Viata Rom. (R.), 1931, 23.1-12

Ce 
T 


JANUAR No.1 


iata Rominească 


| 
| 
| 


REVISTĂ LITERARĂ ŞI E d pă 
PN BIBLIOTECA 
SUMAR: | UNIVERSITĂȚII 
AEN > Cätätorii (Marsilia). 7A S a 


a -r Gliva oameni, papagălul şi încă un om. 

EELT RE Consemnul. 

T LTA Pe a NUP istorie şi artă. 

a ez Eta Cronica engleză (Situaţia economică a Imperiu- 
lui mic). 


A T . . . . 3 


NN oi Miscellamea (D. N. lorga martir, — «Stil nèr- 
vos» şi -Condeiu vioiu -). 


= L E Mironescu: Intr'un colț de rais, — G. Tophreeami: Serivari 
— Voica Niţesea: Douăzeci de duni în 


îi i 
Redacţia și Administrația: Str. Const. Mille 7-9-11, București 
La 3 1931 


af ata R i gară l apare de, cu 120, papal = Avunamentul în tară m am 500 ieis jumbiste an 


Reproducerea aprită. 


Viaţa Rominească 
VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


REVISTA LUNARA 3 Z / 
Bucureşti, Str. Const. Mille (Sărindar) No, 7-9-11 A” 
Anul XXIII 1934 [23] 
f ~ 


Revistă literară şi științifică 


Prețul Abonamentelor : 


IN ŢARA ; 
n Ve” E RR Lei 50 
DO NN: ci sa se sa îi „ 250 


VOLUMUL LXXXV 


ANUL XXIII 
PRM ae pa ze di aaa Lei 650 
Pe jumătate an ........... 375 
Abonamentele se pot face dela orice număr, trimiţind suma 
prin mandat poştal sau plătind costul direct la birourile admi- 
nistraţiei din Bucureşti, str, Const. Mille No. 7-9-11. E rE: 


Colecții complecte pe anii 1920, 1921, 1922, 1923 si 1924, 
se găsesc în depozit la Administrația Revistei cu prețul de 200 
lei colecţia, iar 1925, 1926, 1927 şi 1928 cu lei 300 colecția. 


Administrația. 


ATELIERELE „ADEVERUL' S. A. 
STRADA CONST. MILLE 7—11, BUCUREŞTI 
1931 


"A 


Pintat alate O 
ian) 1933, TC pet 
Pes s Călătorii 
iÍ B JUL 1934: t 
LLTTTTTTTTTTTTEI 


MARSILIA 


Toreadorii amatori. 


Simbătă e vacanţa poporului pretutindeni. Spectacol de 
mulțime, Cursă de tauri. Amatorii de pine şi spectacol se în- 
dreaptă spre Prado printre cele patru şiruri de platani bä- 
trîni care cadelnițează cu frunza lată și lucie dealungul bu- 
Jevardului, în capătul căruia crengile lor își prind palmele. 

Biletele se cumpără în stradă, pe-o gaură scundă cit un 
felinar de mină, tăiată întrun zid boit cu roşu. Nu vezi înă- 
untru pe nimeni. Parcă taurii ur sta după zidul acela la un 

i loc cu vinzătorul de bilete. 

Intro grădină de citeva hectare, amenajată ad-hoc, o #- 
renă circulară. Pe toată margines ci o bancă, apoi în spatele 
hăncii un părete de seindură înalt ca de un metru, în dos o 
făşie de loc acoperit cu nisip, după care se ridică păretele 
inalt de scinduri și rețele de fier, ca să apere pe spectatorii do- 
ritori să aprecieze pericolul înfruntat de alţii și foarte cir- 
enmspecti in cei priveşte. 

Jur împrejur, în amfiteatru, bănei, iar în fund, locuri de 
favoare, în picioare, pe pământul bătut al grădinii. 

Acesta trebue să fi fost şi spectatorul roman: un fel de 
om fără meserie precisă, fără nici un soi de avere, obiect el 
tnsuşi în perpetuu al întimplării venit să contemple aci sîn- 
tetizarea aceluiaşi joc al hazardului, Oamenii cu epiderma 
simțului îngroșată de mizerie și de priveliștea cotidiană a su- 
ferinței fizice de toate felurile, care nu mai pot incerca o e- 
moție, decit dacă bate cu drug de fier nervul tocit. 

Şi, în definitiv, pentru toţi oamenii spectacolul în care se 
amestecă, și un joc al morţii, este singurul pasionant, 


' Vezi „Viaţa Romineasea” anul XXI, nr. 8. 


g: VIAȚA ROMINEASCA TI 

Lângă mine un domn gros, cu brațele arcuite şi sprijinite 
în palme pe genunchi, cercetează atent arena, şi, rar, îşi in- 
dreaptă mustaţa stingă cu arătătorul mânii stingi, de parcă 
mustața ar dormita. 

In arenă, ca întrun domeniu al lor, vre-o treizeci de der- 
bedei se plimbă agitat, fac grupuri; eite doi se f ugă rese. Unii 
în cămașă și desculți, alţii cu un surtuc pus numai pe umeri. 
un conductor de tramvai cu chipiul instituţiei respective, E o 
atmosferă de antraet întrun teatru pentru golani. Nu înţeleg 
nimic; nu ştiu ce caută acolo. Au descoperit direct în arenă 
vre-o intrare gratuită? 

Unul din ci se lasă in patru labe şi face pe laurul sã- 
rind şi fluturind din cap spre altul care desfăşură înaintea 
lui un surtuc sdrențuros în chip de pelerină roşie. Poporul 
ride... şi totuși nu cred că pentru atita lucru este acel congres 
de „neprofesioniști” în incinta arenei. 

Domnul gros de-alături are o înfăţişare de copil dotofan 
văzul prin lupă,dezvoltat, cu trăsăturile nealterate pe care 
le avea la trei ani, și privește aşteptind cu o înduiosătoare a- 
tenție, ÎL întrerup din această divină contemplare și îl întrebi 
ce-i cu domnii care se plimbă jos. 

Accia sint „toreudorii amatori“, E o formulă cuprinzătou- 
re și poate destul de clară, dar e abstractă, şi tot nu inţelegy 
Laconismul vecinului mă face timid şi sint hotărit să aştept 
desfăşurarea evenimentelor, 

O trompetă sună ca la venirea unui general; două porţi 
inalte din stinga se deschid în lături, golanii se feresc spre 
margine, și'n mijlocul lor apare, extraordinar de svelt. negru. 
eu capul în sus, taurul, 

Intră ulergind, În mijloc se oprește bruse, stidind mulți- 
meu, cu capul în vint. Bruse și violent întoarce capul la 
dreapta şi la stinga, E nervos ṣi bânnitor, Seurmă nisipul cu 
copita dinainte, și miroase o clipă pămintul. E o admirabilă. 
utletică şi teatrală prezentare. Pe picioarele dinainte bustul 
tresare, în smucituri sacadate. Nu există nicăeri bou de 
agil. Fluturarea coamelor are eleganța mânuirii unei florete. 
Coarnele sint învălite ca pumnii boxeurilor, şi între ele « 
prins un trandafir, roș ca o rană. Nu ştiu nimic din program, 
şi totul numai din literatură. Au să-l omoare? E atita admi- 
rabilă energie în el! Mă simt cel mai stupid dintre spectatori: 
ridicol şi pueril. Mai rău: dulce sentimental, 

Golanii din toate părţile, cu pași lungi de precauţii incep 
să se apropie de taur, Unii din ei îl apostrofează eroic: huo. 
huo.. sau încep să ragă. Taurul stă nemișcat; în lumina fa- 
rului electric de sus, numai ochii îi sticlese injectaţi de con- 
știința primejdiei. Intoarce capul cu tărie, Se simte atacat de 
o mulţime. Se uită parcă la toţi şi-i numără. Scurmă iar nisi- 
pul, și pornește deodată ca o forță mecanic deslănţuită, spre 


n AT PIERE A 3 


grupul mai compact de golani. Toţi încep A fugă aa kd ze 
aha uite în urmă și se-aruncă într'o- comică, dar ni ea 
frică peste primul zid de scinduri în centura ge pe dh beat i 
cad cu capul înainte, intrun umâr, intro mină, ar = 
reşte, ca aruncaţi din cer. După cițiva pași tauru pr va me 
brusc, dar fuga golanilor continuă exasperată ca şi sărit ză 
a e ron pete să Pup CA Sa opri € dean 
vind inapoi. Fuga aceasta după ce spini fe ga peee 
comic sănătos și desăvirșit. Şi taurul se ui upă pigs 
s m impresia că ride, Și toluşi se teme de o cursă l 
prena Paa adunat alți golani, şi se intoarce pe loc o 
ci. Ceilalţi toreadori amatori sar din nou gardul în arenă : 
înaintează. Taurul își vede efortul minim tirul Și piară 
te iarăși înconjurat; și iarăși huo! huo! în jurul lui. so h E 
rire definitivă, își înalță bustul și incepe a alerga upă = 
după toţi, în toată arena, jur împrejur. E o fugă nebună, ap 
bate aerul gi cornul ajunge în scindura zidului pe cartita e 
repetat, în acelaşi loc, cu îndărătnicie și ciudă, In areni na 
mai este nici un golan „amator” și iarăși sar înapoi și n- 
conjoură. E = 
Toată lupta aceasta este pentru ca prin dexteritate, cu 
ivțeală şi tactică, profitind de-o clipă favorabilă unul din a- 
cești amatori să-i rea a cu mina trandafirul dintre coarne, 
P, primeşte 200 de franci. | 
ieri are o simpatie printre aceşti pretendenți la 
200 de franci; pe domnul Jeanot, Domnul Jeanot este descult 
eu pantalonii sfişiaţi din „lupta” cu taurul in Simbăta trecu- 
tă, cu o cămaşă roz. E de altfel cel mai calm toreador, Umblă 
cu mânile la spate ca și cum n'ar da nici o atenţie, parcă a! 
fi pe cheiu în așteptarea unui vapor din Alger care să aibă 
ceva de descărcat. Este totodată și un iscusit strateg, — vecinul 
imi atrage atenţia în fiecare moment asupra mişcărilor lui 
Jeanot de parcă eu aș fi juriul. Şi trebue să mă uit la el, căci 
altfel vecinul protector își stringe palma pe pulpa mea intro 
contracțiune imperioasă care poate duce pină la vinătăi. 
Jeanot face ce face și e totdeauna pe la spatele tăurului. 
lată, că în clipa cind taurul pindește ginditor şi atent un grup 
care-i huidueşte, Jeanot se repede din spate paralel cu trupul 
taurului, și pină ce acesta să intoarcă el capul, Jeanot i-a in- 
fipt îndărăt mina dreaptă intre coarne, și a smucit. Legătura 
sa slăbit, şi trandafirul bălăbăneşte pe ochiul sting. Publi- 
cul ride și aplaudă : „Circenses”, Vecinul ridică palma în sus 
şi o lasă grozav, plesnind pe pulpa piciorului meu. Aş vrea 
să-mi schimb locul şi nu găsesc un altul. i | da 
Şi frumuseţa vinjoasă a taurului tresare între oameni, și 
fuga lor grolescă se repetă cu variaţii de spaimă şi ridicol 
pină ce triumfă strategia lui Jeanot care a smuls trandafirul 
și-l ridică sus în mina dreaptă ca să-l arate mulțimii, In aee- 


— — 


see -VIAȚA ROMINEASCA a 


laşi moment taurul se repede la el şi Jeanot o rupe de fugă 
glorios şi ridicol în același timp. Şi aşa se face că am rămas 
nedumerit cine a tost învins: taurul sau Jeanot, 
rompeta sună iarăşi ca la venirea unui general, Apare în 

scenă un alt taur, slab şi moale, după care se ia ce] „veritabil“ 
şi amindoi ies în tugă pe porțile mari, 

Vecinul meu s'a sculat cu intenții definitive, Am aflat că 
el este acel care da ajutor lui Jeanot ca'n aceiași sură să bea 
cei 200 de franci, Era un „asceiat” amator. 


Toreadorii veritabili. 


Numărul toreadorilor profesionişti. Iarăşi trom eta. Şi'a 

tactul ei intră trej loreadori, cu fast. cu elerine largi. cu 
pieptul bombat, victorioși și falnici. Trei hamleţi fără neuru- 
stenic: pantaloni pe vină, sandale negre, tunică cu fluturi, 
Cel din mijloc: steaua, în zale impresionante, Publicul aplau- 
dă și strigă; Mihaelo, Mihaelo... Eroul poporului. Dacă oame- 
nii de-acolo ar fi să aleagă atunci un preşedinte de Republi- 
că, Mihaelo ar fi ales în unanimitate, și Franţa a 
Presedinte spaniol, căci toreadorul « spaniol adevărat, aşa 
cum la noi zidarii sînt italieni, jar lăutarii țigani. 

Mihaelo e conştient de succes, şi face grații desgustătoure 
de baletistă, face bezele, salut cu pelerină, ca tenorii de o. 
perà. 

Intră taurul. Altul. Mai ager, mai viu. Boxeur fără mă- 
nuși. Coarnele sînt lucii și ascuţite. Mihaelo e surprins în- 
t'un picior, cum salută şi rămîne aşa față în față cu taurul, 
Publicul e încîntat de curajul toreadorului, de eleganța ma- 

i repede; i se puse în 
faţă, jos, pelerina roşie atirnată ca intrun cuier, coar- 
nele şi capul se afundā puternic în èa ; Mihaelo ră- 
mine alături. A fost ca toate celelalte lovituri ee au 
urmat, o lovitură în apă. Taurul e păcălit sistematic cu un 
metod monoton. Cînd se repede, toreadorul pune alături pe- 
lerina, îi creează un alt obiectiv mai ro$ și mai excitant, în 
care taurul dă lovitură seacă, E mai plicticos şi mai puţin va- 
riat decit spectacolul cu toreadorii „amatori”, Sint un mare 
admirator al golanilor și distracţiilor lor eliberate de toată in- 
lănțuirea socială și pline de toată savoarea jocului de copii. 

Mihaelo incearcă figura de forţă: un atac în genunchi, 
Am deodată presentimentul unei nenorociri. Taurul se uită 
Iu el cu o vădită mirare. E prea mult. Se repede furios, Torea- 
dorul flutură zădarnie pelerina în lături. Taurul l'a ochit 
bine. Mihaelo e în nisip trintit jos și taurul deasupra lui îl 


bate cu fruntea. Intervin ceilalți doi pentru o digresie. Dar 


Mihaelo. eroul eu pieptul bombat e scos pe mâni de doi la- 


ZEII 2 e e $ i 
chei în roș, în huiduielile publicului indignat care-ar vrea să-l 


şi decapiteze. i coadă i 
> scrdmeirgpă sa publicul, jm'a indignat suficiența pa 
Mihaelo; numai taurul nu m'a indignat. Şi aa pre ea 
izbinda lui. Dar mă tem de răzbunarea oamenilor ş 
lul pe care-l aşteptam singeros ca un masacru. A i ui, 
Jocul a continuat. Un alt toreador a venit a de-a, Sp 
E D poale Pare pila apei rapas ca- 
i a taurului. icat mânile în si s 
permei dhen. care s'ar fi grapa. Futa org a repară Senai 
wle ă săgeți, ca şi cum şi e ar fi avut d t 
el peel tat Şi aşa a începul să înainteze încet spre 
iei ECE a rămas nemișcat privindu-l drept în faţă. A son 
desigur un moment de hipnoză. Era o linişte im regon oră 
Vaurul se uita la el can v A a pietii. Far par kee 
Ara Să-i wdea fruntea. Torea orul fă s tură, 
e siibețile. fa grumuzul giga şi dor pe „ingă A 
t: | impunse inainte, în vid, A fost un gest de G 
piet și ddanik. Publicul încîntat. Taurul rămase in mia 
cul arenei, mai ginditor decit înainte, Cele două săgeți cai a 
ligul intrat subt piele atirnau peste grumuzul piciorul : i- 
nainte, Pielea tresări de mai multe ori ca valurile mici ca ae 
incretese subt vint, şi două şuvițe de singe începură să se pre- 
lingă. Mugi încet, ca într'o amintire, ca un viţeluş. O mus- 
trare? Aşa i sau infipt în grumaz alte două şi apoi alte două 
săgeți. Taurul fugea în cerc, săgețile săreau sculurate pe spi- 
: ă de tier. say 
i Space recrea ace ue cu un stilet me in mină şi cu un 
anal] i bine înțeles tricolor în plăsele. j i 
s Mr: Pr a anier la fel, numai că'n ochii taurului ie 
singe şi melancolie de ertare. Cu o săritură de acrobat stile- 
tul fu infipt şi el intre grumaji, acolo unde lovitura mai a- 
lne este științificeşte mortală. à Deran 
, "Publicul kasal în aplauze. După cea din urmă bătae 
din palme, auzii iarăşi mugetul în surdină, ca o amintire, ca 
de vițelus, a taurului, impodobit cu singe, cu săgeți și cu canal 
tricolor, , VETA i 
i jip E 4 finalul: o intrare de toreadori călări; burți de 
cui spintecate, intestine spinzurate, inlocuite cu pae, şi omo- 
rira abilă a turului în extazul general. Le aşteptam cu În- 
liorare şi cu desgust. a 
că sunat iar trompeta, iar a ge pu aste ec „l-a 
ta şi-au dispărut pe ușa mare. Nedumerire. A 
ini e a scoală. Sta terminat, Intreb pe cel din spate 
cind și unde omoară taurul. Imi spune că la Marsilia cu și în 
toată Franţa e oprită omorirea lui. 


> 


sedinte de republică. 


10 | „VIAȚA ROMINEASCA E > că - 

Toreadorul cu stiletul a făcut „simbolic” această ope- 
rație, 

Am fost decepţionat cu indignare, eu, cel cu desgustul 
simțit prealabil cu un moment mai înainte. Mi s'a părut totul 
searbăd, O parodie. Am avut indignarea spectatorului roman 
“căruia i-ai oferi azi, în loc de cușcă cu lei, un film dulceag de 
cinematograf. Strămoșii care-s în mine mai mulți decât cu 
singur, își cereau dreptul lor, 


Portul nou. 


De sus, depe creasta bisericii Notre Dame de la Garde, 
portul nou se vede ca din aeroplan : o împărțire geometric 
și regulată în dreptunghiuri de apă, cu un drum luciu car 
«duce, pe-a portiţă deschisă, în larg. lu spre limba de pămini 
dreaptă printre ogrăzile de apă duce o cale ferată, o sosea, 
lramvae, printre magazii negre şi mirositoare, cu uşi de fer, 
fără ferestre, cavouri. 

Fiecare agenţie de navigație are hangarul ei eşit pe des- 
supra upei în port, şi dealungul lui, cu bordul sus peste aco- 
peris, uriaş monstru de fier, încgrit, vasul în vacanţă se odih- 
neste răzămat de hangar. Fiecare a sosit de cine stie unde 
așteaptă hotărirea celor care le însamnă pe hărți drumul. 
Așezat astfel lingă o casă păminteană, imensă şi cu, vaporul 
pare și mai mare, copleşilor şi disproporționat, Alături altele 
si altele, Pe unele coşuri fumegă leneș un fum negru. O vagă 
pregătire de drum, E o îngrămădire impresionantă si uriașă 
de fier, Stau vapoarele cu pupa spre țărm, aliniate ca niște 
monştri preistorici eşiți la mal și ridicaţi deasupra apei ca 
să rāsufle puţin. Și asta pe o lungime de citiva chilometri. 

lată si basinurile de repararea vapoarelor în care aces- 
tea sint introduse lent, ca bolnavii, 

Basinul este apoi ermetie închis, apa se scoale cu niște 
pompe mari cit o clădire, şi vaporul rămâne gol și imens, spri- 
jinit deoparte și de alta cu furci lungi. Văzut acum întreg, 
fiecare vas apare și mai imens, iar impresia de fier vechiu 
sporește, Furcile care- sprijină de păreții haterali ni businu- 
lui îi dau un aspect de carapace a unui uscat miriapod din 
altă eră. Pe hublonurile deschise, cite un lucrător scoate capul 
la aer să se răcorească, Vre-o cinci oameni lucrează să des- 
facă o helice, De sus, de pe păretele basinului, jos, in fund, se 
văd ca niște maimuțe mici și ingenioase care fac treabă. 

In faţa tuturor, simt o curiozitate de om din altă epocă. 


Munioza. 


Taxiul care ne scoboară in port se strecoară printre huy- 
toac și scripeti, trece pe poduri mobile peste canaluri, pe un 


CALATORII 1 


DE a 


darim ce miroase a gudron și apoi înaintează pe limba dt 
e pari ca un imens pod plutitor între două șesuri de apă, 

Am impresia că pluteşte totul subt noi, și oko atena. ya- 
pòare și magazii se vor desprinde de țărm și vor porni tenes 
in larg, sei z 

em prin faţa hangarelor tuturor sgențiilor de navi- 
Pri; pei penere numele. Alături dorm vapoare ne- 
gre aplecate pe o parte. Messageries Maritimes, Compagnie 
Générale Transatlantiquė... Cyprien Fabre. 

Păretele alb al vaporului „Alessia” trece peste acoperişul 
hangarului agenţiei. Cind esim pe platforma din care se face 
imbarcarea, am impresia precisă că un nour s a solidificat, și 
i t pe apă. 

j TA ră cu intrun pod, puntea aruncată peste bord, 
cu bare de fier. 

Pe punte, masa de control a biletelor, Intru in vapor ca 
intrun roman. Totu-i necunoscut şi nou, Cine mă aşteaptă. 
pe cine voi vedea, cine va fi eroul, care va fi intriga, cine vor 
Fi personajele auxiliare, cine masa informă, fără nume, soclu 
al vieţii pe pămint?... Caut să foiletez, să prind un nume, sù 
bămuesc finalul... LX: 

Munioza mi-a ieşit în cale, cum găsești numele eroinei in- 
trun roman în care nu-i vorba decit de viața ṣi de gindurile 
unei femei, Era răzimată de balustradu punţii, atentă la con- 
trolul biletelor voiujorilor, de parcă ar fi voit să identifice 
pecel care l-ar fi aşteptat. Am avut bruse Iopa că pentru 
ca venisem pe vapor, că toată dezordinea călătoriei mele, că 
tot hazardul care singur a decis au fost numai pentru ca so 
văd, ca să merg cu ca, ca să am o săptămină, două, aceiaşi 
viață... 

Nu-i ştiam nici numele. Am văzut însă un cap de copil 
palid, cu părul negru, cu tenul galben, cu faţa rotundă, cu un 
nas mie şi în sus, cu ochii umezi și melancolici, Un chip de-o 

rasă străină, Câte milenii și cite generaţii au lucrat tăinuit 
pentru ca în ziua de 5 August 19... să o pot vedea. Și să o văd 
fără ca ea să slie, fără să bănuiască pină la sfirşit că vin din 
veacuri pentru ca s'o văd, 

După ce mi sa verificat biletul, după ce m'am inscris in- 
iun fel de catalog cu foile mari şi liniuţe multe, şi cînd un 
om de serviciu în albastru m'a condus la cabină, pentru ce s 
plecat şi ca, şi wa mai cercetat identitatea celor care mai ve- 
neat?! A avut şi ca impresia că mă găsise? Nu știu, Nici nu 
voi putea să ştiu vreodatţă. Drumurile noastre sint aşa de 
departe că nu se vor putea intilni. Nici nu erau făcute să se 
întilnească, ci să meargă o clipă alături, şi atit. Nu știu ce 
destin s'a temut să facă mai mult, 

Am scoborit scări potcovite cu alamă, un etaj, două, am 
mers drept pe un coridor scinteetor printre cabine albe, ca in- 


te: 0 VIAȚA ROMINEASCA 


trun spital sau ca intrun laborator, şi la o ușă deschisă, o- 
nml de serviciu a dal perdeaua la o parte: cabina 375, 

Două paturi inguste ca de „wagons-lits” și ele cu o mică 
balustradă si intro parte cu o rețea mobilă, ca cele dela patu- 
rile copiilor care 'nvaţă să se [inā în picioare, un lavoar, un 
hublot rotund cu geamul cu un închizător de tun. 

In faţa sufrageriei, mare și cu colonade, la un birou și la 
un personaj curat și gulonal ca un colonel, îţi alegi masa la 
care vrei să stai şi tovarășii. Mesele au numere, E singurul 
criteriu posibil pentru o alegere care altfel îmi este im- 
pmsibilă, 

Nu ştiu cum o chiamă, nu știu cine este, cu cine-i, unde 
merge. Pe tabloul meselor inscrise nume. E extraordinar ce 
puțin însemnă un nume pentru cei pe care nu-i cunosti, de 
care uuzi pentru întiiu oară. Numele a fost atunci pentru 
mine cu etichetele serise în latineşte în ariudinile botanice, De- 
sigur noțiuni adevărate, dar pentru mine inexistente. 

Am lăsut lotul hazardului, pe-atunei convins că el lucrea- 
ză pentru mine şi că nu va rula la sfirşit drumul unei vieţi 
uleătuită din vesnice așteptări. Am ules un număr ale cărui 
cifre adunate dădeau 9.—27, Un vechiu tic de om fatalist și 
superstițios laolaltă. Altfel nu se putea, Nu ar fi fost posibil 
să trag In sorți, ceince poale ur fi dat alt rezultat. 

La masy accia mai erau înserise patru nume de femeie, 
Care-i ea ? 

Căci eram sigur pe-atunci că vechile și tāinuitele puteri 
care hotărau de mine nu mă vor părăsi pină la sfirsit. Mi-am 
crezut viata altfel alcătuită, si nu era aşa. Acum nu-mi mai 
pure rău. Energia cea mare a hotăririi definitive nu sa chel- 
tuit încă; și ca trebue să intervină o dută numai în viaţă pen- 
tru orice om. 

Eram sigur că ca va fi la ucea musă, Aceasta era decis 
de mult 

Gongul s sunal armonios dejunul, Zgomotul lui de tabla 
răsturnată a pătruns pe tonte culoarele. ln tonte etajele și i 
căzul în apă, peste bord, 

Am intrat anume mai tirziu în sufragerie. Vroiam să fiu 
eol din urmă la musa 27, să am impresia că vin cu spre mu- 
lutresa mică, cu nasul cit un bumb, 

Cind am intrat n'am văzut-o, Am deeclural numărul mesei 
mule şi mam lăsat condus. Aș fi preferat să închid ochii şi 
să-i deschid în faţa ci, Aflasem cine era: fiica fostului preșe- 
dinte de Consiliu din Egipetiegipteaneă. Strămoși verificați în 
vecinătatea erocodililor timp de șase mii de ani. Și era o co- 
pilă cu farmece de depărtări în ochi şi în priviri, bronzată de 
soare, cu n naivitate de mie animal sălbatic și curios. Numele 
i l-am pus cu: Munioza. Cel adevărat era prea încurcat. Nu 
l-aș fi ținut minte niciodată. 


CALATORI  — a3 


Trebuia să mā trezesc în faţa Muniozei. Și mam trezit in 
fața unei mese la care aşteptau plictisiți și tăcuţi : două me- 
ricance bâtrine. un american miop, şi, în locul destinat Mu- 
uiozei, de imaginaţia mea romantică legănată și la propriu 
de valurile mării. o franțuzonică bătrină, domnişoară la 50 
de ani, cu fața turtită și nasul ca un plise de rață, cu negri 
pe faţă, printre inerețituri ea vuleani pe-o hartă în basoreliv- 
furi, cu mănunchiuri de păr blond tişnind din fiecare negel 
ca tufele de păpuris, rigide însă ca sirma ruginită. Vis-a-vis-ul 
meu la masă: domnişoara Martin, Guvernantă franceză la fa- 
milii englezesti, intre menajeră şi servitoare, Plecată în „eroa- 
zicră“ în orientul pe care-l cunoaște din cărţile de şcoală en- 
plezesti, după cure a predat Ja capii, prin generaţii, la fel, is- 
toria şi geografia. 

Adunase din leafā o sumă de lire sterline, a profitat de 
schimb și le-a dat toate pentru această excursie în Mediterană 
cu uastul cu care altul pontează o singură dată tot ce are, 
pe-un singur număr la ruletă, Alături de ca, o altă domni- 
oară, aceasta numai de 43 de ani (aproape un secol la un loc), 
institutoare: dulce și eleioasă, cu o ipocrită bunătate, cu ma- 
miere studiate și ținute cu rigoare de şcolar. Avea se vede pu- 
pila mică, fiindcă de cite ori te uitai la ea vedeai ochiul mai 
mult alb, ca un albuş de ou răscopt, întreg. Asta: institutoare 
lu Paris. A jucat și cu tot ce avea pe un singur moment, Și pe 
dv-asupra un căpitan de infanterie care mergea cu trupa in 
Syria; probabil un căpitan devenit de-odată ofițer direct din 
soldat prin nu ştiu ce eroică intimplare din război. Brav și 
mărginit : Căpitanul... fără altă indicație, Capul şi chipiul 
aveau aerul unor cuburi suprapuse, Inamicul Druzilor din 
munţii Libanului, și concurentul meu fervent la cele dani 
«lomnişoare. Asta era realituteu, 

Pe Munioza n'am căutal-o de ciudă, parcă ca ar fi fost 
vinovată de ceva, Mai tirziu am descoperit-o en Preşedintele 
de Consiliu in capul mesei, în spatele meu, Idealul meu ro- 
mantie picrdul, ridicol. Și vaporul nici nu a plecat încă din 
port. De-atară, pe genam se aude serişnind lanţul unui seri- 
pete de încărcure pe rotițu de fier mobilă. 

Vijiitul sirenei flucră prelung și cavernos, Acoperişul 
hangarului începu să se clatine și să rămină în urmă. Toată 
lumea se uită pe geam, Sorţul e aruncat. O soartă iremediabil 
comună ne leagă cel puţin pentru o săptămînă. Pe la fereastră 
mai tresultă defilind alte vapoare, catarge, un hogeag negru 
ca un trunehiu putrezit, un elevator, Ne simţim și noi plutind, 
nesiguri. Cu toată ținuta mondenă a fiecăruia, este o atmos- 
teră de neliniște nejustificată, de asteptare; toți se uită mai 
mult pe geam decit în farfurie, Acum incep a defila lent, nu- 
mărind geamurile sulragerivi, casele de pe coastă, orașul în- 
treg, colinele. Apoi incep a curge tot mai repede, casă după 


ti VIAȚA ROMINEASCA S 
casă, străzi intregi, ca legate eu o aţă, ca atirnate de văzduh, 
Sirena vijiie iar, strigind. Un vaporaş se face mie trecind pe 
lingă noi, și numai virful catargului ca un compas zgirie gea- 
murile pe rind, 

Operația mincării devine enervantă şi lipsită de interes. 
Numai personalul are un calm rigid. Vaporul se întoarce în 
loc şi pe geam nu se vede departe decit bulbucarea mării 
pînă în cer. 

Printre mese „le maitre hotel” supraveghează ca un 
menitor atent, ca un profesor rău în timpul tezelor. 

Are alura corectă a unui dresor, a unui îmblinzitor de 
fare. E prevenitor şi amabil, toarnă vin de îndată ce zărește 
un pahar gol şi, înninte de a constata că nu si pine, te-a și 
servil. El « colonelul ehelnerilor, 

In mijlocul sufrageriei e masa ovală a căpitanului, 

Manvzelle Martin suride felurilor de mincare cu-o avidi- 
tate uneestrală. Ochii ei capătă străluciri de femeie îndriugos 
lità care-și revede iubitul. Intreabă totdeauna pe chelner 
«are-i conţinutul intrinsec al mincării, care-a fost „materia 
primă”, care-i numele internațional al tuturor bucatelor. 

Nu cred că intenționa să alcătuiască o carte de gătit, dar 
simțeam că numele îi este necesar ca diminutivul în dragoste, 
pentru o satisfactie sufletească. 

Este un fel de lege ocultă după care tocmai oamenii care 
nu fac nimie mănincă mai mult, Pe vapor nu ai ce face ori- 
cità energie ai aven, dar în schimb se mănincă de trei ori pe 
zi și o dată sara, 

Pentru oricine afară de domnişoara Martin e obositor, 
Ei îi tresaltă însă, cind mestecă, mănunchiurile de păr aspru 
din negei, ca papura elătinată de valurile de desubt. 


(Urmează) Demostene Botez 


Ruine literare 


jouberi, diletantul delicat, unul din sfâtuitorii literari 
ai lui Chateaubriand, avea, deși crescut În stricteță clasicistă, 
in drăzneli frumoase: rupă din cele amai venerabile capele 
de operă foile preferate, şi te dedea să i le coase împreună, 
!și facuse astfel o bibliotecă de coli şi file alese, Omul acela 
avea simțul, fin şi curajos, al inegalităţilor fatale. 

Mai mult «le um veac e, de cind ideia relativităţii istorice 
pătrunde, — când însinuant, cind energic — în judecata cu- 
repeană, Ideia aceasta luptă încă pe multe puncte, cu rezis- 
tențe care, de aproape cercetate, se dovedesc cu atit mai în- 
dărātnice, cu cât mai exclusiv sint ele întreținute de o iner- 
tă obtuzitate, Adeseori fondul acestei inerții nu e decit indi- 
terenţă îpocrită... Vorbese de admiraţia în bloc, falșă şi le- 
nesă, pentru dbiectele venerabile din artă şi literatură, — fa- 
nalism rece şi trindav, prin care banalii conspiră fără con- 
vingere onestă, Experienţa naivă ne dă, în orice lectură şi 
în orice contemplare aproape, impresii inegale, Orice obser- 
vator care se controlează sinoer, va spune că operele întregi, 
cum zice ortodoxia clasică, se mumără pe degete, Insă mulți- 
mea consumatorilor de artă menţine imposibil regimul pane- 
giricului și al defăimării absolute. Probabil mulțimea plea- 
că, brut, dela însăși materialitatea operei de artă, pentru 
a-i atribui o fantastică întregime de structură și de merite. 
In asemenea caz, unitatea o fac agrafele care broşează foile 
şi titlul, Prin o slăbiciune mult prea omenească, artiștii sint 
foarte mulțumiți de admirația în bloc; și acei dintre dinşii 
care au fost, cum se spune, și filosofi, ca de exemplu Goethe, 
sau arătat suspect iritabili în punctul unităţii, și cu abilă gra- 
vitate au dojenit pe cetitorii strimţi le vedere, neputin- 
cioși a imbrăţișa măreţe intreguri, inferior cufundați în ale- 
gerea și cintărirea unor amănunte meschin întrezărite, 

imi este evident, că privirea limpede hotărăște ate. 


16 VIAȚA ROMINEASEA 


Afară de fapte deplin fericite ale unor supraoameni, o- 
rice creație se înfăţişează impresiei naive, din capul locului, 
în chip de ruină prestigioasă şi, cu timpul, dărmarea înain- 
tează. Eterna tinereță a operelor magistrale este un moft re- 
toric, profund inutil acelor opere ca și publicului. Orice rui- 
nă e melancolică, dar nu stă în puterea nimănui a suprima 
melancolia; şi melancolia ruinelor care umple cadrul tra- 
dițiilor de artă, nu-i dim osle mai otrăvitoare, nici din cele 
mezi sterpe. Studiul acestor ruine îl disprețuește lenea spiri- 
tului şi indiferența ipocrită, ca pedanlism impertinent. Să 
considerăm, liniștii, acea tene şi acea imdiferență ca amă- 
mite neglijabile, 

La intimplare îmeere să deseriu ca ruine două cărți, glo- 
rioase acum patru zeci de ani : Pêcheur d'Islande și Notre- 
Coeur. 

e 3 a 


„Cette nuit-là, c'était Fimmensite présentée sous ses as- 
pects les plus étonnamment simples, en teintes neutres, don- 
nant seulement des impressions de profondeur, Cet horizon. 
qui n'indiquait aucune région précise de la terre, ni même 
aucun äge géologique, avait dă être tant de fois pareil de- 
puis l'origine des siècles, quen regardant il semblait vrai- 
mint qu'on ne vit rien, — riem que l'éternité des choses qui 
sant et qui ne peuvent se dispenser d'être.. C'était éclairé 
faiblement, par un reste de lumière, qui ne venait de nulle 
part. Cela bruissait comme par habitude, rendant une plain- 
te sans but”. 

Obişnuita măestrie a fui Loti de a deschide, în vederi 
cosmice, priveliştile naturii, ne întimpină, în rîndurile act- 
ste, cu puterile ci dintii. Proaspătă, ca totdeauna de cînd © 
ştim, e vedenia mării de miază moapte, vedenie înviorută do 
inchipuiri asupra originii lumilor ce meèşteşugit se strecoară 
in icoanvle palpabil vizuale, 

„Rien ne bougeait dans l'air, comme si toutes les brises 
ttaient épuisées, finies, Les eaux inertes jetaient un éclair 
påle qui fatiguait les yeux et qui donnait froid... C'étaient des 
moires, rien que des moires changeantes qui jouzient sur la 
mer, des cernes très légers, comme on en ferait en soufflant 
sur un miroir.. Un soleil qui n'indiquait aucune heure, res- 
tait là toujours, pour présider a ce resplendissement de cho- 
ses mortes, îl n'était lui même quim autre cerne, presque 
sans contours, agrandi par un halo trouble... C'étaient des 
aspecis de non-vie, de monde fini ou pas encore créć; la lu- 
mièn ntavait aucune chuleur; les choses se tenaient immo- 
bèles et comme refroidies a jamais, sous le regard de cet es- 
pèoe de grand oeil spectral qui était le soleil... 


__RUINE LITERARE = 17 


n ŘŮĖ“ 


„AL celairait pourtant; mais on eût dit qu'il n'était pas 
du tout loin daris l'espace; il semblait qu'en allant seulement 
jusqu'au bout de l'horizon, on eût rencontré là ce gros bal- 
ion triste, flottant dans lair à quelques mètres au-dessus 


des enux. : 

Cuvintul istovește aci tot ce vederea, singură, a putut lăsa 
vreodată intipărit în o închipuire sortită a se deştepia la che- 
mările calme, sărbătoreşti şi magice ale ochiului: luciul pa- 
lid al apelor înmărmurite — un soare ce nu arată ceasurile, 

peste o strălucire de jueruri moarte — lucruri memiş- 

cate, ca și cum sar fi răcit pe veci subt ochiul spectral care e 

soarele —: cil de plin se string impresiile, și ce delicat se 

pimă la imaginea finală, bizară pînă aproape de u- 

moristic- un balon gros şi trist, plutind în aer la cîțiva coji 
de-asupra apelor! i 

Oamenii o vizualitatea redusă, și care-şi amintesc ne- 
potrivit niște vechi dogme estetice, se vor grăbi a spune că 
mu se face o carte întreagă din descrieri numai, cum se zice 


_ meolăreşte. Loti, în cărțile sale de călătorie, a dat dogma de 
© minciună. 


Pe noi dimpotrivă, drama din Pêcheur d'Islande ne lasă, 
astăzi, obosiţi de regrete. Textul e, întreg aproape, o călăuză 
tică, searbădă ou atit mai mult, cu cit e mai înduleită. 
Pescari muiaţi în elegie monotonă, poetizaţi cu o nobleţă u- 
niformă ca întrun esseu de moravuri dinadins preparat pen- 
tru fete sensibile, Figurile sînt pretext, dialogul e falș; su- 
biectul adevărat nu-i decit tristeța elegantă a scriitorului, 
Cind amănuntul « bine ales, tonul supără incă mai tare, ca 
în scurtul schimb de vorbe între bătrina Yvonne şi seriito- 
raşul dela comisariatul portului. Pretenţios îi cetește bâie- 
drul acela actul de moarte laconic al nepotului, mort de 
riguri galbene, Aiurită, întreabă bătrina: Cum?... Ce isa 

intimplat, domnule dragă? Grezind că bretona nu înţele 
bine cuvintul francez décédé, cu a cărui sonoritate oficială 
îşi umflă gura impiegatul, el îi strigă, în limba ei: Marw eo! 
a murit. Marw eo, repetă biata babă. Impresia e saturată, 
Nenorocirea veşnică este că Loti explică: Doamne! nu era 
om rău conțipistul, fiindcă spunea așa brutal vestea aceea 
de moarte; mai er aa am zice că n'avea judecată, — era 

nepriceperea unei biete fiinţe neisprăvite. 

In explicări şi consideraţii se deslină povestirea aproa 
întreagă: calificative duioase, ori adimirative, îneacă, iarăși 
și iarăşi, conturul abia indicat al chipurilor, atitudinilor şi 
aptelor, dela declamaţia prevestitoare a lui Yann: Moil... Un 
de ces jours oui, je ferai mes noces— et il souriait, ce 
Yann, loujours dédaigneux — mais avec aucune des files du 
pays; non, moi, ce sera avec la mer”, pină la împlinirea pro- 
2 


18 VIATA ROMINEASCA 


lande, au milieu Pun grand brait de fureur, avaient été cé- 
lébrées ses noces avec la mer, Avec la mer qui autrefois a- 
vait été aussi su nourrice; c'était elle qui l'avait bercé. 

Aceste sint ruine. 

Tinerii artişti — şi criticii artiști franceji — de astăzi, 
au asprimi nouă în privința peizajului literar, şi minuțios cau- 
tă să ne arate cum placarea pilorescului nalurii poale să dea 
disparate supărătoare. lar cei mai riguroşi cer să nu se dea 
impresii de natură decit atit, cit fireşte se poate atribui fi- 
gurilor dramei însăşi, în situaţiile variate în care le vedem. 
Astfel trupul povestirii lui Loti zace astăzi mort şi risipit. 
Este penibilă descoperirea intenţiilor retorice care odinioară 
l-au umăgit pe autor şi pe contemporanii săi prea sugesti- 
bili, pe atunci, asupra noutăţilor bretone. Totuşi, arbitrar 
cheltuită cum a fost adesea, proza lui Loti, cu muzicalitatea 
ci rafinat susținulă, însemna o salutară protesiare artistică, 
in momentul eloquenţei vulgare a lui Zola şi a frivolităţii ga- 
retăreşti îm care naulragia scrisul altor waturalişii. Exemple 
urmează numai decit. 


pis 


De n'ar fi fost necuviinjele erotice, scrisul lui Maupin- 
ssant ar fi făcut de la început fericirea absolută a profesori- 
lor de literatură. Cu vremea, profesorii, de dragul scrisului 
numit elasie, poate şi din ambiția de a nu rămincu prea mult 
în urmă cu ideile, sau impăcat cu necuviințjele, Pentru a-şi 
monumentaliza bucuria, ei au adoptat, aproape unanim, for- 
mula: arta lui Maupassant se confundă cu natura; cu el, între 
noi şi lucruri nu simțim nici un intermediar, Entuziasmul pen- 
iru ceea ce unul din ei (Georges Pellissier) numeşte „trans 
parența perfectă”, arată mai intii, că profesorii sau împăcat 
până la adoraţie cu mezelicurile sexuale, de care se scandali- 
zau obligator în anii agresivi ai naturalismului june. 

Insă departe de profesori şi de clasicii lor, vechi şi noi, 
arta literară îşi ținea drumul fatal spre o definire cit mai 
limpede, şi spre neulirmare, Vensurile se fac din cuvinte, zi- 
sese Mallarmé unui diletant care i se tinguia că îl copleşese 
ideile, Alţii sint însă nesimţitori la cuvinte; pentru ei cul- 
mea artei e dispariţia cuvintului. Cuvintul însă nu poate dis- 
părea decit pentru cine e prevăzut cu o specială paralizie. 

Maupassani seria, după anume retorică, o eloquență 
foarte pronunţată. Ruinele aperei sale erau preformale 
calitatea acelei eloquente. Irreparabile verbum: Latinul prac- 
tic se gîndea la supărări şi | - care le poate aduce 
vorba imprudentă. Cuvintul însă poate fi şi altminteri — ire- 
parabil. È lucru gingaș grozav, estetic ca şi practic, 


Kia) 
Di 


feţiei, în simetric melodramatică: au large de la sombre ls- nt 


ENUaa 990 asi a tina ama, LE 
a IOa TTDI eee a 


Un domn șapteşte, de exemplu, umei doamne, in atac 
preliminar: Vous êtes ex uise — comme vous sentez bon l... 
Observatorul cu bună rutină literară identifică aproape au- 
tomatic aceste fraze ca formule extrem vulgarizate de roman 
prost. Cuvîntul mort miroase urit, ca orice cadavru. Și, cind 
vorba pretinde la expresivitate în domeniul sensibilităţii şi 
al imaginaţiei, ea riscă enorm să piară dezastros şi să cadă 


in grabnică pene spe 

* Notre coeur să arate personaje distinse, şi să joace 
» dramă între suflete rafinate. Vocabularul şi frazeologia, 
după experienţa cetitorului bun de astăzi, nu se pot numi nici 
rafinate, nici distinse, decit în ironie. Discordia e iremedia- 
bilă. Istoria „distinsă” funcţionează ca parodie. Pe cînd roma- 
nul apărea în Revue des Deux Mondes — cadru simptomatic 
— Maupassant seria mamei sale: „il étonne par la nouveaute 
du genre”. Acel harnic scriitor lucra departe de cei ce holărau 
mersul artei literare franceze, şi de tot aproape de publicul 
mare. Naşi fi cutezat să încerc analiza următoare, dacă ar- 
tişti ca Stuart Merrit sau Huysmans, mu ar fi dat, relativ la 
scrisul lui Maupassant, deslegare, valabilă pentru oricare te- 
titor serios, de a arâta, prin exemple, deosebirea artei lite- 
rare de simpla literatură. 

Pe André Mariolle, eroul poveștii, ni-l prezintă un amic 
al său, artist, (sub inspirația autorului) ca: point banal. 
Maupassant intervine explicativ: băiat de spirit, cam sălba- 
tic, capricios, dispreţuitor, foarte fin, dar leneş. Pretutindeni 
in Maupassant se găseşte această contrazicere, ciudată prin 
însăși persistența ei: enunțarea calităţilor de spirit ale per- 
soanelor nu se verifică niciodată prin dialog. Autorul asigură, 
despre unul sau altul, stereotipie: era spiritual, insinuant, 
fermecător, captivant, seinteietor, fin. Realizarea rămine în 
sarcina cetitorului, 

Madame de Burne — şi ea foarte fină şi paradoxală (son 
regard de fleur passée animait son visage es sorte de 
mystère inquiétant) — vine din celalt capăt al salonului 

(souriante, conme on répond à un appel), lingă mosafirul 
proaspăt, și întră în materie: Vous devez vous ennuyer un 
peu, monsieur. Quand on n'est pas acelimate dans une mai- 
son, on s'y ennuie toujours. Et tout de suite ils causerent. 
Continuă Maupassant, transparent şi fără cea mai mică teamă 
de vorba banală: conquis par la grâce provocante qu'elle dé- 
ployait pour lui et par le charme dont elle savait envelopper 
les hommes, il sefiorcail de lui montrer cette couleur d'es- 
prit un peu voilée, mais personelle et délicate, qui lui attirait, 
quand on le connaissait bien, de rares et vives sympathies. 

Copiez acum toste replicele lui Mariolle în cursul acelei 
causerie. Dar mai întii, notăm încă o frază de încurajare. 


"Par: Lai Li AVMLUIYEBEADLGA 


pentru mosafir, dar şi pentru cetitori, a doamnei de Burne: 
C'est vraiment fort agréable de causer avec vous, monsieur, 
Conversaţia pină aci, rămine mister absolut între Mariolle, 
frumousa gazdă şi autor, care nu ne trădează nici o silabă din 
ea. Acum, inventarul complet al lui Mariolle: Et moi on m'a- 
vait annoncé, madame, que vous étiez une grande coquette... 
Cela s'appelle prevenir son monde de tous les dangers qu'on 
court ici, Merci, madame; j'aime beaucoup cette manière 
d'agir. — Comment pourrait-on aimer les artistes sans 
aimer les arts? — Oui, mais ils ont des défauts gênants, — A- 
lors vous n'aimez pas la musique. — H vous l'a dit? — Com- 
ment le savez-vous? 

Trebue să intrerup, pentru a transcrie o replică a doam- 
nei, point banale: Oh i nous autres (adică femeile), nous de- 
vinons p ue tout ce que nous ne savons pas. — SĂ-] urmă- 
rim iar pe tinăr: Alors ival pense que vous n'entendez 
rien à la musique? Îl m'a pourtant annoncé qu'on entendait 
chez vous de meilleure musique que dans n importe quelle 
maison de Paris. — Et la littérature, vous ne l'aimez pas? [l 
juge aussi que vous zf & comprenez rien? Mais il ne vous 
Fa pas dit non plus — Et vous, qu'en pensez-vous, madame ? 
(despre artă e vorba; Madame de Burne răspunde : Moi, j'ai 
des idées là-dessus, Je crois que le sentiment...) — Non, pas 
tout à fait, madame — Croyez-vous que presque toutes les 
femmes intelligentes soient capables de cette activité de pen- 
ste ? (zisese doamna, in numele femeilor: nous sommes intui- 
tives et illuminables, mais changeantes, impressionnables, mo- 
difiables par ce qui nous entoure, — şi alte lucruri ceva mai 

uțin nouă) — Alors, au fond, c'est la musique que vous prë- 
érez à tout ? — Gata. Doamna : Vous prendrez une tasse de 
the ? Peste citeva minute, în drum spre casă, Mariolle zice lui 
Lamarthe, romancierul (un impitoyable et terrible homme de 
lettres, arme d'un oeil qui cueillait les images avec une rapi- 
dite et une précision d'appareil photographique, doné d'une 
pénétration, d'un sens..): Ce femeie bizară! Ce crezi de 
dinsa ? 

Sint aceste replice oare din sfera pe care Maupassant 
ne-a numit-o:cette couleur d'esprit un peu voilée ? (şi uitasem 
adineaori să copiez: la joie qu'on éprouve à trouver quel- 
qu'un qui vous écoute, animait Mariolle d'un bel entrain). 
Sau această formulă delicată se referă numai la conversaţia 
pe care autorul nu ne-o trădează? Nu putem ști. E regretabil. 
Ne-ar consola, poate, faptul că în acea conversaţie se tratează 
subiecte foarte abstracte, și noi, firește, sintem nerăbdători 
a şti ce are să se intimple între frumoasa doamnă și tinărul 
diletant. Căutăm deci lacom mai departe. Prima vizită: Il 
balbutia — je vous ai écrit la vérité, la verite sincere, la re- 


RUINE LITERARE E 


doutable vérité dont j'ai peur (redoutable — dont j'ai peur!). 


Mare lucru, dragostea; dar e cam incompatibil cu un tinăr 
dédaigneux, spiritual, pătrunzător, să se înece aşa de simplu, 
chiar dela țărm. Aceasta e o nouă cauză de slăbire mare a 
replicelor. Pe acestea va binevoi cetitorul să le verifice singur. 

Editorul critic al operei lui Mawpassant notează (Notre 
Coeur, pag. 299, Conard) că manuscriptul romanului dove- 
dește o lucrare foarte minuțioasă” adaose multe, ştersături, 
prefaceri; şi arată anume paginile cele mai lucrate. Extrag 
din aceste pagini: une figure d'une fraicheur de fleur qui s'ou- 
vre — de son affection envelappante et proche, de la caresse 
discrète de sa présence, elle en avait besoin comme une idole, 
pour devenir vrai dieu, a besoin de prière et de foi. Dans la 
chapelle vide, elle mest qu'un bois sculpté, Mais si seulement 
un croyant.. — Mme de Burne se sentait née pour le rôle de 
fétiche — la fraiche contrée dont le sol se it suer du ci- 
dre e! de la chair — cet inexprimable fluide dont une femme 
nous pénètre el nous asservit — douée d'un esprit plein de 
verve familière, imprévue et gouailleuse, et d'une caressante 
ironie, elle se laissait pourtant à être séduite quelquefois par 
des influences sentimentales... comme si au fond de sa gaieté 
moqueuse, trainait encore l'ombre séculaire de la funk annA 
poétique des aieules, Et cela la rendait expuise, 

Noutatea de care vorbea Maupassant în scrisoarea pome- 
nită e, probabil, noutatea persoanei doamnei de Burne — cet- 
te femme imprévue, d'un type rare. Ce putem face ? Această 
noutate el o construeşte cu un material de carnet mondain. 
Și cum, Doamne, să uităm cuvintele! Mariolle zice „erů- 
ment”: „Tiens! une sirene,” Dar dacă şi pentru dinsul, ca 
pentru autor şi pentru publicul său, aceasta era noutate..?! 

Mai sint şi deserieri de apartamente şi de mobile. Ar fi de 
incercat o comparaţie cu inventarierile corespunzătoare din 
Bourget, — eu cred și din Georges Ohnei, — pentru a se con- 
stata, într'un detaliu, unele nedreptăţi ale criticilor. 

Și mai e şi adresse feline, şi mal secret et torturant (pe 
care M-me de Boume poftește grozav să-l cetească în ochii 
bărbaţilor) şi /a puissance invincible de la femme, şi l'Unique, 
"Idole capricieuse et souveraine, şi le coeur, ce musele vio- 
lent, gron foy baltre par un mot. Și Madame de Burne, la 
oglindă se fit un petit salut, un petit sourire, un petit coup de 
tëte ami qui disait: très jolie, tres jolie... Sint, în sfirşit, groaz- 
nici acești oameni fini și originali ai lui Maupassant, — fie 
singuri, fie în dialog, 

Are autorul și rafinumente artistice de puterea aceasta : 
sfirşit de capitol cu : i! sortit torturé, car il l'aimait — iar ca- 
pitolul imediat următor incepe: I était torturé, car il l'al- 
mait. Leitmotiv, adică. 


z ___ VIAȚA ROMINEASCA 


Să acumulăm mai departe; altfel cum ne vom înțelege 
cu cetitorul ? 

Picioarele (jambes) frumoasei doumne sînt faites pour 

uir, comme celles des gazelles (întocmai). Mai e doamna de 

urne şi transformation nouvelle de Teternel feminin — être 
raffiné, âme inquiète, objet de luxe rare, attrayant, exquis et 
délicat. Ce putea zice Mariolle nenorocitul, oricit de dédai- 
gneux cra din fire, ce-i putea zice el, atunci cînd îi serie că tre- 
bue să fugă de dinsa, decit: Adicu madame... Ah! quel amour 
horrible et torturant... Adieu, madame. Pardon, merci, par- 
don. — O capitulare colosală; dar explicabilă. Despre seriso- 
rile pe care i le trimitea zilnic, spune Maupassant că erau 
nora expressions irrésistibles; dar nu ne comunică nici o 
vorbă. 

Primul sărutat: elle souleva ses deux bras, par un ravis- 
sant geste d'appel... Sa lasat convinsă femeia nouă; totuşi Ma- 
riolle n'a avut norocul să simtă, lingă ea, ce bien redoutable 
qui serre jusqu'au sang la chair d'un homme. Aici e, mi se 
pare, iarăşi o noutate mare. Infomnativă poate, dar nu artis- 
tică. Dacă luăm cartea ca un Baedecker pentru tinerii deli- 
cați şi pasionaţi de pe vremea aceia, atunci trebue să o lău- 
dăm pentru perfecta ei claritate, şi pentru tonul uşor în care 
e scrisă. — Dar mai răbdaţi încă un exemplu: un jeune hom- 
me grand, svelte, avec des favoris frisés, des cheveux blonds, 
courts et bouclés, un air absolument aristocrate. Mai jos a- 
daogă: excellemment distingué. Şi acesta, rivalul principal al 
lui Mariolle — este charmant şi agréable causeur. Negreşit, 
Mariolle sufere rău „dans cette espèce de caverne obscure du 
fond de Pâme où sont bloities les sensibilités delicales. La 
peau de son âme était trop tendre”. El cade iar în genunchi 
înaintea idolului, şi cu buzele pe „les deux petites mains” 
repetă: Merci |! merci ! — „Comme îl l'aimait ! comme il l'ai- 
mait!“ comentează apoi autorul. „Elle sentait bon, comme le 
printemps", è 

Ce folos ! „Leur corps (al femeilor acestor originale cu 
totul) n'était plus qu'un prétexte à parure", Și urmează aici 
o lungă comparație lămuritoare, a acestor femei de pur lux 
cu mamele şi bunicele lor, 

Insă Mariolle nu rămine chiar atit de nenorocit, pe cât 
s'anunţase. Intreprinde să găsească mingiiere cu o slujnicuţă 
de otel delicioasă — le plus joli corps de femme qu'il eût aper- 
çu de sa vie, Fata l-a iubit cum „bien peu d'hommes peut- 
ctre l'ont été“ (ce minunată simplicitate de stil de poveste!) 
Cind se plimbă însă, prin pădurea dela Fontainebleau, piaza 
rea îi scoate în cale un fag viguros care stringe în braţe mor- 
tal un stejar svelt. Urmează descripţie, cu interpretări simbo- 
lies: „Comme un amoureux désespéré, le hêtre...” Mariolle, 


RUINE LITERARE _______ 23 


cufundat în amărăciune, rămine cu ochii la „ces deux lut- 
teurs immobiles, qui racontaient aux passants l'histoire éter- 
pelle de son amour”, i 

Cind vorbim de artă, „banalitate“ nu-i decât un cuvint mai 
precis pentru a zice moarte. Am transeris atitea exemple, 
pentru a face sensibil, ce repertor aproape bizar de banalităţi 
continue, în vorbă, prin urmare şi în intenţii, e romanul pe 
care l-am răsfoit. Flaubert spunea finului său, că prima grije 
a artistului trebue să fie căutirea neobosită a unei vederi 
nouă a lucrărilor. De timpuriu, nașul regreta în tînărul serii- 
tor Maupassant, une légèreté 1ăplorabie. Carte după carte 
arunca Maupassant pe p piar : a fost un fel de literatură perio- 
dică, eminent populară. Critica, distrată sau politicoasă, sau 
populară şi ea, admira transparența și simplicitatea stilului, 
Artisticeşte, literatura aceasta poate da acum texte eminente 
programelor de cinematograf, 


Paul Zarifopol 


Casa cu minuni! 


A V-a minune: Pozele 


Unul din darurile aaturii care procură Norii cele mai 
multe încintări sint ochii, — şi nimeni nu știe ca ca să în- 
trebuințeze acest dar şi — vai! — să-l risipească, Picioarele, 
minile, sufletul, gindul i se mai odihnesc uneori din jocul lor 

lobiu sau tainic, dar ochii niciodată, Cind privesc, cuprind 
şi văd lot fără să mai piardă vreodată nimic din ce au adu- 
nat; cind nu privesc, tot văd detalii sau contururi vagi care 
cu timpul se precizează treptat, evocind din ce in ce mai 
limpede totalul; iar cind somnul ti închide în afară, ochii ei 
au de lucru, neîntrerupt, cu minunile ce se desfăşoară înăun- 
tru, Dar pentru bogăția interioară, ochii Norii au adunat mai 
intăiu tot ce au intilnit în lumea celor ce se pot culege între 
raza soarelui și a văzului uman. In primul rind, colțurile cele 
mai nebănuite şi lucrurile cele mai mărunte din cuprinsul 
casei şi-au dat toale secretele şi s'au înregistrat în ochii Norii, 
precis. Mama, care trăeşte în nori şi nu vede bine lucrurile 
din apropiere, se foloseşte din ce în ce mai mult de vigilența 
Norii, 

Cind uită unde a pus un lucru, răstoarnă casa şi învinu- 
eşte pe toţi. 

— Geanta mea cu banil.. Știu sigur că am lăsat-o pe 
Nachtkasten!... Și n'o mai găsesc. M'am dus puţin în salon 
să cînt la pian... De sigur, Marin a venit în lipsă!... Te rog, 
Roza, chiamă-l numaidecit pe Marin sau pe Hermina şi tri- 
mite la comisariatul din colţ! 

Lucrurile ar lua proporţii mari, cum le dă mama totdea- 
una cu exagerare, Noroc că Nora, din colțul ei, prinde cu u- 
rechea vilvoarea pe care o face mama și intervine la timp, 


' Vezi „Viata Rominească” anul XXII, nr. 11—12. 


CASA CU MINUNI Žž 25 


inaintea comisarului, tocmai cind bietul Marin e mai prăbuşit 
sub îmvinuire. 

— Mamă, ai pus-o în dulapul tău, subt cămăşile de noap- 
te, după ce ai numărat rufele din coș. 

In adevăr, punga e acolo unde a spus Nara. 

— Dar cînd ai mai văzul şi asta, veveriţo? — spune mama 
bucuroasă. 

— Cind număram ciorapii copiiilor pe care mi i-ai dat 
să-i due Rozij pentru cirpit. 

— Fata asta are ochi şi la spate! — se miră mama cu un 
ton cam bănnitor, 

Nora, care descopere fără să caute inadins, — ca un de- 
tectiv diletant și onest, — ştie unde ascunde tata lichiorurile 
dulci şi aromate — Cacao-Curacao — care plac atit de mult 
băeţilor; stl... să maudă băeţii: — după cazanul din sala de 
bae!... ştie ascunzătoarea cărților luate de Mimi pe furiș, din 
pod: e firida din peretele sobei unde curăță coşarul numai 
toamna; — chiar o să-i aducă aminte lui Mimi la toamnă să-şi 
le scoată de acolo; ştie unde e sug era cu bile şi arşici care 
constitue comoara lui Luki: subt hirdăiaşele ficușilor din ves- 
tibul;... a găsit în borcanele crăpate, din pod, peste o sută de 
țigarete din lemn de cireș cu care fumează tata şi pe care e 
schimbă zilnic; — a priceput că Marin le-a ascuns acolo, dar 
le-a lăsat, — că tata mare ce face cu ele;.. a descoperit in bu- 
cătărie pe raftul cu borcane albe, — foi de dafin, cuişoare, 
scorţișoare, —o pereche de mănuși „glacé”, aproape nouă, ale 
mamei; — de sigur Hermina le-a dosit acolo pentru fie-sa, 
care e jupineasă într'o casă mare şi care vine Duminica s'o 
vadă; Nora ia frumuşel mănuşile şi le pune înapoi, — în cu- 
tia de catifea roşie din dulapul mamei, — fără să mai spună 
nimănui nimic, De ce să spună?,., Aşa e mai bine, 

Mama a botezat-o pe Nora „Scormonici“ şi nu tocmai pe 
o ming ; agn mu ep vede. Şi mai tirziu, 
cind Nara e internă Ja o şcoală mare, mama o aşteanlă Sim. 
băta s'o întrebe. A iig 

— Ascultă, Sconmonici, nu ştii tu pe unde ar putea fi cro- 
şeta mea subțire pentru dantelă de anda ? 

Nora nu ezită nici acum. 

— A căzut în muchea sertarului din dreapta de la maşina 
de cusul, dar mi se pare că i s'a frînt ciocul. Am vrut odată 
so scot dar n'am putut. 

„Nara scormonește, nu ca să afle, ci numai ca să vadă; 
ochii ei au mereu nevoe de aspecte nouă. A istovit tot ce se 
află in casă, O slabă şi ultimă rezervă se iveşte în coșul mare 
de rufe plin cu jurnale de modă vechi pe care mama le-a scos 
azi, cind scutură, din sertarele ei fereoate şi le trimite cu Ma- 
rin, în pod. Marin, care e prieten cu Nora, mai așteaptă puțin, 


26 _____VIAȚA ROMINEASCA___ ee 
pănă le priveşte eu. Revistele, cu foi groase, elegante, se des- 
chid subt cercetarea atentă a Norii; dar prea e acelaşi și ace- 
laşi lucru; nu e ce ar vrea Nora; — şi teancurile se formează 
repede şi dispar pe măsură ce Marin le urcă în pod, În eu- 
rind, Nora e singură în coșul mare de rufe. Dar iată duşmu- 
nul năvălind pe ușa coridorului şi nu e timp de punere ln a- 
dăpost, Luki strigă deja triumfal, deasupra pe coș. 
— Mamă... am prins pe Nora în elupsă!... 

Dar Nora nu se sbate. Pe covorul de subt coş, se întinde 
binişor în colivia de nuele încăpătoare și aerisită. Visează a- 
lene la jurnalele de modă care s'au dus în pod... la cucoanele 
pline de dantele și panglici. Pe cele mai frumoase le-a insem- 
nat cu creiomul; toate aveau părul blond-cenușiu. vaporos, al 
mamei... 

Luki se plietiseşte cel dintăiu deasupra coșului de rufe; 
victoria lui se cam preschimbă în îmfringere. Se gândeşte la o 
retragere cît mai onorabilă și strigă prin împletitura de 
trestie: 

— Proasto ! proasto ! proasto |... Eu te-am băgat în chup- 
să, na l. Şi-acum poti să stai cât vrei... pănă la sfirsitul 
tumii t.. 

Nora visează liniştit subt coș; nu-i pasă... asta a şi vrut... 
so lase în pace... pănă la sfirşitul bumii... 

ai 

In camera copiilor, un perete întreg e cuprins de harta 
mare a Ţării, De jur eta sula pe chenar, se înşiră mărcile 
capitalelor de judeţ, embleme felurite şi ciudate care atrag 
curiozitatea Norii. Cind Mimi citeşte şi Luki face gălăgie, 
Nora se urcă în patul de subt hartă pe suluri şi căpătiie, ca 
să vadă mărcile din chenarul de sus. E greu, o doare gitul şi 
uneori se roslogolește în pal spre marea bucurie n zurbugiu- 
lui blond. 

— Mototoală-toală!... Poftim de te scoală!... 

Şi Luki, în spinarea Norii, se lasă cu toată grăsimea lui 
subt care se svircolese mușchi poaae Nora ţipă, fiindcă, 
de data asta, gluma unei mici brute prea sănătoase o poate 
nimici. Simte că moare. 

— Tată !... Tată IL.. 

in pervazulușii apare, cu tocul în mină și inoruntat, prie- 
tenul cel drept şi puternic al Norii, care ştie-că Nora nu cere 
ajutorul liri decit în cazuri extreme. 

— Dâ-te jos, măgarule ! 

Vede figura congestionată a Norii şi secăpărarea ochilor 
lui e un trăznet care-l prăbușește pe Luki în colțul cel mai 
depărtat al odăii. 

— Dacă nu auzeam eu, putea să moară. Mizerabil co- 


______ CASA CU MINUNI z2 


pill.. Să te mai prind vreodată că faci asta!... Spune, Nora, 
— ode intimplat? See ori i pe 

ra se teme tru Luki; ar vrea scape x 
umcori teribilă, a tatii. er 

— Tată, mă uitam pe hartă, in chenarul de sus. Nu ve- 
desm bine pănă acolo şi mă ureasem pe două suluri; am alu- 
necat — Şi adaugă repede, ca să deviere subiectul: Vrei tu, 
tată, să-mi spui ce e acolo sus; un corb cu o cruce în cioc, nu 
e așa?... iar dincolo?... un bivol? 

— Nu, un zimbru: un taur sălbatec care acum nu se mai 
găsește, — sau prea puțin, prin pădurile Carpaţilor maramu- 
reşeni. Vrei să dau harta jos să le vezi mai bine? 

— Nu, tată, că acum le ştiu pe toate. 

— Le ştii pe dinafară ? 

— Da, tata... 

Tata nici nu se îndoeşte şi ca să uwmilească pe lon Pipa- 
Sarptot se re orsza A 4, s A 

— Vezi, ticălosule; fata se juca frumos, singură și tu ai 
sări! s'o schingiueşti. De atita ești bun: să dai cu Cimanis dar 
ia spune d-ta, care eşti măgar mare, ştii ce marcă are județul 
Iov în cure leai născut d-ta și Nora ? 

Luki tace. 

— Spune tu, Nore. 

— Sfintul Constantin şi Elena cu o biserică in mini. 

— Mimi, acum d-ta ju Doli, in care te-ai născut. 

Mimi nu sa uitat la hartă, nu ştie. 

— Nora, spune județul Dolj, 

— eor pae 

— Der Mehedinti. i 7 

Tot Nona rr să paie 

— 0 albină. 

— Judeţul Constanța, Mimi t... d-ta oare vrei să te faci 

marinar. 

Mimi tace. Tata se milă la Nora. 

== O corabie cu pânză. 

Sranța Norii îl pasionează. Nu i se mai adresează de- 


-- ta ? 

— u ot coarnele foarte mari. 
— inme Ai 

— Un snop de y 

— Vlașca ? en 

— Trei stejari. 

— Argeş ? 

— Un vultur. 

— Dorohoi ? 


— Taurul care ai spus tu că se numeşte zimbru. 


28 VIAȚA ROMINEASCA 


— Ei, domnii mei?,.. vă felicit!... sunteţi savanții... 

Tata nu mai e supărat pe băeţi, sau poate e mai mult de- 
cât supărat: e disprețuitor. Şi mai ales faţă de Luki care spu- 
megă sub! ironie, Tata simte că, îndată ce va întoarce spatele, 
Luki va săni pe Nora, să se răzbune. E un singur mijloc de a 
o pune la adăpost de protejatul mamei, mai cu samă că 
mama a şi apărut în ușe şi privește scena cu ochii verzi întă- 
ritați, gata să ia partea cui ştie ea. 

— Nora, bai în birou la mine să-ţi dau cărți. 

Tata iese,... și după el, Nora se strecoară cu frică pe lingă 
mama care o privește hain și-i asvinle din urmă, cu rancună 


—  Întrigantol... din cauza ta sinl totdeauna certuri și 
tata Îl ameninţă pe Larki L.. Intriganto | 

Nora iese, cu teamă să nu audă tata și cu lacrimile învi- 
nuirii nedrepte strînse chinuitor îm piept. 


„Eu 
Tata coboară, de pe un dulap cu haine uzate şi rochii 
de-ale mamei din primul an de torie, trei volume mari 


cât Nora, legate în pinză roşie. La mijloc, cu litere de aur, în 
linie arcuită serie: L'ILLUSTRATION, şi subt titlu, pe fiecare 
volum, anul: 1887, 1888, 1889. Tata spune. 

— Sint ale mamei, de cind era în pension. 

Nora îşi retrage minile cu frică. 

— Nu vreau, tală; se supără mama! 

Tata o linişteşte. 

— Nici nu se mai uită la ele; sint de acum zece ani! Și 
mâne îţi cumpăr eu altele, numai pentru tine, Dar astea au 
poze multe şi frumoase, 

Tentaţia e prea mare. 

— Dacă au poze multe |... 

Şi Nora nu mai rezistă. N'are împotrivire în faja pozelor. 
Sint pline de lumi nouă. Și fiecare lume, din fiecare poză, se 
amplifică în creerul Norii cu adausuri de realitate sau de vis 
care prelungesc bucuria contemplării la infinit. Nora ridică 
cu emoție coperta mare roşie ferindu-şi înapoi năsucul ei a- 
vid. Intoarce foaia galbenă, neserisă, şi rămine mult timp în 
fața portretului nobil care-i apare viu, de profil. Subt portret 
serie : Francois Coppée. Nume necunosaut care sună altfel 
decit numele auzite zilnic, Să-l întrebe pe tata 7... Nu vrea 
să-l scoale de la birou unde calculează îngindurat. Va şti mai 
tirziu. Acum nu simte mevoe. Şi-apoi înţelege destul. Ochii a- 
nonimi privesc duios și vag parcă spre zări imalte şi depăr- 
tate, Trebue să fie foarte hun, gindește Nora. Şi poate a su- 
ferit mul, că are o şuviță albă la timplă, — deşi e tinăr, — 


= adi I-ai SADA CU MINUNI 29 
ca oamenii bătrini: ca tanti Fima şi nenea Alecu. Nora 

că oamenii tineri cu păr alb au suferit mult, dela mama, care 
spune tatii, la supărare: 

— Mai albit la douăzeci şi patru de ani, de cite m'ai få- 
cut să îndur. 

Dar nu e adevărat. Mama nu are nici un fir de păr alb, 
spune numai aṣa. 

Portretul însă are timpla toată albă și Nora, cu cit il pri- 
veşte, cu atit îl iubește mai mult. | se pare, — nu ştie de ce, — 
că n căpăta! un prieten la care, cînd ar avea nevoe, ar putea 
veni. Incet, cu mini blinde şi pioase, intoarce foaia mai de- 
parte, zicind din ochi „la revedere“ prietenului nobil întilnit 
pe neașteptate, 

Mai trece şi altă fonie, căci nu înţelege de ce plinge cu- 
coana asta tinără lingă pictorul cu paleta în mină. Poate din 
cauza pictorului. Și Nora, deodată, simte necaz pe acest pic- 
tor, căci ea, de pe acum, e vrăj oamenilor ce fac 
semenii lor să plingă. Dar iată ceva nostim: mai multe schiţe 
mici care se succed unele sub altele, In prima, două cucoane 
grase şi bătrine, infofolite în rini tivite cu blană, stau de 
vorbă la un col! de stradă elătinind din pălăriuțele cu fun- 
de... In schiţa a doua, cucoanele vorbesc de zor şi a început să 
ningă fulgi mari, frumoși... In a treia, ninge des; pe trotuar 
s'a depus o palmă de zăpadă și băbuţele tot dau din 
tăifosesc... In poza a patra, zăpada le vine pănă la genunchi şi 

morte bi au pisi Ae ultima poză, băbuţele ţipă dispe- 
e, r cu ca le o mină af: i i 
vardist aleargă să jA haak A E mhz 

Nora ride, râde |... căci e hazliu şi adevărat. Tanti Fima 
că face pepeg cetatea cu M-me Conovici, o bătrină... 

une, spume de le a noaptea şi biata No i 
Due sneri ca jt stradă pini e sat pe-a 
cum, pe a următoare, e o poză cit jumătate - 
ă şi cam tristă, nu știu de ce. Serie mare AU MAROC m 
erre Loti, — și mfäțişeazā un om arămiu într'un halat alb. 
Asta ştie Nora: e un arab, un african. Sint arabi pe toate 
cutiile cu smochine şi curmale, Lângă cl, calul bea apă din- - 
trun izvor limpede în care se oglindese plante cu foi late, 
imense. Oglindirea asta în apă i se pare Norii tristă, — şi 
pas singurătatea omului și a bietului cal însetat. Nu ştie 
e. Pe pagina următoare, un negru aproape gol se joacă 
redrai a mare încolăcit pe mini. Cum poate?.. așa gro- 
ră Norii j-e frică numai privind. Şi repede întoarce 

Dar ce nu e in cartea asta minunată? Sint şi 
mari, colorate. Cucoane în rochii decoltate de bal, ii ae 
grațios în oglindă; — jos serie: Un dernier regard: copii 


0 VIAȚA ROMINEASCĂ —Ž 


golăşei roșiți de pura focului din cămin, — serie: Apres le 
bain :.... pisici adorabile cu ochi speriaţi de copil şi păr mare 
lăţos, — scrie: Jeunes Angoras; — apoi pagini întregi, duble, 
cu jucării care se fac numai din coji de ouă, din dopuri şi din 
chibrituri; nu serie nimic, dar se înțelege; are să încerce şi 
Nora să facă jucării de acestea. Urmează, mai departe, ati- 
tea şi atitea | Palate pline de Jumini și awrituri; sănii vesele 
cu cucoane imblănite, cu cai încondaţi ca zmeii şi gătiți ou 
ciucuri mari şi zurgălăi;... camere triste cu bolnavi palizi ;... 
cimitire cu frunze galbene cernmte peste lespezi şterse şi ui- 
tatel... Câte nu mai sint?... 

Dar sint şi poze care întrec orice inchipuire, şi creerul 
Norii se zbate să găsească umdeva, în realitate, posibilitatea 
adevărului cuprins în ele, adevăr prea tragic, maj chinuitor 
decit viața şi mai trist deci! moarteu, 

lată aici, poza asta mare subt cure serie: Le radeau de 
la Meduse. Pe nişte scânduri legate cu funii, în largul mării, 
in bătaia malurilor furioase, corpuri goale de oameni se svir- 
culese ca şerpii, cu gurile căscate, cu ochii ingroziţi; alţii stau 
sgînciţi, cu capul în mini și poate pling; — unul atirnă cu ju- 
mătate corp în mare., Ciţiva s'au strâns lingă un catarg frint, 
subt pinza umflată de furtună; pe umerii altora sint urcați 
cei care flutură vestminte albe. cu disperare, spre orizontul 
neguros şi goll., 

E aşa de înspăimintător, că Nora nu înţelege, nu vrea 
să înțeleagă. E un tablou fără odihnă, fără milă şi fără spe- 
ranță şi Nora ge cutremură în fata unei astfel de viziuni ne- 
cruțătoare. O respinge din sufletul ei şi vrea să creadă că 
ceva nu se poate petrece in viață; în vis numai şi dincolo 
cele mai oribile posibilităţi de vis. Nora intoarce pagina şi-i 
ține minte numărul: să nu se mai abată niciodată pe acolo. 

„Şi merge departe... printre chipuri fără nume, printre 
viziuni familiare sau nouă, prin ţări de realitate sau de năs- 
cocire, Işi face simpatii puternice sau dușmănii înfricoșate; 
plinge sau ride, se revoltă sau se înduioșează: trăeşte. Şi tră- 
“ste asa de intens, așa de captivant şi de bogat, că viața ooa- 
laltă, — zisă reală, — se desprinde de pe ca ca o haină zdren- 
țuită şi rece, ca haina de toate zilele a Cenuşeresei. Nora se 
simte, în haina strălucită a visului, fericită ca Cenugereasa îm 
haina de aur la balul Prințului Moștenitor... Dar evadarea 
Cenuşeresei din cenuşe nu poate dural... Ca ceasul nciertă- 
tor bătind ora ultimei clipe de încintare, un glas barbar 
smulge pe Nora din feerie: — 

— Zum Tisch, Nora !... schnell zum Tisch |... 


(Urmeazā) Zoe Verbiceanu 


Privelişte 


O navă cu pinze dispare în larg. 
De-abia se mai vede un viri de catarg, 
Aşa, ca o mină de om ce se 'neacă.. 


Pe țărm, o femee privește buimacă 


Roesc pescăruşii şi, val după val, 
Tulind-o din mare, se culcă pe mal; 
lar stropii saruncă în pulberi ușoare, 
Spre bărcile 'ntoarse cu fundul la soare — 
Şi-otgoanele strînse grămadă pe furci, 
Să mingie somnul hamalilor turci, 


Femeia tătară păşeşte năting; 

N'ar plinge, dar pleoapele singure-i pling. 
li stărue 'n suflet un chip — şi-o arsură 
Cu miros de pipă pe ochi şi pe gură. 


Adulmecă țărmul un cîne hoinar.. 
Năvodul şi-l drege bătrinul pescar 


VIAŢA ROMINEASCA ___ 
Și mornăe-un cintec prelung dela sud, 
Un cîntec de lacrima mărilor ud, 
Și-un strop sau o lacrimă-i trece pe chip. 


O ancoră frintă tinjeşte'n nisip.. 


— Ochi tulburi albaștri, obraz cu măramă, 
Strai negru, mers firav—iubită ?—sau mamă ? 


Pescarul se uită pe urma-i, ursuz: 
Işi clatină barba cu zîmbet confuz, 
Pe buze-i dospeşte tot cîntecul vechi, 
li murmură zarea de ape 'n urechi, 
Iscindu-și din vuet şi freamăt izvodul. 


Pescarul suride, dregindu-și năvodul.. 
George Lesnea 


Ciţiva oameni, papagalul şi încă un om 


CAPITOLUL UNU: 


unde e vorba de Congresul din Bermude și ceva ce se 
Intimplă mai tirziu căpitanului O'Higgins, din marină 


4 fotolii, 7 scaune, 2 canapele, 1 pian cu coadă, 2 păuni care 
se gurue impăiați pe cheminé, 7 doamne, 5 danturi falșe, nici un 
păr natural, 0,0 bărbați, Henric V la vinătoare de cerbi, în se- 
pie 3 urechi surde, 3 microfoane „ardente”, 1 ceas cu cuc și fără 
peste 10 dinți naturali la număr nesfirşit de misse, — pensiune 
engleză. 


Missele au putut fi cîndva frumoase, Vin însă în pensiune 
totdeauna prea tirziu, Bintuită de dinsele, instituția engleză 
devine locul de înțilnire a unor oameni bine crescuți în ajunul 
morții și se situiază între ospiciu și azilul de sugaci. 

Din cele şapte doamne: două cu capete de brezae, trei — te- 
nuri de bărbați cu puf cenușiu pe pomeţi și bărbie, două au 
fața ca gușa curcanului că fatal roșesc și se minie oridecite ori 
prind să vorbească, — și toate n'au sini de loc. La fel, missele. 
Afară de una care chiar — ori tocmai de aceia — dansează. A- 
tunci o mină mare și totdeauna stingă îi atirnă pe sus ca un 
cataclism, în vreme ce gitul şi nasul lung, deopotrivă scoase în 
afară, compun un pelican ce-și oferă măruntaele la azistență. 

Miss Pelican — deci — e în plus întoarsă dintr'o călătorie 
in jurul lumii, In consecinţă în timp ce toate celelalte din pen- 
siune nu pot vorbi decit de vremea de afară, cu sforțări eroice 
de incursiuni în boala regelui și mariajul prințului de Wales, 
— ea poate povesti de mii de mile întreprinse pe apă și us- 
cat, ca să găsească la antipozi un logodnic ce așteaptă intrarea 
hemisferei noastre în vară ca să vină să o ia, — cum și spre a 
participa la Conferința Pan-Americană din Bermude. Subiect 
ce îi dă prilej de locvacitate pentru tot restul vieţii. 

a Uniunii Femeilor Engleze pentru Intreținerea 
Cultului lui Valentino, Miss Pelican, cu trei ani înainte, prin 
corespondență asiduă, a izbutit să impună pe agenda Conferinței 
următoarele cîteva chestiuni vitale pentru promovarea cauzei 


i 


KAS VIAȚA ROMINEASCA 


anglo-saxo-americane pe suprafața globului: standardizarea ouă- 
lor de salangană ; vaccinul impotriva muștei țeţe ; incercuirea 
țințarilor în golful Persic, renunțarea de bună voe şi cu aju- 
torul Biblici, din partea filoxerei, de a mai umbla prin viile 
Domnului; persuadarea la fel a sepiei de a nu mai asvirli cu 
cerneală cu ochii inamicului marin, — procedeu ce aduce tul- 
burarea apelor și pagube imense comerțului britanic, — şi a 
se folosi cel mult de gazele astixinate; localizarea linșajului 
la rasa albă, ca mai blazată și lipsită de excitamente, și recom- 
pensarea rasei inferioare cu acordarea votului universal la ne- 
grese dela doisprezece ani în sus și cu distribuirea gratuită a 
Cărţii de Rugăciuni la alte patrusute de triburi din oceanul 
Pacific; Liga de apărarea Cadavrelor impotriva Cairilor, Boş- 
manilor şi altor gurmanzi inavuabili; instituirea unei comisii 
care să meargă pe Martinica, să consult: vulcanul și să decidă 
de comun acord ca insula să nu mai dispară şi reapară într'una, 
ci să aleagă într'un fel, festele de pină acum punind în mare 
incurcătură pe învățați şi făcind aproape cu neputinţă redac- 
tarea noilor ediţii de hărți geografice; predarea calendarului 
nou la pisoii de panteră; încrucișarea calitarului european cu 
ornitorincul sudamerican, aşa ca să vedem ce dă; lupta contra 
mănușilor, ghetelor şi jambierelor, cum şi tuturo“ acutramente- 
lor ce pun în joc, ba chiar iși bat joc, de pielea fină a anini- 
lelor; printre alte măsuri urgente pentru rezolvarea problemei 
indiene, cumpărarea unei perechi de ghete lui Rabindranath 
Tagore, deajuns de largi ca oricite petricele i sar viri înăuntru 
să nu-l jeneze, — sau, în caz cînd ironia e soctită prea literară 
pentru un popor care nu practică engleza decit ca a dona limbă 
maternă, pur și simplu abolirea tichiilor stil Gandhi din cu- 
prinsul țării şi admiterea lor, ca un omagiu adus bătrinei şi glo- 
roasci rase, pe toate continentele care nu au nici în clin nici în 
minecă cu chestiunea Indiei; tot în chestiunea orientală: inter- 
zicerea tăcerii virfului degetelor picioarelor copiilor de samurai 
cum și căsătoriei lor cu fete 'n casă sau gheişe, — in schimb, 
libertatea deplină de a juca şah şi cinta din subsuori pe tot res- 
tul vieţii; introducerea, ca un calmant suprem, a ping-pongului 
în dezbaterile parlamentelor europene; cumpărărea cu un cec 
asupra lui Federal Reserve Bank, a tuturor popoarelor curo- 
pene şi utilizarea lor ca paraziți la Radio, sau, în caz de vădite 
nemuzicalități, ca marmitoni şi messengeri pe vasele şi în ba- 
zole navale ce vor rezulta din dezarmarea pe apă adusă de re- 
centele pacturi; altoirea alternativă cu flori de măr și gogoși de 
mătase a cedrilor Libanului în proces rapid de dispariție; lupta 
profilactică împotriva trufiei inexplicabile a păunilor, obezității 
bursucilor şi lenei la broaștele țestoase ; apărarea deghizată 
prin împodobiri cu paftale a urechilor de elefant împotriva 
muștelor: interzicerea aruncării după o ciudată manie romană 


___ CIȚIVA OAMENI, PAPAGALUL ŞI! INCA UN OM m 


a mărgăritarelor la rimători; uşurarea maternității la kanguri 
cum şi abolirea corsetului — şi, cu el, a răutăţii sterile a vies- 
pelor. 

Etc., ete, etc. — Ca să nu mai pomenim, puncte mai mă- 
runte ca: combaterea, în măsura în care n'ar jena pe Dumne- 
zeu, a cocoașei la cămile, a trombelor de vint şi de elefant, a 
ftiziei la urangutani şi tignafesului la strupi.. 

Că Miss Pelican şi-a trecut cu unanimitate toate punctele 
e dela sine ințeles. Dar lumea se credea mintuită, cind, după al 
treizeci și șaptelea ropot de aplauze, ea se ridica din nou, îşi 
așeza ochelarii, deschidea o carte de pe masă, și cu un gest de 
binecuvintare incepea: 

„Şi acum, încă o chestiune, îhcă o mică cestiune : Cineva 
mi-a atras atenţia pe vapor asupra unui roman recent al unui 
scriitor francez Fabre (pronunță Febră) in care sc relatează 
un caz oribil, citat de altfel — se zice — şi de Bergson marele 
iilosaf de lunbă franceză. Cazul nu e cunoscut in Anglia cum 
nici Fabre nici Bergson n'au fost incă traduși in englezește, — 
și, deci, imi place să sper, nici domniilor voastre. Dar o pagină 
de Edgar Wallace nu-i mai oribilă ca ceiace vă voi povesti; e 
verba acolo de o insectă, mai cruntă, mai neomenoasă şi mai 
cumplită ca cei din urmă bandit chinez. Spexul! Acest spex 
face ouă. Nimic de zis pină acum. Dar cind e să-şi depună ouă- 
le, el merge și găsește un cărăbuș. Acum, cinec-a avut ceva de 
spus vreodată împotriva cărăbuşului ? Adorat de Egipteni, pur- 
tat chiar azi la git de multe din sexul slab, prieten şi ve- 
cin de zboruri modeste cu buna libelulă, calul Domnului și alte 
insecte creştine, el, cel mult, cade uneori, bătut de vint, pe spate, 
şi, din pricina obezității, nu se poate ridica pină ce o nouă bă- 
tae de vint sau un deget uman de copil nu vine să-i ajute. Or, 
de cind obezitatea a devenit un teren de exploatare nemiloasă 
și barbară 7... Gindiţi-vă, cîţi dintre noi nu sint obezi ? Intreg 
clericalismul, fie aglican, ortodox ori catolic, ar mai fi posibil 
fără obezitate ? Şi ce e creștinismul fără clericalism ? Ei bine, 
numitul spex, profitind de greutatea de mișcare a cărăbușului, 
ii sare, doamnelor și domnilor, pur și simplu, în spate, și cu două 
adevărate măciuci, — cu care, printr'o eroare a Creaţiei, care va 
trebui neapărat îndreptată în viața viitoare, îi sint înarmate pi- 
cioarele dinainte, — dă două lovituri de o preciziune care iar 
cred că e o eroare a divinității, în al treilea din cei cinci gan 
glioni ce leagă ceafa cărăbușşului. Acesta se întimplă să fie chiar 
ganglionul lui motor. Paralizat, cărăbușul e viu, dar nu se mai 
poate urni. E toamai ceiace-i trebue numitului spex, care ouă 
imediat în circa victimei. Ouăle scot imediat larve; acestea se 
implintă În spinarea neputinciosului cărâbuș, și se înfruptă, 
cresc și prosperă din trupul lui încă străbătut de fiorii vieţii 
Ceiace e, cred, pecit de îngrozitor, pe atit de nelcal, cărăbuşu! 


36 © VIAȚA ROMINEASCĂ 


nefiind omorît pe de o parte; iar pe de alta fiind pus în impo- 
sibilitate de a riposta într'un fel. 

Or, congresul pan-american nu poate să nu se seziseze de 
această nemaipomenită atrocitate care se petrece zilnic subt 
ochii noștri. Dacă cele ce se pun în sarcina cărăbușului, vreau 
să zic, spexului, sînt adevărate, măsuri urgente trebuesc luate. 
Cer, deci, instituirea pe loc a unei comisii de anchetă, care pe 
de o parte să traducă în englezeşte „romanul” lui Fabre — din 
care un exemplar pot chiar oferi congresului — împreună cu 
biografia autorului și un certificat din partea episcopului Pa- 
risului asupra garanţiei sale morale — domnul Fabre fiind, cum 
am spus, francez; pe de altă parte, să meargă la fața locului și, 
urmărind mișcările spexuluimsă ne producă dovezi palpabile 
despre actele incalificabile de care e acuzat. Iar dacă intr'ade- 
văr, din depunerile martorilor oculari va reeşi că spexul e... — 
dar aplauzele n'au dat voe oratorului să clameze sentința de 
moarte a spexului. 

Țipete de: Jos cu spexul, jos cu insecta criminală, dove- 
deau de ajuns că civilizația albă e pe cale să înregistreze un nou 
tip de linșaj. Cu glorioasa perspectivă în față, Miss Pelican se 
așează, ca să dea loc unei alte mar feministe, Mrs. Sandwich, 
din Texas, să-și vocifereze doleanţ le. 

„Sint încântată“ — începe Mrs. Sandwich — „că o nobilă 
fiică a Albionului a ridicat cazul unei insecte ale cărei atroci- 
tăți pare că sint întradevăr smulse din e cele mai 
negre ale lui Connan Doyle. Cred, însă, că nu voi fi decit în 
unison cu dinsa ridicind dela această tribună cazul unei alte vi- 
etăți față de care criminalul, tare mi-e teamă, de data asta e 
chiar omul, sîntem noi înşine. E vorba de bunul, inefabilul, 
umilul și tăcutul homar ! V'aţi întrebat, doamnelor și domnilor, 
vreodată, ce chinuri, ce suplicii îndură nevinovatul animal, pen- 
tru simplul fapt că e gustos ? Cărăbuşul îndură prin obezitate. 
Ceiace, veți fi de acord, e un viciu represibil. Dar homarul? 
Pentru simpla savoare a trupului său, pentrucă piciorușele sale, 
pentrucă sucul ambroziac, în sfirșit, tors de această rară gogoa- 
şe de mătase se pot suge de gurmanzii dintre noi ca cel mai di- 
vin dintre pae, iată-l aruncat de viu în apă fiartă, silit să sfirie, 
să se sbată, să fisie și să tipe! 

Căci n'ați auzit țipetele lui, abia înecate de clocotul apei ? 
Nu vi s'a rupt inima văzindu-l cum se opărește, cum se roșește 
și contorsionează ? 

Imi va fi deci îngăduit să cer, alăturea cu comisia de anche- 
tare a spexului, o comisie care să studieze cazul homarului, şi 
care, pecetluind un mod de a inflige moartea ce ne trimete îna- 
poi la plumbul topit al inchiziției, să decidă că bunul şi tăcu- 
tul homar n’a comis nici o erezie care să-l facă să aibă in fie- 
care dintre noi un Torquemanda”. 


CITIVA OAMENI, PAPAGALUL ŞI INCA UN OM 37 


Discursul doamnei Sandwich aproape să eclipseze prin mul- 
țimea citatelor, pe cel al Missei Pelican. Dar meritul şi mai 
mare al ei era de a fi ridicat un caz ce se petrece veșnic subt 
ochii noștri, de a fi revelat o crimă de care minile noastre sint 
zilnic, cu candoare, mînjite. 

Cestiunea s'a socotit atit de gravă, că Congresul a refuzat 
să se seziseze, opinînd pentru un apel desnădăjduit la forul su- 
prem de umanitate şi libertate al globului: Parlamentul Englez. 

Apelul Congresului, trimes prin radio, cu acea iuțeală re- 
clamată de salvgardarea marilor cauze, a ajuns la Londra cu 
trei zile inainte de a fi plecat, 

Camera Comunelor avusese o zi acerbă. Numai trei perechi 
de picioare rămăsese pe banca ministerială. Celelalte dispăruse, 
unanim revoltate de comunismul agresiv al unui deputat din 
majoritate, nuanța Maxton, care de șapte ore în şir înfiera gu- 
vernul pentru prohibirea tichiei lui Gandhi în India. 

— Nu cumva âi fi vrind să-ți cumpere guvernul și dumitale 
o tichie ? — întrerupse la un moment un membru al opoziţiei, 
exasperat că colegul nu mai termină. 

— Ba chiar am una, — ripostă acesta; şi scoțindu-și-o din 
servietă, şi-o viri în cap, apoi se repezi spre tronul speaker-ului, 
luă din fața lui sceptrul intangibil al Adunării, îl puse pe 
umăr, și porni solemn pe ușă, în panica din sală, ca fantoma 
unui cavaler dintr'o baladă scoțiană. 

Ca'ntr'o lavră profanată, deputații au sărit dela locurile lor, 
au început să țipe, să se vaete, să se dea cu capul de pereți. — 
Dela Cromwell sceptrul Adunării, simbol de autoritate, nu mai 
fusese atins. Speaker-ul, nenorocit să prezideze o astfel de in- 
famie, a cerut un briciu englez ca să-și facă pe loc harakiri. 

In chiar clipa aceia iată că sosește jalba congresului din 
Bermude. Ea rtumple ca printr'un făcut băncile Adunării. Sute 
de urechi ciulite ascultă țipătul de peste ocean. Sint așa dar și 
alte nenorociri pe lume | Din parlamentarele urechi, ca dintr'un 

cimp de corole tromba unei albine, țipătul pompa tot nectarul 
de umanitate lăsat în deputați de chestia indiană, cu corolarul 
ei nefericit, 

Prima măsură luată a fost să se uite cu toți la ceas: Doam- 
ne, Dumnezeule, ora şapte ! — se aude unanim. Era într'adevăr 
ora șapte, ora smokingului ! După-amiaza trecuse, întiia oară 
in viața lor, fără ceai. Ca să ducă blasfemia mai departe, ar fi 
insemnat ruina Imperiului ! Deputaţii se reped la cuere, fug 
acasă, se rad, iau baia, se pun la smoking, și vin automat înapoi. 
In o jumătate de ceas, Camera era un Conciliu de piepturi albe, 
pt care odihneau, de subt ștreașini somnoroase, lăstunii negrii 
ai cravatelor. p 
i Dezbaterile au durat pină a doua zi la şapte. Multe talente 
sau relevat, multe inteligente, multe inimi mari. Nodul gordian 


38 = VIAȚAROMINEASCA Žž 


a fost, ca totdeauna, o chestiune de detaliu, dar de fapt vitală 
prin urmările ei: dacă homarul fisie într'adevăr, cum pretinde 
jalba, sau numai pisie... Mulţi au opinat că animalul nu face 
nici una nici alta, zgomotul fiind produs numai de carapacea 
lui, Dar anume buze, senzuale, cum şi linia retorică a guşei şi 
burții, dovedeau la aceștia oarecare interes în cauză, și deci, 
parțialitate. Mai obiectivi, alții jurară că homarul face şi una 
şi alta, — şi de ce nu, cind corpul său are două extremități ! 
Cit despre pipete, sa găsit că Congresul din Bermude cam exa- 
gercază, homarul, ca toți amfibienii fiind afon. S'a instituit în 
orice caz un comitet de anchetă care să meargă prin cele mai 
mari restaurante ale Londrei să ceară avizul „şefilor”. Aceștia 
în unanimitate au opinat că toate acele fisieli şi pisieli, sint 
parigorii. Ele nu-s nici măcar ale carapacei, Sînt ale apei. Oala 
lui Papin «e o veche dovadă. E drept, la homari se adaugă ceva. 
Ei au ochi de sticlă, Or, apa fiartă căzind brusc pe ca, o sparge, 
Aceasta face zgomot, Dar e un zgomot străin de orice durere. 
ochii homarilor fiind prepușşi | 

Divulgarea a făcut adincă impresie asupra comitetului. To- 
tusi deputații au cerut o soluție cu care să se poată întoarce la 
Cameră, 

Şefii au preconizat atunci ca mijloace mai moderne de 
omotiîre a homarilor: 

a) tragerea cu revolverul pe deasupra lor, ceiace i-ar face 
să moară de frică; 

b) trecerea pe subt mustățile lor a unci batiste cu cloro- 
form. Şi aşa ci miroasă a iodoform, Fără deci să li se altereze 
substanța, ar putea fi adormiți pe tot impul fierberii; 

c) în sfirsit, cel mai bun remediu ar fi luarea unor măsuri 
radicale care să impiedice apa fiartă de a mai frige. Dar aceasta 
iese din competința lor, 

Propunerile şefilor bucătari londonezi au fost aduse la Ca- 
meră pe la trei din noapte. 

Intiia a părut minunată, dacă un fost tenor la Operă nu 
ar fi obiectat că homarii fiind afoni, după o lege generală de 
simetrie zoologică, sînt și surzi. Cum să-i sperie atunci revol- 
verul ? Surzenia homarilor a provocat o ședință furtunoasă de 
pro şi contra. Cum fiecare deputat e un tenor ratat, reminis- 
cențele se uneau cu logica. O altă suspendare de ședință, şi 
Miss Ethel Smith, doctor în muzică dela Universitatea din Ox- 
ford, e ridicată din pat, şi adusă la Cameră ca expertă, cu dia- 
pazon cu tot, Dar n'a fost nevoe să bată cu el în masă. (Crezuse 
că e vorba de intonarea Imnului Regal). 

De cum i s'a pus chestiunea, Miss Ethel Smith a sezisat-o şi 
a citat cazul peştilor din timpul războiului, care la cea mai mică 
explozie submarină o luau razna speriați. 


CIŢIVA OAMENI, PAPAGALUL ŞI INCA UN OM 3# 
Intiia propunere respinsă, a doua suridea cu toate no- 


Cit privește a treia, ea a apărut ca cea mai umană. Dar de- 
pendentă de un inventator. Camera a redactat atunci o adresă 
către Edison invitindu-l în numele Imperiului Britanic să in- 
vente un mijloc prin care apa fiartă să nu mai frigă, ci să fie, 

nu r măcar încropită. 
pyg n ei vedeau moţiunea câtre Congresul din Bermude, 
redactată, scrisă la maşină, sigilată, 

In ea Parlamentul Englez trimetea complimentele sale so- 
rei lui mai mici de peste ocean; şi, mulțumindu-i pentru felul 
generos în care s'a îmbibat de concepţia engleză a vieții, ca și 
de grija de oamenii și dobitoacele Domnului, relata din fir-a- 
păr, dezbaterile homarului și oferea propunerea a doua cu re- 
zerva realizării, poate, pe curînd a celei de-a treia, 

Spre a se evita paraziții dela Radio, care ușor ar fi putut 
face dintr'o nevinovată moțiune, un nou desacord naval între 
Anglia şi America, ea a fost încredințată lui Sir Amelia John- 
son, tinăra missă — singura tinără — engleză, care în urma 
zborului ei în Australia fusese tocmai ridicată de rege la rangul 
de baron. 

In aplauze frenctice, Adunarea pan.americană a primit și 
adoptat solutia parlamentului englez. Ea a devenit curind pa- 
trimoniul omenirii, şi astfel, dela congresui din Bermude, da- 
tează faptul că racii, homarii și toți conaționalii lor, miros a 
cloroform. 

Pe un astfel de succes Congresul nu se putea decit in- 
chide, Podidită de lacrămi, Miss Pelican a venit să stringă mi- 
na inspiratei Mrs, Sandwich, întrebind-o de unde-și trage nume- 
le atit de englez, și dacă nu cumva soțul dumneaei face comerț 
de sandvici. Mrs. Sandwich a roșit și i-a răspuns că nu bărbatul 
său îşi trage numele dela ei, ci ei dela bărbatu-său, acesta fiind 
chiar inventatorul sandvicilor. 

— Cum asta? 

— Foarte simplu. Bărbatul meu e șampionul la șah al sta- 
tului Texas. Cum joacă toată ziua, n'are timp să vină la masă. 
Atunci, are lingă dinsul totdeauna felii de pine şi citeva pă- 
tlăgele roșii, caşcaval, sardele, şuncă. Intre două aruncături de 
pioni, taie cite o felie din fiecare, le așează între cele de pine 
şi dejunul e gata. Sistemul a fost de curind adoptat de jucă- 
torii de șah, cărți, fox-trot și tango. Dela aceștia a trecut la ba- 
ruri, de aci în restaurante și familii, Sistemul sandviciului. 
Care'n curînd va omori dejunul și cina, așa cum filmul vorbitor 
va omori teatrul. 

Cu emoție, Miss Pelican și-a sărutat prietena, i-a cerut şi 
dat adresa, și-a plecat în insula Fiji. 

Acolo, într'o dimineață cu lună, sărea printre stincile de si- 


AU __ VIAȚA ROMINEASCA 


lice feruginoasă, oferind astrului sentimental versuri din En- 
dymionul lui Keats.Cînd, de după mal, iată răsărind un cap ras 
de două ori, de mustăți și de o beretă bască :—Și eu sînt Englez, 
și eu vorbesc englezește ! Interlocutorul era un profesor de zo- 
ologie la Universitatea din Aberdeen, faimosul Ralph Lynd, 
descoperitorul gustului la pasări. — Descoperitorul gustului la 
pasări ? Vai, ce păcat ? — Cum păcat ? —.. că nai fost la Con- 
gresul din Bermude ! Ne-ai fi fost așa de util în dezbaterile 
homarului ! 

Dar nu era timp de revenit asupra fastidioasei materii. 
Ralph Lynd avea altele pe cap. El venise să pescuiască, pe in- 
sula cea mai bogată în specimene, calul-zburător, un peşte mic 
cu coamă şi cap de cal, care după dinsul se trăgea din grifonii 
din poveste. 

La restaurantul la care conduse pe Miss Pelican, se pregă- 
tea să-i expună noua sa teorie, cînd, cu sosirea supei pe masă, 
o muzică metalică începu imnul național englez, Exaltată, Miss 
Pelican se uită împrejur să vadă de unde veneau sunetele. Dar 
nu putu vedea decit nişte dulapuri, ale căror încăperi săltau, ca 
niște stomacuri, de ritmurile dinăuntru. Erau dulapurile dela 
bufet, pe rafturile cărora închise cuțitele şi furculilele brita- 
nice ale restaurantului, executau în accese patriotice, imnul na- 
țional. Miss Pelican nu putu să-şi bea stoic supa. Se ridică în 
picioare și ascultă solemn pină la sfîrşit. Apoi, într'o caldă alo- 
cuție, mulțumi restauratorului de surpriza făcută și, felicitind 
insula sălbatecă de o întrebuințare mult mai estetică, bău cupa 
de supă pentru prosperitatea raporturilor anglo-fijiene, 

Adouazi părăsea ținutul, împreună cu profesorul din 
Aberdeen, ca să-şi continue voiajul în jurul lumii. 

Cite peripeții ! Cite sensații | Ce pană le-ar putea urmări ? 

Dar, mai presus de toate, voluptatea supremă a cosmului |... 

Invăluirea aceasta cu scoarțele uscatului ! Lepădarea de pe 
tine, rind pe rind, a cerurilor, broboade ce nu-ți mai trebuesc. 
Să te scalzi la soare cu bruma anotimpurilor. Să-ţi pui la buto- 
nieră, dela o zi la alta, roza diminețelor și a apusurilor! 

In urma vasului Filipinele scăpau ca o salbă din mîna unei 
dansatoare pe parchetele spațiului. Tropicele zumzuiau ca nişte 
stupuri călcate de şerpi și maimuțe; junglele foşneau cu coama 
de porumb auriu a leilor. 

— E ora cînd se culcă pasărea paradisului, îti spuneai; 
cind cangurii își ling puii cu luna, cînd ipopotamii urnesc ma- 
luri din mil în ape nevizitate.. Şi visul terestru te cuprindea în 
pinza țesută în paralele şi meridiane. Pe ea sufletul îţi urca și 
cobora ca un paianjen la vinătoarea duhului general. 

Dela înălțimea prorei, cu sînii ca niște goarne sonore, Ìm- 
pungînd cerul cu virginități stridente, din toate stringîndu-şi 
trupul ca un instrument cu coarde. Miss Pelican nu mai era 


____CIŢIVA OAMENI PAPAGALUL $I INCA UN OM 41 


Miss Pelican. Era Semiramida lui Valery, față'n față cu dimi- 
neți de suflet perpetue, din grădinile ei suspendate întinzîn- 
du-și trezirile pe umeri de zări, dindu-şi sufletul tot unui trup 
nou, al vînturilor, şi adîncimea ei virginală, adîncimii văzduhu- 
lui, Cerurile îi plouau fața cu planete, și din cozi de constelații 
ii biciuiau toate dramele singelui. Acei monștri care urcă zilnic 
in noi, ca de pe trepiede de gheenă, din spirala măruntaelor, 
din ficat, splină, rînză, şi pancreas, dar mai ales din aburii îne- 
căcioşi ai cășunărilor, plezneau din solzi și o luau la goană, ca 
de subt știchiuiri de arhangheli. Şi sufletul, ras de toate aceste 
resturi spurcate, ca și de atitea deochiate învelișuri, se spăla 
cu seninul și se întruchipa în chiar infinitul în care se recu- 
noștea, 

Această deslipire de tine și reintegrare în tot era desigur 
corul sferelor la cei vechi. Miss Pelican îl fredona cu silabele 
unui singe nou, dezinfectat cu arşițe, diafanizat de curenți, bä- 
tut de uragane, desfoiat de cicloane şi întors pe dos, ca o carte 
din care dai la o parte paginile inutile, ca să ajungi acolo unde 
e cuvintul ! Iar cuvintul, de data aceasta, era limbajul stelelor 
şi al continentelor, rămase în urmă ca un grav convoi orchestral 
peste care vasul a trecut surdina morții. 

Pe această întretăere a lumii de aci și de dincolo, schițată 
de un meridian, se înainta, — o mică mișcare din cot detaşind 
un duh, bărbia scăpărind aștrii, pupilele răsturnînd un cer în 
creștetul capului, iar toată ființa la un loc topindu-se într'un 
sistem einsteinian, de nesiguranțe atinse cu pulpana, de rela- 
tivități jucind în soare, de frolări infinitezimale și fecundare de 
atomi, un sistem in care timpul și spațiul confundați, ca pe un 
scripete alergau pe circonferențele globului, trecîndu-şi unul 
altuia proporțiile și dimensiunile, 

Prin această intimitate şi punere la punct cu cosmul — ca 
și sub influența descoperitorului gustului la lilieci, dispărut 
după vreo latitudine relativă, — din care deduc că el trebue 
să îi fost cu adevărat logodnicul. — Misa Pelican a descope- 
rit un fapt de nu mai puțin universală importanță ; mirosul con- 
tinentelor. De cum trecuse cotul ' Bermudelor, i s'a părut că o 
Dee es îi orienta A crezut că-i o iluzie nasală. 

pe măsură ce ona un continent şi i 
pini agp ia şi se apropia de altul, 

Era 0 nouă imprimare a peliculelor dinăuntru. Cum praf 
marea nu avea, nici Miss Pelican polipi, deducția a fost ușoară. 
Da, continentele au fiecare mirosul lor. Europa miroase a fu- 
ningine, spermacetă, piele de iuft şi de Armean, America, a ca- 
uciuc, pască şi electricitate. Australia a blană de berber șia * 
Anglie cît de colo ! Africa, a panoramă. Asia, jumătatea de vest 
miroase a tămie și cuişoare, jumătatea de răsărit, a lăuză. 

Cu un atare brevet, cum şi cu acel prestigiu al meridianelor 


2 VIAȚA ROMINEASCA ` 2 a 
și paralelelor cu care pica în pensiune, Miss Pelican trona dea- 
supra celorlalte Misse — am zice, de uscat — a căror singură 
aventură era: Anglia, iar singur trecut, o logodnă morganatică, 
și aceia în vis, cu prințul de Wales, 

Trona, dacă n'ar mai fi fost una care, afară de acest lo- 
godnic hieratic, avea și un bărbat, — Plus, un trup mic şi um- 
flat, pe care capul punea o tărtăcuţă lividă, schimonosită ca de 
un plins neincetat, subt tristeța resemnată a capetelor de obezi. 
Trupul, baionat, aproape circular, afișa de subt impermeabiiui 
de grăsime, o vioiciune și uşurătate îngrijitoare. Era tocmai 
ceiace eclipsa pe Miss Pelican, acest nu-ştiu-ce de viață, care 
balota încă în aerul zilei massa informă a doamnei O'Higgins, 
care Însă printr'o ironie a soartei nu punea nici o adiere, nu 
flutura cu nici o surpriză în carcasa-i pedantă de plesiosaur 
dedat cu secolele şi cu continentele, 

Cind doamna O'Higgins intra în salon, atita veselie emana 
dintr'însa, că-ți venea să-i inchizi repede ușa în urmă, ca să nu 
o sufle curentul, 

Cind o săruta bărbatul, orideciteori eşea în oraş, cu buze 
făcute punguliță, dela distanţă, credeai că vezi un om care, ple- 
cind întrun zbor cu aeroplanul, ca să prindă curaj, trage o 
dușcă dintr'o damigeană cu rachiu. 

Nu era acesta singurul act de tandreță al căpitanului O'Hig- 
gins în cursul unei căsnicii de zece ani. Nu trebue uitat că, Ir- 
landez de origine scoțiană, și în plus ofițer, Joe O'Higgins era 
printre puținii flăcăi în Anglia care însurîndu-se, nu numai că 
nu aduc ei zestre fetei, dar mai şi obțin dela ca. In „Daily Ex- 
press” Joe văzuse cu zece ani înainte numele domnișoarei Ivy 
Sympson, asigurată contra accidentelor, pentru frumoasa sumă 
de zece mii de lire. I-a scris atunci imediat. cu candoarea ofi- 
țerului : 


„Ivy, necunoscuta vieții mele, 

„O, Ivy, scumpă Ivy, dacă vei muri fată bătrină, mai să 
„te acuzi decit pe tine. Eu, în orice caz, am avut toată bund 
„voinţa. ; i 

Cind, după o violentă cunoaștere a fetei, şi înaintări tri- 
umfale în inima ei, credea că-şi poate pune în hirtie și numele, 
O'Higgins trimetea săgeți cu dublu venin: candoarea și cavale- 
rismul Scoţianului. 

Neuitată Ivy, 

Binecuvintez pămintul pe care-l calci, pragul casei tale, 
cum și treptele pe care le urci, cel puţin de zece ori pe zi. Imi 
place orice gest al tău, orice idee a ta, — cu deosebire aceis 
de a merge atit de grațios pe jos — dovadă de atita modestie 
şi economie. Ultima oară cind ţi l-ai vopsit, părul arăta mai 


_____ COȚIVA OAMENI, PAPAGALUL ŞI INCA UN OM 43 


frumos ca oricind. De ce oamenii nu rămin totdeauna la ultima 
oară. Ar scuti atit trapaz şi atita cheltuială. In orice caz, mai 
frumos decit orice nouă vopsire părul tău va arăta atunci cînd 
te vei gindi să. intorci pe dos, adică să-i intorci în afară firele 
neuzate. La fel pot spune şi despre tailleur-ul tău atit de trainic 
şi drăgălaş. Pălăria ta, pantofii tăi, tot ce porți tu e o minune, 
şi te va ține Încă multă și indelungată vreme. Nu e nimic pe 
lume pentru ca să nu fac pentru tine, scumpă și neuitată Ivy. 

Dacă n'ar costa pacostea de înmormimare gras lungi pe 
pardosea, şi-aş muri pentru tine ! 

Pe viaţă, deci, al tău, 
Jupiter. 

Accastă irupție aproape mistică nu putea decit să precipite 
lucrurile. Intro săptămină, Jupiter O'Higgins era în posesia 
domnișoarei și zestrei dela „Daily Express”. Eufemism. Căci, 
pentru afurisita sumă de zece mii de lire, cîtă caznă şi tactică ! 

Dinsul, încă inainte de căsătorie, observase că pe lingă 
zgircenie, Ivy, era expusă la obezitate. A sacrificat, atunci, 
pentru moment pe cea dintii, pentru cea de-a doua. A îngrăşat 
pe Ivy, prin toate ispitirile și îndopările cu putință. Nu ştiu 
dacă nu i-a dat și spermacetă, In cinci ani iedera pe care-o cu- 
por use ca fecioară, era bușteanul perfect de azi. 

A deschis atunci o pensiune cu şapte etaje, și de dimineață 
pinā seara cu tertipuri cînd lirice cînd de afaceri, a inceput s'o 
facā să alerge pe scări, pe neräāsuflate, doar de o exploda, ca el 
să a Neag pe zestre. 

Tim acela de viaţă din trupul consoartei pe semne î 
că juca festa şi căpitanului. Cinci ani trecuse fana nici un ea 
zultat. Dezesperat, Joe a căzut la beție, 

"AR pd zuza ora eaa, Dies a culcare. Numai două 

sion =u yai, peruca, ṣi iglița la piept, mai moțăiau i 
focului care, în aberațiile agoniei, le dela pe a ple Pras 
ma A doi epuri mari de casă. Atunci căpitan O'Higgins trăgea 
în oficiu, ultimul pahar de whisky pe git, și se lăsa în fotoliu 
lingă doamna care-și citea jurnalul, 

— alei la venin scumpo, că mi-e somn, 
wto ine, torul ? "Hi i 
E PE ponr Aeh de sa Doctor.. (Doamna O Higgins e 
— Ziiic.., hai.. haideee la culcare, că mi-eee ssooomn... 
— Aha, mine dimineață, bun mergen... 

— Nu, fraaate... mi-ecce ssss0000000... 

Şi pînă să-și înfigă doamna bine microfonul în ureche, că- 
Pitanul sforăia ca pe altă lume, cu capul pe umărul fotoliului.. 

Lirismul acesta felurit al căpitanului înflorea pe lividitatea 
impasibilă a soției ca mușchiul pe o lespede. Impermeabilă, ab- 


Sua VIAȚA ROMINEASCA 

sentă, cuirasată în grăsime şi surzenie, Ivy îşi păstra voioşia 
numai pentru dinsa. Impotriva vieții din afară răminea o for- 
tăreață, o geamandură întfruntătoare de val şi vreme. Răminea 
în starea perfectă a unci circonferențe egale numai cu ea însăși, 

Acestei desăvirșiri sferice — după eșuarea alergărilor pe 
scări şi acceselor de beție — el sa mulțumit să opună o 
perfectitudine de natură literară... — Și așa se face că, pe un 
plan de absolută indiferență, sau poate, pe două planuri care nu 
s'au întretăiat niciodată, cei doi își demonstrau și raportau 
unul altuia o fericire egală cu aceia a două figuri de geome- 
trie 'n spaţiu. 

Joe O'Higgins era întradevăr, linie. Un băț de popindău, la 
un cap al căruia un Dumnezeu şugubăț scuturase cretă, Tăsege 
batoane de șocolată și suflase viață, strigind: fii om, 

Acest strigăt Joe nu l-a putut uita niciodată. Și, afară de 
legitima aspirație la o zestre care întirzia puțin, nimic nu l-a 
impiedecat să fie om. 

Mai mult, era o polarizare de atomi dealungul parcă, unui 
singur nerv, o sirmă magnetică, un robot elementar, Era o uni- 
tate. Ca unitate era numai natural ca valoarea lui să depindă de 
numărul de zeruri pe care i le puneai înapoi sau înainte. Im- 
perecherea sa cu o nulă, deci, era mai mult decît o căsătorie 
era o aritmetică a cerului. 

Pus la rindu-i în fața doamnei Ivy O'Higgins, dinsul a ri- 
dicat la valoare numerică un zero imens, știind pur şi simplu 
să rămînă: unu. 

E ceiace se numeşte în psihologie voință, caracter, în zoo- 
logie: stamină. Fenomenele vieții au găsit într'adevăr în căpi- 
tan o linie dreaptă, un băț treaz, din care trăznetele să-și facă 
paratoner, iar aiureala aerului, graiurile destinului, acea antenă 
de Radio care să le schimbe pe loc în melodie pentru om. 

Cum era natural, O'Higgins nu-și da sama de forța abstractă, 
mecanică dintr'însul. Şi cînd cineva se mira cum de a ajuns să 
facă din pensiunea şi soția sa două lucruri care să meargă, 
el clipea din gene blonde : — Ba le-am chiar făcut să alerge ! 
— Dar cum? — Răminind toată viața mea un om pe două pi- 
cioare. (Ar fi putut spune mai corect: un om într'un picior ! Şi 
ceiace-l inducea la această exagerare era, de bună samă, dezvol- 
tarea anormală a gambelor sale, — doi stilpi la care să con- 
damni pentru infamie omenirea întreagă!.. Și care sar fi găsit 
în perplexitate față de bustul firav şi subtilizat, dacă în el nu a- 
tîrna centrul de gravitate şi echilibru al unei inimi de plumb), 

Astfel, pensiunea şi soția roteau în jurul căpitanului o ar- 
monie deplină. Mai încerca el vreo alergare în fuga mare pe 
scări, dar era mai mult ca c reînviere a vremilor de odinioară. 


(Urmează) Dragoş Protopopescu 


Consemnul! 


Căpitanului G. Costăchescu 


Sala de ședințe a Curţii marţiale e tixită de lume, cu 
a pa cuart ore fără bilet de intrare iscălit 
onelu e. Se judecă i pi- 
i it aia judecă procesul locotenentului pi 
Intr'un aterisaj forțat, avionul Potez pilotat de acuzat 
capotat, fracturindu-i ambele picioare şi Baad pasagerul. 
ai apns rise are locotenentul pilot Băbeanu a fost 
stiția militară pent ileare de cons i 
nairaos pentru că de emn şi omor 


Un soldat pipernicit, întrun veston nou-nouţ, mult prea 


arg eu anatomia lui puţintică, intră speriat, implorind 


— Vi-vi-vine cu-curtea | 


în urma acestei regretabile abţineri, țara nu- 
rile erou mai puţin, a cîștigat în schimb un mia 
su plus. Căci, pe cind alţi camarazi mai impulsivi, îşi 
aeaa energia şi cunoștințele în serviciul măcelului, colo- 
n a uhușcă şi-a îmbogăţit mintea studiind dreptul, Asta 
explică prezenţa lui in fotoliul pe care îl ocupă în întregime, 


1 Din volumul „Mici satisfacţii” subt tipar la „Cartea Roenânească”, 


s 


Bo E VIATA ROMINEASCA 


Spre deosebire de toți camarazii lui de secţie, colonelul Bu- 
huşeă poartă gitul scurt. Capul îl 
umărul sting şi-i plin de decoraţii. Paranteza mustăţilor chi- 
nezeşti e paralelă cu linia buzelor și a sprincenelor unite. 
Prelungind aceste curbe, am obține cercuri concentrice pe 
care le-am putea înmulți la infinit în exterior, dacă creștetul 
capului nu sar țuguia deodată chel şi absurd, ca un sin de 
Mulatră fără gurgui. Când i se vorbește, s'ar zice că emana- 
țiuni fetide i se stimese subt nas, căci colonelul ridic bruse 
bărbia în sus, ca trezit din somn şi se urneşte din loc. Capul 
şi-l mișcă mai mult lateral şi de preferinţă cu trup cu tot. 
Dar mişcarea aceasta, oarecum ciudată, sar putea explica şi 
prin faptul că domnul preşedinte e cam surd de-o ureche, 
ceiace-l obligă so potrivească pe cea teatără spre vorbitor. 
cu palma adusă ca o pilnie de patefon. 
s 
Domnul colonel preşedinte îşi tamponează ceafa cu o ba- 


tistă în careuri vișinii, păturită patrat, Consilierii, țapeni, 
infipţi în gulerele înalte par zugrăviți, ca nn brelan de valeţi. 


PREŞEDINTELE 
Să se introducă aenzatul. 

— Ajutat de un camarad, locotenentul Băbeanu innintează 
anevoie, sprijinindu-se în cirji. Toate capetele se întore spre 
el, compătimitoare. E foarte palid. Are ochi mari, albaştri ca 
cerul care l-a atras şi adinci cu tL Cucoanele îl sorb, Doamna 
colonel preşedinte, din primul rind, îi suride binevoitor, 
fixîndu-l prin „face-ă-main”. Damnul colonel preşedinte se 
încruntă. Comisarul regal suride. — 

ACUZATUL 
Am onoarea să vă salul! 
PREŞEDINTELE 
Dumneata «ști locotenentul pilot Băbeanu? 


ACUZATUL 
Da, domnule colonel. 


PREŞEDINTELE 


Ei, ce ai de spus? 
ACUZATUL 


N'ai nimic de adăugit la declaraţiile făcute 


PREŞEDINTELE (pufnind) 
Poftim! nu mai are nimic de adăugit! Cred şi eu că nu 


e mereu înclinat spre 


CONSEMNUL a 


mai ai nimic de adăugit! După ce omori omul, ce să mai 
puii 

— Pe figura acuzatului nu tresare nici un mușchi. In pri- 
virea camaradului care îl însoțește e dinamită. — = 


UN CONSILIER /jenat) 
Ce studii aveţi? 
ACUZATUIL 
Licenţa in drepi. 
PREŞEDINTELE 
Poftim! Licenţa în drept şi dumnealui îi arde să sboare! 


AVOCATUL APARARII /incel, mai malt pentru colegi) 
Dacă sar face toți magistrați, n'ar mai avea pe cine să 
judere! 
(Uaritate pe banca avocaţilor.) 


PREŞEDINTELE 
Vă rog, linişte... (Către acuzat); Şi care era consemuul 
dumneavoastră? 
ACUZATUL 
N'aveam nici un consemn., 


PREŞEDINTELE (indignat) 

Aud? Nuveaţi consemn? Dar ce sinteti dumneavoastră, 
mă rog, sporismani, sau ostași? Poftim! N'nveau consemn! 
Auzi dumneata? Naveau consemn! N'aveau consemn! Dar 
ce, aviația nu-i oştire? Ce sînteţi d-voastră, plaisirişti? Auzi 
vorbă! Eu una ştiu: de-i fi infanterie, de-i fi cavalerie, ma- 
rină, artilerie, geniu, aviația, ce-i fi, ai consemn? — ești uni- 
tate, n'ai consemn? — nu ești, Asta-it În orice caz, eu jau act 
de declaratia dumitale, dar îți atrag atenţia că poţi să-ţi a- 
gravezi situația, Stărui în ea? 


ACUZATUL (imperturbabili 
Da. domnule Presedinte. 


PREŞEDINTELE t prefierului) 


Serie; Acuzalul declară că nu avea consemn, (Căt 
E A . . re con- 
silieri): Om vedea noi ac ica daci nu cra consemn. (Către 
acuzat). ln loc. (Către grefier) Actul de acuzare. 


GREFIERUI fsbirnlie cu un bărzăun, intoarce joain şi 
deodată cu o impecabilă dicțiune) 


„. celor de mai sus, locotenentul pilot Băbe - 
dru din grupul TT aviatie, se trimite în imâteata e ni ru 


48 VIAŢA ROMINEASCA 


corpului HI, pentru căleare de consemn și omor prin impru- 
denţă. 


PREŞEDINTELE 


Aţi auzit, domnilor? Câlcare de consemn! E clar! (Către 
grefier). Să strige martorii! 


GREFIERUL 
Domnul maior Jijiianu. 
SOLDATUL fintredescehide uşa) 

do-do ma-ma-ior Jij... a tat 

Pe: : (Maiorul intră) 
PREŞEDINTELE (cãire comisarul regal) 
V'am rugat să schimbaţi bilbiitul ăsta. 
COMISARUL REGAL 
Scuzaţi, domnule colonel, miini va fi schimbat. 
PREŞEDINTELE 

Mă băete, totdeauna te bilbii aşa? 


SOLDATUL (inghite de două ori. Ochii lui sin! albuşari 
de ouă răscoapte) 


Nu-nu-numai, câ-ci-cind vorbesc, să-să-să... 
PREȘEDINTELE 
(Soldatul se retrage) 


MAIORUL JIJIIANU (E tinăr, Are pe piept o singură de- 
coraţie: Mihai Viteazul și pe brat două 
insigne de rănit). 


Am onoare să vă salut, 
PREŞEDINTELE 
Dumneata nu erai la grup cînd s'a întîmplat accidentul? 


Destul! 


MAIORUL JIJIIANU 
Nu, domnule preşedinte, nu cra nici un ofiţer. Acciden- 
tul s'a întimplat noaptea. 
PREŞEDINTELE 
Ce aveți de spus? 
MAIORUL JIJHANU 


Domn reşedinle, nu spune altceva decit că acci- 
dentul s'a er. nu din errs pilotului ci dintra avionului. 


PE mo Meier A 49 
Locotenentul Băbeanu e cel mai bun și mai îndrăzneţ pilot 
din grup, 
PREȘEDINTELE 
M'da, da, îndrăzneţ, Asta cred. (/ndicîind acuzatul). lată 
unde duce îndrăzneala! 


AVOCATUL APĂRĂRII 


Dommule președinte, îmi permit să vă atrag atenţia că 
aviația e o armă — şi asta poate so confirme și domnul co- 
mandant al grupului, care e autoritate în materie, — bazată 
in primul loc pe îndrăzneală, Dacă mar fi avut îndrăzneală, 
Lindbergh nu traversa oceanul, 


PREŞEDINTELE 

Ce Lindenberg? Ce ocean? Veţi vorbi, cînd vă voi da cu- 
vintul, Aici judecăm câălearea de consemn a locotenentului pi- 
lot Băbeanu şi dumnealui mă ia cu oceanul, cu Liiindenberg, 


IN CONSILIER (incet; 

Lindbergh. 

PREŞEDINTELE (iare; 

Ei, Lemberg, Lindenberg, nu-i tot aia? 

— Avocatul se așează, maiorul ii suride imperceptibil, co- 
misarul regal își muşcă buza, desemnind spirale cu unghia 
degetului mic, Doamna colonel președinte îşi deschide evan- 
taliul pe care îl agită vertiginos, — 


MAIORUL JIJHANU 


Ţin să vă mai spun, domnule preşedinte, că ofiţerul acu- 
zal e şef de promoţie și... 


PREŞEDINTELE 
Bine, bine, astea le şiim din memoriu (maiorul ridică 
din umeri). Altceva ţin să vă întreb: care era consemnul în 


ziua (un consilier şopteşte), vreau să zic în noaptea acciden- 
tului? 


MAIORUL JIJIANU 
Nici un consemn, domnule preşedinte. 


PREŞEDINTELE reongesiionul deodată) 


Vă mulțumese, domnule maior, vă foarte mulţumesc 
peniru concursul pe care înțelegeți să-l daţi justiției. Cre- 
deam că dumneavoastră știți că ne-am adunatără să judecăm 
o călcare de consemn. Dumneavoastră, comandantul grupu- 
lui, declarați că nu era consemn, Frumos! 


= a, VIAŢA ROMINEASCA 


MAIORUL JIJHANU enervat, lipind cälciiele) 

Domaule preşedinte, n'am redactat eu actul de dare in 
judecată. (Muranure in bâncile ocupale de oțițerii aviatori. 
Preşedintele agită clopoțelul). 

PREŞEDINTELE 

Luaţi loc! (Irilat). Daca. dintr'un spirit de solidaritate 
pe care nu-l aprob, domnii oficeri din aviaţie refuză să ne 
comunice consemnul, il vom afla noi. (Jubitind) Domnule 
comisar regal, spune te rog dumneata: care era consemnul 
in ziua, vreau să zic în noaptea accidentului? 

(Comisarul regal se deşiră ca o sfoară, trasă de-o mină 
nevăzută de pe mosor, încovoiat. Îşi potriveşte monoclul, in- 
io atitudine vădit încurentă). 

COMISARUL REGAL 

Domnule preşedinte şi onorată curte, din actele de la do- 

sar. in adevăr, nu rezultă că era vre-un consemn. Dealtfel... 
PRESEDINTELE res plen ial i 

Care vu să zică şi dumneata? Nu-i consemn, hai? nu-i 
consemn? Foarte bine. Atunci, nu judecăm, (Comisarul re- 
gal se aşează brusc, inchide dosarul şi-l intoarce ostentativ 
pe dos. Domnul calanel preşedinte se suceşte cu tot ca fotoliu 
spre unul din consilieri și-și lasă capul pe-o minä. Conster- 
nare. După o lungă și penihilă lăcere, consilierul îi vorbește 
in șoapliă. Domnul colonel preşedinte își readuce fotoliul în 
poziție narmală), Să vie ceilalţi martori, 

GREFIERI'. 

Soldatul Luca lon. 

SOLDATUL 


Lu-Lu-Luca liion, , 
(Intră o ntamilă ou. bocanci uriași si muaståti stufoasë). 


LUCA ION 


Trăiţi! 
PRESEDINTELE 


Cmn te chiamă”? 
LUCA ION 


Luca lon, trăiţi domnule preşedinte. 
PRESEDINTELE /ħhursuz) 
Hm! Poftim! Luca lon! (O pauză): Ciţi uni ai? 
LUCA ION 
Douăzeci şi trei! 


CONSEMNUL 


PREŞEDINTELE 


$ 


Hm! Poftim! Douăzeci şi trei! Eşti neam cu acuzatul? 


LUCA ION (deschide o pură pină la urechi) 
Cu domn locotenent? 


Să numi rizi mie 


Ferească Dumneze 


PREŞEDINTELE 

aici! Răspunde! 
LUCA ION 

ul 

PREŞEDINTELE 


Şi ce hram porți tu la grup? 


LUCA ION 


Sint bucătar, trăiţi domnule preşedinte, 


Hm! Poftim! Bucătar! 


drom? 


Şedeam aşa. 


PREŞEDINTELE 


LUCA IỌN 
PREŞEDINTELE 


Şi ce cãutai tu noaptea pe aero- 


Hm! Poftim! Şedea așa! Vrasăzică aşa-i lu voi, acolo. 


umbli hai-hui fiecare pe unde-i 


bine, mă băete, voi n'aveți consemn? 


LUCA LON 


Nu se află, trăiţi domn... 


PREŞEDINTELE 


place, can sat fără cini? Da 


leşi afară! (câtre consilieri): E-un idiot! (câtre grefier). 


Următorul! 


GREFIERUL 


Mai este plutonierul Agafiţii, dar nu venise. 


Să-l strige! 
Dom-dom-don:.. 
Să strige altul! 


PREŞEDINTELE 
- SOLDATUL 


PREȘEDINTELE 


GREFIERUL fse scoboară lu ușă) 


Plutonierul Agafiţii, 
(Intră un tînăr [ercheş și rașcovan. 


mine locului în poziţie 


de drepți). 


Lăpește călcile şi rä- 


ţa 
to 


____ VIAȚA ROMINEASCA 


PREŞEDINTELE 
Vino 'ncoa! (Diplomat): Mă rog, ia spune dumneata, a- 
colo, la aviaţie, n'ai regulă, wai program, vii fiecare de capul 
tău, sbori aşa cind ifi place şi pe urmă pleci? 


PLUTONIERUI 
Nu, domnule preşedinte. 
PREŞEDINTELE 
Bun. Alunci, ai putea dumneata să ne spui: cine răspun- 
de de aparate? (face cu ochiul către consilieri): Las'că aflu 
eu consemnul ! 
PLUTONIERUL 
Mecanicul, 
PREŞEDINTELE 
Dar dacă mecanicul nu-ţi dă aparatul? 
PLUTONIERUL 


Atunci, nu sbori! 

PREŞEDINTELE (către comisarul regal, ironic) 

Uite consemnul, domnule comisar regal. Văzuşi? Asta e 
consemnul. (Către plutanier, radios). Şi cum îl chema be 
mecanicul care avea în primire aparatul locotenentului pilot 
Băbeunu ? 


PLUTONIERUL 
Când a devenit cazul? 
PREŞEDINTELE 
Desigur! 
PLU'TONIERUL 
Mayer Henric! 
PREȘEDINTELE 
Mulţumesc. (către grefier), Să vie Mayer Henric, 
PLUTONIERUL 


Domnule preşedinte... 
PRESEDINTELE rrăstit) 
Nu vorbi ne'ntrebat! 
GREFIERUL 


Mayer Henric! 
SOLDATUL 


Mamamayer, Mamamayer! (către președinte), 
Nu nu-nu răspupunde! 


CONSEMNUL 53 


PREȘEDINTELE (către plutonter) 
Unde-i mecanicul Mayer Henric? 


PLUTONIERUL /fizindu-și virful cismelor, in timp ce aviatorii 
iși dau coate şi rid) 

Apoi, să trăiţi domnule preşedinte, el a murit, 

(laritalea ciștigă toate cile. Se ride sgomotos și fără 
sfială). 

f AVOCATUL APARARII 

A murit consermnul ! 

— Risetele crese, Privirile doamnei colonel preşedinte a- 
runcă fulgere în toate direcţiile. Consilierii au luat atitudini 
de cugetători, Comisarul regal face spirale cu unghia, — 

PREȘEDINTELE (agitind elopolelul) 

Ducă nu faceţi linişte, evacuez sala, (Se scarpină în aap, 

apoi, indiĝnd cu mina comisarul regal): Acuzarea! 
COMISARUL, REGAL 


Dommule preşedinte şi onorat consiliu, față de lipsa de 
probe, privitoare la vinovăția locotenentului pilot Băbeanu, 
sin! pentru achitare (se așează), 


PREŞEDINTELE (printre dinţi) 

Bravo! Halal rechizitoriu! 

— Pe geamurile deschise năvălese deodată accentele me- 
talice ale unui marș funebru, Ofițerii aviatori, unul cîte unul 
părăsesc sala. Domnul colonel preşedinte se încruntă. Comi- 
surul regal îi explică, nu destul de încet ca să nu se audă 
in primele rînduri, că e înmormântarea unui căpitan de avia- 
ție, mort cu cânteva zile în urmă intr'un accident, — 


UN CONSILIER (soptit, președintelui, la urechea surdă) 
Am putea suspenda pentru zece minute, 


PREȘEDINTELE 


„Să'nehidă geamurile! (Hămine un moment cu privirea 
[iză, apoi, işi întoarce fotaliul în direcția opusă apărării, cu 
palma la urechea cu care aude): Apărarea are cuvintul! 


AL. O. Teodoreanu 


Istorie şi artă! 


Toţi istoricii mari nemți au fost şi sint tezişti. Pentru ei, 
istoria era n formidabilă armă politică, iar politica — după 
ei — nu e altceva, decit istoria în marş. N'au căutat adevărul 
în istorie, ci utilul, Nici o disciplină morală n'a contribuit 
la mărirea capitalului intelectual, politie şi social german, 
cu istoria, Cu antenele ci extrem de sensibile, ea capta repede 
ideile dominante ale timpului şi favorabile germanismului, 
le simplifica, le adapta, le răspindea în mase. Ideia libertăţii 
în evul mediu, de origine germană după ca, în luptă cu ideia 
de autoritate de esență mediteraneană, luteranismul, po 
soranismul tradiţionalist al lui Herder, ideile juridice ale lui 

ichte şi Hegel, naționalismul economic protecţionist al lui 
List, politica lui Bismarck, sau cultul forţei al lui Nietzsche, 
inspirau, călăuziau și străbăteau puternic istoriografia ger- 
mană. Și mai ales cultul statului a luat formele și amploarea 
oa misticism religios. aermanismul a fost divinizal de is- 
torici, 

Nu e vorba aici de un Dahlmanu, Gervinus, Hăusser, 
Droysen, Sybel, ci de un Mommsen, Treitschke, Lamprecht, 
Giesebrecht, Delbrück, Unul din ci, relativ moderat, Giese- 
brecht seria: „E fals cind se crede că ştiinţa n'are patrie și 
„că ea planează deasupra frontierelor: ştiinţa noastră nu 
„trebue să fie cosmopolită, ci germană“, Istoricii erau con- 
ducătorii opiniei germane, Ei i-au imprimat timbrul naţio- 
nalismului apocaliptic. Rolul lor a fost formidabil în forma- 
rea unității şi în fixarea politicii mondiale germane. Ei erau 
stăpinii a uţi ai conștiinței unui popor. Toţi erau duşmani 
ai ideilor Revoluţiei Franceze și admiratori, fără rezerve, ui 
instituţiilor prusiene. Fi au alimentat şi au dat un nou impuls 
ualofobici, Oamenii politici ai Germaniei orientau corabia 
politică, după busola istorei germane, Știința istorică ger- 
mană a fost o puternică maşină de războiu, ca odele lui 
Leopardi sau scrisul mesianic al lui Miczkiewicz. Aparatul ei 
gren și impunător, încărea! de citate, texte şi referințe era o 


' Vezi „Vinţa Rominească” anul XXII, nr. 9 și 10. 


ISTORIE ŞI ARTA A 55 


simplă faţadă. Nu căuta adevărul, ci utilul — trădu intenția 
şı tendința. Nu era știință pură, ci aplicată după capriciul 
autorului şi cerințelor momentului. * 

Herder spunea că poezia e educatoarea umanităţii. Cha- 
teaubriand credea în rolul efectiv şi mare al scriitorului în 
afacerile publice. Victor Hugo seria: „Orice scriitor trebue 
„să aibă ca scop principal de-a fi util... Poetul trebue să 
„pășească în fruntea popoarelor ca o lumină și să le arăle 
„drummul”. * Seriitorii ruşi — aproape toti — aveau convin- 
pm nestrămutată in apostolatul lor moral, politic şi social. 

r concepția estelismului pur a luptat şi luptă contra ten- 
dimței de-a atribui artei vre-o misiune; iar crudiţia i-a negat 
istoriei caracterul tendenţios și utilitarist. In această ordine 
de idei, Baudelaire seria despre poezie: „Poezia — şi n'avem 
„decit să coborim în adineul cecului nostru, să ne scrutăm 
„Sufletul, să facem să reapară amintirile noastre de entu- 
„Ziasm — nare alt scop, decit ea însăși. Și nu poate avea altul; 
„Mici un poem nu va fi aşa de mare, aşa de nobil şi în a- 
„devăr așa de demn de numele de poem, ca acela care a fost 
„seris numai din plăcerea de a serie un poem... Dacă poe- 
„tul a urmărit un scop moral, şi-a micşorat forta poetică şi 
„În acel caz nu e imprudent a paria, că opera lui va fi slabă. 
„Poezia nu poate, fără niscul de-a fi ameninţată cu p- 
„Să cu moartea sau cu decădere totală. să se asimileze cu 
„Știința exactă sau cu morala”? Cam aceiaşi ameninţare 
planează și va plana totdeauna asupra istorici care urmărește 
morala, utilul, tendința. Fără îndoială. istoricii nemți au re- 
eunosent — cel puţin în principiu — că rolul lor e departe 
de a fi un mesianism profetic. Dar li s'a intimplat ce se in- 
timplă totdeauna și pretutindeni marilor creatori, care dotați 
cu un temperament mai puternic, mai fin, mai complex, sint 
evident mai sensibili curentelor emotive — adesea abia per- 
ceptibile mulțimii — pe care sufletul lor le captează gi le dă 
o sonoritate mai puternică. Istoricii nemți — vrind-nce- 
vrind — au fost expresiunea condensată a influențelor ere- 
ditare şi ambiante; asemenea artistilor, ci au creat stări su- 
feteşti, din care s'au dezvoltat legi si obiceiuri, 


' Cfr, Ernest Denis, La guerre, Paris, 1915, passim; Lichtenber- 
ger (H), L'Allemagne moderne, son évolution, Paris, 1907, passim; 
Hanser (H), Les méthodes allemandėš d'expansion économique, Pa- 
ris, 1915; Guillund (A.): L'Allemagne nouvelle et ser historiens, Paris 
1899; Berr (H.), Le germanisme cantre lespril français, Paris, 1919; 
Fueter (Ed.), Histoire de l'historiographie moderne, trad. fr. Paris, 
1914, pussim, 

" Citat după Poinsot (M.C), Litidrature sociale, Paris 1908. p. 72. 

* Baudelaire (Ch.), Pensées choisies el précédees d'une introduc- 
tion pur E. S. Orland, Paris, pp. 52—53. 


l 


58 -VIAȚA ROMINEASCA 


Mommsen n'a fost numai un savant minuţios, ci — poate 
— mai ales un mare ginditor, un admirabil artist, un liberal 
şi un patriol german, Chiar în opera de erudiție pură nu 
şi-a putut înfrina sentimentul, nu şi-a putut ascunde gindi- 
rea după lexie, Opera lui nu e numai știință meticuloasă, ri- 
gidă, precisă, ci şi o delicată muncă de artist, Istoria romană 
a lui e o sumă, o expunere de-o luminoasă și vastă sinteză 
a rezultatelor, la care știința istorică din veacul al XIX-lea 
ajunsese asupra istoriei Romei. Cu talentul lui puternic ṣi 
nuanțat, cu stilul lui viu şi colorat, cu metoda lui intuitivă. 
cu comparaţiile si aluziile lui ingenioase la evenimentele 
contemporane, cu imelinarea lui de-a judeca uşor pasionat, 
oamenii și faptele, cu parţialitatea lui adesea voită, ne-a dat 
acea magistrală și fermecătoare vedere de ansamblu, care 
este fără îndoială o operă de-o concisă, condensată, severă 
erudiție, dar mai este şi o puternică şi sugestivă evocare n 
vechei Rome. Dacă Mommsen este un incomparabil erudit, 
el este în acelaşi timp şi un neântrecut artist, Friedrich Nau- 
mann seria — şi cu drept cuvint — că Mommsen a tratat 
ușa de viu istoria romană, incit avem impresia. că subt pana 
lui ea „devine o istorie germană cu figuri romane, o istorie 
romană cu cuvinte germnne”,! Si poate chiar mai mult: 
cu mentalitate germană. 

In plus, din toată opera lui se degajează — ca un fir roșu 
şi continuu — ideia centrală că: istoria, în fond. nu e altceva, 
decit o aprigă luptă pentru viață. Deşi cu convingeri larg 
democratice, concepţia lui istorică e destul de pesimistă, Va- 
loarea politică a personujelor lui e plasată în funcție de 
succesul sau nesuccesul lor. Cu un cuvînt, opera lui întreagă, 
din care transpiră în mod consecvent cultul succesului, e o 
apoteoză a forței, chiar cind, în drumul ei progresiv, ta 
calcă în picioare dreptul. E clar pănă la evidență, că Momm- 
sen procetează asupra lumii vechi ideologia politică ger- 
mană contemporană. ? 

Cu Treitsehke, părâsim — în mod aproape absolut — 
ştiinţa și intrăm în domeniul artei de-o puternică tendință 
El a modelat istoria după principii preconcepute; a pus is- 
toria în serviciul ideii naționale,” Undeva, spune el, cu o 
franeheţă brutală, că istoria trebue scrisă „fără menajamente, 
cu ură şi cu pasiune”; sau că ea trebue să fie „ştiinţifică prin 
metodă şi practică prin obiect”. Istoria lui Treitsehke a fost 
practică, sau — mai precis — tezistă totdeauna; iar științifică, 


! Fr. Naumann, L'Europe Centrale, trad. fr, Paris, p. 41, 

* Fueter (Exl.), Histoire de lhistoriographie moderne, trad. de 
l'allemand par, E, Jeanmaire, Paris 1914, pp. 687—696; Guilland (A), 
L'Allemangne nouvelle e! ses historiens, Paris, 1899, pp. 104—149. 

* Fueter, op, cit., pp, 677-863; Guilland, op. cif. pp. 227—295. 


Hi ISTORIE ŞI ARTA | 57 


deca imparţială, niciodată. Pentru el, Prusia era simbolul cel 
mai desãvirşit al virtuțiilor germane. A militat — opera lui e 
un instrument de luptă — ca instituțiile ei feudale să fie in- 
troduse în toată Germania. Sentimental, parțial şi pasionat. 
Treitschke nu contează ca om de știință pentru erudiție, In- 
fluența lui, în schimb, a fost formidabilă asupra evoluției 
spiritului public în Germania. Cu stilul lui viu, concis, pu- 
lernie, aprins, a sedus masele, implintindu-şi adine, în mij- 
locul lor, a zgomotoasă a militarismului şi forței, a 
pangermanismului şi egemoniei germane, 

„a fel Lamprecht, spre sfirșitul carierei lui, credea că 
„rolul mondial al Germaniei e tentacular“ şi prevedea „ger- 
manizarea teluricăã“. Avea o admirație fără margini pentru 
Prusia, Făcind sinteza progresului german din ultimul timp! 
andoarea ui patriotică se apropie de delir. A tratat istoria 
Germaniei prin prisma concepției lui, originală şi profund 
personală. El a aplicat întăia oară — cu un succes netăgă- 
duit — elementul psihologic în istorie, Concepţia lui istorică 
v nouă, amplă, îndrăzneață şi extrem de seducătoare. A fixat 
istoricului un scop enciplopedic, Istoria narativă, descriptivă, 
timid explicativă, el a înlocuit-o cu istoria civilizației, 
Cert, și inaintea lui s'a obişnuit a se serie istoria civilizației E} 
insă a înzestrat-o cu un aparat ştiinţific masiv şi complex. * 
Ca şi Jaurès, Lamprecht, pentru o mai fidelă și riguroasă 
redare a imaginii unci epoci, îi analiza toți factorii deter- 
minanţi, toate tendințele dominante, îi fixa strins psihologia 
evoluției în toate domeniile: economice, sociale, politice, in- 
telectuale şi morale. Diminuiază rolul personalităților în-dez- 
voltarea evenimentelor și atribue mare importanţă factorului 
economic şi moral. Chiar epocei mai indepărtate de noi, cînd 
efii statelor rii sga discreționare. Impărțirea istorici 

ermaniei in perioade o face în mod arbitrar, personal, ju- 
decind oamenii şi faptele prin prisma ideilor moderne. Dar 
calitatea lui rară constă mai ales in faptul că a îmbrățișat 
in opera Ii, cu o imaginație puternică, toate aspectele vieţii 
germane din trecut și se descopere eu relief și pronunțat, 
rind pe rind, ca ziarist, critic literar san de artă, cronicar 
muzical, filozof. economist, sociolog, diplomat, om politic, 
strateg, ete... încît s'ar putea spune — și cu succes — despre 
cl, ce a spus Baudelaire despre pictorul Delacroix: „Îmagi- 
„Dăţia lui Delacroix! Ea nu s'a temut să se urce pe înăl- 
„timile ameţitoare ale religiei; cerul îi aparţine, ca şi infer- 


' Lamprecht, 
1902—41, passim., 


* Cir Goldfriedrich, Die historische Ideenlehre in Deutschland, 
1902, passim; Bernheim, Lehrbuch der historischen Methode (1908); 


Scħhaumkell, Geschichte der dettachen h ulturgeschic hischreibung, 
1905, passim. 


Zur jüngsten deutschen Vergangenheit, Priburg 


— 


M =a fa VIAȚA KOMINEASCA 


„nul, ca şi războiul, cu şi Olimpul, sau voluptatea. lată în 
„adevăr tipul desăvirșit al pictorului-poet!™ ' lar Lamprecht | 
e tipul istoricului-poet, san istoricului-pietor. 
Yu 

in schimb mulţi istorici franceji — bineînţeles contem- 
porani — au aplicat literal postulatele istoriografici germane. 
În acest caz sa demonstrat pe deplin adevărul dietonului, că 
„maeştrii trebue judecaţi după elevi”. Naționalismul, libe- 
ralismul, clanul democratic, apologia ideilor Revoluției, u- 
manitarismul au fost alungate din istorie. Şi de mule ori 
— pentru a putea fugi, şi cât mai repede, de imperiul ideilor 
ciştigate — istoricii franceji au căzut în excese contrarii. Unii 
impinşi de-un smobism ridicol denigrau instituţiile franceze, 
combăteau, diiminuau rolul politicii franceze; în schimb cxa- 
gerau importanța politicii şi instituțiilor germane sau en- 
gleze, Din fericire însă — pentru istoricii franceji — majori- 
tatea lor a continuat totuşi a fi compusă din crudiţi şi savanţi, 
Aceştia au impus istoriei un caracter pur tehnic, lindeau să 
o transforme Într'o disciplină severă, a cărei practică pre- 
tindea o lungă şi grea ucenicie; cerea cunoușterea multor dis- 
cipline auxiliare. Concepută astfel, istoria devenise imper- 
sonală şi colectivă; accesul ci era deschis numai specialişti- 
lor şi iniţiaţilor. Combăteau istoria concepută ca „mare sin- 
teză”. Işi limitau cercetările la epoci scurte, la monografii 
reduse, la fapte restrinse. Se feriau, ca de foc, de orice jude- 
cată personală, cel mult încercau timid să explice. E epoca 
colaborării istorice,” Istoria Franței e scrisă de un grup de 
specialişti. Abia concluzia lui Lavisse, din ultimul volum, de- 
gajează citeva idei generale. * Concepţia larg istorică a unui 
Fuste] de Coulanges, Renan, Albert Sorel, Taine e aspru 
criticată — deşi se inspirau des din ca — dacă nu ridiculi- 
zată sau anatemizată lingă cea a lui Michelet. Elevii credeau 
că şi-au întrecut maeştrii şi nu-şi puteau ascunde diabolica 
plăcere ce-o simţiau distrugind statuile ridicate zeilor. Nu-şi 
“dădeau sama de adevărul simplu, că acela care își limitează 
privirea la un teren mai mic, în mod fatal îl va cunoaşte mai 
bine decit cel care îimbrăţişenză orizonturi vaste, Se găsian 


' Baudelaire, op. cils p. 40. 
' Cir. Ch. V. Langlois ét Ch. Seignobos, Iniroduction auz études 


historiques, Paris 1898, passim. Ad. Tardif, Notions élémentaires de 


Critique historique, Paris 1883. Halphen, L'histoire en France depuis 
cent ans, Paris 1914, passim., 

* Ernest Lavisse, Histoire de France depuis les origines jusqu'à 
la Révolution, Paris 1903—11, în 18 vol; Ernest Lavisse, Histoire de lu 
France contemporuine, depuis lu Revolution jusqu'à la paix de 1919, 
Paris 1921—23, în 10 vol. 


ISTORIE ŞI ARTA 50 


puțini în situaţia soldatului, care cunoaște ect de bine 
o infimă parte a frontului, cota pe care nani age ignorează 
complect mersul general a) războiului, secret rezervat co- 
mandantului-şef; sau în situația muncitorului, producător în 
serie, care cunoaşte o parte a masinii, dar îi scapă mecanis- 
mul general al ei, cunocut numai de inginerul-inventator. 
Totuşi nici duşmanii cei mai declaraţi nu i-au contestat 
meritul unui Fustel de Coulanges, de-a fi săvirșit, înainte 
de sinteză, o uşoară, migăloasă muncă de analiză. E adevărat 
insă, că pentru el munca analitică a fost o simplă pregătire, 
o introducere în istorie, preambulul, anticamera sintezei is- 
torice. Preceptul lui: „Pentru o zi de sinteză, trebuesc ani 
„de analiză”, a devenit fără îndoială, principiul călăuzitor al 
istorie de azi. In aceiaşi ordine de idei, mai scria: „Istoria se 
„compune dintro multitudine de fapte mici; dar faptul mic 
prune k li e s piál neglija i mod sistematic legă- 
„tura - e şi acesta un sistem, dar n 
ic a dintre toate sistemele”. 1 NEEME Pa 
entru a serie „La Cite antique“, a studiat cu rivnă 
mult de zece ani şi a cercetat mii şi mii de texte şi pag 
e ete rind pe rînd pe fiecare, sau raportate și comparate cu 
tele; prin o serie de generalizări calculate și lente la în- 
ceput, apoi mai ample, mai îndrăznețe, pănă cînd, în sfirşit 
sa ridicat la suprema sinteză. Munca aceasta ritmică şi du- 
Ip de erudit conştiincios şi de artist cu sensul echilibrului a 
ost caracterizată de curind, aşa de nimerit, de unul dintre 
a mai buni cunoscători ai istorici antice, de savantul pro- 
arzi al Sorbonnei, Gustave Glotz, prin următoarele cu- 
pa : „Această inlănțuire de analize care duce la sinteze și 
„de sinteze care provoacă alte analize nouă, această acţiune 
„Și pm pana perpetuă a particularului şi a generalului: iată 
eră l; pre lui Fustel de Coulanges majestuoasa ei armo- 
A trim pg Anei pietii age pese rare 
| ă a ate şi sură - 
te-a istorică, Nu însă indoiala cu zi lao rola 
stearpă a scepticismului ucigător, ci îndoiala fecundă crea- 
ioare, propulsivă a Cartesianismului. * Fustel de Coulan- 
să a corsa un nobil și curajos efort, ca în domeniul istoriei 
te ră eze sufletul de prejudecăţi şi prenoțiuni, pentruca 
hac pri: sentimentele, pe care din nefericire aproape toți is- 
i le poartă în ci ca o greutate a unui imperativ cate- 


E. Roar ziarul Le Temps, din 20 Mart 1930, p. 4; citat din dis- 
si profesorului Glolz, rostit la Sorbonne cu ocazia centenarului 
Fustel de Coulanges. Preta 


* Idem, ibidem., 
' Idem, ibidem. 


w VIAȚA ROMINEASCĂ 


goric, să nu proceteze umbrele lor asupra faptelor şi oame- 
nilor, să nu altereze, să nu întunece trecutul. AL A 

Avea şi el o puternică pasiune: de-a alunga din istoric 
erorile, consecințe ale pasiunii. In opera lui, niciodată con- 
siderația temporală n'a influențat cercetarea riguroasă a a- 
devărului. La el nu găsim nici urme de ideologie revoluțio- 
nară, aşa de răspindită la o mare parte a istoricilor franceji 
dinaintea si din timpul Iui. Thiers, Guizot, Augustin Thierry. 
Michelet, Quinet erau inspirați și orientaţi în judecarea eve- 
nimentelor istorice de convingerile lor politice si sociale. 
Peste firul faptelor istorice, ei permiteau, cu facilitate, sau 
chiar voluntar, ca vintul ideilor contemporane să sufle pu- 
ternie, Fustel de Coulanges a separat, în mod hotărit și ener- 
gic, preferințele politice și sociale de istorie, Istoria — după 
el — trebue să existe prin ca şi pentru ea. Ficţiunea roman- 
lică sau sentimentalismul revoluţionar n'au ce căuta în 
istorie, ? 

ȘI totuşi opera lui nu e de loc apăsătoare şi mai puţin sea- 
că. Fără îndoială în tot serisul lui rămine un erudit minuţios, 
calm, răbdător. Dar prin admirabila lui forţă de sinteză, ade- 
sea conținută, totdeauna echilibrată. reuşeşte, ca din fişele 
moarte să scoată, cu un rar talent, faptele indiscutabile, stu- 
dinte, criticate cu răbdare şi să le apropie şi lege întrun lanţ 
logic, descoperindu-ne lungi perioade istorice, pline de du- 
mină, vii şi cu resorturi nouă. 

Pentru a încheia însă întrun lot armonios şi luminal 
fapte sigure dar incoerente, e evident că numai atenţiuneu. 
răbdarea, analiza, erudiţia nu erau suficiente. Fustel de Cou- 
langes a fost favorizat şi de puternica lui imaginaţie şi intui- 
ție, pasionat încordate prin vointa de-a înţelege. „Ceiace deo- 
sebeşte”, serie Paul Painleve, „pe Fustel de Coulanges de ri- 
„valii lni, e faptul că această imaginaţie se sprijină nu pe 
„convingeri à priori. ci pe fapte și texte şi în aşa măsură, ii- 
„cât nici o consideraţie nu-l impiedeca să le examineze fără 
prelați chiar dacă acest examen ar li fost contrar prevede- 
„rilor lui.” = 

lată prin urmare, că imaginația își are rolul ei de ferment 
decisiv, nu numai în creaţii artistice, dar chiar în opere de 
sinteză istorică. Buudelaire nu sc înşela, cînd seria: „Imigi- 
„natia e analiza, ea este sinteza; și totuşi oameni abili în ana- 
„liză şi suficient de apți de-a face un rezumat, pot fi lipsiți de 
„imaginație. Ea este sensibilitatea; cu toate acestea sint per- 
„soane foarte sensibile, poate chiar prea sensibile, care n'au 
„imaginaţie. Ce s'ar spune despre un soldat fără imaginație? 


' Cir, Paul Guiraud, Pustel de Coulanges, Paris, 1898, passim, 
* Paul Painleve, Un grand historien français, Fuste! de Coulan- 
ges, în ziarul L'Ere Nouvelle. Paris, 19 Mart 1930, p. 1. 


____ ISTORIE ŞI ARTA | ai 


„Că poate fi nf excelent soldat, dar că nu va face cuceriri, 
X ar comanda armate. Ce-am spune despre un diplomat 
„âră imaginație? Că poate cunoaște foarié biti aa tra- 
„tatelor și alianțelor din trecut, dar că nu va presimţi trata- 
pr şi Apri Sirari Despre un savant fără imagina- 
„ție? „Că a ce se putea învă 
„enperi legi neprevăzute încă.” ? aaa 
ai ate 
ar Taine, combătind istoria prea oi - 
stică, adesea inspirată, entuziastă şi aai oa mistica d 
voluționară a lui Michelet, seria: „Istoria e artă, e adevărat, 
„dar ca este și ştiinţă; ea cere scriitorului imaginaţie, dar îi 
„tere şi reflecţie; dacă imaginaţia e forța creatoare, critica 
„prudentă și generalizarea circumspectă e instrumentul ei: 
k ace ei trebue să fie vii, ca cele ale poeziei, dar mai tre- 
e ca stitlul ei să fic tot aşa de exact, diviziunile ei tot așa 
„de pteata, legile ei tot aşa de evidente, ca cele ale istoriei 
pa urale.” * Combate mistica revoluționară a lui Michelet, 
antis Blanc, Lamartine, ete, dar nu în mod imparțial, ci cu 
pasiune, sau chiar cu ură. Taine cade în extrema opusă, Din 
cat concepției lui prea pesimiste asupra istorici. Nu credea 
progres accelerat, bruscat de revoluții. Nu avea cultul oa- 
menilor mari, care ar cirmui istoria si ar da directive evolu- 
pe anan: Tatoris — după el — e o curbă cu ascensiuni, că- 
ri şi deviațiuni. Ura lui e nemărginită pentru minoritatea 
revoluționară, pretinsă „conștientă”, care — după el — ur fi 
sappan din figuri monstruoase lipsite de-o inteligență chiar 
dă entară, fără Ea Sala de guvernămini, fără busolă, fără 
Mică i fn pi condus ranța la anarhie." Pentru el 'revo- 
ore Reale a a derivaţiune dela mersul natural al 
Condus de pasiune a forțat textele; le- 


bilitate şi intențiune, numai 

r J pe acelea ă 

Le-a interpretat şi inlänjuit cu o logică strinsă r Arama dela 
cauză la efect cu aceiaşi metodă implacabilă, cu care ştiinţa 
exactă explică fenomenele naturii. A uitat că istoria e de- 


rie de a fi logică, „Veritatem unice dilexit“. s'a zi 
; „logic, „Ver xit“, š 
aine, „Originile Franței contemporane” cu Lea ui par 
purta ucvastă deviză. Taine în istorie a fost tezist. A fost mai 


mult artist, decit erudit. „Critica ă 
sh, FA prudență... generaliza ir- 
cumspeclă” — pe cure le cerea el avea rier lui — Lak lip- 


sit adesea , în schimb -İmaginația” i-a servit totdeauna ca a- 


a selecționat, cu a- 


' Baudelaire, op, cit. pp. 40 41, 
* Citat după Henri Bordeaux, Le 
Candide, Paris, 24 April 1930, p. 3, 


Monument de Taine d Paris, 
" Idem, ibidem. | 


a VIATA ROMINEASCA 
jutor și inspirație, ca „forță creatoare”, in cercetările lui isto- 
rice, Opera lui istorică a devenit o puternică armă in mina 
comservatorilor contra democraţiei. ! syg o 

In puține opere noţiunea de istorie şi artă, de ştiinţă și 
poezie, sa combinat mai armonios şi mai nuanța decât în 
aceia a lui Renan. A studiat cu răbdare resemnată, ani de-a 
rinahul texte, ruine, medalii şi inscripţii. După o analiză meticu- 
loasă şi critică severă le-a stabilit proveniența, autenticitatea 
şi valoarea. Din aceste clemente dispnrate şi moarte a recon- 
struit, cu o artă incomparabilă, tablouri şi epoci istorice, Cu 
talentul lui de subtil psiholog, cu inteligenţa lui vie şi pătrun- 
zătoare, cu puternica lui viziune, cu arta lui, de-o uimitoare 
preciziune, ue evocă dim neant personaje din trecutul înde- 
pārtat, reinvie civilizații vechi cu cadrele lor economice, poli- 
tice şi sociale, cu felul de-a trăi, munci, gindi şi simţi al ve- 
chiltor societăți. * Despre Renan putem spune, ce-a spus odi- 
nioară Bamdeluire despre Balzac: „Se povesteşte că Balzac, 
„gāsindu-se odată în faţa unui frumos tablou de iarnă. me- 
„aneolic şi încărcat de zăpadă și ghiaţă, plin de bordeie şi de 
“tărani uscați. dupăce a contemplat o căsuță din care se înălța 
„un fum subțire a exclamat: Ce frumos! Dar ce fac ci în co- 
“iba aceasta? La ce se gindesc? Care sint suferințele lor? Re- 
“colta a fost bună”? Fără îndoială că au datorii, en seadenţe 
„apropiate de plătit”. * 

Cetind istorin lui Renan, retrăim civilizațiile din care a 
evoluat crestinismul, 

Nicolae Tolu 


SFirsitul în numarul vhitor. 


' Cir. Paul Lacombe, Taine historien et sociologue, Paris 1909. 
Crede că Taine e mai mult sociolog decit istoric. G. Monod, Renan, 
Taine et Michelet; A. Mathiez, Taine historien (Revue d'histoire mo- 
derne. 1. VID. A. Aulurd, Taine historien de la Révolution française, 
Paris, 1907. Se arată extrem de critic pentru opera istorică a lui Taine. 
H. Sâe, Science el philosophie de histoire, Paris 1928, pp. 383—421. 

* Henri Ste, op. cit, pp. 371—382; Maurice Barrès, Taine el Re- 
nan, Paris 1922; Jacques Boulenger, Renan et ses critiques, Paris 
1925, passim. 

* Baudelaire, op. cit, p- 06. 


Cronica engleză 


Situaţia economică a Imperiului Britanic 


In imperiul Britanie se face o adevărată risipă. C 
l s variat i i 
respinga lucru pentru un om de peer gar lt aie 
pi veascã cum se scapă o mulţime de posibilități economice 
Er aus, pp (Ie painat. Nesisteematisarea este sinoni- 
cu ri » consumă fără profil un materi : 
preț şi cînd nu se trage maximum de folos din poeti 
e: n piu AR ae de habar cere e Este clar pentru toți acei 
t problemele de stat, că cetăţenii è 
riului Britanie nu se bucură 1 para de 
ui i n prezent de nici fel de si- 
luații asemănătoare cu ; è order te 
date fiind posibilităţile lor neintreeate Care Ar avea dreptul, 
Pc animad numaj o clipă care 
/ surse pentru tot ce se poate imagina, tim 
à ră ti te P 
Să east na mă teritorii strins legate între ele, ce sa intind 
acră ri în aR en HEOR on suprafaţa pământului. A- 
i i intr'o măsură mică, ci A 
proporții. harag n care depăşese închipuirca comm op ea 
(9 - ciu la lipsei de efort constient către o desvolta i 
pod d Sen pioen k fraa deţine o proporție foarte piangi din 
i ondială a articolelor de primă nece 
ficul internaționul. El deţine 27% din firea | pana În bă 


; din producţia de orez și 87% di 
te Iin ce n 
ele imperiului ating cifra de 71% din mice de e pă 


lume. 42% din cele de 
ame » cositor şi 88% din cele de ni | 
poi ie A ba +. imperiul mai deţine si 779% 
K oamenii nu tind spre nimi 9 
dng la cevn. Asa şi cu Imperiul Britanie 
nimic în mod special, a a 
9 putere economică: Totusi net 


sint uceste posibilități, 


cele mai multe ori 
] : în limp ce nu tin- 
juns ca printr'o intimplare 
uala lui situație faţă de lu- 


4 VIAȚA ROMINEASCA 


H Pr Zi >» pois > e + 5 îi fic. 
me în general este ca și nulă faţă de cëiace ar old be 
imperiul Britanic se intinde pe o, speniaiă daar eh ca 
de Matru ori suprafața Statelor-Unite ale erati aa zici 

ai săracă i > mi le în nici o priv ; : 
i sărwcă în resurse natura i Iny sep 
stati o populaţie de patru ori mai mart (pi Moe 
nite ale Americii şi nu trebue să-i fie frică &, : ivali «if 
celei țări în ceiace priveşte pricenețea me eat ră i 
ă ri itanic ar tre : 
aşa dar, că Imperiul Bri r ; j Aek pia 
mondiali o situatio cel. puțin, de patru ori din urmă domini 
cit a Statelor-Unite, In realitate, a cerute sasea 
i i ) u şi porumb, sint cel mai g ni 
yaja mondiulă pentru griu rum A ; a 
ezai iapa de produse iyara şi AAN apune pă e 
iului mi umătate i 
ma Imperiului mai mult decit j Me < apărate a 
de Sera de toate felurile importate din toate țările b 
nice la un loc. | | | ali 
In momentul de faţă, circa 269% din eg na iee 
Britanie este un comerț intern, imperia „da Praga 
este rezultatul unei potan peene x. ag rer aitu iar 
i ai ii b 1 
ciuda faptului că industriaș ui is na maraca 
i { e » de “uceri fiecare pia l 
í a în sfortarea ce-o fac de a € J 2 
Piri ciuda el adi se tarifale, care rege e og ii a 
tern întrun soiu de cursă cu obstacole, în ciuda potop 


de concurenţă străină, am făcut progrese pe calea spre o pia- * 


i i xistă. 
ificată iului, Di n sistem Imperial nu existi 
ñ unificată a Imperiului, Dar u ial rar 
Nu există metodă, nu exislă coordonare, nu există o politic 
comună, i ; 
Comisimea larifală U, S. A. jenunon sa aa Na s le 
i : „Totuşi să se observe cå co 
pori ca ringul ă i ifală si că nu există un 
i : utonomie tarifalā ș 
independente posedă o a l i Ar, a 
i i i itanic” ra mai departe şi sp 
sistem imperial britanic”. Eu me ă Ari j A 
există ni un fel de sistem con aercial imperial beenie, i re 
'ceasta e datoria noastră: să sistematizăm comerțul și p 
tia imperială, PA 
Nu poate exista nici o rațiune pentru cart să er pe apere 
«forturi valoroase intro concurență intra-dmperia h în: oai 
în timp ce piețele imperiului tinjesc după mă F gaina 
Să privim acum eure oa hse an f paet de) ae 
i i * o che de 3 
-ritatea economică e o chestiune ga i | 
ine producția de materii brute întrece capaciitiee, pe 
Eare o are industria productivă de a prelucra parcari eur 
rii, atunci primii producători vor avea de Pier ii pres re E 
cheltuiala făcută pentru ron e ră e are ra pie i 
îi ñ capi nves 
Pe de altă parte, dacă capitalu oaie 
i > i stocul de materii brute 
roportionat de mare, atunci ) male prit că 
preju pe care fabricanți 11 pot oferi =, va a vitate Va 
ine aţiile industriale „Vi 
ru a menține instalațiile indust Să aetâvi va 
iai deci o slăbire a activităţii şi somajul. Eîntructva adevi 


Ere Te CNO IS n e 


rat că, privind relaţiile comerriale ale unei țări. se ob- 
servă că vinzi unde cumperi, De aceia, o țară care trebue 
să-și cumpere materialul brat la prețuri exorbitante trebue 
să-și vindă produsele cu un profit periculos de mic. 

Pentru o prosperitate economică e Iucru esenţial ca mun- 
ca agricolă şi extractivă să fie în mod ştiinţific contrabalan- 
sată de munca industrială, astfel ca să-şi asigure avantaje 
reciproce maxime, Dar Marea Britanie şi-a pierdut echilibrul 
economic pentru o bază pur insulară. cunoașterea acestui 
fapt separă ideia unităţii economice imperiale în mod clar 
și irevocabil de toate acele curente politice vechi şi discredi- 
tate care poartă în mod colectiv eticheta: „Protecționism”. 

Marea Britanie mare mijloacele şi nu poate spera să 


restabilească prosperitatea numai printro politică de izolare 
tarifală, Singurul mijloc prin care-şi poate restabili un echi- 


ibru economic potrivit este acela de a intra intro unitate 
productivă mai mare, Întemeiată pe bază de reciprocitate de 
producţie și distribuţie. Spre cme alt să ne îndreptăm pentru 
o integrare ca aceasta decit spre națiunile surori şi spre teri- 
toriile mai nouă care sint înlănțuite în unitatea politică pe 
care o numim Imperiul Britanic? Aceste dominionuri şi colo- 
nii au dus o luptă, care este reversul luptei pe care o duce 
Britania spre o economică națională echilibrată. Pen- 
tru ei problema era dezvoltarea industriei care să echilibreze 
activitatea lor în cea mai mare parte rurală. De ce să conti- 
nue aceste upe inutile? De ce să se perpetueze această | 

de eforturi? De ce să se înalțe un monument de inepţie spre 
a ne expune ricolului generaţiilor viitoare? 

Nici un moment nu mă gindesc ca locuitorii imperiului 
de dincolo de mare să devină tăetori de lemne sau tunzători 
de oi, în serviciul industriașilor britanici. Politica de unitate 
cconomică imperială nu tinde să se opună la dezvoltarea, în 
diferitele dominionuri, u acelor industrii pentru care au bo- 
găţii naturale şi oameni pricepuți; ceiace trebue să facem, 
celace ar constitui o mare ed pe 3 în contra populaţiei din 
Imperiu şi a lumii intregi dacă nu vom face, este să scoatem 
maximum din resursele Imperiului acolo unde se găsesc, și 
pe orice cale. 


Unitatea imperială e mai mult o chest $ 
ct politică, Vechile controve ~ iune comercială de 


rse tarifale sint cu totul depla- 
sate in această asociere. 


Trebue să se admită că principiul unită 
u sănătos si că pile piul unităţii imperiale e un 


propuse nt ti - 
cestui scop sint din fericire și e ementele esențiale ale pla- 
D ime ins 
ni tanță problema se reduce Ta o problemă de 
piețe. Validitatea întregii idei atirnă de posibilitatea de a 
5 


„VIAŢA ROMINEASCA 


crea un sistem de pieţe intra-imperiule cure să justifice ne- 
cesilatea unei dezvoltări maxime a tuturor resurselor din 
toate părţile imperiului, şi care să ducă la o absorbire în in- 
dustrie a actualelor mase de şomeri. Cu alte cuvinte, datoria 
noastră este să stabilim o relaţie între producţie și consuma- 
ție în Imperiu, în așa chip incit fiecare producător să-și aibă 
asigurată o piață pentru desfacerea produselor sale şi fic- 
care consumator să aibă garantată o aprovizionure adecvată 
şi de bună calitate la preţ moderat, 

Aceste probleme au fost experimentate de către indus- 
trialişti în a doua jumătate u secolului trecut într'o măsură 
tot mai mare, atit din punct de vedere naţional cit şi interna- 
tional, şi cu un suces tot mai mare. Cunoscut în mod colectiv 
subt denumirea „raţionalizare”, procesul acesta s'a împărţi! 
prin dezvoltare evolutivă în două metode distincte. Aceste 
două metode — una de integrare verticală şi alta de combi- 
nare orizontală — nu sint antagoniste, ci complimentare. 

Integrare verticală înseamnă stabilirea unor unități in- 
dustriale productive complete, care să cuprindă în ele toate 
fazele industriei dela primele materiale brute pănă la ulti- 
ma fază de produse fabricate. Minereul de cărbune şi fier 
trece pe rind prin diferitele faze de topire, pudlaj, laminare 
şi încă o mulţime de alte procese de fabricație fără cu să se 
piardă vre-un moment din vedere rezultatul final, 

In felul acesta se garantează produse de bună calitate. 
cheltueli minime și posibilitatea de a obțime diferite produse 
după cerere. prin schimbări aduse materialului în oricare 
fază de prelucrare, 

Combinări orizontale pot fi orice deka simple „acorduri 
de gentlemeni” până lu contopiri desăvirşile în care grupuri 
de interese, lucrind in aceiaşi luză de fabricuţiune, se unesc 
ca să înlăture risipa ce rezultă dintro concurență fără folos. 

Se îndoiește oare vre-un om cu mintea sănătoasă că prin- 
cipiile care stau la baza acestor combinaţii s'ar putea adapta 
și lu nevoile Imperiului? Desigur că nu! Nu există niciun mo- 
tiv să nu credem că surplusul de produse alimentare şi de ma- 
teriale brute din părțile imperiului de dincolo de mare ar pu- 
tea să fie îndrumat spre sistemul productiv al Britanie: şi 
înlânțuit de el în aşa chip incit să asigure o continuitate de 
provizii la prețuri rezonabile. Sistemul tarifal protectionist 
aşa cum Sa aplicat into mică măsură pentru anumite ali- 
mente imperiale a demonstrat ce sar putea face în acea- 
stă direcție. A sosit acum timpul pentru extinderea aces- 
tui procedeu la cea mai-mare parte din articolele expor- 
tului din colonii și dominionuri. larâşi nu încape nici o în- 
«loială că se pot face și aranjamente în chip orizontal . prin 
fixarea unor juste compensații care să atenueze ciocnirea 
dintre industriile britanice concurente. De exemplu, e o gre- 


CRONICA ENGLEZA 67 


„ Trebue neapărat să se stabilească condi inime Î 
ccjace priveşte una calitate te pian Kog aere ken 
trebue să sufere de dragul dividendelor, nici muncitorul nu 
trebue să rămînă la nivelul de astăzi în timp ce ciştigurile să 
crească formidabil. Este loc destul pentru oriciți ca să îm- 
partă din belsug noua bogăţie care ar putea fi creată intrun 


e acră unificat, liberat de toate piedicele, autonom şi inde- 


o țintă imposibil de atins. Eu nu cred acest hi 
.. = K » b cru, 4 
toții că există industrii în «lominionuri susținute egean 
şi cu toate că nu putem să cerem ca aceste industrii să fie Sa- 
i papa be Aa sentimentului, putem să ne liberâm ince- 
cu incetul de nevoia un x o ineri — pri A 
NE pe de pe eg astfel de susţineri prin acor- 


baza cărora să se ceară o schimba i 
r r 4 io re în politica n i tra- 
siționată. In rimul rind, ducă vom avea un ara sogar dia 
inderea lui va fi maj bine definită, incit să fie vizibilă 


er piață națională sau imperială ca o barieră tarifală 
t de cite ori un importator străin se loveşte de un zid ca 


ae se bueură de rivilegiul ce] mai mare pe care îl poate 
í un negustor, altă parte, noi nu putem negocia aran- 
Jamente cu dominionurile în timp ce An ne-ar suspecta că 
incercăm să devenim ceiace se poate numi o națiune „com- 
trabandistă”, trecind fără vamă mărfuri din surse străine 
într'o piaţă imperială deschisă. Dacă inchidem porțile noa- 
stre străinilor, cel puțin pentru acele articole pe care le 


74 ROMINEASCA__ = 


putem cumpăra din belşug şi avantajos în coloniile noastre, 
vom demonstra in chip palpabil hotărîrea noastră de a lucra 
serios in ceiace priveşte desfacerea bunurilor din dominio- 
nuri în interioru Imperiului. 

Mai sint încă foarte mulți oameni care cred că toate La- 
rifele sint contrare realităților economice, Este numai 
vechiul angument că ideile nouă sint „contra naturii”, dar 
subt o mască academică. Unii dintre cetitorii mei trebue să-și 
rile pese că atunci cînd sa crap pentru prima myg ca 
trenurile să meargă ine de ote inerea a fost 
condamnată ca Mind eoat naturii”, f E ati erkan a fost 
îndreptată contra pionierilor aviaţiei. Dar acei ce-au crezut 
în aceste hreruri au dovedit că au avut dreptate, 

E destinul poporului britanie să devină o națiune brita- 
nică și Istoria ne va judeca după telul cum ne-am indeplinit 
acest destin pentru binele comun. Dar nu trebue să se pre- 
supună că nu umnărim decit îmbogățirea, Imperiul Britanie 
are un ideal cultural; el întru 'ază o Span e de viaţă pe 

all 


Dacă primim ideia unui Imperiu Britanie economic uni- 
ficat și independent, dacă considerăm acest Imperiu ca o mi- 
siune economică și culturală spre mai binele omenirii, dacă 
sintem pregătiți să rezistăm atacurilor unei concurențe ne- 
leale şi unor idealuri josnice de îmbogățire, atunci vom jūs- 
tifica, în muncă pașnică, sacrificiul acelora care au crea! Im- 
periul și au perpetuat moştenirea pentru care şi-au dat viața, 


Lord Melchett 


Cronica literară 


„Poarta Neagră“ de Tudor Arghezi: 


„D, Tudor Arghezi este, fără îndoială, unul dint i 
personali seriitori aj literaturii noastre. A căzut Paiga 
un bolid, smuls dintro planetă n inoseută, în mijlocul se- 
mănitorismului şi al eminescianismului întirziat de acum 
douăzeci şi cinci de ani, Nimeni n'a știut de unde venea, ni- 


ireg de expresii proprii, cu intorsături de frază care e i 
au rămas numai ale lui, eu imagini a căror noutate saroia i 
mereu, 

D. Arghezi este, înainte de toate, un stilist. Este Un om 
pentru care scrisul înseamnă un scop, înainte de a insemna 
un mijloc de exprimare a unor idei sau sentimente. Din cau- 
za aceasta, în Opera lui lipseşte caracterul discursiv, demon- 
strativ, didactic, D. Arghezi serie dintr'o aprigă nevoie de a 
se exprima, Cà fondul de simļire este şi el original 
nie proaspăt și viu — aceasta este altă chestie, 

Arta d-lui Arghezi este bazată pe asociații, Asociații 
verbale, in primul rînd. Asociaţii de imagini. D-sa are o pri- 
cepere infinită in împărecherea imaginilor și a metaforelar. 


adevăr, D-lui Arghezi i se potrivește foarte hine, 

Această dexteritate în mânuirea asociaţiilor de imagini 
oste, la d. Arghezi, o consecinţă, nu un punct de plecare. Este 
4 consecință a felului d-sale de a privi viața și de a simţi. 


! Editura „Cultura Naţională”, 


20 ___ VIAŢA ROMINEASCA 


Viziunea de viaţă a d-lui Arghezi este o viziune de con- 
traste și de contradicții. Contrastele îl atrag şi-i sint dragi, 
contradicţiile il supără şi îl atrag. Intre această atracție şi 
dragoste nu e cale prea lungă, De obiceiu, d. Arghezi îşi iube- 
şte urile, îşi detestă cu voluptate adversarii şi dușmanii sau, 
mai degrabă, pe aceia pe care nu-i poate suferi și pe care 
ii consideră dușmani şi adversari. Această ură — trebue s'o 
spunem — se exercită asupra lucrurilor tot aşa de mult ca şi 
asupra oamenilor, D. Arghezi urăște un lucru uşa cum ar 
uri o fiinţă. E în stare să polemizeze cu noroiul, cu praful, 
cu ploaia, cu mobilele dintro odaie, äşa cum polemizează 
cu cutare sau cutare scrib literar romin. 

Creaţia literară a ablui Arghezi este aproape în intregime 
izvorită din această imperioasă nevoie de a exprima ceiace îl 
supără, il jigneşte sau îl înfurie dintr'un motiv oarecare. | 

Asta nu inseamnă că d, Arghezi nu este capabil să aibă 
sentimente de dragoste sau de admiraţie, simpatii şi prefe- 
rinje, Pe acestea însă d-sa şi le manifestă, în seris, mai rar, 
in orice caz nu în chip obișnuit. 

Nimeni n'a ştiut ca d. Arghezi să vorbeuscă despre pic- 
tura lui Luchian, despre o icoanā veche, despre copii sau 
despre fluturi. Chiar în acest volum „Poarta neagră”, desti- 
nat să zugrăvească, în toată oroarea lor, „moravurile” unei 
inchisori, «d. Arghezi găseşte prilej să strecoare, răzleţ, pa- 
gini de duioşie, de zie şi de farmec. lată de exemplu, ca- 
pitolui „Gingăniile”,.. „Noaptea năvălese în lumina lămpii 
mii de insecte, pe care o mină invizibilă pare că le aruncă 
pe fereastră ca niște confetti, Vin din ceruri, din cuiburile 
lui luminoase, sau sint ele înşile stelele, ale căror stoluri a- 
dinci trec în virteje multicolore pe deasupra noastră nein- 
cetat?,,. Insectele sboară şi ies, ori şi cuin, din întunericul 
care le fabrică şi le dă drumul ca unor imense valuri de să- 
mânţă de mister... Sinalţului verzui şi transparent, catifelei 
cărămizii, pieilor ce le alcătuiese, unse cu lacul capricios ul 
pensulei aeriene, artistul din întuneric le-a adaus cite un 
corset de mătasă, citeva fire nervoase ule picioarelor şi cli- 
trelor şi in toate aceste compoziții microscopice a pus esen- 
ta, şi mai uşoară și mai tainică, a unui suflet de sine atătă- 
lor, care le îngădue să se înalțe, să se miște, să se poarte 
dintr'un loc în altul, să-şi aleagă flacăra care lt va mistui... 
Trei fluturi de aceiași mărime, tăiați cu forfeca după un pa- 
tron identic întrun atlas de o culoare necunoscută. stau cu 
trei triunghiuri echilaterale pe păretele meu. Capul lor eo 
minune, În putul palid mărunt şi bogat care-l acoperă. sti- 
cleşte ca două rubine focul sumbru, cu amintiri de metal. 
al ochilor desenați în orbita lor auriferă cu preciziuneu şi 
amănunţimea florilor de cimp... Risipirea nopţii risipeste şi 


— CRONICA LITERARA  —ăě č y 


insectele care, inginîndu-se noaptea cu ziua, se duc la cui- 
burile lor necunoscute, strinse în împărăţia lor miraculoasă 
la un apel. Şi, noaptea viitoare, altele le înlocuiesc, alte for- 
me, alte culori, alte temperamente, dela domnița de ghiaţă 
incremenită ca o fantomă în mantaua-i albăstruie în ungher, 
pină la gingania nebună, în luptă cu umbra ei pe tavan.” 

aceste rînduri d calmă contemplaţie şi de vis, d. Ar- 
ghezi sfirșește: „Dar În mijlocul horelor de fluturi încinse 
in jurul lămpii, apare, să-și expuie plosca infectă de singe, 
ploșnița, matroana cu şoldurile umflate, țaţa puşcăriei. Tir- 
Hița ei trivială e mistuită însă în focul nninării cu care am 
urmărit-o de aproape: facla adevărului arzător”. 

Maniera asta de a amesteca trivialul cu sublimul, visul 
cu abjectul, stelele cu noroiul, este un procedeu frequent al 

lui Arghezi. Să ne grăbim să spunem că aici stă, în bună 
parte, farmecul ciudat al operei 
acest amestec era mereu vizibil. „Icoane de lemn” nu era o 
carte de ură și de venin cum este „Poarta neagră”, 

În „Poarta neagră”, pasajele de felul celui de mai sus 
sint puține, In schimb, cartea conține unele din cele mai 
bune pagini satirice pe care le-a scris d. Arghezi, Și cele 
mai izbutite îndrăzneli de expresie pe care le 
dată. D. Arghezi a ajuns la o virtuozitate uimitoare în ex- 


de suspensie, Ştie să imbrace cea mai scirboasă realitate î 
imagini atit de originale, atit de nouă, atit de ciudate şi e tan 
l A nu-şi mai 
tupă nasul, nici nu seuipă, ci admiră doar strălucirea ibio: 
siej şi arta d-lui Arghezi. Recomandăm, în special, capito- 
lele; Comunitate, Mitică lăutarul, Directorul, Femei, Aghiu- 
aa ahi poetului, Incartiruirea. Tatà citeva tipuri din 
re: 


„Fiinţe fără creer, ca dopurile de plută, fără - 
treg, avortoni, schilozi, Unuia scund, cu pam de pânză Ahn 
bătrină, contraetată întrun suris permanent, i se cocoşeazā 
intre doi ochi cu pleoape de găină un nas de care ai vrea 
să tragi ca de minerul de lemn al unui sertar cu șoareci, E 
e 0 delicat de rege palpitante și desleagă într'o limbă 
Tera problemele s eteşti din căsătoriile alambicate... 
Altuia i sa lipit de jghiabul gurii o perucă de barbă, prin 
rariștea căreia se văd, ca prin zăbrele, conturele unui cap, 

sărac de materiale. Glasul lui clocește lung pină să sune şi 
se arată ca din paie şi toale, lrăgănat sufletește, E critic de 
artă și nuvelist, Critică muzica, pictura, tipăreşte volume şi 
traduce. Deaceia și-a lăsat și cilții... Altul e lung ca o sfoară 
de care spinzură o păreche de ghete cu jambicre — şi ino- 


12 VIAŢA ROMINEASCA 


i i aa SA 
dat in 3—A locuri moi, Merge sucit şi in acelaşi timp ju 
tate de faţă şi jumătate de popri NE alt SIRS SN 

O invincibilă şi veche obişa uinţă ne icre erp 
iitorul Tudor Arghezi mai întii pe poeti AEE AU 
e ul C uvintelor potrivite”, şi abia după aceia p iesi 
toru lemistul Arghezi. Opera în proză a dini d Pori: pone 
în m i vastă mai cuprinzătoare, mai accesibilă și N popu- 
i să Poda donls ne este mai dragă Credem Să pe UNDAN: 
ea a uternică a d-lui Arghezi s'a realizat sai pore apy 
ia hi adine şi mai era pupa sa nega tape AA 
e este origina expresivă, — inir cornu 
p ae unică, Dela Eminescu uz pace e in 
urină "a cunoscut, in versuri, creație mai pt mr Aire 
operele ai şi-a pus mai ales sufletul, — în 'p A 


primul rind, virtuozitatea. Y a 19 
e za 


Cronica. teatrală 


Evenimentul principal din ultima vreme, care a domi- 
nat nu numai teatrul, dar însăși viaţa politică a țării, a fost 
numirea noului director în fruntea Teatrului Naţional! din 
București, 

De altfel, numirile ce Sau făcut de citiva ani la Naţional 
au ridicat mai multe dificultăţi decit o remaniere, 

Nu știm de ce — dar chestiile teatrale, în această țară de 


S'au desființat şcoli peste şcoli. Nici o emoție ! Este destul 
să ca un ministru să se atingă de-un fir de păr din peruca 
unei actrițe — şi revoluția-i gata ! Avem impresia că sintem 
o societate de histrioni, 
direcția Teatrului Naţional sa perindat in ultimul 
timp fel-de-fel de lume : avocați şi scriitori — cu talent. fără 
talent, moderniști, clasici, mişmas, ete, 
Totul a fast în zadar. Se făcea instalarea cu tămbălău. 
In faţa actriţelor, actorilor, Prohiştilar şi oamenilor de ser- 
-viciu — dispuși ca la un final de 
trul ewltelor sau al sănătăţii, căpitanul de pompieri și prefec- 
tul poliţiei de moravuri făceau teatru'n teatru. Se expunea 
un program de rigoare — privit cu subințelesuri de ochii 
pertizi ai subretelor. Se anunta... 
iși reluau cursul din trecut... 
lici un director, oricit de bine intenționat, n'a putut face 
mai nimic — din pricina politicii. Piese erau impuse după 
pointa jul electoral obișnuit. Astfel d. N. Iorga, — dacă n'ar 
avea voturile a citorva mii de „oi care vin la tuns“ (cum își 
intitulează «l-sa alegătorii), —nu și-ar putea impune pe scenă 
năzdrăvăniile dramatice, Uneori intervine în repertoriu şi 
uranta. D. Romulus Voinescu, cît a fost comandantul a- 
genilor secreţi, şi-a jucat piesele la Naţional. Noroc că există 
şi pensia... 
Apoi, distribuţia se face confonm cu dispoziţiile unui şef 
de sias — care determină o reprezentație mai bună sau 
mai proastă, după cum gusturile sale erotice concordă sau 
Hu cu talentul dramatic... > 
Situaţia, cum se Spune, nu mai putea dura — cu toată 


74 VIAȚA ROMINEASCA 
abilitatea d-lui Beketa iia cu figura-i teatrală = 
è ñ cu perecă albă. ac SP 
a cr star sa auzit de-un para ra ag cra a fa 
: st lansată — ni se pare — de d. Gri FR dela 
again 0 și auzise, Şi cum em gr area cad ia 
is — „Epoca” a și publicat-o, în stilu-i de 
cbilului căiri boer. Zvonul ră rpe rar LP phong betart ery 
democrației, — n'aveţi idee de cit prest ReaD AE 
i trăit subt girbaciu. 
Pesemne țara aceasta prea mult a ste Eno dată erp E 
ceia o havană bine purtată — impune. ? ga, i treba 
ită de latitundii, în afară de orice partid p ae far 
ere, Onar pn de pică aci cemi, mei ch 
După eum odinioară marii boeri își pr e aea fata 
| ta, — hoerul scăpătat de astăzi, se imp 
mg nada veşnic în nas şi cu o mină mereu = e Ta 
dela spate al orueaesetă raul e rara ibn stea aice 
> prietenie... Şi astfe rimta , imh i 
ed str de Sinior, scoate mugete de DOAR IGEN A 
ccastă combinaţie de lew cu motan a fixat în pres rect 
rul noului guvern de „tehnicicni” şi a vestit primenirea del: 
F ; , l i + r i 
iige ale or semnarea ur agp ar ta re Mean 
ji a i rector ai + - 
fostul conducător al „Viitorului”, nuni jet Rari alenar 
Ateva săptămini decretul n'a apărut în ? 2 
Gin, Prea anunțe 7 e Ca sg ageren e 
vernului, Dar totul s'a aran at alet ocină gäsif 
de resort şi ale premierului. Un specia aia rai Tak. 
— e bun găsit... Şi cum partidul naționa tă Mee ră 
i i s de doi ani şi jumătate toți ca Atin- 
por NAND, — d. Alex, Mavrodi poate fi apar direc 
a vibe ht provoacă şi laude, dar ridică și alia 
D. Mavrodi, în directoratu-i precedent, a vită pice ba 
o pospădărie echilibrată, Şi ran ma red e a AV ate 
- ` lab — să nu pierde rii 
ard C faea Daal sar găsi rețeta = teatrul să dea şi ex 
sdent, l- ` chiar și mai prost, 4 
ii nara pa eh pat pm: n actualele lipsuri, ang 
toate instituțiile de-ahea își duc pt i iba Kapi prono ca 
dacă talentul gospodăresc al d-lu avrod Ya mar rela 
succes şi n ti de criză ca "n vreme de be g. 
a a Coa, „Porsonalitățile” vor avea un argument 
PET ae «d-lui Mavròdi este bună şi din alte Sprave: 
Pină acum direcția Teatrului a fost condusă de serii rapide 
chiar buni, ca d. Liviu Rebreanu. Dar mare lucru ii A 
tut face, ln să luăm un gazetar — deprins cu ei e m 
tice. Poate cl va ști să tragă mai bine sforile dramatice. 


— e CRONICA TEATRALA 1% 


Şi încă ceva: Oamenii politici se impun scriitorului. Ga- 
zetarul politic însă, care le cunoaște cazierul, nu se prea îr- 
spăimântă de infoerea lor, Și — cine ştie? — poate cviace a 
executat un seriitor, nu va executa un politician... ° 

D. Mavrodi u fost mulți ani director al „Viitorului”. Sti- 
lul gazetāresc este mai aproape de vorba curentă. Și tea- 
trul — care oglindește viața de toate zilele — mare tevoe de 
lileraturism, de stil, ei de limbajul familiar, Din acest punct 
de vedere, un gazetar este făcut pentru teatru — dacă ne 
indim că, pe lingă chestiile de stil, intervine și deprinderea 
dinamismului ziaristic: reportajele sint mici piese de teatru. 

Teatrul şi gazetăria sint atit de apropiate sufletește — 
incit ziariștii se simt foarte bine dacă nu chiar în cronica 
„dramatică, cel puţin în foierul teatrului. 

Dar ceiace nea emoţionat mai mult în numirea d-lui 
Mavrodi este cavalerismul guvernanţilor. „Viitorul” a for- 
mulat fel-de-fel de acuzaţii contra oamenilor dela putere: n- 
tacurile aw cuhninat în acuzații de vindere a cadrilaterului 
pe 20:000 leva. 

Ef bine, oamenii noştri politici — faţă de interesul tea- 
trului — au şters totul cu buretele. Această atitudine ne-a 
cam umilit. Noi nu sintem atit de nobili. Incasăm lovitura. 
dar după aceia stăm cu mânile pregătite în formă de ghiară 
şi — la primul prilej — ne repezim în beregata vrăjmuaşu- 
lui. Guvernanţii ne-au dat o înaltă pildă de evanghelism. 
Totuși educația noastră creştineaseă nu-i compleetă, Avem 
impresia că, dacă d. X, de pildă ne-ar lăsa să-i punem mina 
pe cravată, n'am garanta... 

Apoi numirile oamenilor din afară de 
tidele adverse au o mare însemnătate. 

Un cetățean care nu face politică, este sortit — toată 

ţa — să se înfunde în cabinetul lui. Aşa însă — azi te 

cheamă unul Ja poștă, mâne altul în fruntea poliției. Şi faci 
şi lu carieră... 

Cu apelul la „specialiştii“ din partide, lucrurile se pre- 
zintă și mai frumos. Inainte, un clubist era pus în slujbă nu- 
mai de partidul lui, — acum, e] poate fi, cazat și de partidul 
a Și dacă partidele îşi numese reciproc partizanii, ele 
nici nu-i vor scoate din slujbă ca persecuție politică. Și ast- 
ba poale asigura principiul continuității — atit de mult 


partide și din par- 


| Sistemul are avantajul că un cetățean care wa apuca 
nimic dela partidul lui, poate fi satisfăcut de partidul ad- 
vers. 
Iw modul atesta, înverşunarea politică va dispărea. Se 
vor normaliza raporturile între partide — adversarii nemai 


fiind de-acum inainte duşmani, ci colaboratori. prieteni 
iar... 


76 pi VIAȚA ROMINEASCA 


Tehnica aceasta are un singur dezavantaj: pledează im- 
potriva partidelor. Dacă-i vorba insă de menţinut titulatura 
de partid, se poate face o vastă fuziune între partide — clu- 
biştii lepãdindu-şi numele de „liberal”, „georgist”, „averes- 
can”, „național-țărănist” și punindu-și nişte simple numere 
de ordine... care să le indice rindul la slujbe. 

După cum se vede, numirea d-lui Mavrodi a ridicat o 
mulţime de chestii. Şi dacă sd-sa — cum se obişnueşte — 
şi-ar fi formulat şi un program de activitate... lucrurile s'ar 
fi complicat şi mai mult. 

Norocul este că noul director nu şi-a anunțat progra- 
mul — ceiace ne face să credem că d-sa va realiza ceva. 
lar de nu va realiza nimic, el mu va fi cel puţin vinovat de 
anunțare mincinoasă. à 

In timpul cînd Teatrul Naţional este ocupat cu experi- 
mentarea sistemului „tehnic” al „personaltăţilor” (ducă va 
reuşi sistemul la teatru — va reuşi cu siguranță şi în stat...), 

+ d. I. Morţun sa hotărit să se retragă, d-sa socotind că ta- 
lentul său umoristic nu-i potrivit pentru aceste chestii atit de 
serioase, 

D. Morţun s'a retras din teatru cu discursuri după dinsul, 
şi cu decoraţii, De-abia scăpat din afacerea aceasta, şi fără 
să mai arunce ochii în urmă. dsa sa angajat întrun teatru 
particular — ca să joace şi el după voe. 

Acest artist autentic a apărut 'pe scena Teatrului Ven- 
iura, unde se face adevărată artă — d, Victor L Popa, direc- 
lorul de scenă, neavînd în studiu vre-un nou proect degu- 
vernămint. In ultimele săptămâni, Teatrul Ventura a repre- 
zentat distractiva comedie „Roxy”, în care d-ra Leny Caler, 
cu vioiciune şi cu vervă, a interpretat un rol simpatic. Ar- 
tista știe să răspindească în juru-i voe bună — nu prin arti- 
ficii actoricești, ci printro naturală punere în funcțiune a 
tinereţii sale exuberante, îmbibată de talent veritabil, 

Lia Teatrul Regina Maria își continuă succesele d-na Ma- 
nea Antonova, care — în plăcuta piesă a d-lui I Minulescu: 
„Porumbiţa fără aripi” — a făcut o reuşită creaţie întrun 
rol de femee îndrăgostită, dusă de împrejurări prin toate 
ipostazele amorului ; cochetăric, pasiune, cruzime, duioşie, 
delicateță și vulgaritate.. 

Artista şi-a trăit rolul intens şi cu adevăr. 

In aceiași piesă au jucat şi d-nii Storin și Maximilian — 
care, fiind veşnic atit de bine, au inceput chiar să ne cam 
încuree la cronici: — Ce Dumnezeu să mai spunem nou des- 
pre dinşii? . 

M. Sevastos 


+ 


Miscellanea 


D. N. Iorga martir. 


Nația romină a dat dovadă 
) ü, Í i i 
ingratitudine, = serie d. N, lg. Dena aa A t Taa Ek 
PEA P, înălțată pină Ja glorie prin p 
nătate, aik oaaae de cana o e io reia J esa 
k b voi arnan sā inregistreze fop ia datat Ak 
i * Producțiile marelui sava 
aaa. om politic, artist si critic literar. pila A 
et ia că "de 0 bucată de vreme gazete e, intro 
sadades ARRA trisi a lăcerii”, nu mai vorbesc in- 
și cure, desigur, nu dit duini ora bil a străinătate 
E Lă m i » 
ci numai calităţii superioare a emil gluma 


ziarele il combat, în maal al neamului”, e necăjit că 


refuză "o Bnorează, publicul ij oc i 5 
tpus reira E Saar Aa mái izolat om al uim ul e 
de dimineaţă, intrun interview acordat unui ziar 


Concluzia: d-sa, indirant ; 
renfă, se va expatris e sita de această grozavà i b 
prețul său. patria, pedepsind națiunea romină cu hep rog 


Ne gindim cu toată seriozi 
tate să fie supărat. Toată e rmjpoa că d, N. lorga are drep- 


i, constată 


Pe reprezentanţii puternici. D-sa n’ po mpho 
f teci, care înfruntă hula şi r aang ae aagi foare 


Sau ; ci 
= oa ; ci a mers Ín sensul aclamațiilor populare 


succeselor, al giorilor de : 
frenetice, fără de a ror ieste are al aplauze 


i , VIAŢA ROMINEASCĂ 


— 


drept, cu uşoare capricii şi cu mici toane de proastă umoare 
citeodată, — drumul mare, bine bătut al tuturor majorități- 
lor, Și atunci, fireşte, guvernanţii, poporul i-au oferit şi ei tot 
ce-i puteau da. L-au chemat dulce, ani dearindul : „impăratul 
gindirii romineşti”, „regele simţirii naţionale”, „prinţul ete., 
ate“, l-au numit în slujbe, fără discuţie, pe aceia pe care i-a 
cerut. L-au trimis de două, de trei şi de patru ori pe an în 
străinătate, ca să ne reprezinte, ca singurul romin de valoare, 
în toate țările globului. L-au acordat toate subvențiile pe care 
le-a cerut pentru şcolile sale de la Văleni, Paris. Veneţia sau 
unde i-a tunat să le facă, l-au dat afară din slujbe şi i-au 
persecutal toți inamicii. l-au tipărit toate cărţile pe care 
a cerut să i le tipărească şcolile și tipografiile statului, 

L-au făcut protesor, academician, rector şi. dacă ar fi 
cerul, nimeni nu sar fi opus, — într'o țară unde diferenţierea 
funcțiilor e anică, — să fie general ori maresal. Nimeni nn 
i-a cunoscut vre-o eroare şi, ori de cite ori se contrazicea, lu- 
mea spunea candid : „aşa e cu geniile”! 

In acest minunat consens, a intervenit acum un conflict. 
Geniul alintat şi dorlotat de unanimitatea poporului o viaţă 
întreagă, nu mai poate admite acum, la 60 de ani, nici o re- 
zervă în amorul şi admiraţia care i se cuvine. I înţelegem 
şi-l aprobăm. Unde nu-l aprobăm, în acest necaz desigur ire- 
cător, e atunci cînd spune că s'a hotărit să râmină singur și 
izolat sau să ja calea exilului. 

Nu credem că minia sa va merge așa deparle. Căci acen- 
sta ar însemna fără îndoială o sinucidere, După cum organis- 
mete au nevoe de oxigen, d, Torga are nevoe de aplauze, Să 
lase d-sa marlirajul pentru alţii. D-sa e croit numai pentru 
lriumfuri. Să nu ne mai întristeze cu asemenea perspective. 
Sau voeşte numai să alarmeze nalia, ca so facă să revină la 

bunul său sim] şi să revină la singura atitudine posibilă, adică 
la admiraţia extatică? In cazul acesta face foarte hine —X. Y- 


„Stil nervos" şi „Condeiu vioiu” 


De o bucată de vreme apar o mulţime de cărți bunt în 
iraduceri romineşti proaste. Şi asta ne aduce aminte că, în 
viața culturală a unei societăți, chestiunea traducerilor este 
» adevărată problemă, Ce se traduce, cum se traduce, de ce 
se traduce o anumită carte şi nu alta, cit de mult se traduce? 
— e deajuns să răspundem la aceste citeva întrebări pentru 
a afla o samă de lucruri interesante asupra fitionomiei ge- 
nerale a spiritului cultura! dintr'o țară. o Aa 

Ne vom mărgini aci la o singură chestiune: de ce se tru- 
duce atit de prost? Căci intilnim adeseori expresii şi intorsă- 
turi de frază aproape de necrezut. E deajuns să citez felul 


= ________ MISCELLANEA 79 


personal cum un traducător voia să T 
pers ; ; ucă via să spună că i unei 
nd ial ing de tari şi se țineau destul de ot poa era 
A ae ea îmtentaini literat, — ete, ete. oua a 
ii l na € & editorilor, Cu foarte puţină 
în ina dn pius, ar putea obține traduceri scriere vea eat 
DORIA un ine foarte curios, Găsim pasaje între cite 
ste P gi i] scrise impecabil, ba chiar cu ploen pot wag 
n în uanțe; ŞI pe urmă, deodată, cite o catast fi de 
e ne tale pentru multă vreme cheful T AAEM ae 
$ nu 


ct corecte, Ii lipseşte insă — cum să zic? 
rie de ce se poate ṣi ce nu 
educaţie, ar putea deveni 
tnum de cenzură îi poate 


ca 5 at, care 2 
pat pentru a-şi consacra timpul disponibil Cca ei PREA 


cen, ` Însă + " A 

at i Pramis! goi pesee de bine să revadă traduce 

© traducere “ingrijita es eee: adesea vedem apăstad 
Şi acest ingrijitor are o destul de rii ca” domnului cutare, 
amintim de disereditul care a lo 
Puate de stiliști a citorva im 
blente de editura „Cultu Aapo humoritce traduceri pu 
AEREE pă > mu 3 Li a" i = z 
inte de a fi trecut subt cinăneurea dul AL ame. ei Ths- 


Principala cauză 

Ft. a cauză treh 

Pacii uu introdus-o păi 
ey aze = 

ră BONA. Ts arpas recen! şi-au propus să lansez : 

mule: „stil ne primare, care s'ar putea rezuma î Pa ARIE 

G ara Și „condei vioiu“, n două for- 

este extrem ră a arien vioiu” are o intreagă pov a 

şi evoluțiunea, inte Sociologiceşte să-i pesti alpi de-a 

nești şi ional arpriegavă pentru istoria puilor 

estetic ca stilul sci in genere, pentru felul cum un fi dă 

Minione eat ra erele izvorăşte şi este condi fenomen 
ti altă natură: morale r tionat de 

iji » Economice, profesionale, 


apok moda pe care anumiți 
minese de după războiu 


o VIAȚA ROMINEASCA 


Omul politie romin, care nu se teme nici de Dumnezeu, 
nici de Dracu, nici de răspundere în fața parlamentului, nici 
de remușcări în faţa naţiunii; omul politic romin care se aṣa- 
ză pe morală și chiar pe codul penal — se teme totuşi de cine- 
va : se teme de gazetar. De ce ? Imi este deocamdată imposi- 
bil să spun. M'am întrebat adeseori care să fic cauza acestei 

bizarerii în psihologia politicianului nostru romin; mi-am 
dat mai molte răspunsuri; niciunul însă nu ma mulţumit 
incă, Oricum ar fi, un lucru e cert: prestigiul şi trecerea pt 
care ziaristul șantajist o poate avea asupra oamenilor bo- 
gaţi romini (căci în Rominia numai miniştrii și sateliții lo: 
pot fi bogaţi; o bogăţie de „venit”, mai mult decit de „capi- 
tal“; bogăţie totuşi, în tot cazul singura cu putință). 

Astfel, gazetarul romin este in primul rind pamfletar, 
polemist m orator, Căci, cind vrei să tupezi pe cineva, trebue 
sau să-l înjuri (ca să-l poţi pe urmă readuce la realitate), saa 
să înjuri pe rival (ca să-i faci curaj) sau, după ce a iscălit 
ordonanța de plată, să-i faci o odă. 

In toate aceste cazuri trebue, stilisticește, maniera forte. 
Publicul rominese nu iubește logica, faptele şi argumentele. 
Popor de artiști, preterăm poezia, lauda dilirambică sau in- 
vectiva violentă. Și astfel, din acest ansamblu de cauze, s'a 
născut orientarea generală a gazetărimii noastre de elită spre 
vorba lată pe de o parte, spre adjectivul genito-urinar pe 
de alta. 

Dar mai e încă o cauză, 

Intelectualul romin în general nu prea are ce spune, Îi 
place mai mult să trăiuscă decit să cetească, Aga că se găsește 
in permanenţă în căutarea unui subiect pentru articolul de 
a doua zi. 

Aceste obligaţiuni profesionale l-au făcut să recurgă la 
următorul truc. 

Gazetarul romin trebue să fabrice un articol, şi nu ştie 
despre ce. Atunci ia prima carte, revistă sau gazetă care îi 
cade în mină, şi ia de acolo o frază. Această frază o transcrie. 
Dar nu exact așa cum a găsit-o, O stilizează puţin. li strimbă 
puţin înțelesul, Şi asta printr'un mijloc foarte comod. Se ia 
un adjectiv din lăuntrul frazei și i se violentează puţin sen- 
sul, se exagerează ideea dintr'insul, sau, din contră, se ate- 
nuează ; însfirşit, se denaturează puţin sensul primitiv al ad- 
jectivului. Aceasta are ca efect necesitatea unci explicaţiuni. 

raza noastră are nevoie de o frază No. 2 care să o explice, 
Din cauza siluirii acelui adjectiv, fraza No. 1 devine oarectun 
creditoare față de autor, care îi datorește o altă frază prin 
care denaturarea de sens din prima să fie elucidată. Dar lu- 
erurile nu se opresc aci. Căci autorul se aranjează ca şi în 
fraza No. 2 să repete operaţia; şi aci va violenta înțelesul unui 


_ MISCELLANEA 81 


adjectiv; fraza va deveni la rindu-i credit 
iir: 3 - oare, şi o frază 
= va deveni necesară. Și astfel, din adjectiv tà adjectiv, da 
wary in frază, se ajunge să se umple cu litere o coală ds 
n rtie, două, trei, pină ce dimensiunile operei egalează vo- 
umul normal al unui articol, Atunci autorul se oprește. Işi 
secte o za: se ar şi şi-o admiră (cu drept cuvînt 
el ştie cum a făcut-o): i it, îi 5 
supra eS eg -0); însfirşit, îi pune pe dea- 
n doze mai mari sau mai miei mecanismul descri i 
: scris mai 
auriu regăsește în momentele de „creaţie“ ale tuturor gaze- 
tarilor-literați din Ca itală. Din lipsă de idei, fac stil; fiindcă 
al a pedagogi, devin, volens nolens, poeţi; în loc să in- 
cu s antive, caută să f jectiv 
adjective ee armece cu adjective, cu 
___ Și așa s'au născut „condeiul vioiu”, „stilul nervos”, „ma- 
miera stilistică forte“, „epitetul îndrăzneţ" şi întreagă” acea 
NR de er d aaa sare gene sea gazetăria „tinerilor“ 
è după iu, În minile lor, limba ror a aj 
prodig e n a rominească a ajuns la 
iu vrem să cităm nume proprii. Sint, de altfel, şi 
aulia Ka bună zi, o să trebuiască să facă cineva aR în a 
= a tigi eascăi de după războiu”, un „sottisier” linguistic 
Pentru moment, vrem să atragem atenția 
A , asupra unui 
singur aspect ul chestiunii, asupra iunii i 
ie eare pompier pra chestiunii traducerilor, 
drăznelile literatului viciu, ale polemistului şantaji 
e literatul u, si, 
ale „maestrului cîntăreţ* cu „stil nervos“ şi ale af ic 
lor apostoli în care un tineret de gură-cască crede (pînă în 
momentul cînd, pentru o escrocherie sau alta, eroul e trimis 
la Văcăreşti sau dat afară din slujbă), — îndrăznelile şi acro- 
baţiile acestor cavaleri ai stilului rominesc au făcut să se 
piardă, in publicul ce] mare, sentimentul de siguranță în 
ceace se poale şi ceiace nu se poate spune în romineşte. Sen- 
timentul limbii romine este minat la bază de strimbăturile 
belelriștilor noștri gazetari. Şi atunci, tinărul de 20 de ani, 
ors rappare k cariera literilor cu o traducere, este așa de 
ezorientat, incit e capabil să scrie „pieptul să zi 
sau altele de acelaşi soiu, pi iati ci 
3 Cauza cea mare pentru care tineretul n'are „sentimentul 
imbii roinine + opera aceasta de sabotare linguistică sistema- 
lică, intreprinsă de stiliștii ultra-literarelor ziare bucureștene, 
unde se practică, pentru scopuri politico-economice, metoda 
„stilului nervos” și a „condeiului vioiu”. — DA. Suchianu 


Recenzii 


M. Sadoveanu: Baltagul. Roman. Bucureşti, Ed. „Cartea 

Rominească“. APR 
ilejul sărbătoririi celor cincizeci de ani ai vie 

sale ră re cele ne-a dăruit, în schimbul yar en fre a 

călduroase şi uniforme pe care i le-au servit admira = . 

„Baltagul”, un poem epic de o desăvirşire, o sobrietate și o 


j atică. Subiectul e obişnuit. Vitoria, o «nunteani-, 
E orhi pia îndirjită”” văzînd că se apropie Sfintul AM dtet e 
iar sotul ei, Nechifor Lipan, nu se mai întoarce în sat dup 


i l lui o viață întreagă și nici nu dă vre-un 
er A SE Min că a j air răpus pe undeva şi pleacă 
să-l afle și să se încredințeze. Vitoria ia cu dinsa și pone: 
rul lor, tinăr abia intrat în adolescență, după ce. S pi 
baltag ca al lui tată-său, bătut de faurul satului 5 kei A ua 
cată de fier şi blagoslovit ji, părintele Di n. ăia x 
muri şi popasuri, în care s'au infă Porec și 

"ite locuri, din lumea largă de dincolo de valea a 
ap făcut ei doi pină să descopere râmâşițele lui techo 
Lipan, cu ajutorul cînelui, ce fusese cu el și se ialt yes 
pripăşindu-se întrun sat din apropiere, unde A Kraan ns 
Vitoria. Tot cu ajutorul, câmpiei, Moat Eaa a ba tă a 

€ unteancă, la praznic 1 r i 
elor oc de baltagul lui Gheorghiţă. După pere e 
teanca, socotind că şi-a împlinit toată datoria cătr mor 
trezită la griji multe”, se întoarce la viaţa de toate z sira 
unde trebue să țină locul pentru doi şi să ducă ma oua : 
rinduiala aşezată din moşi eg za aceiași stăruinț 

i rice pas al v A 2 

pa e disc cnd le apă a lui Mihail Sadoveanu ar fi 


i tele 
ia de a-i ceti această operă, de a-i prinde toate aspec 
in diferitele ei profunzimi, Subiectul ei fundamental e pă- 


i 


RECENZII 83 
5 
mintul și omul legat de cl. lar „munteanul”, ca și „omul din 
baltă”, ca şi poporul din insula Florilor, este dintro rasă 
veche şi pură, din rasa care a păstrat în ea realitatea vastă 
a umanităţii primitive. In sufletul acestor primitivi, natura 
şi-a revărsat tainele; pentru ei şi-a descoperit unele aspecte 
şi unele enigme care, pentru cei ce rămin departe de ea şi 


de dincolo de neguri”, cu „Impărăția Apelor” şi cu spiritul 
muntelui, Viaţa lor singură e viață adevărată şi de aceia e 
în tainică legătură cu viaţa plantelor şi a lucrurilor naturii 
eşite direct din mina creatorului. Arta lor singură e artă a- 
devârată pentru că e produsul naturii şi nu al artificiului o- 
menesc, Iar înțelepciunea omului naturii e turnată în forme 


de veacuri şi s'au limpezit in forme definitive, în jarul din 
inima pământului, 

N'ași putea zice că Mihail Sadoveanu are cultul trecu- 
tului, ci mai degrabă credința că realitatea adevărată, sim- 
tul misterelor naturale, se gasește la cei izolați în sînul na- 
turii, unde „toate urmează ca pe vremea lui Boerebista, cra- 
iul nostru cel de demult; stăpiniri se schimbaseră, limbile se 
caiet, dar rinduielile omului şi ale stihiilor stărui- 
seră”, 


Credinţa aceasta e împrăștiată în toată opera marelui 


triumfal, cind melancolic » după cum îl caracterizează G. 
Ibrăileanu, ca și în admirabilele şi unicele sale povestiri. Dar 
in ultima sa creație, ea e sintetizată, simplificată şi simboli- 
zată în Vitoria Lipan şi peripeţiile sale în căutarea mortu- 
lui. Ceiace este de o însemnătate caracteristică e faptul că 
Mihail Sadoveanu ne arată pas cu pas desfășurarea unei ac- 
iuni, după un plan născut din sufletul unei femei, în care 


„Totuşi va găsi un mijloc ca mintea ei să ajute şi bra- 
țul lui (adică al MNăcăului) să lucreze. Fiinţa ei începu să se 
concentreze asupra acestei umbre, de unde trebuia să iasă 
lumină, Era ceiace se numește o problemă — cuvin! şi no- 
tiune cu desāvirşire necunoscute unei muntence”, 

Şİ ea găseşte mijlocul în adevăr, în mod firesc, prin a- 


84 _____ VIAŢA ROMINEASCA 
ceiaşi intuiţie cu care ştie ceti semnele tainice ale naturii și 
unul și altul, cu acelaşi dar cu care pie să cheme ierun- 
cile și căpriorii în murgit şi să se 'nțeleagă cu caii, cu cinii 
și cu acel „Lupu“ care-i duce deadreptul în văgăuna unde 
zăcea mortul, Întreg romanul, de altfel 

toarea“ muntenilor, adulmecarea asasinului cu instinetul si- 
gur al copoiului de vinat, care nu-şi pierde cumpătul și gă- 
seşte urma printre toate complicațiile din lumea necunoscută 
pe unde sint siliţi să o caute, E, în toate împrejurările în care 
se găseşte munteanea, necontenitul apel al minţii ei agere la 
instinctele şi știința ei de primitivă, pentru ca să găsească 
răspunsul potrivi! şi fără greş pentru orice situaţie și să re- 
zolve orice greutate nouă și neașteptată. 

E! nu vrea să întoarcă lumea indărăt spre vremurile lui 
Boerebista. Vitoria nu se sfiește să se slujească de stăpinire 
şi să vorbească chiar „pe sirmă“; cu mintea ei ageră înțelege 
rosturile şi folosul administraţiei şi organizaţiei din orașe, 
dar simte lămurit că fără știința şi înțelepciunea ei de la 
munte, acestea sint instrumente oarbe și fără mare folos. Ea 
iși păstrează vechea ei credință: „Dacă ai cunoaște înţele- 
surile vintului şi ţipetelor de paseri, şi a scheunatului di- 
hăniilor și a umbletului gingăniilor, și a tuturor urmelor 
care sint dar nu se văd dintr'o dată, — atuncea îndată ai 
ajunge la cel vinovat“. Ea menge alături cu justiţia, iar na- 
tura îi dezvălue taine pentru care ceilalţi sînt orbi, și între- 
buinţează toate şiretlicurile şi mnomelele, iscoada şi ademe- 
nirea pe care le-a învăţat de la creaturile naturii cu care 
au trăit şi sau războit generaţii peste generaţii, sute şi sute 
de ani. 

„Baltagul“ este o comoară nu numai de frumuseți, de 
putere de evocare a vieții şi a atmosferei de la munte pe care 
o cunoaştem din cele dintii opere ale lui Mihail Sadoveanu. 
Apar aci o sumă de adevăruri profunde şi luminoase asupra 
experienţei şi a felului cum îşi pune și rezolvă țăranul pro- 
blemele, asupra credințelor lui, asupra sufletului animale- 
lor şi a tainicelor lor înțelegeri între ele și cu omul, asupra 
atitudinii ţăranului față de morală și de civilizaţie. Este mai 
ales o clarificare a concepției însăşi a autorului asupra lumii, 
concepţie care-i hrănește opera, dar care nu se formulează 
în teorii metafizice. El recunoaşte că sint două căi pentru a 
pătrunde în tainele naturii; e încredințat că toate merg rău 
numai pentru că cele două căi încă nu sau intilnit, ci abia 
s'au ciocnit numai sau s'au atins pe ici pe colo. lar acestea le 
spune în graiul strălucit al poeziei, cu semne şi simboluri cu 
care se înțeleg între sine pământul, lucrurile, ființele și omul, 
care trăese laolaltă, 


nu este decit „vină- 


iS RECENZII 85 
— N d 

I. I. Mironescu. /nfr'un Colf de Raiu. Bucuresti 
„Voevodul Mihai“, 1930, Preţul 100 la. Shia 


l ndefinisabil, care are darul de a stir- 
ni risul, dar cu mult mai dificil decit acela de a birt mb Tin- 


țară, care a fost hărăzit şi unora dintre scriitorii noștri. Ei 
au între dinșii, din această cauză > “ape 
SI nuante pour Eara „Un aer de familie cu mii 
ovestirea din fruntea volumului şi dela care im- 
prumutat şi numele, cuprinde o serie de variații apela 
toarea temă: Un neurastenic face pe surdo-mutul spre a se 
feri de toate intemperiile unei sesiuni la o stațiune balneară. 
colo a crezut el să-și Hăseaseă liniştea, în acel „colţ de raiu“ 
pierdut în munţi si deseoperit după un prospect medical: o 
stie iroa aie rominească, ridicolă si banală. 
runsă de spirit, bogată în inventiuni j 
observaţii de moravuri pline 'de adevăr ii ie. poa 
pri e l-ai i pir a povestirii, nuvela este dela in- 
ratată cu un brio ce ă și 
voacă un ris sănătos. ÎI RON e 


lului, eşiti din vatra străm i di 
ti, £ n imoşească, din i 
ce existenței lor şi impinși pe punciul de intors k pi p 
p rpm f e multiple şi îmeureate.. O cunoștință 
minuțioasă a sufletului lor, care f 7 
atit dea și comicul atit de irezistibil, ninti ta 
nul I I. Mironescu este mai mult deci 
ones, s acit um resti- 
tor meşter la vorbă si plin de acel duh țărănesc, pipe 


şi un simț al comicului, care-l pune alătu : i 
îEiinisi scriitori ai noştri, Cartea repetă eine “tipări și 
ja ati de Ary Murnu, cu o desăvirşită înţelegere a spiri- 
re ui povestitorului, nu numai un volum amuzant și plin de 
teres, ci Şi un ales exemplar de bibliotecă. E o carte pe 
care o citeşti cu aviditate, care-i destinde nervii și te face 


$6 VIAȚA ROMINEASCA 


să izbucneşti în hohote de ris la fiecare epizod, dar pe care 
o minneșşti în același timp cu plăcere ca pe un obiect frumos 
şi de artă, 

Multe din calităţile de povestire ṣi evocare al d-lui L L 
Mironescu se găsesc şi în strinsa povestire dramatică „Pră- 
pastia” cu care se încheee volumul. 


tg 


G. Topirceanu, Scrisori fără adresă. Prozā umoris- 
ticã şi pesimistă, Bucureşti. Ed. „Najionala“ S. Ciornei, Pre- 
tul 75 lei. 


Pesimismul poetului G. Topirceanu păstrează tonul de 
bună dispoziție al humorului de excelentă calitate din toată 
opera sa. Ironia-i este ca o săgeată foarte ascuţită, nimerinul få- 
ră greș, dar care atenuiază cruzimea loviturii prin strălucirea 
şi Irumuseţa lrăsăturii înscrise în zborul său. De altfel, hu- 
morul şi anecdota care-l ilustrează dau mai mult tonul, de- 
cit trăsătura de spirit, — ceiace dă operei amploare şi îngă- 
due jocul liber al fantaziei sale nesecate. 

Humorul d-lui G. Topirceanu are o notă foarte pronun- 
taiā de intelectualitate, este în tot ce scrie el o răutate a in- 
teligenţii şi mu o răutate de fond de temperament. Cred că 
acestui fapt se datorează alura de bună dispoziţie, pe care o 

trează esseurile sale pesimiste: „Valul de vulgaritate“, 
„Focul dela Moreni”, „Despre duel”, „Evoluţia unui ideal”. 
Chiar dacă gluma se ascute şi devine satiră, ca în bucăţile 
„Bestia modernă” şi „Civilizație locală”, amărăciunea e trans- 
formată prin graţia spiritului; și poezia reapare, iar filozo- 
fia autorului nu păstrează decit ceiace este mai concret. Să 
cităm un pasaj din admirabila bucată „Civilizație locală”: 

„Și vagoanele au rămas la urmă singure, în fluiditatea 
obscură a nopţii de toamnă, — blocuri mari de întunerec so- 
lidificut. Gişte sălbatice, rătăcite în stoluri, țipau sinistru de- 
asupra orașului, subt cerul de păcură, Un vint negru alerga, 
la răstimpuri, de-alungul străzilor pustii...” 

„Și iată că, pe platforma unui vagon, a apărut o umbră 
agitată, — umbra ultimului pasager, care adormise înăuntru 
și căruia i sa transmis prin cablu şi prin spumgă, pe cind era 
în stare de catalepsie, viziunea dezastrului dela Uzină. Spe- 
riat de cele ce văzuse, îşi înălță braţele spre cer, halucinat, 
şi începu să aiureze profetic în singurătatea nopții: 

— Uzina de tramvac a ars... a ars... a ars! În curind va 
arde și Poșta Centrală, — apoi Regia de tutun şi cealaltă 
Uzină care împarte lumina... Un cutremur va surpa „Viaţa 


——— RECENZII _ 


Rominească“ peste Primărie și Primăria Admi- 
í cască t j peste palatul 
niarației Financiare, studenţii var distruge Ukiverailatna i 
catrul Naţional va acoperi subt dărimături pe cei treizeci de 
spectatori ai hri... Copoul va Juneca la vale, peste Ripa Gal- 
benă, nimicind tot cartierul de jos, din pricina ploilor... Ciu- 
ma Îşi va face apariția, holera va secera zilnic mii de vieţi 
iar grămezile de cadavre neîngropate vor atrage din impre- 
urimi haite de lupi flămânzi, cu limbile scoase de-un cot. 
pină cînd ultimii doi locuitori ai orașului, bărbat şi femee, 
ura de furia amoroasă care se deslănțuie în vremea ma- 
e ES e rari: te > dinții... Am zis!" 
rul] i 1 ret drepturile şi-şi însenine risul: 
„Intre Caiafe“, redevine gluma tăioasă Ag veselă erele să 


teva cuvinte tot atit de revelatoare ca gi tri 
i cele citeva t i 
ale creionului caricaturistului de tei ee 


sint acele în care infinitul i s 
ritual în acea formă DOE ar Age ia e În sam bea 


humoristie şi de înduioşe i 

Ă oşetar. Astfel este acea delicioasă 
„Toamnă lungă „ care se sfirşeşte cu moartea fluturaşului, 
„gaj al ammi amor tirziu dintro amāgitoare zi de vară“ 
care are pateticul glumeţ şi duios al unui balet minuscul în- 
trun feeric decor de teatru natural, 


a şi în „Țara de dincolo de neguri”, unde ati 
. td. G. T 
Airgas ct şi „marele său prieten“ Mihail Sadoveanu dei 
Sac în în sed pirătire sufletească cu natura, simțitori f- 
re n aceiași clipă la simfonia marii sale orhestre, dar 
ko fiecare în tonul său și în acord cu umilii tovarăşi 
iza i cea erir diop er it, cum adulmecă ogarii ur-— 
b. - si d i 
ţii = şi-au avut cuibul, frumuseța rainn mept pt rr 
in ma „fraților. lor superiori“, esența observaţiilor lor Aa 
m uralişti, peisajiști, moraliști și filozofi, Pagini numeroase 
ire subtilă nu ar fi putut mai bine | 


a eare "rrak cu „Tara de Baoe va parca di 
He + > n . e 
nume, ale d-lui G. Topireeap Sturi din bucata cu același 


„U - ñ 
scri nde mergem acum? — întrebă Bamea („fratele infe- 


— Să w * + 
SĂ î mergem la Coada Ritosului! — zic eu cu entuzi- 


— Nu, — răspunde lovarășul meu, — ce să căutăm in- 


trun . 
N loc cu nume aşa de spureat? Să mergem la Cucora ori 


Temirean... 


58 VIAŢA ROMINEASCA 


— Ori la Coada Vacii, — complectează Barnea cu tărie”, 
Câte lucruri nu sânt în aceste cîteva rînduri! Parcă ar tre- 
ce o scinteie printr'o dirà de praf de puşeă! 


0. Carp, (Dr. G. Proca), Rindunel. Bucureşti, Ed. „Cartea 
Rominească“ 1930. Preţul 120 lei. 


Sint douăzeci și patru de ani de cind a văzut lumina pu- 
blicităţii primul volum de versuri ale lui O. Carp, ṣi a fost 
salutat de subsemnata în revista „Viaţa Rominească“, El a 
rămas pină astăzi una din feţele cele mai emoţionante ale 
poeziei noastre, iar d. Carp cintărețul cel mai autentic al 
tristeţii și al frumosului, al înălțării morale şi al duioșiei. 
Poemele sale sint grele de meditații şi de experiență, dar spi- 
ritualizate de durere, pătrunzătoare prin accentul autentic al 
unei răni nevindecabile pe care i-a făcut-o viața şi prin lu- 
ciditatea gândirii lui. Versul pare o şoaptă în singurătate, o 
lungă şi monotonă convorbire cu singurătatea, cu sonorități 
asurzite, cu timbrul scăzut, dar cu atit mai potrivite pentru 
a exprima mizeria comună a umanităţii, durerea unui suflet 


Tulburat din nou de taina 
Firii ne'nţelese. 


Versurile publicate în urmă sint încă mai fine, mai cum- 
pătate, mai tăinuite şi mai dezbrăcale de podoabe, dar mai 
pline de o sensibilitate, care e cu atit mai înfiorată cu cit se 
ascunde mai mult, şi cu cit lumina versului e din ce în ce mai 
strinsă, mai dulce, mai plină de regrete, Sint cuvinte rostite 
în tăcere, armonii în lumini de amurg şi subt cenwsa atitor 
lucruri consumate, Dar dulceața chiar a tonului scăzut în 
care sint cîntate face să apară mai bine puritatea și sinceri- 
tatea sufletului din care au izvorit. Moralistul, cugetătorul și 
poetul care trăesc în sufletul lui G. Proca laolaltă, într'o cum- 
pănire plină de umanitate, îi dau toată nobleja gestului și 
înălțarea sufletească din „Epilogul” ce închee volumul: 


Visez, şi 'nchipuirea în viitor mi-arată 
Păminturile moarte, iar soarele o pată; 

Şi totuși, mai de-aproape, convoiul de planete 
Aleargă în spre discul întunecatei pete. 


Sint oarbe de 'ntuneree gi moarte acuma toate. 
Dar ca de-un vint puternice planetele luate 

Se năpustese în soare, l-ating şi'n vilvătăi 

Pier, aprinzind alt soare, ca soarele dintăiu. 


RECENZII 83 
nir i E 

In nou izvor de raze, şi simbur «de vieți 

Reinviază suflet, și soare, și planeţi, 

Și dacă mor şi aștrii, sfirșese strălucitor; 

Intunecimea morții nu-i soarta tuturor. 


Izabela Sadoveanu 


Voicu Nitescu, Douăzeci de luni în R sia şi Siberi 
1917—1918, Braşov, 2 vol. in-8° vol. |. 1926, ol. agiia 


Membru al unei comisiuni trimisă dela laşi in Iuni 
- ? z 
191 I să concentreze gi să expedieze în Moldova rizonierii 
son ni din Austro-Ungaria, d. Nițescu străbate Husia dela 
istru la Urali şi dela Moscova la marea de Azor, coborind 
in mine, pătrunzind în uzinele oraşelor şi în „bezna satelor 
ruseşti z Pentru a duce pretutindeni „fiilor Ardealului şi Bu- 
covinei“, solia unui viitor mai bun şi îndemnul de-a contribui 
la făurirea lui, Dotat cu un viu špirit de observaţie şi cu un 
real talent de expunere, — d, Niţescu a fost ani de-ărindul di- 
rectorul „Gazetei Transilvaniei“ din Braşov, -- nu s'a mări- 
ginit la indeplinirea striclă a misiunii sale, ci şi-a notat zi de 
ai peri petitie rin care a trecut si observatiile pe care le-a 
aa re > t oe tr Bari „să făcut să aziste la princi- 
e ale celei mai mari crize sociale şi politice 
eate ppt d a SARIA explicația acestor ped 
nente c e de dezvoltare istorică a sta i și 
Pee MAI rusești, Insușin du-și limba rusească, pip, saşi 
ăn vagă şi informaţiile la sursă şi să ne dea astfel, coneomi- 
ară pu obaervaţiile sale, culese „sur le vif“, considerații care 
A joia ir piele contemporane prin intregul complex 
Contactul cu prizonierii romini şi i ități 
Sr cu ȘI cu naţionalităţile alo- 
zisă ae Imperiului, rof ractare propagandei asi ari paa 
» ii revsa; din primele zile că Revoluția din 1917 cra o 
aps = specific rusească . Şi, Sar putea adăuga, o boală ve- 
ing ă ea zăxbolal mondial i-a permis doar să se manifeste 
„Mod liber. Cu tot atita pătrundere, d, Niţeseu dise e 
cauzele profunde ale ucestei crize : 1* Comunismul latent Pa 
narhio v maselor rurale, lipsite de pămint si de edupaţie. ci- 
idea aperi oy aaa după påmint" di 287) și 2 sen- 
í al al popoarelor al - ? şi i 
ritin urma politicii de rusificare e Tora UL ie dă ntă- 


care l-a avut defetismul militar in R i 

| evolu - 
DOR armafei è în general atribuită trădăli irea pată 
pan a i i ake a paor, anent otiliei, cei mai mulţi 

solda - or. Adevarul e că organizația şi 
ra ca tea erau în funcţiune de rezistența prepara insti- 
ra p » ȘI acestea s'au dovedit insuficiente faţă de greu- 
tile acumulate în timpul războiului. 


99 VIATA ROMINEASCA 


Rusia a fost redusă dela "'nceputul războiului, printr'un 
blocus efectiv, la propriile ei mijloace de luptă, şi armatura 
ei politică şi economică n'a putut să reziste dublei presiuni a 
nemulțumirilor dinlăuntru şi a atacurilor din afară. Armata 
fiind cea mai direct expusă, era firesc ca primele simptome 
de dezagrepare să se manifeste în sinul ei, și ele s'au produs 
incă din vara anului 1915, Retragerea din Galiţia a zguduit 
profund moralul trupelor si le-a frint voința de a învinge. In 
interior se răspindeşte tot mai mult credința în incapacitatea 
guvernului, şi țarul însuşi întăreşte această convingere, cînd, 
impotriva avizului miniştrilor săi, în Decembre 1916, se ho- 
tărăşte să ia în minile sale comandamentul suprem al armatei. 
Direcţia afacerilor trece din mânile birocraţiei — garanţia 
supremă a regimului — în minile ţarului, sau mai bine zis 
în ale țarinei, complect străină de realitățile vieții ruseşti. 
Puterea încape pe mina unor aventurieri ca Rasputin şi Pro- 
topopot, a căror incapacitate sau nebunie dezorganizează wl- 
limele ruaje ale mecanismului public. Regimul era la discre- 
d unei greve şi a unei crize de aprovizionare a capitalei. 

zordinile din 23—25 Februar 1917 erau fără nici o gra- 
vitale, limitate la capitală şi lipsite de orice direcţie. Incapa- 
citatea guvernului de-a le reprima a relevat însă paralizia 
puterii şi a încurajat forţele de opoziţie. 

Prăbuşirea regimului pra a surprins aşa de viu spiritul 
contemporanilor, incit mulți nu şi-au putut-o explica decît 
prin „trădare“, Cuvintul acesta revine des şi în însemnările 
d-lui Niţeseu. El e efectul zvonurilor alarmante care au În- 
ceput să circule la sfirșilul anului 1916 şi să creeze o stare 
de surescilare generală, Insuşi preşedintele viitorului guvern 
provizoriu, principele Lvof, se face întrun document ofi- 
cial, ecoul acestor zvonuri: „Bănunieli grozave, teribile — de- 
clară el într'o scrisoare adresată în Decembre 1916 preşedin- 
telui Dumei — zvonuri alarmante de felonie şi de trădare, 
de forțe oculte lucrind pentru Germania şi tinzind să prepare 
o pace dezonorantă prin distrugerea unităţii naţionale și se- 
măânarea discordiei, sau transformat acum în certitudinea 
complectă că o mină de duşmani influențează pe ascuns di- 
recţia mersului afacerilor Statului“. Documentele publicate 
dela Revoluţie încouce nu desminţit categoric aceste zvonuri, 
ca şi pe cele relative la existența unui acord intre Rusia şi 
Puterile Centrale pentru împărțirea Rominiei. Ele dovedesc 
însă cit de surexcitată era opinia publică şi cât de „revoluțio- 
nară” era situația în Rusia la sfirşitul anului 1916, 

D. Voicu Niţeseu ne dă asupra acestei situaţii şi asupra 
modului cum s'a propagat revoluţia în oraşele de provincie 
şi la sate, o mulţime de amănunte caracteristice şi vii. Adu- 
nările subt cerul liber, nesfirşitele discursuri asupra proble- 
melor zilei, dezertarea soldaţilor de pe front, instinctele no- 


a RECENZU 91 


made ale maselor care transformă i 
IF 4 ns trenurile a 

smiulanie, constituirea sovietelor care peer mda ara 
me m nepe autorităților civile și militare, diverse tenta 
e de reactiune — toate manifestaţiile care um iul 
cal luni tre prăbuşirea dinastiei $ lovitura De pata 
şe că Și cae dau un caracter aşa de specific Revoluţiei ru- 
pu e fāțişate în o serie de tablouri de o puternică şi 
sira i oni de reprezentare, Pentru înțelegerea atmosferei 
sar d titular a aprevoluției și pentru destrămarea progresivă 
nr iului regim, cartea d-lui Niţeseu e un izvor 


Partea explicativă, fi i 
va, fireşte, nu prezintă acelaşi int 

Oricât ar ora ar fi ara năzuința sutorulai pei 

nenta, A perspectiva și calm o 
sprecla just oamenii și întimplările, pie e car tă spre 
clonia, lagitatea, ete, — joacă prea mare rol 
evenimentelor pentru a ne satisface pe deplin 
p- cu ga mai pot fi azi considerați ca trăd 

rumente germane. Separa isericii de 
pie e, iaca ATA sio Bisericii de Sta 
n care non im i i 
îpridin moral al vechiului regim Me aAa or Aga ara 
orul n'ar mai semna azi această judecată de ans 
pe SaN n'a dat decit ruină şi foame. E] 
sc ea A că e image de perpetuă amenințare şi 
ceara Be SE a pe i peste noapte, al dezertorilor şi al 
care nu vor să-și creeze o ordine legală 
- . - egală 

se paint decit instinctelor de r ruonis a aE E 
arie en Dag erilor indigeni şi streini, duşmani ai patriei 
s'ar fi aikaisin pro as i Ea AAS m mele 

i 1 t rezece ani. E poate mai a 
sigure bolşevismul nu s'a mărginit să distruga ag 

A : legală”; el a creat o „ordine legală nouă“ pe 


t nu e o sim- 


reptul proprietarilor funciari i 

r. Prin aceste două decrete, guvernul bolgeye da Karopan 
i aspirația masel 
de t a pace”, a distrus iremediabil baza ăia era a 
seara A em politic şi social şi a asigurat triumful bolşevis- 
i iei ; i rda cu ramul 
„» câr Lenin nu sa oprit în faţa acestei i maci 

Cu luciditatea lui extraordinară, ol pacate aperia 


92 VIATA ROMINEASCA 


rus nu va putea învinge fără concursul maselor rurale, şi 
evenimentele ulterioare i-au confirmat previziunea. Revolu- 
tia agrară a întărit poziţia proletariatului socialist si influ- 
ența lui asupra muncitorilor agricoli, i-a permis să dezvolte 
organizaţiile revoluționare şi să înlocuiască vechile instituţii 
ţariste prin „sovietele delegaților muncitorilor”, 

Acest fapt a determinat întreaga evoluţie a bolşevismu- 
lui şi i-a permis să dejoaece toate tentativele de contrarevo- 
luție. Apelul amiralului Kolciak și al generalilor Denikin, 
ludenici și Wrangel n'a găsit răsunet în masele rurale, fiind- 
că pentru acestea contrarevoluţia însemna înainte de toate 
primejdia restaurării vechiului regim agrar, lar necesitatea 
de a restaura producţia națională şi de-a ţine piept „forțelor 
albe” a obligat guvernul sovietic să-şi liniștească țărănimea, 
consacrind prin codul din 1922 revoluţia agrară și să proce- 
deze la organizarea unei puternice autorităţi centrale, care 
a despoiat de orice competență reală Sovietele locale, şi la 
instituirea unui Comitet suprem al Economiei Naţionale, care 
a redus la un rol pur profesional camitetele uzinelor. In 
sfirsit, prin instituirea unei armate roşii, regimul a fost con- 
solidat şi Rusia supusă din nou  despotismului unei biro- 
crații atotputemice, i 

D. Niţeseu nu e deloc indulgent pentru oamenii care au 
condus şi au organizat această Revoluție, care-i apare totuși 
ca o consecință ineluctabilă a abuzurilor regimului țarist. 
Acest sentiment se explică nu numai prin oroarea scenelor 
de sălbătăcie trăite, sau printr'o deosebire de doctrină, ci mai 
ales prin îngrijorarea pentru situaţia în care dislocarea fron- 
tului rusesc a plasat Rominia, In acele momente tragice, ni- 
meni nu prevedea că tocmai Revoluţia ne va permite com- 
plogiicei programului nostru naţional prin eliberarea Basa- 
ramer 

Şi totuşi, impresia pe care o lasă cartea d-lui Nițescu 
mare nimic ostil poporului rus. Ca toți streinii care au eu- 
noscut mai deaproape Rusia, autorul a fost sedus de farme- 
cul vieţii rusești. Firea poporului îi inspiră o simpatie atit de 
activă, încît nu poate să-l învinovăţească nici de aberaţiile 
din timpul Revoluţiei; de vină sint conducătorii care „mau 
dat cuvenita atenţie necesităților istorice ale poporului” (H, 
10). Cadrul fizic în care s'a dezvoltat poporul rus nu-i soli- 
cită mai puţină atenţie. D. Niţescu a înțeles admirabil rolul 
istoric si civilizator al marilor fluvii rusești, şi a redat uneori 
În culorile cele mai expresive aspectele caracteristice ale 
stepei (Apus de soare pe malul Volgei, I, 201-2). Deci, asu- 

pra chestiunilor celor mai diverse, informaţii vii, impresii 
directe, însemnări judicioase şi pitoreşti. Volumul al treilea, 
pe care-l aşteptăm cu o vie curiozitate, va complecta aceste 
Însemnări și ne va da prilejul să vorbim despre organizarea 


RECENZII 93 
9 
si ului Voluntarilor Romini“ 

se ru » Organizare datorită initiati 

rE Tara tescu, şi despre exodul lor prin Siberia Benegas 


T. U. 


E iaa" 


Pitigrilli, Fecioara de i 
sida, Buga 18 Carale. Editura „Cugetarea“, 

Pitigrilli şi-a intitulat j 

l t romanul „Fecioa . 2 

Poe probabil i sa părut că acest Uia a tae iaz 
noro rege nostim — îi va face încă şi mai populară car- 
ha dea a aceasta cred că s'a înşelat, Romanul este destul 
od e pentru a se fi răspindit în marele public ori 
per tz n, i. In schimb, ar fi pătruns mai uşor În publi. 
îm iedeen | de a aven ua cnilor cultivați. i anaa a patu 
Uului cam dekobrist al Vetioairat fr pina er gel pe 
mesa > și Dekobra are talent, deşi cărţile 

i. Dekobra sacrifică totul vinzării şi p 


de portăreasă. Dacă marfi; rați şi fete culte 
. an + x 
care e real, Dekobra n'are de hote o 


lansarea unui soriit 
imi explic de ce cart ui Pit 
x „de ea lui Pit 
i rar până să fie apreciată cum nur Edge pt 
© un mare umorist. Nu este un scriitor comic. 


Donnay sau ihat-Noir” 
Ganan mo pt aa Na 


nului siu. Este un fel de anadene meari o med tic, o 
wä ce e constringere organizată, a tot i ie n 
cială coercitivă, o sete gina de libertate. de grana Sri 
foarte zei < ; Însfirşit ceva foarte lati i 
z meridiomal, Cam acesta e felul Italienilor. pradeier 


pi t . Văd în e y i 
vor întreagă (de aceia în genere n'o Der a VA 


- Nau o Norme elle 
oa concepție sociologică a libertăţii (aşa cum au j 


tle . 
K- păi ci una pur literară. sentimentală, lirică. 


n definea f 

R nihame aik ca foarte pilorese anarhismul : 
m, Anarhis i Pitigrilli 

mai acesta. Revoltă de Italian, de merele turta 


> 


s _____ VIATA ROMINEASCĂ Ž Ž —_ — 


oscilează intre perioade de refulări democratice penibile şi 
izbueniri violente. 

Pitigrilii, spre deosebire de umoriștii propriu-ziși, nu-şi 
bate joc de toate personajele sale. Acelea care îl reprezintă pe 
el simt cruțate. Mauro Mauri, tinărul indrăgostit de natura- 
leţă, de tot ce e altfel decit ceiace este, apoi Melita, fecioara 
de 18 carate, apoi fratele ei care duce o viață literar-conven- 
țională de anahoret în munţi inaccesibili, — toți aceştia ni-s 
arătați ca niște supra-oameni, incăreați de epism, de un e- 
pism uncori cam fad şi cam areoiu. Autorul îmsă pentru ni- 
mic în lume n'ar ride de ei. Humorul lui are ceva politicia- 
nist. (Sudul are în singe politicianismul). Persecută pe anu- 
mite personaje şi protejează pe cele care au onoarea de a-i 
populariza ideile preferate, 

Ideile lui am văzut că nu-s de o noutate excesivă, Ba 
chiar am putea spune că ilegalismul, insurecția din principiu 
îm contra prejudecăţilor, oroarea necondiționată de tot ce e 
pata-făcut, — toate acestea au ceva oarecum infantil; rea- 
mintesc spiritul de contradicție al copilului şi revoluționaris- 
mul eftin al adolescentului. 

Dar nu în sistemul său filozofic trebue să căutăm adevă- 
ratele merite de cugetător ale lui Pitigrilli, ci în origimalita- 
tea savuroasă a formulelor sale, în prospetimea metaforelor 
de care se foloseşte pentru a schița un portret sau o situație. 

De pildă, cele trei „indeflorabile domnișoare, țepene ca niște 
tuburi de orgă”; sau cele trei perechi de ghete enorme cu 
cuie din care se înălţau trei engleji identici; sau, vice-versa: 
paharul cu bere, înalt, blond şi rece ca o englezoaică. Şi câte 
altele de care nu-mi aduc aminte (citez din memorie). 

După ce Mauro consumă cele 18 carate ale Melitei, este 
incîntat de simplitatea şi bunul gust cu care Melita ma zis 
nimic de toate acestea. li era o teamă cumplită lui Mauro de 

vre-un: „Acum sint şi eu ca celelalte”; sau: „Mai nenorocit”; 
sau: „Ai să mă mai iubeşti după asta?”; sau: „Lrebue să mă 
dispreţueşti acum”; sau: „Stii ce ai de făcut”. Şi-ţi trimite 
imediat pe tat'su; sau și mai rău: pe frate-său; pe doi frați 
deodată, ori patru, ori cinci... Atunci afli ce număr enorm de 
fraţi poate să aibă o fecioară pingărită. Pimă atunci credeai 
că. în urma unor asemenea operațiuni, fetele fac copii. Ei 
bine nu. Te-ai înşelat, Fac fraţi! 

O actriţă, metresa lui Mauro, îi explică acestuia că nicio- 
dată nu poţi face pe placul opinici publice. Dacă te vede că 
însoţeşti o femee elegantă, lumea zice că eşti peşte; dacă eşi 
cu nevasta, zice că eşti încornorat; dacă te plimbi cu un prie- 
ten, zice că eşti pederast; iar dacă mergi singur — onanist. 

„Cum spuneam, citez din memorie ceiace-mi trece întiiu 

prin minte, şi desigur nu lucrurile cele mai bune. In privința 
acestor cugetări filozofico-literare, Pitigrilli este ameţitor de 


a tii ROSIA 
a porci Si A E ee ES.: 


abundent. Formule] i adi 
cei mai fini moralini aaan Spir 


trișază, Ince lui Pitigri À 

bună, nu zice aima Da erari z e de Sata. Darn ia 

cepe să adaoge: „ac ede însă că e ratată 

t : „aceste pagini ă, deodată in- 

ru a satisface gustul dificil al A ui Soat pode er inadins pen- 
- . A „a x, 

fete de pension”: si iai „anl din cetitonie pastă. ie, 


Pitigrilli este 
5 un mare scriit 
voare. Romanele Ini ist original, un portretist nli or. 
i nu samănă t plin de sa- 
eră da cafenea Derai an Peneș, ci ma mut a: 
E 


Solokov 
Intr'un Siel le Don paisible. Paris, Ed. Payot, 1 
romancier, explică englezese, unul din personaje, e ua 
o serie. sotiei sale subicetul cărţii pe care sui 
! vrea să 


punde ea. M ă inteligent. 

vorba de un E. ryo a y văd seriind romanan, P 
. 1 i zi à 

cam greu da inceput, si car femee care se iubesc, care pia 

À; i aranjează 

ai dreptate. Dar, vezi, pentru sase E: 
Don paisible” o aminte de această conve 

la acei ni Șolokov. Şi m'am dr 

teraturii ru ești de. mpå iran 

mat cu Tolstoj din Sp men Hu, şi nici acei care | eta 

srelază viaţa așa, din două-trij Pace: Solokov, ca și Tolstoi, 

nezeu. Cite odată spa un inte: fără nici un efort, ca 

+ și cînele di spune doar că c Enip 

e din curte s'a luat puțin Pang ipă orgi 

. > h 


fie cetind „Sur le 
ca n am exagerat 


_ VIAȚA ROMINEASCĂ_ 


tors înapoi acasă. Dar mu ştiu cum e plasat 
asta În povestire, că parcă am fi acolo de faţă. 

Cartea arc şi o importantă valoare documentară. Viaţa 
Cazacilor, — aceşti țărani, spadasini şi călăreţi, — ne 
descrisă cu un realism desăvirşit. Inteligența lor frustă, ge- 
niul lor de gospodari, superstiţiile şi robirea lor față de „gura 
lumii” şi opinia publică a satului, pasiunile Jor sălbatece, de- 
corul fermecător prin monotonia pustei, a şesului pe care 
curge Donul cel blajin, — toate acestea fac un tablou de o 
mare frumuseţă. 

Vre-o 200 de pagini din 600 se petrec în timpul războiu- 
lui. E tot ce sa putut serie mai adevărat despre războiu, 
Chiar romanul lui Remarque are involuntare artificii şi 

i. si mai are o inconștientă tendință de poză pa- 


perti-pris-uri, Și 
cifistă, de — cum se zice în argot parizian — de „ehique” u- 


manitarist, La Şolokov avem, în schimb. numai adevărul gol, 
fără exagerări zoliste şi fără declamaţii gen „Societatea Na- 
țiunilor”. Şolokov, cînd serie, are acea imparțialitate olim- 
piană a adevāraților zei. Parcă ne-ar spune: „Ce vreți să-mi 
pese mie de certurile voastre? De ce adică aşi ține cu unii sau 
cu alții? Eu sint Dumnezeu, şi-s amoral ca el; eu spun ce 
este. Pentru rest — duceţi-vă la dracul!” 

In mijlocul povestirii este un episod lateral: se găseşte 
un carnet scris de un Cazac căzut, un Cazac care era şi stu- 
dent la Moscova. Intro pagină, deserie el ce impresie i-a fă- 
cut războiul. Și asta — împreună cu impresiile ţăranului 
Gregori — constitue, fără nici o îndoială, tot ce sa seris până 


acum mai bine asupra războiului. 

Şolokov, ca toți marii scriitori ruşi, nu-i lipsit nici de 
humor. lată un exemplu: Um general suferea de o boală de 
stomac şi mavea voe să înghită alimentele, ci doar să le mes- 
tece. Un mujic ţinea în permanență o tavă, unde Excelenţa 
Sa scuipa la loc mincarea. l-a trebuit cităva vreme servito- 
rului să-și reţină greața în fața acestui spectacol, şi nu arare- 
ori vărsa de desgust, Dar cu timpul se obişnui. Odată chiar 
ii veni poftă să guste și el din acele resturi. Mai tirziu le 


mânca de-abinelea. Şi, la ultima etapă a acestei imteresanle 
ca generalul să sfir- 


evoluții, îl vedem așteptind nerăbdător 
se precipita cu lăco- 


şească felul, pentru a ieşi cu tava și a i 
mie asupra subproduselor stăpînului. Rezultatul: individul 
se îngrăşa şi-i mergea mai bine decit tuturor oamenilor dim 


curte. 

Amarurile Cazacilor, scrisorile lor, necazurile, cheturile, 
recepţiile şi sărbătorile, apoi muncile lor, culesul, pescuitul, 
distracţiile lor călări, — toate acestea trezese ca din pămint 
o lume întreagă care trăieşte cu aceiaşi materialitate ca mine 


sau ca dumneata, 
D. 1. Suchianu 


s'a oprit şi su în 


Revista Revistelor 


Fost-a Tito Ai i 
zl 7 aiorescu 
Dică definim ri în Tot o dovadă d 
noțiunea de fig? A ct strie sech emanas Shirit filozofic 
neor- > faptul de Fu ă unitate 

poseda o 


me și viață, cuiv, 
un sitemi e ui căre con b E 
inedit, alun dire propriu it Cum pif potir inconpiiem T 
epitetul mesat SeU, să Mi bai pi al roaa akor (rumosu- 
ta lui Titu Ma er aE Mai adevărului, Subt 
+ Stäpinind peknen eta neintre- 
eop 


ü, 
Insă noțiune 
vea a de floz 
un i of ponite a. D095 și resorturile intime als 


nțeles mai J ; . 

nde in irg, puting MoOsului T 

te decit cele sale și alte F Estetica 7 a ale mi prer ESk ac 
amintite mal #6] Încă ca, făcându-te să 

Est ată, fa să 
e galā dominare | n de această e- 
iit ar fi de 


ra unui ansamblu an țesătu- 

et a t panar unitar, prin care cunse ale Pi earar n culcle ps- 
baind fe ma, pirre urian, rd Pi n toate aerial ii s 
miitarea lor reală, Vărata înță şi la idei ecu lencă indeobste în 

Maiorescu a fost 

superior nl acestei IN) expo- 
tendi + CU un simi 

pe nțe de  Dătoasă,: de alegere 

i în struci JT 0 poseda nu- imari deschise < san aa două Are 


Dei fehirite în COhptieni. „Nu Tital 5 buzelo 
ci a tn, cote esti ama! în ne tive, repote yi i r Jor spi- 
idei o Pr ster este isa oborta, cretă căutind sera ÎN. umea con- 
e de boabe intre foeenităte cu acele Pam in gon- 
tudi piers mai Inainte ae Use, Mai ae 
ite cativ, un bracia un spirit apli. 


fost prinse de ; 
Naah, cu un fir -` 
LI] singură Această operë de aplicație prac- 


stāpinėşti totalita e 9 dic nu 
t șirageu ă. nu trebue cit 
- Rslelizată. Muhe uși. de puţin bo- 
Si capete speculative 


9s E VIAŢA ROMINEASCA 


care domnesc în domeniul ub- 
struct, sint de o rară nedestoini- 
cie în aplicmia practică. luată în 
slil nare, opera de aplicație prac- 
țică reclamă îndeobște şi ea pu- 
tere creatoare şi originalitate, ca 
și constructiunile teoretice din do- 
meniul abstract. Dacă, pentru de- 
gajarea unei idei generale din ob- 
servurea citorva cazuri concrete, 
se cere putere de creație — să de- 
gajezi legeu gravităţii din căderea 
unui măr! — nu mai puţin însă 
trebue invenţiune şi pentru apli- 
carea unei reguli generale, mai a- 
les găsită de alţii, la un caz deter- 
minat, fiindcă asemenea aplicaţie 
implică pururea o ajustare şi mai 
ales perspicacitatea de-a găsi punc- 
tul de atingere al ideii generale 
cu structura cazului particular. 

Titu Maiorescu a fost în dome- 
niul culturii naționale un mare 
“hirurg, un operator de precizie şi 
indeminare, care a salvat pacien- 
tul de finfirmități ca atit mai pri- 
mejdioase, cu cit aproape trecenn 
neobservate, Căci niciodată o boa- 
lä nu e mai amenințătoare decit a- 
tenci cînd rămine ascunsă, neajun- 
gind la conștiința de sine. 

Se săvirgeşte o îngustare n ima- 
ginii lui Titu Maiorescu, atunci 
cină se înfăţişează opera sa de eri- 
Heă constructivă, ca o critică Nte- 
rară, FI a făcut critică literară ca 
reformator cultural, care îmbrăţi- 
şează totalitatea manifestărilor spi- 
rituale ale epocii în varietatea in- 
deleinlcirilor ei. Şir doar toate erau 
egul de bolnave, Știința nu se pre- 
zenta mat bine decit literatura, st- 
ferind de aceleaşi mistificări. De 
acelaşi suferință şi de acelagi Cà- 
vacter fictiv pătimenu mai toate 
instituţiile ţării, pe care Maiorescu 
le pecetiuește lapidar în următoa- 
rea caracterizare: „pretenţii fără 
fundament, stafii fără trup, iluzii 
fără adevăr”. 

Ar fi tot 
complectă 


văm mumai această lature aplica: 
tivă — de altfel foarte importantă 
— a activităţii sale. În opera hui 
critică, întiinim și cheva jerbe de 


cugetare originală, chiar în dome- 
niul teoretic al speculației pure. A- 
vem vre-o două articole și citeva 
pagină de aforisme, anexate la al 
doilea valum de critice. 

Maiorescu este un aulor care u 
scris relativ puţin, El nu a fost un 
scriitor abundent, la care frazele să 
fi curs torențiale din virful conde- 
iului său. Din contra, redactarea îi 
era mereu reținulă de grija să dea 
ideii forma cea mal perfectă. Avea 
pasiunea conciziunii şi a înțeles 
să-şi aplice şi sieși  recomandațţiu 
pe cure o făcuse scriitorilor lite- 
rari : cit mai multe idei, în cit mai 
puține cuvinte. 

In cadrele restrinse ale unei mari 
economii de cuvinte, Maiorescu 4 
publicat articolele „Progresul ade- 
vărului” şi „Din experiență”, Cel 
dintiiu e o zugrăvire originală u 
peripeţiilor prin care trece adevă- 
rul, de-atunci de cind insele; ca 
idee, intr'un spirit individual, şi 
pină cind e acceptat de «conştiinţa 
«colectivă, cu o indiseutabilă reali- 
tate. Seria vicisitudinilor şi etape- 
lor străbătule e prezentată magis- 
irat de Maiorescu, reuşind să facă 
din acest articol un studiu conden- 
sat dbe psihologie socială. Ab doilea, 
de-o importanță capitală, s'ar îi pu- 
tut intitula chiar „Condiţiile fun- 
damentale ale tiinţei psiholo- 

gice“ gi ar fi putul Jua cu totul alte 
dimensiuni, dacă Maiorescu n'ar fi 
cedat iarăși conciziunii sale şi, în 
locul redactării s a aportului 
său nal, şi-ar îl inserat obser- 
vările sule intr'un cadru de consi- 
deraţil istorice, acelea care sporesc 
intotdeauna Întinderea tuturor lu- 
crărilor ştiinţifice. 

filozofică a lui Malo- 
resou, o mal putem urmări însă şi 
in ait compartimem al operei sale, 
de care în genere sa vorbit mai 
puţin, cu toate că merită a fi stu- 


diat mai erau E Este vorba de 
pregnante şi scurte pre A 

e şi se cu care su 
işi exprimă obuerrări izolate des- 
pre faptele existenței şi orientā- 


ei. 
Din mforismele lui Maiorescu, 
putem să construim personalitatea 


ete e E Al REVISTELOR 99 


n g- -MM 


mtontlui jor, cu latur i 
tiale: năzui conştient rel a 
nitate, r obiectivă şi 
tarea, concepția antimateri 
inele 


i (l Petrovici: Rewista de Filo- 
sofie, Oetomrrie-Decemwrie 1930) 


ate 
Problema ledarației statelor 
europene 
lată un cuvim 


multi o nedumerire, dacă nu chiar clpii 


aură 
e, ură revoluționară, dacă nu-şi 


un complement și în or- 
rații continen- 


tale europene de natură 
evo 
a e ză 
tic, o ficțiune, un deziderat kt 
onara D © etapă necesară a unei 
ţii sociale în curs de desfà- 


ps: ge cum s'a trecut dela 


erative comunale, ta 


cele provinciale si ionale 
astfel, pentru a O ai a solidari. 


Federativ nu este deci 
=> A 
solemnă n concilierii a da e rin 


amtietice, care se ciocnesc 


dela originea societății omen 


fi ceva exirsord 3 ti 
e imar de revoluția. principiul autorității și principiul 
u ne 


pier pr obişnuit cu 
y nomenelor 
pie că fenomenul federativ er 
a Petite n social de gene- 
inerea mia riscul de a exagera, se 
i acelea că istoria societăţii 
i rea este alcătuită din episoade 
sociaţii federaliste, Fenomenul 
este universal, incepind 


tivi provine 


Ser zac Federalism 
A urmare o conceptii 

P poe + şi se poale p. dace ie 
ay puţin din libertatea mea, pen- 
milă de o autoritate cure să-mi 
pri restul libertăţii. Feders- 
sistemul cont aceia 
intră în Saociako t DoE A famille. 
comune, provincii, state... prim < 
ath, cit sacrifică, PR 


aduce 


este un contract politic. In 


iaki, 
în veacul ai XVili lea prin Saai să eta păstrează inițiativa 


za setata nationale. Antani so 
© nou ; 
tinnarea el die art i piore 


tive, prin stabilizare: 
s u solid - 
SEMT penru tout e 
re nsă necesitatea și chiar po- 
ae parini unei astfel i federati- 
selee- îațateabv, „pentrucă se in- 
Sgr federativă eee je ei 
is moră care îşi găsește expresiu 
mA mea Nutiunilor, Se pune 
pmr dacă această solidari- 
continentală, care își găsește 
în organizațiile continen- 


rganizaţ 
rare sint de  derației 


îi: maveraniinton înt 
partea ce privește obiectul gi 


ase, bine inje 
+ bineînțeles că Jegiitura fede. 
š ka euro de efect velar ci 
ei, cum pod ză pre ran Aria ră 
politică van 


reagi, mai gm- 
contractului. De aci reiese 


recunoasterea drepturilor menih 
lor 4 federației. să participe ia pu. 
L n zl prin aceasta, in- 
pare ţa faţă de centru. 


contract politic este ceiare 


atie; dară este 


vulgară 


Federalismul est i 
de 5 fi un nivelator A enk donare 
s rontierete yi originalitatea, ci 
impotrivă, fiecare membru al fe- 


Bu nunai că își păstreură 


100 = VIAŢA ROMINEASCA 


individualitatea, dar chiar o com- istoria sculpturii; apoi notase, pu- a REVISTA RE VISTELOR üi 
pletează și o le prin cre țină vree naig, da moarte: „së i RR ie a a EA 
arer armoniei f „ce iniru- nu se tipărească“, Partea din urm 43 (v. Introduce i 
per taţi la ẹn Joc în scopul de a „Sistematicei“, pictura, a rămas tecturii), şi a lotat uda arăt esec pe Winckelmann ca predece- 
a conlucra si a infăptul în comun  neisprăvită, Pentru pictură, ca și deosebirile de sti! după diversele son, în tratarea sistematică a isto- 
ceva mai t, mai demn, mai pentru sculptură, erau prevăzute provincii italiene, deosebiri care i Artelor. Şi Winckelmann afir- 
frumos mal impunător decit ur fi două părți purtind titlurile carac- derivă din gustul publicului de rigorii că cei care au seris, pină la 
putut face fiecare izolat, teristice: „Fo şi mijloace”, care depindeau arhitecții, B, urmă- e pr se artă, au vorbit prea pu- 
De uceia nu poate Îl o mai bună „Obiecte şi probleme“. Postumelr rea să arate în ce fel arta era su. ha arta însăși; şi el clasa mate- 
caracterizare a principiului fede- publicate mai înainte erau serise . puss unor anume scopuri ale vieții. bi a uatie, după forme şi pro- 
raliei decit faimoasa formală a ÎN vederen expunerii j Senaator. Xy Pentru pictură el proectase 1 aae; Ti Prien premate 
EE necessari sigur n'ar avu a sa capitole cu titlul: a ii; R stori u zis 
seio Peg e Min: A as, În ra Cruce istoria prin somi. ictura in mindi me ler e apă certi A Mea Sepia; 
i ob x Sistematica pe care o aves -el în ouri ceremoniale. N der Aa - B. credea e 
vota tea a anire kerng apee vedere avea să fie numai 0 com- sėse Schnanse incă precar. y Bia Yiitorut «propia! în istoria artei vu 
ha e ră toate iubire. lubire. u. bletare a istoriei — însă o com- artei in raport cu civilizația în ge- rii z partea sistematicei, Aşteptă- 
aire k liberate, lată cele trei ele- Pletare otet Krane a ger am oesi: în această operă insă, ra. ia ani ea = et, Totuşi w: 
i zi i erii, scria B, un ur i ‘ulu 
Pai iata T P eaae ale ete de protai A1003) va urea lelalte “stere. 7 A din tigle impre. Profetului care încă odată anunţă 
ideii f SA totdeauna seria sronologteš P i piară ideile mari” rămin pe ga. Graal nn, intétiiatioi ire, iar. 
` 3 i tişstilor;aşi pumami- n gind să nyer ma istoriei artistilor; i i S i de ematit 
r a a i Pie po here rhacţa pe. alte baze. Incer- ` maticã vinst m aq de innesi tehni: in istoria pură, îl vor hotări tot: 
şi Reforma Socială, No. 1-3, 1930). cind a expune materia după obiec- ca operelor de artă ca atare. „Voin deauina, firește, vocațiile perso- 
# te și genuri, vreau numai să adsog părea poate unora, că gonese îm. Alt: 
ni Sud istoriilor parapa de pini mt ee arte iii din istoria artei.: (Heinrich Wăltilin: Pie Nene 
arte urlei, o a doua parte, sistematică". «bula să dau dreptul prozei Rundsehau, N i 
Sistematică in istoria i Wolinin observă i pen era un domeniul artistic”, (n pictură, 2 hau, Noemvrie 1930). 
"einer i cap eminen! sistematic; pe dinsu warea dezvoltarea formelor şi a > 
aa VOI, 08. preționia il interesa individul și cazul con- stilurilor: desen, lumină, eroi ară Şi 
ale mi Iacob Burekhardi. Publica- cret, Căutarea unei consecvențe, s compozitie — se pot scoate mai m Funcţionarii in democrația 
ren postumelor, acum citeva zeci  ubei logice în viaţa istorică nu-l s- les în evidență, cind avem în vede- gormană 
de ani — în deosebi stadiile des. trăgea prea mult. Spiritul său aves re Benurile, și nu individualitățiie Pe trei motive se plinge lumea 
pre portret, despre tublourile de nevoie să se miște liber. artistice, Preţioasă este mărturisi. aermană, astăzi, de situația func- 
altare, despre colecționari a Capitolele sint lipsite de rațio- rea lui B., că în asemenea cercetări Honarilor: unii se jelesc că statul 
malori în arta italiană — adusese nalitate, în expunerea sistematică a de stil şi formă, artistii de meserie par tar distruge vechea bi- 
oarecare deceptie: păreau lucruri lui B. Totuşi el încearcă a precizie ar putea fi istoricului de cel mai rocrație capabilă, cinstită şi m 
rea mărunte. Astăzi, cînd tot ce noțiunea de istorie sistematică + mare ajutor. „Cine nu e în artă mă- destă, de pe vremea piaţă pe 
n Himas scris dela marele istoric ariei aşa cum o înțelege B. Acesta car diletant, nu poale practica n- prusopermane; alţii sînt alarmaţi 
este dal la lumină, acele postume își dădea sama că istoria artiştilor cest fel de cercetări decit pină În că nalamer zo preface intr'o masă 
capătă altă semnificație, Dela B. sa trebuie completată prin istoria pro- Sarecaro punet. Și W, adaogă, că de funcționari; in sfirsit, humas 
păstrat aproape întreagă — arhitec- -tamaalgr- saparia ha roi ne prea getea sei pistice râmin, aci, strigă «că birocraţii de grad su- 
i - sā credem, „că aceștia si-au ales : | Istoricii muzicei, erior sabote 
toria rece albă Piete arati singuri și liberi problemele, pe . căror nu le este ierta p ază stutul democrat, 


teria lor, dacă nu ot Ebene a n Furopa continentală, funeţia- 


i Renaşterii „in cind ei lucrează, in realitate, subt - | e narii de carieră au format, je 
E a aak ră retea stăpinirea unor precedente ce se pare zagi-d ra istoricului artei gini, o trupă prin oare. MORATO 
la Cultura Renaşterii, unde ata  dezvolă treptat prea de Dea ieliezului. B. punea an pret A atolul își exercita puterėn de can: 
plastică e lăsată Ja o parte, B. pro- față). Istoria sistematică va chula f pref pe stringere asupra nobilimii feudale 


requenlarea artiștilor. El er À- i i 
deosebită despre să arate, după genuri, ceiace ti se ifică a eră pă- și a burghezimii. Articol ` 
e mg ei ee tag era arhitoetarii, cerea artiştilor, și apoi să preci- maika ee ret artistic, și in constituția prusiană din 1030 sea 
publicată în colecția lui Kugler, nu zeze cum genurile se influențează testa pe e Ma incerca. ei să mitea o lege specială pentru fane. 
era decit prima parte a acelei ex- întră ele. Xa se va intii son şi amintește el- pe, ra e s Vhen Monari, — promisiune căreia nu | 
a S Bode unde sa forma r Sa = a sa dat urmare, schi 
ri in nipe demaa = geme Tape er. ră cu Frana Kugler, se isease intre a. iaso An „ăelimb, ordo- 


nanje din 1830 și 1853 prevă 

care Burckhardt i le lăsase odată artă. In arhitectură, de exemplu. interpretari ormela oie SUpra o condiție neapărată pere buni 
cileva ceasuri spre cercelare, a is- nu interesează numai psihologi Seh, explien te airaa hune ae Te anu itag onar este gi „pati 
torie a senipturii italiene, Bode stilurilor, ci şi . celor expresie iK vrei să a iama ae tudine politică ireproşabilă"; iar = 
credea că B, nimicise acele ma- care dădeau comenzile arhitecților. de limitele şi a ibiti hi e depa srp arme mar rare on 
nuseripe, Ele există, B. ie imitu- Ba fost cel dintii care a cercetat orice artist se află inchis prin pne So fură, ea ipera na 
dase mai tirziu: glose marginale ia izvoarele istorice in acea lerea tradițiilor de artă ce opere. in e ilea fea eu fre va aE 


€ tumai, că va „res- 


~ ~ 
ză în momentul respectiv, B. pome- pecta conştiincios constituția”. Un 


93 VIAȚA ROMINEASCA 


menifest imperial din 1882 făcea 
cunoscul că, la alegeri, functionarii 
politici vor trebui să reprezinte po- 
titica guvernului. Fără îndoială po- 
litica aceasta era politica partidu- 
lui conservator, adică a nobilimii 
feudale şi a burghezimii „neofeu- 
dale”, Un scriitor foarte favorabil 
vechii birocraţii, Roligen, mărtu- 
riseşte : „privirile funcționarilor 
rămineau aţintite asupra tronului. 
Idein de responsabilitate naţională 
era străină majorităţii  birocrați- 
lor“, Astfel se a îti propunerea 
extremă a unui deputat social-de- 
mocrat, ca funcţionarii să fie nu- 
miți pe cale electorulă. Astăzi, nmi- 
meni nu se mai indoeşte că, în de- 
"mocroţia germană, luneționarul de 
carieră rămine indispensabil. Care 
va fi acum situația funcționarilor 
faţă cu națiunea, cu guvernul, cu 
partidele politice ? Asociaţia func- 
ționarilor germani cere, de ex, ta 
noul cod penal să pedepsească re- 
zistența faţă de funeționurii exe- 
cutivi, chiar în cazul cind aceştia 
nu s'ar afla În exerelțiul funeţiu- 
nii Aceasta ar însemna, a provo- 
ca şi întreține Instrăinarea intre 
functionari și națiune, 

Extrema cealaltă sar atinge, 
dacă mu sar garanta funcţionarului 
mindria şi onoarea calității sale de 
slujbaș al statului. Unul dintre cei 
mai aspri critici ai birocraţiei 
vechi, Max Weber, scria: „să nu 
trează democrația, că functionarii 
lipsiți de sentimentul onoarei pro- 
fesionale vor putea păstra integri- 
taten şi capacitatea de resort a bi- 
rocrațiel germane de pănă astăzi”, 
Deosebirea fundamentală de care 
irebue să se țină sama, este: guver- 
nul are conducerea politică; biro- 
crației îl revine aplicarea politicei 
guvernului. Funcţionarul de carie- 
ră reprezintă continuitatea In stat. 
Funcționarului | se va cere dar o 
mare abnegație în materie politică, 
Lunga experiență umericană a do- 
vedit că schimbarea, În masă, a 
funcționarilor In fiecare schimba- 
re de cabinet, nu are alt efect de- 
cit „o administrație de diletanți 
corupți“. Acum Statele-Unite au in» 
trodus numirea funcționarilor prin 
examene, minuţios organizate, care 
se trec innintea unor comisiuni in- 


dependente de parlament. De si- 
gur nu trebue uitat, că noul stat 
#erman a moştenit o  birocrație 
formată aproape exclusiv sub pä- 
ironajul vechiului partid conserva- 
tor. In statul nou, acest monopol 
de partid nu mai poate fi tolerat 


Neupăral trebuia să se facă înc în, 


birocratie, şi oamenilor din nouă- 
le partide de guvernămint. Abuzu- 

rile sint inevitabile, şi e cunoscul. 
de ex., că marile concerne ingus- 
triale, precum ajută financiar pro- 

paganda electorală n unor partide, 
nau inceput să patroneze candi- 
dați pentru slujbe de resort; și se 
constată că această influență pă- 
trunde  pină la universități. Insă 

funcţionarii de carieră nu vor pu- 
tea rezista, nici efectiv nici demn. 
acestor abuzuri, decit renunțind 
absolut de a opune politicei guver- 
nului o politică a lor proprie, așa 
cum, din nenorocire se intimplă o- 
bișnuit în Germania postrevoluțio- 
nară. Nici un guvern nu va tolera 
lungă vreme asemenea funcționuri 
politicizunţi. Inaltul tribunal adimi- 
nistrativ prusian (Oberverwaltungs- 
gericht), prin o sentință din 1927, 
spune: dreptul de a-şi manifesta li- 
bor opiniile este limital, | pentri 
funcționar, prin datoriile ce-isiat 
impuse de funcțiunea sa, indeosebi 
prin datoria de credință şi ascul- 
lare, care-i interzice de a face uz 
de acest drept ul opiniei libere în 
aceiaşi măsură ca orice alt cetățean, 
ce nu se află subt disciplina servi- 
ctului, indispensabilă interesului 


general, 

Funcțiunea îmbrățișează întreaue 
persoană z funcționorului, Funeţio- 
narul nu e niciodată numai om pri- 
vat. Nicăieri mai puțin decit in 
statul parlamentar, biurocraţiu ni 
trebuie să formeze o unitate erme- 
tic închisă. De aceia guvernele, lu 
rindul lor, vor trebui, În un sè- 
menea stat, să se ferească de a numi 
funcționarii după culoarea lor po- 
Hiică. In Anglia, Stulele- Unite și 
Franţa, s'a luat funcționarilor ele- 
gibititatea politică. În Germania 
însă, funcționarii de stat sint în 
mai mare număr reprezentanți in 

arlament decit orice altă profesie. 
nterzicerea elegibilităţii politice 
pentru funcționari este o măsură. 


„REVISTA REVISTELOR 


suportubilă pentru funcţionar 
necesară pentru stat. Şi ne, d 
sură ar fi suficientă. Excese cum e 
legea fascistă din 1925, care pe- 
depseşie cu destituirea pe orice 
funcționar — inclusiv magistrați 
şi profesori universitari — care 
Yar declara în opoziție „cu liniile 
generale ale politicei vernului“, 
trebue lăsate regimurilor dictato- 
riale, unde nu există „drepturi bine 
tiştigate" pentru funcţionari, nu 
există cale legală, garantată prin 
erit independenți, iniru a - 
ùp : 
tuirii arbitrare. ea of 


(Herman Heller: Die Neue Rund- 
schau, Decemrrie 1930). 


t*a 
lvan Turghenev și femeile 


se arută du 
To esa parai lui Grews, 


i de inteligență Aztec 
severitate și nobleță în princi 
p rien morale și religioase j 
enea că un suflet înalt şi o 

in afecțiune”, 
i-a fost sortit să 


In viaţa Mmi . 
ahenev, în perioada tun olteni incă 


dee 


tocmai cele mai int e Ë 
iisabetei mada eresante, ale E- 
Caracterul simţămintelor lui Tur- 
Bhenev pentru M-me Lambert se 
poale deduce in parte din acesi 
pasaj spicuit dintr'una din pri- 
mele scrisori către ea, scrise in- 
trun timp cînd compatrioții lui îi 
făceau un proces din faptul expa- 
trierii lui, iar el însuşi colinda ca 
pitalele europene fără să güsenscă 
astimpărul definitiv al unui sim- 
țămint adine rănit: milă voiu o- 
dihni la Roma, apoi mă voin rein- 
toarce în Rusia crud sdruncinat şi 
bătut. Totuşi sper că de data acea- 
sta lecțiunea imi va fi de folos.. E 
greu de formulat în scris ceiace 
simţi, dar presimti că intr'o zi, in 
iarna ce vine, d-ta și cu mine vom 
avea ù convorbire în care cu vain 
avea să vă spun multe lucruri. Imi 
vei răspunde printr'o predică, dar 
morala cure va ieşi din gura d-tale 
va = bee yearn n plăcere si profit, 
pentruc napoia principi tu- 
nosc un suflet Hber., aoit 
asupra vieții mele tre- 
cute, eu nu pot, cu per numărul 
mare de umbre, să nu mă € msider 
fericit: Dumnezeu unul cunoaste 
meritele care mi-au permis să mă 
bucur de afecțiunea x două sau trei 
frumoase suflete feminine şi, ere- 
de-mi, socot cu o fericire — şi 
ar rio a vieții mele 
nia d-tale pentru mine. Mi 
să mă gindesc că dta anti ut 
re) detina A acest lucru 
ne t «si 
soroplata ști de scumpă şi 
„respondenţi lui Tu i 
a contesei Lambert — Pieri - 
pentru a le cunoaşte raporturile — 
dovedește pănă la ce grad căuta 
de aeter, mai ales in acești ani 
criză a „vi sale amoroase" 
arest suflet-sa feminin, de care 
avea atita nevoie. El o numia pe 
contesă primul său prieten ! 
Contesa, fire de elită, îi răspun- 
dea pe acelaşi ton, Intre ei se re- 
vărsa o amicitie adevărată „fără 
a » Sau erotism”, cum spune 
revs în cartea sa despre Turghe- 
nev (Histoire dun amour), Cores- 
z ja acestor două fiinţe este 
e o frumuseţă superioară, Şi totuși 
neînțelegerile se arată foarte des 


i —— VIAȚA ROMINEASCA __ ~ ~ REVISTA REVISTELOR M 


asupra unui pir de chestiuni, mai re sint legate de colec iuni cele- lor este indreptatā 4 i - 
ales atunci cind vine vorba de pă- bre în toată lumea. Mi dă numai Universităţii. Sete ae reno i may d mult, incit celor ce vor să 
răsirea patriei ti şi de stabi- prin numărul lor o idee de gran- personale care există de un sect, ma ia ormeze ce s'a seris cu privi- 
lirea lui Turghenev în Franţa. Prie- doarea lor, Vizitatori cenre se intre aceste două mari instit i 1 Omer, nu le mai rămâne timp 
tenia rămine totuşi adincă şi ne- plimbă prin această cetate a mtt- ulturii prusiene vor fi eroi o să aiteaseă pe Omer insusi, 
atinsă, Din nefericire nu se cunoas- zeelor găseşte în etajele lor de jos viitor, prin crearea tünef străzi, nei ncercăm un alt procedeu. Să 
te corespondența întreagă: o parte obiecte monumentale fixate în proiectate încă înainte de războiu ieni apa tara că cunoaşterea di- 
a rămas la contesă, inedită, uita în pămint: fragmente de arhitectură care vu pleca din Negelplatz, se va pentru prea: este singuru cale 
arhivele d-nei Viardot, şi sculptură din Italia și Germania, prelungi printr'un pod peste Kù uires page la înțelegerea și 
Scrisorile se întrerup bruse in Asia Mică şi Persia, Egiptul şi feraraben și va ajunge la Mu j- peoia rea lui, Ni se va spune că a: 
1867. A contribuit la acest lucru Grecia. Dimpotrivă, sălile etajelor forum, nA mpor reda aea ipana naivă ? Totuşi 
faptul că Turghenev a revenit la superioare sint pline de obiecte „Numai atunci se va putea spune cum Giri X petia a fi astfel, 
M-me Viardot şi s'a instalat defini- mai mobile: opere de artă deco- că Berlinul are un centru înteler.  supunea că mul Să fie, sau pre: 
tiv într'o vilă vecină cu proprieta- rativà antică, vase, sticlărie, co- tual în inima vechiului său car. nw ți mese AudHariul său.. Să 
tea solilor Viardot? Sau inalte seru- voare, tablouri germane, mici sculp- Ser, critici: apă. de ceiace spun 
pule de moralitate religioasă, die- turi și se înțelege deasemeni ro- (Dr. Wilhelm W cearcă | Fona oe potdeauna, ei in- 
late de moartea fiului şi fratelui  mantismul gigantic al suprafețelor ion, Vol, i 1930) aetroldi: Muse- se pindi pe groapa „logic „ fără a 
dnei: Lambert? Sau o altă cauză fațadei Uschatta, Ga A obligată sā Ogica portului nu este 
misterioasă? — va răminea 6 enig- intinderea acestei cetăţi de mu- s vetal A coincidă cu aceia a in- 
mă de mepătruns, pe cure poate zee este evident prea vastă, pen- +... istoricului, aici chiar cu aceia a 
numai publicarea arhivei d-nei truca să poți descoperi dintr'o sin- Realitatea lui Omar tunci cind incearca ua de milă a- 
y s - z arcă să recònstruia- 
Viardot o va scoate În hmină. gură privire şi intro singură vi- Istori € scă un poem „Primitip” 
(ESEN. Semenoft: La Revue sită, toste raporturile arbitra este foarte broblemei _omerice” face logie și coerent: sonten a 
Mondiale, | Decemvrie 1930). le şi toate legăturile interne cure ce poate să fi vent pentru a arăta produse ale unor sforțări mi har 
unese diferitele părți ale acestui fică un acă, în lumes stiinţi. upărențe inconsistente reiese 
' ** a organism complex. Dar plasindu-te autoritatez a Ares! al unui om cu născute moarte, d ikp rea 
la o distantă ideală dela această unei mode, e marchează începutul 'niintea organică i ului 
„Cetatea Muzeelor“ din Berlin veritabilă insulă a artei, în mijila- o fascinație i exercită ca atare ințeleg Odisseia luată în i ont pup 
In inima vechiului Berlin, în CUl Mării sbuchamate ce o repre- unor intregi o autoritate asupra apare clară deindată ce pote cam 
coltul nord-vestic al insulei pelita zintă marele oras, ideia conducă- Caraeterist je aMi de Învățnţi. sidera diversele ej părti, 1 red 
te d e Spree şi Kupfergraben se ri. oare apare, și ta loul complect al sa te piu rare “apriciul  strins intre ele şi ne vom da 
dică Kaiser Friedrich-Museum, iar VOUI vast imperiu artistic — care nul : și noi rue Erie ament- rațio- ma că ele nu ar fi putut niciodată 
jumătatea sud-estică a insulei este Se intinde dealungul mileniilor, Jz că erau Halo ada aninda-se as- să uibă acea viajă independentă 
dominată de grandioasa clădire a CUPrinde o jumătate de glob şi. se fost recunoscute te — astfel au pe care le-o atribuie criticii. Să ne 
lui Schlossmuseum, ale cărei- săli Son detineti a tosia penale * jivele cure l-au impins oe WoS paana Putia, asupra argumentării 
x x walec- Cestea despărțite u e ntalele sale e ) a verului, 
fiu de eri honot a g aA aco. mult in spatiu și timp, — pante fj alifia omeni enmia an ts Mi totusi Mai întâiu, aeon cheitiune. ench 
ste două edificii, sa format inmod COontemplat în ansamblu, in acen ie, capiendi discutată și cu deosebire preferată 
treptat, timp de un secol (aniver- E adevărat că întregul plan de Premise ar. fi adevăruri indi acele de tritiel; care este cunoscut subt 
xarea Sa serbat tocmai anul acesta) ansamblu, conceput de Messel, a- bile, iar nu păreri touti n ae juimele de Telemachia, Care 
© celule întreagă de muzee, care cum citeva decenii, nu este termi- Odisseia a fos câtva timp $ mstificarea impletirii persoanei tei 
deşi nu cuprinde toate muzeele nat, Împrejurări de forță majoră, e Weclută de critica fdisolvantă Dar Ta in firul poemului ? 
Berlinului, totuşi constitue, mai a- ca lupta contra solului nefavorabil mui tirziu, farin analizelor si n : upă douăzeci de ani de rătăciri 
les în urma punerii în aplicare a pentru construcţii monumentale, subtilitățilar a năpădit-a si A "n Aventuri pe mare, Odisseu capi- 
unui grandios n de ansamblu iar mai tirziu războiul mondial și $i încă mui crud chiar dee ea tă în fine putinţa de n se reintoar. 
intocmit încă înainte de războiu, criza economică ce ia urmat, in- intimpluse cu tiada” "Sau cop: e ÎN Insula lui, Dong probleme. i 
dar neefectuat în întregime nici  tirzie multe realizări ale proiectu- sait și se mai construiese Frea se pun în fată: aceia de a fi fecu- 
pină astăzi, cel mai vast domeniu lui, astfel că „cetatea muzeelor” şi-a lăzi mal bizare teorii in pi noscut după douăzeci de ani de ab- 
artistic din Germania şi unul din serbat centenarul fără să-și vadā CU acest al doilea poer aa sență și ucela de a invinge pe fu- 
voje mai mari din lume. toate părțile legate într'un tot ar- nar al lui Omer. (tn lucru iait ` meroșii pretendenți ia min Pene- 
Leagānul acestei mărețe familii monic; Totuşi părțile terminate: Tătar pentru un adept ai ideii cu- apei, considerată văduvă de toți 
de clădiri și constituie. Alie Muse- Deutsche. Museum, Pergamon-Mu. Mi lui Omer, este faptura a. dfarkde ea însăși. Pentru o intel” 
In 1855 Sa construit Nene Mu- sam » era arhitecturală principa- în prezent nu Sau găsit pa Prindere așa deriseatăa unuia con- 
rar să aptă pe de ai Galerie, lia!) ga ari pere pi bea inire or tnti, Care să fie de Fer e ir are at) are ajutorul i- 
' d ieh-Museum 0 idele completă și în gen u u- » Fiecare teorie satist, ar Preparativele şi executarea 
sai tirziu KalserFriedrich nică a planului și a execuțiumnii an- intregime numai pe propriul pila gerai A mra horgas injelepciunea 


enit mai sus, apoi Pergumon- 
eum şi Dentsche-Museum, Sim- 


ului. lor și nutare nici o influență asu ORs i 
si- ci 
pla enumerare a acestor titluri, es- vioase. În maâmentul decisiv ol vu 


Fatada noului cartier al muzee- my „dteraturii-omeșiee” cresente avea lingă sine pe cei doi bă 
e ce i trini 


100 = VIAŢA ROMINEASCA 


păstori care l-au recunoscut cei din- 
tăi, dar primul și cel mai mare aju- 
tor i-l vu procura aliatul său natu- 
ral Telemac, fiul lăsat copil, iar a- 
cum un tinăr înfloritor și puternic. 
Astfel „Telemachia“ apare mai jus- 
tificată in planul poemului, decit 
poate chiar faimoasele povestiri de 
la masa {ui Alcinoe. Tot astfel po- 
vestirea călătoriilor lui Telemac 
este în mod intim ċonexată cu ar 
cela a răzbunării, Situaţia din in- 
sala Itaka este astfel zugrăvită, că 
imaginația reclamă in mod impe» 
rios o reacțiune. Întoarcerea lui 
Odisseu sau actiunea lui Telemac, 
devenit major, se impune prin in- 
sāşi de rarea faptelor. Plecind 
in acea călătorie, pe care preten- 


denţii o consideră la început © 
glumă, dar care-i umple mai tirziu 
de furie şi îngrijorare, Telemac nu 
introduce o acțiune sirăină în des 
făsurarea poemului, ci acționează 
ca un aller ego ui tatălui său; sin- 


tem în miezul Odisseti veritabile și 
propriu-zise, 

Să trecem mai departe. Imediat 
după intoarcerea sa în patrie eroul 


insuși își povestește aventurile; 2- 


devărata acțiune a poemului se 


condensează în puţine zile, făcîn- 
du-se cunoscute faptele anterioare 
şi posterioare pe calea povestirilor, 
profetiilor şs. a. Este un procedeu 
genial pe care l-au admirat încă și 
cei vechi şi pe care nu i l-a putut 
contesta nici o critică. Acest fapt 
caracteristic se găsește atit in Hia- 
da cit şi în Odisseia și este unul din 
semnele cure garantează paternita- 
tea comună a acestor două poeme. 

Se vorbeste de discordan pa- 
sajelor care prezintă o schimbare 
a ritmului, o încetinire a povesti- 
vii, 0 oarecare divagatiune dela su- 
biectul principal, care interesează 
pe auditor. Da, oricine simte aceste 
sebimbâri de ritm. Dar e Usor să 
simțim deasemeni, ducă pătrundem 
spiritul operei intreg! şi nu ne pier- 
dem în amănunte, că această sehim- 
bare e voită. Avem de a face mici 
cu un alt artificiu de mare efect, 
foarte des întrebuințat de poet : 
după ce a excitat In modul cel mai 
xin curiozitatea auditoriului şi a 
creat atmosfera de așteptare a t- 
nui fapt decisiv, el introduce unul 


sau mal multe episoade care par 
divagațiuni, dar care în loc de a 
potoli intensitatea aşteptării nu fac 
altceva decit să o accentueze, sin- 
diţi-vă de exemplu la celebra „in- 
cercare a arcului“, La serbarea din 
palatul Jui Odisseu, pretendenţii 
sint puşi in situaţia de a trebui să-i 
incerce arcul, pe care odinioară 
singur stăpinul său îl putea intin- 
de. Toți dau gres, dar tocmai in 
momentul cind încercarea vrea sa 
reia Odisseus, intervine Antinous și 
incă o posibilitate de a dovedi per- 
sonalitatea călătorului misterios si 
deci a grăbi deslegaren acțiunii, se 
amină. 

Se pot cita multe pasaje, prin 
care poetul cretază așteptarea audi- 
torului şi-i duce excitațiunea până 
in exasperare, Aici ca și în alte vir- 
taţi tehnice, Ge exemplu în acea n 
concentrării acţiunii în jurul unui 
moment culminant, el  premerae 
poeziei dramatice şi este într'ade- 
văr, după cum credeau cet vechi, 
tatăl tragediei, și citeodată chiar al 
comediei. 

'Trebue acum să mai insemnām 
alte două argumente care duvedese 
unitatea de concepţie, În primul 
vind unitatea eroului, a cărui vin- 
tă, se poate spune, este inlreg poe- 
mul. „Cuută-mi omul’, se roagă 
oetul de Muză şi faptele deosebite 

ntră într'o serie mai amplă, care 
merge dela naştere la moarte. Poe- 
mul se poute considera intrun anu- 
mit sens ca o biografie poetică, Și 
ca atare — aici stă al doilea argu- 
ment lu care facem aluzie — își are 
izvorul natural, istoric dacă vreți, 
in viața unei ere trecute, pe care 
poetul a ştiut să o reprezinte cu 
caractere de o evidență minunată. 

Lăsind la o parte peripețiile mai 
sait sau mai puţin fantastice in- 
mările depărtate, simţim, citind O- 
sdinseia, că ne găsim în același lume 
eroică, cu care. nen familiarizat 
Hiada. Aceleași popoare, aceleasi 
țări, aceleaşi familii domnitoare în 
diversele regate mici; aceiasi dra- 
goste pentru fapte bune, cîntece ve- 
sele T viaţă plăcută; acelensi pert- 
cole și aceleași greutăţi, aceiași re- 
semnare și activitate tenace în mer- 
sul contra soartei sau în încercă- 
rile de a o evitr. 


REVISTA REVISTELOR 


Şi cine va putea 
spune că vor- 
im alt poet atunci 
concepție de inaltă ba ră spe 


domină figura P lope Tegă- 
„€ drept, în ro as 


în nna din cele mai f ger 
ale Iliadei? Acolo endi iag eneg e 


terā deplinge „ 
bat” yi comisia pag pa pă 


cerului slăbiciunea 


tu ești pentru mine t 
venerată, frate şi ni mir Mă 


(Nicola Festa : Nuov 
29 A 
t Decemvrie 1930). mă p zaen aen 


Conterinja dela Geneva 
tiunilor s'a pna al Societăţii Na- 
rea din Septemvrie a 

reorganizarea eur 


aducă un pro- 
nizare, ar rista 


eşi din locrările 


metal de ii tii Naţiunilor, 


prin ele Înșile, 


Pace, inăsura aceasta 


ilor financia 
re si r 
stului integral” 
ca şi viaţa, a 
cit para 
ric; că alături 
KAE SRIAN a de factorii ccono- 
n factorul 
tic, sentimental, p 
că revolutie -> estetic, ete.. 
2 ele intereselor economice, ci 


„Neapărat alteev 
nissu; rasar nd n 
veze cu pătrundere — 
nume: nevoia unei Injelegeri. j 


ta o ponà stare 


vamă, repartiți 
prim iron Sia materiilor 
dule acestea formează EI 
sar putea realiza im- mpi 


nitară a v 


<Er R 


bunătăţiri, şi ; 
dea, tăi a cae sar pulea ve- 
scuțiunile de ardin fi 
Sore au avut loc intre akara ean 
ţi Båncii Angliei și eei ai Băncii 
ați, Sacre =: Ca acest punct 
à ericit in - 
PA tratativele dela Genesa. Jor 
enlizarea unei ințele 
J geri èc è 
ne e grea şi principala piedică o 
ormează chestiunea revizuirii tra- 
tatelor. Chestiunea nu devine maf 
uşoară prin faptul că are adept con- 
pas pe d. Mussolini. Primul de- 
egat ul Iuliei la Societatea Natin- 
nilor, d. de Michelis a expus pä- 
ir lui Mussolini intrun articol 
Stampa din ® Deceimvrie. Tt 
ter rind trebue să dispară di 
ne a te supremație economică 
politică între popoare. Vor tre- 
cea arte e tratatele pentru a pu- 
riza res 
re popoare. ursele naturale in- 
u greu ne putem inchi - 
sia catina ara o parle ri ară 
e cărbuni, primi i 
citeva căderi de ir Ne pote 
Nu numai utit, D. Mussolini 
menește și de o revizuire aprilia 
tului teritorial european, Se stie 
ce-ar cere Germanii si Ungurii; dar 
ltalia cui ar trebui să-și ceară t 
ritoriile ? se 
Ori din ce parte ar fi privi 
privită - 
stiunea expusă de d. Michelis. pas 
sar putea ajunge lu ceva real, ex 
ur da naștere la frămintări inutile. 


(Rent Pinon: Hi 
Mondes, 15 lanuar, 1931. a a: 


„“a 
Socialismul lui Lamartina 


Benoit Malon, autorul „Sociali- 
urăta că evoluția, 
e mai puțin simplă de- 
dea materialismul isto- 


loc destul de impor- 
religios, filozofic, po- 
realizat nu dă 
numele marilor idei umanitare. 


socialismul religia - 
remurilor nouă, redare 


108 __ 
mila fraternă și fecundă: „O sainte 
et trois fois sainte pitic, vertu 
mere, veriu regenerateice, sois no- 
tre déesse, reçois notre culte”. In 
acest socialism, În această religie 
umană, pe care o confundă cu re- 
ligia divină, — socotind-o cu una 
din cele două fețe ale acesteia, 

a crezut Lamartine cu o elecventă 
insuflețire. 

Cercelinu acum douăzeci de ani 
evoluția sentimentului religios lu 
Lamartine, Mario Roustan se o- 
prise la o afirmaţie pe care o fà 
tuse in panegiricyl poetului nn 
prieten al său lyonez, si anume că 
Lamartine se fālea a fi „omul cel 
mai izolat şi cel mai individusi al 
secolulni său”. „| sar fi părut ri- 
dicui să-ţi închipui în Cameră un 
partid atil de mic şi de neinsem- 
nuţ: partidul socialist”, — adăuga 
prietenul bul Lamartine, „Parcă i- 


VIAȚA ROMINEASCA 


tloile socialiste ar 
subt forma unui program si s 
stringă aderenţi!” Totuşi ele z 
fost grupate şi au strâns aderenti, 
Uă Lamartine nu a fost înscris în 
portaa socialist e foarte exact; y 
n acest sens trebue Inţeles cuvin 
lul atit de fals interpretat uneori. 
„il a siege au plafond”. Dar, cum 
sar spune astăzi, dacă nu era prin- 
tre socialişti, Lamartine se număr 
printre „simpatizanții” socialism 
lui. Şi putem susține cu temelu că 
dacă — de-asupra partidului sọ 
cialist al epocii sale — voim să im 
Fiişsăm istoria generală u socialis 
iului fără doctrină, a socialism 
lui sentimental, a socialismului 
francez, Lamartine apare cn ua 
precursor, 


(Mario Houstun: Lu Grande Me 
une, lommnrie 1081), 


putea fi grupate 


studiul cu 
Suinetre şi la 


romane, el nu 
e dă o istorie propriu-zisă a ro- 
mai curind, 


i Marcel 
res, Løti, Anatole Fran- 
romancierii 


+ *- 
Andră Lettres de Diderot 
i, Sophie Volland” 5 vol Paris $d. 


Diderot a făcut cunoşti 
phie Volland în salonul E lect 


» În 1756, Intre - 
yi anul 1784, dată à DAU A 


rezente un mare număr de scri- 
precum gi 


ari inedite, 
r precedente, 


ndicind motivele unor suprimări 


Mișcarea intelectuală în străinătate 


și colaționind fazele lor succesive 
şi unele corecturi contradictorii. E 
© ronstiineloasă. ediție critică, 


"+ 
s Gogol. Milano. 
E rar Pappacena, Gogol. Milano 


Autorul acestul studiu e, in Iatia, 
unul din puţinii cunoscători ni lito- 
raturii ruseşti, Nu de mult a scris 
un exseu plin de pătrundere chiar 
asupre lui Gogol, jar acum ne dă 
cen Maj complectă monografie ita- 
li asupra marelui seriilor rus. 
Viaţa acestuia e reconstituită cu o 
deosebită simpatie, iar Opera su 
e analizată de aproape, Intilnim aci 
o a areiate pries a crizei 
zp care l-a indrepta! pe Gi- 
gol spre misticismul combătul cu 
asprime de Bielinski şi de opinia 
rusească a epocii, 

+#$ 


Romane 


——— 


Louis Cain. 
noël et Steela Ca. 


Subiectul luai | 
decit un pretext 


Paris, Ed, De. 


| Simtanið 
iblle nù 
i AR să A a” 
vieții oamenilor primitivi, Cain e 
infățişut ca un tinăr plin de vi- 


goare, plin de viață si d ioşie; 
Abel, e ò fire tie i iri 


ve stăpinită de 
teamă; aitih e plină de volnpta- 
. Ej sint rodul unei căsnicii care 


impatriva naturii si care 
cunoaste voința divină, ea 
nuntă tatălui său legături 
le pe care le are Lilith cu fratele 
ei, Cain. Stătait de Eva, Cain se 
Eden și află acolo cei 


nu 


o VIATA ROMINEASCA 


voluptatea. O regăseşte şi pe Lilith, 
pe care Abel o indemna să se si- 
nucidă, Cain nu-şi ucide fratele. 
EI nu ucide nici un om, ci ideia 
morții, moartea, împotriva căreia 
Meptă din toate puterile sale. 


: pe 

Alain Serdac, La Femme du bou! 
du monde. Pàris. Les Editions de 
France. 


Echipajul unei corăbii debarcă 
pe insula Dumont-d'Urville, în mij- 
locul mărilor australe. Scopul e vi- 
nătoarea de foce, a căror grăsime 
«onstitue o sursă de frumoase ve- 
mituri. Dar această vinătoare ține 
vreme indelungată și echipajul are 
de lupta! cu neplăcerile climei şi 
ținuturilor australe, Singurul adă- 
post e hanul familiei Hatkins: o 
femele energică dar blindă, fără 
srație şi fără cochelărie; un copil 
swăpăiat şi tandru; un soț a 
idiot, dar ale cărui chitare havaia- 
ne cintă exaltarea nostalgică. Echi- 
pajul, după munca grea n zilei, gă- 
seste la acest han căldură, alcool și 
vis, După cltva timp vinătorii de 
foce află aci şi desfătare amoroasă, 
căci eu toții se îndrăgostesc de a- 
ceastă „femele dela capătul lumii”, 
Scrisorile venite de departe, dintr'o 
ume dispărută, nu-i mai mișcă. O 
manie colectivă îi mină pe acești 
marinari din insula solitară cătră 
toate excesele pasiunii, pină in 
ziua în care dispariția Anei Hat- 
kins, inzāpezitā de o viforniţă, ii 
aduce in fire, descãtuşindu-i din 
visul pe care nu-l mai înțeleg. 


Pi 
Economie politică 
Mentor Bouniatin, Les crises éco- 
nomiques. Essai de mo et 
théorie des crises êconomigques pério- 
diques. Patis, Èd. Marcel Giard. 


Acest siudiu a apărut in limba 
germană în 1907, in rusă in 1915, 


in franceză în 1922. Ediţia nouă, 


revăzută şi augmentată, cuprinde 
definiția, clasificarea descrierea 
sintetică a crizelor t toate as- 


pectele lor: crize monetare, tinan- 


ciare, comerciale, crize de bursă, 


industriale, agrare şi crize gene- 
rale. O analiză amănunţită a vieţii | 
economice îngădue autorului să in- 
ziste asupra formării valorii şi să 
dezvolte o teorie originală a varis 
țiunilor valorii. Expunerea teoriei | 
sale asupra crizelor e întemeiată, 
pe o profundă cercetare a ciclurilo 
economice, ilustrată prin numeroa- 
se date statistice şi exemple isto- 
rice, 


mă e 
Dr. Roli Wagentühr, Die 
heorie in Russland. lemn. Ed. 
Gustav Fischer. 


cluri economice. E cel dintliu stu 
diu care să trateze ncesi subiect 
intrun chip sistematic. Intr'o fo 
mă succintă şi clară, autorul p 
zintă teoriile „narodnicilor”, ale 
revizioniştilor,  marxiștilor arte 
docși şi ale economiştilor burgheji, 
făcind, totodată, o expunere a evo- 
luției istorice a teoriei ruseşti îl 


„ta 
Reni Gonnarid, Histoire des doc 
irines économiques. Paris. Èd. Valoi 
In această nouă ediție, autorul! 
sirins cele trei volume întruni 
singur de peste 700 de pagini, 
dăugind şi citeva capitole no 
Materia e prezentată și clasată în 
ngădue să u 
măreşii pas cu pas desfăşurare 
ştiinţei economice dealungul v 
curilor: 
tii şi ale „vului-mediu, s$ 
te succesiv mercantilismul, 
crația, şcoala liberală, socialism 
în sec. XIX şi XX și „şcoalele 
liste”, Capitolele consacrate me 
cantilismului, fiziocraţiei şi cosi 
lei liberale, indeosebi, sint o 
vadă a ce tenței autorului. 
sită de obiectivitate însă, e part 
în care autorul irat sociali 


ul. 
+ COMPILATOR 


Bibliografie 


şi politica socială. 
Ministerul Muncii, Sănătaţii şi Farssi 


Gustave Flaubert, Salambo. Roman. nește de Ludovic Daus 
R la 
Bucuresti. Ed. „Cartea Romineasca. Preju 96 iat. iy j 
x e Marguerito, Zeon Roman. Traducere de Otilia Ghibu. 
L Kiri dui 
„caner erea vene Pepegd sfintului nostru războiu. Bucureşti. Ed, 
etre Drăgoleseu, Limba latină 
z pe inseri 
<pigratice. Rimnicul-Vilcii. Tip. „Gutenberg". aag 


R 
biloteca Raționalizärii" No.2. 1900. Ed. 


1930. Preţul 120 jei. 


lelor”, 1990. Preţul 40 lei. 


Ro ninească“. 1930, oige a curente. Ediția a Il-a, laşi, Tip. „Viaţa. 


„Jen Maşiea, Obicetut junii 
„Ardealul“, 1990. Prețul are A or braşoveni. Studiu de folklor. Cluj 
j Adrian Mania, Drumul d 


nească“, 1930. Preţul +29 ei. spre stele, Bucureşti. Ed. „Cartea A 


3 mt VIAŢA ROMINEASCA 

Mihei D. Ralea, Ideia de garout, in doctrinele sociaisie. Bucu- 
ii E N AADA, FAA din antichitatea clasică, Vol. II. Elada 
RR oa etaig DS Agricole. Planuri şi reforme. Bucureşti. Ed, 
Ziarului „Argus“. 1930. 


REVISTE PRIMITE LA REDACŢIE: 


vele Basarabiei, Anul I- No. 4; Junimea Literară, Anul XIX. 
No. Pe Cete Trei Crişuri, Anul XI, Noemvrie— Decemvrie 1930; Lite- 
ratorul Romanului, Anul |, Na. 6—8; Biserica Ortodoxă, Noemvrie 1930; 
Milcovia, Anul |, vol, 2; Societatea de Miine, Anul VII, No: 23-24, Re- 
vista de Filosofie, Anul XV, No. 4; Convorbiri Literare, Decemvtie 19% + 
Analele Banatului, Anul HI, No. 6; Gindirea, Anul X, No. 12; Raze de 
Lumină, Anul }I, No, 5; Magazinul, Anul |, No, 2 şi 3ş Transilvania, Anul 


CXI, No. 7—20; Fintina Darurilor, Anul 1, No. 10; Indreptar, Anul i. 


No. 10; Arhiva, Anul XXVIII, No, 1; Mercure de France, No. 781 şi 782 
Revue Internationale du Travail, VoL XXII No. 5. 


| 
| 


E 


BIBLIOTECA ii 
i UNIVI RSTIZA 7 
į “TA 44 ý” + 


Deus ex machina 


Sandulian se ridică. 

Ochii încă mai căutau în drojdia paharului de bere, dar con- 
vingerea lui era făcută, Parcă ar fi cetit tot adevărul în paharul 
acesta de bere, în care zdrențe de spumă se lăsau domol, pe pă- 
reții groși de sticlă, cu cringuri şi păsări în relief, 

Ceru plata și plecă zorit, strecurindu-se repede printre tre- 


neze amantele stă gură-cască şi intervine într'o ceartă atit de 
puțin importantă. Dar câtă Vreme avu nevoe să-și facă loc, văzu 


Micșoră atunci pasul. el însuși uluit de atîta lumină şi parcă 


instabilă, 
Covirşit de această mare și cumplită revelație, care, pină a- 
fuma nu ajunsese la el, decit prin vagi raze rătăcite printre mori 


Rrei și opaci, intră deadreptul în iatacul soției sale. 


I primi zimbitoare ca de obicei, încît toată introducerea, a- 
bila introducere pe Care o ticluise pe stradă, zbură ca un sta! 
dezordonat și confuz. Fără să spună o vorbă, începu să se plimbe 
dela un capăt la altul al camerei, dar oricît de grăbiți îi erau pașii, 


N 


s VIAŢA ROMINEASCA 


in această cursă de leu în cușcă, stolul se tot ducea inainte, dis- 
părea la orizont, 

Catia zimbea necontenit, fără nici o modulație, văzindu-şi 
de cusătura, cu care o găsise în mină, Incetini pasul, să exami- 
neze puţin, pe furiș, zimbetul acela. Dar nu găsi în el nici un 
pic de ironie; o răsfringere naturală a buzelor, fără nici o cută 
suspectă. Eşi deci trintind uşa, dar nu făcu decit un pas, pentru 
a o redeschide deîndată, ca să surprindă risul trădător. Dar nici 
acum nu găsi, pe fața cu trăsături obișnuite, decit uimire, o ui- 
mire obișnuită... 

— Te rog să mă ierţi ! 

— De ce să te iert? 

— Mi-a scăpat ușa... 

Ea dădu din umeri în chinul cel mai obişnuit, ce! mai liniştit 
cu putință. 

Eşi iarăși, dind la rindu-i din umeri. Dar acum gindurile de 
pe stradă se întcarseră şi-l năpădiră buluc, Lucrul era limpede ca 
bună-ziua, Şi totuși, liniștea asta era teribilă, liniștea, obișnuința 
asta, posibilitatea de a fi veșnic aceiași, pe care o minuia cu 
atita ușurință... 

Reintră. De astă dată nici un zimbet, nici o mişcare pe figu- 
ra ei. O perfectă seninătate, ca și cind nimic nu se intimpla în 
fața ci, ca şi cînd nimeni nu ar fi intrat, nimeni n'ar fi bocânit 
cu pași grei pe covor, ca şi cind nimeni n'ar fi trintit ușa și n'ar 
fi eşit în trei rînduri... nu mai puțin... 

Şi nici o nedumerire, nici o întrebare, nimic, nimic... 

HÌ... 

— Catia... hi... e cusută cu aţă albă... 

Ea ridică spre dinsul cusătura din mini. 

— Unde vezi tu aţă albă?... 

Canalia!?! Hi... 

— Nu se vede aţa albă, dar este... 

Ea dădu din umeri cu nepăsare. Ei nu! O femee, o soție ca- 
re n'are nimic pe suflet, ar ridica acum capul și l-ar privi între- 
bător. l-ar spune ncapărat: Ce vrei să zici?,.. Dar liniștea asta!”.. 
Abia o ușoară strimbătură... a buzelor... Nu... nu, e suficient... E 
într'adevăr cusută cu aţă albă această prefăcută lipsă de interes. 
Chiar datul ăsta tardiv, din umeri, : 

— Nu înţeleg. Ce vrei să zici ? — răsună glasul ei, în vreme 
ce ochii se ridicară alene spre dinsul. 

A ieşit din nou afară și din nou gîndurile l-au luat la trintă. 
Şi-a strins pumnii, dar n'a mai găsit nici un pretext... Ba nu, cu- 
sătura... 

Adică... mă rog, ce cosea ea acolo? Ce anume? Şi pentru 
care utilitate... Vre-o batistă... sau un fular, n'a băgat bine de sa- 


A DEUS EX MACHINA 115 


mă... Și asta era primul lucru la care trebui i 
«aderi hotie aproe e trebuia să se uite... Ce anu- 
El nu știa ce cosea ea anume şi cu toate astea C i 
3 i atia îi înt 
_cusătura spre dinsul, desfăcută, pentru a-i arăta că n'are ga 
pic de aţă albă. Şi cu toate acestea el n'a putut vedea nimic, n'a 
t vedea din ce constă cusătura aceia deși i-a întins-o atit de 
aproape „ Ba tocmai pentru că i-a întins- atît de aproape... i-a 
| na g agni orbit, Ea ştia bine că, aducind-o atît de aproape 
= „el nu va mai putea vedea nimic, ia bi - 
fel ud “ bate joc de dinsul... A ED de e 
r îi vrut să se întoarcă din nou şi din nou să-şi pl 
„pe cusătura revelatoare. Dar acum era departe E până asa pene 
zoriţi ca să-și regăsească stolul pierdut al gindurilor, ca să-şi 
facă planul de atac cu mai multă dibăcie, cu mai mult singe rece 
Cusătura ar fi una... Un punct bun. E 
— Pentru cine faci dumneata aşa ceva ? 
Totuşi o vede senină explicindu-i bunăoară: — Nu vezi e 
un abat-jour nou pentru lampa din sufragerie... j 
ME at: năpădeşte tristeța că a dat din nou greș: ar trebui să 
se Sei s ema nene Pate Mat şaptezeci de întrebări care să se 
y „ ca focurile de petardă, Dar d 7 
cit po grai privitoare la cusătură... ENRE 
Dl ar e grozav de trist. Oricit îşi bate capul, nu mai gă- 


E cumplit de trist. Cel puțin să se al î 
eagă într'un fel. Star 
asta de nesiguranță şi neliniste îl mi î imă a. 
Postare ia RSA masei îl minează, îl deprimă, îl dărîmă, 
pe care-l soarbe cu înghițituri largi, lacome. Nu vede nimic în 


jurul lui și chelnărul care i-a adus un jurnal, petrecut pe după 


face Au mintea lui. 
nd s'a mai potolit, ia jurnalul şi i 
> şi-l desface, 
a arunca ochii pe dinsul. ideea ar btu dr n at ei 
w neta trebue dată la e/; către e! trebue să se indrepte 
area E câtre omul acela enorm şi spătos, cu doi ochi mici 
za a de răutate subt streșinile largi ale sprincenelor. Ei da, 
a tot dreptul. Era soț. Și acela trebuia să-i răspundă, să-i dea 
socoteala. Va brava deci fulgerele de minie ale ochilor mici, va 


brava glasul categoric şi tăi idica și 
| şi tăios, va ridica 
upon cină și el tonul. Mă rog, era 


u6 __ VIATA ROMINÉASCA +. 


Da, așa va face. 
Cu toate astea îi trebuia un sprijin... moral. Banditul acela 


e un om foarte violent, Cum dracului l-a ales nevastă-sa, dintre 
atîți amici ai casei, tocmai pe el? Dacă ar fi fost altul, mai potri- 
vit, mai ca toți oamenii, che! l-ar apuca bine de gulerul hainei 
şi l-ar scutura niţel... 

Incă zdravăn de tot... 

Dar la tilharul ăsta e cu neputinţă să te gindești că l-ai pu- 
tea apuca de reverul hainei. E un uriaș în toată puterea cuvin- 
tului. Așa i-a plăcut dumneaci; un uriaș şi un violent... 

Cu toate astea sint mijloace în faţa cărora şi cei mai uriași 
trebue să cedeze. Şi s'au văzut cazuri cînd oameni de-o putere 
excepțională au fost infrinți de vre-un slăbănog, de cite-un 
pirpiriu... S'au văzut destule cazuri... cînd slăbănogul, cind pir- 
piriul a fost animat de o minie cumplită, o furie oarbă și care 
nu mai cunoştea margini și obstacole. O furie cumplită înze- 
cește puterile... Iar starea de soț înșelat e generatoare de-o ast- 
fel de minie... 

Așa gindea Sandulian, fără însă a izbuti să-și formeze con- 
vingerea deplină. Drept care fu nevoit să mai ceară un pap și 
încă unul... 

In cele din urmă lumină se făcu... O minie năpraznică nu se 
poate deslănțui, dacă nu e sprijinită solid de-un suport, de ceva 
ascuns și sigur, de-o rezervă care să poată interveni la momentul 
oportun, în caz cînd teoria înzecirii puterilor s'ar arăta nete- 
meinică tocmai într'un caz ca atare. 

Un... o mică armă, un revolver din cele noi, mici cit să nu 
se vadă din pumn, poate canstitui o astfel de rezervă, din cele 
mai serioase. E suficient să-l simţi în podul palmei, ca teoria mi- 
niei ofensatului, care nu mai cunoaște margini, să fie promovată 
mai cu brio decit și-ar fi putut închipui cel care a lansat-o. 

Deci, înainte de a ajunge la țintă, un prim popas la primul 
armurier întilnit în cale! lar pînă atunci, încă un țap, pentru 
definitivarea hotăririi. 

— Băcte, un țap! 

Şi domnul Sandulian zgudui caduceul, pentru ca să se des- 
facă jurnalul întins pe el. Era primul țap pe care avea să-l bea 
în tihnă, primul țap propriu-zis din ziua aceia, aşa că se impu- 
neau neapărat onorurile jurnalului; ca tot omul, care după aceas- 
tă tihnă trecătoare are de plecat la treburi mai importante si... 
sigure. 

Parcurse titlurile, dintr'o aruncătură de ochi, pentru a-şi a- 
lege subiectul cel mai atrăgător. Dar nu găsi nimic deosebit. Po- 
litică și iar politică. Un lucru cu totul fără nici o legătură cu 


ceiace-l preocupa pe el. 


DEUS EX MACHINA u7 


Ceti: Un nou gen de excrocheri i 
„aa noi de excrocherie... Inain si ul 4 „ete d n 
ar coborind ochii, ca să treacă de porțiunea de coloană ca- 


liar, un nume, un nume la care í 
nu s 
e o considerabilă revelație: wia a i 
E, cont Dar Stăsescu, era el, tipul... amicul... adică inimi- 
b pes ina rivalul pentru care vrea tocmai să cumpere revol- 
datare h-s nea a as Acre permite să-i vorbească. 
is i: aanas E ca Palatului Justiției, sub titlul: Un nou 
ă rog, judecător de instructie nu-l sti 
Tor, ne comisar. Atunci nu ez H cart SAIN 
S ră riza asupra jurnalului, cu ochii dilatați de o fericire 
i E cu niște ochi atît de plini de lumină, că nici 
p Aa cp să cetească un cuvint... rpi 
roc. Nu putea fi decit excrocul. Şi era cmai. Stăsescu 
N ă . to $ 
ri om bogat, însă fără meserie și ae char acea rins 
nou gen de excrocherie. Sandulian ceti i 3 
crea liră eti mai de grabă 


Insă după prima lectură nu se simți săturat, 


nici procu- 


a treia oară pentru ca să înțeleagă mecanismul 
ză ceia prea 
ce. Cu toate sforțările rațiunii şi închipuirii geţi A 


— O să-i dea drumul, gîndi 

pd i el desamăgit, 
Pr mă ze ae a Mipoaipin nu-i mai crescu, Se sculă 
cu mă ied o bună impresie doamnei Sandale r Aia 

oșcul din apropiere, luă un 

diogeul « j tean i i 
don: Ba aei epaia pachetul pe deasupra md Ahon reni f 
| cr ru- 
e t gros; şi parcă tot pe atît Îngroşa şi vina lui 


La un colț, literei 
i Ă e de aur ale unei îngu 
în ochi de subt un puternic felinar vera i ak 


Îi săriră 
I, GROZIANU 
Avocat 
Consultațiuni 7. -9 


18 VIATA ROMINEASCA Ban. 


Era chiar 7 și jumătate. Iar lumina care sc răsiringei din 
firma de sticlă neagră, parcă înzestrată cu puteri magnetice, îi 
încetini pasul, apoi il opri în loc. 

— De ce nu? — îşi spuse Sandulian. De ce nu? Poate lu- 
crurile să fie şi mai grave decit ar părea în realitate. Pe urmă... 
tot trebuia să cumpere un revolver. In orice caz o consultație 
tot va fi mai eftină decit un revolver, In schimb lucrurile ar pu- 
tea să iasă cu mult mai grave. 

Şi într'adevăr, după o jumătate de ceas, Sandulian eșise lu- 
minat... 

Intîi avocatul spusese: 

— Cam gravă chestia... Foarte gravă... Trebue să luptăm din 
răsputeri... ca să-l scoatem... 

— Să lupt? Să scot? Pe tilharul ăsta? Tocmai eu vreau să 
ştiu, din contră, cît ar putea fi... înțelegeți... pe cît timp, ca să 
zic aşa, aș putea să mă socotesc scăpat de el... 

— A, sînteți partea civilă... Nu mi-aţi spus așa ceva, Va să 
zică, dela dumneavoastră a împrumutat tablourile... 


— Da de unde... Dar e un tilhar. un tîlhar de rind... aș vrea 


să-l văd înfundat chiar pe cinci ani... chiar şi mai mult... 
— Mă rog... însă noi trebue să știm interesul... vreau întii să 
văd interesul care vă face să interveniți în proces... 
Sandulian privi bănuitor la avocat. Oare ar putea să ştie ăsta 
ceva?,,, 
— Dar de ce e necesar să cunoaşteţi dumneavoastră intere- 
sul meu, domnule?,.. 
—0, domnule, interesul... interesul juridic .„Pas d'intérēt, 
pas d'action.. e un precept, care ne împiedecă... 
— Ah, da., dar poate e ceva indiscret la mijloc... 
— A, ha.. a... a... înțeleg... 


Sandulian îl privi crunt; avocatul surise fugitiv şi redeveni ` 


grav. 

— In cazul ăsta, — spuse el, — nu-mi rămîne nimic decit 

de a-mi oferi serviciile părții civile în mod gratuit... cu condi- 

tia ca să mă despăgubiți dumneavoastră... Mie, în orice caz. in- 

țelegeți, îmi trebue o procură dela reclamantul în drept... 
— Dar cel puțin e rost de-o pedeapsă ca lumea? 


articole, 


— Inţelegeți, totul depinde de modul cum punem chestiu- 


nea... Cum vedeți, poate să meargă și pînă la cinci ani... 


Socoteala onorarului. pe care i-o făcu apoi, nu i se păru lui 
Sandulian chiar prea exagerată; nu depășea nici jumătate din 
prețul revolverului. Avocatul ăsta era cam eftin. Il angajă deci, 
dar cînd plăti acontul, gîndi că n'ar strica mult, să mai tocmească 


şi unul mai scump, mai cu greutate... 


Avocatul deschise codul și îi arătă o combinație întreagă de 


Un nou ge i 
E: gen de excrocherie. Gray de tot... Pedeapsă pînă la cinci 


„mărirea metamorfoze 


nici nu-i venea să creadă 


DEUS EX MACHINA 119 


i Ca En ea in camera soției sale, pe buze cu un cîntec 
repare i fluera, mai îl sisiia, mai tăcea ca să-l reia iarăși 
= am nea nu-și ridica ochii de pe gherghef. Atunci oma 
aaa ul de gazete şi-l trinti cu plesnet mare, pe măsuța de lingă 
sopran i aas nici nu tresări măcar. 
e pea, așa cum se găsea, cu pa 
E 8 începu să desfacă jurnalele zgomotos, i cerea pei a 
„a Da ziția picioarelor aruncate unul peste altul şi făcînd 
aria a alei să ofteze în acorduri dureroase. afis 
„Pee erei brie, că nu izbutește s'o scoată din mutismu-i 
re tra trebue să se prefacă încordat asupra lect 
şi un moment dat să sară surprins de mirare, că a ză 


rit o veste atit de gtavă şi dezonoran : descop 
a și tă, privind pe amicul lor 


li examină pe furiş fi 
titlurile şi coloanele indiferente i 

A „colo n . Ca şi cînd ă şi 
a pa bine în minte, pentru a ua Sosa: pi Dal a in 
e a diferența dintre expresia senină pe care o păstr 
3 presta e surpriză, de groază ori poate de necaz pierre 

uri, iaca, peste ă vreme. 

Și fără a mai aștepta mult, Teodor ară deodată un A! 
înd o stupoare exage- 


— Dar ce va să zică asta? — răcni el bălăbănindu- 


cioare. Ia uite, domnule... nemaipomenit.. zi Ali 


lian. A strigă plictisită 
Ce s'a intimplat? Spune odată. ce te-a aa ară 
Și se opri ca să jug ë 
scenă atit de patetic jucată, efectul acestui cuvint, rostit după o 
Dar doamna Sandulian 
— Ei !! Ce e cu el ?... 


Lui Sandulian i se pă 
Să vedem dacă ai paru că zimbeşte,., 


plecă ochii dind din ùmeri, plictisită 


şi continuă, fixînd-o: să mai zîmbești şi acum, își făcu el vint... 


— Stăses 
cu... a fost arestat.. A fost prins cu excrocheria. 


Și-i întinse jurnalul, pentru ca să-i fi 
lor ei fizionomi 
Ea cetea însă calm şi fără nici a 


e mai la îndemină ur- 


surpriză, Lvi Sanculian 


VIAŢA ROMINEASCĂ_ = 
e... să nu fie adevărat, și toată alarma lui să nu 
hioslic, din care... | 
vidențe, atitea siguranţe, 
pe rind din spuma de bere, ca obiectele neaştep 


nui scamator ! $ 
— Toate ziarele scriu, — adăugă el, — desfăcindu-ie rind 
pe rind, şi îngroșind vocea agresiv, ca să intindă coarda pină la 
capăt... Toată presa 

Dar ea nu mai vru să cetească 


Insă nici el nu se lăsă bătut, 2 | 
— Maximum de pedeapsă. cinci ani. minimum trei. E grav de 


Adică... oar 
fie decit un carag 
Bine, dar atitea © 


care eșiseră rind 
tate din cutia u- 


şi dădu din umeri indiferentă. 


tot 
şi consultă, concentrat. Cu- 


Şi dupa o pauză, in care păru că- 
noştințele juridice, declară: 

__ Prin urmare. trebue să ne luăm ziua-bună pentru un timp 

mai îndelungat dela domnul Stăsescu. Adică pentru rigla 

„cât vor fi... 


Căci chiar după trei ani de zile, sau patru, sau cinci.. 
nu ştiu cine are să-i mai întindă mîna... Şi 'm casa mea, nu-mi 
trebue excroci! — zbieră el drept încheere. 

Dar doamna tăcea înainte exasperantă. 
Sandulian s'o ia puțin mai deadreptul, 

— S'ar părea că nu vă interesează de loc această chestiurr 
__ făcu el micros, S'ar părea... că nici usturoi n'ați mîncat... nici 


gura, pardon, nu vă Miroase... 
Ea făcu o mișcare de displăcere cu buzele şi izbucni, în tu- 


mina de triumf a ochilor lui: 

— Ah, eşti cumplit de agasant... şi mai ales ești groaznic, 
cînd începi cu astfel de expresii, de care abia credeam că te dez- 
bărasem.... Mă rog, ce doreşti dela mine? 

— Nu înţelegi? Stăsescu a fost arestat.. 

— Ei, şi dacă a fost arestat...?! 

Am Sandulian o măsură de sus pînă jos... 
dinainte  rămineau, rămîneau... Ha... cocoana... credea că îl 
poartă pe e]... aşa... Aha... Nu merge.. Numai că tre i 
băgarea de samă... Nu vezi cât e de periculoasă această femee..- 

Hes Va să zică ţi-e indiferent, nu ? Hm, curios... 
că te priveşte și el puţin, săracul, . E doar prietenul nostru cel 
mai bums.. prietenul casei, de L.. pe care d-ta mi l-ai recomandat... 
pie cu dumitale... Bietul Stăsescu! Sărmanul! El care cel puţin de 
două ori pe săptâmină lua masa la noi... Cum, adică.. dumne? 
mure seat srp aşa vă sînt de indiferenți cei atit de aproape de 
age aa ae AR e nega el, fericit de verva lui şi de modul 
cei, 4 èn cule, Stăsescule, mai crede în prieteni, Stă- 

Ee M Sor ana — îl întrerupse d-na Sandulian... Sigur 

aa ei aşa de in iferent... Dar mai întii de toate nici na 

ost judecat, nici n'a fost condamnat.. Şi eu cunosc mai bine pe 


Ceia ce-l făcu pe 


„e 
„cred că e vinovat... vinovat din cap 


să DEUS EX MACHINA SE 
Stăsescu decit dumneata... şi EEST — 
fletul ta... şi pot să şti IZA 
ae pile c capabil de astfel de irga de bine, că su- 
Sand sea inutil să facă așa ceva... el e prazan PADa E 
u © .. 
păi rămane cu ochii es î a, cu gura îtedoe 
spînzuraţi, limbii sta gata să se strecoare, ca la 
Așa dar, era întocmai. i 
țele lui Aşa dar, era totul 2 
erau cu adevărat... siguranţe... Şi e ana prea 
e- 


mernicii i 
4 ăștia o duc astfel... Poate chiar dinainte ca ea să-i fi 
-i fi 


poziție... Căci, la dr 
| E lrept vorbind, ni 
iau tocmai, tocmai, ni nici chiar si 
vintului... De văzut. n guranjele lui su 
mic... precis.. Toate 
Ici, : nu sînt decit ded 

colo, cite-o vorbă, care putea să epoca simple deducţii, 


, nimeni nu 

spus j n a poate să pre- 

iui şi avocatul, cind ia explicat = er ate ata “pci ta 

priu zisă, drept care elor mare nici o azerii e ta 

cesului definitiv... nu i-l ia decit în ve T r 
der o- 


Ceiace doved x 
tui dë serios, è ec aaa ajunseseră la un punct des- 


ED ee e 

c o. : > 

m(O-ho.. aicea t-o chiar banditul... mai d 

— Va să zică i TA un complot întreg. e: mutt.. 
-1 crezi capabil de aşa ceva!? 


— 0, desi 
. gur... î i 
tine... n această privință sînt de perfect acord e 
u 


si ?! i 


spui mie de avere și 
d 5 
Stăsescu, trăia din expedi terasă Sa 


122 VIAȚA ROMINEASCA 


Asta e... So tii dumneata... Adică poate o şi ştiai... apăsă el, 


provocator, pe ultimele vorbe. 

Dar ea surise cu blindeță... 

__ Nei vedea că am avut dreptate... 
cesul... Ipi spun, nu pot să cred așa ceva... 
ceva... 

— Eşti așa de sigură ?... 

__ Instinctul meu nu mă inșeală nickodată.. 

Aztea-s mărturisiri, cum s'ar zice, pe faţă... Il iubeşte, asta 


e. şi spune, arată. bolborosi Sandulian in fundul gitlejului 
drum larg tu- 


său, fără a socoti însă momentul potrivit să dea 
multului indignării.. Poftim, că mărturisește!... Dar e un des- 
tin pe lumea asta...e un Dumnezeu... 

__ Într'adevăr. bietul Stăsescu! — oîtă el acum adinc, intor- 
cind-o cu înțelepciune, pentru a provoca noi destăinuiri. 
Mi-ar părea foarte rău... dacă... Şi înţelegi... Noi înşine ne-am 
găsi intr'o postură foarte puțin enovenabilă... Dar însiirșit,.. 
să nu fim egoişti... Noi ca noi.. Dar ei, bietul băiat |... Dorința 
mea fermă este ca să scape basma curată... Să-și dovedească nevi: 
novăţia... Altfel să ştii, îl aşteaptă pedeapsă grea de tot... Dela 


trei la cinci ani, nu mai puţin... 
— Ce trei. ce cinci ani... Ce tot vorbeşti aci?! Sint oameni 


care omoară şi tot pot scăpa cu citeva lumi.. ba, chiar îi achită... 
Dar el care na omorit pe nimeni ?... 
— Cum n'a omorît ?... l-a excrocat... I-a jefuit de avutul 
lor... I-a adus în stare de mizerie, Asta nu e tot 0 crimă ?,.. 
— Nu e... și chiar dacă o fi.. 0 să se vadă, că cel mult a 


greşit... şi-l va achita... 
Ta uite; cum îl iubește, canalin L.. balhorosi din nou Sandu- 
lian, în fundul gitlejului. Şi izbucni cu toată tăria: 

_ Nu-l va achita... Numai la juraţi se achită... Acolo se ju- 
decă omorurile... Dar asta e altfel de faptă... care se judecă nu- 
mai la tribunal... Şi tribunalul condamnă... Asta e faptă de cinci 
ani, înțelege odată... rotaînegte... 

— Habar n'ai, 

— Habar n'ai d-ta... 


cind se va judeca pro- 
nu e capabil de așa 


Fapta lui e prevăzută cu cinci ani in 
lege... 
— Păi sigur, cunoşti foarte bine d-ta legile... 
— Dacă nu m'oi pricepe eu, se pricepe avocatul care mi-a 
spus... 
— A.. a? Va să zică... Ai întrebat un avocat.. Ştiai dina- 
inte.. Mi se păruse că aici, acasă, ai descoperit, în jurnal... Hm... 

Si începu să ridă cu poftă... 

— Mă rog, pentru ce ai ținut să-mi joci teatrul ăsta ? — in- 
trebă ea foarte înveselită... 

— Ce teatru, ce teatru ?! Eu nu joc teatru, doamnă... Cre- 
deri că cu n'am mai stat de vorbă cu avocaţi în viața mea?... Eu 


P 


` 


Dai EX MACHINA las 


mam fost i si 
de-ţi rec ja palatul de justiţie ca auditor ?... lată un loc 
cruri... neplă să te duci şi d-ta... Acolo poți vedea multe pini 
£ Bine, bis i care ai şti apoi să te fereşti din me is 
beam. Ce-au Prim near Se Sea S întoarcem la cele ce vor- 
deapsa lui Stăsescu... palatul justiției, cu pe- 
— Pentru că am vă 
fac ag Ceara Daaa. acolo cum sint pedepsiți cei care 
_— Dar m'a mai făcut nimeni 
imi ceteai adineaori, că el 
cherie... 


pa ulian = mai găsi imediat riposta, de data asta. Ba 
eu înecă A ete să tușească. Pe urmă își prelungi tusea, 
redea pe > onorabilă, Cînd socoti că trebue să se po- 


— Inventator... Acum mi. ; 
SR e A fiec 
mesi v-a ce patentă mi-l if Or.. A, simi 
e N vaat ponehal mer dee ordinár A.. trebue 
IE a me Bat i e aia Ei 
ie ma m mot aia actul onorabil inventata. z 
Myd i t de dispreţuitoare mi BF 
BLAM Ch de haear grea d mana sit a cae 
complici, care cu pinul de neștiutor a fost între a do 
cît aceiaşi nemărgini jä ca tot timpul n'au avut față de el d 
Ca t de disprețuitoare milă aa mea 
aa raS un neștiutor ce era. z 
; ce ar fi știut, îndată ce «; i 
mila ar fi dispărut și ar fi rămas doar disprețul. Și ura cartă 
de a se arun entă și neagră, ca de fiare ce se măs n akpa 
ca una asupra alteia. oară înainte 


Dar descoperise lucruri 
de a mai exista. Doamn le acestea acum, cind ele în 
7 X , . d cetas 
coperit mai de mult p e far fi intimplat, dacă le-ar fi rea 


Ar fi avut el cur 
ajul să se ridi 

pararea sufletu ji i a 
Aae ei zu său jignit şi călcat 

A, da... Adineaori 

4 $ la berări 
murier, ca să se cata. tries 

Surise trist acestei amintiri, 


Ei ? Și cum... și : 

ar fi i i 7% ş cind ar fi putut să l 

fața Kri S pe see E Sauron pe care să-l ein ca cînd 

prietenească predea i păstrat aceiași atitudine w Doar în 

în faţa prietenească ae, unde să lovească ? urare Artana, 

toată è rizātoare care s' . £ 

cun pret puterea, ce-i da einai f npiént desigur cu 
vălul acestei aparențe 2. ev novăției P 


ce-a făcut Stăsescu,.. Par'că 
e » Par'că 
a inventat un gen nou de excro- 


să strige, să-și ceară 
ip pd re- 
în picioare ? Ar fi avut 


gindea să treacă pe la un ar- 


124 VIAŢA ROMINEASCA ___ 


vine. Deus ex machina, să te scoată la timp din mijlocul aces- 
tui labirint de încilcite şi atit de chinuitoare întrebări... 

Este un Dumnezeu... 

Sandulian recunoaște, cu toată bunăvoința și indatorirea de 
care e capabil în momentele acestea, pe Dumnezeu şi-i acordă 
solemn promisiunea supunerii oarbe şi eterne. 

E vesel, e fericit, e liber... 

Se poate mișca, sc mișcă, poate vorbi, gesticula, striga... 
deadreptul, fără nici un ocol, fără nici o stinjenire. Fără a se 
gindi ce fel de interpretări va putea intîmpina cuvintul său, ce 
fel de rezonanțe va isca în bolțile sufleteşti, în care va pătrun- 
de, ce fel de avertismente surde vor reflecta aceste bolți, îna- 
poi. spre dinsul... 

Liber.. Gol... Nou.. Ca un nou-născut... 

— Cinci ani, doamnă, cinci.. Ei da. am fost la avocat şi 
L-am întrebat... Cinci ani, Cazul e foarte grav... 

— Şi te poate bucura asta ? 

_— Ei da, doamnă... mult, foarte mult... infinit de mult... Atit 
de mult, că îmi voi permite să-ți cînt ceva f „un cîntec de 
dragoste... de parcă acuma ne-am fi cunoscut întiia dată... Pri- 
mul meu cîntec de dragoste... 

Şi Sandulian începu să tușască şi să-și dreagă vocea lui obo- 
sită, apoi dădu drum primelor note: 


Tu viaţa mea 
Tu, dulcea mea vinh.. 
Acum incepi cu adevărat pentru mimt.. 


Muzica era arbitrară ca şi această poezie, cu totul şi cu to- 
tul originală. 

Dar atunci servitoarea veni să anunţe: 

— Domnul Stăsescu ! 

Exclamația de surpriză, care scăpă lui Sandulian, fu ca zgo- 
motul unei coarde ce se sparge în mijlocul, în momentul cel 
mai patetic al cintecului. 

— Cine ? Ce face? Ce caută? Ce vrea ? Ce doreşte ? Ce 
caută aici ?! 

Servitoarea dădu din umeri fără înţelegere. Dar Sandulian 
se Întoarse către nevastă-sa, formidabil şi necruţător: 

— A evadat deci ? Şi caută azil la mine ! A, ha.. Eu nu pot 
să dau azil la toți exerocii. Casa mea nu e azil de... de. 

Uşa care se deschise din afn-= înăuntru întrerupse brusc 
avalanşa de vociferări. 

In cadrul ei era d. Stăsescu, în persoană: 

— De sigur vă miraţi de apariția mea atit de neașteptată, 
astăzi, cînd vă spusesem că viu tocmai Miercuri... Dar m'am 
grăbit să vă avertizez, — continuă să mugească vocea de taur 


———— DEUS EX MACHINA 


| | Est 

nenea d poezia ză Papica a lui Sandulian. — m'am gră 

cere, în ca că veți ceti cumva în > 
fe re e vorba de-un Stäsescu. jurnale de o afa- 

„0 pauză mică, î Sa 

al a roată gegia ochii lui Sandulian sfirşesc pri 

gătește... „ de furia şi nerăbdarea ripostei ce cea 


— „apoi r 
de vär al po să nu credeți că e vorba de mine... 


meu, pe care-l chiamă tot Ion ca şi pe 


t E un nemerni 
acum imi face numele a 


mi 
de rîs pentru întiia oa pei şi care nu 


Gib I. Mihăescu 


Medicul de ieri, de azi şi de mine 


aşa de mult de corp, 
loc ca oamenii să fie 


Descartes seria : 
decit au fost pînă 


incit, dacă ar fi chip 


cul acesta va pute 
Discursului asup 
asupra medicinei. 
Mefisto spune §c0 
iru cariera lu 
trecut în revistă 
indeletnicire pe care 
E celebră tirada care 
Medizin ist le 
conceput) şi con 
sfaturi, de felul a 
sfirşit să laşi tot 


o înaltă apreciere 


Contrastul e foarte 


larului care cere sfaturi și îndrumări pen- 


la medicină, după ce a 
Mefisto găseşte în € 
să o desconsidere mai m 
cu fraza: „Der Geist der 
iritul medicinei € 
a acestei concep 
umea mare ṣi mică și la 
uj Dumnezeu îi place... 
cască face că dacă ai in- 
rederea altora“, Şi mai de- 
— Mefisto adao- 
dirijezi femeile; 
Increderea creşte 
cuprinzi în acelaşi 
] pare încîntat şi 
hid. Mefisto in con- 
arborele vieţii”. 


diferite ocupaţii, 


icht zu fassen 
tinuă cu desvoltare 
cesta: „să studiezi l 
1 să meargă cum 
nu trebue să-ţi lips 
credere în tine dobindeşti şi în 

e — aici sfatul devine 


deosebire trebue învăţat cum s 


faci lesne încrezătoare... 
i frumos şi le 


Medicina nu are a 
cartes, care fără să fie 
fiziologie şi făcea din 
perfect ordonată aşa cu 


fantezie, ca Să-i § o localizare, îi 


Ea nu e însă nic 
destule josnicii d 
Medicina e ou 


rbeşte Mefisto. 
cunoştinţelor, care cupr 


MEDICUL DE IERI DE AZI ȘI DE MUNE 7 
ea foarte multe laturi de E TI rpm ăia 
numai ri, pentru pătrund 
si Aa apelul dar și a safletalui Gaia Orea n 
tura lui Eo, d ecte, cum le au toți oamenii, e H are 
ajungă să ind lin un mare folos pentru semenii uinţa re, 
lităţi reale şi pa ească acest rol, medicul trecu puli să 
din jurul lui i le ine, rS a78 cum ame pios 
cra înconj . ün tre 5 elor 
puțin salid, de oarece cra SAn BE e ei inaro AT 
etnicirilor lui, era artificial, așa cum i-l da felul inde. 
di i i n č- 
gioase şi ea pie et punctul de plecare în ; 
Ge hoinăvenu, cum rai ata dela originea E E 
e durere intervenea „cereau un ajutor, La strigă se 
aducă o alinare u cei ce se credeau autori trigătul lor 
destul de bizar prera dureri. Felul interven Eiai că pot să 
„race pia a 'Tatamentul religios al boa ției se manifesta 
te ame lelor, vindecările 
l Pe - 'stecul 2 H 
ona a cn opereaza exista! la incepu: 
in practicele videa ee spala ceaun natu ze fi gat 
celebru în antichitatea i găsit 
greacă tem- 


se găsia statuia care ay 

junia în ci a, Puterea să : l 
slujitori de a alte părţi ale e ic vindecări. In 
apei veneau la to ariei cu diterite funda mai 
pârta le, du > re numă uni. 
ra ro pe = msaren ppa şi ei aL aj 

ruri și se purifi epuneau la int i 
de o curățeni icau în fântini „care er rarea templului 
slaa enie însă îndoelnică, după au adevărate piscine 
ele e sufletul se libera de Pacate să plc asanare la atitea 
spălat. După eate chiar dacă tru a, că prin 
că una sau ie preliminare bolnavii pul nu era deloc 

mai m P u navii erau x 
aibă dreptul să înain je nopți subt porticele irinaren y a rea: 
he ARTE siflelenacă rca urma acestei le Aa li. 
publice şi e , în timpul căreia se fă pli- 
zeilor, bolnavii eu adresate apeluri si imple, făceau rugă- 
fonma de ora i pagpag in tempin E persere elocvente 
psihologica ceo sau de visuri profetice. O întreagă pregitire 
se îndeplinească, Inse realizată şi miracolul ave e pregătire 
Munte asupra tămăd ripții pe pereţii templului a toţi sorții să 
rească cre Eray mai remarcabile i. raportau stmă- 
breze aa tentare Sea Bhra lor., Miruetiieții ca aa N 
n carea, i r i ce 

„pent a, iduce : -ȘI cele- 
corpului re papuas ae templu, atlete us inos de recu- 
sese bolnavă. Se găsesc iad par 
ir vechile 


Á 


128 VIAŢA R‘ J)MINEASCÀ 
sanctuare ale Egiptului, Greciei, Romei brațe, picioare, gituri, 
sinuri in piatră, in marmoră, argint sau aur. o 

In Exvul-mediu, zeii păgini sint înlocuiţi cu divinităţi eres- 
tine. dar vindecările se practicau supă acelaşi sistem. In lim- 
puri mai nouă, credința în miracole nu dispare. Pe mortmin- 
iul dinconului Paris, la cimitirul Saint-Médard, către anul 
1736. minuni numeroase se indeplineau. 

Credința aceasta se continuă şi în zilele noastre, deoarece 
sufletul şi mintea omenească avide de supranatural, Îl caută 
şi ştiinţa medicală nu a făcut încă destule progrese ca să- 
inlocuiască şi să-l înlăture ca inutil. In aproape toate țările, 
credința în miracole persistă. Lowel, intro carte reputată, 
publicată în 1894 asupra „Japoniei oculte şi a căilor câtre 
zei” descrie pentru această țară procedee de vindecări cu to- 
tul asemănătoare celor din Egiptul sau din Grecia veche, In 
Franţa, grota celebră dela Lourdes în Pirinei, cure a inspirat 
lui Charcot, în 1893, un articol asupra „credinței care vindecă” 
e încă în plină reputaţie şi atrage anual mii de pelerini. Zola 
a deseris acest pelerinaj în romanul lul. Bolnavii aleargă că- 
tre locul de minuni minaţi de dorul de vindecare și convinși 
că va se va înfăptui. 

La noi, nu mai tirziu decit ucum 1W4—2 ani, intro locali- 

tate din județul Buzău, un puț miraculos atrăgea mulțimile. 
S'au găsit gazetari, cărora epizodul acesta de psihologie s 
mulțimilor stăpinite de o adevărată psichoză colectivă le-a ofe- 
rit prilej nu numai de deserieri pitorești dar şi de indemnuri 
— contaminaţi şi ei de acelaşi can mistic, care putea să fie şi 
sincer — ca bolnavii să meargă la locul acesta de mintuire. 
unde toate boalele se vindecau | Şi nu a fost oare aceiaşi por- 
nire, avind la buza ei acelaşi val de misticism, credința în vin- 
decarea tuberculozei, care ducea pe bolnavi către un loe de 
miracol, cu cîțiva ani în urmă, undeva în Oltenia ? Serul vin- 
decător era socotit ca un fel de aiasmă sfintă. Numai cind 
dezastrele sau înmulţit şi sa constatat că în minune intra şi 
o parte de speculă a candoarei bolnavilor, mulțimile şi-au 
deschis ochii şi miracolul subt forma aceasta a incetat, aşiep- 
tind să reînvie subt o altă formă, 

Tratamentele rêligioase nu sint întradevăr singurele care 
merită numele de tratamehle miraculoase. Ceiace e esenţial 
in miracol, cum spune Pierre Janet în cartea lui „Medicinu 
psihologică” e că omul doreşte puternic un anumit fenomen, 
dur nu-i cunoaște bine condițile determinante, ca să-l poală 
reproduce cu regularitate şi certiiudine, Elementele la care 
face apel pentru ca acest fenomen să se realizeze au fost mai 
intii zeii păgini sau divinităţile creştine şi apoi diferite forţe 
misterioase avind o acţiune după modalităţi necunoscute, A- 
naloage en capriciile divine. Multe din tratamentele la care st 


„MEDICUL DE JERI, DE AZI ŞI DE MINE 129 


recurgea erau foarte apropiate de practicele gioase 

iliran meci paeturi eind ca un zeny cnd cu un demon: 
+ - e i ; 
each scai adevărata lui cauză. El era e i ra sigle 
rose sa Cind nu interveneau zeii ca să-l ro rara 
tare ja ca omenească nu le putea pătrunde: auster ra 

paza te, denumite cu lermeni cari rămi i a 
u plin mister, erau socotite că avgera iai 
e producă. 


M 
esmer, a cărui reputație ajunsese atit de mare la sfirsitul 


veacului al 18-lea, incit robise 
4 . tol 
pe ri le pones pe socoteala e er saian ae DEAE e 
uri a amd ă, pentru doamnele «dela curtea regelui Lindovic al 
Sete Spas supună acestor practice terapeutice bena 
hi De men laa aa a misterului și al a emca 
iri ori şi miraculoase practica o reci retea iz 
Moio ele acestea de cură sint studiate astăzi prea ați pal 
aza psihologici, cereetind influ aerobe at 
și psihici o au asupra functiuni) 
Be , capul 


și trebue să fie utiliza 
epep nu numai ca ra e rasare rose 
erapeutice, dar i 
a i „ dar au un ro] gii "cani 
p lelor şi în tabloul arer pe i ele ag mape anl A ace 
rapeu oricare ar fi ea nu are o e pier 


« elor. Factorii mora 
eficacitatea unor pura 


9 


VIAŢA ROMINEASCA MEDICUL 

Ie ——— De PRI DE IERI, DE AZI 

ura boalelor, deci! un SI DE MINE 
de sisteme dar nici o 
„Cind se citeşte 


murească cauza şi nat 
fantezie. O infinitate 
edicina acelor vremuri 
tată cu uimire vidul teoriilor care st 
uşi de un mare credit 
te. Boalele fundamen- 
medicina mai veche 
se categorii şi cadre 
ul străine medicilor 
t, adevărul care reiese, e 
100 de ani de existenţă. 
tul tinără. Nu e venerabilă ca alte 
urilor. E un punct pe care 
lui „Qu'est ce 
e multe observaţii de o a- 
datează ca disciplină 


se încumeta să lă 
exerciţiu de pură 
metodă, iată ce era m 
edicinei, se cons 
emiteau. Teoriile 
ntru a edifica diagnostice şi tratamen 
care am ajuns să le cunoaștem, 
morbide care coastitu 
ințelor erau c 
Cind se evocă acest trecu 
că medicina adevărată a 
Ea e astfel o știință cu to 
ştiinţe şi nu a 
Rist îl relevează cu 

que la Médecine”, ca 


obseurantism şi frazeologie 
spieaci — un Syden fn Anglia 
căror merit e cu atit mai mare cu 4 
sistemele epocei lor. După siste 
crom prima lui Molière, 
+ dar numai după 

scoasă din cărţile lui Hipocrat. eaaa 
are nici © consecin ; 
mare prejudiciu 
cliniciani riguros 
au contribuit să se institue arh 

gici umane pe bază de Sobik aN 
ii mult empirismului ca 

“lor omeneşti, Si 
ca să se Esen a a cr 


acestea se bucurau tot 


le ignora; tipurile 
asarea cunoșt 
corporației medical 


înregistrate rămîn e 


re consacrarea veac 


goală, figuri de observatori per- 

un Bayle in Franța, — al 
cit au ştiut să se lepede de 
mele acestea, cum spune u- 
rezulta că bolnavul poate să 


: deoarece moart 

tā, dar o formalitate neglijată. pr cea za 
e: Observațiile marilor 
u reala lor valoare şi ele 
er e documentare ale patolo- 
ri exaet ţinute, Medicina dato- 
și celelalte ramuri ale cünoş- 
le exemplele, care se pot cita, 


ă că aplicațiile practice ale fenomenelor 


fapt medicina 


dincă pătrundere. De 
utul secolului t 


sistematizată numai dela înc 
tru poezie, Boileau spune 
spune pentru medicină: ,, 
nec a sosit, Tot ceiace a p 
a genialei lui personalități, ap 
u întiia dată cu el, ma 

-ază boalele cu ca 


e şi chimice au 
teoria științifică a a ae A cu 


aşteptat cerce > 
să fabnics Ais chimiei, care s'au făc 


mult inainte de 


recut, Cum pen- 
fin Malherbe vint”, sar putea 
Enfin Laennec vint”, în sfirșit Laen- 
t vremea, căreia Laennec i-a 
arține preistoriei 
tipuri morbide în 
ræcteristicele lor sint 
omele şi leziunile lor. 


a se cunoaşie c 
ul medical îşi are pihat 


eci i 
nat astfel un rii cir Di a aie 


medicale. Pentr 
jurul cărora se 
concepute şi studiate 


ul de abia recent, ca 
fost întrebuințată cu 
magnetismul terestru. 
ul din ziua în care au 


onsiderabil rul pe pămint. S'au adu- 


trat cele pe care observațiile ra fapte şi din ele sau pis- 


lingă evidenţă chiar 
is în piesele lui 
ii epocii lui. Tom&s, 
tipuri caracteristice 
să şi practicată în al 
aţiile ca să elimine „u- 
tunei baza terapeuticei. 
pe care medicii o dau 
tei terapeutice, e cuprinsă a- 
de bucătărie gro- 


medicii au trecut pe 


Pină la Laennec, 
Moliere a deser 


şi n'au urmărit decit chimere. 
de teatru cu tot ridico 
Desfonandres, Diafoirus, 
pentru felul cum medicina era 
17-lea veac. Lâsările de singe, purg 
morile pecante şi ful 
Explicaţia, așa cum le-o atrib 
ca să motiveze ap 
proape cuvint cu c 


corespunzătoare realităţii, construind pe 


constitue patologia um 


lul lor pe medic 
irismul alehimiştilor și 


veac cuceriri și progrese 
ec întemeiază ad 
veacul Ey = formidabili. e 
Hiei, În felul acesta s 

mţitică. Multă vreme te 
rețete, de formule, de 
era reprezentat decit 

diagnostic sau la ceiace 
postie. In afară însă de 
ementare, dinanosticel 


ipinoase” erau a 


uvint într'o latinească 
ă în vocabularul întrebuința 
dovie al XIV-lea, cum se poate ve 
se conforma acestor prac 
i“, întocmai cum sp 
„ în fiecare lună e 


tice terapeutice. P 
une Sganarelle 
1 avea ziua lui de 
alade imaginaire” — fra- 
contra medicilor cari atunci 


tru „boala care va ven 
în „Médecin malgré lui” 
leşirea lui Béra 


tele lui Argan, bolnavul imaginar, 


rioare le-au dovedit că sint 
temeiul lor catego- 
ană, E ca şi În chi- 
fără documentaţia 


iu adus-o, n'ar fi făcut în ultimul 


atit de mari. 


ta clinică. Urmează i 

+ U n 

kersen de achiziții pe odin 

ean e medicina ca o disciplină 

<A mape ea na a e, it o colecție 
e. t4omentul intelect 

prin observaţii care gagn 

alons ; conduceau la un 

citeva stări morbide fos ra irern 


acestea nu cor 
Spa espundeau dr z 
ce, artificiale, fără "cil unor 


zi nedicina utilizind tehnicele intrebu- 


i mai abili şi învăţaţi, 
ai ignoranţi”, are o mart 
Beralde, constă în fraze 
şi făgăduelile drept efecte 


cu emfază, par oamenii ce 
lică ştiinţa sint cei m 
doză de bun simţ. Arta lor, spune 
„care dau vorbele ca raționamente 


se desprind totuși chiar în aceste epoce de 


„cînd vorbesc 


dar cînd îşi ; 

orbe £ de încătușarea sistemelo 

pendență Ā i 
je udiioaaie, a În ceia 

insă şi o artă, intrucit cere 


Pe ici pe colo, e 
e și în acțiunea 


vreme pe loc 

ce privește 

cărora se supunea Me mt prea 
Aan ineță, eleganţă in ratio- 

pentică. Există o estetică spe- 


t31 


așa cum era 


132 __ VIAȚA ROMINEASCA 
cială a diagnosticului. Intuiţia pe care medicul reuşeşte so 
aibă și care îl face să fie apreciat, e un fel de automatism, 
care rezultă dintr'un indelungat exercițiu al facultăţilor de 
observaţie şi de hotărire pentru un diagnostic şi pentru un 
tratament. In stima ce se acordă medicului care ştie să-şi țină 
rolul cu demnitate, intră şi o rămăşiţă din respectul supersti- 
jios, care se da magicianului, făcătorului de minuni din pri- 
mele timpuri ale medicinei. Medicina complect înţeleasă e 
deci știință şi artă. Vechea ceartă între clinică şi laborator nu 
e cu totul aplanată. Ea simbolizează opoziţia între arta şi 
știința medicală. Observaţia clinică, cind e metodică şi pre- 
cisă, e unul din cele mai utile mijloace de investigaţie. 

Omul de laborator are nevoie de controlul şi de sugestiile 
clinicei, dar nici clinicianul nu sc poate dispensa de ajuto- 
rul laboratorului. E mult mai comod pentru medici să se mul- 
jumească cu impresii clinice pentru un diagnostic, decit să 
se conformeze metodelor minuţioase de laborator şi să pună 
in practică tehnicele nouă care, ca să fie utilizate, trebue să 
fie cunoscute şi deci să fie învăţate, Pentru u gindi şi a lucra 
ştiinţific in medicină, trebue o disciplină intelectuală, o re- 
inoire şi o improspătare continuă a cunoștințelor. Disciplina 
aceasta « nevoje să fie întreţinută, Sint medici practicieni 
care prin această disciplină reuşesc să aducă contribuţii im- 
ortante, utilizind şi instrumentaţia simplă pe care au avut 
ingeniozitatea să o păseuscă. Mackenzie, cînd a inventat car- 
dio-phlebogralul care a renovat cardiologia era un simplu 
practician la Coventry în Anglia, Bernon, căruia i se dato- 
reşie oleotoraxul în terapeutica afecțiunilor pulmonare, € 
medic într'un oraș de provincie (Chateaubriant) dintrun de- 
partament (Loire-Inférieure) din Franța. Paul Baillart a a- 
dus o contribuție foarte importantă în oftalmologie studiind 
circulația retiniană şi a dat mijloace ca să se măsoare cu 
precizie presiunea arterială intra-oculară, dar e numai un 
practician din Paris, fără să fie nici profesor de facultate, 
nici medie de spitale. 

Medicina, care la începulurile ei a fost o indeleinicire 
creată de necesitatea de a contribui cu o terapeutică atit cil 
putea să existe la acesie epoce, ta să combată suferințele pro- 
vocale de hoale, şi-a lărgit astfel din ce în ce mai mult cimpul 
de acțiune, Sa căutat, cind ea a deveni! o ştiinţă, să se înţe- 
leagă şi să se aprof unileze cauzele fenomenelor clinice şi bio- 
logice. 

Lucrări care păreau că sint de pure cercetări, au fost 
intreprinse. Ulterior însă, cle au dus la aplicări practice de o 
mare importanţă. Cind Bordet şi Gengou au făcut la începu- 
tul secolului nostru experiențele lor fundamentale asupra ë- 
molizei, ei au desvăluit o serie de fenomene de un mare in- 


PE DEO Pta apa a 

n ; da „pus În acelaşi tim i 

etape ag : (tie Pute eee cea udma i: ss 
pentru cercetarea atitor boale, a sifilisului în 


primul rind, e de o i d 
părere pare peste a capitală şi de care astăzi nici 


dispensa 
Radiologia tare a Niao i 
tit i oit dia : 

nor boale, a eyit din lucrările Ini Roentgen. Roentgen iyi pro- 
Tarii DoE aa să elucideze o chestiune de pre a ră 
aplicațiile ei bi urma cărora s'a născut bacteriol ro-fizică, 
avut ca punct fay originea în cercetările lui sera cu toate 
cip io a ptr soluția genială a unei p mA care au 
Me cina pr ie ipsită în aparență de orice Îi fe eme de 
funcţiunilor i ție nouălor metode de explorare a t mese 
tru stabilirea i a și-a putul uşura mult ze rării 
trecut, că agnostic. Clinicianii, chi arcina pen- 
ratei ra necunoscute, trebuiau să 
plicat perna decit cei de acum, ca să dese 
eg fr elor diferitelor boale. Ei urce firul com. 
aju la un diagnosti : Ei reușeau de multe 


ori să fie stabilit del 
nuntul eesti Pahare cace și ride papi 
zultatele date de analizele de ha Pica încrezători inre- 


explor A rator, i 
zice -t served aie feerddg = aer și poe idee apei n iein 3 
pe iute laboratorul n analiza clinică se pot ita pa 
+ cînd e utilizat singur, le ese Bonci 
> AD voca 


rousseau spunea foarte bi A 
tul e bun pentru toate rikon medicilor din epoca lui şi sfa- 


science el un peu plus d' e: „de grâce, un peu moi 
mai multă artă. pă mea messieurs!“ mai puțină ptitață pi 


= dicina și-a lër 
vitat i pu ete 
atea sa, practică o profesiune seminee rare orbirea 

care 


re-i i in 
F i deprimă dar și cu nădeijdile de o viaţă cu mai puți 
+ 


sa a i VIAȚA ROMINEASCA O — 


dureri şi cu mai multe satisfacţii şi mulţumiri. Medicul, cu să 
fie cu adevăra! în rolul său, trebue să înțeleagă pe cei care se 
indreaptă încrezători câtre el, nu numai cu lipsurile organis- 
mului dar şi cu toate neajunsurile stării lor morale. Medicii 
au astfel o grea sarcină, Ei sint puşi de multe ori în faţa unor 
probleme care ridică chestiuni, nu numai de cunoştinţe medi- 
cale, dar şi de conștiință şi de psihologie destul de complexe. 
Cine pare din medici nu are momente de neliniște și de 
ciudă cînd se găseşte în faţa unui bolnav care a recurs prea 
tirziu la el sau e lovit de o boală pentru care orice terapeu- 
tică e dezarimată ? 

Charcot cita — amintirea aceasta despre el ọ dă Maurice 
de Fleury, în cartea lui „Medicul“, monografie cu multe con- 
sideraţii de interesantă psihologie asupra profesiei medi- 
cale — fraza teribilă a lui Gloster în actul al 4-lea din Regele 
Lear: „ea o muscă în mina unui copil răutăcios, astfel sintem 
in mina zeilor; s'ar zice că ei ae omoară ca să se joace”, 

Clinician şi psicholog, medicul ca să corespundă cu totul 
menirei lui, dindu-şi sama că mediul în care bolnavul trăește, 
face ca măsurile de terapeutică individuală să intimpine ob- 
sacole în aplicarea lor, din cauza lipsurilor materiale, trebue 
să treacă şi la o terapeutică socială. Sfaturile şi îndrumările 
lui date conducătorilor şi intervenţia la puterile publice pol 
fi în privința aceasta de un mare şi real folos, Ca să împli- 
nească un rol aşa de multiplu, se cere ca medicii să aibă cali- 
tăți intelectuale şi morale pe care printr'o lungă practică şi 
prin experienţa de viaţă pe care o dobindese, unii din ei, 
reuşese să le întrunească, cind sint înzestrați cu o minte ageră 
şi aduc în îndeplinirea atribuţiilor lor suflet şi inimă curată. 
Atunci se realizează acele mari figuri de oameni întregi, 
sfinţi laici, care inspiră tuturor un respect mergind pină 

la venerație. Balzac a descris in „Médecin de campagne” pe 
Benassis, ca pe un exemplar de o astfel de superioară umani- 
tate, şi imaginea lui Honassis se selicfează puternic, ca a unui 
mare apostol. In „Madame Bovary”, Flaubert, în scena finală 
a romanului, cind Emma Bovary moare intoxieată cu arse- 
nic, descrie pe Larivitre așteptat ca un mintuitor ca să sal- 
veze pe nenorocita care se tea în spasmele agonici. El, 
Larivière „aparținea marii generaţii chirurgicale eşită din 
şcoala lui Bichat, acea generaţie acum dispărută de practi- 
cieni filozofi care-și iubeau arta cu o pasiune fanalică 


şi o practicau cu exaltaţie şi destoinicie. Dispreţuitor de ti- | 


tluri şi măriri, practicind virtutea fără să creadă în ca — 
caracteristica e admirabilă pentru un suflet mare pătruns de 
micimile şi mizeriile morale ale multora din oamenii din jurul 


lui, pe care ii compătimește totuşi, chiar, cînd le constată 


scăderile — el ar fi putut să treacă drept un sfint dacă ascu- 
țimea minţii lui nu l-ar fi făcut să fie temut ca un demon”. 


i Jurămintul acesta, care fără 


MEDICUL DE JERI, DE AZI ŞI DE MINE 135 


Şi cite alte figuri de medi 

a i iei, cu aceleași în iri 
= i m apa in minte, aşa cum marii pret orga acea ir le 
prer ear puternice, care îi fac să trăia e preia 
ceruri u al lui Alphonse Daudet, dintro singu că sula 
arse cind pe om de tainele suferințelor lui, ii ice 
> = e să o caute și să o vindece — „ultimul a e rue seră 
& m: a cum îl defineşte romancierul. Pe aci îi peria 
apar doctorul Pascal al ini Zola ve pri e 

. u 


operă al lui Curel în „Nouvelle Idole" și acel mucenic al pro- 


prici lui suferințe pe care i-o aducea 

$ Sa A a -0 7 + 
pästrinduqi insă intactă i leida minten »i judecata pentra a 
Bou «i Da uma pe bolnavi, din „Sens de la vic" iei ra 
die stă că in aceste opere de înaltă literatură Sene pipe 


devâărată, unde sint ă 
cind se cercetează e pere realizate, Fără ficțiuni literare, 


apar cu o aureolă de devotame i 

in indeplinirea atribuţiilor pe ot in Porc apele pata 
chiar cu sacrificiul propriei lor vi 
la ei, Trousseau moare de un cancer 


s-a r ns-o cu atita artă 
ide pice uite cn aie e 
Mortare .. A ape de suferință, expus să aibă la orice 
Eel uia aaa grave, bravează toate neajuns ile 
vipere rata de o mare inseannătate în amd 
aa tea cind murea ra or bors Prem pape în 
x rea i acra ar fi avut-o arian i ine ar aini 
omora -0 şi cu un calm senin simptomele boalei inca 
Medicii i 

waen rotii pen dreag gs 
ări, croat ea pee Forțat, printre ei se strecoară si 

renal e interioară, Jurământul lui Hi Sit Do 
pellier il păstrează imprimat pe ultima 


conținea obligaţii prin 
un înalt sentiment al datoriilor şin Dei, Moies 


an mpa azere să-ani fie dat să 
; olesia mea şi să fiu ci 
aaar cinstit: pentru t 
că-l cale şi devin sperjur să am o ra spere urbe a 


să mai fie pronunţat e în con- 


136 VIATA ROMINEASCA 


ştiinţa medicilor care au incă o conştiinţă, e nesocotit de cei 
pentru cari ea e un obiect de lux. Sint abateri dela un înalt 
cod moral, peste cure, în vremurile noastre de criză nu numai 
economică și financiară dar şi morală se trece cu ușurință. 

Tentaţiile sînt mari. Publicul încurajează aceste ten- 
dințe. Medicul conştiincios care-și împlineşte profesia ca un 
sacerdoțiu rămine deseori necunoscut. Cel care însă declaumă 
pompos şi uzează de toate procedeele de reclamă, ca în tara- 
bele de bilei, anunţind că pentru el nu e boală care să re- 
ziste la droguri miraculoase și la seruri încă şi mai minu- 
nate, aşa cum le întrebuințează, intilnește de multe ori apro- 
bările otoase ale naivilor și celebrează triumturi. 

Traiul e greu şi nevoile sint numeroase, Pentru a le îm- 
păca, serupulele sint lăsate deoparte. Knock, în piesa lui Ju- 
les Romains, cind declară aforistic că un om cit de sănătos 
e un bolnav care se ignorează, enunţă pină la un punct un 
adevăr, dar un adevăr pe carei exploatează cu multă abi- 
litate. 
Knock are imitatoni numeroşi printre medicii epocii lui, 
care e epoca noastră, Dar în definitiv, cum spune Caragiale, 
să avem, să aibă adică şi medicii faliţii lor. E un sport nu 
numai naţional, dar şi internaţional, deoarece se practică şi 
în alte părţi. Rămine ca cenzura morală a publicului ajutat 
de medici conștiinciaşi, care-şi fac o datorie să denunțe șarla- 
lanismul subt orice formă, chiar cind imbraci o formă medi- 
cală. să-i readucă pe calea bună şi adevărată a unei profesii 
practicată cu cinste și demnitate. dacă încă mai sint capabili 
să o găsească. 

Camerele medicale au după lege dreptul de cenzură și 
vor contribui la această acţiune de epurare cind vor ști în mod 
leal să rămînă în rolul lor de curăţire morală pentru a pās- 
tra neştirbită reputația unei profesii care trebue să aibă drep! 
lozincă ajutorarea cu știință, conștiință și dezinteresare a 
celor suferinzi, în afară de orice preocupare de speculă și de 
mercantilism. Cum moravurile în toate rofesiile încearcă în 
zilele noastre atitea scăderi, cea medicală nu putea printr'un 
privilegiu special să facă excepţie. 

In medicina veche, crizele în boale erau socotite saluta re. 
Poate că şi pentru marile rele sociale aceleaşi crize sint ne- 
cesare. Omenirea, prin ele, după atitea sbuciume şi frămintări, 
va eşi cu alte țeluri şi cu alte tendinţe care o vor ridica şi o 
vor înălța. Medicul viitorului degaja! de preocupările care-l 
leagă de atitea mici timi omeneşti va răminea numai cu 
rolul lui de altruism și umanitate. Cind medicina va fi o func- 
țiune socială, colectivitatea înțelegătoare va şti să retribuias- 
că suficient pe medie, care e sfătuitor de igienă şi păzitor de 
sănătate, ca să nu-l pună în necesitatea, pentru nevoile matt- 


MEDICUL DE IERI, DE AZI ŞI DE MINE 137 


riale ale vieţii, să facă din ia lui 
: profesia lui nu i 
on aai care nu se păstrează tot deauna Fo ienga ph 
papa eo digac =» intactă. Intro povestire p etică n vizio- 
SETIR DS S illiam Morris, un sculptor care, deşi candid 
robe Su Pan artist desvirşit, modelează in cetatea Vito- 
era yo K e o frumuseţă fără samăn deoarece, făcindu-l 
car nr y azi e dărueşte şi nu le vinde. Să nădăjduim că i 
die jurul i ajunge cindva să făurească bunul trai al la 
orei ae ca să-i ferească de boale, fără ca timpul să le 
ii dei a aa ai A de prima numai materiale care 
ar ra les, ela programul lor de perfect al- 
Medicina viitorului se schi 
r : țează i : 
tri pr mărar preventive care se eeni p ereb 
raa case aro socială. Măsurile acestea se vor sic 
lele sale oii e mult. O omenire mai conştientă de 
eg aaa, va ști să evite cele mai multe din boal ira 
tale a ee =: rue sein frământări deseori zadarnice pusă o 
prevenia áir bi ug maimede vreme. Triumfurile medicinei 
personală a m Lan obține decit foarte puţin prin acţiune: 
tatea lui, Ele se unge a iar amenințat în sânii 
zal qh 
cu puterile publice intro ac ta, Pacea penala 


tății întregi, cu asentiment 

u i 
O EaR e: depre praga iu seo pivot 
ei va fi Dintre. dind buna stare de sănătate a cazare 
Eeti iaa A fas o armata individului re ape orei 
porturile dintre indivisi ro armonizare a lor trebue ca ra- 


paronin 1 să fie întemeiate i A 
am ură Saaai, dana + St preconiza mauri. sa igienă pareri 
ur îi încredințează e apar pia risora yr păr 
„va i i er i 
găsi astfel ascultare şi sfaturilor lui ti ma 


da urmare, Medicul d 

re ari e astăzi, cînd intervine să . 
licte ale pentru a face posibilă o bre ns podea 
acelei cetăţi a vii- 

dese in  visările 


Dr. S. Irimescu 


E_AMINTIREA 


e—a 


N'o speria.. Mirajul ei plăpind 
S'alege 'ncet din umbre, din tăceri, 
Intr'un uitat ungher de gînd. 

— Pe unde-o fi, cînd nu e nicăeri ? 


N'o speria, că va veni o vreme 
Cînd nici un glas nu va mai ști s'o cheme, 


E amintirea... Cind, căutindu-ne pe noi, 
id S'o rătăci pe drumuri înapoi, 
Cind înserarea îți abate 'n uşă Şi-o scutura pe nesimţite 
O pasăre cu aripi de cenuşă, Din aripile-i tot mai grele, tot mai rare, 
Ascultă-i cîntecele vechi şi moarte: Pe ochii tineri umbre 'ncremenite, 
E amintirea mea — și vine de departe. Și peste gindul cald, uitare. 


E amintirea.. Ochii-i mari şi trişti Otilia Cazimir 


Privesc în urmă, speriat, hemil La 
Dealungul drumului necunoscut, 

Pe care împreună am trecut 

Şi l-am uitat. 


Nu căuta s'o prinzi şi s'o oprești, 
Prizonieră pasăre de scrum. 

Ce mini uşoare, omeneşti, 

Pot prinde 'n ele fumuriile-i povești, 
Cind trece 'n foşnet liniştit pe drum ? 


Cu moale zbor de catifea, 

Ea 'ntinde aripi negre peste ochii mei 
Şi 'n fiecare sară moare hn ei, 

Cu cel din urmă zîmbet, 

Cu cea din urmă stea. 


Ciţiva oameni, papagalul şi încă un om! 


CAPITOLUL DOI: 


unde papagalul are o mică neplăcere şi se vede ceva 
care se va vedea şi mai bine în capitolul următor 
Nu trebue însă uitat că la aceasta contribuia în mare parte 
şi Unchiul Jerry. 
Unchiul Jerry era un papagal din Uruguay, ajuns tocmai în 
Kenya, și din această colonie sudafricană adus la Londra de un 
fermier bogat, primul pensionar al lui O'Higgins, fost coleg al 
lui în marina comercială. Numele de Unchiul Jerry tot acesta 
i-l dase, odată cu papagalul, și în amintirea anilor petrecuți pe 


mare. 

Dar ce pasăre, ce cacatoes! Din prima zi să spună: Ei aş! 
Sau: Taci, nu mai spune! la slăbeşte-mă! După o săptămină 
l-a întrebat Miss Pelican, ca una ce fusese în Paraguay: Unchiu 
Jerry, ce-ai vrea ? Să zbori, sau să te odihnești pe o broască tes- 
toasă ? — Aș vrea să beau, — răspunse papagalul ! 

Erau tocmai aceste intimități care au făcut din prima zi 
din pasăre un membru al familiei. Prezența lui sonoră era o 
gingureală de copil: clipirile lui din ochi, bițielile, săriturile, 
erau o jovialitate și primăvară perpetuă. In umezeala şi intune- 
recul încăperilor, era un fulg de tropic, un clopoțel al soarelui, 
ce ridica în fiecare dimineață cortina peste o menajerie ireală 
de juguari, colibri şi alte jivine ale Sudului. 

Incheeturile locatarilor scăpau de reumatism la glasul lui. 
missele nu mai imbătrineau, iar doamna O'Higgins simţea sub- 
țiindu-i-se pulpa după masajul tot mai clement al jaretierei. 

Intr'o colivie înfiptă în grilajul din față al subsolului. Un- 

deci ca un duh benign, ca un totem, pros- 


chiul Jerry patrona 
„zic? Nu ! De fapt Unchiul Jerry 


peritatea pensiunii. „Colivie” 


' Vezi „Viața Rominească”, Anul XXIII, No. 1. 


CIȚIVA OAMENI, PAPAGALUL ŞI INCA UN OM 11 


sălășiuia în toată casa, domina emblema banda 
tic 
petului, unde un motiv canapu de akpi ii 7 gerul 
one la nesfirşit cocoțat în dublu exemplar, din față și din 
ia pe două foi de palmier albastru. In aceiași ipostază dor- 
5 pe pernele din salon sau se urca pe draperii, şi dacă te uitai 
găleata de cărbuni vedeai bine că poartă urma aceluia 
zon providențial. pata: 
e era Unchiul Jerry penatul casei? 
Fă c mai semnificativ pentru aceasta decit creasta. Unchiu 
me pes o periuță de fire date pe creştet ca un coif, — agi- 
era Aesan sanepan ra r fiecare mişcare a trupului și iuind în 
-s jorā forma unui tricorn de mare general în 
Semn de rasă excepțională, tocmai creasta făcea 
dorația căpitanului a palani i AA și 
pote ze ului și wmplea de cism pe Miss Pelican și 
Unchiu Jerry a fost la vremea lui si 
u t hi x ui singurul pa 
oi mt qe Londra ; și cînd prin grădinile dela ro ră n. 
rr i ni A SICA subt ochii viezurilor, — care rămaşi 
ba posi său să le cadă fărima de alune din fălci, — 
i Piri uea biserica de alături, predica se suspenda, ba- 
y dh buzna -e ară, iar copiii uitau de fazanii şi bitlanii 3 din 
în patte p: E "și se țineau droaie după cei doi, cu tot 
dei și Avea ară i mr poata Căpitanul nu știa cum să scape 
lor mape mă pe strice remixuri a A o nia 
Dar a ost acesta, la vremea lui, şi pazni i 
i +» ŞI paznicul i 
ponu și get safe împotriva furilor. Keisti marire 
pens c, unde n'ar putea găsi decit perechi de ghete în- 


şează 'n zori, cu nota neachit 
; tă 

Londra însă e oraşul care cu enta enta 
iri Ua AI safe 1 care cunoaşte un at t nou: atenta- 
arad an acustica de vară, fiindcă iarna toti 
a robe ceţei, şi orbăcăesc afoni în bandua 
ghecre E s oppe s at ar care ics la suprafață își pun 
tora din greșală; așa cum pisici i 

€ i; am pisicile speriate se miorlă i 
şi fac amor ziua 'n amiaza mare, luînd-o f sipaan as a 


Legea nu dă voie bărbatul femei 

SA dă voie ui să fie sărac, ni ii 

a tere etnii lui Dumnezeu se Parana azere e 
ent. Îşi aleg fiecare un instrument, şi cu ariei 


142 VIATA ROMINEASC 


note, pe care nu le 'nțeleg, în faţă, pornesc pe străzi un concert 
ambulant în care fiecare semiton fals trebue să scoată în prin- 
cipiu un gologan dela trecător. Gologanul cade pe asfalt, și la 
acest diapazon, toți muzicanții se opresc, să-și acorde instru- 
mentele, Dacă nimic nu cade, se cîntă înainte, încît, în cele din 
urmă, toți oamenii cu urechi muzicale trebue să cedeze, ori, de 
nu, să recunoască ei înșiși că nu o au. Englezul — fiu al tuturor 
posesiunilor — nu poate admite că nu posedă și ureche muzi- 
cală. Muzicanţii deci prosperă. Asta—dimineaţa. După masă, îşi 
schimbă instrumentele şi șepcile, se despart cu lacrămi, și fie- 
care se inarmează cu un invalid, o văduvă de război, un copil 
sdrențăros sau, în cazul cel mai rău, o pianolă pe spatele căreia 
Otello işi omoară nevasta între un peisaj din Cornualia și Des- 
chiderea celui dintii Parlament subt Carol II Stuartul. 

Porneşte apoi într'un solo sfişictor din care fiecare frază 
e o întrebare aruncată, ca o mustrare, trecătorului: 


„Cine mi-a văzut 
Copilașul dispărut ? 


La care văduva sau invalidul, care ține locul Corului la 
Greci, trebue să răspundă cu un ton mai jos și cu ochiul la tre- 
cător: 

Mort, mort, mort de foame... 

Sau : 

Ai plecat, scumpa mea 
Şi-i numai vina ta... 


La care preopinenta sau preopinentul răspunde la fel: 


Aşa e, vai, aşa e 
Dar şi mizeria-i mare... 


Cîntecul, din popor, e prea cunoscut. Vociferatorul n'are 
nevoie de portativ. In schimb, ține'n mină sau la piept, o tăbliță 
pe care stă scris, cu mina : 


Scuzaţi, nu ştiu ce am, 

Dar azi nu sint În voce ! 
Sau : 

Dacă o să meargă mult aşa ? 

Văd eu c'o să-mi iau sama 'n curind..! 
Sau : 

Eventual pot lucra şi la trapez. 

Mai indoiesc şi-o bară cu mina, 

Şi fac echilibru'n cap. 


Ceiace nu-i extraordinar, dat fiind că ceva mai departe vezi 
pe un altul dindu-se tumba sau stind în cap de zece minute și a- 
gitindu-şi șapca pela spate, în atenția pietonilor. 


__CIŢIVA OAMENI PAPAGALUL ŞI INCA UN OM 143 
Seara circulă bani- răi, și oameni puți 
€ à puțini. Trotoarul 
sr dului şi văduvei de război, pentru serviciile de 2i Teee 
pe omatic pe lingă ziduri, cu vre-o armonică, vre-un gramofon în 
raze cu părul în vînt și ochii închiși, gingăvind agale un 
enable cai aeaa T IOOMÂA cA OU Pe Siel kada) Depe celălalt 
i mid ha = setea te atacă și. după ce i-ai dat un ban, 
ut, membra ri : acum vezi că mai ai dumneata încă unu pen- 
Astfel orașul e, de dimineață i 
mi : pînă sara, o imensă aulă bol- 
e pede punea peste un Orient mizer şi sonor, un Orient împro- 
„Un cartier e luat în într | 
$ i eprindere de muzican 
yje s tg schimbat pentru un altul; în care timp cal aderat 
mit melomani, se duc în Italia, patria vocalei. 
m cat ie tn, Oa pc para ork 
a aia by pe mina muzicanților, cum se va 
E tocmai întrebarea la care avea răspundă 
Lă să à 
PRE. 4 erat de zece ani nu mișcase un fir FĂ m rată 
Daia ne, crețuri pe față; aceiași dinţi falși şi volți de 


ora n se piardă, ori să se altereze de data asta ? 

cult îi Epir eu aar ilor, a străbătut cele trei etaje 
Virginitatea multiplă a s eg „a 
rea acu înlăturată. 
E repede căpitanului a intrat în funcțiune, Joe a ţinut 
ăi i popage la piept. — De ce? Vecinii spuneau: ca 

piei ca a ega — acea boală a papagalului — 
T Ligzina ! Poate ca acestea să fi fost intenţiile prime 
ogari Co eirt inas de nevoi urgente, dinsul îşi eg 
Îl seara ma, e dulciuri și momeli 


şi un orb se așeză la ca i 
jul întâi, că O'Higgins inspirat. Dar nota nu ajunse bine la eta- 


i viri 

fară. Un țipăt strident a pe Unchiu Jerry în cușca de a- 
Fals, fals, măgarule, 

Fals, măgarule, fals ! 


144 No IASA ROMINEASCA č 


şi papagalul porni pe tema aceasta o gamă infinită de invective 
şi profanāri, urmate de cacofonii în care pietrele vorbeau cu 
lemnele, apele cu peșterile, și toate îşi trimeteau 
scîncetele şi chihotelile. Orbul se răsturnă speriat, Subt grindina 
de sunete, îşi luă orga la spinare şi diapăru cu psalmi cu tot. 
O ușurare străpunse pensiunea, Debutul era minunat. O'Hig- 
gins, cu minile întinse ca pentru felicitări, se repezi la Unchiu 
Jerry. Li viri o tărimă de ciocolată printre gratii, trecîndu-și 
degetul mic, mingietor, potolitor, peste creasta urcată de ful- 


gere a papagaiului. 
Electrizat parcă, acesta, în loc să se calmeze, izbucni într'o 


nouă cascadă de invective: 


Fals, fals, măgarule, 
Fals, măgarule, fals ! 


— Ciudat ! — îşi spuse O'Higgins. Trecu iar degetul peste 
fruntea păsării. Ea izbucni din nou. Așa de citeva ori în şir. 
O descoperire ! Creasta papagalului era un fel de coardă vo- 
cală, care vibra la cea mai mică atingere |! O coardă vocală uita- 
tă de Dumnezeu pe afară, dar, poate, tocmai de aceia mai utilă 
in hipersensibilitatea ei critică și artistică ! Citeva zile i-au 
fost luate căpitanului cu educarea completă a acestui organ în 
care pasărea își ascuțea toată personalitatea ei de trufie și pre- 
tenție. Şi de ce ne-am mira, cind aceleași reacțiuni se petrec în 
atitea animale cînd le calci pe picior, pe coadă, ete. — pe acele 
accese de personalitate care sint în general excrescențele și pro- 
tuberanțele trupului. 

De pe creasta papagalului, căpitanul deci a îndreptat o o- 
fensivă dirză împotriva  muzicanţilor. Bandele sau perechile 
erau lăsate să intre bine pe străduța pensiunii... Instrumentele 
se acordau, ochii se ridicau iscoditori către ferestrele pe care se 
aştepta ploaia de gologani. In locul ci însă, ce cădea ? Căpitanul 
îşi asmuțea pasărea. Pînă să intre o vioară în notă sau un trom- 


bon să-şi desmorțească clapele, dinsul trecea două arcușuri de 


deget pe creasta preopinentului, ea se zbiriea, şi din gîtlej por- 
neau trăznetele + 


Fals, tals, măgarule, 
Fals, măgarule, fals... 


Era nemaipomenit ! Unii muzicanți erau cuprinși de un ris 
isteric. Alţii crăpau de ciudă. Nici unii, nici alții nu puteau să 
cinte. Dacă se încăpăţinau să țină piept, Jerry își înfigea ghia- 
rele în gratia coliviei și în picioare, cu pieptul umflat, cu crea- 


sta fulgerătoare, cu ochii rostogolind numai melcușori vărgați, 


surind dintru perete în celălalt al coliviei, se revărsa într'un 
bombardament de stridențe care sfișiau pînă și urechile muzi- 


E: CIŢIVA OAMENI, PAPAGALUL ŞI INCA UN OM 145 


can Lă . b - La Li 
Can pop Athi tipi din zgărzi şi se aruncau ca după o hai 
ese goe cau în două picioare, pisicile o zbughiau draia 
meye sanse $ oioimpinntete, un sfirşit de lume e 
ra trebuiau să înceteze, acoperiţi de rușine sau 
— Da cit o să ție, frate 
A g * a » Scandalul ăsta ? — intervenea în 
in urmă lumea. — Ce-au, domnule, cu 
poe amne cu Le ! Să-l lase, domnule, să cînta și pe os ta 
san scan alul ăsta, că tot mai bine-i cu pini tera 
ecit cu zece cintăreți proști ! PE dz 
hear Ea ie animal la care ține Englezul, întiiul fiind 
ragi e. Papagalul nu va fi venind chiar al t il 
aysa Ra rege ca zeci lui n'a întirziat să ia naştere Lu ea 
kai regie ae ci un ban dălhăucilor ! Să plece, c'o ai fi și 
1, Să ne tase cu Unchiu Jerry al nostru! razii] 
ta. Miss Pelican, care era știută 
în fiecare zi oferte pentru lec- 
cu grație, pretextind că sin- 


nouă decadă de glorie şi prosperitate. Curind cele 


Cind într'o bună zi, j 
să-și trimeată trilul cersetor în stradă, o voce catifelată porni 


și o jachetă nedată încă - 
vestei, din subsuorile aele A nici pe roșul Bordeaux al 


aerul. ă V epot- 
i 


Dar tenorul n'apucă 
că 
Jerzy sbirli sălbatea A hietaa nota de sus, că Unchiu 


Fals, fals, măgarule, 
E Fals, măgarule, fals. 


10 


ie VIAȚA ROMINEASCA _——— 


Tenorul se opri, cit să-și refacă respirația. Şi fandă din 
nou, întorcind preopinentului pur și simplu spatele. 


Fals, fals, măgarule. 


— Hm! Eu măgar, cu fals! Tenorul se înclină ușor, cu 
degetul cel mare arătind spre sine, luă lumea martoră, își tre- 
cu mina stingă prin freză, şi scuipă o 'njurătură. 

A doua, a treia zi la fel. Exact la nota de sus. Tenorul se 
întărită. Să fi fost cel puţin o pasăre cu voce, un sturz, o pri- 
vighetoare, sau cel puțin pitpalac. Dar papagal ! Nu ştie el ce 
le poate capul de cind a lucrat la Cunard Line ? Nişte caraghioși. 

— Da nu mă las, să ştiu măcar că-l loveşte apoplexia. 

Pensiunea începea într'adevăr să se teamă de un atac de a- 
poplexie ! Așa de aprig se arunca pasărea la tenor: stropşindu-l, 
ocărindu-l cu țipete care erau fiecare 0 fişie de suflet. Tenorul a 
fost deci invitat să-şi urmeze confrații. 

— Aşa ? Şi d-voastră ? Va să zică complot ! Bun ! 

Cavaradossi nu ştia însuși ce 'nţelege precis prin cuvintul 
din urmă. 

Dar ceilalți nu știau un lucru în plus. Că în scurta lui ca- 
rieră în cartier, tenorul cucerise pe servitoarea pensiunii, Ce 
mai punct strategic pentru o răzbunare nevisată ! După ce-și 
termina cîntarea pe alte străzi, Cavaradossi revenea la locul lui 
de exil, în poala muzicalei Peggy, care, prin acel spirit femi- 
nin al campromisului, știa să-şi aştepte fidel amantul, cum şi să 
dezmierde între timp, şi să impartă o cină tirzie cu Unchiu 
Jerry relegat în subsal de teama de pitacoză a Doamnei O'Hig- 
gins. 
Un gînd elementar incolți în mintea tenorului. Dar să stran- 
guleze un papagal, era un lucru laş și pueril, Ii trebuia o răzbu- 
nare hazlie, o zeflemea care să înnece în ridicul un dobitoc pe- 
dant şi pretențios. Cum îşi urmărea din ochi amanta îndopind pe 
rival cu felicare de cartof crud, experienţa de fost marinar îi a- 
duse aminte că piureul fierbinte are asupra penajului pagalicesc 
efectul moliilor asupra blănilor. Il năpirlește, Un joc de alhimie 
fiziologică pe care Cavaradossi nu-l pricepea, dar îl saluta din 
inimă, 

— Ha, înnecat în ridicul ! Pus în toată goliciunea micimii 
sale ! Asta-i trebue măgarului de papagal ! 

— Vai ! Peggy. —Începu șarpele chiar de a doua zi—nu mai 
da unchiulețului cartofi reci. Nu știi că asta dă pe papagal în 
dublă pneumonie ? Nu de altceva; dar o să spună că eu l-am 
ucis, din răzbunare ! A, da, piure fiert, da; ba încă pe cit se 
poate de fierbinte. Asta mai dă şi penelor o strălucire ! Ştii, de- 
altfel, că cosmeticurile se fac din cartofi fierți. 

Peggy n'a așteptat pină a doua zi, Pe loc a fiert cartofii, 


CIŢIVA OAMENI, PAPAGALUL ŞI INCA UN OM 147 


Din seara aceia i 
eyes Unchiu Jerry era condamnat. Trei zile au fost 
— Să vedem.—guruia tenorul coată 
A i gara „—a să le convie să-l mai s 
rue ențăros ca un cerșetor, pleoștit ca un pui răp- 
Se vede că pe creștetul 
e că p 1] papagalului tenorul 
raza Fiindcă piureul i sa suit la cap! Astra TIR men 
s pieptul jumulit, berc, sau jupuit la umeri. Care-i fu însă 


un papagal cu costumul intact, în i pi : 
iau et pag ct, în aceiași pijama strălucitoare, 
pe-a va : creasta, monumentala creastă ! Unchiu Jerry 
— Auzi dumneata, creas 
„Pasarea 3 ta, chiar creasta |... Dumnezeu 
ones oman. Altfel n'ar fi dat atit concurs loviturii Su 
Dar bietul Unchiu Je amări 
chiu Jerry, ce cap fă ă 
Un moș uş ribulit, spl ma A ra rutei raita 
ai opicire și ridicul planind asupră-i 
te e simpla adiere de răcoare te îi despica scăfirlia roasă 
t şoarece pe o întindere cit nuca, şi-l pl povara 
un gnk decapitări, suita 
Sara, lui Cavaradossi ă r 
KE, ei a za aroe o scară de note pe care un 
poe eat au mulţumit întiia oară Providenţei că au peruci 
ae ri aparea le tăia însă favoarea. In pățania — d i 
mara = senin a unchiului, vedeau o cobe. Pele E 
page odaia Peste ea plutea un dezastru. ȘI 
Parodia taie au murit, două și-au regăsit bărbații 
= ză ca pe „ de fapt, al tuturor acestor rue = 
sugestia eng A Apa valea Orenocului. Celelalte misse, nu 
ar a părut, sau volatilizat ca niște flacoane de clo- 
A rămas căpitanul cu consoarta ā 
gg afon şi chel, — în toată casa, a 
r și casa a dispăru i 
api args e t sa curind, condamnată de noua linie de 
Azi n'o mai fi nici urmă. 
— Și toate astea, dintr'un cartof t.. 


şi Unchiu Jerry poso- 


(Urmează) Dragoş Protopopescu 


Amiază moartă 


Parcă pică plumb topit... 
plumb topit, nemărginit, 
din văzduhul împietrit. 
Din văzduhul plin de soare 
şi de șoave rotitoare, 
parcă pică plumb topit... 
plumb topit... nemărginit. 
„atu 
O prigorie, de sete, 
— fugărită de-un erete — 
a țipat şi a căzut, 
şi pe nimeni n'a durut 
țipătul şi moartea ei! 
Doar o punte de furnici 
i s'a 'ntins pe ochii mici, 
— ochii mici 
cu licurici, 
două "'mpunsuri 
de arnici — 


I s'a 'niins, să nu mai vadă 
cum spre cer 

pulberile toate pier; 

cum din larg se prăvălesc 
aripile care cresc, 

plopii care năzuesc, 

timplele care svicnesc... 


sta 


Intrun ochi de crăpătură, 
c'o mărgea de soare'n gură, 
o șopirlă 

stă năucă și se uită 

cum, pe-un luger de mălură, 
a pornit, sănfrunte lumea, 
un gîndac cu gluga sură... 


AMIAZA MOARTA 149 


Călătorii 


Pe bord. 


Am închiriat pe punte, un „chaise-longue” pir a 
us o etichetă cu numele meu, posesorul: aui pir arsa 
îles, naţiune, destinaţie, etc... ca un pașapo 
sa erste tr i te de spital, Dealungul 
apătă aspectul unei terase de s a L 

E za Sile la P istne, stau tts toţi pasagerii, ca n 

i ripții medicale, À : 
AE ariig Fiecare priveşte Inainte gest 
ul apei, spuma valurilor, jocul lor de adincimi răpire 

a aa care se schimbă, toată feeria aceasta simplă ș 
acasă urmăreşte gindul lui, tras ca o jucarie mică pe, 
deasupra mării, alături de vapor. En toţi o rever ga apr 
ay a legănul. Gindurile sar dela un lucru la a apă pb e 
amintiri şi din tot ce a fost, se inbiri p eae ră pri na 
re aminte de demult uitată... şi p i 4 o 
pecete gind, o evadare din sine, o plutire ca între vis 
i è de el ? ; A . 
ai Ceata de piatră ale munţilor de pe coaste, “ ar er 
mai departe şi mai cenușii, şi dela o vreme nu rr g ar 
nu-s nişte nouri care străjuese la orizont. me ipa sbe 
rcă stă pe loc deși noi mergem de triere pg Ser 

i rziu joacă nesigur şi tremurat x pars noi 
in di i si apoi i-am stringe de tot. 
puţin din ochi şi ap E 


iv ă „Sintem singuri, învăliți între 

T > za mal "to het ap rity de albastru pepa S aA 

n pl Nu aţi desluși bine unde sfirşește marea și ed sc 

oaie l Marea e încordată ca un arc. Am senzația ras 

rialā S pământului rotund şi a plutirii erah pe vi kab 

ială i aţi pri nu este nimic, e 

hes, aderat E Priveligiea aceasta e absolut la fel a 
DO cit 4 ut: aceleaşi ape neliniștite şi acelaşi cer. 


Vezi „Vinta Rominească”, Anul XXII, No. 8 și Anul XXIII No. 1. 


z _ 
CALATORII 151 


rivelişte de început de lume. Subt noi un sbucium uriaş fără 
ceput şi fără stirşit, şi lumi în afară de noi, subt apă. 

Mă supără să ştiu că „Alesia” noastră are un scop şi un 
l d; că drumul ei e drept spre ţinuturi care se cunosc. Aş 

„fi vroit să am întreagă senzația unei rătăciri în imensitate; 
să fie lotul fără cirmă şi necunoscut, să mergem fără să se 
„ştie unde, să descoperim ceva; sau să ne simţim la infinit ră- 
tăciţi fără scăpare în această nesfirşire de apă. Să nu ştie ni- 
meni de noi, chiar dacă lu urmă ar trebui să întindem, mă- 
„runţi, minile spre Dumnezeu; să scoborim ca soarele În 
„fund, ca o cumpănă a lui cînd ar fi să răsară. 
: Facem parte din marile elemente ale naturii, ale cos- 
mosului, Ca într'o gigantică maşinărie de laborator aşezată în 
plin aer, însemnăm pe suprafaţa netedă mersul pământului, 
odată cu noi, împrejurul soarelui. Ziua trece pe mare ca şi 
noi, dela un capăt la celălalt, şi intrăm în noapte ca 'n însăși 
umbra pământului, Simt teribil de real aceast putere de ro~s 
tație şi alternanță a cosmosului, de parcă aș auzi scârțiit de 
osii prin văzduh. Și noi parcă nu am fi aici şi nu am merge 
decit pentru a fi spectatori la acest măreț angrenai. 
Inaintarea vaporului lungește ziua, întinzind lumina. 
Jur imprejur ne înconjoară numai apă şi văzduh, adică 
numai elementele de pela începutul lumii. Pământul, după ca- 
riciile variate ale temperaturii şi-o fi schimbat aspectul şi 
te te și 
rașele și satele și cimpul lucrat şi oamenii cu mina lor 
mică și drăcească au airera. re peisajele şi lucrările, şi nu 
ştiu dacă poţi vedea undeva, ca acum o mie de ani, acelaşi 
spectacol. 
Dar cerul și apele nu au fost schimbate de nimeni. Cind 
uă, cind e furtună, cînd apele sint tulburi şi minioase, pri- 
veliştea-i aceiași, azi ca acum mii și mii de ani, cind nu erau 
decit ape şi ceruri. 

Și n acest mediu cosmic primitiv, prin aceleaşi zâri şi pe 
aceleași nesfirșituri de ape, noi înaintăm întrun confort mo- 
dern, cu nu ştiu cite noduri pe oră, cu cinematograf, cu tele- 
grafic fără fir, cu Jazz, în cea mai contemplativă linişte sufle- 
tească. Parc'am prins mileniile cap în cap ca pe un fir ținut 
de noi în mină. 


__ Împrejurul nostru numai apă şi deasupra acelaşi cer care 
„Merge cu noi strămutindu-și cupola deasupra vasului alb şi 
sclipitor, ca o ginganie ciudată şi prețioasă pusă subt clopot 

"de sticlă, 

| re. noi nu putem spune nimic mai precis decit că 
“sintem pe Mediterană. Preciziunea aceasta geografie. desi- 
gur foarte vagă, ne dă totuşi o siguranță deplină şi cu viziu- 
nea hărţii pe care o ştim ne putem oarecum fixa În univers. 


is 


152 VIAȚA ROMINEASCA 


Totuşi aceasta e ca şi cum ai spune unuia care te întreabă 
unde stai, că locuești în Europa. Ă 

Dar de unde pe uscat cel mai prost om Îţi te preciza 
cun singur cuvint unde se află, la Huși sau la Mangalia, pe 
mare răspunsul este teribil de dificil din cauza lipsei unui 
reper fix. Marea e aceiaşi dela Gibraltar la laffa, fără şosele, 
fără oraşe: pustie și dreaptă. i 

Pentru a putea spune la un moment dat unde te afli, îţi 
trebue să ştii trigonometrie, astronomie şi o serie de alte 
științe abstracte. Cind te gindeşti bine, ai impresia că ești un 
element al universului, că eşti o cifră, că ai trecut intro lume 
ireală, că ai pierdut şi nume și consistență, că ai devenit 
un grad de latitudine oarecare, o cifră. 

In fiecare zi la ora 12 se „ia punctul”. Pentru asta, co- 
mandantul de pe paserelă, se uită cu un instrument la soare, 
măsoară, stabileşte unghiuri, calculează. Sintem şi noi ca o 
stea oarecare. Sintem în funcţie de travaliu cosmic, trăim rc- 
almente în raport cu tot mecanismul universului, şi poziţia 
noastră se formulează laconie şi de neînțeles: latitudine, lon- 
giludine, 

Această cifră cabalistică se scrie pe tabla neagră, iar pe 
harta de-alături, pe punctul respectiv, pentru a concretiza ab- 
stractul acesta ameţitor, se înfige un steng, care bine-înţe- 
les este tricolor francez. Orgoliul meu naţional nu sufere de 
loc fiindeă mă simt integrat în totalitatea vaporului şi iden- 
tificat cu „interesele” și atmosfera lui. Juridiceşte doar sint 
un viețuitor pe teritoriu francez. Zi cu zi, la ora 12 alt sleag 
se ridică pe hartă ca pe locuri de cetăţi cucerite, şi-așa se 
însamnă cu cinci stegulete, ca cinci fluturi din aceiași familie, 
drumul nostru de cinci zile dealungul Mediteranei. 

Pe aceiaşi tablă neagră se lotalizează colidian milele par- 
curse 285—310—315—200,.. monoton, cu aceiasi gifiială a va- 
porului, surdă şi puternică ca o răsuflare de animal preistoric. 

Deodată cu astronomicul nostru mers, pe punte şi spre 
fund în cele trei etaje curge o viață absolut terestră, cu oa- 
meni încăreaţi depe påmint și cu aceleaşi şi aceleaşi preocu- 
pări şi sentimente aduse cu ci ca un bagaj necesar pretu- 
tindeni. 

„Pe insulă”, 


După două zile, chaise-longuc-urile s'au grupat pe bord 
pe naţiuni, pe clase sociale, pe secte religioase, 

La proră, pe băncile lungi de lemn şi în jurul a două 
mese austere ca de inchisoare, stau preoţii catolici şi disci- 
polii: un fel de seminariști, în haine negre, care se cunose de 
departe n fi preoţi în miniatură, uşa cum se cunosc că vor 
deveni gindaci, puii mici și negri cu aripa neagră şi lucie. 


i di SRR PORII 153 


- 


Evanghelii latinești ră 
ca profanli să se atinga de min Uncori singure pe mese, fără 
Printre toți, sever, înalt şi pretentios „ch “A 
care poartă cu treizeci de centimetri MLAD SEAE lotit TA 
Credea sa proprie, placidă, anostă, şi încrezută i 
mup Credeam, că let gi i o evanghelie. De apt. nano 
nulă despre Egipet. n ghid mascat o conferință plicticonsă și 
ză res ame te Martin îl iubeşte laic și ticălos pe sfinția sa 
mb ore An era 0, antaiia publicul și din primul 
și pe: apă, sportul facil de a vo nfiarul, care exercită înciodată, 
„crezut nic tă că se pol debit ina 
core Credeam cu naivitate că ine pre Spa! allee 
A ANEA parii şi control. Domnișoara Martin cu cei 50 d 
al pd pi sentimentală suride mistic cu surisul celebiea 
periei gnom sedea postale ilustrate și trăește cu chanoini 
vine să urlu, să (in, Pui a Poci lui Toutan Kamon, Mie îmi 
ceva exceptio ip să-l iau de guler pe conferențiar, să fa 
şi inepuizăbil. Glai a SCAP. E cald şi asud. Chanoinul e ` 
de lecție pentru peer oton ca de predică şi lletiee èz 
singur "y copii, Imposibil să jes. Aş ofensa printr’ ó 
Et o mullame de ci Ga 
a » de jocuri de u . s 
în apă, adăagindu-se la denumirea b paan englezeLe, Š VWa- 


ter”, Jocuri] i 
i e acelea sin mult mai grele pe apă. Așa şi plieti- 


seala și re i ri ă 
rel ad volta prin conferință pe apă: 


Cind s'a terminat conferi 
să A nferin 
e au uneori un sfirşit, după o admirabilă lege a echilibrului 
alături de „Cha- 


nt mult mai greu de 


d Si - t 
moţionată. ; semn că Domnișoara Martin era e- 


Sa anunța! o nouă conferinţă 
A ou rimà despr 

ghid, dar cu același instrument ză acne mean tipa să 

“ "Sapte i SS ina un detaliu, Ie oaIce CAVU TOUN 

e instilutoare franceze s'au i 

ba š - j sau instalat ca pe dee 
seinh Mei. ieni distrează toată lumea cu Via i 
joacă ón nora ic propel au ocupal puntea de sus, unde 
toliu de pinză, nn printre băreile de salvare eu lin- 


Există, desigur mai pr 
E stă, g ësus de - 
tic. Mai redus, fiindcă PA ken Ara 


ai N __ VIAȚA ROMINEASCA 


Ca şi pe påmint, după sistemul capetelor încoronate, apa- 
riția acestui grup pe punte este rară. La o anumită oră, o plim- 
bare repede prin culgul care stă ca muştele la soare şi la aer, 
Nasul este de obicei, atavie, pe sus, şi ochii nu văd nimic. 
Caracteristica este fineţa mirosului. Deci aristocrație veri- 
tabilă. y : 

Nu ştiu ce fac toată ziua. Constitue probabil în cabine 
un petriş balast pentru echilibrul nostru real și social. Grupul 
Saint Germain nu azistă la nici o manifestaţie „oficială”. 

Printr'o indiscrete explicabilă burgheziei, am afiat că în 
grup. într'o sară de supremă distracție, a fost un concurs de 
anecdote decoltale. 

Domnul Aubanel este fiul poetului din pleiadă. Este desi- 
gur ceva. Am avut însă impresia, de cite ori l-am văzut, că in- 
suşi Mistral este pe bord, În orice caz apărea ca sigur că fără 
acest Aubanel fiul, Mistral nu ar fi existat, Bine înţeles că, 
concedind cu greu, ca un tenor care afectează o răguşeală, 
d-sa a ținut o conterinţă informativă despre „Pleiadă”. Am 
spus însă că conferinţa pe apă este un sport dificil, mai ales 
că, intocmai ca și la cursele de automobile, spectatorii sint gi 
vi în pericol. 

Din sara cu anecdotele, „Alexandria” sa apropiat de 
„Saint Germain”, ceiace bine înțeles s'a ştiut şi de negrii dela 
cazane, ca şi cum sar fi afişat naufragiul iminent al vasului, 

De atunci au devenit simpatiei. Doamna din Saint-(rer- 
main avea ochii verzi ca pietrele prețioase, şi erau montați 
în cărbune veritabil, cu ostentaţie. Zimbetul ei era falș ca o 
sclipire de quart care vrea să-] facă pe diamantul, iar privi- 
rea cra vagă si absentă. 

In ultima noapte înainte de Alexandria, pe cind stăteam 
sus pe punte printre bogiagurile albe prin care fumează va- 
porul, şi priveam noui constelații, umbra domnului Pilatache 
şi a doamnei din Saint Germain, ca eşite din pămint, pe seă- 
rile oe ureă bruse, au trecut apropiate spre proră, 

Eu visam la Munioza, la prezența ei care era veşnic pre- 
tutindeni, deşi nu o mai văzusem niciodată, giam înțeles că 
amorul pe mare este mai frumos și mai facil. Ai deodată im- 
presia că e universal ca însuşi cadrul înalt, şi e mare ca tot ce 

ne înconjoară. 

Tot în noaptea nceia, tirziu, domnul dela telegrafia fără 
fir, a urcat uşor ca un drapel pe funia catargului, din intu- 
nerecul de jos al clasei a treia, o cadină cu ochii vineţi. 

Şi-apoi am rămas singur urmărind sgirietura dreaptă a 
catargului pe cer, aseultind răsuflarea obosită a motoarelor, 
fişiitul ritmat al valurilor sparte... 

Era linişte și senin. Cerul era tot deschis, şi dacă Dumne- 
zeu ar fi existat, l-aş fi văzut în cer în sara aceia. 


Demostene Botez 


Aprecieri asupra civilizaţiei americane 


„The fact îs the sweetest 
that labor knows", REE Mee 
Prezenta civilizație ptr 
vilizaţie americană, peniru | drep- 
tate evaluată, trebue considerată cu un ini noțza ia am 
rican şi anume al unui popor matur, zu K 


Civilizaţia americană îşi are origi i 
il | c ginea întrun f 
iaag engleji, veniți peste ocean så afle tihnă i beneti 
in peri per lor spirituale, au dal peste o țară extrem de 
| e oată ahere jer americană constă, din această pri- 
pas. oae ai aer hai pă sira şi temporal, spirit şi lu- 
s easca şi bogăţie materială. Şi acest - 
promis a fost posibil nu cu aj i minti 
) 1 jutorul lui Luther isti 
metafizic pentru primii americani, poe a AAi 

fizic pe ci cu ajut 
iui-popă Calvin, de la care ei au învăţat că nn Nic 
şi îmbogățirea sint binecuvîntare dela Dumnezeu şi, în con- 
ie aţă, cu cit oamenii vor fi mai prosperi, cu atil vor putea 
į Aa, acră vor plăcea ini Dumnezeu, : 

| Americană s'a voltat, pe de alt 

lectiv. Pionierii au putut izbindi numai Sida one să 
Mi ant Aar ar e s Munca şi religia i-au făcu dee 
de aifi, dindu-le dintru început ivă 
Oemporati şi altruistă, mai exact aA ARARA. za 
Saca tea e eta În Wal Na, 
cuvinte din „Pornind din Parma aciei. sii ZA i 


„Victorie unire credinţă id Fi 
ndisa 5 n „_ identitate 
i lubilä uniune, bogăţie, mister, timp, 


Veșnie s i 
jH aet mi a cosmosul și svonurile moderne, 


. 


n'a putut izbindi pe deantregul. Contrar 
A u 
dintru inceput au unit statul cu biserica, angel 


158 VIAȚA ROMINEASCA 
5 0 —— — 


> religii şi de celelalte rase și ducind la 
E A a ofian MTEF de pe (preot protestant) 
abuzul de a ap nu numai să lumineze conştiințele ao 
na ra agp Arabi „lumina interioară impotriva apen 
Aana ui i simplu, să legifereze şi să controleze pe ti 
ar AEn se shui de la principiile etice ale a aag 
pag ai ne Sapte acolo atit de „realizarea de sine: c Ă : p A 
ha ere a aotit ştiinţifice, care sint ten, 6 Yen u ma 
orei A Amaria biserica profesează o etică socia ph Aa 
find decit o religie pentru arterei pa Jap arobas e: ia 
telor, Accentul este pus pe V i l zi 
nor ete acesteia. Credinţa A cea a fi evaluată în d 
nații băneşti şi în activitate socială. E PS e 
Pentru a fi compleţi, însă, trebue s oa poli ae dora 
Hä, creatoare a bisericii americane, care i poma car 
ai ie “idea uneori în aceleași greşeli ca ṣi e pet 
ea p scunapălră toate greşelile acestea MINORE ca osti 
gere, pacea jo barete er Fo D nn froblczia ne- 
ceince este un adevărat stia ir 9 e 
gior aa i e d foetal, N A pa pe 
i nic, i āția a deve , a 0 
poe AR da i psat Mut meat fost o vreme pri 
S an al Statelor-Unite putea face paie e, barbe 
i simplitatea au fost și sint considerate drept Heia paS tite, 
lene stu neobişnuit nenoroc. Paradoxul ci NEREA e Y 
` rezolvat în sensul că americanii nu mai ră m r rit 
desiit şi introspectie, cit în lux, donaţii și os 
duită de făcător de bine, a ici claca 
Am fi cu totul ncobicetivi ka, oey oeger LE 05 Qn 
că ncolo se poate iei ocina Y Pradal) E EEN 
orice caz mai usor dec X i 
la american nu insamnă același lucru ca as Saru ru a mij- 
Americanul ap ieri ont relee pă nigra 
loc fără de care el nu poate neg RNOR lui. Plăcerea 
í re ar și pentru necesitatea lwi. i 
d Laza ură Poate (i dar și Jctivitate f ară i rolă ră z p 
iej de chehHueli dezordonate și MOORA Balano E sode 
averii este, iarăşi, un motiv de incere d Aare a te 
conducere a semenilor inferiori. Cit esp  pocetiiate, Lapo 
aceasta a devenit atit de largă în gin na R a 
a ei prin simplul fapt al limitării ar supara p 
can, Moderatin nu e o calitate americană. d iii dci 
Dar americanul nu păstrează banul Mi pentrack. penea 
du-l îl poate cîştiga din nou, — contrar [i o nei acile 
pierdereu averii însamnă uneori er de A Sanes ma e 
şi a oricărei vieţi liniștite, —el nu va fi leg 


APRECIERI ASUPRA CIVILIZAŢIEI AMERICANE 157 


ropeanul. Nu vroim însă a lăsa impresia că aceste conside- 
rații sint valabile oricind. Nu. Uneori luxul, exorbitantul lux 
şi abundentul confort sînt făcute pe datorii şi sint prilejuri de 
teribile neliniști sufletești, Deasemenea nu e adevărat, că ori- 
ce om „cu creeri“, cum spun americanii, poale deveni bogat 
Dar iarăşi e adevărat că standardul de viaţă al celui mai u- 

american este de două ori mai ridicat deci! al curopeanu- 


Iarăşi, nu e mai puţin adevărat că oportunităţile acolo 
sint încă enorme, munca e plătită mai puţin injust decit aju- 
rea Și capacitatea mult mai recunoscută decit în Europa. 
Pentru aceste motive, oricare om iși poate avea un trai con- 
fortabil, o masă abundentă, o distracție eftină. Aceasta ținind 
sama de medie şi în comparaţie cu Europa şi nu cu traiul bo- 
gūtaşilor americani, revoltător de luxos şi ostentaliyv.! Aceste 

pe americanii vechi şi noi să 
se fericească a locui in țara lor şi să fie mindri că mi- euro- 
peeni, Și într'o oarecare măsură si în unele cazuri, ci au drep- 
tate, mai ales dacă ținem sama de mentalitatea lor şi de con- 
cepția lor despre viaţă. Oricită plutocrație ar fi în politica a- 
mericană şi oricită ipocrizie s'ar putea atribui misionarismu- 
lui binefăcătorilor-miliardari, in America democrația e mai 
reală şi dreptul la viaţă al fiecăruia mai respectat decit în 
multe țări civilizate europeene. 

Dintr'unele puncte de vedere cetă 
fi considerat a trăi princiar. El se po 
prin parcuri, căleind pe iarba îngriji 
ascultind muzica. Bibliotecile americane sini mai” comode şi 
mai bogate decit bibliotecile curților re 
piii au nenumărate terenuri de sport 
case au un teren public de tenis. Nu mai vorbim de d 
cu apa caldă și rece, aflate în fab 
mai simple, la terenurile gratuite de x 


Considerăm, aşadar „acest fel de democrație, bazată 
confari, sănătate și educație pb 
al muncii şi abundenţii americane. 
spune, deocamdată, că este stimată 
depind de mila altora cit de 


Unite trecînd printr'o excepțională 


devăruri, valabile în condiţiile nor- 
male, se relativizează într'o largă măsură. 


158 VIAȚA ROMINEASCA CrS 
le-au găsit in mănoasa lor țară şi pe 
care ci uită intotdeauna a le lua în consideraţie, cind arată ce 
au realizat) orice fel de muncă este luat drept un bun început 
şi o posibilitate de progres in viitor, 

Totuşi acest bun rezultat al muncii prospere i-a dus şi lu 
unele lucruri rele. Ei au pierdut încrederea în natură şi exa- 
gercază puterea lor proprie, ca şi a instrumentelor-maşini. Ei 
nu mai au încredere în talent și mai puţin încă în geniu. (Re- 
cent Edison a spus că orice succes în viaţă este datorit 90 la 
sută muncii grele şi numai 10 la sută talentului, Edison, însă, 
înțelege prin muncă și pe cea mentală, ceiace nu este deloc 
clar, cind e vorba de părerile domnului Ford). 

Apoi, sufletește, americanii sau independentizat prea 
mult unul faţă de altul. In individ, fie el pionier, fermier, ban- 
cher, „pasiunea initepenulenții materiale“ stăpineşte întregul 
existenţii. Dacă coperația socială şi banul le sint mijloacele 
şi independenţa materială, idealul, — şi aceasta este cu pre- 
cizie „cea mai pozitivă caracteristică, — odată ajunşi la acea- 
stă independenţă mult visată, americanii devin nefericiţi. 

Primul motiv de nefericire al acestui practic idealism este 
că ei nu ştiu şi nu pot avea şi o altă evaluare, să zicem ne- 
practică, a vieţii. 

Al doilea, ei nu mai depind de nimeni şi nimic. Al treilea, 
legăturile lor sufleteşti, în ciuda altruismului insuflat de reli- 
gie şi a demoeratismului predicat de fundatorii politici, devin 
reci şi artificiale. 

Durerea şi nedreptatea leagă pe oameni între ei. Sărăcia 
şi ajutorul dat altuia din puţinul nostru il robeşte. Donaţiile 
americane nu sânt făcute din privaţiuni si sacrificii. Deaceia 
bogăţia desleagă ceiace nevoia leagă. Prin pasiunea ameri- 
cană pentru independența materială, sufletele se înstrăinează 
şi încă odată, în ciuda obositorului altruism şi a teoriilor so- 
cializatoare, repetate la infinit peste ocean, sufletele lor par 
reci şi încuiate. Acesta e tragismul bogăției lor, pe care au în- 
ceput a-l simţi doar cei mai inteligenți dintre ei. 

Repereusiunile se pot urmări în viața de familie, foarte 
puțin unitară şi afectuoasă, — americanii nu ştiu a iubi, adică 
a spiritualiza iubirea, — precum şi în viaţa socială şi interna- 
jională, în care orice act are şi un substrat economic. 

Poate însă că această maturitate materială cu înerenta 
ci tristeţe să dea de gindit americanilor să valorifice şi ceiace 
ei nu au prețuit pină acum îndestul: bogăția sufletească şi cu 
ea, toate corolarele ei creatoare de valori spirituale. Masa 
americană are nevoe imperioasă astăzi nu de teorii altruiste 
şi socializatoare, cit de sfaturi care să accentueze desăvirşirea 
de sine, adică un personalism luminat. 


țiile prielnice pe care 


APRECIERI ASUPRA CIVILIZAȚIEI AMERICANE 130 
Ti AMERICANE 150 


Din cauza aces ății și ivită 
La a pepene pehd iu Epir rar ez a ia 
= erei AD orice preț,—material cel puţin—i end 
AN a a a ti semeni, cetățeni, rude sau prieteni, De f t 
e beage A ine Kasat subt domnia unor anumite la 
rechi adunate la petreceri si ee per» nai aa i 
scz își fac cultura în cluburi oait. ear se AN a 

izolarea sau chiar viaţa de familie, 


+ 


Dar ua : 
aceste servicii sint inre aie sportive: o echipă 
Şi sceptici ERA ardă. Și aceasta fără supă 
joc“, Seaca Vel există scepticism în fața reniei igr 
S'au imbogățit Very). La fel, din acest schimb de servi; i 
urască pe în zimi au sărăcit. Cei cure au pierdut duh i 
tor progres Vingător, s'au stimulat pe ei înşişi pentru loc să 
zează pe Specie m inegalitatea şi ambiția sari 1 un vii- 
virtutea de a fi po ba ecran al „sportmanship-ului e „ba- 

Sint însă gi pot i spori cind pierzi o partidă da pia pe 
tru ambele părți Ke schimburi de servicii cu egal prof ae 
tuația e egală, Intre asta în legăturile sufleteşti, Intre mi eră 
nant". Co-o prieteni, la fel. Totul e, 3 
maraderie, Poratie. Căsătoria şi prietenia sint mai f. don- 
rea vieții. Faţă de celălilt de ajutor reciproc re zl 
turi egale. Malalt, orice individ e liber şi eg pică 


Ameri ALU | 

ricanii ştiu că unirea ` le dă 

remarcabi poa ie SA Ditere 

le rsonalităţi, ei caută tovărăşia reper 

divid ar rația lor e mai reală, ei nefii i in. 
t trancejii, ci gregari și standardi ili sa-i 


cieri, aceleași idei. € Aceleaşi fraze, ace) à 
fapt că in U, S, A. anori acesiui adevăr: eași apre- 


er i _ obişnuit. asă vorbeş 
oi americanii” e puternic, par bre Me ” 
i se este iarăşi o ca- 

1 eşi americanii își vă 
e propriul lor interes (caracteristică, peri odin 
e 


160 VIAȚA ROMINEASCA 
individuulistă) tocmai poate din aceastà pricină, ci nu se 
ot realiza ca personalităţi prin proprii lecturi, analize su- 
leteşti şi judecăţi personale, Consacrindu-se prea mult im- 
bopăţirii și muncii specializate la extrem, cind e vorba de 
cultură şi politică ei trăese impreună cu ceilalţi semeni ai 
lor dela care primese idei, sugestii, reclame, formule de viaţă, 
noi izvoare de mintuire, noi religii, ete. 

Spiritualiceşte, ei nu sini independenţi, cum ajung a fi 
materialiceşte cind se îmbopătesc, De bună samă, idealul 
lor ar fi să obţie şi această independenţă. Dar nu pot, cel 
cel puţin masa nu poate, Și nu poate tocmai din cauza bo- 
gățici şi confortului ei. Fiind bogați, americanii se pol tran- 
sporta la toale congresele, conferințele, adunările, banchetele 

şi discuţiile lumii întregi. Totul le este aşa organizat, rezumat 
şi accesibil încit îi scuteste de nevoia unei gindiri înfrigurale 
şi a unei căutări pline de caznă. Confortul în cultură duce la 
sterilizare, contrar celui material producător de sănătate şi 
higienă socială. 

Gindiţi-vă la pregătirea sufletească a pelerinului ajuns, 
pe jos, la Sf, Mormint sau la fericirea unui student sărac În 
fața picturilor L.uvrului sau coloanelor Athenei şi compara- 
ţi-le cu suficiența bogătașului american, ajuns firesc şi bla- 
zut, fără nicio pasiune mistică în suflet, in faţa acestor mi- 
nunăţii. Nu este natural ca el să se uite la ele indiferent și 
să nu știe a le contempla? 

a ăi 

Dar eu aceasta am ajuns la o altă caracteristică funda- 
mentală a civilizației americane: încrederea în acțiune şi ne- 
prețuirea contemplaţiei, 

Prin neobișnuitul lor oportunism, americanii au ajuns 
la un oplimism al cantităţii şi la o fanatică îneredere în pu- 
terea faptelor. Ei au trăi! succesul transformării naturii subi 
acţiunea muncii necurmate, Ei ştiu că trenul şi telefonul au 
formal unitatea Statelor-Unite şi că automobilul schimbă 
forma nu numai a oraşelor, ci şi a vieţii lor! Ei știu că me- 
diul e maniabil după voinţa lor şi că Edison inventă lucruri 

"o temeinicie de chimist şi fizician, iar nu de 
ilosof şi matematician. Ei cred în schimbări şi nu văd ni- 
mic permanent, Văd totul plural și ca un proces deschis, in 
necontenită creare şi depăşire. Ei cred în acţiune, faptă, €x- 
periment, Filosofii cheamă aceasta pragmatism, activism sau 
voluntarism. William James reprezintă prin filosofia sa, exact 
potenţarea teoretică a judecății americane despre natură și 
om, Specificul american constă în filosofia lui James şi neti- 
vitatea lui Edison. Toţi americanii cu care am vorbit ne-au 
spus că Edison e cel mai mare om în viaţă. Einstein, dimpo- 


pon ice, print 


APRECIERI ASUPRA CIVILIZAŢIEI AMERICANE 161 


trivă, le pare lunatec şi erese 
ŞI, oarecum, inutil, (Ii int ă 
o pentrucă nu-l pot înțelege). Edison ir ral pe 


interpretarea minţii, cit în observarea directă a faptelor. Cri 


ticii sint dispreţuiţi şi consideraţi cu totul dăunători Media 
l 
societății crede că gindirea fără aplicare J vota | 


a și mai ales metafizica. Ps i 
= à ; ihologia lor 
jao -reyra educație, in sens prictia ri and ră 
imense, mașini titanize piane ai eee atu cetati 
ere școli excelente, biblioteci complete ora rm 
ear i științifice se ştie şi oricare om. este tra ra 
cris me ca văzind ce înseamnă puterea notte Nu 
paita aceia care, uitind ăția naturii şi norocul pes 
Setati - Pa a e de Dumnezeu, — devin în fața 
mad este : mer Ré pragorieni convinşi că o- 
Y kevari je nu creadă in activism şi în practică tinărul 
evine un potentat sau imigrantul care pa t de 


Unite cei mai mul Ù 
cit ți conducători nu X 
tea de a aori de grupuri, nu talente cit uneia ABIS 
sau la o alegere te face „leader“, i anima în un. apectnodi 


Manipulatorii d 
e, t e grupuri sint f i i 
5 vlizaţi activiste care nu are niei o onai i panis 
re a iconiţe visători şi teoreticieni. Anetia li 
Europei motocicl e, manini Aa A: Denira a Xi a 
cs el ete, maşini de scris, sămănători s 
Siami individ: > ahap Pe, Sind Erropa le A i 
ualizate: artă, literatură, parfum ăia 
pentru democraţie, pe 


e A x S 
waan A timpul şi banii investiţi contează. P - 


te şi 
vard orice student graduat lucrează, cel uțin, zece ore 


102 VIAȚA ROMINEASCA 
Ei nu ştiu să lenevească, Inşişi bogătaşii sint în continuă 
activitate. Doar femeile şi puţinii intelectuali ştiu să înţe- 
leagă frumuseţea vieţii, Femeile, pe lingă muncă, citesc mult 
şi se interesează de artă, muzică, grădini. Mindria femeii bo- 
gate americane € să aibă o grădină frumoasă. Bărbaţii însă, 
cind ajung să contemple, inseamnă că nu mai pot munci şi 
sau ramolit. Toată literatura americană e feminizată, pen- 
trucă femeile formează masa de cititori cea mai numeroasă, 
Ca nivel intelectual, femeile americane sint evident supe- 
rioare bărbaţilor americani, care muncesc pres din greu și 
se specializează peste măsură. 
Americanii nu știu, însă, să contemple şi să mediteze, Și 
numai cind imbitrinese şi nu mai pot munci ci simt tristeța 
acestui gol. Din fericire pentru ei, automobilul, golful, romii- 
nele-realiste, cinematograful, radioul şi cluburile îi impie- 
dică a ajunge la dezesperare. 
tHg 
O altă caracteristică a civilizației americane este curid- 
zitatea lipsită de simi critic. Americanul este cel mai curios 
om şi se interesează de orişice, Aceasta e un mare bine, dar 
și un rău. Bine, pentrucă oricine e ascultat şi nu e respins cu 
prejudecăţi stupide sau simţ de superioritate, E un rău, însă, 
pentrucă această curiozitate e lipsită de simţ critic şi deci 
valorile ca şi impostorii obțin citeodată un succes egal. 
Această curiozitale e instinetivă, iar nicidecum rațio- 
nală, şi are de scop ăcerea comodă, şi nu adevărul, care 
uneori devine periculos pentrucă pe deoparte imprima ne- 
voia de reformă, iar pe de alta cere toleranță. Curiozitatea 
americană nu selectează suficient, Discriminaţia obiectivă şi 
criticarea-de-sine lipsese. Ohiar in curiozitate pragmatismul 
lor i-a dus la o inconștientă falsificare a adevărului. Ei cred 
ale vărat, ceiace vor. James i-a învăţat că importantul e voința 
şi nu obiectele voinţii, adică adevărul, credința, frumosul 
şi celelalte. 
Americanii primese pe oricine şi se îngrămâădese a as- 
de reclamă. Cum au bani și 
curiozitate, nimic nu-i împiedică deci a cutreera lumea şi 2 
le. biserici, tablouri, 
ăra tot ce li 


monumente, Cum nau prejudecăţi. ei vor cumpăra 
se va indica drept valoare, Totul depinde de sfătuitor, ca a- 
mericanii să aducă în America orori sau valori, 


Americanii nu sint d atici şi mau pasiunea ideilor și 
mai puţin a criticii. Au superstiţia „sursei“ şi neîncredere 
în interpretările altora. Cei dela „sursă“ le pot spune orișice 
şi vor fi crezi. Ametieañii pun cu nesaf întrebări, dar nu 


discută niciodată. Studenţii lor citese pe Kant ca şi pe Sf. 


APRECIERI ASUPRA CIVILIZAȚIEI AMERICANE 163 


as S aina şi mai fiecare cetăţean cult a fost la Luvru 
DI au cehi sau au văzut, ei se simt mulţumiţi. Nu cer m i 
Pei n'au discernămint. Dar au dorința de a cun te 
căra ranța în a asculta orice. Ei admiră pe Bach E e 
Ser pe Prest Că si pe Greuze, pe Val ea ai pe Mute 
care la noi nu știe nici de a rari e aa (e cepe) 


„+ 


Ca virtuţi colective, America este mai 
MA u , ai aproape de $ 
d alerta a ză a care, ne spune Aristotel, a is] Marai toas 
e. e grijă de educația cetățenilor şi de muncile 
e eter re rue american o anumită frmuicietă, 
cate, d i si rafinată, e în tot cazul sănătoasă şi 
Americanul ia viața în serios, dar 
i cu o doză bună - 
he e. ar, doză în cursul vieții o pierde, încă vb. 
See ca rău. El ştie că viaţa e luptă şi proces deschis. 
se brd marea e brută, nerafinată, dar largă și iraţi i 
paa. ns lor e vag şi cu o pronunțată nuanţă de i 
i med mpatizează cu viața și cu cei tari şi sint sheri 
home rara a simpatiza cu cei pe care îi iei ca mod Ee 
pre 40 s este cea mai sigură simpatie, pe cind ce laltă, 
i durecă alia ee eu sublimă sau poe, Și amare: 
i 5 şi foarte rar ipoe 
Ein ne pie mai departe decit viața, şi Aasia este 
voiaj de record. Sparimanship, Pană gi Io fate Să, un riscant 
de a ship, n faţa morții. 
zu Apama lor se manifestà mai ales in eile ia und 
sint cu totul 4 nceri. Pe cînd francejii sînt liberi şi since q 
BODE r (ateism, monarhism, comunism rAr er 
iar e puri idei şi atitudini sociale, americanii pa 
veti A eu mro şi nesinceri in marile idei, dar fi 
argi e bă n ideile de fiecare zi. Relativ la ideil ariei 
aknet son și creduli, Ei cred totul posibil şi că totul 
Spune i irt, ca automatele depe străzi. Einstein pri ora 
vele din America, cu astfel de text: ara ai 
are elit ar pentru a incheia, socotim foarte nea à 
Da Ue ~ ea candidă, generoasă și idealistă, dar “i = 
hei dr col a Americanilor, telegrama pe care Mr Selzni ek: 
LN nare retea în industria cinematografului și cae i 
forul artistei Nazimova, a trimes-o Țarului Rusiei imediat 
jape aflei sa. Reproducem textul, dintr'o istori i 
grafului scrisă de Terry Ramsaye "latu 


184 VIAŢA ROMINEASC 


Petrograd, Rusia 
NICHOLAS ROMANOFF, 


Cind eram biet copil, unii din poliţiştii d-tale nu au fost 
buni cu mine şi rudele mele. Am venit în America și am de- 
venit prosper. Cu regret am auzit câ eşti fără slujbă acolo. 
Nu regreta de ceiace ti-au făcut polițiștii. Dacă vii la New- 
York pot să-ți dau slujbă jucînd la cinematograf. Pentru sa- 
lariu nicio obiecție. Răspunde pe costul meu. Salutări fa- 


miliei. 
(ss) SELZNICK 
New-York" 


Acestea sint in prezent, caracterele predominante ale 
lui american privit în masă. Nu le-am inşirat ştiin- 

tific și nu le rezumām tocmai pentru a nu rupe arbitrar le- 
păturile dintre ele şi a stinge viața care le-a produs, Dacă 
inem samă că aceste caracteristici sint implintate mai în 
iecare cetăţean, Înţelegem că această civilizaţie este efectiv 
democrată. E o civilizaţie mai mult economică şi politică, 
— practică dacă vreţi — dar nelipsită, totuşi, şi de unele pri- 


mare tendinţi spirituale. 


Inalta spiritualitate a aristocrației europene (adică a 


minţilor alese) nu poate fi comparată, ca valoare, cu cea a- 
mericană. Pe de altă parte realizările democratice ameri- 
cane sint infinit superioare celor europene. 

Totuşi, şi în ceiace priveşte spiritualitatea americană, 
există încă o Americă, pe care, Însă, atit europeenii cit şi a- 
mericanii nu o ştiu suficient. 

Spiritul cosmopolitan și 
drumuri de expresie, noui 


creator american a născut noui 
dorinţi de realizare. La lumina 
spiritului generos și larg al lui Walt Whitman, care în stilul 
său panoramic şi dinamic ce ne dă impresia de mulțime adu- 
nată de pretutindeni, cîntă democraţia, — civilizaţia ameri- 
cană a creat un nou spirit. Acest nou spirit nu constă numai 
din lucruri, laboratoare, teste, cugenie şi practicul idealism 
al enuciueului-sintetie, ci şi din valori spirituale. Whitman 
a spus cu ani in urmă: „ merica nu constă din trenuri, ci 
din oameni. Oricit de bune ar fi trenurile, oamenii trebue să 
fie şi mai buni“. Acest ideal Whitman l-a oferit vieții, care 
lui îi părea „imensă în pasiune, puls şi putere, imbucură- 
toare prin cea mai liberă acţiune realizată subt legea divină”. 
Tipogratul, învățătorul, timplarul, ziaristul şi constructorul- 


*) Intre bunătatea d-lui Selznick și cea a domnului Ford, care a 
vroit să pacific lumea în timpul ultimului războiu trimiţind o mi- 
sionară şi un vapor alb în apele beligeranților nu este decit o dife- 
rență de grad, — in candoare bine înţeles. 


-æ 


APRECIERI ASUPRA CIVILIZAȚIEI AMERICANE 165 


de-case, Walt Whitman, cin 
£ s t, tind omul mij ă 
i Sa ale sale „Fire de iai iba dennen font ox 
ne al pai profet a fost Woodrow Wilson. ti 
tăi ha la dreptul a fi pesimiști in rivința spiri 
ității americane (cum nici exagerat optmish în privi în 


a 
Z 
% 
-w nt 
ait 
mă E 
LE E 
ra. 
a & 
gs 
e- E 
S 3 
H 
Ș 
o 
Z 
a 
i 
3 
2 
z 
i 


Sa stelele şi ştiinţa, i i Can 
și peer rr „beautiful useless things” (osrin Era 
care clădirile d. în, timp ce Michelson cintăreşte lumi p 

ñ i u A rou, care F . 
a în baterie aie ac va rată aie 
Millikan. graf, ci se gîndeşte şi o nouă fizică de către 

Post N Pasi b 
la Simero; vag ark, Chicago, Los Angeles incep să aducă 

Ă iar bogati a de oameni poate săraci la Bea că, 
nu-i confortul ke e. Aceştia ințeleg că scopul unei civiliza i 

a ae ceștia încep a deosebi între mijloa a 

mă i civilizații. Aceştia încep a även i t ice e şi 

- Acan ' rr Aa valorilor și puterea de a discri se Sia 
rințele vremii, dar ca e fost tin i at hity man-Wilson și ce 

', S x Ye i uiată şi asa e 
irigasi arsin fără discernămint, dar spini an 
tut stringe Eae dot în acțiune şi nu în cultură, — a pu. 
vistele Statel U l ei în muzeele, spectacolele că TI] si pe: 
nalități ale Menil at A pp eony celor mai pana ue 

i e „ Acea ; 
roadele. Bătrinii spartani din Te ante E Dut abii dea 
telectuali vii sebes lor semeni Futai 
x ideilor, i : z 
pe cont propriu, văd astăzi în fiii Tor wa du peer ariy i 


r ri, - A 
mi tiiale dle oameni, legaţi n S bar mopot: 
mericii pate in spira boinţă de propășire. Unitati pa 
rația aiaia pa din bogăţia și progresul ei activist. a 
spiritualisti să, va aduce acestei unități bi i s 
SE ti eb ți şi o moralitate mai liberă şi mai nicu viiaiea 
"uliatorPĂoPorti nu Putem gti, Am spus altadata că nu e 
toate calitățile celorlalte civilizații o sE Bogda 


160 VIAȚA ROMINEASCĂ —  — — 


i ă că amt- 
u siguranță conclude este 2 
è up cubi = a cu Atrunşi de-o etică nO 
ricanii căuta peste zidurile în dosul caror a pa- 
poi de spiritualitate un duh cu care să-și îm 
f . 
NN i 3. astăzi, din răsputeri duhul A- 

i rtani cheamă, astăzi, d p apare 

ial CAER Re a ştiut în aceiaşi măsură să creeze o viaj 
cît şi s'o înţeleagă. 


iaee tem, însă, pi 
Ceiace pu artani 


Fetre Comarnescu 


Casa cu minuni" 


—— 


A VI-a minune: Cărțile 
a) Dulapul tatii 


Tata spusese, încrezător în puterea de. înțelegere si dis- 
cernimânt a Norii: „Vrei cărți ?... Poftint cărți iaia Tiasa 
peee domeniul casei. 
l de multă vreme, — din epoca de- 
finitiv pierdută cind nu ştia carte, — dulapul din biroul tatii. 
Cìnd lipseşte tata de acasă, dulapul e încuiat; cind se intoar- 
ce, la el se duce întăiu. Alege de pe un belciug cu lanţ o cheie 
ca ar delicat a ju rată, deschide uşa mare cu oglindă a du- 
lupului, cheile ou lanţ în use şi uşa deschisă. Scoate din 
dulap o carte sau mai multe, se aşează la birou și citeşte... 
Momentul acesta îl pindește Nora ca să intre în sanctuar 
Tata ii dă voe căci o știe copil liniștit. 
Nora stă acum înaintea dulapului cu o dorință şi mai 
ep ser dar triumfătoare: ştie să citească! Astăzi divi- 
itațile inaccesibile se vor preda. Prometen a furat scânteia 
şi Olimpul se clatină; Goliat va cădea sub praştia lui David; 
Zmeul colosal va fi învins de sprimtenelul Făt-Frumos. 
Dar ce mare e dulapul |... atit mai bine, gindeşte Nora 


o armată în linie de bătae, cu armuri noi şi strălucite, 


stă în cumpănă, Pe care să le înfrunte ai întăiu? Pe 
cele roșii cu desenuri de aur ea o dantelă 7. eat mari de 


rința Norii. Sint cam sus... o să-l roage pe tata, Dar tata vede 
parcă pe subt sprincene şi-i înțelege gindul. 
— Ce, Nora ?... vrei cărţi din dulapul meu ?... 


w O VIATA ROMINEASCĂ. 
4 

— Da, tată !... 

Tata zimbeşte şi întirzie răspunsul, De ce 7... Oare tata 
ține mai mult la cărţile lui decât la Nora ?... 

— Nu ţi le stric, tată | ânteredințează Nora, ca să „preîn- 
timpine refuzul, 

Dar tata dă din cup şi ride uşor. De ce ride?.., Şi de ce o 
priveşte aşa ?,., Crede oare tata că poate hra pe Nora în ris ?... 
ca pe Luki cel leneş care nu cunoaşte nici pe a şi nici pe b?... 
A! mu L. şi obrajii Norii se aprind. Gu cartea dinainte îi va 
dovedi tatii oe ştie şi oum gtie 1... Nici nu se mai roagă, — po- 
runoeşte. 

— Tată, dă-mi o carte albastră din raftul de sus!... 

Tata nu se supără. O priveşte așa, încît Nora e sigură că 


tata vede tot ce gindește ca, ca şi cînd fruntea i sar fi ridicat ; 


ca o cortină. Ce lucru nesuferit! Nora clatimă cu furie din 
tot corpul, să nu mai privească tata la gindurile ci și repetă 
aproape violent. 

— Tată ! îmi dai |... 

— Nora dragă, — şi glasul tatii e foarte blind, — cum nu 
ti-aş da?... tu ştii să umbli cu cărțile, nu mă tem să le strici, 
și știu că citeşti curgător, ca şi mine și ca orice om mart, dar... 

O piedică 1... gindeşte Nora, dar care 7. ca nu vrea pie- 
dici | — dragă Nora... cătțile mele... nu sunt cărţi pentru 
tine ! 

Nora e roşie ca focul. Ce cărți pot fi care să nu fie pen- 
tru en 17... Tata explică. 

— .. În toate sint mai mult cifre şi calcule grele... nici 
unele n'au poze... sint scrise în limbi necunoscute şi mai ales 
cărţile albastre, din care vrei ti.. acelea sint mai de ne- 
pätruns ca toate... 

Nora stă să plingă. Nu se aştepta la o infringere așa to- 
tată: limbi nemmosowte, nici o poză, calcule de nepătruns- 
Se simte mică si nepulincioasă și tristă. Aşa dar, dorul cărţilor 
albastre nu i se va împlini decât tirziu, sau niciodată !... 

— Vi cumpăr eu câte cărți vrei, gice tata care o vede aşa 
de abălută, 

Nora nu răspunde. In conștiința ei „albastrul“ îm- 
bracă de acum un simbol : devine culoarea idealurilor în 
veci dorite și neajunse; wärțile albastre se due să întilnească 
alte aspecte nepătrunse și nestăpinite, alte adincuri care a- 
trag dar mu se lasă de tot învinse: CUM e marea, coum ece- 
rul. cum sînt unii ochi pe care nu-i poți niciodată înţelege... 


b) Cărţile de tirg 
Tata vine acasă mai totdeauna cu pachete ; în ele, simt 
foarte adesea şi cărți pentru Nora... şi Nora le termină mu- 
muidecit, ca pe nimic. Fiindcă, — a observat Nora nemul- 


——————— ASA CU MINUNI 0 


Vumită, — literile sint prea 

E, 7 di t mari, pozele numeroase, 

e rrgteeră i plane) şi Mirtia prea groasă, Cum începi sfir- 
— Cum, Nora, iar le-ai terminat! 


— Dacă sint aşa de scurt 
fără să vreau, le-am învățat pa dinaar 7 Pe unele chiar, 
ES „Nu mai spune! čt pe $ pe ee 
ne t poezii scurte = , 
cîntă mereu în ureche si mu te cum să nu le învăţ ?... Poeziile 
AMA ui amuzat 3 e da ap 1i scapi de ele, chiar să vrei! 
— da spune, ce ai iinvățat pe dinafară ? 
— Ce să învăţ L, Cartea ai Pana 
tului, care la fiecare literă ta pe had pr Ang nr a alfabe- 


— Apoi 
oricare, be int, “sea SR ate, în alfabet, Să te întreb 


Nora ni : i 
dn ae aa nu se mai ostenește să răspumdă; ridică doar 


— la spune, Nara i 
3 ? „ poezia «le Ja lit 
Nu e frumoasă; e o E ANE B 
TE EC Mia 
mai discute se A 
vorbe, Nora recită fără odramoiza tatii şi so distrugă fără 


Bubi e copil de treabă, 
mi că prea multe Y ñ 
Intro zi sa el zice Er jiii 
C'ar vrea doame la pisice 
Şi mustăţi la bibilice. 
„— Hi place ? se strimbă No Cam 
te ntreabă”... Prea multe spune ia asta re 


să fie: dan prostie în cărți ma trebue oa gi Piti NU se poale 
za, 2, recumo: è e 
spune poezia de la litera git Alea în dau bătut. Acum ia 


— „Nini an'n colivie un 
: i vie un ganar atit l 
sepia taga deemiaraă sid sinuta sind pe aa 
ar canarul nE Pta ate lucruri ulei 1a tel. 
— Bravo, Nora! Asta-ţi bikses. erat cum ştie el 
i mutt. 


— Da, îmi 


— 
. 


Fiindcă i i 
iai ndcă, e litera eil, dar nwi f rumoasă! hotărăște 


— la să vedem litera dumme 


bai apa ca aa alui, Nara, — zice tata få- 


VIAŢA ROMINEASCA 


Nora pricepe şi potriveşte, fără gindire, un nume schim- 
bat la wma din poeziile ştiute, 


— „Luki vrea acum să facă 
Mamei sale-o prăjitură; 

Pune ouă şi făină şi untură, 
Dar cînd vru să pue zahăr, 

I memeri drept în gură! 


Hohotele izbucnesg din toate părţile. Ride tata, 
Mimi, chiar şi Roza ride și tuşeşte, ' 

— Bravo, Nora, ştiu c'ai nemerito! 

Luki e stacojiu ṣi furios, Tata ăstu!... ce tot ride atit! 

_ “Tată!.. Nora e o proastă;... Du e aşa în carte! Nici 
atita lucru ma ştie!... să aducă aici cartea să vedem! 

— Ce să mai vedem! râde tata care ştie ce ştie, — za- 
hămul ăsta în gură e de toată nodtimada, Luki în cap şi'm pi- 
cioare!... Bravo Norul... 

Dar Nora nu-şi exploatează succesul, e mărinimoasă, 

Camtă chiar să schimbe subiectul. 

— A, tatăl... umede sunt prostii mari de tot. La litera H, 
«ste un pisoi cu o vioară sub gât şi trage de zor cu arcușul! 
Alături serie: 

Ha! ha! pisoiul cântă; 
la te uită cum se frământă! 


170 


ride 


Carughios! Pisoii nu cîntă la vioară şi poezia nu are 
haz de loc, degeaba încape cu ha! ha! Pe mine mu mă face 
să rid.. Zău, tată, să-mi iei altfel de cărți, astea prea sint 
pentru copii! 2 ) 

Tata se tuită ou sprincenele ridicate du fetiţa care na- 
junge cu creștetul la tăblia mesii. : 

— Dar tu nu esti copil?,. nai nici patru ani, domnişoară 
dragă. 

__ Nam, 'reaumoaşte Nora, dar te rog să-mi iei alte cărți. 

— Bine, dammișoară ;... de meg gută am să te iau cu 
mine în tirg, ca să-ţi alegi singu 

Dacă toate cărțile din tirg or fi ca astea !... gîndeşte Nora 
cu melancolie, ce-am făcut? Numai pozele de ele, încolo 
nimic! 


¢) Lada din pod 


După Nora, toate se termină prea curind, — mai ales 
cărțile, — şi nu ştiu, oum se face, dar la ea dorinţa nu are rù- 
gaz: numai decât vrea alteeva, fără întrerupere. In copilul 
acesta de aparenţă liniștită, se agită o sete activă nelimitată 
şi imperioasă care nu admite pauză şi intirziere, Pentru as- 
timpărul setei adinci nu admite obstacol şi chiar de nu i-ar 


CASA CU MINUNI č č mm 


spume mama toate basmele me care 
lua-o tata la orice teatru pe dese a A a d er nai 
ez ka a: vă rea Noru tot ur şti singură să-și hrănească 
i 5 pe setea cea mare, Ea găsește pretutindeni iz- 
A văzut, când s'a urcat în pod cu fraţii miar 
ci, o la 
cati, pier er Stuart 
mare de fier care rob ironii iile D Pet iei 
i i z i ara surprin i- 
sr fierb a cu cărți vechi şi prăfuite prismă arde 
A ARE pod. Şi a priceput, Acum ipindeşte pe Mimi 
ră katina aapi a că Dai, „Crt a e Ari oa 
N LA EI A cu 
pe era Me Nora mi-l mai sh din ochi, E pe a rary 
ips t, ma sa îngelat. Cu tea viritä îm sim, la ora de 
amiază cind casa e tăcută, Mimi se strecoa 
n: gi urcă DORIN MAVAN si în s . se st tă pe 
săli şi înaătă care duce într! $ i 
intii spre odăile slugilor, la etaj în sting ragaz pe: 
două trepte la dreapta, în faja iși cu Aoa ca poi Ub Încă 
Se pie de cetate: pers e cae rasarit: spe rari 
aşa, ca să nu ajungă prea curind: să-l rindā 
ctg Adr ioio ponen a Poga miei da inapoi, Şi e cre 
cută a rep prea feziu : A iy d i 
— cauţi aici?... O să te bată tata, du-te jos! 
uri grant că Mimi se teme pentru e. Faptul că se 
fran her e un tezaur de lucruri oprite. Asta o în 
puri ă p țin pe a-tot-libera Nora, care n'a gustat încă di i 
as a pie pină acum nug fost aprită de la mim ic de 
ere Sa An ipă se jgânuleşte, în adevăr, că poate îl supără pe 
ora tars garen rău. Dar să fie oare în lada asta ciudată și 
preţ. ș sa a uri aşa ue... rite?... Ispita o încearcă a 
i „ Nora închee ă imi 
cer mea mu te spui, Vreau și eu în gt ap 
Îl pante iesi Dar a pe d mă sare 
întii și nu vrea să Kapata; r apran ie 
— Din astea să nu iei nichma, ài i 
5 ting, gi am început să Sa pain > ko auzit?.. Nu sunt pen- 
FS id a à ă 
tirziu, ae lesă-ană și pe paine să n ... E OR 
— Dar să nu stai mult 1... că o să ne. j 
Mimi se n «Că O să ne che 
eri sa * ec pere pe un cufăr uzat, lingă Taraa BO ep 
er: e aa e în citit. Nora, de acum liniştită à 
o Nimis rei e mult!) — priveşte lada cu doi 
Ai a d edr rafturile şi dulapul cu cărți al tatii 
ne, miros plăcut de piele şi de tutun 


172 VIAŢA ROMINEASLA 


fin; aici, învălmăşală, culori prăfuite şi miros trist de bătri- 
nete și de uitare, 

— Săracele cărți! gindeşte Nora o clipă... şi le mingie 
cu un fel de milă. Dar curiozitatea învinge induioşa rea, la 
să vedom mai întii ce citeşte Mimi In colțul unde şi-a strins 
cl comoara, sînt trei volume groase cu aceeaşi poză sub Co- 
perta galbenă: un om cù pălăria mare garn tă cu pene, — 
ca la teatru, — cu ochii viforoşi, au o mină violentă pe sabia 
scoasă jumătate din teacă, Serie mare: Garibahdi. Un italian, 
gindeşte Nora, — aşa spume tata că se termină numele ita- 
liereşti, în i, — cum e şi muumele italianului pe care la ad- 
mirat aşa de mult la Teatrul Liric, — care face atitea minu- 
năţii, cîntă subțire ca o femec şi se schimbă în zece costume 
pe minut: Fregali! Acela însă era mult mai fmimas]... Com- 
parația aceasta de esență pur feminină îl pune pe Garibaldi 
intr'o inferioritate care stinge curiozitatea Norii. Mimi poate 
fi liniştit; Nora nu se va atinge de cărţile dui, 

Nora ridică alte coperte; — uneori n'are ce ridica fiind- 
că învelitorile lipsese.— suflă praf, citește titluri:... Năpasta! 
Ce poate fi?... mare poze.. Revne astnonomăque ; — asta mu 
e romineşte; sunt multe cărți galbene la fel, în teanc. lată 
alt teanc, pe foi lamgi şi groase, iar deasupra fiecărei co- 

verte, fotografii de domni cu feţele plăcute. In frunte scrie: 
Renista Romină. li place Norii, are să ia din revistele aces- 
ten, incepind cu cea pe care € fotografia Domnului ou mina 
la timplă şi cu decorație, — curios! — deşi e civil. Serie sub 
fotografie: Grigare Aesandrescu. Are să-l în mai tirziu, sumt 
foile prea mari şi n'are qum să le ascundă dacă va fi nevoe. 
Mai bine o carte mică da început. 

A! iată ceva foarte curios, O cărțulie vechexveche !... 
literele par'că şi-au întins cerneala de umezeală. De-asupra 
serie: Umbra lui Mihai Viteazul şi dedesupt un nume cam 
şters: Bălescu sau Bădescu, nu se vede bine. Şi-apoi, — 
ce vrăjitorie e asta ?... nu mai înţelege de loc ! Ce poate să 
fie de s'au schimbat aşa deodată toate literele? A! iată pe 
foaia următoare o poezioară scrisă cu litere ca toate literele 
și alături, exact acelas număr şi acecaşi formă de strofe însă 
cu literele acelea ciudate care par'că țopăese şi se clatină. 
Asta e o minunăţie care dă de dit Norii. Bănuește ceva 
care o stirmeşte şi o pasionează. Nici mu mai vrea altă carte; 
e grăbită sā se coboare în odaia ei, să deslege în tihnă enig- 
ma descoperită în dada miraculoasă. 

— Hai, Mimi, mergi jos? 

Mimi nu aude. 

— Mimi, miengi?... intonează Nora de răsună podul. 

— Ho că merg!...nu fipa aşa, 

Acum sunt amândoi în odaia lor, pe cite un scăumaș, la 


CASA CU MINUNI 173 
fereastră. E liniște. Mama e ieşi 
5 eşit ou Luki, — că iar 
miT ieira aa e dând deo ace înd și mim ari mei 
rea și-i are de pe scaune, š sg că 
— e acum la masă! v'a iti 

= Erei Câsngule cartea nu Ma ma ci tei Ea n'a băg 
ă. Nora însă nu se poate despărţi de cărțulia magică. 
din sufragerie, a'a re : e preocupată, neti nai 
piată ca sibilele și profeţii în clipa iluminării, No 
ct je n, beţia ci nici supa cu picăţele, — cu „m st ih 

i iT: y pe care Hermina o face cât mai dese iè 
peog copiilor și satisfacția mamei care-i yede aşa veseli, 
te în farfurie şi ţipă de fericire: 


SP ! acum am în 
„o cămilă... Uite, mamă, ara AN desertie şi acum inghit 


iii, seamănă foarte bine. 


Nora Vintură distre monstrii” di 
cerceteze forma Di i” din farfurie fără să le 


— Also, Nora, du isst icht 
Roza e nesuferită port a seară. S diji Nora. Ce n'o lasă 


„dată era mai mióapă!.. Si masa 
devreme aînd ei nu i-e foame de Jagt... aa ar Hte a 


carte cu litere obișnuite... Ce fol de scr a [1-actsla?.. Car 

; GH -a invins 

misterul! Naroc cu poezioana scrisă in rarae cei ză De 
Împezirea: campa ; 

acum că litera care, seamănă cu ê ester; apeg trarre 


g: este ede 
Aar pete litere care nu intrau A oil pa 
torul lit a trebuia să le deducă după în A ap PRERE 
erelor cunoscute, Dar acum jeles, cu aju- 


doială în faţa vreunui rar cind mai stă | 
cuvint: 3 a in- 

cere ada de arz | ta acum e o plăcerel.. = 

i A e ătoare că fi vine, ducă nu sar uita 3 h ari 


, Ši tala togmai glumeşt > 
ri i s eu vin. Luki care trage pe git, voi- 
Pa olteo, stăi să mănînci 
şi tata priveşte la mama cu pe poata intii, 


tul ă i 
la cofetărie! 7 € veșnic sătul. Desigur, ceva prăjituri pe 
Bape aric tr sas ax on ara 
cum puteam să nu-i dau! ` °? Și am trecut pe la Riegler, 

— Dragă, nu spun ca să-ți reproşez. Constat 


174 VIAȚA ROG NE 


Şi tata iar glumeşte cu dolofanul, gluma lui de atitea pri 
repetată da masā, 

— Spune, Folteo, mere-ai vrea ? 

— Ba... 

— Spune, Folteo, tort ai vrea? 

— Bu... 

— Spm Foleo, mere-ai wren? 

— Bal... 
— Spune, Foheo, ce-ai minca ? 

— Ap'aş bea!!!. 

— Apă ca apă, corectează tala rizind, vin mai ales! Tu 
eşti în adevăr nepotul lui Tată-tău-Moşu | 

Nara n'a mai auzit nimic de cind a inceput tata gluma 
cu Luki. Sub pavăza şervetului, citește pierdută, fericită. 
Puiul se răceşte în farfurie. Roza care îi schimbă felurile de 
Bucate i-a soptit ceva, — parcă de tata, — dar ea n'a înțeles 
și n'a auzit. Nu vrea să ştie şi să înțeleagă nimic! In faţa feri- 
cirii pe care o simte, poate să piară oamenii și toate, doar 
cartea seuumpă să-i rămiie, Citeste suspendată, întrun neant 
extatia,.. Deodată, un corp străin se strecoară în beatitudi- 
nea divină, un fior de turburane. Nora simte vag, — ca în 
vis, — că în jurul ei sa făcul o tăcere neobişnuită și că ochi 
mulţi, sute de ochi, sunt îndreplaţi spre ea. O teamă o sä- 


petează şi... 


Ah 
„Unde e cartea ?,.. cind i-a luat-o?! ce are tata de stri- 


L De dând crezi că te privese?... Citeşti şi ți se răaese 
taate mâncările!... Asta e curată nebunie... Ce e mwt nu e 


inalt ca dintr'un turn... 

Mama o prinde în braţe, gata so scape, O smulge din 
scaun, îi ridică fruntea cu varul... o strigă:... Nora e pårali- 
zată. Mama fuge spre uşă cu Nora în brațe şi iese cu Roza 
după ea oa un vifor lăsând oapiii speriaţi în suf nagerie, chiar 
şi pe Laki mut... 

In odaia cu veilleuza roză, mama o întinde pe Nora, o 
stropeşte... îi bate minile... o sgudue... nimic !... Mamii i-e fri- 
că, tremură! Spune Rozii ceva și Roza iese repede. După ci- 
tea clipe apare tata, palid şi el... ed 

Nora mi vede, — dar simte,... aude ca din depărtări de 


VIS. i 


__ teaptă la ceva... Simte că cineva o să 


COASA CU MINUNI S m 
— Asta e banditism ce ai făcut! 
au violențele tale!... poate ai făcu... ai să-ţi omori copiii 
e ngețată!. eu a atlu ae dai dasi e ti a dotari 
um ni E Pita e gai, re- 
ul pe em credea că nu-l iubeşte. matern faţă de copi- 
Eye ON: în catalepsia ei, că inonemenirea din trup 
sta sbuciumat oare o anson eg n i par'că, de plinsul ace 
apoi mai clar şi ie ame ar ; să vadă cu prin ceaţă, 
încbumită. proape limpede cum mama strigă 
— Doctor!... doctor! te a? : 
— St!... goplepte tata și arată pe Nomi t 
» pe Nona ou i iki 
se scade la pat plingind şi nizi e dee R deschişi, 


gret suferindă i intr” 

D e aa că vine dintro lume depărtată. Nu vrea să 

y singeros asasimat part 

Poate chiar pe ea au Kaga Nisi mai aduce bina asha ; 

„Pindeşte à dz 
dește sgamotele de alături unde po gheo piei Se as- 

colio — şi bine a făcut, — de sia h re plan TA 


te mari pe care le desface în faţa Norii tut și ra a 


Ochii Norii se plimbă 
lucire Ja ai sea limbă de Ja o copertă ta alta, de Ja o stuiă 
string le (ine d os acire.. Şi din nou lacrămile... arici i-a 

„i se elatinii în gene. Nu spune nimic de terug 


— Da, Nora, ştiu 
A b Ora, știu, pe aceea i 
se mal găsește, am căutat-o duo N e rea sak rr 


— Chiriliee!,.. 
şaptește Nora cu sufletul sfişial. Chirili- 


cel.. Acum ştie n 
se bucure, el oa să pg Sa "T tic prea tirziu, mu să 


„— Imi pare rău, repetă 
mai găsește, nu mai eniak, e 0. carte, chiar la fel dy se 


um nu există decit odată și mu se pot regăsi marile pa 
Zoe Verbiceanu 


Personajele secundare 


real să se dezrobească de lira 
“ silindu-se a pune toate perso- 
n de interes. Lucrul nu-i tocmai 
de unei vechi obicinuințe & 
din urmă să nu vadă bin: 
Cind însă ai făcut citâva 
d te-ai deprins să priveşti 
unetul de vedere meșteșug 
ă mai tare ca orice. În vi 
e. Fiecare biografie, privită în 
~u atit mai mult în arta 
iveşte vieţile omeneşti 
tist nu pot exista personaje 
fica acest adevăr. 


Unii romancieri au înce 
nia unei „acţiuni principale 
najele aproape pe acelaș pla 

r. Eroul zis principal corespun 
cetitorului. Ceiace-l face pe acesta 
alitatea celui dintiiu. 
vreme meseria de critic literar, cîn 
lucrurile puţin şi din p 
principal” te aga 
există personaje 
ea-însăşi, este egal 
care tocmai se distinge prin accea 
ntru adevăratul ar 
ealtfel fiecare a putul veri 
fost mira! de simpatia pe care o ave 
din cărţile pe care le citeam. 
tocmai pentru e 
Simţeam nevoia să le dau eu, 
d, nu le dase, Greşind, — € 
de aşa. Este o greşa 
sub-om. Nu există „vieţi se- 
rile din punct de v 
die — există in- 
cinsemnaţi; indivizi cu diez 
subordonare şi supra-or- 
ochii dezinteresaţi ai artei, 
ă cu alta. Deja în morală, dela Kant in- 
ic fundamental este: 
ca pe un mijloc”. 
ulte lucruri, aduce mulie măr 
ă, că nu au ce căuta în ade- 
le zise secundare. Toate 


de principală. ( 
în ele-înşile. Pe 


Totdeauna am 
personajele secundare 
reau mai misterioase, 
prea puţin despre ele. 
ceiace autorul, greşin 
areşală, pe care o 
tezi un om la un 
cundare“, Desigur, 
economic, sau militar, sau po 
divizi mai importanți, 
si alții cu bemol; exi 
donare, Dar cînd pri 
fiecare viață este 
coace, principiul et 
ca pe un scop în sine, şi nu 
S'ar mai putea spune m 
dovedi că nu exist 
literatură, personaje 


ă autorul ne vorbise 


simţeam limpe 
rol oarecum de 
dacă privim lucru 
litic, sau juri 


vim lumea cu 
„consideră pe om 


turii pentru a 


—— SI SAIELE SECUNDARE 17 


mirionetele sint aici e 

gale în drepturi T i 

pre ze ăr identic de isprăvi; sia aa si Loate au voie să facă 
rionetele lui Maupassant: pepe nea odată France des- 


font, font, font ha 
trois petits tours . 
et puis s'en vont. gat 


Nici-una n' 
damnată la MAT zile 


s arile romane m 
boiu şi "y nau personaje prinei i 
boiu și paee” va rămine una din cărțile pe eare om do ians 
„roriile poate să o ceteaseă cel puțin de trei ori în viaja 
că de portrete aralan, acesta nu-i o poveste, ci o Viiol tra 
E aeter rale, de stări sufleteşti, de dire stă res 
o conibinaţie de inti d împletire de peisaje și Piz itzi 
t'on cuvint e e întimpläri și vointi, de ființe j na aT 
așa cum e. FAri $ reproducere pi planul firea A a 
acest caracter Mi si fără sfirşit cu bune și ul, a. vieții 
fre pe această pl tor care dă tot farmecul existențel e, şi en 
în parte este a anetă, și ahume: faptul că fieen re pr kei 
Maienul send 3 rindul lui, centrul srl at Aseda 
De Aione rii š cere al c rui centru e pretutindeni piarda 
că, este pini nicăieri. Încă mai adevărat i pi act 
 Războini istil adevärat în ordinea sufletească y ordinei 
mient al vieții a ee este unu din cărțile unde acest se 
și nimic, — este s “stinului ficcărtiia care c în acela i ee poa 
terară, Este Îi roma dia pe ei valuri altă operă i 
E tari n grep: t 
Diria — personagi seeundare principale și fără 
DLA M recherche du temps Mate ju. SANNI 
măr TRE colț We tară a pa regi ibetetăţi yi frescă # 
ca și Verdurin l dA banat) egal de important da Pi se 
tine, „să şi Odette” Marius, că și Guermantes, ca si Ather 
ar nu se poate čompåra cu „Rz stal? s 
EJ 3 . ` boi “w 
i. Liepen are abia ò mié de pagini. în rr are „Ko u 
liio tii peste zece volume. Și cu toate a dh potil lui 
gt cartea lui Tolstoi ! Un erudit girman a Aarel multă 
al fetru i uit ivin, cu pediari-ul și enerieutiani er 
Jum întreg aj din „Războiu și pace“, Și a iesit te tă 
altă carte, perfect gitu ERREN, 
vedere al personai asemănătoare din punctul acestă de 
T Chokolor. onajelor secundare este „Sur le Don i Mă 
Samănă cu „Războiu şi ~ a 
artistică, Şi aci Dovestea Şi pace” ca factură și ca perfecti 
se afiryește aga, fără sfirsit fară w. 
cele insuportabile „point d'orgue“ cu paza ba numea = 


12 


ptul la mai mult; nici-una nu-i con- 


- 


18 VIATA ROMINEASCA 


melodramatic, istorioarele. Chokoloi reuşeşte, ca şi Tolstoi, să 
ne sugereze ideca că isprăvirea lecturii nu insumnă de loc is- 
prăvirea evenimentelor; că doar povestea povestită s'a termi- 
nat, — cea reală insă continuă, exict tol aṣa de importantă şi 
interesantă cu şi aceea care ni sa istorisit. Viaţa nu depinde 
de faptul intimplător că cineva o pune pe hirtie. Ea se desfă- 
şură mai departe de ce a fost consemnat în cărţi, cu acelaș 
clan perpetuu reînceput, 

„Sur le Don le“, exact ca şi „Războiu şi pace”, ne 
dă acest sentiment, pe care cea mai mare parte din romane 
nu-l poate sugera. 

„Sur le Don paisible” este viaţa de toate zilele a acelei 
popula i de ţărani şi călăreţi, plugari şi războinici, care sint 

sacii. Din nenorocire, literatura melodramatic a folosit 
pm la sațiu ponciful romantic pentru descrierea mora vuti- 

r căzăceşti. Asta a făcut din cazac un personaj convențional 
de cinematograt prost. E drept că un Cazac mânueşte sabia 
ot atit de bine ca şi sapa; dar se uită prea des că minueşte şi 
pinul tot atit de bine ca şi sabia... Cazacul e mai întiiu de 
oate ţăran. Nu-i aventurier de loc. Cum poate fi un țăran it- 


venturier? Cetiţi o scrisoare de cazac. Găsiţi în ea circa 10—15 


salutări pentru fiecare membru al familici, iar intre două sa- 
tutări, o întrebare sau o informaţie referitoare la gospodărire. 


Un cazac spunea odată: pe om poţi să-l omori oricind, fără 


nici-un regret. Omul « o bestie. Singure animalele nu trebuese 
ucise... degeaba. Desigur, aceste frumoase sentimente creştine 
nu-s ale tuturor cazacilor. Oricit de puţină și frustă le-ar fi 
mintea, ei au tot atita umanitate cît orice om de nivelul lor 
cultural (poate chiar mai multă). Totuşi vorbele reproduse 
mai sus sint simptomatiee. Ele înseamnă că chiar pentru unui 
care nu mai are nimic sfint, care consideră că a omori un om 
este o distracţie agreabilă şi inocentă, — chiar pentru acesta 
există ceva sacrosanct: gospodăria. Animalul e baza gospo- 
dăriei. Să nu te atingi de el, decit bineînţeles dacă interesele 
a Sy acelei gos rii o reclamă. 

ar nu vreau să fac analiza cărţii lui Chokolof; această 
povestire — despre care s'a spus că-i cea mai bună lucrare li- 
terară a Rusiei de după războiu — merită un studiu special. 
Am citat-o aici doar în sprijinul consideraţiunilor pe care le 
făceam asupra deplorabilului obicciu literar al „personajelor 
principale”. Intocmai cum si Istoria politică a oamenilor 
veati merge dela monarhie la republică şi democrație, tot 
astfel şi în Istoria sentimentală a oamenilor de pe hirtie tre- 
bue să se facă evoluţia în sensul decapitării acelui personuj 
falş care se numeşte erou principal. A înţelege lumea, în- 
samnă a înţelege pe fiecare, a înțelege pe oricine, — ceiace 
revine ln a da dreptate oricăruia din oameni. Fiecare om tre- 


——~~~~ PERSONAJELE SECUNDARE 179 
peer gi Ša Praga din nenumăratele centre ale universului 
ep A s e atracție, ca un „punet de vedere“ exact ta n 
se de egi m ca și al nostru, ca şi al oricăruia altul, Oriea 
Pe A eptate împotriva noastră şi a tuturora. Ca, de alt- 
inel f eo * rindul nostru... Fiecare om este 
air ndată ce vine vorba despre el. De riggen 
personaje principale... a AN 


D. I. Suchianu 


Chestiunea agrară în Rusia înainte 
de revoluție * 


in 1861 ţăranii sint emancipaţi de servaj (in parle, pen- 
tru a se crea o masă de oameni liberi de care avea nevoie în- 
dustria). Emanciparea personală a țăranilor este însoţită de 
cedarea unei părți din pămîntul proprietarilor, proprietăţii 
ţărăneşti, cu consimţimintul prapeiitarilor — la 1861, — şi 
numai dela 1881 — obligatorie, Statul plătea proprietarului 
prețul pămîntului cedat, urmind ca apoi țăranul să plăteas- 
că — socotind dela 1861, in 49 rate cu procent de 6% — acest 
preţ Statului. ! Dar țăranii nu capătă dela proprietari pā- 
mint suficient ca să-și poată cîştiga existența numai din el. 
Ei sint nevoiți să ia în arendă pămint dela proprietari. Dar, 
chiar luînd cu arendă încă o bucată de pămint, țăranul de- 
abia reuşea să-și plătească impozitele şi rata datoriei câtre 
Stat. In ce priveşte arenda, el trebuia s'o plătească muncind 
pămintul proprietarului. Deci, dacă țăranul era acum, for- 
mal, liber, această libertate juridică nu însemma şi o liber- 
tate reală. Ca şi mai inainte, țăranul era nevoit să muncească 
pămîntul marelui proprietar, Cu atit mai mult, cu cit acum 
se desfiinţează — prin liberarea ţăranului de servaj — drep- 
tul la ajutorul pe care proprietarul îl da ţăranului serv, cînd 
acesta — de exemplu — răminea în mijlocul iernii fără ali- 
mente sau fără nutreţ pentru animale. Aceste ajutoare tre- 
miau şi cle plătite acum, cu munea ţăranului. * 
Prin urmare, dacă proprietarii au realizat uneori bent- 
ficii prin vinzarea pămîntului pe un preţ superior preţului 
adevărat al pămîntului, prin evaluarea exagerată a acestuia. * 


* Fragment dint”'un studiu asupra rolului socialismului marxist 


in prefacerile sociale din Rusia. 

' Olto Bauer, Bolschevismus oder Suziuldemokratie?, p. 9 și 21. 

* Ibidem, p. 17 şt 18. 

* Vezi Pierre  Kropotkine, Autour d'une vie (Mémoires), Paris 
1921, Quinzitme &ăillon, „Pentru mulți seniori liberarea servilor era 
o excelentă afacere financiară”, p. 140. 


CHESTIUNEA AGRARĂ IN RUSIA 181 


țăranii liberaţi nu şi-au văzut s | 
tarea Îmbun 
a A devenit mai rea. Tapane ear 4 giua 
= p i Ati sint așa de împovărătoare, Sncit „în 
douăzeci € ani care urmează emancipării servi- 


tul pe care i-l asigura posesi i 
` unea lotul . 
ary yia veniturile, ţăranul muncea ei Ca să-şi com- 
p ce — vechiu obicei rusesc, în unele egirini ia n rara 
tre vara niste ică. Convoiuri nesfirşite de ireal. stră- 
din cerşit, * mari, căutind de lucru şi trăind a deseu 
,  „Mir“-ul rusese = 
N a pămîntului, © Bion maj. p ;.Proprietăţii comuniste primi- 
pozitele le încasa comun : 
a, şi gi 

te i-a ci. lar membu? i: acd acre a ividuală 

idar pentru plata impozitelor, — și a Si pe peo 


plata impozitelor. Şi atumci i 
t ~ ? un 
cală, de care țăranii ere ep el devenea o povară fis- 


„Nimic mai original decit o adunare sătească in care se 


sete je ea bogați să ia loturile cele mai mari“. ? 
ce lată f pulicar aa îiiitate mărind greutăţile tărani- 
$ 904 se face din ce în ce mai 


milioane ruble. Imposibilitate | 
i a d 

rea reni area iă face rămășit A nalane at 

comunei pentru impozite, însoţită de art rampe aa s 


tru cej 
care nu plăteau," precum şi scăderea continuă rană 


* Maxime Kovalewsky 
1898. p. 123—124. Y, Le régime économique de la Russie. Pai 


A Ibidem, p. 265. 
S est cetei primitivă a pămintului şi soti rau) 
Meade ap eri Einführung in die Nationalőkonomie iaia 
bea oara i 1) p. 79—198, Pentru atitudinea ea 
5 aţă de „mir” vezi $t Zeleti Errotan 
aat a S i n, Burghezia rornină, 


" Roza Luxemburg, Fi 
îi înfăhru i 
Rora Luxemburg, op. cit, p.183, n aitonalăkonomte, p. 181, 


182 VIAŢA ROMINEASCA — T m 
prafeței lotului din cauza cresterii populaţiei,” fac pe tāranii 
săraci să-şi caute refugiul in sa rise satului. Ei se duc la 
oraș unde industria, în plină desvoltare către sfirşitul veacu- 
lui trecut, avea din ce În ce mai mare nevoie de muncitori 
de fabrică. lar țăranii bogaţi, pe măsură ce îşi cultivă mal 
raţional bucata de pămînt, intrebuinţind îngrăşăminte, ete., 
se opun deselor împărțiri ale pămîntului şi tind către propri- 
cetatea individuală, 1° 

După reformele din 1906 si 1910 — prin care Stolypim 
voia să creeze 0 clasă de țărani înstăriți — poate orice faran 
să ceară ieşirea din „mir” și transformareu pământului său în 
proprietate individuală. Dar această transfomare trezea 
multe nemulțumiri. Familiile numeroase, care aşteptau de 
o nouă împărțire mai mult pământ, nu vedeau cu ochi buni 
ieşirea din „mir“ n familiilor cu mai puţini copii, care se te- 
meau de o nouă împărțire a pămîntului. Afară de aceasta, CO- 
masarea pămîntului ieșit dim „mir“ implica noi împărțiri 
care produc, udesea, nemulțumiri. Asupra acestei operaţii 
complicate de trecere a unei părți din pămini din proprieta- 
tea comunei in proprietate individuală, şi a nelinistii provo- 
cate de ca în sate, vine în 1914 războiul. * 

In ce priveşte pămîntul marii proprietăți — despre care 
țăranii spuneau de mult că şi el este „al lui Dumnezeu“ — 
dorința de a-l dobindi a imbrăcat de mult în Rusia formula 
„socializării” sau „naționalizării” pămintului. De „naţionali 
zarea“ pămintului vorbeau țăranii mult mai mult decit de 
proprietatea individuală. ” Explicația este că teoriile socia- 
liste, la inceput în forma specific rusească a „marodniki”-lor, 
apoi în forma doctrinei marxiste. găseau rezonanță în spiri- 
tul țărănimii obişnuite cu „mir“-ul. 

Dar — cum arată Otto Bauer — țăranul susținea față de 
proprietatea individuală a marilor proprietari comunismul 
agrar; iar faţă de comunismul agrar al „mir“-ului, susținea 
proprietatea individuală, In fond. subt formula socializării pă- 
mintului se ascundea tendința ţăranului către întemeerea şi 
întărirea proprietății sale individuale pe sama marii pro- 
prietăţi, „Astfel a putut ideologia socialistă să devie instru- 
mentul revoluției burgheze”. !* 


* Otio Bauer, op. cil, p. 14 Pe cind populația satelor ruseşti u 
crescut dela 1861 şi pină ln 1905 dela 45 Ja aproape 100 milioane su- 
ete, bucata de påmint a scăzut continuu, Mijlocia ei este în t861 : 4.8 
desiatine, în 1880: 3.5, în 1900:2.6 (o desiatină = 1,09 hectar), 

" Olto Bauer, op. cit, p, 3t; M. Kovalewsky, op. cit, p. 152—153. 

" Otto Bauer, op. cit, p. 28—29. 

u Orto Bauer, op. cit, p. 25. 

* Lenin, Sämtliche Werke, XX, |. Halbband, p. 360—361, 

* Otto Baver, op. cil, p. 25. 


CHESTIUNEA AGRARĂ IN RUSIA 183 


Care este rezultatul „revoluți - 
ci =g ne dă it ia age ia kin pam Rusia? Si- 
revoluţia Bubernii ale Rusiei europene, deţineau, inain 
mintul; aan Aa uncie ră și statul: 23,1% din tot e 
şi întreprinderile indi = 4 tic. exploataţiile sovieti 
rani: 96.8 a e industriale dețin: 370% din tot Arte ea 

n Ukraina, dețineau, inainte de 
user tu: A din tt, pământul (irani A 
dusiriale dețin: : tarile sovietice şi întreprin y 
niita CEND 3,2% din tot pămîntul: țărani! a0 a rar 


Codul agrar din 1922 vorbeş 
“ t i 

loinţă” acordat comunelor agrare sau indivizilor ie 
vecii: i predica aparţine numai „Statului Muncitoresc- Pà. 
retal du Dar decretul din 1 Mai 1918, care desființează 
rănese. Acest pimini, de fag ma „dela aceasta pămintul 
marfă, r Incit a ia de fapt, se vinde şi se cumpără A a 
replat se pare că are dreptate Boris Nolde cind spune 
lise 20 wință” este un „omagiu verbal adus socia- 

Revoluția comunistă 
problematic, de prea ies — proces În curs, ct succes 


tind istoria ei vn avea orice. muz ol judecată atunci 


Revoluția agrară-bt 
lo -burgheză rusă, desfiin i 
i ET ma carneta răi miere ss fe 
A y ic al revoluţiei i ə 
tatea pao revohuție trece, ce e drept, se hirra a ma 
pe cel pomeni ride mea pămîntul marei proprietăţi. ra 
(mai ales după reform, Bo etate individuală tänaritar 
Senlik d 2 ` iza ui Stolypin: ieşirea din „mir“ pă 
Prea  peaagvae ar acest pâmint naționalizat este i părți 
Agrar dim 1070 db ineipiul atletii egale“ — si pp a 
» $, p a i 
lor care, în calitate de muzufructuarii, posedau in aora 


= Simon Zagorsky, 7. 
Puris. 1921., p. EW j 
* Code Agraire de la R. X 
l -SF S. R. - 
tique, traduits par Jules Patonillet p i za cul 
i Olto Bauer, op, cil., p 32. SEa 
B. Nolde, op. cit. p. 203. 


" Pentru atitudinea e i 
“Ina ategor i 
pri Apei I. Găvănescu, Es. tari poe a. căi sai 
po ca $ e See, Evolution et Révolutions, Paris 1929 236: 
tat le plus clair des boweversements dont k Rus- 


sie a été la théâtre, e 
» C'est la 
de toute l'évolution pară polar agraire, point d'uboutissement 


lait d'importance capitale. 


'dvolutian actuelle du bolchevisme  rusae 


In Russie Sovit- 


18i VIAȚA ROMINEASCA 
mj folosința 

ntrāri zi ' Codului påmint agricol. lar „folosința 
tai ca ut doit; împiedica diferențierea pa oi A 
n anei Arines din Rusia, *' aegra er nind char E 

iile, țăranii bogați („Kula mau ziat 

rect e pont sd pepe pane e A eaver hig i Aa raen 
: s oalare” a munci care nt i ' ) 

Ta pi ar aiaee o din ultimul timp ale lui Trotzky („Die 

wirkliche Lage in Russland”, 1928) sint pline de acuzații k i 
diise actualei conduceri a Rusiei privitoare la favorizarea ţi 


zu ian Al. Claudian 


i im 

i sei ţărăneşti, produsă fe 
e re patutul pèmlat, ia diferențiere. v. L. Kritsman 
n Revolution (1924), 


irea egulitară a intregului păm 
i, vetrei Periode der grossen russische 


Wien, 1929, p. 433-434. 


Cronica teatrală 


n 


La Eforie o trupă japoneză — subt conducerea d-lui 
Tokujoro Tsutsui -— a dare. serie de reprezentații. A fost 
ceva cu totul nou: un program alcătui! aparte — cu citeva 
scenete izolate, cu un intermezzo de dansuri și cu o piesă în 
trei tablouri. 

Intre culise, din cînd în cind, cînta o muzică ciudată — 
pornită parcă din instrumente necunoscute, venind de de- 
parte şi trezind în suflet rezonanțe misterioase, 

e scenă au păşit cu sabia la şold bărbaţi crunţi, imbră- 
cuți în armuri de luptă, sau în mantii de toate zilele, ori în 
chimonouri cusute în fir ca niște odăjdii. Bărbaţii au îneru- 
cil spudele pentru o curtizană, sau din răzbunare — pen- 
tru părintele ucis. A fost o luptă veritabilă. Săbiile treceau 
pe de-asupra capetelor luptătorilor; şi dacă sar fi întirziat o 


şi avea laba piciorului despicată de lovitura unui confrate.) 
Au venit la rampă şi femei cu ochi oblici, langurogşi — 
coafate cu o pagodă de păr negru, susținut cu fel de fel de 
agrafe și de panglicuțe. Din chimonouri de brocart cu mâniei 
largi. artistele au ridica minute albe şi fine — şi au înce- 
put un dans curios, în care se legănau  molatic draperiile 
groase ale hainelor grele de desene în argint şin aur. Se 
auzeau loviturile sandalelor în podele, dar picioruşele nu se 
vedeau din clădăriu vestmintelor ornate. De-asupru monu- 
mentelor de stofă groasă, se legăna un cap ca de păpuşă san 
de statuetă de porțelan — şi pe figura lor juca im zimbet, 
care avea ceva din f ea livezilor de cireşi în floare, 
lar zâmbetul nu se oprea decit în clipu cind bărbatul, cu 
sprincenle incruntate şi cu dinții strinşi, îşi trecea — ferm 
tăcut — virful spadei sprijinite în pămiut prin pintece 
dintro parte pînă în tă... In timpul acesta cânta o pa- 
shre întrun cope, departe... t3 


T VIAȚA ROMINEASCA 

De-abea ne-a venit inima la loc după nceastă hăcuire a 
măruntaclor. — cînd d-na Marioara Ventura ne-a chemat la 
trei piese, în care ilsa și-a făcut un fel de harakiri senti- 
mentai. 

Teatrul Venture a jucat „Indrăgostita” de Porto-Riche, 
„Amintirea“ lui Denys Amiel şi „Carnavalul Copiilor" (Saint 
Georges de Bouhetier). 

D-na Ventura, în rolul soției „indrăgostite”, şi-a impre- 
surat bărbatul într'o rețea de cochetării și de manifestații 
amoroase — dela cele directe pină la sugerarea nopților de 
pasiune. Această tortură drăgălasă a continuat pină într'o 
zi, — când soţul exasperat s'a răstit la tovarăsu-i de amor: 
— „Mai lasă-mă în pace!” Atunci „indrăgostita” s'a dat pri- 
mului venit — ceiace ea a regretat pe urmă. Și a regretat și 
bărbatul vorba aceia tare. lar menajul si-a reluat cursul — 
intro tensiune normală. D-na Ventura a ştiut și să chinuc cu 
dragostea, și să se dea, şi să se revolte, şi să se umilească 
— exacl cum fac în viaţă femeile enpricioase şi, cum st 
spune, cu nerv... 

Acviasi femee amorezată de dragoste a apărut şi'n „Car- 
navalul Copiilor”, D-na Ventura a reprezentat-o cu a- 
ceiaşi flacără. Dar rroma „Carnavalului“ mu sa mulțumit, 
ca'n „Indrăgostita“, cu un singur bărbat (la ocazie, „răzbu- 
nat“ cel mult de-un prieten), — ĉa a umblat cu neastimpâr 
după dragoste trecind din braţe în braţe, părăsită aici de 
unul. părăsimul la rindu-i dincolo pe altul. 

În această piesă, conflictul se complică prin faptul că 
eroina are copii, şi-i supusă şi de iubiren de mamă, şi-i tor- 
rată de prejudecățile dimprejur — și mai cu samă de in- 
transigența fetei sale, care se crispează în fața adevărului. 
dar care va face la fel. D-na Ventura a jucat cn multă pu- 
tere scena mărturisirii pe patul de moarte, cind cu ochi ră- 
jăciţi şi cu brațe tremurătonre umbla, în clipa de apoi, după 
toate dragostele din trecut, care au atras-o ca un miraj şi care 

toate — au dezamăgit-o la sfîrșit, 

Cînd se lusă cortina, vezi că povestea se va repeta cu 
lutu care fuge chiar atunci, ṣi cu copila cure va fugi mai 
tirziu — precum şi cu acel permanent amestec de burlese şi 
de tragic: aceleași măşti de carnaval care, în dans vesel, trec 
in monom pe lingă sicriu. aruncind serpentine peste figura 
de piatră a aceleia care căutase in viață dragostea intensă și 
nedesminţită,. 

lar în „Amintirea“ d-na Ventura n făcul o dureroasă 
experiență. După prima noapte de amor la șaplesprezece 
ani, eroina l-a visat — timp de două decenii — pe cel ple- 
cat adouazi undeva departe. Dealtfel şi el ma uitat-o, a ră- 
mas credincios amintirii din adolescență (uneori avem im- 
presia că nu driuostea-i totul în viață, ci amintirea ei) şi du- 


S _ CRONICA TEATRALA 187 


pă douăzeci de ani o rein m 
tiineşte. Amîndoi 

mă kpaa pană aduc, în noaptea udă set forate 

ude ci mu se mai înțeleg. Sint alţi oameni, 


murile 
pete zu duc în altă parte. La urmă apucă fiecare în 


Autorul, cu un fin mëşt 
i l cşug, a consiruj reabilă 
piesă plină de dialoguri spirituale şi e aleea 
petec A ştiut să dea piesei perspectivă. In afară de 
ani fz aee TAA vieții lor, pluteşte acea eternă Nem 
arah culise răspunsurile corului antic... In ser 
paos mii autorul a adus ceva din tragedia clasică 
vie ior praeigal al dramei e amintirea — în sufle- 
tana do aa ti de-asupra acțiunilor omeneşti, mai 
simţit-o cu toţii pretutinde: 
au urmărit-o o Wg a întreagă, pe e ljr jaan > Eray 
= K- etele lor 


pierduţi, în minile 


căzute, in umerii prăbușiţi. — d-na Ventura a pus toată su- 


ferința deziluziei, 


pe SS. de teen Japaner, yi al, autorilor parizieni 
„ Alexandtu Kirițescu oprea -i i Sau pus pe lucru, 
SER ~n Visd Ţepeş“, „klorentina”; iar d. Ludovic 
|, Ð. Kirițescu şi-a închipui i 
fidelitate, it că face artă reprodueind 
are a poti dar semen să familie, Nicio tri- 
S De ahr un sens... » Mici un cadru, nici o perspee- 
„_De alfel publicul, y compris critici ) 
st einer reni Numai eranietie e acu Crema e ie eg 
au fost etic de o au făcut notă discordantă. Pesemne cle 
prin fraudă de i a irene şi au fost iscălite 
e zi la parchet. » Aceştia, desigur, vor înainta 
tat Vid Te de „Fiorentina“, Teatrul Național a re . 
peş trebue n gi A o piesă istorică cu tile politie Vlad Te 
sfirsit il imita o ago PIldă şi un indemn“ — iar ; i 
D. Laia Tue a a Io > SoS 
ET Paa uş a adus ă 
şi bătăi, și inchiderea oamen si vizare Mate tar e topliste: 
ușcă, viu, 


i prăjirea calicil i 
În a caci: ei marelui Domn, lar între cu- 


utorul a trecut cu vedere umai amănunt 
Astfel cl n'a jupuit pielea de e taloa Pare i-a p "k 
DA 2 re- 


188 VIAȚA ROMINEASCA 


isă de istoricul Beaudier in „l'Histoire de l'Empire otho- 


man” 1619, (p. 10013): 

Este vorba de Mahomet, care. estoit du tout passionné“ 
de Vind — înainte de a se sui pe tron. Dar „ce jeune prince 
we vouloit pas, au commencement, comsentir aux imfames 
uttouschements de Mahomet; de sorte que comme un jour il 
le pressoit, tachant de venir aux prises, Vladus pour s'en 
depester luy perça la cuisse d'un poignard & aussitost gaigna 
nu pied, trouvant moyen de grimper, sur un arbre touffu. 
où il se cachea, iusques à ce qu'il eut fait sa paix, en Con- 
sentant à ce qu'on vouloit de luy“. 

Drept urmare Vlad ar fi obținut tronul Valahici, unde 
elept — ci „un tigre furieux, 


el n'a fost un domm bun si înţi 
ou plustost, un demon en furie“... care însă, după atitea ven- 


curi, a devenit „pildă“ și Andenm“ ntit seriitorilor, cât şi Oa- 
menilor politici. 

Nu-i de mirare că d-nii Kirițescu şi Dauş an scris pie- 
sele de mai sus. Ne consternează faptul că un comitet de 
lectură le-a aprobat. iar un director a prezidat aducerea lor 


la rampă. 
Despre artiştii care au jucat în aceste piese nu putem 
spune nimic, Ce să zicem de interpretarea unor roluri alan- 


dala intr'o piesă proastă? 

Constatăm doar că elemente de valoare, —“ca d-na 50- 

rana e reali age — sint puse numai în astfel de drācii, 
neputindu-si da măsura talentului lor. 
Ale artiste nici de piese originale n'au parte, Pe d-na 
Lily Popovici w'o vedem decit în stal, la premiere; iar des- 
pre existența d-nei Toto loneseu — n'am aflat decit deunăzi 
dintrun interview de ziar. 

Şi doar d-na Maria Filotti a avut timp să joace destul! 


M. Sevastos 


Cronica muzicală 


Opera este, în Ron 
bca: vinin, 
cultură muzicală prin Stat. rel w puținele mijloace de 


de să şi orchestra Fila rea de conservatoare 
blic, oarecum la granița între bro 


care îşi complectează cul 
A tura i 
nată de nevoia personală de a i din, inițiativă proprie, mi- 


posibilitatea să me 
zice invariabil că eee fatadei te. Statul nu face nimie și 


La Ateneu sin 
7 lore pene L două bănei udenti 
î = iei urii da Mă ra oarecare de bilete rau Pro. 
marelui ce e uite după pretinse inte 
marea publie; jucam curu Opens are en, le 
ce tocmai Operu . fat ak de propagandă masică tir 
care, ci simplă i aleasă ca mijloc de educare? | 

i simplă distractie și plă ? Nu edu- 


ne-ar are cere directă poate da aceasta 
pene tă ta de. puing apere pot uim 
inaccesibile mulțimilor raid e amanis ean 


eri ceste e 
prealabilă educare noii a Pot fi percepute decit după 


am putea chiar zice un compro- 
greu digerabilă 


amalgam atrage mulțimea, Donu. oma ras i 
ai „ cintece; 


TE VIATA ROMINEASCA 

românească a patru opere de Verdi (Rigoletto, Aida, Truba- 
durul şi Balul Masca). îndesate toate patru intrun sezon re- 
tatiy scurt. 

Patru ore reprezentind, în estetica maselor, sumumul 
nobleței artistice! 

Paul Landormy spune despre arta lui Verdi că „este 
artă-fulger, pentru o mulţime nerăbdătoare în faţa plăcerii 
şi indiferentă calităţii emoţiilor”. 

Intradevăr, în aceste „operele tragice” totul este artifi- 
cial: caracterele personajelor sint compuse fără preocu- 
pare psihologică, numai după nevoile acţiunii. La rindul ei, 
acţiunea este melodramă convenţională, neconținind nici o 
idee, şi exprimată printro muzică de „bel canto” cu acom- 
paniament de orchestră. Motive banale, agrementate cu bro- 
derii şi efeete de tehnică, ori înspăimintătoare strigăte, care 
tin loc de intensitate. Cit despre orchestrație, nu este nevoc 
de multă analiză : impozantul se exprimă cu „amr şi 
tobe; sentimentalitateu prin şuerături stridente de clarinete 
in transe, intrerupte de capace producătoare de panică in 
sală. lar pentru tot ce este coarde şi quartet, le revine nobi- 
la sarcină de a. umple golurile. 

Astfel se alcătueşte un limbaj „sui generis”, care este 
ntru muzică ceiace „petit nègre” este pentru limba lui 
ahtaire, 

Dar nu face nimic, din moment ce publicul se mulţu- 

meşte numai cu acţiune şi sgomot! 


E] + 4 


Ultimele concerte de pian au dat publicului trei progra- 
me variate, interpretate in trei genuri diferite: Frederic La- 


şită şi calmul căpătat prin rutină, Sonata de Beethoven Op- 
55 și o Sonată de Chopin i-au dat prilejul să arate o inter- 
pretare impecabilă, dar şi lipsă de temperament. 7 

Claudio Arrau se aseamănă cu Lamond prin siguranță 
şi interpretare, insă il întrece, avind un joc mai expresiv ; 
işi pregăteşte prin treceri meșteşugite pasajele care astfel 
au mai mult relief. A cîntat concertul de Grieg, pentru pian 
şi orchestră cu o remarcabilă stăpimire a mijloacelor. 

Jeanne Marie Darre a dat un recital de pian cu ga 
alcătuit mai mult din bucăţi de tehnică prea. Trei „Fan- 
taisie-Stăcke” de Schumann au pus în evidenţă calităţi de 
interpretare simplă, referabile efectelor de tehnică şi tem- 
perament. Un preludiu de Rachmaninoff a trecut nebăga! 
în samă din pricina „avalanşei” de „bucăţi grele, printre 
care cele şase preludii de Paganini-Liszt. 

Tehnica la care tine atita d-na Darrt e lipsită de liber- 


CRONICA MUZICALA 


tate ; e stinieni 

SEST jenită de i : 

ținuta „poiana ie, Breseli de ținută ale mini 

: văl paneer Pers ei mult pg ii, şi aparea 5 

ocul încleștat al inel | torturat al minilor, rez y 

tului invins ncheeturilor, dă publicului ir veniat dio 

nei ariane, Mia exces de osteneali, calona o OT pr 

ert : a ~ peraiment i x € ant 
uziasmat sala mai mult decit. dr N trebait UPS 


om 


C. B. 


Cronica ideilor 


Stalin şi tovarășii 
Din politica internă a Sovietelor — 


E linişte iar în Rusia lui Stalin. Cel puţin, apurentă. 
Căci nu se mai vorbeşte de cete de civili evacuaţi dealungul 
frontierei L-atvio-Estoniene, nici de salve de tun şi trenuri 
asediate la Brechaninov. lar garnizoana din Ismailovo — 
instigată la răscoală de julbele țăranilor, cu veşti alarmante 
de acasă, rechiziţii colective, executii, evacuări în masă, de- 
portări în Siberia — a tăcut subt amenintările trupelor fortei 
scerete gata să bombardeze baracele. 

Au tăcut mai ales ultimii „oetobristi” ai revoluției ruse. 

Trei ani numai au trecut decind, în Decemvrie 1927, al 
1ă-lea Congres al Partidului Comunist da sentința de execu- 
ție împotriva lui Trotsky, Zinoviev si Kamenev, şefii opoziţiei 
de stinga. Din septarhia pe care Lenin o lăsase fa moartea Să, 
patru mai rămineau: Stalin, Bukharin, Tomsky și Rykov. Nu 
erau chiar aceştia autorii moruli ai sentinței împotriva cole- 


gilor lor de eri? 

Dar Stalin trebue să aibă ceva din psihologia unchiului 
Ini Hamletl... care încălzea pentru nuntă mincările rimase 
la înmormântare, Din ovațiile cu care Congresul salama sen- 
tința impotriva lui Trotsky, Zinoviev şi Kamenev, pe semne 
că dinsul poruneea să se rezerve o sumă oarecare pentru Con- 
gresul viitor... — cel de toamna ireculă| Căci la acest Con- 
pres, al 16-lcu, nu aveau să cadă pradă furici dictatoriale 
alți trei colegi — ultimii din septarhie: Bukharin, Tomsky Și 
Rykov? E drept, sentința a fost mai dulce, decapitarea mai 
lentă... Dar aceasta numai ca în compoziţia lor să se ame- 
stece umilinţa şi defăimarea publică, 

Cel mai încercat, în această privinţă, 
vietic, Rykov. supus la toate retractările 


cu putință. 


a fost Premierul so- 
şi execuţie publice 


ain RASE CRONICA IDEILOR 193 


După ce l-a socotit co i 

După ci l mpromis definiti i 
iiae ka a cotorosit și de dinsul; şi Saek Se ID 
sapv ă genii Tass o aducea, despre demiterea lui Ry- 
a ia-i cerere — din prezidenţia Consiliului Că 
aa ni h oparu cum şi dela prezidenția Consiliului 
Tep gi p ap, marchează pumetul culminant al dictat ; 
Fa ala. la acest punet, această dictatură se d n 
ne aria pg citaten unui triuini care după nk strivit 
pe o acțiune a anta, Ta A" a rr Arri eeey 
şi pr lapi agresivă decit Pra A tr 73. CP. fatala 

e ce e două extreme, revoluția rusă ă 

Stea de pis i în, are sa aşezat Sali aaa a 
ri porn militarism, sfirșește în economie poli- 


Cu aceasta, revoluția 3 : 
i “Opozitia iei pai oa. I AE er eop 
A v, e La 
kest, militarist, rotsky-Zinoviev-Kamenev era, într'ad RE 
evoluția, la vremea lor, îşi trăi 
r t 
pă = s y aventură, de pocki Și pede ci roman- 
die her Aa » activistă care reese atit de raz gate rit ara 
ora ai earomanului anui Hya Ehrenburg. Pe lin nara ue 
corilei, 9i imediat dupa dineu Rakovsky si. Hadek, u 
nitate. iau anaa Serebriakov, sfidau puterile în sirăi- 
intruniri gi ru, purtau pe stradă, în ochii tovarășilor, | 
era primejdia de f „specieuă amenințător st täaborahii “EI 
lui varali, ae imecare clipă a Rusiei sovietice! Impotriv 
pregăteaaaă.: at pae la mare, tinăr şi bătrin, trebuiau să e 
pierre: ărăzeaseă gindul și fapta! rad 
Unut, e drent ei aai An liierele generatii sovietice — int 
Ae a e miair similar at prrezenati 
problematic al tinerei Buain dr br ratie dă: nea 
eee M enat ,va de cpitaiemuăui apusean, spre 
poate taie numai într'o ARAA tacă “ocimisiat intr se 
Numai că spiritul agresiv si i a + 
T m ratat siv si muschela i 
Teo Zion Ramane declapa ee ua aia 
ia lupta împotriva lui Stalin, Mi 30. SE 
â Be. ari arte de stinga amenința să devie un stat în st 
PA ia ceai revoluție. Cu un puternic stat major es 
racla ra și o minunată forță secretă. cu b ici șta- 
întruniri, bul Statia ca îi Emana oaii, în pivnife ca gi k 
același gest de sfidare. AET ODENSE PNE aeai 
a, epoca eroică a iti ' 
Kremlinului, și terminată în pe da a Zair cir 


13 


194 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Nimic. însă, din acest eroism, în opoziţia de dreapta, 
condusă de trinitatea Bukharin-Tomsky-Rykov, cu Uglanov în 
coadă. Cm aceştia intrăm în faza calmă, fără panaşe, şi fără 
diatribe, aproape fără căpetenii, faza de principii mai mult 
decât de acţiune, faza economică a opoziţiei ruse. 

Nimie deasemeni din personalitatea fascinantă a rāz- 
vrătiţilor militarişti şi răsboinici de mai înainte. Aceştia erau 
idoli. Dinşii sint numai porte-parole. Porte-parolele burghe- 
ziei sovietice, a țărănimii instărite, a țărănimii întregi, 
poale, al cărei grai înăbușit subt căleiiul colectivizărilor for- 
țate, reapare în Abecedarul Comunist al lui Bukharin, în 

ra sindicalistă a lui Tomsky, sau în socialismul organizat 
al lui Rykov. 

Cind puatiletka, adică Planul de cinci ami, inventat şi for. 
mulat de Krishanovsky, şi pus în aplicare de Statin, a ridi- 
cat o Rusie întreagă împotriva dictatorului, clasele obidite 
aţa] şi-au polarizat nădejdile în jurul doctrinarilor moderați. 

u e o deosebire de principii, însă; o deosebire de me- 
odă; eventual o simplă deosebire de tempo. 

Comunism da. dar pină la realizarea lui îm loc de terme 
colective, ferme ţărăneşti individuale, cu preţuri la grine 
urcate. 

In loc de exterminarea kulakilor, abolirea taxei pe €- 
lementele înstărite ale satului, cum şi a celorlalte restricţii 
impuse capitalismului dela țară: în loc de doctrina distruge- 
rii. doctrina concesiilor, cu o absorbție treptată a kulakilor 
în statul socialist. 

In loc de colectivizare forţată, instituţii cooperative, la 
care să participe și kulakii, după ce, mai ales, au fost de- 
zarmaţi de mijloacele de expoatare a țărănimii sărace prin 
însăşi punerea acesteia la adăpostul cooperutivelor. 

in loc de imdustrialism cu orice preţ şi moartea ţăranului, 
o cchilibrare între prețurile industriale şi cele ugricole, cu 
ridicarea neapărat a acestora. 

In loc de dictatură oarbă, o democratizare a formei de 
guvernămint, prin revenirea la acordul cu majoritatea, la 
pacea ci poporul. 

In „pacea cu țăranul” opoziția de dreapta vede jntr'a- 
devăr soluţia politică a Rusiei sovietice de azi, ajunsă la o 
extremă atit de primejdioasă tocmai prin ruperea ci com- 
pletă de rosturile țărănimii. 

Astfel, pornită dela economic, opoziţia de dreapta a- 
junge la politie, aşa după cum opoziția de stinga pomind 
dela politic ajungea la economic. 

De aci nota ei liniştită, insinuantă mai mult, doctrinară. 
De aci lipsa ei de anvergură politică, la şefi care retrac- 
tau de dragul principiului, şi se decapitau singuri la adumă- 


CRONICA IDEILOR 


195 
ril A 
e pomste regim, în nădejdea salvării unui regim de 


Dar ambele opoziții s'au lovi A 
„Şi Bukharin au lovit de omul singur: Stalin. 
şi a faimosului Politie ue Tea dela direcțiunea Pravdei 


muncitoreşti, iar, de antad. Doaa a ctg: ac sindicatelor 


vonum sovietic, E 
„„ Viitorul ne va spupe dacă cu i 

ii dinşii au sburat şi princi- 
hora Sion cum și posibilităţile pentru o Rusie ine îm- 


E tocmai ceiace constitue sfinxul sovietic. 


„Pentru deseif ărui A a 
Viachentru jdescifrarea căruia. inlocuirea fui Rykov cu 


adăoga o singură e evenimente ejusdem grani nu pot 
: singură silabă 1 


impede; mišri confiat 
a mumai astfel o nersik aeren; uzia 


P. Dragoş 


Miscellanea 


artide şi tehnicieni 
ir cum s'ar crede, un fenomen 
fic românesc. Saint Simon și Proudhon îl visau la 
a . 


luționari — în special So 
stoner Eee politice. 
bolșevicii şi fasciștii au făcut tot c 


sei mar că, dacă această critică contra partidelor ar anat 
s p SA noastre naționale, ca nu sar fi arta ră pai 
pir rani că pe care o insuflă toate snobismele : e ab sal ase 
si: up de politiciani şi cîțiva intelectuali, ra vă pina 
y ak relele din ultimul timp nu sint e E 
orar ci chiar însăşi ideii de partid, asupra că 
e E emeena chiar, că structura zone gi moderne 
i reene două elemente: Coroana şi poporul. TERA 
“Toi rtidele ar fi intermediarii, mai trivial, aa Ape 
s şi poporul și Coroana, cerind comisioane $ 
ee ră ul clasificaţie bipartită a secictăţii. eră 
i eg cerere let n - „n'am putea accepta semnificaţia paie 
roz pm partidelor. Ele nu sint — cum se zice a artă aa 
nada Ele sint însuşi poporul. Căci acesta nu eş Kran 
e ei diferențiat. DEPRESE min ter es Pt 
ori economice alcătuește, po iticeşte, 
Bican Ele w, condana ca int POROTA ne e pre 
i un - E + + m- 
E inia deci a le perfecționa. Nu ideia de ceaiul 
E, ci expresia ei românească, Partidele sint instituț 
promi 


MISCELLANEA 197 


liticei, după cum bāncile, cosperativele sau societățile comer- 
ciale sint instituțiile vieții economice. S'ar putea concepe viața 
economică fără ele ? Partidul mobilizează, orientează şi gru- 
pează opinia publică. El servește de instrument de informație şi 
solidaritate. El fereşte de anarhia individualistă și oferă vieții 
sociale o bază de continuitate și permanență. 

Guverne apolitice de „gospodari“ sau de „tehnicieni“, s'au 
încercat în Germania și Anglia în timpul războiului, 

Lipsa lor de unitate, de coherenţă şi de tact, a făcut să fie 
părăsite după citeva luni de experimentare. 

Și dacă n'au reușit acolo, unde viața Profesională şi econo- 


mică e cu mult mai adincă, vor putea ele reuși la noi, în plin 
has? — M. R, 


Jubileul d-lui N. lorga 


Minimum de timp pentru a sărbători o personalitate emi- 
nentă a fost fixat de uzul generațiilor, la zece ani. 
In alte țări mai serioase, şi acest interval pare prea mic, 
iar jubileeie n'au loc decit Ja 25 și 50 ani de activitate. 
Fiindcă d. N. Iorga nu poate trăi decit în sunete de aplauze 
Şi de urări, (condiție necesară fiziologiei d-sale) amicii câre vo- 
sesc să-i întreție mereu buna dispoziție și să evite marelui apos- 


nal a fost arborat, magazinele au fost închise, volume au fost 
scrise, s'au făcut conferințe și recitări, fiindcă ilustrul maestru 
împlinise 50 ani. (Fericită țară, aceia care a apucat aşa ceva!) 

Dar în timpul acesta de zece ani, în fiecare zi, săptămînă sau 


53.. ete. de ani, ni sa anunțat mereu fericirea națională, că d-sa 


nunţă, falși fică, uită, înjură, călătorește, că are canricii delicioa- 


însă să nu satisfacă complect pe Marele Idol. D-sa a declarat, 
după cum se ştie, într'un interview recent că e cel mai izolat 
și mai ignorat am din Rominia. 

Cum însă universul se conduce după legile relativității şi 
cum s'ar putea imagina jubilee lunare, săptăminale sau chiar zil- 


E ________NIAȚAROMINEASCĂ ________— 
nice, poporul romin în întregimea lui, ne mai sămăniînd, scriind 


ori cetind, părăsind plugul şi condeiul ca să nu facă altceva de- 
cît să sărbătorească pe d. Iorga, d-sa poate avea dreptate cînd 
spune că e ignorat de acest mizerabil şi ingrat popor. 

Dar admiratorii au găsit un r iu la această amărăciune, 
Fiindcă nu pot satisface viteza jubileelor, au mărit conţinutul 
lor. In loe să-l sărbătorească pe d. Iorga în două-trei ipostaze, 
ei au început să-l sărbătuicască în toate. 

Diferiţi oratori vor vorbi despre d. lorga orator, om politic, 
istoric. artist şi filolog. Lipsește din listă cimeva care să vort- 
bească de d-sa ca inginer, medic şi matamatician. (De ce nu? 
Se ştie doar că d. Iorga e antichristul matematicilor şi că în 
această calitate a scutit știința numerelor de multe erori !) Şi de 
ce nu, (fără glumă) deoarece s'a găsit cineva care să-l sărbătm 
rească ca filozof ? 

In adevăr, toată lumea ¢ de acord, chiar cei mai fervenţi ad- 
miratori ai marelui.. —cum să mai zicem ?,—că d-sa m: păcătu- 
eşte printr'un raționament prea stringent, că spiritul de sinteză 
şi de idei generale nu-l oboseşte prea des. Ne aducem aminte de 
nişte parodii ale „Cugetărilor“ d-lui Iorga, făcute de răposatul 
Ransetti : 

„Cinci ori cinci fac douăzeci şi cinci” (N. Iorga) sau: „Pă- 
mintul se învirtește în jurul soarelui“ (N. Iorga) etc., ete. Și 
dacă totuşi s'a găsit un orator care să-l sărbătorească pentru filo- 
zofia d-sale, d. N. Iorga, va avea motiv iarăși, să fie supărat, și 
cu drept cuvint, că n'a fost sărbătorit ca medic şi ca inginer. 

Va fi, desigur, mai ușoară sarcina d-lui C. Argetoianu care 
va vorbi despre d. N. Iorga ca om politic, D-sa va arăta, fără în- 

doială, că subt toate sinuozităţile şi contradicţiile aparente ale 
acțiunii marelui Apostol n'a fost, de fapt, decit o singură idee. 
Că d-sa n'a fost pentru şi contra exproprierii, pentru şi contra 

Franţei, pentru și contra lui Tache Ionescu, pentru şi contra 

votului universal, pentru și contra Ardelenilor, etc, ci că, în 

fond, a avut o singură atitudine, ca un bloc de granit. 
Mărturisim că invidiem situația d-lui Argetoianu. — X, Y. 


Rusia şi Europa 


Profeţia lui Dostoevski, care spunea că în curînd Rusia va 
avea de luptat cu întreaga Europă pe care voeşte sio reformeze 
sau să o anihileze, se dovedeşte fundată, De zece ani procesul e 
deschis. Două mentalități sint faţă în faţă, De o parte vechiul 


ideal individualist, de origine greco-romană (reprezentat in for- 


ma cea mai pură de Franța), dincolo colectivismul asiatic. 
Acolo promovarea societății, 


tivā şi individuală. 


a grupurilor, dincoace a ingi- 
vidului şi a elitelor de indivizi eminenţi ; dincolo producția cco- 
nomică în masă şi serie, în cantitate, dincoace producția calita- 


Eee _____ MISCÉMANEA 


Atita vreme cit Rusia nu in 
usia 
tică, pe care voia să o emisii E 


economică ri 
că. Planul quinquenal al lui Stalin, din ac era 


de oameni politici de mare influenţă), d ara SA datelaapinii, ci 


„Unicul si cel dintii critic romin: 


Intro publicați 
ino 3 He pentru amici, un admi 
reale ai à g Agrar maestrul în critica Kanake Bia F 
Paaa aa da Sign tea cadru, decit de Titu Mai iri 
eset, ihail Dragomirescu, Caracostea și Sani: 
„Titu Maiorescu, — 
literară aproape deloc, DĂ rr 


. Aplicațiunile criti 
ce al i 
valoare estetică, ră, a 


Putam încă îm e sară f 
părtāşi, ele fiind sublimate în ieri. în sa 
C- 


200 VIAȚA ROMINEASCA S à 


sint, în afară poate doar de d. Sanielevici, care din cind în 
cînd face în literatură experimente antropologice. 

„Judecirsd dar cu toată obiectivitatea şi fără să coborim pe 
nici una din persoanele citate mai sus care se pot remarca În- 
tro ramură de activitate imtelectuală individuală înrudită, d, 
Lovinescu este singurul şi cel dintii cu adevărat critic al litera- 
turii ramine şi este de prevăzut că orice vegetație viitoare de 
acest fe] va apare in ţărina trunchiului său” (!2...). 

Iar la urmă emulul „Sburătorului”, eliminind din discuții pe 
Titu Maiorescu („singurul cu care, pentru talentul şi profundi- 
tatea limpidă a minţii lui, s'ar putea face o comparație”), con- 
chide astfel : 

„D. E. Lovinescu rămine cel mai mare critic, dacă nu uni- 


vee 


cul, pe care pînă în prezent: l-a avut literatura ramină, prim 


mament Într'o galerie de socluri”. 
Acest articc! este scris cu ocazia apariţiei volumului „Me- 
morii“. 
Am răsfoit, din curiozitate, volumul „Memorii” al d-lui Lo- 
vinescu. Am găsit lucruri vrednice de scos în evidență — pro- 
duse ale acestui fin estet, manierat, care şi-a făcut educaţia mcn- 
denă la ceaiuri cu doamne literare. 
Pe d. Lovinescu îl interesează toate mahalagismele de slugi 
şi toate expresiile tari scăpate la vespasianele din piețele publice. 
lată de pildă cum relatează d-sa o scenă între d. Victor Ef- 
timiu şi un adversar al său, care-i montase — fără succes — 0 


„Citva timp kdupă incetarea infrucruoasei campanii, care nu 
mi-a fost mirarea, văzindu-l pe Eftimiu stind de vorbă cu duş- 
manul său în plină piaţă ja Teatrului Naţional. L-am Întrebat, 
negreşit (1). ce a putut vorbi cu dinsul: 

— Apoi, să vezi, cum era singur, i-am spus : „ce mai faci, 
dragă Nicule ?”: iar el, flegmatic, mi-a răspuns: „Ce să fac, 
dragă Victore, ia si eu ca amul cate a mincat c.--" 

Și apoi insistînd: 

— Cum mai pot fi supărat pe cineva care recunoaşte singur 
că. în urma campaniei Jui, a mincat ce a declarat că a mincat ?" 
(Memorii, pag. 174). 

Acum — o explicație, tot între d. Victor Eftimiu (d-sa are 
o foarte bogată activitate spirituală) şi un tînăr care-l înjurase : 

„— Cum, adică d-ta mă înjuri pe mine ? 

Intimidat puţin, tinărul crezu că o îndreaptă: 

— A, nu ca om ! ca dm te iubim cu totii dar, ştii, așa... ca 
scriitor... 

Calm și categoric : 

— Uite ce. damnule C., răspunse Eftimiu, recunosc că d-ta 
ca scriitor eşti inatacabil pentru că n'am citit nici un vind din 
ce vei fi scris poate, dar știi... ca dm. hotărit, te trimit în. şi-i 


a» a in 


intoarse brusc s i 
s patele î 
şit omul", (Pag. 177). eana 


Mai intereantă a fost i ; 

2 ost m Li "ê 

hail Dragomirescu dopi See ese capelan cu d, Mi- 

mire m'a rni Pi rezerva in ședința” următoare, d, Drago- 

din Falanga ?“ — „Măr „Nu cumva îi fi supărat pentru atacuri 

bucnind: „In Falan appo că aproximativ da", Şi fete fa 

tru că Lam iasul nga ! auzi, dumnealui face pe supăratul că 

mala anit] a ultat la Falanga ! La Falanga ! Apoi bi pe 

e ali aaa Pag ca să cugete, pintece ca să rind dom- 

toi din unire Ta ciori de O4 STIE Că Palanga iiplinoyta acent 

H bănuit după fel evâr, i-am replicat eu. e vina mea d pea 
în aeei aa toa Cum iniroase”. (Pag. 181). aP 

siile D tmi nta înjurăturii, d, Lovinescu nu întrebui 

e în in a te cpt tacă art 

spiritual și eu; Caragiale — nescrisă însă de dinsul) tea 

Cu atiis Jei Vi finul estet al dartelurilor: igas 

mi ui Vlai e = 

vației lui Caragiale teară ap putut verifica adevărul obser- 


mată într'o noa frzi 
a ca un bec deasupra Terasei oarece PRD cu luna atir- 


— Mă, pero 
erau, Pr aura cca pucat de veynicele Iui scrupule 
nul Tios sere lui... dă-l în e, să-i, Se decenii: face: Romul: 

ere desăvirşită: nimeni > 

lim 5 : nimeni nu se i aa 

pda pe marele post Aaa (a: anbeli do 
pretindeți DAT. D exclamă biruitor nenea Ianc i vă 
Pina” app scriitori, ba sunteți unii poate dascăli de limba ro. 
Una-i o înjurătură de disprer, dp Ca distanța dela voi | la 
puternică de poa aer radă dă-l ! şi cealaltă e raide parizer 
să-i... ! (Pag. 429). » pe care io poate exprima rominul: măi, 

ia d. Eftimiu s'a expri s 

i rgis a explodat: A. cane ie = iar Viaicu, 
trāă — cu ţigănci stind fra itâţi, nu de salon iiien pi 
Lovinescu termină astfel, ne cinchite împrejurul focului că 


„Mai pe sus de orice 


ţia tinărului ce-şi găsise in sfir- 


mama-măsei,,. 


eşte, trebue mai întii 
bilităților ulterioare”, 


stul — aceasta-i $ 


cel! dinții critic romin” sau Sainte-Beu 
ve. 


complimentat. într'o gazetă, un alt admirat 


pecialitatea d-lui Lovinescu, „unicul și 


ul nostru.. cum l 
dep Pi T 


202 _______NIAȚA ROMINEASCA e i 


Sindicalizarea cetitorilor 


A fost o vreme cînd s'a discutat la noi criza cărții. Nu erau 
cărți, nu erau cetitori. Erau numai scriitori, adică tocmai aceia 
ce trebuia mai puțin. Acestea erau datele crizei. In lipsă de cărți 
și o mișcare literară, oamenii obişnuiţi cu scrisul şi cu cetitul 
se ocupau de criză, așa precum azi se ocupă de criza financiară 
oamenii obişnuiţi cu cheltuitul sau cu strinsul paralelor, și care 
au rămas șomeuri, 

Dar dela un timp a căzut în criză însăşi criza. Nu se mai 
ocupă nimeni de ea, Nu se mai dă nici un buletin medical al 
crizei. Pulsul, tensiunea și temperatura au devenit dezorgani- 
zate sărind dincolo de legi și de prevedere. 

Imi închipui că atunci cind ¢ o foamete teribilă, începe 
prin a se vorbi despre foamete de către cei care mai au ce min- 
ca, și se isprăvește cu tăcerea generală asupra subiectului care 
devine iritant, atunci cind şi aceia au isprăvit proviziile. Tot 
aşa criza cărții a încetat de a ne mai preocupa, nu din reştabili- 
rea normalului, ci din inaniția în care au căzut ultimii vorbitori 
despre foamete. 

Cetitorul continuind să devie rar, cu obstinație și neobiș- 
nuită consecvență, scribul şi editorul au început să fugă după 
el, cu stilouri. cu autografe, cu reclame luminoase, cu fotogra- 
fii şi cu broșurele. Lipsesc însă discursurile în piețele publice 
în faţa unei biblioteci ambulante, dură modelul locvace al ce- 
lor ce recomandă praful de scos pete sau pila de ascuțit bricege. 

Dacă criza continuă, va veni și asta. 

Apariţia unui volum nu mai este astăzi un eveniment nu- 
mai literar, sau chiar deloc așa ceva. E insă un eveniment de 
artă decorativă, de electricitate în culori, cu efecte de lumină, 
de fotogenie, exibiţie, caligrafie, de prezentare a autorului în 

carne şi oase: un metru optzeci dela cap la picioare şi vice- 
versa. 
Nu mai e destul ca autorul să scrie un volum, ceiace altă 
dată era suficient, 

Meseria lui începe abia după ce volumul s'a tipărit. Fiecare 
cetitor vrea să aibă o epigramă personală, un madrigal în exclu- 
sivă proprietate şi o semnătură strict originală pentru ca să facă 
cinstea de a cumpăra volumul. Pe cînd se va scrie cîte o carte 
într'un exemplar unic pentru fiecare cetitor ?! 

Cumpărarea unei cărți a ajuns astfel o chestie de vanitate 
şi de amor propriu nu din partea autorului, ci mai ales din par- 
tea cetitorului, 

Meritul nu mai este al celui ce a scris o carte, ci al celui care 
o cumpără, Scriitorul e un fel de cantitate neglijabilă. Talent 
are cetitorul, nu cel ce a scris cartea. În curînd vor concura la 


MISCELLANEA 


——— AREA o I 

Academie și la premii literare normal, 

scriitorii, ci pia care-i pair iat piu za 
Este nedrept ca pe coperta unui volum sā figureze numai 


numele autorului. Trebue să i 
c ; se înscrie alătur H 
numele cetitorului, sau numai moale poi îi ial 


Pigana cum dispare atunci criza cărții! 
care cumpără azi œ carte nu o mai pune în buzunarul 


graful autorului însoţit 


tinatarului. Pe curind n flateur“ la adresa des- 
le facsimil, serie integral di vor mai putea vinde decit volume- 


Sale A area ete autorului, cu caligrafia pro- 


Nu există azi librări i 

? e de Edit È 
vinzătoare și un domn cu creionul a a prg 
RAER și un autor autentic „în came si ani 
Alkain. Lieta ea DiE pe i 

EP tul lector mult mai lipsit de bani de cit cel de as- 
= use pia pe la vitrina aceleiași librării, ca să i 
mt aceiaşi carte dorită, cu temperatura cu set pi 
el răcit rea: — pînă ce în fine se decidea ayia 
os care să-i permită luxul de a-și cumpăra sik 


casierițã, 
e a aibă în 
a Oase care t 

simplul cetitor de pre aie 


Aşa cra altădată: T pela 
trec goga pe la cetitori, iar SMEDE le, ua 
să sora ipocrit şi să flateze în dreapta şi î 
az e şi toți analfabeții, de parcă 

ia... Franceză. pp în 


vitrine. Acuma 
să facă diploma- 
n stînga toate fe- 
n candidat la Aca- 


sinteți puțini, — fa- 
rentabilă. — Demostene Botez. Poate 90 ajongă o profesie 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


|, Editura 
Gala Galaction, Roxana. Roman. Bucureşti 
l ei, 
Naţionala“ S. Ciornei, 1930. Preţu z logic nu s'a bucurat 
f literatura noastră, romanul psiho tia din partea serii- 
inā acum de prea multă eri soda rr ora mai mult decit 
p i îi place roman i asa 
iar: cului îi place rom , wlte de sp 
a I eriadi scriitorii noștri, Aar poa publicul.) 
yşnues am îsi închipue seriitorii că € ihol 
> felul cum îşi cupe s ivește romanul psiholo- 
Te ans Fourie pavara mi e e a Ronio? (şi a unei 
Ale BnS aere, In închipuire = ideea unei 
A ist dă cintelegere, i ic evocă ideea u 
Bic, poang Subi) romanul crapa ăi deseripţii de 
A tri are compacte, fără pic de dialog, red gale = 
spe er 2 ? N sd F 
natură cu magi pasaje pila de E ia inimă În care nu 
n + $ “ti. Cu alte apt > 
ā de termeni abstracții, 6 j ă greoaie ca 
tā de termer sira : personajele se mişci Sr 
întimplă nimic, în eare 1 Seya anost ca un rom 
se întimplă, n je sfori putrede. Ceva ue ju- 
iste năpuşi, trase de s is, acum vre-o j 
A DA Bouret autorul care a re mar cărui stil cleios 
| atate de secol, romanul te ru de fin artist. (Bourget, 
a se irabile calităţi de îi laşi 
i greoi se pierd admira A icc“, este în acelaș 
şi greoi së pier i : „psihologice, e : întăi. 
ălău ilor romane „pati A a volume inti 
autor se a Ani: un eseist subtil; cele ege Sisto npo- 
tulat Rashik de psychologie contemporaine $ 
ULE A S., 
re ale genului. x * şi-o face des- 
depre ale penn a u Aae aut pp gi ee 
Ei uae oi ihologic este nudne i re race 
Ei ntui psihologic, mâl pre 5 ihologie tu inseamnă un ro- 
i i Romanul psiholog A retext pen- 
este cu totul alta, a să facă psihologie, un pretext 
t are autorul vrea să facă Je lui psihologice şi de a 
ret i eu A de a-și etala cunoștințe e a Sinoie. Acea- 
literaturiza pare. uee pi "Publicul ăi toată dreptatea 
mă indere odioasaă, iç - ind nu 
sta rai D atena pag aţa Şi seriitorii fac bine cin 
să refuze a 


seriu astfel de literatură, 


RECENZII 25 


Romanul psihologic este un roman în care autorul nu 
face psihologie, nici prin intervenția lui directă nici prin gura 


toresc, exagerat, acaparase gustul literar, în detrimentul a- 
devărului sufletese şi al dramatismului lăuntric. 
Roman psihologic este orice roman bun, indiferent de 


şi „Les liaisons dangereuses“ a] lui Choderlos de 
ră a secolului al XVIII-lea francez şi „La princesse de 


ovary” sau orice 
roman de Dostoevski, sau tost opera lui Proust, 


Romanul psihologie nu exclude detaliul itoresc, descrip- 
tiile plastice şi dialogul dramatic, Trebue, Însă, cu toate a- 
ceste elemente (indispensabile oricărui roman bun) să fie 
susținute de un conflict sufletese puternic. Acesta este un a- 
devăr elementar. Cind acest conflict sufletese nu există, sau 
e slab, sau nu e bine accentuat şi bine tondus — rezultatul 
este o înşirare de detalii pitorești şi de descripții plastice, a- 
dică o serie de poeme în proză (gen literar destul de dubios 
și in orice caz foarte limitat), 
Romanul „Roxana” al părintelui Gala G 
roman psihologic în bunul şi adevăratul sens al cuvîntului. 
Nu este o carte facilă. Se spun în ea mai multe lucruri decit 
se afirmă făţiş. Este o carte de sugestii, Dar, în același timg 
are acțiune, dramatism, conflict sufletesc, Foarte putine de- 
ñ care, in „Bi- 
ji procedee foarte per- 
smale in descrierile de natură). Insfirsit „Roxana” pune o 
ă „ În literatura noastră, un fenomen 
ă 0 natură specială: Nu 
omenești. Este expunerea unui 
un caz de conștiință care se poate 


Eroul este un preot tinăr, Abel Pavel, paroh al unei eno- 
rii de oameni sărmani, meseriaşi și lucrători, întrun cartier 
mărginaş al capitalei, In această parohie nu 
Visul tinărului preot este de a izbuti să clădească o biserică, 
inconjurată de un fel de arhondarie pentru săraci, Pentru a- 
ceasla sc adresează (după intervenţii fără rezultat pe lingă 


ri : care locueşte, 
întrun palat, chiar în parohia cea fără biserică. Atanasie 
-Cum tocmai are nevoie de un prepa- 
rător penta copiii lui, îl ia pe tinărul preot. Abel Pavel 


soţia lui Ceaur, Roxana, un suflet care li pricepe i- 


alaction este un 


VIAȚA ROMINEASCĂ________ 


ii sprijină intențiile. 
ntre ca şi tinărul preot s 
t, poate, since 
i pasiuni foarte 


e leagă o prietenie spiri- 
fatal, tinde să ia for- 
omeneşti şi foarte natura- 
in casa lui Ceaur, cu 
u fata acestuia Debora, 
tă Debora este un personaj 
in roman). Debora e sioni- 
tinism o atrage. (Poa- 

dorinţă. Acest 
adins în umbră 


tuală (la începu 
ma normală a une 
le. Intre timp, preotul face 
bancherul evreu Simon şi € 
ciudată, de o rece 
foarte interesant (deşi se 
stă — totuşi ideia unei con 
te că tinărul preot nu este 
lucru nu este lămurit. Au 
— şi a făcut bine). Debora cony 
doneze, subt formă de vinza 
tru biserică. Roxana, în ace 
contribue la clădirea bisericii, V 
se realizeze. Dar Atana 
bora se oferă să susțină ca, 
sufletul tinărului preot însă, 
e. Îşi dă sama că o 
]. Mai mult: își dă sama 

ărimtele Gala Galaction ma 
tuaţii. Romanul este compus i 
care Abel Pavel a scris-o cu 
bătrin, duhovnicul şi magistru 
să trimită manuscrisul 
scrisoare dela Roxana pr 
rea este anexală manuscrisu 
teva vorbe în care şovăirea și 

Sfirşitul acesta bruse lasă le 
mulțumire şi de neliniște. Curiozitutea, 
nesatisfăcută. Este un efect pe care, ev 
şi l-a realizat. Trebue ă 
licat de minuit, Lecto 
un desnodămint. Această cerinţ 
regulilor romanulu 
a; trebue o acţiune 
” are această ac 
t că mai mult lăuntric 
itatea lectorului este tre 
ni te întrebi meret 
ja întimplărilor neprevăzute 
această întrebare autorul nu dă 
Galaction a ştiut să just 
arta cu care l-a compus. 
tor. Fiecare lector poate 
Abel Pavel cum vrea. 
sugerat şi el o soluţie. 
rului incertitudinea eroului său. 


exaltare, Aceas 
vertiri la creș 


torul l-a lăsat într” 
inge pe tatăl ei, ban 
un teren tinărului p 
laşi timp, îşi convinge 
isu] tinărului preot începe să 

neaşteptate, De- 
bani, lucrările. In 
să se producă o 
ana altfel de- 


sie Ceaur moare pe 
mai departe, cu 


iubeşte pe Rox 
că este şi gelos. 
nici o soluţie acestei si- 
forma unei spovedanii, pe 
nd so trimeată unui călugăr 
i. In momentul cînd vrea 
Abel Pavel primește o 
ă lingă ea. Serisoa- 
reotul adaugă 
indoiala lui apar, 
ctorului un sentiment de ne- 
deabia trezită, râmine 
ident, autorul l-a dorit, 
te un efect foarte de- 
tdeauna soluții și aşteaptă 
ă e în firea omeneasc 
i. Intr'un roman trebue să se 
care să aibă un inceput şi un 
țiune, interesantă, pasionantă, 
foarte vie şi expresivă. 
Cătră ultimele pa- 
m va reacţiona 
leşit ata? La 
nici un răspuns. Părintele 
in meșteșugul şi 
Este un sfirşit neaşteptat şi turbură- 
soluţiona atitudinea vii 
r fi trebuit, poate, 
E evident că a vrut 


confesiunii lui, 
in care îl cheam 


sfirşit., „Roxana 


1: ce va face preotul, cur 
care l-au cop 


insufle şi lecto- 
Dar, încă odată, 


~~o O RECENZA . 


cred că ar fi trebui D aid 

Abel Pa rebuit măcar un i i | 

vel trebue să ia o atitudine, colea a bg i Preotul 

Ea gaira Ap ee tn ginere nu lasă 
că pări p nu ti 

man, continuarea DAD Galaction ne y pa ie pe deplin. 


are nevoie de o complectare 


față de ui Galaction apare, î y 
este adaptai portale anterioare. Mlădioa. Morana”, purificat 
tațiile bibli a subiectul şi atmo pede, simplu, el 
ficate: eroul Pe, CAre le întilne mosfera romanulu i 
Întrebuin țeze LE prime Dar, poate, autorul 

mai multă prudenţă, ar fi trebuit să 


#*a Al. A. Philippide 


cu, 


L M. Marines 
Editura „C. Figuri din antichi A 
Preţul 120 sei Şcoalelor“. sobe ra ere II. Elada. 


8", 260 
Aa i pp. 
dinten elaia „curind ai de figuri 
reviste cit si A lor e guri din anti- 
peri ci mal a ceri, Cer, cler acte 
de la „imitatori“ Ja rinescu, cum ne s a iterar“, 
proape ideile du a iară Cine a scr an pretan, rece 
privinţă, ar fi ai de a- 


venit si 
i p disp 


erv ao cu e 

- pecus, peră de i Aer 
nu fără aprobarea A cotor Horaţiu (ep, I 10. iai: o imita- 
ciipă de orig emporanilor săi, Cel sA 9), de sigur 


dească , ir Alare 
sca numai ce înseamnă casă a culturii latin sie true da 


rica lui Pro » « pent > 

lui perţiu, Eneida lui Vergiliu (alura universală” li- 

ee ci 
Bellessort. Vioo În care simți 
„ TOManul lui = ingile, Pa i s 

nile sfintului 1 Petroniu, sati a ris, 1920 
Ideia dlui Men Pete lui: Jen 


m o viaţă in- 
). analele lui 
al şi confesiu- 


g 


. Aşa € ome- 


să le 


208 VIATA. ROMINEASCA E ie E 


Papacostea şi Bezdechi, care se întrec in a ne reda pe Homer 
şi pe Platon. 

Luerări de felul celor publicate 
tează însă marea operă a tălmăcirilor, 
introduce deplin pe lector în atmosfera 
cultura greacă. 

D. Marinescu e profesor de literatură; dar, în această 
carte, d-sa nu ține curs de literatură; în persoana d-sale stau 
ascunși un erudit şi un artist, cart se inţeleg şi se ajută între 
ei de minune, Acestui secretul scrisului d-sale. 


Din viaţa fiecărui geniu grec, d. Marinescu alege numai 
compune 


citeva momente caracteristice, fericit prilej de a 
ică: debarcām j 


de d. Marinescu comple- 
căci ele au darul de a 
diferitelor epoce din 


scene, de a reconstrui fragmente de viață ant 
cu Herodot în Egipt, pătrumdem în societatea aleasă a lui Pe- 
riole, în vedem pe Sofocle conducind corul de efebi la marile 
serbări dionisiace, asistăm la reprezentarea „Nourilor” lui 


Aristofan, etc... 

Valoarea literară a cărţii e sporită apoi şi de versurile in- 

iroduse la locul potrivit, de ex. din Sappho, Pindar şi Theocrit. 
Vrăjiţi de lumea vechilor Helleni, nu, lăsăm volumul din 

mină decit cu o singură părere de rău: aceia de a nu fi in- 

țilnit în galeria de figuri reinviate de d. Marinescu și chipul 


lui Zenon stoicul şi pe acela al lui Epicur, crealorii a două 
curente de idei atit de opuse, 


dar cure au avul un atit de 
larg răsunet în lumea romană, 


C. Balmuş 


DR i 


Prof. N. Sulică, Clasicismul grecoroman şi literatura 
noastră (in special Eminescu). Extras din Anuarul Liceului 
„A. Papiu Ilarian" din Tîrgu-Mureş, 1919—1929. Tipografia 
Ardeleană, Tirgu-Mureş- Preţul 40 lei. 
foarte uşor să stabilesti sursele unui 
poet, totusi această operaţie este unn dimtre cele mai grele pe 
care le cunoaşte istoria literară. in multe cazuri, imitaţia este 
ind cu o traducere. In cazul 
ursă de inspiraţie, ci de 
una pentru plagiat. Pe urmă, de cînd se tot lucrează pe acesi 
tărim, cele mai multe cazuri de acest fel au fost descoperite 
şi puse în lumină de alţii inaintea noastră. Acolo însă unde 
asemănarea între două texte se mârgineste la o afinitate de 
gindire sau la utilizarea aceluiaşi subject, imitaţia este, în 
practică, nedemonstrabilă. Ma e un 
model antic, mu putem decit în foarte | 
imitaţia e directă, chiar dacă e Magrantă. In afară de asta 
temele poeţilor sint în general simple şi me 3 
teța că fomeia iubită iti nesocoteşte dragostea, bucuria 


otiia A E e aia a SR 
iti acordă atenţie < 
> A * cle.; 
ca dee o imitație? reluarea acestor teme veșnice poate 
poate vorbi de o infi = 
cu? Des ) influență clasică as i 
cu? Desigur că nu, in linii mari cel putin. Eare i Mare: 
eati câte dS Porina ni A s MHo, nici cu ci vaoia S 
nici c ; n scrierile lui Ss 
35), Grr pripi iona în versuri a prin e. 25 şi urm.), 
coteşle ca pita hat Trajan (pag. 04) Aot a: 
cu, i e imitare a clasicilor f; P 1 s0- 
aliel că [mie n, dispreţueşte masele ba “e Pa Emines- 
atol că, acezutul acesta e cu totul accidental şi 99 Dotat: de 
rigi ca Horatiu. portui iesea ca Model oameni e Stonn: în 
si idealizează Acasă pa alacă pe junii pice Ap ni 
Epistula intila ie utili (PR. Di, fals pentru Hora pe 4) 
unei opere superi cartea a doua!) și chiar ideia că tiu: vezi 
37), caine a ea Sava să stea un talent To ae rapa 
mie n -te de viaţă! e . 
(pag, 37) i au din alà parte A fas fi ieat deia Hota fM 
zie” (pag. 39 MIR: Darie: și otivul n Pati 
mai ira ll sem în aci dee frecvent sa antichilata, aa 
neralizare vremea Renaşterii. „Porni : 
Plato, Hasna rime „ldellor) este linia gi spre ge- 
adăuga „și cea mai aie u“ (pag. 64). Sar ma N. Mire 
Na lar regia parte a celorlalți poeți ginditori 
3 rotestez cu indigna i 
tiu şi Emi re contra puralelismului 
sionat şi aber, pateu e spiritual şi seste Eni îmi Ziepe 
datores Anezas > fireon e „progresist“ pe Pre weninga e pa- 
de prisos să peste cti, adică pe cei de felul lui Dă pe lan- 
tre ei. Ceiace venă eră cei doi poeţi n'au maj aa E 
intre Eminescu şi pană, de altfel, că SATSES AA în- 
ò sint mai temeinic Aurea. stabilite 


Autorul n'a sti 
trage spuza pe tunta Tue, še ferească nici de defectul de „a 


poetul 1i", De vreme ce 3 
era eta ice a e mart olt mai mae, ȘI e gel aat 
plu: la pag. 63, citi care e măsurat Un si T 
tu rămi » citim că versurile: e orice ve taţi 
mai hame dealt ia da, (pleonasm da pole uses i mică, 
raţiu, apidarul şi sugestivul ni! airat IA stat 
: o- 
f a ir Aa revenit la Horaţiu, să mai amin 
aele fari anar este imclinat să facă, cel să mintesc că în 
til šet uu se epicureismului” (pag. 63) potir În 
é hate p tănădui că liricul roman a fos Ta er 
trei sera se colina a e cinci versuri citate la pag, 11 sint 


Ce rez 
ultă din citirea studiului d-lui Sulică? Că e posibil 
14 


210 VIAȚA ROMINEASCA 


ba chiar probabil ca Eminescu să fi suferit vagi influenţe cla- 

sice, dar că e foarte greu de precizat care sînt pasajele in- 

fluenţate. A raur 
„ta 


George Lesnea, Veac tinăr. Poezii. Tip. „Viaţa Romînească” 
laşi, 1930. 


Nimeni nu va ghici că autorul acestor curate, sincere şi 
inspirate versuri, care promit să ne dea un adevărat poet, 
e un simplu zețar, care şi-a cules cartea singur, cu pietate, 
cu sacrificii, cu iubire. 

In puţinele sale ore libere el îşi ascultă muza, In criza 
actuală a poeziei, glasul său suav şi melodios se afirmă 
poate ca singurul demn de ascultat în ultimul an. 

Dar despre acest volum, trebue seris pe larg şi cu aten- 
ţia pe care o merită, Aici nu facem decât să-l menţionăm. 


.% + 
C. Kirițescu, La Pédagogie de la Paix. Geneva, 1930. 


Pacea e o operă de educaţie, En trebue să formeze, nu 
numai un antrenament educativ al tinerelor generații, dar, 
cu timpul — cum zice un pedagog englez, — un instinct. 

Dintre toţi pedagogii români, d, Kirițescu a cultivat de 
aproape, în calitate de membru al secţiunii pentru Coope- 
rația Intelectuală de pe lingă Societatea Naţiunilor, ideea 
organizării internaţionale n educației. Pacea va putea fi rea- 
lizată numai în cadrul acestor eforturi, Broşura de faţă, re- 

vezentind o conferință făcută la „Biroul Internaţional de 
zducație“, studiazī imäturarea piedicilor care se pun în 
calea înțelegerii între popoare şi realizarea ci îm planul edu- 
cativ pozitiv, plecind dela realităţile naționale şi dela spiri- 
tul de înţelegere între popoare, 


a 


Ing. C. Stavri Cunescu, Raționalizarea şi politica $0- 
cială. Bucureşti. 1930. 

D. Ing. Stavri Cumescu nu este numai un excelent direc- 
tor general de minister, D-sa nu se mulţumeşte cu rolul de 
birocrat, Activitatea d-sale depăşeşte prin bogăţia şi ener- 
gia ci rolul strict oficial. D-sa e inițiatorul şi încurajatorul 
preocupărilor psihotehnice în Rominia, D-sa a perfecţionat 
și a fâcul să progreseze școlile de ucenici, cursurile pentru 


luerhtori, ete. i N 
Spirit modern, munceşte pe tărimul teoretic ca şi pe 


RECENZII 


241 
cel ă ï 
i pas să aducă la ca în ţară toate binefacerile apusu- 


necesitatea aplicării lor deziderate, mai mult, 
stre ne arată că mai vai peria n, rod inereiriilor mad 


AN æ. Ralea 


M. Vessereau, R : 
Universitaires de Doe te terre du dor. Paris, „Les Presses 


J. Seurr 
dë ua e, En roumanie. Paris. „Les Presses Universitaires 


In anii En de du i seris 
; ii i pă războiu s'a i 
pre România. Mai toate însă au fost doke in cae oc pr 


anume moti i 
meet Y rii geci tratate în culori false şi prezintate într'o 
Cărţile domnisoarelor V 
ii dor” şi „En Bonitta”. keh irap pesare 
Hk şi precise, sînt o lectură care stimulează pă pe alake 3 
= apavos A se observa şi a observa totul cu un nou ăi 
ar , groroperinii de sine şi al țării sale : 
„itoummanie terre du dor” este o încercare de a pătrunde, 


d a rage : 

ra ete ace unei minţi ascuţite şi știința unei cercetătoa 

pe ay Garje e, adevăratul suflet rominesc în manifestă le 
ip esenţiale şi În nuanțele cele mai fine pir 

cate ale complexității hui. dica a 


D- pi . 

PA Vessereau în pagini briliante caută să afle înțelesu] 

i di din poezia populară 
pini aa eta arc dă 
i n paroxi i 
nb eră acum 109) de ani şi, diferenţiindu-l sapanmi aperi 
părin ora as avismului, Îl atribue vechiului fond ei 
acre Passat n it pa ars résignation, mais une ni 
me une lave; îl devient la fideli à > tre, anire eda 


affirme du moins da 

permanence de êve et introduit 

Miha A ude parmi l'écoulement d ph Andy ac 

farase s (irana vre-a anologie, ea nu poate să fie deci 

apa Dp a rului italian pierdut în singurătăţi sau cu ra 
talita oi usă în cuvintele dôr ai patat 

PE irae, e surprinzător însă este faptul că, în scurta se- 
printre noi, d-ra Vessereau a prins atit de just aspectul 


212 ___ VIAȚA ROMINEASCA 
naturii, capriciile vremii noastre şi legătura dintre acestea şi 
sufletul nostru: „Sinaia, la piciorul piscului scăldat in senin, 
simbolizează tot ce este născut din acest pământ: fidelitatea 
unei rase îndărătul salturilor dispoziţiei, isbueniri de bucu- 
rii, urmate de dungi dureri, melancolii, dezmierdarea unei 
priviri, dorinţă şi durere: dorul”. 

„La complexion roumaine”, despre care vorbește mae- 
strul Enescu, este preocuparea constantă a subtilei şi gingaşei 
scriitoare, în care se resimte în fiece clipă scînteierea spiritu- 
lui, în irizarea atmosferei cu care ştie atit de bine să învă- 
lue culoarea locală, pentru ca să răsfringă în peisaj toată 
spiritualitatea poporului cu care a intrat în simpatie. Car- 
paţii, Morenii, Dobrogea sint nu ilustraţii, ci bucăţi rupte din 
pămintul şi sufletul țării, dar rupte cu viața şi atmosfera lor 
proprii „fără de care lucrurile mor”, cum mor perlele şi acea 
icoană, preţios potir al esenţii sufleteşti din Orient, în incon- 
jurul străinului occident, despre care ne povesteşte atit de 
frumos d-ra Vessereau, în bucata „lconc”, adevărată poemă 
în proză, 

Dar dacă „Roumanie pays du dor” este evocare în culori, 
nuanţe şi atmosferă, volumul d-rei J. Seurre „En Rouma- 
nie" e desemn, gravură, linie și uneori lumă ascuțită, virf 
täios şi lucid de spirit şi humor. Turnu Severin, Bucureşti, 
sint pagini de album spirituale şi juste, peisaje urbane În 
care privirea ascuţită a prins, subt nota banală de „oraș nou”, 
„fără bogății archeologice”, ceiace e „oriental şi primitiv” a- 
devărata notă interesantă pentru un occidental, Informația 
bogată şi precisă dovedeşte că d-ra Seurre ştie să vadă, subt 
alt unghiu de privire, esenţialul în înfăţişarea, aspectele 
țării şi ale sufletului rominesc, altfel dar tot atit de just ca 
si d-ra Vessereau. 

Trecind prin Transilvania: „De-a lungul drumului, lo- 
cuințele rominilor sint mereu astfel îngrămădite la marginea 
satului; toate au o cruce, toate-şi scot la privire parmaclicul; 
oalele de lapte întoarse cu gura "n jos se scurg ca nişte stru- 
guri; pătlăgelele roșii stau umflate pe polita parmaclicului, pe 
care se usucă şi foile de tutun. Știuleţi de porumb atirnă la 
streșimi“. In citeva trăsături e redată fizionomia satului arde- 
tean. Cu aceiaşi sobrietate şi aceiaşi siguranță în alegerea a- 
mănuntului, ne e zugrăvit interiorul țărănesc, cu feluritele o- 
cupaţii ale zilei şi ale sezonului, cu relațiile de familie, obi- 
ceiurile de viaţă şi datinele vechi. Un minunat portret de tā- 

ran, tipul păstorului din Ardeal, ne e redat în citeva cu- 
vinle, în care se rezumă şi se subliniază întregul coprins al 
problemei noastre naționale: „Cilăuza noastră (un francez 
din Rominia N. R.) e mișcată de distineţiunea vorbei sale ră- 
masă primitivă şi pură ca aceia a păstornudui din Vechiul re- 
gat, cu toate secolele, distanța şi naționalitatea atit*timp dife- 


RECENZII 


213 


rită”, Din toate evocările 
è clare, t i 
aa kd desprind problemele care Trank A g în 
i ra lor istorică, în starea actuală şi cu soluţia i 
eap E 9 mi împăciuitoare: chestiunea e a 
pg aii A e diferențelor religioase, ete. Toată sămința 
ma operare - uptă şi de frămintare a Romîniei Mari e 
o Întilnim i ere i Funen ri ad ep brae pay sa 
fletul şi cultura lor înfrățită cu noi în Miuthunea Geri 
ile stării de lucruri dela noi. vy aal 


In Bucovina 
Snik. o SAA onteien o t +y telor noastre e evo- 
i re şi cu aceiaşi simpati 
și al oamenilor A da mai rti contactul cu sufletul aro 
cit în alte părţi. seurt și deci mai puţin profund de- 


cristalizarea el i a 
mini a sullitelui, ial tre şi latin, cu irizaţiile 


filonul de aur pur, care s 
prețuită a poeziei lui eset sin 
. s s y pătura 
ae tz nr zar unici lui Enescu CE ROR va a Ant 
ag bara ma și Pit da că päbundere şi fină caracteri- 
me aaa Scurte, a făcut din pi 
rnă în vibraţiile ei evanescența visului”. 
De Izabela Sadoveanu 
EN Huxley, Conirepoint. Paris. Ed. Payot, 1930 
uxley, un autor englez foart tinăr, a scris um 


remarcabil prin roman 
Yar, mu samana de Foe en şi Dr maturitatea Tu. nteade 


ectivă, cu personaje multe piale 
şi inchegate, fără j 
p e $i aproape fără personaje secundare Intr'un pa 


a i 


24 VIAŢA ROMINEASCĂ m 
„high-life”* primeşte bucuros in sinul său pe burghejii lite- 
rati, pe artişti şi intelectuali. Exact ca şi foburgul Saint-Ger- 
main care suferă de un acut snobism cultural, după cum ce- 
titorul o stie din satiricile deseripţii din „A la recherche du 
temps Preda In aristocrația londoneză este la fel — deşi, 
probabil, într'o proporție mai mică decât în cea pariziană. Și 
mai este o deosebire. Mitocanul francez, admis în lumea 
bună, se prăpădeşte complect cu firca şi devine o plată li- 
chea, gen „Artur Meyer”, care practică ace] ignobil exces de 
zel care se numeşte catolicism mai catolice decit al Papei. 
„Roturierul“ englez, — chiar dacă frecventează, în rapor- 
turi de perfectă egalitate, societatea nobililor, — mu uită 
nici un moment cine e... Această conştiinţă de clasă ponte 
duce la rezultate diferite, Un Rampion de pildă (e numele u- 
nuia din personajele din „Contrepoint”) îşi simte în perma- 
nenţă o responsabilitate fată de clasa lui. Oricât ar fi de ho- 
pat, se va sili să ducă un trai de un standard egal aceluia din 
clasa lui, Este un fel de sentiment de fidelitate. Prin stilul 
său de viată în calitate de consumator va afirma „roturierul” 
mindru de clasa lui că-i rămine credincios şi recunoscător. 
Exte o înaltă frumuseţă morală în această atitudine. 

Un alt personaj din „Contrepoint” se numește Midge ; 
este intelectual ca profesiune şi proletar ca origine; un prole- 
tar erunt si arțăgos, cu capul plin de mii de revendicări so- 
ciale, Nimic pe lume nu-i tihneşte, Căci totul raportează el la 
deosebirea de avere. De cite ori găseşte la cineva o calitate, 
corespunzătoare la el cu un cusur, izbucneste lăuntric: „de- 
sigur; fiindcă părinţii lui au fost bogaţi şi ai mei săraci”. | 
dată mănîncă impreună cu toată banda (compusă în cea mai 
mare parte din aristocrați) în suf rugeria fastuoasă a clubului 
lor, Este servit de lachei auriţi în haine de mătase vișinie. Şi 
tot timpul are wm sentiment de irealitate. Nu-i vine să creadă 
că aceşti servitori îl servesc pe el; că el stă jos cu boierii, 
in loc să circule şi el cu tava, Și ce. bine-înţeles, furios impe- 
triva acestor boeri care, fiindcă părinţii lor au avut parale, 
au fost crescuți astfel — incit el, Midge, fiu de oameni săraci, 
sñ se simtă străin de ci, chiar cind ci îl primese la masa 
lor. Este o altă formă a conștiinței de clasă ; este aspectul 
ură, invidie, — rezumată şi concentrată asupra unui punct u- 
nic: averea. E forma proletariană a conştiinţei de clasă. Pe 
vremea socialismului rominese al așa zisei „linerimi gene- 
roase” cintecul de raliare era „tos dar, trintore bogat!” Dom- 
nul Midge din povestea lui Huxley a suprimat cuvintul 
„trintor”. Bogat este de ajuns, 

Romanul lui Huxley are un mic cusur. Din 700 de pa- 
gini, vre-o 200 sint acoperite cu discuţiuni filozofice asupra 
omului, soartei, universului, societăţii, amorului, şi altor ma- 
juscule ejusdem farinae. Ceiace-i incontestabil destul de 


D eE a i a 


plicticos. Dar asemenea j 
k pasaje au un leac; ări 

Prin paginilor, unde mi se descriu es i ante ms 

- Pe, A x oie 

i 1 Burlap, j i i 
frange! Quarles, un 'amesiec da grin mă = iri roca 
Îi e en şi un egoism enorm combinat cu o perfectă a 
morales. De aiai anara ie de ca mal um cint 
` v ma 

lui, lată bunăoară seena cînd Midge Kaery Ag Puao i 


un moment dat, Spandrell sare în sus. „Ei drăcia draculari |! 


tota, Sa Caută o  fringhie, 
pe . Nu găsesc fringhie, ci doar o fasă de tifon, nunge îm 
10 a pan, Şi de cite ori incerca să îndoae membrele ul e 
ne a cer manea la loe drepte, cu un temperame nt a ca 
me pp sl perlei! a dat Spandrell incearcă să lege picio- 
ai is g piciorul ii scapă, şi — cum Midge se aflu tòc 
eapon e Erag cu spatele, — mortul expediază cu mult hu- 
Da Dică retroactiv in persoana asasinului a 
Fha Ras ri harami literare, se poate observa la Huxl 
rasini sim novaţie. La un moment dat periodaj No t 
Orea pe personajul No. 2. Acesta răspunde, Da TĂS. 
mam Ador il dă este identic cu acel pe care îl mai dăd 
arrainena Pe ani față de un alt personaj, No, 3; gi pese 
a pearl mă, dar deplasată cu mai mulţi ani i 
` ei, patit, din contra, în viitor), cu alte Chviita 
păi peak Apă i conversațiilor indiferent de cronologia ri. 
paria coana o topire a scenelor unele intr'al- 
pem g tei ere n cure acest lucru se face în cinemat 
aii al faptă 1 să spun de pe acum dacă acest procbd ne 
ce vatra Mu, are şanse să fie încetățenit şi în ron n: 
meri nea poate că nu, In tot cazul, incercarea, care e pu: 
g Hues en staa. Şi trebue deasemeni să aricii 
E A e nee prea strălucit acest procedeu, Poate 
at TA căi eri ară ceptas mai bune. In tot ca- 
~ 9 menționat. 
K ah: rentei eur ei documentară, Ponen i foarte i 
cin e paan exprimă prin cuvinte situații suflet sti 
ir i E tile, fugitive, sau extrem de complex ga. 
PA pomt este una din marile cărţi ale anului. Pta 


D. 1, Suchianu 


Revista Revistelor 


Arhiva pentru Ştiinţa și Relorma 
Socială 


In afară de activitatea ştiinţifică 
şi de educaţie socială şi civică, pe 
care o desfăşoară în cele două- 
sprezece secțiuni ale sale ca şi în 
ciclurile anuale de prelegeri pu- 
blica atit de interesante, care =: 
= regulat în fiecare Duminecă lu 

apia Carol, Institutul Social 
Romin, condus cu o rară autorita- 
te şi o fecundă orientare de profe- 
sorul D, Gusti, a Inzestrat publici- 
stica noastră cu cea mai ser 
şi mai tä revistă de speciali- 
tate în ştiinţele sociale, 

Cu numerele de față valoroasa 
publicaţie a |. S. R. întră In anul 
al IXdea și ne dă măsura efortu- 
rilor sale. Este un adevărat maga- 
zin al cercetărilor sociale, atit de 
la noi cât şi din străinătate, conti- 
mm la curent cu problemele cele 
mai pasionante și mai actuale sle 
vieții popoarelor, Astfel, studiul 
āti Gusti despre „Problema fe- 
derzțici statelor curopeae”, deşi 
este o conferință din ciclul anulu, 
trecut, prezintă un interes _ dense- 
bil, deoarede autorul îmbrățişeazi 
si expune schematic Înireagi pro. 
biematică n aceste: chestiuni, fără 
a se läsa cucerit de gene, alizäări 
grăbite, menţinind din contra un 
contact strins cu realitățile con- 
crete ale Europei şi avind continuu 
în vedere imeresele speciale mie 
statului şi societății rominești. 

Cele două anexe care complet- 
ează studiul, o sumară bibliogra- 
fie critică a problemei  puneuro- 
pene şi documentele cele mai in- 
semnate relative lu organizarea ti- 
nui regim de uniune federală et- 
ropeană, au darul de n scoate și 
mai mult în evident importanța 


şi valoarea expunerii d-lui Gusti. In 
acelaşi timp, ele constituie col mai 
rețios instrument de lucru şi in- 
ormare pentru toți cei care ar 
dori o dezvoltare şi o aprofundare 
a problemei, 

Dar pe lingă acest model de cer- 
catare ştiinţifică a unei probleme 
politice, „Arhiva” ne oferă „Refle- 
xiile” şi „Amintirile” d-lui Roger 
Auboin, consiliera tehnic fran- 
cez pe lingă Banca Naţională, „a- 
supra stabilizării f ", pre 
cum şi părerile cunoscutului fi- 
nanciar german H, Schacht despre 
„colaborarea băncilor de emisiune 
ia refacerea economică de după 
războiu”, Două contribuţii foarte 
instructive pentru  împre 
actume, datorite unor speci 
eminenți. 

In ceiace priveşte soci i 
propriu zisă, aflăm citeva adii 
de cel mai viu interes, Intiiu, a- 
naliza renumitului aaor, şi so- 

ic K 


ciolog francez Gaston 
despre „Noţiunea de societate 
simplă primitivă în explicarea 


faptelor sociale”. Autorul eviden- 
țiuză insuficiența ipotezei care ia 
ca ct de plecare socielatea pri- 
mitivă în explicarea sociologică 
şi impasul În care ea a pus ştiinţa 
societății, datorită mai ales faptu- 
lui că această ipoteză nu poate fi 
verificată şi atunci s'a recurs la 
înlocuirea societății simple și pri- 
mitive cu resturile unor rase intir- 
ziale, asupra cărora nu numai că 
nu sau făcut cercetări monografi- 
ce obiective şi cu adevărat ştiinți- 
fice, dar sint considerate ca rāma- 
se exact Ín aceiași stare ca şi po- 
poarele cu adevărat primitive nte 
epocitor preistorice şi geologice. 
lar în locul acestei ipoteze, d. Ri- 
chard preferă explicarea prinir'unm 


REVISTA REVISTELOR 247 


ansamblu de raporturi simple, ge- 
nerale şi constante, pe ingr p gk 
readuce ła patru clase. 
E er a apoi schita așa de in- 
rez de „sociologie ṣi econo- 
mie sowială a populațiilor rurale”, 
a d-lui G. L. Duprat. E un studiu 
care intră in cadrul cercetărilor 
2.. sociologie rurală cărora d. 
à ti impreună cu discipolii şt se- 
re des o me: d perne 
- seric de c 
ele căror rezultate var amar pe 
biectul unui număr de comunicări 
precum şi al imei colecții întregi 
de studii în acest domeniu. Auto- 
ati analizează pe rind morfologia, 
şi patologia economiei 
rurale, şi închee schițind posibili- 
unei organizări raţionale n 
acestei economii, posibilităţi 
pe crai pot da loc la discuţii. Me- 
punerea problemei În peturi 


plăcere semnalându-l in special, 


gate „acela de sub rubrica miscărit 
dimen 


Duguit”. El se data 
A reşte unul ti 
jurist, referent al consiliului bnr 


doctrina marehri rist 
dispărut aoum do! ani, Léon Du. 


guit, privitor în care ne dă - 
blioarafie complectă, ati i 
Numeroase recenzii, o cronică 
foarte desvoltată a evenimentelor 
din cursul anului, un buletin bi- 
bliogralic al lucrărilor de etono- 
mie potnica socială publicate 
în 1929, pe tiar informații pline 
TA 
a de lectură 
totalul Social, vin să ne rn 
măsura activităţii multiple, fecun- 
de e mare pret a singurei in- 
stitu oase ce 
oi rio reetări socio- 


* 
Ce sa petrece in Rusia 


De treisprezece ani de tind Ru 
sia s'a separat de Occident pentru 
en inturna spre Asia, Europa in- 
timpinā cele mai mari greutăți le 
cunoasterea și Intelegerea celor ce 
se petrec de fapt dincolo de Nistru 
şi Niemen. O lume nouă a răsă- 
rit acolo, lume care se hrăneşte cu 
inte T e 

í se alirmă subt 
stranii, cheodatā ien irensten pri 

sea originale. Enigma rusească a 
fost adesea abordată, dar de fieca- 
2 dată a fost rezolvată prost, Can- 

atəa de inepții zise sau scrise 
asupra Rusiei bolşevice intrece 
orice  inchipulre,  Reprezentută 
în ca un infern, ba ca un para- 

s.U. R. S. S. continuă să-și as- 
cundă adevăratul său chip, ŞI a- 
cest lucru nu trebuie să na sur- 
imags Pentrubă este vorba de o 
a „are nici nu e de tot reală, 

ar nici fictivă în intregime, care 

oscilează la limita adevărului şi a 

luziunii ï care seamănă mai mult 
pă o tragi-comedie de Shakespeare 

it cu un fenomen istorie. 

i Astfel, teoreticește, bolşevismul 
i a alăturat totdeauna doctrinei co- 
ra „ dar, în practică, el a tin- 

ntotdeauna spre un fel de ten- 
crație, în care clasa privilegiată a 
pro aroe. i a sălorilue cre. 
rece şi pedepseşte ere rea? să 
Sannn pane pre Cota e 

) era ln în 

Bat Marx, astăzi Lenin, Exit a 
colo şi cărți sfinte: vechiul testa- 
arma reprezenta! prin ilizibilui 
„Capital” şi noul testament — ne. 


218 VIATA ROMINEASCA l _ 


219 
fost înăbușite de Stalin, rămas stă- 


. re mai. absolut decit un țar, al Poe na paie aie pi ei 


i. 
w Dar A naipirzor este deacuma condițiuni esențiale care-l deter: 
ar a Re- - roade mină: partea preponderantă dato- 
virfu dulu bolşevic. Se a- rită atitudinii şi. dispozițiunii 
„dacă vitului și partea secundară dar 


persoune, Trebue să ne apte reală, care se datorește condițiu- 
o 


REVISTA REVISTELOR 


namărate volume nle operel lui mamai triumful acestei dreptăţi so- 
Viei, Less partidul comunist este ciale de esență quasi-divină. O 
construit după modelul unui ordin sută cincizeci de milioane de mu- 
religios militant: ideologie dog-  jici, cirmuiţi de către un ordin de 
matică, reguli sovere, devotament militanți, — aceasta este Rusia de 
nelimitat, ascultare  ubsolută, A. astăzi. 
cest ordin uriaş — care numără Dar este un domeniu În care 
mai mult de un milion de servi- bolşevicii au reușit mai puţin: do- 
tori regulați — şi-a întins stăpâni- meniul economie, supus mai puțin 
rea fanalică supra intregii Rusii. ideilor şi credinţei decit faptelor 
i nu numul asupra puterii, aimi- şi forțelor materiale, Prima înfrin- 
nistrației, forței urmate, dar şi a- gere n fost renuntarea la politica 
supra tuturor bunurilor şi consti- comunismului militant şi Introns- 
ințelor. Niciodată dominarea ma- rea N, E, Pwi, noli politici ero- 


milor exterioare, 

renala de, £ pet tiem la Po- diut it este distina din. 

Pa osie să răsară un ini ic ak aa je forme ale visului și 
ear = As (N mialea at urmează ani 


terială şi spiritunlă n unel mase nomice, bazate pe restabilirea La 

de către un rup nu a fost așa de principiilor economice capitaliste, France, 1 Ianuarie 1931), lid pină la pir mofas eee ai 
deplină. Totul, absolut totul, este Această reculegere n învioral eco- x ne interesează, ca să aie excesiv, 
mișcat de o unică şi multiplă vo- nomia naţională a Rusiei și a sab- I calitatea lui, Fiecare fel de. Por 
ință. Fiecare oraş, fiecare tirguṣor, vat bolşevismul, Nepal a murit nțolesul risalui permite verificarea legilor și Pen 


Caracterul esenţial, cel racterelor generale 
hari: , cèl mai -ge- + stabilite mai 
aer „pi Cel mal mcmniticatie al ul at de riui ina de booa sur 
gerat care se o ră cron re. Risul plin de buca AO 
risului), este de a indies — „Mu Mei sănătăţi se deosebește de 
drept sam da pupe Sul abia se i ispanai, 
Ae eri ul tea accua ana aria inipit ai amala sieur ae 
N e nu esta 
made poale „Peri mis normal “învata cărei 
simplă dispoziție ferici ese o un aer de gravitate. Distinctiunia 
A tie. ericită a spiri- aceste ce ayitate. Distineţiunile 

citate fizică si mintali Ange n Parte. Vans aa atei E 
peer pps in AS-A, por ap Apar da simpatie și marie erp Papi a 
vitate destul de puji oaet re — specii mai ales sociale: su- 
în sine, care intonuiit (EIOAIlORre risul visător și imagi vrea Ar 
era e o activita- rudi cu moeste aginativ și in- 
laa normală i i semnalează 7 Gant “și Fisa: provocat d iai 

Se înlimplă adesea că forțele Soole Unei activități agreabile, 
de rezervă ale spiritului mu se dea Care CXerCită o presiune u a gg 
vălue cituși de puţin prin ris sao prematură a forțelor şoarii și 
eu Atita timp cit träim, a pen e Ata îşura, Se mal ride “apol 
E in f 4 napia i 
de forțe a a tO rezervă o munci cae aaan a ride la 
lea aud - e, totuşi nu cere o oboseală bere că a 
goara deseareare. mevani ears Cin îerți în ger Tiber, inaite de 

f i obosit. E 

prima iensiane pe cice impas o achune termini Sur dupa a 
iu o mat posia invinge. Această tata Pia penibită. 

siune găseşte de cele mai rea risului pin e nalura 
politejā — o formă atenuat: d 
rile omeneşti. Deaici două portu-  leiași specii, amestecată cho ace. 
ie T noir a 2 purte de simulare, pe ză 
nai tgp a : il său “i 
dece Fiul a'a desolat mai aka io — brinirun Fis aparle; aril de wd- 
pot ierte mmal sehisatns aie de cae prelate a dl enire 
acestuia), iar e şi iune: rea 
vite. ai Al gee s pariè ides- oare, unor fosă Pali i ya. bă 
mult » remarcat de ce admirăm, ia line, "arä get 
tinde enumerarea ompa A 
speciilor risului, vom distinge di 


fiecare sat îşi are un Stalin în mi- impreună cu Lenin. Succesorii Mi 
niatură, au reluat pulitica sociulizării for- 
Dacă ne dàm sama de acest ca- pate, Poltica savhazelor şi a colho- 
racter politico-misti= şi teoretic al elor cù corolarul lor internaţio- 
puterii bolşevice, ne putem mu- pal — dumping-ul produselor mi- 
ri multe lucruri. Vom înțelege în sesti, campania împotriva „cnlaci- 
primul rind dece poporul rusesc lor”, țăranilor instăriţi, iar în do- 
nu şi-a scuturat jugul în mume- meniu! industrial, celebrul „plan 
roasele ocaziuni din perioada răz- quiquenal”, sint etapele și form 
boitiiui civil, Acest regim se potri- reluării  politicei comunismului 
vea mentulității sale subtile şi militant. Această nouă perinadă în 
primitive, pentru tare totul, elanul  desvoltaren balsexismului întimpi- 
generos ca şi crima, osie articol de  nă enorme greutăţi și profunde o- 
credință. Leaderii revobuțici bur- poziţii, Imcercuiţi de dogmă, cHbâți 
gheza, Millucor, Kerenski, Pleha- de ibuzmne, myrxiştii Kremtinulwi 
nov, nu au știut să propună ma- par a nu mai distinge precis ceia- 
elor ruseşti decit sisteme politice ae fac şi breep să se apropie de 
bazate pe rațiune şi imprumutate prăpastie. 
experienței Occidentului civilizat, Se ponte totuși spune că regimul 
Or, această masă era încă mult ee te din Rusio este aproape de 
prea primitivă pentru a şi-o putea prăbuşire? Poate, dar credința... 
simila. Bolşevicii am biruit pen- mereu credința... Poţi să râstorni 
trucă îm avut priceperea să ofere wsor un minister, să lichidezi ci- 
unul popor rămas pînă astăzi cel  teodată fär durere o monarhie, 
mal religios în Europa, o mistică dar e cu mult mai greu să scuturi 
nouă. o mistică socială, cu bază Jugul unci teocrații, Pontifii de 
idealistă, dar grosolună, feroce şi orice culoare au viață lungă. Un 
absolutistă întcemal ca poporul în: milion două site de mii de mem- 
suşi, Dacă considerăm polșevismul þri ai partidului comunist ve- 
sub un aspect teoretic, vom înțe- an zi şi noapte, gata oricind 
lege deasemeni cum i putul el su- reprime o răscoală și să taie în 
pravlețui atitor avatare și ntitor carne vie, O răscoală nu poale a- 
atrocități. El inchide, torturează, n- vea sanse sèrioase de reuşită în 
sasinează, dar nu in numele unei Rusia, decit dacă àr isbucni in si- 
puteri vremelnice, că în numele pul Í al partidului. Încercări 
unei justiții pe care o crede şi © de crez dealtfel, sau produs. Cea 
declară superioară şi infallibilă. Pe mal celebră este a lui Troţehi, Mai 
un astfel de plan, viața omenească recente sint comploturile şi devie- | 
işi pierde orice valoare, penirucă rile lui Sirtov, gen. Blûcher şi 
scopul suprem mu este fericirea chiar ale însuși președintelui co- 
sau conservarea individului, ci  miletului central Ricov. Tonte mu 


à 


za VIAŢA ROMINEASCA 


risul şi risul de măgulire, care 

este un [cl de exagerare şi con- 

a surisului de poe g 

sul aprobativ şi risul de Opozițiu- 

ne; forma mal vulgară a risului și 

surisului provocată de comic şi 
esc. 

In afară de aceste forme mai 
mult sau mai puțin pure, ajungem 
prin combinarea lor dictată de 
complexitatea vieții sociale și de 
contradicțiunea manifestărilor ei 
la formele ambigene și complicate, 
care Înseamnă altceva decit par a 
indica, şi care înseamnă totuși cu- 
tare suu cutare lucru, În opoziție 
cu aceste feluri de ris, în care 
predomină factorii exteriori, este 
de remarcat psihic, ă- 
ră contracțiuni muşchiulare, risul 
pur psihologic, cure poate, intrun 
anumit înțeles să indice punctul 
extrem ul spiritualizării risului. El 
vonține totuși caracterele esentia- 
le, psihologice şi sociale, ale risu- 
lui complet. Astfel risul apare ca 
un limbaj destul de bognt şi fin 
nuanța, în măsură să ne ajute a 
înţelege starea sufletească a altora, 
şi să ajute pe alții de n cunoaște 
propria noastră stare, sau cel pu- 

n de a-i face să o presupună. 

ai mult, este un limbaj, care mu 
numai scoate la iveală și sugerea- 
ză, dar ştie să şi mintă, 

Toate aceste caractere şi parti- 
culurități ale risului amplifică a 
Hi de mult rolul său individual şi 
social, incit — em toate că este o 
cheltuială de forţe de rezervă — 
ia un moment dat începe să fie 
căutat pentru el Insuși, devine un 
scop, și un bun in sine. Incepem 
să ridem, Intocmai cum bem, 
fără n ne îngriji prea muult de re- 
zervele de forță pe care le chel- 
tuim, nici de efectele sale fericite, 
intocmai cum la băutură nu me în. 
grijim de urmările ei bune sau 
rele, Nu trebue să spunem că ne 
place risul pentru plăcerea pe ri- 
re ne-o dă şi nu pentru el Însuşi. 
ÔbiecHunea s'ar indrepta kapo- 

triva tuturor gusturilor şi chiar 
impotriva tuturor afecțiunilor. 
Este mai just a spune că risul 
face plăcere pentrucă îl lubim. ȘI 
nu lipsesa exemple când risul de- 


vine obositor, chiar penibil pentru 
acela care ride, fără a inceta să-i 
facă plăcere, 

Risul poate astfel să apară ca 
un bine. Şi de fapt, el este adesea 
un bine, cel ae re relativ. El este 
o voioşie, care denotă în mod nor- 
mal sănătate, exuberanță, puterea 
exslui, a dorințelor sale, a convin- 
uerilar sale, a obiceiurilor. Dar 
motive mal grave se opun unei 
glorificări complete a risului. A- 
ceste motive pot fi bănulte dein- 
dată ce ne gindim la ostilitatea, la 
rezervele pe care le-a Intimpinat 
risul la unele spirite serioase, la 
instrâinarea şi jena pe care i-a fă- 
cut să sufere risal, Pentru acela 
care ia viața în serios și acceptă 
asociația dintre oameni cu toate 
consewinjele ei, este clar câ omul 
este neputincios de a realiza țelul 
pe care l-a urmărit sau l-a acceptat. 
Atita timp cit rămâne pňmint o 
imperfecţiune, o suferință, se poa- 
te susținea că nimeni nu are drep- 
tul să ridă şi să-şi risipească ast- 
fel nişte forțe care ur putea fi in- 
trobuințate la o operă serioasă. 

Din west punet de vedere ri- 

sul apare deci ca o îndrăzneală 
necugetată, un fel de revoltă lip- 
sită de înțeles şi pe care nici © 
speranţă serioasă nu o poale Ineu- 
raja. Dar să ne gindim deasemeni 
că forța care se cheltuieşte în ris 
ar putea foarte bine să muşi gä- 
seacă o întrebuințare mal bună. 
Omul nu a învăţat, și probabil nu 
va învăţa niciodată, de a-şi econo- 
misi forțele, de a şi le conserva 
intacte, de a regula distributia lor 
astfel ca să le poată aplica scopu- 
rilor impuse de împrejurări. Şi 
aici să admirăm pe om pentru in- 
yeniozilatea cu care a ştiut să pro- 
fite de imperfectiunile naturii sale 
şi de ris în special. Din această 
uşoară risipi 
tive, el a știut să-și procure o 
masa nare de plăceri individuale și 
un limbaj, care-i servesc ca j- 
loace de a-şi inmulti simpatiile, de 
a regulariza raporturile care pin 
un loc atit de important şi util în 
viața socială. 

(Fr. Paulhan : Revue philosophi- 
que, lanuarie-Februarie 1931). 


Duelul sexoalor 


Femeia e pe calea emancăpări 
Fără a epica geneza ati ve i 
var: şi legitimitatea ei, să ne 
oprim puţin asupra consecințelor 
acestei revoluțiuni, fără a căuta 
măcar să precizăm termenii În en- 


s iul in- 
i continuu al bărbaţilor 
Ea a plins, a ris, a suris, a ingrijit 
pe răniți, a, inmormántat morții. 
oate în unele ocaziuni ca a exer- 
citut o influență ocultă aspra u- 
nor anumite personaje care au 
a Îl pipera sau să evite 

- La aceasta s'a mărgini 

Înă astăzi rotul ocara ale Dar ainai 
Mine femeia va vota: poimine ea 
va fi etigibilă și-și vu lun locul în 
ministere, sindicate, consilii da ad- 
ministrație, ete. Atunci se va juca 
soarta amenirii. Pină acum civi- 
liza n'â fost decit un cwvint 
lipsit de înţeles, pentru că omul 
=E a întrebuințat mêndria şi ge 
aro il sin decit da perfecționarea 
Si de ucidere, Femeii îi 
sa sortit să dea însfirşit un in- 
țeles cuvîntului civilizaţie, dind 
premi pai, lt 

ruți r noastre. Ce 

= În experiența ice A ja 
pă te sau mai tirziu o cata 
a m ne pindește. ŞI cine ar putea 
_ afirme că subt dominaţia voin- 
tei phapa a femeii — pentrucă 
e mamă — lunea mu s'ar su- 
rrome unei impulsiuni mai pă mag 
te şi că unei domnii a vio- 
lei nt va urma o eră de în- 
lucidă. Dacă 


zice, Dar astăzi se duce 
lu -< 
ru a nu se ajunge la bre gi me 


% 


REVISTA REVISTELOR 22 


nsfirşit, pentru orice om de 
onns „ Se pne o chestiune, Fe- 
meia, deşi nu are glas în hotărirhe 
ce se răstring și asupra ei, îndură 


ași soartă ca bărbatul, Fi 
meia își dat fericirea să 
batului, Aşa trebue să fie şi. igo 


narocirea? Pentrucă bărbatul 
caparat și vrea să-şi asume toată 
responsabilitatea, el şi-a luat tacit 
angajamental de a asigura o feri- 
cire aproximativă, Intocmai cum 
un pilot care ia conducerea unui 
vas, ințelege să-l ducă în port şi 
mu într'o stâncă, Or, dacă conside- 
pna Situația generală actuală 
cînd tunetele bubue pretutindeni, 
pare să reiasă clar că bărbatul în 
= e sa nebună, n'a știut să 
nească cirma şi merită să i 
se retragă brevetul de pilot, 

Pseries a consimțit cu bună 
ie: ron pină ustăzi să den soco- 
în faţa umul bărbat. Oare nu 

pap ziare el acelaşi lucru şi față 
le feinee? Pentrucă nu are oare 
şi ea de suferit pe urma proastei 
gestiuni n intereselor comune? În 
mulțimea imensă a acţionarilor so- 
cietăţii, femeia ar putea , bună 
r- tate, să reclame pari ciparea 
la putere, deoarece s'ar găsi vă- 
tamată în isiimentul care ne ame- 
simi. Și nu este oare perfect ad- 
army ca femeia să vrea în aceste 
pe „Murburi pe care le trăim 
şi ia la rindul său o parte din 
responsabilități? Cel puţin amorul 
propriu al bărbatului ar trebui să 
E ar pper la aceasta fără ezitare 
1 e mine izbucneste catastrofa. 
= a ca femeia să fi fost admi- 
x n locul care i se cuvine bär- 
m se expune la o muzilize. com- 
paoi pentru incapacitate sau insu- 
lotinat regele din pina: po ear d 

nce 

Dacă din contra bă a 


ta rm el nu-și va uvea de repro- 


r nu este necesar să ag- 


ui VIAȚA ROMINEASCA 


pentru reconcilierea sexelor. „m 
păcarea ar trebui să se facă înain= 
te de a se da lupta”, oum zice Al- 
phonse Allais, 


(Andre Dinar: La Revue Mon- 
diale, 15 Ianuarie 1931). 


* 
Problema şi viitorul Sovietelor 


In chestia Rusiei sint in discuţie 
trei puncte: 1) problema pusă de 
Soviete și soluţiile găsite, 2) pro- 
blemele care œceurg din revoluția 
rusească, și 3) soluțiile încă destul 
de obscure care tind să se impună 
în cel mai scurt timp atit în Ori- 
ent clt şi în Occident, 

Primul punct: care cra concep- 
ţia bolşevicilor inainte de 2 August 
1914, adică a celor care de mal 
bine de trei ani pregăteau răstur= 
naren ţarismului, 

Nu e vorba de acei care dorenu o 
reformă, pästrinė țarismul — o 
reformă aparentă, care să mascheze 
vechea monarhie. Pomenim pe cel 
conştienţi care doreau să înlărea- 
scă o epnomie socialistă, deşi şti- 
att precis că Rusiu nu dispune de- 
cit de o oconomie agricolă, că a- 
veau de lucra! cu o populație din 
care trei sferturi era formală din 
ansifabeţi. 

Soluţia bleală astăzi după 13 ani 
ar fi ca Rusia să treucă cu ușurin= 
jä prin toate fazele unel revoluții 
normale. Să se facă o descentrali- 
zare forjuti, să se creeze o federa- 
ție, fiecare nuțlune să-şi urmeze e- 
voluția în chip diferit, totuşi să se 
precipile instrucția maselor, pină 
atunci să se amine cit mai mult 
reuniunea Constituuntei sau mâ- 
car să nu se dea drepi de vot Èe- 
cit celui ce ştie să citească, 

Guvernanţii din 1917 sau arăta! 
insă înecupabili de a realiza ceva 
serios În domeniul economiei și în 
cel al federalismului, Toată graba 
lor a fos} să convoace o Constitu- 
antă care a fost aleasă de o popu- 
latie de 70% analfabeți. 

In 1917 problema era schimbată. 
Nu mai era vorba de țarism, ci de 
celace făcuse el: anume războiul şi 
deoarece aceste două rele erau u- 
pite, trebuiau să dispară împreună, 


Dar poporul Începe să înlreva- 
dă altceva. 

Două probleme sint la ordinea 
zilei; problema păcii şi a pămintu- 
lui. Pe acestea a ştiut să le specu- 
teze Lenin pentruca să se poată 
ridica. 

Lenin e marxist în toate impre- 
jurările şi mișcările sale. La morr- 
tea su făcuse ceia ce-şi propusese. 
El guvernase fără legi stabilite, dă- 
duse însă poporului ceia ce pro- 
misese: pămint şi pace. 

Pină'n Noembrie 1918 se ponte 
spune că revoluția rusă a apărut 
occidentalilor subt forma unui 
plan de tactică militară. 

Din Noembrie 1915 pină în De- 
cembrie 1920 (căderea lui Wran- 
gel) reacţiunea se prezintă bazată 
pe un plan social, devenind ame- 
nințătoare în cursul lunii August 
1920, cind puhoiul ajunsese apros- 
pe de Varşovia. 

Incepind cu anul 1921 s'a ince- 
put o organizare economică socia- 
listă, 

Occidentul a avut un moment de 
speranță crezind că Rusia își va 
reveni din rătăcire, Lenin insă nu 
se gindia să capituleze. Acelaș lu- 
cru face şi Stalin. 

Ce-au constituit Sovietele? Intii 
o economie socialistă, apoi au or- 
ganizat un federalism, In rindul al 
treilea au instituit spiritul de par- 
d. 

Ce-i de făcut ucum? Sar pulea 
face răzhoiu Sovietelor. Sar puten 
incerca refacerea vechii Rusii. 

Dar atunci? 

Ar ti şi altă posibilitate: o evo- 

e a Sovietelor către occident, 

"ar putea intimpla și altăceva: 
ca economia capitalistă din acci- 
dent să piară complect sau in cel 
mai bun caz să nu rămină decit 
aparentă. 

Naționalismul va dispărea, nu 
însă și naţiunile. 

Democrația parlamentară, aşa 
cum o cunoaștem noi, va lăsa te- 
ren liber unei forme noi de guver- 
nămint. 

(Pierre Dominique. Plans, Jan- 
vier 1931). 


Albert Londr 
Paris, Ed, Albis Mi hal 


Autorul călătorește pină în insu- 
Bah de se pescuesc perle- 


„ Deserie peisajul și o amănun- 
sarii de perle 
mbrăcați Ă m al 
cu un „cache sexe”, cu un degetar 
dex pentru ca să des-> 
de pe stinci, cu p- 
i în mină un paner, du- 


piine 


nouăzeci de secund 
cite odată după un minut şi ei 


secunde, reapar cu trăsă- 


Pericolele sint nenumărate: 
peşti veninoși 


i ini. Toți 
ia sufăr de Pic ră carpa A 


spart şi aproape totdeaun = 
. Şi cu toate acestea în Tonda 
e pac perle, Sint 


In 1929 sau extras 380 
de perle din golful a m 


Pierro Pils 
Tehéka. Paris, BA. A Ae de te 
unui rus devotat 
, afiliat unei red m 
te guvernul so- 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


obligă să la mereu o mască; 

n-a Tio bolyovis. zeă și chiar 

spion al lor în aparență, iar in 

reolitate duşman inversanat. 

ia aunes se petrece în 1917-1918 
mer la rai 
E e un 

ra oa și Í goie e şi prin eia 

străbate acel gust mistic al sufe- 

rințel caracteristic sufletului rus. 


Jatăuslin” du Pa 
ges. Pans, Ed Aitin Michel za 


Autoarea pe povesteste i 
teiac 
se întigaplă simultan ha enia stai 
eert- unei case din Paris, lo 
tă de o burghezie de mijloc. 
Jos e o brutărie: un brutar, ne- 
vasta și o fată cărela-i place să 
cinte la pian; un frizer cu soția 
portăreasa cu fiica. La primul etaj 
un avocat, femein și doi copii, 
La al doilea un dortor cu soția; 
nm dap « ză două fete, la al 
in 
sapai, peretii. a g 
„Autoarea isto t 
lñ n acestel cense, hi gar ua 
liilor este istoria logodnei uneia 
d fetele generalului cu un loco- 
rener, care a fost cu doi ani mai 
nainte amantul cîntăreței dela să 
patrulea etaj. Femeia coatorului 
e şi ea gani, își s0- 
care 
medicul RR a dă „se, sinucidă 
lT Ca, 
fel esc intens 
mizerii, disperări şi pan 
constituese su alectiv al e 
ceslei case cu cinci etaje i 


te pneumonie, cin- 


D a 


ae _____NIAȚA ROMINEASCA —— se 


Romane 


M. Babits, Le fils de Virgile Timar. 
Peris, Ed. Stock. 


E primul roman tradus din un- 
gureşte în colecția „Cabinet Gos- 
mopolite” a editurii Stock. Din 
al se detaşează cară figuri proe- 
minente: aceia a lui Virgil Timar, 
preot cistercian, și aceia a celui 
mai bun elev al său, a fiului său 
spiritual. Romanul e analiza senti- 
mentelur care-i apropie, şi a evo- 
mției lor. Tandreţei devotale, 
profunde şi absolute a preotului, 
tinărul elev îi răspunde prinir'o 
mare afectiune care se transformă 
încetul cu încetel intro gentileță 
putin condescendentă. 

Cind tatăl îmi vine să-l caute, 
tinărul trebue să aleagă între tată 
lui şi Virgil Timar. Ezilă, se ana- 


lizează, dar se decide repede: pă- 
e preot. 
Eot ie de sentimente reji- 
nute și inteleċctunlizate, 


Kikon Yamsta, La trame au mils 
dor. Paris. Ed. Stork. 


Un roman în ware e analizat su- 
fletul unui japonez și concepția lui 
despre amor, Eroul vine în Euro- 
pa unde se simte desrădăcinat, și 
unde descopere alte ţări şi altă 0- 
menire. 

Povestirea e dominată de două 
caractere de femei: japoneza Chi- 
yeko şi franceza Jeanne, 

Intimitatea rasei japoneze, lup 
tele și atrachlunile ei sint urătate 
cu o sinceritale caro merge pini 
la discreție, până da de jarea 
misterului rasei galbene. 


COMPILATOR 


 Încotro? 


I 
Bogați și Săraci ! 


Sufletul rominese se află de un vea i 
A cin è 
en, Aceasta corespunde, dela 1829 — ietatul A ie 
talist par ni — unei piine piu urs a; noa 
La . . e y 
DR: somoni şi stilului de viaţă mud, eta de: ial 
eare souena politică e destinul popoarelor moderne, 
tepari di iapa exact decit la noi intuiţia profe- 


Intr'un singur veac (1829—1929) i 
l ; agricultu 'ască 
a; ia ar două ori proletarizată prin dialectica băi papa 
ra capitalist mondial in care am intrat, Prima perioadă 
n ana e terizat prin pauperizarea și alungarea titularilor de 
p Aa proprietăţii rurale — boierii — şi intrarea pămintu- 
ia aiaa: ntanților capitalului financiar sau ale 
atare bu pete să lucreze politie şi economic la vreme cu 
nt politic, adica prin Expropriere sa refăcut 
pänintul vechea lume orgunică rurală: legitura direct cu 
| agunga şi raporu juridice corespunzătoare, In mai puţin 
ietariați ca pa u posesorii direcţi ai sistemului nou au fost pro- 
near ea i -Denie bx ierii, pămînturile intrind în 
| 5 ppi popra uală a băncilor și a exponenților 


Este ciudat cum repeti i 
petiția fenomenului nu a fost încă se- 
z a Se aeon har mai multă. lată dece am căutat să de 
Tip pe rare, tuturor şi am renunţat la aparatul 
științific, prezentind datele obținute și scoţind în evidență nu- 


' Publicăm aceste articole—seri 
bilă sinceritate — ale căror idei e ze ca alee int şi cu o remarcas 


gramul 
ra mă aaa noastre, ləsind unele vivacități 


mare parte cu pro 


polemice răspunderii 


13 


228 ____ VIAȚA ROMINEASCA 


mai citeva simptome speciale şi ilustrative, Alegerea capito- 
lelor poate părea arbitrară. Dar după cum pe o hartă geo- 
grafică, cu spaţiu redus nu poţi insemna toate tirgurile şi sa- 
tele, tot astfel într'o hartă sociologică actuală nu poţi indica 
decit resorturi şi proeminențe. 

O carte de sociologie contemporană romină, dacă nu tru- 
tează despre triburile din Australia — afecțiunea comică a 
universitarului nostru — sau nu face apologia actualului sis- 
tem (gen H. Sanielevici—Șt. Zeletin) pe care într'o ciudată a- 
naliză spectrală îl găsesc ca pe cea mai bună tume dintre toute 
hamile posibile — este supusă multor pericole. Incercurea 
de a ataca probleme contimporane, iar nu de a face o nouă 
carte moartă dintr'o bibliotecă cu cărți moarte şi uneori vii, 
va fi interpretată drept... subiectivism mepermiis. 

Luindu-se model universitarii sociologi cu cercetări aus- 
traliene scrise la umbra teiului valahie sa creiat o imaginà 
falsă despre esenţa cercetătorului social: o fiinţă ireala cù- 
zută cu lopata din cer, seris sălciu şi gol poreclit cu ipocrizie 
„ştiinţific, impăcind capra cu varza, pe balaur cu Sft, 
Gheorghe, uruncînd draperii roze peste divergențe ireducti- 
bile. 

Pentru cercetări sociale și juridice in domenii contimpo- 
rane trebue curaj şi puritate de intenţii. Nu este puritate de 
intenţii, atunci cind vrei să mușamalizezi fenomenele și di- 
recția lor pentru ochii de Argus ai moucharzilor. 

Cercetătorul sociologie are de stabilit direcția unde curg 
apele subterane și șuvoaiele mai puternice ale societăţii. 
Contru direcției pot interveni atitudinile care sunt şi ele date 
ale problemei: 1) pentru curentul inevitabil, 2) romantice şi 
reactionar contra lui, 3) neutral, adică laş, 4) pentru canali- 
zart, sublimare, ete. Operaţiunea prealibilă este de desci- 
[rare a evenimentelor. 

Evident, că pentru a întreprinde o asemenea lucrare a 
trebuit să arune iubirile cele mai scumpe ale inimii și edu- 
ențici mele. Analizind istoric şi genetic mitul național l-am 
văzut coineizind cu luptele burgheziilor naţionale pentru pie- 
tele internaționale de „desfacere, „naţiunea” fiind suport, pre- 
texi, mască, apărare internă şi externă, galvanizare. 

„Specificul naţional” aplicat politie a suferit aceiaș 
soartă. Dela intrarea Rominiei în sistemul capitalist raportu- 
rile dintre oameni se pun exact în acelaşi mod ca pretutin- 
deni: bogaţi și săruci. capitalisti şi proletari, forme contrac- 
tuale, dizolvarea treptată și efectivă a organicului, ete. 


ah 


Apariţia „chestiei sociale” in Rominia o văd legată de 
denunțarea inevitabilă şi necesară a pactului tacit dintre bo- 


ţia, el piima pretutindeni şi o 


———————————————îNCOTRO 7 zer 


gați şi săraci, strinși temporar de către destinele istori 


„ același platou al națiunii, Comunitatea de limbă și de să pe 


ori de singe nu lăsa să se vadă difere 
À “npete j 
Cam u preka ad accentul hotäritor 1 pe ct aan ia: 
ctori muni sa clădit iluzia unei inf i 
speranţa realizării dreptăţii între ei. Atita v g inti 
erau indreptate spre hotare pentru desrobirea unor Teati re 


străină se ridică Ja orizont problem, 
nouă. Chestia socială, exploatarea ari apte 


ist, în locul boierului ropriat s” 
rc siana Avem eterna poveste a ciocolului nete heraa: 
SSAA Ie Ani Limbajul lui Nicolae Filimon va trebui ia 
prama zen ele romanului lui naiv, reimprospätat cu singe şi 
maşini SO era ariet cu pumnale, iubire, antitoxice şi 
unei suferinți identice, PUS În circulație pentru apărarea 
„Două neamuri”. Ro 
atasa ră Uri . Romanul fără artă si fără ori 
realitațije a a Sandu-Aldea a definit jast simjämintel p 
coincidenta Ca oatării. De orice neam va fi repretesitantui fa 
u necoincidența igea neputind şterge rela- 
iinta soc elia 1 nd aceiași oroare, cînd con- 
vitatea și existența lui, ` provoacă aceleaşi suferinți în'acti- 


Parazitismul social rom a 

EPRA în, legitimat si 

numeroșii săi achei, plătiți direct sau į iik apărat de către 
fără să-și deu suma, predică în ultima v t, conștienți sau 


i k 39 reme 4 
lizării politicei” şi recrutarea conducerii dugă c pr iri reia 


za ___ VIATA ROMINEASCA__ 


sonalităţii”, „neutralităţii”, „gospodăriei” ete. ete, Ipocrizie, 
numele tău se cheamă astăzi „obiectivitate” și „neutrali- 
tate” 1. 

Reacţiunea subt forma ei conservatoare ori plutocral- 
liberal-burgheză a avut Întotdeauna o deosebită slăbiciune 
pentru acest mod de organizare al politicei, subt a cărui mas- 
că își putea continua loviturile și „activitatea” (exploatarea 
tără graniţi) economică. Neutru licee politică este ama im 
undiţa plutocrată ori conservatoare cu care se prinde peștele 
prost plebeu. 

Ce insemnează neutralitatea politică a unui ministru de 
resort? El este în actualul sistem capitalist exponentul unei 
parcele sociale dintr'o grupare de forţe, ajuns — înlăuntrul 
unor anumite sfere precise de influențe — să guverneze. Cine 
are interesul să ceară neutralizarea aparatului politie, după 
chipul și asemănarea aparatului administrativ? Cui prodest? 
Desigur, grupei care doreşte un sfatus guo- Cine este această 
grupă? Cine este interesat la menținerea ordinei existente? 
Evident, plutocraţia bancară și lacheii ei, sau cu un termen 
mai larg şi frumos popular, bogaţi. 

Lumea cu tendințe conservatoare şi privilegiaţii preferă 
îndeobşte primatul administrativ. Exemple : Rusia țaristă, 
Prusia bismarkiană, judecătorul cu puteri nelimitate al An- 
gliei coloniale și exploalatoare, monarhia habsburgică austro- 
ungară. Evitarea luptei politice și n unei eventuale uniuni a 
forțelor reale ale naţiunii se face — după cum a observat 
Karl Mannheim — printr'un procedeu comod, Anume, se ere- 
iază o armată de funcționari, jandarmi şi ofițeri educați în 
mod special, conferindu-li-se o situaţie favarabilă şi despăr- 
tindu- de trupul națiunii printr'o serie de | ejudecăți, ono- 
ruri şi prin formarea intenționată a unui spirit de castă. Pof- 
ta de putere latentă în bestia umană este împlinită printr'o 
serie de privilegii. Mai întiiu, spiritul de corp (castă), titlu- 
rile, posibilitatea de a chinui semenul intrun grad mai mic 
sau mai mare prin şicanare sau prin simplul act al atirnării. 
Apoi, prin sistemul pensionărilor și al venitului fix, care cre- 
iază o categorie specială față de salariaţii instituţiilor private 
sau faţă de muncitorul cu braţele, se ridică teama luptei pen- 
tru existență, dindu-li-se o superioritate sufletească și eeono- 
mică în comparaţie cu ceilalţi cetățeni, Autonomia complec- 
tă, care ar fi putut să se desvolte nu numai față de cetățean, 
ci şi faţă de superior şi de sistemul unde erau încadraţi a fost 

distrusă prin organizarea inaintărilor. Lumea conservatoare 
— sau mai larg lumea lui status quo — şi-a creiat tipul care 
îi convenea: impertinent față de masse, slugarnie faţă de au- 
toritatea stabilită. Tipul administrativ se mișcă între aceste 
«touă conduite, prezintind înjosirea maximă a Creaturii. Ti- 


INCOTRO ? 22t 
nerea in friu a omului de pe stradă se obține pri iglu 
iu a omul > e prin prestigi 
en aiheen „ misterioase, prin sistemul Sati at A ee 
a ili ňții divizate căreia cu greu i se poate găsi sfirşit ori 
: ceput, prin limbajul de „specialist” a „iniţiat”, prin con- 
wep ppa orgoliului vizibil şi existent, datorit unor rivilegii 
ale. impertinenţa şi slugărnicia, blazonul clasei de lachei, 
naște fără îndoială tocmai din serviciul dublu pe care e obli- 
vorbea facă lu clase variate. Aici se dovedeşte încă odată a- 
devărul cîștigat cu atita trudă în ultimul veac, că reforma 
posie pleca dela om, ci dela sistem. pi 
"ledoaria omului-cumsecade, a omului i 
E a « ! 3 i-cuminte, a - 
iri omenie” (naţionalist, bune intenții), vinul pp dpa 
e, „ars chiar punctul cardinal al moralismului d-lui N 
za ati ee piata arg dren In Rominia, uceastă 
a fi analizată și desvăluită i- 
ea P ae e eGen ng de reformai și center capi 
„sin É pustiu, atita timp, cit sistemul istă 
subt măști variate, dar cu acela i a AA ANA 
A ş conținut. Reforma : 
rad re de tare omul, care este animal adaptabil în 
ar ci a o schimbare radicală a sistemului eco- 
La 29 Maiu 1862 in Adunarea Legiui i 
l >giuitoare din B 
arion a anl eg provetul de fțarogietetă rin epilat 
, Barb giu — președinte al Consiliul Miniștri 
pri So peompodent al marilor latifundiari — mere vă pep ga 
g anioe. -o A araen pi ea faimos la 25 Maiu ` 
: i A ebei: „dacă vreţi să eliberaţi à a- 
iale re barza ihar iar pentru a fi ruda) dp ine pre 
ralizaţi...; „vă voiu arăta mai întiiu, domanil 
litatea noastră de pro i ea a 
) i prietari, trebue să apărăm d : 
pasara isian Ag ANR Pole, Desiran susținând arti ia 
R nea”, i i 
este masca favorită socială a orga e P MORBI 


i vilegiaţi şi - 
por TRA proprietatea de orice oaie ir 
i „bănci — este ameninţată de revendicările pu- 


are, In 1862 Barbu Catargi : K 
nului. înainte de a-i da Da ada „moralizarea” făra- 


„Omul de omenie” nu să 
1 poate răsări generalizat 4 

tere ap exploatare şi diferenţiere materiaii. E a 
A e Relat rr porii mp bogat la bogat şi dela sărace la 

$ dela bogat la sărac este pentru bogat: ' 
paapaa ea superiorității, abuzul; iar pnl Stok, parare 
p as ea iod gh, ay arg treptata cotrvingere a inferiori- 

. sau » vitalitate: i 

a bange suedia cazuri de vitalitate: şiretenia, re- 


239 VIAŢAROMINEASCA z5 

Boeria conservaloare rominescă antebelică a incercat ca 
pretutindeni în lume creiarea unui aparat administrativ cu 
ajutorul căruia să supuie şi să menţină ordinea existentă. 
Pentru lumea rurală au fost meniţi ca instrumente de sugri- 
mare: jandarmul, notarul, perceptorul, primarul, etc. Psiho- 
logia acestei caste rurale este tipică pentru biurocratismul 
conservator. Cele două caracteristici: slugărnicia și imperti- 
nența revin ca leitmotive evidente ale oricărei grupări socia- 
le, menite să supuie și să servească, 

Conservatorismul are nevoie nu numai pentru ţăran, ci 
și pentru orășan de aparatul administrativ extins, dacă e po- 
sibil, în toate domeniile: în învățămintul de toate categoriile 
pină la Universitate, știință, poliție, artă, economie, ete, 

Istoria universităţilor germane din secolul al 19-lea şi 
modalitatea de tratare a învățămintului nostru pină la insta- 
area plutocraţiei bancare, care, deși bazată pe o exploutare e- 
ternă, a adus alte metode din pricina unor noui necesităţi 
sunt capitole triste și de neînțeles pentru omul liber al veacu- 
lui nostru, Dacă o mare somitate „știinţifică” avea fericirea 
și cinstea să posede printre auditori unul dintre prințișorii 
numeroaselor şi vai! atit de de fecundelor dinastii germane 
işi începea prelegerea printr'o salutare servilă a „domnișoru- 
lui” impodobit cu formule de politeţă savantă şi numai după 
această introducere se adresa cu un epitet oarecare cotidian 
și celorlalţi „conilitoni”. Universitățile erau un inel dintrum 
lant enorm încins în jurul cetăţenilor și al instituţiilor națiu- 
nii. 

Modul cum a fost tratat d-l N. Iorga cu teoria „omului de 
omenie” de către boieria conservatoare şi plutocraţia bancară 
demonstrează elcovent, că nu se poate aştepta venerație și 
Melicateţe de miel dela o haită de lupi. Situaţia savantului și 
n intelectualului în lumea conservatoare este uneori aducă- 
toare de onoruri și are rolul birocratie de împărțire u unor 
informaţiumi și a umei ideologii avind ea finaliste menţinerea 
lui status quo. Imediat ce încearcă să devină mentorul şi pro- 
fetul altei ordini, care ar putea să schimbe o iotă din ordinea 
existentă, este readus cu scandal ori gloanțe — 13 Martie 
1906 — la limitele lui. Principalul este să nu fie prea luat în 
serios, iar dacă teoretic are toate libertăţile, dreptul de a 
pune în practică şi de a realiza ceva îi este negat. 

Atitudinea plutoeraţiei bancare, ajunsă la cirma societă- 
tii, faţă de intelectual, depășește faza pur administrativă, si- 
imindu-l cu sila în regiunea inexistentă a neutralității senine 
sociale, declarindu-l „specialist”. Aici are misiunea strictă de 
a da sfaturi și consultaţiuni „tehnice”, de a „raționaliza mun- 
ca” şi de a ajuta la buna funcţionare a sistemului. Rolul lui 
este de fapt acela de gardist care supraveghează circulația 


INCOTRO? 2314 


in ore anumite sau de a ajuta la realizarea unui pla 
el l-a inventat numai spre bucuria unei mici piane aficio 
la un banchet, de la care el nu primește decit firimituri și 
resturi, Este cu o expresie obișnuită şi plastică o coadă de 
topor. Acesta a fost robu! d-lui N. lorga și în perioada pluto- 
craţiei bancare, Cind în 1919 pe vremea Federaţiei a ridicat 
glasul pentru a doua oară erà cit pe-aci să i se înfigă foarfe- 
cele în barbă şi gitlej, trezindu-i dulcile amintiri dela 13 Mar- 
tie 1906. Un intelectual iși poate imagina, că indeplineşte în- 
tr'o societate misiunile cele mai inalte şi cele mai pure. Dar 
ea își are legile de aramă și barierele peste care nimeni nu 
poale trece decit cu pericolul „foarfecelor” şi al „Bloanțelor” 
Dacă se lasă intimidat își salvează aparent „misiunea şi în 
fond este readus la realitate, EI mai poate fi folosit, dacă se 
cuminţeste Și predică nașterea „omului de omenie”, iar nu 
barea sistemului, în diverse misiuni, acompaniate de di- 
verse onoruri, Totul se uită dacă ești maleabil și util. Dar mi- 
gunpa intelectualului de pasăre a furtunei și dreptăţii socia- 
s de servitor «il justiţiei și răzbunării maselor este părăsită, 


etg 


lare de sine „sau inșelare conştientă y r msi 

BA Si ştientă a altora. Nu exi - 
aeeie imprejurări, cind forțele cristalizatoare aayain 
sociale au dispărut din sufletul omului, decit faptul banal și 


nedreptăţit și posesor al dre i 

ed ; ‘pturilor prin uzu - 
aye Perspectiva e r e a Sud-Estolui purpose 
pe și aici e Ara războiului legitimitatea ideii naţionale 
dai AL iar vieţii de Stat, Ideia naţională 
izvoarele tainice ale extra 


era — în deosebi la naționalitățile eds 


de a stabili stigmatele exploatării și prea 


„e se urmăreşte actualmente cu primatul ideii naţi 
à ar de toate constatăm, că see de-aface ia aero 
pocii războiului unde criteriile reale ale vieţii pibiioe 2 


mon VIAȚA ROMINEASCA 
grupările de interes — au fost substituite printr'o psihoză co- 
Jectivă primatului național, Apelul ta ckan şifa jertfa de sine 
a găsit ecou popular pentrucă exista intenția dezrobirii unor 
minorităţi fraterne asuprite. 

Continuarea apologiei ideii naționale în actualele condi- 
liuni duce lu eventualitatea asuprirei altor minorităţi fără a 
avea aureola dreptății sociale, Crearea unui centru şovin în 
Sud-Estul Europei nu poate decit să ducă la un nou războiu. 
lutrureu Romîniei in capitalism aduce cu sine în mod fatal 
probleme andloage. Menţinerea artificială a unei lumi şi a 
unor idei inadecvate nu poate procura decit elemente nouă 
de criză. 

A intrat Rominia in faza capitalistă? Acest adevar ele- 
mentar este pus la îndoială de toţi cci care au interesul de n 
amina sau înmorminta chestia socială, După cum s'a stabilit 
mai de mult de către sociologia rominească, actul de naştere 
al burgheziei noastre se află în tratatul dela Adrianopole din 
1829. Deci şi-a serbal centenarul. Din momentul în care sa 
trecut de lu economia naturală la economia de schimb, adică 
lu producţia de bunuri, care depăşesc acoperirea trebuințelor 
autarhice, punerea problemelor în raporturile dintre oameni 
sa schimbat «definitiv. Alomizarea individului și ruperea le- 
găturilor organice s'a făcut treptat-ireptat şi ne allăm astăzi 
in faţa unor fapte îndeplinite. 

Definirea vechii şi actualei structuri a Statului rominese 
nu poate fi făcută decât cu mari greutăţi din cauza cercetări- 
for tendențioase. O împărţire tripartită aproximativ exaetă ar 
fi uceasta: lumea organică, Statul liberal-individualist şi Sta- 
tul social-colectivisi în devenire (cu indicațiunile actuale da- 
te dle expropriere, votul universal, naţionalizarea subsolului şi 
cooperaţii). 

Negarea existenţei sau a justificării existenței Statului — 
instrument de organizare politică — este regulat o necesitate 
polemică (nemulţumire împotriva unei realități contimporă- 
ne) ori utopie politică. Suveranitatea statală cu fenomen in- 
tr'o societate este caracteristică fenomenului comunitar şi to- 
vada elocventă a primatului colectiv, 

Statul nu poate fi chestia privată a unei clase dominan- 
te, restrinse ca număr, dar forte prin puterea bunului şi a 
influenţei lui, exercitată subteran sau pe faţă, conştient sau 
nu, Aşa e dialectica forţei: ea implică influență publică, chiar 
dacă nu o pretinde, demoralizează şi încovoaie sufletele, chiar 
dacă nu are interes la aşa ceva, comandă în absenţă sau prin 
simpli lechei — presă, politiciani. p 

Călefiul lui Achile a! Statului național modern este, ca şi 
inainte de război, problema minorităților, In Transilvania, 
problema capătă, prin realizarea reformei agrare, aspecte 


INCOTRO? 233 


inedite. Mitul național joacă un rol politie de ma i 

d í : mari i 
pamai cu condiția să cuprindă in PeR sa aktis bolali. 
À - a un caz de exploatare economică şi naşterea simţămin- 
ca or aderente de inferioritate, nedreptățire şi suferință. Prin 
Saes a cîtorva mii de boieri şi magnați, țăranul transil- 
dont wii M eoa pa naționalitate şi țăranul valah au 

"ter ary res 
arie ir nene tarabe fu. gramoa socială şi au fost înzestrați 
Citeva date statistice oficiale din 1930: 


Improprietăriți în noile ţinuturi de peste iz 
Romi ....... 216010 oaia 


e a pia 46.331 
G SANEA IA * 16.276 (Sau expropriat 625.985 jugăre 
Diverse naţionalităţi . 5.763 


08,370 minorități 


Personalul minoritar în servicii Invăţămintul profesional: 


publice: a) Comercial 
CE R. te E BAIE bJ Şcoale meserii . 69 
iasi rca să lar Moni ..-,. — 
sri arma AI j i ; : a Funcționari Interne (ud: 


| ministraţia) ,.., 2839 
aurare a vechilor latifundii - 
Hoa inai fpi aia paipa pot intimpina cu preciziune à ri ear 
ică | a ia singe a ţăranului transilvănean unit 
ni ra pb aparate sau latifundiarului fie rara 
4 4 - Comunitatea lor de interese este i j 
7 vane Nu se poate spune acelaş lucru depte omnia 
eu vita foc pre. ieri moigai sar cu aceia a burgheziei 
~ Voncurența lor este menită a crea turburări 
Panonic, pină cind mitul naţional identificat cibisadia ete 
mas le j me ei va apune, 
ce burghezia se identifică și propagă mitul naţi ? 
one p.m cae ze extrem de complicat, dar vizita 
mila eşte şi a învăţat să descifreze măştile și su- 
Trebue să recunoaştem mai intii că 
e i şten că ideia care fundumen- 
fază actualul sistem politic şi legitimează esenţa majorităţii 
ia pă şi a modalității Jor de organizare este ideia na- 
p s-a r Na Lsa, Biserica, Armata Poliția 
i Ma, Fresa, Deoala sint saturate de 5 irit 
piap S leAt 9 sem a se ues aotiunea peer ea 
1 otalitatea ci. Punerea luptei p 
telor de clasă este nei ăduită şi i Aaa erea- 
ie aparu erai A ă şi considerată ca un act de 
s ! ste însă, cine profită di i- 
soms sers spirit? Subt imperiala hlamidă a hetera 
' ascund păduchii exploatării sociale. Ea a devenit pretextul 


Incercările de rest 


234 x VIATA ROMINEASCA 


subt care se interzice strigarea adevărului şi suferinței socia- 
le. Posesia majarității bunurilor materiale şi culturale aflate 
de fapt in mina unui mic procent din totalitatea populaţiei 
se legitimează (escamotează) prin sublinierea constantă și 
intensivă u identităţii de limbă, singe și tradiţie. Structura 
sufletească a grupului pluloerat n'are in realitate nici în clin 
nici în minecă cu aspiraţiile grupului sărac și majoritar din 
acelaş neam. Burgheziile de orice ginlă vorbesc un limbaj a- 
nalog. Structura individului este determinaă de profesie, Le- 
gea militarului este onoarea, a funeționarului supunerea și 
neutralitatea, a lucrătorului munca şi suferința, a preotului 
menținerea divinului în lume, ete. Tipizarea figurilor din a- 
cviaşi profesie e un fapt de mult cunoscut. Internaţionalismul 
păturii conducătoare din Rominia (ieri fanariotism, azi fran- 
cofilic si anglotilie) se datorese împrejurării, că atit aristo- 
craţia, cit şi burghezia sunt internaţionale prin structura lor, 
regăsindu-se perfect întrun cerc analog pe care îl pot părăsi 
sau păstra după conjunctura favorabilă ori nefavorabilă. Na- 
ționalismul este pentru bogați masca cu care pot exploata în 
linişte și siguranță pe cei săraci și proști. 

Bogatul trăeşte uneori sincer masca. Pentru orice acţiu- 
ne subeonştientul uman doreşte o justificare în sensul unei 
vitalităţi şi prosperități maxime a individului. Tipul burghez, 
pus în condițiuni propice de înflorire economică și libertate 
— banul este in actualul sistem esență concentrată de liber- 
tăţi şi plăceri —, de desvolare favorabilă a facultăţilor de 
cunoaștere (de-aici în subsidiar exaltarea Raţiunii) se teme 
de nepatriatisim şi irațional (care se traduce prin revoltă, ne- 
mulțumire şi dinamism), dispreţueşte grozav doctrinele ma- 
jerialiste, dialectic marxist şi vitaliste, pline de elan, încearcă 
să „raționalizeze” și să îimblinzească, să neutralizeze, să „știin- 
țifizeze”, să dea aureolă naţională instituţiilor existente, pen- 
tru a putea îngenunchia și apoi, domina singur în linişte, 

Pentru cercetătorul modern căruia îi sînt transparente 
mobilurile de unde pornesc clanurile, ideile, teoriile şi iden- 
lurile este o voluptate tristă şi dezabuzată de a defini și cla- 
sifica ideologiile. O, ideile nu cad din cer, cetitorule! Asta se 
știe de mult şi e necesar să reimprospătăm vechea înţelep- 
ciune. Totul este o luptă de interese. Acest adevăr elementar, 
clar şi de cele mai multe ori ncelarifieat pentru cel în cauză, 
birfit şi persecutat. adevăr al adevărurilor (care îşi are şi el 
povestea lui în suferință şi răscoală socială) învaţă să mergi 
direct la izvorul de unde pornește draparea ideologică. Prin 
izvor, definești aproape fără greş esenţa, resorturile şi fina- 
litatea. 

Gruparea bogaţilor şi exploatatorilor din Europa ultime- 
lor două veacuri avea o situaţie precară. Era greu să ţii în 


| 


____ INCOTRO? 235 


friu o masă enormă de oameni, care le ădau zi i din i 
să e ; ' zi de z i- 
e lor comandamentul supunerii dictat de Bi d. 
a minteri un eveniment Întimplat cu ajutorul amabil al bur- 
gheziei aflate în luptă cu feudalitatea clericală — şi care 
erau din ce în ce mai clarificaţi asupra rosturilor lanțurilor 
şi barierelor sociale. Grupul burghez izbutise să bată aristo- 
crația și să ja asuprâşi conducerea politică, secularizase evul 
mediu și instituţiile lui, dar îi era greu să menţină poziţiile 
cucerite fără un nou narcotic destinat maselor Rotu mee în 
ovul mediu de către religia organizată prin biserică m era 
ir altele opiul po rului, a fost predestinat mitului naţio- 
nal. El avea rolul să sintetizeze într'o formulă impecubilă şi 
o eonj nut naiv interesele bogaților şi să imprāştie perico- 
[i pretenţiile meselor. „Burghezia născindă germamă, de 
mar a Ri i Pee și aani, adică extinderea națio- 
h nomic, din care partea leului și 
esini bogatul insetat de capitaluri uşor maoh sh 
nga plebei naționale, luat in braţe, apoi, în Rominia de 
: 2 Eiaha aaner P $ Aurelian, Carada I, & 1, I & 
-T i anu. inderea şi intensifica iona- 
lului în ultimul veac coincide ciudat cu lu deep 
! tele burgheziilor 
europene, care nu se puteau ințelege la impå i azi 
Aţițarea a fost conştient ori inconştient d ki Aae Pee 
PER clei sa ajuns la catastrofa pa a ‘dia Hr acte 
ceentuăm că modul de formaţie al mitului național nu 


t. 
este uşor de demascat pentru cel dāruil lui. In mișcătoarea 


lui simplicitate, omul de 
i A : pe stradă depune la picioare 
tus erat, nosen rrd ri iși iubire. jertfa și salar după 
i » tatale sufletului omenesc, Chia fletel 
mai complicate şi mințile mai lucid să ag gata 
lui. Ce-au fost ideologiile naţion cool daak mary ap apr 
SI aliste, decit muzică de - 
panis re. peaa Aasa burghezie rominească, aflată E Scenic 
BL Zori ție definitivă și dornică de a se înscăuna la con- 
Din punctul de vedere al teoriei juridi i 
i t juridice, mit i 
a) dugaţilor și-a creat cele mai fantastice şi ceai ram rs 
Pon catea suzi legitima domnia. Denumirea monu- 
r e contimporane poartă indubitabil pece 
burgheză. Intiiu, codul Na i e Eno 
iu, poleon, denumit extrem d 
teristic code civil. „Civil“ are în li pipera 
ie e „nl mba franceză ñ 
mm p ata pe ien oeron şi rr Ote 
i ș t g ecit la domni cu o rentă - 
alā apreciabilă, capabili să fi i peur 
fete în romanele d-lui Paul scale; Rami parcă. Joore 
| urget, Nemţii. ceva mai 
subtili și mai puţin ipocriţi, l-au d il di puii 
Il ji A enumil direct şi e 
es Ca sar Gesetzbuch, adică o carte de legi iii PE am 
Ji Substantivul „Bürgertum“ inlocueşte neologismul 


235 VIAȚA ROMINEASCA 


„Bourgeoisie“ pentru juriştii naționaliști şi uneori chiar in 
limba jurnalelor, a cărților și a cetățeanului, Bourgeoisie 
fiind rezervat cu precădere polemiştilor sociali, cuvintul fiind 
el însuși încărcat de polemică. O bucătărie bună şi consis- 
tentă — mnai ales ! — se chiamă în limba germană „birger- 
liche Küche“. Nu vei găsi acolo, Doamne fereşte, vagabonzi şi 
muncitori uriți, ci domni cu lanț negustorese şi „civil“, care 
pr gta îndelung lista de bucate, avind doar l'embarras du 
choix, 

in dreptul constituțional și in teoria Statului, problema 
suveranității naționale a devenit centrală, fiind în interesul 
şi in concordanţă cu interesele „civile“, Ideia de suveranitate 
națională analizată în componentele ei insemnează : 1) sta- 
tus quo în interior şi punerea pe primul plan al naționalului, 
2) imperialism burghez şi cit mai mult protecţionism vamal 
prin accentuarea elementului de naţionalitate şi indepen- 
dență absolută faţă de alte organisme politice analoagze, obli- 
gația de a acoperi şi susţine interesele burgheze în concu- 
rența externă pe care o întimpină. Lacheii ideologici au in- 
văluit-o în valuri de tâmiie, au considerat-o ca un principiu 
absolut imposibil «de pus în discuţie și nu îngăduie să fie re- 
adusă în complexul iniţial de unde porneşte, Uneori existența 
ei este negată (Duguit, Keben), conform unui obiceiu mai 
vechiu împrumutat dela struţ. alteori atingerea e o crimă, 
care duce în faţa curților marţiale, In realitate, suveranitatea 
națională este un mit juridice cu o forţă propulsivă extraor- 
dinară, subordonată ideii naţionale și în ultimă analiză inte- 
reselor bogaţilor. 

Prin Statul de Drept, Statul juridic, Statul kantian se in- 
țelege deobiceiu „o mulțime de oameni striusă la umbra nor- 
melor de Drept”, Apariţia şi legitimarea teoretică (Kelsen) a 
Statului juridic unde aşa zisa „domnie a Legii“ este dogma 
supremă se leagă temporar de cuceririle unci clase, doritoare 
de a menţine un status quo şi a-l aureola cu sfințenia unei 
Legi stabilite în favoarea ei. Apologia Legii e o expresie cu 
ințelesuri variate, aproape un cuib de vipere, de obiceiu o 
formulă frumoasă, naivă şi ineficace, atita vreme cit marile 
lupte nu sau dat. Intr'o societate de tranziţie și suferindă. 
Legea în sensul stabilit de imperiul roman și englez e o im- 
posibilitate şi o ipocrizie. 

Grupurile de hoţi și de aristocrați au un Cod de onoare, 
o Lege cu preseripţii precise. Banda cure are de împărțit o 
prudă, pentru a putea trăi în mijlocul bănuielii generale, îşi 
formează un Cod draconic. Membrii poporului sunt în deobște 
mai puțin severi între ei, mai puţin formalisti, (formalismul 
juridic are întotdeauna ceva de ascuns) și judecă după sim- 
țămintele de dreptate, concretizate după conţinuturi în jude- 


“| 


„respectate şi construită pe exploatare este mai 


aşteptarea unor zi 


= INCOTRO? 247 


câţi variate şi labile, Dura lex, sed le i 

plătite chiar cu dezonorări pepe, Mii tra stat lo- 
zinci ale spiritului de castă şi, în lumea lor, necesităţi. Ban- 
i aristocratul, jucătorul de cărţi, Kantianismul şi for- 
malismul juridic, Roma şi Londra exploatatoare, negustorul 
cu frica şi nevoia de a fi păzit — iată Statul juridic. Plus 
naivi lachei admirativi. Apologia Legii e o sabie cu două tăiu- 
șuri. Ea aranjează pe piedestale idoli în numele cărora se 
umplu închisorile şi se justifică tarea, Călcarea Legii 
insemnează arbitrariul administrativ şi posibilitatea uneori 
de a schimba cu violenţă o ordine de lucruri, de a nu cultiva 
in inima cetățeanului credința în eternitatea lui status quo — 
pe lingă chestia subsidiară, că Legea nu poate fi dreaptă în 


sere sistem (ca să nu ne bandajăm ochii, ea zeița Drep- 


_ Rolul psihologie al arbitrariului administrativ à 
cării frecvente a legii nu poate fi trecut uşor irită pa 
tr'o asemenea atmoăferă naşte aşteptarea şi se adeveresc cu- 
vintele înțelepte : cine scoale sabia, de sabie va pieri, O so- 
cietale fără legi respectate, fără norme rigide. are o elastici- 
tate apreciabilă in introducerea reformelor. Societatea cu legi 
mitat, supunerea ie rădăcini adinci în PA aaa 
e mai burie n'are febrilitate. < 


SH 


S'ar putea face o distincție intre ioti i nați 

put patriotism şi naționalism, 

i Patriotismul este legat de iubirea ékminuhil a familie 

S primele amintiri şi are nuanțe de afecţiune idilică, natu- 

rale ka îndreptăţite, Naționalismul este ridicarea la dogmă u 

ri erei sentimente şi decretarea inamovibilită- 

= ribena de remarcat că nu toat 

m vremea căminului copilăriei. Dacă asta se înti 

tener j aan TER Fyi covirşitoarea herien 

» copara € legată de lipsuri, de muncă ti ie 

g ae Întuneric. Ciți din copii primese în leagăn libertati di. 

ind a jocului, pe Moș Crăciun încărcat cu bunătăţi și posi- 

ilitatea desvoltării darurilor lor naturale ? Tristeţea îngro- 

ei a căminului fără flori şi muzică, fără grădină paternă 
şi fără iubire este regula obișnuită, iar nu 


art masa încărcată eu 
cron iarta şi atmosferă afectuoasă. Veacul nostru, veac al copi- 


ludui, ă să facă grădini şi cămi luminoase, 

i ăminuri lu - 
dea libertatea de joc şi o oară le sănătoasă, romina 
nisip, și apă, lovindu-se de dificultăţi 
unde vine incomprehensiunea, a 
pilării fără romantism, în gene 


ă lumea are amintiri idi- 


i insurmontabile, De 
pologia romantică a unei co- 
ralitatea ei ? Majoritatea oa- 


VIATA ROMINEASCA — 


23 


menilor de azi, lipsiţi la vremea lor de romantismul şi liber- 
tatea copilăriei, ajung la maturitate îmbătriniţi, severi și lip- 
šiji de căbdura inimii, Loviţi de amnezie parţială, fac din ea 
mai tirziu o feerie, Pricepere veritabilă pentru legile copilă- 
riei nu au, de vreme ce întrebuințează bățul pentru copiii lor. 
neavând vreme şi nici gustul afecțiunii. Copilăria în familia 
contemporană este mai intotdeauna un iad, Acreula „bătrini- 
lor, — îmbătriniţi de vreme, nevoi și de iadul propriei lor co- 
pilării, — obligaţia de a trăi între patru ziduri cu oameni de 
virste şi cu preocupări variate, răpesc tot farmecul propriu 
al virstei, care cere camaraderie cu egulii și Învăţătură dela 
specialişti”. O dovadă peremplorie este procentul contempo- 
ran impozant de domni „serioşi“ şi gravi (seriozitatea şi gra- 
vitatea aplicindu-se nu odată cu sudică plăcere copilăriei). 
Uscăciunea, incapacitatea de a se juca cu copiii și a lua con- 
tact cu ei este proba elocventă a propriei lor mizerii trecute. 

Aceşti domni au nostalgia copilariei, vorbesc şi scriu 
chiar cărţi groase despre fericirea de-a fi copil, uitind ce-au 
suferit şi suferă majoritatea copiilor, cerind familia, temelia 
națiunii, care au e de fapt posibilă cu armonia ei necesară, 
decit pentru un mic procent de copii (tatăl şi mama, supra- 
incăreaţi de muncă). Grădina de copii, internatul modernizat 
cu grădini şi specialiști, in general educaţia coleclivistă va 
sustrage şi pe ceilalţi copii fără soare şi fără joc şi-i va aduce 
în marea comunitate unde nu există nici diferențe și nici tra- 
tament preferenţial, 

Barierele continuă şi vor mai continua. În lumea de uzi 
sunt prea mulţi bătrini precoci, rămășițe și victime ale unei 
lumi nedrepte. Vor cere educaţie în familia strămoşească di- 
zolvută, severitate de moravuri, ca pe vremea bunicilor. Acești 
Catoni inactuali și indezirabili sint bieţi bătrîni ridiculi, care 
nu pot trezi decit compătimire și uneori indignare. Trāiți în 
sclavie vor să pună şi urmaşilor lanţuri, pe care le sărută și 
le proslăvese. Cine a avut o copilărie întradevăr fericită şi 
mi-i este necunoscută nici situația nouă nu poate să-şi pâs- 
treze căldura inimii decit pentru noul tineret, în loc de a 
deveni un laudator temporis acti, cerind şi pentru alţii de 
ceiace a avut e] parte, adică joc, lumină, camaraderie, bu- 
curie şi libertate, 

Reacţionarismul tineretului nostru e temporar şi nu se 
datoreşte decit sărăciei clasei mijlocii de unde provin, indig- 
nați de opulența burgheziei orășenești iudaice. În loc de a ge- 
neraliza indignarea cum trebue şi asupra bogaţilor de aceiași 
confesiune se opresc la jumătate de drum cu o soluţie par- 
țială, în loc de a se hotări la lupta pentru schimbarea siste- 
mului. Bogatul de orice rasă sau confesiune rămine acelaș. 
Legea lui este exploatarea. Jumătăţile de măsuri rezolvă pro- 


X 


e 


; 


INCOTRO? 


bleme pe jumătate şi indeobste fol 
nevoie de coate ji paite şte folosese numat celor care au 
pariţii secundare în naționalism, dar elemente hotări- 
avar de natură emoțională pentru întărire şi ăi egirl 
ui : seat, amintirea căminului, imn național, bucătărie na- 
ziar ura sau cel puţin anefiențu înpotriva străinului, ete. 
acă străinul n'ar exista în sinul unui popor, burgheziile 
nationsie ar trebui să-l inventeze. E] este eternul tap ispăşitor 
n capul căruiu se aruncă oalele sparte interne. Să se observe 
ua awas] unde unul din soți este străin sau din aMă clasă so- 
preen Vina neplăcerilor ŞI a greutăților provenite din cauze 
aflătoare și în alte menajuri ortodoxe se aruncă neapărat in 
ony pieri Sau a aceluia de proveniență socială in- 
ara îi Sap Ape iai a ale caracterului omenesc 
Nevoie pe cel mai slab, Dacă jul e or- 
ag" cel slab vital mănîncă bătaie sau tatalui i Pe 
are un teren slab subi pb Prin asuni faptul că e venetie 
„ Mat intii pentrucă nu se t 
Erg cu arme egale, Nu cunoaşte suficient limba, aA erai 
Sa jurăturile sau le aplică exagerat şi scirbos. Cind străi- 
De predea pe alţii o face fără decență şi inabil. Apărarea 
i a res ză Oraa A e granițele, In ele este nu o- 

Mav ami : f 

mitad diain e rat, Autohtonii care cunosc sen- 


cînd sînt lachei şi se pleacă, sint gata în cazurile de ceartă 


noscut şi au mincat veşnic pinea amară a străi i 
t à străinulu 
menajului mixt, unde ei mu erau niciodată indigeni, In or 


cențele antisemite coincid cu re i i 
$ sen gularitate matem po- 
e şi peisajele geografice aflate în urma unor erei 
aer: mr ramele pună terminarea durerilor Ea 
r 1 pa tundarea belșugului său econo 
mic a îngăduit pe Evrei p toate tre g iei ael. 
E Pe. ptele ierarhie i 
Lord Beaconsfield (enjamin Dieci eraric sociale 
viitor pinā in o ama ania bogată, puternică şi plină de 
Ă u + Wilhelm H si Bi è 
ia. pro cu ci. După catastrofă, Wilhelm Tit aisee E 
pice Aboca e cu progresele crizei economice ale siste- 
S AA e oia a AAI progres antisemitismului, 
torese și ea fap Doran ea frontului solidar munci- 
tai ed ialectiea np Sa al. Proben tratării străinu. 
otul are nenumărate apariţiuni. In F 3 
este legat de iucobinism, adică de Revoluţie n rose 


340: VIAȚA ROMINEASCA 


lismul tip 1789. Clemenceau a fost încarnarea tipică a „pa- 
iriolului francez“, element de dezordine parlamentară n a 
în preajma bātrìinețļei, răsturnător de guverne, amestec de fa- 
natism şi cinism cu ironii muşcătoare pină la singe. In el re- 
trăia soldatul Revoluţiei burgheze, adică luptă pină la cuţit 
cu reprezentanţii clericalismului și apărarea contra străinu- 
lui boş: ecoul pur al burgheziei naționale in ascensiune, lup- 
tind revoluționar în interior cu conservatorismul, iar naţio- 
nalist cu burgheziile străine în concurența pentru ciştigarea 
piețelor economice de desfacere a mărfurilor. 

Naționalismul nu este o idee, care a apărut in toate tim- 
purile, în toate culturile şi peste tot globul pănnintese. Nu are 
nimic din fatalitatea unei gravitaţiuni universale, după cum 
se crede de către fanatici, ci e o apariţiune legată de timp şi 
spaţiu, circumserisă istorie. Nu are nimic teologal, Istoria 
ideii naţionale este cit se poale de laică. 

Exploatarea simte necesitatea legitimării ci. In antichi- 
tate se baza pe prejudecăţi de castă, — sclavi și patricieni, — 
în evig mediu a îmbrăcat haina teologală, în evul modern a 
inventat naționalismul. 

Unitatea naţiunii este o iluzie. Posibilitatea topirii bo- 
galilor cu a săracilor in aceiaşi pastă e o superstiție din care 
profitul cel mai gras Îl trag bogaţii, iar toate neajunsurile le 
suportă săracii. Uniunile în mari organisme au fost făcute 
de-alungul istoriei pe alte baze decit acelea ale națiunii, cu 
toate minciunile istoricilor oficiali naționaliști, care au reușit 
să inrădăcineze această părere în opinia publică actuală cu 
ajutorul abecedurelor, ziarelor, şcolilor, festivităților, arma- 
telor, discursurilor solemne, ete. Marile comunități in istorie 
sau creiat pe baza unor principii spirituale umane şi inte- 
rese materiale, criteriul naţional fiind o apariție izolată, afară 
de veacul al XIX-lea şi al XX-lea unde a provocat atitea de- 
zastre. Dar chiar în ultimele două veacuri, criteriul național nu 
e generalizat, El a reuşit să fie pirghia lui Arhimede — prin- 
tr'o propagandă sistematică, abilă, abondent finanțată publi- 
cistic şi folosind alti factori — numai pentru b eziile na- 
tonale, care în 1914 au deslănțuit catastrofa din care Europa 

nu se mai poate însănătoși. 

Ce interes real ar fi putut prezenta pentru popoarele 
muncitoare ale lumii, cearta criminală dintre capitaliştii en- 
glezi şi germani ? Numai orbirea şi neluminarea masselor, a- 
liată cu trădările (sau inconștiența ?) conducătorilor au dus 
la măcelul fără precedent care a costal viaţa a 10 milioane 
de bărbaţi în floarea virstei şi a lăsat 20 milioane de invalizi, 
fără a socoti bunurile distruse și dezorganizarea lăsată. 

Alianţele s'au încheiat pe afinități de capital. Dacă Fran- 
ţa și Anglia nu făceau investițiuni în Rusia, Marea Antantă 


_INCOTRO? m 


nu s'ar [i născut. Datele statistice aruncă o lumină crudă 
pe Sodesaptarilor evenimentelor. Capitalul baneke JIA Pe 
sia ura (v. E, Agahd, Gropbanken und Weltmarkt, 1914, g 
6 şi urm.) se cifra în 1914 Ja 8235 milioane ruble Partiet 
parea capitalului străin era următoarea : capital francez 33% 
capital englez 10%, capital german 35%. Filialele acestui trio 
bancar parizian : Banque de Paris et des Pavs-Ras, Bangue 
de VUnion Parisienne, Société Générale făcuseră apoi amass 
tițiuni fantastice cu banul din „ciorapul renticrului francez“ 
transformat printr'un sistem de dividende exploatatoare in 
as pr e ae d (Lysis, Contre Foligarehic financière en 
ranee”, a V-a ediție în 1908), Inrprumutul de inarmare ante- 
belie acordat farismului împolriva căruia a protestat furti- 
nos Inteligența rusă, iar Maxim Gorki a scris pamfletul fai- 
rani eiia ea Franța, te scnip în obraz !“), investiţiunile 
“mea re șă gări acuza bancare făcuseră din Rusia o co- 
| Solidaritatea capitalului rus și a capitale rance 
țăranul şi muncitorul rus fiind Akataa iai er Ap alea 
gat să-şi trimită cerealele în străinătate scoase dintr'o agri- 
cultură rudimentară în timp de foamete aproape permanentă 
pintre a plăti dobinzile, iar băncile indigene — de pildă — 
za E una Rusească“ și „Banca Internațională“ işi măreau 
pita x intre 1906—1908 dela 44 milioane ruble la 98 mili- 
oane, tar rezervele dela 15 milioane i 39 milaane — a dictat 
şi eterne de arme. To 
| lidarităţile sunt dictate azi de interese capi 
Ke Tarere genă simplu ze pia pentru răi O 
: s aților nu coincide cu al săracilor, 
a rai Si capivana în toată bumen capitalistă, primind a 
inter Ma Sec mici den, mai mari, avind în schimb spectrul 
Kaali wi kiwi egea rile Iui sufleteşti, ori mizerie perma- 
Solidaritatea pe bază națională e ceva inedi 
de pie pia masele, El e ae: era ferrari Spete 
cu rara ri în Istorie au avut drept criterii pină acum: 
arta ai = viaţă și administraţie (imperiul roman), cultură, 
(ee: mul), religie (istamismul), religie și persecuție (iudai 
tate economică nenul lare ee ei: A s 
şi administrația (Austro-Ungaria) aw orita a ar enia 
i ajia ý tate 
aer ar ac an e te 
ațioi d rdiv. Definiţia cea mai celebră 
a maţiunii „um plebiscit de fiecare zi“ (Renan) dă ul Ta 
aspre mei ci prin faptul binecunoscut al ler pla 
varea or, onștiința tot mai accentuată şi în marş victorios 
rențelor de clasă indică dispariția mitului național 


1i 


242 VIATA ROMINEASCA 
„Wirtschaft îsi Schicksal“, Problema economică formulată 
genial pentru destinele epocei moderne de Wather Rathenau 
şi demascarea sistematică a exploatărilor sint eti doi piloni 
pe care se construește stilul lumii care va veni. j 

Societatea nouă a cărei nastere are loc subt ochii care nu 
vor să vadă, ale cărei ţipete ale facerii nu găsesc urechi să 
uudă, are caracteristicile internaţionalismului, ca tatăl său 
capitalismul, ca musca, mama sa, Legea ei specifică e munca 
colectivă, iar conștiința, necesitatea apărării drepturilor ei. 

Națiunea bogaţilor e capitalismul, iar națiunea săracilor, 
munca și sărăcia. Capitalismul e imperialist și agresiv, «leon re- 
ce între grupurile de bogaţi rivalităţile sint maxime. Incercă- 
rile de a controla producția prin trusturi, carteluri, sindicate, 
monopoluri și conferinte internaționale sint baloane de incer- 
care și alcool pentru umeţirea mişcărilor sociale. Cu aceste 
metode se încearcă a se sparge uniunea suferinței prin pro- 
misiuni, care nu pot fi ţinute. Re-deplasarea centrelor capi- 
taliste şi impårțirea lor între bogații tuturor națiilor, ca să se 
impuce în fața prăzii pe cale pacifică, e o farsă greoaie. In- 
stituţiile pacifice existente (Geneva, Haga, Locarno, ete.) sinl 
anexe ale societăților anonime, care însărcineuză pe salariaţii 
lor să se îngrijească de lichidarea obstacolelor actuale şi vii- 
toare în dupla lor pentru existenţă. lar existența şi semmifi- 
caţia capitalului e exploatarea. Chiar edmițind că s'ar impūca 
în faţa prăzii. şi în asta nu avam nicio Aia mp trecutul învă- 
tind contrariul, — permanentizarea exploatării e iluzorie. Des- 
leptarea conștiinței sociale e în marş pretutindeni, 


Petre Pandrea 


a 


Băieţel 


Şi alte împrejurări imi dovedesc că, în anii aceia inde- 
părtaţi, la hotarul înţelegerii, ființa mea era plină de sevă 
ezie, adică de înţelepciune. Aveam un cap mare, cu puf 
bălun, care circula pe picioare iuți numai la patru palme dela 
parini; Mama spunea zimbind că mă uit cu ochi de ginsuc. 
iu eram mulțămit şi, ași putea zice, mindru de această com. 
ie. Intre mine și ginsac se statornicise armonie, după 
eare inceputuri Aer mă Agresiv fusese el; ke aa, 
cu ajutorul unui băț, îi dădusem a înțelege că-i mai bine să 
devenim prietini. Indată după incheierea păcii, arma deveni 
iar cal; începu să necheze şi să mă poarte înspre locuri în- 
cintate. De-altminteri nu numai cu ginsacul şi cu băţul, adică 
cu calul, ci cu toate lucrurile și fiinţele care mă împresurau 
aveam o legătură adincă şi delicată de filogenie. Eram rudă 
mai apropiată atunci cu toată creația. 

După „ tata avea obiceiu să cetească gazeta. Il ob- 
servam curios, mai ales cind se răsturna in il şi o destă- 
cca larg, cu minile întinse în lături, privind-o puţintel de de- 
parte. Incepea să murmure, parcă descinta, Numai că nu fă- 
cea semne, nu se uita furiș și nu scuipa uşurel în sus şi in 
jos, la stinga și la dreapta, ca baba Ştelänonia, Murmurul lui 
ini dădea însă aceiași senzație de descintec; îmi pătrundea în 
urechi ca un fluid; eram departe de a-i acorda rolul vorbei 
care se schimbă între oameni. Aceia făcea parte dintro altă 
serie de fenomene. Cu animalele, cu plantele şi cu luerurile 
puteam comunica și fără cuvinte, 

După un timp, murmurul couteneu. Capul cetitorului seă- 
pāta îndărăt. Printr'o iscusită obișnuință, foaia larg desfă- 

cută era adusă asupra obrazului, așa încit muştele se așezau 
pe literele care semănau cu ele, nu puteau pătrunde la gene, 
la nări și la sforăitul subțire. Mama Îşi arăta o jumătate de 
obraz de după o uşă scundă şi mă chema c'o bucăţică de za- 
hăr. Mă atrăgea după dinsa în umbra altei odãi si-mi șoptea: 

— Fii cuminte; tata doarme, 


4 VIAŢA ROMINEASCA 


Mă duceam să mă joc, la soare, şi cugelum o clipă că 
oamenii mari nu pot dormi întrun pătişor, de aceia se a- 
şează întrun jilţ. Ca să udoarmă, trebue să mormăiuscă și să 
se acopere cu o gazelă, Totuși lata sforăia și fluiera ca să-mi 
facă mie plăcere. Eram hotărit să mă intorc, să văd ce se mai 
intimplă; dar uitam îndată şi mă duceam pe-o rază de soare, 
după o piză. 

Cind vedeam pe tata eșind in cerdac. imi aduceam s- 
minte de un joc care mă așteaptă. Mă strecuram cu viclenie 
in odaia lui, Găseam gazeta căzută lingă jilţ. Mă aşezam pe 
dinsa ca pe un aşternul, îmi aplecam nasul asupra slovelor 
şi prindeam a mormâi două silabe: mină-mină, mină-mină... 
Le repetam îndelung. Imi venea şi mie somnul. Aveam și eu 
gazeta asupra feţei și a nasului, însă dedesubt; iar muștele 
imi gidilau părțile moi și descoperite, ceiace nu-mi producea 
neplăcere, căci eram prielin cu dinsele. Storăiam şi-mi inchi- 
puiam că dorm. Pe urmă nu-mi mai închipuium nimic, 

Pe lingă calul meu, pe care-l adăposteam întrun cotlon, 
după dulap, mai era unul pe care-l chema Mocanu, Acesta 
avea locuinţă în grajd, intrun fel de Întuneric. Așa-i plăcea 
lui. Mă duceam din cind in cind pină la prag, cu să-l văd ce 
face. Era acolo totdeauna un moşneag mititei, cu părul că- 
runt, care nu mă lăsa să trec mai departe. 

Il intrebam: 

— Ce face calul? Ce spune calul? 

Moş-lon îmi dădea felurite desluşiri. Intro zi, Mocanu 
ii şoptise la ureche că mă aşteaptă să vin odată singur la 
dinsul, cu să mă apuce cu dinţii de cap şi să mă trintească 
in corlată. 

— Dar de ec? — am întrebat eu cu nedumerire şi cu frică. 

— Dece? Hm! să vedem; să-l întreb, 

Moş-lon s'a dus la cal, sa aplecat lingă urechea lui şi l-a 
intrebat tare, ca Saud şi eu: 

— Mâi Mocane, dece vrai “apuci de cap pe băieţel şi să-l 
trinteşti în corlată? 

Calul bocăni cu copitele de dinainte în podele, li gidiluu 
urechea vorbele și barba vizitiului. Scuturindu-gi capul, îşi 
răpezi în sus botul. apoi. aplecîndu-și-l, apucă și smulse cus- 
ma lui mos-lon, 

— Ee! apoi nu te 'ndrăci, că te "ndrăcese! — se răsti cu su- 
pārare moşṣneagul, feri mi-ai furat luleaua şi mi-ai rupt-o. 
Am cumpărat alta dela Mutu: am dat zece bani. Cu acele pa- 
rale mai bine beam un rachiu. la să-mi dai cușma, câ asta 
mă costă o avere! 

Calul îi dădu cusşma, întoarse călră mine un ochiu cu lu- 
eire verzuie şi rinji. 

— Ce ţi-a spus? 


afet BĂIEȚEL 245 
— Žice ca, dacă le-a prinde aici, le mănincă cu tot cu 

pantaloni, — mormăi cam supărat vizitiul, Zice că să-i dai pace, 
Viul că Mocanu ride cătră mine: 

— Nui adevărat, 

— Moşrloa, el zice că nu-i adevărat, 

— Ue nu-i adevărat? 

— Zice că nu vrea să mă mâninee. 

— Cine zice? 

— Mocanu. 

— Aha?! Mocanu zice că nu-i adevărat? la fă-te mai în- 
coace, să vezi cum lc-apucă. N'ai băgat de samă ce mi-a fă- 
cut mie? Aista-i un animal șiret care nu se mai află pe lu- 
mea asta, Dacă-i pe aceia, el nici pină la prag nu te lasă. Se 
intinde și dă cu copitele de dinapoi. 


— Moş-lon, eu văd că stă cuminte şi se uită la mine. 

— Apoi nu ţi-am spus cit îi de şiret? El numai cind is 
eu aici te poate suferi să stai acolo, mai la o parte, Şi chiar 
pentru asta cere să-i dai oleacă de tutun — d ai lua într'o 
mină. Dar să nu te vudă nimeni. 

— Da dumnilale ce să-ți aduc? 

— Mie să-mi aduci o bucăţică de zahar. Lui Mocanu îi 
place tutunul și mie zaharul, 

— li place tutunul? 

— Die: “r să nu spui mamei, 

— Mamei am să-i spun că- umai iulile şi - 
DSi spun că-i plac n căciulile şi pan 

In aceiași clipă, calul smulse iar cușma viziliului. M 
lon îl zgudui de câpăstru şi-i spuse nişte vorbe pei ceapa 
curioase despre mama lui. După aceia imi dădu e ți 
despre felul cum trebue saduc tutunul lui Mocanu. d se 
duce mama in vizită la cucoana Aglaia, vecina noastră, și 
cind boierul, adică tata, e la judecătorie, eu trebue să mă sui 

pe-un scaun, la masa lui, tinde ceteșie gazeta. Să bag de 
samă să nu cad; nici să răstorn ceva. Pe masă este o chisea 
adincă, Bag mina încet, cuprind în pumn tutun moale şi mă- 
tăsos, Mă dau jos domol şi țin mina strîns. Trebue să nu mă 
vadă Lisaveta dela bucătărie. Trebue să vin fugind, dar nu 
prea tare, ca să nu cad, Dacă nu fac aşa, şi dacă mă vede 
cineva, ori dacă spun cuiva ceva despre asta, atunci îmi 
aci un com în virful capului şi o coadă de măgăruş di- 


N'am spus nimănui niciodată, Am dus de două ori 
lui Mocanu; am Închis ochii șam uitat. Pe srl „obezi 
ceput a vorbi cu mine despre niște hoţi care sau ivit în țară 
ei e iri ră fapta mea e vinovată mai ales cind chiseaua. 
n și ea e ă, + A . y 
ra mea cală in sa mutat într'un dulap și s'a inchis pe 


240 VIAŢA ROMINEASCA 


Se vede că lu epoca asta mama a simţit nevoia să må 
scoată din societatea muștelor şi a cailor. M'a luat de citeva 
ori cu dumneaei la cucoana Aglaia. Dar eu intre oameni nu 
mă simțeam tocmai bine. Așteptam numai linguriţa de dul- 
ceață şi pe urmă necontenit mă doseam în lumea mea. Cu- 
coana aceia Aglaia avea şi un miros care nu-mi plăcea. Era 
un miros cu totul altul decit al mamei. N'avea nici copii şi 
Azorică miriia cind îl apucam de urechi. Căţelul acesta era 
mititel şi neînsemnat și mai ales foarte neprietinos; pe cînd 
Hector dela madama Sura, în cealaltă parte a casei noastre, 
era un cine mare, cu păr negru şi lustruit; era bun tovarăș, 
primea să-l încalec, şi nu se supăra niciodată. La a treia vi- 
zită, umblind și virindu-mi năsuşorul prin toate cotloanele, 
am descoperi! ceva care mă interesa. Era o pedală și o roată. 
Mam așezat pe pedală, am început a mă trudi să învirt roata. 
Trebue să fi fost o dihanic tot aşa de primejdioasă ca toate 
din casa aceia, unde nu-mi plăcea să mă duc. Roata se lăsă 
mişeată, apoi scăpătă cu repeziciune și deasupra mea niște 
colți ascuţiţi și strălucitori clănțămiră de două ori. l-am vă- 
zut îndată ce m'a cuprins mama şi m'a ridicat la o parte, fe- 
rindu-mă de mușcătură. ; 

— Vai, draga mea, să știi că mi-a strica! mașina !— n slri- 
gat cucoana Aglaia., poenindu-şi palmele şi holbindu-se în 
sus. 

— De stricat n's avut ce strica, dragă cucoană Aglaie, — 
a răspuns mama, — dar întradevăr văd că-i greu de trăit pe 
lume cu asemenea vierme neastimpărat. 

M'a dat afară. Eu mă miram că nu mă mingtie pentru 
primejdia din care scăpasem. Dihania clănțănise de două 
ori şi era cit pe ce să mă crompăiască. Se mai ținea de mint 
și Azorică, hămâind ascuţit. 

— Ha-hai! — l-am ameninţat eu cu degetul — vină tu din- 
colo pină la Boiengiţa, să pun pe Hector să-ți tragă o bătaie. 

Potaia cea mititică a înțeles numaideci! primejdia și 
s'a retras, 

M'am dus la Boiengiţa. Acolo se aflu o ţară în care îmi 
plăcea să lrăese, 

Madama Sura cra o babă încrețită tare la obraz, cu stro- 
pituri mari de vopsea, pină în ochi. Minile-i SR roşii de 
cîrmiz, iar braţele suflecate pimă la cot aveau însemnate pe 
ele eta culorile curcubeului, Dinaintea oblonului ei, lăsa! 
în jos ca o tarubă spre drum, stăteau utirnate în nişte lemne 
strimbe seuluri de lină felurit boite. Intram în magherniţa ei 
plină de colb și de mirosuri ascuțite, ca să mă întrebe ce face 
mama. 

Mama de obiceiu avea treburi multe şi amestecate; rare- 
ori ieșea la soare ori trecea la vecină, Minile ei harnice, tru- 
pul ei sprinten umblau pretutindeni; fi ascultam uneori en 


siy 


— 2 Ae Mi BĂIEȚEL Șt 247 


plăcere de afară glasul mustrind slujnica. Ca o gospodină 
bună însă, care rivnea la rinduiala cucoanelor din boierime, 
nu uitase să mă învețe mai ales pe mine ce răspuns să dau 
la anumită întrebare. 

— Ce face mama, băieţel? — mă întreba cu bunătate ma- 
dama Sura. 

— Sede, — răspundeam cu invariabil, 

Atunci ca scociora cu degetele ei vopsite într'un raft şi-mi 
intindea o nă ori o bucată de roşeovă. Smulgeam cu 
grabă darul şi mă duceam fără să mulțămese. 

— Mai stai puțin cu mine de vorbă... — mă opri în ziun i- 
ceia bătrina. 

Mă întorsei, inălțai spre ea fruntea, Ridea cu bunătate, 
numai intrun dintre negru, 

Dai Nu mi-ai spus ce face mama. 

— Cs 
— Yacuma unde te duci? 

— Mă duc să văd pe Leizer şi pe Hector. 

„— Leizer încă nu s'a intors dela malamed; l-am dat de 
mititei la învăţătură. Pină ce sfirșește el şcoala, cu am boit 
destule seuluri cu să mă pot duce cu el la America. De cinci 
re Îl așteaptă fată-mea ṣi cu tatăl lui. Acolo au mai făcut 

ni. 

Eu nu ințelegeam. Fa îmi mai dădu o smochină, rizind. 

— Au mai făcut un băiet şo fată. Mi-a scris Ţipra scri- 
soare. Băiatu-i ca mata de frumuşel şi de balan. Cind am să 
mă duc să-l văd, are să fie deja mare, America-i departe şi-i 
un tirg mai frumos decit Paşcani. 

M'am dus să-l vid pe Hector, Hector era un cine de pri- 
pas al babei şa! nepotului ei Leizer, prictinul meu. Işi pri- 
mise culcușul întrun cotlon de scînduri şi devenise păzitor 
credincios al magherniței. Leizer de mult dorea să aibă aşa 
un cine; şi-i avea pregătit şi numele. Era un băiat cuminte și 
trist, cu mult mai mare decit mine, care ştia multe lucruri 
folositoare, Imi făcea jucării și mă învățau jocuri. Incă nu iz- 
butisem să sar cu el într'un picior şi să scot în acel i timp şi 
limba. Intro zi mwa chemat la o mare desfătare, Hectoa fā- 
lase șase căţei: doi negri, doi albi și doi cărămizii. 

M'am strecurat în cotlon, intre dărimături de lemn şi 
moluz. Heetor nu era acasă. Pricepind sărăcia stăpinilor şi în 
același timp nevoile progeniturii sale. pleena de mai multe ori 
în expediţii. Ii înțelegeam puţinte! isprăvile, punîndu-le în le- 
gătură £u furăturile mele de tutun. Căţeii, rotunzi și plini ca 
car mi sacuşori, începură a scheuna subțirel, tirlindu-se spre 

M'am aplecat asupra lor și i-am mingiiat cu de l 
tător pe boturi, indemnindu-i s'aştepte. Acusi ie lecion 
mama lor, și le-aduce de mincare. Intr'adevăr. cu pitele zbă- 


248 VIATA ROMINEASCA 

tindu-se intro fugă colită, Hector sosi c'o bucată de carne 
friptă. Se puse cu pinlecele la pămint şi, ținind-o cu labele de 
dinainte, o rupea șo înghiţea hulpav. Din cind în cind privea 
yudulmecu în urmă, să înțeleagă dacă n'o urmăreşte păgu- 
bașul. Trebue să fi furat carnea dela Alexandru Șchiopu, ca- 
sapul vecin, mă gindeam cu. Dar unde s'o fi dus să şi-o frigă ? 

Sfărimind în dinţi cele din urmă bucăţi de os, Hector 
veni lu pui, se aşeză pe-o coastă şi-i lăsă să se grămădească 
la pntecele ei şi s'o sugă. Inchidca ochii pe jumătate și parcă 
dormita. Apoi dintr'odată ii deschise și mă privi cu bunătate 
intocmai cu madama Sura. Mă intreba ceva fără îndoială. Nu 
putea fi vorba decit de mama. 

— Șede, — i-am răspuns cu, privind atent cum sug căţeii, 

Bătea soarele verii asupra colțului aceluia singuratic şi 
le luecau blâăniţele in lumină, 

Indată cc sa întors Leizer, am auzit glasul mamei, cin- 
tind în lenea zilei, chemindu-mă. 

— Vină 'ncoace, băieţel, să-ți dau să mâninei. 

Cum am auzit această invitație, prietenii mei Leizer şi 
Hector s'au ridicat dela locurile lor si m'au urmat. Căţeii au 
rămas neclintiţi şi ghiftuiļi în soare, Ă 

— De trei zil » stau şi mă gindesc, — îmi mărturisea Lei- 
zer, — cum să-i chem, 

— Pe cine? 

— Pe căţei. 

Prablemu îmi ura indiferentă. lu orice caz, refleclam, 
întiiu şi intiiu trebue consultat Hector. , 

Cu mutra-i tristă, prelungă şi pistruie, Leizer se aşeză 
la pământ, în stinga mea. Hector la dreapta. In umbra cerda- 
cului de dindos mama îmi pregătise o măsuţă ṣun scăunaş. 
M'am aşezat pe scăunaş, Pe măsuță imi era pregătită o far- 
furie de lapte acru şo lingură. Intr'un tâlgeraş, o felie de mă- 
măliguţă. 

— ta lingura şi papă... — mi zice mama. 

Eu încep să mă gindesc la numele cățeilor. E o grijă ne- 
“esluşilă, pe care mi-a trezil-o Leizer, Poate-ar fi bine să in- 
trebām şi pe mama, 

— Cum să le punem numele... ! — mormăiese eu, fără să 
stiu bine ce vreau, 

Mama intoarce un obraz plin de mirare din fereastra bu- 
cătăriei, 

— Ce spui tu? 

Eu tac, 

— Ai cerut ceva? Hi trebue ceva? 

— Imi trebue sare... — mă hotărăse eu, 

— Bine, iaca sare, dacã-ți cere gustul. Dar să nu pui 
multă. Să știi că laptele acru se mănîncă fără sare, 

Am înțeles, Pun sare, Gust în virful lingurii. Mai trebue. 


BAIETEL = E 
lar gust și iar sărez, Cind vine mama să vadă dacam ispră- 
vit, eu stau cu lingura atirnată, făcînd bot de-asupra far- 
furiei. . 

— Ce este? 

— Nu-mi place, 

— Sarace-sarace, neînțelegătorule şi răule! Ai pus prea 
multă sare. 

Eu tac, Nu-mi place luptele acru. Nu mi-i foame, 

— Laizer, ncă tu, — îndeaannă mama. 

Prictinul meu gustă și cască ochii cu spaimă. Face ma- 
mei o mărturisire bolborosită că nici lui nu-i place laptele 
acru. Atunci are parte de bièlşug în ziua aceia celalt prie- 
len — Hector. 

Hector miroase şi întoarce cu dispreţ capul. El nici mă- 
car nu Satinge. Respectul meu pentru destoinicia lui a 
cresecul, 

Hai să mergem la Ghiţă Ţiganul, să ne jucăm de-a as- 
cunsul. Aaf ar Al paie a aici şi-i dăm lui laptele acru. 

— Unde te duci a — mă ¢ e mama. Stai să-ţi 
schimb bluza. i e Mie pata 

Dintr'odată ințeleg că nu se poate altfel. In expediţia 
mea de dimineaţă, bluza întiia cunoscuse prea multe injurii, 
năcazuri şi ponosuri. Intru după mama in odăiţa cu storu- 
rile lăsate, 

— Na, îmbracă-te cu asta curată. 

Cind zice mama „imbracă-te”, dovedeşte că are incre- 
dere în mine şi mai ales mă iubeşte, căci, dacă nu m'ajută, 
nu gasesc niciodată singur minicele şi rămin cu hâăinuţa bo- 
țită şi incureată deasupra capului și grumazului, Aşteptind 
ajutor, bag de samă că mama ține bluza în zarea ușii și face 
o observaţie pe care putea să n'o facă. 

— Ar fi trebuit calcată. 

Mă interesez numaidecit, 

— Ce-ar fi trebuit calcată? 


— Bluza asta, Acum eşti făcău mare şi ți s'ar fi cuvenit 
asemenea cinste. 


Eu mă indrept, atent, 

— Atuncea nu mă imbrac! 

— Dece, răule şi neinţelegătorule? 

— Nu mă imbrac, pină ee nu-mi calci bluza. 

Mama mă priveşte c'un zîmbet dulce, Sintem numai noi 


singuri in umbra odăiţei și taina care s'a produs între noi a 
rämas necunoscută, 


— Să ţi-o cale, — în invoiește ca. 
Aşterne hăinuţa pe covor şi o calcă usure] cu piciorul, 


Eu mă simt mindru si mul mit si CU | l 
imbrac. i t ši mami mă ajută să mă 


Ne ducem. eu, Leizer şi Hector, Ia Ghiţă Tiganul. Dela 


250 VIAȚA ROMINEASCA 
Ghiţă am învăţat cele dintii stihuri, pe care el le rosteste 
in tact, atingindu-ne pe fiecare cu mina, pină ce îndepăr- 
tează pe unul cu cea din urmă silabă. ' 


Am o oaie rapână 
Sade jos și drapănă 

Şi se roagă rugului 

Şi se 'nchină cucului.... 


Inceputul acesta îl ştiu şi-l murmur cite-odată singur, in 
odăiță. Mama mă ascultă atentă, privindu-mă cu coada o- 
chiului și rizind. Mama e mai mare decit mine numai cu 
douăzeci de ani şi are, ca şi mine, ochi albaștri şi păr bălan. 

— Cum ai spus? 

— Am o paie rapănă 

Şade jos și deapâniă.,. 

Nu înțeleg dece face haz mama. 

„Şade jos” acesta e un eufemism, Oaia, în stihul meu 
șal Iui Ghiţă, şedea intro anumită parte a trupului cu nume 
vulgar, Ca o adevărată poezie pură fără contingență cu rea- 
lităţile, acea expresie din acel stih imi pricinuia o mare e- 
moţiune şi mai ales nedumerire, Cum se poate ca un animal 
să execute o lucrare — să zicem că deapănă — stind acolo în 
acel loc, la mine ori la tine, ori la Hector. Neduwmerirea mea 
justifica valoarea versului, căci în transeripţia lui decentă el 
se transformi într'o banalitate fără valoare. 


Mihail Sadoveanu 


* 


Callatis 


— Povestea unei vechi cetăți elene din Dobrogea — 


Ruinele, atit de impresionante pri i pri 
, t prin bogātția ve 
ariy rA lor, care se intilnesc la fiecare gara rime 
x i ngaliei de azi, aparțin străvechi cetăți Callatis, una 
in cele mai strălucite colonii greceşti de pe țărmul Dobrogei 


_ antice, 


-m 


Istoria acestei cetăţi ni se 
pare mai interesunt , 
tuturor celorlalte oraşe elene care şi-au déstipurat.. eee 


Callatis a fost întemeiată pe la anul 507 inai ‘hri 
tos. Incepind cu ag bin de et secol şi Sakirana Air ar 
an al mării, numit pe atunci Pontu! SH . 
sese presăra! cu mai multe colonii şi emporii Mafiei re 


trun număr neînsemnat printre ele. O astfel de 

trusă” era și Heraclea Pontica, o fiică a Maoti Cat 

popes Pe lingă concurența comercială, rivalitatea diferite- 
r colonii grecesti din Pontul Euxin era agravată şi printr'o 

răspicată deosebire dialectală : 

ionice, pe cînd ale Megarei erau darice. 


r 
Es 
ro 


| 
| 


VIAŢA ROMINEASCA 


Se pure loluşi că rivalitatea ionică n'a împicdical o ra- 
pidă prosperare u coloniei Heraclea Pontica (aşezată pe coa- 
sta de Nord a Asiei Mici, acolo unde e azi Eregli), deoarece 
la stirșitul veacului VI în. de Uhr, vedem că cu insàşi e in 
stare să creeze o nuuă colonie. O parte din locuitorii săi por- 
nese în căutarea unei patrii şi se îndreaptă spre fjàrmurile ge- 
tice ale Dobrogei. Sunt locmai întemeietorii cetății cure ne 
interesează in prezentul articol, 

După oarecare pribegie s'au uşezal aproape de gura li- 
imanului Mangaliei, căruia iau schimbat numele getic de 
Cenbatis in acela de Callatis, în amintirea iului Cales din 
patria lor de origine. Numele de Callatis l-au dat apoi chiar 
cetăţii pe care au întemeial-o în acel loc, 

Locul pe care sa intemeiat Callatis era departe de a se fi 
aflat în cele mai bune condiţii pentru a îmbia pe nişte ne- 
gustori marinari doritori de a-și face un pe o coastă 
străină. Coasta nu prezinta acolo nicio sinuozitate, nici un 
adăpost. Nu oferea nici o insuşire fortificativă : nu era 
vonba nici de un pisc inaintat spre mare, nici de o măgură 
mai izolată. Dimpotrivă era un loc şes, fără nici-o formă deo- 
sebită, situat abia la câțiva metri deasupra mării, cu un țărm 
drept și monoton. În plus, regiunea, nefiind destul de popu- 
lată. nu prezenta perspective prea îmbieurătoare pentru in- 
florirea unui comerț activ. 

Pricina pentru care primii callatieni sau hotărît, în ciu- 
da acestor împrejurări total neprielnice, să-şi incerce aci des- 
tinul, trebuie căutată în concurenţa ionică pe care au intil- 
nit-o în Pontul Sting, Locurile cele mai bune de pe coasta do- 
brogeană, Histria (pe o insulă, aproape de gurile marelui 
drum continental, de apă, al Dunării), Tami (pe o peninsulă, 
cu un port destul de bun), Cruni (mai tirziu Dionysopolis, la 
adăpostul încintătoarei Coaste de Argint), Odessos (în exce- 
lenta poziţie a Varnei de astăzi), fuseseră de sigur ocupate 
de Milesieni. Emigranţilor din Heraclea nu le mai rămăsese 
decit regiunea pe cure o evitaseră toţi : regiunea Muangulici. 

Ar fi fost foarte natural ca singurătatea acestei regiuni 
să-i fi silit să renunţe la coasta Dobrogei, sau dacă sar fi ob- 
stinat să rămină, să lincezească pînă la o leută dispariţie. Şi 
totuşi. Nu numai că aceasta nu sa intimplat, dar, dimpotrivă, 
noua cetate a ajuns la o înflorire minunată, reuşind chiar, Ja 
un moment, să joace un rol cultural şi unul politic interna- 
tional de prima însemnătate. 

Acest extraordinar destin nu se poate explica decit prin 
vrednicia locuitorilor eallatieni, care, la proverbiala energie 
dorică moştenită din patria lor de origine, au adăugit un ad- 
mirabil spirit de iniţiativă şi de perseverenţă. Negustori şi 
marinari proveniţi de pe coasta muntoasă a Heraclei Pontice, 


CALLATIS 238 


dau în Dobrogea peste un pămint foarte bun niru agricul- 
tură, dar prea puțin plouat şi de aceea iea. aiiin n iinan 
şi, muncindu-l direct, fac din el unul din cele mai căutate 
grînare ale Dobrogei antice și principulu bază a prosperității 
lor economice, Insăşi emblema cetăţii Callatis a devenit spi- 
cul de griu. ; 
Lipsiți de fortificații naturale, îşi construicse cu brațele 
lor, pentru a se apăra, zidurile cele naj puternice pe cure 
le-a avut la noi vre-o cetate greacă, Ziduri a căror eficacitate 
sa verificat apoi în împrejurări extrem de critice, 
lipsiţi de un port natural, nu renunţă câtuși de puţin la 
folosirea mării, ci, dimpotrivă, indirjindu-se să-i cerceteze 
cele mai îndepărtate țărmuri, ajung a le cunoaște ca unii 
dintre cei mai buni marinari ai Mării Negre şi reuşesc să 
ken mis ja ele amar t Snag lor locul de popas al celor 
e şi mai ate dintr abii g i 
opda Pontului ef apă tre corăbiile care plutiau spre 
„_Aruneaţi de soartă pe o coastă săracă şi necunoscută, fae 
din ga axu de cflorescenjå n unei intense si splendide ac- 
tivitäți de răspindire a civilizației. Cit de distinsă trebuie să 
fi fost tradiția culturală in această cetate ne putem da seama 
numai din faptut că unul din învățații callaticni al cărui nu- 
me ni l-a păstrat întimplarea, Demetrius din Callatis, era 
printre cei mai apreciaţi geografi din antichitate. k 
i Inconjurați, în sfirşit, de cetăți mai vechi, de altă origine 
şi mai favorizate de condiţiile naturale, Callatienii reuşesc 
re Ru! e oe pe rep linie de prosperitate cu ele, dar 
e intreacă ă-și exerci i 
erele on ȘI să-şi exercite asupra lor o influență 
In acest punct al apogeului lor îi înregistre i i 
la sfirsitul veacului IV înainte de Christos. Cea. tepari fa 
viața Caltatidei în cei două sute de ani reurși dela înteme- 
iere pină la această dată, nu ne este arătat în isvoarele isto- 
rice, Dar contrastul dintre condițiile extrem de grele ale înce 
putului şi inflorirea de mai tirziu, ne ajunge ca să ne im j- 
năm ce epocă de muncă fără preget, de sforțări dinperae: 
poate chiar de dureroase înfringeri, dar nu mai puțin de spe- 
ice și de aheg progres, au insemnat cele două secole. 
rima știre despre Callatis, după aceia a în ii 
ne este dată de vestitul istorie Lie Diodor din Sate aude 
anul 313 înainte de Christos. Sintem abia la zece ani după 
moarlea lui Alexandru Macedon. Lumea întreagă e răscolită 
de ambițiile urmașilor lui, fiecare dintre ci dorind să refacă 
subt mina proprie unitatea imperiului mondial, care nu sè 
vrea desmembrat. Ptolemeu din Egipt, Antigon din Asia. Ca- 
sandru din Macedonia, Lysimach din Tracia, se răsboiese şi 


Bi VIAȚA ROMINEASCA dis 
se frămintă să pună mina pe frinele popoarelor lipsite de 
conducerea marelui cuceritor. 

L.ysimach, mai cu samă, rege al Traciei, e în continuă ri- 
valitate cu Antigon, care a pus stăpinire pe cea mai mare 
parte din uriașa moștenire, Ca să-şi ușureze situația în râs- 
boiul decisiv pe care îl pregăteşte impotriva lui Antigon, tre- 
bue să se asigure de liniște in spatele regatului său, la Du- 
năre, Acolo e un popor puternic, organizat, Geţii, care sub 
inţeleupta conducere a regelui lor Dromichete, îi ameninţă 
fruntariile, Independenţa lor îl ţine pe loc. Trebue să-i supună, 
Dar pentru aceasta trebue să fie sigur şi de atitudinea cetă- 
ților grecești din Pontul Sting. Şi aci e tocmai anarea lui de- 
cepţie. Aceste cetăţi, care primiseră altădată protecția lui A- 
lexandru Macedon și trecuseră subt autoritatea lui Lysimach, 
sint în plină revoltă, În fruntea lor e Callatis, Garnizonnele 
lui Lysimach sint peste tot măcelărite, iar cetăţile se pregă- 
tese de rezistență impotriva expediției inevitabile a ambi- 
țiosului rege, Se coalizează toate sub conducerea Callatidei, 
se înțeleg cu dinaştii traci din vecinătate, cu Sciţii de peste 
Dunăre și intră in tratative cu adversarul Iui Lysimach, cu 
Antigan, 

Forţele opuse lui Lysimach în Dobrogea ar fi considera- 
bile, dacă ar prezenta aceiaşi valoare morală ca cele cu care 
contribue Callatis şi dacă ar avea vreo unitate de acțiune, 
De aceste defecte profită Lysimach, care printr'o manevră 
rapidă reuşeşte să izoleze pe Calatieni, luînd contact cu fie- 
care din acele forţe inainte de a se uni. Cetatea Odessos cade 
cea dintiiu intimidată de proporțiile grandioase ale asediului 
lui Lysimach. Aceiași soartă o are şi Histeria. Trupele trace 
răseulate, care veniau în ajutorul Callatidei, sint luate prin 
surpriză şi silite să treacă de partea lui Lysimach. Cit despre 
Sciţi, îi infringe într'o bătălie regulată, ucizind o mulţime și 
silindu-i pe cei rămaşi să fugă peste Dunăre. Callatis rì- 
mine singură in fața puternicului monarh. 

Asediul care urmează și rezistența care i se opune sint 
splendide exemple de puterea la care ajunsese cetatea în a- 
ceustă vreme, Lipsită de orice ajutor din afară ca se hotă- 
răște să ţină piept cu disperare asediului. Un ajutor trimis 
mai tirziu de către Antigon este complet zădărnicit printr'o 
victorie a lui Lysimach cișligată la pasurile Balcanilor. Sease 
ani mai tirziu, în 309, Callatis, deşi cu forţele slăbite 
încă mai rezista crincenului asediu, după cum ne arată is- 
voarele, în care ni se mai spune că în acel an, pentru a ușura 
situația apărătorilor cetății şi a le cruța proviziile, o mie de 
Callatieni se exilează de bună voie şi se așează în Crimeia, 
în fara regelui greco-scit Eumelos, 

Nu știm cînd și în ce fel sa terminal acest greu războiu. 


ie + 443 CALLATIS ză 
Fapt e că în unul 302, Callatis a reintrat sub influenta lui 
Lysimach, De sigur între timp, cetatea fusese pom see 3 sau 
mai bine zis capituluse în momentul, in care forţele eroicei 
sale rezistențe se istoviseră complet. In anii următori, Lysi- 
much, sigur «le pacea cetăților grecești pontice, pe care o do- 
bindise cu atit de mari sforțări, își poate executa expedițiile 
lui peste Dunăre impotriva lui Dromichete. Aceste expediţii, 
precum se ştie, sau terminat apoi cu dezastre militare şi 
compromisuri politice. 

Eroismul desfășura de Callatieni între 313 şi 302 îi inscrie 
cu o pugină de netăgăduită cinste în istoria epocei elenisti- 
ce, dar nu este mai puţin adevărat că pierderile enorme su- 
ferite de celate cu ucest prilej i-au fost fatale. După războiul 
cu Lysimach, Callatis nu mai reuşeşte să atingă prestigiul 
politie de mai inainte. Cind. patruzeci de ani mai tirziu, în 
260, incearcă să-şi refacă hegemonia pontică, pornind, in a- 
liunță cu Histria, un răsboiu pentru anexarea celății Tomi şi 
a teritoriului ei, e biruită prin intervenţia forțelor venite din 
Byzanţ. După această întringere, CaNatis, spune istoricul 
grec Memnon, nu sa mai putut ridica niciodată la puterea 
de mai înainte. Locul ei în intiietatea asupra cetăților gre- 

cești din Pontul Sting Îl ia Tomi (Constanţa de azi). 

De acum inainte soarta Callatidei nu mai e ilecisă de 
valoarea locuitorilor ei. Va fi supusă fără deosebire aceloraşi 
evenimente favorabile sau nefavorabile cn şi întreaga Do- 
broge. Va suferi ca toate cetăţile greceşti de pe urma pirați- 
lor, care după dispariţia lui Lysimach, a lui Antigon și a re- 
gelui Fumelos din Crimeia, rămîn stăpini necontestați ai mă- 
rii Negre, prădind sau impunind grele condiţii vaselor încăr- 
aci sea pân Mi sn = grena din partea deselor in- 

ni făcute pe te iul ei de 
Geji, Seiti, Bas tai barbarii de peste Dunăre, 

„a fi foarte bucuroasă, ca toate cetă i - 
mită peer vre-unui monarh, ori e ao 
numai asigure o relativă linişte 
iai a Direi nişte din partea barbarilor 

Şi astfel vedem cetatea Callatis, ca şi pe cele i 
pe rind subt influenţa politică a lui Mithridate, ran Peas 
care reuşeşte să facă din țărmurile întregului Pont Euxin o 
unitate politică, apoi subt n Imi Boarebista, creatorul unui 
imens imperiu dunărean getic şi in sfirşit sub stăpinirea ro- 
mană, cind Callatis, deşi pierzind pentru totdeauna vreo ve- 
leitate de inițiativă politică, ajunge să-şi recapete strălucirea 
de altădată pe tărim ceonomic şi cultural, 

„Inseripţiile și monumentele de epocă romană de la Cal- 
latis, me arată cum această cetate a ajuns prin sec. | după 
Chr. şi pe vremea lui Traian la o foarte multumitoare inflo- 


256 VIAȚA ROMINEASCA 


rire. Ni se dovedeşte aceasta şi prin frumoasele opere de 
urtă care sau găsit şi se vor mai găsi printre ruinele din 
Mangalia, şi prin frecvenţa cetăţenilor bogați, pomeniţi de 
inscriptii, care cu generozitatea lor nemărginită întreţin in- 
stiluţiile religioase, sociale şi culturale din Callatis, 

Acciuşi viață grea pe care o suportă întreg imperiul, in- 
cepe a o duce și Callatis odată cu invaziile barbare. Pină prin 
veacul VII, probabil, în plină epocă bizantină creştină, reu- 
şeşte să reziste aproape tuturor acestor invazii, dar activita- 
tea ei economică e din ce în ce mai redusă şi strălucirea 
ci monumentală din ce în ce mai slabă. Incă mai apar la Cal- 
latis, pînă destul de tirziu, probe de întinderea comerţului 
său, cu relații pină în Siria, dar basilicile sale creştine nu 
mai au măreția templelor mai vechi, iar la repurarea zidu- 
rilor cetăţii e atita grabă, incit se întrebuințează cu material 
inscripții şi fragmente din monumentele impunătoare de 
altădată. 

Sfârşitul definitiv îi va li venit dela o cucerire barbară, 
slavă ori avară, urmată unui incendiu, ale cărui urme se 
mai văd pe zidurile sale, Distrugerea va fi fost atil de gene- 
rală incit nu s'au mai găsit locuitori care să creadă posibilă 
o reinviere a ei. Nimănui nu-i mai amintea ceva din ploriosul 
ei trecut, 

Cind, după o relativă liniştire a lucrurilor, sub stăpi- 
nirea bizantină, alţi locuitori au venit să se aşeze pe ruinele 
abia acoperite cu tărina uitării, nimeni nu s'a mai gindit În 
Callatis. Modesta localitate care su întemeiat astfel, a căpătat 
un nou nume, cel păstrat pină azi: Mangalia. 

Mangalia a lincezit cităva vreme pină cind, prin vea- 
curile XII-XIV, Ganavezii, alti marinari şi negustori, de o e- 
nergic colonizatoure asemuitoare celei dovedite de Ellenii de 
altădată, îi redau o înflorire trecătoare, 

Stăpinirea turcă o cufundă apoi intro vegetare mizerii. 
din care abia în zilele noastre începe a-și reveni. 

Să sperăm că tendința de înaltă civilizaţie ce ne bucu- 
răm so constatăm în expansiunea rominească spre țărmul 
mării. va reuşi cîndva să-i redea Mangaliei strălucirea de a- 
cum două milenii. Intru aceasta, nicio dificultate de niciun 
fe) nu ar putea fi prea mare pentru o voinţă energică și stă- 
ruitoare. Trecutul plin de atitea pilde minunate al străve- 
chei Calhatis ne stă înainte ca un îndemn ispititor şi ca o sta- 
tornică încurajare. K 


Radu Vulpe 


Dincolo de margini 


Lumina a lovit în crengi și 'n case 
Și satul s'a uitat năuc pe cimp. 
Parcă strigă cineva 'n răstimp, 
Dincolo de margini luminoase. 


Au eșit copii, şi iezi, Şi oi, 

Și pluguri pe cobile, şi plugari ; 
Și satu-și face 'n soare ochii mari, 
Să urmărească turmele de boi. 


Unde-or fi, pe unde au pierit 
Atit de mici, atit de trecători? 

Și ochii lui sînt primăveri de flori 
In largul luminat de răsărit. 


A pus o mînă straşină şi cată 
Prin vremea care trece peste cimp. 
Parcă umbiă cineva 'n răstimp, 
Dincolo de margini luminoase. 


I7 


In cîmp 


Stäm la foc şi coacem porumb verde; 
Şi 'n flăcări joacă măguri, şi povești, și glume. 
Sintem primii oameni apăruţi pe lume 
«Cu n'aude, n'avede 
«Uşurelul vintului 
«N'a greul pămîntului...» 
Şi dincolo de noi, de foc și de porumb, 
Noaptea grea — cu pulpane de plumb, 
Cu comori, 
Cu drumuri lungi, cu călători, 
C'un bufănit de pușcă răguşit, 
Cu un lătrat căzut în infinit — 
Se 'ntinde larg, copleşitor de mare. 
Doar licuricii mai vorbesc de soare, 
De ziua prăbuşită peste zare.. 
Şi pleoapele ard, 
lar ochilor li-e frică 
Să cate 'napoi, 
Și boii cald 
Răsullă uşor 
Cu noaptea de vară 
Pe noi. 
D. Cinrezu 


Ciţiva oameni, papagalul şi încă un om’ 


CAPITOLUL TREI: 


unde căpitanul O'Higgins din marină râmine ferm şi 
apoi trece printr'o grozavă aventură. 


— Eu însă tot în picicare cad — își repeta lozinca Joe, cum 
trîntea o cea din urmă oară poarta pensiunii după dinsul, îm- 
preună cu ultimul etaj rămas, 

Şi, cu pălăria pe ochi, îşi lua consoarta la un braț, papagalul 
la celălalt. 

— Bietul Unchiu Jerry ! Lumea se oprea, copiii se luau 
după noul Deucalion însoțit de o Pyrrhă plus un papagal, dar 
care nu putea să arunce din urmă pietre; nu avea nici măcar 
curajul să mai strige copiilor să nu strice dicțiunea pasării. Atît 
mai lipsea chelului t... 

Norocul căpitanului a fost că în curind, copleșit de ridicul, 
mustrat de conştiinţa nereuşitei în viaţă, ros de infirmitate, pā- 
pagalul a fost găsit într'o dimineață, cu unghia'n git, spinzurat 
de gratiile coliviei. Un ratat mai puţin. 

Mai răminea doamna Ivy. Dar Joe ajunsese incapabil de 
iluzii. Viaţa lui părăsea calculul probabilităților, O socoteală 
cu el însuși fi da de altfel de bănuit că toată nenorocirea 
trăgea din cele două ginduri de moarte proectată aşupra con. 
soartei. Podidit de înțelepciune și tristeţă, căpitanul o lua spre 
ştiinţa rece și pozitivă. Chimia cu osebire îl ispitea. De cînd 
Peggy îi destăinuise povestea cu cartofii, misterul prefacerilor 
din trup îl chema cu voluptăți tenebroase. De ce nu era doctor, 
fizician, himist, să pornească la descleștarea acelor porți ce taie 
întunericul din noi cu o linie făcută numai să arate că tot pe 
partea aceia se închid ? ' 


Pină acolo O'Higgins tgi mingiia restriştea cu manuale de 


i, „Viața Rominesscă“, Anul XXII, Na 2 


260 VIAȚA ROMINEASCA 
geografic, fizică şi himie, pe care fostul agent de marină co- 
mercială le corija şi reedita în gind, cu experiența-i plină de 
reminiscențe din lumea plantelor şi animalelor, 

Cu experiența propriei sale persoane chiar! Ce bucurie, 
de pildă, pe căpitan cind a trebuit să meargă la dentist, ca să 
afle că are nevoie de nu mai puțin de zece plombe de argint: 
Zece plombe! Zece amalgame în propria-i gură!... Simţite, tra- 
tate savant, posedate! Zece procese fizico-himice !,. 

O bucurie şi mai mare aștepta pe încercatul căpitan- Den- 
tistul îi era prieten din copilărie. In consecință l-a tratat negli- 
jent, N'a stors de ajuns amalgamul. Mercurul s'a strecurat prin 
gingii și s'a răspindit cu iuțeală în organism. 

Incintat, O'Higgins a căzut la pat. Ah, fericirea lui cînd a 
aflat dela doctor că e unul din cei doi sau trei la mie oameni 
al căror organism reacționează neobișnuit de grav împotriva 
mercurului. Otrăvit ! Va să zică are într'adevăr aptitudini hi- 
mice! Căpitanul ar fi vroit să stea la pat o viață, să urmărească 
procesul lent al intoxicării, să se auto-radiografieze în gînd, să 
se surprindă, cu mintea, în singe, pete, curenți, osmoze și en- 
dosmoze... 

Dimpotrivă, s'a vindecat, 

Drept consolare a pornit un studiu acerb al substanțelor hi- 
mice. 

In scurtă vreme a descoperit că hemisfera de est a globului 
prezintă o flagrantă antiteză himică față de hemisfera de vest. 
Înțelegem prin acestea America şi Europa, — căci Asia a rămas 
din punct de vedere himic la Confucius, Africa nu există, iar 
Australia a ajuns cel mult la foot-ball şi pastrama de berbec. 

Or, America, fiind un continent nou, e săracă în azotați, 
compuși himici care cer procese mai lungi ca să se realizeze, 
azotul organic aflindu-se în făina de carne, în singele'nchegat, 
în rămăsițele de lină, unghii, coarne, turte de griu, etc., dar mai 
ales în băligare și escremente de tot felul care cer secole ca să 
se depună. 

Aceasta face nu numai ca tinăra Americă să n'aibă clasi- 
cism, romantism, renaștere și reformă, — curente care au strā- 

bătut civilizația curopeană şi sint la îndemina oricărui elev al 
ei de liceu; dar să sufere de un fel de constipație cosmică, dacă 
se poate astfel traduce neputinţa ei de a produce îngrășăminte 
organice azotate; aceasta o dă în anemia aceia care se trădează 
şi pe fața făinei și plinii americane, mult mai albă, fadă şi afi- 
nată, ca surorile lor europene. 

Supraalimentație, deci, supraalimentație cu materii inavu- 
abile, ce nu pot veni decît din Europa, continentul bătrîn şi bla- 
zat al tuturor depunerilor imunde, 

— E remarcabilă, de pildă, bogăția Europei în ordùri — 
exulta savant căpitanul, în auzul mai mult contemplativ al so- 


s>% 


— CIȚIVA OAMENI PAPAGALUL $I INCA UN OM 281 


pei — cu un ochi pe hartă, în direcția Balcanilor. — Noroc cu 
Armenii, care, mai ales de cind au trecut la creștinism, dau un 
concurs pe faţă continentului tor adoptiv, iar de curînd fac mi- 
muni în opera de ecarisaj moral şi materia! al Ligii Naţiunilor. 

Dimpotrivă, fosfații lipsesc solului european, Fosfaţi na- 
turali, ca fosforita, coprolita şi mai ales apatita, nu sînt genul 


Un sol însă de superioară productivitate cată să ai 
aibă în el 

o contrabalansare de fosfați şi azotați, complementaţi de po- 
tasii, — sulfați, kainită, carnalită şi alte săruri similare, care să 
insănătoșească, într'un fel, osatura, să întărească incheeturile 
și țină în prosperitate carcasa uscatului. 

Í această terapeutică a scoarței globului se fac 
ajutorul îngrășămintelor. Prin îndoparea ei cu lăturile şi 2buni 
ziciunile care, cînd își iau rămas bun dela lume, degaje, ca o 
poczie a agoniei, acele gaze puturoase, salutări şi respirări de 
cu viața și comunică acesteia 


t Infuzia odată făcută, înflorirea uscatului 
mai ie şi gemene e o cestiune de logică. mele td 
cia unui imb de murdării între i 

suris căpitanului cu toate perspectivele Da gre ea 3 
economic dar şi moral al omenirii. Nu era, într'adevăr în ati 
gerea lui, realizarea acelui principiu atit de volatil al 'parității, 
care a scăpat pînă acum tuturor pactelor, acordurilor şi confe- 
rințelor pacifiste anglo-americane ? , 


pitanul contemplase întreprinderi ca: 


de sa i 
+ Popularizarea buli i 
fre, extragerea balelor din bame, a 


Acestea deveneau pigmeice, însă, față de una care numai 


202 VIATA ROMINEASCA 


primul plan. Şi un cargobot uriaș s'a adăogat curînd la averea 
sa imobiliară. Restaurat în titlul lui de odinioară, căpitanul a 
ajuns o forță în materie de îngrășăminte himice, un magnat al 
fosfatului şi azotatului, un rege al miazmelor. 

Plimbindu-se dela un continent la altul, Joe se mai gîndea 
surizind din gene roșcovane, că așa i-a fost dat pe semne, ca 
să expieze în aceste miazme crima plănuită împotriva bunei Ivy, 
care de altfel, ca şi în trecut, nu ştia nimic, aflindu-se în tot 
mai multă surzenie și grăsime. 

Dar parcă titlul, bogăția, sau laturea morală, era ceiace in- 
teresa pe O'Higgins ! In clipe de sară, e drept, cînd făcea oon- 
turile, printre cifre fi apărea chelia papagalului, şi un rînjet de 
revanșă satisfăcută îi striîngea buzele supte ca două lipitori. 

Meseria lui însă avea o a patra dimensiune, o poezie a ris- 
cului, si aceasta fascina pe marinarul săturat de stabilitatea de 
zece ani a unei pensiuni mucegăite. 

Nu era vorba numai de riscul de a se afla toată ziua Pe vas, 
cu nevasta trimeasă la rude, la Brighton, și un staff de opt 
inși, la Londra. 

Afacerea atirna însă de animalele cele mai nestatornice ale 
apelor: balenele și scrumbiile, ca să lăsăm la o parte infiniţii 
mici ai atitor vietăți marine interlope. Animale ce făceau mii 
de mile, numai ca să-și depună icrele dela un anotimp la altul, 
pe un țărm sau celălalt al uscatului. 

Și tu să te ţii cu ulcica după ele, după resturile și depune- 
rile lor ! A 

Poftim de le prinde! Şi, parcă prinse, ele deveneau mai 
ponderabile în ce-l privea pe căpitan ? Grăsimea lor, ca şi car- 
nea pentru conserve marinate,ca și fanoanele pentru corsete, 
erau lucruri palpabile ! Dar resturile pripășite din spintecări 
în massă, chiagurile scurse printre crăpături de mese, sfircurile 
căzute din ciopirțiri de o viteză de doi metri pe secundă, cru- 
tele sburate din afumări nereușite, icrele, nu cele bune, ci cele 
care sau stricat, în sfirşit pielițele, solzii, cartilajele osoase, 
cozile, gelatinele şi măruntaele netrebnice, massa informă de 
lături inundind cartierele și pardosind halele imense în care 
pescarii măcelari opreau vinatul din oceane |! 

Cine putea prevedea, identifica, doza și cîntări astfel de 
entități puturoase, care înfundate apoi în cargobotul Paritas 
trebuiau să ia calea vreunui port american sau european, tot 
timpul scurgîndu-se prin podelile vasului, fermentind neome- 
nos, În soare și umezeală, evaporindu-se și subtilizindu-se în 
exalări cu care tămiiau în dreapta și în stînga continentele, bol- 
năveau tropicele şi veștejeau pină departe cu adieri de molimă 
cuişoarele  Panamalelor, tutunul Andaluziei, sau trandafirii 
Macedoniei | 

Și această murdărie fugitivă mai trebuia analizată în labo- 


CIȚIVA OAMENI, PAPAGALUL ŞI INCA UN OM 203 


ratoare la plecare şi ajungere, ba chiar în curs de tranzit, în 
inspecții inopinate. Ca să se știe dacă împlineşte numărul de 
fosfați şi azotați, umezeala, densitatea şi mirosul comandate de 
cutare casă de desfacere, 

Jupiter O'Higgins lua din diferite părți ale vasului, cu o 
sondă, cîte 200—300 grame de materie. Făcea din ele sașeuri 
ca acelea pe care le pun cucoanele în garderobe contra moliilor, 
sau dacă îngrăşămintea era în pudră sau pastă, umplea flacoane 
închise cu dopuri de emeri sau plută; dacă era lichidă, sticlele 
cu dop nou, Acestea se pisan ori vinturau, ca massa să capete 
omogenitate. Eșantionul se pecetluia, eticheta și data, și cu cer- 
tificatul de naștere sau de botez al căpitanului, se înainta la la- 
boratoriul de analize Schulze, Tiemann, din Germania, sau Kjel- 
dahl-Ulsch din Upsala. 

Impreună cu o declarație sub prestare de jurămînt a ace- 
luiaşi, că n'are nici un gînd rău asupra mărfii sale, că e numai 
de vînzare, și nu o va altera cu nici o depunere proprie sau stră- 
ină, cu nici o intervenție de prost sau bun gust, ci o va desface 
exact sub titlul şi cu caracterul de dozaj dat de analiză. 

£ Aceasta, conform legii internaționale a fraudelor în mate 
rie de îngrășăminte, din 15 mart 1911 — cu penalități între 
cinci ani închisoare şi ardere pe rug, — cum și ca rezultat al 
deselor abateri, cînd exploatatorii nu se mulțumeau numai să 
fraudeze, de pildă, scoriile Thomas cu fosfați minerali sau chiar 
artificiali de speța Walter sau Wiborgh, dar puneau drobi de 
sare, drugi de aur sau filoane de petrol în sînul încărcăturii, 
spre a-i mări greutatea, sau mătăsuri, șaluri spaniole, şi truse 
de ace spre a se contraveni la taxele vamale. 

n era o aglomerare de materii prime, — o diaree a ba- 
T pa audă, sau o Degaset prera a Cer ahir 
E acea însuși analiza prealabilă: fierbea un gram 
grăsăminte în 5 centimetri cubi de apă și 0,25 grame pipas 
nezie calcinată; apoi punea nasul și striga: amoniac ! Intindea 
o hirtie roşie de turnesol, își punea o batistă la nas, şi dacă 
roșul da albastrul, era dovadă că nasul nu-l înșelase; putoarea 
fusese sinceră: era azotat amoniacal, 

„Aşa, virind rind pe rînd nasul în hirtia de turnesol, Joe a 
ajuns să-și spună imediat natura îngrășămintei chiar doza ei 
de fosfați sau azotați; umezeala și densitatea. Cu vremea, a 
ajuns chiar să se dispenseze de hirtia de turnesol, Nasul lui 
răscolea văzduhurile de miazme, și cu-o singură fremătare de 
narină descompunea roza vînturilor în azot nitric sau acid fos- 
foric, În apatită, fosfat bicalcic, salvinită sau fosfomolibdat de 
amoniu, 

De multe ori pe aceiași aripă de vint, sub n 
fații Americei se tii aaa cu al Eu: a 

Acest rendez.vous al odorilor i-a dat ideia îngrășămintelor 


204 VIAȚA ROMINEASCA Ž 
complexe, care să conțină deopotrivă azotaţi, fosfați ca şi să- 
ruri potasice. Nu era acesta idealul suprem al parităţii ? 
O'Higgins chiar găsise elementele acestea de contrapondere 
cosmică și după ele alerga mai cu nesaț: crutele dela operaţii, 
larvele viermilor de mătase, rugina de pe vii și morți, penele 
de strup în stare de descompunere, dinții de fetus, turtele olea- 
ginoase, picile fără obraz, unghiile şi nasturii de sidef... 

Odată stăpin pe toate aceste relativități depuse în pintecul 
vasului, căpitanul le confrunta, și dacă ele corespundeau co- 
menzii, bine, de nu, o lua razna, în căutarea restului, Pe drum 
pierdea în scurgeri, colcăiri și fermentări, exact, poate, ceiace 
căutase, De aci alte drumuri înapoi, pînă ce ajungea la canti- 
tatea cerută de casa din Amsterdam sau Yokochana. Dar pină 
atunci scăpa termenul. O lua deci razna după debușee ! 

Cu un cuvînt, O'Higgins vindea cciace nu avea, la o dată pe 
care n'o putea şti, în porturi unde Dumnezeu știe dacă ajungea, 
o materie de a cărei natură, greutate, și consistență habar 
n'avea. 

Era însă tocmai această succesiune de necunoscute care îl 
fascina, toate aceste nule, în fața cărora așezind unitatea sa de 
convingere şi voință, dinsul făcea valori reale, lire engleze de- 
puse în băncile Londrei, 

Nu făcuse la fel cu nevasta? Putea cădea mai puţin în 
două picioare acum, fiindcă pensiunea era o corabie plutitoare ? 

Joe își punea tocmai, pentru a citea oară, triumfător, între- 
barea pe puntea vasului cu care strecura o încărcătură grozavă 
de putreziciuni, prin Gibraltar. Dela Bahama, la Piymouth, şi 
dela Capul Nord ia Mozambic, Paritas, cel mai mare cargobot 
pe care-] văzuse oceanul, în nesfirşitele lui curse nu gemuse mici 
odată de mai muhā colcăială. 

Era un transport ce trebuia să prindă la 23 Mart, în New- 
castle, un vapor japonez, încărcind pentru Shikoku, portul din 
sudul Japoniei renumit pentru hirtie și olărie, 

Totul era în ordine, Pină și fumul negru cu care trebuia 
vopsită îngrășămintea înainte de a fi desfăcută agricultorilor 
japonezi. Căci în Japonia albul fiind o culoare de doliu şi ni- 
trații de amoniac dind un precipitat alb, nimeni n'ar fi îndrăz- 
nit să-și aşterne ogoarele cu un lințoliu atît de rău prevestitor. 

Era, de altfel, tocmai prepararea fumului, şi plămădirea lui 
una cu Îngrășămintea, prin rotative speciale, ceiace luase lui 
‘Joc o lună în plus, și-l făcuse să rămînă la discreția ultimei 
curse a anotimpului pentru Japonia. 

Dar Gibraltarul părăsit la 2 februar, era timp destul pentru 
Newcastle. 

Biscaya însă primi cargobotul ca un balaur, trezit din 
somn, cu flacări pe nări, și plezniri din cozi înmiite. Mirosise, 
oare, murdăria care-i otrăvea de departe apele ? Joe a făcut es- 


CITIVA OAMENI,PAPAGALUL ŞI INCA UN OM 25 


cală de o săptămină la Baponne; de acolo, cumințit 
pe lingă coastă, a luat-o încet, ca'n virful ral ari ună să aa e 


Era cea din urmă cursă pentru Japonia, dar O'Higgins 
=. . » nă- 
dăjduia să prindă un vas care să meargă cel puţin pia la ju- 
mătatea drumului spre Extremul Orient. Nu se alarmă deci, şi 
trase în dana portului, trimețind imediat la agenții oameni de-ai 
hui i se ea Nimic anunțat însă pentru moment. 
n schimb se vestea o vară timpurie ; 
larg şi se lăsa avută de un soare precoce. e“. PE al 
N gre sară gifiia aburi ca un postav imens călcat de un 
In coapsele lui Paritas drojdia prindea vi iti 
c viață. Co 
P mici comploturi, surzi fiori, baie şi risin a. ba 
iile dospeau. La răstimpuri, înfriocșătoare răbufniri prin cră- 
pături, Joe întorcea nasul. Echipajul murmura, 
Incet, incomodele adieri porneau să mingie rada, să sărute 


ial să fluture amical, primăvăratec, peste Căpitănia Por- 


berdeen era la vremea aceia un i 
i port modest. Și pu 
Crescut în toleranța Creștinească a aproapelui, el ri piste 


gaze asfixiante, venit să și le boteze în a 
s pe presbiteriene. 
ii SR tai în mînă s'au întors însă cu toții, protestind la 
Unul a avut inspirația să-l facă coția 

z pe Joe evreu. Scotia si: 
ridicat ca un singur om. Un singur evreu, în istoria ei, a în. 
cercat să vină în Scoția, Și şi acela a putut răminea fiindcă nu 
ppt re cu ce să se întoarcă. Iată un evreu care, dacă nu 

nd bani, are un vapor. Să plece deci ! Aberdeen e un 


206 VIAŢA ROMINEASCA 
oraş cinstit, de gospodari, cu frica de Dumnezeu. De ce atunci 
acest blestem păgin pe capul lui, ruşinea asta nelegiuită ! o 
Ligă pentru apărarea Aerului și credinţei Aberdeenului s'a in- 
stituit, cu latitudinea pentru orice membru de a linșa pe căpitan 
„at their early convenience”, la prima lor ocazie. 

A trebuit să intervină Căpitănia, ca în baza principiului de 
ospitalitate să se mai dea un termen de cinci zile lui Paritas 
spre a-și căuta un culcuș, 

Termenul a fost folosit de Joe întrun virtej de cabluri şi 
telegrame. Ca prin făcut, la simpla specificare a cantității și 
materiei, porturile erau sau supraincărcate, sau În carantină sau 
în reparație, 

Inţelegînd ce trebue să fie la mijloc, căpitanul închise ochii 
și porni în jos, pe coastă, spre Yarmouth. Port mic şi părăsit, 
cu citeva uscătorii de pește pe țărm. Nu-i va face și el „fa- 
soane”, Echipajul care amenința cu greva se îmbună. Ultima- 
tul lui se amină. 

Nu ajung însă în rada portului că un remorcher le iese 
înainte, ca să le aducă, odată cu salutul matinal, știrea că știu 
ce-i cu Paritas şi că Yarmouth nu poate repeta experiența din 
Scoţia. Remorcherul le da numai timp de o zi, să-și ia merinde 
şi combustibil, și să plece. 

O zi fatală. La un ceas după ancorare O'Higgins primea o 
telegramă dela Societatea de Asigurare a Ingrășămintelor P. U. 
T. E. din Hamburg, care îi aviza că trecind cu mult termenul 
de depunere, încărcătura nu-i mai inspiră încredere și socie- 
tatea se degajează de orice răspundere, O altă telegramă dela 
Laboratorul de Analize R. U. R. din Cehoslovakia îi avertiza 
că, trecînd termenul, analiza e anulată, ca nemai corespunzind 
situaţiei, şi orice folosire a ei va fi urmărită ca fraudă. 

Astea-i mai trebuiau lui Joe ! 

Cu o înjurătură dă ordin să se pregătească de plecare, să 
nu mai dea de ci vreo nouă telegramă, dar nu-și luase bine tăl- 
pășița că iată un cablu dela Societatea americană de Asigurări 
maritime H, A. I. D. A. D. E. prin care aceasta rezilia contrac- 
tul cu numitul Paritas, ne mai putind garanta în viitor pentru 
un vas supus la riscuri noi, neprevăzute în contract, prin na- 
tur dubioasă, și devenită chiar alarmantă, a încărcăturii. 

— Au înnebunit ! şueră nesinchisit căpitanul. 

Nu tot aceasta fu însă și părerea echipajului, Cu ofițerul 


mecanic în frunte, oamenii se prezintă patronului lor la ora | 


ceaiului ca să-şi ia ziua bună, urmînd să rămînă cu toții în 
Yarmouth, ca unii ce trebue să mulțumească lui Dumnezeu că 
au scăpat teferi pînă acum. 

— Noi nu sîntem de meserie pompieri, închee din umeri 
ofițerul mecanic, şi dacă iubitul nostru patron vrea un ultim 


_____ CIȚIVA OAMENI, PAPAGALUL ȘI INCA UN OM 207 


sfat dela noi, apoi să facă bine să asigure vasul împotriva, 

anp ci incendiului L.. ya R e 
— Au înnebunit, au înnebunit cu toţii !, înj 

inin oţ înjură mai departe 

Le întoarse spatele, De fapt însă, nepăsarea lui izvora din 
conştiinţa netă că în portul următor, o văgăună de mare numită 
Lowestoft, la o aruncătură de praștie de Yarmouth, şi renumită 
prin comerțul de scrumbii, furnicînd la această vreme de agenți 
de îngrășăminte și substanțe himice, va avea în cinci minute 
soluția problemei. 

— Cu neputinţă să nu găsesc vreun Ovrei amator... 

Şi adevărat, după cum prostituatele la Liverpool, ies cu 
bărcile întru întimpinarea și angajarea marinarilor, așa năpă- 
desu samsarii spre Paritas, de cum mijea din larg. Dar dela două 
mile, ceva mai mult decit se aşteptau dinşii, le izbea nările, 
Bărcile rămineau trăznite, Cineva, par'că le număra: unu, doi 
trei... Knock out ! Se trezeau, și cu botul întors, ca niște căpri- 
oare a a au... mirosit ceva, o ca înapoi la fugă, de prăpădeau 

Căpitanul răminea pe gînduri. Gluma se 'ngroşa. 
za Cu toate astea, cu tot în picioare cad! 
Şi singur la proră, Joe porni la război cu marea și cu por- 


f turile. Nu mai era vorba la dinsul de cîteva mii de lire cîştig, 
de numele şi cariera sa, Era la mijloc un conflict. O înfruntare. 


Joe trebuia să-i țină piept. Să-și impună murdăria ! Mai mare 


murdărie ce era pretenția domnilor din porturi, ifosele acestor 


excroci și şnapani, acestor scursori aruncat i ităni 
hi care nu le mai puteau răbda |... oz e ge oa 
oc va bătea din port în port, va viola radele ṣi tu 
gîtul docurilor o materie cu niciun i gi lu 
ee oficii și instituții publice. pa LEE ba e At ai 
ara era în toi pe mare, înfierbintată de calorif 
desupt ale curenților. Soarele se întrecea cu ei. einer ed 
dimineața la șapte sara, cu o exactitate de dactilograf. Cu fie- 
care înfepătură, o nouă alarmă se mișca în massa informă, ajunsă 
acum mai mult o apă puhavă, dormitind ca o conspirație sub 
crusta lividă și perfidă dela suprafață. 
O duhoare învăluia vasul, şi-l urca la cer, după 
, , » după cum îl înti 
dea p prd 3 apasia de lepră a cantinant, a 
enace ca o cifră, strategul acestui 
surd. Ce supremă adaptare îl neutralizase ? Era T Daa 
es paral iza ? Ori încăpăținarea ? Sau, pur și simplu into- 
aer îmbibat de otravă, beat de ea, era însuși un nucleu de 
ra ac, un flacon puturos, o bombă de gaze explozibile ? 

a rupul lui Joe, probabil, ajunsese la această convingere 

u și conștiința dintr'insul, A fost vreodată, una, într'adevăr. 
mai trează și mai încordată ? Această conştiinţă îi spunea că 


268 : VIAȚA ROMINEASCA 


trebue să meargă, să nu se lase, să „cadă în picioare”, cu în. 
Brășămintea lui cu tot. Şin șuerarea acestui îndemn, ea se 
lungea în el, şi proecta pe fondul lui sufletesc, ca o imensă 
aventură, Culcat pe ea, halucinat de întinderi, exaltat de necu- 
noscut, Joc trăia întiia oară tot mai aproape de cer, dilatat cu 
vas cü tot, ramificat și evaporat pe spalierele spațiului. 

Un atavism ignorat se trezea în el, Căpitani mari ai nea- 
omului Robinson Crusoe, Sir Walter Raleigh, Drake, Hawkins, 
dau mina cu Jupiter O'Higgins ! In compania lor, în conflict 
cu aerul, apa și uscatul, lordul singurății se simțea coman- 
dind constelații, aprinzindu-și luleaua la vreun astru, virîind — 
pentru regina Elisabeta — cite o stea sau colonie în buzunar, 
şi dosindu-se după vreun meridian sau paralelă. 

Anemiat de vise, supt de umezeli şi săruri, diafanizat în 
vaporii al căror centru de gravitate devenise, Joe nu mai minca, 
nu mai bea, nu mai dormea. Era marinarul ancestral al lui Co- 
leridge, fantoma unui somn de opiu şi amoniac, un avatar. 

Iar Paritas, după o cochetărie nereușită cu coastele brita- 
nice, după frolarea zadarnică a spinării ursului norvegian, ră- 
mas neîmblinzit, încetase să fie un vas bătînd din poartă'n 
poartă, era o sperietoare: era elementul ireductibil al vremilor, 
un gest înfricoșător al nesfirșitului, o intemperie de-apururi a 
văzduhurilor. Mai presus de orice, era: aventura. 

— Ce puternic instinct în om, ca să te poată reduce cu totul 
la el, să te facă o undă, dintr'un fluid călare pe coame de in- 
finit ! — îşi spunea într'o amiază Joe, cînd fără busolă, fără 
țel, se îndrepta din nou spre sud, pe vinturi ce-i prelungeau 
umbra pe ape, în bătaia arşiței cumplite care îi accelera goana 
cu un fel de febră a mirajului. Ceva ca o temperatură a soarelui, 
agitată de jocul vertiginos al razelor, trecea prin căpitan în 
mare și dela ea la căpitan, unind totul într'un dans al luminei, 
care, de fapt era o cavalcadă donquijotescă a vidului şi iluziei, 

Jupiter O'Higgins nu-şi da, însă, sama, și cu candoarea 
eroului striga: 

— Ah, cum m'aș desface în soare, cum m'aș arunca în patru 
orizonturi, ca un pumn de radiu | 

Ceiace, cum se va vedea imediat, constituia o gravă im- 
prudență. 

Căci Joe n'apucă să desfacă brațele dela cirmă, şi să le ofere 
spațiului în holocaustă universală, cind o bubuitură groaznică 
sparse tăcerea. Un troznet de arsenal despicat de dinamită. A- 
runcase Joe ceva din mină ? Se lovise vasul de vreo stîncă, de 
vreo torpilă ? Incheeturile tuturor trăznetelor n'ar fi piriit mai 
grozav, 

Asvirlit de pe punte la vreun sfert de milă, căpitanul avu 
numai timpul să-și simtă în trup o groaznică sfişiere, ca o ru- 


pere supremă de el i — ori, poate numai de 1 
intr'adevăr făcea i A a Cta A 

O nesfirşire de timp, pe semne trecu, pentru omul care, la 
urmă, putea fi văzut ridicind un cap aiurit din ape, bălăbănin- 
du-se şi luptind în de el. 

Departe şi pină spre dinsul, o vinătae se întindea pe trupul 
mării, ca o coaje leproasă din care răbufneau împotriva mirii 

me ajunse până la om, trezindu-l din chiar nesimțirea 
morții, 

Baricade de grinzi și scinduri, bucăţi de roră, grămezi 
molii, cherestele deșucheate, jumătate în apă ae in fla- 
cări, legănau fantastic brațe de înnec, 

Nitratul de amoniac îşi făcuse jocul: vasul explodase 

Joc îşi da nelămurit sama, după jungħitrile care sägetîn- 
du-i mpa îl e speta din cînd în cînd la realitate. Cu vremea 
începu se pipăe. Da, era el, uite ca ul, umerii, pieptul; 
chiar sama că innota; unde ? — e Rear 10 sat at 


apele eroismului pur. La cițiva pași, dela sine, un obiect 
sugea apă. Cu o asvirlitură Joe era lingă el. Un colaci Coiani 
lui de salvare, Providența, într'adevăr, e o doamnă plină de a- 
_tenții. Aproape să i-l întindă cu mina. Căci, într'adevăr, virit 
„<a un uriaș inel pe un deget, colacul plutea înfășurat de alge şi 
sfori, pe un mic butuc, vreun capăt de grindă — degetul Pro- 
"videnţei, întradevăr, arătind căpitanului calea scăpării. 


In nebunia clipei, căpitanul avea astfel de 
. - ? ri i * 
tate, mărite şi răsturnate caleidoscopie, cu fe] de obor 
Discenţe, unele de durere aproape fizică, altele hide și i 
altele de-a dreptul pretențioase. zii 
— Pretenţia, de pildă, a naufragiatul ipsi 
pa | Ă i ui de a se lipsi de co- 
arie nu cu totuși prea mare, odată ce țărmul îl chema dela o 
— Puțin mai lipsea, și amoniacul mă a i țărm 
i runca di 
Pine sonpiiinga patrata, dintr'insul. i ; 
„_ 2 orice caz, dacă nu mă salvează colacul, să-l sal 
zar o pe k ! zimbi aceiaşi conștiință, Ala 
omu i trase cu un gest de o egală i 
a e colacul pe bratul alina ce g prenis şi coche- 
-se n cl, cind in busteanul inextricabil legat d soarta 
cepu să bată alene apa spre uscatul tot ae, gasd, din eg e 


aiv bee aa hln Eaa aa a 


In spate o namilă tot mai mică caraghioasă în asfințit. Un 
opaiţ violet, pe un rug de grinzi și așchii, din care catargul în- 
clină ja cer o suliță care cedează, j 

Pilpiirea sacră a ceiace fusese sufletul de ideal și de văpaie 
al inefabilului Paritas ! 

Mai de grabă, un Quijotte, din care mai rămăsese lancea, şi 
un pintec de Rozinantă îngenunchiată în sfirșit, cu coiful la o- 
blincul scofălcit și deșelat. 

Joe avea viziunea aceasta, cind cu o ultimă răsucire de o- 
mopiat, în exaltarea salvării, trupul lui istovit se prăbușea în ni- 
sipul țărmului, 

A doua zi, un corb pe o ruină de zid, pindea din zori la că- 
pătiiui omului. Pasărea se impacienta: ce Dumnezeu nu mai 
moare odată ! ?... i 

— Nu, n'am murit încă! Ai puţină răbdare ! Dacă miroase 
a ceva, €, să ştii, amoniacul ! 

Şi Joe, muşcat de șarpele amiezei, după treizeci şi două ore 
de somn, clipea din ochi lipiți cu pap, şi întindea spre corb 
braţe de copil în scăldătoare. i 

Un junghiu necruţător însă, îl afundă, par'că din nou în 
nisp. Apoi o nouă amorțire, un leșin prelung. Ca prin vis, că- 
pitanul îşi retrăia aventura, la lumina fosforescențelor de me- 
morie, în palidul cărora carcasa aprinsă a vasului apârea pe 
mări întunecate, ducînd pe patul ei dumnezeesc, un om culcat 
în nemărginire. 

Jupiter O'Higgins se vedea în hipostasa regelui din balada 
scandinavă, care, biruit de vrăjmaşi, rămas singur pe punte, da 
foc corăbiei şi se lăsa tirit pe rugul ei în vesnicie, 

— E parcă, ceva mai interesant decit să fii mincat de un 
corb... 

Un croncânit nerăbdător îl aducea la realitate. 

— Da ai puţină răbdare, n'am murit încă... Ei, istorie |... 

Omul începea din nou să se pipăe. 

— Oi fi început să putrezesc ? Nu, e tot afurisitu-ăla de 
amoniac... 

Işi ducea mîna la frunte, Inimă, temperatură, tot în regulă. 
Stes... — Urina de asemeni... 

Dar mişcarea îi fu răscumpărată cu un advertisment al șol- 
dului stîng. Un junghiu, acelaşi junghiu năpraznic |! 

Fără să vrea, bolnavul duce mina la şold. O impresie ciu- 
dată îl face să tresară. Un presentiment cască o prăpastie în el 
Işi duce și cealaltă mină. Amindouă caută cîtva, se controlează, 
pipăc, se retrag speriate. Apoi revin instinctiv, se confruntă din 
nou și se întîlnesc o cea din urmă oară întrun gol. Trec 1 
pulpa dreaptă, o string : da, ea-i acolo. Unde e pulpa stingă? 

Un cocoloș inform, înfășurat în cîrpă și ierburi încleite, ie- 


1 CIȚIVA OAMENI, PAPAGALUL ȘI INCA UN OM 271 
şca din şoldul sting, se träda absent sub pipăiri înfrigurate. Mai 
€, nimic. 

Buimac, străpuns de sfișieri noi, devastat de vidul dezolării 
supreme, omul se ridica încet în rina dreaptă şi căuta năuc, pare 
că ceva pe nisip. 

Ochii i se aiundă în gol. Dar, distrați, cad pe colacul care 
zăcea teafăr în soare. Joe se uita la el haotic, Dar ceva îi |intue 
pipa cupe pant se şterge la ochi, îi holbează iar: 

în colac, legat cobză cu crimpee de odgon, în t în al 
şi nisip, odihnea strein şi nepăsător, un picior ! fr ceai 

Degetul Providenței fusese chiar piciorul lui sting. 


CAPITOLUL PATRU: 
unde căpitanul din marină are un caz de conștiință, 
iar autorul-—incă o fericită inspirație, 


Mica localitate de mare Scavenger-an-Zee avea de a doua zi 
l : zi 
29 pese pomi ti cerc Municipal, unde fusese depu- 
n căpitan upiter O'Higgi ită 
ipy p iggins, găsită de pes- 
Intimplării nu i s'a refuzat în 
populară ; omul cădea și de data aceasta în picioare. — Cu 
mică diferență ! Pe care însă o răscumpără inmiit legenda, = 
Cargobotul imund intra într'adevăr în familia vaselor-fan- 
tomă, Un rechin fabulos și misionar era introdus, ca să înhațe 
la momentul oportun pe căpitan de pulpă, și să fugă cu ea, spre 
țărmul la care, de fapt, explozia trimesese pe posesorul lui în- 
trun picior. Aceasta, pretindeau interpretatorii creştini ai le- 
gendei, ca să ușureze pe înnotătorii de dubla povară a unor 
pe în vădită disproporție de greutate cu restul trupului, 
e Joe, suflet bun, păgin, îl jena amestecul lui Dumnezeu, 
care age al ei rău decit dinsul, din toată această afacere 
r po e spune mulțimii adevărul ! E i i 
striga: taxi ! la picioarele Niagarei. Pe 
Dar nici această problemă nu era ceiace muncea pe căpitan. 
, Trezit din comoțiile päțaniei, cu consoarta iremediabil slă- 
rens ha Ă eerie în Lori de caritate la căpătii, sub presiunea 
a bandajului, un caz d ii i ; 
ce să facă cu piciorul amputat H 0 Cu d e 
Doamna Ivy opina pentru cremație, Dar t i i 
4 | ocmai impotr 
acestei blasfemii se ridica puritana localitate. Cum, e oi 
cocean de porumb, ca o coadă de lingură, ca o surcea? 


La ideia focului, a i iului i i 
pilula ae a incendiului, căpitanul era întîia oară de 


fruptarea din imaginatia 


VIAȚA ROMINEASCĂ AP.) 
Trebuia însă hotărit în grabă. Imbălsămarea — făcută în 
pripă — nu mai ţinea decit trei zile şi biserica, la al cărei al- 
tar odihnea relicva, începea să murmure ca odinioară delegatiile 
din porturi, 
A treia zi căpitanul lua hotărîrea. 
Piciorul era înmormintat în lege, în cea mai credincioasă 


lege. 

Numai că Joe s'a scuzat că, cu toată dragostea ce o poartă 
unui membru al său, fiind încă reținut la pat, cu mare părere 
de rău nu poate lua parte la înmormintare,. 


Sfirşit Dragoş Protopopescu 


Casa cu minuni: 


— 


A Vil-a minune: Teatrul 


Tata vine la prânz ceva mai devre ă : sârbă n Si 
e voios fire totdeauna si dispus la pene ha ee 4 
ai ati e a fost cuminte o să aibă o bucurie nouă pe ziua 
Vesela proclamație stirneste i i i 
SES te pri rara al eşle curiozitate şi gălăgie, Luki 
— Ce ne-ai adus?... ce ne-ai adus?... 
— Moţatu tot moţat!... el cere,... și de dat n'are habar 
Tae adi dau un „ichi“! M 
e un ochi şi vacă i i 
Clay pipera n ti şi apleacă urechia spre Luki. 
re Un sichi“!,.. 
i Luki .— fiindcă vede că tata tot ă — 
raae n tea pă m carea un arşie tir ati pa ei 
a cu plumb neted si 
area ir i e se pia și lustruit pe ambele feţe, 
= bre! da straşnie os de caprăl.., şi la ce e bun?. 
ionii rată = explică. Luki cu mult ifos — ästa e regele 
very mg rhs Ştii.. Cind joci arşice... şi pui mai multe in 
= la țintă, ichiu ăsta le ia la sigur!... trei-patru “deodată! 
greu, nu glumă!... şi alunecă pe cinste!,.. Am cîştigat cu 
el patruşopt de arşice!... 
af ai Eee Adio mare, cu arșicul tău de capră!,.. Şi vrei să 
— Nai spus să-ţi dăm ceva i 
i pentru ce ne d 
— Ah, Luki-Luki-Zurbagiul l.. asta-mi pre sugi Ni e 
acu fiecare dă ce are. Bine, primese ichiul dumitale, însă 
ca să Joc arşice cu el; aşa... ca să mi-l arăţi din cind în 


ro Fa Sa spui ce piriol o mai făcut printre bietele ar- 


capii aci 
' Vezi „Viaţa Rominească“, Anul XXIII, No, 1 şi 2, 
18 


| 
i 


224 VIAȚA ROMINEASCA 

— Tată, poţi să-l iei chiar de tot, că mie mai îmi face 
altul Mihail Paleologu. 

— A, el ţi l-a făcut?.. Atunci trebue să fie bun!.. Da 
mai bine păstreazăA tu! Mi dai numai cînd ţi l-oi cere. 

— Da să mi-l ceri! — poruncește Luki. 

Tata vine la masa mare de lingă fereastră unde Mimi 
aşterne uşor şi delicat, cu pensula, nuanțele verzui ale cim- 
piilor dunărene pe o hartă a Rominiei cu Ţările Vecine îm- 
tinsă frumos pe planşeta din faţă, 

— Bravo, Mimi! foarte binc!... fără cusur!.. Cind o vei 
duce profesorului, ştiu că va fi mulţumit. Să mi-o dai şi mie, 
după ce-oi termina-o, so dau la 'ramat şi s'o arăt topogra- 
filor noştri; să vadă că i-a bătut un copil de șapte ani. Ai 
şi talent, şi răbdare. Bravo!... Tu știu că ai meritat ce v'am 
adus, Dar Nora?... tu ce faci aici, mademoiselle Nono?... 

— Tată, nu e frumos, se sfieşte Nora şi caută să ascun- 
1ă cu brațul foaia de bloc, Mimi nu vrea să-mi dea şi mie 
aquarelele lui, — zice că i le stric, — şi cu am desenat cu 
ie poza colorate pe care mi le-ai dat tu... dar nu e fru- 
mos!... 

— Lasă-mă să văd şi eu... Nu vrei să mă laşi?.., 

Nora ridică cu îndoială mina de pe hirtie, dar se uită 
cu încordure şi neliniște la tata care privește lung, lung pe 
coală, cn 

— Tu ai făcut asta?,.. 

— Da, tatā... 

— După ce ai făcut?.., 

— După nimic... aşa)... Mi-am adus aminte dela Vidra, 
de astă-vară,... cind stam în casa cu pridvor, și acoperiș 
țuguiut... şi se cobora o vale verde cu flori pină la Argeş... 
unde ne duceam cu mama să facem bae;... şi tu veneai seara 
dela măsurătoare şi ne aduceai fructe şi puncai să coacă 
porumb fraged... Era foarte frumos!... 

Tata ține acum foaia în mină, aproape, şi se vede că e 
întradevăr mirat, 

— Dacă tu ai făcut asta şi nu te-ai uitat la nimic şi nu 
ti-a ajutat nimeni... 

— Nu tată, nu mi-a ajutal,.. 

— „Apoi, dragă fată, și la pictură o să ne întreci pe 
toți, oricît de tare este Mimi. Să ştii că-ti cumpăr o cutie 
frumoasă de aquarele să mai desenezi şi altele. Miine. As- 
răzi nu, că e särbātoare... 

— Şi dacă e sărbătoare, e Sărbătoare Radu, îmtonează 
Luki reincepind o glumă proaspătă între tata şi Nora, de 
cind Nora ştie pe dinafară, — numai din auzite, — numele 
şi pronumele tuturor colegilor de clasă ai lui Mimi, între 
care şi numele hazliu al celui înscris în catalog: Sărbătoare 
Radu. Și tata începe: 


kd 
- 


CASA CU MINUNI 273 
— Spune Nora: Danişeski?,.. 


— „Constantin! termină Nora. 
— See? 


— Paleologu 
d. 
— Bravo Nora!... hai acum la masă şi du Rozii pachetul 
pri cu oaas şi tu Luki pe ăsta cu prăjituri. că daci Gii 


— Este Sărbătoare Radu!... ţipă Luki 
braţe.... însă adaugă. Numai asta ne- fa Blocat aa 
mema Seva pa Ri. Numai asta ne-ai adus?... Ziceai că ne 
— Uite hoțu că n'a uitat!... Lasă că vă 
a Rt spun la masă, 
Ti Acum, tată!... Acum!,.. se zbate Luki sărind cu prăji- 
Mama vine de alături si pă iv da 
2 umire. şi găseşte, ca totdeauna, motiv de 
— Ce l-ai încărcat aşa? — dă-mi mie chetul Luki 
și pentru ced agasezi și nu-i spui odată că BaT Ati cine aiie 
ce lucru: o loje la teatru. N'au mai fost ei la Lyric şi la Circ? 
le facă Dar su a at. SN b ann gri 
A e o í 
sufragerie strânşi toţi pe lingă tr E SE emo sote 
= e e, tată, la Cire?... se bucură Luki. 
— la sure teatru?... int à 
Poza i $ deja ap , -a reabă Nora cu liniste aparentă 
Suc: ca ațional, dragii mei, la Romeo si y 
pupa ee cu servetul nedesfkcüt in aka: ia iosi 
— Da ce venit?... Copii de trei ani 1 
ipie Spas ar ieşi niște... nebuni, să mu te iritarea targ 
zi pe i dragă, iar exagerezi. Și-apoi ştii bine că e o piesă 
ume frumoase, cu decoruri multe, cu prinți şi prin- 
tese, palate şi grădini; ım fel de basm pentru copii 
iu Da, basm!.. că nu știu ei şi așa, fără teatru prea 
multe pentru vîrsta lor. Fă ce vrei, dar miine ii să 
nu te "iri de i-a ieși din copiii d-tale. 
YU eu de pe acum ce are să iasă,... natural - 
Diete nu-i vor împiedica. Şi dacă în adevăr iri a 
puțin ducindu-i la Shakespeare, e pentrucă astăzi se dă 
reprezenlația de adio, de retragere din teatru a marei 
stre Aristizza Romanescu. aii 


DE VIAŢA ROMINEASUA 


— Asta pentru noi să mai fie interesant, dar pentru 
copii... 

— Cine ştie?... poate că ceva din jocul unui mare artist, 
— vocea, gestul, atitudinea, — să rămiie întipărit chiar în 
memoria unui copil. Pariez că Nora şi Mimi vor ţine minte 
mai tirziu că-au văzut pe Aristizza, 

— A, bine!... d-ta eşti convins că ai copii geniali! Spune- 
le-o mereu, ca să ți-i urci in cap. 

— Nu, draga mea; nici cu nu le-o spui, nici ci nu mi se 
urcă în cap, — știi bine; — iar dacă în adevăr vreunul din 
ei ar fi dotat cu geniu... aş vrea să nu trăese prea mult, da- 
că trăind va trebui să asist la suferințele, nu la triumturile 
lui! Şi... cam se știe care e partea geniului, de obiceiu. 

iscuţia se termină aici. Masa urmează înainte... cu 
glumele tatii... cu strigătele zurbagiului care ar vrea toate 
prăjiturile numai pentru e], cu intervenţia părtinitoare a 
mamei.. cu indiferența visăloare a lui Mimi, cu incordarea 
ascuţită a Norii şi replicile ei cugetate şi definitive... lar 
după masă, — cind mama citeşte citeva pagini dintro carte 

i cîntă la pian... cînd Luki face sburdălnicii în jurul Gls 
cind Mimi serie cu tuş toată momenclatura delicată pe Harta 
„Romîniei cu Ţările Vecine”... şi tata cataloghează cărți în 
birou, — Nora, alături, pe covorul alb lățos, se gindeşte la ce 
o să vadă diseară la teatrul cel mare si la artista pe care 
tata a numit-o cu respect: Aristizza Romanescu, De sigur, o 
făcătoare de minuni, o fee. Dar de ce spunea tata că pleacă 
din teatru,... că joacă pentru ultima oură?,. Unde se duce?... 
Se mărită cu un Făt-Frumos?... E aşa de curioasă și de În- 
focat nerăbdătoare îmcit nu întreabă nimic pe nimeni, nici 
chiar pe tata. Se uită mult, îndelung... pe fereastră, sù 
înceapă să se facă noapte.. să vie ora imei minuni Noi... 
Şi iată că vine, mai intii, ora înfrigurată a pregătirilor de 
teatru, Mimi e cel dintii gata, în costumul lui de marinar. 
S'a grăbit, numai ca să poată devora, pină la plecare, citeva 
pagini din romanul secrel, — scos pe furiș de nu știu unde, 
— că acum e încă iarnă şi firida sobii n'a devenit încă bi- 
bliotecă tăinnită,. Mimi se trezește din cilit numai cind îi 
bagă Roza pe mineci, în grabă, paltonul şi-l trimite repede 
după ceilalți care sînt deja la ușe,... iar Luki strigă: 

— Hai, Mimi, că noi plecăm!,.. 

Ce de gălăgie a mai făcut Luki pină să-l imbrace, Şi ni- 
mic nu-i plăcea. Ghetele îl stringeau,.. cravata îl sugruma... 
şi a tras de ea pină a rupt-o... aşa că a trebuit să-i dea alte 

ine. Se agăța de rochiile mamei, lenevos ṣi rizgiit şi cerea, 
— ueru care nu i se întimplă niciodată, — un basm, 

— Ce basm, dragă Lucule, acum?... nu vezi că ne pre- 
gătim de teatrul... 

— Eu vreau basm! 

Mama înţelege ce e cu Luki. 


£ CASA CU MINUNI n 


— Băiatul ăsta moare de somn i 
i : „— a obosit toată ziua in 
zăpadă, — şi noi îl chinuim cu dusul la teatru. Nu e rana e 
era ce facil.. Hai Luku-mamii la culcare, să te desbrac 
— Nuuu, mamă! — ţipă și plinge Luki numai 
sal $ umai așa, de obo- 
seală şi enervare,... şi se ră ~ 
ae murdar Și se prăväleşte cu hainele în colțul cel 
— Vai! Luku-mamii!... încă o pereche d i 
auku m i e haine - 
cate!... Taci, c'o să mergi, chiar dacă o să adormi la dei 
= peann, cs ri y Dehli Luki jignit. 
— n se poatetl.. oje ; i 
ŞI îi schimbă hainele din uou. Ne Mama întristată., 
Numai Nora tace şi se îmbracă sin T rochi 
i uric: 
care i-a svirlit-o mama pe pal, ca o Puma: binară E POA 
prs rai „Creme cu umeraşi mici de catifea verde şi voz, 
R su napne iese marginea unci dantele delicate, Norii îi 
p 509 FA ita asta care se asortează la capelina de catifea cu 
ride panglică lată, Aşteaptă semnalul ca să-şi pue nu- 
mai paltonașul cel verde cu blană albă. Ca o păpuşe, „di- 
rectoare” Nora cală fericită prin casă, — pur'că sboară; — 
și zegi nu numai fiindcă ghetuţele, — de la Paris cum sint 
cate ainele mamii şi ale copiilor, — sînt de lac fin, cu 
postav verde şi chenar de astrahan şi moi, uşoare ca niște 
mi: E fericită de altceva... de ceiace o aşteaptă acolo 
e vor merge. De aceia Nora tace, ca în toate momentele 
pă, doar puțin febrilă şi puţin încruntată fiindcă Luki, cu 
ieretele și răsfățelile lui, poate să-i întirzieze, Ce răbdare 
pe mama eu e se gindeşte Nora, privind-o cum se apleacă 
pie i fut: rumoasă de dantelă, să-i ridice dolofanului 
— i, sinteji gata? 4 ñ 
i ati iu can. a ntreabă tata care apare În ușă 
„În sfirsit, Nora vede şi momentt A a că n'o să 
mai vie: sini toți în trăsură, pe n piesa ti 
mapaa y pa oa roate. Ar fi fost mai frumos o sanie 
We Bar Nom nu-și îngădue nici un d dé ne- 
Preia cînd merge spre o bucurie attt de pg Pod eh 
soa; eve arda preferința care a izvatii îm ea, trecător 
E 4 e? piața unde răsare clădirea vastă cu portic și eu 
oa = uş. Fuego Birjarul strigă de-a surda la trăsurile 
ao pura „un şir nesfirșit care înaintează greu, Şi din fie- 
notele răsură sau cupeu, doamne frumoase, îmblănite 0- 
ră grațios ca miște prințese din poveşti. Dacă de acum e 
așa frumos, gîndeşte Norat... 
In sfirşit, coboară și ei treptele peronului. Tata trece 


înainte, dă biletul, şi le face loc prin înghesuiala şi forfotul 


luxos. Incă donă-trei trepte, cîțiva paşi pe coridorul circular 
o ușe care alunecă în perete cu vuet surd, misterios, şi loja 


278 VIAȚA ROMINEASCA Fa 
se deschide în fața scenei, Ca la Lyric, gîndeşte Nora, dar 
parcă mai bogat, mai cald și mai tainic, cu plafonul de- 
părtat palid-azuriu. cu candelabrul imens ca un soare de 
carnaval. Nora nu simte cînd a desbrăcato mama... nu 
ascultă la tot ce întreabă Euki, și de la un timp nu mai vede 
cum se umplu de frumos, rînd pe rind toate lojile, cu rochii 
mătăsoase şi brațe roz, ca nişte bomboniere cu fondante vii... 
Nu mai vede şi nu mai ascultă decit acolo, după rampă, spre 
faldurile misterioase ale cortinii care ondulează vag, prin 
care, uneori, răzbat ca dim alte lărimuri depărtate sgomote 
moi și neinţelese. Cu braţele pe marginea de catifea roșie, 
Nora pare statueta încremenită a Aşteptării. 

Deodată o sonerie prelungă răsună undeva, într'acolo!,.. 

— Tată, vine Moș Crăciun!... anunţă Luki cu ton destul 
de moderat pentru plăminii lui nestăpiniţi. 

— Şti. N potoleşte tata, atimgindu-l cu programul, 
sever. 

O tăcere gravă planează peste tot... un fulger blind se 
aprinde dealungul scenei, şi cortina se ridică încet, incet... 
desvăluind treptat o stradă mulă si întunecată, cu palate 
împrejur... Nora nu mai e în loje, — unde a rămas tot ce a 
fost viața şi preocupările ci de pînă acum, — Nora e, deaci 
"nainte, acolo... pe scenă. cu inima, cu gindul... ṣi cu 
camea ei care palpită în frigurile şi văpaia celor ce se sbu- 
ciumă acolo... Cit durează viața asta nouă şi miraculoasă ?... 
Un cens?... un an?... o etemitate?,, Nora nu-şi dă seama 
de durată şi nu se deşteaptă din voluptatea fără nume decit 
tirziu,... la sfirşit, cind nu mai e pauză... când, — după ne- 
sfirșite aplauze, ridicări şi lăsări de cortină... după flori 
în jurul Julietei reinviate şi zimbitoare, — cortina mereme- 
neşte jar şi chenarul de lumină al scenei... se stinge!... 

— Haide, Nora!... vrei să dormi aici?... toată lumea a 
plecat... 

In adevăr, lojile sunt goale, reci şi luminile, se sting pe 
rind... 

Numai lumina din Nora -nu se stinge... 

In trăsură, Luki, care — zice mama — de la primul 
act a moţăit, doarme liniștit în brațele ei. Tata îmtinde cu- 
vertura peste copii şi nu are plăcere de vorbă, ca de obiceiu. 
Nora înțelege pe tata. După aşa frumuseţe, nici ca nu se 
simte în stare să vorbească. Ce bine i-ar părea să n'o întrebe 
nimeni nimic pină acasă!... Nimeni nu întreabă nimic; sin- 
gurul care ar strica tăcerea reculeasă a sufletelor, doarme; 
şi Jegānați fiecare, — în trăsură, — de vise diferite... cos 
boară curînd acasă, în tăcere... spre patul și odihna lui... 

Ce vede fiecare sub pleoapa obosită ?... 

Läki, nimic! carnea lui sănătoasă învinge visele tur- 
burătoare.... Tata admiră, în cugetul lui puternic, forța 


Sia ___ CASA CU MINUNI 229 


creatoare a geniului, -— fie poet fie actor. — care croeşte 
Gruia largi A Acest palpitări de viaţă ueznăsarată, ca un 
umnezeu.... na suspină de nefericirea tinerilor îndră- 
ti ca de propriul ei vis prea himerie și prea curind pră- 
ușii... Mimi se vede în Romeo pe balconul blondei şi fer- 
mecătoarei Juliete.... Numai Nora evocă şi cuprinde totul, 
retrăind viltourea întreagă de dureri şi bucurii, de patimi 
și ispite de acolo, de viaţă şi de moarte... sorbind in sufle- 
ră ei nessiios otrava timpurie a frămintării omeneşti. Su- 
A ma rămintare,.... > care Teatrul, acest zeu prolific și 
astuos, o desfăşoară ochilor in scăpărări vaste, in conden- 
sări imense, in curbă totală şi definitivă, 


cum a văzut că se trăeşte la teatru: în viltori şi i 
; t ru: şi pasiuni care 
m a dau reia şi care te poartă cu putere în toate beţiile 
eții şi ale morţii... Aproape că nu are alegere pentru un 


frumos ca rolul acestor doi Insă, ce adevăr. i 
i , . ce ate 
Petite figuri; (unde le-a mai intilnit?) Şi pre a is 
căra ărinții cei răi care persecută și urmăresc pe copii! 
nărul înamorat si el de Julieta, însă nefericit... şi care 
moare străpuns de sabia lui Romeo, in cavou, fără măcar 
să fii avut fericirea unei sărutări de iubire impărtășită 1.. 
: rol e foarte dureros,... și Norii îi place mult,... nu ştie 
e ce, — poate fiindcă o face să sufere... Dar doica bună şi 
cam caraghioasă?... şi ea e tot adevărată!... un fel de Roza 
care ar tăinui părinţilor că într'o zi, maiorul R..... la plecare 
Farma o pe Nora drept pe gură şi Nora sa roșit ca focul! 
şi armacistul care vinde otravă pe bani mulţi?.. nu zice 
ta că lumea e din ce în ce mai plină de cămătari?. Și 
Porc aia care leagă viaţa lui Romeo cu a Julietii?.. "asa 
bue să fie un călugăr!... Toţi, toţi pe care i-a văzut la 
teatru sunt vii şi adevăraţi în conștiința trează a Norii, care 
de acum se inchină unui zeu nou. Un zeu nevăzut şi mul- 
tiplu, al cărui cult o va atrage necontenit în templul său de 
garida feerică, atit timp cit Viaţa, cea adevărată, pe care 
o imită şi o condensează cu atit meșteșug, n'o va atrage 
pe "eine ei imensă și brutală, Pa 
„cum, chiar de a doua zi după vctacolul vră 
cu tata vine la masă şi se uită spre + febra ochii pl i 
askea nesomnului și a gindului, Nora i se adresează di- 
i Mle nai ea şi introducere, — cu atit mai sobră ṣi mai 
ostile ace Dia cit pasiunea care o stirneşte e mai 
— Tată, cind ne mai duci la teatru ?... mi-a plăcut... 


Zoe Verbiceanu 


Călătorii! 


Sintem la trei sute de mile depărtare de orice țărm şi 
de orice casă omenească. Dacă am fi pe uscat, ar însemna 
că mergem întrun pustiu şi am simţi involuntar un fior de 
singurătate, Pe apă. încercăm numai o linişte desăvîrşită 
care se întinde pină departe și gindurile noastre plutesc 
deasupra, ca lumina, 

Orice semn din afară ni sar părea o Împietare ; ne-ar 
strica pacea aceastu lenes, ar încreți în cercuri luciul per- 
fect al lipsei de gind violent, ca o piatră care ar cădea din 
cer, în mare, 

Și iată că deodată, doi vulturi sboară rotind deasupra 
vasului, ca deasupra unei prade prea grea și prea mare pen- 
tru puterile lor, ca so în în ghiare. 

Pe bord, mare rumoare. Parcă ar fi apărut o cometă 
drept deasupra noastră. Toată lumea ese afară din cabine, 
se scot binocluri, se fac ipoteze, 

Și totusi mu am rătăcit: sintem la 300 de mile de orice 
țărm, ; 
Sint ei desigur doi vulturi rătăciţi. Au naufragiat prin 
cer, căci cerul seamănă cu apele pentru sburătoare, 

Cercurile lor se string tot mai mult în faţa catargului 
dela pupă, şi sau asezat amindoi, pe crucea de sus de care 
atirnă funiile, ca două ornimentaţii de bronz. lată însă că 
soldații dim trupa pentru Siria a căpitanului nostru, cșiți 
pe punte, încep a scutura funiile; unii încep să urce; aruncă 
în sus bucăţi de lemn. 

Vulturii filie larg si rar din aripi ca şi cum ar fi fost 
prinşi cu picioarele întrun laj din care mu pot scăpa, şi se 
urcă dim nou în sbor, larâşi încep cercuri şi se aşază, Iarăşi 
soldații sewură rețeaua de funii prinsă în piramidă pină în 
virf. Vulturii încearcă din nou filfiirea lentă, dar pentru 


' Vezi „Viaţa Romineasci” Anul XXII, Na. 1 si 2. 


CALATORII o w 


bai ini let 


unul oboseala rătăcirii este prea mare, trupul prea ro şi 
cu o aripă mai sus și una maj jos, ca rănit, cade greu pe 


punte cu capul inainte. Celălalt se urcă, 


Soldații năvălese asupra lui. Parcă nu ar fi mincat de-o 


$ săptămină și asta le-ar fi fost singura scăpare. Fiecare din 


ei vrea să rupă ceva. E o sfişiere sinistră şi demoral ; 
N'am avut timpul decit o Aris să-i văd e cu petre 
un vierme roș, şi ochii mari și speriaţi. 

Soldaţii și-au pus pene după urechi- și au dansat un 
ori negru, precum se cuvenea, căci între ei erau foarte 

i negri, 

Celălalt vultur, îngrozit mai mult de oameni decit de 
nesfirşitul apei deasupra căruia, dezorientat şi fără busolă 
nu mai putea spera nici un țărm şi nici o scăpare, a făcut 
rien aer ca pentru a ne înconjura de un blestem, gi 

ecat. 

Episodul a fost incheiat, dar acum, în liniştea gindului 
nostru uniform ea odihna, sgiria un ac ascuţit. 


sa 


Ne apropiem de țărmul Egiptului. E ultima zi ; aerul 
e fierbinte şi umed ca un abur, şi se preface în apă pe fața 
„noastră, pe haină, pe fierul rece al vaporului, Parei ar 
ce nevăzut „peste tot, o ploae de care nu poți să te aperi. 
Ă eee sooueul, Toată lumea e agitată fără motivy, 
ar o agitație pe loc, căci orice mi . eşește å 
ridici brațul, asuzi imediat, Fiecare Ca maia easi. 
zilă la maximum înninte de evaporare. E apăsător și greu. 
rea sar anunța un cataclism. Parcă apele mării s'au wr- 
să A sus evaporate şi ne cuprind în valuri nevăzute şi 
După citeva ceasuri nu mai este la fel, Am trecut pri 
to regiune umedă şi plină de vapori. asa o sep pir 
simţi că treci arere iE ore Aga ii e De ci 
Ne-apropierm, Nu se vede încă țărm nici intro parte 
dar parca avem un instinct de păsări călătoare, i 
k Fizionomia pasagerilor se schimbă bruse, Oamenii im- 
ai a ji cu se pină atunci, deodată apar în halaturi 
«le mătasă, si fesuri ii ră i í 
anii n, pana și fesuri roşii se văd defilind pela 
meni nu a stiut că sint i i i pe v 
siru, Avem deodată impresia că: sa ausi aj lionan s 
por de pirați cu fesuri şi turbane; auw escalndat balustra- 
dele punților, si acum caută grăbiţi pe culoare pe cineva; 
te pe Mimoza... j 
De aceia trebue sto cuut. Acum în preajma despărțirii 
noastre pentru vecii vecilor. Am trăit cinci zile fără so văd 
o singură dată. dar cu fericirea ascunsă că avem aceiasi 


a ____ VIATA ROMINEASCA 


soartă, cu sentimentul că locuim aceiași casă, că o știu acolo, 
undeva, ascunsă. 

Si-am Început să o caut. 

Am găsit-o tocmai ia proră, în fruntea vaporului, lingă 
lanţul amcorei, sprijinită pe bord, cercetind depărtarea spre 
care mergeam. Am văzut-o ca pe-o mică sălbătăciune care 
adulmecă pădurea sau locurile libertăţii ei. Am simţit-o 
acolo ca într'o cușcă cu ideia eliberării cu aviditatea unui 
sbor spre locurile ei misterioase şi milenare. 

M'am uitat la ca ca la un mic zeu în preajma totalei 
mele necredinţe, 

Eram așa de inexistent pentru ca! Am fost o clipă umi- 
lit pină ce-am înțeles bine că altfel nu putea să fie. 

Cità vreme a privil ca astfel, vaporul a mers mai rc- 
pede, ca printr'o mistică vrajă al cărei secret ca îl deţinea 
dela un savant strămoş egiptean care și-a îngropat știința 
ciudată odată cu el. 

Dela tribord se vedea o dungă de påmint plată de-alun- 
gul apei, spre orizont, ca o linie neregulată şi nehotărită pe- 
un desen schițat şi neisprăvit, 

Chipul Mimozei a rămas enigmatic, de copil momie. 
Prim sute de generaţii bucuria își întunecase luminile. 

Aveu numai în ochi o melancolie cum nu am văzul nici- 
odată la o fată de 17 ani, și am simţit că-mi este peste pu- 
lință de a o întelege, 

De atunci nam mai văzut-o si nici nu am mai căutat 
so viu, 

Chipul «i a intrat şi a rămas în mine astfel, aşa cum 
rămine chipul unei iubite din ultima clipă cînd se pecet- 
luește un sicriu. 

Pe Mimoza n'am so mai văd niciodată. 

N'aş vrea să aflu că iarna a jucat foxtrot cu un englez 
blazat la Otel Contimental-Savoyv in Cairo sau la Mena- 
House la poalele piramidelor. 


s*a 


In dreapta noastră, dunga de pămint care despărjea 
cerul de mare, ca o linie fără talent trasă de-un pictor pe-un 
tablou anost, se tot apropie. Vine la noi, şi încetul o sim- 
tim alături, subt noi. > 

Portul Alexandriei deschide spre mare un git ca un 
drum spre care se îndreaptă Alesia. 

Pământul se seoboară parcă cu cit ne apropiem, ca și 
cum noi ne-am ridica tot mai în sus deasupra apei. 

Intrăm în port ca întro capcană. O parte de mare e 
închisă intr'un ocol care se întinde ca un fluviu, 

Sirena sună fioros, increțtind tăcerea. Deoparte și de 
alta, lingă țărm stau acostate vase negre și albe, ca specii 


CALATORII 283 


variate de animale marine aruncat 

a E re a scheletul, care-i din fies MEA piinata 
4 n Jioc apa selipeşte subt o lumină violentă. Izola 
io şi sclipitor, pasăre rară şi aristocrată, iahtul tenal > 
“leagănă ancorat în centrul portului. 


D noi de sus sînt acoperite cu pinză albă strunită 


încearcă motorul fugind i 
i ind pe apă cu un 
ară se pasă s SR NN pei Du ANE 
Dela Marsilia pină aici toate coastele de på 
lingă care am trecut au fost muntoase şi aspre, piigiga an 


Alesia a oprit motoarele. O clipă 
: 4 l le. pă ne surprinde i 
Bean sm Taca neti de plutire moura pe care ping 
į vaporul ni sa părut că 
mai p Să ani pe valuri, că trage greu, că-i obosit, că nu 
Aniştea de desubt şi lipsa trepidațici enise 
SR oale e pidațicei care dev ca 
vaca tecăruia din noi pare deodată suspectă şi 


Se aud bătăi intrun clo hot 
deva... Se aud lanțuri umbli tiii 
i t del ă - 
lalt al vasului, Și iarăşi a început reinaan k gy dae pe a ok: 


. şi 
aim sar juca, sau ar fi pe cale să se inece. Apa clocotește 


furie care ni se re “v sÅ 
pi ta întinsă: Manevra. Fibdcă e locală si marea în 
ărmurile se învirt lent în ci A 
rconfe ă = 

kaalul, de unde se îmbarcă Regeje.. Dei ae 

H +€ ra m Y s 
tuani ailetise, încărca, el, Puii peronii ai mat 

1 aproape de debareader; o limbă de nă 

intinde : : ; O limbă de pământ car 
două dt platformă plată şi dreptunghiulară împărțind în 


Pe debarcader incepe spectacolul oriental: oameni în 


si S VIAȚA ROMINEASCA 


halaturi mari albe cu brie roşii, cu fesuri, cu tarbuci. E altă 
ceva, e altă lume; sint alte culori, altă lumină, E un joc viu 
de alb şi ros, de feţe negre şi hromzate, de perdele mici care 
cad la sergenţii de stradă de pe fes peste ceafă, Şi un sgo- 
mot infernal. Țipete, strigăte, gesturi... Totul e pe faţă. Par- 
că ar fi o bătălie sau cel puţin un incendiu. Strigătul este 
poate o descărcare nervoasă. 

Un gard ad-hoc şi mobil închide în dreptungiu locul 
unde vom debarca. In jurul gardului hamalii în halate albe 
se sfădesc între ei dela rind, și strigă spre vapor cu dispe- 
rare de parcă noi am fi pe cale de-a ne îneca, Alesia inain- 
tează incet, lunecind pe lingă debarcader. Hamulii la ordi- 
nul poliţiei mută și ei mai înainte gardul ad-hoc, și fac alt 
devin ph, pină ce deschizătura pe care debarcăm vine 
în dreptul acestui pure dezolant subt soare. 

se 

Debarcăm si noi orientul nostru, egit ca prin minune 
de nu stin wide ṣi totusi dintre noi, cei care ne ştiam pe 
bord de-atitea zile, 

Subt halaturile albe si fesurile roşii ghicim cunoștinți 
vechi, dar care au schimbat parcă dintr'odată de fizionomie, 
care au alți ochi, ult mers, altă atitudine, Sint ca niște 
preoţi care subt odăjdii se depărtează de noi, ne devin 
streini, simulează că nu ne mai cwmose, ne tratează cu o sti- 
perioară indiferență. 

Nu ne așteaptă nici un faraon, 

i 

Coborim în soarele de jos ca pe o altă planetă. Subt 
lumina crudă şi fierbinte privirile noastre tremură ca ré- 
flexul luminilor în apă. Ochii ne dor. li inchidem pe jumă- 
tate, apoi de tot; îi contractăim ea doi pumni; se string în ei 
subt pleoape ca doi culbeci acusă; soarele sa revărsat de 
pretutindeni, Nici nu-l poţi vedea; e numai un torent; e 0 
lavă luminoasă, 

Si muştele vor să între pe subt pleoape ca albinele în- 
tro floare; cu insistență de instinct primitiv, fără teamă de 
pericol. Trebue să te aperi cu înverșunare fiindeă musca 
egipteană ştie şi aşteaptă să moară cu eroism şi fără reac- 
timme. Sint muşte cu arbore genealogie şi tradiţii. Poate des- 
cind prin evoluţie din acei „scarabees d'or“ desgropaţi cu 
pompă de faraoni, R 

+ * e 


La început sintem jenaţi de portul nostru care pină 


atunci cra normal si uniform. Am intrat însă în excepţie. 


Noi ne uilăm cu copilărească curiozitate la oamenii în tur- 
ban și halat ab. iar ei ne privesc cu imdiferență și calmă 


| 


CALATORII | 235 


superioritate, Sintem minoritari, A fost probabil o vreme 


cînd oamenii 
cu curiozitate. 
E Ema neînsemnată diferenţă exterioară ne schimbă 
aul zi ae mentalitatea şi ne impune îm noi înşine o ati- 
ne. Trebue să ne considerăm prin asta, prin conștiința 
rasei noastre sau superiori şi oarecum învingători, sau bă- 
Setari și parcă umiliți și mici. 
Parul aer pet un teribil Stat de izolare, de 
recum o i 
ştiu dacă e prestigiul istorie al a a amie. Na 
călcat, său numai autoritatea pe care o impune ermetismul 
lat şi mut al celor care ne privesc şi al căror sentiment 
A greu se poate desluşi dintr'un amestec laolaltă de indi- 
rență și dispreţ, de superioritate şi îngăduinţă... Nam să 
pot - mara niciodată ce pindeşte un egiptean. 
centru mine, şi pentru ideia mea despre ci, Sfinxul cu 


sie Jui fixă A a 
or pna T r fixă de milenii are o semnificaţie colectivă şi 


îmbrăcaţi ca noi erau înconjurați pe stradă 


„fa 


Imtrăm între > i 
caldărim Arein si pasi ce re at murdare şi joase; pe-un 
vamă, doi vameși ca doi preoţi în alb ne numără pe 


limba faraonică. Fiecare din noi urmă 
| . Fie noi e desemnat cu ă 
respectiv de parcă fiecare am fi botezați cu un Ste peana 


ciudat, pe care ni-l pun cei doi 

ne 3 preoți; un nume pe care 

= at bine, pe care nu-l vom şti şi nu-l vom pronunţa 
i totuși trecem pe-acolo cu toată i 

ia p Di a rson > xi 

siră rago% artar ar aripi ee ră Sa le-am dia arie 
P aa t cu degetul la numa 

eră a D i eram a ircbprezeeăe ȘI am nt pe 

cu superstiţiile prin naivitate si ref hc Fe ca 


Demostene Botez 


Istorie şi artă! 


Nu putem studia cu succes raportul dintre istorie și 
artă fără a ne ocupa şi de opera lui Ernest Denis. Maurice Re- 
clus îl numea de curind — și n'a fost numire mai justificată: 
„distrugător şi întemeietor de imperii”. Acest istoric francez 
e sărbătorit în Cehoslovacia ca un erou naţional. Fiindcă ope- 
ra lui istorică a făcut cunoscute Europei durerea şi nădejdea 
Boemiei înlānțuite. Evenimentele au impregnat scrisului lui 
Ernest Denis aureola, sensul şi valoarea unei profeţii. A fost 
un Michelet dăruit de generozitatea franceză Boemiei. Timp 
de-o jumătate de veac a dezvelit Europei apusene, cu un rar 
talent, o parte din misterul tragediei slave. A produs Cehilor 
impresia, în vremuri grele, a ajutorului din afară și a încura- 
jării mondiale, Ernest Denis a complectat şi continuat opera 
lui Palacky. A trasat istoria unui popor subjugat în conformi- 
tate cu adevărul textelor. Boemia devenise patria lui adopte 
vă. După o muncă neîntreruptă a avut satisfacția de-a vedea 
Cehoslovacia independentă reinviată. Mazaryvk, Wilson şi Er- 
nest Denis, trei profesori, sint consideraţi ca patronii morali 
ai ublicii cehoslovace. 

est Denis ocupă un loc deosebit în rîndul istoricilor 
franceji, care şi-au făcut din istoria Slavilor o ocupaţie de 
predilecție: Léger, Picot, Rambaud, căci e mai puternic, mai 
complex, mai nuanţat, mai amplu; e cel mai profund dintre 
ci, Cele cinci volume din trilogia lui cehă 2 sint un model ela- 
sic de cercetare comştiincioasă, de erudiție minuțioasă, de 
concepție înaltă istorică, de logică, de preciziune și claritate. 
A muncit o jumătate de veac la cele cinci secole din urmă ale 
istoriei cehoslovace, A contribuit mai mult la cunoașterea tre- 


* Vezi „Viața Rominească” Anul XXIII, No. 1. 

' Ernest Denis, Huss et lu guerre des Hussites, Paris 1878; Fin de 
Findependance bohème, Paris 1890, 2 vol.; La Roheme depuis la Mon- 
tagne-Blanche, Paris 1803, 2 vol. 


ISTORIE ŞI ARTA 287 
tului şi aspirațiilor cehe, decit serii intregi de scriitori 
A riit 
istorici, cea mai respectată autoritate în pus ie DiS. 


ria Europei Centrale. A aborda 
„Sate ale istorici Boemiei. A încercat să risipească erorile, va- 


mul şi îndoiala, care planau asu i i 
7 d pra ei. Tot 
„ diție pură, cunoaşterea amănunțită, critica g amago Sae 


paradei în știință; cu o odesti ascun 
sursele şi iată: cu utian A 9 NDA, 
Cu toate acestea tablourile lui istorice i j 
Cu . i cura - 
atei ne descopăr o știință de-o vastă lreve ela erai 
aviada a cn ură a yoia mpi aspectele, toți factorii care 
i „ viața integrală 
variată cristea și n tt coapta o 
Ă politice, militare, 
erare, artistice, religioase, economice, unde a ata cena a 
Be n ig a epocilor, în profiluri larg conturate, ne apare 
mereu sein: faja teen a niani ERIE aceia și tu 
roipiefleseagra i tr ră spor măi aţiunii e he, „Ueiace e demn 
t i: rnest Denis — „e mi . - 
„m a a spiritelor, marile transformări" 2, pre tona i. a 
ina sau schimbări accelerate în „mișcarea spiritelor“ l-a a 
90 al aka; Această mişcare continuă si ritmică e redată 
hair ri cu mult succes, cu un admirabil simţ al echilibru- 
judecati! Porțiilor, cu o pronunțată putere de pătrundere şi 
„În legătură cu concepţia lui istorică seri : 
„rii, concepută în înțelesul ei cel mai rin, bminiaiă pa 
ze per te trebue interpretat şi animat. El nu este decât 
parea. sul de-a ajunge la adevăr, şi adevărul însuși nu-l obţi- 
să E pia era și spaan chiar: prin presimțire 
i ste iția istoriei, i pe 
„negația ci“. Fără îndoială că erudiție Mosona ai a 


i Cfr. Louis Eisenmann, Er 
=, $ nest Denis, 1849—1921, Pari - 
L'inauguration n du monument d'Ernest Denis à Nimes, în Le Fu 
ere. iară S ax stu harka 116—157. In o serie de discursuri e 
hoh: Denik CEA a opera lui; Henri Hauser, 1'0euvre d'Er- 
” Citat după discursul prof 
ră Le iati a em dusi cip m Eisenmann, reprodus 
Henri Hauser, L'Oeuvre d'Ernest Denis, p. 14 


288 VIAȚA ROMINËASCA Žž 


subt influenţa școalei germane, fatală istoriei, fiindcă mulţi 
istorici o considerau nu ca mijloc, ci ca scop. 

Ernest Denis a arătat minciuna, escamolurea, imparţia- 
litatea de faţadă, aparatul masiv și ştiinţific, numai în apa- 
rență, al erudiţiei istorice germane. În opera lui a încercat 
să se conducă de-un adevărat spirit de impurţialitate. A reu- 
șit? Răspunsul ni-l dă singur, „Am avut intenţia să seriu o 
„carte de bună credinţă... In ceiace privește indiferența se- 
„nină, pe care o anume şcoală pretinde a o reclama istorici- 
„lor, cu n'am crezut în ea şi nu am întilnil-o niciodată... Intră 
„călăi și martiri, intră tirani şi victime, îmi este imposibil să 
„rămin neutru; urăsc oprimarea subt toate formele ei, cred 
„în triumful dreptății şi din acest motiv cauza Boemiei mi-e 
„scumpă... Nam disimulut nici o greşulă a patrioţilor echi; 
„ered, totuși, că ci au seris admirabile pagini în istoria uma- 
„nității“ >, 

A incercat, prin urmare, să râmină obiectiv, impartial, 
chiar în pasiunea lui cea mai scumpă: cînd a scris istoria 
unui popor oprimat, pe care îl iubea, după cum iubea pe toţi 
umiliții şi ofensaţii. Istoria lui Ernest Denis nu putea fi, de- 
cit de-o „imparţialitate pasionată” *, Pătruns de stricta dato- 
rie a istoricului conştiincios, recunoștea că el „nu trebue să 
„ascundă nici o mărturie în instruirea procesului şi să nu 
„spună, decit ce-a văzul în documente”, Dar istoricul, orice 
„efort ar face, nu le poate interpreta „ahfel, decit cu spiritul, 
„cu pasiunile... sau chiar cu prejudecățile hui”. Căci istori- 
cul își are patria, religia, simpatiile, ideile lui ciștigate şi pre- 
ferinţele lui. „Este oare cu putință să fie altfel, sau este oare 
„cel puţin de dorit?” Şi în continuare: „Orice istorie este o 
„teză, adică o pledoarie” ”, In sfirsit, reluind dictonul antic, 
il schimbă spunînd: „Nam seris nici fără iubire, nici fără 
ură” €, 

Ne place — și nu o ascundem — mărturisirea «lostoevs- 
chiană, seeplicismul ușor exagerat, îndoiala chinuitoare a isto- 
ricului francez, faţă de problema obiectivității si imparțiali- 
țăţii absolute în istorie, Rezervele pesimiste nu diminuiază cu 
nimic valoarea operei lui. Dimpotrivă, cle atrag şi seduce. Căci 
studiile istorice ale lui Ernest Denis sînt o privire de ansan- 
blu inteligentă, profundă şi larg concepută asupra istoriei Eu- 
ropei Centrale. Ele vor servi mult timp ca inspirație și direc- 
tivă, 


* 


E că * 


! icem, op. cil, p. 14 
= idem, up. ofl, p. 13 
1 Jdem, ibidem. 
* Idem, fbidem. 


Istoricul Seignobos a afirmat unde şcoal 
€ i t va, dupăce o 

germană pr ser e apei mpi ani Pagere rac arpia 

vor scrie exclusi 
Pour Adecă istoria va deveni un fel de ar sa cena oră 
ot şi sint istorici, care au realizat acest deziderat: şi-au îm- 
Pa x Acu ateu ştiinţific şi cereau și cer cetitorului un efort 
ara a ind răbdare şi atenţiune. Sint plini de neincredere 
ie Seria e Pg azile, cane după ei denaturează sensul real 
cronologiei Orice timidă e, m erp cer ordinea riguros 
citate şi referințe. Lucrările lor sînt le 

tarii de texte, Metoda lor e greoaie, pod apnee ret ra a 


ISTORIE ȘI ARTA 20 


istorici îşi fac un titlu de glorie din 
copiază literal analiza realistă şi cultu 
sur al şiiinţelor pozitive; nu sacrifică nimic e unerii 
oette composiției armonioase, stilului elegant şi totuşi fe- 

mpi = Aimpralueat generalizăril j ra 

ică; ru ci toate acestea reprezintă inferi : 
agara Istoria pentru ei e expunere Sote a me ac 
pi s e ecă micrografie !, iar gencralizările sprijinite n date 
7 gate şi pe-o ştiinţă precisă sint joc de fantezie san dera- 
aeri a utopice traduse, în mod forţat, în mijlocul 
cult peniru munca analitica, Mistica erudiție le inspiră un 
; A ru ca i 
par pe Tor, pentru documentul inedit — i a mulie 
ior, adesea pumai deena i 7 Dentru sistemul rigid al fige- 
rapsa aps saara sin era m: ci erudiției istorice, 
subt influența germană, rroi anag itar ie AAT pe ee 
istorici, cu vederea prea scurtă, dar mai rasei pere: pară 


puternic al concepției istorice înd i 

discutabile a dui Lamprecht, o pare dreigs i ei z 

sam i prechische Sturm - und rang 2, — care oaia: de 

nor oi Pa mifare hieite și Kulturge schichte, a trecut ia 

spacniepi Mt bear Taat po gi i k E T 
ntre cele două extremități Sau lasat adevă islori 

cu care reprezentau metoda sintetici can utilizau. taran 


gidä, dar o şi depășeau. Nu credeau cert cu Nietzsche că is 


' Henri Berr, Les Etudes hi 
a i °, st J, 
Synthèse historique, T. XXIX, Faris, 1988. iy + Guerre, în Revue de 


* Idem, ibidem, p- 24, 


200 VIATA ROMINEASCA 


toria e sufocarea viilor prin morți. Dar credeau, că o inşiru- 
ire nesfirşită de date numai, nu e istorie, că crudiţia exage- 
rată omoară adevărata istorie. Pentru o mai profundă fixare, 
pentru o mai pronunțată articulare a unei epoci, adepţii me- 
todei istorice sintetice, respectind — bine înţeles — în mod 
riguros postulatele criticii științifice, ordonau totuși cu zel şi 
după un plan stabilit materialul, lăsau să cadă accidlentalul 
şi scoteau în evidență importantul și generalul; legau faptele 
după raportul de cauzalitate, înlănţuiau ideile; cu un cuvint, 
reduceau cit mai mult posibil subiectul, dacă se putea, la o 
singură idee centrală, asemenea artistului a cărui operă, ade- 
sea, e străbătută de-o singură facultate dominantă ?. 

Istoricul Langlois seria nu de mult: „Numai lectura tex- 
„telor nu ne permite să stabilim gun între fenomene, nici 
„Să discernem procesele de dezvoltare şi evoluție, In acest 
„scop avem nevoe de anumite operații, pentru a putea trece 
„dela texte la expunerea celor ce putem ști și înțelege din 
„trecut” =, Numai grație acestei munci vom putea ajunge la 
opere „câre nu au numgi merite ştiinţifice sau aproape im- 
„personale, ca lucrările şi disertaţiile erudiților. Aici nu pu- 
„tem spune totul. In orice caz trebue să alegem şi să reparti- 
„Zăm clarul şi obscurul; și sîntem serios obligaţi să ordonăm 
„faptele conform filozofiei şi temperamentului nostru; cu un 
„cuvint, arta intervine“ *. Prin urmare, chiar după concepția 
unui istoric critic, minuţios și de-o riguroasă erudiție ca Lan- 

is, istoria e erudiție încoronată cu artă. In aceiaşi ordine 

e idei, doi istorici franceji, familiarizați cu metodologia și 

problemele ştiinţei istorice, scriau: „Istoria... este o știință ri- 
„guroasă, dar şi o artă delicată“ 4, 

Istoria, după definiția altui istoric francez, „e ştiinţa tutu- 
„ror faptelor umane, sociale sau de alt fel, în ce cle au con- 
„Stant și general”? sau „complexitatea fenomenelor tesute 
„pe pinza trecutului cu o fidelitate din ce în ce mai mare” *, 
Selecţionarea fenomenelor importante şi ordonarea armoni- 
oasă, inteligentă şi clară a lor, iată chemarea istoricului, cînd 
face sinteză. 

Noi mu credem că istoria trebue să fie rezervată mui 
număr extrem de redus de specialiști, Nu credem că trecutul 
interesează numai pe inițiați. Un Fustel de Coulanges, un La- 


L Naumann, L'Europe Centrale, tr. fr. Puris p. 41, 

* Un demi-sicele de civilisation française, Paris, 1916, p. 126. 

* Idem, Ibidem, p. 131, 

* L. Brâhier şi G. Desdevises du Dezert, Le travail historique, 
Paris, 1907, p. 17. 

* Louis Halphen, L'histoire en France depuis cent ans, Paris, 
1914, pp. 180—1. 

* Idem, ibidem. 


ISTORIE ŞI ARTA 221 


visse, Aulard, Seignobos sint cetiti de pături la Fran 
Cert că istoricul nu trebue să facă toi pr imi e nea tun 
istorie inteligentă, profundă, echilibrată şi elegantă e accesi- 
bilă și altora afară de specialişti. Ernest Denis scria şi cu 
drept cuvint: „Nu mam putut niciodată convinge, că seopul 
„principal al unui scriitor e să nu fie cetit niciodată“ t; sau 
Baudelaire: „Orice carte, care nu se adresează majorităţii — 
„ca număr și ca inteligență — e o carte proastă“ *, 


ata 


Valul studiilor de erudiție istorică, care se ocupă de de- 


talii, bune sau rele, mai mult rele decit bune, se ridică din 


ce în ce şi ameninţă să ne cufunde subt masa apăsătoare a 
faptelor mici acumulate, Publicul cetitor le sat ua groază. 
Se comsolează în schimb cu istoria anecdotică, pitorească, ro- 
manţată, sau cu fantastice şi voluptoase povestiri despre in- 
trigile amoroase ale vechilor curți. Lipsa sintezei istorice se 
simte puternic, Publicul caută cu aviditate şi stăruin pe is- 
toricii, cu o cultură generală, cu acultăţi de-a filtra abil şi cu 
talent. producția mondială istorică asupra unei epoci; care 
ştiu să arunce detaliile fără importanță şi să rețină numai 
esenţialul şi permanentul; să degajeze faptele importante şi 
tdeile generale, „dominante“; să redea intuitiv „culoarea lo- 
cală”; care cred că ceiace importă mai ales în istorie e: a 
eri raporturi şi ansambluri; a găsi legătura strinsă, 
care să unească în timp și spaţiu fenomene, care la cea din- 
tăiu privire ne-au părut diverse şi eterogene, 
vident nu ne gindim aici la sinteza „Ştiinţifică” preco- 
nizată de Henri Berr’, care pretinde neglijarea evenimente- 
lor şi cere mai ales studiul — cu ajutorul logicii interne — 
al twturor faptelor umane, chiar al acelora care n'au un ca- 
racter social, dacă au in schimb un caracter general, Sinteza 
aceasta e mai mult metafizică, decât științifică. 

u ne gimdim nici la sinteza sociologică, care ar vrea să 
stabilească raporturi generale între fenomene, chiar din so- 
cietăți sau epoci diferite. Ea neglijează totdeauna și conștient 
bir para eg partiouiare, E pmiruaceuaa Și stim prea bine că 
acciden adesea tu sau chi i e 
lat al evenimentelor istorice *. EAE ee a 
Nu pledăm nici cauza sintezei filozofice, care totuşi adu- 


' Le Monde Slave, Paris, Octobre, 1925, p. 140. 
Charles Baudelaire, op. cit, p. 65. 

* Henri Berr, La synthese en histoire, Paris, 1911; La synthèse 
des connaissances et l'histoire, Paris, 1898; L'histoire traditionelle 
ei la synthèse historique, Paris, 1921, 

* Henri Sée, op. cil, pp. 286—7. 


292 VIAȚA ROMINEASCA 


ce mari servicii istorici și care nu caută să stabilească legi, 
ci Încearcă o explicare mai profundă a evenimentelor isto- 
rice; vrea să fixeze condiții și tendințe, care la un moment 
dat ne ajută să înţelegem mersul istoric !. 

Ne gândim numai da istorii generale, care grupează şi in- 
lănţue faptele şi care cer un efort mare, o judecată puternică. 
un simț și o inteligență critică dezvoltată, aptitudini de ge- 
neralizare deosebite, cunoştinți întinse; ca dintro mulţime 
infinită de texte, documente, monografii, să ne dea un tablou 
viu, fidel, inteligent, al unei epoci sau ţări; pe care-l va con- 
strui — asemenea artistului — cert conform mecanicii şi lé- 
gilor ştiinţei istorice, dar şi conform concepţiei lui filozofice, 
vederilor, temperamentului, conform individualităţii sale. 
Renan seria despre sinteza istorică, că „fiecare o construeşie 
„după propriul său stil”? si că ea permite, mai mult deci: 
oricare disciplină, manifestarea „originalității individuale, 
„Care trebue respectată în mod suveran“ ?, 


ata 


Istoria nu este şi nu poate fi o știință exactă. Auguste 
Comte — fără îndoială — a exagerat cînd a numit-o: „o com- 
„pilare incoerentă de fapte, condusă de cel mai radical irn- 

ism“ *. Ea nu se ocupă decit de fapte individuale și 
contingente. Pentru a putea realiza o selecţionare a faptelor, 
trebue să recurgă la o judecată de valoare care nu-şi are nici 
principiul, nici punctul de sprijin în istorie. Știința însă tre- 
bue să aibă principii proprii, cu ajutorul cărora să-şi studieze 
obiectul. In plus, e o deosebire capitală între actele umane și 
cele naturale. Acestea sint ele însele și numai ele, pe cind 
celelalte sint expresiunea, imaginea materială a unui fapt 
spiritual, simbolul unui suflet, al sentimentelor, gindurilor și 
trebnințelor sale. Și pentru a le înțelege, aprecia, exprima și 
coordona, trebue să facem apel la anume principii şi doctrine. 

Mulţi istorici — spre deosebire de filozofi — se mindresc, 
că ei lucrează cu realităţi şi nu fac apel la abstracţiuni și 
ipoteză. Lévy-Bruhl expunind filozofia lui Auguste Comte. 
spune undeva, că spiritul nostru în cunoștința naturii „tre- 
bue să se facă cit mai receptiv posibil; căci ar falsifica 
stiința „introducând ceva din el însuşi”; sau în faţa fenome- 
nelor trebue să se prezinte „ca o oglindă absolut plană şi 
fără pată, pentru a le putea reflecta aşa cum sint”; dar prin 


* Henri Sce, ibidem, p. 288. 

* Citat după: Henri Massis, Jugements, Renan, France, Barrë: 
Paris, 1923, p. 76, 

" Idem, ibidem. 

* Idem, ibidem, p. 65. 


fhe 


ISTORIE ŞI ARTA 23 


simpla observare a. fenomenului „spiritul e interesat în în- 
tege 1e; condițiile subiective ale ştiinţei „sînt virtual 


Dacă chiar metoda pozitivă nu exclude observarea su- 


biectivă, ei face din ea un element important şi permanent, e 
„natural ca în istorie, pentruca mii de fapte să fie inteligent le. 


te, să fie im erios necesar un principiu călăuzitor, o meta- 
izică. Iste procetează totdeauna asupra trecutului ceva 
din individualitatea sa. Cu puțină exagerare am putea spune 
că comeluzia, care se degajează chiar din cele mai conșştiin- 
civase opere istorice, în realitate a fost introdusă acolo în mod 
prealabi Istoria cu greu poate fi concepută ca „adevăr fără 
uuanţe” *, cum ar zice Renan. Istoriei, fiecare din noi îi im- 
pregnâm pecetea individualității noastre; îi împrumutăm 


„— Nrind-nevrind — ideile, pasiunile, tendinţele noastre. 


_ Renan seria: „Din moment ce o doctrină îmi închide o- 
„rizontul, o declar falsă“? Doctrinele care ne închid o- 
rizontul și prin prisma cărora judecăm istoria sint pu- 
ternice, multiple şi ne stăpinese în tot momentul. Istoricul, 
care să abordeze trecutul, imun de orice prejudecată, senti- 
ar sau rege ape nu sa găsit încă. 

a numit arta: omul adaus naturii — „| t 
turae“. Căci orice artist, demn de acest piere atei 
temperamentul Iui spectacolul naturii: M complectează, se 
miop cu el. Acelaşi proosa se pomas intre istorie şi vre- 
murile apuse pe care le stu ă: le adaugă i 
nalitatea şi gindul lui, ei a A 

„Geometria singură“ — seria Renan — „se formulează în 
axiome şi în teoreme; aiurea vazul e adevăr“, Istoria e 
ondulaţia perpeluă între adevărul real şi cel relativ, Variabi- 
lul domină istoria. El e în funcție de concepția istorică a au- 
torului, Cel care crede în rolul personalității, are cultul „0a- 
menilor mari”, reduce istoria la biografie, Adeptul idealismu- 
lui istoric va stărui mai ales asupra factorului moral şi mişcă- 
rii ideilor. Elevul gcoalei materialiste va plasa evoluția istori- 
că în funcţie de forțele economice. Istoricul-psiholog va sparge 
suprafețe, aparențe, va săpa adinc în suflete, va sonda in- 
tenții şi tendinţi ascunse, va scoate la iveală forțe mortale ne- 
glijate pănă In el de istorie. Istoricul de-un scepticism exa- 
gerat, cu înclinări spre un nihilism atenuat, va releva o in- 
finitate de factori şi componente, care se ciocnesc, se balan- 
senza, se conțin, ca un ocean vesnic înfuriat, veşnic în miş- 


să Citat după: Grasset, La Science el la philosophie, Paris 1918, 
p. 32. 
* După: Henri Massis, op. cit, p. 70, 
* idem, ibidem, p: 57. 
Idem, ibidem, p. 77. 


294 VIAȚA ROMINEASCA E 


care și totuşi acelaşi, ca fluxul şi refluxul : după el evolu- 
tia e anihilată de echivalența forţelor istorice pozitive şi ne- 
tive. 

a Istoria scrisă de-un aristocrat, de cele mai mult ori, e o 
analogie a clasei din care face parte, regrete după „vremu- 
rile bune”, rezerve şi neîncredere față de ideia libertăţii şi a 
democraţiei. Un revoluţionar reduce istoria la o seie neîntre- 
ruptă de revolte şi revoluții, la tulburări și nemulțumiri, la o 
mistică a suferințelor celor mici şi a spiritului de revoltă. Un 
socialist de cruditia şi seriozitatea unui Kautsky impinge 
ideia conștiinței și luptei de clasă la cci exploataţi pănă'n evul 
mediu sau chiar în antichitate !. Un liberal va comite grave 
anacronisme de idei, cãutind geneza liberalismului departe 
in istoric, cind ea nu se punea decit prin exceptie și intermi- 
tent, Un credincios nu va avea decit rezerve față de ideo- 
logia modernă, care a lovit în puterea temporală a bisericii. 
Ideile dominante din timpul nostru, care ne stăpinese şi 
conduc, le reflectăm în alte vremi. Şi, de cele mai multe ori. 
fără voia noastră. In felul acesta judecăm fapte şi oameni În 
lumina principiilor moderne, denaturăm mai mult sau mai 
itin vizibil faţa şi aspectul unei epoci. Anacronismele de 
dei — din nefericire aproape imposibil de evitat — sînt 
mult mai periculoase, decit anacronismele de fapte. Prin cele 
din urmă schimbăm ceva parţial, redus, prin cele dintăi trans- 
formăm aspectul și interpretarea generală a unei Dacă 
Câţi nu prelungesc ideia democraţiei și pe cea naţională — 
amindouä de origine modernă şi revoluţionară — departe pe 
pinza trecutului! De altfel azi istoria este şi nu poate fi, 
decit democrată. Factorul „om marc“, e înlocuit cu factorul 
„masă". Orice efort ar face un istoric, conştient de meseria 
lui, de-a fugi de sentimentalism, dacă are o conștiință, se va 
face — involuntar — apărătorul umililor și săracilor, al de- 
moeraţiei, al mersului progresiv al ideii de libertate politică şi 
dreptate socială. Chiar un savant riguros ca Seignobos, care 
se erede ferit de orice prejudecată, explică Europa politică 
contemporană, prin o concepție istorică larg democratică. 
Fiindeă democrația, cu tot drumul ci șerpuitor, cu toate de- 
viațiunile ei momentane, în fond e un factor primordial, ge- 
neral, veşnice în progres al Europei de azi. Pe istoricii fran- 
ceji iam putea împărți — în mod puţin cam forţat — în 
dou muri grupuri: cei care sint pentru Revoluția Franceză, 
prin urmare pentru democrație — unii bineinteles cu oare- 
care rezerve — sau contra ci, În cea dintăi categorie amintim 
pe: Thiers, Louis Blanc, Michelet, Quinet, Tocqueville, Albert 


* Kantsky K. Die Vorläufer des neuren Socialismus, Stuttgart, 
1895, în 2 vo), Volumu! I în întregime seris de Kautsky, al doilea în 
colaborare cu alții. 


ISTORIE ŞI RTA x 295 


Sorel, Aulard, Jaurès, Lavisse, Seignobos, Sagnac, Mathiez. 
In a doua pe: Taine, A. Cochin, Louis Madelin, Funck-Bren- 
tano, Lenôtre, Bainville, Caxotte. Cred că e inutil să arătăm 
unde sint erudiții adevăraţi, istoricii conștiincioşi, şi unde 
sint diletanţii și teziștii. 

Exemplul acesta ni-l oferă cele mai multe țări. El e va- 
labil chiar pentru Rusia unde un Klutchevsky, Miliukoff, 
Platonoif, erudiți profunzi, complecşi, au o concepţie larg de- 
moeratică despre istoria contemporană, în contrast cu con- 
servatorii mistici, Soloviev, Brian-Chaninov, ete, 

Courbet spunea că realismul „este prin esență arta de- 
„mocrată”. Și continua: „A urmări ideile, obiceiurile, aspec- 
„tul epocii mele, după aprecierea mea; a fi nu numai pictor, 
«či şi om, cu un cuvint, a face artă vie, acesta este scopul 
meu”, Orice efort ar face istoricul de azi de-a nu prelun 
ideile moderne pe pinza anilor trecuţi, e aproape imposibil. 
Şi dacă Proudhon credea că artistul e „o expresiune a tim- 
pului” său, același lucru îl credem noi despre istorie, Să ne 
gindim numai că sint istorici azi, care fac istoria, chiar a 
claselor agrare, ya lumina ideologiei marxiste, sau alții, care 
dau istorici o interpretare freudistă. 


**s 


Cei care vor să apropie istoria de ştiinţă, recunosc 

uşor că ea nu te formula legi, dar in schimb poate ex- 
plica, poate stabili cauze apropiate sau mai îndepărtate. Du- 
pe ei istoria trebue să fie explicativă şi în raționalist, 
ogic. Însă dacă i rr sama de părerea lui Meyerson, că e 
aproape imposibil de-a fixa în mod exact chiar cauzele unui 
fenomen fizic şi că în mod fatal trebue să ne mulțămim, de 
cele mai multe ori, eu o singură cauză determinantă 1, dacă 
credem cu Stuart Mill, că „adevărata cauză è totalul antece- 
dentelor“, in mod natural ajungem la convingerea că feno- 
menele istorice complexe, amestecate, sint greu de explicat, 
cauzele lor sint greu de fixat. 

Cind e vorha de cauzalitate, cei mai mulţi istorici sint 
de acord cu savantul Seignobos, că „istoria atinge mai uşor 
cauzele accidentelor particulare, decit pe cele ale transfor- 
mărilor generale” * sau cu afirmarea din opera fundamen- 


' Meyerson, De l'explication dans les sciences, Paris, 1921, T, I. 
pp. 321—335; Cfr. See (H.), Science et philosophie de l'histoire, pp. 
184-242; Idem, Remarques sur le concept de causalité en histoire, 
in Revue de Synthèse historique, T. 47, 1929, pp. 17—25. 
$ * Langlois-Seignobos, Introduction auz éludes historiques, p. 251 

urm. 


206. „VIAȚA ROMINEASCA 


tală a aceluiași savant: „Am urmărit în expunerea evenimen- 
„telor, şi în mod riguros, mai ales ordinea cronologică, care 
„face să apară mai clar succesiunea cauzelor şi efectelor“ 1. 
Am fi şi noi de părerea istoricului francez în cazul cînd orice 
fapt particular ar porni dela alt caz particular. Dar realitatea 
e alta. Prin urmare, chiar faptelor particulare cu greu le pu- 
tem stabili cnuzele. 

Dimpotrivă noi înclinăm a crede, — şi fără să urmărim 
un rafinament de paradox, — că, pe lingă toată complexita- 
tca lor, cauzele faptelor generale sint mai uşor de sezisat, 
decit cauzele faptelor particulare, fiindcă avem de-a face cu 
fenomene de natură mai generală şi mai permanentă. Căci 
dacă nu ne surprinde totdeauna identitatea, în orice caz ne 
izbeşte analogia lor. 

e de altă parte, Heinrich Rickert* şi Fr. Meinecke * în 
aceiaşi ordine de idei, mai fac şi altă distincţiune; după ei 
cauzalitatea în istorie se poate aplica numai la fapte mate- 
riale, dar nu şi spirituale, morale. Acestea din urmă pot fi 
judecate numai în funcţie de noțiunea „valorii“, 

Ceiace separă istoria chiar de sociologie şi de economia 
politică e conceptul cauzalității. In cele dintăi discipline cau- 
zalitatea întimpină mai puţine dificultăţi, fiindcă tratează 
problemele în abstract, nu ține sama — în orice caz nu într'o 
măsură aşa de mare ca în istorie — de factorul timp; princi- 
piul identităţii în ele joacă un rol mai mare. 

Dar cu toate acestea istoria — știința pur explicativă — e 
silită să caute şi să fixeze cauze. Natural, valoarea adevărată 
a lor nu trebue exagerată. Ceiace putem stabili — mai mult 
sau mai puțin precis — sint mai ales unele condiții gi ten- 
dințe care determină formele istorice. „Noi am zice” — serie 
Henri Ste — „că chiar antinomia aceasta sau paradoxul a- 
„cesta dă alita farmec practicii ştiinţelor istorice şi acest far- 
„mec e cu atit mai mare, cu cit nu putem spera să a jungem 
„vreodată la certitudini chiar mult mai mici decit în ştiinţele 
„fizice, Această „știință conjecturală“ ne oferă farmecul vi- 
„nătoarei, Și aici — ca pretutindeni — ce pierdem în certi- 
„tudine, câştigăm în schimb în amploarea cunoștințelor şi în 
„lărgimea gindirii“ +, Cu alte cuvinte, individualitatea isto- 
ricului intervine. Să ne gindim numai la gama nuanţată 


' Seignobos (Ch,), Histoire politique de l'Europe contemporaine, 
Paris, 1924, 7-âme éd., p. XIL 

' Rickert, KuNurwissenschaft und Nalurissenschaft, Tübin- 
gen, 1010, cd. a I-a. 

' Kansalitäten und Werte in der Geschichte, în Historische Zeit- 
zchrift, T. 137, fasc. 1, 1927. 

* Henri See, arl, cil, din Revae de Synthèse, Juin 1929, pp- 
24—325. 


ISTORIE ŞI ARTA 297 


a cauzelor Revoluţiei Franceze, Ele diferă — si i- 
după istorici, järi îi poi. sii aer n ll eat 


#*y 


en în cursul veacului trecut, că arta este prin esenţă dez- 
teresată, că ea nu trebue să fie utilitaristă, ci o simplă „ac 


" tivitate de joc“ („ein Spieltrieb“). De aici teoria „artei pentru 


artă“. Şi aceasta fiindcă în epoca lui Kan 
democraţiei, ideia naţională şi socială, care au străbă. 


care „anunţă sfirșitul capitalismului şi suveranitatea produ- 
cătorilor A Dar nu e mai puțin adevărat că scriitori mari — şi 
mai ales ruși — au crezut, că rolul lor nu e numai pur artistic, 
ci şi — sau poate mai ales — un misionarism social, moral 


sau mai puţin absolută, e condiţia primordială a muncii is- 
lorice; asupra cercetării şi criticii materialului, asupra con- 
chuziilor pe care le trage istoricul, nu trebue să apese nici o 
tendință, nici o preocupare, decit descoperirea adevărului. 
Dar se pune intrebarea, dacă istoria numai prin ea și pentru 
ca este posibilă? Am văzul că acest fel ideal de-a serie isto- 
ria e cu neputinţă de realizat, căci istoricul, vrind-nevrind, o 


Prap de Synthèse historique, Tome XLVII, Juin 1929, en 
appendice du Butietin du Centre International de Synthèse, | 
„Art”, par Louis Réau, p. 32, x iaaea 


390 VIAŢA ROMINEASCA 


pură, Dietrich Schäfer, a fost silit să recunoască, că orice 
efort ar face istoricii de azi, ci vor fi siliţi să interpreteze is- 
toria în lumina „concepţiei naționale”, 1 lar noi adăugăm 
că, pe lingă ideia naţională, preocupările sociale şi politice, 
problema democraţiei, care domină epoca noastră, cu un cu- 
vint ideologia de azi, în mod fatal se va reflecta și asupra 
trecutului. Şin felul acesta istoria devine practică, sau cum 
ar zice Harnack „serveşte la cunoaşterea prezentului“; la 
educarea penes a minorităţilor conştiente, care conduc o- 
pinia publică a democraţiilor moderne. Studiile istorice o 
rientate cătră actualitate, care fac ca trecutul să servească 
prezentul, ca istoria să vină în contact cu viața; care oferă a- 
desea informaţii utile guvemanţilor şi oamenilor de acţiune, 
nu însemmează că politicianizează trecutul, ci dimpotrivă 
multe dim ele au marcat un efort de informație solidă, de-o 
riguroasă cercetare şi de-o severă metodă. 

Istoricul și romancierul german Freytag seria: „E dreptul 
celor vii să interpreteze trecutul după trebuințele şi cerințele 
epocii lor”, Şi istoria istoriei ne arată, că una din raţiunile 
ci originale de-a fi este să servească — fără să fie totuşi un 
instrument orb — la anumite trebuinţi imediate, după cum 
unele opere de artă servese — la un momen! istoric dat — 
cauza națională sau socială a unei colcetivităţi. Totuși asupra 
trecutului nn trebue să se arunce elarul şi obseurul din pa- 
siuni politice şi din orgoliu național. Căci nu istoria trebue 
reglementată după viaţă, ci viaţa după istorie, care, chiar 
prea științifică fiind și chiar dezinteresată, totuşi poate deveni 
practică, cu aplicări şi învăţăminte fecunde pentru viaţă. Cu 
Auguste Comte, trebue să recunoaștem că umanitatea e com- 
pusă din mai mulţi morţi, decit vii. Sau cum seria Friedrick 
Naumann, în puternica și elocventa lui carte: „Istorie a tre- 
„cutului, haos minunat, mulţime de figuri diverse, te imple- 
„Făm și le rugăm să ne vii în ajutor! Dacă voești, poți să 
„ne sarmi in bucăţi, Dacă iarăși voeşti, poți să linistești 
„totul t..." 2 


Paris, Maf 1930. 
Nicolae Tolu 


* Revue de Synthèse, T. XXIX, 1919; Henri Berr, Les études his- 
toriques el la guerre, p. 17. 
* Fr. Naumann, L'Europe Centrale, trad. fr. Paris, p. 59. 


Cronica externă 


Comisiunea Europeană 


„Comisiunea de studii pentru Uniunea European 

pna > Geneva cea de-a doua sesiune, subt prepedintia pi s 
nd. E 
Prima sesiune avusese loc în Septembrie. şi 

iu ese ' şi fusese con- 

sacrată instituirii acestei Comisiuni, după desbateri asupra 

utilității şi competinței, structurii şi direcţiunii ci. Guver- 

nele răspunseseră  memoriului d-lui Briand printr'o vagă 

acceptare de principiu ṣi prin numeroase obiceţiuni, menite 

sä intrerupă raționamentul fundamental al proectului, să-i 


cietatea Naţiunilor, facultatea e anda 
Suveranitäțle statelor se era en e Înger lată, de 
din capitalele europene. Chiar numele Comisiunii era dis- 
cutat pentruca nu cumva să cuprindă, în formula sa solem- 
na, un angajament prea riguros. D, Scialoja, sceptic şi in- 
genios, a propus potuahs titlu: „Comisiunea de studiu pen- 
ru Uniunea Europeană“, dind o satisfacţie verbală 'proec- 
ra francez și făcînd o concesiune semnificativă obiecţin- 
nilor de principiu venite, mai ales, din Italia, Acest nume 
arată că între FxXiStența uctuală a Comisiunii şi realizarea 
eventual a Uniunii Europene este o distanţă pe care o 
pos a ga sau nu bunăvoința comună a statelor par- 
imic wa putut însă impiedica deciziunea elem à 
de a organiza ọ_Comisime cu o competimță efectivă. Statele 
europene erau amenințate, în centrul existenţei lor, de rui- 
nă și îmbunătățirile nu puteau veni decit prin mijloace in- 
tema care nu se poten organiza decit într'o Europă 
tă să colaboreze, aţă în față stau mizeria tuturor 


300 VIAŢA ROMINEASCA 


națiunilor şi orgoliul citorva guverne. Conflictul e cunoscut 
in istorie şi, de cite ori nu a găsit o soluţiune paşnică, de 
atitea ori a dat naștere unui dezastru. Proectul d-lui Briand 
cupripdea o asemenea soluțiune şi în termenii săi se găsenu 
virtuțile practice de o aplicaţiune imediată, pe lingă direc- 
țiunile ideale ale unui scop etern. Guvernele au vrut să se 
arate prudente și au acceptat constituirea unei Comisiuni 
destinată să studieze soluțiuni practice pentru actuala criză 
europeană, dar nu sau ocupat să alcătuiască o doctrină 
comună care să inspire deciziunile ulterioare, Nu ştiu de 
ce oamenii politici au o adevărată pasiune pentru efemere 
şi de ce cred că prudenţa însemnează să pui un paleativ 
acolo unde trebue o soluţiune! 

Comisiunea u luat totuşi fiinţă. Ea a fost pusă subt o- 
crotirea Societăţii Naţiunilor, i sa dat același Secretar ge- 
neral şi aceleași organe tehnice. D, Briand a lăsat deo- 
parte, deocamdată, formula definitivă şi construcţia întrea- 
ză a procclului său şi a adaptat desigur o metodă britani- 
că de organizare progresivă a instituțiunii şi de consacrarea 
ei prin practică şi obiceiuri. Spirit suplu ṣi experimentat, 
d-sa îşi zice că o instituțiune care funcționează îşi asigură 
mai bine existența și propășşirea, decit una care îşi caută 
justificarea numai în oc pina Mea solemne,  Hotăririle 
viitoare ale Comisiunii vor face dovada puterilor ei cren- 
toare şi guvemele vor stabili, cu fiecare ocaziune, măsura 
participării lor la opera de Salvare a actualului regim eu- 
ropean. 

In vederea sesiunii din Ianuarie a Comisiunii curopene, 
Secretariatul Societății Naţiunilor pregătise citeva chestiuni 
care şedeau la baza crizei economice şi sociale din Europa. 
Elt priveau producţiunea și schimbul cerealelor și organi- 
zareu unui credit agricol internaţional, — probleme privind, 
în aparență, numai un grup de state europene, dar de o im- 
portanță generală prin repercusiunile lor economice şi so- 
ciale, Fiindeă o amenajare a tirgului de cereale, care să â- 
sigure debușeuri europene producțiuni agricole din statele 
dunărene, creiază și fortifică, în aceiaşi măsură, un mare 
număr de cumpărători pentru articolele produse de indu- 
stria occidentala. Pe de altă parte, se încurajează astfel pro- 
ductiunea de cereale în țările natural agricole, se ajută in- 
dustrializarea acestei producțiuni, selecționarea ci şi se rea- 
duce la limitele normale cultivarea cerealelor în ţările unde 
a trebuit să se creeze condițiuni artificiale în acest scop. În 
fine, se asigură prețului o oarecare stabilitate și producţiu- 
nii europene o distribuțiune rațională. Clase întregi de mun- 
cilori îşi regăsesc un echilibru social şi economia națională 
n citorva state recapătă o putere de rezistență necesară în 
lupta acluală a regimului burghez contra forțelor de dislo: 


„peană a 


: — CRONICA EXTERNA | sn 
care, care îl asalteazà, Statele producătoare însă au datori 
să îmbnmătățească calitatea cerealelor și să diminueze ri 

d poată supo 
Pee a ouă obraz, tre Ele nu pia cere sucrit cii bă 
nesti cumpărătorilor, în aceste momente de cri 
fie compensate cu avantaje echivalente, Serek 
arist În bilanțul acestora. Ele au dreptul numai la o nor- 
ma izare a tirgului european, făcută prin raționalizarea pro- 


măsoară acum, în fața expansiunii celuil i 
„in lt pri 
ro nu este suficient să-l disprețueşti Vee wa a kT inin 
Frieri curopeană are poate această misiune istorică să 
SA i ec pepe parerea, şi a burgheziei punind 
i ne facu e lor de colaborare si d i 
por nu, va însemna, dimpotrivă, că emir FORA ABAE VEA 
2 căi agree ln de ideie de artera animale ba de 
A e de expansiune 
create chiar de actualul regim. lată de ce Uniunea Ea - 
area să afirme o doctrină comună, Să culeagă 
mortem economic, adoptat de burghezia capitalistă, ele- 
le capabile de o extindere internaţională, să le de o 
rare eri a pa și organizare e 
e de trăinicie ale acest iste cum 
nu- facultăți de jaca ar vie aaar ei re pr NA 


despre actualul regim că e menit sau nu să trăiască. In 


In adevăr, marea dificultat 
s , e a acestei sesiuni s* 
i rari opinat apap eee de a se pr i lenes 
_ he-membre : ietății Naţiunilor. C 
fusese deja evocată în perde da mewa 
area preced i ă 
tunei. Reprezentantul Italiei a făcut în moi iată o 


țială şi a găsit in delegati 
C pațiunea ă spri- 
jinul tenace pe care il cunostea. Italia și Gerinaia dos 


302 VIAȚA ROMINEASCA 
stitue debuşeuri considerabile pentru industria occidentală 
şi izvoare de producţiune de primul ordin pentru materiile 
prime, şi de a da măsurilor ce se vor lua un fel de stabilitate 
prin calcularea exactă a puterii de producțiune şi de absorb- 
ție a adevăratului tirg european, Dar stăruința italo-ger- 
mană avea desigur şi puternice rațiuni particulare. Ele a- 
mestecă, intro proporţie inegală, elemente politice şi eco- 
nomice. 

Italia vrea să prezinte, subt o formă palpabilă, puterilor 
occidentale ipoteza unui bloc italo-germano-rus. Astfel făcea 
o dovadă concretă a manevrei sale politice tinzind la intimi- 
darea grupului învingătorilor prin exploatarea solidară a 
revendicărilor învinsilor din marele război. Ea urmărea de- 
asemenea să arate guvernului francez că planul lui de cola- 
borare europeană poate fi minat de imtroducerea în Comi- 
siunea de Studii a unor elemente de disociere, pe care Italia 
are facultatea să "le patroneze sau nu. Insfirşit, Italia dorea 
sii-şi asigure incă două voturi în cazul cînd ar trebui să con- 
tinue politica sa actuală de propagandă contra stabilităţii 
politice în Europa. In afară de aceste motive politice a căror 
valoare nu e locul să o apreciem aici, ea avea altele mai se- 
rioase: legăturile sale comerciale cu Rusia şi cu Turcia pre- 
zintă um interes imediat şi considerabil pentru producțiu- 
nea italiană (recentul tratat de comerţ italo-rus o dovede- 
şte), iar bunele relațiuni cu Turcia constitue unul din spri- 
Jinele cele mai importante ale politicii Italiei in Mediterană 
şi o paramţie a dorinței sale de expansiune În regiunile ve- 
cine. i 

Germania se foloseşte cu prudență de această coinci- 
dență provizorie între interesele sale permanente şi veleită- 
țile actuale italiene, Ea privește cu scepticism propunerile 
venite dela Roma, fiindcă ele o pol împiedica în dezvoltarea 
polilicei sale externe şi o pot înşela asupra durabilităţii şi 
chiar seriozităţii lor. Germania știe încotro merg adevăra- 
tele interese ale Italiei şi îşi dă sama că Franţa și Anglia o 
pot reintoarce pe drumul istoriei sale naturale. 

Fa arc însă o grijă mai matură, să păstreze bunăvoința 
rusească care o poate ajuta în revendicările sale politice ca 
şi în nevoile grave ale economici sale naţionale. Actualul 
regim din Rusia va continua să urmărească cu aceiaşi stă- 
ruință răsturnarea Statului curopean pentru ca să-şi ser- 
vească scopurile sale de expansiune revoluționară. Intr'o 
mare măsură, el ajută deci politica de dinamism practicată 
de Germania, căreia îi oferă de-asemenea mari debușeuri e- 
conomice şi posibilităţile unci adevărate penetraţiuni indu- 
strialu. Amiciţia sa cu Turcia însemnează conservarea gru- 
pului solidar al foştilor aliaţi precum şi o amintire vie a 
politicei germane dinainte de război. 


ISTORIE ŞI ARTA j 303 

O parte din membrii Comisiunii au ridicat, îm 
mbrii C r triva 
heestei propuneri, obiecțiunile cele mai legitime, ec ee 
e ordin juridic şi procedural, şi priveau raportul posibil şi 
matura sa dintre comisiunea europeană, parte integrantă a 


Societăţii Naţiunilor, şi statele ne-membre ale acestei institu- 


y 


uni. Altele erau de ordin practic şi invocau dificultăţile de 


cţionare ale comisiunii care s'ar cre i 
telor declarate ostile Uniunei Eu Sua p Toa Doa oe 
participării Rusiei, se ridicau obiecțiuni principale care 
subliniau această contradicțiune evidentă dintre structura 
şi interesele regimului economic şi social din restul Europei 
pea ale sistemului adoptat în Rusia, El 
d menea ca demoralizatoare această proprie declara- 


in virtuțile recunoscute ale regi i i 
i € gimwlui opus. P - 
firmitate capătă o semnificație mai adinci şi a bo a 
dar sg ce valoare şi ce rezistență poate avea un asemenea 
Comisiunea însă păstrind spiri 
D une; ă, spiritul de colabo: 
Sesji Națiunilor şi dorinţa ci de a apropia de mima ie 
servere stelele. meunembre, a invitat să participe la 
furia cra af vona ce mondiale şi guvernele din Islanda, 
n afară de aceasta, Comisiune 
a incă apte eararadh isiunea de Studii a mai adop- 
1). O, rezoluțtiene prin care se hotărăște convocarea i 
oare — compusă din reprezentanții statelor erei 
oare de cereale şi ai celor importatoare, — care să studieze 
mijloacele practice pentru scurgerea excedentului de ce- 
e A gr paza actualmente. 
rezol luțiune care institue un comitet însărei 
nene ri măsurile. ce trebuese luate pentru ca să poz sea 
mei surplusului de recolte viitoare şi aranjamentele va- 
ma că să înlesnească acest rezultat, 
rezoluțiune prin care se atrage 
pra importanţei considerabile pe care oa Aaa 
eri piere eurian internaţional şi se numeşte un comitet iei 
ș iasc un gram i scop 
pits ingr eee în Da age za i eliza iza 
g Pt ogor sa guvernele să pună în vigoa- 


Ii VIAȚA ROMINEASCA 


jului, alcătuit în urma studiilor făcute de organismele eco- 
nomice ale Societăţii Naţiunilor şi Biroului Internaţional 
al Muncii, 

VI) O rezoluţiune prin care se constitue un comitet cu 
misiunea să studieze constituţia, organizarea și metoda de 
lucru ale Comisiunii de studiu pentru Uniunea Europeană. 

VII) Insfirșii, Comisiunea a vrut să facă o manifestare 
unamimă a scopurilor sale pacifice şi o declarațiune solem- 
nă de încredere în mijloacele legale pe care pactul Socictă- 
tii Naţiunilor le propune pentru organizarea și menţinerea 
păcii în Europa, a vrut să dea o bază morală şi să creeze 
o atmosferă liniștită pentru lucrările economice pe care le 
va întreprinde. De aceia, a adaptat o ultimă rezoluțiune, 
propusă de reprezentanţii Angliei, Franţei, Germaniei şi Ita- 
Hei, prin care afirmă încrederea sa in soliditatea păcii şi de- 
ciziunea „de a se servi de mecasismul Societății Naţiunilor 
pentru a împiedica orice recurs la forță”. 

Valoarea generală a acestei rezoluțiuni este evidentă. 
Ea poate incuraja toate forțele de_pace din lume şi ajuta 
consolidarea raporturilor internaţionale. De aceia, nu tre- 
bue diminuată printr'un studiu amănunțit al textului din 
care s'ar vedea că rezoluțiunea nu umple nici una din lacu 
nele pactului ṣi nici nu lămureşte interpretarea controve 
sută a articolelor celor mai importante, 


Geneva. Const. I. Vişoianu 


Sa- 


Miscellanea 
" Revistele 
Vine primăvara, A venit, Primăvara eta odinioară un 


sezon agricol şi literar. Nu mai este nici una nici alta. In 
preajma topirii zăpezilor, precum ghioceii şi alte flori în- 
drăzneţe, răsăreau în vitrine şi la chioşcuri, revistele lite- 
rare. Erau dampărțite pe şcoli, pe nuanţe, şi vorba „Gindirii“, 
pe generaţii. Fiecare an de a venți de liceu işi avea un 
stindard literar pe care-l ridica în Martie și-l cobora în lu- 
nie, petu concediu de vacanţă, 

ot asemeni ghioceilor, — ca să mă menţin la imaginea 

strict poetică, lipsită de orice aluzie alimentară, — revistele 
acestea durau puţin, parodiind versul francez: 
„EA fleur, elle a vecu la vie d'une fleur“, 

Dar asta nu avea nici o importanță. Faptul însemna o 
fierbere literară îm care apa dulce a comtemplării își prefă- 
cea şi cu sgomot beşicele temperaturii ridicate, Era o 
mişcare literară, era o preocupare literară, Literatura exista 
en problemă, ca o ocupațiune demnă de luat în conside- 
raţie. 

Nu am tăgăduit niciodată importanța revistelor efe- 
mere, Aproape totdeauna au însemnat un început de evo- 
luție şi au aprins cu flacăra lor de-o clipă un fitil care a 
ars apoi prelung, și uneori pină la capăt, unde se găsea o 
mașină infernală care să răstoame totul. 

Revistele acestea efemere au scos aproape totdeauna la 
iveală cel puţin o energie literară, care era directorul res- 
pectiv, care însemna un răzvrătit eroic şi viguros; — şi de 
cele mai multe ori descopereau talente timide prin orașe 
de provincie pe unde era rusine mare să fii poet. 

Mamifestările acelea violente şi scurte aveau ceva de ré- 
voltă şi de virulență, ceva dezordonat dar viu, ceva din ma- 
teria fără norme fixe din care se naşte viața adevărată. 

Revistele bătrine și tradiţionaliste samănă cu oamenii 
ajunși, sau cu burghejii imbogăţiți. Gesturile şi actele lor 


20 


306 VIAȚA ROMINEASCA 


încep-a fi comprimate de conveniențe și de prejudecăți, şi 
cu totul lipsite de acea nebunie fără lege din care pornesc 
izvoarele noi de artă, 

Dar, mai ales, aceste reviste educau substratul adine 
al publicului cetitor, creind întii interese mici de mahala- 
gism pentru literatură, din care cetitorul cu limpul se sim- 
tea încurcat intro adevărată necesitate de a ceti şi de a se 
ocupa de literatură, Dacă apăreau douăzeci de reviste, şi 
dacă fiecare avea, evident, un mic cenaclu, douăzeci de 
scriitori „veritabili“ ca niște apostoli și poate, douăzeci de 
cetitori: rude, prieteni, adversari invidioși, autori refuzaţi, 
fetele iubite de scriitorii revistei, ete., iată un întreg popor 
a cărui primă profesiune laterală, sau chiar principală, de- 
venea literatura, 

Odată introduși aici, începea interesul de revista veci- 
nā, cea... dela Roșiorii de Vede, mahalagismul, evenimentul 
totdeauna teribil că unul din scriitorii de-acolo a publicat 
la o revistă „mare“ unde se „intră“ greu, şi astfel necesi- 
tatea de a ceti şi o revistă cumsecade „parvenită în rang“ 
şi cu asta formarea unui cetitor pasionat de faptul literar, 
de viaţa literară. 

Dar mai ales aceste reviste au pregătit an cu an, pepi- 
niera de poeţi romini, şi fără îndoială acel publie special 
amator de a ceti poezie, 

Poetul în genere este cu mici excepţii un geniu, — mai 
totdeauna desconsiderat, — dar totuși un geniu. Amorul pro- 
priu la el este deci crescut de această credință stimulată de 
obscuritate. Proza mai poate sta în saltar fără ca să strice 
mobilu: poezia însă niciodată: ese pe cheia dela broasca 
saltarului, pe-o crăpătură, — oricum, tinzind parcă prin- 
trun instinct imperativ spre tipar, echivalent de puternic 
cu instinctul de creaţie și reproducere. 

_De aceia, trei sferturi din revistele despre care vorbese 
erau scrise în versuri, — și autorii nu făceau versuri fără 
să ştie, ci cu îndărătnică voinţă. 

Proporția, pe reviste, era de un prozator la cincispre- 
zece poeţi, Aceasta se întîmpla și din cauză că autorii erau 
tineri, şi tinereța nu s'a jenat să publice versuri, — fapt care 
la maturitate începe a deveni compromițător, așa precum 
tusa măgărească este normală la copii dar curioasă la oa- 
menii mari. 

Din pleiada poetică dela cele douăzeci de reviste, puţini 
„au reuşit”, Restul însă a rămas fidel consumator de poe- 
‚zie, şi formează grosul cetitorilor de vers. Cred că șaptezeci 
la a im acei care cumpără şi citesc poeme, sint poeţi 
rata 

Cu dispariția acestor reviste a dispărut şi această ad- 
mirabilă scoală de lectori pasionaţi, şi poezia începe a de- 


ing, ` MISCELLANEA = č _207 
veni o ofertă fără cerere, amenințată să dispară nu din 

apex de pocți (ferească Dmmnezeu) ci din lipsă de cetitori 
e poezie. 

Dar, mai cu seamă dispariția acestor reviste —sau, mai 
exact lipsa apariției lor, este o indicațiune sigură că gene- 
rațiile care vin, şi din care altădată se recrutau timpuriu 
dar totuşi energic directori de reviste şi genii, nu se mai 
ocupă de literatură. Nu este nici azi şi deci nici mine spe- 
sania rogi interes eig şi a unei mişcări de odinioară. 

semnul unei evoluţii care indri jorează nă la șomaj 
meseriaşii scrisului și ai sufletu sl. sta Pe 
4 vara, nu mai lucrează tipografiile, ci dubalarii şi 
pielarii. Directorul revistei „Fronda“ care ar fi trebuit k- 
apară în acest Aprilie, se duce la parcul sportiv cu beşica 
de foot-ball subțioară. Nu mai e director de revistă ci „por- 
tar” la echipa ai Viteazu“, — şi bietul geniu nu mai e 
inaintaş literar ci „ina intaş pă Boema echipă. 


Să ne păzească însă Dumnezeu de vremea în care se va 
pierde prestigiul intelectualului, pină acum necercetat şi 
necontestat, 

Pînă maci, st deocamdată, regret cu melancolie că 
nu mai apare ni o revistă nouă, așa cum aşi regreta dacă 
ași şti că'n primăvara asta. şi de-acum inainte, n'or să mai 
vie rindunele pela noi. — Demostene Botez. 


Timp şi suflet 


Se vorbeşte că, îm anii din urmă, societatea engleză a 
modificat regulile doliului. Fireşte: s'au redus aer de 


rarea metamorfozelor sociale continent, 
amenințat să cadă în definitivă! pierzare. I S e TAAN 
ultim şi atit de elegant refugiu. 

Ca oricărei ortodoxii, anglofiliei ii trebue doze mari de 
convențiuni, pentru a-și menține echilibrul vital. Omul unei 
filii oarecare, nu-și permite şi nu i pemtte ca imaginile ca- 

e. Aşa a fost, şi nu se 
poate altfel —: cu acest descintec e. garantată fericirea sa 


308 VIAȚA ROMINEASCA Žž 


intimā, De aceia, tipul acesta de om se află, astăzi, în aproa- 
pe continuà primejdie dè surprize teribile. 

O crasă anecdotă populară... Prea sfinte, întreba un 
preot fără prejudecăți, pe protoereu: Dacă n'ai vin, se poate 
să faci Sf. Impărtāşanie cu bere? — Cum îndrăzneşti mă- 
car a gindi una ca asta? Nu se poate. — Ei, eu, Prea Sfinte, 
am făcut ṣi s'a putut. Anecdota e foarte veche, de pe cind 
în satele noastre berea nu era adoptată. E cu atit mai cu- 
rioasă. Grosolanul său joe de cuvinte mi-a părut salutar. ca 
o infuziune de ipeca, în cazul anglofilului delicat, şi i l-am 
administrat crestineste, 

Ei da, vădanele și văduvii engleji au acum deslegare de 
a fi veseti cu citeva luni mai de vreme decit permitea uzul 
vechiu, Aşa ceva nu se putea în Englitera; acum s'a făcul 
și sa putut. Cazul îmi pare bun pentru oarecare conside- 
rații generale, 

Omul vechiu risipea timp; omul de astăzi mu ştie cum 
să-l economisească, Negreşit: aceasta e vorbit pe înţelesul 
omului actual, Omul vechiu n'ar fi zis că-şi risipea timpul, 
Insă el vedea și auzea puţine, se mişca puţin, lucra pu- 
țin, — după măsura noastră de astăzi. In această evaluare 
putem neglija, cred, diferențele în durata mijlocie a vieţii 

epoci la epoci ale istoriei umane, Omul vechiu putea 
uza um tempo larg în ceremonii, de exemplu. Curvintului „ce- 
remonie” îi extindem puţin înţelesul: cult divin, cultul rä- 
posaţilor, cultul femeii... Astfel, divinitatea, răposaţii şi 
amorul, beneficiau îmbelșugat de timpul omului vechiu. 
Acest om avea normal îngăduiala de a repeta și prelungi 
fără supărare, fapte care celui de astăzi par, oarecum, de 
cuprins putintel şi uniform, Omul vechiu avea deci o vir- 
tuozitale de n se întrista, a se bucura, a se entusiasma, po- 
trivit unor constringeri solemne: prin un sport adecvat el 
iși cultiva în forme consacrate o sumă de sentimente. Zicern 
sentimente, şi nu numai expresiile corespunzătoare, deoa- 
rece este bine ştiut că expresia întreține emoția însăşi. Se 
săvirşeşte o nedreptate in chip frivol, cind se suspectează 
omul vechiu, de anume nesinceritate. EA putea să se întris- 
teze şi să se  veselească în răstimpuri precize, indicate de 
prescripţii sacramentale, — şi deloc nu cra, în aceasta, pre- 
făcătorie. Omul, atunci, era bine exercitat pentru aceste re- 
alizări sufleteşti, — exercitat prin cult, prin regulile orică- 
mti ceremonial, prin codul manierelor bune. 

Astăzi?! O femeie tinără soseşte de departe, să-şi vază 
tatăl de curind scăpat de o boală grea, Cite treburi, şi ce 
felurite, aşteaptă pe o femeie tinără într'un oraş mare, unde 
n'a mai fost de un an de zile, închisă primir'un hazard (din 
ce în_ce_mai rar, din fericire) într'un ungher de provincie? 


Cit timp disponibil are sufletul ei pentru emoțiunile care 


MISCELLANEA 300 


opriri date reris x piae bolnav? Amintim că 
un tată are, astăzi, puțin timp disponibil pentru emo- 
tiunile pur patriarhale... O ceată de tristeţe şi compartim, 
trece fugară pe fața fiicei, plăpind firicel de emoție, într'o 
clipă absorbit de haosul nevoilor, grijilor, curiozităților 
ce se precipită lacom prin sufletul veșnic debordant de so- 
licitări exterioare, ana 

Individul abia are timp să-şi amintească obligaţiile de 
expresivitate dintr'un cod social cu vigoarea de altfel foarte 
redusă, să-şi aşeze intro zecime de secundă muşchii feţei, 
privirile şi tonul vocal, pentru a nu răminea expus lumii în 
o mimică indecisă care ar semăna a sălbatică indiferenţă. 

E greu de trăit, acum, după simbolica veche. Greutatea 
se însuteșie prin aceea că, omul actual e pasionat de auten- 
ticitate, în materie de sentiment. Inţelegeţi ce grozăvie? Mo- 
bilitatea reală, imediată a stărilor emoţionale, luată ca nor- 
mă de urmopizare interindividuală! Dar ce poate şti, mă- 
car cine, de ce va simți — va simți, în adevăr — {a intil- 
nirea de poimime, oricit de clară i-ar fi fost calitatea sub- 
stanței sale emoţionale in întilnirea de astăzi? Amanţii a- 
cum trebue să fie filosofi; sau amorul este, altfel, o stare de 
alarmă excesivă; ceva ca războiul de tranșee permutat În 
necurmală spionare reciprocă în ale , şi oriunde. Aceasta 
nu poale fi o afacere, şi oamenii preferă cuminte concedi- 
area amorului tradițional. 

religia, amorul tradițional, cel între sexe caşi orice 
fel de afecţiune consacrată în trecut, trăia din timp 
De wdea luăm, acum? ý pi ee 
» oamenii aşteptau impresiile accentuate; acum 

aceste impresii devansează copleşitor orice germene de aş- 
teptare, prin urmare de visare și pregătire pentru a solem- 
niza emoţiile, pà 


O biserică din Capitală, ingenios cirmuită, a fixat la in- 
trare o selipicioasă placă de email cu inscripția: „O oră 
tru suflet, De la 6% la 71⁄4“, Evident, ora când incepe a 

i lucrul prin biurouri. Atunci e, in adevăr, niţică vre- 

me pentru suflet; dar ce ceasuri de moleşeală şi căscat! Şi 

; pentru o reculegere religioasă, poate sar mai stoarte 
ceva energie, din acel nenorocit „timp liber“, Pentru o oră 
păstorească, mizeria ceasului de după canţilerie poate lua 
formă de faliment sinistru. 

Și nu vedem remediu; nici, măcar paliativ, 

Dureros (puțintel şi comic), provizoratul acesta dintre 
vechile luxuri ale sufletului şi cele viitoare, cind in două 
trei ceasuri oe ouan pe zi, omenirea, in o incomparabilă 

are a puterilor naturii, va avea suflet di ibi 
wå avut niciodată, emită, P 
Atunci fiecare va putea ține jumal sufletesc în maniera 


ii NI să IONEL AULA ai 


lui Proust, insă mult mai abundent. Poate, unii vor com- 
pune psalmi, dar nu atit de necăjiţi ca ai impăratului Da- 
vid. Fac aceste preziceri, pentru că nu-mi închipui bine 
cum cinematograful ar putea umplea tot dispomibilul su- 
fletese care va fi pe atunci. Dar cine ştie! — P. 


Din ştiinţele exacte : descoperirea d-rei Mărăcineanu 
——————— 22000 : descoperirea d-rei Mărăcineanu 


De cînd regretatul nostru compatriot, căpitanul Cristes- 
cu, cel mai energic adversar al lui Einstein în țările europe- 
ne, a trecut la viaţa veşnică, se pare că ştiinţele exacte, in 
tara noastră, au avut o existență desigur normală şi serioa- 
să, dar — îndrăznim a zice — cam lipsită de temperament. 
Cel puţin publicul cultivat, dar nu de specialitate, ajunsese 
a nu mai bănui că în acest domeniu de îmalt prestigiu naţio- 
nal, se pregătea ceva mare. Vorbim, se 'nţelege, de provocu- 
rea ploilor după metoda domnişoarei Ştefania Mărăcinca- 
nu, doctor dela Facultatea de Ştiinţe din Paris, asistentă la 
laboratorul de căldură, electricitate şi termodinamică de pe 
lingă Universitatea din Bucureşti, fostă asistentă a D-mei 

urie, 

Exact în ziua de 17 Martie a. c, presa a anunțat glorioa- 
sa veste că ploaia care, în ajun, căzuse asupra Capitalei, cra 
provocată de această savantă distinsă, compatrioată a noa- 
stră, Abia atunci publicul romin află că, D-ra Mărăcineanu 
aperase această minune știmţifică, încă din anul trecut, — 
cel poia 

25 Aprilie 1930, D-ra Mărăcineanu anun D-lui 
Vasilescu-Carpen, un distins fizician, membru al Academici 

e, două serii de inundații, care s'au realizat intocmai, 
între 1-20 Mai şi 5-20 lunie, anul trecut. „Ploile, spune D-ra 
cătră unul din interviewerii D-sale, au căzut din nefericire 
mai puternice decit au fost dorite, întrucit au provocat inum- 
dații în țară”, D-ra Mărăcineanu spusese dar de mai înainte 
că va provoca inundații, și anume două serii, şi — le-a pro- 
vocat, 

Inţelegem: asemene capricii în efect, sint bine explica- 
bile şi perfect scuzabile la începutul uneia dintre cele mai e- 
pocale aplicaţiuni ale ştiinţei fizice. 

Să nu uităm a constata că, în acest eveniment ştiinţific 
se verifică, odată mai mult, vechiul şi înțeleptul adevăr de 
bun simţ, că faptele mari științifice se caracterizează, se ilu- 
strează, putem zice, prin o simplicitate superbă; iar pedan- 
tismul migălos, strimt și nehotărât, trebuie, da urma urme- 
lor, să se „dece înaintea limpidității spiritului latin. 

D-ra Mărăcineanu mărturisește cu ingenuitatea care 
totdeauna a fost semnul distinctiv al spiritelor adevărat su- 

oare: „Descoperirea mea este foarte simplă. Ea este in 


MISCELLANEA oam 


primul rind brevetată în Rominia”. (Atit ar mai fi lipsit, să 
nu fie brevetată în patrie!) — Indrepţi și concentrezi razele 
soarelui asupra unor săruri de uraniu pe care le ţii presă- 
rate pe o farfurie — şi plouă cit vrei. „Eu voiu întreține 
ploaia, care a început eri (16 Martic), pină la 25 Martie”. 
Ploaia, de astă dată, mu s'a lăsat întreținută de D-ra Mă- 


_ răcineanu. Vom vedea mai la vale, cum şi de ce nu s'a lăsal. 


In toamna anului trecut, D-ra Mărăcineanu a făcut de- 
monstrațiuni, „mai ales în Parcul Carol, Cișmigiu şi lacul 
Snagov". La aceste demonstrațiuni au fost de faţă profesori 
şi profesoare secundare, o funcționară dela președinția con- 
siliului de miniștri, magistrați, şi chiar particulari simpli, 
tare sau convins, toţi, de eficacitatea metodei D-rei Mâră- 
tineanu de a face ploaie. Aceste persoane au semnat proce- 
sele verbale respective. 

E adevărat că experiența cea din urmă, în ziua de 15 
Martie, la Băneasa, a dat rezultat negativ: sa obţinut, nu 
ploaie, ci, din contră, un senin mai complet decit acel de 
care se bucura, în prealabil, cerul Bucureştilor; și seninul 
persistă, 

Foarte judicios explică D-ra Mărăcineanu aceste mici 
sburdălnicii ale naturii în chestiunea ploii. D-sa scrie (în 
ziarul Dimineaţa, din 24 Martie curent): „Am spus că pre- 
siunea ridicată este cel mai mare inamic al experienţei, Dar 
in general după 3 zile de încercări am reușit totdeauna”, 
Vedeţi prudența adevărat științifică în cuvintele D-rei Mă- 
răcineanu: „In general — totdeauna”, D-ra continuă: „Dacă 
n'aşi reuși în perioada aceasta. m'ași mira foarte mult și ar 
fi un caz cu totul excepțional, Trebuie să ne aşteptăm fa 
toate”, Aci, prudența științifică devine, putem zice, înălţi- 
me de spirit filosofică. In adevăr ce putem face, dacă nu 

, in asemene situațiune delicată prin însăși noutatea 
i, decit să ne mirăm foarte mult, şi să spunem că ne găsim 
in fața unui caz cu totul excepțional, și că, în definitiv, tre- 
biic să ne e acer la toate, — prin urmare la senin caşi la 
ploaie —? Deducţiunile D-rei Mărăcineanu sunt perfecte, 
altfel nu putem zice. 

„Afară de acestea, D-ra Mărăcineanu a aflat că un domn 
profesor expune la soare o cantitate mare, prea mare, de 
săruri de uraniu — un gram! — şi atunci efectul este nea- 
părat contrar: în loc de ploaie, avem senin, explică D-ra Må- 
răcineanu, 

Deosebit, D-ra Mărăcineanu se plinge şi se miră că zia- 
rul n'a publicat fotografia norilor — „pentrucă erau destui 
și se îngrămădeau în jurul soarelui”. Alături cu D-ra Mără- 
cineanu, regretăm profund această neglijență sau re 
din vedere a ziarului. Cind ¢ vorba de ploai, este con - 
nabil să nu fotografiezi norii. 


312 VIAŢA ROMINEASCA 


Tot în acelaş spirit judicios şi eminent etniile, ieri (24 
Martie curent) la o şedinţă a Societăţii de Fizică, ținută la 
Facultatea de științe, a răspuns D-ra Mărăcineanu unor 
glasuri din asistenţă care o întrebau despre seninul persis- 
lent și ploaia abstinentă: „Bine, Domnilor, dar plouă în Ita- 
lia!” — Spunind astfel, Domnișoara ne-a informat, în trea- 
cât, si despre cimpul vast de acțiune a experienţelor D-sale 
din București și împrejurimi. Clima şi, prin urmare, agri- 
cultura şi excursionismul în cuprinsul surorei noastre Ita- 
lia, ar putea depinde, carevasăzică, la un moment dat, de 
miste operaţii fizice efectuate aci la noi, în Capitala Romi- 
nici. 

Cu tonul demn şi sigur al omului de ştiinţă convins de 
adevărul mare şi nou pe care l-a descoperit, D-ra Mărăci- 
neanu încheie astfel scrisoarea sa către directorul ziarului 
Dimineaţa: „Nu mă impresionează cele ce se scriu pentrucă 
am avut experiențe foarte reușite şi ar fi o adevărată ex- 
ceptie să nu reuşesc şi de astă dată”. Vedeţi cit de metodic 
este prevăzut totul în cercetările conipatrioatei noastre, 

Cazul D-rei Mărăcineanu este clasic. 

Inevitabil, împotriva adevărului nou s'a ridicat ştiinţa 
oficială, D- profesor Enric Oletelişanu, directorul Institu- 
tului Meteorologic, a informat publicul, mai intti prin ziare, 
că „principiul dela care pleacă D-ra Mărăcineanu este just” 
— si aceasta, adăogăm noi, era din capul locului neîndoiel- 
nic, fiind vorba de o învățată romincă, doctor dela Faculta- 
tea de Științe din Paris. Insă, complectează numai decit DI. 
profesor: ploaia nu poate fi provocată după voie, numai cu 
săruri de uraniu expuse la soare, ci trebuie ca în aer să se 
afle o cantitate suficientă de umezeală, un amănunt care nu 
depinde încă de inițiativa omenească. 

Aici, D-ra Mărăcineanu se apără ingenios: „Dacă mo- 
mentan experiențele merg greu, este din pricină că presiu- 
nea e foarte ridicată şi nu pentrucă d. Otetelişanu zice că a 
găsit mijlocul de a le opri, lucrind la Băneasa”. Mărturisim 
că aci textul D-rei Mărăcineanu ne apare cam dificil, nouă 
care nu suntem de specialitate, „Experiențele merg greu”, 
fiindcă DI, Otetelișanu „ZICE“ că „a găsit mijlocul de a le 
opri, lucrind la Băneasa“ —? Fiindcă DI. Otetelişanu ZICE 
că a găsit mijlocul sau fiindcă A GĂSIT în adevăr mijlocul 
de a le opri, merg greu experienţele D-rei Mărăcineanu? Dacă 
e de ajuns ca DI, Otetelişanu să ZICĂ numai că a găsit mij- 
locul, pentru ca experiențele să meargă greu, atunci DI]. O- 
tetelişanu dispune de o teribilă magie a cuvintului, şi deci 
de inovaţii ştiinţifice mai revoluţionante decit chiar ale 

i Mărăcineanu, In sfirşit, aci e ceva greu de lot, ceva de 
care un profan nu trebuie să se atingă prea mult. 

In textul D-rei Mărăcineanu se găseşte o altă greutate 


PIAN 2, o „313 
asupra căreia ardem de a căpăta lămuriri. Nu se intele i 
în adevăr, dacă DI. profesor Otetelişanu opreşt ti 

le” D-rei Mărăcineanu, sau opreşte „ploile”. Nu e de loc 
ot una, În primul caz, ar însemna că D profesor oprește pe 


D-ra Mărăcineanu chiar de a-şi efectua experiențele; în al 


doilea, că DI profesor opreşte ploile dupăce D-ra Mărăei- 


„meanu le-a dat drumul, Deosebirea este considerabilă: e vor- 


Este infinit regretabil că tocmai aci, textul Dommişoarei 


Mărăcineanu este cu deosebire dificil, Credem că, în acest 


expunerea D-sale trebuia să fie ceva mai populară, rā- 
minir » de altfel, strict științifică în spiritul a Abia este 


e nu e numai 


ln fine, D-ra Mărăcineanu admite că vina cea mare este 
tot a presiunii atmosferice. „Norii (adunați de D-ra Mărăei- 
neanu) au fost împrăștiați de vintul ce se ridicase în pre- 
siune mare”, 

Cum vedem Domnișoara Mărăcineanu are nobila gene- 
rozitate de a evita personalitățile — dă vina cea ella în 
definitiv, forțelor oarbe ale naturii, şi renunţă a insista asu- 
pra influenței D-lui profesor Otetelișanu în oprirea ploilor, 
ci se mulţumeşte a 0 pomeni doar în treacăt. Totuşi domnul 
profesor Otetelișanu a trimis Facultăţii de Ştiinţe o adresă 
unde scrie, între altele: „Deoarece D-ra Mărăcineanu nu se 

ește de a continua experiențele în taina camerei ei 

(nu vedem dece DI. profesor trece cu vederea amănuntul 

că experienţele domnișoarei Mărăcineanu nu se pot face în 
camerei, ci, din contră, numai la soare și, de se poate, 

la margine de apă)... cum faptul că D-sa este asistentă la 
scultatea de Științe din București, ar putea lăsa să se crea. 

dă că Facultatea aprobă felul de a vedea al D-rei M., cred că 
ar fi de cea mai-mare utilitate pentru prestigiul ştiinţei dacă 
sar numi o comisiune de fizicieni care să lămurească odată 
pentru totdeauna această chestiune, de oarece începe să de- 


Vie comică şi să frizeze chiar o sarlatanie”, 


Ce atitudine am putea recomanda publicului cultivat, 
rara, nu de rate, faţă cu aceste documente, care inje- 
'ază ex ional omenirea şi, ma >- > 
Seir aeri y stire: şi, mai mult decit atit: demni 
Situaţia e, în rezumat, aceasta: o femeie invăţată face o 
descoperire pe temeiul căreia provoacă ploaie; un bărbat 
învățat măreşte presiunea atmosferică, şi opreşte ploaia 
provocată de femeia învățată, Cel puțin astfel se arată lu- 


3u VIAŢA ROMINEASCA _ 


crurile in expunerea D-rei Mărăcineanu, cea in primul loc 
interesată a clarifica situaţiunea. — Nu vedeţi aci drama 
clasică a timpului de faţă? Lupta reacţionarismului mascu- 
lin pentru a înăbuși silințele generoase ale femeii desrobite ? 
La şedinţa societăţii de fizică, despre care am pomenit, un fi- 
zician cu spirit liberal, a rugat pe DI. președinte să dea cu- 
vînt D-rei Märácineana pentru a-si expune descoperirile, Ei 
bine, DI. președinte s'a grăbit să amine desbaterea chestiu- 
nii pentru o şedinţă viitoare, Și aci dar, aceiaşi indărătnică 
rezistență masculină, Apoi nu ar fi prudent și avantajos, 
atît pentru naţiune cit şi pentru știință, ca D-ra Mărăcinea- 
nu să se adreseze unui grup de femei energice, care să ia în 
mină organizarea unei propagande adecvate? Un comitet 
format din femei de ştiinţă romine, subt conducerea, de c- 
xemplu, a unei luptătoare cu drept cuvint ilustre cum e 
Doamna Alexandrina Cantacuzino: — ce n'ar putea face 
un asemenea slat major, comandat de un asa vrednic gene- 
ralisim,, pentru acreditarea și ilustrarea noii meteorologii 
feminine romine!? 

Rominul posedă, desigur, cu distincţie, spiritul ştiinţi- 
fic; însă el e îndreptat! mai mult cătră speeuaţiunea pură, 
Aplicaţiunile îi repumă intrucitva. De aceia, în tehnică, po- 
porul nostru a arătat pin'acum oarecare lincezeală sau 
neglijență. Poate şi împrejurările actuale ale vieţii noastre 
publice me sint defavorabile în această privinţă: inginerii 
noștri iluştri sînt surmenaţi de chestiunile mari financiare 
sau chiar politice; o activitate istoviloare prin numeroase 
consilii de administraţie și directorate, consumă cele mai 
bune energii a tot ce este mai distins în corpul nostru tehnic, 
Dar credem că e şi o chestie de natură: tehnica e lucru oa- 
recum meschin, e meşteşugărie; şi, cum ne spunea odată un 
bătrin transilvănean, poporul nostru se înfăţişează ca un po- 
por de regi — aceasta se vede, cu deosebire, în nobleța dan- 
{urilor şi cintecelor noastre populare, Ca agrement, unii 
regi învățau cite un meșteșug, — dar numai ca agrement. 
Cine ar putea vrea ca un rege să fie meşteșugar cu tot di- 
nadlinsul ? d 

Așa e, mai drept: aşa era cu Rominul. 

Insă iată: D-ra Mărăcineanu a avut menirea providen- 
tială de a împăca lucrurile. Ce simplicitate nobilă în teh- 
nica d-sale! Stai, sau te plimbi la soare, pe balcon, sau în 
pare pe malul pirăiașului, cu o farfurie într'o mină şi cu o 
ie sa in cealaltă... Este ceva profund aristocratic în eleganța 

ră a gesturilor în care spiritul unei savante romine a 


ştiut să cuprindă o atit de considerabilă descoperire. — Z. 
P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


LE. Torouţiu, Heinrich Heine şi Heinismul in literatura 
rominească. Bucureşti, Tip. „Bucovina“. 1931. 


Un volum elegant de aproximativ 250 de agini. Ce 
de un galben simpatie cu litere roșii şi pina se ea 
foarte bine; e chiar, cred eu, cea mai bună din paginile dato- 
rite d-lui Torouţiu. Ce bine ar fi dacă ne-am putea opri aci, 
ARTk, la foerit gria ! Dar conștiința şi cinstea de 

e ă m un Ii p ă ră 

foim, Să răsfoim pni dar... x sii iale ec ia 

In definitiv n'a fast pe degeaba; am spicuit diverse flori 
de stil (dacă ne putem exprima astfel) ca următoarele: 
„tind inima creiază singură, cind nu intervine speculaţia 
atavică a efectelor, şi sentimentele rămîn libere să răsunet 
pînă la sfirşit din amalgam curat,” (pag. 22). Sau: „Impotri- 
va acestui suflu de redeșteplare națională a Germaniei lu- 
crau toți dușmanii vi: în intern străinii şi înstrăinaţii ajutaţi 

ciumurluiții oficiali, din extern toţi vecinii.” (pag. 37). 

„Di de sigur cit s'a vorbit, în Franţa și aiurea, de fraza 
Pană. Ei, de acum nu se va putea zice că n'avem şi noi 
razele noastre prustiene. lată întradevăr: 

„Dacă însă creațiunile lirice, deşi izolate, totuşi orinduite 
după severul principiu chiar al autorului, pot mai vizor 

grupele se încheagă în cicluri care alcătuese apoi cărţi şi 

i prin cuprinsul acestora, se poate urmări firul roşu al 

unității şi conflictul sufletesc, pas cu pas, după tehnica dra- 
matică, şi “dacă totalitatea operei lirice este învăluită în ace- 
iaşi dureroasă atmosferă a unui om nenorocit, plingind toată 
Viaţa sa prima lui iubire nesatisfăcută, cãutind mingiiere în 
nratată ri izbucnind, in clipe de autobiruință, în accente de 
mindrie și ironizare a obiectului tragediei proprii, bătinduși 
joc în mod cinic şi de suferința altora şi “simțind ca un satir 
diavulească satisfacție, cînd vede şi torturile altora, dacă 


3i 


VIATA ROMINEASCA č zi 


poezia lirică poate fi considerată ca o operă muzicală unita- 
ră, in a cărei uvertură se presimte întregul spirit dominant al 
ei „atunci, celelalte lucrări fragmentare rămin numai frag- 
mente cu insuficiențe artistice.” 

Totuși se găseşte şi în acest elegant volum un lucru folo- 
sitor: o enumerare destul de complectă, cred. a traducerilor 
lui Heine în rominește și cîteva ervaţii critice asupra lor 
care nu sint lipsite de bun simţ, — I. G. 


ata 


C. J. Popp Serboianu, Les Tsiganes.— Histoire— Ethno- 
graphie. — Linguistique. — Grammaire. — Dictionnaire, Payot, 
Paris, 1930. In 8”, 399 pag. şi opt tablouri comparative, 


Istoria țiganilor prezintă încă multe puncte obscure, de 
sigur din cauză că valoarea socială a poporului este foarte 
redusă și studiarea lui nu atrage mulţi cercetători. Este deci 
cu atit mai mare meritul cuiva care dă un volum bogat do- 
cumentat cu privire la acest popor inferior. 

Sar părea că volumul intitulat „Les Tsiganes” se ocupă 
de istoria țiganilor în general. Dar titlul ne Înşeală, căci, | 
dacă in partea pur istorică se vorbeşte şi despre Tiganii din j 
alte ţări, partea privitoare la limbă nu se raportă decit la 
cei din Rominia. Ar fi fost deci mai bine dacă titlul ar fi 
conținut o restringere în spaţiu. Poate însă că acest lucru 
i-ar fi micşorat valoarea comercială. 

In altă ordine de idei, s'ar părea că autorul vrea să facă 
o expunere enciclopedică a cunoştinţelor despre Țigani. Dar 
din cele cinci ramuri ale ştiinţei trecute în subtitlu, istoria şi 
etnografia sint tratate fragmentar și superficial, fără vederi 
originale; gramatica și dicţionarul nu stau pe același plan 
cu linguistica, ci sint subimpărţiri ale ei (trebuiau deci puse | 
intre paranteze; cum însă linguistica nu se reduce numai la 
aceste două capitole, era mai bine dacă se suprima cuvintul 
linguistică), 

Citeva exemple de felul cum e făcută partea istorică: o- 
riginea Țiganilor este considerată ca nesigură (pag. 20—21), 
deşi nimeni nu se mai indoeşte azi că limba lor e de origine 
indiană, Cine i-a făcut selavi pe țiganii noştri? La pag. 40, 
Matei Basarab şi Vasile Lupu; la pag. 46, Mircea cel mare, sau 
chiar un domn mai vechi decit el. Pentru a stabili numărul 
țiganilor de pe glob, se consultă tot felul de statistici fante- 
ziste (pag. 3 şi urm.) şi nu se ia În consideraţie Les langues 
dans | nduvelte de A. Meillet şi L. Tesniere, deşi a- 
eecastă din urmă carte a apărut în aceiași colecţie cu „Les 
Tsiganes”, 

Este însă vizibil că scopul principal al autorului a fost 


3 


„RECENZII 317 
să publiee o gramatică a limbii tigāne ti. Să deci 
= a a gran cale» țigăneş ne ocupăm deci 

irama une i se poate face in două feluri: ori 
descriem istoria limbii, adică expunem formels succesive pe 
tare le-a elemente ale ei, ori deseriem o 


emplu în epoca actuală. 
fel de ind 


i : să Wajungă ! Să 

am ceiace ne-u dal. 

tipografice, de sigur, ă e seris, în u- 

cu o bară orizontală pe deasupra. 
iace face ca acelaşi su- 


Din lipsa de semne 
nele caractere, a, sau a 
In alte caractere, semnul ă există, ce 


din urmă, lucru destul de supărător, 
sește Într'un dicționar. In caractere grec 
stant confundat cu pi (v. pag. 382). 


Modelele de paimin: Hpal; dar dacă sînt, ar 
i ag. 245, de ex lu, numele 
propriu Maria e tradus prin Ghiacel. Nu e vorbă, accidente de 
se rara şi în Fer, mpa din gramatică: la pag, 
ta e tradusă cu Rusia, la „116, ho e tra- 
eine a, la pag. 116, Raduloscho e tra 
„lată alte exemple de scăpări din vedere: la pag, 139-140 
am cu surprindere că nici formează comparative de egali- 
late în expresiile ca : Fon nu e nici iute nici mindru; că mai 
> € un comparativ de inferioritate; la 141, că naj care 
formează supe intivilt în limbile slave e un prefix polonez, 
La pag. 142- 4 se face o diferență între ceiace e indigen şi 
cetace e de origine indiană în țigănește. Mă opresc aici, 
Partea cea mai merituoasă a volumului e constituită de 
versuri și de citatele date ca exemple pentru e grama- 
ticale, Aceste citate par a fi prinse după natură şi sînt desi- 
gur fidel redate. După ele ne putem ace o ideie destul de 
consistentă despre graiul țiganilor dela noi, Parlea cea mai 


318 VIAȚA ROMINEASCA 


slabă e manualul de conversaţie, unde vedem pe Țigani in- 


trind în restaurant şi comandind în țigănește omari şi stridii. 

Dicţionarul e destul de bogat, deși lipsesc multe cuvinte 
semnalate de alți autori. Se pune însă întrebarea în ce mă- 
sură cuvintele sint traduse exact. Se pare că autorul a pre- 
ferat să ia traducerea de-a gata din dicţionarul romino-fran- 
cez al d-lui Const, Şăineanu „lată citeva cuvinte cu litera s: 


sichavau „montrer, habituer, indiquer, faire voir, témoigner 


(de affection, ete.) ; paraître, habituer” şi aşa mai departe, 
La fel şi exact în aceiaş ordine, d, Șăineanu subt arăta. La 
stinjino ni se vorbește de stinjenul lui Constantin-Vodă, stin- 
jenul lui Șerban-Vodă, ete.De unde or fi cunoscind ŢȚiganii a- 
ceste varietăţi ale stinjenului? Din dicţionarul d-lui Şăinea- 
nu. La cuvintul schana găsim, ca şi la sana d-lui Şăineanu, 
traducerea „tables des matières, index d'un livre”, 

Desigur că Țiganii refuză cărțile fără index. La scaun 
găsim, în aceiaşi ordine ca la d. Șăineanu, traducerea cu ter- 
menul medical, „selle”, De sigur că Țiganii au closete cu 


scaun, N nara nu este altceva decit o copie a dicționaru- 


lui «d-lui Şăineanu, In aceste împrejurări, evident că va fi 
greu să luăm de bun tot ce găsim în el. 

Un ultim fapt; Ja sfîrşit autorul publică un „tablou com- 
parativ, după Ascoli”, al originii cuvintelor Vigânești. Ac 
tablou este, de fapt, un index la o lucrare a savantului Ascoli. 
Se abișnueşte în studiile de linguistică să se treacă în liste, pu- 
blicate la sfirşitul volumului, toate cuvintele, din orice lim $ 
care au fost pomenite în text, Un exemplu: Ascoli a pome- 
nit, în legătură cu cuvintul ţigănesc bano „mare”, de forma 
paralelă sancrită bala şi de derivatul latin din aceiaşi rădă- 
cină, de-bilis. La index, se trece între cuvintele sancrite bala 
cu numărul paginii unde a fost citat, iar între cele latine, 
debilis, urmat de acelaşi număr de pagină. In felul acesta, 
cineva care se interesează de altă limbă decit cea țigănească, 
găseşte ușor pasajele unde se găsesc studiate elementele ei. 

Autorul nostru a crezut că indexul lui Ascoli este compus 
numai din cuvinte figäneşti, împărţite în rubricele: ţigăneşti, 
sanscrite, latine, etc., după originea lor. De aceia transcrie pe 
21 de pagini acest index care m'are nici în clin nici în mi- 
necă cu lucrarea sa şi crede că lat. falx, lat. debilis, etc., sint 
cuvinte ţigăneşti de origine latină. Acelaşi cuvint e trecut antiiu 
printre cele de origine țigănească, apoi, sub forma lui sans- 
crită, printre cele de origină sanscrită, sub forma latină prin- 
tre cele împrumutate din Jatinește şi așa mai departe. 

Toate aceste fapte denotă o foarte gravă lipsă de metodă 
şi fac ca volumul să fie utilizabil numai dacă ne incon- 
jurăm de cele mai atente precauțiuni. Zic: fac ca volumul 
să fie utilizabil, pentrucă, în ciuda defectelor arătate, cartea 
este utilă. E prima dată cind avem un tratat complect des- 


a paaită _— RECENZII 319 


pre limba Țiganilor din Rominia şi, cel puţin în ce privește 


o ultimă observație cu privire la limbă. Este vizibil că 
autorul nu ştie destul franțuzește ca să publice un volum in 
această limbă. Ar fi putut să-și publice cartea in româneşte, 
dar de sigur că la aceasta s'au opus interese de ordin mate- 
tial, Se pare deci că s'a recurs la sistemul revederii manus- 
crisului de către un Francez, Rezultatul a fost că în partea 
de text urmat, cum e capitolul istoric, redactarea e accepta- 

. Dar peste tot unde ¢ vorba să se traducă o expresie izo- 


lată in fran e, corectorul a fost d € 
se resimte. pas H a fost dezarmat, de aceia limba 


que je peur „să vreau” (pag. 173) sau sil est un poulet 
lele, que faut-i] dire encore? „dacă-i pui de lele kapeas 
zici?” nu sint lipsite de farmec, Dar tot era mai bine dacă 


Al. Graur 
n*y 


André Maurois, Tourguenev. Ed. Bernard Grassel, Paris. 


Marele scriitor rus a fost eclipsat în ultimii an; de i 
ur Toei, mai ales, de aceia fai Dostosvociii Ana po AT 


echilibrul său, duioşia şi amărăciunea sa pon- 


ure, enigmatice, 
on prind mai uşor într'o astfel de atmosferă, în care para 
tătatea sună fals, ca o ironie sau ca o sfidare. Astfel divinul 


şi lucintătorul Turghenev a fost incetul cu încetul dat ni- 


Viardot şi cu altele vagabondaj î i 
d A jul său i İle 

relațiile cu Flaubert, Goncourt și Dandet aeii 7 reci “i 

și Rusia țaristă și revoluționară, neînțeles, deopotrivă de a- 


Se desinează firea sa delicată, diletanti poii i 
duioasă, inaptitudinea sa tragică pentru Saai e aria a 
pentru atitudinile sectare și unilaterale. E vorba apoi de arta 
romanelor sale, subtilă şi desăvirșită. Un ultim capitol se o- 
cupă de filozofia sa pesimistă, fără să exeludă o anumită in- 
credere în destinul și fireu omului. Moartea sa. înfiorătoare 


azu SE N VIALA KOMINEASCA 


in singurătatea și luciditatea cu care s'a produs, e evocată 
mișcător. Totuși cartea, rapidă și superficială, nu va satisface 
pe cei care iubesc pe lristul şi fermecătorul scriitor rus. 


„x 
G. Dâat, Perspectives socialistes. Ed. Valois, Paris. 


Pină acum cărţile despre socialism se ocupau, după 
exemplul lui Marx, să facă critica societăţii burgheze şi să 
arate declinul ei inevitabil. Această lucrare -a secretarului 
partidului socialist francez, într'o serie de esseuri juxtapuse 
se încearcă să demonstreze aspectul constructiv, pozitiv al so- 
cialismului. Căci socialismul nu e numai o rajustare și o per- 
fecţionare a capitalismului, ci constitue, cl însuși, un tip de 
civilizație nouă, cu caractere complexe: tehnice, spirituale, 
economice, 

Bunul simţ și prudența inspiră pe autor în primul rind. 

EI pleacă dela date reale pe care le prelungeşte numai în vii- 
tor. Nu e o construcție utopică, ci o indicație asupra desvol- | 
tării ulterioare a unor forțe, a unei evoluţii în curs, | 

E una din cele mai fructuoase lecturi în domeniul so- 
cialismului, din cite au apărut recent, — M. R. 


s*a (| 
C. 1; Parhon et M. Goldstein, 7ra:ft d'Endocrinologie 


(Les secrttions internes au poini de vue morphologique, chi- 
mique, physiologique et thérapeutique). T. |, fasc. H, 1930. 


Cu apariția fascicoluluiJI al primului volum din tratatul 
de Endocrinologie se inchee o muncă extrem de laborioasă 
depusă de autori in era lor de sintezā a materialului 
străin şi personal cu privire la studiul glandei tiroide, 

Acest volum care atinge aproape de pagini, pe lingă 
punerea la punct a tot ce se cunoaște astăzi ca etiologie, pà- 
togenie, biochimie, diagnostic, patologie, tratament, ete. 
u afecțiunilor tiroidiene, constitue o adevărată comoară de 
cunoştinți şi idei referitoare la glanda tiroidă, capo d'operă 
unică în genul ci, dată fiind și autoritatea în materie, pre- 
cum şi reputația mondială a savantului și ilustrului prof. C. 
I. Parhon. i i 

In cadrul acestei recenzii nu putem descrie decit în li- 
nii generale conținutul volumului apărut, Primul lucru 
demn de a fi subliniat este sistematizarea materialului fă- 
cultă riguros şi așa de magistral încit ușurează oricui, fie 
studentului, fie cercetătorului mai experimentat orientarea 
in căutarea chestiunilor ce-l interesează. Cele mai mici capi- 
tole abundă in biografia minuțioasă, recoltată din sursele 


cele mai variate, cu o obiectivitate caracteristică adevăraţilor 


RECENZII 32 


sevanţi, conținind la urmă şi contribuţiile personale ale au- 
torilor, 

Primul pes gen ai patologiei corpului tiroid tratează in 
chip magistral sindromul Graves-Basedow, E prima des- 
criere atit de bogat documentată, ce se cunoaște pină as- 
tăzi. Nici cel mai mic amănunt nu scapă autorilor ca să-i 
dea amploarea unui subeapitol întins pe citeva pagini, 

Instabilitatea tiroidiană şi gușele sint descrise nu cu 
mai puţine amănunte decit sindromul precedent. 

scrierea relațiilor maladiilor sistemului nervos cu 
glanda tiroidă și apoi ilikidistrophiile (distrofii în raport cu 
vrista) sint deosebit de interesante graţie concepţiilor noi şi 
absolut originale în acest domeniu al patologiei tiroidiene. 

Cu această ocazie aducem aminte că unul din autorii 
de faţă (prof. Parhon) a fost cel dintiiu ce a arătat rolul 
covirşitor ce-l are glanda tiroidă în patogenia psihozelor a- 

fective (1910), — fapt confirmat ulterior de mulți autori 
străini şi ustăzi admis unanim, 

Subeapitolul ilikidistrophiilor este, precum am spus, ab- 
solut original, însuși termenul fiind creat de unul din uutori 
(prof. Parhon) ca şi termenul „ilikibiologia” (biologia vri- 
steèlor), 

Capitolul corelațiilor corpului tiroid cu alte glande en- 

* şi țesuturi arată cit de complexă și aridă este pro- 
blema pusă. Cu toate acestea un şir întreg de fapte şi obser- 
vațiuni noi privite din diferite puncte de vedere se desface 
lia: ind și permite să evidenţieze rolul important al uno- 
ra 4 


Urmează apoi capitolul complementar unde e strinsă o 
cantitate mare de cercetări din timpul cit volumul se 
afla sub tipar, pentru a pune la curent pe cetitori şi cu cele 
mai din urmă descoperiri. 

Incheerea volumului constitue capitolul privirii generale 
asupra patologiei, fisiologiei şi biologiei glandei tiroide. redind 
nu numai descoperirile izolate ce au devenit cunoscute în ulti- 

mul timp ci deschizând şi pentru viitor foarte multe proble- 
me de biologie generală, 

„Lucrarea este scrisă intrun perfect stil științific, îmbră- 
cind totuși o formă uşoară de cetit, cu toate citațiile freeven- 
te autori, În treacăt notăm că bibliografia culeasă şi înşirată 
pretutindenea, atit de vastă şi de variată, e explicabilă atit 
prin conştiinciositatea extremă cit şi prin crudiţia aleasă în 
materie, În special a unuia din autori, care s'a consacrat stu- 
diului endocrinologie in genere, dar mai ales glandei tiroide, 
timp de peste 30 de ani. 

Recomandăm călduros această operă monumentală şi de- 
săvirşită care sintem siguri că va fi de folos spre orientarea 


2! 


322 Er VIAȚA ROMINEASCA 


ea ma 


multor generaţii viitoare, atit reprezentanților lumii medi- 
cale cit și ai ştiinţelor naturale, atit savanților rutinaţi, 
cerectălorilor formaţi, cit și celora abia iniţiaţi, Fiecare va 
găsi în acest volum potrivit cerințelor şi interesului manifes- 
tat toate lucrurile căutate, depinzind apoi de capacitatea per- 
sonulă de a le asimila intro măsură mai mare sau mai mică. 

Cu drept cuvint această lucrare presintă un izvor imens 
şi nesecat pe de o parte de fapte bine stabilite, iar pe de 
alta de observaţiuni din cele mai variate, notate ca simple do- 
cumente, dar, ceiace e importan! şi original, conferind lucră- 
rii o calitate deosebit de prețioasă — o sumă de idei şi con- 
cepţii absolut noi şi foarte interesante. De aceia credem că 
volumul apărut acum, după care în curind vor veni altele 
din acelaș tratat de endocrinologie, nu poate să lipsească din 
biblioteca nu numai a nici unui endocrinolog sau biolog, dar 
nici a unui medic sau naturalist în general. 


Dr. I. Ornstein 


n pa pd 


Revista Revistelor 


Anglia şi probiema hindusă 


Anglia se găsește astăzi la o coti- 
tură hotăritoare a istoriei sale. În 
față i se pune problema de asi 
menţine dominația sau cel puțin 
supremația în imensul său imperiu 
asiutic, pe care se Întemeiuză de o 
sulă cincizeci de ani bună starea 
ei economică, dar care astăzi își 
ultrmă tot nul hotărît tendințele de 

şi independenţă, 

ate de laptat în Indil cu mișcări 
nati profunde şi puternice 
sie ntele recente justifică 
pe deplin ingrijorarea care a cu- 
irins societatea engleză. 
Xiparea naționalistă în Indii a 
put încă acum 50 de ani, dar 
lant forme maì intense decit 
1919 încoace, cind a intrat în 
re o nouă constituție, promi- 
| dinainte de războiu, În con- 
formitate cu această constituţie se 
instituia pentru Indii regimul diar- 
€hiei, adică, puterile erau împărți- 

re rege şi guvernatori, repre- 
rentanții autorităţii britanice de o 
Parte și de alta consiliile şi adu- 
nările indigene, ale căror membri 
trau În parte aleși, în parte numiţi 
de Engleji. Dar diarchia, pe lingă 
faptul că nu salisfăcea revendică- 
rile naționaliștilor conduşi de 


Gandhi, s'a dovedit pe deasupra şi 


impracticabilă, celure-i sileşte pe 
Engleji să numească in 1927 o co- 
misiune de anchetă condusă de Sir 
John Simon, care să elaboreze un 
nou statut ul Indiltlor, Dar eveni- 
mentele iau o desfășurare mai re- 


pede, decit relormele engleze, In 
1928 apost țin o conferinţă 
generală, în care se ajunge la re- 
ductarea unel constituții, cunoscu- 
tă sub numele marelui şef naţio- 
nalist Nehru; care proclama aulo- 
nomia integrală a Indiilor fi de 
Anglia lar anul 1930 aduce destă: 
şurarena uneia dintre cele mai for- 
midabile mişcări a vag cunoscu- 
te, condusă de Gandhi. Situatia de- 
vine foarte gravă pentru Anglia. 
Cele o sută de Indii rivale au uitat 
pare lor şi s'au unit sub sem- 
nul luptei impotriva stăpinirii en- 
gleze şi a noului lor mit al unei Pa- 
trii indiene, făgaș comun pentru a- 
titea rase diferite. In aceste condi- 
pai extrem de dificile s'a inat 
Londra, între 12 Noembrie 1930 
şi 20 Ianuarie 1931, conferința Me- 
sei Rotunde, menită să aducă o so- 
luţie problemei indiene. Totuși a- 
ceastă conferinţă, care a întrunit 
88 de ram a englezi şi indieni nu 
a reuşit să fie o oglindă exactă a 
npiniunii Indiilor, deoarece toc- 
mai partidele cele mai pulernice, 
acelea ale lui Nebru şi Gandhi, nu 
au fost reprezentate acolo, De aceia 
sistemul parlamentar conceput du- 
pă modelul european, cu care a in- 
zestrat Conferinţa Mesei Rotunde 
Imperiul Indian, nu prezintă cltuși 
de puţin o garanție durabilă pen- 
tru stăpânirea . Dar obstaco- 
iul cel mai greu care stă în calea 
paciticării e legea in relațiunilor 
dintre Musulmani ş a 
India e ză, locuită de 340 mi» 
lioane de locuitori este compusă 


324 _ _VIAȚA ROMINEASCA Ž 


din două feluri de teritorii. In pri- 
mul rînd avem cele cincisprezece 
provincii supuse controlului direct 
a) puterii britanice și locuite de 
247 milioane de locuitori (163 mi- 
lioane de Hindusi, 60 milioane de 
Musulmani), vin apoi 360 de state 
independente, vasale Coroanei en- 
gleze și unite numai printr'un corp 
pur consultativ, Camera Prinţilor 
dela Delhi, In aceste state ale prin- 
ților populația este în mare majo- 
ritate hindusă (33 milioane); Mu- 
sulmanii sint în număr de numai 
9 milioane. Dar atit în stăpinirile 
engleze, cit și în statele indepen- 
dente, între Hindusi și Mahome- 
Mani există o rivalitate, care durea- 
ză de donă sute de nni şi care işi 
are originea in superioritatea mili- 
tară a Mahomedanilor, odinioară 
cuceritori ai Indiei, Rămuşi în mi- 
noritate şi găsindu-se intro situa- 
tie economiră, socială și culturală 
inferioură față de Hinduşi, Musul- 
manii au primit intotdeauna cu 
bucurie protecția engleză, care le 
asigură independența fată de majo- 
rituteu hindusă covirşitoare, Pe de 
altă parte, sprijinirea elementului 
musulman constiiuia ṣì pentru En- 
sleji una din bazele politicei lor, 
deoarece pe aces! joc de forțe se 
întemeia supremaţia lor în ngli, 
Astăzi însă, cind Musulmanii și 
Hinduşii, uitind, fle numai pentru 
moment, rivalitatea lor seculară, 
luptă împreună, situația stăpânirii 
engleze în India este foarte eriti- 
că. Eventuulitatea pierderii colo- 
niiior asiatice nu mai este pentru 
Anglia o presupunere fantezistă, ci 
o primejdie reală, 

Care ar fi consecințele abando- 
nării Indiei de către Anglia? Tn- 
cel, incet Anglia var retrage din 
toate poseslunite sale orientale și 
ar pierde interesul pentru canalul 
de Suez, Purcia şi Marea Meditera- 
nā. Pentru situația ei economică 
consecințele ar fi yi mai dezas- 
troase. Industria bumbacului din 
Lunkashire, comerțul, marina co- 
mercială, ər fi distruse, In fine 
consecintele de ordin psihologie 
ar veni să desăvirşească ruina po- 
porului englez. Odată Indiile pler- 
dute, tot geniul rasei engleze se va 
găsi cu siguranță modificat şi slă- 


bit. Celelalte pârți ale imperiului. 
britanic se vor desface complect şi . 
definitiv, sau vor căuta în altă 
spri- 


castelor, în caz dacă nu va fi la un 
moment dat scuturat pe cale revo- 
Iuțlonară „nu va prezenta un obsta- 
col pren mare peniru progresiste 
naționalismului, Deasemeni, as 
i ea sexelor va fi repede 

lită, ŞI odată tutela engleză înlătu- 
rată, e foarte probabil că Indiile 
ne vor oferi spectacolul lamenta- 
bil al Chinei de astăzi, sfişiată de 
partidele singeroase ale gentralilo 
stăpini pe satrapii rivale. 


(Raymond Lacoste: La Revne 
de France, 13 Mars 1931), 


* 
Viața lui A. Comte 


Viaţa lui Auguste Comte, una dà 
cele mal interesante vieţi, { 
volumul nou apărut al lui Hen 
Louhier. 

Auguste  Comie s'a născut he 
Montpellier, dintr'o familie de bur- 
ghezi modeşti, Tatăl său, care era 
un om sobru și ponderal, nu sa. 
regăsit în fiii săi, 


Augusle Comice iubea Parisul ş 
şcoala su, Studia cu multă plăcer 
— ceiace nu-l impiedecă să fie în 
fruntea turbulenților. Promoţia | 
a devenii întatit de turbulent 
incit a fost concediată; iar Augus 
Comte sa reintors in o 


Deja se gindegte să fondeze 
nou sistem filosofic, Auguste Ca 
ie vrea să dea filosofiel un 
pozitiv, 


__ REVISTA REVISTELOR — — 


„După ce se va stabili, spune el, 
filozofia fiecărei ştiinţe în parte, 
va [i permis de-a reuni aceste ob- 
țiuni şi de a lua ce e comun 
ele. Se va obține astfel filozofia 
gmnerală n tuturor ştiinţelor, sim- 
ara logică rezonabilă, căci certi- 
ea sa Va fi aceia a ştiinţei 

i 


„În curind apare primul său vo- 
Nm: „Système de politique posi- 
tive”. Cu această ocazie se ceartă 
eu Saint-Simon, Primeşte elogii de 
la oameni de valoare, Însuşi mi- 
nistrul de atunci Villele Îl aprecia- 
ar dă un loc bun la Universi- 

Toate aceste onoruri nu erau 

suliciente. Realitatea e mult mai 
„ar a Constrins lu o viuţă mize- 
rabilă, din lipsă de bani, face cea 
mai mare prostie căsătorindu-se. 

In 1826 deschide un curs de po- 
Htică pozitivă. Audilorul său e for- 
mat din oameni marcanţi ai epo- 
cii 

Din nenorocire s'a imbolnăvit 
de o alienuație mintală destul de 
gravă, Încearcă så se sinucidă, Este 
salvat si 'n urmă îşi revine. Dorin- 
ţa de a lucra îl salvează. După re- 
voluția din 1830 a fost numit repe- 
itor de mecanică In Şcoala poli- 
tehnică, 


Elevii îi admiră claritatea și in- 
cursurilor, Nu reuşeşte 
$ să ocupe o catedră, 
ciuda  nereușitei sale, Comte 
uă să lucreze. Intre 1839 și 
îşi publică cele 6 volume de 
le pozitivă. 

Auguste Comte îşi formează în 
scurt timp o reputaţie considerabi- 
li nu numai la Paris, dar chiar în 

Europa întreagă. 
„În viața sa privată e totuși ne- 
multumit Se desparte de sotia sa 
nedemnă. În 1844 cunoaște pe Clo- 
tilde de Vnux, pentru care are o 
pasiune spirituală puternică. În 
846 Clotilde moare şi Comte e pro- 
fund impresionat, El se retrage din 
lume și trăèşte izolat într'o casă din 
srada Ea o trie, Mands 
Li ena îi preseriu o v barte 

échilibratā. 

De cind a cunoscut-o pe Clotilde 
de Vaux, filozofia lui Auguste 
Comte s'a dublat de-o sonis nouă, 
El e marele preot al uman ății, or- 


ganizează rituri şi ceremonii com- 
plicate. Trăeşte, impārjindu-şi tim- 
pul intre rugăciune și organizarea 
societății viitoare, bazată pe știință. 

Timp de 10 ani a dus viaţa a- 
ceasta austeră. Sfirşitul vieții sale 
a fos! dintre cele mai triste. Bolnav 
de cancer la stomac, el urmăreşte 
cu multă răbdare progresul boalei. 
In cele din urmă la i se agra- 
vează și la 4 Septembrie 1857 moa- 
re, 


(Octave Anbry: Ric et Rac, Mart 
1931). 


* 


„Briganzii romantici“ in italia 


In Roma romantică a anilor 
1820—1850, brigundajul era ceiace 
avea ea mai romantic, De brigan- 
zii Calabriei, Abbruzilor, Sonninu- 
lui și Romei, adesea lioroşi, dar de 
cele mai multe ori multumit cu o 
pradă ușoară, departe de a fi pre- 
>g unei vieți omenesti, se vorbea 
n Europa întreagă şi renumele lor 
dădea Italiei o faimă de care ea, 
dealtfel, uşor sar fi putut dispen- 
sa, cu atit mal mult cu cit această 
faimă venea să se adaoge reputa- 
ției de pungași a aventurierilor 
săi gbin secolul precedent. In orice 
caz acești briganzi constituiau o 
atracție : posibilitatea unei mici 
aventuri fără consecințe prea gra- 
ve, Înviora monotonia călătoriei. 
Astfel blazaţii engleji îi priveau 
mai mult ca o distinție, pecind 
*nalezoaicele frumoase, atit tinere 
cit și bătrine nu întotdeauna fă- 
ceau tot posibilul pentru a evita 
fiorii unei intilniri cu un v: 
frumos şi cavaler In inch e, 
dacă nu în realitate. 


Descoperirea acestor briganzi 
pentru publicul curopean a fost fā- 
cută de pictorul francez  Liopold 
Robert. Dupä ce a urmărit zader- 
nic gloria timp de ani de zile cu 
tablouri talentate, dar 
de nimeni, întimplarea îl pune la 
1820 în faţa unui grup de briganzi, 
arestați din ordinul papei Leon 

împreună cu soțiile şi rubede- 
niile lor. Frumoasa Grazia Boni, 
văduvă de primul bărbat la virsta 
22 de ani şi acum soția unui 
brigand celebru din Sonnina: 


32; = VIAȚA ROMINEASCA pe 
Francestro Nardelli, îi serveşte  hună. I»tr'o zi doi dintre cei mai 


drept model pentru tabloul lui: 
„Soţie de brigand veghind asupra 
satului său în timpul somnului”, 
care a avut un răsunălur succes şi 
a scos pe briganzi la modă, Alţi 
pictori merg pe urmele lui Léopold 
Robert, lar citiva scriitori engleji 

i francėji, printre care Alexandre 

mas cu celebrul său „Conte de 
Montecristo”, îi introduce în liters- 
tură, 

Străinii, ignorind pitorescul cis- 
iumelor locale, credenn de bună 
samă că briganzii şi-au însuşit un 
fei de uniformă de fantezie: ei 
sea y dădeau sama că aceiaşi ți- 
nută era obişnuită si pentru cei 
mai inofensivi țărani din Frosino- 
ne sau Sonnino, cure nici nu avew 
alte haine „Precum nu se zindenu 
deasemeni pren mult câ cel mai 
mulți briganzi aveau case, pămint, 
erau însurați, credinciosi şi chiar 
religioși în felul lor. Dar aceste 
fapte explică măsurile lunle în 
conira lor, După ce guvernul pon- 
tifical, stūpin peatunei în acele re- 
giuni, a încercat zadarnice să le 
opună forja armată, papa lè-a pri- 
p iertarea de tonte păcatele, siuj- 
Þe și pensiuni, dacă isl Incelează 
netivitatea. Acest apel a fost anai 
eficace, decit umeninţirile anteri- 
oare. O mulţime de briganză uu râs 
puns chemării pontificate și mdăa- 
kind modestelnr veonomii adunate 


iin indeletnicirile lor romantice, 
pensiunile de ispășire, an Început 
D vință cinstită, respectaţi de 


populație de donă ori : pentru tre- 
cuiul lor romantic și glorlos şi pen- 
ru prezentul lot onorabil. In prima 
jumâlule a cecoluiui trecut se pus 
teau încă întiini în Cetatea Eternă 
mulți briganzi de-aceşiin, uninis= 
tigi Ge papa. Unul dintre cel din 
ură, dar şi dinire ceci mai glos 
riosi a fast Curmaunula, descris de 
seriitorul froncez Villemută 

_"Toluș apelul la sentimentele crey- 
tinești ale briganzilar, care n pus 
capăt brigondejalui italian, nu in- 
totdexuna n fost li fel de eficace, 
Vom povesti cu incheiere întimpla- 
rea petrecută cu rectorul seminsru- 
lui din Terracine, care-și fâcuse un 
titiu de glorie din măiestrie cu care 
convertea pe brizanzi pe calea cea 


temuţi brigunzi ai regiunii: Ma- 
soteco și Gasparone se prezintă rec- 
torulni și i se pocălese de crimele 
săvirşite, Acesta din urmă îi adă- 
posteste În seminar şi le pune la 
panie tele necesare pentru 
tralu, Bar într'o frumoasă zi, 


in 
lipsa rectorului, Masocco si Gas- 
purone jeluese semingrul sub 


i 
uinenințarea pumnalelor, sila pe 
cei cincisprezece seminaristi ciţi 
eran acolo, să-i urmeze în munți, 
unde Îi întimpină ceilulți membri 
si bandei, Sărmanii seminaristi au 
stat în captivitate, pină cînd pä- 
rinţii lor au sirins suma de 2000 
de acuzi, cerută ca pref de răscum- 
părare, 


(Madeleine Rarrè : 
Mondiale, î Mars 1931). 


* 


Inflația operelor lui Destoavschi 
in Germania 


Nici o tară din Europa nu și-a 
apropiat atit de mult opera mistici 
și profetică a lui Dostoevsechi, 
serimunta de după războlul mo 
dial. Statistici precise nu se pot sim- 
bili, totuşi o privire asupra buleti- 
nelor şi calalongelor caselor de è 
ditură și a burselor de cărți, ne 
Turnlzeuză informaţiunt edifienton- 
re asupra desvoltării Hleraturii lui 
Dosloevsehi În Germania, cu punea 
lui culminant în anul 1921. 

Anii 1918 si 1919 incă nu adne 
nici o lucrare tradusă şi nici o e= 
iție complectă, dar în anul armă. 
tor se publică o ediție vcomplectă 
în 22 de volume (1000 ex.) şi 7 
lucrări separpie (52.000 de ex.), în 
totul 29 de volume În 53.000 de 
exemplare.  Punetul culminant a 
ceiace um pulea numi „inflația o- 
petelor lui Dosoewschi”, îl consti- 
luie anul 1921. Numărul volumelor 
din ediția complectă creste la 25, 
iar al celor publicate separat lu 68, 
celiaco face cu numărul totul al vo- 
lumelor publicate în atest un să a 
tingă cifru de 203.000! Anul 1925 
mii este caracterizal prin faptul, 
ca ej duce 7 antologii precum şi. 
primele volume aie edițici rusești 
a operelar lui Dostoevschi pe pă 
mintul german 18 volume în 98.000 


ha Rente 


T- 


REVISTA REVISTELOR 


PN N NI m Aa A dn cb a 


de ex.) In aceluşi an se publică un 
număr destul de mare de lucrări 
despre  Dostoevsechi (6 lucrări 
în 8000 de ex.), întrecut de altfel 
in 1925, care aduce G lucrări de a- 
cest fel, în 14,000 de exemplare. 


După 1921 curba consumaliei o- 
perelor lui Dustoevsehi coboară 
cu încetul „Anul 1922 aduce numal 
93.000 de exemplare ale volumelor 
traduse, dar în acelaşi an numărul 
volumelor ruseşti se ridică dela 8 
la 15 (70.000 ex.) In onul ur- 
mātor ediţiile operelor lui Dosto- 
evschi safir o nouă micşorare, 
dind un numâr total de 32.000 de 
exemplare, In 19253 se produce o 
nouă urcare, publicindusse 25 de vo- 
liume de traduceri în 60.730 de e- 
xemplare. După aceasta cifrele re- 
inu curba coboritoare, ajungind în 

1029 lu 30 lucrări traduse, scoase 

in 32000 de ex. eri ac intre 

1021—1025 poate fi astfel conside 

rat ca perioada de inflatie a ope- 

relor lui Dostoovschi, cu o creg- 
tere bruscă în 1921 şi cu citeva va- 

rațil în anii următori, pină in a- 
nul 1925 care poate fi considerat 
ca an de stabilizare al comerţului 

de librărie german şi al capacității 

publicului cititor. Ar fi foarte im- 
pi 1 de cunoscut, ce scriitori 
“srăini se pot măsura în populari- 
hite cu Dostoevsehi pentru a pre 
ciza gradul de preferință de care 
se bucură ei in Germania, Datele 
siutisticelor comerțului de librărie, 
iotdtenuna neprelucrate, nu ne dau 
însă posibilități pren largi În p- 
ceastă direcţie, 

Statistica noastră n ținut cont și 
de lucrările asupra lui Dostoev- 
schi, adică cele de biografie, ana- 
liz, critică, Hotăritonre pentru sta- 
bilirea curbei noastre, rianin însă 
cifreje privitoare la numărul fre 
durerilor, adică ceia ce a fost de 
fapt consumat de masse. Din nefe- 
ricire nu se poate face o statistică 

a categoriilor de cititori, interesul 
căreiu apare clar din datele par- 
pile furnizate de bibliotecile popu- 

are din regiunile germane uje Ce- 
bhoslovacici. Acolo cititorii operelor 
lui Dostoevsehi sint recrutaţi din 
toate păturile sociale, dar mai ales 
dintre lucrători şi funcționarii par- 
ticulari, oameni alingi mai des de 


è 


crize sufleteşti, Mal puțin numeroși 
sint cititorii-femei şi mal pu- 
in încă studenții universitari. 
ar cHentela clericală este dease- 
meni destul de numeroasă. 
Pentru a da o interpretare justă 
curbei de inflație a operelor lui 
Dostoevschi în Germania, trebue 
inuinte de toate să ținem samă de 
inundarea Germaniei cu emigranţi 
ruşi. Aceştia au ridicat şi mențin 
pină astăzi un interes puternic 
pentru lot ce e rusesc, furnizind În 
acelaşi timp și pe traducătorii mai 
de samă. O ultă cauză este ieltină- 
tatea cărții germane în |ările străi- 
ne, consumatoare ale cărților ger- 
mane (Elveţia, America, Cehoslo= 
vacia}, în perioada de inflatie mo- 
netară dintre 1921-24. Totuşi, aceste 
cauze mu trebule supraevalunate, Pã- 
irunderea operei lui Dostoevschi 
in spiritul german are baze mal 
ndinci care rezidă în parte în anu- 
mite trăsături specifice ale spiritu- 
Ini şi caracterului german (contat 
tul cu spiritul rusesc va împiini în 
curind un secol de tradiție ncîntre- 
ruptă), parte în nevoile şi trăsătu- 
pile timpului. Una dintre aceste 
nevoi, dictate de împrejurări ce nu 
şi-au încelut încă acţiunea, este şi 
dorința de a găsi în opera lui Dos- 
toevachi o explicare mai adincă a 
revoluției spirituale şi materiale 
din Rusia. 


(Sonia Lane: Die Slauwische 
Rundschuan, Martie 1931). 


* 


Reforma învățămintului superior 
din Rusia în 1930, 


Incă „lin primii ani ai existenței 
Uniunii Sovietice, conducălorii in- 
vățămintului universitar rusesc au 
inceput să se depărteze de ideia de 
buză pe care sa desvoltat Univer- 
sitatea In Europa și anume, idein 
lui „Universitas Literarurum“, chus 
tind a găsi ntru  învățămin- 
tul socialist forme mai cores- 
poean concepțiilor marxiste. 

ria de reforme uplicale Invăţă- 
mintulni superior în ultimul dece- 
niu culminează cu cea supusă A- 
dunării generale a Comitetului Cen- 
tral al Partidului Comunist Panrus 


3a ______ VIAȚA ROMINEASCA 


din 16 Xoembrie 1929 şi pusă în 
aplicare în anul următor. 

Ideile principale ale acestei din 
urmă reforme sint următoarele: 


1. Reorganizarea invățămintului 
primar; 

2, Prescurtarea duratei studiilor 
îmbinată cu o maximă specializare 
a lor; 

3, O legătură mai strinsă 
teorie și practică; 

4. Reforma programelor de in- 
vățămint şi a metodelor pedago» 
gice ; 

3. O adminisiraţie mni severă: 

t. Subordonarea şcolilor superi- 
oare instituțiunilor superioare in- 
teresate, 

Acest vast program, menit să de- 
săvirşească pe de p parte edifica- 
rea învățămîntului soctulist, are de 
scop, în același timp să deservească 
cu maximum de iuțeală ṣi rende- 
ment nevoile speciale actuale ale 
Uniunii, cărela aplicarea planului 
quinquenal îi cere tot mai mulţi 
tehnicieni și specialisti, astăzi în 
număr insuficient faţă de enormele 
ei nevoli și faţă de numărul lor în 
statele industriale desvolate lastrel 
in Statele Unite vin 125 ingineri la 
10,000 de lucrători, în Germània 
295, în Rusiu numai 80). lată o 
schiță a învățămintului în U. R. S$. 
S, in conformitate cu ultima re 
formă. 


Lu bază stă şcoala primară obli- 
intorie de 7 uni (Semiletea), cu un 
program de educație generală, pu- 
țin deosebit deln sat la oraş., Învă- 
tāmintul secundar este format din 
şcoli tehnice speciale: industri- 
ale, agricole, social-economice, me- 
dicale, pedagogice și artistice. Ora- 
sele mari posedă sleobleeiu toate 
categoriile, cele mici, numai şcoli- 
le necesare regiunii, Durata studii- 
lor în grote tehnice este de 214- 
3 ani și diploma lor este obținută 
deobiceiu In virsta de 17-—18 ani. 
Pentru inscrierea în şcolile supe- 
rioare este necesară diploma unei 
şcoli tehnice secundare şi dovada 
unei practici ulterioare de cel pu- 
fin 3 uni, într'o întreprindere sau 

nstituțiune corespunzătoare spe- 
cialităţii principale. Pentru munci- 


între 


tori și adulți accesul în şcolile su- 
perioare este ușurat prin frequen- 
tarea unor facultăţi muncitorești 
speciale (Rablak), diploma cărora 
ține locul diplomelor tehnica, 

In ceiace privește legătura din- 
Ire practică şi teorie, noile pera 
me prevād că Între 40 și 50% din 
durata studiilor trebuie consacra- 
tā lucrărilor practice. Metoda se- 
minariilor active şi a laboratoarelor 
este vea preconizată cu deosebire 
de pedagogia sovietică, Dar carac- 
teristica cea mai însemnată a in- 
vățămintului sovietic superior este 


specislizareu dusă ln maximum a 
ramurilor sale. Universitatea veche 
este desfăcută în zeci şi sute de 
institute independente cu progra- 
me deosebite, Pentru a ne face o 
ideie de această specializare vom 
arăta nimai că grupul industrial- 
tehnic al şcolilor superioare cu- 
prinde 314 tipuri deosebite împăr- 
jite în 17 suburupuri; cel agricol 


— 58 de tipuri; cel sacial-econo- 
mic 13 subarupuri şi 82 tipuri: cel 
pedagogic 10 subarupuri şi 52 ti- 
puri; cel pedagogic 10 subarupuri 
şi 52 4ipuri: cel medical 5 tipuri; 
cel artistic 5 subgrupuri şi 50 de 
lipuri, Pentru această enormă va- 
rietate de institute superioure, txi- 
stă 815 programe diferite de Invă- 
țămint. 


in fruntea fiecărei şcoli supe- 
rioare stă un director numit nu de 
Comisariatul Instrucțiunii şi al Cul- 
telor, ci de organele economice şi 
trusturile de stat, corespunzătoare 
specialității şcoalei, Acest director 
are puteri discrejionare in ceiace 
priveşte administrația si conduce- 
tea lucrărilor, dar este răspunză- 
tor de gestiunea sa în fata institu- 
liunii care l-a numit. El este secon- 
dat de conducătorii sectiunilor, a- 
vind aceleași atribuţiuni în dome- 
niul lor şi răspunzători în faţa lui. 
Principiul conducerii unice şi o 
disciplină militară caructerizenză 
ustfel organizația institutelor sovie- 
tice de înaltă cultură. 


Organizarea Invăţimintului su- 
peces sa pre mai sus, intimpină 
nsă în realizarea planului autori- 
lor ei, acela de a umple în timpul 


ul < 


cel mai scurt gaturile cadrelu 
tehnice, același piedică insurmon. 
tubilă, care ingreuiază cel mai mult 


j> rea otvapalui plan quinque- 
l anume rezistenta materialului 
: pină la rul a portia smnenti 

nu se pol adapta ritmului 

ul studiilor şi sint siliți sū 

i hnert : 


A Me Ost-Euro pu, 
Februarie 1931), T7 


Se ar romanu „Măria-Sa 
Pulul Pădurii”, tima operă 
d-lui l Sadoveanu, e <y Iu 


crăte n răspindilei legende no- 
very de Brabant”. Dar, pe cind a- 
ceastă din urmă povestire are fac- 
tura celor mai multe cărți popu- 
lare, versiunea d-lui Mihail Sado- 
veanu n ridicat legenda ln Inăiţi- 
virgite opere epice, 

nda Genovevei, aşa cum cir- 
culă în popor, are scăderi pe care 
mentalitatea priaitivă nu le sur- 
prinde. Atmosfera de basm, în care 


REVISTA REVISTE ELOR. 


329 


aste rezidă să nesih nas Sau 
i acc a 
fără să simtă nevoia utor motivări, 
Dimpotrivă, mai mult it încântă e- 
nigmaticul şi neverosimilul, 

Omul cultivat însă nu te ac- 
cepta o acțiune nejustificată, De 
aceia legenda Genovevei il lasă re- 
te, deşi, în fond, en are insusiri da 
o nebânultă frumusețe, 

Prelucrarea d-lui Mihail Sado- 
veanu urmărește tocmai scoaterea 
la iveală a ucestor Însuşiri și pre- 
zentarea lor într'o formā potrivită 
gustului nostru rafinat. Legenda 
Uenovevei n devenit, prin pana 

-lui Sadoveanu, un roman de im- 
presionantă realitate, înlocuindu- 
se miracolul cu elemente de moti- 
vare strinsă, 

Nu este cea dintii operă de artă 
lavarită din colaborarea d-lui Mi- 
hai! Sadoveanu cu producția vigu- 
rousă și plină de sevi a muzei 
populare, 


fAdeverul literar gi artisti , A- 
pril 1931), : i 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


Literatură 


J. G, Prodhomms, Vingt Chefs- 
d'oeuvres, jugts par leurs contempo- 
rains. (Ed, Stock). 

In acest volum se trec în revistă 
două secole din viața llerară a 
Franței. 

Albert Thibaudet a spus că m 
ceastă lucrare reproduce mai mult 
«e duuă sute de texte strict origi- 
pale şi că reprezintă „o imagine n 
literaturii în formație” căci eriti- 
ca contemporană triese, cuzetă și 
scrie înt”'un moment in ctre trin- 
jul nu este încă făcut. 

Fiecare din cele douăzeci de o- 
pere este Judecată de contempo- 
rani; ei, Critica deolunci este 
dati exucl, 

Prin caracterul el obiectiv şi do 
vumentar această lucrare, rezultată 
din lungi si erudite cercetări, se a- 
dresează nu numai marelui public, 
Mar și profesorilor și studenților 
care vor gāsi in eu un supliment 
indispensabil oricărul manual de 
Viteratură, 


Albert Baguin, Entretiens de 
Goethe avec le rhanceler de Miller. 
(Ed. Stocki 


Pină la lraducerea d-lui Beguin, 
aceste convorbiri ernu inedite în 
franțuzeşte. 

Ele însamnă a imârtarie excep- 
tional mol întîi pentru că Müller 
u scris aceste note zi la zi, fără să 
le mai revadă şi fără să le publice 
în timpul vieţii, şi apoi pentrucă 
situația socială și inalia lui cultură 
su fâcul din el un interlocutor de- 


osebi care-i. vorbește lui Goeth 
dela egel in egal, și care-l admi 
firă să se umilească Inaintea Iui 
și fără să cante a-l zeifica, 

Goethe apare ca un om, cu la 
pe lui dar si cu slăbiciuni 
ui. 

Publicarea acestor dialoguri est 
prin aceasta un corectiv indispen 
sabil celebrelor conversații cu Eg 
kermann, operă n unui spiril s$ 
altern, plerdut de respect in fop 
fdolului său, 

Remareabilele pote şi limur 
we dlui Beguin permit oric 
facă lectura acestei cărți, fără n 
o pregatire. 


Sigrid Undset, Priutemps. (Ed 
Stock], 


Mare pletur al femeii, anutistă 
problemelor amorului, ale Famille 
a rolului -social al femeii, Sigri 
Undset, ma evocal niciodulă o 
uură feminină mai  caracteristii 
ter peramentuni norvegian şi În, 
celę timp mal universal semni 
cativă decit Rosa Wegner, erol 
din Printemps” iubită de cei 0 
frați Aksel și Torkiki. 

Naşterea, agonia mmaotului, res 
sterea lui, întinitele nuanțe ale ui 
pasiuni destinate să ilumineze 
bucurie o întreagă viaţă, const 
ese un vast subiect tratat în 
censtă curte cu o ştiinţă a inh 
şi cu sinceritate îndrăznei 
care explică imensul succes ni ih 
trei „uuthorass” în Europa ca $i 
America. 


Li 


Bolez Demostene. — Călătorii . 
"Cazimir Otilia, — E amintirea, 


Ciurezu D. 


Tabla de materie 


VOLUMULUI LXXXV 
(Anul XXIII, Numerele 1, 2 şi 3) 


J. Literatură 
PAGINA 
$ Sue a 5, 150, 280 
TAN i, 
i Amiază moartă (Versuri), 3 Ta iia 
— Dincolo de margini (Versuri). E ai 257 


— În cimp (Versuri). b 
Lesnea George; — Privelişte (Versuri) 
Mihăescu Gib 1. — Deus ex ma 
Pratapapeseu Dragoş. — Câţiva oameni 

încă un om, aie À 
Teodoreanu AL O, — Consem 


IEC e ad Cp 


Ma e e E 


papagalul şi 


oii Sa e a ie 33, 140, 259 
nul 


Sadoveanu Mihail. — Bieţel DP. Pau se tei ci porti a 00 


Verbicranu Zoe, 


— Casa cu minuni , 


on e e 2A, 167, 273 


II. Studii. — Articole. — Scrisori cin țară 


și din străinătate 

Claudian Al, — Chestiunea 
) revoluție . 
Comarnescu Petre, — Aprecie 
ricane . A 
Irimescu Dr, $. — Medicul 


agrară în Rusia inainte de 


E A 4 SA N 1 e 180 
civilizaţiei ame- 


de ieri, de azi şi de mine. e 


D o și 


ri asupra 


se VIAȚA ROMINEASCA 


Pandrea Petre. — Incotro? (Bogaţi și săraci) . 

Suchianu D. 1. — Personajele secundare . 

Tolu Nicolae, — Istorie şi artă . . . . . . . . „A, 

Vulpe Radu. — Callatis (Povestea unei vechi cetăți elene 
din Dobrogea). . . . . . 

Zarifopol Paul. — Ruine literare . 


III. Cronici 


B. C. — Cronica muzicală, . . . o. . . . 

Dragoş P. — Cronica ideilor (Stalin și tovarășii) . 

Melchett Lord. — Cronica engleză (Situaţia economică 
a Imperiului Britanic). . . . © e. as 

Philippide Al. A. — Cronica literară („Poarta Neagră” 
de Tudor Arghezi) . E: a A 


. . 


Sevastos M. — Cronica teatrală. . . . . . =- + 73 


Vișoianu Const. |. — Cronica externă (Comisiunea Eu- 
ropeună). 


IV. Miscellanea 


P. Nicanor & Co, — D. N. Iorga martir. — „Stil nervos” 
şi „Condeiu viciu”. . . . . . . . . ... 

— Intre partide și tehnicieni. — Jubileul d-lui 

N. lorga, — Rusia şi Europa. = „Unicul şi cel 
dintii critic romin”. — Sindicalizarea cetitorilor. 

— Revistele. — Timp și suflet. — Din științele 
exacte: descoperirea d-rei Mărăcineanu . i 


V. Recenzii 


Carp O. (Dr. G. Proca), — Rindunel (Izabela Sado- 


Piti) N E E E E e: vie 
Cunescu Ing. C. Stavri. — Raţionalizarea şi politica 

socială -(M. Rale). . . . . . . a . . 
Déat G. — Perspectives socialistes (M. R.) . . 
Galaction Gala. — Roxana (Al. A. Philippide) - 
Goldstein M. vezi Parhon C. I, 
Huxley Aldous. — Contrepoint (D I. Suchianu) . 
Kirițescu C. — La Pédagogie de la Paix (M. Ralea) . 


. 
n 


i 


P 


/ 


TABLA DE MATERIE 333 
PAGINA 
i Lesnea George, — Veac tinăr. Poezii. (M. Ralea) . 210 
pet André. — Tourguenev DERE AD N a 
escu I. M. — Figuri din antichitatea clasică. I. 
E Elada. (C. Balmug): 0. OUAS, 207 
< Mironescu 1. |. — Intr'un Colt de Raiu (Izabela Sado- 
veanu) E a a a 85 
Nijescu Voicu. — Douăzeci de luni în R ala şi Siberia. 
usi 4 i 
ÎN 117- iT Oy A. ST A di Siberia; go 
Parhon C. 1. et M. Goldstein, — Traité d'Endocrinologie. 
Les secrétions internes au point de vue morpholo- 
gique et thérapeutique, T, 1, fasc, H (Dr. I 
a a i A A, 1890 
Pitigrili, — Fecioara de 18 Carate (D. 1. Suchianu). | 93 
opp Serboianu C. J. — Les Tsiganes, Histoire, ethno- 
aes linguistique, granrmaire, dictionnaire (Al 
RUF: i., 
ewon M.— Baltagul (Izabela Sadoveanu) , ae 
Er J. -- En Roumanie (Izabela Sadoveanu) . 211 
că N. — Clasicismul grecoroman şi literatura noas- 
tră, in special Eminescu (AL. Graur) . F 208 
Șolokov. — Sur le Don paisible (D, I, Suchianu) . . , 95 
Topirceanu À — Serisori fără adresă (Izabela Sado- 
veanu), 
Torouţiu 1. E. — Heinrich Heine şi heinismul în litera- 
x tura rominească (I. G.) TEA peer 76 315 
Vessereau M. — Roumanie terre du dor (lzabela Sa- t 
doveanu), é 211 
VI. Revista Revistelor 
Adeverul literar şi artistic , aa i 329 
Arhiva pentru Știința şi Reforma socială . . RR 216 
ea Octave. — Viaţa lui A, Comte (Ric et Rac). „024 
rri Madeleine. — „Briganzii romantici” în Italia (La 
î Revue Mondiale) T CO CNE CAI ae le 325 
T a — Ce se petrece in Rusia (La Revue 
e France) , 
Dinar Andre. — Duelul sexelor (La Revue Mondiale). esf 
oare Ag — Problema şi viitorul Sovietelor 
POI ei sa vea 200 ue seat aie În á 
Festa Nicola, — Realitatea lui Omer (Nuova Antologia) 105 


334 ___ VIAȚA ROMINEASCA 


Gusti D. — Problema federaţici statelor enropene (Ar- 
hiva pentru Știința şi Reforma Socială). . . . 

Heller Herman. — Functionarii în PEPESE germană 
(Die Neue Rundschau) 

Lacoste Raymond. — Anglia şi proben ma hindas (La 
Revue de France) , . . ; să 

Lane Sania. — Inflaţia operelor lui Dostocvschi in Ger- 
mania (Die Slawische Rundschau}. - 

Mehnert Klaus, — Reforma învățămîntului superior din 
Rusia in 1930 (Ost-Europa). . . . 

Paulhan Fr. — Înţelesul risului (Revue philosophiyne); 

Petrovici |. — Filozofia lui Titu Maiorescu (Revista de 
POORE -a e re m 8 ac e Et RR E N n 8 

Pinon René. — Conferinţa dela Geneva (Revue des 
Deux Mondes). 

Roustan Mario. — Socialismul lui Lamartine (La Grande 
Revue) A 

Semenoff E. şi M. — Ivai Tiinénev: şi Témeite Ca Re- 
vue Mondiale). F: 

Waetzoldt Dr. Withelm. — „Cetatea Muzeelor” din Bun 
lin (Museion) , è 

Wölfflin Heinrich. — Siste matică in fiona. artei (Die 
Noe Mia dsobău), şi > se e en ae 


VII. Mişcarea intelectuală in străinătate 


Babelon Andre. — Lettres de Diderot à Sophie Volland. 

Babits M. — Le fils de Virgile Timar. . . . .. A 

Beguin Albert. — Entretiens de Goethe avec le Sin 
celier de Müller 

Bouniatin Mentor. — Les crises slonomiăuei: Essai de 
morphologie et théorie des crises économiques 
periodiques . , V e pos E R Ae 

Gonnard René. — Histoire des doctrinăa économiques. 

Lecoq Louis. — Cain > o 

Londres Albert. — Pêcheurs de perles . 

Mille Pierre. — Le roman français . 

Pappacena Enrico. — Gogol, . . 

Pilski Pierre. — Au service de la Tehâka . 

du Pasquier Jacqueline. — Cinq étages . 


— TABLA DE MATERIE ` 335 


PAGINA 
homme J. G, — Vingt Chefs-d' ocuvres, As par 
leurs contemporains , . D E | 
Alain. — La femme du boui Ai mondas da! 
t Sigrid. — Printemps. ., «+ 990 
apenfâhr Dr. Rolf. — Die Konjunkturtheorie in 
Russland. >... $ CS ve e-e: AE 
ata Kilon. — Lu trame au epe Por. PO E 
O ania e ep A A S 


| CONCURSURILE ŞCOLARE || 4 
| ALE N 38 
| „REALITĂŢII ILUSTRATE“ | 


t» 


50.000 lei premii | 


Dorind să stabilească o legătură strânsă între revistă și lineretuj 
școlar, care Intotdeauna n simpatizat cu această publicație, s'a hotă 
instituirea unor concursuri dotate cu premii importante. 

În patru numere consecutive, va publica câte trei grupe de între 
bāri, fiecare grupă adresându-se câte unei categorii da școlari si 
denți :0 categorie a şcolarilor din cursul primar, cealaltă a celor dis 
“ursul inferior de liceu, şi ultima a liceenilor din cursul superior. În 
această din urmă categorie intră si studenții universitari, sau ac 
care uu terminat liceul, 

Intrebările vor fi variate şi alese la întâmplare, din domeniul ştii 
fei, ul istoriei şi literaturii. 

O serie întreagă de premii pentru fiecare grupē În parte, va 
plăti pe cei care vor ști să den cele mal bune răspunsuri, 

Concurenţii sunt ținuți să răspundă fiecare cât mal bine și în cki 
mai multe întrebări, din totalul celor 12, pentru fiecare categorie. A 
ceste răspunsuri, însoțite de buletinul pe care-l publică „Realitat 
"omplectat eu datele necesare, trebuese să fie scurte şi concise: nu s 
admit mal mult de 20 de rânduri, pentru fiecare răspuns, l 

Premiile sunt urmăloarele: 


Trei premii a: 10.060 lei pentru fiecare categorie. 
s + » 3.000 lei pentru fiecare categorie. 
a SE a 1.500 lei pentru fiecare categorie. 


In afară de premii in bani, mai oferă şi 23 premii de consola l 
a 300 lei, în volume, după alegere. | | 


| 


Viaţa Romînească 


Răspunsurile la aceste întrebări se pol trimite fie separat, fie to 
"dată, la adresa revistei str, C. Mille 7, după terminarea seriei, Pe 
sau pe carte poştală, se va menţiona: „Concursurile şcolare”, 


Tuale amănuntele în „REALITATEA ILUSTRATA”, 


Viaţa Rominească 
Revistă literară şi ştiinţifică 


VOLUMUL LXXXVI 
ANUL XXIII 


ATELIERELE „ADEVERUL“ S, A. 
STRADA CONST. MILLE 7—11, BUCUREŞTI 
1933 * 


tpar. ANUL XXIII. APRIL No. 4 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ LITERARĂ ȘI ŞTIINŢIFICĂ 


SUMAR: 


Demostena Botez, , . . . . Câtătorii (Alexandria), 

AL Claudian ,.,. , . , , Revoluția germană din 1915. 

Ion Minulescu ..., . Na fost nimic (Versuri). 

A. Cehov, ......,. Spre cămin (Trad. de A. Frunză). 

A. Boldur ,.,  . . , , . ./deologia politică a emigrației ruse. 

Zoe Vorbiceanu . „Casa cu minimi, 

YVacassa .... „ - Eu sînt un primitiv (Versuri), 

Potre Pandrea .  ..,.., Determinarea stilului de viață socială, 
Alexandru Nanu.  . . . , Cronica ideilor (Bergsonismul şi poezia pură). 
Vior Godeanu  ..... Cronica sociată (Politica salariilor urcate). 

P, Nicanor & Co. .. . , -Miscellanea (Calamitatea memoriilor. — Pe marginea 


arestării lui Unamuno. — Al Capone et Comp), 


Recenzii: N. D. Cocea: Vinul de viată lungă, AL. A. Philippide. — Joseph Roth: Mio. Ronan eines cin- 
idei Mannes — fija Ehrenburg : Ds Leben der Autos, Pavi Zaritopal. — Revista Istoricà Romina. E V. 
Revista Revistelor : „Postul Mare în Noui-Mexic* /Afereure de Francel, — „Durezania = prada: Rstrsigi 7% 
Remie des Virants). — „(Xiisgeia ca apară do artă * (Nora Antologia], = „Memo taher” și „homo loquen* 
“Mame Piilozapiique). — „Cinematograhil, peradis artificiu" (La feeue Mondiale). 
- Miscarea intelectuală în străinătate: Livzatură, — Bingrafi, — N: vai 


[i 


Redacția şi Administraţia : Str. Const. Mille 7-9-11, Bucureşti 
1931 


Rominească 120 i. — Abonamentul f $ 
dtia Ae m» E pe pr per Li n fară un an 500 ki; uitate an 
Peproducerea oprită, 


A 


VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


REVISTĂ LUNARĂ 
Bucureşti, Str. Const. Mille (Sărindar) No, 7-9-11 
Anul XXIII 


Prețul Abonamentelor: 


IN ȚARA : 

DES Areta ENN ii "Egee T Lei 500 
PE NAE PR a a ata ms sa 3 „250 
Pentru Bânci şi Societaţi. anual . . . „ 600 


IN STRAINATATE. : 


Abonamentele se pot tace dela orice număr, trimiţind suma 
prin mandat poştal sau plătind costul direct la birourile admi- 
nistraţiei din Bucureşti, str. Const. Mille No. 7-9-11. 


Colecţii complecte pe anul 1930, cu lei 400 colecţia. 


Administraţia. 


| 


Călătorii! 


ALEXANDRIA 


Şirul celor cinci automobile care transportă 
noastră de europeni amestecați, trece cu alai de clacson și 
trompete cu nervi prin străzile înguste şi întortochiate. Ca- 
sele sint joase şi murdare ca întrun ghetto. Ca şi bogăţia, 
sărăcia are şi ea uniforma ei universală, pină la monotonie. 
Pe aici, pe străzile acestea cu cafenele arabe, îşi curează 
neurastenia elita engleză care priveşte mizeria orientală 
prin „face à main“ cu o atenţie gr riza de savanţi care 
ceva nou la microscop. în programul agen 
„Hook“ face parte şi vizitarea grăbită a acestor hudiţi, a 
tip, jumătate mongol, jumătate chinez, cu ochii închişi, 


_ soarbe fumul rece de tutun trecut printr'un alambic înflorit 


cu tub şerpuitor care vine pină în gură. Parcă ar fi wm mu- 


cu pasivitate şi filosofie. Are aerul unui om hipnotizat ; nici 
o cută de pe faţa lui nu se mişcă. Numai în globul de sticlă 
al trabucului, şuvițele de fum se încolăcese ca nişte stafii de 
şerpi. Fumătorul e adincit în acest amorţitor deliciu ca în- 
trun rit religios. Cum stă cu picioarele subt el şi cu genun- 
chii proeminenți subt halatul alb, pare un om fără picioare, 
sau un maniac religios într'wm fel de mătanie fără de sfirşii, 

Viaţa stă în fața lui pe loc în cadrul negru al uşii de 
peste drum, aceiași de secole, în lumina uscată pe pietre, și 
numai timpul trece încet fără ştirea lui, așa cum trece timpul 
prin somn. Omul acela parcă doarme de citeva milenii la 
fel, parcă e un model al sfinxului cel adevărat, parcă e o 
mumie scăpată din banderole și sicriu, cu halatul alb pe ea. 
Niciodată în nici o altă parte a lumii oamenii vii nu poartă 
aşa de evident masca placidă a morţilor şi nu seamănă mai 
mult cu ceiace vor fi. 

Pielea lor lucie şi negrie nu putrezeşte niciodată. 
Oamenii aceștia trebue să se conserve şi în pămint, cu tru- 
pul îmbălsămat de soarele aprig din viaţa lor, fără alt bal- 


' Vezi „Viața Romineasca* Anul XXHI, No, 1, 2 și 3. 


6 i VIAȚA ROMINEASCA 3 


sam, şi'n mormintele lor trebue să se găsească toți, după mii 
de ani, ca niște stranii instrumente de abanos. 

aravana noastră se opreşte. In mijlocul străzii inguste 
o cămilă înaltă, încărcată cu saci care spinzură în laturi, a 
blocat întreaga trecere. Spinarea ci cu grebăn este maj sus 
de acoperişul caselor, şi-i cenușie şi aspră ca glodul uscat, 
de parcă în mijlocul uliţei ar fi apărut deodată un munte. 
Coada ciungă cu care se apără de muşte, purtată la dreapta 
şi la stinga, parcă ne-ar face semn negativ, că pe-acolo nu 
se poate trece. 

Şoferii încep un vacarm fioros tehnic şi animalic de- 
laolaltă pină ce cămila este strămutată ca un transatlantic 
în reparație, depe strada noastră, pe una care-o întretae. In 
orice oraş din Europa la ım spectacol şi la un vacarm ca a- 
cesta s'ar fi adunat un popor întreg; aci strada a rămas pu- 
stie subt arşiţă ca şi cum toţi locuitorii ei ur fi căzut in case, 
de insoluţie, sau de-o boală, care i-a doborit, intre vis şi viaţă, 

Incep să mă simt constrins şi stingherit de spiritul de 
grup şi de disciplină al organizației noastre. Aş vroi să sar 
din automobil şi să pornese singur pe aceste străzi, să mă 
uit în case pe ferestre, să dau în lături perdelele albe care 
țin loc de uşi, să văd oameni, tipuri, să-mi intre în nări mi- 
rosul altei rase, să mă integrez în atmosfera aceia, să nu 
mai fiu numai um trecător grăbit: să stau, să văd cit trage 
din trabuc egipteanul cu aer de chinez gigant; să rămîn un 
an, doi, lingă somnul Mui neturburat, si mai ales aş 
vrea să prind şi să înțeleg tot ce-i trece lui prin cap în toată 
această reverie, povești, superstiții... Cine ştie ce rob egip- 
tean lucrător cu minile la piramida lui Cufru, este reinviat 
şi ascuns în egipteanul acestui al douăzecilea secol, şi se răz- 
bună cu lenea lui meditativă de azi pentru muncea nesăbuită 
de-acum câteva milenii! 

„Croisiera” noastră este o organizaţie. O organizaţie tip, 
cu program riguros. Şi orice organizație este o constringere. 
Dacă aş avea bani, aş fi părăsit totul din gară şi aş fi vaga- 
bondat pe cont propriu, fără explicaţii, fără ghid. Vai! ne- 
plăcerile omului fără parale! 

In gară ne scoborim. Nu-i voe să ne împrăştiem, Trebue 
să stăm grămadă ca un grup de deportaţi. Şeful croasierei 
„Monsieur Raoul” are și un chipiu de gardian, iar ajutorul 
său gros şi asudat poartă în mini birtia cu catalogul nostru, 
pe rază — Franceji, Americani, Belgieni, Algerieni şi... 

amini, 

La controlul intrării pe peron, iarăşi o numărătoare pe 
limba egipteană şi iarăşi ni se pune un fel de nume arab cu so- 
norităţi groase care ne identifică în faţa autorității ceferiste 
a regatului egiptean. Conducătorul nostru ne strigă de pe 
catalog și numele nostru pe care-l socoteam celebru, pe ca- 


CALATORII ? 


re-l ştiu toţi comcetățenii unui oraș întreg, apare pocit şi de 
nerecunoscut, ca un sunet ciudat, ca un nume de plantă din 
alt emisfer, Pentru un om încrezul e greu de suportat acea- 
stă umilinţă. Transpare îm toată această operaţie la margi- 
nea deșertului, realitatea noastră de fir de nisip „pierdut în 
univers”, nu numai ca o idee filosofică, dar chiar ca o con- 
ştiinţă a realităţii simțită concret cu propriile noastre sim- 
turi; — ceiace e mult mai impresionant. 

Se naște însă un incident. Lipseşte la numărătoare ci- 
neva: un număr. La strigarea catalogului se constată că nu- 
mărul e Madame Caste din SL Germain, doamna din elita 
vaporului nostru. Nu e nicãeri. Sau... e în Alexandria, adică 
în oraşul matal al domnului Pilafache, partenerul de pe 
bord. l-a promis să-i arate un interior ciudat ca de grădină 
al unei biserici copte din mahalaua veche a Alexandriei. 

Doamna Caste, cit timp noi vom vizita Cairo, va fi oas- 
pete dommului Pilafache, 

În grupul nostru naşte o rumoare crescendo, ochii tutu- 
ror sînt vii și plini de înțelesuri; deşi impresia este aceiași, 
totuși fiecare vrea să o spue celuilalt, și deci Mam'zelle Mar- 
tin o spune „chanoinului” cu un aer de spovedanie mona- 
hală, după care se simte cu sufletul usurat și cu zimbetul 
pe buze. Evadata noastră cîştigă deodată şi stima și gelozia 
mea. A pomit din bulevardul aristocratic al Parisului, de 
după largi porţi încuiate de castel particular auster şi „fer- 
mé", ca să vadă Egiptul cu sfinx, cu piramide şi mumii, — 
și a rămas la mal să vadă un om viu. 

E așa de frumos gestul ei, încît îmi dă un nou impuls de 
viață cu care văd altfel nisipul şi milul acestor locuri cu 
morți și cu morminte în care, orice fir de praf pe care-l 
simţi între dinţi poate să fie o părticică dimtr'un faraon. 

Ce admirabil instinct de femeie! j 

Numai domnul Aubanel are o figură placidă şi neferi- 
cită de soț înşelat, și maschează prost o jenă inexplicabilă 
de amic trădat în grupul cuprins de un fior de surexcitare 
și bucurie. Reproducem în mic și ambulant o mahala în care 
cancanul și intriga se spun tot la ureche, tot cu zimbete pli- 
ne de subințelesuri şi cu glume: „Egiptul se cucereşte şi alt- 
fel de cum l-a cucerit Napoleon“, — Şi nu ştiu de ce toală 
lumea este satisfăcută, afară de domnul Aubanel, de mine 
și de şeful croasierei care, sau simulează o răspundere mo- 
rală faţă de acest „scanda!”, sau manifestă net regretul că 
n'a știut nai dinainte și a cumpărat un bilet de tren în plus. 

Peronul gării e sonor şi lung subt acoperișul jos, ca 
toate peroanele din lume. Vagoanele sint făcute din lemm. 
văpsite cu alb, și poartă la mijloe subt geamuri insigna re- 
gală. Au aerul unor dricuri catolice închise ermetic, cu fri- 
görifer sistematic în interior. 


8 VIATA ROMINEASCA 


Dezolare: avem un vagom rezervat pentru noi, lar mā 


simt deţinut şi deportat. Pentru a mă scutura de această im- fund al acestor locuri scoată fn 


înlocui această impresie vie 


presie mă plimb liber, şi cu conştiinţa libertăţii mele, dea- ii Ha 
lungul peronului. Descopăr un debit cu țigări egiptene (lu- e stia mei a it: a pară rata > argon 
crate probabil în Germania). Şeful gării, funcţionarii, con- mat, ca viziunea unui zeu care a apărut p eee a dispărut 
ductorul, mi se par ciudați, în halaturile albe, cu capul legat. apoi pentru totdeauna lăsind în urmă tumai un nud. Am 
Träese într'o operetă, sau intr’o altă lume? t cu sensibilitatea ființei mele valul direct al vieţii lor. 
Atita vreme cit în acelaşi costum oamenii aveau atitu- Călătoria are acest mare şi dumnezeese dar de a învia noțiu- 
dini de-ale lor, deosebirea aceasta nu-mi sărea în ochii ca a- nile moarte, de a le da o viaţă si o fizionomie proprie. de a 
cum cind fac ceva care se face şi la noi: dau drumul unui imbrăca într'o atmosferă de subiectivitate. de impresie per 
tren, încarcă bagaje, flueră... i = somali, de a le crea o putere de evocare. 
Alexandria începe a defila prin faţa noastră. Aș vroi să 
văd incendiul bibliotecii istorice, şi de aceia mă uit cu aten- Pe lingă Nil 
ție pe geamul seuna şi mic. Dar îmi vine numai în ochi, de 
subt roatele trenului, un praf mărunt care ar putea să fie, — Din ma : ; . 
cine ştie cum, — ceva din cenuşa acelei biblioteci. Dintre | e Peter lor ret Siege Be, peer ca zare 


pleoapele înlăcrimate scol apăsat cu arătătorul, filosofic şi 
plictisit de intimplare, o fărimă dim cea mai strălucitoare și 
mai glorioasă operă literară de-atunci, din anul 47 inainte 
de Hristos. Dacă aşi fi american ași stringe cu sfințenie fi- 
rul acesta de praf sau de cenuşă, 

In bătaia aprigă a soarelui, mersul trenului învirte rind 
pe rind păreţii albi şi orbitori ca oglinzile ai caselor din ve- la noi; și sint străjuite la margini de curmali înalți care sea- 
chiul Kakolis al Faraonilor, azi Alexandria, pori în care se mână cu palmierii, dar care poartă la rădăcina frunzelor 


| niște gigantice pene de struț înfipte în pămint, se clatină 

| 
incrucișează în fiecare zi Orientul cu Occidentul. Panta a- din virf, strugurii de curmale, ca un roiu de albine aşezat, 
A 


lent și cu ele, jos, umbra lor neagră şi zdrențuroasă. — Par- 
că ar fi un virf de palmieri tăiat şi răsădit, la care frumzi- 
șoarele sar fi unit într'o năframă moale şi vende, Subt poa- 
lele mobile ale frunzelor se ascund bananele. 

Plantaţiile acestea sint aranjate în şir ca butucii de vie 


ceasta dulce pînă la cetatea de sus, lingă zidul căreia se Frunza lor în evantaliu capăt de trunchiu cade obo- 
distinge un soldat englez subțirel ca un ţințar, a fost aleasă | f” jos ea niște șuvițe de A aa j j 
f 


duri albe care seamănă a monumente funerare, de către A- 
lexandru ceł Mare la anul 331 înainte de Hristos. Acesta a 
fost odinioară cel dintii oraş după Roma. Pe-nici a trecut Im- 
păratul Vespasian şi Septimiu Sever şi pe aceleaşi urme Na- 
poleon, Pe unde vor fi fost flăcările bibliotecei arse la ase- 
diul dat de Amar-Ben-Elas în anul 642? Pe-aici au prădat şi 


pentru această încrucișare de drumuri şi pentru aceste zi- i 
x 


Pe urmă încep culturile de in, de porumb, de griu: Del- 

ta Nilului. Un șes drept se întinde cit vezi cu ochii. Totul e 
împărţit în parcele regulate printre care curg canaluri arti- 

"| fciale cu apă miloasă. Roţi mari de grădimării, învirtite 


au murit Tuhumzii, Turcii, Francejii... Pe-aci, printre zidu- | de un bivo o cămilă sas t 
rile acestea, sinistru de luminoase în soare, au fost revoluții l pe șanțuri Aer bmp ee E pe i pt Anei: 
contra europenilor, aceşti evrei ai arabilor şi-ai tuturor ra- tind. Șanţurile sint astupate din loc în loc cu pămînt: un om 
selor străine. f cu sapa la o parte iezătura aceasta în miniatură, şi apa 

Am trecut prin Alexandria cum se foiletează un album, răsturnată de roată năvălește și apucă grăbită pe toate ra- 
Și totuşi am în suflet parfumul unei lumi nouă; cu alți oa- murile în lături inundind inul. Toată cultura în Egipt se 
meni, cu altă viață, cu alt suflet, cu alti Dumnezei. Am con- face după sistemul de irigație după care se fac la noi grădi- 
știința că trec prin această lume ca printro planetă nouă, nile de zarzavat, Există o preocupare continuă şi persisten- 
fiindcă oamenii sînt altfel și au o altă concepţie despre via- tă pentru aceste inundaţii care sint reglementate pe regiuni 
ță. Am simţit în jurul meu sufletul vieţii lor larg și adine, și proprietari, la diferite zile şi ore. Cind sa isprăvii timpul 
cu ceva din vinturile care au trecut peste toată Sahara. Port destinat unui proprietar, cămila se opreşte, roata stă pe loc, 
în mine pentru totdeauna impresia acestei vieți, acea primă se astupă şănțulețele şi apa din canal este ridicată de o altă 
impresie făcută din culori şi contururi, din neprevăzutul roată care începe a se învirti mai departe, cu o altă cămilă. 
care atacă cel dintii sufletul nostru, din ceiace misterul pro- Acei care nu au o asemenea instalație „civilizată“ ridică apa 


” 
10 VIAŢA ROMINEASCA 


A RIO it 


primitiv, cu un fel de cilindru găurit imlăuntru in formă de 
spirală. Un capăt se viră în apa canalului iar cealaltă e ri- 
dicată pe mal deasupra șanțului de irigație, şi un om învirte 
cu o manivelă acest cilindru care urcă în sus, pe spirală, apa 
din canal, 

Verdeaţa culturilor e plină, sănătoasă şi întunecată, în 
contrast eu căldura ṣi soarele care le arde. Între sanțurile i- 
rigației pămintul e astfel împărţit și cultivat în pătrăţele, 
de parcă sar lucra ṣi valorifica cu metrul pătrat. Ai impre- 
sia clară că popusoii și inul și griul, cresc văziud cu ochii, 
că dela o inundație la alta au crescut cu un sfert de metru; 
și simți uitimiu-te la cîmpul atit de verde că se fac în ade- 
văr, trei, patru rînduri de recolte pe nn. Griul copt se seceră 
imediat; pământul se ară şi se seamănă iarăși fără întirziere 
cu în, cu sfeclă, fiindcă anotimpurile sint aproape tot una și 
a cursul unei veri de şase luni se pot ridica patru recolte 
n şir, 

lată un bivol singur la im plug întrun jug special; e 
condus de-un om in halat alb. Oamenii îmbrăcaţi aşa, pe 
cimp, la lucru, par niște preoți halucinati care oficiază în 
plină natură, sau nişte păsări care au evoluat! şi nu mai pot 
zbura: mînecile largi și lungi fMfie dealungul trupului cu 
nişte aripi chircite, O cămilă se duce drept pe drumul pa- 
ralel cu canalul. Are situl întins înainte: cioc de carne. Par- 
că ar vrea că culeagă din depărtare o frunză rară şi bumă 
de mincare. Picioarele lungi se strămută regulat ca două 
compasuri gigantice care se încurcă măsurind un domeniu 
de in, Pe-un pătrat de țărm inundat, îbişi subțiri, cocostirei în 
miniatură, calcă pe picioarele lungi căutind viermi. Ridică 
spre tren gituri subțiri; picioarele roșii au o îndoitură frântă, 
aripile se întind şi, ca o umbră, merg peste cîmpie spre alt 
țărm mundat, Ulii mici săgetează văzduhul; uneori planea- 
vă strimb, ca și cum ar patina pe acr, 

Privoliştea se repetă la fel, la infinit, 

Pe zare apar ca o sută de cumpeni de fintini în şir, ca- 
targele bărcilor de pe un canal mai mare. Bărecile sint nu- 
mai ca o coajă; au forma caracteristică a unei opinci, si ca- 
targul cu o anexă încovoiată în virf care evocă un aer gin- 
ditor și obosit, 


semenea căpiţi din care unele fumegă pe „atrium”. E mult 
mai tragic şi mai primitiv decit bordeiul nostru acoperit cu 
stuf. Intr'un sat egiptean nu se vede nici un alt element de- 
cit pămîntul. Nici vitele, nici porcii nu stau la noi în aseme- 
nea încăperi. Şi asta în mijlocul acelui belșug fecundat de 
Nil. Vreau să fotografiez din fuga trenului şi este imposibil. 
"Am căutat în Cairo fotografia unui sat și nu am putut găsi. Şiri 
mult mai interesant decit nebunia inutilă şi lipsită de artă a 
piramidelor. Nu cred că există mizerie umană mai manife- 
decit aceia pe care o exhibă satele din Egipet, 

Dacă aş fi fost singur, fără pensiomatul acesta de fete 
bătrine care se chiamă „croisiera Fabre” aş fi coborit între 
două trenuri la o gară, şi aş fi vizitat cu deamănuntul un 
sat. Aşi fi vroit să văd deaproape oamenii care-l locuese, să 
văd ce există în movilele acelea negre de pâmint, pe care 
au rămas urmele degetelor ce-au lipit lutul ud. 

Probabil nu este nimic în interior. Oamenii aceia au nu- 
mai halatul de pe ci. 

Demostene Botez 


x 


lată şi un sat în Egipet; primul sat. Locuințele cele mai 
primitive de pe lume. Ceva ca un trunchiu de con făcut din 
pămint lipit, aşa cum se fac în satele noastre de ţărani, bu- 
cătăriile de vară, O casă e ca o căpiţă de pămint cu o gaură 
laterală de intrat înăuntru şi una în virf, pe unde iese fii- 
mul. Toate sint la fel, fără erarhie, fără stil. Nu sint nici 
drumuri, nici copaci. E o adunătură ncagră și sinistră de a- 


Revoluţia germană din 1918: 


Sombart adaogă, în ediția de după război a operei lui 
asupra socialismului, o scurtă notă privitoare la revoluţia ger- 
mană din 19182. Nota e adăogată capitolului în care autorul 
caracterizează „tipul german“ al mişcării sociale contempo- 
rane, spre deosebire de tipul englez și de cel francez. Ce- 
iace, după Sombart, caracterizează socialismul german, in 
comparație cu socialismul francez și latin în general, e „lipsa 
oricărui talent revoluționar“, Si atunci sociologul german a- 
mintește, ca o ilustrare a afirmației sale, „revoluția” din 1918 
„care n'a fost o revoluţie“. Victoria lucrătorilor din 9 Noem- 
brie a fost „o victorie asupra unui duşman care nu era de 
faţă, o victorie fără luptă”, Drapelele purtate înaintea cor- 
tegiilor cu inscripţii ca „Fraților, nu trageţi!” nu reprezintă, 
desigur, vechea conceptie revoluționară a eroilor de bari- 
cadă. Zadarnic au încercat cei ciţiva „Spartachiști” să im- 
pingă spre baricadă masa apatică a lucrătorilor. Aşa-zisa 
revoluție din 1918 este, pentru Sombari, dovadă strălucită 
a lipsei spiritului revoluţionar în mişcarea muncitorească 
germană., 

lată deci, la Sombart, noțiunea de revoluție implicind 
lupta de stradă, întrebuințarea violenței. Istoria „glorioasei 
revoluţii” engleze dim 1688 ne arată totuşi, că o schimbare 
radicală a organizaţiei politice a unci ţări se poate face prin 
cele mai paşnice mijloace, fără să piardă prin aceasta drep- 
tul de a se mumi revoluție. Evenimentele revoluționare sint 
rezultatul schimbării raportului de forţe în favoarea unor 
anumite clase sociale. Dar forța claselor revoluționare se 
poate impune aşa de hotăritor adversarului, incit acesta 
să renunțe la o rezistență inutilă, Surprins de înaintarea 


' Fragment. 
t W. Sombart, Der Sozialismus und die soziale Bewegung, Neunte 
Aufinge, 1920, p. 240, 


REVOLUŢIA GERMANA DIN 1918 13 
TUA GERMANA DIN 1948 _________13 
spre Londra a lui Wilhelm de Orania, sprijinită de răscu- 
area populaţiei, regele lacob II a renunțat in Noembrie 
1688 la orice împotrivire, Şi astfel, principiul suveranității 
poporului, proclamat incă din 1649, Apă, prima revoluție 
engleză, triumfă definitiv în Anglia în 1 

Acesta pare a fi cazul şi în Germania în Noembrie 1918) 
Forța disciplinată a maselor muncitoreşti şi fratemizarea 
elementelor militare cu ele a făcut pe partizanii vechii Ger- 
manii, deprimaţi de războiul pierdut, să părăsească orice 

„gând de rezistenţă. lar constituţia din 11 August 1919, expre- 
siune a voinței populare, transforma un imperiu pe jumă- 
tate absolutist, într'o republică democratică. 

Abdicarea Kaizerului — mai exact: publicarea de către 
puvem a unei abdicări care nu se produsese încă — de-abia 
în ziua de 9 Noembrie, cind revoluția izbuenise, arată că 
mişcarea nu ocupa numai poziţii dinainte părăsite de ad- 
versar, La primul gest revoluționar al proletariatului ger- 
man, i sa abandonat terenul. Dacă revoluţia ar fi întimpi- 
nat rezistență, ea şi-ar fi urmat, probabil, cursul, cu jertfe 
de singe care ar fi modificat aspectul revoluţiei, fără să 

schimbe caracterul ei esenţial, 
vea: are, probabil, dreptate, din punctul de ve- 
al psihologiei popoarelor, cind spune că Germanii 
t mai puţin revoluționari decit Francejii. Dar în psiho- 
unei mulțimi agitate, elementele general omeneşti co- 
sc pe cele specific naţionale. Şi în orice caz, spiritul re- 
uţionar, mai mare sau mai mic, ul proletariatului ger- 
interesează mai puţin decât rezultatul pozitiv la care 
sa ajuns în Germania în 1918-1919, Dacă nu limităm sensul 
cuvîntului revoluţie la acela de schimbare prin turburări 
singervase a organizației unei societăţi, putem întrebuința 


acest cuvint atunci cînd vorbim de mişcarea din Noembrie 


1918. 

Vom încerca să desprindem sensul acestei revoluţii din 
rezultatele ei, după ce vom aminti, în linii mari, desfăşura- 
rea evenimentelor. E interesant de relevat că primul act de 
revoltă, făcut de marinarii vaselor dela Kiel, a fost provocat 
de teama de a nu se întreprinde un atac naval desperat (și 
absurd, Pp ce Germania ceruse pace) impotriva flotei 
engleze. „Dacă ne atacă Englejii, apărăm coasta noastră 

ă la extrem, dar noi înşine nu atacăm“. Aceasta e tonul 
ărârii luate la sfirşitul lui Octombrie, de marinarii vase- 
r staționind la Ki „Mai departe decit Helgoland nu 
mergem. Altfel, focul va fi aruncat afară“! Menţinerea to- 
tuşi a ordinului de ridicare a ancorti, face pe marinari să 
pună În aplicare ameninţarea. Ei vor să impiedice, cu orice 


' Eduard Bernstein, Die deutsche Revotulian, Berlin, 1921, p. 15. 


14 ___VIAȚA ROMINEASCA 


preţ, o acţiune agresivă, Dar nesupunerea și împiedicarea 
pregătirii de luptă (sa dovedit mai tirziu că teama mari- 
narilor era justificată) atrage, pe unele vase, pedepsirea cu 
inchisoarea a vinovaţilor de insubordonare. O mare intru- 
nire de protestare a marinarilor din Kiel, transformată în- 
tirun cortegiu care se îmdlreaptă spre închisoare, sfirșește 
prin obişnuitele jere omenești ale revoluțiilor, fie şi „paş- 
nice”: cad ciţiva morţi și răniţi din rîndurile manifestan- 
ților, Atit e deajuns pentruca a doua zi — 4 Noembrie — 
toată marina din Kiel să fie în picioare. Cad acum victime 
din rindul ofițerilor, şi la ora prinzului, marinarii, cărora 
li se adaugă intreaga garnizoană a orașului, sint stăpinii 
portului şi ai vaselor. „Comsiliul” soldaţilor prezintă guver- 
uatorului oraşului revendicările soldaţilor: punerea în li- 
bertate a mateloţilor arestaţi, suprimarea ierarhiei militare 
in afara serviciului, supunerea tuturor măsurilor militare 
spre aprobarea consiliului soldaţilor, ete. 

A doua zi, lucrătorii din Kiel declară greva generală şi 
formează consilii de lucrători. Mișcarea se intinde în aceiaşi 
zi — 5 Noembrie — la Lübeck şi Hamburg. La 6 Noembrie 
se declară la șantierele din Hamburg greva generală şi iz- 
bucneşte revoluția la Brema. Celelalte oraşe vin la rînd. 
Dela 4 la 9 Noembrie, toată Germania de nord, de sud şi 
centrală este în minile „sfaturilor“. Caracterul politie al 
mișcării se aceentuiază mai ales la Munchen, în noaptea de 
7-8 Noembrie. Aci, după o manifestaţie condusă de socia- 
listul independent Kurt Eisner, de curind ieşit din inchi- 
soare, se proclamă republica bavareză, 

Trecem acun la evenimentele din Berlin. Incă din Oc- 
tombrie 1918, odată cunoscut refuzul lui Wilson de a trata 
pacea cu Wilhelm II, social-democrații cer stăruitor abdica- 
rea Kaizerului. Memoriul adresat de Scheidemann la 28 Oc- 
tombrie cancelarului Max von Baden, în care se cere abdi- 
carea împăratului, mu are nici o urmare, Kaizerul motiva 
ministrului Drews, — venit la 1 Noembrie la carticrul-general 
dela Spa, să-i comunice memoriul lui Scheidemann, — refuzul 
de a abdica prin teama de a nu lăsa Germania la disereția 
Antantei și de a nu provoca dezordini grave în ţară.! Au- 


t Ed. Bernstein, op. ell. p. 21. Vezi şi Emil Ludwig, Guillaume H, 
(trad, française, Paris 1929, p. 295—296). Biograful arată nervozitatea 
Anizerului, care spune ministrului Drews că, amintindu-și jurămintul 
depus Împăratului, secretarul de stat ar fi trebuit să decline această 
misiune, „Rege al Prusiei şi urmaş al lui Frederic cle Mare, cu am da- 
toria să rămin la postul meu”, — Intervenţiile lui Max von Baden 
pentru abdicare devin tot mai insistente, dar pină în ziua de 9 No- 
embrie abdicarea nu se produsese. Speranţa primului-ministru de a 
salva, prin abdicarea voluntară a Kaizerului, principlul monarhic, se 


calma spiritele 


_____ REVOLUȚIA GERMANA DIN 1918 13 
torităţile militare mai sperau să salveze Berlimul de revo- 
luție, proclamind, la 5 Noembrie, starea de asediu, iar în 
ziua de 7 Noembrie interzicimd formarea sfaturilor de lueră- 
lori şi soldaţi. Dar in aceiași zi, Scheidemann remitea şe- 
ului cabinetului — in care, împreună cu Gustav Bauer, re- 
prezenta sócial-democrația — ultimatum-ul socialist, Se ce- 
rea libertatea întrunirilor, transformarea în sens democratic 
a compoziției guvemului prusian, întărirea participării $o- 
cial-democrate la guvemul german și, în sfirsit, abdicarea 
imediată a împăratului şi renunțarea Kronprinţului la tron, 
Păminerea socialiștilor în guvern depindea de realizarea 
fără nici o întirziere a acestor condiții. 
Acest ultimatum şi mai ales atitudinea fermă a social- 
democraţiei in chestiunea abdicării face pe membrii neso- 
ctalişti ai guvernului (compus din centru, democrati şi $o- 
cialişti) și pe membrii nesocialiști ai comisiunii de colabo- 
rare a partidelor din majoritate să-și exprime surprinde- 
ei şi chiar more re (3 Noembrie) '. Haussmann, mi- 
nistru reprezen partidul democrat (pe atunci încă: Fort- 
sehrittliche Volkspartei), mai tirziu vice-președinte a] adu- 
nării naționale și preşedinte al comisiunii Constituţiei dela 
W r, declară că membrii cabinetului n'au fost puși în 
curent de socialiști cu ultimatum-ul. Stresemann aminteşte 
lui Ebert — viitorul preşedinte social-democrat al republi- 
i — că el însuși declarase cu o zi inainte că nu abdicarea 
E pentru moment, cea mai importantă chestiune, lar 
Ebert îi răspunde: „Ar trebui să ne fiți recunoscători că 
am intervenit. periei posi predat ei Hse Nu puteam 
ecit fixind un termen... i - 
menul pină diseară...“ trona i 
F Max von Baden, fără să răspundă ultimatum-ului, speră 
să împace lucrurile prin convocarea imediată a adunării na- 
tionale, introducerea socialiștilor în guvernul prusian, a unui 
nou socialist în guvernul german, ete. Se speră că, prin de- 
rerh ea cabinet, rezistența Kaizerului la abdicare va 
ntă. 


Toate aceste proecte sint discutate puţin cam tirziu: în 


arăta iluzorie. Împăratul crezu pină în ultimul moment că poate conta 
pe armată pentru a infringe dușmanul intern. Cu uimire ascultă el 
declaraţia generalului Groener că armata nu va reintra În ordine în 
tară, ducă va fi comandată de Kaizer (9 Noembrie, ora 11). (K. F. 
Nowak, Les dessous de la Révolution. Paris, 1927, p. 209—232). 

' Conrad Haussmann, Journal d'un depute au Reichstag pendant 
la guerre et la révolution (tr. de H. Simondet) Paris, 1928, p. 314—315, 

* Ibidem, p. 316, 


16 _________ VIAŢA ROMINEASCĂ 


— 
+ 


dimineața zilei de 10 Noembrie, cind greva generală se de- 
clară în Berlin şi masele de lucrători ocupă străzile, cerind 
— cum sună proclamația „Sfatului lucrătorilor şi soldaților” 
semnată de fruntașii socialişti-independenţi, — „nu abdica- 
rea unei persoane, ci republica”, La orele 12 delegaţia socia- 
listă în frunte cu Ebert și Scheidemann aduce la cunoştin- 
ţa lui Max von Baden că poporul muncitor vrea să dispunā 
singur de soarta sa, In interesul ordinii, trebue ca social- 
democrația să preia conducerea statului. Trecind autoritatea 
de cancelar asupra lui Ebert, Max von Baden anunţă că sa 
primit abdicarea Kaizerului. 

De fapt, se primise numai comunicarea că abdicarea este 
în curs de redactare. Dar Max von Baden se decise să nu 
mai aștepte hotărirea formală a împăratului, şi să publice 
abdicarea ca să dea astfel impresia că Wilhelm ÎI a renunțat 
la tron nesilit de nimeni, că abdicarea nu i-a fost smulsă de 

r. Cîteva ore după publicarea așa-zisei abdicãri a 
aizerului, ca împărat al Germanici şi ca rege al Prusiei, 
sosește mesajul după care Wilhelm se declară gata sä 
abdice ca împărat al Germaniei, dar nu ca rege al Prusiei, * 
Desigur, era prea tîrziu, nimic nu se mai putea schimba, 

Făcută de lucrători, avind ca steaguri de luptă formule 
democratice şi socialiste, revoluția germană ma realizat 
idealul socialist. Majoritatea moderată a socialiștilor germani 
(„socialiștii majoritari”) în primele zile ale revoluției adesea 
eclipsată de elanul revolutionar al socialiștilor independenţi 
(numeroşi mai ales în Berlin şi — în parte — simpatizind cu 
bolşevicii) își arată forţa de cîte ori se face o numărătoare 
a voturilor. Această majoritate înțeleaptă își dă curind sama 
„cât de greu era să pună în practică vagile teorii cu care se 
mulțumea pină atunci“. La primul congres a] „Sfa- 
turilor de lucrători şi saklați” (16-20 Decembrie), cu toate 
sforțările elementelor extremiste, tendința pașnică şi mode- 
rată e biruitoare, 

Una din chestiunile cele mai aprins discutate de congres 
a fost aceea a ulegerilor pentru „adunarea națională”, Aces- 
tei adunări, care trebuia să dea Germaniei o nouă Constituţie, 
extremiștii, partizani ai „dictaturii de clasă“, îi opuneau 
ideea, de origine rusească, a „Constituţiei sfaturilor” (Räte- fi 
verfassung). Totuşi, alegerile sint fixate de congres, com 
form concluziilor referentului majoritar Max Cohen, pentru 


' K. F, Nowak, ap. cit. p. 243, 
> K, F. Nowak, op. cit. p. 249. 
' René Brunet, professeur de droit constitutionnel à Caen, ex- 
conseiller juridique à Pombassade de Berlin, La Constitution alle 
mande du 11 Août 1919. Paris, 1921, p. 305, 


Du] 


AS V ULUFIA Lat MANA LIN 19i8 z 17 


— 


19 lanuarie 1919 (cu 400 voturi contra 50). In referatul său, 
Cohen aminteşte că social-democraţia are nevoie de sprijinul 
unor importante clemente burgheze şi intelectuale, pe care 
nu trebue să le memulțumească. Pe o revoluție în țările An- 
tantei nu trebue să se conteze deocamdată, 

lar Rudolf Hilferding, cunoscutul teoretician, desi apar- 
tine socialiștilor independenți, obține în congresul dela 16-20 

ibrie, prin referatul său ințelept asupra socializării, 
numeroase aprobări, mai ales din partea ma joritarilor, Re- 
voluția politică este, spune Hilferding, relativ uşoară, Cea 
econoinică, însă, nu poale lace minuni. Socializarea e un 
proces de lungă durată, Despăgubirea capitaliştilor expro- 
priaţi e impusă de insuşi faptul că socializarea nu se poale 
face odată la toate Intreprimderile (cole nesocializate incă, 
war mai avea interes-să lucreze mai departe, cu perspectiva 
confiscării), Chiar realizată, socializarea producției indus- 
triale nu va îmbunătăţi imediat situaţia materială a lueră- 
torilor, Ea nici nu este — spune Hilferding — o chestiune 
de salarin, ci realizarea treptată a unui ideal social,” 

Totuşi, s'au realizat, dacă nu schimbări efective, cel pu- 
lin modificări prineipinle în orgunizația economică a Ger- 
maniei, Astfel, rind pe rând, principiul „ccanunităţii de mun- 
că” (colaborarea, pe bază paritară, a marilor asociații pa- 
tronale şi muncitorești), principiul „consiliilor de lucrători“ 
pe lingă întreprinderi şi acela al „consiliilor economice 
inixte” (formate din consiliile de Mucrători, reprezentanţii 
patronilor, ai consumatorilor, ete.) solicită atenţia Adunării 
naționale, Articolul 165 din Constituţia dela Weimar pre- 
vede înfiimţarea consiliilor de lucrători şi a consiliilor eco- 
nomice, atribuind acestora din urmă, între altele, si rolul 
„tie a colabora la executarea legilor de socializare“, 3 

„Dar consiliile de lucrători — cum remareă Joseph-Bar- 

emy* — n'au nici drepturi politice, nici puterea de a 
lua hotăriri. Comisia de socinlizare era înființată încă din 
Noembrie 1918. Dar guvemul lucra adesea sub preshunea 
maselor ncrăbdătoare, Greva generală din Berlin (Martie 
1919) silește guvernul să prepare în grabă proiectul legii de 
socializare, votată la 23 Martie 1919, cuprinzind normele ge- 
nerale ale acestei transformări veonoimice. O lege votată în 
aceiași zi, menită să dea producției cărbunelui o ocpaniza re 
colectivă obligatorie, sufere atitea modificări şi dă naștere 
la atitea propuneri si contra-propuneri în sinul comisiei de 
socializare, incit sa putut spune despre această comisiune 


" Ed. Bernstein, ap, cit., p. 94. 

Ed. Bernstein op. cit., p. 96, 

R. Brunet, op. cit, unexă: La Constitution allemande, p. 358. 
Josepli-Barihelemy, în prefața op. cil. a lui R. Brunet, p. XVII. 


9 


18 Să VIAȚA ROMINEASCA 


că ca „lucra pentru arhiva guvernului“. În lipsa realizări- 
lor. practice, Adunarea naţională se mulţumeşte să acorde 
Reichului, prin articolul 156 din Constituţie, dreptul „de a 
face să treacă în proprietatea comună întreprinderile cco- 
nomice particulare susceptibile de a fi socializate“, adāo- 
gind cu grije: „sub rezerva unei indemnizaţii“, 

De altfel, independent de greutățile inerente socializă- 
rii, opera mdunirii dela Weimar nu putea fi decit un com- 
promis. Disensiunile între socialiști, tot mai accentuate, 
ajung la „baia de singe” din ziua de 24 Decembrie 1918, Ca 
urmare a luptelor de stradă şi a represiunii autorizate de 
guvern, socialiștii imlependenți părăsesc guvernul la 27 De- 
cembrie 1918, lar la 31 Decembrie Roza Luxembourg şi Karl 
Liebknecht înființează partidul comunist german, 

Alegerile din lanuurie 1919 acordă socialiștilor majori- 
tari 11.510.000 voturi (163 deputaţi) şi socialiștilor indepen- 
denti 2.017.000 voturi (22 deputaţi). Partidele burgheze re- 
publicane — centrul şi democraţii — obțin 11.622.000 voturi 
(163 deputaţi), iar partidele burgheze, în esență monarhiste 
— maţional-germanii şi populiştii, — obţin 4.467.000 voturi 
(63 deputaţi).? 

In această situație, coaliția socialiștilor majoritari cu 
centrul şi democrații devine o necesitate. Dar tot atit de ne- 
cesară e acum şi renunțarea la intransigența principiilor. De 
aici contradicţiile Constituţiei germane, relevate de profe- 
sorul Joseph-Barthălemy în prefața cărții citate a lui René 
Brunet (p. XVII) şi care frapează pe oricine, Lupta parti- 
delor între ele pentru a salva puritatea doctrinelor a cedat 
în fața nevoii de a face gardă comună în jurul republicii. 
Nu trebue să me mirăm, prin urmare, că articolul 151 al Con- 
stituţici ne spune că „organizarea vieţii ecanomice trebue 
să corespundä principiilor de justiție și să-si propună ca 
scop să garanteze tuturor o existență demnă de un om” ca 
să adnoge imediat: „in aceste limite libertatea economică a 
individului trebue să fie asigurată“, Tot aṣa, e firesc ca art. 
163, produsul umor vii discuţii contradictorii,” să aibă 
această redactare: „Orice German are, fără prejudiciul Ii- 
bertăţii sale personale, datoria morală de a întrebuința for- 
tele sale intelectuale şi fizice aşa cum cere interesul colec- 
tivităţii”, Acelaşi spirit al compromisului plancază asupra 
articolului 153, referitor la proprietate:  „Proprietalea este 
garantată de Constituţie, Conţinutul și limitele ei rezultă 


' Fritz Wuessing, Geschichte des deutschen Volkes vom Ausgang 
des 15, Jahrhunderts bis zur Gegenwart. Berlin, 1921, p. 292. 

* Ed, Bernstein, op. cit, p. 196. 

' R. Brunet, op. cit., p, 230—231. Formula „datoria morală” a in- 
timpinat opoziția socialiștilor independenţi, 


i 


Apo 


a: REVOLUŢIA GERMANA DIN 1918 19 


dim legi., Proprietatea obligă. rar a ei trebue să fie în 
acelaşi timp un serviciu adus interesului general. ! 
> _ Oprindu-se, în chestiunea proprietăţii, la formula pro- 
prietăţii-funcţiune socială, admițind, în domeniul scolar, o 
formulă mijlocie între scoala confesională şi şcoala laică — 
fără care Centrul catolic War fi semnat tratatul dela Ver- 
Silles — Adunarea Naţională dela Weimar a înregistrat în 
H ua Constituție şi eomcesiile făcute de socialişti Centrului 
privinţa raporturilor dintre biserici ṣi Stat. 
in nb, social-democrații au reusit să impună multe 
in conceptiile lor în chestiunea, deosebit de importantă, a 
porturilor dintre Reich şi statele componente. Unitatea 
ermanici a ieşit considerabil întărită din revoluția din 
918. Țările care alcătuese Reich-ul nu mai sint „Gliedstaa- 
ten ci simple „Länder“ cu autonomia mult redusă? Repu- 
blica este obligatorie pentru intreaga Germanie, Și odată cu 
republica, se introduce în întregul Reich democra cea mai 
imainlată: sporirea considerabilă a drepturilor Reichstagu- 

lui; votul universal pentru toate Adunările. cu virsta mi- 

nimă la alegători 20 ani (iar nu 25 ca inainte) şi extins la 
ambele sexe; referendum, în anumite imprejirări; alege- 
rea Președintelui Republicii de către întreg poporul şi posi- 
bilitaten de a-l demite pe aceiaşi calc; inițiativă legală acor- 
„dată poporului. 

„După Constituția germană din 16 Aprilie 1871, suvera- 
„nitatea Germaniei, stat federal, aparţinea ansamblului prin- 
cipilor și guvernelor, reprezentaţi prin Consiliul federal 
(Bundesrat). Acest consiliu avea, ca şi Reichstagul ales, 
dreptul de a propune şi vota legile, FI hotăira măsurile gè- 
nerale de ordin administrativ necesare aplicării legilor. Cu 
asentimentul împăratului, Bundesratul putea dizolva Reichs- 
tagul. * Impăratul exercita, îm general, atribuţiile puterii 


' Ibidem, unexă: Lu Constitution allemande, p, 354. 

* Dar unitatea Germaniei e incă departe de a fi desăvirșită, Sta- 
“tele sărace işi mențin existența artificial pe sama veniturilor statelor 
bogate. Nevoile economice şi financiare cer — se pare — simplificarea 
administrației, desființarea statelor mici. Concenlrarea industriilor 
'diferitelor ţări va sili țările să se unească şi ele. (Württemberg şi Ba- 
“den), Ar răminea, astfel, independente numai Prusia, Saxonia, Bavaria 
și Würtemberg-Baden. (Vezi articole de Karl Hildenbrand în „So 
zialistische Monatshefte” 1029, intre altele: „Bildet endlich die den- 
tsche Republik!”, Dec, 1929, B. 69, p. 1085.) 

* Reichstagu! se alegea şi inainte prin vot universal, 
tomte Adunările Statelor. Din cauza volului resirins cu a aon 
Landtagul prusian, de-abia în 1909/1910 pătrund in el primii depu- 
Anti socialiști, . 

* R. Brunet, op. cit, p. 20. 


za i oaia a 


executive, cu unele particularități care-i sporeau puterea 
personală, Astfel, numirile ofițerilor superiori ai armatei de 
uscat şi ale ofițerilor din marină erau dispensate de contra- 
semnătura ministerială: acle personale ale împăratului, Și 
dacă, în general, Kaizerul nu putea declara război fără a- 
sentimentul Bundesratului, el putea să ia această hotărire 
şi singur, atunci cînd țara era atacată de dușmani. Reichs- 
tagul avea dreptul de n adresa cancelarului (şi numai lui, 
căci ceilalți „secretari de stat“, functionari subordonați Can- 
călarului, nu erau adevărați ministri), dar nu-l putea nici- 
odată răsturna. Cancelarul nu era obligal să răspundă la 
interpelări, Pus în minoritate, cl nu se relrăgea,! Și orice 
lege prezentată Reichstagului trebuia să fie votată si de 
Bundesrat, fără care Reichslagul mu pulea întreprinde mi- 
mic. 

Toate aceste restringeri ale puterii parlamentului popular 
dispar prin Constituția din 11 August 1919. Conform 
articolului 45 al acestei Constituţii, declarația de rāzboi ca 
şi incheeren păcii se fac pe cale de lege, deci depind de vo- 
inja Reichstagului. Heichrat-ul format din reprezentanți 
ai guvernelor țărilor, nu poate împiedica, prin opoziția Iuni, 
opera de legiferare u Reichstagului, aşa cum o putea face ve- 
chiul Bundesrat al principilor. Căci dacă Reichsral-ul res- 
pinge o iege, ea poate fi readusă în Reichstag şi în cazul că 
obține aci două treimi, Preşedintele Republicii e dator s'o 
publice sau so supimă referendumului. lar dacă legea ii- 
toarsă în Reichstag mu obține douñ treimi, Preşedintele, fără 
să fie obligat, o poate totuşi supune hotăririi populare. (Art, 
74). Nu trebue uitat articolul 54 al Constituției care face pe 
Cancelar și pe miniștri dependenţi de încrederea Peiehsta- 
ului. Acestui articol i se atribue desea, de către adversa- 
rii republicii, instabilitatea uuvernclor germane, care au în 
faţa lor nu mai puţin de nouă fracțiuni parlamentare, cu 
doctrine deosebite, fracțiuni rigide, iar nu elastice, maditi- 
cabile, ca în Franţa. ? 

ata 


Desigur, nu sint meglijabile câștigurile realizate prin 
evenimentele din 1915 de proletariatul german, dintre care 
cèl mai însemnul e legiferarea celor opt ore de muncă, Dar 
principala realizare a revoluției germane e triumful demo- 
crației, Istoricul Wuessing constată, în opera citată, că ce- 
iace aspirau să infăpluiaseă liberalii germani la 1849 la 
Frankfurt n. M.: democratizarea şi unificarea Germaniei, 

' R. Brunet, op. cit, p, 23. 

* Herman Müller-Franken, Vom deutschen Parlamentarismus, tars 
tiecol în „Die Gesellschaft”, IL Jahrgang, April 1926, p. 289), 


E 
d REVOLUȚIA GERMANA DIN 191% 21 
au Sa putut realiza decit în 1919 la Weimar! S'a ară- 


tat, de altfel, 


ecl provocat, in mare parte, de amenin- 
a socialistă, tot mai puternică, in faţa căreia burghezia 
riată a făcut cauză comună cu aristocrația. Marx arată 
+ in urma revoluţiei din Franţa — Februarie 1848 — în 
care proletariatul apare în arena politică, burghezia ger- 
ană pierde entuziasmul revoluţionar, Căci „revoluția din 
Februarie răsturna în Franţa tocmai acea formă de gu- 
vernămint pe care burghezia prusiană voia s'o introducă în 
„propria ei țară”.* Și astfel, speriaţi de proporțiile mişcării 
pe care ci înșiși o doriseră, burghejii germani încep să bată 
în retragere, „in faţa muncitorului învingător se uneau,. 
vechi duşmani, deşi el nu formulase încă nici cea mai mică 
revendicare specială și alianța între burghezie şi partizanii 
regimului răsturnat sa încheiat chiar pe baricadele Bert- 
nului”, * dur Sombart, după ce vorbește de teama de prole- 
tariat care, incepind dela 1848, caracterizează burghezia 
germună, explică prin aceasta faptul că, în Germania, a re- 
genit socialalemocraţiei misiunea de a reprezenta, în acdlast 
np Şi pindireu liberală, 4 
| Astiel atunci cind, după înfringerea din 1918, sa pus în 
Germania problema «emocratizării Staluhii, rezolvarea ci 
a revenit, în primul rînd, socinl-dlemoeraţici. 

In opera lui Karl Kautsky „Die proletarische Revoluli- 
on und ihr Programm” (1922) in care, cum vom vedea, teo- 
relicianul socialist defineşte foarte precis rolul democratic 
al revoluției din 1918, găsim totuşi, alături de această con- 
cepţie, o alta care ne convinge mai puţin. E vorba de stă- 
ruința Iui Kautsky de a considera revoluția germană ca în- 
făptuirea revoluției in jurul căreia s'a dat, în preajma ant- 
lui 1899, bătălia teoretică dintre marxiştii „ortodocşi” si „re- 
vizioniști“ (polemica Bernstein-Kautsky), Conflictul între 
aceste tabere socialiste a devenit — spume Kautsky — fără 
-obiect, acum, după ce sa produs revoluția cure ar fi trebuit 
să fie evitată prin reforme. * 

Și totuşi, pare foarte îndoelnic că prin revoluţia care — 
însuși Kautsky o spune — a fost o revoluție pentru demo- 


F. Wuessing, op. cit, p. 106 şi 200. 

* Karl Marx, Revolution und Kontre-hevolution, p. 45, 

* Karl Marx, op. cil, p. 46, 

* W. Sombart, op. cit, p. 241—243; pentru radicalismul excesiv 
al socialiștilor, care impinge burghezia spre conservatorism, vezi şi 
Walther Raihenau, O va le monde? (Paris 1922, p. 72). 


a sat Kuutsky, Die proletarische Revolution und ihr Programm, 
p. 8384, 


22 __ VIAȚA ROMINEASCA ____ B 
crație, într'o ţară cu atitea resturi absolutiste,! a avut ciștig 
de cauză marxismul revoluționar al vechilor socialişti ger- 
mani, Revoluția proletară se va desfăşura, după Kautsky, în 
mod paşnic, odată democraţia deplin cucerită, Socializarea 
producției, operă laborioasă şi complexă, va trebui reali- 
zată cu multă prudență, întrun timp relativ îndelungat (p. 
182), Epoca revoluțiilor burgheze, apărute în țări lipsite de 
şcoala politică a democraţiei şi de aceea violente şi haotice, 
a trecut in Apusul Europei. Dacă Rusia e zbuciumată de 
turburări revoluționare aşa de dramatice, cauza e că revo- 
luţia rusă e, în fond, o revoluţie burgheză, crescută pe tere- 
nu! regimului absolutist (p. 81), 

Dar atunci ne punem, fără să vrem, întrebarea dacă a- 
vem dreptul să identificăm — fie şi în parte? — revoluţia 
din Noembric 1918, care de-abia deschide drumul „.revolu- 
iei proletare“, cu revoluția așteptată decenii dearindul de 
marxiștii revoluționari, catastrofa finală a capitalismului. 
Răspunsul îl dau faptele: revoluția germană a lăsat intacte 
forțele capitalismului german. A slăbit numai clasa aristo- 
cratică, desființând regimul imperial, In cele ce urmează, 
vam încerca să arătăm perfecta continuitate dintre refor- 
mismul ante-bellic al majorităţii socialiștilor germani si ati- 


tudinca moderată a socialismului german post-bellie. Re- 


voluția din 1918, care pare a rupe această continuitate, nu 
schimbă raporturile dintre muncitorime şi capital, în esen- 
ţa lor, Această revoluție nu înseamnă, deci, triumful mar- 
xisinului revoluționar asupra reformismului, 

Sa arătat adesea progresul continuu al tacticii refor- 
miste în lupta partidelor socialiste, ṣi în special a partidului 
social-democrat german, În epoca anterioară războiului 
mondial. Sombart pune în lumină contrastul desăvirşit din- 
tre rezoluţiile radicale, revoluționare, ale conareselor socia- 
liste şi atitudinea practică a partidelor muncitoreşti, dim ce 
în ce mai reformistă sì mai oportunistă. După Sombart, se 
poate vorbi de o „diviziune a muncii“ între rezoluţiile re- 
voluționare ale congreselor şi practica politică reformistă. ? 
„Revizioniștii” — spune şi V.-G, Simkhoviteh — dirijează 
actiunea partidului socialist german. „Aproape toți marii 
şefi ai acţiunii sint revizionisti, fie că acceptă san nu această 
etichetă“. + Congresul socialist german dela Leipzig din 
1909 — zece ani după apariția cărții lui Eduard Bernstein 
„Die Voraussetzunaen des Sozialismus und die Anfgaben 


* Ibidem, p. 82, 

* Kautsky spune că revoluția a venit altfel deci! era așteptată: ea 
a adus numai democrația, nu și socialismul, (Op. eih. p. 23), 

* W, Sombart, op. cit, p. 301. 

* Va. Simkhoviteh, Morxisme canire socialisme, p. 228, 


_REVOLUIA GERMANA DIN mi8 a 
der Sozialdemokratie“, în care se arăta că prezicerile mar- 
xiste nu se realizează — aduce un mare triumf a] doctrinei 
revizioniste impotriva tendințelor revoluționare, Aceste din 
urmă tendințe se manifostaseră în programul dola Erfurt 
(1891), elaborat îndată după epoca persecuției hismareki- 
ene și respirind, în mod natural, aspra dusmănie de clasă, ! 

Dar în lăuntrul curentului revizionist își face loc în Ger- 
mania, în anii dinainte de război, ceeace în articole polemi- 
ce cu destul răsunet Charles Andler a numit „Socialismul 


imperialist“. * Hildebrand — mai ales — dar și Leuthner, 


“Schippel, Quessel, ete, și, în general, grupul de publiciști 


= grupați în jurul revistei „Sozialistische Monatshefte” sînt n- 


rătați de Charles Andler ca propagatorii unui socialism nou 
care, abandonind ideia solidarității internaționale a prole- 
tariatului, se preocupă numai de interesele imediate ale pro- 
letariatului german. Aceste interese sint considerate de noul 
socialism solidare cu inleresle capitalismului german, 
deci cu politica colonială ṣi, ca o urmare inevitabilă, cu po- 
litica înarmării. ? 

Intr'un articol din „Sozialistische Monatshefte" (1912) 
Karl Leuthner serie următoarele (citat de Ch. Andler, op, 
cit. p. 18): „O casă de mare comerţ, radiind în depărtări în 
aureola măreției sale şi care, dacă sar prăbuşi într'o ban- 
crută, sar îngropa, ea și toți cei care lucrează în lăuntrul ei 
în întunericul mizeriei: iată ce este Germania“, Exclude- 
rea din partidul social-democrat numai a lui Hidebrand si 
păstrarea celorlalţi teoreticieni cu vederi „imperialiste“ n- 
semănătoare, marele număr de alegători care sprijină moul 
socialism naţionalist, anumite manifestări -naționaliste ale 
lui Bebel, etc., fac pe Charles Andler să conchidă că noul 
socialism imperialist din Germania e un fenomen care me- 
rită atenţie. Dacă adăogăm la constatările lui Andler dina- 
inte de război, atitudinea socialiștilor germani la începutul 
războiului (explicabilă prin multe motive, între care şi tea- 
ma de Rusia absolutistă), condluzia este că sentimentul de 
solidaritate cu imperiul german a fost destul de puternice în 
2ocink demoerațin germană în epoca imediat anterioară răz- 

diului, 

Moderaţic şi oportunism în ce priveşte lupta pentru 
realizarea idealului final, simptome de apropiere de idto- 
logia naționalistă, — de unde vine această schimbare, apă- 
rută mai ales în mişcarea socialistă germană? Fa reflec- 

! F. Wuessing, op. cil, p. 200. 

* Charles Andler, Le socialisme impérialiste dans l'Allemagne 
contemporaine, Dossier d'une polémique avec Jean Jaurès, (1912— 
1913), Paris 1018, 

* Charles Andler, op. cil, p. 24 şi 25, 


Pi VIAȚA ROMINEASCA 


tează, desigur, — cum se vede şi din articolul lui Leuthner 
la care se referă Ch. Andler — expansiunea economică ger- 
mană dinainte de război. Participarea băncilor la industrie, 
concentrarea industrială tot maj vastă, „dumpinga”-ul inva- 
dind pieţele străine cu mărfuri ieftine, scuinpite în interior 
de regimul protectionist, asigură Germaniei, țară săracă în 
colonii, strălucita revanse a „Denetrațiunii pașnice”, * De 
creşterea bogăției naţionale profită, intro măsură oarecare, 
si lucrătorii. Salariile lor crese, în general, mai repede de- 
cît ale lucrătorilor franeeji.? Organizaţi în sindicate pu- 
lernice si în partidul social-democrat, ei obțin conditii tot 
mai bune de muncă, ndăcgind la avantajele siluației eco- 
nomice naționale, foloasele solidarității de clasă. Viziunea 
revoluţiei, distrugătoare a capitalismului, se depărtează tot 
mai mull. 

Războiul mondial, ducînd la înfringerea Germanici. a 
provocat revoluția făcută de muncitorii germani al cărei 
rezultat a fost democratizarea tării. Nu există nimie comun 
între revoluția-catastrofă finală din doctrina marxistă, — ln 
care trebuia să ducă pauperizarea crescindă a lucrătorilor şi 
acumularea capitalului în mini din ce în ce mai puţine, — 
şi revoluția din 1918 care înlătură în Germania semi-abso- 
dutismul. * Prin Constituţia dela Weimar, țara în care Bun- 
desrat-ul, ai cărui membri nu erau alesi, avea atribuţii su- 
pericare Reichstag-ului ales de popor, devine o țară eu insti- 
luții deplin parlamentare si democratice, 

Proletarii germani, ciștigaţi, in cea mai mare parte, ma- 
inte de războiu, unci politici de compromisuri cu clasa 
burgheză, menţin de fapt aceiasi politică moderată, refor- 
misti, și după război. Dar aceiaşi proletari, ciştigaţi în parte 
Înainte de război şi pentru politica  militaristă — garanție 
de prosperitate economică — rup acum definitiv cu această 
politică, în urma falimentului ei dezastruos:  înfringerea 
Germaniei. Contra militarismului. contra casei militare-a- 
ristocratiee si contra semi-absolutismului sprijinit de acea- 
stă castă san făcut revoluția germană, nu pentru înlăturarea 
capitalismului, 


' H, Houser, Lea methades alemundes d'expansion économique. 
Ediţia a 8-a, Paris 1919, (Etijia întii în 1815). Pentru marea impor- 
tonjā a asociaţiei capitalului bancar cu capitalul industrial în Germa- 
nia, vezi Rudolf Hilferding, Das Finanzkupital 41919), Wien 1929, p. 
WI 

* H. Houser, op. cit, p. 49 şi 50. 

' Vezi în privinţu aceasta şi H. Cunow, Die Marzsche Gexehichis-, 
Gesellschafts- und Stuatstheorie, B, Tl, p. 324- 326, precum şi H. Del- 
brück, Die Marzsche Geschichtsphilosophie in „Preussische Jahrb- 
cher”, November-ilefi 1920, p. tôt, 


REVOLUȚIA GERMANA DIN 19th 23 


Nu ne poate surprinde laptul că revoluția germană a 
“fost. totuşi, opera muncitorimii organifute. În toate revolu- 
tiile secolului trecut rolul proletariatului  orâşenese a 
“fost hotăritor, chiar dacă foloasele revoluţiei nu-i reveneau 

i Ini sau — mai adesea — reveneau numai altor cate- 
i sociale, Chci, sa observat adesea, „eind socialismul in- 
Wine în mersul societății cu scopuri revoluționare, el a- 
e lu alte scopuri decit acelea pe care le așteaptă”. ! 
În ce priveşte Germania, e clar că masa muncitorească 

armata indispensabilă a revoluției care n'a avui mi- 
en istorică de a distruge capitalism, ci de a înlătura 
sihil regim german. Alături de concentrarea in fabrici, 
ile educaţia sindicală şi politică, fără îndoială că şi aşteplu- 
rea intrigurată a revoluției socialiste de câtre o parte din 
muneitorimea germană a fost un puternic inputs al revo- 
luţiei — care n'a realizat socbidismul, 

Oto Bauer vedea în 1920, ca rezultat ul revoluției ger- 
mans, răsturnarea domniei militarismului care, inificind În 
1871 Germania printium război. a fost, pentru conștiința 
Vrernianiei ante-bellice, saranția prosperității țării, Dar re- 
voluția din 1918 mai avea, după socintislul nustriae, şi alt 
sons, urmare logică a celui dintii. Infrântă în războiul mon- 

Germania se vede lăsată pradă imperialismului francez 
şi englez. Ne mai putindu-şi realiza, ca odinioară, aspirație 
intrun război, Germania işi pune toate speranțele în re- 
voluția proletară inlerbaţională care va înlătura capitalis- 
mui pretntindeni. Revoluția germană cra — după Otto 
Bauer — în conştiinţa revoluţionarilor, numai pretudiul re- 
voluției mondiale, 2 

Speranţele de care vorbeşte Olto Bauer au existat, desi- 
tr, in rindurile revolutionarilor extremiști din Germania 
are, influențați de bolsevism, împărtășea credința comu- 
vistilor ruși că revoluția se va generaliza, sfărmind capita- 
ismul în toate ţările, însă maren majoritate moderată n so- 
ialiştilor germani nu vedea, probabil, în revoluția germană 
mnalul revoluţiei mondiale, vi încheerea în Germania a 
mui vechiu proces istoric. 

Dar nu ce gindeau socialiștii germani interesează. ci ce 
u realizat ei, cu concursul partidelor democratice şi repu- 
licane, A spus-o Kar] Marx în „Critica Economiei politice": 
! epocă revoluționară nu Irobue judecată după propria ei 
ouștiință, 3 
Judecind revoluția germană după propria conștiință a 


SI. Zeletin, Xeoliberelismul, Bucuresti 1927, p, 84, 
* Otto Bauer, Bolacheuismus oder Sozialdemakratie?, p, 148, 


* Kari Marx, Zur Kritik der politischen Ökonomie, Vorwort, 
INT. 


20 VIATA ROMINEASCA 
——— pp Ů——— 
revoluționarilor extremişti, ajunge Trotzky la convingerea 
că această revoluţie „nu este desăvirşirea democratică n r 
voluțici burgheze”, ci „o revoluţie proletară decapitată de. | 
social-lemocrație. Mai exact, ea este „contra-revoluția bur- | 


gheză, care e silită, după victoria ei asupra proletariatului 


| 


să păstreze forme pseudo-democratice“. 1 . 
Credem că viziunea revoluției comuniste mondiale. fără. 
care Trotzky — spre deosebire de Stalin — nu crede realizaa | 
bil „socialismul intro singură țară”, face pe fostul conducă- | 
tor bolşevic să greșească. * 

A spune că revoluţia germană este o revoluţie prolvta= 
ră decapitată de social-democraţie, este a spune ce nu este 
această revoluție: ce a încercat să fie şi n'a reuşit. A vorbi 
de revoluţie proletară şi de contra-revoluție burgheză, in 
scamnă a uita că, de fapt, aşa zisa „contra-revoluţie” — ja 
care sau asociat şi socialiștii majoritari — a consolidat, prin. 
Constituția dela Weimar, opera înfăptuită numai de mun 
citorime în primele momente ale revoluției: înlăturarea ve= 
chiului regim, Decit să caracterizăm revoluția din 1918 prin. 
raport cu aspirațiile subiective ale unora dintre revoluţia 
nari, e mai logie s'o definim prin rezultatele ei obiective 
introducerea adevăratului parlamentarism şi a democra: 
tici în Germania. În ce privește „formele pseudo-democee 
ticc", nu ştim la ce se referă Trotzky cînd vorbeşte de ele 

Revoluţia germană, care soluţionează probleme demult 
rezolvate in Anglia şi Franţa (e deajuns să ne gindimi de 
cînd datează în aceste țări unitatea deplină a statului). este 
toemai „«lesăvirşirea democratică a revoluției burgheze”. 

Și nu întimplător această revoluție burgheză a fost u 
marea imediată a războiului mondial,  Reproducem aici 
pregnanta caracterizare pe care o face Otto Bauer răzhoiu 
lui mondial ca revoluţie socială şi politică: „Victoria bur- 
gheziei împotriva dinastiilor, a nobilimii. a castei militare 
triumful democraţiei asupra stalului autoritar. acesta este 
conţinutul tuturor revoluțiilor burgheze, Această victorie 
câştigată pe baricadele tuturor acestor revoluții, a fost de 
data aceasta ciștigată pe cimpiile de luptă din Franţa, în 
unul 1918. Victoria Puterilor apusene asupra Puterilor ce 
trale a fost victoria demoeraţiei burgheze asupra mona 
hiilor militare oligarhice, A fost cea mai mare, cea mai si 
ueroasă revoluție burgheză din istoria lumii”, * 


' Lao Trotzky, Dle permanente Revolution, p. 26—27. 
” Pentru dependenţa socialismului rusese de revoluția proletară 
mandială, vezi şi Trotzky, La râvalutian defiguree, 1929, p. 124; vezi și 
N. Bucharin, Vom Slurze des Zartsmus bis zum Sturze der Honrgenisieu 
Berlin 1919, p. 7, 


' Otto Bauer, Die österreichische Revolution, Wien 1923, p. 11 - 


i REVOLUŢIA GERMANA DIN 1918 2r 


p imenturea cu fonduri a propagandei revoluționare de că- 


Învinse şi 
lichidat un regim 


cauzele ei adinci, urmarea istoriej sociale şi ice - 
aperi e şi politice a Ger 


din punct de vedere economic şi cultural, vechea Germanie 
„a fost înlocuită de noua Germanie de după război în liniștea 
anr akó - cae revoluţii aproape complet lipsită de eroismul 


Al. Claudian 


N’a fost nimic 
N'a fost nimic din ce-a putut să fie, 
Şi ce-a putut să fie s'a sfîrșit... 
À 
N'a fost decit o scurtă bucurie $ 
Ce-a 'nsingerat o lamă lucioasă de cuțit!... IA 


Nam fost decit doi călători cu trenul, 
Ce ne-am urcat în tren fără lichete 

Și fără nici un alt bagaj, decit refrenul 
Semnalului de-alarmă, din părete. 


Dar n'am putut călători 'mpreună; 

Şi fiecare-am coborit în cite-o gară, 

Ca două ciute 'nspăimintate de furtună — 
Furtuna primei noastre nopți de primăvară. 


"en 


Şi-atîita tot... Din ce-a pulut să fie, 


N'A FOST NIMIC 


N'a fost decit un searbăd început 
De simplu «fapt divers», ce nu se știe i 
In care timp şi 'n care loc s'a petrecut. 


Ion Minulescu 


2i 


Spre cămin!... 


S'a întunecat, în curind e noapte... 

Gusev, soldat liberat în concediu nelimitat, se ridică pe 
așternut şi zice cu jumătate de voce: 

— Auzi, Pavel Ivanici? Spunea un soldat la Luceano, că 
cică vaporul lor, pe cind mergea, a dat de un peşte aşa de 
mare, de şi-a spart fundul, 

Omul, de clasă şi meserie nehotărită, cătră care se adre- 
sează Gusev, şi căruia în toată infirmeria vasului îi zic Pavel 
Ivanici!, tace parcă n'ar auzi. 

Şi din nou începe liniștea... Vintul se plimbă prin vintrele, 
helicea bocăneşte, plescăiese valurile, scirțiie paturile, dar u- 
rechea sa deprins cu lucrurile astea demult, şi se pare că to- 
tul de jur-imprejur tace şi doarme, Urit... Cei trei Inavi, — 
doi soldaţi şi un matelot care toată ziua au jucat cărți, — 
dorm acuma şi aiurează, 

Vaporul parcă ar începe să joace... Patul de subt Gusev 

-se ridică incet şi se lasă, parcă ar ofta; şi tot așa: odală, de 
“două ori, de trei... Ceva s'a izbit de dușumea şi zângăneşte: 
trebuie să fi căzul eana.. 

— A scăpat vintul din lanț.. — zice Gusev, ascultind. 

De data asta Pavel Ivanici tușeşte și răspunde plictisit: 

— La tine, ba vasul a dat de un peste mare, ba vintul a 
scăpat din lanţ. Dar ce: vintu-i fiară, — ce dracu? — ca să 

"scape din lanţ? 

— Aşa zic creştinii. 

— Nişte idioţi și creştinii, ca şi tine... Cite nu zic? Tre- 
buie să ai cap umeri, să le judeci. Dobitoc,,. 

Pavel id n sufere de răul de mare. Cind incep valu- 
rile, Pavel Ivanici de obiceiu se supără şi se irită de cel mai 
mic fleac, Și după Gusev nu-i nici cea mai mică pricină de 
supărare. Ce-ar fi de mirare, de pildă, chiar un peşte... sau 


o fiară, care a scăpat din lanţ? Să ne inchipuim un peşte 
S — 


` Termiİnațiile lei (ici, vici) ale numelor „patronimice” exprimă 
respect, (N. tr). 


—— 


SPRE CAMIN 4i 


i un munte și că are spinarea virtoasă, ca ta morun; să 
mai inchipuim că undeva la capătul lumii, stau niste ziduri 


Dică n'au scăpat din lanțuri, dece se zbuciumă ungul 
Arii, parcă-s turbate şi se zmuneese cu niste ae aul 
mi-s înlănțuite, unde se ascund, cind e linişte ?,.. 
o Gusev mult timp se gîndeşte la peştii mari cit munții şi 
a lanțuri groase şi ruginite, apoi i se face urit, şi atunci in- 
spe să se gindească la meleagurile lui, unde se întoarce 
ma, după cinci ani de sluibă în Orientul depărtat, I se 
age enormul iiz acoperit de zăpadă... Poate un mal al 
iului e o uzină de porțelan, de culoare cărămizie; pe cel- 
Ii mal satul., curtea a cincea dela margine vine cu 
ini frate-său, Alexei: la spatele lui Alexei şade băieţelul 
„lui Vanea, în nişte cizme mari de pistă, şi fetița Aculea,! 
atā tot aşa. Alexei e cu chef, Vanea ride, iar faţa Acu- 
n în se vede ie şa \mbodolis, 
„t: © pomenești că inghiaţă copiii“, — se pindeşte Gusev, 
rinite ie, Doamne, — şopteşte, — minte şi prea AS iasi 
ka e Wa pe părinţi, să nu fie mai deștepţi decit tata 
— ar trebui nişte pingele i — ai 
lotului bolnav, — Da, de e ela Ie cazu 
l Gindurile lni Gusev se intrerup, şi în loc de iaz, i se a- 
Ditam misam un cap mare de boi, fără ochi, iar calul 
Pa Mi mai merg, ci se învirtese Într'un fum negru. Dar 
Wt îl bucură Că şi-a văzut pe-ai lui. Bucuria fi cuprinde res- 
; i, furnici îi cutreeră trupul; simte tremurături în 
— M'a învreduicit Dumnezeu să-i văd! — aiurează, dar 
îndată deschide ochii şi caută apă prin întunerec, de 
i Bea şi se culcă, şi din nou merge sania, apoi din nou 
capul de bou fără ochi, fum, nouri.. Şi tot așa pină în zori, 


II, 


La inceput, în intunerec, i se arată un ce albastru: 
2.0 pietrele pundi; Apot Gusev incepe pari sei 

ui cu încetul pe vecinul său de pat, pe Pavel Ivanovici 
Omul acesta doarme şezind, fiindcă culcat se îneacă, Faţa-i 


bil, sint enormi, timplele i s'au infundat, barh ñ, pă 

À a rară, pă 
i. cip lung... Privindu-i fața, nu poţi deloc să întelegi žm 
ce breaslă ar fi: boier, negustor, ori țăran? Judecind după 
căutătură şi părul lung, parcă ar fi ceva mănăstiresc, vre- 
un posluşnic; dar dacă-i asculți vorbele, ese că parcă mar 


ee 
* Sufixele peiorutive în -ca exprimă şi simple diminutive, (N, tr.) 


"e k Vă ALA KOMINEASCA 


fi nici călugăr. Din pricina tusei, năbușelii şi bolii a släbif 
respiră greu şi mişcă mereu din buzele uscate. Bāgind di 
seamă că Gusev îl priveşte, se intoarce cu faţa cătră el şi 
zice: 

— Incep să pricep.. Da.. 
lotul, 

— Ce întelegi, Pavel Ivanici? 


Acuma înțeleg de minin 


şi clălinare, il 
; acuma însă pentru ming 
totu-i limpede... Da... Doctorii voştri veu aruncat in vapi 
ca să scape de voi, dobitocii... Voi bani nu le piătiţi, bach 
cu voi.. mai stricaţi şi socotelile cu morţile voastre — va 
zică nişte dobitoci! lar de scăpat de voi nu-i greu... Mai în 
tiiu trebuie să n'ai ruşine, să n'ni milă de om, şi al doilea s 
inşeli pe nacialnicii vaporului, Despre îmtiia greutate nit 
nu face să vorbim, în privinta i 
cea de a doua reuşeşte 
dere. Într'o mulţime de 
sănătoși, cinei bolnavi nu bal la ochi; 


vaporul a plecat, atunci s'a văzut: pe coveriă se tă vi lest 
paralitici şi oftigoşi în ultimul grad... 

Gusey nu înţelege pe Pavel Ivanovici; crezind că-i 
strat, zice, ca să se dezvinovăţească: 

— Eu stăteam culcat pe covertă, fiindcă maveam pi 
lere; cînd ne-au descărcat din barjă în vapor, am răcit ta 

— Hevoltător! — urmează Pavel Ivanovici. — Doar | 
foarte bine cà n'o să suporta această călătorie depărtat i 
şi totuși vă aşează aici! Să zicem că pină în Oceanul Indi 
o să ajungeţi, dar pe urmă? Te apucă groaza, cind te gii- 
dești... Asta-i răsplata pentru un serviciu credincios, fan 
pată | | 
Pavel Ivanici arată nişte ochi înrâiţi, se încrețește de 
dezgust şi zice, înccindu-se: 

— lată cine ar trebui scuturat la gazetă: să-i sară pulul 

Cei doi saldaţi bolnavi şi matelotul s'au trezit şi s'ai 
pus pe jucat cărţile, Matelotul stă pe jumătate lungit pri 
pat; soldaţii sau razi alături pe dușumea şi în poziții) 
cele mai incomode. unul din ei mima dreaptă e legati 
in jurul închecturii e înfăşurat ceva cît o căciulă, incit cir- 
tile le ține în subsoara din dreapta, sau În îndoitura cotului, 
şi bate cu cea stingă. Se clatină ingrozitor: nu-i chip nici să 
te scăli, nici să bei ceniu, nici să iei o doctorie, 

— Ai fost ordonanță? — îl întreabă Pavel Ivanici pt 
Gusév, 


i pra. SPRE CAMIN 33 
RR A 


— Aşa, ordonanţă, 

— Doamne, Doamne! — zice Pavel Ivanovici, şi cu a- 
mărăciune clatină din cap. — Să zmulgi omul din cuibul 
lui, să-l tirăşti cincisprezece mii de verste, ? apoi să-l bagi 
în ftizie şi... la ce toate astea, se întreabă? Ca să faci din el 
o ordonanță pentru vre-un căpitan Kopeikin, * sau subloco- 
tenent Guură... ? Grozavă logică ! 

— Nu-i greu, Pavel Ivanici. Te scoli dimineaţa, cureți 
cizmele, pui samovarul, apoi nici nu mai ai ce face. Poru- 
zugrăvește plonturi pe hirtie, și tu, dacă 


cicul toată ziua 
vrei, te rogi lui umnezeu, dacă vrei — citeşti vre-o cărti- 
cică; vrei — eşi în stradă. Dă, Doamne, oricui aşa viață, 

— Da, foarte bine, porucicul face plonturi, iar tu toată 
ziua stai la bucătărie și oftezi după cei de acasă... Plonturi... 
Nu-i vorba de plonturi, ei de viața omenească! Viaţa nu se 
repetă, trebuie s'o eruţi! 

— Nici vorbă, Pavel Ivanici: pentru omul rău nu-i cru- 
tare nici acasă, nici la slujbă; dar dacă eşti cum se cade, 
ascultător, — cine ce treabă are să te obijduiască?... Tot 
domni învăţaţi, înțeleg... In cinci ani n'am stat odată la car- 
ceră, de bătut am fost bătut, — dă, Doamne, să nu uit, — o 
singugă dalā... 

— Pentru ce? 

— Pentru bătaie, Am mina grea, Pavel Ivanici. Intra- 
seră la noi în curte patru chineji; aduseseră nişte lemne — nu 
lin minte. Eu de colo, — mi-era şi urit, — ia, zic, să le mai 
moi oasele... Unuia, al dracului, i-a eşit sîngele pe nas., A 
băgat de samă porucicul din fereastră, s'a supărat şi mi-a 
dat peste cap... 

— Esti un dobitoc, un nenorocit, — şopteşte Pavel Iva- 
nici. — Nu înţelegi nimic. 

Din cauza lepănării, Pavel Ivanici a slăbit eu totul şi a 
inchis ochii; capul lui, cind e aruncat îndărât, cînd i se lasă 
pe piept. De câteva ori incearcă să se culce, dar nu ese ni- 
mic: îl împiedică greutatea de n respira. 

— Dar dece ai bătut pe cei patru chineji? — întreabă 
puţin mai apoi. 

— Aşa. Au intrat în curte, şi cu i-am bătut. 

Se face linişte... Cartoforii joacă de vreo două ceasuri, 
cu furie, cu înjurături, dar clătinarea vasului îi oboseste și 
pe ci, Lasă cărțile şi se culcă. Lui Gusev din nou i se năză- 
reşte iazul cel mare, uzina, satul... Din nou vine sunia, din 
nou ride Vancea, iar proasta de Aculca şi-a desfăcut blana 
şi a scos picioarele afară: uitați-vă, mů rog, oameni bimi, 
cizmele mele nu-s ca ale fui Vanca, îs noi. 


0 verstă = 1100 m. (N. tr.) 


’ Nume apelutiv, Itat din „Sufletele Moarte“ ata lui Gogol, 
* Nume nnalog cu ce! de mai sus. (N. tr,), 


34 


—— 


VIAŢA ROMINEASCA 


— Merge pe şease ani, 

Yj loc să ridici picioarele, du-te mai bine, de adă 
puţină apă unui ostaș, lui unchiu-tău. Îți fac un dar, 

Uite Andron, cu puşea cu cremene pe umăr, duce un 
epure ucis, iar după el merge girbovitul jidan, Isoicic, şi 
vrea să încerce un schimb: să-i dea pentru epure o bucată 
de săpun; iaca o vițică neagră în tindă; iaca Domna care 
coasă o cămaşă şi plinge nu stiu dece. Dar iată şi capul de 
bou fără ochi, fumul nesu... 

Sus cineva strigă tare, au alergat câțiva mateloți; au 
tirit parcă ceva greu.. Sau a pleznit ceva.. Din nou 
aleargă... Nu so fi intimplat vre-o nenorocire? Gusey ridică 
puțin capul, ascultă şi vede: cei doi soldați şi matelotul 
joacă din nou cărţile; Pavel Ivanici stă şi mișcă din 

înăbuşitor, nu-i chip să respiri, l-i sete, 
uricioasă. Tangajul nu se mai sfirșeşele.., 

Deodată cu unul din solda 
ceva ciudat... În Joc de cupă zice 
şi scapă cărţile, apoi zimbeşte speriat şi se uită prostește la 
toți pe rînd... 

— Eu indată, fraţilor... — zice, şi se întinde pe duşumea, 

Toţi îl privese nedumeriți. I) strigă. Nu răspunule,,. 

— Stepane, poate nu ţi-i bine? A? — întreabă celalt 


caro, se încurcă în socoteli 


soldat, pir cu legătura da mină, — Poate să chemăm pe 


popa? 

— Bea apă, Stepane, 
ţiorule, 

— ȘI ce-l mai izbeşti cu cana peste dinţi? — se 
Gusev. — Nu vezi, prostule? 

— Ce? 

— „Ce!“ N'are răsuflare, a murit! Iaca „ce, Ce norod 
fără judecată, Doamne Dumnezeule |... 


II, 


Valurile au incetat, şi Pavel Ivanici s'a mai înviorat, Nu 
se mai supără, Expresia feței e lăudăroasă, provocatoare, - 
ironică. Pancă ar vrea să zică: „Da, îndată am să vă spun o 
drăcie, de o să vă tăvăliți de ris“. Ferestruia rotundă e des- 
chisă, şi un vint molatec adie peste Pavel Ivanici. Se aud h 
voci, plescăitul vislelor în apă... Chiar subt ferestruie cineva $ 
se boceşte cu o voce subțire, uricioasă; trebue să fi cintind 
vre-un chinez, 

Da, iată-ne și în radă, — zice Pavel Ivanovici, zim- 
bind ironic. Incă vre-o lună, şi sintem în Rusia. Mala, mult 
stimați soldăţoi! Sosese la Odesa, iar de acolo drept la Har- 
cov. Harcov am un prieten literat Vin la el și-i spun; ia | 
mai lasă, dragă, uricioasele tale subiecte despre amoruri 


— zice matelotul. — Na, bea, fră- 


supără 


și tot mare minte, — aiurează 


buze, 
dar apa e caldă, 


ții-cartofori se întimplă 


PA t 


' SPRE CAMIN 35 
neee OOE O g 


femeiești şi frumuseți ale naturii, şi dă în vileag ticăloşia 
ă... lată temele... 


pe vapor se găsește 
afară de asta, cu clasa a treia 
umai mujicii, adecă Hamii. Tar 
cni a boier măcar de departe — 
Poţi să pleznești, scoate 
zic, asemenea re- 
u vreți cumva să ridicaţi prestigiul intelighenţiei 


| 


şi atunci jude- 


clasa intii și cu atit mai 


stră, un biletel"... 
— Din ce breaslă sinteţi? — 
— Din cea duhovnicească. 
cinstit, Intotdea 


ri 


întreabă matelotul, 

Tatăl meu a fost un popă 
una a vorbit marilor acestei lumi adevărul 
pentru asta a suferit mult, 


avel Ivanici s'a obosit vorbind şi ie, d i 
Îi şi gifiie, dar tot mai 


— Da, eu totdeauna 
tem de nimeni şi de nimic 


tunecaţi 
ți, nu înțelegeţi. 
t, că sinteţi niște dobi- 


contra! Trăiese conştient, văd totul, cum vede vulturul, sau 


imul, 
En sint un protest întrupat! Văd nedreptatea — protestez; 
văd un bigot şi un prefăcut — protestez; văd pe 


* „Minoritari" de tot felul, în special populațiile orienlale, mal ales 
oropsite de administrație. (N, tr.), 


3G VIATA ROMINEASCA 


fător! — prostestez, Sint nebiruit, inchiziția spaniolă nu mă 
poate face să tac, Taie-mi limba — am să proteslez prin 
mimică, încuie-mă într'o pivniţă — am să strig de acolo aşa, 
că are să se audă de o verstă; sau mă omor prin foame, ca 
să adaog o greutate încă de un pud? pe neagra lor con- 
știință; omoară-mă, am să apar ca o umbră! Toţi cunoscuții 
îmi zic: „Eşti cel mai nesuferit om, Pavel Ivanici“. Sint 
mindru de asemenea reputație. Am slujit în Orientul De- 
părtat trei ani, dar am lăsat după mine amintiri pentru o 
sută de ani; cu toţi m'am certat. Prietenii îmi seriu din Ru- 
sia: „Nu veni!“ Ba inca, inadins am să viu! Da... Isca, asta-i 
viaţă, înţeleg, Se poate numi viaţă! 

Gusev n'ascultă și se uită în ferestruie, Pe apa străve- 
zie, de o culoare pingaşă de peruzea se leagănă, scăldată în 
lumina unui soare orbitor şi fierbinte, o luntre. În ea stau 
niște chineji goi, întind colivii cu canari şi strigă: 

— Cintă! Cintă! 

De lintre sa lovit altă luntre. A trecut una cu aburi... 
Dar mai iată o luntre: stă în ca un chinez gras și mănîncă 


orez cu nişte beţişoare. Leneșă se clatină apa, leneși trec pe 


deasupra ei niște pescăruşi albi. 
— placa, ăstuia gras să-i tragi una peste ceafă...” — se 
gindeşte Guşev, uitindu-se la chinezul cel gras și câscind, 
Picoteşte şi i se pare că toată natura e în stare de som-s 
nolenţă, Timpul trece iute. Pe nesimţite trece ziua, pe ne- 
simţite vine intunerecul,. Vaporul nu mai stă pe loc, ci 
merge undeva inainte... 


IV. 


Tree două zile. Pavel Ivanovici nu mai şade ca mai Îna- 
inte, ci stă culcat; ochii îi sint inchişi, nasul a devenit parcă 
mai ascuţit, 

— Pavel Ivanici! — îl chiumă Gusev. — Pavel Ivanici! 

Pavel Ivanici deschide ochii și mişcă din buze, 

— Nu ţi-i bine? 

— Nu-i nimic... — răspunde Pavel Ivanici, asfixiindu-se, 
— Nu-i nimic, chiar dincontra... mai bine.. Vezi, acuma 
pot sta si culcat... mai usor... 

— Slavă Domnului, Pavel Ivanici! 

— Cind mă compar cu voi, mi-i milă de voi... Sărmanii. 
Plăminii îmi sint sănătoşi, iar tusea e dela stomac... Pot să 
suport şi iadul, nu Marea Roşie! Afară de asta, privesc din 
punct de vedere critic şi boala mea și medicamentele, Voi.. 
nişte fiifți întumecate... Vă e greu, foarte greu! i 

' Reminiscenţă literară dintr'un pasagiu al lui Şcedrier: „Porcul 
şi dreptatea", (N, tr), 
3 15 kilogr, (N, tr), 


SPRE CAMIN 37 
Been LN 


, Dar dece să-i 
Las să te bată in faţă, şi să-ţi muşte mîinile vintul tăios 
las să-ți cadă pe căciulă, pe după guler, pe piept bulgări 
copite, las să vijie tălpile şi să se 
dracu să le ial.. Dar câtă plăcere, 
cind se răstoarnă sania, şi te duci deaberbeleacul în nămete, 
eu fruntea drept în zăpadă, apoi te scoli alb, cum eşti, cu 
țurţuri pe mustăţi; nici căciulă, nici mănuși, briul sa dezle- 
E ea cre aa oani; cÎnii latră... 
avel Ivanic hide pe jumätate un ochiu, i 
Gusev şi întreabă încet: ze ASIA 
— Gusev, şeful täu fura? 
— D'apoi cine-l ştie, Pavel Ivanici? Noi nu știm, până 
la pr: mie ra 
poi mult timp trece în tăcere. Gusev gind e, aiurează, 
şi mereu bea apă; îi vine greu să ora pina grase 
ȘI se teme să nu înceapă cineva a-i vorbi, Trece un ceas. 
două, trei; începe sara, apoi noaplea; dar Gusev nu ob- 
servă, ci tol stă şi se pindeşte la ger... 
„Se aude cum a intrat parcă cineva în infirmerie, se aud 
voci; dar trec vreo cinci minute, şi totul se linişteşte. 
a ee tale îti vea ca, Cea a 
egătoarea ă. — Era un om neastim 
— Ce? — întreabă Gusev, __ Cine? aici 
— A murit. Chiar acum l-au dus sus, 
= E Să faci... — bombăneşte Gusev, căscind, — Im- 
părăția cerească... 
— Tu ce zici, Gusev? — imtreabă după o tăcere, solda- 
tul cu mina legată. — Va fi el în impărăția cerului, ori nu? 
— Despre cine vorbeşti? 
— Despre Pavel Ivanici, 
— Are să fie. sa chinuit mult. E şi din tagma biseri- 
cească, şi popii au multe rude. Cind s'or pune toţi pe rugă- 


ciuni. 
Soldatul cu legătura se a ză dat, lingă Gusev si zi 
cu o jumătate de voce. E i) TAR 


Aa Rae dă aeir, nwaj mult de trăit pe lumea asta. N'a- 
— A zis doctorul, ori felcerul? — întreabă Gusev. 


28 _____ VIAȚA ROMINEASCA 


— 


— Nu car fi zis cineva, dar se vede... Omul care o să 
moară, îndată se vede. Nu mănînei, nu bei, ai slăbit — te a- 
pucă groaza cînd te uiţi la tine. Intrun cuvint oftica. Iti vor- 
bese nu ca să te sperii, ci fiindcă poate ui vrea să te îimpârtă- 
şeşti şi să te mirueşti. Şi dacă ai bani, să-i fi dat șefului, 

— Eu n'am scris acasă... — oftează Gusev, — Mor şi nici 
mwan să ştie, 

— Au să ştie, — zice cu vocea groasă matelotul bolnav. 
Cind mori, te trec în condica vahtei. La Odesa au să dea ex- 


tractul şefului de recrutare, iar ăsta o trimite la voloste, sau i 


cum îi la ei... 
Gusev e coprins de o frică nedesluşită după asemenea 
conversații şi începe să fie chinuit de o dorință nelămurită. 


a apă — nu ese nimic; se tirăşte pină la ferestruia rotun- 


dă şi trage aerul fierbinte şi umed — degeaba; caută să se 
gindească la cei de acasă, la Rer — nu merge... În sfirsit i 
se pare că, dacă mai stă în imfirmerie măcar un minut, nu- 
mai decât are să se asfixieze. 
: — Mi- greu, fraților... — Zice. — Am să mă urc sus, Du- 
ceți-mă, vă rog, sus! 

— Bine, — zice soldatul cu legătoarea, — N'ai să poți 
ajunge, te due eu. ŢȚine-te de git. 


Gusev coprimde pe soldat de git, acesta îl apucă cu mi- 4 
na sănătoasă şi-l urcă sus. Pe covertă dorm îngrămădiți sol- 


dați liberați pe termen nelimitat şi mateloţi; sînt atit de 
mulţi, încît e greu să treci. 
— Lasă-te jos, — zice Încet soldatul cu legătoarea. — 
Mergi după mine cu băgare de seamă, ține-te de cămaşă... 
"E intunerec, Nu-s lumini nici pe covertă, nici pe catar- 
guri, nici jur-imprejur, pe mare. Chiar în capătul prorei 
stă nemișeată, ca o statuie, santinela; dar parcă ar dormi şi 


ca. Vaporul parcă ar fi lăsat în voia lui, să meargă unde o 


Vrea... 


— Au să arunce în mare pe Pavel Ivanici... — zice sol- 
datul cu legătoarea. In sac, și în mare, 

— Da, așa-i regula. 

— Dar e mai bine să zaci în pămint, acasă, Tot vine de 
plinge măcar mama, 

— Nici vorbă, i 

Miroasă a băligar si a fin, Cu capetele lăsate în jos stau 
lingă bord nişte boi, Unul, doi trei... opt capete! lată şi un 
câluţ mic. Gusev întinde mina să-l mângiie, dar căluţul dă 
din cap, arată dinţii și vrea să-l muste de mânecă, 

— Af-furisitul... — se supără Gusev, 

Amindoi, el şi soldatul, se apropie de proră, apoi se o 
presc lingă bord şi în tăcere se uită, cînd în sus, cînd în jos. 
Sus e cerul adine, stelele luminoase, liniște, tăcere — întoe- 3 


| 
4 


-PS 
B 


SPRE CAMIN 59 
Eae a S 


mai ca acasă, în sat; jos intunerec şi dezordine. Nu se ştie 
dece vuiese valurile înalte. Ori la care val te-ai uita, fiecare 
umblă să se ridice mai sus decit toate şi împinge şi goneşte 
un altul; peste el, cu zgomot şi cu coama albă, se repede 
un al treilea, tot așa de sălbatee și uricios, 
l a n'are nici judecată, nici simţ. Dacă vaporul ar 
mai mic şi n'ar fi făcut din fier gros, valurile l-ar zdrobi 
ră milă și ar înghiţi pe toti oamenii, fără să deosebească 
cei drepţi de cei păcătoşi. Vaporul are acelaşi aer stupid 
şi crud. Acest monstru năsos dă buzna înainte şi taie în 
“drumul lui milioane de valuri, nu se teme nici de întunerec, - 
„nici de vînt, nici de distanţă, nici de singurătate, — nu-i pa- 
să de nimic; şi dacă oceanul ar avea oamenii lui, el mon- 
strul i-ar strivi tot așa, fără a deosebi pe cei drepți de cei 
păcătoşi. > 
— Unde sintem acuma? — întrebă Gusev, 
— Nu ştiu, cred că în ocean. 


pleci la o sută de verste în mare _ca să prinzi peşte, — 
pleci. Ori, să zicem, un creștin ar cădea acuma in apă, aşi 
cădea şi eu după dinsul, Pe un neamț, ori pe um chinez 
pași căuta să-l scap, dar după un creştin m'aş băga, 

— Dar de moarte ti-i frică? 

— Mi- frică, De gospodărie mi-i milă. Frate-meu de a- 


„bas, ştii, nu-i om aşezat: beţiv, bate muierea fără rosi, nu 


cinstește părinţii. Fără mine se pierde totul, şi tata cu bă- 

te pomeneşti că pleacă în lume... Dar pe mine, dragă, 
n mă mai ţin picioarele, mai e şi cald aici... Să mergem la 
culcare, 


Y; 


intoarce la infirmerie şi se lungeşte pe pat, 
Din nou îl chinuieşte o dorință nehotărită şi nici singur nu 
poate înțelege ce vrea. In piept îl, apasă, în cap îi zgomot, 
gura îi așa de uscată, incit cu gréu îşi mișcă limba. Pico. 
tează şi aiurează şi, istovit de coşmaruri, de tusă si nădu- 
şeală, adoarme spre dimineață adine. Visează că la cazar- 
mă tocmai au scos pinea din cuptor, iar el sa băgat în cup- 
tor şi se abureşte, lovindu-se cu o mătură de crengi de mes- 


40 VIAŢA ROMINEASCA 


teacăn !. Doarme două zile, iar a treia zi, pela amiază vin 
de sus doi mateloți şi-l scot din infirmerie. 

Il coasă intro bucată de doe şi, ca să fie mai greu, a- 
şează impreună cu el două greutăţi de fier. Cusut în sac, 
seamână cu un morcov, sau o ridiche: la cap gros, la picioa- 
re subţire... Inainte de asfințitul soarelui, îl scot pe coverță 
și-l pun pe o scindură; un capăt al seindurii stă pe bord, 
celalt pe o ladă, aşezată pe un taburet. De jur-imprejur stau - 
fără căciulă cei liberați pe termen nelimitat şi mateloţii fără 
căciuli, 

— Binccuvintat să fie Dumnezeul nostru, — 
preotul, — acum şi pururea şi în vegii vecilor, 

— Amin! — cîntă cei trei matelaţi, 

Cei liberaţi pe termen nelimitat şi mateloții își fac cru- 
ce şi se uită din cind în când într'o parte, la valuri. Ciudat 
că omul e cusut în doc şi că indată are să zboare În apă, 
Oare ar putea să se întimple asta cu oricine ?.., 

Preotul presară pe Gusev cu țărină şi se închină. Se 
cintă veşnica pomenire, 

Şeful echipajului ridică un capăt al seindurii, Gusev 
lunecă depe ca, zboară cu capul în jos, apoi se îmvirteşte in 
aer şşi — buh! Spuma îl acopere, şi o clipă Gusev pare învă- 
luit în horbote, dar a trecut clipa asta, ṣi dispare în valuri, 

Jute merge spre fund. Va ajunge? Pînă la fund ar fi, 
zice-se, patru verste. Coborind vreo şeaple-opt stinjeni, in- 
cepe să meargă mai încet, se clatină cadenţat, parcă ar că- 
dea pe ginduri şi, dus de curent, merge mai iute într'o parte, 
decit în jos, 

Dar iată că întilneşte în drum ım cârd de peşștişori, nu- 
miţi joțmani, Văzind un corp intunecos, peştişorii se opresc 
inebuniţi şi deodată o iau cu toţii îndărăt şi dispar. Mai pu- 
țin decit peste un minut, iute, ca nişte săgeți năvălese din 
nou spre Gusev şi încep să roiască în jurul lui. 

Se arată apoi un alt corp întumecos. E un rechin. Grav 
și mișcindu-se alene, parcă n'ar observa nimic, se opreşte 
subt Gusev; iar Gusev se lasă pe spinarea lui; monstrul se 
intoarce apoi cu pintecele în sus, se răsfață în apa caldă şi 
străvezie şi alene deschide gura cu două rinduri de dinţi, 
Loțmamii sint încintaţi; se opresc şi se uită ce are să fie. 
După ce sa mai jucat cu mortul, rechinul apropie gura cu 
băgare de samă, pe dedesubt, ușurel îl atinge cu dinţii, şi 
sacul se desface dealungul întregului trup, de la cap ă 
la picioare; o greutate cade şi, speriind pe loțmani, | 
pe rechin într'o coastă, iute se duce la f und... 

lar deasupra, în timpul acesta, din cealaltă parte, unde 
apune soarele, se adună nouri: un nour seamănă cu un are 


incepe 


' Obiceiu vechiu adoptat în toate bălle rusesti, (N, tr). 


i, 5 - 
| LA SPRE CAMIN si 
DORU e 
de triumf, altul cu un leu, al treilea cu niște foarfeci... Din 
dosul nourilor şi se întinde pînă 
la jumătatea 1 alături de en se a- 
una violetă, la rind cu asta una auric, apoi roz... Cerul 
Privind cerul acesta măreț şi în- 
oceanul la inceput se încruntă, dar în curind ca- 
niște culori zimbitoare, vesele, pătimașe, care în limba 
cască nici nu Sar putea numi... 


(Tradus din ruseste de A. Frunză). 


A. Cehov 


kr: IDEOLOGIA POLITICA A EMIGRAȚIEI RUSE 43 
DD ——" 


patiei ruse o lipsă totală de unitate de idei şi de voinţă, — 
erenţieri fundamentale. 
Toate curentele politice ale emigrațiunii rusești ! se pot 
divide în următoarele cinci grupări: 

1; Monarhistă; 


3, Socialistă; 

4. Grupările puţine la număr, de diferite caractere, care 
1 răzleţ; şi 

5. Curentele naționale şi regionale: ucrainene, geor- 
giene, căzăceşti, ş. a. 

„Trecem la expunerea aceslor curente, 


Ideologia politică a emigrației ruse 


ll. Monarhiştii. 


Curentul monarhist are citeva interpretări, care diferă 
foarte mult una de alta. Primul grup, cel mai numeros — 
sint foştii partizani ai Marelui Duce Nicolae Nicolaevici, 
monarhiști absoluți. După părerea lor, e nevoie a restaura 
în sia puterea istorică a țarului, ca a muj stăpinitor neli- 

E 


mi 
In organul săptămânal al Consiliului Suprem Monar- 
hist (No, 1, 1926) Räsim următoarele revendicări de pro- 
gram: monarhul absolut din Casa Romanoff, trecerea tro- 
nului prin hereditate celui dintiiu născut, manifestarea 
voinței poporului prin instituțiunile dlectorale consultative. 
Ideia monarhiei hereditare este apărată de leaderul a- 


I, Organizarea politică a emigrației. 


Emigranţii ruşi sint împrăștiați prin toată lumea, Com- 
poziția emigrațiunii ruseşti este foarte variată, Incepind cu 
marele duce şi ministru, pină la muncitorul de fabrică sau | 
cizmar, — toate stările şi profesiunile îşi au reprezentanții, 
lor. Motivele care i-au determinat să-şi părăsească patri 
sint deasemenea foarte variate. Nu numai teroarea g oaz- 
nică, nemotivat, crudă, fără limite, neîntrecută a bolşevici- 
lor juca rolul său. Uneori oamenii se despărțeau de rudele 
lor cele mai apropiate, lăsau în voia soartei, şi deci prada 
jafurilor inevitabile, averea şi fugeau, împinşi de o putere estui grup A. Trepov., 
imstinelivă, de mișcări inconștiente, pentru ca, poate, să „Existența Rusiei ca stat, este ay pci „tiu 
nu-și mai vadă niciodată patria! numai prin înapoierea Rusiei la construcția istorică a statu. 

Dar cu toată împrăștierea şi prinurmare desunirea, cu lui ei... Viaţa în cursul secolelor a elaborat p rincipii invio 
toată despărțirea de patrie, cu toate conditiunile noui ; 


A 1 j- č, a căror călcare nimiceşte nații intregi şi statele”, 
muncă, — emigrațiunea rusă, ori unde ar fi ea, și-a păstrat El regretă, că altădată „conducătorii armatei 3 
înfăţişarea națională, asimilimdu-se gren cu populaţiunea ndu-se influenței celor ce-i inconjurau, nu au înscris 
locală. Aproape în toate țările ca s'a organizat în comuta pe drapelul lor: Pentru Credință, Tar şi Patrie, atunci rezul- 
tāți politice. Mai ales aceasta se poate spune despre emigra i tatul luptei ar fi fost cu totul altul”... 


Acum „poporul, — după părerea lui, — Sa convins 
ferm, că salvarea Rusiei constă numai în revenirea ei la 


A PARE ra: 3 * Vezi: presa cotidiană si săptâăminală a emigrațiunil ruse şi n- 
. a a > $ to 

ziare snt ina Pa + n a Sarkaar pe a foars ge kralnene şi mai ales: „Vozrojdenie”, „Postednie Novosti”, Dni”, 
lorile pen ui politic, de ărut lupta de odinioară. luptă „Boriba za Roșiiu” — Ja Paris; „Soţialisticeskii Vestnik“, „Rul” — Ja 
mocraţi, Între grupări a apărut lug ? upi Berlin; revistele „Sovremennie Zapiski” la Paris și „Volea Rosii" Ja 
| are ! 9 ER R x A Praga; lucrări: Miliukov. Emigraţiunea la răspintie, Paris 1920; Mi- 
ce a grupa Data Ai în JUR a pri: (i lukov. Rusin la frintură, Paris, 1927, t. I şi cele indicate mai jos. 
Zeci comune, n i . - 7 La Miliukov pe de o rte sunt adunate multe detalii ce nu prezintă 
de a se ajimge la aşa ceva, se referea la 1926, cînd s'a con CA vi ae t 


| Alepa x AN nici un interes pentru un cititor romin, pe de ultă parte sint omise 
cat așa zisul „congres de peste graniţă”, Acest congres şi ji partidele naționaliste şi eurasienii, 


IDEOLOGIA POLITICA A EMIGRAȚIEI RUSE 45 


s VIAȚA ROMINEASCA 


mintul, poate să formeze o bază cuvenită pentru forma sta- 
ag pentru monarhia aaeeei plănuită? 

n celace priveşte tactica, majoritatea monarhi tilor 
ră deveni indiscutabili ai intervenţiunii străine iz dic- 


căile seculare istorice.. Poporul aşteaptă invierea modului 
de guvernare, dat de Dumnezeu”. 

In aceste cuvinte vedem înapoierea necondiționată la 
monarhia absolută, la ceiace a putrezit destul îmcă inaintea 
războiului şi ceiace după revoluția bolşevistă şi stabilirea 
raporturilor noui ugrare — nu mai are nici un fundament 
social, 


Cu toate acestea, monarhiști absoluţi dorese a restaura 
monarhia, ca o formă a guvernării cu care s'a deprins ideo- 
logia lor, fără a ține seama şi chiar în contra celor ce s'au 
petrecut. 

In chestiunea organizării viiloare naționale a Rusiei, 
programul monarhiştilor absoluţi conține puține date con- 
crete, În acest program se prevede posibilitatea „autonomii- 
lor locale condiționate de viaţă şi cultură” — o definiție 
prea vagā! 

Mai mult sau mai putin amănunțit se vorbeşte numat a- 
supra chestiunii evreeşti, In punctul I al programului ce- 
tim: Trebuie să fie organizată „apărarea poporului rus de 
persecuțiile şi de penetratia iudaismului internațional, care 
ameninţă să acapareze nu numai averea mobilă, ci şi cea 
imobilă a Rusiei. Antisemitismul şi anti-masonismul, tre- 
buiese să fie aduse la un sistem organizat, functionind 
gulat. Părerea poporului rus, despre traiul mai departe 
în stat ul evreilor primejdioşi statului şi poporului rus — 
poia să fie lămurită pe cale de sufragiu universal (ples 
jiscit)”, 

Fizionomia socială a monarhistilor foarte clar se vede 
in chestiunea agrară si păminteuseă. Ei cer „confirmarea le- 
gală în posesia papulațiunii ţărăneşti a pămîntului, cu a- 
chitarea unei despăgubiri juste proprietarilor legali”, 

Aici restaurarea deplină își schimbă numai forma, În 
loc de pămint — bani, dar de fapt ca rămine aceiaşi, 

Evident, că monarhiştii absoluţi sint conștienți de fa 
tul că nu vor avea posibilitatea să-şi creeze la țară un fun- 
dament social. Nimeni nu esle în măsură să restaureze pro- 
ptei moşierilor. Ințelegind aceasta, ci preconizează fn- 
ocuirea ci prin răscumpărările băneşti, i 

Programul monarhiștilor absoluţi în întregul lui, fn- 
seamnă alianța puterii absolute cu clasa foștilor proprietari, 

Cu toate astea, această alianță este ceva nou, În com- 
parație cu cele anterioare, In trecut puterea absolută a fost 
aliată cu noblimea, care era aşezată puternic pe pământ. A- 
cuma se prevede o alianță cu foştii proprietari, îndepă 
dela pămin!. Cine din ei va reveni iarăși la pământ? Nu vor 
rămânea ei oare în oraşe? Nu vor fi ei care ceva asemănător 
cu pensionarii statului? Şi oare o asemenea alianță a guvere | 


„Printre foştii aderenţi ai Marelui Duce Nicolae Nico- 
=: sint şi manarhiștii moderați, îm frunte cu P. Struve, 


N e drept“, pe baza legilor fundamentale din 1906, D 
Constituția din 1906 drepturile parlamentului au fost loane 
e. a s rasă un monstru incepind perioada „pseudo- 
„tonstituţionalismului”, care a durat pînă la i 
| nat din mai ac pînă Ja revoluția a doua 
rin urmare, deşi acest grup, face unele concesiuni 
litice curentelor noui, ele nu sint prea considerabile, cu adt 


=; domeniul programului politie, ei preconizează sun 


zimdu-se Impāratul Nicolae al Il-lea a călcat constituti A 
dind, fără participarea Dumei de Stat, legea clecioaă A 


„întrun ammit punet monarhiştii moderați sînt re- 
m hn para dea ti in cgeatinnea restaurării averio. „Nici 
putere polică, — serie Struve, — nu poate să meargă impo- 
triva bolşevicilor şi să-i învingă, fără a sugera maselor 
populațiunii o fermă convingere că această putere elibera- 
loare şi guvernul, nu duc cu ei restaurarea averilor”, 
Polemizind cu Toonarhigtii absoluți, Struve adaogă : 


In ceinte priveşte tactica, intre monarhiştții i şi 
moderați nu există nici o diferență. potire. 

Fiind mic ca număr, acest grup nu are nici o înriurire 
serioasă în rîndurile emigrației, 

Cu totul altceva prezintă purtizanii Marelui Duce Ki- 
ril, sau după expresiunea lor proprie „partizani ai unicului 
conducător legal și drept — Impăratului Domnitor Kirit 1 
cerere nr Ei Ba dau numele de „ascultători ai legii”, 

părerea lor, legile de succesiune la tron 
toate in folosul lui Kiri] Vladimirovici, De rime soma 
du şi Supunindu-i-se, ci execută totodată legile țariste și 
«mservă prin aceasta succesiunea juridică la tron.: 


' Ce trebue să aştepläm dela restaurarea monarhiei legale în Ru- 
ala? Praga, 1925, (broșură — un fel ue program). 


nului cu oamenii ce au numai amintiri de legătură cu pă 
3 


4 


46 VIAȚA ROMINEASCA 


Rămine nelămurii, ce putere va avea împăratul, urcin- 
du-se pe tron: absolută sau constituțională ? Probabil cea din 
urmă, 
„Grea succesiune a lăsat revoluția poporului rus — zice 
programul — dar eu toate acestea, ca a dat la lumina zilei cu- 
sururile ordinei de înainte a statului și a creat un șir de in- 
stituții provocale de viață şi care corespund cerințelor po- 
porului”. 

Ca rezultat al recunoașterii acestor cusururi, „cei ascul- 
tători de legi” preconizează „participarea efectivă a intre- 


gii populațiuni la aranjarea vieţii statului” şi au de gind 
să păstreze „sovietele”, Cu o oarecare demagogie acest grup 


se îmbracă în hainele unui partid de stinga. 
El este pentru aplicarea viguroasă a descentralizării pu- 
terii şi doreşte renașterea căzăcimii „in drepturile ei de 


odinioară”, 
Insă acest grup nu se deosebește de alți monarhiști ruși 


în chestiunea evreească exceplind dela principiul egalității 


în faţa legilor, a acelor popoare, care „tind a nimici sau a 
subjuga celelalte popoare”. 

In fine acest grup recunoaşte expres statele noni ce 
Sau format pe teritoriul fostului stat rus: Finlanda, Est- 
nia, Lituania,Latvia ṣi Polonia. Raporturile Jor viitoare ci 
Rusia, vor trebui să fie enunțate îm „tratatele reciprocă 
care ar satisface ambele părți”. 


Sunt foarte nehotărite şi chiar melămurite ideile sa] 


renţilor Marelui Duce Kirill în ceiace priveşte chestiunea a- 


grară. In brosura de mai sus se vorbeşte: „Agricultorul, care 


iubeşte pămîntul şi care îşi are gospodăria sa pe acest pà- 
mint să-l primească in proprietale şi moştenire”, Dar aki 
nu se vorbeşte de loc despre recunoasterea trecerii pămin- 
turilor la țărani. Proprietarul latifundiilor — este deasemeni l 
„agricultorul”, ca şi țăranul. l 

In genere pultem constata, că programul „celor ascult- 
tori de legi” nu este prea lămurit în multe privinţi, 

Toate trei grupări de mai sus ale monarhiștilor nu pre 
zintă, în comparaţie cu epoca anterevoluliomară, ceva not 
şi original. Acestea nu sint decit unele modificări ale celor 
vechi. Monarhiştii absoluţi — sint „Uniunea poporului rus” 
de odinioară, („Soiuz ruskago naroda”); momarhiștii mode- 
rați — sint partidul „din 17 Octombrie“ oscilind spre dreap- 
ta; iar partizanii Marelui Duce Kiril — sint deasemeni mo- 
narhiștii vechi, care însă au plătit un oarecare bir extern 
progresismului, împrumutat din epoca revoluționară. 

In comparaţie cu adimcul viltoarei în care a căzut Ru- 
sia, ideologia politică a monarhiștilor surprinde prin sări 
cia ei extremă, 


| 


135 b Se 


- IDEOLOGIA POLITICA A EMIGRAŢIEI RUSE 47 
ERONAT RUSE O O 


III, Fascismul rus — „Eurasienii“. 


Ceva mult mai origi : 
putrulea al monariis aenal şi interesant 


i Deaceia ci 

ratori, În trăsături i ă pă il ae is. 
anterior, bhoag“ saai n a aii dela filoslovenis- 
enumirea de eurasieni vine dela cuvintele 


cu cele ale Imperiului Rus vechiu. A i 
pae . Acest cimtinent este intru- 
unitate „a punct de vedere al climei şi al altor con- 


n ia se exclude posibilitate i 
a ee acizii, din cauza lipsei ieșirii ik: n aride 
siei și distribuția Jor 1i denia POățiile naturale rari 
transformă _într'un ocean continental” etenă poti e 

Eurasia-Rusia e persoai X 


lura de bază a acestei i 
$ personalități culturale este credin 
ortodoxă epoca noastră Eurasia va avea un pleie 


rent şi conducător în rindul culturilor eneşti i 
gepe dè Sines pala oe, Ea are Roir PE e na cele 
epute de re”, adică după iniorsă 
sară tactică spre Eu n ï a aR ituak 
organică spre l ropa, ca are nevoie să facă o întorsătură 
imele manifestări ale unităţii cultural i 
= deiaren otas În Imperiul lui Cingan CA ra Pes 
ii fo au problema istorică a Eurasiei în 
pititi ei politice şi buzele construcţiunii ei petice atul 
sienii vorbesc despre ci înşişi, că ei nu sint turanieni 


1 Expun teoria eurasieniior 

: principalmente după carte 7 
Pia gar us SSe, ediția „Editurii alai ră 
alte lucr ale curasienilor, Un rez ; è 
vezi în cartea men „La B i P aN OE de 
Paria A. a, r as essarabie et les relations russ0-routhal nas”, 

* Acest cuvint este format din termi 

h nul canonistilo 

„simfonia”, ceiace inseamnă acordul și activitatea rasete aa 


în 


VIAŢA ROMINEASCA 


şi nici sloveni, ci ruşi, adică o lume specială, originală, ce a 
crescut şi su desvoltul de pe urma lui Cinguis-Can. 

Revoluţia rusească nu este o răscoală, ci un proces a- 
dine, a cărui trăsătură fundamentală este nutodescompune= 
vea Rusiei imperialiste și moartea ci în chinurile nașterii | 
Rusiei noui. Stratul vechiu guvemamental se atrofiază. 
O parte e distrusă violent în luptă eroică; mulţi mureau ne- 
observați şi încet, disperaţi de desnmăgire şi apatie, Unii fu- 
geau şi după încercările zadarnice de a ridica Europa im- 
potriva Rusiei, se transformau în europeni sau mureau lent 
im isteria certurilor inutile şi a speranțelor naive, Pătura gu- 
vernanţilor noi a crescut din popor. Ea sa format intruchi- 
pind stihia statului în grupul de voință viguroasă, Acest grup. 
sa complectat din elementele mai rele ale intelectualilor, 
din cei mai puţin desvoltați și învăţaţi, primitivi şi fanatici 
și din criminali, Poporul mavea ce să aleagă. Restul inte- 
lectualilor a fost lipsit de voinţă. 

Bolșevicii au fost arma inconștientă a puterii statului 
renăștea, Ei consolidau puterea statului prin măsuri de v 
lenţă şi au organizat ura inconștientă a masselor față de 
boer şi boerime, 

Sub influența tradiţiilor revoluției singeroase france 
şi sub influența elementelor criminale, aceasta a degenera 
Într'o teroare monstruoasă. Rusia Sovietică îşi apără terit 
riul în contra Europei. 

Emrasienii sint împotriva acelor forme de monopol 
Statului care există în Rusia Sovietică, dar cred că fără î 
locuirea acestui monopol cu ceva asemănător nu sar put 
păstra nici „cervoneţul” rus şi nici independența gospodi 
rici ruse, 

Astfel, partidul comunist, organizat în mod perfect 
avind putere pină la tiranic, a fost „gira spinării a guvern 
lui şi mai mult — chiar a păturii yuvernatoare“, Dar în 
timul timp se observă, că încordarea voinței este cheltui 
foarte mult. Pe de allă parte ideologia comunistă geme 
fața crahului inevitabil. 

Dar dacă partidul de îndată şi fără a fi inlocuit cu ce 
de aceeaşi valoare, ar dispărea, formele vieţii noui şi pät 
nouă conducătoare ar fi întro situatie critică. De îndată v 
creşte „cei eṣiti din lumea cealaltă — pretendenţii monal 
hiști, democrați şi socialişti pentru putere, din care unii 
se vor opri de a juca pe pofta Europei“, l 

Cum să se prevină aceste primejdii? Pentru aceasta 
nevoe de n ideologie nouă şi purtătorul acestei ideologii = 
partidul nou, nu mai puţin compact decit bolşevicii, f 

Partidul nou va trebui să ia la guvernare locul par k 
lui comunist. El va exclude existența altor purtide. EJ va in- 


i 


IDEOLOGIA POLITICA A EMIGRAȚIEI RUSE 49 


tinde rețeaua organizațiunii sale prin t 
i ae a ti sale prin întreaga țară pină la 


e 
„În formal, ceva asemănător prezintă fascismul 
italian, lipsit însă de ideologie adincă“. 
„Formele democraţiei existente azi 
telor, alegerile cu gradaţii), rămin 
Aceasta se va înlătura „primejdia democrației occidentale, 
EI dominațiunea grupului oamenilor 
nali și pluralitatea de partide“, Fireşte, o asemenea idee nu 
se ite crea in emigrație, ea trebue creată chiar în Rusia 
tură strânsă cu pălura conducătoare. 
Partidul nou trebuie să aibă și oi e nouă, O ase- 
mea ideologie va fi „cea ortodoxă, entă religioasă, 
internaţională-abstractă, ci eurasiană-rusă. 
Ca forma eca mai bună a statului viitor, trebuie recu- 
noscută federaţia, care dă posibilitatea înfloririi 
național-culturale, şi care va rupe în totul cu tendințele ne- 
bune ale rusificaţiei. Federația va fi totodată și calea „spre 
tarea fără dureri a granițelor Eurasiei, vătămate pe 
alocurea“. 

Formaţiunea statului nou trebuie să fie 
„demotic㔓, care leagă în mod organic. massele ru- 
lui cu pătura conducătoare, ee creşte din popor. „Pâtura 
conducătoare, ca minoritate organizată, realizează în mod 
conștient voinţa inconștientă a întregului“, 

Principiul demoţici diferă foarte mult de cel al demo- 
crației. Republica cea mai perfectă in teorie, poate fi nepo- 

„porană (nedemotică) și din contra, monarhia absolută poate 
fi poporană (demotică), 

Impărăţia ortodoxă rusă este 
unităţii statului Eurasiei, 
„Yva alege pe țarul nou şi 
"aibă înfățișarea cu totul 


populară, adică 


o formă, cea mai bună a 
Poporul singur. din sinul său, işi 

dinastia nouă. Țarul rus trebue să 
4 nouă. Problemele principale ale ta- 
tului sint: 1) păstrarea și apărarea purității credinței orto- 
oxe și 2) paza intereselor naționale ale Rusiei, ca unei pu- 
teri mari. 
Democrația curopeună trăeşte into criză. Unitatea or- 
ganică a voporuiui a fost înlocuită de noțiunea abstractă a 
sumei indivizilor-atomi. Aceasta a adus la oligarhia pärla- 

mentarilor, care oligarhije ruplă de la popor a arătat 

neputința sa. Dacă astfel se va continua, — din cauza rupe- 

rii legăturilor organice între popor şi pătura conducătoare, 

„Europa nu va evita un șir de revoluţii sau moartea lentă“, 

Rusia actuală a ales nimerit forma democrației de mij- 

loc, sistemul sovietelor, care trebuie însă curățit de comu- 


Viaţa nouă de stat a Rusiei este 


k 4 i i totodată si înţelegerea 
misiunii sale istorice omniumane, | i 


n privința Europei a- 
4 


pl AA ROMINEASCA 


ceastă misiune va consta în chemarea la religiositate adevă- 
rată, în renunțarea la erezii, chemarea pentru nță, 
Trebuie a se limita numai la chemare. Nu trebuie să ieşi 
din cadrul sfătuirilor, cum au făcut împărații Alexandru | - 
şi Nicolae I, atraşi fiind de rusificaţie, sau comimiştii atrași 
fiind de pofta comunizației, 

In domeniul social, eurasienii arulă că dreptul roman 
nu a prins rădăcini în Rusia. Acest drept este străin de con- 
știința juridică rusă, Țăranul rus nu este neapărat comunist, 
din contra el este proprietar, dar cu toate că are egoismul 
meae. keve anann el se împacă şi cu limitările juste ale drep- 
turilor lui. 


dică rusă. 

In legătură cu aceasta curasienii trag următoarele con- 
cluziuni practice: 1) e necesar a recunoaște în mod defini- 
tiv şi neretroactiv — redistribuirea proprietăţii; 2) proprie- 
tatea trebuie să fie condiţionată. sub controlul statului, dar 
comdițiunile trebuie să fie exprimate precis în lege şi tre- 
buie să fie cît mai puțin limitatoare; 3) luptind împotriva 
tendinței de a fixa dreptul sfint şi neatins ul proprietăţii, 
statul pe de altă parte trebuie să paranteze imposibilitatea 
experiențelor socialiste, 

Problema de bază a Rusiei in momentul de faţă este 
autodesvoltarea. In calea autodesvoltării, cum se vede, nu 
sint piedici: „Revoluția rusă a trăit perioda sa războinică, 
învingind fericit ispita propagandei militare şi a lărgirii 
imperialiste... Rusia nu este ameninţată, deasemeni, nici de 
bonapartism, cu toate că „un Bonaparte colectiv intem“ 
(partidul de guvem) i-ar fi necesar. 

Aceasta în linii generale este teoria eurasienilor. Din 
această teorie vedem că în persoana curasicnilor avem de 
aface nu cu un tip obișnuit de monarhiști ruşi. Ei sint mo- 
narhiști principali şi conștienți, străini de spiritul restau- 
rației, aderenţii unei monarhii cu totul noui, bazată pe în- 
cerearea revoluției, şi care au luat dela revoluţie ceiace nu 
este legat în mod organic cu comunismul. 

Ei sint epigonii tirzii ai filoslavismului, dar şi de ace- 
ştia diferă in multe şi mai întîi de toate prim negarea ca- 
racterului slavon al Rusiei („noi nu sintem slavoni şi nici 


k i. car k i: s 


IDEOLOGIA POLITICA A EMIGRAȚIEI RUSE | 51 


italian (partidul unic disciplinat guvernamental, păstrarea 
Meer et organelor profesionale, controlul statului asupra 
„prop etc. 

„Din cele expuse se vede, cà eurasienii stau cu totul se- 
de ceilalți monarhiști, criticindu-i uneori violent ca 
restauratori şi oameni care si-au trăit traiul, 

Eurasia — este o incercare de a înțelege sensul revolu- 
rusești. 

(Urmează) 

A. Boldur 


' În emigrație există şi un adept al fascismului italian pur: V, N. 
Novicov, Faşism, Paris 1925. 


Casa cu minuni! 


A VIII-a minune: Jocurile 


Mama se miră şi chiar o ceartă uneori pe Nora că nu se 
joacă şi ea mai mult pe afară, cu copiii. Afară!... Nu e ni- 


mic frumos afară!... gîndeşte Nora. Casa da,... are odăi mul- | 


te, colțuri nebănuite, cărţi, fotografii, dulapuri pline, covoare 
moi... Dar curtea prea e goală!... Un trotoar interior pe 
lingă zidurile capricioase ale casei, şi de partea opusă, zi- 
dul vecin alb, drept şi rece pe care vita pusă de tata nu se 
urcă: nici nu a prins, Dacă ar fi pomi şi flori, i-ar plăcea No- 
rii afară!... Așa cum e, nu-i place. Pentru Luki, da!... e un 
teren neted, prielnice jocurilor lui de arşice, bile, capră. oimă 
şi țurcă; — deși, uneori, mingea de pislă sau suveica de 
lemn sparg cite un geam al casei. Dar fiindcă e Luki Ja 
mijloc, mama pune geamul fără stirea tatii şi Luki nu e ne- 
voit să-și întrerupă sporturile favorite. Pentru „sporturile“ 
aceştea, Mimi aduce colegi şi camarazi de la şcoală. Uneori 
ia și el parte activă la ele. Atunci, natural, el este seful, 
Prestigiul de care se bucură la şcoală îi dă dreptul la locul 
de frunte și nici, cu toate că nu e cel mai puternic, — adică 
mai corpoleni, — şi nici cel mai „pisicher“ adică mai ne- 
loial, în limbajul cu termeni şi înţelesuri speciale întrebu- 
inţat de băieţi. Dar e suplu, e abil şi are un aer de stăpin 
nobil care impune, Se pricepe la toate si în tot ce construc- 
şte sau inventează se simte artistul talentat și inteligent. 
Nici un „zmenu“ nu se poate egala cu al lui: fin, grațios, 
proporţionat.... Inindu-și sbor viu de pasăre în elementul ci, 


de îndată ce prima şi cea mai uşoară suflare de vint îl a- 
linge. Luki e pentru „colosal“, pentru prestigiul proporții- 


lor; — şi îl pune pe Marin să-i ajute la un zmen în patru 
coale, care, — dacă sau apucat să-l construiască în casă, — 
nu iese pe use, se deslipeşte la colțuri si nu se poate înălța 
de greutate; iar dacă, în sfirşit, au inho zi un vint destul 
de puternic ca să ridice un usemenea colos, zmeul, — sau 


: Vezi „Viaţa Rominească*, Anul XXIII, No. 1, 2 şi 3 


CASA CU MINUNI 53 
CASA CU MINUNI À = {x 


porneşte imtr'o rînă şi se prăbușește cu un vijiit surd, 
cap, slărimindu-se ca un Icar primitiv ce nu n a echilibrat 
destul proporțiile, — sau svimeşte aşa de puternic de sfoa- 
că tae degetele şi Luki nu-l poate ţine că-i rupe mina — 
sau îl trage în văzduh. Trebue să treacă „păpuşa“ cu sfoară 
Mi Marin şi să fie mulțumit doar să privească. Şi pe Nora 
O interesează acest sport de aeronauţi cu coadă. Stă în lea- 
Dai de lemn, ca într'a tribună, priveşte şi apreciază, Este 

_— De geaba, Luki... mai frumos sboară zmeul 

; ca o pasăre. Al tău sbirnie gros ca un e Faro 


— Taci, proasto.... ce ştii tul.. Să veden 
la intrecere şi le-om incurca... cine-i mai arca nai 
— Nu de tare spun eu; de frumuseţe!... Sigur că poți să 
i-l rupi cu al tău, că e greu şi mare cit uşa... şi sfoara ta nu 
: sfoară,... e fringhie;.. dar de geaba!.. tot al lui e mai 


s.s 


— Tu eşti o proastă, asta €... şi eu nu vorbesc cu roştii! 
sy Nora ride și nu-i pasă de vorbele lui Luki. N'aie. de ce 
ha „pese; știe că nu e proastă, Și profită să-l necăjească pe 

uki acum, fiindcă zurbagiul are sfoara zmeului în mină 
si deci nu e liber să lovească în spinarea „proastei“, 


i i i putea so coste pe 
e daai nu chiar viața, dar cel puţin vederem Si paagi 
puţin?... Nu e chiar mai mult decit viața?... Gindindu-se la 
asta, pe Nora o prind fiorii mai mult chiar decît atunei;,.. își 
pie pata Te sprincene şi se bucură că a scăpat 
-E e fericită că i ii şi 
vede eum et a scăpat, încît închide ochii $ 
| -- Tata lipsea, — dus ca totdeauna ziua întreagă ă- 
surătoare; — mama lucra afară, sus în Sorda GE 
de peste zi se mai imprăștiase;,.. Luki usca, pe marginea 
cerdacului, mătase de porumb, să facă tatii tutun mai bun 
decit al lui;... Hermina, în baraca bucătăriei, învirtea ceapă 
dinar in tigae pentru masa de seară... Marin sta pe o 
turugă alături de baracă și învirtea doi pui în frigare ae 
lemn, ungindu-i din vreme în vreme cu zeamă gustoasă de 
saramură, care sfiriia pe jeratec şi împrăștia miros de unt 
şi de carne coaptă, bine pătrunsă; Mimi, pe birna din gura 
pivniței, netezea speteze de zmeu cu cuțitul cel mare al Ter 
minei care tae ca untdelemnul:... Nora, în fața lui, priveşte 
n du-se cum rotunjeşte speleaza pe o singură parte. 
sa crezi că a dat-o la strung. Trei speleze sint gata: două 
mari, care se lipese diagonal, și birlicul; mai trebue spetea- 
za de la cap. Ce frumos le şlefueşte Mimi!,.. 


54 < VIAŢA ROMINEASCA 


— Noral.. nu pune mina pe ele că mi le fringi!... 

— Lasă-mă, Mimil.. nu le fring. Sunt aşa de frumoase t... 

Mimi e măgulit. O lasă pe Nora să le mingie ușor pe 
partea rotunjită. Mai are una și termină, Alege stinghiuţa 
cea mai mlădioasă, — că la „cap“ trebue să se indoaie spe- 
teaza ct mai mult, — și începe să o formeze, tăind moale și 
uşor, fişii subţiri din stinghiuţă. La mijloc, deodată, cuțitul 
se oprește într'un nod neprevăzul. Mimi se mecăjește;,.. toc- 
mai la stinghia asta moale un nod!,.. şi nu vrea so schimbe 
fiindcă a îndoit-o şi a văzut că e cea mai bună... O să treacă 
peste nod şi asta e!l... O mică opintire în cuțit și... un țipăt! 
unul singur, dar care sfredelește inima... 

— Ce e?.. ce sa intimplat? — strigă mama repezindu- 
se din pridvor... 

Nici Nora nu ştie bine ce e. Aude pe mama că strigă: 

— Ce ai făcut, Mimi?... mizerabile!“... 

Se simte în brațele mamei si vede numai cu un ochi că 
mama e plină de singe; dar nu simte nimic, decit șiroaie 
calde pe faţă, fără nici o durere. 
niță, — aude pe Marin, — compresii cu apă rece 
şi scol eu numaidecit ghiață din pivniţă L.. 

Nora se trezeşte pe divanul din ceardae și 
teamă puţin, fiindcă înţelege că singele e de la ca şi simte 
că curge mereu de undeva şi o încacă pe ochi şi pe gură. 
Nu-i vine să pună mina „acolo”, fiindcă i-e frică să nu sim- 
tă ceva grozav. Mama vine cu cîrpe ude şi tremură ca o bol- 


nava. a 


— Mizerabilul!... mizerabilul £.. unde să pun compre- 
sa? vai, Doumne!,.. mici nu știu unde te-a lovit!... nu se 
vede!... În ochi?... Ja nas?... Unde te doare? 

— Nu ştiu, nu mă doare! — se miră Nora, cu un plus de 
teamă fiindcă prea se prăpădeşte mama; se uită lu ca „nu 
stiu cum“... cu groază parcă.. și tremură, nu ştie ce să 
facă cu compresa, Noroc că tocmai soseşte tata, — i se aude 
glasul în curte, — și urcă seara cerdacului în două-trei sal- 
turi, arunecind pălăria şi binoclul. 

— Lite, Tinule, mizerabilul!... 

— Șt, — impune tata sever, — nu e nimeni mizera- 
bil în întimplarea astat. Dă-te mai la oparte că sperii fata 
eu ochii tài.. si mai rău strici! Repede, uhiață!... adă-mi 
mie compresa,... şi un lighean cu upă rece! 

Nora e mai calmă decind n venit tata si mama nu se 
mai uită aşa, să te sperie, Cu gesturi sigure dar precaute, 
tata şlerge obrazul îmsingerat să vadă locul rănit. Are o 
uşoară inemmtare cind vede: Nu se astepta;... rana e mare 
şi poate mai adincă decit pare. Lama tăioasă a smuls car- 
“nea de pe osul nazal, dealungul, — noroe că sa oprit ln ost 
— şi cartilajul pare despicat. Trebue totul pus la loe cit mai 


incepe să se 


CASA CU MINUNI 55 
——= CSR GU RIRURI In 5 


Ee, de la inceput, şi stins, să se închege curat, sub 


| _— Ma doare, tată!... gemie Nora, care de-abiu acum, sub 
apăsarea degetelor tatii, începe să simtă că e rănită. 

| = Taci, Noral.. îţi pun camea TA loc, trebue!... să nu 
Simti urită t.. ERS Oa a 

"o — tāl.. se înfioară gindul 
mur de oamenii pociți, 


Norii, — care se cutre- 
C ~= DU vrea să rămie urită!.. o să 
„ uite cum rabdă, deşi o săgelează în inimă şi o trec 
Tata stirșește încet, cu ră pansamentul 
picat şi aplică pachetul de ghiață, afirmând. 
p= Nu e nimic, o să treacă! 
P şi Dora prian ceapa ; aja hui mai încetat... mama 
„hu mai tremură, tata zimbeşte, Luki stă gata să înceapă 
vorba şi jocul; numai Mimi, săracu, e împictrit și palid în 
colțul cerdacului. Nora se simte vinovată faţă de el şi în 
cugetul ci loial, crede că lucrul trebue mărturisit, 

— Tată, nu e vinovat Mimi... 

— De sigur că nu e vinovati. 

— Eu m'am virit în nasul ui, 

— Şi el ţi-a tăiat nasul!.. glumeşte tata, 

Nora chiar râde, ca să arate că nu e supărată pe nimeni 
și să dea curaj la toți, mai ales lui Mimi, 
© — ȘI nici nu mă mai doare, tată, 
că nu le mai doare. 


de la Bu- 
ești cuminte și 


- rabzi i mai mult bandajul la nas: o săptămină, o lună, 


g — O să-l rabd, tatăl... 

è — Şi de-acum, la tăierea g vetezelor vei zice adio! 

P Li Asta i se pare mai areu Norii, dar simte că trebue şi 
a. 


— Bine, tatăl... 
„_ — Și acum împacă-te cu 
racu,... 

— Da” nu sint supărată, tatā! 

— Haide, Mimi!... vino şi stai lingă Nora. Citeşte-i ceva. 
Tu să fii lectorul ci cit timp va trebui să stea întinsă. Bine 


că mai lovit-o îm ochil. Acum o să-i treacă şi poate chiar să 
nu rămiie semn, 


Semo a rămas,,.. şi încă destul de vizibil între sprince- 
ne; Nora de atitea luni îl pipăe zimie şi vede că nu se duce. 
A dispărut însă aproape cu totul semnul cel mare, dealun- 
gul nasului, pină la virf, Şi tot e bine! Figura nu e difor- 
mată, și lumina ochilor i-a scăpat neatinsă... 

Nora, în leagănul din curte deschide ochii şi priveşte 
sus, la zmeul lui Mimi, Ce frumos se leagănă!... Mimunată 


Mimi, că Sa speriat şi cl să- 


58 VIAȚA ROMINEASCA 


jucărie „zmeul“... In plutirea lui, parcă te ridică şi pe tine 
în sferele albastre... Nora iubește „zmeul“, mai ales cel care 
iese din mina lui Mimi... deși construirea unui asemenea 
abice! de artă şi încintare era s'o coste... ştim noi cel... Să 
nu ne mai gindim la astal.. sau numai aşa... din cind în 
cind,... ca să ne bucurăm că n'a dispărut din lume un năsue 
isteţ al unei fetiţe drăguţe,... dacă vreţi, chiar foarte dră- 
gute l. 
xta 


Cind băeţii se joacă de-a „Hoţii şi Vardiștii“, Nora ca- 
pătă şi ea un rol secundar: păzitoarea prizonierilor, Mimi 
e căpitanul hoţilor; Luki, căpitanul vardiștilor; ceilalți 
băeţi: hoți şi vardişti sub ascultarea căpitanilor, Hoţii nu 
au numaidecit obligația să fure; îndatorirea lor de căpete- 
nie constă în a ști să alerge bine, să sară garduri, să urce 
scări, să esealudeze ferestre, să se ascundă prin Jocuri dos- 
nice și să aibă înfăţişarea cît mai fioroasăã: păr vilvoi, ochi 
tulgerători şi holbaţi, cuțite la briu, — fie şi de lemn sau de 
carton, — şi să împuște în toate direcţiile cu capse de hirtie 
sau numai cu pumnul intins şi cu pocnituri din vură: 
bum! bum! bum!!! Vardiştii se recunosc după umble- 
tul şi atitudinea lor furişe, tupilată, scormonitoare; după o- 
chiadele tainice si semnele convenționale: după parolă si 
tignal. Încolo, li se cere ca şi hoţilor: agilitate, prudenţă, 
ochi buni, muşchi tapeni și pumni, mai ales pumni! Dacă 
se poate chiar mai harnici decit ai hotilor, să şi-i exercite cu 
folos pe spinarea prizonierilor dim gherlă. La treaba asta, 
Luki e neintrecut; de aceea nu-şi schimbă niciodată rolul: 
căpitan de vardiști! Las’ pe el, cind a privs un hoț și mai 
ales unul răbdător!.. 

Ralul Norii pare să-i convie, deşi trăeşte sub necomteni- 
tele ameninţări ale căpitanului de vandiști, Luki, oridecite- 
ori îi aduce vre-un client la gherlă. 

— Să dea naiba să-l seapi!.. că intri tu la măsurătoare! 

Nora cunoaște „măsurătoarea“ făgăduită și nu vrea s'a 
incerce, 

De aceiu e hotărită să îndeplinească bine rolul ce i l-a 
dat, Fiindcă însă toţi prizonierii sint mai mari şi mai pu- 
ternici decit paznicul lor cu sosete şi şorțuleţ brodat, — Nora 
işi întrebuinţează șireteniile ei. Si-a ales, drept închisoare, 
leagănul comod cu două jilțuri faţă în față. Cind are un 
singur prizonier, îi oferă lui un scaun, ea se instalează pe 
celălalt şi, — dacă Marin e liber, — îl pume să legene uşor, 
plăcut, adormitor... Cind are doi prizonieri, le dă lor seau- 
nele și ea, pe stinghiile dintre jilțuri, imprimă mişcarea 8- 
dormitoare de griji, de patimi și conștiințe! Dacă are trei 
prizonieri, pune doi pe un scaun, și ca se aşează în fața lor, 


CASA CU MINUNI 57 


lingă celălalt. Bine înțeles că alege pe cel mai chipeș și mai 

curățel. In felul acesta, închisoarea devine ceva foarte plă- 

cut pentru toţi, aşa de plăcut chiar, încât uneori, unii hoţi 
mai practici sau mai hoţi decit ceilalti, se lasă prinși dela 
inceput și vin, cu o mutră ipocrit plouată, să guste plăce- 
rile aromitoare ale închisorii... Nora cunoaște foarte bine 
care sint prinșii de „adevărat“ şi prinşii „prefăcuți™"... dar 
se face că nu pricepe și păstrează neclintit atitudinea dem- 
nā a misiunii ei de încredere şi toată imparțialitatea cuve- 
miti, Nu e mai generoasă cu unii prizonieri decit cu alții, — 
poate numai la împărțirea scaunului, atunci doar să 
aibă erinți ușoare, mai mult higienice, — incolo, cind 
vine Luki și întreabă sever, holbat, aprins de dorul gim- 
nasticei favorite: 

~ — Cine a încercat să evadeze?... să-] curăț!!... Cu care 
ai avut mai mult de furcă? 

— Cu niciunul!... răspunde Nora invariabil, Şi Luki, ne- 
mulțumit, o califică, tot invariabi 

— Eşti o proastă!,.. 

Numai căpitanul hoţilor, viteazul vitejilor, uşurel ca 
vintul şi tainic cu pământul, — Mimi, — numai el nu cade 
niciodată prizonier. Asta umileşte ambiția căpitanului de 
vardiști, Luki, şi fiindcă nu știe cum să-și verse altfel fo- 
cul, se năpusteşte tot pe bieții lui subalterni, cu pumnii şi 
cu gura. 

— Silică, dobitocule!,.. plăcinta pământului... să știi că 
te desființez din compania mea!... Şi tu, Boia păcătoasă, — 
tăriţe, nu boia! — dacă nu te iuțeşti de aci 'mainte să ştii 
tă-mi sare muştarul și te spulber!,.. 

Luki, cind e furios, are și spirit. 

Y Nora face haz şi ea. Căci in adevăr!... ce nume cara- 
oase, — care se potrivesc la glume, — mai au şi colegii 
Mimi. Nu mai departe, acest Boia lL.. Şi după ce numele 

ê caraghios, făptura nu răscumpără de loc păcatul nume- 
. Un bondoc pistruit, roşeovan şi sbirlit, pe atit de ince- 

tinel şi fad, pe cit e boiaua de iute şi de picantă; se coco- 

pasa mereu şi duce mina în dreptul ochilor ca și cum Sar 
eri de pumni neintrerupţi. Şi Luki, — fiindcă Boia pră- 
meste cu atita bunăvoință, — nu îi refuză niciodată din 

rurile lui. Uneori exagerează și bietul Boia îndrăznește 
chiar să se vaete, 

— Lasâ-mă, Luki, că mă doare!,., 

— Domnule Lukil.. stabilește căpitanul distanțele so- 
ciale şi subliniază observaţia îndesat, cu un ultim ghiont pe 
spinarea primitoare. 

ind gimnastica marelui căpitan de vardişti se înteţește 
prea mult în dauna subalternilor, intervine chiar marele 


nO VIAȚA ROMINEASCA 


şi invincibilu! căpitan de hoți, — Mimi, — și gesturile lui 


generoase an Măreții de epopee. 


— Lasă-l pe Boia in pacet.. ij iau sub protecția mea. 


De azi inainte, Boia, vei face parte din ceata noastră... 


= Cum? ţipă Luki; „tu să ai mai mulţi hoți decit var. | 
diștii mei?.. Nu primesc!... nu e drept!... Dă-mi atunci un 


hoț de-al tău, 


-— Asla şi voiam să fac!... răspunde Mimi cu mărinimie. 

Şi ca un erou de roman, ca un Garibaldi de foileton, 
arată larg spre ceata lui inmărmurită, îndurerată, dar su- 
usă : 


— Alegeţi)... 
x” 


Mama face faţă de tata această remarcă: 


— Nora trebuia să fie bi 


Dumnezeu, 


Mama mare nici acum dreptate, Dacă ar privi mai cu 


atenție la Nora si la jocurile ci, Sar convinge că are cele 
mai caracteristice trăsături feminine. Stim de ce nu se joacă 
Nora cu păpuşa: fiindcă e tere, nemiscat şi nu vorbește; 
fiindcă e artificială, Și Nora fuge instinctiv de artificialul 
carg nu dă nici o iluzie de viaţă și de adevăr, Cu băeţii se 
joacă fiindeă sunt mereu numai băeţi în jurul ei şi fiindeă 
mișcările lor iuți şi violente exaltează tocmai forțele de 
viaţă din ca. Dar să ne uităm puțin la Nora cind se joacă 
singură. 

Tata şi mama fac vizite. Mimi şi Luki sînt invitați la 
un prieten, Roza lucrează intrun colț cu ochelarii după 
urechi, Nora dispune astfel de loată casa, Işi alege un colţ 
potrivit, mai liber, între o fereastră si dulapul cu oglindă 
și se gîndeşte cu cel să-l mobileze din lucrurile casei şi re- 
zervele ci din cutii. Vrea să dea cunoscuţilor ci o petrecere 
în grădină, — petrecere de zi și de noapte, Dar afară e iar- 
vă şi nu sint flori, Ştie însă Nora unde să găsească flori, In 
sertarul de jos al dulapului mamii, Nora ține o cutie mare 
de carton, cea în care a venit paltonașul ei dela Paris. A 
strins acolo tot ce nu mai poartă mama: duntede cu ochiuri 
desprinse, funde cam ofilite, voaluri purtate, flori şi pene, 
Nora scoate un buchet mare de violete şi donă de trandafi- 
rași. Le desface din sirma verde care le leagă şi le resfiră 
pe covor, Ce multe sint!... O ploaie... Acum îi trebue iarbă 
pentru ronduri, Are să facă unul mare la mijloc şi altele pe 
delături care să deseneze aleele, Nora trage linii imaginare 
pe covorul gălbui ca pietrișul: aici.. și aici., şi aici... Din alt 
sertar scoate foițe colorate. Alege numai pe cele verzi şi în- 


viat; am greşit-o!... N'are nici o 
prietenă, se joacă numai cu băcţii și de cînd i-am dat pà- 
pusa, a instajal-o pe un fotoliu din sulon şi acolo a bătut-o 


f CASA ÇU MINUNI - 58 


cepe să taie panglici multe pe care le aşează unele peste al- 
tele şi le crestează la o margine, adine şi des, Acum are iar- 
cit pofteşte.... Incet, treptat, răzoarele izvorăsc pe covor 
pricepută a Norii. Violetele desenează în iarbă 
ande grațioase şi trandafiraşii cuiburi parfumate. Ar 
i, în centrul rondului din mijloc, o plantă monumen- 
Al. din salon — palmierul cel mic!.. Dar dacă îl 
e?... Mai bine coșuleţul artificial de la Viena, cu flori 
de bine imitate. Intr'o clipă coșul tronează în mijlocul 
ii. Acum, scăunelele de pae pe aleea cea mai largă... 
măsuţa... și gustările,.. şi tacimurile mici... servetele... şi 
ri în mijlocul mesei... Al. dar ce zăpăceală |... La petre- 
terea venețiană nu sa gindit. Repede!... de-asupra grādinii, 
— de la fereastră la use... de la oglindă la calendar, de la 
pat la coşul de perii, — beteală colorată de la pom şi lumi- 
wărele din loc în loc, şi globuri colorate şi... pasări de sticlă 
albastră sau roşie în ramurile pomului exotic din pene verzi 
de struţ. Ufi.. sa făcut! Na fost uşor, că Nora e mică si 


Acum vede Nora că nu e uşor să ilai o recepție, şi ceiace 
pure aşa de plăcut și firesc la ceaiurile mamei, — se pregă- 
teşte cu multă osteneală şi bătae de cup. Şi mai ales cu ceva 
ce nu lipseşte Norii, de care nu-și dă seama şi a moștenit 
de ig mama: mult gust. 

Parcul Norii e foarte sompluos. Va fi un garden-parti 
şi o noapte venețiană de tot reuşite. Dar acum e acum! Cu 
ce se îmbracă Nora într'o ocazie atit de importantă?,.. 

Nora a băgat de seamă că în ocazii importante, mama 
mai mult se desbracă decit se îmbracă, La balul de la Palat, 
a pus o rochie fără mineci, fără umeri şi pieptul, spatele 
işi arătau toată catifelarea lor albă-roz stropită cu boabe 
mari de diamante. In schimb, mătasea şi dantela ce lipseau 
n sus, se grămădeau bogat în trenă, pe jos, Cu gesturi grăbite, 
— căci a întirziat si dacă vin invitaţii nu e politicos să-i faci 
să aştepté, — Nora îşi scoate şorțulețul şi rochița. Nu i se 
pare că e destul de riguros decoltată în fustita ei cu pieptar, 
Scoate şi fustita și rămine în câmăşuța roz, Dar se cunoaște 
că e cămase, gîndeşte Nora. Fuga la cutia cu lucruri deli- 
catel. Un voal, o dantelă, un bucheţel. Voalul o încinge la 
mijloc şi atirnă intro parte; dantela îi înconjoară umerii 
cit mai jos şi s- inoadă cu un bucheţel spre brațul sting. 
Aşa! Nu seamănă cu mama, căci cu mama nu poate semă- 
na nimeni, dar tol e ceva drănuţ! Dar cum se poale? A 
rămas tot în ghete! Repede: ghetele desfăcute şi înlocuite 
cu papucii de casă roșii cu pompon, Acuma e bine! Doar 
un evantai și o batistă de dantelă... și... ar mai vrea Nora 
ceva, — dar dacă sint închise!,., parfumul delicat şi pudra 

mamii! Nora suspină melancolic. Al.. dar cînd dai re- 


5 __ VIAȚA ROMINEASCA 


cepții, mai timp să fii tristăl.. Repede da uşe cu un zimbet 
grațios, că vin musafirii!... 

Musafirii nu sint alţii decit copiii. Se aude im glas sā- 
nātos in coridor, 

— Mama nu s'a intors?... 

Și Luki, în palton şi şoşoni, — că aşa îi place lui să intre 
in casă, — sare în fața parcului feerie al Norii. 

— Uite, Mimi, la Nora ce caraghioasă el... face pe cu- 
coana şi zice că are şi ea grădină l... | 

Deodată, Luki a zărit motivul de distrugere al grădinii 
pe care, în fond, o găsește frumoasă şi ie necaz. 

— Ce mi-ai luat scaunul meu!,.. Stii că nu-ți dau voe. 

Și ca un vifor, Luki se repede prin răzoare, smulge 
scaunul și-l ridică prin aer, numai aşa, ca să rupă ghirlan- 
dele de beteală. 

— Luki, grădina nu e ta!... De ce mi-o striei?,.. 

— Scaunul nu ¢ alt tău, de ce mi l-ai luat?... 

Nora nu mai răspunde. Se lasă pe genunchi şi culege 
stărimăturile grădinii... 

Când vine mama, Roza, care iubeşte pe Nora fiindeă n'o 
supără niciodată, povestește răutatea lui Luki Proasta de 
Roza!... şi-a găsit cui să-l ponegrească | 

— Lasă, că nu-i nimic! afirmă cu uşurinţă mama, Ştiu 
eu că Nora nu ţine prea mult la flori şi la grădini, (de unde 
ştie mama?) că ea e băiat nu e fată... şi fiindcă e băiat, 
am So imbrac miine, la ceai, în hainele pe care le avea 
Mimi la Viena: so vadă şi maiorul R., cit de bine îi stă în 
haine băetești. 

In adevăr, a doua zi, se convinge şi Nora că îi stă bine 
în pantalonaşi scurți care de-abia se văd din bluza rusească 
de postav ivoriu cu cardon, manşete şi guleraş de catifea 
verde şi cu năsturaşi galbeni, Toţi musafirii o Băsese „pi 
cuantă“, 

— Oh, l'amour de petit garcon!,.. 

Cucoanele o sărută mai cu foc. făcimd glume voioase. 

Dar de ec?.. — fata asta făcută să fie băiat, cum zi 


coanelor?... De ce primește să soarbă ceai numai din 
frumosului aghiotant și, — cind romul începe s'o infierbint 
— ride liber şi glumeşte în braţele lui, cum n'ar face cu 
meni?... Și de ce.. cind maiorul, — la o vorbă de haz 
Norii, — o stringe cu simpatie la piept.. dece, sub haina 
băețească, Nora simte un fior amețitor și galeş?,., 


(Urmează) Zoe Verbiceanu 


Eu sint un primitiv 


Eu sint un primitiv în fond.. 

Cind stau printre păpuşi şi perne, 

In mină cu «Le Monde», 

Simt palpitînd în mine omul din caverne, 
Mă văd în pragul unei peşteri 

De ploi sculptată, ca de meșteri; 
Și 'n loc de sunătoare ușe 

Ca în Peking, 

Am draperii de ederi — jucăușe 
Cind le ating 
Cu vîrful suliței de piatră, 

Șin depărtare cîni sălbateci latră.. 
Nu ești în clipa asta bruna sveltă 
Ce fură cîntecele unei țitere; 

Nu eşti licenţiata 'n litere, 
Ci mai curind dihania din Deltă. 
Că ai priviri de ape și de peşti 

In ochii negri ca o scorbură; bi 
lar părul în zădar ţi-l netezești: 

Se răzvrăteşte 'n volbură.. 

Tresari la fiecare şoaptă: 

E-un pas pe frunze moarte în păduri ? 
Tu porți în cupa delicatei guri 

Parfum de pară coaptă. 


BIBLIOTEC 
| UNIVERSIT 
“IAȘI 


VIAȚA ROMINEASCA 


lar cînd pe buze limba ţi-o petreci, 

O picătură de vin roş cercind a stringe, 
Cu poftă caldă și cu ochii reci, 

Imi pari tigresa care linge singe. 
Dansezi ca odalisca prin eşarpe 

Şi ai în mers aluri de şarpe, 

Molatice, dar știi adesea printr'un salt 
Să 'ncremenești cu bustul nalt. 

Atunci, în ochi ai focuri de elitre, 

De pene rare şi sidef; 

lar cînd sărut inelul tău în relief, 

Pe buze simt un gust amar de chitre; 
Și înțeleg privirea-ți gravă: 

Mi-ai dat — ca altora — otravă.. 

Aş vrea 'n păduri să-mi fac etern popas, 
In rarişte, departe de cascadă, 

Ca să-ți aud ușorul pas 


Prin noapte, după pradă. 
Yacassa 


Determinarea stilului de viață socială 


Unul dim motivele care îm à 
: piedecă acumularea unui ca- 
aer a pă român de mart format este stilul de viat a 
endini > creştere. Capitalul este acumulare de muncă şi 
cars ei ră naagin pe care le obţine din reținerile per- 
e categoriile din intreprinderea pe care o 


Pentru a se ingădui acumularea. salariile trebuiese fixate 


cit mai minimal. Asceză voită sau forțată este lozinca supre- 


rin aruncarea mărfurilor pe piaţă, capitalism i 
i treptat-treptat în citeva mini toată Urata Satona POTI 
at jar el fixează minima] salariile citadine, produ- 
mei aci cole destinate marilor mase cu venituri restrinse 
m: preluate anual pe un preţ redus, vinzind în schimb pe un 
preț cit mai ridicat posibil fabricatele sale, Acumularea este 


ind conducerea la fixarea preţurilor deoarece posedă 
[inaneiară inițială capitalismul pauperizează masie Arma 
nale şi agricole pentru a-şi acumula diferențele în capita- 


tul it. 
T se pauperizează (adică nu mai sint posesoare ale 


A VIAŢA ROMINEASCA_ 


parcelelor avuţiei naționale), fiindcă prin introducerea capi- 
talismului işi părăsesc stilul de viaţă căutind să-l ridice la a- 
celași nivel cu al capitaliştilor. Deşi stilul se ridică, impresia 
de suferinţă și şărăcie persistă. Mai intfiu pentrucă prin ridi- 
carea standardului de viață nu se ridică teama g peniru 
existenţă din cauza crizelor frecvente capitaliste. Nefiind po- 
sesar direct al unei parcele de avuţie, neavind rezerve, atit în 
agricultură cit şi îm industrie un singur an rău îi dezechili- 
brează bugetul şi-l îndatorează pe viață băncilor si cămă- 
tarilor, Dar chiar în epocile de prosperitate impresia de su- 
ferință şi sărăcie persistă comparind opulența afişată sau 
numai virtuală — banul e criteriul bunurilor şi al plăceri- 
lor — pe care o deţin capitaliștii, 

Exonomiştii puri operează prea puțin cu complexele 
psihologice. Ei nu văd decit cifre și operațiuni comerciale, 
Chestia socială e o problemă cu mult mai complicată. Ele- 
mentele ei sint variate, Psihologia iși dă întâlnire cu econo- 
mia, dreptul, sociologia, religia și politica externă şi internă, 
Trebuiese cumoştinţi din domenii felurite pentru a putea fi 
privită în totalitatea ci, 

Cum se calculează stilul de viaţă contemporan? Să ac 
centuăm, că sint două feluri de stiluri în viață: acela pe care 
este obligat să-l ducă individul si acela la care tinde, Discere- 
panja stilurilor provoacă suferința și dă nastere chestici se 
ciale. Știu că moraliştii anoşti ṣi hienele deţinătoare ale avie 
tiei generale predică maselor sărăcia, restringerea, rezer 
vindu-şi privilegiul consumaţiei tuturor bunurilor pământ 
lui. O, dacă sar putea ca masele să se hrănească numai cd 
mămăligă și să fie de o modestie îngerească! Cine a trăit și 
trăiește intre cniafe cunoaste grimasele si indignarea de ct 
nalie cînd pomenesc de pretenţiile țărănimii de a minca griu 
în loc de a-l exporta, de a-și trimite copiii la şcoli în loc de aj 
ține la coarnele plugului îm neşliință şi mizerie paternă. Nib 
mai caiafa și hiena au stomac pentru pine ṣi friptură, u 
rechi pentru muzică de gramofon și radio, piele pentru mă 
tase, şifon şi postav, ochi pentru carte şi plimbare, Țăranul 
si muncitorul trebuje să trăiască în mizerie şi beznă eternă, 
pentru a îngădui unuul o acumulare de capitaluri. Cu cd 
acumularea se intensifică cu atit pauperizarea creşte, 
stilul se poate ridica şi complica. Chestia socială e problema 
diserepanţelor. Ea « în primul rind psihologică. 

Exponenţii capitalismului şi lacheii lor teoretici nu vor 
să țină sama de sufletele maselor. In era organică a ome 
nirii, suferințe maselor cra mai mică, deoarece stilul de vit- 
tä al clasei conducătoare şi al clasei conduse era cu mici deo- 
sebiri. care țineau mai mult de funcțiune decit de structură, 
acelaşi. Funcţia de conducător o îndeplinea tipul ctitorului. | 
şef quasireligios a cărui viață mu avea sens decit în mij 


DETERMINAREA STILULUI DE VIAȚĂ SOCIALA 65 
DE VIAŢA SOCIALA __ 


masei fără zăguzurile obiective cont il 

r ractuale. Raporturile luj 
cu nyog cala organice, dela suflet la suflet, îi da peida 
er A Capitalism, de la unitate la unitate, de la monadă 
À A a monddă fără feresti. 
strüctu a dintre lumea organică, şi lumea colecti 
munizant este cu mult mai mare deit între AOA 


se inchide în turnul de ivori 
nch u, are oroarea omen : 
Vine, literatură de cenaclu închis, rezervată erat i 
Wisismul, scepticismul, raționalismul sin i i 


clasă se apropie de decizi imä 
amip ) ia ultimă, proc i i 
n: ben clase şi înlăuntrul Întregii societăți e te oray 
cter așa de puternice şi de colorat, incit o mică parte a cla- 
re se desparte de ea şi trece de partea clasei 


rté, egalité, fraternite to 
bert té, t — tot astfal acum o parte din bur- 
Ere penei ep revendicările proletariatului — Codai. 
+: — anume o parte a ideologilor burgheji, care 


s su că z ta > E? ji H 
a pătat intelegerea teoretică a procesului istoric” (Marx). 


Poate cca mai bună i lipsi 
„et i „cea mai lipsită de 
ae sa dori Contele de Noailles a pie 
1 a deposedării drepturilor clasei i 
pe baricade, Astăzi saloanele Berlinului. Pa epy n n 


stradă, acea stradă cu 7 
med radă aer curat de care pomenea Nicolaie 
E pe cînd in anticameră te ameţeşte duhoarea putu- 


Camera şi anticamera sint con zii 
€ a r tra străzii. P, i i 
niz ani dori în zdrențe, înfometați (adică păi PEE rase 
nare miar e poareci isimelici, pe cînd guzganii să se des- 
m e mbare spatioas i 
Stilul general de viaţă nu se fixează epica nici la 
media stilurilor, ei stilul max termină cade rm 


5 


66 VIAȚA ROMINEASCA 


societății, Explicaţia e pur psihologică, iar nu economică. 
Stilul minimul tinde a ajunge pe cel maximal. Atita vreme cit 
stilul nu se standardizează, chestia socială va exista. Evident, 
la bază e invidia, Sau poate ereditatea lumilor organice unde 
stilul era unitar, iar conducătorul simplu ctitor, adică indru- 
mător cu daruri lăsate dela Dumnezeu sau matură, care își 
găsea funcțiunea în împlinirea şi activitatea darurilor în fo- | 
losul comunităţii unanime fără a fi posedat de demonul acu- | 
mulării persomaliste. Atunci, cînd se intimpla acumularea se 
izbăvea prim redarea bunurilor furate din colectivitate sub 
forma bisericilor, spitalelor, darurilor mănăstirești. Astăzi 
furtul se acumulează și e lăsat moștenitorilor, Standardul lor 
se ridică. Mulțimea rămîne în urmă și diserepanța creşte, 
Atunci se naşte chestia socială, lupta ṣi conștiința de clasă, 
suferința generală. Prin colectivizarea marilor izvoare de 
producție standardul se stabilizează la nivelul productiei, ri- 
sipa şi suferința e minimală, Suferinta devine pur individua- 
li prin sorginte, şi izvorul actual de suferință datorită socie- 
taţii și diferenţelor ci dispare, 


ata 


Cine e proletar şi cine e exploatator? 

Definirea raporturilor nu porneste dela o tabelă ab- 
stractă (colorată eventual moralizani şi teologal), ci de la 
stilul de viaţă dimlăuntrul unci societăţi, lar stilul de viaţă 
este determinat de standardul grupei restrinse de privilegia 
şi explontatori. Diclarea comdițiunilor şi aspectul felului de 
viață socială porneşte de sus în jos, Versailles a pus pecetea 
stilului francez și l-a ridicat la rangul de criteriu şi ideal, 
Berlinul prusian în urma victoriei dela 1870 şi a politicei de 
expansiune colonial-militaristă a dat indicaţiunile după care 
sa modelat prusian-oraamizatoriu o federațiune patriarhală 
de „ginditori şi poeți“, New-York a americanizal triburile 
medievale sud-est şi est-europene emigrate dind ca no 
100 Ja sută americanism. (100 la sută e titlul unui roman tipit 
american, iar Babbitt a ajuns babbitt). 

Stilul de viață impus îm Rominia este Bucureşti-Paris, O 
mixtură latifundiară parizianizată, Atita limp cit se rāmi 
în sistem, orice lamentaţii sînt inutile. Precizarea stilului nos 
tru de viaţă sa făcut la o intersecție între htifundie decaden- 
tă și cetate capitalistă, Acesta este idealul social al tuturor 
Rominilor şi ediția princeps se tipăreşte în toate formatele și 
pe toate cărările. Diserepanţa dă impresia de provizorat 
suferință. 

Nu voi face acum un portret sociologic al stilului de 
viață românesc, Ediția princeps a fost refăculă, cu un striăli 
cit rafinament şi cu o artă superioară de piuvaergiu 


atit de ridicat ca şi latifundiarul, pe 


DETERMINAREA STILULUI DE VIAȚA SOCIALA 67 


vremea Renașterii, de AL O. Teodoreanu în Hronicul măscă- 


riciului Vălătuc, 0 cart xt . dna i 
Formaţia stilului de ui ca eXirnOrdinară și umică în felul ei, 


eanu şi în Calea 


| irese tară „eminamente agrară” să primească 
pecetea stilului de viaţă dela principii latifundio Nească 
lita! agriculturii in sistemul capitalist i-a 
bogăția de materii prime şi persoma] 
se fact o evaluare justă i 
gi avuțiile agricole egalitatea lor era 
să. Deosebirea provenea din nerentabilitate, prețurile 
a indirect fixate de fabrică şi bancă prin menţinerea la 
a d au a Fe salariilor ancora industriali consuma- 
Avind monopolu prețurilor, rentabilitat 
sesorilo ă pe i i opac 
pe pe era maximală pe cînd a Iatifundiarului extrem 
Această diferenţă de venituri m 
x ; A t se tradu 
e ipea sociale, Din punctul de vedere al Reprezentanti 
Ae ezului patul. in rumdiarul aniier trecea îmainlea 
: - 44 era chiar obligat de moral ială 
să ducă un stil de viaţă mai Eee 
le opulent decit burgh i - 
Eon n Miane -ag a dus pe latifundiar să-și E anima lina: 
e area €, după expresia atit de sezisantă a lui Păstore] 
In timp ce burghezul își putea îngădui un stil de viaţă lot 
care l-a înlocuit, rentabi- 
lui punimdu-l la adă post, latifundiarul 


pe scara 


tea întreprinderilor 
ruina, 


f aese ie = o măslimă, 
| minja, țară eminamente agricolă, mare în siste 
birgnez o haper rea mare decit a unei porții de Mireia 

ca stilul de viată să scadă la valoa i 
0 avem în sistemul capitalist, e] creşte, RE AI i Oa 
Standardul de viață al maselor muncito 


lui plugar şi ultimei țărănci i i oră i i 

ii E A magini orăşeneşti. Inv: 
piilor de săteni la şcoli îşi are aici sursa, Na celui DaS 
ceptiile polițiste strigă pe toate cărările roșul, pudra, mălasa 
ulare au fost silite 


a id Lai 


Aer Merrie fb nn pei ai 


aceste ustensile ale civilizației moderne. Canaliile orăşene ar 
dori un privilegiu de castă pentru tehnica, amabilităţile şi 
plăcerile modernităţii, iar ţăranului român îi predică modes- 
tia — sau grosolānia structurală? — a unei țărănimi balca- 
nice. Blindul Simeon Mehedinţi a predicat o viață întreagă 
învățătoarelor şi țărăncuţelor să poarte zăvelcile moştenite 
din celor, purtate umcori — aceiaşi bucată — go 
de răstrăbumice. Mersi. Stamba se poate spăla săptăminal la 
cișmeaua cu apă limpede. E mai higienică. Moda se schimbă. 
la sezonal, Cochetăria și nasul ascuţit al unei simple 
țărăncuţe simte ceva mai mult decit un geograf culturolog e- 
ducat antebelice la Berlin şi îmbrăcat ca um pastor protestant 
pe trotoarul cu încîntătoare picioruşe pn Calea Victoriei, 
o za în mătase străvezie de Lyon şi dantelate în Rue de 
aix, 


Un portofoliu dubios de 2 jum. milioane lei al Cooperati- 
velor a fost preluat de către Stat. Datoria agricolă de 60-80. 
miliarde lei, e vorba să fie preluată tot de către Stat, Statul 
face împrumuturi în străinătate... 

Stilul latifundiarului în sistemul capitalist care îi răpea 
veniturile l-a dus la ruină. Rentabilitatea agriculturii actua- 
le, care face schimbul cu Apusul pentru a-și duce un stil ana- 
log, e mizeră. Diferenţa se citește în balanțe comerciale, Ti- 
tularii proprietății rurale nu mai sint țăranii, ci bâncile sau 
instituţiile similare, care sint finanțate de Apus. Incă puțini 
ani şi întreaga Rominie se proletarizează definitiv. Deţinăto- 
rii principali mu vor fi de-aici. In niciun caz nu vor fi cei ocu- 
pați în agricultură, Titlul lor juridic este expropriat 
nomic, 

Petre Pandrea 


; Cronica ideilor 


— 


Bergsonismul şi poezia pură 


a: rsson, u»mind pilda dată d intre 
cesorii săi, sar hotări să-şi < Sala asr, dintie prol; 


sforma orice 
altceva dect 
itatea congelată, nu cu realitatea 
care se face, cu aceia mobilă ca şi riul care curge... 
| Acei care nu se vor mulțumi — dintrodată — cu defi- 
Spa pe care am dat-o poeziei, ne vor concede, deocamdată, 
tă cel puţin poezia pură e arta care ne face să coimeidem 
cu realitatea sentimentului pe care ni-l sugerează. Senti- 
{entul însă e o fiinţă vie, care are o durată proprie; n'o 
Eom prelungi sau scurta după voința noastră; e o durată 
ependentă de noi. Omul nu poate naște sau ucide un 
sentiment, aşa cum aprinde Sau stinge um bec electric... 
ar pentrucă sentimentul are o durată proprie, însemnează 
cân decursul existenței sale se transformă, se creează, adică 
ste o renlitate care se face. 


' Lea dunntaa immédiates de la conscience, p, 15, 


70 VIAŢA ROMINEASCA 


S'a înţeles, credem, că analiza de mai sus a fost făcută 
nu asupra unei durate care durează, ci asupra unei durate 
care a încetat să dureze, — adică asupra spaţiului. căci nu- 
mai acesta este, după cum se stie, divizibil la infinit. „Du- 
rata pură, — zice filozoful mobilităţii, — este forma pe care o 
ia succesiunea stărilor noastre de conştiinţă cind eul nostru 
se lasă trăil, cind se abţine de a stabili o separație între sta- 
rea prezentă şi stările anterioare”, ! 

Din două, una: ori remunțâm de a mai analiza un sen- 
timent pentru a4 putea trăi, ori, din contra, renunțăm de 
a-l mai trăi pentru a-l putea analiza şi diviza in voie ca pe-o 
linie trasă în spaţiu. 

Cind în necesitatea acţiunii practice sa adăugat mai 
tirziu limbajul, — impus de viața socială, — peste aspectul | 
interior al cului sa lăsat o perdea groasă. Gindirea vie și. 
concretă, în veşnică miscare, a fost înțepenită şi 'n urmă di- 
vizată în cuvinte, transformându-se astfel în limbaj. Ceiace 
fusese percepția pentru materie, a fost şi limbajul pentru 
gindire: aici lucrurile; dincolo cuvintele... Si după cum per 
ceptia limitase materia, tot astfel limbajul a limitat gindi 
rea; dintro gindire concretă și personală, dinsul nu scoale 
la suprafaţă decit cciace este general şi abstract, adică pt- 
ținul ce poate fi înțeles şi simţit de toată lumea, — iar rest 
originalul şi viul, îi scapă pentru toldenuna, 

In clipa de faţă — de pildă — sufletul nostru e plin de-o 
milă profumdă: „sint mii de elemente diverse care se unest, 
care se pătrund, fără contur precis, fără cea mai mică ten 
dinţă de a se exterioriza unele prin raport cu altele; origi 
nalitatea lor e cu prețul ncesta.? Dar aşa fiind, ne putem 
intreba: Ce anume a analizat Bergson, în realitate, cind nea 
spus după cum ştim, că analizează mila? A unalizat cu m 
devărat acest sentiment, sau numai umbra lui? Noi cme- 
dem că numai umbra, căci „din mii de elemente dive 
care se uneste, care se pătrund“ dinsul a prins numai câteva 
din ele, pe care, în urmă, le-a juxtapus, — cum nici mi së 
putea altfel, — în mod artificial, ca pe nişte „stări inerte 
care se pot traduce prin cuvinte şi care constitue, fiecare În 
parte, elementul comun, rămăşița impersonală, adică În 
presile resimtite întrun caz dat de societatea întreagă”? 

Dar purtarea vitregă a limbajului faţă de lumea int 
rioură nu sa oprit aici. După cum digul opreşte cursul a pei, 
la fel cuvintul înțepenește mișcarea și mobilitatea gin irii 
noastre, Dinsul vrea să-şi impuie stabilitatea şi statorniciad 
de beton armat la tot ce este schimbător şi viu, Dacă 


1 Op. cit. p. 76. 
* Bergson, Les danndes immédiates de la conscience, p. 100. 
1 Bergson, Op. cit, p. 101 


i 


CRONICA IDEILOR n 
mentul pe care-l simțim, pe care-l trăim, nu ni se re 
se schimbă în fiecare zi, faptul vine numai de eine ge Pe 
sul este exprimat de cuvint, care rămine totdeauna acelaşi 
Cuvintul iubire, de exemplu, nu-i decit denumirea pe care-o 
dăm acestui sentiment pe tot timpul cit durează, Dela naşte- 
rea iubirii şi pînă la moartea vi, noi o numim mereu la fel 
indiferent de toate transformările pe care, le sufere în drum. 
Că iubirea se schimbă, se transformă în fiecare zi, este lucru 
învedera ; Seara nu sar naște, mar lrăi şi n'ar mai muri nici- 
oră barman iubirile neadevărate, nesimţite, numai ate- 
Cu vorbele, cu imaginile şi chiar cu ideile nu v à 
Etui Mudires. aşa după cum cu pozitiile nu veţi polo 
mişcarea. Oricit am alătura imobilul la imobil, 
-= s ori ce natură ar fi dinsul, — nu vom obține niciodată 
ni ilitatea, V'ati gindit, de sigur, la cinematograf, lată fil- 
muwi: sint mii de fotografii. mii de poziţii juxtapuse, aliniate 
în cea mai perfectă ordine logică; cu tonte acestea filmul nu 
ra it da senzaţia mişcării atita vreme cât nu este introdus 
ride paral; ale cărui roți însă — nu trebue uitat! — se 'nvâr. 
ne Jarret Şi să se mai noteze — in treacăt cel puţin — că 
aici carare vorba de-o mişcare artificială făcută și nu năs- 
w S-a girat ca şi mișcarea gindirii cînd aceasta e recom- 
vită e rime — Orice ființă vie are cauza transformă- 
pas a mobilitäț i salt, în ea însăşi; dar cauza care face să 
se desfăşoare filmul e situată în afară de dinsul, în aparat 
eroe mobilitatea unei gindiri reprodusă de-o frazā 
situată în afară de dimsa, în inteligența noastră, care a fa- 
cat şi nu a creat această frază, — A spune că inteligen- 
poate da naştere unei gindiri vii şi concrete, e acelaşi hi- 
A cu a susține că părinţii s'au născut din copiii lor. De fapt, 
pate n nu poate decit fabrica, — şi ducă fabrică copii, 
înțelege dela sine că, în realitate, nu face dect nişte biete 
pă uși, care, de se pot strica, nu pot însă, nici creşte, nici 
âtrimi... În afară de asta, atit fotografiile din care este 
construit fimul, cât şi cuvintele din care este construită fra- 
ari pee sie tere mr sari — n „tentativa de a reconstitui 
nbarea nişte stări implică această iune 
surdă că mişcarea e făcută din imobile ie 2 oPozițiune sui 


i După doctrina bergsoniană opera de artă ar trebui să 

e 0 „schemă dinamică” care se realizează pe „un plan de 
conştiinţă” străin ei. În termeni mai simpli si mai chiri să 
zicem cu d, Suchianu : „arta adevărată este ace] rocedeu 
omenesc prin care exprimăm ceva cu alleeva”, — Cum defi- 


+ Bergson, L'énergie spirituelle, p. 47. 
Bergeon, L'fvolutian crdatrice, p, 333. 


72 _____ VIAŢA ROMINEASCA 


CRONICA IDEILOR 73 
3 


niția e luminoasă, rămîne doar să-i incereăm supleţa, rapor- 
tind la poezie pură. 

Poezia pură, am afirmat noi dela inceput, este o reali- 
tate care se face, o mişcare, o mobilitate; dar această poc- 
zie — chiar dacă ar fi „une romance sans paroles” — se ser- 
veşte oricum de cuvinte, care sint, după cum sa văzut, 
imobilitatea însăşi. 

Concluzia se degajează dela sine: Pentrucă poezia pură 
„exprimă ceva — mobilitatea — cu altceva — imobilita- 
tea” — ca este şi rămine o artă adevărată. 

De fapt, prim „a ezprima ceva cu altceva” nu trebue în- 
teles decit a sugera ceva cu altceva; — numai prin sugestie 
poetul, care e frate bun cu prestidigitatorul, va putea face 
„minunea” ca, trecînd peste absurd, să ne dovedească totuşi 
„că mişcarea e făcută din imobilităţi”. — „Pentrucă subiec- 
tul hipnotizat sfirşeşte prin a simţi cald cind i se repelă me- 
reu că-i este cald, nu urmează de aici că vorbele care l-au 
sugestionat sint ele înseşi calde”. ! 

Cind Rimbaud spunea că toate vocalele au un fel de 
culoare proprie, — „A noir, E blanc, I rouge, U vert, O bleu”, 
— exprima, de sigur, un adevăr valabil în mod absolut nu- 
mai pentru el însuşi; totuși din „adevărul” lui Rimbaud sar 
putea scoate un lucru valabil pentru toţi: Vocalele şi prin 
ele cuvintele, au o forță ascunsă, misterioasă, si care, actio- 
nind asupra ființei noastre nervoase, ne pot Ușor sugera 0 
culoare sau alta, 

Lăsind „audiţia colorată” laoparte, putem reţine, la ri- 
Boare, numai atit: Acelaşi cuvint sau imagine pol fi consi- 
derate, rind pe rind, fie ca stări statice, fie ca stări dinamice., 
Totul depinde de ceiace dorim să facem cu ele. Dacă vrem, 
să analizăm numai, sau să vorbim despre un lucru, de-o 
pildă, despre un sentiment, e suficient, pentru a putea fi in- 
țeleşi și de alții, să întrebuintăm cuvintul în sens static, de 
simbol abstract, care se va aranja în frază numai după pò- 
runca logicei spaţiale, — aceasta fiind „regula după care 
manipulăm simboalele” *; dacă, din contra, dorim. — ceiace 
este şi vrerea poeziei pure, — ca sentimentul nostru să trea- 
că în sufletul altuia viu și întreg, — aşa cum este el şi în su 
fletul nostru, — atunci e necesar să întrebuințăm cuvintele. 
în aspectul lor dinamic, cînd ele. dacă nu spun nimic, suge- 
rează, în schimb, totul, — ca ṣi muzica... 

Pentrueă creerul „nu este, la drept vorbind, nici orga 
nul sentimentului, nici al gîndirii şi nici al conștiinței” 2; 
pentrucă scopul poetului „este de a ne face să simţim ceis- 


ce nu va şti să ne facă să înţelegem” !, urmează că rocedeu] 
Să pozici pur poate dă dia? ura 
i să m, Să F 
ime care n'a fost a noastră. price prei ae aiii 
| să nu se spue că dăm o prea mare importa 
gestieivom aminti că Mallarmé, părintele adevărat a ve. 
ziei pure, scria: „Nommer un objet c'est supprimer les trois 
pa de la jouissance du poeme qui est faite du bonheur 
t deviner pan à E araa le suggérer voilà le rêve”, Dealtfel, 
on- şi ul suficient de - 
i p erei dă ae de mult în această chestiu 


e, P i l pului pur, spune: „obiectul ar- 
e de a adormi puterile active sau mai exact rezisteţele 
: lăţii noastre si a ne duce astfel la o stare de doci- 

perfectă unde realizăm ideia care ni se sugerează, 


suşi, în mod absolut. Dinsa nu „intelectualizează” 
- - - p 2 nu 
DERE, viața spirituală in idei clare — dar moarte; ma 
cîntă stări vagi — dar adinci, semi-conștiențe — dar vii... 
Aici se poale vedea că Verlaine, deși poet discursiv, a 
int o as justă recomandindu-ne „la chanson grise ou 
es au precis se joint” sau cir 3 be 4 
i ei e, e a- cind spunea: „Prends l'élo- 
„in adevăr, poezia pură nu este o artă discursivă, ci 
Isiuitivă sau muzicală. — Intre poema reinari potoli 
ă-imuzicală, e aceiaşi diferență ca între lucrul fabricat 
nascut şi viu; prima e o realitate deja făcută, a doua 
realitate ta se face, adică o mişcare, o mobilitate. Poe- 
t discursivă e, sau um... discurs versificat ca unele di - 
$ fără sfirsit ate lui Vigny, sau este, — cum observase spi. 
Tituza l şi drept delaolaltă, d. P, Zarifopol, — filozofie de 
lurmă, o ideie banală dar îmbrăcată frumos, de Duminică, 
şi aa asta, are un efect sigur asupra „persoanelor 
ape cd e-o pildă: „Nu mă tem de moarte, ci de veşni- 
Am subliniat faptul că poetul discursiv îşi „intel 
n = RA actua- 
ază sentimentele. De aici urmează că dinstă hu mea 
cu plan sau mai exact, că scoale o copie de pe „idealul” con- 


- 


, Bergson, Lea données immédiates de la conscience, p, 5. 
' Bergeon, Les donneea immédiates de la conscience, p. 11, 


' Bergeon, Motiâre et Mémsira, p. 146, 
' Bergoon, L'évolution crăatrice, p. 174. 
* Bergson, L'ânergie spirituelle, p; SI, 


74 VIATA ROMINEASCA 


cutiei şi care i-a servit de model. — Poetul intuitiv, din con- 
tra, mare ideal, nu copiază natura, dar creează la fel ca na- 
tura, fără plan; poezia pură e ca o ființă vie care, odală năs- 
cută, creşte dela sine, organic, prin propria cei vitalitate. E 
poezia lui Mallarmé și a tuturor elevilor săi, indigeni sau 
străini, 

Paul Valery ne spune că toți poeţii „moderni” — chiar 
şi acei care fac parle din scoli deosebite, — au o tendință 
comună: „de reprendre à la musique leur bien”, Neândoios, 
„de la musique avant loule chose”, — numai un lucru: ar 
trebui de determinat ceva mai clar această muzică, La ne- 
voe, Sar putea spune că orice muzică are două armonii, 
care ar corespunde, oarecum, cu cele două aspecte ale eului 
despre care ne vorbeste Bergson: o armonie socială şi exte- 
rioară; alta individuală şi interioară, Noi credem că muzica 
poeziei pure are o armonie interioară. Mallarme ar numi-o, 
probabil, muzica tăcerii; ne amintim: 


Pour la delicate phalange 


„„ Sur le plumage instrumental, 
Musicienne du silence. 


Dacă Bergson şi-ar fi „cintat” mobilitatea în versuri, 
de crezut că dinsul ar fi fost un poet tot în genul lui Matlar- 
me, lată ce gindeşte filozoful de astăzi despre arta de a seric: 
„este ceva ca si arta muzicantului; dar să nu credeți că nm- 
zica despre care vorbim aici se adresează numai urechii, așa 
cum se imaginează de obiceiu.” Apoi, mai departe: „dezle 
garea problemei nu stă în armonia materială a sunetelor 
In realitate, arta scriitorului consistă mai ales în faptul de 
a ne face să uităm că întrebuințează cuvinte, Armonia pt 
câre-o caută este o unumită corespondenţă între spiritul $ 
opera sa, o corespondență atit de perfectă, încit, duşi de fra 
ză, ondulaţia gîndirii sale e comunicată gindirii noastre $i 


atunci fiecare cuvint, luat aparte, nu mai contează : nu E) 
xistă nimic altceva decit sensul mişcării care traversează 


cuvintele”, * 

După cum reese din cele de mai sus, clericul Brémonil 
e de aceiaşi părere cu Bergson, cînd insinuează că, dacă ti- 
neori o poezie oarecare are o muzică verbală, nu-i prin asti, 
numaidecit, şi pură. Poczia pură nu poale fi o armonie me 
terială, ci una spirituali; dinsa nu se reduce, în ultima ans- 
liză, la armonia exterionră a cuvintelor, ci la ritmul interior 
al gindirii, la fluidul care străbate cuvintele, l 

Deschizind o scurtă paranteză, să ne fie îngăduit de & 


' Bergsan, L'énergie apirituelle, p. 49, 


Ss 


CRONICA IDEILOR 75 


socoti drept adevărată şi afirmaţia misticului Bre 
| remond, că 
ni m Er gen a poeziei ar fi tăcerea. Numai tăcerea, cre- 
Aa e ae Oei dia e pură şi sfintă; cuvintele — ori- 
Satana mMambicate — rimin tot impurități care vin 

însă nu-l mai putem urma misticul n 
in concluzia care o dă premizelor iale.. — o0 Saasale NAG 
kio, de altfel, dar prin asta nu mai puțin ridiculă. Cind 
ial a accepta să nu traduci în versuri inspirația e cel 
rii nos omagiu care se poate aduce poeziei”, însemnea- 
ză ouă, una: ori că fraza a fost scrisă de un fanatic cre- 

lin al lui Budha, în stare de... extaz, ori că dimsa e o 

mingiere voltairiană, pentru poeţii fără talent. S 
u, hotărât, „cel mai frumos omagiu care se poate adu- 
te poeziei”, e tocmai so creezi, să creezi acea tăcere pu- 
ră şi mare, Es chiar ducă, pentru asta, ar trebui să te into- 
Toti s clipă cu Necuratul, 
Li 4 „pe r ia u 2 t à 
oaie gE ir m n ir a lui Bergson, aşa după cum tă- 
rå", adică o stare 


Inchizind paranteza, ne rugăm să fim bine i i 
4 m . me i 
a se dotuci din cele scrise în ea, că share in ia 
aul Valéry, care — zice dinsul — își construeşte poc- 
„— 0 poezie tot pură — numai prin rațiune şi inteligenţă 
Noi rămânem la credința Iui Bergson: „arta nu se interesea- 
decit de viu, şi nu se serveşte decit de intuiţie”. > 


In afară de Valéry, toți poeţii i i 

i Vi puri siu nec-roman 
a ca la ei acasă în, cadrele filozofiei lui Bergson; aa: ie 
şi Valéry, cu tot bagajul său rationalist, ar putea, la nevoe, 
să intre prin poarta de dindos in cetatea bergsoniană Acea- 
sta Însă £ o altă chestiune, — de care ne vom ocupa, poate. 
altă dată. Deocamdată dorim să spunem că, între adevăra- 
ta poezie puri şi simfonia lui Bergson asemănarea e atit de 
mare, incit „Cineva, care mare ce face, şi desigur glumind 
umătate, sar putea întreba: Poezia pură sa născut din mo- 
ilitatea bergsoniană sau aceasta din prima?,.. 


' Bergeon, L'énergie spirituelle, p- 14i. 
Les données immédiates de la conscience, p, 142, 


76 l VIATA ROMINEASCA 


lată un sonet de Mallarmé: 


Dame 

sans trop d'ardeur à la fois cnfflammant 
La rose qui cruelle ou déchirée et lasse 
Même du blame habit de pourpre le délace 
Pour ouir dans sa chair pleurer le diamant 


Qui sans ces crises de rosée et gentiment 

Ni brise quoique, avec, le ciel oragent passe 
Jalouse d'apporter je ne sais quel espace 

Au simple jour le jour très vrai du sentiment 


Ne te semble-t-il pas, disons, que chaque année 
Dont sur ton front renait la grâce spontannée 
Suffise selon quelque apparence et pour moi 


Comme un éventail frais dans la chambre s'étonne 
A raviver du peu qu'il faut ici d'émoi 
Toute notre native amitié monotone 


Dela întiia aruncălură de ochi asupra acestui sonet, ceia- 
ce ne frapează mai mult e violarea sintaxei şi, prin asta, o- 
riginalitatea punctuaţiei. In tot cuprinsul poeziei nu găsim 
decit abia patru virgule şi nici un singur punct. 

Odată aceste subliniate, să dăm cuvintul din nou lui 
Bergson: „eu cred, zice dimsul, că toată viața noastră inte- 
rioară e ceva asemănător cu o frază unică începută dela în- 
tiia trezire a conștiinței, o frază semâănată cu virgule dar 
nici into parte tăiată de pumele”.! 

„+ De fapt, poeţii sau prozatorii care se căznese de n serie 
suit", „nemţeşte” în fraze lungi, fără sfirsit, ca Mallarmé 
sau Proust, dovedesc numai criza lor excesivă de a nu opri 
in mod artificial durata sau mișcarea continuă şi indivizi- 
bilă a unci gindiri sau a unui sentiment. 


Cum în poezia lui Mallarmé se găsesc, după cum s'a vă- 


zul, şi alte curiozităţi de sintaxă, — de o pildă: aranjarea cu- 


vintelor în propozițiune, contrar celor mai elementare reguli 
gramaticale, — trebue de spus că origimalitățile acestea mus 


fără sens; la un fond „original” — mobilitatea — a trebuit sio 


formă originală: cuvintele, şi prin ele propoziţiumile, să nu. 


uibă vre-o rezonanţă în sufletul cititorului prin înțelesul lor 
logic, dar numai prin muzicalitatea lor, 
Cu cele de mai sus, revenim iarăşi, după cum era de A- 


şteptat, la cuvintele dinamice; numai acestea se vor putea 


penetra ea notele umei melodii, — numai acestea vor putea 


t! L'ânergie spirituelle, p. 6), 


- 
— CRONICA DoR ě y 


forma un progres calitativ şi indivizibil, căci f vin 
lui trecut se va contapi fi a e T 
sla, unindu-se e ps m ra cuvintul prezent spre a 
ecursul acestui articol s'a negat cuvîntului 
tea de a reconstituri mobilitatea, ia inţeles, eri ad 
aceea soi tuet tn m statie, de conceput abstract, — în 
ce re, altfel, cuvintul $ 
o priali Bp: psd è totdeauna întrebuin 


ceptul abstract, numai simbolul, se ordonează d porun- 
a logicei — matematică — spațiale în fraze cu înţeles atit 
ı precis şi de clar, incât dintr'o gândire sau sentiment indi- 
Fra arli a 8 suprafaţă, după cum s'a văzut, decit ceiace 
oparte. anal, lăsind restul, originalul şi specificul, la 
um însă scopul artei în general, şi al 

i poeziei pure în 

Sa ne sugereze specificul si 
poate deduce uşor că, artistul în genera] şi he y an 


prezentă a corpului meu, ei îmi actualizează, din con 


toate amintirile, — chi a ; tra, 
viață anterioară... ar și acelea pe care le-am strîns într'o 


Poezia pură ar putea fi com 
i parată, dintr’ 
ct de vedere, cu visul, Cu visul care addita pp te 


Altfel spus, după cum miscarea pură n'are spaţiu, tot 


vezi ñn i 
ra poezia pură mare subiect exterior. — Dar dacă dinsa „ 


re subiect şi unitate externă, are, în schimb, un subiect” 


şi o unitate imternă, pe care însă noi nu știm sau nu vrem 


se poate vedea cu mintea, o unitate abstractă şi rec 
y à : ȘI rece, dar 
UAA Rta ET 
ie + concretă, o unitate pe care-o simțim în noi în- 
Cind cauţi ordinea stabilită de Diav i 
: ol (inte - 
colo unde domneşte ordinea stabilită de hanea ir 
mentul) e natural ca totul să ni se pară dezordonat şi sucit; 


18 VIAȚA ROMINEASCA 


dacă însă ne vom sili să ne lepădăm de obiceiul moștenit de 
a privi atent numai spre lumea de unde ne vine amorul şi 
mâncarea, adică numai spre lumea externă, atunci totul tă 
intra îm cea mai impecabilă ordine. Hotărit, trebue să fa- 
ecm un efort pentru a ne obişnui să ne Indreplăm ochii ps 
supra noastră înşine, în adincime, — spre lumea unde . 
cuește Dumnezeu, şi de unde ne vine poezia pură, care ma 
înainte de a fi pură — sau tocmai de asta — e poezia eu 

di Alexandru Nanu 


Cronica socială 


Politica salariilor urcate 


„Nous ne sommes pas des ascètes* 


Pentru Hucrător isau amploiat, pentru tehnician san 
funcționar, salariul, remuneraţia muncii constitue proble- 
Ma capitală. 
> Munca e datoria noastră zilnică, tributul şi onoarea fie- 
ia şi totodată este insăşi baza societăţii, Răsplata mun- 


1 cel socialist, Nu cunosc un sistem de producţie care să nu 
nevoe de muncă, şi ea trebue răsplătită indiferent de 
aumirile acestei remuneraţii, căreia i se zice salariu in ter- 
nenul consacrat. 
Oricare ar fi sistemul producției sau al muncii, aceasta 
e remunerată și salarizarea va ridica mereu competi- 
liuni de modificare şi transformare. S'a vorbit de abolirea 
salariului intrun regim complet comunist, adică să se ia din 
grămadă de cine are nevoe. Soluţia comunistă reprezintă 
idealul perfect: „Să dea fiecare după facultăţile proprii și 
să ia după nevoile personale”. Formula aceasta presupune 
o producție şi acumulație extraordinare şi maj implică 
rea naturii omului, care să fi devenit o per 
fectă, conştientă de îndatoririle sale faţă de colectivitate şi 
cumpătată pină la virtute în cerințe, Soluţia comumistă e 


À 


so VIAȚA ROMINEASCA 


perfectă in stris, fiindcă hîrtia e complezentă. Dar e greu de 
crezut in organizarea ideală a producției și acumulării pină 

la acel grad de abundență permanentă; şi cu neputinţă de 
imaginat că va dispărea egoismul uman, lenea și indolența, | 
lăcomia şi nemulțumirea, satisfacția nevoilor omeneşti, care 
sint AOAIE: Omul e prin poe nemulțumit şi combativ, | 
cu nte neîmplinite, setos de cîştig şi posesiune, cu apetit 

de parim Vorba lni Jaurès: Nu sintem asceți, | 

Soluţia socialistă cu privire la răsplata muncii e „Fie 
căruia după efortul adus” — ceiace implică regim de sala- 
riu denumit just. Cu ocazia redactării programului parti- 
dului socialist german în 1875, a fost consultat Kari Marx. | 
El a observat că din totalul produsului ereat de muncă 
trebue să se preia: 

1) o parte pentru amortizarea mijloacelor de produc- 
ție (uzajul); 

2) o parte pentru extensiunea producţiei; 

3) o parte pentru rezerve faţă de eventualele perturbări 
si accidente, recolte rele, etc.; 

4) altă parte pentru cheltuielile generale ale comuni- 
tăţii (trebuințe generale — ca drumuri, şeoale, ete. — ș 
cheltuieli de întreținerea invalizilor, etc.); ce va răminea 
după aceste prelevări se va împărţi între muncitori. 

Cum se va împărți acest rest? Marx a răspuns că n j 
pia drept egal, observind că „orice drept este un drept ne- 
egal” 


„ şi că nu poale fi vorba de o împărţire egală a prod 
selor muncii. De aci concluzia că societatea socinlistă va 
trebui să accepte tradiţiile și uzanțele societăţii capitaliste 
in ce priveşte modul de remunerare a muncii, retribuţie mă 
surată cu serviciile pe care fiecare lucrător le-a adus în pro 
«ducția bogățiilor. 

Este adevărat, Marx sa complinit că mai tirziu, ci 
producția va fi abundentă, cind sursele bogățiilor public 
se vor revărsa, se va putea da fiecăruia după nevoile sa 
fără a mai ține cont de capacitatea, de vigilenta şi de pro 
pria lui activitate. Cu acest mai tirziu intrăm iar în ipotez 
stadiului paradisiac al unei societăţi în care fiecare va p 
tea munci după plac şi va găsi corespondentul dorinței sal 
în abundență. 

Experimentarea socialistă poate fi examinată în sin 
sovietică, în linii mari. Dela 1917 pină azi. salariile din F e 
sia au urmat o seară neregulată, după evoluția planului & 
economic al sovietelor, Între primele preocupări ale lui Lenin 
sa preconizat organizarea științifică a muncii, iar Iuerul să 
se facă cu bucata. In „Pravda“ din 28 Aprilie 1918 Lenin 
a scris: „Trebue să introducem imediat lucrul cu bucata Și 
să-i controlăm practica. Trebue să încercăm orice s gestie 


ştiinţifică a sistemului Taylor. Rusul e lucrător mediocru a 


pi 


a L> 


E T a ——-—-—-—— _-_ -. 


comparație cu acela al societăților mai avansate 

putea fi altfel sub regimul tarist şi al fenda ga 
Htatea sovietelor trebue să prezinte poporului, în toată cla- 
ritatea, problema de a şti cum să muncim, Ultimul cuvint 
al capital în această privinţă, e sistemul Taylor ce 
near sara i otezive ale unei organizări ştiinţifice de 
oare, analizarea mişcărilor mecani ecesitate 
în lucru pentru eliminarea mişcărilor. s stai i i 

pentru determinarea celor mai bune 1 
ductiv. Republica sovielelor — accentua Lenin — trebue să 
adopte orice tehnică avansată care 
şlimțific şi oferă o valoare“, Adevărul este că sau adoptat 
mijloacele de Organizare a muncii după metodele infamei 
murgbezii, nu însă şi felul de remuneratie, în ulti- 
ge tu raport din anul trecut Stalin a putut să anunțe mă- 
vega salariului lucrătorilor pe temeiul ameliorării utila ju- 
ze îi pe nigra era rlustiitile şi celorlalte ramuri 
MÄSE escreşterii twieli A 
După statistica B. 1. M., în 1920 lor de producție. 


le 70 933; că progra- 
mul economic vizează mai ales ridicarea salariilor pusă 
el. în plan 
3 . rii, care va 
servi pentru perfecționarea sistemu T i i 
ducația oră proletariatului, pal. de avimi T 

m dat aceste amănunte spre a Învedera că si i 

i T social is 

cei aplicat păstrează salariul numerar şi ete sate k 
meliorarea lui, întocmai ca în regimul capitalist si coopera- 


tist unde salariu re trăsă è i yi ihi 
lităţii. l are trăsătura permanenței si perteetibi- 


* 


Sā reținem însă că din critica sociali j 
rezultat un progres: acela că salariul nu marin 9 rea 
plul rezultat ul productiei anterioare, ci el trebue să ia o 
formă de incurajare pentru producția ulterioară. Odată gă- 
sită această formā, lucrătorul sa ridicat din starea de pro- 
letariat şia sciipat de rigiditatea crudei legi de aramă a 54- 
larivlui, Vom vedea că asemenea formă a găsit-o palronul 
de RCA tpa bun-simţ şi simţ practic H. Ford, 

Aşa dar, pentru regimul capitalist problem 
recompensa cit mai bine pe lucrâtor în pizma pl a 
rea produsă de el: problemă ce o putem mimi politica sa- 


riilor, Ea are în consideraţie i 
4 cele mai bune modali 
remunerare a muncii, »dalități de 


ñ 


ve 


Din capul locului vom spune că trebue un sistem de 
salarizare capabil să comcilieze interesul producţiei cu in- 
teresul consumaţiei. Lupta pentru salariu Sa dat pină acum 
intre cei doi factori ai producţiei, capital şi muncă; de a- 
cum în tranşare intervine reprezentantul colectiv pentru a- 
părarea consumatorului, odată cu noua orientare economică. 

In adevăr, problema salariilor face parte integrantă 
din studiul organizaţiei raţionale, care se bazează pe echi- 
librarea cererii şi ofertei, şi echilibrul depinde de puterea 
de cumpărare, care nu se poate disocia de salariul real, Să 
explicăm lucrurile, Obţinerea de salarii ridicate, în sensul 
unei remunerații numerice mai importante pentru ora de 
lucru sau piesa produsă, a format obiectul principal al po- 
liticei sindicaliste, Patronii europeni au privit costul muncii 
pe unitatea de producție, Patronii umericani au luat în con- 
sideruţie ciștiaul total al fiecărui lucrător şi puterea lui de 
cumpărare pe piața americană; cu alte cuvinte, nu numai ca 
părtaş al produsului comun, ci şi ca consumator al lui, Ur- 
marea este că de unde în Europa urcarea salariilor a mers 
paralel cu urcarea prețurilor, în America urcarea salariilor 
a devansat uscensiunea prețurilor, adică a crescul salariul 
real. Această evoluție sa realizat prin raționalizarea indus- 
triei şi comerțului (eliminarea risipei şi o mai bună orga- 
nizare a producţiei), siinultan cu o nouă orientare a opiniei 
patronilor americani. Orientarea nouă se daloreşte nu unci 
filantropii, ci observaţiei că salariile ridicate constitue o 
putere de cumpărare favorabilă producţiei extinse şi îi pro- 
voacă extinderea, (Se ştie doar că în America mai toată lu- 
mea trăieşte din salariu.) 

In Europa nu s'a parvenit ca fiecare industriaș să se 
pâtrundă de semmnificarea acestor consideraţii de depen- 
denţă, că interesul patronilor este ca salariile să fie ridicate. 
Este adevărat că urcarea salariilor, în felul american, e 
condiționată de creşterea şi abundenta producției, precum 
e adevărat că Europa n'are circumstanţele sociale şi econo- 
mice ale Americei. Postulatul american este: salarii urcate 
concomitent cu mărirea producției, evident cu adaptarea 
organizației ştiinţifice a muncii după sistemul taylorist. 

Experimentarea sistemului american a ieşit din capul 
fantascului patron Henry Ford. El a inovat, voluntar, un 
salariu minim apreciabil (salariul vital): el a inovat majo- 


rarea lui (salariul familial şi pe cel urcat) — acestea ince- J 
pind din 1914; şi tot Ford a inoval săptămina de lucru de 
5 


zile (40 ore) în 1928, Nu ştiu exact, dar îmi vine să cred 
că, din toată Rusia sovietică, cel mai bun tratament îl au 
lucrătorii din uzinele de automobile ale lui Ford instalate 
la Nijni-Novgorod, în urma contractării cu Sovietele. 
Ford a observat că „nici o chestiune nu e mai impor- 


ea Pa... 1... t a RUNA DUUIALĂA 53 
m MEN AI 


tantă decit aceea a salariilor“ (Ma vie et mon oeuvre, Payot. 
Paris, p. 133....); că reducerea salariilor are de urmare re- 
ducerea puterii de rare şi restringerea pieţii interi- 
care. El a mai observat că lucrătorul e colaboratorul intre- 
prinderii, şi patronul e asociat cu el la producţie, aşa încât 
mi in aceste raporturi sociale — 
consecințele: lucrul bun atrage salariul bun; întreprinderea 
profitul şi acestea își au li- 
upă un imn adus muncii cre- 


omenesc din industrie să obțină un tratament cit mai bun, 
care să acopere toate trebuințele omului (întreţinerea lui, 
a familiei, amuzament, confort, rezerve...), 


» urcate salarii, a fi 

ca să-mi plasez afacerea pe o bază solidă. N'am fie în 
asigur viitorul. O industrie 
g : in pericol“, Apoi o recoman- 
: „Dacă voiţi ca un om să-şi consacre tot timpul şi în- 
daţi-i un salariu care să-l pună de- 


Să reținem că sistemul lui Ford a fost calculat să atra- 


£ personalul să participe la prosperitatea afacerii lui prin 
Salarii mari, 


Dar ceiace justifică atitudinea politicei salariilor către 
majorare sint alte argumente: progresele tehnice şi mă- 
firea randamentului au adus creşterea producției şi 
galui social; sufragiul universal şi democrația au devenit 
me; organizaţiile muncitoreşti s'au înfăptuit şi cu ele 
legislația uvrieră; spiritele au evoluat; progresul economiei 
nationale şi aceste mişcări au favorizat şi transformat posi- 
bilităţile în tepi selasidii urcat. In special pentru 
Minea manuală salariul real a crescut 
lui trecut dela 30%, la 100%, în. dețin de 
Cred „că această crestere a fost conformă cu interesul 
general şi nimeni n'are so regrete: interesul genera] şi ra- 
țional reclamă ca partea cea mai numeroasă a populaţiei să 
nu fie menţinută într'o stare vecină cu mizeria (proletaria- 
tul descris de Marx pină la Sombart), ci să fie adus în stare 


de a-şi simţi raporturile de interdependență cu celelalte ca- 
tegorii sociale, Spectacolul inegalităţilor sociale accentuate 
şi nejustificate exercită asupra spiritelor o influență dizol- 
vantă. Aceiaşi urcare a salariilor a mai contribuit și la slă- 
birea paradoxalei conlraziceri între suveranitatea politică 
a poporului și mizeria lui materială. 

Pe lingă aceste consideraţii, ceiace mă face să cred în 
binefacerea urcării salariilor este imdiscutabilul progres al 
vieții fizice şi intelectuale a masei muncitorilor. Pe de-asu- 
pra, urcarea a condiționat progresul economic,  asigurind 
puterea de consumare a lucrătorilor. Astăzi e necontestat 
că economia naţională se resimte îmdală şi odată cu scăde- 
rea salariilor. 

lată dar: prosperitatea economică, unitate morală și 
pace socială din politica salariilor urcate, Urcarea este emi- 
namente dezirabilă, în măsura posibilului, cu condiţia ca să 
fie întovărăşită de progresul intelectual şi moral, fiindcă 
ştiţi că cu cit cineva are mai multe parale cu atit are mai 
multe mijloace de a face pe imbecilul, Politica salariilor ri- 
dicate este considerată ca un element care a contribuit la 
prosperitatea continuă a Statelor-Unite ale Americei, 

eza urcării a extras şi sursele de majorare. Pentru 
Statele-Unite sale Americei sau grupat astfel: majorările 
unor salarii în dauna altora, majorări provenite din prohi- 
birea imigrării minei de lucru din alte continente, în dauna 
altor dase sociale, majorări în detrimentul beneficiilor, sau 
din cresterea și icftinirea productiei, sau majorări de sala- 
rii din ameliorarea randamentului muncii (cazul Ford). 

Dacă stăm să cumpănim cauzele și fizionomia acestei 
doctrine, va trebui să convenim că urcarea salariilor cores- 
punde cu urcarea puterii de cumpărare a consumaţiei na- 
tonale și ele rezultă din mărirea producției naţionale; pe 
scurt, ele sint consecința, nu atit cauza producției majorate, 


* 


Dar în perioade de criză, de depresiune economică ? So- 
lidaritatea clasei muncitoreşti impune menținerea unor sa- 
arii minimale care să asigure mijloacele de existenţă ale 
celor mai puțin norocosi, 

Se poate intimpla, cum e actualitatea, ca depresiunea 
să fie excesivă, In acest caz, politica salariilor ia o înfăţişare 
acută de repartiție între capital şi muncă, adică intre profit 
şi salariu, Preferimţa unuia sau altuia dintre cci doi factori 
între care se divid venilurile este dificilă şi nu poate fi tran 
sală după sistemul normal. Perturbarea crizei atinge fnsăg 
ființa intreprinderii sau existența muncitorilor. Nu încape 
îmdoimă că în atari împrejurări intervenția statului e im 
perivusă. Care e criteriul de favorizare a unuia sau altuia 


$ 
ra 


CRONICA SOCIALA g5 


pasul elementarului imperativ categoric: 

tine, a trăi, reclamate de rațiunea de a fi a vietii, pig 
sme, care se exteriorizează prin starea de spirit şi de mo- 
Şie natural şi degitim să fie aşa, Nu mai e problema de 
stiție în repartizarea bunurilor cu soluţii minuţioase şi 
subtile (care nu parvin să mulțumească pe toată lumea), ci 

ê vorba de imterese comune și solidaritatea naţională. 
Producţia scade şi atrage scăderea prețurilor; ele aduc, 
or urne m, ien acer m şi lanţul se continuă în 
aderea consumaţiei (puterii ï i a 
pri CO p e cumpărare a pieței) şi a 


cularea minimului vital, ce va fi satisfăcut chiar cu sacri- 
marșului 


producţiei. Care şi cum va fi ace] remediu — iese din calcu- 


4 Victor Godeanu 


- 


Miscellanea 


Calamitatea memoriilor. 
Aa marne rent nimeni ema il i 


Memoria este fără îndoială un atribut divin, La animal 
este evidenţiată prin acea mirare consternată și degendară 
a vacii la poarta nouă, iar la om prin acea desgropare din 
trecut a ceiace a fost, pentru ca să rămiie veşnic, undeva, 
prezent, 

Fără memorie viața ar porni dela fiecare clipă ca ieșită 
din beznă, şi ar lipsi din noi acel instinct al legăturii cu tot 
ce a fos! şi al prelungirii vieţii noastre. Dela un timp sau 
chiar dela început ne simţim mai mult în ceiace a fost decit 
în ceiace este, 

Am avut însă întotdeauna impresia imei mari deosebiri 
între memorie şi tinere de minte, 

In memorie este ceva inconştient şi involuntar. E o to- 
lecţionare dela sine, o înregistrare ascunsă, care lucrează 
fără noi. În ținerea de minte e o manifestare de voinţă, de 
intenţie, e un amestec al nostru pozitiv, motivat, — de multe 
ori o rancună. 

Memoriile yin mai ales din ţinerile de minte decit din 
memorie, 

Mai întii, memoriile sint un gen filerar. Prin aceasta, 
dela inceput, sînt lipsite de sinceritatea simplă şi dezordo- 
nată, fără scop și fără motiv, pe care trebue să o aibă o me 
morie, devenită „memorii“, 

Omul a început să se falşifice de îndată ce s'a îmbrăcat 
Grija de a ascunde şi de a părea altfel a trecut dela real la. 
spiritual. — Autorul de memorii este um om care vrea să 
imbrace, — şi incă, nu pentru o zi sau două, ci, în capul | 
pentru cel puţin o vesnicie. 

Memoriile simt esențialmențe o ipocrizie, Vor să fie tot 
mai ceiace nu sint. Vor să reprezinte formula unei sinceri. 
lăţi şi a unei spontameități desăvirşite, pentru slăbirea unui 
adevăr indiscutabil, adevărat în fond, nu numai în apa 
Memoriile vor să fie totdeauna o restubilire sau o 


MISCELLANEA 87 


tare. Și nu sint decit cea mai pompoasă uniformă cu care 
autorul vrea să apară in lume pentru totdeauna şi cu grijă, 
onorabil, cum se cade, nedreptăţit, victimă, erou, si 

lalte. Partea auto-biografică din memorii este în realitate 
Fas maji patentă escamotare a adevărului: e o manifestare 


dm profilul cel mai f 
„SA greu va fi un memorialist care să concedeze la pro- 
prizi ticăloşie, care să nu se autopicteze cu culorile cele mai 
Tiguros superioare din toate punctele de vedere. 

În memorii, de cele mai multe ori, autorul e un geniu 
neinteles, o capacitate ținută în umbră, 

pământului, în conflict puţintel cu tot Universul, . 


nale, restul este prezentat cu „tinere de minte”, 


In deobşte viața şi literatura sînt o ipocrizie integrală. 
noriile nu permit luxul unei sincerităţi totale, ci numai 

ce priveşte pe alţii, — a- 

[proape niciodată în ce priveşte pe autor. À 


inești. 

Tolstoi în „Puterea întunerecului” a pledat emoționant 

burghez-patetic pentru răsuflarea adevărului comprimat, 

Această nevoe însă nu se manifestă la omul mormal 
lipsit de rancună sau de concept mistic, altfel decât intro 

e a lui despre fiecare, distinctă sau opusă de ideia ma- 
nifestată, şi pe care o păstrează pentru sine cu precauție şi 
auto-tlagelare. 

Lașitatea omenească, cu um substrat mult mai instine- 
tiv și mai animalic, deci mai forte, înăbușe regulat idealis- 
mul sincerității totale, şi în deobşte omul trăeşte împăcat co- 
mod cu două puncte de vedere: cu unul riguros personal şi 
tăinuit, şi cu altul permanent adequat cu practica şi „ma 
niera” educaţiei şi a vieţii, 

a mai mare revoluție morală ar fi exprimarea de 
toată lumea a adevărului intim cugetat, Crestinismul a fost 
d ratare a acestei revoluţii, pe care „ipocrizia oficială” n 
confiseat-o şi pus-o în serviciul său. |. 


88 


VIAȚA ROMINEASCA MISCELLANEA 89 


DO E ded 


Cind autorul are talia pentru această devenire, cuvin- 
tele Jui pot impresiona și impune pietate; cind autorul e un 


ci o mică dorință de a-l bate puțintel. 
„Rezultatul oscilează za 


a le au Început să fie năvălite de memoriile tutu- 
ror mediocrităților grozave, cu, sau fără fotografii, 
a prefera serios abolirea memoriei. 


Demostene Botez 


Pe marginea arestării lui Unamuno. 
— L Unamuno. 


Acum cinci san şase ani, numele lui don Miguel de 


—————— 


In memorii, autorii respectivi în ceiace ii priveşte con- 
servă punctul de vedere aparent şi social, pe care-l colorea- 
ză cu nuanțe de auto-tandreţă delicioasă. In ce priveşte pe 
ceilalţi, — atunci cind autorul se consideră ieşit, — prin 
moarte sau prin independenţă asigurată, — in afară de re- 
sorturile sociale, apare o mai puțină ipocrizie, şi o sinceri- 
late ceva mai apreciabilă. Dar această sinceritate este înju- 
gată şi ca, domesticită, la carul cu care trebue dusă pină la 
capăt „teza”; scopul pentru care sau scris memoriile, 

In materie de memorii nu există încă artă pentru artă, 
adică memorii pentru memorii. Cele scrise în scopul unei 
mai bume cunoașteri de sine, izbutese să prezinte cea mai 
deghizată fotografie a autorului, care seamănă cu poza dela 
fotograf atunci cind tii neapărat să ieşi bine, şi te pregăteşti 
cileva ore: nici hainele nu-s ale dumitale, nici privirea, nici 
gesturile. 

Cele scrise pentru stabilirea cu orice chip a umui adevăr 
istoric, constituese cea mai personală şi mai arbitrară relata- 
tare a faptului istorie, copleșit întotdeauna de ideia că tot 
ce a fost bun a fost determinat, de autor. i 

Cele scrise în scopul lăudabil şi omenese de a sinjura” 
pe alții, subt această formă permisă şi superioară, sînt sin- 
gurele care izbulese să fixeze un punct de adevăr, văzut din- 
tr'o parte, dar care totuși e un progres față de decorul clasie 
social. 

De fapt omul nu poate fi perfect sincer decit alunci 
cind mărturiseşte ura pentru altul şi cînd „se dă” Ja el, 

Acest gest şi agresiv şi defensiv, în sine, e mai vechi, 
sau cel puţin contemporan cu cel de auto-admiraţie; căci în- 
tăi omul n atacat ṣi a învins şi numai apoi și-a umflat piep- 
tul cu conştiinţă de erpu. 

Autorul de memorii are totdeauna de pus la punct o 
thestiune pentru care altfel socoate cam stricat echilibrul u- 
niversal, In deobşte în preajma morții, omul acela superior, 
candidat de justiţiabil pe arena mondială, este apucat de un 
acces subit de auto-mărturisiri cu tile, Ceiace ştie constitue 
un fel de nod în gitlej care împiedică sufletul să iasă. E ca 


pe unde de svonuri stranii, știrea că există um anume Una- 
muno, profesor spaniol, filosof, palitician sau Așa ceva, 

4 Europa că don Miguel fusese exilat în insula pustie 
Fuerteventura, din pricina unui articol vehement, just şi 


de Rivera, cel de „Soioasă aducere aminte“, cum ar une 
Negruzzi al nostru. Și că, mai tirziu, Franţujii — care 
liberi şi binevoitori — l-au ajutat să evadeze şi lau primit 
in țara lor, Povestea era atrăgătoare şi merita osteneala, 

fel, Europa, deşi Hu știa mai nimie din formidabila şi 
pasionata operă a lui Unamuno, s'a pomenit totuși simpati- 
zind cu acest om al spiritului, intelectual de rasă, răzvrătiţ 
impotriva unei dictaturi ce jena lumea cu ostenlația şi ne- 
dreptatea ci. l 

lată că istoria se repeta. Subt ultima stăpinire şi subt 
ultima dictatură, don Miguel s'a apucat din nou de năstruş- 
nicile-i voluntare Şi din nou a fost arestat. Ne-a apărut a- 


mărturisirea unei crime rămasă nedescoperită douăzeci de il ere epica b, ni sa părut a fi un apostol, un martir 
hni, sau a unui adevăr menit să scape omenirea de nenoro- A ce îi e. i 

eiT - i j A ona şi nie, sună fals pentru personalitatea, cea ade- 

> RT: z a spaniolului nostru, 
Şi-aşa cu o auto-conștiință crescută bruse ca de-un ale- A ` A TEA 

fantiazis al eu-lui, autorul in perspectivă incepe a vorbi itie" oi Sgn fi ae o că To a arat pe 
cu alte proporții și a se adresa nu atit prezentului cit unui incet gindite e pa aR cumpănite”, cum grieta eggan £ za 
viitor care neapărat trebue să ştie un mare adevăr altmin- + npă , rs 


hezian, Cărţi grele de gindire şi experienţă personală, pline 
le-o ciudată şi chinuită viață interioară, străbătute de o 
aldă pasiune cuceritoare. 

sturile de răzvrătit, protestele Ini intransigente, nu 


teri tăinuit. 4 

Şi de unde pină atunci vorbele lui rămimeau înăbușite 
de uşa rotativă a unui local quazi suspect, deodată în a 
ivea sonorități îngrijorătoare de oracol sau de zeu justițiar. 


90 _______________ VIAȚA ROMINEASCA 


purced dim dorința de acaparare a unui mandat de deputat. 
Unamuno nu-i un politician, un meseriaș, un specialist, un 
versat, Abia e un om politic. Şi asta, cu mult mai tirziu de-a 
fi un om al cărții și-a] ideii. 

A trăit, paşnic, la umbra hrisoavelor vechi spaniole, 
inchizătoare, între paftalele lor, a bunei tradiţii iberice. 
Din contactul acesta cu bătrinele istorii de vitejie spuniolă, 
Unamuno s'a ales cu o dragoste de patrie, sinceră şi lumi- 
nată, şi cu credinţa fermă că poporul său are de îndeplinit 
o misiune specială îm univers, că destinul poporului din ca- 
re face parte e altceva decit ul celorlalte popoare, Cam ceia- 
ce credea şi Dostoievski despre poporul rus. 

Una din ideile familiare şi dragi dui Unamuno, este ideia 
— aşa cum trăește în capul lui — despre tradiția spaniolă 
Acea tradiție care are sarcina să țină — şi ține — vii, per 
manentele virtuți ale Spaniei. Dar această tradiție pe care 
o numeşte „adevărată şi eternă”, el n'o caută „în trecutul 
mort pentru vecie şi îngropat cu lucrurile moarte”, ci Ái 
prezentul viu“. Acum şi printre noi, descoperim adevărat 
eternul specific al nostru, al istoriei noastre, al trecut 
nostru. Nu ne interesează, deopildă, cite „cloşuri” avemu 
fustele fetelor din Toboso, acum patru veacuri. Sufletul şi 
obiceiurile lor, care mai sînt încă vii în sufletul şi ohiceiu- 
rile fetelor din Mudridul de astăzi — asta ne interesează: 
Prin urmare sintem departe de acea pitorească idee de 
tradiţie care se reduce la un costum național, în genere ani- 
cronic şi cacotonic umeori, pe care l-au purtat străbunii și 
pe socoteala căruia, din cînd în cind și la rigoare, s'ar putea 
sparge geamuri şi comite mici atentate. 

Din lecturile lui intime, confruntate cu propria-i expe 
riență, Unamuno a plămădit o luminată idee de tradiție, de 
patric, Pentru gestul lui de răzvrătit însă, şi-a cîștigat sink 
patia grăbită, pină şi a comuniştilor. Greşeală! Unamuno ¢ 
un perfect naţionalist — cum şi e bine —, poate cel mai per- 
fect naționalist spaniol, îndurerat la vederea furtunilor care 
bintuiese Spania lui dragă, iscate de forțe vrăjmașe şi ik 
conștiente, 

Căci răzvrătirea lui — acele articole şi discursuri carë 
i-au adus ponosul arestării — este rodul gindurilor solitare 
nu al unor interese colective de coterie sau partid. - 

E adevărat însă că, dintre paginile censloavelor sir 
bune, pe care el le cercetează etern, ideile se desprin 
neastimpărate, cum sar naşte, în chip taumaturg 
chimie, nuduri de femei senzuale, în aburii albăstrii ai imè 
ginaţiei. 

Numai aşa se explică cum a putut să renunte la liniştea 
lui de ginditor singuratec, de anahoret al cărții şi a pomit 
impotriva crudelor realități de afară, care tulburau — sh 


MISCELLANEA 


91 


telege — armonia idei desp liberta 
un gind de apostolat oi L-am elor pag ui pă 
e pur ară ră EDEA deziderate ruşinoase. ci ee los 
aea lui, Htămădită ntre patru păreți, să iasă la aer, subt 
ca el însuși, 
Astăzi, regatul spaniol s'a transf 
SD iipera ajuns Încă d probei ia ga e; A 
l vietii sale universitare şi livreşti, Desigur, întitopli ci 
neplăculi sn „da rara ct agp de acum cinci sau va 
exilul € a din urmă, care i 
Fe ei cast gem curios, este pre stima De au 
ăn, cauna spiritului, dictatura politică a titei 
h gate că de-aci "nainte. după i ă 
ini don Migudi, i deschide e pină si Rei pal p pini 
mia r oi, cei me- 
profunde şi originale. — E Sea marile câți stranii, 


Al. Capone et Comp. 


Americanii au in 
măi: precoce u inventat multe lucruri frumoa 
ii încă anditismului, sută la sută crez an ag pf ea 
Acţiumea deschisă contra lui A Capone 


ruptă. iți ă i 3 it să fi 
y ae Polițistul pe mărturiile eat AE fie 


x căruia se baza acuzarea 
otte cercetările i 
W i Pentru găs i 
$ Ser e si găsirea martorului principal al 
| noa gaz damice. A] Capone a suris si a pärňsit 


Avind în vedere | 
de gind să-i atace pe banio e repetate, procuratura are 
că fise ți... la pungă. Ziarele american 
oră met dap pune în urmărirea lor. Dacă nu pot fi 
aingi ului din î puţin impozite, Statul va ce > 
mo e infe i ga na pie 
. € intemal. Numai la New-York fi 
e bi E Pg na şi jumătate de dolari e, FE A 
persoană ri ser polari piara ec Fiscul este 
i împărțirii de lucruri furate. «Abic paragraful tăinuiri 
z speţă ar fi vorba de ur i 
Căci a ar a de un fel de contribu război 
k e Dimiiaulă bandiţilor americani rr dea sta: 


După datele adunate de isi 
p a A o comisiune 
nul de Piețe gangsterilor şi kaiia OO e a 
jual de. 12 pînă da 18 milioane de dolari, Adică erea S00 
Frantei. e sumă care întrece de zece ori bugetul 


9 VIAȚA ROMINEASCA 


i i inzătorii 
i iților din New-York a impus pe v 
d Fassina Barrera garajede, casele de arieni Ard sa: 
lăplăriile și cârciumnele. clandestine la un impoz total de 
300 de milioane de dolari anual. Adică 48 de mili 
lei. Mai mult decit bugetul Rominiei Mari. i iii „aul 
Marele stat american cere contribuţie iiaicutui săi 
int — nota bene: nesubversiv, — micul sta scie 
Dee de cind, mă rog, a mai plătit un stat neînvins, 
învingător, contribuţie ?..,. — Dima. 


f 


Recenzii 


— 


N. D. Cocea, Vinul de viaţă lungă. Bucureşti. Edit. 
„Cultura Naţionala“, 1931, Preţul 80 lei. 


Literatura noastră a înregisirat în ultimii ani destul de 
puţine debuturi interesante, [n am avut prilejul să 
iveală 


volum. Aşa e acum cazul d-lui N, D. 
„Vinul de viaţă lungă” înseamnă debutul 
3 vedem aici pentru prima oară pe d, Cocea construind 
0 bucată literară. Il cunosteam ca străluci! jurnalist şi pole- 
mist înversșunat, Calitățile de stilist ale d-lui C cea, care în 


„Vinul de viaţă lungă” este rind o carte de 
pitoresc şi de culoare. Povestitorul, magistrat 
intr'un tirg inconjurat de podgorii din fundul Moldo- 
vei, face cunoştinţa unui boer bătrin şi ciudat, Manole Ar- 
cast, dela care află o mulţime de întimplări stranii, petre- 
cute pe la miilocul vencului trecut, E vorba de 
in tinerețea bocrului Manole și de un vin vechi, cu virtuţi 
miraculoase. In tirg boerul Manole e privit ca un vrăjitor. 
Pe sama lui se povestesc o mulțime de legende, Intre altele 
üecia că ar fi descoperit secretul tnereții vesnice, Imagina- 
tia tirgoveţilor e ațițată şi de oarecare ciudă. Boerul Manote 


Qi VIAŢA ROMINEASCA 7 
„———————„„„— BD 


trăeşte retras în conacul lui dela vie, arătind dispreţ sau in- ff cum e aceia în care boerul o prinde pe Ruda 


diferență pentru viața tirguşorului. De asta, prietenia cu tr'o seară è : in cramà, în- 
tinărul magistrat este imediat comentată de „notabilităţile” luat după x Voce ee png peldat rănită, Manole s'a 
orășelului şi, natural, interpretată cu răutate şi meschinerie, grinzi, se impiedeca in cozi de lsir x Prest ae i aen pe 


Pină la urmă, tinărul magistrat este nevoit să demisioneze, pt cădea, se scula, îi aținea calea, aluneca în båltonce A 
i | e 


Dar nu aceasta este partea esențială a cărții domnului PI 
Cocea, Toată această mediocră şi îmbiesită viaţă de provin- 
cie nu serveşte decit de cadru şi de „repoussoir”, istorisiri- 
lor bocrului Manole, amintirilor pe care, într'o zi de cules, 
la vie, le povesteşte tînărului lui prieten. l 

De aici şi cele două aspecte ale cărții: unul realist, ce 
lălalt romantic. Cind e vorba să descrie viața tirguşorului 
de provincie d, Cocea desfăşoară calităţile d-sale de obser. 
vaţie, de aprigă şi nemiloasă satiră, calități pe care i le cu 
noşteam deja în activitatea d-sale de jumalist și pamfle 
tar. lată, însă, că alături de aceste calități răsar altele, tot 
aşa de bogate şi care apar, prim contrast, cu atit mai sur 
prierai, In partea în care d. Cocea descrie via boerului 

lanole, şi redă istoria cu vinul de viaţă lungă d-sa dă dova- 
dă de o minută putere de evocare. Sint aici pagini delicida-. 
se pline de farmec şi poezie, o poezie senzuală şi turbură=. 


must, se ridica iarăşi şi, surd, idiotizat, orbit 
| de ruşine, de patimă şi de dorință, îşi jura inre basale în- 
singerate: orice ar fi, orice s'ar intimpla în urmă, so prin- 
dà, So aibă și s'o ucidă... Cum să prinzi, însă, vintul în rațe 
şi apa între degete! Oricit de dornie era el şi de tînăr, Rada 
apma sprintenă, Trecea sbirniind ca o sfirlează. Sărea ca 
tà. Aluneca printre unelte și buți desfundate ca o rin- 
perg Ea singură, fără îndoială, şi-a dat seama de stingă- 
er: ine ; -a juca acum cu primejdia. Işi incerca norocul. Sfida 
A oară e pe-o grindă, sa aruncat în mijlocul mormanului 
e struguri din călcătoare. Pe neaşteptate s'a infundat in- 


toare. Iată o imagine de cules de vie: „Un sgomot vas l 


cmtinun, domină cîntecele culegătorilor. S'ar fi spus că « 


moară de apă era prin apropiere, sau o prisacă în toiul roi 
tului. Ascultam şi eu sgomotul, fără să bânuiese de unde 


vine. Mi l-am explicat abia cînd am ajuns în dreptul cra 
mei. Prin ușa, cit zece din zilele noastre, adevărată poart 
de cetate, cu două caturi masive de stejar, ferecate şi des 
chise larg în lături, am văzut un sat întreg la muncă. Copi 
rizătoare treceau coșurile flăcâăilor. Aceştia, la rîndul lo 
urcați pe scări improvizate, le deşărtau în trei călcătoa 
de doi stinjeni lungime fiecare, şi aşezate  deacurmezişu 
cramei. Panerele golite sburau prin aer, însoțite de strigă 


și glume piperate, Fetele le prindeau din sbor. Nici una gf 
se lăsa mai prejos, Răspundeau la fel, cu glume în doi ped 


| 


sau cu pumni de struguri aruncaţi feciorilor în faţă. In ace 
laşi timp, în cele trei călcătoare uriaşe, alte fete şi neveste 
cu poalele sumese în briu de li se vedeau pulpele pină 
solduri, zdrobiau poama îm ritm cînd domo şi legănat di 
horă, cind sacadat şi precipitat de bătută... Strugurii se p 


văleau subt picioare, Mustul gilgiia din vrane. Cofe, donite 


oale de lut, plecau una după alta, pline ochi, neclintile 
smima, pe umerii argaților. Crama vuia şi duduia din le 
melie, În acr pluteau efluvii dulci şi acre, ameţitoare și În 
tante, de poamă căleală, de năduşeală şi de femeie”, 
Partea cea mai savuroasă din toată cartea este fără 
doială povestea boerului Manole, despre o dragoste a lui din 


tinerețe pentru o ţigancă, Rada. Sint aici scene admirabile, | 


31 f 


Ea avea brațele libere gura deschisă 
e N isä. Ar fi putut sã- 

u pl pen să-l rupă să-l sfişie cu dinții, Dar Saya pati 
ce Dol m „ada, Ochii i s'au tulburat, Trupul, ca un arc 
je pipas ri ua oaia sob e op lui. Braţele au bătut 
«d „ci e brațe, ca o mie d - 
oieite, l-au înlânțuit de pretutindeni, apăsinda.] ae e 

€, mingiindu-l ca ìn delir, Pe cind gura, lipită de gura lui 


Fa o venluză, îi sorbea ultima răsuflare şi 
i Aia, tot sufi în- 
Rron sărut mai lung și mai mistuitor decit aa 


Astfel de pagini te fac să regreți că d. Cocea a întirziat 


| $tita pină să se hotărască să facă artă. E 
l A . E o artă 

gu calitate, care-l aşează, dintr'odată, printre Ca opn ni 
pusiti minuitori ai prozei noastre literare, 


Al. A. Philippide 
wy 


p Li . 
. 


"In Bucureşti, la librăria «Hasefer», Str, Karagheorgheviei 9. 


"a operaţii de ordonare, ca 
par profund demodate, — deşi obiceiu 
după planuri energic desenat 
pare) de a le încerca realizare 
ta rămime neglijabil pent 
ucura de varietatea stiluri 
ă, se pot naşte capriciile ve 
„ înregistrările surprinzător studia 
ire de clasică simplicitate & 
pot naşte, zicem, deopotrivă 
rară poate captivi 


și curajul (cam naiv, mi se 
nu Sa pierdut încă. Dar a 
cine e destoinic şi dispus a se b 
unei vremi în care, deopolriv 
ginoase ale lui 
se ale lui Proust, şi o 
Hiob al lui Joseph Roth. Se 
adică, în asemene diversitate, 
pe celitorii buni cu egal farmec. 

„Vor vielen Jahren lebte in Zuchnow cin 
Mendel Singer. Er war fromm, 
wâhnlich, ein ganz alltăglicher Jude. 
Beruf eines Lehrers aus., Golt hatte 
barkeit verliehen, seinem Herzen 
Händen Armut”, 

E wm inceput clasice de legendă, 
ce sau din Talmud, Joseph Roth îm 
legendă cu mijloacele de observare 
ropeună le-a reținut din estetica 
Singer, figura centrală a povestirii, 
el o lume de tot veche, 
ce formează însuşi mie 


gottesfirehtig und ge 
Er übte den schlichte 
seinen Lenden Fruch 
Gleichmut und seine 


ca din apocrifele bibli 
bină măiestrit tonul d 
pe care arta literară et 
naturalismului, 
dascăl evreu, poartă f 
a legii strămoşeşti şi a suferințele 
zul tradițiilor neamului său şi £ 
jiii săi sint oame 
mină curentul de nevoi şi ambiţii ale zile 
acestora, mai intii În sărăcia urită 
apoi în fierberea pretențioasă a 

pune să o privim prim ochii rezianaţi, prin înțelepciunea í 
scurajată de ovreiu sărac a lui Mendel Singer, Un fa 
straniu pătrunde şi însufleţeşte, de la un capăt la altul, 
vestea aceasta, unde o veche şi melancolică poezie se a 
stecă în curioasă măiestrie cu wm realism de cea mai 
dernă esenţă. Tristele visări religioase 

In răstimpuri, odihnă necăjitul Mende 
un fond sufletesc egal, cu cure e 
lițelor din Zuchnow, praful şi 
birourile poliției rusești, ca și trepidațin absurdă a Ieri 
telor pe bulevardele New-Yorkului, sau pios 
ul său american. Cind 4 
'» femeia îl ceartă stragi 
area copiilor, = 
sintem fără p 


ni simpli pe care 
lor de astăzi, Via 
și tristă a tirgului ruses 
ew-Yorkului, autorul i 


l primeşte la fel noroiul ú 
grosolăniile răutăcioase di 


rilor şi a sufle 
nițele atotputernice în apartamer 
mindoi băieții sunt luaţi la oaste 
pe Mendel şi-l zoreşte să puie la cale dezert 
„Ce vreai tu, Debora? Noi, sărăcimea, 


DEEP EDP rupa re ue, 
£ z RECENZII 97 
= O 2 n 
Dumnezeu nu ne-aruncă bulgări de aur din cer: loteri 
nu cîştigăm; trebuie să răbdăm cu supunere ti Dina 
nezeu dă la unul şi ia de la altul, Cine ate pi, de ce ne pe- 
Mendel Tu da 


acesta necăjit, rar se arată în casa şi în vorba lor, Sărăcia 


rap pa 
vonu, Și ajunge un minunat soldat de cavalerie, 
i băiat fuge în America, Fata e frumoasă; se tiiis i d 
sau în lipsă, cu soldati, Mewdel Singer, din toate aceste, 
aceiaşi resignată amărăciune; își vede de rugăciune 


trei copii erau măricei, Debora mai naște încă un băiat: un 
hidrocetal, care nu poate vorbi, nici umbla, Cu brațele 

picioarele lui hidas atrofiate, monstrul umblă tiris, mor- 
măind neomeneşte, Numai cînd paharul de ceaiu sună lovit 


Durerea il va face înțelept; urâţenia, bun; boala, t N 

te teme. Du-te Acasă, şi nu-ți lăsa copilul în pârătire, ricit 
de greu ti-ar cădea”... Acasă, zice Debora: Menuhim are să 
se facă sănătos, dar pînă atunci trebuie să treacă multă vre- 
me. — Trebuie să treacă multă vreme, îngină Mendel, ca un 


c'ar fi fost cureaua legată de trupul lui: fiecare lovitură ce 
răsună pe spetele băieţilor, © simte şi el. In capul lui isbue- 
nește um sgomot grozav. Țipetele femeii, care vrea să-l] li- 
niștească, piereau în zgomotul din sufletul lui. Cureaua se 
învîrtea mereu trosnind peste masă, peste scame, — şi Men- 
del mar putea spune care lovituri îl bucură mai mult, cele 
care nemereau spinarea băieţilor, sau cele ce dedeau greş. 
, Peste ciţiva ani, vine vestea din New-York: băiatului 
i-a mers bine; şi trimite şi bani, ca să vie părinții acolo. Bi- 
ruit de stăruimțele femeilor, Mendel pleacă în America, Me- 
n rămine în paza unor rude, pe sama cărora îşi lasă 
Mendel şi cocioaba, și ce nu putuse încărca la drum. Abia 
sosit, pe Mendel, nemîncat şi nedormit, îl plimbă neamu- 


7 


x VIAŢA ROMINEASCA 
rile prin New-York. Cocoţat întrun tramear foarte înalt, in- 
călțat cu cizmele lui grele ruseşti şi cu galoşi pe d'asupra, 
Mendel îşi stringe spasmolic umbrela de ploaie între ge- 
nuchi. li ard picioarele ca pe jăratec. Minerul de lemn al 
umbrelei e fierbinte, pare car fi de fier. Inaintea ochilor îi 
stă ca o perdea groasă de funingine, de praf și dogoare, 
Vintul făcut de goana trameului, arde. In vintul acesta e 
numai zgomot. Zbierete, fluerături, trompe, clopote, scir- 
țiit de roţi în jghiabul şinelor.. Şi Mac, ericanul, tova- 
răşul tinărului Mendel ţipă, cit ÎI ține gura, explicaţii, Bă- 
trinul nu pricepe nimic; dă din cap însă, zimbind. Zimbet 
fricos şi blind în jurul gurii lui, stă înfipt ca un cleşte de 
fier. De ar vrea să nu zimbească, n'ar putea... Miros de as- 
falt topit, de praf uscat, miros dulceag de benzină, miros 
bihlit de baltă de prin pescării, putoare rincedă şi grasă de 
canal, de brinzărie, puloare aspră de ceapă; iar de aproape, 
obrazul proaspăt ras al tinărului Singer miroase a parfum 
de P kanra şi a cloroform, Peste o minută, Mendel le- 
şină. 

In America, negustoria nu merge rău. Singer tinărul # 
făcut stare; e însurat, şi soră-sa ¢ logodită cu tovarășul. Vine 
războiul. Mendel junior se înrolează, — e doar un cetățean 
american foarte ambițios şi patriot. Se înrolează și tovară- 
şul. Singur tovarășul se întoarce, Mendel a murit pe front, 
In lipsa lor, Miriam se încurcase cu un altul (care trăia şi 
cu soția tinărului Singer, — şi bătrinul prinsese de veste 
toate acestea). Pārāsitā, fata nebunește, Curind moare şi 
bătrina. Mendel Singer se ține, ca vai de dinsul, pe la casele 
unor evrei bătrîni, de seama lui. E dus de pe lume, şi cam 
copilăros. De băiatul cel mare, nimic nu sa mai putut afla, 
dela începutu) războiului. 

Insă legendei îi trebuia un alt sfirsit. Un doctor din Pe- 
trograd, mare învăţat și filantrop descopere pe Menuhin, şi 
observă că are un neobisnuit auz muzical, H îngrijește, şi 
face om normal, Capelmaistru si compozitor vestit, trece în 
America, caută şi găseşte pe Mendel Singer, cărui nu-i ră- 
mine acum decit să se odihnească „de greutatea fericirii și 
de măreţia minunii” ce-i trimisese Dumnezeu. 

Pare un final impus de estetica filmului, si mu în ce 
poale avea el mai delicat. Această impresie, care isbește la 
prima vedere, trebuie corectată. Este un sfirsit ca de le- 
gendă — după schema povestei lui lov; — şi Roth ne-a prè- 
gătit, cu artistică grije, pentru această miraculoasă încheie- 
re în spirit vechiu popular — care, altfel, ar fi în gust amé- 
rican, Căci noi am văzut întimplarea întreagă prin spiritul 
lui Mendel Singer, om simplu, cu sufletul lui vechiu plin de 
frica lui Dumnezeu şi de slova Bibliei, : 

Kar] Hans Strobl a scris, in Seide Borrowitz, istoria unui 


CE 
— 


copil monstruos şi genial, fn 
maistru al fantasticului natun 


ovreimea Galiției, Strobl, un 
alist, a dat povestei sale am- 


$ severitate, în vedere, simpli- 

citatea elementară a vechilor legende orientale. Textul Său 

e numai din fraze scurte, legate aproape fără subordonare, 

sau fără legătură explicativă, Pe unelocuri, s'ar părea că 

aria puret povestit, Aa ae CA a, unei vechi poeme, In 
iob s f, 

- tut Aa e Seide Borrowitz, ca 


ta 


lja Ehrenburg, Das Leben der Autos. Berli i 
= 3 - Malik- 
Verlag. (Fâră dată editorială. — Autorul își i ip i 
date 
Paris, Februarie — lunie 1929), * ntz y 


O cronică a vremii noastre S 
onic — spune Ehren - 
față. Eroii şi fabula nu sunt lataik Și o pa IE 


torului însuşi. Insă: a explica indivizi 

său”, pici ține sama de fact n popa je dr] e 
munis fendcnţica: tema aa abur aulorul nui decit un co- 
3 Sint, estemul E latra cate j ragaie infemală 
la Deal cărții și o biati candidi TAAT nu ae RA, 
did şi el "neapărat, f Eine air ura să re Mae E a 


automobile. Apoi iubita tovarăşului 
ubite i. Aces 
umblat, prin Londra şi prin America. A stat de Vorba pa 


programul zilei e insemnat pe jumătăţi d i ñ 
iciune: iubeşte femeile: din moara poze S Napi “i 


t In București, la librăria «Hasefer. Str. Karagheorghevici 9, 


100 VIAȚA ROMINEASCA 


înscrise în Liga pentru economisirea timpului, se lăsau cu- 
cerite prea greu și cu mare pierdere de vreme, Insă cu Mus- 
sia, dactilografa dela automobile, cu ochi albaştri şi cu pis- 
trui pe nas, el sa învoit întrun tempo confortabil, Mussia 
era o fată ca oricare alla. Afară de Lermontov, nu iubea 
decit pe tinărul funcţionar, şi-i plăceau fotografiile de 
chauffeuri, şi ciorapii de mătase. Pe junele dela „Nafta” 
îl adoră. Junele însă w'are prea muit timp: iar Mussia 
ajunge tot mai exaltată în dragoste. Intr'o seară, junele 
uită să vie la Mussia, Mussia plinge, cade în dezolare, 
din dezolare în desperare; iese noaptea in stradă şi se 
aruncă sub un automobil. Coincidență tragică: tocmai 
maşina tinărului, care venea, întirziat, să o consoleze în 
două vorbe, și să alerge apoi la o şedinţă. A doua zi tină- 
rul, ca de obiceiu, vorbeşte în dictafon despre situaţia pie- 
tei. Deodată îi apare o clipă în gînd: o gură căscată din 
care curge singe; doi ochi daţi peste cap. Şi tinărul zbiară, 
îngrozit, în dictafon. Apoi continuă, caşi cum nu s'ar fi în- 
timplat nimic. Astfel: tema cărții nu e, simplu, o teză comu- 
mistă; este mecanizarea omului în maşinăria atotputernic- 
lui capitalism. Căci stilul e al capitalismului, unul şi acelaş, 
la Moscova nu altfel decit la New-York, 

D-1 Citroën este un om viu. Poartă musteaţă şi are pa- 
siuni. Motorului nu-i trebuie nici mustăţile, nici pasiumile 
d-lui Citroën, D-] Citroën face să vibreze acrul de reclame- 
le sale: din pămînt pini”n cer: Citroân-Citroân-Citroăn-Ci- 
troën, Dar e şi Ford. Eftin-Eftin-Eftin. Să poată cumpăra 
toți. Intr'o zi fierbinte de August, d-l Citroën se preface in- 
lo societate pe acţiuni. O operaţie financiară complicată. 
D-l Citroën a fost demontat, şi remontat din nou. Preşedinte 
al consiliului de administraţie, Dar pentru Banca Lazard 
Freres, Domnia Sa, acum, nu e mai mult decit conducăto- 
rul uneia din numeroasele sale întreprinderi. Şi ciocanele 
mecanice lovesc cu nu ştiu câte lovituri pe secundă; şi de- 
gete, şi brațe de lucrători se strivesc și se taic, nu ştiu cite pe 
lună; şi oamenii sunt striviţi piftie, pe caldarim, sau în sto- 
mahul limuzinelor carambolate. Și greve. Şi lucrători im- 
puşcați. Şi Royal-Dutch cu Sir Henry Detending in cap, 
pun la cale darea afară a Ruşilor din Londra; apoi a lui Ra- 
kovski din Paris. Ce nu face omul pentru petrol, respectiv 
pentru benzină, „Băgaţi de seamă; nu cumpăraţi petrol ru- 
sese dela Soviete. E petrol furat de comuniști” — strigă Sir 
Henry, om cu frica lui Dumnezeu, plin de grije duhowmi- 
cească, nu cirmva să-şi încarce oamenii cugetul cu petrol de 
furat. Nafta rusească e a proprietarilor săi de dinainte de 
război, adică a mea — că Sir Henry a avut grije să cumpere 
toate hirtiile petrolului rusese, de pe timpurile cele bune. 
De aceia el se completează judicios, spunind, de altă parte, 


_ catastrafismuluj banal, — a iuțelii oricare ce 


-RECENZII 101 
Se eN sa 


Sovietelor: Nafta voastră să mi-o dați numai mie; și cu re- 
erea cuvenită, Sir Henry a făcut ce a putut, căci lumea 
ez eh organizată. Sir Henry e organizator și creştin, rigu- 


vreme. Asta è. 


Stilul lui Ehrenburg se poate caracteriza ca o în 
grafică a mişcărilor unui motor cu explozie sau a mi pu 
traliere, Asemănarea acestor două aparate, în ritm, sunet şi 
temperament, e isbitoare; şi e simbolică pentru sufletul vre- 
mii. Cartea îţi dă echivalenţa, în sentiment, a iuțelii, a su- 
netului sec, anxietăţii implicate în ritmul acesta nepăsător 


automobil, Sonde, plantaţii de cauciuc, ouvrieri europ 
negri şi galbeni, samsari de bursă. ziariști de bursă, met 
l cada 
rupte ca nişte jucării, sinucideri şi reabilitări — vedeţi Eh. 
renburg, dela prima pagină la ultima. Vervă fără istov, 
Cancan drăcesc de imagini: literar, el a digerat puterea de 
impresiomare a motorului, a uzinei, a bursei, a ziarului, a 


ne duce, ne 


duce. Egal unde, Ajunge atit: ne duce, de nu mai stim de 


nimic alta decit de ducere, 


Paul Zarifopol 
+* y 


Revista istorică Romină, vol, I, fasc. 1. Bucureşti, 1931, 


O nouă revistă de studii istorice? Da, și tocmai de acei 
îi salutăm, cu o deosebită bucurie, apari O periei 
istorie naţională inseamnă o nouă falangă de energii 
competente pusă pe lucru la dezgroparea, înţelegerea şi col- 
rtarea adevărurilor găsite între ruinele trecutului nostru. 
Îmhog ăţind inventarul celor citeva reviste de specialitate de 
pină acum, noua publicație va pune cu nădejde umărul la 
slorțările comune, va integra ceiace alții numai au dumat, 
ră ce pia de. nay cere de cetitori pasionaţi, va duce în 
ri mai largi preocupări si re : i 
(răeuântatei rare ar PS TRAEN ale. imitată 

„ yercetarea trecutului neamului rominesc, — glă 

„Cuvintul Inainte“, — „va cuprinde răstimpul dela pragia 
vechi urme de viată omenească de pe teritoriul de dezvol- 
tare istorică a poporului nostru până la problemele contem- 
porane ale Statului rominese. In acest larg cadru se vor cer- 
ceta elementele etnice care au constituii neamul rominesc: 
acii, Iiyrii şi întreaga romanitate orientală; se vor exa- 


` 102 VIAȚA ROMINEASCA 


mina imprejurările prin care trece neamul rominese în 
cursul evului-mediu, în mijlocul unităţii culturale slavo-bi- 
zantine, la care se adaugă influența apuseană; în sfirşit, se 
va studia dezvoltarea formațiunilor politice romineşti până 
la contopirea lor în statul actual“, - 

Deasemeni, R. I. R. îşi propune o atitudine perfect obiec- 
tivă, cu „respectarea strictă a adevărului“, atitudine ce tre- 
bue de altfel să stea Ja temelia tuturor operelor de ştiinţă. 
Competența în critică, siguranța în informaţie şi, mai presus 
de toate, o largă informație bibliografică asupra tuturor pro- 
blemelor de istorie națională, iată destule promisiuni fru- 
moase, pe care R, I. R. înțelege să le ṣi îndeplinească chiar 
dela primul număr. 

Remarcăm de altfel şi occidentala atitudine de care dă 
dovadă publicind şi articole în limbi europene, sau rezu- 
mind într'una din aceste limbi articolele romineşti. 

Sumarul, bogat şi interesant. Relevăm, în deosebi stu- 
diul eruditului bizantinist al Universităţii din Bucureşti, d. 
D. Russo, despre „o închipuită descoperire: un filosof ro- 
min din secolul al XVIII-lea“. E vorba de o traducere romi- 
nească, datorită obscurului dascăl moldovean, Petru Stama- 
tiadi, după o „scrisoare“ împotriva tagmei filozofice a 
„Ocheliștilor”, serisă de renumitul învăţat grec Exvghenie 
Vulgaris, la sfîrşitul veacului al XVIII-lea. Cei ce se ocupa- 
seră pai acum de traducerea amintită, apărută la laşi în 
1815-1819, o consideraseră, fără temei, ca lucrarea originală 
a lui Petru Stamatiadi. De aici o nesfirşită gamă de ditiram- 
be la adresa acestui filozof (!) rominkignorat. Elementele 
de convingere pe care le aduce d. D. Russo sint irefutabile, 
iar lectura studiului nespus de reconfortantă. 

In „Originele Stemelor Moldovei şi Țării Romineşti“, d, 
G. 4. Brătianu, pe baza unui studiu comparativ, ilustrat cu 
dovezi convingătoare, ajunge la concluzia că „Stemele tări- 
lor noastre... au luat ființă în chip firesc din împrejurările 
politice, din nevoia de a da o formă normală legăturilor cu 
regatul Ungariei“, reproducind astfel scutul despicat şi fas- 
ciat, cu sau fără florile de erin angevine; această imitație a 
blazonului regal unguresc a avut loc în a doua jumătate a 
veacului a] XIV-lea. „Inriurirea Apusului feudal n'a lăsat 
aci imagine mai reprezentativă, în afară de podoaba din 
mormintele dela Curtea de Argeş, decit stema îmsăşi a aces- 
tei țări“, a 

Studiul d-lui G., D. Triandaphyllopoulos, profesor de 
drept civil la Universitatea din Athena, despre izvoarele co- 
dului Callimah, şi al diui Scarlat Lambrino, despre o cupă 
găsită la Histria, „en terre cuite“, decorată cu figura unui 
împărat prebizantin, recenzii judicioase, notițe, şi un bule- 


RECENZII 103 


tin e destul de bogat, complectează sumarul, la 
care fre adaugă o foarte bună prezentare tehnică. 


G. I. Brătianu, G. M. Cantacuzino, N. Carto an, C, 
C. Giurescu, S. Lambrino, P, P, Panaitescu şi AL. tti, 
aduc suficiente garanții că Revista Istorică Romină va fi tot. 
deauna cel puţin la nivelul primului său pas. 
E. V. 


era bătută în cuie. Ea nu avea nici ză cel mai ingrozitor vacarm de ur. 


a stă Astăzi e altfel, lete, strigăte si ote din cite 
ital free și pot inchipui î 0022 ENA 


E $ leagă minile ui, 
Revista Revistelor cu funii de cinepă, apoi ci | Ponh i i 
A i a peins de orao, Deca e invelit le primului” Pet S Mafate D taine 
o mare p a jar ul e iserica conda TES 
| acoperit cu un sac negru. Goale ră- ceștia “int imi li cerne 
Postul Mare in Noul Mexic. apoi in Noul Mexic. Acolo el dege- min nemai minile care devin foarte im iedică de a se considera catolici 


: MARE, neră curind şi transformă riturile carină purpurii și se umflă, Cu aju- si de a primi impărtăşania. I dacă 
IE Kiai e" ni h. pierduls. tn sule in atrocități, monstruoase. Un ma- torul unor a seo crucea este apoi ri- Ji se obiectează că biserica. i con. 
adesea uscate, gituile în canioane  DUScris din 1794, conservat la Santa. dicată și scafundată intro groapă de damuă, ci răspund cu un zîmbet de 

secate, Fe, este documentul cel mai vechiu incime, Aceste atrocități superioritate, că torturile cărora ei se 


mea nor eta Deer Acettiă ln care | te ae rbia atacă vererori Dunā-voic, e azur sr 
de aur, roci de peruzea, ierburi de. Vorbeste de al Treilea Venerabil Or- le a reașit chlar să ii laur în aa iilor lor, nul e de altfel 
argint. Peisaje de o violență meaş- din al Pocăiţilor, care există, A i document pir igiena rm an i orps dr procti primen să 
teptată, ir A asprimea formelor şi Metal, ONA mererien gete a fias El povestește că pocăita ralu. nu tadepărta tota i be täitä. 
> VU) > "ă nioli, vecifică, că ord P r - S i cu u rma rätäc 
strălucirea luminii se imbină în as- ai fi în pete, pe Ie e iert mi în faja lui, a cerut să fie bătut Totuşi printr'o muncă răbdătoare ei 


tenilon or era sub un cer întat- preluţilor, a biserje ii, dar nu poate in- 


' A in plin se.  căpea îndoială că pe acele vremuri 
K al aee ai crea riturile lui trebuie să fi fost altfel. 
tă, în memoria lui Christos, scene de Astăzi organizarea ordinului - este 


o stranie barbarie, Aici este Oberam- următoarea: Cind intr'o localitate, sau in fire. I s. n 
mergau-l Americei, unde patimile in- regine se adună un număr destul de ropat azul cind mor, tugi preoții satelor unde Pocăiţii sint 


ler e ingropat într’ w 
să nu constituie un simplu spectacol, numeros de pocăiţi, ei constituie o un loc se- in număr prea mare, părăsesc în ge- 


ci o lugubră realitate, unde cel flage- morada, în jurul căreia se pează. t, care inteleg ce s'a intimplat. cer a Pa- 
lat, san chiar răstignit nu e un actor, Diversele morada rămin independe: inteleg bucată n urare son Biserica. rămiue ea pa şi 
ci o victimă. Aceste obiceiuri rap te una faţă de ala și fiecare poate dispariției sale, iar peste un siunilor vitale a CA TOP al proce- 
ronse sint seticate de secta Los să-și aibă riturile ei aparte. Fiecare dest cruce se înalță pipe a Condamnate de Biserje talică 
Hermanos Penitentea, a fraţilor po-  morada îşi n] şefii săi. Cel mai in- i mormint pierdut în munți... respinse de protestanți. a rar a, 
cñiji, Acest ordin, care nu există de semnat este Hermano major, care intimplare, condamnatul guvern, riturile acestui ordi TEFAR 
cit în Statele Unite, posedă citiva exercită o influență , considerabil pă dela moarte, el nu mai are ne- mai mențin astăzi decit mul n itä 
adepți şi in Arizona şi Colorado de- cliar in afara sectei, Vine apoi Cela- Tot ile a indura supliciile pocăinfei sprijinului anumitor ETASAN 
sud, dar e räspindii mai cu samă in dor, Insăreinat cu executarea sentin- yi devine atotputernic, tice, care protejează E near ) poli- 
Noul Mexic. Pocăiţii sint cei mai telor; Maestro de novios — insiructo- itii practică şi alte mijloace vederen unor avantaje piona) d 
mulţi de rasă mexicană, De citva rol novicilor, legaţi, sub amenința- de tortură. Astfel de exemplu, mai pe e, 

timp printre ci se prenumără şi ciți- rea pedepsei cu moartea, cu obliga- Mulţi sectari, cu lanţuri pe picioare (S. Stoffels d'Hautefort: Mercure 
va Americani. Indigenii nu fac parte  tiunea secretului asupra tainelor ini- ini îmhimaţi la un car enorm, îm. de France, i April 1951). 


socotind simpla legare de au ajuns la unele rezultate bune, 


aiciodută din sectă, țicrii: Sungradar, care imprimă po- “reat cu bolovani de piatră. Roţile 

Analog celor din Italia şi Germa- cetea Pocăiţilor pe spinarea noilor nesne intr adins ale carului adzogă ata 
nis, ordinul Fraţilor Pocăiţi, a fost adepti și biciuieşte pe cei ce calcă “irțiitul lor sinistru la gemetele pro- “ 
inființat în Spania, în see. al 15-lea. disciplina; Resador, Pitero, $. a. Con- de sforțările supeaomenezti ale Germania — prada Rusiei? “ 
La inceput el constituia o reuniune siliile «e revizuire din timpul războ- Co aților. Un 


i n tinăr de 16 ani. Supraorganizarea indus ia - 
rm acestui martiriu, a murit, O altă venit un i pene de malai A de: 
i ură poetă în a lua parte la pto- modernă a fost construiti po credit. 
x e v ordinului en tactuşi băgaţi Desvoltarea uzinelor rmane e fost 
ci „peâltăminte, Sau a dansa pe o mi- cu mult mai rapidă decit mărirea a- 

mă de pimint. acoperită cu verii naționale. Băncile germane au 


a oamenilor de hine, care pe lingă iului, au putut constata pe baza ei- 
practica pocăinței, desfăşurau cea  catricelor peceților rituale, că 90 la 
mai largă acțiune de binefacere, O- sută din locuitorii regiunii Santa-Fe, 
dată cu cuceririle spaniole În Ame- fäcean gi din ordinul Pocăiţilor. 
rica, ordinul se răspiudi în Mexic, Riturile Pocăiţilor se practică mai 


106 VIAŢA ROMINEASCA 


avut în vedere la finanțarea intre- franci. Statul îşi are partea lui d 
prinderilor ţării lor, interesul produ- răspundere în această într noștri: în casa lui, soția care-l plin. Acest lucra se întimplă pentru că 
cătorului şi nu acel al deponentului, pentru că el garantează | jo Finl să fii care aspiră la locul avem iluziunea că toate acestea nu 
Ele au simțit necesitatea de a face să sesti E mac la concurența 50%. oda 7 ra cart n oarecum pe depind de el, ci de fapte; că, adică, 
lucreze banul cu atit mai mult, cu Și daci i i mir laca aa duce persoana în poem itatea se "aşa 
cit valoarea economiei naţionale de- nä nu sar găsi, cu privire la comu ți e pre ar e A tree genera- cam e, şi imie nu poate fi schimbat, 


venea tot mai vizibil inferioară su- nism, în stare de receptivitate, Dar [N sitatea. sa: Ta Pilo, Nestor cite as dpi a oae Ba puies să 


mei capitalurilor puse în mişcare, cinci milioane de șomeri constituie o 
Succesele todeiuugata ale lui Bis-  massă revoluționară pusă la dispariț pe meri Peart În răz- grabă la apus, 
mark creaseră o atmosferă de in- tuturor uneltitorilor și tuturor ia E Serie Macea în sfatul Ache- Caracterul de realitate al poemu- 


credere care favoriză timp de o ju-  ţilor de catastrofe, Acestora vin si | 
mătate de secol îndrăzneala acestei se adaoge în fiecare an cite cânciztei 
vaste operaţiuni. Pericolul nu a in- de mii de tineri înzestrați cu diplome | 
ceput să fie simțit decit în ajunul universitare şi care ingroaşe rindu. 
războiului mondial, Veni războiul. le proletariatului intelectual. Pet 
După războiu inflaţia. După inflație altă parte Reichswehr-ul a comis e 
a pai prestațiuniloe în natură. Sta- norma greşală de tactică, complet 

tul porni în susținerea industriei cn cadrele armatei roşii, ceince ec | 
mijloace artificiale, Dar acest lenză eu bolşevizarea propriilor be. 
deu fu numai 9 aagi şi nu reuşi trupe. Instructorii reveniji din Re 


enelau care-l linge lui ini 
ca pe an frate pierdut, Elena! care că. E: im lai Cai di A pe m ara 
dă moi dovezi asupra îndrăznelii şi tatea unora din calitățile salei a min 
vicleniei sale. Mai mult, zeii in Olimp ţii sale ṣi a inimii, nu-l împiedică et- 
snt MR. de soarta lui şi se slă-  tnși de puțin să acționeze ca un om 
twiese Si inceteze persecuțiu- intre oameni, Nu e un mag, nu e un 
see pe ari ema) cin ct 0 exercită  prestidigitator: Iucrează cu mijlonce 
ari e a giy „N ; normale, pentru motive naturale şi 
K cad a 3a, Cdisseu intră umane, în mod logic. Secretul său, 
acțiune direct şi rămine astfel secretul succeselor sale, vine de la 


> r la sfirsitul lui: îl £ 
să o salveze. La izbucnirea crizei sia nu vor mai fi aceiaşi. pink poemului: îl urmä- larga, de la extraordinara aş. 
mondiale, Germania fu atinsă cea Ce are Germania pentru a onima | e ai perala sa reîntoarcere din tere a oamenilor: „cetăţile ae rm oa- 


Calypso; îl vedem primit meni a vizitat el și minți 
bunătate şi onorat de Feaci; as- le-a cunoscut”, glet a rare i 


tim dela el însuşi povestea pri- iată dorin i regal 
veste ja dominantă 
or sale peripeții din tre- poem. Acestei doriaţi ăia era 


dintii, acest haos social? O ndministraje | 
Producătorii germani crezuseră că care nu mai are rigiditatea celei de 

au găsit o formulă de salvare în ra- altă dată. Un ra poaersa care aprio 

ționalizarea ce au început a o aplica pe nu există. Un orator este ase 


> i proe aaie ' ceasta, iată-l de- tara 
acum cîțiva ani, Se spera că econo- numai de membrii partidului său, În e marea îmbelşugare de povestiri 
miile realizate mulțumită procedee- guvern compus din doi oameni: w : irşit în insula rdmecacă ule, cu care e plină, be a ia 
lor noi de producție, vor uşura în catolic şi un socialist, cancelas | i sale de venetici şi ponty aao CRpăt În altul al poemului răsună 
mad durabil costul fabricatelor, Dar Brüning și doctorul Braun... Repub irea situației sale d Dust cu acest viers: inteligența domină Iu- 
lucrătorii concediaţi cu miile nu gä- ca germană mi şi-a creat încă : regatului. pin nt fa- mea. lumea e tristă şi omul e 
seau de Încru, Asigurările sociale în  sonalul său guvernamental. Acel d pi Apt ont z destinat suferințelor: dar suferințele 
contra şomajului îngreuiară bugetele imperiului este scos din slujbă, Lp minunată a poetului constă în abat pe omul nedestoinic; omului in- 


a late să [ie simțite toate aceste lu teligent şi î i 
pe-o i i i p-  teligent şi îndrăzneţ ele îi da peile- 
Young, O ploaie de impozite se abă. Concluzia? Germania se va sal | eve ara vag mereu povesti- jul şi putinţa de a-şi pune la Boer 
tu asupra industriaşilor şi ridică ni- cu greu prin vine însuși. Trebuie [fe Sau de 10 litate, care valoarea. 

velul prețurilor de cost pe care ei sforțare ca să fie salvată de Rusia d a cu „ACela a eroului Marea artă este „aceia, caro prin 


si i ăi mee | | = Curiozitatea cititorului i insecă 
speran să le reducă. Comenzile fä- ujin de ea însăşi, pentru că meel mereu la mata ui Vu ae sa intrinsecă, este emir 
i ir din ce în ce mai rar, banul Ím ibil ca ea să se prăbușea A partal tiboveyio Tin aaisania e i- sufletul € re o ande yi o pria 

in ce în ce mai scump, sa băgat de căderea sa va fi aceia. a civi pen ai vrea să aluneci, mai torită a esto A aliti i poez o ria lui Ome. kes 
eine pri eta de Je: o nm | ERE is Tanp Bai eur or 
dit, n an făcut decit să lărgească pră- Vinants, April 1951). E! En lapte care se desfăşură sub devăratul educator al lumi ante Ei 


cu o sarcină mai grea deit planul 


parsa spadă n ei erogen =" mei tri, în jurul nostru intrun mai rămine un mare educator şi as- 
germană, îndreptată în intregime Odisseia ca operă de i paire Fibdarea ua ut ema odă Ena, că azere există enorme 
spre prosperitate, i a dovedit neputin- Toate f Buis. erei dela tocmai în situa ţia: ie adi carei free sară te „lumea, materială an- 
coasă in faja crizei, mai mari pin cele mai umi imului mare ospăț ofe- pe niei o diferență Sg pag ună 


Astăzi, industriașii germani aşteap- la regi pină la cinele Argo, gra 


tă o înviorare a afacerilor lor dela ză în jurul unei tiyas centrale, u gele Feacilor (13, 26-35): mează miezul umanităţii: atitudinea 
e 


apusul conştiinţei în fața lui Dumnezeu, n 


planul quinquenal al Sovietelor. Fi n eroului, care astiel apare ca sis ci k 3 

an primit ny de mult, după cum se Je în sistemul planetar: dela cl witt i D er Aese mo- arzen, a propriei sale persoane; as- 
ştie, dela Moscova comenzi pentru ordinea şi lumina, dela el inu oi i a rr -pia rea lui parepta e a cunoaşte, de a ac- 
trei sute de milioane de mărci. Cu  sistență și viață acei ce sini sait piedică să guste din Hona, de a fi util. Aspiraţiunea lui 


k şi Saieeoie Achile cler A lui Odisseu: Achi- 
fei capitalului german la echiparea Inainte de a fi intrat cl direct h şi noi © numai pornire şi pasione; Odi- 
industrială a revoluției rusesti se ri- acțiunea poemului, noi simțim că Berdina mai å Pepe oțel minte luminoasă şi inimă de 
dică la suma de opt sute milioane de ră el nu ar aven sens figurile și see: poetul introduce pe preroi î ii 

mărci, aproape cinci miliarde de nele pe care poetul je trece sub ochi pentru n A ji. e natie x 


acestea, totalul oficiul al contribu-  liții săi, 


uova Antologia, | 


108 VIAȚA ROMINEASCA 
un A OMNA A ITI U 


“ oricind prin simplul joc al reflexe. 

„Homo taber“ şi „homo loquens lor sensorio-motoare elementare, ca 

Este în afară de orice discuție că ing ae ko acţiunea lumii exteriog, 
omul, intocmai ca şi vecinii săi pe re imet iate, i 

scara zoologică, este un animal, adi. Mulțumită celei de-a dona naturi 


n În mod forțat intr'unul sau în ne de reconstituire istorică (Ben-Hur, 
pap. trasate de către No leon). E 
pe rome aa Bea e intr că adevitata cale 

: „A artei mu aiurea. 
rr asa Philosophi Incontestabil, domeniul său, acela în 


că un mecanism nervos complex sen- hama loquens, creator de simbas care personalitatea sa nu este egalată 
sorio-molur,  desvoltat intr'un „cor ate prin. rara pere S Pa F4 peia pimie, in care izbinzi uimitoare 
: tut “ondițiu- i y r i iniră locu i 3 
ile pa asma Dr pe alanai eta e li „tind în realitatea care-l i DU cisematogratut, paradis artificial. fantasticul și fantezia. Mli rima 
rioară imediată, El posedă însă în teresa imediat scheme artificiale inafiuni ile ale studio-ului, uti- 


at M a cinetmet Atel rezist: lizarea pricepută a jocurilor de Tumi. 
ntl a abili un pilota, anată, eate volumelor, decupajul iscusit Sp 


ati è t ici i-au per, 
plus două „facultăţi“ sau „proprie. (Bergson). Aceste tehnic per 
tăți” eminente, pe care noi nu putem mis lui homo faber cret de how 
decit să le constatăm, fără a căuta loquens, să mărească infinit agis. 


tru ele o explicație” reală, lucru nea su asupra lumii exterioare, wisis degaja caracterele licei, efectele supra impresi 
pe delle sanie: cestea sint: „Mai tirziu, tocmai ce woote S em ana și maia g Berea filmul de fizice ale vie- 
1° Capacitatea de a crea unelte: rare S0: VOP na roaie e mai ar proprii. ii. El ştie să ne miște menţinindu:se 
2 Darul vorbirii, tale în care, în mod necesar, dà ei tograful a 1 Btmosfera ideală a visului, să ne 


x z a . tivitate à omului faber şi | 
Prima „facultate umană este aceia Activit A ul 
de a fi homo faber (Bergson), cum a “°, manifestă cu o mare evidență 


> - i tiințele naturale partea „manuso pen 
spus-o incă Franklin (toolmaking jui” pană va fi totdeauna consider, gust estetic. Fo- răcnetele. 


animal). A face unelte, inscamnă a bilă, des „intelectnalul” joacă şi d ografiile animate păreau apte de a tă ia i A 
relungi şi întări râspunsurile posi- un rol îmi mai ales ind neces u 4 ilareşti şi în rio ceea esa di ai Ciuri 
ile la acjinnile mediului exterior i- ştiinţe se complică şi se îmbină. a | se explică, Puterea tă, d înäifimi poate să aliază 

mediat, Înseamnă a crește la nesfir- fel cum le vedem în zilele noastr, i tură efortul matograful in acensis directe. cine- 

şit facultăţile a wdaptore ln acest Dimpotrivă, știința „necxperimap- pune alui gin- . 

y w pe care le pose: ŞI orice ani- gro a x u mai exi nevoja : 

mal superior, Această facultate este cn in perie pie St irea A de a pătrunde acel rebus pe care-l Sent de tinemantograt în viaja mo- 

factorul cel mai important și cel mai maginară a simbolului pur, Tipul 

sigur nl rogresului, înţeles in sensul esențial al acestel ştiinţe „ne-exper 

unei. îmbunătățiri a  condițiunilor mentale”, este matematica pură, ce 

vieţii animalului uman, jiunea cca mai originală şi cen mul 
A doua calitate, aceia de a fi ho- surprinzătoare a vechilor greci, 
mo lomuens, care u putut crea, in- inarmat cu această matematici 
telege şi transmite simboalele vothi- pură şi fiica ei, logica pură, omul 
rii articulate, nu e mai putin specific ereu curios şi lacom de a înțelege 
umană, Ea pare a nu putea fi expli- „rațiunea” lucrurilor, se va interne 
cată decit prin faptul capital, că nu numai de obiectele lumii reale; 
animalul uman este un animal social, medinte, care constituie domesil 
adică trăind în grup, Mulțumită crea- științelor naturale, dar va studia & 

ra simbonlelar limbajului articu- asemeni Şi „vuloarea” și „legătura b 
at, omul este singurul animal, care zică” a tuturor concepțiunilor fot- 

nu wnai, ca și toote celelalte, trä- mate anterior, Este aurora eri 

iește în prezent, dar mai poate lega filozofice: Platon şi Aristoteles (E 


trecutul cu prezentul, Darul vorbirii reprezentanții ei cei mai eminem 
este un fime-binder, după o fericită n jurul fiecărnia dintre aceste 


eXpresiune. d me noi putem grupa cele donă LE 
Izolaţi, abandonați propriilor lor rente divergente ale filozofiei 


E ernă si entuziasmul incioş 
prezintă ar Gxt compus din cuvinte. nei clientele indulgente şi din ce in 
ȘI fiindcă oamenii E, bape ce mai numeroase, nu se mai poate — 
mi ales cu ajutor ul PRUO, CiS Gail — invoca, ca altădată, ieftinăta- 
nmatograful E mana să înlocuiască ten spectacolului. Stăpinirea ecranu 
î e arie oc H omului lipsit Ini asupra mulțimii, puterea sa de 

cultură şi de abicei naeg, vrajă — pe care filmul vorbitor. du- 
Se poate merge chiar mai departe. pä rea mea i-o va distruge cu- 
[n primul moment, sar părea că da- rind — provin dintr'o cauză mai ob- 
că aceustă artă paralizează inteligen- seură şi mai adinci. Pentru multă 


de stil, un tablou, un decor în rindul paradiselor artificiale, 
de natură. oferă acestei facultăţi Ce caută” sclavii opiului, morfinei 
baneiul de plecare pentru o visare, şi aj alcoolului, dacă nu evaziunea 
mre poate să se inalțe, să se lăr- totală, în uitarea condiţiunilor zilai- 
fag să devină rodnică. In faja e- ce şi iluziunea unei forțe morale în- 
“runului, nimic asemănător, Succe-  gecite? Căci dacă înlăturăm influen- 
Sunea repede a imaginile nu lasă ţa specifică a acestor droguri, reve- 
unile imaginative rul teribil al unor beţii dăruite prea 
1, Spectatarului. Dinamismul spiri- usor, noi vom descoperi tiranica obiş- 
penais, nici -- er faber, aici homo — dentale. Platon a me fat sijoecărela dintre cls calo sig- oepama eeri PA NS 
oquens, War fi putut ajunge la ştiin- tematică pură tracta, j ioa Ă eg 1 0 
ți. Panira a fi adia Ade sapiens Iai aaa Toquena şi al lumii sale ÎN: re, Astfel cinemat ul ar mic Baudelaire a seris: „Pentru a nu 


u fost nevoie de o colaborare strinsă ginare, Aristoteles reprezintă de: : n 
și intimă între ei. Dar această cola- ales ştiina experimentală, da la o page A eiritalai. sea ee mezi și = a secui a 


borare nu sa stabilit decit foarte in- "lui homo faber şi al lumii reale ime e F i * t e 

cet. dealungul unei serii lungi de diate; homo loquens este intoideaent ivă a ar Aa tei Sir ge i aaa) face, einemato- 

ciocniri și compromisuri, la el strins asociat cn homo aber și $ a, 1 
Astfel, homo fitr este acela care tocmai acest Incru constit fura 

& produs primele unelte, a căror in- 


de ştiinţă, de industrie vulgare ale vieții, porțile unei noi 
~it, r 
venţiune pi utilizare se pot explica Toată filozofia ulterioară se va i 


dar şi marile cine-roma- vieţi de iluzie. Şi această beţie săptă- 


110 VIAȚA ROMINEASCA 
PT PP 2: 


minulă îi devine asa de indispensa- 
bilă — ca morfinomanului dusca sa, 
sau ca pipa fumătorului de opiu, că 
atunci cind fatalitatea i-o ia, el sim- 
te, În ora obișnuită a cufundării sale 
în baia uitării. nu numai o nemulțu- 
mire pie, dar chiar o durere fizică. 
dovadă, unii au mers pină la o- 
mor peniru satisfacerea imperioasei 
lor obișnuințe, Nu toată lumea ajun- 
ge, din fericire, așa de departe, dar 
cazurile cunoscute sint seficiente 
ntra a susține o piirere, care mul- 
ora va părea paradoxală; cutare bä- 
ietan sau muncitor care au ucis pen- 
tru a căpăta bani de cinematograf 
au făcut-o intrun scop infinit mai 
nobil, decit lăcomia ciștigului: ei au 
ucis pentru a cumpăra paradisul! 

Şi iată-ne acum hotăriţi în discuția 
asupra cinematografului mut şi cel 
vorbitor. Preferința noastră se poate 
ghici: ea este pentru cel dintii. Cel- 


lalt, bastardul îndrăzneţ, nu va ști 
devină cinematograf bun: cu atit m 
pare 


care nu prea e de temut, 
mai regretabilă, cu cit 
proape de a-şi de 
sică. Filmul vok 


ştirbeşte prestigiul muy 


grafie, 1 


J 


(Manrice Chapelan: La Revne A iteratură 


diale, 15 Mart 1931), 


# 


Min 


Comtesse de N, 
aris, Ed. Gras 


O culegere 
din țări stră 


oailles, Exactitudes, 


de impresii, amintiri 
ne, din toate epocile 


la volum se imbi 


s Silvastre, Monsieur Ter- 
Ji 


Pierre Benoi 
“erat, (Paris, 


Ersii Jean Mâteriă şi 
esre, amindoi su 
isterul Instrucție 


t, Le déjeuner de Sous- 
Ed. Albin Michel), 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


Pierro Hubermon Trei. x 
ara dans la Mine, ia Tea om 


In urme unei Drăbuşiri în ime. 
riorul unei mine, 13 ari Pre sint 
pierduţi. 

entru salvarea lor ar trebui pă- 
răsit un puț în valoare de 50 ara 
lioane, irectorul întreprinderii 
forțează complicitatea unui fune o- 
nar, Pujul e salva!, in schimbul 
morţii celor 13 nenorociţi, 

Din condiții destul de dificile 
prin subiectul ales, autorul a obţi- 
nut singura reuşită care im ortă, 
Cartea sa are accentul adevărului, 
Cititorul trăeşte o zi de groază, a- 
vind imaginea clară a destinului 
lucrătorilor din mine, 


Biografii 
orda Lee aia 


Henry Bérenger Chat. dand. 
(Paris, Ed, Hachette), (P2/eaubriand 


Autorul sanii 7 viața eroului 
său de la naştere, la Saint Malo în 
4 Septembre 1768, pină la ultima 
să călătorie la Grand Bé, unde 
moare. Nimic din viața marelui 
om nu e neglijat, Copilăria, pleca- 
Tea sa a 

şi exilul, diferendele cu Napoleon, 
ete, De asemenea sint trecute în re- 
vistă demnitatea sa de ambasador 
şi ministru de externe, dragostela 
sule poetizate prin figurile Conte- 
sei de Beaumont şi a d-nei Reca- 
mier. 


AIA ge j 
112 VIAȚA ROMINEASCA 

d-lui de Martonne asupra 
Googratie taieri Cartea nu este tratată 
numai din punct de Vedere fizic, 
Emmanuel de Martonne, A//emag: ci e bogatā în date agricole, eo 
ne Tome IV de la Géographie Uni- merciale, industriale, istorice chig 

ti 
veršelle: (Paris, Ed, Armand Collin). și ark şi EL Martonne 
» Ruhr-ul, Alpii ba- publică de asemenea cap iw 
Pho y armain m ep Weseru- portante relative Ja ri la, re 
lui, marea cîmpie nordică... Cam  lieful, clima şi populația Eurie 
astea sint titlurile capitolelor din Centrale. 


a E 


Amintirile Caterinei State 


FRAGMENT. 


n 


= Tata, cu totul prins În timpul acela de preocuparea 
ce i-o da o întreprindere. în care-şi punea o parte din capi- 
tal, uitase de leafa profesoarei. Nu îndrăzneam să-i amin" 


$i, mamei, nu-i vorbeam, de frica scenelor cemi făcea 
oricind din acelaşi motivy. 


team gîndi şi scrie „les inventions“ (un subiect dat, ce tre- 
ia să-l tratez în formă de schiță sau inceput de nuvelă) şi 
chiar exercițiile de corespondență, cu care eram atit de de 
să, aveau, tonte, pecetea lipsei de libertate a gindului, 


 P'rimtr'o aluzie meşteşugită, încerci să le pun gindul 
Ia cal pe care voiam. Tata ne înțelese; dar mama veni 
spui in salon si-mi spuse hotărit: 

E | Vu mai vreau să țin hemţoaica, pentru ca să conver- 


om ca Zervos şi să 'nchizi altora uşa 'n nas. Asta 

ai învăţat? Și mai la urma urmei, cu ce-ţi sint datoare? Aj 

moştenit ceva dela tatu-tău? Costache te-a crescut şi ti-a dat 

destul pină acum, Nu mai incerca să profiți de bunătatea 

; ajunpă-ți. Să mai stea nemţoaica luna asta și să se ducă, 

sa urnă, în ţara ei, — zise mama, dindu-mi un plic cu gal- 
ni şi trintind uşa În urma mea. 

u puteam vorbi Leontinei și nespunindu-mi supărarea 
cuiva care-ar fi înțeles-o, aceasta lua în mintea și 'n sim- 
țirea mea proporții pe care sensibilitatea nu le mai putea 
suporta. Căpătai iar febra nervoasă, care mă sgudui multe 
zile la rind, 

Leontina mă îngri;eu, și, fără a se preocupa de fizicul 
meu, căuta să-mi ridice moralul. Intro noapte, tirziu, veni 


ili VIAȚA ROMINEASCA 


să mă vadă şi-mi ceru să-i spun „sincer“ ce provocase „Moua 
variație a unci teme vechi“, 

u-i vorbii, îmţelesese, ştia tot, şi, întiia dată îmi spuse, 
fără înconjur, părerea ci. 

„Șederea ta, în casa asta, în care nimic nu te reține, îți 
va altera sănătatea. Te sfătuesc dar ca, îndată ce voi pleca, 
să cauţi, cum te vei pricepe, o schimbare totală în viața ta, 
Du-te la Viena, studiază piano; şi, odată acolo, vei găsi ce-i 
trebue sufletului mai ales. 

Sfatul Leontinei era gindul meu spus în vorbe: dar, so- 
cotind tot ce ştiam, tot ce-mi repetase mama de atitea ori, 
mă vedeam, ca soarele de pămînt, departe de înfăptuiri şi nu 
mă mai puteam bizui decit pe studiu şi pe timp... 

Reincepui dar să lucrez fără de preget; refăcui și in 
cărcai programul îm care singurele ore de recreație ce mi } 
îingăduiam erau acelea pe care le petreceam sara vorbind cu 
Leontina sau ascultind-o că-mi istoriseşte din viața ci şi a 
altora — ceiace făcea cu un atit de mare dar, incit, prinsă pe 
cit de subiect pe atit de chipul povestirii, vedeam ades lumi. 
nindu-se de ziuă, 

Câteodată mergeam la Siret; şi într'o zi, cind în admi- 
rația și spaima Leontinei înotam îndrăzneţ, aproape de o 
bulboană, fui oprită de o fată care mă 'ntrebă, în nemţeşte, 
dacă aș vrea să-mi arate şi „alte exerciții” pe care spunea 
că le învățase la o şcoală de înot din Breslau. 

„Eva Zorn“, — se prezintă fata, şi, înotind ciineşte imi in- 
tinse brațele peste valurile ce se pierdeau mai departe in 
spumă şi 'n bulbuci, Soarele, in apus, îi lumină pieziş fața 
şi se răsfringea pe cămaşa străvezie, dindu-i culoarea deli- 
cată a florii de piersic. 

Chipul Evei Zorn, frumos şi dulce, purtarea ci priele- 
noasă şi poate chiar lumina în care o văzusem, mă impre- 
sionară; şi, cînd cel din urmă tren, al funcţionarilor fiai 
veni să-i ia dela Siret şi Leontina, printr'un jode t, chenă 
trăsura la mal, mă despărţii de Eva, făgăduind să ne vedem 
ades „acasă şi la Siret“. 

Imi amintesc că, a doua zi chiar, făcui cu Leontina cea 
dintii vizită familiei Zorn. 

Casa acesteia era tipul construcțiilor companiei ger 
mane de drum de fier, ce mai dăinuia încă în 92 prin fune 
ționarii reangajaţi de statul român. 

Ne suim ca într'un pod, pe o scară îngustă şi dreaptă, 
ce he expune să aspirăm adine mirosul fripturii de port 
al sosului de făină prăjită şi odoarea specială şi supracob- 
centrată datorită neprevederii vre-unui arhitect neamt. 

să intrăm în apartamentul indicat cu tăbtita 


' Strigătul de chemare al elveţienilor. 


AMINTIRILE CATERINEI STATE 15 


„A. Zorn”, trecem printr'o bucătărie din 
care intrăm drept în 
ra rara de cesiune lăsate; şi, dibuind aproape 
nei canapele, pe care pă i X 
nă, o Ona Arin arsă, got ar age d erele 
mea” și apoi slcargă > fe à idicä greu, storu- 
aa abat gă spre ferestre şi ridică, eu „3 
Doamna Zorn — o femee slabă şi palidă, cu trăsuri deli. 
cate ȘI n mișcări cu grația, înnăscută, ce-o prețuiam oricând 
fără ao fi întilnit la multe femei — ne spuse în cea mai curată 
germană de nord: „Mi-a vorbit Eva, cu admirație şi simpa- 
tie, de noile ei cunoştinți și atit e de încintată de proiectele 
ce aţi făcut, încât eram nerăbdătoare să vă văd şi sunt foar- 
te mită că ap ai dumneavoastră n'a întirziat“, 
Lum a caldă, de apus, pătrumdea pri 
chise şi, pe cînd doamna Zorn Leontina aie TA 


colț din salon, plănuiam intilniri des wdiții 

lecturi din romanticii germani pe insa raita ï 
user Aa - deși ştia pagini întregi pe dinafară, 

un semn al acesteia, Eva se sculă, ca ridicată de un 

Ee Pa pame oap A că mă părăsea „citeva clipe“ 

i ercetarca ce, obiceiu, fă a 

io și locurilor eg porci aceam asupra oame 

e stejar, îm stil vechiu 
portretele în uleiu ale străbunilor opera eri A 
aie sculptate, părea 


t „Schubert-Lieder"; iar pe mese, în ne rind - 
giecau revistele „Ueber Land und Meer“ die Pere pi 
rtenlaube“ şi „Fliegende Blätter“ ce disputase parcă locul 
imi Heine, aruncate întrun colt alături de citeva vo- 
Pie ra Seepriise dia cotor. 

omtina orn discutau, a asupra unui 
toman de Gustay Freytag, pe cind eu, Epi 4 Kunst“, 
mă uitam rasei la pei top din revistă, cind la mele 

ri care alcătuiau cadrul sever şi tot atit d 
irmonia lui, Şi mă gindeam apoi la ema der dry a 


PAR SSI VE Ii 


Jause, ! şi ochiul şi gustul eclei mai pretenţioase gospodine 
din imperiul german. Comuri, prăjituri, smintină bătută, 
unt și marmelade colorau faţa albă. ale cărei margini de 
dantelă se lăsau pe braţele tremurătoare, sub greutatea tavej 
şi a serviciului danez. 

După cafea, doamna Zom, acompaniată de Eva, ne 
cîntă „der Lindenbaum”, „Gretchen am Spinnrade” şi „Du 
bist die Ruh“. Era un alto bogat și cald şi cântecul, adine 
simţit, mă surprinse şi mă emoționă. 

«La ce mi-i bun?“ — răspunse silnic doamna Zorn, apre- 
cicrilor noastre. 

„De cînd nu mai cînt decit ca să-mi amintese că am cin. 
tat odată, de cind am venit în Rominia, îmi pare că sin! 
aici. ia Vaseani, ca să mă "trec cu sirena atelierului de mu- 
şini“, — me spuse ca surizind forţat şi trist. 

Ne despărțirăm, în ziua aceia, făgăduindu-ne întrunin 
prelungite și, după dorința doamnei Zorn, „muzicale maj 
ales”. Se înțelege că nu puteam părăsi casa Zorn, fără o 
carte sub braţ şi fără s'ascult citeva pasaje însemnate cu 
creionul şi spuse, pe de rost, în prag... Ca să ne vedem, hotă- 
riscm o zi pe săptămină. In fiecare Joi. la ora trei, trebuia 
să fiu la peronul gării, unde, cu punctualitatea moştenită 
din neam, găseam pe Eva așteptindu-mă. 

Leontina mă însoțea rar „à ja bibliothèque vivante“, Pe. 
treceam in intimitatea doamnei Zorn şi a fiicei sale, ceasuri 
plăcute vorbind, cîntind sau spunindu-ne părerile, întoidea- 
una deosebite, asupra publicatiilor cetite la rind. 

După Jause, ne scoboram în grădină, în ucea „Gar 
tenlaube“ tip; şi, sub cei doi salcimi firavi şi un platan, ce 
tinjeau încolăciți de via salbatică și opăriți de fumul ma- 
şinelor dela atelier, doamna Zorn ne celea din nuvelele 
proaspăt publicate în acele multe reviste nemțeşti, 

Sătulă de lectura ce trebuia s'o asculte în fiecare zi şi 
nerăbdătoare să vorbeuscă de altceva, Eva intrerupea inm 
tenționat cetitoarea, pentru cel mai ncinsemnat motiv. 

Doamna Zorn, supărată de lipsa-i de atenție şi de evla- 
vie pentru frumos, grăbea lectura sau închidea cartea În 
mijlocul celui mai interesant capitol şi pleca tăcind sau 
spunindu-ne ironic: „uitaţi-vă, în virful salcimului; sunl 
două ciori", 

Intr'o zi mă dusesem să văd pe Eva bolnavă. Ca să me 
distreze, mama ci ne ceti o nuvelă emoţiomantă; si înecală 
de lacrimi, pe care voia să ni le ascundă, se oprea adesea şi: 
se uita pe fereastră, departe, spre Siret, 

„E chiar viața ta, mamă“ — spuse Eva pe cind eu, c 
să-mi inăbuş emoția, număram ochiwrile dantele: dela cea 


AMINTIRILE CATERINEI STATE | 117 
—— o SATERINEI STATE + ii 


Și Eva chiar părea a asculta, în zi ‘sebit i 
a cuta, în ziua aceia, cu de int 
res; room pe ușa deschisă cu putere, intră papa Zorn, e 
miin ceva, neînțeles, în bărbița-i ascuţită şi în doi peri. 
ăzindu-mă, tăcu o clipă şi apoi mă salută cu un scurt: 


„Guten Ta F 3 sip = . l 
ce nu ed orain ' tcu iar şi cercetă pretutindeni ceva 


Eva tăcu un moment, a 
| nt, apoi imi spuse în franţuz A 
| garta nu-i atit de rau cum pare, dar el, cir miau 
ed pri A dea ordine pe care mama nu Je prea ascultă i-i 
l a-şi aibă lucrurile la îndemină; iar mama, j ic 
Mge, le Pioa ascunde, pe sub cărți“ ic ci 
cprinsesem atit de mult şi-mi era atit de 

= cena treceam cele citeva ore la familia Zorn pin. Acea 
mp şi 'n orice dispoziţie, nu lipseam dela întâlnire 


mna Zorn se interesa de studiile şi i i 
mi măgulca vanitatea de citeori blin ka en airia 
ei bucăţi muzicale sau asculta, en inte 


a. Mă gindeam uneori si 
iei 3 i și nu puteam price x 
manifestările acestea, venite la limp ki pricepe, de ce 


t mele şi adeseori găsea 
; f : 'ori m pe doamna Zorn > 
ind ȘI cercetind studiul Evei cu atenţia, dragostea. și 
je pe care numai o mamă bună le poate avea., În 
celea gindul meu se ducea spre mama mea şi sufe- 


pau toate orele din zi, şi, cu toat t 
invăţ, nu cetese destul şi nu mă ei 

oi putea 
întro zi... Afară de studiul musieji şi al literan Pe mine, 


! Cafeaun cu lapte de la ora 4, 


—". pu 


= AMINTIRILE CATERINEI STATE 119 
cult pe bătrin povestindu-mi din viața i 
când m'auzii chemată de tata, za dati cala 

„Ştii ce, Tincuţo? Tiam găsit cărți. 
„Acum citeva luni, căutind niște contracte vechi, intr? 
camera a patului din parc!, am găsit acolo un lădoiu plin 


ug VIAŢA ROMINEASCA 


și germane restrinse în biografii, fragmente din scrieri și 
citeva volume de critici; aș fi vrut să cetese opere întregi, pe 
care nu le aveam decit în traduceri din literatura rusă şi im 
citeva volume ale clasicilor germani. 

Leontina îmi făcu o listă de cărți şi mă trimise să-i cer 
tatei bani „în aur“ pentru o librărie din Lausanye. 

Fără nici o explicație, tata se pregătea să deschidă taş. 
ca cea galbănă din lada de fier, cînd, spre nenorocul meu, 
veni mama şi se interpuse. 

— De ce-i dai galbeni? 

— Ca să trimită un grop în străinătate, pentru cărți. 

— Ce cărţi? 

— De învăţat, — răspunsei grăbită, evitind detaliite nein 
semnate, asupra cărora ştiam cit de uşor ar fi trecut, 

— Romane? 

— De învățat, — răspunsei grăbită, evitind detaliile ne 
insemnate, asupra cărora știam cît de uşor ar fi trecut, 

— Şi care-i nevoia să cetești romane? 

— Ca să cunosc serierile autorilor pe care-i învăţ din 
biografii şi nu-i cunosc în opera lor, 

— Nu, nu. Dumneata (ah! acel „dumneata“, pronunțat 
de mama, care mă 'mgheţa) dacă vrei să 'mveţi carte, n'ai 
nevoie să cetești romane; n'ai nevoie să-ți umpli capul cu 
fel de fel de fleacuri şi să ți se pară, pe urmă, că esti un 
personaj din carte şi să vrei să trăeşti ca el. Nu. Fetele care 
învaţă carte, mau timp de cetit romane. 

— Nu-i vorba de romane foileton; e vorba de scieri cu 
valoare literară. 

— Şi cu aur trimis în ţara nemțoaicei, 

— Cumoştința unor opere literare complectează înstriie 
ţia şi cultura sufletească chiar. 

— Ai tu suflet să-l cultivi? Şi apoi, dacă ai vrut să bë 
şi să mănânci file scrise, trebuia să te porți altfel cu Zervă; 
el îţi cumpăra o librărie. Dar ai făcut ce-ai făcut şi i-ai În 
chis şi precului ușa în nas. Acum învață să cunoşti pe că 
ce-au scris; şi cind te-i mărita — de-o da peste tine no: | 
o mai întilneşti un Zervos — îi cumpăra operele lor, M'ai în 
teles i 

— Nu, — răspunsei hotărit, şi mă podidiră lacrimile, 

Tata, vădit impresionat, închisese şi deschisese taşca În 
două rinduri și-l vedeam gata să-mi dea galbenii sau 
spumă ceva; dar, cum mama se pregătea s'aprindă o țigară 
ştiam că nu mai aveam ce aștepta. 

Imi era rușine să mărturisesc Leontinei refuzul ei, Ea 
cum fusese motivat; şi, ca să gindesc şi să i-l pot explica 
vre-un chip, mă depărtai spre grajd. Nu ajunsesem Incă 
la odaia lui moșu Gavril (în care mă refugiam ades ca Sa 


„Mi-a spus lacobaș, ? că Deleanu i-l lă arman 
A Ş sase, dar el, 
per A e, g a tie (ue lada — care-i f — 
şi e nu le-a atins; le-a lăsat à 
re a sunt si mi a lăsat tot în camară unde 
„Dacă vrei, într'o zi cind va fi dusă mama undev i 
pe de parte, să trimiți bilețelul ista şi doi arginți la lacobaş” 
` Iniprejurarea meaşteptată mă ajutase, Spusei Leonti- 
nci că, vorbind tatei de dorința mea de a ceti, acesta îmi 
Pronigiagie: biblioteca din camara palatului din pare. 
na, care cunoştea, în parte, viața interesantă 
boeruluri Deleanu, nu-mi putea înțelege răbdarea de pa bu 
mapa de mult aducerea „lăzii academice” — cum ţi zi- 
Sosi, însfirșit, ziua mult așteptată, o zi urită şi ploi 
[3 5 să 
— mi-o amintesc — cind ă ise i ga” 
mnei Russo. mama făgăduise o vizită „lungă 
e area mă trăda aproape; i ace obse 
du-mi nelinistea, îmi e RE SOE acnee, aini 
pe ce ai? Umbli parcă ai piende trenul”, 
| înecat de abia în colțul uliţei, cind mă repezii să 
cei doi argaţi pe care-i trimisesem în grabă şi cu tutum 
luat din cutia tatei, să dea biletul și saducă „pe sus” lada 


so şi la vale spre portita grădinii... Intrun tirziu, spat 1 

al lui Iordache — arpatul care ridica, numai a pese A 
se de popuțolu — se arătă încovoiat sub poarta grădinii şi 
Aldo + ferecat în legături de alamă, se cumpâni pe pragul 


— Aici trebue să fie o comoară, — își dădu pă 

dache, suflind greu și ştergindu-și fruntea, PRE 
— Comoară de cărți. 
— Înţeleg, duduie, sint răghistruri ca la cânțălerie. 


' Palatul părăsit al boerului Deleanu. 
" Intondentul palatului rămas În serviciul noului proprietar, 


me N 


AMINTIRILE CATERINEI STATE 1 
E a ai 


120 VIAȚA ROMINEASCA l 
3 4 

— Nu, aici sunt poveşti. 

— Şi să hie atita de grele? 

Și iar cu îndemnări de „hani rup” și „suuus“ lădoiul ce 
curmase_ minile argaților, fu ridicat pe cerdac, 

Fără a mai avea timp să chem pe Leontina, deschisei 
capacul şi avusei, în clipa aceia, impresia omului care vede 
apărând o comoară de aur, de sub o sapă de lut, 

Volume vechi, din „Revue des deux Mondes“ acopereau 
un strat de ziare „Journal des Débats”, „Le Temps“, „Le 
Figaro“ în care articole, însemnate cu creionul. — (articole 
politice) mu mai prezintau nici un interes altul decit păstra. 
rea cărților de umezeală în care stăteau de mult timp. 

Aşezată de întimplare sau de mina intendentului, biblio- 
teca aceia căpătase un fe] de ordine in dispoziţia ei. 

Tratate de astronomie (Flammarion și alții) sub care „La | 
comedie humaine” învecina o parte din opera lui Hugo. O 
ediție complectă și ilustrată în aqua forțe a scrierilor lui 
Lamartine sălășluia, ca de drept, alături de volumele lui 
Heine şi Alfred de Musset. La fund, atrasă parcă de greuta- 
tea-i cunoscută, literatura rusă Dostoevschi, Tolstoi şi Tur- 
ghenev, între care volume din filosofia lui Kant şi Nietzsche, 
păreau a se fi rătăcit alături de A. Comte şi criticele lui Taj- 
ne, Brandes şi Sarcey. Neputindu-mă depărta, strig pe Le- 
omtina ca să vadă și să se bucure de descoperirea mea, 

„Dumnezeule, Doamne! Ce de cărţi! Aici-i o avere!"—ex- 
clamă ea înfingindu-şi ochii, avizi şi cercetători, în virful 
piramidelor de pe podea. 

„De ar fi trebuit să le cumperi, în edițiile astea, nu-ți a- 
jungeau două mii de franci,” — zise ca, răsfoind volumele Je- 
gate şi ilustrate îm aqua forte ori cu desemn de artişti cu- 
noseuți. 

In fundul lăzii enciclopedice, găsii teamcuri de scrisori; 
era o bogată corespondență a familiei Deleanu. 

„War trebui să celim scrisorile astea — corespondența 
e un lucru, sacru, pe care mu-i îngăduit să-] atingă alţii — 
dar timpul preserie tot și noi căpălăm acum dreptul desco- 
peririi... literare, după cum m'aștepi. Vom face dar studiu 
epistolar, Subiectele nu ne interesează; totuşi ar trebui ca, 
mai înainte, să le cercetez“, Și Leontina, ajutată de Mada- 
ma Roza, care lovise ca 'n nicovală hirtia plină de praf, cără 
în odaia ei toată corespondența ce nu mai lăsă în urmaj 
decit lada goală şi un pătrunzător miros de mucegaiu. Pe | 
dulapul odăii mele se înălțase deodată, ca 'n poveste, două 


părțirii de Leontina, îmi dau frica rătăcirii întru deşert ; 
și totuşi acest sentiment era citeodată atenuat de un alba, de 
ră comunicării uşoare, limpede și independentă de tot 
cele mai prietenești relații cu Leontina, femeia de 
şaizeci de pr n ar fi complicat-o în chip spiritual, 
| ȘI nevoia aceia mă indemnară Eva; 
şuvoiul ce-și face albie pe dealuri şi fe TAEAE di. Sai 
Jistile înflorite și verzi, comunicările virstei noastre mă in- 
cresuu din ce în ce mai puțin, pînă cind îmi dădui sama 


aparenfa, relativ pașnică, a căminului 1 
ră, de mult, o dramă familială. mă nemtesc, se destă- 


orfană, săracă și bolnăvicioasă nemai putind 


he jetta zejn pe vapor, 
ptoate deosibirile ce se puteau închipui in - 
meni, le stabilise natura intre părinții mori Mae na 
stă cu insușiri alese, cultă, muzicantă şi complicată în firea 
ei, dusă de împrejurări și fără voie, în Viața tatei lim- 
şi fără cotituri, ce părea încinsă, de pe alunci, între 
ră leva acțiuni, carora se supune, mecanic, de un lung 
a ami: masa, cetirea unui singur ziar, inspecția masini- 
pa a Mpei sau căutarea ej Îndirjită, pe sub reviste 


3 „Din muzica mamei, e] n'a admirat, de cînd o aude, de- 
t delienteța cu care-i alcătuită Mecanica unui clavir, şi noi 
e in casă, auzim glasul tatei numai atunci cind gestul 
e: ie lg taran pini tata pare a trăi în pintecele loco- 
ia i-e în viaţă, ei > i 
Porului, un banc de iti. e SNA at Paza (pere 
„Poate că a suferi! și tata de lipsa i tov - 
lul lui; dar chinul mamei s'a ristini mai de lă pri 
mai nenorocit. Am un frate grav bolnav de nervi; mama 
Cum o vezi, e slabă, veşnic tristă şi-şi plinge, tăcut, viața 
pierdută lingă un om ce i-a fost oricind, sufletește, străin. 
n unele zile, cînd plecă tata la Bucureşti, ori stă ore 


străine între cle, de m'ar mai fi putut intra un paiu, 
Ca insetatul care, după un drum lung şi anevoios, nu se 
mai salură de apa limpede a unui izvor, mă uitam cu ne 


Er 


122 VIAȚA ROMINEASCA 


întregi neclintit în atelierul de maşini, încearcă, sărmana, 
să se mingăie cetind cu glas tare din Heine şi cintind din 
Schumann. Dar, îndată ce simte pe tata 'n casă, inchide iute ` 
cartea ori piano, ca de frica unei profanări, 

„Altădată însă, tot amarul sufletului său pare a se re 
vărsa asupra-mi şi atunci e curat iad în casa moastră. 

„O înţeleg şi totuşi mi-e greu să sufăr: dar nădejdea că 
la toamnă voi pleca la Breslau, să isprăvese Seminarul, 
îmi dă răbdarea pe care n'aş avea-o altfel. 

„După ce-mi voi căpăta brevetul, de va fi să mă mărit, 
nu voi lua un inginer mecanic, chiar de aş risca să riimin 
alte Jungfer *” — încheie Eva, surizind trist, 

Fără a invidia soarta Evei, siguranța viitorului ci, văzul 
atit de limpede mă indemna să privese în nebulozitatea 
vieţii mele şi mă înspăimimtam. 

Mârturisirile ne erau ca painjenişul ce leagă două birne 
intrun colț de pod şi pe care insecta, ușoară şi precautii, 
trece fără grija rezistenței lui. 

Marturisirile ne apropiase şi mihnirile noastre le indu- 
ram mai uşor de cînd întrevedeam pulinți să ne sustra germ, 
creîndu-ne alte căi, 

In timp ce doamna Zorn îşi îngrijea florile, anemice, 
semănate şi cultivate în cele patru cutii din Gartenlaube, 
noi, stind lu fereastra salonului, cu capul sprijini! în palme, 
făceam planuri de viitor. 

— După ce voi termina Seminarul, — îmi spuse odată 
Eva, — mătuşa mea dela Breslau mă va ajuta să stau cel 
puţin un an în Elveţia. Acolo voi mai învăța limba fran 
ceză şi pe urmă, printr'o agenţie, voi cere un loc de profe 
soară particulară, în casa vreunui mare duce sau a unui 
print rus, 

Ar fi minunat să pot cinta, la piano, aşa cum cingi tu. 
Dar, ştii ce? îndată ce mă plasez, îţi găsesc şi ţie un loc la 
fel (ni aflat poate că piano și inițierea limbii franceze & 

bătese în Rusia cu mult nur, cu blăni, cu dantele şi cu bh 
juterii).... Și, n'ar fi nici o minune dacă, într'o zi, și tu şi e 
ne-am schimba numele; şi cel nou sar termina cu eff sas 
cu off. Ce zici? l 

Orloff, de exemplu, nume vechiu şi cu poveste... | 

— Orloff, Alexieff, Cum ţi sar părea să te cheme, g 
tine, Contesa Caterina Alexeieff şi pe mine — prințesa Ot 
loff! Spune, cum ți sar părea? 

Oare nu s'a mai văzul? Nam auzit, la Breslau, că 0 
mulțime de profesoare, străine, sau măritat cu mobili ruși? 
N'am aflat, dela o cunoștință a uneia, că are domenii şi iat- 
na se duce la balurile curţii dela Petersburg? 


AMINTIRILE CATERINEI STATE 123 
RI 10 


— Ah, Caterino, nu-ți închipui cit aș dori să am un pa- 
lat, să primese lume aleasă, să dau serate şi baluri așa fie 
am ara peia iz Şi tu, oare, wai face tot aşa ? 

— a: ku nu mam gindit, pină acum, la pagina 
asta de viaţă; eu sint urită și sălbatică, iar dragostea men, 


neze adine în suflet acest sentiment, Citeodată, cind gi dul 
abate spre accastă pantă, se izbeşte. ca de ziduri, pa pane be 


cum mă gindesc. Parcă-s sigură că nu vor fi piedici, mult 
și grele, pină sajung unde vreau, Mă Rindese şi atunci tot 


care "E încintă şi-mi dă nădejdi, 

~ Daci vreodată mi-ar fi cu putință să clarific nebu- 
eaog a and Muprtmată şi să 'nlătur umbrele prin ca- 
remi är “torul, eu i . 

Xde DASS vii cu aş visa altceva., 


„_— Aşi vrea să am o moșie mai depărtată de o i 

hs un parc mare, dar nu prea cultivat, să fie o că A 
aor atii, aey acele petit în romanele ruseşti, 

rea am cai de rasă, trăsuri şi slugi multe; 
casă iar plăcea să fie un salon, în stil es, jolie şi FE 
1 care, drept orice mobilier, să fie două clavire de 
toncert, câteva viori, cello, tot ce trebuie pentru muzică de 
pe m 3 e să ascorn, yume tablouri, însă lucrări de maeş- 
tsi flori. I eva e an, i i i - 
A arii due iri p aş invita muzicanți, scrii 
. a Wa, da, înțeleg: ai aduce la moşia ta sărăcia artistică 
şi, Gott behiitte, ai da poate, vreunui scriitor, Saa 


Astea-s gusturi cu adevărat rusesti i 
mor pe Tolga ori pe Don. E EE OR AGE, AE: 4 
„u simţi nevoia să trăieşti în atm fera stră i ă 
SMi şi futuris tale nu se desmin E.. Simonenilae E 

emi place occidentalismul în tot 
= i tonet, Seara n tot înțelesul lui. 
— Aceleaşi, de sigur, mai puţin periculoase decit t 
à Areuzer, ori cursa nebună în trolica. alături dei e acne 
safir, pipe tinea şi simpatic. 
ar fv, — zise Eva ridicind mai sus storul ca să 
ondi roşața ce i-o adusese pe faţă un gind, — obsery A: 
virtim în jurul nostru o viaţă întreagă, fără ca aceasta să.. 
=> ag mpi La asta te-ai gindit, ` 
— f da. Eu visez un bărbat nobil, un ofiter di 
Imperială, frumos, elegant şi causeur Prinz niii 
— Frumos? Cum înţelegi, Eva, frumusefa bărbătească ? 


Fată bătrină, — Mai întiiu, să fie înalt, bine făcut, blond şi cu ochi 


124 VIAȚA ROMINEASCA 


din acei ce par a avea ceva din strătucirea unei săbii sub 
soarele sus... 

— Tip pur rusesc. N'ai să pierzi mult timp căutimdu-l: 
şi, ca să-l găsești, mai să arzi multe luminări... 

— Dar bărbatul tău cum ai vrea să fie? 

— Nu ştiu. Visind, citeodată, altă viaţă şi mediul pe 
care ți l-am spus, mi s'a întîmplat că numai printr'o înlăn- 
tuire de ginduri şi printr'o armonie, — vizuală mai mult de- 
cît sentimentală poate, — să situez într'insul un om ce-mi 
pare că mar trebui să fie inlocuit cu altul. Omul pe care 
mi-l închipui trăind, sufletește multumit întrun asemenea 
cadru, îl văd, mai întiiu, un intelectual care nu s'ar bucura 
de o stare fizică prea bimă, 

— Un mevropat! 

— Un sensibil numai, ne care existența, chiar bună, in- 
cepe a-l obosi. Ca fizic îl văd potrivit de statură, cu ochii ne- 
ari și adimciţi în orbite, cu nasul aquilin, cu mânile frumoa- 
se şi cu piciorul cambrat. Afară de asta, un meditativ și un 
contemplativ care ar înțelege și ar iubi muzica şi natura mai 
presus de tot. 

— Du-te, Caterino, şi-l descopere departe, spre sikl, în 
patria celolrlalți străbuni ai tăi, Acolo mai sint proprietari 
de livezi părăginile și păduri de migdali uscați; acolo ai să 
găsești case boltite şi oameni cu ochi mari şi negri trăind nu- 
mai din ginduri si murind de dor... 


Constanţa Marino-Moscu 


Liga sănătăţii publice 


PROGRAMUL DE ACŢIUNE ŞI DE INFAPTUIRI AL LIGII 


Intr'o serie de articole de reviste si 
4 > şi ziare, am făcut pro- 
unere > i 
p: rii si se creeze şi la noi grupări pentru apărarea să- 
Grupările acestea, ca să funeţi i 
i sten, e meze în condițiuni priel- 
niea pentru dezvoltarea lor, vor trebui să aibă pron ip n. 
e te ramuri de activitate din toate domeniile vieţii pu- 
ce şi să țină socoteală de Împrejurările sociale şi econo- 
A in cadrul cărora activitățile se desfăsoară, 
iile orjat, în felul acesta ele se vor influența de stările po- 
e pe care vor căuta la rindul lor să le influenţeze, ca să 
[as iara ra unui program de realizări 
ntes nu se bucură la noi decit de o comsi i 
ivā. S'a abuzat prea mult de ea, ca să se speculante 
D i că situații, Intrebuințată în felul acesta, ea degene- 
rr În politicianism, Deși, cînd in această înfăţişare, e de. 
precia: ca valoare morală, politica se bucură încă de multe 


J 


Am trăit prea mult în preajma Orientului ai i 
Am t x i Y 
e au onentali, ne-am orientalizat intrucitva e E iz 
| e un mare plăsmuitor de basme şi poveşti, Cu multă 
map tie, el țese fantezii pe teme diferite şi de aici rezultă 
e iza at tezaur de fermecătoare istorisiri pentru încîntareg 
Politica se adaptează acestui ust de a făuri 
>i: și situații neprevăzute, în pe tam e neve a ea 
(stingă prin calități deosebite, de oarece sint mai aproape 
re noi cind joacă cite o farsă sau se întrec în ghidușii. Ea 
ovine o comedie trăită Zi cu zi, alimentindu-se din snoavele 
şi palavrele „pe care reciproc ni le atribuim. Astfel înțeleasă 
politica intră în vocabularul curent şi fiecare se simte capa- 
-a să aibă rețete de conducere a treburilor publice pentru 
cricirea proprie şi cu o largă mărinimie şi Pentru cea a con- 


a.v VIAJA KROMINEASCA 


cetățenilor lui. Incursiile merg in toate domeniile. Undeva, în. 
trun pasaj din poemul nemuritor și etern al lui Goethe, din 
Faust, în care tot a fost cuprins și înțeles, burghezul, pașnicul 
şi veşnicul burghez, cel din toate timpurile, aşa cum a fost, 
este şi probabil va fi, devine dela gura sobei, din fotoliul lui 
comod, un strateg eminent, Dind drumul imaginaţiei, o lasă să 
vagabondeze și se vede distrugind noroadele potrivnice 
țării lui, pe acei turci, astfel denumiți de el, în care 
se rezumau aceste noroade, ocupind pe atlas puncte foarte 
vagi, așa cum i le permiteau cunoştinţele lui geografice mai 
de grabă sumare. Ca şi el, fiecare cetățean aproape face cu 
aceiaşi fantezie campanii contra unor dușmani tot atit de 
strașnici şi tot atît de imaginari, 

In felul acesta, cum domină problemele politice interne, 
ajunge să stăpinească şi pe cele exteme şi fiecare îşi simte 
chemarea să pună în practică o anumită politică aşa cum g 
concepe, de oarece își încheagă în ca fie chiar imaginar un 
vis de mărire şi de putere. Intru citva, cu pretenții destule 
dar de multe ori şi cu puecrilități identice, ea e practicată 
aproape În acelaşi fel de mulţi din cei care-şi iau aerul 
de conducători. Se crecază în modul acesta  reputaţii 
şi, pe baza lor, cei care beneficiază de dle dobin dese situn- 
tii. Politica adevărată nu e însă o imdeleinicire de un nivel 
atit de scăzut Ea e o nobilă şi inaltă ocupație pentru fn- 
deplinirea căreia se cer mari calități etice şi intelectuale. 
Cind ştiu să corespundă rolului care di se cere şi să 


fie cu adevărat personalități superioare şi oameni de con- 


cepţii largi, conducătorii, ajungind să înțeleagă complexul 
problemelor economice şi sociale, reuşesc să le Răsească, după 
cercetarea şi aprofundarea lor, soluţii potrivite împrejurări: 
lor în cadrul cărora se prezintă şi se desfășoară. 

Politica în stil mare astfel practicată e cea despre car 
lapidar, intro formulă aforistică, Napoleon spimea, el care 
ştia să o minuească energic şi hotărît, că e destinul. Condu 
cătorii cu minte ageră, cind aduc pe ra şi suflet cural 
ca să-și îndeplinească atribuțiile, stăpinesc în adevăr situ 
tiile şi hotărăsc destinul. Ooamenii de stat, care să întruneax 
că toate aceste calități apar îmsă la intervale rari în exit 
tența unui popor, Politica cealaltă, politica de mici și d 
multe ori m ine interese se confundă <a polilicianism 
și iese diminuată din multele compromisuri în care se com 
place. 

Deprecierea şi desconsiderarea în care cade din causi 
acestor compromisuri fac ca titulatura de „politice” adăogati 
wmor activităţi, oricare ar fi ele, să provoace sentimente de 
neîncredere, aşa în cit dela început sint lovite de suspiciune. 
E ceiace sa intimplat, cind prapunind înființarea de pr 
pări pentru apărarea sănttății publice, am arătat că În 


LIGA SANATAȚII PUBLICE 12 


Franja din fuzionarea lor a rezultat partidul sănătății pu- 


area de organizări politice propriu-zise, ca i ï - 
terea partidelor constituite şi si rivnim ip iaca aa 
noruri şi favoruri, Scopul e, că pe de-asupra şi în afară de 
rtide şi ca o trăsură de unire între ele să coalizăm toate 
bunevointele în vederea ameliorării sămătăţii publice, fă- 
cind apel şi la Societăţile particulare și fa organizările care 
există, în scop de asistență, ca să-şi dea concursul, 
Politica e numai un procedeu, o tehnică ca să ajungem 
la infâptuiri prin împlinirea unui program de acţiun 


conducători calități cu totul superioare ini 

desc că le au, prea mică, cind politica ură 20 valma 
trivializată pină la nivelul unor josnice apetiluri, grăbite să 
i Pe teme mai precise cum sunt cele de medi- 

cină socială se poate obține chiar în cadrul politicei, aşa 
cum e de obiceiu practicată cu relativităţile ei, ca pentru sus- 
(inerea lor să intervină competinţe, ceiace ne-ar schimba 
side si ai a Motăribetinței pe care în atitea alte domenii 
ticianii dmit și ere Ca să joc 
ilor agrafă pag ază, ca să le fie lăsat liber joc 

pe care-l vom da la noi acest i 

portă prea mult, De aici însă, — pentru ele pari riyeg 
ra Franţa şi pentru ca citați să fie exactă, am ară- 
s acolo Rrupările contopite si-au luat numele de par- 
sănătăţii, — Pină a se găsi că denumirea aceasta nu are 

un sens şi nici um rost, e să se creeze un echivoc, cu 
Sapjes damă AIR propus, ca printro imitație com- 

i n i 

irie ad noi ai decit un termen identic pentru 
ranţuzul bravează totul cu eroism, dar fuge c ridicol, 
oarece Franţa e țara fericită în care ride omoară. 
= tem un popor latin cu aceiaşi fineţe de rasă şi căutăm 
Eilat, ridicolul, deşi la noi, cl nu omoară totdeauna pe 
cei ce fără să-şi dea sama reuşese uneori să fie în plin în el, 
Sint unii chiar, care prosperă în ridicol şi devin celebri, 
rindu-se de considerație față de public care nu e tot- 

S ma prea exigent pentru idolii pe care şi-i alege, Dacă 
ranțujii mau crezut că e ridicol să numească grupările dela 
“i partid a] sănătăţii, de ce oare am fi mai dificili decit ci, 


+ 


mac eul YMA RUMINEASCA 


grupate cu numele de partid, ne mulțumim, să se zică a. 
cestor grupări, fucrind laolaltă, ligă a sănătății publice, 
Ceiace trebue reținut nu e titlul lor, ci motivul pentru care sa. 
cotim că sint necesare şi felul în care-şi vor desfăşura acti- 


vitalea, 
S'a spus, că înființarea 
oarece medicii ar trebui să 


aceslor grupări e prematură, de 
înceapă prin a fi bine organi- 


zaļi, inainte de a voi să creeze curente de-opinie publicà 


pentru grupări şi organizări 

Tocmai însă, pentru că 
inceput ar trebui să se facă 
nătății publice, Medicii şi-ar 


pe care nici ei nu le au. 

aceste organizări le lipsesc, us 
pentru a le forma în vederea să. 
da astfel o disciplină etică şi or 


panizările înființate, întinzindu-se mai departe de ei ar cu 


prinde în rețeaua lor și alte 


categorii sociale. Pe urmă, iniția. 


liva acestor grupări, oricit medicii ca mai cunoscători pe te 


renul asistenței sociale sînt 


cei mai în măsură să o deter- 


mine, putea să plece in afară de ei, de la ori și cine, din cej 


ce izbiți de marile noastre 


populației ar ține să provoace o mişcare de opinie publică 
ijunsuri. In Franţa, în capul a 


ca să se indrepte aceste nea 
cestor organizări nu sint me 
Godart, Jourdain, foşti mini 


lacune in apărarea sănătăţii 


dici, ci oameni politici — Justia 
stri — care talrunese: inalte ca- 


lităţi de inteligență — cultura întinsă socială şi economică 
pe care o au — cu o adincă simţire pentru suferințele mul: 
țimilor cărora voesce să le caute alinări şi îndreptări. 

S'a obiectat, că dacă se crecază orawizări pentru apă- 


rarea sănătății publice, cu 
cere organizări pentru econ 
conomia națională, cultura 
preocupărilor oricăruia din 


aceiaşi îndreptăţire s'ar putea 
omia naţională, cultură, ete. E 
intră în cadrul programului și 

partidele politice constituite, 


Cit și cum intră e o altă chestiune deşi fiecare partid pre 
tinde că intră foarte mult, avînd pentru ele soluții pe cam 


le crede cele mai potrivite, 


In ceiuce priveşte însă proble- 


mele de sănătate publică, partidele nu an amorul propriu 
prea sensibil şi recunose uşor că le-au consacrat foarte pt 
tin din activitatea lor. Cum însă fără elementul de bază care 
e sănătatea populaţiei, nici o propășire reală și durabilă pe 


terenul social şi economie n 


u poate fi obținută, organizările 


pentru apărarea sănătăţii sint pretutindeni necesare şi cu 


atit mai mult la moi, unde | 


inā acum nu s'a făcut aproape 


ie în această privinţă. Dacă în Franta — sint acolo to- 
medicina şi asistența socială, — 
facultatea de medicină din re 


tuși sforțări continue pentru 
un profesor de igienă de la 


zid et Ph Ec e NP tute E aaa 
E „SANATAȚII PUBLICE 120 


ris, Wiirtz, pulea spune, cu citiva ani în urmă, că „igiena 
publică e o fațadă în spatele căreia nu se întimplă nimic”, 
ce să oare despre noi, unde nici aparențele mu sint 
salvate şi n'avem nici fațada măcar, ci zăcem în barbarie 
totală pentru tot ce priveşte sănătatea publică! Dovada des- 
considerării chestimilor de organizări pentru apărarea să- 
nătății reiese clar și demonstrativ din prăbușirea bugetelor 
sanitare care ajung să fie pe fiecare am mai scăzute, aşa in- 
că se va continua ritmul acesta descendent, vom m 

către anihila a lor quasi-totală, Se semnalează pericolul da 

cei care se constitue păzitori aj independenţei acestor gru- 

pări, că participarea celor ce le aparțin la luptele poli- 

lice, în villoarea cărora vor trebui să între, ca să-și pună 

re programul, îi vor duce la infeodarea în par- 


ar fi ademenitoare pentru cei din aceste grupări cărora li 
sar putea da, la unii cel puţin, situaţii excelente, asa cum 
partidele constituite știu să-și recompenseze partizanii chiar 
Yremelnici — punct de vedere de ambiții personale foarte a- 
lrăgălor, peste care Însă se poate trece — dar mai cu deose. 

pe pentru programul lor, care ar avea astfel sorţi să fie a- 


Puninul la intrecere partidele politice ca să Bisească 
aiități pentru reulizarea organizărilor pè care le cer, 
upările pentru apărarea sănătății ar fi un factor de reno. 
“ate a programului partidelor pe terenul medicinii sociale, 
ca prin aceasta, grupările să-și piardă independența de 

e în aceste chestiuni ca si în altele de interes Reneral, 

tele pentru revendicări în legătură cu sănătatea pu- 
mijlocul diferitelor partide ar putea fi fecunde în 

i e. Ele n'ar impiedica, cum s'a spus de unii, ci din 
“aa ar contribui la formarea unei conștiințe _de breaslă 
li corpul medical. Constiinta aceasta ar fi chiar lărgită pimă 
aceia a unor mari îndatoriri colective de solidaritate so- 

ă pe care medicii prin profesia şi ocupațiile lor sint cej 
mai în măsură să le cunoască, putind mai uşor să găsească 
$ Să propună şi cum ar putea să fie implinite, 

In felul acesta, medicii ar iesi din cadrul strimt al inte- 
teselor profesionale şi l-ar extinde pimă la intelegerea de 
interese obşteşti pe terenul asistenței publice. Cind grupă- 
rile acestea vor reuși să facă să pătrundă in parlament, 
în consiliile judeţene şi comunale reprezentanți care vor sus- 
ține revendicările lor — ele nu vor sprijini la alegeri duci! 
he cei care-şi vor Iua aceste obligații — reprezentanții aces- 
tin vor dobindi prestigiu și autoritate prin cömpertinja care 

y 


OAAS male A a 
Pa a nd 


ar reieşi din activitatea lor şi expunind programul grupări- 
lor, vor arâta în ce fel s'ar putea ajunge la realizarea acestui 
program, imsistind ca soluțiile propuse să fie adoptate. Păs- 
trind independenţa lor de gindire şi descătuşați de discipli- 
na de partid, care impune astăzi medicilor din parlament in- 
hibiţii şi restricții, ei vor susține energic şi hotărit cererile 
grupărilor pentru înfăptuiri de organizări sanitare. In Fran- 
ta, aceste grupări au un program de acțiune divers si multi- 
plu. Ele intervin pe lingă autorități ca să obțină aplicarea 
de măsuri în vederea asistenței publice şi să le reamintească 
texte de legi sanitare lăsate în uitare. La noi e mult de făcuţ 
în această privinţă. Autorităţile stau deseori cu totul nepăsă- 
toare pentru măsurile de igienă publică. In ceiace priveşte 
legile sanitare, avem legi excelente şi compleete, prea com- 
plecte chiar cum e cea sanitară din 1930, cea pentru comba- 
terea tuberculozei din 1926 cărora însă dintro amnezie expli- 
cabilă, fondurile publice fiind intrebuințate în toate felurile 
şi foarte puţin pentru sănătatea publică, li sau omis buge- 
tele necesare punerii lor în practică, asa incit rămân neapli- 
cabile. 

Legile sint de aceia în mare parle literă moartă, 

Grupările fac pe de altă parte propagandă întinsă, prin 
conferinţe cu subiecte variate de igienă ținute în serie, ape- 
lind şi la glasul mare și sonop al presei ca să le ajute în ac- 
țiunea lor. Ziarele nu se dau îm lături şi le oleră cu bună- 
voință rubrici întregi în coloanele lor, pentru a provoca ču- 
rente de opinie publică, ca să decidă pe oficiali să ia atitu- 
dine de luptă pentru stăvilirea boalelor. Propagamda sub 
toate formele intră si în programul grupărilor noastre şi 
sprijinul presei nădăjduim să-l avem cit mai larg şi com- 
plect. Birouri de reclamaţie sint îmființate în Franţa in 
care se semnalează abaterile flagrante în materie de igienă 
şi de curăţenie, în localurile publice în general. Intervenţia 
la cei care calcă preseripțiile de igienă şi de curăţenie duce 
de multe ori la rezultate şi pune capăt acestor abateri, La 
noi, în localurile de felul acesta, am avea foarte mult de du- 
cru, de oarece din nenorocire murdăriu se răsfaţă pretutin- 
deni, neturburată de nimeni. 

Grupările pentru apărarea sănătății, cind se vor afirm 
că au o activitate energică și hotărită, vor putea exercita un 
adevărat control asupra modului cum sănătatea publică e 
apărată, 

Un sentiment de jenă se va produce la conducători 
— nădăjduim cel puţin — ca să nu apară cu totul inferiori 
sarcinii care de incumbă ca păzitori ai acestei sănătăţi. De- 
mocraţia nu va fi o realitate de cît atunci cînd cetățenii vor 
coopera cu autorităţile în viața practică de fiecare zi. In ro 
lul de intermediari intre autorităţi şi public pentru nevoile 


= Ș 


în acela al comunităţii. S'au făcut estimări 
1 pe această temă 
şi viața omului a fost evaluată la ü ă 
ge 9 sumă care variază după 
Prin fiecare viată atunci cind se sti i 
i nge ca rin zilele 
de lucru pe care in timpul boalei, inainte de Apt mea san 
chiar cind se restabilese, bolnavii le pierd de oarece sint 
seagi din cimpul muncii se produc pagube considerabile. 
vena și, Sokereniosk S normele după care am ajuns la 
te cifre expuse in rapoartele si i — 
se pierd ta noi anua] 1744 fir apar ra lei, Doza leat 
Ori cit ar fi de aprig materialismu! vremii 
viaţa omului nu trebue să fie cotată ca o simplă nolases Ao 


iale care și ele trebue să fie ținute în samă i 
l i | amă, deşi nu pot fi 
e În sume fixe de bani. Pentru aceste vieti Aa ue 
i înainte de vreme, ȘI ca să se împiedice acest mâcel, 
e aproape un masacru al nevinovaţilor ca în vremurile 


ignorată, Săracul nu aplică poveţele ei, pentrucă ni- 

meni nu şi-a dat osteneala să-l învețe cit îi e de auzi oda 
nătatea și pe urmă, prin neajunsurile în care se sbute, i-ar fi 
și greu să le dea urmare, deşi chiar în locuința cea mai umilă 
se poate introduce oarecare ordine și curăţenie, Bogatu 
multe ori tot atit de ignorant în materie de igienă ca şi 
cul, chiar cînd o cunoaşte, o desconsideră dintrum scepti- 
cism și o blazare culpabile, expunindu-se astfel la toate con- 
secinţele dezastruoase care decurg dintr'un traiu în afară de 


suri dar sint şi unii care pot pieri de un prea mare belşug ca- 


lor lor dezordonate. Lipsa de igienă duce la starea deplora. 
bilă în care ne aflăm in ceiace priveşte sănătatea publică. 

Avem o mortalitate infantilă înspăimintătoare. Ne mor 
20 4a sută din copii în primul an al vieţii, pe cînd în alte țări 
mortalitatea infantilă e pe jumătate si incă mai puțin decit 
atita, din ceiace e la noj (Norvegia 6% la sută, Danemarca 9 
la sută, Anglia 914 la sută). Tuberculoza omoară la noi 3 din- 
tro mie de locuitori pe fiecare an — peste 50 mii de morţi din 
cauza ei — pe cînd în țările de cultură igienică şi socială e sub 
wul la mie, Aceste două exemple sint tipice — se pot da 
încă multe altele — pentru inferioritatea noastră pe terenul 
igienic şi sanitar. Dacă populația la noi creşte totuşi cu peste 
200 de mii pe an, e din cauza natalității încă mari. Nu putem 
pune însă bază pe această natalitate. Un fenomen demografie 
se consultă acum și el e general, Natalitatea scade pretutin. 
deni din cauza restringerilar voluntare în procreare, impuse 
de greutăţile crescinde ale traiului datorite crizelor economi- 
ce, Semnul progresului e în diminuarea mortalităţii. Detinem 
însă în privința mortalităţii un record ingrijitor. Venim a- 
proape în capul listei cu un număr de morţi care e anua? în 
jurul cifrei de 22 la mie, pe când în alte ţări cum sint Nor- 
vegia și Olanda e de 10-11 la mie (in Noua Zelandă 88 la 
mie), 


Trebue să ieşim din situaţia actuală cure e lamentabilă l 
şi pentru aceasta, e nevoe de sforțări sistematice care vor fi 


cu siguranță încoronate de succes cum reiese doveditor din 
exemplul altor țări unde rezultate excelente, ca aumeliorări in 
sănătatea publică au fost în mare parte obținute. Cind vorm 
trezi în fiecare individ sentimentul că pentru a se bucura de 
o plenitudine de viață, e dator să se ferească de boule și să-si 
întrețină sănătatea după regulele unci bune igiene, vom fi 
făcut un mare pus înainte. Igiena individuală e imposibil de 
pus în practică fără măsuri de igienă publică — acer curat în 
oraşe, apă bună de băut, supraveaherea calităţii si prețului 
alimentelor de prima necesitate — a căror aplicare întră ln. 
atribuţiile conducătorilor. 

Dindu-și sima de această imterdependență intre inie 
particulară și cea colectivă, fiecare cetățean va deveni ma 
exigent ca să reclame oficialilor să nu-si neglijeze îndatori 
rile pentru păstrarea sănătăţii publice, 

Avem o mare nădejde că prin grupările moastre vom 
scutura multe inerții Oficialii vor renunța la nepăsarea lor 
şi vor sfirși prin a da atenţia care li se cuvine problemelor 
de sănătate a populației. Particulurii vor face front cu să im- 
pumă oficialilor să în această atitudine. Pentru ca să ajum- 
Nem la acest rezultat, în grupările a căror inființţare o ce 
reni, trebue să fim numeroşi și să aducem pentru mp. 
rea programului de înfăptuiri, credință, devotament, en- 


E: a P k 
e ai 4 = A Na 


LIGA SANATAȚII PUBLICE A 133 


tuziasm. Grupările sint be cale să se formeze. Prim - 
scrieri la ele — sediul provizor al Ligii e la e Ari aa 


inverzese și arborii şi cimpul îmbracă vestmintul a 

cărui cu- 
lore e ul speranței, să căutăm să renunțăm la obice- 
iuri învechite şi greşite, in conflict perpetuu cu regulele ele- 
mentare de igienă şi reinoindu-ne felul de viață, să putem să 


omoară inainte de vreme, cind cele mai mult 
pulea să fie fara ai siinjenite. e rara bioa a 
j a vulgarizare i igien 

În scoli. armată, fabrici, uzine, mine, Tn Mata eg. aaoi 
omeneşti. prin conferințe publice, filme cinematografice, ex- 
puneri la radio, prin demonstraţii în citeva localităţi unde 
fampanăi vor fi întreprinse pentru a constata extensia boa- 
elor sociale — tuberculoza în primul rind — şi a dovedi că 


mai mult şi cit mai departe modul cu 
înfăptuiri poale fi realizat. Se va era attal ca caiet 
a populației să fie mai bine apărată, aşa incit propăşi- 
bn: n social şi economie în strânsă legătură şi care 
ai java e face fără ea, să nu întimpine prea multe obsta- 
i „felul acesta ne vom aduce şi noi contribuția ca să 
prezentă m rețete şi sfaturi — se dau destule — cum să ieşim 
ÎN riza in pin ne sbatem. Prima condiție e să fim sănătogi 
a acra atā nevoilor si, opunindu-le rezistență, să le pu- 


Dr. S. Irimescu 


eanas 


Cind moare vara 


f 


Ce s'a 'ntimplat nu ştie nimeni pe pămint... 


Intr' un hotar de cîmp, sau poate 'n cer, 


Că svonul a pornit cu zimţi de fier 
Dintr'o plăpindă aripă de vint, 


Porumbul tot vorbeşte 'n gura mare 
Și păsările 'n cuiburi nu mai ştiu 
Ce s'a 'ntimplat în cerul plumburiu, 
De s'a pornit răscoală pe hotare. 


S'a înecat în girlă vre-un fecior? 

Sau s'a găsit vre-un om ucis în cîmp? 
la s' ascultăm o clipă, în răstimp, 

Cind se ridică urma de picior, 


* e 
sM Y 


Lp... e... 
________ CIND MOARE VARA 135 
EI ai e a poa atata inci ONE + 
Şi frunzele de svon și de metal 
„Se sbat, lovind oţelul lor mereu... 
Mătasa de porumb miroase greu 


Și vara cade 'n girlă de pe mal... 


D. Ciurezu 


Sentimentul şi ideia de drept 
— NOȚIUNI INTRODUCTIVE — 


A 

Viaţa negindită, in imensele şi infinit variatele ei mani- 
testări, este numai sinteză, suprema sinteză, 

Faptele sint grupări de fenomene detaşate de cursul ne- 
contenit al vieţii în momentul cind capătă o relativ suficientă 
independenţă și unitate. 

Pentru a se păstra şi pentru a crea fapte, viaţa operează 
permanent o alegere, o abstracțiune. Menţine imprejurările 
convenabile şi înlătură pe cele ce o contrazic, suficientă do- 


É i 5 Ars er | 
vadā în acest sens este përsislența ei. In studiul său Eine so- j 


ziologische Theorie der Abstraktion, Paul Szende spune: „Die 
Tendenz zur Stabilităt drängt drauf die bewâhrten Erken- E) 
nungszeichen festzuhalten”. 

Inainte de a interveni rațiunea omenească peniru a su- 
pune faptele unei din ce în ce mai minuţioase analize, for- 
mulind apoi sinteze noi pe care viața conştient trăită urma 
să tindă a le realiza, manifestările omenești nu cunoşteau nici 
o limită şi crau şi ele în sensul degaja! din primele rinduri 
fapte de natură. Desigur, fără a se risca o abstracţie neve 
similă şi inutilă, nu se poate afirma că aceste fapte omen 
aveau caracter pur individual, pentrucă existența omului 
pāmint nici nu se postulează măcar în afară de societa 
Formele primitive insă de convieţuire erau așa de simple 
de inconsistente, încît se poate trasa aici hotarul între sta 
de libertate complectă şi aceia de autoritate socială. 

Intr'adevăr, hoaria era o aglomeraţie de indivizi cu via 
foarte efemeră întrucit, odată scopul comun atins, indivizii 
se puteau ușor detaşa şi afilia altor grupuri, iar rostul vis 
mărginca la eforturi izolate pentru cistigarea hranei, 

Istoria culturii umane, în ceiace are eu mai comprehen- 
siv, este necontestat istoria luptei între cele două element 
egal de indispensabile constituirii şi progresului unei socie- 
tăți: libertate şi autoritate. In jurul acestor doi poli gravitea: 
ză toate preocupările şi mişcările sociale, căci numai dacă 


ER a > oma 


. LA D g A 
Esi y 


LĂ FF ai 3 < Si 
———— 197 


elementele constitutive arătate sin! îmbinate intr'o anumită 


"a În care ea e necesară perpetuării speței, mai tirziu 
la om unica formă de viațā. E greu deci a se vorbi de prio- 
ritate între aceste două elemente ale vieţii în comun. In orice 


rect viața omenească însăși, Autoritate 
t i însăși, a este un ele - 
por prin exoelenjä, e Pic ordonare — deci şi material pre 
existe in punct de vedere ic; libe , iți 
Ae pen p ere logic; libertatea este o condiție 
Atit din punct de vedere evolutiv cit si di 
f i í cit şi din punct de ve- 
sistematic, noțiunea de drepi comportă disnetiunes de 
multă vreme Core dubindită ; drept subiectiv-drept obiec. 
€ zind nu numai armoni „ dar şi logi iuni 
de libertate și de autoritate, 05 dar pi logic adiiuniloe 
n primul înțeles ideia de drept se integrează condiţiilor 


subt cele două aspecte: subiectiv şi obiectiv 
n societate, Fără intervenția autoritară, obliga- 
le, a organizației supra-individuale, noțiunea de drept nu 
e conceput, pentrucă ea presupune caracterul de solu- 

“a unui conflict actual sau eventual, Istoriceşte, nu vom 
putea demonstra preexistenta dreptului subiectiv; din punet 
„Vedere psihologie însă, vom găsi că ideia de drept este 
o funcţiune, fie şi rudimentară în sufletul omenese — 
barticipind alături cu ideia de independenţă (?) la desemna- 
ren Eului, „Le moi ext l'expression d'une synthèse integrale 


prend en quelquë sorte lä rex i Wy i 
iqu ponsabilite de ses actes . (p. 612), 
m de voință implică deliberaţiune, decizinne, tel 
in motive si mobile, apreciate chiar sumar, de consti- 


SR! aaa eaae ai, 
NE 0 TA ` -= 


158 


SENTIMENTUL ŞI IDEIA DE DREPT 139 
A MENTUL ŞI IDEIA DE DREPT 13 


este faptul că, în orice caz, pentru individul relativ civilizat, 
un anumit complex de aptitudini i-a fost asigurat cu toată în. 
dirjirea speţei. Acest complex îi este integrat condițiilor de 


intà. „La volonté est le processus qüi a pour fonction de réa. 
juster l'action, suspendue momentanément par la conflit de 
deux groupes de tendances, en donnant la suprématie aur 
tendances (Dwelshauvers, op. cit., p. 610). Alături de noțiu- 
nile de bine-rău, intervin astfel şi sentimentul şi ideia de 
drept în manifestările cele mai elementare ale eului conştieni. 

reptul presupune interes, spune Ihering, iar interesul 
este pirghia pe care se reazimă intreaga activitate psihică 
chiar în începuturile ei cele mai rudimentare (Karl Marbe, 


Windelband). Toți psihologii moderni afirmă unitatea și mulă detaşată de opera intreagă. Ac SE 
activitatea de sinteză a sufletului integral. Filosoful Iacobi nise ex plicaţiuni ni se pare că inläturăm dificultă- 
spus de mult că virtuțile se nasc înainte de a fi numite. Tol tile aei care a antrenat pe filosofii jurişti cu privi- 


ușa ceiuce astăzi numim drept a avut viață dintru inceput în bh ER t 
sufletul omenesc. Filosoful stăiăptă Hans Driesch, e CER corolat este individualismul intrasigent al Revoluţiei 
franceze, Duguit combate aceste teze sprijinindu-se pe fapte. 

Dreptul implică raporturi. „L'individu ne peut donc avoir de 

roils que quand il vit en société et parce qu'il vit en so- 

ciété, Parler de droits antérieurs à la sotiété c'est parler du 


t  Duguit emite un sistem propriu sprijinind ideia de 


roasa sa lucrare Grundprobleme der Psychologie — Ihre 
Krisis in der Gegenwart, susține că cul nu poate prinde cau- 
zalitatea, legarea conţinuturilor sufleteşti. Eul are în mod 
conștient cutare conţinut la un moment dat şi cutare alt con- 
ținut în alt moment, i 

Trecerea nu ne apare niciodată in mod conştient... „ich 
erlebe kein Tun, kein Machen zwischen ihnen in bewusster 
Form” (p. 36), Conştiința trebue comparală, după el, nu cu un. 
torent, ci cu o serie de scintei electrice. Astfel], în urma unei 
lente dar imense contribuțiuni date de viața în comun, s'au. 
desemnat și precizat o serie întreagă de funcțiuni şi conţinu- 
turi psihice elementare fără a li se putea urmări cursul cu 
exactitate nici în evoluţia istorică, nici în cea individuală, 
Credem că am putea rezuma astfel: Interesul — sentimentul 
biologic și psihologie al individului privit şi considerats 
„Sub specie societatis” constitue dreptul subiectiv din disti 
fiunea didactică de foarte tirziu, 

Kant spunea, şi în aceasta consta simburele Criticism 
lui său, că formele cunouşterei se nase nu dn experenţă, 
odată cu experiența, 

In același sens se poate concepe fenomenul nostru, zici 
că dreptul subiectiv, complexul de aptitudini și artibute 
care le implică existența individului, nu se naște din so 
late, ci se manifestă in societate şi odată cu ea. 

De altfel diseuțiunea aceasta este un derivativ al ete 
controverse generale interesind în primul rind teoria 
noașterii: apriorism sau empirism. 

Are omul principii spirituale superioare înnăscute 
totul este opera experienței? Spencer a dat o explicație evr 
luționistă simpatică şi comodă: Ceiare este empiric pentri 
speță este apriorie pentru individ. Sociologismul — panneeii 
universal — al şeoalei inițiate de Durkheim şi Levy- | 
transpune doar pe alt plan și amplifică formula lui 
Ceiace interesează însă și trebue reținut din aceste ex 


convenim că viața în comun insăși nu este deci tot un j- 
loc, fie el oricit de inexorabil, apoi tot individul rela poa 
nalitatea omenească trebue să constitue rațiunea si funda- 
mentul ideii de drept. In această ordine de idei, este intere- 
int observaţia lui G. Davy (Le droit, l'idéalisme et l'enpé- 

J că pot exista indivizi fără personalitate și grupuri 

care să aibă personalitate distinctă, Şi invers. Personalitatea 
este un atribut moral, adaogă el, nu fizic. Dreptul ar urma 
iei să nu fie un determinant în lupta dintre individ şi 
fub: ci un seut de ocrotire a personalității alimentat cu 
balurile pe care je progresează neincetat conștiința colec- 


sacrée personne el rotegee comme telle par le droit 
loute conscience dindividu ae caz 


neren elle une part de Lideal social”, Dar o atitudine ştiin- 
țifică nu permite a se lua drept criteriu — unie și inițial — 


cind a se conserva experiența utilă desvoltării armonice a in- 
dividului şi a se depăși activitatea omenească care tinde a a- 
Sigura amplificarea acestei experiențe, Astfe] tot la sufletul 
individual! se ajunge ca ultim resort a] ideii «de drept. Nece- 


TAF — ia RESO] 
TE PET TEREE, 


ră. TUL ȘI IDEIA DE DREPT 


mi: e publie de orice ramură, al cărui rost e organizarea 

ului în care trebue să se desvolte, ascul i 
idealul imanent — individua], GI at dapin 

Şi pe acest teren obiectivismul, autoritatea, colectivitatea 
au avut la inceput preponderență, 

Incertitudinea raporturilor între indivizii, a căror perso- 
nalitate nu s'a desvoltat intr'atit ca să garanteze unitatea gi 
consequența manifestărilor lor în timp, reclama intervenţia 
formalismului care imprima prin semne externe și ritual 
oarecare prtciziune. Formalismul era aşa de esențial încit, 
oricît de evident contrar ar fi fost adevărul, lupta se decidea 
totdeauna pentru cel dintii, Instituţiile de drept privat par- 
licipau li caracterul de putere, autoritate a dreptului public, 

roman ideia de obligaţie derivă din ideia de pu- 
tert, aservire, observă Levy Ullmann (Droit civil approfondi, 
Curs de doctorat, 1928), iar Savigny (după Lévy Utimann), 
în studiul dreptului roman ce se aplica țărilor germane, fău. 
rește un sistem bazat tot pe ideia de dominație: Herrschaft. 


140 VIAȚA ROMINEASCA 


————————— 


sitatea vieții sociale a determinat de-alungul veacurilor o exa- 
gerare a mijloacelor de concentrare a indivizilor şi de ani- 
hilare a tendinţelor de se narațiune, astfel că individul în în- 
țelesul actual al cuvântului a fost rezultatul tirziu a] unor 
lupte neintrerupte duse impotriva autorităţii religioase, 

litice, economice, ete.. Intinsele studii etnografice din ulti- 
mele decenii au condus la precizarea acestui proces de des 
cătușare: Sumner-Maine pe terenul dreptului pur arată evo 
luția dela formele primitive de manifestare colectică a drep- 
tului către libertatea desăvirșită a voinţei indivizilor, dela 
statut la contract. In acest senz este cloquentă revoluționarea 
prodas in drept de concepția consensualistă față de forma- 
ismul dreptului roman şi cu atit mai mult a] dreptului tutu- 
ror popoarelor încă necivilizate, In locul familiei, şi ca mij- 
loc și ca scop, s'a substituit din ce în ce mai mult individul, 
Pe tărimul dreptului public, pentru cure raportul esențial. 


este acela dintre individ şi colectivitate, s'au reglementat mă- El afirmă textual că obli i | iei 

suri de sus in jos lărgindu-se cimpul de libertate a indivizilor ditorul în limita era a disi Syan ra y; Aaea are 
conduși, iar rezervoriul din care iși iau ființă toate regulele tatea și inițiativa creatoare a debitorului său. Obli afi ay 
de ordine publică este principiul forței care a creat șefii şi på- ticipă la caracteristicile ideii de proprietate bazată "A ă 
turile conducătoare, Pe calea ubstracțiunii, conducătorii inte- şi cucerire. [n dreptul roman s'au deosebit termenii Heb a 
resați, ajunşi în fruntea colectivității prin hazard sau forță care exprimă situația de realitate și adevăr între cr dit nasa 
au căutat—nu importă buna sau reau credinţă care putea fi debitor și obligatia care defineşte puterea creditorului E și 
suplinită şi de sugestii—să prezinte interesele lor drept inte executarea promisiunii. Și important este cà paradi 
rese ale grupei, Această operațiune le era cu atit mai nece ditorului, obligatio, se năştea din forme, nu din voință dle 


sară cu cit înmulţirea supușilor prezinta necontenit un echi- vaati.. și era executabilă chiar dacă era vidă de conţinut 


ic, Actuala națiune de obliga ie cuprinde 3 
după care dreptul subiectiv ar fi rezultatul unei abdicaţiuni elementele de mai sus, primul Ste raporta ade Amiadoui 
parțiale din dreptul total al statului omnipotent, pare a gāsi i i 


in observația de mai sus degajată din menționata teorie a lu let şi forţei sociale. Tradiţia primitivă romană de dinaintea 


Paul Szende (care în general prezintă institu iunile social i opere pretoriene este încă regnantă £ 
ca simboluri abstracte, Nre rap: la origine s mascind înce min și englez, Heinrich Titze, 73 piu ik "Berii pin ger 
interesele conducătorilor protitori) un corespondent evolu tme recentă af irmă că „Haftung” — (forța executoare) nu 
tiv. Teoria lui Hegel însă este reputată pe calea ii “Un moment al dreptului de executare, ci chiar miezul ü- 
statul are puteri nu drepturi cum just observă Ma Higației însăși: „Die Haflung selbst ist privatrechtlicher Art- 
cuzino, iar împrejurarea că evoluţia pleacă dela spiritul grë neisi ein begriffsnotwendiger Bestondteil der Obligatian, dis 
gar și dela forță spre individualism şi liber consimțimint n e ihin ein blutleerey Gebilde wäre, das seine Verkehrs- 


însamnă altceva decit un fenomen natural în funcție de pef ge Bestimmung nicht erfüllen könnte", (Bürgerliches 
fectarea joia și psihologică a omului. Recht. Recht der Schuldverhältnisse, p. 3). Dreptul german 
g Actual a părăsit însă sistemul lui Savigny şi 4 reactionat în 

german Ferdinand Tönnies (Gemeinschaft und Gesellscha j frunte cu Otto Gierke, primul care face tranșant distincţia 
: : ; celor două elemente constitutive ale obligaţiei Sehuld şi Haf- 

lung, Reacţiunea s'a produs în sensul obicctivării depline a 
raportului de ercanţă care rămine considerat numai raport 
de patrimonii, rămânind fără influență caracterul personal 
tras din acordul creditorului și debitorului — inițiali. A ră- 


orgunic-biologic, pe cind în societate intervine mai mult re 
flecția și liberul consimțimint care acordă independenţa per- 
sonalității. 

Primatului, din punct de vedere al scopului ultim, al in- 
dividului faţă de colectivitate — care joacă rol de mediu ne 
cesar — îi corespunde primatul dreptului privat față de 

> 


PE n 


PTR SENTIMENTUL ŞI IDEIA DE DREPT 13 
acorda continuu credit unor acte intrun anumit fel mani- 
festate, chiar dacă o mare parte din ființa lor se datorește 
Torre 


O 


mas nealterată ideia că forța executoare nu e un moment al | 
ezecutării, ci chiar un element constitutiv al conceptului o- 
aţie. 

ar, cl francez a evoluat către liberul cânsimţimân! 
complect, care trebue urmărit de interpretator peste oricit de 
multe dificultăţi ar avea să treacă căci consimțimintul real 
și nu manifestarea lui este izvorul obligaţiei, Noţiunea de so- 
cietate cu succedaneul ei autoritatea reprezintă pentru spiri. 
tul german mai mult decât pentru spiritul latin care e maj 


juridic, Pentru înlăturarea acestor dificultăți, deci pentru 

obținerea uge preciziuni mai mari, în dinamica ra porturilor 

moisia 4 intervenit de multe ori cu utilitate metoda ficti- 
a.a . 


Pentru spiritul german s'a operat de-a lungul vremurilor 
o substituire de motive, Mediul social, condiţie de manifes- 


mijlocscop este extrem de complex şi fap snt d ce mai se > S A 
mai ales din cauza unicității şi a scopului și a mijlocului. întrun anumit tel a ere ră caia. Tara pad că, bás a 

- Dreptul englez, de asemeni, prezintă aceiași notă obiecti pendenţă cu voința lor intimă, efectele nu sA putea fi talk. 
vistă pronunţată. De altfel tradiția totdeauna prețuită de turate. Sistemul subiectivist-individualist e singurul logie 


porul englez și influența experienţei şi practicismului în g in stadiul definitiv de civilizație, cind obiectinismul repre- 


însă eu 
notă predomninantă în dreptul comparat al țărilor latine fa 
general, pe de o parte, și cel al țărilor Anglo-germane, pe de] r v este mijlocul de conservare şi realizare 
E E à à confinutului dreptului subiectiv care este partea integrantă 
Care sistem trebue preferat? Răspunsul nu e ușor, Pe tes à işi persona itäții umane, Josserand, in introducerea si 
renul principiilor/primul pas il are subiectivismul, Expune. i : : că a RAR 
rea de mai sus conduce la această concluzie. Nu | 
dut din vedere sensul în această chestiune a termenilor s 
biectivism, obiectivism, Nu este vorba de relativismul cu 
noaşterii, pentru care ex eriența implicînd subiectivitatea ş 
poate conține adevărul. Oamenii normali însă se înţeleg un 
cu alții, au creat in efortul lor comun o mare cultură. In cot 
dițiuni similare, ei construese experiențe aproximativ ide 
tice. Cu tot subiectivismul, cunoașterea implică deci print 
pial și o contribuţie obiectivistă, 


În societate după formula clasică a lui Montesquieu, Mai de- 
parte, Josserand spune: „le droit Cest la conscience et laso- 
onté collectives se substituant aux consciences el - 
lontés individuelles pour détérminer leg prér , les 

$ subjectifs de chacun”. Poate că e o inadve ență în 
această definiţie, căci, aşa cum se prezintă, deși „a determina” 
1 însamnă a crea, se pare că este vorba de o atribuire p 

urilor din cimpul liber a] indivizilor. Dar Josserand 


lată un sens al cuvintelor utilizate care nu ne interesez + | ži propie singur definiția de cea a lui Kant: „ansamblul 
In orice caz el singur nu, Antinomia subiectivism-obi si conditiilor care limitează libertăţile pentru a face posibil a- 
in Metafizică dispută atributul realității numai pentru spi cordul lor”, ceiace insemnează că preexistența logică a drep- 
sau numai pentru materie. l subiective este necontestată, Noţiunea de drept, su- 
In problema noastră sensul cuvintelor se luminează m E b f, în sensul nostru reprezintă deci traducțiunea socială 
bine raportindu-ne la cei doi factori individul şi grupul, Con- tului de conservare. Opera de reglementare intre- 
strucļia juridică implică adevăr şi securitate. Pentru indivi dreptul obiectiv a avut de călăuză criteriul utili- 


cit este deci posibil a se salva comandamentele a- 


punctul de vedere subiectivist-individualisi 
e. 


rivită mai mult rin prisma adevărului a realei mă u, 
p p p l, rebue să triumf 


care el a contribuit la acea construcjiune, Pentru grup, ri- 


mul pas trebue să-l aibă securitatea, de unde nevoia de a sè „a 


Era T x a Map Y 


= a ATT m h oa e- d. - Para] > ep; 
144 VIAȚA ROMINEASCA O noO oT Di să ae: = Tal ai e ie 
3 Aa e Ei La Sh i 


VE | | r 
În imensa literatură de interpretare a lui Hamlet, ne o- Si a 
prim nu la coneluziunile bazate pe vre-o infirmitate a acestui - 
erou legendar; ne inchipuim, din contra, că geniul lui Sha. j 


kespeare a sintetizat în acest personaj supremele calități ale 
sufletului omenesc permanent contradictoriu și imperfect 
D, profesor I. Botez, intr'un studiu publicat acum cițiva ani 
în Viaja Rominească, a subliniat, drept caracteristică a lui i 
Hamlet, preocuparea sa de justițiar. În fața unei grele pro- 
bleme de conștiință, Hamlet supune faptele din afară Și iset 
timentele sale unei analize chinuitoare, Omul acesta perfeg 
tinde la restabilirea unui echilibru just şi dă vieții sale acesi 
unic rost. Generozitatea supără criteriul justițiarului, iar règ 
bunarea nu însamnă numai răutate, sau în acest caz justiția 
adevărată conţine în ea asprimea care-i dă siguranța și cot 
sequenţa. Justiția generoasă a Creştinismului ne contraria 
Parabola talanților, în care acel care, pentru a evita o 
risc, ține ascuns capitalul încredințat, este pedepsit şi m 
ales parabola lucrătorilor în vie — egal plătiţi — deşi a 
muncit inegal („ţie ţi-am plătit, aceluia am dăruit”) — com 
duce la scepticism, 
Simțim nevoia dreptăţii, cu puterea cu care simțim ma 


i 


nifestările oricărui instinct, 


= Epistola catihetului 
despre Buonaccorso Frescobaldi 


Mi se pare, copii, că am făgăduit să vă vorbese despre 
ciudatul Buonaccorso Frescobaldi, tocmai în acea zi nepre- 
văzută, cînd veacul rău și microbii unei boale m'au împie- 
dicat de-a vă primi și vedea. Mă răzbun: vă scriu azi la 


cit ipatru (ştiindu-vă mereu impreună), cam cejace atunci 
ar fi trebuit să vă spun. 


Laurenţiu 1. Preutescu 


œiu curse, încărcat cu madone şi sfinți, între Teatro San 
Carlo și Galleria Umberto, Bătind străzile bătrine dintre a- 
două puncte destul de depărtate, o foame eternă şi im- 
ilă se ținea după mine. 
ă oprisem, chinuit de această foame, în Largo della 
a, în faţa unei tărăbi cu maccherone şi mă chinuiam 
să răsucesc pe o furculiță barbară acele şirele lungi de pastă 

“i cu gindul să imit mișcarea agilă a huimanalelor na- 

Politane, dar fără să reușesc. Am auzit atunci la spatele meu: 
— E straniero lei — vero ? 

Cind m'am întors şi-am privit, aveam în faţă pe bunul 
și marele meu prietin de mai tirziu. L-am răspuns, încer- 
tind și de astădată să imit pe Napolitani: 

— Si seipnăul! 

s'a legat prietenia noastră. 

Napolitanul meu era un uriaș. N'am mai întilniț deatunei 
rbat mai înalt şi mai vinjos. Dar nici un cap mai urit, 
deși cu trăsături personale, caracteristice. Avea Un nas e- 
norm şi obrazul îi era mincat de variolă. Numai ochii erau 
perfect frumoşi: adinci şi negri, cuprinzători de infinit, Cu 
capul veșnice descoperit, părul — pe semne — nu cunoscuse de- 
cit pieptenul vîntului; iar singura „cau de Cologne“ cu cure-și 
10 


kna 3, ~m na _ 
= a E = va VET ` "y 
. i Lima J > p 


146 VIAȚA ROMINEASCA 


„Omo smaritto ch 


stropea frizura, erau razele calde pe care pulverizatorul soa- e pensoso vai 
relui napolitan i le sufla pe creștet. Vesmintele îi erati d. ar c'ha tu, che tu sei cosi dolente? 
rate, îngrijite, Se purta aproape elegant, cu toate că întrup e che vai ragionando con la mente 
chip origina] și straniu, t lraemdone sospiri spesso e guai? 
ai tirziu, mi-am da! sama că sufletul lui Buonaccors Ched e'non par che tu sentissi mai 
Frescobaldi era tot atit de mare ca trupul şi tot atît de vulvoj di bien alcun che il core 'n vita sente 
ca părul, aens 32 anzi par che tu muori veramente 
Acest om uriaş și urit era capabil de unele sentimente | Î neg” atli e me'sembianti che tu fai, 
suave, serafice, pe care nu i le puteai bănui nici în vis. Em Se tu non ti conforti, tu cadrai 
un pînă la îndui re — acea bunătate care acoperă micile în disperanza și malvagiamente 


neajunsuri ale unei psihologii ciudate şi cu care se poate în. | che questo mondo e l'altro perderai. 
ra timid şi sentimenta], i 
chiamma mercede, che tu camperai”, 
Questo mi dice la pietosa gente, 


aka 


Intro sară de August, am urcat scările de b 3 
chilia lui de pe San e arenă delle Monacehe zip iri b 
tut în ușă ușurel. Cind mi-a deschis şi i-am privit o aia, zăr 
pe o masă incăreată de cărţi şi hirţoage, un caet gros, desel 
undeva, la o pagină scrisă mărunt Şi plină de șlersătug 
Frescobaldi mia prins privirea oprită asupra caetului să 
intim şi am observat atunci că obrazul lui ciupit de varig 
Sa roșit tot. M'am făcut că mă uit într'altă parte. 


Printre rimdurile acestea și altele, ghiceai o mare pa- 
siune liniștită. Dar erau unele de-o candoare irezistibilă care 
aminteau pe Dante din Vita Nuova, Aceiaşi poveste floren- 
lină cu timidități, cu tulburarea de-a privi ochii iubitei în 
intilniri f ugitive, cu retorisme — poetice, mă rog — adresate 
cuiva străin, ca să se poată lăuda în voie virtuțile eternei 
„mirabile Donna”, Asecultind în al XX-lea veac aceste po- 
veşti de iubire timidă şi candidă, potrivite celui de-a] XIV-lea, 
. — Ah, qualque piccole rime d'amore! imi dădeam sama că Italia e implacabila țară „ou l'amour esi 
Napolitanul, jenat, privind aiurea şi afectind indiferența chose sérieuse par excellence”, spre deosebire de Franța 

Incet-incet, pe măsură ce sara lăsa o perdea de catife „Pays de la gaudriole et de la fade plaisanterie sur le co- 
cuage (de Gourmont)”, 

Dar Buonaccorso — gelos, pe semne, de comentariile 

e și stupide pe care atiti italieni şoricari şi sterili le-au 
ile Oase zi lui Dante ial faflozes singur rimele, cu 


neagră dincolo de geamurile ferestrei, Buonaceorso Frescobal 
i lunecă pe Panta mărturisirilor emoţionate. Era un stihuițaț, 
neostenit şi sensibil, Imi ceti — şi cu discreție, şi cu înflăe 
rare — citeva stanje, canzone și sonete, care oplindeau ace 
lature neașteptată a temperamentului Său: gingasşe şi grav comentarii vorbite şi vii, în seri de August. Comentarii care 
sentimente de ivwbire, edenu o apreciabilă experiență amorousă, 
Virtutea de a-mi aduce aminte, care în capul meu a fă. Mă întrebam adesea de unde această experienţă, cînd 
cut totdeauna năzdrăvane acrobaţii, împletind cuva cu tot i puteam închipui — nici cu mintea celor optsprezece 
i ii are poute să iubească pe acest mare 


P> 


af ai mei — cå o 
urit. Şi femeia versurilor sale era chiar acea „bizarre déitė 
brune comme les nuits (Baudelaire)” pe care Dumnezeu a 
ril-o pe pămînt, printre noi, „ca să arate ce minune 
Poartă cerul la sinu-i (a miracol mostrare — Dante)”, 


asociat pe Buonaccorso F reseobaldi, astăzi cind m 
lie cu Cino da Pistoia, fie cu Rémy de Gourmont, 


meu napolitan, într'o sară de August, nu sint şi-ale li i .“. 
pistoiez din al XIV-lea veac, Imi sună în urechi, cu deosebite 

un sonet chinuit, care mă pune în mare fudoială p 
place să vi-l transcriu aici, deşi cu părere de id 
imprima tinxturilor, armonia şi căldura glasutui 


Coboram într'o dimineață caldă, plină de soare meridio- 
nal, Ja EN cu Buonaccorso Frescobaldi, treptele basilicei 
Maddalenella dei Spagnioli, după ce ascultasem o orgă şi o 
rugă conținută. Prietenia noastră era de mult veche şi te- 
meinică. Halianul privea cerul ţării sale şi prinse a vorbi: 


148 VIAȚA ROMINEASCA 


— Intre pacea bisericii şi sbuciumul sentimentelor mele, 
imi cheltuese cu ceasurile vieţii. In viața mea, ocupă un loc 
Femeia, pe care o iubesc tn 
abstract. Nu știu cine spunea că e deajuns să cunoşti un sin- 
gur lucru — un mac, o stea, un cărăbuş — să-l cunoşti pe 
pulverizezi 
după care în. 
setează atita inima noastră. Eu m'am oprit aici. Mi se pare — 
şi-i suficient să mi se pară ca să fic aşa — că am descoperit 
iubind şi cunoscind o singuri 


important, aproape exclusiv, 


deanlregul, să ştii să-l întorci, să-l adinceşti, să te 
in el, şi ţii în palma ta adevărul pur, infinitul, 


tainele lumii şi-ale existenţei, 
făptură a lui Dumnezeu, 


Buonaccorso vorbea, iar cuvintele lui ajungeau până li 
Inţelegeam toate p 
deile lui? Nu știu. Cred că nu. Dar toate s'au infipt în amip 
lirea mea, vii şi prezente, Și în vreme ce prielinul meu făct 
să lunece un arcuş subțire pe lăuta ideilor lui, praștia unu 
drac invizibil arunca în odaia gindului meu o intrebare: cit 


mine ca o melodie depărtată, cuceritoare. 


şi cum sint aventurile amoroase ale lui Buonaccorso? 


— Apropirea unei femei,— continua să-mi spună tovarășul 
— îmi dă aceleaşi senzaţii de suav şi inalt 
ceasurile de singurătate pioasă, fie sub bolti 
acestei mici biserici pe care o vizitez din copilărie. Şi absente 
femeii, umplută însă de imaginaţie și dorinţi, este tot atit de 
evine sufletul mai subțire şi melancolia noastră 
mai elegantă. Inseşi dorințele violente nu mai sint brutale 
Ele se transformă în ceiace-mi place să mr 
mese profunzime pasională, Adică intrarea noastră în noi îm 
şine, Descoperirea infinitului din noi. Ştii, acelaşi infinit de 
care-ţi spuneam că ni-i sete. O întreagă cosmologie, înţelegi ! 
Eşti stăpin pe cheia care deschide poarta paradisului pe aleile 


meu de drum, 
încercate fie în 


puternică. 


respingătoare, 


căruia, îngeri, visăm să pășim. 


ata 


Luna era albă şi sus, Făcusem, singur, citeva ocoluri subl 


trandafirii grădinii publice, şi, deodată, imi veni pofta S 


pălăvrăpese cu Buonaccorso. Adică să-i ascult palavrele si 


perbe, Mă îndreptai spre San Girolammo delle Monacehe. — 
Cind am bătut, Buonaceorso şi-a scos capul enorm 
crăpătura ușii şi a bilbiit incurcat, mai încurcat şi mai tor 
şit decit atunci cînd i-am zărit caetul de stihuri: 
— lartă-mă.... nu te pot primi... ştii, e înăuntru cinevā- 
Incercam să-l liniștesc şi să-i spun că „nu face nimic, 
cind dinapoia ușii, un glas de femeie, puţin răpușit, îi strigi: 
— Vi prego, Fresco, ricevete... lo partirei. 
Cu bruscă bucurie, omul îmi deschise ușa. Fără convie- 


+ e peo D x" 


= ai 


? 
A 


RI EPISTOLA CATIHETULUI 140 
DZ 0 E e a caii acc II 
gere (ah, curiozitatea!), continuam să mă scuz, să-i ă 
voi veni altădată — şi intrai. RARE 

In faţa oglinzii, o femee mică, discordant de mică pe 
en orena ipaa meu, aranja cu oarecare 

ev „ Părul cu desăvirşire negru. O privii: i 
frumoasă decit amantul ei, Doar i aare N a 
atenția. Talie nu părea să aibă, 

recoce, subt rochie ivi ï 

aer PB ha e te, carnea brună şi vibrantă, poate 


La gindul acestui tête-à-tête al lui Buonaccorso cu - 
stă napolitană fadă, am încercat o deziluzie. Tăcerea a cita. 
rit între mine 5 sfätosul Frescobaldi, In odaie, nu vorbea de- 

i. Ne stingherea tăcerea. Dar ne-ar fi stingherit 


Totuși, bucuria cu care mă rimise, du is 
invoit, însemna că poetul - i i hole rea, 
Astfel, tot Buonaccorso rupse tăcerea: 
a Andiamo! 

eam ridicat și am plecat, eu fă ă îi e 
Aproape mā tira după el” bori aari Pa aaa, 
la țărmul cheiului Santa Lucia şi am angajat o barcă. Lune- 
one priveam în depărtare 

+n vreme ce tovară- 


meu vislea şi 
tane care-și flutură Aeee ciaoe napo- 


Santa Lucia 
luntar a te 
quanto malinounia!... 


Brusc, Buonaccorso 
care-mi plăcea de altfel, 
„— Imi dau sama că Matilde 
mea pe care o întilnisem la el 
d ispită, E urită; e mică. Nu 
e chiar roastă. Proastă fără 
drăgălășie. O femelă — atit! 
mie aoa visli şi răsuflä adinc. 
„101 ce facem, facem pentru femei. Ali ieri a iubi 
e: Beatrice la virsta de nouă ani. Şi pasa pretent i 
nfern, în Purgatoriu şin Paradis — dealungul întregii 
sale vieţi. Pînă şi ironiile lui Heine, 
sogine, sînt debitate 
lui Amiel, care vorbeşte mai puțin de-o iubire expansivă şi 
cu gindul 
e d-ra Fanny Mercier, Ştiu, 
dă, că Bea- 


îşi întrerupse cintecul cald şi trist, 


(ghicenm că e vorba de fe- 
acum o oră) nu rentă nici 
e nici inteligentă, De multe ori 
eleganţă, fără naivitate, fără 


` SAE Gi z 
——— EPISTOLA CATIHETULUI 151 
WL ECE a a ii a E E NOS -> 
rile, jucării de copil chinuit. Sint castelele noastre de nisip, 
mă n de hirtie şi caii de lemn. Persistăm în copilărie, A 
într'o agonie prelungită, parcă intenționat, așteptind parcă 
ceva: copilăria pe care n'am avut-o... Stihurile se nasc, fiind- 
că 19) pac prea a de eternitate, de eternizare. 
opri. u in nou adinc şi-şi int iviri 
că bel în largul Dă ȘI-ȘI întoarse privirile, din 
= ce te gindesli— spuse el apoi... Eh, dar cei 
tanță are eine. Lampa se stinge. Sentimentele debordeazi și 
carnea îți tremură, E, adevărat, uneori sim! şi nevoia unci ju- 
biri burgheze, pera şi cunose de citiva ani fata unui po- 


150 VIAŢA ROMINEASCA 
e n a 
trice n'ar fi existat in realitate, că e o simplă — eu aş spune: 
complexă — închipuire a marelui Florentin. Alţii, printre care 
Boccaccio — poate mai aproape de adevăr, dar muncitori inu- 
tili — susțin că Doamna visurilor lui Dante arfi o anume Bea. 
trice din Florenţa, fata cuviosului Folco Portinari. Pare-se că 
cei din urmă, în ardoarea demonstrațiilor lor, desrăluese tai. 
nica dorinţă de-a pipăi o Beatrice vie şi reală. Despre cej 
dintii, comentatori castraţi, se poate spune că, aprinşi de do. 
rul de-a restabili adevărul strict, renunță la pipăirea unuj 
trup virtuos ca al Beatricei Portinari, Chestiunea însă n'art 
nici o importanţă, nici pentru operă, nici pentru cetitor. Dar 
cind comentatorii de meserie s'au ocupat de lucruri cu vre 
importanță oarecare? 

„Evident e un lucru: Dante ne pomeneşte în cele 25 
sonete, paum canzone, în balada şi stanja din Vita Nuova, 
şi în atitea terține din Divina Comedie, de o Beatrice, can 
dacă n'a existat în realitate (ah, ce înţeleg comentatorii prin 
„realitate”!), a trăit în imaginaţia lui Dante şi este mai vie 
şi mai reală decit oricare comentator al pagg Š ei, fiinda 
e eternă. Trăeşte în grația, în profunzimea, în farmecul ver 
surilor de unsprezece picioare, ticluite de amantul ej chinuit dosial acah AET iniii NE 
statuete sau de macaroane calde: i ae pare ea siat an pod || comica înc oaie tr, tacă atu de i 
— cel puțin in apucături. Pentru poct în special, cum tir şi al nebunilor, se desface, se desprinde din ceasloave şi 


ligentă, atit cit îi şade bine unei femei să fie, Simto si e 
profundă pentru Renata, fără să-i fiu subiugat pe stern 
Și mă gindesc intotdeauna, cînd mă gindese la ca, că nu voi 
putea niciodată să am lingă mine acest trup perfect şi cald 
această inteligenţă străină și cochetă, Temperamentul meu 
ciudat, nestatornic, pasionat fără disperare, cu pauze pline de 
calm şiş patima mea distrală de stihuitor... Ea — calculată, 
poate „Bospodină, poate... Socoteli meschine! E şi asta o me- 


un Francez pentru toată lumea: „iubirea trăeşte din rep „Be ṣi se înalţă în fumul aromat al imaginaţiei, Expe- 
zentări ca şi din realităţi, şi din credințe mai degrabă de t ae lot deaici bine şi ou tot atit de reale sau realiste, 
din certitudini”, Sau după maxima lui La Rochefoucauld: „Ab | "ja de *Perienţele omului de printre oameni. Mai 
sența diminuează pasiunile mediocre şi le măreşte mai 
pe cele mari, aşa cum vintul stinge luminarea şi aprinde fi 

cul“, Una e erotica și alta ceiace se desprinde dintrinsa o 
efect logic: sentimentul nostru de iubire. ecanismul se 
lităţii noastre, deși în strinsă legătură cu mecanismul iu 

imponderabile — acea iubire care primenește gindul şi ins 
bilează sufletul — este totuşi cu totul altceva. - 
F ir debit, Buonaccorso mă privea în ochi. Eram | 

e lună. 


beam despre ideal, iti voi une că eu li [s 5 
contraste şi cu ajutorul ae aA p realizez idealul prim 


cu care ai făcut conoştinţă în stihurile mele — şi j i 
limp, desmierd trupul unei femej destul de fade și [pie 
ane, cu care ai făcut cunoştinţă acum un ceas sau două... 
äi i aaccorso siimbi, cu nuanțe de melancolie, Reuşise 
-mi risipească deziluzia, în e ă - 

era, p senţă efemeră, şi să mă recu 

Noaptea, am încheiat-o tirziu aproape spre ziuă 
cireiumă din port. Pentru prima oară, în Viaţă tinuti ata 
stare de plăcută inconştiență, între trezie şi ameţenlă, pe 
care o dă aroma și tăria vinului. Am băut şi ne-am ameţii a- 
mindoi, ne-am ameţii de vin, aşa cum mai înainte ne îmbă- 
lasem de abstracții și de peisaj, 

. Ye 

Nu mult inainte de plecarea mea din Napoli, întrun 

amurg de toamnă, în acel ceas cînd amicul meu eşea deobi- 


— Ah, aș putea să renunţ, — continuă cl. Să ies din 
asta încilcită a ideilor abstracte, In ce mă priveşte, am im 
sin că m'am născut ori prea tirziu, ori prea devreme, (Im 
sie pe care bănuese că o au toti cei ce îmnnegrese hirtia, sii 
colorează pinza, sau uzează coardele unei viori, cu iluzii de 
înaltă artă), Și m'am născut fără oră şi fără mamik 
clipe de emoție, adincă şi subțire, cind mă chinue o n 
cată sete de mingiieri. Mingiieri materne de amantă. Să nit 
se pară ciudat. In mingiierile amantei. noi ăștia, va 
printre stele, printre flori şi iluzii, căutăm să ne amintim 
mingiierile mamei pe care n'am cunoscut-o, care nu ne-a min- 
iat niciodată, dar pe care o intuim. De-aici se nase si i 


i 


132 VIAŢA ROMINEASCA 


cei să se plimbe, câțiva trecători ridicară pe San Girolamo 
delle Monacehe corpul neînsufleţit al lui Buonaccorso Fres- 
cobaldi. Il doborise un atac de cord. 

— Tot inima! — îmi spusei, pare-se cu involuntar gind 
ironic, 

La știrea acestei morţi mizere şi instantanee, am simţi! 
un gol în mine. Mă pătrundea fiorul senzaţiei triste de nimic- 
nicia vieţii omeneşti, Doborit fulgerător, uriașul Buonaccor- 
sol... 


Dar ştiu eu, copii, dece vam făgăduit să vă spun şi dece 
vam scris-o, povestea ciudatului Buonaccorso Frescobaldi? 
Prindeți fiecare din voi ceiace vi se potriveşte, Dacă nu găsiți 
nimic nimerit vouă, uitați-o, 

Domnul cu voi toţi! 


L. Sebastian 


Ideologia politică a emigrației ruse! 
IV. Republieanii — Democraţii. 


democrat de odinioară (sau, vorbind altfel 
täții poporului) şi are în i , 
fesor P, N, di are capul său pe renumitul istorie pro- 


: ] intoarcerii la așezămin- 
tde Social politice de înainte de revoluţie. Factorul mai de 


Sam, constructiv, al statului — sînt țărănimea, căzăcimea 
muncitor, 


Primul punet al programului republicano- i 
lor este „republica democratică fedem tivi. aa 


despre formele monarhiei dorite. Se i 
i š poate dori pen- 
tru Rusia chiar „Regele englez”... Dar aceasta ar i o 
înșelăciune. Sub steagul „Regelui englez“, se caută a se in- 
„Ce guvernarea unui „gospodin“... adică a unei figuri 
medievale a monarhului dela care Rusia a putut să scape 

"ai pe cale de revoluție“, 

poi autorul descoperă sensul monarhici restauratoare. 
„Monarhia veche era susținută de clasa privilegiată veche: 


05 
gi ale 


' Vezi „Viaţa Rominească“, Anul XXIII, No, 4, 


* Trei platforme ale uniunii republicano-democratice (1922-1924), 
Comentariul politie al lui P. N, MILIUKOW, Paris, 1925. 


154 VIAŢA ROMINEASCA 
a e ———£—— 2 


sale de odinioară şi ajutoarele sale, — se înşală amar. Rămă- 
şițele regimului căzut caută să se înapoieze, împreună cu 
„gospodinul”, şi să ocupe locurile pierdute, ! 

‘Publica viitoare rusească trebue să fie federativă și 
aceasta va da satisfacţie sentimentelor naționale ale națiu- 
nilor diferite din Rusia. Deslegarea problemei naționale în 


Altfel ar fi dacă unele eliberări ar porni dela centru, 
Atunci sar putea naşte federația deindată, 

Forma de azi a statului sovietic nu este federația, ci un 
stat mitar descentralizat. 

Noțiunea de federație nu presupune o legătură cu Ru- 
sia a statelor limitrofe, acuma separate. O formă sau alta a 
raporturilor cu ele este posibilă, dar această chestiune se 
va hotări în ordinea internațională. Această politică vij- 
toare internațională a Rusiei va trebui să fie o politică a 
păcii, iar nu a armelor, de oarece nu se pol anexa terito 
riile naţionale pe cale de violență. 

Ca principiu de organizare al republicii, se re 
sulrajul universal. Dar mu toate atributele lui se consideră. 
obligatorii. In special e] nu trebue să fie direct, Ţăranii 
preferă alegerile indirecte cu mai multe grade. In alegerile. 
directe, în parlament se aleg sau intelectualii, sau membrii. 
partidelor politice, iar ţăranii preferă să aleagă pe oam 
lor, De asemeni nu este nevoie de reprezentanța proporți 
nală, care divide voința țării și pentru Rusia vastă este 
mincare prea fină“, 

Dar în domeniul social-economic, republicanii p 
nizează principiul respingerii categorice a sistemului 
nist de gospodărie şi restaurarea forțelor producătoare 
țării pe bazele activităţii economice libere. Este nevoie de 
deschide calea inițiativei particulare, care va ajuta de 
dată să se învingă desordinea gospodăriei ruse, 

Aceasta nu exclude regularea raporturilor econ 
de către stat. Libertatea economică de odinioară (sist 
așa zis „Manchesterian“), — trebucşte părăsită. E 

In domeniul problemei agrare, republicanii exprimă 
părerea de a se recunoaşte trecerea pământurilor la țărani 
şi de a lupta energic în contra încercărilor de a înstrăina 
Pămintul din minile actualilor deținători, sau pe altă cale 
a restaura relațiunile agrare dinainte de revoluţie, Țăranii 


4 
cunoaşte 


' Ibid, pag. 19. 


cm” ALI T ST n “sai 
e 30 er le 


v 


_IDEOLOGIA POLITICA A EMIGRAȚIEI RUSE 155 


tra intervențiunii străine, crezind că elibera- 
rea este Ìn mina insăşi a populației, precum şi în 
contră 


ui, 

In anul 1926, în sinul emigrației, din cauza inactivitäții 
sa născul printre multi dorința de a accepta guvernarea so- 
vietică și a se întoarce în Rusia, chiar cu prețul capitulării 
în fața acestui guvern, Printre alții, din contra, s'a născut ten- 
dința de a restaura lupta „albă“ militară impotriva guver- 
n sovietic în scop de a-l răsturna, 

) aţă de aceste fenomene, democrații ublicami şi-au 
fixat următoarele norme tactice, care iai se la mijloc in- 


tarea Jui revoluționară, respingerea oricăror încercări de 


că în în Rusia Sovietică au loc procese ce duc 

„Hberarea Rusiei de regimul sovietic prin forțele însăşi ale 

~ b) recunoaşterea faptului că lupta impotriva 

în lupta împo- 

A Pica iei pr ale Rusiei și în fine c) dest ei 
rectă în luptă botriva sovietal i i i 

penta anason hesiari- A letelor și deci pregătirea 


i e secundare, dacă nu ținem sama de faptul că unii 
au credință în posibilitatea realizării îndepărtate a socia- 
lui, iar la alţii această credinţă lipseste, 


V. Socialiştii. 


Aproape toți social-democraţii — şi centrul şi partea 
stingă a socialiştilor-revoluționari — formează aripa stingă 
a emigrației ruse, 

In trecut, aceste partide luptau împotriva absolutismu- 
lui țarist, pentru întronarea republicii, adunarea constitu- 

ntă şi o serie de reforme sociale, ca de exemplu: ziua mun- 
citoare de opt ore, împroprietărirea țăranilor, ete. 


150 VIAŢA ROMINEASCA 

Aceste partide se deosebeau unul de altul prin mai 
multe trăsături, 

Social-lemocraţii au fost wm partid proletar, pe cind 
social-revoluționarii — un partid al poporului în întregime, 
democratie şi în deosebi țărănesc, deoarece țărănimea intr'o 
țară agricolă, ca Rusia, este masa principală a populației, 

Și unii şi alții au fost republicani, Insă social-democra- 
ţii tindeau spre centralizare, pe cînd social-revoluționarii 
aveau de scop satisfacerea revendicărilor naţionale prin fe- 
deralism, 

Socialismul a fost un credo comm, Insă şi aci există o de 
osebire adincă, Social-democraţii sperau să ajungă la ia. 
lism conform ideilor lui Marx pe cale de desvoltare econo- 
mică a lumii, grație procesului de concentrare a capitalului 
şi inevitabilei expraprieri a lui din partea muncitorimii fn 
folosul statului. Cu totul altfel priveau această chestiune 
Social-revoluţionarii, Ei negau faptul accumulării capitalu- 
lui în unele mini şi de aceia puneau speranţele lor în ener 
gia personală, în încordarea voimței umane spre idealul so- 
cialist 
luţi > s'a întimplat însă cu aceste partide în timpul revo 
uției 

Social-democrații isi cedau treptat locul aripii extreme, 


a așa-zișilor bolşevici, care în urmă*a degenerat în partidul 
comunist, Socotind că înfăptuirea imediată a socialismului. 


este imposibilă şi nedorită, social-democraţii au trecut în 
opoziție la comunişti. Pentru aceşti din urmă nu exista și 
nici nu există pină azi un cuvint mai batiocoritor, decit 
„social-democrat“, 

In ceiace priveşte pe social-revoluţionari, la alegerile pen- 
tru Adunarea Constituantă ei au fost ridicaţi pe coama undei 
revoluţionare, dar nu au înţeles să-și păstreze situația, Per 
tru a avea succes printre țărani, comuniștii, ca un partid de 
magogiec, au jefuit pe social-revoluționari, acceptind progra- 
mul lor în chestiunea agrară in intregime. Primul decret 
despre pămint al Consiliului Comisarilor poporului este t 
piat de pe desideratele social-revoluționarilor. lar pentru & 
satisface simțimintul national al diferitelor națiuni ale Ru- 
siei, comuniștii au împrumutat dela socinl-revoluționari şi o 
altă idee a dor, aceia a federaţiei, ducind-o însă pină la èt 
trem, la negarea ei, O săptămână după ce au venit la putere, 
Consiliul Comisarilor poporului a recunoscut dreptul napi- 
nilor din Rusia la autodeterminare pină la separare, 

Deosebirile de mai sus între aceste partide se 
pină acuma, întrucit programul şi ideologia lor perzistă, 

In ce priveşte tactica lor actuală față de Rusia Soviel 
că, ele vin la unele rezultate comune, deşi se călăuzese de 
diferite motive. 


î ? 


n 


IDEOLOGIA POLITICA A EMIGRAȚIEI RUSE 157 
TOT e N SP a RE a i 157 
“Social-dlemoera x r: tismul rus nu găseşte nimic -asemănăto 
intre experiența comunistă şi ideia socialismului adevărat, 
crezind că pentru înfăptuirea lui încă nu a venit timpul. 


— ei o rezolvă în următorul fel. Urmez argumentarea lor 
Regimul sovietic a venit la putere pe cale de violenţă, 
După cet ani, acest regim stă în picioare tot pe cale 
de violență și teroare. Friul capitalismului este strâns ținut de 
l iar leróarea se aplică, uneori cu o ferocitate extre- 
mä, faţă de toti adversarii regimului. Astfel populaţia şi mai 
ales ţi se deprinde (sau chiar s'a şi deprins) cu ideia 
că, pe cale de violență, se pot atinge rezultate considerabile 
aproape totul; că aceasta este una din metodele cele mai 


Dar țărănimea fireşte, doreşte ca violența să i 
. . ? . f sa 1 
altora, nu eil, şi să fie în folosul populaţiei sătești arte prea 


Astfel se naşte problema dictaturii realizate în fo ă 
rănimii asupra celonialte clase ale populației sau rara Ao 
„bonapartismul“, dictatura claselor burgheze, sub am- 
minațiunea cărora proletariatul, natural, trebue să devină 
parte suferindă, Subt regimul nou, clasa muncitorilor este 


intrucit social-lemocraţii sînt reprezentanţi ai i 
tid proletar, ci consideră starea dintii ca cea a tă nus 


De aceia rămânind în opoziti ă i i 
ceia, i poziţie faţă de comun ti, - 

pam se abțin dela lupta armată în comtra lov. za 

„Social-revoluționarii nu împărtăşesc uceasta argumen- 

ie, Fimd partizanii unui regim democratic, ci cred în ară 
sibilitatea lui, ca un rezultat firesc a] transfomnării 
vinului. Ei păşesc și mai departe, găsind unele trăsături de 
valoare în însăşi existența bolșevismului. Conducătorii so- 
cal revoluționarilor “cred că nu se poate „fetrograda la ca- 
pi n +» Au se pol transmite întreprimderile industriale ale 
statului din minile lui în cele ale particularilor. 
„Dimpotrivă este nevoie de a păstra îm minile, colecti- 
Maze sape azi apare ame avantajoase, socotind aceasta 
a m oc de socializare a capitalului din i 
$i primul pas spre socialism. MAC 09. St det 

rm urmare, lupta armată în contr i 

ae er rara a bolşevismului nu 


Am expus ideologia partidelor socialiste, ca ceva i 
» . 5, ? t 
ceva oficial, ca ideologia majorităţii conducătoare. aie 


pd a O 
Dar firește, printre socialişti există mulţi partizani In- | 
focaţi ai luptei celei mai crincene în contra comunismului, 
Chiar sînt şi curente întregi cu inclinația spre dreap- 
ta (de exemplu grupul „Rusia Țărănească“). Mulţi dintre 
aceştia sint perfect conștienți de criza ideologiei socialis- 
mului, datorită experienţei sovietice. 


VI. Grupările răzlețe. 


Trecem acum la caracterizarea grupelor răzlețe, 

Mai întiiu de toate, stă separat grupul „Lupta pentr 
Rusia”, care uneşte pe de o parte pe socialiștii poporului 
(Melgimov), iar pe de altă parte pe cci din dreapta, mode 
rații (Burţev, Kartaşov, Fedorov), Principiile fundamental 
ale grupului sint următoarele: 

Fate necesar de a nimici puterea bolșevicilor muma 
prin puteri proprii. Intervenţia străină ar fi de dorit, şi 
„pentru preţ poporul rus nu s'ar tocmi“, dar ca este imposi- 
bilă in mod obiectiv, Toate statele sînt interesate ca Rusi 
să amine ziua învierii sale. Cu orice preţ e necesar a luplă 
în contra regimului comunist, „Orice guvern va veni să în. 
locuiască pe cal comunist, va fi mai bun decit bolşevicii”, 
Să trăiască liberatorii, — zice Kartaşov, — oricine ar fi eif 
In urmă se va forma totul, să fie spartă numai pecetea sk 
criului. Ca şi socinl-democraţii, acest grup consideră foarte 
probabilă stabilirea bonapartismului. — „Cind din domeniu 
prezicerilor juste, — zice Melgunov, — se trece în domeniul 
posibilităților, cea mai reală apare lovitura bona pa rtismu 
lui”. Dar grupul tratează cu totul altfel acest fenomen, de 
cit social-democraţii. El crede că in momentul acesta istorie 
poate să existe numai o singură problemă: cît mai curind 
şi în orice împrejurări să se termine cu dictatura extremă 
antinațianală a comuniștilor. La considerațirmea că dacă, În 
schimbul partidului comunist, pe tronul Husici va putea 
ridicat vre-un fost plutonier Budeonnyi și acesta va 
nimicirea restului intelectualilor ruși, grupul răspunde 
fel: riul nu curge înapoi; timpul oamenilor de tipul 
Mahno a trecut, 

Şi pentru că totul trebue să se subordoneze numai 
probleme de hrptă, — grupul se abține dela o definire li 
a celor la care tinde, Toți trebue să se unească in jurul & 
cestei probleme, fără a se ține sama de părerile de partid, iir 
în urmă se va veden: fiecare va lua drumul său. 

Al doilea grup, care merită să fie menţionat — este 
niumea Centrală Politică (sau Comitetul de Industrie şi Co 
meN Această uniune constă din reprezentanţii capitalu 
ui rus. 


a mo- 


Ri d 

grup — dreapta partidului de odinioară con- 
stituțional democrat, a cărui stingă i 
Apo văi „ Siimgă a devenit republicană. 


. - i a- 
ul emigrației rusești, 
VII. Curentele naționaliste, 


Ne rămine incă să studiem rtid națior 
partidele aliste 
I * > ~ - “e s 
n rapa privinţă un interes deosebi! prezintă parti- 


e na e ucrainene. ! Printre ele se pot numă 
um - 
tru curente, și anume: 1) monarhiştii, 2) fascisti S a. 


blicanii-democrați (urmaşii hui i i uniș 
ocr naşii lui Petliura) si 4 iștii 
à AANS, sau — după cum singuri își A peinar îi 
agricultorii e un istorie ucrai- 


i. După părerea lui 
muncitoare” în ze lui, numai „mo- 


şi statul ucrainean, 


li au re 
tului publicist D. D lenea lor în persoana talenta- 


A ul republicanilor-democrati, partizani 
mna, este cor in: 
x Sulghin, LEa E: 
ine comuniştii stau În totul pe platforma sovieti 
i cu campanie îm Sotona ideii că singura ponli ai A 
ar = stem pg ale a Ucrainei constă în recunoașterea regi. 
Proape de această direcţie vine şi gru imi- 
ceneo, care propagă ideia lui Closovse $ ai 2 
“lementelor revoluţionare ale Ucrainei în 
și un regim mai potrivit 


pace națională 
consice acel sovietic-eleețiv, independent de Moscova 


ai Republi- 
Slavinschi, Ale- 


' Vezi articolele d tui Miakotin, La question ukra 
Révolution rusze (Monde Slave“, 1920. IV, p. prieten du 
maica Martel, La question d'Ukraine (Monde Slave", 1927, Nr, 11 et 
12), precum şi organele ucrainene „Hliborobsea Ueraina” 
histilor (Viena), „Zaarava” şi Monitorul Științelor şi Litera 
zanele fasciiştilor (Lwow), „Monitorul Ucrainei” 
la Paris ale republicanilor-democraji, ş, a. 


urii — or- 
la Praga şi „Trizub“ 


i LOGIA POLITICA A EMIGRAȚIEI RUSE 161 
y za DRY ui E ie - 5- SIE ro. SPOR DAEAR NENN C o 
releva, ca un fenomen e soluției. Pentru pămint doresc cel puțin despă- 
i Ucrainenii, cu excepţii mici, fără a tine sam Aa 
olitic ul său, sînt partizanii Ucrainei 


tere: 


e crer Centru » republicanii-lemocraţi, de asemeni neagă 

ate de i n Rusiei aai smul, dar se trecerea pämîntului la țărani fă- 
de F Mai mult decit atit. La adresa sein. | ismul, dar recunosc ti u 

reaptă expresi rirea culturală si n ti o despăgubire si găsesc necesar a păstra toate cele 
A entre esua acest Sene ae M mite dela revoluție si acceptate de populaţie. Ideia re- 

zentan de frunte ai cugetării ucrainene. In 1918, renu. i | părerea lor, stabilește o linie de demarcaţie 

mitul uit | | 


Grușevschi, în articolul său - | între restauratori și aceia care au recunoscut revo- 


Socialiştii în urupările lor conducătoare. păstrind i- 
zia și programul lor dinainte, oscilează între opozi- 
cara ale acestei culturi sint: 1) H gimului comunist sovictie si recunoașterea valorii 
tei de sateni urile er a 3) lipsa ee zaniran ire frica de bonapartism tărănese și aşteplarea unei 
a vieții publice, 3) ignorarea valorilor culturii şi x hilis ormări lente a bolşevismului întrun regim demo- 


„Și cu toate acestea, ucraineanul este un european DN. . 0 
i Grupările naţionale ucrainene dau diferite nuanțe 


i; 

In „Memoriile” juristului Andrievschi, care se ; eologiei politice, dcla monarhism pină la comunism, 
la timpul revoluției, autorul serie: „Acuma se ma ntul care le uneşte pe toate este ideia de separare de 
lupta seculară a două popoare. Și așa va fi pînă cind AR 
vom răzbuna ochiu pentru ochiu, singe pentru singe”, 

D. Donţov seria, de asemeni, că „lupta cu Rusia i 
idealul colectiv al Ucrainei, S'au cioenit două lumi: bi 
tino-tătară-moscovită şi uerninean-europeană. Mijlocul 


“pragul Ucrainei Noi”, seria: „Orientarea spre Moscova $ 
timpul său, Ucraina a fost intoarsă prin v spr 
; Korg, a fost băgată în colțul culturii Rusiei Mari. Toh i 


A. Boldur 


pa 
p 


de a face împărţirea Rusiei“, 

Acestea sint speranțele reprezentanților Ucrainei, 
crainenii se țin în emigrație separat de Ruși și își au nu 
mai presa lor periodică, dar editează şi cărți în limbu pi- 


Afară de Ucraineni, mai există în emigrație încă un grup 
al — așa numitul „Comitet al independenței Canta 
mă în sa e Jordania şi Ramisvili, Scopurile lui, 
ne ara i denumirea, sint asemănătoare cu ê 
ale Ucrainenilor. d 


Aceasta este gruparea politică a emigrației din fos 
Imperiu rusesc în trăsături fundamentale. 


VIII. Concluzii. 4 


rar = mai sus ne permit să tragem citeva concluzii 
gene anume: 

1) Partidele monarhiste tind a restabili regimul ante- 
rior politic şi social, negind i comimismul, dar $i 
aproape toate e sd șa în vite "Rusiei. ce au avut loc In 


Piroboridava 


Numele stațiunii daco-romane dela Polana 


Chestiunea numelui antic al importantei stațiuni arheo- 
logice de la Poiana, în Moldova de jos,! n'a fost încă stu- 
diată.* Cu toate că, în ce priveşte geografia veche a Mol- 
dovei, există o serie destul de numeroasă de localităţi getice 
şi geto-romane transmise prin Ptolemeu sau prin Goograful 
anonim din Ravenna,” nu s'a încercat pentru nici una din 
ele o identificare cu așezarea de la Poiana. Numai în lucră- 
rile lui Vasile Pârvan găsim o primă indicație în această 
privinţă, E vorba de harta localităților şi neamurilor dace 
anexată la sfirşitul Geticelor, în care Pârvan a pus să se 


t Vezi Viața Romineaseă, 1930, No. 9-10, pag- 296 sqq. 

' A. Porbiger (Handbuch der alten Geographie von Europa, Ham- 
burg 1877, p. 761), menționind localitatea Paloda de la Ptolemeu, g 
situează pe Siret între Focşani și Adjud. Insă aceasta e o localizare eu 
totul teorețieă, fără nici o uluzie la staţiunea de la Poinna, despre care 
Forbiger nu are nici o cunoştinţă. De altfel, localizarea făcută de Por 


bizer pare să fi fost inspirată de Dimitrie Cantemir, care căutînd á 


gäsească o origine antică numelui riulul Putna situat intro Focşani 
Adjud, îl raportează în mod fantezistla Patoda (Descriptio AMoldari 
ed. Soclet. Academice române, Bucureşti 1872, e, IV, p 12 n.1). 

Acest geograf, care a trilt probabil în sec. VII după Chr, r 
cure reproduce itinerarii mai vechi, mergind pină la începutul Impe 
viului, deserie un drum de la Zyras ln Porolissum (IV, 5), care trebuia 
să treacă neapărat prin Moldova de sud. Totuşi, stnțianile intermediare 
pe caru le pomeneşte, anume Tirepsum, Iseina, Capora, Alinoum, Be 
merium, Urgum, Sturum şi Congri, nu sint indicate în celelalte izvoare 
şi identificarea lor e foarte greu, Pârvan, Castrul de ta Poiana, p. 2% 
înclină n atribui acestui drum un traseu deacurmezigul Moldovei şi 
Basarabiei în lungul valului roman Siret—Marou Neagră, 


PU ITA 
locul actı 

el nu face nici o mențiune despre aceasta. De 
putea pronunța întrun chip mai 

noaşte rezultatele 

F E i rogi ra lui 

j uțin înaintea morții lui Pârvan, ştiri nouă despre Pi 

7 pr p pa poaa a în eeni mă pir unui papir to. 
sit în t ublieat tru prima oară d 

ur S. Hunt! Acest papir, despre anms aa poari de către 

apucase să aibă 


antacuzène, care totuşi 
sňu,* asupra identiticării 
situeze în chip vag 
i şi Dunăre fără să 
şi fără să dea vre-o atenţie hărţii 


Rezultatele săpăturilor noastre de la Poiana (y. Viaţa 
M 193), nr. 9-10) şi cele ale cercetărilor pe care le-am între- 
Prins în 1928 în regiunea dintre Siretul inferior şi Prut, ne 
ni să reluäm chestiunea. Din aceste cercetări rezultă în ge- 

deral: 1° că Poiana e una dintre cele mai importante stațiuni 
antice din toată Moldova de jos; 2" că printre acestea se dis- 
„Ange ca una care, avind un lung trecut de via indigenă, a fost 

Dcupată şi de Romani pină după secolul TI d. Chr.; 3° cå, 
intre stațiunea de la Poiana şi confluența Siretului cu Du- 
irea, unde se găseşte cetatea romană de la Gherghina, nu 
E: xistă, pe stinga Siretului, nici o aşezare antică propriu-zisă ; 
ȘI 4' că, abia la 10 kilometri la nord de Poiana, începe valul 
de apărare Siret—Marea Neagră (v. fig). Toate aceste ele- 
mente obţinute prin cercetări arheologice concordă în a con- 
firma identificarea suggerată de Vasile Pârvan. Poiana, e, fără 
îndoială, Piroboridava, 

Intr'adevăr, după constatările arheologice, staţiunea de 
| da Poiana e singura căreia i se pot atribui datele lui Ptole- 
Meu şi ale papirului Hunt asupra acestei localităţi antice, 


' Register of a Cohort in Moesia în Raccolta ii seritii în onore 
di Giasomo Lumbroso, Milano 1925, p. 265 sqq. CI Georges Cantacu- 
èno, Un papyrus tatin relatif à la defense du bus- Danube, in Aegypius: 
Rivista italiana di egittologia « di papirologia, IX, Milano 1928, p. 
63 sqq. ; reprodus fără modificări in Revue historique dis sud-est européen, 
Päris-Bucarest, V 1923, p, 38 sq- 

* Vezi nota precedenti. 

* Aegypius, IX, 1928, p. 88; Revuo hisi, du SE europén, V 
1928, p, 68. | 


104 VIAŢA ROMINEASCA Žž R 
__ In geografia lui Ptolemeu, se găseşte la capitolul Moe- 
siei inferioare, pasajul următor (IV, 10, 8):* 


Ming Zè elot xat év ră măaup? Tale pantera zap plv tv "lipasoy notang 


Zagyiaos (54 40) (47 456) 
Tapacičasa (54° AF) (47 30) 
TepefepiZaa (54) (47) 


Intre aceste trei davae, ale căror sufixe sint de o ca- 
racteristică origine getică, Piroboridava, notată la punctul 
de coordonare al gradului 54 longitudine cu gradul 47 lati 
tudine, ocupă poziţia cea mai de sud. Totuşi e pusă la o 
distanță remarcabilă de Dunăre, al cărei cot cel mai nor- 
dic e determinat de Ptolemeu prin cotele 53° şi 46°." Ea 
se găseşte lingă riul Hierasus care nu e decit Tiaran- 
tos al lui Herodot,” Gerasus al lui Ammian Marcellin,‘ | 
Serelos al lui Constantin Porphyrogenetul * sau Siretul ac- 
tual. 
O preciziune mai mult ni se oferă prin faptul că Mie- 
rasus constituie la Ptolemeu graniţa dintre Dacia şi teritoriul 
transdanubian al Moesiei inferioare şi cum cele trei -davas 
aparțin acestuia din urmă, rezultă că ele sint situate pe 
malul stîng al Siretului” Toate aceste date convin în chip 
excelent situaţiei actuale a Poianei. In plus, avem de înre- 
gistrat şi o deplină concordanţă cronologică. Data ştirilor lui 
Ptolemeu, care se referă la primele două secole ale orei: 
noastre, intră perfect în durata aşezării de la Poiana, care 
începe către circa 1600 în. Chr. şi stirşeşte prin see 
II. d. Chr. 

Papirul lui Hunt nu face decit să confirme şi să com- 
pleteze aceste constatări. E vorba de un pridiantmn (situaţia 
trupei) al unui corp auxiliar, colors I Hispanorum Vele- 
rana Equilala, care şi-a avut lagărul în Moesia inferioară 


! Şi în această parte (adică la nord de Dunăre), mai în interior, 
sint următoarele localități lingă riul Hieräsus; Zargidava, Tamasi- 
dava, Piroboridava». Citâm textul original după ediția lui Ch, Muller 
Paris 1982 (Didot). 

” II, 10, 1. — Imrebuinţăm coordonatele geografice indicate de P 
lemeu numai în chip relativ, căci de o exactitate absolută a lor, fireste, n 
poate fi vorba, 

"IV, 48. 

* XXX, 3, 7. 

` De administrando imperio, ed. Imm. Bekker, Bonnae 1840, & 
38, p. 171, 13. 

* Pentru originea numelui actual el. V. Pârvan, Considerapinni 
asupra unor nume de riuri daco-acitice, Bucureşti 1923, p. 10 sq. 

' Vezi şi Tabulae in Ciandii Ptolemaei grographiam, Parisila 
1901, de Ch. Muller, pl, IX, 


{ 


k a . 


PIROBORIDAVA 155 
Printre numeroasele de 

diverse puncte ale 
unul care, 


şi apoi în Dacia. 


de la Cetatea 
spy roman 
l mai de mult, d 
din Tabula Peutingerduna i € 
poate fi decit localitatea me 


grecose 
e, fără îndoială, cas 
roneasa pe Olt, identiticat 
Burridava 
ridava, nu 


perfect cu re- 
'a văzut mai sua 


p. 66 sq.; id, Revue hist, 
aribeni, Optimus princeps : 
eratore Traiano, I, Messina 


cu instripția COH HIS 
4, 17; cf. şi Cichorius, în Pauly-Wiss,, Reateneyci., IV 
+ 297), cure au fost atribuite unei Coh, I Hispanorum (Em. 
dacique, în Bulletin de la section hist. de t Acad. 


N. Cohors, p 


atlasi cohorță menționată a x 

a e papirul lui Hunt la Piraborid 
ue In ce priveşte castrul de la Breţeu, înclinăm a-l identifica ha 

Angust pomenită de Ptolemeu la Vest le Piroboridava, în Dacia. Nu- 


toponime din răsăritul 
potriveşte şi en caracterul pur roman al castru- 
unția sa lingă intrarea în trecătourea 


"Gr, Tocilescu, Fouilles 
1900, p. 120, 


Ttepectiv şi cu sit 
Oituzului. 


106 VIAŢA ROMINEASCA 

de lăncii, minere de săbii de tipuri romane caracteristice, 
etc. Aceste fapte arheologice probează existența neindoiel- 
nică a unei garnizoane romane în această stațiune, care 
constituia o puternică fortăreață în flancul occidental al va- 
tului Siret—Marea Neagră, al cărui rol nu putea fi decit 
acela de a apăra provincia Moesia inferioară şi relaţiile ei 
cu Dacia. 

In expunerea arheologică făcută într'un număr ante 
rior am conclus că dominaţia romană n'a schimbat aproape 
nimic din caracterul băştinaş al staţiunii de la Poiana, unde 
nu s'a găsit nici o locuinţă sau monument de construcție 
romană. Această constatare pare că sar opune aceleia după 
care Romanii au trebuit să aibă o garnizoană la Poiana. 
realitate totul se explică prin împrejurarea că acestă g 
nizoană era ţinută de trupe de a doua mină. E tocmai ceii- 
ce ne dovedeşte existența acelui detaşament al cohortei 
I Hispanorum Vet. Eq. de la Piroboridava. Nu sar puten 
spune, după pridianul acestei cohorte, dacă detașamentul 
pomenit era singurul care îşi avea reşedinţa la Piroboridava 
sau dacă îşi împărțea misiunea cu alte elemente ale armatei 
din Moesia inferioară. De asemeni documentul e distrus în 
locul în care urma să se arate numărul soldaţilor care formau 
detaşamentul trimis în această localitate. Acest număr eră 
probabil destul de restrins, dacă ţinem sama de efectivul 
total al cohortei, care abia trecea de cifra de 500, şi de faptul că 
detașamentele cohortei asemănătoare celor de la Piroboridava, 
răspindite în diferite părţi ale Imperiului, erau foarte nume 
roase. Fapt e că, indiferent de aceste chestiuni şi de eventuala 
lor rezolvire în viitor, mărturiile aduse de papirul lui Hunt 
sînt în favoarea identităţii Piroboridara — Poiana. 

Toate celelalte identificări ce s'au propus sau sar ma 
putea propune pentru Piroboridava, prezintă grave dificultăţi. 

Astfel Charles Muller, principalul editor al lui Ptolemei, 
înclină a situa Piroboridava (în unele manuscrise Py 
ridaua) pe Prut: «Hoc oppidum fortasse non ad Hierasum $ 
erat, sed ad proximum Prut fluvium, quem Xa Hópata 
"Exămvaz 2è lopaz» (Herod, 448)»2 Argumentul său pur t 
nomastic e caduc, Intre elementele pir-, bor-, ale num 
localităţii şi numele de Porata al riului (căci Pyretos ni 
decit pronunția elenică), nu e nici o legătură. 


è 


' Pärván, Castrul de la Poiana, p. 27 q.; Id, Inceputurile vietii 
romane la gurile Dunării, p. 49; Id, Getica, p. 128 sq. 

* „Această localitate poate nn era lingă riul Hierasut, ci Jingi vis! 
vecin Prut, pe care Seifii îl numeso Poruta, iar Elenii Pyretoa (Hero 
dot, 4, 48): Ch. Muller, Claudii Ptolemaei geographia, Parisiia 18% 
I, p.470,n.6, 


PIROBORIDAVA 


i Numele i 
Miti ze explicà fe le, origine iranică, pe 


lui Ptolemeu, 
sus al Siretului In favoatai PE 


ționat în alt chi 

si p în geografia 
omisiune se explică dar ace 
uns mai malt p Š ușor. Acest rîu, care parc această 


emeu, cunoscută prin aridi ~ pentru opera lui Pto- 
dată cifrelor coordon itatex ei şi prin preferința aco 

geografice. Pe când Siretul, în pagub ta acor- 
or izvorîte din Carpații Orientali şi 


j f şi Ardeal 
riza. > A a Da . z > , 
ja B. & pe din punct de vedere taie! Biro and 
Daciei, cursul granițele naturale ale 

răspicat colinele precar- 


pe 
g al rîului, Cu 


maluri perfect homogene, sărae în afluenți şi cu 


A ihi 5 
lurila Peitai organe localizare a. Piroboridavei pe ma- 
Tocilesen, pie mult şi de afirmația lui Grigore 


care aşează Pirobori, 
lăsat, A oboridava | 2.8 j 
iei la praf, Gestiona de barta apar aar A eka 
XII, în care yatopedi, datind cam de i N. 

> această localitate e fixată destul A Aanias da 


' CI. Pârvan, Con 
scitice, p. 8 siq. 

* Această identitate a riul 

i c ui Hierasus al | ? 
ERTA: în special da Porblger, Handb. d. Sr MATA Arade 
pp. MA tă n. 90 şi de Goos, Studien zur Geographie unat Geschichte 
aea a rr en, Daciens, Hermannstadt 1874, pp. 13 şi 25 (et Tod. 

2 mainie de Romani, Bucuresei 1880, p. 67, n. 2). F A. Ukert, 


si funi 
derațiuni asupra unor nume de rinri daco- 


uR und Römer, Weimar 1846, p. 603 
RE identificat cu Prutul sau cu Siretul, 
ra apnee pentru localizarea Piroborid 

eri terasus ca numele antic al Siretului (0. e, l 443 
escu, Dacia înainte de Romani, p. 70, pa ee fa AO 


168- VIAȚA ROMINEASCA 
A 


Siret şi la jumătate între acesta şi Nistru! Dar acestei hărți, 
destul de tirzii, trebue preferat textul însuşi al lui Ptolemeu, 
care menţionează clar Piroboridava «lingă riul Hierasus» 
(Siret)? De alfel în harta de la Vatopedi localităţile lui Pto- 
lemeu sînt transcrise cu foarte puţină grijă de preciziune, 

Localizarea lui G. Cantacuzâne menţionată mai sus, 
după care Piroboridava antică se găsea undeva între Poiana 
şi castrul de la Gherghina” e mai aproape de realitate, căci 
situează această localitate în regiunea cursului inferior al 
Siretului, dar prezintă inconvenientul că între cele două 
puncte indicate nu există nici o altă staţiune veche care să 
poată fi identificată cu ea. Piroboridava trebue neapărat să 
corespundă sau Gherghinei, sau Poienii. Castrul dela Gher- 
ghina, situat la gura Siretului, se exclude din capul locului, 
fiind prea aproape de Dunăre, abia la 4—5 km.‘ pe cînd 
după textul lui Ptolemeu, Piroboridava e destul de departe 
de acest fluviu.” Urmează deci că Poiana e singurul loc cu 
care se poate identifica această localitate antică. 


' Ibidem, p. 73: “hurta Daciei lui Ptolemeu, în faesimile, după 
Géographie de Ptolémée, reproduction photolithographigue du manuserit 
grec du monastère de Vatoptdi au mont Athos, Paris (Didot) 1967, in 
folio, m LXXVIII-LXXIX., 

* Intrunele din diversele manuscrise nle Geografici Iui Ptolemèu 
(S91) această menţiune e înlocuită cu o expresie mul puţin precisă, 
precum: év 24 ý ózip qy “lotpev qpipan nastea, «În partea dè 
peate Istru, în interior» (ef. Muller, CL Ptol geogr, I, p. 470), ceiace 
nu constitue nici o indicație in favoarea localizării Piroboridavei pe 
Prut. Aci nu e decit o abreviere tirzie a propozițiunii conținînd numele 
de Hierasua, care a trecut intactă în toate celelalte manuseriae, 

" Aegyptus, IX, 1928, p. 88 şi Revue hist: S-Europ., V 1938, p. 65 
s4.: «Des renseignementa fournis par notre pridianum au sujot de 
l'occupation romaine en Moldavie Méridionale semblent bien montrer 


que le cump de Poiana existait déjà vera 110—117 après J. C. La cohors 


I Hispanorum Veterana n'aurait pas maintenu une garnison à Piro- 
boridava près du Siret, ai celle-ei n'avait été vigoureusement appuyée 
par les forteresses de Polana ot de Gherghina». Autorul nu ne spune 
motivele care l-au determinat să considere Piroboridava ca o localitate 
deosebită de fortărețele de la Poiana şi Gherghina, vorbind întrun chip 
atit de categoric de un al treilea castru roman Între gura Trotuşului 
și Dunăre. Acest luor, de altminteri, nu e confirmat deloc de rezul- 
tatele arheologice obținute în aceste regiuni, 

* Pentru acest castru, cunoscuti şi sub numele de «castrul dela 
Barboşi», cf; Pârvan, Castrul de la Poiana, p. 14 sqq. 

* Acest fapt e precizat in Ptolemeu prin expresiunea: în ri 
săpt txity , pesée, în mss. SQT:îv či +3 Òzip tày "lotpoy maiuri passyes 
cu privire la Zargidava, Tamasidava şi Piroboridava. * 


Moldova de jos în epoca romană 


120 VIAŢA ROMINEASCA 


S'ar putea presupune eventual şi un alt punct pe Siret, 
mai la nord de Poiana. Dar trebue să ne amintim că în 
această direcţie, la mai puţin de 10 km. de stațiunea de la 
Poiana, începe valul roman dintre Siret şi Marea Neagră, 
cel mai nordic limes al Moesiei inferioare.! Şi Piroboridava, 
care avea o garnizoană romană, trebuia să fie la adăpostul 
acestui limes. Pobabil, o mare parte din teritoriul moldo- 
venese care se întindea mai la nord, era sub influenţa auto- 
rităţii romane, — cel puţin în cea mai frumoasă fază a 
expansiunii romane în aceste regiuni.” Dar trupele romane 
nu puteau să stea în garnizoană decit în teritoriul de do- 
minaţie efectivă, înapoia sistemului de apărare reprezentat 
prin val şi prin diversele localităţi întărite, printre care Poiana 
era cea mai nordică (v. fig.). 

De altfel, chiar ştirile lui Ptolemeu se opun unei locali- 
zări prea septentrionale a Piroboridavei. După geograful 
antic această localitate se găsea destul de jos pe cursul 
Siretului, întrun loc care cu greu ar putea fi pus mai M 
nord de gura Trotuşului, lingă care se afla Poiana. Pe de 
altă parte, Ptolemeu, care pomeneşte un număr destul de 
mare de localităţi din Moldova, nu putea să uite această 
veche staţiune, situată la un punet aşa de important al dr 
mului Siretului şi Trotuşului, între Dacia şi Dunăre. Aci cra 
unul dintre cele mai însemnate centre indigene păzit de o gar 
nizoană romană şi care ocupa un punet esenţial în sistemul 
fortificativ al stăpinirii romane la nordul Dunării. ) 

Din toată această examinare a constatărilor arheolo 
gice, a informaţiilor furnizate de izvoarele antice şi a diver 
selor hipoteze emise sau posibile de emis asupra iden 
cării Piroboridavei, rezultă în chip evident că num 
acestei localităţi antice nu poate fi atribuit decit stațiunii 


de la Poiana. 
* 


In numārul viitor al acestei roviste vom continua 
cuția celorlalte probleme în legătură cu Piroboridava. 
Radu Vul 


' Pârvan, Castrul de le Poiana, p. 27 sq-; Id, Getica, p: 

= In această privință la Piroboridava, cetate indigonă contin 
era O situație diferită de cea do la Tyros la DNancul de est al 
Sireţ— Marea Neagră. Tyras, vechia colonie comercială elenă de la 
tea Albă, uvea, prin limanul Nistrului, o caracteristică situaţie maritimă 
care o scnieca onrecum de grija unei apărări prea complicate 
nacat. Astfel, spre deosebire de garnizoana din Piroboridara, 
zoana din Tyras putea supraveghea extremitatea de est n val 
menit, fără, ca, pentru apărarea proprie, să albă nenpárată n 
sprijinul ncestuia, P 

» Ptolemeu consideră ca aparjinind Moesiei toată Moldova şi 
rabia pină departe în valea superioară a Siretului. In realitate e vorbi 
probabil de teritorii aparţinind unor state clientelare ţinute în respe“ 
prin orpunizarea militară romană din regiunea Siretului de jos. 


„Prin desiş se vedea ici, 
„nerel din compania intii („cum a ajuns el în rîndurile noas- 


când se uită 


Patru zile 


Ţin minte cum fugeam prin păd 

tele, gi cădeau erăci mpte nié ele. îi (oa DI mi-e 

pos. impuşcăturile începură să se înmulțească tot mai MEIE 

colo ceva roșu, Sidorov, un soldat ti- 

tre?" — m'am deodată pe påmint şi tā- 
mari, speriaţi. Din gură ţi 

mi-uduc aminte bine de asta. 


gros, dar cu alergai 
parcă ceva 


song a gîndii cu. E], 
d oaz atele de copaci, Ar fi 
Jura tufişul, dar de spaimă el nu 
afi spa u > ă 
pair iniebăloare: Cu o lovitura i fie siaip tă 
aruneai baioneta. E] gemea şi plingea. Eu fugii 


"mai departe, 


__ Ai noştri strigau „ura! că 
şi eu am dinpapese de PRR 
in poiană, Deodată 


impușeau, Tiu minte că 
ză jda ori, după ce eşisem din vide 
L i ; un „ura” mai puterni i 
DE RE ainte, Adică nu noi, ci ai setei fiindeă d A 
eetat lonte: M etrigaudat. Mai ciudat n est că gaara 
pu sa re uri È, - 
ge văzut numai ceva sti cra pm a ză 
A lepra și el în 
ictodată nu m'am găsit intro poziţie aşa d i 
d t p i 
se a că sint culcat cu faţa în jos și “ad nonai eset 
apă j; pimi , int, peiie Jena, miei, sur se tirăse cu capul 
! iarba de anul trecut — ă 
nat mea, Și o văd numai cu un ochi, pentrucă a ai 
| cu ceva tare, probabil cu craca pe care e reză- 


— 


VIAȚA ROMINEASCA p: WADE | 
E ian la tufişurile astea. Poate că atunci avem nu- 


i i că al doilea glonţ m'a ajuns aici 
mat capul meu. Imi vine grozav de rău, vreau să mă mişe și f ne roşiafice se înv creea rca 
nu înţeleg de loc dece nu pot. Şi așa trece timpul. Aud cio- ea mare devine validă rusă ceea i jurul meu, Steaua 
cănituri de fierari, biziit de albine, eav ioe In sfirșit sare luna. Ce bine-i acuma dee: da ici au dispărut, Ră- 
fac o sforțare şi-mi liberez mina dreaptă de sub mine şi, Ajung pină la mine ni AP 
sprijinindu-mă cu amindouă minile de pămînt, vreau să mă ineva, premi A geantă. pete pe a zei geme 
ridic în genunchi. i : ot așa ca mine, cu picioarele zdrobite sau cu un glonț în 
Ceva ascuţit şi repede imi străbate tot corpul „dela ge- intece? Nu, gemetele sînt atit de aproape, cu t te că 
nunchi lu piept şi la cap și cad din nou. Iar intuneric beznă, dit văd, nu e nimeni lingă mie h nare Biden rar pe 
iarăşi nu mai e nimic. sint chiar eu însumi Gremete încete, jalnice; nu ekeen 
M'am trezit din somn. De ce văd eu stele care strălucese I aaron erati: mari? Aşa se vede, Dar eu nu înțeleg du- 
aşa tare pe cerul bulgăresc negru-albastru? Oare nu sînt în If. „Pau rueă îmi simt capul plin de plumb, plin de 
cort? De ce am cesit din cort? Fac o mişcare și simt dureri 


rozave în picioare. i i a TEN, ! 
“Da dat rănit din luptă. Sint primejdios rânit ori nu? [f ge Mata S en aoras pa mă culc, o fişie mare 
Mă apuc de picioare la locurile unde mă dor. Şi piciorul tăresc ceva mare și întunecat, kind pa pargar. iisesc şi 
drept şi cel sting sint acoperite cu singe închegat. Cind le Pf lei „colo se reflectă lumina lunii. Acestea aie, păi mine. 
ating cu minile, durerea devine mai mare. Durerea seamănă | iri sau arme. Și e ori un mort, ori un rănit « Si île nas- 
cu &ceia a dinților: neintreruptă, sfişietoare. Capul e îngreu- ÎN Orice ar fi, eu mă cule. gi 

mad, Sibinaut SR sirectul „Nu, nu se poate. Ai noştri n'au plecat. Ei sint pe aici; 


Inţeleg confuz că sint rănit la amidouă picioarele. Ce o Pau bătut pe tu Pae d a 
fi asta? De ce oare nu m'au ridicat încă? Oare ne-au bătut W se aude nici o ră eta nici ua. - lomat anda, Dee S vede 
turcii? Incep să-mi amintesc ce a fost cu mine, intii confuz, fif că de slăbiciune nu aud nimic. îi sint, de si i i S 
apoi mai clar. Am ajuns la concluzia că noi nu sintem deloc „Ajutor!,.. Ajutor!” > CE SIGUT, aici. 
infrinți. Nu-mi amintese de ce am căzut; dar mi-aduc aminte Strigătele nebunesti sălbatice care > im pi 
cum au fugit toți inainte, dar eu n'am putut să fug şi mi s'a ff meu ramin fără răspuns. Ele se răspinde_e seon din, pieptul 
făcut întuneric înaintea ochilor. Am căzut pe poiană, mai sus ÎI nopţii. Incolo e liniște. Luna cu fața ei E d os în aerul 
de colină, pe poiana pe oare ne-a arátase ceea „Co= Hf jale la mine. rotunda se uită cu 
pii, vom fi acolo” — ne striga el cu glas răsunător. Si noi am | Dacă è [a ` TE 1 : 
fost acolo: înseamnă că nu sintem înfrinți... Dar de ce nu fif Nu, e sri Sal i sere igo pri fire eat Stiighe: 
m'au ridicat pe mine? E doară loc deschis aici, se vede tot- mi-i tot Si Ga aa dl 
Şi de sigur A male numai cu zac aici. Erau împușcături atit N „Ši somnul se lasă pe ochii mei obosiţi, 
de dese. Trebue să-mi intorc capul şi să mă uit, Acum po! fa 3 
asta mai ușor pentru că, după ce căzusem întii și vedeam 
iarba și furnicile, mă ridicasem și căzui din nou, dar nu 
aceiași poziţie, ci pe spate. De aceia pot vedea stelele. 

Mă ridic și mă aşez. Merge greu cind amândouă picioarele 
sint rupte. De câteva ori mă apucă disperarea; însfirşit, cu f 
ochii lăcrămind de durere, mă aşezai. De-asupra mea — g 
bucată de cer albastru, pe care strălucesc citeva stele m i 
şi ima mare, iar împrejurul meu ceva negru şi înalt. E un 
tufiş. Eu sint în tutiș; de aceia nu mă găsesc ai mei. 

Simt cum se culremură rădăcinile părului din cap. 

Dar, cum de am ajuns eu în tufiș, odată ce am fost im 

t în poiană? Se vede că, aşa rănit cum eram, m'am 

t pînă aici, fără să țin samă de durere. E doar ciudat, că 

acum nu mă pot mişca de durere, pe cînd atunci m'am pu- 
i. 


-= 
P 4 


| Nu. Zac cukat cu ochii închişi, deşi de mult m'am trezit. 

pei ne să deschid ochii, pentrucă simt prin ploapele in- 

die i umma soarelui. Dacă îi voi deschide, poate că soarele 

üre să a Cae Ba chiar e mai bine să nu fac nicio 
mişcare., Ieri (pare-mi-se că ieri era) am fost rănit: 

3 a Si d z runit; a tre- 

tul o zi, douñ, au să mai treacă încă zile şi am să mor. Tot 


p. Dealtfel asta e pentru in ti i 
: puţin timp, în curind sosest 
E mai Numai în gazete vor fi citeva rînduri, preci €f 
rderile noastre sînt neinsemnate: atiția răniți; mort e un 
t voluntar Ivanov. Nu, n'au să scrie nici numele meu de 


P.S O ai i ne ee e i O 


familie; vor scrie numai: un mort. Un soldat, ca şi cum 
ar fi un căţeluș. 

Un tablou întreg se întruchipează în imaginaţia mea. 
Astea au fost de mult; de altfel, totul, întreaga mea viață, 
acea viaţă, cind nu zăceam încă aici cu picioarele zdrobite,— 
viața aceia a fost de demult... 

Am mers odată pe stradă, şi dădui peste o mulțime de 
oameni, strinși grămadă. Mulțimea stătea, nu zicea nimic, 
se uitau la ceva alb însingerat, care chelălăia jalnic: un că- 
țeluș mic, frumușel, pe care-l călcase tramvaiul. El a murit, 
așa cum mor şi eu acuma, Un portar oarecare a impins mul- 

imea, a luat cățelul de ceafă şi a plecat cu el. Lumea sa 
mprăâștiat, 

Mă va lua oare cineva şi pe mine? Nu, trebue să zac şi 
să mor. Dar ce bună-i viaţa... În ziua aceia (cind s'a întimplal 
nenorocirea cu cățelul) eu eram fericit, Eram ca într'o be- 
ție, şi aveam și dece. Ah, amintirilor, lăsaţi-mă, nu mă chi- 
nuiji! Fericire atunci, azi chinuri... lăsaţi să râmie numai 
chinurile, să nu mă mai torturez și cu amintirile, care mă 
silesc să fac comparație. Ah, nostalgie, nostalgie! Eşti mai 
rea decit rana. 

Dar, iată că se face cald, Soarele arde, Deschid ochii, şi 
văd mecleași tufișuri, acelaşi cer, numai sub lumina zilei. Şi 
iată şi pe vecinul meu. Da, e un ture — e cadavrul lui, Cit e 
de mare! Il recunosc, e chiar acela... 

In fața mea zace un om omorit de mine. Dece l-am o- 
morit ? 

El zace aci mort, plin de singe. Pentru ce l-a adus soarta 
aici? Cine e el? Poate că și e] are o mamă bătrină, ca şi mine. 
Ea are să-l aştepte mult timp, serile, la uşa colibei ci sărăcă 
coase. O să privească şi în îndepărtata miază-noaple: oare 
uu vine scumpul ei băiat care munceşte şi o hrăneşte ?.., 

Dar eu? Și eu sînt tot aşa... Ba chiar aş face schimb cu că, 
Ce fericit e el: nu aude nimic, nu simte durerea rănilor şi a 
dorului, nici groază de moarte, nici sete... Baioneta i-a intral 
drept în inimă... lată, haina lui are o gaură mare, înconjik 
rată de singe. Asta am făcul-o eu. 

Eu n'am vrut asta. Eu mam vrut răul nimănui, cînd 
pornit la război. Ideia că am să trebuesc şi cu să omor 
meni,. parcă nu-mi venea în minte, Eu mă gindeam nu 
cum am să-mi expun pieptul meu gloanțelor. Am plecat i 
mi l-am expus. 

Fi și ce e? Sint un prost, un prost! Dar acesi nenorocit 
felah (are o haină egipteană) — el e și mai ea a vinoval. 
Inainte de a-i imbarca pe vapor, ca sardelele În utoi, şi de 
a-i duce la Constantinopole, el nu auzise, nici de Rusia şi nici 
de Bulgaria. li dăduseră ordin să plece, și a plecat. Dacă n'ar | 
fi voit să meargă, l-ar fi bătut cu ciomagul, sau poate că 


| PATRU ZILE 125 
vre-un pașă ar fi descărcat revolverul În i l 
ude al ce e A mer 


mare greutate dela St a Rusci 
a apărat. Cind a văzul că noi nu ne temem de pustile lui 


pe care l-ar fi putut el omori cu o singură lovitură 
negre, s'a zit şi i-a înfi 5 
Cee viaosat? şi pt baioneta în inimă. 
owt T l-am omorit eu, ce sint eu vinovat? De ce sint 

e ce mă chinueşte setea? Setea! Cine inţele 

t ge ce in- 

acest cuvint! Chiar atunci cînd, trecind rin Romin 
„smn 50 km. pe zi pe o căldură de peste patruzeci n 
Bade, am suferit ce sufăr acum. Ah, de-ar veni numai 


„Doamne! Dar cl trebue să aibă a ă în plosca 
Trebue să ajung la el. Cât are să E A N T Sla. 
bue E im (Pee sa coste asta! Nu-i nimic, 
„Am să mă tirăsc, Picioarele sint mol ite, minile slă 
ia au să poată mișca trupul meu ințedesit Big ad 
ru sint oi stinjeni, dar pentru mine face mai mult — 
~d A pa ati, la mai rău — decit zeci de stinjeni, Oricum, 
pe a Še tirăse, Mă arde gitul ca focul. Fără apă aş muri 
Și mă tirăse, Picioarele se agaţă de pămint şi i 
t şi fi ~ 
care imi provoacă dureri straşnice, Eu in pemo țin de Au. 
re, totuşi urmez să mă tirăsc. In sfirşit, iată că am ajuns 
d vaze peur: apă — şi încă multă! Mai mult de 
ate, mi se pare, apa ast ă- j E 
mult timp — pină la Sete pn iii ză cc 
Tu, jertiă a mea, mă salvezi pe mine!,.. Începui 
Eg pima R a intr'un sA dar deodată akena 
cad cu fața pe pieptul salvg i me 5 
venca un miros grozav t aa er a se eat, Pe IN al 


Băui de ajuns. Apa era caldă Āā şi i 
S. r ä, dar cra curată si mai 
ales multă. Am să mai „răese citeva zile, Miamista din 
pFiziologia vieţii zilnice” că omul poate trăi fără mincare 
„din săptămini, ra dacă are apă. Acolo se povesteşte şi 
ut unui sinucigaş, care se omoară pri p ñi 
işi mult timp, fiindeă a băut. [E POR: MATE 
i şi ce-i? Dacă am să mai trăese cinci i 
d -şase zile, e 
a pr cu asta? Ai noştri au plecat, bulgarii au fugit, Diem 
u sint prin apropiere. Dar e tot una — dacă trebue să mor. 
ta doar că, în loc de o agonie de trei zile, mi-am făcut o 
paie de o săptămână. N'ar fi mai hine să sfirşese? Lângă ve- 
meu € o pușcă, o fabricaţie engleză admirabilă am 


i RE — VIAȚA ROMINEASCA č č 
: a fară : patriei şi asu ltor ] 
decit să intind mina, i o clipă — şi s'a sfirşit. Sint sio pra altor lucruri de acestea. Fapt e că. 
grămadă de gloanțe, N'a păr mă să le tragă pe toate, e Şi după ideile for eu întăţișam toate aceste atică pi rr 
Așa dar, să termin sau — să aştept? Ce să aştept? Min- | uşi a rămas că eu sînt — naiv „Debua”, ` 
tuirea? Moartea? Să aştept pînă ce vor veni turcii şi-mi vor : 
jupui pielea de pe picioarele rănite? Mai bine să mă omor f e alte lucruri milităreşti. Mersei cu mii de inși, dintre care 
singur. Pren puţini mergeau așa ca mine, de bună voe, Ceilalţi ar fi 
Dar nu, nu trebue să pierd curajul; am să mă lupt pină rămas acasă, dacă li s'ar fi îngăduit. Totuși ei m i 
la urmă, pină la ultimele mele puteri de viaţă. Dacă mă gă- 
sese ai noștri, sint scăpat, Poate că oasele nu sint atinse: au a aa apte, rară Da bine. Ei îşi indeplinėse dato- 
caer rioa s: A e că ar să : i să 
ră >r vindece. Am să revăd locul nașterii, pe mama, pe a dacă li sar d arunce toate și să plece — nu- 
Doamne, nu-i lăsa să afle tot adevărul! Lasă-i să i4 „ „heepe să bată un vint aspru de din nineată x 
creadă c'am murit dintr'odată, subit, Ce va fi cu dingii dacă mărăcinii, de pe care o pisărică a jale aa Daur i 
vor afla că m'am chinuit două, trei, patru zile! iu sborul. SANI a oara închis se făcu cenușiu påtindusr 
Mi se invirteşte capul; tiritul meu pină la vecin m'a isf] cu nourași ca fulgii şi subțiri; o semi- io Piina 
tovit cu desăvirșire, S după toate mai este aici şi miros magie hr Se rent i E i pricepi dai pia 
acesta îngrozitor. Cum s'a înegrit... ce va fi cu el mine sau IU 2 agoniei mele. i 
poimine? Și acuma zac aici pentrucă nu mai am putere să PE A treia zi... Cite au mai rămas? In orice caz nu multe 
mă tirăsc mai departe, Hai să mă mai odihnesc şi pe urmă [| Eu am slăbit mult și mi se pare că nici nu mă pot mișca din 
să revin la vechiul meu loc, noroc că vintul bate acum din loc, din cauza cadavrului. In curind voi ajunge la fel ca elsi 
tr'acolo și va îndepărta dela mine aerul infectat. nu DA) fi Pepica unul altuia. i A 
Stau culcat, cu totul istovit. Soarele mă arde pe fată „1 rebue să-mi sting setea. Am să be 4 , 
pe mini. Nam cu ce să mă acopăr, De ar veni iei imineaţa, la prinz şi aa "eat de trei ori. pe si: 
„ repede, Mi se pare că noaptea asta va fi a doua. 
Gindurile se încurcă, îşi pierd șirul, iar eu pierd com 
ştiinţa persoanei mele. 


PATRU ZILE 137 


Răsări soarele, Disen] lui enorm, brăzda i 
E- ) . . t de crengile 
pee ale tulieului, era roşu ca singele. Probabil că azi aa 
sa fie, - Vecine — ce-ai să maj devii? D ` i 
Am dormit mult; cind m'am trezit se înoptase deja, |] iinarozitor, e ED Se ARI 
Toate au rămas cum au fost; rănile mă dor, vecinul zace în. Da, era îngrozitor. Părul lui începuse să cadă. Pielea lui 
time si somata. ei faţa umflată era 
Nu pot să nu mă gindesc la cl. Nu cumva am arun: [[ fața de întinsă, că pleznise la ureche, Acglo se. cuibiriseră 
cat duparte tot ce e bun şi scump şi am venit aici după un Viermi. Picioarele strinse în ghetre sc umilaseră, şi printre 
drum de mii de kilometri, am flåminzit, am suferit rig şi ID legăturile ghetrelor eşiseră bășiei mari. Tot corpul se um- 
chinuri, şi în sfirşit zac acum torturat atita, numai pentra ȘI pac Su ya face astăzi soarele din el? 
ca acest nenorocit să înceteze de a trăi? Dar ce, am făcut e | iu se poate să mai rămin culcat le 3 
ceva folositor pentru scopurile războiului, afară de pill davru. Trebue să mă dau mai la o cade Perko iba sea 
mita “II putea oare? Pot în idi ă deschid bidonul, să 
Ucidere, ucigaș... Şi cine? Eu! | a bedii ange a due erae ppi 
Cind am plănuit să merg în război, mama şi Maşa aroi, imobil. Totuşi am să mă i 
m'au contrazis, deşi au plins după mine. Orbit de t incet, măcar cu o jumătate de coan ež re ai it ca 
n'am văzut lacrimile acestea. N'am înțeles (acum inele) a Toată dimineața trece cu mişcarea asta. Durerea e 
ceia ce făceam cu cu ființele apropiate de mine, : mare, dar ce mai însamnă ca pentru mine? Eu nici nu mai 
Să-mi mai amintesc? La ce bun, trecutul nu se mai în minte, nici nu-mi pot închipui simţul omului sănătos 
ic | ircă m'am învățat cu du imineţii de azi 
Ce ciudală opoziţie și atitudine au luat mulţi cunoscuți mam mişcat cu i A doi ci ul ca patern y de xi 
ai mei față de actul meu! „E un naiv nebun! Se bagă de lie. Dar nu m'am folosit de serul curat — dacă t "hi 
bună voc fără să ştie unde”. Cum au putut ej să vorbească vorba de aer curat la o distanță de doi-trei metri d gt 
aşa? Cum se polrivese vorbele astea cu ideile lor asupra cadavru în descompunere. Vintul se schimbă și din nou imi 


12 


—— ~ — PATRU ZILE 179 


să-l văd, m'am îngrozit. Fată i av T 

fde pe oase. Un suris de Siae ET ucr Tabor ai sm rr 

f în e apărut atit de scirbos şi de groaznic, ca nici odată din 
m cranii omeneşti, 


> | asturi lucioşi, mă 
făcu să mă cutremur. „Asta-i războiul, — mă ndi cp îi 


178 VIAȚA ROMINEASCA 


aduce duhoarea, așa de tare că mi se face greață, Stomacul 

gol se stringe convulsiv si chinuitor și toate dinăuntru se 

răscolese. lar aerul infect şi puturos pluteşte peste mine. 
Ajung la desnădejde şi pling, 


Ameţit, zdrobit cu totul, zăceam aproape fără conştiinţă, 
Deodată... E o închipuire a fantaziei mele bolnave? Mi se 
pare că... nu, Da, asta-i o convorbire. Se aude tropot de cai, 
vorbe omeneşti. Cit pe-aci eram să strig, dar m'am reținul, 
Ce ar fi de ar fi turci? Ce ar fi atunci? La chinurile astea 
sar adăoga încă altele, mai grozave decît acelea de pe urma 
cărora ţi se urcă părul în cap, cînd citeşti descrierea lor in 
gazete. Ei jupoae pielea, prăjesc picioarele rănite. Şi nu fac 
numai asta, ci născocesc şi alte chinuri. Oare e mai bine să-ți 
prăpădești viața în mîinile dor, decit să mori aici? Dar 
dacă sint — ai noștri? O, tufișuri blestemate! de ce staţi în 
jurul meu ca un gard masiv? Prin ei nu pot vedea nimic; 
numai întrun singur loc parcă ar fi o ferestruică şi mi-ar 
deschide vederea spre orizont, Acolo, mi se pare că e pirăul, 
din care am băut înaintea luptei. Da, uite și podeţul peste 
pirău. De sigur că au să treacă acolo. Vorbesc încet 
că nu pot deosebi în ce li şi mi-e şi auzul slăht. 
Doamne! Dacă or fi ai noștri... Am să le strig; au să mă 
auză şi dela pirău. Mai bine așa, decit să cad în mina buși- 
buzucilor. Dar de ce nu vin mai uite? Nerăbdarea mă tortu- 
rează; nu mai simt nici mirosul cadavrului, cu toate că in- 
tru nimic nu a scăzut, 

Și deodată, la podul de peste rîu, se ivesc cazacii! Haine 
albastre, fireturi roșii, sulițe. E o jumătate de companie 
Inaintea trupei, pe un cal admirabil, un ofițer cu barbă nea 
ară. Abia au trecut pirăul şi el s'a întors pe şea cu faţa înapoi 
și strigă: j 

— Companie, ma-ary | 

— Stați, staţi, pentru numele lui Dumnezeu! Săriţi să mă 
scăpaţi, fraților! — strigai, Dar tropotul cailor, clămpăni 
săbiilor și vorba zgomotoasă a cazacilor sint mai tari 
strigătele mele — şi nu mă aud! „O, afurisiților!* 
aproape lesinat cu fata la pămint și incep să oftez. 

Din plosca aruncată jos cu mine curge apa, viaţa mes 
salvarea mea, aminarea morții mele, Dar observ asta abii 
atunci cînd n'a mai rămas decit o jumătate de pahar d 
apă, iar cealaltă parte a intrat în pămîntul uscat și i 

Pot eu să-mi amintesc amorţeala care ma cuprins după 
întâmplarea asta zavă? Zăceam nemișcat, cu ochii pe Îl 
mătate închiși. Vintul îşi schimba într'una direcția, şi ori 
sufla asupra mea im aer proaspăt şi curat, ori mă învălula 
din nou un aer împuţit. Vecinul meu devenise în acea zi mai 
groaznic decit se poale descrie. Cind am deschis ochii ca 


ENE erect şi frige ca mai înainte. Minile şi faţa 
mén a să, mult arse. Am băut întreaga apă rămasă. Se- 
mă unuia așa de mult incit, deşi hotărisem să beau o 
inghițitură mică, băui deodată toată apa. Ah. de ce n’ 
$ rigat pe cazaci cînd erau așa deaproape de mine! De ar fi 
ost chiar turcii, tot era mai bine. Bine m'ar fi torturat u i 
ceas, două — dar acum nu știu câtă vreme am să zac aici i 
pete. indur suferințe. Mamă — draga mea mamă! Să t 
în pi părul înălbit, să te lovești cu capul de perete, să blesterzti 
ziua aceia in care m'ai născut, să blestemi lumea întreagă 
care s gr arian pentru suferința tuturor! E 
ar d-ta cu Maşa, poate nici n'aveţi să aflaţi de chinu- 

prd mele. lartă-mă, mamă, iartă-mă, logodnica bă aoo 

h, sis i gren, ro yepi Simt ceva sub mine... 

mi vine minte cățelul a i i 
fost milă ide el, l-a lovit cu fookn, de Da A u naM "în 
oara unde se aruncă murdăria şi lăturile. Şi era viu gi 
sa uit încă toată ziua. Dar eu sint mai nenorocit decit e 
penami mă chinuese de trei zile întregi. Mine — ea patra 
i spo a cincea, a șasea... Unde eşti, moarte? Vino, vino! 
Dar moartea nu vine şi nu mă ia, Sie 
acesta teribil, n'am o picătură de apă ia ka ram dace 


ape 


T 
RE rară nop spilen Totul e la fel. Vine dimineaţa. Tot la fel. 
Mărăcinii se pleacă în toate părțile şi 
i mu 
nunti ar convorbi | wa ei, „Uite ai pimi, ai aeir ai hn 
morit — şoptese ei, „N'ai să-i vezi, n'ai să-i vezi, n'ai să-i 
sina „răspund mărăcinii din altă parte. — Dar chiar că 
ai să-i vezi aici! — aud vorbindu-se tare lingă mine, 
8 Mă cutremur şi-mi vin în fire. Prin tufiș mă privesc o- 
ii zei neon iți pt lacovlev, caporalul nostru, 
— 1 sapele! — strigă el. — Aici sint: i: u- 
nul al nostru, altul al lor. i pei mt ad 
— Nu trebue sapă, nu trebue să mă îngropați. Sint 


soy VIAJA RUMIINEASULĂ 


viu! — vreau eu să strig; dar numai un geamăt slab ese din 
buzele mele înfrigurate. i 

— Doamne! Dar e viu! Domnul Ivanov! Copii! Veniți 
incoace, domnul mostru e viu! Chemați doctorul! . 


Peste o jumătate de minut mi-au turnat în gură apă, 
rachiu gi încă ceva. Apoi toţi dispar. 

legănindu-se ritmic, se mişcă targa. Legănatul acesta 
mă adoarme. Când mă trezesc, cînd aţipese din nou. Rănile 
pansate nu mă dor; nu ştiu ce simț neobișnuit de plăcut se 
răspindeşte în tot corpul... . 

— Sta-ai! pre: dru-mu! Sanitari, echipa a patra, marş! 
La targă! Hai, -aţi! Cu gri 

Ordinele acestea sint date de Petru Ivaniei, ofițerul in- 
firmeriei noastre, un om înalt, slab şi foarte bun. El e așa 
de înalt, incit, întorcind ochii spre el, eu îi văd capul cu 
barba rară, lungă și umerii, deși targa e dusă pe umeri de 
patru soldaţi înalţi. 

— Petre Ivanici! — şoptese eu. 

— Ce-i, drăguțul meu? 

Petre Ivanici se apleacă peste mine. 

— Petre Ivanici, ce v'a spus doctorul? Am să mor cu- 


Călătorii! 
zoLPuz 


Costume. 


Ne oprim intro gară, adică în mij 
A mijl i 
<s sură “4 sadice de alb, de rog şi pri teo pa ini cute 
atat „marron” încins cu albast , vi 
vagon urmat de doi „Secretari în halaturi. A, cz 


ri 

— Ce ţi-e frică, Ivanov! N'ai să mori. Toate oasele d-tale 
sint întregi. Ce norocos! Nici oasele, mici arterele. Dar ai 
trăit aceste trei zile şi jumătate? Ce-ai mincat? 

— Nimic, 

— Ce-ai băut? 

— Am luat plosca dela ture. Petre Ivaniei, nu pot vorbi - 
acum. Pe urmă... | 

— Bine, rămii în paza Domnului, dormi! 

Din nou somn, uitare, 

Mam pomenit îm lazaretul diviziei. Lângă mine stau 
doctori, surori de caritate şi în afară de ei văd fața cunos- 
cută a celebrului profesor din Petersburg, aplecindu-se asu- 
pra picioarelor mele, Minile lui sint pline de singe. Stă citva 
timp, apoi îmi zice: , 

— Ei, e norocos Dumnezeul tău, tinere! Ai să trăeşti, 
Un picior ţi-am luat, dar asta ce o nimica, Poţi vorbi? 

Pot vorbi şi i istorisese tot ce e seris aici, 


Vladimir Garşin 
(Tradus din rusește de Sotia Dobrogeanu-Gherea). 


boadă neagră trasă pină acop 

; peste sprincene; fa ilă și 
ea cu un fel de năframă tot neagră, trasă ba i 
“pre carare pe subt virful nasului; peste nas şi dealungul 
l a Aus k kta sau de metal leagă broboada de sus cu 
A i i e ez ea ri acest tub este cizelat în aur şi pen- 
cate femeile sint aşa îmbrăcate si ă 

i me 4 ` și absolut da fel, fă 
maia o i pi momii negre, îndoliate pe viaţă fără să știe 
A scribi o sclavie uimitoare și aspră, Patimile astfel as- 

7 arenae s fie teribile, ca o deslănţuire a vieţii, 

ne-ar putea să spună dacă o femee din Egipet fru- 
os er urită. Rare ori cîte un Euro tan T AA 
oalul din curiozitate, dar asta însamnă o ofensă fără mar- 
Fmi şi citeodată se plătește cu viaţa. In Egipet nu-i chip să-ți 
pumogti iubite după mers sau după haină, şi nici măcar după 
ig E n voalurile negre ochii ies şi ei timizi şi ipocriți. 
ag must ue ae nina li s'ar fi ascuns si ochii 
' farse uca viața cu astfel d i 
edie an- ere cor umbra lor neagră. pEi 
iar femeile din aristocrație, Curopenizate, nu- T 
mit alt port în Egipet. Şi Munioza trebue să fie inaua 


"Vezi -Vinţa Rominească> Anul XXIL, No. 4, 


18 ______ VIAȚA ROMINEASCA A 
in negru, și nasul ei mic trebue să poarte tubul de aur, și 
fața ei mică şi galben-arămie, cu toată naivitatea €i şi €X- 
presia de copil îndurerat, trebue să fie ascumsă subt voalul 
negru, can prefața unei înmormântări, 

Poate fi Munioza oricare dintre femeile de pe peron. 
Gindul acesta mă deprimă. Și totuşi cred că aş cunoaște-o 
dintro mie de umbre negre, 

Trecem wm pod peste-o ramură a Nilului, Mle Mar- 
tin întră în efuziuni admirative extraordinare la trecerea 
Nilului; parcă pentru ca ar fi um rîu sfint, cu misterioase 
daruri, şi am impresia că, dacă trenul sar opri, M-lle Mar- 
tin sar arunca îmbrăcată în apă de dragul Nilului, de pa- 
siunea acestei revederi. Cine știe, poate vre-um strămoș 
de-al domnişoarei Martin o fi iubit şi o fi sucombat pe-aici 
în calitate de brav ostas napoleonian. şi-acum renasc în ta, 


pede. 

O şosea albă a început să meargă dealimgul drumul t 
de fier, ieşită din verdeața şesului fără limită, Drumuri late- 
rale o întretae ṣi se pierd haiducește după plantațiile de in, 

Din cînd în cînd trece cite o camionetă încărcată; iată 
şi un arab deasupra pe acoperiș, cu halatul umflat de vint 
ca un balon captiv. Stă în genunchi cu bustul aplecat înainte, 
cu ochii înfipți pe curgerea şoselei, ca într'o goană de cme- 
matograf, ca în pregătirea unui salt de animal sălbatec. 

Toate maşinile acestea europene şi civilizate, la un 
loc cu oamenii aceia de-acolo, creează un decor ciudat şi ar- 
tificial. Din cauza aceasta am tot timpul impresia că totul e 
o înscenare aranjată care vrea să ne păcălească; mai ales 
că şi cimpia se repetă mereu la fel, curgătoare în me 
trenului, ca o scenă rulantă în plin aer. Ar putea să fie nu- 
mai o vastă înscenare americană! 

Dar institutoarea din Cambo alungă orice îndoială eu 
țipătul speriat: „Piramidele ” 

Peste virfurile de palmieri, care defilează prin faţa gea- 
mului ca evantaiuri ce ne trec pela nas, în fund, se gă 
conturul negru și clasic al piramidelor: trei piscuri a 
de munţi izolați pe'un ṣes plat. Domnişonra Martin e nerâb- 
dătoare şi energică; se sue pe bancă, degajează gennad cu 
amindouă mîinile şi capul ei asudat, cu părul în șuvițe drepte, 


$ 


—— m CALATORI., 183 

cu negeii sburliţi de enervare. es i A 
Lege ruf de este o clipă si ñ 

it iai a fată în faţă cu cele frei aa See pp bateau finia 

p monumente istorice e în adeviir emoţionantă iu 


i Cald și... muşte, 
Cind se opreşte trenul şi cind coborim în gara Cairo, in- 


trăm. în acrul de-atară ea intrun cuptor cu aburi. Nu e nu 


un gaz asfixiant, presa ï 
draulică dim aceia În pe ba amice ne iron 
ea putred e mai fierbinte 
rige. $ area creşte pe fată, se întinde si 

i$ curgè ï ñ 
aes i oonphgat pe fata noastră, Ai Pepin re 
pona ajs leşin lent, de topire sistematică, Soarele e i 
regal ab d arm ineadescent si razele hui frig ca ni te 
esa, m oc, Lumina, peste tot, e casantă şi albă Nu 
arch x ei: deschişi o clipă fără să nu simt imediat că mă 
rata bn p , sa un pumn tare îmi cuprinde creștetul String 
lesta 4 creţesc cu putere fața de parcă soarele mar 
şoarei e Arii i pent dea oA Gibiat, Domat 
; cio j cad pe faţă sU- 
doarè mari ca proprii ei negei. Știu să a A M T 


i :pampă hi- 
vantaiul și încerce să-mi fac 
e decit serul care stă pe loc; 


der, cu o caricatură. Am impresia unei impietăţi 
pe care o 


PE a ogor inc, jignit, un sentiment quasi-religios. Am 
raita aouo deasupra noastră e mare cit tot cerul, 
disc e tot orizontul, că ne înconjoară din toate 


Dacă-mi scot batista să mă ï ; 
ət b sie ve faţă, 

fi alergat cinci kilometri fără pândă i Aron rela Sa 
pa tai vad in natură, pentru ca să scap de sudoare 
Sayora pă vre at pe trup ca la oamenii înecaţi și parcă 
lea apă, ntrun fel de apă-fantamă, care e tot lichid 
a mi da voe numai să respir pentruch s'o pot suports i 
ora douăsprezece, Soarele e drept deasupra retea 


CĂLĂTORII 185 


184 VIATA ROMINEASCA 


Nu4 văd, nu mă pot uita în sus spre nici o parte a cerului, 
dar îl simt prin capota autocarului cu care pornim dim gară. 

Sintem primiţi ca o marfă nouă şi exotică de muștele 
mari şi cleioase ale Egipetului. Devorarea noastră începe 
dela ochi. In jurul pleoapelor abia întredeschise ca o rană. 
muștele se așază cap la cap cu trompele spre pupile. Sint 
niște muște mari de trei ori cit cele naţional-romiîneşti. Sint 
ca muștele de gunoi. Au reflexe albastre şi metalice ca gin- 
dacii. Aplicarea lor pe pleoapele mele se face voluntar si 
brutal. Samănă cu aplicarea unei ventuze, Dacă am sta li- 
niștiţi, dacă nu le-am ucide, ochii noştri ar fi acoperiţi de 
negreaţa lor agitată şi am fi mimeaţi ca niște cadavre. Ata- 
cul acesta al mustelor e pe viață şi pe moarte, Nu le poți in- 
spăimintă cu un singur gest Cvasiv, ca pe niște muşte ordi- 
nare şi europene. Nu poți ajunge cu arătătorul la ochi decit 
trecind peste cadavrul lor. În crisparea lor pe ochii mei, în e 
jurul pleoapelor, este ceva dintrun destin tragic în contra tiile de muzeu. Institutoarea din Cambo, ca şi crescă- 
căruia nici ele nu pot face nimic. Piciorușele lor negre se rul de vite depe Loire. rimin totuși dezolați că au ratat in- 
prind de faţă, se înfig în camea vie a pleoapelor ca nişte nirea cu Tut-Auk-Amon. Ghidul vrea să înlocuiască cele 
ancore și ca într'o crispare electrică nu se mai pot desprin- «le metri pătraţi de muzeu, cu explicații sumare în 
de. Am oroare și scirbă. Pun palma peste ochi şi trec prin re ni se spune ca întrun curs liceal despre ceiace este o 
Sharia-Kemal ca um orb. Dar soarele e atit de puternic înctt Mumie. La asta, adaogă anecdotic că pe acele vremi mumia 
parcă văd prin palmă, prin degetele care apar roze şi trans- mi tată putea să fie pusă gaj de către fiu creditorilor săi. 
parente ca'n fața lămpii. 4 inchipuiţi ce plăcere să colecțiomezi ca creditor bogat, 

Coborim la Windsor-Hotel & Voyageurs Nubar Pacha 5. ulator de bani, un fel de vagon-lits întreg de mumii; să 

Ne refugiem în hall, de soare. ca de-o ploae de foc, cu im întreg cimitir la domiciliu. 
citeva muște după noi. Aş vrea să răsuflu şi tot nu se poate ( editorii aceia au trebuit să aștepte citeva milenii pen- 
Impresia de lumină violentă mi-a intrat în simțuri într'atit m valorificarea gajului, şi să aștepte cu răbdare prin zeci 
incit am impresia că sint transparent; că soarele trece prin generații zilele noastre pentru ca să-si desfac gajul imui 
ziduri, că mu e umbră nicăeri. Aş prefera să contemplu Egi- Hzeu sau unui american, 
petul sub formă de mumie. Acum înțeleg de ce faraonii Ca nişte pungași care dau tircoale unei case locuite de 
aveau nevoe să fie ingropati aşa de adine. de ce trebuiau să mataşi cu regretul unci lovituri imposibile, înconjurăm și 
știe că au “deasupra un intreg munte de piatră di muzeul, admirăm cu aproximaţie stilul preco-roman și 

“ua în bronz a hui Mariette Paşa, dela intrare. 
O „croisieră“, 


Vizităm moseheia Sultanului Hassan. 
O croisieră bine organizată are ceva dimtr'o minune, din 

poveştile cu realizări instuntanee. Plăteşti agenției respec- Moscheia lui Hassan. 
tive o sumă fixă la inceput şi, odată trecut acest moment O moscheie este cu adevărat o casă a lui Dumnezeu. 
neplăcut, intri în lumea miracolelor în care toate capătă fi- ie o măreție impunătoare. E construită. larg și din belșug, 
inţă fără voe, şi mai ales fâră bani, de parcă toate omenirea „mai puţin plină de mister şi de intuneric, «ar în tumina 
cu care ni de-aface îţi este obligată şi-ţi preimtimpină toate “colorată și multă nu se şterge ideja de locas sfint. 
dorințele. Mergi cu trenul fără să ici bilet şi fără să te in- Moseheia lui Hassan este imensă. Cele două minarete 
trebe nimeni de nimic; mergi cu automobilul care-ţi place © ca nişte mineci dantelate, ridică bratele spré cer, 
şi nu plătesti; te duci la hotel şi, cum intri, ți se prezintă pe două rinduri de cerdacuri circwlare sînt lucrate cu 
cheia dela odaia rezervată: intri în odar şi-ţi găseşti bagajul [Eut si cochetărie: parcă-s inceputurile unui vas cu brode- 
pe care nu l-ai văzul depe vapor; suni şi-ţi vine un negru bti- nii de piatră în sculpturi fine, parcă-s potiruri de floare im- 
zat în halat alb ca să te servească: stai la masă şi iarăşi nu lirite printrun blestem ceresc, De-acolo de sus, ruga se 


plătești; pleci în oraş şi se ține un ghid după d-ta ca să- imprăștie în cere jur împrejur ca chemarea de clopot, şi se 


pe unde mergi și ce vezi. Mai tirziu, întors pe vapor îţi 
da bagajul în cabină ca printr'o boseărie admirabil 


Numai, oricit ai interveni şi ai plăti, nu poți scă în 

y * 

August de căldură şi de muşte, si nici de cerşetoria e era 

să, care-i ceva tot aşa de insistent ca şi muştele. 

În camera noastră largă, care seamănă cu orice cameră 

le hotel de provincie, miroase a „Degru”, un miros care per- 
ă, care-ţi intră în nări, ca un miros specific de sudoare, 


„Nu avem însă vreme de pierdut. Din cauza întirzierii 
tenului şi a stricteței programului, nu mai vizităm muzeul 
in Cairo, Consternare şi proteste in caravana noastră, Ce- 
ice ne rămîne de văzuț e cinematografic. Un ghid gros, care 
toate limbile de pe suprafața pământului, începe să ne 
ireascā asupra realității, mai puțin științific decit in- 


Tp -'. 


_. 


Li 
CALĂTORII 187 


186 ____ VIAȚA ROMINEASCA 


înalță liber, Credincioșii sint chemati parcă direct de un zeu 
nevăzut. Preotul stă acolo aproape de cer şi de Allah, care] 
poate ridica la ci, care-i poate sufla cuvintul inspirat şi dum- 
nezeese, Chemarea aceasta din turn are ceva din contactul 
cu zeii, şi dă impresia de stăpinire a maselor de desubt, in- 
genunchiate în mătănii fără sfirşit, cu spatele încovoiat spre 
cër, pentru ca de sus să se vadă şi omul la fel cu animalele. 

Cupola mare din mijloc, pleşuvă și austeră, (ine subt 
clopot de piatră taina cea mare, 

La intrare, un arab stind in genunchi ne trece peste 
ghete papucii mari şi inevitabili pe care ni-i leagă cu gire- 
turi albe. Pornim apoi astfel ca pe-o coajă tiriită stingaciu fi 
pe dalele moscheii, după ce am lăsat în mina celui ingenui- 
chiat bacşișul cerut cu insistență, de mai multe ori și eu 
mâna întinsă, Doctorul Paul Lierre, ca un francez adevărat, 
întirzia obolul, en de mer za zaț mergem, cu si 
ranța că lipsa lui de solicitudine va trece neobservată. Se PEIN, Anin 
arabul l-a ținut de-un picior strîns în mîna lui neagră, ca în egätura de ideie 
tr'o zală de fier înegrit, pină ce doctorul a scos o fracțiuie 
minusculă dintr'un piastru egiptean. ÎI | 

Papucii mari ne încurcă n mers, şi ne dau aerul unui 
păsări nedeprinse cu contactul terestru, Parcă am fi niş 
oameni care fac o scoală ciudată de patinat sau o prealabi 
pregătire pentru mersul pe rulete, Mai la fiecare pas ne m 
tām ca păunul la propriile noastre picioare şi abia ne j 
nem o scuturătură bruscă din care să eşim fără papuci. Ni- 
mai ghidul a avut norocul să piardă un papuc; îl tirie | 
urmă legat numai cu sfoară de picior. Ghidul este însă t 
istoric, un savant, care nu dă nici o importantă niea ru 


hite ca de funcţionar care face o perchezitie de care-i cam 
plictisit. Am descoperit că ghidul nostru nu-i nici istoric, 
nici savant. Ne spume numai că arabii nisan altare propriu 
zise, că se pot închina ln fiecare coloană din maoscheie, fã- 
“ind mătănii cu faţa spre Mecca, Aşa zisele locuri de înehi- 
năciune sînt astfel orientate, încit cel care se închină trebue 
să fie neapărat cu fruntea spre. Mecca. Ca un veritabil pe- 
gog care vrea să pu uităm acest adevăr e ne re- 
petă acelaşi lucru, în dreptul fiecărei, coloane, pină întratit, 
incit incep să am oroare de religia musulmană. Dar ghidul 
sostru, oricît de prost ar fi, are şi el două numere de efect 
care le intercalează între banalităţi imposibil de reținut. 
i vul: deţine, nu ştiu de unde, o istorie cu mamelucii ma- 
seraţi în Cairo, pe care ne-o repetă toată ziua, în toate mos- 
heele. Toate frazele lui cuprind cuvintul „mamelue”, Vor- 


printre noi și contemplă cu vădită emoție și conștiință isto- 
rică, petele de pe piatră, mormăind infundat ca un cine bă- 
irin care latră: „Pas possible!” Şi ghidul iarăşi ne vorbește 
despre masacrul mamelucilor cu atita insistență şi putere de 
repetiție, că parcă tot Cairo ar fi fost acoperit de cadavre 


Aşa de mulți mameluei au fost masacrați de ghidul 
nostru, care-avea probabil personal de regulat nu stiu cu 
conflict cu ei, incit am ieşit din moscheie cu convingerea că 
pămintul a fost populat la un moment numai de mameluci, 

Dar domnul Nathan, căci așa-l cheamă pe ghid, a re- 
zervat pentru încheere un contact viu cu istoria, şi mai pu- 
tin anecdotic decit cel cu singele de mameluc încrustat în 
ee larăşi ne adună cu grijă pe toţi în faţa unui geam, și 

râşi face o prefaţă de tăcere ca în preajma unei minuni. 

Toţi așteptăm şi ne uităm fix la el. Desigur că acesta e 
momentul cel mai plăcut pentru un ghid. Are iluzia că-i im 
magician sau un şef de orchestră. $i domnul Nathan ne 
arată în părete două găuri făcute de tunurile armatelor lui 
Napoleon, Monsieur Morrot, se înalță în virful picioarelor 
ta să le poată ajunge, să pue mina pe ele, și mormăe iarăși 
ta întrun spasm, prin somn, „pas possible“, 

Eşim iar în curtea plină cu soare. Lumina e ca un me- 
il. Se fac grupuri în soare, se fotografiază. Cer şi cu per- 


. 


Been domnișoarei Martin pentru o fotografie şi sînt 


neînsemnat din lumea aceasta, şi păşește în fruntea grup 
lui = at locul de imde dă explicaţiile, aceleaşi, de citeva DT 
pe z i 
lată o curte mare şi pătrată, cu plăci colorate pe jos, 
ziduri în plăci colorate. Soarele o umple de sus cu lu 
lăsind în întuneric colțurile și bolta dela intrare. In mijlo- 
cul curţii o fintină octogonală, cu acoperis, ca un altar, ci 
virful unui turn, lasă să curgă jur împrejur pe robie 
mici, o gşuviţă debilă de apă caldă. Un cerşetor bea apă și 
își udă fesul la robinetul de alături. A 
Inăuntru moscheia e simplă şi imensă. Ochii noştri r- 
tăcese pe păreţii dimprejur, fără mici o ornamentaţie, în sus 
parcă în căutarea acelei divinităţi necunoscute nouă, care 
trebue să locuiască aici. Am impresia că am intrat intro 
casă străini atunci cînd stăpinul nu-i acasă, şi încerc dorini 
de a mă retrage. Grupul nostru se împrăștie, fiecare cală 
altceva, fără să ştie anume ce; cercetează păreţii cu o alén- 
ție absentă, pune mina pe coloane, pe usi, parcă pentru a 
se nsigura de realitatea lor; privirile sunt circulare şi g0 


z 


188 VIATA ROMINEASCA 


Imi mai arunc ochii în interior. In umbra lui neagră ca 
o prăpastie care duce îm cealaltă lume, disting nemișeată și 
slabă subt halatul alb, spinarea cerşetorului care băuse a 
Şi o clipă am rămas numai noi amindoi în moschee. 
atunci am înţeles că Allah este în adevăr acolo. 

La antreprenorul de papuci incearcă iarăși o co. 
lectă de bacşiș pentru deslegarea șireturilor. Toţi francejii 
sau răzămat de zid, au et rind pe rind câte un picior 

-Al scos ri papucii, 

i en. e em, ein lui Hassan? Am căutat s'o identificăm 
pe dinafară cu o privire cuprinzătoare și sintetică. 

Domnul Aubanel şi-a strins carnetul de note în care-și 
însenmase conştiincios toate fistoriile lui Nathan. ca um 
suadeat bun o prelegere la Sorbona, Monsieur Morrot e 
ginditor. 


Demostene Botez 


Cronica literară 


„Măria-Sa Puiul Pădurii“ de M. Sadoveanu! 


După ce îm „Baltagul“ d. Mihail Sadoveanu a trans 
hrun cadru mod Kisi 


Povestea Genovevei de Brabant face parte din litera- 
1 populară a mai tuturor țărilor Europei, A fost pentru 
i oară scrisă în latineşte de un călugăr carmelit, M, 

ich, pe la anul 1272. Prelucrată în tranţuzeşte sub titlul 
ioana reconnue“ de către Cerisier în 1647, a fost apoi 

usă și răspîndită a pe în toate limbile. 
Ii La noi a fost tradusă după textul francez şi publicată 

ia dată la 1838, De-atunei, retipărită în mai multe rîn- 
furi, „Istoria Ghenovevei de Brabant" a ajuns una din cele 
mai cunoscute cărți populare romine, tot aşa ca şi „Alexan- 

" „Varlam şi loasat”, „Halima”, „Arghir și Elena”, 
„Nastratin Hogea“ şi altele. 

Este prea bine cunoscut subiectul „Genovevei“. Cine n'a 
citit în copilărie povestea simplă şi tragică a  nefericitei 
prințese, osindită pe nedrept în urma uneltirilor ticălosului 
Golo? In redactarea populară caracterele eroilor sint schi- 
jate sumar şi redate în linii bine definite. Genoveva este so- 
lia credincioasă și dreaptă, iar scuticrul Golo, intendentul 
castelului, omul viclean și rău, e „trădătorul“ obișnuit in 
ice roman popular. Intrigile pe care e] le urzeşte între Ge- 
poveva şi bărbatul ei, cavalerul Sijefre plecat să se războ- 
să cu Maurii, sint pomite nu atit din ciuda pe care i-o 
Vricinneşte Genoveva respingindu-i dragostea, cit mai ales 


m o 


"Ed, „Naţionala“ S. Ciornel, Prețul %0 lei. 


190 VIAŢA ROMINEASCA ă £ ` CRONICA LITERARA 191 


din cauza firii lui rele ṣi a plăcerii sălbatice de a face râu, 
Ca toate operele literare populare, „Genoveva“ e construită 
în chip simplist, cu o psihologie schematică și rudimentari 
şi cu inevitabilul sfirșit moral, în care binele triumfă şi răul 
este pedepsit. 

D. Sadoveanu n'a schimbat nimic din schema funda- 
mentală a legendei. Toate personajele din versiunea 
populară a „Genovevei” au rămas, Regăsim pe lingă Geno- 
veva, Siegfrid şi Golo, pe camerista Berta, şi pe cei doi 
gealaţi, trimişi so omoare în codru pe Genoveva şi care o 


exploalaren literară a legendelor, A inaugurat, în această 
materie, un punet de vedere nou — cel puţin în cadrul tite- 
naturii noastre. Aceasta este şi una din cauzele pentru care 
Müria-Sa Puiul Pădurii” este atit de minunat realizată, 
l „Potrivit acestei interpretări noi, „trădătorul“* Golo nu 
mii apare ca un demon, ea o incarnatie a spiritului răului, 
bolic, crud și pervers, Golo, văzul de d. Sadoveanu, este 
mai un biet om pătimaş și impulsiv, căruia dragostea 
En i aria îi repre mintea şi îl face să săvirşească 
Pr mie? x ` N felu nelegiuiri, Cetitorul este ispitit să-l i ru- 
lasă să scape cu viață, după ce e pun 5ă jure că n are s gig il înţelege pane ae rege al aie dna dea 
părăsească niciodată pădurea și mare să se întoarcă la castel. gi pveanu, Golo reprezintă un patetie exemplu de patimă 
Dar d. Sadoveanu a modificat totuşi ceva. A dat o am-PH i de desechilibru sufletesc, Aceiaşi normalizare n caracte- 
ploare nouă caracterelor eroilor. A complectat „construcții BIT nor se vede şi în telul cum sint prezentate și celelalte per 
schematică a vechii legende dindu-i o valoare şi o psiholo- ff naje ale legendei ri aa 
gie realistă şi verosimilă. A tratat subiectul „Genovevei cuiii Dar in „Mări Sa Puiul Pădurii“ i 
poorne romanului modern, explicind faptele personsfif i dlui Sa rain morte pp 1-58 pretutindeni în o- 
elor şi motivindu-le. Prin asta, legenda a devenit mult maifif ts d. d ia stilului Si rul este fermecal, în primul 
omenească, pierzindu-și caracterul a simbolic, care îi & Erata de a gini. Ca e r Tre carte a E nori 
dea o înfăţişare de parabolă, cam didactică, Nae aut > coate ude gener ela spelkin 
3 Trebue sā pna Dă a opta a sp garage dificilă, Sèi i u aat ra piak a fear pier adera 
uă maniere de a trata o legendă. Una este aceia a adepi ~ te E 
ouă man 8 iem de estampe medievale. Toată povestea este scăldată in- 
3 


tării stricte la subiect, Este metoda lui Flaubert din „Samf Paps ar Sa : : 
Julien PHospitalier”, Flaubert a făcut în „Saint Julien? | b lumină domoală şi dulce, o lumină de vitralii. Aşa e capi- 
al în care e descrisă nunta Genovevei. In aceiaşi strălu- 


reconstituire a pitorescului medieval (şi nu o reconstitui ana bears” ppt - 
realistă cum a făcut cu Carthagina în „Salummbâ”), I molcomă şi în același ritm potolit, se desfăşoară toată 
preocupat numai acest pitoresc, realizind una din cele maig <% nda. D, Sadoveanu învălue în mirajul stilului d-sale 
desăvirşite creaţiuni de stil din literatura universală, Seif far intimplările cele mai groaznice și conflictele cele mai 
nificaţia legendei îl interesa pe Flaubert foarte puţin, ada crea d-sale de largă evocare a găsit in povestea 
Dar o legendă poate fi reluată şi tratată cu intenția % enovevei „prilejuri minunate, lată, de exemplu, citeva 
ai da o nouă interpretare, Acest procedetiia font ME mpeie din plecarea cavalerilor la războiul cu Maurii: 
buințat foarte des de romantici. Legenda, în cazul ef] yoyi i odată, in acel amurg de primăvară, ținuturile 
cesta, este um pretext pentru autor ca să-și ilustreze propriii $ point umplură de buciumări de război. Călăreţi ieșeau 
lui material sufletesc, Morala şi semnificația legendei capiti Sie el, cu veşti către baronii învecinati; alții intrau cu 
astfel o modificare sau o nouă interpretare, Joseph Deltei pură ri ta porimci implinite. Oamenii de credință ai Co- 
a întrebuințat acest procedeu chiar cu fapte istorice, d$ [închine relata supuse dreptei sale se înfăţișară ca să se 
exemplu în „Jeanne d'Arc | priera ve p imească din slăvita sa gură rinduelile cele de 
D. Sadoveanu in „Măria-Sa Puiul Pădurii“ utilizeaăi [de na Maat a de S pane preotii paN pern pe 
ambele procedee. A dat cuvenita importanță detaliului pifi oștenii care urmau să intovărășească pe stäpin, Caii ai pS 
toresc şi, în acelaşi timp, a dat o interpretare nouă caracterel üri de poveri îşi primiră hamurile: căruțele faurilor anA 
eroilor. Departe însă de a aplica procedeele subiective ahf [| rură; armurile fură trase din arsenal la lumină şi meșterii 
romanii, dan m s'a ocupat să modifice, si să intep [Bta e rindul eu gruba; Sufan n oi 3i beta ciocane 
gende tur | ascuțeau lăncile şi săbiile, 
a D Y cum ug - > bs n + 
pere ie e eh olari pag mă pt pio rind, incepură a sosi, cu oamenii şi echipajele Jor, 
Din. amindouă procedeele pomenite mai sus d, Sado ret aangaan se rp e opaha desfundară butoaie de 
veanu, cu mult tact şi meșteșug, a luat partea cea mai rara | E ia A ae abeto plecă i cavalerii se strinseră in sala 
Prin asta d-sa şi-a creat o metodă foarte personală pentry „Doamna Genoveva prive ghea: de-aproape mişcarea slu- 


| 


Í 
15 


pi, 
"A 

IE, 
} 


se VISA AUMENS EBAYGA 


jitorimii. Deşerta tăvi mari de aramă multe din bunătă- 
i pnan ra) Gi: paile afumat, grăsime de porc albă ca 
mai pandișpanuri cu miere; şi avea grijă ca mai ales 
fripturile să fie în must şi 'n putere, ştiind gustul Comiteluj 
care-și avea prserpote lui în privința fripturilor. Toate bu- 
nătăţile fură grămădite pe mese şi oaspeții binevoiră a gusta 
şi a se servi cu propriile lor mini, ștergindu-și din cind în 
cind de coapse degetele îngrăşate de sosuri, Mincare multi 
şi băutură şi mai multă: asta era legea culinară a celor cart 
plecau să-şi puie viața pentru Hristos. Căci în ţările străine 
pe care aveau a le călca te găseau sărăcie, ori poate gå- 
sean ostilitate şi erau ți, ca să poată frige un bou, si 
spinzure intii pe stăpinul lui. Cu răenete entuziaste înălțuu 
cupe, închimau pentru nobilele gazde şi le deşertau dind tar 
capul pe spate, Le umpleau iar şi le închinau pentru toji 
Dommii şi prietenii, şi pentru Impăratul creştin şi penta 
Sfintul Papă dela Roma şi pentru Damele cărora le păstrau 
etemă credinţă şi iubire, S'ar fi putut spune că această pe 
trecere aleasă avea același accent ca petrecerea unor oameni 
de rind care mănîncă grozav şi beau enorm, dacă n'ar tr- 
bui să avem în vedere intii nobilul singe care curgea în W 
nele ilustrilor oaspeți şi al doilea scopul cu totul desintew 
sat care-i mina spre jertfă, E adevărat că unii din vredni 
nobili scontau o plată în viaţa viitoare şi petreceri identi 
in grădinile paradisului; însă o atare tranzacție nu po 
fi pusă înaintea avîntului tor firesc şi neînduplecat pent 
credinţă... Inălţind hanapurile din cînd în cînd. se ați 
ca să le deşarte pînă la cea din urmă picătură, intorcindud 
cu fundul în sus; şi pe urmă iar se întindeau peste mari 
nea mesei spre mincări; apoi făceau semne de chemare d 
parilor“, 

Am citat acest pasaj pentrucă cuprinde toate procede 
pe care le utilizează d. Sadoveanu în cartea d-sale. Pla ic 
tate, evocare, pitoresc (metoda Flaubert); dar m acelaşi timp 
intervenția autorului. D. Sadoveanu intervine în po 
mereu, Și foarte bine face. Evocările lui Flaubert, pren siel 
prea aride, prea impersonale, sufăr de o lipsă de căldură # 
de comunicativitate: e o artă rece şi puţin prietenoasă 
D. Sadoveanu, dimpotrivă, stă de vorbă cu cetitorul oridecile- 
ori se ivește prilejul, Acest lucru dă cărţii d-sale un aer 
de poveste spusă, rostită pe indelete de un povestitor de e] 

niu. Și nimeni nu știe să povestească cum ştie d. Sadoveanu... | 


Al. A. Philippide 


Cronica muzicală 


Sezonul muzical 1930—31 a fost neobișnuit de bogat în 
toncerte de pian. Sau perindat pianiști de toate genurile, 
anstituind, pentru cei ce au interesul şi pregătirea necesară, 
i adevărat curs de pian. Din ultima seric, adevărat repre- 
&utativi sint Wilhelm Backhaus şi Serge Prokofieft, 

Pentru a-i înțelege mai bine este însă poate nevoe de ct- 
bva explicaţiuni prealabila, 


b * 


In vremea cind se scriau lucruri savante pentru or- 
arta pianului era încă rudimentară. Bach a înțeles posibi- 
ităţile polifonice ale elavecinului, pe care l-a perfectionat, 
tansformindu-l în aşa zisul „Wohltemperiertes Klavier“, 1 
moş direct al pianului de azi, 
„ Scrimd muzică de clavecin mult mai complicată decit 
portau mijloacele tehnicei contimporane, s'a născut nevoia 
inci perfecţionări paralele. Bach este, În mare parte, acela 
tare a îndrumat-o spre ceiace ca avea să devină mai tirziu, 
| El a scris şi un tratat în care pledează pentru degetația 
de „substituire” (pînă atunci se cînta numai cu trei degete!), 

„pentru a se putea cînta chiar mai mult de trei- atru note 

_ legalo. Dela Bach la Mozart şi dela acesta la Beethoven, cla- 
|| vecinul devine pianoforte, iar literatura acestui instrument 
mai bogată decit a tuturor celorlalte. Czerny şi Salieri, con- 
iemporani cu Beethoven şi cu adevărat clasici, au fost profe- 
sorii lui Liszt, a căruj măestrie a impus acest gen atunci cind 
moda trecuse deja la romantism. însuşi urmează această 
modă, însă la fundul jocului său rămîne relativ neatins cla- 
sicismul profesorilor. In ciuda favoarei publice de care s'a 
= ei 

'} Se numește, grosso modo, temperurea claviaturii (în sensul de 

“aliare) unificarea diezilor cu bemolli, de ex.: do diez devenind, ca 
net, egol cu re bemol, S'a luat, pe cît posibil jumătatea distanței 
inişe cele două note. 


13 


184 VIAŢA ROMINEASCA 


putut bucura romantismul compozițiilor lui Liszt, adevărații 
săi discipoli sunt pianiști de un stil viguros clasic: Tausig, 

Raff, Bülow. Mai tirziu au apărut pianiștii formaţi de acea- 

stă şcoală: Busoni, Dalbert şi însfirşit Backhaus, dela care 

am pornit şi la care revenim, 

Backhaus este liberat de preocuparea învingerii dificul- 
tăților tehnice, — ceiace îi permite o interpretare de o fideli- 
tate integrală, creatoare totuşi, căci avem impresia că execu 
tantul reconstitue starea sufletească a autorului. 

Armatura, structura compoziţiei rămin aparente, îmbră- 
cate însă în haina vie pe care o dă tot ce este tușeu, „culos 
re“, sentiment al tranziţiilor și știință a variațiunii, Acest fe] 
„construcliv” de a reda o bucată a fost mai cu samă vizibil 
in Fantasia și Fuga Cromatică de Joh, S. Bach (recitalul de 
pian Wilhelm Backhaus, 24 Martie), Fiecare voce a fost cin- 
lată sustinut, relicfind tema fugată, aşa că nici o notă, nici o 
pauză nu a fost pierdută pentru ansamblu care devenea ast 
tel un tot perfect, 

Acest gen de interpretare are privilegiul de a se impune 
spectatorului scutit de efortul urmăririi voite şi chiar de 


cunoaşterea prealabilă a bucății. Variaţiunile de Brahms p 
o temă de Haendel am însemnat summum-ul posibilităţilor lei 
Backhaus; el a ştiut să vadă cum fiecare variaţie are aici 
stil, altă expresie readucind totuşi, din cind în cind, imp 
de simplitate a temei lui Haendel. 

Aceiaşi fidelitate fecundă şi creatoare a fost păstrată d 
el în Sonata (op. 111) de Beethoven, aceinşi facultate de 
„reda creînd” (expresia e a lui Chopin). In sfirşit conce 
de Beethoven, în Sol major, pentru pian şi orchestră ( 
Martie) a fost de o perfecţie care nu mai dă loc la nici o dis 
cuție sau îndoială, 

Din nefericire perfeeția este adesea şi o limitare, Ceird 
a fost bun pentru muzică clasică, a putut deveni aproape un 
cusur pentru muzica lui Chopin, (Balada I-a). „Morbidezza” 
accentele slave şi ritmul fluid, nevertebrat, al bucăţilor lui 
Chopin, se împacă destul de gret cu spiritul muzical germë- 
nic care este arhitectură, monumental şi beton armat. i 


x 


Prokofieff este reprezentantul unei estetici diametral o 
puse. Sar putea rezuma în formula: arta este limbă. De fapt 
întotdeauna arta este limbă, dar în scoala impresionistă (din 
care Prokofieff face parte) această idee a fosi dusă E 
departe, itind să se creadă că tot ce trăeşte poate fi 
mon, ml exprimat în limba artei, DE dada clasici 
Frumosul e ceva obiectiv, exterior, conturat, şi care nu poale 
îi exprimat decit artisticeşte, înțelegind prin exprimare IP 


sint intrebuințate cu ştiinţă, d x 
mele sint banale și ştiinţă, dar oarecum fără 
întregi aproape li 


nica sa e aceia de diletant. 


CRONICA MUZICALA 


s 


tisticā un număr de formule tehni i 
ce relativ fixe, Intr - 
vint, deosebirea între cele două estetici este: lainan e 


biectivă şi debordantă la una (cu toate strimbăturile inerente 


Knei aait s "catia fă a 3 A 
anel a isi de atitudini), tar la cealaltă, o metodică supu- 
Prokofiett, pe lingă acestea toate, are i psihologie de epi- 


gon. El cade în grese > care antece i 
c sorii (c i: 
aine, Mousso rgsky, Rim sky-Korsakow, Balakiriew și artei 
i) ea. gtit să le evite. Prokofieff cade astfel adeseori în 
ass = . De poa: este antrenat de o formulă de com- 
care o aplică si 
no moreas de y are ln Z 90 evit, eeliea ma 
Compozițiile lui Prokofieff sint desi reabi 
samănă adesea a lucru fabricat sintetic, Toate. ora A dar 
instinct. Te- 


„uneori chiar de Toc... Asistă ați 
ite de teme, ceiace dă o în penele 
ireală, Concertul său pentru pian şi or- 
istul Muentzer, orchestra sub con- 
assini), este în mare parte o compila- 
unui Caleidoscop, care-ti „ia ochii” dar 


ves de scamatorie 
chestră (executat de pianist 
ducerea d-lui Egizio Ni y 
tie de efecte în genul 
nu-ţi spune nimic. 

O calitate trebue 


varietatea și eleganule totuși recunoscută acestor compoziţii: 


ritmului. In această privință spe 
rul are adeseori impresia unui Arat limbaj peine 
prin niim, în fond destul de era A a date AENA 
Un lucru este însă clar: a: orice nu este pianist. Teh- 
i í t. n lipsește forța, sau i bine 
ned spre ea forţei e greșit distribuită, Apani rep cit de. 
ge si fară acordurile și octavele, le aruncă din „poignet*; în 
secinţă jocul nu e mici sonor, nici legat. In total e lipsit de 
pp eu este uniform, 
“uit asteptata premieră a operei Căsătoria Secret 
a narosa, a avut loc Joi 2 April. Succesul a fost imediat 3 
ză elimi, incepind chiar din momentul apariţiei 
tasi io Massini la pupitru. Nu mai vorbim de prima in- 
: să scenă a d-lui Niculescu-Basu, în faţa căruia publicul 
L > cauna şi cu drept cuvînt dezarmat. Dinsul izbuteşte să 
i i prea pe care-l joacă intr'atit, fncit e 
ra ca să afli, de pildă, cit de surd şi de supă 
cios, eit de simandicos clt de bun è ne- 
s rima g şi de burghez, dar şi cit de bun e ne- 
-na Maria Snejina şi-a jucat admirabil rolu i ă 
na i i i tiind să fi 
eam fără efort vizibil, degajată şi spiritele A clutat fos 
a ne clară, cu voce caldă şi sonoră, justă şi cu ritm pre- 


D-na Florica Filimon, în rolul uneia din 
i cele două 
äle lui Geronimo, are vocea fragedă, timbrul pătrnasăto. ac 


198 VIAȚA ROMINEASCA 


piraţie. Poate emisiunea lasă puţin de dorit, ceiace dă vocii 
wm timbru gutural (în medium), accente acute, uneori, nu toc- 
mai juste fin prima arie din actul l-iu) și chiar neplăcut as- 
cuțite, In schimb ritmul, dicțiunea sunt bune iar jocul de 
secnă vioiu şi plăcut. 

D-na Valentina Creţoiu (cealaltă fiică a lui Geronimo) 
de asemenea a jucat agreabil şi a cîntat cu supleţe şi sigu- 
ranță. 

In rolul contelui Robinson, d-nul Alger a meritat aplau- 
zele publicului pentru ţinuta calmă, dicțiunea clară şi èle- 
pantă, 

D-nul V. Chicideanu, cu voce mai puțin limpede (chiar 
cu respiraţie slabă) a jucat şi cintat expresiv. 

D-nul Egizio Massini merită mai mult ca oricind să fie Kiu- 
dat pentru felul cum conduce: energic, precis şi cu fineţe; 
neacoperind vocile şi mai ales nefiind niciodată confuz, 


Afară de meritul istorie (foarte discutabil) de a fi conti- de curind un tribi 
nuut un gen în care Mozart a excelat, Cimarosa are mai gr [Pages A condamnat la 


uține însuşiri decit defecte, Motivele sint banale, sărace, iar 2 0 cîntâreață că s' š a ; S 
asariar şi variațiile lor nesfirşite le epuizează astfel, încît curte de justiție a ana ngräşat, Şi să se noteze că acea 
motivul, odată plecat, mu te reveni, decit cu riscul de a a simplul fapt de i 
deveni ceiace francejii E posea „ferestrău”, Orchestrația, veniturile e rca i da atlas pagube eventuale în 
foarte modestă, nu iartă nici o îndeminare de compoziție, iar 
armonia este mai degrabă simplistă. După această sărăcie dė 
mijloace, abuzul de recitativ agravează banalitatea. 

_ Textul, la rindu-i, suferă şi e torturat de sistemul repeti 


tici: 


je devine, în toate acestea, libertatea criticii si în 
cel tr sigur că nu se intre- 
gimdea doar la principiul general din codul civil, după 
ke oricine a pricinuit cuiva o pagubă este dator sà o re- 
f Şi, trebue să recunoaștem, este oarecare dreptate la 
şi altele în același gust. | [|| iscat acestui raționament. Să presupunem că un chirurg 

Ceiace, în fond, salvează „Căsătoria Secretă“ e naivitatea, tie p natà clientelă, îşi pierde — fie din cau- 
veselia și mai ales verva, calităţi, prin natura lor, lăsate la 
disereţia talentului personal al actorilor, De aceia succesul a- 
cestei opere putem zice că s'a datorat aproape exclusiv ur 
terpreților. 


„Eşi afară Carolina, Carolina, Carolina, 
„Să vedem a cui e vina, a cul e vina, acul e vina. 


pe anume de declinul chirurguluri cutare, în care să arate 

în pene mina, cum nu mai vede bine, cum bhoseşte 
> uma să în cutare precautie elementară, ete. 

ieste, dacă toate ` ar 


ma va face proces si, dacă va dovedi minciuna, va căpăta 


C. B. 


către detractor este în realitate un fapt inofensiv 
tu probează © scădere a iscusinţii? Inculpatul va putea pretu 
că lui i sa părut că aşa trebue interpretat, că a fost de 
a cctă bună credinţă, că dacă interpretarea lui a fost ero- 
a nu-i nici un rău în asta, n'a pierdut nimeni nimic, nici 


MISCELLANEA 199 
â 
poate unii — să sărim întrafăi rul publicului mistificat, al 


198 VIAŢA ROMINEASCA * LE 
E e e otet lui eine Mel EEE IT ea 


ï rviciu publicului din socie- ' a jūl ab 
apă gat pate ferită astfel de cura mei nenoro- [E publicului care crede în ce-i iphine criticul cunoscut și care 
ciri, in cazul cînd cineva şi-ar fi încredințat soarta în minile | si el este în mod matematica Aylus în eroare, 
unui chirurg devenit neindeminatec sau neglijent. | Decit să nu uităm că um asmenea verdict strimb poate 

Decit, fiecare simte bine că totuşi un asemenca proce: [N adescori „cula“ un critic, Crier. prin defini lo. trebue pen 
deu de difamare repuană conştiinţei noastre iza aci ge Fut pe cuvint. Din asta trăeşte. Dacă creditul îi scade, dis- 
i i Don ilio: „Calomniaţi, calomniaţi, si to Ru i Ea y 4 4 
i m vaga din ataia apoi, altceva e să spui în dreapta pal pînă roua da orais arate ti J Dra de Corabia a 
și stânga, la prieteni şi cunoscuţi, că medicul cutare pari sep: ul. De aceia va fi foarte atent cind lauda, 
de nimic, și cere să iei avion e rii e inci aci | Acest sistem al criticii Constructive, care doar audă ca 
i cu ale „Oe : s Sys y 
da ea e tir tiv emohia sa asemenea procedeu. Ni se [EP de Kudat și că in fața a tot ce nu merită laude, este de 
otia Xeo pi a i civilizate. Şi mu ne-ar in- igur excelent. otuși, in materie de urtă, trebue şi puţină 
pare coutrariu oricăror moravuri civilizate. iuni îmootri= le tică de cealaltă, critică distructivă, sau negativă, sau ori- 
digna faptul că ge Se pg ar edicia sanetiuni imp Sum am vrea să-i spunem; într'un cuvint critică... critică, Şi 
va unor asemenea detractori, i 
Dar cazul acesta nu samănă oare perfect cu acela al ac- 


pentru un motiv foarte sinrplu. Arta si industria — care 
triței, de care vorbeam la început? Domnul consumator de. 


É asamănă prin unele puncte comune — sint totuşi lucruri 
| lecit să le orașul cu criticile sale. E [f Pe'fect, deosebite.. Cred că diferența poate fi exact redată 
:ctacole mare deci umple | t J 
dreptul lui, Dar toate astea oral. Publicindu-şi critica, cl a- 


in următoarea formulă: Industria se împacă, arta nu se im- 
pacă cu ideia de mediocritate. O muncă oarecare poate da 
duce artistului un prejudiciu sigur, pe baza unor „constatări Tezultate foarte modeste. N'are atace. Este tot atit de respec- 
care nu-s sigure — ci simple păreri, în cel mai bun caz abili ca oricare altu. Cu munca trăeşti, şi fiecare are drep- 
probabile, y. pf 0) să trăiască, chiar dacă este un biel prost şi nepriceput. 
Dar libertatea criticii — se vor întreba unii — cum ră- pf. rta, însă, nu slujeşte la asta, Arta e un lux, şi funcţia ei e 
mine cu ca? 
De fapt există un procedeu extrem de simplu care îm- 


Si înalțe sufletul, Ideia de mediocritate îi e incompatibilă. 
pacă cele două cerințe: libertatea opiniei şi evitarea injus- 


De aceia se numeşte artist acela care e în stare să înfrunte 
brice: rezistența prejudecăţitor. obstacolul modei existente, 
tiției. Criticul să nu vorbească decit de ce e bun, ce este. 
prost fiind lăsat să se încce în tăcere si indiferență, Autorii 


Îmbecilitatea şi prostul gust majoritare din societatea res- 
cunose bine acel „monstru delicat” care este „Conspirația 


P etivă, întrun cuvint să înfrumie tot: nenoroe, inerție, in- 
Pf Clusiv calomnia, şi toate astea luptind cu o singură armă: 

tăcerii”, De fapt, cam așa se şi procedează ustăzi cînd e vor 

ba de marfa artistică prin excelență, şi anume cartea. Se f 


ixcălența întrinsecă a operei sale, buna calitate de frumu- 
vorbeşte despre ea cînd merită să fie Tăudată, și se vorbeşte | 


seță a lucrului adus de el. In esenţa ideii de artist întră şi 
“această subtilă noţiune: triumful impotriva calomniei. Am 
anume de lucrurile dintr'insa care merită să fie lăudate. În 
schimb, despre o carte proastă nici nu se pomenește, Dacă 


Spune chiar că artistul mu poate trăi fără calomnie, căci e 
SI] cel mai formidabil mijloc si prilej de a se rescâlda şi recăli 

autorul ei e necimoseul, atunci asta contribue în mod defi- II în propriile sale convingeri estetice. Calomnia e izvor de 

nitiv la nevinzare. Dacă autorul e foarte cunoscut, atunci 

faptul că totuși nimeni nu vorbeşte de noul său op va pro 


forță și de creație pentru adevăratul artist (şi arta nu ad- 
duce o impresie cu atit mai puternică şi va apărea ca um 


mite decit... „adevărați“ artiști...). lată de ce calomnia nu-i 
d nedreptate, cn în profesiunile celelalte, ci aproape o insti- 
semn încă şi mai sigur de mediocritate al noii producțiuni, {f tuţie ce trebue cu ingrijire întreținută, 

r, în ambele cazuri, şi dacă autorul este și dacă nu „Criticul să aibă dreptul să spună absolut tot ce crede, 
este deja cunoscut, sancţiunea tăcerii este enormă, Şi în mo Singura sancțiune să fie doar pierderea creditului său faţă 
mentul nostru istorie, cînd reclama este intim legată cu abr de ectitori în caz că se inşală. In schimb să aibă dreptul să-si 
ducţia de orice soiu, chiar de cea culturală (dacă nu ză “pună verde părerea, aşa cum bunăoară, acum câte-va zeci 
ales de aceasta), — a nu vorbi despre ceva îmseamnă pur de ani, defunctul Anton Bacalbaşa și-o spunea pe a lui cu 

| 


simplu a-l inmorminta. privire la un tenor foarte lăudat, care însă lui nu-i plăcuse: 

Rămine un ultim pericol. Cutare critic, care se bu „Se pare, — seria Bacalbaşa, — că acest cintăreț are o 
de un important prestigiu în opinia publică, audă o oce foarte frumoasă. Atunci de re cintă numai cu cea 
artisticește ineptă. In cazul acesta este drept — vor sp urâtă 7", 


í 


200 VIATA ROMINEASCA 


Hoțtie şi hoţie 


Orideciteori un Romin cu adevărat patriot se plinge 3- 
marnie de ticăloşiile din țara sa, se vede aspru pus la locul 
lui cu ajutorul următorului impresicmant argument: 

„Codul penal nu-i o invenţie rominească. În toate țările 
din lume se fură. Şi la dreptul vorbind, în unele locuri mult 
mai ture decit în Rominia”, 

Aproape totdeauna se citează atunci exemplul Americii, 
al corupției din Statale-Unite, al „spoil-sistem"-ului de aco- 
lo, care e încă mai total decit pe vremea chiar a „partidelor 
domnești” din trecutul principatelor dunărene; se citează co- 
năvenţa poliţiei în chestia contrabandei de alcool sau a , ung 
sterilor; se citează guverne unde sint tarifate slujbele și 
conștiinţele funcţionarilor, unde se cumpără cu atiţia dolari 
încetarea unei urmăriri judiciare, sau invers prelungirea 
sine die a instrucției, astfel încît publicul să uite, ete, ete, 

Fără îndoială, atit în ce priveşte furtul privat al yan 
sterilor, cât şi furtul oficial a] guvernului, hoţia este cu 
mai mare în moderna, democratica, civilizata republ 
americană decit în regatul Rominici-mari. 

Decit — să me înțelegem. 

Moralitatea unei societăți nu se măsoară cu numărul i 
fracţiunilor, ci cu intensitatea sancţiunilor. Europenii pric 
adeseori greşit mentalitatea americană. Ei văd pe deopa 


hoţie, pe de ultă parte afirmare puritană de virtute. ŞI, = 


constatind că aceste contradictorii lucruri trăesc totuşi m 
departe unul lingă altul, — conchid asupra ipocriziei sp 
fice poporului vankeu. 
In fond lucrurile nu-s chiar aşa de simple, 
O infracţiune poate avea două cauze: 1) seontarea i 
ferenţei dim partea publicului, a mijloacelor anemice de 
părare ale societăţii, si 2) curajul infractorului, care 


să risce, chiar dacă societatea este admirabil utilată în ve 


derea combaterii delievenţei, chiar dacă opinia publică £ 

„sensibilă la oroarea crimei; curaj şi în acelaşi timp 
cultivare metodică, serioasă a iscusinței profesionale, a ti- 
tror acelor învățăminte de tehnică şi de psihologie cart 
compun abilitatea unui delicvent. 

Aşa dar, delicvența poate izvori fie din faptul că deli- 
eventul devine din ce în ce mai serios, adică mai curajos $ 
mai priceput — fie din faptul că societatea devine din ce 
în ce mai indiferentă, mai imsensibilă la delict, mai iert- 
toare, mai leneşă da reacțiune, mai nepricepută în combate- 
rea flagelului, 

La lumina acestei analize putem pricepe deosebirea 
dintre o societate ca cea americană și una ca cea roni- 
nească. La Americani, guvermantul delicvent este un Mi 


7) 


DP MORCRILANEA sea 


Bandit, Bunăoară Harding, care 
A ardin a fost n i i 
dintele Republicii Statelor-Unite, exe seta Lope ae 


1 „ era de fapt adevăratul i 

Si pentrucă la un moment dat opinia publică Aaii ba ve 

a descoperi adevărul, sa produs în sinul acestor tilhari 

: „săuve-qui-peut“ general. Rezultatul 

R fost că Harding a fost omorit, precum şi aproape toţi sefil, 
SAR wai supravieţuit decit cîțiva, acci care d i 

r predat justiției au mărturisit totul şi şi-au făcu pe- 


Două caractere se desprind din 
F A toate - 

ere oump Mai întiiu o opinie publică a Ta 
D u ; al doilea un curaj şi o „anvergură“ remarcabilă 
in partea banditului, care este um fel de 
mio ak Fiais eg er a risce în ficcare clipă totul. 
1 ernanților îni, i ă 
trăsături, exact inverse, Ministrul-hot + pie a Ria Allo. donk 
oparun puţin, e capabil de orice mărturisiri, trădări, resti- 
da Ai schimb, opinia publică este de o toleranţă, de o apa- 
„He, de o indiferență totală. Ceiace dispensează pe delicvent 


lată deosebirea, lată de ce 
America 


De unde şi legitima tristete ei ia x 
mini, — D, 1, Sechlanaa tristețe a adevăraţilor patrioți ro- 


Evenimentele din Spania. 
—mentele din Spania. 


Apenin, eta ep omenirii cu o revoluţie, 

"asta revoluție a luat forma unei schimbări constitu- 
nete, în ce priveşte monarhia, Dar răul e, desigur, ear A 
sas egele însă a căutat să se identifice cu forţele retro- 
„ari e ale, trecutului, forțe care împiedicau de mai bine de 

secole modernizarea şi adaptarea la cerințele timpului 

a acestei tări, Cu alte cuvinte, regele a cãlcat legea supremă 
a seastiițiomatismalui care interzice imixtiunea sa în tre- 

ronce şi a luat o atitudine hotărită con 

care militau pentru transformarea vieţii pl git 
pundere personală, după cum se ştie, dictatura. Cind 
aceasta wa mai putut face făță împrejurărilor, Alfons al 
Xillea n'a mai putut invoca regula englezească: „regele 


204 VIAŢA ROMINEASCA 
PR — "VRAD l MISCELLANEA 205 
.—— NN 12 


Sper că nu vom ajunge la ultima r ă: 

„„ Sper n i eplică: nu mai 

teñ, nici pentru tălpi de cauciuc. Dar exclus, nu roata 
rai că în acest caz, Ford, — care este um geniu teh- 
o şi filantropic, — nu se va intimida, ci va răs- 
„„— Dacă-i aşa, îţi dau gratis. Decit să arune uciueul, 
icicletełe şi Automobilele... Poftim tălpi sda. da preferi, 
pan ir eiel ia-ti mai biae un automobil. Tot nu te 
NO © DI benzina-i gratis. ; n’ F 
4 Ta pein g prea multă; n'o să-i dăm 
ată-ne, însfirşit, oameni ca toți oamenii: pine, la 
| za . ă Li A. » e 
`g C ARDES came şi celelalte, plus haine, casă Vi pacea 
Ñi e marar ca tite patina, mai de loc. Pentru mim- 
ci ; a multe chiar, şi i e ici — robo 
dare ak le la ni ŞI oameni electrici t 
— Va-să-zică: raiul? 

„= De ce nu? Dacă toate condiţiile şi împrejurările 
i biective me împing fatalmente (mit Naturnotwendigkeity 

ca sa ne servim de o expresie marxistă — in raiul, 
Regimul capitalist a pregătit acest parc al veseliei, după 


b muncă aridă de secole şi cu concursul fite- 
esat, al milioanelor de proletari. Fe zi e m gl 


— Pine gratis pentru toată lumea! 

Prinţul Kropotkin mar fi fost în stare să exprime 
concis o idee mai anarhică.- 

— Gratis... Pine!? 

— Da. Propunerea este serioasă. 

impasul în care se allă Germania — şi nu numai Ge 
mania — ar impune de urgenţă această măsură. Nu exist 
alt mijloc mai simplu pentru salvarea mmmeitorilor indy 
triali și agricoli, 

Statul trebue să împartă pine la toată lumea, cu acelas 
zel cu care ia impozite dela toţi. Numai astfel se va pute 
înlătura fenomenul înjositor — şi primejdios, probabil 
al înfometaţilor în mijlocul unor bogății imense acumulate 
în oraşe și al unui belsug strivitor la sate. 

Planul nu-i aburit de răsuflări şi oftaturi sentimentale 
Din punct de vedere financiar, împărțirea pîinii nu prezinti) 
nici o dificultate. Sumele de ajutorare a şomerilor şi dive 
sele subsidii pe care le suge agricultura, pot acoperi toat 
cheltuetile statului, j 

Deci: nici o piedică. Fiecare cetățean se va nutri d 
pines statului, așa cum se nutreşte statul din pinea contri i 
buabilitor. 

E foarte simplu: decit să se arunce cerealele în foc sai denarar 
în apă... ar raiul, ca orice raiu, este, după cum stiti, um 

Dar, dacă e logic ca bucatele de prisos să se dea Häff melnic, Va dura pină la. normalizare ; ac aSa rka 
minzilor, deşertindu-se hambarele, pentru recolta cea nouăjiPărea prisosința care ne amenință. Apoi vom începe iarăşi 
e, — poale, — tot atit de cuminte să nu se arunce nici cală * igăm pinea în sudoarea nunţii, Ford va reveni la 
feaua și nici zahărul. Căci n'avem mumai prea mult griu pr aylar, care transformă boabele de nădușală m 
avem prea mult zahăr, ceai, cafea şi multe alte bunătățiiPile de rulment, 
chiar briliante dacă vreți... Numai bani nu sînt, Adică, sân Totuși, cred că putem accepta... 
şi bani şi încă foarte mulţi. Dar bani ca şi pietrele scumpe Nazi piedică; 
se pot păstra; nu ocupă prea mult și nu se strică. — ue te faci dacă gloata n’ ï : ; 

Dăunăzi l-am văzut pe Ford — despre care se spune, dupiăce a gustat din iaca sei esenta TRNA Dice 
ales la noi, că este un mare geniu — pe o bicicletă. N'as u Adam, autoritatea supremă mwa avut nici o dificul- 
avut fericirea să-l văd în relief, ci numai pe o fotografie. a bătut joc de el, pentrucă a încercat să fie ca z ii — 

— De ce sto fi suind marele fabricant pe o biciclet dam quasi unus er nobis — şi a ordonat î axa) i 
transformindu-se în re d la bätrtustă, cină are Atten al psi ă d ui 
tomobile cu mai multe forțe de cai decit le pose n pri singur, inconștient i neorgani 
pria-i persoană? atunci. Acum A nanizal, iar Eva încă nu con- 

— Fiindcă nu mai poate vinde automobile. 

Fotografia e cu tile: n'ai bani să-ţi procuri o mașşi 
nu-i nimic; cumpără-ţi o bicicletă. Uite, eu singur, 
merg pe două roate... E foarte igienice... 

— Dar, dacă nu mai am cu ce să-mi cumpăr bicicletă 
— veţi întreba. 4 

— Nu-i nimic! — va răspunde Ford. — Cumpără-ți tălp 
de cauciuc, Uite, eu Ford, nu mai port decit de cauciuc... $ 
merge mai usor... 


E o afacere cu bucluc !... 
e aceia nu prea cred ca inimoasa propunere a zi 
ý z să răzbată. Pentru a scăpa din impas, De ui 
proced apă serie vechiu şi simplu, cunoscut sub numele de 
at. 
Dardanarius, care a fost mare negustor si 
4 _a fo is 

&reale în Roma antică, a inventat şi erei ei e aere ză 


206 VIAȚA ROMINEASCA 


cu mult succes, In anii cu recolta abundentă, Dardanariusi 
arunca în mare o parte din stocurile sale, iar restul îl via 
dea ca pe timp de secetă. Această distrugere rentabilă a fo 


O repetăm şi acum. Planul Chadbourne, încheiat dăunăz 
la Paris, în vederea raționalizării producţiunii de sfeclă şi 
trestie, urmăreşte lichidarea — termenul e adecuat — a c 
lor două şi jumătate de milioane de tone de zahăr, care a 
păsau asupra lumii ca ün ghețar uriaș. 

Ghețarul se va topi. O baltă mare de sirop ne va 
piedica să înaintăm. Ca în poveste, vor răsări apoi alte 
piedici şi nu ne va fi dat să repetăm, odată măcar, păcatu 
miţial, deşi am năduşit destul, timp de 5691 de ani apro | 
mativ, | 


Backpulver... 


care nu sună destul de nobil, adoptind titlul de technicien 
Am păstrat mult timp o carte de vizită pe care mi 
înminat-o, odată, un brutar dim Ziinich: 


Fritz Oechsly 
Semmeltechniker. 


Tehnicianul de franzeluţe era atit de mindru de tit 
Y cete de vizită, incit m'a convins să nu mai cumpăr d că 
Deşi pinea frămintată cu mâna este, incontestabil, ma 
bună şi mai gustoasă decit cea frămintată cu maşina, — $ 
aici e una din tainele inexplicabile ale obiectelor, — foariă 
mulţi, din motive igienice şi alte superstiții ştiinţifice, T 
aceeptat, ca şi mine, pinea tehnică ṣi, implicit, pe brutari 
tehnicieni. $ 
Urmind mai departe calea progresului, tehnicieni 
au înaintat Ja rangul de chimiști. Pinea n'a rămas nici. 
mai prejos şi st transformat în pêne chimică, iar brută 
s'au cut în adevărate Jaboratorii, 
reşit că, între timp, şi vechiul meu amic com 
Fritz Oechsly şi-a tipărit cărţi de vizită nouă cu titlul: L 
ing. chim. de franzeluţe. 


au băut bine, 
Breslau. Apoi + 


Restul e, 


MISCELLANEA 


Inginerii-chimisti 
Sau organizat 
| ale industriei 
încercată, de atunci, de repetate ori în timp şi în spațiu fi foat : ; 

zi Dar cine zice: 
Dela această re 
căci şi ci strigă: 

De altfel, pinea, ca gi 
se fabrică de mult cu 
Nale şi analoage: prodi 
şi totuși grele la cântar... 
congresul internațional al chimiștilor 
litici — s'a ţinut la Bu- 
hgraetz, Aici Sau unit 
ondială a brutarilor“* 
Boulangerie), cu sediul, firește, 


național, zice 


„nu fac excepti 
vinişti din toata 


„Uniunea m 


de covrigi, pite cornuri şi 

n , gogoa 
entru „Apărarea intereselor aan n 
ganizații naționale an fost înființate în 


implicit: internațional. 
e nici măcar viniştii, 
irile, uniți-vă | că 

noastră cea de toate zilele, 
r care dă rezultate minu- 
e sint crude, găunouse, otrăvitoare 


s'a copt ideia mondiali a falsificatorilor de 

u cinstit reciproc cu diplome de onoare şi me- 
aur ergen? meulit- Apoi au mincat şi 

se miruncască peste i i 

N piedat acasă. CEPAP: ER A 


Mai mult n'am aflat nici eu din da 
rea de seamă... 
pesemne, secrel profesional... — F, Dima, z 


P. Nicanor & Co. 


î. RECEN 209 

20 
serisă cu grijă și cu cumpănire, fără altă preocupare decit 
aceia de a exprima cîteva impresii şi câteva idei, 

Impresii și idei, de cele mai multe ori, interesante. 
D- Barnoschi, ştie să descopere în locuri descrise pină acum 
de zeci de ori detalii nouă şi aspecte puţin cunoscule, Și se 
pricepe să enunţe cu privire la aceste detalii și aspecle, n- 
precieri originale, câteodată cu o uşoară intenție paradoxală 
și adeseori cu humor. 

Sint în „Ahileion-Nudist-Palace** citeva bucăţi remar- 
cabile. Prima, care a dat şi titlul cărţii, este o evocare a cë- 
lebrului era Ahileion din insula Cortu, reşedinţa, pe vre- 
muri, a împărătesei Elisabeta a Austro-Ungariei, iar astăzi 
falanster internațional al nudiștilor, D, Barnoschi zugră- 
veşle în culori vii viața nidiștilor, maniaci ai vieții îm aer 
liber și snobi ai întoarcerii la natură, Nudismul este un 
smn că lumea modernă este intoxicată de civilizaţie. Ne- 
„voia de primitivism este o reacţie obișnuită la omul modern, 
pentru care confortul material a ajuns să fie cotidian şi 
banal, iar obligaţiile de tot felit impuse de complicatal ruaj 
al societății actuale au ajuns adevărate corvezi, 

Notaţiile pariziene ale diui Barnoschi sint vrednice de 

tă atenția, E greu să spui lucruri nouă despre Paris, D. 

rnosehi s'a grăbit, dealtfel, să noteze cu ironie aspectele 
flise ale Parisului văzut de străini. Dărimă, astfel, multe 

rejudecăţi si multe păreri greşite, restabilind, de multe ori, 
ndevăratul aspect al Parisului, cu o fineţă de observaţie care 
li face cinste. Asa, de ex lu, în bucata „Metecul şi midi- 
neta“, „Contraste şi PES parisiene“, ete, 

Dealtfel, aceiasi atitudine şi aceiaşi dorință de a contra- 
zice părerile genera] admise se observă în toate bucăţile care 
alcătuesc valumul „Ahileion-Nudist-Palace*“, Este o atitudine 
care merită să fie apreciată, bine înțeles atunci cînd e justi- 

cată. 

D. Barnoschi o justifică, mai intotdeauna, prin sforţa- 
rea (de multe ori încununată de succes) de a da o interpre- 

re nouă vieţii, otmenilor şi locurilor pe care le descrie în 
impresiile d-sale de călătorie, 


Recenzii 


D. V. Barnoschi, Ahileion- Nudist-Palace. Bucureşti. Ed, 
„Cultura Rominească”, 1931. Preţul 80 lei. 


. D. V. Barnoschi este unul din scriitorii care apreciază 
la h valoare arta de a ghici şi de a flata gustul pubia 
cului. Este o artă dificilă, care cere, pentru a fi nins ati 
cu măestrie, un simț perfect şi infailibil al conditi lor pi 
echilibrează cererea şi oferta in literatură, Murad simţ. E 
altfel, nu este numaidecit un atribut congenital. Sa pos i 
căpăta printr'o lungă şi perseverentă ucenicie, LA ie, 
pentru asta, de multă renunțare şi de oarecare ta să cia: 
ce inseamnă că, atunci cind te hotărăşti să faci Eee ură 
nicie, ai, deobicei, mai cae ri tapsaei decit de dobin it 

i > UÈ cit de învăţat. 4 
F- DD % role at ei a cucerit dola început atenţia publi- 
eului prin romanul „Neamul Coţofenese“, Mat aaun, 
an. Succesul de librărie a fost, se pare, apreciabil Des 
putea spune că „Neamul Coţofenese era seris numai e 
a flata gustul publicului. Partea sensaţională SA ap oa 
nulă. Cartea avea aerul să fie scrisă „pentru a pran 
teză. Această teză d, Barnoschi o şi numea: mă risk ră 
trupului. D-sa voia să ilustreze prin romanul „Neamu A 
țofenesc” o schimbare pe care războiul pare s'o i adus 
raporturile dintre m si o sinceritate mai mare în 

ările vieții sexuale. : 
sestărite Ca Nadat Polace" este în cea mai mare parte w 
memorial de călătorie. Nimic în această carte nu lasă să se 
bănuiască dorința autorului de a cpata sap de satrap fe | 
blicul prin tertipuri sensaţionale. In orice d > i 
d. Barnoschi şi-a disimulat cu meșteșug procedeele. 


Al. A. Philippide 
a 
Stefan Zweig, Nietzsche, Paris, 1931. 
Stefan Zweig nu e nici un critic literar riu-zis. şi 
nici un bitigrai d E ceiace se numeşte ta din As 
ce mai frecvent, un esseist. Articolele sale nu-şi p 
tă studiile de criică literară propriu-zisă, un scop precis și 
un obiect limitat, E? atinge in treacăt unele puncte de vede- 
te, neglijează altele, luminind doar unele din aspectele ca- 
te] interesează intro operă. Ca şi în studiile sale asupra lui 
= 14 


D. Barnoschi a făcut bine că, după o carte de 
şi scrisă cu imtenția evidentă de a provoca scandal cum 
fost „Neamul Coţofenesc“, s'a gindit să dea la iveală o carte 


v 


artu VIAA ROMINEASCA 


w RECENZII 211 
a E 


Tolstoi, Dickens, Balzac el dă dovadă de intenții pona şi 
originale. Arta sa de expresie, nervoasă şi clasică în același 
timp, reuşeşte să spună tot ce vrea, 

In Nietzsche, St. Zweig deosibește cu pătrundere cite- 
va aspecte în adevăr noi. 

Primul capitol se intitulează: „Tragedie sans person- 
nages”, 
. Iată despre ce e vorba: „Tragedia lui Fr, Nietzsche e o 
monodramă: ea nu ne prezintă, pe scurta scenă a vieţii sale, 
nici un alt personaj decit pe el însuși. În timpul tuturor ac. 
telor acestei tragedii care se precipită ca o avalanșă, acest 
luptător solitar se găsește singur sub cerul furtunos al des- 
tinului său. Nimeni nu e cu el, nimeni nu i se opune, nici o Amator de pitoresc în toate domeniile vieţii, St. Zweig 
femee nu îndulcește cu prezența ei duioasă tensiunea at-ff ne-a dat un interesant portret al acestui trist personaj, 
mosferei. Orice mişcare pleacă dela el şi se răsfringe asu- ff M. R 
pra lui: cele citeva figuri, care la inceput merg in umbra > bel 
sa, întovărăşese doar cu gesturi mute de mirare şi de groază wr R 
eroica sa antrepriză, şi se îndepărtează apoi încet ca de un 
peria, Nu adresează vorba nimănui şi nimeni nu-i 

unde”. 

zi Alt capitol se intitulează; „Don Juan de la connais- 
sance”. Acolo găsim, printre altele, următoarele: „Emanuel 
Kant trăește, cu cunoştinţa, ca cu o nevastă, Se culcă cu ca 


scăderile potentaţilor zilei, pe care le exploateză apoi în u- 
ila tale. pe p p 
ouché e omul care, ca unele păsări care au instinctul 
magnetic al orientaţiei în spațiu, avea instinctul puterii. El 
ştia, prin toate vicisitndinele unde se îndreaptă busola, că- 
ire care regim vor veni favorurile destinului, Şi apoi se ali- 
pea de cel mai puternic. 
Tip abject din punctul de vedere, al politicii democra- 
lice, care aliază la interesul politic adesea şi elemente 
tice de sinceritate şi loialitate, Fouché e o figură gustată de 


Mélanges Paul Thomas, Recueil de mémoires concer- 
"ant la philologie classique, dédié à Paul Thomas. Bruges, 
Imprimerie Sainte Catherine 1930 (En vente à la librairie 
ens, Gand) 757 p. 8' mare, 60 fr. 


timp de patruzeci de ani în același pat spiritual şi procrecazā entului filolog clasic de la Gand, Paul Thomas, mem- 
o întreagă familie germană de sisteme filozofice, ai cărei al Academiei regale din Belgia şi corespondent al Insti- 
descendenţi locuesc încă în lumea noastră burgheză. Rapor- tului, au publicat un volum festiv în onoarea bătrinului 
turile sale cu adevărul sînt absolut acelea ale unui mono- E maestru, cu prilejul împlinirii a 60 de ani de muncă ştiinţi- 
gam — ca şi acelea ale discipolilor săi Fichte, Schopenhauer, å. 

Hegel. Ceiace ii împinge către filozofie è o înaltă voinţă de Organizarea acestei publicaţii se datorește d-lui Paul 


ordine, care mare nimic demoniac, o bună voință germană, Faider, fostul elev al d-lui Paul Thomas şi actualmente suc- 
e la catedra de filologie clasică de la Universitatea din 
and, 
asigurat de care nu se separă pină la moarte şi căruia nu In fruntea volumului, d. Paul Faider ne dă bibliografia 
lucrărilor d-lui Paul Thomas, dela 1871 şi pină la 31 Decem- 
Don Juanul adevărului... brie 1929: o activitate ştiinţifică uriașă, pentru care acest 
Celelalte capitole conţin observaţii tot asa de ascuţite $iff Nestor al clasicismului are tot dreptul la admiraţia noastră. 
tot aşa de interesante. Numele autorilor, care apar de mai multe ori în această 
lungă listă (40 de pagini!), sint acelea ale lui Plautus, Teren- 
lius, Cicero, Sallustius, Vergilius, Seneca, Petronius, Tacitus, 
Suetonius, Iuvenalis, Apuleius, Minucius Felix, Iulian Apos- 
latul. 
După bibliografie urmează, pe cuprinsul a 757 de pagini, 
le ocazionale serise de 78 de savanți, tratind probleme 
Care aparțin aproape tuturor disciplinelor ştiinţei antichităţii. 
Astfel ne este, intr'adevăr, imposibil să vorbim despre fiecare 
irticol în parte şi ne vom mulţumi cu o grabnică trecere în 
revistă a citorva dintre ele. j 
In domeniul epigrafiei latine: Le diplome de Jean Mas- 


au 
Stefan Zweig, Joseph Fouché, Paris. 1931. 
Fouché, călugăr convențional, trădind convenţiunea pen- 


grand seigneur, ei, pe faţă, 
Fouché e agentul de siguranţă, polițistul secret care lucrea- 
ză tenebros, ştie tot ce se petrece, deține toate slăbiciunile și 


22 VIAȚA ROMINEASCA 


péro de J. Carcopino. D, Carcopino, interpretind această di- 
plomă militară găsită în Egipt, elucidează chestiunea contro- 
versată a căsătoriei soldaţilor romani: de la Claudius și pină 
la anul 197, orice căsătorie a soldaţilor era considerată nelegi 
timă, însă era tolerată şi numai la liberare devenea lega 
După 197 astfel de căsătorii erau declarate legitime şin tim- 
pul serviciului şi numai confirmate la liberare. 

In domeniul istoriei și instituţiilor antice: d, Eugene Al- 
bertini publică Un témoignage de saint Augustin sur la pros 
perite relative de l'Afrique au IV-e siècle, 

Această mărturie este un pasaj din dialogul augustinian 
De ardine, scris în retragerea de la Cassiciacum între 386— 
387. Spune acolo sfintul Augustin (1 3 $ 6) că într'o noapte, 
deranjaţi de sgomotul apei din bae şi de niște şoareci, sta 
trezit pe întuneric, împreună cu prietenul său: „erant enim 
tenebrae; quod in Italia etiam pecuniosis prope necesse est”, 

Din cauza scumpetei uleiului în Italia sec. IV-lea chiar 
şi cei bogaţi nu puteau avea lumină in timpul nopții, in min- 
tea sa, Augustin făcea desigur comparaţie cu Africa natală, 
care, dacă din pricina dezorganizării comerțului nu mai pu- 
tea exporta, nu 'ducea însă lipsa acestui produs. Informaţia 
din Augustin e sprijinită şi prin citarea unei scrisori a lui 
Symmachus către împărat, prin care cerea ulei pentru 
Roma, 

D. Marcel Hombert descopere printre însemnările banale 
dintr'un papyrus, o licărire de viață antică în Egipt (Une fa 
mille nombreuse en Egypte au I-e siècle). 

D. Paul Monceaux în La formule „qui mecum sunt fratres” 
dans la correspondance de saint Augustin, ne aduce citeva 
lumini asupra istoriei monahismului african. Sfintul Augus- 
tin a creat la Hippona două mari mănăstiri, care au dăinuit 
pînă la năvălirea Vandalilor în Africa. Formula „qui mecum fă | 
sunt fratres” sau „qui tecum sunt fratribus” există numai în BI coucluzie topografică. Expresia via sacra este o excepție, pen- 
scrisorile din vremea episcopatului său şi atestă succesul iN] lrucă ordinea tradiţională era sacra via (ef. Cicero, Varro, 
întinderea propagandei ascetice în diferitele părți ale Afrhfif Hor., Venius Flacius). 
cei, unde colegii săi se sileau să-l imite. i Aceiuaşi problemă se pune şi pentru altă stradă din Roma 

In Du groupement des peuples en états d'après le De nova via. Explicaţia d-lui Marouzeau e următoarea: ne aflăm 
ficiis de Cicéron 1, 53, canonicul E, Remy arată că, după fff În prezența a celor două străzi mai vechi din Roma: s'a zis 
doctrina politică a stoicismului, unitatea linguistică nu era pentru stradă (=vicus, clivus, semita), pentrucă atunci 
condiţie pentru unitatea politică, căci, pentru aceasta din Roma consta din mai multe burgade, legate prin viae; nefă- 
urmă, era de ajuns comunitatea de bunuri politice şi soei | d parte dintr'un sistem constituit de drumuri, cuvintul 

In L'éloge de l'Italie par Varron, d. R. Scalais se într uia a fost lămurit pripra calificativ, nu printrun determi- 
dacă tabloul Italiei agricole din De re rustica (|, 2, nativ şi de aceia adjectivul a fost antepus. 
corespunde realității, sau e pură retorică. Autorul a In domeniul literaturii greceşti, foarte puţine articole, 
că sint exagerări în acest elogiu, dar se găsesc și info dintre care două mai ales ne-au oprit atenţia: Notele critice 
directe și adevărate. In epoca lui Varro, via şi măslinul ed er ay citorva pasaje din Iulian, de d. I. Bidez şi studiul filo- 
racterizează economia agricolă a Italiei, căci Africa şi Egip- ga idées de Platon et l'évolution d'Aristote de d. Paul 

Í "naa 
„Fa schimb articolele de literatură latină abundă. D. Alb. 
ze face o interesantă paralelă între Malherbe şi Hora- 

; d-na Marie Delcourt, în L'esthétique d'Horace et les 


_RECENZII 7 n3 


TA a griul, în timp ce Orientul primea vin și uleiu din 
alia. 
Astfel, Varro fiind un scriitor realist iul să in- 
de ie aderării, N e t e 
intre articolele privitoare Ja limba latină e de remar- 
cat în primul rind acela al d-lui R. Durand despre sorei 
altero die. 4 
_ In De bello Gallico VII 68, 2, ni se spune că Cezar a ur- 
„mărit pe Galli (după lupta de cavalerie, în care a fost in- 
frint Vercingetorix) „quantum dici tempus est passum” și 
că „altero die ad Alesium castra fecit”, 
Fiindcă atit Napoleon al II-lea cit şi un savant ca d. Tou- 
“Win traduc altera die prin „le surlendemain de la bataille", 
d Durand întreabă din nou textele, de la Plautus pină la 
lintul Hieronim, şi găseşte peste tot că altero die = „a doua 
A", deoarece alter e faţă de primus ca duo faţă de unus. 
| D.A. Ernout vede în istoria cuvintelor ilico, ilicet un 
-bun exemplu despre tendința ce există adesea în limbă de a 
apropia două cuvinte homonime sau paronime. Fico şi ilicet 
Wau nimic comun la origine: ilico <*en stlocod are sens lo- 
cal şi temporal = pe loc, îndată; ilicet < ire licet, formulă de 
tongediere (= actum est = sa făcut, guta). Trecind în limba 
rentă, şi-a pierdut sensul tehnic, pentru a cîştiga în intin- 
dere Și n Impreciziune, Cezar nu întrebuințează aceste cu- 
Yinte; la Cicero apare foarte rar numai ilico; iar la Vergiliu, 
in Eneida, găsim de cinci ori ilicet sinonim cu ilico. 
In micul articol „Ibam forte via sacra”, philologie et to- 


214 VIATA ROMINEASCA RECENZII 


215 


dela Brindisium, din anul 40, la care Asinius Polli 
| parte decisivă, iar copilul celebrat va fi fost copiar nt 


lettres grecques, se arată foarte conservativă în chestia 
voarelor greceşti ale lui Horatius, în Arta poetică, căutin 
să reducă. valoarea uneia din cele mai importante descop 
riri pe terenul filologiei clasice, aceia că Horatius în epistola 
amintită a fost influențat de ideile peripateticului Neopte 
mos din Parion. 

D-na Delcourt insistă asupra influenţei lui Plato (Phai 
dros 264 c, pentru compoziţia armonioasă și Protagoras 325 

tru valoarea educativă a poeziei). Studiile d-lor Norden 
ensen și Rostagni (a se vedea Arte poetica di Orazio, Intro 
duzione, Torino, 1930) reprezintă însă cuceriri definitive 
pentru știință. 
„D. Paul Faider (La lecture de Sénèque dans une abbaye 
du Hainaut), cercetind manuscrisele din mănăstirea Bonn 
Espérance (Belgia) fondată în anul 1130, se opreşte la douj 
manuscrise ale lui Seneca: cod. 18/111 cuprinzind excerpta 
din scrisorile către Lucilius (2—66) și cod. 48/102, (ambe 
aflătoare actualmente la biblioteca din Mons), le compari 
şi stabilește că excerptele au fost făcute în sec, al XII-le 
după cod. 48/102, fără totuşi ca numele lui Seneca să fi fos 
pomenit. De aci conchide că, dacă în secolul al XII-lea $i 
neca era cetit şi înțeles la Bonne-Esperance, cu un secol m 
tirziu, în aceiași mănăstire, se făceau excerpte din scrisori 
lui, ea dintr'un anonim! 


“a Asinius Saloninus. 
n timp ce d, Carcopino se s 
afirmație numai pe Servius, d, Walt invoacă o mărturie mai 
sigură, aceia a lui Asconius Pedianus şi a lui Suetonius; copi- 
lul celebrat a fost Asinius Gallus, născut chiar în anul 40 

, Profeţiile sibiline din egloga a IV-a — pe care probabil 
| Asinius Gallus o ştia pe de rost — au contribuit desigur în 


Graba unei dări de seamă ne a făcut să trece 
| ( - m pest 
mulţime de alte interesante articole, scopul nostiu find iai 
mai de a trezi interesul pentru acest mare volum festiv, care 


nu va trebui să lipsească din bibliot PA 
clasic. ig oteca nici unui filolog 


0 e 


C. Balmuș 


cării comentariilor, militează, cu argumente nouă, pentri 
redactarea și publicarea lor succesivă şi anume: cartea I şi 


Cezar, duşmănit de senat, trebuia să acționeze asupra ¢ 
pe publice din capitală, asupra maselor populare și, ai 
el, după fiecare campanie, iarna, își redacta însemnări 
In Seneque et Calpurnius Siculus, d. J. Hubaux înceai 
că cel dintii şi cu succes de a stabili o relaţie între tratat 
De clementia al lui Seneca și Egloga l a poetului de i 
Calpurnius Siculus. (In acest articol, d. Hubaux utilizea 
concluziile precise din valoroasa lucrare a d-lui Paul Faider 
De la Clémence, première partie (Introduction), Gand. 19% 
(Paris, Champion). 
In sfirşit, d. René Waltz (La IV-e églogue et Asinius 
lus) adaugă o justă notă la monumentala interpretare | 
eglogei a IV-a de către d-l Carcopino (cf. Virgile et le my ère 


si 
de la IV-e €glogue. Paris, L'Artisan du livre, 1930). § 
După d. Carcopino, faimoasa eglogă a fost pE i 


Revista Revistelor 


— 


Anonia vechiului 


regim francez şi 
formarea spiritu 


lui revoluționar 


Cercetând cauzele revoluției fran 
ceze în lumina teoriilor marxiste, 
d. Andrei Ojetea combate pe deo 
parte opinia curentă, care prezintă 
ca un bloc ce sa 
prăbuşit bruse în 1789, iar pe de 
alta concepția care vede în revo- 
lujia franceză aplicarea preconce- 
i sistematică a programului 
elaborat de filosofia 
secolului al XVIII-lea, 

„Revoluţia franceză, cure în 1789 
prin spontaneitatea şi 
sa, a fost pregătită de 
economică gi 
aresul intelectual al unui secol 


vechiul regim 


transformarea 


Revoluția franceză a fost «esno- 
dămintul fatal şi logic al luptei 
intreprinse de clasa de mijloc, Încă 
dela sfîrșitul evului-mediu, impo- 
iriva privilegiilor feudale, iar tri- 
l ei — consacrarea legală a 
economice şi cuku- 
rale a burgheziei, 

Desagregarea progresivă a insti- 
tuțiilor vechiului regim s'a produs 
paralel cu descompunerea bazei lor 
economice, şi idealul revoluționar 
rinde din filosofia se- 
Villea n'a făcut de- 
cit să exprime nepotrivirea dintre 
realitate şi diferitele instituţii, din- 
tre moravuri şi legi, dintre tradi- 
ţia rix înțeleasă şi progresul na- 
t 

„Vechiul regim a intrat in des- 
compunere înainte ca termenul re- 
voluție să fi fost 


Tollendal a făcut bilanţul definitiv 


Biurală de german pasionat şi de 
mai mual ă decit de 
man, era un om care avea un 

s apreciabil pentru cultura la- 
l pari Niciodată un german nu a stä- 
brit atita măsură în vorbă şi atita 
dine în spirit, El avea ceva din 
alia italiană: iubea Roma şi, mai 
irziu, căsioria sa cu fhea Donei 
Siru Minghetti n făcut să se des- 
aie și mal mult aceste inclinaţii, 
re soran atit de plăcute relațiu- 
le cu e 


Poate că el căuta prea mult să 
dacă. El apărea astfel cu un per- 

oj care nu era în întregime 
ta ce ern În realitate, pentrucă 
părea uneori că se poarlă cu 


șI „Vechiului regim: regele „in beare ușurință fată de adevăr, 


lat”, adică osti] avertismentelor 


ispirațiunilor supușilor săi, legipgaltid membrii colegiului diplo- 
țării firă 'pulere executorie, | din Berlin, ieşind din wabi- 
viciile publice compleet lul său, rejineau din intrevede- 


lor o impresie de incertitudine, 
Acum au apărut memoriile sale. 
aracterul pe care-l au ele, fuc să 
creadă că ele ascund mai multe 
iesubturi, decit s'ar părea la pri- 
vedere. Este interesent În orice 
a să se compare cu „Gindur! şi 
Amintiri” ale prinţului Bismar 

în poate măsura astfel distanța cn- 
t separă talentul, orici de mare 
dr fi el, de geniu. Memoriile prin- 
lui Būlow, cu tot imensul talent 
toutorului lor, nu au Înălțimea de 
fndire a amintirilor lui Bismark. 
M ele se simte prea puternic a- 
Mirāciunea unui suflet rancunos 
f mindru. Se pare că autorul nu 
ie decit o grijă: aceea de a se 
estârca de orice r nsabilitate 
catastrofa care a prăbuşii Impe- 
fiul; de a face să recadă păculele 


prinei 
franceze a fost 


mlupteze instituțiile la realitățile a 
conotnice ale vremii şi să rep 
zeze din nou clasele sociale duj 
rolul lor economic. 
D. Oţetea susține că astfel re 
lujia franceză n'a făcut decit 
dea o consacrare legală transfor 
mărilor lente înfăptuite de secole! 
le precedente, confirmind vorba. 
dincă a lui Chateaubriand : „Di 
Révolution était accomplie qua 
elle a éclaté!" 


(A. Oțetea : Minerva, 1930, 
2—3). 
* 


Prințul Bâlow şi memoriile 


Prințul Bilow, fost cancelar | 
Imperiului german între 1900$ 
1909, — în de calitatea sa n 


biilow, ce e dropt are grija să 
“pire poporul german de guver- 
ut său, Este un sofism destul ide 
pindit astăzi, de a prezenta de- 
Socratiile totdeauna nevinovate 
(e ante: guvernelor şi este curios 
tu vedea un aristocrat ca Biilow, 
uloptind hotărit această teză. Este 
wesst o cale foarte uşoară pen- 
a Wa popor de a declina orice 


i _ REVISTA REVISTELOR 


an 


responsabilitate. Incolo, Bülow nu 
pierde nici o ocazie de n face un 
gechizitoriu aspru Împotriva atitu- 
inilor și părerilor Împăratului şi 
ale lui Vetbinann-Holweg, 

Memoriile lui Bülow cuprind 
descrierea unei mulțimi de indis- 
crețiuni, de propuneri fanteziste şi 
de ceeace numește el pulavre de 
ale Impăratului, Aceste mărturisiri 
aruncă o lumină stranie asupra fe- 
lului în care se rezolvau afacerile 
in Wilhelm-strasse. Totuşi ușurința 
Cu care ele sint scoase în vileag 
este atit de neaşleptată din partea 
unui om de rezonabil, incit îţi 
vine să te întrebi, dacă nu cutuva 
— luînd toate ptecauțiunile pentru 
a nu fi responsabil de mimic — 
Cancelarul nu sa gindit că această 
publicaţiune scandaloasă ur pulea 
să 'aibă un efect util, să cuntirme 
observaţiunile pe care el le Împăr- 
tăşea împăratului și să-l forțeze pe 
acesta de a se controla mai bine, 
Prinţul Bülow admira mutt pe Mu- 
chiavel, 

Totuşi împăratul avea citeodată 
In repezeala judecăților sale, stră- 
fulgerări de bun simţ, Şi èw tot 
singele său rece, prințul Bülow a 
văzut mai puţin just decit impāra- 
tul cind acesta ezita să debarce la 
Tanger şi cind condamna atitudi- 
nea cabinetului Viviani cu ocazia 
anexării Bosniei şi a Herțegovinei. 
El a avut multă incredere în Bü- 
low: el i-a dat tot ce putea să-i 
dea; el l-a făcut conte, print, vul- 
tur negru, El spunea «că Bülow 
va fi Bismarek-ul său; Infine,el au 
lucrat impreună unsprezece -ani. 
La această lungă prietenie. rințul 
Bibbw a răspuns scriind: „Reche- 
mareu prințului Bismarck la înce- 
putul domniei, şi fuga ia sfirgitul 
ei, e prea mult pentru Wilhelm a] 
Il-lea şi aceasta e mai molt decit 
poate ierta istoria“, 

Această judecată severă, poate 
so pronunție oricine în Europa şi 
in , puteri s dur pentru Bülow era 
mai cavaleresc de n nu face din 
memoriile sale un rechizitoriu îm- 
potriva suveranului pe care el J-a 
servit 

Nu trebuie să ne mirām că prin- 
ul Bülow, care a vorbit “lespre 

ilbeim II aşa cum am arătat mai 


218 VIAȚA ROMINEASCA REVISTA REVISTELOR 219 


3 i pe atita pe suc- vacia, Austria. Este ceva maj a crescul, în pul de a proporționa durata mun- 
Cuori Si Doina ol şi dusă în Italia şi Franța. Atinge | de ani, dela cii cu productivitatea simțitor eres- 
pe secretarul de stat Jagow, » săproporții înspăimintătoare inigi 3 oameni la mai mult de 100.000, cută a acesteia. Ea Presupune însă 

E adevărat că Bethmann-Hol- rile industriale inaintate, German “Şomajul care bintuie în 5 mirat se menținerea salariilor Ja nivelul di- 
weg nu era un diplomat: el nu era care în 1913 nu avea decit 954 prin urmare să fie agravat Name, ceace face imposibilă seă- 
decit un funcționar îngrijat să de şomeri la un număr de peste rar prin raționalizare, dar el derea preţurilor de cost şi deci şi 
servească bine voința împăratului. milioane de muncitori sindicaliz na e o consecință a acesteia din mărirea puterii de cumpărare a 
Dar oricum, el avea mai multă ge- numără 4.990.000 la 15 Feb armă, consmmatorului,  condițiune esen- 
nerozitate decit Bülow, El a dove- 1930, Statele Unite marchează Se pare dimpotrivă că el a fost tială pemiru înlăturarea crizei. S'a 
dit-a în chestiunea Poloniei unde creştere a (pere de 149% de omdiționat de o serie de cauze a recurs atunci la o altă ideie, Susți- 
simțea că există o nedreptate care Aprilie 1930 pînă la Ianuarie 193 tăror parte exactă nu se poate dis-  hută între alții şi de Ch. Gide şi 
se cere îndreptată. Bülow îi repro-  atingind cifra de 6 milioane. Sid tinge și care, Pedeasupra, nu au  Dusă în aplicare în multe state, a- 
șeuză atitudinea sa conciliuntă față  tuația este și mai penibilă în A facat cu acelaş forță în diferite cela de a micşora costul de produc- 
de Poloni, pentrucă el ca şi Bis- glia, unde din 1921 numărul Jiri. In unele state, factorul demo. lie, chiar cu riscul de a provoca o 
marck, avea pentru ei ură şi dis-  merilor a scăzut sub un mitiofiă sn concurează într'o măsură scădere temporară asulariilor, Scă- 
preț. Politica de expropriere pe iar la 9 Martie 1931 era de 2 mă importantă şomajul prezent. Cauze derea prețurilor măreşte însă pute- 
care a dus-o el împotriva lor era 691,000. We ordin financiar vin să se adao- rea de cumpărare a consumatoru- 
o lovitură excesivă pentru această Trebuie să distingem două | varea crizei. Māri- lui, înviorind piața. Puțin cite pu- 
populație nefericită. chiar trei feluri de şomaj. Umi rea capacităţii industriale surveni- 

Astfel sint memoriile lui Bülow. este șomajul de sezon, al muncitiă fă in multe din s 
El a depus în ele mierea sufletului rilor din intreprinderile care h 
său, dar făcindu-ne să înțelegem crează mai intens numai în une 
toată slăbiciunea oamenilor tie care — trimestre ale anului (con | 
se plinge, el s'a desvăluit pe sine. haine) şi nu prezintă nici un pe 
Prin grija cu care se laudă pe si- col, Nu ela fel cu celelalte da 


(Jacques Leblanc: La Revue de 
France, 1 Mai 1931). 


ne, €l ne-a dovedit cit era de in- feluri de şomaj, calificat înt r ţărilor himii. 

gimfat şi cit de mult se ingrijea el, fel puţin cam barbar: unul cictigii indiferent de cauze şi de x 

ca și Împăratul său, de aparențe. celali tehnologic sau organic, partea lor în provocarea şomaju- 

Marea sa inteligență nu era gene- S'a constatat în societatea noa mondial, noi avem în faţă fap- Problema continentului Americas. 
roasă. iră modernă, existența unor verii tal brut al existenței Jui cu toate America de Sud, ale cărei agita- 


Intro zi vorbind cu D, de Kider- pile cicluri economice, în care păi] consecințele dureroase. Care este ţiuni sint f 
len Waechter despre Herbert de' rioude de depresiune urmează remediul? Primul gind aleargă la 
Bismarck, pe care l-am cunoscut şi gulat perioadelor de desvoltare 
care m'a impresionat prin duioşia prosperitate. Cum epocile de e 
cu care vorbea despre tatăl său, cu sunt totdeauna marcate prin licer 
am comparat violența sa citeodată tieri de personal, sa dal nume 
brutală cu farmecul diplomatic al de ciclic şomajului care se pro l 
lui Bülow, me ce în acest moment, 
— Da, imi răspunse d. de Kider- Dar de cițiva ani încoace se ol 
len, dar Herbert de Bismark avea servă un alfel de şomaj, zis të 
a calitate care-i lipšea lui Bilow. nologic sau organic, El se manif 


recvente şi superficiale, 
asistenţă, Anglia și Germanis Sra. agair s ansøænblu Se pini foar- 
asistenţă, = e ate, foarte vaste oarte pu- 
lică asistența obligatorie, alte țări țin populate. Nu există echilibru 
recurg deasemeni la ajutorarea ṣo- ntre resursele sale posibile şi mij- 
merilor, Dar această cale nu reme- joace de actiune actuale. Chiar 
diază decit efectele somajului, nu pentru ceiace s'n făcut pînă acum, 
lenomenul însăși. Dealtfel ceiace a trebuit să se facă apa la capita- 
cer muncitorii este lucrul. S'au pre- luri străine. Acenstă Înterves tai 
conizat o serie de alte mijloace, A- financiară a străinătății nu prezen- 
jutorurea industriilor atinse de cri- ta altădată decit inconveniente mo- 


Ei 7% aaa în tim rioadelor de Wf 7 din partea Statului; prelungirea paje, Ea nu constituia un pericol 
— Inima. or se emilia tă se datorește SHI cu un an a şeolarităţii obligatorii; pentru independenta politic a ia 
(Jules Cambon: Revue des deux tensiunii prea repezi a maşinisti cctuarca unui vast program de țiunilor Americei latine, Capitalu. 
mondes, 15 Avril 1931). lul. Totuși glasuri competente, 18i leerāri publice, susceptibil să o- rile proveneau din Franja, Genma. 
frunte cu acela al lui Ford, se PAi cupe un număr considerabil de nia, Anglia, Belgia, Olanda, Statete 

«i dică Impotriva ideii şomajului tH] muncitori. Dar toate aceste măsuri Unite. Această divizare a participă 

1 nologic, El spune în ultima sa UNA mu sint decit paliative,. Cheltuelile rii financiare excludea orice ideie 

qomajul- ta ka, crare, Le Progres: „Este destu UHE pe care le comportă și sarcinile de tutelă din partea imprumutăto. 


fiscale pe care le impun nu le de- rilor. Kizboiul mondial a îndepâr- 
ă prea mult de ajutorarea ţa Europa dela colorarea finan- 

îrin asistenţă. ciară de altădată. Ea a trebuit să 
Există două propuneri pentru în: facă față unor cheltueli, a căror 
Murarea şomajulu! însăşi, Ele se cifră nu a fost niciodată prevăzu- 
un în mod ireductibil. Prima tă. Statele Unite, îmbogățit, au rā- 
wte susținută de Consiliul de Ad- mas aproape singure să subvenţio- 
Ministrație al Biuroului Înternaţio- neze intreprinderile vecinilor lor 
ml al Mmeii şi constă în micşora- din Sud, tocmai în momentul cind 
"ea zilei de muncă Ja 7 ore cu sco- aceştia descoperiau la el mari can- 


O gravă criză de maj bintuie răspîndită părerea că şomajul | 
în prezent toatestärile lumii, S'a datorește introducerii maşini ) 
spus nu de mult că ca atinge două- cari execută munca ce se făcea) 
zeci de milioane de muncitori; a-  tădată de mină. Aceasta este „LOSE 
ceastă cifră în mod practic este o eventualitate destul de rară; 
ineontrolabilă, dar informaţiunile trucă, dacă maşinile sînt intra 
oficiale furnizate de unele state, do- inţate în mod judicios, ele vor i 
* vedese amplitudinea acestei crize. ea debuşee noi pentru muncă.” 

Ea nu a ferit niti statele mici: Da. Ford citează exemphul său pes) 
nemarea, Olanda, Belgia, Cehoslo- nat: lista salariaților acestui s 


REVISTA REVISTELOR 221 
A NEVISTESOR i 


g 
primei tinereji a marelui drama- medic, Oamenii din Grimstad J-a 
| i reies real wa as ar Canonau nap de trei ani cit a itat 
d r i ` iex ni ai vieţii sale. acolo, „mie şi slab, dar bine lezat, 
lităţi de petrol. Statele Unite ştiu rea economici sudamnericane si 4 E PN y 
să-și sprijine putereu lor financia-  devârata cauză n separării conti pea Sudul N Mai Si ar ee perei pi ep y E i E pAr nero 
ră po toată puterea pe care o acor-  nentului în şaisprezece puleri, ră pete 1898 raiek bu a uesigură eră rată grok i „ri a 
d ă ei doctrinei Monroe, iE fac din  tunci cind ar fi fost normal cne stor și a dus o viată | Asi d gur, străin dnei i eX eră 
că expresiunea morală s forței lor să constituie o singură patrie tal" : Dia A ais st dis. istutui aa poți Roraima 
materiale, derulă, aceia visută de Bolivar în ie „dezordonată, pină cind in- cistulu Ditron i se întimplă bana- 
pote RU EP fă a prind Ae TaM rioetan găd Ida dă faliment şi este silit să se > și penibila aventură a tineretii. 
politicii de coalițiune care-l dobo- şcă în altă Dart riza ea ce IN kifi eona și Sel Câtci, capii ai az air vi irc apei remi 
4 Napoleon, d Statelor U- sun! necesare, Ei s'ar vedea reduși! - ia 
sing o parenta de drept protector Ja o săetărsa vasalitate dacat incă Sic: Lenes yi upra 9 hale mal in Vimla detti d eu aa 
faţă de najiunile americane de ori- face să depindă dezvoltarea lor mi på mai mult, decit nevoite ond. ceani are cu ea u Pil pipes 
gini latină, Astăzi, Statele Unite terială de un ajutor nord-americunilPă mal muk, decit nevoile ini— noate sio sihi ai Ig pia ei 
controlează maf mult sau mai pu- Creditarii curopeni nu pr putea $ ama haj Henric ata par, e. NS lung rytie fodain k ri ată îi 
țin deschis mai multe țări vecine: fie ușa de periculoși pentru o inti iu suportabil. Nein Sepi rogi judecător pentru educati pana im 
Mexicul, Cuba, Haiti, Panama, Ni dependență Ia care ei jin cu paffi. supor „ Neințelegerile din- MLD pen ru educaţia copihi- 
oieri ocara cugir pin l părinți cari nu puteau să Hp- „O penibilă sarcină alit matari- 
şi | pos în valoare propriul jor te- parțialsatuteu obbigā se se simiadee ivâre "à rii E I MA 2 les mal tirziu, eind va 
ritoriu imens, metoda lor de acti- nācă Americanii de Nord num | ei d ae ai it traii mp pa Rr ante a da 
vitate este astfel, că ci nu pot ad- prinire vecinii lor din Sud, nr ata pdl „sepia șa D.aeere tiei pri ta d aventura iu 
mite ca alte țări să poată trăi du. ratori serioşi, ca și oameni cari pre kicia. y er ce zf ile ie 4 ze gina ct : 
eterice mru perie re şi feră o colaborare americană penil ypa- Er pt get umiliei. To- Dar tot aici, intunericul existen- 
mai ales să le cumpere puțin. Rasi tru desvoarea tarilor los din aitsi părinj or sâi el le dutorează pel sale a fost străbătut de o Jumi- 
locală energică şi întreprinzătoare, ca de a nu le vedea răminind ! i pie Aa a airi ea pia er e BihaiGtica nie veritii din Os- 
0 3 im ta deru o posedă un mic caiet i - 
profesind cultul succesului şi ura prejos de puterea lor de expansiopi. caricaturii şi îndrăzneala, de- sălbonite. mișeo: “n sărăcie DE 


contra nepăsătorilor şi a profitori. ne. Franja nu pure să vrea să | a : r 
lor, Americani caută să e bios acolo locul ce i se oferă. Singurii el pur í pini pr de speculator, intitulat: Versuri amestecale, Ates- 
ceiace ei consideră cu un abandon in Europa, Germania, doritoare d ; l aaa „ odat aen nasu) scart și tea sint primeje accente poetice 
datorit lipsei xe mijloace de ac- a-și relua rangul său de akădati parui negru, grav talea morală, tă- ale lui Ibsen, Poezia îi aduce pri- 
liune. Ei oferă aceste mijloace, desfăşoară o activitate cure nu dis eTe" mere şi nene a îm lu mul prieten și admirator în per- 
Conflictele locale intre acei cure Pune de enormele surse financia vata d nan » lucrurile cele mal soana unui tinār funcționar la va- 
intr'o republică a Americel de Sud re ul Statelor Unite, În acea e din iR sa, mă, care seria şi el versuri, şi în 
voiau să le refuze şi aceia cari do: privință coneurenja americană esp Ibsen a stat la Venstoeb p ani curind se injghebenzāä în jurul său 
riau să le aceple, au dus la revo- te Invincibilă. šl aici a făcut prima cunoştinţă cu un mic cere intim in care s'au e 
luţiile nu de mult inregistrate. Ziarele Americel de Sad ne adu tee cure au format din el un  pulzat primele avinturi, porniri şi 
Fapt ete că Statele Unite con- la cunoştinţă iectul mord-amefi Psionat cititor și an dat impuls i- escapade ale unei firi care se ma- 
stituie astăzi o forță fără contra- rican al unui Camino grande, lei Meinațiunii sale, El se joacă cu  nifesta tot mai independentă, mai 
greutate în lumea nouă. Tinerei gind Orawa cu Riode-Janein D ate in zarien şi SE prs radicală şi mai pornită contra so- 
rin Washington, Laredo, Mexicol “Pali de magie în cercul rude- Cs i 
na ME rond ac pa -firas Panemia. ieg Quito, Lima, Su a H ai vecinilor. Se naște drama- Materialiceşte viața sa răminea 
iului public, pentruca ca să evite cre, Valparaiso, Montevideo, Asung VPY! $ por Aceste Jocuri vor aspră. După ce_ achita pensiunea 
de a face nz de forțele sale faţă de cioa. Amploarea și evaluarea ch d: waay pf ga einen rahi in desvol- fiului său, cărțile şi Jecțiunile de 
statele cu totul incapabile de a-i  tuelilor unei astfel de concepti ni ia ul uilerioară, preparare pentru bacalaureat, pu- 
rezista, Istoriu Europei poate să fa- n'a putut să se nască decit în sph n 1544 Ibsen părăseşte pentru fin îi mai răminea pentru imbri- 
că să [le apreciată această atitudine ritul unui dintre acel Americami Ag] iotdeauna casa părintească, Inufa- cãninte, El nu avea palton şi se 
pinā acum reativ înțeleaptă, Ceia- Nord, pătrunși de misiunea țării] > de o apropiere survenită mai lipsia de izmene. sip prin a con- 
ce nw împiedică alte națiuni ame- lor şi dornici să lege sub contro Mf lirziu fată de sora sa Hedvigs — Sbiera lux Inutil chiar clorapii, 
ricane să se îngrijească de viitorul lor toate părțile celor două Amo] a mat inrudită sufet te cu el Sănătatea sa viguroasă suporta to- 
lar, Canada încă nu e ferită de o rici. 


din toată familia — cei nu au tul, El nu sa plins nicodată şi glu- 
serie de îngrijorări pe cari | le in- (L-G. Numile: Journal des Ec 


220 à VIAȚA ROMINEASCA 


Wut din partea ui nici serisori, Mia asupra nevoilor sale chiar cu 
| nici vizite. Ruptura a fost totală prietenii. 


pure ceea ih age cre nomistes, 15 Avril 1931), ți aproape crudă — dar tot aşa de Hevoluţiile anuhui 1848 ii deschid 
inspire! în teportunde dale ca U id Aripi și eaf tai dintre carjen oap Te TAG not Orizonturi și e 
ai 3 Í n A TE , cari cel noi. In ce a seris prima 
e, de d N A: pre ra sei a Henric Ibsen. mal bine plasat a ajuns gardian de sa dramă Catilina, el părăseşte 


lar, Ibsen devine ajutorul unui far-  Grimstad-ul Ka pleacă în Kristiania. 


i 
fertei «le capitaluri pentru explos- O serie de noi cercetări in macist din Grimstad, cu perpecti- unde vrea obțină bacalaure. 


tarea bogățiilor naturale, în spe- prinse de istoriografii literari 
cial a petrolului, Deasemeni pentru. astăzi ui Norvegiei, au scos ln 
construirea căilor de comunicație, mină date și fapte necunoscute p 
absolut necesare pentru desvolla: nă în prezent asupra copilăriei 4 


"a depărtată de a ajunge cindva tul și gloria, 


222 VIAȚA ROMINEASCA S 


Astfel se  sfirşeşte tinerețea lui 
Ibsen, Ei îi lipseşte veselia nepă- 
sătoare, naivitatea şi puful adoles- 
cenței, En spare dramatică şi desi- 
gur că a fost «dificilă, atit din prici- 
na împrejurărilor cit şi a firii lui 
sbhuciumate. Dur ea nu a fost to- 
tuşi atit de tragică, după cum se 
pretinde uneori. Ibsen a cunoscut 
bunătelea maternă, rietenia, beţia 
marilor ambiţhuni şi ceiace e încă 
mai mult: beţia fortelor care le re- 
alizează, Pentrucă depeacum, oda- 
tă cu slăbiciunile și citeva trăsă- 
turi mai puţin fericite, în el se afir- 
mă o pulere inromparabilă a ima- 
ginațiunii şi voinţii. laai 

Noi îi părăsim a doua zi lup 
ce şi-a tacea în două luni de 


Trebuie admirată, lu un poet dè 
douăzeci de să, rare ea cu care 
isä această operă. 

> Dima. a începe o altă dramă, cn- 
re va duce pe Ibsen pe pragul de 
nădejdii şi chiar al sinuciderii, Eal 
va dura mai mul de cincisprezece 
ani şi va trebui să aşteptăm po 
Brand (1866) peniru a cons d 
descătuşarea unui geniu în 'sfirşi! 
stăpin pe sine şi stăpin pe soart 

(Jean Lescoffier: Mercure de 
France, 15 Avril 1931.) 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


omane 
Bobert Bouzget.Pailleron, Champ- 


(Paris, Ed, Gallimard). 


eşte d. La- 
împreună 
Rivalitatea 
amindoi amore- 


ii în chip cu totul diferit, de 


mează intriga acestui 
n. 


Autorul, cu o 


a atunci Sarah 


Simone Coindet, 


frumos 


Calman Lévy). 


f Paul Morand, 7909 (Paris, Edi- 
Pas de France). 


Autorul prezintă lucrarea sa sub 
mă de mici tablouri, adeseori 
iakigate, 


Aceste tablouri si dialoguri dau 
Tezumat al pată că Expoziţiei, al 


automobile, at modei, li- 
i și teatrului pe care-l in- 
Bernhardt. 


ë Bazin, Magnificat (Paris, 


M. le maréchal Lyautey, Lettres 
de jeunesse (Paris, Ed, Grasset). 


Curtea e prezentată sub formă 
de scrisori. Scrisori, 


pe care au- 
torul le-a compus în 1893 în tim- 
ul unei călătorii pe Dunăre în 
recia şi'n Italia, Acestea sint 


precedate de o nouă serie de scri. 
sori, trimise din Italia cu zece uni 
mai înainte. 

Ele sint adresate celor doi prie- 
teni ai mareșalului, Antonin de 
Mergerie şi Joseph dela Bouillerie, 


J. J. Jusserand, Le sentiment amë- 
ricain pendant ia guerre (Paris, Ed. 
Payot), 

Autorul, care a fost timp de 22 
Franței in Sta- 
începe cartea cu data 


a-şi lua în 
shinaton, 

Sfirşitul volumului e alcătuit de 
povestiri emoționante, asupra fe- 
lului cum su primit Americanii 
vestea Armistițiului, 


Anatole France, Rabelais (Pa 
Ed. Calman Lëvyy). Sy 


Anatole France a fost înainte 
de răshoiu la Buenos-Ayres pentru 
o serie de conferințe asupra lui 
Rabelais. 

Aceste causerii sint reunite in 
volum. Studiul său urmăreşte bio- 
grafia lui Rabelais, pe care o în. 


224 VIAȚA ROMINEASCA 


tregește cu amănunte culese din 
scrieri recente. 

In treacăt France aminteşte de 
imprumuturile făcute de Rabelais 
dela scriitorii antici sau din evul 
mediu, France găseşte acesi lucru 
foarte natural — părere ce fusese 
admisă și de alţi scriitori, 


Serge Terestchenko, La guerre 
navale russojaponaise, trad. de H. 
Pelle-Desforges (Paris, Ed. Payot), 


Serge Tereštchenko reușește să 


toate fazele războiului 


japoneze la Tchemoulpo, apo 
ce la lunga călătorie a celel 4 


comanda amiralului ey 
şi la groaznica bătălie dela Ti 
shima, care $'a sfirşit cu disp 
tia totală n uneia dintre cele 
mari flote din lume, 


COMPILATO 


amantea - 


Ora bunului rămas 


-Inainte de a se hotări să intre. Bastache mai făcu două, 
iri ocoluri. Cum să înceapă? Hm! Va fi extrem de greu... 
Şi cu toate astea trebuia... Acum, Astăzi, In ora care avea 
% urmeze! Trebuia să fie calău şi să execute fără milă, 
| — Anito, scumpa mea dragă, trebue să stringem din ochi, 
i serișnim din dinţi, să urlăm — dacă vrei — de durere, dar 
febue să trecem şi peste asta... 
A sosit ora bunului rămas! 

Chestie de citeva zile și pe urmă ne vom obişnui... Doară, 
pe cit am înţeles, tu ai mai trecut de mai multe ori prin ast- 
fel de cret... 

„Ce en ziua de azi o despărţire... Se despart ei soți, după 
| iHe saes de ani întregi!... Dar noi, drăguța mea dragă!... 
u ești frumoasă, eu sint... cum dracu mai sint şi eu?... ti- 
jär, da, tinăr... Repede ne găsim... 

Bastache se opri. Nu mergea. Prea era la repezeală... 
a uşor... Prea, cam... în glumă... Nu mergea. Cu Anita nu 
mergea, Anita era un temperament tragic. Ou temperamen- 
lele tragice, trebue să o ici tragic... 

Și ajuns în fața casei, unde se intilnea cu Anita, Basta- 
the nu se simți în stare să se oprească ferm şi dirz, precum 
işi propusese. O luă tot înainte şi mai trase citeva ocoluri, 
pentru a găsi tragicul de care avea nevoe. Işi debită micul 
lui discurs pe mai multe tonuri, dar fu imposibil să găsească 
iola pe care o căuta. lar timpul trecea pi Anita putea să 
plece, inchipuindu-și că l-au reținut cine ştie ce motive fără 

mnătate. Numai motivul cel groaznic, cel teribil, nu l-ar 
Mitea bănui mititica.. Numai motivul cel cumplit... Şi ar 
Meca plină de voioşie şi iertătoare ca întotdeauna. Ah, nu e 
imic! —va ciripi guriţa ci mică şi țuguiată ca o câpșună. Nu 
* nimic, Doar ne intilnim în fiecare zi, dela 4 la 6, în odăița 


15 


226 VIAŢA ROMINEASCA 


pe care mi-a cedat-o, pentru acest scump răstimp, buna şi 
mea prietenă Pă Fă 

zic ca Păpușica !—era cit pe-aci să urle, cît îl lua gura, Bas- 

tache în mijlocul străzii pe care o traversa. Să nu intre acum; 

dar să aştepte pe Păpușşica, S'o roage sā transmită cea 

Anitei.., 

Și dus de gindul cel nou şi surizător, Bastache făcea paşi 
largi şi voinicești, în valurile de trecători, Claxoanele i se 
păreau acum cîntec de biruinţă, și huruitul motoarelor — da- 
rabana acompaniamentului, 

— Nu! — îşi zise el desamăgit, cind pasul o luă uşor pe 
o străduță mai dosnică și mai liniştită. —Nu. Asta însemnează 
că... asta însemnează că Păpuşica va şti prim urmare... că 
el a rupt-o intii.. ceiace Anita nu va ierta în ruptul capului- 
Asta mai însemnează că Anita abia mine va afla vestea cea 
cumplită... și el nu poate, nu va putea dormi la noapte, la 
gindul că eu se va culca surizătoare şi fericită, că-l va visa 
şi că-i va face ușor cu degetul în somn: Mic despot al sufle- 
tului meu, unde mi-ai fost ieri?... Mi se pare că ai început să 
umbli pe de lături... Mic despot al sufletului meu, mi se pare 
că o să mă scutur din robie și să-ți uzurp tronul... Mi se pare 
că eu am să iau de-acum înainte frinele domniei în mină... şi 
eu am să-ți poruncese, de-acum înainte, nu dumneata mie... 

Oh, îngeraşul de e]... Auzi ce cuvinte dulci!... Mic des 
pot... frimele domniei... Dar e o împărăție Anita asta, o ne 
bunie!... Și mu poruncește ea, la drept vorbind?,.. Dar cum 
poţi să te desparţi de comoara asta? Cum, Dumnezeule? Cum 
poţi să-i spui așa, tam-nisam, c'o laşi.. 

Cu toate astea, Anita, iartă-mă... lată, de data asta v 
fi eu adevărat un despot... Un despot nemernic, stupid, eri 
minal.. Un tiran... Să nu mă ierţi niciodată, Anita... Să 
urâști toată viața mea... Dar nu mai pot, suflețelule, să te 
țin sub această minciună... De trei săptămîni eu ştiu că fe 
las, şi de trei săptămîni nu îndrăznesc să-ți spun... 
port cu tine ca asasinul care înfige pumnalul în copil 
roz... în copilul cu braţele întinse... să-l cuprindă... și-i 
ride... Anita, nu mai pot să indur această povară, a tă 
mască de aramă; mai bine ura ta, decit zimbetul ăsta 
miel neștiutor pe care-l duci la tăere... | 

Dar ea... cealaltă... așteaptă, Anita, Tu n'o ştii, Anita. 
nici eu n'o ştiu... pentrucă această zgripţoroaică de Cocoană 
Profira nici numele n'a vrut să mi-l spună măcar... această 
pețitoreasă care nu scapă o vorbă mai mult decât trebue 
pină ce tirgul nu e asigurat, şi ce trebue să fie al ei — pie 
deoparte... Dar negustoreasă cinstită... Cum ţi le alege ea, 
cum ți le nimereste €a.. zestre, frumoasă, candidă... Căci | 
tu, dragă Anita, n'ai avut decit una din aceste calități... dar l 
vezi, omul cind se'nsoară, Anita, cum să spun ?... nu-i ajunge | 


4 


e „Al 


_ORA BUNULUI RAMAS 227 


Tu, de!... ştii bine, cum ne-am cunoscut, știi bine cind ne-am 
intilnit prima oară în odaia Păpușicăi, știi bine că.. in- 
sfirșit, nici nu ţi-a venit să joci măcar pe nevinovata... Sin- 
pme e drept, dar, draga mea... înţelegi... eu nu pot... eu tre- 
=» € Vremea.. să mă retrag, să încep ce ñ... tine- 
isapa are şi ea un liman; îrtul are şi el o margine, fiere sa 
ie mame, iar mama știe cine e coana Profira... Coana 
Profira nu se încurcă A tir li spui: o vreau brună, 
subțire, cu ochii verzi... sau cine ştie cum... Coana Pro- 
fira așa ţi-o aduce... Ba, pe deasupra, și cu zestre Şi cu. 
ȘI... şi... cu... 
Anita, a sosit ora bunului rămas! 
Şi revenind în faţa casei unde se întilnea cu Anita, Bas- 
tache păși ferm și dirz, precum își propusese, 


se tt e 


. Cu toată gravitatea lui de comandă, Bastache era pier- 
dut. Singele îi fugise din vine şi din obraji; monologul in- 
delung, pe care-l aiurase pe străzi, ca să prindă curaj, părea 
că-i supsese orice energie din slabul lui trup. I se păru 
însă curios că Anita nu se uită uimită la el, cum se uitaseră 
vre-o cițiva dintre trecătorii întilniţi în cale, cînd scăpa cite- 
un cuvint rostit mai tare sau cind intorsăturile dispoziţiu- 
nilor lui sufletești îm această convorbire imaginară, pe care 
tocmai o terminase, îi imbau brusc alura şi demersul, ` 

Dar acum începea convorbirea reală. 

Si convorbirea o începea Anita, Dumnezeule, dar de 
ce aerul āsta plictisit la dinsa şi graiul āsta aspru? Sā bă- 
nuiască oare cumva? Să-i fi suflat cineva la ureche?,,. Dar 
asta e cu desăvirșire exclus. 

P Te-asigur că nu te-aş fi așteptat atita, dacă n'aş fi 
avut să-ți comunic lucruri extrem de im rtante,.. 

ü $ iastache astfel de atitudini il Foots dae iei 
adică? Ce va să zică morga asta si im erativ s 
da! Ba foarte bine... Asta omre Mi aii t ni Mpg Tan 
asta îi da curaj să tae fără milă, în carne vie... 
făcu la rindu-i destul de grav şi sec. Mda... 
Şi cu aveam să-ți comunic lucruri extrem de importante, 
îl hr m nemărginită milă disprețuitoare, 

— AN, ştiu, știu, vrei să mă ametesti į i 
d-tale, cu care m'ai înăcrit pină peer pa ip baia acra 
dă sa urcat pină aici... 

i cu degetul intins orizontal] își tăe bere să 

— Dana t Ah... Daaa?... V'aţi peria orare rindu-i 
întepal dea os de virfurile grozav de ascu- 

disprețului ei. Daaa?... Vi s'a aplecat?... Vă 
pieătu pr Darig — scrişni scos diy sărite şi se red da 
pe scaun, ca să-şi destindă minia în pași largi şi apăsaţi. 


— Mda... — 


228 VIAȚA ROMINEASCA 


ORA BUNULUI 
Ea-l privi cu ură, apoi, tot privindu-l, ochii i se îndulciră — OSULUI RAMAS __ O OO 
şi-o podidi de-odată un ris vesel şi prietenos... 

— Haide, stirşeşte odată cu mutra asta de măcelar în- 
furiat, îi strigă ea. Mai bine vino lingă mine şi sărută-mă, 
Am să-ți dau o veste mare... x 1A 

Bastache se opri clătinindu-se. Nu. Dispoziţia asta nouă 
a ei nu-i plăcea deloc! Era mai bine cum fusese la început. 
Ah, nu... cu săruturi nu... . 

— Să mă săruţi? A nu, scumpă... pardon, stimată dom- 
nişoară... săruturi, nu... Mersi)... Nu mai am nevoe... Mersil.., 
Mi-a venit şi mie rindul să mi se aplece... 

işi închipui ruptura venind dela dinsa... el făcind pe 
jienitul... retrăgindu-se rănit sufletește şi umilit... 

Şi pe urmă, răzbunarea... 

Oh! Era de o mie de ori mai bine așa... Trebue făcut 
totul, ca s'o scoată din nou din pepeni... 

Dar ea sa apropiat tiptil de dinsul, cum era întors cu 
spatele, și l-a cuprins uşor cu brațele pe după git. L-a săru- 
tat lung pe ceată. Insă el a respins-o cu bărbăţie, 

—Ți sa aplecat, nu?—a răcnit el vărsind flăcări pe ochi... 
Te-ai plictisit, cum sar zice... O, asta le întrece pe toate... 
Nu... asta pune capăt la toate! Te-asigur că le pune, Le-a 
şi pus... Nu, scumpă.. stimată,.. domnişoară... vă asigur că 
Waveţi să mai fiţi plictisită,.. Orice, dar să ştiu că necăjese 
pe cineva cu prezența mea, cu mişcările mele, cu micile 
mele obiceiuri, — făcu el din ce în ce mai induioșat de 
sine însuşi, — mai bine moartea. Ei bine, doamnă, fiți a- 
sigurată; voi imbrînci, voi da afară in brînci, de aci, de 
lingă dumneata, pe acest imbecil care te plictiseste... I] voi 
inhăţa de guler, — strigă cl upucindu-se de guler — şi-l voi $ 
duce ca pe-un răufăcător pină la cl acasă, şi-l voi scutura. 
zdravān, și-l voi face, fiţi sigură, să-i treacă odată pentru 
totdeauna pofta de a vă mai plictisi... Seuzaţi, doamnă, vă 
rog foarte mult să scuzați, doamnă,., 

Şi izbindu-se cu pumnul în coastă: 

— Hai, idiotule... hai, imbecilule,.. afară cu tine... cu E 
iți permiţi să continui să răpești timpul preţios al acestei 
nobile, distinse, frumoase persoane, Afară! Afară... 

Și-şi căra cu nemiluita în coastă, de parcă sar fi țicnit 
subit. — Că ne vom intilni, nu; 

Eu îl minca din ochi de drag, Şi cînd el se îndrep 1 — 0, da, dragul pid E nalial O lună de zile însă 
ego spre air îl miha iarăși și-l cuprinse, de i trebue să punem capăt întiinirilor noastre. Acuma DA feri 

tă, fără a-i mai da putinţa să se miste. 4 ô lună * maj ! să ză , e 

— a pi er ipera Nu pea pren nu auzi va j pe la Papua Aa te VA Alp os n eest hiia hag 
cea mare. Şi-i strigă in plină ureche cu şuerul cald al b — Ne vom înțilni deci, — strigă el pli ; : 
kelor éi bătrmoase: i fad din pate. strigă el plin de fericire şi bă- 

— Mă mărit... Auzi, mă mări — Tot tu vei răminea micul meu despot... 


t... 
Pe urmă, ca şi cînd ar fi simțit că acuma nici nu T | — Da?... dar domnul? domnul?... viitorul? 


€ nevoe să-l ție atit de strîns, îi dădu drumul. lar el se 
clătină uşor, ca un obiect lăsat, care-și caută echilibrul 
statornice, 

— Tu... te măriţi?... 

si pix foarte nad, mai curind decit iti inchipui... 

Și u-i o palmă ră, d 
stionase cu desă virgire, pare AMT d a iilor 

— Haide, nu te întrista... Am să continu să mă întil- 
nese cu tine... Astăzi ai fost nespus drăguţ... 

— Cu cine te măriţi? — balti ieri k 

Dar, inainte de a primi răspunsul, i se făcu deodată o 
lumină vie dinaintea ochilor. Era gata să izbucnească întrun 
ris formidabil, să bată din palme și să sară epureşte prin ca- 
meră: 

— Și eu, și cu.. şi eu mă insor... Cum sa nimerit!... 

Insă răspunsul ei îl opri dela început: 

— Cu un băiat foarte bine... are şi ceva avere.. dar 
foarte multe şanse... Și. din cite am aflat. știi cum sea- 
mână cu tine... la siluetă, la ten... la... 

— =. din cite ai aflat?!... Hm... va să zică... 

In mintea lui Bustache, o legitimă bănuială căzu în zig- 
zag de foc, ca un fulger. 

El clipi din ochi şi-şi tugre buzele ironic: 

— Ascultă, l-ai văzut? Tai văzut vre-odată?,, 

— Drept să-ţi spun... 

— Ah, am înțeles, de-ajuns! Am înțeles, va să zică... tu 
va să... ah... ha, ha, ha... 
ka Dar pentrucă ca-l privea cu totul nedumerită, el se opri 
iarăși şi-şi fugue din nou buzele: 

— Imi dai voe să-ți pun o întrebare? 

A Ra iri să ri ad cit mai pe departe, pentru 
sq le cit mai amplă comedia, care era sigur äv 
la finalul bănuit, SU iri 

Dar ea îi cuprinse capul cu braţele și i-l trase la sin: 
A Bictul meu mititei, insfirșit astăzi sint perfect eon- 
vinsă de iubirea ta... Astăzi am văzut sufletul tău... tu su- 
feri pentru mine, copilul meu dulce... Ei bine, drăguțul meu, 
iti făgăduese.., 


230 VIATA ROMINEASCA 


ji ORA BUNULUI RAMAS 231 


n Să 
e idiotul... cine e timpitul, care era gala să se preteze la 
uceastă comedie? 

„Se bătu pe piept cu latul palmei: 

— Uite-l, priveşte-l, priveşte-l bine... 

— Dumnezeule, cu ce ţi-am greşit să mă pedepsești ast- 
fel? — gemea întruna Anita, neștiind ce să creadă, ce să 
ințeleugă, ce să facă. 

— Și. scuipă-l... Seuipă-l, n'auzi?... 

— 0, o... pețiloreasă, tocmai vreau să-ţi spun: e drept Apoi, imbrineind-o pină în fundul camerei: 
că nu ne-am cunoscut... — lată ce poamiă nevinovată, cultă și bogată îmi ofe- 

— De ajuns! De ajuns! In cazul ăsta îmi voi permite rea coana Profira... lată cu cine aveam så... 
să-i spun: Timpitul! Idiotul! Caraghiosul! El e! I cunosc... ff.. _Insfirșit, Anita sa dumirit... L-a lăsat să mai urle încă 
99 la sută că-l cunosc.. 1l ciinose ca pe mine... E cel mai ă ce furia blestemelor şi a insultelor a prins să se po- 
mare idiot.. cască, apoi, calmă, l-a întrebat: 

— Il cunoşti? Cum îl cunoşti... A nu, nu... aşa nu... Tre- — Cum, ai angajat şi tu pe coana Profira? 
bue să fim înţeleşi dela început... Nu îngădui.., — Ah, da, desigur, um angajat-o şi eu... Dar acum să 

— Da? Ei bine, îţi voi dovedi îndată contrariul. 99 la [aștepte mult şi bine... 
sută că-ţi voi dovedi... ce speţă de imbecil e viitorul dumi- — În cazul ăsta poţi să fii sigur, dragul meu; femeia 
tale... Cocoana Profira ți l-a dat plocon, nu? asta îți aduce tot ce doreşti, lată ce mi-a adus mie 

— Exact... O cunoşti și tu pe coana Profira?... se repezi la măsuţă, luă poşeta cu mini înfrigurate 

— Pe escroaca asta! Desigur... Crezi că numai pe dum- abia izbuti so deschidă, din graba nervoasă cu care îi 
neata te-a păcălit ticăloasa asta ?... Crezi că numai dumitale PI Jucau degetele. Scoase o fotografie, pe care i-o înălță trium- 
ţi-a prezentat astfel de idioţi... Care se lasă duşi de nas... şi ff fătoare dinaintea ochilor. 
ducind la altar... în fața altarului sfint și curat.. toate... — Ii place? Hai? Ii place?... 
toate... desfrinatele... Dar Bastache se sitului să știe că nu e mutra lui 

— Eşil—strigă din toate puterile Anita, bătind din picior... > 

— Toate haimanalele... toate... neruşi... 

— Afară, ţi-am zis... 

— Da, voi eşi numaidecit... Mi-e imposibil să mai stau 
o clipă alături de... Va să zică... aşa, nu?,. Te căsătorești 
cu el, nu? Cu idiotul, nu? Ca să te intilneşti cu alţii, nu? Cu 
altul... cu amanţii, cu toți.. cu toate... secăturile... cu toți 
derbedeii?... Ha, ha... 

Figura Anitei se schimbă deodată. Doamne, în faţa ei 
era un nebun... Doamne, a inebunit subit! Nu vezi că nu mat 
ştie ce spune? Cine a pus-o să-i destăinuiască... Dumme- 
zeule... cum va ieşi acum din asta? 

Doamne, dacă se va isca un scandal?... Și cu toate astea... 
acum are limpede dovada: cit o iubește mititelul... 

Și plinsul o podidi şi suspinele începură să-i scuture 
pieptul cu putere. 

— Dragul meu, copilul meu... n'aş fi crezut... Ah, Dum- 
nezeule... Pînă acolo? Atit să te coste?... 

lar nebunul urla înainte şi o scutura, şi mai tare deci 
suspinele, de braţul de care o apucase, cu mâna încleștat 
cu ochi de zmintit. ] 

— Ei bine? Şi-acuma vrei să ştii cine e nebunul? Cine 


— Soţul meu, vrei să zici... Ei bine, nu e cel dintii cà- 
ruia i se întimplă ca soția lui... 

— Sărmânelul |... 

—  Mititelul! 

— Dovlecelul... 

— E! nu, nu.. te rog... Expresii de felul ăsta... 

— Ah, da? bun... mă rog... dar mai înainte o intrebare... 
Cine ţi l-a găsit pe domnul ăsta?... 


SE. 


NE TEA altul... aa... iartă-mă.., dar am înțe] ï 
TPR 3 Fe les că nu l-ai 
mi şi. am crezut... adică... am... 
—L si tocmai am vrut să-ţi spun: e drept că nu l-am 
aTa zic: A ia Profira nu face cunoștințe 
ze se asigură va fi bine răsplătită, și n'are să f 
rasă pe sloară... Dar, în orice caz, îți dă touta reia atu 


de sigur fotografia... Cu | $ A 
sărmânelule!... m, ție nu ţi-a dat încă fotografia ?... 


- Oain vezi..." 

— Vai de el!,.. Şi se speriase că o să-l iau eu i 
| 4 pe furiș 
mititelul?... Păi cum puteam cu să primese dela ea o astfel 


de ofertă, dovlecelule 
Gib I. Mihăescu 


Călătorii! 


EGIPET 


Moscheia albastră 
Suim grăbiţi în autocar, ca după o înmormintare la ca 
trebuia să luăm parte din obligaţii... Şi pornim spre mos 
cheia albastră. 


ju CALATORII 


nunță pe Napoleon. Aceste cadelnițe înlocuese pe cele care 
au lost altădată și pe care le-a luat Napoleon. 

Pe jos, un covor mare, roş, sporește cu încă o nuanţă 
coloritul atmosferei şi al aerului. În această moscheie totul 
€ preocupare artistică, stil, armonie. Moscheia albastră ar 
trebui să-şi recapete dela succesorii lui Napoleon candelele 
originale, şi să fie puse sub clopot de sticlă intr'un muzeu 
: egiptean. 

Nam ascultat nici un moment istoriile ghidului. Am 
„avut între timp impresia că stau de vorbă cu alte generaţii, 
„mai aproape de sufletul meu. 

Există o masonerie a artiştilor, Arta, 
şare şi din orice timpuri, vorbeşte un 
etern. 

Domnul Aubanel a notat toată istoria moscheii cu ani 
şi Sultani. La eşire am avut impresia că stringe în buzu- 
nar un carnet cu formule chimice. iar cu am simţit că las pe 
cineva neprecis dar viu în umbra nemişeată a zidului, 


Citadela 


233 


sub orice înfăţi- 
limbaj universal şi 


| Urcăm un drum în serpentină şi, pe sub o poartă de zid, 


Stilul e pur și concentrat. Geamurile mici “sînt aşezat | în formă de are de triumf, intrăm in curtea vastă și pe pla- 


cu o intenţie strict artistică. Dungi paralele increstează păreți 
zebrat; și minaretele au inele colorate şi paralele jur impr 
jur ca talia de viespe. 

In plin soare, jocul acesta 
seamănă cu un joc de copii. 
duioșătoare prin primitivitate, 
directă şi sinceră. Cupola mare e 


Arta oamenilor simpli e 


Unde sint oamenii care au lucrat acolo? 

Minaretele au eleganţă și supleţă. í 

Cel mic şi izolat pare un turn de biserică în miniatură 
are şi el o mitră de mitropolit în vîrf. Cele trei cerdacuri cif 
culare suprapuse sint sculptate în piatră, ca întrun singi 
bloc. Minaretul cel mare pare neterminat şi se sfirşeşte sii 
cu un disc care așteaptă parcă o jertfă. Motivele sînt va ali 
şi multiple, Arhitectura e mai complicată; sculptura de su 
cerdacul mare aduce aminte de arta gotică, de o frintut 
pentru un muzeu al omenirii dintrun turn de catedrală 
gotică. 

Inlăuntru, lumina e mai caldă şi mai misterioasă, Ul 
fel de cudelnițe mari atirnă jur împrejur. Nathan ni-l di 


* Vezi «Viaţa Romineaseă: Anul XXIII, No, 5. 


de culori are ceva vesel, | 


E o manifestare sufleteasei 
toată seulptată în piatră 
cu motive complicate ca într'o dantelă venețiană. Forma € 
pură şi simplă face să semene cu o mitră de mitropolit op 
todox. Are cochetăria unei bijuterii cu filigrane în piatră 


= 
| 
"i 
a 
i 


toul citadelei. La intrare, la »ārcul de triumf”, ne intim- 
pină santinele engleze, îmbrăcate elegant ca pentru o fo- 
lografie a unei reviste de mode. Mi se pare că şi santinelele 
„păzeau numai cu o cravașă în mină. Deţinerea citadelei 
de către englezi e un simbol al dominaţiunii lor. De sus, 
au ochiul peste întreg Cairo, peste capitala Egipetului, înge- 
nunchiată şi docilă jur împrejur, jos. Dela citadelă, aco- 
perișul caselor seamănă cu spinarea încovoiată şi imobilă 
a credincioşilor care stau în lungă mătanie, de supunere. 

Citadela este așezată un platou înalt care domină 
nu numai orașul, ci, pină departe, valea Nilului, piramidele, 
dealurile de nisip ale deșertului Saharei, şi pustiul sclipitor 
și alb în soare. E înconjurată de un zid înalt cu crenele, cu 
intărituri, cu balcoane ca nişte potire de piatră cu cre- 
nele laterale pentru tras dealungul zidului, cu forturi la 
fiecare colț; cisterne imense de piatră cu cîte cinci şase 
etaje, cu găuri nu pentru ca să intre lumina, ci pentru ca 
să iasă o piatră. 

In mijlocul curţii, moscheia îşi adună  cupolele multe 
deasupra unui zid de cazarmă. Două minarete subțiri şi 
mult prea înalte, lipsite de proporții, se urcă nelămurit de 
sus, noi pri ca două faele stinse un mormînt de zeu „îm- 
bogăţit de război” care a decedat în nemurirea lui cu grad 
de general. 

Cetatea 


serveşte acum de cazarmă pentru trupele en- 
gleze de 


„Supraveghere” şi „suzeranitate”. Mă surprinde _ 


294 VIAŢA ROMINEASCA CALATORI 435 
că în moscheie nu e dormitor pentru trupă. Monsieur Mor- 
rot cearcă zidurile cetăţii cu virful bastonului și se arată Cimitirul mamelucilor 
profund emoționat de duritatea lor istorică cu un „pas In ce priveşte Cairo, domnul Nathan mai are o am- 
possible!” a E i iție: să ne convingă în mod concret că in adevăr mame- 

Iarăşi papuci, iarăși patinăm stingaci pe lespedele co fØucii au fost masacrați. Pentru atita traversăm un cartier 
lorate şi albe de soare ale unei curți cu un fel de fintină 
şi templu totodată în mijlocul ei, bine înţeles iarăși bac- | Mormintele mamelucilor sint şi ele semănate prin o- 
şiş la pus și la scos papucii, inevitabil, şi de data aceasta jrăzi închise de ziduri, iar mormintele califilor chiar în 
cu drept cuvint, iarăși masacrul Mamelucilor, şi iar pete f ase adevărate în care, în cite o odae, e unul sau două 
de singe pe dalele din moscheie. Hotărit, domnul Nathan morminte, care seamănă cu două catafalcuri în piatră co- 
al nostru, e lipsit de imaginaţie; sau e urmărit de o ideie Durată. Ciudaţi locuitori! Fiecare mormint e ca un sacro- 
fixă, sau e doctor numai în istoria mamelucilor, sau, în fog zidit deasupra pămintului, şi are la capăt un fel de 
fine, o fi fiind el însuşi un mameluc deghizat care vrea să fim în loc de cruce. După forma virfului acestui turn spe- 
ne înduioşeze de soarta conaţionalilor lui. ial, se cunoaște dacă acolo e inmormintat un bărbat sau o 

Este adevărut doar că la 1811 cind Mohamet Ali a cam emeie. Turnul bărbaţilor se termină cu un turban. Acolo 
tăiat gitul la mameluci, unul singur, Hassan Bey, a putut Miunde sint îngropați mai mulți sint două şi trei turnulețe. 
să scape şi a sărit în vid, de pe platoul citadelei cu cal cu Nu, wam venit pentru asta în Egipet. Las pe domnul 
tot, dela 20 metri. Calul a murit, dar micul mameluc a scă- Aubanel să-şi noteze numele Califilor celebri care domi- 
pat neatins, căci altfel legenda nu ar fi fost şi colțul ci- Mhriliază în aceste case dela periferia Cairului; mă izolez şi 
tadelei nu sar mai fi chemat „Săritura mamelucului”. Nu Mtau la umbra zidului alături de un turban de piatră, pro- 
cumva domnul Nathan e Hassan Bey?! abil fost Calif și el. 

Deşi construită la 1179 (din ordinul Sultanului Sala- Vizita aceasta e inutilă. E pusă în program probabil 
din) şi din piatră milenară cărată din micile piramide dela fffae domnul Nathan, din motive subtile şi ascunse, Încerc o 
Ghiseh, citadela face încă impresia unei construcții noi, Hiilos 
cu piatra linsă şi bine aranjată, Parcă ar fi o antichitate Wlhue să fie definitiv defunct. Chiar în Egipetul cu toată co- 
prost alcătuită acum pentru a înşela pe americani. eșitoarea lui istorie, mă simt mai bine în culoarea vie 

Nici o semnificație artistică. Nici colosala moscheie a și nouă pentru mine, a străzilor, printre egiptenii de azi 
lui Mohamet Ali cu cupola ei bizantină pe patru stilpi Midecit printre mamelucii de eri. Dar şi strada are lipsa strā- 
pătrați. Totul are o austeritate militară. Cazărmile şi cetă- fjflucirii şi a nervului pe care i-l dau femeile, căci pretutin- 
țile din toate timpurile se aseamână. Piatra lor e aceiași [Heni şi numai foarte rar, o femeie este o mogildeaţă in- 
pretutindeni. Sint închisori deghizate, cu miros rineed per- fifdoliată, curbată sub destin, de parcă ar fi un mameluc mă- 
petuat prin secole. Mă simt umilit ca om. celărit, care mai are puţină treabă, şi se acopere peste faţă, 

Numai priveliștea, de sus, din ultimul etaj al mos- a să nu-l recunoască și să-l măcelărească a doua oară. 
cheii este impresionantă, Tot oraşul pare un cimitir cu lea 'n explicaţiile ghidului nostru. Poate din cauza acestei 
diverse monumente funerare. Nu departe, printre case, ca Mlabsenţe a femeii vii, oamenii par aşa de adormiţi, şi de- 
niște ornamentaţii de grădini părăsite, cimitirul adevărat |. plasează, cu lene şi placidă indiferenţă nobilă, coloana lor 
își presară, minuscule, soclurile mici cu două turnulețe. albă în halatul larg. 

Totul e mort și neclintit subt placa albă a luminii, Nu- Aș vrea să văd o femeie frumoasă şi elegantă în locul 
mai soldatul englez dela poartă e viu. $ cimitirului de mameluci, Egipetul e țară fără de femei. E 

In fund, stărue negre, ca nişte umbre, cele trei piramide; [ff un cimitir cu turban, şi pentru morţi, şi pentru vii. 
efort ratat al unor oameni de altădată. Parcă deşertul ar Și institutoarele din caravana noastră sint aşa de 
avea o umbră pe care o întinde peste ele, ca o emanaţie. ||| neutre! 
misterioasă; parcă ar fi nişte nouri care impung zarea cu 


trei colțuri întunecate, parcă-s ireale, parcă-s fum negru, In Cairo 
parcă-s spirite... = t 

Cind eşim, santinela engleză învirte între degete, ca pe După intervenția Chanoinului, care nu mai poate de 
un bastonaş de promenadă, cravaşa elegantă şi simbolică a căldură şi care se îngrijeşte puțin și de partea trupească 
unei dominațiuni sportive, | Mu numai de cea spirituală, sa hotărit descinderea noa- 


A 


i Ig CALATORII 


236 VIAȚA ROMINEASCA i i 
bă ) A | iun cartier de palate fastuoase cu grădini, tăcute şi pustii 
strā la o cofetărie. Chanoinul e roş ca un rac fiert ȘI infBsubt soare; piramidele in viaţă ale faraonilor de astăzi. Le- 
candescent. I} simţi fierbinte dela doi metri. E ca ọ sobna Americană, Reședința engleză, Hotel Semiramis, U- 
de teracotă, înaltă şi neagră. Muştele se adună în jurul if ghiversitatea Americană, Parlamentul, toate defilează leo. 
ca nişte albine în jurul unui trunchi de salcie seculară. Afharte şi de alta aproape de malul Nilului. Şi iată din nou 
nici nu se mai apără; primeşte această scinteietoare IPilul întreg ca o Dunăre, primăvara, cu apă galbenă şi mi- 
mitate ca o încercare a lui Dumnezeu şi o suportă cu efllasă. Citeva bărci cu pinze ca aripi de libelulă tremură 
roism şi creștinească jertfă. Cu sistemul acesta mai stàfik soare deasupra apei, ca prinse pe-un drum cleios. 
pām noi. Toate muştele se concentrează practic acolo umid Nimic din imaginea romantică pe care o aveam despre 
sint lăsate în pace şi la ochii părintelui roese ca la dou Chiar lumina aceia orbitoare cade opucă in valuri 
urdinișuri, Ă fa niște bolovani de glod. Simt deodată o nostalgie ca de 
In centrul oraşului aglomeraţie de halaturi albe, de feiim insetat pentru apa clară și transparentă a unui lae de 
suri şi de turbane roșii şi albe, de năframe atirnind ca 4 te prin care vezi cerul de dincolo de pământ. 
perdea peste ceafă. Rareori trece cite o cămilă înaltă Ne încrucişăm cu tramvaiul care vine dela Piramide, 
grea, cite un măgăruş, cite un Ford. aje N tci, oroare! este tramvai pină la piramide. Probabil, Du- 
Ne oprim la cafeneaua „Arabi Paşa”, Vitrinele mal Siminică, poporul merge cu tramvaiul. cu copiii și panerul, să 
ridicate, uşile deschise, tejgheaua cu rezervoare și alar |mănince tartine pe pietrele de jos ale piramidei lui Cheops. 
bicuri nichelate dă chiar în stradă. Cădem pe scaune ci Dacă aș fi singur, m'as întoarce inapoi. Aş reveni noaptea 
pe trotoar. Îngheţată: ceva cleios, fad şi anost; un fel dfnd nu-i tramvai. 
cocă lipicioasă. Toţi iau o singură linguriţă şi apoi rām Autocarul face pe automobilul de turism pe şoseaua 


consternați în faja paharului plin can faţa unei noi m lăreaptă, printre vite, şi apoi pe şesul arid, pe cei 15 ki- 
nuni egiptene. Pe cerul gurii se pot lipi afișe, Numai dom a as pină lá Pinnalle Pa cual că p 


nişoara Martin se pia înainte cu pasta diformă, probabil 
fiindcă tot are s'o plătească. 2 ică pițigăiată daj PUn noastră persistă, Nimic impresionant. 

Eşim mai degrabă în stradă, O muzică pițigňiată « | Sa tăcut asi o extraordinară greata omenească cein- 
piculine “aude de undeva, înconjurind casele. Și după ci f în natură se găseşte cu mult mai colosal. Orice pisc de 
timp apare cortegiul. |munte, orice prăpastie de citeva zeci de metri în oricare 

, Purtat pe umeri de patru arabi în alb, ca pate munte, e mai impresionantă decit aceste piscuri omenești 
stilpi de marmură, un pat, o platformă pătrată, cu aştergi are, pentru ochiul nostru deprins cu asemenea fenomene 
nutul guta aşezat pe el pentru două persoane: două pe “lnaturule, apar lăudubile, exagerate, dar lipsite de acea 
o plapomă răstrintă la cap şi întoarsă dedesubt la picioare impresie de forță. 

Urmează o căruță trasă de măgari, cu dulapuri, şifoniere Trei movile. la capătul deşertului. Trei piramide tip 
mese; O armată de arabi duce scaune, vase, o BOSPOCĂTĂRII pe tru cărți de şcoală, pentru tratate elementare de geo- 
întreagă cu aer falnie de revoluționari care au reuşit, XA] metric. 

mută cineva?! za E Pentru ca să simți măreţia piramidelor şi a efortului 
„Nu: O nuntă, Asta e conducerea la domiciliu a tinkii nenese care le-a construit, trebue să procedezi cu rațiune, 
rilor căsătoriţi. După cortegiu, flegmatic, absent şi elegan cu deducţii, să te pui în momentul istoric de-atunci, cu mij- 
un soldat englez cu aceiași cravașă în mină, face inspecții acele de-atunci, să-ți rememorezi dimensiunile, să-ți con- 
ordinei în capitala Egipetului. Are o figură de bébé bii struesti astfel teoretic o emoție pe care vizual nu o poţi avea. 
hrănit, bine spălat şi bine educat; roz și îngrijit. Seamăn Pentru ca să-mi maschez deziluzia, îmi recapitulez și 
puțin cu un dresor între vastă menajerie, unde totu ud eu: Piramida lui Cheops avea 145 metri înălțime și 233 
perfect dresat și nu mai este nevoe decit de prezenţa lui MFI metri fiecare bază; acopere peste 5 hectare; are vre-o 
toritară subt cascul colonial, cu borurile largi care vor så- două milioane şi jumătate de blocuri de piatră fiecare de 
ascundă, ` elte 2—3 tone. 


Spre piramide Herodot spune că s'a lucrat 20 de ani; și au trebuit 

i - de lucrători; cîntărește 6 miliarde de kilograme... 

Şeful Croisierei, 'domnul Raoul, care poartă răspum E teribil, şi cu toate acestea nici o emoție, E mult mai 
derea pensionului nostru, ne udună cu clacsonul autobu “JE *Moţionant un zgiriie-nori, 

lui. In drum spre Piramide. Traversăm oraşul. Intrăm În | 


Cu cit ne apropiem, conturul lor negru creşte, dar de- 


238 VIATA ROMINEASCA 


Crește în mine numai brusc revolta pentru neomenia 
și stupiditatea unei asemenea opere. Bieţii oameni! Au fost 
robi care habar n'au avut că lucrează la ceva, fiindcă mu- 
reau istoviţi împingind la un singur bolovan, pe drum. Nu-i 
nimic în această monstruozitate inutilă care să poată răs- 
cumpăra în sufletul meu viața unui singur rob. Cu cit mă 
apropiu, sint mai ostil acestor cucuiuri de piatră ale deşer- 
tului. Sint trist şi amărit. Consternarea didactică a celor 
dimprejur mă enervează prin convenţional şi banalitate. 

A fost construită 4000 de ani înainte de Hristos, sau 
numai 3733 de ani, cum se spune cu comică precizie?! 

Nici asta nu-mi spune nimic. Am impresia că noţiu- 
nea de an, de mii de ani este trucată și înjosită. Mintea o- 
menească deprinsă cu dimensiuni mici, nu poate cuprinde 
tot ce spune această cifră. Dela un număr de ani incolo 
totul apare şters și neprecis pentru capul nostru ca şi ceiace 
vedem prea de departe. 

Refuz și o admiraţie de expert arhitect, și nu încerc 
nici un fior la gindul că tehnicește a fost o operă grea 
şi delicată; că virful este exact în centrul bazei. 

Nu cred nici în semnificația astronomică a dimensiu- 
nilor, cu toate revelaţiile trase de savanţi, care — socot — le 
aparțin pe de-a 'ntregul. 

Nimic din toate aceste rememorări care se îngrămă- 
desc, pentru ca prin mijloace artificiale să-mi cutremure 
ființa, nu poate alunga sentimentul dominant de revoltă 
contra acelora care au născocit ideia unei asemenea opere 
şi au avut apoi puterea să o realizeze cu prețul unei ori- 
bile munci. 

Nici chiar gindul că aceia sint mumii, că toată lumea 
curioasă îi privește în muzeu, atunci cînd vroiseră să se 
ascundă atit de veșnic, că poartă un număr de înregistrare 
intrun inventar englez ca un obiect sau ca un soldat de 
trupă, nu mă răzbună suficient. 

Cel puţin alte tiranii au creat opere de artă. Piramidele 
sint o stupiditate, 

lată-le la rind, spre Apus, ca trei moșuroae monstru- 
oase scoase de o cirtiță gigantică de subt pămînt. 

In dreptul hotelului de elită Mena-Home oprim. In pro 
gram intră vizitarea clasică a piramidelor, pe cămile, 


Demostene Botez 


Piroboridava' 


Originea numelui. istoria localităţii. 


Papirul lui Hunt confirmă definitiv forma Piroboridava 
ca nume al staţiunii Poiana. In diversele manuscrise ale 
geografiei lui Ptolemeu, acest nume prezintă, în afară de 
forma mai frecventă de Piroboridava,_ citeva forme deose- 
bite, ca Pyroboridaua, Piroboridyna,? care trehuesc atri- 
buite desigur unor greșeli de copişti. 

Acest nume e de un aspect indubitabil getic, probat de 
la prima vedere prin sufixul -dava, însemnind în limba 
dacă móc," cetate, aşezare! Acest sufix se întilneşte în peste 
40 de nume de localităţi antice răspîndite pretutindeni în 
regiunile balcano-dunărene şi mai ales între hotarele Daciei, 
unde ṣe găsesc peste douăzeci şi cinci’ El caracterizează 
exclusiv toponimia getică, pe cînd în toponimia Traciei me- 
ridionale e înlocuit, cu -para, sinonim care la rîndul său nu 
se găseşte în Dacia, 

In ce priveşte prima parte a numelui, Pirobori-, aceasta 
a format obiectul a diferite interpretări. Acest element se 
regăseşte într'o inscripţie descoperită în 1674 la Colonia şi 


t Vezi «Viața Rominească: No. 5, 1931. 

* Muller, Cî. Ptol. geogr., I, p- 470, n. 6. 

* La Hesychius, v. Asia: Asia més, mb popă, Atţa e de fapt o 
eroare În joe de Aifa sau Asx, Cit despre Thrakes, acest nume are aci 
un sens general cuprinzind şi pe Geți. Cf. Tomaschek, Die alten Thra- 
ker: eine cthnologisehe Untersuchung, II 1, Sitzungaber. d. phil.-hist 
Ci. d. Akad. v. Wien, CXXX, 2, 18%, p. 9. . 

* Tomaschek, op. eit, IL i, p. 9; 112, Siizungsber, ete, CXXXI, 
1, Wien 1894, pp. 70 şi 101, 

* Ibidem, II 2, p. 70; cf. şi Pârvan, Getica, pp. 258 sqq- 272. 

* Tomaschek, op. cit, IT 2, pp.63ṣ170; Pârvan, o. € pp. 235 şi 285. 


240 VIAȚA ROMINEASCA 


reprodusă de Brambach (0. inser. Rhen., no. 315) şi de 
C. I. L. (XYII 8188): 


HERCLINTI 
SACRYVN 
PETITOR PIRO 


BORI MIL 
coH H VAR 
SING Cos 
V. 5. L. M. 


Lectura acestei inscripţii e destul de grea la prima ve- 
dere, Desigur, e o dedicație ez voto făcută lui Hercules In- 
pictus de către un singularis consularis dintr'o oarecare 
cohortă auxiliară, al cărui castru era, fără îndoială, în Ger- 
mania. Dar în locul numelui său nu se găsesc decit cuvin- 
tele PETITOR PIROBORI, destul de enigmatice în aparenţă, 

Tomaschek a interpretat termenul PIROBORI ca un 
nume de popor celtic, ceiace l-a îndemnat să considere loca- 
litatea Piroboridava din Moldova ca o aşezare celtică în 
teritoriu dacică Numele ei ar însemna prin urmare : «cetatea 
Piroborilor». Pentru Pârvan, care constată în Moldova de 
jos mai multe populaţii de origine celtică, precum Colensii 
şi Britogalli-i, această opinie a lui Tomaschek «ar fi foarte 
plausibilä, dar e incă absolut nesigură, inscripția respectivă 
neputind servi la nimic».” 

De fapt, numele de Pirobori nare nimic celtic, In Spraeh- 
sehatz-ul lui Holder, o colecţie de glose şi de elemente topo- 
nimice şi onomastice nu numai din Galia, ci din toate regiu- 
nile pe unde au trecut Celţii, adică aproape din toată Europa 
occidentală şi centrală, nu se găseşte nici cea mai mică urmă 
de nume asemâăniitor, . 

De asemeni numele menţionate în acest lexic nu servese 
de loc la explicarea elementelor pir- şi bor- din Pirobori, 


Dimpotrivă, aceste elemente îşi găsese o explicaţie satisfă-. 
cătoare în limba geto-tracă, în care sint foarte comune. 


Astfel pir- se întilneşte în numele trace de persoane Pirus, 


! Op. cit, II 9, pu 64. 

: Ptolem., III, 8 3: Korivawt; id, DTI, 8, 3: Borroháyas. După 
Pârvan, Getica, p. 65, forma cea mai corectă a acestui nume din urmă 

“ar fi Britogalii, — utestată şi de un manuseris al lucrării lui Ptolemeu - 

Borroyáhkot (cf, Muller, o. e. p- 469, n. 6) sau eventual Prigolati (ana- 
log. Latobriges). 

3 Getica, p.267. 

+ Alfred Holder, Alt-eeltiseher Sprachsehats, 2 vol, Leipzig 1890-1904. 


PIROBORIDAVA —  — ç ž 2% 


i căreia Mira Pyrula Pyrrias, Pyrurredes, Purula,? care 
= mă fre i dăcina pyr-, pur-, insemnind după Tomaschek 
Annak 9: APĂ, poa câ eta e după justa observaţie a lui 

Matee ementul poris-, Porus i f 
ie tarie si miin i onomastica ete brau HAr 
Piep , Petoporus, Poris, Natoporus, Nestopyri isen- 
ris, Daleporis, Mucapor, Diz lidiris D roe 
Keiriporis. par capor, Dizapor, Dindiporis, Diliporie 
tedrepolis, etc” si tradus de Tomasch i 
peon pp natia) air pre ra ie (luptător, pe pen Dir 
n re această identitate prin i 
a Rapa arsă rage la n Tre; precum rar rea aa 
bora, Datuborinis, DENOI, Asbolis, Asbolodeina, Az- 

Lin aceste exemple, originea tracă a eleme i Pi 

i 7 le, a ! nt 

dă arie evidentă, Urmind traducerile date de orcii 
rol ere cil ari ans bring compune, ele ar însemna bună- 
8 +». E de mirare că Tomaschek > 
parres kary de profund materialul onomastice tracic gt m 
“nile analoage elementelor din care se compune numele 


' G, G. Mateescu, J Traci nelle epigrafi di Roma, în Ephemeris 
Dacoromana, I 1923, Roma 1923, pp. 131 şi 173, n. 3%; Id Nomi traci 
nel territorio scito-sarmatico, ibidem, II 1924, p. 236. s 

: piana op. cit, II 2, p. 21. 

em. Sar putea adăuga şi Pyrogeri, nume de r tracie di 
bersa Hebrului. Tomaschek reduce acest nume la o n iai pur ră 
moare cu pye din celelalte nume citate, dar eu un sens diferit, ana- 
i ; prrs. i Yva și Er. avpog — «griu» (op. cif, I, p. 57). Mateescu, 
ep urarea P aaps ră esa P- 173, ri 8, pomeneşte Pyrogeri printre 
tincție între sensurile fenolii da sani dr ricin ac 

si avize p. 9, n. 1i. 
» PP- 107, n. 2; 219, n. 7, ete, passim; Tomaschek, o, e. II 
2, pp- IT pete Age pre Sohiitte, Polonica, p. 180 [ap. N. I(orga), 
acasă ads Por Bucureşti 1928, p. 448), ajunge la o ideie 
e toare ipunind o formă Piroporidava pentru Piroboridava, 
Mă analogia oferită de numele dace Piepor, Petopor, ete. 
i O e e cit, II 2, pp. 21 şi 101. ' 
e e, p. 97, n. 1H, Am putea să ne gindim şi la Borid dar 
ee a rex atestată numai de papirul lui Hunt (rîndul 64 ; v. Viața R. 
Dataa i say atorită probabil unei erori de scrib care ar fi putut fi in- 
S e.as numele Piroboridava scris în rindul precedent (r, 63). Cele- 
pere ea relative la această localitate ne dau formele Burridava 
a Peuting.), Boveidavijvatoi (Ptolem., TII, 8, 3), Boŭgot (Cassius Di 
LXVIII, 8), care conțin rădăcina bur- (Purvista, Burkentios, Burus, aa. 
ct. Tomaschek, o. c, II 2, pp. 16 şi 174), tradusă de Tomaschek, o. e. 
pp. 17 și 101, prin «viel, voll, reich» (mult, plin, bogat), Asi 
16 


242 VIAȚA ROMINEASCA 


Pirobori-, Sa abținut de a-l introduca şi pe acesta printre 
numele trace, aşa cum ar fi fost atît de firese, în loc să-i 
atribue o origine celtică prin nimic justificată, 

Pe de altă parte, acest nume nu e nici măcar al unui 
popor, aşa precum credea Tomaschek, Observaţia lui Ma- 
teescu, care îl consideră ca un nume de persoană, Piroborus, 
e cu mult mai plauzibilă. Intr'adevăr, în inseri ţia din Colo- 
nia citată mai sus, elementele PETITOR PIROBORI ocupă 
exact locul pe care trebue să-l aibă numele dedicantului, în 
afară de care nu pot primi nicio explicaţie satisfăcătoare. 
Dacă se caută a se considera Pirobori ca un nume de po- 
por la nominativ, nu se poate ajunge să se dea nici un sens 
inseripției şi nici nu se poate explica absenţa numelui celui 
care a pus-o. Dimpotrivă, interpretindu-l, de acord cu Ma- 
teescu, ca genitiv al unui nume de persoană Piroborus {= Piro- 
porus), după exemplele Pieporus, Natoporus, Petoporus, 
Mucaporus, ete. ajungem să dăm o interpretare la fel lui 
Petitor, care, după părerea noastră, nu poate fi decit forma 
rău scrisă sau rău copiată, a unui nume dac, de ex, Petipor 
sau Petopor” (— Petoporus > Dae[i] Petoporiani, Tab. Peut. 
segm. VII’), analog cu Eptipor, Mucapor, Mukabur, Zecae- 
por, Aulupor, Reseupor, ete Astfel, numele soldatului auxi- 
liar, care a făcut dedicaţia votivă lui Hercule, nu mai are 
nimic enigmatic. Soldatul acesta e Petipor, fiu al lui Piro- 
borus, un Dac născut poate chiar în regiunea Piroboridavei, 
făcându-şi serviciul pe Rin, într'o cohortă auxiliară, probabil 
cohors. II Vareianorum.* 

Din această analiză onomastică rezultă că numele de 
Piroboridava e de o origine perfect getică, atestată prin 


Piroborus», 
tăţii căreia i-am demonstrat identitatea cu staţiunea de la 


' Loe. cit. 

* Tomaschek, op. cit, II 2, pp. 20, 23, 27, ete, 

* E inutil să ne gindim la cuvintul latin petitor, care nu poate 
avea nici un sens în această inscripție. 

* Tomaschek, op. cit, p, 20; Pârvan, Getica, p. 241. CE şi Ma 
op. cit, p. 213. 

* Mateescu, op. eit, pp. 73, 205, 220, 227. Cf. şi pp. 97, 107. M 
nu pomeneşte nimic despre PETITOR din inscripție. 

* Cf. C. Cichorius, Cohors, in Pauly-Wissowa, Realenoyel 
8 vu p. 50. 


PIROBORIDAVA 243 
a aali À o E 


Fapt e că acest nume contribue la confirmarea caracterului 
getic al populației de la Poiana. 


„Pentru a încheia studiul nostru despre Piroboridava— 
ana, ne mai rămîne să încercăm o reconstituire sumară 

E oluţi istorice a acestei localităţi getice confruntind da- 
tele archeologice cu protoistoria generală a Daciei. In starea 
actuală a cercetărilor, nu putem, fireşte, să atingem această 
chestiune decit întrun mod cu totul general, aşteptind pentru 
o discuţie mai amănunţită rezultatele săpăturilor viitoare, 
Nu poate fi vorba deci decit de o încercare de a explica 
coincidența ce se constată între diversele particularităţi ale 
cronologiei furnizate de stratigrafia de la Poiana şi citeva 
fapte principale ale protoistoriei getice. 

Pe la începutul secolului XVI înainte de Chr. un trib 
de Traci nord-lunăreni veni să-și stabilească principala re- 
şedinţă în regiunea satului Poiana de azi, ocupind_ un pro- 
montoriu bine apărat de malul sting al Siretului, la abia 
cîţiva kilometri distanță de gura Trotuşului. Poziţia acestui 
promontoriu era excelentă şi din punctul de vedere econo- 
mic şi din cel strategie, căci domina principala răspintie a 
drumului celui mai direct dintre inima Daciei şi gurile Du- 
nării. Această importanță pare să fi fost deţinută mai înainte 
de staţiunea dela Corni, situată tot pe stinga Siretului, la 
vre-o douăzeci de chilometri la nord de Poiana și ale cărei 
straturi archeologice, neexplorate încă în chip sistematic, nu 
par să conţină nici o urmă mai nouă decit începuturile sta- 
țiunii de la Poiana? 7 

Spre sfîrşitul epocii de bronz, această primă aşezare de 
la Poiana a trebuit să sufere o întrerupere produsă de o 
invazie, Aşa se poate explica spaţiul dintre data urmelor din 
prima fază a staţiunii şi data obiectelor din faza doua. Avind 
în vedere că acest spaţiu se referă aproximativ la anul o mie 
înainte de Chr, ne putem gindi la invaziile cimeriene de- 
terminate de mişcarea scitică pornită din răsărit. 

După aceste invazii, aşezarea fu refăcută de populaţia 


' Pentru aceste fapte ne referim în general la Pârvan, Getica, pp- 
2 -3 40 ~» Şi passini. 

iia Ca ine i teme pentru un moment, am înclina să conside- 
râm staţiunea de la Corni ca centru al unei populațiuni învinse şi în- 
locuite prin tribul care a intemeiat prima aşezare de ln Poiana, De- 
darece acest trib e, după cit se pare, de origine tracă, ar urma ca 
Yopulaţia de la Corni să fi fost de un alt caracter etnie. Dar cu aceste 
ţii atingem o foarte importantă problemă de protoistorie danu- 
biană, al cărei examen trebue aminat pină ce se va fi explorat un nu- 

mär suficient de stațiuni pre- și protoistorice din Moldova de jos. 


244 VIAŢA ROMINEASCA 


tracă reintoarsă din ţara de refugiu, E tocmai ceiace pro- 
bează urmele aparţinind fazei a doua. Însă această aşezare 
suferi în curind soarta celei dintiiu. Intradevăr, între fazele 
II şi IH ale stratigrafiei de la Poiana e un remarcabil hiatus 
care a durat de la începutul perioadei Hallstatt pînă prin 
veacurile VI—V în. de Chr. (epoca fibulelor Certosa, varianta 
tracă, de bronz). Acest hiatus care nu pare să fie datorit 
hasardului săpăturilor, coincide cu epoca invaziilor scitice care 
au venit citeva secole după ale Cimerienilor şi au lăsat urme 
destul de durabile în Dacia.! 

După invaziile scitice, obiectele databile cu începere din 
sec. VI. în. de Chr, probează că staţiunea a fost din nou 
locuită, E epoca reînviorării elementului băştinaş din regiu- 
nea carpato-dunăreană, Herodot citează în această vreme, în 
Carpaţi, pe Agatirşii sciți pe cale de tracizare, resturi în 
curs de dispariţie ale năvălirilor anterioare, iar în vecinătatea 
Dunării, pe Geţii de aceiaşi limbă luptind în contra Perşilor 
lui Darius, şi care vor ajunge mai tirziu să aibă legături cu 
Filip II și să opună o forță impunătoare expedițiilor lui 
Alexandru Macedon şi ale suceesorilor lui. 

Năvălirile celtice din see, III, care au curmat această 
desvoltare a puterii getice, trobuese privite la rindul lor ca 
pricină a spațiului dintre fazele ITI şi IV ale stratigrafiei de 
la Poiana. Popoare celtice, ca Britogalli-i din Basarabia şi 
Cotensii din Moldova de sud, s'au stabilit în această vreme 
în vecinătatea Piroboridarei.! 

Acest spaţiu durează pină la sfîrşitul sec. II în. de Chr, 
cînd începe aşezarea fazei IV. Această aşezare atinge pro- 
porţii necunoscute pînă atunci. Agezările precedente ocupau- 
numai un promontoriu înaintat, azi dispărut în urma eroziu 
nilor și prăbuşirilor, nereprezentind pe întinderea periferică 
a staţiunii, singura păstrată în prezent, decit morminte şi 
urme risipite. Incepind din a patra fază, locuinţele, foarte 
numeroase şi îngrămădite, se întind pină la limita extremă 
a staţiunii. Resturile acestor locuinţe, distruse de un incendiu 
general, consecință a unei cuceriri streine, au o grosime con- 
siderabilă. Ele denotă o epocă de mare prosperitate. E vorba, 
fără îndoială de renașterea forţei getice din jurul anului 


t Intre altele chiar numele de Getae şi Daci, sub care a fost de- 


semnată în epocile ulterioare populația locală de origine tracă ; Pârvan, 


- 


0. €, p. 286, i 
t IV, 93; 104, m, 
* La această fază se referă şi amfora thasiană găsită in apropiere 
de stațiunea de la Poiana şi publicată de Pârvan în 1913, Castrul de la 
Poiana, p. 8 sqq, fig. 6, pl. IV, 23. Pârvan o datează în sec. IV-III ins- 
inte de Chr, s 
* Pârvan, o. e, p. 267. Cf. şi pp. 65; 249 sq. şi 253. 


y PIROBORIDAVA 245 
DIS A 


Fa A 


100 in. de Chr, care ajunge puţin după, aceia la realizarea 


 formidabilului imperiu danubian al lui Boerebista, constituit 


dauna efemerelor f iuni i unea 

re Paaa pes ormațiuni celtice dimprejur. Staţi 

numită cu mai multă certitudine Pirobori | 

] rti ridava, a t 

za: avind în vedere poziția sa excepţională, ei pragia 

ined ară e a -A neg ta pre imperiu. Indiferent de în- 
: > va mai suferi, Pirobori 

pină la urmă intensitatea da viață şi Dorala T dv 


Această fază prosperă se termină i i 
east eri in perioad È 
HI, adică în cursul sec. I în. de Chr., priniisun tă rege 


care apar în mare număr pri "i i 
în papa printre straturile fazei IV de 


a Pebyinalei sale supunînd mai multe populaţii barbare 
oi = x de. Dunăre şi pentrucii a constrins la alianţa 
a aere ez ra 1 regişori băștinași cu teritoriile lor ce 
rupi p la fluviu E foarte probabil ca printre 

e teritorii să fi fost şi cel din care făcea parte Piro- 


Intradevăr, dacă imperiul roman voia să consolideze 


achiziţiile lui Plautius Aelianus, n 
IS 4 » hu putea să lase de o parte 
o fortăreață așa de importantă stăpinind principala cale de 


* Ibidem, p. 92 sq. 
' C. I. Ly XIV 3608, rindul Ș r 
i ii sqq. Cf. Pârvan, /istria, IV, Bucu- 
ropt 1916, p. 35 sq. id, Inceputurile vieţii romane la punye pp LUC 
i: E] “ è K 
P. 82 sqq. ; id, Getica, p. 214 sqq. gurile Dunării, 


248 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Plautius Aclianusi Pe de altă parte, se ştie, su ajutorul in- 
seripțiilor, că cetatea pontică Tyras (Cetatea Albă), care con- 
stituie un punet de sprijin la extremitatea dreaptä a valului, 
a intrat sub protecția romană în 57 după Chr, adică la cîțiva 
ani după expediția lui Plautius Aelianus.” Trebue deci să 
admitem că Piroboridăva, care forma un punet de sprijin 
asemănător la flancul stâng al aceluiaş val, a devenit pose- 
siure romană în aceiaşi epocă. Această posesiune era afir- 
mată printro garnizoană militară aşezată în centrul indigen, 
care îşi continua viața anterioară, şeful său getic fiind pro- 
ag unul din regişorii clientelari menţionaţi de epitaful de 
la Tivoli. 

Această primă fază geto-romană a Piroboridavei se ter- 
mină deasemeni printr'un incendiu. E desigur isprava Geți- 
lor lui Decebal sau a aliaţilor lor, Sarmaţii şi Bastarnii, să- 
vârşită probabil pe vremea lui Domițian, cînd puterea ge- 
tică încearcă să-şi reia în aceste regiuni proporțiile gran- 
dioase pe care le atinsese subt Boerebista. 

Faza VI şi ultima a Piroboridavei e contemporană cu 
papirul lui Hunt, Aşezarea reînvie în vremea lui Traian, 
probabil după primul războiu impotriva lui Decebal, cînd 
teritoriile din stinga Dunării redevin posesiuni romane, Ea 
continuă să prezinte formele de viaţă anterioare, caracteri- 
zate în general prin populație getică şi garnizoană romană. 
Papirul lui Hunt menţionează tocmai în acest timp detaşa- 
mentul cohortei 7 Hispanorum Vet, Eq. la Piroboridava. 
Această ultimă fază a staţiunii prezintă o bogăţie extraordi- 
nară de obiecte romane de tot felul. E o perioadă de pros- 
peritate urmînd cuceririi Daciei şi reducerii ei în provincie 
romană. Drept consecinţă a acestui eveniment, drumul Sire- 
tului și Trotușului a trebuit să capete o importanță consi- 
derabilă, fiind cea mai scurtă şi cea mai necesară arteră de 
comunicaţie dintre cele două provincii romane, a Daciei şi 
a Moesiei inferioare. Se înţelege deci uşor că Piroboridava, 
care constituia una din principalele chei ale acestui drum, 
trebuia să se bucure de o atenţie specială. Populaţia sa ge- 
tică în continuu contact cu trupele, cu funcţionarii şi cu ne- 
gustorii romani în trecere, trebuia să se fi familiarizat des- 
tul de mult cu romanismul. 

Totusi, resturile ultimei aşezări de la Poiana, cu toată 
bogăţia şi caracterul lor roman specific, nu atestă aceleaşi 
efecte strălucitoare ale penetraţiei romane ca la Gherghina 


unde totul e construit în piatră şi cărămidă, sau în împre 


jurimi, la Şendreni, unde se găsesc inscripții romane ana- 


t Pârvan, Getica, p- 128 sq. 
= Anul 56-57 după Chr. devine la Tyras începutul unei ere noi: ci. 
C. I. L., III 781 şi pp. 148 și 1010. Of. și Pârvan, Histria, IV, p- 37- 


d 


PIROBORIDAVA 247 


loage celor provenite din diferiţii viei ai Scitiei Mi 3 
Acest fapt contrastind cu pain oa re Pieta note 
Boa de vedere roman, së explică lesne prin faptul că 
“aşezarea ocupa un loc prea expus surprizelor barbare. Cu 
t remareabilul său rol economic şi strategic, ca nu putea 
fi mai mult decit o fortăreață de prima linie ocupată de 
forţe uşoare şi provizorii. Adevăratul romanism nu putea să 
"se eote, decit pani la sud, sub protecția sa. 
esturile archeologice nu ne permit să afirmăm cu sigu- 
ranță precisă data cînd Piroboitaleva a fost erâsaută, Vit 
mul document al stațiunii databil cu precizie, e o monetă 
de la Vespasian. După domnia acestuia nu se mai poate re- 
constitui cronologia staţiunii decit cu ajutorul obiectelor şi 
în special al fibulelor, care, în parte, se referă la sec, II şi 
chiar la sec. III după Chr, Fapt e că, odată cu retragerea 
garnizoanei romane, Piroboridava a fost părăsită pentru 
totdeauna, După aceea n'a mai avut niciodată alţi locuitori. 
E foarte probabil ca acest sfirşit să fi avut loc în sec, 
III după Chr cînd Imperiul, fiind constrins să părăsească 
Dacia, a trebuit, fără îndoială, să renunţe şi la posesiunile 
sale din Moldova şi Basarabia, care erau prea mult expuse, 
„Populaţia Piroboridavei a fost de origine tracă, şi anume 
getică, în tot cursul fazelor pe care le-am enumerat pînă 
aci. In timpul acestor faze, civilizația de la Poiana reconsti- 
tuită prin resturile archeologice găsite, prezintă o perfectă 
asemänare cu civilizația constatată contemporan în restul 
Daciei, unde sa admis că elementul trac nord-dunărean, cu- 
noscut mai tirziu sub numele de Geţi ori de Daci, a fost 
stabil cel puţin din secolul XVI înainte de Christos Dar 
aceasta e tocmai data pe care a trebuit s'o socotim ca ter- 
men post quem al staţiunii de la Poiana, aşa că putem de- 
duce şi o analogie etnică din analogia dintre civilizaţia acestei 
staţiuni şi cea din restul Daciei, Pe de altă parte, e util să 
observăm că intervalele dintre fazele stațiunii sunt destul de 
reduse. Ceeace probează că intervalele acestea nu durau mai 
mult decit furia invaziilor care le provocau, căci populația 
locală, refugiată momentan în munţi sau în păduri, se întorcea 
la vechile ei cămine de îndată ce avea prilejul. 


Radu Vulpe 


! Pârvan, Castrul de la Poiana, pp. 11 #qq. şi 20. 

___* După Pârvan, ibidem p. 25, teritoriul închis de valul semicircular 
dintre Siret şi Prut, avind ca centru Gherghina, a trebuit să fie păstrat 
pină în sec. VI ca un cap de pod al Sciţiei minore, 

* Pârvan, Getica, p. 2 sqq- 


Omar Khayyam 


— SCHIŢA BIOGRAFICA ŞI CRITICĂ ! — 


Rimdurile care urmează nu alcătuese o lucrare întru 
totul originală, ci — adeseori — o culegere şi o traducere 
din diferitele lucrări pe care le-am cercetat, 

In lipsa unor studii riguros exacte, unele date şi amă- 
nunte se bazează pe tradiţie și pe legendă. Ta 

Insemnăm aici autorii de care ne-am folosit. Unii dintre 
ei sint citați şi'n corpul lucrării: 


James Darmesteter: Les Origines de la Poésie Persane. 


Paris, 1887. iza fe - 
Ahmed Galvvash: Soufisme. Messages D'Orient, juillet 

1926. Alexandric-Eaypte. A 
Theopile Gautier: L'Orient. Paris, 1877. 
Charles Grolleau: Les Quatrains  D'Omar Khayyam, 


traduits du persan, avec une introduction et des notes. Paris, 
1922. 


Ernest Renan: Rapport sur les travaux du Conseil de 
la Société Asiatique 1867—1868. Journal Asiatique, juillet- 
août 1868. 

Ali No-Rouze: Préface au volume  Robaiyat D'Omar 
E haypam, traduits du persan par Franz Toussaint. Paris, 

24. 


I 


Omar Ibn Ibrahim El Khayyam s'a născut sub Togrul 
Beg — intiiu] sultan din dinastia Seldjucizilor — cam 
anul 433 al Hegirei, 1042 al erei creştine, în Iran, provincia 
Khorasan, lingă oraşul Nişapur, vestit pe vremuri şi-al că- 
rui renume rivaliza cu-acel al Bagdadului şi-al Cairului. 


1 In loc de prefață la volumul de traduceri: Rubatyatele lut Omar 
Kħayyam, care va apărea la toamnă. 


OMAR KHAYYAM 249 


Spre deosebire de unii poeți ai Persiei, care fură 
onorați de suveranii lor cu nume onorifice — cum a fost 
i Abul-Kasim-Mansur, onorat de sultanul Mahmud cu 
mele de Firduzi — sau de alţi poeţi, care îşi luară - 
ime, adeseori mindre și sfidātoare, ca: Fericitul, Memo- 
abilul, etc, poetul nostru își luă pseudonimul Khayyam, 
să onoreze meșteșugul tatălui său, făcător de corturi, 
Asupra copilăriei şi a adolescenței nu avem nici o dată, 
Istoria sau legenda ne spune că şi-a făcut studiile în 
vestitul colegiu din Nişapur (uă fel de universitate a zi- 
lelor noastre), ca elev al lui Muvaffiq ed Din. unul din cei 
mai faimoși magiștri din Khorasan, și ca. avut de colegi 
pe Hassan Sabbah şi pe Abdul Kassim, cu care degă o strin- 
să prietenie, şi-al căror destin fu extraordinar sau glorios. 

Cei trei prieteni, terminindu-si studiile, se despărţiră, 
urmîndu-și fiecare destinul, legindu-se însă prin jurămint, 
încă de pe băncile universităţii, să se ajute reciproc în cazul 
cind unul din ei va fi triumfător în viață. 

Khayyam, visător şi mistic, scrise versuri și, în același 
timp, studie astronomia și algebra; Hassan Sabbah — ex- 
traordinara figură de mai tirziu a Orientului — personali- 
tate complexă şi debordantă; suflet revoltat împotriva is- 
lamismului, și din a cărui revoltă va irumpe un nou misticism, 
pe care îl va exploata în scopuri politice şi religioase; vii- 
torul şef al singeroasei secte a Asasinilor ! — aștepta în um- 


: Secta eretică a Șiiţilor — partizanii lui Ali — s'a ramificat cu timpul 
în mai multe secte, unele mai apropiate ca doctrină, altele mai depărtate, 
iar altele aproape confundindu-se cu secta din care “au ramificat, Una din 
aceste secte, a Lsmailiţilor — partizanii lui Ismail, fiul celui de-al ga- 
selea iman, deposedat de tatăl său, în favoarea fratelui mai mic, la sus- 
cesiunea imanatului — timp de un secol nu avu decit o activitate reli- 
gioasă şi graţie misionarilor se răspindi în Persia şi in Siria. Dar prin 
intervenția unuia din misionarii ei, aceasră activitate se transiormă in- 
truna politică: intronarea Califatului fatimid în Egipt şi recunoaşterea 
doctrinei acestei secte ca religie oficială, pină ia răsturnarea Fatimizilor 
de Saladin (1171), restauratorul ortodoxiei, 

Dar între timp — sub domnia califului Mostansir — veni în Egipt 
un ismallit persan, Hassan Sabbah (1056—1124}. 

Amestecindu-se în afacerile politice ale ţării, el fu expulzat. Işi con- 
tinuă propaganda în Siria, apoi în Persia, și, ajutat de purtizanii săi, 
cuceri castelul d'Alamu, aproape de orașul Kasvin (la nord vest de Te- 
heran); puţin după aceasta, cuceri şi construi alte castele, şi-şi reduse 
$ partizanii la b supunere oarbă și, totodată, îşi dnblā uscendentul pap- 
sonal, făcîndu-i să absoarbă o mixtură conținind haşiş, de unde numele 
Asasini. Haşişul provocind hnlucinâri paradiaiace, Hassan îi împingea 
la asasinatul prinților şi-al marilor personagii care Îl combăteau, — dè- 


250 VIAŢA ROMINEASCA 
bră, ziua sortită care să-l arunce şi să-l impue pe arena 
politicii; Abdul Kassim studie istoria, legile administrative 
şi tainele politicii, ambiţionind sajungă un mare om de 
stat. 

Cei trei prieteni trăiră citva timp în obscuritate. In- 
tiiul care ieşi din umbră fu Abdul Kassim, făcindu-se cu- 
noseut la curtea lui Alp Arslan — al doilea sultan din di- 
nastia Seldjucizilor — prin diferite scrieri asupra admini- 
strației — (opera sa Tratatul de-a guverna, ne arată me- 
toadele) — ajungind în scurt timp secretarul particular al 
monarhului, apoi sub-secretar de stat şi, în sfirşit, Mare 
vizir. În această funcţie, Cri gat imperiul, militar şi ad- 
ministrativ, micşoră impozitele, clădi colegii, intre care ve- 
stitul colegiu din Bagdad, protejă artele, poezia şi ştiinţele, 
Pentru talentul și priceperea pe care le desfăşură, primi 
tittul «de Nisam-el-Mulk, adică cancelar al imperiului. 

Cei doi prieteni, care vegetau încă în umbră, îşi adu- 
seră aminte de legămintul făcut, şi se înfățișară lui Abdul 
Kassim, Poetul ii ceru o pensie ca să cultive în liniște poe 
zia și să mediteze asupra lucrurilor divine; Hassan Sabbah 
solicită un loc la curte. Ambele cereri fură satisfăcute :poe- 
tul primi o pensie de 1200 de toma t, iar prietenul său — 
cul ceai. Intre acestea, urmă la tron fiul lui Alp Ars- 
lan, Malek Şah, In curind însă, Hassan Sabbah, ros de 
ambiţie şi de gelozie, fu nerecunoscător faţă de binefăcătorul 
său, căutind să-l sape şi să-i uzurpe locul. Intrigile fură de- 
jucate, Hassan Sabbah, din ordinul sultanului, fu nevoit 
să ia calea exilului, jurind însă o ură de moarte binefăcă- 
torului său. 4 

Anii trecură, Persia era în plină înflorire, dar destinul, 
monstruos în stupiditatea lui, se întoarse împotriva lui Ab- 
dul Kassim. Marele persan, ministru de geniu, care servise 


viza acestei societăți seerete fiind: nimic nu-i adevărat şi totul este 
permis, 

Profitind de tulburările din timpul Cruciadelor, Hassan izbuti să 
înființeze — în timpul sultanilor Seldjucizilor, stăpinii Asiei occiden- 
tale — un principat independent, care se menţinu prin teroare sub dom- 
nia a opt mari mneștri 1090—1256. 

Invazia mongolă (1256) le distruse fortărețele din Persia și le 
ucise şefii. Cei din Siria, supuși cîțiva ani după aceasta de sultanii ma- 
meluci ai Egiptului, supravieţuiră în obscuritate: descendenţii lor lo- 
cuese încă în jurul fortăreţelor ruinate, Se mai găsesc și alte mici şi 
nejnsemnate grupe în Persia, în Asia centrală, în Afganistan, în Oman, 
in Zanzibar. In India însă, dingli își păstrează puterea, dacă mu reli- 
gicasă, dar cel puţin economică şi alcătuese secta Ahodjasilor, 

' Monedă persană, — valoarea ci a variat în decursul secolelor. 
Inainte de război, între 12 şi 5 franci. 


OMAR KHAYYAM 251 


sub trei suverani, şi-al cărui nume istoria i l-a uitat ca să 
nu reţie în schimb decit titlul onorific: Nisam-el-Mulk — că- 
m în disgrație, în urma intrigilor de la curte, şi peste puţin 
găsit asasinat (1092) de un fanatic din secta singeroasă 

i lui Hassan Sabbah. 
Graţie sprijinului binefăcătorului său, Omar Khayyam 
ltivā cu ardoare poezia, aprofundă matematicile şi astro- 


nomia, deveni în scurt timp cel mai celebru savant al epo- 


cii sale. Fu numit directorul observatorului din Merv, şi în 
1074, sub Malek Şah, fu unul din cei opt astronomi că re- 
formarā calendarul musulman. 

Din pricina versurilor sale, și ca să 'nchidă gura adver- 
sarilor, care îl considerau ca un heterodox, fu silit să facă 
un pelerinaj la Meca. 

„După moartea binefăcătorului său, poetul se retrase la 
Nişapur, unde sultanul Sandjar, se zice că-l înconjură de 
atenții și de onoruri. Aici, muri între 1123—1125 în vîrstă 
de peste optzeci de ani. 

Aceste sumare însemnări — unele din ele indoelnice 
sau necorespunzind exact datelor istorice — le vom com- 
plecta prin evocarea scriitorului persan contemporan Ali 
No-Huze: lată-l pe Omar Khayyam stind într'o noapte pe 
terasa observatorului din Merv. Stelele strălucesc, Florile 
își revarsă parfumul îmbătător. Privighetori patetice înalță 
imnuri de iubire trandafirilor. Cu capul în mini, cu ochii în- 
chiși, poetul priveşte strălucind încă astrele pe care le-a 
studiat. Nici o problemă nu-l mai tulbură, nici chiar cea 
principală, creațiunea universului. El știe că nu poate şti, 
că nu va şti niciodată, că toate aceste constelații se vor stin- 
ge înainte ca vreunul din noi să poată zice: „Afirm şi do- 
vedesc”. Se ridică, se pleacă deasupra oraşului adormit, fie- 
care casă în mijlocul grădinii, seamănă cu un nufăr plu- 
tind pe-o apă neagră. Ascultă, I se pare caude răsuflarea 
ființelor care se odihnesc întinse ca şi morţii... Nu-i decit 
zefirul. I se pare caude visurile acestei mulţimi... Nu-i de- 
cât sbirniitul insectelor de noapte. In nesfirșita lui sete de-a 
iubi și de-a crede, ar voi să fie amantul care adoarme strin- 
gind mina iubitei, tatăl care-și leagănă copilul, cerşetorul 
care mulţumeşte lui Dumnezeu înainte de-a se întinde pe 
rogojina sa. Cu sufletul deschis, suferă. Dar chinul său e 
trecător. A şi evocat legea fatală care va despărți pe cei doi 
îndrăgostiţi, pe tatăl de fiu, pe cerșetor de Dumnezeu. Zefi- 
rul îi scutură pe mini un ciorchine de glicină. Mingiierea a- 


„cestor picături de rouă îl linişteşte. Le adună, le respiră. In 


curind, din această rouă îmbălsămată și din suferința sa, el 
va extrage un parfum neperitor, 


252 VIAȚA ROMINEASCA 
IL. 


Opera lui Omar Khayyam cuprinde mai multe lucrări 
ştiinţifice şi o singură operă literară: 170 de rubaivate sau 
catrene. 

Din lucrările ştiinţifice, numai două ne-au parvenit: 
Demonstraţie de probleme de algebră, tradusă in franţu- 
zește de M. Woepke în 1851, şi un Tratat asupra unor difi- 
cultăţi ale definiţiilor lui Euclid, în manuscris. 

Diferiţi scriitori orientali ne-au păstrat titlurile altor 
șapte lucrări: Table astronomice, Un manual de științe na- 
turale, Două cărți de metafizică, Un tratat asupra metode- 
lor indiene pentru extragerea rădăcinilor pătrate, Un tratat 
ştiinţific, Un tratat de științe naturale, 


Ei 


Pe cind poeți ca Firduzi, Molavi sau Nizami au seris 
mii şi mii de versuri, iar alţii ca Saadi sau Hafiz au cucerit 
patria lor, devenind populari, și, cu timpul, au cucerit cele- 
britatea mondială, Omar Khayyam a scris numai 170 de 
catrene iar opera lui nu a supraviețuit decit printro elită 
oree ang şi independentă şi prin admirația „declasa- 

or”. 

In Europa, începe să străbată, la început timid şi frag- 
mentar — citat şi tradus prin citeva catrene — prin ope- 
rele următorilor savanți orientalisti: Dr. Thomas Hyde, în 
prima jumătate a secolului al XVI-lea; Sir Gore Ousley, la 
începutul secolului al XVIII-lea; baronul Von Hammer Purg- 
mea în 1818; Friedrich Ruckert, în 1827. Dar cercul răminea 
nchis, 

Eruditul Edward Byles Covvell, președintele Colegiului 
Sanscrit din Calcuta, făcu cunoscut lui Edward Fitz-Gerald, 
opera poetului persan, Acesta o traduse în englezeşte, și ast- 
fel în 1859, apăru la Londra, la librăria Quaritch, prima 
ediţie cuprinzind 75 de catrene. 

Mica broșură, trasă în două sute cincizeci de exempla- 
re şi tipărită fără nume de autor, trecu neobservată, Cele 
două sute de exemplare, lăsate de autor în minile libraru- 
lui său, nu fură desfăcute decit încetul cu încetul pe prețul 
de un penny. 

Fitz-Gerald păstră tăcere usupra acestei lucrări, la care 
ținea totuşi foarte mult. Carlyle, unul din intimii săi, nu află 
de paternitatea acestei poeme, pe care o preţuia foarte mult, 
decit in 1873. Dante-Gabriel Rossetti, se zice c'a fost întâiul 
care a descoperit broşura în librăria Quaritch., 

Un succes imens, lung timp aminat, a consacrat în An- 
glia, și pretutindeni unde limba engleză se citeşte şi se serie, 


OMAR KHAYYAM 253 


mica broșură de catrene. Astăzi nu i se mai pot numără 
reeditările. 
i Dar „traducerea” lui Fitz-Gerald e în acelaşi timp o co- 
F şi o operă originală, sau mai bine zis: o prelucrare, dar 
aşa fel incit nu mai poţi deosebi ce aparține poetului şi 
ce aparţine „traducătorului”, Scriitorul persan contemporan 


Ali No-Ruze, numește această „traducere”: falsele variaţii 


ale lui Fitz-Gerald, iar pe-a primului traducător francez, 
J. B. Nicolas, apărută în 1867, odioasă trădare. Dar cercul 
însfirşit era rupt. Traducerile, studiile și articolele se succed 
atit în Europa cit şi în America, și pe zi ce trece numărul 
lor sporeşte. Astăzi, Omar Khayyam e aproape mondial. 

Cu prilejul apariţiei traducerii în franțuzeşte, Ernest 
Renan, după ce aminteşte numele lui Goethe şi al lui Heine, 
adaogă următoarele: lată pentru noi o adevărată surpriză 
că o astfel de carte poate să circule liberă într'o ţară musul- 
mană, căci — desigur — nici o literatură europeană nu poa- 
te cita o operă în care, nu numai religia pozitivă, dar orice 
credință morală să fie negată cu o ironie atit de fină și atit 
de amară; Théophile Gautier — cu acelaşi prilej — inseam- 
nă rindurile care urmează: Monologul lui Hamlet e fărămi- 
tat în aceste catrene, în care poetul persan se întreabă ce 
se află în dosul acestei pinze trasă între om şi celelalte lumi, 
şi'n care, urmărește ultimul atom de argilă omenească pînă 
în oala olarului sau pînă în cărămida zidarului, ca și prințul 
Danemarcei care încearcă să dovedească că lutul ce lipește 
vrana unui butoi de bere, poate să cuprindă ţărina lui Ale- 
xandru cel Mare și a lui Cezar; iar alți comentatori şi tra- 
ducători îl pun deasupra lui Horaţiu cu-al său epicureie 
carpe diem, şi alături de toți marii neliniștiți: Pascal, Leo- 
pardi, Baudelaire, care — ca şi dinsul — au simţit chema- 
rea demonică a prăpastiei, sfişiaţi de setea veşnic neîmpli- 
nită a visului, 

Dar opera poetului, după moartea sa, din lipsa unui 
text autentic şi pe măsură ce anii treceau, se mărea, grație 
admiratorilor și discipolilor săi, așa că azi rubaiyatele au de- 
păşit numărul de . Textul imprimat la Calcuta în 1836, 
cuprinde 492 de catrene, iar diferite manuscrise păstrate 
în bibliotecile din Paris, Oxford, Cambridge, Berlin, India, 
ete., cuprind un număr care variază cu fiecare manuscris, 
Cel dela Oxford şi cu data de 1460 (sint mai multe!) — 
după care a „tradus” Edward Fitz-Gerald — cuprinde 158. 
Noi am tradus numai 156 de rubaiyate — după ediţia fran- 
ceză a lui Franz Toussaint, Paris 1924 — lăsind la o parte 
14, pe acelea care, din diferite motive, ni sau părut că nu 
vor avea destul ecou în sufletul contemporan. 

Un cuvint acum despre rubaiyat sau catrenul persan, 
după orientalistul Darmesteter; Întiiul, al doilea şi al patru- 


254 VIAȚA ROMINEASCA 


lea vers rimează împreună, al treilea e alb. Răsfringerea 
rimelor, înfăşurind și accentuind tăcerea versului alb, pro- 
duce armonii şi contraste de sunete care dau un straniu re- 
lief ideii. Hubaiyatul e forma cea mai puternică a poeziei 
persane, 

Cărui mister se datorește celebritatea şi puterea de via- 
tä a acestei opere, care înfruntă sfidătoare oceanul secolelor, 
şi care deapururi îi va păstra numele printre atitea glorii 
înmormintate de praful bibliotecilor? Khayyam a eliminat 
din versurile sale: subtilităţile, subințelesurile, hyperbolele 
extravagante și comparațiile exagerate. Forma aleasă de poet 
ca să-și toarne inspirația, rubaivatul, cere un laconism care 
interzice orice incursie în domeniul retoricei. Dar simplita- 
tea cu care sint scrise rubaiyatele nu-i, adeseori, decit apa- 
rentă. Ca toţi poeţii persani, dinsul practică aliteraţia şi ca- 
lamburul; alteori — cu discreţie însă — se lasă jocului clasic 
şi greu de-a întruni întrun distih, sau chiar întrun singur 
vers, cele patru elemente ale naturii, stabilind atunci o le- 
gătură între focul inimii indrăgostitului, apa torentului, vin- 
tul care trece şi pămintul care ne va acoperi, iar citeodată 
reuşeşte în două versuri, cuvinte care au oarecare analogie: 
a arde, fum, cenuşe. 

Claritate, adincime şi concentrare, iată cele trei calități 
care le fac veşnic vii, şi cu care îşi ride de atitea veacuri de 
curente, de hotare și de civilizaţii. 

Clar, adinc, lapidar, — poetul în patru versuri (în ori- 
ginal!) cuprinde o lume de ginduri sau distruge o lume de 
sentimente: 


Cântece, parfumuri şi cupe, — buze, bucle revărsate şi 
ochi migdalaţi: jucării pe care Timpul le sfărimă, jucării! 
Moralitate, singurătate şi muncă, — meditaţie, rugăciune şi 
renunțare: cenuşe pe care Timpul o strivește, cenușe! 


x 


De ce atita dulceaţă, atita tandreță, la începutul dra- 
gostei noastre? De ce atitea desmierdări, atitea delicii, pe ur- 
mă? De ce, acum, singura ta plăcere e să-mi sfișii inima? 
De ce? 


a 


Abia şoptind, argila spunea olarului care-o frăminta: 
Gindeşte-te cam fost odată ca tine... Nu mă brutaliza! 


* ' 
Vasta lume: un grăunte de praf în spațiu. Toată știința 


OMAR KHAYYAM 255 
oamenilor: vorbe. Popoarele, dobitoacele celor șapte climate: 
umbre, Rezultatul gindului tău zilnic: nimic. 


sty 


Inainte Însă de-a ne apropia de sfirşitul notelor noastre, 
avem de dat două lămuriri: întiia, în legătură directă cu fon- 
dul rubaiyatelor; a doua, în legătură cu unele interpretări 
eronate asupra credinței religioase a poetului, 

Cetitorul va răminea surprins — adeseori poate neplă- 
cut — de locul pe care-l ocupă vinul în cele 156 de catrene. 
Orientalistul James Darmesteter ne spune însă următoarele: 
Poeziile bachice ale lui Omar Khayyam sint un cintec de re- 
voltă împotriva Coranului, împotriva fariseilor, împotriva 
opresiunii legii religioase asupra naturii şi a bunului simţ. 
Omul care bea e pentru poetul persan simbolul omului 
emancipat. La care rinduri mai adăogăm: Omar Khayyam 
cintă vinul și pere uitarea pe care ne-o toarnă în suflete: 
că totul e trecător. 

Şi a doua lămurire: Unii comentatori afirmă în treacăt 
sau stăruitor, în necunoștință de cauză sau răstălmăcind tex- 
tul rubaiyatelor, că poetul nostru făcea parte din secta reli- 
gioasă islamică a sufismului. Puţini însă, nu numai la noi dar 
chiar şi în străinătate, stăpinesc cu adevărat istoria religiilor, 
lată pe scurt — după Ahmed Galvvash, membru al ordinului 
sufis Khalwvvati din Alexandria-Esgipt — evoluţia și dogmele 
acestei secte, După citirea acestui rezumat și-a celor 156 de 
rubaiyate, se va vedea că nu există nici o legătură între 
Omar Khayyam şi sufism. 

Sufișii erau la început acei care se silenu să se purifice 
de orice dorinţă, de orice ambiţie pămintească, aspirind să 
atingă Înţelepciunea Divină şi o complectă transfigurare a 
sufletului, 

Cei dinții patru kalifi: Abu Bahr 632—634, Omar 
634—644; Osman 644—656, Ali 656—661, și alţii, se siliră să 
se purifice, constringindu-se la cucernicii desăvirşite.. 

Cele două generaţii care urmară se ținură de-aceleași 
practice, dar cu timpul și încetul cu încetul, lumina spiri- 


> kajer pierzindu-şi din strălucire şi noi adepți fiind ciştigați 
a 


„ se simţi trebuinţa unei ştiinţe cu legi fundamen- 
tale, cu un ritual şi cu o învățătură specială. Pentru a denu- 
mi secta spirituală care se înfăptuise astfel cu încetul, un 
nume era ca şi indicat: theosofie şi theosofi, care transfor- 
mat după pricipiile arabe ale etimologiei, deveni tassavvuf 

i mutassavvif sau sufism şi sufis. 
„Originea sufismului își are începutul în primul an al He- 
girei, cind patruzeci și cinci de locuitori din Meca unindu- 


258 y VIAȚA ROMINEASCA | OMAR KHAYYAM ; 257 


se cu alți patruzeci și cinci din Medina, jurară credinţă În- 
văţăturii lui Mohamed și formară o ligă de fraternitate. Ca 
să se deosibească de ceilalți musulmani, ei luară numele de 
fakiri sau săraci, căci hotăriseră să renunţe la orice bogății 
care ar putea să-i abată din drumul care duce la Alah. 

Câţiva ani mai tirziu, Abu Bahr şi Ali înfiinţară chiar în 
timpul vieţii Profetului, ordine religioase pe care le condu- 
seră În puterea Zekrului, adică cu amintirea şi cu repeta- 
rea continuă a numelui lui Dumnezeu și-a atributelor Sale, 
discipolii lor trebuind să pronunţe rugăciuni. Murind, Abu 
Bahr transmise titlul său de preşedinte al ordinului, persa- 
nului Salman Ul Farissi, iar Ali, — la rindul său — lui Al 
Hassanul Bassri; fiecare din aceste demnități fu consacrată | 
cu titlul de Kalif. 

Toţi succesorii urmară exemplul predecesorilor și tre- 
cură direcțiunea ordinului, aceluia dintre discipoli care dä- 
duse dovada celei mai mari cucernicii ṣi iluminări, 

Pe la anul 149 al Hegirei, 766 al erci creştine, şeicul Al- 
vvan fundă întiiul ordin reculat ul fakirilor, cunoscut sub 
numele de ordinul FElvvanya — cu sanctuarul în oraşul Djed- 
da *— şi cu practice speciale, Dar numai către sfirşitul seco- 
lului al Ill-lea al Hegirei, numele de sufis fu adăogal numelui 
de fakir ca să numească pe credinciosii ordinului. Astăzi sub 
numele de fakiri se înțeleg toţi sufişii. 

De la început, adepții sufismului fură numiţi şi dervişi, 
cuvint persan care Înseamnă sărac, 

După fundarea ordinului Elvvanya, în fiecare secol 
luară fiinţă alte ordine și sub-ordine, numite după numele 
fundatorilor, 

Cu timpul, deosebirile de înclinaţie, de caracter şi de me- 
diu dădură loc la noi practice, inofensive la început, dar care 
cu încetul loviră în însăşi principiile doctrinei. Această de- 
generare fu în cea mai mare parte datorită sectanţilor, care 
se abătură din drumul drept, dedindu-se hipnotismului, auto- 
sugestiei, magnetismului, ete. Astăzi avem o mulțime de secte 
care practică diferite discipline şi dintre cele mai severe, 

Intiiul principiu al sufismului este iman sau credință, 
cu cele şase precepte: credința în Alah, în Ingerii Săi, în In- A 
văţăturile Sale, în Trimişii Săi, în Viaţa cealaltă şi în Jude- Știința în loc să-l consoleze, îl aruncă pe pragul tene- 
cata din urmă, în Providența Sa. brelor, în faţa pinzei care acoperă Marele Mister. 

Aceste precepte alcătuesc adevărata credinţă a oricărui „___ Strigătele sale în faţa Destinului caută să le potolească 
musulman. Dar pentru un adevărat sufis, aceste percept in plăcerile trecătoare ale palpabilului, căci nu există o altă 
nu-i destul să fie recitate cu buzele, ci trebue să fie purta viaţă decit aceasta, de care trebue să ne folosim cu priso- 
în inimă şi practicate intruna. sință, și pe care trebue so trăim inzecit. 

Suprema aspirație a unui sufis e să-şi piardă identitatea Nici iubirea nu-l consolează, căci eare marea amăgitoare 
ca să ciștige o viață spirituală. Această concepție ideală e entru un scop zadarnic și trecător, 

3 Singurele Spani g pe care le simțim sint: Durerea şi 
Moartea. Moartea nu-l inspãimintă cu nepătrunsul ei, ci pen- 


17 


exprimată de Sfintul Jalalu-ed-Din-el-Rumi, în 

carte Mesnevi, prin următoarea paraboli. Credi bata 
in poarta Divinităţii şi-un glas dinăuntru întrebă: „Cine e 
acolo?” Și credinciosul răspunse: „Eu sînt!”, Şi glasul zise: 
„Aecustă casă nu poate să ne adăpostească pe amindoi, pe 
Tine şi pe Mine!”. Și poarta rămase închisă. Atunci credin- 
cosul se retrase în pădure şi se rugă, postind în singură- 
„tate. După un an se întoarse şi bătu din nou în poartă şi din 
„nou glasul întrebă: „Cine e ucolo?”, Şi credinciosul răspun- 

se: „Eşti Tu!”. Atunci poarta se deschise ca să intre. 
í Şi-acum, ca o exemplificare vie de cită depărtare există 
i intre sufism şi Omar Khayyam, vom cita un singur rubaivat: 
4 Pe Pămintul împestrițat umblă cineva care nu e nici 
musulman, nici păgân, nici bogat, nici umil. El nu venerează 
arm pe tinerea, nici ae: El nu crede în adevăr, el nu 
ā nici ă nimic. Cine este acest om brav şi trist care 
umblă pe Pămintul împestriţat? sigla er 


E însuşi Khayyam, răspundem noi. 


s*y 


Dar să revenim, Omar Khayyam — cel mai mare astro- 
nom şi unul din întiii savanţi ai timpului său — îşi trage fi- 
losofia sa amară din contemplarea sterpelor noastre agitații 
omeneşti. 

___ Sentimentul care-i învălue întreaga sa operă, e fuga ne- 
întreruptă a timpului, e neantul lucrurilor şi-al oamenilor, e 
zadărnicia sarmanei noastre existenţe. 

Neagă toate religiile, toate dogmele, toate culturile, toate 
superstițiile. 

Lumea? — Biată turmă, oarbă şi infirmă, în veşnică 
goană după fericire, 

__„ Amara sa ironie nu vizează decit pe savanţi şi pe meta- 
fizicieni, care _dizertează cu „autoritate” asupra lucrurilor 
veşnic de nepătruns. 


' Pe ţărmul Mării Roşii, în regatul arab de astăzi: Hedjaz. 


258 VIATA ROMINEASCA SR 
trucă îl sileşte să părăsească micile bucurii trecătoare pentru 
fragilele promisiuni în care nu crede. 

"0 slabă mingiiere o găseşte în vin, pentrucă numai el ne 
poate întinde, şi numai pentru citeva vreme, imbălsămata 
cupă a uitării de tot şi de toate, A 3 E 

Ajuns la răscrucea drumurilor vieții, singurul invătä- 
mint e inacțiunea și disprețul: 


„Am învăţat mult și am uitat mult, de bună-voe, In min- 
tea mea, fiecare lucru era la locul lui. De pildă: ceiace era 
la dreapta nu putea să fie la stinga. N'am cunoscut liniștea 
decit în ziua în care am aruncat totul cu dispreț. Inţelesesem 
insfirşit că e cu neputinţă să afirmi sau să negi ceva”. 


+ 


Dar opera sa, în afară de calităţile amintite — claritate, 
adincime şi concentrare — mai are supremul dar al supre- 
mei sincerităţi. Acesta, mai ales, îi preschimbă opera într'o 
oglindă fermecată, în care deapururi omenirea îşi va con- 
templa sufletul cu rănile lui mizerabile și ascunse: 

'Þalvis et umbra! 


Al. T. Stamatiad 


Schiţă, nuvelă, roman 


I 
Schița 


Dacă ne-am întreba dece, de pildă, Caragiale este un 
desăvirşit autor de schițe, Sadoveanu un nuvelist şi Balzac 
romancier, dacă am cerceta, cu alte cuvinte, motivele pentru 
care fiecare din scriitorii de mai sus excelează numai în cite 
una din aceste speje ale prozei literare, am vedea că ele se 
deosebesc profund nu numai în ce priveşte materialul de in- 
spirație şi canoanele creaţiei, dar mai ales în ce priveşte În- 
săși structura intimă a lor. Această specializare a creatori- 
lor de proză literară corespunde, aşa cum vom arăta aci, 
unor enorme diferenţe între schiță, nuvelă și roman, dife- 
rențe cu totul altele decit acelea, pe care le conturează șters 
criteriile de mărime și de valoare, folosite de critica gene- 
rală. Există o critică aparte a speţelor literare, aşa cum Bru- 
netitre a demonstrat că există una a genurilor, 


+ 


O distincţiune curentă încă, ce se face intre schiţă, nu- 
velă şi roman, este aceia întemeiată pe întinderea, pe care o 
au în spațiu şi în timp aceste trei moduri de manifestare a 
prozei literare. Astfel, din acest punct de vedere, se susține 
că schiţa se reduce la redarea unuia sau mai multor mo- 
mente de viaţă, că nuvela are o durată mai mare şi că, în 
fine, romanul utilizează larg timpul şi spaţiul în vasta sa 
desfăşurare. Acest punet de vedere e vechi și meritul de a-l 
fi întrebuințat mai întii, pe măsura literaturii de atunci, re- 
vine lui Aristotel. care în vestita-i „Poetică” îl folosea, im- 
preună cu altele, spre a explica şi diferenţia genurile lite- 


Satisfăcută cu aceste indicațiuni sumare, cercetarea cri- 
tică se opreşte, de cele mai multe ori, aci. Rezultatele obţi- 


260 3 VIATA ROMINEASCA 9 
nute sint, desigur, neinsemnate şi, ceiace e mai grav, ele sint, 
în mare parte, eronate, Intradevăr, după distincțiunea de 
mai sus, ar urma că nuvela este o schiță mai mare; la rin- 
dul său, romanul ar fi o nuvelă mai desvoltată sau ar cu- 
prinde un număr mai mic sau mai mare de schițe. Ceiace 
e profund greșit. 

De aceia, o adincire a rolului intim, jucat, în alcătuirea 
schiţei nuvelei și romanului, de către datele de timp și spa- 
tiu, privite nu din punctul de vedere obișnuit, ci, într'o mare 
măsură, filosofic, ca forme ale sensibilităţii pure, înăuntrul 
cărora apar trecătoare imagini sau se încheagă şi se desvoltă 
evenimente şi experiențe, — ar duce la rezultate mai ample 
şi ar trezi în spiritul cercetătorului un șir de nebănuite ecouri 
şi de interesante sugestii. lar caracteristicele schiţei, nuvelei 
și romanului ar apărea mult mai accentuate și, în primul 
rind, mult mai exacte. Este, aci, locul unei teorii ad-hoc a 
cunoașterii literare, în care, prevenim pe cititor, nu vom sta- 
bili decit schematica ideală a celor trei spețe de literatură. 
Nu ne vom ocupa, întradevăr, decit de partea formală a lor, 
lăsind la o parte orice consideraţiuni referitoare la materia- 
lul de creaţie. Și adoptăm punctul de vedere filosofie, pen- 
trucă sint mai largi, deși mai riguroase, criteriile lui şi mai 
vastă perspectiva, pe care ne-o oferă. „Tout est simple 
quand on regarde de haut” — spunea, undeva, Stendhal. 
Critica nu este imixtiune, ci perspectivă. 


+ 


O schiţă — vorbim de schița ideală către care tind ma- 
eştrii genului — se reduce, dacă ne raportăm la noțiunea 
de timp, la redarea unui moment! de viaţă a unui individ 
sau a mai multora, iar dacă ne referim la noțiunea de spa- 
tiu, schița înfăţişează o imagine a acestei vieţi de o clipă. În 
imensitatea spaţiului și a timpului, imaginea trecătoare și 
lugarul moment, sezisat de intuiţia creatoare a seriitoru- 
lui, par mai mult un punct ideal, în care cele două date ale 
sensibilităţii pure se întilnesc şi se aie. 

Din infinita lume de sensaţii, ce-l asediază la un mo- 
ment dat, scriitorul fasonează şi ordonează citeva, dispunin- 
du-le într'o imagine sensibilă situată în timp şi spațiu, pe 
care ne-o prezintă cu strălucirea talentului, sau cu fărima 
de pgenialitate, cu care a fost înzestrat. Aceasta e schița: o 
intuire artistică, o sinteză literară, redusă la o întindere 
o durată minimă, 


Mai mult, sar putea susține că in alcătuirea schiţei, tim- 


! E sugestivă, în acest sens, numirea de Momente», pe care o dă 
Caragiale schițelor sale. 


SCHIŢA, NUVELA, ROMAN Ž  ăć 251 


pul este aproape inexistent. Intradevăr, redusă la o clipă, 
schița nu cuprinde elementul succesiunii, adevăratul carac- 
ter distinctiv al noţiunii de timp. Dimpotrivă, ceiace abun- 
dă în schiţă sint elementele de intindere, determinante ale 
spaţiului. Domeniul schiţei este, cu predilecție, acela al vie- 
ţii externe. Spaţiul, ca formă pură a oricărei intuiții externe, 
nu serveşte de condiţiune decit fenomenelor exterioare nouă. 

In vasta galerie a copiilor mofturoși și teribili, a sluj- 
bașilor mititei şi pretenţioşi. a soților incornoraţi şi inocenți 
și a mahalagiilor dela periferiile Bucureştilor. Caragiale nu 
e prezent decit cu ascuțimea observației, cu verva-i inepui- 
sabilă, cu perfecțiunea stilului şi cu inimitabilul suris jumă- 
tate îngăduitor-jumătate acru. Caragiale nu dăruește nici- 
uneia din aceste fantoşe vreuna din însușirile sale proprii 
sau vreo fărimă de întristare sau de bucurie a spiritului său. 
Onorabilii Mache şi Lache sint numai Mache și Lache. Nu 
au nimic din Caragiale. Trăesc în afară de el. Caragiale e 
un scriitor obiectiv. Dela Manolache Guvidi la primarul din 
„25 de minute” şi dela grandomania flecară a „Amicului 
DA pra la straşnica păţanie a lui Edgar Bostandachi, Ca- 
ragiale, ca orice scriitor de schițe, înfățișează momente, si- 
tmații, tipuri, manii și ticuri sociale, externe. 


* 


Impingind mai departe raționamentul făcut mai sus, 
putem afirma că există cazuri cind schița nu cuprinde decit 
elementul spațiu. In această din urmă ipoteză, schița împru- 
mută o formă particulară și se numeşte descriere, dacă în- 
făţişează un colț de natură, sau portret, dacă redă aspectele 
sub care ne apare un individ. Literatura noastră posedă, 
între altele, imaginile Călimanului şi ale Deltei, descrise şi 
fixate pentru veșnicie de către d. M. Sadoveanu și portretele 
Regelui Carol, al Prințului Ferdinand şi al Prințesei Maria, 
izolate şi pure între icoanele de tină și aur ale marelui 
nostru Arghezi. 


E 


Dar ni se va spune că aproape întotdeauna schiţele, pe 
care le cunoaștem, cuprind nu un moment, ci mai multe. Ni 
se vor da ca exemplu toate schițele lui Caragiale, ale d-lui 
Patraşcanu şi multe altele. Totuşi, o sumară cercetare va 
arăta că aceste schiţe, incluzind înăuntrul lor mai multe 
momente, sin! în realitate niște schife mai mari, compuse, 


adică, din mai multe schiţe propriu zise. De cele mai multe 


ori, aceste schiţe mai mari nu cuprind în fond decit repe- 
tarea unei schiţe, pe care o vom numi caracteristică, întru- 
cit ea rezumă ideaţia întregii bucăţi. Bineînţeles că această 


262 > VIATA ROMINEASCA 


repetare a schiţei caracteristice inăuntrul schiţei mai mari, 
se face cu schimbări de nuanţe și detalii, care constituese in- 
totdeauna farmecul de artă al oricărei creații literare. 

Schița „Invingătorul lui Napoleon”, faimoasa schiţă a 
d-lui Patraşcanu, e compusă din două schițe propriu zise: 
una — cea caracteristică — redă momentul in care profe- 
sorul Caranfil constată că-i este imposibil, cu toată ciuda și 
cu toate sforțările, să-şi amintească cine a fost învingătorul 
marelui împărat. Această schiţă — brusca amnezie a lui 
Caranfil — stărue, se e ape pină la finele bucății, cînd in- 
tervine cea de a doua schiţă, adică momentul în care profe- 
sorul uituc află cu satisfacţie și „cu înjurături la adresa en- 
glezului”, că învingătorul lui Napoleon a fost ducele de 
Wellington. Aceiaşi repetire de schiţe caracteristice se ob- 
servă, de pildă, și în schițele mai mari ale lui Caragiale, în 
„C. F. R”, „La Paşti”, „D- Goe” şi în altele. 


* 


Sint însă, în literatura noastră, citeva bijuterii ale ge- 
nului, citeva schiţe din cele pe care le-am numit ideale, a- 
dică reduse la cca mai mică expresie a timpului şi a spa- 
țiului. Dintrun sentiment de aleasă modestie, d-na Lucia 
Mantu le-a numit „instantanee” și „schiţe mici” şi le-a înşi- 
rat în minunatul colier intitulat „Umbre chinezeşti”, Dar 
ele sint în realitate un scinteetor şirag de schiţe ideale. 

Ne este imposibil să nu reproducem aci pe aceia cu nu- 
mele „Intirziata”: 

„E aproape opt, dimineața. 

„O fetiţă de școală izbucnește pe o poartă, care se zgu- 
„due prelung în urma ei. Aleargă strigind subţire, dar cu 
„patimă şi disperare: 

— prrs i Ciomirtan!... Ciomirtan! Hurjă!!... 

„La deal, departe, abia se zăresc două siluete negre, 
„mici şi subțiri ca şi ea: sînt Ciomirtan şi Hurjă. 

„Hurjă şi Ciomirtan aud dela o vreme clamoarea pri- 
„mejduitei și se oprese locului, Intirziata le ajunge abia res- 
„pirind şi îndată şase piciorușe negre, subțiri și grăbite în- 
„cep din nou să depene mărunt. în același ritm aferat, pe 
„trotoarul matinal al vieţii”. , 


Nu este mai mult în schița asta decit fulgerul scurt, pe 


care-l înseamnă în timp o clipă, decit dira de lumină, pe 
care o lasă în noapte căderea unei stele. Dar în momen 
acesta fugar, autoarea a surprins nenumărate sclipiri 
umbre, le-a selectat şi le-a cristalizat intro imagine sen 
bilă atit de pregnantă, atit de sugestivă, încît, fără să vrea, 
cetitorul a refăcut înapoi drumul vărgat cu spaime şi cu su- 
risuri mici al copilăriei și a simţit şi el, alături de „Întirzia- 
ta”, teama şcolarului de o şehioapă, care nu ştie precis dacă 


SCHIŢA, NUVELA, ROMAN 


e „opt fără cinci”, sau „opt şi cinci”, dar ştie bine că dacă 


a a” „a intrat” riscă să incaseze nuele la palmă şi să 
şadă in genunchi, în colțul clasei. 


* 


Li 
= Puterea creatoare a scriitorului de schițe se îndreaptă, 
„du ă cum am văzut, numai asupra momentului ce trebuește 
redat. Pe celelalte le ignoreuză. Toată discuţiunea plină de 
tile şi de haz din schița „C. F. R” se încinge între trei clienţi 
de berărie, despre care nu ştim altceva decit că primii doi, 
Niţă şi Ghiţă, sînt amici și că cel de-al treilea — Caragiale 
5 nu-i dă numele — e un muşteriu nou, intre două virste, sosit 
proaspăt dintr'un local similar, unde pare că a stăruit mult. 

In schiţă, scriitorul procedează prin izolare, Nu-l inte- 
resează decit o clipă suspendată între trecut şi viitor. Lite- 
ratura schițelor este prin excelență o literatură a prezentu- 
lui: schița se leagă de conținutul unei elipe şi trece odată 
cu ea. Nu ştim — şi dealtfel nici nu ne priveşte — de unde 
vin şi incotro merg personajele ei. Nu le cunoaștem amin- 
tirile şi nu le bănuim aspiraţiunile. Orice eveniment poate 
umplea comod trecutul d-lui Caranfil sau al stimabililor 
Lache și Mache, şi pe sama viitorului d-lui Goe sau al mici- 
lor şcolărițe din „Intirziata” putem emite cele mai largi ipo- 
teze. Trăsăturile lor aparțin psihologiei generale și viața 
lor ţine de obișnuit. Insuşirile lor rămin valabile pentru cit 
mai multe situaţii şi personaje. 

Schița nu poate prezenta o individualitate în caracteris- 
ticul formaţiei sale sufleteşti și în permanenţa aspiraţiuni- 
lor, Se înțelege dece. Acestea din urmă sint opera experien- 
telor desvoltate întrun cadru vast, pe cînd, în schiță, timpul 
şi spaţiul sînt reduse la o expresiune minimă, înăuntrul că- 
reia cu greu s'ar putea naşte şi desfăşura o experiență, 


* 


In schimb, scîinteerea aceia lugară de viață trebueşte 
infäțişată cu o minuţiozitate desăvirşită. Clipa nesezisată de 
alţii se impune şi se fixează pe retina observatorului şi i se 
oglindește în suflet cu ceruri, cu stele şi cu ape, cu zimbete 
și grimase, cu fericiri și decepţii, cu tot ce o poate deosebi 
de clipele de mai înainte şi de cele ce vor urma, 

Intr'o secundă, „întirziata” d-nei Maniu a izbucnit pe 
poartă strigindu-şi cu disperare colegele mai harnice, le-a 
ajuns din urmă, “a alăturat acestora şi îndată cele şase pi- 
cioruşe subțiri şi negre au bătut mărunt „pe trotuarul ma- 

| tinal al vieţii”, Intr'un interval atit de scurt şi numai În ci- 
teva trăsături, d-na Mantu are timpul şi curajul — răsplătit 
— să ne prezinte aspecte de eternă psihologie şcolărească, 
Notaţi, de pildă, că „întirziata” îşi strigă colegele pe numele 


264 ___ VIAŢA ROMINEASCA N să 
dela școală: Ciomirtan și Hurjă. Pentru nimic în lume nu 
le-ar putea zice Olguţa sau Frăsina. Toate fetiţele de şcoală 
se chiamă, în lumea lor de școlăriţe, loneseu, Popescu sau 
Gheorghiu. Cu toată graba, „întirziata” nu-și pierde naiva 
seriozitate de copil şi elevă. In sufletul ei, autoarea a răs- 
frint o picătură amară din gravitatea „doamnei”, care la 
catalog, nu-i spune niciodată Măriucu. „Intirziata” ştie că 
familiaritatea și zburdălnicia nu sint îngăduite decit între 
căţei şi între păpuși, dar că afară, în lume. îi sînt interzise. 
Ea are intuiţia nelămurită că undeva, deasupra ci, se des- 
lănţue, poate, o tragedie, deşi n'a observat decit că tată-său 
vine sara abătut şi că „doamna” şi-ascunde uneori cu grije 
coatele lucii. „Intirziata” e o fetiță serioasă, 

Trăsătura aceasta de induioşătoare şi comică gravitate 
şcolărească, autoarea a sugerat-o neașteptat prin țipătul de 
teamă al „ntirziatei” şi numai în două cuvinte a aşezat-o 
pe chipul ei cit un pumn şi 'n peruzeaua limpede a ochişo- 
rilor speriaţi. 

O minune mititică, cum e schiţa aceasta, numai o fe- 
meie putea împlini, căci numai în sufletul ei stărue, clară 
încă, amintirea bunicelor, care şi-au împăenjenit vederea 
deasupra cusăturilor mărunte şi care au putut întotdeauna să 
lămurească din cite părţi nenumărate se compune un lucru 
minuscul. 

+ 


Prin urmare, intrun cadru aşa de restrins, autorul de 
schițe nu înfățișeșază numai aspectele principale ale unei 
situațiuni sau ale unor personaje, ci, cu suficientă atenție, 
le cercetează şi pe cele secundare, fie că în acest din urmă 
caz se mulțumește doar să le sugereze. Tonurile secundare, 
armonice, dau culoare şi farmec. 

Această grije a nuanțelor face din schiţă un clișeu, un 
instantaneu, adică înregistrarea — prin reprezentare con- 
cretă sau prin sugestii — a tuturor detaliilor din care se 
compune o clipă sau o imagine, 


* 


Impietrită astfel în timp şi în spaţiu, izolată de celelalte 
clipe de natură şi viaţă, schița e viabilă numai prin armo 
nia elementelor ei interne, In existenta efemeră a momen- 
tului redat în schiță, nu pot interveni modificări. O sim 
deplasare a elementelor, adăogarea sau eliminarea uné 
părți componente produc în armonia schiţei schimbări c- 
pitale; schița devine alta. In pictură, impresioniștii au reu- 
şit să demonstreze că același colţ de natură poate fi subiect 
pentru o infinitate de tablouri prin variarea intensității și 
unghiului de cădere a unui singur element: lumina. 


_____ SCHIŢA, NUVELA, ROMAN 3 


Fixitatea raportului, în care se găsese elementele com- 
ponente ale schiţei, constitue caracterul şi defineşte tehni- 
ca acesteia. Deaceia, schița se susţine prin eforturi de stil, 
lăcute tocmai în vederea acestui echilibru al elementelor, 

“Și e interesant de remarcat că stiliştii perfecţi au o deosebită 
redilecţie pentru schiţă. De pildă. Caragiale, I. A, Bassara- 
scu, Pătrăşeanu, Arghezi, Lucia Mantu. 

Stilul schiţei trebuește măsurat exact pe această rigu- 
rozitate formală, trebueşte să fie în totul ecoul acestei severe 
armonii. Ca intrun sonet, locul şi numărul cuvintelor și al 
razelor schiţei sint cu strāşnicie calculate. Schița se deose- 
beşte printr'o aspră unitate artistică. Scriitorii de schiţe pro- 
cedează, în opera lor migăloasă şi delicată, cu o strictă eco- 
nomie a mijloacelor. Prin această din urmă caracteristică, 
schița se leagă deadreptul de arta pură. 

Privită, deasemenea, din punctul de vedere riguros 
estetic, adică din acela al echilibrului dintre tendința de ex- 
primare şi tendinţa de înfățișare, dintre motivul intern şi 
motivul formal, schița — ca sinteză, ca intuire sensibilă a 
unor senzaţii externe şi interne — este, iarăși, o manifestare 
de artă. 

Iar schița ideală o intilnim atunci cînd, ca într'o statuă 
şi ca într'un sonet, o direcţie de artă luminoasă şi severă se 
înfrăţeşte cu cea mai înaltă accentuare a tendinței, pe care 
o resimte scriitorul, de a exprima întrun cadru minim, tu- 
multul senzaţiilor ce-l copleşese întrun anumit moment. 


ŢI 
Nuvela 


Numese întreg tot ce are inceput, 
mijloc şi sfirgit. 


Fabula este imitarea acţiunii, căci 
numese fabulă aranjamentul faptelor 


O fabulă bine compusă nu trebue 
nici să înceapă, nici să Sfirgească la 
intimplare. 


Aristotel, Poetica, VI şi VIL 


Nuvela cuprinde o serie de momente, dar cu toate astea 
ca nu constitue un şir de schiţe, Nuvelistul nu distinge în timp 
o serie de clipe, stăruind asupra fiecăreia în parte. Pe el îl 
pasionează nu valoarea estetică a momentelor de viaţă, ci 
inlănţuirea lor după canoane nouă. Preocuparea de înfățișa- 


| re trece în al doilea plan, cedind pasul unor preocupări de 


construcţie, de compoziţie. Ordinea șirului e ignorată, spre a 
se face loc unui „aranjament al faptelor” intrun eveniment. 
Nuvela e o noutate, adică altceva decit seria obişnuită a cli- 


268 MAPA ROMINEAICA  . 


pelor în timp. Nuvelă inseamnă coordonarea diferitelor mo- 
mente intro intimplare, Și cu aceasta, um ajuns la fabula des- 
pre care vorbea, mai sus, Aristotel. í ; 

Ce va să zică ó intimplare? Este tot ceiace contrazice net 
seria obişnuitului, din care-şi trag materialul de creaţie serii- 
torii de schițe, De aci elementul de neprevăzut, de zgudui- 
toare surpriză, care face farmecul şi forţa de fascinaţie a in- 
timplării. In anumite împrejurări, spiritul discerne lucruri 
nouă. Mai multe momente din serie capătă deodată o lumină 
puternică, ne mai legindu-se între ele după locul lor în 
timp. ci după gradul lor de intensitate, de asemănare sat 
diversitate. Armonizate astfel, sar afară din serie. Trăese de 
sine stătătoare, cu o viață şi o semnificaţie aparte. Dobin- 
dese început, mijloc şi sfirşit., Aceste trei elemente definesc 
întimplarea ca un întreg, entitate logică pe care schița, pen- 
tru considerațiunile arătate mai sus, nu o putea reprezenta. 

„Inceputul. —se exprima Aristotel 1,—este acel ceva, care 
nu poate să aibă, în spaţiu şi în timp vreun lucru inaintea 
sa, dar care cere să fie urmat de un lucru. Sfirşitul, dimpotri- 
vă, este tot ce se găseşte, cu necesitate, sau cel puțin de cele 
mai multe ori, după un alt lucru, neputind însă în nici un 
caz să fie urmat de ceva. lar mijlocul este ceiace are un lu- 
cru înaintea sa și altul în urmă. O fabulă bine compusă — 
o nuvelă, adăugăm noi — trebue să fie conformă cu aceste 
reguli”, 

+ 


Sirul momentelor e infinit. Intimplarea — combinare, 
selecţionare a unui număr de momente — e finită. Deaceia 
şi lumea, care se agită în cadrul ei strimt, se vede lovită în 
aspiraţiunile către veşnicie şi universalitate. Insuşi travaliul 
creator al scriitorului se vede cu rigoare cireumseris eveni- 
mentului, ce trebueşte povestit. 

iuerind cu momente date, fixate în evenimente, care 
cindva au existat — în realitate sau cel puţin în închipuire— 
e firesc ca nuveliştii să se adreseze trecutului, cimitir cu in- 
timplări apuse, cu iluzii defunete. Nuvelistica este o literatură 
cu amintiri. Nu degeaba basmul și balada, inaintaşe ale nu- 
velei, încep cu „a fost odată”, Cîntecul acesta subțire, țiriit 
in amurguri viorii de greerul amintirii, e un secret de creație 
a nuvelei, e țipătul ce te chiamă spre trecutul, care nu 
este, care nu mai poate fi. Nicăeri nu l-am întiluit mai lu 
nos și mai sonor decit în povestirile d-lui Sadoveanu. £ 
___O atmosferā de particular și iremediabil — amintițivā 
finalul din „Iubirea lui Dionis” — se degajă din desfăşura- 
rea nuvelei. Recitiți creațiile caracteristice în acest e 


SCHIŢA, NUVELA ROMAN 267 


ale marilor povestitori Maupassant, Daudet, Cehov, Turghe- 
nev, Korolenko, Sadoveanu. Brătescu-Voineşti, Zweig, Schnitz- 
ler şi Thomas Mann — ca să cităm la intimplare — și veţi 
inea cu impresia neştearsă că aci, jos, toate au un sfirsit, 
că din cele ce sau dus. nimie nu se mai poate intoarce. Nu- 
“veliştii evocă cu predilecție umbrele trecutului pentru tot- 
"deauna mort, poezia de stişietoare tristeţă a cuvintului „ieri, 
Becitiţi cu băgare de seamă faimosul „Tristan” al lui Tho- 
mas Mann şi o să vi se pară că subt stele au pierit înseși ti- 
nereţa şi frumuseţa, că flacăra albă a iluziei a tremurat 
sfioasă in noapte şi s'a stins. In alcătuirea nuvelei, atmosfera 
baladei şi a basmului tragic își păstrează încă umbrele, 

Nu e mai puţin adevărat insă, că cetitorul a intilnit în 
About, în Maupassant, Panzini, Pitigrilli, Avereenko, Alechem 
şi în operele altora, destule povestiri vesele. Dar numă- 
rul lor e mult prea mic față de acela al nuvelelor triste. Și, 
parcă, şi acolo surisul pluteşte reţinut și plăpind, deasupra 
unor întimplări cu obstacole și necazuri. Humorul delicios al 
povestitorului Alechem nu este, oare, un autentice „haz de 
necaz”? Şi nu e tristă, induioșător de tristă, veselia firavă a 
evreilor din tirgurile sărace şi obscure ale Galiției şi ale 
Ucrainei? 

. * 


Pe seriitorul de schițe il pasionează momentul sau mo- 
mentele în sine; pe nuvelist îl preocupă ordinea aceasta nouă 
o momentelor aranjate întrun eveniment, In schiță, autorul 
Ri paie şi disecă momentul, ce i se oferă nemijlocit; nuvelis- 
tul prepară, leagă, armonizează, construește. 

Intro nuvela, o clipă explică şi pregăteşte pe alta şi toate 
se combină, unele cu altele, după logica strinsă şi unică a în- 
timplării, care trebuește redată; ele alcătuese, cu alte cuvinte, 
o intrigă, o fabulă, un caz particular — cu o ascensiune, cu o 
precipitare a momentelor, cu un desnodămint. Timpul folosit 
p schiță e simplu, obişnuit. In nuvelă, timpul e combinat, 

ucrat. | 

Prin urmare, în schiță, contactul scriitorului cu reali- 
tatea este nemijlocit, imediat, pe cîtă vreme, în nuvelă, acest 
contact este mediat de operaţiunile logice ale intelectului. 

Schița, înfăţişind un moment, o imagine, posedă unitatea 
de viziune a unui tablou. Unitatea schiţei este de ordin este- 
tic. A lua act de elementele spaţiului, a te lăsa asediat de im- 
presiunile pe care ţi le dă viaţa din afară ! — procedeu uzi- 
tat cu predilecție de autorii de schiţe — presupune oprire, 

suspendare. Atitudinea creatorului de” schițe se confundă, 
prin aceasta, cu însăşi atitudinea estetică pură, care înseam- 


' Nu se poate tâgâdui că, aproape totdeauna, cawza actului estetice este 
în afară de noi. 


du VIAȚA ROMINEASCA 


nā stagnare a oricărei activităţi practice, ignorare a faptului 
că momentele curg, că realitatea este în mers, Desigur că 
d-na Mantu, în clipa cind a zărit pe mica „intirziată” sbu- 
ghind-o grăbită pe poartă și i-a auzit strigătul de îngrijorare, 
s'a oprit fără voie în faţa acestei imagini, şi duioasă, și fra- 
gedă. Pauza, această primordială manifestare a atitudinii 
estetice, a fost în cazul nostru — nu facem un paradox — 
întiiul act de creaţie. i 

Dimpotrivă, în nuvelă, gruparea de momente și imagini 
àn ordinea specială a fabulaţiei aminteşte unitatea intelectua- 
lă, de subiect, a frescei. 

In primul volum al ediţiei celei nouă a operei lui Cara- 
giale, îngrijit de d. Zarifopol, d-sa adaugă, la fine, reprodu- 
cerea a două pagini din manuscrisul ultimei scrieri a aces- 
tuia, intitulată Poveste. Una din aceste pagini de manuscris 
constitue, credem, o expresivă exemplificare a celor expuse 
mai sus, evidențiind cu putere procesul de schematizare lo- 
gică, de „aranjament al faptelor”, cu care începe nuvela. 
Pentru o mai bună înţelegere, reproducem aci citeva din ja- 
loanele dealungul cărora Caragiale intenționa să-și desfă- 
şoare Povestea, rămasă din nefericire neterminată: 

1) Nașterea lui Ler și a lui Mezin; deosebirea caractere- 
lor; educația fiecăruia. 

2) Amorul lui Ler-Voivod şi al Sorichii. încă de pe vre- 
mea stăpinirii tatălui său. 

3) Mezin, un mic ducat... (desigur, e vorba aci de partea 
de împărăție care i se cuvenea lui Mezin ca frate mai mic). 

4) Declararea băiatului către părinți. 

5) Inclinarea tatălui spre aprobare. 

6) Refuzul categoric, motivat, al mamei, care a cerut 
pentru Ler mina fetei împăratului vecin... Un împărat n'are 
voie să se gindească la amor... 

7) Scandalul băiatului . 

Urmează, apoi, citeva notări de fapte, pe care Caragiale 
le-a șters cu creionul. Şi, în fine, 8) deliciile amorului; 9) 
războiul; 10) neglijența din cauza dragostei; 11) înfringe- 
rea !, răscoala, fuga, şi aşa mai departe. 


* şi 


Nuvela are timp. Dispune de el in mod suficient. Dar d 
de un timp ce ar consta într'o succesiune obișnuită de mo 
mente, ci, așa cum am arătat, de unul construit în așa fel. 
încît să desemneze o acțiune, o experiență în desvoltare, 

__ Cu nuvela, începe analiza — redusă, în schiță, la citeva 
seinteetoare şi fugare sugestii, 


' Xumerotația e a noastră. 


rän SCHITA. NUVELA, ROMAN i 269 
Nu există analiză fără durată. Analiza presupune inte- 
riorizare, confundare lăuntrică a unor manifestări sufletesti 
succesive. Această delicată și meticuloasă operațiune psihi- 
că cere timp. Timpul este coordonata principală a nuvelei, 
a. dealungul căruia se desfășoară, unică, acțiunea aces- 


- Spaţialitatea era elementul primordial al schiţei. Durata 
este acela al nuvelei. Alcătuirea schiţei începe mai mult din 
ară. Construcţia nuvelei porneşte dinăuntru. Procedeele 
de sinteză literară ale schiţei țineau de intuiţia artistică, in- 


dreptată către manifestările vieţii externe. Procedeele de a- 


naliză ale nuvelei aparțin în bună parte intelectului. 

Sint, acestea, citeva caracterizări, cu ajutorul cărora pu- 
tem uşor deosebi o schiță de o nuvelă. Astfel, cînd Caragiale 
crea pe „D-i Goe”, seria o schiţă, fiindcă privindu-şi perso- 
najul din afară, intuindu-l din citeva gesturi, grimase ṣi im- 
pertinențe, ne prezenta unul din miile de copii răsfățaţi şi 
plicticoşi, alintaţi de „mămica”, de „tanti” şi de „mam'mare”, 
Dimpotrivă, „Făclia de Paşte” e o nuvelă nu pentrucă e 
„mai mare”, ci pentru motivul că detaliază un „caz” sufle- 
tesc, un „eveniment”, de acolo din negurile paralizante ale 
spaimei pină în hotarele ascuţite și albe, unde luciditatea se 
invecinează cu nebunia. E în „Făclia de Paşte” o îngrijită 
minuire a amănuntelor, o dibace dozare a efectelor, o labo- 
rioasă ascensiune a tensiunii sufleteşti, lucruri care, deşi pe- 
trecute într'o noapte, „țin” cu toate astea mult. 

De unde se vede foarte lesne că diferenţa de atitudini și 
procedee a scriitorului în schiţă şi nuvelă este enormă. In 
schiță, această atitudine se numește observaţie şi ea se gre- 
feazā direct pe realitate. In nuvelă, ea se numește cercetare, 
analiză şi-şi trage materialul de experienţă dintrun întreg 
şir de observaţii, grefindu-se pe amintire și pe fantezie, ca 
date ale intelectului. 

„_ Menirea nuvelistului este de a evidenția resorturile lăun- 
trice — fragile şi veșnic înoite, de a abate o fişie de lumi- 
nă asupra mecanismului cu ritmuri inedite al vieţii interioa- 
re, în măsura în care cadrul limitat al nuvelei îi permite, 


+ 


Nuvela posedă o unitate de acţiune, care nu trebueşte 
confundată, cum se face în genere, cu aceia sufletească, a 
personajelor, aceasta din urmă neconstituind o condițiune 
sine qua non pentru viabilitatea genului. Unitatea fundamen- 
tală a nuvelei este aceia a subiectului. Unitatea nuvelei este 
de ordin tehnic, adică de compoziţie. A construi este, oare- 
tum, destinul acelora care lucrează cu fărămituri. Cu atit 
mai mult al nuvelistului, care creează din fărămituri dispa- 
rate ale timpului. 


nn © VIAȚA ROMINEASCA 


Orice nuvelă — dela Maupassant la Anatole France, dela 
Puşkin la Gladkov, dela Negruzzi la Sadoveanu — desvoltă 
un singur subiect, o singură fabulaţir. Nuvela nu desvoltă 
mai multe acţiuni paralele, înlănțuite în timp și convergente 
în spaţiu, căci astfel cadrul ei s'ar fringe şi am pătrunde in 
lumea vastă a epopeei, in viața infinită a romanului, Plurali- 
tatea de acţiuni, peripeția, le caracterizează numat pe aceste 
două din urmă. „Numese epic — spunea Aristotel, referindu- 
se la epopee — tot ceiace cuprinde mai multe fabule”, con- 
sideraţiune valabilă în intregime pentru imensitatea de mu- 
terial şi adincimea de inspirație a romanului modern, 


+ 


Am pomenit mai sus de cunoscuta nuvelă a lui Caragiale 
„O făclie de Paşte”. Ne permitem să o analizăm în puţine cu- 
vinte, fiindcă ni se pare că nicăeri ca aci nu putem surprin- 
de mai de aproape procedeurile tehnice ale nuvelistului, 
„O făclie de Paşte” fiind unu din cele mai perfect construite 
bucăţi ale genului. ca - 

Dacă, spre deosebire de celelalte creații ale lui Caragiale, 
în prezentarea straniei întimplări a lui Zibal nu apare o 
mină de estet, în orice caz, povestirea evidențiază o mină 
de mare maestru în crearea de situațiuni exceptionale şi o 
abilitate de îndeminatec regizor al fatalităţii. 

„O făclie de Paşte” este povestirea unei spaime extraor- 
dinare, anunțată şi pregătită de o avalanșă de spaime mă- 
runte şi neintrerupte. 

Toate imprejurările vieţii au contribuit ca Leiba Zibal 
să fie un fricos. De mic, pe cind era un biet argat hrănit cu 
pumni şi cu picioare, a cunoscut ce e groaza, Doi hamali, 
desigur dintre aceia cu pumnii mari şi osoşi, cu celile nodu- 
roase, cu ochii injectaţi şi cu frunţile de șapte milimetri, s'au 
bătut de moarte în prezența lui. Unul din ei a căzut, răzbit 
de lovituri, iar celălalt a scăpat, călcind peste trupul leșinat 
al delicatului Zibal. Un prim episod... 

Pe urmă, Zibal a muncit din greu pînă a ajuns hangiu 
cu stare în Podeni. Acum, suferă cumplit de friguri; i-a pierit 


deci şi cea din urmă picătură de energie. Hanul stă izolat în 


noapte, între mlaștini şi sate cu oameni săraci și răi. Și în 


noaptea asta a Invierii, sa anunţat Gheorghe, argatul alun- 
gat. Un alt episod, o nouă manevră în culisele nuvelei... 
Caragiale continuă obsedant. Din cortegiul trist al miilor 
de clipe ce se succed în noapte, Caragiale alege pe cele ce se 
leagă de spaima lui Zibal şi o pol incorda pină la paroxism. 
Zibal adoarme un somn chinuit, cu capul pe masă. ln! 
un nebun zdrobește de ziduri capul Surei şi ale copiilor. 
La sosirea dr ga Zibal se trezește îngrozit din coșmar ca 
să afle că la hanul vecin stăpinii au fost ucişi de tilhari. și ca 


SCHIŢA, NUVELA, ROMAN! F A 


să asculte teoriile cu singe, cu bestii şi crime, etalate de cei 
doi siudenți poposiți o clipă la han, Ce avalange de amănun- 
te sumbre şi câtă grije de a explica neverosimila intimplare 


4 


a chinuitului Zibal! Parcă ni sar desfăşura înaintea ochilor 


un act explicativ dintro tragedie clasică. 


Chpele tragice aleargă, se imbulzese frenetic în beznă. 
Momentul culminant, cu atita îndeminare pregătit, sosește. 
Gheorghe, indelung așteptatul tilhar, se arată în puterea nop- 
ţii la poarta hanului, 

Desnodămintul îl cunoaştem... Asupra calităţii estetice 
a finalului, nu e locul să ne pronunţăm. Dobrogeanu-Gherea, 
mai de mult, şi acum de curind d. Zarifopol sau pronunţat 
în cuvinte severe, Ceiace însă vrem să invederăm aci e fap- 
tul că acest final sau, în orice caz, unul asemănător lui tre- 
buia să se producă, reclamat fiind de însăși inlănţuirea și în- 
drumarea momentelor anterioare. 

Prin regizarea amânuntelor introductive, Caragiale de- 
termină premize şi trage o linie logică a nuvelei. Chestiunea 
care interesează în primul rind este dacă finalul se află ia 
capătul acestei linii și dacă păstrează sensul indicat de pre- 
mize, lucru cu prisosință împlinit de Caragiale. 

De unde se vede că desnodămîntul „Făcliei de Paşte” e 
neobișnuit şi totuşi logic, melodramatic şi totuși verosimil. 
Și dacă, în ce priveşte valoarea artistică, „O făclie de Paşte” 
nu este cea mai bună creaţie a lui Caragiale, cu toate astea 
nu ne putem reţine admiraţia în faţa desăvirşitei unităţi teh- 
nice de loc, de timp și de acțiune, cu care scriitorul a ştiut 
să o construiască. Să nu uităm că bizara intimplare se desfă- 
şoară într'o odaie de han, în citeva ceasuri şi vibrind pe o 
singură rezonanță sufletească: spaima. 


+ 


Nécessité, cette ospèce de Destin 
subalterne.. 
Balzar. 


Intimplarea, cazul — iată materialul de inspirație ṣi de 
creație al nuvelistului. Acesta este scheletul formal al nuve- 
lei: o experiență cu lucruri şi oameni, începută şi desvoltată 
înăuntru, în timp, și proectată în spațiu. 

Timpul şi spațiul, condițiuni formale ale experienței, 
alcătuese domeniul vast dar cu hotare al cauzalităţii, dome- 
nių unde își întinde poruncile ineluctabile, necesitatea. Cau- 
zalitatea e o lege a lucrurilor, a finitului, a văzutului, De aci 
impresiunea de neuitat, dobindită din literatura nuvelelor, 
că tot ce se întimplă aci jos, se întimplă cu necesitate, că pla- 
nurile existenţei sint fixe, că nici dragoştea și avinturile nu 
le pot sfărma și depăși. Nu oare fatalitatea, mai mult decit 


ze _____NIAȚA ROMINEASCA 


un scrupul, alungă pe Dionis de lingă Salvia, în clipa cind 
idealul „ere parcă as să se împlinească? Nu oare fatalita- 
tea încurcă numerele ciştigătoare. ale d-lui Lefter Popescu 
din „Două loturi” şi-l trimite la casa de nebuni ? 

Suflul ei. apăsător şi misterios pluteşte sumbru peste 
lumea nuvelelor. Sărmanul Zibal şi comparşii lui se agită ca 
nişte microscopice fire de praf, în bătaia acestui formidabil 
uragan, 

Frumoasa simfonie a trecutului şi a aventurii, „La Hanu 
Ancuţei”, începe  şăgalnic şi allegro cu şotia din „lapa lui 
Vodă”, dar îndată, dedesubtul notelor înalte și repezi, se aud 
in cuprinsul celorlalte povestiri, acordurile domoale și pro- 
funde ale tragismului existenței, spre a culmina, tumultuoase, 
in povestea fără lumină şi fără noroc a „Orbului sărac”. 

De multe ori, feţele călătorilor întilniți de intimplare la 
Hanu-Ancuţei zimbesc în văpaia focului şi asupra oalelor cu 
vin, dar mai ales se mohorăsc şi se înfricoşează drum 
cind simt demonul ceasului rău dind ocoluri hanului și fă- 
cind să necheze speriat şi ascuţit iapa costelivă și semeață a 
lui loniţă-Comisul. 

Cu cit un nuvelist poate evoca mai bine acest suflu ul fa- 
talităţii cu atit mai mult se poate lăuda că deţine secretul nu- 
velei perfecte, Cunoaştem în acest sens o povestire a lui 
Bunin, „D-nul din San-Francisco”, Ştiţi povestea... 

Un domn din San-Francisco — „nimeni din Napoli sau 
din Capri nu i-a reținut numele” — unul din acei aventurieri 
ai banului și ai calculelor reci, recrutat, poate, dintre hamalii 
sau vinzătorii de ziare, de capete de sfoară, de cuie şi surcele 
ai lumii nouă, ajuns în apogeul bogăției și puterii, întreprin- 
de o fastuoasă călătorie spre Napoli, pe bordul unui trans- 
atlantic scinteetor de lumină și de opulenţă, Nimic nu lipseş- 
te destâtării depline a d-lui din San-Francisco; nici salutul 
onctuos al comandantului de vas, nici atenţiunea speriată a 
călătorilor dela clasa Il-a, nici graţia tarifată scump a pere- 
chii de dansatori profesionali de pe bord. Dar abia sosit în 
ltalia, d-nul din San-Francisco moare. Moare pur și simplu. 
Moare întrun mod cu totul stupid, fulgerat de apoplexie 
intrun cabinet de toaletă. Voința mindră și pofta nesăţioasă, 
care terorizau, numai cu o săptămină înainte, dactilografe, 


amploiați şi lucrători, gestul neindurat transmis prin „fără- 
şi linia de adunare trasă sub imense coloane de cifre se 


fir” 


r 
sfărituă, pe țărmurile contemplative şi calme ale bătrinului 
continent, de pieptul unui nechemat și etern musafir: fatal 
tatea, Și bietul domn din San-Francisco — cine i-a reținut 
numele? — se întoarce spre America, busculat de chelneri şi 
înjurat de hamuli, într'un sicriu de zinc, aruncat — ce iro- 
niv! — în fundul aceluiaşi transatlantic cu care venise, În 


SCHIŢA, NUVELA, ROMAN 273 


vreme ce deasupra, pe covertă, balul continuă şi luminile 
strălucesc ameţitoare ca şi mai inainte. 


Ce lucruri simple şi cît de cuminte spuse! Parcă nu s'a 


"întimplat nimic, deşi tu ai murit... Aci e cruzimea ingrozitoa- 


re şi de neconceput a fatalităţii: să pieri tu... şi universul — 
cu transatlantice, cu trusturi și femei — să nu ia act. Să mori 
tu, domnul din San-Francisco, cum ar muri d. Schmidt din 
Londra, d. Durand din Paris, sau d. Popescu din mahalaua 
Zece-Mese... 

Nu o întimplare minuește aci, discret și profund, Ivan 
Bunin, ci însăși suma aceia înspăimintătoare a întimplări- 
lor: fatalitatea. Acţiunea nuvelei depăşeşte pretenţiunile şi 
schimele d-lui din San-Francisco. Ea face să răsune pe de- 
desubt pașii infundaţi ai fatalităţii. O treaptă, două... şi dom- 
nul din San-Francisco se prăbușește în braţele ei. Nuvela de 
mare clasă nu are, propriu-zis, eroi, ci jucării de acestea fra- 
gile, zimbind paralizate, subt pasul implacabil şi greu al 
soartei. 

Povestirea lui Bunin poartă ca „motto” cuvintele Apoca- 
lipsei: „Vae, vae Babylo — civitas illa fortis!...” Pe frontispi- 
ciul multor nuvele, sar putea arbora fără teamă de exage- 
rare, aceste întunecate cuvinte biblice. 


* 


Nuvela abordează realitatea pe drumul complicat al 
construcţiei și al explicărilor cauzale, Deaceia această reali- 
tate e cu greu străbătută și iluminată de tendinţele spre ideal 
ale indivizilor. 

Personajele nuvelei nu izbutese, fiindcă nici nu năzuese 
decil cu timiditate și neincredere, Chiar cind izbutese — e 
tipic cazul „d-rei Fifi” a lui Maupassant — se prăbuşese În- 
tocmai ca biblicul Samson, odată cu ulbele colonade ale sălii 
de ospăț, 

Nuvelistul explică, dar nu prezice, Opera lui este în mare 
măsură intelectuală. Structura formală a nuvelei, osalura lo- 
gică, pe care se adaugă apoi haina cu velur şi cu rubine a 
inspiraţiei și a poezici, constă în ordonarea imaginilor sensi- 
bile şi a momentelor, pe care le oferă realitatea, într'o in- 
lănțuire indicată de conceptele de mărime și de cauzalitate, 
Nuvela prezintă un mecanism, dar nu o leleologie. 

In povestirile senzaţionale, în aşa zisele nuvele „de ac- 
țiune”, acest mecanism cu meșteșugite trucuri, cu infinite 
combinaţii logice, sare în ochi, enervează, Cu cit aceste pro- 
cedeuri intelectuale sint mai vizibile, cu atit deficitul de artă 
“este mai mare, El este enorm, de pildă, la Hans Heinz Ewers, 
ale cărui nuvele — recitiţi „Păiunjenul” — se reduc la sche- 
letul pur al întimplării, dar aproape inexistent la precurso- 
rul lui, Edgar Poë, în opera căruia un mare talent transformă 


18 


274 VIAŢA ROMINEASCA 


senzaţionalul întrun straniu de cea mai rară şi emotivă ca- 
litate. 


* 


Nuvela are un mecanism, dar nu o telcologie. Finalita- 
tea o vom intilni în roman, 


HI 
Romanul 


Nicăeri ca în „Aventurile d-lui Picwick”, nu putem afla 
mai bine ce va să zică un roman, 

Această carte de tinereţă a lui Dickens începuse prin a 
fi un mănunchiu spiritual de portrete, devenise nuvelă şi se 
transformase, în cele din urmă, în plin roman, însemnind cu 
fiecare etapă un salt prodigios al talentului celebrului şi iu- 
bitului scriitor. Să ne aducem aminte că „Aventurile lui Pick- 
wick” sau născut dintro simplă combinaţie de editură. Doi 
editori londonezi, Chapman şi Hall, intenționind să lanseze 
o publicaţie periodică, ilustrată de caricaturistul la modă a- 
tunci, Seymour, au însărcinat pe Dickens să scrie textul ex- 
plicativ al caricaturilor, ce aveau să compună „Clubul Nem- 
rod”, subiect sportiv sugerat deasemenea de cei doi editori. 
Scriitorul, nepricepindu-se în subiecte sportive, a conceput 
şi a desvoltal ideia unui club de exploratori şi aventurieri, 
„Pickwick-Club”, 

Primele șapte caricaturi semnate de Seymour și comen- 
tate de Dickens abia apărură, şi colaborarea celor doi autori 
se sfirși prin sinuciderea desenatorului. Dickens continuă 
publicarea cărţii secondat de un alt caricaturist, dar nu mai 
păstră intact din vechea falangă decit pe înfocatul amator de 
vinătoare, Wincle. lar noul său colaborator metamorfoză pe 
d. Pickwick, din lung şi slab cum fusese pină atunci, întrun 
bonom pintecos şi veşnic bine dispus. 

Astfel se născu d. Pickwick dintro combinaţie edito- 
rială, o fantazie, o glumă şi o sinucidere, Atit se obligase 
Dickens în această operă, al cărei subiect, cel puţin la ince- 
put, nu-i aparținuse: să joace feste d-lui Pickwick, să-l plim- 

e în trăsuri fără arcuri pe drumuri desfundate, să-l deştep- 
te cu nepusă masă în miezuri de noapte, să-l poarte de nas 
şi să-l pună să facă tumbe, spre hazul niţel morocănos şi in- 
tristat al întregii Englitere. y 

Să ne amintim deci că Dickens n'a pornit ṣi nici n'a in- 
tenționat să închege un roman din întimplările naive 
d-lui Pickwick și ale tovarășilor acestuia. S'a mulțumit numai 
să le nareze aventurile totdeauna nouă şi totdeauna copilă- 
rești. lată pe Samuel Pickwick cu mutra-i roşcovană, rotun- 


SCHIŢA, NUVELA, ROMAN 275 


dă şi cheală, agitindu-se bondoc şi vesel, animat de cea mai 

fantastică poftă de vagabondaj şi noutate. lată pe roman- 

tal Tupman, unind o siluetă greoaie cu o înfocată admira- 

ție pentru sexul frumos. lată pe misteriosul şi poeticul Snod- 

gras și iată, în fine, pe Wincle, benjaminul şi sportivul com- 
ie 


2 Celebra tovărăşie de flăcăi ungurești străbate Anglia vea- 
eului trecut, şi Dickens, pe urmele ei, o alintă şi-i joacă far- 
se. Pickwick, sfiosul cavaler tomnatice, devine fără să-şi dea 


sama, eroul celui mai neverosimil proces de seducțiune, Tra- 


cy Tupman răpește o fată arțăgoasă și bătrină, Wincle plă- 


 tește uadeseaori ui nevinovata pasiune a vinătorii, iar 


Snodgras își încurcă 
date întimplări. 

Sintem în plină nuvelă şi personajele noastre se simt, 
ca în orice nuvelă, apăsate, fără putință de reacțiune, de vi- 
cisitudinile timpului şi ale împrejurărilor. Ca niște biete ju- 
cării, țopăesc fără țel între minile glumeţe ale lui Dickens și 
răutatea șnapanului Jingle, între manevrele iscusiţilor avo- 
caţi Dodson ṣi Fog și filosofia populară şi voioasă a incom- 
parabilului Sam Weller, 

Ş Fatalitatea, altădată întunecată — în „Tristan” şi in 
„Făclia de Paște” — deastădată șugubeaţă și flucară, le sa- 
mănă drumul cu neașteptate piedici şi le răstoarnă cele mai 
lăudabile intenţiuni. „Toţi sintem victimele împrejurărilor şi 
în primul rind eu!” — exclamă la un moment dat, dezamăgit 
și minios, bunul domn Pickwick. 

Sintem în plină nuvelă şi fiecare aventură a fiecărui per- 
sonaj constitue una de sine stătătoare. In cuprinsul căr- 
ţii, putem scoate sau adăuga cite o nuvelă fără nici o legătură 
cu restul, și ansamblul nu suferă. Chiar Dickens introduce în 
cartea sa episoduri cu totul independente ca „Intoarcerea 
ocnașului” sau ca tragica poveste a groparului Gabriel Grub, 
şi nu dăunează cu nimic operei sale. Căci nu avem aface, în- 
că, în acest moment, decit cu o alăturare mai mult sau mai 
puţin întimplătoare a unor acţiuni deosebite. 


ira inspirată în labirintul celor mai ciu- 


Dar încetul cu încetul farsele se rărese. Acţiunea se face 
ai domoală și mai susținută, pe măsură ce pornirea către 
gă şi către salturi a lui Dickens se amestecă cu o gravitate 
ină, pe măsură ce talentul scriitorului se transformă, în 
rinsul celor trei volume, în genialitate. Şi, în definitiv. 

asta-i genialitatea: un zimbet naiv, profund şi grav, o 
glumă care nu mai poate fi ușoară, o mare melancolie stră- 
bătută de infinite surisuri sau — cum se exprimă undeva 
d. leanu — „o prelungire a copilăriei in maturitate”, 

ungul citorva sute de pagini, Dickens, Pickwick şi 


a VIAŢA ROMINEASCA 


tovarășii ajung la celebritate, Acum, viziunea pe care Pick- 
wick o are despre lume e mai adincă și mai e ilibrată, deşi 
iluminată de aceiași tinerească naivitate, Samână mult cu a- 
ceia pe care, într'o noapte de Sabbat, o arată duhurile inje- 
lepte întunecatului gropar Gabriel Grub. lat-o: „Văzu că oa- 
menii, care munceau din greu pentru o fărimă de pine, erau 
cu toate astea fericiţi. Invăţă că, și pentru cei mai neștiutori 
oameni, înfățișarea dulce a naturii este un nesecat Izvor, de 
linişte şi desfătare. Văzu femei, crescute in dragoste și în 
belşug, suferind cu plăcere privaţiuni, învingind dureri, care 
ar fi zdrobit pe altele mai voinice şi mai aspre; aceasta pen- 
trucă purtau în suflet o nesfirșită putere de iubire și de sa- 
crificiu. Şi mai ales observă că oamenii, pe care fericirea al- 
tora îi mihneşte, se asamănă cu ierburile înveninate, care au 
năpădit pămintul. In sfirşit, cîntărind la un loc binele şi 
răul, rămase cu credința că lumea asta e destul de cinstită şi 
vrednică de respect.” 

Mai tirziu, dintro nobilă incăpăținare, d. Pickwick, ren- 
tier bogat şi chibzuit, refuză să repare cu bani onoarea „0fen- 
sată” a fostei sale menajere, d-na Bardell, şi face astfel cu- 
noştință cu inchisoarea pentru datorii, teribilă reminiscență 
din vremurile cînd a trecut pe acolo și nefericitul părinte al 
Imi Dickens şi pe unde era cit pe-aci să poposească și acesta, 
de n'ar fi ştiut să scape cu un suris și cu o vorbă blindă. 

Tot mai cenușii devin evenimentele şi tot mai mult se În- 
cruntă, deasupra ochilor buni, sprincenele eroului. Toate as- 
tea aşează in inima voioasă a neobositului vagabond o um- 
bră şi în acţiunile lui un echilibru. La o răspintie hotăritoare 
a vieții, destinul strecoară, dealungul unduirii de nesfirșită 
bucurie, un fir de seriozitate și de întristare. Şi, pe nesimţite, 
cetitorul sezisează imponderabilul acela de superioară uma- 
nitate, în care se întilnese şi se au bine un hohot de ris și o 
lacrimă, deslănţuirea prodigioasă a tinereţii şi gestul reţinut, 
duios şi calm. 

Romanul se încheagă, evenimentele disparate se concen- 
trează, îndreptate spre țeluri de astădată neschimbătoare, de 
către eroi, care știu ce vor şi ce fac. Cunoaştem marginea de 
apă clară, unde se opreşte Dickens: d. Pickwick își cunună. 
tovarășii, aduce pe calea pocăinţii pe nemernicul Jingle, f- 
ricește pe dinainte fericitul Sam Weller şi pe toată lume 
Domnul Pickwick este acum un om care izbutește. Izbuleşie, 
mai întiiu, să nu mai fie ridicul, căci a scăpat din minile lui 
Dickens şi i-a depăşit intenţiunile de haz pe spinarea altuia. 

O mare amicitie se desface, Dickens rămine la o margi- 
ne de apă clară, iar Pickwick, caraghiosul de altădată, își 
stringe bagajele şi prietenii și se mută in cer. „Le e dat celor 
mai mulți oameni — spune Dickens — să-și facă prieteni în 
lumea asta şi să-i piardă, aşa cum dictează capriciile vieții. 


SCHIŢA, NUVELA, ROMAN 27 


Iar destinul tuluror romancierilor e să-şi creeze amici fan- 

tastici și să-i piardă, dintr'un capriciu sau altul al artei. Dar 

nenorocul romancierilor e şi mai mare, căci sint siliți să dea 

sama ce au făcut din acești prieteni”, 

„Dickens poate arunca, acum, evenimentelor şi eroilor săi, 
rivire impersonală şi dezinteresată, adică poate lua o ati- 

e de veritabil creator de roman. D. Pickwick trăeşte, 

tr'adevăr, o viaţă a lui aparte. 

Dar toate amintirile și însuși fondul lui sufletese de bo- 
nomie şi de adorabilă naivitate le păstrează dela Dickens. 
D. Pickwick şi-aduce aminte că numai datorită acestuia a 
devenit dintrun flecar un om de ispravă, dintro haimana 
fără astimpăr o individualitate, dintr'o paiață un erou, 

„Dickens s'a justificat în fața posterităţii. Și nici divorţul 
nu-i definitiv, căci e incă probabil ca cei doi amici să se re- 
vadă la una din răscrucile veşniciei, să-și suridă și să se Im- 
brăţişeze, în aplauzele entuziaste ale milioanelor de cetitori. 


+ 


Ridiculul este o consecință a nercușitei, o rană omenea- 
scă a căderii. Ci sint divini aceia, care izhindesc cu voioșie, 
cu înduioșare şi cu o caldă bătaie de inimă. D. Pickwick de- 
vine unul dintre aceştia. Ciștigă dreptul la nemurire, 

Cartea nu mai are sfirșit. Simţi că Dickens putea să o 
isprăvească mai curind sau să o ducă mai departe, fără să-i 
întunece frumuseţea. La urmă. îl aflăm pe d. Pickwick re- 
tras în căsuța-i de țară dela Dulwich, dar sintem atit de o- 
bișnuiţi să-l vedem hoinar, în soare și în drumuri de iarnă, 
împărțind la răspîntii surizătoure imagini, încit și astăzi se 
întreubă tineretul Angliei, dacă vestita carte sa terminat o- 
dată cu ultimele file. 

„Spiritul ce a prezidat la crearea acestui roman — se ex- 
primă Chesterton, un apologet al lui Dickens — este acela a 
doi prieteni, care petrec o noapte la taifas şi băutură. Dar e 
vorba, aci, de doi amici fără de moarte, cure chefuesc într'o 
noapte grozav de lungă și sorb dintr'o balereă fără fund. In 
zorile acestei nopţi de pomină, clubul Pickwick se eliberează 
de contingenţele spaţiului și ale timpului. Acţiunea romanu- 
lui se transformă intro perpetuă devenire. Giumbușlucurile 
dealtădată capătă sens, lumină, unitate. 

__ Romanul veritabil incepe abia cu această eliberare, căci 
îi ia dat să pună, cu necesitate, problema nemuririi perso- 
nale. 

i 2 


Ce departe sintem de nuvelă! Acolo, povara fatalităţii 
necesității — destin de a doua categorie — apăsa pe i 
personajelor. Dimpotrivă, eroii de roman depășesc această 


gmp VIAȚA ROMINEASCA 


fatalitate, spre a pătrunde în lumea rupere a Seriile acolo 
unde durata şi spaţiul se sparg, unde seria cauzală se rupe. 
Faimoasa şi Trason formulă kantiană „alles was geschicht 
notwendig”, punctul de vedere filosofic subt care sar putea 
privi lumea nuvelelor, era o poruncă numai pentru realita- 
tea simţurilor şi a intelectului, numai pentru umanitatea a- 
ceia prinsă în virtejul lucrurilor, izolată și tristă în marea 
curgere a vremii şi a întinderilor. ț ; - 

In roman, mii de aspirațiuni, ambiții şi  entuziasmuri 
transfigurează crisparea aspră a fatalităţii şi o schimbă în 
destin. Destinul, splendidă afirmare a personalităţii, nu este 
cauzalitate, ci, dimpotrivă, o transformare a fatalităţii prin 
finalitate. Făurirea unui destin constitue cel mai frumos act 
al umanităţii. Fiindcă „fatalitate” însamnă inerție şi tristeţă, 
în vreme ce „destin” însamnă pulsaţie, ritm şi încântare. 


Nuvela desvoltă o singură acţiune. Romanul desfășoară şi 
împletește mai multe. Una din trăsăturile caracteristice ro- 
manului este pluralitatea acțiunilor: peripeția. Prin aceasta, 
romanul îşi trădează îndepărtata lui filiație din epopee şi își 
evidenţiază însuşirile de document social. 

In materialul enorm, pe care-l întrebuinţează, epuizind pi- 
nā la ultima consecinţă posibilităţile timpului și spaţiului și 
depăşindu-le, întilnim o inextricabilă țesătură de fapte şi idea- 
luri, Unitatea de acţiune, de construcție, atit de stringentă 
în desfăşurarea încorsetată a nuvelei, rămine în umbră, De 
multe ori, dispare. Romancierii autentici o neglijează: Tha- 
keray ca şi Dickens, Balzac ca şi Zola, Tolstoi ca şi Dosto- 
ievski. Romanul posedă, în schimb, o unitate sufletească a 
personajelor sale. Guudissart, Rubempre şi Birotteau rămin 
aceiaşi pînă la urmă, nu se desmint în liniile lor mari, inte- 
rioare. În lumea romanului, convertirile la o mentalitate 


nouă sint, de cele mai multe ori, primejdioase. Unitatea psi- 


hologică a eroilor, forța care comunică romanului toate ca- 
lităţile unui tot şi-i dă o viață puternică și o direcţie, se sfă- 
rimă. i 

lată dece accentele romanului trebuese să cadă asupra 
procesului de formare a individualităţii şi a caracterelor, 

Să înţelegem prin individualitate suma calităților spiri- 
tuale şi fizice ale unui ins, însușiri armonios organizate și 
dind o rezonanţă originală, permanentă și unică, Prin carac- 
ter, să înțelegem însă subordonarea acestor calităţi unei di- 
rective morale. Individualitatea este un ansamblu de cali- 
tăţi; caracterul o atitudine, o cadență înaltă, un sens. Să dis- 
cernem, în caracter, fulgerul luminos şi infinit al ideii etice, 
care străbate, înalță și purifică o individualitate, 

Propunem o terminologie: să dăm protagoniștilor nuve- 


» 


SCHIŢA. NUVELA. ROMAN "9 


lei numele de „păpușşi”, căci şi psihologia lor e fixă, împie- 
trită ca zimbetul păpuşilor de porțelan — şi să rezervăm ară 


tagoniștilor romanului numirile de „personaje” și „eroi”, 
„numiri corespunzătoare termenilor de  „individualitate” şi 


„caracter”, 

In „Cousine Bette”, de pildă, întilnim toată gama cu trei 
note a personalității :două păpuși — Hector Hulot, risipitor, 
atemeiat şi bicisnic și Wenceslas Steinbock, artist spălăcit şi 
ratat; o individualitate puternic conturată — Lisbeth Fischer; 
şi un caracter — baroneasa Hulot. 

Romanul? Un fundal și decoruri cu păpuși; în faţă, în 
luminile tati ale rampei, se sbuciumă veridic personajele 
eroii. Unele piese se joacă de o sută de ani într'una și mai 4 
mult încă, 

Menirea romanului este de a evidenția minunea dinamică 
şi înstelată a trecerii dela „păpușe” la „caracter”, de a sur- 
prinde, între aceste extreme, nenumăratele avataruri ale ideii 
etice. Chiar amatorii formulei unilaterale „artă pentru ar- 
tă nu pot nega că Andre Gide, în „L/Immoraliste”, pune în 
inima lui Michel, personaj pederast și decrepit, însăşi desba- 
tereu ideii etice, că Balzac, în „Cousine Bette”, demonstrează 
prin tragica expiațiune a d-nei Marneffe şi a lui Crevel şi 
prin liniștea regăsită a familiei Hulot, triumful acestei idei, 
că părintele Zosima din „Fraţii Karamazov” este o întrupare 
a ei, că lumina ci, a răscumpărării și a nemuririi personale, 
pluteşte dela un capăt la altul al operei lui Dostoievski. 

Romanul deschide orizonturi senine asupra ideii etice, 
care — de la Pickwick la Don Quichotte, dela Pere Goriot la 
David Golder, dela d-na Bovary la Prinţesa de Cleves şi dela 
Levin la Oblomow — planează peste viața lui agitată, ca o 
largă tluturare de lumină, ca o linişte întinsă și solemnă. 

„Dăm un sens mai vast noţiunii etice, decit acela de mo- 
ralitate, Inţelegem prin ea nefirşitele nuanţe sufleteşti, pe 
care le străbate un ins, dela conștiința propriei nimienicii, 
pină la aceia că firul de lut din el cunoaşte şi pătrunde U- 
niversul și știe mai dinainte drumul, pe care acesta se roteşte 
în marea de stele. Romanul este oglinda măritoare a trecerii 
dealungul acestor etape interioare, a zbuciumului acesta al 
individualităţii, grandios şi penibil laolaltă. 


* 
Se vorbeşte de o tehnică şi de un stil al romanului $, 


dar discuţia este inutilă, fiindcă e deajuns să reciteşti „A- 
venturile d-lui Pickwick” sau „Magazinul de  Antichităţi”, 


t E mal bine să se vorbească de o măsură» şi de o armonie in- 


20 VIAŢA ROMINEASCA EE 
„Adam Bède” sau „Silas Marner”, oricare din fragmentele 
„Comediei Umane” a lui Balzac, „Frații Kamarazov” sau 
„Război şi Pace”, ca să-ţi dai sama că romanul este un 
bloc inform de acțiuni incilcite, dotat însă. cu o severă u- 
nitate şi echilibrat, nu prin eforturi de stil şi de compoziţie, 
ci pe axele de aur ale citorva individualități şi caractere. 

Fanindajui de fapte și de evenimente al romanului poa- 
te fi oricit de contradictoriu și dezordonat, cită vreme dea- 
lungul său se menţine identitatea cu ele însele a personaje- 
lor, unitate spirituală care împrumută acţiunilor un ritm 
susținut și organizează materialul divers al creației. Dar in- 
tregul eşafodaj se prăbuşeşte, dintr'odată, viscos şi flasc, a- 
tunci cind această unitate se rupe. E cazul frecvent și neferi- 
cit al romanelor romineşti, în care, afară de eroul unitar al 
lui Filimon, abia mai întilnim doi sau trei, în toată literatura 
genului, de atunci şi pină acum. 


se E ah 


lată motivele, pe care ne întemeiem ca să susţinem că e- 
xistă, în principal `, o estetică a schiţei, o tehnică şi o dia- 
lectică a nuvelei şi o etică a romanului. Şi iată, în fine, mo- 
tivele pentru care ne inchipuim că cercetarea critică trebue 
să se apropie de fiecare din aceste speje ale prozei literare, 
cu lumina care i se potriveşte. 


Vasile V. Georgescu 


L Departe de autor intențiunea de a susține că, de pildă, s'ar putea 
serie un roman în ciuda oricărei reguli de estetică, 


In aşteptare 
Nu știu ce sa schimbat în mine, 
Dar simt că sa schimbat ceva — 
Ceva la fel ca după-o boală area, 


Cind parcă simţi că-ți este mult mai bine.. 


Am fost, cindva, bolnav cu-adevărat? 
Sau boala mea n'a fost decit 
Calvarul unui vis urit, 


Din care-abia acum mam deşteptat?... 


Nu ştiu ce-a fost, și nici nași vrea 

Să știu mai mult decit mi-e dat să știu — 
Cind, mai curind sau poate mai tirziu, 
Același «fapt divers» se va 'ntimpla. 


282 


VIAȚA ROMINEASCA 


N'aştept decit o zi din calendar, 
Cind Dumnezeu are să-mi facă semn 


Că pot intra 'n Ierusalim solemn, 


Ca și Cristos, călare pe măgar..,. 


1931 


Casa cu minuni! 


A 1X-a minune: Visele 


Luki nu visează niciodată nimic. Aşa spune el. Poate 
nu-și mai aduce aminte dimineaţa. Mimi visează lupte ṣi cu- 
ceriri, prințese blonde în castele pe apă, de unde el încearcă 
să le răpească după multe peripeții. Visele Norii sint nesfir- 
şite, stranii și turburătoare. Tot ce a impresionat-o ziua se 
repetă noaptea mai puternic, se amplifică şi se împletește 
cu culori fantastice. Dar de unde îi vin uneori, în vis, aspecte 
ne mai văzute, viziuni atroce de apocalips?... 

În general, toate visele o chinuese pe Nora, dar fiecare 
vis cu frămintarea lui specială. Visele Norii se pot grupa pe 
categorii. Mai intii cele cu fiorul simplu, primitiv, al fricii. 
Izvorul lor e bogat. Luki prinde toate jivinile urite: răgace, 
fluturi cap-de-mort, omizi, broaște şi chiar lilieci, numai ca 
s'o sperie pe Nora băgindu-i-le pe gitul rochiei, prin păr și 
in urechi, so vadă cum îngălbeneşte sau so audă țipind. Şi 
Nora, noaptea, calcă în mormane de broaște, pe mușuroaie 
de omizi, alunecă pe şerpi încolăciţi sau tiritori sub o săge- 
tare nestirşită de lilieci imenși. Frica și sila ce o străbat e 
atit de mare, încît silurămă încremenirea fiziologică a som- 
nului și răzbește în conștient prin țipete prelungi: 

— Racul, mamă!... Şarpele, mamà l.. Viermii!... Viermiil,. 

Mama uneori se supără că o desteaptă. Dar nu e şi ea vi- 
novată?... De la cine a moştenit Luki plăcerea asta de a ve- 
dea încremenirea spaimei?,.. Căci şi mama, de multe ori, as- 
cunsă după uşă și cu văluri fantomatice pe față, răsare 
brusc dianintea fetiţei întricoșate. 

— Mamă, eşti urită!... Nu mai face aşa! — se roagă Nora 
cu lacrămile în ochi şi cu răsuflarea stinsă. 

Dar mama simte plăcere să sperie și nu renunţă. Alt 


i Vezi «Viaţa Rominească», Anul XXIII, No. 4. 


2 


VIAŢA ROMINEASCĂ WUN 
obiceiu prost pe care l-a transmis zurbagiului e gidilatul ne- 
întrerupt pînă la sufocarea victimei. Şi tot pe Nora se exer- 
cită capriciile nervoase ale mamei şi ale băiatului răsfățat. 
Citeodată Nora, cu respirația pierdută, cu inima ținind nu- 
mai de un fir, se întreabă, dacă mama nu vrea s'o omoare A- 
vind aerul că se joacă. Şi tot ea, imediat, o scuză în conştin- 
ta ei generoasă: 

— Nu, nu!... mama e numai ciudată, are „ceva” l.. 

Dar oare sensibilitatea Norii, imaginaţia ei prea excesi- 
vă, morbidă aproape, să nu fie, cit de puţin, o infiltraţie în 
materia umană a Norii din acel „ceva” al mamei?... Poate!... 
Cine ştie?,.. Dar este mai cu samă un surplus de forță, un 
exces de vitalitate şi de energie cerebrală. Fiinţa ei întreagă 
e în necontenită activitate, ziua ca şi noaptea. De aceia, Nora 
nu poate dormi fără vise, 

A doua grupare a viselor Norii sar putea face cu ciclul 
subiectelor aventuroase, Ar fi materie interesantă și bogată 
de roman în visele de această categorie. Cadrul acestor vise 
cu peripeții fără sfirşit e variabil, influențat de ultimele 
cărți citite și ultimele peisaje sau spectacole văzute. Il fac: 
cînd splendorile orientului celor o mie şi una de nopţi. cînd 
insula sălbatecă a lui Robinson Crusoe, cînd Tirgul Moșilor 
cu forfota lui de bilei, cind liniștea măreață a Carpaţilor, 
cind văzduhul azuriu, cînd golurile subpămâîntene ale vre- 
unei saline, cind palate de cristal, cînd casa şi curtea părin- 
tească. Personajele sint cele cunoscute din viață, din basme 

i tragedii: sînt zmei, vrăjitori, sfinte Vineri, Romeo, Feţi- 
rumoşi sau Harpagoni, pitici și uriași, mama, tata, fraţi, 
rude, ori numai cunoscuţi. Mai toţi sint în luptă de urmărire 
sau de persecuție contra Norii. 

Insă centrul viselor e mai totdenuna ocupat de o figură 
obseduntă şi necunoscută, avind poate atribuţii şi aspecte di- 
ferite, dar păstrind necontenit aceleași trăsături. Un fel de 
om fatal în faţa căruia Nora se supune hipnotic ca o pasăre 
sub ochiul reptilei. Privirea omului fatal e forţa şi frumu- 
seța figurii lui. Emană din ochi adinci, cu încadrări de um- 
bră tăinuită și nu poți ști niciodată dacă scînteerea lor, — 
uneori feroce, alteori calină, — e verde sau e neagră. Altă 
fascinaţie a figurii vine dela contrastul dintre paloarea cal- 
dă şi zimbetul rece, ironie, de satană frumoasă şi dispreţui- 
toare. De cum răsare la o răspintie a visului, — sub orice 
formă ar lua: prinț viteaz, tilhar crincen, om elegant de sa- 
lon, acrobat de circ, diavol în haine roşii sau arhanghel ima- 
culat, — lupta Norii cu oamenii şi evenimentele, ajunsă 
apogeul biruinţei în favoarea ei, se preschimbă in infrin- 
gere; căci Nora se simte învinsă de o privire și de un zimbet 
răseolitor care-i apar dinainte şi-i sfredelesc inima — zadar- 


CASA CU MINUNI ____985 
nic învingătoare şi glorioasă! Laurii isbinzii pot fi câlcaţi 
icioare și umiliți: eroina biruitoare a celor mai mari şi 


grele primejdii se simte selava unor ochi mîngietori ṣi cruzi, 


a unui suris cald ca soarele şi tăios ca sabia. De acum e o 
jucărie în mini perfide, un şoarece în ghiare care nu iartă 
şi totuși nu omoară... 

„De la un timp, Nora e și mai înspăimintată, şi mai 
fără apărare în fața omului diabolic născocit de conștiința 
ei; şi asta de atunci de cînd l-a intilnit pe om în viața reală 
şi sa convins că există: că pentru ca nu mai ce odihnă şi 
scăpare nicăeri: nici din vis în viaţă, nici din viaţă în vis. 

: lată cind și în ce împrejurări sa produs înfilnirea care 
a înfricoşat-o atit. Chiar a doua zi după visul care-i trimi- 
sese, din nou în lumina somnului figura omului temut. 

„„ Nora se ducea, în vis, — cum se dusese peste zi În reali- 
tate, — la plimbare, cu frații ei, subt conducerea lui Marin. 
Voiseră să vadă, Luki mai ales, panopticul lui Braun, insta- 
lat de curind pe cheiu, Ce grozăvie!... Nora se cutremură a 


mei prăvălite, străpunse de arme ucigătoare, prinți sau regi 
din toate epocile căzuţi de lovituri de săbii și care agonizea- 
ză la infinit cu răsuflarea grea sub pieptul apăsat, cu ochii 
aiuriţi de suprema clipire a vieţii. Oribil şi chinuitor!,.. 

Noru se stringe lingă pulpana lui Marin și îl roagă să 
plece acasă ori so scoată afară din subterana macabră a 
nestirșitelor agonii. Dar cu Luki, — care petrece şi ar dori 
să atingă cu mina piepturile de ceară insufletite artificial, 
— nu se putea să învingă dorința Norii, mai ales că şi Ma- 
rin pare interesat de spectacolul sălbatec al torturei umane, 
artificial umană. Si Nora, mai mult moartă decit vie, trebue 
să stea în galeria sicrielor de sticlă pină ce se indestulează 
setea barbară a lui loan Pipa și Marin... 

Tirziu, afară, pe cheiul înverzit şi radios. Nora prinde 
iar suflet în adicrea fragedă a primăverii ce înfrunzeu bo- 
gat pe ramurile castanilor, înşiraţi la infinit pe trotoarul 
scăldat de soare şi pătat de umbra legânată a ramurilor in- 
tinerite. Se mai plimbă puţin pe cheiu, printre dulapurile 
cu cărți vechi ale anticarilor prătuiți.... şi apoi cotese spre 
casă. 

„. Pină aci, visul repeta cu identitate perfectă plimba- 
rea copiilor de peste zi; poate doar cu fiorul spaimei am- 
plificat puţin, în clipele nesfirşite ale vizitării straniului 
panoptic... Intoarcerea acasă e modificată treptat de vis... 
La început e liniștită... mai liniștită decit se aştepta Nora... 
Nici o regină în agonie nu vine pe urma Norii să ridice 
pumnalul asupra ei; nici un cazac fioros n'o urmăreşte cu 


r A VIAȚA ROMINEASEA 
sabia scoasă și pătată de singe. Primăvara plină de soare a 
gonit toate fantomele și Nora merge calmă, înaintea lui Ma- 
rin şi a fraţilor ei, printre vitrine cu poze frumoase, cărți 
cunoscute şi jucării însulleţite care o salută şi-i zimbese. Un 
Vasilache deşirat i-a făcut chiar o bezea și a strigat-o pe 
nume. Nora ride. Frica din panoptic e aşa de risipită, aşa 
departe de ca, încit Nora simte că are destul curaj să ră- 
mină putin mai în urma fraţilor şi a lui Marin, să privească 
la copertele cu poze fantastice şi să glumească puţin cu Va- 
silache... Dar o teamă nelămurită o înștiințează tainic că nu 
trebue să mai rămină mult în faţa vitrinei cu cărți şi ju- 
cării... Fraţii ei sint departe — cind s'au depărtat atit? — şi 
Nora vede că de-abia o să-i poată ajunge alergind. O por- 
neşte repede după ei, cu inima puţin cam speriată... Totuşi 
crede că-i va ajunge... luțește pasul mereu,... aleargă de-a- 
binelea,... şi e curios că distanța dintre fraţi şi ea nu se mic- 
șorează, deşi vede că grupul de trei înaintează tot agale, aşa 
cum au pornit-o. Ciudat lucru!... şi Nora nu-l poate înțelege... 
Noroc însă că se zăreşte colțul... şi curba convexă a casei... 
După colț, nu mai sint decit cele patru ferestre ale fața- 
dei... apoi numaidecit grilajul de fier cu portița de intra- 
re... Nora vede în curind cum dispar după colţ: Mimi, Luki 
si Marin... Au intrat, desigur!... Ce oameni răi)... S'o lase aşa 
în urmă şi nici să nu mai privească înapoi)... Asta nu i sa 
mai intimplat Norii niciodată! Să fi fost numai cu băeţii, 
ar mai fi zis, că lor nu le pusă de ea,... dar Marin?.., Cum 
se poate să facă una ca asta Marin)... Dacar şti tata!.... Și 
zău, acum, ar merita să i se plingă!... Nora tot mereu aleargă 
şi mereu nu ajunge... Curată vrăjitorie! Şi soarele a 
pârut,... se inserează binişor... Ce o să zică mama, că sa În- 
tors aşa tirziu... şi singură!... Și nu e numai vina ei. Adevă- 
rat, recunoaşte că sa oprit la vitrina cu cărți și jucării... 
dar asta e o crimă?... Și Marin de ce n'a vrut să se oprească 
şi s'o aştepte?... Nora aleargă mereu... şi strada e pustie,... 
fără nici un om și nici un cine... Mai bine că nu sint cini!... 
Dar ce urită eo stradă aşa singuratecă, mai ales cind se înop- 
tează!... Nora aleargă... i-e cald... sar opri puțin... dar ce 
să se mai oprească acum cind casa îi răsare deodată la doi 
pași!,.. Nora trece colțul şi vede poarta deschisă, gata s'o 
primească... 

Un fior... şi o căldură care nu-i vine din oboseală!... 

Răsărit pe neaşteptate în fața porții, omul cu suris in- 
descilrabil o așteaptă! 

Ce vrea iar?... De ce nu o lasă în pace?... De ce stă chiar 
în pragul porții, să nu poată intra?... Zimbeşte mereu... Şi, e 
cit trece, cu atit Nora se simte mai chinuită şi mai învinsă... 
l-ar vorbi, l-ar ruga frumos s'o lase să intre, dar gura Norii 


CASA CU MINUNI 287 


e incleștată... lată că vorbeşte el... şi fiecare vorbă a lui e 
un jun imp ascuţit în piepiă Norii. 
T- gură pe stradā?... Si la bi i să-mi 
unde a ta S ora asta?... Poţi să-mi spui 
onul sarcastic şi inchizitorial desăvirşeşte spaima 
eruta Norii. Omul vorbeşte iar, de data sr ata Eee 
O linişteşte o clipă, ca so turbure iar, mai mult!... Nora îi 
cunoaște jocul. 

CE Haide!,.. nu fii așa speriată, că nu te măninc!... Ştiu 
că te aşteaptă acasă şi ţi-e frică să nu te certe... O să te las 
să intri, dar mai intii... 

Surisul ironic şi sfredelitor reapare... Ce are să-i ceară? 
Ce ginduri are?l... 

—. spune-mi ce ai face... dacă nu te-aş lăsa?... 

— Vai, lasă-mă! — imploră Nora. 

„_— Tot ai întirziat... pe unde ai fost... mai poți întirzia 
şi cu mine... 

— Lasă-mă! Nu vreau!... 

Surisul malițios întoarce fața cuvintelor Norii și spune 
clar: 

— Ba ştiu că vreil... 

Nora nu mai poate răbda privirea asta care vede pină 
în adincurile inimii şi se complace răutăcios s'o sfredelească. 

— Lasă-mă, te rog)... 

— Bine, te las, — răspunde alene omul fără milă, — dar 
trebue e ci rogi altfel, mai frumos. 

-— -mă, te rog! — repetă Nora - i 
alte cuvinte în spaima ei. i inu cca a 


— Nu aşa! — zice călăul cel frumos, și se apropie încet 
de Nora, care se dă cu spaimă înapoi. 
— 01... dacă fugi, mai să intri în casă! — amenință o- 


mul cel crud şi se reaşează în mijlocul porții. 

Panica Norii a ajuns la paroxism. Vrea să scape, trebue 
să scape! A pindit un loc liber pe laturea porţii şi, cum e 
mică și subțire, are să se repeadă pe acolo... în curte. 

— Vai! lasă-mă!... 

, Atit mai poate articula Nora în braţele repezi ale sata- 
nei gega buegera Ba mai primejdioasă acum cind o ține 
blind la piept şi îi ascultă bătăile inimii speriate,... îi simte 
căldura Pret o înmoaie cu totul... 

— Acum te las să intri! — şopteşte omul chinurilor 
dulci.. şi. ținind-o numai cu un braț ii depărtează capul cu o 
hină mingietoare,... o priveşte ameţitor în ochi... şi, brusc, 
ără să-i îngădue o clipă de desmeticire, o sărută, ca un 
tărbune aprins, pe gură... 

Nora se trezeşte în pătuc, cu broboane reci faţă 
îmuriod și scăldată în sudori. De alita abuciua pie 
lire, plapoma e toată pe jos!... Răsuflă și priveşte împre- 


s 


288 VIAȚA ROMINEASCA 


ur... Se luminează de ziuă, dar băeţii dorm încă în patu- 
rile lor. Ce bine că n'a fost şi acum decit tot vis! Ce ar fi 
zis mama, tata... să fi fost adevărat!... Nora nu se mai culcă, 
de teamă să nu adoarmă şi să viseze iar, Se duce la ferea- 
strā, priveşte curtea cenușiu-gălbue și aruncă, pieziş, o pri- 
vire spre poarta de fier, inchisă, unde nu e nimeni... 

Toată dimineața aceia, Nora a fortotit prin casă, n'a 
avut astimpăr şi n'a făcut nimic ca lumea şi liniștit, cum € 
obiceiul ei. Tata, care de mai multe zile o observă, spune 
la masă tanti Fimii, sora lui cea bătrină care a venit să șudă 
la ci mai mult timp: 

— Fimo, te rog, mai du-te cu Nora la Fima numărul 
doi (asta e vara tatii) şi la nenea Alecu. Prea mare astim- 
păr de la o vreme și acum e primăvară; o plimbare lungă o 
să-i facă bine. 

Nora primește propunerea tatii cu bucurie, căci la 
tanti Fima numărul doi, — cum zice el, — sint vre-o zece 
cini „baseţi”, foarte hazlii, cu picioarele lor scurte şi cu a- 
tune în loc de sprincene; mai sint pisici mari, lenevoasc, 
canari în colivie şi un cotet cu porumbei blinzi ce gungu- 
rese plăcut din gușile lor grase. O cam plictisesc stăpinii, 
— mai ales nenea Alecu, — tot punind-o să le recite poezii; 
dar sint în casa lor prea multe atrucțiuni, dulecţuri rare... 
şi-apoi, — dacă se duc imediat după masă, — nenea Alecu 
nu e acasă; e la ministerul și ministrul lui de pe Bulevard, 
de care ministru vorbeşte mereu, ca să știe toți că i-e prie- 
ten. Apucăturu asta nu-i place Norii, cum nu-i place jo- 
benul pe care nenea Alecu îl poartă mereu pe stradă, cum 
nu a văzut pe nimeni, Chiar dacă nenea Alecu e boier, parcă 
altfel crede Nora că trebue să-şi arate boeria. 

Dar, în sfirşit, asta nu o turbură pe Nora prea mult 
şi ca e gata so pornească la tanti Fima, orideciteori tata 
sugerează ideia acestei expediţii. Căci dusul acolo e o ade- 
vărată expediţie. Tanti Fima stă la alt capăt al oraşului. 
Merg pe jos, merg cu tramvaiul şi de-abia ajung. Strada 
aia Romană, ştiu că sa aşezat departe de ulița lui Mihai- 
Vodă!... Dar Norii îi place să treacă pe străzi multe, şi noi, 
să recunoască uncle case care i-au plăcut, să străbată cen- 
trul care misună de oameni, de la Hotel de France la Tea- 
tru, sau de la Lazăr la Rosetti, după cum a hotărit să ia 
direcţia și să aleagă staţiunea de tramvai pentru Romană... 
De-abia sau întors de la masă, şi Nora a și cerut pardesiul 
bleu-marine şi bereta marinar. Intr'o clipă e gata, cu mā- 
nuşil» în mină şi fularul de mătase „tcossaise” la git, sub 
guler, ca băeţii. Tanti Fima număru unu e gata și ea, că e 
bătrină şi nu stă la oglindă cu ceasurile, ca mama. E bună 
tanti Fima pentru plecări expeditive şi pentru vizite în- 


____ CASA CU MINUNI 280 


- les pe poartă şi merg agale în serul călduţ... Nora, pli- 
nā de bucuria plimbării, a trecut poarta de fier, unde a 
chinuit-o omul din vis. fără fiorul amintirii. Și acum, pe 
acelaşi drum chinuit al nopţii, e veselă si vorbeşte de zor 
A uitat visul de tot... 

Se simte uşoară cu vintul care adie printre crengi... Și 
toţi oamenii de pe stradă merg ca și ea, pe aripi nevăzute 
care-i poartă vioi ṣi grăbit spre țeluri fericite; căci toţi vor- 
bese sonor, parcă ar glumi mereu, şi rid cristalin, Frumoa- 
să e primăvara, cînd sufletul omului zboară ca un fluture 
printre alei de trandafiri!... 

ý Nora vorbeşte şi sare de mina tanti Fimii, cãutind să 
grăbească mersul încetinel al bătrinichii. Ea o conduce, că 
tanti Fima nu cunoaşte bine oraşul şi uită mereu unde 
se opresc pentru tramvai şi unde se dau jos. 

— Aicea, tanti Fimo, aşteptăm tramvaiul. 

— Bine, maică, tu știi mai bine. 

Nora „priveşte şstatuia omului de bronz, aşezată pe un 
fotoliu. Și el îi se pare întinerit, cu florile albe și roşii din 
jurul soclului împrejmuit cu grilaj. Tramvaiul se vede ve- 
nind, gata să facă ocolul A aap Păcat, gîndeşte Nora, că 
nu e un tramvai deschis; n'au început încă. Pe la Sf, Gheor- 
ghe ies, de obiceiu, împodobite cu crengi de salcie ṣi fori. 
Nora face un pas spre marginea trotoarului şi agită mina 
în semn de oprire. Caii rărese pasul între hamurile noi și 
Nora, prevenitoare, îşi îndeamnă mătuşa: 

— Hai, tanti Fimo, urcă-te!... 

, In urma mătuşii, Nora intră în vagon şi se urcă agilă 
lingă tanti Fima, pe banca liberă, în fafa celei ocupate de 
doi domni: unul bătrin, cu barbă, şi altul... vai, Doamne !... 
cum mai izbucnește inima Norii... domnul celălalt este — 
lără cea mai mică îndoială — omul din vis!,.. Nora îl priveşte 
cu spaimă... şi — pentru a dovedi că în adevăr şi el a re- 
cunoseul-o — frumosul mefistoteles îi zimbeşte.. Nora își 
pierde cumpătul,... ar vrea parcă să oprească tramvaiul, 
să se dea jos, dar nu se simte în stare... Noroc că vine di- 
versiunea care o face pe Nora, forțat, să pue stăpinire pe 
ea. Taxatorul se oprește în faţa tanti Fimii... 

— Eu plătesc, — afirmă Nora firesc şi fără emfaz, 
Două bilete pînă la Romană, 

Achitarea taxei din pungulița de sidef ia dat Norii 
19 


290 VIATA ROMINEASCA 


răgaz să respire. Dar ce se va face acum, cind taxatorul 
sa întors spre platformă şi omul cel perfid o fixează me- 
ren fără să renunțe la zimbetul lui complice. Atit ar mai 
lipsi să-i povestească tanti Fimii ce sa întîmplat as'noaple! 
Şi va vorbi!.. Nora simte, îngrozită, că stă gata să vorbească, 

— Aşa mică, şi ţii socotelile mamei mari ?,.. 

Ironic!.. ca totdeauna ironie!,. dar Nora va arăta că 
nu vrea să glumească cu el, răspunzind scurt și aspru. 

— Nu e mama mare, e tanti Fima!... , 

— Da?... Ce punguliţă frumoasă !... Mi-o dai mie ?... Nora 
se fereşte cu spaimă de atingerea mănuşii moi, parfumate 
şi îndrâazneţe. 

— Nu!... E de la tata... şi-mi trebuese bani pentru tram- 
vai, la întoarcere... 

— Da?... Unde te duci?... La Sosea?... 

Vai ce închizitor feroce!... Nora, ca să scape de urmă- 
rirea lui, răspunde evasiv. 

— Nul... în altă parte,... la o vizită... 

Tanti Fima, care e o naivă şi nu simte cu ce om are 
aface, zimbeşte de conversaţia lor și se dă legată în mi- 
nile lui, 

— Merge la unchiul ci care o iubeşte foarte mult. n 

— Cred şi cu! Cine nu ar iubi o nepoțică așa drăguță 
şi vioaie... 

Vai ce insinuare perfidă!.,. Şi omul pervers nu se mul- 
țumeşte numai cu o insinuare. k j t 

— „dar mi se pare că nepoțica e mult mai severă și 
mai avară cu unchii şi nu prea răspunde la iubirea lor!... 

Nora ce roşie ca focul și tanti Fima ride, căci se 
gîndeşte că Nora nu-l poate suferi nenea Alecu, deşi el 
nu siie ce cadouri să-i mai facă. Face chiar greşala să a- 
firme. 

— Asta e adevărat!... 

Ah, cum o supără pe Nora tanti Fima asta care vor- 
beşte pe placul domnului atit de... atit de]... şi care no 
lasă în pace!,.. r RAE 

— Spune!... dacă cu ţi-aş fi unchi, pe mine m'ai iubi?... 

Nora nu vrea şi nu poate să răspundă, Tanti Fima cea 
nesuferită o îndeamnă. 

— Răspunde, Nora, fii politicoasă !... Í 

Al. parcă din nepoliteje nu răspunde Nora!... Ce poate 
să răspundă? Şi cum ar mai izbuti să articuleze un cuvint, 
cînd omul cel diabolic îi stringe mina și insinuează?... 

— Nora!... Ce nume frumos!... Cind o să am şi eu o 
păpuşe ca tine, am so botez tot Nora... 

Ce vrea să spue cu păpuşa lui?... Doar nu se oacă eu 
păpuşile, că e om mare!... A!... Nora pricepe, într'o fulgerare 

de idei care o întristează deodată: domnul se va însura și 


y . __CASA CU MINUNI 291 


< 


vā avea copii... li vine să plingă, nu știe d f | 
i i e cel... 
etrae mina de pe mina ei şi se gîndeşte, eră gripei 
ft rr Nora că se gîndeşte în altă parte şi acum îi 
pare rău... Nu știu ce ar face să nu se mai gindească așa, 


aiurea!... N vine de hai, 
E intela, ora devine deodată îndrăzneață şi se face că nu 


— Dacă vii, iţi ă A p i 
Bi foc ea Rudi iţi dau păpuşa mea, că e frumoasă, şi cu nu 
Vai, cum ride domnul!.,. Şi tanti Fi 
ție isonul! Nora trebue să recunoască ied 
0) j ce plăc . 
Site sa daţi sta Do fața ușor aan AONE EE CORR 
orba e că l-a făcut pe d y ze i ivi 
și Nora suride ne, hi pe domnu s'o fixeze iar cu privirea, 
„_— Esti foarte drăguță şi. puţin cam şireată, bă $ 
og na e i dee înainte: mă gindeam să-ţi trimit ec mă 

è... dar dacă zici că nu te joci le!... Şi . joci 
pu piuţa cp decir it joci cu ele!... Și de ce nu te joci 

— Nu-mi place!... Nu se ă si i i : 
i e Eri mişcă singură şi nu vorbeşte... 

— A, domnişoară Nora, dumneata ceri cam 

i D A multe dela 
o păpușe... şi poate nu numai dela păpuşi a ii 
prea pretenlionsă $ a păpuşi, la seama, nu fii 

ora nu înţelege tocmai bine ce vrea să spue d 
mereu surizător, dar vede, deodată, casa din Polul pu ia 
bue să se dea jos. Cind a trecut vremea?,., Sare iute de pe 
bancă şi ridică minuţa spre cureaua clopotului, să oprească... 

— Vezi?... şi acum vrei prea multe, Nora! — zice domnul 
cel sensibil care se ridică şi trage de curea. 
ei Vagonul se o vrește cu svicniri de osii și belciuge grele. 

omnul iese după tanti Fima şi Nora pe platformă, ajută la 
sata pe mătușa bătrină şi, fără să-i dea timp, o ridică pe 
Nora în braţe şi o sărută brusc, lăsind-o ameţită pe caldari- 
mul străzii... El rămîne, zimbind, pe platforma deschisă a 
az oare 
ora nu știe bine ce simte. Suferă, sau se bucură că 
omul cel temut a rămas acolo şi pleacă mai departe?... £ 

Tramvaiul porneşte incet, iar Nora, pe trotoar, se întoar- 

ca apre pg i apana care furi depărtează în cadrul şinelor 
re și că pălăria zimbind, cu i 
ştie să ditai ad ei due maia 

— Salută, Nora, — spune tanti Fima. 

Nora înalţă vag, cu teamă și cu dor, mina ei mică spre 
cel care acum se duce, dar care va răsări din nou, la altă 
răscruce a vieţii, să-i distrugă toate biruințele sufletului ei 
puternic şi nesăţios... şi slab!.. 

Afară de visele simple, primitive, din ciclul „Fricii”, 
STĂ de visele fiornrilor complicate ale „Omului fatal”, 

ora e obsedată în somn, la mari răstimpuri, de un vis unic, 


a — se putea să nu-i 


292 z VIAŢA ROMINEASCA 


fără variante şi fără modificări; un vis al cărui fior nu se 
poate defini, care nu se întilnește in viaţă, căci nu-l dă viaţa... 
Din ce mister transcendental se coboară și distruge în sufle- 
tul Norii orice împotrivire, orice iluzie şi orice nădejde ?... 

Mai niciodată visul nu vine imediat după căderea pleoa- 
pelor şi nimic nu-l prevesteşte. Se întimplă chiar ca Nora să 
viseze mai întii lucruri plăcute, fără nici o legătură cu ur- 
marea plină de groază. Nora începe uneori prin a se visa la 
teatru — marea ei atracţie! — urmărind și rizind de farsele 
unui Scapin sau Pepelea, de stingăciile comice ale unui Bur- 
ghez Gentilom. E în toiul risului şi al petrecerii, cînd deoda- 
tă, pe neașteptate, figurile hazlii dispar, culorile se şterg, tă- 
cerea încremeneşte şi Nora se trezeşte în tărimul apoca iptic 
al visului unic, care o înconjoară din toate părţile, fără ier- 
tare şi fără ieşire... Ea e singura vietate încolţită ca un mu- 
gur palid și plăpind. în peisajul de cenuşe g de piatră. Sub 
cerul fumuriu uniform, pe străzi de asfalt, dealungul șirului 
de case cu ferestre moarte, cu uşi mule şi reci, Nora înain- 
tează fără nădejde. Ori încotro ar apuca-o, la orice cotitură 
s'ar intoarce, drumurile şi casele sint aceleaşi... şi duc spre 
aceleaşi case şi drumuri, la infinit... Cerul nu e înviorat de 
nici un nor, asfaltul de nici o pată, de nici o frunză și de nici 
un pas omenesc... Nora merge cu speranțele moarte în su- 
flet, cu impresia că în curind şi trupul ci, văzul, auzul şi 
toată simţirea ei, — vor Încremeni ca piatra pe care calcă, 
sau se vor risipi în cenuşa rece care planează în văzduh... 
Dar groaza mare e că nici această nădejde nu se împlineşte, 
iar Nora se simte condamnată să fie şi să rămiie singura 
pede umană în pustiul ținutului blestemat, stăpină şi Ii- 

ră pe un imens mormint, din care nu se va putea elibera 
niciodată... 

Ah!... cum respiră Nora cind se trezeşte din visul atro- 
cel. Cum aspiră viaţa după această apăsare a morții!.. Ce 
bucurie tăcută o infioară și îi însuteşte voioşia de a trăi!.. 

Nu înțelege şi nu încearcă să tălmăcească visul de spai- 
mă neclintită... Şi cine cutează să-i dea un înțeles ?... 

Dar poate că necunoseutul tainic îi trimite viziunea 
groazei depline, ca să-i pară mai uşor, în zilele viitoare ce o 
aşteaptă, chinul altor grozăvii ce sau turişal din acel necu- 
noscut dealungul pămintului printre oameni şi-i supun la 
cazne dureroase, nespus de grele, dar nu atit de nciertătoare 
ca vizul orașului cel mort. 

Cine ştie?,,. e 


Zoe Verbiceanu 


aie RI 0 nna 


Cronica literară 


Noutate literarā 


„btéocle 
Sest DARA A fond, ce que nous cherchons dans les livres, 
Ainai Par oka era ou ir l'autorisation de Pindecence 
Ae xe è, ] y cherche i N š : qe 
se à coucher avec Ismène. iuelque phrase qui m’autori- 
Polynice. Avec ta soeur? 


Etét ; > h bi 
je eraa ea ied mezi Sep, a bien, quoi? Et d'ailleurs 
; 5 sons  - i on- 
nellement je m'en fous. NS acu Că AOS: Mab Per 
ie Beara si A i Sersam mon poing sur la gueule 
SQi is en foutrais peut-être un i i 
dei m... 1 (en. u moins. 
i anii Essuie voir sulement ... Toi, ile i Conmne si 
jusq ~ a present, nous n'avions pas tout partagé! za 
Ap erai Jure-moi quentre lsmene et toi, il n'y a rien 
; an s Jusqu'à present, non; je refoule.” 3 
sea as Oedip edip sy a ie criticul care a numit An- 
[ ` ege al lui Cocteau „une morne fi RuN 
pesong poate că sa grābit. Sa Ag d 
e a rezumase liber subiectele originale. In text, un 
posni eng A na cir svona fait des farces, pour que per- 
4 > sendorme”, Sau: „Tu aimes le l 
eaae De Ceneo ja es le paradoxe, monsieur 
ieur’. Sau Creon vorbește familiar despre cele două 


princese, nepoatele sale: „Ces de ra A 
folles”. I ': „Ces deux filles sont complètement 


__ Desigur, e prea modest, pentru a se chem ici 
indicaţia de costum — „un AnNa TA] sordid şi ăi T E 
pars decisivă, „Am pus Antigona în ritmul epocii noastre” 
a pi mărturisire onestă care suspendă și mai hotărît gindul 
e farsă. „Adaptare liberă după Sofocle". Puteți dori mai 
multă claritate? „Costume pestrițe în stil țigănesc. Antigona 
şi Ismena În cămăși de noapte albe. Ismena ţine în mină 
ienne, a exemplu un cal mic de lemn”, iy 
„Derider un vieux chef d'oeuvre, deblave i 
mortes, enlever la patine qui donne le iag. repa 


294 VIAȚA ROMINEASCA 


sur une ocuvre médiocre mais n'ajoute rien aux chefs 
d'oeuvre, quoi qu'on en dise”. LLa 

După atitea declarații, farsele lui Cocteau, in cel mai 
rău caz, se prezintă onest. Atunci noi, de ce să ne expunem a 
cădea în frivolitate ? 

Nu e vorba: Cocteau a jucat furios pe adolescentul far- 
sor. In toate chipurile el adoră acest tip al impertinenţei 
graţioase. Nu vedeţi însă că chiar această persistență cere de 
la noi atenţie serioasă?,.. Un istoric al literaturii franceze ce- 
lei mai nouă, și care vrea să fie foarte înțelegător, René La- 
lou, se inchide, pentru Cocteau, în acea frază ursuză. E pä- 
cal. 

Oricine va striga: Offenbach... supra-Offenbach! şi va 
strimba nasul, la „Je m'en fous” al fiilor Jocastei lui Gide. 
„Oricine” poate avea dreptate, Referentul literar nu-și per- 
mite să aibă dreptate ca oricine. Nu i se iartă, lui, să fie lao- 
laltă superficial și autoritar. 


+ 


Fără a jigni modestia, literaţii europeni se pot mindri, 
în sfirsit, că au consumat antichitatea clasică pină la margi- 
nile digestibilităţii. Se mai pot închipui feluri în care aceas- 
tă minunat durabilă provizie literară să nu fi fost gătită ? 
Ca şi regele Cristof care, în povestea lui Anatole France, îm- 
brăca pe Madame de la Poule — avec qui il avait des habi- 
tudes — cind în marinar, cind în ulan, cînd în tiroleză, cind 
in apaş, poeții apuseni au copiat, cu diversă candoare, mo- 
delele antice în chip de cavaleri, seniori şi castelane, sau ca 
umaniști recitatori de morală stoică, sau (încă mai simplu și 
mai îndrăzneţ) în formă de curteni dela Versailles; iar apoi, 
sub severitatea studiilor arheologice, ca figuri aspre şi bar- 
bare, întocami cum ar fi fost adică Grecii lui Homer pe vre- 
mea lor (infierbintaţi cu erotică modernă la regretatul Hof- 
rul in sfirşit parodiaţi după gustul și curajul vre- 

or. 

Când popoarele romanice, în ultimul semi-secol, începură 
cu o rivnă nouă a-şi incorda latinitatea, a se simţi care va să 
zică cu o solemnitate specială păstrătoare a zestrei medite- 
raneene, ele sau crezut datoare a produce iarăși d ia ma- 
nière de... a Greciei eterne. Nicidecum parodistic, ci lirism 
nobil, împănat cu mitologie veche lustruită proaspăt. La au- 
rora acestei productivităţii neoantice, Renan, cochetul preot 
cu orice preț, a şi întocmit, la masa unui otel din Atena, o 
rugăciune celebră, psalm profesoral dânțuit cu gingășie ar- 
heologică. 

Este ceva admirabil, sau cel puţin ciudat, în această du- 
plicitate a Occidentului. Duhul supunerii care inspiră toate 
clasicismele este induioșător, Cinci veacuri de cînd atiţi lite- 


e o 0 a 


— CRONICA LITERARA 28 


rați din Apus, cu o smerenie monahală, cer 

ui capital pe care-l fac — seriind, na Sepia bare 

îi și Romanii. Sumă mare de literatură sa săvirșii cu sacul 
e cenușe gata a fi turnat pe cap, după ultimul vers, după 

ultimul rînd prin care modernul își săvirșește păcatul de a 


„serie literar, atitea veacuri după Homer și multe alte minuni 


nepătrunse. 
Astfel literatura modernă apare ca i 

tem misterios, anexă bizară a căderii nerv sia molare 
trudă neinţeleasă de a imita ceiace era decretat inimitabil 
inflorea neapărat o perversitate: alături de perversitate, au- 
toironie. Cu cît se schimbau vremile, clasicismele apusene, 
toate, cînd nu erau simplă stupiditate școlară, implicau un 
moft care creşte incurabil. Acest punet c, şi el, abundent 
anunțat în Rugăciunea pe Akropolis. 


+ 


De mult scrisese Gide: „Vreau să um groază de orice rui- 
nā, Ce straşnică mărturie de neputinţă S teama aceasta de 
ceiace-i nou, şi respectul de vechime, Epocelor creatoare le 
place să dărime, pentru a avea şi mai mult de clădit. ingri- 
jate a crea forme după chipul şi asemănarea lor. Pentru a- 
ceasta trebuie, mai intii, să nu semănăm cu trecutul”, 

, Gum aţi văzut, Oedipul lui Gide exprimă  impacienţă. 
Cocteau vede în legenda tebană o nobleță eroică de țigani 
sau de troglodiţi; Gide, nişte tipi fin de siècle, à la Barrès 
maniera primă; Pelopizii lui Hofmannsthal sint aproxi- 
mativ din clientela compatriotului său Freud. Ce vreţi! Stofa, 
uzată pină la aţă, naște, vrind nevrind parodie, deşi Cocteau 
chiar se osteneşște a pirueta cînd cu o mască, cînd cu alta, iar 
poetul vienez vrea să-și ție bine, cu încruntarea sentimentală, 
pe cea tragică. 

„Încercarea de a galvaniza antichitatea dă astăzi comi- 
cărie sau grimasă,. : 

In primii ani ai veacului trecut, un provincial din cen- 
trul Franței, băiat abia scăpat din liceu, trimitea unei reviste 
pariziene, o epistolă în versuri — Sur les Grecs et les Ro- 
mains. 

Joseph Berchoux a fost un mediocru perfect, şi a rămas 
un obscur. Numai gastronomii bibliofili mite tratatul iraz 
de artă culinară în versuri. Epistola pomenită a avut totuşi 
oarecare faimă, cel puţin tirada care începe cu versul, câtva 
timp proverbial; Qui nous delivrera des Grecs et des Ro- 
mains! — şi ajunge la implorarea: qu'il ne soit plus parlé de 
Grecs, je vous opp. ireşte, toate chinurile gramaticale 
în şcoală, i se pare distracţie uşoară pe lingă caznele realizate ~ 
de teatrul clasic, 


296 VIAȚA ROMINEASCA A LET SR 


Ce fut bien pis encor quand je fus au théàtre, 
Je n'entendis plus que Phèdre el Cleopâtre, 
Ariane, Didon, leurs amants, leurs époux, 
Tous princes enragés hurlant comme des loups, 
Rodogune, Jocaste, et puis les Pélopides, 

Et tant d'autres héros noblement parricides... 
Et toi, triste famille, à qui dieu fasse paix, 
Race d'Agamemnon qui ne finit jamais, 

Dont je voyais partout les querelles antiques, 
Ft les assassinats mis en vers heroiques... 


Citatul îmi pare util. Berchoux a nemerit să vorbească 
in numele a patru veacuri de poezie gimnazială, şi în stilul 
lui Boileau. ir 

Să nu disprețuim pe cei simpli; să înţelegem că provizia 
clasicistă se degradase pînă mai jos de nivelul lor. Balastul 
umanistic începea a fi un simptom de cădere a Apusului. Un 
ideal prestigios devenea rutină abrutizantă. In Franţa, cul- 
mile dintii ale spiritului nou — Descartes, Pascal, La Roche- 
Foucauld — ignoră, întrun fel sau altul, antichitatea. 

Ar fi alarmant ca, după atila măcinare de grăunțe 
clusiciste. Occidentul să nu fi izbutit a înţelege nimic din ac- 
lualismul şi independenţa splendidă a vechilor Greci. Atitea 
veacuri de năduşeli pe texte antice să se încheie în barbară 
inepție? Adevărat, fanuticii religiei clasiciste. întrucit sint 
sinceri, pornesc obişnuit dela convingerea nediseutată şi ne- 
anunţată, că lumea europeană n'a învăţat, nici n'a creat ni- 
mic valabil dela Renaștere încoace. Se dă astfel, pe negindite, 
generațiilor care s'au urmat dela 1500 încoace un certificat 
foarte curios de imbecilitate. Dacă în atitea veacuri, ereerul 
curopean n'a fost vrednic să fructifice, pe sama lui propric. 
moştenirea clasică, atunci, sau creerul acesta e debil, sau 
moştenirea antică peste măsură slearpă. 

Să ne mirăm că, în Gide, reintineritul Eteocle zice: Je 
m'en tous? — Trebuie să zică, dacă vrea să ne fie accepta- 
bil. Dacă deschide serinurile clasiciste, literatul actual tre- 
buie să-şi fabrice, cît mai abil, o naivitate ingenioasă. Efectul 
poate uşor să fie un persiflaj drastic. Celor de azi nu le rā- 
min mijloace blinde pentru a dovedi că au profitat de exem- 
plul superbei spontaneităţi eline. Parodia seamănă aci a răz- 
bunare violentă, Dar smucitura se impune după cinci secole 
de poezie pedagogică. 

„Allons, allons! Oedipe, ne embarque pas dans de trop 
longues phrases dont tu risques de ne pouvoir sortir. Dis 
simplement ce que tu as à dire et n'apporte pas à tes paroles 
ce gonflement que précisément tu prétends éviter dans ta 
vie”. Oedip se apostrofează astfel pe sinc, dar vorbele sună 
ea un ultim salut umoristic pe care Gide il trimite tuturor 


— 


CRONICA LITERARA en 


tare şcolar umflați și decolorați prin veacuri de întrebuin- 
ej verii artiștilor sint extrem de sensibili pe a 
proprii. Numele proprii antice sint stoarse rin ta ame 
Cind le auzim, în repetare literară modernă, exclamăm: iar?! 
ritul occidentului a abuzut de antichitate ca de un stupe- 
Mant. Dezintoxicarea e totdeauna cu scîrbă. Și, în deosebi 
pentruca un nume să-mi sune astăzi tragic, trebuie, inainte 

toate, să nu fie grec sau roman. Aceste nume sint pătrun- 


„se de praful fad al unei pedagogii literare semimilenare, 


Pentru a ni le reface tolerabile, personajul celasie trebuie 
să se grăbească a zice, cel puţin. je m'en fous. Cu acest pref 
numai, îi mai pot da ospitalitate serioasă. Nu rabd fantoma 
antică, decit dacă-mi dovedește că ştie, esenţial, ce sa petre- 
cut în Europa noastră, dela moartea marelui Pan, pină la 
eşirea de sub tipar a volumului Variété IJ. Esirea de sub ti- 
par este o eminent grosolană indicație; nu pot recurge la in- 
sondabilele stări spirituale din care a rezultat, în fond con- 
tra dorinţei intime a autorului, volumul în toată oroarea 
preciziunii sale materiale. i 
a __ Vorbesc de Paul Valéry: Oedipe al lui Gide s'a tipărit 
întii în Commerce. Valery este primul nume semnat intre 
conducătorii acestei publicații, 


a 


„Printre eleganțele ce ni le împārtāşeşte periodic acest 

mindru poet se află şi lipsa lui de stimă și simpatie pentru 
noutate ca atare. 
: Am dintru'ntii tristețea de a găsi la Valéry — tocmai! — 
in combaterea noutăţii, oarecare idei comune: noutatea e 
lipsită de nobleţe — „trebue să dăm ideilor celor mai nouă 
un aer nobil, să le prezentăm nu pripite, ci bine coapte”; 
noutatea, sau, zice Valery, singularitatea, sint prejudecăţi 
romantice.. Idei comune, ziceam; mai precis: idei ale unei 
estetice de scolastică eleganță care zice: noutatea e lipsită de 
distincție. „Omul de gust nu crede în surprize, legea unică 
a artelor moderne. Pe mine, noutatea, nici geniul, nu mă far- 
mecă, ci măiestria”, 

Valéry sa chinuit mai grozav decit mulţi alții, în cerce- 
tarea originalității, și practic, dar şi teoretic (ceiace e infi- 
nit nobil). Este o fericire reconfortantă, că ideile lui Valery 
contra noutăţii nu sint îndărătnice. „Ceiace îmi e greu, îmi 
t totdeauna nou (și altădată poetul spune că nimic nu iu- 
beşte el mai mult decit greutatea). Orice viziune a lucrurilor 
Vaal e nane e falsă”, 

atā, astfel ne înţelegem: Valéry preferă i i 
noutatea tot numai în unele și aceleași Mebra net distins 
— noutate cu oarecare patină a unei identități; ceiace ne 


795 VIATA ROMINEASCA __ 


leagă, prin urmare, cu un trecut ce înobilează. Insă dintr'un 
punet de privire filosofie deosebirea îmi pare aproape- 
aproape frivolă. De ce să punem atita preţ pe acelaşi? Se as- 
cunde aci o vanitate pe care teoria cunoștinței lesne ar putea 
să o dovedească, 

Aceste dificultăţi speculative imi par neglijabile, în ra- 
port cu plăcerea pe care ne-o dă publicarea de noutăți și 
surprize in revista condusă de acel cărui noutatea și surpri- 
za îi sint, zice el, antipatice. 

Cîteva pagini mai departe de Oedip, în aceiași fascicol 
din Commerce cetim, sub titlul La philosophie dun certain 
Plume: tendant les mains hors du lit, Plume fut étonné 
de ne pas rencontrer le mur. Tiens, pensa-t-il, les fourmis 
l'ont mangė... et il se rendormit, Peu après sa femme l'attra- 
pa et le secoua: „Regarde, dit-elle, fainéant! pendant que tu 
étais occupé à dormir on nous a vole notre maison”. „Bah, la 
chose est faite”, pensa-t-il, — Ensuite le froid le réveilla. Il 
ċtait tout trempé de sang. Quelques morceaux de sa femme 
gisaient pres de lui. Avec le sang, pensa-t-il, surgissent tou- 
jours quantité de désagréments... et il se rendormit. 

Ce bune surprize, și ce adinc ințelesese Platon (iarl) că 
în centrul creator al spiritului stă mirarea! 


Paul Zarifopol 


=. 
-` 


a- Universităţi 


napa 


BAH? 


Cronica economică 


Noile instituțiuni romine de credit agricol 


Actuala problemă capitală a economiei naționale romi- 
neşti — problema asanării agriculturii — este şi leitmotivul 
tuturor propagandiştilor electorali din luna aceasta, Unii se 
laudă cu ceiace au făcut pentru agricultură, alții cu ce vor 
face, ultimii — înstirşit — cu ce speră că vor reface. 

„Nu însă preocupările demagogice vor opri considerațiu- 
nile noastre, 

___ Cind ginditori de pretutindeni se întreabă dacă nu asis- 
tăm cumva lu apusul unei lumi sau la aurora alteia, cercetă- 
rile noastre nu trebue să poarte decit asupra chestiunilor 
care prezintă seriozitate; trebue să scontăm posibilităţile de 
durabilitate a instituțiunilor şi însemnătatea lor reală pen- 
tru complexul vieţii de astăzi. 

Digi i vederea asanării agriculturii sau creat în ultimul 
timp două legi de credit agricol care prevăd pe deoparte în- 
ființarea unei „Bănci a agriculturii romineşti”, iar pe de altă 
parte a unui „Credit agricol ipotecar”. Nu ne vom acupa aci 
de legea din 20 August 1929, asupra Creditului funciar rural. 

Să vedem însemnătatea celor două instituțiuni po- 
menite, 

A Incepem cu „Banca agriculturii rominești”. Scopul ei este 
să asaneze băneşte și economiceşte pe agricultorii îndatoraţi. 
Nu este un secret pentru nimeni că situaţia debitorului agri- 
col romin este dezastroasă. „Agricultura este în faliment”, 
„agricultorii nu-şi mai pot plăti datoriile”, — acestea sint 
strigăte care arată că situaţia agriculturii îmbracă astăzi ca- 
ractere. de pericol naţional. 

A contribuit la această stare, nu numai scăderea catas- 
trofală a prețurilor *, dar şi devalorizarea pămîntului, Prin- 
_ _ ` In acest sens pentru preciziuni, recomand studiul meu - Numerele 
îndicer, apărut în -Independența Economică», No. 1191, 


m VIAŢA PORNEASCA 


cipala racilă a actualei stări de lucruri, trebue căutată în 
faptul că reforma agrară din 1921 nu sa preocupat de in- 
zestrarea noilor gospodării create prin improprietărire 
in felul acesta, un milion și jumătate de locuitori au devenit 
gospodari noi, cu pămînt, dar fără boi, fără plug, fără mij- 
loace de exploatare. 

Ca să poată lucra pămintul, fiindcă țăranii nu au avut un 
credit organizat, ei sau îndatorat cu dobinzi împovărătoare, 
pe care nu le-au putut plăti, încît astăzi, la unele datorii, 
toate dobinzile adunate fac mai mult decit sumele împrumu- 
tate, şi chiar mai mult decit valoarea pămintului debitorilor 
indatoraţi. Din statisticele Institutului de cercetări agrono- 
mice, reese că sint țărani care datorează pină la 50. lei, 
iar valoarea pămîntului lor nu este mai mare de 30.000 lei. 

Lipsa unui credit bun se explică şi prin tag că agri- 
cultorii au trăit, după războiu, întrun regim de restricţii: 
rechiziții, taxe de export, prețuri maximale, contingentări, — 
regim care nu se resimțea atit de mult din tauză că în timpul 
inflaţiei creșterea dobinzilor era paralelă cu urcarea prefu- 
rilor cerealelor. După stabilizare însă, aparența de ciștig a 
agricultorilor a dispărut. Așa că agricultorii sau văzut atit 
de îndatoraţi încît se cifrează la 30 miliarde lei, totalul da- 
toriilor lor. 

Dacă această datorie totală o raportăm la numărul de 
hectare al proprietăţii particulare care este de 17 milioane 
hectare, ajungem a avea o datorie de cirea 2000 lei la 
hectar. 

In aceste împrejurări, trei miniştri din trecutul guvern 


s'au preocupat rind pe rind, de găsirea unui remediu şi au 


intocmit studii premergătoare. 

Autorul primului studiu în uceastă direcţie a preconi- 
zat o instituţie de conversiune — de transformare — a dato- 
riilor agricole din datorii cu dobinzi mari şi pe termen scurt 
cu altele pe termen lung şi cu dobindă mică. 

In comisiunile care au elaborat un proect de tehnică a 
conversiunii prevăzute de acest prim studiu, — comisiuni 
din care am avut ocaziunea să fac parte — ideia centrală a 
fost aceia de a crea condițiuni de realizare a conversiunii 
datoriilor agricole prin sprijinirea agricultorului dar şi prin- 
tro oarecare asistență dată acestuia. 

In cele din urmă se ajunge — în această ordine de idei— 
la „Banca agriculturii romineşști”, care a şi depus în cursul 
lunii Mai, actul constitutiv şi statutele la tribunalul Ilfov, 

Aceasta este organizată după tipul Băncilor comerciale, 
totuși spiritul în care a fost fondată, nu este cel comercial, 
şi de aci unele critici care i sau adus. 

Dar să vedem cum îşi realizează Banca scopul său de 
asanare, Se urmăreşte ca agricultorii să fie puși in situaţia 


______ CRONICA ECONOMICA 301 


de a produce în chip rentabil. Aceasta sar realiza pe două 
"căi. Mai intii prin conversiunea creanţelor, cum spuneam mai 


sus, şi în al doilea rind pri i e 
a aa do prin amenajarea rațională a produc 


Pentru a fi admiși la asanare, agricultorii trebue să în- 
deplinească o serie de condițiuni. Nu pot fi admiși la asa- 
nare debitorii cu proprietăți mai mici de 2 hectare, decit 
dacă se asociază mai mulţi, conform legii. 

Nu pot fi admise la asanare, datoriile mai mari de 50% 
din valoarea pămîntului debitorului, cînd datoria se stinge 
în termen mai mare de 5 ani, 

___Nu sînt admise nici datoriile cure în 30 de ani ar cere 
să fie plătite cu anuităţi care calculate cu o dobindă de 12%, 
ar trece — anuităţile -— de 1/3 din venitul brut al exploata- 
tiei în anul precedent. 

i Exploatația odată asanată trebue să devie rentabilă adi- 
că să acopere cheltuelile de exploatare, precum și noile sar- 
cini rezultate din conversiune. 

Dar chiar dacă nu îndeplineşte aceste condițiuni, debi- 
torul poate veni la asanare, Banca putind cere creditorilor 
să consimtă lu o reducere a creanţelor lor, și avind posibili- 
tatea de a cere în justiție aplicarea art. 1.101 din codul civil, 
care prevede că judecătorul poate admite plata în rate — 
foarte rare ori, e adevărat — a datoriilor. 

Transformarea creanţelor se poate face sau prin prelua- 
rea de către Bancă a creanţelor dela creditori, sau prin plata 
cu subrogare de câtre Bancă, Banca lucrind ca mandatară le- 
gală a debitorului, 

Se mai stabileşte o ordine de preferinţă la conversiune, 

peniru acei debitori care prezintă condițiuni financiare mai 
avantajoase pentru Bancă. Astfel, cei care au datorii mai 
mici proporțional cu averea, pot plăti anuităţi mai mari, şi 
altele. 
„Plata creanţelor preluate va putea fi făcută după invo- 
ială, fie prin deschidere de cont curent la Bancă fie prin an- 
gajamente pe termen, fie prin „titluri de conversiune” fie — 
in sfirșit — prin numerar. 

Dar de unde numerar? Cum va izbuti Banca să plătea- 
seă 30 de miliarde? 

Capitalul iniţial al Băncii va fi de cel puţin 650 mili- 
oane lei. 

Statul a subscris 650 milioane lei, iar Băncile procura- 
toare au subscris încă 40 milioane (dobinda minimală 7%). 
Cum o Bancă cu un capital atit de mic poate întreprinde o 
operă atit de grea, de mulţumire a unor creditori care cer 30 


gande, cît am spus că este evaluat totalul datoriilor agri- 
cole? 


302 ri VIAȚA ROMINEASCA 


Capitalul Băncii nu. reprezintă decit 2% din totalul da- 


toriilor. Cum sar intimpla acest miracol? 

Banca este autorizată să emită obligaţiuni în valoare de 
3 ori capitalul social. Pentru a înlesni plasarea lor se garan- 
tează plata dobinzilor de către Stat. 

De asemenea, se mai prevede posibilitatea pentru Bancă 
de a primi depozite spre fructiticare. 

Banca mai poate să emită titluri de conversiune, amor- 
tizabile în 30 ani, cu o dobindă maximă de 1155. 

Poate contracta alte angajamente, de ex. prin cambii, 
etc., etc. 

Poate, însfirşit, prelua activul şi pasivul instituțiunilor 
de credit agricol, existente, de ex. casele de împrumut pe 
gaj, creditul ipotecar tranzitoriu, ete. 

lată atitea motive de speranță, că Banca va avea mij- 
loace de plată. 3 

Am spus că Banca nu va achita suma în numerar. 

Ea ține samă de situația fiecărei categorii de debitori, 
şi fixează pentru fiecare un dozaj al diferitelor modalităţi de 


lată. 
E Astfel creditorilor din categoria cea mai puțin preferată, 
li se va achita majoritatea datoriei, de ex. în titluri de con- 
versiune, 

Acesta — cel puţin — a fost spiritul în care a lucrat co- 
misiunea, din care am făcut parte, pentru proectul de lege al 
conversiunii, 

Titlurile de conversiune pot fi emise pentru plata inte- 
grală a creanţelor cedate Băncii şi în măsura în care vor fi 
acceptate de către creditori. 

u se vor emite mai multe titluri decit valoarea capi- 
talurilor datorite Băncii cu garanţii hipotecare. 
se va întîmpla şi care ar răminea rostul Băncii cînd 
creditorii nu vor accepta titluri şi nici un alt mijloc de plată 
şi vor voi numai numerar, și cînd nu va exista acest nume- 
rar sau cind tot numerarul va fi acordat numai partizanilor 
politici? Vor merge, restul Ja calea justiţiei ca şi pină în pre- 
zent. Şi-a ajuns însă astfel scopul, instituțiunea noastră? 

Sint chestiuni la care așteptăm răspuns dela viitor. — 
strat că răspunsul nu ni l-a dat legea sau n'a putut să ni-l 
aea. 

In ceiace priveşte organizarea, am spus că Banca este 
organizată după tipul băncilor comerciale. Consiliul de ad- 
ministraļie e compus din preşedinte, 7 membri și directorul 
general. 

Mai notăm că, odată opera de asanare efectuată, Banca 
ar deveni o instituţie de credit pe termen mijlociu, specia- 
lizată în finanţarea agriculturii pe termen mijlociu. 


Date fiind împrejurările speciale de funcţionare a Bān- 


| 
| 
| 


CRONICA ECONOMICA ; 203 


cii, se fixează anumite privilegii Y 
i 1 : i gii care să inlesnească forma- 
Vităţi cit mai simple și procedură cît mai expeditivă, 
„În ce priveşte cea de a doua cale de asanare a agricul- 
t pot, prin amenajarea rațională a exploatărilor, se prevede 
i Banca va inscrie în contractele cu debitorii, clauze privi- 
e a al orttta Şi sporirea producțiunii agricole, 
n serviciu agronomic va fi inființat in Bancă. ne 
poet şi pu dottmere economică, eat 
cexecutarea clauzelor de prefecţionare agricolă de că- 
tre debitori, atrage exigibilitatea imediată a datoriei. 
A Credem că izbînda acestei Bānci nu poate depinde atit 
e Arad zi rs care i ireng cit de bunăvoința cu care 
i creditorii și de lipsa de politiciani itu- 
nt ied e ri p politicianism în constitu 


._ Nune putem opri însă de a crede că avind chiar cea mai 
ideală instituțiune şi cei mai concilianti creditori nu se va 
implini nici atunci minunea ca agricultorul căruia în medie 
pămîntul nu-i dă o rentabilitate mai mare de 56% să poată 
plăti dobinzi calculate în anuitate, cu cite 12%, 

_ Cind soarta creditelor agricole este în general pericli- 
tată, — avem precedent şi în Rominia — o elementară pru- 
dență recomandă să nu se fi pierdut din vedere imposibili- 


rai vi pentru debitorii agricoli de a plăti dobinzi de 


#* y 


O a doua leje de credit agricol votată i i 

: de eri ă in Martie acest an, 
este legea. esp, sa vawditaai agricol ipotecar. ga 

„Necesitatea unei asemenea Institutii de Credit e 
spia, re foarte îndelungată vreme. bei ln i ce 
„De ştie că operațiunile de credit agricol prezintă unele 
pereat In special datoriile de credit piure propriu zis, 
e ue deosebite de datoriile ipotecare. Spre deosebire de 
4 store ipotecare agricole care sint de regulă consolidate 
eline alg agree venală a pămîntului, creditul agricol 
s este un imprumut pe termen seurt, legat d a 
tul produselor anuale agricole. A E R 


Principalul dezavantaj al datoriilor agricole 

| , agricole termen 

scurt este veşnica probabilitate că ele nu pot fi “plătite în 

caz de recolte slabe şi vor sfirşi prin a se transforma în da- 

torii ipotecare, care duc la fărâmițarea proprietăţii. 
Socialistul Rodbertus, din 1847, afirmă că dreptul de 


credit n'a găsit încă forma de credit adecuată poopcietăui 


pămintului, În urmă autorii au cercetat bilităţii J 

credit pe termen lung, pentru agricultură. poteca aeg 2 
ee de hrana pe Kar utind fi denunțată. 

această materie rtus cere ca datori i 

să aibă caracterele unei rente perpetue; cel Case Dre 


304 ___ VIAŢA ROMINEASCA = 


pe proprietarul agricol să fie considerat întrucitva ca un 
cumpărător de rentă. 

Ne propunem ca întrun alt articol să cercelăm în ce 
măsură tranşează noua lege, diversele aspecte ale creditu- 
lui agricol ipotecar şi întrucit ar putea satiştace interesele 
economiei naţionale. 

Am vedea atunci pină la ce punet putem nădăjdui — 
ca fostul prim-ministru — că, prin efectul acestei legi, mi- 
lioane de țărani romini vor ara de acum înainte cu voioşie 
cimpurile, vor fi feriti de camăta care-i apăsa, vor avea plu- 
guri şi boi, se vor bucura de un rod mai mănos al muncii lor 
şi vor binecuvinta pe creatorii acestor Instituţii de credit 
agricol romin, ; 

Nu ştim însă dacă cle nu sînt destinate stagnării, ca 
de pildă, Creditul ipotecar tranzitoriu. 

Am cerceta însă posibilităţile pe viitor ale acestor între- 
prinderi şi am înțelege că soarta lor, — de altfel ca şi reu- 
şita în cariera unui om — este la fèl cu aceia a plantei: 
sau creşte mereu și are posibilitate de îndelungată desvol- 
tare, sau trebue să moară. Mai bine să nu existe decit să 
stea pe loc, 
Al. Hallunga 


Miscellanea 


„Controlul averilor”, 


Este un fenomen sociologic foarte cunoscut: in epoci 
f f ; i € . : i de 
ba pĂ Oa şi morală, opinia colectivă caută instinctiv 
ap jap şitori. O formă modernā a acestei tendințe este aşa 
zisul „control al averilor” şi confiscarea mai mult sau mai 
puțin fiscală a capitalurilor, cu origine nejustificată, 
| e ventilat şi la noi — și se ventilează şi uzi — ideia u- 
po egi în acest sens. Și sar părea la prima vedere, că ni- 
càeri, o asemenea măsură nu ar fi mai potrivită, Nu se spune 
sar mereu și pretutindeni că una din pricinile dezastrului 
nostru economic e hoţia politicianilor şi funcţionarilor? 
Decit, chestiunea nu-i aşa de simplă. 
Fără îndoială, foarte eficace moralmente ar fi pilda ca- 
re s'ar face dindu-se în vileag că de pildă cutare ministru 
ară are un venit de 40.000 lei lunar cind e la putere şi zero 
ri zero bani cînd e în opoziţie, cheltueşte în ambele ipoteze 
s s s pt RODDA ipe aa, găsind mijlocul să mai și cumpere 
nor mese sti prog case, vile, moşii, automobile Lincoln 
„Dar asta mar rezolva cu nimic criza. Mai ilalți 
war înceta de a fura. S'ar mărgini doar să fure hey platar par 
şi să-şi ascundă mai bine averea, de pildă in străinătate su 
ceiace ar mai adăoga crizei o cauză mai mult. Ș'apoi în gene- 
re trebue să repugne sentimentului nostru democratic tot ce 
este inchiziţie, tot ce e amestec indiscret în viața noastră par- 
cemara şi în veniturile noastre private. Dreptul penal e ceva 
oarte bun, dar e o jucărie periculoasă. Nu trebue să o mi 
nuim decit „in extremis” şi „à contre-coeur”, şi numai atunci 
cind sintem absolut siguri că vom găsi, la capătul unchete- 
lor noastre, un delict adevărat. Căci a începe urmăriri judi- 
pă şi a le întrerupe pentru că ne-am înșelat, este cel mai 
atentat pe care împotriva unui om un alt om îl poate 


306 VIAȚA ROMINEASCA 


comite, Este cea mai ireparabilă ofensă ce se poate aduce 
demnităţii persoanei umane, 

O regulă generală trebue să călăuzească totdeauna morala 
noastră socială: să nu întrebuințăm instrumentul penal de- 
cit atunci cind nu mai avem încotro, şi să nu uităm că eroa- 
rea judiciară este, dintre păcate, cel mai mare și mai irepa- 
rabil păcat. 

Dar să lăsăm toate acestea deoparte, şi să privim celalt 
aspect al problemei, aspectul economic. O țară se poate ea 
îmbogăţi, sau dacă vreţi: poate ea scăpa de sărăcie dacă gu- 
vernanții și funcţionarii ei nu mai tură? 

Toate exemplele furnizate de istorie ne arată cum furtul 
a fost cauza directă a imbogăţirii nu numai a autorilor, dar 
a comunităţii întregi, și mai ales a Statului. E cazul tipic al 
Imperiului Roman. De îndată ce guvernanţii n'au mai putut 
să fure, Statul a sărăcit și a început să se dezagrege. Dease- 
meni, să nu uităm că Statul naţional modern este bazat 
raplul dela început, pe ceiace Marx numea eufemistic „die 
ursprüngliche Anhiăulung”. Hoţie dela Stat, îmbogăţire prin 
Stat și îmbogăţire a Statului nu-s istoriceşte fenomene care 
se exclud. 

Fireşte, sistemului de rapt direct i-a urmat un alt sistem 
de spoliaţie capitalistă. mai pami şi mai subtil. Este ex- 
ploatarea prin confiscare a plus valutei în favoarea unei cla- 
se şi în defavoarea alteia. Azi acesta e sistemul practicat, şi 
e greu să ne mai întoarcem înapoi. Chiar ţările care n'au 
avut „acumulare primitivă” trebue să înceapă cu faza a doua: 
nu pot să-şi permită a o lua da capo, dela piraterie și brigan- 
daj subt cuvint că toate țările capitaliste au trecut prin asta. 

Motivul tru care un stat nu se poale edifica azi pe 
baze de furt ca altă dată este că marea şi adevărata îmbo- 
gățire nu se mai poate face azi prin jaful de Stat, ci prin 
mijloace mult mai subtile. Să luăm exemplul ţării romineşti. 
Dela 1919 și pină acum avuţia națională a Statului a fost 
oarecum împărţită intre guvernanţi. Cei mari sint de obicciu 
cinstiți personal. Cine se îmbogățește este politicianul de di- 
mensiune mijlocie. 

Din fruntași dacă vedem cel mult doi sau trei care îşi 
croesc averi sistematice din averea Statului. 

Timp de peste 10 ani guvernanţii Rominici sau imbogă- 
tit prin Stat. Dar să privim bine. Ce mediocre ne apar toate a- 
ceste averi! Rezistă oare vre-una la „criza” de azi? Sau chiar 
fără ea, simpla uzură, simpla trecere de timp, simpla chel- 
tuire normală și curentă macină și epuizează aceste averi, 
mici ca volum, efemere ca durată, 

Concluzia? E greu astăzi să te mai îmbogăţeşti direct 
prin Stat. Și vice-versa: e utopic să credem ca Statul sar pu- 


—. 


- 


m 


2 GCRANN 4 307 


lea reimbogăți de pe urma retrocedării pe calea confiscării 
i sumelor mai mult sau mai puţin furate. 

Şi dacă asta este valabil în general, e cu atit mai adevă- 

rat pentru cazul țării noastre unde propriu zis nu există 3- 
veri. Am indrăzni să propunem următoarea formulă pentru 
e a e acea de e ri bolta în Rominia: la noi 

` n capital. i i 

meni S Al ae cheltuelile ao ar E eT aa 
impresia de oameni bogați. Sint sau funcționari superiori 
care pompează lefuri, diurne şi tanti i 
zeci de cc nori sau directori « banak daa furam 
cheltuesc din sumele enorme pe care li le pun 
băncile pe care le conduc, subt formă de speze diverse in in- 
teres de serviciu, In ambele cazuri e ca un impozit enorm la 
care colaborează cu aporturi individuale mici o sumă mare 
de poprat de acțiuni, adică de simpli cetățeni. 

„_  Admițind că sar suprima sistemul, admițind că Statul 
şi societatea n'ar pierde prin această desființare — rămine 
totuşi să ne întrebăm: ce ar putea în definitiv cîştiga? 

„Controlul averilor” este una din acele formule falș-sal- - 
valoare de care se cramponează o opinie publică dezorien- 
tată intro țară cu viaţă socială şi morală șubrezită. Societă- 
tile zdravene nu vorbesc niciodată de controlul averilor: îl 
fac. Sau încă și mai bine: acționează preventiv. Teroarea 
burghezului francez dea vedea că toată lumea îi întoarce 


poate face cu legi, oricât de energici si viteji ba A l ] 
care le-ar vota. — D. I. seal Li ji bărbaţi ar fi acei 


Războiu și comerț. 


Amiralitatea engleză a incercat să afle ce înriurire e 
avut blocada asupra Germaniei. In acest scop, a fost însăr- 
cinat amiralul Conchett, — care a fost pe timpul războiului 
mondial ataşat militar în Suedia, Norvegia, Danemarca şi 0- 
landa, — să studieze chestiunea, Amiralul englez și-a adu- 
nat însemnările și observaţiile personale, a cercetat din nou, 
peohieana ȘI a scos o carte: „The Triumph of Unarmed 

orces”. 


i NIS publicate de acest specialist nu sînt lipsite de in- 
eres. 
Amiralul constată că Englejii au făcut afaceri cu Ger- 
mania timp de 30 de luni, în cursul războiului mondial. Pen- 
tru continuarea luptei, Puterile Centrale au comandat în An- 
a tot ce le trebuia. Fabricanţii şi comercianții engleji au 
vindut inamicului alimente, conserve. maşini, petrol, benzi- 


nă, uleiu, cox şi diverse alte produ i 
plozibilelor. p se pentru fabricarea ex- 


308 VIAŢA ROMINEASCA 


Germanul plătea, Englezul incasa şi ceres: ia ciao 
Bineinteles, comerciantul englez n'a vindut Kesis A ră 
niei (asta ar fi fost trădare), ci indirect prin interme Aa 
rilor neutrale. Afacerea exa rentabilă E n ia au 

tut pentru înviorarea comerțu t = 
zi ou ea bai de aur, o ploae mâruntă şi ge aia 
care a fruetificat din belșug afacerile. V apoarele intrau în 
porturile engleze cu saci de bani şi plecau încărcate cu mär- 

i de ducea lipsă inamicu Co vara 
pi Vă incbipuiţi, dolar, că guvernul englez nu ştia nimic 
despre această combinaţie. Vă înșelaţi: guvernul englez să 
bine informat. Vreţi să ştiţi dacă a luat vre-o măsură pentr 
împiedicarea traficului? Nu a oari nici o măsură, cel puțin 

ù ‘au intervenit Americanii. i 
pA S militar al Angliei, amiralul Conchett, privea r 

utincios la tot acest negoțł şi toate rapoartele lui wau fos 
uate în samă. j 

Una e războiul; alta-i afacerea. ; : 

Pe scurt — amiralul englez trage concluzia că negoju 
Angliei cu Germania a prelungit războiul. 

Amestecul } 1 o Re 
prilie 1917, Germania nu mai putea să-şi refacă rezervele. In 
sfirşit, blocada își făcu efectul, , a ia 

— Bine, — veţi întreba, — dar acești negustori și iabri 
canţi mau avut fii și gineri, cumnaţi şi nepoți, pe cimpul de 


luptă? 4 “i 
-— avu Ky 
— Atuitel, cum de le-au vindut tinereţea şi singele pe 
i? . - 
că Negustorii engleji n'au vindut fabricate şi semifa- 
bricate. 


— Au prelungit însă măcelul. 

— Da, dar în schimb capitalul lor a făcut pui. | 

Copiii sau măcelărit şi green au câştigat. Băeţii au mu- 
rit în tranşee, iar bătrinii au profitat de legea cererii și ofer- 
tei pe piaţa economică şi sentimentală. lar acum se agită 
din nou, fiindcă nu există fabricațiune mai rentabilă decit 
cea de războiu. tèt: 

Sigur: cartea amiralului e primejdioasă. . 

— Ce vor spune foştii soldaţi, cind vor afla că singele 
lor a fost speculat la bursă chiar de către părinţii lor? 

— Nu vor spune nimic. Intii, fiindcă cei mai mulţi nu 
vor ceti cartea; al doilea, fiindcă dintre cei care vor ceti-o, 
majoritatea mare s'o înțeleagă; al treilea, chiar dacă au so 
priceapă — vor căuta să profite la rindul lor, fiindcă între 
timp au devenit și ei negustori... í 

Numai cîțiva vor zbiera. Sint însă mijloace pentru a-i 
pune repede la rezon. 


Li 


Americanilor a întărit însă blocada. Din A- , 


MISCELLANEA 308 

Orice afacere, — a spus cindva un Francez, — este un 
joc cu banul altuia, sau — mai în nota vremii — cu singele 
altuia... Cind curge singe, saltă comerţul... 


Stridia e şi nu e pește. 


Sint instituţii şi prolesii care îşi păstrează, — cu toate 
deosebirile naţionale și nuanțele impuse de meridiane. — 
un caracter permanent şi nealterat. In toate țările, bunăoară, 
şoferilor le place să circule cu o viteză exagerată, după cum 
bucătăresele preferă să se angajeze în casele din apropierea 
posturilor de pompieri, Telelonistele de pretutindeni sint ves- 
nic certate cu abonaţii; iar vameşii — in necurmată duşmă- 
nie cu călătorii, 

Deformarea profesională, ca şi legea gravitațiunii, nu 
ține samă de frontiere, de grade de civilizaţie, de tradiţii, 
dogme şi norme, logică şi drept, mai exact: de dreptate. Ra- 
porturile dintre civili şi militari, dintre ofiţeri și soldaţi, dir- 
tre magistrați şi piriţi sint cam aceleaşi peste tot locul, 

Bine-inţeles că dela această lege nu face excepţie nici in- 
stituția „atit de răspiudită, a fiscului. Mai cu samă fiscul se 
distinge prin temperamentul şi caracterul său internațional. 
Oriunde le-ai duce, cerul e albastru şi fiscul — fisc. Pesemne, 
fiindcă el e înrudit de aproape cu confiscarea... de aceia tu- 
decă și procedează la fel pretutindeni. 

Nici măcar Anglia nu face, în această privință, excepţie. 

Comisiunea fiscală din comitatul Essex u hotărit de cu- 
rind să mai impună cu un supliment de impozit celebrele 
pescării de stridii dela Colchester, Dar se pol oare impune 
stridiile, cind legea nu le atinge şi nu vorbeşte decit de peşti? 

— Se poate, dacă stridia e pește, 

Stridia însă nu-i nici pește, nici carne, 

Pentru a scăpa din dilemă, comisiunea su adresat unui 
expert erudit care a declarat: 

— Din punct de vedere științific, fireşte că stridia nu-i 
pește; dar din punct de vedere al dreptului, strida estutotuși 
peşte, fiindcă aşa a hotărît de mult regele Richard al II-lea. 

Comisiunea a preferat să-i dea dreptate regelui Richard 
şi ca atare a impus pescăriile de stridii la o taxă suplimenta- 
ră de 600 de lire sterline. 

Şi acum: Ştiţi de ce n'au foxterierii coadă? 

— Tot din cauza fiscului. 

Pare-se că subt acelaşi rege Richard a fost decretat şi 
un impozit pe coada de cine. Ca să nu plătească, contribua- 
bilii au tăiat coada cîinilor... — F. Dima. 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


Const. Graur, ('ifi-va ingi. Cu o notiţă introductivă de 
T. 'Teodorescu-Branişte, Bucureşti. Bibl. «Dimineaţa» Ed, 
s Adeverul». A 
Cele douăsprezece articole. pe care le-a cules din lunga 
d-sale activitate de ziarist d. Const. Graur, sint tot atitea 
portrete. „Inșii” pe care îi evocă d-sa fac parte dintr'o ca- 
tegorie de oameni pe care am greşi dacă am considera-o și 
am judeca-o după un criteriu prea simplu. Cei doisprezece 
oameni din broşura d-lui Const. Graur sint niște rataţi, dar 
niște rataţi excepţionali. Fiecare din ei e un iluminat, un 
om posedat de o idee, de un ideal sau pur şi simplu de o 
marotă. CEE +. 
D. Graur a ales în special figuri din trecutul mişcării 
socialiste dela noi, de prin anii 1880—1900. O epocă şi o miş- 
care pe care d-sa le catea foarte bine, ceiace îi permite 
judece aşa cum trebue, ; 2 
n pc la date diferite — cel mai vechi din 1902, cel mai 
nou din 1930 — aceste articole păstrează un caracter unitar. 
aceiaşi atmosferă și aceiaşi atitudine, Nu e lucrul cel mai 
puţin remarcabil din această broșură. Asta dovedeşte o 
rară continuitate de gindire şi o consecvență excepţională. 
Din acelaşi motiv, cărțulia d-lui Graur are o mare ag? 
portanță documentară. Cu ajutorul oamenilor pe care îi 
deserie, d-sa evocă o întreagă epocă din viaţa politică şi so- 
ială a Romîniei. í 3 
i D. Graur cultivă cu mult meşteşug detaliul pitoresc, ca- 
pabil să pună în evidenţă o figură, un caracter, o siaja 
Din acest punet de vedere articolul despre Ştefan sti 
că este absolut remarcabil. E seris după moartea lui Petică, 
în 1904. D. Const. Graur descrie în Ştefan Petică tipul ţăra- 
nului cultivat, tipul ruralului orășenizat, reprezentativ pen- 
tru o întreagă categorie socială din țara noastră, și caracte- 
ristic pentru cultura rominească. Venit in capitală cu sufle- 


rd 


— n 


pia RECENZII 


_Su 


tul plin de visuri şi de idealuri, Petică nu găsi deloc mediul 

À ! a de m social istă, el avu ne- 
Paron să intre în această mișcare tocmai în clipa cind so- 
cialismul rominese era pe punctul de a suferi o transforma- 


„In raport cu mişcarea socialistă din capitală — spune 
e cra Petică poate fi socotit ca un Pi al bätrineții. 
Şubred şi heurastenic ca un adevărat proletar-intelectual 
modern, dar plin de amor propriu şi setos de glorie ca un 
cavaler medieval, el se înrolă în mişcarea pentru cucerirea 
unei lumi viitoare, atunci cînd dezerțiunile incepură a fi 
din ce în ce mai numeroase, cind anii de luptă fără rezultat 
palpabil „Osteniseră pe cei mai mulţi. cînd şefii şi soldații 
care mai susțineau „asaltul societății capitaliste” o făceau 
în silă, mai mult dintro aparență de convingere, care în 
realitate era inerție, decit dintr'un avint cald al inimii... 
Simţul critic avusese tot timpul să se  desvolte la tovarăși. 
Socialismul lor pierduse coloritul romantic: din lupta lor 
dispăruse elementul impulsiv imprumutat de la franceji şi 
care, izbucnind la interval prin manifestări zuomoloase şi 
îndrăznețe, atrăgea asupra lor o atenție simpatică, ba deş- 
lepta chiar admiraţii şi aducea partizani: acestea fură înlo- 
cuite cu concepția... burgheză a socialiștilor germani — un 
fel de socialism cazon —... Se discuta mult în cluburile so- 
cialiste, dar nu se mai făcea oratorie în stil mate, nu se mai 
făcea nici frazeologia revoluţionară de altădată, nici senti- 
mentalismul călduț din vremea adolescenței socialiste”... 

Aşadar Petică „impetuos şi visător” dă in Bucureşti de 
un socialism... cuminţi! — ale cărui caractere d. Graur le 
descrie foarte bine. Mai departe, d-sa descrie toată existen- 
ja tragi-comică a lui Ștefan Petică şi cariera lui de ratat ex- 
cepţional, trecerea lui la poezia de avanl-gardă a vremii, 
reprezentată prin mișcarea simbolistă de pe atunci şi şcoala 
lui Macedonski, „decadentismul” lui şi decandenţa lui... Este 
un tablou plin de tristețe și amărăciune, e povestea unui su- 
flet plin de calități dar lipsit complect de orice insuşiri prac- 
tice. Şi d. Graur inchee: „Drama trăită de Stefan Petică nu 
este un caz izolat. Ea e comună multor țărani de origine, 
multora mai ales dintre cei care sint în adevăr firi distinse, 
cu individualitate puternică... Dintre fiii de țărani care răz- 
besc în învățămîntul secundar sau superior, În genere cei 
mediocri ajung bine, ajung sus... La adăpostul unor partide 
sau unor oameni, se vor aranja tot mai bine; mediocrităţi in- 
telectuale şi nulităţi morale — vor deveni capacităţi sociale”... 

Nu se poate caracteriza mai bine o situație și explica 
mai limpede nercuşita lui Ștefan Petică, 

Găsim aceiaşi clară judecată, aceiaşi vigoare a expre- 
sici şi acelaşi bun simț în toate portretele d-lui Graur, fie că 
ne zugrăvește pe Badea Cirţan, ciobanul transilvănean. care 


312 VIAȚA ROMINEASCA 
prin văgăunile Carpaţilor trecea nevăzut de grâniceri pur- 
tind în desagă cărți romineşti, — S. Edelstein, care din 
dascăl de ebraică a devenit apostol socialist, — sau pe acel 
pitoresc şi inimitabil Niţă Piţurcă, croitor, „mahalagiu au- 
tentic... pomenit deodată la suprafața vieţii sociale” cu apa- 
renţe de mardeiaș electoral şi cu suflet de idealist, una din 
figurile socialismului romin de acum trei decenii... 

Cei „citiva inşi”, acum dispăruți. pe care îi evocă d. 
Const. Graur, sint sortiti, graţie d-sale, să trăiască incă mul- 


tā vreme. 
Al, A. Philippide 
„% a 


G. Balş, Maica Domnului Indurătoarea în bisericile mol- 
doveneşti din veacul al XVI-lea. Bucureşti 1930, 18 pp. + 18 fig. 


Sub egida „Comisiunii monumentelor istorice”. unul din 
cei mai activi membri ai ei, d. G. Balş ne dă un fragment de 
iconografie creştină, căutind să integreze artei generale una 
din cele mai reușite reprezentări ale Maicii Domnului din ve- 
chea pictură moldovenească. Incă de acum șase ani, cu pri- 
lejul primului congres de bizantinologie ținut la Bucureşti. 
savanții străini specialişti au atras atenția asupra valorii 
frescelor bisericilor bucovinene, dintre care cele externe cin- 
stese trecutul nostru artistic prin nota de strălucită origina- 
litate. 

Tipul Fecioarei Maria sa bucurat de-o realizare artisti- 
că destul de variată chiar în arta bizantină. Prin duioşia sen- 
timentului exprimat, Eleuza — reprezentind pe mama strîn- 
gindu-și copilul la piept — a fost curind adoptată de zugra- 
vii creştini orientali, la noi apărind la următoarele biserici: 
Bălinești, Neamţ, Sf. Gheorghe din Suceava, Homor, Baia, 
Moldoviţa şi Voroneţ — cele mai multe ctitoriile lui Ștefan 
cel Mare. 

S'a crezut multă vreme că această reprezentare, expo- 
nentul unui patetism artistic necunoscut spiritului bizantin, 
sar datora unei influenţe occidentale, mai precis italiene. 

Și azi încă se mai găsesc susținători ai originii apuse- 
ne — pentru ramura rusească Lihacev şi  Kondakov. Dar 
chiar în Rusia, fie mai bătrinul Muratov, fie o pleiadă de ti- 
neri cercetători, au găsit izvoare sigure în arta bizantină ina- 
inte de „primele licăriri ale unei arte specifice italieneşti”. 
Celebra Maica Domnului din Vladimir sa stabilit ca fost 
adusă din Constantinopol la Kiew înainte de_1050 şi mutată 
la Vladimir după 1055. Unii ruşi au mers pină acolo în cit să 
atribue Ţărilor romineşti rolul de-a fi mijlocit transmiterea 
influențelor italieneşti în Husia. 

Nu e mai puţin adevărat însă căn Țările Balcanice — 
socotind și principatele romineşti — s'au frămintat lipurile 


RECENZII 313 


şi variantele iconografiei bizantine, elaborind chi 
e } E ar altele 
p x af vea conclude şi bulgarul Miatev studiind două 
ma e Fleusei din Bulgaria. Pentru elucidarea problemei 
mprumuturilor G. Balș sa ocupat de grupul moldovenesc 
mai nou e drept, dar suficient de important. j 
cara obișnuitul tip al Hodigitriei — Maica Domnului cu 
copilul — sa ajuns prin întoarcerea unuia către celălalt, la 
tipul Fleusa = Indurătoarea, deosebindu-se o variantă Gli- 
cofiluza i cind Maica zimbeşte dulce — sau alta contrară 
cind Maica se'ndurerează la imaginea chinurilor viitoare ale 
copilului lisus — Strastnaia, cum i-au spus rușii, care au co- 
ii eyer A gp celelalte variante în Sladkoe Sobzanie şi 

mie, Cu aceste i ești si i i 
mentii or Pet an rusești sint mai înrudite repre- 
Sub acest unghiu de vedere, studiul d-lui Bal i ă 
contribuţie la capitolul relaţiilor artistice cnd i jima 
re ce-așteaptă un cercetător, căruia i s'a pregătit terenul prin 
citeva date fragmentare. Care ar fi contribuția rominească 
la realizarea „Indurătoarei” din frescele noastre nu ne arată 
d-sa; ba chiar neagă caracterul specific local al Glicofiluzei 
dela Moldoviţa, unde un alt autor văzuse costum naţional 
în haina lui lisus. Maș convinge şi eu de afirmaţia d-sale 
dacă ar exemplifica-o cu citeva date mai precise. Și'ncă nu 


trebue de uitat că pictura ă di 
„de moldovenească din sec. XV i 
alte originalități. ANEA 


m e 


Virgil Vătășianu, Vechile biserici de piatră i 
sis, piatră romineşti 
din judetul Hunedoara. Cluj 1930, 225 + VII pp. + 40 fig. 


__ Deşi a apărut mai întii în „Anuarul comisiei mon. isto 
rice pentru Ardeal”, bogatul studiu al d-lui Vătăşianu — pe 
care recunosc a nu-l fi cunoscut din alte lucrări — se pre- 
zintă cu frumoasă individualitate. Insuși d-sa recunoaşte în- 
tr'o notă prizărită şin „Prefaţă” la loc de cinste că a folosit 
o metodă strict ştiinţifică la redactarea lucrării şi la aduna- 
rea materialului, aceia învățată la Seminarul Institutului de 
istoria artelor dela Viena de sub conducerea lui Strzygow- 
schi, celebru bizantinolog. Ca un fir călăuzitor d-sa pare că 
se pune la antipodul d-lui Balş, încercînd să puizeze tot spe- 
cificul naţional din arta rominească, alegind pentru aceasta 
regiunea cea mai potrivită, Hunedoara cu Țara Hațegului. 
Se profilează mereu o temă și ca atare urmărim mai cu aten- 
ție DE | 

, Deosebește un prim tip longitudinal, în care i 
bisericile din Streiu, Sintă Mărie, Birsău, Osirovul Mae Ri. 
bița, Ciula Mare, Cetatea Colței, Streiu-Sin-Georgiu și Peş- 
teana — formate din trei încăperi consecutive, cu păreții 


314 VIAȚA ROMINEASCA 


drepți, cu acoperişul în versante și de obicei cu un turn-elo- 
potniță la vest. Al doilea tip, numit mixt, cuprinde doar o 
singură biserică, dela Dânsuș, cea mai cunoscută în litera- 
tura rominească; zidită din piatră, unele blocuri aduse dela 
ruinele romane ale invecinatei Ulpia Traiană; pentru noi 
planul sar potrivi mai mult cu al bisericilor bizantine în 
cruce greacă, obişnuite sec. X—XI şi caracteristic celor mai 
vechi biserici din Muntenia. Aceiaşi nedumerire și pentru cel 
de-al treilea tip, pe care autorul îl numeşte central, dar care 
de fapt nu-i decit cel treflat (triconc), cunoscut în întreaga 
terminologie artistică ca atare. Acestui tip aparțin bisericile 
din Gurasada, şi M-rea Prislop, care se aseamănă foarte mult 
cu bisericile de dincoace de munţi, fiind rezidită de fiica 
Voevodului Moise Basarab la 1564, sub forma actuală. Ace- 
iaşi greșală pentru biserica din Hunedoara, care e construită 
in plan de cruce greacă; în acest caz nu ne apare de loc clar 
ce-a vrut autorul să'nțeleagă prin plan central. 

In partea a doua a lucrării se ocupă de „fiinţa” — cum 
intitulează d-sa conform strictei metode impuse —, adică de 
„valorile tehnice şi artistice” ale celor 13 monumente stu- 
diate. Este vorba aici despre material — piatră brută sau de 
talie, cărămizi romane sau moderne și lemnul, obișnuite 
toate— în Evul mediu — de provenienţă locală, dar la fel ca 
sar erp in Europa orientală, din Finlanda pină'n sudul 

unării; de calitate excelentă este mortarul, care lega dura- 
bil aceste variate elemente. In ce priveşte tehnica nu se poa- 
te vorbi de probleme savante, totuşi sa dat o atenţie deose- 
bită, remarcabilă mai ales la boltiri. Urmează „scopul şi su- 
biectul”, stabilind modestia nevoilor de cult, spre deosebire 
de bisericile apusene, localuri de adunări; de asemeni icono- 
grafia apare săracă faţă de cea a bisericilor din Principate, 
reducindu-se doar la actele simbolice. Mai pe larg se ocupă 
de „figura”, revenind amănunţit asupra mean yen Biseri- 
cile longitudinale se aseamănă cu acele de lemn din Romi- 
nia sau Polonia şi Cehoslovacia; mai toate au clopotniţe pa- 
trate, bolți cilindrice sau ogivale, uşi şi ferestre romanice sau 
gotice, elementele decorative plastice puţine şi simple. Mai 
interesante sint cele două biserici în plan treflat, care evi- 
dențiază o influenţă sirbă; stabileşte pentru Prislop şi legă- 
tura eu călugărul Nicodim. Prin „forma” înţelege compozi- 
tia, studiind massele de-un echilibru perfect, spaţiul desvol- 
tat armonios, decorul redus la picturile murale şi icoanele 
iconostasului, lumina în genere slabă la spaţiile mărginaşe și 
spiritul sau conţinutul sufletesc în strins raport cu credința 
simplistă dur puternică a ţăranului sau boerului rumin din 
trecut, 

In partea a treia redă „evoluţia”, adică împrejurările în 
care au apărut aceste monumente. Au participat mai intii 
„energiile autohtone”; țăranii construese tipul arhaizat lon- 


RECENZII O 315 
gitudinal în baza tradiției construcțiilor similare de lemn 
ca pretutindeni în Rominia, deci de amintire străveche dacă, 
respingind influența slavă. In „Voința puterii organizate” se 
ocupă de curentele de artă impuse, prin care ințelege opre- 
siunea maghiară; influenţele străine („curentele”) ar fi cele 
venite din Armenia pentru folosirea pietrei, din Serbia pen- 
tru planul treflat. Ca închecre se datează bisericile din sec 

cs: spal raze Sage dela Dânsuș, pină'n sec. XVII. 
mitem citeva rectificări ări ă 
Peas ansamblul valoros al lucrări? E AN 
n ce priveşte terminologia nu ni se pare ine fi - 
trebuințează pentru bis, Săntă Maria ăia ue gps 
şi apsidă” (p. 8) sau „tindă, navă și apsidă (p. 9); la Birsău 
cu aceleași incăperi dă „clopotniţă, navă şi apsidă” (p. 12). 
alteori „tindă, navă şi altar” (p. 27). Aceasta din cauza ne- 
precizării elementelor construcţiei introductive, care e for- 
mată uneori din două încăperi: pridvor şi nartex, clopotniţa 
fiind aşezată pe una din ele. Apoi noi sîntem obișnuiți să 
spunem absidă (nu apsidă), naos (nu navă), nartex (nu pro- 
naos sau tindă); altar, răminind absida ca termen pentru 
formă numai, role ci on cum poate fi construită „cupola 
de piatră suspendată”, De ce „Hagia Sofia” (p. 159); timpana 
(p. 5 sq), patrulob (p. 44) pentru treflat? Dispărţitura din- 
tre nartex și naos cu mai multe deschizături explicată just 
din nevoile cultului (p. 94), este în nota evoluţiei întregii ar- 
hitecturi romineșii, așa că nu e nevoe a căuta analogii de- 
părtate, can Rusia. De adăugat originilor sirbeşti ale planu- 
lui în cruce dela Hunedoara (pp. 1 138) că nici Bulgaria 
nu este lipsită de usemenea monumente. Influenţa mazdais- 
mului Ap. 167), cu toate rezervele autorului, pare totuşi ha- 
zardată, Pentru problema datării inscripției bis. din Strei- 
Sin-Georgiu îi era de folos dacă cerceta şi ductul literilor. 
Pentru Paul de Alep trebuia să se adreseze ultimei şi celei 
mai reuşite ediţii a păr. V. Radu, publicată recent la Paris. 
D-sa păstrează încă — e drept, puţine — provincialisme 
sau arhaisme: „originalmente” (p. 5), „simplamente” (p. 73), 
„sprafit” (p. 25), „acuzele” (p. 39), ca şi expresia repetată 
„durere ca exelamaţie. Uneori chiar transerieri greşite: Th. 
Motochit pentru Metochit (p. 31 nota), bizantin pentru by- 
zantin (idem); umintese că Dobrescu, fostul protesor al Fa- 
caii de teologie din București a murit de mult, deci nu d-l 
p.-71). 


P. Constantinescu-laşi 
tu 
Paul Morand, /900. Paris, Editions de France, 1931. 


„Principala calitate a nouei cărți a lui Paul Morand e su- 
biectul. Cum o spune și dinsul, 1900 e o dată curioasă: are 


316 = VIAȚA ROMINEASCA 


toate cusururile lucrului demodat şi nu are încă avantajele 
lucrului deja istoric. Ceiace îi dă — tocmai pentru asta — 
un farmec deosebit, farmec de lucru mort, adevărat mort, 
nu simili-mort cum e tot ce este istoric. 

Subiect frumos, pe care Morand, putem zice fără teamă 
l-a sabotat şi l-a ratat, 

Ce este toată acea enormă plăcintă de 100 pagini unde 
nu se ocupă decit de afacerea Dreyfus? — și cum? Dacă sar 
fi căznit să găsească fapte diverse, anecdote, vorbe celebre, 
însfirşit detalii caracteristice pentru atmosfera dreyfusismu- 
lui n'am avea nimic de zis. „Afacerea” a fost ceva foarte ti- 
pic pentru mentalitatea franceză 1900. Merită deci un loc în 
marea frescă a acelei epoci. Dar nu. Morand nu face decît 
să citeze nume proprii şi să dea un fel de rezumat-compen- 
diu al faptelor exterioare. 

Cîteva observaţii sint juste. De pildă credința pe 
atunci, a tuturora în teatru, credință care azi nu mai este. 
Pe omul din 1930 sforăriile rampei îl agasează. Pe burghe- 
zul dela 1900 îl încîntă. Paul Morand însă nu se gindeşte la 
cauze. Citează faptul, şi atita tot. Și nici nu trage era 

O altă observaţie: „omul de litere” se amestecă în poli- 
tică. Waţi închipui oare astăzi — spune Paul Morand — pe 
André Gide dind sfaturi (şi sfaturi luate în serios) lui Poin- 
care? Desigur că nu ne-am închipui pe Andre Gide, Şi de 
ce tocmai pe Andre Gide? Dar ni-l închipuim foarte bine pe 
Charles Maurras, care e şi mai poet decit Gide, sau pe Léon 
Daudet, care e tot atit de literar ca ṣi dinsul, sau pe Robert 
de Flers. Este oare sigur că lucrurile sau schimbat aşa de 
mult în această privință? Și la urma urmelor nu putem oare 
să spunem exact contrariul, anume că această trăsătură, de- 
sigur caracteristică pentru 1900, e încă și mai caracteristică 
pentru 1930? Desvoltarea enormă a presei face din omul de 
condeiu un sfetnic politie azi încă mai redutabil ca odinioa- 
ră. Pină şi la noi poetul Nichifor Crainic sau romancierul 
Cezar Petrescu pot să dea consilii oamenilor politici pe baza 
prestigiului lor, nu ca oameni de Stat, ci ca poeți şi nuvelişti. 
Confuzia între litere și guvern e poate încă mai accentuată 
în 1930 decit în 1900 (vezi publicaţii ca Gringoire sau Can- 
dide, caracteristice în această privință). 

Mai departe, Morand citează exemplare din scrisul de 
pe atunci. Se seria înfiorător de prost — spune el, ge 
Pare ridicul astăzi stilul frumos din vremurile acelea. Dar 
nu-i asta soarta tuturor epocilor? Şapoi să nu uităm că 
stilul acela 1900, acea insuportabilă „écriture artiste” infes- 
tează cu aceiaşi virulență literară contemporană. Și nu-i oare 
comic să constatăm că Paul Morand însuși este unul 
din cei mai străluciți reprezentanţi ai acestei maniere lite- 
rare făcută din formule spirituale, cînd telegrafice, cind 
alambicate, din cuvinte-revolver, imagini  „ranversante”. 


DOE < E sI? 


comparații îndrăzneţe? In fond există două stiluri: stilul di 
rect, stilul Tolstoi dacă vreţi, şi stilul parfumat, aul G: 
raudoux, Delteil, Drieu la Rochelle, Montherlant, & Co, Acea- 
stă manieră „făcută” şi oarecum jumătate literară jumă- 
tate filozofică, sau dacă preferaţi : ideologică (am spune 
aproape: „politică”) este desigur o moștenire dela 1900. Dar 
o moștenire pe care noi, cei din 1930, am sporit-o și am in- 
tego. Ny poate fi aci o caracteristică a lui 1900 în contrast 
In general, multe lucruri contestabile în carte 

rand. Şi-i cu atit mai regretabil cu cit se putea, pp 
scrie o carte bună despre 1900. Și credem că Paul Morand 
cel dintii. Căci el știe bine ce e 1900. Cite o frază, pe ici pe 
colo ni-o dovedeşte; de pildă: „pourquoi avoir été si laid, 
si riche, si heureux?”. Dar ce vreţi? Morand a ajuns în si- 
tuaţia scriitorului care, are-n'are-poftă, trebue să ouă un vo- 
lum la dată fixă în clocitoarea artificială a editorului. Și aşa 
a stricat el bunătate de subiect, în care el mai mult decit altul 
are o incontestabilă competenţă sentimentală. 


D. 1. Suchianu 


Revista Revistelor 


O „Mască de fier“ orientală : 
aci Murad V 


Unele secrete ale istoriei nu au 
putut fi divulgate pină astăzi; sa- 
vanții obiectivi care constată fără 
a da explicaţii, se mulțumesc în 
astfel de cazuri cu teza cea mai 
verosimilă, totuşi anumite inter- 
pretări ale misterelor istorice ca- 
pâtă adesea rangul de dogmă în o- 
chii muritorilor  curioşi, chiar a- 
tunci cind conţin, cum e cazul ver- 
siunilor morții cumnatei lui Lu- 
dovie XIV, evaziunii lui Ludovic 
XVII, identităţii Omului cu Masca 
de fer, echivocuri deconcertante. 

Un caz, asupra căruia istoria nu 
a putut arunca pină astăzi lumină 
deplină, este acela al sultanului 
turcesc Murad V, nepot al lui Ab- 
dul-Aziz, Om înzestrat cu o desă- 
vîrşită cultură europeană, Murad a 
atras atenția lumii pariziene încă 
pe vremea cînd prinţ fiind, a fă- 
cut o vizită în Franța. El era dea- 
semeni foarte lubit de popor şi ur- 
carea lui pe tronul osmanliilor a 
provocat o nespusă bucurie în toa- 
te straturile populaţiei turceşti, Pri- 
mită cu bunăvoință de toate pute- 
rile europene, în afară de Rusia, 
venirea lui pe tron a provocat o 
urcare de trei franci a cursului 
rentelar otomane, Şi totuși această 
domnie, inaugurată sub uuspicii 
atit de fericite a avut o destăşu- 
rare ică, 

Marad ajunsese sultan în 1876 
în urma abdicării lui Abdul-Aziz, 
întrint de insuccese politice şi in- 


fluenta tot mai puternică a parti- 
dului junimist, 

Dar Abdul-Aziz nu s'a putut im- 
păca uşor cu pierderea tronului. 
La 11 Iunie 1876, el su sinucis tñ- 
indu-şi vinele cu foarfeca. Un şam- 
belan lipsit de tact, veni să anun- 
te noului sultan, fără nici o pregă- 
tire, sinuciderea unchiului său. 
Temperament nervos, de o sensi- 
bilitate maladivă, Murad, la această 
veste, îşi pierdu simţirea, iar cînd 
îşi reveni în fire, nu mai era stă- 
pin pe toate facultățile sale min- 
tale... 

Un tratament neindeminatec a- 
graveazā boala sultanului. Se cre- 
ează o situaţie turbure, încep rãs- 
coale în provincie. Atunci Marele 
Vizir, Midhat-Pașa, se hotări la un 
pas decisiv. Ajutat de aceiaşi prie- 
teni care puseseră la cale abdica- 
rea lui Abdul-Aziz, el lansează un 
decret prin care Sultanul Murad V 
era „suspendat provizoriu din func- 
țiunile sale” din motive de boală, 
prințul moştenitor Abdul-Hamid, 
chemat să ocupe tronul. Promul- 
garea acestui act consternă poporul 
şi unele sfere politice; bursa ridi- 
că cursurile numai cu. trel pa- 
rale! 

Suveranul detronat a fost îndată 
internat în palatul din Ceragan, de 
pe malui Bosforului, La inceput el 
putea să primească vizitele rude- 
lor şi prietenilor săi și mama lui 
i-a putut chiar aduce pe celebrul 


neurolog vienez Leidersdorit, care 


condamnă hotărit diagnosticul me- 


dilui curant al Curţii Capolea- 
ne Dar lucru misterios, peste două 
Leidersdorff revine asupra de- 
rațiilor sale şi se alătură la pă- 
ferea lui Capoltone asupra incura- 


in jurul ini. Deşi „şters de pe lista 
oficială a sultanilor otomani...” ; 
el nu înceta să formeze obiectul 
de curiozitate al călătorilor care 
trebuiau să ocoliască țărmul in 
locul unde se găsia palatul Cera- 
ganului, și nici să fie iubit în tai- 
nă de poporul său, care fu Incro- 
dințat pină la urmă că nefericitul 
sultan sia recăpătat complect să- 
nătatea și este ținut închis numai 
datorită uneltirilor dușmanilor săi 
şi a reacționarului Abdul-Hamid. 

Un devotat prieten al lui, Ali 
Suavi, discipol al lui Le Play, or- 
ganiză intrun rind un îndrăzneţ n- 
tac împotriva palatului în fruntea 
a trei sute de partizani, cu scopul 
eliberării lui Murad. Dar atit Ali 
Suavi cit și tovarășii săi, fură toți 
masacrați de garda numeroasă a 
palatului şi încercarea nebună şi 
romantică nu reuşi decit să agra- 
veze soarta lui Murad. 

Mai mult de douăzeci de ani de 
zile a durat această izolare. Vitali- 
tatea sa încetul cu incetul a scăzut. 
EI a fost dus dela Ceragan la Yil- 
diz, dela Yildiz la Nişan-Taş şi la 
Multa-Kiose, devenite tot atitea azi- 
luri tenebroase ale sultanului fan- 
tomă! Totuşi pină la sfirsit el nu 
a incetat să-și fubeascã poporul şi 
să-i doriască binele și întrebat a- 
supra dorințelor şi nevoilor sale, 
el răspundea invariabil: Mulțumită 
poporului meu „n'am nevoe de ni- 
micea 

Lăsind pe cititor să mediteze pu- 

lin asupra acestei pagini din isto- 
Tia otomană, nu ne este permis să 
em o apropiere între aceste două 
agori indurerate de martiri poli- 


Mattioli, Masca de fier occiden- 
şi — aga V, „Masca de fier” 


(ean d'Humovain: La Revue Mon- 
diale, 1 Juin 1931). 


REVISTA REVISTELOR 


310 


Stirşitul unei civilizaţii ? 


Marxismul occidental care stă la 
originea marilor prefaceri ale pa- 
trici lui Tolstoi, nu ne impiedică 
să vedem în revoluția bolşevică 
stirşitul epocei lui Petru cel Mare, 
sfirşitul epocei europene a Rusiei 
care acum din nou îşi îndreaptă 
privirile spre răsărit. Ţarul Nico- 
lac nu a căzut victima unei idei de 
progres european. Petru cel Mare 
este acela care a fost ucis odată 
cu el şi prăbușirea su nu a deschis 
poporului rusesc calea Europei, ci 
calea de intoarcere spre Asia. Dar 
dela începutul acestei epoci, al că- 
rei profet a fost Tolstoi, nu ai oa- 
re şi în Apus sensația că pentru 
toată lumea și nu numai pentru 
Rusia s'a terminat o epocă: epoca 
burgheză şi liberală a umanismu- 
lui care, născută odată cu Henaş- 
terea şi ajunsă la zenit cu Revolu- 
ţia franceză, ne face să asistăm a- 
cum la ultimele sale convulsiuni? 
Chestiunea ce se pane ustăzi este 
de a şti dacă tradiţia mediteranea- 
nă şi clasică a umanismului este 
un lucru care interesează umanita- 
tea tuturor timpurilor şi a tuturor 
țărilor sau că nu a fost decit una 
din formele spiritului şi atributul 
unei anumite epoci, epoca liberală 
și burgheză, cu care va trebul să 
moară odată. Europa pare să-şi fi 
dat răspunsul la această chestiune. 
O reacțiune antiliberală se produ- 
ce in mod vizibil, In politică eu se 
manifestă printr'un desgust pen- 
tru democrație ṣi parlamentarism, 
prin regimurile de dictatură şi te- 
roare spre care se îndreaptă po- 
poarele. Fascismul italian şi dic- 
tatura militară spaniolă ne vorbese 
clar despre această reacțiune. 

Apele naţionalismului sint în 
creştere în toate albiile lor, Asis- 
tām la un virtej de vanitate gene- 
rală care formează un straniu con- 
trast cu sărăcirea şi slăbirea con- 
tinentului luat în intregime, 

Evoluţia intelectuală a Sreaai 
a e pair auzi de: curioasă. Nici 
o țara nu părea mai bine întărită 
in tradițiunea burgheză şi clasică, 
în cursul primilor ani de după 
războlu, Or, iată că şi în această 
țară se îndeplinește o acțiune a 


320 VIAŢA ROMINEASCA 


fermenților intelectuali de impor- 
tațiune străină, fermenţi reuniți de 
d. Poincaré sub genericul nume al 
„comunismului, care provoacă des- 
compunerea ideii latine a civiliza- 
ției și pregătesc o nouă revoluție 
anti-burgheză, intelectuală și pro- 
letară. Ca o expresie politică în a- 
parență a acesteia putem conside- 
ra voturile care l-au răsturnat pe 
d, Poincaré, pentru a-l înlocui cu 
un radical-socialist, 

In Franţa de astăzi naţionalis 
mul și umanismul se confundă în- 
tirun punct: la buza lor stă con- 
vingerea supremației absolute şi a 
misiunii mondiale a civilizaţiei la- 
tine. 

În ceiace priveşte Germania, a- 
colo există deasemeni contrastul 
„Comunism -amanism”, cu acea di- 
ferenţă că aici naționalismul nu 
s'ar găsi ca în Franța pe planul al 
doilea, ci pe primul, în planul „co- 
munist”, dacă pot să mă exprim 
astfel: de unde reiese că atunci 
cind două popoure îndeplinesc a- 
aceiaşi operă în planul inteligen- 
tei şi al civilizației, aceasta nu în- 
samnă acelaşi lucru și poate să fie 
foarte nepotrivit să cauţi a favori- 
za o apropiere politică, propunind 
celor două popoare acelaşi ideal 
intelectual, 

N'avem nevoie să insistăm aici 
asupra fascismului german. El este 
o religiune etnică supusă nu nu- 
mai iudaismului internațional, dar 
deasemeni și în mod expres, cres- 
tinismului cu putere umanitară; 
fascismul german este un păginisru 
naţional, o barbarie romantică, 

Dar tocmai deaceia urmărirea a- 
celuiaşi ideal ar putea constitui 
felul cel mai nepotrivit pentru fa- 
vorizarea unei apropieri politice 
între două popoare diferite. Nu 
este momentul pentru Germania 
de a se opune umanismului şi de 
a lua ca model bolșevismul peda- 
gogic al Imi Tolstoi. Dimpotrivă: 
acuma este momentul de a sublinia 
în mod viguros marile tradițiuni 

umaniste germane şi de » le culti- 
va în mod solemn, nu numai pen- 
tru ele înșile, dar deasemeni pen- 
tru a face să cadă lumină cit mai 
complectă asupra relelor preten- 
țiunilor civilizației latine, Nimic 


nu mai este necesar socialismului 
german — a cărui existență inte- 
lectuală zace de prea multă vreme 
întrun materialism economic in- 
ferior — decit de a relua raportul 
cu acel germanism superior care 
intotdeauna „a căutat inima patriei 
Grecilor”.  Socialismul reprezintă 
astăzi soarta politică naţională u- 
devărută pentru germani. 

(Thomas Mann: Revne des Vi- 
vanis, Iunie 1931). 


x 
Revoiuţia spaniolă. 


Monarhia spaniolă a murit da- 
torită unei boule proprii statelor 
bătrine: formarea unui chist. 

Procesul acesta de formare ul 
chistului este uşor de urmărit, 
Desigur, monarhii spanioli au in- 
seris În istorie fapte  gloriouse. 
Dar spre nenorocirea lor ei, au 
trăit inconjurati de grupuri ierar- 
hice antipopulare cu cari ei au 
sfirşit prin a forma un chist co- 
losal pe corpul Națiunii. Aceste 
două organisme, — poporul şi 
chistul său, — au putut să trăia- 
seă astfel timp indelungat, trecînd 
prin epoci de mărire şi epoci de 
ruină. Încetul cu încetul, însă, s'a 
desemnat planul de separuțiune, 
utunci cînd lumea observă că via- 
ta populară şi viața oficială sint 
numai juxtapuse, iar nu unite prin 
rădăcini profunde şi indestructibi- 
le, In ele nu circula aceiaşi sevă 
şi iată de ce a fost suficientă pen- 
tru separarea lor definitivă o sim- 
plă mişcare fără violență, în locul 
unei operaţiuni chirurgicale singe- 
roase, la care mulți se aşteptau. 

In realitate, această revoluțiune 
model, unică în istorie, își are ori- 
gina în 1898, cind Spaniu şi-a pier- 
dut celace îi mai răminea din im- 
periul său american. Monarhia, 
cu structura sa oligarhică şi po- 
porul său ignorant, eru necesară 
pentru conservarea acestor imense 
teritorii, cucerite de ea. Din ziua 
in care monarhia nu le mai po- 
seda, ea înceta virtual să existe. 
Istoricii dezastrului — aproape 
toţi încă în viaţă — ne povestesc 
că însăși dinastia era în acel mo- 


3f 


ment în primejdie. Totuşi nu se 
produse nimic, pentrucă atunci 
națiunea era incapabilă de mini- 
mul de reacțiune necesar expulză- 
rii a ceiace nu era decit un para- 
zit şi nicidecum un fruct al mă- 
runtaielor sale, 

Cei şapte ani de dictatură a lui 
Primo de Rivera şi cei doi ani de 
se tatură care-i urmară con- 

puternic, pe de o parte la 
o lansformare radicală şi subte- 
rană a conștiinței politice, iar pe 
de altă p la orbirea lumii ofi- 
ciale, stupefiată astăzi de eveni- 
mente. 

Dictatura a rupt contactul care 
se menținea pină într'un punct 
oarecare, intre oligarhia politică 
și curtezană şi popor, pentrucă ca 
ăcu inutil pe singurii intermediari 
care comunicau cu cercurile popu- 
lare, pe mandarinii regimului, ca- 
cigues, şi suspendă rotațiunea ve- 
cehilor partide la putere. Si cind 
acestea din urmă, la revenirea lor, 
au vrut să reia orbește istoria În- 
treruptă in 1923, Spania era popu- 
lată de cetățeni, ce nu mai puteau 
fi amăgiţi, Opresiunea dictatorială 
a fost un teren propice pentru 
propaganda  educaţiunii, care se 
desvoltă şi aduse fructele sale. 
Spania se găsia în alternativa de a 
se regenera, sau de a muri potiti- 
ceşte,. Şi tocmai pentruca ea s'a 
văzut supusă la această terbilă in- 
cercare -— asemănătoare celei a I- 
taliei actuale — şi nu a sucombat, 
a fost ușor pentru spiritele con- 
servatoare să alcătuiască un horo- 
scop fericit pentru Spania vlitoru- 
lui. Este just deci de a recunoaşte 
că dictatura a fost tot atit de avan- 
tajoasi pA para politice a Spa- 
niei, pe e e funestă a fost - 
tru monarhie, a 

Această revoluție, izvorită din o- 
pozitia unei stăpiniri oligarhice, 

tă pe ignoranța poporului, a 
devenit un proces intelectual. Trä- 
sătura intelectuală a mişcării re- 
voluționare spaniole, îi explică cn- 
racterul) civil şi pacific, 


(G. Maranon : La Revue de France 
1 Iunie 1991). 


* 


REVISTA REVISTELOR 321 


Munca silită in U. R. S. S, 


Absorbită de propriile sale difil- 
cultăţi politice şi economice, lu- 
mea civilizată consideră cu o rela- 
livă indiferență mizeria ingrozi- 
toare în care a cufundat bolşevis- 
mul poporul rusesc, Totuşi fapte 
ca lupta impotriva bisericii, de. 
lânțuită în mijlocul anului 1929, 
sau aplicarea muncii silite, pro- 
voacă unanime proteste in toată 
lumea. Dar în protestele sale lu- 
mea uită adesea că instituția mun- 
cii silite şi  întrebuințarea celor 
mai crude mijloace de coercițiune, 
nu sint decit aplicaţiuni ale celei 
mai pure doctrine bolşeviste. 

Intr'adevăr, unul din principiile 
esențiale ale acestei doctrine este, 
că individul aparţine în întregime 
Statului, Legile asupra căsătoriei, 
codul familiei, sint inspirate de 

reocuparea de a elimina orice 
orță care ar putea să acționeze a- 
supra individului şi să impiedice 
realizarea scopurilor Statului, La 
fel este regimul muncii. Dacă in- 
dividul este supus corp şi suflet 
Statului, rezultă în mod logic că a- 
cesta din urmă este în drept să-l 
oblige a lucra în orice condițiuni. 

fapt, munca obligatorie a 
fost decretată chiar dela incepu- 
tul regimului. Principiile îi sint 
fixate în două decrete, din 1918 şi 
1920. Reluarea odată cu planul 
quinquenal a politicei de comu- 
nism militant, a readus în acelaş 
timp şi practica pe scară întinsă a 
regimului muncii silnice. Pentru a 
ne da mai bine seama de situațiu- 
ne, să adoptăm terminologia þol- 
şevică şi să examinăm succesiv 
două feluri de muncă forțată: 
munca obligatorie  ne-penală şi 
muncasilnică penală, 

In ceiace priveşte mina de lucru, 
situația dela începutul lui Octom- 
brie 1930 părea paradoxală: gu- 
vernul declara că îi lipsese 500.000 
lucrători şi în acelaş timp bursele 
de muncă înregistrau mai mult de 
900.099 gonna ve de altă parte ca- 
drele muncitoreşti suferiau de o 
maximă fluiditate. Numai în pri- 
mul rari n dea 231.507 
munc au părăsit industria mi- 
nieră. Şomajul şi „fluiditatea” a- 

al 


t + 
32? 


veau dealtfel exact aceleaşi cauze: 
ele se rezumau la faptul că munci- 
torii nu găslau o muncă corespun- 
zătoare cu aptitudinile lor şi efec- 
tuate în condițiuni acceptabile, 
Pentru a remedia situația gravă 
care se creia industriei şi în con- 
secință intregului plan de indus- 
trializare urmărit de Soviete, Co- 
misatul muncii lansează la 9 Oc- 
tombrie 1930 un decret, prin care 
se pun în aplicare următoarele 
măsuri, ce ar fi fost cerute de in- 
şişi muncitorii industriali. 
Niciun muncitor nu poate fi an- 
gajat altfel decât prin intermediul 
„biurourilor de muncă” special 
instituite. Muncitorul care refuză 
munca propusă de biurou este pri- 
val de cartela sa de alimentaţie și 
de locuință şi nn poate [i inregis- 
trat ca pomer, decăl după un anu- 
mit timp. Muncitorul trebuie 
fie întrebuințat, în general, după 
specialitatea sa, dar dacă lucrul 
nu e posibil, el poale să fie utili- 
zat la orice altă muncă. Decretul 
acesta a fost aplicat cu rigoare. 
Pentru a stăvili flulditatea per- 
sonalului muncitoresc, un comuni- 
cat din 19 Ianuarie 1931 declară 
ca „dezorganizatori criminali ai 
producțiunii”, „dezertori ai mun- 
cii”, pe lucrătorii care-şi părăsesc 
posturile şi le ridică pentru şase 
luni dreptul de a ocupa un post, 
cartea de alimentație şi dreptul de 
locuință. Aceasta în celace prive- 
muncitorii privillgiaţi; cei ne- 
privilegiați se găsesc in condițiuni 


şi mai grele. 


VIAŢA ROMINEASCA ____________+ __ 


Uniunile sindicatelor profesio- 
nale nu pot să amelioreze cu ni- 
mic această situație, deoarece în 
timpul din urmă li s'au răpit ulti- 
mele semne de independenţă, ele 
răminind la disereția guvernului. 

In ceea ce priveşte munca forja- 
tă penală, este caracteristice dintru 
inceput faptul că legislaţia sovie- 
lică dă tribunalelor dreptul de a 
inlocui detențiunea prin muncă 
forțată întrun număr aproape ne- 
limitat de cazuri. Şi dacă ne gin- 
dim cit de numeroase sunt crime- 
le împotriva regimului, prevăzute 
de legislaţia sovietică, vom înțele- 
ge uşor cum se pot recruta sutele 
de mii de muncitori ai „lagărelor 
de muncă” din nordul Rusiei, care 
in condițiuni mizerabile de hrană 
și locuință, fără asistență medica- 

„ fără menajarea sexului şi «4 
vristei, fără plată sau plătiți după 
un tarif minimal, sunt puşi să do- 
boare pădurile seculare din regiu- 
nile prin care nu a călcat nicioda- 
tă picior de om, 

Regimul mai sus deseris al mun- 
cii silite din URSS. rezultat, cum 
am văzut, din însăşș concepția de 
stat bolşevistă, astăzi face parte 
integrantă din planul qoiadi 
de industrializare a țării şi stă la 
baza dumpinaului economic, care 
amenințind echilibrul piețelor 
mondiale de cereale, lemn $i pe- 
trol, ameninţă în acelaş timp lini- 
stea lumii intregi. é 

(Comte W. Kokovtzoff: Revue 


des deut mondes, 1 Iunie 1931). 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


Literatură 


Mavrice de V i, 
erie A e Vlaminck: Polimentit 


Vlaminck este un mare tempera 
ment, in lit à 
ary eratură ca şi în pic- 

Ca și „tournant dangereux" 
noul volum nu poate fi fatitulat 
propriu zis „memorii”. Autorul 
însă se serveşte de evocări de o 
intensitate aproape materială, de 
aprecieri estetice de-o sinceritate 
violentă, de istorisiri din viața cu- 
rentă, plină de relief, şi de cerce- 
tări asupra sensului epocii noas- 
Pe a eul rea omului, 

A această din urmă i 
Vlaminck apurc în Poliment plai 
profet desesperat. Cu fineţă de ar- 
tist si cu energia căpătată prin di- 
verseie etape sociale prin care a 
trecut, Vlaminck tratează această 
problemă a destinelor omului cuo 
pasiune extraordinară. 


Romane 
i hk 


picko Sman: Les Markurell. (Ed. 


Hialman Bergman a d i 
i ev 
orint pen osetia de Aiesa 
DAG. uul ciclu „Wadkö- 
Cele mni vii dintr 
4 e cărții 
snt. și cele mai vesele; ară 
rare popii Te. şi'n cele mai 
E~ pe lector, EAE S 
n „Les Markurell”, Bergam - 
metal un orăşel suedez dela Taak 
pu acestui secol,  Vasterăs, in 
e a crescut el. Cartea prezintă 


`~ 


o curioasă colecție de burghezi 
mari şi mici, tulburați în ea 
lor de apariția marei industrii A- 
venturi bufone şi tragice. In cen- 
tru, M. Markurell, hangiu şi geniu 
er repre operată una ntre 
mai ma i 
Scandinave, iguri ale literaturii 
rtea aceasta e socotită 
capo-l'operă a unui nou Dickens, 
H. Bergman a murit la 1 Ianuar 
i-a acoprar în drum spre Fran- 
e se ducen sä- - 
cută opera sa, aes 


D. H Lawrener: L 
R (Ed, Stock). prea, ca 
J), Lawrence tinde să devi 
Anglia cel mai mare romancier n 
epocei noastre, lar Le serpent d 
reggae mea Seaiiiiotată ca una 
operele sa 
Dă ape e cele mai impor- 
Lawrence apare ca dărimă 
fatal al puritanismului traditional. 
Opera lui e totuşi constructivă 
anei e puternică şi, poate, profe- 
că, 


Fiul unui lucrător din mi 
multos şi vehement, însă pac eri bagă 
vroit sã impue epocei sale, inain- 
tea lui Freud, acel adevăr că viaţa 
omului comportă desvoltarea lao- 
lată a spiritului şi a corpului, a- 
«că a anarie eliberate de ori- 
ce ruşine, Indrăz 
a scandalizat. N AS 

ovestire plină de 
posibilă de analizat i, d 
gată în peripeții care se desfăşoa- 
5 in Mexic în 1925, „Le serpent 
resp este opera care expri- 
n roy mai intens această tendință 
ce o nouă concepție naturistă a 


324 VIAȚA ROMINEASCA 


vieţii, către un nou entuziasm vi- 
tal. Cartea aceasta e o vastă epo- 
peie sensuală şi mistică, vibrind 
de elanuri lirice, de poeme, de im- 
nuri religioase. 


Vicki Baum: Grand Hotel, (Ed. 
Stock). 


E un roman căruia rapiditatea 
transmisiunilor moderne i-a asi- 
gurat o carieră remarcabilă. Tra- 
dus în foarte multe limbi, şi pu- 
blicat în mare tiraj (50.000 exem- 
plare în Germania, 60.000 exem- 
plare în Analia etc.), pus în teatru 


a căpătat consacrarea scenei 
mare succes la teatrul din New- 
ork). 


Pentru ce place atit această o- 
peră? Pentrucă cuprinde desvolta- 
rea extrem de vie și de variată a 
unei situații originale şi amuzan- 
te. Un om sărac, care se crede la 
sfirşitul vieţii lui, vine într'un ma- 
re otel să-şi realizeze visul unei 
vieți luxoase. In jurul acestui per- 
sonaj se inoadă mai multe intrigi 
care pasionează pe lector (un in- 
dustriaș, o actriță, un pungaş, o 
dactilografă etc.) 

D-na Vicki Baum a adăogat unei 
imaginaţii bogate, mult humor și 
chiar psihologie şi umanitate in 
creiarea eroilor si. 

„Grand Hotel” e un roman care 
antrenează și interesează. 


Turghenef: /L'abandonnte, (Ed. 
Stock). 


Trei nuvele: L'abandonnte, Jac- 
ques Passinkof şi Andrei Kolosov 
constituese acest volum. Aceste 
trei capo-d'opere apar pentru pri- 
ma oară în traducere franceză, 
Ele au fost selecționate de către 
Edmond Jaloux, mare admirator al 
lui Turghenef, şi care le face o ad- 
mirabilă și întelegătoare prefață, 

„L/abandonnte” degajează o sub- 
tilă atmosferă de durere și de tra- 


gism. Cetind-o simţi o presiune a- 
supra inimii, ceva ca in preajma 
sau în faja unei mari nenorociri 
inevitabile, Nuvela aceasta care 
cuprinde un destin tulburat şi 
crud, nu se poate uita. Nuvela a- 
ceasta, ca de altfel tot ce a scris 
Turghenei, nu are o metodă vroită 
şi aparentă, şi nici un procedeu 
vizibil şi preconceput; dar te ur- 
măresc multă vreme intensitatea 
de emoţii şi episoadele simple şi 
puternice, 


Elias Lönrot: Le Kalevala. (Et. 
Stock}. 

„Kalepala” este singura epopeie 
cu-udevărat populară, cunoscută 
pină acum. Compusă din poves 
tiri, cintece şi poeme populare 
strinse și contopite la un loc în 
mijlocul secolului al  nouăspreze= 
celeu, de către un medic-literat, 
pasionat de folklor, Elias Lânrot, 
ea reflectează riturile magice, ve- 
chile credințe camanice şi strania 
mitologie a poporului finlandez. 

In jurul bătrinului Vainămâien, 
personaj central al epopeiei, zeu 
al mărilor şi puternic magician, se 
agită ferarul Ilmarinen, veselul a- 
morezat Leminkainen, fiica aeru- 
lui, și o mulţime de personaje a- 
mestecate cu forțele naturei, O 
poezie primitivă şi de cea mai o- 
riginală savoare domină aceste a- 
venturi. 

Le Kalevala constitue unul din 
documentele cele mai importante 
ale celei mai vechi literaturi curo- 
pene şi unul din izvoarele cele 
mal bogate În care s'au manifestat 
vreodată fantezia şi imaginația u- 
nui popor şi a unei rase. 

Volumul editat de librăria Stock 
cuprinde o traducere scrupulos e- 
xuctă și complectă, făcută cu con- 
cursul celor mai eminenţi repre- 
zentanţi ai ştiinţei finlandeze. 

COMPILATOR 


Garşin Vladimir. — Patru 
brogeanu-Gherea) ..,.. ptr 
Marino-Moscu Consta 


Boldur A. — ldeolo 


Tabla de materie 


a 
VOLUMULUI LXXXVI 
(Anul XXIII, Numerele 4, 5 şi 6) 


J. Literatură 


Botes Demostene, — pE AS IO a Mrde DREO 
— Spre cămin (Trad. de A. Frunză) . 
D. — Cind moare vara (Versuri) ..... 
zile (Trad. de Sofia Do- 


şi din străinătate 


o e I AAE AE DL a ca E o S Aa 


— Amintiri i t 
Mihăescu I. Gib. — isa erupe rii în 
Minuleseu Ion. — N'a fost nimic (Versuri) . . 

— In aşteptare (Versuri). ,,.... ma: 
Sebastian L. — Epistola catihetulu 

corso Frescobaldi . .... . 
Verbiceanu Zoe. — Casa cu minuni. aly i 
Yacassa, — Eu sînt un primitiv (Versuri). . . .. GI 


II. Studii. — Articole. — Scrisori din țară 


i despre Buonac- 


5, 181, 232 


a. 225 
P 28 
281 


gia politică a emigrației ruso . . 42, 153 


Claudian Al, — Revoluția germană din 1918 . . 12 
Georgescu F. Vasile. — Schiţă, nuvelă, roman . . . 259 
Irimescu Dr, & — Liga sănătăţii publice ... .. 125 
Pandrea Petre. — Determinarea stilului de vințä 


la » 63 


1l 
3% VIAŢA ROMINEASCA 


Preutescu T. Laurenţiu. — Sentimentul şi ideia 

de:drept << o da a eta fie aaa 3 136 
Stamatiad Al. T. — Omar iasa pa RR, 248 
Vulpe Radu, — Piroboridava . ....... + + 162,239 

III. Cronici 

B. C: — Cronica muzicală ....... 193 
Godeanu Victor. — Cronica socială (Politica salarii. 

DOR ROSIA] ooi eTe RU a ia 79 
Haltunga Al. — Cronica economică, (Noile institu- 

tiuni romîne de credit agricol) ...... ae 299 
Nanu Alezrandru, — Cronica ideilor (Bergzonismul 

şi Potaissa) e a e rare 69 
Philippide Al. A. — Cronica literară («Măria-Sa Puiul 

Pădurii» de M. Sadoveanu) ......... 189 
Zarifopol Paul. — Cronica literară .. ..... 293 

1V. Miscellanea 


P. Nicanor & Co. — Calamitatea memoriilor. — Pe 
marginea arestării lui Unamuno. — AL Ca- 


PS 400: ni la e. oi 86 
— Libertatea de a critica. — Hoţie şi hoti; — gi 

nimentele din Spania. — Braţele venum — La 

gura raiului. — Backpulver . . . Zi% Aaea g 197 
— Controlul averilor. — Războiu şi comerţ. — Stri- 

ia e şi neo pete iii să e 3 TN 305 

V. Recenzii 

Balş G. — Maica Domnului Indurătoarea în biseri- 

cile moldoveneşti din veacul al XVI-lea (P, Con- 

Malina iai) ei ne bo DO e pie 312 
Barnosehi D. V, — Ahileion-Nudist-Palace (AL A, 

Phiitogide) e e RE el ii 208 


Cocea N. D. — Vinul de viață luugă (AL. A. Philippide) 93 
Ehrenburg Ija: — Das Leben der Autos (Paul 


Zatilopo As Fane cea vaii aa RENI 99 
Graur Const. — Oiți-va inşi (AL A. Panpa si 310 
Mélanges Paul Thomas (C. Balmuş) ..... i 211 


Morand Paul. — 1900. (D. I. Suchianu) . să E 315 


Li 
TABLA DE MATERIE 


Roth Joseph. — Hiob. Roman eines cinfachan Mannes 

(Paul Zarifopol) . ...... x m IE LR 
Vătășianu Virgil. — Vechile biserici de piatră cata. 
neşti din judeţul Hunedoara (P. Constanti- 


nescu-laşi . . ... . . .... PA o oan mea 
Zweig Stofan. — Nietzsche (M. R) ........ 
sme Joseph Fouché (M. R.) A a A ES d/a e.g 


VI. Revista Revistelor 


Cambon Jules. — Prințul Bülow şi memoriile sale 


(Revue des Deux Mondes) > . se... ns. 
Chapetan Maurice. — Ginematogratul paradis arti- 
ficial (Revue. Mondiale) .....,......, 
Festa Nicola. — Odisseia ca operă de artă (Nuova 
DINO II ap era eo A cutu a 
d'Humovain Jean, — O <Mască de fier» orientală + 
Murad V (Revue Mondiale) ......., . 
de Jouvenel Henri. — Germania — prada Rusiei + 
(Revuo de Vivante) ...... .. esea 
Kokovtzoff Comte W. — Munca silită în U. R. S. 8. 
(Revue des Deux Mondes) .......... 
Leblane Jacques. — Şomajul în lume (Revue de 
rai) o oO Sie Pee vo mai e oare 
Lecène Paul, — «Homo taber» şi «homo loquens> 
(Revue Philosophique). ...... i pi ba 


Leseoffier Jean. — Henrie Ibsen (Mercure de France) 
Mann Thomas, — Sfirşitul unei civilizații? (Revue 
Ci POPII e Sa meta a. Sre A mut 
Maranon G. — Revoluţia spaniolă (Revue de France) 
XNumile L. G. — Problema continentului american 
(Journal des Economistes) . . s. so os.. 
Ofetea A. — Agonia vechiului regim francez şi for- 
marea spiritului revoluţionar (Minerva) . . . 
Stoffels d'Hautefort S. — Postul Mare în Noul Mexio 
(Mercure de France) . >. > stea g 


VIL Mişcarea intelectuală în străinătate 


Baum Vicki. — Grand Hotel, s-r ees Ees» 
Bazin René. — Magnificat .. cc... .... 


327 


223 


: 


RNI VIAȚA ROMINEASCA 
Benoit Pierre. — Le déjeuner de Sousceyrac . . . 
Bérenger Henry. — Chateaubriand . . . . . . . 
Bergman H. — Les Markurell .........-.. 
Bourget-Pailleron Robert. — Champsecret . . . .. 
France Anatole. — Rabelais . . . .. . . -. .. 
Hubermont. — Treize hommes dans la mine .. . 
Jusserand J. J. — Le sentiment américain pendant 
IA PORTE o- as en poe ee TE aia E 
Lawrence D. H. — Le serpent à plumes ..... 
Lönrot Elias. — Le Kalevala . .......... 
Lyautey Maréchal. — Lettres de jeunesse 
de Martonne Emmanuel. — Alemagne . . ...- 
Morand Panl — 100 oé s e ap o s sa ea aa 
de Noailles Comtesse. — Exactitudes . . . ...-. 


Silvestre Charles. — Monsieur Terral. ». +... 
Terestohenko Serge. — La guerre navale russo- 


E T E NOE T OO ce A 
Turyhenef, — L'abandonnée . . s.» sss...’ 
de Vlaminek Maurice. — Poliment . . .»....» 


Viața Romînească 


Viaţa Rominească 
Revistă literară şi ştiinţifică 


VOLUMUL LXXXVII 
ANUL XXIII 


ATELIERELE „ADEVERUL“ S A, 
STRADA CONST. MILLE 7—11, BUCUREŞTI 
1931 


> 
(3 


$t 


— åR —. SP 


pi (tea 2 i 
NIVERSITAȚII! 
-1AŞI- 


1581. ANUL XXI LIE. AUGUST No. 7 şi 8 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ LITERARĂ ŞI ŞTIINŢIFICĂ 


SUMAR: 


Papucii lui Mahmud. 
Romantismul romin. 
O prelegere de Drept în aer liber. 
. Generaţia nouă în lirica germană. 
„ Intregire (Versuri). 
Modă şi valoare în estetica literară. 
» + Congresul național de tuberculoză. 
- Despre literatura rusă. 


Gata Galaction. . 
Ion Pillat, 5e 

Gib 1. Mihăescu i 
lon Sin-Giorgiu .. ., 
Jon Minulescu , 
Ioan D. Gherea 
Dr, S, Irimescu. 
Knut Hamsun . 


D. D. Roşca Despre o istorie a inteligenței, (Incercări de tărgire a 
noțiunii de srafionat=), 

Demostene Botez - Călătorii (Egipet). 

Petre Pandrea . . Paupertzarea Rominiei în sistemul capitalist. 

AL A. Philippide | Cronica literară (Consideraţii confortabile). 

Mihai D. Ralea |. Cronica ideilor (Utopii), A 

9 RTR OP A Cronica muzicală (Ritm şi măsură). 

M. Maievschi, , : - Cronica socială (Planul quinquenal al Sovietelor). 

PPR D zi, - Cronica externă (l. Şi în Anglia uniune naponală.— Il. Os- 


cilațiile raporturilor dintre Rominia şi Germania). 
- Miscellanea (Populism literar.—Imprejurările din Germa- 
nia.— Sfirşitul dictaturilor.— Știință şi subvenţii, — 
Cazul Hoover.— Revenim la arta mută.— Nufărul 
Negru sau micul chip ingeresc — Ciji îngeri sînt în 
cer. — Tandaler predicator. — Generaţia cartistă=). 


P. Nicanor & Co.. , 


Recenzii: George Lesnea: Veac tinăr. Al. A. Philippide. — Annette Antonia : Anatole France, critique 
- oral : Racine et Valéry. Paul Zarilopul. — Lucien Romier - rrefui i 


— alm legMură cu reforma (E 
PE AE ip tere e S ea 
+ „in iri ubai enropean* tj. == 
Concertele Lamour „Paibanali ihotii loa bohnpis eia" 
(Revue Philosap hier, 7: Prunea). za 3726 


Redacţia şi Administraţia : Str. Const. Mille 7-9-11, Bucureşti 
1931 


lunar IA — ui în t 
250 tel. = Paina sainan spore’ dunar, ca 120, pagini, pipememeniel în pard un am S00 iei; junijate an 
Reproducerea oprită. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


REVISTA LUNARĂ 
Bucureşti, Str. Const. Mille (Sarindar) No, 7-9-11 
Anul XXIII 


Prețul Abonamentelor : 


IN ȚARA ; 
PERAI; ca i a ga Bz aiy Lei 500 
Pe jumătate an ....,....,. ETER. 


Pentru Bânci şi Societăţi anual . . . „ 600 


IN STRAINATATE : 


N Ai pe da me oma e ahoc Lei 630 
Po himine ania ca oi ae 45 


Abonamente se pot face dela orice număr. irimițind suma 
prin mandat poştal sau plătind costul direct la birourile ad- 
ministraţiei din Bucureşn, str, Const. Mille No. 7-9-11. 


Colecţii complecte pe ami 1920, 1921, 1922, 1923 şi 1924, 
se găsesc în depozit la Administraţia Revistei cu prețul de 200 
lei colecția, iar 1925, 1926, 1927 şi 1928 cu lei 300 colecția, 


Administrația. 


Papucii lui Mahmud! 


I 
Hagi-Papuc 


Au trecut ani de zile.. Amintirea nimicitorului vifor de 
gloanțe, de singe și de zăpadă, dintre Carpaţi şi Balcani, a 
inceput să seadă în sufletele oamenilor şi să se adune în 
rafturile bibliotecilor. Rominia a ieşit din umbrele trecutu- 
lui dureros şi zmerit şi a ridicat fruntea în lumină, pină la 
coroana regală, Căpitanul de la Plevna — mintosul. socoti- 
tul, iubitul de Dumnezeu Carol-Vodă — este azi regele unei 
țări cu energii deslănțuite şi năvalnice, cu riul Peleş, lingă 
care regele stă vara, şi-şi desăvirşeşte înțeleptele sale plu- 
nuri. La răsărit, din Dobrogea, cea primită de nevoie şi cu 
inima îndoită, se ridică munți de griu, biserici, şcoli, şi co- 
șurile fumeginde ale primelor vapoare romineşti, 

Pusnicul de la Negara a mai trăit pină la Adormirea 
Maicii Domnului. In ziua aceea, ajutat de părintele Agatin- 
għel, a slujit Sf. Liturghie şi a împărtăşit pe cocoana Cleo- 
patra și pe copii. Apoi luminos și singur, ea soarele de iarnă, 
s'a stins în sihăstria lui de subt påmint... Soții Pina-Petri și 
Savu Pantofarul ar fi voit să-i facă deosebită îngropăciune, 
dar pravila călugărească nu dă monahului adormit de cit o 
cărămidă, drept câpătiiu, și mantia în care-l invălește ca 
intrun giuleiu negru. Aşa l-au îngropat și pe Silvestru, lin- 
să zidul altarului, 

Nu prea tirziu după Silvestru, “au dus în lumea drep- 
iilor părintele Năstase şi Iordan Ostreanii. Iorgu Mutafu sa 
însurat și sa sălășluit la Dăbuleni, unde a moștenit slujba 
iui socru-său. Domnul Tigle şi Vancea au rămas la aceleaşi 
îndeletniciri. Savu Pantotaru a ieşit din rostul lui, din cusa 


! Fragment din romanul care va apărea în curind. 


Cd 


6 z VIAȚA ROMINEASCA 


lui şi din modesta lui constelație de tirgoyet Dreslas si sa 
asvirlit in haos, ca acele uimitoare stele filfiitoare, care ni 
se par nişte răsvrătite ale văzduhului şi nişte contradicții ale 
pravilelor cereşti. Fără grabă dar cu plan neclintit, Savu 
sa desfăcut de prăvălie și n trecut-o în mina calfei celei mai 
destoinice. A făcut casa vinzătoare celor doi bătrini Pantilie 
şi Slamna şi a vindut deabinelea cele citeva pogoane de vie 
pe care le avea în deal. Cit a mai rămas în Ruși, stătea acasă 
şi lucra în şopronul prefăcut în atelier. Implinea cavoul dat 
de sihastru!... Cumpăra materialul ce-i trebuia, turna, cu 
indeminarea şi cu repeziciunea pe care i le cunosteau toti 
ceilalți cizmari, citeva perechi de încălțăminte si apoi. mai 
ales în sărbători, pornea cu ele în disagă... Bătea satele de 
primprejur, bordeele, colibele, cocioabele mărginase... Si co- 
pilul care alerga la şcoală, cu picioarele roşii de frig, si 
moșneagul cu opincile sparte, şi baba desculță şi poștașul 
care frăminta noroaiele cu bocanci fără tălpi... se pomeneau, 
uşa pe neașteptate, cu o pereche de încălțăminte. trainică și 
DOUA — „Cind vă veţi gindi la Dumnezeu să spune: 
Dumnezeu să-i ierte păcatele lui Savu Pantofaru!... 

Incet, săptămînă cu săptămină și lună cu lună, Savu 
și-a cheltuit, pe material de cizmărie, tot ce strinsese din 
desfacerea prăvăliei și din vinzarea viei... Cu vre-o două 
sute de perechi de încălțăminte, Savu și-a înscris numele în 
inima a vre-o două sute de desculți din Ruși şi din satele 
vecine și, fără so dorească nici de cum, a dat foc paelor in- 
chipuirii populare... Oricit de ascunsă şi de ferită era po- 
mana pantolarului, legenda şi tilcuirea ci au cuprins tot ju- 
dețul. In zilele de tirg. în bilciurile de peste an, în circiu- 
mile de la drumul mare au început să vorbească şi să dea 
mărturie, desculții și degeraţii, mingiiați în ceasul greu de 
Savu Pantofaru. Cu repeziciunea focului minat de vint şi 
a apelor pornite din munţii cu ploi multe, așa sa răspindit, 
aşa a trecut peste mii de capete faima lui Hagi-Papuc... 
Mulţimile, povăţuite de instinct, adunau în această poreclă 
ingenioasă, vagi impresiuni de cucernicie ṣi de înălțime 
sufletească, culese din preajma cizmarului penitent, cu in- 
sāşi meseria lui ṣi cu forma specială a dărnicici lui. Hagi- 
Papuc era pantofarul inchinat unui ideal de sfințenie şi de 
îndurare, de puțini priceput, şi care şi-a găsit Acest vad 
original că incaltă de pomană pe cei mai neyoiaşi şi mai 
desculți dintre calici... Şi mitul adincea pivnițe subt pāmiínt, 
arunca foişoare pină la nouri!... Hagi-Papuc fusese cel mai 
bogat cizmar din tot județul. Intro zi. ducindu-se să se in- 
chine la sehitul Negara, in zilele sfintului Silvestru, a văzut 
în vis pe Maica Domnului, cu picioarele goale, Înțepate de 
mărăcini şi singerinde... Cizmarul a căzut cu fața la pâmint, 
în faţa Prea Curatei, și a întrebat-o: — Maica Domnului, de 


—— —— > Tr 


<y < z? 


PAPUCII LUI MAHMUD 7 
———————— O aa i d 


ce-ţi sint picioarele aşa de rănite?... — Fiindcă tu şi breslaşii 
tăi — a zis Prea Curata — aţi scumpit papucii şi opineile... 
și copiii care pase oile, şi fetele care seceră desculţe prin pă- 
lămidă și drumeţii plecaţi după muncă... umblă cu picioa-_ 
rele crăpate și umflate, zgiriate de pietre şi de spini... 

— Stăpină Milostivă, a răspuns pantofarul, ai grijă de 
sufletul meu, pe lumea cealaltă, şi cu mă voi osteni, pe lu- 
mea aceasta, să încalţ pe calicii pe care mi-i vei arăta Sfin- 
tia ta... 

Și Hagi-Pupuc visează noaptea pe desculțul cutare, din 
satul cutare, îi ia măsura în vis și ziua ține minte şi, cit ai 
scoate zece ciluri cu apă din fintină, ticlueşte perechea de 
pantofi ori de bocanci... Şi peste o zi, peste două, vine şi i-o 
pune în palmă aceluia pe care l-a visat! 

In drumurile și în cercetările sale, pantofarul a început 
să vază, mai bine ca mai "nainte, greșelile, strimbătățile, re- 
lele apucături ale unora, păcatele din neștiință și păcatele 
din răutate... Lîngă cele citeva perechi de încălțăminte, pe 
care le scoate din disagă. a prins a scoate, din sufletul lui 
insetat de omenie şi de dreptate, sfaturi și invățţătură, aşa 
cum le auzea în biserică și aşa cum le citea în cărțile lui 
Riureanu și în Vieţile Sfinţilor... Pantofarul aducea aminte 
celor ce se certau, se injurau, se încăerau... cuvintele sfinte 
ale Domnului, pildele mucenicilor şi poruncile dragostei 
creștine... Citeodată unii se supărau; cei mai mulți, dacă 
gilceava nu era prea mare, îl luau în zeflemea. Şi supărarea, 
zemilemeaua, nedumerirea — întărite cu bănuiala că cel ce 
dădea papuci de pomană nu era în toate minţile — odrăsleau 
altă poreclă... Astfel, pe toată albia Vezii, Savu era Hagi-Pa- 
puc, dar pe Valea Calmăţuiului și pe Valea Oltului Savu era: 
Savu Filoscosu, Savu Vraciu, Savu Desnoadă-Cini.... 


li 
Vulpile au vizuini şi pasările cerului cuiburi.. 


Cind Savu a sfirşit cu totul banii din care cumpăra pie- 
lăria şi sculele trebuincioase, a plecat într'o dimineaţă cu 
traista în spinare și nu sa mai văzut prin Ruşi. Tirgul îl ju- 
decase şi-i pusese cruce, Savu Pantofaru s'a zmintit... A 
dat peste el o boală grea, în iarna cînd a fast rizbelul, şi din 
boala aia i sau întors minţile pe dosa. Ce prăvălie avea, ce 
căsuță, ca un păhăruţ, ce vie în deal!... Toate le-a vindut și 
le-a risipit... Umblă pe coclauri, se viră în treburile şi în 
certurile oamenilor, îi toacă la cap cu ce-a spus şi cc-a făcut 
Sf. Sisoe, inghite la brufiueli şi la ocări şi pleacă mai de- 
parte... Cit a mai avut ceva parale, şi-a făcut damblaua lui 
de pomină, a umplut pe toţi calicii de bocanci şi de pantofi... 


3 VIAȚA ROMINEASCA . 
R L că d 1 Anini E N N 


Into vreme, se miniaseră pe el toți cizmarii din Ruși... Ne- 
bunul ăsta ne ia pinea de la gură!,.. Du-te, nene, de fă po- 
mană cu încălțăminte şi prin alte tirguri, că în tirgul nostru 
nu putem să mai trăim de tine!...”, 

Savu rabda toate înfruntările, căuta pe desculți cît mai 
departe de tirgul răsvrătit împotrivă-i și aduna, în inima 
lui simplă, şi dezamăgiri, dar și noi puteri duhovnicești. 
Vedea pe foștii lui ucenici, pe prietenii de altă dată şi pe 
rude, aşa cum erau, în trista și hrăpăreaţa lor goliciune. 
De cînd se ştia că nu mai are nici o avere, nu-i mai făcea ni- 
meni nici o închinăciune, nu-l mai pofteau la sfat şi la petre- 
ceri și chiar cei pe care îi credea mai aproape de sufletu-i 
se uitau la el cu compătimire, Era nebunul tirgului!... Bu- 
nătatea lui cu toată lumea, dărnicia lui (oricare i-ar fi fost 
taina şi obirșia) dragostea lui de oameni și pornirea lui să 
Sfătuiască și să învețe de bine pe oricine... se păreau tutu- 
ror semne de nebunie și ciți erau cu inima mai moale îl 
câinau şi-l jeleau!... 

Dar Savu știa ce face, Inaintea ochilor lui din ce în ce 
mai pătrunzători îşi făcea ziuă marele adevăr — rezervat 
celor puţini — că semenii noștri stau cufundaţi pină te 
creștel, în nerozie și în prejudecată. Va-să-zică — se aidé 
Savu — mulțimea cea mare a semenilor noștri se alcătueşte 
din proști şi din nătingi. Cită minte au oile în turmă, atita 
minte au și oamenii, în obştiile lor. Cui i-a dat Dumnezeu 
un dram de judecată peste măsura celorlalţi, se află în 
mare cumpănă... Înțeleptul Silvestru sa ascuns în fundul 
pădurilor, cind a înţeles cit de nebună este lumea şi cît de 
robită patimei și păcatului... Oamenii nu pot să te mai su- 
fere dacă eşti bun, milostiv, iubitor de dreptate şi de adevăr, 
propovăduitor și pilduitor, din toată inima, cu tot dinadin- 
sul, şi fără să ţii socoteala de pravilele lor cele inguste! 

Dintre prietenii de altădată, i-au mai rămas lui Savu 
Cocoana Cleopatra şi Niculache Pina-Petri. Fiica duhovni- 
cească a părintelui Silvestru pricepe și primeşte cu mare 
îinsuflețire această curajoasă schimbare -din viața pantofa- 
rului. Ori de cite ori s'a întilnit cu el, l-a intimpinat, cu un 
respect şi cu o evlavie aproape bisericească. Era singurul 
suflet, din vechii prieteni, care, în sărăcia şi în zmerenia lut 
Savu, îl ridicase în cinste, și în preţuire, cu mult peste ce-i 
arăta mai "nainte, 

— Mä evlavisese şi prind puteri, Kir Savule, cînd stau și 
cuget la d-ta!,.. Adunați-vă comori în cer, unde molia şi ru- 
gina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură... 

Şi fiindcă ştia bine că pantofarul şi-a risipit toată ave- 
rea în încălțăminte dată de pomană, cocoana Cleopatra îi 
vărsa lui Savu, în buzunar, tot ce putea să rupă din chel- 
tuelile casei şi ale copiilor. 


em tri d Sârac, cu cămu- 
i: ainele i 

Savu era, pentru arendașul dẹ=Jå Nepata, ESMI kak 
oog şi bine primit din zile i țizmăriei grase și înţolite 

Jar Nicolache avea față de -Papuc, cu totul alt punct 
de vedere şi alte socotințe de cit evlavioasa Cleopatra. 

5 Pe Savu il mai finuse legat de Ruși, viaţa celor doi bă- 
trini. Dumnezeu îi chemase intro toamnă, unul după altul 
Pantofarul le făcuse în cimitir mormint deosebit şi plecase 
într'o pribegie fără cale întoarsă. Petrecuse iarna în Ale- 
xandria, lucrase pină primăvara la un cizmar atron şi cu 
ce câștigase mergea acum din sat în sat, făcînd încălțăminte 
nouă, încăputind încălțăminte veche și ridicind pretutin- 
deni din dulăpiorul lui cizmărese amvon de redicator 

In ziua aceia, mergea spre Turnu, cu gîndul să se aciu- 
eze lucrător pe lingă vreunul din cizmarii turneni, Fiindcă 
era deosebit de meșter și lucra tot felul de modele, lucrul 
lui Savu era căutat, dar unii se sfiau să-l primească în ate- 
lier, şi erau mai bucuroși să-i dea comenzile acasă, Mergea 
pe şoseaua Ruşi-Putineiu-Turnu, cu sacul de scule la spi- 
nare, prin pulberea lui August, Cind se apropia de Puti- 
neiu, aude în urma lui clopotele cailor unei trăsuri, Dăduse 
Dumnezeu Teleormanului citiva ani de mare belsug şi, În 
vara accea, griul curgea n are schela Turnului, ca piraie de 
aur. Un moşier se ducea, În trăsură lui cu patru cai înain- 
mp A pu oraș de lingă Dunăre, 

in dreptul lui Savu, trăsura cu coşul ridicat se opreşte 
şi, din fundul coșului și din n e Siin and ` 
glasul lui Niculache Pia Pem ASTEN 

„= D-ta ești, Kir Savule?... Noroc să dea Dumnezeu... 
Mea colea lingă mine... și pune sacul la picioarele vizi- 

— Ei... să trăești Dom' Nicul Ei >! 
Mergi zi i at Şi oa tot la MAIRS c aia 

„~— >a mergem împreună, Kir Savule.. Da să poposim 
= kerriae a z kon era 
rm rog colea la Putineiu, ca să odihnim caii și 

Si Aşa să ie, Dom" Nieculache... 

„, `l riseră amândoi, bucuroşi de întilnire si he i 
către altul de tainice potriviri sufletesti, pe Gate Mari ee 
convingeri, alte cărări in viaţă, alte furtuni deslănțuite le 
stingeau ca pe niște luminări, lăsind numai comunitatea 
miresmei de ceară... şi fumul simpatiei, 

„La han, la Putineiu, poposeau carele pline cu saci de 
griu, pentru șlepurile din port, și cărăuşii stăteau şi se cin- 
steau subt un salcim. Hangiul văzind pe Niculache Pina- 
Petri, mușşteriul cel mai dorit, sări ars de la tejghea şi dădu 


10 VIATA ROMINEASCA | 


peste cap şi prăvălia şi celelalte odăi din dos, ca să iasă maj 
curind faţa de masă, servetele curate şi tot serviciul unei 
sustări, în grădiniţă, subt o perdea de zorele... Avea un muş- 
chiuleţ proaspăt, avea nişte somn de Dunăre — viu, din 
dimineața aceea! — avea nişte murături ca pentru Vodă şi 
mai avea nişte pelin! îl ştie Dom” Niculache!... 

Minecară cu poltă, arendaşul fiindcă aseară, cu pleca- 
rea, nu avusese vreme să cineze cu tot dichisul, Savu, fiind- 
că de multe zile nu mai mincase de cit pe sponci. Pina-Petri 
îşi turna pahar după pahar... 

— Hangiule, wai ghiaţă!.. De ce nu-ţi faci boşcă de 
ghiaţă ?... Ţi-am mai spus și anul trecut.. 

— Dom’ Niculache, imi fac la toamnă... zău îmi fac!... 
Mi-ași fi făcut mai de mult.. Da am eu mulţi mușterii ca 
d-voastră | 

Savu a făcut dintr'un pahar de vin — trei, amestecate 
cu apă. Se uită la tovarășul lui de masă: voinic, cârnos, 
imbujorat, cu lanţ şi cu ceas de aur la piept, cu inele sein- 
ieetoare în degete, cu mustata răsucită... Si se ştie şi pe sine 
cum este — sa văzul azi dimineată, în găleata unei fintini; 
— îşi priveşte minicile roase ale surtueului, petecile din ge- 
nunchi şi bocancii lui gata să casce boturile... ca imineii lui 
Mahmud, da ca imineii lui Mahmud)... Dar Savu e mulju- 
mit şi binecuvintează pe Dumnezeu... „El îşi imparte daru- 
rile și poverile după nesfirşita sa înțelepciune... Cine poale 
să cirtească şi să dea sfaturi lui Dumnezeu l...” 

— Kir Savule, am mare bucurie că ne-am văzut.. D-ia 
eşti pentru mine un om rar, vrednice să stai alături cu căr- 
turarii, cu vlădicii și cu sfinții... 

— Dom” Niculache, păcatele mele sint multe ca nisipul 
mării şi prostia mea e mai lată ca marea... 

— Kir Savule, chiar dacă ar fi aşa, acestea sînt cuvinte 
înțelepte şi zmerite, pe care nu poţi să le auzi din gura oriși- 
cui... Eu vorbese cu Cleopatra adesea despre d-ta... Dar ca 
îşi face despre d-ta o idee, cu îmi fac altă idee. D-ta ai um- 
plut judeţul cu încălțămintea pe care o faci și o dai de po- 
mană şi tot aşa cu sfaturile şi cu predicile d-tale... Ai întă- 
ritat pe cizmari împotrivă-ţi,., Să știi că nu-ţi lipseşte muli 
cu să întăriți şi pe feţele bisericeşti... Kir Savule, lumea noa- 
strā e proastă și nu știe ce să zică despre d-ta... Cei pe care 
ii faci cu ghete şi cu cizme te blagoslovese, dar se întreabă 
şi ci în dos: Eşti un sfint, ori eşti un nebun? Eu ştiu bine 
că nu-ţi pasă de gura şi de prostia lumii.. Un om duhovni- 
cesc, precum eşti d-ta, este neclintit şi puternic ca un stilp 
de piatră... Pe meleagurile noastre n'ai pereche... Da cu am 
văzut, pe unde am umblat, alţii tot ca d-ta... Am văzut, mai 
ales printre Turci, oameni și mai bătrini și mai tineri, care 
nu se înghesuesc în bilciul vieţii, stau cu ceasurile la gea- 


- Pi 


PAPUCII LUI MAHMUD 1t 
— cM 


mie și ascultă pe muftiu, cum tilcuește Coranul... Acasă îm- 
part pinea cu săracii și nu stiu ce este zavistia şi ochiul pof- 
titor la norocul vecinului... Am văzut hagii greci, cu anteriu 
şi cu mătănii, oameni pașnici și fără pic de răutate, pe care 
trebue să-i porți de mină ca pe copii, fiindcă ei şi-au închis 
toată priceperea și toată inima între lerusalim și Muntele 
Maslinilor... Am auzit că au fost şi pe la noi, în vremea pă- 
rinților, asemenea oameni, închinați celor sufleteşti şi ne- 
păsători de cele păminteşti... Dar la noi, de cîtva timp, lu- 
cerurile și oamenii sau schimbat cu o iuțeală de vijelie 
D-ta nu mă miri, cind te pun alături în gindul meu cu ru- 
dele d-tale din Răsărit, creștini şi musulmani, suflete lini- 
ştite, iubitoare de aproapele și iubitoare de Dumnezeu, dar 
mă miri cind te văd amestecat — ca o oaie între capre — în 
lumea usta noua, care nu mai crede decit în bani, în desfă- 
tări şi în izbinzile vicleniei... Cum te-ai ivit d-ta între noi 
păginii și vameşii? Vezi cum se schimbă faţa țării. Vezi cum 
se scurg spre Dunăre cerealele cimpiilor noastre!... Vezi 
cum plouă peste noi mașini agricole. mode străine şi vin 
franțuzesc? in curind, de la Costeşti la Turnu-Măgurele vom 
călători cu trenul... Fiecare judeţ, fiecare plasă va fi stră- 
Sea ae linii ferate principale şi secundare... l 
i ca pădurile, se închid minăstirile şi încep gările şi fa- 
— Bine, dom Niculache... d-ta e ii: wi 
et au escape esa a d-ta cu care ţii: cu cei ce se 
„—,Li cinstesc pe cei vechi, dar mă prind în a, lingă 
cei noil... Dar ia ascultă încoace: Am ih Turnu e 
vechi, cu care te vei înțelege mai bine decit cu mine.. E 
de treabă, e cucernic, nu ştie să mintă, nu ştie să înșele pe 
muşterii, citește și spune pe dinafară rugăciuni, şi nu bea 
niciodată vin... fiindcă îl opreşte legea luil... E negustor 
ture... cel din urmă care a mai rămas în judeţul nostru... Ins- 
inte de războiu, avea prăvălie mare în Turnu, prăvălie 
mare În Nicopol Și tovărășie cu alţi negustori din Stambul 
şi din Adrianopol... Făcea mare comerț cu untdelemnuri, cu 
zaharicale, cu sulimanuri, cu stafide, cu masline şi cu toate 
rodurile orientale... Dar războiul l-a calicit.... A plecat din 
Turnu cind au început scărmănelile între noi şi Turci, a lä- 
sat prăvălia_pe mina unor Greci care au fost răi iconomi, a 
pierdut toată marfa din Nieopol și. cînd s'a încheiat pacea 
a venit iar in Turnu să vază ce mai scoate dintre cioburi... 
Mi-e drag turcul şi-i fac totdeauna alişveriş. Il laud către 
toți prietenii şi-i îndemn să tirguiască de lu el... Dar comer- 
tul lui Ibraim se cufundă zi cu zi... Ibraim nu amestecă unt- 
delemnurile — ea ñilalți, — Ibraim nu înşeală la cintar, I- 
braim dă pe datorie ṣi nu mai vede banii decît cind l-o ve- 
dea pe Mahomed... Fiindcă intrăm împreună în Turnu, mi-a 


12 VIAȚA ROMINEASCA 


im și ietenie,.. 
inte să te duc la Ibraim și să legi cu el prie 
acre de rominește și le re a arde: ra i 
pi el mai ales cu inima şi cu fa -C E 
sii ape clraă inainte de războiu!... ȘI n : puerta cre 
ă ărac şi necăjit: era, pentru el, m l 
nerka irain destui bani Turcilor caliciți din Nicopol, dar 


i i t de fundul pungii!... 
iza rr shobi Dom’ Niculache!... Să mergem să 


vedem pe Ibraim... Dar care ar fi vremea cea mai potri- 
Siro Ştii ce, Kir Savule?,.. Să mă aștepți, astă-seară de la 


lo poposesc... 
I luminărilor, la otel Zottu... Eu aco popo 
aer tea şi d-ta şi eu ne vedem de treburi, şi diseară, 


slobozi, ne ducem la prâvălia lui Ibraim. 
Gala Galaction 


Romantismul romîn! 


Nu fără oarecare sfială mă ajropiu de subiectul ce mi-a 
fost hărăzit. După strălucita seric a marilor literaturi ro- 
mantice din Europa şi a utitor nume răsunătoare, care au 
zguduit adine nu numai sufletul continentului nostru, ci 
sensibilitatea Globului intreg, cind — cum spunea Goethe — 
pină şi chinezul zugravea pe porțelan patima fără leac a lui 
Werther, romantismul romin mi-e teamă să nu vă apară 
— întirziut în timp şi limitat în spaţiu — ca un fenomen li- 
terar și uman de o nespus de mică insemnătate. 

E, oarecum, Cenuşereasa Europei; şi această denumire, 
pe care îndrăznesc să i-o dau, cred că-i convine de minune, 
căci arată, pe lingă o înfățișare exterioară modestă, aproape 
sărăcăcioasă faţă de surorile ei mai alintate de soartă, o no- 
bleţă sufletească şi o patimă internă care erau să fie —_ pen- 
tru poporul nostru — mintuitoare în dezvoltarea lui literară 
şi naţională de acum o sută de ani. 

Aţi văzut din conferințele trecute cit de relativă e no- 
fiunea de romantism, care-și schimbă nu numai caracteri- 
zările, dar şi sensul mai adine dela țară la țară și dela popor 
la- popor. Nu voi incerca o definiţie a romantismului — ar 
ieşi din subiectul conferinței mele; nici nu voi re = 
lelismul și antagonismul acestei noţiuni faţă de noțiunea 
de clasicism. Tin totuşi să vă spun că termenul romantic nu 
capătă vre-un înțeles decit opus contrariului său clasie, şi 
că îl presupune așa cum lumina presupune umbra, sau 
căldura — frigul. 

Voi insista însă puțin asupra caructerului relativ al ro- 
mantismului — fără de care e imposibil, cred, să înțelegem 
fenomenul romantic la noi. 

Nu e numai o formulă comodă cind se vorbește de po- 
poare clasice şi de popoare romantice. De veacuri Sau opus 
— întregindu-se prin această antiteză — nordul anglo-ger- 


* Conferința ținută la „Universitatea Liberă” din Bucureşti într'un 
ciclu de prelegeri, dedicate Romantismului european. E - 


14 VIAȚA ROMINEASCA 


manie si sudul areco-latin. Sufletul visător, neguros, muzical 
al mărilor Nordului față cu sufletul logic, senin şi plastic al 
Mediteraneelor. Tot astfel antiteza Occident-Orient rămîne 
valabilă şi pentru romantism. Apusul catolic al catedralelor 
şi al feudalităţii medievale a fost prea deosebit de Răsăritul 
bizantin al mănăstirilor ortodoxe şi al invaziilor turco-mon- 
gole, ca să nu influențeze puternice asupra sufletului occiden- 
tul sau oriental, Și mai E no faptul că fenomenul hotăritor 
pentru Occident al Renaşterii cu descoperirile ei: globul pă- 
mintese în spațiu, cultura greco-latină în timp şi omul ca 
entitate estetică și morală totdeodată, în domeniul spiritual 
— mu existat în Orient, unde Evul Mediu se prelungește 
pină la începutul secolului al XVIII-lea și chiar pină la in- 
ceputul şi mijlocul secolului al XIX-lea — acest fapt a săpat 
un șanț şi mai adine între două lumi diferite. 

Era deci firese ca romantismul, ca şi clasicismul de alt- 
minteri, să ia caractere complet diferite, dacă suim dela Sud 
spre Nord sau dacă ne deplasăm în cercetările noastre dela 
Apus spre Răsărit. Aşa că la popoarele nordice (Engleji şi 
Germani) se poate spune că însăși operele inspirate direct 
de modelul clasicilor vechi au păstrat un caracter specific 
romantic, — şi vă voi reaminti numai „Prometeul” lui Shel- 
ley şi „Hiperionul” lui Keats, ca să nu mai vorbese de „O- 
dele” lui Hölderlin; pe cînd la popoarele mediteraneene, chiar 
operele cu conținut ideologic romantic au îmbrăcat dela sine 
haina clasică de care, cu toate eforturile lor, nu sau putut 
niciodată desbăra romanticii franceji şi cu atit mai puţin 
cei italieni, adevăraţi clasici travestiţi. Tot astfel acolo unde 
ma fost imitație direclă a Occidentului, ci numai însămiîn- 
iza rodnică — romantismul slav, dacă trecem din Apus spre 

tăsărit, a avut (după cum vă reamintiţi dintr'o conferinţă 
precedentă) caractere comune, originale, profund diferite 
de caracterele romantismului “occidental — și care au dat 
„mesianismul polon” al lui Mickiewiez deoparte și opera lui 
Puşkin atit de specific rusească și orientală de cealaltă. 
Intre această dublă linia N suftilească ce desparte ro- 


mantismul european pe linia Nord-Sud şi pe linia Est-Vest 
— se pune toată problema romantismului rominesc. 

Și problema pentru noi se mai complică şi din faptul 
cà sintem un popor latin așezat la Răsărit — așa că nu 
putem să ne integrăm în romantismul slav, de care ne des- 
parte rassa, sensibilitatea şi limba — cum nu vom putea a- 
simila complet romantismul occidental, de care ne desparte 
poziția geografică, dezvoltarea istorică şi credința noastră 
strămoșească: Ortodoxismul. 

Din felul însuși cum ne apar datele problemei, se dega- 
jează o primă constatare logică pe care experiența operelor 
o va confirma mai tirziu — anume caracterul mult prea 
complex al romantismului româinese, ca să-i putem reduce 


ROMANTISMUL ROMIN 15 


firea și rostul la un simplu proces de imitație servilă faţă ` 


de literatura franceză bunăoară. cum au preti i 
Pompiliu Eliade și N. |. Apostolescu că pina prd pi caută 
să o dovedească cu o inutilă erudiție d-nii prof, Ch. Drouhet 
și V A ere în lucrări de specialitate. A 
"aptul insă că sa putut nega de unii existenta u 
iat pipe rominese, pe care s'au străduit să-l esa ahn: i 
ra inconsistentă sau la oglindirea vană a unui fenomen li- 
terar străin — ne îndreptățește să insistăm puţin. - 
Chestiunea pentru celelalte literaturi mari ale Occiden- 
tului — italiană, spaniolă, franceză, engleză și germană — nici 
pitt pune, căci ele au urmat evoluţii paralele în sînul 
aceleiași biserici în tot timpul Evului Mediu — s'au închinat 
nosil „umanism în timpul Renașterii şi au urmat acelaşi 
e eal raționalist şi universal în secolul al XVIII-lea, înainte 
de a se incredința, fiecare în corabia sa, aceluiași mare curent 
romantic de simțire turbure şi de ideologie vagă, în care fie- 
care se oglindea ŞI se regăsea numai pe sine. Căci să nu 
primă că in Occident romantismul a fost, pe lingă dărimarea 
2 NeuDo--cladicigmului convențional al secolului al XVII-lea și 
de A a, revenirea peste capetele lui Boileau, Pope sau 
al poa T * a. a e Mira pa veche, adormită pentru 
$ egat de autentică: la tradiția lui Dante si a lui 
Petrarca, u lui Chaucer şi a lui Shakespeare Irinei 
şi s Calderon, a lui Rabelais şi a ar pate price 
grio şi a eruh Mediu german. Fiecare literatură iși des- 
Saperi an. nout „romantic” pe care îl repune în circulaţie, 
pr isa parpaing ameh arpaa mai mult decit o revoluție 
f asic ne apare ca o reabilitare şi 
> e restaurare a unor valori mai vechi, pe nedrept date e 
La ndi, ca de altminteri în tot Orientul | 
icrele sau petrecut cu totul altfel, Evul Mediu oa calea 
gi a ci eR pioi Re şi de aps și mai tirziu, pină pe 
830— $ 4 DMirbii și mai ales Bulgarii i 
Turci, au stat in această privință într'o si cine esta er 
dela inceputul veacului al XVIII loh sak DO apte hei 
. - . + Š á P ; z 
perag Caterina mai hotării, părăsiseră pică a 
terat FU veacul european al Enciclopediștilor — toată 
pax na a bisericească și de hronică, pe atunci precum 
nel tă sto ne ia cu peste o sută de ani inainte. Polonii 
alte destine. Rorer pi gi eare Ei ir 
îi datorese Ungurii ace caşi tech by pag pirat capra 
i > de cultură ă 
Aşa că în Rominia problema e pus m ngiro apne 


tismul occidental şi de cel slay (ruso-polon) sau unguresc f 


Căci literaturile lor erau ajunse, cind a isbucnit romantismul, | 


la o trea ` 
An ptă de desvoltare la care mu ne era permis să | 


á 


z- - 


16. VIAȚA ROMINEASCA 
Tat 


Romantismul romin nu putea să fie deci rezultatul unei 
desvoltări literare normale — reacția puternică față de ra- 
ționalismul excesiv, de lipsa de sensibilitate a veacului al 
XVIII-lea în forma lui clasicisantă şi prea rafinată din Ocei- 
dent. Căci aceste condiţii nu existau in starea culturală atit 
de primitivă şi de înapoiată din Principate, şi nici pentru 
Hominii subjugaţi din Banat sau din Ardeal. 

Romantismul romin nu putea să fie nici desgroparea 
unui trecut literar strălucit — pe nedrept ujtat — şi restau- 
rarea lui în viața sufletească si sentimentală a epocei — cum 
s'a intimplat în Occident cu Evul Mediu sau cu Renașterea, 
ostracizate de  pseudo-clasicii secolului al XVIII-lea. Acest 


_ROMANTISMUL ROMIN i7 

La începutul secolului al XIX-lea. > 1821—1840, oa- 
menii romantismului român descoperă Europa aşa cum cu 
trei secole Înainte oamenii Renaşterii apusene ies: polare 
America. Un Constantin Radovici din Goleşti, plecind în räd- 
van la Beci, adică la Viena, şi de aci în Şviţera și în Italia, în 
călătoriile lui din anii 1824, 25 şi 26 — mare boer eu antereu, 
calpac și giubea — dar romantic prin ideile sale moderne, li- 
berale și generoase — sau acel „ eregrin transilvan” Ion Co- 
dru Drăguşanu, pe care, din oier ajuns mare negustor, Îl ve- 
dem pe la 1840 la Paris şi la Londra şi care ne-a lăsat în- 
semnări atit de preţioase despre țările văzute și oamenii în- 
tilniți în cursul romanticei sale existențe: Aceşti călători, 
ca şi Cristofor Columb, sau Vasco de Gama, descoperă un 
continent nou. 

Cu cițiva ani înainte, ardelenii Maior, Şincai şi Micu 
descoperiseră și ei „mama Roma” şi, sub haina de împru- 
mut a slavismului cirilic, singele roman și litera romană, aşa 
precum savanții Renaşterii desveliseră altădată plorioasele 
inscripții uitate şi tezaurele părăsite ale spiritului şi ale artei 
greco-latine. 

Și precum poeții şi scriitorii Renaşterii regăseau deoda- 
tă, încălziţi de o flacără divină, antica frumusețe a lumii şi, 
pentru a o cinta, o limbă nouă şi un vers cu armonii necu- 
noscute de înaintași — tot astfel primii noștri poeți roman- 
tici: Eliade, Cirlova, Alexandrescu e ra 1930 descoperă o 
lume spirituală și sentimentală nouă, limba şi ritmul ver- 
sului nostru literar de azi. ' 

Da, Romantismul romin a fost o Renaștere fecundată de 
o parte de Romantismul Occidentul şi în același timp înviată 
de mitul te my. său singe: mitul poeziei populare. 
Acest mit îl vedem la temelia Romantismului dela inceput — 
a fost unul din izvoarele lni. Colecţii ca acele ale lui Perey: 
„Reliques of English Poetry”, ale lui Brentano: „Des Knaben 
Wunderhorn” ca să nu vorbim de cercetările unui Herder 
sau pentru Sirbi de opera lui Vuc-Karacici, au influențat 
enorm desvoltarea romantică a literaturilor naţionale culte. 

E tipic în această privință exemplul lui Gerard de Ner- 
val — al cărui lirism și în vers şi mai ales în proză e plin de 
răsunetul cintecului popular din „L'Ile de France”. Tot astfel 
opera, la Ruși a unui Puşkin, sau la Unguri a lui Petöfi, e 
urzită pe tirul inspiraţiei populare, care-i dă o savoare speci- 
fic națională. 

La noi, poezia populară nu era numai ecoul, ce mai ră- 
suna doar în vre-un sat depărtat de munte sau intrun cuib 
uitat de pescari, cum se întîmpla la inceputul veacului trecut 
in Occident, ci un fenomen natural în plină vitalitate, atit de 
viu, atit de actual, incit crease pe atunci tocmai poezia hai- 
ducească în numeroasele balade ce imbogățesc toate colec- 
țiile noastre de, folklor, Această poezie, rod nemijlocit al 


D 


- 


, Cind afirm acestea nu vreau cituși de puțin să micșorez 
importanța culturală ce a prezintat-o pentru noi literatura 
noastră veche și nici importanța literară a unor o ere ca 
Psalmii lui Dosoftei, Biblia dela 1688 a lui Şerban Ciise: 
zino sau hronicele lui Neculcea — dar aceste începuturi au 
fost prea repede sugrumate de desinteresul pentru limba şi 
scrisul țării sub Fanarioţi şi de desvoltarea anormală pe pă- 
mint rominese a literaturii neo-greceşti, ca să poată într'ade- 
văr crea pare noi, pe atunci, o tradiție literară, 

Problema romantică se pune deci la noi cu date origi- 
nale care nu sint valabile aiurea. In locul antitezei literare 
romantism-elasicism, avem antiteza culturală şi politică ro- 
mantism (adică liberalism anglo-francez — spirit şi literatură 
națională) faţă cu nco-clasicimul grec (adică ratismm 
tureo-moscovit — spirit şi literatură străină grecolanacreon- 
tică). Căci în definitiv ce a fost romantismul romin altceva 
decit o liberare a poporului nostru în spirit şi în fapt din 
bezna Evului Mediu Oriental. Romantismul a jucat la noi 
rolul pe care l-a jucat cu trei secole înainte Renaşterea în 
Apus. Acesta e adevărul, Și cînd, în prefața volumului lui 
N. I. Apostolescu: „L'influence des Homantiques francais sur la 
Poésie roumaine”, Emil Faguet ne spune în treacăt că poeţii 
romini au asimilat romantismul francez „exactement comme 
les hommes dela Pléiade, en leurs moments d'originalité, s'as- 
similaient la poésie des Grecs et des Romains” — criticul 


tismul apusean şi Romantismul din lara noastră nu există o 
diferență cantitativă dela mai mare la mai mic ci una cali- 
tativă provenită chiar din esența lor. 


18 VIAȚA ROMINEASCA 


geniului rasei noastre, era incomparabil mai puternică de- 
cît încercările slioase ale literaturii culte dela sfirşitul vea- 
cului al XVII-lea și ge peri celui de al XIX-lea, aşa că 
dela nica S şi pină la lancu Văcărescu o vedem luptind 
cu succes, obligind pe poeţii saloanelor fanariote să-i im- 
prumute, naiv sau mai meşteşugit, ritmul şi formele, atunci 
chiar cind îi banalizează, in dulcegării de dragoste neo- 
anacreontice, proaspătul lirism şi cuvintele pline de sevă. 

A trebuit să vină prima generație romantică: Eliade, 
Cirlova şi Alexandrescu cu ezia lor atit de diferită de a 
Văcăreștilor şi de a lui Conachi — atit de nouă şi ca formă 
dar mai ales ca simțire, atit de mult mai largă și mai umană 
— cu preocupări europene într'o lume orientală incă — spre 
a inlocui odată versul popular romin, dindu-i o sonoritate 
infinit mai amplă și o rezonanţă sufletească. 


Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate 
(Alexandrescu) 


(Eliade) 
(Cirlova) 


sau un ritm nesfirşit mai viu, mai bărbătesc, mai dramatic, 
ca, în „Sburătorul”, minunata strofă în care biata Florica 
se plinge maicii sale: 


Ah! inima-mi svicnește... şi sboară dela mine! 
Imi cere... nu-ş ce-mi cere și nu ştiu ce i-aș da; 
şi cald și rece, uite, imi furnică in vine; 

n brațe n'am nimica şi parcă am ceva, 


Tăcere este totul și nemişcare plină 


In negura mihnirii mai mult s'a rătăcit 


(Eliade) 


Pasul însuși al tinerei oștiri pămintene reinființate de 
curind, parcă se aude ritmic și falnic în „Marşul lui Cirlova” 
— citez ultima strofă: 


Lacrimă de bucurie curge, curge ne'ncetat! 

Veacuri sunt de cind ascunsă pe al meu sîn tu n'ai picat! 
Arma iată că luceşte, 

Slava iată că zimbeşte, 

Corbul iată sa'nălțat! 


Sau în „Anul 1840”, strofa atit de virilă în stoicismul ei: 


După suferiri multe inima se 'mpetrește: 

Lanţul cen veci ne-apasă uităm cit e de greu; 

Răul se face fire, simţirea amorțește, 

Şi trăesc în durere can elementul meu. 
(Alexandrescu) 


ROMANTISMUL ROMIN 18 


Am făcut aceste citate nu ca să vă reamintesc poezii prea 
bine cunoscute de d-voastră, dar ca să vedeţi cît de mai aproa- 
pe sint poeţii noștri romantici de spiritul adevărat al poeziei 
populare — atit de reținută în pasiunea ei, și totuşi atit de dina- 
mică, tocmai în momentul cind creeau un vers nou literaturii 
noastre — decit Văcăreştii şi Conachi, care în metru popular 
scriau strofe ca: 


Tu ești puișor canar! 
Nu te hrănești cu zahar, 
Nici măcar cu cinepioară, 
Ci hrănești o inimioară, 
Ce-ai făcut-o jertfă ţie. 
Ce-ai cu ea de gind, nu știe, 
(lenăchiță Văcărescu) 


Sau, și mai plat prozaie, Conachi în „Darul Umbreluţii”: 


Umbreluță norocită 

la seama că ești menită 

Să umbreşti un obrăjel 

Plin de nuri și frumușel... ete. 


Acestei influențe indirecte a ‘ziei populare asupra 
romanticilor romini ii datorim că limba noastră literară a 
rămas în legătură strinsă cu graiul omului dela țară. Nu s'a 
creat alături și pe deasupra limbii populare una literară, ci 
limba poporului a devenit deadreptul vocabularul poeziei. 
E interesant să comparăm limba lu! Eliade din „Sburătorul” 
cu limba lui Lamartine din „Meditaţiile” sale, ca să ne dăm 
sama cît de academică e din acest punet de vedere opera 
francezului și cit de neaoş țărănească şi de realistă e aceea 
a lui Eliad. 

Aceasta a fost poate — literar — cel mai mare merit al 
romantismului romin, care uşor ar fi putut, ca Renașterea 
franceză cu „Pleiada”, să creeze o limbă străină duhului na- 
tional. Acest lucru, cînd sa încercat şi la noi să-l facă a 
latinistă în Ardeal, și Eliade, convertit la idolii unei filolo 
false, in Principate, a fost din fericire tardiv și n'a reuşit. 

Ce îndeplinise însă pe acest tărim, mai mult inconştient 
poate, Eliade în „Sburătorul”, Cirlova în puținele lui poezii 
şi Gr, Alexandrescu — trebuia s'o săvirşească în Moldova, 
teoretic mai întii, Al. Russo și, mai tirziu practic şi cu atita 
gust şi strălucită pricepere estetică, Alecsandri, prin culegerea 
sa clasică de poezii populare cu atit de mare răsunet contem- 
poran în străinătate, unde apar traduceri franceze, engleze 
şi germane ale baladelor şi doinelor noastre. In fine, această 
influenţă populară, asimilată superior în spirit şi formă, 


SEET 7. [n Tva I- O e a U a E . 
i 


20 VIAȚA ROMINEASCA 
„ROMINEASCA 


trebuia să-și găsească în poezia lui Eminescu, cel mai mare 
şi cel din urmă romantic romîn, expresia definitivă. 

Am văzut pină acum că literatura noastră romantică a 
fost o mişcare în sensul Renaşterii secolului al XVI-lea, dar o 
mişcare naţională, fecundată literar şi mai ales cultural de 
schimbul de idei şi de sentimente ce frămîntase şi frămînta 
incă Apusul și mai ales Franţa liberală — şi în acelaşi timp 
influențată mai direct de poezia și geniul nostru popular. 

Acest romantism romin nu putea să nibă alte caractere 
decit caracterele însăşi ale rasei noastre latine, strămutată 
in Orient, rasă de bun simț, éu spirit realist, cu o simțire 
concentrată plină de pudoare în expresia pasiunii — pāti- 
maşe cind e vorba de iubirea de „mMoşie” în îndoita semnifi- 
care de țară și de ogor; dar şi fire plină de nostalgia „doru- 
lui” — dorul, care mare echivalent în nici o limbă decit în por- 
tughezul „saudad”. Dar precum Portugalia, — a spus-o Euge- 
nio d'Ors, scriitorul catalan, — e balconul marin al Europei 
pe nesfirşirea Atlanticului, nu e şi Rominia privdorul terestru 
deschis pe infinitul stepelor Euro-Asiei ruseşti ? 

Resemnat pină la abulia voinței în  „Mioriţu” și de o 
voinicie ce înfringe cerbicia morţii în „Toma Alimoş”, sufle- 
tul poporului nostru pendulează între renunțare arabo-orien- 
talà şi vitejie romano-occidentală. Nimic din sentimentalis- 
mul popoarelor germanice și din naivitatea unei simțiri co- 
pilărești — dar și lipsă, aproape totulă, de acel torent senti- 
mental, de acea poezie a iubirii ce se pierde în muzica pură, 
Nimic din turburea și distrugătoarea auto-spovedanie pină la 
auto-chinuire a sufletului slav — dar și aproape totala lipsă 
a acelui misticism rusesc care înalță prin umilință pe om 
pină la divinitate. 

Popor de esență clasică, dar căruia Tracii i-au lăsat 
moștenire „dorul” şi o iubire a naturii, o frăţie cu elementele 
ei: „Codrul frate cu Rominul”, cum nu se găseşte alta şi că- 
ruia Orientul i-a învăţat cumințenia ca şi resemnarea şi fa- 
talismul său, 

Aceste trăsături de rasă imprimă poeziei şi literaturii 
noastre romantice din prima perioadă (Eliade, Cirlova, 
Alexandrescu), din a doua (Alecsandri, Bolintineanu) ca şi 
mai tirziu operii lui Eminescu, un caracter specifie atit de 
prisje, că infringe chiar regulele pe care vor scriitorii să şi 

e impună şi îi depărtează de modelele ce şi-au ales în mo- 
mentul tocmai cînd cred ci a le urma mai credincios, 

Să luăm de exemplu „Sburătorul”, din care vam citat 
tocmai o strofă. Ce a vrut să facă scriind această poezie, tra- 
ducătorul lui Lamartine şi al lui Byron, acel Eliad atît de ro- 
mantic ca viață — una din existențeJe cele mai „romanţate” 
cu întimplările sale eroice, neașteptate — ca aspect — cap 
„romantic” leonin, vastă capă roşie în care îi plăcea să se 


ROMANTISMUL ROMIN 21 
_—_ a a O O A 


drapeze — cu atitudine, pe atunci, intelectuală și sufletească 
de revoluționar. 

Cu siguranță, Eliade şi-a ropus un poem romantic „tip” 
— subiectul insuși îl indică. Să nu uităm că literatura tim- 
pului era plină de poezia fantomelor, a nălucilor, a incubilor. 
Ce subiect apropriat: o tinără fată chinuită în fiecare noapte 
de un „Sburător”, care ia chi de mindru lăcău şi, sub 
masca Înşelătoare a dragostei, îi suge singele şi pe nesimţite 
viața toată. Fata se spovedeşte maicii sale. Decorul e cîm- 


precursori, ca şi Eliade, ai unei intregi mișcări. Vom avea 
două balade: „The rime ot the ancient mariner” (Balada bă- 
trinului marinar) şi celebra „Lenore”, 

E vorba în amindouă baladele de un mort „viu”, de un 
strigoi, un „sburător”, El — sub chipul unui bătrin marinar 
cu barbă albă, cu ochi de foc, — povestește în balada engleză 
fantastica lui navigaţie pe o corabie nălucă. în tovărăşia a- 
celui tainic „albatros”, tot atit de fatidic ca şi misteriosul 

: «Nevermore” din poemul de mai tirziu al lui Edgar 
Allan Poe. 

Balada germană, al cărei subiect e foarte apropiat de 
poema romină, e mult prea cunoscută ca să vă reamintesc 
macabra și nocturna cavaleadă a Lenorii și a iubitului ci. Ce 
atmosferă de taină, ce lumină lunară filtrată prin ceață şi 


sufletești de muzica versului şi de ritmul lui, care împrumută 
în „The ancient mariner”, sborul rotund al albatrosului fa- 
tal şi la „L.enore” galopul svicnit al calului nălucă, 

Să ne închipuim acum un poet romantic francez tra- 
tind subiectul şi să-l luăm pe Lamartine, Fantomele Nor- 
dului în lumina aurită dela „St. Point” dispa Nu mai e- 


r, 
poetului decit 


22 VIAȚA ROMINEASCA 


J'aimais les voir du soir dans les airs répandues, 
Le bruit lointain des chars gémissant sous leurs 
Et le sourd tintement des cloches suspendues 

Au cou des chevreaux dans les bois. 


Citez aceste versuri din „Les Préludes” fiindcă sint re- 
produse de N. I. Apostolescu în cartea sa ca un model cunos- 
cut de Eliade și care l-ar fi influențat direct — tocmai ca să 
vā dovedesc originalitatea poetului romîn, acolo chiar unde 
criticul naiv vede o imitație, — şi unde poate Eliade a cău- 
tat — în admirația lui pentru Lamartine — un paralelism 
voit: 

Era în murgul serei și soarele sfințise: 

A puțurilor cumpeni țipind, parcă chema 
A satului cireadă ce greu, mereu sosise, 
Şi vitele muginde la jghiab întins pășia. 


Şi acuma să venim la „Sburătorul” lui Eliade. Nu vi-l 
citesc — îl cunoaşteţi cu toţii. Ce ne loveşte dela început e 
faptul că nu e nici o baladă în stil și ritm popular ca | eram 
lui Coleridge și Bürger și nici o „meditaţie” lirică în felul lui 
Lamartine. E o sinteză, dacă vreţi, din amindouă, dar o sin- 
teză originală cu totul, prin caracterul aparte, adinc speci- 
fic al geniului rasei noastre. Dacă acţiunea e de „baladă”, 
cadrul în- care se desfăşoară descrierea magistrală a unei 
inoptări de vară intrun sat rominese — atit de central şi de 
esențial poeziei însăși — e de „meditaţie”. Epic şi liric se 
îmbină fericit, cum în mod fericit se amestecă vorba realistă, 
familiară și populară a fetei şi a mamei la începutul poe- 
mei și a celor două surate la sfîrşitul ei, cu tonul ce se ridi- 
că treptat pînă la sublim în pastelul liric și meditativ dela 
mijlocul poeziei: 


la pune mina, mamă — pe frunte, ce sudoare! 
Obrajii... unul arde, şi altul mi-a răcit! 

Un nod colea m'apucă, ici coasta rău mă doare; 
In corp o piroteală de tot m'a stăpinit. 


Or ce să fie asta?... întreabă pe Bunica: 

O şti vre-un leac ea doară... o fi vr'un sburător! 
Ori, haide alde baba Comana, ori Sorica, 

Ori du-te la moș Popa, ori mergi la vrăjitor. 


ȘI unul să se roage că poate mă desleagă, 
Mătușele cu bobii fac multe E desfac; 

Și vrăjitorul ăla şi apele încheagă; 

Aleargă la ei, mamă, că doar mi-or da de leac. 


ROMANTISMUL ROMIN 23 
şi mai departe: 


Tăcere pretutindeni acuma stăpineşte, 
Şi lătrătorii numa s'aud necontenit. 


E noapte instelată din mijlocul tăriei, 

Vestmintul său cel negru de stele semănat ! 
Destins coprinde lumea, cen braţele somniei, 
Visează cite-aevea deşteaptă n'a visat. 


Tăcere este totul şi nemişcare plină: 

In cîntec sau descînlec pe lume sa lăsat; 

Nici frunza nu se mișcă, nici vintul nu suspină, 
Și apele dorm duse, și morile au stat. 


Din aceste scurte citate vă dați sama cît de clasic realis- 
tă e de fapt această poezie cu subiect atit de romantic. Cit 
de lipsită e de taina lunară a romantismului nordie şi de 
sentimentul grandios al unei tratări în stil de „W'alpurgis- 
nacht” faustian. Dar cit de diferită e şi de nobila retorică, 
de mare ideologie sentimentală, a romantismului latin apu- 
san a unui Lamartine de pildă. 

Ce ţărănească apare între aşa nobile obrazuri, între 
„Christabela” lui Coleridge, „Lenora” lui Bürger şi „Elvira” 
lui Lamartine, biata „Florica” a lui Eliade. Dar tocmai acest 
caracter rustic cimpenese, acest caracter neaoş rominese, îi 
face pentru noi valoarea universală şi infirmă părerea ace- 
lora care nu văd în mișcarea noastră „romantică” decit imi- 
tație de modele străine, 

O altă diferenţiare a romantismului nostru de acel oc- 
cidental, atit anglo-germanic cît şi latin, îl văd in acel senti- 
ment de umor — în acea sfătoşie glumeajă a rominului care 
l-a făcut pe Eliade ca și — mai ales — pe Gr. Alexandrescu să 
scrie fabule (Cirlova a murit prea repede ca să ne desmintă 
teoria) și care dă „Sburătorului” pe lingă atit de fina ana- 
liză a stărilor sufleteşti ale Floricăi, acea morală uşor satirică 
dela sfirșit care ar putea aproape fi a unei fabule 


Ce bine-a zis Bunica 
Să fugă fata mare de focul de iubit... 


şi mai ales la ultimul vers acel „Ferească Dumnezeu”, care 
— ca şi desvoltarea de mai sus — nu s'ar putea concepe nici 
la Coleridge, nici la Biirger şi nici la Lamartine. 

Dacă am insistat atit de mult asupra poeziei lui Eliad, şi 
n-am luat de pildă o poezie de Alexandrescu — am făcut-o 
mai întii ca să vă arăt pe un caz concret, la lumina unui mie 
exemplu de literatură comparată, care sint caracterele ori- 
ginale ale romantismului romin, tocmai acolo unde sar putea 


al 


a VIAŢA ROMINEASCA 
DOP 2 S 

i ușor vorbi de imitații fie ca subiect, fie ca tratare. Am 
Sauter sā arāt caracterele antiromantice adesea, firea in- 
timă aproape clasic realistă a romantismului nostru tocmai 
la părintele mișcării, la Eliade, mai romantic şi decit Alexan- 
drescu (autorul „Satirei spiritului meu” și al „Fabulelor”) 
şi mai ales decit Alecsandri, un clasic desăvirşit, care a îm- 
srumutat haina romantismului cît timp această mişcare se 
identificase în sufletul rominesc cu ideea de eliberare na- 
țională, politică şi literară de sub jugul oriental greco-sla- 
von, — cu să o părăsească alipindu-se „dunimei” după 1866, 
cind aceste deziderate se impliniseră la noi. 

Aș fi putut tot atit de bine să încere mica mea demon- 
strație pe o poezie de-a lui Bolintineanu — tip desăvirșit de 
romantic și prin viaţă și prin tendinţele operei, dar poet mi- 
nor pe lingă un Eliad, un Alexandrescu, un Alecsandri, ca să 
nu mai vorbim de Eminescu. Bolintineanu al cărui vers_în 
Legendele lui istorice, e atit de clasice sentenţios încît sună a 
maximă romană, adesea lapidar ca o inscripţie: 


Cel ce pentru lege, pentru fară moare, 
Işi priveşte moartea ca o sărbătoare. 


(Mihai și călăul) 
sau ca o imprecaţie antică; 


N 
Voi intraţi in noaptea de-unde vam luat! 
(Intoarcerea lui Mihai) 


cind nu sculptează ca pe o friză greacă, clasic de simplu: 


Apoi urmă calea-i. lară lună plină s 
Le aşterne drumul cu flori de lumină. 


æ- 


Nu cred să existe, mai concis, mai clar și mai puțin misterios 
in sensul „romantic”, vers „clasic” asupra lunii, în tot ro- 
mantismul european. ; 

Bolintineanu, tocmai fiindcă are o personalitate poetică 
inferioară lui Eliade, Alexandrescu sau Alecsandri, e poate 
mai reprezentativ, căci factorul său personal mai mic nu 
se opune epocii și filtrează uşor tendințele literare de a- 
tunci, — hi. eph de nealterate. e 

Or, ce reese dela prima lectură chiar fugitivă a operei 
lui Bolintineanu — pe lingă interesul real ced prezintă din 
punctul de vedere tehnic al versului şi al ritmului ce între- 
buinţează citeodată pentru întiia oară la noi? Rees trei ten- 
dinje fundamentale, trei motive, care sint ale întregii ge- 
neraţii de atunci, şi anume: motivul fantastic-meditativ (al 
lui „Sorin” şi al lui „Mihnea şi Baba”), motivul erotic-exo- 
tic — depărtarea de prezentul trist şi anti-poetie în spaţiu: 


ROMANTISMUL ROMIN 25 
-o eN i O 
„Florile Bosforului” şi „Macedonele”, Bostorul şi Macedonia 
jucind față de literatura noastră rolul pe care Spania și Ita- 
lia îl au în romantismul francez, Italia și Grecia în cel an- 
glo-german, Crimeea şi Caucazul în cel ruso-polon. In fine 
motivul patriotic de slăvire a trecutului glarios în comparaţie 
cu mizeria epocei de astăzi (depărtarea în timp) reprezen- 
tat prin „Legendele istorice”. De comparăm între ele aceste 
trei motive (care se găsese de altminteri mai mult sau mai 
puţin reprezentate la toţi poeţii timpului, mari şi mici) ne 
dăm sama cit de superficial și plat a fost motivul „faustian” la 
noi, la primii noştri romantici. Lucrul e firesc căci — de excep- 
tăm pe Eliade în parte, și în parte pe Alexandrescu (opera 

ecsandri dinaintea anului 1867, adică a „Pastelurilor”, 
le e inferioară) — nivelul culturii noastre literare era prea 
jos ca să poută înţelege, asimila și reda marele proces sen- 
timental și ideologic al poemelor „faustiane” din Apus (vezi 
„Păginul şi fiicele sale” de Stamati) — cum afară de „Sbu 
rătorul” de care am vorbit şi de acel straniu „Ucigaș fără 
voie” al lui Gr. Alexandrescu și poate de „Mihnea și Baba” 
nu avea încă mijloacele suficiente spre a reda o atmosferă 
de fantastic, , 

Al doilea motiv, cel erotico-exotic, e şi mai slab: decor 
convențional de carton pictat cu fond de minarete pe Cor- 
nul de Aur sau (la Creţeanu și Alecsandri) cu Campanilul 
şi San-Marco pe lagună — caic și gondolă, în care bareagii 
şi gondolieri sînt figuranţi neindeminatici in haine prea 
largi, de împrumut — iar eroinele, cu tot numele lor răsu- 
nător: Dilrubam sau Biodinetta __ simple eleve de conserva- 
tor cârora rolul prea greu ce trebuiau să-l joace le-a rămas 
străin, In ce privește sentimentul: o vagă și fadă sensuali- 
tate orientală și o voluptate „à l'eau de rose” — iată tot ce- 
iace poate să ne ofere nesfirșitele variaţii pe aceiași temă: 
tema „Orientalelor” lui Hugo, dar mai ales tema lăutărească 
a vechiului kief boerese oriental, care şi-a părăsit oftaturile 
anacreontice spre a adopta suspinul romantice ajuns la modă. 

Singurul motiv însă mai sincer și mai puternic, fiindcă 
e înţeles și poate fi adine ințeles şi de poeți dar şi de publi- 
cul lor, e poezia trecutului naţional glorios, e poezia dorului ; 


zia lui 
Deşteaptă-te, Romine, din somnul cel de moarte 


a ardeleanului Mureşeanu din 1845. E poezia profetică — 
mai puţin cunoscută — a lui G. Creţeanu, care un an mai 
tirziu, udresindu-se puterilor dușmane, care vor să ne su- 
grume libertatea, după ce ne-au cotropit pămintul, le spunea 


Zi VIAŢA ROMINEASCĂ 


Tirani ai Țerii mele! Peirea vă așteaptă; 
Rominii se ridică, de ei să lremuraţi: 

Sunt mii, sunt milioane ce iată se deşteaptă 

Din Tisa 'n Marea Neagră, din Dunăre 'n Carpaţi. 


(Glasul Viitorului) 


E poezia redeșteptării, renașterii noastre naţionale — e 
pos patriotică a unui Bolintineanu şi a unui Alecsandri. 
poezia slavei strămoşeşti pe ruinele Tirgoviştei, cîntată de 
Cirlova, de Alexandrescu şi de Eliad, care regăsesc, peste şi 
dincolo de tema romantic-umană și filosofică a ruinelor lui 
Volney, o proaspătă inspiraţie național-sentimentală. E poe- 
zia „Umbrei lui Mircea la Cozia” și „Trecutului la Minăstirea 
Dealului”, — E poezia „Sentinela romină” datată: 1848 „Mun- 
ţii a. aa gl in care Alecsandri parcă indică generaţiilor ce 
vin rostul european de păzitor al unei culturi la porțile Rā- 
săritului, hărăzit de soartă neamului nostru. In această in- 
spiraţie poetică se încadrează armonic opera atit de avinta- 
tă a unui Bălcescu, care în „Istoria lui Mihai Viteazul” ne 
dă adevăratul poem al unirii tuturor Rominilor sub marele 
Voevod spre a servi de pildă viitorului — şi în acelaşi timp, 
in Moldova, proza literară cu subiecte istorice a lui Negruzzi. 
Tot în acest cadru trebue să punem acel straniu, strălu- 
cit şi romantic tablou, pe care ni-l înfățișează, mai tardiv ca 
epocă a producției, dar nu ca sentiment, Hajdeu în „Ion Vodă 
cel Cumplit”. 

Faptul că poezia de sentiment patriotic a fost la noi au- 
tentică şi nu falsă ca poezia pseudo-faustiană sau pseudo- 
byroniană, se datorește — am spus-o — caracterului esenţial 
naţional — iubirii de țară şi de neam — al Romantismului 
romin. În această privință, el diferă de altminteri de poezia 
patriotică a romantismului occidental, unde problema naţio- 
nală se pune altfel și cedează pasul celei sociale, — ca şi de 
romantismul vecin al „messianismului polon” legat de ideea 
creștină și pot spune tot atit de catolic cum e poporul căruia 
aparține. 

După această schițare pe scurt a caracterelor Romantis- 
mului romin, n'am intenţia şi nici nu aș avea timpul să fac 
istoricul influențelor străine asupra lui. Cred insă necesar 
— cum am însistat asupra punctelor originale, să arăt, foarte 
sumar, de unde şi cînd am importat — şi în ce măsură — Ro- 
mantismul străin, 

In toată perioada dela 1821 şi pină la 1866 — care se îm- 
parte de revoluţia dela 1848 în două: perioada torențială a 
primilor romantici (Eliade, Cirlova, Alexandrescu, Creţeanu, 
Bălcescu în Muntenia; Alecsandri şi Negruzzi în Moldova, 
Stamati în Basarabia; Andrei Mureşanu în Ardeal) apoi, 
după 48. perioada apelor revărsate a romantismului ( 


ROMANTISMUL ROMIN a 


lintineanu şi seizii: Nicoleanu, Depărăţeanu, Sihleanu, Mihai 

i k= influența romantismului francez e precum- 
pănitoare, fatal să fie așa din mai multe cauze: Fiindcă 
limba franceză pătrunsese în Principate încă de pe la sfirşi- 
tul en rai al tran re pi san intermediar: 1. al Fa- 
narioților, care, din fapt iar al poziţiei lor de tălmaci la 
Poartă, o posedau bine; 2. al Ruşilor ofiţeri din armatele de 
ocupaţii sau funcționari civili pe lingă ele, care de asemenea 
o vorbeau toți ca, pe atunci, singura limbă admisă în saloa- 
nele dela Petersburg şi 3. al emigraţilor franceji goniți de 

Revoluție şi care, ca secretari la Domni şi la rii 
Protipendadei sau ca profesori particulari şi directori de 
pensionate pentru odraslele acestora, răspindiseră operele 
clasicilor, ale enciclopediștilor și ale preromanticilor fran- 
ceji în ţară. 

Apoi fiindcă romantismul francez cra mai aproape de 
priceperea poporului nostru latin decit acel nordic invăluit 
în cețuri sentimentale şi metafizice impenetrabile lui. Fiindcă 
romantismul francez — deşi din alte cauze — era un roman- 
tism fals ca şi cel „romin, un romantism de intenții mai 
mult decit de realizare, de oarece păstrase forma versului 
clasic: alexandrinul de 12 silabe (e drept cu un joc nou al 
cezurilor, al rimelor şi al combinațiilor de strofă) şi chiar a- 
desea spiritul clasic (stoicismul comelian al versurilor lui 
Vigny şi netă cr tag teatrului lui Musset), 

undeă, mai ales, în 1830 ca şi în 1848, Romantismul 
francez simboliza pentru Romini liberalismul luminat al Oc- 
cidentului în luptă cu bezna despotismelor orientale: mosco- 
vit, turcesc sau chiar austriac, Fiindcă reprezinta pentru noi 
atunci principiul național, zăgazul opus slavizării dela Rā- 
sărit şi Maghiarilor germanizați dela Apus. 

Fiindcă în fine, în ochii Romanticilor romini, revoluţio- 
narilor de atunci — triumful ideilor generoase pe care la 
roa le acei mere Quinet și, tot în franțuzeşte, Mickie- 

Z, era însuși triumful cauzei iti 
core sina ş uzei politice şi culturale a popo- 

Pentru toate aceste cauze influența franceză a fi 
cumpănitoare. Dar modul cum sa nakr ea pină py B48 
i fost mai rodnic pentru noi decit felul cum a influenţat du- 
pa această dată. Căci în prima epocă avind a face cu perso- 
nalităţi puternice: un Eliade (neimbolnăvit încă de boala 
italianizării), un Alexandrescu, un Bălcescu, un Alecsandri 
chiar — nu le dă decit un cadru prielnic ca să-și desvolte pro- 
pria lor personalitate şi geniul lor național. Ea lasă nealterate 
şi stilul, şi limba scriitorului influențat, pe cind mai tirziu 
(în special în perioada dela 1854—57 pină la „Junimea” în 
1867) influența devine, la poep minori ce urmează marilor 
înaintași, imitație funestă. Vocabularul e năpădit de franţu- 


= m*o -oe 


2% VIAȚA ROMINEASCA 


zisme pină la ridicol şi stilul siluit devine stingaci, Dacă ope- 
ra lui Bolintineanu, care a fost un poet adevărat, a suferit 
din această pricină, cine mai citeşte astăzi pe Mihai Zamfi- 
rescu sau pe Nicolae Scurtescu! 

Din marii romantici franceji, cel care a fost mai mult 
tradus şi gustat la noi e, în prima perioadă, Lamartine 
(traducerile din „Meditaţii” ale lui Eliad apar împreună cu 
intiiele sale poezii originale în 1830) a cărui influență e vă- 
dită la Eliade, la Cirlova, la Alexandrescu, la Boliac. 

Apoi, ceva mai tirziu Hugo (tradus de Negruzzi, care 
reda în versuri rominești o parte din Baladele sale). Victor 
Hugo a influențat mai ales prin partea epică a operei lui pe 
Negruzzi (Aprodul Purice), Bolintineanu (Legende Isto- 
rice) şi Alecsandri (Legende) precum Lamartine îi influen- 
lase prin ritmul său, In fine Musset. E de observat că Vigny 
ma avut același noroc în literatura romînă a timpului, şi fe- 
nomenul se explică prin caracterul de intelectualitate mai 
grea a inspiraţiei sale. 

Tot prin intermediul literaturii franceze au pătruns la 
noi din romantismul englez celebrele, pe atunci în toată Eu- 
ropa, „Nopţi” ale lui Young şi „Ciîntece” ale lui Ossian — 
precum și „Melodiile Irlandeze” ale lui Thomas Moore — 
dar mai ales, dominatoare, figura senzaţională a lui Byron. 
Byron era idolul vremii. Lui i se închinau toate literaturile 

ropei dela spaniolul Zorilla pînă la rusul Lermontov. Dar, 
deși tradus de însuși Eliade, figura lui ne depășea şi ca sen- 
sibilitate şi ca intenţiuni. 

In ce priveşte romantismul german, el a influențat puţin şi 
tot prin traduceri franceze, la început. Gerard de Ne tra- 
dusese „Faust” al lui Goethe și „Lenora” lui Bürger. Dar fi- 
gura olimpică a uriaşului dela Weimar scara pre- 
ocupărilăr noastre ideologice şi a posibilităţilor noastre este- 
tice de atunci — și atmosfera baladelor lui Bürger ne era prea 
stfāină. In privința lui Schiller, ceva mai accesibil, îl vedem 
pe Eliade dedicindu-i faimoasa lui poezie, dar atit. 

Insă romanticii adevăraţi: Brentano, Novalis şi mai țir- 
ziu Lenau şi Eichendori — au trebuit să aştepte ca reacția 
sănătoasă a „Junimei” faţă de debordările nefaste ale imita- 
fiilor franceze nesocotite, de câtre poeţii noștri romantici mi- 
nori de pe lu 1866, să deschidă drumul influenţei directe, fără 
intermediul altei limbi, a sensibilităţii şi a teoriilor roman- 
tismului german — pentru ca Eminescu, deşi venit într'o e- 
pocă în care Romantismul european murise, să poată face în 
mod desăvirşit fuziunea cegazilcă 


ă între ce adusese această 
mare revoluţie sentimentală, ideologică și literară în lume 
şi geniul specitic al propriului său popor. 

Eminescu, acolo unde toți romanticii romini au dat greş, 
singur a isbutit. El ne-a dat în „Luceafărul” adevăratul po- 
em byronian al literaturii noastre precum ne-a dat în „Sa- 


ROMANTISMUL ROMIN 29 


— a 
naano 


tira I” prima poezie metafizică in perspective faustiane. In 
„Strigoii” a reuşit să împămintenească fantasticul baladelor 
nordice, precum în „Călin” a stiut să romunțeze universal 
basmul nostru neaoş popular, Èi ne-a dat cel dintii poezia 
dragostei şi a iubirii, acea poezie erotică pe care şi Alecsan- 
dri și Bolintineanu o căutaseră cu trudă prin decoruri străi- 
ne orientale sau venețiane în loe so ăsească — atit de ar- 
monios de simplu — în sufletul lor. în fine în „Sonetul 
Veneţiei a descoperit adevăratul exotie romantic care nu e 
decor, ci priveliște însuflețită, şi tot el în „Doina” lui şi mai 
ales in „Satira HI” a înălțat poezia noastră patriotică, in do- 
meniul ețern al frumosului pur. 

„Dar Eminescu, că orice geniu, sparge cadrele unei şcoli... 
şi tot atit de bine am putea să-l numim ultimul şi cel mai 
ata Noralie ca şi primul și cel mai mare clasic al lite- 


Ion Pillat 


O prelegere de Drept în aer liber 


In seara asta, d. grefier Botoran nu zăbovi mult prin oraş. 
curios să-și vadă studentul. Il găsi nu numai deplin instalat 
în odaia mobilată, dar, ca şi cînd ar fi fost de-al casei de nu 
se ține minte, în chiar plina posesie a grădiniţei. Mihnea Bă- 
iaşu stătea sub nucul cel bă și, în semiobscurul pe care-l 
făcea umbra cu lumina felinarului de pe stradă. şi cu razele 
ce răzbăteau din casă, lăsa să-i umble agale mina pe strunele 
unei mandoline. 

La apariţia de matahală a staturii domnului Botoran, 
căreia noaptea îi da proporții şi mai respectabile, mandolina 
mai suspină de două ori şi tăcu. Domnul Bănică se opri şi-l 
{inti prin întunerecul diluat; nu prinse însă decit mișcări vagi 
şi luciul puternic a doi ochi de pisică, fixindu-l statornic și 
pătrunzător, 

Domnul Bănică vroi să înainteze prietenos, dar o sfială 
parcă, nedesluşită, îl mai ținu citeva clipe locului, înainte de 
a se hotări definitiv. Dar atunci, fixitatea celor doi ochi de 
pisică se pierdu, arzind și mai mistuitor în emanaţiile lor 
fosforice, într'o lumină răutăcioasă de satisfacţie şi de biru- 
ință de parcă puterea lor necunoscută ar fi şi prins în micile 
obiective, ezitarea interioară, de animal pus dela început în 
respect de îmblinzitor, a bine-desvoltatului domn Botoran. 

Scăpat de licărul acela de fosfor, domnul Botoran îna- 
intă un pas, în vreme ce forma mobilă de sub nuc se apropie 
de dinsul flexibilă şi parcă alunecind. 

— Dacă nu mă înşel, domnul proprietar Botoran, — se 
auzi o voce prietenoasă şi cintătoare. 

— El însuşi! Domnul...? i 

— Mihnea Băiaşu, doctorand, — se prezentă domnului 
proprietar. domnul chiriaş. 

— A, urmaţi medicina dumneavoastră, 

— Nu, dreptul... doctorand în drept... 

— Ah, urmaţi dreptul dumneavoastră... aha, ştiţi că-mi 


a 


HET" To aT E z n 


O PRELEGERE DE DREPT IN AER LIBËR 31 


pare bine... Aha, asta e bună... de mult dore chiriaş 
un ui la drept... j y ruen i 
ihnea Băiaşu zimbi fericit că a putut, involunt - 
ducă RE de plăcea proprietarului său, a ca 
„_— Va să zică la drept, bun, bun... Cea mai frumoasă 
ştiinţă, domnule, Dreptul, — Îşi mărturisi entuziasmul 
pentru o astfel de știință domnul Botoran... Cred, — se grăbi 
să adaoge apoi numaidecit cu modestie. Asta e umila mea pă- 
rere... Pentru că e știința dreptăţii şi eu nu cred să fie ceva 
mai greu, dar şi ceva mai nobil, decit a studia meșteșugul 
după care să dai dreptate la oameni, După ce umblă oamenii, 
zar aud se Aa YN ca după dreptate? Şi ce-i întărită mai 
ee dr > e, Şi-i face să devie fiare sălbatece, ca lipsa de 
Mihnea Băiușu privi cu îngrijorare entuzi 
3 i asmul f 
a g Cu puțin inainte, cind îl asistase la depunerea Kaare 
că T Sotoren, [orar de vervă, îi destăinuise slujba 30- 
3 ăiașu, văz ăi i > liri i 
pr nai Maia: această izbucnire de lirism juri- 
iai Să ştii că tipul e'n stare să-mi pue vre-o întrebare din 
Insă Băiaşu nu era tocmai omul care să se ] i 
i » nu e : ` lase la d 
creția situațiilor dificile. Aṣa că, amintindu-și lecţia de die. 
chidere a profesorului Tanoviceanu, pe care o audiase exact 
în toamna anului 1915, Mihnea Băiaşu constată că entuzias- 
mul era al grefierului nu se deosebea de entuziasmul ră- 
pon pe eră penalist, decit prin termenii pe care îi întrebuin- 
— Științele pure, domnule, — se a 
` nule, pucă tam-nesam Băia 
o gre acel memorabil curs de deschidere, unul din prea 
nele la care asistase în lunga sa carieră de student antebelice 
(la altele nu prea luase parte, nu pentru că Dreptul Penal 
n'ar fi fost O știință atractivă; dimpotrivă, i se părea cel mai 
digerabil din toate cursurile de Drept, plăcut şi interesant la 
cetit, insă bătrinul Tanoviceanu, avea neplăcutul obicei de 
a-şi fixa ora de curs tocmai între opt şi nouă dimineața, ceia- 
ce era pur și simplu excesiv), ştiinţele pure, domnule, __ re- 
pelă el pentru a avea limp să-şi scurteze memoria, — ca ma- 
tematicele, fizica, chimia ete, — lămuri pe grefier, — își 
propun să descopere adevărul; artele şi ştiinţele adequate îşi 
ropun să descopere şi să fixeze în legi frumosul, pe cînd 
apeu, Fanio, iși propune să realizeze cea mai nobilă 
cpare revendicările spiritului omenesc: dreptatea, dom- 
Cind îl auzi, pronunțind pentru a doua oară pl 
„domnilor, domnul Botoran se uită in lături să Spa 
nu se mai ivise cineva lingă dinsul, fără să bage de samă, 
Dar nu, tinărul ăsta vorbea așa pentru că vorbea ca din 


e VIATAROMINEASCA O 


—— 
carte, — trebui să conehidă domnul Botoran, luat de şuvoiul 
violent al unei admiraţii desăvirșite, care creştea pe măsura 
debitului verbal al tinărului chiriaş. La fel cum vorbesc ad- 
vocaţii mari cind descind, dela Palatul de Justiţie, la umila. 
lui judecătorie și de bună samă așa cum vor fi vorbind pro- 
tesorii de pe catedrele universitare, 

Tinărul ăsta, — îl privi el cu toată simpatia de care cra 
capabil, — de bună samă că era un ahtiat atit după cursu- 
rile lui la facultate, cit mai ales după marile procese și după 
pledoariile celebre la palat, exact cum ar fi fost şi el, — aci 
domnul Botoran oftă, — dacă ar fi avut norocul să-l aducă 
pe lume o pereche de părinți mai cu stare, O, Doamne, cum 
sar fi înghesuit atunci la procesele cele mari, cum sar fi 
postat din timp la uşă ca să apuce loc bun, cum sar fi im- 
prietenit cu toți aprozii, adică, în cazul acela, cum ar fi cin- 
stit pe toţi aprozii palatului, ca să le cîştige simpatia şi să-i 
dea drumul în sală, chiar cind publicul ar fi fost poftit cu 
invitaţii personale! Ehe, să fie el şi acuma cu niţică stare, şi 
ar şti să trăiască... 

In timpul acestei adinci reflecții, Mihnea Băiaşu, care 
tocmai făcea o bine meritată pauză, profită de ocazie pentru 
a întreprinde o strictă revizuire a chestiunilor care-i erau mai 
familiare, din întreaga materie a Dreptului, ca să-și dea sama 
câtre care țărmuri să vireze brusc conversaţia, în cazul cînd 
matuahala asta cu capul cit o baniţă — numai bun de susținut 
două coarne crengoase de cerb. — ar avea fantezia să-l in- 
colțească cu cine ştie ce obscură și stupidă chichiță de jude- 
cătorie de ocol. Metoda asta o mai întrebuinţase el — nu-i 
vorbă, fără succes — la mai multe din numeroasele tentative 
de examene la care se hazardase în van, în cei unsprezece 
ani numărați de cind obținuse, la ghișeul secretariatului, 
mult dorita, pe vremea aceia, carte de student. 

Astfel, întrebat la Dreptul Roman să spună ceva despre 
Traditio, el care cunoştea bine — acum abia își aduce aminte 
— Manicipatio, începuse: Traditio nu-i ca Manicipatio, unde 
părțile aduc cinci martori, un antestatus şi o balanţă... 

Şi plin de siguranţă se apucase să deserie Manicipatio. Pro- 
fesorul l-a lăsat resemnat să sfirșească, după ce i-a atras de 
mai multe ori luarea aminte că e în afară de subiect. Cind a 
terminat, chiar l-a felicitat: — Bun, perfect, dar acum să ve- 
dem ce e cu Traditio. 

Nu fără a roși, acum aproape imperceptibil, Mihnea îşi 
aminteşte cum mai aplicase metoda asta și profesorului se- 
riei următoare de studenţi, la care nădăjduia să aibă mai 
mult noroc, Acesta l-a întrebat despre fideicomisul în Drep- 
tul Roman. Băiaşu, care nu era edificat nici măcar asupra 
termenului, a înghiţit puţin în sec și a inceput cu glasul ferm 
și cu siguranţa care-l caracteriza în toate împrejurările: „Fi- 


O PRELEGERE DE DREPT ÎN AER LIBER 33 


deicomisul nu-i ca Mancivati mod 
sul n ipatio, care este i 
a Draga cel mai uzitat la Romani.” Se i deedee 
era pe vremea aceia atit de înde ârtat şi 
arä JegAtură cu Mancipatio, că pe domnul eola y lapsia 
mai albe Aa ai er pal rac A u pe pri ac 
da bir Cin unebre ca ceara ale studen 
ba ant erau aşezaţi nu în bănci, ci pe pe-un scaun electrice 
Mihnea Băiaşu a ris si e ă i 
€ şi el cu multă poftă i a tre - 
pu 2s banek, fluturind pe buze, ca un rost ai de at 
a mbet şiret și batjocoritor, ştiind bine că această cădere 
hu ea să aaa Poticormitent simpatia colegilor, care ad- 
' snefi şi chiar — pentru isprăvi e i 
rile pe — pe prävi mai de samă — 
unu la examenul Mis aje legendare. „Măi, a fost odată 
site că Băiaşu a știut atunci să cadă, ca i 
> a i z : s 4 
ră male fie Pl ai moară cintind, rizind maa rraf ză 
i - nii care-i trimi F | 
ai glorie nici nu visa Băiaşu pe mesei piere ea aie 
ME a: atunci avea de furcă cu profesori universitaft*o a- 
aaa veni pigem e raurile mult imaginativului 
. A a ; 1 à 
aart a. eter. cu so ntina lui per iri pi POR E 
r eci in minte, — în timp ce domnul 
calea, pi eram o aşchie mai dolida ub piskoti ai 
l e Sub nuc — toate domeniile į : sim- 
e zar ar întii părţile introductive ale ripper 
pa Sp) a na intre Forfa Pup LOCU 1 Dreptul între ştiinţe... 
patio, a cărei descriere amăniințită, c i emo. diac 
I u pro - 
seal a cuvintelor sacramentale, va ului Mitr alita na a ua 
2a: r de judecătorie, că-l va face să creadă că are în fața lui 
se a domnul Longinescu, dela facultate, în persoană 
-A Sin u Pe urmă, mai ce? Ah, da... Istoricul, Istoricul 
pentu “aa Roman, subiect de vastă erudiție, pe care poţi să-l 
n toate părțile, înaintea acestui ignorant, chiar pină 


versal, — La facultate, domnule, — î i 
nea Băiaşu, ascultătorului uimit, — la” dnei idea 
mr ea Sae de ge pe zar pontu] le fabrică dela 
tir „ după Huctuațiile pieţei economi 
politice... La facultate domnule, ţi se fa orbi 
2 È . Li Li 
dreptului, care e vechiul Drept rii adică Dreptul a 


3 


s „VIATA ROMINEASCA___ 


cipiile lui imuabile, vreau să zic: Dreptul model, după care 
poţi să judeci orice legislaţie, so critici, or să-i propui în- 
bunătăţiri... 

Va fi ceva cu totul savant pentru acest umil grefier ră- 


mas pe ginduri, dovedindu-i că a şti Dreptul Roman e ca și 
cum ai fi descoperit o chee, cu care poți descuia orice pro- 
blemă, cît de incureată din dreptul actual... 

Astfel... astfel... astfel... 

Ei drăcia dracului... 

Astfel... 

Cum. nenişorule, adică n'are el idee de o cit de infimă 

ărticică a nesfirşitului Drept Civil... Din cursul domnului 
Nolică Antonescu,..? 

Ah, da... Poftim; Căutarea paternităţii interzisă, poftim, 
poftim. Scandalul public, lumina în care ar fi fost pusă fa- 
milia, fundamentul societăţii... Și bate zdravăn la funda- 
ment... Pe urmă... jurisprudenţa a variat... Se | rang acționa 
în daune din partea mamei abandonate... Poftim, poftim... 
Vorbele chiar ale domnului Nolică: — O fi ea căutarea pa- 
ternităţii interzisă, dar dumneata mi-ai cauzat un prejudiciu... 
și articolul... articolul... articolul... în sfîrşit numerele artico- 

elor nu importă la Universitate, iar cu am memorie slabă 
la numere... Vreau să spun e articol în lege, care spune: Ori- 
cine produce prejudiciu altuia, e dator a-l repara... 

tă deci una bună. 

Alta, să vedem?... Tot din cursul ăla... Ah da: En fait de 
meubles, possession vaut titre, a ha, ha, a ha, ha l.. Or, cum vê- 
nea asta... Mobilele, va să zică e suficient să le ai în mină... 
şi s'au prescris... pe cind la imobile... e prescripția decenală, 
iată un termen... sau prescripția de 30 ani, Jonga praescriptio... 
Romanii, domnilor, mai cunoșteau longissima prascriptio, 
de cincizeci de ani... 

Bun, va să zică iacă încă o chestie... 

Şi asta în Civil... Dar Penalul... 

Mai intii istoricul şi filozofia... adică Lombrozo, tipul cri- 
minal, vizita la închisoare, criminalii, puși pe două rinduri; 
Lombrozo trece în revistă şi cetește, după mutra fiecăruia, care 
ce crimă a săvirșit... Pe urmă Enrico Ferri, care aplică me- 
toda în literatură... Astfel nebunia lui Hamlet... Forme de ne- 
bunie epileptică... A, dar poate nu știți ce e cu Hamlet... O!... 
poveste lungă.. imi daţi voe.... 

Şi iată partea teoretică... Acum partea practică... Să zi- 
cem: Legitima apărare... In sfirşit toate scuzele legale... Aha, 
da,... aicia intră iertarea uciderii... sau „ca să vorbim în lim- 
bajul codului, omuciderea”... iertarea omuciderii soțului in- 
fidel, prins in flagrant delict de adulter, de către soțul cin- 
stit... Domeniu... să nu mai ieși din el. 

Mihnea Băiaşu îşi desfăcu braţele întrun elan de pose- 


rË 


FA. 


O PRELEGERE DE DREPT IN AER LIBER 35 
~O PRELEGERE DE DREPT IN AER LIBER s 


siune, ca un proprietar de t 
j r ară, care de 
er doge Ă jao la ce depărtări i se f t g armes nai 
i idea E sa ea, măi domnule, atita drept, cît nici nu 
omnul Botoran, care între timp i i 
> * D ? 1s rā 
apr rarman la ac 23 pe tinårul ese se valar 
medi cugetind la rindu-i amă 
sapa se aa că lipsa unei învățături mai rap ae i 
r pis pa drumul spre situații mai înalte, dar chiar te f 
ri e my dnei bre preg din scurt, prea la virful casulai pri 
i intr’ a 5 $ > 
gaens ca acest student Sat. ir irma 
sik noi, la judecătorie, i ingăimă i 
porene penale sint de puţină seo Tartok DNE 
ere sa distrugeri... Insă în civil se prezintă uneori chest 
curcate... igs z 
— Sint încureate pentru că au devi 
1 eviat 
br ză ie a Dreptului Roman, care e dai bre pei 
da să declară impozant Mihnea Băiaşu, i: 
LC e: eg aaa pentrucă au ajuns așa încurcate, e o plă- 
curce avocaţi iscusiți, E amaia ari pes garii A 
j ran 
úi a iepinl na trebue să fie încurcat, grăi cu inicie i 
ur E iașu. Idealul e să ai legi, care să cuprin toate 
gările gata scrise. Aşa era la Romani. La ei, desigur, neng 
t pentru că și nevoile vieții erau mai 


era meșteșugul! Aşa dar a s A cit: 
aE Mee unde aduceau cinei t yinzătorul şi cumpărătorul 
o [i ñ ` P 
l r, ŞI o balanţă. Şi aduceau şi sclavul, ori boul, ori ber- 


isque mihi emptus est hoc aere 

ri i » aere aeneaque libra... Adică 
mineşte: Omul este al meu şi l-am cumpărat cu beni a oră 
faţă de martori, iar vinzătorul tăcea. Asta o E Pepe 
(astia. in jure, adică neimpotrivindu-se, tăcind, lăsa să 
readă că este așa cum spunea cumpărătorul. Atunci ide 


cu drugi de aramă, de argint ori de bronz, care nefiind 
marcați trebuiau cîntăriţi... 

Băiaşu se opri puţin ca să legumească și mai bine efec- 
tul pe care acest curs de Drept Roman, il făcuse asupra d-lui 
Botoran. Efectul era într'adevăr incomparabil. Razele de lu- 
mină care scăpau din casă prin geamlicul pridvorului îşi dā- 
duseră toate întilnire în ochii grefierului de judecătorie, re- 
Nectindu-se ca jocul unei comori descoperite pe neașteptate. 

— Se poate să mai existe oameni atit de naivi, ca la o 
virstă ca a acestuia să se imbete de astfel de istorioare? — se 
întrebă cu gravitate și sincer interes Mihnea Băiaşu. — Eu 
m'aș fi crezul-o... 

Și continuă hotărit să dea lovitura de graţie: 

— Precum ţi-am E are: la inceputul începuturilor, în schim- 
bul Iuerurilor, se dau la vinzări drugi de metal. Pe drugii ăștia 
erau desemnate capete de boi, ori de bouri, iar dacă drugii 
erau mai mici, chiar capete de oaie. De ce? mă vei întreba. 
Pentru că şi mai înainte de acest sistem monetar, domnule, 
adică inainte de drugi, măsura cumpărătorilor erau vitele. 
Pămint, sare, griu, fin. bărbaţi, femei, copii, sclavi, se vin- 
deau contra capete de vită. Un om mai tinăr costa 4 boi, — a- 
firmă el cu toată siguranța, — ori 4X4... şaisprezece berbeci 
sau țapi, ori de 2X16... treizecidoi, treizecidouă de oi. In vaci, 
ne afirmă isvoarele noastre, calculul s'ar fi făcut 4x2.. = opt 
vaci... Dar regula nu e fixă. Aci sint mari controverse între 
savanţi... Girard, Gaston May, Momsen sint de o părere... Sa- 
vigny, Ihering.. î... Laurent, Mourlon, Planiol sint de altă 

re 


— Planiol! — tresări plin de admiraţie grefierul, căruia 
acest nume i-cra familiar, din crincenele pledoarii ale avo- 
caţilor la bara judecătoriei cind se dau bătăliile în fond... 

— Daa și Planiol, — confirmă cu aplombul obișnuit Mih- 
nea Băiaşu, puţin plictisit că, în graba de cunoscător cu care 
trebuise să dea iama printre savanţi, nimerise şi cițiva civi- 
lişti. — Planiol înainte de a fi civilistul care-l știi, cra un ro- 
manist de mina întîi... 

— Tocmai vream să spun, cit de mari trebue să fie oa- 
menii ăștia, — îşi dădu modest cu părerea domnul Botoran, 
— cît de plini de înțelepciune, dacă ei nu se mulțumesc nu- 
mai cu ceiace este astăzi, dar merg cu mintea pină'n fundu- 
rile trecutului... 

— Ei şi vrei să știi dumneata, în fundurile trecutului, 
cum foarte pitoresc le numeşti, cum se făceau transmisiunile 
de bunuri, ule? Inainte chiar de a se întrebuința vitele 
ca monedă? Trocul, domnule, — exclamă Băiaşul, nu fără o 
ușoară nuanță de dispreţ în ton, pentru a umili complect pe 
acest ignorant, care nu știe nici atita lucru măcar şi a-l face 
să-i piară pofta pe viitor, de alte incursiuni în domeniul cu- 


= 


rh 


O PRELEGERE DE DREPT ÎN AER LIBER 37 
————————— IRELE iai a E i 9 


ra ra ei sale, — Trocul, domnule, adică schimbul în natu- 

i un peşte pe-o varză, un dovleac pe-un pepene, un co- 

ph fină RA daa wat, an poveste... căci imi închipui că 

neata, — răsună glasul lui a bati — 

să n y ee cazare comerțul de oameni pas ie Hoare vO 

ȘI irumuşică costa cinci iepe sirepe... dar di 

pre asta în ora vii... vreau să zic altă dată, —i r casei heni 

ea gindind cu mulțumire ce domeniu T pl oa 

ainte-i, abordind pasajul sclavilor. t 
material... să tot brodezi din el cinci-şa 


pentru acest grefier iscoditor pe care ignoranța pei, 
moro ge: a rora nu le e rușine de 


— Bună seara, domnule fier; — i i 
e, indreplindu-se spre A ia, SA, „ete Dna 
ar domnul Botoran, literalment fasci 
e Dede s ente fascinat, se urni după 
s $ remorcă, cu ochii plini de luciul nesňțios al mul- 
— Minunate lucruri se cuprind în cărţi. Ori cum ați spus 


că se nu 
a aesa Vasna aceia la... pe vremea lui Traian, cind... 


-— ?... Lasă 

Dinsul are de cetit... Tu e tinăr... are inapoi + oază 
S rei: n nou spre Băiaşu, care tocmai se a- 

oi aia ii făcu loc, părînd a cere scuze pentru un bărbat 


— Aşa e el... Ştiţi... Cred că nu v'a plictisit prea mult... 
Gib I. Mihăescu 


Generaţia nouă în lirica germană 


Dacă generaţia r expresioniști aparține acelora 
care în orb pe Oni mondial începuseră să facă primii 
pași în literatură, generaţia nouă de azi şi-a petrecut adoles- 
cența în mijlocul marelui războiu. De pe băncile şcolii băeţii 
aceștia, nemincaţi și neurastenizaţi, au fost smulși spre a fi 
trimişi pentru scurt timp într'o tabără de instrucție, iar de a- 
colo măcelul sirmelor ghimbate şi al tranşeelor umede. 
Mulţi au rămas pe pămîntul Franţei, victime ale nebuniei u- 
niversale. Mulţi sau întors în Germania bintuită de revoluție 
şi sărăcie, aducind cu ei un suflet imbătrinit înainte de vreme, 
în care se cuibărise scepticismul și cinismul. 

Expresioniștii au protestat cu violență contra războiului 
şi a materialismului care l-a provocat. Poezia lor a fost un 
strigăt de chemare a noii umanităţi. Ei cereau o etică nouă, 
fiindcă o vedeau prăbușindu-se pe cea veche. Torturaţi de 
realitatea războiului şi a descompunerii sociale, expresioniştii 
au negat realitatea, lăsînd să triumfe asupra ei spiritul. Cău- 
tind sensul primar al lucrurilor, ei au încercat să pătrundă 
dincolo de realitatea imediată, j d P 

Cultul bunătăţii pină la extazul înaintea mizeriei şi ni- 
mieniciei umane, viziunea profetică a lumii şi strigătul liric 
ca expresie a excesului de simțire extactică ce covirşeşte pe 
poet, sint elementele caracteristice ale expresionismului. 
vident că stilul poetic izvorit dintr'o astfel de inspirație şi a- 
titudine nu poate fi unitar și armonic, și acolo unde el nu e 
strigăt şi exclamare extatică, e notație lirică, scurtă redare 
sintetică a unei viziuni. 

Expresionismul liric a fost de scurtă durată. Unii dintre 
creatorii lui au murit înainte de ara s s za evoluat la o 
poezie mai potolită şi mai aproape de realitate. 

Hans Panah spune cu drept cuvint în „Die deutsche 
Dichtung der Gegenwart”, că expresionismul trăeşte mai 
departe in noul curent literar denumit „Neue Sachlichkeit”, 


GENERAȚIA NOUA IN LIRICA GERMANA 39 


pe care noi nu l-am putea reda mai bine in romineşte decit 
pen „Noua Realitate”, Nu este vorba deci, aci, de lichidarea 

ruscă a unui curent sau stil literar, ci numai de dizolvarea 
lui, Și lucrul acesta era dealtfel firesc. Generaţia tinerilor 
poeţi de azi, născuţi între 1900 şi 1905, au sufletește puncte co- 
mune cu expresionismul. Mai întiiu, şi pentru dinşii războiul 
a fost o mare zguduire morală, năruitoare de idoli. Şi pentru 
dinşii războiul a insemnat anularea culturii şi civilizaţiei, 
prin rezultatele tehnice ale civilizaţiei însăşi. 

Dar dacă expresioniștii au căutat o nouă etică şi, indă- 
rătul convenţionalului, pe noul om, poeţii ultimei generaţii 
s'au silit să descopere o nouă realitate creată de războiu. Pe 
urmă dacă expresioniștii au încercat să reacționeze impo- 
triva convenţionalului şi a civilizației distrugătoare de spirit, 
noii realiști n'au avut decit un gest de compătimire şi un su- 
ris sarcastic pentru tot ceiace ochii imbâtriniţi înainte de 
vreme descopereau în aspectele variate ale vieţii de fiecare zi. 
Nu o viziune dincolo de realitate e chipul lor de a privi viața, 
ci o totală şi deplină desromantizare a realităţii, care e prin 
însăşi esența ei adevărată și care oferă spiritului uman ine- 
puizabile privelişti şi nestirşite terenuri virgine inexplarate. 

E în această atitudine o reîntoarcere la naturalism, cum 
remarcă Paul Fechter în cărticica sa recentă „Deutsche Dich- 
tung der Gegenwart”, Fechter serie următoarele despre ti- 
nerii poeţi de ustăzi: „Ei au devenit naturalişti cu un fana- 
tism, pe care nu-l intimida nimic, pe lingă care vechiul natu- 
ralism, așa zisele vulgarităţi ale lui Zola şi ale tinărului 
Hauptmann fac impresia unor lucruri blinde şi inocente”. 

oļi aceşti tineri caută in literatura lor redarea adevăra- 
tei realităţi. Nu însă cu atitudini de frondă ca expresioniştii, 
ci cu sarcasmul cinic şi sceptic pe care-l dă descoperirea a- 
cestei realități reale, văzută prin lentila mult mărită a obser- 
vatorului. Ceiace deosebeşte insfirşit această ultimă generaţie 
de poeţi de cea premergătoare a expresioniştilor, este inca- 
pacitatea ei de a simţi puternic și intens. Dacă expresioniștii 
erau cuprinși de revoltă sau de pasiune frenetică, noii rea- 
liști sint aproape incapabili de orice sentiment. Ei au lichidat 
cu desăvirşire, dizolvind în cinismul lor prematur, acel senti- 
mentalism germanic care a stăpinit poezia germană veacuri 
intregi. Ei n'au decit senzaţii, iar poezia lor nu e decit o no- 
taţie, uneori grotescă, a acestor senzaţii, pe care le culeg din 
realitatea cea mai prozaică și cea mai puțin adaptabilă unei 
poezii lirice, din care n'au lipsit niciodată pină acum ele- 
mentele de infiltraţie romantică. 

Tot ce era pină acum tezaur inepuizabil pină la cel mai 
banal armin rara e acum obiect de ironie și de strimbă- 
tură. Noii realişti au înlăturat sentimentalismul din felul lor 
de a simţi viaţa, pentru a-l înlocui cu un sarcasm cinic şi di- 


40 l VIATA ROMINEASCA ; 


solvant, care descompune în Aetalii groteşti motivele tradiţio- 
nale ale liricei. Vechile categorii romantice ale poeziei lirice: 
luna, privighetoarea, parcul înflorit, lacul, banca îndrăgosti- 
ților, sint lucruri uzate și cu totul neinteresante pentru acești 
poeți, care sint mai sensibili înaintea unui bar cufundat în 
fum de tutun, sau în atmosfera imbiesită a unui bordel, decit 
într'o a ti area sentimentală, sau decit în vraja de lună a 
unei grădini primăvaratece. 

Epuizaţi sufletește înaintea de a fi trăit, lipsiţi de tinereţe 
şi elan, ei vor gusta plăcerea perversă a blazatului care gă- 
sește în bizareriile realității singurul mijloc de a-şi trezi sim- 
țurile şi spiritul din toropeala unei zădarnice oboseli. 

Cu toate acestea multe elemente expresioniste trăesc, 
cum + şi firesc, în această nouă atitudine și în acest nou stil 
literar. Ce-a dispărut şi ce s'a păstrat din elementele carac- 
teristice ale expresionismului? Naumann spune că au dispă- 
rut „mișcarea barocă, cultul extatie al bunătăţii, pateticul in- 
frățirii şi suferința excesivă şi abstractă a spiritului”. Nu mai 
e nimic revoluţionar, de frondă sau de negație în atitudinea 
acestor poeţi, care nu strigă şi nu blestemă. 

Ei nu dărimă idoli, ei nu fac proces conținutului poetic, 
nu sfarmă ritmul și nu schilodese sintaxa. decit doar acolo 
unde tendința de sinteză a expresiei îi silește.  Rupind cu 
ceiace expresionismul a avut anarhic și dizolvant, generaţia 
nouă a păstrat totuși dela dinsul elementele constructive, a- 
dică, după cum remarcă foarte just Naumann, „Îngrijirea 
absolută a cuvintului, economia verbală, tendinţa spre adevăr 
şi sinceritate, onestitatea faţă de lume, voința de a nu se mai 
înșela pe sine, hotărirea de a stăpini lucrurile prin stilizare, 
așa cum ele sint în simbure, și recunoaşterea frumuseţii for- 
male în simplicitate”. 

La aceste elemente imprumutate expresionismului, trebue 
să mai adăugăm pentru, unii dintre acești poeți tineri şi multe 
motive şi câractere luate de la neoromantici, ca de pildă mis- 
ticismul religios moștenit de la R. M. Rilke și tipizarea mito- 
logică şi pasiunea pentru forma marmoreană primite dela 
Stefan George. Naumann are desigur dreptate cind spune că 
din punct de vedere verbal „lirica aceasta nouă « o sinteză 
a amindoror epocelor” și că generația aceasta a aruncat mă- 
nușa celei premergătoare. 

Drumul pe care-l face lirica nouă dela expresionism la 
poezia care corespunde formulei „noua realitate” trece prin 
poezia grotescă a lui Martin Kessel, sau a lui Ioachim Rin- 
gelnatz. Acesta din urmă atacă fie umoristic, fie cu seriozitate 
toate temele realităţii, creînd o poezie de bar și de „Tingel- 
tangel”, care face trăsătura de unire între cîntecele de cabaret 
ale lui Wedekind, și între cronicele rimate ale lui Erich 
Kästner, cel mai reprezentativ dintre poeţii acestei generații, 


GENERAȚIA NOUA IN LIRICA GERMANA 4i 


prea de timpuriu sfirşită și imbătrinită. Nici unul dintre poeţii 
contemporani însă nu se situează cu mai multă autoritate în- 
tre cele două generaţii ca elegiacul și amarul cintăreţ al sin- 
gurătăţii, Iakob Haringer. 

In plin expresionism, Haringer apare pe neaşteptate cu 


Ce are Haringer comun cu expresioniştii? Cultul cuvin- 
tului tipic şi violent, expresia sintetică și sintaxa frintă, iar 
sufletește acea desnădejde pe care năruirile sociale de după 
războiu au provocut-o, mai ales, în sufletul Germanilor. El 
insă nu e un revoltat ca expresioniştii, e un resemnat şi un me- 
lancolic, un amārit şi un desgustat. De aceia Haringer nu 
caută dincolo de realitate, ci se complace în poezia lincedă 
și obosită a actualităţii celei mai sterpe şi inutile. 

Prin aceasta insă el se apropie de acea „Nouă realitate” 
pe care alții mai tineri decit dinsul vor cultiva-o cu mai 
multă convingere şi libertate, 

lată de pildă la ce detalii de realitate se opreşte Haringer: 


Du schlossest den Laden, dein Prinzipal sagte dir gute 
l Nacht, 
Wir standen dann bang văr dem Schauladen und wün- 
schten uns Geld wie Heu, 
Du kauftest Wurst und Brot, und wir haben alle Welt 
ausgelacht, ! 


Cind se adresează lui Dumnezeu, de pildă, poetul nu-i 
vorbește cu evlavie şi gingășie, ca Rilke, ci îl miuLtră astfel: 


Gott! Nie hast du mich 
Zum Café eingeladen. : 


Despre sine spune că „e cel din urmă musafir matinal al 


* Tu ai închis prăvălia, patronul îţi spuse noapte bună, 
Noi am rămas apoi neliniştiți înaintea vitrinei și doream bani mulți en finul. 
Tu al cumpărat cirnați și pine gi ne-am bătut joc de toată lumea, 
* Doamne ! Niciodată ta nu m'ai invitat lu cafea, 


42 VIAŢA ROMINEASCA 


tirfei obosite”, fiindcă viața lui e anostă și săracă, fără pri- 
măvară şi fără iubire, căci: 


Mir mussen alle Stern, alle Frihlinge verderben 
Manchmal darf ich noch zu einer Hure gehn.* 


De aceia el se simte aproape de toți cei care putrezese În- 
tr'o viaţă mediocră, fără bucurii şi fără nădejdi. De aceia 
pentru dinsul banul e un lucru poetic, fiindcă neavindu-l, îl 
doreşte şi-l iubeşte ca pe o femee. 


Mein letztes Geld, ich lieb dich wie ein Mädchen. + 


De aceia sărăcia îl obsedează şi-l urmăreşte ca o fan- 
tomă, sau ca o furie antică, de care nu poate scăpa: 


O, Armut, Armut : ărgste Todsiind, ach! 
Schwärzer wie Pest und Mord, du Rettungslos ! > 


Trăind în cea mai adincă mediocritate, el nu va avea în- 
rudire sufletească decit cu fiinţele desmoştenite de soartă, cu 
oamenii banali de fiecare zi, cu lumea fără bucurii şi fără 
strălucire a micii burghezii. Şi astfel va scrie versuri înduio- 
şate ca acestea : 


Was weisst du von den Einsamkeiten des geringsten 
Kommis, 
Von der meertiefen Sehnsucht der kleinen Kindermagd? 
Du hast noch Abendsuppe — ach, es gibt noch schwär- 
zere Zuchihăuser. 
Es gibt Menschen, die litten viel, viel mehr wie du, 
Und sie haben sich auch nicht gleich vergiftet, erschossen.’ 


De altfel poetul nu e sensibil numai la aceste tristeți do- 
mestice. Uneori desnădejdea şi desgustul de viață îl covir- 
şese, încit pînă și narcoticul visului nu-l poate face să uite 
viața pe care o duce. 


Meine Träume sind so hässlich, wie mein Leben war. Y 


" Toate stelele și tonte primăverile mi se spulberă — 
Uneori pot să mă mai duo la o tirfă. 

* Te iubese ultimul meu ban, ca pe-o fată. 

* O, sărăcie, sâriicie: cel mai rău păcat de moarte, ah! 
Mai negru decit ciuma şi crima, tu cel fără de scăpare. 

* Ce ştii tu de singurătăţile celui mai neînsemnat dintre comişi, 
De dorul adine ca marea a micei dădace ? 
Tu mai ai supă de seară — ah, sînt închisori şi mai negre. 
Sînt oameni care au suferit mult, mult mai mult decit tine, 
Şi ei nu s'au otrăvit îndată, nu s'au împuşcat. 

1 Visurile mele sint așa de urite, cum mi-a fost viaţa 


GENERAȚIA NOUA ÎN LIRICA GERMANA 45 


Amărăciune, desnădejde, desgust, nimicnicie, iată fon- 
dul poziei lui Haringer, pentru care clipele de echilibru su- 
fletese sint rare și pentru care poezia e spovedania unei ne- 
sfirșite neurastenii. Viața pentru el e o „casă mortuară” în 
care nu strălucește nici o lumină şi'n care, „nu intră căldura 
lui Iunie”, iar lumea e un bilciu în care domnesc moartea, 
nebunia, sifilisul şi onania. Nu e nici o mirare că, la un t 
atit de robit realității celei mai brutale, cuvinte ca „Hur” 
(tirfă) „Hurenhauss” (bordel), „Onaniren (a se masturba) 
etc., se întilnesc atit de des, şi că spre a le scoate şi mai tare în 
relief ele sint puse alături de imaginile cele mai pure şi de 
expresiile cele mai poetice. Dealtfel unul din mijloacele şi 
procedeele stilistice caracteristice ale lui Haringer, e tocmai 
contrastul între prozaic şi poetic, alăturarea desechilibrată şi 
disonantă de brutalitate realistă și de fantezie romantică. 

Totuși poetul nu e lipsit de anumite note sentimentale şi 
unele poezii au o delicateță de simţire puţin obișnuită la un 
liric stăpinit de disonanţe lăuntrice ca Haringer. Redau în 

ime poezia: „Mi se pare că e încă un vis”, al cărei stil 
este lipsit de orice prozaisme şi asperități. 


Da war ich noch ein Knabe, dumm und traurig, 
Da spieltest, fremde Frau, du schon dies Lied, 
Der Sehnsucht Efeu rankt zerbrochner Mauer, 
Vergissmeinnicht glühn armes Herze miid. 
Wie oft hab ich dies sūsse Lied gepfiffen, 
Wie summit es leise durch mein Leben mit, 
Wie Hände, die verliebten Hoffnungsschiffen, 
Noch winken, dass die Heimat zärtlich blüht. 
Die Menschen sprachen: du seist schön un schlecht! 
Da glucksen wieder deine Abendbăche, 
Da winkt dein Trauern an mein gottlos Bett. 
Und heute weiss ich, was dein Lied verbrochen, 
Und leise schluchz ich's im Dezemberschnee — 
Die Toten still mir letzte Schwermut pochen, 
Nie tat dein Lied so bitter und so weh.* 


* Pe cind eram încă un băiat prost şi trist, 
Tu cintai, femeie străină, acest cântec, 
Dorul :ederei te urcă pe ziduri sparte, 
Numâăuita ard în biete inimi obosite. 
Cât de des am fimerat acest cîntec dulce, 
Cum zumzăe el dealungul vieței mele, 
Ca mini care fac încă semn îndrăgostitalor corăbii cu speranțe 
De înflorește gingaş pămintul natal. 
Oamenii au spus că tu ești frumoasă şi rea! 
Iarăşi plescăie piraiele tale de sură, 


“a VIAŢA ROMINEASCA 


In poeziile propriu-zis elegiace, scrise în ton minor, în 
acele versuri melancolice, în care dorul său chiamă o „feri- 
cite mică”, sau iubita care l-a părăsit in singurătatea sărăciei 
sale, poetul reușește să inchege citeva unice mărgăritare 
poetice, 

Traducerile sale din Ronsard şi Villon lămurese afinită- 
tile sale literare cu aceşti doi poeți și indică limpede linia 
evoluţiei sale lirice, care la un capăt atinge realitatea cea 
mai aspră, iar la altul sentimentalismul și duioșia cea mai 
discretă. ° 

Luatā in general, lirica lui Haringer este obositoare şi i- 
negală, prin antagonismul uneori voit intre detaliul banal al 
realității şi imaginile pure pe care le rodeşte fantazia, Alā- 
turi de cel mai limpede vers, întilnim la Haringer versuri ne- 
buloase, purtătoare de sumbre simboluri, ca de pildă: 


Und Voglein trillen wieder grüne Zeit, 
Die Măgde pfücken süsse Sommerbeeren. 
Die Kinder singen rote Ewigkeit, » 


cărora le urmează apoi acest elan liric : 


Wo sind die Stunden, die mir Schwestern waren? 
Wo ist dein Mund, der einst mein Märchen war? 1° 


Haringer este atit de robit de sonorităţile verbale şi de 
jocurile de culori ale imaginilor vizuale, încit utilizează a- 
sociaţiile de senzaţii auditive şi visuale pină la cea mai ne- 
stinjenită beţie de cuvinte, de sunete şi de culori, fără nici o 
necesitate logică şi fără nici o legătură alta între ele, decit 
bunul plac al obsesiei verbale. Abuzul de metafore şi de i- 
magini colorate, ca şi cuvintele cart le creează sau utili- 
zează arbitrar, dau acestei poezii o structură anarhică şi bi- 
zară, care o fac greu comestibilă pentru cei obișnuiți cu sim- 

lele lieduri lirice. Afară de aceasta, ceiace face poezia lui 
ringer să fie obscură și greu de înţeles e sintaxa chinuită 
a expresioniştilor. Nu odată întilnim la el confuzii stilistice ca 
acestea: „Eine Frau errâtet silbern” (O femeie se inroșeşte 
argintiu), „Mädchendüfte Juni wildern” (Miresme de femei 
Tristeţea ta clipeşte la patul meu fără Dumnezeu. 
Şi astăzi ştiu răul ce mi l-a făcut cinterul tău, 
Și suspin încet în zăpada de Decembrie — 
Morţii îmi ciocănese liniștit ultima dorință, 
Niciodată n'a durut atit de amar cintecul tău. 
” Păsărelele ciripese iarăşi vreme verde, 
Petele culeg fructe dulei de vară, 
Copiii cîntă veşnieie roşie. 
*Unde-s orele care-mi erau surori ? 
Unde-i gura ta ce mi-a fost cindva o poveste? 


-e 


m 


GENERAȚIA NOUA IN LIRICA GERMANĂ 45 


sălbătăcesc Iunie), ete. In această privință Haringer ¢ un a- 
devărat maniac, iar ca rezultat pentru poezia germană, un re- 
voluționar al vocabularului și al stilului. Poate dacă Harin- 
ger nu ar fi atit de puternie dominat de anarhia verbală, li- 
rica sa s'ar fi putut inchide în tipare mai precise şi mai plas- 
tice. 

„tu 


Haringer este, după cum se vede, în lirica nouă germană 
o punte de trecere de la expresionism la „Noua realitate”, 
aparținind insă în bună parte prin fond și prin procedee a- 
cesteia din urmă. Cu toate acestea el nu are nici o legătură 
cu noua generaţie de poeți. care, împrăștiați pe întreg cu- 
prinsul Germaniei, debutanţi fără pretenţie sau debutanţi ti- 
mizi, nu pot fi priviţi deocamdată decit laolaltă, nici unul 
dintre ei, afară doar de Erich Kästner, nereprezentind o per- 
sonalitate creatoare proeminentă. 

Sint cu toţii poeţi de antologie şi, strinşi în mănunchiu, 
se întregesc unii pe alţii. Nici unul nu e un solist remarca- 
bil, toți laolaltă oferă un cor lirie original şi interesant. 
Poate de aceia doi tineri scriitori, aparținind aceleiaşi gene- 
rații, au socotit că stringerea într'o antologie a tuturor acestor 
anonimi pentru marele public, ar putea oferi o icoană multi- 
coloră a dispreţuitelor manifestări lirice pe care o generație 
vitregă le cultivă totuşi în ciuda indiferenței contemporane 
față de un gen poetic căzut în desuetudine. Această antologie 
a apărut în două volume, unul în 1927, iar altul în 1929, cu 
titlul „Anthologie jiingster Lyrik” şi sub îngrijirea lui Willi 
R. Fehse și Klaus Mann, primul t liric, al doilea, afară 
de calitatea de fiu al lui Heinrich Mann, mai are şi darul de 
a fi un tinăr prozator în plină ascensiune. * 

aţa primului volum aparţine lui Stefan Zweig. A- 
cesta face o serie de constatări explicative, care merită a fi 
relevate. Zweig recunoaşte dela început că „niciodată un ti- 
neret liric în Germania n'a intilnit mai multă muţenie şi o mai 
respingătoare indiferenţă ca cel actual”, Zweig vede două 
cauze ale acestei întringeri pe care o trăeşte lirica germană 
de azi. Prima trebue căutată în desinteresul general pentru 
acest gen de zie, în imposibilitatea pentru un t lirice 
de a deveni dintr'o dată celebru, ca odinioară un Rilke şi un 
Hofmannsthal, poeţi consacrați şi populari printr'un singur 
volum de versuri, și în dispariția mediului prielnic unor ast- 
fel de produse literare, mediu creat de reviste literare, ce- 
nacle poetice și de un tineret pasionat pentru poezie. De a- 


* Antologia apărută fn editura Reclam din Leipzig în 1928 subt 
titlul „Junge Deutsche Lyrik” este cu totul necomplectă şi deci inutili- 
zabilă pentru un cercetător literar, 


w VIAȚA ROMINEASCA č 


ceia nu e nici o mirare că „expresia lirică a devenit — cum 
spune Zweig — un fel de „esperanto”, A doua cauză trebue 
căutată în însăși structura sufletească a generaţiei tinere. 
Tineretul de azi nu e sentimental. E mai realist și mai pre- 
gătit pentru viaţă decit cel de altădată. Pasionat pentru spor- 
turi, energic, obiectiv, şi, cum remarcă foarte just Zweig, cu 
o pubertate scurtă, tineretul acesta nu cunoaște aproape de- 
loc elanurile lirice ale altor generaţii din trecut. 

Klaus Mann în epilog caută să scoată în relief citeva 
trăsături caracteristice ale noii lirice germane şi remarcă 
întîi o lipsă de unitate stilistică, precum și o lipsă de precizie 
în atitudine şi concepţie. Pe uceastă generaţie, spune Klaus 
Mann, o leagă doar zăpăceala (die Werwirrtheit) și confuzia. 

Al doilea volum al antologiei, prefaţat de data aceasta de 
scriitorul Rudolf Binding, volum care după spusele editoru- 
lui cuprinde o sută de poezii alese din şapte mii, aduce mai 
multă adincime decit primul şi, în ce priveşte tendinţele şi 
stilul, mai multă independenţă. 

Aici reprezentanţii noului realism îşi găsesc un loc de 
frunte. Acea discretă subiectivare a detaliului domestic şi 
pasiunea pentru cuvintul autentic şi expresia unică gi sinte- 
tică sint caracterele noilor poeţi lirici, tineri obosiţi de viață 
inainte de a o trăi şi cinici dintr'un prea timpuriu contact cu 
brutalitatea actualităţii. 

Unii dintre poeţii cuprinși in aceste două volume au 
foarte multe afinități cu neoromanticii care au dominat lite- 
ratura germană înainte de expresionism. Mistica lui Rilke, 
melancolia stranie a lui Hofmannsthal şi goana după mit şi 

forma poetică desăvirşită a lui George au regăsit în tinerii ce 
wau implinit încă trei zeci de ani, emuli înţelegători şi pioşi. 
Generaţia aceasta nu este o generaţie unitară în ce priveşte 
fondul şi stilul poeziei pe care o creează. Și e natural să fie 
aşa. Intro epocă de transiţie, şi literatura trebue să fie o lite- 
ratură de transiţie, avind legături cu trecutul și întinzind 
braţele spre un viitor incă nelămurit. 

„ Ceiace trebue remarcat în primul rind este ceiace numeşte 
critica germană „învingerea expresionismului” şi revenirea 
pentru mulți dintre acești tineri poeţi la mistica lui Rilke și 
la neoromantismul stăpinit de o formă marmoreană al lui 
Hofmannsthal şi George. Printre aceştia trebue să amin- 
tesc pe Wolf Bierote, în poezia căruia răsună ceva din reli- 
Biozitatea lui Rilke şi care întrebuințează cu predilecție forma 
terținelor, şi pe Willi R. Fehse, care serie într'o limbă bogată 


și multicoloră terţine care amintesc pe Hofmannsthal. Un 
vers ca ; 


Das Meer hat grosse Augen wie eind Kind +! 


H Marea are ochi mari ca un copil. 


| GENERAȚIA NOUA IN LIRICA GERMANĂ i 


este parcă varianta cunoscutelor versuri din terţinele lui Hof- 
mannsthal. Reminiscenţe din Rilke intilnim mai ales în poe- 
ziile lui Martin Rasche, Erika Mitterer şi Fritz Dietrich, Me- 
lodii vechi, motive de mult uzate și reminiscențe ritmice 
goetheene intilnim la poeţi minori ca Jürgen Eggebrecht, 
Wolfgang Helmert şi W. H. Maass. i 2 sai i 

Alături de aceşti poeți neoromantici, găsim în antologia 
aceasta o serie de poeţi, în a căror poezie se împreună în chip 
stingaciu sentimentalismul obișnuit al liricei epigonice cu vio- 
lențele unei viziuni realiste şi ale unui stil concret pină la 
vulgaritate, 

Un caz tipic in această privință este al lui Kari Ludwig 
Skutseh, la care ritmurile obişnuite și sentimentele banale al- 
ternează cu viziuni moderne realiste, cuprinse în ritmuri li- 
bere și în expresii violente. j 

Pe acelaşi drum merge Martha Saalfeld, care alături de 
chemări mistice către Dumnezeu, care amintesc pe Rilke, are 
versuri cu priveliști obiective, în care cîntă şi străbate de li- 
rism tramvaele, tehnica modernă și acele cartiere mărgi-, 
nașe, în care s'a cuibărit mizeria. La alţii dintre aceşti poeți 
de tranziţie între două stiluri, caracteristica este deslinarea 
versului şi o uşoară anarhie verbală, care, la o poetă ca Paula 
Ludwig, sint datorite unei puternice sensibilităţi bărbătești, 
iar la un poet ca Georg Seidler, sint rezultatul descrierilor o- 
biective şi al lipsei de spontaneitate, care îl face să vadă viața 
fragmentar, dar care nu-l impiedecă să deslănțuie în versu- 
rile sale o puternică energie ce se disolvă în psalmii și im- 
nurile sale lirice. 

Cel de al treilea grup de poeţi, care e şi cel mai numeros, 
e acela care are multe puncte comuge cu expresioniștii și 
care cîntă „noua realitate” descoperită în materialul poetic al 
expresioniștilor. Pentru acești poeţi, cum spune unul din ei, 
Hans Vogts, „omul nu este poezie”, iar viaţa este o sumbră 
colecție de realități tragice şi vulgare. 

rich Günther, socotește că „e suficient să fii un animal”, 
fiindcă altfel ne înecăm în ploaia umanităţii. De aceia, şi via- 
ţa apare băeţilor acestora îmbătriniţi inainte de vreme numai 
prin înfăţişarea ei animalică, iar realitatea reală, ca să În- 
trebuinţez un termen preferat de scriitorii aceştia, se reduce 
la sexualitate, la mediocra viață domestică şi la moartea 
creatoare de descompunere. Un W. E. Săskind, cunoscut şi 
aproape celebru prin romanul său „Tinerețe”, în care gene- 
rația nouă este prinsă într'o vie și dureroasă frescă epică, 
cintă în ritmuri libere tragicul orașelor şi face din natura 
moartă: case, felinare, străzi sau tramvae, motive de sensi- 
bilitate lirică. Herman August Weber, de pildă, cîntă prosti- 
tuatele la fel cu expresioniștii, iar librarul-poet Georg Zemke 
suferă de obsesia cancerului, a descompunerii şi a morții. 


z Bi VIAŢA ROMINEASCA 


rații de neurastenici. 


Schon gleiten Türen überall und Kranke sterben, 

Das Elend stürzt aus den Asylen wie ein Strom, 

unde da sind Dolche, die noch heute morden werden. 
Die Frommen aber pilgern schweigend in den Dom. 


şi mai departe : 


Darum erkenne, Weib, aus brandenden Gefühlen 
dass Sterben immer unsere tiefste Zuflucht ist. 
Ichbin bereit und nah dein Herz zu kühlen 

bis du die Qualen deiner schwersten Nacht vergisst. 2 


„Noua realitate” işi face drum in poezia urbană a lui 
Friedrich v, Zollikofen, care cintă Berlinul şi viaţa orăşe- 
nească, și în lirica avintată și in viziunile cu repezi prefaceri 
de film şi cu enumeraţie exagerată de substantive concrete, 
ca întrun registru de proprietate, a lui Hans Zucker. 
Ciţiva dintre poeții care aparţin acestei noi atitudini literare 
se ridică prin însuşirile lor mult deasupra poeților minori, ne- 
isprăviţi în desvoltarea lor, sau abia pe cale de a-şi dibui a- 
devăratul lor stil. Voi numi în primul rind pe Georg Dobo, 
originar din Banat, în virstă de douăzeci şi trei de ani, al că- 
rui debut vesteşte un talent liric dintre cele mai puternice şi 
mai originale, Toată lirica sa este o insufleţită subiectivare a 
realității imediate. Versul său are clan, iar poezia sa se in- 
chiagă în realizări sonore şi plastice. Poetul are conștiința 
tragică a falsificării vieţii prin civilizaţie şi tehnică. 


Wir werden nur in den Hotels noch leben 

Und saugen ein der Metrobahnen Luft. 

Fern ist von uns gewichen Traubenduft, 

Man trinkt den Wein aus lauter fremden Reben. 


'! Și iată uși se mișcă pretutindeni şi mor bolnavi, 
Mizeria isbucneşte din aziluri ca un Puviu 
Şi sint pumnale care încă astăzi vor ucide. 
Insă cuvioșii peregrinează tăcuți în catedrală. 
După aceasta recunoaște, femeie, din simţiri arzătoare 
Că moartea este totdeauna cel mai adine refugiu. 
Eu sînt pregătit să-ți răcorese inima 
Pină ce vei uita chinurile nopţii tale celei mai grele. 
" Noi vom mai trăi numai în hoteluri 
Și vom respira aerul metropotitanului. 
S'a depărtat de noi parfumul strugurilor. 
Vinul îl bem numai din viţă străină, 


Anica ES DN a a MĂ 
Poezia „Moartea timpurie” e în această privinţă carac- 
teristică şi ea oglindește anarhia sufletească a acestei gene- 


GENERAŢIA NOUA IN LIRICA GERMANA 49 


Poetul simte obsesia civilizației in care totul este creat 
chimic şi tehnic. i 


Denn unser Blut ist nicht mehr Blut; Benzin 

Das kann es sein und Naptha und Essenzen, 

Und dass wir die Natur in Parken schwānzen 
Und auch der Fluss hat nur mehr Schiffahrtssinn. + 


La acest pròtesi impotriva civilizaţiei se adaugă apoi în- 
duioşarea pentru tot ce este mizerie şi descompunere ome- 
nească, duioşie care în poezia „Poll parisian sește ac- 
cente de o rară delicateţe, care anulează notațiile realiste, 

La Ossip Kallenter, viziunea obiectivă a realităţii devine 
o tragică obsesie care-l stăpineşte pe poet şi căreia el nu i se 
poate împotrivi, El se întreabă cu desnădejde dacă în lume 
„nu sint decit copaci, munți, animale, automobile şi cosciu- 
ge, şi dacă nimic nu se schimbă decit ora şi locul". ' iaţa are 

tru dinsul o nesfirşită monotonie. domestică şi tot ce-a 
fost cindva pretext de poezie este pentru Kallenter desbrăcat 
de mister și farmec. Dacă subiectivează viața de toate zilele 
și ultimul obiect domestic ce-l înconjoară, nu romantizează 
însă niciodată nimic, nu falsifică priveliștile ce-i ies în cale, 
nici prin fals idealism, nici prin exagerări și epitete poetice. 
lată de pildă citeva versuri, care sint de fapt închegarea rit- 
mică a unei obișnuite descrieri epice de proză realistă: 


Ein Herr, der lang in seinem Haus gesessen 
Ind eines Tages durch den Garten geht, 
Ist wirklich ganz erstaunt, dass unterdessen 
Die Blumen welkten in dem Blumenbeet, 15 


Şi iată enumerația de substantive concrete, care se pe- 
rindă obiectiv şi fără podoabe ca o îinlănțuire de priveliști 
cinematografice : 


Von Bergen, Băchen, dunklen Tannenbăumen, 
Von Sanatorien, Villen und Hotels 


H Căci singele nostru nu mai e singe, e benzină 
Şi nnftă şi esențe. 
Şi impârțim natura în parcuri 
Şi rîul nu are alt sens decit navigația. 

* Un domn care a stat multă vreme în casa lui 
Și într'o zi se plimbă prin grădină, 
E întradevăr foarte mirat, că intre timp 
S'au otilit florile în straturile lor. 


3 VIAŢA ROMINEASCA 


Ist dies ein Creme, gemixt mit Chipre-Trăumen 
Roulette-Gewinnen und Moore's evening bells. 1* 


Ceiace poeţii excludeau din materialul lor poetic, devine 
esenţialul, devine unicul pretext de subiectivare lirică. 

Alături de Ossip Kallenter trebue numit Hermann Kes- 
ten, ale cărui titluri de poezii arată profunda sa identificare 
cu noua atitudine literară a noilor realiști. Titluri ca „Die 
Lohnfrage” (Problema salariilor), „Die Lichtreklame” (Re- 
clama luminoasă) şi „Dicker Mann, weint” (Om gras plinge) 
sint tipice pentru poezia acestui reporter liric. Găci în ultima 
esență poezia aceasta este gazetărie rimată, cronică versifi- 
cată, reportaj literar, polemică şi pamflet ca la Ringelnatz şi 
Erich Kästner. 

Poesia lui Kesten are totuși foarte mult lirism, un lirism 
isvorit din antagonismul ce se naşte din ciocnirea sensibili- 
tāții excesive a poetului cu lumea artificială ce-l înconjoară. 


Oh, so verloren sein, oh, so bedrângl, 
Nur weil man Seele hat, oh, lohnt das auch?" 


Oraşele, cu tot ce-a creat tehnica modernă, au ucis na- 
tura, iar noua realitate, în mijlocul căreia trăeşte şi simte 
poetul, e un'surogat al celeilalte realităţi, pe care poetul nu o 


- 


mai vede și de care se poate lipsi. 


Man entbehri 

Die Götter leichter, wenn die tausend Lichter 
Von wenigen Dynamos nur genährt 
Dem Menschen untertan sind, wie dem Dichter 
Die tausend lichten und die tausend dunkeln 
Seen eri Welch ein neues ces 

enn r ie grossen enlampen funkein 
Und drüber dunkel pas Seea pf Aer ai 1s 


'* Aceasta e o cremă de munți, isvoare, brazi întunecoşi, 
De sanatorii, vile şi hoteluri 
Amestecată cu visuri-chipre, 
Ciștig de ruletă şi Moore's evening belle, 
1? Ah, să fii aşa de pierdut, ah, atit de strimtorat. 
Numai fiindcă ai suflet. Dar oare face ? 
is Suporți mai uşor 
Lipsa zeilor, cind miile de lumini 
Hrânite doar de puțini dinami 
Sint supuse oamenilor ca poeţilor 
Miile de cuvinte luminoase și miile de cuvinte întunecoase 
ca stelele, Ce viaţă nouă! 
Cind ard jur împrejur marile lampioane, 
Şi deasupra plutese întunecos mii de stele. 


GENERAŢIA NOUA IN LIRICA GERMANA 51 


La Ioachim Ringelnatz noua realitate a disolvat cu desă- 
virşire sentimentalismul. Poetul nu mai simte şi nu sufere de 
d rția dintre natură şi artificialitate. EI e un cinic, care 
cultivă bluful şi pornografia, neluind nimic în serios. Ceva 
din atitudinea de frondă a lui Morgenstern şi Wedekind rea- 
pare în această poezie voit neserioasă şi glumeaţă. 


Coneludentă pentru atitudinea faţă de viaţă a acestei ge- 
neraţii și entre poezia ei, jumătate protest şi jumătate d: 
mă, este lirica celui mai popular dintre toți acești tineri ieşiţi 
anesteziaţi sufletește din marele războiu, Erich Kästner. 

Trei volume de poezii cu trei titluri strigătoare şi sim- 
bolice, „Herz auf Talie” (Inimă pe talie) (1928), „Lărm im 
Spiegel” (Sgomot în oglindă) (1929) şi „Ein Mann gibt Aus- 
kunft” (Un om dă lămuriri) închee opera de pînă azi a aces- 
tui fecund poet. 

Kästner este adevăratul copil al războiului, luat din şcoa- 
lă, aruncat în tranşee și de acolo reîntors într'o a anar- 
hizată de revoluţie, mizerie, prăbușiri morale şi de 
prostituție în toate domeniile. Kăstner e tipicul reprezentant 
al acestei generații de sacrificiu şi de moarte, care nu crede 
în nimic, care nu iubește nimic, şi pentru care realitatea apare 
în formele ei cele mai caricaturale. Poezia „Contigent 1899”, 
care deschide primul său volum de versuri, este confesiunea 
tragică a victimei marelui războiu, care, luată din clasa de 
şcoală spre a fi trimisă în măcelul războiului, e amestecată 

urmă în revoluţie, încape pe mina prostituatelor, devine, 

ără să-și dea samă, tată şi termină în mizerie şi înfometare. 
Kästner protestează împotriva acestei vieţi demente şi fără 
sens, în care şi-a ucis tinereţea înainte de a o trăi. 


Wir haben der Welt in die Schnauze geguckt 
Anstatt mit Puppen zu spielen. 

Wir haben der Welt pi die Weste gespuckt, 
Soweit wir vor Ipern nicht fielen, 


Man hat unsere Kârper und hat unsern Geist 
Ein wenig zu wenig gekrăftigt. 

Man hat uns zu lange, zu frûh und zumeist 
In der Weltgeschichte beschäftigt ** 


* Ne-am uitat lumii în gură 
In loc să ne jucăm cu păpuşi. 
l-am scuipat lumii pe vestà 
Cei cari mam căzut la pres, 


2 __ VIAȚA ROMINEASCA 


Cum să nu fie o astfel de generație sceptică, cum să nu 
vadă ea realitatea în culorile cele mai prozaice și mai a- 
devărate, cind bătrineţea prematură i-a topit cele dintii e- 
lanuri sufleteşti şi cind anarhia sufletească o lipsește pină şi 
de putinţa de a visa? Și totuşi Kästner recunoaşte că dezis- 
trul războiului a fost pentru generația lui o judecată şi o pu- 
rificare şi că un războiu cîştigat ar fi prefăcut Germania în- 
tro „casă de nebuni”, în care oamenii pină şi în somn ar fi 
luat atitudini militare, „preoţii ar fi purtat epolete”, iar 
„Dumnezeu ar fi fost un general german”. Kästner termină 
poezia cu strofa amară, dar veselă în același timp: 


Dann läge die Vernunft in Ketten 

Und stânde stândlich vor Gericht 

Und Kriege găb's wie Operetten, 

Wenn wir den Krieg gewonnen hätten — 
Zum Gliick gewannen wir ihn nicht! 2» 


Are însă această nouă generație un crez? Incă mu, și 
poate că nici nu va reuşi să şi-l găsească. Viitorul nu o in- 
teresează, fiindcă trăeşte frenetic in prezent. Tradiţia stă în 
calea oricărei înoiri şi acopere ferestrele. prin care trebue 
să intre lumina : 


Wir wollen wieder mal die Tradition m iaoa 
Sie sass am Fenster. Sie ward uns zu dick. 

Wir wollten endlich unsre eigne Aussicht haben 
Und Platz für unsern Blick. ™ 


lar mai departe iși termină spovedania cu aceste versuri 
care sint o aulodemascare: 


Wir wollen endlich unsre eignen Fehler machen. 
Wir sind die Jugend, die an nichts mehr glaubt. * 


Trupul şi spiritul nostru 
A fost prea puțin întărit, 
Şi ne-au amestecat în istoria universală 
Prea mult, prea curind și aproape mereu, 
** Atunci ar sce 'nţelepeiunea "n lanțuri 
Şi ar sta la judecată 'n orice oră 
ŞI ar fi răsbonie cum sint operete ; 
Dac'am fi cîștigat războiul — 
Noroe că nu l-am cîştigat. 
" Vrem iar odată să 'nmormiîntăm tradiția. 
Ea şedea la fereastră. Era prea grasă pentru noi. 
Vrem să avem însfirșit priveliștea noastră proprie 
Şi loc pentru privirea noastră. 
"= Vrem însfirșit să facem greşelile noastre proprii, 
Sintem tinereţea care nu crede în nimic. 


GENERAŢIA NOUA IN LIRICA GERMANA 53 


Prezentul însă e pentru poet un vast caleidoscop, din care 
desprinde viziunile multicolore ~ ale unei lumi mecanizate, 
căreia îi lipseşte iubirea, credința şi puterea sacrificiului. 
Astfel el cintă  dactilografele „care ciocănesc maşinile de 
seris de parcă ar cinta la pian” şi pentru care iubirea e „hi- 
gienă”, iar maternitatea o inutilă realitate. Cintă cafeneaua 
îmbiesită de fum şi de larmă, midineta berlineză care se 
oferă oricui și natura artificială eșşită din minile civilizației. 
Tot astfel elemente noi de inspiraţie sint pentru poet „mica 
vinzătoare de bar”, flașneta, r Mae pompa din revistele tea- 
trale, milionarii noi, pentru care are accente amenințătoare, şi 
chiar descreșterea nașterilor şi odaia de bae în care siesta de 
după bae este ironic prinsă în versurile: 


„Man starrt auf seine Zehen, 
Als wären es platonische Ideen, * 


In poezia „H us an die Zeit” (Imn timpului), apare 
tot desgustul lui Kästner pentru lumea convențională în care 
trăeşte şi în care „șira spinăriii e din punet de vedere moral 
o crimă”. Pentru ca să poţi trăi bine într'o astfel de lume, 
poetul oferă și reţeta ce trebuie urmată cu stricteţe: 


Nämt dreimal täglich eine Frau zum Weib. 

Pro Jahr ein Kind. Und Urlaub. Sonst die Pflicht. 
Das Leben ist ein sanfter Zeitvertreib. 

Spuckt euch vorm Spiegel manchmal ins Gesicht, 24 


lar concluzia pe care poetul o desprinde din contempla- 
rea unei lumi, în care numai automatele umane pot trăi, e 
cuprinsă în versurile de o crudă brutalitate de pamflet şi 
de cinică amărăciune tragică: 


Die Welt bleibt rund. Und du bleibst ein Idiot. 
Es lohnt sich nicht, die Menschen zu verachten. 
Nimm einen Strick. Und schiess dich damit tot, = 


Față de această lume caleidoscopică, în care toate se 
schimbă cu o repeziciune de automobil, — titlul unei poezii e 


= Iți pironeşti ochii pe degetele de la picioare, 
Ca și cum ar fi idei platonice. 
= Luaţi-vi de trei ori pe zi o femeie. 
In fiecare an un copil. Şi concediu. Restul datorii. 
Vinja e o blindă pierdere de timp. 
Scuipati-vă uneori în oglindă, 
” Viaţa rămine rotundă. ȘI tu rămii un idiot 
Nu face să disprețuești oamenii, 
a-ţi o tringhie. Şi omoară-te cu ea. 


-— 


A VIAŢA ROMINEASCA i 


„Die zeit fiihrt Auto” (Timpul călătoreşte cu automobilul) — 
care e atitudinea poetului? Afară de desgustul fată de con- 
ventional şi automatismul trepidant, afară de sarcasmul 

fletarului, care biciueşte din plăcerea de a ride şi a se 
desfăta, umorul, sarcasmul și ironia lui Kästner îmbracă 
deseori accentele şi viziunile unui cinism de o neobișnuită 
cruzime. E ceva din sarcasmul și ironia lui Heine în această 
poezie, in care duioşia este anihilată brusc de o constatare 
cinică și disprețuitoare. 

lată cum glumeşte Kästner pe sama poeţilor: 


Wir sind, pfui Teufel! eine üble Sorte. 

Die Sehnsucht wird bei uns nach Mass bestellt 
Was auch geschieht — wir machen daraus Worte. 
Was auch passiert — wir machen es zu Geld. 2 


Iar pe Isus îl compătimește ca murit inutil pentru o- 
menire ; 


Du hattest sie vergeblich lieb. 
Du starbst umsonst. Und alles blieb 
Beim alten. * 


Şi iată o strofă în care contrastul între sensibilitatea a- 
arie şi între ironie și grotesc amintesc în totul maniera 
ui Heine : 


Die kleinen Flocken tanzen ein Ballett 

Und viele grosse Berge sehen zu, 

Dar schneit und schneit! Die Erde liegt zu Bett 
Und kaltes Wasser hab' ich auch im Schuh. 2* 


Dar această ironie poznașă, în care e poate și oarecare 
poză , o întilnim nu numai în atitudinea poetului faţă de 
THEN maniera de a-și trata in bună parte poeziile, dar şi in 

te titluri de poezii ca „Umzug der Klubsesse!” (Mutarea 


= Noi sintem, ptiu drace! un solu prost. 
Dorinţa e comandată la noi pe măsură, 
Orice se 'ntimplă — noi facem din el cuvinte, 
Orice se petrece — noi îl prefacem în bani, 
= Ai iubit-o în zădar. Ai murit zădarnie 
Că a rămas totul ca înainte. 
** Fulgii mici dansează un balet 
Și mulţi munţi înalți se uită la el, 
ŞI ninge, ninge! Pămiîntnl s'a culcat în pat 
Şi am și apă rece 'n ghiată, 


GENERAȚIA NOUA IN LIRICA GERMANA 55 


scaunelor de club), „Helden in Pantoffeln” (Eroi in papuci), 
„Ragoât fin de Siècle” ete, şi chiar în titlurile celor trei vo- 
lume de versuri. 

Uneori cinismul şi sarcasmul lui Kästner capătă accente 
de pamflet pornografic, ca in versurile evident scandaloase 
de mai jos : 


Sie hatte Angst vor, dem Kind. 
Manchmal besuchte sie mich noch. 
An der Stelle wo andre moralisch sind, 
da ist bei ihr ein Loch, * 


sau ca în versurile de un realism revoltātor: 


Auch die nobleste Frau die man liebt 
Muss mal aufs Klosett. % 


Totuşi cinismul acesta nu e întotdeauna rece și cerebral, 
ci ascunde în el o adincă tristeţe, multă neurastenie și obo- 
seală de viață, lucruri care dovedesc că Erich Kästner e un 
sentimental ratat. Căci ce frumoasă, duioasă şi umoristică, în 
același timp, e poezia „Chor der Girls” (Corul Girlelor), în 
care in ritm şi imagini e redată monotonia dansului, devenit 
rutină, obesesie și gest automat. 


Wir tanzen Tag fâr Tag im Takt 
Das ewig gleiche Beinerlei 

Und singen laut und abgehacki 
und sehr viel Englisch ist dabei.*! 


Evident că prin predilecția pe care o are Kästner pentru 
cele mai prozaice detalii ale vieţii, prin viziunile sale de un 
realism neîntilnit încă în poezia lirică, poetul ne apare ca 
cel mai tipic reprezentant al „nouăi realităţi”, Poezia lui 
Kästner e uneori detaliu de proces verbal versificat, simplă 


s Ii era frică de un copil. 
Uneori mă mai vizita, 
In locul unde altele-s morale, 
La ea e o gaură. 
* Şi cea mai nobilă femeie pe care o iubim 
Trebuie să meargă la closet 
* Zi de zi dansăm în tact 
Acelaşi Beinerlei (e un calambur cu cuvintul Bein «picior» 
şi einerlei care inseamnă -tot aceia») 
Şi cântăm tare şi stărmat 
Amestecind şi foarte multă englezească. 


ape 


E „VIAŢA ROMINEASCA îs 
inşiruire de întimplări şi lucruri domestice, ea depildă în 


versurile ; 


Mein Kostüm habe ich umfärben lassen. Jetzt ist es 
marineblau. 
Lass dein Zimmer heizen. Wir machen schon lange Feuer 
Das Fleisch das kaufe ich jetzt bei unsrer Gemüsefrau, 
da ist es zehn Pfennige billiger, Ich finde es trotzdem 
noch teuet, 33 


sau în versurile culinare de mai jos : 


Die Nelken waren sehr schön. Und Bratwurst hatten 
wird grade. 

Weil ich- doch hoffte du kämst. Und du doch Bratwurst 
so liebst, 2 


sau, în fine, această constatare, pe care o face femeia pără- 
sită despre bărbatul iubit: 


Bei Licht betrachtet seid ihre alle Schweine. 
Was hilft das altes? Ich brauche hundert Mark, 24 


lar culmea realismului şi a pornografiei o intilnim în 
poezia „Ragoât fin de Siècle”, în care poetul evocă un local 
de homosexuali, unde perversitatea excesivă a normalizat pe 
pervertiţi. 

Hier wurden vor lauter Perversion 

Vereinzelte wieder normal, 

Und käme Dante in eigner Person 

er [răsse vor Sehreck Veronal, * 


E natural ca o astfel de concepție relativistă asupra vieţii 
şi o trăire atit de intensă a celor mai prozaice elemente de 
viaţă să excludă aproape cu totul sentimentalismul, dar mai 


* Am dat să-mi vopsească costumul. Acum o bleu-marine, 
Pune să-ți incilzească odata. Noi facem foc de mult. 
Acum cumpăr carnea la legumăreasă. 
La ea e cu zece pfenigi mai ftină. O găs-se totuși prea scumpă, 
= Garoafele erau foarte frumoase. Aveam tocmai cirnaţi fripți. 
Fiindcă nâdăjduiam să vii. ȘI doar îţi plac atit cîrnații fripţi. 
= Văzuţi la lumină sinteţi cu toții porci. 
La ce folosesc toate astea ? Imi trebuie o sută de mărci. 
* Aici de atita perversitate 
Unii au redevenit normali, 
Şi de-ar veni chiar Dante în persoană 
Ar minca de spaimă veronal, 


"ra 


ab Mii 


GENERAȚIA NOUA IN LIRICA GERMANA 57 


ales patetismul. Iubirea pentru Kästner se reduce aproape cu 
totul numai la actul sexual, la inevitabila maternitate 
şi la prostituție. In „Nachtgesang des Kammervirtuosen” 
(Cintec de noapte al virtuosului), de pildă femeea e pentru 
poet „meine Neunte letzte Symphonie (Ultima mea simfo- 
nie a noua), iar cind o chiamă, i se adresează ca unui in- 
strument muzical: 


Komm wie ein Cello zwischen meine Knie 
Und lass mich zart in deine Seiten greifen, 2 


După ce redă cu foarte multă abilitate actul sexual în 
simboluri muzicale, sfirșește poezia cu aceste versuri confuze 
şi echivoce ; 


Oh, deine Klangfigur! Oh, die Akkorde? 
Und der Synkopen rythmischer Kontrast! 
Nun senkst du deine Lider ohne Worte... 
Sag einen Ton, falls du noch Töne hast? 


Plăcerea aceasta a poetului de a lua totul în glumă face 
ca poezia sa să fie deseori parodie, cronică rimată şi canţo- 
netă de bar sau de music-hall. Astfel Kästner parodiază pe 
Goethe în versul „Kennst du das Land wo die Kanonen blă- 
hen” și pe expresioniști în poezia „Der Mensch ist gut” (0- 
mul e bun), al căror umanitarism e caracterizat în cuvinte 
de crudă ironie: 


In Lesebiichern schmeckt das wie Kompott = 


De altfel poeziile sale umoristice și cronicile sale rimate 
sînt de o claritate neobișnuită, evitind umplutura, excesul 
de imagini şi lipsa de precizie a expresioniștilor. Totul e 
îmbrăcat întrun stil direct, limpede ca sticla, ascuţit ca un 
pumnal. 

Și totuşi nu totdeauna poezia e pentru Kăstner mijloc de 
glumă, jucărie umoristică, pretext pentru pamflet şi satiră. 
Sensibilitatea poetului adevărat, care iubește imaginea plas- 
tică și muzica versului, străbate totuşi prin caleidoseopul a- 
cesta bizar şi multicolor. 


~ Ca un violoncel vino între picioarele mele 
Şi lasă-mă să te cuprind blind de şolduri. 
= Ah, figura ta sonoră! Ah, > cordurile! 
Şi contrastul ritmic al sincopelor ! 
Acum îţi placi fără cuvinte genele... 
Mai spune un sunet, dacă mai ni cunate! 
” In cârţile de şcoală aceasta are gust de compot. 


PP ra e 


58 VIAȚA ROMINEASCA 
Intilnim astfel strofe pline de melancolie și invăluite în 


poezie ca : 
Gegen Abend musste sie dann reisen. 
Und sie winkten. Doch sie winkten nur. 
Denn die Herzen lagen auf den Gleisen 
Über die der Zug ins Allgäu fuhr. * 


sau imagini care parcă ar aminti pe un Hofmannsthal, ca : 
Und alle Sorgen sind wie Zwerge klein. 4 


Iar cind descrie cartierele mărginaşe de lucrători şi de fa- 
brici, Kästner prinde într'o strofă concisă şi plastică imagini 
care amintesc pe Werfel sau pe expresioniști: 


Die Nacht fällt wie ein grosses altes Tuch 

Van Licht durchlöchert, auf die grauen Mauern, 
Ein paar Lanternen gehen zu Besuch 

Und vor den Kellern sieht man Katzen kauern. ** 


Această poezie a realității absolute, antisentimentală și 
intrucitva antilirică, sarcastică şi cinică, umoristică şi rare- 
ori duioasă, are totuși pe alocuri străfulgerări de vis şi vi- 
ziuni de admirabilă plastică. 

Kästner nu a violat — ca expresioniştii — sintaxa, nu a 
înnoit decit rareori vocabularul şi nu a utilizat decit rareori 
versul liber. 

In ce priveşte forma exterioară, el apare ca un ortodox, 
utilizind strofa, rima bogată şi originală şi, în majoritatea ca- 
zurilor, versul endecasilab. In formă deci nu e revoluționar 

evoluţia poeziei lui, putem mai curind spune că 
se observă la el din ce în ce mai multă măsură în expresii, 
mai puţină brutalitate şi pornografie, mai multă discreție în 
redarea viziunilor sale urbane. 

„Noua realitate” cere poeziei conciziune în stil, o con- 
ciziune care capătă uneori forma lapidară a epigramei sau 
a canţonetei. 

Erich Kästner, prin relativismul concepției sale de viaţă, 


» Ea trebui spre seară să călătorească, 
Ei îşi făcură semn. Dar îşi fâcură numai semn, 
Căci inimile zăceau pe linis ferată 
Peste care trenul trecu în nesfirgit. 

“ Şi toate grijile sint mici ca piticii. 

" Noaptea cade, ca o mare pinză veche 
Găurită de lumină, peste zidurile cenușii. 
Ci.eva felinare se duc să facă vizite, 
ŞI lingă pivnițe se văd pisici ghemuindu-se, 


GENERAȚIA NOUA IN LIRICA GERMANA 59 


prin realitatea absolută și aproape antipoetică pe care o cu- 

prinde în versurile sale, prin sarcasmul, umorul şi verva sa 

drăcească, scrie o pagină nouă şi inedită în lirica germană, 

putind fi socotit ca unul dintre cei mai tipici reprezentanţi 

ele a poezii fără suspine și fără sentimentalism conven- 
al. 


E) 


Urmărind pe liricii germani ai ultimei generații, am 
desprinde două drumuri pe care aceştia păşesc. Unul duce 
spre eliberarea totală din anarhia expresionistă, spre o eva- 
dare din brutalităţile realităţii şi la o reîntoarcere la elemen- 
tele poetice normale ale oricărei poezii lirice. 

Aceasta e calea poeților minori, care amestecă în inspi- 
rația lor anemică reminiscențe din Rilke şi Hofmannsthal și 
au ca suprem ideal forma strălucită şi condensată a poeziilor 
lui Stefan George. Drumul acesta e drum de epigoni și el nu 
duce la nici o cetate fermecată, Cel de al doilea e drumul că- 
tre realitatea absolută, pe care călătoresc cinici și blazaţi, a- 
devăraţii rpitucatanți ai unei generaţii fără tinereţe şi fără 

entuziasm. ii lor treji privesc fără mirare şi fără revoltă 
viziunile unei realităţi, în care totul este automatizat, Sensi- 
bilitatea lor vibrează înaintea vieţii de toate zilele care ia 
proporții ireale și fantasmagorice. lar viața lor subiectivă 
este cu desăvirșire inexistentă. Peste toate acestea, ei aruncă 
înduioșarea unei bunătăţi sceptice şi ironia unei spirituali- 
tăți, p care nimic pămintesc nu o fringe. 

esigur că lirismul acesta rece e lipsit de elan şi pate- 
tism, şi că prin aceasta el devine cu desăvirşire impersonal, 
negind însăși calitatea lui esenţială care e simţirea, Totuși 
poezia aceasta domestică și caleidoscopică aduce motive noi 
de inspiraţie şi încetățeneşte astfel în lirică o limbă, care 
se reduce în bună parte la vocabularul de gazetă şi de repor- 
taj senzaţional. 

Cu acest fel de poezie, lirica încetează de a fi poetică şi dul- 
ceagă, devine prozaică și amară și adoptă în atitudine, mo- 
tive şi stil o serie de elemente domestice şi banale, care pină 
azi nu se întilneau decit trecător şi riscat în canţoneta de ca- 
baret și în parodia literară, Erich Kästner și Ringelnatz sint 
reprezentanţii ei cei mai tipici, In poezia lor „noua realitate” 
și-a găsit o îndrăzneață înfăptuire estetică, demarcind un 
moment critic şi îndrăzneţ din evoluţia liricei germane, care 
în viitor nu se va putea însă opri la viziunile neurastenice ale 
acestor poeţi castrați sufleteste. 


Ion Sin-Giorgiu 


Intregire 


Azi-noapte am încercat să mă 'ntregesc 
Cu focurile globului ceresc. 

Dar teama de-a rămine tot ce sînt, 

A sugrumat în mine orice-avînt, 

Şi azi-noapte nam putut să schimb nimic 
Din existența mea de mozaic... 


Azi-noapte am fost învins — 
E adevărat... 
Invinsul însă n'a capitulat!... 


Și, cum mi-am pus în gind să mă 'ntregesc 
Intimplă-se orice s'ar întîmpla, 

La noapte — 

Cea din urmă noapte a mea, 

Voi fi eroul unui «fapt-divers» banal, 
De care numele-am să-mi leg 

Ca şi defunctul meu coleg — 
Sărmanul Gérard de Nerval... 

Şi atunci, din trupul spînzurat 

De felinar, 

Se va 'nălța un crin imaculat, 


INTREGIRE ëi 


Şi Duhul Sfint va cobori 'n pahar, 

lar spectrul celui care am fost ce sînt, 
Se va lipi pe cer, în chip de stea, 

Şi 'n locul meu, nu va rămine pe pămînt 
Decit mormintul agresiv 

Cu textul comemorativ 

In care se va proslăvi 'ntregirea mea 
Ca și pe Arcul de triumf, de la Şosea!. 


Ion Minulescu 


> 


Modă şi valoare în estetica literară 


Tolstoi însuşi, ca şi mulți din eroii lui, nu se saturā mi- 
rindu-se cum pot oamenii să-și zică creştini cu tot seriosul, și 
să se poarte totuși necreştineşte în chip absolut evident. Cum 
de nu observă nimeni contradicţia aceasta atit de strigătoa- 
re? Trebue să fie ceva, îşi zicea Tolstoi, o explicaţie pe care 
eu nu o știu, dar pe care o ştiu toţi ceilalți. Nu se poate alt- 
fel, prea au toți oamenii aerul convins de lucruri a căror ab- 
surditate sare în ochi. 

In realitate explicaţia e, cred, următoarea: simțurile şi 
judecata omului luat ca individ, ale „omului singur”, sint 
mult mai ascuţite decit alesiului social; căci „omul singur” 
nu se poate rezema pe o tradiţie, o judecată greşită îi poate 
fi fatală. Omul social — mai bine zis oamenii sociali — iși 
pot permite o greşeală de logică transmisă prin sentona; pe 
care experiența a dovedit-o inofensivă. Crezind şi judecind 
ca toată lumea, omul social ştie că m'are să păţească nimic 
rău, şi sentimentul securităţii se confundă pentru el — ca şi 
pentru filozofia pragmatistă — cu adevărul. Astfel unirea 
face slăbiciunea noastră intelectuală. 

Omul social e acela care, spre uimirea lui Tolstoi, se de- 
clară cu tot seriosul creştin, fără să se poarte o clipă din toa- 
tă viaţa lui creştineşte, lar cel ce se miră de aceasta, îl ju- 
decă cu judecata omului singur. 

Oricit ar părea de curios, cele ce preced se potrivesc ca 
introducere a unui articol de estetică literară, Şi în acest do- 
meniu întilnești la fiece pas adevăruri evidente, de la care 
totuşi toată lumea, toți oamenii sociali, își întore privirile, re- 
fuzind să le vadă. Spre exemplu: închipuiţi-vă pe cineva ca- 
re ar susține că ceiace astăzi numim „spiritual” (în sensul 
„0 glumă spirituală”) e un fenomen care incepe abia în se- 
colul al XVIII-lea, că înainte nu apare decit excepţional şi 
oarecum „din intimplare”, Acel om n'ar şti de ce să se je- 
neze mai mult: de faptul că trebue să mai sprijine cu citate 
şi exemple un lucru atit de evident, sau că, dimpotrivă, sus- 


MODĂ ŞI VALOARE IN ESTETICA LITERARA 63 


ține un paradox atit de îndrăzneţ și de depărtat de părerea 
comună. Adevăruri de acest soi se găsesc şi în cele ce ur- 
mează. Cititorul de bună calitate le va distinge cu ușurință. 


x 


Există in domeniul estetic un soi de modă, dar al cărei 
ritm nu se potriveşte deloc cu acel al modei mondene. Vor- 
bind de acest fel de „modă estetică”, nu mă gîndesc la acei 
care, in literatură spre exemplu, vor să fie cu orice preț d la 
page, nu vorbesc cu interes şi admiraţie decit de ultimul „ro- 
man bun” şi dispreţuese „romanul bun” de acum doi ani. 
Acest snobism literar nu trebue confundat cumva cu moda 
artistică adevărată. Aceasta are un ritm secular și demn, 
prin contrast cu ignobila goună după ultima frumuseţe ex- 
clusiv, In plus, ritmul modei estetice nare nimic convenţio- 
nal. După cum în natură fructele apar, se coc şi putrezesc, 
tot aşa operele de artă işi desvoltă numai în voia lor frumu- 
sețea în sufletele noastre, și își pierd farmecul, fără ca voința 
noastră să poată să încetineze sau să iuțească acest proces, 


K 


Celor mai multe fenomene literare care s'au uzat cu 
timpul li se potriveşte exclusiv epitetul de învechit. Singurul 
defect al acestora constă numai și numai în faptul că au fost 
de atitea ori întrebuințate, încît unele nu mai exprimă nimic, 
altele îţi sună insuportabil a banalitate. 

De altfel această deosebire reprezintă o mică problemă. 
Dece „murmurul pirăului” e nesuferit, pe cind „apa liniştită” 
nu? Căci, doar, epitetul al doilea a fost, fără îndoială, aplicat 
încă mai des apei, decit primul epitet pirăului. 

Hugina împerecherilor devine  desagreabilă în primul 
rind cînd împerecherea are pretenţii, sau cind e caracteris- 
tică unei şcoale literare demodate: „cerul albastru” nu sună 
desagreabil pentru că nu conţine decit epitetul propriu. pur 
şi simplu, pe cind „cerul azuriu” e rușinos, deşi are Prd a 
sens, pentru că sună pretenţios și romantic în același timp. 

Imperecherile de cuvinte mai sint demodabile în chip 
desagreabil cind consistă în comparații; astfel „apă curgă- 
toare” ne lasă reci, pe cind „murmurul izvorului” ne revoltă 
simţul literar pentru că, spre deosebire de prima, a doua im- 
perechere e o comparație deghizată, ca asamănă zgomotul 
apei cu al unei voci . 

Invechirea de care a fost vorba nu constitue o inferiori- 
tate propriu zisă: pentru noi ele şi-au pierdut valoarea ar- 
tistică şi atit. Tot astfel comparaţiile care ne farmecă azi 
mulțumită nr eva e şi noutăţii lor, vor apărea roase de 
molii în ochii urmașilor noștri. Dar ne putem pune întreba- 


Bi VIAȚA ROMINEASCĂA 


că nu există şi o demodare datorită unei inferiorităţi 
sa ei trecutului faţă de prezentul literar, după cum ọ lo- 
comotivă de acum o sută de ani e „învechită faţă de o lo- 
comotivă actuală, nu pentru că forma ei sar îi banalizat, ci 
pentru că cea de azi e mai iute, mai puternică, îşi implinește 

i bine scopul. 
rapi S'ar prei la prima vedere că aşa ceva nu e posibil in 
literatură: întradevăr, scopul unic al artei literare, ca şi al 
celorlalte arte, e să ne satisfacă simțul estetic; dar cum acest 
simţ evoluează, arta cea mai bună e, de fiecare dată, cea a- 
daptată studiului respectiv de evoluție. Nu am avea nici o 
posibilitate să aplicăm noţiunile de superior şi inferior unor 
arte din epoci diferite, căci singurul criteriu de comparație, 
ustul estetic, s'a schimbat. i 

? Totuşi, analizind unele exemple de invechire, vom consta- 
ta că literatura e, pe unele tărimuri, susceptibilă de progres 
asemenea ştiinţei; vom vedea şi cum şi dece e il acea- 
sta. Exemplele propun să le imprumutăm unui scriitor ro- 
mantic, să zicem lui Chateaubriand, căci şcoala romantică e 
un caz ideal de demodare: e destul de veche ca produsele ei 
să ne apari mineate de molii, şi nu destul pentru a avea far- 
mecul trecutului depărtat. 


ităni dintro istorie a literaturii franceze: „Chateaubri- 
und por de Lepithete une marųue caractéristique destinée à 
fixer les nuances, à distinguer deux montagnes Vune de l'au- 
ire, à faire comprendre qu'un bois à midi n'offre pas le même 
aspect qu'au buisser du soleil et qu'une rivière peut avoir son 
caractère physique aussi bien qu'un héros de tragédie a sa 

U rinin ée”, 

aere pers urmează că înainte de romantici descrierile de 
natură se mulțumeau exclusiv cu formule generale, meo 89 
potriveau tot atit de bine oricărui peisaj de acelaşi ki ă De: 
sigur, faţă de predecesori, inovaţia lui Chateaubriand a ari 
importantă; dar faţă de literatura noastră? E evident 
s'ar părea absurd unui scriitor actual să se muiters nu- 
mai să distingă conturul unui munte de al altuia și n Paese 
nuanțele zilei şi ale serei. Tot aşa descrierea propries ăților 
spaţiului datorită lui Euclid a fost cu mult intrecută de Tar 
metrii de după el. Şi dacă asta nu micşorează intru nimic 
geniul lui Euclid, nu e mai puţin adevărat că geometria aoa- 
stră e superioară celei grecești. Tendinţa spre incita i- 
zare, spre deseriere in chip > propriy a peisajelor, inovaţia lui 
Chateaubriand, a fost „pei p miraga de moderni așa cum 

rfecționează o invenţie te d 
a să ap ură că, vo astfel, considerăm lucrul din 
trun punct de vedere extra-estetic. O privelişte e comp 


MODA ȘI VALOARE IN ESTETICA LITERARA 65 


dintro multiplicitate leoreticește infinită de detalii; numārul 
imaginilor literare şi ale comparaţiilor cite ar putea îmbogăți 
viziunea în fantazia cititorului e de asemenea nemărginit. Ur- 
meazā că o descriere de peisaj ar putea ușor cuprinde zeci de 
pagini și să întreacă astfel cu mult nevoia noastră de preci- 
zie, și totuși, și atunci s'ar putea spune că acca descriere e 
un progres faţă de felul de a descrie al literaturii contempo- 
rane. Tot aṣa putem să ne întrebăm dacă, pentru simțul es- 
tetic al contemporanilor săi, felul descrierilor lui Chateau- 
briand nu era tocmai ce trebuia și dacă lor nu li sar fi pă- 
rut ridicol de încăreat felul nostru de a descrie, 

E foarte greu de închipuit totdeauna impresia ce ar fa- 
ce-o operele noastre de artă asupra oamenilor din trecut. 
Probabil că multe din descrierile actuale ar fi părut fasti- 
dioase strămoşilor noștri de acum o sută de ani; dar ar fi 
fost ei oare insensibili la toate perfecționările noastre? 

In „Viseolul”, Tolstoi descrie astfel ninsoarea văzută din 
sanie: „Împrejur totul e alb, alb și mișcător; orizontul apare 
ba infinit de larg, ba strâmt de toate părțile la depărtare abia 
de doi paşi; citeodată se ridică la dreapta un zid înalt şi 
alb care aleargă cu noi, dispare, se arată iarăşi în faţă, fuge 
citva timp înaintea noastră şi se face nevăzut. Cind mă uit 
in sus, cerul imi pure în prima clipă senin de tot şi am im- 
presia că văd stelele prin ceață; dur stelele fug din faţa privi- 
rii mele şi nu mai văd decit zipada care, trecind de ochii 
mei, imi cade pe mini și pe gulerul de blană, Cerul e peste 
tot egal de luminos, egal de alb, spălăcit, monoton și în con- 
tinuă mişcare”, 

După cum vedem, detaliile sint întradevăr foarte nu- 
meroase; dar nu asta e lucrul principal, Un număr tot atit 
de mare de detalii ar putea fi găsit, cred, și prin descrierile 
lui Chateaubriand, importantă e aci calitatea detaliilor. Dacă 
analizaţi cu atenţie descrierea de mai sus, veți găsi că e fă- 
cută aproape numai din iluzii optice: orizontul care pare ba 
larg, ba strimt, zidul fantomă cure intovărășește sania, cerul 
care pare uneori senin şi înstelat, alteori in continuă mişcare, 

In faţa unei privelisti de același fel, literatul Chateaubri- 
and sar fi gindit spre pildă la un lințoliu, adică la o compa- 
rație convenţională, sau cel mult, dacă ar fi vrut să fie origi- 
nal (pentru vremea lui) ne-ar fi vorbit de crinii cerului care 
se scutură — sau ceva așa: „Les femmes Surrttaient à quel- 
que distance pour voir passer les étrangers et puis senfu- 
yaient vers les bois: ainsi des colombes regardent le chasseur 
du haut d'une roche élevée et s'envolent à son approche”, 
Pentru noi, care nu mai sintem sensibili la poezia compara- 
iilor cu porumbițe, asemănarea de mai sus e perfect inutilă. 
Vorbind de lințoliu sau crini, Chateaubriand ar fi avut, pen- 
tru contemporanii lui, avantajul de a fi „poetic”, dar deta- 


5 


ôo VIAȚA ROMINEASCA 


liile lui Tolstoi au, pentru oricine, avantajul de a fi infinit 
evocutoare, şi aceasta în chip fatal, sar putea zice mecanic. 

Intr'adevâr, zidul iluzoriu care ne întovărăşeşte uneori 
sania, pe lingă că e abia perceptibil, ştim că nu corespunde 
unui obiect palpabil şi real și de aceia cei mai mulţi nici nu-l 
văd propriu zis, percepţia lui abia le atinge superficial con- 
ştiinţa, Nu vezi cu adevărat decit ceiace ştii că există. In 
schimb, cînd în descriere ți se aminteşte viziunea inșelătoa- 
re a zidului alb, ţi se pare că autorul ar fi spionat în chip mi- 
raculos propriile tale impresii, iluzia pe care singur abia o 
observaseși e trasă în plină lumină conştientă şi trage după 
sine tot complexul de amintiri. 

Aceasta trebue să se petreacă, cred, în orice conștiință 
omenească, cu condiţia ca omul să ştie unde să „caute“, oa- 
recum, amintirea impresiei de care e vorba, să nu încerce 
să-și amintească, spre pildă, dacă n'a văzut un adevărat zid 
alb sub ninsoare; trebue prin urmare să înveţe ca cititor să se 
servească de memoria lui de iluzii, după cum scriitorii au 
învățat să uzeze de ele ca creatori. 

Introducerea iluziilor simţurilor în descrieri e fără in- 
doială o ispravă contemporană (în sensul larg al cuvintului) 
şi îşi găsește desăvirșirea la Proust, care cu greu ar putea fi 
întrecut în această privinţă (dar cine ştie?), Deseriind, lite- 
raţii de pe vremuri se întrebau, obiectivi, cum sint lucrurile, 
şi nu, subiectivi ca noi, ce impresii ne dau. Şi iată că, prin- 
trun paradox psihologic, ca să-ţi amintească mai bine lumea 
exterioară, scriitorul trebue să-ți spună cum nu e ea. 

Să ne întoarcem acum la intrebarea de adineaori: evo- 
carea aceasta mai „perfecționată” a peisajelor ar plăcea oare 
publicului din epoca romantică, sau i sar fi părut inutilă și 
fastidioasă? Am convingerea că i-ar fi plăcut. Căci, tocmai 
în timpul romantismului, laude ca: „iți deserie lucrul parcă 
l-ai vedea”, „îți povesteşte întimplarea de parcă ai fi fost de 
faţă”, sint foarte dese. Publicul romantic, ca şi publicul din 
alte epoci încă, aprecia evocarea realității şi sar fi bucurat 
cu şi noi de trucul cu iluziile vizuale, 

Bine înțeles că procedeul de care am vorbit, deși foarte 
important, nu e decit unul din arțificiile de care uzează arta 
contemporană pentru a evoca lumea exterioară, și unele din 
ele n'ar fi înţelese sau n'ar fi pe gustul publicului de pe vre- 
muri. Am vrut numai să arătăm că unele din aceste artificii 
ar fi fost la indemina unui om din epoca romantică, ba chiar 
a unor oameni din diverse epoci trecute. Procedeul acesta 
le-ar fi părut ingenios, nou, şi din acest ultim punct de ve- 
dere i-ar fi satisfăcut poate mai mult încă decit pe noi. 

E iarăși de la sine înţeles că descrierea lui Tolstoi ar fi 
prezentat pentru cititorul din vremea romantismului și de- 


MODA ŞI VALOARE IN ESTETICA LITERARĂ 67 


fecte grave; ea i Sar fi părut din cale afară prozaică și lip- 
sită de figuri şi comparații. 


* 


Nimic nu e mai instructiv în literatura trecutului decit 
excepţiile şi în special „anacronismele å rebours’; numese 
astfel detaliile rămase actuale printr'un capriziu al soartei, 
Prin admirația și mirarea involuntară ce ne-o inspiră, ele 
ne fac să simţim mai bine încă învechirea restului operei. 

Un pasaj din „Atala”, spre exemplu, sună astfel: „La 
lune brillait au milieu d'un azur sans taches et sa lumière 
gris de perle descendait sur la cime indéterminće des forêts. 
Aucun bruit ne se faisait entendre, hors je ne sais quelle har- 
monie lointaine qui régnait dans la profondeur des bois: on 
eût dit que l'âme de la solitude soupirait dans toute l'étendue 
du désert.” 

Lăsind la oparte „azurul fără pată”, constatăm cu mirare 
cită viaţă, cită actualitate şi-a păstrat caracterizarea aceasta 
a luminii de lună: „sa lumière gris de perle”. Tocmai faptul 
că pasajul citat e celebru a prezervat probabil caracteriza- 
rea aceasta minunată de banalizare prin imitație. Dar dacă a 
ajuns celebru însamnă că a plăcut mult pe vremea lui şi de 
ce ar fi plăcut dacă nu tocmai pentru că e atit de evocator. 
Astfel se verifică încă odată cele afirmate adineaori. Mai 
mult încă: vorbind de acea harmonie lointaine, Chateaubri- 
and uzează avant la lettre de procedeul iluziei simţurilor, In- 
tradevăr liniștea, şi mai ales cea a nopții, nu o percepem 
totdeauna ca atare, ci mai adesea ca un fel de punct de orgă 
fără capăt, depărtat şi misterios. Știm că acest zgomot nu 
corespunde unei realități şi de aceia sintem convinşi în ge- 
neral că nu auzim nimic, Astfel vedem cum Chateaubriand 
aplică, în chip excepțional, procedeul de care era vorba, și 
aceasta întrun pasaj ajuns celebru. Lucrul ne pare foarte 
caracteristic. 

In ce privește sfirșitul frazei, „sufletul singurătăţii care 
oftează”, el e un exemplu de tonul declamator și gol care ne 
repugnă atita la romantici. Pe de-asupra face tot ce poate ca 
să strice efectul evocator: punctul de orgă, înăbuşit și uni- 
form, al singurătăţii nocturne, cu orice samănă mai mult 


decit cu oftaturi. 
x 


Să trecem la alt exemplu, la atmosfera istorică. Se ştie 
că Chateaubriand e considerat ca inițiator in această privin- 
țä, și meritul acesta rămină necontestat, indiferent de cele 
ce vor urma. 

Grégoire de Tours spune dèspre Childeric I, rege mero- 
vingian: „Childeric régnant sur la nation des Francs et se li- 


PT EI VIBRA 


vrant à une extreme dissolution, se prit à abuser de leurs 


filles; et eux, indignés de cela le destitutrent dela royauté”. 
Acum iată cum povestește acelaşi fapt abatele Velly, un is- 
toric foarte la modă pe vremea lui, și care serie o istorie 
a Franţei la 1755; „Childeric fut un prince à grandes aven- 
tures... C'était l'homme le mieux fait de son royaume. Il avait 
de l'esprit, du courage, mais né avec un coeur tendre, il s*a- 
handonnait trop à l'amour: ce fut la cause de sa perte, Les 
seigneurs français, aussi sensibles à l'outrage rs leurs fem- 
mes l'avaient été aux charmes de ce prince, se ligutrent pour 
le detroner”. 

Citind aceste pasaje şi altele la fel, Augustin Thierry 
comentează: „Son plus grand soin est d'effacer partout la 
couleur locale pour y substituer l'air de cour, c'est d'étendre 
avec art le vernis des grâces modernes sur lu rudesse du 
vieux temps”, 

Cu toată inaugurarea culoarei locale, Chateaubriand e 
plin de astfel de „anacronisme de atmosferă”, Critica lui Au- 
gustin Thierry ar merita-o aproape cit şi nostimul istoric- 
abate. Nu e vorba de unele scâpări din vedere ca aceia cind 
un personaj antic, Eudore, vorbeşte el însuşi de antichitate 
(„Un jour viendra peut-être que les mensonges dela naive 
antiquité ne seront plus que des fables ingenieuses”) și nici 
de greşeli istorice, de anacronisme propriu-zise, Mai gravă e 
introducerea unor idei şi sentimente contemporane autorului 
— în specie idei şi sentimente romantice — in descrierea me- 
diului antic, unde ele distrug orice urmă de atmosferă is- 
torică: „Eudore reprend sa place... et se hite de recouvrir 
avec une modesle rougeur les cicatrices de son sein” (urme 
glorioase din bătălii). În general eroii antici ai lui Chateau- 
briand se poartă și simt cam ca personajele antice din fil- 
mele istorice, Descrierea faptelor lor e de asemenea nu se 
poate mui romantică și nu se poate mai străină de atmostera 
antică. Spre pildă: „toute sa consolation ctait de prendre 
sur ses genoux le fruit unique de son hymen et de regarder 
avec un sourire mele de larmes, cet astre charmant qui lui 
rappelait la beauté d'Epicharis”. Şi adesea aceşti Greci vechi 
vorbesc aşa: „Mais, 0 filie d'Epicharis, cruignons l'exagera- 
tion qui détruit le bon sens”, De sigur, față de Grecii lui Ra- 
cine, care vorbeau aidoma ca la curtea lui Ludovic al XIV-lea, 

rogresul e mare. Dar cel puţin Racine mare pretenția cu- 
parei locale, 

Adesea Chateaubriand caută să obție atmosferà istorică 
ingrămădind termeni şi nume antice greceşti: „Des cités, 
des monuments des arts, des mines, se montraient -dispersés 
ca et là sur le tableau champêtre: Audanies témoin des 
pleurs de Merope, Tricea qui vit naitre Escula Gerenie 
qui conserve le tombeau de Machaon, Phères le prudent 


MODA ŞI VALOARE IN ESTETICA LITERARA oa 
Ulysse reçut d'Iphitus l'arc fatal aux amants de Penelope, 
et Stenielare retentissant des chants de Tyrtée, Ce beau pays, 
jadis soumis au sceptre de l'antique Nelte, présentait nussi 
du haut de lIthome et du peristyle du temple d'Homère, 
tise corbeille de verdure de plus de huit cents stades de ` 
our”. 

La rindul nostru ne putem plinge de mulțimea inutilă a 
detaliilor. Se vede imediat ce uşor de aplicat, ce ieftin e acest 
procedeu. Noi, cum zice Caragiale, nu înțelegem din mult, ci 
din puțin, înțelegem un ce dintrun cum. lată un episod din 
vechiul Corint, datori! lui Anatole France și pe care l-am 
mai citat — dar lucrurile bune merită citate cît de des: 

„mine fille de douze ans, brune et veloute comme une 
violette de Zanthe posa par terre son petit frère qui ne sa- 
vait pas encore marcher, mit pres de lui une écuelle ébré- 
chée, pleine de bouillie avee une cuiller de bois et lui dit: 
„Mange, Comatas, mange et tais-toi de peur du cheval row- 
ge”. Puis elle courut, une obole à la main, vers le marchand 
de poisson qui dressait derrière des corbeilles tapissées 
d'herbes marines sa face ridée et su poitrine nue, couleur 
de safran. Cependant une colombe, voletant au-dessus du pe- 
tit Comatas emmêla ses pattes dans les cheveux de l'enfant, 
EA pleurant et appelant sa soeur à son aide, il criait dune 
voix étouffée par les sanglois: „loessa! loessa !"—Mais loessa 
ne Ventendait pas... L'oiseau de Venus menleva pus, à l'e- 
xemple de l'aigle de Jupiter, le petit Comatas dans le ciel 
radieux., II le laissa à terre, emportant dans son vol. entre 
ses pattes roses, trois fils d'or d'une chevelure emmâlee”, 

Aci numărul numelor și termenilor greceşti nu e mure, 
Dar ameninţarea cu calul roș unaloagă cu amenințările ma- 
melor de azi și în același timp atit de stranie, negustorul de 
peşte asemănător unei zeități marine, întimplurea, legendară 
ie cu Poranna și copilul, cele trei fire aurii ca din 
poveste — loute acestea impreună d i = 
„og e se ae p au o impresie neîntre 

Să ne întrebăm iarăși: inferiuritatea aceasta e numai 
aparentă, o iluzie rezultată din cvoluarea simțului estetic 
sau $ o inferioritate adevărată? i 

„Am ce privește sentimentele și faptele nepotrivite i 
cia veche, e evident că ele atit o pere intuitivă a 
rică inferioară faţă de a noastră. Publicul care nu simțea 
anacronismele de atmosferă ale lui Chateaubriand avea un 
simț istoric mai slab decit noi, şi această inferioritate, deşi 
nu e propriu-zis din domeniul estetic, e în strinsă legătură 
rada e se ora că, sacra ce ne rătăcim prin peri- 

mului estetic, noţiunile de i ? - 
vin aplicabile în chip pr ii dale aia 

Artificiul ingrămădirii termenilor greceşti pentru crea- 


70 VIAŢA ROMINEASCA 


rea atmosferei antice e inferior procedeelor actuale chiar 
din punct de vedere pur estetic, pentrucă e din cale afară 
uşor de aplicat. Uşurința aceasta nu se poate impăca în nici 
un chip cu noţiunea noastră de procedeu artistic, oricit ar 
satisface artificiul respectiv publicul unei epoci. 


* 


Aceiași psihologie romantică, convențională, de cinema- 
tograf, o au şi sălbatecii lui Chateaubriand. Astfel, despre o 
femeie şi un bărbat eschimoşi, ni se spune: „Aux caresses 
qu'ils prodiguaient à un enfant je les reconnus pour mari et 
femme”, — Despre Celuta, o frumoasă piele-roşie: „Les In- 
diens pour peindre la beauté et la tristesse de Celuta di- 
saient qu'elle avait le regard de la nuit et le sourire de l'au- 
rore”. Astfel sălbatecii lui Chateaubriand întrunesc melan- 
colia și grandilocvența romantică. 


+ 


Ceiace ne impresionează mai mult decit orice, poate, la 
toate personajele lui Chateaubriand, fie ele antice, moderne, 
transoceanice sau oricum altfel, e abundența extraordinară 
a lacrimilor. 

La fiecare pagină, literalmente, întilnim lucruri ca: „il 
s'écrie en versant des torrents de pleurs”..., „son coeur parut 
touché et des larmes tombèrent sur sa barke”, „ses pleurs 
Vinonderent”, „À la vue du chien... je me :nis à fondre en 
larmes”, „la mère pleurait de joie en voyant la politesse 
de l'étranger". 

Uneori plinsul atinge, la Chateaubriand, miracolul, ca iu- 
țeală şi cantitate: „En achevant ces mots Cymodocée rem- 
plit son sein de larmes qui coulaient de ses yeux”. Aşa dar 
„en achevant ces mots”... și inundația e gata. 

De sigur, ar trebui să fim obiectivi și să „înţelegem” 
gustul acesta pentru melancolie şi lacrimi; să-l înţelegem și 
să-l considerăm, asemenea oricărui gust, ca pe aceiaşi treap- 
tă cu al nostru, Dar nu găsiţi că ne vine tare greu? 

Cum să te aperi de dispreț faţă de un public pe care îl 
emoționezi prezentindu-i personaje anormal de plingăreţe? 


Ioan D. Gherea 


Congresul naţional de tuberculoză 


Propusesem de mult să se întrunească și la noi congrese 
naționale pentru combaterea tuberculozei, aṣa cum se face 
în toate ţările unde lupta contra tuberculozei ia extensie și 
se caută să i se dea o aşezare sistematică şi rațională. 

Un prim apel al meu, În vederea organizării unui con- 
gres de acest fel a apărut în reviste şi ziare în 1925. Congre- 
sul nu s'a tinut atunci din cauză că circumstanţele nu erau 
încă favorabile, ca să ne grupăm, pentru a ne exprima dezi- 
deratele și a cere să li se dea ascultare si urmare. Am re- 
etat propunerea in 1928. Congresul era sorocit să aibă loc 
a Craiova. Oficialii nu ne-au dat nici atunci concursul. Cea- 
sul congresului trebuia să sune odată. Și a sunat acum. In- 
tinderea tuberculozei se impunea observației tuturor şi o 
mobilizare a celor ce voiese să ia atitudine de luptă hotări- 
tă pentru stăvilirea boalei devenea o datorie și o problemă 
de conștiință pentru ei, 

Lipsa unui armament serios de combatere a boalei is- 
bea ca o mare lacună în organizarea noastră sanitară. Am 
întreprins de ani întregi prin articole de reviste şi ziare, 
memorii, rapoarte, conferințe publice o campanie, ca să do- 
vedesc în ce stare de inferioritate deplorabilă ne găsim in 
această privință. 

In alte ţări, în care se întrunesc la intervale apropiate, 
anual de cele mai multe ori, congresele au de scop să țină 
trează opinia publică asupra necesităţii luptei contra tuber- 
culozei și să inregistreze succesele obținute prin organiză- 
rile de asistență al căror număr crește regulat. La noi, cum 
aceste organizări sint cu totul neinsemnate, congresele tre- 
buie să aibă drept prim scop să semnaleze lipsurile noastre 
mari ca mijloace de asistență și strigindu-ne necazul, că nu 
putem cu toate sforțările făcute, să le urnim de cit foarte 
puţin şi foarte greu din loc, să reclamăm să se introducă 
cit mai urgent măsuri de combatere. 

„Avind în vedere în primul rind acest program, com- 


2 VIAȚA ROMINEASCA 


plectat cu e sarge pentru măsuri de asistență și de tera- 
peulică — de fapt în felul acesta, el se menținea în aceiaşi 
linie unitară peniru organizări pe care le cerem să fie rea- 
lizate — s'a intrunit congresul în intervalul de la 21-23 Iunie. 
Nin aere era mai favorabilă. Oficialitatea de acum mai 
înțelevătoare acordă importanţa care i se cuvine celei mai 
grave probleme sanitare a vremii noastre. Avem actual- 
mente ca ministru al sănătății pe profesorul Cantacuzino 
care e și președintele Societăţii pentru profilaxia tubereu- 
lozei şi e un om de inimă şi de gindire clar-văzătoare. Cu- 
noscind cit de insuficientă e asistența tuberculoşilor la noi, 
îşi simte datoria să caute în ce fel această asistență poate 
să fie complectată. Intenţiilor acestea voeşte să le dea o a- 
plicure practică. Prin prestigiul pe care-l are, cu autoritatea 
sa ştiinţifică şi ascendentul său moral, va şti, — avem toată 
nădejdea. —să le facă să fie împărtășite de cei cu care impar- 
te atribuţiunile și răspunderea puterii. Acţiunea sa nu poate 
să nu aibă răsunet cind printre conducătorii actuali se află 
oameni de cultură aleasă — cultura minţii şi a sufletului — 
care în diferite ramuri de activitate au adus dovada destoi- 
niciei şi a devotamentului lor pentru binele obștesc, 

Sub aceste uuspicii, congresul s'a deschis la Ateneu în 
dimineața zilei de 21 Iunie, în prezenţa, M. S. Regelui. Spri- 
jinul şi încurajarea suveranului au fost un mare imbold 
pentru lucrările lui. Ca introducere, profesorul Cantacuzi- 
no, care prezida congresul a schiţat, în linii mari, evoluția 
problemei combaterii tuberculozei în țara noastră. Mult- 
puţinul cît sa făcut aparţine în mare parte Societăţii pen- 
tru profilaxia tuberculozei, puţin, cind s'ar fi putut face 
mult, dacă planul de acţiune al acestei societăți ar fi fost 
adus la îndeplinire, plan nu utopic dar adaptat imprejură- 
rilor dela noi şi care a ţinut socoteală de ibilităţile de 
realizări. De 30 de uni, regulat la adunările generale ale 
Societăţii pentru profilaxia tuberculozei ca și în toate oca- 
ziile am arătat insuficiența organizărilor noastre şi, paralel 
cu această insuficiență, și întinderea boalei. Deşi n'am 
obținut decit foarte puţin din organizările pe care le ce- 
ream, e totuși un fapt care trebue să ne fie recunoscut: 
am demonstrat nevoia acestor organizări şi prin insti- 
tuţiile de asistență înfăptuite, am adus dovada că rezulta- 
tele dobindite compensează larg sumele bugetare înscrise 
pentru a ajunge la ele. Organizările rudimentare de asistență 
de la început sau complectat an după an, în limita mijloa- 
celor disponibile şi ele vor fi punctul de plecare pentru 
cele viitoare. 

In expunerea sa, profesorul Cantacuzino a arătat că 
nădăjdueşte să ducă aceste realizări cît mai departe cu a- 


CONGRESUL NAŢIONAL DE TUBERCULOZA 73 
jutorul fondurilor obţinute prin contribuția Casei asigură- 
rilor sociale, a Casei muncii, a unei mari loterii de stat. 

„Ca manifestaţie de solidaritate diferite autorități pu- 
blice — Primăria capitalei, Facultatea de medicină. Asocia- 
tia generală a medicilor, Inspectoratul generai sanitar al 
armatei, Casa asigurărilor sociale, Societatea studenților in 
medicină, Asociaţia internilor în medicină — şi-au trimis 
delegaţi care au arătat în salutul lor, cit de mare e nevoia 
organizării sistematice a asistenței tubereuloşilor fiind da- 
tă extensia boalei și dezastrele pe care le provoacă, Mi su 
dat apoi cuvintul ca să expun raportul asupra stării ac- 
tuale a tuberculozei în fara noastră, 

n Tuberculoza are o mare extensie cu vaduri vechi la 
noi. Constatările făcute la mormintele Basarabilor la Curtea 
de Arges — 14 morminte cu 15 schelete — arată că în ves- 
cul al 14-lea, o întreagă familie de domni, cea a lui Vladis- 
lav (Vlaicu-Vodă) și a fratelui său Radu a fost răpusă de 
o boală, care după toate probabilitățile era tuberculoza. 

Dealungul veacurilor, pe tronuri domneşti ca şi prin- 
tre poporenii de rind, tuberculoza şi-a depănat firul, inde- 
plinind o operă de pustiire, egal de nimicitoare. Generaţie 
după generaţie, tuberculoza a ajuns să culmineze in dezas- 
trul actual. Acum, tuberculoza a reuşit să cotropească şi sa- 
tele după ce la oraşe se încuibuse de mult, Statistice exacte 
nu avem. După legea combaterii tuberculozei, boala cind este 
cu leziuni deschise ur trebui să fie declarată, ceia ce ar permite 
înregistrarea de date precise. Medicii nu o declară însă, de 
oarece declarația pune bolnavului o pecetie şi îi creează un 
stigmat. Sint multe prejudecăţi asupra primejdiei boalei şi 
din această cauză bolnavul e evitat ca un ciumat. De fapt, 
tuberculoza, boală curabilă deseori e in orice caz cea mai 
evitabilă dintre boale. Precauțiile de apărare conira cei, e- 
vitarea răspindirii spulei şi a stropilor baciliferi proicetuţi 
în timpul tusei sint ușor de păstrat. Educaţia publicului 
trebue să fie făcută în două direcţii, intii cum să se fereas- 
că de boală și apoi ca să nu aibă groaza, fobia tuberculosu- 
lui şi să fugă cu repulsie și teroare de el, creindu-i situații 
penibile și izgonindu-l din societatea celorlalţi oameni, Me- 
dicii nu declară boala, dar nici oficialii nu insistă să se a- 
plice dispoziţiile legii, de oarece le-ar atrage obligaţii de 
asistenţă pentru bolnavi şi familia lor. Cu bugetele atit de 
derizorii prevăzute pentru combaterea tuberculozei nu se 
pot găsi mijloace ca să se facă față acestor obligaţii. Nu se 
va ajunge să se alcătuiască o statistică a tuberculozei, care 
să fie aproape de adevăr decit atunci cind vom avea spi- 
tale și sanatorii în număr mare, în care bolnavii să poată 
fi asistați și izolaţi și familia lor să fie ajutată, în timpul 
cind își urmează tratamentul. Bolnavul nu va mai avea în 


74 VIAȚA ROMINEASCA 


felul acesta nici un motiv să-și tăinuiască boala și să fugă 
de declaraţie. 

Statisticele cite le avem dovedese cu toată aproximaţia 
şi insuficiența lor că tuberculoza e în spor continuu. 

In tot cuprinsul ţării au fost în 1930, 79 mii cazuri de 
tuberculoză înregistrate de medicii oficiali — bolnavii care 
se află in căutarea medicilor particulari nefiind declaraţi 
scapă oricărei catalogări — cu 7 mii mai mult decit în a- 
nul anterior. 

Sporul e destul de însemnat. Cifrele acestea trebuie să 
fie primite cu multe rezerve, şi anchete amănunțite cind ar 
fi întreprinse cu un personal competinte care să le consa- 
cre timpul necesar ar duce la o augmentare considerabilă 
a lor. 

Morți de tuberculoză au fost în 1930, 20 de mii dintre 
care aproape trei pătrimi, 14.600 la o virstă între 15-45 ani, 
in plină_epocă de productivitate a vieţii. Numai cînd aceste 
date vor fi bine cunoscute şi e nevoe să le strigăm cit de 
tare, ca să le audă cit mai mulţi — ele ar trebui să fie im- 
primate cu litere de foc în conștiința celor ce ne-au lăsat să 
ajungem la ele prin lipsa de măsuri de căutare şi de izo- 
lare pentru bolnavi — se va recunoaște ce formidabilă pri- 
mejdie reprezintă tuberculoza pentru țara noastră, Ne piere 
floarea neamului din cauza ei şi asistăm totuşi impasibili 
la dezastru. Vina e cu atit mai mare, cu cit dovada e făcută 
prin ceiace sa realizat în alte țări de cultură sanitară şi i- 
gienică, că tuberculoza, dacă aplicam şi la noi măsurile de 
combatere întrebuințate acolo ar fi putut să fie redusă la o 
proporție mult mai mică de cazuri. In Danemarca cu 40 de 
ani în urmă mureau de tuberculoză cam tot atiția cit mor 
încă la noi, 3 la mie. Astăzi nu mai mor decit un sfert din 
ceiace era atunci, 0,75 la mie. În țara aceasta mică ca in- 
tindere și populaţie, dar de o sănătoasă şi chibzuită demo- 
craţie, a fost o întrecere între stat şi particulari ca să se ia 
măsuri pentru stăvilirea boalei. 

E orbire şi inconştiență să nu folosim experienţele do- 
bindite aiurea şi să nu întrebuințăm mijloacele de luptă ca- 
re şi-au făcut proba eficacităţii lor. 

Se produc la noi din cauza tuberculozei prin cazurile 
de moarte şi prin cei care bolnavi sint scoşi din cimpul 
muncii, în urma incapacității lor de a lucra, pagube anuale 
de 17 jumătate miliarde lei. 

Pe lingă pagubele materiale, e şi o lature sentimentală 
a problemei, încă mai dureroasă şi tragică. Atitea sui ti- 
nere dispar înainte de vreme ducind cu ele mari nădejdi 
pentru realizări în viitor. 

Nu «e nici o mirare ca boala să ia atita răspindire cu 


CONGRESUL NAȚIONAL DE TUBERCULOZA 75 


lipsa noastră de :aăsuri de asistență. Cind avem 50 de mii 
de tuberculoși care mor pe fiecare an și cel puţin 200 de 
mii de bolnavi cu leziuni deschise care circulă pretutindeni, 
şi in sanatoriile şi spitalele cîte există, numărul de paturi 
disponibile trece cu puţin peste o mie — două paturi la 100 
de decese, atunci cind în țările de organizări serioase e un 
pat de fiecare deces şi chiar și mai mult, cum e în Dane- 
marca — situația asistenței tuberculoşilor în lumina acestor 
cifre apare deplorabilă. 

Se poate pune un friu la această risipă monstruoasă de 
vieți E aia măsuri de combatere energică. 

uberculoza, boală extrem de omoritoare cind a ajuns 
la faza de leziuni deschise — 70—80 la sută din bolnavii din 
această fază sucombă — e o boală curabilă dacă e tratată 
dela primele ei simptome. Pentru a stăvili boala trebue făcut 
un diagnostic precoce, In felul acesta, bolnavul se va căuta 
cu toţi sorții de reuşită și prin căutarea lui se va stinge un 
focar de molipsire. 

Tuberculoza prezintă un mare pericol mai cu deose- 
bire la două epoce ale vieţei, la copiii mici în virstă de mai 
puțin de un an, cind infectia e egală cu boala și de cele 
mai multe ori cu moartea și în perioada de cea mai mare 
activitate, între 20—45 ani, cînd e cauza de deces pentru 
jumătate din totalitatea cazurilor de moarte. 

Lupta trebue de aceia să fie concentrată în primul rind 
în familiile de tuberculoși cu leziuni deschise care zac în 
locuinţe de mizerie şi au în jurul lor copii mici. 

La adulţi, boala ar trebui să fie descoperită la timp 
şi pentru măsurile curative și pentru cele profilactice. 

Examenul clinic nu e suficient. Boala se prezintă cu 
aparenţe înșelătoare, e insidioasă și inceputurile ei trec 
neobservate sau sint puse pe socoteala unor afecțiuni de 
altă natură, a gripei în primul rind, cînd ea se manifestă 
cum se întimplă destul de des cu simptome acute. Examenul 
radioscopic împlinește lacunele cercetărilor clinice. 

Sar descoperi astfel cazuri care trec cu totul neob- 
servale. 

In Germania sint intr'unele oraşe dispensare atit de 
active incit aproape toți loeuitorii îşi au dosarul lor radio- 
scopic. Se face astfel o adevărată campanie preventivă, 
mult mai ușor de realizat și cu rezultate mult mai aprecia- 
bile decit cea curativă. 

e și mai puțin costisitoare. Un bolnav asistat la 
timp reprezintă pentru comunitate, cum au stabilit statisti- 
rere o cheltuială de zece ori mai mică decit dacă e asistat 

u. 

Lăsăm la noi ca boala să evolueze în voie şi de aceia 
cei mai mulţi dintre bolnavii pe care îi cercetăm prin rarele 


76 VIATA ROMINEASCA 


şi rudimentarele noastre dispensare sau pe care îi putem 
primi în cele citeva sanatorii disponibile sint cu leziuni așa 
de înaintate, încit sorții de curabilitate la ei sint foarte re- 
duşi. 

Dacă sar proceda melodic şi am avea în spitale şi 
sanatorii numărul de paturi urgent necesare ca nevoe de 
asistență — le-am socotit scăzindu-le , cît mai mult posibil 
la zece mii, la mai puţin de o pătrime prin urmare din 
ceiace se cere pentru o asistenţă complectă (un pat la fie- 
care deces) — tratind bolnavii curabili, izolind pe cei in- 
curubili pină la deces, am stinge atitea focare de molipsire 
de care astăzi nimeni nu se atinge. 

Secţiuni speciale în spitalele generale şi unele mici spi- 
tale rezervate numai tubereuloșilor ar putea, pină la orga- 
nizarea unor mari clinice pentru tuberculosi, așa cum există 
tendinţa să se creeze în alte părţi, să: impace primele nevoi 
de asistenţă prin îngrijiri instituite după regulele unei bune 
cure, Cercetind pe de altă parte prin dispensare bine orga- 
nizate pe cei din jurul bolnavilor. am surprinde boala, dacă 
molipsirea sa produs, dela primele ei manifestări şi am 
putea-o căuta cu deplin succes. 

Campania preventivă ar complecta astfel, pe cea curu- 
tivă şi ne-am ţine la nivelul organizărilor de asistență sis- 
tematică pe care alte țări le-au înfăptuit de mult. 

Profesorul Cantacuzino în raportul său dela congres a 
arătat cu statistice şi date numeroase luate din vaceinările 
pe o scară întinsă — 75 mii de copii vaceinaţi la noi — ce 
mari nădejdi se pot pune ca, prin vaccinarea preventivă, 
copiii nou născuţi să fie feriţi de contaminarea la care 
sint atit de expuși, mai cu deosebire, cînd ocupă aceiași 
locuință cu părinții lor avind leziuni tuberculoase. E sin- 
gurul punct din organizările de combatere a tuberculozei pen- 
tru care o acţiune sistematică a fost întreprinsă şi la noi. 
Trebue însă ca, pregătind viitorul prin realizarea de măsuri 
in ceiace privește prevenirea tuberculozei să lichidăm In 
cele mai bune şi umane condiţii de asistenţă stocul actual 
de tubereuloși, enormul stoc care întreține permanența epi- 
demiei și-i asigură continuitatea. 

Aiurea cu perseverență se caută și se reuşeşte să fie în- 
grijiți bolnavii ori cit ar fi de numeroşi — sint zeci şi sute 
de mii — prevăzind în acest scop bugete care nu înspăimântă 
pe cei ce au conducerea şi răspunderea sănătății publice, 
chiar cînd se ridică la sume considerabile, de oarece cores- 
pund unor mari îndatoriri de solidaritate omenească şi so- 
cială, Bugetele acestea sint larg compensate prin fap- 
tul că dintre bolnavi, atiția factori utili işi redobindese ca- 
pacitatea de muncă și răscumpără în felul acesta cu priso- 
sință sacrificiile pe care comunitatea le-a făcut pentru ei, 


E 


CONGRESUL NAȚIONAL DE TUBERCULOZA 7 


Conducătorii cind au viziunea clară a acestor avantaje 
nu ezită să caute felul după care mijloacele necesare pen- 
tru asistența tuberculoșilor pot să fie găsite, de oarece stiu, 
că întreprind nu numai o acțiune de înaltă umanitate dar 
şi de excelentă și inteligentă gospodărie publică, 

La noi se drămuese și se precupeţese fondurile acordate 
pentru asistența tuberculoșilor şi se găsește bun ca ele să 
fie continuu reduse — la utimul buget cea mai singeroasă 
cotă din curba de sacrificiu: 40 la sută sa aplicat bugetu- 
lui combaterii tuberculozei seăzindu-l la 15 milioane în lo- 
cul celor 23—25 milioane ale bugetului anterior — pentru 
rațiuni de economii bugetare, Economiile acestea sint însă 
scump plătite de oarece pierdem miliarde, pe lingă atitea 
vieţi tinere, valori nepretuit de mari care nu se pot evalua 
în cifre, lăsînd ca tuberculoza să-și desăvirşească pustiirile, 

Cind se solicită colaborarea oficialilor concretizată in 
bugete adecvate nevoilor de asistenţă ale bolnavilor nu se 
cer favoruri sau acte de generozitate. Statul care e colecti- 
vitatea rezumatā în conducătorii pe care aceasta ştie să şi-i 
dea are obligaţii faţă de ea si arogindu-si drepturi trebue 
să-și recunoască si îndatoriri, 

Am suporta vexațiunile fiscului aşa de apăsătoare, du- 
se uneori pină la exasperare, dacă am fi convinşi că ni se 
țin în samă nevoi esențiale printre care paza sănătății e 

cea mai de căpetenie, 

Gesturile de altruism sint rareori făcute cu mărinimire, 
așa cum reciprocitatea de raporturi dintre oameni pentru 
a ajunge la o adevărată armonie socială ur cere să fie sta- 
bilite. Cind nu se produc spontan, cle trebue så fie impuse, 

Legiuiri intervin atunci pentru a pune o regulă în re- 
laţiile între oameni, în toate direcţiile, printre care şi în cele 
pe terenul apărării sănătăţii, 

Alcătuisem la întocmirea legii un buget chibzuil după 
multă trudă și de acord cu oficialitatea de atunci, care să 
permită legii să fie pusă în practică, cel puţin în punctele 
ci mari și esenţiale. Legea votată în Martie 1996 sa năsent 
insă cu un viţiu congenital, care a impiedicat-o să fie viä- 
bila. | sa omis bugetul. 

Dispoziţiile din ea au rămas literă moartă. Legea des- 
considerată astăzi la noi pentru că nu i se pol găsi mijloace 
bugetare care să o facă aplicabilă, va renaşte din prematura 
ei cenușe, cind bugete adecvate nevoilor ei o vor galvaniza. 

Bugetele acestea nu pot fi găsite în fondurile ministe- 
rului sănătăţii oricită bună-voințā ar avea cei care-l conduc. 

Cu bugetele actuale de mizerie chiar cind ele se com- 
plectează cu mici adaose și cîrpeli, ceiace reuşim să facem, 
e să alinăm și să primim din cohorta tubereuloşilor care se 
îmbulzese la porțile sanatoriilor noastre pe cițiva, pe cei 


78 VIAȚA ROMINEASCA 


mai nenorociţi dintre ei. Restul rămîne pe din afară, ia- 
mentindu-se, ca acele suflete care formau coruri lugubre, 
în infern, în poemul nemuritor al lui Dante. Facem cel mult 
şi încă pe o scară foarte mică — foarte puțini bolnavi bene- 
ficiază de ea — operă de caritate, dar, ca asistență socială, 
acțiunea noastră e quasi-nulă. Am pledat de mult în ra- 
poartele mele dela adunările generale ale Societăţii pentru 
profilaxia tuberculozei şi am revenit continuu asupra a- 
cestui punct, în toate ocaziile, recent încă intro comunicare 

care am adresat-o în parlament ministrului sănătăţii 
publice că numai prin asigurările sociale se vor putea realiza 
fondurile mari, cele citeva sute de milioane necesare pentru 
a așeza măsurile de combatere a tuberculozei pe baza mare 
şi adevărată, care pină acum i-a lipsit aproape cu totul. 

O asigurare de acest fel există în Italia, introdusă prin 
legea din Octombrie 1927. 

Ea permite să se realizeze acolo un buget anual de 304 mi- 
lioane lire (peste 214 miliarde lei) şi să se înfiinţeze în zece 
ani 20 mii paturi noi pentru asistența tuberculoșilor. 

Introducind i ri noi o lege similară şi păstrind propor- 
ţia asiguraţilor din Italia — 344 milioane asiguraţi pentru 
țara noastră — am realiza un miliard de lei anual pentru 
îngrijirea tuberculoşilor, În timpul internării în sanatoriu 
sau spital, tubereuloşii care automat prin dispoziţiile legii 
ar avea drept la asistență war mai avea grija întreținerii 
familiei, atit de apăsătoare pentru ei încît le turbură li- 
niștea de care au nevoie în timpul curei, de oarece ea ar ră- 
minea în sarcina fondului de asigurare, 

Se discută acum unificarea și complectarea asigurări- 
lor sociale. E cea mai potrivită ocazie să se studieze în ce 
fel o asigurare specială pentru tuberculoşi, după modelul 
celei din Italia adaptată împrejurărilor de la noi, ar putea 
fi întocmită. Cum tuberculoza e cea mai mare şi frecventă 
cauză de invaliditate, combaterea şi prevenirea ei intră di- 
rect în cadrul legii asigurărilor sociale. 

Prin fondurile obținute în acest fel am putea dintr'o- 
dată să organizăm lupta contra tuberculozei pe o bază lar- 
gă şi sistematică, punind în acțiune mijloacele de asistenţă 
necesare pentru stăvilirea ei. 

Atunci și numai atunci vom întrebuința cu folos da- 
tele statistice pe care le vom putea culege exact și complect 
asupra întinderii boalei. 

Statisticele în loc de a fi un exerciţiu steril şi fastidios, 
cum sint acum, chiar atit de sumar cit se pot întocmi, vor 
înregistra nu suflete moarte şi trupuri tot atit de moarte 
ca în romanul lui Gogol, ci forțe care vor răminea încă vii, 
de oarece le vom putea reda patrimoniului național cu o 


CONGRESUL NAŢIONAL DE TUBERCULOZA 70 


capacitate de muncă redobindită, ca factori de productivi- 
tate şi de energie. 

Rapoartele care au fost expuse în ziua a doua și a treja 
a congresului au venit să confirme întinderea mare a tuber- 
culozei la diferite virste și în diferite categorii sociale. 

Doctorul Banu a arătat faza în care se află răspindi- 
rea tuberculozei prin şcoale. Ea e în plin progres. Un ser- 
viciu medical îngrijit ar împiedica extensia boalei, Prin 
copiii dovediţi infectați — pe lingă cei cu fenomene clinice 
ar trebui găsiţi cei care reacționează la tuberculină sau au 
radioscopii pozilive—s'ar descoperi obirşia infecției la domi- 
ciliul părinților lor. Școalele ar înceta să continue să fie 
fabrici de oftică, cum sa exprimat lapidar actualul preşe- 
dinte de consiliu și ministru al instrucţiunii publice în urma 
constatărilor făcute la inspecția unora din ele. 

___ Profesorul Manicatide a relatat cu date numeroase atit 
cit se pot culege la noi, din lipsa unor statistice complecte, 
primejdia focarelor de boală create de tuberculoșii cu le- 
ziuni deschise ale câror prime victime sint proprii lor copii, 
care se contaminează aproape totdeauna şi produc ulterior, 
cind nu fac o formă de boală repede omoritoare, — menin- 
gite în primul rind — ceiace se întimplă destul de des, re- 
zervorul mare, enorm, din care se recrutează viitorii bol- 
navi la virsta adultă. 

Colonelul Doctor Bălănescu a stabilit prin statisticele 
pe care le-a relatat întinderea tuberculozei în armată și a 
semnalat insuficiența mijloacelor de asistență. 

Armata care ar trebui să-și aibă, cum e obligată ṣi după 
dispoziţiile legii pentru combaterea tuberculozei, sanatoriile 
ei proprii, concediază, din cauza lipsei acestor sanatorii, pe 
soldaţii recunoscuţi tuberculosi. 

Reformaţi, ei vin la vatră şi Însămințează boala creînd 
focare în familia lor, 

Doctorul Belciugăţeanu a pus în evidență numărul 
mare de tubereuloși din serviciul căilor ferate și a propus 
crearea pentru ei de instituţii de asistenţă, 

Casa muncii care dispune de fonduri importante, ar 
avea putinţa — proectul unui mare sanatoriu de 500 de pa- 
turi se discută de cîțiva ani și aminat continuu, el va trebui 
să fie realizat — să aducă la îndeplinire acest deziderat. 

Doctorul Nasta a adus o statistică a tuberculozei în di- 
feritele profesii și a arătat că cei asiguraţi contra boalei 
după dispoziţiile generale ale legii asigurărilor sociale, ori- 
cît de incomplectă ar fi încă această lege pentru capitolul 
prevenirii şi căutării tuberculoșilor, au putut fi totuşi asis- 
taţi în proporție mult mai mare decit cei care nu sint asi- 


i: A 2 Da 
torii Teodoreanu și Bălănescu au expus cu toate 


so VIAȚA ROMINEASCA 


amănuntele, citind statistice numeroase, starea actuală a 
colapsoterapici, a tratamentului plăminilor bolnavi prin in- 
suflații de aer steril în pleură, a metodei pneumotoraxului 
artificial. Statisticele dela noi confirmă pe cele din alte 
țări. Peste 50 la sută din bolnavii care fără acest tratament 
cum boala era înaintată, ar fi evoluat pină la deces, îşi re- 
dobindese capacitatea de muncă. Metoda aceasta care se în- 
trebuințează încă așa de puţin la noi merită să fie cunos- 
cută de medici care trebue să fie instruiți ca să ştie cum să o 
aplice, pentru ca să beneficieze de ea cit mai mulți bolnavi. 

Doctorul Cosăcescu n arătat în raportul său că atunci 
cind pneumotoraxul artificial nu poate fi aplicat, spațiul 
din pleură unde trebue să se introducă aerul steril nefiind 
liber, din cauza aderențelor, intervenţiile chirurgicale pot 
fi de mare folos. Secţiunea nervului frenic care inervează 
diafragmul, frenicectomia, prin paralizia acestui mușchiu și 
ridicarea lui, aşa încît o comprimare a plăminului bolnav se 
produce sau toracoplastia, rezecția coastelor din dreptul 
plăminului bolnav în scop de a ajunge la imobilizarea lui 
dau într'unele cazuri rezultate foarte bune. Statisticele in- 
tervenţiilor dela noi — ele sau făcut pe un număr încă mie 
de bolnavi — ca și cele mai bogate ca bolnavi trataţi din 
alte părți arată avantajele acestor metode, Ca să fie răs- 
pindite mai mult, ele necesită formarea de chirurgi experi- 
mentaţi şi instituţii de asistenţă în care bolnavii să fie in- 
ternați în timpul tratamentului, 

intrun raport documentat profesorul Bălăcescu şi doc- 
torul Marian au arătat felul cum trebue să fie înţeles tra- 
tamentul tuberculozei coloanei vertebrale (morbul lui Pott).. 

Comunicări numeroase au fost făcute în jurul chestiu- 
nilor expuse în rapoarte, cuprinzind observaţii pline de in- 
teres. În darea de sumă oficială a congresului, aceste comu- 
nicări vor fi publicate integral. 

Congresul de tuberculoză, cum a arătat profesorul Can- 
tacuzino la şedinţa de închidere, a avut un deplin succes. 
Perfect organizat, el a arătat cit de mare e extensia boalei 
la noi și ce mult sar putea face pentru a o îngrădi prin 
măsuri de asistență aplicate cu sistem și continuitate, cum 
rejese din rezultatele aşa de favorabile obținute în alte ţări. 

Dacă aceste organizări sar introduce și la noi, la un 
congres viitor — el e sorocit să se țină peste doi ani, la 
Cluj — am pulea veni cu un program de lucrări în care ex- 
punind aceste organizări, am relata şi rezultatele — ele nu 

t să fie decit favorabile — obținute de pe urma lor. Tu- 
erculoza nu ne va mai sfida atunci și nu ne va mai do- 
mina. 
Congresul de anul acesta insemnează o etapă impor- 


aF 
A 


„CONGRESUL NAŢIONAL DE TUBERCULOZA si 


tantă în lupta contra tuberculozei. Un curent puternic de 
opinie publică su produs şi el va fi determinant ca să pro- 
voace luarea de măsuri energice în viitor. 
Angajamentele oficiale cind au chezășia morală a ac- 
tualului ministru al sănătăţii, vor trebui să fie respectate, 
Noite fonduri create dela loteria de stat, din centralizarea 
sumelor repartizate la diferitele autorităţi pentru nevoi sa- 
nitare şi cele care se vor mai crea dela asigurările i 
contra boalei a căror introducere se impune, vor permite 
ca acestor angajamente să li se dea un substrat de realități 
i -alizări, 
7 de rea nouă se deschide pentru îngrădirea boalei. E o 
mare satisfacție pentru cei care pină acum au propovăduit 
de cele mai multe ori în pustiu. € i 
Intrevedem timpul apropiat cind vom fi şi noi la nive- 
lul ţărilor de cultură igienică și sanitară. Vom şti atunci 
să luăm măsuri pentru căutarea bolnavilor care acum dis- 
par înainte de vreme, ceiace constitue o anomalie, un anu- 
cronism şi o cruzime, deoarece atitea mijloace sint astăzi 
disponibile pentru îndreptarea și vindecarea lor. 


Dr. 5. Irimescu 


s 


Despre literatura rusă 


Poezia rusă e în general foarte mare şi greu accesibilă. 
Cam lungă la vorbă.— aceasta vine dela intinderea țărilor ruse 
și a vieții rusești. Nemărginire in toate părţile. Pe Ivan Tur- 
gbeniev îl aşez totuşi mai la o parte. E] se făcuse European, 
cel puţin tot atita Francez cit Rus. Personajele sale nu sint 
stăpinite de acea impulsivitate, de acea vocaţie de a deruia, 
de acea „absurditate”, care sint proprii poporului rus. In care 
altă țară, poți vedea, ca un beţiv, în clipa de a fi arestat, să 
scape, pentrucă a luat, în plină stradă, pe jandarm în brațe 
şi i-a cerut iertare? Oamenii lui Ivan Turgheniev sint blinzi 
şi dreptliniari, nu gindese şi nu se poartă rusește, tot cu zmu- 
cituri; ci sint simpatici, logici şi Iranceji. Turgheniev nu era 
un ercier puternic, dar avea inimă bună. Credea în umanism, 
in beletristică, în progres occidental. La fel credeau si con- 
temporanii săi franceji, însă nu toţi contemporanii săi ruși; 
unii dintre aceștiu, ca Dostoievsehi şi Tolstoi au rupt linia 
dreaptă. Acolo unde Occidentul vedea mintuirea, ei văzură 
desperarea, Şi au căzul în cea mai nemodernă idolatrie dela 
anii 70, în idolatria lui Dumnezeu. han Turgheniev s'a ținut 
tare; el găsise odată pentru totdeauna drumul clar, drumul 
larg, pe care toută mediocritatea îl găsea pe atunci; si drumul 
acesta îi convenea, şi pe el a mers, Se zice despre dinsul asa: 
„cind sa întors acasă dela studii din Berlin, a adus cu el un 
aer proaspăt de cultură”, Şi, pe patul de moarte, Turgheniev 
trimite lui Tolstoi o serisoare şi-l imploră, să se întoarcă la 
linia dreaptă şi să facă mai multă beletristică, El, Turgheniev, 
ar fi peste măsură fericit, dacă Tolstoi i-ar asculta această 
rugăminte. 

Cu Turgheniev a murit un credincios sincer, 

Insă Dostoievsehi a murit ca fanatic, ca nebun, ca geniu. 
Era tot aşa de sfișiat şi scos din fire ca și oamenii din serie- 
rile sale. Slavofilia lui cra poate cam prea histerică, pentru 
a fi adevărat adincă. E mai mult îndărătnicie iritubilă a unui 
geniu bolnav, ceiace auzim în zbicretele şi țipetele sale. Jar 


DESPRE LITERATURA RUSA 83 


credinţa lui în Dumnezeul Rusiei nu era mai tare decit a lui 
Turgheniev în dumnezeul Europei, adică: amindoi credeau 
cât grăuntele de muștar. Acolo unde vrea să fie filosof — ca 
in Fraţii Karamazov — nt arată o ciudată confuzie. Birie, 
vorbește, serie, pare că, cu mătura. Nimeni nu a desfăcut 
mai bine decit dinsul alcătuirea complicată a omului; simţul 
său psihologic e covirşitor, e profetic. Nu avem măsură pen- 
tru a-i judeca măreția, e unic. Contemporanii lui voinu să-l 
măsoare; dar n'au reuşit; cra de o măreție  impertinentă. 
Gindiţi-vă: era un om numit Nekrasov, redactorul revistei So- 
vremenik, Într'o zi vine la Nekrasov acela un tinăr cu un 
manuscript. Pe tînăr îl chiamă  Dostoirosehi : manuseriptul 
său e întitulat: Sărăcime. Nekrasov ceteşte, tresure, şi aleargă 
in puterea nopţii la marele Bielinsehi și-l scoală din sonm 
strigind: Avem un nou Gogol! Dar  Bielinsehi e sceptic, așa 
cum trebuie să fie un critic: numai după ce a isprăvit de cetit, 
sa bucurat și el împreună cu Nekrasov. Intiia oară cînd a dat 
ochii cu Dostoievschi, l-a felicitat foarte călduros pe tînărul 
seriitor; insă acesta pe loc l-a indispus pe critic, proclamindu- 
se, cu dela sine putere, geniu. Geniu, scurt. Micul Bielinsehi 
cel mare nu află la Dostoievschi obisnuitu modestie. Dosto- 
ievschi era fără măsură, unic. Şi am cetit că, fiind lucrurile 
astfel, Bielinschi s'a făcut foarte rezervat. Și a seris ușa: Ce 
păcat! Dostoievsehi are, negreşit, talent; dar dacă de pe u- 
cunt crede că e geniu, în loc să caute a se desvolta. nu va pu- 
tea merge departe. Și Daostoievsehi işi închipui că e geniu, şi 
căută să se i ata pe şi ajunse atit de departe incit pină azi 
nimeni nu l-a putut ajunge din urmă. Dumnezeu ştie! Ar fi 
indrăznit Dostoievsehi să atace cele mai mari probleme, dacă 
nu-și inchipuia că e geniu? Acum iată cele douăsprezece vo- 
lume ale lui; nici o altă duzină de volume ale vreunui alt 
seriitor nu se măsură cu acestea. Ce zic cu duzină? Douăzeci 
şi patru de volume ale altuia. De exemplu, ure el o povestire 
scurtà Krotkaia. O cărticică foarte mică. Dar pentru noi toți 
e prea mare, nemăsurat de mare. Să recunoaștem aceasta. 

Imi pure delicioasă vorba lui Bielinsehi, că Dostoievsehi 
war fi putut progresa, odată ce iși inchipuia, din capul lo- 
cului, că e geniu, în loc să fi căutat a se desvolta, Bielinsehi 
cetise și învățase, ce idei circulau în Occident pe vremea lui. 
Atitea grame de biftee pe săptămînă, atitea cărţi de cetit, a- 
titea tablouri de văzut, atita şi atita „curent cultural”, __ aşa 
este evoluția spre genialitate, Dostoievsehi ar fi trebuit să in- 
veţe mai mult, şi mai cu samă modestie, care pentru oa- 
menii obişnuiţi este o virtute. 

Și mă gindesc la Tolstoi. Şi nu mă pot opri de a pre- 
supune, că ceva în viața acestui scriitor nu era cum trebuie, 
un fel de falsitate candidă pătrunsese în el. La început, poate 
că n'a fost decit sinceră perplexitate; un om tare trebuie să 


“ Ka i ROMINEA : 
inventeze ceva, şi pentrucă plăcerile vieţii erau istovite, sa 
aruncat, cu brutalitatea sa naturală, în bigoteria religioasă, 
Mai intii, poate că se jucase numai; dar Tolstoi era om prea 
tare, ca să se oprească; şi astfel şi-a făcut obicei, sau poate 
chiar natură. E primejdios, să începi a te juca. Henrik Ibsen 
reușise să facă pe stinxul, ani de zile, la acelaşi ceas, pe a- 
celaşi scaun, în aceiași cafenea din München. Mai pe urmă a 
trebuit să joace mai departe; unde poposea, trebuia la anume 
ceas, pe anume scaun, să facă înaintea oamenilor pe sfinxul. 
Fiindcă oamenii așteptau asta dela dinsul. Citeodată poate ii 
venea greu straşuic; dar era om prea tare, ca să se oprească. 
Ah, ce pereche de flăcăi voinici, Tolstoi și Ibsen! Un altul n'ar 
fi putut juca așa joc decit o săptămină, cel mult, Şi totuşi, a- 
mindoi ar fi dovedit şi mai multă tărie, dacă ar fi incetat jo- 
cul din vreme, Şi iacă noi, oameni de rind, păcatele noastre ! 
ridem de ei. Ei însă au destulă putere pentru a răbda risul 
nostru. Și de noi ride lumea. Dar dacă ei doi ar fi fost ceva- 
ceva mai mari oameni, nu s'ar fi luat atit de mult în serios. 
Ar fi zimbit şi ci ceva. mai mult de nebunia aceasta a lor ce 
ținea de ani de zile. E o dovadă că in personalitatea lor era 
ruptură, faptul că sau silit să-și probeze lor şi altora, că acel 
Joe era pentru ei o necesitate intimă. Și această ruptură ii 
micşorează, ji degradează. O mare operă literară se poate 
pierde, pentru a cirpi o asemenea gaură, Să stai intrun picior 
e poză; natural e să stai pe amindouă picioarele, şi să nu faci 
pe nebunul. 

__ Război și Pace, Ana Karenina, sint — în felul lor —opere 
literare cum n'a mai făcut nimeni altul. Şi nu e de mirare că. 
chiar pe patul de moarte, un coleg impresionabil îl ruga să 
mai facă încă de-astea. Dar stau şi mă gindesc: Tolstoi avea 
mare dreptate să-i fie silă a da oamenilor beletristică, chiar 
cit de strălucită, Literatură frumoasă, las" să facă alţii, cărora 
le place să o facă şi iubese gloria pe care le-o aduce, Insă 
mie, aceasta nu-mi place la seriitorul acesta mare, că a vrut 
să pună în literatură — filosofie și gindire, De aceia, situaţia 
lui Tolstoi a devenit poză. A avut şi el soarta lui Ibsen. Nici 
unul nici celălalt nu e cugetător, dar amindoi stau într'un 
picior, şi vor să fie cugetători. Ei cred că, făcind aşa, opera 
lor devine mai substanțială şi mai interesantă. Şi noi ceilalți 
sintem așa de mici, că ridem de ei — iar ei sint destul de 
mari ca să suporte risul nostru. Gindirea e una, raţionamen- 
tul e alta, lar bătuie de cap, încă alta. Ei îşi bat capul. — dar 
așa de mulți oameni îşi bat capul ! Era un țăran din sus, din 
Gudbrandstal, care și-a bătut toată viața capul; îi mersese 
vestea de istej ce era. Și avea o frunte mare cit o frunte de 
poet. Intre altele, imaginase un ceasornic care arăta ceasu- 
rile pe patru fețe laolaltă, Asta îi dăduse în gînd odată cind 
era la munte și ducea nutreţ pentru vite acasă, Şi totdeauna 


DESPRE LITERATURA RUSA  — $ 
cind povestea mai tirziu întimplarea asta, plinuea el singur 
de atita gindire adincă, și zicea că, cu toată filosofia, tot a 
adus el, în ziua aceea, vitelor de mincare. Şi ajunsese omul 
acela lucru de mirare, lui însuşi și celorlalţi. € 

Filosofia lui Tolstoi e un rmișmaş de vechi banalităţi cu 
idei proprii surprinzător de imperfecte. Nu degeaba făcea 
el parte dintrun popor, care în toată istoria sa nu are nici un 
singur ginditor. Intocmai cași poporul lui Ibsen. Norvegia şi 
Rusia au făcut multe lucruri mari și bune, numai cugetători 
nu. Cel puţin nu, mai înainte de venirea celor doi seriitori 
muri, Tolstoi și Ibsen, 

De altfel imi pare uşor de înțeles, că, în ţările acelea, 
scriitorii sau făcut ginditori; alţii nu erau. Şi nu e o prefe- 
rință arbitrară, nu; e cu totul logic, că scriitorii sau făcut 
ginditori, şi nu cizmarii. Aş putea explica aceasta mai pe 
larg. așa cum cred eu că sau petrecut lucrurile... 

Cine a trăit de ajuns, pentru a-și aduce aminte de anii 
70, ştie ce sehimbare a început atunci în lumea scriitorilor. 
Pină atunci ei fusese cintăreţi, oameni de sentiment, povesti- 
tori; atunci Însă i-a luat înainte spiritul vremii şi s'au făcut 
muncitori, educatori, reformatori. Filosofia engleză cu ten- 
dintele sale practice spre utilitate şi fericire, începuse a stä- 
pini spiritele şi a preface literaturile. 

Astfel s'a născut o literatură fără multă fantazie, dar cu 
multă hărnicie şi multă minte. Puteai să scrii despre orice 
eşca omului în cale, numai să serii „conform eu realitatea”, 
şi aceasta a produs în diversele țări o mulțime de scriitori 
mari, Era inflaţie literară. Literatura populariza ştiinţa, 
trata chestiunile sociale, reforma instituțiile. Pe teatru puteai 
privi dramatizate, spinarea Doctorului Rank şi creerul lui 
Oswald, iar în romane era loc şi mai mult, loc chiar pentru 
diseuţii despre greşeli în traducerea Bibliei, Poeţii ajunsese 
oameni care aveau păreri despre orice: publicul se intreba 
ce vor fi gindind poeţii de teoria evoluţiei, ce a găsit Zola în 
privința legilor eredității, ce a descoperit Strindberg în chi- 
mie. Din aceasta rezulta că poeţii obțineau un loc în viață, 
cum nu mai avusese altădată. Se făcură învăţători ai popo- 

rului; ei ştiau și învățau pe oameni de toate, Jurnalistii le 
luau interviewuri despre pacea veşnică, despre religie şi po- 
litică mondială; și îndată ce intrun ziar străin apărea vre-o 
notă despre dinşii, ziarele din țara respectivă o reproduecau 
ca dovadă de ce pui de oameni sint poeţii lor, In sfirşit tre- 
buia publicul convins, că poeţii săi subjugă lumea toată, că 
intervin energie în viața intelectuală a timpului, că popoare 
intregi ei le aduceau să cugete. Această lăudăroşie zilnică 
trebuia să influențeze pe acei ce, din fire, aveau aplecare 
să pozeze, Al dracului om si mai ajuns! îşi spuneau, pro- 
babil, ei singuri; în toate gazetele serie, toată lumea spune 


4 


a.. VIATA ROMINEASCA 
TATA ROMINEASCA | 


asta; atunci trebue să fie aşa! Şi fiindcă carele n’ 

pe cine pune, se făcură poeții cugetători, Sier, primiră alujba 
fără impotrivire, fără a zimbi măcar, Aveau poate atitea cu- 
noştințe filosofice cite are orice om, de bine de rău. cultivat: 
şi, pe baza aceasta, ei incepură a sta intrun picior, a increţi 
f eg =a şi nai x o epocă nouă în filosofie. 

i n scurt, astfel se vor fi petrecut, probabi A ile. Şi 
sua ae început, a trebuit să e i pa Ca Acasă Și 
ISL, A 7 ` ipe ri i H i 
ar rrok o PA tot atita putere, să se fi oprit jo- 

Marele seriitor Tolstoi — şi pe el l-ai ă 

deschidă atelier de filosofie. Altoră nu le aiba Pe parta, să 
pentru această meserie, atita dispoziție naturală cit credea 
eL Nu ştiu ce părere au alții; eu însă aşa cred, Din cind în 
cind ziarele publică diverse flori alese din cugetările lui 
Lolstoi; afară de aceasta, serie şi el uneori păreri despre 
viață şi despre viitor. Acum vre-o cițiva ani, şi-a proclamat 
celebra Jui doctrină despre abstinența sexuală absolută. Cind 
i Sa obiectat că, în acest caz, pămîntul s'ar despopula, cuge- 
rper PARpne: de, sga ȘI trebue, să se despopuleze! Aa Ah, 
doctrină a $ i i şi > i 
grei ec sr a Sfintului Augustin! Şi înţeleapta filosofie 

0 scurtă schiţă a lui Tolstoi e intitulată „Cit pă n 
bue unui om?” E vorba de un țăran, numit a eră 
cea că are prea puţin pămint și-și mai cumpără cinsprezece 
desiatine, După o bucată de vreme se iscă ceartă cu vecinii 
şi omul se hotărăşte să cumpere și pămîntul lor. Și așa a a- 
juns el proprietāraş de pământ. A mai trecut încă o bucată 
de vreme, şi iată vine la Pachem, un țăran de prin părţile 
Volgei şi-i spune, ce bine le merge țăranilor acolo, şi cit de 
mult pămînt li se dă degeaba, şi de cite mii de ruble pe an 
vind griu, Pachem pleacă la Volga. Aici, fără nici o greu- 
tate, ia el o mulțime de pămint; dar atit de mult munceşte 
cu să capete tot mai mult și mai mult, încit moare de ostenit 
ce era. Argaţii îl găsesc, într'o zi mort pe cimp. Iată-l. L-au 
luat şi i-au făcut groapă — groapa era lungă de doi metri. 
Si, zice cugetătorul, tocmai atita pâmint îi trebue omului: doi 
metri pentru o groapă. 

Poate ar fi mai exact să zicem, că, pentru un om, doi 
metri e prea puţin, dar unui cadavru nu-i trebuie mai mult. 
Şi tot aşa sar putea zice, că nici chiar cei doi metri nu-i sint 
de ge unui om. Mai intii fiindcă un cadavru nu mai e 
om; al do ea, pentrucă un cadavru n'are nevoie de ingropă- 
ciune. Cugetătorul poate să-şi ia îndărăl cei doi metri 

O altă istorioară a lui Tolstoi: Un om, nemulțumit cu 
soarta lui, murmura împotriva lui Dumnezeu. Zicea: altora 
le dă Dumnezeu bogății, și mie nu-mi dă nimic. Cum să 
trăiesc, dacă n'am nimic? — Un bătrin il auzi și-i zise: eşti 


DESPRE LITERATURA RUSA ____._S? 


tu adevărat aşa de sărac cum crezi? Nu ţi-a dat Dumnezeu 
tinereţe şi sănătate? — Omul trebui să mărturisească, că în 
adevăr e tinăr şi sănătos. f i 

Atunci bătrinul luă mina dreaptă a omului și zise: lași 
tu să-ți tai mina asta pentru o mie de ruble? — Nu, omul nu 
vroia, — Atunci poale mina stingă? — nu, nici aceea. — Ai 
läsa tu să-ţi scoată ochii pentru zece mii de ruble? — Fe- 
rească Dumnezeu. — Vezi, zise atunci bătrinul, ce bogății ţi-a 
dăruit Dumnezeu, şi tu tot te plingi! pi 

Sā ne inchipuim un om sărac fără mina dreaptă, fără 
mina stingă, fără luminile ochilor în valoare de zece mii de 
ruble; și ar veni la dinsul un bătrin şi i-ar zice: Tu, sărac? 
Dar n'ai un stomah care face cinsprezece mii de ruble, ṣi o 
spinare cure face şi ca vreo douăzeci de mii? 5 

Se zice că numele Tolstoi ar fi insemnind „gros... 

Logică avea el; din cc apuca, scotea tot ce, după cre- 
dința lui, se putea scoate. Organele nu-i lipseau, Dar scaunul 
gindirii e gol, la dinsul. Luntrea are visle ṣi tot ce trebuie, — 
nare vislaş. 

Sau poate cu nu înțeleg? Ce vă spun aici, e o părere ce 
nu obligă pe nimeni altul, e numai a mea. Cred că trebue să 
cauţi mult pină să mai găsești astfel de filosofie, cită e în 
studiile Ini Tolstoi. 

Dar el e mai simpatic totuși decit mulți colegi ai săi care 
fac şi ei pe cugetătorii. Pentrucă sufletul lui e bogat și dă- 
ruiește bucuros, Nu închide gura după primele zece vorbe, ca 
să te lase să-ți închipui cine ştie ce adincimi ce ar fi să ur- 
meze; ci el spune mai departe, și spune, spune, cu vorbe 
inalte și sfaturi, și cu „Adevăr grăiese voua!” Nu pren are 
teamă să nu vorbească prea mult. Vezi în gindul lui pină `n 
fund. Ii place foarte să vorbească. Si graiul său e fără mara- 
feturi, adine şi puternic. E un bătrin profet. Şi în vremea 
lui nare pereche. 

Și oamenii îi pot asculta cuvintul, și pot cerceta şi rindui 
spusele lui. Sau pot învăța din ele. și pot vicțui după sfaturile 
sale. Și aceasta chiar. Dacă oamenilor le e tot una, să-şi răs- 
toarne atit de neruşinat cu capul în jos ideile despre ce se 
poate pe pămint şi despre dreapta judecată, 


Knut Hamsun 
(Din germană de P. Z.) 


NOTA TRADUCĂTORULUI. — Din atitea alte cărți ale lui Ham- 
sun îi cunoaștem puterea humoristică, cu naivitatea ei malițioasă, cu 
invențiile de un comice violent, adesea de o primitivitate stranie. 
Credem că ideile literare ale unui artist atit de mare şi atit de nou, 
nu pot fi indiferente nici unul cetitor cu experiență literară bună, 

Literatura rusă este subiect considerabil şi foarte viu, Criticii 
literari s'au deprins, se pare, cind vorbesc de Hamsun, să arate istet 


s$ VIAȚA ROMINEASCA 


cu ochiul, spre literatura rusă, Asemenea gest, criticii il explică une- 
ori numindu-l, foarte avantajos, consideraţie de literatură comparată, 
sau şi: descoperire a izvoarelor de inspiraţie, Dar o comparare a lui 
Hamsun eu Ruşii, poate arăta foarte frumos și ce mult nu samănă 
arta lui cu a lor, Pe Dostolevschi, Hamsun a avut grije să-l așeze la loc 
foarte inalt; s'a pus astfel la adăpost de stingăciile nedelicate ale 
unor. critici comparatori. 

Traducătorul îşi permite să ndaoge încă următoarele lămuriri: 
de multe ori, sau cel puţin de ajuns pentru a fi deplin înţeles, sub- 
semnatul a desvoltat părerea că ideile artiştilor despre artă sint iz- 
vorul prim al înțelegerii ei. Judecăţile lui Hamsun despre literatura 
rusă sint un exemplu prea favorabil, pentru ca să nu-l fi pus, noi, În 
evidenţă cu o satisfacție, cum credem, solid justificată. Și, ce noroc! 
Hamsun, ca să judece literatura rusă, dă a înţelege sau rostește, des- 
pre artă în general, idei de a căror intilnire în aşa loc superior, sub- 
semnatul se bucură intens, gindindu-se, negreșit, la toți acei care bine- 
voese a cunoaște credințele sale literare. Insfirşit, se vor fi găsind 
cetitori de literatură care-și imaginează un Hamsun propagandist 
sentimental. Ne-am gindit şi la aceştia, Cit privește artele, lumea e 
plină de formule proaste, 


P.Z. 


Despre o istorie a inteligenței 
tUNCERCARI DE LARGIRE A NOȚIUNII DE <RAŢIONAL») 


Domnului Ion Petrovici 
I 


Dacă am căuta så desprindem trăsătura comună şi carac- 
teristică a numeroaselor scrieri care au tratat şi tratează pro- 
bleme de istorie a gindirii, am constata că ele consideră evo- 
luţia acesteia sub aspectul conţinutului. Notind îmbogățirea 
pe care cunoașterea a inregistrat-o pe măsură ce și-a asimilat 
noi și noi porțiuni de realitate, toate aceste scrieri urmăresc 
pe planul întii istoria problemelor de conținut. S'a făcut, cu 
alte cuvinte, istoria rezultatelor și nu a efortului către aceste 
rezultate. Cu excepția cunoscutei „Istorii a logicei” a lui 
Prantl, operele despre care vorbese sint istorii ale filosofiei 
chiar şi atunci cind sint istorii ale problemelor de teoria cu- 
noaşterii. 

lată de ce formulām întrebarea: Nu s'ar putea oare scrie 
o istorie a gindirii din punctul de vedere al formei acesteia ? 
Istorie tot atit de utilă. şi. poate, mai interesantă decit cea 
care dă precădere problemelor de conținut. Cu alte cuvinte: 
să se cerceteze dacă marea realitate care se chiamă rațiune, 
adică însăși noţiunea de inteligibil, n'a evoluat cumva în 
cursul timpului graţie eforturilor prelungite ale marilor gin- 
ditori şi autori de sisteme. 

După un studiu aprofundat al diverselor procedee de 
care a făcut uz spiritul omului în opera lui de asimilare a 
realităţii !, să se serie o istorie nu a ceiace a gindit omul, ci 
a felului cum el a incercat să raționalizeze materia pe care i-a 

' Contribuţii la acest studiu an rdus, evident, toți marii logiciani 
și teoreti iani ai cunoasterii dela Descartes şi, mai ales, dela Hume 1m- 

coace. Opera lui A. Spire (Denkèn nud Wirklichkeit, Leipzig, 1873) şi 
lucrärile lui E. Meyerson pot fi considerate ca ace ea care nu abordat 
mai sistematice studiu de care e vorba, 


- 


40 ___VIATA ROMINEASCA 


furnizau cu profuziune lumea exterioară și cea suiletească. 
Să se serie o istorie a inteligenții, dupăce s'au scris şi se scriu 
atitea istorii ale filosofiei. At 

Evident că unul şi acelaşi fapt — cure poate fi, în istoria 
gindirii, o problemă, un anumit fel de a pune problemele, un 
sistem filosofic, personalitatea unui ginditor — va ciştigu sau 
va pierde din importanță, cu schimbarea perspectivei de care 
vorbim şi din cure ar urma să fie privită evoluția întregului. 

Ce sehimbaări a suferit noțiunea de inteligibilitate, cum a 
evoluat inteligenţa omenească în cursul celor citeva zeci de 
secole de cind există o știință şi o filosofie pe care le cu- 
noaștem ?—iută o intrebare al cărei răspuns serios ar fi, cred, 
bogat în învățături cu sugestii rodnice şi perspective largi. 

Căci nu putem crede că inteligenta omenească e o enti- 
tate imobilă, aceiași în toate timpurile și locurile, cum sa 
crezul și cum cred încă mulţi. Și cînd zicem inteligenţă, fa- 
cem abstracție de mentalitatea primitivă studiată cu atita dra- 
goste și analizată cu atita pătrundere de L. Lévy-Bruhl. Ne 
gindim numai la inteligența Europeanului aşa cum se intru- 
pează ea de vreo 2500 de uni incoace în creaţii diverse şi con- 
crete, ca: religie, instituţii de tot felul, artă, dar mai ales, și în 
primul rînd, în sisteme de gindire și teorii științifice. Efortul 
pe care uceustă inteligență — organ de adaptare — îl face de 
atita timp n'a putut răminea fără absolut nici o urmă în 
ceiace priveşte constituția inițială, forma originară a ei. 

Nu este deloc absurd a priori să presupunem că inteli- 
gența omului, ca orice organ în perpetuă și intensă functiune 
și avind să rezolve la fiecare pas probleme nu se poate mai 
variate, a făcut şi face mereu operă de adaptare; nu rămine 
în timp absolut identică în ceiace priveşte procedeele ci şi. 
poate, chiar şi în ce priveşte unele piese ale mecanismului ei 
de funcționare. Probleme noi ce apar în cursul vremii silese 
inteligența să-și descopere din cind în cind feţe noi. Să-şi 
creeze aptitudini noi, noi posibilități de adaptare lu obiect și, 
intrun anumit sens, să inchee compromisuri cu realitatea, 
făcindu-i anumite concesii. 

Adeseori spiritul uman, căutind soluţii la anumite pro- 
bleme, a sfirșit prin a se opri la concepţii care înainte i-au 
apărut a fi complet absurde. Orideciteori intilnim un astfel 
de caz, el nu comportă ipoteză explicativă mai plauzibilă de- 
cit aceia care constă în a crede că adaptarea unci concepții, la 
prima aparență absurdă, se datorește faptului că inteligenţa 
intre timp sa modificat. Intr'un anumit sens, putem spune, 
mai departe, că inteligența noastră se modifică mereu, cu 
fiecare porţiune de nouă știință pe care o ciștigă. Fiecare 

„nouă experienţă pe care ca o adaogă la cea deja existentă, 
o face diferită de ceiace a fost inainte. 
Fenomen făcind parte din natură, inteligența e supusă 


N 


i DESPRE O ISTORIE A INTELIGENŢEL si 
schimbării, ca tot ce există, ca tot ce trăceşte, Ea nu poate rà- 
minea absolut aceiaşi în toate vremile, O privire cit de su- 
mară, aruncată asupra istoriei  gindirii din perspectiva pe 
care am indicat-o mai sus, ne arată că — de fapt — inteli 
gența, realitate desprinsă din marea realitate care este uni- 
versul, a fost nevoită să se adapteze necontenit la rest, pen- 
truca să poală trăi, a fost nevoită să evolueze. Evoluție ex- 
trem de lentă, dar. pentru aceit, nu mai puțin reală. 


I 


Acest efort de adaptare s'a făcut pe două căi : 

Pe de o parte, pentru a înțelege lumea, spiritul omenesc 
i fost şi e mereu în căutarea unghiurilor de vedere. a per- 
speclivelor spirituale de unde lucrurile să-i upară tot mai in- 
teligibile. Considerind istoria gîndirii, constatăm că progresul 
cunoașterii sa realizat pe această cale prin faptul că inteli- 
aenţu şi-a mărit mereu domeniul investigaţiilor sale, reuşind 
sā raţionalizeze porţiuni de realitate tot mai întinse. Acest 
progres este înregistrat în chip concret prin progresiva con- 
stituire ca ştiinţe pozitive a diverselor științe pe care le avem 
azi, 

Pe de altă parte, inteligența a căutat să se apropie de mie- 
zul adevňrat al lucrurilor, evoluind în insăși constituția ei in- 
terioară. Și această a doua cale de adaptare e cea care ne in- 
teresează aici. Progresul cunoaşterii realizat în această direc- 
ție este totodată un progres al rațiunii însăşi. El sa făcut prin 
opera de lärgire a propriilor ei limite, operă pe care inteli- 
gența a întreprins- prin unii din cei mai străluciți repre- 
zentanți ai ei. 

Cu alte cuvinte, inteligența n'a căutat numai să supună lus 
crurile categoriilor și legilor ci, silindu-le să intre docile în 
cadrele riguros desenate de ca, ci a căutat să-și lărgească a- 
ceste cadre, să devie ea însăşi mai încăpătoare, dupăce a de- 
venit mai elastică. — reuşind astfel să-și asimileze clemente 
fundamentale ale existenței care inainte o tulburau, pe care 
inainte era nevoită să le declare iraționale, și, ca atari, să le 
recunoască drept limite ce realitatea le aruncă în calea do- 
rinței ei de a o raționaliza. 

Prin urmare, apropierea între cei doi poli ui oricărui act 
de cunoaștere, între obiect şi subiect, între lucruri şi inteli- 
gență — apropiere al cărei scop şi rezultat este tocmai eciace 
numim cunoaștere — sa realizat printo serie întreagă de 
modificări pe care le-a suferit parte obiectul, parte subiectul 
insuşi. 

Dar, cu fourte puţine excepţii, cupetele ginditoare au in- 
cercat să obţină apropierea de care e vorba pe calea intii, 
adică silind singur obicctul să cedeze. să se apropie, şi men- 


g __ NIAȚA ROMINEASCA 


ținînd imobilă inteligența. Efort care, de cele mai multe ori, 
a avut ca urmare o sărăcire a obiectului prin simplificare, 
Au fost însă şi ginditari care au căutat să micşoreze distanţa 
dintre cei doi poli ai cunoaşterii pe calea ce-am numit-o „ii 
doua”, N 

Pină in secolul al XVII-lea această cale a fost aleasă — 
cind a fost — mai mult instinctiv, decit cu intenţiune perfect 
conştientă şi cu scop lucid precizat. Abia cu secolul al 
XVIII-lea spiritul omenesc începe să-şi dea sama în chip de- 
plin critic că upropierea despre care vorbim se poale obţine, 
in mod mai greu, e adevărat, dar mai complet şi cu rezultate 
poate mai puţin arbitrare, silind și subiectul să se deplaseze 
către obiect; lărgind încetul cu încetul cadrele inteligenţei, și 
nu sărăcind obiectul; obligind inteligența să facă concesii 
concretului. Hi $ 

Una din limitele geniului grec și a marii speca sii eu- 
ropene din secolul al XVII-lea (cu excepţia lui escartes) a 
fost toemai faptul că nu şi-a dal samă în mod conștient de 
această a doua cale de progres posibil. 

Gindirea grecească, şi cea europeană pină în secolul al 
XVIII-lea, au conceput şi afirmat variaţia în cciace priveşte 
ubiectele care pol deveni conținut al inteligenței, dar n'au fost 
in stare să-şi reprezinte o variație a inteligenței însăşi. Au 
conceput adică variația iraţionalului, dar n'au putut concepe 
variația raļionalului. Ele m'au considerat inteligența ca o 
realitate vie, ca o realitate care a devenit : Minerva a eşit 
adultă şi înarmată din capul lui Jupiter! — nu sar putea in- 
timpla ca raţiunea însăşi să fie o acumulare de obiceiuri in- 
telectuale contractate în cursul unci experienţe de mai multe 
ori milenare ? Tată întrebarea pe care, pînă în secolul al 
XVIII-lea, nu şi-a pus-o în chip perfect lucid mintea omului. 


II 


Să marecăm acum unele din etapele distanței parcurse de 


inteligenţă pe calea a douu, singura care ne interesează aici. * 


Canonul înteligibilităţii, al rațiunii aşa cum au conce- 
put-a Elinii, a fost formulat mai intti în termeni elaboraţi cu 
rigoare de bătrinul Parmenide, Prin el inteligența își desco- 
pere şi-şi formulează ima din legile ei constitutive: principiul 
identității. Lege fundamentală nu numai a inteligenței, ci și 
a Iuerurilor cu adevărat existente, crede marele Eleat. In nu- 
mele acestei legi, rațiunea va renunța să înţeleagă lumea 
dată în sensaţie, lumea experienţei care e prin excelență miş- 
care, diversitate, multiplicitate, declarind-o nu numai nera- 
țională, ci şi amăgire vană, pentrucă-i iraţională, şi botezin- 
d-o cu semnificativa poreclă de ne-existență. 


„ta 


______ DESPRE O ISTORIE A INTELIGENŢEI y3 
e tiu ad SĂ ep 


Platon întreprinde o lărgire a noțiunii de inteligibilitate 
fixată de Parmenide, Prin el, inteligența îşi dă sama că nu 
poate să continue să trăiască păstrindu-şi frontierele strimte 
trasate de Eleați. Căutind să le lărgească, ea îşi va fixa alte 
scopuri: nu va mai urmări, ca la Parmenide, numai desco- 
perirea identicului într'o lume de bogate și frumoase forme, 
dar reduse lu valoare de ne-existenţă, ci se va strădui să de- 
Hinească raportul real și universal care există între identic şi 
neidentic, între existență şi ne-existență, Raport de contradic- 
ție inițială, dar înlăturată prin faptul că cele două idei, opuse 
şi contrare la început, sint transformate în termenii necesari 
ai unci sinteze intelectuale, Aceasta printr'un efort al spiritu- 
lui a cărui calitate specifică părintele eleatismului nici n'a 
bânuit-o, 

Va-să-zică, ne-existența, concept neînțeles şi neasimilubil 
de rațiunea lui Parmenide, este asimilată de raţiunea cu ca- 
dre lărgite concepută de Platou. 


sta 


Prin Descartes, inteligența îşi maj mută odată stilpii de 
hotar, mărindu-şi şi mai mult orizontul. Conceptul de ra- 
țiune devine şi mai suplu şi mai larg, In ce constă această 
lărgire? 

Descartes ne-a învățat să concepem ca inteligibile, ca ra- 
ionale, ca necesare, raporturi pe care ginditorii premergători 

considerau pur empirice (deci nu necesare) şi iraționale. 

scurtes ne-a învățat să legăm în relaţie de necesitate con- 
cepte, lucruri pe care logicianii anteriori le considerau ab- 

ut exterioare unul altuia, şi între care ei nu vedeau cu pu- 
tințà nici un fel de raport inteligibil. 

Logica aristotelicà ne învaţă că a pricepe este echiva- 
lent cu a subsuma ceiace e particular sub legea a ceiace e ge- 
neral, cu a deduce din acesta din urmă pe cel dintii. In ca- 
zuri extrem de importante, s înțelege, a gindi, — ne va spune 
Descartes, — este nu numai a subsuma, ci și a sintetiza, adică 
a descoperi relațiuni de uniune necesară între două sau mai 
mera- lucruri ri iii Ati două sau mai multe noțiuni care 

concepute ca i âră i 
„ară p absolut distincte, ca fără legătură logică l 
„Să lămurim puţin ceiace am formulat pină nc i 
atit de abstract şi, poate, atit de rebarbativ. piane pu, - 

Judecata dela care pleacă autorul Discursului asupra me- 
tødei este, cum ştim, azi banalul Cogito ergo sum. Cei doi ter- 
meni, adică cogito și sam, intre care fraza lui Descartes stabi- 
leşte un raport, sint absolut exteriori unul altuia, nu pot fi 
„deduși” unul din celălalt; nu pot fi subsumaţi unul sub celă- 


A 
p 


t 


M VIAȚA ROMINEASCA _ _ 


lté nu sint în raport analitic, Existenţa materială, conerelă, 
spaţială nu poate fi dedusă din apel pe Gieh gai 
i i sum este fāc - i 
Legătura între cogito şi s š inteligență 
seat, intuiţie a cărei evidenţă se impune cu iarba 
tului Cogito ergo sum” nu este artea moara pir pui 
ilogism ` în mod tacit judeca 4 
ogism cure ar presupune decata : 
sog ce cugetă, există”, Din cauza aceasta, EE E pap mer ai 
portă demonstrație silogistică. El i ore A placerea e 
i vă see lică adevăr a că > 
direct, ca adevăr necesar, ud ir ta Ao 
p uire a rațiuni 
» fi pută decit printrun act de siluire } 
artei pe tpar i ibilă, căci știm că în domeniul 
si “vide ibilă, căci știm că 
noastre. Siluire, evident, imposibi că omenių 
vieţii spiritului nu există posibilitate de constringere venită 
din afară, A ae = 
Din această judecată, gaz aer setea $ rgo g 
: ' dintr ogism care, i 
apei, nu face parte dintrun si c re, « 
G ar fi mai just formulată fără ergo”, din secem 
judecată, zie, Descartes va deduce apoi pe cea gi: noa da 
Tot ce cugetă există”, Deci pe cea care, intrun si IP fra 
ține locul de majoră. „Cogito” sup aa Sir varni 9 argin 
i inteligibilitate cadrelor insă 
a noțiunii de inte ligibilitate, ü ior Inaapi e i- 
piața Putem afirma prin urmare, și fără Să exagt duza RAs 
filozofia cartezianā a adus cu sine o îmbogățire a concep 
lui de „rațiune™. 
ate 


Priatr'o intuiție genială a unor noi posibilităţi st largi 
re a frontierelor inteligibilului și print o lovitură a i 
Hegel va încerca să silească rațiunea pee Su pi + pin Ao 
acele elemente ale oaran oe, s n anu ae sira 
are iau făcut, din vecii v „cei ani 
EaR BOORI să-și anexeze, să injeleaă, să Dea 
zeze schimbarea în timp şi multiplul, diversu es spal o te 
int octeți pm emca, Bta pet e 
nomenalogiei spiritului in teligența ç PaF pă dale 
etă”. Sau, cum îi plăcea lui Hegel să spună, 
a oerei vu căuta să inlocuiuscă ca pirori pana dz a zi: 
Desigur că semnificativa incercare a lui kegel nes sa 
aşa, pe neaşteptate, din cer. Ca orice fenomen spiri 


ü i ră y să-si do- 
1 Răspunzind adversarilor săi, care îi obiecau că vrea šñ-y 


” xedeuscă existența printr'un silogism, Descartes precizează însuşi: „Co 


Dă 


; i i deduce existenţa dintr'un 
ito" nu «e un silogism, ci o intuiţie. „Nu-mi s 
Sian cio våd", serie el. (Ed. Cousin a operelor lui Descartes, t. F, 
427) Prin urmare şi obiecția pe care o aduce Kant a agger gre 
psit Sf. K ter reinen Vernunft, ed. 
ja lipsită de fundament solid (Cf. Kritik « 
Sirtec. p. 302-303; p. 355 a ediției din 1781). Cele scrise alci 
despre Descartes le-um susținut intila oară în lecţia de deschidere a 
unui curs despre Descartes, ținut la Universitatea din Cluj. 


+ 


DESPRE O ISTORIE A INTELIGENTEI w 


— di Ppgre E i = 


portant, sau, mai just, ca orice mire fenomen istoric, ea a 
fost preparată de încercări asemănătoare, schijate timid și 
mai mult sau mai puțin conştient în tot cursul istoriei gin- 
dirii, dela Heraclit şi Platon (cărora Hegel le datoreste mult) 
pină la Cusanus, Bohme. Leibniz, Kant și Fichte. Incercarea 
lui Hegel a fost preparată apoi şi de maditicărlie pe care no- 
țiuneu de inteligibil le-a suferit la ginditorii despre care am 
vorbit mai sus. 

Nu intrăm in amănunte Spre a arăta cum a procedat He- 
gel pentru a ajunge să înțeleagă devenirea. Problema este 
complexă şi un examen lămurit al ei cere desvoltări bogate. 
(Le rezervăm pentru un studiu ce voim să publicăm cu oca- 
ziu centenarului morții murelui dialectician), 

Să reținem totuși punctul esențial al reformei pe care a 
intreprins-o cu cura j mare autorul „logicii speculative” pen- 
Iru a face mai suplă şi mai cuprinzătoare inteligenţa, 

Stim că, după logica clasică, fiecare noţiune considerată 
a parte are o anumită comprehensiune şi extensiune. Rapor- 
turile pe care inteligența le poate coneepe intre idei sint ase- 
menea raporturilor cure pot exista intre părţi de spaţiu, părți 
exterioare una faţă de alta, sau conținute una în alta, Logica 
clasică asimilează deci raporturile dintre idei relațiilor spa- 
tiale de cuntenență şi exterioritate. 

O noțiune oarecare nu se uăseste în raport de necesitate 
logică cu altă noțiune decit cind este conținută in aceasta. 
Concepte universale vor fi deci acelea care sint conținute în 
mod necesar în toate celelalte, implicate de toate celelalte. 
Hegel iși va pune întrebarea următoare, intrebare bogată în 
consecințe: Nu poate exista raport de necesitate între două 
noțiuni, o noțiune nu poate implica vo altă noțiune chiar şi a- 
lunci cind aceasta din urmă nu e conținută în cea dintii? Nu 
pol fi cazuri cînd relațiile de implicatie între idei sint ireduc- 
tibile la relații de contenență, şi cînd ele trehuese concepute 


“ca raporturi de participaţie, uşa cum le-a intrevăzut Plator 


in al său Parmenide” ? 


Să considerăm de exem lu, din punctul de vedere care 
ne interesează aici, conceptele de identitate şi de diferenţă, 
“după noi cele mai importante coneepte ale logicii lui Hegel. 

Conceptul de identitate nu poale fi gîndit decit ca fiind 
opus conceptului de diferență; şi viceversa. Cele două coneep- 
te se implică duci reciproc şi necesar, ȘI cu loute acestea, nu 
se poate spune că unul din cle ar fi conținut în celălalt, cum 
este conținut genul în speță, Există. prin urmare, între aceste 
două națiuni contrare relație de implica ţie necesară, dar ire- 
“ductibilă la relație de contenență concepută după modelul 
relațiilor spațiale. 

Răspunsul afirmativ pe care l-a dat Hegel Ja intrebarea 
formulată mai sus e de acelasi ordin ca și cel pe cure l-a găsit 


MOAS E Sn iied aa A E: Sade 
Descartes cind a definit natura raportului dintre cogito şi 
sum. Materialismul şi spiritualismul, adică cele două mari s0- 
luții pe care speculația filosofică le-a preconizat problemei 
metafizice prin excelenţă (care e problema raportului dintre 
spirit şi materie), presupun amindouă credința că nu pot exis- 
ta între idei alte raporturi de necesitate decit cele de conte- 
nenţă. De aci apoi eforturile materialiştilor de a deduce, de a 
„scoate” ideea din materie, ṣi tot de aci şi străduințele spiri- 
tualiştilor deva deduce, de n „scoate” materia din idee, din 
spirit. Şi e evident că, dacă speculaţia filosofică (şi cea ştiin- 
țifică) ar părăsi în acest punct planul de gindire al logicii 
aristotelice, ea ar pune problema raportului dintre gindire şi 
materie cu totul în alţi termeni, și ar înlătura, ca pe nişte 
pseudo-soluții, răspunsurile care se chiamă, pompos şi preten- 
tios: materialism, spiritualism... 

Spre deosebire de Descartes, Hegel concepe raporturi dia- 
lectice între toate marile forme de existență, deci nu numai 
intre gindire şi materie, între idee şi spațiu. Vedem, mai de- 
parte, că concepţia hegeliană presupune ideea unei relațiuni 
de ordine nespaţială intre idei, de direcţie inextensivă. Ordi- 
ne oarecum mai generală decit cea de contenen{ă ', aceasta 
nefiind decit un caz special al ei; ordine ce presupune lărgi- 
rea cadrelor logicii aristotelice. Şi mai vedem că răspunsul 
lui Hegel are următoarea consecință : Anumite raporturi În- 
tre lucruri, neinteligibile cind rațiunea rămine la concepția 
implicată în logica clasică, sint considerate raționale din 
punctul de vedere al logicei speculative ; facultatea noastră 
de înţelegere devine mai suplă şi mai largă. 

Cum spuneam mai sus, reforma logicei clasice a fost in- 
treprinsă de dialecticianul german cu gindul de a face inte- 
ligenţa atit de mlădioasă incit să-și poată asimila devenirea, 
aspect universal şi nu se poate mai concret al lucrurilor, dar 
aspect în faţa căruia funcțiunea noastră de înțelegere sa o- 
prit neputincioasă ca în faţa unei bariere solide pe care nu o 
putea trece. In ultima analiză, scopul suprem al lui Hegel a 
fost să ne dea o sinteză a individualului și a universalului, să 
ajungă să facă individualul inteligibil. 

Nu este locul aici să exuminăm dacă filosoful german a 
reușit întradevăr să raționalizeze individualul, atingind ast- 
fel nu numai ținta ultimă a speculaţiei sale, ci totodată şi i- 
dealul suprem pe care l-a fixat inteligenţei, inainte de el, Pus- 
cal cel setos de absolut. Nu e locul să cercetăm dacă com- 
plecta înţelegere a individualului ca atare nu va rămineu, 
poate pentru totdeauna, scop pe care rațiunea propriu zisă 


ou | VIAŢA ROMINEASCA 


i Ju timpurile noastre filosoful englez Bertrand Russell n pus 
sceustă problemă în termeni foarte vrecişi. 


4) 
DESPRE O ISTORIE A INTELIGENŢEI 97 


sr va atinge niciodată 1, Este însă fapt că progresul despre 
îs am vorbit aici, adică lărgirea și mlădierea continuă a in- 
elhgenţei, se face în sensul că aceasta, în urma eforturilor 
e stage spirite înzestrate cu mare putere de pătrundere, a 
Mata se w apropie, şi su apropiat tot mai mult, de înțelege- 
ormelor particulare ale existenței, de înțelegerea a ce 
ce e Maividualuil în lucruri. tă 
Această apropiere sa făcut, cum afi 
Acea i . rmam | : 
eg nostru, şi cum am incercat să arătăm în pir mia 
să ra i că pe cure tocmai am terminat-o, mulțumită faptului 
aria ge dl pur i alo prepara posibilități de adap- 
re, și- i creu, în alară de terenul de exereiți 
priile sale cadre, inglobind i i i ii cos sro 
pie sale C, ] progresiv in interiorul acest - 
rc Sea a d i piparen care mai inainte rand ee 
u. Ex „ acest elort de udaptare-usimilare nu s - 
moat anei, şi nici nu se va termina niciodată, mtyersut fini 
Tae ginit, şi deci şi experiența posibilă fiind infinită in 
u și nesfirşită in timp. luă 
IV, 
“lată citeva reflexii pe margi i 
N iter flex Binea unei probleme rei 
y kr aey cărei interes nu pot fi subliniate în dea ine 
Gindamas T, Sago studiu S: lui Lucian Blaga publicat in 
nf A pie an.-Mart, 1931). Căci problema pe 
o puas acest frumos studiu bokal. urii f pareren pan 
paan SLAS titlu de „Eon dogmatic” intră — prin natura 
Da N e Ai preerie rez mai jos şi într'un fel 
3 ala — în eme 7 
ror na sia istorică am dat-o feeria vagi i 
ele desvoltate pină acum ermijindu ă 
fi ( € . -ne "ză 
îi yopora problema ridicată de „Ebnul Fogerty 
pă, in n același timp perspectiva intelectuală convena- 
cel ge de „A aprecia cu echitate importanţa pe care ca o 
Pe aria în ochii oricărui om ce se interesează de istori 
Mor, Caci ştiut este că, după cum ai nevoe de peripectivă 


1 TIR + 

ds par la dorință de a atinge cunoaşterea absolută a indi 
aia ore oa cerut adesea ajutorul unor facultăți sufleteşti alte 
e a sf propriu zisă (intuiţie, sentiment, ete). Prin caracterul 
iba sută uțiile — sau pretinsele soluții — cătate în afară di 
cererea uenţei propriu zise, nu se ordonează pe o linie de a 
a at AR Se cuută soluții în acest domeniu pentru inteligență 

' Mirecum numai pentru sine, Sa i! 
eu cine un numâr restrins de spirite foarte dh ră ntre in 
1 ai, rezultatele obținute de X : , Piy 

iea Sge. i > X. nu se adsogà la eel ali 
să a le sint, eu fiecare ginditor, tot atitea începuturi fără tb sia 
Poste fi deci vorba de istorie în sensul adevărat al cuvîntului, 


7 


= 


so | VIATA ROMINEASCA 


in spaţiu pentru a putea judeca just valoarea architecturală 
a unui edificiu, tot așa pentru a judeca cu dreptate o cons- 
trucție a inteligenţei, ai nevoe de rspectivă în timp. 

Care e problema ce-o ridică „Eonul dogmatic ? 

S'o spunem cît se poate de scurt, deși ne dăm perfect de 
bine sama cît e de greu să fii clar şi drept cind e vorba să 
concentrezi în cuvinte puține miezul unei lucrări de o re- 
marcabilă densitate cum e aceea a lui Blaga. E o lucrare scri- 
să cu impresionantă economie de mijloace de expresie acest 
„Eon dogmatic”. Calitate rară în scrisul rominesc, In scrisul 
rominesc de toate genurile! Deaceea țin să remare că cititorul 
care vrea să fie perfect lămurit, va fi nevoi! să recurgă di- 
rect la textul studiului despre care e vorba, Trebue citit acesta 
în textul lui, pentru a-ți da sama de efortul mare ce-l face 
autorul spre a indica cu putere de persuasiune direcţia în 
care ar trebui căutate, după dinsul, bazele unei intregi meto- 
dologii a metatizicii. 

Miezul „Eonului dogmatic” îl formează distincția funda- 
mentală pe care autorul o face între ceeace dinsul numește 
„intelect enstatic” și „intelect ecstatic”. (Noi să inlocuim „in- 
telect” prin „inteligență”). . 

1) Ce înţelege autorul prin inteligență „enstatică” și „ec- 
statică” și 

2) De ce această distincţie? 


L 


Cea dintii este inteligența aşa cum o cunoaștem in fune- 
țiunile şi creaţiile ei din domeniul ştiinţelor positive şi al 
speculaţiei filosofice; adică inteligenţa care ascultă de legile 
codificate de logică sub toate formele ei. Chiar şi de logica 
pe care noi am numit-o lărgită de gînditorii despre care am 
vorbit mai sus. Prin urmare, inteligența despre care spu- 
neam că se adaptează, că devine mai elastică și mai mlă- 
dioasă, ete., este, cu toate modificările ei suferite în cursul 
timpului la diferiţii ginditori, inteligență „enstatică”. Ca a- 
tare, en leagă noţiunile cu care operează, după legile formu- 
late mai întîi de Aristot și după cele, mai mult aplicate decit 
codificate, de R. Descartes, Hegel şi alţii. 

Nu e nevoe să insist aici asupra formulelor aristotelice 
arhicunoseute, şi nici să reviu asupra modificărilor despre 
care am vorbit destul mai sus. 

Ce înțelege autorul „Eonului dogmatic” prin inteligență 
„ecstatică”, termen care, în sensul ce i-l atribue autorul, nu 
are nimic de-aface cu ceiace se numeşte de obicei „extaz ?” 
Extaz are un înţeles de „trăire”, în sens afectiv; iar în filo- 
sofia neoplatonică cuvintul înseamnă unire şi pierdere a 
omului în unitatea absolută a lui Dumnezeu. „Eonul dog- 
matic” pune în vorba „eestatic” alt înţeles. Partea cea mai 


A INTELIGENTEI 99 


mare a studiului lui Blagi 
definiției acestui înţeles. 

Inteligența „ecstatică” 
concretizat, la începutul e 
O parte a „Eonului dogma 
mei, încercînd să ne dea g a dogmei prin istoria ci, 

Dar, pentru a degaja ai precis natura inteligenţei 
„eestatice”, Blaga întreprinde o foarte atentă cercetare a dog- 
mei ca tip de ideaţie, o analiză a structurii logice a dogmei 
adjectiv ce-l aplicăm aici in chip provizor, căci, după pă- 
rerea noastră, el nu se potriveşte dogmei, sau, în cel mai bun 
caz, el nu poate fi aplicat acesteia decit cu restricțiile impor- 
tante pe care le vom indica mai încolo. Cu un delicat şi filo- 
sofic simţ al nuanţelor, autorul „Eonului dogmatic” caută 
apoi să distingă clar dogma de toate formele de ideaţie care 
prezintă aparenţe de identitate sau de analogie cu eu. 

„Sint pagini dense și luminoase, în același timp, aceste 
pagini de lucidă analiză! Blaga nu porneşte aici dela un fel 
de intuiție pe care ar numi-o pompos „viziune”, proclamînd 
neincredere în ceiace unii numesc citeodată cu dispreţ „lo- 
pică”. Se lasă condus de forța dialectică imanentă raționa- 
mentelor sale, şi nu de motivele sentimentale ale momentu- 
lui. Cu excepția unei singure clipe (cind face trecerea la 
concluziile capitolului final), nu cedează impulsului imagi- 
nației tocmai in momente cind, dorind să convingă, trebue 
să fie, fără falsă Şi nemotivată ruşine, sclavul docil al unei 
iad înlănțuiri logice a ideilor. Aici scriitorul impune 
a fiecare pas obișnuitului său elan interior cea mai severă 
măsură. Se concentrează, se stăpinește, pentru a-și stăpini şi 
domina cu atit mai imperios indrăznețul subicet. Subiect a 
cărui temeritate nu trebue căutată în „indrăzneli” de amă- 
caat poeiras ici și colo in tot (apr ina) cărţii, ci în însăși 
ra: beton g zar d ze cată intreaga construcție 
i bo g gmatic™, în scopul ambițios ce şi l-a 


e consacrată determinării şi 


sie cea care s'a manifestat și 
ştihismului, in dogmele Bisericii. 
Pt este un studiu positiv al dog- 


##*# 


gae aogus ca tip de ideațic? 
] ormulă care, prin articulația ei interioară, - 
rs o transcendere a logicei, a ka cp 
pacon: radical cu înţelegerea, cu inteligența „enstatică”, 
r amero darer raporturile logice ale anumitor noțiuni, 
pier pe-a Ai e raporturi — considerate de inteligența 
st prod rept necesare — fără ca noțiunilor în sine să le 
a 4 Soru decit l-au avut dintru inceput. (Vezi exemplele 
at, z e de Blaga.) Din pact de vedere logic, orice for- 
here i ogmatică se reduce afirmațiuni antinomice. Subieg- 
ului i se atribue şi i se neagă in același timp şi din acelasi 
punct de vedere acelaşi atribut; sau se afirmă despre el de- 


100 | VIAŢA ROMINEASCA TA TNE 


terminații contradictorii. D. ex., dogma trinităţii afirmă că 
Dumnezeu e o fiinţă în trei fiinţe, adică e şi unul și multiplu. 
Antitezei acesteia i se postuleză în dogmă o soluție, pe un 
plun transcendent: „Orice dogmă reprezintă pentru posibi- 
lităţile logice ale intelectului uman o antinomie, dar orice 
dogmă mai cuprinde prin înșiși termenii ce-i întrebuințează 
şi o indicație precisă că logicul trebue depăşit şi că antino- 
mia se soluţionează dincolo de posibilităţile noastre de inţe- 
legere”. Dogma postulează în transcendent o sinteză imposi- 
bilă atit în domeniul logic cit şi în cel concret. SIR 

Așa dar dogma e o „antinomie transfigurată”. Noţiunile, 
sau mai exael, raporturile dintre noțiuni, sufăr în dogmă 
deplasări de perspectivă, i Ai 

Dogma reprezintă, în ultima analiză, una din atitudinile 
posibile ale spiritului omenesc: în faja trunscendentului. în 
fața contradicţiei logice şi "n faţa iraţionalului. 

Prin urmare, dogma, ca tip de ideaţie, se desprinde din- 
tro atitudine spirituală cu urmări ideologice nu se poate mai 
mari. Ea, această atitudine, implică nu numai o anumită con- 
cepţie despre esența ultimă a lumii, ci și ideia unei întregi 
metade filozofice şi a unei anumite organizări a gindirii ome- 
nești, considerată în toată întinderea și functiunea ci. 

Se pune acum marea întrebare: Atitudinea dogmatică a- 
parține pentru totdeauna trecutului mort? Nu poate ea de- 
veni, pentru motive inerente spiritului vremii, din nou ac- 
tuală, sau, eventual, chiar necesară? Intrebare al cărei răs- 
puns afirmativ ar fi încărcat de consecințe importante. Au- 
torul „Eonului dogmatic” răspunde afirmativ. De aci inte- 
resul excepţional ce-l prezintă lucrarea sa. 


„a 

Care sint, după Lucian Blaga, afirmaţiile pe care le im- 
plică — spre deosebire de alte atitudini filosofice posibile — 
teza dogmatică cu privire la: 

1) transcendent, 

2) irațional şi 

3) contradicţie? 

ranscendent trebue luat în sensul de ceeace trece nu 

numai dincolo de experiență, ci şi de toate posibilitățile de 
amplificare a experienței. Teza du nutică este următoarea : 
Transcendentul e neraționalizabil, dar formulabil. Cu alte cu- 
vinte, teza dogmatică însemnează renunțare la înțelegere şi în 
acelaşi timp credinţă că transcendentul poate fi formulat ca 
atare, deci ca mister neinţeles. Formula de mai sus implică 
și afirmaţia că transcendentul este irațional şi pe aceia că 
el poate fi formulat în desacord cu legile interioare ale inteli- 
genţei. Spusă altfel, teza dogmatică ar putea fi rezumată in 
termenii următori: Transcendentul este, în însăși esenţa lui, 


DESPRE O ISTORIE A INTELIGENTEI 101 


irațional şi nu poate fi formulat decit în propoziţii antino- 
N că antinomicul fiind prezent în însuşi et e ee va 
ului, 

Pentru a caracteriza mai bine atitudinea dogmatică în 
fața transcendentului, Blaga li opune, în formule clare şi 
pregnante, celelalte atitudini pe care speculația filosofică 
ae set in cursul vremii faţă de această mare problemă. 
ata-ie : 

a) Transcendentul e raționalizabil şi formulabil. Adică 
transcendentul poate fi înțeles: cu ajutorul inteligenței dis- 
cursive (exemple: Plato, Aristot, Spinoza, Leibniz), printr'un 
fel de intuiţie intelectuală (exemple: Plotin, Schelling, Berg- 
son) sau pe cale dialectică (exemplu: Hegel), 

b) Transeedentul e neraționalizabil şi neformulabil (ag- 
nosticismul, criticismul kantian), 

_ Tar pentru a preciza, fără posibilitate de echivoc, atitu- 
dinea dogmatică faţă de contradicție, autorul „Eonului dog- 
matic” ji va opune atitudinea pe care o ia față de antinomie 
ştiinţa pozitivă şi diferitele filosofii nedogmalice, 

Dela Kierkegaard incoace, teologii dialectici — dintre 
care Blaga aminteşte pe K. Barth, pe Gogarten și pe Brun- 
ner — au dat multă atenţie ṣi au scos cu justeţă evidentă pa- 
radoxia dogmelor. Blaga işi propune să ne aducă şi mai 
multă preciziune decit acești teologi in ceiace priveşte natura 
particulară a contradicțici în dogmă. Autorii amintiți mai sus 
confundă adesea paradoxia dogmatică cu cea dialectică, sau 
ara) şi cu contradicția aşa cum o găsim in gindirea ma- 

că. 

Paradoxiile se prezintă ca sinteze de afirmaţiuni antino- 
mice despre un lucru oarecare, Indiferent dacă aceste afir- 
mațiuni sînt cu adevărat sau numai în aparență antinomice. 
In multe cazuri paradoxiile metatizicei nedogmatice se rè- 
zolvă logic, Eleaţii sint cei dintii ginditori europeni care au 
constatat că lumea concretă (spaţiul, timpul, mişcarea, multi- 
plul, diversul) conţine o mulţime de contradicții latente. Şi, 
genii logice cum au fost, ei neagă coneretul pentru excelen- 
tul motiv că acesta nu poale fi gindit logic. Ei afirmă deci. 
logicul ca exclusiv existent. Intuiţioniștii consideră contra- 
dicţiile concretului nu ca un neajuns al acestuia, ci ca o la- 
cună a logicei. Filosofii rațiomaliști și dialectica hegeliană în- 
cearcă în direcţii diferite o conciliere între concret şi logie. 

Prin urmare, Eleaţii înlătură contradicția și neagă exis- 
tența a tot ce conține contradicţie. Intuiţioniștii o înlătură pe 
altă cale, și anume negind sau degradind logicul la valoare 
de ficțiune. Dialectica înlătură contradicția logică cu ajutorul 
ideii de „concret”, Ceiace este antinomic pe plan logic, nu 
mai este pe plan concret, Antinomicul dogmatic se deose- 
beşte de cel dialectic prin faptul că el nu este soluționat nici 


102 VIAȚA ROMINEASCĂ č 


în concret. Prin articulaţia şi configurația lui, acesta refuză 
orice acord cu antinomicul dogmatic. Cu ajutorul ideii de 
„concret” Hegel poate concepe sinteza conceptelor contradic- 
torii următoare: Sein + Nichtsein = Werden. Dar o propo- 
zitie dogmatică cum e d. ex. aceasta: „o substanță poate să 
piardă substanţă și totuşi să rămână întreagă” nu devine in- 
teligibilă cu ajutorul ideii de „concret”. Concretul respinge o 
astfel de sinteză, pentru motivul că, deși dogma utilizează 
concepte obișnuite (persoană, ființă, număr, substanţă, ele.), 
eu diformează, cum am văzut, raporturile logice imanente 
acestor concepte în aşa fel că sinteza lor devine irealizabilă 
în concret. A 

Care e acum natura contradicţiei cu care operează şti- 
ința și ce atitudine ia aceasta faţă de contradicție? Știința 
exactă face uz, cum știm, de idei ca spaţiu, timp, mișcare, 
schimbare, noţiuni care conţin, din punet de vedere logic, con- 
tradicții. Dar ştiinţa nu ţine samă de acestea. Contradieţiile a- 
cestea sint date implicit în concretele cu care operează 
ştiinţa; ele sînt latente fără ca ştiinţa să caute să le scoată 
la iveală. Contradicţia dogmatică este explicit formulată, şi 
ea residă nu în elementele cu care operează gindirea dogma- 
tică, ci în raportul afirmat între aceste elemente, | 

Există însă alte construcții ştiinţifice care, prin natura 
lor, prezintă analogii cu dogma. Să reținem aici numai două: 


numărul imaginar V -1 şi simbolul Alef al lui Cantor. 


Cel dintii este o construcţie iraţională în sensul cel mai 
plin al cuvîntului. Din acest punct de vedere, el e o analogie 
matematică a dogmaticului. Dar numai analogie, căci, deşi 
construcție iraţională, în cadrul operaţiilor matematice el de- 
vine echivalentul unei noţiuni raţionale, Sub aspect logic, el 
e, prin urmare, reintegrabil. O construcţie dogmatică însă nu 
e e reintegrabilă, ea nu poate deveni echivalentul unei 
construcţii raționale. 

Simbolul Alef al lui Cantor e mai mult decit o analogie 
a dogmaticului. El e un echivalent matematic al acestuia. 
Prin construcția naţiunii „transfinitului” se face o foarte im- 
portantă concesie gindirii dogmatice. 

Ce e simbolul Alef ? E numele unei mărimi transfinite 
care rămine identică cu sine, orice mărime s'ar scădea din ea. 
Cum vedem, între simbolul Alef şi o formulă dogmatică oare- 
care există asemănare struct deplină. Căci ce e d 
definită, acum, după toate cele spuse mai sus? Este o formulă 
a iraționalului. j 

El i 

Atitudinea inteligenței dogmatice cu privire la trans- 
cendent, la contradicţie, la irațional astfel definită, am răs- 
puns, cred în mod destul de precis şi de complet — și cu cla- 


DESPRE O ISTORIE A INTELIGENȚEI 103 


ritatea pe care a permis-o natura însăşi a problemei — la in- 
tiia întrebare ce ne-am pus-o la începutul prezentului capitol 
al studiului nostru. Intrebare care a fost: ce este inteligența 


„cestatică” ? 
2, 


Să încercăm a răspunde acum la a doua întrebare for- 
mulată tot acolo: care e rostul distincției între inteligență 
„enstatică” şi „ecstatică”? Sau, mai lămurit, care este scopul 
„Eonului dogmatic”? 

Am văzut că „Eonul dogmatic” a examinat dogma nu- 
mai sub aspectul ei structural, ca tip de ideaţie, rupind-o din 
complexul creştin. Astfel privită, dogma devine expresia u- 
nui anumit fel de a „gindi”, fel de a „gindi” care a apărut 
mai întii la Philon din Alexandria (deci şi în afară de creş- 
tinism), şi ar putea—crede Blaga-să mai apară, ca atare, in 
metafizica profană. E chiar necesar să mai apară, afirmă au- 
torul „Eonului dogmatice”. Şi tocmai acesta e scopul pe care-l 
urmăreşte: să trezească la viață nouă atitudinea dogmatică 
şi să facă, astfel, din inteligența „cestatică” un instrument pe 
care dinsul îl crede eficace pentru organizarea unei noj me- 
tafizici. 

Să facă din modul de a gindi manifestat în dogmă și, 
inainte de dogmă, în unele formule ale lui Philon evreul. un 
mod de a gîndi al filosofiei, aici stă marele curaj al țintei ur- 
mărite de Lucian Blaga. Ceiace făceau Sf. Părinţi cu Dum- 
nezeu, cînd precizau că e unul dar în trei persoane, ar dori 
Blaga să facă metafizica viitorului cu realitatea cosmică. In 
această voință de generalizare în metafizică a procedeului 
dogmatic, stă semnificaţia profundă și interesul excepţional 
al acestei lucrări, bogată în gind nou și tare. 

Blaga preconizează în faţa iraţionalului o atitudine prin- 
cipiară alta decit cele pe care le-au luat, în faţa aceleiaşi pro- 
bleme, știința şi filosofia profană a tuturor vremurilor. Căci 
ce vrea, în ultima analiză, autorul „Eonului dogmatic”? Vrea 
ca iraţionalul, contradicția să intre ca element constitutiv — 
adică în mod voit şi articulat — în speculaţia filosofică. Vrea 
ca inteligența să primească în formule insusi iraționalul, să 
inceree să formuleze iraționalul!.... 

Din acest punct de vedere, schiţa care se chiamă „Eon 
dogmatic” — căci numele adevărat al ei nu poate fi decit 
„Prolepomene pentru o filosofie dogmatică viitoare” — intră 
in ordinea încercărilor despre care am vorbit în cap. HI al 
studiului nostru, încercări de lărgire a cadrelor facultăţii 
noastre de înțelegere. Am văzut doar că, printr'o lovitură 
extraordinară, şi Hegel încercase să silească rațiunea să-si 
anexeze contradicția, 


Me: VIAȚA ROMINEASCA 


Dar — şi în acest „dar” este marea, radicala, enorma deo- 
sebire—Hegel a voit să rezolve totuşi contradicţia cu ajutorul 
noțiunii de „concret”, în ultima analiză a voit deci să o înlă- 
ture, Autorul „Eonului dogmatic” preconizează acceptarea 
contradicției ca atare, deci introducerea ei în speculație ca 
formulă iraţională, antinomică. Dar, care este punctul — sin- 
gurul, mi se pare — unde doctrinele filosofice, toate, fără ex- 
cepţie, sint de acord? lată-l: contradicţia este ceiace inteli- 
gența nu poate suporta; ea trebueşte, prin urmare, suprimată 
întrun fel sau în altul. Astfel şi hegelianismul, cca mai com- 
prehensivă dintre toate concepțiile filosofice apărute pină 
azi, este, ca multe alte filosofii, o metodă rațională pentru a 
înlătura contradicţia. Dimpotrivă, pentru gindirea dogmatică. 
problema prin excelență a metafizicei ar fi nu înlăturarea 
contradicției, ci acceptarea ei, mai mult: articularea, adin- 
cirea ei ca formulă antinomică, ca irațional, ca ceva inac- 
cesibil inteligenţei şi totuşi formulabil. 

Insă filosofia, de cite ori a crezut că are în faţă un obiect 
neraționalizabil, indiferent că acest obiect era considerat ca 
transcendent sau ca dat în experienţă, a renunțat la formu- 
lare. Şi a renunţat pentru excelentul motiv că altfel ar fi fost 
nevoită să propună formule antinomice, să se pună deci în 
desacord cu legile logice ale inteligenţei. 

Dar, dacă așa stau lucrurile, o întrebare tulburătoare ni 
se imbulzește în condei: mai poate fi considerată metoda 
dogmatică drept metodă de lărgire a înțelegerii ? 

Inainte de a răspunde, să vedem de ce preconizează au- 
torul „Eonului dogmatic” adoptarea acestei metode în meta- 
fizică? Pentrucă nu sa construit pină acum nici un sistem 
metafizic cu ajutorul inteligenţei „enstatice” în care să nu se 
fi ivit vre-o contradicţie importantă şi nedorită de autor. Din 
această cauză, pină azi, a fost imposibil să se creeze o meta- 
fizică durabilă. Pînă cînd, dacă sar accepta în mod princi- 
piar contradicţia ca element constitutiv al metafizicei, n'am 
mai fi expuşi ca ea să se furișeze în gindire prin nebăgare 
de samă și să apară prin surprindere în produsele specula- 
tiei filosofice, producind în mod fatal locuri de „minoră re- 
sistență”, Introducerea metodei dogmatice ar înlătura, crede 
Blaga, provizoratul etern în care se găsese toate soluțiile me- 
tafizice apărute pînă azi, căci dogmaticul ar putea îngloba, 
în sinteze pe care autorul le numeşte „metalogice”, puncte 
de vedere raționale contrare. 

Cum și cînd sar aplica metoda dogmatică? Să dăm cu- 
vint autorului: „Dogma, spre deosebire de metodele mai mult 
sau mai puțin exclusiviste ale intelectului enstatie, nu ex- 
clude nici una din celelalte metode. Din contra, intelectul 
ecstatic intră în funcţiune numai după ce toate metodele en- 
statice au fost epuizate fără rezultat concludent. Dogma nu 


DESPRE O ISTORIE A INTELIGENȚŢEI 19% 


impiedecă ca transcendentul să fie adesea raționalizat... 
fiindcă dogmaticul nu anexează principial tot ce e transcen- 
dent. Metoda dogmatică se aplică acolo unde nici una din 
metodele enstatice nu istovese transcendentul şi unde trans- 
cendentul devine absolut opac... Nici un sistem de metafizică 
întemeiat pe metode de ale intelectului enstatic n'a fost în 
stare să raționalizeze neted și complet experienţa şi transcen- 
dentul; după toate au rămas resturi neraționalizabile. Nu se 
solicită prin aceasta chiar suprema hotărire a dogmatizării?.. 
In timp ce raționalismul construește transcendentul în ana- 
logie cu logicul şi cu coneretul, în timp ce idealismul dialec- 
tic il construeşte fuzionind logicul cu coneretul, dogmatismul 
il construește în desacord cu logicul şi concretul, postulindu-l 
ca neraționalizabil. In timp ce criticismul vrea un transcen- 
dent neraționulizabil, neconstruibil şi neformulabil, dogma- 
tismul susține un transcendent neraționalizabil, neconstrui- 
bil, dar formulabil...* 

„Deci dogmatizarea „nu însamnă că orice dogmă trebue, 
din moment ce e propusă, acceptată fără control. Prin ase- 
menea presumţii s'ar da dogmei tocmai sensul pe care tot 
timpul am căutat cu tot dinadinsul să-l ocolim... Noua meta- 
fizică nu se va clădi pe temeiul unei inspiraţii de sus, și nu 
va cere să fie acceptată din motive imaginare. Noua metafi- 
zică se vu clădi, într'un ritm de eşecuri și triumturi, consti- 
tuindu-se incetul cu încetul, sub controlul direct sau indirect 
al tuturor instanțelor pe care cunoașterea şi mintea ome- 
nească și le-a instituit în măiastră şi nepieritoare ierarhie. 
Prin dogmatizare transcendentul ar înceta de a mai fi expus 
la acele penibile raționalizări, pentru care se dau asigurări 
solemne că sint făcute sub specie aeternitatis şi care se dove- 
dese a fi de o desolantă vremelnicie”. Deci, admisă contra- 
dicţia în metafizică, ea n'ar putea intra oricind şi oriunde, ci 
i sar fixa cu preciziune locul, zona unde poate fi introdusă, 


v, 


Care sint principalele consecințe — consecințe de impor- 
tanţă capitală — ce se desprind din distincția radicală pe 
care atitudinea dogmatică o stabileşte între inteligenţa „ec- 
statică” şi cea „enstatică”? 

Concepţia dogmatică implică separație nu se poate mai 
tranşantă între știință şi filosofie, sau, mai precis, intre stiință 
şi metafizică, Delimitind cu mare precizie domeniul fiecăreia 
din ele şi fixindu-le scopuri specific diferite, ea face posibilă 
cea mai conturată şi mai cristalină definiţie a însăşi concep- 
telor lor, Definite din perspectiva dogmatică, noțiunile de 
„Ştiințā” și „metafizică” primese un conţinut cu totul altul 
decit cel care li se atribue de obicei, 

Avind ca domeniu de funcțiune raționalizabilul, tot ce 


106 VIAŢA ROMINEASCA 


te fi raționalizat, ştiinţa este suma tuturor judecăților ra- 
tionale şi pea să dea se necunoscutul, misterul la mini- 
mum. În acest sens, poate fi deci numită ştiinţă şi acea parte 
a speculaţiei filosofice care urmăreşte ținta indicată acum, 
adică raționalizarea realității, Dimpotrivă, domeniul metafi- 
zicei ar fi tot ce nu este raționalizabil şi scopul ei să fixeze, 
cînd și unde se poate, neințelesul în maximul său de adin- 
cime, formulindu-l în propoziţii antinomice. Metafizica de- 
vine deci, in concepția dogmatică, un corp de formule con- 
tradictorii, absurde din punct de vedere logic... = MR 
„Ştiinţă” și „metafizică” indică, prin urmare, două tipuri 
de cunoaștere esenţial diferite. Funcţiunile cunoaşterii ar 
trebui să se scindeze in două direcții opuse, crede Lucian 
Blaga, direcţii pe care le şi botează sugestiv şi precis: plus- 
cunoaştere (ceiace am numit mai sus ştiinţă) şi minus-cunoa- 
ştere (ceiace am numit metafizică). ! SR 
Ca tendință generală căutarea unei dinsticţii nete 
intre știință şi metafizică și separarea funcţiunilor lor se ra- 
taşează unui curent foarte caracteristic speculației secolului 
al XX-lea, curent ce-și are rădăcina profundă in bergsonism 
şi, prin aceasta, în romantismul filosofic german, Repet: ca 
tendinţă generală, căci, după cele desvoltate pină acum, €, 
credem, inutil să mai subliniem că nu go fi vorba de ase- 
mănare intre ceiace urmăreşte „Eonul dogmatic” cu a sa „in- 
teligențā ecstatică” şi ceiace a urmărit Hegel prin „Ver- 
nunft”, sau Bergson cu a sa „intuiție”, 


atu 


Această delimitare clară de domenii şi de scopuri ar a- 
duce cu sine un cîştig de libertate de mişcare, atit pentru 
„metafizică” cit şi pentru cunoaşterea „enstatică”, Căci sar 
evita în viitor necontenitele încălcări de teren din partea am- 
belor părți. 

Ea ar face posibilă și o colaborare mai fecundă decit în 
trecut. În ce sens? In sensul că dogmatismul — dacă l-am in- 
teles bine — ar fi mai mult o metodă decit o doctrină pro- 
priu zisă; deşi, ca orice metodă, își are şi el fundamentul 
într'o doctrină. O metodă care admite colaborarea tuturor 
celorlalte metode, în sensul că ea n'ar intra în funcţiune de- 
cit în momentul cind acestea n'au dus la rezultat. Ar admite, 
in alţi termeni, controlul tuturor celorlalte metode. 


! Noi am fi preferat numirea de -minus-cunoaştere» celei de -dog- 
matism-. Dela Kant încoace, acest termen şi-a fixat un înţeles precis 
in speculația filosofică, Folosirea ini cu alt înțeles ar putea produce 
confuzii cari erau evitate adoptind numele atit de semnificativ de 
*minus-cunoaștere», 


DESPRE O ISTORIE A INTELIGENȚEI 107 


Dar colaborarea aceasta, indirectă drept vorbind, ar fi 
amplificată de o colaborare directă prin faptul că dogma- 
tismul îşi propune să facă sinteze — alogice, e adevărat, dar 
acest lucru nu ne priveşte deocamdată — intre puncte de ve- 
dere raţionale diferite și contrare. Prin urmare, întocmai ca 
şi ga er „aa unui Husserl sau Heidegger, dogmatis- 
mul, ca metodă, ar permite o largă colaborare între gindi- 
tori porniţi dela puncte de plecare diverse. 

ată consecinţe extrem de importante nu numai prin ca- 
litatea lor, ci şi prin, și mai ales prin marea lor semnifica- 
ție, prin orizonturile largi pe care ele vor să le deschidă. 


VI. 


Dar delimitarea de care e vorba şi colaborarea rodnică 
pe care o doreşte autorul „Eonului dogmatic” ar fi posibile 
numai în cazul cind dogmatismul n'ar implica în teza lui 
fundamentală — ca orice filosofie, dealtfel — afirmaţii care 
nu sint necesare, sau, mai drept, afirmaţii ce prin însăşi 
esența lor, nu pot fi necesare. 

„Transcendentul este irațional sau, ceiace e tot una: esența 
ultimă a lumii este iraţională şi: iraţionalul e delimitabil in 
mod definitiv, iată cele două mari afirmaţii implicate în teza 
dogmatică şi imposibil de fondat în chip necesar. 

In ceiace privește pe cea dintii, se poate spune despre 
atitudinea dogmatică ctiace se poate susţine despre tezele , 
de acest ordin Pe de oricare altă filosofie. Anume: 
aceste teze, fiind la limita extremă a cunoaşterii noastre şi 
neadmițind deci, prin însăși natura lor, să fie confruntate di- 
rect cu transcendentul şi să fie controlate, acceptarea lor de- 

inde, în ultimă analiză, de un act de voinţă, de o liberă a- 
egere, determinată de personalitatea noastră. Astfel încât 
teza raţionalistă (transcendentul e raționalizabil şi formula- 
bil) ca şi teza agnostică (transcendentul e neraţionalizabil şi 
netormulabil) sint în măsură egală îndreptățite să fie susţi- 
nute sau respinse, 

Nu putem deci afirma că optarea pentru una din aceste 
teze implică un act de curaj mai mare decit optarea pentru 
celelalte două. In orice caz, dacă am ține să stabilim, cu 
orice pref, o ierarhie în această privinţă, autorul prezentelor 
rinduri crede, impotriva lui Lucian Blaga, că nu teza dogma- 
lică e cea care implică actul de curaj cel mai mare, ci teza 
agnostică. După cum ne dăm foarte bine sama că altcineva, 
privind chestiunea din alt punct de vedere, ar putea afirma 
acelaşi lucru despre teza raționalistă, 

In ceiace ne priveşte personal credem că optarea pentru 
una din marile teze despre care e vorba, fiind, in fond, un 
act de credinţă, nu poate fi justificată în faţa forului inteli- 


108 VIAȚA ROMINEASCA 


genței, cum poate fi justificată în fața aceluiaşi for respin- 
gerea a toate trei. Vom motiva îndată această convingere a 
noastră. r 

Dar, dacă e adevărat că optarea pentru una din tezele 
de mai sus e un act de liberă şi supremă alegere, este evident 
că teza dogmatică nu poate fi acceptată de toate spiritele cu- 
getătoare. Ecvaţia personală intrind in joc, colaborarea gë- 
nerală pe care o doreşte Blaga devine imposibilă utopie. 

Mai mult: admiţind, în ipoteză că, la un anumit moment, 
majoritatea metufizicianilor ar opta pentru teza dogmatică, 
ce ne-ar îndreptăți să credem că aici progresul sar realiza 
printr'o colaborare și printr'o continuitate de efort mai mare 
decit s'a realizat şi se realizează în ipoteza contrară a atitu- 
dinii raţionaliste ? Nu vedem de ce iraţionalizarea ar putea fi 
mai mult decit raționalizarea operă in care eforturile indi- 
viduale s'ar integra și subsuma mai perfect intrun mare mo- 
nument colectiv de gindire, Nu vedem dece iraționalizarea 
vicială ca şi raţionalizarea, prin actul originar de optare 
personală, de un perpetuu provizorat al rezultatelor obţinute, 
nu vedem, zic, de ce iraționalizarea ar face posibil un anoni- 
mat mai mare al colaboratorilor decit raţionalizarea? In 
orice caz, autorul „Fonului dogmatic”, proslăvind acest ano- 
nimat realizabil prin intrarea în funcţiune a inteligenţei 
„eestatice”, nu ne arată caracterul lui de necesitate. Căci ana- 
logia la care se gindeşte (ereaţiă dogmelor creştine) nu com- 

ortă decit forța de argumentare inerentă tuturor analogii- 
k. Vedem în această proslăvire a anonimatului şi a colecti- 
vismului spiritual ecoul unor curente de gindire foarte pu- 
ternice în speculația filosofică germună din zilele noastre. 


ata 


Subsumarea rezultatelor într'o mare operă cu caracter 
de creație colectivă şi de permanență asemănător în multe 
privinţe caracterului de continuitate pe care-l arată de 300 
de ani incoace științele pozitive, mar fi realizabilă decit în 
cazul cînd gindirea omenească ar pulea delimita iraționale 
definitive. In acest caz, iraționalele s'ar integra unul lingă 
altul intrun mare și unitar corp de doctrină a iraționalului, 
corp de doctrină care ar constitui metafizica cu caracter de 
stabilitate, aşa cum o defineşte și o visează dogmatismul in- 
teligenței „eestatice”. „Nici un sistem de metafizică întemeiat 
pe metode ale intelectului enstatic n'a fost în stare să rațio- 
nalizeze neted şi complet experienţa și transcendentul; după 
toate au rămas resturi neraționalizabile. Nu se solicită prin 
aceasta chiar suprema  hotărire a dogmatizării?” — serie 
Blaga. 

Da, e adevărat, nici un sistem metafizic n'a reușit pină 


DESPRE O ISTORIE A INTELIGENŢEI 10% 


azi, și nu va reuși probabil niciodată, să raţionalizeze tom- 
plet existența. In enormul efort pe care inteligența omului îl 
face de 2600 de ani încoace pentru a raționaliza coneretul, 
ca sa isbit de anumite regiuni unde acesta sa arătat şi se 
arată absolut impenetrabil, Inseşi ştiinţele fizice — care lu- 
crează cu metode atit de riguroase — recunosc existența a- 
cestor regiuni ale concretului unde, pină acum, toate incer- 
cările lor de explicare au eşuat. Sensaţia, acțiunea transitivă, 
diversul în timp şi în spaţiu, iată unele din punctele unde na- 
tura a pus pină azi bariere puternice contra dorinței noastre 
de a înțelege, de a o concepe ca rațională, adică constituită 
conform exigențelor inteligenței noastre. Cu toate acestea, 
cine ar putea spune a priori că aceste unete, azi iraționale, 
sint definitiv şi iremediabil iraționale? Viitorul singur ar pu- 
tea decide. Și cum viitorul este infinit în durată, această de- 
ciziune definitivă nu va pulea fi niciodată perfect justifi- 
catà... 

Convingerea noastră e deci că nu există sau, mai precis, 
nu putem şti ducă există sau nu, iraționale definitive. Ceiace 
ne pare a fi azi irațional, miine poate deveni rațional, Inte- 
ligenţa poate reuși să-l raționalizeze, fie că descopere un nou 
punet de vedere de unde atacă problema cu şanse de reuşită, 
lie că ca însăși îşi lărgeşte frontierele, cum am văzut la in- 
ceputul acestui studiu. 

In sprijinul acestei păreri a noastre invocăm: a) un caz 
de care vorbeşte insusi autorul „Eonului dogmatic” şi b) un 
ult caz tot atit de elocvent, acela al raționalizării principiu- 
lui lui Carnot. 

a) Cazul experimentului lui Michelson, care a jucat rol 
mare în geneza teoriei relativităţii a lui Einstein. Michelson 
a demonstrat, cum ştim, prin experimentul său că nu se poate 
înregistra nici o diferenţă în viteza luminii cînd pămintul se 
mişcă în aceiaşi direcţie şi cind se mișcă în direcţia contrară 
cu lumina. Totul se petrece ca şi cum pămintul ar sta pe loc. 

Negăsind o explicare a acestui fapt paradoxal într'o i- 
poteză în acord cu logica și cu coneretul fizic, Einstein îl for- 
mulează mai întii ca atare, adică drept irațional, în faimosul 
principiu al constanței vitezei luminii: Lumina işi păstrează 
constantă viteza de 300.000 km. pe secundă faţă de orice 
sistem în mișcare, 

Pentru a înlătura parudoxiu acestei formule. pe 
raţionaliza, Einstein a conceput o altă structură a reni 
ap murea ne je tradiționala concepţie a acestuia in 
așa fel incit formula constantei vitezei inii tel nia i 
raeterul alosie tanței vitezei luminii îşi pierdu ca- 


lată deci că ceiace a apărul mai intii ca irațional (şi 


110 VIAŢA ROMINEASCĂ 


comportind o formulare dogmatică) devine, prin efortul u- 
sia de construcție al unei mari inteligențe, rațional.! | 

b) Principiul lui Carnot, stipulind o schimbare continuă 
în aceiaşi direcţie, nu răspunde exigențelor intime ale ra- 
țiunii noastre, care se exprimă prin legea cauzalitāții, lege 
ce implică ideea de permanenţă, de identitate între ceiace e 
şi ceiace a fost, între ceiace e şi a fost şi ceiace va fi. Prin- 
cipiul lui Carnot însă învaţă că stările succesive ale unui sis- 
tem fizic nu pot fi echivalente şi, nefiind echivalente, nu sint 
reversibile, Drept ce, multă vreme, acest principiu a apărut 
ca o lege stipulind ceva ce se opune tendințelor către raţio- 
nalizare manifestate de inteligența noastră. În termenii de 
care am făcut atita uz în acest studiu, principiul lui Carnot 
este o formulă iraţională. EFA 

Dar iată că savanți ca Maxwell, Boltzmann și Gibbs reu- 
şesc, printr'o teorie mecanică așezată pe conceptul de proba- 
bilitate, să raționalizeze și acest irațional. 

Nu intră în cadrele studiului de faţă să expunem cum a- 
nume sa făcut această raționalizare. Pentru ceiace ne inte- 
resează aici, să reținem numai faptul că ea sa făcut. 

Prin urmare, nu putem afirma că ar exista iraționale de- 
finitive. ; 

După cum nu putem afirma dealtfel nici că existența este 
În întregime raționalizabilă, 

Ambele aceste afirmații implică o fotalizare a experien- 
jei, a oricărei experienţe posibile. Dar e evident că această 
totalizare este absolut imposibilă, dat fiind faptul că spaţiul 
şi timpul sint infinite în întindere, Ceiace Ştim sigur e că, 
pină acum, existența su arătat în unele părți ale ei rațională, 
şi pe alocurea iraţională. Linia de frontieră între aceste două 
mari porțiuni ale realităţii este însă mobilă. Ea sa deplasat 
mereu lărgind porţiunea raționalului. Iată tot ce știm sigur, 
și iată de ce spuneam citeva pagini mai sus că, în ce ne pri- 
veşie, respingem toate cele trei mari afirmaţii globale refe- 
ritoare la transcendent, ele neputind fi motivate în faţa in- 
teligenței care renunță la orice consideraţii streine de exi- 
genţele pure ale ei. 

sk 


Dar, neexistind posibilitate de delimitare a ceiace e de- 
finitiv irațional, nu există, evident, nici formule permanente 
ale iraționalului. Opera de aprofundare şi articulare structu- 
rală a acestuia, opera pe care ar trebui s'o întreprindă, după 


' Crezind cù e vorba de un irațional definitiv, Blag: n considerat, 
în «Filosofia stilului», principiul fundamental al teoriei relativității drept 
echivalent fizical al dogrmaticului, (CE. şi explicaţia acestei greseli de 
interpretare dată de autor în <Eonul dogmatic.) 


DESPRE O ISTORIE A INTELIGENŢEI b mi 


Blaga, inteligența „ecstatică”, va fi pătată de acelaşi caracter 
de provizorat etern de care sufere și opera de raționalizare a 
inteligenţei enstatice. Intocmai ca şi aceasta din urmă, meta- 
fizica construită cu metodele inteligenței „ecstatice” ar fi o 
nesfirşită serie de noi și noi începuturi dela capăt, un corp 
de judecăţi cel puţin atit de efemere ca şi cele pe cure le gä- 
sim în orice altă metafizică apărută pină acum... 

„Intelectul ecstatic intră în funcțiune numai dupăce toate 
metodele enstatice au fost epuizate fără rezultat concludent”, 
— serie autorul „Eonului dogmatic”. Dar, dat fiind faptul că 
această „epuizare” este prin esență provizorie, sau, în orice 
caz, nu putem ști dacă ca e definitivă, de ce am lua calea in- 
teligenţei „ecstatice” spre minus-cunoaștere, şi de ce nu 
ne-am opri mai degrabă la zero-cunoaştere? Răminind ca, in- 
trun viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat, terenul de cu- 
noaștere (de plus-cunoaştere) lărgindu-se și punctele de ve- 
dere vechi imbogățindu-se cu altele noi, spiritul omenesc să 
reia din nou problema care, la un moment dat al evoluției 
sale, i-a apărut, sau a fost de fapt, insolubilă. Odată stabilit 
că nu putem şti dacă există sau nu iraționale definitive, nu 
riscăm, dirijind inteligența spre minus-cunoaştere, so înde- 
părtăm dela probleme care odată şi odată ar comporta totuși 
soluții pozitive de plus-cunoaştere? Decit să-i supgerăm ilu- 
zia, după noi primejdiousă şi sterilizantă, că există în dome- 
niul cunoaşterii ceva absolut definitiv (în specie iraționalul), 
nu e mai bine so oprim pe poziția prudentă a zero-cu- 
noaşterii ? 


VII 


lată o serie de indoieli, de rezerve, de obiccțiuni ridicate 
de un învechit raționalist — zic raționalist, nu intelectualist 
— contra unei teze ce îşi scoate avintul şi seva-i substanţială 
din rădăcini înfipte adine în alte meleaguri. Dialectician stă- 
pin pe toate resursele artei sale, autorul „Eonului dogmatic”, 
chinuit de neastimpărata sete de absolut a tuturor Orientali- 
lor, face uz de toate armele pe care i le poate da logica, pen- 
tru a descinde profund pe o poziție ideologică ce se află în 
afară de limitele logicei. Căci trebue să recunoaștem că teza 
dogmatică este susținută de Blaga cu o rară supleță de gin- 
dire şi cu o supremă precizie logică. 

Dealttel ideea fundamentală din care purced aceste re- 
zerve ale mele, idee destul de pe larg desvoltată in cele ce 
preced, evidenţiază, cred, că aceste rezerve ale mele se ra- 
zimă fără jenă și ele, tot pe o poziţie cu caracter tezist. Lu- 
cru aproape inevitabil în orice discuție filosofică, Evident că 
rio erau al lor le ia mult din ascuțiș, dacă cumva îl vor 

i avind, 


Și dacă le-um ridicat, am făcut-o cu gindul să provoc o 


u VIAȚA ROMINEASCA | 


discuţie mai largă în jurul unei cărţi ce prezintă, atit prin 
calităţile cit şi prin lacunele ei, ceva tare şi rar, ceva ce for- 
țează stima oricărui spirit liber. Şi se prea te ca unele 
din obiecțiile ce i le-am adus, fondate acum, să fie înlăturate 
mai tirziu printr'o desvoltare mai mare și mai articulată a 
ideii pe care se razimă îndrăzneața construcție a „Eonului 
dogmatic”, care, așa cum se prezintă acum, nu e decit o schiţă, 
nu face decit să anunţe un program !. (Fapt subliniat deja 
mai sus), Pi 

Trasind gecastă schiţă, căreia logica înlănțuirii ideilor 
ce le conţine îi împrumută frumusețea visului unui matema- 
tician, Blaga ne arată cu elocvență că urăşte ceiace e ușor 
de realizat, că iubeşte zonele critice — zone adesea bogate în 
perspective largi — ale facultăţilor noastre de ințelegere. 

Citindu-i cartea, în care elemente importante din lucră- 
rile-i anterioare revin, mi-a venit în minte teoria lui Carey, 
transpusă de Andre Gide în domeniul spiritului. Contrar lui 
Ricardo, Carey a susținut că terenurile cele mai greu acce- 
sibile sint cele mai bogate în posibilităţi. Transpusă pe plan 
sufletesc, teoria se rezumă în afirmaţia: regiunile cele mai 
inaccesibile — critice, am zis mai sus — ale inteligenţei sint 
cele mai încărcate de promisiuni. 

Cine ştie? S'ar putea intimpla ca teoria să fie adevă- 
rată... SEn consecinţă, teza fundamentală a „Eonului dog- 
matic” să se dovedească, prin problemele ce le pune, născă- 
toare de adevăruri noi, chiar şi în cazul cînd, desvoltată în 
toate nuanțele şi cu toată precizia pe care ea o comportă, 
sar arăta că a pornit dintr'o inspirație greşită: Istoria gin- 
dirii știe să numere in cursul desvoltării ei multe erori fe- 
cunde... 

i i 


Se pune acum întrebarea, ridicată deja mai sus (cap. IV, 
$ 2) : cum se încadrează încercarea lui Blaga în rindul celor 
despre care a fost vorba în întiia jumătate a acestui studiu ? 
In ce sens se poate spune că „Eonul dogmatic” vrea să fie o 
incercare de lărgire a înțelegerii? 

„Eonul dogmatic”, ca Bergsonismul şi ca multe alte sis- 
teme de metafizică, construeşte pe afirmația fundamentală 
că rădăcina ultimă a lumii este de natură iraţională. (Nu 
mai e locul aici să discutăm această afirmaţie. Am văzut că, 
întocmai ca şi afirmaţia opusă, ea nu comportă probe care să 
o justifice sau să o infirme cu necesitate.) Care poate fi 


' Iati de ce gindul central al «Eonului dogmatic» nu ne apare încă 
in chip destul de elar; şi iată dece nici nu s'ar putea pronunța azi 
asupra lui o judecată dreaptă, Pentru a putea judeca echitabil valoarea 
metodei dogmatice, trebne s'o vedem mai intti la Ineru. 


DESPRE O ISTORIE A | INTELIGENȚŢEI | 113 


opul propus facultăţii noastre de înțelegere în această ipo- 
teză? nu poate fi altul decit acela de a căuta să exprime, 
să găsească o formulă adecvată a iraţionalului, să fixeze în 
propoziţii însuși iraționalul. Această formulă adecvată a ira- 
ționalului autorul „Fonului dogmatic” a numit-o formulă 
dogmatică. 
lată în ee sens se poate spune că încercarea lui Blaga 
postulează o lărgire a frontierelor facultăţii noastre de inje- 
legere, şi iată de ce am încadrat — ou rezervele formulate 
mai sus — teza dogmatică în granițele mai largi ale prezen- 
tului studiu. 


D. D. Roşca 


Călătorii! 


— E GIPET-— 
Cu cămilele 


Pe-o parte a lei, şi de-a curmezișul ei, citeva zeci de 
cămile sia et mă aga picioarele strinse subt ele, cu giturile 
intinse : păsări ciudate cu penele smulse. Toate rumegă calm 
şi regulat, parcă ar rumega timp. Buzele desgustător cartila- 
ginoase se mișcă la ser ase şi la stinga cu regularitate de 
pendulă animală. Privirile stau er AI Sampo deşertului 
de parcă ele ar vedea deasupra intregii Sahare. 

Peile cămilelor sit de stil: atirnă deoparte şi de alta 
ciucuri lungi, covoraşe mici, cureluşe cu zimți şi bumbi de 
alamă; o artă încărcată şi primitivă demnă de toată atenţia. 
Fiecare şea are ceva deosebit, însă în acelaşi gen; ca o co- 
lecţie de muzeu. a 

Nea ajunşi, sintem asaltaţi de arabii cu cămilele, ca o 
pradă. Parcă fiecare din noi ar fi un cadavru aruncat unui 
trib de antropofagi. Mi se vorbește în englezește, citeva cu- 
vinte, amestecate cu o arabă care-mi aduce aminte de țigani. 
Arabul însă nu e numai arhitect de piramide, ci și un mare 
fizionomist. A văzut că nu pricep nimic, Incepe pe nemţeşte. 
şi amestecă pentru încercare citeva cuvinte franțuzeşti. Ne-a 

icit, Cuvintele se repetă fără legătură între ele şi repetat : 

usiu, Musiu, moâ, moâ, chameaux; bons chameaux, jolis 
chameaux... 

Unul mă trage de haină, altul de minecă, altul se pune în 
fața mea, uşă sculptată de altar, ca să nu mai pot face un 
pas decit peste cadavrul lui! s 

Rāmin perplex şi imobil ca orice victimă în fața unei 
forțe de neinvins. Domnul Raoul ţipă la ei ca un îmblinzitor 
de fiare care şi-a pierdut puțin prestigiul şi e în pericol; îi 


* Vezi «Viaţa Romineaacă» Anul XXIII, No. 6. 


CALATORII ZA 115 


bruschează cu un curaj de european cuceritor, tabu. Dar a- 
rabii sint hotărîți la orice, numai să ne răpească... Sint tirit 
cu adevărat de trei arabi... piramidali, în fața unei cămile. 
Unul din ei o ia de friu, începe a o smuci şi a-i da cu piciorul, 
Cămila scoate un răget diform de animal preistorie. Sint in- 
stalat în şea și cămilu ncepe să fie trasă de friu, de git, pină 
ce se hotărăşte să se e. 

Ridicatul cămilei, pentru cel care-i călare echivalează cu 
un cutremur japonez sau cu o ciocnire de trenuri. Brusc, că- 
mila scoate de subt ea picioarele de dinainte pină în ge- 
nunchi. Sint aruncat spre spate şi mă apuc pripit de oblincul 
din faţă a şelei, salvator. Dar imediat cămila scoate, desfășu- 
rind interminabilele picioare de dinapoi şi sint repezit şi a- 
runcat înainte cu nasul peste git, oblincul îmi intră în pîn- 
tece și parcă amețesec. Manevra nu s'a terminat însă: câmila 
sare cu picioarele dinainte, din genunchi, pe copite şi iarăşi 
sint ca apucat de piept şi isbit inapoi, pină ce mă restabilese 
in poziţie verticală, Incă o mișcare şi am „mal de mer”. Cît 
naş da să mă văd jos, pe pămint! 

Cei doi arabi care m'au adus pe sus la cămilă încep să 
ceară bacșiș, monoton și insistent: peer bacşiş, bacşiş... mă 
trag de picior, mă pișcă de pulpă, se uită crunt la mine, mă în- 
jură desigur pe arăbeşte, cred că vor să mă mănince, Unde-i 
domnul Raoul? Unde m'a adus, cui m'a lăsat? Are răspun- 
derea toată înaintea lui Dumnezeu. Dar domnul Raoul nu-i 
nicăeri. Ba, intră pe uşa unei cafenele din față. Ne-a părăsit, 
Nu pot cere ajutorul nimănui. Toţi tovarășii mei sint asediați 
la fel. E un vacarm asurzitor în care predomină, ca o voce a 
piramidelor: bacşiș, bacşiş... Scot şi dau, ca să scap. 

Mare greşală. Ca din pămînt au răsărit alți doi arabi, cu 
același refren: bacşis, bacșiș... de data aceasta absolut nejus- 
tificat. lar mă trag de picior. Mă cramponez de obline și mă 
aplec de partea opusă ca să pot rezista, lar mă înjură pe a- 
răbește. Doamne! unde-i un soldat englez cu cravașă ? Aici e 
un masacru al europenilor. De data aceasta nu mai este vorba 
de mameluci, ci de noi, de europeni, de piei albe. Englejii 
pentru asta stau în Egipet. Cer protecția lor, absentă tocmai 
cind trebue. Sint pentru ocupația engleză. Bine le face ara- 
bilor. Dar n'am timp pentru considerații diplomatice: „bacșiș, 
bacşiș”. Incerc să mă evadez şi bat cu căleiile în pintecele 
cămilei; curelele cu nasturi de alamă sună; mă încure În 
franjurii cu ciucuri care spinzură în jos ca întrun laţ, şi nu 
mai pot nici să mișe din picioare. Mă uit alături: domnul Au- 
banel e şi el asediat, dar e imperturbabil ca statuia lui Mis- 
tral pentru uzul orientul, şi suportă totul cu o demnitate apa- 
rentă în adevăr aristocratică. Incep să-l respect și să-l admir. 
Morrot latră înăbușit ca un ventriloc la arabii dimprejur şi 
cu pana friului loveşte în cei care se apropie de el. Din cauza 


116 VIAȚA ROMINEASCĂ 


asta a isbucnit acolo o mică revoltă. Arabii flutură mineci 
largi, şi nu mai vorbesc nici englezeşte, nici franțuzeşte, ceiace 
insamnă că au ajuns la instinctele pur arabe și adine ome- 
nești care nu se pot traduce în primul moment, ceiace in- 
samnă că-i grav. Peste a patra sau a cincea cămilă se aud ți- 
pete de femeie, şi din cînd în cînd ca 'n vaerul unui cataclism 
disting cite-un „mon Dieu, mon Dieu!” spus cu exasperare nu 
numai ca o formulă de stil, ci ca o invocare adevărată. 

Vecinul meu dela deal a pornit. Cămila a ieșit din rind 
şi sa indreptat de-alungul şoselei. Arabul meu îndreaptă și el 
prora navei mele animale în aceiași direcţie: spre Piramide 
sau, cum ar spune un egiptolog adevărat, spre primul meri- 
dian al pămîntului, cu o înclinație de 40 de grade pe di- 
recția N. S, a do 

La primul pas al cămilei am fost smucit din loc ca și 
cum aș fi fost smuls, și deplasat printr'o săritură în tracctorie 
cu un metru înainte, M'am cramponat cu toate puterile de 
obline. Fiecare pas mă arunca inainte ṣi puţin lateral. Am 
impresia că sint pe o barcă trasă pe bolovani, — şi că eu 
eram agăţat sus şi mă ţineam de catarg. N'am crezut nici- 
odată că o cămilă e atit de înaltă, că seamănă cu o girafă. 
Nu mă uitam în jos de frică, să nu amețesc. Parcă eram suit 
pe o casă. Imi dădeam samă că dacă voi cădea, este imposibil 
să mă mai scol. E 

Am uitat de Piramide, de Faraoni, de Sfinx, de 4000 ani 
inainte de Hristos, de Herodot, de toate. Mă interesa prezen- 
tul imediat, acel ceas cinci din 12 August 19... Nu mai aveam 
conştiinţă unde merg, parcă nu aş mai fi avut nici un țel. 
Aşa sc răpeau pe vremuri oamenii, 

Cu încetul însă încep a mă deprinde cu ritmul acesta 
larg şi imi armonizez clătinarea trupului meu cu paşii cămi- 
lei, făcind un fel de „tot” unitar şi cam „danse du ventre”, 

Șoseaua se isprăveşte în deşert; parcă ar intra sub nisip 
ca să apară cine știe unde, în cealaltă parte a Africei, în Al- 
geria. 

Arabul se dă lingă mine, se uită în sus, cu capul strimb, 
şi incepe și el: bacșiș, bacşiș, don moa bacșiş... Cerşetoria asta 
amestecată cu vorbe neințelese pentru mine continuă ne- 
sfirşit. Incere să mă uit în altă parte, la piramide, la deşert, 
la panorama orașului, dar e imposibil. De îndată ce-l pără- 
sese din ochi, arabul mă trage de picior, ba, îmi dă şi cite-un 
pumn în pulpă. Văzindu-mă rezistent, arabul vrea să-şi cîştige 
dreptul la bacșis; trage cămila de friu, scoate un fel de tiui- 
turi curioase, dă din mini, și cu atitea mijloace reuşeşte să 
pue cămila la trap. Cutremurul sismic creşte brusc în inten- 
sitate, sint seuturat ca "n virful unui pom pe-o vreme de mare 
furtună; iar mă cramponez de obline, de data aceasta cu o 
hotărire desperută. O cămilă la trap te clatină ca o clopot- 


CALATORII AF I 


niță care ar începe să danseze. Dacă aș fi in mijlocul deșer- 
tului, aș prefera să mor de sete decit să merg cu cămila la 
trap. Imi mușşe limba, imi sare falnicul meu case colonial, mă 
tem să nu-mi pierd tot din buzunare, şi nu pot face nimic 
fiindcă nu pot Masa din mini oblincul şelei. După un parcurs 
de vre-o treizeci de metri, arabul opreşte, îmi suride radios 
cu o sută de dinţi albi, şi mă întreabă victorios: „bon? bon? 
bien!” 

Nu știu ce gest am făcut, dar arabul a încercat din nou 
să pornească la trap. Drept recompensă pentru acest zel spor- 
tiv, se a e pi iarăşi de piciorul meu, cu mina întinsă ce- 
rind bacşișul ca un drept acum cuvenit fără putință de refuz. 
Țip la el pe franţuzeşte, pe româneşte, pe nemţeşte: „après, 
après... am să-ţi plătesc la întoarcere”. Nimic. Arabul mă ad- 
monestează cu energie. Mă uit în jur. Sint izolat. Scot cinci 
piaștri şi îi ofer cu gindul că am isprăvit. Altă eroare. Arabul 
continuă ca şi cum nimic nu s'ar fi intimplat... Lupta aceasta 
în doi cu cîte un piastru, cu cite cinci, smulși cu teroare, a 
durat pină ce ne-am întors! 

Imi amintesc numai prin vis de Piramide, de umbra lor 
crescînd peste spatele meu, de soarele care apune după pira- 
mida lui Menchera, de un arab care se agăța pe blocuri în 
urma unei englezoaice care încerca, împinsă de jos, ascen- 
siunea piramidei, din bloc în bloc, ca pe niște trepte. Uşa de 
intrare era neagră şi scundă pe laturea de Răsăril şi omul 
care intra pe ea părea mic ca un fluturaș alb. ş 

Cine vrea să aibă o satisfacție deplină poate să pue mina 
pe un bloc de piatră şi să spue declamatoriu „acesta e pus 
aici de cinci mii de ani”, Poate să se urce pe pietre ca pe un 
şantier, poate intra pe galerii și tuneluri ca'n pivnițe pină în 
camera reginei sau a regelui. Tot ce a fost artă acolo e la mu- 
zeu şi se poate vedea acolo mai comod, fără cămilă şi arab 
asasin. 

De aproape, Piramidele par și mai inutile. Massa lor col- 
juroasă şi zdrențuită de vreme te striveşte cu grandoarea ei, 
dar råmine totuși lipsită de interes, De altfel cred că nimeni 
nu a vizitat toate trei piramidele. Cea a lui Cheops este cea 
mai aproape şi cea mai „colosală”, Și-apoi o piramidă e tot- 
deauna o piramidă, 

Stinxul 

Scoborim o pantă de nisip, şi, într'o prăpastie dreptun- 
ghiulară, Sfinxul. A fost întreg, acoperit de nisip. Nivelul de- 
șertului dimprejur e la înălțimea gitului Sfinxului. 

Sa dal nisipul în lături, şi Sfinxul apare astfel ca des- 
gropat din pămînt, ca aşezat într'o bortă. Pietrele trupului 
şi ale labelor sint siefuite de vreme, inegal, şi au acum aspec- 
tul unor straturi calcaroase suprapuse, can ripele dela munte. 


— ii 
CT 


Il înconjurăm cu cămilă şi cu „bacşiş”. Soarele care vine din 
spate îi aruncă propria-i umbră e faţă. Are prin aceasta 
un aer posomorit şi încruntat. Chipul stilcit de vreme, cu na- 
sul şi obrazul mîncat, are totuși o expresie stranie. Dacă te 
uiţi mult la el, te urmărește şi te atrage fixitatea acelei pri- 
viri paralele peste deșertul de nisip de milenii. Aici noţiunea 
timpului nemăsurat urmă este înviată de aspectul acela 
de om impietrit care asculță de atitea secole vuetul prelung al 
pustiului, care ne priveşte şi pe noi, şi pe toți acei care vin 
spre el dela capătul pămintului, cu o nobleţă înaltă şi sfidă- 
toare. In jocul umbrelor citesc pe faţa lui urme de amără- 
ciune, zimbet, enigmatic, voință tenace, hotărire de temut, şi 
am avut în adevăr impresia că la un moment dat Sfinxul va 
vorbi, că se va întâmpla această minune, sau că se va scula 
să ne fugărească, | 

In fața Sfinxului am simţit, fără convenționalism, alt- 
ceva decit o operă stupidă şi inutilă. Este în el o idee nedes- 
legată, un cuvînt și un simbol pe care nu l-am înțeles deplin 
şi care ne tulbură ca acele cuvinte pe care le spun oamenii 
inainte de a muri şi pe care nu le înțelegem. 

Labele lui gigantice se întind acum spre noi. Sfinxul imi 
impune ca un zeu adevărat. Simt că aş putea să îngenun- 
chez și să mă închin fără să fiu umilit sau ridicol, 

Un fotograf de meserie ne invită pe tofi cavalerii de că- 
mile la un grup alegorie sub formă de trib. în preajma 
Sfinxului, Spun arabului să iasă din grup; îi mai dau un pias- 
tru și tg rămin singur cu pustiul în față, cu începutul de- 
şertulu 


Nisipul e încă alb şi sclipitor în soare; praful lui e fin, 
cizelat parcă de-un mare amator de miniaturi. 

Mai la vale spre Cairo, un cimitir din zilele de azi își 
seamănă, mărunte şi înfiorător de triste, mormintele a roape 
pierdute în nisip. Un mormînt de acelea mici, cu ra lui 
neagră, ca o ose plecată spre deşert şi moartă în drum, e mult 
mai tragic și mai impresionant decit piramida lui Cheops. 
N'am văzut niciodată în viaţa mea un simbol atât de concret 
şi de tragic al micimii omului şi a pierderii lui definitive prin 
moarte. După citeva luni, poate după un an, nisipul va a- 
coperi toate acele morminte, Le-am simțit acolo izolate și a- 
crai la marginea deşertului ca niște hoituri aruncate şa- 

or. 

Nu-mi pot închipui un cimitir mai trist. Nu există pe 
lume cimitir mai trist, Parcă cei ingropaţi acolo, atunci cînd 
„Sau simţit prea slabi şi în ultimul ceas, ar fi plecat ca fiarele 
să se izoleze, şi au căzut în drum spre pustiul cel aproape veş- 
nic, Cum aș fi vrut să mă duc, să pot ridica unul! 


Demostene Botez 


Pauperizarea Rominiei în sistemul capitalist! 


Critica spiritului şi culturii rominești intrate in sistemul 
capitalist apusean a fost în istoria noastră de o rară violență. 
Dobrogeanu-Gherea vorbea cu patos social-democrat şi „li- 
chidatoric” (liquidatorismul a fost un curent puternic de li- 
chidare a Revoluției sociale şi de incredere deghizată în ca- 
pitalism), întrebuinţind o comparaţie astronomică despre in- 
trarea Hominiei in „orbita apuseană”. Imagine barocă in care 
se reflecta fidel concepţia mecanicistă a social-democraţiei o- 
ficiale intimidată de „stabilizarea capitalismului” în Occident 
şi de necesitatea „celei mai mari revoluții, aceia a respec- 
tării legilor” în Orient. 

Răul acestei intrări „in orbită” era adine simţit, fatalita- 
tea situației cu greu de înţeles, dialectica evenimentelor rar 
bănuită, După generozitatea, elanul şi utopismul Revoluţiei 
burgheze (1848, 1866) s'a instaurat în cultura rominească o 
eră de circumspecţie, criticism, scepticism şi satiră generali- 
zată fără nici o teleologie. Olimpianismul gen Titu Maiorescu 
şi negativismul tragic |. L. Caragiale a obsedat pină la te- 
roare trei generaţii culturale: „Direcţia Nouă”, generația sim- 
bolistă a anului 1908 („una mie nouă sute opt, imi pare”, cum 
spune un vers de Minulescu) şi ultima generaţie imediat de 
oups războiu. Criticismul a fost pe larg analizat de G. Ibrăi- 

canu. 


A existat între timp un splendid intermezzo: „Beneroşii” 


' Articol dintr'un ciclu de studii de sociologie marxist loninistă 
apli -atà la fenomenele rnmînerti din care au apărut: 1) Bogaţi și si- 
raci, 2) Determinarea ntilului de viață socială în Viața Rominenscă și 
3) Două potenţialuri, 4) Inaintaţi, inapoiaţi şi emza, 6) Destinul poponre- 
lor răsăritene în Soeretatea de Mâine (toate în 1991). Rominia fiini 
angrenată în capitalism şi posedind particularitățile statelor râcăritone, 
metoda întrebuințată |n cercetare o credam perfect *mnbilă şi neobig- 
nuit de fecundă în rezultate exante, 


120 A VIAȚA ROMINEASCA Ke 


dela Contimporanul, prima aventură a socialismului in Ro- 
minia, A fost, în fond, o echipă cu ramificații în paşoptism. 
cum sa dovedit ulterior (s'a furnizat burgheziei romine cea 
mai strălucită falangă de miniştri), derivind spiritual din 
bomba bâtrinului Ion Brătianu pregătită studenţește la Paris 
cu un terorism fără succes împotriva lui Napoleon III. (Amă- 
nunte în cartea d-lui Alexandru Marcu despre „Conspiratori 
şi conspirații”, 1931), 


După intermezzo, instaurarea criticismului, circumspec- _ 


ției, scepticismului şi satirei generalizate (ironia și auto-ironia 
ridicată aproape romantic la rangul de criteriu al vieţii) că- 
păta forţe remarcabile și o domnie netulburată. Astfel s'a li- 
chidat tabla adversă de valori: pas dialectică, optimis- 
mul în forțele revoluționare, iubirea de oameni săraci, ere- 
dinţa și lupta pentru progres, naivitatea sublimă, forța sim- 
plicităţii, sănătatea şi echilibrul spiritual. Dela 1880 pînă as- 
tăzi, tonalitatea culturii rominești este pesimismul sceptic. 


* 


După succesul paşoptiştilor, care au avut darul să dă- 
rime efectiv multe instituții anahronice, au apărut mici grupe 
cointeresate la binefacerile sistemului capitalist european : 
simple sucursale, unele afișind naționalismul sgomotos bur- 
ghez, altele progresismul, predicind vizionar şi interesat re- 
vărsările Nilului european. Sar putea defini: păsări de pra- 
dă în jurul cadavrelor prezente și viitoare. 

Apologia sistemului capitalist în Rominia făcută de H. 
Sanielevici, Vintilă Brătianu şi St. Zeletin lua ca exemplu 
standardul muncitoresc apusean ridicat, uitind condiţiunile 
speciale cu surse coloniale inexistente la noi, standard rami- 
ficat dealtminteri numai la o „aristocrație sindicală”. 

La primul lucrau, instinctiv probabil, pe lingă reflexie, 
tradiţiile burgheziei progresiste şi interesele ei de clasă, la al 
doilea interesele micii grupări bancare pe care o reprezenta, 
la al treilea decizii și atitudini de intelectual rafinat crescut 
în cafenea literară, cultivind paradoxul şi acrobaţia, singurul 
intelectual romin care a căutat să justifice „ştiinţific” mize- 
ria şi proletarizarea masselor, părăsind interesele claselor 
muncitoare și îimbrăţişind frenetic Banca. Masca „ştiinţifică”, 
„neutralitatea”, „imparţialitatea” în disciplinele sociale se 
cunosc ceva mai bine în ultima vreme. Distincția introdusă 
de problematica germană între „Geisteswissenschaften” şi 
„Naturwissensehaften” a terminat o impostură mai veche. In 
domeniul disciplinelor sociale nu există decit lupte de clasă, 
atitudini, decizii intime. Originalitatea formulei constă în jus- 
tificarea „marxistă” a oligarhiei (Şerban Voinea), în loc s'o 
facă pe latura iluministă şi libertară după cum se obișnuia. 


PAUPERIZAREA ROMINIEI IN SISTEMUL CAPITALIST 121 
Eşafodajul se poate „construi”. Construcția reprezintă o vi- 
ziune personală a fenomenelor sociale din Rominia. Viziunea 
este extrem de interesantă, Pretenţia ei de „obiectivitate” şi 
„generalitate” e impostură. In domeniile sociale nu există „o- 
bicctivitate” și „generalitate”, ci unghiuri care pornesc din- 
trun complex de interese, Doctrinele politice și sociale au la 
bază clasele, votul cetățenese schimbător. Adică opinia pu- 
blică exprimată prin aclamaţie (regalitate, feudalitate, dic- 
tatură), vot universal sau restrins („ştiinţificul” sociolog Ze- 
lentin a cerut corectarea şi restringerea votului universal prin 
introducerea votului plural pentru a „favoriza” pe intelec- 
tuali și „titraţi”). In problemele politice şi sociale nu există 
decit opinii fluente, interese, holăriri intime, propagandă. 

In marea luptă de interese și opinii, angajată de un veac, 
reprezentanţii şi apologeţii sistemului capitalist în Rominia 
au justificat mizeria şi proletarizarea masselor arătind în 
viitor o Mecca irealizabilă. „Generaţii de sacrificiu” a spus 
Vintilă Brătianu. Cu o paletă somptuoasă de pictor Kimon 
Loghi şi Bocklin, d-l St. Zeletin a trasat cadrul întunecat al 
începuturilor capitalismului romin şi străin, proectind in 
„Spătkapitalismus” epoca de aur unde va curge numai lapte 
şi miere. 

Dar n'am avut în epoca antebelică a Apusului condiţiu- 
nile maxime și cu fundamente coloniale pentru Chanaanul 
capitalist apusean? Nu s'au ţinut lanţ grevele? Alături de 
somptuozitatea unei grupe privilegiate n'a fost foametea in- 
termitentă a masselor, Existenzangst şi otrăvirea lor sufle- 
tească prin diserepanţa stilurilor de viață în sinul naţiunii? 

Prima eroare făcută la evaluarea Chanaanului capitalist 
şi la scrierea ditirambilor a fost neconsiderarea unor ele- 
mente primordiale de psihologie a masselor şi necunoaşterea 
modalităţii determinării stilurilor de viață. 

Care sint motivele? 

Apologia sistemului capitalist viitor în Rominia — si- 
tuaţia actuală e privită de toată lumea ca un provizoral — se 
datorește unei comparații între doi termeni neegali. Toţi 
doresc ca Rominia să ajungă la nivelul Apusului, Se uită di- 
ferența de condițiuni de viaţă, faptul fixării centrelor capi- 
taliste și imposibilitatea deplasării în favoarea noastră, ex- 
ploatarea colonială, ete. Comparația stilului de viață apu- 
sean nu se face în adincime şi pe latura tuturor straturilor 
popune ci se rămîne la aparențe şi la micul grup exploa- 
tator. 

Reprezentanții micului grup capitalist romin își conti- 
nuă în străinătate stilul lor de viaţă, care coincide cu al bur- 
ghezului apusean: fraternizare şi înțelegere generală. 

Intelectualii proletarizaţi — gen St. Zeletin — au oroarea 
polemicii sociale şi patima „obiectivității”. Meteci închiși în 


1% VIAȚA ROMINEASCA 

mansarde solitare și biblioteci oficiale roze, ei nu au sufle- 
tește elasticitatea de a trăi pe toate treptele ierarhiei apusene. 
Relaţiile lor sint restrinse, cunoașterea reală și psihologică 
inexistentă, Diferențele de clasă, inamiciţiile, otrăvirea lentă, 
ditormorea sufletească nu intră în construcția sistemului lor 
social, Avem de-uface cu o pledoarie cu argumente strinse 
din izvoare oficiule şi oficioase, falşificatoare a adevăratei 
situaţii economice, sociale și psihologice,  Proletarizarea și 
chinuirea masselor — spectrul şomajului periodic şi discre- 
panța de stiluri — nu apar în asemenea trandafirii cercetări. 
Numai cine a avut ocazia şi curiozitatea de a trăi toate trep- 
tele sociale apusene îşi dă sama de trista și oribila situaţie. 
Heportajrle romine din Apus sint reportaje de metec izolat 
şi gură-cască. 

Sistemul capitalist e un infern pentru masse, adică dela 
concentrarea producției în citeva mini, pentru marea ma- 
joritate a populaţiei, In Germania, 26.000 de capitalişti con- 
trolează producția unui popor de 66 milioane de oameni. 

66.000.000 (minus 26.000) nu au siguranța vieţii. Terme- 
nul care exprimă această teribilă realitate se chiamă Existenz- 
angsi, teama pentru existență, şi se bucură de cea mai tristă 
celebritate. Independenţa individului a dispărut. Vestita u- 
milință de turmă a Germaniei işi are explicația aici. Rapor- 
turile individului în lupta pentru existență sint acelea de sa- 
lariat, adică supus, iar întreprinderile individuale sint în de- 
pendință de bânci şi mari concerne, Crizele frecvente şi teama 
de E soeg. țin permanent pe individ sub o presiune, care se 
traduce prin gesturi şi temeri unde creatura umană iese umi- 
lită și diformată, 

Prosperitatea materială nu se traduce printr'o prosperi- 
tate sufletească. Criza spiritului şi culturii europene îşi are 
rădăcinile în condiţiunile materiale atroce de viață. Căutarea 
înţelepciunii, a echilibrului interior, la douceur de bivre, crea- 
ţia armonică şi de longue haleine sau transformat în tre- 
pidaţie, anxietate, compensatie în nevroze şi viciu, aşteptare, 
efemeridă, tainic dezechilibru şi degenerare. Numai reac- 
țiunea puternică a sporturilor, silind capitalismul și autori- 
tatea stabilită de a construi parcuri, bazinuri, mijloace ief- 
tine de locomoție săptăminale soldate cu deficite publice de 
miliarde, au creat supape de ușurure. 

Criza ultimă mondială datorită raţionalizării intreprin- 
derilor, care în loc de a folosi masselor a intrat în sfera ex- 
clusivă de influenţă a capitaliștilor, creînd milioane noi de 
înfometați, a turburat definitiv organismul social. 

Disciplina nouă a psibotehnicei care dă indicațiuni strá- 
lucite de economisire a energiei vitale și de scoatere a unui 
maximum de rendament, a devenit o armă contra masselor, 
după cum dinamita si chimia binecuvintată au devenit mij- 


__ PAUPERIZAREA ROMINIEI IN SISTEMUL CAPITALIST 123 


loacele sigure de ucidere. Scandalul recent al Profesorului 
Moede, titularul catedrei de Psihotehnică dela Politehnica 
din Berlin-Charlottenburg, care într'o broșură dădea sfaturi 
„Știinţifice” de concediere a personalului prin trucuri şi ter- 
tipuri de-o imoralitate scabroasă, e în mintea tuturor. Mi- 
nistrul Prof. Bredt a şi pronunțat, că Germania are 20 de mi- 
lioane de locuitori în plus, asemeni credinței intime a lui 
Clemenceau. Mașina şi materia primă a Europei pot hrāäm 
o populaţie triplă cu o economisire minunată a energiei vi- 
tale. Numai maşina şi materia primă a Europei aflate în mi- 
nile capitaliştilor cer holocauste, 

Fenomene unaloage de înfometare şi teamă atroce pen- 
tru existenţă îşi fac upariţiunea şi în Rominia, 

La noi situațiunea se agravează. Pozițiunea specială a 
Rominiei față de Europa e pozițiunea muncitorului faţă de 
fabrică şi bancă, aflat la cheremul capitalismului. Atirnarea 
a devenit atit de accentuată, incit nu se poate construi o şosea 
intre Bucureşti și Braşov, dacă o bancă engleză nu furni- 
zează creditele necesare, cu toate că brațele de muncă, ma- 
teriile prime, alimentația şi specialiștii se găsesc în țară, Dar 
din scandalul Stewart n'am văzut nicăeri o pricepere cit de 
slabă despre anomaliile sistemului în care se află Rominia. 


* 


Toate străduințele actuale sint îndreptate în direcția for- 
mării unui sistem capitalist naţional perfecționat. 

De ce direcţia e greșită și țelul imposibil de realizat, pe 
noi așteptindu-ne situația Indiei înfometate cu mari bogății 
şi a țărilor sud-americane cu revoluția endemică, posesoare 
de mine vestite? 

Răspunsul vine dela un studiu al condiţiunilor istorice 
de formare a capitalului. Acumulările de capital au fost 
datorite şi se datorese încă unor condițiuni specifice lui. Exis- 
tă aceste condițiuni pentru capitalismul rominese? (Notăm 
că actualmente avem sistem capitalist, dar lipsește capitalul 
de exploatare pe care trebue să-l importăm.y 

Cum s'au format capitalurile în marile centre financiare? 

a) mari bogății coloniale, Exploatări in mare stil de ma- 

terii prime și oumeni; 

b) putere politică şi — subsidiar — administrativ-mili- 
tară pentru îngenuncherea masselor de seluvi colorați. 

Ambele condițiuni ale acumulărilor de capital lipsesc, Exi- 
stă numai in interior bogății de materii prime. Prin introdu- 
cerea capitalurilor străine acumularea nu rămine în țară, ci 
ia drumul originii lui. In țară se fae numai instalațiuni, care 
nu aparţin teritoriului unde se găsesc, iar inceputurile de ca- 
pital național vor fi ruinate și proletarizate pe baza legii de 


124 VIAȚA ROMINEASCA ELCAN: 
centrațiune, neavind capacitatea de credit şi de rezistență 

ppan e străine. (Cazul ruinării industriei petrolifere 

autohtone: Creditul Minier, L R. D. P., ete.). ; 

Dar să analizăm faptele care împiedecă definitiv forma- 
rea unui capital național. După cum se ştie de toată lumea 
capitalul de mari proporții nu se formează cu zi pa El are 
nevoie de mari lovituri. Numai moraliștii provinciali cu știin- 
ta lor de broască iși imaginează că puii de crocodil ies din 
ouă verzi de rață. Cercetarea sociologică a stabilit definitiv 
sorginţile coloniale şi prădalnice ale capitalismului. Paginile 
lui Sombart sint clasice, iar Raubwirtschaft (economie de 
pradă, banditism, etc.) sint complimente şi mingiieri obiş- 
nuite, Să remarcăm că Sombari e sociolog burghez, aproape 
de dreapta, iar unanimitatea sociologiei și economiei politice 
de orice nuanţe pe această temă e înduioșăloare. Numai broa- 
sca moralistă romină se lamentează în febra crizei proletari- 
zante predicind biciul de foc al economiilor de ciorap într'o 
pauperizare crescindă și iremediabilă, 

Puritanismul în interior al incipienţei capitaliste se tra- 
ducea în colonii cu schingiuiri şi vinătoare de sclavi colorați 
urmăriţi cu ciini-lup hrăniţi zilnic cu carne colorată pentru 
a-şi păstra calitățile şi mirosul. Noi n'avem colonii. Capita- 
listul romîn şi sluga lui citind aceste pagini, regretă grozav 
că nu se pot întrebuința în interior asemenea metode pen- 
tru turmele naționale de muncă. S'ar forma, în sfirşit, capi- 
tal și acumulare naţională, Anomalia constă în faptul, că in- 
suşi capitalismul naționali le obligă psihologic să cumpere 
puţinele lui fabricate, ridicindu-le standardul virtual şi 
aruncîndu-l în suferință prin lipsă. Dacă massele ar fi asce- 
tice, iar fabricatele ar fi exportate, sar tace acumularea. 
Condiţiunile specifice ale capitalismului național cer două 
lueruri contradictorii: fii econom și modest, dar cum ără-mi 
fabricatele! Cu o mină încruntată de moralist Vin Bră- 
tianu+ N. lorga îi recomandă să nu se întindă mai mult de- 
cit plapuma de sclav și om al jertfei, iar cu amindouă mi- 
nile îi viră sub plapumă pe credit (vezi datoriile şi camâta) 
toate meșteşuaurile și mărfurile capitaliste, Aici e o primă 
contradicție care face imposibilă acumularea naţională. Ri- 
dicindu-se standardul, începe importul din Apus cu preţuri 
şi procente coloniale dezechilibrind definitiv acumularea și 
ciorapul. i 

Citeva lovituri de mare anvergurā pe care le-au intre- 
prins şi le intreprind căpitanii capitalismului național — in- 
cendicri de depozite prealabil golite şi „acumulate”, mită, 
furturi rentabile cu aparenje legale — indignează, aruncind 
în efervescenţă şi resentimente opinia publică, necreindu-le 
acea atmosferă de respect și îndemn, propice desvoltării în- 
ceputurilor capitalismului. Coloniile tăceau sau nu se auzeau, 


PAUPERIZAREA ROMINIEI IN SISTEMUL CAPITALIST 135 
iar în patrie era puritanism şi respect. „Găinarul” şi „escro- 
cul” nostru capitalist era mai înainte invidiat, dar n'a fos: 
niciodată respectat. Acum e arătat pejorutiv cu degetul şi fie- 
care îi dorește 10 perechi de palme. Din această cauză căpi- 
tanul intrepid de lovituri se diformează sufleteste în com- 
plexe de inferioritate socială, care se traduc ca o compensare 
— asta e o lege a sufletului — prin risipă, sfidare costisitoare 
și neacumulatoare, traiu bun, afişare scandaloasă şi cu orice 
preţ, adică la consumarea „loviturii”, iar nu la capitalizarea 
şi produetivizarea ei, Vintilă Brătianu a fost de pildă, pentru 
opinia publică ridicul, fiindcă, deşi bogat, umbla cu tocurile 
scilciate ca un pietist englez sau baptist american. Psihologia 
e de multă utilitate pentru comprehensiunea sociologică şi 
economică, 

Capitalismul romin, ieșit din atmosfera latifundiară. n'a 
trecut prin incendiul purificator, de întreprindere colonială 
cu puritanism întern în patrie — ca cel englez, francez. olan- 
dez, german şi american — şi nu prezintă niciunul din carac- 
terele capitalismului în facere şi ascensiune. El işi apropie 
numai formele de decadenţă în afinitate structurală cu lati- 
fundia şi care se caracterizează prin lipsa spiritului de intre- 
prindere, cu preferințe marcate pentru pură  consumaţie 
somptuoasă și anurhică, Somptuozitatea grupei de capitaliști 
naționali ridică şi standardul intern prin imitație pe care alte 
sisteme capitaliste l-au ținut multă vreme la un nivel scăzut 
prin exemplul lor ascetic. 

Sa observat de multe ori faptul ciudat, că a doua gene- 
ratie de burgheji romini în loc să fie cu Biblia în mină şi să 
umble cu tocuri scilciate citesc pe Baudelaire, se stabilesc la 
Longchamps uitind fabrica şi sint complect... degeneraţi. In 
fond, ei își asimilează rapid formele de viaţă ale tovarășilor 
lor din Occident, sărind personal treptele, deşi fabrica e ince- 
pătoare, Individul poate uşor sări treptele. Economia ceva 
mai greu, Atmosfera pietistă gen Boodenbrooks, (romanul 
burghez de mare faimă al lui Thomas Mann), care ar trebui 
să domnească in începuturile noastre capitaliste se preschim- 
bă foarte natural în prietenie cu strănepoţii familiei Booden- 
brooks. Anomalia e în economia-specilică. Tradițiile reli- 
gioase de renunțare și restringere personală pentru bunul 
mers şi înflorirea întreprinderii fiind pierdute in atmosfera 
europeană de Spătkapitalismus care se furişează fatal, in- 
treprinderea dă faliment în a doua genfraţie. 

Se mai ädaogă nesiguranța provocată de războiu, teama 
revoluțiilor sociale, devalorizările, crizele endemice, factori 
absolut contrarii unei desvoltări normale a capitalismului, 
plantă gingașă, care nu poate creşte decit în păminturi îngră- 
sate special 

Apologia capitalismului romin — Sanielevici, Brătianu, 


120 VIATA ROMINEASCA i 


i tale- 
i Co. — e o grandioasă autoinşelare. Cultivarea 
mes a OA plante pna a uitat originile ei. In amr 
originea araras e APTE oare) a popore ră 
aine, Capitalul romin nu poa i a atit de s 
ecou zen ridicării standardului de viaţă şi a căpătării 
Drepturilor Omului. | 
iN eputti duse naşte în țară, pentru perfecţionarea arsar 
mului, se rup acum zăgazuri lăsîndu-se inundarea era vaza 
străin, sperindu-se fecundităţi miraculoase” de NIL 4 en ag 
lui în țară se lasă greu din motive de colonie nesigur pa 
propricrea, Rusia — şi are mega Era e sori a — în 
i ii iile muncitorești sint mai mici, i 
a zare pt Nilului legată de introducerea capitalului sarare 
in Rominia, pusă în circulație de Take Ionescu a ă 
fără analiză sociologică, uită structura capitalismu sari M 
a) în comparație cu modul de viaţă, proletarizează m 
sle tind un profit cît de mare, A 7 
e A ereu eri capitalului învestit nu rămin i gta ; 
Munca națională aliată cu bogăţiile extrase ar rds 
subsolul naţional, condensate în profituri coloniale, iau, A 
mul Apusului. Dacă pină la facerea instalaţiilor e o perioad 
mică de înflorire în per saar ira ere conu za 
ă o subjugare definitiv o săr | i 
tizele "Prof. Alfons Tae i America Centrală şi 
d-americane sint concludente.) — : 
ug a actuală modernă a producției, prin m ora 
nime şi trusturi nu favorizează nici măcar spiritul de în w 
rindere naţional. Intreprinzătorii adevărați sint ce sm ye 
remi efectivi apuseni ai băncilor şi ai societăț pr a 
nime, restul fiind tăietori tot apuseni de sapane ca on 
ai gazetelor de bursă pentru pîndirea lovitu să raza 
naţional întrebuințat de trusturi şi societă sint s => na 
tionari în subordine. Sai sens apel pal at pa i per 
ime, de pildă, mar schim l 
esec pei paia fe cu a o cup era a di pent 
trusturilor şi a băncilor ar fi armon ai oa seg a 
“rule, nu ca pină acuma, iar venitur e na À 
pn ai Î casate: ci ar rămânea în țară şi ar fi întrebuințate 
i lo. 
spa Titulari care incasează dividendele — şi care teoretic a? 
trebui să fie ei înșiși conducătorii întreprinderilor — pa A 
stau azi în nici o legătură directă cu producția. megna aci 
bricantului care muncește din zi pină în noapte pe E: Dar 
nul mers al fabricii, se concretizează azi printr'un adm 4 
trator-delegat energic sau un inginer salariat fix, a po 
indeplini exact aceleaşi funcțiuni — la bază e roti a te e 
ambiția de creație și renume personal — și intrun asena 
naționalizare al producției. Conducătorii direcți ai produe 


——PAUPERIZAREA ROMINIEI IN SISTEMUL CAPITALIST ie? 


actuale au ajuns simpli salariați ai societăților anonime şi ai 
bancherilor. Lupta nu se mai dă pe terenul fabricii. Ea se dă 
in speculaţiuni de bursă, aranjamente de mari concerne şi 
credite la umbra băncilor. Fabricantul conducător e coman- 
ditat, iar comanditarul e marea finanţă. Din veniturile pru- 
ducției, conducătorii de fiecare zi ai ei, nu încasează decit o 
leafă de funcţionar calificat. Adică, ceiace se intimplă şi în- 
tr'o producţie naționalizată. care nu mai are pericolul şoma- 
jului, ci își intensifică sau limitează capacitatea după nevoile 
întregii populaţii. Rezultatele sint peste orice aşteptări în 
Rusia unde au intensificat producția, acoperind în cițiva ani 
(planul de 5 ani) nu numai nevoile interne, ci au invadat și 
piețele străine, 

Sistemul economiei moderne a îndepărtat prin meca- 
nismul său intrinsec, care tinde la concentrare şi colectivi- 
zare, toate seriile de mici întreprinzători, pe care îi proletari- 
zează, O mică parte devin rentieri prin exproprieri plătite. 
Există în Apus citeva ţări favorizate prin conjuneturile isto- 
rice unde clasa parazitară a renticrilor este destul de desvol- 
tată — Franța, Olanda, Suedia, Anglia. Introducerea capita- 
lului străin pentru organizarea producţiei noastre nu va 
contribui la crearea unci clase favorizate de rentieri romini, 
care nu au numerarul pentru a subserie acțiuni, ci va con- 
tribui la susținerea şi formarea unei noui grupe de rentieri 
favorizați în patria de origine a capitalului importat. Som- 
bart numeşte aceste grupe „pete de grăsime într'o supă”; 
„ele stau departe de viața economică” (Der Bourgeois, 
pag. 46). 

Aceste pete de grăsime, cum caracterizează Sombart „la 
haute finance” din Franța şi Anglia veacului XVII şi XVIII 
(„oameni extrem de bogaţi, de origine de obiceiu burgheză, 
îmbogăţiți în operaţiuni cu Statul, care plutese ca petele de 
grăsime într'o supă şi care stau departe de viața economică”) 
le găsim citeodată şi in Rominia contemporană. Tot pete de 
grăsime fără legături cu spiritul întreprinzător și direct al 
producţiei sint rentierii actuali, străini, care ne furnizează 
capitaluri. 

N, Bucharin a scris despre psihologia și rolul rentierului 
o carte clasică: Die politische Ökonomie des Rentners (Wien- 
Berlin, 1926). 

Defoe spunea despre negustorul devenit rentier: „mai 
inainte trebuia să se îngrijească de facerea averii lui, să fie 
activ și vrednic; ucum nu mai are nimic altceva mai bun de 
Tăcut decit să se hotărască a deveni leneş şi inactiv (to deter- 
mine to be indolent and inactive”). 

„Nu trebue să credem, că prezentul nu cunoaşte o atare 
psihologie. Dimpotrivă. Evoluția capitalismului din ultiinele 
decenii a adus cu sine o acumulare rapidă de valori. In urma 


128 VIAȚA ROMINEASCA ——— 


transformării diferitelor forme de credit prvega sere 
ă revine unor persoane, care nu stau în ni ieri i 
pai hr Numărul acestor persoane creşte me aie ra 
M intreagă clasă sotho: Sae pae h i miros 
„ei 2 stă grupă socială i 
o og piro k eiea societăţilor pe acțiuni, a băncilor La a 
zale unui comerț enorm cu valorile de hen: azere 
activității ei economice se restringe la problemel- x r x 
Dri. „Este aarp o a AID e 
care trăeşte din venitul acţiunilo DL a 
Ti : > tat de acei care stau, na 
i ara E iA AE RY în afară de procesul aero 
A a Ha sint al ales posesorii de hirtii cu venituri retea 
Aceatia obligaţii de naturi diverse, ete. Aita Ara e 23 
cunose nici măcar neliniştea jocului de bu % 
p > » PA Pr - 
a ne A e absolut parazitar. „El capătă aater paie 
teşti inrudite cu ale aristocrației aflate pe a merg ata 
la sfirșitul vechiului regim şi cu căpitani eg mite pare pi 
cinre din aceiaşi perioadă. Trăsătura cea ma ia regreti 
stei pături, care se deosebește atit de proleta teză rm 
celălalt tip al burgheziei active, este, după cum am paria 
îngprăinăteă de viața ecohomică. Ea nu arsa poroa aa 
a page i piegare cupoanele. 
ilor gării unor rreaept re ir poate fi definit 
ra c ” (op. cit. pg. 24). i 
ii A entiiniah 3 rol ae S stil de viaţă între ra he za n 
i rentier este neldoelnică. Rominia ieşită din a ur = i at 
irat prin reprezentanții, producției sale în stilu 


cea mai mare uşurinţă. Ar fi fost nenatural să fie altfel, 


A A în 
fiindcă ar trebui să iri se pa gi tema pp 
să devie eroi, cînd ei sînt nişte bieţi o a ia hu 
itä sufletește prin amintirea şi intiuen 
Arii şi prin influența Ă cast rac sea NEA 
pia pi ax Mr pielea e idealuri deşi nu au decit 
> sînt contaminate de aceleași idea „d 
ali în mie pere petre CODE Seea dhia 
2 ucãtoare € i a dre 
e oa ducitaare- lankku de rudenie, voiajuri, oz a 
di literatură—este o clasă tipică de rentieri. Poziția ge e g 
că și destine istorice au cinei din ie spade a pai şi sa 4 
tară in actualul sistem, nves d i E 
rep aiiticăitoiire de venituri pe p Ee E 
azia franceză printr'o politică eco ică 
sperie Nu ai introducem date statistice cpoiiider eu 
cerul e cunoscut de toată lumea. Indignarea or XR air a 
că nu vor să plătească datoriile ţariste antebelice 


. 


PAUPERIZAREA ROMINIEJ IN SISTEMUL CAPITALIST 129 
ză. = SOMINIEJ IN SISTEMUL CAPITALIST 12 


luri investite colonial de unde au scos sume duble şi triple 
investițiunii, dar pe care le-ar fi dorit prefăcute in rente 
eterne — este pirghia lui Arhimede cu care se mișcă opinia 
publică burgheză europeană contra Sovietelor, 

Critica idealului rentier de viaţă francez a fost făcută cu 
o neobișnuită violență chiar de Franceji, acest popor echili- 
brat, amabil, sceptic, clasie şi senin. Afluența spre biroera- 
tism — v'amintiţi lamentul care seamănă ca două picături 
de apă cu cel romin? — se datoreşte aceluiaşi ideal de asi- 
gurare rentieră (pensia), deși numai un ideal de clasa II. 
Mărturisese că între un séjour în Franța şi altul la Bucu- 
rești nu pot face deosebire. Aceleaşi maniere de rentă onetu- 
oasă, același mod de gândire cu tainice venituri nemuncite— 
durerea discrepanţei e numai originalitatea romină, — a- 
ceiași literatură cu psihologia purului consumator. Estetica 
lor literară, vestimentară, pură, olimpian-anxioasă (trăiese 
nehigienic somptuos), rățoielile, suficiența, egotismul amuză 
şi desgustă, 

Dar analizate în substratul lor mi se par apariții natu- 
rale şi îndreptățite, 

eta 


Esecul capitalismului romin actual şi viitor îl văd in 
lipsa condiţiunilor lui intime de inflorire şi în intrarea ra- 
pidă a exponenților lui şi a țării în Spătkapitalismus, iar nu 
În Friihkapitalismus, în lipsa coloniilor, în ridicarea standar- 
dului de viață şi în poziţia noastră specifică in subordine faţă 
de Apus unde sau fixat centrele financiare, 


aty 


De ce Rominia nu are nevoie să parcurgă ciclul capi- 
talist ? 

, Eugen Demetrescu, redactorul revistei Independența E- 
conomică, unul dintre cei 5 economiști romini, care sint și 
sociologi, iar nu simpli contabili ori negustori, discuta cu o 
remarcabilă claritate de gindire şi scris problema specifi- 
cului economic romin: „în afara acestui tablou, care ne dă 
măsura în care ne cunoaştem, nu a existat decit un singur 
punct. de vedere clar-văzător şi acesta cu a jutorul concepţiei 


unor economişti care au avut a explica evoluții inrudite cu a 
noastră: Rusia” (3, 1930), 


Nu insistăm istorie, 
Problema se poate pune întradevăr cu multă indreptă- 


tire in actuala conjunctură internaţională. In schimbul cu 


Apusul, pe baza sistemului lui, noi ieşim cu o proletarizare şi 
pauperizare crescindă. Se poate vorbi de un faliment apro- 


piat al Rominiei, faliment pe laturea și în morala burgheză, 
9 


reintroducă în forme productive ia drumul Apusului suf» 
formă de procente coloniale ale ca italului ee io și 
prin exportul exagerat de devize ale unei bur ezii costisi- 
toare ; 

2) Bugetul Armatei, care este acum pur defensiv. Ţările a- 
pusene aveau și au un buget militar ridicat peniru păstrarea 
coloniilor şi apărarea privilegiilor și inves iilor de capital 
in străinătate. Un buget, deci, indirect rentabil. Al nostru è 
defensiv şi consumator ; 

3) Politica industrializării şi anarhiei n'a fost urmărită 
cu tenacitate. Preussen hat sich grosspehungeri. Rusia sovie- 
tică la fel. Părâsirea liniei V, Brătianu este cea mai gravă lo- 
vitură adusă capitalismului național incipient; 

1) Poziţia noastră faţă de Apus este aceia Sat-Oraş. Satul 
wa avut și nu poate avea niciodată capital activ şi modern, 
ci numai sistem capitalist, ceeace e cu totul altceva decit ca- 
pitai național. Procesul de dizolvare al Agriculturii şi aca- 
pararca ei de către capitalul financiar se observă pretutin- 
deni în lumea capitalistă. In America, de pildă, avem ruina 
micilor şi a er aia fermieri, inglodarea în datorii şi trans- 
formarea lor în simpli proletari salariaţi famelic. In Germa- 
nia, după datele statistice publicate de „Institut für Konjunk- 
turforschung”, imprumuturile postbelice în agricultură sint În 
mediu de 10—14%, iar datoria agricolă germană în 1927 era 
de 13 miliarde mărci, adică de 520 miliarde lei. Situaţie ana- 
logă cu cea din Rominia. Noi, fiind o țară „eminamente agri- 
colă” avem poziţia agriculturii în relaţie cu dictatura capita- 
iului financiar internaţional. Capitalul bancaro-industrial a- 
nexează pe cei „eminamente agricoli” cu forța financiară şi la 
un preţ derizoriu, forțindu-i să cumpere cu preţ ridicat pro- 
duse industriale şi impunind preţuri mici productelor agri- 
cole. Schimbul e deficitar pentru agrarian. „Das Finanzka- 
pital” are în mină banca, adică creditul câmătărese. Impru- 
muturile Rominici în străinătate sint cu dobinzi la nivelul a- 
pricultorului apusean îndatorat. 

Capitalul are oroarea spațiului economic. Vrea atotpu- 
ternicia, Economicește sintem de facto anexuţi capitalului in- 
ternațional, direct şi indirect controlaţi, O colonie cu inde- 
pendenţă politică. Din punctul de vedere formal al dreptului 
internaţional posedăm toate drepturile politice. Dacă am fi 
fost o colonie definitivă, capitalul internațional ar fi 
construit mai mult, probabil. Ne-ar fi transformat în selavi 
indieni şi sud-americani, punindu-se la sfirşit chestia izgoni- 
rilor. Dar așa situația ce şi mai tragică: ne-a pus juridic și 
politic aparent pe picior de egalitate ridicind virtual stilul 
de viaţă fără a-i da infrastructura corespunzătoare, 


Petre Pandrea 


Cronica literară 


— Consideraţii confortabile — 


Sintem la începutul unui nou an literar, 

Fie-ne îngăduit să redeschidem această rubrică cu oa- 
recare consideraţii generale și fără un subiect limitat. Ne 
indeamnă la aceasta amintirea încă proaspătă a vacanței și 
lipsa de cărţi nouă. Curind, pe masa noastră se vor aduna, 
în vrafuri proaspete, volumele cu coperte colorate şi re- 
tlame bine ticluite. Să ne folosim de acest sfirșit de vacanță 
pentru ca să aruncăm o privire înapoi, peste lunile de vară, 


și să încercăm, poate, şi citeva pronosticuri. 


E ud 


Ne dăm sama că, de cițiva ani încoace, în literatura 
noastră n'au mai fost debuturi interesante. Debuturi au fost, 
fără îndoială. Pentrucă se serie astăzi mult, neinchipuit 
de mult. Numai coșurile redacţiilor ştiu asta — şi redacto- 
rii, bine înțeles, pe care profesiunea îi obligă să citească tot, 
(În public circulă, e drept, părerea că redactorii literari ai 
gazetelor şi revistelor nu citese manuscrisele trimese, E falş. 
In ce ne privește, mărturisim că, orideciteori avem prilejul 
să descoperim o pagină bine scrisă, o strofă bine compusă 
sau măcar o imagine frumoasă întrun manuscris trimis de 
vre-un cititor, simțim o adincă satisfacţie), Am fi fericiţi 
dacă am avea prilejul acesta mai des. Inceputul fiecărui au 
literar ne găsește însuflețiţi de nădejdea că vom descoperi, 
poate, un debut de valoare. Mărturisim, însă, că la sfirşitul 
fiecărui an, cînd încercăm să facem bilanțul literar, sintem 
ea rai să constatăm că nădejdea noastră a rămas neim- 
plinită. 

Altădată debutanţii obișnuiau să scrie versuri. Astăzi, 
lucrurile s'au schimbat, Tineri de optsprezece ani, abia ie- 


134 VIAȚA ROMINEASCA OS 
şiți din liceu, seriu romane. Nu e un semn bun. Romanul 
cere o experiență de viaţă și o putere de a judeca viața pe 
care e cu neputinţă să le ai la optsprezece ani. Dar se va 
spune: Cum va debuta atunci un scriitor? Trebue să in- 
ceapă prin opere mai slabe. Nu i se poate cere să fie per- 
fect de la început. — Sintem de acord că un seriitor nu 
poate începe dintr'odată cu opere perfecte. Credem numai 
că, pentru un debut, forma romanului nu este deloc cea mai 
nimerită. Dealtfel rare sint exemplele de romancieri care 
să fi debutat cu romane. După cum, iarăși, sint foarte rari 
scriitorii care să nu fi făcut, înainte de a scoate primul lor 
volum, cîțiva ani de ucenicie la o gazetă sau la o revistă, 
(Cazul lui Flaubert care inainte de „Madame Bavary” a 
scris două sau trei romane fără să le publice — este unic.) 

Se observă la tinerii care, la noi, seriu literatură, o 
predilecție pentru eseu. De la o vreme incoace am remarcat 
o abundență de eseişti, a cărei justificare nu poate fi găsită 
decit în credinţa că eseul e o formă ușoară și comodă. Tine- 
rii noștri eseiști discută cu o uşurinţă într'adevăr remarca- 
bilă toate problemele literare, sociale, morale, dind desle- 


gări, formulind sentinţe Ron tir soluţii. E un spectacol ` 


amuzant şi cam penibil. Este ceva comic în această îndrăz- 
neală cu care tinerii se apucă să judece viaţa pe care încă 
mau trăit-o. Acelaşi lucru se întimplă în literatură, Aproape 
orice debutant, astăzi, începe cu articole de critică. E, în- 
adevăr, comod, Nimic mai uşor decit să înşiri palavre 
pretenţioase sub pretext că faci critica unei cărți. Dar e 
trist faptul că tinerii noștri critici își închipuie că critica nu 
e decit o palavră pretențioasă. Tot astfel cum nu poți fi 
bun romancier la optsprezece ani, nu poți fi nici bun critic. 
In critică, mai mult decit oriunde, trebue ucenicie, studiu, 
meditaţie. Toate acestea cer timp, experienţă a cărților și a 
vieţii — pe lingă inteligență şi talent. Al 

De ce vor fi fiind atit de atrași de meseria de critic ti- 
nerii noştri scriitori? In primul rînd pentrucă cred că 'e 
mai uşor. Dar ei îşi mai închipuie, probabil, că rolul de cri- 
tic e un rol plin de prestigiu şi de mare importanţă. Rolul 
criticei nu este așa de strălucit şi așa de important, In lan- 
sarea unei cărţi și în succesul sau insuccesul ei, critica, cel 
puţin la noi, nu îndeplineşte demulteori decit funcţia muș- 
tei la arat, din fabulă. Că e bine sau rău — asta nu ne inte- 
resează pentru moment. Probitatea noastră ne obligă, însă. 
să constatăm faptul. Reclama pe care o face editorul cu co- 
laborarea autorului este, din punet de vedere al tirajului, 
mult mai folositoare şi mai directă. Publicul, în general, 
este mai sensibil la această reclamă decit la foiletonul cri- 
tic, laudativ sau injurios, al „eseiştilor” care furnică acum 
prin toate redacţiile ziarelor. Am propune spre meditare ti- 


_ CRONICA LITERARA 1% 


nerilor atraşi de mirajul criticei, vorbele lui Stendhal (cu- 
re a fost un spirit critic în adevăratul şi adincul sens al cu- 
vintului): „E mic lucru să-ţi petreci viața spunînd cum al- 
tii au fost mari”. 


+f 


Am fi nedrepți fată de defunctul an literar dacă ne-am 
mărgini la aceste consideraţii, cam sceptice. Am avut anul 
trecut evenimente literare interesante, E destul să. amin- 
tim că d. Mihail Sadoveanu a publicat două romane: Bal- 
tagul” și „Măria Sa Puiul Pădurii” despre care su vorbit la 
timp în paginile acestei reviste, D, Sadoveanu, în continuă 
ascensiune, a ajuns acum la un punct culminant al evolu- 
tiei d-sale de seriitor, Tot ce serie d-sa este de o ireproșabi- 
lă perfecţiune. Stăpin pe o tehnică desăvirşită şi pe o tona- 
litate foarte personală, d, Sadoveanu posedă în cel mai înalt 
grad puterea de a crea o atmosferă. Există o lume sadove- 
niană, care se conduce după obiceiuri și legi proprii, o lu- 
me asemănătoare cu cea reală, dar purtind pecetea perso- 
palității d-lui Sadoveanu, Această constatare este cel mai 
mare elogiu care se poate aduce unui scriitor, 


ata 


Ne-a plăcut din cînd în cind să stabilim în literatura 
noastră contemporană citeva influențe, Dar ne-am lovit de 
un fapt destul de curios, Nici unul din scriitorii nostri ac- 
tuali ma făcut şcoală. (Vorbim, bine înțeles, de cei cițiva 
care se pot numi consacraţi.) Totuşi se poate afirma că ma- 
rea majoritate a scriitorilor care alcătuese generația de du- 
pă război a învăţat cite ceva de la d. Sadoveanu şi d. Ar- 
ghezi. Ar fi interesant de lămurit la fiecare dintre scriitorii 
noştri de după război urmele, mai mult sau mai puţin vizi- 
bile, ale acestei ucenicii. In orice caz nu poate fi vorba de o 
influenţă propriu zisă. Scriitorii noştri de după război (cei 
care au astăzi între treizeci şi patruzeci de uni) sau ferit 
de influențe autohtone. Acesti seriitori au fost surprinși de 
război în epoca adolescenţii şi a tinereţii. Generaţia acea- 
sta a avut, aşadar, ocazia să cunoască mai devreme decit 
alte generații realitatea brutală a vieţii. Scriitorii acestei 
generații au cunoscut această realitate direct, prin proprie 
experienţă, nu din cărți. Au scăpat de marea primejdie u 
intoxicării literare, de care sufăr aproape toţi tinerii. Și s'au 
deprins să observe, să judece şi să serie fără ajutorul căr- 
ilor. Un scriitor, în clipa cînd creează, trebue să ştie să uite 
ce a învăţat şi să facă abstracţie de toată literatura pe care 
a studiat-o. Acest lucru scriitorii noştri de după război l-au 
înțeles și l-au practicat — dar numai în ce priveşte liters- 


135 VIAȚA ROMINEASCA 


a 


tura autohtonă. In schimb n'au păstrat acecași prudenţă 
față de literaturile străine, 

Tradiţia imitaţiei care ne caracteriza înainte de război, 
sa păstrat neatinsă, N'a fost scoală 


ata 


Spuneam că s'ar cuveni, in preajma noului an literar, 
să facem, poate, citeva ronosticuri. Cum se va înfățișa 
oare, în iarna asta, taraba literară — sau ruleta literară, 
dacă vreţi? Cine are să ciștige, cine are să piardă? Bănuim 
că una din surprizele viitorului sezon are să fie „Fata din 
Zlataust”, romanul lui Ionel Teodoreanu, Teodoreanu, de 
la „Medeleni” incoace, a evoluat, fără îndoială. Si-a simpli- 
ficat stilul şi şi-a inăsprit atitudinea faţă de viaţă. In „Bal 
mascat”, deja, se observa o tendință „ voită, uneori 
forțată, dar sigură. lonel Teodoreanu a avut de luptat cu 


Acum, cînd, printr'o evoluție firească, Teodoreanu a 
ajuns să-și dozeze mijloacele și să renunțe la ispita popa- 
surilor prea lungi in jungla metaforelor şi a imaginilor 
strălucite dar inutile __ acum cu siguranță că talentul lui 
va căpăta o putere nouă și opera lui un aspect neprevăzut. 


nitivă a „Poeziilor” lui Eminescu, îngrijită de domnii G. 
Ibrăileanu şi C. Botez. Probabil că tomul al treilea din ope- 
rele lui Caragiale, in ediția d-lui Paul Zarifopol, va apărea 
tot în cursul noului an literar. Aceste ediţii ale clasicilor 


CRONICA LITERARA 137 
e Lu ie m 04 


noștri nu vor fi, desigur, cele mai puţin interesante apari- 
ţii ale noului an literar. Numele celor cure le îngrijesc sint o 
chezăşie sigură. Publicarea unui scriitor clasic în asemenea 
condiții echivalează cu un debut senzațional. 


„fa 


Dar versurile? Le-am lăsat la urmă nu pentrucă le-am 
uitat, ci pentrucă — cu oarecare invincibilă melancolie _ 
ne-am resemnat, de cițiva ani încoace. să constatăm dispa- 
riția gustului pentru versuri — şi la public și la scriitori. A 
scrie şi a ceti versuri pare astăzi un lucru demodat, inac- 
tual și chiar uţin ridicul. Credem, dealtfel, că este un fe- 
nomen general, vizibil şi aiurea nu numai la noi. 

oate nici mam fi făcut loc versurilor în cadrul acestor 
consideraţii dacă n'am fi avut, primăvara trecută, surprizu 
unui volum de versuri bun. E vorba de „Veac tinăâr” al lui 
George Lesnea. Deşi apărut în anul literar trecut. ne face 
plăcerea să-l incorporăm anului literar care începe acumi. 
modesta revansă a poeziei, care nefiind preocupată de 
actualitate — şi poste tocmai din această pricină — e întot- 


deauna actuală. 
Al. A. Philippide 


Cronica ideilor 


Utopii 


Emile Faguet, spirit de burghez comod în halat şi pa- 
puci, îngrozit la perspectiva de a-i pierde, pentru care viaţa 
practică nu e decit un ritual de tabieturi, a exclamat la 
sfirșitul secolului trecut, cind totul era liniștit şi previzibil: 
„Mai bine să mor decit să văd schimbindu-se civilizația în 
care m'am născut”. Notaţi bine că ilustrul critic trăia in tim- 
puri extrem de fericite. Nici o grijă nu agita sufletul euro- 
pean și dela mansarda sa din rue des Ecoles pînă la berăria 
Balzar ori la cursurile dela Sorbona, nimic neaşteptat nu se 
intimpla nici odată, Se va zice: fire franceză prin excelenţă. 
Dar spre onoarea Franţei, care inchide în ca deopolrivă su- 
flet conservator de clasic dar şi morbul revoluţionar, Vol- 
taire, cu treizeci de ani înainte de revoluția franceză, pre- 
simțind evenimentele, seria: „Ferice de eci tineri caci vor 
avea plăcerea să asiste la lucruri extrem de interesante. 
Grozav aşi dori să trăese ca să le văd si eu”. Intelectual cu 
pasiunea cunoașterii, ajunsă la paroxism, pe Voltaire nu-l 
interesa decit noutatea evenimentelor, spectacolul istorici 
pe care voia să și-l ofere curiozităţii sale nesăturate. Deose- 
birea între Faguet şi Voltaire e ca lupta între nevoia de 
confort şi instinctul de curiozitate, 

La Voltaire, instinctul de cunoaştere, desvoltat mon- 
struos ca un cancer în dauna celorlalte, predomină cu acea 
insensibilitate quasi sadică care aminteste de Neron incen- 
diind Roma ca să se delecteze privind. Majoritatea intelec- 
tualilor sînt însă tabietoşi şi comozi ca Faguet Ei mar voi 
să li se schimbe conditiile de trai, care sint, pe drept cuvint, 
şi condiții de lucru. Conservatori şi aristocrați tocmai din 
cauza egoismului cărturărese, care-i face să nu vadă decit 
indeletnieirea lor cerebrală, vi consideră îndeobşte o revo- 
luţie care preface o civilizaţie în alta, drept suprema neno- 
rocire. Dar, gindind bine, orice civilizație e bună, cu con- 
diția să te naști în ea. Cecace e tragic e faptul de a-ţi schim- 
ba viața la bătrinețe. După cincizeci de ani, puţini mai gă- 
sese plasticitatea de a se adapta la o nouă ordine de lucruri. 


CRONICA IDEILOR 139 
Şi spe revoluțiile conduse de tineri, sînt implacabile pen- 
iru bătrini cu care man ce face. Astfel, condiția cea mai 
bună de a accepta o revoluție e să ai douăzeci de ani. Lu 
acea virstă iubirea primează. Se poate iubi în rebeliune si 
mizerie ca și în lux și securitate, Poate chiar dragostea în 
timp de revoluție, în cadrul aventuros de rise şi moarte, are 
o savoare romantică şi un accent de exasperare în plus. 


Da] 


Nimeni nu se mai îndoește azi, că sub ochii noştri se 
prepară ceva. Ne înconjoară o atmosferă de santier în pli- 
nā construcţie. Ne asurzese maşinile cu Tluerul lor strident 
anunţător de veacuri apocaliptice. Muncitorii asudă cu 
trudă ca să isprăvească mai repede un fabricat misterios. 
Dar ce anume? Fumul ne încacă vederea: simţim doar în 
jurul nostru îmbulzeala înfrigurată pregătitoare de zile noi. 
„Quo Vadis” e intrebarea îngrijorată pe cure şi-o pune în 
fiecare dimineaţă, cînd se scoală, orice om conștient. Fap- 
tele ne uluese: peste douăzeci de milioane de oameni ṣo- 
mează muritori de foame. Germania e în faliment. Trufaşa 
Anglie, negociază pentru prima oară un imprumut la Paris, 
cere ajutorul Amerieei şi incheie armistițiu politic. Indo- 
pate cu aur, Statele Unite nu le pot digera, O indigestie te- 
ribilă le paralizează viaţa. Toate statele, cu excepția Fran- 
tei a țărilor nordice şi a Olandei, sint în cumplită criză. 
Ce se va intimpla mline? Thomas Morus dacă ar vrea să 
descrie uzi insula sa fericită în care se poate trăi paradi- 
ziac, ar avea dificultăţi mari. Nar şti unde so situeze. In- 
spre raiul fascist ori înspre cel bolşevic? 

Nu știm cum şi cînd se va constitui noua formă de ci- 
vilizaţie. Vom ajunge la o nouă formă de organizație sau 
ne vom prăbuşi în anarhie şi ruină? Progresul milenar nu 
e de loc obligator. Perfeetibilitatea continuă e o re jude 
ceată optimistă construită de burghezia prosperă $ mulju- 
mită a secolului al XVII-lea, Cele citeva cetăţi suprapuse, 
desgropate pe locul prezumat al vechii Troia ea și templele 
de artă perfectă ale civilizaţiei aztece ori incase, descoperite 
sub păduri virgine în America, ne lasă pe ginduri. Un teo- 
log rus cu glas profetic, cum îi şade bine rasei sale, ne a- 
nunță că am lichidat cu moștenirile renașterii şi că intrăm 
în plin ev mediu, Vor invada din nou pe continentul nostru 
de marmură și oţel barbaria războaielor de treizeci şi de o 
sută de ani, epidemiile de ciumă, haitele de lupi, stolurile 
negre de corbi care întunecau soarele, călugării indobitociți 
şi păduchioși, briganzii la răspintii? ; 

Alţii prevăd cucerirea galbenă, în orice caz o invazie 
asiatică. Surprizele acestea de la răsărit sint, oricum, in 


140 ____ VIAȚĂ ROMINEASCA 


destinul Europei. Pericolul galben trebue precizat poate în 
pericolul rusese. Dar ce ipoteză rezonabilă se poate face? 
Dacă lucrurile vor evolua normal, fără prăbușiri şi cata- 
strofe, citeva punete ferme se pot totuşi întrevedea. Lipsa 
de perspectivă în timp care orbește pe contemporani nu mai 
e aşa de gravă azi, cum era pe vremea lui Pontiu Pilat, in- 
conştient de viitorul creştinismului aşa cum îl descrie Ana- 
tole France intro nuvelă. Calitatea noastră de actori ai 
dramei istorice ne împiedică să înțelegem sensul evoluției, 
Acţiunea ne face sau miopi, ssu prezbiţi, E greu să faci și 
să te observi făcînd. Totuşi progresele introspecţiunii sint 
mari în zilele noastre. Introspeeţiunea socială e şi ca o for- 
mă de Istorie. 

Ceiuce decade vertiginos subt ochii noştri e vechiul 
ideal individualist. Personalitatea, cea mai înaltă perfec- 
țiune, elaborat al secolului trecut, se distramă evident, Noua 
civilizaţie va fi o civilizaţie de masse, o civilizație colectivă. 
Vom asista la domnia grupului. Uniformizarea şi omogeni- 
tatea vor preface societatea intro suprafață lucie, fără re- 
lief, ca marea liniștită, fără valuri. Un conformism impe- 
cabil va deveni normă de viață, Orice originalitate, orice 
veleitate de independenţă va apare nu numai periculoasă, 
dar şi urită, Va răsări, cu siguranță o estetică a anonima- 
tului. 

Cultul eroilor va dispare, iar însăşi pretenţia de eroism 
va apare de prost gust şi chiar protescă. Virtuţile psihice 
necesare afirmării individuale adică ambiția, emulaţia, or- 
goliul vor pieri. In locul lor vor răsări devotamentul, mo- 
destia, solidaritatea, spiritul gregar, Va e cr d mara socie- 
tāților moderne; arivismul. Sau poate no i va con- 
sta în a fi şters, în a nu te remarca. Succesul social suprem 
se acordă celui care poate trece mai neobservat. 

Şi ce greu va fi pentru cei deprinși cu toba şi eu surlele 
de astăzi! Se vor topi cabotinii, reclamagiii și toţi cei care 
vor să se remarce, Va fi o aprigă întrecere în a nu fi obser- 
vat. Succesul maxim va fi, — fără nici o ironie şi fară nici o 
amărăciune, — maximul de platitudine (în sensul bun al 
cuvintului). O civilizație de numere, repauzantă, liniștită. 
Fără chinurile parvenirii şi fără efecte de scenă. 

Astfel de organizații sociale au mai existat desigur. Că 
mergem acolo mi se pare destul de sigur: regimul fascist ca 
şi cel bolşevic, unul la untipodul celuilalt, au totuși ceva co- 
mun: dispariţia individului şi exaltarea colectivului. Dom- 
nul autonom, elegant, critic, solitar a murit. Copiii săi, mulți 
şi mediocri, au constituit un sindicat şi au lăsat să vorbească 


în locul lor o delegaţie. 
Mihai D, Ralea FR 


Cronica muzicală 


Ritm şi măsură 


'Trebue să stabilim ca punet de plecare, că ritmul este o 
necesitate în orice realizare artistică, Face parte din struc- 
tura fizică a artei. Fără ritm nu se poate reuliza artisticește 
nici o operă, după cum nu se poate comunica în nici un 
limbaj. 

Tot ce este viaţă, toate acțiunile noastre au un ritm. Func- 
jiunile fiziologice ale organismelor, respiraţia, circulația, ete... 
sint vădit ritmate, 

Graiul « format din sunete mai lungi sau mai scurte, mai 
tari sau mai slabe; din diferența lor se naşte ritmul. Versul 
se supune legilor stricte ale prosodici, grupind sunetele în for- 
mule de expresie. Şi arta plastică e ritmată: echilibrul masse- 
lor, simetria formelor, găsesc în noi rezonanțe care sint și 
“le un fel de ritm. Acele arabescuri, nereprezentind nici un 
subiect, simplu joc de linii, construit după legi estetice, sint 
un exemplu de ritm pur, de ritm exprimat plastic. Heprezen- 
tarea mişcării e evocatoare a ritmului ce o animă, şi, invers, 
reproducerea ritmului caracteristic ne sugerează mişcarea 0- 
riginară, 

Muzica «e încă mai robită ritmului; fără de acesta ar fi 
redusă la aproape nimic, S'au făcut, de altfel, încercări de 
muzică modernă pură, neritmată din care s'a eliminat ritmul 
ca un element străin, 

Rezultatul a fost o muzică de armonii fără mişcare, fără 
melodie, Un exemplu, prin analogie, ar fi suprimarea liniei 
in pictură, Ca şi vorba, melodia e un șir de sunete de înăl- 
timi, durate şi intensități deosebite. 

Se împart, convenfional, durata şi intensitatea în timpi 
şi accente lungi sau scurți, tari sau slabi, Se presupun aceste 
unități egale, pentru a le grupa în două categorii, dar egali- 
tatea e relativă: un timp nu e lung el însuşi, ci doar faţă de 


142 VIATA ROMINEASCA è 


altul scurt. Intensitatea, ca şi durata, este chestiune de ritm, 
fraza ritmică, în muzică, cuprinde ambele forme, sintetizin- 
du-le: efectul de notă lungă poate fi obținut cu.ajutorul unui 
accent plasat pe un timp scurt. 

Durata şi accentul nu au nevot să fie indicate în proză 
sau vers, care întrebuinţează vorbe intotdeauna la fel, a că- 
ror pronunțare e cunoscută. In muzică, însă, notarea lor e 
absolut necesară și astfel su creat măsura, din nevoia de a 
determina timpul. Măsura este doar o reprezentare grafică, 
sumară a ritmului: ea indică numai timpul în care se desfă- 
oară fraza ritmică și se mărginește să fie un şir de formule 
scurte, repetate ca un tic-tac de ceasornic, luate drept uni- 
tate. Auditorul primeşte ritmul inconştient, independent de 
măsura scrisă. In cintul gregorian se notau sunetele şi durata 
lor relativă; adică se indicau sunete mai lungi decit altele, 
fără a se scrie măsura, 

Timpii măsurii sînt egali ca durată, dar nu ca intensi- 
tate, De exemplu: accentul cade pe primul timp intro mă- 
sură de doi timpi; pe primul şi, mai slab, pe al treilea în cea 
de patru timpi. 

Măsura e o perfecţionare formală, dar rămine un element 
străin, pe cind ritmul este parte esențială. Din confundarea 
ritmului cu măsura, în compoziție, se nase formulele inele- 
gante şi enervante, scumpe muzicii militare : melodie, cu 
ritm, acompaniată de armonie bătută în chip de măsură. Se 
inlocueşte munca șefului de orchestră cu armonia | 

Rolurile ritmului sint multiple. E utilizat în muzica des- 
criptivă mai mult chiar decit timbrul. | mit-motivele, avind 
nevoe să fie ezraeteristiee, uşor recunoscute, nu se pot lipsi 
de ritm, 

Disonanţe plasate după un timp tare sint primite mai 
usor, iar tăcerea pe un timp tare devine mai impresionantă, 
Pe de altă parte, atenția nre nevoe să fie trezită şi reținută ; 
sunete egale, monotone adorm atenția ori sint enervante. Në- 
egalitatea lor izbeste şi reține, prin variație, în timp ce reve- 
nirea unui ritm auzit odihnește, 

Am întrebuințat termenul de: frază ritmică. Intradevăr, 
analizind ca ritm o frază im un sens, o construcţie ca şi 
în cea verbală, de unde piele ia cuvintelor schimbă in- 
treaga frază. Ce este acest sens, de cele mai multe ori e im- 
posibil de spus precis, imposibil de formulat în cuvinte; și 
asta se întimplă deobiceiu la lucrările de o valoare artistică 
foarte mare. Gindirea nu e intotdeauna acea verbală, făcută 
din cuvinte reprezentind noţiuni precise, sentimente concrete. 

„Penser sans concepts, — spune Combarieu, — revenir à 
l'état de nature, à la libre disposition de soi, au jeu à la fois 
ingénu et savant de nos forces interieures”, 


CRONICA IDEILOR t43 


Arta e limba; ea exprimă, mai direct decit vorbele, gin- 
dul nostru. : 

Muzica e sinteză de armonie, melodie şi ritm, elemente 
ce nu se pot despărți. Vocile se suprapun în acord sau se de- 
şiră întrun joc pe care ritmul îl face coherent. La fel cu pro- 
ectarea formei din tiu pe un plan, procetarea în timp a 
vocilor dă acordul. Sunetele ritmate capătă oarecum un loc 
în timp şi o altă valoare unele față de altele, Sunetele cele 
mai disparate capătă un sens, cind sint ritmate, iar concepţia 
frazei muzicale, adică combinarea armonici şi melodiei este 
opera directă şi exclusivă a ritmului. 


C.B. 


Planul quinquenal al Sovietelor 


__ A vorbi despre Rusia ca despre o țară a tuturor ibi- 
lităţilor, a contrastelor şi a ex rit a grandioase, since 
devenit foarte banal. Dealtfel faptele nu desmint această re- 
putație a vecinei noastre de la miază-noapte și cu o stărul- 
toare perseverență aduc lumii, la intervale mai lungi sav 
mai scurte, noi probe de vitalitate şi putere creatoare a po- 
porului rusesc. Turnate în forme citeodată numai curioase, 
alteori amenințătoare şi periculoase, prefacerile prin care 
trece acest popor, sunt totdeauna adinci și mari. Ele men- 
țin în opinia publică a lumii întregi un interes mereu re- 
inoit şi niciodată amă git. 
_ Şi totuşi acest interes e adesea hrănit cu informaţiuni 
insuficiente sau fanteziste. In general, marele publie nu ştie 
niciodată precis ce se petrece in mijlocul vastelor ii 
ruseşti, Se scurg decenii şi cu tot progresul pe care îl înfăp- 
tuieşte opera apro ierii dintre popoare şi a cunoaşterii re- 
ciproce, Rusia nu încetează de a rămîne o țară enigmatică, 
gata i orice moment să-ţi furnizeze o surpriză neașteptată 
şi nonă. 

_ Anul trecut ne-a adus din partea ei această nouă sur- 
priză succesivă, subt forma primelor realizări reale şi pal- 
pabile ale planului quinquenal. Primit la început cu batjo- 
cură și neincredere şi socotit ca o nouă întreprindere uto- 
pică a oligarhilor comuniști de la conducerea URSS, el a 
pus pe ginduri opinia publică a intregii lumi, din momentul 
in care dumpingul cerealelor rusești a turburat adinc în 
toamna trecută piața mondială, sdruncinată dinainte de o 
cruntă criză de proporții universale. Se produce un nou val 
de interes pentru Rusia Sovietică, se face ò reexaminare și 
o reevaluare a realităților AA perspectivelor şi atitudinea opi- 
nici publice fuţă de planul quinquenal al Sovietelor, sufere 
un reviriment sensibil, Alături de alte manifestări anterioa- 
re pe terenul vieţii internaţionale, dumpingul rusesc a con- 


PLANUL QULCNQUSNASAL AL 3Y VISIS nieda 


stituit o afirmare hotărită a Statului Sovietic ca factor poli- 
tic şi economie de importanță mondială și a furnizat Incă o- 
dată prilejul de a se constata că transtormările prin care 
trece astăzi viața poporului rusese nu sint vremelnice și su- 
perficiale, ci constitue un proces vast și com lex, care, ince- 
put acum cincisprezece ani, schimbă radical condiţiunile și 
aşezămintele prerevoluționare, ereind acolo o viaţă nouă 
subt toate aspectele. 

Aceste transformări, care pină astăzi sau răsfrint mai 
sensibil asupra celorlalte țări prin laturea lor cea mai uni- 
versală — laturea economică, ne rezervă pentru viitor încă 
multe surprize, In acest domeniu, vecinii usici Sovietice, — 
şi printre aceștia ne prenumărăm noi în primul rind, — vor 
avea de suportat cei dintii toate loviturile succesive ale sis- 
temului sovietic. aceasta cu atit maj mult cu cit avem de 
luptat cu o țară care are același caracter economic, anume 
o țară în primul rînd agricolă, Situaţia e de aşa natură că e- 
xaminarea actualei politici a Sovietelor şi a repereusiunilor 
viitoare, nu probabile, ci sigure, pe care le va avea uceastă 
desvoltare asupra țării noastre, nu mai poate răminea o 
preocupare u oamenilor de ştiinţă, sau a celor pe care îi 
leagă de Rusia simpatii şi afinități de ordin sufletese şi i- 
deologic, ci trebuie să constituie o datorie socială. Dacă o- 
pinia publică rominească ar cunoaşte despre Rusia Sovie- 
lică măcar atita, cit se ştie despre ea în Franţa şi Germa- 
nin, — or, noi ar trebui să ştim încă mai mult, — studierea 
aprofundată şi atentă a condiţiunilor noi din Ţara Soviete- 
lor şi a urmărilor pe care aceste condițiuni pot să le aibă a- 
supra țării noastre, nu ar mai constitui o preocupare pri- 
vită adesea ca subversivă, ci o problemă mereu la ordinea 
zilei. Numai astfel am putea fi gata în fața unor lovituri, 
intre care dumpingul agricol din toamna trecută nu e de- 
cit începutul unei serii, a cârei amploare nici nu se poale 
bănui pe de-antregul. Vocile răzlețe ale citorva oameni, 
care-și dau sama de situație, — intre aceştia d. prof. Chi- 
rițescu-Arva, care a făcut în vara anului trecut o călătorie 
de studii în Rusia, trebuie pus în frunte, — nu sint încă su- 
ficiente pentru o trezire a opiniei publice. Forțe cit mai 
multe și mijloace cit mai variate trebuie atrase în acest 
scop. 


ae 


Planul quinquenal al Sovietelor prezintă, în momentul 
de faţă, aspectul cel mai caracteristic din viaţa Rusici co- 
muniste şi unul dintre cele mai interesante fenomene s50- 
ciale din istoria omenirii. Amploarea și însemnătatea lui 
pentru viața de astăzi a poporului rusese pe care 0 imbracă 
în toate aspectele sale de la industrie şi agricultură pină la 

19 


IS OgTo MPDE isa CC a a ad 


literatură şi artă, nu te fi îns i pedeplin iţeleasă A 
incursiune cit de a A lewa A mi quinq ae 
nal este strîns legat de un şir de experienţe, începute ae sai 
un deceniu şi mai bine. Mai înainte insă o mică dig a anng 
_ Ineontestabil, planul quinquenal este elaborat din. ini- 
tiativa şi subt conducerea guvernanților comunişti, care 
stau la cirma Rusici de 13 ani de zile, este aplicat de ei şi 
succesul sau prăbușirea lui va constitui gloria sau infrin- 
gerea comuniştilor. Totuşi acest plan care constituie cel m i 
uriaş plan de acțiune sistematică colectivă, din cite a < 
noscut omenirea, nu. aparține in întregime regimului o 
na E adevărat că subt nici un alt regim de stat, pă 
i fost posibilă aplicarea unui astfel de plan, deoarece el 
presupune o centralizare și o concentrare de forțe posibile 
nimas subt un regim dictatorial; e adevărat deasemeni că 
el este impregnat de idei comuniste și odată cu sriifierea 
socialismului în Rusia urmărește şi cucerirea lumii itro 
iaga comunistă; dar e tot aşa de adevărat că mai arată 
n planul quinquenal o lature, aceea a prevederilor şi re 3 
iri apa de ia  eiopenrii general, care nu mai are tă 
srul comunis t pentrucă poartă și atita vrem cit 
poartă masca comunismului, valoarea căro ala 
secă și universală și care rămîn perfect stările ere 
de puternice subt orice stăpin şi orice direcţie. Popoarele 

pi E tiv lei ai Ape aa TAF de 
i : ori natura social - 
cît foarte relativă opera personalităților dir era ca 
purilor restrinse. Nu există posibilităţi pentru deturnarea 
prin voință omenească a soartei unui popor. Lucrurile Își 
au logica lor implacabilă și mergind impotriva ei riști să-ți 
rupi capul. Napoleon nu a forțat istoria, ela dominat-o 
pă geniul său corespundea in chipul cel mai potrivit 
mpului și împrejurărilor. Ceiace la Napoleon era instinct, 
la bolșevici constituie știință. Ei nu deturnează soarta 
porului rusesc, Fi se adaptează în mod conştient ale, a i 
fatal al istoriei acestui popor, dindu-i pentru un timp ai 
indelungat sau mai scurt, — totul e, doar, vremelnic, cat 
lorația doctrinei lor, a ideologiei lor, dar nefăcind în ulti- 
mas eea a, tceva decit să servească în felul lor evolutia 
„Rusia antebelică prezenta paradoxul un i 
tice mondiale de rangul intti, Hdicată pe caca g ranan. yA 
sita ic dintre cele mai puțin desvoltate. Factor politic 
mondial, Rusia ţaristă, cu suprafața sa ind o şesime 

- uscatului pămintesc şi cu o populaţie de 150 milioane de 

ocuitori, nu deţinea în 1913 decit 3.5% din cifra totală a 
comerțului mondial. Situaţie cu atit mai paradoxală, cu cât 
resursele Rusiei sint dintre cele mai mari de pe fața pămin- 


js: AAN a E ——— o îi 


tului. Dar această situaţie era menită să dispară foarte cu- 


rind. Ultimele decenii marcaseră în Rusia un avint econo- 
mic, în special industrial, care, dacă nu ar fi intervenit răz- 
boiul şi revoluţia, ar fi prezentat toate semnele caracteristi- 
ce unei desvoltări capitaliste de cea mai largă anvergură, 
de cea mai mare forță. Rusia are astăzi şi avea şi mai mult 
înainte de războiu (să nu se uite amputările teritoriale pe 
care le-a suferit la graniţele sale apusene), toate premisele 
pentru o rapidă desvoltare capitalistă. În citeva decenii eu 
a făcut progrese, care cu toată amploarea lor cantitativă nu 
se puteau încă compara cu realizările țărilor capitaliste în- 
naintate, dar care marcat începutul unei ere, ce trebuia să 
aducă Rusia la nivelul celorlalte țări industriale înaintate. 
Era un mers care reeşia fatal din toate imprejurările şi da- 
tele desvoltării poporului rusesc şi pe care im şir de calami- 
tăţi putea să-l întirzie şi să-l îngreuieze, sau să-l canalizeze 
în forme cu totul neașteptate — lucru care sa fnt lat, — 
dar care nu putea fi impiedicat cu desăvirşire de nici un 
războiu şi nici o revoluţie. Rusia este destinată prin întinde- 
rea suprafeței sale, prin bogăţia enormă a solului și subso- 
lului, prin numărul și însușirile populaţiei sale şi prin si 
tuația sa geografică, să constituie o putere politică și econo- 
mică mondială de primul rang. Acest lucru sar fi intimplat 
chiar dacă nu intervenea revoluţia comunistă, chiar că 
Sar fi menţinut republica democratică a lui Kerenschi şi 
chiar dacă Rusia ar fi rămas numai monarhie constituțio- 
ali. Examinarea cit de rapidă și cit de sumară a datelor 
istoriei economice a Rusiei din ultimele decenii, confirmă 
pedeplin această afirmaţie. Apei 
Lenin, a cărui lucrare intitulată „Desvoltarea capitalis- 
mului în Rusia” constitue cea mai amplă şi cea mai ten 
fundă analiză a evoluției economice n Rusiei iu pragul se- 
colului nostru. era cel mai indicat să-şi dea sama de im- 
portanța Rusiei ca factor economice mondial şi de rolul pe 
care îl comportă această situaţie. Genialitatea lui stă toc- 
mai în clarviziunea realităţilor şi în folosirea lor pentru o 
canalizare a desvoltării Rusiei în conformitate cu concep- 
țiunile lui Marx, prelucrate ad-hoc în mintea lui proprie. 
Diseipolii şi urmașii au înțeles bine tactica lui şi toată in- 
semnătatea ci pentru promovarea comunismului in 
şi dacă s'au despărțit adesea la amănunte și interpretări, nu 
au pus nici un moment la îndoială valoarea ei generală. O- 
pera lui Lenin constituie pină astăzi evanghelia nediseutată 


prumutat din lucrarea unuia dintre cei mai de samă eco- 
nomiști ruși de astăzi, S. Gorfinkel: 


„Nu e atit de important ritmul de desvoltare ] econo- 
mici sovietice, cît raportul său faţă de ritmul arilar | 
nerale a întregii economii mondiale şi, mai ales, a i 
miei țărilor imperialiste, Desvoltarea forţelor noastre 
ductive, ridicarea nivelului material și cultural al = a 
riatului şi al țărănimii muncitoare, succesele sepeui. a in- 
dustriei noastre metalurgice şi a maşinilor, toate preian de- 
sigur măresc întrun grad enorm puterea dictaturii proleta- 
riatului în interiorul țării, creiază noi cadre de mili 
i ip pre a întăresc pozițiunea sectorului crezi 
conomie fa e elementul burghez ; 
aparans e fi podea rs momente, noi area poră perii af 

ca n ă ică i 
al economiei mondiale.” (Subliniat Pepene T pete 
; Politica economică a comunismului rusese urmează in- 
erei pai a ftans In ajunul războiului, Rusia ţa 
i constituia o for itică i i 
aer Pre pa jar se ii pontania ia a d ei 
] eia locul Rusiei țariste în lum itici i 
timp îşi cucereşte cu i rjise situația. f arasa i 
nise Din acest punet de vedere situația sa scie 
re puţin prin schimbarea stăpinilor. Acesta este adevă- 
nu de care se tine prea puţin sama încă astăzi și care a 
Brenan neglijat în deceniul precedent. „Era destul de 
e pr resc a crede că se op fixa echilibrul relațiunilor şi 
a aievea anime n ge ia 7 E oA anii ez barba tape 
i lb celui mai numeros — e 
ae mult de 150 milioane de indivizi. Era rea: rai pă ia 
zoan ca Rusia nouă, oricare ar fi dealtfel regimul său in 
Se or, să facă o sforjare de ridicare economică, pentru = 
atā să fie deranjate toate calculele şi toate planurile ca- 
re s'an lucrat ca şi cînd ea era ștearsă pentru totdeauna de 
pe Pre ame ee internaționale. Asistăm de citva timp 
a tocmai i 
ps pe pie pea E i de această reapariție a Ru- 
socotit necesară această introducere 
or: quinquenal și realizările lui în adevârită. piei ari 
at p pese e prea impregnat de ideologia comunistă pén- 
oh ca r examinarea lui detașarea precizărilor de mai sus 
rodii uneze expunerii. Ne vom depărta însă de realitate 
ema m dosul progreselor regimului sovietic, nu vom vedea 
: oltarea economică a Rusiei, datorită situaţiei sale de 
actor politie şi economie mondial. 


' S. Gorfinkel, U, R. 8.8.1 MENS 

AP, Eta e 1 rusă). asia tniei inondiale. Moscova, 
ui n Romier, Le problème "thenee ris 

Nouvelle, No, 684,1931, pag. Ses. eE Ai sa Onko 


_______ PLANUL QUINQUENAL AL SOVIETELOR 1e 


Trec la expunerea planului însuși, incepind cu impre- 
jurările şi datele care au pregătit concepția şi punerea lui 
în aplicare. 

ty 


După trei ani de râzboiu inutil, pe care poporul rusese 
nu l-a simţit şi nu l-a înţeles niciodată, imperiul tricentenar 
al Romanovilor se prăbușește subt valurile unei revoluții ce 
mocnea În sînul societății ruseşti de citeva decenii, Un gu- 
vern burghez democratic încearcă să țină frinele unei situa- 
ţii din ee în ce mai grave. Nevoind sau neștiind să înţelea- 
gă că urmata şi poporul nu mai au energia sufletească de a 
continua războiul şi nu se gindesc decit la Întoarcerea acasă 
şi la acapararea păminturilor boerești promise din primele 
zile ale revoluției, acest guvern este la rindul său răsturnat 
de o mină îndrăzneață de oameni, care au înţeles psihologia 
momentului şi cu o simplă deviză: Pămint şi pace! arum- 
cată în cele patru vinturi, au cucerit puterea. Aceştia erau 
bolşevicii. înțelegerea și adaptarea abilă la psihologia mo- 
mentului îi caracterizează pină astăzi şi este unu din ma- 
rile lor pirghii cu ajutorul cărora menţin regimul comunist. 

Păminturile fiind împărțite la țărani, cu Germanii se 

încheie o pace separată. La oeupaţiunile anterioare ale ina- 
micului se adaugă Ucraina. In restul Rusiei rămas sub stă- 
pinirea bolșevicilor se incearcă pentru prima oară introdu- 
cerea unui comunism integral, prototipul celni ce va fi re- 
luat mai tirziu prin politica lui Stalin. Dar victoria aliaților 
şi prăbuşirea imperiului german dă luerurilor o nouă întor- 
sătură. Desfacerea provinciilor baltice, renașterea Poloniei, 
independenţa Ucrainei și a Georgiei şi intervențiunile atin- 
ților în sud, prepară și destănțuese un crincen războiu civil, 
care durează trei ani. Este o perioadă foarte importantă atît 
pentru istorin bolşevismului în Rusia, cit si pentru desvol- 
tarea economici planificate de mai tirziu, reprezentată as 
tăzi prin planul quinequenal. 

Tara întreagă este pusă pe picior de războiu. Dictatura 
dusă la maximum centralizează toate energiile existente și 
seontează toate puterile de producţie. Orice devieri sint re- 
primate cu cruzime, Fot ce în mod activ se opune politicei 
comunismului este împins pe drumul morții sau al exilului. 
Poporului i se impune o sforțare sub care se înăbușă, dar 
care aduce respingerea tuturor intervenţiunilor armate, 
Această perioadă n pus primele jaloane ale unei economii 
planificate care a adus mai tirziu quinquenalul. Acum se 
pun bazele politicei reluate mai tirziu de Stalin, acuma se 
formează cadrele de conducători militanți ai comunismului, 
ajutorii credincioşi de ustăzi ai dictatorului roşu. Această 
perioadă. rămasă în istoria Rusiei sub numele de „perioada 


130 VIAȚA ROMINEASCA 


comunismului de războiu”, iar în literatura sovie denu- 
esp şi „perioada eroică a revoluției”, a fost sui seepioriă pen- 
n prima oară a cunoscut elanul socialist al proletariatu- 
tre; în nonlienrea e Ra Ii Er TANAAN AEA 
nismului de ră pe deplin pila ase 
asi gasea i peri nu poate fi pe deplin înțeles 
Dar bilanţul războiului civil a fost dezastros, i 
dustriale puternice rămaseră în ilonel noilor kor Pyg 
pendente dela apus. Ucraina, Caucazul și Uralul, sediile 
S 1: prospere din restul Rusici au fost devastate fo 
a a Ma Aa e ON A S 
x aria 
mătate din efectivul său, populația a ps meci 
capătul puterilor. Pedeasupra izbucnește groaznica foame 
te, urmată de epidemiile de tifos și holeră. care secer două 
| ; e oameni. Bolşevicii au ră irui- 
e pe cimpul de luptă, dar acest eee cra Keope S 
şi puterea ideii nu mai putea face nimic in fața dezastrelor 
inedita: Roţile unui uriaș mecanism zdruncinat în téme- 
pacate e la ultima picătură nu mai funcționau. Sin- 
micul acetuia al omului mai putea face ceva în 
i nci intervine celebra stratagemă Lenin, 
terea in retragere, decretarea unei noi rion eco e 
perioada NEP-ului. Se dă curs liber vitalitäții şi inițiativei 
particulare, o sumă de libertăţi burgheze sint retrocedate 
Popup, aia respiră mai uşor şi se pune pe lucru. Duș- 
dietat Sgann predică căderea din moment în moment a 
im această perioadă de slăbire a frinelor dictat 
muniste, nu ră pentru perioada de astăzi, puteri Sed 
conomiei planificate, decit activitatea Institutului de con- 
junctură dela Moscova şi aceea a Consiliului Suprem al Eco- 
nomiei Nationale (Gospian — Planul de Stat), înființat în 
1921 în scopul de a rezolva grava problemă a coordonării 
economici etatizate, care- luase o desvoltare însemnată în 
„seara precedentă, ru sectorul privat, căruia i sau acor- 
rai acum libertăţi şi posibilități noi de existenţă și desvol- 
nre. Din colaborarea acestor două instituțiuni s'au născut 
primele planuri parțiale de edificare economică, între care 
planul de electrificare a Rusiei în zece ani de zile, inspirat 
de Lenin şi considerat ca utopic chiar de mulţi colaboratori 
ai săi. Nimeni nu se gindia pe atunci că acest prim plan de 
ac planificată pe terenul economiei ga vista e, va consti- 
tu (Did tipu uriașului  quinquenal, că ideia electrificării 
va domina toată edificarea socialistă a Rusiei şi că formula 
grandiloquentă, dar atit de plastică a Ini Lenin: „Comunis- 


PLANUL QUINQUENAL AL SOVIETELOR 15 
mul este putere sovietică plus electricitate”, va deveni de- 
viza unci întregi perioade. 

Perioada NEP-ului pur nu durează mult. La 21 lanua- 
rie 1924 moare Lenin și politica urmaşilor săi ią un curs 
care în doi de zile o îndepărtează complect de principiile 
acestei perioade, apropiind-o din nou de metodele comunis- 
mului militant. Incetul cu încetul se afirmă și se impune 
politica lui Stalin, vechiu tovarăș de luptă al lui Lenin, 
şi leader al partidului. NEP-ul care şi-a indeplinit misiunea, 
care a dat posibilitate poporului rusese să-şi refacă econo- 
mia distrusă (industria atinge nivelul antebelice de produc- 
ție în 1926, agricultura în 192728), să se reculeagă şi să 
adune noi forţe de rezistență pentru noi experienţe, este 
părăsi! şi viața poporului rusese este din nou îndreptată pe 
drumul socialismului integral. 

Politica lui Stalin preconizează întărirea, dezvoltarea 
și inmulţirea acelor uchiziţiuni ale comunismului rusesc, 
care au rămas chiar în perioadele cele mai critice ca esen- 
țiale pentru caracterul regimului şi anume: dictatura pro- 
jetariatului, naționalizarea complectă a solului şi subsolu- 
lui. monopolul comerțului exterior, limitarea și distrugerea 
elementelor capitaliste atit la ţară, cît și la orașe, întrun cu- 
vint îndreptarea întregului mecanism al vieţii de Stat câtre 
realizarea unei societăţi socialiste. 

Cu perseverenţă, abilitate, energie, iar citeodată, la ne- 
voie, eu o lipsă de serupule și o cruzime pe care numai un 
fanatism asiatic ca acel al lui Stalin putea să le întruchi- 
peze, sint eliminate rind pe rind, învinse sau distruse toate 
grupările opoziţioniste față de „linia sa generală”, tot ce 
cuprindea o atenuare, o deviere, un compromis, precum Și 
tot ce eru socotit ca unilateral şi ineficace pentru realizarea 
unui socialism integral, Congresul al 14-lea al Partidului co- 
munist (1926) respinge politica ușa numiţilor „agrarizanți”, 
care vedeau în desvoltarea agriculturii pe bazele proprie- 
tăţii individuale o chezăşie a progresului ei. Congresul ur- 
mător aduce defecţiunea şi apoi izgonirea lui Trotchi, ero- 
ul războiului civil și creatorul armatei roşii, acum socotit ca 


jul sovietic şi care a păcâtuit faţă de „linia generală” a lui 
Stalin prin aceia că consideră ritmul preconizat de quin- 


152 a VIAȚA ROMINEASCA 


crat peste U. R, S. S. Politica | i 
quenal este adoptal ca ia a pretor T planul quin- 
DR uita și activitatea partidului şi a în i ra vă pentru 
pu ia se timp de cinci ani de zile. Tara întreagă orteze 
pe: picior de războiu, sforțări şi sacrificii agă este pusă 
pa ru realizarea scopului, întreaga si cere i se cer 
in Keping intr'o singură direcție — spre victo a țării este 
on ay Planul quinquenal se poate asemăna ie iai Manea 
Ap ta de ràzboiu. Biruinţa finală va trebui să bine cu 
i e sforțările făcute şi să răscumpere toate Ap. justifice 
SPRA. JUMPA va insemna donate Sta pune. 
crai pe teritoriul U. R, S. S în IFN fi ede 
iitoare se fac toate jertfele, ee 40. ii a 
è +*s 
„e este şi cum sa alcătuit plm 
` wl : 
punet de vedere tehnie și stiintific el nu prezintă noutate de 
nak toat re oarea lui. Elementele lui constitutive le tra 
(nul ai d realităţile economice ale lumii capitalis 
ae in aceste elemente este noțiunea de ia a te. 
nulă, sau economie sistematică cum ii zic bolşevicii, Această 
tera e strins legată de noţiunile de prevedere iona 
lităţilor Aţi calcula sforțările în vederea nevoilor şi RI- 
Z paor viitoare şi a le. armoniza pentru a atinge ia im i: 
Gael pai a eficacitate, iată caracterele rca pta 
e Begia mii sistematice. Noi nu cunoaştem decit a rin 
linr titarar esta Toan E pura g „Kaempiu cel măr acm 
i Adi at, care ă di 
coca i Bosponir ii financiare pe un an hap arat p penea 
A A ă ideie şi-a găsit o aplicare largă în E Aa Aa A deea 
esp intreprinderi de tot felul își alcătuiesc sub Ai să 
ine, rasi experți în materie, planuri de lucru pe 510.13 
erp Speciale de conjunctură, pe care 1 Era să 
net opriri Germania și Rusia, pun la indemina stai 
i ep rinderi datele necesare (așa numitele indice onee 
idh ga A lu împrejurările și perspectivele urate ar e dă 
prinderii Sia trebuie să se ghideze conducătorul între. 
de suple, : ci $ că aceste planuri trebuie să fie extrem 
picţii a Beniru îi putea fi adaptate tuturor fluctuafiunil 
Favoi pei ine dacă mai pomenim de celebra oii “portal 
ie Sau sg a preconizat aplicarea principiilor Arain iei 
raoin i administrația de Stat, vom avea aproa par 
Aceste ridici ee Conatitutive ale’ planului Haaai 
lumii iona sea A crasa cu practica orteze sti 
: se explică prin faptul că 
primul rind oameni de specialitate, pi orar a oror er 


de şcoală veche, adesea străini reocupări pornos 
călăuziți numai de ideia reoh g și a ot pie 


ore ia 


Pe PLANUL QUINQUENAL AL SOVIETELOR 153 
timp a aplicării celui mai uriaș sistem cconomie concerta! 
și planificat din câte a conce t vreodată mintea omenească. 
Caracterul acesta ştiințitie al planului ne va explica pe 
de o parte adeziunea atitor specinlisti ruşi şi străini la rea- 
lizarea lui, pe de altă parte îi consacră o valoare teoretică 
necontestată. Nici un studiu şi nici o încercare de aplicare 
n ideii economiei sistematice nu mai poste astăzi să se dis- 
penseze de contribuţiunile aduse de vasta experiență ru- 
sească. 
Politica de comunism militant şi de edificare a socialis- 
mului a lui Stalin ne apare astfel “dublată de um substrat 
ştiinţific de o importanță şi de un interes foarte mari. Acest 
caracter al planului quinquenal, care in aplicare se mani- 
festă prin căutarea stăruitoare a punctelor celor mai elicace 
şi mai armonice de legătură între teorie şi practică în 
toate domeniile vieţii economice şi sociale, constitue unul 
din aspectele cele mai interesante ale vieții de astăzi a po- 
porului rusesc, 
Dai 
Fixarea jalounelor pentru edificarea unei economii sis- 
tematice începe, după cum am văzut, imediat după instau- 
rarca NEP-ului, prin activitatea Gosplan-ului. Un pas în- 
semnat inainte in activitatea acestei institutiuni îl constitue 
inceperea publicării așa numitelor „cifre de control ale eco- 
nomiei naţionale” prezentate pentru prima oară pentru a- 
nul economie 1925/1926, care sint nişte planuri anuale sta- 
bilite în toamna fiecărui an, după cunoașterea rezultatelor 
recoltei agricole, pentru un un inainte şi avind ca scop ori- 
entarea generală a politicei economice. Publicate, discutate 
in presă şi în cercurile specialiste, susținute printr'o abilă 
propagandă, cifrele de control devin din an în an mai comi- 
plecte, mai exacte și mai în măsură de a prevedea conjune- 
tura anului următor. După trei ani de experimentare, cifrele 
de control sint transformate întrun plan de economie natio- 
nală, iar toamna anului 1928 vede inaugurarea in practică a 
unui plan de ansamblu pentru producția naţională pe timp 
de cinci ani — celebrul plan quinquenal. 

Dece nu sa continuat ct termenul de un an şi su re- 
curs la ideia huzardală 4 quinquenalului? Perioada de re- 
construcție a economiei ruseşti antebelice fiind terminată 
prin 1927, guvernului sovietic i se punea problema: ce fa- 

cem mai departe? Răspunsul pe care şi l-a dat singur este 
tot aşa de laconic ca și alte devize ale comunismului rusesc: 
a ajunge şi a întrece țările capitaliste! In acest scop un 
plan de ansamblu pe termen lung, la sfirşitul căruia „poporul 
sovietic” să se găsească într'o situație materială şi cul- 
turală superioară aceleia a păturilor proletare din celelalte 


La 
14 VIAȚA ROMINEASCA 


țări şi care să constitue urmare, pe de o parte o garan- 
ție pentru siguranța ideii comunismului în Rusia, iar pe de 
altă pang o premisă pentru cucerirea lumii în fol ace- 
stei idei, 

Ideile principale ale quinquenalului sint următoarele: 

Desvoltarea economică a Rusiei Sovietice trebuie să fie 
o edificare socialisti; 

Această edificare trebuie să aibă ca scop a ajunge și a 
intrece în timpul cel mai scurt posibil nivelul atins de tā- 
rile cele mai avansate ale Europei și în special ale Ameri- 
cati în consecință un ritm forțat la limita puterilor popu- 

aţiei; 

Fdificarea socialistă trebuie să asigure independența 
«conomică a Rusiei Sovietice, pentru a o feri de toate peri- 
colele ce i sar opune din afară; 

Industrializarea trebuie extinsă la agricultură tru a 
ridica producţia şi pentru a obţine proletarizarea ţ ului 
— un nou punct pentru promovarea socialismului; 

Intre oraș şi pat, odinioară separate și chiar adverse, tre- 
buie să se realizeze o coeziune sirinsă, clădită pe o colabo- 
rare rațională și pe ștergerea untigonismelor izvorite din 
deosebirile de nivel de viaţă; 

Faţă de naționalități se va aplica o politică concordantă 
cu principiile autodeterminării și independenţei lăuntrice, 
de unde necesitatea de a da fiecărei republici constitutive un 
plun economie poe corespunzător pe deplin nevoilor ei şi 
rolului pe care îl joacă în [eine 

Aşa dar, scopul principal — promovarea socialismului 
prin desvoltarea industriei și prin mărirea cadrelor proleta- 
riatului. Pentru a nu produce în acest proces o discordanţă 
şi deci o rupere de echilibru între desvoltarea industriei şi 
aceea a agriculturii, se acordă o atenție maximă unei coor- 
donări strinse a acestor două ramuri äle economiei natio- 
nale, Industria se va desvolta în măsura necesară pentru 
maşinizarea agriculturii, aceasta din urmă va merge intrun 
ritm corespunzător celei dintii. Dar cum pentru regimul so- 
vietic nu orice mijloace sint bune, vor i acceptate numai 

acelea care ajută socializarea. Prin urmare nicidecum o des- 
voltare capitalistă a agriculturii pe bazele proprietății indi- 
viduale, cum cereau „agrarizanții’, ci o desvoltare care să 
realizeze distrugerea clementelor capitaliste din agricultură. 
Această înfăptuire este plănuită în planul quinquenal prin 
colectivizare, urmărită prin înmulțirea a două tipuri de gos- 
podării agricole: sovho: şi colhoz, 

Sovhozul (prescurtat din: sovetskoe. hoziaistvo — gos- 
pote sovietică), reprezintă o întreprindere rurală socia- 

„ ridicată pe terenuri aparţinind Statului şi exploatată 
de către Stat cu ajutorul muncii salariate (de nici denumi- 


PLANUL QUINQUENAL AL SOVIETELOR 15 
+ * i). 

de fabrici de griu ce li se dă acestor în deri 
ma de ac pac ape Anita tat co- 


munistii. îl constituie fermele-model ale Statului din Ame- 
i Nord. | i 
Tai Dar dacă Americanii le-au dat Hușilor at: = ceru „Doi, 
spun aceita ci iai vom det iată ci) este s ea ed 
aziaistvo = ectiv te i 4 
Neagoe pati colectivă, iara din erei piron N tr 
iloacele de producţie t complec a 
bre rs cal este egalitară, Această gospodărie Cor 
nită să înlocuiască gospodăriile ri raze rd a tar irina 
i 3 formare ra a 
cu parcele infime, cere o trans rad ră pacea 
t a psihologici ţăranului şi cons 
eg agp riza intreprindere papa e iei dece 
i ii acordă o atenție cu to > A 
g vi napredan acestor scopuri, „prin peza 
tehnică a quinquenalului, toate enormele regiuni ale praga e 
e igiena" 
fost evaluate, scontate, Co e 
r i me pana ritm forțat la limita puterilor populaţiei, ca- 
i să le aducă întrun termen de 5 ani la o desvoltare aj 
care nici un popor nu a realizat-o ra Ra, riza că d TES 
Ca să ne dăm sama de amploarea planului și mă era ile 
i : oprim puţin asupra prevederilor p 
al: uat pis Beto Bni ea plan, fără a-i examina ptt- 
terile de îndeplinire şi realizările efectuate, deac 
Mai intti un tablou general. Cifrele de mai ios pe 
zintă miliarde de ruble g eri în m PaA aea 
investijiun ; A 
e da ere PR tea capitulare ce au a fi investite con- 
form quinquenalului în perioada 1928/29—1932/33. 


Totalul învoatițiunilor coonomico - - - +- - 25 pap 

Din care în a) Industrio e s s e+ s s» » ++ 44 i 
b) Fhootrificare -s= s=». (AS xi 
0) Tranaportari e ea... ee sei. ) 
d) Apricaltură sk -ases 15. 232 


i i ă > cifre privite din 
Dacă mai adăogăm acum că aceste chi 
punti de vedere al repartițici lor pe cele trei aasan raa 
ente ale economiei sovietice: de Stat, coopera pr 
-sv se prezintă în proporțiile următoare la începutul şi sfir- 
șitul quinquenalului 
1997428. 193339 


Sectorul de Stat. >. ssis- 5i. 635 

i <  eoopetativ. ,.. 17 53 

ESE I caii T FTE JLi 
100.— 100.—* 


138 VIAȚA ROMINEASCA 


putem cu uşurinţă degaja următoarele constatări cu pri- 
virė la dinamica urmărită de quinquenal: 

O deplasare a bazei economice a tării cu modificarea ca- 
pitalului fundamental în ale industriei (şi în special ul 
celei grele, care primeşte 75% din totalul investiţiunilar pen- 
tru industrie) ; 

O desvoltare puternică a sectorului de Stat şi a celui 
cooperaliv; 

O desvoltare enormă a bilanţului energetic; 

Enorme investițiuni în agricultură şi transporturi. 

Acum, citeva din realizările principale, prevăzute de 
plan pentru perioada de cinci ani. 

In industrie 22 miliarde de  kilowați-ore energie e- 
leetrică, 75 milioane de tone cărbuni, 26 mil. tone petrol, 10 
mil. tone fontă, 8 mil. tone îngrăşăminte, aproape 150.000 de 
tractoare şi circa 250.000 automobile, 2 miliarde ruble de 
construcțiuni mecanice, mai mult de un miliard de ruble 
maşini agricole. 

Odată cu dezvoltarea industriei cifra proletariatului va 
creşte cu 40%; randamentul muncii industriale cu 110%; a 
celei din transporturi cu 73%; salariul real cu 70%; finele 
quinquenalului va vedea, pedeasupru, realizarea zilei de lu- 
cru de 7 ore. 

In agricultură sectorul colectiv va trece de la 23 mil. 
ha. la 27 mil. ha, sau 18% din suprafaţa însâmințată a tñ- 
rii, va da țării circa 179% din producția agricolă totală, 20% 
din producția de cereale și 43% din cerealele destinate ex- 
portului. 

Industria transporturilor cu investițiunile ei de 10 miliarde 
de ruble în 5 ani de zile, prevede construcţia a 3000 de loco- 
motive noi, 160.000 vagoane, 22.000 km. cale ferată; se a- 
cordă o mare atenţie căilor fluviale în care se investesc 600 
mil. ruble; se construeste canalul de legătură între Volga și 
Dom în lungime de 110 km.; se intensifică rețeaua drumu- 
rilor şoseluite şi se prevede automobilizarea transporturilor 
pe ele (400 mii automobile in loc de 20.000 la începutul 
(quinquenalului) ; o extindere a rețelei căilor ueriene dela 
12.000 la 45.000 km. 

O sarcină enormă caută s'o rezolve planul quinquenal 
in legătură cu problema orașelor si a locuințelor. Creşterea 
enormă a populației ruseşti (coeficientul 23, cel mai înalt 
pentru Europa) şi dezvoltarea urbanismului necesită in- 
vestițiuni colosale în construcțiuni de case şi chiar de in- 
tregi orașe noi, care, se înțelege. sint concepute după un 
model socialist, 

In fine încă o problemă pe care o tratează ul, a- 
ceea a cadrelor necesare pentru edificarea re ui socia- 
list în Rusin, astăzi prea reduse faţă de necesităţi şi în bună 


PLANUL QUINQUENAL AL SI VILIELUR LALI 


parte, anume cea alcătuită din elemeatele moştenite dela 
vechiul regim, nesigure. Deci zeci şi sute de milioane pen- 
tru mărirea cadrelor tehnice, formarea de lucrători culifi- 
cati pentru noua industrie grea ṣi pentru toată producţia a- 
agricolă mașşinizută, formarea de specialişti pentru aplica- 
rea economiei sistematice, proletarizarea Învăţământului su- 
perior, ridicarea nivelului cultural al maselor proletare, 

Totalul resurselor necesare pentru aducerea la inde- 
plinire a prevederilor planului este evaluată la suma de 86 
miliarde ruble în valoarea lor din 1927 (circa 1 bilion 32 
miliarde franci franceji), reprezentind 50% din totalul ve- 
nitului național din aceşti cinci ani, socotit 24.6 miliarde in 
1927/28 şi evaluat la 175.2 miliarde în cei cinci ani ai pla- 
nului. Cum guvernul sovietic nu poate conta nici pe econo- 
miile naţionale, nici pe împrumuturi în străinătate, reali- 
zarea acestor cifre se face pe calea mobilizării venitului a- 
nual al naţiunii prin utilizarea resurselor sectorului socia- 
lizat şi a bugetului în proporţiile următoare: 


Mil. ruble Procentul 


Bugetul genoral . . ...... „44.704 52,3 
Industria naţionalizată o... RM | 221 
Dima + 3 so o pie $ „TIT 79 
Fondurile de asigurare socială . . . &650 10.2 
Surse diversa ....-- EENE 19 
85,719 100.— 


stea sint pe scurt prevederile gigantice ale planului 
Ia ap labe cei 16 redactori ai lui, au înglobat toată 
dinamica unei economii enorme. Să vedem acum cu ce forțe 
și mijloace au pornit Sovietele la realizarea lui, pentru a 
vedea mai departe ce au realizat pină astăzi şi ce perspec- 
tiva le oferă viitorul. 


La o-analiză sumară, forțele cu care porneşte guvernul 
sovietic la realizarea planului quinquenal, sar putea redu- 
ce la dictatură. G. Valois se întreabă eu drept cuvint în pre- 
fața pe care o serie la diseursul lui Stalin ln faţa Congresu- 
lui Partidului Comunist rus din Iunie 1930, „dacă regimul 
sovietic fără dictatură va fi capabil să roducă aceleași 
rezultate”. ?! Dictatura proletariatului înglobează în Husia 
toate acele resurse şi mijloace cu ajutorul cărora bolşevi- 
cii se menţin de 13 ani la putere, iar mine vor realiza o 
bună parte din planul lor de cinci ani. Accastă dictatură a 


"1 Stalino, Diseonrs sur le Plan Quinquenal. Paris, 1930, pag, 19. 


IL 4] 


guts ! cu o tagmă ăia pura: a cărei stăpinire are forma u- 
nei, teocraţii mai t decit oricărei alte forme de domi- 
nație. Ţesută deasupra întregii Rusii cu o savantă minu- 
țiozitate, această organizație menţine punctele cele mai in- 
depărtate ale Uniunii intrun permanent contact cu centrul. 
Ea paralizează orice mişcare, orice voință, orice pornire, 
care ar putea dăuna „liniei generale” a edificării socialis- 
mului. Partidul comunist care-şi are în centrele cele mai 
mici şi cele mai îndepărtate, cite un Stalin în miniatură, 
este în permanenţă mobilizat. Dacă ne gindim acum cu ce 
severitate sint aleşi în Rusia conducătorii comuniști şi ce 
disciplină oarbă domnește în partid, iar pe de altă parte 
cit e de greu indivizilor neorganizați de a se opune unei 
voințe ferme şi organizate, ne vom da uşor sama cum reu- 
şeşte partidul comunist, chiar cu preţul abuzurilor inevita- 
bile întrun astfel de sistem, să mobilizeze maximum de c- 
nergie al populației pentru realizarea planului quinquenal. 
„Dar se înțelege că acest lucru nu ar fi suficient. In con- 
dițiunile deserise mai sus, munca prestată de poporul ru- 
sese nu ar fi decît o muncă silnică, care prin rezistența pa- 
sivă pe care o comportă, ur constitui un obstacol În măsură 
să zădărnicească toată opera Sovietelor. Aici intervine un 
alt factor, minuit de guvernanţii ruşi cu o abilitate unică, a- 
nume participarea populaţiei la opera partidului comunist, 
spiritual socialist, „emulația socialistă”. Există acestea in- 
tradevăr în Rusia Sovietică, sau sint numai invențiuni menite 
să inducă în eroare opinia publică? Dacă ținem sama de 
faptul că de treisprezece ani de zile în Rusia durează dic- 
tatura absolută a unui singur regim, că în tot acest răstimp 
populația U.R. S.S. nu a cunoscut altă ordine decit cea comu- 
nistă, că o generaţie nouă — copiii din timpul războiului și 
revoluţiei — care nu a cunoscut nici una din libertăţile bur- 
gheze şi care nu cunoaşte decit într'o formă diformată şi u- 
nilaterală condiţiunile actuale din țările capitaliste, sa ri- 
dicat astăzi pină în pragul ei de conducere a Statului ; 
dacă ţinem sama că în Husia Sovietică nu există altă pre- 
să, altă literatură, altă şcoală, cu un cuvint altă viață ti- 
că și socială decit cea comunistă, ne vom da uşor sama că 
ceiace este ridicat în slavă de 13 ani nu putea în cele din 
urmă să nu-și găsească răsunet întrun cerc mai larg, decit 
acel al comuniștilor militanţi. Desigur acest factor nu tre- 
buie exagerat. Curente subterane există şi guvernul so- 


' Ce qui se passe en Russie, La Revue de France, 1 Ianuarie 1931. 


PLANUL QUINQUENAL AL SOVIETELOR 158 


vietic are foarte mult de lucru cu opera de subotaj a ele- 


mentelor dușmane regimului (să ne amintim numai de 
cele citeva procese industriale, ultimul din Noembrie-De- 
cembrie 1930, care au stirnit atita vilvă în lumea întreagă). 
Forțe ostile mocnese fără îndoială în straturile adinci ale 
populației sovietice, așteplind momentul rielnic pentru ac- 
țiune. Dar este deasemeni înafară de orice îndoială, că în 
masele largi ale populației există un curent puternic în fa- 
voarea edificării socialiste, fără de care nu ar fi posibil nici 
un pas înainte pe calea realizărilor de astăzi. Acest curent 
este hrănit cu toate mijloacele care stau la îndemina con- 
ducătorilor sovietici şi printre aceste mijloace nu e de ne- 
glijat propaganda abilă a acelor puncte din acțiunea comu- 
nistă, care sint în măsură să impresioneze mai puternic i- 
maginaţia indivizilor, psihologia maselor. Teatrul a pătruns 
de mult în viaţa publică din Ţara Sovietelor, De la o prezen- 
tare patetică a planului nigra in fața Congresului 
Partidului Comunist pină folosirea tractorului ca mijloc 
de propagandă în folosul colectivizării, comuniștii au ştiut 
să găsească şi găsese mereu noi mijloace pentru a impre- 
siona şi atrage populaţia la edificarea socialismului. Mij- 
loacele au reuşit. Harta planului quinquenal se găsește pe 
pereţii celor mai umile cocioabe muncitoreşti din munţii 
Urali, iar tractorul a ajutat opera de colectivizare mai mult 
decit toată activitatea pregătitoare ştiințifico-economică. E 
adevărat că ţăranii intrînd în gospodăriile colective îşi o- 
morau inventarul viu şi-l mincau, dar o făceau poate toc- 
mai pentrucă tractorul îi convingea prea bine de avanta- 
giile şi superioritatea muncii mașinizate... In orice caz sis- 
temul de propagandă întrebuințat de bolşevici îşi merită 
pedeplin numele de „sistemul pirghiilor” (Hebelsystem). 

Un spirit socialist există astăzi fără indoială în Rusin 
Sovietică. Problema transformării „cului” individualist al 
culturii vest-europene intro conştiinţă colectivă, nu se maj 
pune ca un deziderat al comunistilor teoreticieni, ci ca o 
realitate. Spiritul nou s'a răsirint asupra tuturor formelor 
vieții, nu numai materiale, dar și spirituale ale poporului ru- 
sesc, ajungind pînă la literatură și artă, care intră astăzi şi 
ele în sfera prevederilor și realizărilor planului quin- 
quenal. 

Planul quinquenal — piatiletea — le dă tuturora un scop 
şi fiecăruia cite o speranță. A face planuri pentru sine, a-ţi 
rindui propria viaţă este pasus numai unei bande de ne- 

tori coalizaţi. „Pină în 1932 vom avea o cale ferată”, „pinā 
n 1931 trebuie să instalăm o mie de fuse noi”, „cooperativa 
noastră trebuie să organizeze în 1930 o centrală a laptelui 
pentru oraş”, astfel de fraze se aud pretutindeni, ele sau 


o 


VIATA ROMINEASCA 


implintat în viața populaţiei şi îi dau perspectivele necesa- 


re. Astfel se formează un nou spirit.. Despre piatilelea 
vorbesc şi copiii”... ? 

Un i foarte important pentru opera de socializare il 
joacă în Rusia cooperatia, asupra căreia încă Lenin atrăgea 
atenţia maximă a discipolilor săi. In 1929 se numărau nu- 
mai la țară 110.000 de cooperative de tot felul, inglobind 
125 mil, de membri. Printr'o amenajare abilă al turilor 
şi interdependenţelor, cooperaţia a ajuns în Rusia să fie o 
etapă premergătoare și pregătitoare a colectivizării. Acea- 
sta din urmă se face deobiceiu în trei etape succesive, din- 
tre care prima este o simplă cooperativă de producție, a 
doua „artelul”, forma cea mai simplă de organizare colec- 
tivă în care sint socializate munca, solul, maşinile, vitele şi 
fermele, dar rămin în folosință privată grădinile, locuin- 
tele, animalele mărunte, şi în fine forma colectivă supe- 
rioară, descrisă mai sus, colhozul. 

Aşa dar, în primul rind, d eh sie sovietice dispune pen- 
tru promovarea scopurilor de k sa şi numeroase 
forțe de ordin politico-social. Se înțelege că ele nu ar fi de- 
ajuns fără existența obiectului la care să se aplice. Or, în 
această privinţă, dictatura bolşevică se găsește într'o situa- 
ție unică prin avantajele ei. Ea își întinde stăpinirea 
asupra unei șesimi din suprafața întreagă a uscatului, 
locuită de 7% din întreaga populație n globului, acope- 
rită cu cele mai mari bogății de suprafaţă şi conţinind în 
măruntaiele sale zăcăminte de multe ori neîntrecute de nici 
o altă țară în lume, Prin urmare posibilităţi aproape nelimi- 
tate, Un vast domeniu, care se păgtează unei aclivități ori- 
cit de uriaşe, unor experienţe oricât de îndrăzneţe. Impor- 
tanța acestor fapte, care determină Rusiei un drum de evo- 
luţie şi un rol asupra cărora m'am oprit mai amănunţit de 
la început, le subliniez încă odată, deoarece însemnătatea 
lor este capitală pentru dezvoltarea Rusiei ca factor econo- 
mic. Posibil ca regimul sovietice să fi contribuit mult la ac- 
celerarea ritmului reconstrucției tehnico-economice a Ru- 
siei şi la înzestrarea ci cu un aparat economie mai rațional 
decit ar fi fost realizat subt un regim de concurență al in- 
tereselor privat-capitaliste, incontestabil că acest regim a 
imprimat întregii desvoltări de după război a Rusiei un ca- 
ructer care-şi va lăsa urmele pentru totdeauna, dar — re- 
pet — este tot aşa de incontestabil că avintul industrial pe 
care-l in astăzi Țara Sovietelor ar fi venit şi subt orice alt 
regim. A! 

Dar printre forțele care vin să contribuie la edificarea 
socialismului în Rusia nu trebuie să uităm încă unul, de o 


1 H. von Eckardt, Russland. Leipriz, 1990 pag. 505. 


PLANUL QUINQUENAL AL SOVIETELOR 161 


importanță hotăritøare, şi anume: colaborarea rt eapi- 
taliste. Această colaborare se manifestă sub mai multe for- 
me. Avem in primul rind aportul uman. Lipsită de specia- 
lişti, Rusia a făcut un apel larg la tehnicienii și economiştii 
țărilor capitaliste şi în special ai Statelor Unite și Germa- 
nici, care i-au imprumutat cu sutele și miile. Doritori sau 
găsit cu prisosință nu numai pentrucă condițiunile mate- 
riale propuse de Soviete sint dintre cele mai atrăgătoare, ci 
şi pentrucă, deși populația Sovietelor trăieşte sub un regim 
lipsit de cele mai elementare libertăţi spirituale, inițiativa, 
avintul şi ingeniozitatea tehnicienilor își gāsesc acolo con- 
dițiuni unice astăzi de existenţă şi desvoltare, E deajuns să 
citeşti citeva din impresiunile inginerilor americani din Ru- 
sia Sovietică, ca să vezi, cum pentru aceşti oameni care își 
consacră viața perfecționărilor tehnice ale materiei şi care 
sint mai puțin preocupaţi de condițiunile sociale în care se 
infăptuese aceste perfecționări, Rusia Sovietică apare ca o 
țară binecuvintată, Zeci de mii de Germani, mii de Ameri- 
cani, sute de Italieni au răspuns la chemarea guvernului so- 
vietic și au plecat în Rusia să lucreze pentru desăvirşirea so- 
cialismului în această țară, 

Dar pe lingă experienţa și ştiinţa specialiștilor săi, strā- 
inătatea furnizează Rusiei și tot acel utilaj industrial per- 
fecţionat, pe care înfăptuitorii planului quinquenal i} pre- 
sară din abundență pe tot cuprinsul Uniunii. Fabricile de 
tractoare, automobile și aeroplane, șantierele navale, gos- 
podăriile agricole colective, sint înzestrate cu maşini, care 
reprezintă ultimul cuvint al tehnicei. Lumea începe tot mai 
mult să-și dea sama că, prin acest sistem, capitalismul îşi 
sapă singur groapa. Exportator de produse prin excelență 
agricole, Statul sovietic va deveni mine cu ajutorul ţărilor 
industriale capitaliste, un exportator de produse industriale, 
Acest export care nu va înceta să-și menţină caracterul de 
dumping, va fi tot atit de dezastros pentru economia mon- 
dială ca şi dumpingul agricol. Dar o acțiune concertată, 
care să opună ofensivei economice a comunismului un bloe 
unitar, este imposibil de realizat în sistemul bazat pe con- 
curenţă al capitalismului. De acest lucru îşi dau perfect de 
bine sama conducătorii Rusiei de astăzi şi tocmai pe acest 
viciu al capitalismului îşi bazează ei pronosticurile asupra 
apropiatei lui prăbușiri și asupra triumfului comunismului 
în lumea întreagă. 

r că o expunere sumară nu poate cuprinde nici 
pe departe acea enormă varietate de factori care mişcă eco- 
nomia sovietică de astăzi, totuși — cred — că cele arătate 
mai sus sint În măsură să ne deu o ideie despre factorii po- 
zitivi care conluerează la realizarea quinquenalului, E clar 
că dacă nu ar fi decit acestea, planul de cinci ani nu far 


14 


e decit din trium? în triumf. Lucrul nu se întimplă nici 
rah aiee in realitate și aceasta datorită faptului că eco- 
nomia sovietică are de întimpinat in dezvoltarea ei plani- 


parţială 
75—80%, du rerea marelui expert financiar Jules Par- 
mape at intro declaraţie din 20 Februarie 1930, 
— a planului quinquenal. Să ne oprim puţin asupra greu- 
tăţilor care stau în calea realizării lui totale, 


i 


Amploarea însăși a planului, care incontestabil în anu- 
mite privințe depăşeşte puterile omeneşti de prevedere și 
realizare, constitue una din cauzele care îl fac să eșueze în 
multe din prevederile sale. Ritmul adoptat nu poate fi su- 
portat de firea lucrurilor; armonizarea, coordonarea lor nu 
se poate face decit cu încetul. Legătura prea strinsă între 
diversele capitole face ca încetinirea sau nereuşita într'un 
domeniu să provoace repercusiuni succesive în toate dome- 
niile dependente direct şi indirect, ajungind să influențeze 
mersul întregului plan. Un singur exemplu. Nereuşita pla- 
nului de a ridica randamentul muncii în întreprinderile în- 
dustriale a făcut imposibilă reducerea preţului de cost al 
produselor; în consecință — necesitutea de a reduce sala- 
riile muncitorilor şi deci de a le inrăutăţi condiţiunile de 
trai şi calitatea muncii; această inrăutăţire a adus la rindul 
său scăderea calităţii cărbunilor produși pentru nevoile in- 
dustriei, ceiace sa repercutat asupra transporturilor şi fa- 
bricațiunii de oțel. 

in e aahi să atenueze rezultatele planului quin- 
quenal acele părți ale sale, care prevăd construcțiuni dis- 
proporţionate cu nevoile imediate sau ridicate în dauna sa- 
tisfacerii altor nevoi urgente şi mari. Astfel, în timp îe 
muncitorii din basinul carbonifer Cuzneje trăiesc cu miile 
in cocioabe, la Magnitogorsc, noul oraș socialist, se Saru 
ieşte o „Casă a Sovietului” în valoare de 5 milioane i e 
(500.000 ruble sînt suficiente pentru a construi un eră 
măreț), un crematoriu, un edificiu şcolar în valoare de 


economiei ale şi care ameninţă cu ruperea echili- 
bralui rapa Bt vre planului. Astfel sa in- 
timplat în primăvara anului 1930 cu opera de colectivizare 
Primele sovhozuri şi colhozuri datează dela ince- 


ă, E S 
puturile regimului. Totuşi numărul lor este mie pină la pu- 


PLANUL QUINQUENAL AL SOVIETELOR 13 


nerea în aplicare a gquinquenalului. In anul 1927 nu existau 
în toată Uniunea Sovietică decit 15.000 de gospodării colec- 
tive, în 1928 numărul tor se ridică la 38.000, Dar după inau- 
gurarea planului quinquenal, sub presiunea propagandei, 
a mijloacelor de coercițiune și a înviorării sentimentului de 
emulaţiune socialistă, începe o adevărată goană a cifrelor. 
La 20 Ianuarie 1930 erau deja 59 de mii, iar la 1 Martie 
mai mult de 110.000 de colhozuri. Numărul gospodăriilor 
țărănești colectivizate a crescut astfel în citeva săptămini 
dela 4 la 14 milioane, ceiace reprezintă mai mult de jumă- 
tate din numărul total al gospodăriilor ţărăneşti din kusia. 
Aceste rezultate, care întreceau cu mult prea mult prevede- 
rile cele mai îndrăzneţe, au îngrozit pur şi simplu pe com- 
ducătorii sovietici, deoarece o astfel Je precipitare a colec- 
tivizării ar fi fost in măsură să răstoarne toate prevederile 
planului in ceciace ateste corespondenţa dintre desvoltarea 
agriculturii și a industriei, să facă imposibilă utilarea noilor 
5 cu maşinile necesare şi să zdruncine puternic 
producția agricolă a ţării, periclitind chiar dela inceput reu- 
gita planului quinquenal şi odată cu el existenţa însăși a re- 
gimului comunist. În consecinţă, Stalin lansează un decret, 
prin care colectivizarea nu numai este oprită, dar chiar dată 
inapoi pină la limita puterilor de utilare a colhozurilor cu 
maşinile necesare exploatării în mare. Numărul gospodă- 
riilor colectivizate este redus astfel la data de 1 Octombrie 
1930 la 5 mil. şi jum, ceeace reprezintă 22% din totalul gos- 
podăriilor ţărăneşti din Rusia. Se poate uşor închipui că o 
astfel de experienţă nu a trecut fără urmări peste economia 
agricolă a Sovietelor şi s'a repercutat simţitor și asupra suc- 
cesului final al planului quinquenal. 

Am pomenit mai sus de rezistența elementelor ostile re- 
gimului. În agricultură aceste elemente le alcătuiesc ţărami 
înstăriți — culacii, lupta împotriva cărora răpește multe 
mijloace, multe pon d şi mult timp. In industrie edificarea 
socialismului are de luptat cu d cadrelor tehnice 
alcătuite din intelectualii vechiului regim.  Insuficiența a- 
cestor cadre constituie și ca una dintre cele mai mari pie- 
dici pentru menţinerea ritmului de realizare a planului. 

Din li de ingineri, tehnicieni și lucrători calificați, 
sa intimplat ca fabrici înzestrate cu utilajul cel mai per- 
fecționat să producă tractoare sau alte mașini costisitoare 
cu defecte care le fac inutilizabile, fără a mai vorbi de fap- 
tul că cifrele de producţie reală, rămin din această cauză, 
în special pentru industria grea, cu mult sub prevederile 
planului. În afară de aceasta, chiar atunci cînd calitatea mu- 
şinilor proome dar mai ales a celor importate, este irepro- 
şabilă, lipsa de oameni care să ştie a umbla cu ele, lipsa de 
ateliere pentru reparaţii şi de depozite cu piese de schimb, 


i © VIAȚA ROMINEASCA 


j de într'o stare deplo- 
fac ca ele adesea să ajungă foarte reper 
rabilă. Aceste gee a rea e i şi e o 
ic ete, r ele : ; rolul A 
tite aplicării quinquenalului și încă nici astăzi nu ră 
de neglijat. apatya prorina ARATAT uman ë să 
intre cele mai e în opera edificării socialismului i 
aa ie Ecperienţele comuniste l-au tratat mari: pe a ca 
asemeni celorlalte categorii de forţe, pe care Ie întrebu 
jau în economic. EA era supus acelorași opera ţi Set cati 
care se făceau cu producția industr şi aayan ne 
ragi norme de prevedere Și organizare. „st A ea rir 
` iu al economiei, omul, i 
cere age bg esa inquenal, a dejucat mai simţitor pre 
derile şi a rarus n sageti tot ce n ara aere PR Sa 
dițiunile sologice ale maselo indivizilor s ; 
ar pupae saaan sd ari aha aie e ae 
: tehnice. Urmările ac s o 
rap kear radicală a învățămîntului, menită să ara 
ritmul studiilor de specialitate cu scopul de a umple „ape 
timp minim golurile acestor cadre. Aceiași PORE S fain 
terialului uman, aceiași poeme na Sagas Pee 
i lă uterea ci de recepțiune, a 
pr reg Primul semestru al noului an ue A ee: 
25% repetenţi, ceiace Înseamnă o eşuare compiee d ră 
nului de formare al cadrelor necesare in termenul p 
tare greutăţile cele mai mari le are de intimpiga i poo: 
ducerea. sovietică în domeniul financiar. Am ra n 
că planul quinquenal mobilizează 507o din t Tean + 
ae al peranan At tt a a 
i A% în L şi AK i se 
rar la n industria naţionalizată, bănci, Nod SARPER 
rări sociale şi numai în propo de 7.59% getic a 
verse, altele decit ramurile sectorului de sta aa ara er. 
Dacă ne gindim că în cele mai haiga» s țări Sepi roză 
bilizarea venitului național pentru nev p ii a 
trecut niciodată pupos de 1008 putem ue 
inchipuim ce greutăți enorme sii calea j 
perre eig care se cifrează la bilioane intrun teree de d 
mai cinci ani, Nu ne vom mira deei, că astăzi e. 
vietie se sbate într'o criză financiară Braer ga e ei 
tară (circulaţia monetară a crescut mi Poan dai 
1927/28 la 1622 mil. în 1929/30), ridicarea gg cre ci al 
prumuturi interne, credite externe din ce ce să 
roase, export cu preţuri tot mai joase p tru n paraliza cl 
ce concurenţă, iată aspecte curente situaţia finanţ 
er n 55 calculelor privitoare la ridicarea rentabitită ţii 


„PLANUL QUINQUENAL AL SOVIETELOR 165 


producției industriale, scăderea preţurilor de cost şi mărirea 
randamentului muncii s'au repercutat asupra Întregului plan 
de finanțare, Sa născut pe de o parte necesitatea de a ex- 
porta cu orice preţ pentru a acoperi plățile în străinătate, 
de unde dumpingul sovietic, pe de altă parte a devenit im- 
posibilă realizarea planului in ceiace priveşte ridi 
standardului de viață al maselor. Toate neajunsurile finan- 
ciare pentru realizarea prevederilor quinquenalului sint re- 
cuperate pe socoteala bunei stări a populaţiei. Succesele in- 
dustriale și comerciale de astăzi ale Rusiei sînt cumpărate 
cu prețul tuturor economiilor şi privaţiunilor posibile, Ex- 
portul înghite orice prisos peste cele mai elementare nevoi 
ale individului. Cetăţeanul sovietic numai că nu este lăsat 
să moară de foame și de frig. El nu are nici un prisos ma- 
terial, nu se bucură de nici unul din avantajele care le 
oferă civilizația muncitorilor celor mai umili din Statele 
Unite, Germania, Australia. Realizările tehnice ale planului 
încă nu au ajuns să influenţeze nivelul de viață a populaţiei. 
Deocamdată maşinile produc una pentru alta, lăsind la o 
parte elementul uman, aservit unei idei abstracte. Trebuie 
să recurgem la tradiţionalele apeluri la psihologia specifică 
a poporului rusesc pentru a putea explica cum această stare 
materială îmbinată cu o aservire spirituală poate să se men- 
țină atita vreme. „Populaţia urbană a trebuit să se îm 

cu gindul că satisfacerea nevoilor ei de imbrăcăminte, - 
nă, încălzit şi luminat nu va putea fi îmbunătăţită întrun 
timp a iat, deoarece cirmuirea sovietică face totul pen- 
tru a ati. întări şi desăvîrşi edificiul de Stat şi cel eco- 
nomic, dar nu poate să ofere şi condițiuni mai bune de_ 
viață omului. Dimpotrivă: specialiștii, tehnicienii, inginerii, 
medicii, profesorii, învățătorii, impovârați de muncă și ras 
pundere, trăiesc din an în an mai greu. Ceiace a mai rămas 
depe timpuri de-ale gospodăriei și utilajului, este deterio- 
rat sau uzat, Lumea trebuie să se restringă tot mai mult, în- 
trun chip pe care noi nici nu ni-l putem închipui. „La ce, 
citează A. Feiler în excelenta sa carte, o frază curentă, — la 
ce se întrebuințează tot mai mulți bani, dacă nu există nici 
mărfuri, nici locuinţe”, ! 


t*a * 
Dar care sint în definitiv realizările reale ale planului 
quinquenal? 


ltimul raport al noului președinte al Sovietului i- 
sarilor Poporului, V. M. Molotov, prezentat către al rit 
Congres Panrus al Sovietelor, ținut la Moscova în zilele de 


+ H. v. Eekardt, op. cit. pug. 510. 


156 VIAŢA ROMINEASCA 


3—17 Martie a. ©, ne dă următoarele cifre cu privire la rea- 
lizările planului în primii doi ani de zile, 


In 2 ani 
Venitul național . . -+ sss. 58.3 miliardo 595 miliarde 102 % 
Bugetul Stutulul - «s s +s s. 17 . 21 . 124 % 
Investiţiuni în sectorul coleetivizat 12.7 . 188 = 109 o 
Mărimea prod. industriei planificate 29.3 . 35 104 
Suprafaţa însămânțată . . . ~- - - 219 mil ha. 245.9 mil, ha. 109% 
Producţia de cereale. .. .- 2012 mil. pp, 27.3 mil. g. 117 % 
Transportul mârturilor s... 05ml t MOZ mit 117 % 
Pentru mersul colectivizării, acelaşi raport dă următoa- 
rele cifre: 
Namărut gospodiritiat Apart ap. pet 
1000. 1997... ..... 286.000 ti % 
1 Oot 1838... saes 595.000 23 % 
1.0xt, 1999 ,.... cc... kr. 2.431000 81 % 
1 Oot 1930... ..... 5.586.000 222 % 
1 Martie 1991 o... ... 880-000 35.3 % 


fi naliza acestor cifre, voi aminti numai toate 
PRE iaki pu cu le-am făcut mai sus şi voi sublinia că 
datele teză. i lui Molotov sint cifre brute care ne dau — 
aceasta în special pentru industrie — ceiace s'a lucrat, dar nu 


dica! situa rezentată, dar nici nu se neglija. 
Fapt perla că planul quinquenal de a fi un 
„bluff” formidabil, după cum afirma În 0; saoentă tuprare 


i— că ; e un pu- 
apiet aaar 4, hpr făcut r irea punct de 
iul chiar 


i I 
ia social-economică generală a Uni este in momentu 
he față mai puțin favorabilă decit înainte de punerea În a- 
licare a giganticului plan”?, — el constitue un proces care a 
brăcat forme reale, a pătruns adinc în toate dezvoltarea 
Rusiei de astăzi şi înfăptuește pentru ea un 
economic foarte rtant. 


+ “Bolachewiamus în Sackgasse», Berlin, 1990. 
t Otto Anhagen, Ost-Europa. April 1931, pag. 425. 


PLANUL QUINQUENAL AL SOVIETELOR 167 


trice cu celebrul Dneprostroi — neterminat încă — în frunte, 
oțelării dintre cele mai mari în lume, fabrici de tractoare şi 
automobile, gospodării colective enorme, ferme și crescă- 
torii de vite model uriaşe. S'au construit 20.000 km. cale fe- 
rată, între care 1.800 km. ai liniei Turksib care leagă sudul 
Siberiei bogat în cereale, cu Turkestanul, producător de 
bumbac. Şa început săparea canalului dintre Don şi Volga, 
care va permite scurgerea produselor enormului basin al 
Volgăi spre Marea Neagră. Este în curs de executare şi anul 
acesta va vedea punerea în funcţiune a primelor uzine din 
centrul metalurgic Magnitostroi, care cuprinde în masivele 
Magnitnaia, la poalele cărora e aşezat, 275 mil. tone de mi- 
nereuri. Va fi cel mai mare centru metalurgie din Europa, 
pentru care se ridică şi un oraş nou, model al oraşelor so- 
cialiste, cu o socializare maximă a formelor de viață. Se 
efectuiază lucrări importante în nordul Siberiei între care 
crearea unui port la Oceanul Ingheţat, Igarca, care va per- 
mite valorificarea necalculatelor bogății ale tundrei şi pă- 
durilor siberiene, In domeniul muncii sa realizat săptămina 
neîntreruptă, permitind o accelerare a ritmului de producţie. 
“y multe ramuri industriale s'a introdus munca efectivă de 
ore. 

Progrese însemnate sint de relevat, în special, în eco- 
nomia agricolă. Suprafața insămințată, depinzind de Trus- 
tul cerealelor, care era in 1928/29 de 150.000 ha, este de 
1.060.000 ha în 1929/30 şi va trebui să atingă 14.000.000 ha 
în 1932/33. 

Surafaţa însămințată depinzind de Centrala Economii- 
lor Sovietice, care era la început de 430.000 ha este în 
1929/30 de 860.00 ha şi va atinge 2.500.000 ha în 1932733, 

Astfel singur trustul cerealelor va cultiva la sfirşitul 
quinquenalului o suprafaţă egală cu aceea a Argentinei, iar 
intreaga economie a sovietică va dispune în 1932/33 de o 
suprafaţă mai mare cu un milion decit suprafaţa cultivată în 
Canada. In plus suprafața însămințată a colhozurilor este 
în 1930 de Spa Pa (morala) EISH pie Menta A 
Italiei), astfel că pentru sec privat e o parte din 
ce în ce mai mică atit în suprafaţă, cît mai ales, în partea 
cu care intră în alcătuirea venitului național. 

Producţia de cereale care a fost de 249 mil. tale in 
1929 sa ridicat la 251 mil. în 1930 şi va atin milioane 
în 1932, Această producție se sprijină mai pe recoltele 
gospodăriilor colective şi de stat (colhozuri și sovhozuri), 
între care în special cele din urmă se compun adesea din 
suprafeţe de zeci şi chiar sute de mii hectare (sovhozul 
„Gigant” din Caucazul de Nord cultivă 130.000 hectare) şi 
sint utilate cu mașinile cele mai moderne. Denumirea de 


168 VIAȚA ROMINEASCĂ 


„fabrici de griu” care se dă acestor întreprinderi uriașe, nu 
deloc exagerată. N Deak 
S Adaptind producția acestor gospodării la condițiunile 
geografice speciale pentru regiunea dată, cultivind numai 
acele plante care își găsesc în condițiunile locale un mediu 
optim de dezvoltare, punind în lucru enormele ară 
tăți de terenuri încă nedefrişate și extrem de fertile, ap 
cind munca mașinizată şi raționalizată precum şi toate 
achizițiunile științei şi practicei agricole şi economice, 29 
vietele au reuşit nu numai să ridice pro de cereale, 
dar să realizeze și o reducere simţitoare a costului, Dum- 
ping-ul agricol al Sovietelor nu poate fi considerat ca un 
dumping adevărat din punct de vedere strict economic, ca 
numai pentrucă noţiunile de valoare și de cost sint altfe 
in regimul comunist decit în economia capitalistă, dar şi din 
cauza unei ieftinătă inion a producției in masă, 
inizată în ultimul grad. 
pe-a ceiace privește exportul sovietic în ultimii ani, avem 
următoarele date. 

Valoarea exportului a crescut de la 708 mil. ruble în 
1927/28 şi 890 mil. ruble în 1928/29 la 1.001 mil. în 1929/30, 
(Exportul anului 1913 este evaluat la 1.140 mil. ruble; deci 
abia în anul trecut, Rusia sovietică sa apropiat de nivelul 

erțului său antebelice). 
race a punct de vedere cantitativ este deosebit de intere- 
sant a urmări creșterea exportului celor trei articole care 
formau baza ssd pe rosene a inainte de războiu, anu- 

; - lele, lemnul şi pet : 
=e Exportul der Pig aL sărit dela 391.000 tone 1927/28 şi 
111.000 tone în 1928/29 la circa 4 milioane tone în 1929/30. 

Exportul lemnului care în 1913 reprezenta 3.270 mil. 
de picioare patrate de scindură, în 1929 întrece acest nivel 
pentru a ajunge în 1930 la Saint peat mil, așezind Rusia 
in primul loc printre exporta e lemn. ? 

P Exportul detroiului a crescut şi el dela 2.728 mil. paie 
in 1928 la 4,628 mil. tone în 1930, ceeace aşează Rusia în lo- 
cul al treilea printre producătorii de petrol. ie 

Situaţia Rusiei pe piața mondială a acestor trei p u- 
se, se consolidează cu fiecare an, iar prețuri derizorii care 
destid orice concurență le asigură debușee la cure nici a 
se po gîndi ceilalți producători, prinși în għiarele crizei de 
astăzi. 

Dar situația nu e ed e ua ingrijorătoare și pentru 

alte produse. De exemplu inul. A j 
Rusia era și Înainte de război producătorul principal 
de în. Dar pe cînd înainte vreme ca nu exporta decit in ne 
astăzi a ajuns să plaseze în Anglia, în 1929, 1.055.916 aa 
patrați de pinză de în. Incepind cu anul trecut Rusia a de- 


PLANUL QUINQUENAL AL SOVIETELOR 169 


venit o țară exportatoare de mari cantităţi de conserve şi 
carne. Desvoltarea culturii bumbacului în Turkestan ame- 
ninţă exportul american, Cărbunele rusesc, care înainte de 
război nu ajungea pentru nevoile interne, astăzi este ex- 
portat în Franţa, Anglia şi chiar în Statele Unite. Producţia 
rusească de manganez a silit multe mine străine să încete- 
ze exploatarea, re corn de blănuri brute dinainte de răz- 
boi, se transformă în export de modele imitate după cele 
franceze, pentru care constitue o concurență zdrobitoare, ete, 
Aceste realizări enorme din punct de vedere cantitativ 
şi in comparație cu criace exista înainte, nu sint încă, e a- 
devărat, în măsură să pună Rusia de pe acuma În rindul tã- 
rilor industriale celor mai înaintate, ele constituie însă ren- 
lizări care permit să se susțină edificiul complex al planu- 
lui quinquenal, să se menţină ritmul forțat a aplicării lui, 
să se hrănească aaa în reuşita totală şi în dispariția 
tuturor privaţiunilor și suferințelor la terminarea lui. 
Rezultatele planului quinquenal din primii doi ani de 
aplicare ne explică încrederea îndirjită în reuşita lui şi 
mindria conducătorilor sovietici. Ele ne explică cum incă 
din primele luni ale aplicării planului au fost părăsite va- 
riantele minime ale planului şi sau udoptat variantele ma- 
xime, care la rindul lor au suferit amplificări, trecînd cu 
mult peste cele mai îndrăzneţe prevederi inițiale. Accelera- 


rea aceasta aduce ideia aplicării planului quinquenal în 
patru ani. 


„Quinquenalul în patru ani!” constituie astăzi în Ru- 
sia o formulă tot așa de populară ca şi alte formule cu care 
bolşevicii frapează opinia publică, Singura concesiune În 
timp făcută acestui nou salt înainte, este interealarea unui 
„trimestru special” (der besondere Quartal), Octombrie- 
Decembrie 1930, tru a face să coincidă unul de plan cu 
anul economic. Faptul că prevederile pentru acest trimes- 
tru special, nu au fost realizate decit în proporție de 87%, 
nu a descurajat pe conducătorii sovietici și nu i-a impie- 
dicat să dea in discuţia instituţiunilor speciale şi a presei, 
problema adunării datelor şi alcătuirea planului următor, 
ce va veni să succedeze primul ice isp şi care va trebui 
să constituie o nouă etapă pentru desăvirşirea ordinei so- 


cialiste în Țara Sovietelor şi cucerirea lumii în folosul ideii 
comuniste, 


«a 


Ce concluziuni se desprind din datele relatate mai sus? 
„Eu cred că mașina va funcţiona, — spune un inginer 
american care a lucrat timp îndelungat în Rusia. Vor fi 
scirțiituri şi troznituri. dar va merge. Stalingradul, care 


i VIATA ROMINEASCA BIS 


nu era acum doi ani, decit o cîmpie goală, produce în pre- 
zent 22 de tractoare pe zi. E adevărat că nu 
atinge cele 250 prevăzute, dar primele 22, ca şi primul mi- 
lion sint cele mai grele. Uzinele sint acolo, ele sint comp 


toa 
nului quinquenal, dar ea va realiza o bună parte din ele”. ' 

Acelaşi autor care citează părerea de mai sus a ingine- 
rului american şi al cărui studiu este un raport confiden- 
țial, ajuns în presă prin d. Raymond Philippe, membru în 
Comitetul Experţilor din 1926, după ce recunoaşte în urma 
unei călătorii în Rusia Sovietică că foamea se simte acolo; 
că există o lipsă accentuată de articole fabricate; că viața 
e grea; că există o stare de tiranie și teroare pe care nu ar 
suporta-o nici un popor occidental; că libertatea individua- 
lä este limitată din punet de vedere economic și spiritual, — 
încheie, exprimindu-și credința că experiența comunistă are 
multe şanse de reușită şi că o mare parte planul său in- 
terior va fi realizat. 

Consideraţiunile pe care își bazează el această părere, 
sint următoarele: 

1». Singurul grup central puternic, capabil de a guver- 
na Rusia in prezent, este partidul comunist; 

2, Majoritatea tinerilor şi un mare număr de muncitori 
şi țărani nu se mulțumesc a susține guvernul, dar cred sin- 
cer în dogmele revoluției; 

3. Interesele imediate ale capitaliştilor îi vor face să 
vindă Rusiei maşini, echipamente, sfaturi tehnice, servicii 
care vor asigura construcția Husiei socialiste; 

4. Există suficiente produse alimentare şi materii în 
Rusia, pentru a-i permite de a o duce de azi pe mine şi da- 
că, poate, anumite clase de oameni vor avea de suferit, ma- 
rea majoritate are cu ce să trăiască. ! 

Aceste coneluziuni rezumă părerile a numeroşi specia- 
lişti care au călătorit în Rusia în ultimii doi ani. 

Planul quinquenal al Sovietelor nu va reuşi să inaugu- 
reze în Rusia paradisul socialist; el nu va reuşi să realizeze 
nici măcar o ridicare a nivelului de viață a popula sau 
cel puţin a masselor proletare; chiar producția lă 
— excepție făcînd de rute ppt — se va dezvolta încă 
multă vreme în mod n şi în neputinţă de a satisface 

W. S. Wasserman. La Russie facteur mondial, L/Europe Nouvelle 
No. 68%931. Pag. 307. 

1 W, S. Wasserman. Op. cit. «L'Europe Nouvelle» No, 680 din 21 
Pobruarie 1931. Pag. 235. 


PLANUL QUINQUENAL AL SOVIETELOR 17i 


nevoi interioare dintre cele mai elementare, Totuși 

quinquenal marchează în istoria Rusiei o etapă în iays 
o indirjire şi cu eforturi pe care le-au cunoscut, poate, nu- 
mai ridicarea piramidelor egiptene, se caută a se cuceri 
poza ea locul de pri economică şi politică mondială, 
Progresele tehnice Rusiei vin să se adaoge pericolului 
comunist. Dar pe cind pătrunderea ideilor comuniste poate 
fi stâvilită prin puterea altor idei, nimic nu va putea opri, 
în sistemul de astăzi al economiei mondiale, acapararea 
pieţelor internaţionale de către produsele ruseşti. În dosul 
Rusiei comuniste stă Rusia ca putere economică mondială. 
Subt un regim sau altul ea îşi are rolul ei de jucat în istoria 
ear st iezi ei de spus. Acest lucru nu trebuie de pierdut 

dere, 


Țara noastră este vizată în primul rind. 


M. Maievschi 


Cronica externă 


L Şi în Anglia „uniune naţională l..." 


Leo Trotzki într'o carte de polemică din 1926 cu Bald- 
win şi MacDonald („Incotro merge Anglia”), analizind cu 
sigură dialectică marxistă raporturile de forţă între clasele 
sociale engleze pe deoparte și situația Angliei în complexul 
de politică şi de economie politică internațională pe de altă 
parte, prevedea citeva din conflictele grave de azi, care 
amenință zguduirea din temelii a Capitalului englez în pa- 
tria lui mumă și în colonii. Drumul urmat era desenat a- 
proape cu precizie matematică, Atit e de adevărat, în anu- 
mite limite, că savoir, Cest prévoir, iar prévoir, Cest pou- 
voir (mai rar, fiindcă Pouvoir nu se aliază cu Savoir), X 

Pentru salvarea actualei societăţi burgheze în Anglia 
sa ajuns la o „antantă cordiulă între clase”, sau mai exact 
intre conservatori și cîțiva sefi muncitoreşti. Când țină 
vreme după greva generală din 1926, Leo Davidovici Trotzki 
continua să vorbească despre MacDonald în aceiași termeni 
pejorativi ca şi despre Baldwin — vestitul stil trotz- 
kist amestecat cu amărăciune, dispreţ, ironie sclipitoare și 
orgoliu revoluţionar, care au făcut pe Bernard w să-l 
denumească „prinţ al pamiletarilor curopeni” — multă lu- 
me cra nedumerită, i 

MacDonald dăduse oarecare probe de intransigenţă de 
elasă şi de caracter politic. Imediat după declararea răz- 
boiului a avut curajul să nu facă cor eu burghezia imperia- 
listă autohtonă amintind proletariatului englez prin atitu- 
dinea lui quasidefetistă, că în această societate nu are nimic 
altceva de pierdut pre grea eee păr Sa SĂ e as care 
nu se ciştigā prin războiul contra prolet: - 
țiuni, ci împotriva propriei clase stăpinitoare. Proletariatul 
nu cunoaște intim noțiunea de patrie. Războiul declarat era 
o afacere a burgheziilor imperialiste aflate în certuri pen- 
tru piețe de desfacere şi heghemonii economice, iar trans- 


CRONICA EXTERNA 173 


formarea războiului patriotico-imperialist întrun  războiu 
civil de clase se desemna ca unica lozincă justă şi În con- 
cordanță cu interesele claselor muncitoreşti. MacDonald 
na avut curajul să predice sub formula revoluționară 
„transformarea războiului imperialist în războiu civil”, aşa 
cum au făcut citiva PHD ceara gi. veritabili ai Europei (Le- 
nin, Trotzki, Liebknecht, Roza Luxembu. Münzenberg), 
că ds mulțumit să se infășure prudent în fiu 

ăcerii. 

Capitalul politie strins print”un act de semi-curaj a 
fost bătut în monezi cu circulație întinsă. După  războiu, 
MacDonald a devenit una din igurile proeminente ale po- 
liticii mondiale. In călătoriile din America şi colonii era 
intimpinat ca adevăratul rege neincoronat al Angliei, Al 
doilea act de energie dovedit prin proclamarea grevei ge- 
nerale a împiedecat pentru mulţi ani clarificarea situației 
politice și formarea unui partid care să lupte sub lozinci re- 
voluționare, așa după cum există o linie despărțitoare în 
Germania între partidul comunist (4% milioane votanți) şi 
social-democraţi (8 milioane), în Franţa (1.000.000 comu- 
niști şi 1.600.000 socialişti), ete. Se părea, că partidul labu- 
rist nu va face niciodată pact cu burghezia și la prima con- 
junctură favorabilă va încerca realizarea socialismului. 
Greva generală fusese un faliment. John Pepper, cunoscutul 
teoretician marxist o numeşte chiar: Grâve gendrale et tra- 
hison generale (Ed. de l'Humanité, prețul 4 fr.), Incepută 
sub auspicii grandioase sa terminat prea repede en quete 
de poisson. MacDonald şi Şefii sindicatelor au trădat, spe- 
riați de proporțiile ei. p 

Aristocraţia sindicală engleză şi de pretutindeni are 
oroarea Mari ri iar schimbarea sistemului nu poate fi rea- 
lizată paşnic, Din această neînțelegere a istoriei și prin ocu- 
parea locurilor de comandă de către mici burgheji într'o 
mișcare proletură revoluționară, prin definiţie și necesitate 
nase hibridităţile pe care le inregistrăm zilnic, cînd socia- 
lişti întră în coaliții și salvează burghezia de la cele mai 
grele impasuri. 

Ce interes putea avea proletariatul englez să salveze so- 
cietatea capitalistă engleză în actuala criză? Dacă la fiecare 
criză a burgheziei, proletariatul stă cu braţele încrucișate 
şi își trimite exponenţii săi în „uniuni naționale”, cînd se 
va mai realiza socialismul? Ad calendas yraecas? Nu mai 
încape nici o îndoială, că intrarea celor doi corifei laburiști 
MacDonald şi Snowden întrun guvern de „concentrare a 
forțelor naţionale”, alături de conservatorul Baldwin repre- 
zintă o trădare tipică a proletariatului. 


ra cenușie a 


+a. 


| 


174 VIAŢA ROMINEASCA 


riza a săpat adine temeliile capitalismului englez. 
Aare ese ca Bank of England” a devenit o sim 
iromie. Lira sterlină este amenințată cu căderea, iar an ţa 
a rămas singură conducătoarea politică şi tutorele fi în 
ciar al Europei, E. Lorenz (Berlin) arată aim le 
joeventă din „Internationale Presse-Korrespond -i d 
lie), creşterea aurului în pivniţile băncilor şi ren o 
franceji şi pierderile suferite de Anglia: 


Germania Anglia Franţa U, 8, A. 
1919 4180 4881 5887 7987 
1924 819 4179 2081 19090 
1929 2348 2003 6554 17984 
1839 2282 3030 8817 10282 
Mai 1931 H56 3107 9150 29150 


(Cifrele sint socotite in milioane mărci. O marcă are 
imativ 40 lei), MR 
iz ar gpl e mut) a urmat imediat criza eză. oan 
creditele străine acordate Germaniei, 35% sint Sanne 
engleză, adică suma de 80-100 milioane lire sterline, Par d 
paţia Franţei este cu mult mai mică (59%), oeaarie piaţa iid 
nanciară a Parisului s'a resimțit mai puţin de : 9 
vestea EATI pri ciarii pe DE Vane ce 
azul nan c N 
Aria 13 si 20 Iulie 1951 — cele două săptămin i ne eri Au 
fost retrase 40 milioane de lire sterline din cele vU venea 
ne cit reprezintă participaţia creditului francez pr E 
"“R. Palme Dutt (Londra), conducătorul lui The Labor 
run rolei n ee e gri pică fe st numai 
in E , spune următoarele: A 
ra ri a prăbuşirii economice germane cu popă papra- 
lismul britanic este strins împletit, A po pati re Sai 
rectă deschisă de Paris şi New-Yo Mari Su 
i i terilor im- 
ie sa dovedit ca al doilea inel slab din lanţul 

perialiste". ( Int. Presse-Korr. 31 lulie 1931, pg. 1657). 
apri { dicalizat şi nu vor mai 
i l ez. Dar massele sau ra | nai 
peri ano inşelate. Fostului şef și „rege neincoronat” i 
se contestă de către muncitorime at Acei e hi 
carierei lui MacDonald și 
idealurile tinereţii lui de care vorbea ipocrit la Radio au 


v. 
> list, 
enderson, Si social-reformist lega > 
în fruntea partidului laburist a fost o abilă de a îm 


LUTON PRIERNA 8 


Anglia a uitat revoluțiile, deşi e patria revoluțiilor mo- 
derne, cum a fost leagănul capitalismului. Ea e de mult 
coaptă pentru socialism... 


II. Oscilaţiile raporturilor dintre Rominia 
și Germania 


Oscilaţiile raporturilor diplomatice romin e 
sînt tipice pentru contradicţiile intime ale imperi lor 
europene ca stadii finale ale capitalismului. Dialectica mar- 
xistă şi cartea clasică a lui Lenin despre structura imperia- 
lismului ne dau alfabetul cu care se pot descifra variațiile 
de politică externă dintre cele două ţări, 

Imperialismul german antebelic încadrase Rominia în 
ramura su orientală concretizată în formula vestită Drang 
nach Osten. Alianța capitalului austro-german  acaparase 
rapid piețe de desfacere importante și surse bogate de ex- 

loatai în Bulgaria și Rominia. Industria petroliferă depe 

alea Prahovei a cunoscut o perioadă de înflorire datorită 
mai ales afluenţei de capital german. Prin Regele Carol I, 
toate comenzile pentru armată (în deosebi artileria grea) 
se dau uzinei Krupp, asigurindu-se un monopol extrem de 
rentabil, 

Sprijinit pe Rominia și Bulgaria, capitalismul german 
şi-a întins tentaculele în Turcia construind drumuri de fier 
pină la Bagdad. Acest „Ragdadbahn” a fost mândria de un 
deceniu a intelectualităţii și presei șovine germane. 

Cu această bază se putea ataca în scurtă vreme Anglia 
în inima ci: drumul spre Indii. 

Conflictul n'a întirziat. Armele au dat victoria imperia- 
lismului englez printrun măcel de patru ani, În care au 
pierit milioane de vieţi nevinovate şi de pe urma căruia 
bancherii au ciştigat averi fabuloase. 

Drang nach Osten, care organizase saten posibilități 
de exploatare a fost lichidat în favoarea capitalului franco- 
englez. Zonele de influență au fost împărţite frățeşte. 

Grecia, Turcia, Mossul şi (pentru scurtă vreme) Repu- 
blica din Georgia iubită de Kautsky ṣi Sir Deterding au că- 
zut în lotul Angliei, Serbia, Hominia, Polonia şi Siria au in- 
trat sub tutela Franţei. 

Intre 1916-1925 relaţiile diplomatice  romino-germane 
au cunoscut perioada cea mai grea: războiul, pacea de la 
București, pacea de la Versailles, certurile pentru Reparaţii 
şi pentru plata biletelor emise în timpul ocupaţiei de către 
Banca Generală. Incercările pentru a încheia un tratat co- 
mercial, înlocuind acordurile parţiale în vigoare, au eşuat 
pină în 1931, cind sa încheiat un simulacru de tratat. 

Schimbul de mărfuri, care ar trebui să existe natural 


bo Inse e 


176 VIAȚA ROMINEASCA 


şi intens între cele două țări cu structuri economice variate 
se loveşte de greutăţi specifice capitalismului în veacul XX. 

Burghezia romină a creat piețele interne şi ar vrea in- 
tensificarea lor în folosul ci exclusiv, Inlăuntrul granițelor 
naționale nu admite coneurența străină. În această vitală 
problemă eminamente burgheză a învăţat multe lucruri 
chiar dela capitalismul german. O serie de teoreticiani și 
economiști ai burgheziei romine sint elevii lui List. Marți- 
an, P. S. Aurelian, Carada, Costinescu și dinastia Brătianu 
ar putea fi denumiți din punct de vedere ideologic ca repre- 
zentanți ai listianismului în România, 

Burghezia germană ar dori populata de 18 milioane 
transformată într'o colonie, adică să vindă textilele colorate 
din Saxonia şi alte produse industriale cu preţuri ridicate, iar 

roducția agricolă valahă so preia cu prețuri derizorii. 

urghezia romînă dorește aceste profituri pentru acumula- 
rea unui firav capital naţional şi întărirea proprie. În aceste 
certuri, proletariatul romin şi german nu au nimic altceva 
de cîștigat decit poate lanțuri noi de adăogat, Din miliar- 
dele scoase anual în regiunile petrolifere romineşti de că- 
tre capitalul străin şi indigen, proletariatul din Rominia nu 
sa ales decit cu salarii de mizerie. Crizele ciclice ale capi- 
talismului au găsi! totdeauna muncitorimea fără fonduri de 
rezervă pentru cazurile de şomaj, iar ultima criză de diso- 
luţie însemnează „retrimiterea la vatră”, adică: întoar- 
cerea la vechiul stil agrarian de mizerie și de incultură de 
unde plecase. 

Conflictul dintre capitalismul germano-romin este de 
natură economică şi art or ee reflexe politice. Rominia 
aflate în apele capitalismului Marii Antante se găseşte re- 
gulat de partea Franţei şi Poloniei, în cazul cind-aceste țări 
sint în conflict cu Germania. Or, aceste conflicte sint ex- 
trem de frecvente, Chestia Reparaţiilor şi a Coridorului po- 
lonez sint două puncte dureroase ale politicii internaţio- 
nale de azi. În certurile din sînul Ligii Naţiunilor, drapate 
atit de copios cu demodată retorică w ă şi pacifică, 
Rominia e contra Germaniei în mod regulat şi viceversa. 
Chestia optanţilor și certurile nesfirşite germano-polone au 
demonstrat cu elocvență aceste inamiciţii latente. 

Un eveniment senzaţional a venit să turbure o tradiţie 
de un deceniu în politica noastră externă. Guvernul Brii- 
ning prin tactica iezuită a unui cancelar catolic şi a minis- 
tei de epore Mineo — Tep anae marii i 
(Die Deutsche Volkspartei) — a p t pe neașteptate 
„Anschlass"-ul, adică. Uniunea dintre Austria şi Germania, 
Pentru legitimarea acestei uniuni, care Însemnează o in- 
călcare Magrantă a textelor tratatului dela Versailles, tre- 
buia ratificarea cancelariilor europene şi a Ligii Naţiunilor. 


+ 


CRONICA EXTERNA : 197 
Marea Finanţă a Antantei imperialiste și învingătoare, cu 
deosebire cea franceză atotputernică, se opune cu îndirjire 
la o modificare a tratatelor. În această manevră politică, 
Germania avea nevoie de o coaliție de state curopene, pe 
care so opună imperialismului francez. Spargerea frontu- 
lui ar fi fost un sucees ușor de exploatat la Liga Naţiunilor 
şi începutul unei deplasări de forțe. 

Berlinul se arată dispus să răscumpere amiciţia Romi- 
niei cu palpabile avantaje economice. Este în mintea tutu- 
ror graba indiseretă pe care au avut-o delegaţii germani să 
vină la tratativele dela on nan în pentru incheierea unui 
tratat comercial, înainte de deschiderea sesiunii la Liga Na- 
țiunilor, spre a se prezenta cot la cot cu o „victimă” pal- 
vată de sub influenţa franceză. Se cunoaşte şi scandalul di- 
plomatic provocat de brutalitatea Ministrului de externe 
franco-romin Dem. Ghyka şi inexperiența  insărcinatului 
german de afaceri Kircholtes (titularul von Mutius fiind 
tras în „ţeapă” filipescană). Delegații germani au trebuit să 
se întoarcă înapoi la Berlin, după ce făcuseră drumul cu 
ruşine pînă la Cernăuţi. š 

După alte tratative laborioase conduse la Geneva și 
Berlin de către d. Cezar Popescu, delegatul romin, şi direc- 
torul ministerial Posse, sa ajuns întradevăr la un tratat de 
comerţ bazat pe tratament preferenţial pentru o cotă-parte 
a cerealelor romîneşti. (Pentru tehnica tratatului am avut 
un specialist economic ca d. George Aurelian dela Legația 
din Berlin, diplomat de carieră şi un adine cunoscător al 
problemelor romino-germane, aflat acolo de mulţi ani). 

S'au scris multe considerațiuni generale de istorie a 
doctrinelor economice şi de istorie contemporană în jurul 
acestui tratut cu regim preferenţial pentru cereale, care a 


schimbat clauza națiu celei mai favorizate obișnuite 
pină acum. D. G. Taşcă îl crede, întrun interesant interview, 
epocal. 

De ce? 


S'ar putea face o împărțire tripartită a peisajului eu- 
ropean actual. Europa roşie, Europa verde și Europa nea- 
gră (cărbune, fier, fumaluri). In Europa roşie se experi- 
mentează ultimele formule de viață economică şi socială cu 
un curaj demn de toată admiraţia și cu un succes fără pe- 
reche. Europa cu plaiuri verzi continuă a-și duce o viață 
mizeră şi aproximativ patriarhală sguduită periodic numai 
de către deprecierile produselor agricole şi de asalturile 
standardului apusean adoptat de clasa lor dirigentă. Eu- 
ropa verde adoptă fragmente europeiste şi cade repede în 
somnolenţă și nonşalanţă. Europa neagră este Europa căr- 
bunelui, a fierului, a maşinii, a băncii și a Capitalului. 

Intre Europa verde şi Apus exista un schimb pe care 

12 


170 VIAŢA ROMINEASCA 


l-a analizat Fr. Delaisi în cartea celebră: Les deux Europes. 
Clauza națiunii cele mai favorizate din tratatele comerci- 
ale punea în concurență atroce Europa verde cu America și 
Canada pentru furnizarea Europei occidentale cu piine, iar 
din această concurență Europa verde ieşea extenuată şi eli- 
minată din procesul circulatoriu al bunurilor industriale. 
Delaisi și noul tratat cu regim preferen propun un lucru 
simplu ca bonjour: să se facă un schimb rațional cu preţuri 
juste între cele două Europe. Simplitatea e o sancta simpli- 
citas modernă. Capitalismul cumpără unde e mai ieftin și 
caută să vindă cît de scump, fără a se gandi la consecințe. 
Cunoașteţi opereta „De-aș fi rege”? S'ar putea serie o tragi- 
comedie „Dacă burghezia imperialistă ar fi inţeleaptă...” cu 
muzică de bombe, tunuri, aeroplane, conflicte diplomatice 
(Katzenmusik), vaete de criză, sudălmi de şomeri, ete. ete. 

Moratoriul Hoover şi hotărirea Statelor-Unite de a vin- 
de Germaniei grîu ieftin pe credit eşalonat cu termene lungi 
(ceeace nu poate oferi Hominia) a adus svonul, că noul 
tratat va intra în desuetudine. Cit timp nu se cunosc noțiu- 
nile elementare ale politicei externe şi economiei politice 
moderne, ca: Profit, Capitalism modern, Împerialism, con- 
tradicțiile intime ale sistemului burghez, Concurența bur- 
gh r naţionale, Masca pacifică, etc., vor mai exista ilu- 
zii şi incomprehensiune pentru oscilațiile politicei externe 
dintre Hominia şi Germania. 

P. Pà. 


Miscellanea 
Populism literar, y 


Pe cind în țara noastră, bintuită de cele mai sumbre 
griji, de chinuitoare lipsuri, tot se agită în materie literară 
prescripții de estetică pură, după care scriitorul trecind cu 
vederea grandiousa simfonie a tuturor problemelor pe care 
le pune viaţa, ignorind diversitatea atrăgătoare a tuturor ca- 
racterelor omeneşti, combătind reacţia integrală faţă de toate 
aspectele existenței, trebue să se ocupe numai de o rece şi 
pedantă gramatică tehnică, de procedeuri ingenioase și de 
„trucuri” subtile, aiurea, anume in prea artistica Franţă, se 
desenează din ce în ce mai mult o reacțiune față de literatu- 
rismul excesiv, caracterizat prin subiectivism, prin „inchie- 
tudini”, prin subtilitate formală. Se cere din nou, ca pe 
vremea naturalismului, dar fără erorile acestuia. o literatură 
substanţială, obiectivă, făcută din observaţia directă şi din 
notație conștiineioasă, o literatură de „ereație”, nu una de 
spovedanie lirică ori de echilibristică estetică. Și, fireşte, a- 
dincirea şi studierea moravurilor populare în straturile pro- 
funde ale societăţii, devine tema principală pentru o astfel 
de atitudine. 

Proletariatul trebue iarăşi studiat ca pe vremea lui Zola. 

Andre Therive și L. Lemonnier au luat asupra lor ince- 
putul determinării acestui curent care corespunde unor ne- 
voi simţite in opinia publică literară, 

Cel din urmă a lansat şi teoria noii mișcări into lucrare 
de pung apărută: „Le populisme” (ed. Renaissance du li- 
vre). 

Noua literatură, profund onestă, care trebue să se opună 
curentelor la modă şi tuturor strimbăturilor subiective, nu va 
fi o literatură de idealizare a poparului, a proletariatului, așa 
cum a făcut Zola sau alți naturalişti citeodată, Ea va cer- 
ceta numai ruinele imense de documentare literară pe care 
le închide intr'insa viața populară, 


Vi ">>" 09 IP 


180 VIAŢA ROMINEASCĂ 


A N e aa ANI CC A EEE " 


Astfel, creditul literaturii bizare sau prea subtile, de care 
stul public e obosit, începe să scadă. Adevărata literatură, 
resca grandioasă care prinde in ea dezinteresat şi imparțial 
aspectele vieţii în cadrul ei larg, infinit, începe să-şi reia locul 
pe care-l merită. — X. Y. 


Imprejurările din Germania. 


Petnru a treia oară dela marele război mondial, Germania 
se găseşte pe pragul falimentului. 

Dacă n'ar fi fost decit plata reparațiilor, firește destul 
de oneroase, Germania cu puterea ei de muncă şi cu organi- 
zaţia ei uriaşă încă ar fi putut face faţă plăţilor. 

J. Keynes, în mod j aape prevedea i din 1920, impo- 
sibilitatea Germaniei de a plăti tot ce i se pi în sarcină 
de către tratatul din Versailles. Au urmat apoi diferitele re- 
duceri stipulate prin planurile Dawes şi apoi Young. După 
acesta din urmă, Germania poate sar fi achitat dacă n'ar 
fi intervenit criza economică mondială. Cu toată calitatea su- 

rioară a industriei sale, Germania trebue să importe o 
rasi rte a materiilor prime, să pi ate din cauza unei ex- 
traordinare organizări sindicale salarii mari, să plătească 
acţionarilor americani care participă la industria ei dividende 
mari, iar exportul a scăzut enorm în ultimul are 

Zilele trecute s'a vorbit, astfel, de falimentul total. 

Marca germană, cu toată importanta ei garanţie melta- 
lică, ameninţa să se prăbușească în urma retragerilor de cre- 
dite din străinătate. bear sa inchis, Multe bănci importante 
printre care vechea „Darmstădter Bank” și-au închis ghișeu- 
rile. Fabricile au început să concedieze lucrători. Politica de- 
magogică şi violentă a hitleriştilor caută să speculeze această 
stare de lucruri în folosul lor. 

Astfel una din cele mai importante țări ale Europei se 
găseşte azi pe marginea abisului şi a anarhiei. Consecințele 
prăbuşirii Germaniei pot fi incalculabile, Se poate pur și 
simplu încheia prin aceasta o pagină care sfirșește uneori şi 
o civilizaţie. Revoluţia intrată în mijlocul Europei, la un po- 
por așa de ordonat, ar contagia, fără îndoială şi restul țărilor. 

America interesată în primul rind prin participaţiile sale 
sa grăbit a da un ajutor. Anglia enervată de chestia „An- 
schluss-ului” cu Austria şi de tica șovinistă şi dictatorială 
a naţional-socialiştilor a condiţionat ajutorul său. Franţa a 
făcut și ea citeva sacrificii. | 

Dar aceste paliative sint, evident, insuficiente, 

Ca să nu se ajungă, cu voe ori fără, la soluţii extreme, 
cum e cea comunistă, scăparea nu te veni decit dela rațio- 
nalizarea economică a mnephapibeenă sr Pină nu vom avea un 
sistem de alianţe economice care să ducă cu încetul la reali- 


MISCELLANEA Žž M 


zarea proectului Briand în privința Statelor Europene, o se- 
curitate desăvirșită nu se poate spera. Va învinge instinctul 
de conservare pe deasupra patimilor sau se va prăbuşi în bar- 
barie bătrinul nostru continent. E o întrebare azi aproape le- 
gitimă pe care orice om lucid şi conștient trebue să și-o pună. 


Stirşitul dictaturilor. 


Era o vreme, acum cițiva ani, cind partizanii dictaturi- 
lor erau radioşi şi optimişti. De la un capăt la altul țărmul 
mediteranean al continentului nostru era cuprins de furia 
dictatorială: Spania, Italia, Jugoslavia, Grecia, Turcia. Sa 
şi alcătuit atunci, cu uşoare aplicări şi la noi, o teorie a spi- 
ritului mediteranean în dictatură. Dar visul frumos sa risi- 
pit cu timpul. Excepţionalul nu poate dura. 

Dictatura e ca o operație chirurgicală extraordinară la 
care se supune cineva doar cînd numai are alt remediu. 
Dar nu s'a văzut încă nimeni pină acum eterrfizindu-se pe 
masa de operaţie după ce intervenţia sa efectuat. Astfel 
regimurile tari au dispărut ca să facă loc, după o mecanică 
socială implacabilă, guvernărilor normale după tipul de- 
mocratie. Dictatura a svirlit Spania în plină anarhie, ea n'a 
putut rezolva marile probleme economice ale Italiei şi a rui- 
nat Grecia. lată acum că şi în Jugoslavia se revine la regi- 
mul parlamentar şi constituțional şi se reîncepe viața par- 
tidelor politice. 

Pentrucă democraţia, bună sau rea nu mai discutăm 
acum, se impune cu necesitate. 

E un fapt peste care nu se poate trece. Pentru a nu mai 
discuta teoretic şi deci gratuit, avem astăzi, în această pri- 
vinţă o adevărată experiență crucială. Dictaturile şi-au a- 
rătat opera, au funcţionat ani de zile. 

Dacă erau bune de ce au fost înlăturate? 

Dacă Jugoslavia se socotea fericită fără partide şi par- 
lament, dece a revenit la ele? 

Adevărul e că guvernarea popoarelor prin ele însăși e 
un semn de civilizație şi de maturitate politică, Cum spune 
eminentul constituționalist francez J. Barthélemy, popoarele 
democratice sint majore. Şi orice om de stat are datoria 
să-şi conducă poporul său către majorat. — M. R, 


Ştiinţă şi subvenţii, 


Preocuparea ştiinţifică este pentru o anumită mentali- 
inte rudimentară un lux sufletesc. Negustorul „onorabil” şi 
„respectabil”, omul politic adine influenţat de negustor di- 
rect prin bani şi indirect prin preocupări de „onorabilitate” 

'şi „rentabilitate” privesc știința şi cultura ca ceva accesoriu. 


jgz VIAȚA ROMINEASCA 


Destinul ştiințifie şi ideologic este cea mai cruntă eapsă 
nu numai în țara noastră. Criza mondială şi valu n Se 
nomii bugetare au dovedit pentru tot restul pei valabili- 
tatea proverbului de brinzari „primum vivere, deinde philo- 
sophari”, n 

A Tehnica şi confortul actual au fost create de şti E 
Psihotehnica a dovedit, că un Institut ştiinţific pe lingă o fa- 
brică sau întreprindere însemneuză o afacere tă, mă- 
rind randamentul şi rentabilitatea. Totul e în zadar... 

Laboratorul nu aduce un se eee i aet See 
comercială şi știința propagandei. Lipsa 
simțul "plastic al negustorului (văd, pipăi, gust) condamnă 
iremediabil în rangul animalelor de lux pe omul de ştiinţă 
şi cultură, 

Subsemnatul nu mai poate fi convins cu niciun argu- 
ment, că d. N. Iorga, actualul prim-ministru al României- 
Mari, a fost cindva un om de știință sau a făcut sufletește 
parte din oastea destinului anti-negustoresc (negustor şi ne- 
gustoresc in sensul de brinzar), Nu numai că nu sa atins de 
privilegiile altor profesii „rentabile” şi „onorabile”, Prigoana 
contra şeoalelor, laboratoriilor, Universităţilor şi spitalelor in- 
serie cea mai neagră pagină din istoria ştiinţei şi culturii în 
Raminia, i i 

tiin cultura nu pot trăi fără subvenții. Se ştie de pe 
bca. ini Theridion Augustus, a familiei Medicis, Regelui 
Soare, Friedrich Il, Bismark. Inflorirea tehnică a veacului XX 
se datorește în cea mai mare parte capitalurilor mari puse la 
dispoziţia laboratoarelor, care au fructificat acești talanţi. 
şevicii au priceput legătura dintre ştiinţă şi subvenţii, 

Să povestim citeva lucruri. 


s*y 


Dr. Sven von Müller, după o călătorie îndelungată în Ru- 
sia sovietică, a scris o serie de articole în trei mari ziare ber- 
lineze unde informaţia se uneşte cu o critică acerbă a siste- 
mului sovietic din punctul de vedere al sistemului capitalist. 
Articolele au apărut în Vossisehe Zeitung, un ziar democrat 
burghez pentru aristocrația intelectuală germană, în Tempo, 
ziar bulevardier de seară şi în Morgenpost, care are cel mai 
mare tiraj în Berlin — peste un milion — dedicat masselor, 
cu tinctură democrată nesocializantă.. Din punct de vedere 
propagandist, Dr. Sven von Miller a adus cele mai mari pa- 
gube bunului renume sovietic şi o lovitură grea ticei so- 
cialismului contemporan german. Fantoma lui G. P. U. a fost 
din nou profilată în fața conștiinței milioanelor de cititori 
germani. Tristul ei renume poate concura pentru omul depe 
stradă cu vechea Oehrană ţaristă și cu „Sigurantza”. „Temuta 


MISCELLANEA 183 


Sigurantza”... „Infama Sigurantza”... „Sălbatica Sigurantza”... 
are astăzi rivala în „temuta, infama, sălbatica G. P. U” — 
pentru lectorul berlinez. 

Dr. Sven von Müller a contribuit din toate puterile la cre- 
area unui nou mit al conștiinței publice germane. Avem 
deci, trinitatea: Ochrana, Sigurantza şi G. P, U. Cu să zicem, 
ușa, Nemţii sint imparţiali... 

Acesta este omul şi publicistul. l 

Dar ce spune Sven von Müller despre ştiințifizarea pro- 
ducţiei sovieti-e? Să atragem atenţia că intre dumping ṣi in- 
tensificarea producției care se obține uşor prin ne se de me- 
todelor ştiinţifice este o strinsă legătură. 

Intensificindu-se producția în anumite ramuri capabile 
să primească corecturi științifice costul produselor şi chel- 
tuelilor scad enorm. Preţul de vinzare poate fi și el redus cit 
de mult. O exploatare rațională a agriculturii și a pescărieci 
are ca rezultat atitea înlesniri şi o ucţie calitativă şi can- 
titativă atit de ridicată, arenă aa scădea preţul de cost. In loc 
să arunci surplusul de cere n mare, cum făcea Argentina 
pentru a menţine un pref ridicat — o adevărată crimă adusă 
«menirii înfometate în alte regiuni —, se poate aplica a doua 
metodă: să vinzi oricit de ieftin, dar să vinzi. Vinzind can- 
tități mai mari, diferenţele de preţ se atenuiază și tot ieși cu 
un cîştig, 

Inainte de a introduce reportajul lui Sven von Mūller 
despre modalităţile de subvenționare a institutelor științifice 
de către Soviete pentru a intensifica producţia, voi atrage 
atenția asupra unui fapt: Sovietele au trimis în Germania 
cohorte întregi de studenţi pentru specializări în ramuri pre- 
cise. : 


Studenţii romini au avut ocazia să intilnească pe col 
lor ruși la institutele şi universităţile germane în ultimii 5- 
ani tot mai des, Trimiterile se fac pe timp scurt, fără cerința 
oficială de titluri, ci pentru a lucra în laboratorii o problemă 
bine definită. La München, EE Berlin sint cuiburi in- 
tregi, care studiază după această fericită metodă. Unii stu- 
diază exploatarea rațională a lacurilor de apă dulce, alții 
conservarea fructelor, ete. Mandatul precis împiedică pier- 
derea de vreme, ajută la o repede orientare, pune in con- 
tact direct cu o p fără a mai fi nevoie de reflexii în- 
delungate, tatonări, indecizii, ete. Cu asemenea elemente bine 
pregătite în fiecare materie, Sovietele şi-au realizat institu- 
tele ştiinţifice de care vorbeşte Sven von Miller. 

In călătoria din Rusia, publicistul german a vizitat amă- 
nunţit și Academia Agricolă din Voroneţ. Impresiile de-acolo 
au făcut obiectul unui articol în „Vossische Zeitung” (5 Oc- 
tombrie 1930) sub titlul „Printre studenţii rair DRG 

„institutele bolşevice de cercetare științifică sint legiuni. 


184 VIAȚA ROMINEASCA 


Inzestrarea lor (cu laboratorii şi materiale) este de arm 
clasă. Mijloacele financiare care le sint puse la dispoziţie sint 
fantastice, chiar în comparație cu cele americane, Cind la 
noi în Germania o ramură de cercetare este dotată cu 5000 
mărci, de exemplu — în Rusia aceiași ramură primește 
milioane de ruble. O pildă: institutul de cercetare științifică 
al Academiei Agrare din Moscova are un buget anual de 20 
milioane de ruble”, 

Investiţiunile în laboratorii şi institute ştiinţifice sint cele 
mai rentabile pentru economia unei ţări. Pe lingă că au da- 
rul de a descoperi noi metode — problemă gingașă unde se 
cere geniu personal ajutat de faptul de a avea tot materialul 
de experimentare la îndemină —, laboratoriile şi institutele 
ştiinţifice dau posibilitatea pregătirii anuale a unui personal 
excelent care pleacă, apoi, pe fronturile muncii naţionale. 
Subvenţionarea laboratoriilor a fost introdusă în ultima 
vreme și de capitaliști în domeniile respective unde iși au 
ciștigurile. Oricine a vizitat fabricile unui concern mare În 
străinătate ştie că a fost purtat şi în laboratorii unde lucrează 
o întreagă armată de cercetători, Rezultatele acelor labora- 
torii, în loc de a fi un bun al marii comunități respective sau 
cel puţin al cercetărilor, sint monopolizate de concerne. Se 
păstrează cu strictețe secretele, iar cazurile senzaţionale de 
„spionaj economic”, expresie stranie și cifrată, însemnează 
tocmai demascarea uneia din aea arayin pres as- 
cunderea progreselor pentru a fi exploatate numai atunci și 
numai în ph măsură care se soldează cu dividente pentru 
ele. 

Subvenţionarea laboratoriilor științifice de către Soviete 
îndepărtează dezavantajele luboratoriilor concernelor capi- 
taliste. Pe lingă aceasta mai rămine faptul pregătirii siste- 
matice a unui personal împrăștiat anual în toate colţurile 
Rusiei, capabil, de a da exponenţi prețioși ai unui program de 
tehnicizare al producţiei. Despre noua generație rusă, Dr. 
Sven von Miiller spune: „tineretul crescut pe băncile univer- 
sităților şi şcolilor superioare ruseşti de astăzi, caracterizat 
printr'o rivnă fanatică de a învăţa şi printr'un puternic idea- 
lism, va zdrobi cindva n Enea rep în care cred sro 
legat aşa de bine epigonii lui Lenin, omul cu ura cea mai ge- 
nică din istoria lunii” ( Vossische Zeitung, 5 Octombrie). Pu- 
tem lăsa la o parte epitetele adresate lui Lenin şi urmaşilor 
săi. Sint prea ieftine, Şi nici nu ne interesează. Lenin a murit, 
deci nu poate răspunde. Stalin mare vreme, fiind prea ocu- 
pat cu realizarea planului de 5 ani. Notăm numai un fapt pe 
„care Dr. Sven von Müller l-a verificat la universităţile ru- 
ti: „rivna fanatică de a învăța” și „puternicul idealism”. 
fta învăţăturii este un fenomen de care sînt izbiţi toți că- 


MISCELLANEA 185 


lătorii în Rusia. Cind te gindești, că dorința de a învăţa este 
considerată în Rominia ca o poftă criminală, închizindu-se 
pe capete școlile, te apucă o dis re pe care trebuie să o 
mărturisim aici cu ruşine şi umilință. 

Biroul de conducere al unei fabrici sovietice trimite a- 
nual ciţiva tineri inteligenţi pe cheltuiala fabricii să studieze 
problemele referitoare la producţia fabricii. De obiceiu pen- 
tru 2-3 ani și cu obligaţia de a lucra ulterior 3-4 ani în ate- 
lierele proprii. Cu această metodă fiecare ramură a economiei 
şi-a creat specialiştii necesari, legaţi printr'o dublă expe- 
riență: anterioară perfecționării tehnice, deci știind ce va 
trebui să înveţe şi ulterioară, punind în slujba funcţiei tot 
ceeace a adunat în 2-3 ani de invățătură, 
| Să notăm că fabrica, în general, prin structura ei nu cere 
timp îndelungat de ae praga O prejudecată medievală 
persistă în Rominia. Dacă în evul mediu un cizmar bun tre- 
buia să înveţe 3-4 ani pe lingă un maistru cizmar, ca să poată 
face și el o pereche de ghete bune, o fabrică modernă unde 
fiecare icică este făcută de mașini, iar reunirea părţilor 
urm mecanic, lucrătorul are funcțiuni modeste. In ge- 
neral, producția modernă şi tehnicizată cere dela om şi ca- 
pacitatea lui foarte puţin. Marele industriaș american Ford 
a făcut următoarea statistică asupra personalului și pregă- 
tirii lui, care se cere într'o fabrică; 43% pot fi lucrători sim- 
pi care învaţă mişcările şi activitatea raionului respectiv 

to singură (una) zi, 36% din lucrători învață în timp de 
1-8 zile şi numai 21% au nevoie de timp mai îndelungat. Sta- 
rea culturală inferioară a cetățeanului rus, moștenită dela 
țarism, nu poate fi, deci, o piedică absolută tru realizarea 
modernizării tehnicei ruseşti. 79% din muncitorii unei fabrici 
pot fi analfabeți, Nu mai vorbim de faptul, că analfabetis- 
mul a fost combătut de către Soviete cu metode atit de radi- 
cale cum nu s'au aplicat în nici o țară din lume. Cursurile se- 
rale, cluburi muncitorești şi ţărăneşti cu ziare, reviste şi cărți, 
cursuri prin Hadio (introdus în ultima colibă), ediţii de mi- 
lioane de clasici, broşuri, etc., ete. „A învăța” a luat carac- 
terul unei sublime psihoze colective, 

In Rominia se închid şcolile pe capăt și lupii reacţiunii 
rinjesc satisfăcuţi, că se edecă culturalizarea | ” 
Le e teamă de „bădăranii”, care pot forma armata de re- 
zervă a industrializării romine inevitabile, deci şi de soldații 
proletariatului... Le e teamă de „proletariatul intelectual”, 
care se poste gindi nu numai la antisemitism, ci și la a doua 
treaptă, care se cheamă o justă şi umană Repartiţie,.. N'avem 
prea mult griu, petrol, cărbuni, lemne, gaz metan și posibili- 
tăți de electrificare? Dar e mai bine să rămină „țăranul” la 
plugul arhaic şi să nu treacă la tractor, să rămină la opaiț și 


18€ VIAȚA ROMINEASCA 

ă nu citească la bec electric; la bordeiu, în întuneric, pau- 
pernă şi patriarhalism pitoresc, pentru fericirea domnilor 
Oraşului. — Petre Pandrea. 


Cazul Hoover. 


Chestiunea pactului Hoover nu are atit valoare în sine 
cit valoare de arie Moratoriul nu e o soluţie, ci un sim- 
bol. 3 

Nu arată cum va fi rezolvată criza, ci că această criză 
a început să trebuiască să fie rezolvată. Oricum. Absolut 
oricum. Și dacă piedici răsar, aduse de cine ştie ce ni 
me locale, interese particulare şi susceptibilități re orgoliu 
național, — cu atit mai rău pentru toate aceste frumoase 
lucruri. Vor fi sacrificate fără milă. In epocile de mare “za 
ză începe să devină din ce în ce mai interzis luxul de a 
idiot. Imcorhprehensiunea adusă de microbul naţionalist nu 
mai è atotputernică. Și, din timp în timp, izbueneşte cite o 
bombă care surprinde în loc, dim vă, să lămurească. Cu 
adevărat nelâmurit este tocmai faptul că fenomene de fe- 
lul loviturii lui Hoover nu se produc mai des și mai de 

„Căci nu-i oare curios să constatăm cum economia 
modernă este categorie mondială; cum sistemul tic al 
naționalităților încuiate şi învrăjbite fac imposibilă tunc- 
ționarea regimului economie; cum toată lumea știe astăzi 
că acesta e răul și că remediul nu-i decit unul singur; cum 
criza, care ține din 1900, a ajuns astăzi la punctul cel mai de 
sus al curbei sale, — şi cum noi, în loc să ne întrebăm nedu- 
meriți de ce nu se produc evenimente gen convenţia Hoover, 
din contra, răminem cu gura cãscată în faţa lor, ca în faţa 
unui hazard ilogie. f 

Ori de cite ori, în decursul ultimilor zece ani, am vor- 
bit despre politica și economia contemporană am avut con- 
stant aceeaşi atitudine doctrinară, care se poate rezuma 
cam astfel: 

Subt o formă sau alta, trebue să se realizeze o opra 
nație polilico-economică nouă care să constea dintr’o fe- 
deralizare oarecare a diverselor State nationale europene. 
Orice am face — nu putem împiedica asta. Cind şi cum se 
va face — nici nu putem, nici nu e prea interesant e 
cizăm. Se poate ca lucrul să aibă chiar meg up 
cum ar putea tărăgăni încă ani de zile. Dar oricind — = 
tirziu, fie de vreme — atunci cînd faptul se va produce, 
vom privi cu toţii ca pe un lucru la mintea omului, ca ceva 
care ar fi existat de cind lumea, deşi prodromurile lui ne-au 
isbit ca niște adevărate lovituri de destin. ia 

Imi place să citez, în toate aceste chestiuni, exemp 
impozitului progresiv. Ideea era socotită încă în 1914 pe 
de inspirație categorie socialistă ; deşi în sine perfect echi- 


MISCELLANEA 187 


tabilă, instituția răminea totuşi utopică pentru că era or 
ganic legată de intronarea prealabilă a regimului socialist 


pe care Lee unea, 

lată însă că la un moment dat s'a intimplat ca Statele să 
aibă nevoie de parale, Toate statele, şi mare nevoie. A fost 
deajuns Aproape fără să avem vreme să simțim cum, unde 
şi cind, noua reformă era deja extinsă asupra intregii Europe, 
in aşa fel incit, un an după votarea ei, cetățeanul ajunsese a 
nu mai putea concepe un Stat modern fără impozit pro- 

Aşa-s evenimentele foarte necesare, cerute de nevoi 
foarte generale şi populare, cum este — tipică între toate — 
nevoia de bani ajunsă maladie, o nevoie de care să sufere 
toată lumea, dela primul pînă la ultimul cetăţean, 

Cam in această fază n crizei a ajuns și mie 49 de azi, 
lată de ce este indispensabil ca orgoliul prostese dispară. 
Exemplul Germaniei e probant, al Germaniei care nu se ru- 
șinează a întinde mina şi a striga: „ajutor, mor!” 

Sentimentul de grotescă mindrie caracterizează nu 
atit marile naţiuni, cit liftele mărunte gen Serbia, Rominia, 
Ungaria, Polonia, etc... Imi amintesc cum odată Vintilă Bră- 
tianu — care personifica strălucit acest soiu miop de amor- 
propriu — a refuzat net un împrumut foarte avantajos prin 
Societatea Naţiunilor subt motiv că a recurge la interme- 
diul Ligii în chestiuni financiare insanmă a lua atitudine 
de popor învins, ceiace cu orice sacrificiu trebue să evităm. 

u este oare delicios? Există în romineşte o anecdotă 
din acelea „plus vraie que nature”, adevărată nicăieri şi 
pretutindeni. O fată foarte țanţoșă tăia scurt vorba altuia 
cu care se certa, spunindu-i: „la urma urmelor, nu este de 
demnitatea mea să stau la discuție cu cineva a cărei mamă 
este ofticoasă.” Sau închipuiţi-vă pe un Romin. care e mini- 
stru, înnecindu-se în largul mării şi preferind să moară de- 
cit să ceară ajutor unui înnotător care trecea pe acolo, subt 
motiv că nu e de demnitatea unui profesor universitar (mi- 
nistrul romin e totdeauna niţel profesor universitar) să se 
umilească în fața unui pirlit care mare nici patru clase 
gimnaziale. 

Acest gen de amor propriu este încă azi foarte curent 
in Europa minoră. 

Naţiunile cu demnitate reală nu-l mai practică. $i ne 
este dat să vedem cum State ca Germania, cu privirea in- 
cruntată şi căutătura amenințătoare, cer, bătind din picior, 
pomană. 

Căci există un soiu de filantropie care se chiamă soli- 


daritate, cu care se împacă chiar şi un președinte al Sta- 
telor Unite, 


188 VIAŢA ROMINEASCA 


Revenim la arta mută. 


Statisticele americane sint dezolante. In ultimul an sã- 
lile de cinematograf sint a apra Un local ca Roxy, pe 
Broadway, în care încap 20.000 de persoane, şi care pe vre- 
mea filmului mut era în permanenţă plin, dela 10 diminea- 
ţa şi pină la 1 noaptea, acum nu mai umple decit cam 10% 
din sală, şi asta doar după amiaza, dela 3 încolo. Scumpe- 
tea? Dar un loc costă acolo 20 de cenți, o cincime de dolar, 
adică o sumă cu totul derizorie. Nu criza generală e deci de 
vină. Nu ca să facă economie cetăţeanul se duce mai rar la 
cinematograf, ci pentru un motiv mult mai simplu. Se plic- 

iseşte. Și să se observe: e vorba de cetățeanul american ; 
cind pină i el descoperă că un lucru e plicticos, e semn si- 
gur că acel lucru realmente este. 

Filmul actual e literalmente inept, așa de inept, așa de 
evident cretin încit şi-a putut dat sama de asta chiar con- 
sumatorul cel a-tot-inghițitor din Statele-Unite. Și să nu ui- 
tăm un lucru: nicăeri ca în această industrie reclama nu 
este mai savant practicată, iar pe de altă parte nicăeri ca 
aci desfacerea nu se pretează mai bine la o reclamă eficace. 
Şi totuși totul se prăvăleşte: marile case nu ştiu ce să mai 
inventeze: schimbă regisori după regisori, tocmesc toate ve- 
detele lumii (dacă a ajuns Maurice Chevalier stea de cine- 
ma!),  desgroapă talente teatrale europene, scotocese in 
musie-hall-urile celor cinci continente, se gindesc la filmul 
colorat, la filmul în relief, ete., etc.; zadarnic; publicul nu 

i vrea, — şi el 4 
wai Desigur, oi d PURE nu se împacă lesne cu această 
idee. Sint zeci de milioane de dolari angajaţi în industria de 
„alkies”, tot utilajul studio-urilor a fost reorganizat în ul- 
timii ani în vederea vorbitoarelor. Nu se poate reveni. Dar 
nici publicul nu mai vrea azi filme mute. Ce este atunci de 
făcut? Să se renunţe cu totul la arta ecranului? Cu nepu- 
tință! Și, încă odată: toate astea wau nimic de a face cu 
criza mondială. Poate că tocmai dimpotrivă ea ar fi teoretic 
avantajoasă cinematografului. Căci acesta e o distracție, un 
amuzament popular și eftin. Or, ştiut este că în epocile ide 
mizerie singurele cheltueli Sar nu ere ba uneori se umilă 
excepţional, sint consumaţiile de petrecere, 

Die nu; am spus mai sus că nu criza, ci proasta calitate 
a filmelor începe să alunge pe cetățean din sălile de spec- 
tacol. | 3 

Nu mai repet aci ceiace am spus În mai multe din câr- 

e mele şi grila ls mia cronici cinematografice. Incă 
inte de a fi apărut primul film vorbitor în Rominia, am 
adus, pe larg, toate argumentele pentru care estetica aceasta 
nouă este radical falşă și soarta ui pecetluită. Nu mai reve- 


MISCELLANEA 180 


nim. (v. esscul „Superioritatea artei mute” în volumul 
„Puncte de vedere”, şi primele două capitole din „Curs de 
cinematograf”). Putem doar să adăogăm o mică remarcă 
nouă: realizatorii unui film vorbitor, chiar dacă au foarte 
mare talent şi multă inventivitate, nu pot totuşi inventa 
nimic. Şi iată de ce, 

Inchipuiţi-vă doi călători, care se află in două trenuri 
accelerate, mergind paralel şi în aceiaşi direcție. Se poate 
foarte bine imagina o conversație mai lungă între ei, dela 
geam la geam. Dacă acum, în loc de două accelerate, avem 
un rapid şi o căruță eu boi, înțelegeţi cå nici o tovărăşie, 
nici o convorbire nu mai este cu putință. E o deosebire de 
ritm care face imposibilă combinarea, 

Cam acelaşi lucru se petrece cu filmul vorbitor. Vorba, 
discursul are alt ritm decit mişcarea. Este cînd mult mai ra- 
pid, cind mult mai lont, niciodată însă egal. O serie lungă 
de acte, un actor le poate stringe în citeva secunde de text 
vorbit. Şi vice-versa : o situaţie, subtilă pentru a fi redată 
prin cuvinte, necesită replici multe, o întreagă lungă con- 
versație; pe cind, prin alfabetul mimic, o viziune de o clipă, 
un tablou instantaneu o sugerează intreg și adine. Nici un mo- 
ment din cele două aluri, alura vorbei și alura mişcării, nu 
coincid. Sau atunci ne mărginim la cuvinte extrem de simple 
ca: da, nu, du-te, regret, vino, îmi pare bine, plec, mă doare, 
ete, cuvinte care sint un lux, care nici nu au nevoie să fie 

pentru ca spectatorul să înțeleagă despre ce e vorba. 
Ele-s puse aci doar aşa, ca să ne dea zgomotul general al 
vorbirii umane, Sint zgomot, n'au valoare pentru înţelesul 
lor intrinsec, 

In rezumat, omul care acționează vorbind şi omul care 
acționează tăcind se mişcă cu totul altfel, întrun tempo ab- 
solut diferit. Din acestea două, numai alura condiţiei taci- 
turne se g eie la imagini vizuale cinematografice; cele- 
lalte nu. A le combina este o erezie care, oricit de mare ar 
fi talentul autorilor, tot la insucees artistic duce. 

Și mai e ceva, Inainte vreme, cînd nu era cuvînt în filme, 
realizatorii erau nevoiți să inventeze necontenit mișcări, 
gesturi nouă. Ce uimire au produs în spectatori primele re- 
prezentări de pumni care se incleștează, de ghete care bat 
podeaua în semn de perplexitate, sau așazisele „supraim- 
presiuni”, fotografii suprapuse, și cite alte trucuri de scenă 
care, desigur, trebuese depășite, dar care, în momentul cind 
apar prima oară, ne dau o excelentă impresie artistică. Asta 
era cauza progreselor cinema fului de acum cinci ani. 
Ca să arăţi cel puţin zece „gag”-uri, adică scene scurte ca 
de pildă apariţia unui cîne, sau a unui ceas cu cuc, sau un 
colţ de odaie de culcare, sau salutul unui servitor credincios, 
sau un accident umoristic oarecare, — însfirşit trebuiau zeci 


` 
190 VIAȚA ROMINEASCA 


de asemenea tablouri rapid mişcătoare prin care să ni se 
spună că eroul a sosit. In filmul vorbitor, toate astea sint su- 
primate. Eroii stau confortabil în fotolii, nemişcați, iar unul 
din ei spune celuilalt: „Și atunci am sosit”, Şi nu mai e ne- 
voie de nici o invenţie, 

Aşa se explică de ce arta ecranului a adormit deabine- 
lea (să nu mai vorbim de arta europeană care este Corneille 
prost la Franceji şi operetă anostă la Germani). Publicul 
are dreptul să ia în oroare filmul vorbitor, şi chiar și pe 
cel mut (căci acesta e făcut tot după cala celui vorbi- 
tor, doar că n'are cuvinte; nu este film mut, ci film vorbitor 
cu cuvintele scoase; ceiace-i mai rău ca toate). 

Dar un lucru mare şi real ca arta cinematografică (cea 
pură, arta pe care o mai apără azi Charlot, arta filmelor 
cuprinse între 1024—1928) nu poate muri așa, în mod pur 
şi simplu. Şi nu este imposibil ca, mai curind sau mai tirziu, 
subt o formă sau alta, să vedem reînviind, de data asta pen- 
tru mai multă vreme, filmul cel adevărat, care ştie să evite 
acel mare obstacol pentru artă care este cuvintul. — D. I. 
Suchianu. 


Nutărul negru sau mitul chip îngeresc. 


Cine citește articolele d-lui Nichifor Crainic din „Uni- 
versul” despre munca monahală şi rugăciune şi ea am atitea 
alte probleme duhovniceşti, cine-l vede  predicind mizeria 
pentru corpul didactic pe care îl visează, pe semne, ca un 
fel de nou ordin franciscan al sărăciei şi învățindu-ne să ne 
lepădăm de lume pentruca printr'o asceză, asemeni sfinților 
părinți ai kaera să ra ridicăm la eraai mia: sorei 
zeu”, la „micul chip geresc” ce este „ca o an > pă- 
mintească a vieții de dincolo de mormint”; cine însfirşit l-a 
urmărit cum în articolele sale literare caută să -descopere 
în fiece scriitor romin o treaptă îngerească şi să facă, de pil- 
dă, din Nicolae Bălcescu „un profet cu verb de jar”, un con- 
temporan sufletesc „cu cei care au primit în creştet virgula 
de văpaie a Cincizecimii”, cu Sfintul Pavel, (toate acestea 
întrun stil de seminarist puțind încă a refeetoriu și cu o 
tendinţă fanatică de a transforma Istoria literaturii romine 
întrun fel de Vieţile Sfinţilor), e pornit să-şi facă despre 
chipul lumese şi ovnicese al d-lui Nichifor Crainic o i- 
coană cu totul greşită, | 

Cititorul acestor producțiuni cuvioase poate crede că d. 
Crainic e un schimnic tmaciat, slinos de palori ca o lumi- 
nare groasă de biserică, cu falangele dela degete, rotulele 
dela genuchi, bazinul, toate ciolanele în fine, ieşite prin pie- 
lea pergamentută în fum de tămie, asemeni moaştelor sfinte, 
că veșmintele de pe sine, în putrefacție, miros a vin de cu- 


MISCELLANEA 191 


minecătură şi a brad de coșciug, că sus-pomenitul se hră- 
nește cu lapte de căprioară şi o pe zile din 
șapte, ca fericitul monah Vichentie Agapia, care este 
„un nufăr candid plutitor peste toate mlaștinele acestei vieți” 
sau ca eremitul din Trionfo della Morte din Pisa, — își poate 
inchipui că doarme pe scindură goală cu oiek, ta piatră şi 
se flagelează în așa chip încit să-și atrofieze așul organ 
al ispitelor și să într'o veșnică, îngerească feciorie. 
In mintea cititorului naiv, răsar în cete trupurile sfinţilor 
mucenici strivite în bandaje fastuoase, cu capetele apăsate 
de grele aureole de metal masiv, intro ven înfricoşă- 
toare de aripi rotative; răsar arhanghelii Mihail și Gavril cu 
săbii ondulate de foc „sfinţii a Petru și Pavel, muti- 
laţi de străvechiul abur al bolților, Sfintul Nicolae cu omul 
care şi-a dat fetele la curvie şi însfirșit, privelişte cu ginpă- 
şie de basme, sfinții Dimitrie şi G călări şi o proce- 
siune de serafimi şi heruvimi, umplind cerul de discuri stră- 
fulgerătoare, 

Inşelăciune a cuvintelor! Din toată iconografia religioa- 
să, d. Nichifor Crainic nu-şi poate găsi asemănare decit cu 
unul din cei trei magi aducind daruri pruncului Isus, care, 
așa cum ne este zugrăvit de Dürer, pare un exponent al Țării 
Somalilor sau al Congului. Departe de a fi descârnat de pos- 
turi, el are trupul consolidat al unui popă de țară sau al unei 
trci grase pe toamnă. Și încă aceste imagini duc prea mult 
gindul către cer. Pe un drum de țară mi sa năzărit odată 
înainte un grup muzical compus din trei ingi desculți şi oa- 
cheși care frămintau pulberea, executind din nai, țambal și 
seripeă o improvizație focoasă. „Șeful” tarafului, rotofeiu 
şi negru ca un ceaun întors, scund și rubicond, ridica către 
cer ochii pe jumătate închişi de simțăminte aproape mistice 
şi pătaţi la margine cu alb; şi cinta în tremolo, în vreme ce 
gușa îi svienia pripit ca pieptul de rindunică: 


Haulică ce tăcereve 
Mă furnică prin piceree, 


Aşa mi se înfățișează și d. Crainie şi cam tot un fel de 
furnicătură este şi mistica d-sale, 

De altfel lumea de bun simţ, chiar cea iubitoare de pro- 
blemele religioase, îşi dă seamă de ipocrizia vulgară a predi- 
cilor sale, Om incapabil de orice privațiuni, doritor de ar- 
ginţi, de plăceri lumești, mare căutător de ziafeturi sgomo- 
toase cu descărcări de pistoale, linguşitor și cățărător: inchi- 
nind în chip „e Gindirea, uzi Majestății Sale Regelui 
Mihai, mîine Majestății sale Regelui Carol al Il-lea, poimnii- 
ne Marelui profet al neamului Nicolae Iorga, tocmai în mo- 
mente cînd omagierea poate fi asociată de urmărirea unui 
interes personal, D. Nichifor Crainic a adus preoțimii noas- 


102 VIAȚA ROMINEASCĂ 


tre un rău greu de vindecat: a trezit anume o ambiţie de re- 
clamă şi de paradă religioasă, o goană după recenzii şi 
serţii prin gazete, mai ales prin Universul. Multe biserici te 
invită acum cu afişe tipărite cu argumentaţii în chip de 
prospect, iar preoţii tineri te prind de minecă să te „recreș 
tineze” pentruca să se ilustreze măcar o zi în coloanele zia- 
relor, în acest chip: 

„Neobositul preot şi misionar Teofil n adus în sinul bi- 
sericii ortodoxe pe d. —să zicem — G. Călinescu. După taina 
botezului care va avea loc miine în Biserica Alipirea Maicii 
Domnului Sfinţia Sa P. Teofil va predica despre „Mingiierile 
şi roadele credinţei ortodoxe”, 

Acestea despre chipul d-lui Nichifor Crainic care de e 
nufăr — este negreşit „un nufăr negru” plutitor „în mlaștini. 


Ciţi îngeri sint în cer. 


Dacă nici astăzi nu ştim bine cit norod se află în ţara 
rominească asta se datoreşte' metodelor biblice de propa- 
gandă utilizate de Direcţia recensămintului, prin pana d-lui 
V. Voiculescu, blindul poet cu barba mincată ca de mucenic. 
Nu e vorbă! Antichitatea şi în special Romanii sau arătal 
indeminateci în asemenea operaţiuni şi d. Voiculescu putea 
trage un ce folos din răsfoirea Scripturii pe care o consultă 
mai des decit tratatele de patologie generală şi diagnostic. 
Intradevăr întiiul recensămint depe lume a fost pus la cale 
chiar de Domnul: 

„Grăit-au Domnul către Moisi în pustia Sinai în cortul 
„mărturiei în ziua dintiiu a lunii a doua, în anul al doilea 
„după ce a ieşit din pâmintul Eghipetului, zicînd: 

„Număraţi toată adunarea fiilor lui Israel după nea- 
„murile lor, du casele rudeniilor lor, după num l nu- 
„melor lor, dupå capetele lor”. 

„Tot bărbatul de la douăzeci de ani şi mai sus, tot cel 
„ce poate ieşi la oaste în Israil, număraţi-i pre ei cu puterea 
"lor, tu şi Aaron numărați pre ci”. (Num. 1, 1-3). AA 

După cum vedem recenzorii Moisi şi Aaron au primit 
instrucţiuni de o limpeziciune cu adevărat divină. Dat fiind 
competența sa, Moisi mai este însărcinat să facă incă 
o numărătoare a tinerilor de oaste, asistat de astădată de 
preotul Eleazar. (Num. 26, 1-5). < 

Şi David face un recensămint al poporului: - 

„Și a biruit — zice Scriptura — cuvintul împăratului la 
„loav şi la mai marii oastei, şi a ieşit loav şi mai marii 0$- 
„lirei de la împăratul ca să numere pre poporul lui Israil”. 
(Imp. I, 24, 4). A 

Dar Naşterea lui Isus nu sa intimplat oare întro îm- 
prejurare asemănătoare? losif şi Mariam mergeau pentru 


MISCELLANEA 193 


recensămint la Betleem, fiindcă fiecare trebuia să se ducă la 
urma sa, precum sună sfinta Evanghelie de la Luca citire: 

„Și a fost în zilele acelea; ieşit-a poruncă de la Chesa- 
„rul Avgust, să se serie toată lumea, 
ia „Această scrisoare sa făcut, domnind în Siria, Chi- 

eu. 

„Şi mergeau toţi să se serie, fiecare în cetatea sa”. (Lat 
ca 2, 1-3). 

Dacă dar recensămintul este un act de administraţie de 
esenţă oarecum divină, era foarte firesc ca d. Voiculescu, a- 
semenea lui Moisi, Aron, Eliazar, loav şi Chirineu, să pā- 
şească la numărarea credincioșilor și necredincioşilor din 
țara rominească. Cecace însă vu umple de sfintă mirare pe 
oricine, este că d. Voiculescu ştie nu numai ciți păcătoşi 
sint pe pămînt ci și ciţi îngeri sint în ceruri, deoarece În 
indemnul de înscriere În liste, aducea aminte norodului că 
„pină şi îngerii din cer sint numărați”, precum serie la Apo- 
calipsă”, 1 Semn de înaltă bunătate şi milostivire faţă de 
Gindirea în deobşte și de d. Voiculescu în deosebi este a- 
ceasta din partea Domnului! Căci numai Dumnezeu putea 
pune lumini printre rinduri  pentruca drept credinciosul 
său doftor de boli trupești și sufleteşti să citească ceeace nu 
se arată ochilor noştri orbiţi de nccredință. Neajutat de 
nicio putere cerească m'am străduit şi eu în zadar să adun 
la olaltă îngeri din văzduh precum urmează: 

Un heruvim cu sabie de foc învirtitoare, pus de Dom- 
nul să păzească calea pomului vieţii. 

Item, Trei îngeri primiţi de Avram. 

Item, Cei doi îngeri de la Sodoma pe care i-a văzut Lol. 

Item, Un înger al Domnului care strigă lui Avram să 
nu jerifească pe Isac. 

Item, Ingerii care întimpină pe Iacov în căutarea tabe- 
rei lui Dumnezeu. 

Deasemeni, Ingerii care se suiau şi se coborau pe scară 
câtre cer văzută de Iacov în vis, 

Item, Ingerul care a ucis pentru Ezechia în tabăra A- 
sirienilor o sută optzeci şi cinci de mii, „și sa sculat dimi- 
neața și iată toţi erau trupuri moarte”, 

Item, Ingerul Gavril care s'a arătat lui Zaharia în tem- 
plu, vestind nașterea lui loan Botezătorul şi Mariei, vestind 
naşterea lui Isus. 

Aşişderi, Ingerul care a vestit lui Iosif că Maria va na- 
şte prune înainte de „a se aduna” cu dinsa. 

Item, Ingerii cu glas mare de trimbiţă care vor aduna 
la judecata de apoi pe cei aleși. 

Item, Douăsprezece legheoane de îngeri pe care Isus ar 


i Citat din memorie, cu ușoară aproximaţie. 
13 


t VIATA ROMINEASCA 


fi putut să le aibă la îndemină cind un apostol a tăiat cu 
sabia urechea unui soldat, 

Item, Ingerul care a prăvălit piatra pe ușa Sfintului 
Mormint. 

Item, Ingerii slujind lui Isus în cele patruzeci de zile 
din pustie. 

Item, Îngerul care turbura apa scâldătoarei oilor, Vi- 
tezda, din Ierusalim și alţii nenumărați ca nisipul mărilor, 
pe care minte omenească nu-i poate număra, afară de a- 
ceea binecuvintată de Dumnezeu a d-lui V. Voiculescu, 

Am cercelal de aproape Apocalipsul si nam găsit ur- 
mă decit de numărătoarea celor 144.000 pecetluiți ca drept- 
credincioşi ai lui Cristos şi fireşte feluriţi îngeri nerecen- 
zaļi, ca cei şapte îngeri ni celor şapte biserici, cei patru in- 
geri din patru unghiuri ale peer Arhanghelul Mi- 
hail şi cetele sale în luptă cu urul şi alte asemenea fețe 
cereşti, 

Trăind aşa de aproape de anticamera cu îngeri a Atot- 
făcătorului, Gindiriştii vor simţi cum le încolțese Ja umeri, 
ca hoţului din legendele Sfintului Francisc, muguri de aripi 
care vor creşte treptat ca aripa de lăstun, de porumbel, de 
barză, de avion, de serafim și-i vor înălța ca pe un stol de 
candori din mlaștinile noastre spre o viaţă de vecinice feri- 
rici spirituale. Parcă-i văd pierduţi în marginea de azur a 
cerului! Dar în mijloc, ce sburătoare neagră, ca o uriaşă 
stâncuţă, bate din aripi? 

E d. Nichifor Crainic, starețul Gindirii, care-şi va pă- 
stra şi la penele îngerești culoarea pielei, 


Tandaler predicator. 


Este ca de la sine înțeles că d, Crainic, ca un adevăral 
apostol al cuvîntului Domnului ce se află, nu putea fi mul- 
lumit cu predica din gazete și că năzuia să se urce În amvo- 
nul bisericii. Bănuind că în această gecastă- acțiune sacră n- 
vea să fie un adevărat „mie chip inginer în stare să mă 
pregătească pentru „convorbirea cu Dumnezeu”, m'am fost 
dus, plin de nâdejdi duhovnicești, în Dumineca trecutelor 
Rusalii la biserica Curtea-Veche, cu bramul Sf. Anton, unde 
d. Crainic trebuia să țină o predică, invitat — pare-se — de 
către studenţii teologi. Am ascultat multă vreme în semi- 
obscuritatea aureolată a bisericii, nesfirșita, monotona sluj- 
bă, făcută cu un zel de prim creştin de către un preot tinăr, 
blind, cu faţa de martir, îmbrăcată întro barbă măruntă ca 
astrahanul, de o asemănare izbitoare cu d, V, Voiculescu. 
Un dascăl masiv, tuns turcește la cap şi cu o mare barbă a- 
fumată de luminări a seos tot timp urlete încolâăcite de bi- 


Å 


MISCELLANEA  — č $ 


vol câruia i s'a infipt un cui în copită. Răgea cu un calm in- 
fiorător, privind inspre catapeteasmă ca spre a culege elo- 
giile bolţii cereşti. In această producţie se întrevedea o artă 
pe deplin stăpinită: scotea un muget savant pe care îl tâvă- 
lea succesiv înspre altitudini, îl lăsa pe loc să se odihnească 
şi apoi îl urnia iarăşi în aceleași opinteli. Urletele dervişi- 
lor amestecate cu litanin subțire a tinărului preot, acesta fu 
dialogul liturgic, care însă, ca în oricare din pitoreștile nos- 
stre biserici bizantine, decurse gravă, fără cea mai mică um- 
bră de ridicol, 

Intr'un tirziu descoperii într'o strană din dreapta şi pe 
d. Crainic. Rumen, cu vecinicul ris al ochilor, se silia să si- 
muleze, cu onctuozitate, evlavia. Se închina la fiecare A- 
min, îngenuchia... o comedie întreagă! Intrun timp merse 
către uşa de la altar, făcu o scurtă închinăciune stingace, o 
sărută cu buze groase avide și intră. Teama că vreo primej- 
die ameninţa sfinta zidire a fost, se înțelege, absurdă, de- 
oarece biserica nu era de caş. Corul cinta acum strident ca 
trimbițele vestitoare ale Judeţului cel mure, iar babele dă- 
deau din cap alinute de un unguent intern. La citirea unei 
evanghelii două femei strinseră întrun cordon viu pe tinā- 
rul preot. Ședeau intro îngenuchere nedesăvirșită, tinind 
capul în cartea preotului, ca spre a sarbi de la sursă balsa- 
mul lecturii, 

Insfirșit frumoasa slujbă terminată, puţina lume rā- 
masă, printre care şi en plinul de păcate, se strinse in jurul 
predicatorului, care, scoțind din buzunar niscai foi scrise, 
citi, încet, fără convingere și elocventă, un articol, prea 
prost ca să fie publicabil, prea savant pentru publicul a- 
mărit al unei biserici, în care expunea cele două uspeete ale 
ortodoxismului: universalitatea și ideea naţională. Lumea a 
ascultat sfioasă, nedumerită pe Tandaler devenit predica- 
tor şi o! efect al înduioşării inimilor prin gura scumpă de 
abanos, babele se închinară oftind, la cuvintul „universati- 
tate”, — G. Călinescu. 


„Generaţia artistă” 


Este, fără îndoială, de mult preț în istoria culturii, a de— 
termina epocile, a caracteriza generaţiile, n le găsi titulatura 
care să le definească. Ca tot ce priveşte studiul poporului 
nostru, istoria culturii rominești este o știință relativ fra- 
pedă; o contribuție la întărirea sa, în punctul de care vor- 
bim, este dar cu atit mai prețioasă, O asemenea contribuție 
ne-a dat, nu demult, d, N. Petruşeu, meritosul critic și bio- 
graf, în amintirile sale despre Ollăneseu-Ascanio. Avem im- 
presia că acestei lucrări a d-lui P, —Dimitrie UOllănescu (As- 
camo) (Bucureşti, Cultura Naţionulă, 1926) — nu i sa dat 


VIAŢA ROMINEASCA 


destulă atenţie. Căutăm aci a umplea această lacună a 
ticei noastre curente, referind mai de aproape despre ace 
izvor nou al istoriei noastre literare şi culturale, Zic izvo 
pentrucă d. P. ne dă aci amintiri personale. 

Autorul atrage atenția asupra faptului că, ultimul sfe 
al veacului trecut „a adus o nouă preocupare pe lingă cel 
vechi, și anume preocuparea de artă, care lipsise aproape c 
desăvirşire mai înainte”, In anii 1880-1885 ne vin din Franţ 
o sumă de tineri, arhitecţi, pictori, sculptori romini; se de 
chid muzee, se organizează concerte simfonice, teatrul n: 
tional înfloreşte, „spiritele înclină către frumos şi artă”. C 
drept cuvint d. P. Îi cazaci să numim generația aceia „gi 
nerația artistică”. Pe lingă meritul acestei definiri a un 
generaţii istorice marcante, îi revine d-lui P. şi acela de 
fi început, el cel dintii, prin amintirile despre d. C. Ollănesei 
a ne da materialul pentru cunoaşterea ei. Spicuim în lucrare 
d-sale, pentru a deștepta curiozitatea nobilă a celor intere 
saţi. 

Ollăneseu era „înalt, frumos la corp şi la faţă. Imbrăc 
mintea totdeauna aae E spi ne dee şi, mai ale 
dedea impresia că-ți vorbea un t.. Inteligență sclip 
toare”. Era plin de „observaţii hazlii. de zu posnaşe 
„Cine ar putea da, însă, o ideie măcar de toate nostimadel 
cite le înşira dinsul cind îl vedeam?” (E poate un amânun 
numii, dar regretăm infinit că d. P., tocmai, nu ne poate d 
o ideie despre acele „nostimade”), Poeziile războinice (al 
lui Alecsandri, mai ales, din 1877) „Îl mişeau până la la 
crimi”, Însă, mai În deaproape legătură cu caracterul sp 
cific al „generaţiei artiste” trebue să considerăm, cred, ur 
ci sai detalii din biografia psihologică a poetului / 
canio: 

„Pentru el, femeia avea o însemnătate extraordinar 
era ca o minune pămintească. Un corp frumos, un braț rc 
tund, o pieliță delicată, o carnație colorată, erau în ochii h 
mai mult decit incîntătoare,.. li plăcea să asculte cu deo 
bire întimplările sentimentale (sic/) de prin călătorii, oc 
ziile fericite, les bonnes aubaines sau les bonnes fortune 
cum le numea el; năsdrăvăniile de prin drumurile de fie 
de prin otelurile străinătății, de prin restaurante, de prin st 
țiunile de vară, Îţi punea întrebări la fiecare moment: C 
liră era ființa aceea, cam ce virstă avea, cum era la trup 
Voia s'o vadă dinaintea lui aidoma. Cind i-o descriai acce 
tuindu-i formele, ochiul lui se scurgea de bucurie și o 
gij din cind în cind cu grecescul Matia-mu sau cu ro 
nescul Puica maichii... Frumoase au fost mai toate femeil 


care i sau arătat şi l-au oprit în cale, arătoase şi pline dă 


podoabe fireşti. Frumoasă artista V., le velour fait femm 
cum zicea el, şi care avea ceva sfint in riturile dragost 


MISCELLANEA 197 


Credeai că e o preoteasă în altar. Frumoasă artista D., fe- 
meie întocmită ca o soam cu dinții cunună = A ca 
a dispărut din viaţă. Cin ea, © ei cristalin, päre 
că sui o gamă img A a iar cînd a oa ochii pe jumătate, 
te răscolea pănă în a treia generație. Frumoasă celebra ar- 
tistă B. care terminase atunci conservatorul din Viena şi 
care prin corpul ei atletic, prin braţele ei rotunde şi umerii 
ei albi, o luai drept o apariţie din basme. Ea era ingenuă şi 
novice în ale sentimentului (sic!), așa că seducea și mai 
mult pe păginul Olănescu, — Frumoasă încă cintăreaţa din 
societate Z. N., blondă cu ochii albaștri răspindind un parfum 
natural care întrecea toate florile din lume (toate cuvintele 
subliniate sint ale lui Olănescu). Frumoasă încă artista M., 
rusoaică maiestoasă ca o regină, care lăsk pe bărbatul ei în 
tren și veni la Bucureşti. F în fine vieneza G., despre 
care, cînd o văzu întiia oară, spunea înfiorat: Ochi mari ca 
irmilicul şi verzi ca brotacul. Atit era d de dominat de 
frumuseţea corporală, încit Imi aduc aminte, cum mă luă 
odată, aproape cu sila, şi mă făcu să intru cu el în locul unde 
vieneza G. îşi lua baia de dimineață. La vederea formelor 
ei perfecte şi a sinului său ca două pistoale (Olăânescu!), 
Ollăneseu avu în ochi o transfigurare, iar cind îi replicai că 
el îmi reînviază imaginea lui Oraţiu cu Lidiile lui, Olănescu 
păru mulţumit de comparaţie. La Viena, a pironit patru ore 
e scaun la masă — după insistențele ei — pe nevasta unui 
industriaș mare din Belgrad, o femeie cu mult vino-Îneoace, 
căreia el îi spunea ce-i trecea prin minte și care nu se mai 
îndura să plece, pină ce nu sa închis în sfirşit restaurantul... 
Pe lingă acestea și pe lingă multe altele pe cari Olăneseu 
le-a cunoscut În treacăt, a fost un cortegiu întreg de femei, 
pe cari el le-a privit cu dragoste și cari la rindul lor 
l-au privit şi ele cu ochi simpatici. Fiindcă el, în afară 
de faptul că era bine ca om, îngrijit și elegant și că im- 
presiona și magnetiza dela distanţă simţirea femeiască, dar 
mai avea și o privire cu subinţelesuri sentimentale (da/) în 
faţa lor, o convorbire confidențială cu dinsele...” 
Acum și ceva versuri de Olănescu: 
(Inedite) lar cînd imi vorbeşti de aproape 

Și mă chemi dulce pe nume, 

Am vedenii fermecate 

Parcaş [i pe ceea lume. 


Sau (un exemplu sintetic, pentru a ilustra concentrat, . 
generaţia artistă): 


Ochii negri-s plini de foc, 
Cei albaştri de dulceaţă, 
Cei căprii aduc noroc, 

lar cei verzi ne dau viață... 


a g 


198 "VIAȚA ROMINEASCĂ 


Olănescu cu d. P. în lojă la Comedia franceză. „Cind 
ivea cite un cuvint de spirit puternic, spus cu savoarea lu 


Olănescu se întorcea și mă intreba din privire, dacă am vă 
zut ceva mai frumos vreodată. 


nescu mă strinse cu mina de genunchi”. 

Şi așa cu „generația artistă”. E drept că era prima de 
cest fel, în istoria culturii noastre. Indrăznesc să adaog: « 
P. este un istorie puţintel malițios, — C, A. | 


P. Nicanor & Co. 


Uaiyaraitãjši | 


Bylintoca 


Recenzii 


George Lesnea, Veac tinăr, Poezii, laşi. Tip. «Viaţa 
Romineascăs, 1931, 


Nu « niciodată prea triziu să vorbeşti de un volum de 
versuri, Ne-am obişnuit să nu mai răsfoim decit în treacăt vo- 
lumele de versuri — destul de rare, dealtfel — care ne cad în 
mină. Mărturisim că, în timpul din urmă, aveam chiar impre- 
sia că versurile au intrat în agonie. Ne pregăteam să le facem 
panegiricul şi să le ingropăm în amintire, alături de visurile 
şi iluziile adolescenţii. Ne spuneam că omenirea e prea bă- 
trină acum ca să se mai poată incinta cu versuri. Ne întrebam 
dacă nu cumva versurile sint o formă de exprimare nenatu- 
rală și artificială. Dar oare viaţa modernă este naturalā? E 
natural progresul tehnic, e naturală toată această desvoltare 
rara și exasperată a inteligenţii în detrimentul carat- 
terului 

Volumul d-lui Lesnea ne-a obligat să uităm de intenţiile 
noastre punegirice şi să constatăm că versurile încă mau 
murit. 

lată un scriitor tinăr, căruia nu ie ruşine să debuteze eu 
versuri şi care nu serie altceva decit versuri. In epoca noas- 
tră faptul pare aproape neverosimil. 

George Lesnea cunoaşte bine meșteșugul versurilor. Are 
ritmuri sigure și pline, rime bogate și sonore. Imaginile lui 
sint aspre și tragice. li plac amurgurile, toamna, cimitirele, 
mănăstirile. Prin sufletul lui colindă vinturi de stepă şi se 
desfăşură orizonturi largi și proaspete, nu intotdeauna senine. 
Nouri erunți le întunecă citeodată. In versurile lui Lesnea se 
sbat demulteori furtuni și gilglie, subteran, torente de patimi. 
E o poezie plină de o delicioasă sălbătăcie şi de un primitivism 
puternic, sincer şi irezistibil, Poetul îşi dă sama de valoarea 
artistică n acestui primitivism şi a acestei sălbătăcii. Și ex- 
ploatează această valoare cu mult meșteșug. Lesnea nu e un 
cerebral, nici nu vrea să fie, Dar știe să-și judece propria-i 

simţire și să se privească pe el însuși în faţă, limpede şi sincer. 


200 VIAȚA ROMINEASCĂ 


In „Izvod” poetul își explorează trecutul atavic, adincin- 
du-se în el însuși, 


E multă vreme 'n mine: Sint basme și colinzi, 
Descintece "n fintină și vrăji pe la oglinzi. 

Sint nopți de spaimă cruntă, cind luna-i ca un corn 
Şi se năzare chipul strigoilor pe horn. 


Sint şoaptele scornite pe lume de cei dragi, 
Tropare de 'nviere şi plingeri de iobagi. 

Sint hreamăte de taberi subt bucium de viteji 
Și schituri ctitorile de voevozi şi cneji. 


„E multă vremen mine; Sint impletiri de grai, 
Cuvinte de hrisoave şi sunete de nai, 
Cimilituri din gura glumețului norod, 

Oraţii vechi de nuntă şi stihuri de prohod. 


Sint jocuri viforoase prin bătături de han, 
Cu vinuri ruginite şi chiot năzdrăvan. 
Zăbavele cu plosca la cumetrii, şi haz 

De fete adunate cu pinzele la iaz. 


Sint țintirimuri pline de oase omeneşti 

Şi pietre de morminte cu slove slavoneşti, 

Subt care zac deavalma, din veac, străbunii mei, 
Cu rădăcini pătrunse prin pulberea din ei. 


| „Cind a apărut „Veae tinăr”, astă-primăvară, câțiva „cri- 
tici s'au grăbit, cu multă inverşunare, să-i purice influen- 
tele şi să-i descoase reminiscențele, După cit ştim nimeni nu 
sa gindit să-i scoată la iveală nota personală, imaginile 
proaspete şi viguroase, sinceritatea sălbatică și parcă desnă- 
dăjduită, expresia sigură şi fondul sufletesc bogat şi original. 
Cu alte cuvinte, „eriticii” cu pricina au vrut să ignoreze ceia- 
ce e poezie în versurile lui Lesnea şi s'au repezit cu toţii să 
vadă ceiace este numai literatură. Au observat imediat ceiace 
Lesuea a invățat, dar n'au vrut să știe nimic de ceiace Les- 
nea a simțit şi a exprimat. D ii aceştia „critici” ar voi 
poate cu scriitorul să se nască prin generaţie spontanee, să 
nu înveţe nimic dela nimeni, să-și creeze singur meșteșugul 
şi să repete singur în citeva luni ceiace oamenii au imaginat 
și au născocit in mii de ani. Nu se poate o mai falsă concepție 
a originalității — şi nu se poate o mai strălucită dovadă de 
rea credință din partea unor oameni se pretind obiectivi. 
Fără îndoială se pot lămuri la ea procedee luate din 
Arghezi sau din alţii. (Și e drept, de exemplu, că poezia „Is- 
pita” « de o inspiraţie prea direct argheziană, aproape un 
!) Dar asta nu dovedeşte nimic. Lesnea n'a luat din 
ghezi teme, subiecte, atitudini. Inspirația lui Lesnea, sufle- 


RECENZII 201 


o OLM 


ul lui, viziunea lui, modul de a simţi — toate acestea ii a- 
parțin incontestabil. 

Volumul lui Lesnea a fost pentru noi una din cele mai 
plăcute surprize. Ne-a dat prilejul să aminăm (pentru cit 
timp?) trista ceremonie a inmormiîntării Versului. 

AL A. Philippide 


- 
* * 


Annette Antoniu, (docteur de l'Université de Nancy), 
Anatole France, critique littéraire. Paris, 1929 (Boivin et C-ie 6d.). 


Deşi titlul lucrării sale nu o obliga strict, d-ra A. Antoniu 
ne dă, introductiv, o foarte prețioasă biografie a tinereţei lui 
France. Pierre Nazitre, Le livre de mon ami, Le petit Pierre, 
La Vie en fleur, aranjări în deosebi autobiografice, sint aci 
negreşit izvoarele prime, al căror cuprins d-ra A. îl verifică 
şi îl îmbogățește prin o foarte îngrijită cercetare a lot ce au 
publicat cei ce au cunoscut pe autorul său. Compatrioata 
noastră oferă cea dintii contribuţie în spirit istoric pentru 
biografia marelui scriitor, Deplin stăpînă pe metoda studiilor 
erudite, d-ra A. aduce, prin monografia sa, un întreg manual 
de informaţie exactă asupra acestui autor pe care generaţia 
literară de faţă îl respinge violent în trecut. 

Intr'o foarte prețioasă bibliografie, autoarea a inventariat 
cu toată precizia dorită, vasta colaborare a lui France la o 
sumă de reviste slab răspindite, ca Amateur d'autographes, 
le Chasseur bibliographe, le Bibliophile Saracie la Gazette 
bibliographique. Colaborarea aceasta ni arată pe scriitor, 
din prima tinerețe, în strinsă legătură cu pasiunea şi cu pa- 
sionaţii cărții. Cu egală îngrijire este comentată apui litera- 
tura relativă la viaţa ṣi opera lui France, dela prima notițā 
consacrată tinărului editor al clasicilor lui Lemerre, pină la 

instantaneul lui Galsworthy în Revue de Paris din 1927. Ne 
lipseşte dureros indicele alfabetic de materii, indispensabil 
oricărui studiu de felul şi proporțiile tezei d-rei A. 

Pe baza acestui material exact cercetat, d-ra A, aduce o 
confirmare mai mult impresiei de unitate şi, cu deosebire, 
de fixitate pe care o dă criticul şi ginditorul France oricui 
se ocupă stent de scrisul său. „Deşi France şi-a modificat 
părerile asupra unor scriitori, el prere în fond, acelaşi 
gust și aceleaşi Dre Tot astie nu găsim decit puţine 
rez sau deloc, în concepția sa despre rolul criticei”, 

pag. 09). 

Fiu al unui rural devenit librar și bibliofil, France sa 
distins printrun conservatism solid în idei și in gusturi, 
Francois Thibault, tatăl, se consacrase stringerii materialului 
pentru o istorie fidelă a Revoluţiei franceze. De copil deci 
Anatole se putuse cufunda în acel trecut atit de viu încă, de 


202 VIAŢA ROMINEASCA 


unde el a scos citeva schiţe ancedotice şi, însfirşii, les Dieux 
ont soif. France, tatăl, cetea toată arag tar la bătrineţe, 
ebraica, egipteana şi copta. Făcea și v ; se povesteşte 
chiar că a fost cindva ceartă intre tată şi fiu, fiindcă tinărul 
refuzase a strecura în le Temps o mică poemă a bătrinului. 

Să notăm că, prin adunarea zeloasă și clasarea textelor 

care ne povestesc formarea ideilor estetice şi altele, în 
Anatole France, dra A. oferă, involuntar, poate, cetitorului 
o antologie foarte substanţială şi întristătoare a formulelor 
banale a căror existență în acest mare scriitor, va inchide 
veşnic pe admiratorii săi Iueizi în o perplexitate umilitoare. 
Prin clasicismul pe care-i plăcuse a-l expune ca fină floare 
franco-elină, prin deprinderea mereu întărită de a pastişa 
„frumuseţile ” intrun fel de d la manitre de care nu e tot- 
deauna intenționat parodistic, France s'a fixat în apropierea 
primej diei de a pune pe hirtie cu spirit serios: les roses et les 
lys, les grâces et le ris. Anticitatea lui este vai! atit de mult o 
anticitate de profesor cu aspirații poetice. Perpetuă puritate, 
perpetuă claritate, perpetuă graţie, roses, festinis et molesses 
ioniennes. sint recvizitele monotone ale acestui clasicism o- 
bositor şi prin ingenuitatea foarte pregătită cu care France 
obişnueşte a-l accentua, 

Cum era de Agiepiai D-ra A. înseamnă foarte judicios 
că, în toiletoanele sale, France expune, cum st zice o filo- 
sofie. — Şi în acest punet, silinţele ingenioase ale autoarei au 
ca rezultat extragerea din pindirea lui France a unor for- 
mule perimate : frumuseţea e mai adevărată decit adevărul 
— nu putem eși din noi înşine — simţurile ne înşeală cași ra- 
iunea — totul e iluzie — nu putem înţelege lumea — iubirea 
înțelegătoare e singura cure etc, ete... Colecţie penibilă, dar 
profund instructivă; cu ea înțelegem deplin îndepărtarea ca- 
tegoric aspră în care elemente serioase ale generaţiei actuale 
de literați ginditori se află față de Anatole France, asa cum 
se vede aceasta eminent în discursul de recepție al lui Valery 
la Academia franceză. 

{ Regretăm că D-ra A. nu a vrut să insiste asupra inciden- 
tului, zgomotos pe vremuri, al falimentului ştiinţei, pe care îl 
amintește în legătura esențială cu scepticismul lui France. 
Incidentul acela a fost o dramă între simpli literați — unii 
dintre ei, politicizanți! — și aceasta nu atingea întru nimic 
știința însăși și metodele ei, cum a și arătat de pe atunci 
Berthelot. Scepticismul lui France stă şi el în pachetul filo- 
sofiei literaților. Subiectul ar merita cercetat în interesul ca- 
pitalului veşnic interesant al diletantismuliii tradițional și al 
crizei sale.) 

Este un joe ciudat de ironie intimă, în cazul lui France. 
Omul care pretindea atit de cochet că iubeşte elasticitatea 
supremă a spiritului, lărgimea de vederi pină la inconsec- 


i dz. OI RI E UN 
venta elegantă, „la diversité ondovante” cum se zice în ştiuta 
Net pene în esenţă, plin de siguranțele bunului simț. 
Fondul burghez al icismului din veacul XVIL cu opti- 
mismul său robust în materie de cunoaștere şi judecare a 
lumii, înregistrează, în figura lui France, o incarnare mai 
mult, şi din cele mai hotărite, sub complexitatea de supra- 
față a costumului pe care-l împrumuta el dela nişte mo- 
mentane mode cârturăreşti. — „Qu'on fasse de la metaphy- 
sique, mais sans exces” (cuvint al lui France, consemnat de 
D-ra A. la pag. 97-8, după Corday, Dernieres pages inédites 
dA, F.) e o minunat simptomatică sfirmare a echilibrului 
confortabil clasicist. 

Cu puternic motiv califică de simplă cochetărie, autoa- 
rea, cele citeva comentări ale lui France despre boala cărții 
şi a cetitului, France afecţiona şi această zicătoare, lipsită de 
mult de orice prospeţime: les buissons des routes, la fumee 
des toits, les champs ete. ete. revelent aux îimes nnissantes 
des secrets plus précieux mille fois que ceux qui sont eclaireis 
dans les livres... Ciudată și supărătoare e înmărmurirea lui 
France în antiteze de asemenea calitate. 

impregnat de clasicism cărturărese serisul lui France, 
incadrat in un moment de scrupule critice, istorice și bio- 
logice, era predestinat pastişului de felurite forme şi grade, 
şi unor cochetării care nu ascund totdeauna frumos dogma- 
tismul fundamental. 

Nu-mi e clar de ce D-ra A. numește „Etrange” amănuntul 
că France, în intimitate, lăuda pe Béranger. Acel „cântăreț 
ne pare foarte logic prevăzut în ideile intime ale lui France 
despre poezie (v. pag. 163). — France pomenește, cu admi- 
raţie detailută pe Octave Feuillet ca pe „ultimul clasic”. Și 
Gyp e pe aproape. 

Acum citiva ani am semnalat în această revistă un in- 
terview al lui France din călătoria sa prin America de Sud, 
Acolo, împacientat de a fi sărbătorit ca fiu spiritual al 
autorului Vieţii lui Isus, France vorbeşte cu o asprime ce a- 
tinge revolta de „stilul frumos” d la Renan. Un text în ade- 
văr neprevăzul şi care ni-l arată pe France „ondoyant et di- 
vers", Textul acesta nu-l găsesc la D-ra A. Ponte e o scăpare 
din vedere a mea. Notez umânuntul, tocmai pentru că exac- 
titatea autoarei este exemplară. 


e 
. * 


Henri Bremond, Racine et Valéry. Notes sur l'initiation 
littéraire. — Paris, Bernard Grasset, 1930, 


Părintele Bremond ne arca că oo sa primă fu- 
sese o carte De Virgile å Valéry. Soarta a hotărit altfel, şi 


204 VIAŢA ROMINEASCA 


eminentul cleric literat ne-a dat, în loc de o carte, trei: La 
Poésie pure — Prière et poésie — Racine et Valery. Racine 
în locul lui Virgil: răminem în cea mai bună tradiţie lati- 
nă, Critica franceză, de trei veacuri, apropie pe cei doi 
poeţi, special înrudiţi prin eleganța lor supremă. Negreșit, 
tema fundamentală e tot poezia pură. 

Poezie pură, poezie în sine. Formula apare, înainte de 

hig la Tanerėde de Visan şi în Mallarmé al lui Thibau- 
det. Dar ideia aceasta o cunoşteau şi Platon, Goethe, Poë, 
Baudelaire, caşi profesorii Bradley (Poetry for Poetry's sa- 
ke) şi Middleton Murray. Importantă rămine totuși subli- 
niarea lui Valery: „în veacul XIX se accentuează în litera- 
tura franceză o voință remarcabilă de a izola definitiv poe- 
zia de orice altă esență decit ea însăşi”. Şi adaogă: „O astfel 
de preparare a poeziei în stare pură o precizase și recoman- 
dase, cu cea mai mare precizie, Edgar Poe”, Părintele Bre- 
mond crede, cași Rémy de Gourmont și atiți alții, că fai- 
moasa schiță a lui Po& e o mistificare. Din contra: Valery 
descrie, din experiența sa, „inspiraţia” poetică întocmai ca 
Poë în Filosofia compunerii, 

Părintele Bremond se adresează, zice, începătorilor, şi 
mai mult celor bătrîni: nu-i niciodată prea tirziu pentru a 
învăţa să deosebești poezia de proză. „Prin o serie de ma- 
saje pedagogice caut a familiariza pe cetitor cu metafizica 
purului și a impurului”, 

Prevenim pe cetitor să nu se gindească, văzind aceste 
cuvinte ale părintelui Bremond, la ideea de pur fixată de 
Kant în filosofie, Kant tindea la un maximum de precizie 
în delimitarea unor poziţii ale spiritului. Plecind dela pro- 
poziția foarte hotărită a lui Valery: „e proză serierea care 
are un scop exprimabil prin o altă scriere”, părintele B. 
ne anunță, chiar în prefață, că poezia pură este acel je ne 
sais quoi, cărui părintele Bouhours, un răposat coleg al lui 
Bremond în finețe estetice, îi consacrase un dialog întreg, 
in plin veac XVII. Pentru însemnătatea lucrului, propun 
să neglijăm acel „nu știu ce”, și să reținem că toată această 
osteneală delicată spre a determina poezia, e un episod în 
istoria diferenţierii spiritului. 

In procesul de lămurire a poziţiilor spiritului, distinge- 
rea poeziei din o confuză moştenire veche cit specia noastră 
însăşi, desfacerea poeziei de eloquență şi a poelicei de re- 
torică, semnifică o delimitare din ce în ce mai minuțioasă 
a domeniului estetic. Luminarea- aceasta s'a făcut incet şi 
greoiu, filosofii subordonind, în multiseculară îndărătnicie, 
postulatelor moralistice fenomenul estetie în toate aspectele 
sale. Evoluţionismul metafizic al lui Hegel, caşi cel poziti- 
vist, înrădăcinară prejudecata așa numitelor explicaţii şti- 
ințifice. Gindirea europeană — firește, gindirea obișnuită 


RECENZII. 205 


i a literatitor, mai cu samă — Sa inchinat, timp de vre-o 
trei sau piata generaţii, căutării originilor, lâsin să se lā- 
țească o confuzie diletantică asupra determinării fenome- 
nelor în ele însele. După modele intelectuale din veacul tre- 
cut, ar părea medievală o încercare de are cu aceasta 


. 


a poeziei pure. Pe atunci era de superioară eleganță să se 
confunde atitudinea estetică, de exemplu, intro vagă ima- 
gine de energii sublime, topind-o în ideia de soli te 
socială, de umor umanitar sau de altă specie; şi aceste con- 
fundări se prevaluu de prestigiul explicaţiilor genetice sau 
al unei vaste comprehensiuni ce disprețueşte a se opri la 
distingeri seolastice. Evoluţionismul pierdea legătura cu 
spiritul filosofiei critice şi refuza aproape orice teorie a cu- 
noştinței. Insă mersul necesar al ilosofiei caşi al artelor 
ne-a depărtat dela idolatrizarea explicărilor genetice, ne-a 
invăţat a ne interesa să distingem obiectele în ele însele, 
ne-a adus a simţi că în cercetarea structurii spiritului, psiho- 
logismul şi sociologismul au introdus deprinderi necioplite. 
Astăzi încă, gindirea curopeană se află în reacție con- 
tra acelei orientări care împrăștia fără delicateţe analogii 
şi procedări biologice peste tot cuprinsul teoriei. Astfel, 
nouă, ne e necesar și normal să întrebăm ce e „poezia pu- 
ră”, Poezia sa desfăcut de religie si cult; ca se desface de 
morală şi de ştiinţă. Este o fatală eșire din nevirstnici”: Q- 
mul nou se joacă fâră guvernante. Și in sfirşit: aşa €; și 
intimplarea nu e o nenorocire. Cu atit mai puțin, cu cit se 
fabrică din gros o marfă care nu e nici artă pură, nici morală 
pură, nici ştiinţă pură, — dinadins. E un amestec practic care 
consolează de orice rele. Insă la propoziţia lui Valery, bucuros 
primită de părintele Bremond, că nu e posibil poem care să 
fie numai poezie pură, e profitabil să observăm, cu consimță- 
mintul categoric al lni Valery, că, din secolul trecut, se întă- 
reşte un apetit clar de a izola poezia de tot ce nu este ea. Pu- 
tem crede că gradul în care se reulizează poezia pură este în 
funcțiune de exercițiu și al poetului și al cetitorului; și e 
imaginabil ca, eventual, un cetitor bun să poată extrage 
poezie pură  dintr'un poem, mai multă decit știa poetul 
că a pus. 
Exemple impresionante de gradul în care un om nou 
e capabil a vedea poezie pură, ne dă îmbelșugat însăși car- 
tea părintelui Bremond. Pomenesc aci unul care e cu deo- 
sebire tare, Părintele Bremond, cu mare dreptate, respinge 
„clișeul exasperant” (pag. 48) al criticei franceze tradiţio- 
nale, care de două veacuri, tot zice : „le grand sièele fran- 
çais, unique par la connaissance qu'il a cu de Vhomme”. 
Ce ştiu literaţii franceji, dela lherbe la La Bruyere, 
care să nu fi ştiut Biblia, Homer și ceilalți clasici antici, pă- 
rinții bisericii, Rabelais, Montaigne, Cervantes, Shakes- 


200. VIAȚA ROMINEASCA 

peare?... „Racine nu ne învață nimic în privinţa inimii o- 
menești”, Şi nici nu cerem aşa ceva poeziei. lar în privința 
lui Si pis me flere al lui Horaţiu, iat de Boileau, părin- 
tele Bremond opune acelaşi refuz clar : „toute poésie qui 
fait pleurer est impure" (pag. 65). 

Racine ei Valery examinează ideile literare ale clasici- 
lor şi ale romanticilor în raport cu ideia „poeziei pure”. 
Problema „simplicităţii” şi a „ornamentului” — subiect de 
mare iritație în estetica lui Benedetto Croce și a şcolarilor 
săi —, aşa cum au înţeles-o criticii franceji din secolul XVII 

înă la Sainte-Beuve, istoria comparării lui Corneille cu 

acine, poezia pură în raport cu tragediile biblice (o ma- 
terie de care aşteptam lacom să fie tratată de un cleric 
atit de literar), şi, însfirşit, eriticarea abuzului de biografie 
în studiile literare, sint contribuţii la teoria poeziei casi la 
istoria tradiției elasiciste în Franţa, lucrate cu o exactitate 
de gindire și o cunoştinţă de fapte ce asigură cărții rang de 
tratat obligatoriu, Paul Zarifopol 


Lucien Romier, Le carrefour des empires morts. (Du 
Danube au Dniester). Hachette, 1931. 


Literaţi obscuri sau anonimi secretari de redacție în țara 
lor, cei mai mulţi Franceji care au seris în ultimii zece ani 
despre Rominin, au devenit autori cunoscuţi la noi tocmai 
prin faptul c'au scris despre noi; continuind Însă să rămină 
autori mai mult sau mai puţin „subvenţionaţi” de guvernele 
noastre, dar necitiţi in propria lor patrie. Nu acesta este ca- 
zul lui Lucien Romier. Fostul director al lui „Figaro” are 
atita prestigiu şi autoritate în lumea intelectuală franceză, 
incit pe vremea cind își publica substanţialele şi minusculele 
articole de fond în ziarul lui Fr. Coty, cotidianul salonarzi- 
lor parizieni era citit şi de cele mai infocate spirite de stinga... 
Fostul normalian şi „chartist” ar fi putut oricind, prin lu- 
crările-i de aieticalca să şi aridă disciplină istorică, să ocupe 
o catedră la una din Universitățile Franţei. A renunțat la Uni- 
versitate pentru ziaristică, Și. stiut e că azi autorul pâtrun- 
zătoarei „Explication de notre temps” e unul din cei mai as- 
cultați economiști ai Franţei (rolul lui în opera de revalori- 
zare şi stabilizare a francului, dusă la capăt de Poincaré in 
1926-7, a fost mare) şi unul din marii ei „reporteri”, 

Dupăce a instituit acel vast şi inteligent examen al lumii 
americane, al cărui rezultat l-a fixat în „Qui sera le maitre”, 
d. Homier a avut, pentru noi, măgulitoarea inspiraţie de a 
supune și fenomenul rominese unui examen ascuțit și de a 
incerca să-i găsească o formulă obiectivă, o definiţie. 

Numeroasele observaţii, observaţii de detaliu dar de o 
extraordinară putere de pătrundere, pe care d. Romier le pre- 


- RECENZII 207 


sară cu profuziune în a sa Răscruce a împărăţiilor moarte și 
reiexiile generale pe care le formulează in partea I a cărţii 
ne dispensează să ne mai punem neliniștitoarea întrebare : 
D. Romier a stat oare destul de mult timp în mediul despre 
care ne vorbeşte pentru a pulea desena un t fidel al 
lui? D. Romier abordează şi realitatea rominească cu acel 
simţ extrem al concretului care a pirate! şi împrumută 
interes constant şi valoare obiectivă tuturor reportagiilor 
d-sale, ? ; MRS 

Metoda de expoziție a autorului Răscrucii împărățiilor 
moarte ţine locul de mijloc între metoda savantă a tui Andre 
Siegfried și metoda pur literară — aș zice à la Henric Heine 
— observată de Duhamel în a sa Scènes de la vie pini se 
so spunem franc; regretăm că d. Homier nu ne-a t 
o carte despre Rominia scrisă exclusiv in maniera sieg- 
friediană. Observațiile, reflexiile şi.. sfaturile d-sale, insi- 
nuate cu prea multă disereţie Intro expunere literară, ar fi 
ciștigat desigur în accent şi autoritate în faţa multor cititori 
romini, mai obișnuiți să li se spună lucrurile direct şi nu 
prin delicate aluzii... Este adevărat, pe de altă parte, că au- 
torul a scris cartea în primul rînd pentru Franceji. Și, în 
ucest caz, a procedat ca un bun şi merituos psiholog. E pro- 
babil însă că lui Lucien Romier, sorbonian transfug, Îi re- 
pugnă în general, nu metoda de investigație, dar metoda de 
expunere agreată de uniyersitari, de toți universitarii „se- 
rioşi” din lume, metodă care nu excelează tocmai prin dis- 
creție... 

por ar fi realitatea, şi oricit ar fi de remarcabilă pu- 
terea de analiză şi dibăcia cu care autorul cărţii Răscrucea 
impărățiilor moarte ştie să disece şi să prezinte concretul, a- 
devăruta lui forță și triumful inteligenţii sale se manifestă în 
minuirea şi formularea ideilor generale. Aici glasul d-lui Ro- 
mier cîştigă accent profetic şi o neobișnuită putere de per- 
suasiune. Cultura d-sale şi experiența îndelungată și lumi- 
nată a faptului economie-politie împrumută reflexiilor d-sale 
generale rezonanţă mare şi sens adine. Din cele două enpi- 
tole finale ale cărţii Răscrucea impărățiilor moarte se déga- 
jază cu relief o idee tare, o idee extrem de plauzibilă a pro- 
blemelor fundamentale și urgente pe care va trebui să le re- 
zolve ära rominească, pentruea însăşi existența ei ca Stat in- 
dependent să nu fie serios periclitată. 

In capitolul întitulat sugestiv „Muntele la răscrucea im- 
părățiilor moarte”, d. Romier devine ceiace a arătat, prin 
exemplul vieţii sale, că nu dorește să fie, D. Romier devine 
profesor! Sociolog cu simţ profund a ceiace va trebui să fie 
Europa pentruca să continue să existe și a ceiace trebue să 
devie Hominia în această Europă viabilă, omul cu orizon- 
turi de o rară lărgime intelectuală, europeanul Romier dă in- 


208 VIAȚA ROMINEASCA 

demnuri Europei occidentale și formulează sfaturi pentru 
intelectualii fără experiență suficientă a unei ţări ce abia a 
existat pină acum, dar pe care d. Romier ar dori so vadă 
mare națiune („grande nation”), aici, la răscrucea împără- 
țiilor moarte, 


D. D. Roşca 


Pitigrilli, L'Esperimento di Pott, romanzo. — Casa edi- 
trice Sonzogno, Milano, 


Un bărbat setos de dragoste, Nu ştim dacă există vreu- 
nul care să nu fie. In tot cazul niciunul niciodată, ma fost 
atit de însetat de dragoste ca acel președinte de tribunal, 
pe care ni-l înfăţişează bufonicul şi tragicul Pitigrilli în ul- 
timu-i roman: L'esperimento di Pott | iența lui Pott). 

Pe Pitigrilli îl cunoşteam din cele citeva tălmăciri ro- 
mineşti şi ştim cit sarcasm, ce spirit ascuţit știe să risipea- 
scă acest veritabil humorist italian, cind e vorba să ia peste 
picior toate minciunile grave, stingheritoare şi dragi tradi- 
țiilor noastre. 

Dacă în La virgine a 18 carati (Fecioara de 18 carate) 
a creat, în ciuda amâărăciunii sale de entuziast, momente 
ibseniene, dupăce a ris de atitea feluri de-a iubi şi de-a face 
dragoste, aici în „L'esperimento di Pott” va ride de acest 
Pott, care e chinuit de implacabila sete a iubirii, şi care — 
desigur — nu e altul decit Pitigrilli însuşi. 

Acest din urmă roman îşi deschide cartea cu o sentință 
a d-lui preşedinte de tribunal Paolo Pott; — In numele po- 
porului Francez, etec., etc., avind în vedere articolele etc., 
etc., considerind că, etc., ṣi, în afară de asta, întrucit jude- 
cătorul dela dreapta mea e un cretin şi judecătorul dela 
stinga mea e un alt cretin, dv., Maria Lanson de Pierre, de 
ani 25, născută la Coulommiers, etc, etc, sinteți condam- 
nată la 3 ani recluziune, două mii franci amendă şi daune 
către partea civilă. Aveţi trei zile să faceţi apel, şi vă sfă- 
tuese să-l faceţi, fiindcă, din fericire, nu toți judecătorii 
sint ca acești doi”. 

Sențelege că această sentință... originală, îi face lui 
Pott imposibilă răminerea în magistratură. Și atunci işi 

alege o nouă meserie. ; 

— Voi face pe clownul! — mărturiseşte el unui coleg. 
La care colegul răspunde: 

— E o artă prea grea. 

Și Pott; : 

— Știu. E mult mai uşor să distribui ani de recluziune. 

Dar cu acest eveniment în viaţa lui, abia începe aven- 


RECENZII 209 
tura şi experiența lui Pott. Și din paginile următoare reese 
că Pott nu-i numai insetat de dragoste — se ştie originali- 
tatea aventurilor amoroase pe care le născoceşte spiritul lui 
Pitiprilli — dar e şi un veșnie însetat de libertate, de liber- 
tate absolută. Intradevăr, cine e chinuit de dorința de-a 
iubi şi de-a fi iubit, simte fatalmente necesitatea libertăţii, 
Căci există în ceeace înconjură o iubire, în moravurile 
amoroase ale veacului nostru, atitea contradicții cu instine- 
tul dragostei și atitea artificiale şi inutile, de 
care te-ai desbâra bucuros. Su 
Cu alte cuvinte, aceste idei-pivot sint un nou prilej 
pentru Pitigrilli să arunce spirite suculente, paradoxe cu 
substraturi reale, să serie adică una din acele cărți ferme- 
cătoare care va mulțumi şi pe intelectualul fin şi pe mo- 
dista modestă. i h 
Impărechind aventurii de dragoste care „pasionează”, 
cele mai cutezătoare idei şi sareasmele cele mai subțiri şi 
analizele cele mai adinci — Pitigrilli izbutește, prin arta-i 
personală, să placă tuturora şi să satisfacă în ueelași timp 
cerințele artei adevărute. 
zperiența lui Pott — „această iubire a însemnat pen- 
tru tine un vint de toamnă care fringe ramurile moarte şi 
împrăştie frunzele uscate, lăsind numai ceeace e viu în 
tine: inteligența” — va putea sta între cărţile cele mai grave, 
cum sint cărţile pline de bufonerii ale lui Anatole France 
între pergamentele senzualităţii cum sint cărţile lui 
ierre Louys. i 
Desigur „Experiența lui Pott” sau mai bine Un bărbat se- 
tos de dragoste va fi tradusă şi în rominește, Fiindcă s'a încu- 
nunat de succes obiceiul ce sa făcut de a-l traduce și la 
noi pe spiritualul Pitigrilli. L. S; 


ate 


M. Barrès, Mes cahiers, Tome III, Plon. Ed., Paris. 


Fiul lui Barrès a întreprins publicarea „cactelor” rămase 
de la tatăl său, cu notaţiunile sale zilnice, material care tre- 
buia să servească, dacă Maurice Barrès mai trăia, la alcătui- 
rea memoriilor sale. Sint în aceste volume scheme tru 
articole, impresii, caracterizări de personaje, citaţii intere- 
sante ete. Evident multe din aceste pagini nu prezintă nici 
un interes pentru cititorul neiniţiat sau pentru marele public. 
Pentru cei care admiră şi au urmărit de aproape pe marele 
scriitor, aceste note zilnice arată curba evoluţiei, luptele 
interioare, fragmentele sporadice din care sa înfiripat per- 
sonalitatea sa. Unele pagini ar putea fi detașate chiar pentru 
semnificația și valoarea lor independentă. 

14 


e PR IN 


210 VIAŢA ROMINEASCA 


Camille Mauclair, [L'âpre et splendide Espagne. Ed. 
Grasset, Paris. 


Spania e deobicei, pentru majoritatea călătorilor serii- 
tori, o ocazie minunată pentru confesiuni lirice. 

Cu alte cuvinte, această țară, unică în lume ca originali- 
tate şi pitoresc, devine un simplu pretext. Aflăm prea puţin 
despre Spania, — spre deosebire de cum procedase Gautier, 
onest şi documentat, — cit mai ales despre eminenta perso- 
nalitate a autorului. Prezenta lucrare ne dă o serie de infor- 
maţii prețioase şi bine ordonate. E vorba mai mult de Spa- 
nia decit de autor, Deaceia o putem considera ca o contribu- 
ție interesantă. 

M. R. 


——— me- 


Despre adevăratul socialism. 


Un profesor. dela Universitatea 
in Bordeaux a inceput publicarea 
perelor complecte ale lui Juures, 


cesta, şi următoarele, vor permi- 
te, fără îndoială, clarificarea şi re- 
puncte importante 


Jaurès, 

Care sint aspectele despre care 
e vorba? Ele sint trei: actiune, re- 
Me şi mistică. Definind cuvin- 
tul de „acțiune” ca ceeace e con- 
trar „reacţiunii, se poate spune 
că adevăratul socialism, socialis- 
mul complet trebue să fie „acţio- 
nar” (activist), revoluționar şi re- 
ligios. Elementul actiune este re- 
prezentat de partidul socialist, cel 
revoluționar de disciplina coms- 
nistă, cel religios de solitarii iden- 
lişti; de acei intelectuali idealişti 
și socialişti, pentru că bdealişti și 
neinseriși în nici un partid inte- 
lectual sint atit de numeroşi în 
Franţa, Ceeace trebue reținut, e 
faptul că reprezentanții fiecăruia 
din elementele constitutive ale s0- 
cialismualui complet consideră drept 
duşmani pe reprezentanții celor- 
Jalte două elemente.. 

Partidul socialist e un partid de 
acțiune. Dela moartea lui Jaurès, 
el nu mai e aproape deloc partid 


Revista Revistelor ` - = 


de doctrină., In congresele şi co- 
mitetele lui se discută tactică de 


Ar putea fi botezat, cu titlul cărţii 
lui A. Metin, „Socialism fără doc- 
trină”. Pe vremea lui Métin (ince- 
putul sec. XX), pentru n păsi un 
socialism fără doctrină, trebuia să 
te duel la antipozi, în Noua-Zec- 
lundă sau În Australis. Azi, anti- 

zii sau mutat în Franţa. In 
and, socialismul n’a făcut decit să 
se integreze în democraţie, a că- 
rel aripă  înaintută o formează 
pretutindenea. El e la putere în 
Anglia, a fost In putere în Germa- 
nia şi va fi poate la putere într'o 
bună zi în Franţa. Nicăeri n'a fn- 
cercal să realizeze scopul care pă- 
rea a fi, acum două zeci şi cinel 
de ani, definiția însăşi a socialis- 
mului: socializarea mijloacelor de 
producţie. Socialismul şi-a pierdut 
autonomia, originalitatea sa doc- 
țrinară într'o realitate politică in- 
temeintță pe sindicalism şi pe un 
fel de alunecare naturală spre 
stinga a unei societăți cum e cen 
franceză. In Umba partidelor poli- 
tice, „socialism, socialist” tind 
să însemne pur şi simplu ceeace 
se găsește la stinga bâlrinului ra- 
dicalism francez,  Altădată socia- 
list echivala cu „revoluționar; 
uzi el e egal cu „republican”, 

„Cu alte cuvinte socialismul şi-a 
pierdut aproape cu desăvirșire 
miezul revoluționar, Succes: pe 
deoparte, primejdie pe de altă 
parte, Succes: pentrucă acest fapt 
e indiciul cel mai pozitiv că de- 
mocriția n realizat — sub presiu- 
nea socialistă — o bună parte a 
programului socialist. Primejdie: 
pentrucă socialismul  încetind de 
a mai fi revoluționar, renunță lao 


tz. VIAȚA ROMINEASCA „vă REVISTA REVISTELOR 213 


| | Lenutaiul în „Nou- 
rt iulă a misticei sale, deci cotidian al socialismului compleei | formele acestei căutări. Spre deo- semnate de Pau 
Ha piema făcut prestigiul său n'ar fi oare binevenită în Franta i p poeți că n ultimă na e Revue Française” din 1 Iulie 
i | r n acești d 
lelni pe: eroismului (Nietzsche, lată citeva din aceste reflexii: 
sarres, Sorel, etc.) se ridică con-  Lipsă de vanitate: mare nenoro- 
rează în esențu sa ideea şi senti- ra pacifismului, fără naivitate, în gire din punct de vedere moral, 
mentul Revoluţiei, Nu e propriu filozofii conștient “Talent, succes, complimente, ie 
zis vorbă de dispoziţia spirituală Pace și literatură. onstruită şi preconizind o anumi- putație, În nimica nu mai crezi, 
câtre revoluție, ci mai mult de Julien Benda denunţă pe toki Bă sc pri 

i > ing liri i vorbese contra păcii cu 
e a AGACHAR AN e OET Ear ordin Emir acelora care CĂ spriji Cine cunoaște în Franţa pe 


n bnr Pr pap ar Se par e pă er sint "poepi lirici: pani si 3 ralonamentele pe temelii ne Chamfort al nemților: pe Lichten- 


tradițional în fața marilor masse. Jui Jaurčs? 


lată de ce comunismul moşte- (A, Thibaudet, Nouvelle Revue | 
nește acest prestigiu. El incorpo- Française, 1 Julie, 1931). 
+ 


- inti A le pe 
care poate fi instaurată orice ordi- uține ex S ii PẸ intite logiceşte. berg? Il citesc des, in extrase 

ne cu ndevărat nouă. In Franța nu ară ce A cauti masselat Aceşti duşmani aj pi d care ni le-a dat d. Victor anapa 
există azi un partid puternic al prostăvind răsboiul şi toată pleiæ i| formatie recentă: ei foe p isti Un seriitor german din 1 e ru 
revoluției sociale. da de pretinse ale lui virtuţi. cel curent ideologie caracteristic de un seriitor francez din 193 


firşitului secolului al XIX-lea pe Hm! asta înseamnă glorie și-odată! 
+ = 
Unul din aspectele curioase ale Cel mai mare spirit al secolu 


Cu tonte acestea, dela răsboi în adevărat că există şi un lirism s 
coace; spiritul revoluționar a cres- păcii, dar acest lirism al munc 
cut simțitor în masse; şi, în chip al căminului şi al vieții cimpul 
şi mai sensibil, acest spirit a cres- este eu mult mal puțin popula 


i ii a literaților este al XIX-lea: Henan. 
cut în inteligențe și În moravuri, decit cel care a făcut prea cunosti E ideolog 
Esitt ari A, | Creta, iară , 
laţia pă AT şi i haea prospe- iger e E ray Srg rad A Benţă sedentară, şi admiraţia pen- Simt o admiraţie profundă in 


| ici i M ru oamenii de acțiune, şi pentru faja acestui mic apolog de Oscar 
ritate economică au slăbit forțele micii nu-și Inchipue că adevăratăiifas,oiniei, In esența lai, acest as: Wilde: „Isus intiinegte pe Lazăr 
revoluționare organizate, Cu toate rațiune de a fi a rărbulului e s t psichologic nu e nou. (Il gă- d | învinse din morți. Aple- 
acestea ritmul accelerat al vremii, cees de a le alimenta lira. e! piei daja de Roma: Ci mele nl Lasă. 
în moravuri, gesturi, idei, şi ac- Imediat după lirici vin, ca ma rulat apoi elocvent la Balzac a.. Gaata tt care A fost 
tualitatea revoluției rusești au aug: duşmani ai păcii, cei care nu-y XVII). Lamartine admira mort, ce e dincolo?” Lazăr, confi- 
mentat potențialul revoluționar nê- seriu emoţiile, dar cure sint Ins ai mult pe Byron omul de arme denţial: „Doamne “nu e nimic!” 
rezistența la ideea de revoluție. tafi de emoții de orice fel. Aceso ÎI n poetul.) Această faoa apăsat: „Să nu mat spul ni- 
Comunismul nu este decit intru- tia sint belfegorienii, Pacea, peni iscare ba ret s'a întărit Insă re ie e 7 
parea în formă concretă a acestui tru aceştia, poartă în substanţa el a rudei cir poză e. Dar, fopt , . 
mare. potențial revoluționar, For- — şi tocmai din cauza virtuților i urias, acesti aars "ai vitejiei  TOntĂ farse religiei e aici. 
la rii Li se pice aro aa sera “ bage > mare pla tă sosse Sri a IHN Biteraţilor n'an prea căutat să pro- # 
n ia că a prim nvestitur etisitaare. a ierbinți ş i 
dela Moscova, ci în faptul că el dornice de sènsații, de viaj ing ite de Mania ENEE VE S Incă o trecere a Atlanticului. 


e c-a oferit marele râsboi pentru i Bellonte su f- 
reprezin revoluția integral, tensă”, belfegorienii nu pot „gu -și trăi idealul pe care-l proslă- ro 23 york Jurnalele deli- 
stinga absolută, ta” pacea. Emoţiile pe care le pro peat; persistind a nu cunouie În Pează: „Eroii aerului”, Intre pa- 
Dar majoritatea voturilor socia- cură spiritului arta, filosofia, ştiin mod concret decit bătăile pe ca-  venteze: cincizeci de milioane cts- 
liste și comuniste nu e dată de ci- ţa sint prea şterse > e avean să le ducă contra editori- tg. Le Quotidien: „Nici un Fran- 
erai er data mem e ite şi ope Sri Rae ae SE Bor lort.. Dar, poa Set ee za cet nu-și poate înăbuși un viu 
aire, ci de electori care n nu cu ae pe care este pri rmă oma adus de litera - pn 
citesc aceste ziare și nici nu sint  mejdia răsbolului, i i aiu sentiment de mindrie”. Ba da, ba 


iulul este numai ridicol, exalts- 5 
inscrişi în partid, Ceeace are so-  mejdie. Răsbolul cel mare nu i-a ea filozofică a războiului, făcută e lite a Ba rr erati apele 
cialismul mai bun ca ideologie, ca  invățat nimic pe acești ; c un spirit de talia Jul Nietzsche ġe Joe ( „je m'en fiche parfaite- 
gindire, ca moralitate, flacăra în- care preferă să riște să moară d i de imitatorii lui a contribuit în pent”). 
săşi a spiritului socialist este re- zece ori pe zi, decit să ducă o vi ăsură însemnată la crearea at- 
prezentată de spirite izolate, de tă lipsită de emoţii tari; aceasta sosferii spirituale a anului 1914... * 
inteligențe critice, de suflete gene- cn atit mal mult, cu cit nu totdea (Julien Bendan, Les  Nouvelles Un savant e un om care ştie 
roase. Toate aceste inteligențe li- una cei ce iubesc războiul sint ce itteraires, 11 Iulie, 1931). multe lucruri pe care ar trebui să 
mele a nu-şi mal pot for- e DE nt de duşmani ai pă s E AOIS ORI BrE MESIE S) neg 
mula aspirațiile azi În coloanele cii este constituită, printre seri vorbe, ginduri și aneodete: A PE POER aa coc a ha i 


ziarelor socialiste, sectare, «i nu- tori, de așa-zișii moralisti ai erols 
mai în reviste; stare de spirit toc- ses Ay de cei ce nu sole decit. reflexii adesea originale, tot- „e Francalse, 1 Iulie, 1931.) 
mai contrară aceleia pe care o concepția tragică a vieții, de cei Jrauna interesante, şi fixate in- vaga, ~ : 
visa Jaurès, Iată de ce intrebarea: ce disprețuese căutarea fericirii, tr'o formă plină de forță, pagini + 

O „acţiune franceză socialistă", dragostea de puce fiind una din. 


5 gar, 
Este titlul cîtorva pagini bogate (Paul Lăautaud, Nouvelle Re- 


„reele franceze, 


214 VIATA ROMINEASCA 


In legătură cu reforma licenţei 
în litere, 
(Citeva experiențe pedagogice), 


Universitățile franceze au insti- 
tuit, acum ciţiva uni, două feluri de 
licenţă in litere: unu, numită li- 
cenţă de învățămint, echivalentă 
cu vechea licenţă, şi a doua, ni- 
mită licenţă liberă care se obține 
trecînd patru certificate de studii 
superioare alese liber de candi- 
dați. Această din urmă licență nu 
e decât un titlu universitar, ne- 
conferind titularului nici un drept 
în învățămîntul de Stal 

Senatul francez vrea să suprime 
această din urmă licență şi să dea 
in acelaş timp o extensiune mai 
mare studiilor clasice (latinei) In 
ce priveşte licența de istorie și de 
filosofie. 

Motivele sint prea cunoscute in 
Franța: Licenţa liberă e o licență 
care, 
se desintereseze de latină, fi dă 
posibilitatea să ignoreze studii im- 
dispensabile formațiunii spiritului 
iruheez, Sacrificind latina, licen- 
ţa liberă sacrifică elementele, care 
constitue calităţile esențiale ale spi- 
ritului francez şi pe care se spri- 
jină superioritatea acestuia. 

Este adevărat că puterea de or- 
ganizare a ideilor, claritatea, ele- 
ganța în expresie și gindire, sim- 
tul măsurii sint elementele carac- 
teristice ce compun forma spiri- 
tuală care se chiamă formă fran- 
ceză. Dar unde este proba că Hi- 
centa liberă este cu adevărat peri- 
culoasă pentru tradițiile spiritului 
francez? Să se demonstreze, prin 
fapte, că cine nu face traduceri 
din latinește pierde toate calită: 
tile ca caracterizează inteligența 
franceză, lar cine face traduceri 
le ciștigă, Daniel Mornet, profe- 
sor la Sorbona, a examinat 200 de 
compozitii de latină făcute de cam- 
didați la bacalaureat înainte de 
1902, deci Inainte de reforma care 
u redus studiul limbii latine în li- 
si 200 de compo- 
iHi de după 1910, an în care se 
revenea asupra legii din 1902 şi se 
intria din nou studiul latinei: 
Compozițiile din 1902 erau mai 
pline de greşeli de ortografie, ett., 


permițind candidatului să 


decit cele din 1910! O experiență 
analoagă s'a făcut la Şcoala cen 
trală, de Lanson, Lucrările ingi- 
nerilor care nu făcuseră studii de 


on ra in franceză, la Sorbona, 
la Alianţa Franceză. 
Partizanii latinei obligatorii 
licență n'au decit să opună 
tra acestor fapte alte fapte care 
le infirme. Lucru pe care nu Ia 
făcut pină acum,  mulțuminduss 
cu pledoarii elocvente... 
(Daniel  Murnet, Les None 
Littéraires, 18 Iulie, 1931.) 


Franța anului 1759 văzută de 
Arthur Young. 


Călătariile lui A. Young sint d 
mult şi cu  dreptule celebre 
Franţa şi în Anglia. In franțuze 
n'an fost traduse integral decit 
1931, în 3 volume, de Henri See 
profesor la Universitatea din Rel 
nes. Capitolele netraduse pină 
cum de cei dol precedesori d 
lui See (Sonles şi Lesage) conții 
o mulțime de dale statistice în m 
lerie economică, de observați 
sprijinite pe cifre şi răspund pri 
aceasta nevoii de preciziune, G 
raeteristică timpului nostru, Trh 
ducerea lui Ste aduce un real se 
viciu Istoricilor. 

Ceeace face actualitatea 
Young este interesul pe care-l ar 
e] faptelor conomice. Intreprin 
trei călătorii în Franța pentru 
duce la capăt o anchetă, făcută i 
l a 


ței 
cetat cu Anglia. Young este U 
mare specialist în materie as 


REVISTA REVISTELOR 215 


NE SE a a Ca mu ARIA 


1. In momentul cind vine pentru 
intiin oară în Franţa e deja cele- 
bru. Membru al Societăţii Regeşti 
din Londra, cărţile lui au raportat 
sucees mare În Anglin, Sosit în 
Franța inarmat cu o mulţime de 
recomundații câtre persoane im- 
portante, Young obține informaţii 
de primul ordin. 

Dar Young nu e numai un spe 
cialist Este și un spirit de o vastă 
cultură literară și istorică, Fapt 
care se resimte din fiecare obser- 
vaţie pe care o face. Reflexiile lui 
wm o rezununță ideologica de ~ 
amploare pe care rar o Intilnim 
la omul de pură specialitate, 

E şi un spirit originul care nu 
adoptă fără critică ideile curente 
ale secolului său: E antimilitarist 
şi anticolonialist inverşunat. Tră- 
sături care Îl împrumută o Tizio- 
nomie particulară printre contim- 
poranii săi, După el, adevărata bo- 
găție a unei țări nu e nici indus- 
tria nici comerțul, el agricultura, 
care trebue ape Cage et in mare 
pentru a putea fi valorizată inte- 
gral In această privinţă, Anglia 
timpului său se uratë superioară 
Franţei. Young caută apoi Să ex- 
plice această stare de fapt. Şi, în 
legătură cu acest efort de explics- 
tie, aduce o mulțime de observaţii 
extrem de penetrante și de judi- 
cioase. Nici examenul nivelului de 
viață al muncitorului agricol en- 
glez şi francez nu-i e 

O sită superioritate a Anglici re- 
zidă în producția unei calităţi su- 
perioare de Jină. Lina franceză e 
inferioară în toate privințele, Cau- 
za principală n acestui fapt este 
„felul detestabil” cum se face cul- 
tura oilor în Franţa, cultară care 
nu ține sama de nici o e ar 
igienică a vieții acestor animale, 

Evident, unui observator atit de 
obiectiv ca Young nu-i scapă nici 
faptele prin cure Franţa este supe- 
rioară Angliei: are cuvinte de ad- 
mirae pentru bucătăria franceză, 
pentru amabilitatea franceză, pen- 
tru teatrele  parisiene. Constată, 
mal departe, că comerțul francez 
este În plină şi continuă creștere, 
El e Intreit faţă de 1763, pe cind 
comerțul englez numai a dublat. 
Contrastul dintre agricultura fran- 


cezā înapoiată şi comerțul în plin 
avint îl uimeşte. În ce priveşte in- 
dustria, Anglia ii pare inconteste- 
bil şi incomparabil superioară 


Franţei. 

Intro serie întreagă de capitale, 
Young Încearcă să facă un recen- 
sămint al populației Franţei şi să 
determine raportul intre salarii şi 
preţul eine palete alimente. Re- 
censămintul pe care-l face el este 
cel mai exact din cite s'au incer- 
cat cu privire In Franţa anului 
1789, lar revultutul anchetei ast- 
pra salariilor este că prețul vieţii 
sa ridicat In proportie mui mare 
decit salariile. Young determinä 
numeric acest raport pentru prin- 
cipalele provincii franceze. Gauza 
ncestol anomalii. este in suprapo- 
pulație, Young è malthusian, In 
Anglia sälarlile fiind mal mari și 
calitatea muncii e mai bună. 

Un observator atit de profund, 
nu putea să nu fucă reflexii inte- 
resante și asupra Revolulici fran- 
cere; Revoluția n făcut bine ca 
distrus ce u distrus, Ea a fost ne- 
cesură, A esuat însă în partea re- 
constructivă a ei. Dela Inceputul 
revoluțici, Young Înțelege că răs- 
boiul pe care trebue să-l ducă Re- 
voluția cu străinătatea va avea ca 
rezultat întărirea autorităţii In 
Franţa, și, ca urmare, Intărirea re- 
sistenjei franceze. 

Dar dovada cea mai mare în fa- 
voarea marii puteri de Ears 
n acestui spirit o constitue faptul 
că a întrevăzut importanța uni- 
versală u Revolu In această 
privință, observaţiile lul s'au do- 
vedit a fi adevărate profeții 


(Albert Mathiez, Revue Potiti- 


e el Par 5s 
pi He Sa 10 Tulle 


Orient și Occident, 


Confruntarea celor două vechi 
jumătăţi ale lumii a încetat de n 
fi un exerciţin de eritică istorică 
decupat în timp ca o imagine com 
parată cn altă imagine, Prin miile 
de contacte zilnle repetate, ineru- 
cisute, multiplicate, variate la ne- 

rşit, uniformizarea lumii este 
un proces în mers. Este inutil de 
a demonstra că solidaritatea uni- 


o — 


216 VIAŢA ROMINEASCA 


versală a devenit factorul cel mai 
activ al lapurrei Boo GR: a 

Totus această uniformizare n Iu- 
mii ars Poe deocamdată mai ules 
pe cale exterioară, prin ştiinţă, 
comunicaţii, unelte, politică, di- 
plomaţie, legislație, Este un pro- 
ces mecanic, El ne amenință să 
ne ducă la un mecanism univer- 
salizat al cetăților de albine sau 
termite, în care nu numai imdivi- 
dul, dar și colectivitatea întreagă 
își pierde accentul în automatisnul 
zilnic, unanim, infinit al unei miş- 
cări îndreptate spre un destin ne- 
bănuit, 

Dar problema este muli mai 
vastă şi mnai adincă, Uniformiza- 
rea exterioară nu va putea supri- 
ma problema unității interioare a 
spiritului, ai cărei germeni se gä- 
sese din toate timpurile în orice 
religiune, în orice filozofie, faţă 
de care toate civilizațianile, ușa 
cum ni le prezintă istoria, nu sint 
decit reflexe vizibile, imagini 
proiectate în plastică, poezie, mu- 
zică, dans, societate, Pentru noi e 
ca şi dovedit că nu numnui Europa 
şi Asia — intocmai en şi orice 
popor luat aparte din Europs 
sau Asia — nu au încetat să se 
înriurească reciproc, cind pentru 
a umplea un gol format prin 
desvoltarea prea unilaterală a ci- 
vilizaţiei occidentale, cînd pentru 
a umplea un gol format prin des- 
voltarea prea unilaterală a civili. 
zației orientale, Civilizația greacă 
în ansamblul ei nu se poate com- 
cepe fără Egipt, — care prin spi- 
ritul său aparține cel puţin tot 
atita Asiei cît și Africei, — fără 
Asiria, fără Chuldeia, fără Persia, 
chiar fără Indiile îndepărtate. 

Şi, atunci, puşi în fața dublului 
aspect: moterial și spiritual al u- 
nei situnțiuni de fapt, să exami- 
năm trăsăturile ri capu ale spi- 
ritului oriental şi celui ocel- 
dental, spre a vedea căile proba- 
bile ale apropierii dintre ele. 

Orientul este în mod esențial 
mistic; el este încălzit mai mult 
decit de o credință, de o îndoială 
transcendentă care îl menţine în- 
tro stare de beţie spirituală ce a- 
. Vmentează în continuu lirismul 
spiritului rău. O mulţime de ere- 


dinte cu dogme puţin consistente, 
încilcite, largi, cu strecurători sub- 
tile, lasă inteligența liberă de a 
se mişca într'un it, pe arrik 

tafizică grandioasă - 
met şi-l retușează fără încetare, 
| dezin- 
identul, 


e 

roasă ca şi pe Copil în 
ps raniti. el are  nevoe de 
tutori şi luminişuri, Şi astfel se 
intimplă că, printrun straniu pa- 
radox, spiritul religios domneşte 
în mod absolut acolo unde liber- 
tatea şi vadul sculelor merg pină 
la un ateism compleet, în timp ce 
aici, religia cea mai strictă și 
chiar cea mai sinceră trăiește în 
inteligenţa cea mai pozitivă şi cea 
mai pietate mega ra a- 
colo, este in ui, şi 
saca setea certitadinii Occidentul 


lzează nă sentimen- 
ie i eli Fm mă spirituali- 
zează pină şi fapta. Gindirea în 


oecident a devenit o mecanică, 
despărțită de sensurile din care 
iese, despărțită de viața asupru 
căreia pretinde să acţioneze, des- 
phrţită de scopurile sale, de sur- 
sele sale, ajunsă usile să se con- 
tunde cind cu obiectul de utilitate 
imediată, cind eu o  abstracţiune 
distinctă de obiect. În Orient, gin- 
direa este legată de tonte lucrurile. 
Fluiditatea sa nu cunoaște clasifi- 
cări şi serti şi tocmai deacera 
plenitudinea şi intensitatea vieții 
nterioare aseund pentru Oriental! 
lumea exterioară. In Occident so- 
cletatea, Hteratura îmbracă carac- 
tere ştiinţifice, în Orient, cu un li- 
rism mai mult sau mai puțin miş- 
cător, ceroctere poetice. 

Punctul de ere n această 
tragică opoziție, este rolul pe care 
îl Vor juca în acest conflict Ame- 
rica şi Rusia, una reprezentantă a 
individualismalui interesat şi a e- 
nergiei morale a Europei duse la 
consecințele ei extreme, cealaltă 
reprezentantă a spiritului de in- 
trospecțiune asiatic. Nu se ştie da- 
că Europa Occidentală însâș nu 


va fi câmpul de bătălie, fie spiri- 
tuală, fie materială, sau spiritua- 
lā şi materială, a acestor doi coloși 
în plin mers. Imposibil de ră 
puns pentru moment, nici de pre- 
văzut, Desigur Rusia ar reprezinta 
mai bine, prin situația sa geogra- 
fică şi morală sinteza posibilă în- 
tre Asia şi Europa, dar pe de 
altă parte St. Unite evoluiază tot 
mai repede, ca şi lumea întreagă, 
spre formele colective ale produc- 
unii, iar încrucișarea universală 
a Taselor sudice şi nordice, orien- 
tale şi occidentale le apropie de 
o štáre organică a sufletului, cu 
mult mai puțin depărtată de spi- 
ritul rusesc, decit s'ar crede. To- 
tuş lupta ce se va da va fi lupta 
dintre acţiune și mistică, 


(Elie Faure: Mercure de Fran- 
ce, 15 Iulie 1931), i ao fu 


Inoirea spiritului european. 


Europa durată de tratatele de 
pace dela Paris, este stăpinită in- 
că dela formarea ei de un adine 
sentiment de nesiguranță. Omeni. 
Tea europeană simte în mod ins- 
tinetiv, că alcătuirea internă a con 
Minentului fine prea puțin sama 
de condițiunile psihologice, pen- 

a avea pretențiuni de durată, 

i timp Europa se simte 

fată de două puteri dinafa- 

ră: de ideologia revoluției mon- 
ue a bolşevismului şi de pute- 
red capitalului american. Ambele 
eri sint concepute în mare, pe 
eind Europa este împărțită şi 
m orei acest fapt se găseşte 

Pun fel de inferioritate. Ca ori- 
ce organism amenințat, statele eu- 
Tojene, care-și văd siguranța ame- 

| caută să găsească un 
remediu situației. Ideia Paneuro- 
pei, a Statelor Unite Europene, 
cüre să fie opusă pe de o parte 

ador. Unite ale  Americei de 
Nord, iar pe de să pots Rusiei 
ce, ca o fo e „este u- 

nul din aceste remedii. 

i realizarea unei pan-idel, nu 
Ponte fi concepută fără consoli- 
datea păcii europene. Or, realita- 
tea ne arată că asupra acestui 
punti diversele popoare ale Euro- 
pei înțeleg lucruri cu totul diferi- 


REVISTA REVISTELOR 217 


te, Pentru Statele, cărora noua al- 
cătuire a Europei 

taje şi satisfacerea 
„pace” înseamnă totalitatea trata- 
telor încheiate pină în 1929. Acea- 
Să pace ele o vor sub presiu- 


tul , 
alte mijloace”; ele în 
coastă noţiune revizuirea 

că a tratatelor; menținerea cărora 
este dorită de ceilalți, Ele vor di- 
namica. Şi unii şi alţii se bizue 

statutul Societăţii Naţiunilor. 

Jnii pe articolul, care apără inte- 
gritatea graniţelor, ceilalţi pe arti- 
colul care cere revizuirea tratate- 
lor ce nu mai corespund cerinte- 
lor timpului, Statica sau dinamica 
păcii, acesta este marele conflict, 
care sguduie crai gi 

Un alt aspect al problemei se 
ascunde sub conflictu) ideii de 
stat, dezvoltate în zilele noastre 
sub «cuvintul de ordine al națiunii 
franceze a suveranității atotputer- 
nice şi dreptul popoarelor minori- 
tare la o viaţă şi desvoltare națio- 
nală liberă, 

Dar tocmai în lupta popoarelor 
pentru o liberă afirmare a ființei 
lor etnice, rezidă bazele unei noi 
ordini  curopene. Politica curo- 
peană de pină acum a nesocotit 
popoarele, Ea a alunecat pe den. 
supra lor, Dar fără recunoașterea 
popoarelor ca purtătoare ale unei 
dinamice proprii independente, 
bazele unei noi Europe nu vor 
putea fi găsite. Pentrucă Europa 
nu trebuie să se clădească numai 
pe state, ci şi pe unitățile vitale 
naturale, popoarele. 

libertatea națională vu pune 
sfirşit urei dintre popoare. Aceste 
noi forme de viaţă sint singurele 
care ar putea întări panideea eu- 
ropeană și aduce  formulărilor i- 
deale, realizarea practică a unifi- 
cării europene, opozabilă Ameri- 
za E iara 

ar Europa nu are mult 
de pierdut. Dacă ea Ear cre- 
dincioasă ideli atotputerniciei de 
stat, atunci viaţa ei nu se deose- 
beşte în fond de practica bolşe- 
vismului şi umericanismului decit 
prin formele de manifestare ale 


218 


materialismului său, care nu vor 
intirzia să perimeze prin greută- 
tile interne ce le creiază, ideia u- 
mirii popoarelor europene. Pen- 
tru Europa este o chestiune vitală 
de a urma ideile noi cu sufletul 
si fapta,  Reinnoirea Europei nu 
png să vină decit pe cale spiri- 
tuniă, 


(Dr. Kurt Trampler: Nation und 
Slaat, lunile 1931). 


* 
Concertele Lamoureux şi poezia 
francezá 


La jubileul de cipcizeci al con- 
certelor Lamoureux, după ce-şi 
cere iertare pentru sacrilegiul ce-l 
comite, el, scriitor, cu vorba lui 
„plană și săracă”, pătrunzând în 
sanctuarul muzicii, Paul Valery a- 
rată cit de mult e debitoare mu- 
ziciă poezia franceză modernă. 


O istorie a literaturii de la sfir- 
ca secolului XIX, care nu ar vor- 

i de muzică, ar fi zădarnică, in- 
complectă, inexact, chiar ininteli- 
gibilă. Şi orice Istorie literară, care 
n'ar vorbi decit de literatură ar fi 
tot atit de infirmă cu o istorie po- 
litică unde nu ar fi pomenite eve- 
nimentele economice. Mişcarea 
poetică desvoltată deln 1840—1850 


pină in zilele noastre rămine ne- 


ea pete dacă nu se arată precis 
ro muzicii în această prefacere 
literară  considerubiă. Educația 
muzeală a publicului francez, în 
deosebi a unui număr tot mai ma- 
re de scriitori franceji, a îndrep- 
tat mai mult decit orice conside- 
rație teoretică, poezia „spre o 
soartă mai pură, şi a scoate din 
producerile sale tot ce proza poa- 
te exprima exact”. Dupăcum mu- 
zen, lu origini, a despărțit sune- 
tele de sgomote, respingind pe a- 
ceste din urmă, care au un fel de 
înțeles, dar pnu se pot combina 
bine intre ele, şi păstrind pe cele 
dintii, care nu Înseamnă nimic 
prin ele insele, dar se pot bine 
combina şi reproduce, tot astfel 
poezia, cu multă osteneală, uneori 
şi cu primejdie, s'a silit, pe cit 
stă în puterea ei, de a deosebi, în 


VIAȚA ROMINEASCA 


vorbire, expresiile al căror sens, 
ritm, sonorități vocale şi mişcare, 
se acordă și se intăresc, şi a res 
pinge expresiile în care sensul 
este independent de forma muzi- 
cală, de orice valoare auditivă. 

Ce au fost concertele Pasdeloup | 
pentru Baudelaire, au fost, pentru 
Mallarmé, concertele Lamoureux, 

Prin dragostea lui de perfectie, 
prin exigenţele sale severe, La- 
moureux era adevăratul om al a- 
celei epoce „aproape religioasă 
față de frumos, pe care am trăil-o 
în anii tinereței noastre”, Pentru 
acea tinerime, arta era singura 
cultură posibilă, singura activitate 
nediseutabilă, și care dadea sigu- 
ranțe imediate, Tar muzica, îndeo- 
sebi muzica orchestrală, era cea 
mai capabilă „ü impune”, sau 
chiar „a exagera", acel sentiment 
de siguranță și de putere. Muzi- 
ca dispune de o energie estetică 
nemăsurată, Precum maşinile 
noastre realizează operațiuni, ne 
comunică repejuni care întrec in- 
finit puterile noastre proprii, tot 
astfel muzica de orchestră ne dă o 
enron ma fictivă nelimitată, o 
stăpluire aproape totală asupra 
existenței întregi, ne impune stări 
pe jumătate mincinoase, şi totuși 
mai puternice decât cele mai mul- 
te dintre stările noastre reale”, 

Totodată, şi excitare intensă a 
vieţii interioare, şi comunhoure — 
deci condiţia religioasă realizată 
eminent. 

Pe o bancă dintre cele mai re- 
trase ale circului În care se de- 
deau concertele Lamoureux, se 
supunea Stephane Mallarmé, fer- 
mecat, dar şi cu acea ingerească 
durere ce se naşte din rivalitățile 
superioare, Încintărilor lui Beet- 
hoven sau Wagner”, 


(Paul Valery: Commerce, fas 
elcola 26, 1930), 


+ 


—_ — 


REVISTA REVISTELOR 


239 


te d din S a E 2 


Psihanaliza, lologia și 
«psihologia concretă». 


S'a observat- adesea că la tim- 
pul lor, ideile ştiinţifice sint „in 
aer”, şi-şi găsesc în același timp. 
expresia, la mai mulți autori, im- 
dependent unul de altul. La fel, se 
pare, se întimplă cu sforţările con 
temporane pentre a constilul o 
psihologie care să nu fie un joc 
üe concepții abstracte fără posibi- 
litate de aplicuţluni practice. Pen- 
trucă, pină astăzi, nici psihologia 
introspectivă, nici psihologia. aşa 
zisă „obiectivă”, nici psihofiziola- 
pia, nici psihologia experimentală 
nu satistăceau complect condiţiu- 
nile unei adevărate științe, 

Dacă rezumăm tendintele care 
caralerizează diferite şcoli psiho- 
logice, obținem următorul tablou, 

Psikologia pozitivă, fundată pe 
experlențele-aplicațiuni ale me- 
dicului, cuută să claseze realități- 
le ştiinţifice pe baza cltorva prin- 
cipii, primite ca axiome și izbu- 
teste astfel, Intocmai ca şi alte 
ştiinţe, să enunțe raporturi între 
variabile și funcțiunile lar. 

Psihologia incomplectă sau abs- 
tractă în sensul strict al cuvintu- 
lui detaşează categoria (experien- 
ja internă) de obiectul ştiinţei 
(comportament) și analizează unu 
independent de cealaltă şi vice 


versa. 

Psihologia metafizică sau dog- 
maticã ipostaziază o geferalizare 
extremistă şi pune ipòteze`in locul 
realităţilor, 


Psihologia empirică acumulează 
o cantitate de constatări de fapte 
fără a reuşi să le definească și să 
le claseze după o metodă legitimă 
din punet de vedere științific, din 
cauza lipsei unui principiu capa- 
bil să dirijeze cercetarea. 

Dar clasificarea de mai sus, Ya- 
abilă pentru un filozof care stu- 
diază psihologia dinafară, nu in- 


seamnă nimie pentru psihologul 
cate lucrează pentru a face să 
progreseze stlința sn, Dacă vom 


considera psihologia nu ca un lu- 
cru mort ce trebuie disecat, ci ca 
o unitate vie care se desvoltă, 
vom observa că părţile sale sint 
în mod intim legate una de alta. 


Orice tentativă de a le scinda na 
Mn dnei a Morofică erte 
pent este 
organul de crestere al psihologiei 
pozitive, Ar fi absolut imposibil 
de a enunţa cele citeva adevăruri 
pozitive pe care le posedăm fără 
a trece prin rătăcirile speculaţiu- 
nii şi ale abstracţiunitor falșe. 

Nu se poate calea cea ade- 
vărată decit după ce se va fi de- 
monstrat că alții nu au reușit a- 
cest lucru. O privire asupra isto- 
viei clasificațiunii bolilor 
ne evidențiată mai bine ca orice 
altă demonstrație, raporturile ce 
există intre diversele tendințe 
psihologice și distruge în acelas 
timp concepţiunea conform cărela 
psihologia abstractă sar opune 
psihologiei wonerete. Unu este fii- 
ca veleilalte. Psihologia pozitivă, 
ca individunlitate vie care progre- 
sează şi creşte sub ochii noștri, 
cuprinde toate tendințele si intre- 
buințează toale metodele; ca ma 
face decit să le coordoneze si să 
extragă din ele putin cite puțin 
partea esențială, Înafară de ştiinţă 
nu rămine decil ceeace este con- 
crel, ceeace aparține, nu reflexiu- 
nii, ci vieții trăite: „cunoașterea 
omului” a romancierului şi u con 
ducătorului de mulţimi, a misio- 
narului şi a confesarului, 


(Dr, A. Mochi: Revue Philoso- 
phique, Juillet-Août 1931), 
x 


So va merge curind în Lună? 


In mai puțin de zece ani... se 
vu putea merge, nu în lună, ci in 
jurul lunet, 

Aceste cuvinte nu fost spuse de 
către d. Robert Esnault-Pelterie, 
principala autoritate şi marele A- 
postol al pornire e în Franţa. 

Ele actualizează În cea mai ma- 
re măsură „Călătoria dela Pămint 
la Lună” a lui Jules Verne, efec- 
tuat intrun obuz confortabil, a- 
runcat de un tun j 

Intr'adevăr ideia neestui tun 
este cea dinţii care ne vine în 
minte la considerarea problemei. 
Acest tun al lui Jules Verne, rā» 
mas atit de popular, nu ridică 
prea mult  protestările bunului 


220 VIAȚA ROMINEASCA 


simț. A trimite un obuz în Lună, 
ar ok să nu fie decit o chestiu- 
ne de mai mult sau mai puțin: a 
mâri într'o foarte mure proporție 
puterea de bătaie a pieselor de ar- 
tilerie. 

Lumea se Înşeală, pentrucă e- 
xistă o limită care nu poate fi de- 
păzită şi care condamnă pe pă- 
minteni să nu se poată bombarda 
decit între ei. Toate calculele au 
dus la falimentul total al ideii tu- 
nului, 

S'a vorbit de mai multe alte 
mijloace de  propulsiune. Ele nu 
vor Îl menționate, deoarece se iz- 
bese de radicale imposibilității fi- 
zice sau tehnice, 

Procesdind astfel prin eliminare 
ajungem la ideia rachetei. Aceasta 
este o veche unealtă. Incă în e 
ca evului nostru mediu, Chinejii o 
întrebuințau ca mijloc de distrac- 


tie. 

Racheta cunoscută de toată lu- 
mea, racheta focurilor de artificii 
își brăzdeuză traseul printr'o lun- 
gă diră de foc. Acest lucru se da- 
toreşte întrebuințării progresive a 
forţei sale motrice, Pe măsură ce 
ea se ridică, o nouă cantitate de 
pulbere se aprinde şi presiunea 
gazelor produse prin combustiune 
© împinge mai departe. Astfel este 
transpurtată la o înălțime oare- 
care o cantitate din ecele subs- 
tanțe al căror secret îl deține pi- 
rotehnia şi care exploadează În 
stele multicolore, în ploaie de foc... 

Imaginați-vă această uneltă 
scară mare, înlocuiți încărcămin- 
tul printr'o cabină în care să in- 
cupă un om sau doi gi veți conce- 
pe un uparat capabil să servească 
la excursiunile afară de Pămînt, 

Este utopică această concepțiu- 
ne? In anul 1930, d. R. Esnault- 
Pelterie scrie în cartea sa L'Astros 
nàulique tp. 227): 

„Dacă sar putea aduna fon- 
durile necesare este foarte proba- 
bil că călătoria în lună, dus şi In- 
tors, va fi efecluală în mai puțin 
de zece ani. Or, eu coada aa 
această călătorie quasi utopică, n- 
bia acum doi ani”, 

Ce a provocat acest reviriment 
in ideile savantului francez? 


f 


Problemele vitezei, greutăţii, 
minuirii rachetei, alimentării pi- 
lotului cu oxigen, şi o mulțime 
de alte probleme tehnice, fuseseră 
rezolvate mnai de mult. Răminea 
problema forței de  propulsiune 
necesure pentru o astfel de călă- 
toris astrală, 

Dela început sa ajuns la idein 
intrebuințării energiei hidrogenu- 
lui arzind în oxigen, Experiențele 
din 192% ale inginerului german 
Oherth, au ajuns în această direc- 
ție la rezultate care au avut darul 
să provoace declaraţia mai sus 
citată a lui  Esnault-Pelterie. S'a 
dovedit însă că atita timp cit nu 
se va cunoaşte o sursă de energie 
mai puternică decit cea arătată spa- 
fiul dintre Pămint şi Lună va ră- 
minea pentru nol inaccesibil. 

Totuşi cercetătorii izolaţi din 
Franţa, Germania şi Statele Unite, 
precum şi societățile de astronau 
tică a căror compoziție serveşte 
drept garanție a seriozităţii intre- 
prinderil, nu se descurajează. Şti- 
inja modernă face să se întrevadă 
putinţa apropiată a căpătării ener- 
gici necesare pentru străbaterea 
spațiilor astrale, 

Profesorul Langmuir, inginer și 
fizician american, a reuşit de cu- 
rind să descompună molecula bia- 
tomică a hidrogenului, În momen- 
tul în cure se va putea căpăta în 
cantități mal mari hidrogenul mo. 
naoatomit, întrebuințat astăzi nu- 
mai în laboratoare pentru obține- 
rea de tem momentane de 
10.000 grade, vom avea energia 
sa pentru a călători în Lu- 
nä. 

Această energie nu va fi însă 
suficientă pentru a merge ln pla- 
netele sistemului solar. In acest 
scop am avea nevoie de energia 
interioară a atomilor — pină astă- 
zi inaccesibilă nouă, 

Totus poale veni o zi cînd nici 
această forță de o intensitate mi- 
nunată, nu va constitui un secret 
pentru fizico-chimişti. 


(Jules sapsi: La Revne de 
France, 15 Juin — 1 Juillet 1931). 


* 


-o 


Criza economică, unal 


REVISTA REVISTELOR 221 
Ja resursele p e ale fiecărei 
țări în parte. Va cu bunele 


Sehiţa 

politici coherente 

De doi an! de zile lumea este 
bintuită de o cruntă criză econo- 
mică. Pină mai acum citiva vre- 
me aspectul general al acestei 


crize cra decorcentani prin situa» 


ţia specială a Franţei, care În ciu- 
da tuturor apravărilor pe care le 
adăoga timpul la dezastrul iniţial, 
părea să-şi păstreze cu fermitate o 
poziție de rezistență dirză şi chiar 
de inflorire economică. 

Raportul prezentat de către Co- 
mitetul Minelor (Comité des Noui- 
Mieres) Franţei din acest un, nò- 
tează că criza economică mondia- 
lñ a ajuns prin „contagiune lentă” 
şi această țară şi ameninţă „să se 
prelungească şi mai departe dacă 
apărarea va răminea ezitantă”, A- 
ceastă constatare rezultă dintro 
justă observare n situației econo- 
mice din Franţa. 

Ca și orice reacțiune umană, ñ- 
ceaslă „apărare ezitantă” nre mai 
multe cauze, în special de ordin 
psihologic, De exemplu este În a 
fară de orice îmdloială că tempe- 
ramentul dominant al rasci, ge- 
niul francez, pentru a spune totul, 
se găseşte la strimtoare in această 
perioadă critică cind, pentru a re- 
lua termenii raportului deja citat 
„0 suferință economică mai puţin 
vizibilă” ca în alte părți, „mai pu- 
țin vătămătoare” poale, se insta- 
lează şi cîştigă teren pe zi ce tre- 
ce, Totus nr fi imperios pentru a- 
cest geniu francez de a presupune 
că ezitările sale prezente au drept 
cauză principală o  inaptitudine 
naturală de a se adapta. Dealtfel 
Franța nu este absolut singură în 
mceastă situaţie. 

Totuş cazul economiei franceze 
este In măsură să  evidențieze o 
serie de învăţăminte care pe lingă 
valoarea lor pentru acele țări. ca- 
re prezintă caractere asemănătoa- 
te în criza prin care trec, au şi o 
valoare universală, 

Dela început trebuie de conve- 
nit că dacă vrem să evităm prelun- 
girea şi agravarea crizei actuale, 
va trebui odată mai mult, pentru 
n organiza viitorul, de a recurge 


voinți împreunate să dea însfirşit 
dreptate metodelor indicate de si- 
tuația actuală, în detrimentul celor 
defectuoase ţi chiar primejdioase 
ale trecutulu 

Dela 1919 încoace, modurile de 
desvoltare întrebuințate de către 
industria şi comerțul multor ţări, 
demonstrează că  sforțările au 
fost urmărite „in mod individual” 
fără vederi largi, fără o solidari- 
tate reală, şi cu un naționalism 
stit de orb că scopul atins astăzi 
este diametral opus celui căutat. 

Or, individualismului 4 
trecut.  Necunoaşgterea nevoilor 
mondiale, a stării pieţelor mon- 
diale nu-şi mai are sensul în se- 
colul în care Internaționala mij- 
loacelor de comunicație a crelat 
de bună seamă Internaționala in- 
dustrillor şi comerțurilor, cu co- 
rolarul ei obligatoriu: interdepen- 
denta strinsă a industriilor și e- 
conomiilor naţionale. Cu vole sun 
fără voie, solidaritatea este la or- 
dinea zilei. 

Directorul general al Băncii Re- 
glementelor internaționale a de- 
clarat fără  echivocuri, că lumea 
capitalistă trebuie să evoluleze de 
la economie națională In economie 
internațională. De pe acum se 
ponte stabili principiul că în noile 
condițiuni ale lumii „distinețiunea 
între comerțul exterior şi comer- 
tul interior al Nmţiunilor nu mai 
ure astăzi decit o importanță se- 
cundură”. (Revue internationale 
économique, Editorial), 

Economia naţională nu va avea 
să se plingă de această evoluție. 
Metodele anterioare au făcul cn 
măsurile de  raționnalizare să nu 
fie aplicate decit producției. S'a 
uitat în procesul de raționalizare 
să se trateze şi ceilalți poli ai 
„elreulației bunurilor". Extinde- 
rea principilor de ruționalizare la 
circulația, repartiția şi consuma- 
rea bunurilor în intreg edificiul e- 
conomie mondial, este calea care 
va aduce îndreptarea situației e- 
conomice de astăzi. 


(Raymond de Halasy: La Revue 
Mondiale, 15 Julhet 1931). 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


Literatură 


Marquis d'Andignă: Mon benu 
Paris. (Ed. E. Figuière), 


Sub Ttitiul acesta, marchizul 
d'Andigne prezintă o culegere din 
discursurile sale, care-l arată ca 
pe-un umanist minunat, amator 
de artă, care şi-a consacrat partea 
cea mai bună din energie pentru 
a mări şi a întreţine patrimoniul 
artistice de care dispune marea 
Capitală, 


Henry Pourrat: [Le Bosquet pas- 
toral. (Ed. Gallimard). 


Autorul prezintă două studii de 
o psihologie pătrunzătoare şi nu- 
anțată asupra a dol scriitori fn- 
drāgostiți de natură: Cavalerul de 
Florian, fabulistul şi autorul hi- 
crării Estelle et Nemorin, şi Ber- 
nardin de Saint-Pierre. 


Gyp: La joyeuse enfonoe de la 
Tòme République, (Ed. Calman- 
Lëvy). 

Volumul cuprinde amintirile au- 
toarei din epoca primilor ani de 
căsătorie, 

Pasaje intregi evocă Parisul 
incă fumegind de  incendintorii 
Comunei şi Nancy sub ocupaţie 
germani. În orașul liberat în sfir- 
şit urmează 'o serile de serbări şi 
spectacole  infrumusețate de pe 
zența priit pulă pentru chre Gyp 
a adunat 0 sumă de anecdote. 


Alexandra Stolypine: L'homme 
du dernier Thar. Souvenirs. 


Alexis Bèdier}. 


Stolypine, care a fost preşedin- 
tele Consilii sub Tarul Nicolae 
II şi a cărui carieră a fost sdrobi- 
tă de un atentat, a avut o viață 
extrem de agitată. 

Prima parte a volumului o for- 
mează t evocarea acestei 
aetivităţi. In partea a doua autos- 
rca îşi adună toate amintirile din 
timpul marii revoluții ruse, în 
timpul căreia n trecut prin aven- 
turiie cele mal surprinzătoare, 
pină ce costumată cu ò uniformă 
masculin a încercat să se anga- 
jeze intrun regiment de cavalerie 
rusă, 


Andre Demaison: 
M, Pinzzn). 

Volumul cuprinde o serie de fa- 
bule; e o adevărată carte a „inţe- 
lepciunii negre”, scrisă cu inten- 
ţia de a reliefa literatura şi filo- 
sofia neagră. Subiectul e indrūz- 
net şi interesante sint observații- 
le asupra limbii şi literaturii ne- 
gre care precedează fabulele, fiind- 
că ele formează o introducere lu 
poezia specială a Nigerului şi a 
Congo-ului, 


Pierre Mille : Au Maroc, Chez lex 
fils de l'ombre et du soleil. (Ed. 
Firmin-Didot}, 

Autorul îşi scrie impresiile de 
călătorie, Lucrarea sa asupra Ma- 
rocului, intitulată „Chez les fils de 


te 


Diaiti, (Ed. 


Tombre et du soleil", cuprinde 
două părți: Marocul Mazareenitor 
cu toate incintările şi decepțiile 
dela Marakech, orașul Fezului, oa- 
zele Moulai-Ydriss, diversele ti- 
pi de colonişti Marocul ber- 

cu dealurile sale „fils de l'om- 
bre” şi cu războinizii săi curajoşi, 


Henry Pourrat: Za Tour du 
Levant. (Ed. Albin Michel). 


Volumul prezintă epopeia unul 
muntean simplu şi robust. Poves. 
tirea urmează întreruptă de mici 
pauze, iar eroul, Gaspard des Mon- 
tagnes, va fi pentru Auvergne 
celace era Tartarin pentru Haute- 

vence, 


Istorie a 


G Lenotre: La compagnie da 
Jóhu. (Episods de la Réaction lyon- 
nalse 1 - 1800). Ed. Perrin, 


Obiectul volumului d-lui Leno- 
tre e format de reacţiunea lioneză, 
cure istoricii cei mal binevol- 
evoluției au prezentat-o sub 
a unui masacru de nevino- 
Ţi de republicani cinstiţi tsa- 
ți de conjuraţii regalişti şi de 
Hi fanatici. 

Bazat pe documente inedite, au- 
torul restabilește adevărul asupra 
episoadelor reacţiunii lioneze, 

> Execuţiile care au ilustrat-o nu 
sint rezultatul unei conspiruțiuni 
regaliste, — sint rezultatul unel 
Täzbunāri personale contra celor 
ce-au condus atiti nevinovaţi la 
eşatod. Luind fiecare victimă in 
parte, d. Lenotre arată motivele 
pentru care u fost asasinată, 

Cât priveste titlul de „Compa- 
gnons de Jchu”, este o reminis- 
cență biblică luată dela un martor 
al epocii turburi și puțin cunos- 
cute, care a permis d-lui Lenotre 
să scrie o operă foarte interesantă 
şi emoţionantă, 


Pierre de La Gorce: Jia Phi- 
(Ed. Plon). 


" Volumul  complectează studiile 
istrale asupra restaurării, Do- 
fa lui e de a face pe cititor să 

prirenpă domnia aceasta, 


MIŞCAREA INTELECTUALA ÎN STRAINATATE 


223 


Broglie, Thiers, Quizot. Asişti ln 
şedinţe partieulure şi iei la 
evenimente: Constituirea periu- 
lui algerian, chestiunea imperiului 
algerian, chestiunea Orientului, 
ele, 

In felul acesta, urmărim eveni- 
mentele pină la răsturnarea neas- 
leptată a regimului, abdicarea re- 
gelu: şi fuga lui, 


Colonel Reboul : La vie au XVIIe 
siècle: T Armée (Ed. Marcel Sébeunr). 

Autorul face un studiu asupra 
armatei epocei. Care-i erau - 
tiile; cum era viața ei în timp de 
pace şi în timp de războlu, calită- 
Hle şi defectele ei. 

In cursul acestor pagini pito- 
reşti se agită, se grupează, defilea- 
ză jandarmii regelui, prenadierii 
regali, cnrubinierii, dragonii, ete, 


In mijlocul tuturor vehiculelor 
ţi echipajelor, apar în primul plan 
igurile  mareşalilor ranței in 


mijlocul soldaților curajoşi bote- 
zați: la Fortune: Coeur de lion; 
Bel nmour; Picard  Va-de-bon- 
Coeur, ete. 


Correspondance socrète de Bū- 
low et Guillaume H Traducere din 
ermàană dè M-ellè Gilberte Lenoir. 
Ed. Grasset). 

Volumul formează un document 
de-o valoare excepțională pentru 
istoria dinninte de războiu. E o 
argumentatie În favoarea tezel, că 
invazia germană a fost premeėdi- 
tată. Cu zece ani inainte de înva- 
zia Belgiei Wilhelm H şi Bülow 
sint de perfect acord asupra ne- 
cesității acestei invaziuni, 


André Corthis : Soledad. (Ed. Al 
hin Michel}. . 

Doria Soledad este a femee in- 
cintătoure, desi e aproape de vir- 
stu maturității. Tinărul Jean-Fran- 
çois Fontaniac venit de curind 
in Baleare, se Indrăgosteşie de 


dinss. 
El ezită însă între mamă și fiica 


VIAŢA ROMINEASCA 


sa, Mercedes, n cărei tinerețe exer- -studiile către istoria veche orien- 
citā un farmec deosebit asupra lui  tală în tim şederii sale pre 
Fontaniac. Drama ce se e  lungite în t a încercat in vo- 
intre mamā și fiică ar merge de- lumul de faţă să serie istoria Mā- 

i rii Roşii; primele două volume 


parte, dar e întreruptă de o alta, 
„Fiica păcatului” vide și pune la sint precedate de o frumoasă p 
încercare şi ea capriciul frumosu- față a lui Gabriel Hanotaux 


206 


lui străin. întovărăşite de hărţi vechi. C 
două volume apărute evidenţi 
Geogratie rolul comercial al Alexandriei î 
EZITARE A i Evul mediu, al Arabiei, al regatui 
Albert Kammerer. La Mor rouge, lui lui Aksum şi al Abisinief 
T Abyssinie et T Arabia pares TAn- juind ca termen pentru istoria 
figuiité, (Ed. de În Société royale de pe care o vor complecta i alte 


Ș 
volume, m vaias Portughezilor In 
e. 


geographie d'Egypte). 
Albert Kammerer, ministru ple- 
care şi-a îndreptat 


Marea 
nipotenţiar 


zate În aceasta revistă se găsesc 


HASEFER, Bucureşti, Str. Caragheorghovici 9. 


2 — 


P I nunțate, recenzate sau anali- 
Toate publicațiunile anunța rĂ e onan] 


BIBLIOTECA 


| UNIVERSITĂȚII 
-TASI- | 


Fenomenul englez în politică 


I 


Cuvintul lui Napoleon: Francejii fac revoluții fără re- 
forme, iar Englejii fac reforme fără revoluţii, nu e niciodată 
inutil repetat cind e vorba, mai ales, de politica engleză. 

_ In cazul de faţă el închide, intro d aprann: imbrăţișare 
doi termeni perfect opuși, așa precum rezolvă acea- plastică 
particulară a Albionului, de a se juca cu extremele, de a le 
impăca într'o conviețuire pe care lipsa de logică nu o face 
mai puţin organică, a cărei sinceritate nu reese decit și mai 
sigur din lipsa postulatului teoretic. 

Democratism revoluționar şi tradiționalism tenace în- 
samnă, într'adevăr, intreaga curbă a politicii engleze — cu 
deosebire cea modernă — care nu-i decit o succesiune stărui- 
loare de reforme a căror noutate e pregătită cu opinie pu- 
blică, răi violenţa e înlocuită cu un profund sentiment de 


. 


: sint — după 
— toate neamurile protestante, iar di- 
„ au avut şi Francejii sau Italienii! 


Nu. E la mi 
lui mediu. El se 


con- 
15 


LA TAOL uyt ed >) 


220 __ VIAŢA ROMINEASCĂ 


solidată cu experiență — ceiace face din Enge pina cum 
am mai numit-o odată, dicotomică. ntegga ane n 
face ca în orice direcţie l-am privi, sufletul rA gee 
furcat. Gentleman şi negustor, materialist şi ; ună că, 
dualist şi gregar, păgîn și puritan, platon nd pe shad P ca 
tic și sentimental, prozaic şi fantastic, ego filan $ 
zanier şi aventurier, pătimaș al naturii ca A o 
perialist și democrat, cuceritor şi impăciuitor, re east 
tradiţionalist, Englezul a dat piept cu atitea mări şi să Mate, 
a ingenunebiat atitea popoare At riscul — o favoare, lu 
versitatea e la din e ` r $ ae 
i — o scoală. La această şcoală făptura sa a aju 
oare cite koser din toate extremele pe care le-a 20 A 
să închidă în ea mai toate antinomiile pe care le-a rs 
Englezul e un amestec superior de natură şi man aa 
tură, de barbarie şi civilizaţie; — un Janus oue ayagie <a 
aceiaşi uşurinţă inainte şi inapoi, ba chiar un fanus cu 
multe feţe, fiindcă toate direcţiile îi aparţin. nai e 
Nimic însă nu reflectă, poate, mai bine, nota duală a 


mului englez, ca politica sa. 
Il 


i nevoie să ne ducem prea departe spre a urmări 
un Sfera e consecvent între tradiționalismul dirz și de- 
votat. AS 

m iri in surprinde dela început, în istoria aye en- 
gleze a secolului al TX-lea;—secol care pune cu a = ee pro- 
blema democrată. Anume: cele mai multe din reformele rá 
mocrate ale veacului au fost făptuite de partidul Da va o 
Intre 1815—1867, Anglia trece printruna din cele ma 


mari crize cunoscute de vre-o țară. Inegalităţile sociale şi po- | 


i d feroce, 
litice provocate de un industrialism dovedit curin i 
cum k de un sistem legislativ și economic edar d un S 
glia în fața unor probleme nu mai puţin grave, că p a 
atunci nici nu le visase măcar: problema uvrieră şi mizer 
claselor de jos. i | 
Două idei se recomandă de pe acum Angliei, ca siogure 
salvatoare: ideia sufrajului universal şi aceia a liber-schim- 
bismului, fiecare destinată să acţioneze pe ci diferite, dar 
in acelaşi scop suprem de reabilitare a situaţiei politice și eco- 
o ce. | A 
P "Ele marchează începuturile democratismului englez p 
litant. care, dincolo de teorie, pe deasupra școalei liberale ` 
ia Manchester, va lua în practică forma cooperativismului lu 


Owen — de fapt, părintele sufletesc al socialismului englez 


— şi a chartismului lui Lowett — un dizident al mișcării lui 


Owen, care cere o nouă Chartă a Poporului, din ale cărei. 


home-ului, im- 


FENOMENUL ENGLEZ IN POLITICA 27 
puncte se desprind cu deosebire: reprezentanța egală, sufra- 
jul universal, votul secret, parlament teal ta rimarea 
privilegiilor proprietarilor funciari. Dacă a că 
trade-unionismul se naşte tot la acea vreme, cu prima Federală 
a ţesătorilor Angliei, Scoției şi Irlandei, înfăptuită de Doherty 
la 1830, avem înainte toată acțiunea democrată a vremii, față 
de care ne putem întreba ce atitudine ia conservatismul 
englez, pe atunei atotputernic, 

Or, e un proces tipic englez care ia loc acum în 
Angliei. Dealungul acestei lupte crunte de revendi demo- 
crate şi muncitorești, Lordul englez, conservatorul englez, e 
mai totdeauna alături de lucrător, Dimpotrivă, dacă refor- 
mele SEL painea pe acesta suferă o opoziţie, ea vine din par- 
tea liberalilor, care — luminaţi cum erau dinşii de principiile 
şcoalei dela Manchester, ale lui Cobden și Bright, şi elecirizați 
de vasta umanitate din sufletul lui Gladstone — au luptat, 
uneori totuși, nu mai puţin, ca tigrii — cum spun analele vre- 
mii, împotriva unora din legile trecute de conservatori, 

Am zice : o chestiune de tact, de oportunitate din i arie 
politicianului conservator, Cel ce se grăbeşte Însă facă 
acest proces de intenţii politicii engleze conservatoare, riscă 
să ignoreze date importante din structura ei. 

Mai întîi, imperialismul englez al secolului al XIX-lea n'are 
nimic, sau aproape nimic, din agresivitatea egoistă cu care 
termenul è în genere asociat. Imperialismul pirat, al epocii 
elisabetane şi al celor două veacuri următoare, imperialis- 
mul hrăpareţ şi cuceritor al cărui ultim corifeu e Cecil Rho- 
des, fondatorul Rhodesiei — care, e drept, punea aurul şi te- 
ritoriul deasupra problemelor de umanitate, — devine dea- 
lungul secolului al XIX-lea, — subt influența Renaşterii religi- 
oase, mai ales, — un imperialism, creștin, umanitar şi misio- 
nar, un imperialism în care barbaria e indulcită de civiliza- 
ție, — ilustrație fidelă a dicotomismului de rasă englez, de 
care vorbeam. Englezul e ultimul neam misionar al pămin- 
tului. El crede în Coroana, Biserica şi Instituţiile engleze, Dar 
nu ca fiind de ordine divină, ci numai de o utilitate supremă, 
cum se exprimă Lord Randolph Churchil în cuvintarea sa 
dela 1884, din Manchester. Această utilitate e chiar univer- 
sală. La adăpostul instituţiilor engleze — de civilizație uma- 
nitară, Imperiul Britanie nu poate fi decit o fericire, fericire 
care ar fi universală dacă Imperiul Britanic sau cel puţin 
instituţiile lui, de justiţie, umanitate democrată şi caritate 
sar întinde peste tot globul. Englejii citează cu mindrie fap- 
tul că neamuri insulare sau din Extremul Orient vin la ei din 
cind în cînd în delegaţii, ca să le ceară cite un bărbat de stat 
care să le facă şi lor acasă vre-o... instituție engleză. N'a venit 
chiar o delegație de Chineji, în 1920, ca să le ceară cu împru- 
mut pe Asquith, pentru a le face un parlament în Peking ? 


228 VIAȚA ROMINEASCA 


S'ar zice că totul e literatură. Dar iată ce spune despre 
destinul misionar al rasei sale un conservator al zilelor noas- 
tre, deci dedat la tot cepe vremii, Stanley Baldwin, 
în cartea sa recentă On England: „Cred că adine în inimile 
noastre noi concepem Imperiul ca un mijloc prin care putem 
nădăjdui să vedem acea creștere a rasei noastre pe care o so- 
cotim de un folos atit de neprețuit (of such inestimable bene- 
fit to the world at large) lumii de pretutindeni; o imprăș- 
tiere în afară, de oameni pentru care libertatea şi dreptatea 
sint ca aerul pe care-l respiră (the breath of their nostrils), 
de oameni remarcabili, — cum cel puţin ne inchipuim, spe- 
răm şi credem, — mai mult decit orice, printrun neclintit 
sentiment al datoriei” (p. 72). 

Nimic din civilizația, dar mai ales din politica engleză, 
nu se te pricepe, cu neglijarea misionarismului care le 
stă la bază. Una cu instinctul religios şi explicind nouăzeci 
la sută din pragmatismul anglo-saxon, el a dat rasei acea 
dublă faţă de idealism şi materialism, de sinceritate și ipo- 
crizie, care constituie adesea o enigmă pentru cercetători. 

Andre Siegfried ! îl găsește mai prosper la Americani, și 
cu bună dreptate îl atribuie calvinismului puritan, care — spre 
deosebire de protestantismul luteran, pasiv în materie de stat, 
şi lăsindu-l pe sama Prinţilor — e dimpotrivă, de o constituție 
dinamică, privind „doctrina ca un mijloc în vederea acțiunii”. 

Nimic indiferent, în concepția ealvină, din cite se petrec 
in stat sau viața socială. 

Fiul Bisericii va avea, desigur, mai întii la inimă, desti- 
nele acesteia; dar una cu ea, şi, de fapt, o simplă revărsare 
a ei în afară e : societatea, La fel, ea face punte între om si 
Dumnezeu. Adevăratul credincios se va devota deci ei, o va 
desăvirşi în legile ci, o va curăţi în moravurile ei, o va face 
adevărată casă a Domnului. Fiind o casă, o va chivernisi 
chiar!... Anglo-saxonul nu se va sfii să fie bogat. Cu cit va 
avea mai mult, cu atit va putea da mai mult... De unde, cci 
doi poli ai dicotomismului englez: mercantilismul și filantro- 
pismul, idealismul și materialismul, — acesta din urmă ex- 
plicindu-se, cum vedem, printr'o notă care trece puţin dincolo 
de interpretarea lui Sombart, cind face din mercantilism o 
notă a tuturor neamurilor protestante, 

Calvinismul puritan va ridica, în orice caz, acțiunea ci- 
vică şi sociulă la rangul de înaltă datorie. Nimic din diletan- 
tismul latin, care vede în ca un pretext de inteligență şi ta- 
lent, Nici din indolența slavă, care o reduce la o legănare 
molcomă în hamacul budist al fatalității... 

Luminat cu religie, acest acționism va deveni misiona- 
rism. În America — cu lupta, cum spune Siegfried, impotriva 


t Les Etats-Unis d'aujourd'hui, pp. 33 și u. 


Ba FENOMENUL ENGLEZ IN POLITICA 229 
pină și a țigaretei — el a luat proporții aproape caricaturale. 
Dar Angi care a dat naștere Americii DAPO secesiune de 
puritani, porniţi in veacul al XVII-lea sâ-și plaseze cultul şi 
austeritatea pe tărimuri mai pure, posedă o întreagă civiliza- 
ție, civilizația Vietoriană, a secolului al XIX-lea, izvorită di- 
rect din puritanismul veacului lui Cromwell. Or, domnia re- 
ginei Victoria este aceia n însuşi imperialismului englez şi 
instituțiilor engleze. 

Să ne mirăm, atunci, că a fi imperialist se confundă la 
Englezul de rasă eu a îndeplini o cerință de sus? E ceiace 
dă acel accent mesianic în simplitatea lui peremtorie, cuvin- 
telor lui Baldwin întru preamărirea instituţiilor engleze; 
ceiace face din omul politic englez un fel de Misi sufragetă 
şi pene — pm: cu ea în proclamarea valorilor britanice 
ca cai oane ale unui sistem mai practic ropia 
de Dumnezeu, i ie SS 

Dacă la conservatorii de azi — fatal mai blazați a 
acestor valori — o vedem incă atit de acută şi Peer ni 
lent socialiști ca MacDonald, Snowden şi Thomas — căci ges- 
tul recent al şefilor laburiști nu-i nici oportunism, nici sacri- 

urii ni e nic pe englez al mesiunismului de stat, ne putem 
chipui, atunci, care era conce misi à i 
englez la un Disraeli şi tovarksii Tai. N robii peria 
Ei bine, în cadrul acestui misionarism englez, negreşit că 
drepturile muncitorești, revendicările sociale, îmbunătățirea 
stării materiale şi sanitare a claselor de jos, cu tot cortegiul 


"de reforme libertare, nu puteau decit să constitue o elemen- 


tară, dar sfintă, datorie. Înstituţiile engleze, citadela - 
vatismului englez erau prea ere m ocs ha să le 
atingă sau să le primejduiască; erau prea mindre de rostul lor 
umanitar ca să nu le intereseze. Dintr'o contribuţie reală la 
reabilitarea ordinii sociale materiale, ele nu puteau ieși decit 
întărite în stima și iubirea publică. In al doilea rind, exista o 
veche prietenie, casnică, să-i zicem, între lord şi proletar în 
Anglia, datind din veacuri de Anglie agricolă. Cine citeşte 
romanul englez al sec. XIX-lea, găseşte, dela Adam Bede la 
Tess of the D'Urbervilles, scene tipice de viață de țară engleză 
respirind cea mai bună căsnicie şi omenie între lo pro- 
prietar şi țăranii de pe moşie, — acele mese cimpenești ln 
care stăpin şi iobag iau parte deopotrivă, prietenia dintre 
fiul lordului şi argaţi, grija de creşterea, educarea şi înzes- 
ae), ae a pe moe i me goear departe, — o intreagă 
eră, nu de incidentală, ca oi, - 
tate şi idilic democratism. e on 3 pepe 
_, Cind în veacul industrial, ţăranul e atras la 
își etala rage preas fabrici, pătimind şi tadina 
or; şi, ca în alte i, à . 
icoana și ram i ți. de patriarhală voie bună, el îi 


In sfirșit.alături de ti factori, de rasă şi sentimentali, 
un altul de ordin social. Liberalismul aduce la suprafața An- 
gliei o nouă clasă burgheză, deopotrivă duşmană și concu- 
rentă lucrătorului ca şi nobilului. Pe cel dintii îl urau ca pe 
un intrus, funcţionarul și orăşeanul în eral, iar noii ìm- 
bogăţiţi ai industriei metalului și i acului îl asupreau 
de moarte; pe bietul lord aceiași oameni îl urau din princi- 
piu — dintr'un principiu liberal, al şcoalei dela Manchester — 
şi-l uzurpau din datorie. 

Aşa se face că, în sinul şi din rezervoarele tradiţionalis- 
mului englez, naşte un nou democratism, care a fost numit 
Democratismul Conservator: Tory Democracy. (E caracteris- 
tică, pentru cele ce spunem, puţina simpatie pe carc o are 
Englezul pentru cuvintul „conservator” de proveniență de alt- 
fel franceză, — datind din vremea Revoluţiei franceze — câ- 
ruia îi preferă cuvintul Tory- — poreclă mai mult decit titlu 
— sau, mai ales, numele mai semnificativ de: Unionism.). 

Un întreg stat major al acestui democratism se formează 
in frunte cu Disraeli, ajutat în materie — cu o fervenţă care 
de multe ori întrece chiar pe a şefului — de leaderi conser- 
vatori de talia unui Richard Oastler, (the Factory King-Regele 
Uzinelor) Earl of Shaftesbury, Sadley, Robert Southey, Lord 
Randolph Churchill, Joseph Chamberlain, — acesta cu toate 
că din alt partid, pină la despărțirea lui de Gladstone — stat 
major care are ca înaintași în această linie pe un Lord Bo- 
lingbroke, şi pe Pitt, din sec. al XVIII-lea, iar ca succesori pe un 
Bonar Law, Stanley Baldwin, şi, mai tipic decit toţi, pe Lord 
Robert Cecil, despre care un scriitor politic a spus atit de ca- 
racteristie, că stă „cu un picior în evul mediu și eu celălalt în 
Liga Naţiunilor”, 

Faţă de aceştia, şcoala liberală dela Manchester, a unui 
Cobden şi John Bright, deşi inspirată din principiul Benta- 
mit al fericirii cît mai mari pentru cit mai mulţi — principiu 
de pur utilitarism democrat, — și deşi avind printre produc- 
tele sale de samă, pe însuși şeful liberal Gladstone, amicul 
popoarelor, se găsește adesea, cum am spus, în opoziţie. E că 
liberalismul englez avea mai intii de toate la inimă nu colec- 
tivismul, ci individualismul. Apoi, esența cobdenismului. doc- 
trină eminamente teoretică, era liber-schimbismul şi neinter- 
vențioismul, cu acel „Jlaissez-faire”, care interzicea statului 
amestecul în economia publică și privată. Fanatici pentru 
idei ce aveau întradevăr să schimbe cu vremea fața Angliei, 
şi mai puţin sensibili nevoilor de umanitate practică ale mo- 
mentului, aceştia, cum se'ntimplă adesea în lupta de idei, s'au 
pomenit adesea în aripa dreaptă a reformismului democrat 
englez. Dacă un Lord Russell supranumit şi Lord Reformer, 
mai puţin teoretician, a iniţiat multe din reformele demo- 
crate, un Cobden, Bright, Canning, și chiar Gladstone, s'au in- 


200 VIAȚA ROMINEASCA 


FENOMENUL ENGLEZ IN POLITICA 231 


furiat la auzul unor reforme ca reducerea orelor de lucru sau 
abolirea sclaviei. De ce? Fiindcă acestea însemnau interven- 
ționism, şi mergeau deci impotriva unui principiu funda- 
mental al şcoalei liberale. 

Aruncat prin această falsă postură a liberalismului en- 
glez şi mai mult de partea poporului, conservatismul englez 
e e rn Ee astfel, de reforme ca cele următoare: 

că din 1824 guvernul conservator al lui Sir Robert Peel 
duce la abolirea legilor din 1800 și 1799 care interziceau, ca 
o purtare criminală, dreptul lucrătorilor de a se asocia in 
ul de a-și revendica reducerea orelor și mărirea sala- 
riului, Geneza deci a trade-unionismului e, întrun fel, con- 
servatoure. 
„În 1833 un conservator, Richard Oastler, şi Contele de 
Shaftesbury, pe atunci tot conservator (Lord Ashley) asiguri 
Legea celor 10 ore de Lucru. La aceiași vreme, la fel, Legea 
Loturilor, de atit de mare folos agricultorilor (Ten Hours 
Bill şi Allotment Act). Numărăm apoi, ca mäi importante, 
printre aceste legiuiri ale conserva ului democrat: Redu- 
cerea orelor copiilor în fabrici susținută în 1838 şi 1839, și 
învinsă de liberali — care au luptat „ca tigrii” în favoareu 
sclaviei copilului — cum pomenește Justice, ziarul socialist 
al vremii, * 

1842: Sir Robert Peel: The Coal Mines Regulation Act, 
interzice lucrul sub pămint femeilor și copiilor mai jos de 10 
ani. (Gladstone votează contra). 

1849: Conservatorii numesc o comisie de anchetă al cărei 
rezultat e Mines Act 1850, ameliorind condiţiile de muncă 
minieră. 

1852: Sub Lord Derby, societăţile cooperative sint recu- 
noscute ca instituții separate, 

1859: Conspiracy Law Amendment Act, reconfirmind 
dreptul de asociaţie uvrieră. 

1867: The Factories Extenion Act: protecţia copiilor şi 
femeilor, dintre care 1.500.000 de persoane sint afectate de 
atare reformă. 

1867: Conciliation Act — sub Disraeli, pentru tranşarea 
conflictelor între patroni şi lucrători, 

1867: Marea reformă electorală, Disputată, e drept, între 
liberalii lui Russell şi Conservatori, lărgirea revoluționară a 
votului englez e fapta lui Disraeli, adus la putere și silit să 

rimească amendamente, dar nu mai puţin „speriind, pe li- 
rali cu îndrăzneala unora din ideile sale” (Leon Cahen) !. 

1874: Artisans and Labourers Dwellingand Improve- 
ment Act, autorizind instituţii publice să cigdească pentru 
ameliorarea locuinţelor de plugari și mestesugari, 


i L'Angieterre au dir-neuviâme siècle. 


232 VIAŢA ROMINEASCA 


1876: Merchant Ship ng Act, viața marinarilor. 

1376: Compulsory Education Act, prevăzind plata de taxe 
posen săraci, care cad acum şi ei sub obligativitatea învăța- 
mintului. 

1886—7: Mines Acts, — alte legi miniere imbunătățitozre. 

1887: Lord Salisbury's Cooperative and Friendly Socie- 
ties Amendments Acts, — legile de cooperaţie și ajutor mu- 
tual ale Lordului Salisbury. Sintem în toiul evnservatismului 
democrat al Lordului Randolph Churchill. 

In 1891 Joseph Chamberlain, liberal dizident, îşi arbo- 
rează programul său de op! puncte pentru apărarea și ame- 
liorarea soartei politice şi economice a lacrătarilor, program 
de Intervenţie a Statului cum o numeşte el, şi care e carac- 
terizal de revista „Nineteenth Century” (Noemvrie 1891) ca 
socialism de Stat. 

Bonar Law urmează întocmai principiul lui Disraeli pe 
care İl citează la toate ocaziile: 1) A prezerva și perfecționa 
instituţiile țării; 2) A perfecționa, în cadrul lor, condiţiile de 
trai ale poporului. 

La fel, Stanley Baldwin, al cărui guvern trecut e respon- 
sabil de votul femeilor peste 21- de ani (reformă desvoltind 
pe cca dela 1917, prin care femeia intra în sufrajul univer- 
sal). de politica locuinţelor pentru săraci, a lui Neville Chum- 
berlain, — cu cele 800.000 de case construite numai de pe 
urma lui Housing Bill (legea locuințelor) din 1923 — cum gi 
de alte reforme de natură social-democrată. 


r m 

Dacă tradiționalismul englez conservator à baseulat in 
direcția unei politici care, cum a și fost caracterizată, frizeazā 
socialismul de stat, și care se îmbibă de tot umanitarismul 
protector și intervenţionist al claselor de sus, care e situația 
socialismului englez, care sub numele de colectivism, carac- 
terizează politica engleză dela 1880 incoace? Este epoca în 
care — după ce liberalismul şi-a adus contribuţia lui la refor- 
marea Angliei pe calea individualismului englez a liber-schim- 
bismului şi neintervenţionismului, și prin acea concurență cu 
umanitarismul conservator pe care am văzut-o mai sus, — 
după apogeu la care ajunge sub Gladstone, cu pilpiiri de 
apus sub Asquith şi Lloyd George—decade, răminind în cazul 
cel mai bun, ceiace ultimul mare liberal de doctrină, Keynes, 
duhul şcoalei economice liberale dela Cambridge, numeşte: 
un curent a cărui „funcție e să supleeze pe Conservatori cu 
creere şi pe Laburiști cu criticism”. 

De fapt, lupta nouă politică se dă în jurul proprietăţii 
şi ca atare două partide sint organic justificate în existența 


[i 
x a 
Da. 


___ FENOMENUL ENGLEZ IN POLITICA —— 233 


lor: Conservatorii, care apără drepturile proprietății şi So- 
cialiștii care le atacă. 

Ar fi prea mult să încercăm, la acest capitol, o schiţare a 
socialismului englez. Ne interesează aci numai curba descrisă 
de él în sinul tradiționalismului englez. Derivat sufletește din 
Owenitism, din aşa numiții Liberii agitatori de Presă, din 
Factory Reformers (Reformatorii Muncitorimii), cum şi din 
oponenții așa numitei „Poor Law”, (Legea de Asistenţă So- 
cială) şi alte nuclee democrate, ca și din Chartismul lui Lo- 
welt și trade-unionismul lui Doherty, dela 1830, momentan el 
e disparat şi inform. Trebue să așteptăm toamna anului 1883, 
cind un grup de intelectuali, aprinși de un recent zel so- 
cialist de pe urma unei vizite a filosofului scoțian-umerican 
Thomas Davidson, fondau la Londra o societate: The Fellow- 
ship of the New Life — Camaraderia Nouei vieţi — cu 
scopul înlocuirii vieţii materiale prin cea spirituală, și de a 
cultiva „un caracter perfect în toţi şi fiecare”, 

La a doua ședință ea devenea The Fabian Society ! — So- 
cietatea Fabiană — cu Sidney Webb. actual Lord Passfield, 
Bernard Shaw, Hubert Bland, E. R. Pease, Sidney Oliver, Mrs. 
Besant, apoi Wells, ete. 

Cu aceasta şi cu Independent Labour Party, întemeiat în 
1888 de Keir Hardie, și alimentat de alte Uniuni Laburiste, 
Armate Laburiste, Comunităţi Laburiste și aşa mai departe, 
Partidul muncitoresc era intemeiat în 1893 sub preșidenţia 
scoţianului Keir Hardy, ca să fie dus repede la destine glo- 
rioase de Ramsay MacDonald. 

Caracterul moderat al acestui partid e universal recu- 
noscut. Decepţiile produse la extremiștii din toate părţile, mai 
ales cei din Rusia, — unde şeful muncitoresc e detestat la fel, 
dacă nu chiar mai mult decit Stanley Baldwin, — de prima sa 
guvernare ca şi de cea actuală, constitue un lucru bine cu- 
noscut şi o notă caracteristică a politicii mondiale. 

Politica colonială din trecut a lui Thomas. — unul din 
leaderii socialişti cei mai populari — e recunoscută de taţi 
ca mai aprigă p gans de interesele Imperiului decit cea 
conservatoare. Deasemenea cea actuală, a balanței și desvol- 
tării comerciale ca și a legăturilor intercoloniale britanice. E 
drept, există o ramură stingă a partidului, care, după dizi- 
denţa înflăcăratului Maxton, s'a complăcut pentru o vreme in- 
tro sfidare de copil teribil a instituțiilor engleze, aceștia mer- 
gind pină la a aţiţa la răscoală, prin manifeste, pe muncitorii 
de orice fel din India. Dar să nu vorbim de Maxton şi pletele 
sale revoluționare pină a-l vedea la putere; și să nu uităm 
că șeful ostracizat azi de socialişti pentru politica sa conserva- 
toare era ostracizat in 1914 de nație pentru a se fi pronunțat 


t * Numită aşa dela cuvântul lui Fabius: asteaptă-ți momentul 
pi loveşte! 


294 „______NIAȚA ROMINEASCA De 


contra războiului! E deci vechea poveste a socialismului en- 
glez: internaţional în opoziţie, dar subit naţional, prudent și 
grijuliu de soarta imperiului deindată ce are răspunderea pu- 
terii, — o psihologie bine cunoscută, dealtfel, şi adesea co- 
mentată, nu fără un dram de ironie, de cronicarii politici eu- 
ropeni. 

stra poate spune cu precizie, la lumina faptelor şi con- 
duitei sale de pină acum, că, înzestrat cu un program de drep- 
turi muncitoreşti și reforme economice ce merg pe linia mare 
a tradiţionalismului englez, socialismul englez nu va merge 
niciodată împotriva acestui tradiționalism, nici împotriva in- 
stituţiilor engleze pe care oricind le va apăra, ducă nu cu a- 
celaşi excluzivistm, în orice caz, cu aceiași mândrie şi conştiin- 
țiozitate britanică. 

Dar e timpul să intrăm în însăşi structura organică a 
tradiționalismului acestuia al Soci ului englez, ca să-i 
vedem adevăratul înțeles şi adevărata justificare. 

Un lucru caracterizează dela început socialismul englez. 
El nu e teoretic, El e numai uman. L-am văzut izvorind din 
vizite de filosofi şi probleme nega 

Istoricii lui sint unanimi în a admite că Marx a avut o 
influență extrem de mică asupra ui britanic. lar 
unul din cei mai arzători corifei ai lui, minunatul propovă- 
duitor socialist William Morris, spunea odată: 

„Sint întrebat dacă cred în teoria valorilor lui Marx. Ca 
să vorbesc sincer, nu ştiu ce-i teoria valorilor lui Marx şi să 
mă ia naiba dacă doresc să o cunosc”. (| am damned if I 
want to know). 

Un istoric al socialismului, Hutchinson, spune, de ase- 
meni: De fiecare socialist creat de Capitalul lui Marx, o mie 
au fost creaţi de Biblie. 

| Da, socialismul englez, è, la bază, şi umanitar. Ca și 
aiurea, dar mult mai mult decit oriunde, pionerii lui sint 
mai mult profeți sociali decit economiști revoluționari. 


Or, pe linia acestui misionarism creştin și umanitar, ei 
se întilneau cu însuși e se englez in politică — se întil- 
neau cu traditionalismul democrat al unui întreg veac. Lucru 
unic, şi aproape paradoxal, în conservatorii democrați ai vea- 
cului ce se stingea, socialiștii proaspeţi îşi găseau oarecum 
predecesorii. Socialismul de stat trebuia numai continuat, și 
perfecționat cu tot aparatul politic şi economie al noilor pro- 
bleme. Am pronunțat cuvintul stat, şi el ne introduce în a 
doua taină a socialismului englez. Marxismul, dacă nu dă so- 
cialismului englez aparatul teoretic, nici ura de clasă, ci cel 
mult: lupta de clasă — mult mai atenuată ea însăşi, cu ori- 
unde, tocmai prin vraja antecedentelor de democratism en- 
glez nobiliar văzute — îi dă: asaltul impotriva capitalismului, 
formulat în principiul naţionalizării. Naţionalizarea, însă, e 


x FENOMENUL ENGLEZ IN POLITICA 25 


preamărirea ideii de stat, — statul organizator al industriei, 
pe baze cooperativiste și colectiviste, statul deasemeni, orga- 
nizator de libertate practică și educaţie moral-culturală in 
masse — spre a se da tuturora egalitatea, nu reală, căci-aceia 
e o imposibilitate, ci de oportunitate, cum spune clar Mac- 
Donald în opusculul său despre socialism. 

Dar în cultul pentru stat, care e cheia întregii orchestraţii 
socialiste engleze, noua dogmă se întilnea din nou, şi atit de 
cordial, cu tradiționalismul acelor conservatori, care în cu- 
vintul lui Disraeli, vedeau în politică: progresul instituţiilo 
de Stat engleze și, înăluntrul lor, cu patronajul lor, reabili- 
tarea și propăşirea masselor. 

Respectind, deci, şi contribuind chiar la pentigu Coroa- 
nei, Bisericii, Parlamentului şi Imperiului Britanic cu toate 
celelalte instituții ale lui, socialiștii engleji nu făceau decit 
să profile de o verificare deja făcută, a rostului acestor insti- 
tuţii, în materie de ordine şi propășire socială, — n unor in- 
stituții care nu numai că rămăseseră pururi fidele idealului u- 
manitar, dar erau așa de profund implicate în ideca de stat, 
că acesta nu se putea concepe fără de ele mai mult decit s'ar 
putea concepe o cetate fără fortărețele sale. 

Socialismul englez e, așadar, eminamente un socialism 
creştin și de stat; răzimat adică pe doi termeni, care, respi- 
rind, unul: religiosismul tipic al rasei engleze, al doilea: acel 
cult pentru stat, care şi-a găsit in Hobbes expresia de Le- 
viathan — puterea autocrată şi atotabsorbitoare — stau la 
baza politicii engleze din toate vremurile. Adică, din toate 
vremurile nu! Căci au venit şi peste socialismul englez vre- 
muri nouă... 


IV 


Ideia de Stat a început să se surpe în ultimele forme al 
socialismului englez, E interesant atunci de văzut, cum stăm 
cu tradiţionalismul englez în fața acestor excrescențe nouă. 

Era dealtfel o reacție dacă nu chiar necesară, în orice 
caz naturală. Statul se bucurase în ultimul timp de un cre- 
dit prea mare. Conservatori, liberali şi socialiști, din diferite 
sau identice puncte do vedere, îi exaltaseră puterile de Levia- 
than. Filozofi ca Green şi Bosanquet, pornind dela idealis- 
mul lui Rousseau şi chiar Pilato, trecut prin idealismul lui 
Hegel care vedea în stat „libertatea obiectivă” şi „o familie 
etică naţională” cum și prin radicalismul religios al lui Maz- 
zini, a cărui lozincă cra „Dumnezeu și poporul său”, incon- 
jură ideca de Stat cu un cult ce frizează misticismul. Pentru 

nquet, fiecare Stat e gardianul unei întregi lumi morale” 
iar „funcția lui e să promoveze unitatea omenirii”, „relaţia 
normală dintre State fiind cooperativă”. (Social and Interna- 
tional Ideal, 1917, p. 277-8). lar pentru T. H. Green, care vede 


236 VIATA ROMINEASCA 


în Cromwell idealul politicianului „datoria civică e o 
funcție spirituală, — entuziasmul ce stă la spatele acţiunii 
politice aparţinind forței spirituale universale, care ca şi ex- 
tazul, misticismul, quietismul, şi filozofia, stă în coliziune per- 
manentă cu interesele carnale ale lumii.” 

Dar Statul atit cel conservator, liberal cit şi cel socialist 
se arată în mare parte ineficace, în procesul de revendicări 
sociale amelioriste. Intervenţionismul său dă naştere unui 
biuroeratism, pururi hrăpăreț, opac, şi reacționar, adesea i- 
noperant, iar naționalizarea prin el a marii industrii, cu a- 
saltul impotriva eupitalismului, se dovedeşte o eroare 
marxistă, In locul birocratismului se preconizează atunci 
cooperativism şi sindicalism, în locul exproprierii capitalului 
se pune problema înlocuirii capitalului sub forma corpo- 
rației, 

Izvorul acestni anti-etatism în Anglia are în teorie două 
filoane. j 

Mai întii, cum sa remarcat, o renaştere medievalistă în 
gindirea politică engleză, pe care o Zice nu puţin cartea 
lui Otto Gierke despre Teoriile itice ale Evului Mediu, 
popularizată în Anglia de Fr, Maitland din Cambridge. (Dacă 
școala din Oxford excelase în apologia Statului, şcoala din 
Cambridge pare a se specializa în deprecierea ideii de stat). 

Teologul dela Colegiul Sf. Caterina din aa pringe, John 
Neville Figgis în Churches in The Modern State (1913), reia 
ideia medievală a independenței, dacă nu chiar a superiorită- 
ţii Bisericii faţă de Stat, şi vede statul ca o sumă de corpuri 
sociale de o reală viaţă și personalitate, pe care suveranul nu 
le poate atinge, fără ca acest lucru să nu se numească tiranie. 
(p. 42), Negreșşit, forma de stat medievală e cel mai bun ar- 
gument impotriva ideii de stat modernă. 

Dar a doua sursă a nouăi ideologii antietatiste — sau con- 
tra statului democrat — e școala lui Duguit. Se cunoaşte teoria 
savantului francez, caracterizată ca o „interpretare sociolo- 
gică a statului” şi după care statul nu e un suveran ci: o func- 
ps „In interdependența socială noi sintem nu membrii statu- 
ui, ci membrii unul altuia, legaţi de un cod social-moral, și 
de nevoi publice pe care anume agenţi oficiali au însărcina- 
rea să le păstreze şi satisfacă. Statul e această funcţie so- 
cială; ca atare el e dedesuptul legii, ca arice particular, ba 
chiar mai mult decit eteen $ particular, — statul avind o răs- 
pundere, lipsită de suveranitate ca şi de personalitate; ac- 
iunea statului înseamnă, deci, pur şi simplu, că anume ofi- 
ciali aduc la indeplinire ordinele unui ministru”, 

Duguit a avut cu cele două faimoase cărţi ale sale Statul 
şi Legea în Statul Modern, un mare răsunet în Anglia şi A- 
merica. În Anglia, profesorul de Științe Politice dela Universi- 
tatea din Londra, Harold Laski, un mare adept al său. l-a 


A 


3 FENOMENUL ENGLEZ IN POLITICA 29 
tradus şi popularizat, după cum alți istorici sau ginditori po- 
litici de talia unui Ernest Parker, Sir cert a-si fi ul 
psiholog Graham Wallas, profesorul Oxfo Tawney etc. 
sau intilnit din diferite direcţii în aceiași operă de discredi- 
tare a statului și detronare a lui de pe piedestalul pe care îl 
urcase Rousseau, 

Dintre aceștia, spre a termina cu teoria care a anticipat 
in Anglia, şi a provocat nașterea socialismului federativ — sau 
de breaslă, sau corporativ — alături de Graham Wallas care 
se întreabă sceptic dacă consi tul membrilor comuni- 
tăţii constitue condiţia necesară unei bune guvernări şi ci- 
tează — după Plato şi Comte — pe Wells, care în „Utopia Mo- 
dernă” descrie anticipativ „răsturnarea guvernămintului re- 
prezentativ și înlocuirea lui printr'o aristocrație voluntară de 
oameni de ştiinţă versaţi” şi face apel la un „curent în elegător 
de oameni luminaţi și desiluzionaţi de pretenţiile false ale 
patriotismului de paradă și de alte ficțiuni ale lumii din a- 
fară” (p. 200-221). 

Poate mai interesant îl găsim însă pe Tawney, cu impor- 
tanta sa lucrare dela 1921: The Acquisitive Society, in care 
reia tema lui Duguit, și, fâcind apologia a ceiace in locul sta- 
meşte Societatea Funcţională — pe care o așează in locul sta- 
tului, vrea ca societatea să se reorgunizeze nu pentru men- 
ținerea de drepturi, ci pentru indeplinirea de datorii (per- 
formance of duties — maintenance of rights); dinsul cere di- 
solvarea atitor drepturi și privilegii de proprietate, neproduc- 
live pentru societate, ci numai pentru indivizii care, printr'o 
erezie a veacurilor, le posedă, și transformarea lor în aport 
social la îndemina tuturora. Ce-ar fi, de pildă, se întreabă 
dinsul, dacă cele 16.000.000 de lire sterline pe cure Londra le 
plătește proprietarilor de pămînt sub formă de rentă anuală, 
sar aplica binelui public, De ce societatea nu şi-ar asuma 
drepturile sale funcţionale asupra solului mineral şi pro- 
prietăţii mari, ca acestea să înceteze să fie drepturi indivi- 
duale, și să devină datorii publice? 

E ciudat că teoria aceasta care pe de o parte e de sor- 
ginte franceză, iar pe de alta, cum vedeţi, frizeuză comunis- 
mul, a prins în Anglia mai mult decit în Franţa, 

In al doilea rind e ciudat că, odată prinzind, a dat în 
Anglia cu totul altceva decit comunism, și anume: Socialismul 
federal. 

In Franţa un Paul Boncour — adesea citat pentru aceasta 
— semnalează creşterea Federalismului economie, şi renas- 
terea — după eşecul Marxismului — a Proudhonismului, care 
caută în „organizația federalistă a societății cheia libertăţii”, 
și respingind principiul naţionalizării, punind în locul prin- 
cipiului exploatării, din partea indiferent a cărei clase, prin- 
cipiul „participării în determinarea condițiilor de muncă” 


208 VIAŢA ROMINEASCA 
— ar fi fost cel mai prielnice mediu pentru un socialism cor- 
rativ. 

d Totuşi — cum am spus — acest socialism (Guild-socia- 
lism) nu naște în Franța, ci în Anglia, unde teoria antieta- 
tistă e de import. Această dublă caracteristică a noului fe- 
nomen politie în Anglia din chiar prima lui fază, faza incu- 
baţici — se datorește renașterii medievaliste, pe care am a- 
mintit-o, în concepţia politică a Angliei. Ca in totdeauna, în 
clipele sale de refacere, Anglia și acum sa repliat, am zice, 
asupra ti insăși, şi din rezervoarele tradiționalismului ei, sti- 
mulat de un religiosism totdeauna inerent făpturii engleze, 
dar reînviat, mai cu samă, în ultimele decade ale veacului, 
sa adăput la evul mediu, ca la izvorul unei noi tămăduiri. 

Sintem deci din nou în fața fenomenului englez în poli- 
tică, — altoirea unei noi forme pornos trunchiul tradiției 
—, sîntem iar la acel pas inapoi, care după Englez — neam 
sportiv — e cea mai bună condiție pentru un mare salt ina- 
inte... 

Dar să nu uităm și contribuţia lui Carlyle la surparea de- 
mocratismului etatist în Anglia. 

Marele istoric nu sa mulțumit să ironizeze disparat i- 
deia. In Chartism asistăm la un atac, am zice, organizat im- 
potriva democraţiei. 

Pornind cam dela acelaşi principiu ca Wells — care nu 
se poate să nu fi citit, ba a citit chiar prea bine Chartism — 
ca să ajungă tot cam acolo, Carlyle numește democraţia: „o 
afacere ce se contramandează dela sine” (a seli-cancelling 
business), De ce? Fiindcă sub o formă sau alta, ea duce la 
despotism. 

Democrației ii va opune atunci aristocratismul, pe care, 
ca şi autorul Utopiei Moderne, îl vede realizal ca putere de 
stat sub forma unui sanhedrin de oameni aleşi, „o corpo- 
rație a celor mai buni şi bravi”. 

Nu era natural la cel ce avea să împrumute — cum știm 
— dela David Hume fericitul termen de Cult al Eroilor (Hero 
Worship) şi să ţină în Mai 1840 celebrele conferinţe, la vre- 
mea uceia echivalente cu lansarea unei noi teorii? 

In aceste conferințe, cu patos scoţian, Carlyle nu atribuia 
dinsul tot binele omenirii celor puţin chemați? „Istoria a 
ceiace omul a înfăptuit pe pămint e, în fond, istoria oameni- 
lor mari care au lucrat pe påmint"; — „omul mare fiind ca un 
fulger din cer: după care restul muritorilor așteaptă ca după 
o scintee, ca să facă apoi și ei flacără”. - 

Carlyle, poate pornind dela alte premise decit antieta- 
tiştii moderni sau medievali, și neglijînd, desigur, în problema 
pe care o punea, termenul economic, nu mai pu- 
țin o denunţare fățise a colectivismului şi unul din argumen- 


E! FENOMENUL ENGLEZ IN POLITICA 239 


tele cele dintii ce aveau să fie invocate de criticii de mai tir- 
ziu ai socialismului ca doctrină inoperantă, 

E, însă, timpul să vedem în ce constă şi cum acționează 
socialismul englez corporativ. l 

Dela inceput, — ca să evităm orice confuzie, dar și ca să-i 
schițăm nota justă — vom spune că el mare a face cu corpo- 
ratismul fascist. 

Antisindicalist şi antisocialist, acesta — oricit ar părea 
de asemuitoare cooperativele din Ravenna cu cele engleze — 
se bazează pe dictatură şi lovituri multiple de stat. 

Mişcarea engleză, credincioasă statului pe care se min- 
dreşte a-l fi pus în adevărata lui valoare, valoarea funcţio- 
nală, în locul ficţiunii suveranităţii, se bazează pe sindica- 
lism ca şi pe socialism, între care nu face decit să tragă o li- 
nie de unire. 

Socialismul corporativ englez e o formaţie şi doctrină 
nouă, El apare în persoana unui simplu arhitect, Penty, care 
în 1906 serie The Restoration of the Guild System, făcind a- 

logia corporațiilor medievale. Alţi ginditori politici i se ra- 
iază: un Hobson, un Orage, Reckitt Beechofer, ete. 

O Ligă Naţională: Guilds League, se alcătue, cu un o 
lunar: The Guildsman. Din ligă mai numărăm pe un 
trand Russell, Ramiro de Maeztu, Tawney, Hodges, Cole, 

Doctrina, formulată mai ales de Hobson, Orage şi Cole — 
acesta poale cel mai interesant dintre istorcii mișcării — 
porneşte dela o revizuire a ideii sindicaliste și socialiste, pe 
care vrea să le scuture de false asumpţii şi prejudecăţi, fA- 
cind un proces radical, industriei. 

După aceștia, socialismul de stat și sindicalist nu face un 
mare pas de capitalism, în tratarea industriei ca factor esen- 
tial de avuţie şi ordine socială. 

Atit unul cit și altul contează pe industrie, Vroind, unul 
s'o acapareze, celălalt so exproprieze, ambii nu i se închină 
mai puţin, și nu văd mai puţin în ca un punet de bt, 
un ideal. Or tocmai aceasta e greșala, greșală care face din 
două doctrine atit de disparate, două doctrine ce se intilnesc 
în chiar punctul lor nevralgie şi devin una și aceiaşi tocmai 
acolo unde trebuiau şi pretindeau să se separe. 

Cind, de pildă, socialiștii cer mărirea salariilor, — o ce- 
rere foarte justă şi morală democraticește — ei comit o gre- 
da fundamentală, economiceşte, căci cad pradă partipriu- 
ui, asumpției industrialiste, prin recunoașterea principiului 
industrialist, 

Această face ca o cerere legitimă să devină ile- 
gitimă, întorcindu-se ca un eşec împotriva socialismului. De 
ce? De oarece socialismul nu trebue să uite că excesul indus- 
trialist, divinizarea industriei, a dus la o competiție exa 
rantă de pieţe și grupuri fabricante, Odată ce-ai ajuns pr gi 


ao VIATA ROMINEASCA iD 


vroi ca industria ta să triumfe — fie că e in mini muncito- 
reşti, fie capitaliste, — aceasta nu afectează deloc termenii 
situației — înseamnă principial a produce condiții cit mai ef- 
tine de lucru acasă, deci din capul locului: micşorarea, nu 
mărirea salariilor. Adică: un rezultat ialist, Dacă so- 
cialismul nu-l admite, care e unica alternativă? A cere in- 
truna mărirea salariilor şi a face greve în funcţie de ele? 
Nu. Este emanciparea industriei de competiţia străinătăţii. 
de export, şi punerea ei în atirnare, în schimb, de piața in- 
ternă. Prin urmare: intensifică piaţa internă, mărind pro- 
ducția, atacind noi izvoare de producţie, Şi care e izvorul de 
căpetenie, de nu agricultura? Aceasta cu atit mai mult cu cil. 
in cazul Angliei, odată cu ivirea multor țări după război, 
care îşi prelac singure materiile prime în materii de con- 
sum, puterea și valoarea manufacturieră a Angliei a incetat 
şi, cu micşorarea exportului, materiile de hrană, de care ea 
are întradevăr nevoie, vor deveni tot mai rare și costisi- 
toare. Atunci, iarăşi, intensifică agricultura pentru a te hrăni 
prin tine, la tine acasă. Socialismul, deci, trebue să se tämä- 
duiască de prejudecata industrială, vrednică cel mult de ca- 
pitaliști, care mau aceleaşi nevoi nici preocupări ca clasele 
muncitoreşti şi plebee — el trebue să conceapă industrialis- 
mul nu ca ceva nepieritor ci, numai ca o exerescență transi- 
torie a economiei vremei, şi să prevadă timpul cind el va tre- 
bui să fie verificat, amendat şi supleiat cu noi posibilităţi de 
producţie și prosperitate umană. 

Aceste noi pupi de producţie, ce se chiar ivesc dela o 
zi la alta, pun din nou o problemă vitală, problema muncii. 
Ca factor esenţial de producție, și în orice caz, momentan, ca 
unica avuţie a lucrătorului, acesta trebue să pornească la o 
revizuire şi reorganizare nu a capitalului, ci: a muncii. | 

In loc de monopolizarea marxistă a industriei, care um 
văzut la ce antisocialism poate ajunge, socialismul sindicalist 
să se gindească mai bine la monopolul muncii. In sinul acestui 
monopol muncitoresc, munca va înceta să fie un articol de 
consumaţie capitalistă — fenomen care dăinue şi sub regimul 
sindicalist — a cărui lenienţă şi unilateralitate de activitate 
previstă — ea însăși eşuată — noua doctrină o condamnă. Ea 
va fi o organizaţie, exclusivă, la controlul și viața căreia tre- 
bue să participe orice lucrător, dela conducători, la ultimul 
ucenic, | 
Corporații deci. Bresle de muncă şi producţie. Dar nu ca 
cele medievale, regionale, ci naționale, fiindcă industria și 
munca au devenit naţionale; nu „secționale”, ci universale, 
fiindeă industriile, muncile şi producțiile au ajuns lu o inter- 
penetrare ce face separatismul imposibil. Corporaţiile acestea 
naționale, reprezentind fiecare o formă de producție şi fiind 
insumarea tuturor breslelor de același fel din ţară, va aves 


____ FENOMENUL ENGLEZ IN POLITICA 24 
un Congres, un adevărat Parlament economic, responsabil de 
toată mișcarea muncii și producţiei, 

Faţă de această organizaţie co itivă care e restul sta- 
tului? El se va consacra îndatoririlor de ordin general, pa- 
cea, justiţia, cultura, colaborind armonios cu Congresul pen- 
tru cit mai multă eficienţă şi cit mai mult bine social. 

Dar interiorul acestor federaţii? In sinul lor se va lucra 
în spiritul „substituirii De a de utilități şi servicii in lo- 
cul producției de profit”. Cuvintul „profit” e în genere oroa- 
rea socialismului corporativ, Primul pas pentru exterminarea 
protitului și ajungerea la prețul just, e prețul fix... Cu el se 
va ajunge la armonie între muncă şi cost, în locul variații- 
lor de preţ la care dă loc speculaţia și care — fie că urcă o 
coboară — sint deopotrivă de demoralizante pentru lucră- 
torul conștient de valoarea operei sale, Și în mod natural, 
rebel ideii de a-și vedea munca sau prea bine sau prea prost 
retribuită, numai fiindcă aşa vor fluctuațiile acestei tiranice 
speculaţii. Cu timpul se va ajunge la prețul medieval, adică 
prețul care era în primul rind o valoare morală. Și aceasta 
va însemna demalerializarea vieței, renunțarea la acest Baal 
al imbogăţirii cu orice preţ. Dacă o industrie, o întreprindere 
va produce un ciștig, acesta se va întrebuința la perfectio- 
narea acestei industrii nu la acumularea banului în buzuna- 
ina pă individ cure apoi să o terorizeze dela înălțimea si- 
luaţiea. 

In cadrul unei astfel de organizaţii, cu atare spirit, mem- 
brii se vor conduce dinăuntru, nu din afară; și la fel se vor 
controla, la fel vor participa la rezultatele activităţii lor, sta- 
tul ne mai intervenind cu birocratismul lui pletorie, oţios 
şi inoperant. 

Dar pentru ajungerea la o atare organizație economică 
e nevoe de inlocuirea — spun ci, a spiritului machiavellic, 
cămătărese şi spoliativ al veacurilor industriale, printr'un spi- 
rit de dreptate, onestitate, şi desinteresare, aproape echivalent 
cu începutul unei noi civilizaţii... 

De aci şi elanul aproape profetic cu care adepţii nouei 
mișcări fac din noua lor economie politică mai mult decit o 
ştiinţă, un apostolat. 

Şi e tocmai acest caracter de apostolat, de idealism a- 
proape agresiv pentru vremea nousiră egoistă şi interesată, 
ceiace face din această mişcare, în ciuda unei înfățișări de 
toată modestia, o revoluție în surdină: E de fapt demateriali- 
zarea veacului nostru ultra-materialist. 

E, ceiace a produs zimbet la unii din istoricii politici ai 
vremii, prea sceptici ca să mai creadă în reînvieri de suflet 
muncitoresc. Dar corporat zidarilor din Manchester cu 57 
de comitete, dupā modelul căreia s'a format Corporația Na- 


15 


Dan 


z VIATA ROMINEASCA — 


țională de Construcție, cum şi cea din Londra, apoi Corporu- 
tia Constructorilor de mobile, cea a Impiegaţilor din Glas- 
gow, a Croitorilor, a Fermierilor din Districtul Metropolitau 
al Londrei, a Horticultorilor şi Agricultorilor, a dat pină uzi 
roade însemnate şi nu numai partidul socialist și liberal au 
căzut real sub influenţa sa, dar Fabienii se chiar transformă 
in Corporaţii, iar minerii, amploiaţii de căi ferate, inginerii, 
agenţii de poştă şi telegraf, ca și învățătorii sunt cu toţii în 
curs. 
Nimeni nu poate contesta că ne găsim la un „cul-de-sac 
economic, cum spune Cole, abilul ginditor social; cà in- 
dustrialismul e în criză; şi că, în plină revizuire, multe din 
problemele economice ale vremii vor avea să fie soluționate 
de noi factori. lar că Federalismul socialist e menit să furni- 
zeze dintre aceşti factori pe cei mai importanţi, e o chestiune 
care nu poate fi pusă la indoială. 

Pe noi însă ne priveşte aci integrarea Federalismului so- 
cialist în traditionalismul englez, E posibil acest lucru? L-am 
văzut deopotrivă deosebit de corporatismul fascist ca şi de 
comunism, doctrine care, atit în Halia cit şi în Rusia, au dus 
respectiv deopotrivă la dictatură, 

Dimpotrivă, paşnic şi sedentar, federalismul socialist 
tinde nu la înlocuirea socialului prin politic, ci u politicului 
prin social. Partidul dispare, chiar statul dispare în grupul 
social. Or, e acesta un fenomen specific englez? Dar e poli- 
tica întregului veac al nouăsprezecelea, tica conservatis- 
mulni democrat, care dincolo de instituţiile engleze, disolvă 
preocuparea de castă și partid în cea pentru binele social, 
pentru binele elaselor de jos în deosebită nevoie de acest bine 
social, E. socialismul de stat cure străbate, cind sub formă 
conservatoare, cind liberală, cind socialistă, întreaga politică 
n Angliei moderne, şi care a dus la teoria Parlamentului So- 
cial, alături de Parlamentul Politic, din opera lui Sidney 
Webb, azi Lord Paussfield, 

Numai că Federalismul socialist pune problema socialu- 
lui cu un zel apostolic, făcînd apel la toate însuşirile crești- 
nesti ale omului. Federalismul Socialist e întradevăr, bote- 
zarea creştină, în legea lui Isus, a socialismului de origine 
marxistă. Dar aceasta ce e, dacă nu revenirea pe căi medie- 
vale, la socialismul crestin ul lui Ruskin şi Wiiliam Morris. 
la idealismul creştin al lui Carlyle, la tot acel idealism englez 
in care politica Angliei de veacuri. dar mai ales a secolului al 
nouăsprezecelea, a ştiut — prin acea oscilație de pendul și 
concepție dicotomică a vieţii, să se repuuzeze de excesele 
materialismului. 

„ Federalismul socialist e expresia ultimă a misionarismu- 
lui creștin, umanitar și social, în politica engleză. Şi e ultima 
expresie a caracterului dual englez in politică. 


"i FENOMENUL ENGLEZ IN POLITICĂ 243 


Decapitind statul de aureola lui, el și-l menţine mai de- 
parte ca asociat în opera de ameliorare socială. Social, el 
rămine însă naţional; neprivind Imperiul ca o necesitate ab- 
solută, îl menţine nu mai puţin ca o piaţă internă; revolu- 
jionar în spirit și doctrină, el dă mina cu tot cooperativismul, 
asociaţionismul, și filantropismul englez al veacului al nouă- 
sprezecelea, 

Pentru noi, care ne găsim la repunerea problemei agri- 
cole și la înlocuirea politicul:” prin economic și social, fede- 
ralismul englez e o pildă şi sn stimulent rar, 
A lar pei La ce-l gi sân Aege ca fenomen englez, el 

iscamnă transformarea po in acel „ i igios” 
din fraza lui Gladstone. | jin e 

E practica vieţei dematerializată după model medieval, 
după acel model pe care rusul Berdiaev îl vede la baza so- 
haak. a și cipeizică de mine... 

> alfabetul politic recitit, cu ura de clasă devenită: coo- 
peraţie și întrecere la muncă; cu câştigul redevenit: o idee 
MOTRI — Alis natie s hiep os nesaț. Fiindcă acest alfabet 
politic e recitit cu un o a Biblie, sti ă 
ociulisauiu pp sis €, constituţia adevărată a 

z% în sfirşii, în criza universală actuală, în fa ble- 
melor sufleteşti şi economice celor mai grele ce E 
vreodată unei societăţi omeneşti, o nouă colaborare între 
Dumnezeu și Englez, acel Dumnezeu despre care atit con- 
servatorul, cit şi liberalul și socialistul englez au un cuvint 
care spune: When God wants a hard thing to be done He 

tells it to His Englishmen, — cînd Dumnezeu are nevoe de 
„ceva greu de făcut, o spune Englejilor săi. 


Dragoș Protopopescu 


O zi de pomină din viaţa lui Sufleţe! 


Bibilică îi zic unii. Alţii Catifea. Pe el îl cheamă Gheor- 
ghe Suflețel. Acum e pe stradă. Ai zice că se plimbă, dar el 
caută de lucru. Orice. Face zidărie, tinichigerie, dulgherie. 
Are şi unelte acasă: o mistrie, un cleşte, un ciocan și mai 
multe cue. Pe stradă merge cu minile în buzunar, că-i e frig. 
Calcă cu paşi mici, pe pipăite, pentrucă a înghețat şi alunecă. 
Și pe urmă, nici ghetele lui nu sint făcute pentru mers pe 
drum ulunecos. Au tocuri înalte şi sucite — unul înafară și 
altul înăuntru. Virturile ghetelor lui sint ascuţite de tot și 
lungi, Nişte afurisite de ghete de cucoană. 

Sufleţel umblă cu umerii ridicaţi, ca să-i intre capul 
la seuteală, în gulerul pardesiului şi să nu-i îngheţe urechile. 
Dar ele tot înghiațţă. Frigul bate din față şi intră peste tot. l-a 
înghețat și nasul, iar sub virful lui sa fvit o boabă de roua, 
care ameninţă din pas în pus să se piardă. Asta însă nu e un 
lucru de samă. Sufleţel are altele acum pe cap. Trebue să 
caute de lucru sau măcar să-şi găsească un loc adăpostit 
pină s'o înopta. Cind s'o înopta sentoarce acasă şi-i spune 
nevestii că n'a găsit de lucru, că a umblat tot oraşul și a 
întrebat din casă'n casă, dar n'avea nimeni nevoe de el. N'a- 
veau nevoe de el şi pace. Dacă este de lucru el nu se dă la o 
parte. Lucrează. Acum două-trei zile n'a lucrat? O fi mai 
mult... acum patru, cinci zile... Să zicem o săptămină. Atunci 
cînd a fost! A găsit de lucru şi a lucrat. A zidit pe dinăuntru o 
sobă de tablă. Lucru frumos. A luat patruzeci de lei şi i-a dus 
acasă. Nu i-a dus pe toți, pentrucă nu s'a putut să-i ducă pe 
toţi. In drum s'a oprit la o prăvălie. Mai întii a trecut pe lingă 
ea, fără so bage în samă. A făcut ca la douăzeci de paşi, mai 
bine de douăzeci. S'a întors din drum pentrucă a văzut nişte 
săpun în geamul prăvăliei. S'a gindit așa, făcind paşii ăia 
inainte, că, poate, nevastă-sa ar fi bucuroasă dacă i-ar duce el o 
bucată de săpun. Şi s'a întors să cumpere săpunul. A pus un pol 
pe tejghia, negustorul i-a dat restul — paisprezece lei — el a 
băgat banii în buzunar și a dat să plece. Era chiar în pragul 


Li 


O ZI DE POMINA DIN: VIAȚA LUI SUFLEŢEL 244 


ușii. Negustorul l-a strigat așa: Mă Catiteluţă l.. Sau nu. L-a 
strigat aşa: Da unde te grăbeşti, mă Bibilică?... Ori ce, vrei să 
spui că nu l-a strigat? Și ce dacă nu l-a strigat? Să zicem că 
nu l-a strigat. S'a întors fără să-l fi t niciun negustor. 
A cerut o ţuică, A vrut el să ceară o ț şi a băut-o. Şi a 
mai băut una, fac două, şi incă una fac trei, şi incă una, patru. 
Gata. S'a îmbătat bine şi s'a dus acasă cu ce i-a mai pai 
ȘI cu săpunul, 

Din partea cealaltă a străzii. vine spre Sufleţel un domn 
cu blană neagră la git. 

In urma domnului, un copil cu două găini în brate. Co- 
pilul flueră şi se uită prin curţile oamenilor, Al dra i co- 
pil, nici nu-i pasă că are două găini in braţe! Flueră. Mai bine 
ar face să meargă frumos pe stradă, şi repede o țiră. Cine 
ştie de cind il așteaptă maică-sa cu găinile... 

O maşină trece în goană. La colț, cind să cirmească 
spre fabrica de pine, maşina alunecă pe spate și se întoarce 
în loc, ca o sfirlează. Dar nare nimic. Se dă o leacă indărât, 

pe urmă înainte şi pleacă. 

Hm ! Ce-ar fi dacă Sufleţel ar saluta pe domnul acela cu 
blană, care vine din jos? A mai făcut aşa cu o cucoană astă- 
varā. Venea tot pe strada asta, intocmai ca domnul cu blană 
— din jos venea. Cind a ajuns în dreptul ei, a salutat-o. Cu- 
coana i-a răspuns din cap și a trecut inainte, Sufleţel s'a oprit 
să se uite după eu. Cucoana a intors capul şi l-a văzut. Mai 
mare ruşinea! Se uita după ea cum mergea în sus. Ea însă n'a 
băgat de samă, l-a făcut semn cu umbrela să se upropie, L-a 
întrebat dacă m'ar vrea să tac o giscă. Ba el voia, că nu era 
prea grăbit. Şi a mers să tae o giscă. Pe urmă, cucoana l-a pus 
să îndrepte niște burlane la un coş de bucătărie, şi să-i dreagă 
şi o maşină de călcat care avea cucoşul frint şi nu se mai in- 
chidea bine, Şi aşa dintr'o giscă, ba dintr'un salut, Gogu Su- 
fețe! a găsit de lucru pentru o zi întreagă. Cucoana i-a dat 
vre-o treizeci de lei, un pahar de ţuică și nişte struguri... A 
fost bine, 

Afurisitul de copil merge tot în urma domnului. Se dă 
pe ghiaţă. Şi mamă-sa îl aşteaptă acasă cu găinile. Lasă că îi 
spune el mumă-si! Dacă mai strigă și acum după el „Bibilic”, 
ca eri, Sufleţel îi rupe urechile, I le rupe! 

Domnul a ajuns numai la doi paşi. Merge incet, cu mi- 
nile înfundate în blană şi cu ochii în jos, ca să nu alunece. 
Gheorghe face respectos un pas la o parte și salută. Domnul 
vrea să scoată mina din buzunar, ca să-i răspundă. Se im- 
piedică insă- de ceva, ori alunecă, şi cade. N'a căzut rău, căci 
sa proptit în mini. Sufleţel se uită cum se ridică domnul și 
cată să ințeleagă ce s'a intimplat. Pe urmă, dă fuga să-l scu- 
ture de zăpadă. 


Copilul cu găinile a înțeles ce s'a intimplat, dar se pre- 


. 


"oa VIAŢA ROMINEASCA 


face că n'a înțeles; trece pe trotoarul celalt și strigă câtre 
domnul care a căzut: 

— Domnule, ce e? | 

Domnul pare că nu-l aude şi nici Sufleţel nu-l aude, că-i 
ocupat eu scuturatul zăpezii de pe hainele domnului. Dar 
copilul cu găinile vrea să ştie precis! 

— Domnule, n'auzi? Ce e? Ai căzut, domnule? Ce-a fà- 
cut, Bibilic?... Bibilic, n'auzi, ce-a făcut domnul? 

— Ce-a făcut domnul? Ha? Stai că vezi tu ce-a lăcul 
domnul. 

Şi, hoţeşte, Sulleţel seutură cu o mină paltonul dom- 
nului şi cu cealaltă apucă o bucată de zăpadă înghețată. Co- 
pilul l-a văzut şi i-a ghicit gindul; ia și el un cocoloş și se 
pune în poziţie de apărare: 

— Dă, dacă ai curaj, — îi strigă el. 

Sufleţel meditează: să dea, să nu dea... Stă cu ghețoiul în 
mină şi se uită la copil. Și nu dă, 

— Păi vezi că n'ai curaj! Spune mai bine ce te'ntrebui : 
Ce făcu domnul ? 

— Făcu pe dracu să te ia. Mergi cu găinile în braţe ca un 
golan, mucosule ! Fi-ţi-ar găinile ale dracului ! 

Domnul cu blană protită de cearta dintre ei și se depăr- 
tează. Sufleţel se uită o vreme în urma lui, şi apoi uruncă 
pheţoiul, înciudat. Poate acum să strige ce-o vrea copilul, lui 
nu-i mai pasă. Dacă voia să dea mai "nainte cu zăpadă în el, 
o făcea ca să apere pe domnul acela de vorbele proaste ale 
copilului. Işi potriveşte șapea, își bagă mîinile în buzunare, 
ridică umerii ca să intre şi capul puţin în gulerul pardesiului 
si pornește pipăind mai departe strada, cu ghetuţele lui de 
cucoană, 

Nu-l mai interesează nimic. Intimplarea cu domnul care 
a căzut îl desgustă de toate. Țiţ, ce prost! Căzu în stradă 
tocmai cind îl saluta cineva așa de frumos... Păcat de blana 
lui! El, Sufleţel, de ce nu cade? Şi el e om sărac și slavă Dom- 
nului, p'are nici blană, nici ghete cum se cade în picioare. 
Ghetele astea au fost mai intii ale unei spălătorese, cea spă- 
lătoreasa... şi aia altă sărăcie! Săracă şi a dracului. Dacă n'ar 
fi aşa de afurisită, n'ar fi el acum pe stradă să îngheţe și să 
se certe cu copii mojici, Ar sta acasă la căldură, i-ar da și el 
o mină de ajutor, i-ar aduce apă dela cișmea, i-ar sparge o 
buturugă, ar mai sta pe lingă foc ca să nu se stingă, şi ar fi 
bine pentru amindoi. Ei nu, ea îl trimite pe vremea 
asta să-i adune bani din oraș. Parcă banii așa sadună. 

Astfel se gindește Gheorghe Sufleţel la necazurile lui. și 
gindurile şi supărarea îl mai apără puţin de ger. Merge fără 
să mai aleagă drumul. O apucă pe după colț, ca să scurteze 
calea (colțul stă la indemina oamenilor necăjiţi impotriva 
străzilor prea lungi). N'are nici o ţintă deocamdată. Dacă nu 
i se ivește nimic în cale, poate să meargă așa pină s'o inopta- 


O ZI DE POMINĂ DIN VIAŢA LUI SUFLEŢEL 247 


La marginea oraşului, ¢ un depou de lemne. Acolo se 
poate găsi citeodatā de lucru: se rineşle se trans- 
portă cu căruciorul, lemne la locuință.. Şi dacă nu-i de lucru, 
sub șopron sint citeodată doi-trei oameni adunaţi la foc. Mai 
jos de depou, e o stradă care scoboară în pantă repede. La 
răscrucea străzii a fost o căsuţă din care acum n'a mai rămas 
decit o bucată de acoperiș şi puţină zidărie în jurul unei sin- 
gure camere. Pină acum doi ani mai locuia cinevă acolo. 
Cineva care a ars intr'o iarnă toată curtea și jumătate din a- 
coperiş. Apoi su mutat şi casa a rămas părăsită. Ori, poate 
mai ştii, so fi băgat altul în cămăruţa aceia, altul sărac de 
tot. Hai să vedem. Pină acolo tocmai bine se inserează, 

Şi bucuros că şi-a găsit un rost, Sufleţel iuțeşte pasul. Ca 
să m'ajungă totuşi prea devreme, ocolește citeva străzi, se 
mai uită la o vitrină, mai întreabă un sergent cil e ceasul... În 
unele locuri, pe unde e mai multă circulaţie, strada na in- 
gheţat de tot. Pe acolo cite o cărămidă desprinsă din cimentul 
ei, îi aruncă lui Gheorghe apă rece şi murdară pe sub pan- 
taloni pină la genunchi. Gheorghe se opreşte, o înjură și îşi 
vede, încă o nucată, de drum. Intr'un loc, dă cu ochii de o 
firmă pe care sint zugrăvite pini lungi şi cornuri. Deasupra 
scrie: „Franzelă, cornuri proaspete”. 

Sufleţel se gindeşte la ceva. Se caută în buzunare şi intră 
in brutărie, Negustorul e ocupat cu alţi clienţi, de aceia noul 
venit are tot timpul să se uite la sacul cu făină albă, la pa- 
chetele de drojdii din vitrină, la rafturile cu Iranzelă. Pe tej- 
ghea sint înșşirate pini rotunde, albe şi rumene. la una, o 
Scara în mină, o examinează cu deamânuntul și o pune 
a loc, 

— D-ta? — îl întreabă negustorul. 

— Dă-mi puţină franzelă, — cere Sulleţel. 

— O jumătate cu lapte? 

— Cu lapte, de un leu. 

— De un leu?... Nu se poate. 


— Dece? 

Pepine il măsoară şi îi explică supărat : 
— Nu se te de un leul 

— De ce 


— Vezi-ţi omule de treabă, nu se poate. Tauzi d-ta. De ce 
nu se poate franzelă de un leu? Ipi dau o bucată de pine 
neagră de un leu. 

— Nu vreau pine neagră; eu vreau franzelă cu lapte. 

— Hai pleacă de aici, — se supără deabinelea brutarul. 

— Ho frate, nu te supăra, — spune frumos Sufleţel... De 
ce te superi? Eu vreau franzelă, dar dacă nu se poale, dă-mi 
un covrig de un leu. 

Franzelarul îi intinde doi covrigi de cite cincizeci de bani. 
Sufleţel îi măsoară: 


2i L VIAŢA ROMINEASCA O 0 0 


— Sint cu lapte ? s 

— Cu lupte, cu lapte. | 

— Dacă sint cu lapte, e bine. ? 

li bagă în erele ese. Un copil trece în fugă pe lingă 
el. Asta n'are găini în č 

— Unde fugi mă, — il întreabă Sufleţel. 

Copilul îşi domoleşte pasul și, fără să se oprească, arată 
ceva cu mina înainte: i 

Semnul cu mina e un răspuns, Și cind cineva ifi răspunde 
insemnează că nu te ia la vale ca pe un prost. Insemnează că 
eşti şi tu un om cum se cade, care are dreptul să se supere 
chd răspunsul a fost necuvincios. Şi a fost necuvincios. 


— Mă, n'auzi ce te 'ntreb? Unde fugi așa? Arăţi cu mina, 


par'că n'ai gură să vorbeşti, 

Copilul îşi întoarce capul. 

— Unde fugi, ce eşti surd ? 

— Dar d-ta eşti chior, nu vezi colo ? 

— Ce să văd 

— Lume ! 

Intr'adevăr mai departe, cinci-şase oameni s'au adunat 
în jurul unei trăsuri, în mijlocul străzii. 

— Păi de ce e lume acolo? 

Ceai ridică din umeri şi pleacă. 
— Mă, n'auzi, de ce s'a adunat lumea acolo ? 

Ca să-i poată striga una, copilul o ia din nou la fugă : 

— A căzut un cal, mă prostule ! 

— Aha, a căzut un cal ? Pâi de ce nu e picta așa dela in- 
ceput, Prost ești tu! Ei și ce, dacă a căzut? Parcă ce mare lu- 
eru! lacă pui piciorul colea, unde alunecă, şi cazi. Poţi să-ți 
spargi capul, să te ia cu salvarea... Un cal e mai greu; dacă 
are potcoave şterse alunecă şi-şi i pi picioarele. Nu-l mai 
ridică de jos, să-i pui și foc sub coadă. Acolo l-a bătut Dum- 
nezeu, să vină şi mama salvării. Dar nici nu vine, că aia e 
pentru oameni, a unde să-i ducă pe cai? Par'că pentru caii 
bolnavi e spital? Dacă și-a serintit un picior merge în trei. 
De nu vrea să meargă, dai cu biciuşca şi merge. Țopăe sărucu 
ca potăile, da merge. Pe urmă, cind mai cade odată, sa is- 
pars nu Epo ner Stă jos şi geme, Ce salvare? Ce spital ?.. 

ui pistolul colea, și aia e. Dar trebue glonț mare, că el are 
viață multă, geaba nu se poate ridica de jos... Așa se gindește 
Sufleţel pină la locul întimplării. Acolo își face loc printre 
oameni și se uită și el la cal. E un cal mărunt, galben. cu 
părul mare, jumulit și ros pe ici pe colo, de ham. Stă culcat 
pe o parte, cu pr e în zăpadă, 

Birjarul i-a desfăcut opritorile, chinga și şleaurile și i-a 
scos şi căpiciul. am cu hamul deschiotorat şi fără cāpici, 

reà e o cucoană bătrină, care s'a 'ncurcat în fuste, a căzut 
stradă și i-a sărit pălăria din cap. 


O ZI DE POMINA DIN VIAȚA LUI SUPLEȚEL 2% 

Cineva întrebă: 

— Şi-a frint piciorul? 

— Nu, — răspunde birjarul, — fiindcă le mişcă pe toate. 

— Atunci de ce nu se poate cula? 

— Știu şi eu? l-am pus pătura sub picioare ca să nu a- 
lunece, dar degeaba. Dă să se ridice și cade iar. 

Acum a inceput să geamă, — spune unul. 
Il doare pe el ceva. 

Și tremură. 

li e frig. 

Tremuratul ăsta nu e bun, 

Da, da, ăsta e tremurat de moarte, 

Pune o pătură pe el. 

Nu mai am. 

Atunci moare, 

Ce să-i fac? 

— la mai arde-l cu biciul. 

Birjarul poeneşie odată cu biciul în aer. Calul ințe- 
lege și ridică puţin capul, dar nu dă semne că ar vrea să se 
scoale, Omul mai pocnește odiilă din bici și apoi i-l intinde pe 
crupă, Animalul tresare, îşi adună picioarele sub burtă şi 
par că ar vrea să se scoale. Rămine însă uşa, 

— Dă-mi mie biciul, — intervine cineva. 

— Nu mai daţi în el de pomană, — se roagă Sufleţel. 
Dacă ar putea să se scoale, mar sta el aici în zăpadă. Par'că 
lui îi place? Cui îi place să stea in zăpadă? 

— Lasă domnule, ăsta nu e om să ştie ce-i place. 

— Păi sigur, — răspunde cel care a luat biciul, — dacă 
il doare ceva, uită durerea cind îl baţi, că-l doare mai tare 
pielea. 

Domnul care explică asta e tinăr şi are beretă ca stu- 
denţii. Sufleţel nu-l crede. Dă din cap. Studentul îşi scoate mã- 
nușile, işi potriveşte bereta, apucă bine biciul, şi strigă dela 
spatele calului: 

— Dii, gloabaă! 

Nu-i vine să dea dintr'odată. TI loveşte mai intii cu latul 
ghetei peste hamuri, vrea să-l urnească din loc şi îl impinge 
cu minile. Apoi dintr'odată, necăjit, îl pocnește una după alta 
de patru-cinci ori cu coada biciului, în lung, peste burtă. Calul 
geme, își intinde botul spre coaste să se uite la burta lui bä- 
tută. Studentul înţelege din asta că animalul şi-a uitat de 
celelalte dureri, 

— Vedeţi? — zice el. 

— Ce să văd? Il doare, săracul! 

— Păi aia, 

— Lasă-l, domnule! 

Studentul pare sigur de succes. Și-l loveşte din nou. De 
astădată cu toată puterea şi numai peste burtă. Calul otic- 


VE AIR 


să-l buşumeze — ca la armată, adică să- 


250 VIAȚA ROMINEASCA pect e 
neşte inainte, își adună picioarele, dă să se scoale. Se răs- 
toarnă în partea cealaltă.. Svicneşte itele şi le sbate o 
clipă gulopind în aer. Studentul îl mai ește odată. 

— Lasă-l, domnule, — intervine birjarul, — nu vezi că 
moare ? 

Tinărul aruncă biciul. | i ; 

— Da, nu mai e nimie de făcut, Işi şterge minile, işi pune 
mănuşile şi pleacă. s 

— Nu mai ce nimic de făcut, nu mai e nimic de făcut, — il 
imită Sufleţel. Ai văzut ? Şi-a pus mănuşile. Ei, domnule, 
domnule! Ascultă, vreau să te întreb ceva. 

— Ce e? 

— Mai e ceva de făcut? 

— Cum? A 

— Mi se pare că ai spus că nu mai e nimic de făcut. 

— Păi d-ta nu vezi că moare? 

— Bine. Nu mai e nimic de făcut cu calul ăsta. Moare- 

Birjarul nu-l ascultă pe Sufleţel. Stă cu minile în şol- 
duri şi se uită la cal. Calul geme greu și par'că nu mai ştie ce 
se întimplă imprejur. Ține ochii pe jumătate închiși. 

— Moare, — zice cineva, 

— Moare, — răspunde altul. 

Oamenii incep să se depărteze. Pină la urmă nu rămin 
lingă cul decit Sufleţel şi birjarul. 

Calul şi-a ge ră acum gitul şi şi-a dat capul pe spate. Stă 
cu botul întins și de abia mai răsuilă. Cum şi-a tirşit botul pe 
zăpadă, buza de sus i s'a căscat şi a rămas întoarsă pe dos. 
| se văd dinții şi gingiile galbene, îngheţate. Puţină spumă 
verde, filtrată printre dinţi, sa scurs pe zăpadă şi a înghețat. 
Birjarul îi mai aruncă o uitătură. Incearca să-i miște picioa- 
rele. Işi şterge nasul cu podul palmei şi apreciază: 

— A înţepenil. 

Trage apoi pătura de sub el şi o pune pe capră. Peste på- 
tură se aşează el. Și pleacă cu trăsura, fiindcă s'a intunecat și e 
tirziu. Merge la pas, ca să nu alunece şi calul cel bun. Mai de- 
parte, se uită în urmă, odată, de două ori şi face după colț. 

ngă calul care trage să moară n'a mai rămas decit Sulleţel. 
Oamenii trec din ce în ce mai rar. S'a făcul ora mesei. Un ser- 
gent, care se duce să-și ia postul de noapte în primire, se o- 
prește o minută lingă cal, ca să întrebe ce s'a intimplat. Su- 
flețel dă din cap: 

— Nu ştiu. A căzut şi acum moare. 

— Ceasul rău, — zice sergentul şi pleacă, fiindcă e grăbit. 
Trebue să ia de noapte tocmai în partea cealaltă a oraşului. 
Da, calul moare. Dacă nu de altceva, tot moare de frig, zice el. 
Dacă Sufleţel vrea să nu-l lase să moară, i ar face mai bine 
rece bine cu un vă- 


pi A O ZI DE POMINĂ DIN VIAŢA LUI SUPLEŢEL r 
lātuc de fin şi apoi să-l acopere. Dedesubt să-i bage o mină 


de pae... 

— Moare, — face Sufleţel, 

— Ei, nu poţi să ştii. 

El, sergentul, a făcut armata la artilerie, şi știe ce e aia 
cal. E ăl mai tare dobitoc. Dar trebue pops ingrijit... „Busu- 
mează-l cu fin, dă-i pe git niște zeamă de tărițe, pune pae sub 
el, acopere-l bine. Poate că scapă. N'are timp, că l-ar îngriji 
el. Calul a mincat o iarbă rea şi d'aia a căzut, se cunoaşte 
după spuma dela bot, care-i verde. Dă-i ceva cald, dă-i şi ca- 
lomel, ori tăriţe fierte”... 

Sergentul mai face doi-trei paşi şi strigă inc'odată: 

— Buşumeuză-l măcar, să nu zici că nu i-ai făcut nimic. 

Și după alţi doi-trei pași: 

— Dă-i tăriţe calde, asta e âl mai bun. 

Gheorghe Suflețel se uită după sergent, se uită la cal, se 
uită în dreapta şi în stinga, Ingenunchiază, îşi culcă urechea 
pe pieptul animalului cum fac doctorii cu bolnavii lor. A- 
colo, inăuntru se aude inima. O bate bine? Işi pune mina pe 
sub haină, pe inima lui şi caută să înțeleagă cum bate una și 
cum bate cealaltă. Nu bat la fel, Dar asta, poate, fiindcă una 
bate în ureche şi alta în palmă. Oricum, tot bate. Insemnează 
că animalul trăeşte. Şi dacă trăeşte acum, tot mai poate trăi, 
— nu? Tăriţe fierte, zicea sergentul. 

Da de unde tăriţe fierte? Să-l frece cu fin? Dar mure fin. 
Poate cu altceva. Cu sapca, bunăoară. Sufleţel își scoate 
apea, o învirteşte în mină, se uită la ea pe o parte şi pe alta... 
Nu pe faţă, pe dos. Se gindeşte la ce va zice Ana, cind l-o ve- 
dea cu șapea făcută praf şi îi vine so pună iar în cap. Dar 
ii vine și alt gind: Dacă scapă calul? De unde ştii? Poate că 
scapă, şi atunci — atunci o fi bine. 

Intoarce repede şapea pe dos, o răsuceşte în chip de vă- 
lătue şi dă să bușumeze calul. Pe urmă își zice că ar fi 
mai bine dacă l-ar întoarce pe partea ailaltă ca să-l frece pe 
unde o fi înghețat mai tare. Se gindeşte aşa şi îi vine încă un 
gind. Să-și desbrace pardesiul şi să răstoarne calul peste el. 
(Ce-o să zică Ana?) Aşa face. Pe urmă se apucă de bușumul. 
Il ia dela git în spre crupă şi trage cu amindouă minile cit 
poate, 

O fi frig tare? Dacă e frig nu se cunoaşte. Omul care fră- 
mintă acolo, în stradă, un cal muribund, simte cum îl înțeapă 
sudoarea pe şira spinării. Trage virtos pe cal cu o șapcă În 
chip de vălătuce. Poate să fie frig ca la hobotează, lui îi e cald. 
Chiar dacă nu sar fi încălzit cu lucrul, tot n'ar simţi cit e de 
ger. Pe stradă e intuneric, Departe, din distanță în distanță, 
citeva felinare ard pentru ele şi pentru umbrele lor. A început 
să ningă, dar numai în jurul felinarelor. Omul nu vede ni- 
mie din astea. In mintea lui sa aprins o luminiță cu puţine 


2 | VIAŢA ROMINEASCA 


umbre și mici. Calul care răsuilă incă, strada, intimplarea, au 
intrat în umbră. a, care este o idee a lui, nouă şi ne- 
așteptată, îl stăpineşte întreg. 

Gheorghe Suflețel a fost, toată viața lui, om sărac. FI 
n'a avul niciodată nimie  de-aface cu ideia proprietății, a 
proprietăţii aceleia, care insemnează o însușire bună a 
omului, aşa cum sint lumina şi căldura, însuşirile bune 
ale focului. Fără căldură, focul tot foe ar fi, ca focul 
bengal sau focul de artificii. Ar fi însă un foc, cum e Sufleţel 
un om: fără proprietate, fără insuşire bună. Așa, el n'a avut 
niciodată un brici de ras al lui. S'a bărbierit tot prin vecini, 
şi, cind a avut puţini bani, la frizerie. Multă vreme s'a gindit la 
cit ar fi de bine să aibă şi el, ca alţii, briciul lui care să radă 
barba lui şi, cind vrea el, şi barba altora. Sa gindit pină a 
uitat. Intr'o iarnă a vrut să aibă mănuși. Două mănuși croite 
dinadins pentru fiecare mină, și de aceiaşi stofă și culoare, nu 
amindouă pentru mina stingă, şi una de piele iar cealaltă de 
lină. mănușe de soldat. Na putut să aibă şi a uitat și de asta. 
Ghete ale lui, cu talpă şi tocuri la locurile lor, mari numai cit 
piciorul lui, ori atit cit tot piciorul, el ma avut niciodată. Si-ar 
fi vrut să aibă și haine, şi pălărie, și casă și pămint. A vrut 
multă vreme, pe urmă a uitat... Acum luminiţa aceia îi arde 
în minte pentrucă vrea iar ceva. 

Animalul, aproape mort, pe care-l bușumează, este ustă- 
seară proprietatea lui. E aproape mort; asta însemnează că 
totuși trăeşte. 

E adică un fel de mâănuşi asortate, amindouă de piele și 
de aceiaşi culoare. Cel care a fost proprietarul, mai inainte, 
a plecat. Calul a fost părăsit ca un şoşon. Oricine va 
trece pe strada aceia, va socati pe Sulleţel ca proprietar ul 
calului — pentrucă așa şi este. El singur il îngrijește, cum ar 
face orice proprietar cu calul lui bolnav. Incă odată deci: 
calul e aproape mort, dar aproape mort, e calul lui. Aşa gin- 
dește omul, şi frămintă carnea și oasele animalului, pe 
brinci, cu desnădejde şi cu inima speriată de aventura in 
care se adinceşte cu încăpăţinare, morțiş. Calul geme din ce 
in ce mai rar, Sufleţel insă nu ia seama. Îl freacă pe picpl. 
pe spinare, pe picioare, ca pe un copil, 

Dacă moare, birjarul va veni mine să-l jupoae. Dacă nu 
va muri, atunci calul nu mai e al birjarului, fiindcă nu el i-a 
dat viață. pt e mare dreptul decit la pielea calului. Ni- 
mic altceva. Și m'are dreptul decit la pielea unui cal mort. 
Sufleţel rămine aşadar dator prețul unei piei de cal mort, să 
ne înțelegem. Il va lua cu forţa? Ei nu, Gogu Sufleţel nu e prost 
ca să nu ştie că birjarul va incerca să-i in calul cu forţa. Nu va 
putea însă, fiindcă mine dimineață nu va mai fi acolo. Il va 
ascunde. Aci Sufleţel se opreşte din frămintat, își îndreaptă 
spinarea, își prinde minile pe la spate de parc'ar vrea să se ìn- 


* 


O ZI DE POMINA DIN VIAŢA LUI SUFLEŢEL ară 


tindă. Bărbia i se lungeşte, şi își inchide ochii. Unde va as- 
cunde calul? Acasă, la Ana, nici nu poate fi vorba. Ana ar fi 
in stare să-l dea afară cu cul cu tot... Dar nici n'are cum să-l 
ducă pină acolo. Poate jos, în căsuţa aceia dărăpănată, Asta, 
deocamdată — se înţelege, Mine, în zori, n'are decit să schimbe 
ascunzătoarea, Și pină mine are timp să se gindească, Se 
uită bucuros la cal, îl mingie induioșat. li netezeşte părul cu 
a, îl bate crupă... Are părul ud şi rece. Îşi culcă faţa 
pe gitul calului şi-i vine să plingă. Stă aşa o vreme şi nu se 
mai gindeşte la nimic. li e inima moale şi gura uscată. Pe 
urmă simte cum un virf de deget rece îi gidilă urechia. Işi ri- 
dică fața şi pipăe noaptea cu fruntea și cu nasul: ninge. Ninge 
cu fulgi puţini şi mici, dar ninge, și asta insemnează moartea 
sigură a calului. Degeaba îl buşumează și ar vrea să-l încâl- 
zească, dacă de sus cade zăpadă. Calul trebue pus numai de- 
cit la adăpost. Căsuţa părăsită, e aici la doi paşi, în capul 
străzii, care scoboară în pantă. Jos, numai decit după colţ, e 
piuțul fără gard și căsuţa. Gheorghe se ridică hotărit. Apucă 
cu o mină de coada calului și cu alta de marginea pardesiu- 
lui întins dedesubt şi trage cu toată puterea. N'ar fi crezul că 
e atit de greu. Pardesiul pirie din toate cusăturile. Strada e 
in pantă repede şi e acoperită cu polei, dar degeaba. Un cal 
atit de mic să fie atit de greu! Sufleţel se opinteşte, sbicește,. 
alunecă, îngenunche,  înjură şi birue distanța palmă cu 
palmă, ca furnicile cu boabele de mazăre, Dacă ar fi ştiut să 
vină de acasă cu o seindură lungă, ar fi pus-o sub cal şi cit ai 
număra la o sută, ar fi fost jos. Asa, se munceşte pe o schionapă 
de loc vreme de un ceas şi mai bine. Calul nu se impotriveşte, 
ridică doar puţin capul, fiindeă-l rod glonțarii de ghiaţă (asta 
e semn bun) și mișcă slab din picioarele dinainte (semn bun). 
In curte — adică în locul unde a fost curtea — Suflețel se 
căzneşte de parcă ar avea de-aface cu un burduf plin cu på- 
mint și nu cun dobitoc, Schincește de necaz, ca un copil, și 
blestemă ceasul rău, cind l-a minat Ana după lucru şi a venit 
înă aci să tragă plotoage de gloahe după el. Dar tot nu se 
asă. Apucă animalul, cind de git, cind de coadă, îl răstoarnă 
și îl împinge, ca pe o buturugă cu crăci. Din curte pină în 
cameră, singura cameră cu patru ziduri aproape întregi — 
unde zăpada nu cade decit prin partea dela răsărit a acope- 
rișului, Sufleţel mai face încă o bucată de vreme. Lucrul prin- 
cipal e că nu l-a văzut nimeni. Calul trăeşte încă. Geme ca şi 
mai înainte, cu botul lungit la vespras şi cu ochii pe jumătate 
inchişi. Vorba e că trāeşte şi lui Suflețe! îi pare bine. Inge- 
nunchiază și, cu toate că e istovit de osteneală. ti mai trage un 
frecuş, Îl acoperă apoi cu ce-a mai rămas din pardesiu și, 
acum ce-o vrea Dumnezeu, că el şi-a făcut datoria. 
Aprinde un chibrit, dibăcește o mină de vreascuri şi face 
focul. Un foe micuţ, cu umbre mari imprejur. Sufleţel 


"254 | VIAŢĂ ROMINEASCA 
l-a făcut aproape de burta calului, înadins, cu gindu 
la Ana spălătoreasa, care, doctorie, își ne un 
ciob de cărămidă caldă sub cingătoare pentru răul ei de i- 
nimă. Se așează apoi intro rină, răzimat de pieptul calului, 
cu o mină băgată pe sub zdreanţă, la căldură şi cu genunchii 
la foc. E frig, pămintul e rece, afară ninge întețit, iar pe fe- 
restre şi prin  spărturi, vintul vine pină deasupra focului. 
fueră în spuză, împrăștie scinteile, ciupeşte pe Gheorghe de 
nas și de urechi şi aleargă prin odae în toate părţile, cu fulgii 
şi cu fumul. Din vreaseuri porneşte în sus câte a scintee mare 
şi sboară pină'n căpriorii casei, să se stingă afară in negură. 
'Sufleţel o urmăreşte din ochi să vadă cit se poate înălța... Scin- 
teile astea, care sboară drept în sus, insemnează ele ceva. Or 
fi un semn. Prin el poate că Dumnezeu îi spune despre calul 
bolnav vre-o vorbă cu înțeles. Astă-noapte, El l-o fi văzut in- 
tre toți oamenii și-o fi gindit să-i facă şi lui un bine. Acum 
cind toată lumea doarme, Dumnezeu l-o fi ochit pe el. pen- 
trucă stă singur în ger și îngrijește de un biet căluț bolnav. 
Cu fruntea ridicată în spre spărtura acoperişului, Gogu se 
uită adine în negură. Apasă tare o palmă pe cal și cu ochii 
Tremurind a lacrimi, răspunde pe șoptite întrebărilor care 
sau auzit ca un vuet peste casă: amne,să nu moară calul!” 
Atita spune, şi-l trec fiori, de parc'ar fi spus vorba asta în față 
lui Dumnezeu, Ochii i se rotunjese cătind în sus și plinge. 


Pentru rugăciune trebue o potriveală: să nimereşti tocmai 
cind Dumnezeu care are atitea de ascultat, a sortit să te as- 
culte și pe tine. Dacă se întimplă ca, tocmai în clipa aceia, tu 
să dormi. ori să te gindeşti la cine ştie ce, clipa dăruită ție a 
trecut şi degeaba te mai rogi apoi. Dumnezeu ascultă pe alții. 
Aşa gindeşte Sufletel acum, mergind cu sacul de cartofi în 
spinare. Desigur că Prea Sfintul i-a dăruit eri noapte clipa lui 
de ascultare, tocmai cind el se ruga. A simțit asta după fiorul 
de frică care l-a cutremurat atunci, S'a mai rugat, cit sa mai 
rugat, și apoi, nu știe cum, a adormi! cu capul pe burta calu- 
lui. Calul l-a deșteptat, Cind s'a seulat de sub el, Suflețel n 
dat cu capul de pămînt și sa trezit. Nu se luminase încă de 
ziuă și n'a înţeles dintr'odată ce s'a intimplat. Îl dureau oa- 
sele și avea picioarele înțepenite. Numai spinarea ti era căl- 
«luţă. Şi din căldura aceia şi-a adus aminte. Calul făcea pași 
buni prin odae şi din cind în cînd sforăia cu botul în pămint 
să prindă în mers aroma vre-unui pai, de-o fi. Așa l-a ghicit. 
prin negură, Sufleţel, şi mai mult cu urechile l-a văzut: o mi- 
nune întreagă, şi vie, şi pe patru picioare, cu gitul lungit în 
spre pămint şi cu piciorul dinainte îndoit, drăguţ de par'că 
n'ar fi fost adevărat, Din asta a prins să-i bată inima și i-a că- 
zut caldă pină în stomac. Stătea răzimat în coate și se uita să 


——9 Zi DE POMINA DIN VIAȚA LUI SUPLEŢEL 230 


desluşească în frig şi în noapte căluțul lui. Din virful buzelor 
a făcut în spre el: Ptru, ptru! Şi-a auzit glasul şi a avut încă 
o părere de bine. S'a sculat, a imbrăcat restul de pardesiu şi 
sa dus drept la cal să-l simtă viu, cu minile. Calul i-a mirosit 
hainele şi apoi a întors botul la loc. A rămas așa, cu gitul 
jeapăn şi cu capul atîrnind în virf. 

Gheorghe şi-a desfăcut cingătoarea, a trecut-o pe după 
gitul Iui, i-a potrivit un nod şi l-a proptit din scurt în colțul 
dintre uşe şi fereastră să nu fie văzut de afară. L-a mai bătut 
odată cu palma pe crupă, sa mai învirtit o țiră prin odae, 
sa gindit bine, bine la ce-i rămine de făcut şi a 
plecat. S'a dus întins la piaţă. Acolo şi-a făcut loc în rindul 
humalilor şi a așteptat muşteriul. Mușteriul lui a fost o cu- 
coană care a tirguit un sac de cartofi. Cucoana stătea tocmai 
lingă gară. S'a tocmit cu ca şi i-a dus acasă sacul pe şapte- 
sprezece lei. A mers cu el în spinare aproape un ceas. 

Cind a ajuns acasă la cucoană, şi-a frecat tinereşte pal- 
mele şi a întrebat: 

— Aşa e că am venit voiniceşte, cucoană ? 

— Yoiniceşte, moșule. 

— Ei, uite dumneata, cum mă vezi, eu nu mă dau înlături 
dela muncă și, slavă Domnului, am de toate acasă. Sint pro- 
prictar. Am și vitele mele in bătătura casei. Am un căluț să 
mi-l țină Dumnezeu... E cam slăbuţ că-l țin închis, dar pină 
la primăvară îl fac ca pepenele... Dumneata ai cal în grajd? 

— Nam, moșule, 

— Fi, să-ţi ajute Dumnezeu să ai. 

Cu cei șaptesprezece lei, Suflețel a cumpărat o pine, gră- 
unțe şi o tinichea veche de tablă pentru adăpat,,, 

Cind sună țignalul la fabrica de cărămidă, el şi calul lui 
prinzese, După masă beau pe rind apă din tinichea, şi se simt 
sătui. Omul aţiţă apoi focul şi intră în vorbă cu calul. Îl in- 
treabă dacă nu-i e frig, dacă nu-i prea din scurt legat şi încă 
ceva: dacă c învățat la călărie. Se poate să nu fie? Care cul 
la virsta lui nu ştie ce e şaua? Ştie. 

Dar Sufleţel nu se hotărăşte imediat. Cumpăâneşte tainie 
un gind, îl intoarce, îl răsuceşște, ÎI trinteşte de piatră să-i audă 
sunetul, îi cercetează zimţii, îl stringe în dinţi. Gindurile nu 
vin prea des la Suflețel şi e mai bine, fiindcă nimic nu-i mat 
a silă de minuit şi de înduplecat, nimic mai greu de pinul 
drept, pe linia bună, ca gindul, Gindul şăgue. momeşte şi în- 
şală. Se joacă și sare ca iedul, iar cînd să-i prinzi rostul și 
să-i înveți năravul, el se preface nălucă și se sbegue În negură. 
cind alb şi lin, cînd nevăzut şi întins. Acum a venit unul mie 
şi viu, cit un prisnel. Sufleţel ți suride larg, cu toată guru, din 
minte și din piept. 

— 0 să mergem undeva, — îi spune calului, Tu n'o ştii pe 
Ana, nevastă-mea? Lască o s'o cunoşti şi tu. O să te saturi de 


mp VIAŢA ROMINEASCA 


ea. Da vezi, e nevastă-mea, Și vreau să ne arătăm amindoi 
pe poartă, tu căluț cum ești, si eu stăpinul tău, 


S'a intunecat bine şi Sufleţel s'a hotărit, Face un laţ la 
capin: de cataramă al curelii, il trece strins pe după botul 
calului, scoate calul în curte, îl dă lingă un morman de că- 
rămizi, își face vint și incalecă, 

Dar calul mi se pare că a minţit. Nu-i învăţat la că- 
lărie, Sufleţel îl arde cu tocurile în coaste și el, in loc să 
pornească, svirle și se invirteşte în loc. Gheorghe Sufleţel se 
supără. 

pi Di, gloabă, — se răsteşte el, — ce faci pe prostul? 

Gloaba nu face pe prostul. Pe lingă că habar nare de 
călărie, o şi ințeapă în falcă, la os, cuiul cataramei. 
Sufleţel n'a luat în samă cuiul, a întors catarama pe dos 
şi cînd a fixat laţul, cuiul a rămas proptit în falcă. Dar asta 
ware cum s'o ştie călăreţul. Se dă jos, rupe o paiantă din 
tencuiala casei, scoate roibul in stradă, îl aliniază la mar- 
ginea trotoarului şi încalecă iar, 

— Să mai faci și acum nazuri. De abia înviaşi şi nici nu 
vrei să mai știi de mine, Lască ifi arăt eu! Na! 

Hup! Și gloaba mușcată în falcă de cui, cu crupa arsă de 
puiantă, ieneşte în loc, se ridică în două picioare ṣi o rupe în 


galop. 

la asta nu se aştepta Sufleţel. Scapă cureaua din mină şi 
sapucă de coamă. Stringe cit poate pulpele şi de abia mai 
răsuflă de frică. Și calul aleargă şi suflă, ca sălbăticiunile go- 
nite de lup. 

La un colț, sergentul luat neaşteptate se dă fuga la 
o parte. La colţul urmâtor altul flueră greşit, a foc. Suflețel 
nu mai aude nimic şi nu mai vede nimic. Ţopăe și se cla- 
tinā ca păpuşa de tinichea descopiută din restul jucăriei, dar 
nu cade, Pe trotuare oamenii se opresc, se uită după el pină 
dispare şi pe urmă pornesc la urile lor, regretind puțin 
că nu-l pot urmări pină la desnodămintul final. 

— 0 să-l arunce la primul colţ, — spune unul. 

— Nimeni nu poate opri un cal t, — explică altul. 

— Ar trebui să se ia un automobil după ci, cu un ser- 
gent pe scară, ca să-l prindă din fugă. 

— De ce sapuce? Nai văzut că n'avea friu? 

— N'o să se oprească pînă nu-l omoară. 

Din loc în loc, copii îl urmăresc în ciopor, dar nu ca 
pe un prostănac care se supără cind îl strigi „Bibilică”, ci ca 
pe un erou adevărat, un fenomen al străzii, nou, neașteptat. 
Zadarnic aleargă copiii, şi sergenţii flueră zadarnic. Intr'o 
stație de trăsuri, birjarii ii sar înainte, fac roate cu biciul pe 
desupra capului şi strigă să intimideze fugarul. Par hotă- 


O ZI DE POMINA DIN VIAŢA LUI SUFLEŢEL 257 


riți să-l apuce voiniceşte de urechi dar toți se dau la o parte 
în ultima clipă. 

Calul aleargă vijelie. Coteşte străzi și evită trăsuri cu o 
anumită preciziune, după știința imvăţată la birje. 

In citeva minute, traversează centrul orașului, lasă în 
urmă tramvae, întrece automobile și nu-și domoleşte galopul 
decit pe o străduţă, unde circulația rară a lăsat zăpada să în- 
gheţe şi să prindă polei. Cu inima sburată odată cu japca, in- 
gheţat pină la os, cu minile înțepenite în coama calului, Su- 
flețel așteaptă doar atit: să cadă şi să se isprăvească. Simte 
cum i se despică şezuta, cum i se rup măruntaele și cum 
ii umblă capul, şi vede fluturi înainte. Repetă în minte: „Mă 
omoară, m'a omorit”, că gura n'o mai poate descleșta. Cind 
calul trece din galop la trap, Sufleţel nu pricepe altceva de- 
cit că, mai la urmă, spinarea calului o să-l spintece în două, și 
bietul de el o să atirne de o parte şi de alta ca o desagă, o- 
prit in furea pieptului. Nici nu-i trece prin gind să sară jos. 

De altfel, calul îşi încetinește treptat fuga și la cițiva me- 
tri de casa pe care o ştie, se opreşte la pas, 

Trece podețul dinaintea porţii, împinge poarta cu bo- 
tul, tae curtea în curmeziş și intră în grajdul pe care-l cu- 
noaşte bine, grajdul stăpinului adevărat. 

Inăuntru, locul lui e liber. Tovarăşul de trăsură îl mi- 
roase spre recunoaştere și nechează bucuros. 

Asta s'a petrecut așa de repede, incit călărețul nu știe 
incă dacă trebue să-i pară bine că lucrurile au eșit așa, ori 
dacă e rău cum e, şi să descalece, Calul își fringe grumazul 
in spre greabăn şi nechează incet, 

Sufleţel înţelege că trebue să se dea jos, Ese în virful pi- 
cioarelor pentrucă îl dor şi nu le mai simte — nu pentrucă 
i-ar fi frică de cineva. Și afară, în stradă, merge tot în vir- 
furi. O ia pe mijlocul drumului. E buimăcit ca de băutură. 
Hm, de cine să-i fie frică? A mers câlare. Ce nu e voc? Se 
opreşte, Işi trece mina prin păr: „Sa dus dracului șapea 
mea... Unde mi-o fi câzut?... Și ce mai fugea)... Era tot numai 
foc... Cum mă duc cu acasă fără șapcă şi fără nimic?” 

Trece şanțul străzii, să se razime de gard. Vrea să se 
gindească la Ana, vrea să-i pară rău de șapcă, îşi pipăe par- 
desiul sfirticat... 

Mai tirziu îşi acoperă capul cu palma și rămine acolo, 

Parcar saluta, 


Constantin Băleanu 


Gheorghe Eminovici, tatăl lui Eminescu ' 


Fecior mai mare al lui Vasile, dascălul din Călinesb. 
tatăl lui Eminescu, Gheorghe Eminovici, Iminovici sau Gheor- 
ghitș Eminovici, cum îi va zice lumea prin ţinutul Botoşani- 
lor, s'a născut la 10 Februarie 1812. Fiind băiat de cîntăreţ în 
strană, adică de om cu învățătură, îl vedem învățind carte, 
vreo trei ani, la dascălul Ioniţă din Suceava. La şcoli mai 
inalte nu se știe, nici nu e probabil, să fi umblat. Trebue să 
fi fost însă ager la minte, în stare să prindă multe, ca atita 
lume veche sau fără şcoală. din simpla experienţă şi de loc 
doritor să se întoarcă la sapă. deoarece bocrul loan Tena- 
caki Cirstea dela Costina (lingă Suceava) îl ia în slujba sa, 
desigur pentru oarecare treburi căncelăreşti, Avea scriere ci- 
teaţă și condeiu cult, expresie potrivită pentru abstracţiile ad- 
ministrative. Baronul Jean Mustaţă din Bucovina, luind cu 
arendă dela boerul velit Bals moşia Dumbrăveni, aduce pe 
Gheorghe Eminovici ca seriitoraş. Baronul n'a ținut multă 
vreme moşia, căci, fie terimenul arendei a expirat fără re- 
înoire, fie sau ivit neînțelegeri între el şi proprietar, sa dus 
de s'a stabilit la Botoşani, unde a şi murit, ingropat fiind în 
biserica Vovidenia, de dinsul zidită. Se vede că isteţia serii- 
torașului ajunsese la cunoștința boerului Balş, ca ceva deo- 
sebit, de vreme ce Iminovici e oprit mai departe pe moşie. 
Murind bătrinul, fiul acestuia Constantin, îl face administra- 
tor peste Dumbrăveni, dindu-i toate de trebuință vieții ẹṣ 
leafă bună de 250 galbeni pe an. Tot un Balş îi capătă dela 
Vodă titlul de sulger, De va mai fi fost şi alt administrator 
pe moșie (Năstase Enacovici) nu e sigur, dar ceiace rămine 
neindoios este că Gheorghe Eminovici devenise mina dreaptă 
a boerului Costache Balş, făcînd și dregind pe moșie. Astfel 
venind în 1841 o comisiune alcătuită din spătarul jencur Ko- 
gălniceanu, vornicul loan Costachi și postelnicul Asachi cu 


1) Capitolul TI din Viaţa lui Eminescu, ce va apărea în curind. 


GHEORGHE EMINOVICI 250 
ri de a stinge unele pricini de încălcări de moşie şi a 
ridica un plan topografic, şi cerind cinstita comisiune vechi- 
luiui nostru să vină la zi hotărită cu documentele de proprie- 
tate ori să cheme in grabă pe boer, Iminovici răspunde dirz 
că „eu nu am altă instrucţie dela Dumnealui boerul Balş, de- 
„cit să păzesc hotarele moșielor supt numi di Dumbrăveni, 
„pi sămnile pin acum păzite, şi să caut interesele gospodă- 
„riei, din care înţăleg că Dumnealui boieriul Balș ştiind că 
„nimica nu stăpineşte cu răcredinţă, pornind din țară afară, 
„Du i-am cerut trebuinţă ca să-și lesă documenturile moşielor 
„Sale în minule mele, pi care cinst(ită) comisie le ceri dela 
„miné aşa di aspru ca să-le infăţoșez(i)”. Bulş era boer mare. 
Neputind so scoată la căpăliiu cu vechilul, comisia lăsă Iu- 
cerurile baltă. 

Boerit și cu oarecare stare, tinărul Eminovici se însoară 
în primăvara anului 1840. Avea 28 de ani, Sa socotit destul 
de subțire ca să ceară stolnicului Juraşcu din Joldeşti pe fata 
sa Ralu, cu vreo patru ani mai tinără decit dinsul. Socrul i-a 
dat zestre bunicică. Pe lingă scule şi alte de ale casei i-a dat 
înainte de nuntă 1500 de galbeni, iar în ziua cununiei, la 20 
Iunie anul 1840, i-a numărat în mină bani buni încă 1500 gal- 
beni, în total 3000 galbeni. Ba mai mult. Soţia se vede a fi a- 
vind şi o moşie Orășanii, din vinzarea căreia soțul ia în po- 
sesie moșia Dorneşti, mai primind pe deasupra zestrei 1400 
galbeni tot dela soție, „spre a putea spicularisă” păminturile 
ce le are, 

La așa stare, îimboldit poate de soția sa Ralu, care avea 
ușoare fumuri nobilitare, îi trebuia lui Gh, Iminoviei o urcare 
pe treapta boerească, Şi iată-l cerind şi căpătind, fără in- 
doială cu bani, dela Vodă Mihail Grigore Sturza, la 12 Mai 
1841, decretul de căminar. 

„Cu mila lui Dumnezeu, Noi Mihail Grigore Sturza 
„Voevod. Domn Tărei Moldovei. 

„Dumnealui Sulgerul Gheorghe Eminovici: 

»Luind în băgare de samă slujbele ce au săvirşit patriei 
„in deosebite vremi dar mai ales sub vremelniceasca cir- 
„muire, noi găsim cu cale a-i face cuvenita răsplătire şi iată 
„prin acest al Nostru Domnesc Decret îi hărăzim rangul de 
„Căminar dindu-i dreptate a se iscăli şi a fi cunoscut obștei 
„cu rangul de Căminar. 

1841, Mai 12. (ss) Mihail Gr. Sturza VV. 

Cu hirtia în buzunar Eminovici se duse să se înfățișeze, 
după obiceiu, lui Vodă. 

— Ei, ce-i? — l-a întimpinat acesta, văzindu-l, 

— Să trăeşti, Măria Ta, am venit să mulțumesc pentru 
boerie! 

— Prin ce crişme te-i tăvăli de-acu "nainte? 


200 VIATA ROMINEASCA  — 
i cu asta audiența luă sfirșit. Gheorghe Eminovici era 
SR acum. ETA boerii cu moşii în ținutul nilor, cu 
drept de a fi aleşi şi alegători pentru Obșteasca dunare a 
Moldovei. 

Incă aproape un deceniu mai stă Eminovici la moșie, 
după căsătorie, peste anii pe care îi va fi petrecut înainte. Din 
vieţuirea la această curte nu avea decit să folosească dinspre 
partea culturii. Familia Balș era una dintre cele mai cu 
vază și mai vechi din Moldova. Arborele său genealogic, in- 
tinzindu-se negru şi stufos, înspre evul mediu, arată rădă- 
cini fie în seniorii Baux din Provența, emigraţi la Napoli și 
deveniți del Balzo, fie în Balc, fiul lui Sas-Voevod, fiul lui 
Dragoș. Trăiau domneşte ca marii feudali, Dumbrăvenii 
fiind întinşi ca un principat, cuprinzind acareturi, arături, 
pădure şi paisprezece sate şi cătune. Curtea avea personal nu- 
meros, camardiner, doctor de casă (Schwarzenberg), precep- 
tor pentru copilul Muţi (Demetrius), mort mai tirziu nebun, 
paisprezece slujbaşi de administraţie. Cind sara, famiha 
boerească, împreună cele mai adesea cu boerii invitați de 
prin împrejurimi, se așeza la masă în marele salon, întocmai 
ca la Versilles, cei paisprezece slujbași asistau nemiscaţi, tă- 
cuţi către uşă, ca numeroasele luminări aprinse în cande- 
labre, făcînd curtea lor pină spre miezul nopții acestui mic 
rege-suare, care — scurt,gros, poreclit pentru aceia tăbiltoc — 
conducea mai gălăgios decit toți discuţia, tronind în jilțul 
său pe trei perni de catifea, Ce pulea auzi dela boerii mari 
Căminarul Gheorghe din colțul său unde răsărea înalt, voi- 
nic, cu ochii albaştri, barbă castanie și unde Balș îi arunca, 
desigur, din cind în cînd citeo vorbă? Boerii adunaţi in somp- 
tuosul salon erau foarte culți, de cultură străină, se 'nțelege; 
în deobste franceză, dar și de nație germană la aceia din 
Bucovina. Pierderea Bucovinei (1775) şi a Basarabiei (1812) 
aruncă nobleța Moldovei de Sus peste două graniți. Hecu- 
noseuți şi botezați cu noi titluri de nobleță (Hurmuzăkeştii, 
Petrinii erau baroni, Costachi Bals era nadvornic sovetnic în 
Basarabia}, duc mulțămită averilor lor, uneori imense, o 
viaţă de lux, intre metropolele occidentale și moşiile lor. Trā- 
gind dar din lungile ciubuce, făceau ideologie, scormonind în 
deosebi raționalismul sec. XVIII: Pascal, Malebranche, Vol- 
taire, Diderot, Rousseau, Spinoza, Locke, Leibniz. Luan parte 
la aceste dispute Balș, Alexandru Sturza Miclăuşanul, Con- 
stantin Hurmuzachi, Ștefan Dunca de Sajo, Virnav si Mi- 
clescu, ultimii doi tari în istoria religiunilor vechi, dr. 
Schwarzenberg, plin de Kant și Spinoza și probabil precep- 
torul, Erau şi de aceia care ascultau cu ochii halbaţi. Vechilul 
nostru nu era omi pregătit să urmărească asemenea specula- 


țiuni înalte, dar avea memorie extraordinară și minte dor- 
nică de cunoștințe. Prindea fapte memorabile, date istorice, | 


GHEORGHE EMINOVICI PTA |! 
ajungind să cunoască pe degete rosturile boeri- 
mari şi mici din Moldova, cine a cui fată este şi a cui 
nepoată, şi mai ales îşi lustruia vorbirea, Invăţase binişor, 
din conviețuirea cu franțuzeşte și nemțeşte, și mai ştia 
deasupra rutenește, leșește, rusește şi ovreeşte cu accent. 
Peimaese gust la citit şi cumpăra cărți, traduceri din franțu- 
zeşte, mai tirziu desigur cronicile, însfirșit tipăriturile vremii. 
Răftuite în niște d uri și însemnate pe măsura cumpă- 
rării întrun catastih, ele alcătuiau, într'o odae închisă, fe- 
rită de copii, desfătarea zilelor fără lucru, de iarnă. Il știa 
lumea ca un om cu cărţi. Insuşi boerul Balș ia cu împrumut 
dela dinsul următoarele: 1) Istoria cavalerului de Grie de 
Abatele Prevost în traducerea lui Alecu Beldiman; 2) Alzira 
sau Americanii, tragedie în 5 acte de Voltaire, tradusă de Gri- 
Alexandrescu; 3) Antoni, dramă în 5 acte de Alexandru 
în traducerea lui Alexandru Hrisoverghi şi cu pre- 
cuvintarea lui Costache Negruzzi; 4) Moartea lui Socrate, de 
Lamartine, tradusă de George Sion; 5) Mizantropul, de Mo- 
lière, tradusă de George Sion; 6) Zaira, de Voltaire, tradusă 
de George Sion; 7) Metella și Orbu, de George Sand, tradusă 
de George Baronzi; 8) Speronare, de Alexandru Dumas, tri- 
dusă de Heliade Rădulescu; 9) Femeia bună şi bărbatul bun, 
de Marmontel, tradusă de Heliade Rădulescu; 10) Crucea de 
argint 'de Eugen Sue, tradusă de Heliade Rădulescu; 11) La- 
cul Dracului, de George Sand, traducere de George Baronzi; 
12) Meropa, de Voltaire, traducere de Grigore Alexandrescu. 
Gheorghe Eminovici căpătase între acestea copii. patru 
băeți și două fete, veniţi pe lume, cam la un an unul: 
ban (1841), Nicolae (1843), George (1844), Ruxandra (1845), 
Ilie (1846), Maria (1845-49) şi care umpleau o casă lungă, 
scundă, ascunsă de arborii imensului pare al Dumbrâveni- 
lor şi privind în grădină cu şase ferestre. Pe acolo, jucindu-se, 
copiii boerilor descoperiră în goana după fluturi pe copiii 
din casă, urmărindu-i din ochi cu tristeță, fiindeă maveau voe 
să intre în parc. Mama născuse, pare-se, o fetiță, pe Maria, 
şi copiii boereşti veniră s'o boteze cu fluturi şi flori. Cine se 
poate bizui pe amintirea fragedă a unui copil? Prin ceața a- 
ducerii aminte a Constanţăi Dunca, unul din copii, se des- 
luşeşte înaintea noastră un interior posibil: „o odse mică, 
„joasă, sclipitoare de curățenie, apoi o alta mai mare. Aici 
„iarăși pereţii albi, văruiţi, dar și perdele albe, dese, slobo- 
„zite. Miros mare de sulcină, podele uscate, gălbii, proaspăt 
„unse cu lutișor galben. La dreapta două divanuri cu macaturi 
„Şi saltele de lină roșii şi verzi, țesătură de casă. Intre ferestre 
„0 masă de cărţi închisă. Pe dinsa o lampă mare cu sfeșnice 
„de argint şi un serviciu de cafea neagră, porcelan frumos — 
„toate prezente de anul nou dela boierul proprietar şi stă- 


204 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mind pe căminăreasă într'o eternă cloșcă cu mă gre in 
casă, într'o vreme, aproape în fiece an, nouă din două- 
sprezece. Asemeni unor fiinţe inferioare, ca de pildă fur- 
nicile, care trăesc ca speță şi înving dușmanul prin înmul- 
tire, lumea de țară mare adesea respectul individualităţii, 
nici mila. Dintr'un simţ aprig al conservării colective, moar- 
tea este așteptată şi primită cu indiferență, într'o preocupare 
crincenă de păstrare şi sporire a bunurilor sociale. O vi- 
ziune politică de acest fel — te mai blindă — asupra fa- 
miliei sale, trebue să fi avut și vici. Pe măsură ce odăile 
se umpleau cu paturi şi masa cu tacimuri, mintea sa în func- 
e de speță, rumina ridicarea şi conservarea familiei. Ţăran, 
rnaș, slujbaş, boernaş liber şi proprietar, visa pentru copiii 
săi o treaptă socială mai înaltă, un copac genealogie care se 
înalță spre cer, în umbra căruia — el respectos de genea- 
logii — să-şi sfirşească bătrineţa. In chip cu totul absolut, 
el își puse în aplicare puţinele și sănătoasele principii peda- 
gogice: fetelor nici o instrucție spirituală, rostul lor fiind cas- 
nic, dar zestre bună, băeţilor nici o avere, ei putindu-șşi-o a- 
gonisi singuri, dar cultură temeinică. Fetele seră acasă 
(Henrieta învățase numai abecedarul). Băeţii fură trimiși la 
Cernăuţi, la corte bună, nemțească. Tatăl îi tratează cu o se- 
veritate metodică. Atunci cind un copil fuge dela şcoală, 
face un scandal strașnic, ia biciul în pune oameni că- 
lări să prindă pe fugar și cu multă autoritate îl aduce pe sus 
înapoi la şcoală, fără să se întrebe ce cauze externe sau lăun- 
trice au putut pricinui asemenea faptă. Inriurirea casei lui 
Balş și inteligența nativă dăduse, ce e drept, în privinţa cul- 
turii, lui Eminovici, idei foarte înaintate. El alege pentru 
copiii săi cariere care aduc bani mulți și onoare omului ac- 
tiv, şi cu multă abnegaţie şi bun simţ trimite pe ea la şcoli 
inalte în străinătate, Șerban studiază medicina la Viena şi la 
Erlangen, Nicolae dreptul la Sibiu, lorgu științele militare 
în Prusia, Ilie medicina în şcoala doctorului Davila din Bu- 
curești, iar Matei urmează politechnica din Praga. După 
cum se vede tot meserii practice, Spiritele contemplative, în- 
clinate către activitatea gratuită a spiritului repugnau lui 
Gh. Eminovici. Cind iși bănuia copiii căzuţi in această sufe- 
rinţă, îi pișca cu vorba, îi cicălea pină ce-i făcea să se ascundă 
care încotro. Avind obiceiul a recita versuri, Mihai era ze- 
flemisit eu vorba „poetul”, aşa incit, înghimpat adesea cu a- 
luzii răutăcioase despre inutilitatea su, sfirşi prin a evita casa 
părintească aşezindu-se pe vacanţă în vreo casă de țăran sau 
ageri toată vara cu agaa la stină. Tatăl înţelegea 
a 1ume, cu Și să-şi ă pro- 
tura cind nu învăţa poeziile din cartea tere i ecua ca 
suşi copilul său să ajungă a face poezii, asta n'o înțelegea! 
Un băiat trebue să-și facă viitorul „să se chivernisească !” 


GHEORGHE EMINOVICI 265 


„Dacă nu ti-am scris pin'acum — spune „poetul” tatălui 
„într'o scrisoare de la Berlin — cauza a fost neîncrederea cu 
„care întimpini orice voință proprie a oricărui din fiii Dumi- 
„tale, neîncredere augmentată de privirea formalistă ce-o ai 
„despre lume, după care orice om [care] nu caută [numai] de- 
„cit a se chivernisi, după cum o numeşti D-ta, trebue să fie 
„un om de nimic. Eşti un părinte nenorocit — adevărat 
„(poate). Dar ești nenorocit mai mult pentrucă vrei ca fie- 
„care să trăiască și să-şi măsoare pașii după cum dorești D-ta”, 

Multă vreme părintele a refuzat să creadă că e ceva de 
capul fiului său Mihai, pînă cînd uimit de consideraţia ce i 
se da, se lăsă biruit. 

Altcum Căminarul era o fire veselă şi la vreme bună şi 
la vreme rea. Ceremonios, ti plăceau ziafeturile cu măsură. 
dădea ospețe de Paşti sau de Sfintul! Gheorghe, cind își serba 
ziua numelui. Cititor de cărţi privitoare mai cu samă la tre- 
cutul țării și înzestrat cu memorie mare, povestea şi îi plă- 
cea să povestească, Se indigna impotriva grecilor și contra- 


“| făcea cu mult humor vocea și mersul inşilor, pe cepelegi, pe 


gingavi şi pe boerii cu tabieturi. Călătorea, cu un om luminat, 
în străinătate. In 1874 işi căuta la Praga, fetele bolnave ple- 
cate din Teplitz. O fotografie a Ralucăi Eminovici e făcută 
tot acolo, Henrieta fusese la Viena intr'un sanatoriu, băeții 
mai toți prin străinătăţi, 

Fiul Mihai îl socotea plin de vanitate și în stare să se rui- 
neze spre a părea mai generos decit putea fi: „Nu ştii ce tată 
„am — serie cuiva, — Sărnac și împovărut de o familie grea 
„(șapte copii) — e cu toate acestea inzestrat c'o deșertăciune 
„atit de mare, încit ar pulea servi de prototip pentru acest 
„viciu, după părerea mea cel mai nesuferit din lume. 

„Măritindu-se soră-mea el i-a promis o zestre de două 
„mii de galbeni. Este ridicul cind un om prin i înscris 
„ceiace nici mare, nici poate realiza, dar obligațiunea faţă 
„cu cumnatu-meu este pozitivă și bătrinul meu e ca şi rui- 
„nät... 

„Am frați mai mari și (mai) mici decit mine, fără po- 
„sițiune’n lume și asta nu din cauza lor, ci numai din a de-. 
„şertului, care voia a face din ficcare din ei un om mare şi 
„Sfirșind prin a-i lăsa cu studii neisprăvite, risipite prin strā- 
„inătate, fără subsistenţă, în voia sorții lor. 

„O familie grea, îngreuiată încă prin deșertăciunea în- 
„dărătnicului bâtrin — şi întristarea mea cea mare este că 
„eu ajut de a'ngreuia prin nefolositoarea mea existență”. 

Că bătrinul n'a avut bani spre a înțelege cumsecade pe 
copiii săi, acolo unde li trimisese nobilele sale intenţii, a- 
ceasta este probabil. El însă nu era om să înțeleagă dezolarea 

unuia pentru așa ceva. Odată puşi pe drum, copiii trebuiau 


200 VIAŢA ROMINEASCA 


să dea din mini, si tige dreptul la existenţă, aşa cum el, 
feciorul dascălului Ape şi-l ci ji 

Activ pină la stirşitul vieţii (la 18 Octomvwrie 1876 e nu- 
mit membru al consi i general), Gh. Eminovici se ocu 
in 1881 tot cu agricultura, deoarece fiul său Niculae îi d 
dea intro scrisoare lămuriri d recoltă şi arăta că prin- 
sese pe 3 va e de păpuşoi bani în numerar 2620 franci. 
Se afla atunci (19 lunie 1881), la Bucureşti la fiul său Mihai, 
in strada biserica Enei No. L C iale îl văzuse: „Era un bă- 
„trin foarte drăguţ, glumeţ şi o al,  Făcuse o bună a- 
„facere şi venise să-i campera fiului haine şi ciasornic și să-i | 
„dee „din viaţă” o sută de galbeni, partea lui de moştenire 
„din averea părintească”, ' 

După ce-şi văzu aproape toată familia măcinată de 
moarte și de boală (soţia şi șase copii, morţi, Mihai, Niculae, 
Henrieta bolnavi), urindu-i-se cu viața, dar cu acel calm 
creştin ce e aproape indiferență, caracteristic sufletelor să- 
nătoase şi patriarhale, moare subit în noaptea de 7 spre 8 Ia- 
emca st. v. 1884 și e înmormîntat lingă bisericuța dela I- 

eşti. 


Esseu despre Snobism 


In îindoelile spiritului contemporan, o anumită apreciere 
dubioasă nu vrer să fie elucidată, Reflectind asupra snobis- 
mului, spiritul, ca şi tinăra Parcă, sistematic imaginată de 
Paul Valery, ar trebui poate să-și rostească bucuria de a cu- 
noaşte adevărurile dureroase. 


Ty sufvais un serpent qui venail de me mordre 


sar cuveni să-şi spue toţi care se infruplă din contradicţiile 
spiritului contemporan, În cazul snobismului, această nepo- 
trivire între ceiace gindim noi şi ceiace facem se desvălueşte 
limpede dela primele încercări de cuprindere a temei. 

In evaluarile ei, lumea prezentă care crede în acţiune 

ractică, în îmbunătățirea treptată a vanităţilor şi instincte- 
or si într'o fericire de ordin trecător, condamnă sau ridicu- 
lizează snobismul cam tot în acelaşi fel în care, acum o sută 
de ani, o făcea glumețul Thackeray. După lume ca şi după 
The Book of Snobs, snob ar fi omul mediocru care voeşte să 
pară valoros; ambițiosul care caută să dea unui anumit grup 
impresia că e savant, are gusturi alese sau că e distins su- 
fleteşte. 

Dacă spiritul contemporan sar mai bizui pe credința 
realizării de sine numai prin mijloace interne și autentice şi 
dacă el ar disprețui, cu adevărat, tot ce-i aparență ostenta- 
tivă, atunci el ar fi îndreptăţit să ocolească şi să batjocorească 
snobismul ca ceva pernicios şi fals, 

Dar astăzi, majoritatea oamenilor nu se mai ține după 
măsura citorva idei perfecte şi clare, ci se in după purtarea 
semenilor, care prind iute și vizibil o fericire trecătoare. 
Snobii nu fac altceva, nici mai rău, nici mai neomenese, decit 
mulțimea prezentului. Ca şi ea, snobii jinduiese mai cu samă 
după o admirație sau atenţie publică. Doresc a fi apreciați 
nu atit pentru ceiace este în ființa lor, cit pentru felul în care 
iși exteriorizează activitatea. 


263 VIATA _ROMINEASCĂ 


Spiritele contemporane, inclusiv snobii, au uitat de ra- 
porturile lor cu eternitatea cosmosului sau cu propria lor ra- 
țiune, relativizindu-și perspectivele după nişte standarduri 
sociale efemere. 

Vanitatea, acest izvor nesecat, le dă imboldul nu de a-și 
răcori sufletele, ci de a le infierbinta cit mai tare la gindul ră- 
coririi. Mitul unei fericiri uşoare şi de strălucitoare circum- 
stanțe orbește îndeajuns pe contemporanii noștri, pentru ca 
aceștia să nu mai cugete, jelepțeşte, alegerea căilor, 

Singurul lucru — socotesc ei — care rămine înapoia unui 
om, este ceiace ceilalți cred despre el. Pentru societate, valoa- 
rea cuiva constă în ideia vagă și generală pe care alții o aso- 
ciază la auzul numelui său. re mulți dintre semenii noștri 
păstrăm opiniile, bune sau rele, primite dela alţii. Ne lăudăm 
cu o controlare a adevărului, pe care, de fapt, nu o putem în- 
treprinde decit în puţine cazuri și ocazii. 

Din cauza acestei stări, s'a ajuns la convingerea că pur- 
tarea socială e singura care hotărăşte valoarea cuiva. De- 
aceia acțiunea, fapta, atitudinea externă şi spectaculoasă sint 
foarte prețuite astăzi, cind nu mai credem că există numai 
oameni buni şi răi, perfecţi şi mediocri, inteligenți și proști, 
ci doar animale perfectibile. 

E drept, pe de altă parte, că există puţini ginditori care 
ne atrag limpede atenţia că, fundaţi numai pe asemenea cri- 
terii, este greu dacă nu imposibil, de a ge între un om 
carte epa binele din necesitate şi convingere internă și 
un altul care îl făptu te doar din vanitate sau calcul intere- 
sat. Dacă lumea sar băza pe teoriile acestor ginditori, cău- 
tind să adincească orice atitudine şi să-i vadă conformitatea 
cu intenţiile din adincul sufletului omenesc, atunci ea ar fi 
îndreptățită să condamne pe toți impostorii. Dar lumea nu 
vrea şi nici nu poate, în prezent, să meargă atit de departe 
în judecăţile ci, 

Credem, așadar, și vom arăta aceasta, că între mentali- 
tatea curentă și cea a snobilor diferențele sint atit de mici, 
incit şi tălmăcirea și judecarea morală a atitudinilor lor nu 
le pot despărți într'atit incit să admitem pe una și să condam- 
năm pe ceslaHă, Amindouă, solidar şi deplin, trebuesc, sau 
admise, sau respinse, Orice abuz de disociații conclusive, cré- 
dem, păstrează resturi de sofism și contradicție, ca de pildă 
aprecierile spiritului contemporan față de snobism. 


II, 


Snobul este un neobișnuit amestec, pe deoparte, de prea 
multă iubire de sine, iar pe de alta, de prea multă soclabi- 
litate. Psihologiceşte, el aparține unei alte lumi decit aceleia 
în care este chemat să trăiască. El nu urmărește bunuri eco- 


ESSEU DESPRE SNOBISM 209 


nomice, ci atmosferă distinsă şi pentru această pricină el nu 
este, propriu zis, un om interesat. 

Snobismul cel mai caracteristice implică un fel de ambiţie . 
gratuită şi el slujește mai cu samă vanităţii de a fi primit şi 
păstrat în cercuri inalte, selecte, nobile, Pasiunea snobului 
are drept obiect un status social de distincție. 

Snobul este un visător care se conduce după anumite 
imagini personale despre ceiace este distinetiv şi ales, El este, 
uneori, un artist nerealizat, dar întotdeauna un suflet dornic 
de rafinament. Un cărbune ce vrea safume şi să distileze par- 
fumuri în cădelniți scumpe. El are trebuinţă de aprobarea so- 
ir e peons şi de indemnul ei. 

nobul trebueşte deosebit de arivist, căci acesta caută să 
posede pentru sine valori economice și putere socială. Pentru 
snob grupurile selecte de intelectuali, artişti, aristocrați şi oa- 
meni suspuși sînt scopuri, pe cind pentru arivist ele sint doar 
mijloace ale dorinţii sale de dominație. Arivistul este un indi- 
vidualist care năzueşte să domnească peste societate, în loc 
de a se lăsa dominat de ea, cum face snobul. 

De altfel snobul nu are obiective atit de precise şi nici 
atita energie concentrată şi decisă ca arivistul. Snobul este un 
amator care se lasă în voia valurilor modei, a convențiilor și 
a autorităţii sociale. Adaptindu-se, prin imitație, normelor so- 
ciale, din care el alege pe cele mai pretențioase, snobul do- 
bindeşte anumite caractere care-l pot defini şi social, şi sufle- 
teşte, Căci snobul își ia asupra-şi un anumit gen sau stil de 
viaţă. Dacă el este atras şi doreşte să apară în ochii celorlalţi 
ca un dandy, un cavaler, un erou, un om de gust, un literat, 
el trebue să păstreze pină la sfirşii acest gen. Aşa se face că 
el este în continuu progres — de vreme ce el contractă obliga- 
ţia de a se purta întrun anumit fel. Chiar dacă ar fi să-şi 
riște viaţa ca frumosul Brummel sau elegantul t'etromus, sno- 
bul trepue să-și consolideze în fiecare minut pretenţiile. 
Snobul literar, muzical, politic, mondena este un om care pre- 
tinde că se pricepe în artă, literatură, muzică, lume. Prin a- 
ceste pretenţii, la inceput poate complect nefundate, el își a- 
sumă riscul de a fi consultat, întrebat, suspectat; şi astfel el 
trebue să progreseze pentru a-şi menţine şi îmbunătăţi situa- 
tia sa în societatea la a cărei apreciere ține, Nu trebue de uj- 
tat o clipă că snobul este un ambițios şi că întreagu-i activi- 
late are ca ţintă consolidarea situaţiei sale în lume sau, cum 
spun sociologii, a status-ului său social, 

Tot ceiace face snobul trebue să fie în conformitate cu 
această situaţie socială la care el năzueşte. Iniţiativa sa per- 
sonală de a fi nobil, om de gust, Don Juan sau om de spirit 
trebue desvoltată cu orice preț. Astfel se întimplă și în cazul 
snobului, ea şi în cazul arivistului şi al parvenitului, ca ambi- 
ţia vanitoasă să conducă la realizări adevărate. Și snobul, ca 


20 ~ VIAȚA ROMINEASCA 
“oricare alt om, poale ajunge acolo unde el numai visează. 
Și, de fapt, acesta este rezultatul la care ajung mulți snobi. 

N'am descris, în aceste ultime fraze, nimic altceva decit 
caracterul pozitiv şi creativ al snobismului, adică acela care 
duce la o realizare de sine prin dragoste-de-sine și dorință de 
supunere faţă de un anumit grup social. 

Dar de unde şi pentru ce această activitate care poate 
transforma un amator întrun profesionist şi un superficial 
întrun cunoscător? Căci nimeni nu se străduește zadarnic 
şi-şi ia riscuri mari pentru himere de-a căror existență nu 
este convins, 

In procesul snobismului trebue aflat un punet de ple- 
care ca şi un altul de sprijin. A spune că snobismul își are 
originea în vanitate este o explicaţie, pe cît de frequentă pe 
atit de insuficientă, 

Omul, se ştie, dorește mai întotdeauna ceiace el nu po- 
sedă, ee de ceiace caută, el este optimist şi pretenţios, căci 
individul cu greu vrea să-şi statornicească limitele ideale. Un 
anumit ideal însufleţeşte şi pe snob: tendinţa de a fi printre 
cei puţini şi aleși, a căror lipsă o simte în mediul lui obișnuit. 
Idealul său este de a fi ca ei. Snobismul este dor de variaţie, 
de experienţă nouă şi fascinantă, de cunoaștere a unui miraj, 
admirat şi ocărit în același timp. Este, repetăm, dorința de a 
fi primit într'un cere care este considerat superior. Este un 
proces de rafinare și întregire pentru embrio-snob. 

Dorinţa de o atmosferă cu oameni subțiri care stăpinese 
maniere distinse, gusturi subtile, eleganță înăscută, şi care 
tiu să stea de vorbă în chip inteligent şi strălucit, este firească 

un om silit să trăiască întrun mediu cu glume grosolane. 
apucături brutale, conversaţie banală. Acest om, însă, trebue 
să fie un nemulțumit, un visător sau un ambițios, căci mitul 
lumii alese nu poate stăpini și dirija decit pe cei care indi- 
ferent de proveniența lor socială, posedă o sensibilitate neo- 
bișnuită. Pentru a înțelege pe snob, trebue să ne gìndim la un 
suflet frumos, nemulțumit de trupul în care sălășluește. Căci, 
ca și transmigrația sufletelor, snobismul este o nădejde de 
inălţare. 

Necesitatea de a cunoaște artele şi de a pătrunde in 
cercuri intelectuale nu conduce întotdeauna pe oameni la vi- 
zite sirguincioase prin muzee sau la studii severe. Sint firi 
care nu au, mai ales la inceput, energia suficientă pentru ast- 
fel de pers age şi care preferă să suprindă, să se lase pă- 
trunse gradat de obiectele câtre care atear Snobii încep 
astfel: pretind să favorizeze opiniile celor care le inspiră in- 
credere și le par experți plini de autoritate. Pe aceștia ei îi 
iau ca modele şi, uneori, îi imită nu numai pe deasupra, ci 
isprăvese prin a le lua metodele, felul lor de a munci, și a-l 
aplica pe cont propriu $i oarecum original. Dealtfel, în mate- 


ESSEU DESPRE SNOBISM 271 


rie de mondenitate, ca și de politică, originunmsarea este cu 
totul rară — ea aparținind mai mult artei decit obişnuitelor 
îndeletniciri sociale. 

Prin dorința sa de a trece dintr'un grup într'altul, snobul 
iși asumă o anumită răspundere. Această răspundere e mai 
mare decit dacă răminind în cercul său originar, el sar com- 
place la tot ce se petrece acolo. Pe de altă parte însă, îi este 
mai uşor să se mule în cercul cu care are afinități, decit să re- 
formeze, prin lupte grele și mărunte, cercul său de fiecare zi. 

Inainte de a porni la o cercetare şi a celorlalte feluri de 
snobism, căci de bună samă felul descris nu e singurul exis- 
tent, precum și de a ne gindi la citeva tipuri de snobi, este 
locul să remarcăm că deşi societatea prezentă recunoaște în 
dorința de cunoaştere începutul cunoașterii și ea atare un in- 
ceput promițător, ea refuză să dea aceiași consideraţie sno- 
bismului, pe care nu vrea să-l vadă tot ca o devenire, ci dim- 
potrivă drept ceva static şi pentru veșnicie pecetluit la stilpul 
infamiei. 

Cit de departe sint aprecierile curente faţă de cele ale 
lui Socrate, nu numai pe motivul că înțeleptul acesta conce- 
pea altfel lumea şi morala, ci şi pentrucă Socrate știa să lu- 
creze în conformitate cu credințele sale, Cind Socrate se in- 
teresa atit de mult în privința lui Alcibiade, tinărul snob ate- 
Înian, desigur că înțeleptul s'o fi gindit că un începător ambi- 
fios e preferabil unei persoane leneşe şi suficiente. 
| Alcibiade era un tinăr pe cit de frumos pe-atit de mindru 
și ambițios, Işi disprețuia semenii pentrucă se credea supe- 
rior lor prin singele său nobil, prin dorințele sale fără sfirsit 
și prin nelimitata-i încredere în sine. 

Atit de cutezătoare ti era ambiția incit el se socotea in 
stare să conducă mai bine decit Pericles politica Atenei. Ju- 
decata pe care şi-o făcea despre sine nu era absolută, ci în 
comparație cu posibilităţile societății în care trăia. Cind So- 
crate îl întrebă pe ce-și întemeia el pretenţiile trufaşe, ară- 
tindu-i că pentru a fi un bun politician el trebuia să se cunoas- 
ă pe sine (căci numai cunoscîndu-se pe sine poate cineva cu- 
1oaşte și conduce pe ceilalţi), Alcibiade dădu un răspuns scuri 
i deștept. EI arătă lui Socrate că ceilalți politiciani nu-s nici 

ai învăţaţi şi nici mai înţelepţi decit el şi eñ, prin urmare, 
de vreme ce ei conduc soarta Atenei, nu este necesar să în- 
veţi pentru a conduce. (Plato, Alcibiades, I. 119). Ciţi dintre 
politicienii respectaţi şi cu autoritate ai prezentului nu gin- 
dese la fel ca Alcibiade? Şi ciţi dintre ei nu sint admiraţi 
tocmai pentru flexibilitatea de a se da după locuri şi impre- 
jurări, calitate pe care Montaigne (in esseul despre Educația 
copiilor) o preţuia îndeosebi la Alcibiade, cel „pe cit de vir- 
tuos la Sparta, pe-atit de voluptuos în Ionia”? 

Socrate înţelese că orgoliosul Alcibiade avea şi el suflet 


272 VIAŢA ROMINEASCA 


şi bănuia, poate, că nețărmurita-i ambiţie ar fi putut să-l duci 
Tantra t vistes SEE această posihi 
tate de realizare în societate, deşi și el, şi Plato vorbeau pre 
cis de legile nașterii. (Plato, Charmides şi Republica). 
Vremurile no nu mai a ele strămoşes 
cît educaţia primită şi i de el. Ele totuși nu vor 4 
înţeleagă că şi snobismul, prin caracterul lui dinamic și cres 
tiv, poate deveni un izvor de realizare socială. Atita exclusi 
vism nu e normal intro vreme călăuzită de-atitea stan 
duri efemere, 


tori cu cei care ji caută pentru calită 
față de cei care îi cultivă pentru a e lor. 

Şi mai este încă ceva: cînd e vorba de bancher, preot, 
litar nimeni nu caută să-i definească numai prin iipsurile 
nerealizările lor, pe cind atunci cind vine vorba de snob, 
mea refuză să urmâreaseă implicațiile realizatoare ale ac 
lui tip social, 


IH. 


Fireste, nu intotdeauna snobismul este dinamic şi creat 
așa cum am incercat a sugera pină aici. Sint și alte feluri 
shobi, asupra cărora trebue să ne oprim pentru a le cioj 
diulectie, existența. | 

Se iveste, astfel, snobismul static şi limitat, acela la can 
se gindeşte lumea cind concepe aa, tm şi strimt, noţiuni 
de snob. Acest fel de snobism începe ca şi primul, prin dis 
mulare, Dar, contrar celuilalt, snobismul static și limitat m 
depăşeşte disimularea. Din lene sau sterilitate, snobul stati 
va continua jocul disimulării pină va ajunge la închircin 
sau eşec, Cu alte cuvinte, el va pierde tocmai ceiace dorel 
un status social favorabil lui, 

„_ Snobul dinamic, fie din ruşine de a fi minţit, fie prin tef 
zirea conştiinţei sale, fie, mai ales, din frică de a nu fi prin 
sau suspectal ca un inşelător, îşi va lărgi şi întări cunoşti» 
jele, își va realiza pretenţiile, El trebue să se comporte a 
pentru a-și atinge scopul atitudinii sale, Celălalt, snobul st 
tic, va răminea la stereotip. El este acela care contrazice 


ESSEU DESPRE SNOBISM grs 


afirmă, ingimfut și sigur, fără a dovedi niciodată nimic. Lui 
ii este ruşine să spună: 

„Nu am cetit această carte” sau „Nu am auzit de acest 
autor” sau „Cine e acest domn, pe care-l salută toată lumea?” 

Snobul static se crede obligat a ști totul, adică a da această 

¢. Imprumutind părerile altora, cl bravează și se con- 
sideră original, El debitează infamii şi calomnii pentru ca 
prin lingușire și flatare să obție simpatia citorva persoane cu 
influență mondenă. El este acela care critică idei, cărți şi lume 
pe care nu le cunoaște. Adesea, din teamă de-a fi nebăgat în 
sumă de unele persoane cunoscute, el ucreditează că este în 
conflict personal cu ele, cînd acestea sau nu-l cunosc, sau 30- 
văese să-l salute, Acest snobism prostesc are însă un succes 
din ce în ce mai redus astăzi, pentru motivul că lumea devine 
din ce în ce mai puţin naivă. 

Dar, dacă pentru cele dauă feluri de snobism de care 
ne-am ocupat, se cere voința de a fi snob, există şi alte va- 
riante, oarecum accidentale şi subtile, pe care în felul cum 
este organizată socictatea, mai fiecare dintre noi le-a avut. 

Lumea modernă nu mai are curajul ignoranței precum 
nici al curiozității făţişe. Astăzi, noi sintem ingenioşi şi di- 
plomatici, Incercâm să descoperim, mai exact: să surprin- 
dem ceiace nu știm. Ne este teamă să mărturisim direct lip- 
surile noastre și atunci, în conversații sau situaţii dificile, în- 
cepem să ne disimulăm ignoranța. Pină ne completăm cu- 
noştințele, acţionăm ca snobii, Prin tăcere gravă şi aer 
mindru simulăm că înţelegem tot ce se diseută într'un salon 
sau intr'un cenaclu. Cind ne este greu să întrebăm ce in- 
senmnă cutare cuvint într'o limbă străină, sau, in străină- 
tate, să cerem detalii asupra mincărurilor din menu-ul pe 
care-l citim, dar nu îl cunoaştem şi totuşi întrebuințăm cu- 
vintul sau comandăm siguri şi demni felurile de mincare pe 
care nu le ştim, acționăm ca snobii. 

Acestui fel de snobism din abilitate i se poate opune un 
altul din timiditate. Pe acesta îl cunosc, în genere, tirile de- 
licate și în special acei copii care mor de singurătate și totuşi, 
neavind curajul să vorbească cu ceilalți copii, se prefac că-i 
evită, că refuză să-i cunoască. 

Deasemenea, tinerii care își fac apariţia în societate in- 
trebuințează snobismul în situațiile incurcate, ținindu-se re- 
zervaţi şi mindri cind nu cunose suficient persoanele de acolo, 
Cind simţul nostru de sociabilitate este nesigur, activăm u- 
desea, ca snobi, adică facem pe dificilii căzuţi într'o lume ne- 
potrivită. Implătoșaţi și romantici, devenim reci şi inubor- 
dabili ca broaștele țestoase ce-şi ascund ființa sub amâgirea 
unei scoarțe de bagă. 

Mai întilnim şi alte tipuri de snobi. Sint cei interesaţi, 

18 


27i Ai VIAȚA ROMINEASCA 
care se slujesc de grupurile intelectuale sau de rang mare 
pentru a căpăta poziţii proeminente. Aceştia sint insă mai 
curind oameni de afaceri decit snobi. Rămine totuși un tip 
foarte snob şi oarecum interesat: snobul care caută căsătorir 
cu persoane nobile. Dar şi aici nevoia de implinire, de par- 
curgere și sintetizare a distanțelor sociale este un sentiment 
greu de condamnat. L'esprit de géométrie aleargă de cele mai 
multe ori după Tesprit de finesse: Acesta e cazul marilor 
poeți, al oamenilor de curte și al spiritelor rafinate care des- 
lungul istoriei au căutat contact cit mai intim cu aristocrația. 
Să ne gindim la Leibniz, Liszt, Richard Wagner, Marcel 
Proust, dacă nu cumva şi la Aristotel şi Shakespeare. 

Nevoia de a unifica contrastele există în fiecare spirit 
ales. Poeţii vor să fie regi și regii poeți. Villiers de L'Isle- 
Adam era grozav de fericit orideciteori era luat drept des- 
cendent al ilustrei familii franceze cu acelaşi nume ca al 
său. Să ne gindim la ambițiile literare și filosofice ale „filo- 
solului dela Sans-Souci”. Tirziu, la cincizeci şi cinci de ani vă- 
zut-a Frederic cel Mare că setea de glorie este vanitate. 
„Gloria e vanitate. Merită oamenii cîte un elogiu? Ei au fost 
elogiaţi numai fiindcă au făcut sgomot!" 

Acest sgomot este însă necesar vicții și mai ales tinereții, 
Toţi incepem cu vanitatea şi metodele lui Alcibiade, trăim cu 
dorințele păminteşti ale lui Leibniz şi murim gindind ca Fre- 
deric cel Mare la cincizeci și cinci de uni, Snobismul + corabia 
tinereţii, care in inpginaj a-i fără greş nu sa izbit încă de 
colţurile realităţii şi de fecundarea liniștii ciștigate prin 
muncă, ž 

IV 


Distanţele sociale trebuesc străbătute ca nişte imagini 
misterioase și atrăgătoare. Nobilii vor să se „ancunaieze” : 
canaliile să se inobileze. Dinamismul vieţii nu ne lasă să 
iesim pe poarta prin care am intrat în viaţă. Snobismul, in- 
trun anumit sens, este cunoaşterea estetică a societății; este 
străbaterea Labirintului cu nădejdea de a cuceri Iluzia su- 
premă.. Idealul snobului este să fie ca imaginile acelea care 
lui îi par fără greș, Asemănarea pe care o așteaptă nu este 
atit internă, cit externă: el pre să se oglindească pe su- 
prafaţa fascinantă a societăţii, să-şi capete un loc limpede şi 
strălucitor printre valurile cu creastă liniştită şi poale spu- 
moase, Snobismul este o atitudine social-estetică, formată și 
călăuzită de anumite imagini ale despre ceiace este dis- 
tinetiv și ales în viața societăţii, In sensul lui cel mai favo- 
rabil, el este un proces de socializare fundat pe-o rafinare este- 
lică a vieţii. Este o vagă şi puţin construită încercare de 
creare a „sufletului estetic purificat”, așa cum îl vedea etica 
estetizată a lui Friedrich von Schiller. 


__ESSEU DESPRE SNOBISM __ 5 


Dovenire și compleetare, snobismul nu poate fi mono- 
polul unei singure clase sau categorii sociale. Snobi pot fi şi 
regii și filosofii şi, impreună cu ei, toți aceia care visează şi 
incearcă să posede lucruri care, deşi le lipsesc, îi lascinează. 
in acest sens, Ludovic ul XIV-lea era un snob, pentrucă ținea 
să dirijeze și să afecteze prețuirea unor valori pentru care nu 
avel ù înțelegere temeinică. Ludovic îşi satisfăcea insuficien- 
ele precum şi vanitatea, patronind artele. La fel făcu şi ciu- 
datul Frederic, care îi seria lui Voltaire: „Cind veti veni 
incuiee, veți lua act „de titlurile mele: Frederic, Regele 
Prusiei, Principe de Brandeburg, posesorul lui Voltaire”. 

Acest ultim titlu, „posesorul lui Voltaire”, ilustrează acea 
nevoe de implinire, măcar aparentă, măcar iluzorie, măcar 
exleriă, 

Dintre filozofi, murele Leibniz sa comportat adesea cu 
un snob. Viaţa sa nu é cen obișnuită unui filozof. Amestecul 
său în afacerile internaţionale si monarhice ni-l desvălue dor- 
nic de succes lumese, de parvenire mondenă. Leibniz vroia 
să asigure alegerea unui rege In Polonia, să reunească bise- 
ricile, să deplaseze în folosul Austriei interesul lui Ludovic 
XIV în Egipt; secretar si consilier al unor Duci şi Electori, el 
diseuta despre imortalitatea monadelor cu Electresa Sofia de 
Brandeburg-Hanovra. Nu a fost întotdeauna plin de succes și 
pe Ludovic, pină la urmă nu ia fost dat să-l vadă. Cei doi 
mari snobi nu vroiau să-și suprapue strălucirile, căci albul pe 
alb nu mai înseamnă strălucire pămintească, ci lumină cos- 
mică. Snobismul e o strălucire păminteaseă și snobii nu vor 
yo piardă trecînd dincolo. Dar cine din societatea noastră 
vrea altfel? 

Lumea noastră e lumea lui Marcel Proust, aceia fericită 
să vadă viața, să prindă timpul în imagini estetice și în sen- 
safii neîncereate, E lumea văzută de un snob, adică de un om 
care are trebuinţa de adevărul imaginilor nobile și care, spi- 
citualiceste, trăeşte cu ele. Proust se apăra împotriva acu- 
¿aici că el ar fi snob. Doamnei Sert el îi serie: „Numai fraza 
„Sunteţi snob?” este aceia care mi-a RAN, prima dată stu- 
pidă, dar pe care simt că voi isprăvi prin a o iubi, pentru mo- 
lvul că vam auzit rostind-o, In ea însăşi nu are niciun sens: 
dacă printre puţinii prieteni care stăruesc a se interesa de 
mine, vin ici şi colo cite un Duce sau un Principe, ei sint cu 
prisosință compensați de alţi prieteni dintre care unul este 
vaket și altul şofeur și pe care eu îi consider mai bine”. (Prin- 
cesse Bibesco, Au Bal avec Marcel Proust, p. 181). 

Dar dacă Proust nu se comporta în viața sa privată ca 
un snob, aceasta nu-l poate scoate din rindurile snobilor. De- 
asemenea nici aniier Ae A sale din Figaro în care publica şi ob- 
svrvaţii indiferente aristocrației. Snobismul nu e, după cum 
credea el, numai frecventarea nobilimii, ci este ceva mai larg 


am VIAŢA ROMINEASCA 


și mai dinamic, Este, precum am incercat să sugerăm, o ten- 
dință spirituală de a aparţine psihologiceşte şi imaginativ 

unei alte atmosfere decit aceleia în care trăeşti. Chiar cu va- 
letul de odae Albert, care în roman deveni Albertine, Proust 

discuta despre obiceiurile şi uzanțele casei Ducesei de Guer- 

mantes. (Wolf von Harder, „Marcel Proust und der Kammer- 
diener Albert”, Der Querschnitt, Juni 1929). Proust se in- 
forma dela valet nu numai pentru alcătuirea romanului său. 
ci și pentru a-și satisface propria sa curiozitate. Căci viaţa şi 
opera, fondul şi forma unui om se despart cu greu, Aceasiu 
scâpă oarecum din observaţiile Principesei Bibescu. cit și din. 
ale Domnului Harder. Dacă în artă se poate susține câ su- 
biectul are puţină importanță, în morală şi mai ales în sem- 
nificaţiile sociale ale unor îndeletniciri, lucrurile se schimbi - 
Şi din acest punct de vedere care este şi al nostru aici, Proust 
rămine un spirit care, mai ales sufletește, era legat și deci 
aparținea lumii acelea pe care a descris-o în stilul său cu în- 
florituri gotice, crescind şi dospindu-se dintro viziune plas 

lică a devenirii temporale, 


y 


Desigur lucrul rămine discutabil, dar credem că fără u-l 
concepe dinamic şi ca un joc estetic între distanțele sociale. 
snobismul nu poate fi explicat. 

Numai astfel înţelegindu-l, îl putem urmări și descoperi 
sub o multitudine de variante în toate societățile şi mai la toți 
oamenii, ca aspect permanent sau trecător, ca element esen- 
tial sau pur accidental, 

lată-l oripinind in clasele mai înalte aflate în contact 
intim cu regii și conducătorii. lată-l trecut odată cu disoluția 
claselor, în mijlocul mulțimii burgheze. lată-l cum trans- 
formă pe gentlemeni în noblemeni. Urmăriţi-l in Franţa unde 
snobii trebue să se rafineze şi să se intelectualizeze pentru a 
străluci în cercurile în care de secole firile distinse au găsit 
ușile nobilimii şi ale regilor, deschise. In Franţa snobismu! 
implică un fel de atitudine critică şi galantă. Disimularea e 
mai grea acolo decit aiurea. 

In Anglia, snobismul e mai rigid şi chiar astăzi titlurile 
nobiliare sint la preţ și constituesc un eveniment chiar pentru 
d. Sidney Webb, fondatorul ip jeg dat recent primit în 
Camere Lorzilor ca Baron Passfield, Snobul englez înţelege 
tilcul tăcerii A al cuvintelor pu rostite rar și plictisit, EI 
nu serie e şi mai ales madrigale, cînd nu are conștiința 
că e geniu. Dar îi place să interpreteze şi să citeze poeziile 
altora, dar în fragmente pentru a nu fi confundat cu fetele 
de pension. Snobul englez e rezervat şi iubește privatismul. Și 
pentrucă e nevoit să comunice cu alții, el zimbește şi face 


'ESSEII DESPRE SNOBISM n 
Bute, Dacă cineva nu are humor, el nu poate [i snob in An- 
glim, căci nobilii engleji considerind tăcerea drept cel mai 
important privilegiu al lor, este de datoria snobilor să-i dis- 
treze cu glume bune şi rare. Apoi snobul acolo trebue să fie 
lojal şi să practice cu demnitate codul etic al sportman- 
ship-ului, această invenţie englezească pe care J, S. Haldane 
o socotește tat atit de importantă cit cea a parlamentarismu- 
lui: Tradiția poeților de curte este vie şi Robert Lovelace 
țrăeşte în atitudinile snobilor engleji, care trebue nu numai 
Ja cărți, ci și în fața vicisitudinilor vieţii, să aibă aceiaşi ati- 
tudine demnă și salantă, ca în fața unui joc lu care întot- 
„deauna unul trebue să cîştige și celălalt să piardă, 

În America snobismul nu va fi printre cei puțini şi di- 
ficili, ci în mijlocul acelei mulţimi muncitoare şi ambiţioase. 
Dorul de castele, de nume nobile, de societate distinsă e și 
acolo puternic. Will Rogers ni l-a arătat în They had la ser 
Paris, Ziarele americane publică zilnic poze de oameni și 
castele cu astie! de subtitluri: „Istoria și romanța secolelor va 
inconjura pe fiica modernelor milioane de dolari americani 
in strălucitele palate ale nouăi ei patrii”. 

Munca încearcă să se lege cu fineța, bătrineţa cu tine- 
reța; activitatea practică cu cea intelectuală şi artistică. Fic- 
care doreşte ceiace nu are. Ziarele americane au realizat 
amplu profeția lui Thackeray: transformarea circularelor 
mondene ale curților în pagini mondene zilnice. American- 
cele însă înțeleg snobismul întrun chip mai ostentativ decit 
Europencele, Acestea din urmă părăsesc cu greu la teatre 
lojile lor, pe cind Americancele vor să fie admirate de în- 
treaga mulțime, chiar cind nu-s numaidecit artiste de cinema, 
care nu datoria să-si lanseze filmele, Deaceia, ele ies prin 
fover-uri şi chiar pe trotoarul din faţa teatrului, dacă e cald 
și frumos ca la împalmieratul Los Angeles sau însoritul Hol- 
lywood. 

Ceiuce pentru Europeni sint saloanele și cenuaclurile, pen- 
tru Americanii maturi sint cluburile acelea scumpe, iar pen- 
tru studenţi, fraternităţile şi sororitățile, Intrarea În aceste 
cluburi studenţeşti se face nu numai cu bani mulţi, care in- 
păduese petreceri fantastice, cu serate dansante pe vachturi 
și apoi cu interludij sentimentale în acroploane, ci şi cu tot 
telul de cazne. Hell-week, adică drăceasca săptămină a ini- 
țierii studentului în fraternitate, este prilej — chipurile — 
de încercare a curajului şi loialității sale faţă de club. Atunci 
el este pus la tot felul de încercări nebunești și periculoase. 
De pildă, să fure pentru citeva ceasuri un automobil din gră- 
mezile care staționează dealungul trotoarelor americane sau 
să doarmă sub paturi de fier electrizate, pe care dacă cumva 
le-ar atinge în timpul somnului — ar fi lovit de curent. Hell- 
week este, de fapt, examenul de snobism al tinărului ameri- 


VIAȚA ROMINEASCA 


can, care, dacă izbutește, obține ineine nele cu litere grecesti ale 
fraternității, pe cure apoi cu mindrie și privilegii nu va uita 
să le poarte pe orice haină, 

Americanii mai au cite un snobism al voiajului, al re- 
cordului și al aventurii fantastice şi extravagante. Şi, poate, un 
altul al cinematografului, care în Statele-Unite este construit 
ca un palat istoric. In schimbul unui dolar, cel mai umil ce- 
tățean se poate simţi, inăuntrul lui, un principe. El calcă pe 
covoare moi, priveşte gobelinuri false, este escortat la loc de 
către un lacheu elegant şi demn, în sfirsit, poate contempla, 
visător, în sunetele triumfale ale orgii şi în cele pasionate ale 
jazzului, noutăţile şi întrigile întregului glob. 

Toate aceste variante se polarizează firese în jurul ace- 
leiași nevoi de a trăi după „haut ton”-ul societăţii și de a-l 
realiza personal. Disoluţia claselor, intensificarea si răspin- 
direa mijloacelor de comunicație între oameni şi mai ales 
dorul de aristocratizare ul masselor explică răspindirea și mo- 
dificările spațiale şi temporale ale acestei atitudini socio 
estetice, - 

VI 


Este snobismul ceva condamnabil? Da şi nu, căci apre 
cierea depinde de concepţiile fundamentale pe care cineva le 
are asupra vieţii, De fapt, problema snobismului este aceiasi 
cu cea a transplantării dintrun mediu intr'altul Cu ocaziu 
apariţiei romanului lui Barrès, Les Deracines, o polemică s'a 
încins în jurul transplantării, deoparte Charles Maurras con- 
damnind desrădăcinarea, de cealaltă Andre Gide, care mui 
avea de partea sa și pe Remy de Gourmont, Léon Blum si 
Einile Faguet, susținind că pentru naturile tari transplanta- 
rea dintr'un mediu într'altul e bună, fructuoasă şi progresivă 

Și Andre Gide probabil că are dreptate în contextul unci 
societăţi care cere, prin orice mijloace, putere și progres. 
Snobii îşi urmărese fericirea în felul în care ceilalţi oameni ui 
prezentului şi-o urmărese şi ei, Că ei adue şi unele foloase, 
devenind factori de progres şi animaţie în arta și literatura 
nouă; că în perioadele de puţină originalitate ei menţin ci- 
vilizația păzind-o de a cădea în barbarie; că ei indică drumul 
valorilor chiar fără o legaro autentică şi plină cu ideia. lu- 
crul sau imaginea — sînt lucruri care pot fi întoarse deopo- 
trivă de favorabil şi defavorabil pentru snobi, 

Judecata noastră se referă însă la îndoelile acelea pe 
care spiritul contemporan nu vrea să le elucideze. Societatea 
contemporană nu mai pune pref în conduita ei pe sărăcie, 
simplitate, tăcere, contemplație pură şi introspectie. Snobul 
nici cl nu preţueşte aceste vestigii idealiste şi medievale. Ca 
şi societatea contemporană el îşi face un ideal din acel com- 
plex colorat și viu, dar efemer și redus în care intră distincţia 


| 


eleganța, strălucirea, exclusivitatea, 


_ESSEU DESPRE SNOBISM 28 


r pedantismul, originali- 
tatea, selecția. Snobul este admiratorul puterii şi al farmecu- 
lui pe care anumite valori sociale le au asupra sa. In societăţi 
care cred că totul poate fi dobindit şi că natura inseamnă mai 
puțin decit voia omului, snobismul nu este decit o oglindă fi- 
rpo supărătoare, alteori plină de satisfacţii, a acestor 
āți. 

Este snobismul vanitate? Da, de bună samă. Dar totul 
in această lume este vanitate în afară de credința în Dumne- 
zeu, Idee, Iubire ṣi Muncă. 


Petru Comarnescu 


th 


ba ó aF 
. 


Obsesie 


Intro după amiază de Septemvrie, Jan Grecu, al cărui 
birou de advocat era intro stradă principală a oraşului, ṣe- 
dea plictisit inaintea mesei de scris, şi încerca să citească în- 
tro carte uzată, vre-un codex de legi părea a fi. Venea, dupi 
un obiceiu vechiu, şi după-masă în birou, deși după-amiază 
nu se arăta acum, de ani, nici un client. Erau tot mai puţini 
şi aceia care veneau pină la prinz. Se impuţinaseră pricinile, 
şi scădeau încă din zi în zi. Aerul biroului căpătase un fel de 
miros de mucigai, de părăsire. Dosare puţine şi flăminde se 
vedeau în două elajere, 

Jan Grecu, cum răsfoia prin carte, se oprea uneori, a 
runcà o privire ostenită prin odae și ofta. Ca şi cind ar fi 
zis: „Unde sînt dosarele de altădată sătule, rotunde ca niște 
purcelusi!” 

In anii din urmă voi, de mai multe ori, să-şi schimbe ca- 
riera. După sfaturi indelungate cu nevasta, sfaturi luminate 
de eca mai aprinsă fantazie, văzind nesfirşite posibilități în 
alte cariere, — se hotăra pentru una sau pentru alta. li era 
aproape indiferent ce va alege: fiecare carieră nouă se arăta 
intro lumină aşa de superioară in comparație cu advoca- 
tura, încit se simţea aproape umilit şi se disprețuia pentru 
cariera În care a muncit și a agonisit pină acuma. 

Dar nu avea curajul să execute nimic. Nu s'a făcut nici 
prefect, nici prim-pretor, nici director de bancă, nici condu- 
cător de întreprinderi comerciale, nici deputat, nici magis- 
trat! A rămas să mucezească în biroul advocaţial.., Cine 
dracu mai are în sărăcia de acum bani şi pentru procese! 
Procesele! Ehei! Acuși o să fie o raritate de colecționat! Și 
totuși, nu încerca nimic nou, decit în i inație și în sfatu- 
rile ce le avea cu nevasta, Işi bătea joc, prin lipsa lui de vo- 


ință, nu numai de el ci și de sufletul sărmanei femei. Pen- 


trucă ea mai ales, vedea posibilă orice schimbare în bine, și 
lua de buni buni însuflețirea tovarăşului său de viață, deși 
se arsese de-atitea ori cu optimismul ei, 


OBSESIE 281 


in după amiaza aceia de Septemvrie, Jan Grecu foileta 
plictisit paginile folosite adeseori ale volumului de pe masă, şi 
era mai întunecat decit de obiceiu. De-o săptămină nu in- 
casuse nimic. Inima îi dădu glas co puternică zvienitură, cînd 
auzi bătind în use. 

— Intră! — vorbi el cu glas sufocat. 

Prin gînd îi trecu fulgerător o înjurâtură cind văzu pe 
«el ce intra: Era un prieten şi tovarăş de barou, Ilarie Pascu. 
Dar gindul fu acoperit, tot fulgerător, de-o nădejde: „Cine 
stit, poate-mi propune el ceva”, 

— Bucuros de oaspeţi? 

— Pentru sinceritate de ce nu am spune; azi, mai bucu- 
rosi de clienți, 

Isi strinseră destul de fără vlagă mîinile. 

— In orice oaspe se poate să afli şi. un client, — zise 
Pascu şi se lăsă pe-un scaun în faja lui Grecu, 

— Unde ar fi norocul să aflu în tine unul, — izbucni 
Grecu cu sinceritate. Nu mai e de trăit...! 

Se opri însă repede din spovedania pe care o simțen 
cum îi năvăleşte în piept. Văzu că prietenul său e copleșit de 
tristețe, de-un fel de ingindurare care-l făcea cu mult mai 
bătrin. Şi Grecu își zise: „Asta-i mai pirlit decit mine! Ce 
folos să mă tinguesc lui. Se vede de-o poştă că mare apă la 
moară!” 

— Vin la tine, intro grea împrejurare a vieții mele, ca la 
ir mai bun prieten, — începu Ilarie, cu o sfială străină in 
glas. 

„Ce-am zis eu? — se gindi Grecu. Asta te trezesti că cere 
să-l împrumut. Asta mi-a trebuit!” 

— În grele, în absurde condiţii trăim azi cu toţii, — se 
grăbi să răspundă tare gazda, în vreme ce închise cartea şi o 
impinse la o parte. 

— Trăese, de citewa luni, într'o veşnică tortură, — con- 
linuă Pascu. De-o vreme îmi fuge şi somnul, eu care dormeam 
ca un buştean! 

— Şi tu încă poți suporta. N'ai nevastă, n'ai copii, ești 
singur, Ce să mai zicem noi care avem familie de hrănit și de 
crescut. Tu ai pulea avea mai mult curaj. 

Oaspele il privi nedumerit o clipă. Apoi înţelese și avu 
un zimbet fugar, 

— Nu de greutățile vieţii mă pling, dragă prietene. Ele 
sint pe toată lumea. Pot spune că de-o vreme ele sint inexis- 
tente pentru mine. Dar o neliniște cu totul de altă natură se 
infundă, se varsă în mine. Şi mi se pare că acuma sint plin 
de ea — ochiu. 

— Greu de imaginat alte neliniști în ziua de azi, — oftă 
Grecu cu neincredere. Cred că nu te vei fi îndrăgostit, acum 
la cincizeci de ani. 


282 VIAŢA ROMINEASCA 


Pascu făcu un gest de apărare. 

— Nu, dragul meu! Ceva neînțeles s'a pastei cu mine, 
Şi mi-a venit aşa de-odată! Mă oprisem, în Mai, în parc, ina- 
intea unor straturi de flori. Era o frumuseţă! Toate culorile, 
o splendoare! De citeori, făcindu-mi plimbarea, nu am ri- 
mas lingă ele să le admir! Dar atunci, se vede, imi dase 
ceasul rău în drum! Din toată frumuseța lor, din mircasma 
lor îmbătătoare, cu n'am reținut atunci decit un singur tu- 
cru; am constatat că sînt întrun strat zeci şi sute de garoafe, 
și toate sint pe-o formă de frumoase, zeci şi sute de violete 
intr'alt strat, la fel de tinere şi învoalte, Şi toate trâcse în 
pace una lingă alta. Nu se invidiază, nu se crede una mai 
mult decit alta, 

Vorbind, ochii lui Pascu se umplură ca de-o ceată, desi 
incepură să se aprindă. Faţa lui luă o expresie ca de vis. 

Gazda simţi un fior. „Ce dracu l-a apucat pe omul ăsta? 
Și ce prăpăstii vorbeşte?" 

— Explică-te, dragă, nu vorbi alandala! — zise ul tare. 

— Nam ce explica! Asta e ce-am reținut atunci, privind 
florile din pare: erau toate ca surorile, nici una nu intuneca 
pe cealaltă, fiecare se bucura la fel de lumina şi căldura sou- 
relui. Era o frăţietate, o pace, o armonie! Ceva nou în lume 
pentru mine! Şi noutatea aceasta mi se releva acum, la cinci- 
zeci de ani. Noutatea mă ameți pe-o clipă, şi nu ințelegcam 
pentru ce mi se arătase acum, nu pri nici chinr ce 
zace în adevărul descoperit, Totuşi mă depăriai de stratu- 
rile de flori, foarte impresionat de ceiace aflasem. Părca că 
am crescut în greutatea mea de intelectual. Mă plimbam pe 
cărări şi-mi ziceam mereu: „Toate sînt frumoase, şi nu in- 
lunecă una pe cealaltă. Toate sint surori bune”, 

In vreme ce povestea, glasul lui deveni plin, cald, cu mli- 
dieri de melodie, iar ochii i se măriseră, 

Jan Grecu nu-l putea urma în lumea nouă, de neguri, in 
care incepu a naviga prietenul său. Se gindi, c'o tresărire, 
că oaspele său e bolnav. Nu mărturisise el dela inceput că 
de-o vreme nu mai poate dormi noaptea? 

— Te felicit, — zise el, — că în vremuri ca cele de azi, 
tu stai de vorbă cu florile şi incurci drumuri filosofice. A. 
ce vremuri grele pentru unii! 

— N'ai răbdare să mă asculţi. — începu Pascu cu infrigu- 
rare. Ai să vezi că nu ai pentru ce mă felicita! Dimpotrivă. 
Sint de compătimit, Zile în şir, ca atras de o putere nevăzută, 
am vizitat straturile cu flori, pină ce impresia primă, ade- 
vărul reţinut dela început, ajunse pentru mine nèzdrun- 
cinat, ca o ie 7 de credință sau de viață. Atunci devenii 
un răstimp indiferent: florile, toate frumoase, nu se întunecă 
una pe alta. Bun. O constatare, o prostie, în sfirsit! Ce mā 
poste interesa un astfel de adevăr? 


OBSESIE = 282 

El se opri, îşi duse mîna prin părul sur, şi reîncepu: 

— Dar într'o zi, lu vre-o două săptămini, plimbindu-mă 
prin casă şi făcind in cap socoteala unor datorii pela diferite 
prăvălii, de-odată îmi veni în minte, limpede, gindul acesta: 
„line a făcut o floare, a făcut-o şi pe cealaltă. Tot atit 
de frumoase pe toate. Din aceiaşi săminţă au răsărit. De-aici 
urmează că preţuește pe una ca şi pe cealaltă, că is pe-o 
formă de dragi toate !” Raționamentul acesta se prezentă in- 
leiectului meu șlefuit gata, lămurit în uşa măsură încât mā 
umilă risul... Bine, zic eu, așa să fie! Amin! Şi cu asta am 
isprăvit! Ce-mi pasă mie de toate florile din lume! Să ve- 
dem pină unde am ajuns cu socoteala datoriilor. De-atunci 
äm avut pace vre-o zece zile, Intro Duminică, ies în stradă 
și ochi-mi rămîn pironiţi pe întiiul om pe care-l văzui: era 
un profesor cunoscut, cu care, pe vremuri avusesem de furcă, 
dar acum eram bine, 

„Asta e fratele tău”, — imi zise un glas din mine. Şi cu 
atita seriozitate şi siguranță, incit mă oprii locului şi mă uitai 
mai bine după profesor, Era omul cunoscut, nici poveste să 
fie fratele meu. 

„E fratele tău”, — auzii din nou glasul lăuntric. Spunind 
adevărul, nici nu era glas; era mai mult un îndemn, o por- 
nire a inimii. 

Intilnii îndată un evreu bătrin, adus de spate, părea o 
rasă străină. 

„E fratele tău”, — simţii acelaşi îndemn al inimii. 

Dădui în drum peste un căpitan, un student universitar. 
o doamnă bătrină, o copiliță, un copil în leagăn, un ţigan cor- 
turar... Și la fiecare intilnire acelasi îndemn lăuntric: 

„E tratele tău!” 

„E sora ta !" 

Incepui să privesc speriat În jur, pe urmă să alerg, M'am 
încuiat în casă. Îmi părea că mi se zăpăcise judecata. 

— Nu te-ai înşelat, — aprobă advocatul Grecu, nelinistit şi 
el de neliniștea ce punea tot mai mult stăpinire asupra oas- 
pelui. 

Hotărit, prietenul său căzuse În mreaja unei boli de 
nervi, Poate urmarea singurătăţii în care trăia! Poate ur- 
marea traiului greu din timpul din urmă! Adevărat că pe 
Pascu nu-l ştia plin de procese nici în vremile bune... 

— Imi ziceam: Cum să fie tiganul acela corturar fratele: 
meu? Ce prostie! 

Dar a doua zi, a treia, o săptâmină în şir, nu întilncam 
ființă omencască, ori de ce condiţie socială ar fi fost, oricât. 
«de decâzută, să nu aud acelaşi îndemn lăuntric: 

„E fratele tău!” 

„E sora ta!” 


24 „VIAŢA ROMINEASCA 


Credeam că mi-s nervii zdruncinaţi. M'am arătat unui 
psihiatru. Nu aveam nimic, 

— In definitiv, — îmi spuse doctorul, — taţi sintem fraţi și 
surori citi sintem oameni pe påmint. Din aceiași săminţă, 
după aceleaşi legi, aceiaşi evoluţie a embrionului, același or- 
ganism, aceiaşi apunere în moarte. Ce vezi dumneata neobiș- 
nuit în adevărul care ji se impune? 

Jan Grecu se linişti. Părea că auzise el însuși declarația 
«loctorului. Prietenul său nu era bolnav! Cine ştie ce i-a trăz- 
nit prin cap! De altfel, nu ştie el? Cu lipsa asta de lucru, de 
ocupaţie, cite ginduri ciudate nu-i trecură şi lui prin cap? 
Lucruri la care nu sa gindit nici odată. Și el spuse tare con- 
«luzia cugetării sale: 

— Eu fantazez despre alte slujbe, tu despre frățietate! 
lată cum îşi bate dracu joc de noi în criza asta! Ştii tu cì 
chiar axiome de drept, la care ne închinam noi cu toată ju- 
risprudenţa trecută, se pol chitina foarte ușor în astfel de 
vremuri? | 

Oaspele păru că nu-l aude, Privea prin perete, cu ochii 
arzători. 3 

— După vizita la psihiatru, — continuă el, — citeva zile 
m uvut pace, pînă cind, într'o după amiază, mă oprii iar i: 
fața straturilor cu flori, in pare. Abea le-am zărit şi mi se puse 
limpede următoarea intrebare: „Pentru ce nu stai tu lingă 
ratele tău, omul, ca floare linga toare?” Mā temui, şi mă de- 
părtai repede, Mi-am spus conştient: „lar îmi vine nebunia”. 
Și eu erezusem că am scăpa! de obsesia ce mă urmărea din 
primăvară, Simţeam fiorii bolnăvicioşi prin trup, deși imi 


ziceam mereu: „Ce prostie! Cum să fie omul lingă om ca | 


floarea lingă floare? Și ce rost are intreaga intrebare?” Ra- 
ționamentele mele nu mă putură însă opri ca în după amiaza 
aceia şi în zilele următoare să mă examines de-aproape, de 
citeori întilneam pe cineva, Acum glasul lăuntric nu-mi mai 
spunea: „E fratele tău, e sora ta”, deşi se părea că acest ade- 
văr este temeiul indemnului ce-mi zicea acum: „Pentru ce te 
crezi mai bun decit omul acesta? Pentru ce-l dispreţueşti ? Pen- 
tru ce îl judeci? Dar, — răspundeam lot eu indemnului lăun- 
tric, — nici nu m'am gindit la asta. Nu judec pe nimeni. nu 
pizmuese pe nimeni, nu mă mai mult decit tul Nu m'am 
azere are. cu astfel de ginduri de cind sint, Ce-mi tot dai tu 
sentințe. 


Incă, gindindu-mă mai bine, şi cu sincerităte, am înţels 


că glasul lăuntric avea dreptate! Mă simţeam mai mult decit 
ceia pe care îi întilneam în drum, și nici prin gind nu-mi tre- 
cea nici la schimb cu ei, nici să-i cred fraţii mei. Dimpotrivă! 
Mă bucuram văzind scăderile sufleteşti sau lipsurile trupesti 
sle aproapelui. 


OBSESSIE 285. 


— Băteai cimpii, pe cit bag cu de samă, — zise gazda. Se 
vede că nu aveai altceva mai bun de făcut! 

— li băteam, dar nu de voe bună, te asigur. Nu puteam 
scăpa de gindurile acestea și de-o nutocritică tot mai nemi- 
loasă. M'am frâmintat aşa săplămini dearindul. Am refuza! 
două procese, singurele ce mi se oteriră în lunile Iulie şi Au- 
gust, 

— Mare măgar ai fost — protestă Jan Grecu, 

— Nu mă puteam gindi la altceva, decit la obsesia mea. 
Ea-mi poruneca. Intr'o zi, pe stradă, întilnese pe Nicolai Roşu. 
pe doctorul. H ştii ca şi mine. Era afumat, eşise dintro bodegă. 
Trebuii să merg cu el un răstimp. Abia mi se alătură, luindu- 
mă la braţ, cu paşi clătinători, și auzii iar duhul cel lăun- 
tric că-mi spune: „În clipa asta Dumnezu te vede şi pe tine 
şi pe el. Amindoi sinteţi frați. Amindoi sinteți copiii Lui. Și 
vă iubeşte pe amindoi la fel. Amindoi sînteţi slugile lui. Două 
flori într'un strat”. Tată ce mi-a spus! Şi atunci, într'o clipă 
am înţeles toată pilda cu straturile de flori. 

El tăcu ostenit, privi în jur, oftă, 

— Nu'nţeleg ce te poate mișca în fantaziile acestea | — zise 
čun fel de minie Grecu. N'ai descoperit nimic nou. Sentinţele 
acestea sint vechi ca lumea, Le stiu eu, le ştii tu, le-ai ştiut şi 
mai înainte. Cine nu le ştie? Care religie ori filozofie nu le 
invaţă ? Cine nu le recunoaşte adevărul în clipe de sinceritate? 
Nu 'nțeleg pentru ce te-ai putul neliniști din pricina lor? 

Pascu nu răspunse un răstimp. Părea că vede ceva în 
muri depărtări. 

— Dela a şti pină la a simţi şi a executa, e mare prăpus- 
tia, — continuă el cu glas potolit. Adevărul acesta singur l-am 
ştiut și eu, ai dreptate, Dar marea revelație ce mi s'a dat mic 
e că din ceasul acela nu l-am cunoseut nimai cu mintea ci si 
cu inima. Şi asta însemnează necesitatea de a intra într'o 
lume nouă. E nemaipomenit, dar e așa! Noi cunoaştem ade- 
vărul frățietății omeneşti ca pe un udevăr matematic, ca 
pe o abstracție, dar nu ca un element al vieţii. Și de aceit 
nici nu ne interesează, nici nu-l urmăm. E un glonte ce-a por- 
nit din armă în văzduh şi nu se mai intoarce pe pămint, Altfel 
lumea sar fi schimbat de mult! Şi acum, pentru mine, nimic 
nu mai are rost din actuala așezare omenească. Totul trebue 
schimbat, radical! Gindul ăsta scoate din rădăcini copacii se- 
culari şi răstoarnă munţii: nu în teorie, în realitate toți sin- 
tem fraţi; pentrucă dela Dumnezeu am egit toţi, Şi el ne iu- 
beşte la tel pe toţi. El nu poate voi mai multă fericire pentru 
mine decit pentru aproapele meu! lată realitatea în care am 

intrat, şi care nu-mi mai dă pace să dorm. M'a luat în stăpi- 
nire cu desăvirșire. 
Jan Grecu se răsuci pe scaun, avu un fior de frig, îşi privi 
cu băgare de samă prietenul şi zise cu seriozitate: 


25 VIAŢA ROMINEASCA 


— Frămintări de om cure nu are de lucru! lată părerea 
meu. Dacă ui fi în toiul unui mare proces, te asigur că prostii- 
le acestea nu s'ar apropia de tine, Ai avea altceva mai bun de 
făcut. ~ 

— Nu, èu mă gindesc acum lu un non sistem social. De-o 
lună îl frămint în gind ṣi în inimă. ? 

— Prostii! Iți spun eu că sint fantazii de șomer intelec- 
tual! Dar mă mir cum dracu ţi-a dat in cap să te laşi chiar în 
mrejele acestui stupid umanilarism, ori cum să-i spun. Nu 
cumva ai aplicări spre bolşevism? A 

— Ei, bolşevism! Par'că acolo frățietatea e luată în samă! 
Acolo sint oameni numai o clasă socială. Pe cind în realitatea 
umană ce o simt şi o visez eu, Dumnezeu se uită cu aceiași 
dragoste la fiecare om, cu la garoafele din acelaşi strat, Și in 
sistemul meu, am ajuns la o mare strimtoare, De-aceia am 
venit să-ți cer sfatul! 

Jan Grecu se ridică enervat şi începu să se plimbe prin 
odae, 

— Pentru sistemul meu € nevoe ca fiecare om să se schim- 
be din temelie, să vadă, să creadă și să urmeze adevărul frà- 
tietății adevărate. Eu personal, încerc. Experimentez pe mine 
insumi. Veșriie, în orice gind, simțire, cuvint sau faptă in le- 
Bătura cu aproapele meu, imi zic: el e fratele meu adevărat 
si Dumnezeu îl iubeşte cu şi pe mine, N'ai idee în ce înălțimi 
te ridică gindul acesta, și cum îți schimbă ochii cu care pri- 
vești viața! N'ai idee ce dulce și plăcut este inimii acest gind! 
Totuşi mă trezesc adeseori egoist, pizmaş, nedrept. Care ar fi, 
dupå părerea ta, metoda ca fiecare om să ajungă uşor la cu- 
noașterea marelui adevăr care e temeiul înaltei umanități, si 
mai ules care ar fi mijloacele cele mai potrivite pentru a birui 
patimile care nu ne lasă să-l punem în practică? Dacă nu pot 
afla asta, pot spune că oprin la straturile acele de flori 
mi-a eşit cu adevăral ceasul cel rău în drum... . 

Jan Grecu se opri în faţa oaspelui: 

— Ascultă, Pascule, vorbeşti serios? 

— Desigur! 

— Crezi tu că acestea sint frămintări şi gînduri de om cu- 
minte? 

— Ce vrei să spui? - 

— E nemaipomenit ca cineva uzi, în ziua de azi, înţelegi 
Iu, să-și piardă vremea cu astfel de probleme. Esti obosit, eşti 
nervos, ştiu eu ce ai, dar întreg nu ești, Sfatul meu e să te 
tauti cu un doctor bun. E o obsesie, bine ai «pus. Ti-a esit in 
«num censul rău. Cel mai bun leac ar fi să ai de lucru, să ple- 
alezi la e a la tribunal, la Curte. Ai procese? 

— Nu 

— N'am nici eu! Dar o să vorbesc cu advocatul Poenaru, 


VIAȚA ROMINEASCA a7 


să-ţi incredințeze două sau trei. Nu! Fii sigur! Știu eu cum să 
aduc vorba! O să cer şi pentru mine două trei. O să-i spun că 
tragem pe dracu de coadă amindoi. Ce comedie, ele de tat, 
e şeful judeţului nostru. E obligat să ne dea şi nouă de sa 
Și să vezi cum o să-și adune aripile zgripțuroaica ce şi-a făcut 
cukus în capul tău! 

Jan Grecu se însufleți. Gindul să intervină pe lingă advo- 
catul Poenaru era nou-nouț, acum se născu, căutind un ajutor 
pentru prietenul său. Şi simţi o deosebită dragoste pentru» 
Paseu, începu să-şi fringi minile mulțumit şi să ridă, 

— De, este uşor explicabil ca omul fără lucru sā se gin- 
denscă la tot felul de prostii! Asta e primejdia șomajului. 
Lipsa de lucru duce la boală, poate la crimă. Dar un lucru nu 
pricep: cum s'a arătat boala la tine, cu obsesia asta s frăției 
prin care să mÎntui lumea! De-obiceiu lipsa de lucru te face 
pesimist, iți poate deștepta pormniri de răzvrătire, de distrugere 
a societăţii. Tu vrei să edifici din nou! Tu te gindeşti la fe- 
ricirea omenirii, lată ce nu pricep. Cum să-ți spun: obsesia ta 
+ anacronică, ba, mai mult, e anormală. 

Ouspele, Ilarie Pascu, îl privi zăpăcit. 

— Cum? Şi tu crezi că dacă voi avea procese o să treacă 
lrămintarea asta? 

— Ca dusă de vint, dragă prietene. Sint sigur. E logic. E 
psihologic. 

— Hm! nu ştiu, nu cred! E vorba nu numai de o obsesie, 
ci de un adevăr. Obsesia porneşte dintr'un adevăr. 

— Sâ-l ja dracu’ de-adevăr! O să vezi tu, după ce vei ince- 
pta munci și va trebui să deslegi atitea probleme de drept, să 
lelupţi, să dobori pe adversar! O să vezi dacă te vei mai gândi 
ă țiganul corturar e fratele tău! Ce prostie! Adevăr să fie, 
lar ce folos de el? Par'că tu poți schimba lumea? Cine o poate 
chimba? Hai, curaj! Cred că poimine vei avea de lucru, ca 
ji mine de altfel. Şi atunci, se luminează iar! 

larie Pascu privi cu neincredere la prieten, se ridică, îi 
trinse mina şi zise, abia șoptit: 

— Cine știe, poate ai dreptate! 


I. Agirbiceanu - 


Prolog 
In casa veche părintească, 
Stau iarăşi, singur, la Miorcani, 
Dă to! trecutul să m'oprească, 
Dar vremea fuge ani de ani. 
Ce am făcut — o, Doamne, spune 
Cu ziua mea, cu ziua Ta? 
Ca mine sufletu-mi apune, 
Și umbra pri va fi grea. 
In miezul vieţii mele, iată 
Smerit eu vreau să ctitoresc 
Lăcaș de slavă-adevărată, 
In grai curat şi cîmpenesc. 
Ştiu bine, Doamne, no să vie 
Să calce pragul ce-l visez 
Decit puţini. E nerozie 
In poezie să mai crezi. 
In ea tot cred cu'nverşunare! 
Otravă dulce mi-a turnat, 
Şi boala stintă leac nu are... 
De secetă a fost crăpat 
Pămintul țarinelor mele, 
i-acuma, nori aduşi de vint 
evarsă ploaia'n picuri grele 
Sorbită lacom de pămînt. 
O, Doamne, îți adună norul 
Și fulgeră în pieptul meu! 
Imi luminează drumul, dorul, 
De-aicea pîn’ la Dumnezeu! 


T Din poemul inedit Dinu Arbore — Povestea unni răzey - 


PROLOG ___ zay 


Dă-mi graiul ce-l vorbesc ciobanii 
Şi cei ce merg cu plugun pas. 
Dă-mi cintecul ce-l spun tufanii, 
Cind vintun frunză le-a rămas. 
Atit îți cer. Şi mai cer încă — 
Eu slab şi păcătos zidar — 
Să pot clădi cu viers de stincă, 
Ca ajutor să-mi dai în dar 
Tot ce-am iubit în ea năpraznic 
Dumnezeesc și liniștit: 
Intreaga ţară pînla mare 

i pînla munții ei bătrîni 

ă-mi fie'n suflet vin şi soare, 
Să-mi fie pită caldăn mini! 
De-acum cu sara lingă lampă, 
Cînd zilele în toamnă scad, 
Cind stă la geam ca într'o stampă 
Pustiul parc cu foi ce cad, 
Mi-oi duce vremea doar cu dinsul, 
Cu Dinu Arbore megieș 
Şi, pomenindu-i păsul, plinsul, 
Voi spune viața-i de răzeș. 
lar, cititorule de versuri, 
Prietine neașteptat, 
Ce crezi în bietele eresuri 
Ce'n sufletu-mi au tremurat, 

Eu te poftesc cu cinste multă 

In casa mea săi iei cvartir — 
Te-aşează, bea tutun, ascultă 
Cum leg povestea fir cu fir. 


Mioreani, 7 August 1928. 


Ion I. Pillat 


Despăgubirile şi reparaţiunile cuvenite 
Romîniei după marele război din 1914-1918 


A. Dela Versailles la planul Dawes. 


1. Dreptul la despăgubiri. 


Terminarea victorioasă a războiului impotriva Germa- 
niei şi Aliaților ei, dădea învingătorilor dreptul de a cere 
reparațiunea desăvirşită a cheltuelilor de război şi a pagube- 
lor pricinuite de inamicii infrinți. 

Războaiele din trecut se terminaseră aproape toate cu in- 
semnate sarcini impuse învinşilor şi nu era nici un motiv ca 
asemenea precedente favorabile invingătorilor să fie părăsite. 

Tratatul din Versailles, semnat la 25 Iunie 1919, stabile- 
şte deci cu claritate, pe lingă răspunderea morală a învinşi- 
lor, răspunderea lor materială, 

Articolul 231 precizează astiel uceste răspunderi : 

„Guvernele aliate și asociate declară, și Germania recu- 
noaște că, Germania și Aliații săi sint răspunzători, pentrucă 
le-au pricinuit, de toate pierderile şi de tonte pagubele pe 
care le-au suferit guvernele aliate şi asociate şi naţionalii lor, 
în urma războiului, care le-a fost impus de agresiunea Ger- 
maniei și aliaților săi”. 

De astădată insă, distrugerile şi pambele de tot felul, 
pricinuite aliaţilor învingători întreceau imaginația cea 
mai pesimistă. După calculele d-lui A. Tardieu *, unul din 
făuritorii tratatului, — cheltuelile de război sau ridicat la 
700 miliarde franci aur, pagubele suferite de bunuri și per- 
soane au atins cifra de 350 miliarde franci aur, şi dacă sar 
fi socotit şi pagubele indirecte, totalul ar fii reprezen- 
tat cifra astronomică de iar zece mii de miliarde franci, 

Cu toată bogăția Germaniei, sa evidențiat, din primul 


1-A, 'Tardicn, La Pair. Päris. 


y __ DESPAGUBIRILE DE RĂZBOI - w 
moment, că nu se putea nici cere măcar plata sumei de 1050 
miliarde franci, cit totalizau cheltuelile de război și pagubele 
directe suferite de statele aliate. 

De aceia, art. 232 din tratatul dela Versailles adaugă ime- 
diat după ce fixase răspunderile : 

„Guvernele aliate și asociate recunosc că resursele Ger- 
maniei nu sint îndestulătoare pentru a asigura complecta re- 
parație a tuturor cheltuelilor şi a tuturor pagubelor, Guver- 
nele aliate şi asociate totuşi pretind, şi Germania se obligă, 
să repare toate pagubele pricinuite populaţiei civile şi bu- 
nurile fiecăreia din puterile aliate şi asociate, în timpul cât 
aceste Puteri au fost în stare de război cu Germania”, 

lar articolul 233 prevedea creațiunea unui organ ad-hoc, 
pentru a fixa cifra şi a organiza plata acestor reparaţiuni. 

Art. 233, „Totalul pagubelor pentru care Germania da- 
torează reparațiuni va fi fixat de o comisiune interaliată care 
se va numi Comisiunea Reparaţiunilor şi va fi constituită în 
forma și cu puterile indicate mai departe”. 

Comisiunea Heparaţiilor a fost alcătuită din delegații 
principalilor beligeranţi: Statele Unite, Anglia, Franța, Italia, 
Japonia și Jugoslavia. Din motive ce au rămas încă neexpli- 
cate, Rominiei nu i s'a admis a avea reprezentantul său. Acest 
fapt a avut consecințe importante pentru rezolvarea cererilor 
rominești. Nefiind susţinute înăuntrul comisiunii, ele au fost 
aproape întotdeauna sacrificate. Acţiunea guvernului Bră- 
tianu debuta deci cu o importantă neisbindă. 

Tratatul dela Versailles renunţă deci, dela început, la pa- 
pubele indirecte şi la cheltuelile de război, menţinind numai 
pretenţiunea reparării pagubelor cauzate populaţiunilor ci- 
vile, în persoana şi averea lor. Acestea, după cum am văzut, 
se ridicau după o serioasă apreciere la 350 miliarde franci 
aur, cifră la care de-abia se ridica valoarea totală a avuţiei 
naţionale a Germaniei. 

In Mai 1920, Comisiunea de Reparaţiuni începe evaluare 
pe categorii a pagubelor suferite de aliați şi zece luni ma 
tirziu (12 Februarie 1921) închide lista reclamaţiunilor de 
despăgubiri. Cererile aliaților grupate pe categorii sint noti- 
ficate lui „Kriepslastenkommission” care prezintă o serie de 
chestiuni spre a fi precizate. Între 5 şi 20 Martie 1921 dele- 
gațiunile aliate răspund acestor chestiuni. Reichul depune 
memorii definitive, după care apoi se procedează la audierea 
delegaţiunilor Germaniei între 5—12 Aprilie. Comisiunea de 
reparațiuni statucază și analizează reclamațiunile aliaților şi 
observaţiunile delegaţiunii Germaniei, ca tribunal interna- 

ional, 

Pentru a evita divergența între diversele delegațiuni, Co- 
misiunea de reparaţiuni renunțase în 1921 a evalua separat 
fiecare categorie de pretenţiuni, procedind la o estimaţiune 
globală. Intre cifra de 150—180 miliarde propusă de delega- 


292 VIAŢA ROMINEASCĂ 

ţia engleză şi 104 miliarde aur propusă de delegațiunea en- 
gleză, Comisiunea de Reparuţiuni adoptă la 27 Aprilie 1921 
media de 132 miliarde mărei-aur. 

Cu ocazia Conferinţei dela Londra (29 Aprilie-d Mai 1921) 
Comisiunea de reparaţiuni e convocată în capitala Angliei 
unde, împreună cu Consiliul suprem, procedează la fixarea 
definitivă a reparaţiunilor. In executarea deciziunii luate, a- 
liaţii adresează la 5 Mai 1921 ultimatumul lor Germaniei, iar 
Comisiunea de Reparaţiuni la 6 Mai 1921 notifică Guvernului 
Reichului statutul de plată în ceiace priveşte reparațiunile '. 

Tratatul dela Saint-Germain en Laye, semnat la 10 Sept. 
1919 cu Austria, acela dela Trianon, din 4 lunie 1920, incheiat 
cu Ungaria, Tratatul dela Neuilly-sur-Seine, încheiat cu 
Bulgaria la 17 Noembrie 1919, şi în fine acel dela Sevres, În- 
cheiat cu Turcia la 10 August 1920, statornicesc aceleaşi răs- 
punderi în sarcina intinşilor, dar recunosc aceiași imposibi- 
litate de reparaţie totală a pagubelor învingătorilor. 

Ele declară competinte aceiaşi Comisie a Reparaţiilor de 
la Paris, pentru a determina atit quantumul despăgubirilor 
admise pentru fiecare Putere victorioasă, cit și modalităţile 
de plată. 


Inaintea acestei comisiuni trebuia deci să prezinte statul 
romin pretenţiunile, în ce priveşte pagubele cauzate de răz- 


boi populaţiei şi bunurilor sale. 

Cum era evident că nici un stat nu va fi despăgubit in- 
tegral, era de aşteptat o reducere proporţională a tuturor pre- 
tențiunilor, deci şi a celor romineşti. Aceasta însă nu putea 
impiedica statul romin de a-și arăta, în amănunțime și în 
total. pagubele ce suferiseră supușii săi. 


2. Pretențiunile Rominiei. 
a. Despăgubirile de război. 


După începerea lucrărilor Comisiei de Reparaţiuni și cu 
Vrilejul diferitelor conferinţe interaliate, Rominia a prezen- 
tat următoarele pretenţiuni : 

1. Despăgubiri pentru pagubele suferite de civili, prevă- 
zute de art. 38 al tratatului din Versailles, în sumă de 
1099.853.761 lei aur, 

2. Despägubiri pentru emisiunea de bilete făcute de ad- 
ministrația militară germană, prin Banca Generală Romină 
in sumă de 2.173.000.000 lei aur, 

3. Despăgubiri pentru punerea în aplicare anticipată a 
tratatului din Bucureşti, a căror valoare memoriul adresat 
conferinţei dela Londra din August 1924 o fixează între 750 
milioane și un miliard lei aur. 


* Savel Rădulescu, Chestiunea reparațiilor şi planul Dawes. 


+ 
DESPAGUBIRILE DE RAZBOI 29 


4. Despăgubiri pentru distrugerea industriei petrolifere 
insemnind numai pentru industria particulară 10 milioane 
lire sterline. 

5, Despăgubiri pentru pagubele suferite din partea alia- 
|ilor. Acestea cuprind valoarea tezaurului Casei de depuneri 
şi stokul aur al Băncii Naţionale a Rominiei de lei aur 322 mi- 
lioane, și însumează în total circa 1 miliard lei aur, 

6. Restituirea depozitelor Băncii Naţionale dela Reichs- 
bank de circa 500.000.000 lei aur. 


b. Sareini derivind din tratate. 


La aceste capitole, diferitele memorii ale guvernului ro- 
min au adăugat, pentru a complecta lista sarcinilor de răz- 
boi, obligaţiile ce i-au fost impuse prin tratatele dela Saint- 
Germain şi Trianon. 

Ele sint următoarele: 

i 1. Datoria pentru liberarea noilor provincii : 235.000.000 
ei aur, 

2. Cota parte a datoriei Austro-Ungariei, regulată în parte 
de conferința dela Innsbruck, valorind, pentru această parte, 
circa 500.000.000 lei aur. 

3. Valoarea bunurilor transferate statului romin din ve- 
ile provincii austro-ungare, în valoare de 1.155.000.000 
ei aur, 

4. Valoarea pro ăia e engleze şi franceze din Basu- 
rabia evaluate la „000.000 lei aur. 

Pretenţiunile Romîniei se ridicau deci la 36 miliarde lei 
aur pentru despăgubirile de război, conform stipulaţiilor Tra- 
tatului din Versailles, și la 2.140 milioane lei aur pentru aco- 
perirea sarcinilor noilor teritorii, 

Exemplul războaielor trecute şi dreptul internațional în- 
dreptățeau Rominia să nădăjduiască că va primi o bună 
parte din aceste cereri, dacă era imposibilă o satisfacţie in- 
tegrală. 

O bună prezentare și o inteligentă susținere a acestor 
drepturi ar fi reuşit să aducă în patrimoniul naţional valori 
importante, atit de necesare reparării pagubelor războiului. 

Vom examina mai departe cum au prezentat şi apărat 
guvernele romineşti aceste drepturi ale neamului rominesc, 


3. In fafa Comisiei de Reparaţii. 


Despăgubirile pagubelor civile. 


Prin faptul că la începerea lucrărilor Comisiei de Repa- 
rații, țara avea un guvern Brătianu, i-a revenit acestuia onoa- 
rea și sarcina de a prezenta pretenţiunile Romîniei, a le fixa 
și apăra pentru totdeauna înaintea areopagului interaliat. 


} 4 
204 = VIAŢA ROMINEASCA Žž 


Se oferea astfel guvernului de atunci posibilitatea cea 
mai strălucită de a arăta capacitatea, competința și pri- 
ceperea sa în una din cele mai mari chestiuni financiare, ce 
sa pus vreodată acestei țări. Alcătuind comisiuni speciale din 
cele mai cunoscute forţe dinprejurul său, după îndelungate 
cercetări şi calcule, guvernul Brătianu prezintă Comisiei de 
reparațiuni un memoriu, care în rezumat se concentra în ur- 
mătorul tablou : 


Despăgubirile * cerute de Rominia Comisiuniii de Re- 
paraţiuni din Paris. 


Pagube in vechiul Regat. 


8 103.289.710 lei—fr. aur Pagube canzate particularilor civili. 
8955993719 e = «< . * judetelor şi comunelor. 
8.723.189.568 e = « . « Statului (aci întră şi bi'e- 

tele Băncii Generale). 


3.536.782.579 + «= « Despăgubiri pentru prizonierii morți. 


120%0.654.070 - Pensiuni militare (acordate gradelor infe- 
rioare și ofițerilor invalizi precum și ur- 
maşilor lor: 
11.947.689 » Asistență dată prizonierilor de război şi 
familiilor lor. 
4168.709.847 » ~ Alocațiuni date familiilor mobilizaţilor, | 
2444000 » ~ Chettuelificute cu comisiunile de constatare. 
83.462.579 ~ ~  Despăgubiri pentru rele tratamente cau- 
zate prizonierilor în lagärele inamice. 
31.000.833. 701 


Nota I — Nu întră în suma de mai sus, pagubele directe şi indi» 
recte provenite din incendierea petrolurilor în toamna anului 1916; tezaur 


rul dela Moscova garantat de aliații noştri ete, — precum și daunele, 


in ordine monetară (depozitul de aur al Băncii Nailonale romîne la 
Reichsbank ote.) 
Nota I. — In suma de mai sus nu întră: 
a) 84.000.000 lei Cheltueli ce se cuvin institutelor pentru educația 
și creşterea copiilor națiunii (orfanii de război din 
arteliuate.) 


b) 167.400.000 < Cheltueli că se cuvin Institutului Oficiul Naţional | 
I O. V. pentru întreţinerea mutilaților de război 


(cămin, ateliere de reeducaţie). 
e) 84.000.000 + Cheltueli medicale, chirurgicale, întreținerea la sta- 
iunile balneare a invalizilor și orfanilor, 


d) 1738.052.000 + Diverse compensiări de aceiaşi natură ca şi pen- 
siunile. 
508.452.000 + 


' Acta și doctmenie. Ministerul Finanţelor. 


l 


DESPAGUBIRILE DE RAZBOI 295 


După trecerea a doisprezece ani, putem astăzi, cind nici 
un neajuns nu mai poate fi adus țării, să declarăm că această 
listă, așa cum a fost prezentată, a făcut o tristă dovadă de 
ușurință, incompetență și de lipsa oricărei conștiințe inalte a 
misiunii celor ce reprezentau atunci interesele Rominiei și 


care se intrupau pentru chestiunile financiare. în persoa 
lui Vintilă Brătianu. = ig 


Ce critici se pot aduce acestui memoriu? 


Cu un an inainte de Începerea războiului, un organ eco- 
nomic pus sub directa conducere a lui Vintilă Brătianu pu- 
blica un studiu al Profesorului Dr. I, N. Angelescu despre 
„Avuția națională a Rominiet” *. 

In acest studiu, economistul liberal analiza care sint ele- 
mentele avuţiei naţionale și ajungea la următoarele cifre : 


Lei aur 

Proprietatea rurală impreună cu păduri și pescarii  19.100,000,.000 
Proprietatea funciară urbană 1.50 „000.000 
Căi ferate, flotă 1.000 000.000 
Fond minier 1.300.000.000 
Fond industrial și comercial 5000.000.000 
Metale preţioase şi creanţe 300 000.000 

Total, . — . , 28 200.000.000 


Din primul moment deci, faptul de a cere o despăgubire 
de aproape 18 miliarde lei aur, pentru pagubele pricinuite 
particularilor şi bunurilor din cele % ale țării ocupate de 
inamic — cind uceste bunuri în totalitatea lor, adică socotind 
valoarea venală a pămintului, a clădirilor, a pădurilor, a fa- 
bricilor, a minelor, a căilor ferate, nu insemnau decit 28 mi- 
lirde — a pus în lumină neserioasă toate cererile Romîniei. 

Desbaterile din faţa Comisiei de Reparaţiuni nu sau pu- 
blicat. Totuşi, din indisereţiunile produse pe acea vreme, s'a 
putut afla că socotelile prezentate de delegaţia financiară ro- 
mînă în frunte cu I. |. C. Brătianu au fost contestate în mod 
documentat de delegația germană şi au fost suspectate de 
Comisie. 

In această suspiciune trebue să găsim ag polii fap- 
tului că la conferința dela Spaa (5—46 Iulie 1920) sau acor- 
dat Jugoslaviei, Rominici şi Greciei numai 6.5% din totalul 


despăgubirilor și că o conferință ulterioară ținută la Paris, 
la 20 Iunie 1921. a împărțit această cotă astfel ; 
Serbia e >» 4 ETA RAE Do 
Rominia :. 3 i „1.10% 
Grik ei erei N sită 0.40% 


' Democrația. Anul ITI, No, 7,1 Iulie 1915, 


296 VIAȚA ROMINEASCA 
Delegații Rominiei au protestat energic contra atribuirii 
unei cote, valorind o cincime din ceiace se acordase Serbiei, 
dar conferințele dela Spas şi dela Londra nu au dal ascultare 
acestor proteste pentru că au considerat cererile Rominiri 
exagerate. 
Apărarea strălucită a tezei romineşti, făcută de d. N. 


Titulescu, la care guvernul recursese pentru a mai salva ceva, 


nu a mai putut folosi nimic. 

Chestiunea a fost compromisă dela început, prin prezen- 
tarea neserioasă a unor cereri exagerate peste limitele ad- 
misibile, 

Inlăturind calculele lui Vintilă Brătianu, conferințele dela 
Spaa şi Paris au apreciat deci la circa un miliard 875 mili- 
oane lei aur pagubele, pe care comisiunea financiară a așa 
zișilor experţi romini le calculase la 31 miliarde lei aur. 

Această exagerare, oricit de patriotică ar părea, ne-a fā- 
cut cel mai mare rău, aruncind o perpetuă îndoială și asupra 
celor mai drepte revendicări. 


4. Pianul Dawes. 


Programul de plăţi fixat Germaniei de Conferinţa dela 
Londra (Mai 1921), deşi primit la început de Germania, in cu- 
rind a rămas neexecutat. 

După mai multe moratorii, conferințe interaliate și tot 
felul de tratative, în faţa unei Germanii care căuta să se sus- 
tragă plăţii, Franţa a fost nevoită să ocupe teritoriul Ruhr 
(Ianuarie 1923). Citva timp după aceia, la 30 Noembrie 1923, 
pentru fixarea unui nou statul de plăţi, Comisia Reparaţiilor 
numeşte două Comitete de experţi, care la 9 Aprilie 1924 își 
depun rapoartele. 

Primul comitet condus de financiarul american Charles 
Dawes, elaborează un nou plan pentru executarea repara- 
țiilor. El fu acceptat, în întregime, de puterile aliate şi de 
Germania în conferinţa dela Londra, din August 1924 şi fu 
pus imediat în aplicare, Potrivit prevederilor lui, moneta ger- 
mană este refăcută, bugetul echilibrat, iar programul plății 
de anuităţi executat, cu punctualitate, 

In cei patru ani, care au trecut dela inceptutul aplicării 
planiiiui Dawes, Germania a plătit următoarele sume : 


Anul 1924-25 , „+ 1000 Mi'ioane Mk. nur 
+ 105—326 : 


1990-27. .,, "r „a 1200 : . 
1927—48 43.9. sr C 9 1750 € s 


Cu începere dela 1928—29 Germania urma să plătească 
anual 2 miliarde cincisute milioane mărci aur, cifră care mai 
putea fi mărită pină la maximum 3 miliarde prin aplicarea 
unui indiciu de propășire al avuţiei germane. 


DESPAGUBIRILE DE RAZBOI 2 


Din aceste anuități Rominia a primit : 


MORES ANA RN T ae a aa Put 7.534 000 Mk. nur 

În n mt IFA Il Se SAR ala, Săi 9002000) + ~ 
ID n cc. S i oa 12.256.000 ~ 

E SON E E REE RA S 14.905.147 + 

9109909. o iS ie . 15.543.056 «+ 


Pină la aplicarea planului Dawes, Pominia primise 
34.909.640 mărci aur astfel că totalul încasat pînă la 1 Mai 
1929 este de 97.000.000 mk. aur. 

Cota primită de Rominia anual nu a reprezentat pină 
acum nici măcar 1% din cifra e papa recunoscută de Comi- 
sia Reparațiilor, prin hotārirea dela Spaa. 

In cazul cind anuitatea globală plătită de Germania s'ar 
fi ridicat la maximum previzibil de 3 miliarde mărci anual 
cola romină ar fi fost de 33 milioane mărci aur, ceiace ar fi 
reprezentat anual deabia 21496 din capitalul despăgubirilor 
acordate. , 

Prin urmare, în loc de 31 miliarde lei aur, pretinse de Ro- 
minia prin guvernul Brătianu, care, la o dobindă minimală 
de 4% şi o amortizare anuală de 1%, ar trebui să producă un 
miliard cincizeci şi unu milioane lei aur, ca nu primeşte 
decit 41 milioane lei aur, deci deabia 13% din pretențiunile 
formulate, 

In același timp, obligațiunile noastre, impuse de tratatele 
dela St. Germain en Laye și Trianon, cum şi datoria de răz- 
boi către aliaţi ne-au fost reclamate în intregimea lor. Vom 
vedea mai departe cum a variat, în această privinţă, atitudi- 
nea guvernelor care au creat situaţia aceasta, 


5 Chestiunea acoperirii biletelor de bancă emise de Ranca 
Generală Romină, în timpul ocupaţiei germane. 


In lista prezentată Comisiei Reparaţiilor totalizind pre- 
tențiunile romineşti, este cuprinsă şi despăgubirea pentru bi- 
letele de bancă emise de „administrația militară germană în 
Hominia” prin intermediul Bâncii Generale Romine. Totuşi 
Comisiunea de Reparaţiuni prin o adresă din 14 April 1921) 
face cunoscut guvernului romin că își declină competința de 
a statua asupra acestei chestiuni, învitind guvernul romin să 
trateze direct cu cel german. Aceiaşi indicație o da Comi- 
sia Reparaţiilor şi privitor la reclamaţiunile pentru recu 
rarea depozitelor de 80.469.600 lei aur efectiv, şi 3209.214.837 
mărci aur, depuse la Reichsbank de Banca Naţională a Ro- 
miniei. 

Silit de această hotărire, guvernul romin a început trata- 
tive cu guvernul german. 


1 Acte și documente, pag- 301, 


BIBLIOTECA 
UNIVERSITAȚII 
ȘI AA, pp + | 


208 VIATA ROMINEASCA S 

Pretențiunile Romîniei în ce priveşte emisiunea Băncii 
Generale, erau de a i se plăti: 1.691.782.366 mărci aur, aco- 
perire corespunzătoare a sumei de 2114.727.957 lei bilete 
emise de Banca Generală Romină, pentru nevoile armatei de 
ocupație. 

In realitate suma emisă se ridica la 2.263.645.886 lei, dar 
guvernul romin a neglijat raportul ce am făcut în această 
chestiune, primind de bune cifrele germane. Guvernul ger- 
man, prin nota din 18 Mai 1921, recunoaşte totalul emisiunii, 
recunoaşte dreptul statului romin de a cere acoperirea bile- 
telor emise, însă pretinde scăzămintele următoare : 


Lei 225 000.000 cheltuite pentru nevoile teritorului romin ocupat. 
56R.924.969 ce le posedă în numerar În lei, 
793.924.969 
Aceasta reduce totalu biletelor de acoperit ia 1320 802.988 (o 
eroare de calcul in nota germană prevede 1.220.802.980) iar acoperirea 
lor se reducen ln 053.678.805 mărci şi 498.189.737 coroane. 


Nota germană termina oferind guvernului romin sumele 
de mai sus în mărci și coroane imediat, pentru a se stinge 
orice reclamaţie privitoare la această chestiune. 

Guvernul romin a refuzat, cerind plata în aur a totalităţii 
acoperirii de 1.191.849.679 mărci aur şi 771.202.975 coroane aur, 


Teza juridică a guvernului romin, fixată prin raportul 
prezentat conferinței de pace dela Paris, era desigur inte- 
meiată. Ea nu n găsit însă sprijinul aliaților, pentrucă ei nu 
aveau nici un interes ca să facă să se remită Rominici 0 
sumă de aproape un miliard opt sute milioane mărci aur, 
Şi nici nu era posibil! 

Ce mai răminea pentru aliaţi? 

Era desigur mai înțelept să se ia in considerație oferta 
Germaniei care, în momentul cînd se făcea, avea o valoare 


minimală de 12 milioane dolari, fără a mai socoti cele 500 mi- 


livane koroane care în 1921 tot mai reprezentau o valoare aur 
apreciabilă. Era de prevăzut că tratative duse pe această bază 
transacțională puteau mări oferta făcută. 


Discuţiunile au fost reluate în 1922, cind o delegaţie ger- 
mană în frunte cu fostul ministru german d. M. Dernberg, 4 
tratat cu o comisie rominească, condusă de V. Brătianu. 


Intransigența Rominiei — bazată numai pe teza juridică 
şi pe necunoaşterea situației reale a Germaniei și a situaţiei 
generale — a continuat. V, Brătianu nu a luat în consideraţie 
oferta germană reinoită de d. M. Dernberg și tratativele s'au 
terminat fără nici un rezultat, la 9 Decembrie 1922. 


RAZBOI - 299 


Incercările Rominiei de a relua din inițiativa ei ches- 
tiunea, au rămas fără rezultat, cu atit mai mult cu cit, între 
timp, acceptarea planului Dawes agravat chiar situaţia ju- 
ridică a tezei romineşti. % 


6. Aplicarea anticipată a a latului dela Bucureşti. 


Anticipind asupra executării tratatului dela București, 

andamentul german a impus guvernului romin anumite 
prestațiuni, care au fost executate. Tratatul dela Versailles 
anulind pe cel dela Bucureşti, guvernul romin a fost îndrep- 
tăţit să ceară plata prestațiunilor făcute. Ele au fost preci- 
zate întrun tablou (Acte şi documente, pag. 331) „care insu- 
mează 923.467.985 lei aur. 

In acest tablou este un post : 

519 cai de reproducție (?) dela Tatarovka readuşi În țară 
şi luaţi de bolșevici, care sint trecuţi pentru o valoare totală 
de 48.322.395 lei aur, revenind astfel fiecărui cal de repro- 
ductie (?) un preţ de 93.000 lei aur! lar caii de muncă agri- 
colă din alt post sint valoraţi la lei aur 1500 bucata sau 
circa 45.000 lei hirtie! Intregul tablou are calcule asemână- 
toare, așa că nici nu a fost luat în considerare serioasă. 

Astfel, asupra acestui post Rominia nu a primit nimic, el 
fiind înglobat în suma ce ni s'a acordat din reparaţiile ger- 
mane, prin hotărirea dela Spaa. 


7. Despăgubirea pentru distrugerile industriei petrolifere, 

Pagubele industriei petrolifere nu erau, de fapt, prici- 
nuite de armata germană. Ele fuseseră ordonate de generalul 
Berthelot şeful misiunii militare franceze în Rominia, iar Mi- 
nistrul Angliei, prin notele dela 22 Ianuarie 1917 și 3 Martie 
1918, a garantat despăgubirile ce se vor cuveni Rominiei pen- 
tru aceste distrugeri. Ele au fost calculate în raportul comi- 
siei speciale din Sept. 1922 la suma de 9.980.527 lire sterline 
po întreprinderile particulare și 10.000.000 (?) lire ster- 

ne pentru întreprinderile statului. 

Prin acordurile încheiate cu Anglia și Franța, aceste sume 
ne-au fost recunoscute şi datoriile Hominiei către aceste țări 
au fost micşorate cu sumele respective, 

Statul romin va plăti direct societăților păgubite, prin o 
emisiune de rentă, cifrele recunoscute fiecăruia. 

Din toate posturile reclamate, acesta e singurul care a 
primit o rezolvare mulţumitoare, 


8 Tezaurul Casei de depuneri şi stokul aur al Bâncii 
Naţionale a României evacuate la Moscova. 


„_ Tot ca o pagubă de război n fost. cu drept cuvint, soco- 
tiiä şi acea pricinuită țării, prin trimiterea tezaurului Casei 


300 VIAȚA ROMINEASCA_____ 


de depuneri şi a stokului de aur al Băncii de emisiune la 
Moscova. 

Impresionat de inaintarea forţelor inamice, guvernul ro- 
min a dispus în Decembrie 1916 transportarea aurului Băncii 
Naţionale a Hominiei la Moscova, Un număr de 1740 lăzi, cu- 
prinzind monezi de aur în valoare de lei aur 314.580.456, au 
fost depuse în sala armurelor din palatul Kremlin, Odată cu 
acestea, sau depus şi două lăzi cu bijuteriile Reginei Maria, de 
o valoare de 7 milioane lei aur, 

La 27 Iulie 1917, celelalte valori ce se mai găseau in Mol- 
dova au fost şi ele expediate la Moscova. Un număr de 1809 
lăzi au fost depuse la Kremlin şi Sudnaia-Kazna. 

Un protocol incheiat de reprezentanţii guvernului rus la 
5 August 1917 garanta conservarea și readucerea în țară a a- 
cestor depozite, 

Indată după predarea acestei insemnate avuţii, revoluția 
rusă izbucni. Conducătorii ei au refuzat, pină azi, să dea vre-o 
lămurire asupra depozitelor primite, cu atit mai puţin sau 
gindit la restituirea lor. 

Cind guvernul Sovietelor a propus guvernului romin in- 
cepon unor tratative pentru regularea navigaţiei pe Nistru 
delegaţii ruşi au cerut delegaților romini să renunțe, în pres- 
labil, la restituirea depozitelor, 

Mai tirziu, la Conferința dela Viena, reprezentanții Ro- 
miniei, înainte de a incepe orice discuţie, au cerut restituirea 
integrală a tezaurului. Hăspunsul rus fiind negativ, tratativele 
s'au rupt, 

La conferința internațională economică dela Genua, la 
care participa și Rusia, sa admis, după cererea Rominiei, 
să se treacă în stipulațiunile ce urmau a fi semnate de toți 
participanții textul următor: 


CLAUZA XIII, 


„Guvernul sovietie rus va restitui guvernului romin va- 
lorile depuse la Moscova” 


Ruşii retrăgindu-se dela Genua chestiunea a rămas nere- 
zolvată, fiind în aceiaşi situaţie și azi, 

Guvernul care a decis transportarea în Rusia, gata de 
revoluţie, a unor asemenea avuţii, a dat dovada nepriceperii 
sale şi a panicii de cure era cuprins. 


9. Depozitele Băncii Naţionale a Romîniei ia Berlin. 


In clipa declarării războiului impotriva Austro-Ungariei, 
Banca de emisiune a Rominiei avea la Reichsbank din Berlin 


DESPAGUBIRILE DE RAZBOI 301 
un depozit de monede aur de 80.469.630 lei aur i un di 
nibil E cani de 329.214.837 mărci aur. fi pie a ai 

Nu putem înțelege motivele care au putut determina Di- 
recţiunea Băncii Naţionale să ţină pină la declararea răz- 
boiului aceste sume extrem de importante la dispoziția ina- 
micului prezumat. 

Această lipsă de prevedere a fost scump plătită, căci di- 
recțiunea lui Heichsbank a refuzat să restitue în aur aceste 
depozite. Ea a oferit mărci de cont, complect devalorizate. 
Chestiunea a rămas nerezolvată, pină în 1928, toate reclama- 
țiunile făcute de Banca Naţională și de Statul romin, nepri- 
mind satisfacţiune. Deabia în 1928 s'a încheiat o tranzacţiune 
asupra căreia vom reveni. 


10. Restituirile în natură, 


Art, 238 al tratatului din Versailles dădea drept statelor 
victorioase să ia înapoi din Germania obiectele, animalele și 
valoriile de orice fel, care ar fi putut fi identificate, 

El se exprima astfel: 

„Pe lingă plăţile prevăzute mai sus, Germania va restitui 
în natură animalele, obiectele şi valorile de orice fel ce ar fi 
fost Iuate sau sechestrate în cazul cind ele vor putea fi iden- 
tificate pe teritoriul Germaniei, sau pe acel al aliaţilor ei”. 
Pină astăzi nu se cunoaște public cui și în ce condiții au fost 
repartizate animalele readuse din Germania pe temeiul 
art, 232, 

Prin art. 127 al tratatului dela Neuilly sur Seine, Bulga- 
ria a fost obligată să livreze Rominiei un însemnat număr de 
animale. 

Rominia a uzat de dreptul restituţiilor obiectelor identi- 
ficate. Sau incheiat cu Germania diferite acorduri pentru 
aduceri de animale. 

Nicăeri însă nu se găseşte distribuţia animalelor sau 
obiectelor recuperate. 

Documentele oficiale nu lămurese nicăeri ce sa făcut cu 
această importantă avuţie. 

O anchetă specială e necesară pentru a cerceta cum s'au 
exercitat şi folosit aceste importante drepturi recunoscute de 
tratate. 


11. Creanţele recunoscute Rominiei prin tratate. 


Am văzut că pentru cele 39 miliarde lei aur pagube de 
război, Hominia nu a primit pină azi decit 97 milioane mărci 
din anuităţile germane, plus despăgubirile pentru distrugerile 
petrolului care se urcă la aproape 500 milioane lei aur. Mai 


302 VIATA ROMINEASCA b. OEE. 


mult decit atit. Prin cele două tratate incheiate cu Austria și 
Ungaria, la St. Germain en Laye şi Trianon, sau impus țării 
noastre sarcini exigibile care întrec suma de 2 miliarde lei aur, 

Totdeodată puterile aliate, Statele Unite, Anglia, Italia și 
Franţa au cerut regularea grabnică a datoriilor de război, 
contractate de Rominia, cum și începerea achitării lor. Prin 
diferite acorduri ne-am obligat a plăti: 


Statelor Unite ale America ..... 44.390.000 doil. 

Angliei ea ei Pepe e „18.448.000 L, st 

Italiei RS, „1567.911.000 Lire ital. 

Frantei . . sa-s , „a 525.000.000 fr. aur. 
sau în total peste un miliard două sute franci aur. 


Pe de altă parte, tratatele cu Austria, Ungaria, Bulgaria 
şi Turcia, deşi cuprindeau clauza responsabilităţii lor totale 
față de Rominia, pentru pagubele ei de război, totuși ele au 
fost astfel intocmite încit plăţile către Rominia au fost sau 
suprimate, sau micşorate şi aminate prin diferite moratorii 
şi aranjamente, 

a. Reparațiile austriace, 


Tratatul dela St. Germain en Laye în art. 177—182 a dat 
in sarcina comisiunii de reparațiuni obligația de a fixa cuan- 
tumul despăgubirilor ce urmează a plăti Austria, Slutelor 


aliate învingătoare. Protocolul dela Geneva a acordul insă a- 


cestei țări un moratoriu de 20 ani pentru a se putea reface, 
Comisiuneu de reparaţii nu a fixat, pină azi. suma ce vu 
plăți Austria. 
Perspectivele Rominiei de a primi ceva dela republica 
austriacă, sint deci foarte problematice. 


b. Reparaţiile ungare. 


Comisiuneu de reparații nu a fixat nici suma globală a 
reparațiilor ce are a plăti Ungaria. Deocamdată ea a intocmit 
un statut de plăți anuale care pronos o serie de anuități pină 
la 1943. Acestea au fost astfel stabilite: 

a) Dela 1 lannarie 192-31 Decembrie 1926. 

Ungaria va face Jupgoslaviei livrări in natură sau plăți 
pină la concurența valorii a 880 tone cărbuni zilnic. 

b) Dela 1 Ianuarie 1927—31 Decembrie 1943, ea va face 
plăți semestriale incepind dela 2.500.000 Kr. aur şi urcindu-se 
pînă la 7.000.000 Kr. aur, 

Pină la 1930 singura în drept a primi aceste plăţi este 
Jugoslavia. Dela această dată, conform acordului dela Paris, 
din 14 lunie 1925, Romiînia va primi 10.55% din anuităţi. 

Maximum ce vom avea deci de primit anual va fi de 
738.000 Kr, aur şi aceasta numai timp de 13 ani, 


te 


— a 


DESPAGUBIRILE DE RAZBOI 
e. Reparaţiiie bulgare. 


+ Prin acordul dela Paris din 14 Iunie 1925 s'a acordat Ro- 
miniei 10,55% din reparaţiile ce tratatul dela Neuily, din 27 
Noembrie 1919, impusese Bulgariei. Totalul acestor re - 
juni a fost fixat de Comisia Reparaţiilor la 2.500.000.000 fr. 
aur, a cărui plată urma să se înceapă la 1 Iulie 1920. Totuşi 
ii 21 Martie 1923, un protocol încheiat la Sofia, fără partici- 
parea și știința Romîniei, împarte datoria Bulgariei în două 
tranșe A şi B. 

Tranșa A. trebue să fie achitată în 120 vărsăminte se- 
mestriale inegale, progresive, începind dela 2.300.000 fr. aur 
și terminind cu 21.697.668 fr. aur la 1 Aprilie 1983. 

Totalul ei se ridică la 500.000.000 fr. aur. 

Tranșa B. va fi reclamată Bulgariei deabia cu începere 
dela 1 Aprilie 1953, 

Pină la sfirșitul anului 1927, din cele 7 rate plătite de 
Bulgaria, insumind 32 milioane fr. aur, Hominia a primit de- 
abia 1.898.742 fr, aur. 


d. Reparaţiile turceşti. 


Potrivit tratatului dela Lausanne, Turcia a fost scutită de 
plata reparațiilor aşa că nu se vor încasa de Rominia, decit 
mici sume pentru despăgubirea pagubelor avute de cetăţenii 
romini din Turcia. 


12. Bilanţul reparațiilor. 


Recapitulind cele expuse pină acum constatăm: 

1) Pretenţiunile Rominiei, atit privitoare la despăgubi- 
rile ce urma să primească dela Germania, cit şi la acele ce 
i se datorau de Austria, Ungaria, Bulgaria şi Turcia au fost 
reduse la o proporție infimă. Hominia, conform tratatelor în 
vigoare, nu are de primit decit 1.10% din anuitatea planului 
Dawes, iar din partea Ungariei nu are de primit decit maxi- 
mum 735.000 Kr. aur anual, şi aceasta deabia dela 1930 
inainte, Dacă ţinem sama că, după calculele făcute de minis- 
terul de finanţe (Proectul de buget pe 1928, pag. 135), războiul 
a costat regatul romin, suma de 1.961.497.352 lire sterline sau 
49 miliarde lei aur sau 1568 miliarde lei hirtie, putem vedea 
ce satisfacțiune a primit Rominia, 

Observind situația ce se crease Hominiei prin nerecu- 
noaşterea pagubelor sale, prin descărcarea de orice plăţi n- 
cordată aliaţilor Germaniei, prin încărcarea cu sarcini mari 
a noilor teritorii incorporate Romîniei şi prin revendicarea 
datoriilor interaliate, guvernele anterioare anului 1927 isi 
lixaseră ca principiu călăuzitor hotărîrea de a nu proceda la 
regularea datoriilor către aliați și la executarea sareinelor de- 


304 VIAŢA ROMINEASCA A 


curgind din tratate, decit făcindu-se o legňtora directă intre 
acestea și regularea echitabilă a chestiunii reparațiilor. 

Aces: punct de vedere a fost preciza! cu prilej: confe- 
rinței dela Londra din August 1924, în memoriul prezentat de 
delegatul Romîniei d. N. Titulescu. 

Prin coneluziunile acestui memoriu delegatul nostru 
cerea; 

1) Participarea Hominiei la executarea planului exper’ 
ților ; 


2) Revizuirea în favoarea Rominiei a procentului dela 
Spaa, acesta nemai fiind în raport cu drepturile ei, în urma 
faptului că creanţele sale asupra Austriei, Ungariei şi Bulga- 
riei au fost suspendate; 

3) Plata privilegiată a unor creanţe speciale ale Romi- 
niei asupra țărilor foste inamice, în special creanţele rezul 
tind din emiterea debitelor Băncii Generale și din aplicarea 
anticipată a tratatului dela București; 

4) Indivizibilitatea, atit din punctul de vedere al exis- 
tenței cit şi din acel al executării, între sareinele impuse prin 
Tratate şi dreptul la Reparaţiuni, Tratatele avind in vedere. 
plata celor dintii prin produsul celor de al doilea. Căci, in de- 
finitiv, tratatele n'au putut avea intențiunea de a creja un re- 
gim mai favorabil statelor foste inamice şi cu atit mai puţin 
n'au putut avea voinţa de a determina un bilanţ pasiv pentru. 
învingători; 


5) Soluţionarea chestiunii datoriilor de război, întemeiată, 
> scopul în care ele au fost cre- 


pe toți factorii problemei, 
iate, pe dreptul la reparaţiuni şi pe necesitatea de recons- 
truire a Europei”, 

Această temă a fost pe deplin acceptată de toate guver- 
nele şi partidele politice din Rominia. 

incheind expunerea de motive a bugetului pe 1926, V- 
Brătianu seria, cu drept cuvint : 

„Hominia înţelege a regula chestia datoriilor ei intera- 
liate impreună cu chestia reparațiilor”, 


» 
. >. 


Desigur că aceasta era ṣi trebue să fie încă atitudinea. 
Romîniei în problema reparațiilor şi a datoriilor interaliate, 
Odată ajunsă în situaţia aceasta, altceva nu era și nu este 
posibil, 

Totuşi trebue să ne întrebăm dacă procedura guvernelor 
care poartă răspunderea impasului actuul a fost cea mai 
bună și cea mai folositoare țării. Am arătat că, în ce priveşte 
prezentarea unora din cele mai importante pretențiuni, me 
moriile înfăţişate au fost lipsite de claritatea, exactitatea și 
preciziunea necesară, 


3 DESPAGUBIRILE DE RAZBOI 305 
Exa e făcute cu bună știință sau întors împotriva 
noastră, îndată ce au fost observate, ? 


Guvernele noastre uitaseră că aveam de adversar Germa- 
nia, care cunoştea in amānunjime toate resursele și pagubele 
noastre 


} 

Mai mult decit atit. Pe timpul cind asemenea insemnate 
probleme se discutau in străinătate, guvernul lon Brătianu și 
mai apoi V. Brătianu nu găseau altceva mai bun şi mai ur- 
gent de făcut, pentru îndreptarea țării, decit luarea de măsuri 
legislative şi administrative împotriva capitalului străin ce 
incerca să contribue la reluarea activităţii economice romi- 
nești. Uitase iarăși că tocmai reprezentanţii cei mai de seamă 
ai acestui capital erau şi factorii determinanți în rezoluţiu- 
nile ee se luau de diferite conferințe interaliate sau inter- 
naționale. 

Și însfirşit, în toate tratativele purtate, în tot timpul dela 

rea armistiţiului incoace, Hominia a arătat o complectă 
lipsă de maleabilitate și o complectă necunoaștere a diferite- 
lor momente cind o dispoziţiune transacțională, ne-ar fi dat 
posibilitatea de a dobindi o bună parte a pretențiunilor 
noastre, 

Aceste trei elemente au determinat situația de astăzi. 

Atitudinea intransigentă, formulată cu atita tărie de re- 
prezentanţii guvernelor ce poartă răspunderea acestor mari 
probleme, a fost părăsită, tocmai în momentul și în condiţi- 
unile, care erau mai dezavantagioase țării. 

Conexiunea naturală dintre datoriile către aliaţi şi crean- 
jele noastre asupra foştilor inamici a fost abandonată. 

Datoriile aliate au fost rind pe rind recunoscute şi con- 
solidate, iar creanțele Rominiei au continuat să fie micşorate 
şi suspendate. 

Astfel Ion Brătianu care a avut misiunea istorică de a 
apăra interesele financiare ale Romîniei, intrun război ce a 
costat-o 50 milioane lei aur, n'a avut nici competința, nici stă- 
ruința necesară acestei opere. 

rin reprezentarea neserioasă (calcularea neexactă a 
primului memoriu către Comisia Reparaţiilor) ; 

Prin lipsa spiritului de tranzacțiune (refuzul de a primi 
12 milioane dolari pentru acoperirea biletelor Băncii Gene- 
rale şi a relua atunci legăturile cu Germania) ; 

Prin lipsa de singe rece și pricepere largă a situaţiei (eva- 
cuarea grăbită a tezaurului în o țară gata de revoluție şi de 
trădare) ; 

Prin părăsirea temei care impunea conexiunea naturală 
intre drepturile de despăgubiri ale Rominiei și datoriile sale 
câtre aliați şi către creditorii provinciilor alipite, guvernele 

20 


anG VIATA ROMINEASCA 4 
liberale, care au refuzat şi impiedicat orice colaborare, au pri- 
cinuit țării pagube incalculabile, } 

Aceasta era situațiunea la inceputul anului 1929, cind — 
în fața reclamațiunilor persistente ale Germaniei — puterile 
aliate au decis să revizuiască planul Dawes. N 

Un comitet de experți sub președinția americanului 
Young a pregătit un nou plan. Acesta a fost supus conferinței 
dela Haga, întrunită în August 1929. t 

Ce schimbări a adus problemei reparațiunilor acest nou 
aranjament cum și aranjamentul dela in dintre Rominia 
şi Germania, pentru stingerea diferendelor speciale dintre a- 
ceste ţări, vom vedea în capitolul următor, 


Dr. Ernest Ene 


Protecţia minorităţilor în Europa nouă 


De doisprezece ani, Europa se zbate în mijlocul unor 
multiple contradicții pentru găsirea echilibrului său moral, 
politic şi economic. 

Cu toate discursurile de încurajare lansate de către 
remarcabili bărbaţi posi europeni, atmosfera de incerti- 
tudine n'a reușit să fie risipită. 

Societatea Naţiunilor, care a stabilit noua Constituţie a 
Europei, n'a izbutit nici ea pină astăzi, nici măcar să desi- 
neze tendințele unei morale, susceptibilă de a deveni uni- 
versală. Timpul a fost poate prea scurt pentru ca această In- 
stituţie internaţională, să se afirme autoritar și în chestiuni 
mai mari, să poată soluţiona pe cale amiabilă problemele 
grave, conflictele de interese mai vaste și pasiunile mai in- 


lense. 

Viitorul echilibru politie al Europei abia se desinează, 
va deveni o realitate, cind detaliile r şi economice 
intre Rusia Sovietică și Germania vor fi definitiv reglemen- 
tate și cînd neincrederea în sinceritatea Italiei va dispărea. 
Statele mai mici nu hotărăsc nici un echilibru. Ele se ata- 
şează numai unui sistem de alianță, îl fortifică şi servesc a- 
proape totdeauna ca organ de manifestare a tendințelor im- 
perialiste ale Puterilor Mari, 

De aceia pericolul pentru Rominia nu rezidă nici în Bul- 
garia și cu atit mai puţin în Ungaria, ci în militarismul so- 
vietie, în neastimpărul Italii şi în neoromantismul german. 

Situaţia politică internaţională a Romîniei este atit de 
dificilă, incit e nevoie uneori de adevărate acrobaţii pentru a 
plasa totdeauna grija acolo unde ea este mai imperios recla- 
mată de inte e vitale ale țării. 

In atmosfera aceasta de reciprocă neincredere şi bà- 
nuială, problema minorităţilor nu contribue de loc pentru o 
destindere a raporturilor între statele interesate, Dar dealt- 
fel ea nici nu este periculoasă decit în sensul că se încearcă 
să se creeze o tendință psihologică, o tendință morală, o mis- 


305 ___VIAȚA ROMINEASCA 


tică dacă vreți, pentru discuțiile viitoare decisive, ce se 
speră, că se vor angaja. 

Se produc fapte neliniştitoare, Politica de prestigiu care 
se credea înmormintată la Versailles, își face solemn apa- 
riția in controversele italo-franceze şi germano-poloneze; im- 
perialismul pe care-l văzusem în noua sa haină de după 
războiu, ideologică şi economică, pare a-și îmbrăca și el ve- 
chea uniformă ce i-a creat autoritatea sa istorică în trecut, 
pentru a căuta un debușeu demografic şi economic în colonii. 
Orgoliul naţional îşi creează fortificații în generaţiile care 
vin propovăduind spiritul revanșei şi al rivalității agresive, 

Situaţia este atit de grea, incit optimismul politic apare 
ca o datorie a omului de stat. Și această stare este cu atit mai 
dificilă, cu cit după război am intrat în posesiunea unui vii- 
tor ipotecat de necontrolate exigenţe. 

e caută un nou sistem de echilibru european, care nu 
va fi desigur mai puţin „ingenios” decit acel ce a pregătit con- 
fagrația mondială. Intradevăr situaţia țică dinainte de 
războiu, era dominată de dualismul Triplei Alianțe şi a- 
lianţa franco-rusă, care a reuşit să menţină echilibrul curo- 
pean două decenii. Toată lumea era însă de acord, că acest 
echilibru nu este nici solid şi nici durabil. 

O alianță n'are rațiune de a exista decit opunindu-se 
unei alte alianţe, Condiţia ei sine qua non de existență este 
combativitatea. Lipsind adversarul, alianța încetează în mod 
necesar. Formula de „alianță defensivă” care, după războiu 
mai ales, a devenit exclusivă și sacramentală, nu demon- 
strează nici ea altceva, cu toată pretenția contrară. Defen- 
sivă? Dar contra cui? Contra unui eventual conflict, fără în- 
doială, Deci contra unei amenințări de război, contra unui 
duşman, care, cel puţin în mod ipotetic, există. In momentul 
cind sa inventat sistemul alianțelor, sa născut spiritul de 
rivalitate orgolioasă, spiritul de războiu modern între state. 
Pericolul permanent pentru civilizaţie. 

Prăbuşirea Puterilor Centrale a produs o deplasare a 
forțelor, un desechilibru european logic. Iar una dintre cau- 
zele acestei prăbuşiri a fost fără îndoială şi rivalitatea pro- 
fundă a naționalităților cu statul, care compuneau forma- 
țiunea politică bizară a monarhiei dualiste și a celorlalte 
state similare. 

_ Problema minorităţilor forma punctul nevralgie al poli- 

ticei internaţionale de dinainte de războiu. Virtuţile idealu- 
lui ce îngloba această problemă sint astăzi epuizate. Și toate 
incercările părţilor interesate de a-i reda prestigiul ideolo- 
gic de odinioară, care a afectat atit de revoluționar sentimen- 
tul de justiţie al opiniei publice democratice mondiale, vor 
răminea inutile şi supărătoare incercări, ` 

Aceasta, grație faptului că protecția minorităților de 


_PROILEUIILA MINORITAŢILOR IN EUROPA NOUA 20 


limbă, de rasă sau de religie este pusă sub garanția Socie- 
tâțiă pepeo şi a opiniei publice internaționale, care im- 
pun — în mod indirect — ca toate legiuirile ce privesc mi- 
noritățile sā se inspire dintrun spirit de echitate şi de uma- 
nitate, Dealtfel, orice legiuire care ar face abstracție de aceste 
realităţi, care sint minoritățile, ar fi o legiuire inexactă, ale 
cărei consecinţe n'ar întirzia să se producă. 

Problema minorităţilor deci nu este o problemă de pură 
speculație intelectuală, ci și una de imediată şi reală impor- 
tanță politică, care nu poate fi soluționată prin atitudini 
fixate de un maladiv orgoliu naţional. Ideia de universali- 
tale nu poate fi absorbită de ideia naţională, Duelul gigan- 
ție ce sa dat între anii 1914—1918 a fost şi un duel de ideo- 
logii, de mentalități, al cărui rezultat este la îndemina tuturor 
pentru a trage toate concluziile politice pentru viitor. In 
clipa în care vom ceda impulsiunilor noastre de mistică na- 
țională, și vom compartimenta naționalitățile după perimatul 
tip de „clasificare metafizică a raselor”, atunci va începe de- 
clinul unei politici de stat, care nu și-a făcut încă nici măcar 
inceputul spre apogeu. 

Problema minorităților e mai uşor de rezolvat în pre- 
zent decit a fost în trecut. Căci deosebirile ce există, după 
tratatele de pace, între majoritatea naţională și aceste co- 
lectivităţi de ordin secundar, sint mai mult de ordin moral, 
religios și cultural, decit deosebiri de ordin politic. 

Dar pentru a ne înțelege mai bine asupra acestei chestiuni 
vom incerca să plasăm problema minorităţilor de limbă, de 
rasă sau de religie, în cadrul ei istoric şi politic, ca apoi con- 
siderind citeva momente esențiale ale convulsiunii habsbur- 
gice, să putem privi fizionomia acestei probleme, aşa cum 
ea ni se prezintă în oglinda tratatelor pentru protecţia mi- 
norităților naţionale de după războiu. 


s*a 

Care era vechea situație? Trecutul recent de care nu se 
prea impiedecă, cu toată flagranta injustifie pe care o de- 
gajă, nici unul dintre campionii protecției minorităților de 
astăzi, nu e dificil de sezisat. Intr'adevăr numărul minorită- 
ților naţionale înainte de războiu sa ridicat peste o sută de 
milioane. Astăzi acest număr e redus la aproape o pătrime. 
Austro-Ungaria d avut structura etnografică cea mai variată, 
asupra căreia nicio etichetă politică n'a putut să prevaleze în 
conștiința internaţională. Statul dualist nu fusese niciodată 
un stat național unitar, ci aparența sa de unitate solidă a 
fost provocată de către principiul dinastic habsburgic, cu 
deosebire prin achiziţiile succesive ale acestei mari familii. 
Era o puternică casă domnitoare care și-a increstat pe ră- 
bojul familiar aproape în toate direcţiile arborelui său ge- 


310 i VIAȚA ROMINEASCĂ 2 
nealogic, multe succese, servind ca intermediar intre Occident 
şi Orient. Timp indelungat Habsburgii au fost singurii ar- 
bitri ai situaţiei centro-europene. Mai tirziu s'a ridicat o altă 
familie, nu mai puţin norocoasă, care a inceput să-i discute 
situația: Hobenzollernii. Lupta de hegemonie s'a dat cu deo- 
sehbire în a doua jumătate a veacului al XIX-lea. Ciocnirea 
intre habsburgi şi hohenzollerni a fost violentă, şi noi care 


am fost în parte spectatorii acestei grandioase lupte de su- 
premaţie politică, cunoaştem rezultatul, fără să mai insistăm 


asupra lui. 

Douăzeci de naţionalităţi care au vorbit tot atitea idiome, 
formind grupul etnografic austro-maghiar, desigur că n'au 
putut să furnizeze diriguitorilor acestui stat niciodată — și 
cu atit mai puţin Europei — impresia unei singure naţiuni 
care să aibă acelaşi sentiment de patrie comună. Mai ales că 
germanii considerau pe vecinii lor slavi, ca pe o anomalie is- 
torică şi deci ca pe un obstacol în calea civilizației germa- 
nice, care trebuește înlăturat cu toate mijloacele posibile. 
Austro-Ungaria adoptase aceiaşi atitudine în ce priveşte na- 
ționalitățile ce o compuneau. Şi politica lor brutal birocra- 
tică şi centralistă a tradus în practică toate concepțiile lor 
duse asupra unei societăți oprimate. 

„In ajunul războiului mondial — spune Th, Ruyssen ! — 
peste două treimi din Europa erau în posesiunea celor pa- 
tru Imperii ieşite din cuceriri militare sau din alianțe di- 
nastice, care îşi arogau o putere mai mult sau mai puţin ab- 
Prg veadi aii supușilor lor: Rusia, Germania, Austro-Ungaria 

ureia”, 

„Peste 200 milioane locuitori stăteau sub comanda a- 
cestor puteri, din 350 milioane ciţi număra Europa”. 

„Irei formau o masă teritorială neintreruptă dela Ma- 
rea Nordică și Asiatică, pină la Oceanul Pacific. Turcia era 
puțin izolată teritorialiceşte de celelalte țări”... 


„Ele formau o clasă între statele europene, cu drep- 


tul de a oprima atitea popoare civilizate. Parlamentarismul 
introdus mai tirziu în aceste țări, nu era în fond decit o ma- 
şină la discreţia suveranului. Naţionalităţile nu dispuneau de 
nici un organ legal pentru a infrunta asuprirea guvernanţi- 
lor, Între suveran ay naționalități de altfel domnea o biro- 
crație mai puternică decit regele. El interpreta legile după 
placul său şi emitea regulamente care aveau forță de lege”. 

„Intre Berlin, Viena, Budapesta, Petrograd şi Constan- 
linopol era o trăsătură intimă, aceia de a nu distribui jus- 
tiție pentru toate naţionalităţile, şi de a pune „interesul de 
stat” mai presus de orice echitate”, 


1 Les minorités nationales de l'Europe et la guerre mondiale. 


PROTECŢIA MINORITĂȚILOR IN EUROPA NOUA mi 


In opoziţie cu aceste patru puteri restul Europei era gu- 
vernal de către cincisprezece şefi constituționali. 

In ajunul războiului, problema principalelor pori 
in raport cu puterile europene, era susceptibilă — după 
Ruyssen — de următoarea categorisire: a) puteri pentru care 
problema nu se punea ; b) puteri pentru care minoritățile 
constituiau o problemă exterioară (cum era și Rominia, de 
o pildă) ; c) puteri pentru care minoritățile constituiau o pro- 
blemă interioară ; d) puteri pentru care minoritățile consti- 
tuiau o problemă exterioară şi interioară în aceiaşi vreme 
(Austro-Ungaria). 

Primul grup cuprindea statele de mică importanță: Por- 
tugalia, Suedia, Norvegia, Olanda şi Elveția. 

Celelalte state erau compartimentate în grupurile b. e. 
d, cu toată influența lor și cu toate tendințele lor politice, 
uşor de sezisat, Toate aceste grupuri au avut însă şi o trăsă- 
tură comună : temperatura lor politică indicată. 

Pretutindeni nemulțumirile erau acute şi generale. 
dacă Rusia mar fi fost slăbită de înfringerile din Extrem 
Orient, Anglia ocupată în Egipt, Franța în Maroc și Italia — 
diplomaticeşte mai ales — în Tripolitania, evenimentele s'ar 
fi precipitat şi criza ar fi izbucnit fără nici o îndoială, în Oc- 
tombrie 1908, cu prilejul anexării Bosniei şi Herzegovinei de 
către Austro-Ungaria. Politica rusească în Balcani a suferit, 
prin această anexare, o înfringere. 

Rivalitatea marilor Puteri cit și atmosfera de războiu cu- 
eană, au fost condiţii favorabile pentru emanciparea po- 
că a minorităţilor naţionale care au ştiut, în mijlocul a- 

cestor frămintări uriașe prin care secolul al XIX-lea și-a în- 
cheiat cariera, să se coalizeze pentru un ultim asalt contra 
statului asupritor, 

#*# 


Dar care este originea protecției minorităților naționale? 
Apărarea dreptului minorităţilor îşi are originea în tendința 
naturală a Statelor de a-şi proteja naționalii sau mai precis 
coreligionarii, rezidind în străinătate. Inainte însă de revo- 
luția franceză, omul nu este protejat în calitatea sa de om, 
ci ca subiect religios. Abia cu extrădarea, represiunea tră- 
dătorului şi a piratului, omul apare ca subiect de drept in- 
ternațianal cunoscut şi protejat de acest drept.! 

Pină la revoluţia franceză, în regulă generală, situația 


t Pentru o expunere istorică mai detailată, n se consulta Tchernoit: 
„Le droit de protection exercé par un Etat à l'égard de ses nationaux 


résidant A VEtranger”. Paris, 1898, cît si excelenta lucrare a lui 
Krstiţeh Dragoliub: „Les minorités, PEtat ot Jla communautt interna- 


tionale", Paris, 1924. 


312 -_ VIAȚA ROMINEASCA 4 
unui individ minoritar este aceia a unui strein fără patrie; 
în fond unde sa găsit acolo i-a lost penia numai că statul 
a refuzat să-i acorde acest drept. Individul n'avea un drept 
propriu pe care să-l opună statului din care de fapt făcea 

arte. In Roma, nu exista decit stăpin sau sclav. Individul 
izolat neavind nimic comun cu învingătorul era un „hostis” 
bucurindu-se de o situație foarte precară. Feudalismul n'a 
schimbat mult situaţia, In epoca aceasta individul era legat 
de sol. Cu formarea statelor moderne, cu puterile centrali- 
zate în mina unui monarh, ne apropiem de ọ perioadă in- 
dustrială, unde se cer alte condiţii de viaţă: luptă și pe te- 
ren economie iar nu numai cu arma în mină. Adresindu-se 
diferite state străinătăţii pentru lucruri industriale, sau a- 
tras şi industriaşi şi „specialişti” sau meseriaşi, cărora li sa 
asigurat un tratament de favoare. 

Cu Reforma, libertatea de conștiință cîștigă teren, dar 
numai în raporturile dintre State. Dreptul de azil e mai larg 
practicat, dar el nu se aplică decit coreligionarilor. Pină la 
sfirşitul veacului al XVIII-lea individul aparținind unei mi- 
norități, sau rezidind în străinătate în simplă calitate de om, 
nu este protejat. | 

Revoluția franceză a proclamat Declaraţia Drepturilor 0- 
mului, numai ca ființă umană. Individul apare ca un subicet 


de drept. Statul în care trăeşte este obligat să-i asigure exerci- 


tiul integral al acestui drept. 


In veacul al XIX-lea citeva tratate au stipulat drepturi . 


în favoarea minorităţilor religioase intii, naţionale mai apoi. 


Istoria diplomatică a înregistrat însă şi alte inceputuri timide 


și imperfecte pe la inceputul secolului al XVII-lea 1. 

Dar cu Reforma, chestiunea minorităţilor religioase creș- 
tine capătă o mare importanță. In Europa se discută mai se- 
rios şi se face o tentativă pentru à intra în dreptul public al. 
Statelor. Prin tratatul de pace dela Westphalia (1615) sa 
proclamat egalitatea confesiunilor, În veacul al XVII-lea și al 
XVIII-lea sau tăcut mai multe intervenţii pentru a proteja 


drepturile religioase ale populaţiei. Dar dreptul internațio- 


nal ignora totdeauna libertatea de conştiinţă. In virtutea prin- 
cipiului de atunci cujus regio, ejus religio, numai un singur 
cul! a fost oficial recunoscut de stat. A urmat apoi perioada 


toleranței create de filozofii franceji Diderot, Montesquieu și 


Voltaire. 

Evreii n'aveau drepturi civile şi politice. Ei nu s'au bu- 
curat decit de un drept de ospitalitate. 

In veacul al XVIII-lea, minoritățile creştine din Imperiul 

* Primul tratat ce vorbeşte expres despre protecția minorităţilor 
religioase catolice în Turela este cel încheiat de Austria cu Sublima 
Poartă, în 1615 (Duparc: La protection des minorités de race, de lan- 
gue el de religion, étude de droit des gens, Paris 1922). 


PROTECȚIA MINORITĂŢILOR IN EUROPA NOUA ___ 313 


sulman se bucură (în baza citorva tratate) de un fel de pro- 
lecţie, în teorie. Aceste convenţii dau dreptul apoi Rusiei și 
Austriei să intervină în Turcia, nu fără scopuri politice as- 
cunse desigur. Se proteja mai mult religia catolică ṣi orto- 
doxă, decit conştiinţa religioasă a omului. 

Mai tirziu mișcarea pentru protecția minorităților cîștigă 
în amploare, Principiul naționalităților apare și el timid, dar 
rr eclipsat de ideia de stat şi de ideia de echilibru intre 
state. 

După o scurtă perioadă de incertitudine însă, el reapare 
şi intră în conflict cu ideia de Stat, pe care o învinge. După 
ce Reforma lui Huss, Luther, Calvin și Zwingli a spart unita- 
tea creştină, principiul naţional se grăbeşte să distrugă con- 
cepția statului unitar birocratic. 

In veacul al XIX-lea deja se prezintă accentuat şi se ma- 
nifestă o puternică tendinţă pentru crearea statelor naţionale 
moderne ?. 

La Congresul din Viena (1815), deşi el a fost poate cel 
mai reacționar congres ce cunoaşte istoria diplomatică, s'a 
fixat și egalitatea tuturor confesiunilor creștine. Un progres 
remarcabil. S'au acordat drepturi evreilor. 

Articolul 16 aliniatul H al Pactului Confederației germa- 
nice elaborat de către plenipotenţiarii germani la Congresul 
din Viena, vorbeşte despre „ameliorarea situației acelora care 
profesează religia evreiască”, Acest alineat nu conţine decit 
o promisiune, o dorinţă de unificare a legislaţiilor particulare 
a statelor in sensul unei accesiuni generale a evreilor la drep- 
turile civile și politice, € 

Deși garanţia acestor drepturi n'a fost pusă sub contro- 
lul tuturor Statelor, ci numai sub garanţia exclusivă a state- 
lor germane, garanţia drepturilor evreilor are un criteriu in- 
ternațional (mai restrins, e adevărat) căci legăturile ce sta- 
bileşte pactul de confederație între diversele state, sint de 
natură internaţională, ? 

In Franța, chestiunea evreiască a fost rezolvată (după o 
mică reacțiune) în 1807. Germania, — e regretabil să consta- 
tăm — cu toate tentativele din 1815 n'a soluționat problema 
nici astăzi, 

S'au mai făcut mari paşi la Conferinţa din Londra (1830) 
şi la aceia din Paris (1856). ] 

* Acest principiu, respectarea lui, presupune o stare de civilizație 
foarte avansată, de acela a întirzint. 

= Dupare, op. cit. p. 85—80. Lucien Bran: Le probleme des mi- 
norites devant le droil international p, 56-57. Kratiteh p. 168. Mare 
Vichniac: La protection des droits des minorités devant les traités in- 
ternationaux de 1919—1920, pag. 7—10, 

* Krstiteh, p. 169, 


314 d , VIAȚA ROMINEASCA d 


Problema evreiască în Rominia sa pus pentru prima 
dată din punet de vedere internaţional, la Conferinţa dela 
Constantinopol (1856) și Paris (1858). In articolul 46 al Can- 
venţiei dela Paris, confirmind dispoziţiunile protocolului din 
11 Februarie 1856 a Conferinței dela Constantinopol, declari: 

„Molduvii şi Valachii vor fi egali in faţa impozitului, și 
deasemenea admisibili în funcțiunile publice. Moldavii și Va 
lachii de rit creştin se vor bucura deasemenea de drepturi po 
litice; bucurarea de aceste drepturi va putea fi întinsă altor 
culte prin dispozițiuni legislative”. Aici desigur că Puterile 
au înţeles pe Evrei, care in Rominia în 1858 au fost conside- 
rați streini. Dar fiindcă n'a fost precizat in mod expres, gu- 
vernanții romini au uzat de acest echivoc şi au refuzat prin 
Constituţia din 1866 evreilor dreptul de a cere naturalizarea.! 
Consecințele sint cunoscute, Măsurile guvernului contra e 
vreilor intre 1866—1878, au provocat protestele Angliei, Fran- 
tei, Austriei şi Statelor-Unite ale Americii. * 

Cu toate aceste opoziții evoluţia îşi fixase tendințele în 
mod net. Dela 1 chestiunea evreiască se pune sub as- 
pectul ei nu numai religios, ci şi etnic şi naţional. Interven- 
tiile Statelor în favoarea lor sint deja numeroase. 

Problema evreiască nu mai putea fi una religioasă, ci și 
o problemă cconomico-națională în aceiaşi vreme. E adevărat 
că Gortehokoff nu era de aceiași părere. El nu socotea popa 
lația evreiască ca pe o minoritate religioasă, ci — trăgind con- 
cluzii din starea economică în general înfloritoare a evreilor 
de pretutindeni — o considera ca pe o pacoste pentru indi- 
geni, cu deosebire în ţările unde populaţia îşi deschisese abia 
ochii în aurora civilizaţiei, ca în Rusia și în Rominia. Con- 
cepția chiar și a multor conducători politici cu reputaţie ro- 
mini, asupra acestei complicate probleme era naivă, ca rugă- 
ciunea unui popă dintr'o minăstire superstițioasă. 

Dar în țările cu o altă civilizație unde moravurile poli- 
tice erau altele decit în Rominia, nu se înţelegea o asemenea 
atitudine, La Congresul din Berlin (1878) i sa impus deci Ro- 
miniei articolul 44 care, în alineatul I stipula că: „Deosebi- 
rea de credințe religioase şi de confesiuni nu va putea fi o 
pusă nimănui ca motiv de excludere şi de incapacitate, în ce 


' Les Juifs roumains, în teza citată a lui Dupare, N. Vlădoiunu: Lë 
protection des minorités en droit international, 

* În scrisoarei sa călre de Remusat, Ministru de externe al Fran 
fei în 1872, Vashburne, secretar de stat al afacerilor streine ale Amè- 
ricii, între altele, spune că: „Deşi guvernul Statelor Unite nu este ună 
dintre părțile semnatare nle tratatului, plingerea despre care este nei 
vorba, e atit de flagrantă şi are de altfel un caracter atit de universal 


şi cosmopolit, Încit toate guvernele şi tonte credințele religioase au in 
leresul a core redresarea ei (Citată de Krstiteh, pag. 187). 


. v 


PROTECȚIA MINORITĂŢILOR IN EUROPA NOUA. $15 


priveşte bucurarea de drepturi civile și politice; admiterea în 
funcțiunile publice, funcțiuni şi onoruri sau exerciţiul diferi- 
telor profesiuni sau meserii, oricare ar fi localitatea”. 

Sa mers și mai departe. Cunosceind obiceiurile politice 
dela noi, Marile Puteri au încredințat Austria să intervină — 
şi în numele lor — la Bucureşti pentru înlocuirea articolului 
7 din Constituţia din 1866, cu articolul 44. Rominia s'a eschi- 
vat. Dar prin legea din 27 Octombrie 1878 s'a căutat totuşi o 
atenuare a situației, inserind principiul de egal tratament al 
tuturor cetăţenilor, indiferent de religia pe care o profesează. 
Atmosfera de neincredere însă sa menținut constant în jurul 
Romîniei şi cu drept cuvint. Căci evreii nefiind cetățeni, ar 
fi trebuit, pentru ca principiul să devină valabil, să-și ceară 
întii naturalizarea, lucru ce guvernele rominești au refuzat 
constant. Inserarea | ze mar epice în astfel de condițiuni, a fost 
de pură... curtoazie 

Dar de cë această controversă aprigă asupra unei pro- 
bleme atit de simple? Explicaţiile sint multe, unele contra- 
dictorii, altele mai acceptabile, dar nici una suficient satis- 
făcătoare. Unii pretind că una din cauzele tratamentului di- 
ferit al evreilor din Balcani și centro-orientul Europei, ar fi 
și apartenenţa lor la două civilizaţii deosebite 1. Cert, evreii 
stabiliți în Rominia sint mai mult de cultură germană, veniți 
din Europa centrală, dominată de spiritul politic hegelinn, 
care a dus la crearea statelor intolerant naţionaliste. In con- 
cepția hegeliună, statul de origine de drept divin, nu găsea 
termeni de cuuciliere cu o minoritate care nu aprecia îndea- 
juns „interesele superioare” ale Statului. Această sevă de ci- 
vilizaţie germanică a creat la evreii sosiți în Rominia — se 
zice — o mentalitate particulară care, departe de a se fi des- 
trămat după cunoştinţa ce a făcut-o cu mentalitatea politică 
rominească, s'a fortificat şi mai mult, In realitate lucrurile 
au urmat o linie logică, deoarece în fond evreii n'au schim- 
bat decit un mediu moral, cultural și mai ales economic, Me- 
diul politic, în ce-i priveşte, a rămas același cu mici deo- 
sebiri de nuanțe. Văzindu-se ostracizaţi şi în noua lor patrie, 
streini — în accepţia politică a cuvintului — în mijlocul unei 
colectivităţi mult mai numeroase, neacordindu-li-se dreptul de 
cetăţenie, noilor veniţi nu le-a rămas decit să se organizeze 
şi ei în colectivitate minoritară — de minoritate națională 
fiindcă lupta dusă contra lor de către stat, a trezit în ci o 
conștiință colectivă națională, * 


* Expunerea tezei o găsesc şi la Krstiteh, 

> Astăzi evreii din Vechiul Regat sunt seioilaji și nu contează de- 
cit ca minoritate religioasă. In Ardeal şi Basarabia însă excesele anti- 
semite au întirziat începutul acestei nsimilări care — dute fiind cir- 
cumstanțele particulare istorice — ar fi fost şi de alifeli mult mai s- 


| VIAȚA ROMINEASCA 


Aşa se explică de ce concepţia naționalistă a statului 
transformă individul, cure no m'ar trebui să fie decit mi- 


316 


noritar religios, şi în minoritate naţională. Pe cind evreii din | 


Grecia — spune aceiaşi teorie — și Serbia, sint atașați civili 
zaţiei latine. Ei trăind în state de superioară civilizaţie, unde 
concepția statului nu era incompatibilă cu noţiunea de asi 
milare, această situație le-a creiat o mentalitate în conformi- 
tate cu gindirea politică a ţărilor respective. lar emigrind și 
neîntimpinind obstacole din partea țărilor adoptive ci s'au 
asimilat repede, răminind numai o minoritate religioasă. 

Teza e perfect plauzibilă. 

In Hominia însă, unde populaţia autohtonă a respectat 
în aceiaşi măsură slujba preotului său ca şi pe aceia a repre 
zentanţilor celorlalte culte, antisemitismul a rămas o enigmă. 
Şefii erau antisemiţi. De ce? Politica externă avea de suferit 
din această cauză :. De diversiuni nici un guvern, sau mai 
precis niciodată partidul liberal, stăpinul real al țării, n'a 
avut nevoie pentru a se menţine la guvern. Și nici in poli- 
tica internă, acest,sistem de persecuții n'a contribuit la pro- 
păşirea vicții sociale, p 

Atunci construcția psihică şi cultura au fost acele care au 
influențat? Dar majoritatea conducătorilor politici ai Romi- 
niei s'a format la şcoli, unde spiritul de persecuție a cărui 
răspindire o facilitau în țară, nu li sa propus niciodată. Un 
misterios instinct xenofob ? 

Eu cred că eni antisemitismului intelectualilor ro- 
mini rămîne integrală. Nici o expheaţie demagogică nu este 
suficientă. Pentruce demagogie față de popor, cind acesta 
nu cra consultat niciodată asupra treburilor publice? Sau a- 
lunci manevră fată de Rege? Nu este încă stabilit în ce mă- 
sură Regele Carol a fost imbibat de spiritul politic german, 
ca să tragem o concluzie în defavoarea lui. Personal cred că 
Regele Carol n'a insistat pentru emanciparea evreilor, după 
cum n'a insistat nici pentru emanciparea clasei țărănești, 

Defilind în faţa atitor puncte de întrebare, care nici unul 
nu-ți dă deslegare, curiozitatea te împinge în căutarea altor 
ipoteze. Cure era interesul de atunci al Hominiei? Franţa îşi 
pierduse prestigiul după tratatul dela Francfort. Austro-Un- 
garia şi-a activat politica de expansiune În Balcani, favori- 
zind pe Turci. Turcii ne țineau ocupată o bună parte 
din țară. Rusia vroia un obstacol în calea imperialismului 
austriac și în acest scop, Rominia putea servi, în chestiunile 
mai mici, de un instrument care să reflecteze tendințele ei. 
Am putea deci admite că Rominia a lucrat după sugestiile 
nevoipasă, impunind minorităţii religioase evreești, să devină și o mb 
noritate națională, 

' Vezi intervenția Austriei, 


PROTECȚIA MINORITAȚILOR IN EUROPA NOUA 317 
Rusiei. Gortehokoff, repet, nu vroia să recunoască evreilor 
nici un drept politic, considerindu-i, nu ca pe o minoritate re- 
ligioasă, ci ca pe străini, și cerind Conferinţei dela Berlin să 
nu socoată pe evreii din Londra, Paris şi Berlin, la fel cu 
evreii din Rominia, Rusia şi Serbia, care sint adevărată pa- 
coste ta indigeni. Aceasta era și teza rominească şi po- 
lonă. Evreii din Rominia fiind emigraţi din teritoriile supuse 
Austriei, desigur că activitatea lor economică era inspirată de 
Viena, Rusia nu putea îngădui acest diseret dar periculos im- 

economic, de aceia a angajat politica de guerile in- 
ternaționale. Aceasta o putea face cu atit maimult, cu cit o 
făcea pe riscul prestigiului rominese şi al altor state mai mici. 

Interesele Rusiei și Austriei, în Balcani — se știe — erau 
diametral opuse. Profitind de războiul franco-german din 
1870—71, Rusia a declarat de rupte stipulaţiunile Tratatului 
din 1856 în ce priveşte neutralitatea Mării Negre? şi a ince- 
put să ducă o politică mai activă în ec-i priveşte pe Turci. 

Austria a căutat şi ca o zonă de expansiune în sud-est, 
in Balcani. Este politica imperialistă rezumată în faimoasele 
trei cuvinte: Drang nach Osten. 

Austria era sprijinită de Bismarck. Franța, după înfrin- 
gerea suferită, nu era în stare să susțină cauza rominească. 
Atunci evident că speranțele Rominilor nu puteau să fie re- 
prezentate decit de o putere care ducea o politică net anti- 
turcească. 

Toată politica lui Bismarck a fost dominată de preocu- 
parea unei izolări a pier pes de a cărei redresare Germania 
eu o populație nu cu mult mai numeroasă pe atunci decit a 

ranței) avea frică, Franţa a și suferit unele eșecuri, Dar 
planul lui Bismarck era la disereția unui incident în Balcani 
intre Rusia și Austria, cind ar fi fost obligat să in atitudine 
fie pentru Rusia, fie pentru Austria. 

Incidentele sau produs. Bismark a luat atitudine pentru 
Austria. Rezultatele se cunosc, 

Rominia nu putea deci să nu susțină politica rusească 
indreptată contra Turcilor. Au urmat evenimentele din 1877. 
Asaltul celebru dela Plevna. Turcii au fost alungnţi, 

A urmat tratatul dela San Stefano, cînd Marile Puteri 
și-au mărit teritoriile, uitind să recompenseze și efortul Ro- 
miniei, așa cum ea ar fi meritat, 

Fără să enumăr aci toate beneficiile realizate de Marile 
Puteri rivale, trebue să spun că San Stefano n'a mulțumit 
toate părțile, Nici chiar Rusia ma fost satisfăcută. Ori poate 
ea mai puţin decit orice altă putere, Pentru a se evita even- 
tualul nou conflict, Bismarck a propus un Congres de conci- 
liere la Berlin, cu scopul de a modifica stipulațiunile Trata- 


: Strimtorile au fost obsesia dramatică a Ristet: ji toate epocile. 


418 VIAȚA ROMINEASCA 2 i 
tului dela San Stefano, Rominiei i s'a dat cu această ocazie 
orașul Silistra. Deci totuşi n'a fost satisfăcută. 

„. Rezultă prin urmare, că Rusia a făcut propuneri Ro- 
miniei, sau, în caz contrar, că Rominia a aşteptat să i se facă 
unele propuneri, ori că Rominia n'a putut să facă o altă po- 
litică în acea vreme, lucruri în detaliul cărora nu este locul 
să intrăm aci, : 

In 1883 e adevărat că Rominia sa orientat, in mod indi- 
rect, spre Tripla Alianţă, prin convenţia secretă ce s'a in- 
cheiat cu Austria. Dar poziţia față de evrei a rămas aceiaşi, 
Orientări nouă, în politica externă, desigur, mai ales cind e 
stabilit că nu există adevăruri diplomatice care să dureze mai 
mult de 5—10 ani, Oportunitatea dictează totul. Rominia avea 
de luptat pe mai multe fronturi, şi ea sa plasat totdeauna 
impotriva dușmanului mai periculos, care după alungarea 
Turcilor, a fost Rusia, S'a dus deci o politică de „duplicitate”, 
dacă am putea-o numi așa. O politică alături de Austria con- 
tra Rusiei, şi o politică de rezistenţă contra influenței Austro- 
Ungariei în mod indirect în Balcani, și în Principate în spe- 
cial.! Politică ce n'a displăcut Rusiei care reduta expan- 
siunea germanică în Balcani, şi care convenea şi Austro-Un- 
gariei. 

Lupta nu era uşoară. Inainte de războiu, Europa avea 
mari centre economice. Europa centrală avea două, intim le- 
gate unul de celălalt: Viena și Berlinul. Rominia economicește 
era creditorul Berlinului. In prima decadă a veacului pre- 
zent, influența economică a Germaniei în vechiul Regat, a 
fost decisivă. Spiritualiceşte însă, vechiul Regat a fost sub he- 
gemonia Franței. Amintirea prieteniei lui Napoleon al IH-lea 
a renăscut în raport direct cu ideile de libertate politică, pe 
care le trimitea Parisul, ca melodioase speranţe şi care au 
contaminat toate naţiunile ce căutau o ieşire dintr'o situaţie 
care prea mult se prelungise. 

Desigur, întrebarea de ce Puterile Mari rivale, care au 
sezisat fără îndoială cochetăria şi supleța Romîniei, au per- 
mis o asemenea politică de „duplicitate”, n'ar fi din cele mai 
agreabile. Nu e bine so ocolim totuși. Iată de ce: 1) fiindcă 


' Austria făcuse angajament cu Sultanul în secolul XVIII pentru 
ocuparea Principatelor, însă Rusia şi Puterile occidentale s'au opus. 
In 1856, Conferinţa de la Paris admiţind unirea Principatelor, n'a 
specificat dacă le este ingăduit să aleagă unul şi acelaşi domnitor. Ei 
au creat un echivoc pè această chestiune cu bună știință, pentru a 
opune Rusiei o rezistență cit mal masivă, în calea expansiunii ei spre 
Constantinopol. Aşa că este naivă afirmaţia unor cârți de istorie că 
bărbaţii politici romini au observat această lacună, au uzat de ca, și, 
Conferința neprecizind exact sensul termenilor tratatului, maven 


dreptul să protesteze, A 


PROTECŢIA MINORITAȚILOR IN EUROPA NOUA 9 


rivalitatea austro-maghiară şi rusă nu sa dal decit inciden- 
tal în Principate: că terenul unde conflictul de interese a fost 
real și mai acut a fost în altă parte, în Balcani. Un războiu 
pe tema Hominiei în legătură cu acest conflict de interese nu 
sa imaginat între cele două Puteri niciodată şi 2) de oarece 
guvernele reacționare ale statelor respective au fost debordate 
de trei fenomene sociale irezistibile: liberalismul, naţionalis- 
mul și industriulismul care au fost negația netă a întregii 
baze sociale a fostelor state și care au concurat, unele direct, 
altele indirect, la irosirea vechei Europe, la remanierea teri- 
torială din 1919 și la clădirea ei pe alte baze, 

Desigur că mişcările antisemite din acea epocă nu se pot 
explica numai prin prizma politicei externe. Ar fi prea sım- 
plist şi prea unilateral. Au fost și alte cauze fără îndoială care 
au contribuit la menţinerea stării de spirit agitată, augmentind 
nemulțumirile contra evreilor. Una tre ele este și situația 
economică a populației autohtone, care în toate timpurile a 
fost catastrofal de critică. 

Incepind cu primele decade ale veacului XVIII evreii din 
Europa Centrală încep să emigreze în Moldova şi Basarabia. 
Emigrarea a avut toate consecințele economice caracteristice 
acestei rase şi care sint identice în toate țările. Comerţul, in- 
dustria și meseriile erau acumulate de către streini; evrei, 
germani, greci, turci, armeni şi bulgari, toate neamurile afară 
de romini 2, 

Penetrația civilizaţiei occidentale şi în Vechiul Regat, a 
avut ca urmare deschiderea unei evoluţii de urbanizare care 
mai ales în prima jumătate a secolului al XIX-lea a devenit 
evidentă sub toate aspectele ei. Or, primele elemente care au 
format majoritatea orașelor vechiului Regat? au fost ele- 
mente străine, şi nu rominești. Evreii au avut o mare parte 
de contribuţie în această evoluţie. 

Toată viaţa urbană a vechiului Regat poartă o pecete 
străină. Din cauza împrejurărilor istorice particulare, cit şi 
din cauza sărăciei poporului rominese, Hominia sa găsit în 
imposibilitate de a furniza acestei evoluţii spre civilizaţie, 
materialul uman și spiritual, pe care ea l-a reclamat. Boerii 
erau prea boeri — mulţi dintre ei — ca să-și poată permite 


! De această rivalitate a profitat Franţa care, înlăturind ambele 
influenţe a reușit să-și mențină poziţia pină în zilele noastre. 

* In a doua jumătate a veacului trecut din 37.800 firme comerciale, 
26.000 erau în miinile evreilor şi a altor streini; În comunele urbane 
meseriile se aflau deasemenea in miini streine; dintre 1.272 negustori 
de cereale numai 65 erau romini. In industria de imbrăcăminte din 
1971 firme 1.358 erau evreești și numai 380 rominești. La începutul 
veacului prezent băncile erau astfel reprezentate: 86 bănci romineşti, 
36 streine și 186 bănci evreești, 

* Cum şi a Ardealului şi a Bucovinei, 


so VIAȚTAROMINEASCA 


luxul unei reflecțiuni asupra situaţiei precâre a țărănimii și 
prea „ciocoi” eu toţii, ca să-şi dea concursul pentru crearea 
unei clase mijlocii rominești, ! Lucrul nu era cu nepulință, 
mai ales după tratatul dela Adrianopol, care a asigurat intro 
măsură oarecare independenţa economică a Principatelor. 

Dar toată politica muvernanţilor de atunci? — în faţa 
moaştelor cărora n'am fost niciodată tentat să mă închin — 
a fost o politică de operetă, in care poporul ce forma mate- 
rialul de „umplutură” mavea nici măcar dreptul să pri- 
veuscă din murdăria culiselor, pe scenă. Ceiace este mai Ira- 
gic însă e faptul că nici protagoniștii scenei politicii romi- 
neşti, nu deschideau adeseori ușile ce conduceau spre a- 
cești „proşti mulţi”. < 

Totul se petrecea întrun cere foarte îngust şi grozav de 
steril. Aşa că, dela 1829 şi pină la reforma lui Cuza, sa pier- 
dut încă o altă jumătate veac pentru propăşirea socială a 
Romîniei prin formarea unei clase de burgheji. Reforma lui 
Cuza sa realizat impotriva boerilor. Țărănimea ar fi putut 
profita, dacă rezistența conducătorilor n'ar fi fost sistema- 
tică şi mai tirziu, cred, încurajată de însuşi Regele Carol... 


Evoluția socială şi economică a Regatului insă nu putea 
să se oprească în fața miopiei politice a conducătorilor lui. 
Ea și-a continuat drumul utilizind, în mod logic, elementele 
care i sau oferit, In scurtă vreme ea a debordat pe acești 
„prinți spirituali” ai politicii romineşti. Rezultatul a fost 
existenţa unei clase medii străine, foarte puternică, o confu- 
zie socială mare, care a comandat mäsuril e represive cunos- 
cute contra evreilor, elemen! predominant al acestei clase. Cul- 
pabilitatea lor, de a fi opus bariere în drumul desvoltării nor- 
male a societăţii romineşti, au căutat să o repare cu o naivi- 
tate prin măsuri legislative, refuzind evreilor dreptul de ce- 
tăţenie, crezind că în acest fel vor izbuti să elimine elemen- 
tele evreiești din viața economică a țării. sau cel puțin să 
atenueze ascendentul lor. 

Solidaritatea între toţi evreii din lume era insă prea 
mare, influența lor economică mondială prea accentuată, iar 
spiritul de toleranţă, de „intervenţie în numele umanității” 
mult prea răspîndit, ca această politică să nu fie sortită, dela 
început, unui eşec, 

Hominia nici n'ar fi inaugurat o asemenea politică, fără 
indoială, dacă nu sar fi bizuit şi pe sprijinul diplomatic al 
Rusiei, Or, Rusia n'a acordat această „asistență” dintr'o grijă 


t Este inexact afirmaţia că o clasă burgheză nu se poate forma 
decit prin mijloace primitive ca: furt, fraudă, abuz sau escrocherie. 
? A căror tradiţie au continuet- Brătienii, 


PROTECŢIA MINORITĂȚILOR IN EUROPA NOUA Je 


faţă de interesele rominești, ci dintrun spirit de rivalitate 
ja de politica austriacă, ce o jena, şi contra expansiunii că- 
vroia în toate circumstanţele să opună o rezistență. 

„ Evident preocupările de asemenea natură depăşesc 
capacitatea de pricepere a masselor. Poporul simplifică pro- 
blemele şi le confundă în aceiași vreme. Țărănimea, căreia 
chestiunile înalte îi sînt inaccesibile, ma remarcat decit un 
lucru: aversiunea și uneori chiar persecuția guvernanţilar 
contra evreilor. De unde concluzia, că de vreme ce contras- 
tul între evrei şi țărani este dramatic de constant, şi de oare- 
ce guvernanţii au luat măsuri represive impotriva evreilor, 
cauză mizeriei lor economice nu poate să fie decit evreii, 
Poporul nu impinge raționamentul său mai departe, pină la 
originea răuiui. Astfel că foștii guvernanți reacţionari au 
reuşit să arunce „răspunderea” crizei economice istorice a tà- 
ranului — în faţa unci părți a poporo — asupra evreilor, 

Această atitudine politică, la care sau adňogat în 
cursul vremurilor prejudecăţi și superstiții, a avut apoi da- 
rul să diformeze spiritul public şi să-l falşitice, Şi cu atit mai 
mult, cu cit creere incomplecte şi ilogice, erijindu-se în „doc- 
trinari” ai „teoriei de rasă” au înălțat supărătoarele preocu- 
pări la rangul unei idei „salvatoare” de țară. 

Mentalitatea că evreii sint cauza situaţiei economice mi- 
zerabile a ţărănimii, deşi în declin, se mai menţine. Ea a fă- 
cut parte din „patrimoniul” politico-social moştenit după răz- 
boi, eind a încercat ultimul efort. 


+*+ 


După război, elementul de politică externă dispare. Fac- 
torii economici și sociali însă se menţin, agravindu-se, Echili- 
brul economic şi social al ţării a fost grav compromis. Evreii 
“au menţinut însă la un nivel economic mai ridicat decit 
restul populaţiei romineşti, De aci renașterea urii latente și 
esiiteraia a unei infime părţi a populației contra oameni- 
lor bogaţi, care a fost alimentată de către o campanie dema- 
gogică antisemită. 

Cauza antisemilismului deci, cred că a fost: una de or- 
din social economic. Inainte de război am văzut că construc- 
lia socială și economică a țării a fost foarte simplă. Clasele 
sociale nu erau organizate; ci închegate mai mult sentimen- 
tal şi intuitiv. Stratificările economice au fost de asemenea 
puţin complicate. O mare şi puternică clasă latifundiară şi 
financiară, și o altă imensă clasă de proletariat rural, şi ici 
colea sporadice inceputuri de clase mijlocii, mici proprietari, 
mici negustori şi poate chiar şi mici industriaşi. 

După expropriere şi improprietărire, situația s'a răstur- 
nat în aparenţă. Marii latifundiari au dispărut. Mulţi dintre 
ci însă au apărut sub o altă formă, sub cea bancară și indus- 


21 


322 VIAŢA ROMINEASCA 


trială. O industrie care trăia prin bancă „particulară”, bancă 
a cărei mini erau înfipte adine şi periculos în capitalul Bän- 
cii Naţionale. Este plutocrația partidului liberal și a celui 
neoliberal, zis şi partidul poporului. 

Dedesubt, evoluţia iși urma drumul ei anevoios, dar lo- 
gic, fără nici o corelaţie, cu fațada luxos decorată, cu dis 
cursuri de industrializare forțată, Țăranul împroprietărit a 
fost nutrit cu iluzia brazdei, trasă cu mult ceremonial dema- 
gogic de către stăpinitorii absoluţi ai celor şaptezeci și una de 
gubernii rominești. Mai tirziu, sufletul reacționar al guver 
nanţilor liberali şi neoliberali sa plimbat sfidâtor pe pustiul 
ogoarelor țărănimei. Ca o stufie halucinantă. Nimic nu cres 
tea pe hectarele împărțite în loturi simetrice. Și aci apare 
crima conducătorilor partidelor reacționare, 

Nevroind să-și imprumute legitimitatea guvernelor lor 
şi în încrederea masselor lingă aceia a Coroanei ṣi ne- 
crezind în capacitatea politică a poporului, au acordat sufra- 
jul universal şi au făcut împroprietărirea împinși numai de 
evenimente. Dar mau crezut nici atunci după cum poate nu 
cred nici astăzi în durabilitatea reformelor. 

Ştiau bine, că o Hominie aşezată pe vechile ei buze de 
mari proprietăţi, și cu stăpini absoluţi, ca medievali caste- 
lani, în vecinătatea unei imense Rusii cu un regim colectivist, 
nu se va putea menţine În siguranţă şi va plana deasupra ci 
mereu probabilitatea unei grave comoțiuni sociale; maj ales 
după un război care a răscolit pasiunile și sentimentele de 
om, de demnitate omenească şi de elementară justiţie, a fog- 
tilor apărători și întregitori de țară. 

Revoluţia s'a evitat atunci grație acestei prevederi poli- 
tice, pe care e elegant s'o recunoaștem reacționarilor ce au 
prezidat marile evenimente, 

S'a intimplat însă, ca vechii conducători să nu ştie trage 
toate consecințele logice impuse de aceste reforme. S'au lăsat 
paralizaţi de perspectiva — familial privind lucrurile, destul 
de sumbră — a pierderii prestigiului politic şi de singură în- 
țelepeiune politică a unei Familii ce se obişnuise să privească 
înlățuirea istoriei din balconul castelului dominial dela Flo- 
rica. Sufrajul universal a fost tratat în mod neloial și dis- 
prețuit, iar reforma agrară sabotată Se urmărea desgustarea 
ţăranului de pămintul său, pe care nu mai putea să îl ceară 
— în mod direct — inapoi noului proprietar, 

Pentru atingerea acestui scop mijlocul cel mai propriu 
era scăderea producţiei la hectar în comparație cu producția 
dinainte de război, gi cum putea să scadă această producţie? 
Foarte simplu. Hefuzind ţăranului toate uneltele de muncă și 
orice credit ce atunci putea fi acordat noilor „proprietari” 
cu o mai multă facilitate, pentru exploatarea lotului lor. Sco- 


PROTECŢIA MINORITAŢILOR IN EUROPA NOUA 323 


a fost intr'adevăr ajuns. Producția: la hectar s'a diminuat 
mod simțitor, pe cind în Cehoslovacia de o pildă a crescut. 
Toată politica liberală de după război. a fost o politică 

de scepticism și de absolută neincredere în capacitatea de rè- 
penaja economică a țărănimii. De aceia tot capitalul romi- 
nese de după război a servit tru alimentarea unei indus- 
trii artificial creată, şi în detrimentul noilor mici proprietari, 
Consecințele acestei greșite politice au fost catastrofale, 

şi „prin noi înşine” abia acum ajunge la seadența lui fu- 


. În rezumat, cu toate aparențele contrarii, n'au rămas 
decit două realități sociale distincte, vechile realităţi, prole- 
tariatul rural : şi plutocraţia. Clasele intermediare şi-au ma- 
nifestat tendinţele, timid și cu multe eșecuri; căci toată viața 
economică a ţării era în funcție de toleranța industriei şi ca- 
eohi financiar al băncilor liberale, care ucideau orice 

țiativă privată, 

Burghezimea mijlocie rominească deci, n'a putut să-şi 
pună bazele. 

In mijlocul acestei erincene bătălii economice, numai 
evreimea a ştiut nu numai să-și păstreze vechiul nivel eco- 
nomic, ci să şi-l și mai ridice — în mod fatal — în raport 
cu cel al țărănimii. Acest fenomen economic a produs de 
sine înţeles şi un desechilibru moral, și ca în orice criză mo- 
rală generală, simptomele nu întirzie să se arate sub diferi- 
tele lor forme. Antisemitismul de după război nu este nici 
el decit un asemenea simptom. 

Și cum politica reacționară era o politică de eternă di- 
versiune socială, criza trebuia exploatată; iar cînd situația 
guvernului era precară, această criză a fost agravată şi gene- 
ralizată după putință, fără nici o consideraţie la consecinţele 
politice-interne sau externe, ce nu întirziau niciodată să se 
producă. 

Antisemilismul romin, fără nicio bază ideol (ura 
nici nu poate avea, de altfel, o asemenea bază), profund imo- 
ral în acţiune ca și în toate manifestările sale teoretice, nu era 
decit un deconcertant şi vulgar spectacol oferit în scopuri 
mici de către mici guvernanți, descopeiaţi de realităţile so- 
cial-politice şi economice de după război, — unei categorii de 
declasaţi sociali. 


* Proletariatul rural este pericolul social grav pentru Rominia de 
mine și nu legenda proletariatului „intelectual”, Evident, guvernanţii 
ar putea trata cu dispreț această clasă socială, căci ea există de multe 
secole fără să-și fi creat o reputaţie proastă, de natură a turbura 
„Siesta politică” a conducătorilor. Proletariatul rural conștient insă, 
abia acum se naşte. 


324 VIAȚA ROMINEASCA 


Orice altă insistență asupra acestui penibil incident al 
vieţii noastre sociale, o cred — lucrurile fiind prea cunoscute 
— de prisos. E bine să stabilim însă îincodată, că aproape 
toată răspunderea situaţiei grele de astăzi cade asupra par- 
tidului liberal, asupra reacționarilor cu moravuri politice 
ciocoieşti, veritabili defetişti sociali şi economici ai Hominiei. 


(Sfirşitul in numărul viitor). 


Pavel Pavel 


După şapte ani 


In poarta curții unde ne-am oprit, 

N'a 'ntimpinat un zarzăr înflorit — 

Un zarzăr alb ca părul meu încărunțit... 
Şi 'n pragul porții 'n care am bătut, 

Un bull-dog negru ma recunoscut 

Şi m'a lătrat cu un salut de «bun venit». 


* 


In poarta casei tale 'n care 

M'ai găzduit întimplător, 

Cînd nu eram decit un călător 

Bătut de vint şi mingiiat de soare, 

M'am regăsit ca 'n prima zi, cînd tu 

Imi repetai cuvîntul: «Nu!» «Nulh «Nu! .. 
Şi-ţi ascundeai în palme ochii plini 

De ură şi neincredere ‘n streini... 


* 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


e Dar, cînd am vrut să plec 


Ca un zevzec, 

Tu m ai oprit 

Cu graba unui gest nebănuit 

Şi'n gura ta, cuvintul «Nu» s'a transformat 
In alt cuvînt.. Cuvintul «Da» — 

Un «Da» sonor şi-adevărat 

Pe care-l auzeam aşa 

Intiia oară'n viața mea. 


x 


Dar ce păcat că nam putut 

Să-l îngrijim așa cum am fi vrut! 
Căci, într'o zi cu ploaie şi cu vint, 
Cuvintul «Da» se'mbolnăvi 

Şi-apoi muri, 

Cum moare orișice cuvint 

Cînd nu-l mai poți șopti.. 


* 


Şi astăzi, după şapte ani, 

Cînd morții-şi schinbă locuința, 

Eu, care mi am păstrat credința 

In Zeii noştri subterani, 

Mă 'ndrept spre ei — cu voia ta — 
Şi-i rog frumos 

Să'nvie pe defunctul «Da» 

Cum a'nviat pe vremuri şi Cristos. 


Ion Minulescu 


Insemnări pe marginea cărţilor 


Upton Sinclair: „Petroleum“ 


Cartea aceasta a apărut în America, Franţa, cte, de 
mulți ani. Interesul unei recenzii de recomandare a dispărut. 
Citirea ei însă mai ales în traducerea germană, direct după 
manuscris, fără retuşările şi suprimările din ediţiile originale, 
mi-au impus rellecţiuni dureroase, sub oarecare aspect, inte- 
resante. 

Rareori se întimplă ca o carte să oglindească mai fidel, 
mai caracteristic moravurile unei colectivități cu romanul de 
care ne ocupăm. Titlul, subiectul, se referă la activitatea în 
care se desfăşoară specific energia rasei americane, Deschizind 
o paranteză, simţim nevoia de a aminti că limbajul exteriori- 
zind cursul gîndirii este şi un agent modificator al ei, concu- 
rează la un minimum de analiză şi discriminare, Corectivul ce 
se poate aduce acestei opere nevoite, dar desigur necesară, — 
căci necesitatea aceasta a fost fără îndoială una din cauzele 
naşterii cuvintelor — necesitate care se presupune, cum se 
presupune problema faţă de soluţie, este ritmul ce se impri- 
mă stilului. Este specifică tipului american gindirea prea pu- 
țin analitică, rațională, activitatea pe toate tărimurile rapidă 
și de suprafaţă, Cartea lui Sinclair are ritm repede, direct, 
potrivit pentru a sintetiza mereu impresii culese din examina- 
rea unci imense cantități de material obiectiv. 


ata 


Adjectivul „american” nu mai inseamnă astăzi un con- 
cept geografic sau etnografic, el este un element direct de cul- 
tură generală — utilizindu-se pentru a marca o caracteristică 
„gen american”, 

In istoria culturii şi civilizaţiei omeneşti este o epocă deja 
nu prea recentă care se poate numi „americană” — şi care 
nu se localizează la producțiunea continentului nou, ea in- 


32% VIAȚA ROMINEASCA N | 
globind manifestările în toate direcţiile și ale spiritului euro- 
pean. America este opera oam r eminamente practici, 

Dintre Enaleji, deja pozitivişti, şi din celelalte nații, au 
pornit mereu spre meleagurile nouă spiritele cele mai între 
prinzătoare. Intilnind şi condițiuni de manifestare — propor 
tie, risc, rezultat imediat — excepţionale, spiritul practic sa 
sublimat către un tip caracteristic. Cultul libertăţii în rela- 
iile dintre indivizi și al solidarităţii necesitate de identitatea 
intereselor, a determinat regimul intern şi extern al marelui 
popor nou. Creaţiune în întiiul rind economică, fără extre- 
mităţile poetice ale nobleţei tradiționale de sus și ale mize- 
rici de jos, America a pornit de la inceput pe calea celei mai 
puternice burghezii imaginabile, Totul a fost conceput acolo 
pe alte proporții de cit în lumea veche. Cantitatea ce se su- 
punea muncii, munca însăși, capitalurile ținind pas cu spiritul 
cel mai aventurat în riscul producţiunii, toate condiţiile de re- 
glementare reciprocă pină la conceperea unei monede, uni- 
tate-divizionară... de 5 ori mai mare în raport normal faţă 
de moneda Europei, conduc la construcția tipului american 
pe laturea obiectiv-superticială, în opoziţie adică cu spiritul 
european mai analitic, mai sceptic, mai contemplativ. Se cu- 
noaşte deosebirea esenţială dintre noţiunile cultură şi civili- 
zaţie. E vorba de un plan similar celui știință-aplicație. Cul- 
tura americană nu se poate, mai mult ca oricare alta, deosebi, 
despărți de civilizația americană. Amindouă noţiunile se con- 
topesc şi mai mult în favoarea celei din urmă. Influența aces- 
tei contopiri se întinde de multă vreme şi asupra restului 
lumii și în acest sens am vorbit mai sus de o epocă americană 
a culturii universale, 


„ta 


Concepţia liberalismului economie care pornește de la 
premiza inițiativei individuale lăsată la capriciul condiţiilor 
ovicctive ale luptei pentru existenţă, a favorizat în aşa de mari 
proporţii întreprinderile americane şi a declanșat o concu 
rență aşa de exterminantă, incit îndată au trebuit să se for 
meze formidabile trusturi antagoniste. Metodele de lucru şi 
comportare cu scop permanent prim beneficiul material nu 
au cunoscut zăgazurile prejudecăţi şi serupulului. Au fost și 
s'au menținut pe tărim amoral aşa cum îi stă bine să se de 
semneze... „criteriul economie pur”. 

Este greu de altfel a face parte unei morale mai scrupu- 
loase în domeniul oamenilor de afaceri, în care sentimentele 
ducă nu se exclud aduc adesea grave dificultăţi. Este netă- 
găduită permanenţa unor atitudini de lealitate, probitate in 
relaţiile de afaceri, dar aceasta se înțelege în sens mult mai 
strins și limitat la raporturile de reciprocitate directă, tip: 
„onorarea” obligațiunii luate. 


INSEMNARI PE MARGINEA CARTILOR 329 


De altfel tipul omului de afaceri s'a schimbat în societa- 
tea modernă faţă de concepțiile de pină în veacul trecut. Şi 
întinderea sferei de activitate, disparițiunea tot mai frecventă 
a legăturilor „intuitu personae”, importanţa capitalului obiec- 
tiv, agravarea deosebirilor de clasă, — explică de ce tipul nou 
este mai în deficit faţă de morală, In această privință este 
elocventă o comparaţie între romanul lui Sinclair și ultima 
mare operă a lui Thomas Mann, laureat al premiului No- 
bel: Buddenbrooks, Eroii acestuia din urmă, În luptă cu 
noile valori în viaţa socială cad victime, Subtitiul e chiar 
„Verfall einer Familie”. Pe lingă relaxarea oarecum generală 
a regulelor morale împuţinate astăzi dureros în puterea de 
realizare a dreptăţii sociale se adaogă pentru America şi con- 
siderațiunile, tendinţele analizate mai sus. Dejucarea adver- 
sarilor eventuali prin interesarea bunei voințe a autorităţii, 
prin deviarea corectitudinii mandatarilor obștești, morala co- 
merţului de interese nu o opreşte — în concepția celui ce-și 
urmărește cu tenacitate tinta. Mituirea funcţionarului public 
pentru a grăbi o lucrare ce-i cade în sarcină, atraparea în fa- 
voarea sa a unor avantaje pe care, evinteresind pe arbitru, le 
răpește posibilităţii altora, sint procedee quasipermise de mo- 

ala zilnică. Desigur că e o cale mai directă, o evitare a pier- 
derii de timp, munca este mai economisită. S'ar putea spune 
că de pe urma consecințelor acestei morale mai relaxate, pro- 
gresul este mai mare. Ritmul activităţii este mult mai rapid, 
revenind din debuşeurile de muncă mereu şi variat deschise 
posibilităţi nouă pină la cel din urmă membru al colectivităţii. 
Criteriul suprem dela Logică pină la morala practică, în con- 
cepția americană este „convenabilitatea”. In Filosofie — Prag- 
matism, în Artă — cultul senzaţiei nete, forte, rezumative, fără 
detour-uri şi fără rezonanţe. Literatura americană nu a dat 
şi nu se va ilustra dind tragedii, gen care presupune grave şi 
complexe probleme interne. Cultivă însă comedia și mai ales 
nuanţa directă, tipică a conflictului obiectiv, extern, tare, cu 
efect organic asupra dispoziţiei sufleteşti a spectatorului. 

„Comedie americană” — mai ales la cinematograf e ceva 
caracterizat de valorile de mai sus, In general cultul cinema- 
tografului în zişa proporții ca în America se explică tot de 
preocupările obişnuite — obiective, exterioare precum şi de 
nevoia de a se da sufletului ocazii uşoare de risipire a atmos- 
ferei acumulată zilnice. Are dreptate d. Suchianu cînd apropie 
filmul de starea sufletească a omului „dus pe ginduri”, Spiri- 
tul se odihnește, trăind singur, direct — ducă se poate spune 
— cu elementele primare, fără concursul necontenit obositor 
al funcţiunii de actualizare către o ideie centrală aproape ne- 
contenit interesată, impresiunile din afară. Spiritul american 
are mai ales nevoe de asemenea destindere, 

Nu este o întimplare numai faptul că nicãiri pe pămint 


330 VIATA ROMINEASCA 


desi răzleţiti pe întregul lui, nu sint mai mult contopiţi cu 
a eaaa ai ectivitate Evreii ca in America. Popor cu apti- 
tudini de permanentà activitale, preocupat continuu de bene- 
ficiul lucrativ al intreprinderii, — nu se putea mai bine inte- 
gra spiritului general ca în America. E 
Desigur nu trebue pierdut din vedere că aceste caractere 
indică numai o permanenţă probabilă generală, indivizii — 
izolat — uneori determinind curente, mişcări — putindu-se 
ridica la preocupări, tendinţe cu totul pure. Dealungul vremii 
Evreii şi Americanii au adus imense contribuţii doctrinare 
științifice şi etice. 
s*a 


Cartea lui Upton Sinclair nu este numai artă. ; 

Ea are un spirit de propagandă revoluţionară care se tră- 
dează la tot pasul. După ce-i înţelegi teza incepe să-ți pară 
rău că e prea mare. Meritul literar nu e de înțiia mină. Ceia- 
ce este însă cu deosebire interesant — şi pentru acest motiv 
am socotit utilă menționarea ei chiar tardivă — e faptul că in 
descrierea moravurilor actualei societăţi şi civilizaţii, autorul 
reuşeşte a le prezenta la fel, pe povirișul imund al corup- 
tiei, în întreaga lume. Pe lingă societatea americană, trece 
rin faţa obiectivului autorului Ocidentul european pînă la 
ominia suficient de mult şi caracteristic prezentată la con- 
cursul imoralității și inechităţii, Doi din eroii romanului, Paul 
şi Ruth Watkins — promovind în mişcarea muncitorească își 
sfirșese prea de vreme viaţa. Primul, după ce a manifestat de 
copil — flămind şi aruncat pe drumuri — făgăduialu sufle- 
tească a celui ee consideră pomana ca un imprumut pe care 
mai tirziu realmente nu uită să-l plătească, după ce și-a călit 
viața şi şi-a fixat rostul în timpul eflorescenței pe săracul pă- 
mint natal al familiei, înstreinat pe preț de nimic, a unei for- 
midabile industrii petrolifere în folosul unor stăpini care cu- 
noşteau dela inceput secretul solului, — împins de preocupă- 
rile și sentimentele sale umane la rolul de conducător al oas- 
tei celor în mizerie — după ce a luptat în timpul răsboiului 
in Siberia contra revoluționarilor ruşi în expediţia stipen- 
diată de interesul şi teama Capitalului american, — este lovit 
mortal de un grup de mateloți al căror patriotism a fost exul- 
tat pină la ucidere. Tortura fizică, morală, închisoarea — ne- 
drept, neleal — numai strategic administrate, sint redate de 
autor cu revoltă şi verosimilitate pentru toate locurile. Sora, 
Ruth Watkins — suflet de un devotament rar înebuneşte și 
se aruncă într'o sondă strigind pe un prieten de demult, un 
muncitor care și-a găsit moartea lucrind la prima incercare 
de a capta aurul negru. Făceau parte dintr'o familie de exal- 
taţi, de fanatici. Fratele lor, Elie, predica Trinitatea evanghe- 
lică reușind să stăpinească sute de mii de nenorociţi, cu atit 
mai fervenți credincioşi, cu cit lipsa și mizeria făceau mai 


INSEMNARI PE MARGINEA CARŢILOR 351 


mult loc speranţelor. Bineinţeles stăpinii bogaţi nu pregetau 
să ajute pe apostol cu enorme sume de bani, înlesnindu-i o 
viață de aventuri păminteşti, transfigurate artificios în mi- 
nuni ale credinței. Intre detaliile unei vieți pline de muncă, 
preocupare, interes, cu imensă rodnicie bânească, autorul 
conturează cu măestrie citeva portrete principale şi foarte 
multe pe al doilea plan. 

Papă Ross, la inceput singur, apoi În asociaţii, posedă 
imense cimpuri petrolifere şi armate de lucrători. Fiul său 
Buny, inițiat de mic în secretul afucerilor este mereu desgus- 
tat de mijloacele utilizate de părinte: lasă familia lui Paul 
să ignoreze că ferma lor săracă ascunde petrol, cumpără cu 
mită fantastică graba autorităţii în a deschide drumuri la 
noile industrii. varsă milioane de dolari (— în asociaţie cu 
alţii — miliarde de lei —) pentru alegerea Preşedintelui de 
Hepublică care a dat fāgāduinļe anticipate de favorizare a 
petroliștilor în dauna colectivităţii, ete... Cind este vorba însă 
să se dea muncitorilor organizaţi dreptatea cerută de lipsa şi 
greutățile ce conduc la inexistență fizică, tatăl rezistă... tre- 
buind să se solidarizeze cu întreaga breaslă a întreprinzăto- 
rilor, Buny, tampon între aceste interese vrăjmase, ajutind ne- 
contenit mișcarea muncitorească — ajunge la sfirşit să fun- 
deze o şcoală de propagandă și educaţie revoluţionară cu 
moştenirea îimpuţinată, disimulată de tovarășii hrăpareți ai 
tatălui său mort subit. Moravurile înaltei societăţi, lumea ti- 
nerilor, cadrul universitar, războiul, revoluția, etc... sint su- 
biecte particulare bine imlănțuite în roman. Cartea a făcut 
mare răsunet, a determinat și o reacţie. Autorităţile ameri- 
cane au comis abuzul popririi şi cenzurii. 

Puritanismul era pus la încercare în mod grav. Moravu- 
rile de dincolo de ocean erau descrise ca fiind doar cele de 
la noi... din lumea veche ridicate... la puteri americane. Car- 
tea are interes prin aceia că dă teribilă ascuţime problemei 
moralei publice într'o epocă în care imense mișcări de jos 
sint înăbușite tocmai sub egida pretențiunii că simţul mo- 
ralei şi al solidarităţii leale anticipează soluţia scontată de la 
schimbarea formei sociale, 
ă s*y 

In unul din numerele acestei reviste, d. M. Ralea a pu- 
blicat un articol pe care minţi foarte încercate l-au consi- 
derat de o amploare şi o sugestivitate rară. Acolo d-sa vor- 
beşte de scepticism şi morală despre care spune că se susțin 
reciproc foarte des, că în nici un caz nu se duşmănese, Dar 
acest lucru (şi mai ales în speța d-sale de aceia se verifica) 
nu e posibil decit la oamenii sceptici care au prin înclina- 
tune naturală o excepţională senzibilitate pentru durerea al- 
tuia, a anonimului şi in orice caz un element sigur sustras 


E ——— è 


332 VIAȚA ROMINEASCA | 


scepticismului: Respectul de sine. Cum ar fi posibil ca ui 
asemenea om să agraveze prin fapta sa amărăciunea obşte 
chiar dacă scepticismul ar ridica acestei fapte orice colori 
pe care i l-ar da considerațiunea principiilor morale. 

Rămine deci valabilă observaţia curentă că scepticismul 
favorizează decadența morală. 

Societatea actuală trăeşte o epocă de scepticism care pes- 
tru oamenii de sensibilitate obișnuită alimentează o imoral 
tate ingrozitoare. 

Se impune o reacțiune, o restabilire a moralei în fägaşu 
principiilor raţionaliste. 

Obiectivismul sociologic nu aduce servicii moralei prac 
tice. E necesară o revenire la idealismul kantian și fichtean. Pt: 
tărim practic, politic, o încercare imediată de a zăgāzui emite 
rea în seris, vorbă și acțiune, de facturi disimulate pentru s 
justifica raptul unei situațiuni favorizate tru care concu 
rența cinstită publică nu ah dat verdictul, Toate crizele vor 
trece. Aceusta cere o revoluționare de mentalitate, Generali 
tinără protestatară e mereu redusă la tăcere prin cooptarea u 
nora în rindul privilegiaţilor. Va veni insă un moment în cur 
lucrul nu va mai fi posibil, şi interesul culturii și al umanității 
il cere cit mai apropiat. Cu foarte multă dreptate observă d 
Ralea că acuitatea problemelor morale prezumă un medi 
inaintat, chiar decadent. La noi însă fenomenul nu ar pulu 


indica decadentismul decit în primul sens lexic al cuvîntului | 


desbrăcat de rezonanța multilateralității manifestărilor inte 
lectuale şi estetice cu care s'au ilustrat societăţile in declin. 


Laurenţiu I. Preutescu 


Naționalismul de Stat 


L'essence d'une nution est que 
tous les individus uient beancoup 
de choses en commun et auss? que 
tous alent oublié bien de choses. 

E, RENAN 


Notionalitäjile de azi nu mai sint 
cele de leri. Nu trebue să le soco- 
tim aşa pentru ca ele înseși să nu 
păstreze atita dintrun trecut pe 
care trebuie să-l declurăm încheiat, 

N. IORGA 


Prolegomene 


Situaţiunea demografică a Statului romin, aşa cum a 


fost statornicit de tratatele de pace care su încheiat ultimul 


război; existenţa pe teritoriul său, alături de o populaţiune în 
majoritate, omogenă, a unor grupuri de oameni deosebiți prin 
limbă şi tradiţiuni de populaţiunea majoritară, ridică o pro- 
blemă a cărei importanță este covirşitoare pentru destinele 
acestei ţări și anume aceia a posibilităţii de integrare a mi- 
norităţilor în viața Statului romin. 

Fireşte că, sub raportul legal, modul în care aceste mino- 
rităţi se integrează în structura Statului nostru, este stabilit 
prin tratatele internaţionale şi prin legile privitoare la aceste 
tratate”, dar prin uccastă legiferare problema nu este încă 
soluționată. In primul rînd o problemă atit de complexă cum 
«ste aceia a integrării populațiunilor minoritare în Statul ro- 
min nu poate fi soluţionată, în mod exclusiv, printr'o legilerare 
directă, legea nefiind decit unul din factorii, desigur dintre 
cei mai importanți, care pregătesc această soluționare, In al 


1 "Tratatele dela St, Germain, Trianon şi Paris. 


334 VIAȚA ROMINEASCĂ _____ 


doilea rind, legislaţiunea existentă azi s'a dovedit insuficient 
chiar în sfera ei proprie de activitate, din cauza confuziunilo 
de interpretare la care dă în general naștere. Legislaţiunea s 
ceasta are, în ceiace privește populațiunea minoritară, ti 
caracter defensiv. S'a urmărit prin ea de a se garanta min 
rităţilor din Statul romin, aceleași drepturi civile și politice d 
care se bucură şi populațiunea majoritară a acestui Stat, În 
scopul acesta s'au prevăzut, pentru locuitorii minoritari. doui 
categorii de drepturi. Pe deoparte o serie de drepturi cu e 
racter strict individual care nu sint, de fapt, decit enumeru 
rea drepturilor civile şi politice de care se bucură populaţi» 
nea majoritară, iar, pe dealtă parte, citeva drepturi avind ur 
caracter colectiv, atribuite „minorităților etnice de limbă sax 
de religie”, Existenţa acestor din urmă drepturi? atribuit 
minorităţilor considerate ca unităţi colective, precum și fap 
tul că ele sint garantate de Societatea Naţiunilor *, a dat nas 
tere, atit în rindurile minoritarilor cit şi în acele ale majori 
tății, unei grave erori de interpretare. Influenţați de ideologia 
naționalitară a sec. al XIX-lea precum şi de amintiri istorice, 
prea recente ca să fi putut fi uitate, multi au văzut în acest 
drepturi colective, consacrarea minorităţilor ca unităţi nație f 
nale deosebite cu drept de autodeterminare şi organizare pro 
prie; adevărate subiecte de drept public intern și internați 


grupuri naționale — majoritară și minoritare — din Statul 
romin nu-și găseşte însă nici un temei legal în tratatele exi 
tente, iar, ca simplu deziderat, ea ne apare ca un pericol 
amenință deopotrivă atit Statul romin cit și pe fiecare mem- 
bru al acestui Stat în parte. Drepturile minorităţilor etnici 
de limbă şi de religie, pe care le-am enumerat în notă, nu sint 
drepturi naţionale, ci simple garanţii care să le dea posibilita 


3 Acordarea de înlesniri cetățenilor romini de altă limbă spre f 
se putea folosi de limba lor, fie oral, fie în seris, inaintea Tribunale 
lor. (Tr. Paris art. 8. Trianon art, 58), In oraşele şi districtele în ca 
minoritarii locuese în proporţie considerabilă, Statul va înlesni im 
strucția copiilor în limba lor maternă, avind însă dreptul de a impune 
în aceste scoli şi limba romină, (Tr. Paris art. 10. St. Germain 6. 
Trianon 111 al. 5). De asemenea în astfel de oraşe se va afecta mint 
ritāților, în scop de educaţie de religie şi de caritate, o parte echitt 
bilă din fondurile publice. (Tr. Paris art. 10, St. Germain 69. Trianat 
111 al 5), Se mai prevede autonomie locală pentru Saşi și Secui, sub 
controlul Statului, în ce priveste chestiunile religioase şi şcolare, (Tr 
Paris art. 10), 

a Tratatul din Paris art. 12. 

4 Iosif Iacob, Chestiunea Minorităţilor şi Uniunea Maghiară. 0 
radea, 1923, 


NAȚIONALISMUL DE STAT 335 


Li 

tea de a-şi conserva limba, credinţa și cultura proprie. Deo- 
sebirile acestea de limbă, de credinţă și de cultură, care pină 
mai ieri erau emblemele unor națiuni diferite, pot şi în viitor 
sluji de embleme naționale. Dar nici un tratat nu a recunos- 
cut vreunei minorităţi din Statul romin, dreptul de a cultiva 
un naționalism diferit de cel rominese şi nici existența acestor 
deosebiri nu implică, cu necesitate, națiuni dferite, Deosebi- 
rile de limbă sau de credință religioasă nu sunt intotdeauna 
semnele unei deosebiri de naționalitate și solidaritatea naţio- 
nală triumfă adesea asupra acestor deosebiri”. Neavind nici 
o bază legală, ideia de minoritate națională poate fi totuşi 
examinată ca o simplă revendicare, ca un drept de cîștigat și 
ca o credinţă ce se propagă. Privită astfel, ea po în discuție 
însăși existența de Stat naţional unitar a Rominiei, așa cum o 
definește art. 1 din Constituţie. Recunoașterea minorităţilor ca 
persoane colective cu caracter naţional, implică pentru ele 
dreptul de autodeterminare, de autonomie națională, eciace 
ar împărți membrii Statului romin, nu în cetăţeni deopotrivă 
de îndreptățiţi de a participa la viața acestui Stat, ci în gru- 
puri naționale, cu personalitate morală proprie, sinteză a ten- 
dințelor fiecăruia din aceste grupuri, în parte. O astfel de im- 
părţire a populaţiunii Statului romin ar, duce în mod fatal la 
un conflict între diferitele naţionalităţi, inclusiv cea majoris 
tară, conflict care nu sar termina decit în ziua cind Statul 
naţional romin ar dispărea, fié prin transformarea lui întrun 
Stat federal organizat după un criteriu naţionalitar, fie prin 
desmembrarea lui după aceiași normă, e o perspectivă 
care ne arată destul de lămurit semnificaţia pe care o are, 
pentru Statul romin, propaganda pentru recunoașterea mino- 
rităților ca unități naţionale. 

Dar şi sub raportul individual, influența acestei idei de 
minoritate naţională nu este mai puţin nefastă. Pentru fiecare 
individ în parte, această idee ridică bariere sufleteşti arbi- 
trare atit între el şi Statul căruia îi slujeşte și care îi condi- 
ționează existenţa, cit și în relaţiunile lui cu membrii celor- 
lalte grupări „naţionale”. Este un conflict tragic care, pe de o- 
parte, îl impiedică de a se simţi parte integrantă în organiz- 
mul Statului și de a cunoaşte bucuria acestei participări, iar 
pe de alta, îl sileşte ca în activitatea sa socială să-şi comprime 
tendinţele de simpatie sau de interese practice, după impera- 
tivele grupului naţional din care face parte. Relaţiunile sale 
sociale, reacţiunile de simpatie sau de antipatie, nu mai sînt 
determinate de afinități sufleteşti sau de interese, decit in- 


> Exemplul Belgiei, unde se vorbesc două limbi, şi al Elveţiei, In 
care se vorbesc trei „este convingător. In preziua izbucnirii revoluției 
franceze, mal multe milioane de Franceji nu cunoșteau Incă limba 
franceză, (Lefebure, Guyot și Sagnac, La Revolution Francaise, pg. 9). 


3e © VIAȚA ROMINEASCA 


läuntrul fiecărei ri naționale, Dincolo de frontierele i- 
maginare ale rapa criteriile individuale sint sub- 
ordonate criteriului naţionalitar. Rezultatul acestei subordo- 
nări este o falsificare a întregii manifestări sociale a fiecărui 
individ. prin abaterea activităţii lui de la scopurile firești, pe 
care i le pune viaţa de Stat. } Wi 

Statul nu este numai o unitate politică, ci, în același timp, 
şi o unitate economică. Diviziunea muncii sociale, modul 
în care activităţile individuale se diferenţiază, este specifică 
fiecărui Stat în parte. Condiţiunile de y sige vi geografică şi 
de productivitate naturală a teritoriului, de dezvoltare socială 
şi politică a populațiunii precum şi faptul că Statul este o 
unitate politică, determină ca legile vamale şi fiscale, ce 
prezidează la divizarea activităţilor indivduale, să fie diferite 
in fiecare Stat. Această individualizare economică a Statului 
nu determină însă numai o împărţire anumită a muncii so- 
ciale. Prin însuşi faptul acestei împărțiri, ea leagă între 
ele. activităţile individuale izolate, făcindu-le să concureze la 
opera comună, care este existența Statului. Este un proces si- 
multan de diviziune a muncii sociale şi de cooperare a activi- 
tăților individuale la opera socială comună, ceiace caracteri- 
zează mersul normal ul vieţii de Stat. Acest pai nu este însă 
posibil decit întrun regim de libertate civilă şi politică, care 
permite diferențierea muncii sociale după criteriul aplitudi- 
nilor, diferite, ale fiecărui om în parte. 

Căci numai astfel se va stabili o armonie între fiecare 


individ şi activitatea lui socială și numai astfel fiecare activi- 


tate, oricit de umilă ar fi ea, va fi inadevăr un element de 
cooperare la existența Statului. Această libertate nu ar putea 
însă exista întrun Stat, în care ar triumfa credința in carac- 
terul naţional al minorităţilor, credinţă care sparge unitatea 
Statului, prin barierele naţionalitare pe care le ridică intre 
cetăţenii acestui Stat, bariere care determină o repartizare a 


muncii sociale, nu după aptitudinile indivduale, valorificate 


prin prizma intereselor Statului, ci după interesele particulare 
ale grupurilor „naţionale”. 


"a. 


Cunoaşterea pericolelor pe care le prezintă, atit pentru 
Statul romin, cit şi pentru fiecare cetățean în parte, credința 
in caracterul național al grupurilor minoritare, este primul 
pas pentru înțelegerea raporturilor dintre Stat şi populaţiu- 
nea minoritară, Această cunoaștere ar răminea însă fără de 
rezultat dacă, pe de-asupra tendințelor particulare ale majo- 
rității și ale grupurilor minoritare, nu şi-ar face drum, în 
mod firesc, sentimentul unei solidarităţi a tuturor membrilor 
Statului, al unei comunități de destine şi de interese, care să 
permită substituirea unui naționalism ce-i imbrăţişcază pe 


NAȚIONALISMUL DE STAT 1837 


toți membrii săi, naționalismelor particulare fiecărui grup in 
parte; cu alte cuvinte, dacă activitatea Statului nu ar tinde 
prin ea însăşi, la crearea unui naționalism de Stat. 

Punctul de plecare al unei doctrine naiţonaliste este ideia 
pe care și-o formează națiunea despre sine însăşi. O determi- 
nare a grupului naţional, după anumite caractere comune 
membrilor săi, este premisa oricărui naționalism, Aceasta ne 
explică dece naționalismul este, în mare parte, operă de pro- 
pagandă. Modul în care națiunea se concepe pe sine însăşi, 
este ca orice fenomen de cunoaştere, sub influența factorilor 
intelectuali. EI depinde de gradul de desvoltare culturală la 
care a ajuns națiunea, dar şi, mai ales, de propaganda condu- 
cătorilor politici ai acestei naţiuni. 

Conștiinţa naţională este, la început, conştiinţa unui grup 
restrins de oameni, care o răspindește apoi, pe cale de propa- 
gandă, în întreaga naţiune. Dar în faptul că această cunoaş- 
tere de sine, fără de care o naţiune nu ar putea exista, este 
supusă influențelor culturale şi politice, rezidă şi germenele 
unei posibilităţi de discordie națională. In adevăr, alături de 
aspectul subiectiv al naţiunii — modul cum națiunea se con- 
cepe pe sine însăşi — trebue să deosebim aspectul ci obiec- 
tiv, adică ceiace este această națiune, ca fenomen social, de- 
terminat de condițiuni obiective, Și este cu putință ca ideia 
pe care şi-o formează națiunea despre caracterele ei distinc- 
tive și mai ales despre factorii ei de coeziune, să fie greşită, 
Mai mult încă, se poate intimpla ca această idee să vie în con- 
flict cu condiţiunile obiective de existenţă ale naţiunii. Posi- 
bilitatea unui astfel de conflict ne apare cu evidenţă dacă ţi- 
nem sama de caracterul esenţial al naţiunii. Națiunea este 
un concept pona Ea se defineşte fie in raport cu un Stat 
actual, care în acest caz este reprezentarea ei juridică, fie În 
raport cu un Stat viitor, pe care tinde să-l realizeze. Situațiu- 
nea naţiunii față de acest Stat, actual sau ideal, dă fiecărei 
probleme naţionale aspectul ei specific, determinat de condi- 
țiunile diferite de existență ale grupului național, O naţiune 
care aspiră să devină Stat e nevoită să-și accentueze caracte- 
rele ei distinctive, să se izoleze cit mai bine de celelalte gru- 
puri naţionale, în timp ce, o naţiune devenită Stat, nu mai 
are nevoe de accentuarea caracterelor ei distinctive, existenţa 
lor fiind asigurată prin însăși fiinţa Statului. 

Acestor variațiuni ale aspectului obiectiv al naţiunii, ti 
corespund, în mod normal, variaţiuni ale aspectului ei su- 
biectiv. Națiunea care aspiră să devină Stat se concepe altfel 
decit națiunea devenită Stat. In cazul dintii ea se concepe ca 
o colectivitate circumserisă în mod fatal de legăturile de singe 
ce-i unese pe membrii săi. Ea se imaginează ca o permanență 
pitic pn ca descinzind din același grup de oameni; în- 
t'un cuvint, ca o rassă, în înțelesul zoologic al cuvintului. In 


22 


998 © VIAȚA ROMINEASCĂ 


de 
| de-al doilea càz, națiunea se concepe ca o comunitate 

aak spirituale. Ea se recunoaşte în tradițiile ci, în cultura 
ei precum și În voința permanentă a membrilor săi, de-a trăi 
uniţi în aceiaşi organizaiţe de Stat. Paralelismul acesta între 
cele două aspeete ale naţiunii pe care îl intilnim, atit la națiu- 
nile compleet unificate cit şi la acele care aspiră la unificare, 
încetează însă în momentele de tranziţie ale naţiunii, dela o 
stare la alta. În momentul în care o naţiune ce năzuia să de- 
vină Stat, sau, ceiace este acelaşi lucru, să-şi întregească ho- 
tarele, îşi realizează idealul, se întimplă o disociere între 
cele două aspecte ale națiunii. Condiţiunile obiective de exis- 
tență ale naţiunii se schimbă bruse, prin noua alcătuire po- 
litică, în timp ce ideia pe care şi-o forma națiunea despre 
sine, inainte de realizarea idealului său naţional, stărue încă 
multă vreme în sufletele membrilor naţiunii. Această diso- 
ciere, care în mod firesc, sa produs şi în Statul nostru, este 
nu numai cauza tuturor confuziunilor, cu caracter naţional, 
dar şi o puternică stavilă împotriva tendinţelor de unificare 
naţională pe care Statul, prin propria sa activitate, le creează. 

Statul este o mare forță de unificare națională. Stabilind 
pentru membrii săi un cadru comun de ordine şi de justiţie 
care îngădue libera lor dezvoltare, obligindu-i pe toţi să par- 
ticipe la activitatea sa, prin obligaţiunile militare, electorale 
şi fiscale pe care li le impune; creînd prin legiuirea sa eco- 
nomică o solidaritate de interese între ei, Statul substitue 
treptat idealurile particulare de grup, întemeiate pe trecut, 
un ideal politie de viață comună. Fiecare cetăţean cooperind, 
vrind, nevrind, la opera comună care este existenţa Statului, 
capătă în mod mai mult sau mai puţin spontan, sentimentul 
individualității acestui organizm politic din care face parte 
şi care îi condiționează propria sa existenţă. Sentimentul 
acesta este primul pas de integrare în viața naţională a Sta- 
tului, Conştiinţa grupului politie din care face parte, trezită 
în sufletul fiecăruia, dă limbii şi valorilor naţionale pres- 
tigiul necesar adoptării lor de către elementele eterogene ale 
Statului, 

Activitatea de unificare naţională a Statului rămîne însă 
fără de rezultat dacă doctrina naţională, sprijinită și răspîn- 
dită de reprezentanţii Statului nu îngădue o lărgire a grupu- 
lui național primitiv, prin asimilarea elementelor eterogene 
ce locuese in Stat. Concepţiunea naționalistă, curentă, admite 
astăzi în Statul romin, o deosebire între ideia de cetățean și 
aceia de naţional. Este o distincție care exprimă, pină la un 
punct, situația actuală de fapt, din Statul romin dar care con- 
stitue, prin influențele pe care le are, un pericol pentru evo- 
luţia acestui Stat. Intr'un Stat naţional, această deosebire nu 
este decit revelurea rezi i pe care-o întimpină Statul din 
partea grupurilor minoritare, pe de o parte, şi din partea ma- 


___ NAȚIONALISMUL DE STAT 


jorităţii, pe de alta, impotriva organizării sale actuale, Ea este 
expresia unei lupte latente, ce poate deveni oricind actuală, 
pe care aceste grupări o duc impotriva echilibrului politic — 
intern şi internațional — care este Statul. 

Am arătat inconvenientele acestei opoziţiuni, între ideile 
de cetățean şi de naţional, pentru audi ape ri minoritară, 
Pentru populațiunea majoritară, această opozițiune ne apare 
deadreptul absurdă. Ea putea avea un înțeles într'un Stat al 
cărui principiu de nutoritate sar fi întemeiat pe,o clasă, re- 
dusă ca număr, de stăpinitori; dar ce sens poate să aibă un 
conflict între naţiune şi Stat, atunci cind acest Stat îşi inte- 
meiază dreptul de a comanda, pe principiul democratic, 

Antagonismul dintre națiune și Stat îşi găsea o explica- 
țiune înainte de crearea Statelor naționale. Prin crearea aces- 
tor State, antagonismul a încetat şi naționalismul nu mai 
poate fi prețuit decit prin prizma intereselor de Stat. Slujind 
ideia acestui Stat, naționalismul trebue să se  disciplineze 
după norme trase din necesităţile lui de existență şi să-şi mo- 
difice metodele în raport cu aceste norme. 

Rațiunea aceasta de a fi a naţionalismului, ne indrumea- 
ză să căutăm în examenul obiectiv al națiunii şi al Statului 
justificarea şi conținutul unui naționalism de Stat. 

Ce este o naţiune şi ce este un Stat, sint desigur două in- 
trebări care comportă cercetări şi răspunsuri diferite, Dar ra- 
țiunea istorică care a determinat punerea acestor chestiuni, 
ne arată că ele nu sint decit subdiviziunile unei probleme 
mult mai vaste și anume, aceia a relațiunilor dintre naţiune 
şi Stat. Sub raportul politic, practic şi teoretic, determinarea 
ideii de naţiune nu are alt scop decit să justifice drepturile 
națiunii, în organizarea şi conducerea Statului, după cum lä- 
murirea ideii de Stat nu tinde decit la precizarea drepturilor 
puterii publice asupra națiunii, Iată pentru ce socotim nece- 
sară o privire generală asupră acestor relațiuni, răminind ca, 
mai tirziu, să tragem coneluziunile, ce se vor impune din a- 
ceastă examinare, pentru determinarea ideilor de naţiune și 
de Stat. , 

Relaţiunile dintre naţiune şi Stat se desfășură și pot fi 
examinate într'o dublă perspectivă. In primul rind ele ne apar 
într'o perspectivă, pe care am putea să o numim etnografică, 
în care aceste relațiuni capătă caracterul lor special din dto- 
sebirea de naţionalitate ce există între deţinătorii puterii de 
Stat şi păturile guvernate. In al doilea rind, aceste relaţiuni 
ne apar într'o perspectivă, pe care putem să o numim demo- 
cratică şi în care ceiace interesează este modul în care națiu- 
nea participă la viața de Stat, abstracţie făcind de situaţiunea 
oi; rin: a guvernaţilor şi a guvernanților, 

“ireşte că aceste două perspective, în care.se desfăşoară 
raporturile dintre naţiune şi Stat, au multe puncte comune și 


340 VIATA ROMINEASCA 


vedea cum evoluţia raporturilor, ce ne apar în pe 
tva pe care am numit-o etnografică, a fost infiuențată, dacă 
nu determinată, de relaţiunile „democratice” dintre naţiune 
şi Stat. Ne va apare astfel, cu claritate, că principiul demo- 
cratic al participării naţiunii întregi la conducerea Statului, 
a creat, în bună parte, principiul naționalităților și, prin el, 
Statul naţional. à A 

Cu toate acestea cele două perspective, pe care le-am in- 
dicat, nu pot fi confundate și, în cele ce vor urma, fără a 
pierde din vedere strinsa legătură ce există intre ele, nu ne 
vom ocupa decit de aspectul etnografic al relațiunilor dintre 
națiune și Stat. 

In ce constă acest aspect ? 

Dacă admitem, cu Duguit ^, că ceiace constitue caracterul 
esenţial al Statului este diferențierea populaţiunii sale în gu- 
vernaţi şi guvernanţi, se poate intimpla ca, între pătura gu- 
vernată şi acei care dețin puterea publică, să existe deosebiri 
de origine etnică, de limbă sau de moravuri. Ce influenţă pot 
avea aceste deosebiri asupra relațiunilor dintre populațiunea 
guvernată şi puterea de Stat ? 

Răspunsul la această chestiune comportă o cercetare a 
ni i ina istorice a acestor relațiuni, dela începuturile lor și 
pină la noua aşezare politică consacrată de tratatele de pace 
din 1918—1920, precum şi o examinare a factorilor care au 
determinat această evoluție. 

La începutul formării Statelor europene, deosebirile et- 
nice dintre puvernaţi şi guvernanţi, nu au nici-o importanță 
politică. Organizarea Statului mai păstrează încă mult din ca- 
racterul cuceririi, care i-a dat naştere. 

Puterea publică, cu excepţia Angliei care dela 1215 are 
un început de Constituţie, este deținută în mod exclusiv de 
un monarh care o poate transfera unci alte persoane ca un 
bun privat, fără ca populaţiunea guvernată să aibă a-și spune 
cuvintul, Intimplarea sau bunul plac al monarhului, pot a- 
duna astfel, în același imperiu, populațiuni de origini dife- 
rite şi deosebite între ele prin limbă şi moravuri, ca în impe- 
riul lui Carol Quintul. 


Pe nesimţite însă, înăuntrul acestei stări de fapt, apar, în 


diferite puncte ale Euro manifestări revelind începuturile 
unei noi mentalități politice care, desăvirşindu-se dealungul 
veacurilor, sc va realiza abia în zilele noastre: mentalitatea 
națională, 

Cea dintii manifestare a acestei mentalități o intilnim în 
veacul al XIV-lea, în Franţa, cu prilejul tratatului dela Brè 
tigny (1360) prin care loan cel Bun cedase regelui Angliei, 
sud-vestul Franţei. In această împrejurare, locuitorii regiunii 


» Duguit, Droit Constitultonel, Vol. 1. 


N NAȚIONALISMUL DE STAT 341 


cedate, protestară împotriva transfertului de suveranitate şi 
negară suzeranului lor, dreptul de-ai ceda unui alt suzeran, 
fără ca ei să fie consultaţi 7. ` 

Acestui inceput al ideii de autodeterminare colectivă, ti 
urmează curind, la inceputul veacului al XV-lea, de astă dată 
în Boemia, o mişcare politică mult mai puternică şi cu reper- 
cusiuni vaste asupra mentalităţii naţionale în formaţiune, 
mișcarea husită. Mișcarea aceasta, de reformă religioasă, are 
un caracter profund naţional. Ea este o reacțiune a Cehilor, 
impotriva prea marii puteri pe care o exercita, în acea vre- 
me, minoritatea germană. Principiul naţional în conducerea 
Statului, este afirmat cu claritate de Huss. „Cehii, spunea el, 
trebue să fie cei dintii în regatul Boemiei, aşa cum sint Fran- 
cejii în Franţa şi Germanii în Germania” *, 

Dar, pe lingă acest caracter național local al mișcării 
husite, această mișcare are și o importantă influenţă asupra 
formării ideilor naţionale în general. O influență care se da- 
torește dorinţei husiţilor de a face prozeliţi printre celelalte 
popoare precum și metodei pe care o întrebuințau ei pentru 
răspindirea credinței lor, traducind în limba poporului căr- 
tile sfinte. 

Prin aceste traduceri, limbile naţionale capătă o strălu- 
cire, necunoscută încă pină atunci, și pe care o împrumută 
cuprinsului sfint pe care îl exprimă, strălucire care va da, 
mai tirziu, valoare de simbol de unificare naţională acestui 
grai al poporului. O astfel de influență avu mişcarea husită 
şi asupra Rominilor. Datorită ei se traduseră, pentru intha 
oară în romineşte Psaltirea, Evanghelia şi Faptele Apos- 
tolilor *, 

La noi, traducerile acestea sau răspindit puţin. Dar aşa 
cum mișcare, religioasă, care le dăduse naștere, nu era decit 
preludiul marii frămiîntări spirituale care avea să fie Refor- 
ma, tot astfel traducerile în romineşște a cărţilor sfinte făcute 
în veacul următor, sub influenţa Reformei, nu erau decit re- 
editarea cu mici modificări, a textelor husite 70. 

Mișcare de prefacere religioasă, Reforma revelează în a- 
celași timp un puternic sentiment naţional la promotorii ei 
şi constitue o cauză importantă a transformărilor naționale 
de mai tirziu. 

In apelul său „pentru ameliorarea societății creştine” 
Luther se adresează „nobleţei creştine de națiune germană” 
iar Ulrich von Hutten se adresează, ce e drept, întregii creş- 


7 H. Hauser, Le principe des nationalités, pag. 11. 
! L. Leger, Histoire de l'Antriche-Hongrie, pag. 166. 
» N, lorga, Istoria Literaturii Romine, pag. 103. 

10 N. Iorga, bid., pag. 192, 


—— —“p —————„—_— = —— — —— ————————— — a... o TR - -T 


a O VIAȚA ROMINEASCĂ_ S 
tinătăţi dar, în primul rînd, „patriei de naţiune germană” ™, 
eslei caracter naţional îl are şi n de reformă a lui 
Zwingli, în Elveţia, Aha , 

Dar marea importanța a Reformei, pentru mișcarea na- 
țională, rezidă în influenţa pe care a avut-o asupra desvol- 
tării mentalităţii naţionale. In Apus, această influenţă a fost, 
oarecum, directă. Reforma a rupt unitatea a po- 
poarelor catolice. Tratatele din Westfalia, care închee lungul 
război deslânțuit de Reformă, consacră ru unităţii po- 
litice a Europei centrale, care este împărțită în State suve- 
rane. Şi dacă este adevărat că, din această prefacere politică, 
au beneficiat mai mult suveranii decit naţiunile "7, nu este 
mai puţin exact că noua alcătuire politică a favorizat parti- 
cularismele naționale și a creat o conştiinţă naţională comună 
acelora ce locuese înlăuntrul frontierelor aceluiași Stat. 

Pe lingă determinarea aceasta, imediat, a alcătuirii poli- 
tice europene, Reforma a avut şi o influenţă, ale cârei roade 
au apărut mai tirziu, asupra formării naţiunilor. Această in- 
fluenţă, Reforma a exercitat-o pe două căi deosebite : prin 
ridicarea prestigiului graiurilor naţionale, pe de o parle, și 
prin ideile pe care le-au răspindit reformaţii asupra puterii 
«de Stat, pe de altă parte. 

Ceiace făcuse, în mic, mișcarea husită, pentru graiurile 
naţionale, o face, cu mai multă amploare, Reforma, introdu- 
cind limba poporului în slujba religioasă şi mai ales, tradu- 
cînd Biblia în această limbă. Pentru ținuturile romineşti, in- 
fluenţa Reformei este foarte însemnată **, Datorită propagan- 
dei reformate se imprimă cele dintii cărți rominești, în vea- 
cul al XVI-lea incepind cu catechismul dela Sibiu (1544) şi 
continuindu-se cu tipăriturile lui Coresi, Fireşte că o limbă 
scrisă nu însemnează, cu necesitate, o conştiinţă națională, 
comună așelora ce se servesc de această limbă. 

Dar acest preţios vehicul al ideilor şi sentimentelor unui 
popor, care este limba scrisă, face cu putinţă nivelarea parti- 
cularismelor locale şi formarea unui fond de tradiţii și de as- 
pisi comune, Cu drept cuvint, serie d. N. Iorga cu privire 
a tipăriturile lui Coresi : „Marele merit al acestor cărți e 
„poate ucesta că, trecînd hotarele, au adunat sufletește prin 
„viaţa culturală pe toți Rominii laolaltă: Prin ele mai mult 


„decit prin vechile manuscrise care circulau greu şi se copiau 


„puţin, nedesăvirşit, sa întemeiat o viaţă literară comună a 
„tuturor Rominilor” 14, 


i H. Hauser, Op. cit., pag. 13. 

12 E, Bourgeois, Manuel Historique de Politique Etrangère, Vol. I 
pag. 15. 

n N, lorga, Op. cit. I, pag. 173. 

se N, Iorga, Op. cit. |, pag. 192. 


E 


NATIONALISMUL DE STAT 043 

Pe lingă această ridicare a prestigiului limbilor naţionale, 
Reforma a avut şi un rol important în elaborarea principiu- 
lui de autodeterminare națională, prin aportul pe care l-a 
adus ideilor și instituţiilor democratice. Intre ideia democra- 
tică a participării naţiunii întregi la guvernarea Statului şi 
ideia naţională a contopirii naţiunii și a Statului, nu este nu- 
mai o relațiune teoretică. Nu numai că doctrina naţională nu 
s'a putut forma, fără ajutorul ideilor democratice, dar însăşi 
infăptuirea ideii naţionale coincide cu triumful doctrinei de- 
mocrate. 

Legăturile între Reforma franceză şi elvețiană, și evo- 
luția democraţiei sint multiple. Pe de o parte, instituirea ega- 
lităţii spirituale a tuturor creștinilor a pregătit ideia de egu- 
litate politică, în organizarea şi conducerea Statului 13, Pe de 
altă parte, protestanții franceji au fost aduşi să se întrebe 
dacă puterea publică este legitimă sau nu, Această intrebare, 
pe care şi-au pus-o pentru întiiu oară, teologii din evul mediu, 
găsește, in scrierile protestanților fraceji, Th. de Beze şi Fr. 
Hotman, un răspuns care conține, în esență, doctrina demo- 
crată de mai tirziu. 

In concepțiunea lor, națiunea este o persoană colectivă, 
anterioară puterii publice și superioară ei. Intre puterea pu- 
blică și naţiune există un contract, în baza căruia fiinţează 
Statul, pe care ambele părți sint ţinute să-l respecte 15, 

Doctrina democrată și națională, aşa cum o formulase 
veacul al XVI-lea, nu are „in acest timp, nici o influență asu- 
pra organizaţiunii politice a Europei. Ideia de Stat şi de 
echilibru între State, domină această organizaţie, Deasemenea 
in veacul următor, tratatele din Vestfalia, care, prin posibili- 
țăţile de dezvoltare pe care le deschid naţiunilor, însemnează 
o victorie pentru viitorul lor, nu ţin totuși sama de princi- 
piul naţional în determinarea frontierelor dintre State. Mai 
tirziu însă, pe la sfirşitul veacului al XVI-lea și la începutul 
celui următor, apar două manifestări importante ale doctri- 
ne meci: naționale, cu prilejul tratatelor dela Ryswik 
(1697) și Utrecht (1713), In aceste tratate se prevede, pentru 
intiia oară, dreptul populaţiunii dintr'un teritoriu anexat de 
a-și conserva naționalitatea, emigrind din acest teritoriu. In 


25 H, Hauser, Op, cit., pag. 16. 

* Duguit, Op. cit. I, pag. 572. O manifestare politică a acestei con- 
cepțiuni contractuale a Statului, ne este cunoscută din anul 1526, cu 
prilejul tratatului dela Madrid prin care François ] nedase Ini Carol 
Quintul, Burgundia, Statele Burgundiei, reunite la Dijon, protestară 
impotriva separării lor de Coroana Franţei, declarind că locuitorii au 
devenit Franceji în baza unui contract şi că, prin urmare, ei nu pot fi 
despărțiți, fără voia lor de Franţa. R. Johannei, Le principe des natio- 
nalites, pag. 67. 


344 VIAŢA ROMINEASCA ELS 


Ra a tări 
ua jumătate a veaculului al XVIII-lea, aceste manifes 
moves eg ale unei doctrine politice în forma ati fac loc 
unei mişcări continue de organizare naţională. Pe de o para, 
cercetările filologilor și istoricilor din diferitele puncte 
Europei precum şi marea revoluţie franceză, dau naştere 
unei mișcări naţionale generalizate, iar, pe de altă parte, sub 
influența ideilor lui J. J. pene oaie şi ale Aer a franceze, 
octrina naţionalitară capătă forma ei complectă. _ 

x 0 păr ter intensă de meditare a originilor străbate în 
acest timp Europa *?. In Germania, Halia, Boemia și în Ardeal, 
cercetători erudiţi ai trecutului scot la iveală inceputurile na- 
țiunilor. In Germania, în timp ce Herder și Lessing îndru- 
mează spre o artă naţională, Winkelman începe seria stu- 
diilor asupra societăţilor antice, continuate de Hayne și Wolf, 
ale căror metode de cercetare vor fi întrebuințate, de la in- 
ceputul veacului al XIX-lea, pentru revelarea originii Germa- 
nilor. In Italia, sub influența archeologilor şi istoricilor ger- 
mani, archeologii italieni indeplinesc aceiaşi operă de rein- 
viere a originilor naționale. In Boemia, istorici şi filologi caută 
în începuturile istoriei Cehilor, elementele de reconstituire ale 
națiunii cehe. Aceiaşi activitate o îndeplinesc, în ţările ro- 
mine, Samuil Micu, Petru Maior şi Gheorghe Șincai 15, Dar 
mișcarea naţională deslănţuită, nu are în această vreme, de- 
cit un caracter cultural. Nu existau încă în ea dorinţi de viață 
politică comună. In Germania, împărțită în numeroase State 
mici, patriotismul nu depăşeşte hotarele fiecărui Stat. 


31 R. Johannet, Op. cit., pag. 83. 

34 Conştiinţa unei comunităţi de limbă şi de cultură exista, mai 
de demult, în sufletele Rominilor, Astfel, cărţile lui Coresi din veacul 
al XVI-lea se adresau Rominilor de pretutindeni. Mai tirziu, în pre- 
faţa la „Cartea de Invăţătură” a mitropolitului Varlaum, din 1043, se 
serie că învățăturile se îndreaptă către toată „seminţia rominească 
de pretutindeni”, iar în prefaţu mitropolitului ardelean Simion Ştefan, 
la Noul Testament de Bălgrad (1048), ideia identității Rominilor din 
toate ținuturile rominești este exprimată cu claritate, (N, Iorga, Op. 
cit, I, pag. 281). 

Această idele a unităţii Rominilor se precizează în scrierile croni- 
carilor prin introducerea ideii de origine. Gr. Ureche vorbeşte cel 
dintii de izvorul comun roman dela cure s'au tras Muntenii şi Mol- 
dovenii, (N. Iorga, Op. cit. I, 187). 

Ideia originii romane fu reluată, cu entuziasm dar şi cu metodă, 
către sfirşitul veacului al XVII-lea de către Miron Costin. Atit în „Cro- 
niea țării moldoveneşti şi munteneşti” scrisă în limba polonă la 1684 
cit şi în „Cartea pentru descălecatul d'intiiu al țării Moldovei şi nea- 
malui moldovenesc", Miron Costin demonstrează originea romană co- 
mună a Rominilor din toate provinciile şi unitatea lor. 

„AN. lorga, Op. cit, 1, 314 şi urm.), Mai tirziu, in frumoasa Istorie a 


NAȚIONALISMUL DE STAT A PR 


Ideia de unitate națională are un caracter cultural şi mo- 
ral, iar nicidecum politic, și mişcarea națională nu este decit 
un efort de liberare de influenţele străine, în special franceze, 
în domeniul creațiunii artistice, precum şi de revelare a ca- 
racterelor specifice Germanilor. De o mișcare naţională de 
unificare politică a tuturor Germanilor nu poate fi încă vorba 
în timpul acesta, care precede revoluția franceză. Acelaşi ca- 
racter de determinare și de preţuire a specificului naţional, 
lipsit însă de dorința unității politice, îl prezintă, în această 
vreme, şi mișcarea naţională din celelalte țări. 

Paralel cu această mişcare de reinviere a începuturilor 
naţionale care se va continua și în veacul următor, principiul 
naționalităților se constitue, sub influența teoriilor lui J, J. 
Rousseau şi a principiilor proclamate de revoluţia franceză. 
In concepția lui Rousseau asupra Statului, orice societate 
umană, prin efectul contractului social devine un corp moral 
şi colectiv, avind conștiința și voința sa comună +°. Plecind de 
la această ideie de voinţă proprie fiecărei naţiuni, revoluția 
franceză stabilește dreptul popoarelor de a dispune de soarta 
ior, în articolele din „Declaraţiunea drepturilor omului” prin 
care se afirmă că suveranitatea rezidă în națiune și că legea 
este expresia voinței generale.  Suveranitatea Statului ne- 
putind fi transferată decit printr'o lege, lege care este ex- 
presia voinţei generale, în mod logic rezultă că Suveranitatea 
nu poate fi transferată decit prin voința generală a naţiunii 2, 
In ordinea ideilor deci, revoluția franceză a contribuit la 
constituirea principiului naționalităților, introducind, în gin- 
direa politică, drepturile conștiinței naționale, In ordinea 


Ţării Romineşti a Stolnicului Constantin Cantacuzino, ideia de ori- 
gine comună şi de continuitate se complectează prin demonstrarea 
continuității romane şi pe pămîntul rominese. Ideia unităţii popo- 
rului rominese este exprimată in următorul pasaj, reprodus de d. N. 
Iorga. 

„insă Rominii se Ințelea nu numai aceștia de aici ci şi cei din 
Ardeal, cari încă şi mai neaoşi sint, si Moldovenii şi toți ciți şi în- 
tr'altă parte să află și nu această limbă. Că toți aceştia dintr'o fintină 
au izvorit și cură”, (N, lorga, Op, cit. TI, 200). 

Aceleaşi idei despre originea şi continuitatea romană, le intilnire 
apoi la Cantemir, unite însă cu afirmarea unei purităţi romane a Romi- 
nilor. In concepțiunea Iul Cantemir, Dacii au fost distruși prin cuce- 
rirea romană, dispărind fără urmă, civilizația romană ridicindu-se 
apoi pe un teritoriu „istovit de tot”. (N. Iorga, Op. cât. II, 314). 

19 mmcet acte d'association produit un corps moral et collectit, 
composé d'autant de membres que Passemblte a de voix, lequel reçoit 
de ce même acte son unité, son moi commun, sa vie et sa volonté. Da 
Contrat Social. Livre |. ch. VI 

2 R, Johannet, Op. cil., pag. 85. 


a pi a = 


alităților politice însă. revoluţia a fost consecventă cu acest 
caror et cei în primii săi ani de existenţă, cind politica 
ei de anexiuni era călăuzită, cel puţin în formă, de voința 
locuitorilor provinciilor anexate, a mai tirziu, în cuceri- 
rile pe care le întreprinde, Franţa revoluționară nu mai ţine 
sama decit de interesele ei politice şi strate n, E 
Pe lingă rolul pe care l-a avut în constituirea principiu- 
lui naționalităților, revoluţia franceză, în ultimii săi ani de 
existenţă, a exercitat o influență covirşiloare asupra mișcării 
naţionale din Europa, influență prelungită apoi, de politica 
napoleoniană. Exemplul Franţei revoluționare, succesul ar- 
matelor sale, redarea unei existenţe politice Polonezilor (Du- 
catul Varșoviei) şi Italienilor (Republicile cisalpine și ligu- 
rice) treziră sentimente naţionale în toată Europa. Aceste 
sentimente care aveau să se intensifice, prin reacțiune im- 
potriva stāpînirii franceze, (guerilele ole, bătălia dela 
Leipzig) erau stimulate, în dezvoltarea lor, de faptul că ve- 
chile hotare ale Statelor europene, fuseseră, în bună parte, 
desființate de revoluţie și de Napoleon și, odată cu ele, dis- 


23 Această variație a politicei externe a revoluției franceze, în ra- 
port cu principiul naționalităților, este clară în instrucțiunile şi dis- 
cursurile lui Carnot „organizatorul victoriei” precum şi în discursu- 
rile lui Merlin de Douai. In 1790, cu ocazia dezbaterilor Constituantei, 
asupra pretențiunilor principilor posesionaţi din Alsacia, Merlin de 
Douai spunea: „Poporul alsacian s'a alipit poporului francez fiindcă 
a voit aceasta, prin urmare numai voința su, înr' nu tratatele dela 
Munster, a legitimat unirea”. Mai tirziu însă, sub presiunea necesită- 
ților politice şi economice, el declară: „Pentru a se despăgubi de re- 
lele şi de cheltuelile celui mai nedrept dintre războaie cit şi spre a fi 
în măsură de a preveni un nou război, Republica Franceză putea şi 
trebuia să reţină cu titlul de cucerire, sau să dobindeuscă prin tra- 
tate, ținuturi cure îi erau necesare, fără să mai consulte pe locui- 
torii acestor bnuturi”, 

La Carnot, sehimbarea este tot atit de clară. Astfel în instruc- 
țiunile Comitetului diplomatic, redactate de el, scria ln 1793: „De 
oarece suveranitatea aparține tuturor popoarelor, nu poate să existe 
nici eamunitate, nici reanire, decit în baza unei tranzacțiuni for- 
male și libere; niciunul din aceste popoare nu are dreptul să supună 
pe un alt popor la o legislație comună, fără consimţimintul expres al 
acestuia”. Ceva mai tirziu, întrun discurs din 1795, dreptul popoare- 
Jor de a dispune de soarta lor a făcut loc necesităţii franceze de cu- 
cerire. „Dutoriţi fraţilor noştri, spune el, de a păstra Franţei, prețul 
curajului şi al singelui lor şi îndrăznesc să spun că neindeplinind a- 
ceastă îndatorire, oricine ar fi în drept să vă întrebe: Dar unde este 
rezultatul atitor victorii și atitor sacrificii? 

„Pacen trebuie întemeiată pe însăşi natura lucrurilor”. (R. Johan- 
net, Op. cil, pag. 95 şi urm), 


„NAȚIONALISMUL DE STAT 347 


păruse şi obişnuinţa de a se considera ordinea existentă ca o 
realitate ce nu mai are nevoe de a fi justificată =. 

Revoluţia turburase echilibrul între State şi respectul a- 
cestui echilibru, creînd astfel posibilitatea unor noi organi- 
zări tice, 

n noua alcătuire politică, pe care o dădu Europei, Con- 
gresul dela Viena nu tinu sama nici de sentimentele, nici de 
principiile naționale ale vremii. Mișcarea națională își ur- 
mează însă cursul, amplificindu-se, prin formularea unui 
scop politie dat acestei mişcări și prin intovărăşirea ei cu re- 
vendicările democratice ale veacului. O idee nouă dă un as 

ct deosebi! mișcării naţionale de după revoluția franceză. 
este ideia Statului Die realizat prin unitatea naţională 
a indivizilor aparţinind aceleiași națiuni, dar locuind în State 
diferite. Naționalismul cultural din veacul trecut se trans- 
formă peste tot, intrun naționalism politic, cure devine o re- 
dutabilă armă de luptă pentru realizarea Statelor naţionale. 
Dorinţa de unitate politică şi ideologia care o întovărășeşte 
are, în fiecare țară, cauze deosebite, în care interesele cultu- 
rale şi economice ale naţiunii se împletesc cu interesele di- 
plomatice ale marilor puteri. In țările romine, ideia unităţii 
provinciilor romineşti apare, restrinsă mai intii la cele două 
principate, sub influenţa a două serii de fapte, interne şi in- 
lernaționale ?, 

In domeniul influențelor interne, împrejurarea că a- 
ceiaşi Domnitori au avut, de multe ori, puterea de fapt in 
ambele principate, precum şi faptul că, în timpul Domnilor 
fanarioți, mulţi din ei au fost numiţi succesiv în ambele prin- 
cipate, a avut drept rezultat, cu începere din sec. al XVII-lea, 
alcătuirea unei clase conducătoare comune ambelor princi- 
pate precum și panpa multora din obiceiurile speciale 
fiecărui principat. Acelaşi rol de unificare şi de nivelare so- 
cialā l-au avut şi ocupațiile rusești din sec. al XVIII-lea și al 
XIX-lea care au creat, temporar, o viață comună ambelor prin- 
cipute +. Sub raportul internațional, ideia de unitate politică 
a Rominilor este susținută de diplomaţia rusă, ale cărei ten- 
dinţe de subjugare a provinciilor romineşti ar fi fost mai uşor 
de realizat, prin unirea provinciilor romîneşti sub un principe 
rus *%, La începutul veacului al XIX-lea, ideia de unire este sus- 


=: Ramsay Muir, Nationalisme e! Inlernationalisme, pag. 99. 

= N, lorga, Dezvoltarea Ideti unității politice a Rominilor. 

2 N. Iorga, Op. ctt., pag. 29. 

= Ambasadorul prusian la Constantinopol, Senft, aflātor la Sibiu 


“în anul 1807, relatează svonul unirii Transilvaniei, Moldovei şi Ţării 


Romineşti, sub numele de Regatul Dacilor si sub sceptrul Marelui Duce 
Constantin, 


348 VIAȚA ROMINEASCA 


sești ltă în 
ă de aceste tendințe ale politicei ruseşti și se dezvo l 
rnos grație relațiunilor dintre Rominii din criza și - 
din principate. Politica rusească se manifestă cu p ahe a 
cătuirii Regulamentului Organic, prin instituirea unei cp ii- 
siuni mixte care să unifice legislaţia ambelor princ ne a 
Articolele 425 şi 426 din Regulament ne arată, în mod de ci 
că scopul urmărit prin această unificare a legislaţiei a fost 
realizarea unităţii politice a principatelor *. In interior pie 
unităţii se dezvoltă prin apropierea dintre Rominii oa rin- 
cipate şi cei din Ardeal, în epoca Regulamentului pn: 
prin venirea profesorilor ardeleni în principate, și legătur ș 
lor eu cărturarii din Ardeal *. Revoluţiile romineşti din anu 
1848, deşi nu au avut un caracter naţional unitar, fiecare din 
cele trei revoluţiuni avind caracterul ei particular, au pre- 
gătit totuși, prin mişcarea generală de idei care le insuflețea 
şi prin legăturile dintre revoluționari, mișcarea către uni- 
tate 22, AI Ea 
Mişcarea naţională de unificare politică care animă po- 
ponie Ec Gapi 1815, nu are la baza ei o doctrină na- 
ționalistă unitară care să-i servească de justificare. $ 
Ea se desparte în două curente de idei, dintre care primul 
izvorăşte din ideologia revoluției franceze și se întemeiază 
pë dreptul la libertate al conştiințelor naționale; cel de-al 
doilea, întemeindu-se pe ideile de origine și de rassă %. Cu- 
rentul naţionalitar întemeiat pe ideia de libertate a naţiu- 
nilor are un caracter cosmopolit. Partizanii prinşi în acest cu- 
rent, nu luptă pentru unitatea și libertatea unei naţiuni anu- 


Intr'o cerere de reforme, formulată de boerii munteni refugiați la 
Braşov, anterioară anului 1829, se cere pentru întiia oară unirea prin- 
cipatelor, sub un domn străin. (A. D, Xenopol, Istoria partidelor po- 
litice, pag. N: d 

A. D: Seapei afirad ok inițiativa aait aciiiale tavin bori- 
lor romini cari au lucrat la alcătuirea Regulamentului Organic, iar nu 
Ruşilor, (Istoria partidelor politice, pag. 171 şi urm,). 

=% „Prin schimbul zilnic de ştiri şi de sentimente dintre Bariț, 
„Florian Aron şi I. Maiorescu s'a ajuns acolo că fonia dela Brasov a 
„celui dinții să fie un organ general rominese, cel dintii cu caracter 
„Politic” (N. Iorga, Op. ci! pag. 54). 

= „In această vreme „Pruncul Romin” publică de mal multe ori, 
„articole către fraţii din Moldova” în care arată că ambele țări trebue 
„Să aibe aceiaşi soartă, după cum sint o singură nație...” (A. D., Xe- 
e OP Cite Bate adi fusese agentul Munteniei la congresul reyo- 
luţionar german din Frankfurt, propusese unirea Bucovinei, Moldovei, 
Valuchiei și Transilvaniei sub un principe austriac și sub suverani- 
tatea Austriei. (A. D, Xenopol, Op. cit., pag. 280), 

30 R, Muir, Op. cit., pag, 108, E. Bourgeois, Op, cit. Vol. II, pg. 179. 


_____ NAȚIONALISMUL DE STAT 349 


mite, ci stabilesc, ca o dogată, că orice naţiune are dreptul, 
prin însuşi faptul că există, de a fi liberă şi unită, Sub in- 
fluenfa lui Mazini, ei se grupară mai intii în asociația „Ti- 
nära Italie" transformată mai apoi în „Tinăra Europă” în 
care cea dintii nu mai fu decit o secţiune alături de celelalte 
tinere națiuni », 

Cealaltă doctrină naţională, întemeiată pe ideia de rassă, 
iși are originea în cercetările istoricilor şi filologilor germani, 
Metoda de cercetare a societăţilor antice, inaugurată în sec. al 
XVIII-lea este aplicată la începutul sec. al XIX-lea studiului 
Germaniei primitive, Coincizind cu puternicul sentiment na- 
tional provocat mai întîi de cuceririle şi apoi de infrîngerile 
lui Napoleon, studiile acestea fură puse in slujba revendică- 
rilor naționale ale Germanilor. Acţiunea istoricilor grupaţi 
în Societatea pentru studiul istoriei vechi germane, fu o a- 
devărată „cruciadă ştiinţifică” +. Unitatea Germaniei era re- 
velată de aceşti cercetători, întrun trecut îndepărtat, la în- 
ceputurile rassei Germanilor, după modelul cărora trebuia 
refăcută Germania. Ambele aceste curente îşi impart in- 
fluența lor asupra națiunilor, în tot cursul sec, ul XIX-lea 
şi începutul celui următor. Deosebirea dintre ele a creat, 
cum era și firesc, dificultăţi în aplicarea principiului naţio- 
nalităţilor. Plecind dela acelaşi principiu de justificare a sta- 
telor naţionale, aceste curente ajung însă, în consecințele lor 
practice, la rezultate deosebite. Intre a afirma dreptul de 
autodeterminare politică al unui grup social, întemeiaţi pe 
conștiința naţională a acestui grup, şi a stabili acelaşi drept, 
bazaţi pe unitatea de rassă a grupului, deosebirea este mare. 

In cazul dintii, pentru a determina euprinsul și limitele 
unci națiuni, ne vom adresa sufletului acestui grup, con- 
ştiinţei lui colective. In cel de-al doilea caz insă, voința na- 
țională a grupului social este un element neglijabil, ceiace im- 
portă fiind caracterele comune de rassă ale acestei colectivi- 
tăţi, singurele care justifică o viață politică comună. In fapt, 
națiunea nu se confundă cu rassa şi conștiința naţională poate 
imbrăţișa populaţiuni de rasse deosebite. In asemenea caz, 
conflictul “n aplicarea acestor două teorii devine inevitabil », 

at R. Muir, Op, cil. pag. 190. 

** E. Bourgeois, Op. cit, Vol. II, pag. 184. 

” Un astfel de conflict s'a ivit cu prilejul anexării Alsaciei, de 
către Germani la 1871. Deşi de rassă şi de limbă germană, Alsacienii 
se simțeau Franceji. După teoria liberei determinări a conștiințelor 
naționale, Alsacienii erau şi rămineau Franceji. După teoria unității 
politice întemeiată pe identitatea de rassă, Alsacienii trebuiau însă să 
se integreze in națiunea germană, Celebrul istoric german Treitsehke 
a formulat această necesitate în termenii următori, care rezumă doc- 
trina naţională rassistă: „Noi, Germanii, care cunoaştem și Germa- 


350 VIATA ROMINEASCA 


i „ conflictul dintre cele 

In domeniul politicei perie a criteriului der 
tatelor naționale, Toate Statele naţionale ce 
eap arse Ste ba 1918—1920, au avut drept mă 
care libera voinţă a conștiinţelor naționale. In domeniul na- 


naţiune. 
d S. Bayer 


pis și Franța, ştim ceiace le convine Alsacienilor, mai bine decit acești 
nenorociți înșiși. Noi vrem, împotriva voinței lor, să le redăm fiinţa 
lor proprie”. „Wass fordern wir von Frankreich”. Hauser, Op. cit, 
pag. 26. 


Pocăința starețului ! 


Părintele stareț mânincă astăzi cu duhovnicii mănăstirii. 
Lucru rar şi neaşteptat. Rar — fiindcă Prea Cuvioşiei Sale 
îi place mai mult tovărăşia mirenilor, mai ales cînd aceștia 
au posibilitatea să-i ciupă un ajutor „pentru bieţii părinţi”, 
fie din bugetul statului, fie dela vre-o instituţie particulară ; 
neașteptate — fiindcă din cei şase membri ai consiliului du- 
hovnicesc, Prea Cuvioșia Sa nu mai este in raporturi bune 
decit cu protosinghelul Gherasim — un bătrin surd, adesea 
şi „mut”, şi întotdeauna inofensiv. 

Sufrageria stăreției are, desigur, patru pereţi, însă numai 
trei sint de zid. Al patrulea, construit în urmă din scinduri 
şi geamuri, micșorează sala de mincare în favoarea unui bu- 
fet mic, dar plin de toate bunătăţile pămîntului. Peretele din- 
spre răsărit e acoperit în mare parte de-o icoană uriașă, în- 
făţişind diferite scene ale judecății viitoare; cel de miazăzi e 
ocupat de membrii familiei regale și de vre-o doi stareţi ră 
saţi, iar pe cel dinspre miazănoapte sint aşezate cu gust: Cina 
cea de taină, Mintuitorul binecuvintind cele cinei pini, chipul 
sfintului mucenic Dimitrie, o vedere generală a mănăstirii şi 
portretul în ulei al actualului stareţ. 

Masa este impodobită ca pentru oaspeţi de samă, cu față 
albă, neumblată şi cu tacîmuri de mina întiia. 

In așteptarea celui mai mare, duhovnicii cearcă să des- 
lege taina invitaţiei. Dar mai întiiu să vi-i prezint. 

Arhimandritul Gavriil are şaptezeci şi cinci de ani, pe 
care îi poartă fără osteneală și fără durere. Nici barba nu i 
sa rărit şi nici părul prea mult. Obrajii-i sint rumeni, frun- 
tea are numai două crestături mai adinci, iar genele-i stu- 
foase strejuesc doi ochi sglobii care n'au făcut încă cun 
tinţă cu ochelarii, Prea Cuvioşia Sa a servit minăstirea, în 


— 


t Din volumul cu acest titlu, care va apărea în „Cartea Pominească”. 


352 VIAŢA ROMINEASCA 
calitate de cclesiarh, treizeci şi doi de ani; iar ca stareț șai- 
e in părintelui Gavriil sa aşezat cuviosul anni. — 
un moşneag firav la trup, cu faţa sbircită, cu barba ne, 
cu chelia ieșită de subt potcap şi cu pleoapele aproape go e, 
dar aşa de grele că abia le mai poate ridica. Nu păstrea 
biletul de botez, dar ştie că mama sfinţiei sale il purta în 
pintece cind sa iscat Arn gin dela 48... A fost eclesiarh și 
nom în mai multe rînduri. ; 
TA Lingă părintele Natanail işi mingie barba sură cuviosul 
ieromonah Pahomie, — un bărbat ca de cincizeci de ani, în- 
desat la trup, cu ochii verzi şi cu nas trufaş. N'a ocupat nici 
o funcţie în administraţia mănăstirii, dar intotdeauna a unel- 
tit, se zice, impotriva îngrijitorilor vremelnici ai obștei. 
In faţa sfinției Coca i in a prea N iile! căi 

zimbeşte părintele Ermoghen. Are şaizec , rioni 
cind Es Slam patruzeci și cinci. Nu i-au albit decit puţine fire 
in barba-i scurtă şi creaţă. Pe faţă nici urmă de post şi de 
grijă. A trecut, pe rind, prin toată filiera administrativă. De 
vre-o douăzeci de ani trage nădejde să ocupe şi locul cel mai 
inalt, dar împrejurările i-au fost protivnice. Tot mai nădăj- 
dueşte însă în „dreptatea lui Dumnezeu” și în „bunătatea 
episcopului”... à 

Coada o face protosinghelul Gherasim, E lung ca o scor- 
bură de salcie, slab ca un măgar de lae, alb ca o coală ve- 
lină şi surd ca o piatră de hotar, In umărul obrazului sting 
poartă urma unei schije turceşti, dela 77, iar degetul dela 
mina dreaptă i sa strimbat într'o aventură din vremuri 
uitate... Face parte din consiliul duhovnicesc de cind nici el 
nu mai ține minte, pentrucă are o calitate foarte apreciată 
de către stareţi: nu întreabă niciodată ce iscăleşte. : 

Pe buzele tuturora — minus Gherasim — flutură aceiași 
chinuitoare întrebare : „De ce neo fi poitit ? Ce însumnă 
această dragoste ring para să 4 "Ma 

— 1 sa apropiat sfirşitul, — găsi Ermoghen o lăm 

— Asta e ocna ta, — Îl tachină Gavriil, — dar eu bă- 
nuesce că nu sfirsitul vieţii i sa apropiat, că e voinic ca un 
taur, ci sfirşitul măririi... ' 

— Cam tot acolo vine... Ce crezi, Pahomie? : 

Părintele Pahomic îşi privi viriul nasului, parcă i-ar fi 
cerut un sfat, şi răspunse în doi peri: 

— Nu-i lucru curat la mijloc... = 

— Că nu e lucru curat, bănuim noi, — zise Gavriil. Dar ce 
să fie? Asta e întrebarea. Şi numai tu ai fi în stare să dai 
un răspuns, . 

— Mai degrabā poți ghici tainele lui Dumnezeu decit pla- 
nurile Satanei, — se lepădă Pahomie, rizîind. 

— Totuşi sau găsit în toate timpurile călugări care să 


_____ POCĂINŢA STAREŢULUI 353 
ghicească gindurile dracului și să i le strice; dar nicicind om 
pămintesc n'a tileuit tainele Tatălui, — il contrazise Ermo- 
għen. Eu sint sigur, părinte Pahomie, că sfinţia ta bănuești 
ceva, dar nu vrei să spui, 

— Staţi să vă lămuresc eu, — interveni Natanail cu gla- 
su-i copilăresc şi tărăgănat. Ne-a poftit ca să ne tae capetele, 
aşa cum Lăpușneanu le-a tăiat pe-ale boerilor. Dar nu văd pe 

otoc... 

— Gherasim! — zise Pehomie stirnind veselie. 

— O să te dea pe mina călugărilor, ca să te stringă de 
git, — il preveni Natanail pe surd. Dar surdul.. ca surdul, 

— Ba eu aș minca, dar n'am ce, — răspunse el întorcind 
farturiile și paharul. 

Intră părintele stareț. Risul stirnit de infirmitatea lui 
Gherasim îngheţă intro clipă pe buzele tuturor. Nimeni nu 
se ridică, Singur Gherasim făcu o mişcare în acest scop, dar 
văzind că ceilalți sint prinşi de scaune, renunță şi el să se 
mai ostenească, 

Starețul incruntă uşor sprincenele și zise, pe un ton na- 
tural, obișnuitul „Blagosloviţi!” 

— Domnul! — mormăiră duhovnicii, fără să-l privească. 

Prea Cuviosul Procopie numără cincizeci şi unu de ani 
dela naștere şi patru de cind a fost ales stareț. E înalt de stat, 
nu toemai rotund la trup, părul castaniu, barba roșcată și in- 
tinsă, fruntea lată, nasul frate cu al lui Pahomie şi zulufii 
potriviţi din foarfecă. Pe porțiunea fără păr a obrajilor plini, 
sau țesut firicele de singe, iar dosul palmelor e punctat cu 
semnele traiului bun, 

— Luaţi, părinţilor! 

Păhărelele cu rachiu se golesc uşor, dar vorba e legată. 
Și nici stareţul n'o sili. Dăduse ucenicilor poruncă să ser- 
vească pe meseni după gustul fiecăruia: Pe Gavriil şi pe Er- 
moghen cu ţuică de prune, pe Gherasim cu prăștină, pe Pa- 
homie cu spumă de drojdie, iar pe Natanail cu rachiu de 
izmă, — şi aștepta liniştit efectul acestei atenţii deosebite. Dar 
nimeni nu deschidea gura decit pentru un sec şi banal „bla- 
gosloviți”, şi, fireşte, A apoa a inghiţi conţinutul păhărelelor. 

Se serviră icre de crap decorate cu măsline; se înghi- 
iră două cutii cu sardele de Lisa; apoi cite-un rind de pa- 

are cu vin — şi vorba abia începu să se înfiripe, timidă, 
intre vecini. 

Starețul răminea mereu izolat. Nimeni nu-i adresa vreun 
cuvint, şi nici el nu scotea de subt mustăţile-i virfuite decit 
ceiace îl obliga datoria de amfitrion: poftiți — luaţi — ser- 
viți-vă. Și se părea, judecind după zimbetul din co tul gurii 
şi după ironia din priviri, că nu-l jignește de fel mojicia oas- 


23 


354 __ NIAŢA ROMINEASCA ___ ——— 


peţilor. Ba chiar îi făcea plăcere, ea şi cind ar fi fost pre- 
căzută. i A 
T Vine la rind ciorba de rață, cu bucățele impărțite iarăşi 
după preferinţele — cunoscute — ale mesenilor. Numai pă- 
rintelui Pahomie, în loc de copane, îi pusese fratele Niculae 
o aripă şi tirtița. Bătrinul Natanail, vesel că primise ficații 
şi ciorba dumicată gata, remarca greşeala şi stimi un pic de 
voe bună, Starețul încercă să rupă ghiaja dintre el şi ceilalți, 
dar nu izbuti. Se resemnă în aşteptarea unui moment mai 
rielnie. 

č Ciulama de găină, cu mămăliguţă. De data asta f ratele 
Niculae puse tirtița in porția lui Natanail. Unchiaşul, cind 
dădu peste ca, rise pe înfundate, apoi o luă în furculiţă şi o 
trecu vecinului. Pahomie, fără nici o întirziere, o dărui lui 
Gherasim. Acesta îi mulţumi. dar se scuză, subt cuvint că e... 
schimnic; şi o trecu lui E en. 

— Eu nu mănine tir... tirtiță, — se apără acesta scurt; 
şi o mută la fostul stareț. Yi 

Arhimandritul Gavriil păru incurcat. Nu-i convenea nici 
s'o mănince şi nici s'o ofere starețului. i 

— Nu-ţi mai place, Gavriile? — il întrebă in batjocură 
Natunail. 143 

— Ba, de plăcut, i-ar plăcea... dar nu mai are dinţi, — 
răspunse Ermoghen, pentru el, Ă 

Arhimandritul înfipse furculiţa în bucăţica orfană şi o 
privi lung. | 

— la încearcă, părinte Gavriile, — îl îndemnă Ermo- 
ghen, în risul tuturor. să 

— Li lasă gura apă... dar nu mai e puterișcă, — îl necăji 
Pahomie, 

Fostul stareț îşi luă ochii dela tirtiță şi-i îndreptă spre 
capul mesei. Părintele Procopie, ocupat să desființeze o co- 
pună, simţi privirea și rinji cu gura plină, 

— Dâ-o starețului, că e mai tinăr, — îndemnă Gherasim 
pe Gavriil. 

Acesta își privi superiorul mai peste umăr şi vru să-i în- 
tindă furculita, dar îşi luă sama, Nu din pricina rangului, ci 
fiindcă nu vrea să-i dea prilej de vorbă. Dar Gherasim stărui. 

— Dă-o, frate, starețului, că e tinăr, nu e ştirb ca noi. 

Starețul săltă capul din farfurie şi făcu pe neștiutorul. 

— Despre ce este vorba, cinstiți părinți? 

Duhovnicii schimbară priviri repezi, apoi lăsară risul și 
deveniră foarte ocupați cu ciulamaua şi cu mămăliga. Ghera- 
sim însă o ținea una, 

— Dă-o starețului, Gavriile, că acu e în zaua lui, 

Părintele Natanail nu-şi mai putu ține risul şi vărsă pe 
piept lingura cu ciulama. (El dumicase mămăligă în farfurie 
"şi căra cu lingura). Din această pricină risul, mocnit o clipă, 


-S POCAINȚA STAREȚULUI  — %5 


răsuflă în forme violente şi mai făcu pagube şi altora. După 
ce, cu ajutorul fratelui Niculae şi al părintelui Pahomie, ki 
adună resturile de pe haine, Natanail se adresă răstit către 
Gavriil, care tot nu se agāțase de tirtiţă. 

— Şi nu te mai uita, omule, la ea! Dacă nu-ți place, dă-o 
pisicii, că ea o mănincă. , 

— Ba so mănince starețul, — o potrivi, ca prin minune, 
Gherasim, 

— S'o măninee, dacă vrea, — se răsti iarăşi Natanail, 
bițiindu-și lingura şi capul. 

Arhimandritul Gavriil, văzind că mare incotro, înfipse din 
nou furculița în tirtiță și o întinse superiorului. Acesta, deși 
ştia despre ce anume fac bătrinii haz, continua să mănince, 
tăcut şi cu ochii în farfurie, Numai cind Gavriil îi duse bucă- 
tica în drumul ochilor, îşi săltă capul, în timp ce musafirii, 
care îl ştiau supărăcios şi prost la vorbă, așteptau să ridă pe 
sama lui Gavriil. Dar prea cuviosul Procopie zimbi cu recu- 
noștință şi, luind tirtița, zise: 

— lacă un om — şi încă fost stareț — care se îndură să 
dea aproapelui partea cea mai gustoasă, Mulţumesc, părinte 
Gavriile! 

— Pentru puțin, — îi răspunse acesta odală cu un com- 
pliment batijocoritor. 

— Ar fi mincat-o el, — sări Pahomie, — dar îi e teamă 
să nu i se facă rău... 

— Şi-ar aduce aminte din tinerețe, — complectă stareţul. 

Gavriil îl privi de sus. 

— Mda! De cind eram stareţ... 

— Cind erai stareţ, te hrăneai numai cu tirtițe de pa- 
săre? — îl întrebă Ermoghen, privind la Natunail. 

— Tot bătrin era şi atunci, — răspunse Pahomie în locul 
lui Gavriil. 

— Mă rog, — zise stareţul, — ce legătură poate să fie 
intre bătrineţă și tirtița unei găini ? 

— Ca. între stareţ şi consiliul duhovnicesc, — îl lumină la 
iuțeală Pahomie. | 

Procopie lăsă ochii în jos. Ceilalţi căutară, care cu pi- 
cioarele, care cu privirea, pe Pahomie, ca să-l felicite, 

Felul al treilea: cite-un purceluș pe varză şi cite-o sticlă 
de vin, de fiecare căciulă... Duhovnicii se priviră uimiţi. 

— Nu-i lucru curat, — sopti Ermoghen la urechea lui 
Gavriil. 

— Să ştii dela mine că tot o să ne tae capetele, — şopti și 
Natanail la urechea lui Pahomie. Acesta însă privea purcelul 
cu atita dragoste părintească, încît nu l-ar fi lăsat orfan, 
chiar cu riscul capului... 

Natanail suci farfuria ṣi o răsuci, neavind curaj să in- 
cerce cu propriile-i puteri a spinteca friptura. Gherasim, la 


at VIAȚA ROMINEASCA 25 


i itul in 
el de neputincios, îi dădu ocol, cu furewlița și cu cuțitu 
că inh o depărtă ca de-o palmă, și se puse să-și facă un 

lan. Pahomie, om în putere, se intinse şi tăiă coada purce- 
ului din faţa lui Natanail, apoi o întinse bătrinului. Acesta o 
respinse, supărat, şi continuă să sucească farfuria. În acest 
imp, Ermoghen, imitind pe Pahomie, ascuţi cuțitul de farfu- 
rie, apoi tăe urechiușele purcelului destinat lui Gherasim și 
- surdului, s : 
i iu Să dea Dumnezeu să te văz mai surd decit mine, — îi 
mulţumi acesta din toată inima, 

Cind observă neputința bătrinilor, stareţul făcu semn uce- 
nicilor să le dea ajutor. Întrun minut purceii fură sfirtecaţi 
in bucățele, iar aburul pr ra eminem i ma aa 
cu cel cei din varză şi ă, e plăcut, nările - 
nicilor. lat ANA fălcile lipsite de dinţi intrară în funcţiune și 
limbile prinseră gustul delicios al purcelului de lapte fript la 
tavă, mai încetară și bănuelile împotriva stareţului... Toată 
ființa bătrinilor se concentră asupra farfuriilor şi orice alt 
gind dispâru din mintea lor ca praful în faţa vintului şi ca 
roua în fața soarelui... . 

Indemnaji de către stareț, ucenicii acestuia interveneau 
mereu acolo unde minile slabe se dovedeau neputincioase, 
avind grijă ca şi paharele să fie pururea virgine şi cit mai la 
vederea cuvioşilor vaspeţi. Nimeni nu vorbea. Toate gurile 
erau din cale afară de ocupate. Doar cite-un tuşit scăpat fără 
voe din gitlej și clefăiturile din ce în ce mai libere, erau sin- 
gurele semne după care se putea ghici bucuria rară, a tru- 
pului şi a sufletului laolaltă... 

Dar fălcile începură, dela o vreme, să dea semne de obo- 
seală, furculițele să scormonească după părți socotite mai 
alese şi dracul dușmăniei să-și reocupe locul din care fusese 
izgonit un pătrar de ceas, 4 

— Eu mă prind că pureeii ăștia, deşi au fost luați din 
turma mănăstirii, o să ne coste cam multișor, — şopti Er- 
moghen la urechea lui Gavriil. Acesta se asigură cu coada 
ochiului de  neatenţia starețului şi-i răspunse, pe aceiaşi 
coardă: 

— Să fim cu băgare-de-samă. 

Pahomie dete şi el să-şi spue gindul, vecinului, dar Na- 
tannil tocmai elefăia din ficaţii purcelului, mulțumit la culme 
că sint și moi şi gustoși — şi-i luă înainte, 

— Aferim de-aşa friptură! Păcat că nu mă intilnesc cu 
ca mai des... i 

— Fä-te stareţ, — îl sfătui Ermoghen, fără să-și ridice 
privirea. 

— Așa hodorog! — se miră Pahomie. 

— Ca să mănine purcei de lapte., face, — zise Gavriil 
impăciuitor. 


POCĂINŢA STAREŢULUI E 


— Bine, bine, dar unui stareț ise mai cer şi alte cali- 
tăţi, — protestā Pahomie, cu ochii la prea cuviosul Procopie. 

— Ce calități îi mai trebuc?! — se miră Ermoghen, Să 
umble după femei, să bea cit patru și să se pună rău cu in- 
treaga obşte? s 

Toate urechile și jumătăţile din ochi se ațintiră spre 
ce see mesei. Dar stareţul, ca şi cind n'ar fi auzit nimic, goli un 
pahar pină în fund, apoi îşi continuă opera de distrugere a 
celui din urmă picior. Nemulţumiţi şi miraţi de această tă- 
cere, musafirii îl imitară nervoşi şi nedumeriţi. Abia acum 
incepură ci să găsească unele cusururi fripturii. Gavriil ob- 
servă că urechile n'au fost bine curăţite; Ermoghen, că varza 
ma fost tocată „ca fideaua”; Pahomie, că untura „parcă ar 
avea puţin miros”, iar Natanail că purcelul are și părţi care 
se împotrivese gingiilor cuvioşiţi sale. Singur Gherasim. re- 
semnat din cauza infirmităţii, continua să înghită și să mes- 
tece cu același elan dela început. Numai cind observă că tă- 
cereu se prelungește, se crezu dator s'o rupă el. 

— Dacă părintele stareț mi-ar da în fiecare zi cite-un 
purcel fript şi cite-o sticlă de vin, l-aş socoti printre sfinți... 

— Poţi să-l socoteşti şi aşa, că tot habar n'ai tu de ceiace 
se petrece pe lume, — gingăvi Ermoghen, 

Gherasim vru să mai adaoge ceva, dar, întilnind ochii 
stredelitori ai stareţului, inghiţi vorba. Dela el, ochii lui Pro- 
copie trecură pe rînd la ceilalţi meseni şi constatară că... și 
vinul, şi friptura au plăcut. Părintele Gavriil, care începuse 
purcelul dela mijloc, mai avea capul, coada şi picioarele dela 
genunchi; Natannil mincase de unde nemerise, iar acuma re- 
venea pe unde trecuse mai în grabă; Ermoghen mai avea o 
coastă, Gherasim o pulpă, iar Pahomie... număra oasele. 
Sticlele se goliseră invers cu virsta: a lui Natanail avea ni- 
velul cel mai scăzut, iar a lui Pahomie pe cel mai ridicat. 

Părintele stareț zimbi satisfăcut şi-şi mută ochii la pro- 
pria-i voinicie: din purcel mai avea coada şi ritul, iar din 
sticlă... sticla! Făcu semn ucenicilor şi în două secunde toate 
clondirele de pe masă fură inlocuite cu altele pline, iar restu- 
rile din pahare golite într'un vas. 

— Luaţi, părinţilor, — îndemnă stareţul după ce frații 
ascultători îşi făcură datoria şi umplură paharele. 

Dubovnicii priviră cupele aburite, le mingiiară cu de- 
getele, dar ezitară să le ridice. Nu din pricină că se săturaseră, 
ci fiindcă fuseseră invitaţi... Crezind că intirzierea are un 
rost, nici părintele Gherasim nu bău. 

— Luaţi, părinţilor, că se încălzeşte, — stărui din nou 
stareţul, după ce goli paharul prea cuvioşiei sale. 

— Apăi,.. o să mai luăm, — zise Natanail, — că nu prea 
ne "'ntilnim aşa de des cu chilipiruri de-astea. 

— Ar sărăci mănăstirea, — găsi Ermoghen o explicaţie. 


Pidy a al x... A 4, 


359 


__ Si s'ar toci masa stăreţiei, — adăugă Pahomie. 

ela di Procopie aşteptă și cuvintul fostului stareţ, 
dar, văzind că întirzie şi socotind momentul foarte propice 
pentru a lega vorba cu oaspeţii, luā o poză de pocăit şi zise: 

_ Părinților, am impresia că ori mâncarea nu va plă- 
cut, ori vinul vi sa părut oarecum... i 

Natanail se burzului dintr'odată și trinti cu pabarul în 


masă. 


Nu-i adevărat! Am minia pe Dumnezeu, dacă am cirti 


un cuvint impotriva mesei. 

__ Atunci alta este pricina care vă face să grāiți tot în 
pilde şi tot cu două înţ esuri... 

— Cum? Adică te faci că nu ştii? — se râsti Natanail. 
improşeindu-l cu ce avea prin gură. M'ai făcut „pore bătrin”, 
pe mine care trăese de aptezeci de ani în această mănăstire, 
şi am slujit în sfintul altar vreme de şaizeci și doi de ani — 
şi acuma te miri că nu-ţi dau cinstea de stareţ? 

„— Pe mine nu m'a sictirit în chiar timpul sfintei litur- 
ghji, după ce ne-am împărtăşit amindoi din acelaşi potir? — 
sări şi Ermogben, mai roşu decit vinul din sticle. 

— Am slujit mănăstirea în toate chipurile şi nu miam 
auzit decit urbe de prera er dela cei mici cit şi dela cei 
mari; iar sfinția ta wai pirit la că nu mă duc re- 
gulat la biserică și m'ai făcut ia rm eră în fața dis 
rului, — îi reproşă, tremurind, fostul stareț. 

— Vă pierdeţi vremea degeaba, — observă Pahomie, um- 
plindu-şi paharul. Mai mult folosiţi golind sticlele astea... 
PR an n, ipunas c'o privire scăpată fără voe, apoi se 

u umplu cu mina prea i > 
paharele de pa brii prea cuvioşiei sale toate 
talt Smerenia Iudei, — mormăi Gavriil, la un gind cu cei- 

— Cinstiţi părinţi, aveţi dreptate, — grăi starețul, milo- 
gindu-şi chipul cit mai e i G i ó 
Dumnezeu di sfinților rezh gi reşit-am înaintea lui 

— Nu mai tăgădueşti, ca în f rhului? — àe 
rupse, in batjocură, Pahanie. atine Pa te 

— ai Imi recunose păcatul şi-mi cer ertare... 
bcu a a NR ce ți-ni ris de bătrinețele mele şi m'ai făcut 

= ST pe mine spore beta”. 
servitor aese p: me IP i SPERIA AI pe, m NENG Me ca pe un 

Starețul nu-și pierdu cum i 
E a a ec g ek 

— Cinstiţi părinți, vam spus că-mi recunosc vinovăția. 

r Aaa sa reeiianin a; dar a fost prea tirziu... E 

au inapoi să-mi cer ertare și să primesc 


POCAINȚA STAREFULUI —_—— -77 


chiar un canon, dacă sfinţiile voastre, ca duhovnici bătrini, 
aţi găsi cu cale să-mi rinduiţi. Sint om, nu sint numai călu- 
găr și stareţ; și ca om sint și eu supus păcatului. Credeţi sfin- 
tiile voastre că puţin m'au costat neplăcerile pe care, în clipe 
de minie, vi le-am pricinuit? Vă mărturisesc în frica lui Dum- 
nezen că nopți dearindul și zile întregi mi-am pierdut som- 
nul căindu-mă şi rugind pe Cel-de-sus să nu-mi socotească 
aceste păcate... Dacă aţi ști frăţiile voastre de cite ori am 
dat să viu şi să-mi cer ertare, în genunchi, nu m'ați mai in- 
vinui acuma ca pe un criminal de rind ce nu merită indu- 
rare. Dar m'am putut să-mi uşurez astfel sufletul, căci m'am 
temut, ca un rău şi ca un netrebmie, că-mi voi pierde auto- 
rilatea de conducător şi deci mai amarnic voi îi judecat de 
Dumutzeu.. 

De atitea ori am vrut să viu la Prea Cuvioşia Ta, părinte 
urhimandrite, şi să-ți zic: ai avut dreptate. Am furat şi am 
minţit. lartă-mă sau loveşte-mă: cum te lasă cugetul. Apoi 
să trec la bunul nostru Natanail şi să-i spui: drept m'ai ju- 
decat, Sint mueratic şi prea putin mă sinchisese de gura lu- 
mii şi de slova canoanelor. lartă-mă sau loveşte-mă, — după 
cam vei socoti că merit. lar părintelui Ermoghen să-i pun 
metanie, fiindcă l-am ocărit în fața soborului. La urmă de 
tot să mă duc la fratele meu de călugărie, Pahomie, și să-i 
adeveresc, punct cu punci, toate acuzațiile pe care mi le-a 
adus... Cum vā spusei însă, mam temut, in prostia mea, că 
apoi nu voi mai fi vrednic să stau in locul cel inalt, și ast- 
rel mai mare greşală să săvirşesc, Sint aproape şapte luni 
de cind la masă cu sfinţiile voastre nam mai mincat, in sobor 
mam mai slujit şi vorbă între noi n'am mai deschis. Ştie 
unul Dumnezeu cit m'a chinuit starea aceasta, mai ales că 
nici sfințiile voastre n'aţi făcut nimie pentru îimpăcare. Min- 
curea, pentru mine, Navea nici un gust, iar băutura nu se 
lipea cu plăcere de limbă... Mi-era dor să mai fac haz de 
lipsa măselelor mosului Natanail, de tactul cu care mânincă 
şi bea părintele Gavriil, de stingăcia plăcută a părintelui Er- 
moghen şi de graba cu care Pahomie sărea în ajutorul celor 
neputincioşi... În noaptea trecută am avut nişte vise urite, 
trimise dela Dumnezeu, şi uzi mam mai putut să mai amin 
impăcarea atit de dorită. Am ingenunchia! în faţa icoanelor 
si am zis: „Doamne, facă-se voia Ta!” 

Acuma, prea cuvioşi părinţi și [fraţi în Hristos Domnul, 
judecați-mă și mă osindiți după care lege vă convine mai bine, 
Eu sint impăcat în sufletul meu că mi-am făcut datoria, Dacă 
sfinţiile voastre nu-mi primi pocãința, rămine să daţi sama 
inaintea Celui-din-cer. În tot cazul, pentru mine veţi fi de-acu 
inainte sfătuitorii cei mai ascultați și fraţii cei mai iubiţi... 

Aci, părintele stareţ se opri şi se făcu că-şi striveşte lacră- 
mile între gene. Natanail se induioșă și-i întinse mina. 


380 VIAŢA ROMINEASCA  — č 


— Eu te iert. lartă-l şi tu, Gavriile, 

Fostul stareţ ezită. Ermoghen îi luă inainte, Í 

— Eu te-am iertat din ceasul în care m'ai ocărit, Numai 
dacă şi Dumnezeu îți va şterge greşeala.. 

RAS lartă-l şi tu, Gavriile, — stărui din nou Natanail, 

— Eu n'am nimic cu Prea Cuvi Sa, — zise Gavriil cu 
gura pe din două. E drept că m'a făcut „bou”, dar boii sint 
adesea mai înţelepţi și mai curaţi înaintea Ziditorului, decit 

turile cu două picioare. rin de k 
TR Mai răminea Pahomie. Starețul îl fixă stăruitor şi făcu 

: moşneagului să-i zică. i 
SIN, lart- Su, Pahomie, — se rugă Natanail, îmboldindu-l 
şi cu cotul. 

Pahomie ridică din umeri, r, 

— Dacă l-oi ierta eu și nu l-o ierta Dumnezeu şi... Codul 
Penal, tot degeaba, — se apără el, înfruntind privirea sta- 
rețului. i 

— lartā-l, mă! — stărui iaràşi Natanail, 

Ermoghen se usociă şi el. Dar Pahomie nu mai dete 
niciun răspuns şi-şi văzu de sticlă, Procopie scoase un oftat 
uşor şi, ridicindu-se de pe scaun, se smeri să umple a doua 
pară paharele mesenilor. Aceştia se îm viră, dar el stărui. 

— Isus Hristos, că a fost fiul lui Dumnezeu, și a spălat 
picioarele ucenicilor; fie-mi îngăduit şi mie, un ticălos de 
stareţ, să umplu paharele unor bătrini și prea cuvioşi du- 
hovnici... 

Cei trei se înduioşară şi mai mult. A a 

— lartă-l, mă Pahomie, şi tu, — se rugară ei din toată 
inima. 

Dar Pahomie rāmines neinduplecat. In cele din urmă 
conveni astfel: 

— Dacă stareţul crede că faptele pe care i le-am aruncat 
in sarcină nu păcătuese nici impotriva aşezărilor Sfintului 
Vasile şi nici împotriva legilor statului, sint gata nu numai 
să-l iert, dar să-i sărut şi mînile şi picioarele. 

Ceilalţi priviră îngrijoraţi şi întrebători spre capul mesei. 
Starețul, puţin schimbat la față, îşi ascunse minia şi răspunse 
cu acelaşi glas indulcit. 

— Părinților şi fraţilor, a păcătui e omenesc; dar a stărui 
in greşeală e lucru diavolese. Dacă aș tăgădui că felul cum 
mi-am înțeles dela o vreme atribuţiile de stareţ, şi mai ales 
cum am minuit fondurile mănăstirii e în desăvirşită potri- 
veală cu așezările Sfinţilor Părinţi şi cu legiuirile lumești, aş 
mai adăoga la păcate şi deci mai mult mi-aş îngreuna sarcina 
inaintea Judecătorului celui drept. Recunose deci că am călcat, 
cu bună știință, și canoanele, și legile statului, şi ordinele 
scrise ale celor mai mari; iar de sfaturile consiliului duhov- 
nicesc mi-am bătut joc cum mi-a plăcut. E drept că uneori 


POCĂINȚA STAREȚULUI sa 


m'am ispitit crezind că voi folosi mănăstirii: de cele mai 
multe ori însă am păcătuit pentru punga şi pentru stomacul 
meu... făcut eheltueli fără să vă cer avizul şi am incasat 
venituri fără să le însemnez undeva. Am socotit, în nerozia 
mea că, afară de Dumnezeu, de Satana şi de Episcop, un sta- 
reţ nu e îndatorat să mai dea şi altora cont de faptele lui şi 
de gindurile lui. Dela o vreme însă, mi-am dat sama că am ` 
apucat căi greşite; că legile trebuese respectate cu sfinţenie, 
iar nu călcate, şi că un conducător, oricit sar crede el mai în- 
zestrat de Dumnezeu decit semenii săi, tot are nevoe de sfatul 
și de ajutorul altora. Așa am socotit cu mintea mea cea mai 
de pre urmă; şi de aceia vam poftit pe sfinţiile voastre, ca 
pe nişte slujitori vechi și încercaţi în oastea Domnului; inttin 
ca să vă cer ertare, după cum masi inainte vam mărturisit, 
pentru supărările pe care firea mea iute şi nevlăguită vi le-a 
pricinuit; şi de ul doilea — ca să vă făgăduesc că de aci îna- 
inte nu voi face un pas şi nu voi mai cheltui un ban fără 
incuviin Comitetului. Amin! 

Părintele Natanail privi la Gavriil, Gavriil la Ermoghen, 
Ermoghen la Natanail, apoi toţi la Pahomie — şi Pahomie... 
in tavan, 

— Ce zici, Gavriile? — întrebă Natanail pe fostul stareţ. 

— Ce să zic? Dacă făgăduiala şi căința au pornit dela 
inimă, ertat să fie, acum şi pururea și în vecii vecilor. 

— Amin! — grăi Natanail. 

— Amin ! — grăi şi Ermoghen, 

Pahomie se scobea cu un chibrit printre dinţi şi tăcea, 
Natanail îl imboldi cu piciorul, apoi cu mina, ca să sloboadă 
și el vorba cea mare, dar în zadar. Pahomie lăsă scobitul si 
se apucă să aşeze oasele pureclului — careşi la locul lui. 
Moşneagul se enervă. 

— Hai, Pahomie! Tu ce zici ? 

— Ce să zic: că lupul păru-și schimbă, dar năravul — ba. 

Cei trei protestară. Pocăinţa starețului li se păruse prea 
sinceră, ca să nu fie crezută. 

—Apăi tu... cu capul ăla marele... nici că erai în stare să 
dai alt răspuns, — il mustră Natanail pe duhovnicul cel 
mai tinăr, 

— lartă-l, mă Pahomie, şi tu, — stărui Ermoghen. 

— Lăsaţi-l, părinţilor, că aşa « el: intotdeauna de altă 
părere, — interveni Gavriil batjocoritor, 

— Bun a fost purcelul, dar şi vinul... n'are niciun cusur. 
— sări de colo şi cuviosul Gherasim, care habar n'avea despre 
ce este vorba, 

— lartă-l, omule! — se rugă din nou Ermogheo de Pa- 
homie. Dacă n'ai fi duhovnic, aş zice că nu cunosti cum tre- 
bue primit păcătosul care se pocăeşte.., 


© VIAŢA ROMINEASCA sa 


— Pocăința  vulpoiului, — răspunse Pahomie, rizind 
t. 
ainai se burzului Sa un ariciu şi vru să-l certe, dar sta- 
retul îi iuă vorba din gură. | 
— Părinților, fratele meu de călugărie, Pahomie, face 
parte din acri oameni care, deşi pricep uşor, pentru mo- 
tive știute numai de ei şi de Dumnezeu, se lasă i totdeauna 
mai greu. Eu sint mulțumi! în sufletul meu că, din cinci ciji 
vă numărați de faţă și în consiliul duhovnicesc, unul îmi dă 
credit în alb, trei îmi iartă trecutul şi-mi socotesc cuvintul 
cuvint, şi numai al cincelea se indoeşte. Dar oare toţi ostașii 
au încredere în calităţile comandantului lor? Nu sau găsit 
chiar în ceata Ucenicilor unii eare să se indoiască de dum- 
nezeireu lui lisus? Să lăsăm dar pe tele Pahomie să cu- 
gete în limba sfinţiei sale, iar noi, bucuroși că am biruit pe 
satana şi ne-am împăcat, hai să mai cinstim cite-un păhărel. 
Noroc şi sănătate! Bucurie, frate Pahomie! 
— Să dea Dumnezeu, — zise acesta oftind şi ridicind cu 
indoiulă din umeri. À i 
Natanail apucă paharul cu amindouă minile, căci una 
singură era prea slabă pentru atita greutate, și privind la sta- 
ret cu ochi protectori, zimbi părinteşte şi zise: 4 ` 
— Ei, bată-te mintuirea să te bată!... Mă uit la tine și 
rcă nu-mi vine să cred... Mi-aduc aminte de cînd te-a luat 
jetul Ghervasie, Dumnezeu să-l erte, întru ale sale. Erai un 
ciucioiu cu mucii la nas, Nici „blagosloveşte” nu știai să zici. 
— Era ruşinos ca o fată mare, — își aminti şi Gavriil. E 
— Pti! da” ce ruşinos! Cind s'a mai mărit și a început să 
citească, la strană, orideciteori îi făceam cite-o observație, 


se roşea pină în virful urechilor. De! cine ar fi crezut co să... 


— „lasă aşa, — întrerupse Pahomie. 

— Taci, mă tigane! — se răsti Natanail. Tu, nerușinut 
ai fost de cind ni intrat pe poarta mănăstirii, şi tot așa eşti și 
în ziua de astăzi. Intotdeauna ai fost cu capul mare și plin 
de gărgăuni, Maia nu te-a primit nimeni în cele mai de cinste. 
Nu ştiu cum a făcut Procopie de te-a virit în Comitet, Dar el 
a fost băiat bun, smerit și ascultător... d'aia a ajuns unde se 
găsește. Tu, cu prostiile tale, duhovnic ai să mori. Mă mir 
cum te-au învrednicii și cu atita! 


— La culoare, îmi pare mai frumos vinul de obște, dar la 
gust... îl întrece ăsta de-o mie de ori. Ala îmi pure câ ar aven 
niţel smag, — grăi Gherasim, ca să se găsească şi el in vorbă, 

— O mai fi vrind şi altceva, nu numai smag, — gingăvi 
Pahomie, ca pentru sine, 

Gavriil şi eu Ermoghen işi făcură cu ochiul, ca şi cind 
anemie ar fi avut dreptate, Şi nici Natanail nu acoperi ade- 
vărul. Zise: 


POCĂINȚA STAREȚULUI 163 


— Cea fost — a fost! De-aci inainte, toate se schimbă şi 
se îndreaptă; nu-i aşa, Procopie? 

Starețul adeveri cu o inclinare din cap, apoi se ridică și 
turnă în pabare. Pahomie îl privi chioriş şi strimbă din nas, 
dar ceilalţi îl învăluiră în ochi calzi şi ingăduitori, 

— In te uită ce smerit e! — îl laudă Natanail. Adevărat 
vorba ceia: puica se cunoaşte de pe creastă ce neam © să 
iasă. Smerit a fost cind era numai un biet ucenic la Gher-, 
vasic, smerit è şi acu, stareţ fiind... Ce zici, Gavriile ? 

— Tot ca şi sfinţia ta. Bine ca biruit pe diavolul care-i 
furase înțelepeiunea. 

— Ce bărbuţă caraghioasă avea eind l-a făcut diacon! — 
il mîngie și Ermoghen. V'aduceţi aminte, părinţilor? Parcă 
era un smocuşor dela coada caprei. Și acuma — ia priviţi 
bărbălue! Juri că e arhiereu! 

— Cind să-l facă preot, m'a întrebat şi pe mine starețul — 
Marchian era atunci: — Ce zici, Natanaile, să-l fac? — Fă-l, 
că e bun, am răspuns eu, încredințat, după cit Il ştiam, că 
nu va necinsti Sfintele Taine. Acum mă bucur, că nu m'am 
inșelat. Sa coborit darul lui Hristos asupra unui călugăr 
ales... Ba ajunse și stareț! Ei, ce vrei! Ti face Dumnezeu parte 
— şi gata ! 

— Să ştiţi dela mine că la alegerile de stureți se amestecă 
şi diavolul. chiar Scaraosehi cel bătrin, — îndrâăzni Pa- 
homie, 

— Pesemne că daia nu sa ales Ermoghen, — rise Ga- 
vriil. I-a ținut dracu parte prea pe față... 

— Ermoghen nu face de stareț, — zise Natanail. El e bun 
de eclesiarh mare, Starețul trebue să fie falnic, să aibă în- 
drăzneală şi să știe să vorbească şi ce să vorbească, pe unde 
s'o duce și cu cine s'o întilni, 

— Da’ lui Ermoghen ce-i lipsește? — glumi Gavriil. Că un 
caer de barbă lot are; minte... în tot cazul mai sănătoasă de- 
cit a lui Pahomie; iar cit pentru vorbă, nici un copil de doi 
ani nu-l rămine, Atita că e el cam peltic... 

— „Pore bătrin” şi „bou domnesc”, tot poate să zică, — 
indrăzni Pahomie. 

Bătrinii se supărară deabinelea. Natanail vârsă paharul 
jumătate pe piept, şi puţin lipsi, cind simţi vinul la buric, să 
nu sloboadă un blestem, lar Gavriil şi cu Ermoghen, deși nu 
iubeau pe stareț, găsiră purtarea lui Pahomie lipsită de sme- 
renie şi de omenie, 

— Mă Pahomie, — îl atacă Gavriil, — dacă n'ai fi băut 
din acelaşi vin cu noi, aș zice cai băgat pe beregată niscai 
prafuri de nebuneală. Lasă, omule, ce-i fi avind pe suflet, și 
dă cinstea celui care te ospătează! 

— Fireşte! — se asociă și Ermoghen. 


364 VIAȚA ROMINEASCA 
2 TREI 3 Li 


— Cu toată plăcerea, — răspunse Pahomie, spre bucuria 
tuturor, Şi ridicindu-se de la masă, puse trei metânii în a 
icoanei sfintului marelui mucenic Dimitrie, patronul mă E 
rii. Duhovnicul il urmăriră, făcind haz, şi aşteptară ca la 
urmă să-și ia iertăciune dela stareţ. Dar ahomic, după ce 
se cocoță pe-un scaun şi sărută chipul sfintului, grăi: 

— Mă rog, mai aveţi ceva de zis? M'aţi invinuit că nu 
dau cinstea cuvenită celui care ne ospătează, şi mi-am re- 
cunoscut greşala. Dacă părintele stareț îmi poate dovedi că 
ne-a dat să mincăm măcar o fărimitură din averea sa perso- 
nală, sint gata să-i fac și lui trei metănii și să-i sărut minile, 
ca sfintului Dimitrie... Si DU tu 

Cei trei se uitară îngrijorați la stare r părintele 
copie găsi observaţia lui Pahamie întemeiată şi, ridicindu-se 
de unde şedea, se duse la el şi-l sărută pe obraji. ri 

“— Sărutarea Iudei, — zise Pahomie, ștergindu-și obrajii 
cu batista îinmuiată în vin. 

Starețul îl luă de mini. g 

— Mâi frate Pahomie, dacă-ți inchipui că purtarea ta mă 
supără, te inşeli grozav. Dimpotrivă, mă bucur „din toată 
inima că ai rămas aşa cum te cunosc de cind ai păşit pe 
poarta mănăstirii; cinstit şi mereu cu grijă pentru averea şi 
pentru binele obștei, Ne cunoaştem din noviciat — așa e? Sin- 
tem călugăriți în aceiași zi şi luaţi sub aceiaşi mantie de 
către același duhovnic, şi deci, după datină, ne putem socoli, 
cum ne-am socotit pină mai anul trecut, frați buni; nu-i așa? 

— Mă lepăd de-aşa frate! — se scutură Pahomie, rizind. 

— Tu te lepezi, dar nu mă lepăd eu. Am fost prieteni 
din ziua în care ne-am cunoscut, cel puțin eu așa am crezut, — 
şi prieteni vreau să răminem pină la moarte. Cunosc ricina 
supărării tale şi-mi recunose incă odată vinovăția. Și încă 
odată făgăduesc că voi pune chiar de astăzi început de in- 
dreptare. Ţie, ca mai tinăr şi mai priceput, Îți dau sarcina să 
supraveghezi întreaga viaţă a mănăstirii şi să-mi arăţi tot ce 
se petrece împotriva așezărilor sfinților Părinţi și a legilor de 
astăzi... Ei, nici în condiţiile astea nu vrei să ne împăcăm? 

Pahomie şovăi, 

— Impacă-te, impacă-te! — îl îndemnară ceilalţi cu mare 
sgomot. 

— Sai, Ermoghene, de-i desparte, că acu se incaeră! — 
strigă Gherasim, după ce constată că i s'a lăsat vinul în pi- 
cioare... 


Intervenția bietului surd stirni un ris care înmuiă pină și 
cerbicea părintelui Pahomie. 

— Ei, ne împăcâăm? — îl atacă din nou stareţul, în toiul 
risului. 


__POCĂINȚA STARETULUL 365 
— Impăcaţi-vă, împăcați-vă! — strigară duhovnicii bă- 
tind cu picioarele in podele, și cu minile în masă. 

Gherasim îi privi nedumerit. li văzuse rizind și nu ştia 
dacă trebue să se aştepte la păruială, ori la joc. In cele din 
urmă, copleşit de atitea făgădueli şi de atita stăruință, Pa- 
homie cedă şi se sărută cu Procopie. Nu însă cu toată inima, 
căci, după ce se lăsară din braţe, el zise : 

— lmi pare că mă arde locul unde mă sărută stareţul... 

— Te arde fiindcă te sărută cu toată dragostea, — îl li- 
nişti Natanail, făcind un compliment celui mai mare. 

— Ce era să faci, mă nebunule? — se răsti Gherasim la 
Pahomie, după ce acesta își luă locul pe scaun. 

Ermoghen se apropie de surd ca să-i explice cum stau lu- 
crurile, dar în aceiaşi clipă fratele Niculae deschise uşa la 
perete, făcind loc altor doi fraţi care abia se luptau cu o 
tavă cit roata plugului. 

— Plăcință! — exclamară duhovnicii, bucurindu-se ca 
niște copii. 

Gavriil își slăbi cureaua cu încă două găuri, Ermoghen 
işi descheiă cordonul izmenelor, iar Gherasim, neavind ce să 
deschidă, se dibui repede la burtă şi constată cu mulțumire 
că mai e puţinel loc. 

Starețul urmări pe Pahomie. Acesta nu părea prea en- 
tusiasmat de împăcare şi deci nici de plăcintă. După ce rise 
de bucuria bătrinilor, îşi aruncă şi el ochii mai bine în tavă, 
îşi gidilă nările cu nitel miros, apoi sbîrci din nas. 

— Sint sigur că dacă oi tăia eu plăcinta, are să-i placă 
şi lui Pahomie, — zise starețul, silindu-se să nu pară glumet. 
Nu-i așa, măi frățioare? 

Pahomie ridică din umeri. j 

— Nu cred. Eu am auzit, am citit şi am constatat că bu- 
căfica primită din mina celui mai mare este ori acrişoară, 
ori amărue. Dulce — niciodată. Să mai încerc insă... 

Natanail se sbirli ca un curcan. 

— Prostul, tot prost! Ptiu! Tac, moşule, și n'asculta 
dale lui Pahomie. Fii smerit pină la sfirșit, ca să iei cunună 
dela Dumnezeu, 

Starețul apucă un cuţit și o furculiță, şi spintecă plăcinta 
în două, apoi in patru, în opt, pină făcu şaisprezece triun- 
ghiuri ascuţite, Aburul năvălit din despicături dădu sufrage- 
riei un miros de simigerie şi mări nerăbdarea duhovnicilor. 
Gherasim întinse farfuria. Natanail, fiind chiar în dreptul 
tăvii, ridică dreapta, cu ajutorul stingii, și înfipse furculița 
la intimplare. Nimeri însă prea aproape de virf, din care pri- 
cină toată bucata îi scăpă pe minica largă a rasei. 

— Vezi, dacă n'aștepţi blagoslovenia ? — îi obiectă Ermo- 
għen înghițind în sec, 


36 VIAȚA ROMINEASCA rea 
__ Poate vrea să mai ducă şi acasă, — glumi Gavriil. 
Pahomie ajută moșneagului să-şi aducă plăcinta în far- 

furie. Zise : i 
__ Vezi ce înseamnă să mâninci bucățele tăiate de cel mai 

mare? Te frigi inainte de-a le băga în gură... 

— Taci, că eşti un prost! — îi mulțumi Natanail. 

— Vom vedea... AA ai Pahomie 

Plăcinta era delicioasă. Duhovnicii — usiv D e— 
repetară pină mai rămase în tavă o singură şaisprezecime. 

— la-o tu, Gavriile | Ap 

— Ba s'o ia starețul, că e mai mare, 

— Ba s'o ia Ermoghen, ca să ajungă stareț. 

— Ha Gherasim, ca să-i vie auzul. hia 

— Daţi-o lui Pahomie, fiindcă... tot i se pāru lui cam a- 
mară, — sat pi stareţul pe duhovnicul cel mai tinăr. 

Acesta luă bucata, chiar în clipa cind Natanail ridicase 
mina, şi i-o dete fratelui Niculae. 

— „Vrednie este lucrătorul de S ajae sa. TR 

— Foarte bine! — încuviinţară ceilalţi. miraţi că ei nu 
se gindiseră şi la fraţii slujitori. 

Cind paharele fură din nou pline, Natanail lovi cu pi- 
ciorul în glezna lui Gavriil. Acesta nu pricepu. Natanail îl 
mai pocni odată, apoi îi spuse ceva numai din buze, făcu o 
mişcare cu capul în direcția starețului, iar il mai lovi cu pi- 
ciorul, pină ce, însfirșit, arhimandritul înțelese. Tuși, făcu un 
gest închipuind dereticarea bărbii, apoi luă paharul şi încercă 
să se ridice. Pesemne însă că-i fu teamă să nu lovească tava- 
nul, căci renunță şi cuvintă de pe scaun. 

— Prea cuvioase şi prea cinstite părinte stareţe şi arhi- 
mandrite şi frate întru Hristos, Procopie! Ne bucurăm cu 
bucurie mare foarte... meă... te-ai slobozit din legăturile sa- 
tanei.. mşi... te-ai întors smerit şi pocăit... mea... fiul cel des- 
frinat,.. mdespre carele pomenește sfinta evanghelic... A- 
cuma... eu... mdacă aș avea darul acelui cinstit şi cuvios Ma- 
carie... mdespre carele se serie în cartea aceta ereticeasciă... 
mee se chiamă cu numele de „Duhovnicul Maicilor”.... i 

— Taci! Să nu pomenești de ea! — se înfuriă Natanail, 
gata să se înăbușe. ~“ 

— „aş grăi mai multe... Aș zice cite una şi de prin sfin- 
tele scripturi... mdar fiindcă nu mă sumet într'atita... blagos- 
loveşte şi mă iartă sființa ta.... Mulţămim şi pentru mincare... 
Vitasem.... 

— Şi pentru vin, fireşte! — adăogi Natanail, nemulțumit 
de cuvinturea scremută de Gavriil. 


Şi pentru plăcintă! — complectă Pahomie, arătind ve- | 


<inului din stinga minica rasei. 


POCAINTA STAREŢULUI — 


Cuvintează stareţul. 

— Părinților, mă bucur pentru bucuria sfinţiilor voastre, 
după cum sfinţiile voastre vă bucurati pentru bucuria men... 
Şi ca bucuria sfiinţiilor voastre să fie deplină — să mă iertaţi 
că întrebuinţez cuvintele Mintuitorului către ucenicii săi — 
vă făgăduesc că am să vă dau în fiecare zi cite-o sticlă de vin 
— mai nou sau mai vechi — după plăcerea fiecăruia. lar 
Duminica și în toate celelalte sărbători, să ne ospătăm im- 
preună. Vă rog din tot sufletul să nu-mi refuzaţi dragostea... 
Sinteţi părinţii mei și cu sint copilul sfințiilor voastre... 

— Ura! — strigă Natanail, ridicind minile în sus, 

— Uraa! — strigară şi Gavriil cu Ermoghen. 

— Hei, vaţi îmbătat? — se răsti Gherasim, din coada 
mesei. 

Natanail luă furculița şi imboldi pe Pahomit. 

— Zi şi tu, țigane! 

— -l, moşule, — interveni starețul, — că dacă mi-o 
ura el... mi-e teamă să nu mor. 

— Ba să zică şi el, — stārui Natanail, tot imboldind pe Pa- 
homie cu lureulița, 


— Ura, de, — zise şi Pahomie într'o doară. 

Ermoghen se întinse peste masă şi-l apucă de minecă. 

— După cum bag de samă, sărutarea ta n'a fost din toată 
inima, la fă bine şi sărută încă odată pe stareț, păcătosule ! 
De unde te iscași tu mai grozav ? 


Ca să nu lase îndoială în privinţa sincerităţii sale, Pa- 
homie se ridică și se duse la stareţ. Urmă o nouă îmbrăţişare. 
Evenimentul fu salutat cu un întreit „Mulţi ani trăiască”, 
cîntat — vorba vine — de corul hiîriit al moşnegilor. 


In toiul veseliei, la un semn al stareţului, fratele Niculae 
iese din sufragerie, apoi revine repede și anunţă pe cuviosul 
Malh, secretarul mănăstirii... 

— la să mă lase în pace! — se burzului prea cuviosul 
Procopie. N'am răgaz nici să mânine și să cinstesc şi cu un 
pahar cu părinţii duhovnici ? 

Dar fratele stărui ; 


— Zice că are ceva foarte urgent, 
— Să mai aştepte. 


„__— Ba nu, nu, — se impotrivi Natanail. Cind e vorba de 
interesele mănăstirii, trebue să laşi totul la oparte. Du-te, Ni- 
colae, și spune lui Malh că poate să intre, 


După ce scăpă un zimbet ironic, părintele Malh, un mo- 
nah tinăr şi bine făcut, salută pe meseni cu un foarte smerit: 


„Blagosloviţi !”, apoi făcu metanie starețului şi-i sărută 
“dreapta. 


96 ___ VIAŢA ROMINEASCA 


— Ce-i, părinte Malh? Nici să mănine nu-mi tihneşte? 

— Cinstite părinte... ertaţi-mă... uite, am o hirtie urgentă 
care trebue iscălită şi de către consiliul duhovnicesc... Și fiind- 
că auzii că părinţii duhovnici sint cu toţii aici la masă, în- 
drăznii să folosese prilejul de a-i găsi la un loc, ca să nu-i 
mai supăr pe acasă... 

ti incoace! — se grăbi Natanail. Toc ai? Cer- 
neală ai ? 

Starețul ridică indiferent din umeri. Malh desfăcu un 
sulişor de hirtie şi ajută celui mai în virstă să facă un Natan... 
cu toate răscăbăile Paja e trecu la Gavriil, Acesta vru 
să desfacă şi celelalte pagini, dar Natanail îi dădu zor : 

— Iscăleste, omule, odată! Ce te mai ui A 

Gavriil izbuti totuşi să vadă titlul şi să-l silabisească : 

Cont de gestiune pe anul 1930... Í 

— Ei şi ? — se răsti Natanail. Dacă e cont de gestiune, 
nu trebue iscălit? 

— Ba trebue și citit, nu numai iscălit, — zise Pahomie, cu 
gură amară. 

— Taci, mă! Nu ne-am înțeles să tragem cu buretele peste 
tot ce-a fost? Serie, Gavriile! 

Tot cu ajutorul secretarului își puse şi arhimandritul nu- 
mele dedesubtul procesului-verbal, care încheia socotelile a- 
nului expirat. Ermoghen făcu singur un Ermo şi un arc. 
Gherasim ceru ajutorul lui Malh şi numai aşa izbuti să în- 
cherbeze vre-o trei-patru litere, Arcul — vorba vine — îl trase 
singur. 

Obţinuse patru îscălituri. A cincea deci, nu mai prezinta 
mare importanţă. Imbujorat la faţă, secretarul aruncă o pri- 
vire triumfătoare stareţului. Procopie se scobea între măsele.. 

Era rindul lui Pahomie, Acesta, i se împăcase sincer 
cu stareţul, văzind însă vicleşugul, dealtfel bănuit de el, căută 
pricină de refuz. 

— Cu plăcere, părinte Malh, dar eu sint cam bucher şi 
nu pot să iscălese decit cu condeiul meu. Așteaptă-mă peste 
vre-o trei ceasuri, la cancelarie... 

Secretarul se uită la stareţ. Starețul lăsă scobitul și privi 
rea şi crunt la Pahomie, Apoi rinji batjocoritor. li era indi- 

erent. ; 

— Haide, Pahomie, iscălește şi tu, nu mai face pe nebu- 
nul, — îl indemnă Natanail. 

— Iscăleşte, mă. că te-ai sărutat cu stareţul! Doar n'ăi 
fi luda? 

Pahomie se roși încă pe cit era, apoi se ridică amărit dela 

„masă, zicind: kin En ză 
-~ — E cineva aicea care poate fi asemănat cu Iuda, dar 
acela nu sint eu, Martor mi-e Dumnezeu! 


____ POCAINȚA STAREŢULUI 369 


Starețul sări în sus. Uitase toate făgăduelile... 

— Malh, să faci imediat raport pentru îndepărtarea părin- 
telui Pahomie din consiliul duhovnicesc, sub motiv că m'a in- 
sultat în fața soborului... Ai înțeles ? 

— Da, cinstite părinte. 

— lar voi — (către fraţi) — să ajutaţi pe hodorogii ăştia 
poi să se ducă ucasă, Apoi să curăţaţi sufrageria, că aştept 
musafiri. 


„A venit vicarul sfintei episcopii, insopit de prea cucer- 
nicul referent dela consiliul economic, aproape câtre sară. 
In noaptea aceia, părintele Pahomie a dormit afară... din con- 
siliul duhovnicesc. 


Damian Stănoiu 


Fapt divers 


Inculpatul X.— achita! de Juraţi 
pentru crima de a-şi fi omorit iubita 
— s'a sinucis după citeva săptămini 
dela eşirea din închisoare, 

ZIARELE 


Atit de bine te 'nțeleg 


Tu ai crezut că glontele ucide 
Figura blondă sau brunetă; 

Că arde ca păpuşa păru 'ntreg, 

Pe veci lumina în orbite se inchide 
Şi se distramă 'n aer zvelta siluetă. 


Dar dupăce-ai ucis-o întro noapte, 
Prinzindu-i pe câmașă purpurie lentă — 
Ai auzit alături şoapte : 

Era prezentă... 


Te urmărea cu ochi severi, 
Cu zimbetul crispit de suferință. — 
Şi ai simţit in sufet o căință.. 


___ FAPT DIVERS ză! 


Venea adeseori rizind, ca eri; 

Dealungul trupului tău — caldă, 

Se strecura cu scurte mlădieri.. 

O contemplai în lac pe lună — cum se scaldă. 
Iți întindeai spre dinsa braţul dornic 

Şi buzele-ți cătau o gură moartă... 

Se auzea la poartă 

Doar pas de santinelă şi de ornic.. 


Cind ai eşit din temniţă, — în goană 
Te-ai cufundat în lume. 

Te obseda un nume; 

Şi pretulindeni o vedeai — în piept co rană.. 
lar într'o noapte de nesomn subt tei 
Ţi-a tresărit în sînge pulsul ei; 

Ai auzit cum inimile vă băteau delaolaltă,. 
in capul tău, sa arcuit o boltă 'naltă: 

Ca o icoană pe catapeteazmă, 

Prin nouri tămiioşi de fum, 

In ploae argintie de agheazmă, 

Ţi ai regăsit prietena de scrum. 


lar cînd pe „Drumul Robilor” se vintura nisipul 
Şi sus era de cîntec şi aromă plină Slava, — 


Tu ţi-ai primblat pe lîmplă țeava: 
Şi i-ai ţintit acolo chipul. 


Cronica literară 


Categoria „epatantului“ şi literatura informativă 


Să ne ajutăm de la început cu un exemplu: e nou — din 
1931 — şi e roman. ; 

Titlu: Montijo, sau în căutarea națiunii. Autorul, Otto 
Flake, a publicat vre-o duzină de romane; afară de aceasta: 
biografia aprigului humanist Ulrich von Hutten, biografia sa- 
vurosului berbant Marchizul de Sade; şi cinci volume de es- 
sayuri, de exemplu: despre revoluţie, despre libertatea ero- 
tică, Adică materii ce interesează mult, actuale și cultiva- 
toare, 

Un roman promite distracţie; iar noi ne vom bucura să 
arătăm că acesta de care vorbim, ține mai mult decit promite 
genul, — fiindcă e informativ. Și această constatare ne va 
servi probabil să înțelegem oarecare adevăruri generale. 

Este o carte de 512 pagini, cu romană corp 10, La ase- 
menes volum se impun diviziuni şi subdiviziuni: are trei 
părţi, şi în cle intră 40 de capitole. Titlurile capitolelor sint 
neapărat sugestive şi le clasăm astfel: titluri etnografice și 
geografice — Element spaniol; Oameni prusieni; Intre rasse; 
Stambul; Bruxelles; Mon repos; Zuerich —, titluri poetic 
psihologice şi poetic sociale — Leul; Cei patru; Intervenţia; 
Tranziţie; Noapte de vară; Nici o adiere; Pe drasupra cim- 
pici; lernatie; Diplomaţie; Cazarmă; Disoluţie; Experienţă; 
za. seg Inchidere; Agrarii; Inflația; Tragedie; Aritmetica 
anilor (poetice, fiindcă toate trebue înţelese la figurat, mai 
mult sau mai puţin) — nume de femei: Ruth; Secretara; Ni- 
non; Ellen; Magda; Alma; Luba; Nora. — In totul, opt femei 
la patruzeci de capitole (face 20%). Insă deosebit de femeile 
care dau titlu de capitol, şi întru nimic mai pe jos decit a- 
cestea ca farmec dramatic, sint altele încă, şi anume: Lotte, 
Lisa, Wilhelma, Alma, Olga, Lily, Barbara, Fraculein von 
Espe, Dorothy, Adele, Frau von X. rotal, 18 (poate vre-o două 
mi-au scăpat mie, la statistică). Optsprezece e normal pentru o 


CRONICA LITERARA 373 


viață de bărbat; ba e chiar modest şi distins. Trebuie să nu 
uităm că timpul actual, prin feminism mai ales, ridică piedici 
nouă vocațiunilor donjuanice. — Aşa dar e vorba de femei, 
de amestecuri de rassă, de viață elegantă. Sfera: negustorime 
bogată internaţionalizată, dar de neam german. Decorul: ex- 
pressele de lux, Palace-Otelurile de cea mai scumpă marcă, 
transatlanticele de ultimă lansare; festivalele de teatru şi 0- 
peră în Bayreuth, Muenchen, Salzburg, plajele şi stațiile ter- 
male indiscutabil cleginte, 

Montijo, omul interpus al autorului, copiază autobio- 
grafic după natură viața unui german hibrid din regiunea 
socială urătată, Autorul a avut grija să dea cit mai complet 
inventarul unei asemene vieţi, Pe omul lui Flake îl chema. 
drept, Siemens; el își zicea Siemens-Montijo. pentrucă o bu- 
nică fusese spaniolă, iar tatăl său avea o casă de export în 
Lissabona şi o filială în Cadix. Işi păstrase însă naţionalita- 
tea bătrinul, de dragul băieţilor: altceva e să fii ofiţer de re- 
zervă german! Și băiatul nu se sfiia, în fond, să trencă drept 
Neamţ. Prima mărturisire a băiatului cînd intră în Germa- 
nia: „mă mira succesul pe care-l aveam la femei”, Şi cu a- 
ceasta răminem pină la urmă. S'a văzut numărul: optspre- 
zece triumturi memorabile. 


Dar totdeauna stilvoll. „Die Taille entziiekte mich; die 
Augen hatten mich erregt”. Sentimente şi fapte au, neapărat, 
un tempo electric (die moderne Firigkeit!). „In loc de Alma 
a venit la mine Wilhelmina. Eu, hotărindu-mă repede, am in- 
vitat pe Luba”, Montijo este, inainte de toate, modern: deloc 
sentimental, dar lucid, științific cit se poate. „Die sexuelle 
Spannung zwischen dem lch und der Aussenwelt”. Nici o 
clipă nu uită a vorbi foarte cultivat. De aceia nici la femei nu 
se mulţumeşte numai cu simțurile, Favoritele sale sint fete 
deștepte, tonte; una ştie pe Rilke și pe Valery. Nici nu s'ar cu- 
veni altfel, fiindcă eroul citează familiar, în aluziuni de ele- 
ganja cea mai sigură, pe Sfintul Augustin, Platon, Luther. 
Buddha, Balzac, Nietzsche, Către sfirşitul povestei se cufundă 
în Calvin, Nimic mai puţin decit secătură, „Ich erlebte, sah 
und dachte” — o transpunere impresionantă a celor trei vorbe 
ale marelui Iuliu. „Erleben”, de mult, este cuvint prestigios 
printre intelectualii viguroşi de felul lui Montijo. lar a vedea 
e o ideie cu accent foarte modern. Omul modern umblă mult. 
şi vede, vede. In citeva săptămîni Montijo, umblind prin mu- 
zeele din Berlin și München, se face perfect cunoscător de 
artă. Printre ocupațiile sale diverse, zărim că idealul pre- 
ferat al lui Montijo cra essayul cultural — de exemplu: russă 
şi cultură (cum europeanul energic nu sufere filosofia nihi- 
listă a lui Buddha). Montijo se şi face jurnalist-essayst, pe 
vremea războiului. Omul acesta are toate noroacele. Nu e tri- 
mis la front, ci capătă o delicioasă slujbă sedentară în Bruxel- 


- 
STI 


TA VIAȚA ROMINEASCA. a 


i i i » chiar Frau Bettina, me- 
cine Și femeie ee at cea r s p Gefühle der Mädchen 
najera (o femeie distinsă şi ca): „di PPU 
suchen Sie”. Puterea culturii moderne in orașe mari: chiar 
fiica unui chauffeur și a unei menajere este distinsă pistei 
sabil, Poţi să supezi cu ea în cel mai superior otel — „tadel- 
los”! Elită şi numai elită în toate felurile: soţii sau surori de 
junkeri, englezoaice distinse, rusoaice rafinate. (chiar prin- 
tese). lar cind se intimplă şi cite o mică burgheză, « totdeauna 
foarte originală. tatta 

Conversi intens intelectuală, — de exemplu despre 
Wagner. „Cred că Bülow, ca om, era preferabil lui Wagner, 
ca om”, descopere Montijo, original. Partenera lui, Alma, e 
obsedată de figura doamnei Cosima: cîtă pasiune și cîtă in- 
leligență, la un loc!... Montijo practică, rafinat, psihologie : 
tine fişe despre prieteni şi prietene. Puțin cam mefistotelice. 
Alma, o inimă de Gretchen, se îngrozeşte de pesimismul ori- 
bil al fişelor: să nu fie nimic alta decit egoism în fundul su- 
fletelor?! Nu se poate. E falş, strigă Alma cu glas sigur („ihres 
weiblichen Mitbestimmungsrechts bewusst"). După asemenea 
dispute, Alma îi sărută ile lui Montijo, care, în fond era 
incintat să aibă o adversară atit de capabilă. „E natural: un 
om care se ocupă cu idei, îşi face din soție un camarad”. 

Cadrul unor asemenea „Erlebnisse” intense (flirt, idei, 
afaceri, inflaţie, ruină, reîimbogăţire) este tot atit de distins, cit 
è de mobil. Eleganţă ṣi iuțeală. Apartamentele de otel sau alt- 
fel sint interioare de un gust şi un șie complex — modern și 
tradiţional deopotrivă. Montijo are o severitate implacabilă 
pentru şicul formelor şi al culorilor. Nu e nesimțitor nici la 
peisajul romantic: lună, efecte de ceaţă — pentru o plimbare 
cu o amantă-camarad. Şi totul se petrece cu o repejune im- 
batătoare, 

Vedem, în sfirsit, că frumuseţea ucestui fel de viaţă mo- 
dernă stă aci: interioritate ardentă. idei multe, emoții intere- 
sante, în prestissimo. De neprevăzul, pentfu cine nu trăieşte 
această viață, citā gindire, cità filosofie chiar pot încăpea 
in aşa iuţeală. Autorul ajunge să se teamă, ca nu cumva sä 
plictisească pe cetitor prin exces de idei, — pentru a explica, 
de exemplu, că omul, odinioară, cunoștea un Absolut, pe 
Dumnezeu; astăzi, toate îi par eaan (tema unui essay al lui 
Montijo). Dela o vreme, tijo se însoară; atunci se lasă 
imediat de psihologie şi aruncă. fişele. Are copii. Rămine vă- 
duv. Dă de societate engleză: Dorothy, Vivian — „city-măs- 
sig". Sfirşim firește la nivel elegant, prin o reinoire de cu- 
noştință cu o încintătoare persoană. E Lily. Plină de idei 

e: energia in femininitate, Aceste şarmante fete se de- 

| i, toate, pe faţa continentelor cu o iuţeală de te ame- 
tesc. Insă Montijo, acum tată de a mr or este şi rămîne 
doar un virtuoz: flirturi, idei, sau alte „Erlebnisse”, se țin în 


AT CRONICA LITERARA 3% 
şir strîns pină la pugina 512, și se anunţă în dant zulobiu 
peste sfirsitul cărții, 

lată acum, puțin comentar. 

Pentru acei care au cunoscut lumea despre care rapor- 
teazā cartea lui Flake, stringem acest mie vocabular: „sehnei- 
dig, tadellos, tipptopp, schick, smart, fair”, sau, in rezumat: 
„hochgebildet”,. Adjectivele acestea rezumau (incă mai re- 
zumă ?) filosofis unui tip german de care te loveai, pină la 
război cel puțin, în toate piețele cleganțelor internaţionale. 
Acest tip de german, desnaţionalizat şi nu prea, indispunea 
mult pe cei ce căutau odihnă sau sănătate; și el a făcul mult 
pentru a erea, În străinătate, o reputație de tot proastă, și ne- 
meritată, germanului autentic, fiindcă lumea, natural, gene- 
rulizează după ceiace i se viră în ochi și în suflet Cetitarii 
cure au cunoscut modelele lui Flake, ar putea, la fiecare amă- 
nunt accentuat, să completeze din memorie ce trebue să ur- 
meze, după geometria fixă a tipului. Un punct de principiu, a 
neglijat, nu ştiu de ce, autorul: că subiectul Montijo nu-i de- 
cit un commis-voyageur amplificat prin deficultăţi și mofturi 
extrase din o amestecare etnică și o deplasare geografică mai 
lurgă decit ale voiajorului de comert necostumat în cavaler 
mondial. Neglijenţa aceasta o deplorăm, fiindca, evident, au- 
torul a vrut să dea o contribuţie solidă la istoria culturii ac- 
tuale- Şi contribuția a dat-o; însă a definit şi clasat greşit 
tipul central: n'a luat sama că e commis-voyageur. Prin aceas- 
ta s'a deformat optica lucrării. Referatul său nu e bun de uti- 
lizat decit cu această rectificare. Istoricește, tipul Montijo 
este interesant tocmai și numai ca incarnare particular ac- 
tuală a voiajorului comercial, 

Probabil, spiritul „commis-vovageur” face acum am- 
bianță foarte generală. Asistăm la un triumf oarecum subtil 
ul lui „dernier cri”, al lui „epatant”, al unei mondiale mito- 
cănii cu mofturi. Triumf oarecum subtil: dacă în Montijo 
idealurile şi gusturile commis-voyageur sint foarte gros evi- 
dente, în Morand sau alți mondiali epatanţi ele sint date cu 
un lac vechiu literar, ce ia ochii. Nu numai pe ai cetitorului 
grăbit, Să luăm sama: stilul unui fel de cărți actuale poartă 
pecetea „eommis-vovageur”. Experienţa voiajorului comer- 
cial e compusă din multe și din repede. La nivelul acelei expe- , 
rienţe, se înregistrează lucrurile nouă, indistinct. Insă această 
specie de om nu vede nou. El are, prin simplă deplasare ma- 
terială, mirajul varietăţii, și nu-și dă sama cil e de copleșit 
de clișee. Fiindcă se vorbeşte de lumi depărtate, nici cetito- 
rul, nici chiar scriitorul. nu simte clișeul. Spiritele lar coincid, 
caracteristic, pe domeniul epatantului, 

Epatantul figurează ca formă hipertrofică in literatura in- 
formativă. Numim așa scrieri de intenţie instructivă, care 
adoptă totuși convenţii artistice. Obișnuit ele afectează chi- 


VIAȚA ROMINEASCA — 


pul romanului. Varietate de coreitură: didactism cu fic- 
tiune. Pentru săräcia isvoarelor, erudiții citesc pe Homer, cu 
să cunoască mitòlogie, moravuri, instituții, limbă, costum, 
geografie, idei morale, Poate că poemele homerice sau făcul 
spre glorificarea unor familii mari, de exemplu. Posteritatea 
însă le-a luat, de mult, ca produse de frumuseţe literară: și 
învățații au astăzi convingerea, că autorii homerici creau, lu- 
cid. frumusețe. Istoricii literari, în sfirşit, oricit de erudiţi, 
admit acum că literatura se obligă, mai intii, a fi artă lite- 
rară. Delimitarea artei literare este, acum, o fatală problemă 
de nuanţe. i 

Poti da o impresie eminent epatantă arâtind, pe temeiul 
unor dialoguri platonice, cum erau încuietorile la uşi, în 
Atena veacului V inainte de Hristos. Cei ce seriau călătorii 
în America prin secolul XVI și XVII cereau, adeseori, în epa- 
tant. America a rămas epatantă pînă astăzi, cu toată anula- 
rea distanțelor, caşi alte părți ale lumii care erau exotice 
acum patru secole. Intimplările cu femei de diverse culori, 
sau de diverse alte caractere decit ule pielii, epatează pe bur- 
ghejii, la urma urmelor sedentari. Cei ce au sau imaginează 
asemene aventuri, şi le seriu, sint autori favoriţi de literatură 
informativă epatantă. 

Aceşti autori îşi notează, astăzi, isprăvile cu un laconism 
picant. In materia dată adineaori ca exemplu, cărțile se pre- 
zintă ca o înşirare de telegrame ce referă erotică. In con- 
ştiinţa lectorului curent, asemene cărţi funcţionează ca infor- 
maţii despre autor însuși. Neupărat, cetitoarele dau năvaliă 
teribil, cînd ajung a-l cunoaşte în carne şi oase. Este o ocazie 
delicată de propagandă personală, ce concurează cu succes 
mijloacele simpliste ale codoșiicului de altădată. Autobio- 
grafie romanțată, de băieți dați dracului. Casanova umple 
piaţa de pui; literari, cel puţin. 

Toate aceste — să nu uităm : — numai pentru a ilustra, 
prin exemple, o categorie ce ne serveşte la delimitarea artei 
literare. 

Un monument nou de artă informativă a dat, cu totul la alt 
nivel, Proust, prin orientarea tot mai țifică — studiu de 
tipuri, de clase sociale, de sfere de tură — pe care a im- 
primat-o din ce în ce mai mult operei sale. Sub nume inchi- 
puite, el a scris memorii, injectate cu raționament psiholo- 
gic de o rafinare cu totul supranormală. 

Literatura naturalismului, a celui francez în frunte, u 
avut ambiția de a fi pur informativă; și tocmai această lite- 
ratură a dat ocazie să se vadă bine că acea ambiție implică o 
poziţie fulşă. Adversarii, în general, au ridicat drept obiecţii 
naturalismului diverse nerozii idealistice, cum se zicea. Asl- 
fel s'a deprins lumea, de atunci, a pierde din vedere că este- 
tica naturalistă a servit să anexeze artei domenii nouă, a li- 


___ CRONICA LITERARA s7 


berat-o de a vedea viața stupid burghezește și pedant profec- 
soral, a compromis definitiv privilegiile unui rinced stil aca- 
demie. De altă parte lumea n'a luat sama că literatura infor- 
mativă este, din inceput, o faptă șașie, oricare ar fi compen- 
sările aduse eventual de calităţile de spirit ale scriitorului, 

„Balzac și Dickens oferă, la loc eminent, cazuri de litera- 
tură informativă. Literatura informativă place incomparabil 
oamenilor inteligenţi şi neliterari, adică insuficient sau deloc 
simţitori la ceiace semnifică, în sisteme de expresie: punct 
de plecare, raporturi de ton. ritm acustic și ritm psihic, va- 
lori de impresii, construcție de imagini. Inevitabil, cetitorul 
neliterar tinde să prefacă in literatură informativă orice scris 
literar, Proust serveşte ca manual clasic criticilor snobismu- 
lui; însă, foarte probabil, serveşte şi snobilor. Acestora în 
ascuns, fireşte. Superbul său impresionism, cu atit de indrăz- 
nețele lui descompuneri de imagini, se pierde cu totul din ve- 
dere; primează Proust informatorul, pare că n'ar fi, şi el, de- 
cit unul între atiți scriitori actuali de romane pe familii și 
cariere, 

In vremuri vechi, se mărturisea cinstit că ficțiunea și așa 
numitele frumuseți de expresie, slujesc pentru a ușura înţe- 
legerea adevărurilor, care altfel, apar austere şi sint obosi- 
toare. Astăzi, prestigiul artei poartă un accent social mai ener- 
gic decit altădată: arta e ceva pentru elită, şi elita nu se 
poate înțelege fără artă. Sau arta constitue obligație de cul- 
tură: în societăţile democratice și revoluționare. 

___Nici un scriitor informativ, în zilele moderne, nu a vrut 
să justifice literatura informativă în așa fel, ca să înțelegem 
la ce mai e bună ficţiunea, odată ce ne-am propus informaţie 
Este o faptă îndoit nerespectuoasă: către ficțiune şi către in- 
formaţie. In literatura informativă ambele sint tratate nese- 
rios, în principiu; în pructică nu e decit confuzie, De sigur, 
informaţia ţine de practică; dar atunci: de ce și literatură? 

Paul Valery a scris de citeva ori, că romanul îi e ceva de 
neînțeles, El nu vede în roman decit feluri diverse de infor- 
maţie, Acestui perfect artist literar, asemene incoherență îi 
repugnă radical. El nu tolerează decit muzicalitatea ca tw- 
melie a oricărei arte literare posibile. Ignoreazā visarea, sub 
ficțiunea de rememorare a unei lumi ce ai fi trăit-o numai 
ca imagine; respinge prin urmare, narațiunea ca artă. De 
exemplu, pe un Tolstoi. Valery e fanatic. Totuși, pentru este- 
tica literară, condamnarea romanului rostită de el, e un pre- 
tios motiv de meditare, 


Paul Zarifopol 


Cronica teatrală 
— Bucureşti — 


Toată presa străină vorbeşte de criza teatrului. Chiar 
Franţa îşi vede scenele în pericol. Nu mai este teatrul în gus- 
tul public? Nu plac piesele care se reprezintă acum? Sau 
prețurile ridicate opresc pe spectatori la casa teatrelor? lar 
cinematograful — cu bilete care costă puţin şi cu filme mai 
in gustul publicului — adună oameni, clae peste grămadă, 
in săli supraincălzite şi rău mirositoare, subt lumina tremu- 
rată a aparatului de proecţii, 

N'am putut fi cucerit de cinematograf — cu toate stor- 
țările făcute. Chiar in comoda sală a cinematografului Para- 
mount din Paris, cu largi fotolii capitonate, cu spaţiu mult şi 
cu acr proaspăt, fără zgomote din stradă în concurență cu 
cele de după pinză — nu m'am simţit bine. Acea circulaţie 
de spectatori, conduși de lămpile electrice ale plasatoarelor, 
te impiedecă în fiecare clipă să simţi frumuseţea unei scene. 
Nu-i posibil ca publicul să între ca la teatru, la fiecare in- 
ceput de film? Dar pesemne un avantaj în plus al cinemato- 
grafului este și libertatea de a intra în sală — cînd vrei... 

Apariţia umbrei unui spectator din sală pe eceran, cu 
mantoul nevestei pe braţ, tocmai între cei doi amanți gata să 
se precipite unul spre celălalt — nu poate lăsa indiferenți de- 
cît pe spectatorii siamezificaţi în stal. Pentru perechile din 
sală, care fac un trup şi un suflet în parter (părechile n'ar 
putea să cumpere un singur bilet?), — nu contează nici fil- 
mul, nici domnii burtoşi cure își face loc zărelind cu cătără- 
mile dela jartiere genunchii spectatoarelor, nici „licuricii” 
electrici cu micile lor reflectoare aprinse cînd nu trebue, 
nici filmul — excelent sau timpit... s 

Acest lucru justifică oarecum existența cinematogratu- 
lui — dar nu în ochii tuturora. Cei ce caută în artă viaţa care 
tremură într'o lacrimă sau în timbrul unui interpret — n'au 
ce căuta la cinema. Acolo vor găsi numai umbre fugare: um- 
bre de oameni și umbre de voci... 

La teatru, numai, găsești viața adevărată. 


CRONICA TEATRALA 379 


Numai la teatru spectatorul se pune la acelaşi diapazon 
sufletese cu artiștii și cu autorul. Şi numai într'o sală de spec- 
tacol, te simţi in faţa unei cugetări şi a unei simţiri — ex- 
primate artistic de actori dela cuvint şi pină la gest. E prea 
puțin să urmăreșşti din stradă, pe-un stor, umbrele dintro 
casă, angrenate în mașinâăria unei intrigi teatrale. Parcă ai 
privi de pe gard conflictul dintra cincea curte: învălmă- 
set o sudalmă... și ruperea, cu troznet, a unui par din 
gard. 

Asta-i artă? 

Pentru a rezista crizei, teatrele, — în credința (justă de- 


altfel) că gustul inferior al publicului selectează lucrările me- 


diocre, dar senzaţionale, — au început să joace piese de ca- 
litate dubioasă. Un teatru a mers și mai departe: a repre- 
zentat o piesă jumătate teatru, jumătate cinematograf. Dar 
asta n'a mers. Publicul vrea sau cinema prost, sau teatru 
prost. Teatru cinematografic prost împreună — nu! 

La noi teatrele nu țin piept crizei decit datorită subvenții- 
lor, Altfel ar fi un dezastru. Nici micșorarea prețurilor, nici 
scoborirea calității pieselor pe trapa gustului public — mau 
folosit la nimic. 

Un teatru era chiar să închidă porţile. E vorba de Tea- 
trul Regina Maria, In ultimul moment sa găsit o soluție sal- . 
vatoare — deocamdată... 

Acest teatru și-a marcat foarte bine locul în mișcarea 
noastră artistică. A fost un gest novator. Un protest contra 
rutinei oficiale. O eliberare dintr'o cameră îmbiesită. lar com- 
pania dramatică — condusă cu pricepere şi cu dragoste de 
un iscusit om de teatru — a jucat cu un entuziasm antrenant, 

Teatru nu se poate face numai cu conștiinciozitate — ca 
la Naţional. Actorii de cele mai multe ori ştiu rolurile, (Asta 
ar mai trebui: ca un rol sau două pe stagiune să nu poată fi 
învățate pe derost). Repetiţiile se fac la oră exactă, Totul se 
desfăşoară conform programului. E o maşină pusă la punct, 
care funcționează fără greşuri prea mari. 

Dar Teatrul Naţional sufere de păcatele vechimii şi ale 
oficinlității, Există o tradiţie care nu poate fi ruptă cu una 
cu două. Iar tradiția cuprinde alegerea pieselor, repartiţia in- 
tre actori a rolurilor și chiar interpretarea lor, Singura revo- 
luţie săvirşită — şi de cele mai multe ori în rău — a atins nu- 
mai domeniul regizoratului. Acest lucru pune în evidență 
și mai mult, prin contrast, lipsa de unitate. 

La această instituție de stat, oficialitatea totdeauna a 
avut cuvint. De-aceia actorii au căpătat și moravuri și men- 
talitate de funcţionar public. Aceleași intrigi și aceleași „lu- 
crături” — can biurouri... cu o amplificare, datorită imagi- 
nației teatrale. 

E ceva rigid în teatru. Toate mișcările parcă se execută 


mn VIAŢA ROMINEASCA 


în urma unei petiţii cu număr de intrare, şi conform unei a- 
drese cu mei ci are iscălituri şi stampile la locul cu- 
venit. Ş : i 

Fiecare îşi cuută numai de rosturile lui, Nu-i realizat an- 
samblul. Nu există acel spirit de identificare cu instituția — 
spirit care se întilneşte în străinătate chiar la un chelner, la 
portarul unei bănci... 3 i : 

Atmosfera de funeţionarism trece dintre culise pe scenă, 
şi de-acolo — în sală. Spectatorul nu-i Ifat înainte de entu- 
ziasmul rampei. Di 

La Teatrul Naţional vin regulat oamenii sosiți în Bucu- 
resti cu afaceri din provincie, şi care — după o alergătură la 
ministere şi prin diverse instituții financiare — se odihnesc 
în fotolii pină la miezul nopţii, cînd își incep serios activi- 
tatea cuburetele. 4 

Cei ce frecventează însă îndeobște teatrele nu sint ten- 
taţi să se ducă la Naţional — decit pentru a revedea, cu tan- 
dră nostalgie, piese din adolescenţa lor. y i 

Spiritul altor vremuri s'a cuibărit și la Teatrul Regina 
Maria. Hevoluţionarismul lui a imbătrinit puţin. Totuși acest 
teatru are o aristocratică ținută. Nu se simte cadrul de fier 
al tradiţiei legalizate. Există doar o supunere de bună voe în 

. faţa vechimii. a 

In afară de patina timpului peste lucrurile omeneşti, 
Teatrul Regina Maria realizează spectacole desăvirşite — mul- 
țumită talentaților conducători: d-na Sturdza, şi d-nii Maxi- 
milian, Bulandra şi Storin. 

Acest teatru a dat reuşite spectacole de comedie şi de 
dramă. Primează comedia — caşi la celelate teatre parti- 
culare. Pare că spectatorii — amăriţi de atitea mizerii — n'au 
chef decit de piese vesele, Vor să ridà puţin şi să mai uite... 
Misiunea actorului de comedie capătă astfel un caracter de 
consolare, Deci cu atit îi e mai gravă vina — cind nu reu- 

te... 

Mai multă vivacitate şi frescheţă, entuziasm mai mult — 
are Teatrul Ventura. Tinereţa palpită pretutindeni. Actorii 
au încredere. Sint stăpiniţi de-un elan. Increderea se va ri- 
sipi cu timpul. Elanul de-asemeni va cădea. De-ocamdată însă 
risul sonor de pe scenă — deslănţuit de impetuozitatea d-rei 
Leny Caler şi a partenerilor săi — provoacă unanim voia 
bună a sălii. 

Teatrul Marioara Ventura se bucură de experienţa și de 
gustul artistic al d-lui Victor lon Popa, directorul de scenă, 
care dă sens fiecărei replici, fiecărui cuvint — realizind tot- 
odată un ansamblu pus perfect la punct. 

D-sa este secondat de un stilat personal artistic pentru 
dramă (d-na Buzescu și d. Vraca), şi pentru comedie (d-nele 


t CRONICA TEATRALA 381 


Leny Caler, Mohor şi d-nii Timică, Lăzărescu, Cazaban, Ni- 
colaide, etc.). 

Remarcăm încă odată marele talent al d-lui Timică — 
autorul unei serii de desăvirşite creaţii din această stagiune. 

La teatrele particulare, talentele adevărate se pot ușor 
manifesta și deci impune. La Teatrul Naţional — mai 
greu! Dar se răzbeşte şi acolo... grație schimbărilor de di- 
recţie. Fiecare director are artiştii săi agreaţi: numai aceştia 
joacă. Apoi.. se schimbă partidul. Vin alţii la putere. Guver- 
namentalismul functionează astfel gi'n teatru. E mai greu de 
“ternii opozanți, 

Prin Bucureşti a trecut, la începutul acestei stapgiuni, 
temperamentul in permanentă fierbere al d-nei Marioara 
Ventura care a jucat, la teatrul său, în „Vocea” de Jean Coc- 
teau şi 'n piesa lui James Barrie: „Medaliile bătrinei”, 

Tină „în prima piesă, aproape babă în cea de-a doua, 
— d-sa a ştiut, agitată de diverse sentimente, să joace veridic 
si impresionani. 

Mai ales rolul d-nei Dowey din „Medaliile bătrinei” a fost 
un model de compoziţie, Interpreta a știut să joace mut un 
act întreg — fără monotonie, găsind pentru fiecare idee un 
mod potrivit şi original de expresie. 

Am fi vrut s'o vedem pe d-na Marioara Ventura în mai 
multe piese, Se anunţase chiar un spectacol. O informație ne- 
așteptată a vestit plecarea artistei la Paris! — „Atunci, — 
cum spun actorii teatrului său, — pe curind”... 


Apărind cu intirziere acest număr al „Vieţii Romineşti”, 

— am aruncat asupra mișcării teatrale numai o privire su- 
mară, 

„Piesele care se vor mai juca, vor avea dări de samă de- 
tnilate, 


M. Sevastos 


Cronica economică 


Criza finanțelor private 


i ale a finanțelor private in Rominia 
praes pean eaaa in vina vene uman, cit în aceia 
a împrejurărilor. > 4 ; iio: 

turi de inițiativa panions în orice econom 4 
nală, ri red atita v al acesteia care e pfta za 
liefeze deasupra tuturor celorlalte, — este Statul. Or, Sorma A 
in intervenţia uneori prea insistentă, alteori prea apuca că 
ventă a Statului, vedem noi un generator al crizei ca 
magi if a avut o politică șovăelnică şi prea Dăhpbacicasă 
în materie economică, financiară şi monetară, Băncile aen 
dul lor, următoare acestei politici, nu s'au putut precisa c a 
fel de întreprinderi să acorde mai multă solicitudine; un s 
au sprijinit industrii sau activităţi pe care statul părea cf a 
incuraja un moment dat, altele — prudente față de măsuri e 
contradictorii ale Statului — nu le dădeau din contra net > 
atenție. Pentru unele bănci păreau mai indicate păr. Ap e- 
rile industriale. altora le păreau indicate intreprinderile agri 
cole. În această atmosferă de dubiu, creată de mec ienle 
politicei de Stat, băncile au contractat angajamente anen: 
ciare, de care mai tirziu — oricit ar fi voit să le modi ea 
urma schimbărilor par i AR hi s'au putut prea ușor de- 

j igații deja 4 ; 

aie aA rai şi. influenţei oopan trecut, 
cind sa urmat pină în 1926 o politică de revalorizare nieas 
tară şi, abia în 1928, partidul liberal şi-a precizat punctul de 
vedere în favoarea stabilizării. - E ici 

In urmă, după stabilizare, efectele acesteia au fos ke 
natură a înregistra la noi influențe nebănuite și neconstatate 
în alte ţări. à 

“Stabilizarea a produs o contracție iața monetară, în 
locul afluxului de capital așteptat, o aad astfel cercurile 
bancare. 


„CRONICA ECONOMICA IRF 


Dealtfel din legile monetare garantind stabilizarea, re- 
zultă în bună parte imposibilitatea de ajutorare a Bāncilor 
de câtre Banca Națională, aceasta fiind ținută la o emisiune 
rigid limitată şi neavînd posibilitatea unei rezerve suficiente 
pentru ca, la o eventuală aglomerare în fața ghișeelor, să 
ajute Băncile care au clienți sperioși. 

Mai notăm deasemenea că instabilitatea politică, fiscali- 
tatea şi alte condițiuni neprielnice desvoltării capitaliste (pe- 
ricolul rusesc, etc.) — după balanța plăţilor din ultimii ani — 
au determinat retrageri însemnate de capitaluri străine. 

Să mai amintim că unele guverne au înşelat așteptările 
băncilor, lăsind să se creadă că vor descongestiona pe agri- 
cultori. Acest fapt a determinat unele bănci să-și angajeze 
depoiitele peste măsura normală. Şi nu este surprinzător că 
în Rominia, — ţară agricolă, — băncile sint angajate în spe- 
cial cu agricultorii. 

Se pare deasemenea că unele bănci au fost prea insis- 
tent îndemnate la participări industriale și intreprinderi co- 
merciale, ceiace a condus la imobilizări ale căror rezultate 
sau cunoscut. 

Nu sint deasemenea cauze de amănunt pentru criza ban- 
cară procedeele de fiscalitate excesivă, debitorii fiind con- 
strinși a-și plăti datoriile către Stat, înaintea datoriilor către 
bancă, — datorită atit privilegiilor de preferinţă, cit și de exe- 
cutare ale Statului, Statul exercitindu-și prioritatea pentru 
un mare volum de datorii. 

O cauză mai indepartată peste care nu putem uşor trece, 
este politica de naţionalizări, intronată cu o impetuozitate 
responsabilă prin îndemnarea băncilor de a cumpăra acțiuni 
în valoare de miliarde. 

Băncile sprijinite pe credite străine sau văzut evident în 
situaţii dificile atunci cînd aceste credite au fost pe punctul 
de retragere și nu au putut fi uşor mobilizate. E suficient să 
fi fost o singură bancă în asemenea situație, pentru a con- 
tribui la psihologia generală a deponenţilor din ultimul timp. 

Evident, aceste cauze ar fi putut fi preintimpinate. Fapt 
este că festum ele se văd mai uşor și influențează mai 
mult și imens prea grav. 

Importanța acestor constatări rămine aceiaşi pentru Ro- 
minia, oricit ne-ar impresiona mai adînc evenimente ca cele 
din ultimul timp din Anglia. 

In toate crizele şi în neliniștile lor, instituţiile bancare 
apar ca oricare altele şi nu-și regăsesc echilibrul decit în obi- 
ceiurile lor. Că rolul considerabil pe care l-au avut, n'a putut 
influența postos generală de Stat, — acest fapt arată limitele 
adevăratei puteri a băncilor și neinlāturabila interdepen- 
denţă a tuturor factorilor economici între ei. Numai cind este 


ai „VIAŢA ROMINEASCA 


ineva — fie acesta chiar Statul — care forțează legăturile 
KOMORA, echilibrul nu mai poate exista, spre dauna tuturora. 
Dealtfel nu mai este azi un secret pentru nimeni că băn- 
cile au pierdut incet și foarte sensibil influenţa, uneori nevă- 
zută, dar esenţială, pe care o exercită în întreaga lume a afa- 
rilor. 
sai Am trăit citva timp sub impresia că e vorba de un carac- 
ter trecător al acestei pierderi pentru bănci. Pierderea poate 
fi însă și pentru o mai lungă durată. E fatal totuşi să simţim 
cu toții renăscînd sentimentul obișnuitei lor grandori şi al 
utilității lor, alături de dorința generală de a face să reca- 
pete prestigiu ideia de depuneri și de credit. 


AL Hallunga 


Cronica pedagogică 


Contribuţiuni la problema educaţiei nouă 


In vara anului 1924, aflindu-mă in Franţa, intimplarea a 
făcut să iau parte la congresul Internaţional al A. S. C. care 
se ţinea la „Ecole des Roches” — nume care nu-mi spunea 
nimic atunci — la faimoasa şcoală creată de sociologul Dé- 
molins, după modelul colegiilor engleze, în urma răsunelului 
extraordinar stirnit de lucrarea sa „A quoi tient la superio- 
rité des Anglo-Saxons”. 

Acesta a fost primul meu contact cu școala de educaţie 
nouă, contact cu totul superficial, desigur — şcoala fiind în 
vacanță — dar suficient pentru a-mi deştepta interesul pen- 
tru acest gen de şcoli, atit de fundamental diferite de ale 
noastre, 

Insăşi instalaţia şcoalei dela Roches este o imagine vie 
a felului cum este concepută educaţia acolo. Inchipuiţi-vă în 
mijlocul unei proprietăţi de peste 50 ha. (cu teren agricol, 
pădure, fermă) un pare imens, în care sint răspindite o serie 
de vile cochete, împodobite cu plante acățătoare și despărțite 
prin peluze și straturi de flori. Nici gard imprejur, nici poartă, 
nici portar — libertate complectă de a circula prin împreju- 
rimi şi nici un fel de barieră faţă de restul vieţii. 

Aceiaşi libertate bazată pe simţul răspunderii și pe in- 
credere reciprocă între profesori şi elevi caracterizează in- 
treaga viaţă a şcolii. 

— Voind să formăm oameni, — spunea un profesor al 
şcolii, — noi vrem să desvoltăm personalităţile ce ne sint in- 
credințate. Trebue, așa dar, să le lăsăm mai întiiu libertatea 
de expansiune, ca să le putem cunoaşte, 

Din conversaţia cu diferiți profesori şi cu directorul 
şcoalei, precum și din diferite monografii ce mi-au căzut în 
mină, am putut să-mi fac, cred, o ideie destul de exactă asu- 
pra vieții şcoalei dela Roches. 

Deviza şcolii este „Par la famille, pour la famille”. Ori- 
cit de paradoxală ar părea prima parte a acestei lozinci, 
cind este vorba de un internat, ea este totuşi exactă. Nu nu- 
mai că elevii nu pierd contactul cu părinţii, care colaborează 


25 


386 _____ VIATA ROMINEASCA 
necontenit cu profesorii, dar ei duc și în şcoală o viaţă de 
familie, fiind Erao adoptați, pe tot timpul şcolarităţii lor, 
de familiile profesorilor lor. ; i ; 

In adevăr, în fiecare pavilion trăese, împreună cu fa- 
milia unui profesor, şi 30—40 bāeți, formind o singură fa- 
milie numeroasă. De dimineaţă și pină sara, ei sint împreu- 
ună: in clasă, la masă, în bibliotecă, la foot-ball, la înotat, la 
plimbare, sara la muzică, ete. Numai la culcare se retrag 
băeţii în dormitoarele lor cu 8—10 paturi. A 

Dar mai mult decit atit. Toată viața şcoalei dela Roches 
este organizată aşa fel ca să fie o şcoală a vieţii celeilalte, a 
vieţii în care va intra tinārul mai tirziu, —  — — 

— Nu-i deajuns să învăţăm pe copii ce-i prin cărți, — 
spune Demolins. Trebue să-i învăţăm ce-i în viaţă şi ce este 
în realitate viața. Regimul actual este perfect adaptat scopu- 
lui urmărit, acela de a forma perfecţi funcţionari, adică niste 
oameni lipsiţi de orice inițiativă, deprinși a se supune în mod 
pasiv, fără nici o judecată ori sentiment personul. Dar acest 
sistem nu mai corespunde vieții moderne. Trebue să facem 
din copil un om întreg, capabil să înfrunte toate greutăţile 
vieţii. De aceia şcoala nu trebue să fie un mediu artificial, în 
care copiii să nu vină în contact cu viaţa decit prin cărţi. Ea 
trebue să fie o mică lume reală și practică, care să înlesnească 
cit mai mult apropierea copilului de viaţă şi de realitatea 
lucrurilor. Nu-i mare ispravă să propovâdueşti oamenilor ce 
trebue să facă; dar e mare lucru să-i pui În împrejurări, care 
să le uşureze punerea în practică a celor ce li se propovă- 
«luesc. 

Urmărind a desvolta în primul rind iniţiativa. voinţa. 
independenţa de acţiune, şcoala dela Roches este încredin- 
tată elevilor — este bunul lor. Ei îi au toată răspunderea, nu 
numai în ce privește ordinea și curăţenia, dar şi în ce pri- 
veşte moralitatea, căci educatia morală se face tot cu ajutorul 
elevilor. 

— Cei mai buni auxiliari ai noştri sint elevii eci mari, — 
spune directorul unui colegiu englez. 

Totul e să faci din disciplină o şcoală a libertăţii, să 

pui mişcare şi antrenament în locul supunerii pasive de pină 
acum. 
— Fiul d-voastră este supus şi ascultător, — iată cea 
mai mare laudă pe care un profesor francez o poale aduce 
unui părinte, — spune ironic Demolins. lată ce i se scrie lui 
însă, la sfirșitul primului an școlar, dela colegiul din Bedales 
(Anglia) unde şi-a trimis băiatul: 

„Nădăjduese că veţi găsi e fiul dv. mai robust, mai in- 
dependent şi mai stăpin pe sine”. Cu cît mai înaltă și mai 
exactă concepţie despre educaţie şi despre om! — comentează 
sociologul francez, 


-~ 


CRONICA PEDAGOGICA 38) 


Tot et povestește un fapt interesant, caracteristic educa- 
pe engleze şi educaţiei noi în general, Intrebind intro zi pe 

ăețelul său, după un an de şedere în Anglia, ce l-a impre- 
sionat mai mult în noua lui școală, copilul a răspuns: 

— Nu minte nimeni ! 

— Şi dece nu minte nimeni? — a întrebat tatăl. 

— Nu-i nevoe, căci nu sintem spionaţi, — a răspuns băia- 
tul, după un moment de gindire. Şi afară de asta, dacă un 
băiat ar minţi, ar trebui să părăsească școala, căci ceilalţi 
băeţi i-ar intoarce spatele. Cind un profesor întreabă cine a 
făcut cutare greșală, vinovatul se ridică şi se denunță singur. 

— Ceilalţi trebue să ridå de el! — sa făcut a-şi da părerea 
Demolins. 

— Dimpotrivă, — a răspuns cu mindrie copilul, — ei con- 
sideră ca ceva foarte „chic” să nu-ţi fie frică niciodată. 

Aceiaşi atmosferă domneşte la Roches. Cele mai mici 
detalii ale acestei educaţii sint combinate așa, ca să dea 
copiilor, chiar celor mai mici, simţirea clară că sint oameni, 
Increderea şi respectul ce li se arată, desvoltă în ei încrede- 
rea și respectul de sine. Astfel acești copii, totdeauna trataţi 
ca oameni, devin in adevăr și în sceurt timp oameni. Fiind 
luaţi în serios, se iau și ei în serios şi se poartă ca cei mari, 

Pentru asta însă, trebue ca și cei mari să știe să se poarte 
cu dinşii. 

— Nu eşti profesor prin simplul fapt că ai trecut un exa- 
men de capacitate, — spune Demolins. Trebue să iubeşti co- 
piii şi să ai dorinţa şi darul de a-i crește bine. 

În privința aceasta. Demolins citează în „Education nou- 
velle” o intimplare foarte caracteristică, povestită de Du- 
hamel, profesor de Franceză lu colegiul din Harrow. 

Fiind nevoc de un al doilea profesor de franceză, Du- 
hamel a recomandat pe un tinăr agregat, avind deja o ex- 
periență de doi ani în Anglia, plin de diplome şi de recoman- 
daţii elogioase și vorbind perfect englezeşte şi nemţește, Ti- 
nărul candidat se grăbea să pue sub ochii directorului tot 
teancul său de documente Acesta însă, cu tonul său cel mai 
amabil, îi spuse zimbind: 

— Mie nu-mi trebuese certificate, domnule. Mie îmi tre- 
bue un om! 

Şi în adevăr „oameni” trebue să fie în primul rind acești 
protesori-camarazi dela Ecole des Roches ṣi déla toate şco- 
lile similare, pentru a se putea achita conştiincios de misiu- 
nea lor, aşa cum este înțeleasă acolo. 

lată ce spune unul din profesorii dela Hoches despre 
viața din şcoala sa: 

„Elevii noştri sint profund atașați de şcoala lor. Ei o iu- 
bese, fiindcă se simt fericiți în ea. Dar fericirea aceasta n'o 
face numai confortul și o viaţă relativ ușoară; o face înere- 


38S VIAŢA ROMINEASCĂ 


derea ce li se arată, încurajarea neincetată de a-și desvolta 
energia și stăpînirea de sine, necontenit apel la conștiință; 
cu un cuvint, cinstea ce li se face de a fi trataţi ca oameni. 
O face de asemenea comunitatea de viaţă cu bărbaţi şi fe- 
mei, (la clasele mici sint și profesoare), care nu se mulju- 
mese să le renta numai citeva ore de clasă, ci trăesc îm- 
preună cu ei, duc viaţa lor, nu se gindesc decit la dinșii, nu 
muncesc decit pentru dinşii. O face mindria de a fi copiii 
rofesorilor lor, posibilitatea de a deveni prietenii lor; o face 
n sfirşit convingerea că, oricit de plăcută ar fi această e- 
ducaţie ce li se dă, departe de a fi inutilă sau sterilă, ea îi 
pregătește direct şi bine pentru viața de mai tirziu. Să facem 
oameni, iată dorința şi ambiția noastră. Bucuriile şi ferici- 


rea pe care le oferim copilului nu sint decit un mijloc de a-l , 


interesa şi a-l asocia la formarea caracterului său”. 

Oricit de nouă apare școala de la Roches în comparaţie 
cu şcolile noastre şi chiar cu alte şcoli franţuzești, ea a fost 
cu mult întrecută de alte şcoli din țări mai accesibile ideilor 
nouă, mai ales în ce priveşte învăţămintul propriu-zis. Nu tre- 
bue uitat că Ecole des Roches a fost înființată acum 40 de 
de ani, într'o țară foarte reacționară faţă de tot ce-i nou, în 
care nu poți răsbate fâră examene şi diplome de Stat şi unde, 
prin urmare, libertatea de program nu poate fi decit foarte 
relativă. 

— Şcoala d-voastră este în adevăr o şcoală nouă după 
amiaza, cu programul ei de lucru manual și cu sporturi. — 
a spus un American după ce a vizitat Ecole des Roches. Di- 
mineața ca este încă o şcoală veche. 

De aceia, cînd voi vorbi de educaţia intelectuală nouă, 
mă voi referi la alte şcoli, în special la acele şcoli de expe- 
rimentare în care se aplică cele patru faimoase metode: Dal- 
ton (Anglia), Winetka (America), Montessori (Italia) și De- 
coly (Belgia) răspindite astăzi şi în cele mai depărtate col- 
turi ale lumii. Trebue să mărturisesc că pină anul trecut 
cind am asistat la Congresul „Ligii Internaţionale Pentru E- 
ducația Nouă” ținut la Elseneur (Danemarca) toate aceste 
metode, precum şi întreaga mișcare pedagogică nouă. imi 
erau aproape necunoscute. In ce sens este concepută această 
educație nouă, sa putut vedea intro măsură oarecare din 
cele spuse mai sus cu privire la Ecole des Roches. Se va ve- 
dea și mai bine însă, din următorul apel ul „Grupului Fran- 
cez Pentru Educaţia Nouă”. 


Părinţi, educatori, 
Sinteţi dintre aceia pe care ii alarnirază : 


a) Separarea actuală a educațici intelectuale de cea 
morală și fizică; 


pi CRONICA PEDAGOGICA 389 


b) Surmenajul la care programele enciclopedice supun 
școlărimea, în dauna adevăratei culturi; 

c) Desgustul de muncă intelectuală, dispariţia curiozi- 
tăţii și pasivitatea minţii, care sînt adesea rezultatul unei or- 
gunizări şcolare şi a unor metode rău adaptate nevoilor și 
posibilităţilor naturale ale copiilor; 

d) Autoritarismul care continuă să domnească în educa- 
ție, atit-în cea intelectuală cit și în cea morală, pentrucă se 
crede posibil a se ajunge la desvoltarea și perfecţionarea co- 
piilor prin acțiunea autoritară a educatorilor, în loc de a ob- 
ține aceasta prin favorizarea și încurajarea forțelor exis- 
tente în fiecare copil şi pe care educatorul ar trebui să le 
pue în valoare în loc să le înăbușe, lipsindu-le de ocazia de 
a se manifesta; 

e) Lipsa de disciplină a unora și lipsa de inițiativă a al- 
tora, rezultate ale unei educaţii care nu știe decit să porun- 
cească şi să oprească, în loc să deprindă pe copii să voiască 
şi să execute ceiace vor. 

Sinteţi dintre aceia pe care-i desgustă : 

a) Dresajul strimt naţionalist care intreţine prin orbire şi 
exultare o stare de spirit funestă pentru pacea internaţională; 

b) Ambiţia meschină cure nu vede în educaţie decit o 
adaptare la nevoile societății prezente, ca și cum formele i-ar 
fi definitive şi perfecte; 

c) Lipsa de omenie a tot ce, sub pretext de necesitate 
socială sau economică, pretinde să modeleze pe individ în 
vederea unui rol desemnat din afară: rol de sclavie sau de 
comandă ; 

d) Economia deplasată care menține organizaţii și me- 
tode defectuoase din lipsă de bani. 

Sinteţi dintre aceia care doresc : 

a) Ca tot ce-i mai bun în chestie de higienă, știință, artă, 
inetode de educaţie, să fie asigurat tuturor copiilor, după 
nevoile şi aptitudinile lor, nu după avere sau stare socială; 

b) Ca societatea să considere ca una din obligaţiile sale 
esențiale, aceia de a forma caractere; 

c) Ca educația să caute să apropie pe oameni, în loc să, 
accentueze deosebirile de clasă, nație sau religie; să libereze 
pe indivizi prin executarea propriei lor gindiri, în loc să le 
impue, fie și prin blindeţă, credinţe de-a gata şi obiceiuri care 
le moleșese voința și le mecanizează activitatea; să imbogă- 
țească sufletele şi să inobileze tendințele naturale, în loc să 
mutileze personalităţile sub pretext de adaptare. 

Sinteți dintre aceia care cred posibil : 

a) Să se obțină, prin metode mai raţionale, o ciştigare 
mai rapidă a cunoştinţelor necesare desvoltării activităților 
superioare ale spiritului; 

b) Să se facă mai profundă şi mai eficace opera educa- 


, stii todelor 

tivă, printr'o adaptare exactă și mai științifică a me r 
sale ia natura copilului, printr'o pare mai constantă 
de a proteja, libera şi stimula forțele latente din fiecare 
copii i dint i re caută : 

Sinteți dintre aceia care 2 X 

a) Na o doctrină, o dogmă pedagogică, pe care nimeni 
n'o poate formula fără # lipsi educaţia de însuși principiul ei 
vital: spiritul de cercetare și pasiunea de fecționare u e 
ducatorilor — ci un acord asupra ile superioare ale 
educaţiei (desvoltarea părților celor mai bune din om) şi a- 
supra esenţialului metodelor sale (căutarea punctelor de 
sprijin in forţele inăseute ale copilului, mai mult decit într'o 
acțiune exterioară). i p s 

b) O colaborare a savanților, pedagogilor, educatorilor 
şi a oamenilor de Stat care au lucrat cu succes in această di- 
recție, re T i i 

Dacă sinteţi dintre părinţii doritori de o educaţie mai 
bună; dintre profesorii îngrijoraţi de insuficiența metodelor 
dv. şi doritori de a vă sprijini experiența și bunăvoința pe 
aceia a altor educato , aderaţi la marea mişcare, care in 
toate tările se formează in favoarea reinoirii metodelor de 
educație”. 


După cum se vede, acest apel-program cuprinde în linii 
Far toate ideile aplicate la Ecole des Roches. Dispu- 
nind însă de o libertate mult mai mare, şcolile nouă de care 
am enit mai sus au o vădită superioritate asupra şcolii 
din Normandia, în ce priveste educaţia intelectuală, — in- 
strucţia propriu-zisă. j d 

Pornind dela ideia agitată încă de Comenius, că numai 
acele cunoștințe, pe care și le capătă singur sint asimilate de 
copil şi că acesta este în mod esenţial un factor creator, ei 
rup complect cu tradiţia cursurilor ex-cuthedra, acelaşi pen- 
tru toţi elevii de aceiaşi virstă, nu numai din aceiași clasă, 
dar din orice şcoală şi din orice generaţie. Caracterul rigid, 
static al acestui sistem nu mai corespunde psihologiei mo- 
derne — spun ei, 

; Problema cea mai imediată — a spus Prof. Dr. W. Boyd 
la Elseneur — este de a găsi mij de a modifica meto- 
dele actuale de disciplină, de invăţămint şi de examen, pen- 
tru a libera într'o masură cit mai mare facultăţile creatoare 
ale copiilor, Trebuese utilizate în scop constructiv forţele la- 
tente din fiecare existenţă omenească. 

Locul şeoalei „in care se învaţă” l-a luat şcoala „in care 
se lucrează”, spunea Otto Gloeckel la , Dascălul pro- 
fită de bucuria copilărească de a crea şi de a cunoaște, iar 
copiii au satisfacția unei activități rodnice şi mindria că lec- 
ţia e „a lor”. Copiii sint activi. Bucuria este caracteristica 


mp VIAȚAROMINEASCĂ © 


CRONICA PEDAGOGICA 391 


şcoalei nouă, In locul planului orar care mecanizează, sa in- 
trodus planul de lucru al profesorului; iar disocierea diferi- 
telor obiecte de jnväțāmint este evitată în cursul inferior prin 
„lecţia de ansamblu”. Materia de predat este prezentată astfel 
in conexiunile ei naturale, iar noua metodă consistă în a face 
pe elevi să-şi dobindească cunoştinţele singuri. 

Cum privesc elevii noua metodă? De cei care se deprind 
de mici cu dinsa, nici nu mai rămîne vorbă că sint încintaţi, 
căci ea răspunde unei nevoi sufleteşti a lor, Ceilalţi însă, de- 
prinși cu vechile metode, care nu cereau decit oarecare sfor- 
tare a memoriei, se cam sburlesc în faţa greutăților ce in- 
timpină cînd trebue să lucreze singuri. lată cum se exprimă 
in jurnalul său Kostia Riabţev, elev de 15 ani dintro şcoală 
din Rusia, în care de curind s'a introdus sistemul Dalton: 

„Sistemul Dalton constă în aceia că profesorii nu fac ni- 
mic, iar elevii trebue să învețe totul singuri”. 


Este desigur o apreciere cu totul copilărească si încă de 
copil necăjit. lată cum îi explică aceluiaşi elev rus, un profe- 
sor al său, avantajele nouăi metode : 

„Altădată profesorii nu se gindeau decit să umple capul 
copiilor cu noţiunile cele mai diverse, pe care aceștia se gră- 
beau de altfel să le uite, îndată ce părăseau şcoala. Atunci 
chestiunea era de a umple un vas gol. Capacitatea vasului 
era lucru secundar. Astăzi noi considerăm pe copil ca pe un 
rug, căruia i-e suficient să-i dai foc cu un chibrit, pentru 
ca să ardă apoi singur, Planul Dalton a fost adoptat pentru 
cu elevii să lucreze cit mai mult posibil cu capul lor”. 

La expoziția anexă a congresului din Danemarca am 
putut să-mi dau sama cit de inteligent se lucrează în toate 
aceste școli nouă şi ce rezultate minunate se obțin. 

Invățămintul nou, pe lingă că este activ, este și pe cit 
posibil individual. 

Primul pas spre individualizare îl constitue triarea ele- 
vilor cu ajutorul testelor — lucru practicat de altfel în foarte 
multe şcoli din Apus cu rezultate minunate. Principalul a- 
vantaj este că se pot diferenţia metodele pentru elevi de 
forte diferite, In Polonia de ex, sa constatat că după 
separarea elevilor în elase de acelaşi nivel intelectual, pro- 
centul repetenţilor s'a redus dela 20% la O în clasele mai bune 
și la 10% în cele slabe. Determinarea valorilor cu ajutorul 
testelor o fac acolo profesorii, in colaborare cu psihologii şco- 
lari, care-i ajută atit in observarea copiilor cit şi în educarea 
lor și care pot de asemenea influenţa organele administrative 
pentru schimbarea programei, atunci cind o socotesc necesară. 

Dar lucrurile nu se mărginesc aci, Întreg sistemul de 
av Panini din şcolile nouă este mai mult sau mai puţin in- 
dividual. 


s92 VIATA ROMINEASCA 

— „Metodele de predare — spunea dele ata sirbă la con- 
gresul didactic dela Bruxelles — trebuese înlocuite cu metode 
de formare a spiritului. Rolul protesorului nu-i de a da cu- 
nostinţe, ci de a înlesni pe elev să şi le capete singur”. 

De aceia, învățămintul din şcolile nouă samănă, ca me- 
todă. mai mult cu învățămîntul universitar dela noi, — atunci 
cînd şi acela este înțeles cum trebue, — decit cu cel secundar. 
Vreau să spun că cursurile teoretice devin de o minimă im- 
portanță. Adevărata cultură şi-o însușește elevul singur, la la- 
borator şi'n bibliotecă, unde lucrează după indicaţiile profeso- 
rului şi sub supravegherea acestuia, La începutul fiecărei luni, 
elevii îşi aleg o serie-de subiecte propuse sau sugerate de 
profesori. Aceştia le indică bibliografia necesară şi stau la 
dispoziţia lor în tot timpul elaborării şi redactării lucrărilor. 
Cind este gata, elevul trece un fel de examen asupra subiec- 
tului tratat, cu profesorii respectivi, şi acesta îşi face obser- 
vaţiile definitive, 

Am văzul asemenea caete de lucrări la expoziţia dela 
Elseneur şi aş fi fost în stare să le răsfoese zile întregi, atit 
de mult m'au interesat, 

De ex. un caet asupra Renaşterii, conținea o minunată 
colecție de reproduceri de picturi şi sculpturi celebre, fiecare 
explicată în cele mai mici amănunte, Un altul tratind „Viața 
socială în antichitate” era plin cu ilustrații tăiate de prin re- 
viste, fotografii şi desenuri, reprezentind casa romană în di- 
ferite epoci — interior și exterior, planul orașului antic, cos- 
tume, temple ete, — ilustrind diferitele capitole ale su- 
biectului tratat, 

Pe marginea cuetului crau observaţiile profesorului, re- 
lativ la exactitatea informațiilor, la claritatea expunerii, la e- 
ventuale omisiuni, ete., din care se vedea că lucrarea fusese 
pas cu pas urmărită de dascăl, căruia i se cere o cultură mult 
mai serioasă, şi o muncă mult mai intensă decit în școala 
veche. > 

Lucrul manual, desenul, modelajul, construcţia in carton, 
lemn etc.. joacă un rol covirşitor in aceste şcoli, Ele sint 
auxiliarele indispensabile tuturor obiectelor de studiu. 
Elevii işi- construese singuri aparatele de fizică precum 
şi tot màterislul didactic al celorlalte obiecte. Secţia 
de modelaj din expoziția de la Elseneur era dintre 
cele mai interesante. Se putea vedea acolo în minia- 
tură viața în deşert, la poli, în junglă, un oraş antic, o proce- 
siune greacă lu templu, un forum roman, un sat de sălbateci, 
un oraş medieval, o catedrală gotică etc, executate în carton, 
lemn şi plastilină, de copii între 9 şi 12 ani. 

Desenul din memorie. ca mijloc de exteriorizare a impre- 
siilor este foarte mult întrebuințat, în special cu copiii mici. 
Interesant este faptul că aceste desene care în cele mai multe 


CRONICA PEDAGOGICA 383 


cazuri n'aduc nici pe departe cu modelul, nu sint niciodată 
corectate de învăţător, căruia îi servese ca un fel de ilustrare 
a gradului de desvoltare a copilului. In privinţa aceasta în lu- 
crarea D-nei Sadoveanu asupra metodei Montessori se citează 
cazul unei învățătoare, care, văzind că o fetiţă colorează cră- 
cile copacului cu roz, a vrut să-i atragă atenţia asupra inexac- 
tității impresiei ei. D-na Montessori a oprit-o însă, explicin- 
du-i că dacă copilul nu vede singur că frunzele sint verzi, în- 
seamnă că încă nu i-a venit timpul să vadă acest lucru şi că 
fetița va ride singură de copacul ei roz peste citva timp — 
lucru care sa și intimplat. 

o altă originalitate a şcoalelor nouă este, cum am mai 
spus, însăși alcătuirea programului de învățămînt. 

„Fiecare epocă cu programul ei” şi-a intitulat D-na Dr, 
Roeten conferința sa dela Elseneur. Prin reforma programei 
— a spus conferenţiara germană — trebue înţeles ceva mai 
profund decit reforma conținutului formal al programei, a- 
dică a bagajului de cunoștințe socotite necesare în viață. 
Transformarea programelor trebue să plece nu dela cutare 
sau cutare cerință a materiilor de învățămînt, ci dela cunoaș- 
terea psihologică a creşterii spirituale a copilului. Diferența 
esențială între un program de tip vechiu și unul nou nu este 
in conținutul ei static, ci în dinamismul său, 

Un program este static, chiar dacă este revizuit și adap- 
tat condiţiilor de moment în fiecare an, dacă se aplică în toate 
şcolile de acelaşi grad. Şi dimpotrivă, este dinamice chiar a- 
colo unde se repetă din an în an — fără să fie bine înţeles 
efectul unei reguli impuse — pentrucă procesul psiho-biologic 
al evoluţiei copilului, duce spontan, în virtutea legilor gene- 
tice, la rezultate analoage în circumstanțe analonge. 

A pleca dela copil—cerinţa generală a pedagogiei nouă— 
se aplică și aici. Nu trebue uitat însă că copilul este o ființă 
in creştere, pe cale de a asimila lumea înconjurătoare. Reali- 
tatea constitue punctul de plecare normal pentru a constitui 
in mod dinamic un program. Trebuese adică alese și ordo- 
nate acele materii, de care are nevoe natura copilărească 
pentru a se desvolta materiile pe care le va putea absorbi şi 
asimila. Această creştere a energiilor în vederea dominării și 
usimilării organice a cunoştinţelor mereu nouă, este o evoluție 
care nu încetează decit odată cu moartea și căreia nu trebue 
deci să-i punem nici o limită artificială. (Toate aceste discuții 
dela Elseneur m'au făcut să mă gindesc cu tristeță cit de de- 
parte de acest just punct de vedere sint toți reformatorii nostri 
de programe). 

„_ Ideia culturii individuale perfecţionindu-se in timpul 
vieţii întregi — idee ce stă la baza școlii populare daneze și 
care a provocat crearea școlilor de adulți, trebue să fie inse- 
parabilă de ideia creării unor programe după concepția nouă. 


st O NINTA ROMINEASCA___ 


Nu şcoala dă cultură. Școala nu-ți dă decit gustul și posi- 
bilitatea de a te cultiva singur, în l şcolarităţii şi mai 
ales după aceia, dindu-ți o serie de noţiuni de bază, care să-ţi 
servească de material aperceptiv şi mai ales creindu-ți de- 
prinderea şi plăcerea ocupaţiilor intelectuale, lată noua con- 
cepție asupra rolului școalei nouă prin aceia că abia acum e 
pusă în aplicare — dar susținută încă de Comenius. Aceasta 
atrage după sine o transformare totală a sistemelor de exa- 
mene, care, de acum înainte, nu vor mai avea a cintări canti- 
tatea cunoștințelor acumulate, ci a aprecia forțele elevilor gi 
posibilitatea de-a și le perfecționa mai lirziu, Spuneam mai 
sus că Ecole des Roches este socotită de unii ca o şcoală încă 
de modă veche, prin acgiu că arc un program mai mult sau 
mai puţin analog celui oficial. A 

In privința aceasta şcolile Ini Decroly au rupt-o cu totul 
cu tradiţia, aplicind un program cu totul original, în confor- 
mitate cu ideile psiho-pedagogice ale fondatorului lor. 

Văzusem diferite scheme ale acestui program la expo- 
ziţia de material didactic de la Elseneur, dar drept să spun 
că må uitasem la ele drept ca pisica 'n calendar. Totuşi mau 
intriga! așa de mult, că astăvară, plecind în străinătate, am 
făcut tot posibilul să vizitez „Ecole de l'Ermitage” dela 
Bruxelles şi cu toate că m'am fost primită decit în două zile, 
cred că mi-am făcut o idee destul de exactă despre metoda 
Decroly, - 

Impresia primei mele vizite la „Ermitage” o um incă vie 
în minte. 

Urmind drumul indicat de conductorul dela tramvai, am 
rămas cu totul surprinsă cind m'am pomenit într'o pădurice, 
in care se zăreau în adevăr o serie de vile, dar nici una nu 
träda, după aspect, că ar adăposti o instituție şcolară. 

Tocmai mă gindeam că trebue să fi fost indusă în eroare, 
cind iată că zăresc infine pe poarta uneia din ele o tăbliță, 
de mărimea unei firme de doctor bun. Mă apropiu şi citese 
cu mirare: „Ecole de FErmitage”, 

Intrind pe poartă, am zărit mai în fund o siluetă femi- 
nină spre care se îndreptau grupuri de băeţi și fete de toate 
vîrstele in costume de vară mul ore. M'am luat şi eu după 
ci, cu gind să mă informez despre directoare. Cînd colo, era 
chiar D-ra Hamaide în persoană. Dacă n'aşi fi văzut-o la El- 
seneur, nași fi putut niciodată ghici că femeia aceia cu in- 
făţişarea aşa de modestă, în halat verde și cu picioarele 
goale în sandale, care stringea zimbind mina tuturor elevilor 
care se perindau prin faţa ei ca s'o salute, era conducătoarea 
şi sufletul unei şcoli cunoscute în lumea întreagă. 

„Am avut dintr'odată impresia că am pătruns intro lume 
nouă, în care la tot pasul avea să mă întimpine ceva intere- 


CRONICA PEDAGOGICA _ w 


sant și neobișnuit, și din care nu-mi va mai veni să plec. Aşa 
sa și intimplat. 

După ce şi-a primit toţi copiii, D-ra Hamaide m'a rugat 
so astept un moment în cancelarie și a dispărut. Nam apu- 


cat să arune deci! o privire fugară asupra nenumăratelor de- 


sene, scheme, diagrame și hărţi ce tapisau pereții, cind a t- 
părut D-ra Hamaide cu un căţel în braţe ṣi m'a invitat s'o 
urmez. Am intrat la grădina de copii, unde apariţia direc- 
toarei cu cățelul în braţe a făcut senzaţie. Intr'o clipă cei 15 
copii erau roată în jurul ci, ne mai contenind cu întrebă- 
rile: — Sa sculat de mult Tutu? — Şi-a băut laptele Tutu? — 
Ce face mama lui Tutu? — Ce fae frăţiorii lui? 

Vizita prietenului lor le-a făcut cu atit mai mare plăcere, 
cu cit se nimerise să fie tocmai ziua lui de naștere: cățelul im- 
plinea o lună, lucru pe care unul din copii sa şi grăbit să-l 
insemne în calendarul intocmit de ei înşişi şi în care mar- 
cau toate evenimentele mari ale zilei. O ocazie foarte nime- 
rită pentru ci să-și amintească toate datele biografice ale pro- 
tejatului lor, iar pentru noi vizitatorii, să admirăm măestria 
cu care d-ra Hamaide conducea conversaţia, astfel ca pe ne- 
băgate în samă copiii să-și trădeze nenumăratele și precisele 
lor cunoştinţe cu privire la viața animalelor și la adaptarea 
lor la mediu, 

Sa adus apoi un cintar și bietul Tutu a fost ghemuit pe 
unul din talere. Spre satisfacția generală el atirna mult mai 
greu decit săculețul cu castane ce reprezenta greutatea lui la 
ultima cintărire. Copiii au adăugat castane pină la echilibru 
şi au constatat că Tutu crescuse cu 75 de castane — lucru pe 
care unul din copii l-a seris degrabă în calendar. 

Profesoara a seris atunci pe tablă: 

„Tutu împlineşte astăzi o lună şi e foarte mare. El a 
crescut cu 75 de castane într'o săptămină. Frăţiorii lui sînt 
de asemenea foarte mari”, 

In timp ce o fetiţă citește, o alta urmăreşte cu ajutorul 
unei pendule timpul ce-l pune ca să citească cele scrise pe 
tablă — 32 secunde. Un alt copil trece de citeşte și se con- 
stată că i-au trebuit 62 secunde — adică, spun copiii, de două 
ori mai mult decit celui dintiiu, mai puţin 2. Citeşte apoi 
profesoara, în 6 secunde, Incepe atunci o întrecere grozavă 
intre copii, care să citească mai repede, mai ales că d-ra 
Hamaide sa ridicat în picioare și le spune să se aşeze in 
spatele ei în ordinea clusificaţiei. Fiecare umbiţionează să 
fie cit mai aproape de dinsa. 

— A cita parte dintr'un minut sint 32 secunde, adică 
30 sec.+2? Dar dintr'o jumătate de oră? Dar dintr'o oră? 

Răspunsurile vin cu o repeziciune şi o precizie uimitoare. 

— Cu ce mai este egal 32? — întrebă ea apoi. 


396 TUSON A ROMINEASCA Ž čž Een 


Răspunsurile curg ca zinc de ploaie: 1x32 ; 40—8 ; 

2: 6X542; 8X4; 2X16; ete. 1 

pigie esa fn continuă. Cu ajutorul cuvintelor de pe tablă, 
copiii combină fraze nouă, 


Un băcțel iese apoi la tablă, arată un cuvint, apoi, in- 


ind linia ca pe-o baghetă magică, o îndreaptă spre unul 
nare fose trebue să-i spună imediat pa popor 
țiune cu acel cuvint. Dacă se încurcă sau intirzie, iese el la 
tablă. Clasa se animează grozav. Toţi vor să răspundă, toți 
fac semne disperate celui dela tablă să-i indice pe ci. 

Spre dezolarea generală se aude clopoțţelul. zu 

Noi vizitatorii aveam însă să ne consolăm repede, căci 
ne aşteptau încă multe lucruri interesante de văzut şi de auzit, 

Am intrat într'o altă sală de clasă care, ca și prima de alt- 
fel, avea nimic din aspectul claselor noastre, Nu catedră, nu 
catalog, nu bănci, nu uniformă, nu mini la piept ori la spate, 
nimic din atmosfera austeră şi rigidă a claselor noastre, 
O odaie ca oricare alta, cu tablouri și desenuri pe pereţi. cu 
flori la fereastră. In mijloc trei mese așezate in formă de 
potcoavă, la care stau, fiecare în poziţia cea mai naturală, 
băeţi şi fete foarte simplu îmbrăcaţi, dar fără cat: o 
tablă dublă în perete, citeva caziere şi un dulap — iată sala 
în care intrăm acum. D-ra Hamaide ne-a prevenit că aveam 
să asistăm la două rapi e ținute de elevi de 10—11 ani. 

Am aflat atunci că toţi elevii, începând dela 8 ani, trebue 
să vorbească fiecare odată pe lună — desvoltind subiecte pe 
care şi-le aleg singuri sau le sint sugerate de profesori. 

Am copiat de curiozitate o parte din lista anuală a con- 
ferintelor unui grup, E vorba de copii intre 8—9 ani. 


| __Oet, Now. |_ Deo. | __Zan, [e Fevr. 
Arnoldy Janine . . f Lutra Spa | Vaza Í Congo | Dinant 
Beckers Jacques orga Brazii Tara ma Veta far Cele” 
d .|| Oamenii | Vinătoa- | America | Urşii Struții 
iai ei primitivi | rea de | de Sud 


balene 
Calemberg Jeanne | Imtteaii Chinejii Galii | Egiptul Pieile Roșii 


Este foarte caracteristică din punet de vedere psiho- 
logic această listă, denotind interesul particular al unora din 
copii pentru anumite subiecte: Geografie, Istorie, Viaţa ani- 
malelor, ete. 

Primul din cei doi mari conferențiari pe care i-am as- 
cultat a vorbit despre „Festivităţile romane”, cu o profu- 
ziune de detalii care m'a uimit. Èl s'a ajutat cu multă inde- 
minare de note, de desenuri la tablă şi de diferite ilustrații. 

La sfirşit a fost aplaudat de colegi, care l-au asaltat in- 
dată cu tot felul de întrebări relative la subiectul tratat, Fi 


CRONICA PEDAGOGICA  ăć 397 


i-au făcut în urmă o critică foarte minuțioasă, dar favora- 
bilă în fond. 

Al doilea băcţel a vorbit despre nu ştiu ce castel din 
Belgia, pe care-l vizitase de curind, Deşi s'a servit în expu- 
nere de o hartă a regiunii şi de un număr foarte mare de 
ilustrate, conferința wa plăcut şi critica i-a fost severă, I 
sa imputat că sa mărginit să înşire ceiace a văzul, fără să 
pomencască nimic de originea castelului și de viața lui de 
altădată. 

Trebue să mărturisesc că în faţa unor astfel de obser- 
vaţii juste, venite dela copii de 10 ani. am rămas uluită. 
Mi-am manifestat entuziasmul meu d-rei Hamaide, precum şi 
nedumerirea asupra modului cum se documentează elevii 
asupra subiectelor ce vor să desvolte. Ea mi-a explicat că pri- 
mul asistase la niște serbări antice date cu ocazia Centena- 
rului Belgiei şi apoi cetise diferite cărţi şi reviste referitoare 
la acel subiect. 

După părerea ei nimerisem la un grup foarte mediocru. 

Cind am ieșit de acolo, d-ra Hamaide fiind liberă, ne-a 
condus în grădină, care trebue să spun, e tot aşa de intere- 
santă ca şi restul şcoalei. Inchipuiţi-vă în fund un mare te- 
ren de sporturi, iar restul cultivat în mici parcele. Ni s'a ex- 
plicat că fiecare parcelă aparţine unui grup, care are liber- 
tatea de a-l cultiva cum vrea. Şi, în adevăr, fantezia le-a 
lucrat în voie! Unii au semănat numai flori, alții numai le- 
gume, alții numai pomi, alții din toate cite puţin şi în aran- 
jamentele cele mai bizare, 

Şi în timp ce admirăm rodul muncii practice a elevilor, 
d-ra Hamaide ne vorbeşte cu multă căldură de metoda 
d-rului Decroly, a cărui colaboratoare entuziastă este de a- 
proape 20 de ani. 

Cineva se interesează de numărul claselor. 

— Noi n'avem clase, — explică cu vocea ei nespus de 
blindă d-ra Hamaide, — ci simple „grupuri” de elevi între 
5 şi 16 ani, atitea grupuri, cite categorii de forțe intelectuale 
se pot stabili cu ajutorul testelor. Lucrul acesta nu-l ştiu 
nici copiii nici ear e cărora gruparea le pare cu totul in- 
timplătoare. Grupurile acestea A, B, C, D, ete. nau nimic de- 
finitiv, un elev putind foarte uşor trece dintr'unul în altul, 
dacă dovedește a fi superior sau inferior grupului din care 
face parte. Lucrul acesta este uşor realizabil de oarece elevii 
din întreaga șeoală, dela cei mai mici şi pină la cei mai 
mari, studiază intrun an aceiaşi materie — acelaşi „centru de 
interes” — potrivit gradului de desvoltare a fiecărui grup, 

Cum pe mine mă interesa tocmai programa şcoalei, am 
profitat de ocazie ca s'o rog să ne explice în ce constă origi- 
nalitatea ei şi cum este pusă în practică, 

— Programa Decroly, —a început d-ra Hamaide, — are o 


30A VIAȚA ROMINEASCA 


ihologică. Ea porneşte dela cunoașterea copilului şi 
avon ema lui fizice s, sufleteşti, precum şi a mediului am- 
biant în care acestea se manifestă. 4 
In scopul de a răminea cit mai în cadrul vieţii copilului 
şi a lucrurilor ce se pot ușor observa direct de elev, Decroly 
se mărginește la patru nevoi primordiale, care au o repercu- 
siune mare asupra activității omeneşti: pl 
1) Nevoia de a se hrăni; 2) Nevoia de a se proteja îm- 
potriva intemperiilor; 3) Nevoia de a se apăra de dușmanii 
de tot felul; 4) Nevoia de a munci în societate, de a se recrea 
abecedar iri li d oi stit numitele 
te patru categorii de nevoi constitue aṣa le 
TPAR caer ibteres” în jpa cărora gravitează întreg progra- 
mul Decroly. 
lată o schemă reprezentind planul de desvoltare a unui 
asemenea centru de interes, studiat acum. doi ani, cu ocuzia 
valului de frig ce a bintuit în toată Europa. 


OGICA 399 


După cum spuneam mai s 
teres este studiat intrun an de 
care grup o desvoltare potrivită 
piilor. In patru uni consecutivi i 
patru centre de interes; iar în'ăl cincilea ciclul este reluat 
în aceiaşi ordine, astfel că, în nd din anul acesta cind, 
în urma cererii părinților, școala va pregăti pe elevi pină 
la Universitate, elevii vor studia de trei ori pină la absol- 
vire, cele patru centre de interes. 


lată aspectul particular, adecuat progrumei, subt care 
se prezintă treptele psihologice aplicate în metoda Decroly : 


n astfel de centru de in- 
i elevii, dindu-i-se în fie- 
virsta și capacitatea co- 
astfel studiate toate cele 


7 Pereepţii, experiente 
A) Obseryajia í Mäsuürá, comparație, caloul, 


In s au (Geografia). 
B) Asociația In timp (Istoria). 
Morala. 


Citit, seris, desen, 

Exerciţii de limbă: ortografie, redae are, memo 
rizare, ortofonie. 

Aplicări grafice și practice de calcul. 

Economie domestică, Higiena. Jocuri. Gimhnss 
tică, Cint, 


Cc) mr] 

Planul acesta e luat dela „Ferme-tcole de Waterloo”, o 
şcoală de anormali, în care se aplică metoda Decroly. 

lată acum aceleaşi trepte psihologice aplicate în planul 
de lucru al profesorului, care la Ermitage a înlocuit planul 
orar din şcoalele vechi. 


OMUL ȘI ANIMALELE 
1) Ohserraţia, 
A. Temperatura corpului la animate. 
Comparaţia : fiinţe simple şi animale superioare, 


Temperatura medie : aceia a singelui, 


Nevertebratele, peştii. 
Amfibienele, repti ele, 
Animalele hibernante 
Mamiferele gi pusările nou näste. 


Animalele eu tem- 
peratură variabilă 


Animale cu Mamiferele adulte 
temperatura 
constantă Păsările adulte 


400 n a RR A ROMINEASCA Ž E 


i de sensaţie cind mina pe o „0 găină, 
un see Pe scă, a Se va lua temperatura la diferite a- 
nimale și se va compara. Se va lua temperatura unei rime 
abia scoase din nt și apoi după ce am ținut-o în mină 
cîtva timp. Diferenţă de sensaţie. 


B. Efectul frigului asupra organismului animal; amor- 
pirea. 


adăpost sau înveliş (hibernarea) 
Conștientă | misiri (migraunen 
Lupta mi şorarea saprale 
e activă. 
impotriva rii n polari la suprafață. 


frigului Inconștientă păr, bl nā. 


Pielea n, 
Etraturi de grăsime. 


C. Efectul căldurii : creşterea excesivă provoacă moartea 


3 adă 
Lupta Constientă { odihnă 
contra transpiraţie 
căldurii Inconştientă! căderea părului ete. 


D. Omul ajută pe animal să se ferească de intemperii 


a) adă post. 
b) încălzit, 
c} învelitoare. 


E. Animalele ajută pe om să se apere de intemperii. 
n) Imbrăcămi ntea (lina, mătasea, pielea, blana). 

bÌ Hrann. 

c) Loeuinţn (corturile de piei de animule la sălbatici). 

d) Incâlzitul (gunoiul animal), 

c) Luminatul (seul, ceara, fabricarea luminărilor), 


F. Plantele ajută pe om să se apere de intemperii. 


f Materiale de constru de origine vegetaă 


a) Locuința Industria nului. 


lemne 
b) Incălzitul turbă 
paie 


e) Luminatul 4 Uleiul vegetal, 


d) Hrana 


Diferența de hrană vara şi iarna. In ţinuturile 
. i x ra şi ecuatoriale. 


CRONICA PEDAGOGICA  čăć 401 


G. Mineralele ajută pe om să se apere de intemperii 


| | Fabricarea cârămizilor 
a) Casa | Materiale de construcție Carierele de pintră 
lodustria fierului 


Petrolul. Indus i 

b) Incălzitul Kocaul. tintele potoan Diferite sisteme 
Gazul aerian do încălzit 
Petral 

e) Luminatul | Gaz metm } Diferite sisteme de luminat 
Gaz aerian 


2) Măsura. 


Să se măsoare lungimea corpului unui animal, a labelor, 
ete. Comparaţie, De cite ori lungimea capului se cuprinde în 
aceia a corpului? Să se măsoare temperatura diferitelor ani- 
male, Să se cîntărească un cuib, să i se măsoare diametrul. 
Cite oi au trebuit să se lundă pentru o rochie de lină? Cite 
kg. de lină intră întro saltea, ce cantitate de pene într'o 
pernă, intro pilotă, ete. Preţul diferitelor blănuri, ete, 


3) Asociaţia. 


Citeva nnimale interesante din punet de vedere 
A. În timp f ai construcției locuinței, Păsările călătoare, 
Animalele hibernante. 


7 Localitățile unde se tăbãcese piei în Belgia şi în alte tūri 
R. În spațiu { > > * fabrică dei . . ? . $ . 


Din lipsă de timp n'am putut copia în întregime aceste 
din urmă două puncte (Măsura și Asociaţia) iar ultimul — 
Exprimarea cum o numesc ei sau Aplicația, cum i-am zice 
noi — îmi lipseşte cu desăvirşire. Din cele expuse, cred totuși 
că-și poate face oricine o idee a felului cum este tratat un 
subiect după metoda Decroly. 

Spuneam mai sus că aceiași materie, acelaşi centru de in- 
teres este studiat simultan de toți elevii școalei, Am aci un 
plan, din nenorocire  incomplect (privește numai clasele 
mici), din care se vede clar cum se poate realiza un lucru 
oarecum straniu in aparenţă, 


26 


s2 VIAȚA ROMINEASCA 


Omul şi mineralele 


LE 
>g = 
aa | Ej 
îi | = 
s3 
e~ Sg 
Bg Sja 
zo as 
a” | 2E 
“= da 
| 5Sa 
=$ 
e 
za | EL. 
i riaa 
aioi 
„> Sig 


Cârbunela 
Lemnul 


ă din 


| Noi am nat 
urgt! 
fpes 


dină 
en) 


Nol privim 
fructele din 
grădină (Desen) 


2. 053 
E za 
z2 s35 
o a 
J = 5 
us =3 
N i 
Stg | Sie 
T o E “FE 
SER | aas 
a 
258 Sog 
FEL ZSE 
ai. LE 
[i =! o 
ERE sas 
ză EEE 
23.5 zst 
z935 eg: 
g ETE: 
ES 325 
pi AER 
E: | 3 
25 Er 


Măsurarea 
clasei 
Ja 


Locuin 
în Belg 


mirosuri; Recu 
noaşt rea flori- 
lor după parfum! 


Compa: nație de 


| Harta Bel 


gel ca 


tile 
se scoa è argile 


Acelaşi hartă a 
Europei 


i 
Belgia. 
, tablou 
piufic) 


industria jor în localită 
(Harră 


Minereurila 


ap 


şte vii 
(Compoziţie) 


Casa mea (Dotare) 
vas p 


Gramatică, O casă 


egipteană Í 


Cårbunele 
i lemnul 
(Ca ı poziţie) 


şi 
rea 
cărămizilor 


Desenul 
descrie 


Desen liber 


” rimarea 
pe rev 


CRONICA PEDAGOGICA 43 


La clasele mici sint cite două învăţătoare; unu face Ob- 
servaţia şi Măsuru, iar cealaltă Asociaţia şi Expresia. La cla- 
sele mari sint profesori de specialitate care colaborează însă 
foarte de aproape. Regret cu atit mai mult lipsa planului la 
clasele mari, cu cit sar fi putut vedea ce strinsă corelaţie e- 
xistă între diferitele obiecte de învățămint. S'ar fi putut de 
asemenea vedea cit de întinse și de variate cunoștințe dă epui- 
zarea acestor centre de interes — ceiace spulberă acuzația 
de unilaterulitate, pe care unii observatori superficiali o aduc 
acestui sistem, 

Cu corelaţia materiilor și cu laturea practică a invățămin- 
tului merg așa de departe, incit chiar şi serbările lor nu sint 
decit o aplicare a cunoştinţelor căpătate în anul acela, De 
exemplu, in anul cind au învăţat Istoria antică, copiii re- 
prezintă la serbare o piesă cu subiect din istoria romană, 
joacă jocuri olimpice, mimează o procesiune la un templu 
egiptean ete. — toate în costume şi decoruri confecționate 
după modele găsite prn manuale, in atelicrele şcoalei și în 
cel mai mare secret. Ei au toată iniţiativa şi răspunderea ser- 
bărilor aşa că ţin să fie o surpriză şi pentru profesori și pen- 
tru invitaţi. 

Multe lucruri interesante sar putea spune încă despre 
„Ecole de l'Ermitage”, dar cum nu acesta mi-e subiectul, mă 
voi mărgini la cele expuse pină acum, ca să trec la un alt 
aspect al educaţiei nouă, aşa cum se prezintă in Austria. 

— Trebue să individualizâm şi să socializăm în același 
timp Învățămintul, — spunea Ferrière la Congresul dela 

neur. 

pr aie ia nouă — sa spus la acelaşi congres — nu este de- 
cit reflexul profundei tar în a gindirii omeneşti, cu privire 
la viaţa socială și cea individuală în lumea modernă, Singura 
psihologie cure poate în adevăr să vie în ajutorul educaţiei 
nauă, trebue să ție continuu sumă de curentul schimbător al 
valorilor omenești, așa cum se reflectă în apele profunde şi 
agitate ce reprezintă programele sociale şi politice ale lumii 
moderne. 

Marea reformā a şcoalei primare, realizată în anii din 
urmă în Austria şi în special la Viena, are în adevăr un vădit 
caràcter social, 

Noul plan de învăţămint — spunea Otto Gloeckel la Con- 
gresul dela Elsencur — are în vedere o educaţie în sensul de- 
mocrației; ea urmăreşte desvoltarea simțului comunităţii so- 
ciale, Însuşi aspectul unei clase moderne este cu totul altul 
decît al claselor de mai înainte — potrivit nouăi metode, prin 
care institutorul nu face decit să stimuleze curiozitatea și 
forțele creatoare ale copiilor. In locul şirurilor de bănci inco- 
mode şi nesănătoase — mese şi scaune așezate în semi-cerc, 
astfel încît copiii care au a vorbi cit mai mult între ei, să se 


404 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tă vedea; iar în locul catedrei de unde profesorul trona, 
rag scaun în mijlocul cercului. Distanța între catedră şi bănci, 
între profesor şi elevi, 4 ărut. Dascălul stă între copii. 
El nu mai este severa autoritate exterioară de altădată; el 
a devenit prietenul, conducătorul şi educatorul tineretului. 

Maximum de rezultat se obține prin această metodă, 
cînd institutorul reușește să stimuleze participarea interioară 
a elevilor la lecţie În așa grad, că prezența lui devine inu- 
țilă — lecţia continuind între copii. i ; 

In locul vechiului principiu de autoritate „Să nu vorbeşti 
decit cind eşti întrebat de profesor”, se introduce astfel unul 
tocmai contrariu: „Vorbeşte cind ştii ceva sau vrei să știi 
ceva, în formele necesare societăţii”. í 

Altădată exista un Regulament al şeoalei, care sub for- 
mă de ordin sau interzicere stabilite de direcţie, căuta să re- 
guleze viaţa şcoalei — intocmai cum făcea statul autoritar. 
intrun Stat democratie însă, cetăţenii singuri își fac legile. 
In acelaşi fel se procedează acum în Austria şi cu Regulamen- 
tul 4 
Copiii recunose repede că ordinea este indispensabilă și 
işi croese legi scoase din experienţă, întocmai ca și cetățenii. 
In felul acesta ordinea este stabilită, „ciștigată”, prin coope- 
rarea copiilor, după experienţele şi necesitățile vieţii școlare. 

Astfel — spune Gloeckel — din cea mai fragedă vîrstă, co- 
pilul este deprins cu ideia că e chiar în înteresul lui să ție 
samă de semenii săi; el este în mod sistematic condus să 
simtă şi să se poarte ca un membru al comunității. 

In perioada de perfecţionare, între 14 şi 18 ani, în parte 
chiar mai înainte, intră în joc „comunităţile şcolare”, Scopul 
acestora e de a desvolta sentimentul loial de comunitate, o 
camaraderie mai strinsă, relaţii mai apropiate şi o mai bună 
înțelegere reciprocă între profesori şi elevi, prin educaţia ci- 
vică şi manifestări artistice și sportive comune. 

Un alt factor important şi colaborator preţios în propă- 
şirea şi realizarea practică a acestei concepţii asupra educa- 
tici, sint Asociațiile de părinţi. Scopul lor este de a interveni 
din ce în ce mai mult în mersul şcoalei, pină la o adevărată co- 
munitate în educaţie. In consiliile de părinţi ale asociaţiilor 
vieneze lucrau acum doi ani 8887 părinţi şi 2398 dascăli. O 
treime din consilieri erau femei. 

In cursul aceluiaşi an au avut loc 230 de serate pentru 
părinți, eu 223.000 de participanţi. Pe lingă aceste serate ge- 
nerale, seratele părinţilor pe clase au luat în timpul din urmă 
un mare avint. Revista „Familia şi școala” întreţine legătura 
dintre părinţi. i 

Intă spiritul nou care a pătruns în școlile austriace. 

Nar putea el oare să pătrundă și la noi? Lucrul nu este 
desigur imposibil, dar va trebui să mai curgă multă apă pe 


— 


ga: CRONICA PEDAGOGICA ATE Pti 


Dunăre pină atunci, căci asemenea reforme mari nu se in- 
făptuese cu una cu două, 

Nici în Austria lucrul nu sa realizat cit ai bate din 
palme. Prima greutate a fost desigur de a forma dascăli ca- 
pabili de a aplica cu succes nouăle metode. In privința aceasta 
Gloeckel dă un amănunt foarte interesant şi anume că în- 
treagă această mişcare pentru reforma educaţiei a fost sus- 
ținută în primul rind de entuziasmul dascălilor: ci au fost 
adevărații animatori ai propriei lor reforme. Un nou plan 
de învățămint a fost elaborat și apoi încercat în 253 de clase 
de experimentare, organizate la Viena și în alte regiuni. In 
urmă el a fost supus criticei întregului corp didactic. 

S'au organizat cursuri de vacanţă, care să introducă pe 
institutori în ideile nouă. Trei reviste pedagogice nouă au apă- 
rut, ca să ție în curent publicul şi mai ales pe institutori cu 
nouăle probleme psihologice şi pedagogice, Institutul Pedago- 
gic din Viena nu mai putea face faţă numeroaselor cereri, 
așa că a fost nevoit să suspende pentru un timp admiterile, 
avind deja peste 3500 de auditori. 

Dar principala contribuție au dat-o tot institutorii. Timp 
de şase ani noul plan de învățămint a fost experimentat şi, 
după ce sau văzut rezultate deosebit de faxorabile, el a fost 
introdus în toată Austria, 

Dar această reformă n'ar fi fost posibilă fără concursul 
comunei Viena. Tot materialul didactic (cărţi, rechizite şeo- 
lare, ete.) este procurat copiilor fără plată, Numărul elevilor 
unei clase din Viena este in medie de 30. In locul cărţii cu 
bucăţi alese în mod artificial, se dau copilului 10—15 adevă- 
rate cărţi clasice, care formează lecturile clasei. Astfel peste 
100 de cărţi sint studiate cu copiii în timpul şcolarității lor. 
S'au clădit ateliere și bucătării școlare. Oraşul Viena işi for- 
mează institutorii prin cursuri de perfecţionare organizate 
după modelul Universităţii. Comuna a dăruit de asemenea 
corpului didactic o bibliotecă pedagogică centrală de 130.000 
de volume, 

a ce sa făcut la Viena pentru invățămint şi pentru 
copil. 

Este realizabilă o astfel de reformă la noi? Cred că am 
tot dreptul să fiu sceptică. 

In orice caz, o cit de mică reformă în sensul educaţiei 
nouă nu s'ar putea înfăptui decit tot cu concursul comunei, al 
autorităților şcolare, al dascălilor şi al părinţilor, Şi a urni din 
loe atitea pietroie, nu-i tocmai lucru de glumă! 


Magia Sp. Popescu 


Miscellanea 


Despre prea cuviosul mucenic, intocmai 
cu apostolii, Nichifor 


Pentru ca cineva să nu-și închipue că înverșunarea noas- 
tră împotriva d-lui Nichifor Crainic este un efect al necre- 
dinţei, o lucrare a diavolului și a Anticristului în sufletele 
noastre năpădite de scaeți, o ură a Necuratului impotriva lu- 
minii şi parfumului de sfințenie ce aburese făptura neobosi- 
tului stareţ al Gindirii, — ne grăbim, cu toată umilinţa creş- 
țină, să lămurim că spiritele noastre nu sint impietrite de 
păginătate, nici înrăite ca Lucifer împotriva luminii orto- 
doxiei, dar că ne temem ca d. Nichifor Crainic, prin arătările 
sale prefăcute, onctuoase și pline de ispite lumești să nu fie 
însuși Necuratul, venit, cum se întimplă adesea, în chipul um- 
brei lui Isus sau a apostolilor săi, să sdruncine mai virtos su- 
fetele noastre prin vorbele sale viclene şi acoperite. De aceia 
noi, ca oameni temători de Dumnezeu, nu vom crede in 
d. Nichifor Crainic fără indelungi încercări și nu vom înceta 
de a socoti cuvintul său înșelătoriu pînă ce prin semne sigure 
Duhul sfint nu se va vesti în lucrările sale. 

Cînd dară d, Nichifor Crainic se va întinde în pat inro- 
şit de fier, şi cărnurile sale groase topi-se-vor cu sfiriit, şi va 
zimbi de fericiri asemeni Sfintului Mucenic Evlampie, com- 
punind versuri întru slava Domnului, - A 

cind mestecind vin, untdelemn şi oţet laolaltă într'un 
burduf le va turna pe rind neîmpreunate şi va arunca stinci 
mari în văzduh asemeni Sfintului Erarh Averchie; 

cînd insul său brun se va acoperi de zăpezi strălucitoare 
asemeni trupului Sfintei Muceniţe Eulalia; 

cind acelaşi trup așezat într'o raclă de plumb va pluti ca 
dopul pe apă asemeni SOUTO me ale Apos! olului Var- 
tolomeu sau va purcede prin nesprijinit pe umeri 


MISCELLANEA : w? 


către veşnicele lăcașuri in filfiit de aripi ca acela al fericitei 
Sfinte Marta ; 

şi ca acceaşi cuvioasă se va lumina de foc minunat la faţă 
apa luarea Sfintelor Taine, birnind întunceimea ci obis- 
nuită ; 

cînd îşi va duce viața în sfinte munciri, rugindu-se la pă- 
mint în chip de cruce, săpind gropi adinci pină ce va auzi 
glas din cer arătind calea mintuirii, ferecindu-se cu lanţuri 
de un munte și postind patruzeci de zile intro chilie astupată 
la gură cu bolovani, spre a fi găsit de colaboratorii săi aproa- 
pe fără suflare lingă piinca neagră neatinsă, asemeni Cuvio- 
sului Simeon Stilpnicul ; 

cind se va lăsa bătut şi ars cu feştile groase de luminări 
și flucările se vor rușina de goliciunea sa cuprinsă de mate- 
rialnică inflație și se vor intoarce cu fum și dogoare impo- 
triva noastră a asupritorilor dela Viața Rominească, precum 
sa întimplat cu Prea fericitul Mucenic Mamant; 

cind picioarele sale uşoare ṣi roscate de porumbiţă vor 
călca, ca pe fulgi, pe o groapă cu sulițe și tăișuri precum 
Sfinta şi întru tot lăudata Muceniţă Eufimia; 

cînd cu sudoarea frunţii va despica lemne şi va fierbe 
bucate pentru locurile de obște, iar vinul şi untdelemnul îl va 
gusta numai la praznice purificat cu apă asemeni Cuviosului 
Chiriac sihastrul ; 

şi va strimba împreună cu d. doctor Voiculescu grumajii 
necredincioşilor asemeni doftorilor fără plată, Sfinţilor Cos- 
ma şi Damian, Samson şi Diomid, Chir ṣi loan, Pantelimon și 
Ermolae, Talaleu și Trifon, Mochie şi Anichit; 

şi va păşi gol printre fiare şi acestea rusina-se-vor de fe- 
cioreasea-i goliciune şi vor lăsa capul în jos precum s'a În- 
timplat cu fericita Muceniţă Tecla; 

cind se va smulge de dragostele lumești şi se va lepăda 
cu semnul sfintei cruci de ispita diavolului ieşit înainte-i în 
chip de om inalt, negru la vedere şi murdar la chip, cu unghii 
de fier și cu sinuri femeeşti, ce cu două firi îl va turbura pre 
dinsul de pofte spureate, căzind asupră-i și sărutindu-l, cum 
l-a sărutat pe Apolos, ucenicul Sfintului Sisoe ; 

cind privind prin pod cu ginduri necurate în cămările 
fecioarelor se va fi cuprins, asemeni Cuviosului Patermutie, 
de duh creştinese şi privirea-i spureată va cădea căită la pi- 
cioarele goale ale fecioarei ca un pile de crini şi de zăpadă; 

şi căzind în extaz la icoane ca Sfinta Tereza de Avila își 
va perde ceasuri întregi simţirile şi ucenicii săi dela schitul 
Gindirea il vor readuce de pe fericita cale de raze a ceruri- 
lor cu sguduituri şi stropiri de apă şi ochii săi întorși către su- 
flet vor fi plini de lacrimile de rouă ale fericirii şi sila sa de 
viaţă fi-va dulce ofilire de trandafiri; 

şi uimit de priveliștea de foc a Arhanghelului nu va pu- 


494 e VIAȚA ROMINEASCĂ 


ea ingina răpit fără de numai A. A. A, ca Sfintul Francisc și 
ss ers jigs dica in aer pe colaboratorii Gindirii — pe d. 
Bădăuţă bunăoară — suflind în pulberea tălpilor sale; 

şi-l vom vedea condus prin lumea aceasta a desfrinărilor 
de un stilp de foc ca Sfintul Toma de muntele Malein sau 
învrednicit a fi însoțit în pășirile sale de Prea Sfinta Fecioară 
cea prea luminată şi de doi îngeri prea luminaţi, cu luminări 
aprinse, unul înainte şi altul dinapoi ca Cuviosul Monah 
Matei; A 

cind va da munţilor graiul și Gindiriştilor har literar 
seuipindu-le de trei ori în gură ca Sf. Epictet; 

şi aruneat pe foc va stinge văpaia prefăcînd-o în ţurţuri 
de ghiața cu Sfintul Asterie; Wun 

şi va opri ploile ca Cuviosul Alexandru dela Mănăstirea 
Neadormiţilor; e 

şi se va hrăni cu verdeţuri nefierte şi cu poame și-și vu 
uda faţa sa cu apă rece spre u nu-l birui somnul ca Părintele 
Atanasie cel dela Aton ; 

şi va sluji nouă, spălindu-ne picioarele, asemeni Sfinţilor 
Părinţi; 

cind îl vom găsi sburind prin casă ca Sfinta Caterina de 
Siena bătind cu mîinile sale serafice aerul gros ; 

şi va fi strejuit de îngeri, iar trupul său va adia a mi- 
roznă bună de crini, narcişi și chiparoasă, ca al Sfintului 
Potit din muntele Gargarei; 

şi dulapul său de haine și rufe va străluci de luminări şi 
va răspindi miros suav de tămie tămăduind bolile trupeşti şi 
sufletești asemeni cămarei în care sta tăinuit vesmintul Prea 
Curatei Fecioare Maria, găsit de Glavie şi Candid ; 

şi moaștele sale vor imbătu asemeni aromelor rare de 
flori sau moscului şi vor apăsa grele ca plumbul pe umeri şi 
vor rămine o sută de ani în străluciri de pară, nestricate, in- 
velite în prapuri de aur şi podoabele de grivne și mărgăritare 
g ake nestemate asemeni trupului Fecioarei Iuliana din 

lev; 

cind îinsfirşit i-ar răsări aripi la subsuoară și crini între 
deştele picioarelor şi sfircul ţițelor sar face festile aprinse de 
luminări şi hainele sale ar cădea în riuri de foc și din gura 
sa ar ieși flacări şi duh de aloe și ar pluti ca o luminiţă de 
candelă pe vrajba mării, rotit de stoluri îngereşti și pe locul 
şederii sale ar creşte busuioc, iar lacrima sa s'ar preface in 
aghiasmă, — atunci abia am crede că însuşi Duhul Sfint sã- 
lăslueşte întru făptura sa şi că nu este inşelătoare nălucire a 
Celui Veşnic Negru, Atunci și nici atunci! Nu vom face şi 
noi ca fratele Ruffino care, ispitit de diavol în chipul lui 
Cristos, era sfătuit de Sfintul Francise să isgonească pe né- 
curat cu vorbele de ocară: — Deschide gura că acuşi o spure! 
— în urma cărora Intunecatul se risipea cu fum de pucioasă 


MISCELLANEA č _ 4% 


şi prăbuşiri de stinci, ci ne mulțumim să conjurăm pe Cu- 
viosul Nichifor scuipind — ptiu — ca ortodocşii în sin şi stri- 
gind tradiționalul: Piei, drace! — G, Călinescu. 


lar romineasca de după războiu 


Este din ce în ce mai exasperant felul cum se serie romi- 
nește după războiu. Beatitudinea naţională de după 1919, a 
avut ca efect nu numai să ne tocească spiritul critic, dar să 
ne strice pur şi simplu limba. Limba romineaseă, această 
limbă atit de pitorească şi de proaspătă, a încâput pe mina 
cavalerilor de patriotism care au obligat-o să fie neaoșă cu 
orice preț. Şi cum toți acești stiliști sint, în ordinea morală, 
eminamente mitocani, ncuoșism și mahalagism sint foarte 
adesea luate unul drept altul. 

Dar să lăsăm cauzele, şi să vedem efectele. 

Am în faţa mea o foarte frumoasă carte germană masa- 
crală de un traducător romin. De data asta nu mai e vorba 
de un licean, ci de un scriitor plin de pretenţii, care face 
piese „de avangardă”, este primit la toate revistele și ziarele, 
şi se numără printre literații cei mai talentați de după răz- 
boiu. Este deci cu atit mai curios de constatat că un aseme- 
nea cetățean nu știe romineşte. Căci literalmente nu știe. Nu 
numai că îi lipseşte ceiace aș numi „sentimentul limbii ro- 
mine”, dar adeseori comite serioase greşeli de sens sau chiar 
de sintaxă. Ceiace voi dovedi mai la vale prin citeva exemple. 

Dar înainte de asta, încă un cuvint. Scriitorul în chestiu- 
ne este Evreu. Şi n'ag vrea să fiu înţeles greşit. N'aş vrea să 
par cituşi de puţin de partea acelora care nu remarcă dintre 
Rominii, care nu ştiu romineşte, decit pe acei care sint şi 
Evrei. De fapt, numărul cel mare al agramaților în materie 
de romineascã sint ne-evreii. Evreul vorbeşte mai degrabā 
corect, căci are in genere mai multă carte decit ceilalţi Ro- 
mini, Şi afară de asta nu pot uita că una din cele mai bune 
traduceri din cite cunosc e aceia a cărții lui Remarque (,„In- 
toarcerea de pe front”) al cărei traducător este evreu, 

Un publicist romin foarte deştept îmi spunea odată: 

„Cind un Evreu vorbeşte incorect, îi sare toată lumea in 
cap. In schimb, să poftești să te legi de un Popescu sau To- 
nescu, fundeă nu a acordat subiectul cu predicatul. I vei 
auzi spunind, furios: „Ce face? Adică cu, mă 'nțelegi, în 
țară la mine — fac ce vreau”. 

Scriitorul de care ne ocupăm scrie in mod absurd şi ne- 
verosimil nu pentrucă e evreu, ci pentrucă foarte usor este 
azi pentru cei slabi de inger să cadă în estetica aceia fals- 
cronicăreuscă a grămălticilor ortodocşi romini de după răz- 
boiu. Aceştia au stricat, au sabotat „sentimentul” limbii ro- 
mine, Și în rîndurile ce urmează voi da citeva exemple. 


410 „VIATA ROMINEASCĂ 


Exemple de neaoșism cu orice preț. 4 

„lată pe divinul Kupfer, cel drept şi acvea — 

"Kurt adăsta cu înfrigurare” (în tot cuprinsul cărții, tra- 
ducătorul n'ar spune, să-l tai: aştept, ci adăstez. E mult mai 
i ag CĂ de „făcînd din ca odaie de lucru”, cetim: „rindu- 
ind-o odaie de lucru”. 

Sau: i A 

„A venit tîrziu, a zis ca de obiceiu, în loc de „staţi jos! 
cu uşoară înclinare „Bună ziua” —, prinse a se munci de 
ceva pe dinăuntru, privi clasa... ete." 

Las la o parte amestecul acesta de imperfect și perfect 
simplu; las là o parte construcția încilcită a frazei, și rețin 
numai nobila expresie eronicărească: „prinse a se munci de 
ceva pe dinăuntru”, | 

Sau: „Părinţii au vorbit Lizei cu minile împreunate a 
rugă” (E şi frumos, şi corect acest „a rugă”), ; -i 

Dar expresii ca „ins de valoare”! Dar verbul a isvodi în 
loc de a isvori! Insfirșit, ce să mai spunem? O strimbătură 
continuă care exasperează pe oricine are dragoste de o ro- 
minească naturală şi spontană. Și ce e comice în toate acestea 
este că, alături de maimuţăriile astea neaoşiste, deodată apare 
cite un „boton electric” sau cite un „sicieli” seris francamente 
„săcăeli”, 

Spuneam că distinsul seriitor de care ne ocupăm nu știe 
rominește. 

Exemplu: i r 

„Divinul Kupfer mănincă fript pe alții". După d-sa 
„fript” este un cuvint invariabil? i 

Sau: „Și nepăsarea e o părere. Kurt nu era măcar ne- 
păsâtor” (In loc de nici măcar nepăsător). 

Sau: 

„— Am căzut, domnule profesor. . , 

— Ai căzut! Ai fugit iar repede-repede după fetița aia. 
Trâzni-v'ar de puști!...” 

Dar pasajele cu totul incomprehensibile sint numeroase. 
De pildă: 

„Simţirile lui atente par a prinde dintracolo un licăr 
blind”. (Cind esti viver ai şi licâr. Nota comentatorului). 

Sau: A 

„Cit e de plăcut, după ordinea țapănă şi plicticoasã a ore- 
lor de şcoală, să te bălăcești în zmirecuirile dezordinei”. 

Sau: „liniştea lui esențială pipăi oarecari slăbiciuni În 
vervă. În verva mea cea repezită”, 

Vă închipuiţi desigur foarte uşor pe cineva spunind: 

„Vrei mata, te rog, să mă pipăi puţin? La slăbiciuni? 
Cu liniștea dumitale. Dar, te rog, să fie esențială. Știi că eu 


Tieta. MISCELLANEA A 


nu întrebuințez decit esenţiale. Unde? Ca de obiceiu. In 
vervă. În verva mea cea repezită”, 

Și, însfirșit, „pour la bonne bouche”: 

nessa, după ce zădarnic a incercat o apropiere, sa 

“depărtat scirbită de zgomotoasa lui gāunoşie”, 

Cam ce să fie chestia asta care face scirbă la cucoane? 

Nu mai insistâm. Ne mulțămim să amintim tuturor aces- 
tor scriitori romini că vorbele limbii rominești nu-s ale lor; 
că nu pot face cu ele ce vor și cum vor; că fiecare cuvint are 
o noimă, că vorbele fac parte dintr'o limbă care aparține 
multor milioane de oameni, și că e bine să se țină puţin sama 
și de urechile lor.. — D. 1. Suchianu. 


Criză, spiritism și alte combinaţii... 


Criza mi-u adus plocon în casă o mulțime de prieteni ne- 
cunoscuți. 

Toți acești neo-amici au venit să mă consulte în chestii 
metafizice. Cei mai mulţi mi-au cerut lămuriri spiritiste. Ciți- 
va sau înarmat cu recomandaţii dela vechi colegi şi rude din 
provincie: mi se cerea să intervin pentru inscrierea proteja- 
ților în „Societatea spiritistă”, 

Intrucitva mă simţii măgulit: nu bânuisem niciodată că 
sînt atit de popular. 


d 
kd > 


Tocmai dela Chişinău mi-a sosit un aristocrat rus, cu 
buze subțiri de femeie şi ghete nevăcsuite. Fără să-l întreb, 
imi declară, cu sinceritatea caracteristică slavilor, că e pe cale 
de-a părăsi definitiv țara noastră. Nu mi-a ascuns nici inten- 
ţia că are de gind să se stabilească la Paris. s 

I felicit, fireşte, pentru această idee ingenioasă: nu in- 
cape discuție — Parisul e de preferat Chişinăului, 

Dar, înainte de-a ne părăsi, distinsul meu musafir dorea 
să afle dela mine — ce-i spiritismul ? Apoi — dacă sint de 
părere că trebue să se înscrie în societatea spiritistă. Fiindcă, 
vezi dumneata, dacă i se oferă o slujbă, mai mult sau mai pu- 
tin modestă, la Chişinău, e în stare să se răsgindească și să 
nu mai părăsească ţara. 

— Și je să-ți dee această slujbă ? — întrebai. 

asi uL 

-=a int şef ? 
ho Şeful care prezidează cu atita onoare societatea spiri- 
tistā... 


Noaptea tirziu, am fost trezit din somn. 
— Cee? 


sa VIAŢA ROMINEASCA 


— Vă caută un domn cu o scrisoare. E urgent. 

Un tinăr înalt și svelt, — cu favoriţi subțiri, stilizaţi ro- 
coco, şi cu niște pantaloni foarte strimţi. Nu știu de ce — dar 
m'au impresionat pantalonii şi favoriţii. i A 

Imi întinse scrisoarea şi se aşeză în fața biuroului, strin- 
gind genunchii ce treceau peste masa mea de lucru. Pe cind 
descifram scrisoarea, musafirul zimbea, zimbea fără intre- 
rupere. 

x — După cit înţeleg, te interesează spiritismul ? 

— Da, hi, hi, hi... 

— Şi vrei să te faci spiritist ? 

— Da, hi, hi... 

— Presupun că intenționezi să te inscrii în societatea 
spiritistă. 

— Da, hi, hi, hi... 

— Şi cu ce te ocupi ? 

— Sint funcționar în departamentul şefului... 

— Şi doreşti să faci niţel spiritism împreună cu şeful 
d-tale ? 

— Da, hi, hi... 


Colecţia de vizitatori se inmulfea mai abundent decit 
colecţia mea de mărci poştale. Erau şi nevoiaşi printre ei, lo- 
viţi de criză, Decit, spiritismul se dovedi că nu-i leac contra 
şomajului. Cu ajutorul ocult al spiritelor nu se mai putea 
obține nici o înaintare. Şeful dezertase din sfera metafizică; 
devenise imun şi închis ca o poartă de minister. 

Fără nici un motiv plauzibil, mă simţii obligat să salvez 
rds ter Presupusa mea popularitate şi... intrun cuvint: 
orgoliul şi celelalte — mi-au tăiat deodată egoismul, somnul, 
pofta de mincare şi liniştea. Neapărat — trebuia să găsese 
alte soluţii. Și descoperii, întimplător, cu prilejul congresului 
interparlamentar, vre-o două ocupaţii — vremelnice, ce-i 
drept — dar remuneratoare. i 

— Uite ce, — zisei primului solicitator, — pe criza asta, 
te rog să nu te miri că ne-au părăsit toate spiritele... Dar am 
găsit totuşi o ocupaţie pentru d-ta: du-te ilnie la gară şi în- 
timpină pe parlamentarii şi delegaţii străini. De cind li sa 
intimplat ruşinea cu valuta, vin, vin mereu. Te asigur că 
profesia de întimpinator de musafiri e inedită. Concurența 
nu e mare — grăbește-te! Vei ciştiga binişor. Vei fi răsplătit 
pentrucă ai să reprezinți cu frenezie şi patriotism legendara 
ospitalitate a poporului nostru. Legendele sint totdeauna lu- 
crative. 

Unde mai pui că n'ai să ai nici o cheltuială: excursii plă- 


cute, mincărică şi băutură de calitate superioară şi cele- | 


alte... 


| 
| 


~~~ MISCELLANEA E, 


. Nimerisem. Nimerisem mai bine decit imi inchipuiam. 
Ce e şi cu inspirația directă, care cade deodată ca trăsnetul 
din cer senin! Se ştie că cerul senin livrează cele mai bune 
trăsnete. Se răspindise vestea. Popularitatea mea creseu ame- 
nințātor. Incepusem să refuz; să nu mai primese pe nimeni ; 
să mint la telefon că eu nu sînt eu şi că nu mai sint niciodată 
acasă. 

Dar nevoia nu cunoaște consemne. Un amie necunoscut 
reuși să mă prindă și să-mi prezinte un certificat medical că 
nevastă-sa îi lehuză. Puteam să-l mai refuz ?... 

— Vâd, — i-am zis, — că eşti o persoană inteligentă. De 
aceia Îți recomand o afacere delicată. Depinde de diplomaţia 
d-tale... Parlamentarii străini sint mai toți pacifiști. Or, pacea 
— cum ştii — nu-i decit un războiu cu alte mijloace. De 
aceia se vor găsi, sper, cîțiva patrioţi care să aplice, — cum 
se spune la noi, — o lecţie bine-meritată cel puţin unuia din- 
tre aceşti musafiri. D-ta n'ai altceva de făcut, decit să pin- 
deşti din umbră acest moment fericit. In clipa declanşării, 
bagă-te în învălmășşeală şi captează insulta. Cine încasează 
palme, încasează şi despăgubiri. (Nu te supăra: e mai ruşinos 
să baţi, decit să fii bătut). Guvernul iți va fi recunoscător că 
te-ai sacrificat pentru un scop atit de înalt. Vei certifica apoi 
că nimeni ma fost atins, nici măcar cu o floare. Prestigiul 
țării va fi salvat şi d-ta vei fi mulțumit... (va costa mai eftin 
și banii vor rămîne în țară). 

. 
. - 

. Și acum sint în căutare de combinaţii nouă în vederea 
celorlalte conferinţe, expoziţii şi banchete pe care ocirmuirea 
le organizează în acelaşi scop — de propagandă. 


Inţolegerea iranco-germană. 


Naţionaliştii franceji au protestat contra vizitei d-lor La- 
val și Briand la Berlin; naționaliștii germani deasemenea — 
ei au ameninţat chiar cu represiuni... 

Numirea noului ambasador francez la Berlin, d. Fran- 
çois Poncet, a fost intimpinată cu semnale de alarmă de că- 
tre ziarele -trompete ale industriei de război germahe. 

A fost însă o alarmă falsă... S'a dat, repede, a înțelege 
uorniștilor că d. Poncet este un francez excepțional de sim- 
patic, înrudit deaproape cu marea industrie franceză, și că 
a venit la Berlin cu propuneri sentimentale la adresa indus- 
triei grele germane. 

Deodată au amuţit cerberii hitlerismului, parcă ar fi dat 
o epidemie de gilci peste toale potaiele din Germania. lar 
soviniştii franceji surid, mișeaţi de buna primire ce s'a făcut 
adversarului lor, Briand, la Berlin, 


s e INR 
FR „VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ce minunăţii ! » 
Proiectata pi intre fabricunţii de material de răz- 
boiu, franceji şi germani, echivalează cu fraternizarea a două 
armate inamice, | aa 
Pe spatele, pardon: pe contul cui se va săvirşi u i 
rea celor două mari industrii — esse o chestiune aparte. Deo- 
camdată vom mai putea respira puţin în tihnă, aerul neotră- 
că de gaze. 24 
a ri Dita de cocoși ! Căci spectacolul devine ab- 
surd și inutil. Mai mult: primejdios, pentru desvoltarea afa- 
cerilor și ciştigurilor comune. Robinetele se vor inchide brusc: 
Hitler și gemenii săi de pretutindeni vor trebui să renunţe la 
parade şi alte spectacole zgomotoase, Cel mult dacă li se va 
oferi „conducătorilor” cite o funcţiune mai modestă întrun 
iliu de administraţie. A y 
Şi că itanii de ilustre cu exagerate pretenţiuni politice 
vor trebui să se resemneze și să nu mai comande decit în ju- 
rul unui sa i ahne A 
Trintorii — la muncă $ : 
Şomeurii vor găsi ocupaţii in colonii, in Camerun și Togo. 
Se vor construi canaluri; se vor aranja şi poliţele rusești... 
Principalul e; mulţimea să aibă de lucru, — altminteri 
face politică şi scandal; iar industriaşii să aibă beneficii, — 
altminteri îşi pierd încrederea in regimul capitalist... . 
Deasupra guvernelor de personalități cu competințe di- 
latate se va institui o comisiune economică franco-germană 
care va cuprinde pe reprezentanții principalelor ramuri eco- 
nomice, 4 a 
Această comisiune nu mai are misiunea să aiureze; ca 
însamnă începutul unui cartel uriaş, care va monopoliza toate 
sursele şi toate braţele. Ea este Internaționala I-a a industria- 
şilor,.. — F. Dima. 


Edison 


Cu Edison a dispărut în liniştea eternității o figurà tipică 
şi exemplară a spiritului occidental extrem, a acelui spirit 
care poate fi şi învinuit, dar şi admirat, că pune munca 
şi roadele ei deasupra oricărei fericiri inteşti. Americanul 
Edison a cercetat natura nu pentru a-i afla adevărul, ci pen- 
tru a o înţelege prin productivitatea ei. Marele inventator n'a 
cercetat natura nici teoretic, nici obiectiv, nici desinteresal 
cum a făcut-o în largă măsură Europeanul Einstein, şi el tipic 
pentru spiritul occidental, dar nu n partea lui extremă. 

Atitudinea ştiinţifică a lui Edison a fost pragmatistă, 
adică practică, personală și interesată, Ea sa încrezut în na- 
tură și în reahtatea naturii pe măsură ce natura era operată, 
manipulată, descoperită eficient. Spiritul lui Edison a scos 


t 


i 


MISCELLANEA CA AL 


din infinitele posibilităţi naturale lampa incandescentă, fono- 
graful, cinematograful, iar străduințelor ştiinţifice ale timpu- 
lui său — el le-a adus îmbunătăţiri în ceiace priveşte tele- 
graful şi telefonul. Contribuția edisoniană la progresul teh- 
nologiei moderne este uimitoare prin multilateralitatea, va- 
riaţia şi ingeniozitatea ei. Invenţii mari şi invenţii mici, toate 
sau rotit împrejurul nevoilor concrete ale oamenilor și nu 
ale celor speculative, teoretice sau de cunoaștere pură. 

Contrar prietenului său Ford, Edison nu a înţeles lumea 
ca o piaţă pentru desfacerea produselor industriale, ci ca un 
vast laborator, în care pe măsură ce muncim preamărim 
bunătatea naturii şi îi dovedim adevărul. Idealurile lui Edi- 
son au fost desigur practice, pentrucă ele ținteau câtre uşura- 
rea nevoilor viii de fiecare zi, nu a nevoilor spirituale şi 
permanente. Promptitudinea cu care el a ştiut să ghicească 
aceste nevoi practice şi mersul lor indică o înțelegere inspi- 
rată a lumii. 

Viaţa lui Edison, lungă şi fructuoasă, este aceia a oricărui 
American: ambițioasă, persistentă, mobilă, disponibilă, opti- 
mistă. Petrecută în contrastele funcțiunilor sociale cele mai 
opuse, viața celui ce-a fost, rind pe rind, vinzător de ziare, 
ziarist, chimist, telegrafist şi in sfirsit inventator celebru, bo- 
gat şi sărbătorit, vrea să semnifice ceince însuşi Edison spu- 
sese acum doi ani, unor tineri exploratori în regiunile ştiin- 
fei: orice succes în viață este datorit 90 ia sută muncii grele 
și numai 10 la sută talentului. Nu numai aprecierea matema- 
tică a dispoziţiilor umane este tipic americană, dar însuşi 
fundamentul acestei aprecieri. Americanii și uneori Euro- 
penii sint înclinați să uite că aceia ce obţin ei prin muncă 
și voinţă nu este intotdeauna numai produs uman, ci şi re- 
zultatul unor calități cu care omul este dăruit de natură yi 
fără de care nimic nu ar fi posibil. Puritanul prohibiţionist 
Edison, uitind de cele eterne, s'a minunat şi incintat de pu- 
terea care poate țișni din fiinţa umană. Pe urmele energiei 
umane a mers Edison, muncind și învingind, fără a se în- 
treba prea mult asupra obirșiei acestei energii. Metamorfoza 
naşterii şi a morţii nu preocupă pe Americani, iar pe Euro- 
peni din ce în ce mai puţin. Viaţa cu toate posibilitățile ei 
de succes şi utilitate grandioasă este ceiace a preocupat pe 
Edison, ca geniu tipic și exemplar al timpului nostru. 


George Enescu 
——_———————————— 


Zilele acestea, Rominia a sărbătorit cincizeci de ani de 
cînd soarta a dăruit-o cu un mare talent: George Enescu, fiu 
de țărani moldoveni, destinat unei glorii mondiale, ca violo- 
nist, pianist, dirijor de orchestră şi compozitor 

In expresia artei sale, cintărețul acesta pare câ-şi mărtu- 
riseşte propria existenţă, echilibrind-o după regulele obiec- 


“ë - VIATA ROMINEASCA HS 
tive ale naturii, pe care și auditorul și artistul par că le des- 
copăr ca un miracol așteptat şi totuşi necrezut. Interpretarea 
lui Enescu este caldă şi totuşi echilibrată, vie și totuşi pre- 
cisă, sensibilă şi totuşi de-o puritate angelică. Temperamen- 
tul său nu rupe formele estetice, precum viaţa sensibilă nu 
duce în cazul său la un sentimentalism manierat sau arbitrar. 
Enescu îşi are un stil propriu şi dacă stil însamnă potrivire 
între conţinut sufletesc şi formă estetică, adică expresie clară 
și adequată, atunci Enescu exemplifică perfecţia estetică in- 
t'o măsură aproape unică. Faţă de el Fritz Kreisler pare ro- 
mantic şi insistent prin sentimentalism, Alma Moodie oarbă 
față de imperativul clarităţii formale, de care Thibaut se 
apropie nu atit cu rigoarea nevoii de echilibrare cit cu fineţa 
i graţia spiritului său latin. Comparat cu temperamentul vi- 

rant și nuanțat al unor violoniști ea Heifetz, Efrem Zimba- 
list. Nathan Milstein sau cu simțămintul prodigios, dar încă 
neclarificat, al elevului său, Yehudi Menuhin, George Enescu 
rămîne un clasic în care sentimentul se echilibrează cu na- 
tura, lirismul cu claritatea rațională. 

Arta lui Enescu e deaceia clară și unitară prin fond şi 
formă ca Partenonul acelor Greci, care nu sau lepădat de 
simţuri, dar nici nu sau lăsat orbiţi de ele, Enescu nu im- 
pune prin explozii sentimentale, gemete mistice, nuanţe de 
detalii care ar strica întregului. O spunem fără înconjur că 
violonistul Enescu ne pare cel mai aristocrat muzician al tim- 
pului nostru, Nu în sensul francez și nobil al aristocrației 
(esprit de finesse), ci în sensul intelectual și valoric al ei, re- 
feritor adică la echilibrarea existenţei, așa cum au cunoscut-o 
Elenii, în marile lor momente, 

Violonistul Enescu îşi are în poezie drept corespondent 
pe Paul Valery şi printre pianiști pe germanul Walter Giese- 
king, acest unie interpret al lui Bach și Debussy, la care adin- 
cimea sentimentală și disciplina formală coexistă intro iden- 
tificare perfectă. 

Afinitățile lui Enescu cu spiritul grecesc pot fi duse mai 
departe dacă ne-am ocupa de compozitorul, autor al acelei 
opere prețioase și clare „Oedip Rege”. Dar aici n'am putut 
decit sugera, glorificind cu înţelegere şi sentiment, sensurile 
acestei activitați tipice şi exemplare pentru omenire. 

Pentru spiritul rominese pe de altă parte, Enescu a dă- 
ruit în plină maturitate, o sonată în caracter popular romi- 
nese, frescă Imuninousă şi vie a simțămintelor ţăranului nos- 
tru. Această sonată pe care noi am numi-o „sonata dorului”, 
aduce ceva specific rominese nu în sensul unei imitații a 
folelorului, ci prin faptul că autorul urmind spiritul aces- 
tui folclor a dus mai departe şi pe cont propriu posibi- 
lităţile de exprimare populară. Deaceia Enescu nu este un 
sămănătorist întirziat în „Sonata la minor nr. 3 pentru piano 


MISCELLANEA + 417 
și vioară”, ci mu neoclasicist inspirat din semnifica este- 
tice ale muzicii populare romineşti. Dorul din tale e sonată 
nu însamnă extaz, ci vioiciune melancolică, nu zbucium or; 
dic sau torturare herculeană, ci oftat prelung, desfăşurare 
cumpănită şi adincă în care natura devine confidenta omului 
şi omul işi destăinueşte ei dragostea, liniştindu-se și recule- 
poi după citeva sbateri sentimentale şi alunecări spré 


Compozitorul George Enescu a deschis prin această so- 
nată drumul unei înţelegeri estetice, care riak și sămâănăto: 
riștilor romini și celor de tot instrăinaţi. Enescu a arătat că 
arta este, pe ucuparte, expresia in. forme obiective şi univer- 
sale a unui spirit, care, pe de altă parte, se poate inspira din 
GR metri CĂ, paria sa îi sugerează, Se poate inspira, 

nu poate n i ici i 
priori | ta, nici PIpupe orbegje la realitatea 

In artistul Enescu se trezeşte, exemplar i 

: ea și simbolic, o 
lume întreagă care în ceilalți oameni sălășiucşte fără a se 
putea întrupa în forme perfecte şi clare. Omagiul pe care-l 
aducem lui George Enescu este un omagiu pentru claritatea 


pă arat Ari în genere. Lor, el le este de mult iden- 


Elogiul lui Chevalier ard 


„Nu e vorba aici de eroul romanului Histoire comi e a 
lui Anatole France. Acel tragic comedian care şi-a ta E, 
glonte în tidvă, la picioarele amantei sale indiferente. 

E, vorba chiar de fermecătorul Chevalier la care aţi 
gindit şi d-voastră: şansonetistul parizian şi actorul de ci 
Printre actori, afli uneori și arti ii 
și manicră, ri şi artişti. Artist Insumnă stii 
i acă m'am hotărit să vă vorbesc despre domnul Mau- 
pa ei pini — a care dealtfel SAKANA toată wehea 
subliniez s i i F 
rasi or pet şi “ct ap lui, spic acte actor e ar- 
Inainte de a-l fi văzut pe ecran, trebuia să-l vezi 
mea cind Maurice era al Parisului, numai al Parisului, SAA 
vezi intr'a „boite ca le Lapin å Gile (sau „le Lapin agile”). 
Pe-atunci nu era mai celebru decit eroul lui nce, Cu 
toate că mult mai vesel, cum s'a păstrat şi azi. Il ştiau frec 
ventatorii cabaretelor nocturne, printre care doamne „ihien 
alte / ai irm a şi mureau după el. 
pălărie de pəiu pe sprine»ana dreaptă; buza lui 
înaintată şi coborită; un baston cu măciulie de os, pre a 
ae: cu agilitate şi nu ştiu încă ce nimicuri, cucereau şi subs 
Americanii care picau in Paris, dupăce vizitau Livrul 


a 


ss VIAȚA ROMINEASCA 

1 un guide bleu în mină, se duceau prin cabarete să gä- 
Peiacă d ilăria de paiu a lui Chevalier. Dacă Luvrul îi lăsa 
reci, Chevalier îi incălzea. sii 

Repertoriul acestui imbatabil discur era mai nimic. Şan- 

sonete pe care nu putea să le cinte — şi ar fi fost o ord 
cire dacă n'ar fi ştiut, fermecător, să le diseze, Șansonete at 
de picante că ar fi zburlit pină şi frumosul păr al d-rei de 
Saint-Yves, dealtfel dornică să se lase în voia celor mai mari 
uebunii. 


Saint-Antoine avait un manteau 
Moitié poll de chèvre, moitit poil de veau. 
Saint-Antoine avait un manteau 
Moitié poil de chèvre, moitie poil de... 
Qu'on y pense A ce que l'on voudra, 
A qui mal y pense, mal y trouvera! 


i dv. sint oameni — dintre cei eleganți sufletește — 
care, In etasul potrivit, sint e pa să-şi vindă alai su- 
fletul pe preţul unei picanterii spirituale. Cu condiţia spe- 
cială a spiritului sclipitor, porcăria e valabilă. 

Chevalier, care se trădează inteligent, ştie asta. Și pro- 
fită. 

cercati să vorbiţi intrun colţ stingher de salon 

en Al ra rakat pe dea o iubiţi, despre ce şi cît 
poate un bărbat pentru femeea pe care o iubeşte. Cam aşa 
cum, în carte, o făcea candidul lui Voltaire. Veţi fi dat afară. 

Şi veţi fi dat afară cau ra aipa cind i, pia ra 
asem doamne, vor suspina de langoare şi 
SOIDEN, auzindu-l pe ine „drâle” de Chevalier cum cintă 
făcind gesturi convulsive: 


Nous qui sommes des as, 

Nous avons des ananas, 
Des ananas! 

Ah, que c'est bons, 

Ah, que c'est longues, Madume, 
Les ananas |! 


Tot ce face şi spune şi cîntă Chevalier e pentru noi me- 
sinea uminte b celui mai pios 
fletul celui mai ce te ez, f 

tias, pe engai grav filosof, celei mai candide și înţepate 

ecioare — joacă cu picioare flexibile şi agile de drac, dorul 

de-a face nebunii. Ah, dacă am putea sparge barierele rr 

diției, convenției, decenţei, prin r moştenite — și să- 
drumul cum știm noi! Liberi, mne, liheri! | 

1 Ceiace este pentru noi simplu dor, dor în chip nerușinat 


MISCELLANEA 419 


tăinuit, e la Chevalier realizare. Chevalier e numai viaţă. 
Viaţă în libertate, după instinct, după sentiment. 

lată melancolia noastră. 

Fiindcă întradevăr ¢ o mare melancolie să ştii pe cineva 
trăind în eternă bună dispoziţie, cînd tu hibernezi „même 
dans la canicule”, 

In definitiv, vreţi să știți cine e Chevalier? Veniţi mai 
aproape: e setea de viaţă, Setea dumitale şi a mea şi a frate- 
lui Richepin. 

Frere, il faut vivre. 

E deajuns să stai ascultind banjo-ul care-l acompaniază 
şi să te laşi, deslegat de prejudecata unei estetice înalte care 
nu există, în voia nimicului care-i melodia şi vorba și gestul 
şi glasul lui Chevalier. Vei auzi Mais personne ne s'en sert 
maintenant, Dites-moi ma mere, Valentine, Les fraises et les 
framboises — toate pline de humorul bunei sale dispoziţii, cu 
ear lui şi picante şi spirituale — și simţi viaţa fluid viu 

e. 


Dacă e adevărat că arta, ca să fie adevărată, trebue im- 
pregnată de fiorii vieţei şi e în același timp un pulveriza- 


tor de vitalitate în preajma noastră, atunci cu siguranță Che- 
valier e un mare artist. — L. S. 


Recenzii 


—— 


Ion Minulescu, Bărbierul regelui Midas. Bucureşti, Ed. 

i y: i i 1. 2 
aat „E oleren, iubeam literatura d-lui I. Minu- 
lescu in secret. O iubeam ca pe un păcat. Simjeam că-mi 
place, nu pentru motive de stimă, ci pentru calităţi, pe care 
conştient n'ași fi Merrie admit. Dar amorul începe cind iu- 

defectele, nu ca e. 

alai ar toat era poetul tineretului. Și cred că a 
rămas și astăzi. Tinerilor le e rușine să mărturisească senti- 
mentalismul, idila, visul, entuziasmul, Deobicei ci fac pe bla- 
zaţii, pe cinicii. Ei arborează uşor o mască de senzualism 
sceptic şi de „je m'enfichisme”. Lor le place magia vorbelor 
mari, exotismul îndepărtat, muzica formulelor grandilo- 
quente, | 

Pentru toate acestea d. I. Minulescu a fost atunci foarte 
gustat. Cinismul său senzual, imbrăcal în emfatice formule, 
ne dădea, pur şi simplu, gata. 


Eu ştiu Cai să mă 'nșeli chiar mine 
Dar fiindcă azi mi te dai toată... 


Cine ar fi putut rezista? £, f 

Dar, tragedie ascunsă a lucrurilor, poeții de manieră im- 
bātrinese iute. Rezultat al unui entuziasm de o clipă, legați 
de specificitatea unui moment, ei se demodează repede. 

D. 1. Minulescu e legat de momentul simbolismului. Nu- 
mele său aduce cu el evocări de ți uitaţi azi: Stuart Mer- 
ril, Corbitre, Jehan Rietus, ele. E generaţia lui „Mercure de 
France” cu Gourmont, Rachilde şi A. Valette. Sint ultimele 
momente ale cafenelei Vachette, unde strălucea încă, astru 
în agonie, metecul grec Jean Mortas. Pe atunci trona anar- 
hismul lui Laurent Tailhade, se vorbea mult de bombe şi 
de asasinate, iar tinerii la modă erau perverşi și complicaţi, 
rafinaţi şi detracaţi ca Desesseintes, eroul lui Huysmans. De 


. 


parfumuri barbare, de luciul mort al pietrelor prețioase, de 


RECENZII 421 


peisaje polare ne-a vorbit mult şi d. Minulescu. Pe vremea 
aceia d-sa era considerat ca un scriitor exotic, ferit de orice 
influență a specificului naţional, fruct importat de E alte 
țărmuri. Arta sa părea factice, artificială, produs de seră, 
crescut departe de aerul tare şi tonic, de determinismul fi- 
resc și necesar al țării de origine. Nici limba sa nu era destul 
de adaptată locului: expresivitatea sa era compusă din biza- 
rerii de vocabular, din cuvinte rare, sonore şi preţioase, dar 
plămădite din sunete străine, care citeodată jigneau urechea 
rominească. 

Dar această ştrengărie a durat puţin „ce que durent les 
roses”. D. I. Minulescu, ciștigat complect de Bucuresti, a ui- 
tat Parisul. A simţit, devenit matur, nevoia unei adaptări. A 
început atunci, în Sposa de după război, să observe obiceiu- 
rile locale şi să scrie romane satirice şi realiste, cu eroi bu- 
cureşteni. De la Huysmans la moravurile Capitalei noastre e 
o bună distanță; dar d. I. Minulescu a cedat şi s'a adaptat 
legii locului, Criticii săi nu-i mai puteau reproşa o desvol- 
tare efectuată pe deasupra oricărui specific naţional. Nuve- 
lele şi micile sale romane, de la „Roș, galben și albastru”, la 
„Bărbierul regelui Midas”, prezintă eroi luaţi din lumea obiş- 
nuită a Bucureştiului. Dar toţi au o caracteristică, toți for- 
mează o categorie. E funcţionarul, samsarul, micul scriitor, 
— indiferent de profesie, — pehlivan, şmecher, tare în bu- 
tade și miticisme de bodegă. E ceiace se cheamă în Capitală, 
cu oarecare admiraţie, „șef”. Eroul d-lui Minulescu trebue să 
fie „şef”, adică să se „învirtească”, Să facă din ochi satisfă- 
cut orideciteori a tras sfoară pe cineva, să facă mereu 
spirite, să fie vulgar cit trebue, să fie însă, una peste alta 
băiat bun. 

Prin el transpiră o întreagă filozofie rominească: o filo- 
zotie ușoară, vodevilescă, amuzantă, un „je m'enfichisme” in- 
tegral și absolut, ușor cinic, senzual cu înjurături neaoșe, 
distilate cite-odată de cite-o formulă distinsă. „Șeful” d-lui 
Minulescu e oarecum ca „cocu”-ul lui Courteline. 

e: mai ales de Courteline aduce aminte această lite- 
ratură, + 
Toată lumea d-lui Minulescu e privită amuzat, fără nici o 
atitudine, fără gravitate și, cum se spune azi, fără nici o pro- 
blematică, 

Cum își privea Courteline „cocu”-ul, așa iși priveşte d. 
Minulescu „şefii”. Se poate desprinde numai o predilecție 
pentru aspectul de senzualitate destrăbălată, sau pentru şme- 
cheria cinică, In fond omul e același. Și atunci cînd era în 
postura simbolistă cu parfumuri barbare, cu ametiste, cu exo- 
tică complicaţie, şi acum cînd s'a specializat în subiecte de 
viaţă bucureşteană. Incolo nici o semnificaţie. Tocmai în 


lipsă de semnificaţie, unii, d. P. Zarifopol de pildă, 
Cut a găsi artă pură, ferită de orice tendinţă. Ace 
Pentru cine caută amuzament pur, desigur, scrierile d-lui 
Minulescu vor fi gustate. a 
5 Literatura și arta modernă cer însă mai mult; cer spe 
de vedere şi frămintare, cer o viziune a lucrurilor de din- 
colo de aspectul hazliu. arD. Rare 


„Ex 


Ioan Petrovici, Peste hotare. Bucureşti, Editura „Casei 
eoalelor“. 1931. ice 
È D. loan Petrovici publică al treilea volum de iai câlă- 
torie. După „Raite prin țară” şi „Impresii din Haa. „crea a 
adunat în volumul de față impresii din mai multe țări. Car- 
tea capătă, astfel, un aspect mult mai variat și ură ame 
mai mare, Ne plimbăm, conduși de d-sa, prin Tirol și Ba- 
varia, prin Alsacia, prin Elveția, valea Ronului, în preajma 

- blanc, p 

s a promt vedem, sint țări menite să figureze, alăturate 
pe paginele aceleiaşi cărți, contraste interesante. Deşi autr- 
rul le-a vizitat la date diferite, există totuşi o iīnțuire E 
care poate fi pur accidentală — dar care dă cărţii un spec 
unitar. Această înlânțuire este expresia unei unităţi de fon 
şi a unei consequențe de gindire, şi dovada unei contempla- 
tivităţi adine ordonate şi mereu controlate de o inteligenţă vie 
i sigură, N 

di D loan Petrovici are legături vechi şi trainice cu litera- 
tura. Atit de vechi şi atit de trainice incit au ajuns să devină 
o veritabilă pasiune. D, Petrovici pune în slujba acestei pa- 
siuni toate calitățile d-sale de ginditor, fără să cadă insă nici- 

atā în abstracții. aut: 

o pr sole din. ricină că literatura pentru d. Petrovici nu 
este un simplu „violon d'Ingres”, o ocupație de vacanţă, o in- 
deletnicire de ceasuri libere sau un derivativ dela alte preo- 
cupări (şi d. Petrovici are destule). Îţi poţi da sama ușor de 
acest lucru cetindu-i notele de călătorie. 

„Peste hotare” oferă, față de celelalte jurnale de voiaj 
ale d-lui Petrovici, un material mai bogat și mai complex. In 
primul rînd din pricina cantității mai mari de lucruri vă- 
zute și inregistrate, D. Petrovici posedă secretul şi practica 
contemplației panoramice, din care Goethe îşi făcuse o regulă 
de viaţă şi o metodă spirituală. Această contemplație pano- 
ramică consistă intro știință a detaliilor caracteristice și a 
concluziilor adequate. Este putinţa de a arunca în jurul tău, 
in fiecare clipă, o privire circulară, sigură, rapidă și justă. 
Trebue pentru aceasta, pe lingă inteligență, și osrecare ex- 
periență, oarecare rutină. Este o îndemigare care cere dela- 


RECENZII 423 


olaltă spirit sistematic şi fantezie, ordonare și libertate, ştiinţt 
dar şi imaginație. 

D. Petrovici, ca filosof şi scriitor, posedă această privire 
panoramică. lată de ce însemnările d-sale de călătorie pre- 
zintă mai mult decit un simplu agrement. Observațiile intere- 
sante și aprecierile judicioase se întilnesc la tot pasul. 

lată-l, de exemplu, vizitind Strasbourg-ul. Dela început o 
imagine ingenioasă dă tonul : 

„Expresul Paris-Strasbourg sboară fără oprire, ca a 
ghiulea svirlită spre frontiera germană de gura unui tun cu 
tragere uriașă”. 

Şi mai departe : 

„Mă simt cuprins de aceiaşi curiozitate ca în provinciile 
noastre eliberate: să-mi dau sama de urmele stăpinirii isgo- 
nite şi de greutăţile celei nouă, — să cintăresc proporția lim- 
bilor folosite şi să deslușese, dincolo de straiul aparențelor, 
procesul de îmbinare a două mentalități eterogene”. e 

Urmele germanismulmi apar în detalii nostime. Abun- 
denţa cilindrelor in galantarele pălărierilor, de exemplu... 
„Nemţii poartă cilindrul nu numai pentru ceremonie, ci pen- 
tru nimica toată,..” Altă impresie de permanență a germanis- 
mului : „Lipsesc acele cafenele micuţe care constitue un fatt 
mec al orașelor franceze, și `n schimb, ca'n centrele german, 
publicul se adună in vaste şi confortabile berării”. E 

După aceste indicaţii, frivole în aparență dar atit de defi- 
nitive pentru aspectul exterior al unui loc, d. Petrovici începe 
să descopere, pe nesimţite, aspectele esențiale, Este o metodă 
excelentă și un procedeu foarte bun pentru redactarea unde 
însemnări de călătorie. Fără să afirme că prima impresie este 
cea mai justă, d-sa caută să-şi controleze mereu această pri- 
mă impresie. Și nu rareori ajunge să şi-o confirme, experi- 
mental, și să ne convingă şi pe noi. 

Aşa i se întimplă, de exemplu, cu Stuttgart-ul, pe care îl 
vizitează, ispitit de o reclamă turistică. D, Petrovici ne dă un 
capitol amuzant şi pitoresc, plin de humor, despre decepţiile 
întilnite de d-sa în „paradisul Germaniei”, i 

Emoţionant şi liric e capitolul în care d. Petrovici istb- 
riseşte întoarcerea în Leipzig, oraş în care cu ani în urmă şi:a 
făcut studiile. i 

Un capitol impresionant este acela intitulat „Lacuri al- 
pestre”, Sint lacurile cu care regele Ludovic al Il-lea Nebun- 
nul a împinzit toată Bavaria. 


Dealtfel, d. Petrovici are o dragoste specială pentra 
lacuri. În cartea d-sale se găseşte o descripție patetică şi cvo- 
catoare a lacului Aunecy din Savoia. Această descripție dă 

rilej d-lui Petrovici să scrie citeva pagini de o desăvirşilă 
rumusețe literară... 


Intreg volumul se prezintă, dealtfel, ca o realizare impe- 


EN VIAȚA ROMINEASCA 


ilă a acestui gen atit de facil in aparență, dar destul de 
Sici în fond, o care îl formează notele de călătorie. 

D. Petrovici, cu volumul „Peste hotare”, a dovedit că po- 
sedă în minuirea acestui gen resurse inedite, procedee ori- 
ginale și un talent autentic. ; 

ite 
Mihail Manollesco, Théorie du Protectionnisme et de 
Echange international Paris. Ed. Marcel Giard, 1929 

Liberschimbismul şi protecționismul nu fost doctrinele 
economice care, în cursul secolului al XIX-lea, au despărţit 

e economiști în două tabere vrăjmașe. Datorită acestor doc- 
ine Economia politică, pe care nu mai ştiu ce scriitor o nu- 

mea „literatură plicticoasă”, a început să pătrundă în marele 
public. Astăzi aceste doctrine sint mai mult decit oricind la 
ordinea zilei. Nu şi-au pierdut nimic din actualitate, Toată 
lumea știe astăzi ce Însamnă pro şi liberschimbism 
(sau își închipue că ştie) ; orice cetățean de pe stradă îţi poate 
afirma că e pentru ridicarea barierelor vamale dintre state 
gau că dimpotrivă e partizan al taxelor vamale pentru prote- 
guirea produselor naționale. Este adevărat că aceste doctrine 
corespund la două fenomene sociale bine definite (dintre 
care d. Manoilescu nu acordă incredere, după cum vom ve- 
dea, decit fenomenului social corespunzător  protecționis- 
„mului). 

Manoilescu ia, dela început, atitudine hotărită împo- 
triva liberschimbismului. Dela început ține să afirme că „fe- 
nomenul protecţionist prezintă în el însuşi un limpede ca- 
racter de generalitate”. Ceiace îi lipseşte însă, este o teorie 
care să-l justifice știinţifi . Liberschimbismul, în schimb, 
€ dotat din belgug cu teorii de tot felul; el este chiar — după 
părerea d-lui Manoilescu — numai teorie. “e 

In cartea d-sale d. Manoilescu încearcă să construiască o 
teorie ştiinţifică a protecţionismului. „Liberschimbiştii au ac- 
centuat întotdeauna avantajele de ordin pur economic ale sis- 
temului lor. Dimpotrivă, protecţioniştii şi Friedrich List în 
special, au invocat în favoarea doctrinelor lor alți factori mai 
mult sau mai puțin străini de factorii pur economici”. D. Ma- 
noilescu îşi propune să demonstreze cu argumente economice 
avantajele protecționismului. 

D-sa începe prin a defini noțiunea de productivitate 
şi de profit naţional. Opune profitul individual profitu- 
lui naţional. Productivitatea e producția netă raportată la 
am. Productivitatea exprimă intensitatea producției și nivelul 
venitului social. ' 

Dela inceput trebue evitată eroarea de a cădea în consi- 
derațiuni asupra valorii. Teoriile valorii sint un labirint 
Äncilċit şi inextricabil, în care s'au încurcat toți economiștii. 


bre. 


RECENZII 425 


Ca aproximaţie pentru construirea unei teorii a pro- 
tecționismului, trebue de presupus că prețurile exprimă va- 
lorile. „Preţul este măsura valorilor noastre”, 

Mai departe autorul porneşte la revizuirea teoriilor li- 
berschimbiste ale economiei clasice. „Argumentul suprem al 
liberschimbismului este că o naţiune, ca şi un individ, trebue 
să cumpere cit mai ieftin posibil produsele de care are ne- 
voie”. Aceasta este o eroare. Problema schimbului pentru o 
națiune e deosebită de problema schimbului pentru un indi- 
vid. Nu e esenţial, pentru o națiune, cum cumpără ci cum 
produce putere de cumpărare. La o naţiune problema schim- 
bului nu e niciodată o problemă pur comercială; este o pro- 
blemă de producție. Teoria comerțului internațional, con- 
struită de Adam Smith şi Ricardo, păcătuește prin faptul — 
comun întregii economii clasice — că dintrun caz izolat se 
trag concluzii cărora li se impune, forţat, o valabilitate ge- 
nerală. După Ricardo o ţară trage avantaje din comerțul in- 
lernaţional importind o marfă în producerea căreia are o 
inferioritate absolută faţă de străinătate ; mai mult, ea are 
aceste avantaje chiar atunci cind importă o marfă în produ- 
cerea căreia e superioară străinătăţii, totuşi mai puțin supe- 
rioară decit în alte mărfuri. Această teorie a avantajului com- 
parativ nu e adevărată decit in anumite cazuri particulare. 
Aceasta din pricină că o ţară nu trebue să-și concentreze pro- 
ducţia în mărfurile în care are cel mai mare avantaj față de 
străinătate, ci în mărfurile care prezintă cea mai mare pro- 
ductivitate, 

După această critică a teoriilor clasice, d. Manoilescu pro- 
cedează la o „schemă teoretică”, silindu-se să rezolve proble- 
ma de a şti „dacă o țară agricolă are un avantaj să producă 
numai produse agricole pentru ca să cumpere cu ele din pñ- 
rile industriale produse industriale, sau dacă, dimpotrivă, are 
avantaj să fabrice ea însăși produse industriale”. După o în- 
treagă demonstraţie complicată și savantă, d. Manoilescu a- 
junge la concluzia că pentru o ţară „superioritatea absolută, 
calitativă, a industriei asupra agriculturii e mai decizivă de- 
cit superioritatea relativă a agriculturii sale asupra străină- 
tăţii”. Țările agricole sint în desavantaj exportind produsele 
lor agricole, comportind o mică productivitate, pentru a im- 
porta articole industriale, comportind o productivitate mai 
mare decit productivitatea agricolă. „O industrie inferioară 
străinătății e în general mai profitabilă decit o agricultură 
superioară străinătății”. 

Consecința acestei teorii extrem de industrialiste este, na- 
tural, următoarea : Protecția vamală trebue să compenseze 
inferioritatea relativă a productivităţii agricole pentru a asi- 
gura existența industriei, care reprezintă o productivitate ca- 


litativă superioaă. „E mai bine să produci mai scump lu- 
cruri iaso decit så produci mai ieftin Ka ieftine”. 

In cartea d-sale d. fanien Di iang - logică 
strinsă, o argumentație demulteori convingătoare şi un su- 
ficient bagaj de fapte şi de exemple, D-sa este un realist. Nu-i 
plac abstracţiile, Dovadă este critica acerbă pe care o face 
Economiei politice clasice, atit de amatoare de abstracții și 
felul simplu în care evită impotmolirea În teoriile valorii, 
această piatră filosofală pe care au căutat-o toți economiștii. 

Pentru construirea teoriei d-sale d. Manoilescu uzează, 
fără îndoială, de multe ipoteze. Nu poate scăpa nici d-sa de 
acel „să presupunem că” cu care economiștii clasici ai şcoalei 
liberale îşi începeau întotdeauna demonstrațiile. Totuşi nu 
întirzie niciodată prea mult în presupuneri și se grăbeşte să 
dea soluţii practice. 

Industrialismul d-sale, citeodată exagerat, nu este, desi- 
gur, în afară de orice critică. Însuși d-sa dealtfel, insistă a- 
supra faptului că, în ce priveşte protecţia vamală, nu poate 
fi vorba decit de măsuri temporare, susceptibile așadar să 
fie modificate mereu, după jocul împrejurărilor, In orice caz 
o bună parte din argumentele teoretice în favoarea protectio- 
nismului corespund, hotărit, unei realităţi. 

In revizuirea doctrinelor economice oficiale și unanim 
admise d. Manoilescu întrebuințează o pasionată înverșunare, 
susținută mereu de o cunoștință amănunțită a subiectului pe 
care îl tratează. Dar ceiace se desprinde din lectura, acestei 
cărţi de economie politică este o subtilă inteligenţă. Datorită 
acestei intelixente şi n unui remarcabil dar de expunere, 
cartea d-lui Manoilescu, deşi de economie politică, e tocmai 
contrariul unei „literaturi plicticoase”. 

Al. A, Philippide 
„ta 
. Heinrich Mann, Geist und Tat (Franzosen, 1780-1930) 
Berlin, 1931, Gustav Kiepenheuer Verlag (301 pagini, 15”). 

Opt studii despre literați franceji: Laclos, Stendhal, 
Hugo, Flaubert şi George Sand, Zola, France, Philippe Sou- 
pault. Afară de scurta notiță acordată lui France — douăspre- 
zece pagini —, nici o bucată nu se întinde pe mai puţin de 
25. Lui Zola, excepţional, li dă Mann generos 55 de file, o in- 
treagă broșură. Am zice că e proporţional cu dimensiile ope- 
ci studiate, ducă în colecţia de care referăm nu ar fi vorba şi 
de George Sand. Lui Zola, Heinrich Mann îi închină un en- 
tuziasm grav și fidel. Pentru el, Zola a fost scriitorul „cărui 
i-a fost dat să imbrățișeze cea mai mare citime de realitate”. 
Masivul studiu e împărți! în şase capitole: Tinerețe, Muncă, 
Poemul pămîntului, Spirit, Faptă, Transfigurare. Titlurile 
aceste au suflu poetic sau eloquent; Mann, în fond, compune 
un elogiu. — Indeobște arta lui Zola a găsit la intelectualii 


RECENZII 4? 


germani primire călduroasă. Ni se pare că se simte oarecare 
inrudire între fierbințeala retorică a maistrului naturalist și 
anume patos caracteristic prozei germane dela Herder ince- 
pind pină la essayiștii de astăzi. Zola a fost un fel de Popular- 
philosoph în maniera veacului XVIII. — „Und aus den heis- 
sen Gesichten des Jiinglings hernieder senkt sich feierlich in 
sein Herz das Gewissen einer Verantwortung, die Sendung ei- 
ner Fiihrerschaft”, scrie Mann; aceste rînduri de lirism s0- 
lemn şi pompos ar putea să fie traduse din vre-un pasaj de 
avint profetic al lui Zola însuși. Francejii au rezistat simp- 
tomatic, dela început, acestui „génie immodéré”, cum l-a nu- 
mit France, care credea că „nimic nu e mai departe de na- 
tură” ca pae căror se deda acel ce afișase cu atita foc 
„ses besoins cuisants de réalité", Caşi atiți alţii, germani sau 
nu, Mann pare a lua aspiraţiile lui Zola drept realizări, și 
este puţin cam ciudată această confuzie, la un om de gene- 
rația sa. Să ne ferim de a fi nedrepți: ferventul democrat 
german respectă, și adoră aproape, în Zola pe luptătorul li- 
bertar, umanitar, republican. E dreptul său. Putem nota insă 
că, pe temeiul acestei admiraţii de alt gen, Mann face litera- 
tului Zola un credit cam orb, I l-au făcut destul diverşi pro- 
fani; un seriitor literar nu era obligat să i-l facă, desigur nu 
în formă atit de lungă şi umflută. Dar Mann a devenit om de 
partid. — Nu altfel se comportă scriitorul german cu Ana- 
tole France; însă mai pe scurt, cel puţin. 

De ce unui Mann trebuie să-i fie numai decit dragi ro- 
manele familiilor şi generaţiilor, cum sînt acele ale lui Phi- 
lippe Soupault, se înțelege lesne. Fraţii Mann sint cultivatori 
serioşi ai genului informativ, 

Cele șaizeci de pagini, care scriu de Flaubert şi Georges 
Sand, sint o mărturie de respectuoasă admiraţie câtre ar- 
tistul, pe care „astăzi îl acopere un strat ușor de praf”, cu re- 
petate, dar cu totul nesemnificative amabilități pentru „prie- 
tena înțelegătoare” a holteiului mizantrop. 

Un mie panegiric asupra lui Hugo, cuprinzind pînă şi pe 
romancier, nu va face nici un rău publicului german, nici 
celor din alte părți: prea s'au istovit asupra artistului Hugo 
toate ponegririle, pină şi cele mai inepte, — Despre Stendhal, 
caşi despre concetățeanul și oarecum concurentul literar al 
acestuia, Choderlos de Laclos, Mann vorbeşte ca moralist 
pur, . 
Tot ce e cuprins în acest volum, pare născut din nevoia 
unui luminat intelectual german de a publica admiraţie abun- 
dentă cătră literatura franceză. E o faptă bună. — Mann scrie 
abstract, cu exces de figuri și de aluzii. Este o obligaţie acest 
scris, în proza germană care vrea să fie bine, astăzi. 


x 


423 VIAŢA ROMINEASCA 


Egon Erwin Kisch, beehrt sich darzubieten Paradies 
Amerika Berlin, 1930 Erich Reiss, 

Europenii se luptă acum cu America şi prin seris. A tre- 
cut demult, în lumea veche, gustul de a panegiriza pe Anglo- 
Saxonii de Ocean, Acum ne entuziasmează doar amarul 
Upton Sinclair. Căutăm cu unghiile uriciunea și răutatea as- 
cunse subt suprafaţa sclipitoare a uriașei gospodării a Unio- 
nului, 

Egon Erwin Kisch, autor a citorva volume cu ispititoare 
titluri (Der rasende Reporter — Hetzj dureh die Zeit — 
Zaren, Popen, Bolschewiken), zglrie cu humor comod, și nu 
fără serioasă perspicacitate, lustrul puritano-naţionalist al 
societății americane, E o faptă necesară: sa inegrit, în Eu- 
ropa, destulă hirtie cu neroziile entuziaste a diverși excursio- 
niști europeni, care au luat suprafeţe oficial convenţionale 
drept material sociologic, cum se zice, şi ne-au fabricat anto- 
logii de modele morale, politice, după care stricata 
lume veche ar trebui să se indrepte, 

Povesteşte Kisch ce sînt, de exemplu, așa numitele bur- 
lesks în sfintul pămint al Unionului. Pe scena varieteului 
dansează o sumă de femei jumătate goale, După ce isprăvese 
dansul, femeile, chemate de aplauze, ies una cite una din cu- 
lise şi se urcă pe o punte de unde pot fi minuţios de bine 
văzute, şi acolo se desbracă de ce mai au pe ele pină nu le 
râmine decit o cîrpă subțire în dreptul organelor interesante. 
Apoi, în tăcerea gifiindă a publicului, încep a-și descheia și 
această din urmă hâăinuţă, Subt aceasta însă e o altă cirpă. 
Delicată atenţie pentru pudoarea naţională. Dacă aplauzele 
stărue, fata schiţează citeva mișcări legănate, din burtă şi din 
contra-parte. Insă închisorile şi casele de corecțiune pentru 
femei stau subt un regim feroce. 

Nu sintem de părerea lui Kisch, că „ye son of o bitch” 
(cf. italianul „iotie di putana) ar fi „cea mai rea înjurătură 
americană”. Bănuim că vre-un ipocrit de patriot l-a informat 
greşit. Kisch însuși a descoperit că, într'o fabrică foarte vi- 
zitată de turişti, lucrătoarele își exagerează mult activitatea 
in faja musafirilor străini. Aici trebue să semnalăm vina tu- 
riștilor europeni care se epatează, şi provoacă, inevitabil, ca- 
botinism. In felul acesta, Americanii au devenit copii rău- 
crescuți ai turismului european. 

Paradies Amerika schițează abundent mizerii ale An- 
glosaxoniei transoceanice. sigur, în mare parte aceste mi- 
zerii sint, prealabil, de înţeles pentru orice minte normală. 
îmi pe pică a paper apaa emeni oamenii stat oameni 
oricin oriunde, cin ali na a n-a in inca- 
pacitatea lor de a vedea nuanţat, combinată cu interesele unei 
grosolane propagande oficiale, ne debitează utopii simpliste. 


RECENZII at! Va 
Cartea lui Kisch este un ajutor bun pentru a evalua ame- 
ricunolatria vulgară. aa 


„*w 
Alexandra Stolypine, L'Homme du dernier Tsar- Stolypine 
(Souvenirs), Ed. Al. hedier, Parrs 1931, 


Fiica lui Stolypin, vestitul om de stat rus, și-a scris me- 
moriile din copilărie pînă la zi (are 30 de ani). Amintirile 
acestea constitue o frescă a istoriei social-politice ruseşti dela 
1900 pină astăzi. Din acest punct de vedere, ele merită să fie 
citite, pentru valoarea lor documentară. 

Evident, fiica refugiată a lui Stolypin are resentimente 
îndreptățite, da, impotriva regimului sovietic. Are în 
sch numai cuvinte de elogii pentru țar și pentru regimul 
tarist. Repulsiunea ei împotriva sovietismului merge pină la 
abhorarea ideilor libertare, așa încit nu pentru sentimentele 
scriitoarei prezintă interes memoriile, ci numai pentru oglin- 
ir Rusiei din timpul ultimului țar și începuturilor revo- 

uției. 

Stolypin, tatăl memorialistei, a fost un om politie de 
dreapta, continuator al politicei tradiționaliste. El este acela 
care a incercat să introducă regimul proprietăţii individuale 
pentru ţăranii ruşi, fie după împroprietărirea şi eliberarea 
lor făcută de împăratul pi nibang a “liberatorul (25 de mi- 
lioane), fie pentru alte categorii. Numele lui Stolypin mai în- 
scamnă înăbuşirea revoluției rusești din 1905. Paginile au- 
toarei sint pline de sugestii asupra evenimentelor tragice din 
1905 şi încercării de reformă agrară a lui Stolypin, asupra 
luptei lui cu prima Dumă şi a întregii strădanii de a zăgăzui 
declanșarea spiritului revoluționar. 

Starea primă a monarhiei constituționale din Rusia ne 
este puţin cunoscută şi totuş cercetătorul politie-social trebue 
să aibă cunoştinţă de ea, fiindcă numai astfel îşi poate da 
sama de fatalitatea transformărilor ce aveau să vie, Din acel 
timp lupta dintre Rusia oficială (țarul și nobilimea) şi inteli- 
ghenția a ajuns la paroxism: victima acestei lupte a fost 
Stație care a căzut sub gloanţele unui anarhist. 

ceputurile şi epoca războiului, revoluţia lui Kerensky, 
detronarea iv) şi deportarea lui, în urmă mișcarea comi- 
tetelor revoluționare, preluarea puterii sovietice, la început 
cu timiditate și apoi cu mare energie, tratativele de la Brest- 
Litowsk, cucerirea revoluționară a Rusiei — sint descrise cu 
multă vigoare. 

Stilul narativ, înșirarea atrăgăloare a evenimentelor, sin- 
ceritatea expunerii, însemnătatea întimplărilor și mai ales 
plămădirea şi desfăşurarea formidabilei revoluţii ruseşti 
ne-au îndemnat să relevăm această carte, 

Victor Godeanu 


420 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ada Negri, Vespertina,! Ed. Mondadori, Milano, 1931. 


O poetă care n'a abdicat. Mai mult: a continuat un drum 
evolutiv. Ada Negri de azi, pur lirică, e cea de dinainte de 
războiu, răzvrătită şi socială. 

Ultima-i colecţie de poeme Vespertina e o desprindere to- 
tală de pămint și de oameni, o subtilizare şi transsubstanţiare 
de sentiment pur. 

Lumea de acum a Adei Negri nu mai e uzina, lucrătoa- 
rea, mama îndurerată. In „Vespertina” sint flori de margine 
de drum (1 fiori della via), sint pisi (I Pini), şi gindul de 
primăvară (Pensiero d'Aprile), şi luna peste oraș (Luna sulla 
città). 

Poeta n'a mai coborit şi nu s'a mai amestecat între du- 
reri. De pe culme privește viața trecută și, în fața ei, dru- 
mul infinitului. Se reculege cu amintirea; in curajul de-a trăi 
şi în dragostea de oameni găsește forța de-a continua drumul 
pînă la poarta lui Dumnezeu. Inseninarea i-o dă credința, 

Sint aici versuri de-o melancolie atit de fină, aproape im- 
ponderabilă, incit te întrebi cum, pe dealtă parte, pot de- 
borda în avalanșă sentimentele intense ale bucuriei de-a trăi. 

Iată Jl viale degli olmi (Aleea de ulmi): 


Qui ritornano a te le tue memorie. 

Tu non vorresti. Non vorresti più 
ricordare. Vorresti essere in pace: 

vivere il pianto o il riso del minuto 
fuggente, e mai volgere indietro gli occhi : 
che ricordanza & ancor speranza, e nulla 
tu speri ormai, nessuno ormai tu aspetti. 
Invence, in questo estremo autunno, caldo 
come l'estate, fra questi olmi in doppia 
fila, d'oro alla cima e doro al piede, 
ritrovata hai la via delle memorie. 


Liniştita tristeţe a acestor endecasilabe stau, fără să 
nască paradoxul, lingă; E pure è bella, anima mia, la vita din 
„Gind de April”. 

Că Ada Negri a urmat o evoluție care dela poezia a- 
proape exclusiv socială a dus-o la această poezie, avem do- 
vada — pe deasupra poemelor sale — a premiului pe care 
l-a obținut cu placheta Vespertina: ni, et „Mussolini” al 
Academiei italiene. 


s*a 


' In depozit la «Librăria Italiană». 


RECENZII 431 


G. A. Borgese, Tempesta nel nulla,! Romanzo, Ed. Monda- 
dori, Milano, 1931. 

Borgese e vrednic să fie cercetat pe îndelete, Intii ca să-l 
cunoaștem și apoi pentrucă e autorul unor serii de nuvele, 
esseuri şi romane cu totul originale. 

Rube e una din acele cărţi de analiză sufletească, în care 
stă pe linia întiia monologul interior și liric, și care se 
plasează în rindul marilor confesiuni. 

Experiențele lui Borgese sint strict intime și maniera în 
care le desvălue este cea subiectivă. De unde şi stilul de poem 
al cărţilor sale de proză. - 

Ceiace atrage spre cărțile lui Borgese este curiozitatea 
de-a cunoaşte un interior chinuit şi lucid, pe deoparte, iar pe 
de alta, plăcerea de-a simţi ritmul liric pe care îl dă Borgese 
exteriorizărilor sale. 

Tempesta nel nulla, pe care nu știu dece l-a numit „ro- 
man”, are caracterele lui Borgese, care îl fac pasionant. E o 
aventură spirituală pe înălțimi alpine. Piscul ales aventurii 
sale, pe care-l numeşte Chiave dell’ Eternită e „un intern 
vizionar, în cele din urmă luminat de raza unei dulci idile”. 

Italienii ăştia, luminaţi patrioți, iubesc eroic pămintul 
patriei lor. Papini, Panzini, Pitigrilli — ca să nu pomenim de- 
cit pe contemporani — au momentele lor cele mai puternice, 
cind au trăit şi au zugrăvit o aventură interioară fie pe nu 
ştiu ce deal florentin, fie pe un pisc al Alpilor, fie intro vale 
din Apenini. 

Borgese trăeşte „furtuna” lui de-acum dejurimprejurul 
peisajului grandios al „Cheii Eternităţii”, 

Inchipuiţi-vă avalanşa patetică, deşi conținută, a unor 
sentimente profunde și violente, febrilitatea-i religioasă și 
conştiinţa păcatului, intensitatea pasionantă a luptelor lăun- 
trice — incadrate în atmosfera subțire a înălțimii, 

Marea virtute a lui Borgese este puterea de penetrare, 
cu nimic precis, cu ceva vag și melancolic, în inima citito- 
rului, care trebue condiţionat — pentru a fi cititorul lui Bor- 
gese, — să aibă el însuşi o proprie virtute emotivă, 

Sint cărți care-ţi cer anume dispoziţii și anume tempe- 
rament, ca să le poţi preţui. La o carte, te duci după ce ai 
ştiut să-ți acordezi, anticipat, prin intuiție, lăuta ta interioară. 
Altfel, Dumnezeu ştie ce se ulege din acea lectură. 

Tempesta nel nulla care-i mai mult decit o carte: e un 
cînt, şi care e ca toate cărțile lui Borgese, îţi cere, pentru în- 
țelegere, obișnuința perunt mistice, de amănunt interior 
şi forța de suportare a lirismului debordant. 

umai aşa, Tempesta nel nulla te farmecă şi numai așa 
o înţelegi, L. Sebastian 


! In depozit la «Librăria Italiană», 


ba r o 


Revista Revistelor 


Concordie literară 


spirituală, noi 
(littéralement) din 
învățăturile, din experiențele şi 


riori este totđeauna elegant: e fa- 
natism rezerval, pe samă proprie, 
Acest piradox încîntător se verifi- 
că minunat în fascicula din Com- 
merce, despre care seamă 


aici. Valery publică acum textul 
„melodramei” sale Amphion, pen- 


tru care Arthur Honegger a scris 
muzica. Pe delicatul şi gravul poet 
clasicizant l-a fermecat desigur a- 
cest detaliu al legendei că, la su- 
netul lirei dăruite de Apollon ale 
sului său Amphion, pietrele se ri- 
dică şi se aşează pentru a clădi zi- 
durile Tebel. Nu sé pute 

văr, imagina mal energie decit 
atit puterea ordonatoare a mazi- 
cil combinate cu „ Una din 
vorbele caracteristice ale Muzelar 
cind se upropie ca să scoale din 
somn pe Amphion, zice: „Mais 
dissipons d'abord ce désordre des 
songes!” Dezordinea visului este 
piedica perfidă prin excelenţă, în 
calea artei poetice. „Je place en 
toi l'origine de l'ordre, bitera! 
ton moment le plus pur”, îl anunţă 
zeul pe poet. „Tout s'ebranle, tout 
cherche Pordre”, cintă Corul In- 


în sde 
arată complexă 


vizibil, muzica Marșului Pietre- 
lor, es des nombres d'or, For- 
tes des lois du Ciel”, se apostro- 
feară pe cle însele, Muzele, Ordi- 
ne, legi, numere — regăsim întreg 
pe acel care ambiționează pentru 
oezie frumusețea  matemalicilor, 
Dacă uităm aceste trei versuri 
dela intrarea in scenă a fiicelor 
Mnemosynel: „Je vois ce qui n'est 
point! — Je sais ce qui n'est plus! 
— Je fafs ce qui ah sarea că 
rind in, prin felul lor de a zi- 
ti st peaty (ele sună ca din Mae- 
terlinck), textul lui Valéry e ca 
din veacul XVII. Euavitatea per- 
petuă a lui papa mă şi agrare e 
li clară, igentă şi inco- 
er din dramele mitologice ale 
lui Corneille, Molière, sau din li- 
bretele de operă ale Marelui Secol 
dar trecute și Du gravitatea no- 
bil sumbră a lui Henri de Régnier. 
Cine nu e binecuvintat cu fans- 
tism anticitate, nu-şi poate 
ascunde bucuria că, acum citeva 
luni, același publicație periodică 
bust parodisticul Oe- 


ne da pe ro 
dip si lui Gide. Actualitatea se 
în atitudinile el 


fată cu -anticitatea. Orfeu al lui 
Cocteau, Amphilryon al lui Girau- 


doux (acum În urmă, acesta s'a a- 
mutat, în același fel, cu venerabi- 


lu! subiect Juditha), Oedip al lui 
— iar acum, acest dulce și 
solemn Amphion al lui Valery. Di- 
versitate şi concordie: poate că 
aceasta e formula unui Inng și fe- 
ricit viitor artistic al Europei. Să 
adăogăm, pentru n sublinia toată 
puterea exemplului: în acelaşi caet- 
a 


SA Dă. AR Í 


un veac aproa 
in care spiri şi gusturile, fără 
a pierde nimic din energia lor, îşi 
deschid unele altora o atit de sin- 
ceră ospitalitate, In vremi altmin- 
teri barbare, ca ale noastre, ust- 
fel de fapte sînt adine fortifiante. 


(COMMERCE XXVII, cnetul de 
primăvară 1931), 


* 


Viitorul dictaturii fasciste 


Asemănarea care se face adesea 
intre dictatura lui Mussolini şi cea 
a lui Rivera este forțată din mul- 
te puncte de vedere, deşi ambele 
irebuese privite ca simptome ale 
disoluției liberalismului burghez. 

Pe când în Spania socotelile 
finale sint făcute întrun cadru 
economic precapitalist, în Italia 
ele au Jon die planul luptei moder- 
ne de ce In Spania dictatura a 
fost o operă a i pentru a sal- 
va monarhia, în italia ea este opec- 
ra clasei burgheze dominante in- 
stituită pentru a distruge achizi- 
tile positive ale socialismului și 
ale proletariatului. Dickulura lui 
Rivers- n'a avut nici un moment 
contact concret cu poporul spa- 
niol, dictatura lui Mussolini a fost 
in măsură mare populară, spriji- 
nindu-se în acelas timp pe intere- 
sele plutocraţiei și ale latifundia- 
rilor, cit și pe cele ale micii bur- 
ahezii și ale unei părți a țărănimii 
italiene. Fascismul este o dietatu- 
ră şi de clasă şi cesariună, lată 
de ce, contrar dictaturii spaniole, 
cea fascistă se dovedeşte viguron- 
să şi agresivă. ` 

Care poate fi viitorul apropiat 
al fascismului? 

In 1926 fascismul votează fai- 
moasele „legi excepționale” și 
instituye „tribunalele excepționale” 
pentru 5 ani. Intro vorbire a sa, 
Mussolini declarase, primăvara 
trecută, că fascismul e aşa de in- 
rădăcinat în sufletul Italienilor, tn- 


REVISTA REVISTELOR sà 


cit nu va mai [i nevoe de regimul 
excepțional. Cu toate acestea, par- 
lumentul fascist a prelungit exis- 
tenja tribunalelor excepționale 
pentru o nouă perioadă de 5 ani, 
adică pînă în Decembrie 1936. Anul 
ucesta activitatea tribunalului ex- 
cepțional a fost prodigioasă. 

E evident deci că un regim care 
recurge la astfel de instituții de te- 
roare se teme de ceva. De ce? 

Mussolini a luat puterea fiind 
sprijinit de clasele italiene domi- 
nante şi de partidele lor politice, 
Urație acestui sprijin — care a in- 
semnat apoi moartea partidelor 
nefasciste — Mussolini a reușit să 
impue Italiei dictatura. Faptul care 
caracterizează această perioadă a 
istoriei fascismului e asasinarea lui 
Matteoti. In jurul cadavrului aces. 
tuia isbucni ă odută lupta între 
fascisti și  nefascişti. Aceştia din 
urmă fură încă odată învinşi, iar 
epilogul acestei victorii fu institu- 
irea regimului excepțional de care 
a fost vorba mai sus şi monopoli- 
zarea întregii puteri a Statului de 
şefii fasciștii. Şi, lucru curios, pe 
măsură ce Mussolini concentra pu- 
terea statului în minile sale, fun- 
dumentul social si politie al fascis- 
mului devenea tot mal şubred, In- 
telectunlii burgheji fură cei din- 
ţii care începură să se înstrăineze 
de fascism, iar finanțele precare 
ale Statului fascist, Stat foarte cos- 
tisitor, stinseră simpatiile clasei 
agricultorilor, 

Mussolini care, cum silim, nu ce 
lipsit nici de energie, nici de imagi- 
nație, a încercat să ia măsuri as 
cum a putut. Împăcarea precară 
cu Vaticanul este una din aceste 
măsuri, In 1930, într'o serie de 
discursuri la Livorno, Florența si 
Milano, înccureă să remonteze opi- 
nia publică, vorbindu-i de un mare 
război iminent, Dar, de data acea 
sta, opinia publică, și în specia! 
tineretul, a rămas rece, Ziarele 
fasciste au vorbit fără perdea de 
scepticismul tineretului italian. 

Cu toată teroarea mmssoliniană, 
opoziția antifascistă se  intărestue 
mereu în Italia, Clasa mijlocie, tä- 
ranii și o parte a intelectualilor se 
lasă tot mai- mult duse ale apele 
propagandei anțifasciste, propagan- 


sau VIAŢA ROMINEASCĂ 


dă încă neorganizată,” dar făcută 

oradie și spontan tot terito- 
riul Italiei, şi canalizată în trei 
mari curente, distincte ca origine, 
dar afluente ca scop imediat: cu- 
rentul socialisto-republican, repre- 
zentat de „Co one antifas- 
cista", comunismul şi curentul 
neo-eatolic poporal. Acesta din ur- 
mă e cel mai bine orgenizat, 

(Pietro Nenni, Die Geselischaji, 
August, 1931), 


Gorki şi Romain Rolland 
Prietenia care-l leagă pe Romain 
Roland de Gorki e cu atit mai ex- 
traardinară cu cil cei doi scriitori 
“au întilnit  plecind din puncte 
opuse ale orizontului, Gorki vine 


din popor, tinăr şi tare; Rolland, 
dinto veche rădăcină burgheză, 


hbolnăvielos şi delicat. Gorki a fn- 
vățat rănindu-și picioarele pe ne- 
sfirşitele stepe ale Rusiei, Rolland 
a învăţat tocindu-şi numai coatele 
pe nenumărate bânci şcolare şi 
universitare, Gorki a dus-o ra 
materialiceşte, dar sufletește Rol- 
land a dus-o poate mai greu decit 
el... 

Interesant e că, umblind pe dru- 
muri aşa de diverse, cele două mari 
spirite sau intilnit la capăt de 
drum; si şi-au dat sama îndată câ 
sint aliați si camarazi, Tempera- 
mente deosebite şi vie} opuse, 
Gorki şi Rolland au trebuit să des- 
lege probleme identice, Ambii au 
apreciat fără precupețire valoarea 
culturii omeneşti, dar ambii au de- 
mascat morala ipocrită a clasei 
care s'a pretins chemată să apere 
şi să mărească uceastă cultură, 
Roland şi Gorki uu lucrat izolaţi 
și conduşi numal de conştiinţă: 
fapt care explică forța, dar şi slă- 
hiciunea acțiunii lor. Pină în 1019 
le-a lipsit pămintul tare unde să-și 
“prijinească piciorul, Dar azi Gor- 
kt a găsit acest pămint: este pă- 
spre irită al Rusiei, pr a 
devenit Gorki conştiinţa glasul 
proletariatului rus. Roland n fost 
mal puțin norocos, El n'a găsit pă- 
mint tare în occidentul Enropeil 
şi de-acera și-a întins rădăcinile 
departe plnă în adincimile pămiîn- 
tolui rus, unde s'au întilnit cu ace- 
*en olo lui Gorki. 


lar azi, camarazi adevăraţi, pile- 
caji dela cele rad ora tea 
Europei şi-au unit şi singele, 
vot uni şi minţile. 


(Romain Rolland, Das nene Russ- 
land, August — Septembrie 1931), 


+ 


Mişcarea științific 


Arthur Haas, profesor la Univer- 
sitatea din Viena, aplică in 1910, 
deci trel ani inainte de Bohr, cu 
privire. la atom teoria quantelor, 
Această aplicare îl conduse să dea 
o interpretare electronică constan- 
telor spectroscopiei. Această teo 
rice, desvoltată de Bohr, fu domi- 
lana pa fizică rup dl dă ani. 

Scopul suprem al explicaţici na- 
tarii, serie Haas, a fost totdeauna 
să reducă relațiile fizice la relaţii 
matematice pure. Două mari fapte 
domină aritmetizarea modernă a 
chimiei, aritmetizare care urmă 
de aproape aritmetizarea spectro- 
scopiei, propusă de Schrâdinger 
în baza concepțiilor lui Lowis de 


Broglie: ji 

1) Diverșii atomi sint constituiți 
dintr'un simbure În jurul căruia 
se găsese eleclroni planetari. Fie- 
care din acești electroni e perfect 
definit de patru mameri, numiți 
„numeri quantict”. 

2) Atomii Inşişi sint caracteri- 
zați prin trei numeri intregi. 

ia teoretică actuală se ra- 

zimāä pe Heis directoare de mni 
sis. 
Acum 30 de ani putea! (| fizician 
distins cunoseind elementele cal- 
culului infinitezimal, sau chimist 
considerabil cunoscini elementele 
de aritmetică invățate în şcoala 
primară... Chimistul modern va 
trebui să ştie să-şi uite experiența 
zilnică a obiectelor, răi a- 
ceastă experiență directă 
diată) nu va (i pentru el de- 
cit o «nntinuă cursă înșelătoare. 
Evidenţele empirice nu duc în 

i la nimic. „Experiența in- 


", botezată odinioară „intros- 


Eoee apoi impropriu, & 
ergson, intuiție” ne 

fiecare pas, „Datele imediate” pe 
care ea ni le furnizează trebuesc 
controlate neincetat de experimen- 


farea nțitică, judecător suprem 
al oricărei afirmaţii intelectuale, 


(Marcel Boll, Mercure de Fran- 
ce, 15 August 1931). 


* 


t 


E. B. Curtius și Franța 


De origine renană și nepot al 
marelui istoric al Grecilor, crescut 
la Metz, Curtius este unul din spi- 
ritele germane contemporane care 
u arătat cea mai largă și mai adin- 
ră întelegere pentru nja. Par- 
tea covirşitoare a operei sale este 
despre Franţa și literatura ei. Lu 
lucrările lui despre Bruneticre, 
Barres şi Balzac, sau adiugat, în 
1924, „Französischer Geist” şi 
marei operă de sinteză „Frank- 
reich”, in 1930, 

Oricit ar fi de „european” și de 
larg spiritul marelui critic german, 
el arată mai justă înțelegere — 
din mai naturală și mai mare siim- 
pgtie — pentru Francejii care, 
după el, se apropie mal mult de 
seniul germanic. Balzac, d. ex. 
care, crede Curtius, este o prelun- 
zire a celeilalte Franţe, a Frantei 
“atedralelor gotice, a Franţei lo- 
talistilor care nu rup realitatea în 
bucăţi, cum a făcut Descartes sau 
Voltaire, ci încearcă să o înțeleagă 
aşa cum e en, întreagă, 

Spărgătarii de frontiere, cei care 
pregătesc viitorul, sint nu Barrès 
sau Maurras, nici catolicii James 
si Manrise şi nici internaționaliș- 
tii Barbusse, Homains sau Duha- 
mel, ci cei care „sparg tablele tro- 
diţiei Intine pentru n trezi, cu mu- 
zica sufletului german și slav, for- 
tele asennse sub tradiția latină”. 
Francejii care trăesc cu nemţii, în 
devenire, adică Gide, Rolland, Pé- 
suy, Chudel, Sunres, Proust, Lar- 
haud și Valéry. 

Dar Franța tradiţională, clasică 
care este? Care sint ideile domi- 
nante ale francezului de toate zi- 
lele, ale mentalităţii franceze, cu 
alte cuvinte? Intă-le: ideea de ci- 
vilizație (mistica progresului), 
ideea de măsură, ideea „celor trei 
vereuri”, care este exprimată ast- 
fel: ÎMI e Parisul, apoi, infinit 
mai jos, e provincia, şi și mni jos, 


REVISTA REVISTELOR 435 


străinătatea”, O altă trăsătură ca- 
racteristică a mentalități franceze 
este „religia cărții”. Neamţul vene- 
rează filosoful, omul de ştiinţă, poe- 
tul; francezul pune în fruntea ie- 
rarhiei pe  seriitorul de talent, 
„Koltuor”-a germană pune accentul 
pe progresul științifice sau artistic, 
Civilizație  însemană pentru un 
francez rafinarea individului şi 
îmbunătățirea soartei lui, perfec- 
ționare umană, socială. ideea de li- 
bertute politică franceză este altoi- 
tă pe o teorie filosofică a liberului 
arbitru, idee care este diametral 
opusă determinismului germanic. 
Conflictul franco-german în toată 
adineimea lui provine poate dels 
acest fel de a concepe în chip di- 
ferit ideia de libertate. 

Cine dintre Franceji va incerca 
să serie opera rorespuneatoare 
despre Germania? 


(R. Pitrou, Les Nouvelles Litté- 
reires, 29 August 1931). ~ 


3 
Omnorabilu! Arthur Henderson 


Fostul ministru al Afacerilor 
Străine ale Anglici și actualul şef 
ul Partidului laburist s'a născut la 
Glasgow în 1863 din părinți foar- 
te săraci. La etatea de 12 ani Hen- 
derson e ucenic în marea turnăto 
vie de fier a casei Stephenson din 
Newcastle, Rāmine aici ca simplu 
luerātor pină în momentul cind 
intră in viața pablicä, fiind ales 
consilier municipal al oraşului 
Newcastle, Nu se mai intoarce în 
uzină şi desvoltă de aci Înainte o 
intensă setivitate în mişcarea tra- 
de-unionisti. Devine unul din prin- 
cipalii arhitecţi, ai partidului fø- 
karisi, creat in 1893 de Keir Har- 

e. 

In 1903, vind Henderson a fost 
ales pentru prima dată deputat, nu 
«rau în Parlament decit 5 depu- 
taţi care se puteau reclama de „La- 
bour Representation Commitee”, 
nucleul partidului laburist care nu 
fu «rent în mod oficiul decit în 
1906, an în care „Labour Repre- 
sentation Commitee” era repre- 
Erorr: in Parlament de 29 de de- 

Incepind cu această dată, Hen- 


A36 VIATA ROMINEASCA j 


derson a fost, pe rind, casier, st- Limba franceză in Extremul- 0 REVISTA REVISTELOR_ — +7 
cretar inte al lui Labour Orient | f 
i două zile pe săptâmină, Aceste u- faptul important că istoria anilor 


Party, Dar aratul şi marele lui Cauzele 
A care se S5, Sa expansit- 
acela dat fost E rd ass ind ia Japonia să 
na g aponia — prestigiul 
aT permanent al aces- științei germane, în China — lipsa 
e fesori ranceză; i - 
In 1914 Henderson luă atitudi- porianja. economică, re ge: 
n B peire m 8 pere intrarea An- limbii engleze în cele două tări. Lu 
gi i e şi combätu cu cele aceste cauze se mai adoogă mijloa- 
ma e mijloace acțiunea lui cele materiale incomparabil supe- 
, aderent al neutralită-  rioare de care dispun şcolile ame- 
ţii. Ca preşedinte al Partidului in-  ricane, precum şi numărul prepon- 
ră în ernul liberal al lui As- derent al acestor şcoli față de şe 
quith, du-i cel mai neprecupe- Mie franceze sau celelalte. In Ja- 
tit ic rap (Cei trei fii al lui se poni, d. ex. 25 de societăţi mi 
gar că voluntari dela incepu-  sionare intretin 16 universităţi, cu 
i anene Cel mai mare, Da- un total de 3752 de studenți, lü 
z b muri în luptele de din aceste societăţi sint america- 
mme, în 1916. Anul trecut, cu ne, iar la celelalte 9 sint intere- 
sira aniversării armistițiului, sate şi societăţi americane. Tot 
tr depune coroană de flori pe astfel, între cele 46 de societăţi 
mormîntul fiului Imi Henderson). cure întrețin şcoli secundare, a7 
Activitatea actualului preşedinte sint americane, 3 engleze, In Chi- 
al laburiștilor fu atit de mare în na, proporția este cam acelaşi, A- 
cursul războiului incit, în 1916, fu ceste societăţi americane, cu in 
obiectul unui atentat nereușit. portantele lor bugete, impart şi 
In 1917 demisionează cu ocazia burse de studii numeroase, lucru 
ar ari Conterin Internațio- pe care misiunile franceze, lipsite 
Soelaliste de Stockholm, de mijloace, nu sint în stare să! 
ponian papam Carter ep că. facă. 
seorge, sefu atunci Influenta ce 
al guvernului, ridica obiecțiuni se- ap arca „mă, home mpa 
rioase. întărită apoi de influența consìde- 
“Liberat de obiigațlunile guver- rubilă a fundației Rockefeller, » 
niării, Henderson organizează par- cărei activitate e aici mai intensă 
tidal pentru lupta electorală din decit în celelalte țări si continen- 
1918 şi cîştigă 61 de mandate. Şef te mle globului. 
al Foreian-Olfice-lui dela 1929 pină Dar, uzi, toate școlile misiunile: 
eri, participă la toate conferințele religioase străine sint supuse În 
internaționale, jucind un rol de în- Japonia unei reglementări care 
tiini plan nu numai grație faptului tinde, În ultimu analiză, la stăvi- 
că e reprezentantul Angliei, ci | lirga răspindirii prea mari a civi 
mulțumită unor remarcabile cali- lizațiilor străine in Japonia, prin 
tăți personale, De altfel, fără exis- stăvilirea răspindirii exagerale | 
tenta acestora, cariera lul ar fi o limbilor străine, China, dela revs 
enigmă inexplicabilă. Intre calită: Ufie inconce, calcă pe urmele Ju- 
tile E opaa hipag par n fi poniei. 
ouă: o e inarā supleță in- (Georges D 
telectuală si o rară onestitate in- 2? DD: Annie deea 
mere = WE SEE ep rm E CO a III 
pom pt ar lui Henderson al 
utero de persuaziune care nu Neliniştea țăranilo i 
se Intilneşte azi la nici unul din ` rag 
oamenii de Stat ai Marei Britanii. Cind vor săi arate cit di 
(Jean Massip, Revue hebdo mare e criza în Statele-Unite, Ams- 
daire, 22 August 1931). ricanii îţi aduc ca exemplu faptul 
că uzinele Ford — cele mai mar 
+ j din lume — nu mai lucrează doc! 


sine, unde totul era organizat în ce vin îşi are resortul determinant 
vederea unei cit mai mari econo- nu la New-York şi nică în altă ce- 
mii a materialului uman, nu mai  tate-vedetă amer anā, ci pe 
nu uzi de să facă cu mina de iu- câmpiile Middle-Westului, în lun- 
t cile din, Kentucky şi în grădinile 
Principala cauză n evizei gene- Californiei. 

americane e criza agricolă ce (Philippe Soupault, L'Europe 
pintue ucolo de ani de zile, Acea- Nouvelle, 22 August 1931). 


à provocat pe cea generală Paul Valery şi Istoria 


dial 
i Azi in America, ade 
E panică i e bust La abrica „Poésie s hainen 
bil actunimente mai economie de s Nouvelles Lâtteraires” Jean 
cit cărbunii! Oricine face o vizită mit publică substanțiale consi- 
cit de scurtă în regiunile agricole deraţii despre Paul Valery: 
ale Stutelor-Unite poate constata Forta spiritului nu e totdeauna 
mizeria generală care a lunt locul o forță de ordine pe care inteli- 
bunei stări de odinioară. Şi, ca toți genta o introduce în haosul lucru- 
confrații săi în suferințe, țăranul rilor, ci forța spiritului se poate 
ican, deși știe că rare manifesta şi in luciditatea cu care 
imiteze descopere desordineu. Astfel Paul 
producţia. Şi tot astre) el este cel Valery care trece cu drept cuvint 
care; între toți Americanii, îşi dă ca unul din cei mai lucizi poeţi, 
mai bine suma de gruvitatea mo- găsește uneori plăcere să-şi aplice 
y mentiilni istorie prin care trecem, iuciditatea pentru a arăta absența 
Drept ce optimismo New-York- totalā de c aritate a unor idei şi 
ului îl exasperează și-l nimeşte, Cu conceptii. 
© luciditate care-i face onoare iși Ascultind sfatul unei vechi pre- 
dă perfect de bine sama că nime- judecăţi, oamenii uu crezut şi cred 
nea dintre marii eco mu că fenomene ale gindirii, cum sînt 
propus Încă un remediu serios al arta şi poezia, nu ascultă decit de 
bolii generale. Şi cu toate acestea, legi capricioase ale Întimplării. şi 
țăranul american continuă să mun- că, dimpotrivă, viața, conduita, e- 
ciuseă din greu, deși Pare ce face  venimentele istorice sint fenome 
cu o more parte a produselor mun- neje care se supun unei discipline. 
cii sale, Valéry Încearcă să arate că nu e- 
Populaţia oraşelor n'a simțit xistă discipline, tehnice ale vieții, 
numai arta are tehnică, A crede 
eontrarul înseamnă a fact regreti- 
Sărăcând clasa țărănraseă — că. bile confusii; făcute de miel de 
reia fi plăcea să cheltuiască — in- pedagogii, istoricii și oamenii po- 
litici ai tuturor vremurilor. Meri- 


dustria americană şi-a pierdut X 
principalul său client. Producţia a tul dui Valery este tocmai acela de 


Primii să fie tedusă, și problema a fi arătat, prin exempht și teore- 
 muncitonească va pus brusc şi a- tic, că i ad 
i tul ei loc în poezie, că arta este şi 


meninţătoare. 
Soluția acestor probleme, deri- trebue să fie creație absolut şi per- 
petu conştientă, că, în ul ana- 


yate ale marei crize agricole, nu 
va veni decit deodată cu soluția liză, in poezie tehnica coincide cu 
viata însăşi. Dimpotrivă: in istorie 


Ed 


Ki 


preine agriculturii americane. ta 

Fiecare an ce trece reclamă tot şi in politică nu există tehhică; 
„mal imperios remedii radicale, Ță- $h meexistind tehnică, nu există - 
„rani Americii reclamă acest Incru, previziune, fst împreviriune şi 
Ant mai insistent cu fiecare si ce  multiplicitate v în neastimpă- 
se seurge. Europa nu va putea îm. rată creație, nu comportă legi și 
pe deplin ce se va petrece deci nu poate fi „construiță” ideo- 
m nite în viitorul apro- losic- l 
piat, dacă nu va jine sama de Cu un pesimism şi o kronie ags- 


498 


lā aceleia a lui Fontenelle, Valery 
ar iscăli butada acestuia: „I'his- 
toire est une fable convenue”. Va- 
léry reia firul criticei acolo unde 
ba lăsat inaintașul său şi arată 
cum iluziile Istoriei devin tot mai 
ridicole pe măsură ce lumea actuu- 
Jā se complică. Marile evenimente 
istorice ce vor veni „vor comanda 
viitorul într'un chip tot atit de ne- 
înțeles oumenilor cit poate fi de 
neințeies furnicilor pasul uriaş 
care le serveste...” 

Prin „Priviri asupra lumii de 
azi” Valery se alătură lui Stendhal 
şi marilor moralişti pe care i-au 

i atita Schopenbuuer şi Nietz- 
sche: Gracian, La Rocheloucauld, 
Helvétius. 


(Jean Cassou, Les Nouvelles Lit- 
lērairez, 5 Septembrie 1931). 


+ 


Raționalizarea economiei 
mondiale 


S'a încercat însănătoşireu econo- 
miei mondiale pirn reconstruirea 
edificiului distrus în timpul răz- 
holului, prin restabilirea comuni- 
tății economice mondiale, aşa cum 
u existat Inainte. 

Dar nelinistea economică care 
domneşte în lumea întrează nu pu- 
lea să fie înlăturată prin astfel de 
măsuri, Formațiunile nouă din 
structura economici mondiale, mă- 
rirea tutror dimensiunilor econo- 
mice, au deplasat radical condiţiu- 
nile producției gi ale piețelor, că- 
rora trebue să se conformeze dife- 
ritele economii nationale. Astăzi 
avem nevoe de o organizare mai 
conştientă n viitorului nostru eco- 
nomic, © administrate mai metodi- 
că a materiilor prime, o organizare 
mai rațională a piețelor, o punere 
in valoare mal economică a solu- 
lui, în scurt o dirijare u economiei 
mondiale, Această dirijare trebue 
să se realizeze priñtro politică 
conştientă a investițpiunilor, a pro- 
ducţiunii şi a plejelor, coordonind 
interesele divergente organiza- 
tuni internaționale, 

Experiența a încugurat o onre- 
care înțelegere a economiei mon- 
diale, înainte chiar ca cuvintul de 
raționalizare, să fie la modă. Acor- 


VIAȚA ROMINEASCA_ 


durile încheiate în domeniul co- 
municațiunilor, Uniunea 
pool-ul navigaţiei internaţionale, 
convențiunile feroviare şi serviciul 
de informațiune mondial, pot fi 
considerate ca măsuri de rations- 
lizwre de origine mai veche, 
Normalizarea prețurilor ar fi sin- 
gură în măsură să asigure echili- 
brut economiei mondiale. Şi nimic 
nu caracterizează poale mai bine 
situația economiei mondiale a zi- 
lelor noastre cu faptul că un mure 
număr de articole comerciale nu 
numai sint influențate, în formarea 
prețurilor lor, de câtre concurenli 
reciprocă a statelor producătoare, 
dar mal sufăr si influențe exclusi» 
monopolizatoare din  purlea unor 
anumite asoclațiuni internaționale, 
care, sub diverse forme și nume, 
ca sindicale, consorții, fuziuni, 
cooperări, înțelegeri, îşi propun 
restabilirea bazelor de repartiție a 
muncii şi a formării prețurilor pe 
piața mondială, în mod artificial 
deplasată prin politica vamală si 
politica subvenţiilor. 
In toate aceste forme multiple 
de organizări a serviciului trans- 
porturilor și inlormatiunilor, n e- 
cunuinlei materiilor prime, a 350- 
ciațiunilor industriale precum ṣi a 
cooperării băncilor de emisiune, se 
desvăluie «efortul pentru a ajunge 
la o organizare melodică a econo- 
miei mondiale, la trecerea treptată 
dela libera concurență internatio- 
nală In controlul pieței mondiale, 
Pe măsură ce cauzele crizei eco- 
nomice mondiale se precizau, lu- 
mea dădea sama tot mai muit 
că asumarea și consolidarea econo- 
miei mondinle nu puteau să fie re- 
alizate decit printro colaborare 
cooperativă. Criza generală și con- 
vingerea interdependenței scono- 
mice au dat naştere unei mis- 
cări internaționale de raționalizare. 
care urmăreşte, printo colaborare 
metodică, ajustarea capacității pro- 
ducției la nevoile pieţei, Astăzi en 
este un fapt colectiv, căruia tre- 
buie să i se atnşeze tot ce pare npl 
a mări, pe calen diviziunii interna- 
tionale a muncii, productivitatea 
muncii omeneşti, n asigura conti- 
naitatea actiunii economice ṣi 2 
creşte randamentul muncii, Ur- 
mează că rnaționalizarea mondială 


poştală. 


i ——————— 


vizează numai o mărire pur 
cantitativă a produchel, dar rise 
reşte easupra si o re 
Por Morte vieţii, prin micşora- 
rea cheltuelilor de producție si mā- 
rirea salariului real. 4 
E să ne dăm sama că o ra- 
ționalizare compleciă, în sensul 
strict a cuvîntului, este imposibilă. 
Ratio humani şi lumea reală nu 
sint comensurabile. Lumea pindi- 
rii, lumea concepută de ratiune di- 
feră şi va diferi totdeauna de lu- 
mea realității, Ceiuce nu împle- 
dieă totuşi ca raționalizarea proce- 
gulni economie În economia mon- 
dinlă să fie ustăzi idealul econo- 


i in excelență. 
ară ese: Berner La Revne Mon- 
diale, 1 Septembre 1931). 


w 
Lucreția Borgia, legendă şi istorie 


Printre procesele istorice, unul 
dintre e mai celebre este, fără 
îndoială, acela al Lucreţiei Bor- 
gia. Viața ei a dat naştere unei 
legende pe care Victor Hugo a 
pus-o în acțiune într'una din cele 
mai sumbre drame ale sale. Din 
fericire, legenda nu este istorie. 
Ea nu se impune infinit generaţiu- 
nilor. Supusă examenului crilicei, 
ea dispare şi adevărul triumfează, 

Pentru Lucreția Borgia, ora rea- 
bilitării a sunat mulțumită lui 
Funck Brentano, membru al Insti- 
tutului. Inarmat cu o solidă erudi- 
tiune, a repus kouraa în cn- 
drul cinstei, a pui şi al duio- 

i care îi ap n. i 
i i se reproșeuză Luereţiei? Mai 
intii naşterea nelegitimă. Dar a- 
ceastu este o greşeală n părinților, 
care nlei în secolul al 15-lea nu 
era aruncată În vina copiilor, Do- 
vadă că fiii nelegitimi ai lui Ale- 
xandru B au făcut partide în 
cea mai înalță nobilime a Italiei. 

Apoi — două logodne desfăcute. 

Ele au fost aranjate de tatăl ci, pe 
cind ea aven 11 şi 12 ani, Tatăl ei 
a făcut şi a desfăcut lotul. 

E adevărat că ea a avut trei soți: 

loan Sforza, Alfonse d! 


Aragon şi 
Alfonse d'Este. Dar nici acest fapt 
alătura de o Me- 


mu o poate incă 
À ea Ex nici nu este măcar o fe- 


REVISTA REVISTELOR 


meie pasionată. In realitate mulți- 
meñ ei se te ne- 
cesităților schimbătoare ale politi- 
cei pontificale. Lucreția a fost prin 
urmare vesnic sacrificată interese- 
tor familiei Borgis. Dia portie RE 
căruia dintre soţii «i, Lucrepa 

aer Pra şi stimă, ea 
însăşi fiind o soţie cinstită şi lu- 
bitoare. Re 

1 se mai reproşeuză Lucreției cel 
doi frați ai sâi și insusi tatăl său, 
care ar fi nutrit pentru ca un a 
more inordinalo. 

Cercetările lui Funck Brentano 
au dovedit că ie mă go- pae 

ep Gandie, a căzut victima 
E er său Cesar, ci a fami- 
liei Orsini, cure răzbuna pierde- 
rea unor domenii tle sale- 

S'a putut deasemeni demonstra 
că Du eac mama „intantelui ro- 
mun”, ci lulia Farnese, a doua fa- 
vorită a hi Alexandru VI, 

ŞI chiar acuzarea de a fi deţinut 
citâăva vreme puterea pontificală, 
cade în lumina istoriei. Nu este 
vorba decit de citeva zile de admi- 
nistrație interioară, dusă sub tu- 
tela cardinalului de Lisbonne, 

Ce rămine în urma tuturor aces- 
tor legende discutate? O încintă- 
toare realitate istorică: O Lucreţie 
grațioasă, cu o fire veselă, 
pasiuni vii, cu bun simţ, cu un 
temperament calm, indeplinindu-şi 
toate datoriile de fiică, soţie, ma- 
mă, cu toată seriozitatea, cu toată 
cinstea; avind gustul literelor, ar- 
telor, al vieţii strălucitoare a curp- 
lor, pentru care este, fie lu Roma, 
fin la Ferrare, cea mai frumoasă 
ne-ar fi plăew? sa nibă 
mai multă e- 
mai puţină  docilitate față 
de hotăririle palerne, lacrâămi mai 
entru Îoun 


Lucrețiu nu 
este o personalitate puteri că; ea 
se supune evenimentelor, nu le 


TE 


dloasă, prin grațiile sale mondene, 
inteligenta sa cultură, a fi una 
dintre cele mai te figuri re- 
geşti ale Renaşterii, Astfel ne apare 
ea in Funck Brentano, care pe 
lingă opera sa de reabilitare, mai 
adaogă şi o minunată restituire a 
mediului în care a trăit Lucreția. 


(Louis Durand-Dastës:  Hevue 
Hlene, 5 Septembrie 1931). 


* 


Logica valorilor ṣi valoarea logicei 


Obiectul şi subiectul sint cei doi 
termeni ultimi și întradevăr ire- 
ductibili ai ființei. Obiectul este to- 
talitatea lumii, ceia-ce este denum- 
mit sferă și biosferă, cosmosul, 
care îmbracă inorganicul şi B- 
nicul, materia și viața, în fine lu- 
men obiertelor existente. In faţa 
acestei lumi a obiectului, se ridică 
subiectul, cu, dorințele şi aspira- 
iunile sale infinite, lumea cure se 
creiază din spirit si cunoastere, 
noosfera, t 

Cria-ce curacterizează lumea o- 
bhicetivă, dată, este că ea este ceva 
“tat delu sine, independent de do- 
rințele noastre şi se desfăşoară 
după niste legi care nu vor să ştie 
nimic de dorințele şi aspirațiunile 
noastre. Numai că în ac lume 
ubiectivă, se inserează omul cu do- 
rințele şi aspirațiunile sale. In mod 
inevitabil se produce atunci o in- 
terferență între Jumea așa cum e 
si aspirațiunile noastre si din a- 
ceastă intilnire rezultă o a treia 
lume: lumea aşa cum am vrea să 
He. Este lumea ideală şi morală n 
valorilor, lumea societății si n spi- 
ritului, sau a religiunii. 

Caracterul pe care Îl înu ştiin- 
tele acestor trei lumi, adică meto- 
“ele jor logice de cercetare, de- 
pinde in mod inevitabil de natura 
particulară n fiecăreia, In mod ge- 
néral, corespun celor două e- 
lemente primare din constituția 
lumii, subiectul şi obiectul, vom a- 
vea două feluri de științe și de lo- 
gice: ştiinţele, naturale, o- 
Mei ai Gu metoda osii a, Pi. 

ucției r e; - 
tele nm ang şi ale LE a pila 
științe morale, subiective, cu me- 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


Totuşi nu se e spune că ra- 
Punes dise „cu logica sa in- 
duetivă și deductivă, nu au nici o 
valoare, sau sint cu totul inutile 
pentru cunoaşterea lumii subiecti- 
ve. In domeniul lumii subiective, 
morale şi sociale, logica inductivă 
si deductivă te tot atit de bine 
să aibă o utilitate practică decisi- 


"vă; ea berea verifică şi comple- 
tează descoperirea ipotezei şi, pe 


toda logică u intuiției, ipotezei san 
a revelațiunii. í 

Sensul cel mai sigur şi mai pre- 
cis al orientării filozofice contem- 
porane (Bergson, Husserl, Brum- 
séhvicg, Meyerson} justifică acesas- 
tă distincțiune. Gindirea rațtiona- 
listă a sec. XIX a fheut incercarea 
de a transplanta logice dei pps LE 
cuuzalitatea, proprii lumii obiecti- 
ve, În domeniul subiectiv al valo- 


rilor, care îi este străină, şi unde urmă, ea pentru a o Co- 
în mod legitim se aplică finalita- munica, ge l, socializa, Aşa 
tea. Există însă, după cum a stu dar, dacă divinațiunea este sin- 


sura metodă t descoperi f- 
rile lumii obiective, adevă- 
rurite ştiinţifice, logica și metodele 
rațiunea şi 


bilit Levy-Bruhl o prelogică, aceia 
cure siăpineşte gindirea popoarelor 
primitive şi se întilneşte şi la po- 
poarele civilizate, o logică mistică, 
aceia cute plăsmuieşte lumea după 
dorințele și aspiruţiunile subiectu- 
lui și care niciodată nu va putea 
Hi pe deplin înlocuită cu logica ra- | 
țională, / 
Această logică mistică, are o in- 
semnătate cu atit mai mare, cu cit 
dorințele şi axpirațiunile cele mai 
esen şi mai profunde şi per- 
manente ale naturii umane sint 
fără îndoinlă isvorul tuturor və- 
lorilor şi în consecință al tuturor 
criteriilor de judecată a valori- 
lor, Or, aspirațiunile comune ti- 
turor oamenilor și tuturor tim- 
purilor: dorința de a exista, de 
n trăi vesnic; dorința atotputerni- 
ciei (voința puterii), a libertăţii, e 
fericirii; dorința cure pre pe a 
perfecțiunii; a umorului; dorințe 
dreptății ele. — toate acestea nu 
se pot judeca cu criteriile logicei 
raționale, deoarece micşorurea smt 
creşterea, slăbirea sau intensifica- 
rea lor nu corespund deloc impre- 
jurărilor obiective, stabilite de lo- 
gica raţională, Dacă adversitățile 
vieții pot să comprime aceste do- | 
rinți la majoritatea oamenilor, cea 
mică împrejurare favorabilă 
poate să le intensifice și să le am- 
plifice la infinit, Ajungem astfel lu 
o deosebire netă nu numai a lumii 
obiective şi subiective, dar și a lu- 
mii raționale şi iraționale şi în 
consecință la o aplicaţiune de lo- 
gici diferite unor valori care își au 
sursele în lumi diferite. Intuiţia, 
tevelația şi divinațin sînt metodele 
cele mai in lumea subtièr- 


adequate 
orare re inducti ională 
e o re reenn 


“REVISTA REVISTELOR 


AMI 


tivă, sint udesea cel mai bun mij- 
lot de a comunica, de a verifica 
şi, în urmă de a învăța celu-ce a 
procurat divinațiunea. 

Tot în opoziţia celor două aspec- 
te nle lumii, de care se vorbeşte 
mai sus, şi în deosebirea căilor cu 
ajutorul cărora ajungem la cunoaș 
terea Jor, îşi găsesc explicațiunea 
cele două tendințe  antitetice ale 
spiritului: spiritul seolastic, care 

eşle în Universităţi și spiri- 
tul intuitiunii, care domnește în 
inafară de şcoală: rations- 

lismul şi intuitivismul. 


„ Draghicesco: Revue Philoso- 
pai Septembre-Octobre 1931). 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


Literatură 


Maurice Bedel, Lamour cinri 
rade. (Ed. Pammarion). 


Autorul studiază sentimentul şi 
moravurile fetelor din zilele noa- 
zip o, Aia de altfel destul de 
Li ti tru calității 
sale de analist. SS ý as 

Fata „a la page”, logodnica de 
azi, voiajul de nuntă atât de dife- 
rit de tratitionala viziță în Italia 
— cam acestea sunt subiectele pe 
care le tratează cu mult brio şi 
ironie destulă Maurice Bedel. 


Emile Picard, Floges +! discours 
academiques, (Ed. Gauthier-Villara=) 


Emile Picard, secretarul Acade- 
miei de Ştiinţe, publică un volum, 
care demonstrează cu prisosință 
că elogiul istorie este un gen Încă 
mult apreciat. 

Pascal, matematician și fizician, 
Mare uin, iner, Abraham 
Bréguet, Jules Tannery, Newton, 
Laplace, Jean Baptiste Biot, Chris- 
tian Huygens — sunt principalii 
savanți studiați, în acest v è 
de citre un alt savant recunoscut 
de întreaga lume ştiinţifică. 


Benjamin Valloton.,.. Ez opici Ja 
France. (Ed. Payot). 


Alsacianul Albert Rimbach du- 
ce-şi povesteşte viața petrecu- 
tă întiiu în Alsacia, apoi pe front 
în timpul războiului, îşi începe 


noua povestire îndată după armis- 


tițiu, 
Deserie bucuria din 


rime) 
luni, Istoriseşte cum a st i 


iat Liim- 


ba franceză — constatind cu bu- 


curie progresele făcute zi cu zi. 

Pe urmă încep 
Disperal, Rimbach călătorește 
străbate toată Europa. Intelege in- 
sfirsit că boala alsaciană e o boa: 
lă mondială. Peste tot aceleaşi 
probleme; pretutindeni te izbeşti 
de aceleaşi obstacole. 

Vedea în Franţa o mulțime de 
lucruri care-i  displăceau. Învață 
însă din voiaj să cunoască adevă- 
ruta înfăţişare a țării sale, pe ce 
re începe s'o iubească fără nici o 
rezervă. 


ele Sixte de Bourbon si 
Piero «pda de Béarn, Au coeur 
du grand désert. (Edition des Por- 
tiques.) 


„Plecată din Alger la 26 Ianua- 
rie 1929, o misiune compusă din 
Principele Sixte de Bourbon, Con- 
tele Jean de Neufbourg, căpita- 
nul Hector de Béarn, colonelul 
Gantseh şi căpitanul Bach, a tra- 
versat Sahara, cu automobilul şi 2 
ajuns la 6 Martie la lacul Tchad. 
„După o vizită scurtă în Nigeri» 
si Dahomey, misiunea şi-a reluat 
drumul în ziua de 13 Aprilie, ple- 
cind dela Gano pentru a fi la Alger 
la 27 Aprilie, 

Volumul conţine jurnalul aces- 
tei misiuni Alger-Tehad pe care 
bau publicat Principele Sixte de 
Bourbon și Contele Hector de 


nemulțumirile. 


pa 


Béarn, sub titlul: , 
grand desert”. ti 


coeur du 


Alexandre Herenger, Pensée de 
Goethe. (Editions de Franee.) 
lui Alexandre Heren- 
ger e un studiu consacrat moralei 
şi cugetării lui Goethe — studiu 
bazat pe o documentare de o si- 
guranță exce țională, verificată 
prin corespondența și convorbiri- 
le serlitorului analizat. 


Romane 


Jacques Deval, Marie fralante 
(Ed. Albin Michel). 


Opera lui Jacques Deval e po- 
vestea dureroasă a unei țărănci, 
care — crescută de Asistenţa pu- 
blică — nu cunoaşte deloc viaţa. 
IncHinările-i fireşti nu sunt funci- 
armente rele. Imprejurärile o duc 
in America Centrală. In tot tim- 
pul petrecut aici, ea nare decit o 
singură dorință: să se reîntoarcă 
în Franţa. 

i oa viaţă mizerabilă in- 
tro din Panama, susţinu- 
tă de acelaş ideal unic, dorința de 
a-şi revedea orășelul natal. 

Amestecată intro afacere de 
spionaj, eroina e asasinală toc- 
mai când era să fie expatriată, 


Claude Farrâre, Shabri sultane 
(Bd. Flammarion.) 


Volumul e format dintr'o nuve- 
lă lungă, Shahră sultane, și alte 
povestiri, care constituesc la un 
loc o lucrare din cele mai reușite. 


J. E. Poirier, Ja tempâte mur le 
fleuve, (Ed. Jules Tallandier). 


Opera aceasta e un roman de 
aventuri a cărui actiune se destă- 
soară în nord-vestul canadian. $- 
povestea tragică n unei familii de 
metiși, ai cărei străbuni sau unit 
cu indienii. 


Henry Pi 
moureuses. (Ed. Plon). 

Volumul cuprinde o culegere de 
nuvele concise și sobre, pe care 
autorul le-a numit cu drept cuvint 
„miei întâmplări adevărate”. 


Les omdes a- 


MIŞCAREA INTELECTUALA IN STRĂINATATE t 


Istorie 
Marcel Brion, La vie des Huns. 
(Ed. Gali mard.) 


In pagini vii şi colorate, autorul 
arată pe Huni, veniți din Mongo- 


lia în val cotropitor deasupra 
Chinei, 
Impăraţii chinezi au reuşit in 


cele din urmă să-i gonezscă. A- 
ceştia şi-au intors privirile către 
Europa. În primul secol al erei 
creştine, Hunii au început călăto- 
ria spre Apus împingind în dru- 
mul lor pe Alani. Acesta e ince- 

tul marilor Invaziuni. În sec 

, Hunii au ajuns la Dunăre şi se 
cioctes de Romani, Apoi în sec. 
V încep insuccesele regelui Atila. 
Hunii se reintorc in câmpia Du- 
nării, de undei continuă incursi- 
unile lor sălbatec=. 

Autorul evocă in chip strălucit 
epopeia Hunilor, cu tot cortegiul 
de scene barbare, episoade de 
răshoi, masacre, incendii şi pră- 
dăciuni, 


A. de Goultviteh, arie ri 
Révolution. (Ed. A. Redier,) 


Autorul descrie — foarte docu- 
mentat — efortul vechiului re- 
gim. Vrea să pună in evidență vi- 
loarea imensei Rusii. 

El şi-a complectat opera cu Ci- 
pitole foarte interesante asupra o- 
riginei şi desvoltării mişcării re- 
volutionare, care a „tirşit prin 
dictatura bolșevică, L 

Asupra „finanțării” Revoluţiei, 
usupra sprijinului găsit în străi- 
nătate, — autorul revelează multe 
fapte puţin cunoscute şi dă cheea 
pentru înţelegerea multor eveni- 
mente. 


Marcel Dupont, Sabre au pong- 
(Dix combate de cavalerie). Ed, Ber- 
ger-Levrault). 


Incercind o operă de istoric mi 
itar, Marcel Dupont publică po- 
vestirea a zece atacuri de cavale- 


TIE. 

Atacurile plutonului Roman la 
Vance, a locotenentului Saison la 
Mittersheim, a escadronului La 
Taille la Bandres în August, 1914; 
pierderea escadronului Gironde 


+H 
jn zilele de nouă şi zece Septem- 
brie, 1914; iată faptele de arme 
ale căror detalii eroice hea des 
ris obiectiv autorul, cu artă și 
sinceritate, . iBi 


Politică 


m Tomaso Sillane, L Etsi moussoli- 
nien et lex realisations du fascisme 
en Tiatie. (Ed. Plon). 


Un studiu al efortului sävirşit 
in Italia de regimul fascist în toa- 
te dome activității sociale, 
Capitolele care-l formează sunt da- 
torite unor personalități marcan- 
te. Sunt studiate pe rind: trans- 
formarea statului sub acțiunea fas 
cismolui; bazele noi ale regimului 


| VIAȚA ROMINEASCA 


financiar, valoarea ţării, desvolta- 
rea i prin ameliorarea 
şi îmbunătățirea solului cultivabil, 
perfectionarea industriei, impor- 
tanja Imcrărilor publice intreprin- 
se, desvoltarea căilor de comuni- 
ze atit în Italia cit si în colo- 
nii, ete. | 


Raymond Recouly, L Angleterre 
Estelle en décadence? (Editions de 
Franoe.) 


Cine vrea să înțeleagă dece An- 
glia a fost atit de greu atinsă de 
criza aceasta, pe cit de surprinză- 
toare pe atit de neașteptată, tre 
buie neapărat să citească volumul 
lui Recouly, care esă din cadrul 
unui simplu reportaziu, Este în 
realitate un stundin serios, 


„e 
Tabla de materie 
t 
VOLUMULUI LXXXVII 
m (Anul XXIII, Numerele 7, 8, 9 și 
I. Literatură 
Agirbiceanu |. — Obsesie . . . - | nd 
Băleanu Constantin. — O zi de pomină Ain viaţa lui 
Suflețel. . - . . . - . . . A . . . . . 
Botez Demostene. — Călătorii. . . a7. 
Galaction Gala. — Papucii lui Mahu) . - -+ » « 
Mihăescu I. Gib. — O prelegere de Døpt în aer liber. 
Minulescu Ion, — Intregire (Versuri). . - - . 
— După şapte ani (Versum . . 
Pillat |. lon. — Prolog (Versuri), : 
Stănoiu Damian. — Pocâința stai š 
Tran. — Fapt divers (Versuri) J . . 
II. Studii. — Articole, — Scrisori din țară 
si din sir 
Bayer S. — Naționalismul de Stat EC a ulei 
Călinescu G. — Gheorghe Eminovici, tatăl lui Eminescu 
Comarnescu P. — Fsseu despre Snobism . . . > 
Ene Ernest Dr. — Despăgubirile şi reparațiunile cu- 
venite Rominici după marele războiu din 1914-1918 
Gherea D. loan. — äg valoare în estetica literară, 
Hamsun Knut. — Despre literatura rusă, (Trad. de 
PAU Zarifopol), 97 e ke a. . ke 
Irimescu S. Dr. — Ca sul naţional de tuberculoză. 
Pandrea Petre. — Panperizarea Pominici în sistemul 
capitalist. , ERANA, PT 


sit- ~ VIAȚA ROMINEASCA 
Pavel Pavel. — Protecţia minorităților in Europa nouă 
` Pillat }. lon. — Romantismul romin. . . . . . ,. , 
Preutescu I Laurenţiu. -— Imsemnări pe marginea căr- 
tilor (Upton Sinclair: „Petroleum”). . ,. . . 
Protopopescu Dragoş. — Fenomenul englez în politică. 
Roșca D. D. — Despre o istorie a int enţei (Incer- 
cări de lărgire a noțiunii de „rațional”) . . . , 
Sin-Giorgiu lan. — Generaţia nouă în lirica germană. 
Zarifopol Paul (vezi Hamsun Knut). 


III. Cronici 


B. C. — Cronica muzicală (Ritm şi măsură) T Ares 
Hallunga Al. — Cronica economică (Criza finanțelor 
a O AR A T. a 
Maievschi M. — Cronica socială (Planul Wpiinguenal 
ME SEAN a RAR A 
Pd, P. — Cronica externă (I. Şi în Anglia uniune naţio- 
nală, — H. Oseilaţiile raporturilor dintre Rominia 
SSOR E E E E a 
Philippide A. Al. — Cronica literară (Consideraţiuni 
A a MA TOT T a a 
Popescu Sp, Magda. — Cronica pedagogică. (Contribu- 
țiuni la problema educației „cu Sola a E 
„Ralea D. Mihai. — Cronica ideilor (Utopii) 
Sevastos M. — Cronica teatrală (Bucureşti) Coe Ca 
Zarițopol Paul. — Cronica literară (Categoria „epatan- 
tului” si literaturi înfotioativă) E E AA, 


JV. Miscellanea 


P. Nicanor & Co, — Populism literar. — Imprejurările 
din Germania. — Sfirsitul dictaturitor. — Știință 
si subvenţii. — Cazul Hoover, — Revenim la arta 
mută. — Nufărul negru sau micul chip îngerese, — 
Ciţi îngeri sînt în cer. — Tandaler predicator, — 
„Generația artistă” Ane Nen ai T 
— Despre prea cuviosul mucenic, intocmai cu 

„apostolii, Nichifor. — lar rominească de după răz- 
boiu. — Criză, spiritism şi alte combinaţii. — In- 
țtelegerea Iranco-germană, — Edison. — George 
Enescu: — Elogiul lui Chevalier.. , iS 


v. Recenzii 


Antoniu Annette. — Anatole France, critique littéraire 
(Paul Zarifopol). Í S CATA 


TABLA DE MATERII 


Barres M. — Mes cabiers (MR)... 
orgese C. A. — Tempesta nela nulle (L. Sebastian) . 
Bremond Henri. — Racine et Valery (Paul li aori 
agep a Erwin. — Paradies Amerika (Paul Zari- 
0 TE DTD A ACO PONEI E a a, 
Lesnea George. — Veac tânăr (Al, A. Philippide). . . 
Mann Heinrich. — Geist und Tat. Franzosen, 1780-1930 
RA a E E a Da e cata 
Manoïlesco Mihail. — Théorie du pretectionisme et de 
Vechange international. N A Ere Oa aS, 
piu ag amille. L'àpre et splendide Espagne 
Minulescu Jon. — RBărbierul regelui Midas (Mihni D. 
a ATAT AD VTR rari 3 capia 
Negri Ada. — Vespertina (L. Sebastian). . . . ` 
Petrovici Ioan, — Peste hotare (AL A, Philippide) . 
Pitigrilli. — L'Esperimento di Pott (1. S) . . >. 
Romier Lucien, — Le carrefour des empires morts. Du 
Danube au Dniester (D. D. Roşca). . RU ul A 
Slalypine Alexandra. — L'Homme du dernier Tsar- 
Stolypine. Souvenirs (Victor Godeanu), i 


VI. Revista Revistelor 

Halasy mond de. — Criza cconomică, Schiţu unei 
politici coherente (Revue Mondiale). ST săi pie 
Benda Julien. — Pace şi literatură (Nouvelles Litté- 


Boll prindă Mişcarea șliinţifică (Mereure de France) 
Cassou Jean, — Paul Valery și Istoria (Nowvelles Lit- 
feruires) . ; . . IN EI po IE A 
Uoncordie literară (Commerce) , . a apra‘ 
Draghicesco D. — Logica valorilor şi valoarea logicei 
(Revue Philosophique) , în E para 15 tei | 
Dumas Georges. — Limba franceză in Extreumul-Orient 
(Revue des Deux Mondes) s. s.i 1 aoi 
Durand-Dastès Louis: — Lucreția Borgia, legendă și 
istorie (Revue Bleue) AEE A TA SNN, 
Faure Elie. — Orient şi Occident (Mercure de Franee). 
Hantos Elemer. — Ruţionulizarea economici mondiale 
(Neva Iudiale). pe coste alia 
Léattaud Paul. — Vorbe, ginduri şi anecdote (Nouvelle 
Revue Francaise) sm Pa a are aa A 
Massip Jean, — Onorabilul Arthur Henderson (Revue 
MENDORE n aS a a e GAA ENAA au 
Mathiez Albert. — Franţa anului 1789 văzută de Arthur 
Young (Revue Politique et Parlementaire) . . 


a 
ri 


E sp BaS) 


TA 
— 
S 


E 5 Sas 


J 


i 


es 


Mochi A. Dr. — Psihanaliza, fiziologia şi „psiho- 

~ logia concretă” (Revue n OER, 

Mornet Daniel. — In legătură cu reforma licenței in 
litere (Nouvelles Littéraires) . . . . . s s - 214 

Nenni Pietro. — Viitorul dictaturii fasciste (Die Ge- 
seliechaft) i eee e re ee 4 

Pitrou R. — E. R. Curtius şi Franţa (Nouvelles Litte- 
ree o ec e ea or e til” (Das 435 

Rolland Romain. — Gorki şi Romain Rolland (Das 
Neue Russland) . . - 434 


Sageret Jules. — Se va merge curind in Lună (Revue 
de France): . o e o... 
Soupault Philippe. — Neliniștea ţăranilor americani 
(L'Europe Nouvelle). . . . os s ro sor eono? 436 
Thibaudet A. — Despre adevăratul socialism (Nouvelle 
Revue Française). . . e s s soo co s sos 
Trampler Kurt Dr. — Inoirea spiritului european (Na- 


Hon ande Slant. a eee a e eo e 207 
Valéry Paul. — Concertele Lamoureux şi poezia fran- 
ceză (Commerce) . sos e . so . ..... pi bă 


VII. Mişcarea intelectuală în străinătate 
Andigne, Marquis d. — Mon beau Paris. . . . .. 222 


Viaţa Romînească 


Corthie André: — Soledad . . . .. . . . :.. . 22 
Correspondance secrete de Bülow et Guillaume SI. 205 
Gyp. — La joyeuse enfance de la Ml-ăme Republique 222 
Demaison Andné. — Diacti. . . s s s s s soo 3 
Pourrat Henry, — Le Bosquet pastoral . . . si D RZ 
— La tour dn Levant. E . . E a aam 22 
Stolypine Alexandra. — L/homme du dernier Tsar- 
Scaieni, i aaa aan mu ee No. T „ Aae 
Mille Pierre. — Au Maroc. Chez les fils de Fombre et 
du soleil. . 222 


Lenotre G, — La compagnie de Jéhu. (Episodes de la 


Réaction lyonnaise 1794—1800) = 223 
de La Gorce Pierre. — Louis Philippe . . . . . - = 22 
Reboul Colonel, — La vie au XVIN-e siècle: l'Armée . 225 


Kammerer Albert, — La Mer Rouge, lAbyssinie et 
l'Arabie. depuis PAntiquite . <s ~- > «> -> 


TA —.—_ —————— 


VA Toale publicațiunile anunțate, recenzate sau anali- 
_ zala în această revistă se găsese de vânzare la librăria 
HASEFER, Bucureşti, Str. Caragheorghevici 9. 


LE BIBLIOTECA | 
serena TÄ TII 


Viaţa Rominească 
Revistă literară şi ştiinhtică 


VOLUMUL LXXXVIII 
ANUL XXIII 


ATELIERELE „ADEVERUL'S. A. 
STRADA CONST. MILLE 5—9, BUCUREŞTI 
1931 


sut, ANUL XXIII, NOVEMBRE, DECEMBRE No. 11 și 12 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ LITERARĂ ȘI ŞTI 


A À - s E rg 
SUMAR: | UNIVERSITĂŢI 
| -IAR ŞI- 
Galaction .. . , . , Altare subterane. T 
d -, . - Protecția minoritățilar în Europa nouă, i i 
„+, Negru şi alb (Versuri). 
cai UE Exproprierea fărânimii, 
fate , Păscâlierul. 
<- . , „ Biologia şi genetica experimentală. 
>- >». e „d5us prin oraş (Versuri) 
iu o p nițiativa particulară şi azistența oficială în combaterea 
tuberculozei, 
=, - Goana, 
-,. s »  Eminesiu şcolar ia Cernăuţi, 
s. o - Spiritul american şi spiritul european, 
sp is. + Desmeticire, 
i. . A, Cotruş, um poet al Ardealului, 
. , Cronica literară (O replică din „Macbeth“ h “7 


e E A > Sea externă (Conferința dela Geneva şi primojduirea 
cit). 
& Co. .. . . . Miscellanea (Sărbătorirea d-lui Octavian Goga. — Nu +» 


pentru d. Nichifor Crainic, ci pentru cititori, — ideologie 
conservatoare. — Pactul de neagresiune). 


Cunat, Grawe : Chi-va ingi — H, Fiaztan : Jean Lonis Porain. — Vianu: Arta și Frumos. 

E Gean Mihail , Aresen: Maclonsa cu dai rlon Calugäru: Omal de o ni bsi 0: 

` Baty? armeniennes et gêorgiennes sur Tarcbitecture piumaine. = Mexamira Marcu : 
Constamimescu-tași — Andrri Foposici: The Pobical Status ot Bessarabia, D. D Matea. 

Revisielor : pemn Lonis Fomin”. — „Vincent d'indy (La Norertlié Revue Framgaise), ~ Rerista 

a mancii. — si rolul “(L'E e nouvelle). — „Criza engleză" (Revue des Denx 

siine” (Arroe dea Denx Mi | ka í 


gh  . Ava (Revue ey Deux Mondes) — „Conceit 
4 n mmi” (orschmngen und Forteehrittej- 
a îmteleciuelă în străimhtate: literatură — Politică. — Caliterii, = Biuurafii — Istorie — 


do materie. 


p_e 


şi Administraţia: Str. Const. Mille 7-9-11, Bucureşti 
1931 


E Jinks Ea u t20 pagini — Abonamentă In tară un an 300 lei: jumätate an 
rr e B9) wi; jumătate an #15 lei, fia E 


VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


REVISTĂ LUNARĂ 
Bucureşti, Str. Const. Mille (Sărindar) No, 7-9-11 
Anul XXIII 


Preţul Abonamentelor : 


IN ȚARA: 

Pe'ui ans: sia sie oa vc eo OA Lei 500 
Pe jumătate an . . . se .. .... „ 250 
Pentru Bânci şi Societăţi, anual . . . „ 600 
IN STRAINATATE: 

Pi Snc aie e a ee, dea Lei 650 
Pe jumătate an . .. es ecs + 5 » 979 


Abonamente se pot face dela orice număr, trimițind suma 
prin mandat poştal sau plătind costul direct la birourile ad- 
ministrației din Bucureşti, str. Const. Mille No. 7-9-11, 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921, 1922, 1923 şi 1924 
se găsesc în depozit la Administraţia Revistei cu prețul de 200 
lei colecția iar 1925, 1926, 1927 şi 1928 cu lei 300 colecţia. 


Administrația. 


Altare subterane 


In cartea „Iov”, din Sfinta Scriptură, citim aceste cuvinte 
pe care viața bisericii creștine din primele veacuri era să le 


pună într'o lumină miraculoasă și profetică: 


„Argintul are zăcămintele lui de obirşie şi aurul are 
locul lui de unde-l scoţi şi-l lămureşti. Din pămînt scoatem 
fierul şi din stinca topită scoatem arama. Omul a pus ho- 
tare întunericului şi cercetează pină în cele mai depărtate 
adincimi, sfredelind piatra întunecoasă şi beznatică. Un po- 
por strein a scobit pe sub pămînt cărări pe care piciorul le-a 
uitat; ele se întortochează și se cumpănese departe de om. 
Și totuşi este pămîntul din care iese pinea, dar prin mă- 
runtacle căruia a trecut răzmiriţa și puterea focului. Aici, 
pietrele sint de safir. aici, sint puzderii de aur: Cărări pe care 
nu le-a cunoscut pasărea de pradă şi pe care ochiul vultu- 
rului, nu şi le-a însemnat. Fiarele sălbatice nu le-au călcat 
niciodată și niciodată leopardul nu sa strecurat pe aici...” 

Magnificul poet oriental care a seris adinca și insullata 
carte „lov” ne înfăţişează parcă nu în vorbe şi în litera- 
tură, ci intuitiv, prin demonstraţie înaintea T, como- 
rile de argint și de sur, de pietre prețioase şi de zăcăminte 
subterane, din -peşterile şi din coridoarele din inima pămin- 
tului. Dar această strălucită viziune — prin a-tol-ştiința di- 
vină — era să fie şi o proorocie, pentru zilele ascunse in 
viitor. 

Intradevăr, în incomparabila comunitate pe care Min- 
tuitorul o întemeiază în lume, adică în Biserica lui, erau să 
se fapte și să se adune comori, providenţial prefi- 
gurate în cuvintele Scripturii 

In cea din urmă sară pe care 


Mintuitorul o petrece 
păminteşte cu ucenicii săi, el le lasă, între altele citeva învă- 


| țături, citeva obligaţii și citeva pena a căror inăl ne 
covirşeşte 


şi azi și reverberează peste noi ca o de 
munte, etern acoperită cu omăt. Aşezind Cina cea de taină 


6 VIAȚA ROMINEASCĂ d 
şi consacrind, pentru vecii vecilor, Sfintele Specii, Mintui- 
torul a poruncit ucenicilor săi: „aceasta să faceţi întru po- 
menirea mea!“ lar altă dată, declarase tuturor: „Agonisiţi- 
vă nu mincarea cea pieritoare, dar mincarea ce rămine spre 
viața veșnică și pe care vă va da-o Fiul Omului...” Şi, în 
acelaşi ceas de învățătură, spusese clar; „Eu sint pinea vie- 
ii. Părinţii voştri au mincat manna în i pan dar au murit... 
Eu sint pinea cea vie, care s'a pogorit din cer, Cine mănîncă 
din pinea aceasta viu va fi în veci. Iar pinea pe care eu 
voi da-o este: trupul meu (pe care da-l voi) pentru viața 
lumii“. A 

Biserica lui lisus Christos, gal seră cu sfinţii Apostoli 

i continuind pină la îndeplinirea celor ce așteptăm în Sim- 

lul Mărturisirii, a legat indisolubil adevărul învierii Dom- 
nului din mormint cu măreaţa și infricoșata taină a morţii 
noastre a fiecăruia. Creștinătatea primară şi cea de azi şi 
cea de totdeauna nu are altceva mai scump şi mai sfint, 
aici în lume, decit să păstreze și să administreze Trupul şi 
Singele Miraculos şi să ilumineze cu ele ceasul greu şi po- 
teca întunecoasă a morții fiecăruia dintre noi. 

Creștinismul este biruința sufletului asupra mohoritu- 
lui nostru ceas din urmă. Cind vestitorii Celui Ce a înviat 
din morţi sosiră și în Roma, această capitală a lumii vechi 
era sătulă de toate desfătările, de toate triumfurile, de toate 
bogăţiile şi stăpinirile, și de toate înţelepciunile, cunoscute 
pină atunci magilor, preoților si filosofilor. Unul dintre uce- 
nicii Domnului o zugrăvește așa precum a „contemplat-o: 
„Cetatea cea mare, cea învestmintată în in şi în porfiră și 
în stacojiu și împodobită cu aur și cu pietre scumpe şi cu 
mărgăritare...” Cetatea în care curgeau în valuri: „marfă de 
aur şi de argint, pietre prețioase și mărgăritare, in și por- 
firă, mătase şi stacojiu, tot felul de lemn hine mirositor și 
tot felul de scule de fildeş, tot felul de scule de lemn de 
mare pret şi marfă de aramă și de fier şi de marmoră și 
scorţişoară şi balsam și mirodenii şi mir și tămiie şi vin şi 
untdelemn şi făină de grîu curat și griu şi vite și oi şi cai și 
căruțe și trupuri şi suflete de oameni |... 

In această Romă a Cezarilor şi a tuturor credințelor re- 
ligioase, revărsate din Apus și er: Răsărit, aparu 
nului vin roclamă cu o putere și cu un curaj a-tot-rastur- 
nătoare: 5 Sopire nouă pogoară pe pămînt. Intre sana 
şi moarte Mintuitorul şi Domnul Nostru L a clădit, 
prin învierea lui din morți, podul reconcilierii şi al nemu- 
ririi. In Christos nu mai murim, ci sintem vii deapururi!” 

Curind, lumea păgină a pus la probă pe aceşti crainici 
ai Evangheliei creștine. Prigoana lui Neron a fost primul și 


ALTARE SUBTERANE z 


crîncenul examen pe care urmașii și apostolii Domnului l-au 
dat, în pușcăriile romane şi în grădinile Vaticanului. 

Mormintele din Iudeea, în frunte cu mormintele vechi- 
lor profeţi şi cu cel din grădina lui losif Arimaleianul, au 
fost reproduse în duh şi în faptă, pe pămintul Italici. 
Obiceiul de a incinera pe răposaţi îşi pierde generalitatea 
şi înhumarea creștină şi iudaică se răspindeşte progresiv şi 
ia locul _incinerării. Cei dintii creştini, martiri din marea 
persecuție, sint așezați în mormintele unor prieteni şi unor 
neofiţi. In Iudeea, peșterile firești şi mormintele înadins 
săpate erau sub munţii și sub colinele stincoase cari sbirlese 
aproape toată țara. Sub podgoriile şi dumbrăvile de mas- 
lini ale Romei și ale Laţiului, sint cenuşile vulcanice și de: 
poe imense de „tuffo” granular şi de „tuffo” litoid care 
ngăduiau și îngăduese excavaţiuni, coridoare și adevărate 
labirinte subterane, Catacombele romane — iudaice şi cre- 
şine — au sfredelit acest „tuifo“” universal pe care se înalță 
Cetatea Eternă, 

Este evident că atit Iudeii cât și Creștinii, cînd au căutat 
pana răposaţii lor această odihnă tăinuită, au fost conduși 

e puternice cuvinte de separatism. Mormintul la suprafaţa 
pămintului, in mijlocul unei lumi păgine şi idolatre, nu 
convenea nici ludeilor nici Creștinilor. Aceștia din urmă, în 
deosebi se fereau de privirile streinilor, fiindcă de odihna 
adormitului creştin se legau nădejdi negrăite și taina su- 
premei jertfe săvirșite pe Golghotha. Posteritatea creștină, 
cercetind, studiind și admirind aceste vaste necropole sub- 
terane, din primele veacuri creştine, a ajuns să precizeze, în 
privința lor, mai multe adevăruri, care deocamdată erau 
incerte şi vaporoase. 

Catacombele au pornit de obiceiu, de la simpla căsuță 
de îngropăciune particulară. Cind familia creştină — fami- 
lie în spirit și în iubire — începu să crească, în criptele pri- 
milor creștini — martiri sau nu — începură să fie depuşi şi 
alții de aceiași nădejde. Pentru ca lucrurile să fie în acord 
cu legile imperiului, creștinii, plini de grijă pentru odihna 
hainei lor păminteşti, alcătuiră vaste tovărăşii funerare. Sub 
numele unuia dintre membri, sub numele unui cleric im- 
portant — de obicei cel mai mare — sau sub numele unui 
grup, aceste tovărășii de îngropăciune au putut să prospe- 
reze multă vreme și să adoarmă bănuelile şi vigilența auto- 
rităţilor romane. 

Mormintul — sacru pentru legea romană şi inviolabil — 
era pentru creştini și mai mult decit sacru Mulţi dintre cei 
ce aşteptau în catacombe ziua Apocalipsei prea-măriseră pe 
lisus Christos prin moarte vitejească, muriseră martiri. Ose- 
mintele lor erau mai scumpe decit aurul şi decit argintul, 


E n a —. « Doe = ERTER ——— 


4 VIAȚA ROMINEASCA Psi 
itarea lor, în aceste galerii de sub pămint, era în- 

deplin minunată a cuvintului din lov, care aprinde în 

măruntaele tului, focul safirelor şi al topazelor. 

Dar aceste comori subterane, robusta credință pri- 
mară păstra diamantul unic al jertfei Mintuitorului, perpe- 
tuată sub aparenţere Vinului și ale Pinii sacramentale. 
căpătiiul martirilor, lingă cu singele vărsat pentru 
Christos, deasupra osemintelor zdrobite pentru Cruce, Bi- 
serica invin la anumite zile, preamărea amintirea 
eroului, ținea agapele frăţești și culmina eu Sacrificiul Eu- 
haristic. 


In acest chip, catacombele ra pre — colan lung şi com- 
licat de perle n -= şi colo, pe parcursul lor, 
iliantul altarului creştin, unde se celebra Sfinta Liturghie 
pentru cei strămutați în grădinile Raiului, 

Intro seară liliachie de lanuarie, am ajuns la poarta 
Catacombelor Sf. Sevastian, unde este celebra criptă a Sfin- 
ţilor Apostoli şi unde recente descoperiri arheologice au ri- 
dicat o columnă luminoasă deasupra originilor Bisericii Ro- 
mane. } 

Aici, în complexul bisericii Sf, Sevastian, se găseşte — 
prefăcut şi adăosit — mormintul Platonia şi aici, în secolul 
al treilea, pe timpul prigoanei împăratului alerian, au fost 
aduse şi culcate alături rămășițele Sfinţilor Apostoli Petru 
şi Pavel. Aici, pe Calea Appia, a odihnit cîțiva ani acest 
dublu tezaur al creștinătății universale. După ce a trecut vi- 
jelia, Sf. Petru a fost readus în mormântul său de sub co- 
lina Vaticană, iar Sf. Pavel in mormîntul său de lingă calea 
spre Ostia. | g 

Sub nava din stinga a basilicei Sf. Sevastian şi imediat 
lingă mauzoleul Platonia, sa descoperit, prin cercetări intre 
prinse acum după războiu, o scară de piatră cu 32 de trepte 
şi o grotă uitată, cu ramificări pe dreapta şi pe stinga. Pe 
pereţii acestei grote, te cu un fel de pămint gălbior, au 
apărut, la lumina torțelor şi a luminărilor electrice, numeroşi 

rafitti“, numeroase invocaţiuni către Petre şi Pavel, sete 
etre şi Paule, rugați-vă pentru noi”, — în latineşte și în 
grecește | 

Acesta era o dovadă evidentă că locul acesta fusese œ 
dinioară venerat şi cercetat cu mare sirguință. Ciţiva arheo- 
logi creștini, printre care Oratio Marucchi, au emis părerea 
că acest hypogeu, cu al său „Triclia” anume prevăzut pen- 
tru agapele rituale, a fost adevăratul loc de odihnă al celor 
doi Apostoli. Platonia, mormîntul de deasupra, era numai 
monumentul exterior, ridicat pentru cinstirea celor din crip- 
tă şi pentru evitarea aglomerării în strimtele galerii de de- 
subt. 


Oricum ar fi fost lucruri 
i, stăruitoarele adrese: 
4 !* ne încredințează că ai 
veacului al treilea, știa că 


acelor „grafitti” de pe 
e et Paule, orate pro no- 
Via Appia, creștinătatea 


ascuns tezaurul glorioaselor 


„relicvii elice: 3 
Secolii al treilea și al pat ea sint secolii catacombelor 

şi ai altarelor subterane. Împăratul Valerian dă un edict 
(257) prin care catacombele sint interzise, nu ca loc de în- 
gropăciune dar ca loc de întrunire numeroasă, Deubia în 
anul 303, în cea din urmă şi cea mai crincenă prigoană a 
„nud ma nara catacombele şi cimitirele creștine fură con- 


Vulturul din proorocia lui lov ajunsese să zărească şi 
să-şi însemneze ciudatele coridoare negre de sub pâmint. 
Leopardul prinsese de veste că sub împărăţia lui e un la- 
birint necunoscut, în care idolatria Cezarului și a Romei 
este tăgăduită şi prohibită. 

Dar era prea tirziu. Împărăteasa Elena veghea în ge- 
nunchi, şi se ruga fierbinte pentru biruința milițiilor Crucii. 
Constantin, fiul ei, se apropia de scaunul suprem şi — fără 
să bănuiască poate — de acea noapte de pe țărmul Tibrului, 
în care se încadră Crucea Miraculoasă: In hoc signo vinces! 
In anu] 311, sigiliile lui Antichrist sint smulse definitiv, 
de pe ap visteriilor creștine şi depe cununa altarelor sub- 
terane 


Gala Galaction 


Protecţia minorităţilor în Europa nouă ' 


In spiritul tratatelor de pace, protecția minorităților 
naţionale se prezintă sub un alt aspect. Ideia dominantă a 
acestor tratate pentru protecția minorităţilor este: ga- 
rantarea limbii, religiei şi rasei indivizilor împotriva vio- 
lenţei statului şi a tendinței acestuia de a-și confunda inte- 
resele sale cu cele ale majorităţii dominante. Protecţie, care 
în realitate este mai mult de natură teoretică, deoarece ni- 
căeri, în statele cu minorități și cu tratate pentru protecţia 
lor, nu s'a înregistrat vre-o agresiune a statelor contra ace- 
stor colectivități de natură distinctă de colectivitatea ma- 
joritară. Iar în ce priveşte tendința Statului de a-și confun- 
da interesele cu cele ale majorităţii, această tendință 
este universală, cu rădăcini adinc înfipte în Istorie, care În 
cursul veacurilor a menajat-o fără întrerupere, creind din 
ea o realitate puternică, o singură realitate, o primă reali- 
tate ce şi-a menţinut permanent individualitatea distinctă, 
în toate epocile şi în toate împrejurările. Tendinţa care a 
furnizat statului conținutul său şi fără de care orice relaţii 
intre state ar fi iluzorii. : 

A doua ideie dominantă a tratatelor pentru protecţia 
minorităţilor este: de a proteja statul contra tendințelor 
centrifuge ale minorităţilor, care apar adeseori la spatele 
revendicărilor lor de ordin moral şi cultural, în dosul ac- 
țiunii pentru respectarea limbii şi a religiei. Această pro- 
tecţie a statului a fost impusă mai puţin de consideraţii aca- 
demice decit de o experiență îndelungată, căreia evenimen- 
tele petrecute în decada postbelică sau grăbit să-i prezinte 
toată simpatia și toată justificarea. Inserarea acestui prin- 
cipiu în tratate, interpretarea lor continuă în spiritul acestui 

rincipiu, sînt lucruri impuse de noua situație, radical deose- 
ită de situaţia dinainte de război, pentru a marca falimen- 


' Vezi «Viaţa Rominenseă» Anul XXIII, No, 9—10. 


t; PROTECȚIA MINORITAȚILOR 11 


tul definitiv al mentalității politice a veacului al XIX-lea, 
care nu putea continua și după 1919. 

Protecţia minorităţilor de altfel, considerate drept co- 
lectivităţi naţionale distincte de stat, constitue şi o eroare. 

Profesorul Blociszewski !, spune clar de ce; „pentrucă 
principiul de protecţie a minorităţilor tinde a crea state în 
stat, trucă departe de a asigura pentru aceia care bene- 
fi de acest principiu egalitatea cu ceilalți cetățeni, el 
tinde a face din ei (cetățeni) o castă privilegiată care se va 
cristaliza într'o societate dată, în loc de a fuzionu cu ea. Mi- 
norităţile astfel constituite în corpuri autonome sint ele- 
aer de desorganizare națională, de desagregare a sta- 


„Acest principiu este un pericol de oarece el încurajea- 
ză pe beneficiari a reclama toate avantajele de care se bu- 
cură ceilalți cetățeni, fără să dea nimic în schimb statului 
care le concede, fără să-i dea, cu deosebire, acel atașament 
loial pe care are dreptul să conteze”, 

„Este un pericol, de oarece, protejate prin tratate inter- 
naționale, minoritățile vor profita de prima ocazie pentru 
a suscita dificultăţi statului, In loc de a purta plingerile lor 
eventuale în fața autorităților locale, ele nu vor lipsi de a 
le deferi autorităţii streine, instituită in acest scop, prin 
tratatele de pace, Consiliului Societăţii Naţiunilor. Ame- 
ninjat de conflicte continue de acest consiliu, expus la ne- 
încetate imixtiuni în exerciţiul suveranităţii sale interioare, 
ce sentimente va pas nutri statul interesat faţă de o ca- 
tegorie de cetățeni extrem de jenanți? Se poate ghici. De- 
parte de a asigura ordinea și pacea socială, protecția mi- 
norităļilor astfel cum a fost organizată prin tratatele de 
pace, este un ferment de discordie și de ură națională.” * 

Tratatele de pace n'au făcut decit să consacre un lung 
proces de descompunere politică eyropeană, logic. Ele însă 
au fost parafate cu o lacună congenitală: nu au definit cine 
este un minoritar. O greşală fără îndoială, dar nu atit de 
insurmontabilă şi cu deosebire nu atit de largă încît să per- 
mită o interpretare peste noţiunea globală a minorităților, 
și să deschidă o fereastră de contrabandă pentru toate ten- 
dințele de răzvrătire pe care le trimit statele învinse cu să- 
geţi de răzbunare, la intervale deja aproape matematice, şi 
cu o insistență supărătoare. 

Societatea Naţiunilor a proclamat, fără însă a-și defini 


t In articolul La Constitution polonaise du 7 Mars 1921, apărut în 
La revue des sciences politiques, Tanuarie-Martie 1921, 

De asemenea Riymond Poinrart, în artico'ul din Excelsior, ou 
data de J1 August 1830, intitulat: Autour des Minorités nationales, 


S © VIAȚAROMINEASCA 


= e 


statului, căreia de drept şi de fapt aparțin. SEN 

Or, nu se te concepe o stare de anarhie socială, ce 
ar urma, protejind tendințele centrifuge ale tuturor „acestor 
grupuleţe, care deși participă la exercițiul suveranităţii sta- 
tului respeeliv, caută, nu arareori de a stabili independente 
relațiuni internaţionale. 

A afirma că toate minoritățile sint identice, ar fi o evi- 
dentă eroare. Minoritățile se deosebesc prin natura lor şi 
prin condiţiile de viaţă. O mulţime de elemente concurează : 
vechimea lor în țară, forma aşezărilor (dense sau disper- 
sate), importanța lor numerică, cultura lor, situația econo- 
mică şi socială, vecinătatea națiunii lor de origine. 

Au însă şi trăsături comune, Căci o minoritate — defi- 
nită în mod simplu de Duparc, bun cunoscător al proble- 
mei! — este un grup formal de cîţiva cetățeni ai statului 
care se deosebesc de ceilalţi cetățeni prin limbă sau religie. 
De aceia, — spune d. Duparc, — ci nu vor să fie lezaţi în 
drepturile lor de oameni şi de cetăţeni şi de a transmite 
fiilor lor limba și religia. Deci egali cu ceilalţi cetățeni, dar 
deosebiți de ri. 

Intrun stat laic, — continuă el, — egalitatea de drep- 
turi între cetăţeni este rezolvată prin formula unei egalităţi 
aritmetice. In alte state religiile creează alte dificultăţi. * 


indirect, este adevărut — că deosebirile între minorităţi şi co- 
lectivitatea ce formează statul şi-i dă un caracter naţional, 
sînt de natură aproape exclusiv culturală și reli 
nu politice, cum incearcă unele minorităţi să le prezinte. 


a. 


' Pougruas- Dunare La protection des minoritts de race, de langue 
et de religion. Etude de droit des gens, Paris, 1922. 

t Din acest motiv, una d ntre primele probleme ce Rominin le va 
aborda după consolidarea ui economică şi socială, trebuește să fie së 
parația bisericii de stat, reformă fără de care un regim demoeratie 
adevărat nici nu ponte să existe. Consecințele awstei reforme vor fi 
multiple (chestiunea minorităților nefiind decit un aspect al problemei) 
şi pralunde. Asupra ei sperăm să revenim. 


Y PROTECȚIA MINORITAȚILOR č 13 


__ Din mai multe consideraţii — dintre care am subliniat 
şi noi citeva — protecţia minorităților de limbă, de rasă sau 
religie a fost pusă sub garanția Societății Naţiunilor !. 
Stipulaţiunile relative la minorități acordă fiecărui mem- 
bru al Consiliului Societăţii Naţiunilor dreptul să semnaleze 
atențiunii Consiliului toate infracțiunile sau pericolul de 
infracțiune ce ar putea să umenințe vre-una din aceste obli- 
gațiuni. In cazul ivirii unor divergențe, ele vor fi declarate 
de divergențe internaţionale * şi dacă o parte o cere vor fi 
deferite Curţii permanente de justiţie internaţională, fie 
pentru a tranga diferendul. fie pentru a da un aviz asupra 
chestiunii de drept sau de fapt. 

Diferendele pot fi supuse Curţii permanente de justiție 
internațională de către Consiliu sau Adunare. 

La 22 Octombrie 1920 Consiliul aprobă raportul Tittoni, 
care defineşte ce înțelege prin „garanția Societăţii Naţiu- 
nilor”. După acest raport, dispoziţiile tratatelor în ce pri- 
veste minoritățile sint intangibile şi ele nu pot fi modificate 
fără asentimentul majorităţii membrilor Consiliului. Socie- 
tatea Naţiunilor trebue să se asigure că dispoziţiile relative 
la „aie ar minorităţilor, sînt constant executate. Rapor- 
tul Tittoni insistă apoi asupra clauzei după care dreptul de 
a atrage atențiunea Consiliului asupra infracțiunilor dispo- 
zițiilor cuprinse în tratate, este rezervat membrilor Consi- 
liului, dar nu interzice nici minorităţii însăşi sau statelor 
care nu sint reprezentate în Consiliu de a menţiona So- 
cietății Naţi r orice infracțiune sau pericol de infrac- 
țiune ce ar ameninţa dispoziţiile Tratatelor. 

În ţa a zecea a Consiliului, ținută la 25 Octombrie 
1920, se decide, „pentru a facilita membrilor Consiliului e- 
xerciţiul drepturilor şi datoriilor lor în ce priveşte protec- 
ţia minorităților“, ca Preşedintele Consiliului și doi mem- 

ri special numiţi de el în fiecare caz (Comitetul de trei) 
să examineze pețiţiile şi să hotărască dacă tratatele sint pe 
punctul de a fi violate sau nu. 

Consiliul din 27 Iunie 1921 adoptă sugestia ceho-polonă, 
după care toate petiţiile prezentate de către statele nemem- 
bre ale Societăţii Naţiunilor să fie comunicate statului con- 
tra căruia plingerea se dirijează, înainte de a fi supuse 
membrilor Consiliului. Statul în chestiune trebue să infor- 
meze Secretariatul în termen de trei săptămini, dacă inten- 
ționează să exprime vre-o opinie asupra chestiunii. Ter- 
menul de reflecţie, în caz pozitiv, este de trei luni. In caz de 
extremă urgenţă. secretarul general este ținut, înainte de 


t Rominia a accentat această garanție în ziua de 30 August 1921. 
* Articolul 14 din Pact. 


14 = VIAŢA ROMINEASCA 


comunicarea cererii membrilor Societății Naţiunilor, să in- 
formeze statul interesat, 

La 5 Septembrie 1923łin baza raportului reprezentan- 
tului Braziliei şi în urma celor două note ale Poloniei! pre- 
cum şi a unei note cehoslovace,? Consiliul aduce o rezolu- 
țiune în virtutea căreia petiţiile înaintate vor fi examinate 
— în ce priveşte receptibilitatea lor — de către Secreta- 
riat. Ele vor considera punctele următoare: 

a) vor avea ca obiect protecția minorităţilor în confor- 
mitate cu tratatele; 

b) nu pot conţine o cerere tinzind la o ruptură a relațiu- 
nilor politice între minoritatea în chestiune şi statul căruia 
ele aparţin; 

c) nu pot emana din o sursă anonimă sau necalificată; 

d) nu pot fi concepute în termeni violenţi; A 

e) ele nu pot conţine nici o comunicare sau viza vre-un 
fapt, care precedent au format obiectul unei stipulațiuni or- 

are. 

Petiţia şi observaţia guvernului interesat sint prezen- 
tate în aceiaşi vreme tuturor membrilor Consiliului. Comi- 
tetul de trei examinează petiția şi răspunsul Guvernului, 
dar el nu prezintă vre-un raport Consiliului decit în cazul 
cind conţinutul petiţiei și răspunsul Guvernului impun a- 
ceasta, 

Defectele acestei proceduri (din care am schiţat citeva 
puncte) ar fi: procedura rămîne secretă atita vreme cit un 
membru al Consiliului n'a uzat de dreptul său de a supune 
petiția Consiliului; minoritatea nu primeşte şi nu cunoaște 
răspunsul Guvernului; Comitetul de Trei nare alt material 
documentar pentru a lua o deciziune, decit petiția minori- 
tăților şi răspunsul Guvernului. X 

Minoritatea mare nici o garanție, că petiția sa va fi 
supusă Consiliului ?, căci, dacă Consiliul crede util de a nu 
începe o acţiune, pune petiția la dosar, x 

entru a se umplea aceste lacune, statele interesate au 
cerut — şi au obținut — an de an aproape, modificarea pro- 
cedurii în ce prope minoritățile, Astfel, la şedinţa Consi- 
liului ținută la 13 Iunie 1929 la Madrid, sau adăogat şi alte 
principii procedurale pe care nu este inuti] să le semna- 
läm aci. 4 

Desbaterile Consiliului din acel an au fost de un interes 
pasionant. Germania a insistat pentru lărgirea protecţiei 
minorităților cu o abilă asiduitate; iar statele direct inte- 


1 Cu data de 16 Ianuarie şi 22 August 1923, 
* Din 6 Aprilie 1922. 
" In practică însă, această teamă n'a fost încă justificată. 


PROTECŢIA MINORITAȚILOR 15 


resate au observat o atitudine care a trădat de la inceput o 
largă bunăvoință și consimțămintul lor de a pune odată ca- 
păt unor agitaţii artificial provocate de către noii „protee- 
tori” ai minorităţilor, acordind multe din concesiunile su- 
gerate. La Madrid sa căutat întărirea garanţiei protecției 
minorităților, prin scoaterea definitivă a acestei proteeţiuni 
din j de interese ale statelor naţionale, plasind-o exclu- 
siv sub garanţia celei mai înalte autorităţi internaționale. 
Germania nu este împotriva acestor principii. Apre- 
ciind munca Comitetului de Trei, ea nu poate să-i ignoreze 
totuși nici insuficiențele. In consecință, pentru a umplea la- 
cunele pe care ea pretinde că le are procedura actuală, ar 
propune crearea unei comisii permanente pentru protecția 
minorităților, care să garanteze această protecţie, şi au 
mentarea la cinci a numărului membrilor Comitetului de 


Afară de aceasta, la Madrid s'a încercat să se repare 
defectele de procedură, dindu-se satisfacţie aprehensiunilor 
ce s'au produs, în ce priveşte secretul rezoluțiunii aduse asu- 
pra unei plingeri, și să se obțină informaţiuni complimentare 
de la minorităţi pentru plingerea lor. S'a mai sugerat pu- 
blicarea raportului Comitetului de Trei (care este secret) 
canna membrilor Consiliului, cit și publicarea de date sta- 


Delegatul Rominiei, d. N. Titulescu, a considerat pro- 
punerile Comitetului ca maxime, neputind fi depășite în vii- 
tor. D-sa a afirmat că, fără să conteste utilitatea publi- 
ca raportului în caz special — cu asentimentul statu- 

interesat, de sine înţeles — consideră că regula contrară 
ar fi în interesul minorităţilor şi a statului. Publicitatea deci 
trebue socotită ca un lucru excepțional. Consideră inopor- 
lună augmentarea numărului membrilor Comitetului de 
Trei, dar nu se opune în mod categoric publicării de date 
statistice, cu condiţia însă, ca datele să nu fie acompaniate 
de nici un comentar şi ca ele să nu dea loc la discuție în 
fața Adunării. Orice modificare a procedurii actuale exige 
asentimentul statelor cu obligaţiuni minoritare. 

In ce priveşte culegerea de date complimentare de la 
minorităţi, d. Titulescu socoate că în cazul cind această ino- 
vație ar insemna posibilitatea pentru Comitetul de Trei de 
a intra în corespondenţă cu minoritățile, formula nu poate 
fi acceptată, întrucit s'a considerat totdeauna că minoritatea 
nu este o parte în cauză, și pentru ca Secretarul General să 
seo fi autorizat a informa o minoritate de soarta petiţiilor 

tate, lucru pentru care sa votat un amendament spe- 
cial, La ce te servi această regulă specială — se în- 
treabă în mod just delegatul Rominiei — dacă Comitetul de 


1⁄6 VIAȚA ROMINEASCA S 


Trei poate comunica cu minoritățile peste capul 
nului? > g 


— 


De altfel, Secretariatul general are latitudinea de a-și 


culege informaţiunile din orice sursă pe care o va considera 


Propunerea criticată de către delegatul Rominiei ar fi 
avut ca rezultat de a face — cum a remarcat d. Aristide 
Briand — un fel de tribunal la care minoritățile ar veni să 

ledeze contra guvernelor lor, făcind în același timp din 
itetul de Trei un judecător de instrucţie. 


După agitate controverse — asupra cărora nu vom mai 
insista — s'a adoptat o rezoluţiune care conţine multe ino- 
vaţiuni în raport cu procedura din anii trecuţi; iată citeva 
puncte: a) In cazul cind Secretariatul General va declara o 
petiție neacceptabilă, va informa petiţionarul,  comunicin- 
du-i la nevoie condiţiile de primire; b) prezidentul Consi- 
liului va putea, în cazuri excepționale, să invite pentru exa- 
menul petiției minorităţilor, patru membri ai Consiliului, 
în loc de doi; c) Consiliul socotește dezirabil reunirea Co- 
mitetelor minorităţilor în timpul sesiunii Consiliului, de cite 
ori judecă aceasta util pentru examinarea unei sau altei pe- 
tițiuni; d) 1. după închiderea examenului unei chestiuni, 
membrii Comitetului minorităţilor vor comunica prin o scri- 
soare rezultatul discuţiilor, membrilor Consiliului, dacă nu cer 


inscrierea la ordinea de zi a Consiliului. Secretarul General 
va ţine la dispoziţia membrilor Consiliului documentarea 


relativă; 2. Secretarul General va distribui o dată pe an 
membrilor Consiliului, pentru informaţia lor, un document 
reproducind scrisorile ce diverse Comitete ale Minorităţilor 
ar fi adresat Membrilor Consiliului, conform celor de mai 
sus; e) Comitetele Minorităţilor ar trebui să ia în serioasă 
consideraţie posibilitatea de a publica, cu asentimentul gu- 
vernului interesat, rezultatul examenului chestiunilor ce 
le-au fost supuse. Consiliul speră ca Guvernele interesate 
să-şi poată da cit mai des posibil asentimentul lor pentru o 
asemenea publicaţie. Publicarea ar putea avea loc prin in- 
serarea în jurnalul oficial fie a scrisorii sus menţionate a 
Comitetului de minorităţi, destinată a informa pe ceilalți 
membri ai Consiliului, fie a oricărui text ce ar pârea po- 
trivită; f) Secretarul general va publica, odată pe an, în jur- 
nalul oficial al Societăţii Naţiunilor o statistică privind: 1. 
numărul petițiilor primite la Secretariat în cursul anului; 
2. numărul petiţiilor declarate neacceptabile; 3. numărul pe 
tițiilor declarate a tabile şi supuse examenului unui co 
mitet de minorităţi; numărul comitetelor şi al reuniuni 
lor ținute de către ele în vederea examinării petiţiilor nu- 


Guver- 


$ 


PROTECȚIA MINORITAȚILOR — I7 
mite; 5. numărul petiţiilor al căror examen, din partea unui 
Comitet, a fost închis în cursul anului. 


s*a% 
Acestea au fost ultimele adăogiri la procedura creată 
şi modificată an cu an, din care am schițat şi noi citeva 


Ar fi o greșală să se considere însă, măcar în acest fel, 
procedura definitivată. Statele care au ridicat problema în 
aceşti zece ani, nu se mulţumesc cu atit de puţin. La ședin- 
la din anul trecut a Societăţii Naţiunilor, Germania a reve- 
nit asupra cererii sale respinsă de câtre Consiliul din anul 
trecut la Madrid, insistind din nou asupra crcării unui 
Comitet permament pentru protecţia minorităţilor, ştiind 
oa în acest fel, își asigură o solidă bază pentru discuţii vii- 
oare. 

In realitate nu se caută soluționarea problemei, ci eter- 
nizarea ei în insurmontabile dificultăţi. Fără îndoială că 
statele cu obligaţii minoritare acceptind o asemenea solu- 
ție, înființarea unui comitet permanent de protecţie a mi- 
norităților, o comisie de supraveghere a procesului de asi- 
milare, ar recunoaște in mod implicit că, de vreme ce ad- 
mit un „protector“, admit ipso facto şi o minoritate perse- 
cutată, care reclamă şi care are nevoie de un protector. 
Drumul dificultăţilor europene ar fi larg deschis. 

Tratatele pentru protecţia minorităților n'au creat nici 
un organ îndreptăţit de a vorbi sau de a acţiona în numele 
minorităților, rezervind această latitudine exclusiv mem- 
brilor Consiliului. Minoritățile își pot prezenta singure 
plingerile Consiliului nerecurgind la intervenția vreunei 
terțe persoane. Evoluția ultimilor zece ani, în ce priveşte 
protecția minorităţilor, departe de a fi remarcat lipsa unei 
Comisiuni permanente a minorităţilor, a evidenţiat dimpo- 
trivă tratamentul civilizat pe care l-au observat statele res- 
pective față de aceste colectivităţi !. 

Riscurile unei atari comisiuni permanente — eu latitu- 
dinea de a-şi procura informaţiile de care ar avea nevoie 
prin mijloace de anchete şi investigaţii la faţa locului asu- 
pra. tuturor problemelor ce ar putea interesa minoritățile 
— ar li incaleulabile. E ușor de prevăzut că minoritățile ar 
fi antrenate de către agitatorii de profesie, la hirțueli con- 
tinue, încurajindu-le să ia atitudini de procurori generali 
față de statul lor, care ar cădea în mod logic în situaţia 
unui perpetuu acuzat. 

Tratatele n'au stabilit decit raporturi între stat și 


' Loialitatea lor însă față de stat — e bine s'o amintim — n'a fost 
totdeauna demonstrată. 


AD VIAȚA ROMINEASCA_ 


minorităţi, care sint singurele beneficiare ale clauzelor acolo 
cuprinse, si toate reclamaţiile nu pot fi făcute decit de mi- 
norităţi, în cadrul fixat de procedură. 

De altă parte, Constituţia Societăţii Naţiunilor procla- 
mă ca principiu neviolabil garanţia suveranității şi integri- 
tăţii statelor. In ziua cînd Consiliul ar admite crearea unui 
organism destinat să pălrundă în viața interioară a state 
lor, îngăduind politicului să suplanțeze juridicul, Consiliul 
ar fi pus în fața unor mari forțe de disolvare, cărora nu va 
mai putea rezista, Problema minorităţilor n'ar fi nici în d- 
cest fel soluționată. Dimpotrivă. Incepind cu data unor a- 
tari concesiuni, Societatea Naţiunilor își va aliena din au- 
toritate şi momentul cînd va fi debordată de câtre eveni- 
mente, se va apropia. Lucru ce nu trebue să se intimple, 

Toată campania pentru „protecţia” minorităţilor este 
dusă de către statele învinse sau nesatisfăcute de tratate, 
Cind răspunsul inlasabil al statelor interesate la toată acea- 
stă campanie va fi lărgirea tratatelor de protecţie a mino- 
rităților lu toate ţările cu minorităţi, problema va lua desi- 
gur un alt aspect, Căci, în definitiv, ce este dreptul minorită- 
ților în accepţia lui științifică? „Este un drept pozitiv u- 
man, dar regional, Această constatare impune o alegere: 
sau dreptul minorităţilor este un drept permanent pozitiv 
dar cu tendință universală, sau dreptul minorităţilor con- 
stitue un drept temporar destinat a ocroti drepturile omu- 
lui pină în momentul în care concilierea tuturor intereselor 
sa tăcut armonios”, 

„Obligaţiile statelor față de minorităţi trebue să fie u- 
niversale subt formă de drept, sau subt formă de morală. 
Drept pozitiv perpetuu regional este o concepție inadmisi- 
bilă. Dreptul minorităților nu poate răminea eter dreptul 
învinşilor şi al noilor veniţi”, 

„Că universalitatea se realizează pe terenul dreptului 
sau pe cel al moralei, noi n'avem alegere de făcut, ambele 
concepţii convenindu-ne la fel”, ? 

Cind deci protecția celor peste două milioane de mino- 
ritari, de o pildă, din Veneţia Juliană și Tirolul de Sud, va 
fi garantată şi ea prin tratate speciale, e foarte probabil ca 
Italia să devină mai puţin „umanitară”, cu nişte colectivi- 
tăţi aparținind altor state, care n'o pot privi decit dintrun 
punct de vedere „accidental”. 

Atitudinile paradoxale ale guvernului fascist, nero- 
niane în ce ee să minoritățile sale proprii, şi prea sus 
pect „umanitare” în ce priveşte minoritățile altor state, tre- 

1 N. Titulescu în magistralu sa conferință dela Academia Diploma- 
tică din Paris, 15 Martie 1929. 


___ PROTECŢIA MINORITĂŢILOR 19 


bue considerate, de altfel, prin adevărata prismă a tendințe- 
lor politice ale guvernului de la Roma, care desvoltă un 
mare şi continuu efort pentru a crea un „divertisment“ pro- 
priu să disimuleze frămintările subterane ale unui 
care există în ciuda tuturor asigurărilor contrarii și impo- 
triva tuturor discursurilor agresive ale șefului guvernului, 
devenite banale prin frecvenţa lor; atitudini pe care sta- 
tele Micii Inţelegeri sint obligate să le respingă în terme- 
nii cei mai categorici. A 

Căci e evident, sistemul protecției minorităților se pre- 
zintă şi ca o limitare a suveranităţii! cîtorva state membre 
ale Societăţii Naţiunilor. Și e drept atunci să nu exisle excep- 
ție nici pentru alte state, a căror geografie etnografică este 
cel puţin tot atit de pitoresc variată ca a statelor lovite de 
acest sistem? Inţelegem tendinţa germano-italiană: este de 
a diforma „å la longue” spiritul public în vederea revizuirii 
tratatelor de pace? singurul obiectiv spre care converg toate 
sgomotoasele manifestaţiuni nutrite în aparență de un mare 
spirit de „umanitate”. 

Problema minorităţilor de limbă, de rasă sau de religie 
a devenit un instrument de veşnică ee near internaţională, 
manevrat de către Germania in mod direct și susținută de 
către Italia în mod indirect şi pe față după împrejurări. Ea 
este aruncată în fiecare an in discuţie publică, deşi nici 
un fapt nou n'o înscrie în ordinea de zi a actualităţilor po- 
litice, 

Astfel la Adunarea Generală a Societăţii Națiunilor din 
Septembrie trecut, problema minorităţilor naționale a fost 
pes brusc de către delegatul Germanici, susținind o rezo- 
uție plină de suspiciune contra Secretariatului şi a Comi- 
tetului de Trei. Deşi rezoluția din 13 Iunie 1929 de la Ma- 
drid a fost aceeptată unanim, totuși delegatul Reichului n'a 
ezitat să ceară noi modificări. Indiferent dacă se va supune 
votului propunerea Germaniei, în acest an, ea doreşte să fie 
publicată şi discutată. Căci Germania vrea un succes înafa- 
ră, adică semânind agitaţie între minorităţi, care apoi să 
se ridice împotriva Statului respectiv. 

Problema minorităților — cum foarte just a remarcat 


t Suvaranitatea este un principiu absolut. Eu H consider astăzi 
lipsit de conţinut, în sensul în care este utilizat. Ducă-l întrebuințez, 
o fac nu fiindcă este un element de operaţie comod, sau că ar avea un 
prestigiu, ci fiindcă făuritorii Constituţiei Societății Naţiunilor l-au ad- 
mis. Astăzi, acest principiu nu poate fi admis decit subt o formă nouă, 
perspectivă a comunităţii mondiale, spre care tinde umanitatea, 

* Cind, sperăm, cele două milioane de minoritari slavi şi germani 
vor fi atașați statelor de origine. 


ap VIAȚĂ ROMINEASCA 


d. N. Titulescu- în conferința sa deja citată — pare a se fi 
transformat întrun fel de refugiu, unde impresiile false 
vin să se acumuleze în massă. „Pentru opinia publică — spu- 
ne d-sa — dornică de pace și de justiție, cuvintul minori- 
tale a devenit deja de mult sinonimul cuvîntului complica- 
ție”. Şi aceasta cu atit mai mult cu cit statele grupate în si- 
stemul de alianţă mutuală italo-sovietico-german insistă cu 
o impresionantă îndărătnicie, de a nu înlătura această im- 
presie, ci dimpotrivă de a o alimenta zi de zi, cu noi și alte 
pretenţiuni. lor este impecabilă, aproape fatală. 
Căci doar Machiavel a spus-o acum cinci sute de ani și mai 
bine, că: revendicările care se repetă mereu, devin drep- 
turi. Toată politica externă a Italiei de după război se re- 
zumă aci, după cum aceste șapte cuvinte dau cheia preten- 
țiunilor „umanitare” ale Germaniei. Cheie, care mai pre- 
cis sar putea numi „passe-partout”, 

Evident, statele care au raporturi cu minoritățile prin 
legături de rasă, de limbă sau de religie, au tot interesul le- 
gitim să vadă acordat maximum de protecţie pentru foștii 
lor supuși, după cum de altă parte statele pe al căror sol mi- 
norităţile sint chemate de aci înainte să trăiască, au inte- 
resul nu mai puţin legitim, de a nu vedea cristalizindu-se în 
carpan străine de organismul național, grupuri, oricare ar 
fi ele, de a nu vedea creindu-se un stat în stat). 

Pentru menţinerea echilibrului european însă, e nece- 
sară o loială colaborare a ambelor grupuri de state şi recu- 
noaşterea — din partea statelor din sistemul german — că 
„dreptul pozitiv actual al Tratatelor este nu numai scrupu- 
los aplicat, ci, mai mult, alături de acest drept s'a stabilit prin 
concursul binevoitor al tuturor celor interesaţi, un drept mai 
larg, un drept mai suplu, un veritabil drept pretorian, care 
este expresia spiritului de generoasă solidaritate, fără de 
care Societatea Naţiunilor n'ar putea lucra” 2. 

Dar protecția minorităţilor este în rindul intii, nu o 
chestiune de drept internaţional, ci una de drept intern, de 
drept constituțional, căci ca vizează raporturile statului cu 
ciţiva din supușii săi, în cadrul geopolitic fixat. Regimul de- 
mocralic poate să procure — cu toate unele opinii contrare * 
garanția oricărei protecții minoritare. In definitiv postula- 
tele minorităţilor sint asigurarea drepturilor omului, şi în 
special asigurarea individualității lor culturale şi religioase, 
pe picior de egalitate cu ale colectivității majoritare, 
Or, aceste legitime postulate nu-şi pot găsi realizarea decit 
numai în regimul democratic, a cărui caracteristică nu este 


t N. Tituleseu, op. cit, 
* idèm, ibid. 
' Vezi Dupare, op. cit. 


s ____ PROTECŢIA MINORITĂȚILOR 2 


numai că el confundă majoritatea cu statul, ci mai ales, că 
cl acordă tuturor cetățenilor, în mod colectiv şi individual, 


aceleași drepturi de libertate şi acţiune, admiţind totodată 


manifestarea religioasă şi culturală a tuturor cetățenilor. 
Toate doleanţele minorităţilor își pot găsi satisfacţie în le- 
gile statului democratic căruia ele aparţin, și numai în ca- 
zul că statul respectiv nu poate să le furnizeze toate garan- 
tiile de protecţie, pot recurge la organe în afară de stat. 

Cuvintul hotăritor însă, chiar trecuţi peste hotarul Sta- 
tului, nu poate porni decit din interiorul lui, dată fiind 
dogma de non-interventie din dreptul internaţional, corola- 
rul suveranităţii statului, în virtutea căreia statul are drep- 
tul să-şi stabilească după al său plac, legislaţia şi juridicţia 
sa, Minoritățile deci își creează dificultăți inutile, ignorind 
statul în care trăese şi căutind protecţie în altă parte. 

Teoria non-intervenţiei este acceptată de către majori- 
tatea autorilor de drept internațional. In trecut, se ştie, sau 
făcut imixtiuni în viaţa internă a unui alt stat, în baza prin- 
cipiilor religioase, care în fond însă nu erau decit lupte pen- 
tru asigurarea sau lărgirea sferelor de influenţă a Marilor 
Puteri, în Orient. 

Mai tirziu intervenţia ia un alt caracter; se intervine 
în numele umanităţii. Intervenţii de acest fel cunoaștem ct 
deosebire în secolul al XIX-lea, Cind anumite drepturi fac 
parte din patrimoniul umanităţii, violarea lor impune in- 
tervenţia. Aceasta este şi teoria lui Antoine Pillet: „cînd un 
guvem — spune d-sa — acţionind în limitele drepturilor 
sale de suveranitate, violează drepturile umanităţii, fie prin 
măsuri contrare interesului altor state, fie prin excese de 
injustiție şi de cruzime care rănese profund moravurile 
și civilizația noastră”, o intervenţie e necesar să se producă. 
Celebrul internaţionalist însă nu vizează aci în fond decit 
„excesele de injustiţie şi cruzime“ ca masacrul dela Chio 
(1827), masacrul maroniţilor de către druzi (1860), atroci- 
tățile bulgarilor (1877), sau cele contra armenilor (1896), 
O concluzie asupra situației minorităţilor postbelice, ar fi 
temerar să se tragă din această teorie, după cum dificultă- 
tile unei eventuale intervenţii ar fi insurmontabile, din 
cauza absenței unui criteriu cuprins întrun cod interna- 
tional. 

Dar, pe deasupra, care ar fi statul avind dreptul să 
vorbească în numele umanității întregi, în actuala situație 
social-politică? Hegel, de o pildă, este de părerea că toate li- 
bertăţile individuale din care este făcut statul, se integren- 
ză în libertatea sa colectivă. Nici una nare dreptul la viață 
decit prin el. El, statul, poate să le sacrifice pe toate, şi viața 
şi proprietatea tuturor cetățenilor, dacă existența sa proprie 


TI } - 
s J 


A = VIAŢA ROMINEASCĂ 


şi dreptul său sint în joc. Statul este el singur o persoană, 
dar dreptul care-l ține dela misiunea sa, nu este nimeni 
cine să-i fie judecător. * 
Cine ar fi deci îndreptăţit să prelindă că concepția Ger- 
maniei asupra solului statului, doctrina sa de drept și de 
re ea ar putea crea o morală universal acceptată, care 
să pundă aspiraţiunilor umanităţii întregi? Dimpotrivă. 
E foarte clar că fiecare stat nu reflectează în atitudinile 
sale politice decit concepţia sa de drept și de justiţie indi- 
viduală, care war putea să demonstreze că este mai accep- 
tabilă, decit doctrina altui stat, fie cu chiar diametral opusă. 
Jurisconsultul Rougier pretinde că un staf poate fi su- 
pus controlului juridic a unor terţe persoane, cind actele lui 
sint contrare celor ale umanităţii. Dacă existența unui drept 
uman este demonstrată ca regulă generală, imperativă și 
obiectivă, libertatea statului se găseşte necesarmente condi- 
jionată de această regulă și teoria de non-intervenţie cade. 
„Necesitatea lucrurilor deci — continuă d-sa — impune 
omului de a nu face nimic contra solidarității sociale şi 
a face tot ce este de natură a realiza această solidaritate. 
Această dublă regulă rezumă întregul drept obiectiv. Eu 
constituie regula de drept supremă, cure se impune guver- 
neoe şi guvernanţilar”. 
corie, care în alți ‘ni . i i: 
interdependnței et renal termeni um putea-o numi, teoria 
„Dar chiar pentru a ne exprima gelozia noastr É 
priveşte solidaritatea socială, cesta ferm că ter ta a 
se poate rezolva prin aplicarea principiilor de naţionalitate 
și justiţie in absolutismul lor, căci această stare ar duce 
rA însa logic la sunarhia şi fărâmițarea statelor într'o puz- 
erie de mici organizaţiuni politice, fără vitalitate și viitor” 
ete osia atit de just Georges Scelle în upul său citat. 
i ostul preşedinte al Republicii Franceze, d. Raymond 
Gigant, face aceleaşi constatări, intro formă poate mai 
politică: „Sistemul minorităţilor naționale, recunoscute şi 
protejate prin convenţiuni diplomatice, are deja în el in- 
suşi inconvenientul de a impiedeca sau de a întirzia apro- 
peera şi asimilările care ar pulea mai repede sau iai tie 
rezulte din viata comună şi din rtate, Dacă se 


complică (acest si e = 
puternice (a isa Aer la: dacă se fortifică. dacă statele mai 


1 i eră ca pe un mijloc de i i S 
Eroe statelor mai slabe, el ză Tari pg beata p San 
Beni or $ aa lar aigi o de agitati violente şi de turburări 


t . Le pangermanisme 
In articolul din Excelsior, «itat poe ris A 4000:7929, 


PROTECŢIA MINORITATILOR 23 


- 


Fâră îndoială, în epoca prezentă, în care sau succedat 
vertiginos, lăsind profunde urme în societatea umană, trei 
mari revoluţii, propagarea sentimentelor şi voinţelor colec- 
live, teoria rasselor! și relațiile dintre individ și stat, dis- 
cuţia asupra problemei minorităţilor se prezintă into at- 
mosferă suficient clarificată de sentimentalism și de preju- 
decăţile naţionaliste, dar în aceiasi vreme ea oferă noi di- 
ficultăţi de altă natură. 

Asaltul pe care o întreagă şcoală modernă îl adresează 
perimatei noţiuni de „suveranitate” a statelor, va conduce 
in scurtă vreme la abandonarea poziţiilor de către școala 
veche, şi — în mod logic — la o apropiere mai intimă între 
state, Apropiere care să fie proprie peniru eliminarea ati- 
tor impedimente ideologice, generatoare de conflicte inter- 
naționale, şi care să facilite o politică de reală înțelegere în- 
tre stat şi populaţia sa alogenă. 

La diferitele congrese ale minorităţilor naţionale tinute 
după războiu, Sau afirmat principii de o importanţă mai 
mare decit se poate bănui. Revoluția franceză a fost atit de 
fecundă în idei, incil a nutrit şi fermentat toate generaţiile 
a o sută cincizeci de ani. și e departe timpul cînd doctri 
na acestei gigantice mișcări spirituale dili va fi epui- 
zată. Principiile nāscute in 1789 n'au fost însă niciodată 
adoptate în bloc de către toate statele. Naţionalităţile opri- 
mate — înainte de războiu — au exploatat ideile de Hber- 
tate, drepturile omului, atit ca fiinţă umană, dar n'au intrat 
mai profund în analize detailată a lucrărilor, pentru u-și 
forma un întreg sistem politic si o întreagă gin ire de po- 
litică de stat. lar statele în luptă cu pumeroasele minorități 
care compuneau colectivitatea „naţională” şi le împrumutau 
marea autoritate şi putere în relaţiile lor exterioare, au 
avut — cel puţin în fapt, dacă nu în mod nficial — o atitu- 
dine botărit negativă, faţă de ideile „subversive” ce degajau 
monumentalele enunţări ale Parisului. 

Astăzi. Revoluţia franceză — individualistă ca origine, 
ctatistă mai tirziu — dar, mai ales, concepția de stat fran- 
ceză. este serios criticată de câtre minorităţi. Imprejurările 
istorice au confundat, din timpuri destul de îndepărtate, în 
Franţa, națiunea cu statul, Practica revoluționară, dar mai 
ales practica administrativă napoleoniană, au creat acea 
noțiune a statului centralizator și național — ce există i 
astăzi în Franța — şi care propagindu-se în Europa, a 
umfat în 1919. Acestei concepțiuni de stat, minoritățile de 
după război opun ideia federativă realizată în evul mediu, 
de către Sfintul Imperiu germanic şi concepția organică a 


1 Care, de altfel, a eşuat în mod lamentabil, 


2 VIATA ROMINEASCA č č 
statului, propovâduită de către teoreticienii germani. Ten- 
dința minorităţilor — cu deosebire a celor din Europa Cen- 
trală — este de a face o distincție netă între naţiune și 
stat, şi de a rupe orice legătură ce timpul a creat între 
aceşti doi factori esenţiali. * 

Noţiunea îşi are desigur importanța sa, dar ca nu poate 
să existe decit sub hegemonia clară și hotărită a statului, 
singurul factor politic ce astăzi creează regule de drept in- 
ternațional, 

i de i 
„Filozofia politică a citorva teoreticiani ai principiului 
naționalităților, de a considera voința individuală ca fun- 
dament al statului și de a socoti tendinţa voințelor particu- 
lariste ca clemente esenţiale de operaţie, pe care se poate clădi 
o întreagă politică de stat, întrunește sufragii extrem de 
reduse și e susceptibilă de o critică implacabilă, * 

Dacă, întradevăr, voințe individuală — spune Le Fur 
— este fundamentul pe care se bazează statul, el — statul — 
este neputincios contra acestei voințe. 

Naţionaliștii pornesc dela următoarea idee silogistică : 
în general — spun ei — statele admit ca un supus de-al lor 
să ceară o altă naţionalitate, Ceiace are dreptul să facă uu 
cetățean, pot face şi mai mulţi împreună, sau izolat. In 
popa Tegin de idei, dacă un cetățean poate părăsi un stat 
i „ pentru a se naturaliza ai 
ao provilicie e TORON a aiurea, poate face aceasta 

Unde ar duce respectul voințelo i 
tul eri er este gb de rol RE at Poi 
ncercare, prin urmare, de a nega o întreagă = 

gea majorităţii — care a Sogiom eniai (bine sai e puji 
rage, veacuri dearindul, relaţiile între cea mai ve 
de organizaţie politică, care este statul şi diferitele sale 

mea: componente, are puțini sorți de izbindă. Căci noua 
perie dă socială ce datează — cel puțin ca tendință — din 
pl n a jumătate a secolului al XIX-lea nu numai că n'a 
ser E această formulă, ci dimpotrivă, a definit-o întro for- 

A K mai demonstrativă, relevind prin experiențele social- 
rana ce s Aa pr văi aR pe acțiune pentru a fi eficace, 
À ivă, „ această i 7 
an E: necesar majoritatea, după Aeon e Mle s 
prumută, pentru relațiile sale e cu o altă majoritate 


plasată intrun alt cadru geopolitic, numirea de stat. Voința 


! Asupra acestui punct: A. T 
i f iba}, Les tendances d uvem ` 
noritaire, în revista L'esprit international, Ianuarie 1991. za că 


"A ae consulta, asupra 
Louis Ie Fur, Races, pre cota As prea Die RV. peofcorretet 


PROTECŢIA MINORITĂȚILOR 5 


colectivă decide pentru tot ce este organizaţie şi asociaţie. 
Aceasta este o necesitate de fapt. Pentru a evita orice miş- 
cări anarhice în statul indivizibil, se aplică legea majori- 
tăţilor, Pentru tot ce este interes naţional, votul trebueşte 
deasemenea să fie național. Votindu-se o lege cu un carac- 
ter general, un judeţ sau o provincie, de o pildă, nu pot 
cere să li se respecte voința lor particulară, contra voinţei 
majorităţii naţiunii. 

Deasemenea — continuă Le Fur — cind e vorba, nu de 
raporturile dintre statele suverane, ci de raporturile între 
un stat și minoritățile etnice, deci de o chestiune de drept 
intern, dreptul internaţional, sau mai bine zis controlul inter- 
național, nu te să nu ţină samă de această regulă fun- 
damentală a tuturor grupurilor. 

Căci nu se poate admite, de exemplu, ca o circumserip- 
ție administrativă, din vecinătatea frontierei, nemulțumită 
de o lege sau alta, să ceară trecerea frontierei sau să refuze 
executarea ei. 

E foarte adevărat — spune d-sa — că statul permite 
unui cetățean să ceară naturalizarea pentru un alt stat. Dar 
acesta nu este un principiu absolut, ci o toleranță. Pără- 
sirea statului de câtre un individ ware nici o consecință su- 
părătoare pentru stat. Din momentul însă cînd emigrările 
devin un pericol național, statul are dreptul să le limiteze, 
sau chiar să le interzică, după cum statul imigrant, are 
dreptul să impună restricţiuni. ! Deci, în ambele cazuri, vo- 
ința statului se impune voinței individului. 

Astăzi este imposibil a concepe dreptul internaţional 
altfel, decit plecind dela state, Nu există drept internațio- 
aal — jus inter gentes — dacă nu există gentes distincte. Și 
gens astăzi este statul. şi nu națiunea, şi cu atit mai pu- 
țin rassa. 

Deosebirile de limbă şi de religie, ce există întrun stat 
sau altul, nu pot să formeze impedimente în calea politicei 
de asimilare politică a statului faţă de minorităţi, Căci as- 
tăzi este deja stabilit că limba nu joacă un rol politic esen- 
tial, intrucit ca poate fi deosebită in vreo țară respectivă, 
cum este de o pildă în Belgia (flamanzi și valoni), Elveţia 
(franceji, italieni, germani), sau chiar Franţa și Anglia, 
care vrea să rămină deosebită, dar în cadrul unit al sta- 
tului. Ceiace e important, este voința de conviețuire, acel 
„vouloir-vivre collectif“* fenomen de conciliere și de cola- 
borare a statului cu elementele sale componente. 


t De o pildă America a limitat la propunerea ministrului de ex- 
torno d. St meon numărul streinilor la 10%, reducind prin urmare imi- 
grarea cu 90% timp de doi ani. 

* H. Hauser, Le Principe des Nationalitâs 


2 
Politica de asimilare se înțelege la inceputul său numai 
sub aspectul ei politic, care se reduce în rezumat la o lo 
ialitate a minorităţilor față de stat. Acest punct odată rea- 
lizat, se va continua prin o politică — lipsită de orice arti- 
ficii şi mai ales de orice violenţă — de asimilare morală 
și culturală (admiţind concurența şi ciocnirea diferitelor 
mișcări spirituale în toată libertatea lor), politică ce în mod 
logic va conduce — peste multe decenii, e adevăral — la 
fuzionarea tuturor elementelor etnice, Fiind un stat animat 
de generoase principii de toleranţă şi de colaborare, pene- 
trat de o cultură spirituală ca și de o civilizaţie materială 
superioară, care să onoreze pe oricine se va numi cetățean 
al statului romin. orice rezistență a populaţiei alogene în 
drumul fatalităţii progresului va deveni ineficace, după 
cum vice-versa, orice violenţă pentru a forța împrejurările 
şi pentru a grăbi evenimentele, va fi grav compromiţătoare 
pentru consolidarea statului, ca și peniru prestigiul său. 
Căci nimeni în această lume Ware dreptul să impună ni- 
mănui sentimentele şi gindurile sale. 

Colectivităţile de ordin secundar, ca si individul, își 
au drepturile lor. Statul și le are pe ale sale, care sint nu 
ararvori superioare celorlalte, intrucit statul reprezintă sco- 
puri mai generale, interesul public și nu interese parti- 
culure. Dreptul statului. prin urmare, trebue să aibă prio- 
ritatea. De altfel. consideraţiile de mai sus sint de natură 
exclusiv teoretică, ele neinspirindu-se din nici o praclică is- 
torică. Statul a fost totdeauna — şi în mod just — o orga- 
nizaţie politică privilegiată. 

„Reformele ce se vor aduce, în ce priveşte protecția mi- 
norităţilor, nu pot să fie de aci înnainte decit reforme cu ca- 
racler general, universal, |! dat fiind că spiritul internaţio- 
nal, în universalitatea lui. este un spirit şi de justiție, nu 
numai de conciliere. 

Și — e bine să insistăm — în aetuala configuraţie politică, 
caracterele unei minorități le determină cu deosebire lim- 
ba, religia și cultura lor. Elementul esențial din trecut, èle- 
mentul politic, dacă astăzi n'a dispărut incă definitiv, nu 
este mai puţin exact că, prin participarea minorităților la 
exercițiul suveranităţii naționale, importanța lui sa ate- 
tu a avat manta, etieeități, ce Pe 

uență a e i 
pa eree ae eclipsează Adagio Ati 
ceastă opinie este astăzi trăsătura e geogra- 
fiei morale și. spirituale curopene. n sg ca pAb gar ară 


: Aphieari 
să p aeg principiilor de posi n minorităţilor tuturor statelor 


d PROTECȚIA MINORITAȚILOR__ Ei 


insă integral acest credit internaţional, e o imperioasă ne- 
cesitate să se urmeze o politică de largă înțelegere cu mi- 
norităţile, o politică de generozitate practică ṣi de o mare 
toleranţă față de toate manifestările lor spirituale care nu 
vor pune în discuţie integritatea statului. O politică de vio- 
lență constituie o ireparubilă eroare psihologică. Anglia a 
pierdut toate Dominioanele sale, unde a uzat de violență. 

Austro-Ungaria a căzut deasemenea victima jocului său 
polii în stil mare, a calculului său de politică internă vio- 
entă în ce priveşte minoritățile, a iluziilor și ambițiilor sale. 

Fiecare stal cu minorităţi poate învăţa ceva din această 
eroare istorică a fostului imperiu dualist. 

Problema minorităţilor, astăzi. soluționarea ei, se pre- 
zintă sub următoarele aspecte pe care e bine să le reținem, 
dat fiindcă ea ne oferă o noutate în comparaţie cu trecutul, 
inspirată din noile circumstanțe de după 1919; Toate mino- 
rităţile sînt de acord că revendicările lor nu pot fi reali- 
zate prin o soluție teritorială. Principiul naționalităților n'a 
fost — ca orice principiu absolut — niciodată înfățișat sub 
unghiul unci aplicări politice integrale, fiind generală con- 
vingerea că o asemenea practică politică nu poate să aibă 
loc, fără pericolul unei grave ameninţări în ce priveşte so- 
lidaritatea socială. Sa căutat mai mult diminuarea unei 
injustiţii care era prea frapantă si care imprumuta state- 
lor oligarhice un aspect paradoxal de conglomerate de na- 
tură deosebită si cu tendinţe opuse. Și cu deosebire, a doua 
jumătate a veacului al XIX-lea a fost dominată de o pro- 
fundă frâămintare socială, de o tendință intensă de răsvră- 
tire, pentru a rupe un echilibru politic intern care nu se 
menţinuse decit în paguba minorităţilor naţionale. Dar mi- 
litanţii acestei cauze nu s'an gindit niciodată la un ideal de 
justiţie absolut, desigur pentru u nu pierde contactul cu 
realitatea. 

Minoritățile de ustăzi vor sti deci la rindul lor să re 
nunţe la aplicarea integrală a „suveranității naționale, 
care practic nu este posibili. 

De altfel minoritățile au pătruns toat situaţia creată 
după război şi au acceptat-o aşa cum ea se prezintă. În 
toate acţiunile lor politice ele pleacă dela un punct stabi- 
lit pentru a-şi clucta revendicările pe care le cred legitime, 
dela actuala situație a tratatelor de pace, E un important 
punet câștigat pe care e necesar însă să stim să-l menţinem. 

Dar dacă o soluție teritorială este cu neputinţă a se in- 
fățişa, este foarte probabilă o altă soluţie, un fel de autono- 
mie personală, care va cuprinde ucolo unde minoritățile 
sint compacte, un fel de autonomic culturală, admiţind li- 
bera exercitare a tuturor tradițiilor naționale, respectindu- 


5 VIAŢA ROMINEASCA U ë — G 


ise viața morală în toată puritatea ei, aşa cum au moște- 
EA dela unii veacurilor istorice. Au personală, 
care — şi este agreabil s'o constatăm — în Hominia există, 
ca o continuare fericită a spiritului dela Alba-lulia. Căci 
nimeni mai mult decit făuritorii şi înțelegătorii acelui spi- 
rit de conciliere şi de colaborare nu e mai convins de im- 
posibilitatea unei asimilări rapide a populaţiei alogene cu 
majoritatea, peste atit de profunde deosebiri de moravuri. 
de tradiţie şi de religie, care fac parte inalienabilă din pa- 
trimoniul naţional al unui popor. 

Dacă am fi şi noi mistici, am spune că problema mi- 
norităţilor este o răzbunare ä a Austro-Ungariei. Nu 
e bine să igorăm totuşi că statele mari moderne, Anglia, 
Franţa ca și Germania nu sau format nici ele altfel decit 
din fuzionarea minorităților cu majoritatea. Tratatele de 
pace au asigurat maximul de justiţie ce în această materie sc 
poate pretinde. E rindul statelor moştenitoare ale acestei pro- 
bleme să ştie asigura minorităţilor minimul necesar pentru 
crearea acelui „vouloir-vivre collectif”, care este condiţia 
indispensabilă a întregului sistem de politică de asimilare. 

ncilitări pentru o asemenea politică sint numeroase 
şi uşor de sezisut. Un atare concurs oferă şi social-democra- 
ţia curopeană care este convinsă de im ilitatea unei re- 
vizuiri a tratatelor, fără un măcel nemaipomenit. Contra- 
valoarea acestei ntitudini de simpatie pentru statu quo este 
însă acel minimum de drepturi pe care-l impune civiliza- 
ţia, il reclamă imperios necesitatea de armonioasă colabo- 
rare şi-l poate acorda orice stat fără să aducă prin aceasta 
vre-o ştirbire „suveranității“ sale, sau să facă vre-o „abdi- 
care” în urma acestor concesii. 

Problema minorităţilor, ca întrega viitorul de altfel, 
aparține generaţiilor tinere, care sint obligate să semene 
pretutindeni gindul de umanitate şi de toleranță; să trans- 
mită spiritul de conciliere din mină în mină, ca recolta să 
fie fecundă pentru binele Patriei şi demnitatea Umanității. 

Cortegiul celor 15 milioane de eroi ai lui Knut Hamsun, 
care sint șomerii mondiali, adolescenţii cu palidă figură, ma- 
mele anemice ce luptă cu sărăcia în fabrici şi ateliere, ca şi 
cele zece milioane de cruci plantate de război în toată lumea 
şi care privesc cu ochii stingi văzduhul, să fie eterne aver- 
tismente de tragice sacrificii pentru conştiințele noastre, a 
celor tineri, — şi viziunea ororilor de astăzi şi de eri să ne 
convingă pe toți de necesitatea colaborării civilizate cu toată 
lumea, chiar dacă nu ne închinăm cu toţii în aceiaşi limbă 
lui Dumnezeu. 


Pavel Pavel 


PROTECŢIA MINORITĂŢILOR 29 


BIBLIOGRAFIE 


Brun (Jean Lucien); Le problème des minorités devant le droit” 
international, Paris 1923; Fougques-Dupure (Jacques): La protection 
des minorités de race, de langue el de religion, étude de droit des 
gens, (Paris 1922); Friedmann: Le probleme des minorités ethniques 
et sa solution par l'autonomie et la personification (Paris 1927); 
Krstiteh (Dragoliub): Les minorités, Elat el la communauté interna- 
tonale (Paris 1924); Ruyssen (Th.): Les minorités nationales de lEu- 
rope el la guerre mondiale (Paris 1923); Titulescu (N.): La Société 
des Nations et les Minorités (Comunication faite d VAcademie Diplo- 
maligue de Paris, le 15 Mars 1929); Thomas (Albert): Réflexions sur 
le droit des Minorités (Brochure, Paris, 1919); Vidrasco: De la rè 
serve du droit des minorités et du contrile des Puissances (Paris 
1921); Louis Le Fur: Races, Nationalites, Etats (Paris 1922); Henri 
Hauser: Le Principe des Nationalites. Ses originea historiques; S. Aul- 
nenu: Histoire de l'Europe Centrale: Ch. Andler: Pangermanieme 
philosophique; Vichniac (Mare): La Protection des droits des mino- 
ritės dans les traités internationaur de 1919—1920 (Paris 1920); So- 
ciété des Nations: Documents relatifs d la Protection des Minoriles 
(Journal Officiel, 13 Juin 1929); Société des Nations: Protection des 
Minorites de langue, de race ou de religion, (Résolutions et extraits 
des procès-verbaux du Conseil, résolutions et rapports adopté par 
l'Assemblée de Genève, Février 1929). 


Negru şi alb 


Fecioara neagră şi buzată 
Ce-ţi intră 'n casă nechemată, 
O ştiţi cu toții.. 
E tecioara 
Care-ţi iubeşte numai gura 
arii fură numai respirarea 
u care-ţi prelungeşti caricatura, 
Pe care bunul Dumnezeu 
Ţi-a desemnat-o după chipul său. 


+ 


Fecioara neagră şi buzată 
Ce-ţi intră 'n casă nechemată, 
Azi-noapte mi-a bătut şi mie 
Cu degetele-i reci, în geam... 
Şi ma rugat s'o găzduesc 

In patul meu, o clipă doar, 

Ca s'o cunosc şi so cinstesc 
Aşa cum i-a fost dat să fie 
Cinstită, de pe vremea lui.. Adam! 
lar mine 'n zori, cînd va pleca 
In gura ei cu respirarea mea, 
Avea să-mi lase amintire 
Portretul ei lipit pe poartă, 
„Un miros greu de băligar, 

Şi... „Veşnica mea pomenire“ 
Pe fundul cîtorva pahare 

De ţuică fiartă, 

Golite după 'nmormîntare... 


____ NEGRU ŞI ALB 


Fecioara neagră şi buzată 

Ce-ţi intră 'n casă nechemată, 

A fost, azi-noapte, dată afară 

De-o doctorițţă albă — tot fecioară— 
Ce mă 'ndopa pe git cu-o doctorie 


Cu care chiar şi morţii pot să 'nvie, 
Şi sta de veghe lingă mine 


De teamă ca, 'mpăcat cu cele siinte, 
Să nu-i fac doctoria de ruşine 
Şi s'o pornesc cu tălpile înainte ! 


Dar lucrurile acestea, le-am aflat 

Abia tirziu de tot, cind mam trezit 

Nu sus în cer, cum mă credeam 

Cind mi-a bătut fecioara neagră 'n geam, 
Ci tot la mine 'n casă, jos, în patt. 

Şi dacă azi sînt încă viu şi nam murit, 
Probabil că Fecioara neagră na venit 
Şi visul meu na fost adevărat. 


ion Minulescu 


st 


Exproprierea ţărănimii 


Legea concentraţiunii specifică sistemului economic ca- 
pitalist, analizată și în evidenţă cu argumente irefuta- 
bile de câtre Kar ai este aplicabilă şi în agricultură. 
Citeva bănci solide ţin în portofoliul lor actual întreaga a- 
bă him e marar Sa pătură de cămătari este în 

nden irectă prin erite i i 
puram sy Tarii p relații (credit, ipoteci) cu 

Nici un sociolog sau economist serjos nu mai neagă as 
lăzi concentraţiunea efectuată în Industrie şi Bancă, descrisă 
peniru prima dată şi explicată amănunțit, în necesitatea și 
ogica ei specifică, de către Marx. Acest nume a ajuns într'a- 
devăr şalul roșu pentru taurul reacţionar. Ştiinţa modernă 
a încorporat însă definitiv în patrimoniul ei prognoza mar- 
xistă a Concentraţiunii. Omul-depe-stradă va da şi cl dre 
tate lui Marx, dacă îi vom aminti trusturile, monopolurile, 
cartelurile ete. Lupta epică dusă în America impotriva trus- 
turilor — fără un efect practice, de altminteri — a fost urmă 
rită pe vremuri cu aceiaşi pasiune de către marele pu- 
iasa ciuitas de gazete şi magazine, așa cum e urmărită azi 
Cana Și conrupția polițienească în chestia gangsterilor și Al 

Concentraţiunea corespunde ñ : 
sta iti produietiuiii = fa rai ga rege 
rasi i gr peace pe meseriaşii cu producţie mică și indivi- 
cea arele magazin înghite dughiana. Fabrica Luther, 
Sai are și concernul Știrbey transformă pe circiumarul 
pariar al intro anexă (simplu distribuitor), iar in această 

ectie, Rominia e încă foarte înapoiată. 


Producți i : 
Ma m in stil mare are multe avantaje: economisirea 


muncă sistematică, organi 
ditul, ete. Acestea sint fa ed di pearl 
e pte pe care le ișici 
ramurile industriale și arii co De ochi prepaid 


EXPROPRIEREA TARANIMII ia 33 


testat și cam toată lumea cu onestitate ştiinţifică recunoaște 
legea concentraţiunii a lui K. Marx în aceste domenii. 

Discuţia e foarte aprinsă la chestia agrară chiar în la- 
gărul socialist. In epoca de decădere doctrinară a marxis- 
mului european întruchipată de revizionismul lui Eduard 
Bernstein s'a repus în discuţie justețea teoriei concentrați- 
unii în agricultură de către înseși social-democraţiile lumii. 
Vandervelde în Belgia, Dr. David în Germania şi o întrea 
pleiadă de publiciști cu mentalitate mic-burgheză, aflată 
eroare în rindurile marxismului, atrăgeau atenţia cu o satis- 
factie crescindă, că legea concentrațiunii nu se împlinește 
în domeniul agricol şi că lotul mie de proprietate persistă, 
ba chiar se află în continuă creștere. 

Ce se întimplase? Devenise dintrodată lotul de mică 
proprietate ţărănească atit de rentabil? Deloc. Incepuse să 
se ridice stilul de viaţă țărănesc dela pauperismul endemic 
la un standard omenesc? Nu. Pauperizarea țărănească era 
tot atit de insuportabilă. Intr'o epocă de risipire considera- 
bilă de bunuri materiale şi culturale, țărănimea Europei îşi 
continua vegetarea și anchiloza de veacuri. În comparaţie cu 
muncitorimea orășenească, țărănimea nu se bucura decit de 
rudimente de confort, cultură și viață modernă. 

Țărănimea şi „neconcentrațiunea marxistă” se bucurau 
de simpatii teoretice atit de entuziaste din partea conserva- 
torilor, burgheziei şi a micii burghezii doctrinare botezate 
uneori marxist, fiindcă răminea cetatea inexpugnabilă a 
Reacţiunii. 

De ce răminea țărănimea în lotul Reacţiunii. este altă 
poveste. x 

Direcțiunea naturală a agriculturii sub regimul legilor 
sistemului capitalist era aceiaşi ca şi în industrie, adică pro- 
letarizarea masselor și concentrarea mijloacelor de produc- 
ție. Dificultăţile forțelor revoluționare țărănești proveneau 
din faptul că organizaţiile represive de Stat îşi au centrul 
citadin, iar lipsa unui ajutor eficace din partea claselor pro: 
letare și paupere orășenești sugruma uşor revoltele ţără- 
neşti (1907). 


„ta 


După înfăptuirea reformei agrare în Rominia, regimul 
de proprietate individuală sa transformat din proprietate 
mare în proprietate mică. Structura economică a țării n'a 
fost modificată esenţial şi nici regrupată după criterii eco- 
nomice superioare din punctul de vedere al tehnicii exploa- 
tării agricole, ci am avut de-aface cu simple transferuri de 
proprietate. Stilul proprietăţii a rămas intact: anume stilul 

3 


lati iare la stilul micii burghezii. Resturile feudale erau 
demult lichidate şi transformate în pragul veacului XX a- 
proape definitiv în raporturi burgheze şi în domeniul agri- 
culturii romine, adică în raporturi contractuale, bancă, cir- 
culație monetară intensificată, credite, ete. 

Interpretarea sociologică a reformei agrare este clară: 

tru păstrarea sistemului capitalist, care are pirghia în 
Înte economic privat, dărimăm latifundia și o mi- 
äm pentru a cointeresa milioanele de țărani la menţinerea 
regimului de proprietate individuală capitalistă. 

Partidul liberal se mindreşte, pe bună dreptate, că a în- 
făptuit Reforma agrară. Cind Ionel Brătianu în 1913 a a- 
nunţat întrun mesaj înscrierea în programul partidului a 
prize aperi rezistența cea mai  neindu a întimpi 
nat-o lagărul partidului conservator. |. G. Duca a avut 
dueluri interesante în Parlament cu corifeii conservatori a- 
cuzindu-i că sint exponenţii unei clase reacționare și deca- 
dente, pe cînd partidul liberal este expresia unei clase în 
ascensiune, tinără, viguroasă și sprijinită de către marile 
masse populare. In acel moment istoric era un fapt. Prin 
înscrierea în program a Expropierii, partidul lib al bur- 
gheziei romîne în ascensiune își asigura bunăvoința țărăni- 
mii și păşea la lichidarea politică definitivă a conservato- 
rismului latifundiar, pentru a moderniza burghez structura 
economică şi socială a țării. Principiile economice burgheze 
şi ideile Revoluţiti dela 1789 căpătau rădăcini puternice în 
adincime. Sistemul se generaliză complect. Ceiace se căpă- 
tase incipient economic în 1829, ideologie în 1848, militar la 
1877, se definitiva în 1913 şi 1917. Burghezia orășenească nu 
numai că şi-a menţinut poziţiile ciștigate, ci putea spera la o 
înflorire prin deschiderea pieței interne cu milioane de fù- 
rani şi cu o capacitate de plată sporită, Au dispărut econo- 
mic numai citeva zeci de mii de latifundiari intraţi uşor În 
mecanismul administrativ, politic, militar sau cultural în 
calitate de salariaţi. 


Zece ani după reformă, perspectivele se încurcă și se in- 
tunecă.. Socotelile erau făcute tacă a se fi ținut anda de a- 
numite fenomene ale sistemului capitalist şi fără capitalis- 
mul internaţional unde ne încadrăm, S'a neglijat 1) feno- 
menul concentrațiunii capitaliste şi 2) m tatea  fizării 
pie ut, pe piaţa internațională. p 

enomenul concentrațiunii capitaliste, atit de atacat i 
negat cu rea voință din motive ada politice în ciuda tu 
ror evidenţelor, se aplică nu numai în industrie, transport, 
comerţ, ci şi în agricultură. E un fenomen generalizat al 
producţiei capitaliste și cu rădăcini strict economice. Marele 


de roprietăte privată. Am păşit dela stilul marii burghezii 
un 


EXPROPRIEREA ŢARANIMII $ 
concern (trust, cartel, întreprindere de mare format) este 
mai rentabil decit mica intreprindere, poate raționaliza re 
pede, poate face investițiuni avind creditele şi forţele finan- 
ciare, întrun cuvint poate gospodări superior. Exproprierea 
micului întreprinzător şi transformarea lui în salariat este 
un fenomen absolut generalizat în ramurile unde capitalis- 
mul înaintat şi-a impus pecetea şi dominaţia progresistă. 
Micul întreprinzător este reacționarism economic, Proprie 
tatea mică în producţia actuală este forma clasică menită u- 
dei disparațiuni definitive, 

Acest fenomen a devenit foarte clar în secolul XIX şi 
este un lucru dela sine înţeles în veacul XX, Intr'un spaţiu 
politico-economic nu pot convieţui liniștit şi armonic ca- 
pitalismul bancaro-industrial şi mica proprietate. Forţa ban- 
caro-industrială înghite irezistibil pe meseriaş, mic-agricul- 
tor și mic-comerciant. 

Tendinţa sa verificat de mai multe ori. Micii meseriaşi 
àu fost ruinaţi de către fabricatele industriale, iar dacă mai 
trăese ca mici insule, capacitatea lor economică este redusă. 
Continuarea existenței lor e datorită numai slăbiciunii pe 
baricada adversă. Dispariţia lor definitivă şi apropiată din 
istoria economiei romineşti este o fatalitate de neînvins. 

Cum sa afirmat legea concentrațiunii capitaliste în a- 
pricultura rominească? Pretutindeni în lume, capitalul fi- 
nanciar caută să inglobeze în raza lui de influență şi agri 
“ultura. A transformat-o mai întiiu prin dictarea indirectă 
a preţurilor internaționale intro sclavă a industriei străine 
3i indigene. Dictatura a exercitat-o și o exercită uşor şi indi- 
rect: avind comanda fixării salariilor muncitorimii indus- 
triale (consumatoare de pine), le-a menţinut constant salarii 
minimale putind stringe o plus-valută considerabilă, luată 
direct muncitorului şi indirect ţăranului, care nu putea 
vinde pine scumpă unui proletar mizer. Țăranul era ex- 
ploatat şi direct: în timp ce îi lua recolta pe prețuri mici, îi 
vindea fabricate industriale pe preţuri ridicate. 

Capital financiar se chiamă capitalul bancar fuzionat 
cu cel industrial. Exploatarea dublă (directă și indirectă) a 
ăgriculturii: de către capitalul financiar indigen și interna 
tional un fenomen care a dus la două exproprieri in Ro- 
minia: una a latifundiarilor indigeni de către cămâtari evrei 
(falimentul economie inainte de exproprierea legală a boe- 
rimii noastre) şi a doua a țărănimii rominești improprietă- 
rite legal, dar exproprinate acum economic de către cămă- 
tarii evrei şi romini. (Chestia datoriilor agricole şi a con- 
versiunii. După cum vedem nu Rasa, ei Capitalul joacă rol). 

Prima expropriere a agriculturii romine de câtre capital 
èste de domeniul istoriei. A doua e de dureroasă actualitate. 


35 VIAȚA ROMINEASCA 

Repetiţia fenomenului ține de dialectica specială a capita- 
lismului. Atita timp cit conviețuieşte capitalul bancar şi in- 
dustrial cu agricultura, pe baze de liberă concurenţă, agri- 
cultura este expropriată încetul cu încetul. Cine este mai pu- 
ternic, acela cîştigă. Capitalismul e liberă concurență, adică 
luptă economică între indivizi. Cine are armele eficace în 
mină învinge pe adversar, îi ia titlurile de proprietate şi-l 
transformă în subordonat al întreprinderilor lui. Purtătorii 
capitalismului bancar au arme de-o eficacitate radicală; de- 
țin capitalul țării, deschid sau închid du interese proprii 
creditele, posedă experiența și tehnica uirii banului du- 
pă principii capitaliste, adică ale sistemului general domi- 
nant, influențează politica tarifelor vamale, ete. Țărānimea 
n'a avut şi nici nu poate avea asemenea arme. Nu le-a pose- 
dat nici boierimea, cind a asistat uimită la exproprierea ti 
de către arendaşi evrei sau Î roage romini rețuiţi so- 
cial, dar cu aptitudini capitaliste repede căpătate. 

Lumea rurală (boieri, răzeși, pălmaşi) are alt ethos. 
Relaţiile dintre indivizi din lumea organică nu se fac con- 
tractual, ca in burghezie, ci pe alte criterii; Transplanturea 
lor în capitalism se face cu preţul învingerii și transformării 
lor în proletari. 

Contra proletarizării juridice a ruralilor se opun regu- 
lat bariere politice, Proletarizarea economică a agriculturii 
este un fapt de mult împlinit în lumea capitalistă. Punindu- 
se bariere în calea capitalului financiar de a acapara agri- 
cultura şi în subsidiar de a moderniza ruralul, deşi e titular 
juridic de proprietate, economiceşte este un pauper. Stilul 
lui de viaţă este inferior stilului de viaţă al proletariatului 
industrial. Ruralul vegetează într'o epocă de cultură și ri- 
sipă fantastică de bunuri materiale şi spirituale. El rămine 
etern înapoiat. Stilurile de viață avind tendința de a se uni- 
fica şi de a se orienta după stilul maximal, suferința lui e 
Me aa şi se soldează sufleteşte în complexe de inferiori 

SAL **a 

colo unde se lasā cimp liber concurenței capitaliste, 
y io ieda țărănimii şi transformarea ei da it i r ju 
ridic de proprietate in proletariat şi salariat agħ im- 
plinesc automat. D g ia. tă 
d t acă s'ar respecta creanțele în Rominia, tă- 
rănimea şi-ar pierde imediat pămînturile, care ar intra în 
ARS răgapatoa r şi a cămătarilor capitalişti. După a- 
pepe agricultura română ar fi modernizată rapid şi cu spe- 
ast pre rai capitalism, iar griul rominese ar fi ca- 
piept concurenţei iața mondială, Legea 
robe grai: e agricole în ui ae a an încearcă a fi mo- 
po de tătre noua orientare externă a blocurilor 


EXPROPRIEREA ŢARANIMIIL 37 


agrare (politica Madgearu), prin congrese internaționale şi 
prin intermediul Ligii Naţiunilor. 

Capitalismul occidental face prea bune afaceri cu Husia 
pentru a intra intrun bloc de dragul statelor sud-est euro- 
pene înapoiate şi slabe cumpărătoare de fabricate industri- 
ale, iar schimbul de mărfuri cu ţările transoceanice repre- 
zintă o cotă prea mare din comerțul lor exterior. 

Ultimele evenimente în legătură cu agricultura demon- 
strează strălucit rolul Statului (în speţă al Executivei) în 
problemele economice fundamentale. Bătrina ipocrizie ilu- 
ministă a statului-jandarm, a Statului care nu se amestecă 
în treburile cetățenilor decit pentru păstrarea unor norme 
de natură civilă şi mai ales penală este demascată in 
asemenea cazuri: o hotărire întrun sens sau altul deter- 
mină viaţa economică și socială a cetățenilor pentru un de 
ceniu. Totdeodată se arată importanța politicei pentru fie- 
care clasă socială, fiindcă primeşti atitea drepturi cită forțā 
reprezinți. Desigur, actualul stat rominese este un stat bur- 

iar forma privat-capitalistă a economiei lui este ad- 
misă de toate partidele cu influenţă politică, cu mască mai 
accentuat sau mai atenuat „democrată“. „Democraţia” este 
forma politică clasică a capitalismului modern. Are liniște, 
ordine juridică şi ordine de stat unde poate exploata inten- 
siv. Conducerea politică se exercită indirect. Tarifele va- 
male europene nu sînt expresii ale intereselor claselor mun- 
citoreşti şi ţărăneşti, ci expresii fidele ale intereselor burghe- 
ziilor naţionale aflate în concurență economică, războaie și 
certuri politice. 

Fenomenul concentrațiunii capitaliste, raţionalizarea în- 
treprinderilor de orice nuanţă și progresele tehnice în agri- 
cultură pun problema exproprierii micii proprietăţi țâră- 
neşti și transformarea titularilor în proletari. O bună parte 
a țărănimii rămine de transporta! in oraşe noi care se vor 
crea rapid în jurul centrelor industriale, iar cei rămaşi se 
vor transforma în proletariat agricol, care primeşte salarii, 
dar care nu poate organiza independent o producţie agricolă 
modernă, ci numai sub o conducere centralizată și raiona- 
lizată. Un studiu comparat al agriculturii mondiale indică 
cu necesitate această prognoză, Cu cit capitalul financiar 
este mai puternice înlăuntrul ţării, cu atit exproprierea este un 
fapt realizat. Cu cît industria şi banca sint mai puțin des- 
voltate din lipsă de materii prime şi organizație, cu atit 
tipul de mică proprietate agricolă este mai puţin periclitat. 
Nu este nici locul şi nici timpul să aduc în discuţiune aici 
tot materialul comparat strins pentru luminarea acestei pro- 
bleme atit de actuale în Hominia. Fenomenul este vizibil în 


35 £ VIAȚA ROMINEASCA 


în directă dependență de Bancă este rana adincă a o 

mului acestei țări de „eternă prosperitate” (minciună dove- 
dită ca atare, fiindcă ultima criză a adus la rafață toate 
defectele capitalismului). Agricultura Statelor: nite este o 
sucursală a capitalismului urban, iar țărănimea proletaria- 
tul agrar, care muncește pentru bănci întrun standard cu 
mult inferior standardului general de viaţă a. rii, Datoriile 
agriculturii germane sint tot atit de catastrofale ca şi în Ro- 
minia. Tipul de mare proprietate a fost păstrat şi nici mă- 
car social-democraţia n'a inscris exproprierea pe stindardul 
ci, deoarece mica proprietate este nerentabilă. In Ungaria, 
la fel. In Rusia, după exproprierea înfăptuită de Lenin din 
motive precise şi conştiente de tactică politică, s'a păşit gran- 
dios şi vertiginos la colectivizare, raţionalizare, tehnicizare, 
creare de tipuri de mari ferme, expropiindu-se țărănimea 
de pe loturile ei de mică proprietate, dar readucind-o în ob- 
ştie şi viaţa comunitară, ridicindu-se capacitatea de produc- 
ție a agriculturii ruseşti şi făcind-o în doi ani concurenta ces 
mai de temut pe pai mondială cu cantitatea și calitatea 
griului ei. Agricultura înapoiată a țărilor sud-est europene, 
cu tipul lor de mică proprietate şi exploatare barbară ex- 
tensivă, va fi în cel mai scurt timp expulzată de pe piața in- 
ternațională de desfacere, Preţurile interna nu se © 
rientează politic, ci după cantitate şi calitate, adică după 
legea cererii și a ofertei, Statele sud-est europene, inclusiv 
Rominia, cu pretenţiile lor de tratament preferenţial înlăun- 
trul pieţii europene, vor să dicteze înlăuntrul unti societăţi 
capitaliste preţuri neorientate economic, ci politic. O iluzie 


banală, dacă se cunoaşte structura şi 
capitalismului. 4 şi dialectica specifică a 


**s 

Ultimele experienţe în agricultura mondială au lichi- 
pona an aaan; care a avut o oarecare circulație în sociologia 
par - basmul rentabilității micii proprietăţi rurale. Pe 
p zis mondială nu invinge decit cel bine înarmat. O agri- 
e |: bine înarmată trebuie să prezinte cantitate, calitate, 
sut u i piandardiats, silozuri, organizaţie comercială cu 
a ele e mn Lai te xi lea e i 
€ cost minimale, puţine bra un- 
eaa teen se mașşinism, higienă, pa Tal cpr 

că nu indeplineşte niciuna din aceste condițiuni. 
aaa cp răBeforinări în agricultură s'au făcut, se fac şi se 
lapek e-acum înainte în favoarea sau defavoarea masse- 
| eşti. In Statele-Unite s'au făcut în defavonrea lor. În 


Statele-Unite, unde „chestia fermierilor” îndatorați şi aflaţi 


EXPROPRIEREA ȚARANIMII 39 
Germania, Ungaria şi Rominia se recurge la paleative şi se 
tratează poe cu o metodă dilatorie: vor să cîştige timp 
pînă cind se vor da marile lupte decisive pentru înlăturarea 
sau menţinerea capitalismului. Iluzii și baloane de săpun 
sint lansate tot mai des la orizont pentru derutarea masselor 
popsa: Intre timp, pauperizarea țărănimii ia proporții in 
vădită discrepanţă cu stilul de viaţă al burgheziilor naţio- 
nale respective. Rezultate: mişcări surde, efervescenţă, ne- 


e. 

Conflictul deschis este între burghezia bancară și fără- 
nime, care vrea să-şi modifice stilul străvechi de viață a- 
grară şi doreşte să se împărtășească din bunurile şi patri- 
moniul civilizaţiei. Vrea şcoală, imbrăcăminte orășenească, 
radio, cinematograf, ziar, carte, bună-stare materială, No- 
stalgia de a păși la un stil înaintat și-a realizat-o absolut 
parțial prin conturi la bancă. Munca şi produsele țărănești 
sînt prea puţin retribuite, iar fabricatele civilizate sint în 
așa fel taxate, incit a rămas virtual fără păminturi. 

Se va păși în acest conflict la exproprierea țăranilor 
sau la exproprierea şi naționalizarea (etatizarea) băncilor 

-ntru a fi readuse la adevărata lor funcțiune de simplu in- 
termediar? Libertatea băncilor şi a capitalismului în agri- 
cultură însemnează exproprierea agricultorului? Fenome- 
nul sa repetat de două ori în Rominia. Odată definitiv cu 
boierii, cind Moldova de Nord se chema Fischerland şi am 
asistat la degringolada economică a boierimii. Printr'o re- 
farmă politică, pămînturile au fost dăruite unor titulari ju- 
ridici cu ocupaţie zilnică în agricultură (țăranii), 

Numai în 10 ani (1919—1929) am asistat la a doua ex- 

ropriere a agricultorului de către exponenţii capitalismu- 
fni (băncile şi cămătarii). Dacă se vor „ierta datoriile”, pe 
lingă o zguduire temporară a sistemului bancar, vom asista 
în 10—15 ani la o nouă expropriere a ţăranului. Trebuie să 
se înțeleagă că, între Capital şi țărănime, învingătorul intrun 
sistem capitalist dominant în economia unei țări nu poate 
fi altul decit Capitalul. Este mai bine înarmat. 

Alternativa este următoarea pentru normalizarea unei 
economii naționale: sau exproprierea țărănimii de către 
sistemul bancar (America), sau naționalizarea (etatizarea) 
băncilor, aşa cum sint anumite tendinţe politice în Germa- 
nia, încoronate de un tulburător succes. 

Mai există în configuraţia socială curopeană a treia 
soluţie: soluția rusească unde proletariatul orășenesc s'a u- 
nit cu țărănimea. Dela proclamarea planului de 5 ani, în 
1928, s'a trecut (cu oarecari rezistențe explicabile) la reor- 
ganizarea agriculturii sub formă de obştie, ferme şi fabrici 
agricole, aşa cum cere tehnica actuală. Principial, reforma 


w © | VIAȚA ROMINEASCA 


-a 


este de-o însemnătate istorică. Ştirile de-acolo sint contra- 


dietorii. Citind însă balanţa comercială internațională — vin- 


zări de produse agricole și cumpărături de tractoare între 
Rusia păi Apin — riste planului pare incontestabil. 


Conflictul dintre Capitalism și țărănime a fost rezolvat. 


acolo prin eliminarea capiat în prima etapă, a- 
lianță temporară între pro etariat şi țărănime, tre- 
cător între țăran şi oraș. 


Petre Pandrea 


| 
i 


Păscălierul 


Părintele Constandine, 
Cantă-mi în carte bine 

Ce sa alege de mine? 

Semn bun dacă s'o ivi, 

Patru husoși ji-oi plăti! 

lar de-o [i să mă cununi, 

Al in palmă cinci zloți buni. 


Cintec vechiu 
I 


Dacă s'ar scula din morţi un creştin din Curmătura, ră- 
posat înainte cu optzeci de ani, mar mai cunoaște satul, nici 
după întindere, nici după case si uliți, nici după biserica ro- 
mincască, nici chiar după dealurile care îl înconjură şi în 
căldarea cărora e așezat. Că în întindere satul a sporit de 
două ori; case vechi, coperite cu pat, nu se mai zăresc de- 
cit rar şi se ascund mai mul! ruşinate decit smerite, în fun- 
dul curților, pe cind semeţe, cu [runtea'n uliţă, se înşirue, 
ca la oraş, case de piatră. lar ulițele au sporit, largi şi lu- 
minoase, şi prin păşunatul giștelor și al purceilor e acum va- 
tră de sat cu clădiri zdravene, Dealurile, de după care ră- 
sare şi după care apune soarele în Curmătura, de cindu-i 
lumea, fa, oaf arse de soare ṣi de dogoreala nisipului înainte 
cù optzeci de ani, acum sint pline de vii roditoare la feţie, 
iar cele din dos sint impădurite cu salcimi, ajungind astfel 
şi Curmătura să aibă o pădure, 

In locul bisericii rominești, neagră de vechime şi cu 
lemnul mincat de carii, cocoțată ca o pasere zburătărită şi 
supărată, pe coasta dela apus, departe de orice aşezare ome- 
nească, azi se Înaltă, în vatra nouă şi de căpetenie a satului, 
biserica de zid, albă și veselă, cu turnul în tinichea strălu- 
citoare. 

Bătrinii de acum optzeci de ani poale ar recunoaște 


a VIAȚA ROMINEASCĂ 


Curmătura după cele două uliţi săsești, ferite de partea ro- 
mînească a satului, la locul cel mai bun pe vremuri, pină a 
nu se face vatra nouă. Aici sa clădit puţin din nou. Casele 
grele şi urâte, cu ziduri de cetate, sint tot cele vechi, dar 
mai intrate în pămint, mai sure, mai mucegăite, cu mulţi 
pereţi borţoşi, tigla coperişurilor măcinată şi bătucită de 
muşchiu. Uliţele, niciodată pline de copii, azi sint aproape 
pustii, cum pustii au rămas multe case în dărăpânare. Ves- 
titele vii de altădată, cu vinuri tari şi galbine, au fost më- 
cinate de filoxeră, goanga duşmană a veseliei din lume, de 
vre-o trei decenii. Saşii au scăpătat, vitele li s'au împuţinat, 
fac copii şi mai puţini ca altădată, şi ruminii cei săraci au 
năvălit ca lăcustele la ogoarele lor, cumpărindu-le bucăţică 
cu bucăţică. De prin anii optzeci ai veacului trecul, sașii au 
scăpat din mină şi cîrma satului. 

Numai biserica, încunjurată de zid înnegrit, inalt şi 
gros, străpuns de ferestrui lungureţe, răzimat de parapete, 
străjuește şi acum grea și puternică, înălțindu-şi în văzduh 
turnul ascuţit. Clopotele vechi sunau dogit şi înainte cu opt- 
zeci de ani, dar acum nu mai are nici unul sunet curat, şi 
le-au bătut de mult cele dela biserica rominească. 

Zadarnic ar căuta azi cineva, care a trăit înainte cu 
optzeci de ani, şi casa popii Pleşa Costandin. Ea se ridica 
pe vremea aceia în ulița Alunișului, arătoasă şi cu temeiu 
clădită, singura casă de yee rominească din sat. Avea o 
ogradă largă şi o grădină cu pomet de două jugăre. Popa 
o moştenise dela părinţii lui, cei mai avuţi romini din sat, 
singurii care pe atunci se puteau lua la întrecere cu sașii, 
nu atit în moşie, cît mai ales în boi cu coarnele larg arcuite. 

Pe vatra veche se ridică azi trei case de pintră cu ogra- 
dele lor, iar prin jumătatea grădinii s'a Here ta nouă uliţă. 
Din pomii vechi, puțini au mai rămas, scorburoşi, cu braţe 
negre. Şi odată, în grădina asta, pe lângă pomi creștea un 
burueniș în care se putea ascunde popa Costandin, cit era 
de înalt şi de voinic. P 

Multe s'àu schimbat în sat în Curmătura în mai pu 
de un veac, cum se schimbă lucrurile în toată lumea. Tiei 
să bage cineva de samă ! Aşa, s'a astupat şi pirăul prăpăs 
tios care trecea pita mijlocul satului și în ripile căruia 
multe vite sau chilăvit, nescăpind nici popa Pleşa Costan- 
din de pagubă, oricît era de meşter. Și fintinile s'au răril, 
apa trăgindu-se tot la mai mare adincime. Azi, în vreme de 
stat 7 pi zeu ia trei ata, se mai adapă vitele. 

amintirea pop ui de demult, a păscălierului, 
cum l-au poreclit mai tirziu, e vic încă şi ai ara sat. 


necaz, lu boal A 
seu ao bikini CA ax ca numai ce auzi pe vre-un bătrin 


____ PĂSCALIERUL 43 


„m Ehei! Dacar trăi popa Costandin, nu m'ar durea 


capul! 

„ȘI isprăvile lui au trecut din tată în fiu, ṣi femeile mai 
vristnice le știu și azi cu de-amănuntul. Numai cu genera» 
jia mai tinără a început uitarea. Și ei, ba pînă şi copiii, știu 
să spună încă vorbe din cintec și strigături vechi: 


Părințele Costandine 
Caută-mi în carte bine 

Ce s'a alege de mine? 

Semn bun dacă s'o ivi, 
Patru husoși ți-oi plăti! 

lar de-o fi să mă cununi, 

Ai în palmă cinci zloți buni. 


Sau: 
Popa Pleșa Costandin 
Nu se uită la creştin; 
Citeşte la buni și răi 
i adună husoşăi, 
mple curtea de viței. 
Ori: 


Popa Pleșa Costandin 
Care-şi moae barba'n vin, 
Are carte fermecată 

Ce nu minte niciodată 

Şi te scoate dela moarte, 
Din necazurile toate, 


Şi altele de acest fel se mai aud și azi prin Curmă- 
tura, chiar din gura tinerilor. lar din spusele bătrinilor i se 
poate închega povestea întreagă. 

In deosebire de alte neamuri de preot, Pleşa Costandin 
a fost singurul şi cel din urmă popă din neamul lui. Bădica 
Vasilie, tatăl popii, nu l-a avut decît pe el, pe Costandin, şi 
nu sa lăsat din rindul sașilor, nu numai cu casa și cu boii, 
ci şi cu mindria de-a învăţa copilul său slovă, aici în sat, 
dela popa cel bătrin. A avut de furcă cu fiu-său, că era un 
băiat îndărătnic, și apoi bădiţii Vasilie îi dase în cap să-l în- 
veţe carte cind lui Costandin începu să-i miroase a catrință, 
pela optsprezece ani, Vre-o trei ani a tot învăţat, — cind a- 
vea pai şi popa răgaz, dar in urmă tot putu citi şi serie. 

i mare corvadă și amărăciune — care l-au dus re- 
pede în pămint, — a avut bădița Vasilie cu însuratul lui 
Costandin. Impotriva voinţei lui, a luat o golană; luger de 
fată, înaltă și ochioasă, sprincenată şi cu obrazul fraged. 
Deșteaptă şi barnică, iute ca o suveică, și plină de draci, dar 
săracă lipită. Bătrinul n'a avut ce-i face! l-a aduso în casă 


———.__—„—————-—--—-—-—-—-—-—-„ „—„— „— o. 


t ESNA AȚA ROMINEASCA 


fără cununie, şi trei ani nu l-a putut indupleca să-și caute 

nevastă de a ml lui. Bădiţa Vasilie, cu sufletul amărit, 
dac'a văzut şi-a văzul că nu răzbeşte cu nebunul, şi-a zis că-i 
păcat să aibă noră fără cununie, şi a făcul nunta. lar nu 
multă vreme după nuntă. sa pus la pat, şi după ce a bolit 
pe săptāmîni, a adormit şi sa adăugat la inții săi, și 
a nevastă-sa, mai demult răposată. 

După moartea bătrinului, Costandin Pleşa i-a făcut cu 
cinste pomenile şi parastasul, apoi sa pus în fruntea gos 
podăriei. Pin'acum — în ceartă mereu cu tatăl său din pri- 
cina Nastasiei — nu prea l-a tras inima la muncă și la rin- 
duială. Rămas de capul lui, cu femeea iubită în casă, Cos- 
tandin sa dovedit şi priceput ṣi harnic, așa că dacă părin- 
tele său ar mai fi avut zile, sar fi împâcat cu feciorul şi 
cu nora. La un an de cind gospodărea singur, Costandin mai 
cumpără o pereche de boi şi două jugăre de loc, avea acum 
şaisprezece. Patru perechi de boi nu aveau pe vremea å- 
ceia decit cinci saşi, iar cu moşia erau încă Înaintea lui vre-o 
douăzeci de gazde de saşi, dar romini nici unul. 

Costandin Pleşa era om vesel şi-i plăcea prietenia la un 
palme de vin, îi plăceau jocul şi femeile. De cînd o luase pe 

astasia nu maj avea gindul altora, dar îi plăcea să glu- 
mească cu orice femee frumoasă, picurind multă otravă în 
inima nevestii, şi făcindu-i multe nopți nedormite. Nastasia 
îl temea ṣi mai mult din pricina băuturii: era prea tînăr și 
prea în floare pentru a cerceta așa de des crişmele. 

Şi din pricina acestor două slăbiciuni ale bărbatului, 
multe sfezi se aprinseră în casa cea largă de piatră. 

Ci Costandin avea felul lui de a potoli şi a linişti pe fe- 
mee: îi spunea vre-o glumă din care Nastasia înțelegea re- 
pede că n'are pentru ce să se teamă, că bărbatul e numai al 
ei. Numai in privința vinului o liniştea mai greu. 

Costandin se jura că la crișmă merge mai mult de dra- 
gul prietenilor, al cintecelor, al poveştilor, decit pentru plă- 
cerea vinului. Și adevărat era că nu se mai lăsa de poveşti 
CA ru uri și se, pieiien incit oamenii se adunau cu drag 

e adunau tru bucuri " 
Avea Cele a GA n TA > curia să-l audă cintind 
pap e. ARA ori prietenii îl întrebau, mai în glumă. mai 

— De ce nu te faci popă? 

- Da’, cel puţin, să rr în biserică, — ziceau alţii. 

Intrebările acestea se întețiră mai ales după moartea 


Desi celui bătrin, cind satul rămase vre-o trei ani fără 


In vremea asta se abătea mai des tul 
n mătase "tăi at e ema ceia 


__—— PRSCĂLIERUL mul, 


să-și caute bărbatul, şi știa unde, Uneori intra în crișmă în 
toiul discuţiilor despre vacanța de preot. 

— lată şi preoteasa! — izbucnea vre-un prieten de-ai lui 
Costandin, închinînd cu paharul, şi Nastasia nu scăpa pină 
nu bea şi ea un păhărel două de vin. 

Prietenii lui vorbeau maj în glumă, mai într'adins des- 

re popie, dar Costandin dela o vreme, fără să-și facă vă- 
dite planurile, se gindea întins la treaba asta. Şi după cea 
plănuit și a cîntărit lucrul şi pe față şi pe dos, cu gind aşe- 
zat, ca un gospodar cuminte ce era, se botări. 

— Tu, muiere, — începu el într'o sară de primăvară, — 
ce-ai spune tu la gindul meu? 

— Ce gind? 

— Să mă fac popă în sat. Nare cine se face. Diacul e 
DE: Alţii nu știu slova, şi iarăşi alţii mau bani de chel- 
tuială. 

Nevasta, Nastasiu, izbucni în hohote: 

— Tu şi popă! Dar ţie numai drăcii îţi umblă prin cap! 
întări pe oameni în vorbe și baţi crişmele, Așa popă să fie 

a alţii! 

ostandin Pleşa, cum um spus, așa era: ji plăceuu poz- 
nele, îi păcălea pe creștini, şi-i plăceau cîntecele în crismă 
la un pahar de vin. Ba Nastasin se temea că mai calcă şi 
cu stingul, şi erau vre-o trei neveste tinere la care Nastasia 
se uita cu ciudă şi vorbea cu ele numai din virful limbii. 

— Hei, drăciile-s legate de tinereţe, tu, femee! Dar gin- 
deşte-te și tu: un popă adună o viaţă întreagă dela vii şi de- 
la morți. Apoi, glas am, banii de cheltuială am pe ce face, 
şi puţină buche tot mai stiu 

Cei doi soţi sau sfătuit îndelungat, seri de-a rindul, şi cu 
buna și cu ceartă, dar în urmă tot a râmps biruitor Costan- 
din. A vindut o pereche de boi şi un vițel, şi-a pus merindea 
gm ceaslov cu chirilice în traistă și a pornit la vlădicie. 

atul sa mirat, şi nici prea tare. Creștinii sfirşiră prin a fi 
mulțumiți: vor avea preot la îndemină. 

Săptăminile trecură cu destulă neliniște şi zdrebă 
pentru Nastasia. Omul ei, de cînd s'a dus, nu i-a trimis veste 
decit o singură dată: că a sosit în pace şi că e pus la învă- 
țătură și canon. Era vremea lucrului şi femeca abia răz- 
bea cu toate, neînvăţată să fie cap la casă. Vecinele, feme- 
ile, o întrebau adeseori: 

— N'a mai venit Costandin? 

Uneori Nastasia îl ocăra. cu popia lui cu lot. 

__ Asta mi-a trebuit mie acum? Să mă părăsească În 
caz de primăvară, la începutul. plugăriei! Da’ putea merge 
în vreme de iarnă, soro dragă, dacă chiar așa i-a fost seris. 


N. PASCALIERUL 


47 


- re 


sa VIATA ROMINEASCA O O ë 
— O să treacă zilele, nu te supăra, — ziceau femeile, 


; ă te bucuri mai la urmă, 
Ri DE pe rbd pere mai bine mi-ar fi plăcut să rămină 
cum a fost. Dar el nu a mai avut pace, — răspundea femeea 
amărită, ta 
— Aşa i-a fost scris, soro! Cum să te pui în calea vo: 
ței Celui Preainalt? Las’ că-i bine! Preseura nu-i de lepă: 
i ici parustasele! A | 
n: Nasla sia ridica din umeri, supărată mereu. = 
Şi aşa, cu inima indoită, apte să treacă cele şase y 
tămini, care, după rinduielile lumii, se şi scurseră, și într'o 
după-amiază se trezi că-i deschide portița un călugăr voinic. 
H 


Pleşa, în deosebire de alți țărani care se făceau preoți 
pe rtiai aceea, Îndată ce primi darul, se lepădă de strar 
ele ţărăneşti, şi se îmbrăcă într'o rasă călugărească, pentru 
care spunea că a dat un vițel. Il lătrară furioși cei Irei du- 
lăi cind intră în curtea sa, nevasta se cruci, şi nu se putu 
răbda să nu-i spună vorba obișnuită cu care-l intimpina 
cînd venea cam afumat ucasă: „Ucigă-te erucea, drace! 
Copiii, trei la număr, alergară speriati din curte şi se as 
cunseră în șorțul şi cătrința otas abia mijind c'un ochiu 

ălugărul care semâna c'un jidov. 
Pe SI Bie omule, ce te-a apucat? — întrebă femeca, după 
ce Constandin se apropie. 

Dar omul ei, în be de răspuns, ridică dreapta, făcu sem- 
nul crucii peste capul femeii și al copiilor, şi zise cu un glas 
schimbat: 

— Intiia mea blagoslovenie peste familia mea, familia 
noului păstor sufletesc din Curmătura. i 

Femeiu, Nastasia, era de douăzeci şi opt de ani, voinică, 
iubeaţă de felul ei, frumoasă. Nu-şi văzuse bărbatul de șase 
săptămini, și clipa întilnirii altfel şi-o inchipui și o dori: 
Să-i năvălească in brațele puternice. Si acum haina aceea 
de mort, barba ce și-o lăsase, glasul hui schimbat, o intimi- 
dau, o poat departe, Ba şi inima parcă i se răcise în piept. 


satele noastre, nu se pomeneau. Unde aveam noi mănăstiri? 
Acum mai vin și pe la noi călugări care adună milă, vin 
din regatul vechiu. 3 

— Nu-i căciulă, preoteasă, ci teapiu îi zice. E tot un 
fel de pălărie, pe care o poartă călugării. 

— Da’ ce, tu esti călugăr? Ai inebunit? Ai femeie şi 
copii şi te crezi călugăr? Ptiu! Te-ai făcut sperietoare de 
vrăbiil O să te pună satul intre lanuri, ca pe-o ciuhă. 

In vreme ce vorbeau, copiii recunoseură glasul tatălui 
lor, şi mai prinseră puţină inimă. Nu se mai ascundeau în 
şorțurile Nastasiei, se mai țineau numai cu o mină de ele, 
şi se uitau sfioşi la om. 

Costandin Pleşa zimbi, intinse braţele spre femeie, care 
se ferise pină acum de el, şi văzind-o că face iarăși un 
pas îndărăpt, izbucni în ris: 

— Ce-i, nehuno? De şase săptămini lipsesc, şi astfel te 
ferești de soțul tău? Nu te-o fi impins cel necurat pe alte 
drumuri de cind m'am dus? Hm! în vreme ce eu m'am cas 
nonit în post și în ajunuri şi am bătut mii de mătănii, dum- 
neaei... 

Femeia intinse palma să-i astupe gura, 

— Taci, neruşinatule! 

Nastasiei nu-i veni inima la loc decit după ce Costan- 
din întră în casă, işi lepăda rasa și potcapiul, și rămase în 
ijari de lină şi ieptar de piele frumos înflorit. 

— Dar barba asta, ințeapă al dracului, — zise Nastasia 
aprinsă ca bujorul. 

— Inţeapă, da; abea a inceput să crească. Pe urmă o 
să vezi, n'ai să te mai plingi. Așa mi-a spus mie călugărul 
bătrin dela vlădicie care ma învățat rinduelile popiei. cînd 
m'am plins şi eu de asprimea cotonrelor din barbă, Zicea: 
„fiule, fii cu răbdare. Hinduiala popii din răsăritul luminat 


inc, omule, ce te-a apucat?— întrebă ca din nou. Cine obişnui curind cu barba frāļici tale”. — Aşa mi-a spus călu- 
te-a îmbrăcat în sucul acela? Ce însemnează crucile astea şi gărul care-mi dădea canoanele, şi acela pol să zic era un 
glasul tău schimbat? Ţi-ai pus în cap să-mi bagi copiii în om sfint. 


boală? ; 
Şi În vreme ce-i vorbea, îl cerceta cu de-amănuntul. Ho- 
tărit, nu-i plăcea! Nici mustața nu o mai purta răsucită. lar 
poteapiul din cap o băga în fiori, 
— Ce-i aia ce porţi în cap? N'am mai văzut decind sînt! 
Cine dracu a mai văzut aşa căciulă? r 
Ca şi azi, preoții noştri nu purtau nici pe vremea aceia 
poteapiu. lar călugări rătăcitori, cum se mai văd acum prin 


Se apropiară acum. şi copiii, tot mai curajoşi. Costan- 


covrigeii aduşi dela oraş. 
După ce Nastasia inţelese că nu are pricină să se supere 
întru nimie de haina schimbată a bărbatului, mai ales du- 


m VIAȚA ROMINEASCA 


i să se îmbra- 
Costandin îi dovedi că cu straele astea o 
ac acum la început, două-trei rap apa A cr pa 
darul, și cînd va merge la biserică şi la slujbe. feme 

imbună de tot şi se făcu cuminte şi epava i aie 

Totuşi, incă în ziua sosirii sale, Costandin Pleșa 

> te şi-i zise: Ă 
roti a ee să vorbim despre unele lucruri care nu por 

t fi cum au fost inainte. Aşa ma povățuit călugărul 
Pätrin care m'a dat la brazda popiei, și dela care am pre 
păra! şi haina asta şi căciula. Oricum um socoti şi am = 
ge, eu de-acum tot popă rămin. Mă vezi tu că sint tot na 
dedemult la trup, dar la duh am crescut, Am crescut po 
darul preoţiei pe care l-am luat cind și-a pus vlădica m n ap 
pe capul meu. Iată un lucru pe care de azi înainte nu-i 
să-l mai uiţi ar erp iet w pay Des] Acum nu mai glu- 

im, Nastasio. Să-ţi minţile în i p : 
A oare işi a faci iar glasul. 1l a mai gros, mai 

: şi cuvintele le spunea rar şi ap ie 

a e avu un fior de neplăcere, de stinghereală, şi se 
uita cu neîncredere la omul ei, în care ea, cu o clipă înainte, 
nu simţi nimic străin. , 

— Ei, şi care sint lucrurile despre care trebue să vor- 
bim? — întrebă ea, ascuţindu-şi gura ca pentru ceartă. 

— Mai întii ceeace ţi-am spus: Nu e sā uităm, de 
azi înainte, nici tu, nici eu, că sint faţă bisericească, față 
grai ae Dapoi. să te văd odată slujind la altar! Poate atunci 
să våd cu mai bine. j AZ 

— Voi sluji, că pentru aşa treabă mi-a pus vlădica 
minile pe cap. Dar azi e numai Marţi. Pină Duminică mai 
este. Așa dar, să vedem ce urmează din împrejurarea că eu 
sint de-acum faţă bisericească. Să bagi de samă, că toate 
cite ţi le spun n'au eșit din capul meu, ci din gura blago- 
slovitului părinte călugăr, care m'a dat la brazdă. Aşa dar 
tu nu-mi vei mai zice Costandine, ci părinte Costandine, sau 
mai scurt, părinte, Aşa se cade unei preotese să cheme pe 
soțul său, 

Nastasia începu a ride ca o nebună: Te. 

— Da’, omule, mie nu-mi ești părinte, ci bărbat. 

— Sint părinte duhovnicesc şi pentru sat și inaintea ta- 
Bagā de samă, nu e vorba de glumă, ci de purtarea cuviin- 
cionsă ce se cere unei preotese, Așa dar să nu mai strigi 
după mine prin curte ori pe uliţă, ori între oameni: Costan- 
dine! Cu atit mai virtos te vei feri să mai pomeneşti numele 
meu în legătură cu necuratul ori bătaia lui Dumnezeu. 

— Ce să fac? — se miră Nastasia, 

— Ei, da! Obiceiul tău de demult. Să nu te mai aud stri- 


PĂSCALIERUL 49 


gind: „Unde dracu eşti, Costandine ”" sau „Vai, bată-te 

Dumnezeu, om de poteăl“ Aşa ceva, nu se mai cuvine, de 

azi inainte: nici între patru ochi, nici mai ales intre alții, în 

curte, pe uliţă, la crișmă! Nici inainte nu era frumos, dar 

maica va fi păcat și prilej de necinstire pentru mine în- 
oameni. 


_ Nastasia începu să asculte mai cu băgare de samă. 
Simţea că omul ei avea dreptate, că nu-s vorbe de clacă 
ceiace îi spune. - 

— lată întiia poruncă. A doua, pe-o formă de mare: 
Cind vorbeşti cu altcineva despre mine, să spui aşa: „Părin- 
tele e acasă. Părintele a plecat! Părintele e la biserică. Pă- 
rintele e chemat la feştanie, la un beteag,. Părintele e la oraș”, 
Niciodată să nu te ae gura să spui: „Costandin e la bise- 
rică sau altundeva“. Nici, cum ţi-e năravul, să zici: „Asta al 
meu trebue că va fi la crişmă“, Al treilea... 

Omul ridică al treilea deget dela mina dreaptă. Pe 
Nastasia o bufni risul. 

— Ascultă, omule, — zice ea; uneori îmi pare că vorbeşti 
cuminte, dar tot imi vine mie că e numai glumă. lată, a 
treia oară pomeneşti de crișmă. Dacă ai de gind să te mai 
duci la crîşmă și să te imbeţi, apoi îmi pare mie că tot ce 
spui e numai șagă. Drept e şi aceea că eu doream să le prio- 
sai numai pentru ca să nu mai calci pragul cel blestemat. 

i om tinâr şi-i păcat să cazi de-acum la patimă grea. 
Dar cu văd că tu n'ai de gind să te desbari de Iuda. Aşa, 
mai bine rămineai cum ai fost. Incalte n'ai mai fi cheltuit 
șase sute bune cu prioţia ta. 

Costandin Pleşa rămase o vreme ginditor și faţa lui 
se întunecă, 

— Ascultă, lemee! Să nu te amesteci unde nu-ţi fierbe 
oala. Preoteasă eşti, cu ajutorul Domnului, dar rinduiala 
preoţiei n'ai de unde să o ştii, nici canoanele ei. Acum, am 
zis eu că mă voi duce la crișmă și mă voi îmbăta? Eu am 
vorbit gindindu-mă la obiceiul cel vechiu, şi la neastimpă- 
rul tău de a mă căuta prin crişme, 

Tăcu iar, oftă, îşi duse mina prin părul uns, care încă 
nu era destul de lung. 


— Treaba asta, cu crișma înțeleg, n’a fost o treabă ușou- 
ră pentru mine. Dar m'am lepădat de păcat, ca şi de prie- 
tenii mai de demult cu care ne mai încurcam la cite un pa- 
har. N'am avut încătrău! A trebuit să pun jurămint pe cruce 
şi evanghelie înaintea acelui cinstit și cucernic părinte că- 
lugăr care m'a dat la brazdă. El mi-a deschis mintea spu- 
nindu-mi: „Fiule, trebue să te faci alt om. De crișmă şi de 
băutură în crișmă să te lași, ca şi de prieteniile de pe vre- 
muri. Faţa ta bisericească trebue să fie cinstită de toţi. Și 


4 


50 VIAȚA ROMINEASCA 


ul te cinst cu cit stai mai departe de el. Alte prietenii 
p trebui pre cu fraţii preoţi, cu diecii, cu bolnavii, cu 
toți cci ce au lipsă de o mină de ajutor, Dacă vreni să te pă- 
zeşti de păcat, — și trebue să umble după sfinţenia 
vieţii — e nevoe să inconjuri și prilejurile care duc la păcat”. 
Aşa mi-a cuvintat omul lui Dumnezeu, şi eu, cu părere de 
rău şi cu teamă în suflet că n'am să pot ținea, a trebuit să 
ur. Deci din laturea asta, a crişmei adică, să fij tu liniştită. 
i dacă-ți va spune cineva că m'a văzut întrind sau eşind, 
să nu-l crezi, De frică, m'am legat cu trei jurăminte, și tus- 
trele: groaznice. 

El tācu supărat şi ostenit. Femeea se uita acum la el 
cun tel de teamă: parcă tot se schimbase ceva în omul ei, 
odată cu luarea darului. Dacă ar fi ca ei să se țină de 
cuvint, uşor ar uita ea și haina cea lungă neagră și căciula 
aceea ciudată. Ba şi cu barba lui sar împăca îndată! 

— Și acum să mergem mai d e cu cele ce trebuese 
ştiute şi ținute. Pe copii îi vei învăța să vină în fiecare dì- 
mineaţă și să-mi sărute mina, pentru ca cu să le pot da bla- 
goslovenia. Ocară din gura lor să nu se mai audă, E nevoe 
să se deosebească prin vorbe şi purtări de ceilalți copii. Şi 
să-i pui să se spele în fiecare dimineaţă. Nici cel mic să nu 
fie cruțat. Și să aibă mereu hăinuţe curate. Nu peste mult 
în curtea noastră se vor îmbulzi oamenii ca la tirg. Şi nu 
numai creştini din sat, ci din sate străine, depărtate. 

— Dar ce să caute oameni străini la noi? Parcă în alte 
sate nu sint popi! — zise femeia curioasă. j 

— O să auzi tu îndată, şi o să vezi. Dar e nevoe să luăm 
lucrurile pe rind, aşa cum mi le-a spus părintele călugăr 
care m'a dat la brazdă, Pe rînd, ca la moară, să nu le în- 
curcăm,. Deci, al patrulea. d 

Şi popa ridică iar un deget. 

— Al patrulea: de Simbătă dela amiazi şi înainte de 
praznice c'o zi înainte, tot dela amiază, să nu cutezi să te 
apropii de mine cu gindul de-a mă duce în ispită, după cum 
ţi-e felul. Chiar dacă mar ispiti pe mine volul și maş 
apropia eu, să-mi dai peste labe, CĂ inceta cu păcat de moarte 
și cu grea ispăşanie este pentru o față bisericească înainte 
de Duminecă seu Ă ai pa cind preotul e dator să slujească 
Sf. leturghie, Nu bi și nu te mișca; nu-i şagă! E poruncă 
aep rpm bn că ae carpa ta Dam e DE 

care, spunea omul umnezeu, şi- ii cei j 
s anann. eci bagă-ți minţile în cap! Inteleşi să fim, fără 


— Doamne, Costandine, cu cîte mai vii şi tu acum! Dar 
s'ar putea at-il că urmează sfinta zi! 
emeca era gata să izbucnească iarăși în ris. 


___ PĂSCALIERUL 51 
— N'o să uit eu! Dar şi tu trebue să fii cu & E 
runcă mare pe care nime n'o poate căleg ine na snt 

Omul vorbea cumpănit, serios, c'ùn fel de durere in 
glas. Nastasia simţi că nu glumeşte şi, fugar, se gindi ce 
poate să mai fie și legea asta. 

— Călugărul care m'a învăţat ştie ce spune. Cu 
rinduiala şi porunca preoţiei. Aşa dar, al cincelea! — şi inălţă 
iar un deget, — Al cincilea este precum urmează: Preuteusa 
în treburi popeşti să nu se amestece, Orice întrebare ţi şe 
va pune, tu să răspunzi: Nu ştiu, părintele ştie. De-o pildă. 
Te întreabă cineva cu cît îngrop, cu cit cunun, cu cit 
ce-i preţul unei feştanii, pentru cit fac maslu şi altele de 
felul acesta. Tu să spui: Nu stiu, părintele ştie. Că plata e 
după felul slujbei şi al omului, şi după folosul ce-l le g- 
duce omului, Scurt, tu să nu te amesteci. Asta însă nu in- 
samnă că tu să nu primeşti bani, De pildă: vine o femee 
şi-ţi aduce cămaşa unui bolnav şi-ţi pune pe masă zece bani. 
Tu să-i iei şi să zici; „Nu ştiu cit face; o să-i dau părintelui 
și cind vei veni după cămaşe veţi face socoteala de ce mai 

pseşte”, Şi încă una: tu să ţii minte numele beteagului. Că 
cu nu mă voiu nimeri totdeauna acasă, şi omul necăjit nu-i 
bine să fie lăsat în necazul Ini, Cred că ai înțeles şi glava 
cea de-a cincea, 

— Ce să înțeleg ? 

— Aşa se mai spune la canonul preoţesc. | se mai zice 
și glavă. 

Nastasia se gindi un restimp. 

— Tu ai multe în cap, cum văd eu, — zise ea. Tu crezi că 
oamenii nau alta de lucru, decit să-l cheme pe popa şi să-i 
dea să citească. Parcă noi pină acum tot după popa um 

t! 

“emeea, din tot ce auzi pină acum, cele spuse în urmă 
ii mai plăcură, după fâgăduiala că nu va mai călca popa ei 
în crişmă. Să pice banul așa de uşor în punga popii? N'ar 
fi rău, cind banii se fac cu atita greutate! Sim o căldură 
la inimă și ar fi voit să ştie mai multe. 

— Noi, ce-i dreptul, n'am prea alergat după părintele 
Costan, dar cu mine e alta. Trebue să ştii, muere, că eu aduc 
cu mine dela călugărul cel bătrin o carte mintuitoare de 
toate boalele și năcazurile vieţii. E un dar și o taină mare, 

i părintele meu nu mi-a pus-o în mină decit după ce am 
fient întreitul jurămînt pentru băutură. Atunci mi-a zis: - 
„Fiule, nădăjduese, după Dumnezeu, că te vei da la brazdă 
şi nu vei prăpădi darul care ți se va da prin minile Vladi- 


“cului. Eu, de-acum, sint bătrin, şi vreau să pun în mîinile 


se VIAȚA ROMINEASCĂ Ž 


rte de folos tru creștini în toate boalele și neca- 
ie vieţii. Nu crai. pp o dau unui preot prea învățat care 
nu mai crede în puterea rugăciunilor. Tu ştii tocmai cit îţi 
trebue, ba poate nici atit. Dar văd că eşti tare la mătanie şi 
nu te ostenești, și răbduriu la post și la ajun. Mai văd că ai 
credință în puterea stintelor rugăciuni. Deci pe tine te-am 
ales. Mi-ai spus că ai acasă un minz de trei ani. Pe acela 
mi-l vei da în schimbul cărţii, şi Dumnezeu să te blagoslo- 
i — Ce spui? Să ne dăm calul pentru o carte? Ai inebu- 
nit? — se minie ae 

Costandin ridică dreapta. f BAA 

— L-am şi dat! Mine o să-l încalec să i-l duc. Sfinţia sa 
mi-a dat cartea pe credinţă. E colea în desagă.. ȘI, cum 
i-am spus, după ce am făcut jurământul pentru crișmă, m'a 
= cu cartea cea minunată, şi mi-a arătat cum se deschide 
şi cum se citeşte în ea la felurite boale şi primejdii. Tot lu- 
cruri care nu se cade a le vorbi altora, taine care nu le pot 
descoperi, Zece zile m'a tot învățat şi, după ce mau sfințit 
popă, m'a dus călugărul în chilia lui şi mi-a dat cartea zi- 
cînd: „Să nu-ți pară rău după minz; cartea asta îţi va adu- 
ce o stară! O să vină la tine lume peste lume, tot neamul ne- 
căjit, cit se va auzi că e la tine cartea mea. Se vor vindeca 
unu-doi la început, şi-ţi vor veni o sută. Numai tu să ţii me- 
reu la cite ţi-am spus, la post și la rugăciune. Și prea lacom 
să nu fii”, Asa mi-a spus! 

Nastasia nu mai știu ce să creadă. Auzise şi ea din bă- 
trini că pe vremuri era un popă în Lunca Vadului care avea 
o carte minunată, pe care o deschideau oamenii şi popa ci- 
tea slujbele de-acolo, iar creştinii se tămăduiau pe capete. 
Dar la cul încă ținea! Era negru, pintenog de picior şi blind 
ca un noatin, I călăreau și copiii. 

— Umule, cu spun să te mai gindeşti, — zise eu... Cum să 
dai mindrețe de cal pentru o carte? Nu-i destul că ne-am 
vindut doi boi şi un vițel să facem sama de bani pentru 
preoția ta, pentru cele şase săptămîni din străinătate? Cu ce 
răminem? Cu doi boi și două vaci. O să ne arate oamenii cu 
degetul! 

— Nici capul nu mă doare! Să ne arate! Vor vedea ei 
mai tirziu. 

Cei doi soți mai vorbiră multe în sara aceea şi, în ur- 
ma tuturora, Nastasia nu era prea bucuroasă. Nu se incre- 
dea în ce-i spunea Costandin decit a suta parte, și mai ales 
e inima după minzoc. Nici Costandin nui părea vesel, 

spusese tot ce avea inimă. Dimpotrivă, era destul 
de îngindurat. a 


Inainte de culcare, Costandin deschise ceaslovul şi in- 


PĂSCALIERUL Ž 58 


cepu să buchisească inaintea icoanelor. La restimpuri, punea 
cartea deea şi se lăsa în genunchi şi în palme la metanii. 
Copiii 1 păcel se uitau speriați la început, apoi tot mai cu 
luare aminte la ceeace făcea Costandin. Cind îl văzură că 
se lasă la pămint, începură a ride. apoi se potoliră aducin- 
du-şi aminte că şi pe ei i-a învăţat odată mamă-sa să facă aşa. 
Pe urmă începură să caşte şi, lāsindu-se pe perină, adormirā. 

Costandin citi uù ceas, citi duuă, in vreme ce Nasta- 
sia se frăminta în pat și nu putea adormi. L-ar fi strigat, 
dar se temea. Vedea că omul ei se roagă în toată legea. fo 
tuşi dela o vreme, nu mai răbdă: 

— Stinge cel puţin lumina, co să te apuce zorile. 

Popa stinse lumina dar mai zăbovi pe întunerec o ju- 
mătate de ceas la metanii, 

— Of! Dumnezeule sfinte! Dar asta in toată sara 0 să 
fie aşa? — suspină va ca frintă. 

— Pină-i sita nouă femee! Nu-ţi bate tu capul cu cano- 
nul preoţiei, Să ştii însă că nu-i glumă! Sintem păcătoşi şi 
trebue să ne rugăm și pentru noi, şi pentru popor. De-acum 
toate greșelile norodului apasă pe umerii mei, 

— Ce prostii mai stai să spui, — suspină femeea făcindu-i 


H. 


A doua zi dimineața, Nastasia nu maj rāzbea să poves- 
tească vecinelor. Inväțāturile ce i le dete Costandin după 
sosire, dar mai ales cetania multă de cu sară şi mătăniile 
parcă ar fi tinut-o întrun fel de rezervă: să spună sau ba? 
In sufletul ei, de cînd i se intoarse bărbatul, se strecura în 
restimpuri un fel de sfială: poate el are dreptate; nu mai 
este omul cel vechiu şi ca altfel trebue să se poarte cu el. 
Poate nu se cuvine să împărtăşească şi altora ce i-a spus 
popa. Dar sfiala aceasta, nedumerirea, îi trecea îndată ce se 

dea la un lucru, la amintirea căruia zimbea în neştire. 

i îşi zicea: nu sa schimbat nimic în el. Va fi glumit Co- 
standin în toate cîte i le-a spus. Dar, mai presus de toate, 
ardea de dorința să povestească. Şi iată că, din instinct ori 
dintr'o plăcere de care încă nu-și putea da sama, incepind 
a răspunde întrebărilor pe care le punean femeile curioase, 
Nastasia se trezi că ia lucrurile mai grav decit sar fi pu- 
tut gindi. Nici prin minte nu-i mai trecu că ar utea glumi 
pe socoteala lui Costandin. Ba mărise încă So, sa din ce-i 
spuse ori făcuse popa cel nou. Le asigură, de-o pildă, că bă- 
tuse mătănii pină la miezul nopţii, că, la minăstire, la VIă- 
dicia unde a fost, a postit cu pine şi cu apă două săptămîni 
încheiate, iar patru zile, înainte de sfințire, n'a pus În gura 


Jui nimic. 


54 VIATA ROMINEASCĂ Di 


— Darul lui Dumnezeu schimbă pe oameni, — suspină o 


trină, duşi lacrimile. ; 
CI — blio e e acum? — întrebă prescurărița satului. 


sia se gindi: să spună ori ba că sa dus să ducă 
rar E pd acum rău după el, şi mai nădăjduin că 
va veni cu el acasă. Dar un imbold lăuntric îi da ghes să 
povestească. E Pi 

— Dacă v'as spune, te nu m'ați crede! A t un 
tirg m Been cu curul dat l-a învăţat la mănăstire. Călu- 
gărul i-a dat o carte mare, din care spune că se poate folosi 
omul la toate boalele și necazurile, i-a dat-o în schimbul ca- 
ului nostru. Şi părintele sa dus să-i ducă făgăduiala. Ei, e 
de crezut aşa ceva? O scumpete de cal pentru o carte! Pu tot 
mai nădăjduese că va aduce calul acasă. 

Femeile se mirară, se cruciră. Dar prescurărița zise: 

— Dac'o fi carte cum avea popa din Lunca Vadului, 
apoi nu-i scumpă, Cărţile de felul acesta sînt rare pe pămint, 
așa se e. Poate trei-patru într'o ţară. 

— Nu ştiu ce carte-o fi, da’ tele spunea că i-a ară- 
tat călugărul cum so deschidă şi cum să citească în ea, fë- 
lurite slujbe pentru toate boalele și nevoile omenești. Multă 
vreme l-a învățat, iar în mină nu i-a dat-o decit după te 
l-au sfințit preot. Şi mai spunea călugărul că i-o dă lui pen- 
tru că-l vede om bun de rugă și răbduriu la post și la ajun, 
popă cu credinţă. Mai ştiu eu ce-o mai fi şi asta! k 

— Asta-i lueru mare, Nastasia maichii, — gise prescurā- 
rița despăturindu-și buzele vinete... Să nu-ţi pară rău după 
cal. Cartea plăteşte o avere. 

Nastasia se mira de ceva: cu cit povestea mai mult, cu 
atit credea mai tare în lucruri de care ieri a ris, și începu să 
se gindească c'un fel de teamă la bărbatul ei. 

Poate fiindcă acum nu-l vedea în trup, ci şi-l închipuia 
numai după vorbele lui. 

Femeile erau dornice să afle toate cele petrecute la Vlă- 
dicic, şi mai ales cum a fost făcut preot. Nastasia le povesti 
ce aflase de la Costandin, mai iscodi şi ea, dar despre felul 
cum a fost sfințit, nu le putu spune mai nimie. Nici soțul 
său nu-i povestise marte lucru. 

— L-au dus intro mânăstire mare şi înaltă, şi el, incun- 
jurat de preoţi mulţi, în odăjdii, a tot făcut la mătanii și 
sa tot apropiat de vlădica ce şedea pe-un scaun aurit, în o- 
dăjdii de argint și de aur, şi pe cap avea o căciulă de aur 
cu cruce în virf. Apoi l-au dus în altar şi báu în ge 
Hunchi lingă altar si vlădica a strigat de trei pă gri a râsu- 
nat biserica: „Vrednic este!” Pe urmă i-a pus vlădica pa- 
trafirul pe cap şi minile și i-a citit. 


PASCALIERUL 55 

Femeile ascultară pline de cucernicie, iar prescurărița 

— Cind i-a pus vlădica minile pe cap, atunci sa cobo- 
rit darul. Aşa spunea că i-au făcut, şi a parea cel bătrin, 
Dumnezeu să-l hodinească. 

— Pe urmă a slujit la altar în rind cu ecilalți preoţi. 

— In mănăstire? — întrebă o vecină. 

— In mănăstire, da! Asta a fost intro Duminecă. Şi l-au 
mai ținut după asta o săptămînă, și în fiecare zi a trebuit 
să erp iturghia în mănăstire. 

ER -i rinduiala! Așa-mi povesti şi popa cel bătrin 
despre sfințirea lui. Il pun la probă să vadă iaca ştie face 
singur Sf. Liturghie. 

Nastasia fu apoi descusută in privința cheltuelilor ce 
le-au avut, şi femeile se mirară iar și se tinguiră pentru a- 
tita bănet, 

— Cheltuială! Cheltuială da, că slujba e mare— le mnb- 
comi prescurărița. Dar să-i dea Dumnezeu sănătate! Dacă 
are carte cum avea popa din Lunca Vadului, o să i se în 
toarcă banii înmiit îndărăt. Nastasia maichii, tu să te rogi 
lui Dumnezeu şi să-i mulțumești pentru toate. Și să ştii că 
de-acum trăeşti sub un acoperiş cu o faţă sfințită. Asta să 
n'o mai uiţi în toate zilele vieţiitale. Şi prenteasă o să te nu- 
mești de-acum înainte. 

Nastasia se simți pătrunsă ca de-o înfiorare. Toţi ochii 
erau aţintiţi la ea. Văzu că nici una din femeile acestea nu 
luau în glumă preoţia lui Costandin, şi că vorbesc despre c} 
cun fel de sfială. Văzu că nici de ea nu-și bat joc, cum ar 
fi crezut ea, şi mai virtos se temu, Ce schimbare! feri cu 
bărbatul faţă, o buinea mereu risul; azi, cu amintirea nouăi 
lui înfățișări și a vorbelor lui, ea era foarte serioasă. lată 
femeile acestea veniră parcă anume să întărească tot ce-l 
povestise ieri bărbatul său. 

După ce vecinele şi celelalte femei se împrăștiară, vor- 
bind încă între ele şi spunindu-şi păreri in jopiteră cu popa 
din, prescurărița rămase singură cu Nastasia. 

— Ascultă, fata maichii, — începu bătrina, __ n'ai putea 
să-mi arăţi cartea cea minunată pe care i-a dat-o călugărul? 
Tare aş vrea so văd, In copilăria mea, voi fi avut şase 
ani, am fost odată bolnavă greu. Maica m'a pus în car și 
m'a dus la popa din Lunca Vadului şi am deschis cartea 
cea minunată, a cărei urmă s'a pierdut după moartea popii 
Costea. Da” cu parcă văd cartea ca acum. 

— E în casă, pe poliţă, sub grindă, mătuşe Ano. Vino 
şi vezi. 

Prescurărița incepu să-și facă la cruci pină ce ajunse 
sub poliţă și se zgii în inălțime, 


la _ VIAȚA ROMINBASCA 


etul maichi! Chiar aşa era şi a popii Co- 

stea a k şi de mare, și cu pereți de piele, 
ca şi asta, şi tot co i de aramă avea! 

Ea se închină pină la pămînt. ei Ea 

— Doamne Isuse Hristoase, şi sfintă i irita 
mulţumescu-ţi! Slujba dintr'o astfel de carte m'a întors p 
mine în copilăria mea din moarte ls viaţă. MI 

— Crezi dumneata să fie o carte ca a popii aaa 
Vadului? De cartea aceea am auzit şi eu de la părinții 
— zise Nastasia c'un fel de teamă. AI n 

— Seamănă ca două luminări, fata maichii. Și ri 
nu fi auzit de cartea popii Costea, cînd o țară întreagă şti 
de minunile ei? Mare dar va trimis Dumnezeu, numai să 
știți griji şi cinsti. Să nu te superi pe bătrina, segoa ef 
stasie, dar eu m'am învirtit mult prin casa pop u E 
trin, şi cu preuteasa lui, Dumnezeu s'o ierte, am fost ca „d 
soră. Şi de la ea am aflat eu unele lucruri pe care eg 
le ştie o preuteasă. Dar unul mai ales trebue să ţi-l spun 
de-acum, că ești încă nevastă ip i 

trase de minecă şi-i șopti la ureche: | 

ez Să nu te apropii de popa în prezi de Duminecă ori = 
praznic. Păcat de moarte este și pentru tine şi pentru părin- 
E ät Mi-a spus dumnealui. 

— . Mi-a 

"= Oum? Tia pi apait Nenat o Janni. si a stat a- 
casă şi ţi-a descoperit canonul ăsta? — făcu bătrina, și mirată 
şi plină de respect. Dacă ţi-a spus, să ştii, sufletul meu, că-i 
un preot bun şi cu frica luj Dumnezeu, şi să-l asculţi în toate 
zilele vieţii tale. e at i 3 

După ce o părăsi şi prescurărița, Nast vizu 
trebi pînă sara, Kiar role ln tare schimbată in inima ei. 
Nu se bucura de schimbarea asta, ba se temea de ea, ca şi 
cind ar fi să-i întunece viața. Il iubea pe Costandin, era fe- 
mee în floare încă, şi nu se putea împăca cu gindul că băr- 
batul ei nu mai e omul pe care-l ştie, ci popa Costandin. A- 
devărat că îmbrăţișindu-l, după ce lepădă  sperietoarea 
ceea, îl simţi tot pe omul ei cel vechiu, dar acum, după vor- 
bele acestea cu femeile, părea că iar s'a înstreinat de ea. 

In restimpuri îi venea cu ciudă şi-i tremurau lacrimile 
ame apoi iar își întărea inima și işi zicea: „Pină mă voi 

ui cu el”, 
Peste zi mai avu vreme să-i înveţe pe copii să nu mai 


— Sinteţi copii de preot, dragii mei; de-acum, draci și 
călcături să nu vă mai iasă din gură. Pe care-l mai aud, e 
vai de pielea lui. Şi în toată dimineaţa, cînd întilniţi pe ta- 
tăl vostru, să-i sărutaţi mina. 


Tir. PASCĂLIERUL (> de 


Copiii o priviră cu ochi lucitori şi izbucniră în ris ar- 
gintiu, cu cascade. 

— Da’... di ce? — întrebară cei doi mai mari. 

— Aşa se cade. Preotului toată lumea îi sărută mina. 

— Da... ce? — întrebă şi al treilea. 

— Aşa se cade, puișor. 

— Da” şi dumneata îi pupi mina tatii? — întrebă al doilea 


“cu risul în ochi. 


— Acuma-l pupă in obraz, — făcu cel mai mare, 

Nastasia se roşi toată şi arse o palmă lui Culiţă, fecio- 
raşul cel mai mare. 

— Aşa să știți! Să nu mai ocăriţi şi să e în toată 
sara şi dimineața ocinașile. De-acum, pe lingă Tatăl nost 
şi Născătoare, o să vă mai învăţ și altele. 

Pină sara îi păru Nastasiei un veac, frămintată de ne- 
linişti şi ginduri nouă. Pe sară îl aștepta pe Costandin. 

Dar se întunecă şi popa nu mai veni. Se făcu miezul 
nopţii, și portiţa nu cirţii. 

Femeea începu să se teamă: să nu fi pățit Costandin 
ceva pe drum! El așa i-a spus; merge călare şi se inapoiază 
cu trenul. A plecat pin" nu se crăpa de ziuă... 

Nastasia ațipea şi iar se deştepta. Frinturi de visuri se 
legau de Nicodim, de minzocul pe care-l dusese la oraș, de 
femeile care veniseră azi să afle noutăţi, de prescurărița, mai 
cu samă, Parcă nici nu erau visuri, ci imagini ale celor 
văzute de curînd, care îi stăruiau în cap, amestecindu-se, 

Pe Nicodim îl vedea cînd în pieptar și cioareci, cînd cu 
haina lungă călugărească. EI părea mereu pe gînduri, ca şi 
cind nu sar putea împăca cu schimbarea ce se făcuse în el. 
„Poate era mai bine răminind cum a fost“ — îşi spunea în to- 
ropeala dintre vis și realitate, Nastasia. „Un om ca el, vesel, 
plin de glume, cam chefliu, va simţi toată viața povara preo- 
tiei, Poate de accea este așa de îngindurat”. 

„Pină-i sita nouă, nevastă“. Cine a vorbii aşa? A 
este ! Costandin a spus aşa, sara trecută, după ce se a 
tură a mai bate mătanii... Așa dar ca nu aţipise?,.. 

Se frăminta în pat și simțea iarăși părăsirea in care 
trăise şase săptămini, Era nemulțumită acum că vorbise aşa 
de mult cu femeile acelea. Pentru ce le-a spus povețele pe 
care i le dase Costandin ? Pentruce să se amestece ele în 
viața lor? Și, mai ales, prescurărița! Parcă era un fel de 
popă și ea, așa îşi băga nasul în toate cele. 

Nastasia auzi bătind ceasul unu, apoi două, în ornicul 
de perete. „Nu mai vine in noaptea asta“, — zise ea. Inveli mai 
bine copiii din patul vecin şi se culcă hotărită să adoarmă, 
pornită Împotriva lui Costandin care, iată, i-a stricat viaţa 
și i-a alungat hodina... 


— —— e. 


> »» 


w O NIATA ROMINASCA E 


a 


nă sara, satul întreg ştia cum se înapoiase preot Cos- 
tanda Pleșa, ce haină pura ce căciulă în cap, ce sfaturi dă- 
duse nevestei, cum a fost preoțit în mănăstirea cea mure. 
Dar mai ales povestea cu cartea cea minunată, pentru care 
a trebuit să ducă mînzocul cel de trei ani, a stirnit mare 
vilvă între creştini. Prescurăriţa întărea cu jurămint că ea 
a şi văzut cartea pe poliţă şi e leită cartea popii din Lunca 
Vadului. 

Oamenii nu + prea mirau că unul dintre ei o să le fie 
de-acuma preot. Aşa se "ntimplă şi în alte părţi. Numai prie- 
tenii de băutură şi de alte drăcii ai lui Costandin păreau ne- 
încrezători, și îi tot umfla risul: 

— Cenn bk ne fie popă, măi vericule? Nu ne-am îmbă- 
tat împreună? Şi unul ca el să mă prijească, să mă spove- 
dească? Fugi încolo, frate! 

Dar părerile cîtorva — cinci-şase înși — nu putură abate 
albia părerii obşteşti care își făcu drum în sat a doua zi 
după înapoierea lui Constandin: vor avea un popă cumse- 
cade! lar dacă va mai fi ṣi cartea aceea, cumpărată cu un 
cal, va fi un popă căutat, cum spun bătrinii că era pe vre- 
muri popa din Lunca Vadum: 


Nicodim sosi ziua următoare la prinz. Fără cal. 

Nastasia era întunecată. 

—Am tot crezut că glumeșşti, — zise ea, indărătnică, gata 
de ceartă, 

— Călătorului sosit de departe se cade să-i dai intii 
scaun de hodină si pine să-și astimpere foamea. Așa se cade 
şi cu un drumeț străin, dar cu bărbatul tău! Trebue să ştii că 
vam putut prinde trenul şi am venit pe jos. 

— Dacă ai fost prost să dai mindreţe de cal pentru o 
bucoavă de carte! i 

Nastasia se mai răzbună spunindu-i astfel de vorbe. 

Preotul înălță dreapta şi zise. 

— Grele de cap sint muerile, cind e vorba să le aduci in 
legea Domnului. Gardul. la stinga, îl sar cu ușurință ca şi 
caprele. Așa-mi spunea cuvio ărinte care m'a dat la 
brazda preoţiei, şi avea dreptate. lată, de alaltăeri pină azi 
ai şi uitat cum se cuvine să vorbeşti cu pu reoțească. 

Te iert acum, dar te fac băgătoare de să nu mai gre- 
şeşti. Și, apoi, preţul acelei cărţi nu mi-l prețui acum, 
O să vină o vreme cînd vei . Dar pînă atunci să laci 
bine să fii femee cuminte! Și acum, pune demincare la ma- 
să şi o cupă de vin! 

Nemulţurmită și plină de arţag, femeia il ascultă totuşi. 
Omul era rupt de foame şi vreme îndelungată nu mai vorbi. 


ia a ee .aupee și, cel. dio momi pahar de: vin, Iyi plecat 


__ PĂSCALIERUL č 5i 


— Cuviosul părinte a primit cu bucurie darul meu. lar 
de-acum să știi că pînă Duminecă după liturghie nu mai 
pui mincare în gura mea. Se cade mie nevrednicului, pe 
care Dumnezeu m'a ales dintre oameni, să cinstesc aşa al- 
tarul la care voi sluji pentru întiia oară, lată, inu cheile 
și mă duc la biserică. Și o să fac slujbele vecerniei și toate 
cele rinduite pentru sara. lar dimineaţa voi face slujba 
ceasurilor de dimineață. Dacă, deci, mă cantă cineva, așa 
ca să mă vadă, să-i spui: „Nu se poate, pină Duminecă după 
leturghie. Acum are canon de isprăvit, în biserică. lar dacă 
vine cineva pentru spovadă, ori maslu, ori altă treabă de 
popă, să vină la mine la biserică. Bagă-ţi minţile în cap. 
Aşa să le spui. lar sara voi veni pentru a mă hodini în pat. 

Nastasia nu-i zise nimic. Era îmbufnată rău. In trea- 
căt, îi aruncă priviri de dispreț. La cuvintele din urmă ale 

pii izbucni: 

— Atita ti-ar mai trebui: să și dormi în biserică! Ao- 
leo, frate! Incă nu ești sfint să te bată pe perete. Și nici vei 
fi! lată îţi spun eu! 

— In treaba asta poți face mult, „că muerea e soră cu 
dracu" în a-l duce pe om la păcat”, mi-a spus călugărul. Și 
văd că are dreptate. Da’ ascultă Nastasia! Vorba-i vorbă ! 

Eu, acum, la începutul preoţiei mele, aşa trebue să lu- 
crez. Aşa mi-a spus călugărul că-i bine şi tu mai să te a- 
mesteci unde nu-ţi fierbe oala. Pe urmă, mai tirziu, vom 
vedea noi cum va mai fi. 


IV. 


Dacă l-a povățuit călugărul, bună povaţă ia dat; dacă 
a lucrat din capul său, bun cap a avut Costandin Pleşa ve- 
nind îmbrăcat în rasă de călugăr, aducînd cartea cea minu- 
nată pe un preț așa de mare și petrecind în biserică, în 
post și rugăciune zilele pină la liturghia de Duminecă, 

în sat nu se vorbea decit de popa cel nou și de rivna lui 
deosebită, dar mai ales de cartea minunată cum nu mai a- 
vusese decit popa din Lunca Vadului. 

Nastasia nu mai ştiu ce să creadă văzindu-l că nici a 
treia zi hu pune mincare în gura lui. 

— O să te îmbolnăveşti, omule. N'o să poţi sluji Dumi- 
necă liturghia. 

- Nu numai cu pine trăește omul, ci şi cu cuvintul lui 
Dumnezeu. Aşa este scris, așa mi-a spus părintele cel bă- 
trin. Dar tu învață-te şi nu-mi mai zice „omule”, Acum sint 
şi preot nu numai om. Greu întră învățătura în capul fe- 
meii. 


„60 VIATA ROMINEASCA 


Vestea lui Costandin Pleşa, popă cu dar proaspăt, a tre- 
cut pină Duminecă şi în satele din jur. Se spunea că sa în- 
tors de la sfințire schimbat să nu-l mai cunoşti; că nu mai 
iese din biserică de cînd sa înapoiat. Toată lumea se mira 
mai ales de cartea minunată pentru care dăduse un cal de 
trei ani. carte leită ca a popii din Lunca Vadului, a cărei 
urmă se pierduse de mult. tă 

Astfel. Dumineca. încă nu tocase de liturghie şi bise- 
rica era plină. Veniră și creștini din satele vecine. In curind 
se îngrămădi mulțimea şi în jurul bisericii. Costandin Ple- 
sa asudă din greu la liturghia aceea. De citeva ori greşi rin- 
durile din liturghier, deşi umbla pe el cu degetul, şi-l ținea 
in loc pină le cînta diacul: „Doamne, milueşte-mâ”. Uită, ori 
nu știu să pomeneaseă numele vlădicăi și al împăratului, 
așa că le spuse, din strană, diacul, El se şi mai rău 
şi un restimp rămase mut în uşile împărătești, cu fața în- 
toarsă spre popor, cu darurile în mînă, şi numai întrun 
tirziu îi veni în minte ce trebuia să spună: „Pe ctitorii Sf. 
bisericii acesteia, vii şi adormiţi, şi pe voi pe toţi drept cre- 
dincioșilor creștini Domnul Dumnezeu să vă pomenească 
întru aparada sa cea cerească”. Dar odată cu vorbele îi 
veni şi glasul mai plin, mai frumos, și creştinii crezură că 
asteptarea lui a fost anume, să-și dreagă glasul. 

După prohodu cel mare, de care se temuse, fiindcă 
trebuia să spună fără carte, el prinse curaj și slujba curse 
strună. Avea glas bun care umplea biserica și creştinii fură 
mulțumiți de întiia lui liturghie. 

Tocmai la sfirsit, el văzu cu groază, pe altar trei foi 
de hirtie mizgălită cu nume: erau pomenirile ce i sau dat 
pe ziua de azi, şi pe care le uitase pe altar la eșitul cu da- 
rurile, cînd trebuiau citite. Nu făcuse pomenirile! O clipă 
se zăpăci, dar deșteptăciunea lui firească îi veni îndată în 
ajutor. O să le tileuiască în propovedania ce le-o va spune 
îndată, pentru ce n'a făcut pomenirile. 

_Predica lui nu fu mai lungă de cinci minute și creştinii 
o ținură în minte vreme îndelungată, 

„lubiţi creștini.— începu el— eu cu voia lui Dumnezeu și 
cu darul și porunca mai marelui păstor care e Vlădica, 
sint de azi în colo popă în Curmătura. La Jidovi a fost unul 
Saul, care nu se deosebea de ceilalți Jidovi, decit că era ma: 
inalt decit toţi. Și pe el l-a ales Dumnezeu să fie urmaşul 
lui Moisi. Așa mi-a spus mie călugărul cel bătrin care m'a 
învățat la popie. Şi tot el mai zicea că şi apostolii, inainte 
de a-i chema Hristos, au fost pescari, oameni fără carte. 
Deci aşa am ajuns şi eu popă, fără să știu mai mult decit 
voi, decit slujbele bisericești aşa cum sint scrise la carte 
Sint dintre voi luat, dar de-acum am darul preoţiei și mă 


PASCĂLIERUL Br 
sa dat putere să fac tot ce face un preot adevărat. Așa să 
mă credeţi şi aşa să mă socotiți, Prin post şi rugăciune şi. 
ajun m'am pregătit la stintul dar, şi tot prin aceste veţi fi 
şi voi plăcuţi lui Dumnezeu. lar acasă am carte sfintă care 
va da alinare multora. Şi pomenirile cele multe nu le-am 
făcut azi la prohod, numai în altar, în tnină, pentrucă așa 
m'a povățuit călugărul cel bătrin să fac la întiia liturghie, 
care trebue să fie cu totul în cinstea lui Dumnezeu, nu a 
camenilor. Pentru aceia n'am pomenit nici numele vlădi- 
cii şi al împăratului. Ci voi cu toţii să fiţi sănătoși și Dum- 
nezeu să ne ajute. Amin!” 

După ce împărți prescurile cu dincul, cu paracliserul, 
cu cântăreții, se desbrăcă de odăjdii. luă traista cu prescu- 
rile lui, şi, îmbrăcat în haina cea lungă, largă, eşi din bi- 
serică, împărțind în dreapta şi în stinga, cite-un corn de 
prescură. Copiii şi bătrinele se apropiau să-i sărute mina, 
şi el dădea blagoslovenia. Afară creştinii îl încunjurară şi 
el stătu bucuros de vorbă cu fiecare. 

Cind ajunseră în faţa crișmei, Costandin Pleșa se opri 
fără voia lui, dintr'un vechiu obiceiu. Ciţiva din prietenii 
lui izbucniră în ris. 

— Ii face cu ochiul? — întrebă unul, 

— Diavolul nu se dă uşor bătut, şi încearcă ispita im- 
potriva ori şi cui, — răspunse Costandin Pleşa. Nici sfinții 
nu sint cruțaţi, dar încă noi, oamenii păcătoşi! 

Işi făcu semnul crucii și porni mai departe, inotind ane- 
vot în anteriul lung. 

Acasă dădu blagoslovenie preutesei, copiilor, apoi se 
desbrăcă de haina preoțească și rămase în itari și în că- 


Nastasia părea căzută pe ginduri grele, Slujba la altar, 
in odăjdii, a bărbatului său îi pătrunse sufletul mai tare 
decît tot ce-i spusese pină acum părintele despre starea lui 
cea nouă. Aşa dar era preot în toată legea, și ea avea să lo- 
cuiască de acum sub un acoperiș cu acest preot, care era și 
soţul ei. Curajul de pină acum i se topi, şi ea începu să um- 
ble în jurul popii cu deosebită sfială. li puse repede de 
mâncare, îi aduse pe masă o sticlă cu rachiu şi altu cu vin. 
şi Costandin bău şi mincă virtos. 

Tirziu, băgă de samă că mânincă singur, 

— Dar ce-i asta, Nastasio? De ce nu vii la masă? Unde 
sint copiii? 

— Credeam că aşa se cade, să mincâm noi pe urmă, — 
răspunse femeea. 

— Adună copiii și staţi la masă. Și lucrul acesta să nte 
se mai întimple! Preotul se cade să mănince înconjurat de- 


pa m i - TE c 
-> 4 


se O MAAŢA ROMINEASCA — — 


— 


familia sa. Alta-i cind va fi la masă protopopul, şi vom avea 
rbit lucruri . | i 
-4 "Nastasia mjn A copiii și şezură la masă. Aceia năvăliră 
p + i la . L: > i 
g pă red dn cae şi tu, Costandine, că ai ajunat zile in- 
tregi! M'am tot mirat cu cum poţi răbda atita la foame! 
Şi m'am tot uitat la tine să te văd slăbit şi fără puteri. Dar 
nu sa cunoscut nimic pe tine. Pesemne te-ai obişnuit acolo 


_ Da, m'am obhicinuit, apoi mai ajută şi duhul Domnu- 
lui. De altfel, o să am bizar de-aici Cică şi de mincare. 
Pină la postul Crăciunului este vreme i au 

Costandin Pleşa goli o sticlă de vin, şi incă una. Veniră 
niște neamuri şi se omeniră din nou, tot povestind de 
cîte-a petrecut la vlădicie pină cind a luat darul preoţiei. 
Dela o vreme îşi uita tot mai des că era preot și incepu, 
după felul său vesel de altădată, să spună glume şi să cinte 
cintece lumeşti. Petrecania tinu pină sara, spre marca bu- 
curie a Nastasiei care se simți din nou cu omul ci cel vechiu 
lingă ca. Í ST nf 

A doua zi. Nastasia nu ştiu ce căută prin pod și se co- 
bori mînioäsă. 

— Mă tot îintreb,— incepu ea, — cine ne-a umblat în pod şi 
ne-a tăiat din slănină. Copiii nu ajung, iar pe slugă nu l-am 
simţit cu purtări rele pină acum, 

— Hm! — făcu popa. — lipsește mult? 

— Un petec bun. 

— Nu-i nici o pagubă. De atita a fost lipsă pentruca 
popa cel nou să poată ajuna săptămîna trecută. 

Nastasia nu-l pricepu. 

— Apoi da, ție-ţi pot spune că inaintea ta nu trebue 
să am nici un ascunzis. Eu am mincat slânina, cu pită 
din covată în toată seara, după ce voi vă culcaţi, şi în 
toată dimineața pină a nu vă scula. In biserică am avut şi 
un ulcior cu apă. Aşa dar fii liniştită, nu învinui pe nime 5 
să mulțumim lui Dumnezeu că ne-a ajutat să ținem postul. 

Femeia se cruci: 

— Ce însemnează vorbele acestea? e 

— Imsemneuză că a sosit vremea să dăm cărţile pe faţă. Tu 
ai văzut cu ochii tăi cum pot ajunge oamenii să creadă lu- 
cruri care nu sint. Şi tu ai crezut că am ajunat zile în şir. 
Şi tot satul crede. Ba şi creștinii din satele vecine. Și acesta 
e Iucrul de căpetenie: omul să creadă, 

Nastasia își frinse minile: 

— Omule, iar te-ai apucat de drăcii și de păcâlituri, pe 
«cit îmi pare mie. Dar să de samă că Dumnezeu e dea- 


Ei _PĂSCĂLIERUL 83 
supra. Se poate să ne minţi în felul acesta, în săptămina in- 
tiia a preoţiei tale? 

— Minciuna are acum o țintă bună, Nastasio, — răspunse 
liniștit Costandin. Oamenii cred că eu mam întors schim- 
bat dela Vlădicie. Şi e bine să creadă. Altfel ce ascultare 
mi-ar da mie, care abia am lipsit din mijlocul lor șase săp- 
tămini? M'ar fi bătut pe umăr ca şi mai înainte, şi m'ar fi 
poltit la crişmă. N'ai văzut că lonu’ Dinului a și ris de 
mine cind m'am oprit inaintea crişmei? Apoi, trebue să ştii 
că minciuna nu a pornit numai pentru un sfirşit bun, ci 
din gindul că aşa ar trebui să fie preotul: tare la ajun. Şi 
cu sjitorul lui Dumnezeu vom ajunge și aici, numai pe in- 
cetul, cu trecerea anilor şi cu apropierea bătrineţelor. A în- 
cerca, popă tinăr, să nu mănînci patru zile, înseamnă a îs 
piti pe Dumnezeu. Dar e bine, pentru lucrarea noastră in 
viitor, că.oamenii m'au crezut dela început postelnic mare. 
O ci aibă încredere în mine. Şi tot aşa şi povestea cu min- 
zacul. 

— Cr poveste? — întrebă mirată Nastasia? 

— Ei, cum i-am făcut de petrecanie! Și tu şi satul, și 
e întreg ştiţi că lam dat pentru cartea călugărului. 

mpă carte! Dar toată lumea ştie azi cu ce preț am cum- 
părat-o. Toată lumea crede. Şi e bine aşa. Cu cartea aceea 
o să facem noi mare ispravă, 

— Dar bine, omule, wai dat calul pentru carte?— întrebă 
şi mai uimită nevasta, 

— Doamne fereşte! Mindreţe de cal pentru o carte, ori- 
cit ar fi ca de prețioasă, ṣi este, asta so ştii! Am vindut ca- 
lul și călugărului i-am dat zece zloți buni. lată banii de pe 
cali... 

Şi Costandin scoase din șerpar hirtii vechi şi le înşiră 
pe masă, 

Nastasia se uită la bani, se gindi, părind a face soco- 
teală în cap, apoi deodată un gind limpede o săgetă și ea 
sări de pe scaun, speriată, cu faţa schimbată: 

-- Acuma ştiu că ești un ticălos şi un mincinos! Nu eşti 
pupă! Aşa-i că nu te-a sfinţit nime de popă? 

— Ce-ţi trăzneşte prin cap, femee?— zice Costandin, izbit 
de drumul pe care apucase mintea muerii. Nu sînt eu po- 
pă? Nu sint eu de-acum faţă sfinţită? 

— Nu eşti popă, cum nu sint eu călugăriță! Eşti tot 
omul cel vechiu care te ţii de drăcii. Dar cum ai cutezal, 
blestematule, să slujești la altar fără să fii preot? Mă tot 
miram eu pentru ce nu mă lasă inima să cred şi să ascult 
cite mi-ai îndrugat la sosire, Ai scornit poveşti! Esti un scor- 
nitor de povești, cum ai fost totdeauna. O să ies în mijlocul 
satului, să strig peste sat să audă toată lumea. Dar unde ai 


“ 


__ VIATA ROMINEASCA Don 


ptămi i ! De 
ni? Ce ai făcut cu banii? Of! Doamne 
rel poe i-ai tocat prin crimele dela oraş în toate bles- 
ra et ă hohote, de i se cutremura 
Nastasia începu să plingă cu 
cămaşa pe dinsa. Cum se pornise la vorbă, după Capul și 
din 


i rcă să o oprease 
imţirea ei, Costandin in zadar înce 
me. că sa înșelat. Acum nu știa cum să o 
îns, s i È 
pl — Minte de muere, pna a pret amina el mereu. Şi 
limbe cu argi prin casă, 
mi o să-ţi iau haina PAR miti şi o s'o bag in cuptor ma 
ardă, înţeles-ai, om nebun, care după ce ţi-ai bătut joc de 
oameni, cutezi acum să-ți baţi joc şi de tre paie etică 

— Nebună eşti tu ca toate fiicele PAI ăi, ma 
tul. Ci ține minte ce-ţi spun: am it dela vlădicie cu gn 
dul că tot ce voi câștiga în noua jbă să împart cu rang 
să seriu pe numele tău. Dar pentru necredinta ta A pene 
batjocura ce-mi faci, iată nu-ți mai dau decit a treia parte. 
Şi dacă nu te cumințeşti, no să-ți mai dau nimic. să, 

Din al doilea an de căsnicie era o dorință mare a 2 
stasiei ca bărbatul să înscrie jumătate din avere pe numele 
ci. Costandin n'o luase de bogată, ci de frumoasă, şi femeea 
se lăcomea la avere. Mai ales după ce-l văzu că-i place criș- 
ma și că cheltuește buni grei cu prietenii, ea stărui tot mai 
des ca bărbatul să înscrie pe numele ei jumătate din avere. 
El însă nu voia să nu mai fie stăpin la casă. Costandin po- 
menind de gindul său Satie Ai sare sr tabla că 
atinge partea cea mai sla in sufle emeii sale. 

taste se linişti înectul cu încetul şi, cind putu vorbi 
de lacrimi, zise: 

— De ce cîştig vorbeşti? . d 

— Ciştigul după patrafir, şi după cartea cea minunată. 

— Dar nu eşti popă! 

Costandin se apropie şi-i puse mina pe umăr: 

— Ascultă femee! Ți-am spus că între noi nu poate fi 
nici o taină. De aceea ţi-am vorbit de ajunul meu și de pre- 
tul cărţii. Pentruca să știi. Dar tot aşa îți mărturisesc adevă- 
rul: sint popă cu dar, şi pentru tine și pentru alţii. Aici nu 
glumesc. E Sfintul adevăr. Şase săptămîni m'a dat la brazdă 
călugărul cel bătrin. Şi banii acolo i-am cheltuit, Și cei zece 
zloți din prețul calului. Aici nu-i glumă nici minciună. Am 
scpisori dela vlădicie. Tu nu ştii ceti şi dsta-i mare piedecă 
în slujba unei preotese. Dar o să le citească protopopul peste 
două săptămîni în faţa poporului întreg, în biserică. Deci, 
din partea asta să nu-ți mai aud gura. t 

Nastasia tăcea şi asculta cu nouă nimire. Costandin luā 


PASCALIERUL Ea. [tă 


cartea cea minunată de pe poliţă, o deschise la un loc, luă 
niște hirtii, le desfăcu și i le puse sub nas. 

— Vezi pecetea cu cruce? Şi acum despre asta să nu 
mai vorbim. Popă sint. Și, creştin sint și eu, ce Dumnezeu! 
Aş fi cutezat să slujesc la altar dacă n'aș avea darul? Dar 
ginduri așa iuți și veninoase numai diavolul poate trimite 
în capul unei femei. 

— Am greşit, văd că am greșit, _ răspunse cu teamă 
Nastasia, 

Costandin sc însenină. Minglic cu degetele lungi bărbia 
albă a femeii şi zise: F 

— Fiindcă te-ai cumințit aşa de îngrabă. iată mă întore 
la gindul cel dintii: jumătate din ce câștig, e al täu. Poţi să-ți 
cumperi pămînt ori dobitoace, ori să pui bani în ladă, cum 
vei avea voe, 

— Doamne, Costandine, tu vorbeşti mereu de cîştig. 
Dar ciți bani ai câștigat azi din pomeniri? Nimica toată! 

— Douăzeci de creițari, o băncuţă de argint, nu-i lucru de 
lepădat. 

— Atita ai cîștigat? 

— Vezi bine! Şi iată jumătate sint ai tăi. FI scoase banii 
din şerpar şi-i numără. 

— Dar nu de ciștigul acesta obişnuit iți vorbese cu ţie. 
femee! Ci acela pe care mi-l va aduce cartea asta. Și de a- 
ceea a fost nevoe ca oamenii să creadă povestea cu calul. 
Cartea e in adevăr rară şi plină de slujbe folositoare la 
toată neputinţa. Aşa mi-a spus călugărul. Dar tot el mi-a 
spus că mai întii oamenii trebue să creadă în pulerea cărţii 
și a slujbei ei. Altfel nu folosește nimic. De-aceca a fost 
de lipsă să-mi bat eu capul cum să fac să creadă oamenii. 
In sfirșit, minciuna asta poate să fie un păcat, Dar nele- 
giuire, cum ai zis tu, de fel. Pentrucă cu um lucrat numai 
spre binele  ereştinilor, pentru credința oamenilor, fără de 
care cartea nu le ajută. Călugărul mi-a spus că-i seris în 
lege că fără de credință nu-i cu putință nici a-i plăcea lui 
Dumnezeu, nici a te mintui. Căiește-te, deci, şi te pocăeşte 
că te-ai lăsat la ispilă grabnică și ai spus cuvinte grele şi 
neadevărale unui preot şi ai căzut în bănuiala păcătoasă! 
Toată slujba își are meșteșugul ei, tu, femee. Și cu scum nu 
fac decit să învăţ meșteșugul preoţiei. Deci, te întreb: esti 
gată să crezi şi să mă asculţi? 

— Gata, — răspunse fără codire Nastasia. 

Costandin lua cartea cea mare de pe masă. o viri la 
prindă, oftă ușurat, sezu la masă şi începu. 

— Deci să fii cu luare aminte la ceiace-ți voi spune a- 
cum. Ştii și tu ca și mine că nimic nu se întimplă în lume 
fără voia și ştiinţa lui Dumnezeu. Mai stii că Dumnezeu e 


ə 


pă „VIAŢA ROMINEASCĂ 


bun şi milostiv şi ascultă rugăciunile celor din necaz. Le 
asculti dacă cel necăjit crede. In cartea asta sint e dp 


bă, şi trebue să le pot ceti grabnic, să nu stau să buchisesc. 
Toate acestea însă vor fi fără folos, dacă omul ce se va a- 
propia de carte nu va avea credinţă. lar credinţa, îmi spu- 
nea călugărul, greu se capătă. De aceia iată de ce este nevoie. 
. El se apropie cu scaunul de Nastasia şi continuă pe-un 
glas mai scăzut: 

__ E nevoe să iscodim, să ştiricim dela ficcare bolnav 
şi om în necaz, mai înainte de a intra la mine să caute la 
carte, cum îl chiamă, de unde este, de ciţi ani e, ce il doare, 
cu ce necaz vine. E bine să cunosc înainte şi pe rudeniile lor 
şi averea şi prietenii şi dușmanii. Toate acestea şi încă alte 
lucruri mărunte în legătură cu omul în necaz care va veni 
să caute ajutor în carte şi în slujbe. 

Nastasia asculta căulind să nu scape nimic din vorbele 
bărbatului şi să înțeleagă unde bate. Dar părea că nu pri- 
cepe încă, . 

— Omul, pentru a se tămădui, are nevoe de credinţă, ne- 
vastă. Să zicem că intră la mine un străin, dintr'un alt sat de 
departe, şi eu îl pun de deschide cartea cea mare. Şi cât ce 
privesc eu la foaia și slova unde a deschis, mă întorc câtre 
el şi-i spun: „Dumneata, bădicule, vii din satul Aluniș, te 
chiamă Ion Cornea, pe nevastă o chiamă Aniţa și ești Însu- 
rat cu ea de zece ani. Aveţi trei copii, Ion, Liţă şi Mărie. 
lar nevasta ţi-e bolnavă de două luni. Ai fost la babe des- 
cîntătoare şi n'a folosit nimic. Are dureri la foale. lată în 
carte ce este seris: să i se citească slujba cuvioasei Maria 
Egipteaneu de trei ori de un popă bun. lar plata mea face 
un zlot bun, cu slujba cu tot doi zloți”. 

— Şi cartea, unde se deschide, arată toate acestea? — in- 
trebă Nastasia zăpăcită, | 

— Cartea arată ce arată, dar toate lucrurile privitoare 
la om eu trebue să le știu de mai inainte. Dacă i le pot spune 
omului, să creadă că cu le ştiu din carte, va crede și în sluj- 
bă şi în puterea ci şi credinţa Îl va mintui, Și va plăti, fără 
să cricnească, şi banii. Cred că ai înțeles acum. 

— Ba eu, drept ţi-oi spune, n'am înțeles. Dacă nu scrie 
la carte cine-i omul şi de ce necaz e adus, cint ţi-a spune 
înainte de a-ţi descoperi el ? Că a-tot-ştiutor nu-i decit sin- 


gur Dumnezeu, care ne cunoaşte ile, — răsp f 
meia nedumeritã. SEE E Aae E 


| 


_PASCALIERUL MESK. 


Costandin Pleşa se ridică, măsură de citeva ori camera, 
apoi se apropie de nevastă şi-i spuse limpede: 

— De unde să ştiu? Onvwul care vine la mine cu necaz, 
trebue tras de limbă din bună vreme. Văd că trebue să-ți 
vorbesc pe faţă, fiindcă mintea femeii nu ajunge prea de- 
parte. lată cum trebue tras omul de limbă! M'am gândit 
mult și am aflat că aşa va fi bine. Ascultă dar cu luare 
aminte, 

Popa cel nou şezu iar, şi incepu: 

— Nici un străin care se va ubate aici nu-mi va vedea 
faţa înainte de două ceasuri dela sosire, oricît ar fi de gră- 
bit. I se va spune: părintele are de lucru, citește slujbe, mai 
aşteaptă și dumneata, Va fi dus în tindă şi tu o să-l îmbii cu 
mincare, ba şi cu un păhur de rachiu. Și vei trece mereu 
prin tindă, vei sta cu el de vorbă, şi-l vei iscodi, spunindu-i 
mereu că eu încă nam sunat clopoțelul, precum că omul 
poate intra, avind eu încă treabă. Cum îl vei iscodi ? Intre- 
bindu-l, fără să bage el de samă pentru ce, despre toate ale 
lui şi bune şi rele. Tot ce-ţi va spune, îţi vei lega în minte şi 
venind imi vei spune mic cu cine mă voi întilni. Apoi eu 
voi suna clopoțelul, că îmi voi cumpăra un clopoțel pen- 
tru treaba asta. M'am gindit eu şi la alta. Poate să-mi fac 
un loc de unde să aud singur tot ce va spune străinul, dar 
despre asta vom vedea mai tirziu. De început va fi destul 
aşa. Tu-ţi vei băga slujnică să vadă de curte şi de mincare, 
așa se şi cade unei preotese, să aibă slujnică. Şi nu vei mai 
avea alta de lucru decit să tragi de limbă pe oamenii care vin 
la mine. Să nu crezi că-i greu! Omul în suferință vorbește 
bucuros despre necazul său, Nici nu trebuie să-l întrebi, a- 
deseori. Să fi numai miloasă cu el şi-ţi va spune, de bună 
voe, de tot ce avem nevoc, 

Nastasia îl ascultă cu urechea întinsă, cu ochii ațințiți. 
Pricepu acum ce-i propunea bărbatul, Inţelese și se minie 
cumplit. 

__ Omule, bine-am zis eu de-atitea ori, inainte de a te 
preuţi, că tu ești dracul gol! Dar de eşti ghiavol, nu te mai 
apropia şi de Dumnezeu, că te-o bate! Adică o șarlatanie 
toată treaba, şi nimic alta! Cartea ta nu plăteşte două pa- 
rale. Şi, în şarlatania asta, eu să fac inceputul și să duc po- 
vara! Eu să-mi pierd sufletul! Nu ţi-ai găsit omul, părin- 
tele, — sfirşi ca cu dispreţ. 

— Dacă nu voeşti tu, o să aflu eu pe altcineva. Soru- 
mea, Vuţa, ce aşteaptă? Dar văd că tu nu înţelegi adevărul. 
Te pripeşti cu judecata. Crezi tu că vrem să înșelăm pe oa- 
meni, şi te arvunesc cu voia celui necurat şi muncilor in- 
dului? 

— E limpede că am fi niste şarlatani! 


68 VIAŢA ROMINEASCA 
. — Cap de femeie, ce să spun! E păcat să întrebi pe 9- 
mul năcăjit cuim fl chiamă, de unde este, ce necaz are 

— Atita nu-i păcat! i 

— Şi dacă, nevăzindu-te nime, decit numai Dumnezeu, 
te streecori la mine şi îmi spui ce-ai auzit, e un păcat? 

Femeia se răsuci pe scaun, 

— Ştiu eu, poate nici asta nu-i păcat! 

— Nu-i păcat de fel! Tu îmi spui numai ceeace ai auzit 
de la om. Dacă a minţit el, mințeşti şi tu, dar vina va fi a 
lui nu a ta. Eu, la rindul meu, ce voi face? Voi împărtăși 
omului ceeace tot din gura lui a egit. Unde vezi greșala? 

— Intortochiat la minte te-am știut de cînd eşti, Costan- 
dine! Cum n'o fi păcat dacă omul va crede că tot ce știi, știi 
din cartea aceea? Nu vezi minciuna cit un pietroi de 
moară? 

— Ai uitat lucrul de căpetenie, femee. Pentru ce vor 
veni oamenii la mine? Să scape, prin rugăciune, de răul 
ce-i bintue. Nu-i aṣa? 

- Aşa este, dacă vor veni! 

— Vor veni, ui să vezi, și încă mulți, Dar de râul lor ru- 
găciunea nu-i va scăpa dacă ei nu cred, 'Trebue să creadă. 
Şi credința îm puterea cărții și a rugăciunii se va vărsa în 
sufletul lor îndată ce vor auzi că cu știu cine sint ei și de ce 
pătimese. Dacă eu sint un mincinos, pentru ei sint minci- 
nos. Dacă vreai să mă numești şarlatan, pentru ei sînt, pen- 
tru vindecarea lor. Şi Dumnezeu care ştie toate, ştie cà- eu 
mă fac n cunoaște lucrurile din carte, numai pentru ca ei să 
creadă şi să se mintuiască. Altfel, fără credință, rugăciunea 
și slujba nu folosese nimic. Aşa mi-a spus călugărul. 

- Dar ţi-a spus el şi cum să înșeli pe oameni? 

__— Dacă chiar vreai să ştii, ei bine, iată cuvintul meu: 
mi-a descoperit taina și mi-a spus că a minţi fără să faci 
vre-un rău cuiva, ci dimpotrivă: pentru a-l ajuta, nu-i păcat. 
Esti liniştită acum? 

Nustasia nu răspunse un răstimp, i 

FLN e nevoe să ştiu ce pol aştepta de la tine, pentrucă 
ultfel va trebui să cer ajutorul altuia, deși strein nu ar fi 
bine să intre în tainele noastre. Nu ar pricepe că noi, um- 
blind usa, vrem să facem binele. Dar aş lua de ajutor pe 
soru-mea Vuţu. Ea ar lua însă și partea tu de cîştig, asta tre- 
bue să o știi inainte. 

— Ascultă, Costandine, — răspunse femeea pe ‘ndelete, — 
tu mâ mir de tine şi uneori nu te mai înțeleg. Aşa cum îmi 
vorbeşti acum, sar părea că ni dreptate, că nu-i nici un pă- 
cat. Dacă minţești pentru a face bine altuia. i 

— Dar nici nu mințese, nebuno! Tu ai crezut aşa! Bu 
spun omului vorbele tale. Fu n'am să-i spun că am citit în 


PASCĂLIERUL E LN 


carte. Treaba lui dacă va crede aṣa, şi aşa va crede! Acest 
lucru insă îi va da credinţă, şi prin credinţă îi va veni tămă- 
duirea, Adică va cîştiga, nu va pierde, 

— Spui că și călugărul zicea că nu-i păcat dacă iese lu 
urmă binele, — adaugă Nastasia, cu gindul viu că ca puleu 
pierde partea ci de cîştiga; cu gindul lu cumnată-sa Vuja, — 
o femec ca un briciu, — şi pe care nu o prea avea la inimă. 

— Aşa mi-a spus părintele şi aşa este. Așa dar ni ințt- 
les? Şi primeşti să-mi fii ajutor pentru a face bine creşti- 
pilor? 

__ Fie voia ta. Costandine! Cred şi cu că nu-i hine să 
afle streinii. 

— Acum, la inceput, nu vom avea lipsă de ei. Dar mai 
tirziu, se poate! Când va fi imbulzeală mare la noi, nu vei 
mai răzbi singură! Și va trebui să am, de pe acum, oameni 
de încredere în satele din jur. N'ai grije! Nu o să le spun 
cu pentru ce um nevoe de ei. Dar ci. fără să-și dea sama, or 
să-mi spună tot ce doresc. Voiu merge odată pe săptămîni 
ta oraș, la tirg. Şi voi afla — la un pahar de Păutură — 
pentrucă nu m'am jurat să nu intru decit în crismele din 
sat — voi afla tot ce-mi trebue despre bolnavii și necăjiții 
din satele din jur, Dar mai este cevu. 

Popa cel nou, (ăcu şi se gindi. 

— Mai greu este începutul, mai greu va fi cu creștinii 
de la noi. Şi dintre ei vor veni cei dinții la cetanie. Cu ei va 
fi uşor, cunoscîndu-i, dar va fi greu putindu-le spune puţine 
lucruri de care să rămină uimiţi. Vor zice: a putul să afle 
popa din sat, de li oameni. Deci, aici, va trebui să intri în 
tainele pe care omul le ţine în el: gindurile ce-l bat, nä- 
dejdile ce le are, vre-un lucru pe care l-a săvirsit în taină, 
Pentru asta mi se pare că voi avea lipsă pe lingă tine, şi 
de Vuţa. Chiar de la început. Să n'ai grije! O să ọ puu să 
lucreze aşa încît ea să nu bănuiască nimic. li voi spune, 
subt jurământ, că am lipsă de tainele oamenilor pentru ziua 
cind vor veni să se spovedească. Oamenii sint păcătoşi şi nu 

în spovedanie decit ce-i întreabă popa, și nici atit, dacă 
nu dovedeşte că ştie. Iar popa are datoria să curețe pe om 
de toate păcatele. Știu cu cum so pun la cale pe Vuţa, să 
nu bănuiască nimic! 

Şi acum, destul pentru ziua de azi! 

De minc, eu mă pun pe citanie să pol spune uşor şi iute 
toate slujbele. 

Tu vezi şi-ţi află o slujnică, chiar de mine. Pe urmă să 
te duci la oraş să-ți cumperi postav pentru două rochii: una 
de purtare şi una de Duminecă. Aşa! Mi-am pus de gind să 
te scol din cătrință. Așa se cade unei preulese. Și rochiile 
să-ți fie gata pină în două siptămini cind vine protopopul 


70 | VIAŢA ROMINEASCA 
să citească scrisorile de la vlădicie prin care se adevereşte 
că-s popă aici în sal. 


V, 


Costandin Pleşa se puse cu sirguință la muncă. Citea, 
cu ziua de cap, în mineiul cel vechiu, cu slovă răschirată. 
Citea rinduelile sfinţilor de toate zilele, dela utrenie, dela 
vecernie, şi canoanele sărbătorilor sfinților mai mari. Cita- 
nia sporea greu şi popa se ștergea mereu la ochi: îl ustu- 
rau, Totuși din zi în zi citea mai uşor. Uneori lua la rind 
liturghierul, ceaslovul sau molitvelnicul pentru a se obiş- 
nui mai bine şi cu rugăciunile din ele, mai ales că buchile 
se deosebeau destul de mult dela o carte la alta. 

Dupăce prinse curaj deschise şi cartea cumpărată cu 
zece zloți dela călugărul care-l dase pe brazda preoţiei. Aici 
slova era mai măruntă şi mai spălăcită de folosința inde- 
lungată. Era tot un fel de molitvelnic, cu deosebire că era 
cu mult mai bogat decit cele din ediţii mai nouă, din veacul 
al nouăsprezecelea. Pe lingă slujba botezului, a cununiei, a 
maslului, pe lingă rinduelile în ciunii şi tuturor molit- 
velor ce se cuprind în ediţiile nouă, erau aici slujbe şi mo- 
litve pentru tot necazul şi trebuințele omeneşti, ba şi pentru 
necazurile şi bolile vitelor. Era şi slujbă pentru alungarea 
ursului și a lupului dela oi, pentru deslegarea de fărmecă- 
tură, pentru blestemul gingăniilor care prăpădese semănă- 
marile: era slujba Mariei Eghitencei și canonul sfintului 

narei, 

Costandin Pleșa îşi insemnase încă dela  vlădicie, din 
spusele călugărului, care slujbe sint mai folositoare și mai 
des cerute de creştini şi pusese peste tot locul semn: cite-un 
fir de aţă roşie. La aceste semne deschise mai intii și în- 
cepu să citească. Spre marea lui mirare văzu că citește des- 
tul de uşor şi cu buchile acelea mărunte, şi prinzind curaj 
se străduia nu numai ziua, ci și noaptea, la luminare de său. 

Trecu apoi la alte molitve din cartea călugărului, la 
rinduiala celui ce se ispitește în vis, la rinduiala scoaterii 
dracilor, la molitvele de junghiu și de săgetătură. Cu cît ci 
tea, era tof mai încintat. In deosebi, îi plăcea să recitească 
rinduiala scoaterii dracilor, blestemele şi afurisaniile mare- 
lui Vasile. „Cumplite afurisanii, — zicea el cu satisfacție, — să 
văd eu, odată ce voi fi cu patrafirul după cap, ce diavol va 
putea suferi unele ca acestea, şi să nu fu pustii locuri”. 

Costandin Pleşa, vreme cit i-a vorbit la vlădicie călu- 
gărul despre puterea slujbelor cu rugăciune, credea și nu 
credea. El lăcomise la cartea aceea, cum lăcomise și la pre- 
a mai mult pentru cîştig. Văzuse că popa nu dă nimănui 
ci numai primește. Auzea pe călugărul spunindu-i că din 


_— PASCALIERUL __ - n 


E 


multe strimtori băneşti l-a mintuit cartea accea. Voia să in- 
vețe, să poată mînui bine molitvele pentru punga sa. Și nici 
prin minte nu-i trecea — decit arareori, — că poate fi pă- 
cat: ciştigul se ţinea de rinduiala slujbei de preot. Și orice 
om trebue să trăiască după slujba sa. 

Dar în vremea cit se adinci în citanii şi tot mercu îi ve- 
nea înainte numele lui Dumnezeu, al Preecistei şi al Sfinți- 
lor, începu a se teme de păcat dacă va face rugăciunea nu- 
mai cu gindul la cîştig. Şi aşa își puse în gind că el va tre- 
bui să citească bolnavilor și necăjiților cu toată credința. 
Incepu să-i fic frică de taina ce ascundea rugăciunea, 

În vremea aceasta Nastasia aduse dela oraş postav pen- 
iru două rochii: nevasta unui sas sărac i le croi şi i le cusu 
pentru nimica toată. Astfel, cind veni protopopul, preuteasa 
i se înfăţișe după cum trebue. 

Costandin Pleșa folosi din sfaturile călugărului și pen- 
iru această zi însemnată, și se pregăti din bună vreme pen- 
tru ea. Ştia pe dinafară o scurtă cuvintare prin care tre- 
buia să mulțumească vlădicului și protopopului la sfirșitul 
liturghiei. Dar, mai ales, știu cum să-l primească şi să-l os- 
păteze pe protopopul. 

— Să ştii, fiule, că pacea ta în parohie va atirna mai 
ales de felul cum vei şti să intri, dela întiiul prilej, în bu- 
năvoinţa protopopului. Că pină la vlădică e departe, şi 
ochiul vlădicăi este protopopul. Deci, bagă de samă, bine 
să-l ospătezi şi să-l cinstești. 

Pleşa ținu minte sfatul bătrinului și bine se folosi! 

Cind auzi clopotele cailor dela căruța ce aducea pe pro- 
topop, Costandin Pleșa, imbrăcat în haina cea lungă, cu capul 
gol, deschise poarta curţii — pe care de cu sară o mă- 
turaseră argatul și slujnica — eşi la portiță și aşteptă cu 
capul plecat, gata pentru primirea blagosloveniei. Preutea- 
sa aştepta în curte, lingă pridvor, în rochia de Duminecă, 
cu cei trei copii alăturea. Sluga și slujnica, cu o ceată de 
vecini, mai la o parte. 

Protopopul era în virstă, cu barbă mare albă, dar în 
putere încă. Privea cu ochii iuți, ncastimpăraţi din căruţă. 

Avea obrajii roșii, tineri încă, și mustața groasă era afu- 
mată sub nas. 

Incă din căruţă dase blagoslovenie lui Costandin, care 
ii sărută cu evlavie mina, şi-l ajută să se coboare. Protopo- 
pul în picioare era aproape cît Pleşa de înalt și de voinic, 
purta cizme poteovite și o sutană odată neagră, bătind 
acuma în verziu. Blagoslovi pe toată lumea, vesel, cu su- 
râsul pe faţă şi în ochi, lăsindu-i să-i sărute mina. 

— Domnul să te blanoslovească! Domnul, maică! Dom 


2 ___ VIATA ROMINEASCA 


nul, nică, — zicea el mereu, În vreme ce nu-și lua ochii dela 
sutana lui Costandin, şi făcea din când în când: hm! £ 

In clopotnija de lemn clopotaral începu să tragă: sosi- 
rea protopopului era semnul pentru Dumineca aceea. 

— Adică tu eşti preotul cel nou, hirotonisit acum, Cos- 
tandin Pleşa, — începu protopopul pornind dela căruță spre 
casă, — tu esti noul păstor din Curmătura. Dar cum se face. 
fratele meu, că te-ai dus la vlădicie fără să vii pela mine, 
fără să mă întrebi? Eu nu te-am cunoscut pină acum! 

Costandin Plesa se gindi puţin, surprins de întrebarea 
asta, 

- Să nu fie cu supărare, Sfinţia ta! Nu e din vina mea 
ci din vina prostici şi a neştiinţei. Nu știam că uşa e be- 
gea, şi nimeni nu era cine să-mi spună, a 

— Hm! — bufni bătrinul. Dar ştii că ducă nu puneam 
o vorbă bună, nu te sfinţea? Am pus o vorbă bună, intre- 
bindu-mă vlădica, deşi nu te cunosteam ce fel de om ești. 
Și acum nădăjduese că nu m'am legat pentru un om ne- 
vrednic. Văd cā eşti în plină putere şi sănătate. Dar cu 
slujba cum o duci? Poţi îndruga ceva la altar? 

— Mi-am dat silința şi am învățat, Sfinţia ta; azi o să 
vezi ce pot. Nu mă laud, dar cred că pot face orice slujbă. 

—. Bine-bine, fiule, vom vedea. Dar să-mi spui tu mie 
cum ai şi îndrăznit să calci canoanele cu privire la imbră- 
câminte? 

Intrară în vremea asta in casă şi pe masă erau de toate 
bunătăţile: şi slănină, şi brânză și unt, şi pine moale și sti- 
clu cu teseovină 

— Nu înțeleg, Stinţia ta, — zise Costandin. 

Protopopul luă în nări mireazma tescovinei şi a pinii 
proaspete şi simţi că i se iuțește pasul. 

— lmi pare că haina ta e de călugăr, nu de preot, — zise 
imblinzit protopopul. — Dar, în sfirşit, şi asta e haină preo- 
lcască. S'o stringi mai tare cu briul, să n'o laşi aşa de largă. 
Poartă omul ce are, deşi canonul nu-i chiar așa. Pentru ce 
nu ţi-ai cumpărat o reverendă ca lumea? 

— N'am aflat gata, Sfinția ta şi călugărul mi-a îmbiat-o 
pe asta. Nici nu-i nouă, ci purtată. 

— Şi cit ai dat pe ea? , 

— Trei zloți buni, 

— Hm! Mulţi bani, fiule. Eu îţi vindeam o reverendă 
bună cu doi zloți. Lucomă poamă e şi călugărul în lumes 
asta, Dumnezeu să ne ierte! 


— Eu mă bucur, i Si 
dau bucuros doi Sfiația ta, că-mi poţi da una bună. Şi 


m pe ca. 
— Văd eu că tu nu eşti cu nimie vinovat că ai îmbră- 


PĂSCALIERUL 73 


cat haină străină de tagma noastră. Bine, va fi cum zici, Da 
ce văd, masa întinsă, înainte de Sf, Liturghie? 

— Pentru Sfinţia Ta, că vii de departe. 

— Dar ştii că popi nu poate pune în gura lui nimica, 
pină după slujbă! 

— Cum să nu știu, vai de mine! Nici mam pus eu, nici 
wam de gind! Ci pentru Sfintia ta că vei fi ostenit de drum. 

— Dela patru de dimineață um plecat. Și ai dreptate: 
sint ostenit, că lu virsta mea drumurile lungi nu-s șagă. Am 
imbucat puţin şi pornind de-acasă, că nu slujese cînd merg 
pe sate. Mă îmbrac în odăjdii şi stau la altar, zic ectenii dar 
nu mă cuminec, Mai de mult, în tinereţe, cînd mergeam pe 
sate făceam slujba întreagă. cu cuminecare. Acum nu mai 
pot. „Ce-a fost verde s'a uscat, ce-a fost dulce sa mincat", 
vorba aceia, 

După al treilea păhărel de tescovină protopopul îşi aduse 
aminte că wa închinat cu nime, şi Costandin trebui să cheme 
pe preolensa. 

Nastasia se arătă rușinată, copiii se îviră în prag în 
urma ci, 

— În sănătatea popii celui nou, — zise protopopul, cu pă- 
hărelul în mină, mestecind brinză cu pine moale, 

— Şi a Sfinţiei tale, — îndrăzni Nastasia. 

— Dar siuleţi incă oameni tineri, fratele meu, zise bū- 
trinul privind cu bucurie la preoteasă. Dumnezeu să vă îm- 
bucure! Sfintele sărbători! Si dădu păbărelul peste cap. 

Protopopul işi aprinse o ţigură, mai mincă. mai bâu. 
cînd se auzi trăgind a doua oară clopotul. 

— Să mergem, — zist el, Pe preoteasa o iertăm de data 
asta. Arc treabă pe la oale și pela cratițe. Dar noi să ne 
urăbim. 

Cind trecu prin tindă prinse de bărbie pe cel mai mie 
dintre copiii lui Costandin: 

— Ce-i, Prisleo? Nu vii lu biserică? 

— Ba viu, cu Ion şi cu Liţă, 

In curte se adunară în vremen asta mai mulţi creştini, 
care primiră blugosloveniu și porniră cird in urma celor 
două feţe bisericeşti, 

Protopopul nu era necunoscut în sat. De vre-o treizeci de 
ani era în fruntea protopopiatului și nu trecea unul să nu 
vină odată. Numai acum nu mai fusese dela înmormântarea 
preotului celui bătrin, de vre-o trei ani. 

Oamenii însă erau dornici acum să nfle ce va zice de- 
spre popa cel nou, și cum i se va împărea cu slujba lui. De 
aceia biserica fu mai plină decit la întiia liturghie a lui Cos- 
tandin. i 


z4 ______ VIAȚA ROMINEASCĂ I O u 
Popa cel nou, cu sirguința lui din cele două săptămini, 
ajunsese departe: nu se mai împiedică nicăiri în ectenii, po- 


meni pe vlădica și pe împărătul cu numele. Era mai stăpin 


pe glas, barba îi mai crescuse, așa că protopopul rămase mi- 
rat de sporul unui om din popor ridicat la treapta preoţiei. 
Şi pentru aceia îl şi lăudă în cuvintarea ţinută la sfirșitul 
lu]bei și cind citi scrisoarea de întărire dela vlădicie. lar 
cînd îi puse în mină semnele slujbei celei nouă, Evanghelia, 
crucea şi cheile bisericii, protopopul spuse cuvinte dela ini- 
mă și lăcrimă. „Îţi încredinţez cartea sfintă a Evangheliei 
unde-i cuprinsă toată învățătura de mintuire. Tăria e în carte, 
nu în frăţia ta, Domnul care luminează pe toţi, te va lumina 
şi pe tine, om cu puţină învățătură, căci Domnul iți va da să 
grăești. Intru cele umilite i-a plăcut lui Dumnezeu să arate 
înţelepciunea. Deci nu întru știința mea mă voi lăuda, ci 
intru Domnul, 

„Îţi încredinţez crucea, arma de luptă a creștinătății și 
a preoților celor evlavioşi. In numele ci vei birui pe dracul 
și te vei ridica dacă ai căzut. lar crucea ta, cu necazurile 
lumii şi ale păstoriei sufleteşti, să o porţi cu vitejie, dar mai 
ales cu răbdare, Că biruința din urmă îndelungă răbdare 
iaste, după cuvintul sfintului Pavel, Crucea să-ți ajute. 

„Și-ţi mai dau cheile acestei biserici, cum le-a dat Dom- 
nul Isus Hristos lui Petru, să încui şi să descui, adică să 
legi şi să deslegi de păcate turma cea cuvintătoare, încre- 
dinţată ție, Ai putere și îndatorire să săvirșeşti sfintele taine, 
dela Botez și pină la Maslu, ungerea cea de pe urmă, întru 
frică şi întru cutremur să nu te ardă, că foc sint. Să ocări 
cu blindeţe pe cei vrednici de, ocară şi să lauzi pe cei cu 
frica lui umnezeu. Şi beat să nu cutezi a săvîrşi nici una 
din sfintele taine, că spinzurare îți vei agonisi, ca Tuda vin- 
zatorul. 

„lată ţi-am spus şi ţi-am arătat canonul preotului şi da- 
toriile lui. lar voi, blagocestivi creştini, bărbaţi şi mueri, 
tineri şi bătrîni, avuţi și mişei, să ascultați cuvintul şi po- 
runca părintelui vostru sufletesc. Să nu vă spuneţi că-i om 
din rindurile voastre, pe care-l cunoaşteţi, că acum nu mai 
este. Darul preoţiei l-a schimbat, și nime dintre voi nu are 
acest dar. Să nu vă cotiţi şi să ziceţi: ce ştie el mai mult de- 
cit noi, că Domnul i va da ce să spună. Și să-l cinstiţi ca pe 
unul ce-i slujitorul lui Hristos, aşa să-l socotiți. Şi femeia 
tinără, ori fata, să nu-și ridice ochii asupra lui cu gind de 
păcat, că în afurisanie cade, lar ceia ce i se cade la boteze, 
şi la nunţi, şi la morţi, și la Bobotează, cu strășnicie să păziţi 
si să-i daţi, și să nu vicleniți asupra cîștigului slujbei sale. 
Că tot slujbaşul după slujba lui se cade să trăiască, iar popa 
dela altar. Să nu vă scumpiţi la prescură și la parastase și 


PASCALIERUL 75 


——— 


la că pentru sufletul vostru dați. Fată v'am spus, şi 
nu-i porunca mea, ci porunca Sfintei maicii Biserici. Amin! 
uvintarea protopopului a fost ascultată cu evlavie, cu 
uimire pe alocuri. Ceremonia cu darea Evanghelici, a cru- 
cii şi a cheilor, n'o mai văzuseră încă şi erau pătrunşi de 
tree pă Se uitau acum eu alţi ochi la Pleșa Costandin, 
care sărutase pe rind Evanghelia și crucea, şi cheile, şi acum 
le ţinea în braţe, gata să-i răspundă protopopului. 
Cuvintarea lui nu tinu mult, dar fu bine rostită, fără po- 
ticniri, şi protopopului de la început îi pâru cunoscută, Că- 
tre sfirşit nu se mai îndoi că cra învățată pe dinafar din ace- 
carte de unde învățase şi tl pe vremuri pe a sa, pe care, 
de treizeci de ani, o rostea neschimbată de ctie ori avea să 
introducă in slujbă un preot nou. Descoperirea nu-i fu toc- 
mai pe plac, și ii sili să cinstească puțin pe Costandin pe 
care, iată, l-a ajutat glagoria să înveţe o cuvintare din carte. 
Părea deștept ţăranul ăsta! d | 
Prinzul ţinu pină pela patru, adică mincarea mai de 
mult nu mai avea căutare. dar vinul nu se lăsa îimbiat. Pro- 
topopul sugea bine, iar părintele Costandin Pleşu, cînd văzu 
așa, prinse curaj și arătă și el ce poate. Popa mai chemase 
la masă pe diac, pe țireovnic, pe clopotar şi încă patru din- 
tre bătrinii bisericii. : 
Protopopul intrase în mare veselie, glumea cu Nastasia, 
ba o mai și pişca de minecă şi-l zorea mereu pe Costandin 
să cinte: ț 
— Trebue să cinţi. Ai glas bun. Am auzit cul o'o 
Cintă intii diacul cu glas hodorogit şi scirțiit, că cra 
bătrin, cîntă şi Pleșa, care după ce se înfierbintă de vin nu 
se mai lăsă imbiat. i y | 
Şi se bucurară cu toţii de vinul cel bun, şi prinseră lim- 
bă şi bătrinii bisericii şi incepură a povesti intimplâri cu 
cel de demult. 
POP ina protopopul se hotări de plecare, să nu inopteze pe 
drum, Pleşa eşi repede în curte să vadă: gala sint toate pen- 


tru plecare? 
— Niculae! — strigă din prag. 
— Aici, aici! — răspunse sluga. 
— Ai pus sacii în căruță? 
— l-am pus. 


__ Doi de griu şi doi de porumb? 

— Aşa mi-ai poruncit. 

— Da d gre cei rată 
t — La locul lor şi ei 

— Ai legat de picioare cele două giste? 
, — Legat. Să le aduc? : 

__ Pune-le în căruță, la șireglă. 


-CN = a 
J 


Costandin Pleşa, tot întrebind, se apropie de căruță și 
cercetă şi cu ochii. Toate erau în bună rinduială. 
— Şi acum, spune-i omului să prindă caii. 
p Pa "a cherchelit puţin și doarme, dar îl trez- e eu in- 
ata. 
; na ajunse la masă, protopopul În picioare închina de 
ducă. 

— Și acum încă unul, Frăția ta, dela botul calului, Pa- 
gubă să-l lăsăm să se răsufle. 

Costandin Pleşa se repezi în pivniță şi aduse în brațe. 
un butoiaş ca de trei vedre. 

— Unde să-l mai punem şi pe ăsta. Sfinţia ta? — întrebă 
el cu veselie. 

_— li facem loc, îi facem loc numaidecit. Pune mîna 
măi Ilarie! — strigă protopopul care trecu în revistă sacii, 
Numai după pipăit știa ce ascund. 
pI N'ai uitat decit două-trei mierțe de grăunţe pentru 


ae simţi că a greșit, din uitare, și sluga aduse repede 
ovăzul. 

Cind să pornească, Pleşa sărută mina protopopului şi-i 
strecură în palmă cinci piese de cite-un zlot, 

Bătrinul clipi din ochi, îi strinse mina şi zise tare. 

— Vă las în paza Domnului pe toți! După cum văd. 
Curmătura a căpătat popă de frunte. Să vi se umple casa de 
copii şi curtea de vite. Şi el blagoslovi larg cu amindonă 

e, în vreme ce căruţa porni, Ilarie pe capră se cum- 
pânea. De-odată, cât ce eşi în drum, părindu-i-ae poate că 
e la o nuntă, începu să chive si să dea biciu cailor. 


I. Agirbiceanu 


Biologia şi genetica experimentală 


După succesul de acum 30-60 de ani al concepției darwi- 
niste, cercetările naturaliştilor — care găseau o călăuză în 
transformism, cum găsise chimia în atomism — s'au intensi- 
ficat şi variat. Se nădăjduia că, urmind calea indicată de 
evoluţionism, se va ajunge la deslegarea mulţimii de pro- 
bleme lăsate încă nesoluţionate de ipoteza transformistă. 

Aceste cercetări și verificarea problemelor ivite din ele 
nu îmbogăţi! uriaș știința vieţii. Sa putul astfel urmări și 
intregi evoluţia mai tuturor grupurilor de animale de la for- 
mele simple „originare” pină la cele mai complicate cunos- 
cute. S'au găsit și verigi de legătură ale „lanțurilor evolu- 
live” de la formele superioare cu cele ale formelor inferioa- 
re, aşa că ingenioasa concepție evolutivă se dovedea tot mai 
fecundă şi clădită pe baze nezdruneinabile. 

Că în evoluţia fiinţelor în cursul vremurilor (în evolu- 
lia filogenetică), complicaţiunile au apărut treptat, cam în 
acelaşi mod în care se desvoltă sub ochii observatorilor un 
animal deplin organizat dintrun simplu ou (o celulă), nu 
mai încape nici o discuţie. Formula lapidară a lui Ern. Hae- 
ckel: ontogenia (desvoltarea puiului) repetă filogenia, a 
ajuns o adevărată axiomă. 

Discuţia râmine încă deschisă cind se încearcă erplica- 
rea acestor fenomene de desvoltare. Care-i pricina acestor 
modificări treptate? Ce putere diriguește fenomenele des- 
voltării embrionare pentru ca din simpla celulă-ou, iden- 
tică în aparență cu celula-ou de sălimisdră, să se intre- 
gească o broască? Ce puteri au diriguit perlecţionările for- 
melor inferioare să dea, prin segmentări şi diferențieri trep- 

tate, faze care să ne amintească de hidră, de viermi inclaţi, 
de pești, reptile, spre a ajunge la mamifere și om? 


75. VIAȚA ROMINEASCA 
E 


Se cunosc explica 


lor enunțate mai sus. lesne înţelese chiar de marele pu- 


blic au fost cele date de Darwin şi de partizanii lui, care ar- 


e teoretice la probleme din felul ce- 


unei specii de animale ori plante nu seamănă aidoma unii cu 


gumentau cam astfel: „Materia vie variază uşor. Indivizii | 


alții. Au însușiri ceva mai deosebite unii, și aceste însușiri se 
moştenese, Se pot dar izola într'o specie un număr de parie- 
tăți (de ex. în specia găină: moţate, încălțate ș. a.). Uneori 
însușiri ceva mai accentuate caracterizează rasse. De la rasse 
putem trece, cu gindul, la adevărate specii, dacă însușiri va- 
riabile le-au accentuat prea mult un caracter”. Mintal, prin 
urmare, putem construi seria întreagă de la animale mono- 
celulare, căci în adevăr trecerile de la grup la grup, dacă nu 
sint chiar continui ca un plan înclinat. se pot asemăna cu mă- 
runte trepte de scară. 

„Caracterele dobindite se păstrează dacă asigură oare- 
care superioritate fiinţei in lupta pentru traiu, go atiesa 
tă cu alți indivizi pentru procurarea hranei sau lăsarea ur- 
maşilor. Cei neînzestraţi nu lasă urmași, varietatea ori spt- 
cia se stinge. Prin urmare natura alege, selectează, varietă- 
pe „mai apte, speciile evoluate favorabil în concurența vi- 

_ _O asemenea argumentare n'ar fi avut nici un succes, da- 
că Darwin n'ar fi adunat un material imens şi dacă n'ar fi 
pornit de da rezultate de Incrucişări cunoscute de horticul- 
tori, crescători de vite şi în genere de toată lumea. 

Cu mult înainte de studiile lui Darwin, se dobindise va- 
rietăți şi rasse de plante şi animale, aşi de deosebite de 
formele naturale, sălbatice, încit nimeni mar sta la gânduri 
să le socoteaseă drept specii ori chiar genuri separate, dacă 
nu le-ar cunoaște originea: intervenţia omului. 

Cum se 'ntimplă lucrul în Natură, nu putem ști, ci nu- 
mai bănui. Cunoaştem însă rezultate. Anatomia comparată, 
paleontologia, apoi embriologia, au ilustrat prin numeroase 
forme de trecere concepţia e luţionistă, încit se părea că 
construcția mintală poate tona problema originii spe- 
ciilor cu mare înlesnire. Explicaţiile nu se puteau zdruncina 
cu fapte cunoscute și de aceia victoria darwinismului părea 
definitivă. 

a*a 

După 1880 incepe insă o revizuire critică mai indirjită 
a argumentelor şi o examinare mai precisă a faptelor. Ad- 
mițind că supraviețuirea celor apți in lupta pentru traiu, 
deci selecția naturală şi sexuală pot fi factori diriguitori în 


| 


b BIOLOGIA ŞI GENETICA EXPERIMENTALA 79 
prefacerea speciilor, naturaliştii şi-au pus întrebarea: „cum 
se nasc acele însușiri, care asigură o superioritate în lupta 
pentru traiu?” 

Darwin socotea că aceste însușiri sint rezultatul varia- 
ţiunilor individuale naturale — proprietatea generală a ma- 
teriei vii de a varia — în sensuri oricare, neprevizibile. 
Cum într'o turmă de oi nu vei găsi două animale perfect a- 
semănătoare, tot aşa în colectivitatea unei specii. Indivizii 
se deosebesc prin caractere diferite, dintre care unele pol 
fi avantajoase, altele nu. Cele avantajoase se păstrează și 
asigură superioritatea. Atit. Darwin nu se ocupă de originea 
variațiilor, ci de efectul lor în asigurarea continuității unei 
specii, 

Problema cauzelor care determină apariția de carac- 
tere noi care fac individul mai apt în viaţă, deci mai adap- 
tat mediului, fusese atacată şi expusă de Lamarck în a sa 
Filosofie zoologică, publicată la 1809, rămasă însă aproape 
necunoscută, 

Lamarck stăruise asupra chipului cum influenţează 
mediul funcţionarea organelor. El demonstrase că un or- 

care lucrează se fortifică, se desvoltă, capătă însuşiri 
mai potrivite condiţiilor de traiu, pe cind cel care nu func- 
ționează se închirceşșie, dispare. Prin urmare descendenţii 
unei specii, puşi în condiții de traiu deosebite, capătă cu în- 
cetul, după Lamarck, însușiri noi, prin care se deosebesc de 
strămoşii lor într'atita că nu-i mai putem grupa în aceiași 
specie. 

O fiinţă, după el, e E aan ca şi ceara, ia formele įm- 
puse de mediu, dacă in uența e de lungă durată, iar mate- 
ria vie tinde către perfecţionare, câtre complexitate. 

Acordul între aceste concepţii, darwinistă şi lamarcki- 
stă, ne înlesnește să găsim soluțiuni mulțumitoare unor pro- 
bleme transformiste, dar știința nu se clădește cu soluţii 
scoase din argumente oricit de logice şi sprijinite de fapte 
observate, dacă n'are proba experienței. 

Fizica şi Chimia, datorită metodei experimentale, pă- 
trund tot mai adînc în tainele naturii şi pun în mina omu- 
lui mijloace de exploatare a energiei şi materiei. Cu preci- 
ziunea pe care numai experiența o poate asigura, aceste 
ştiinţe au ajuns mai de mult la formularea de legi generale, 
care dau putinţa prevederii altor fenomene. prin simple 
calcule matematice. 

Biologia nu se putea folosi de această metodă decit în 
limite foarte restrinse și cu rezultate îndoelniee, Materialul 
era prea complicat și puţin cunoscut în amănunte, Alchimi- 
ştii, căutind piatra filosofală din tot felul de amestecuri şi de 
combinaţii, n'au făcut să înainteze stiința în sute de ani, cât 


30 ESTIA VIAȚA ROMINEASCA 


a inaintat după ce a arătat Lavoisier cum se Tace şi se desface 
o combinaţie simplă ca a mercurului cu oxigenul. z 

Experiențe in Biologie sau făcut variate și numeroase 
pentru limpezirea rolului organelor și a condițiunilor functio- 
nării lor, dar unele experienţe întreprinse pentru a lămuri 
probleme transformiste se pot compara cu ale alchimiştilor: 
dădeau rezultate neconcordante din pricină că intră în ac- 
time deodată prea mulți factori. 

Pentru a se stabili întrucit mediul determină modifi- 
cări de organizare, experiențele au dat rezultate foarte in- 
teresante, dar mau condus la specii noi, Să cităm citeva. 

Napul porcesc, care ajunge la cîmpie înălțimea de 2 m.. 
abia se ridică de o şchioapă la munte, 

O salămisdră din regiunea dealurilor, face mai multe 
ouă din care ies repede pamon (mormoloci) care  răsuflă 
cităva vreme prin branchii; ținută la munte, face abia ciţiva 
pui, nu ouă, iar aceşti pui repede trec la respiraţie pulmo- 
nară, Vremea prielnică ține scurt, viaţa se accelerează cum 
se constată de altfel în regiunile polare cu plantele ce fac 
Nori şi rodese în timp de citeva săptămâni. 

O plantă de margini de ape, observată și descrisă chiar 
de Lamarck din acest punet de vedere, un soi de piciorul 
“ocoşului  (Hanunculus), are frunzele ca laba de cocoș, 
dacă trăeşte pe loc ceva mai uscat. Dacă este inundată însă 
mai multă vreme, frunzele care se desvoltă sub apă samă- 
nā cu cele de mărar, așa-s de împărţite în firicele, Mai 
mult: în țesutul frunzii sînt numeroase cămăruțe și cana- 
luri cu aer, caracter pe care-l găsim la toate plantele ce 
trăese în apă. 

Experienţe de acest fel au clarificat influența factori- 
lor din mediul fizic asupra organismelor, dar nau condus, 
repel, la specii nouă. Modificările pe care le produce me- 
diul nu ating substanța purtătoare a caracterelor esenţiale 
ale speciei, nu ating patrimoniul ereditar, ci numai țesutu- 
rile superficiale în parte diferențiate. Evoluția acestora 
scapă mai ușor de influența diriguitoare a patrimoniului e- 
reditar, care își păstrează cu tenacitate însușirile și le Irans- 
mite urmaşilor. 

Au mai îndepărtat aceste experiențe o iluzie. Și Dar- 
winiștii și Lumarckiștii susțineau că prin variații încete un 
caracter ivit la indivizii unei specii poate duce prin accen- 
tuare la crearea unei specii, Experiențele dovedesc că dacă 

spare un caracter atit de deosebitor încît să determine o va- 
etate fixată, acest caracter apare brusc. 


s a- 


BIOLOGIA ŞI GENETICA EXPERIMENTALA ši 


Insuccesele n'au descurajat pe biologi, mai ales pentru- 
că ei întrezăreau să Kupoa ă ceva din taina transformării 
speciilor din experienţele încrucișare. 

Darwin dăduse mare atenţie acestor experiențe. Minu- 
nate cercetări a făcut el însuşi asupra fecundării încruci- 
șate la plante. După el asemeni experiențe au fost încer- 
cate de mulți gi si i 

Intre ei, un bo! t francez, Naudin, făcind experiențe 
de încrucișare între plante de specii diferite, ajunge prin 
1865 la constatări interesante, între care acela — care sa 
bucurat mai tirziu de un succes neaşteptat — ca o formă 
nouă nu are caractere de transiţie, nu trece pe nesimţite 
din forma veche în cea nouă, ci brusc, Apoi că încrucișind 
specii din acelaşi gen, hibrizii (corciturile) au la inceput 
caractere intermediare, dar încrucișind între dinșii hibruzii, 
reapar forme la fel cu părinții primitivi, adică se desfac 
caracterele amestecate. i 

Mai multe constatări n'a putut face Naudin, pentrucă 
felul în care experimenta punea în perete prea mulţi 
factori, care se puteau influenţa în mod reciproc, fără a ne 
da nici o indicație în care sens anume. Căci el _Încrucișa 
fiinţe de specii deosebite şi alegerea caracterului mijlociu 
era arbitrară. pi 

Mai mult succes au avut încercările şi statisticile călu- 
părului ceh Gregor Mendel, care la 1865 corcind între ele 
rasse de mazăre şi de fasole, deosebite prin cite un ca- 
racter lesne de recunoscut, a ajuns să constate că hibrida- 
rea e un fenomen ce se poate traduce în legi. din care a și 

t cîteva. : 
rii re ica în care consemnase Mendel experienţele lui 
a rămas necunoscută. Incercările lui au fost insă reluate la 
1903, cind trei învăţaţi, făcind experienţe de hibridare în a- 
celaşi timp, au dat la lumină și cercetările călugărului, 

periențele întreprinse de el s'au refăcut, constatările 
luj s'au confirmat, iar Biologia a dobindit cîteva legi bine 
formulate, care îingăduiau a se prevedea fără greș anumile 

A ă 
tar A modestă la început, a crescut enorm în cei din 
urmă 30 de ani, mai ales prin lucrările americanilor, iar 
astăzi e cale să deslege citeva din problemele funda- 
mentale ştiinţa vieţii: ereditatea, variaţia, adaptarea la 
mediu ș. a. 

Rezultatele se grupează într'o știință nouă Genetica ex- 
perimentală, ale ie directive dau impulsiuni practice re- 
marcabile, mai ales de îmbunătăţire a varietă ce inte- 
resează mai mult pe om. 1 


se 3 VIAȚA ROMINEASCA 4 
UI. 


O primă constatare a Geneticei este că materia vie e 
foarte stabilă în atu apr şi manifestările ei. Ea nu e 
plastică, cum se credea neo-lamarekiști; nu se modi- 
fică decit în limite neînsemnate și revine curind la compozi- 
țin și organizarea ei proprie. Că uşoarele modificări pe care 
le provoacă condiţiile de traiu sint superficiale, de formă, 
culoare, atitudini, etc. 

„Această stabilitate a materiei vii e caructeristică nu nu- 
mai speciilor mari (specii lineene, cum se numesc în clasi- 
ficaţie) dar şi acelor ce sint varietăţi fixate (sub-specii. spe- 
cii jordaniene). 

Stabilitatea se păstrează chiar atunci cind convicțuind 
două materii vii foarte înrudite, avem impresiunea că con- 
topirea între ele e deplină, că sau asimilat una pe alta, 

Citeva exemple nu strică. Se fixează un mugure de 
măr crețese pe o rămurică de măr pădure!, ori o crenguţă 
de piersic pe perj. Crengula de piersic odată prinsă se des- 
voltă, dă ramuri, fructe, fabricind materie vie, în citime u- 
riașă față de cit avea la început, din apa şi sărurile ce-i vin 
din perj şi acidul carbonic aer. Lipirea între dinsa şi 
trunchiul de prun e așa de intimă incit ni se pare că mate- 
ria vie e aceiaşi în ambele, Cercetări mai amănunțite dove- 
dese însă că cele două materii vii au rămas fiecare cu însu- 
şirile ei nealterate. Crenguţa de piersic crește pe trunchiul 
de perj cum ar trăi pe un pămint favorabil desvollării ei 
şi atita tot. 

Prin altoiri meşteşugite sa ajuns a se crea forme de 
plante în care coaja e de o lemnul şi măduva de altă 
specie, Ele au crescut în bune condiţii, dar amestecul lor en 
să tacă în muguri, în flori, seminţe o substanţă comună nu 
sa realizat. S'a stabilit o convietuire, o simbioză; nu sa àl- 
terat stabilitatea materiilor vii prin convieţuire. E în mate- 
ria vie ceva în afară de reacţiile chimice, bănuite de noi. 

Unind atomii de Sulf şi Fier aceștia formează un corp: 
sulfura de fier, în care intră ambele feluri de atomi, dar nu 
mai putem cunoaște nici pe unii nici pe alții, Raporturile 
dintre ci sau schimbat, au format un corp nou, cu alte reac- 
țiuni, cu altă viaţă. 

Materia vie a fiecărei ființe, a fiecărui individ chiar are 
ceva propriu, cu slabă putință de oscilaţii între limitele sta- 
bilităţii materiei vii specifice. Această materie nu se com- 
bină, nu se influențează simțitor de altă materie vie, cel 
mult amestecul reciproc subordonează temporar pe una al- 
teia. Ea transmite generaţie în generație anumite insu- 
şiri prin care o specie se deosebeşte de alta. Insă echilibrul 


__ BIOLOCIA ŞI GENETICA EXPERIMENTALA ______5% 


specific, care deosebește patrimoniul ereditar al unei specii 

de alta pare că slăbeşte în măsura segmentărilor şi diferen- 

țicrilor, aşa că mediul poate produce ușoare modificări în 

soma (trup, nu germen), poate contribui la ivirea şi întări- 

rea unor caractere secundare, care imprimă indivizilor o 

variație. 
4 y% 

O altă constatare de enormă importanță: există oare- 
care împărțire de roluri în materia vie, O parte din ea diri- 
gue evoluţia şi transmite urmaşilor caracterele generale spe- 
cifice, alta mai ales caracterele secundare, 

Spre a fi înţeles, reamintese că partea cea mai mică la 
care se reduce o fiinţă, celula, e formată din materii còm- 
plexe numite cu un cuvint protoplasmă, Dar atit compozi- 
tia chimică cit şi organizarea au determinat pe istologi să 
numească  nucleină sau cromalină un fel de  protoplasmă 
ce constitue cea mai mare parte a simburaşului ori nucleu- 
lui celulei, pentrucă are între altele proprietatea de a ab- 
sorbi puternic unele materii coloratoare. Restul protoplas- 
mei e numit citoplasma. 

Oul, elementul prin care o ființă pluricelulară își con- 
tinuă neamul, e o simplă celulă. In protoplasma lui sint in- 
chise toate posibilităţile cu el să construiască un animal ase- 
mănător cu âcel din care s'a născut oul. In el s'a inscris in- 
treg trecutul strămoșilor speciei, care se va desfăşura pres- 
curtat sub ochii observatorului prin segmentări în 2, 4, 8. 
16, 32... celule, prin îndoiri şi muguri, prin diferențieri in 
țesături, prin organe complicate ce-și întregesc organizarea 
fără a fi modificate decit cu totul neinsemnat prin influ- 
enja mediului. In timpul acestei desvoltări ființa în forma- 
ţiune (embrionul) a consumat hrană, a respirat aer, a fost 
supusă unei temperaturi uneori schimbătoare. Totuşi, din 
toate aceste elemente deosebite, ca a construi! materie ase- 
meni cu a sa şi a distribuit la locul cuvenit puterile de orga- 
nizare, care să dea fiecărei părticele însușiri ca ale părin- 
ţilor. - 

Fiinţa tinără moşteneşte de la părinți nu numai o sub- 
stanță cu manifestări de viaţă, ci o materie care in orice îm- 
prejurări (dacă nu o distruga), va clădi pină în amănunte 
un organism la fel cu strămoşii. e > e 

Sarcina aceasta pure prea complicată pentru acelaşi fel 
de materie, de aceia a intervenit o împărțire: citoplasma se 

re că poartă caracterele generale specifice, iar simbu- 

rele, şi în particular cromatina lui, caracterele de rassă, ca- 
racterele secundare ce pot fi supuse variaţiunilor, cum vom 
vedea, 


MA zed Li at 
ruta, VIAȚA ROMINEASCA — 
ni. 


Pentru a urmări mai lesne cele ce urmează € necesar 
să deschid un parantez, reamintind cetitorului unele cuno- 
ştințe de segmentare celulară. 

La fiinţele cele mai inferioare, monocelulare, înmulţi- 
rea se face prin lungirea, gituirea la mijloc şi apoi ruperea 
nucleului, după care se gitue și protoplasma pină ce din o 
celulă se fac două. 

La fiinţele pluricelulare acest fenomen de segmentare 
e mai complicat și apar în celule pe cale de împărţire figuri 
ce ne dau impresiunea unor spectre magnetice, cînd punem 
un magnet în pilitura de fier. 

Fără să descriu în amănunte fazele fenomenului, notez 
că în citoplasmă se văd la un moment dat două centre, la 
două poluri opuse. Intre aceste centre sint firicele de proto- 
plasmă ce formează un fus, iar pe firele fusului în direcţia 
ecuatorului sint citeva bucăţi de cromatină în formă de firi- 
cele scurte, groase și adese cu forma de V (Fig. 1). ` 


Fig. |. — O celulă în curs de sepmentare. Pe firicelele 
care unesc cei doi ge aşează cromosomii, care se vor 
împărți în cite 2 ți egale; apoi fiecare jumătate de 
cromosom fe "dreaptă câtre un pol. 


Faptul a atras de multă vreme atențiunea; importanța 
atribuită teoretic s'a recunoscut mai apoi și prin experien- 
tele de hibridare, cum vom vedea. 

Oul se formează însă din contopirea a două celule re- 


BIOLOGIA ŞI GENETICA EXPERIMENTALA 35 


producătoare sau gameți. Ele, provenind din părinți care 
au, să zicem, 4 cromosomi vor da naștere prin fecundație la 
un ou cu 8 cromosomi... Dacă ar fi aṣa, numărul cromoso- 
milor s'ar dubla în fiecare generație. Ceiace nu se întimplă 
din pricină că, prin fenomene de reducere a cromatinei 
atunci cînd se prepară gameţii (ovulii şi spermatozoizii) 
fiecare vine numai cu cite o jumătate din cromatină. cite 
14 din numărul cromosomilor. Deci la o specie cu 4 cromo- 
somi, ovulul va avea 2 și spermatozoidul tot 2. Prin unirea 
lor se capătă oul, care va avea 4 cromosomi: 2 dela tata, 2 
dela mama. (Fig. 2 B). 


SA diriguese BNS 
' sedmeniarea 


Fig. 2. — A. Cromosomii așezați la mij'ocul (ecvatorul) cviulei care 
incepe a se împărți în doua cetule-fiice. 
B. Fecundaţia oului de limbrie cu capul maro (Ascaria 
megalocephala bivalens) în care şi ovulul şi spermato- 
zoidul au cîte 2 cromozomi, 


Incepind segmentarea oului vom vedea distribuţia no- 
tată mai sus: polii, fusul nuclear și 4 segmente de cromati- 
nă aşezate la ecvatorul fusului. Mai apoi fiecare cromosom 
se crapă dealungul, grăuncior cu grăuncior. Fiecare parte 
are jumătate din cromatina unui cromosom., Curind cele 
două jumătăţi din fiece cromosom despicat se depărtează 
una de alta îndreptindu-se la cite unul din cei doi poli. 
Așa se duc către fiecare pol 2 cromosomi dela tată şi 2 cro- 
mosomi dela mamă, prin urmare cele 2 celule prime for- 
mate de ou, precum şi toate celulele celelalte ce se vor tot 
inmulţi vor cuprinde şi cromatină paternă și maternă. 

Semnalez că ovulul aduce în ou o mare citime de cito- 
plasmă şi o citime de cromatină, iar spermatozoidul aduce 
aproape numai cromatină, căci citoplasma ce forma coada 
lui n'a luat parte la fecundaţie. 

Dacă ținem samă de afirmarea de mai sus că citoplasma 
cuprinde factorii eredității generale şi nucleul pe cei ai ere- 
dităţii rasiale sau speciale, atunci slabă contribuţie la massa 
ereditară aduce întăl! 


86 VIAȚA ROMINEASCA 


S'ar părea că este o opoziţie între ereditatea nucleară si 
cea rană peste Opoziția e numai aparentă, pentrucă ma- 
teria vie rezultă din o elaborare în cursul căreia intră în 
joc şi factorii nucleari, care determină funcționarea și asi- 
milaţiunea citoplasmei. Or, cei 2 nuclei aduşi de gameţii fe- 
cundaţi sînt prea puţin diferenţiați, pentru ca ei să deter- 
mine variaţii în citoplasma oului, de aceia caracterele parti- 
culare paterne ori materne atirnă de ereditatea nucleară. 

După aparenţă am crede că sint două eredităţi, una ci- 
toplasmică, alta nucleară. In realitate ereditatea e una ca și 
viaţa unei ființe. Atit numai că nucleul influențind continuu 
funcțiunea asimilatoare a citoplasmei va putea introduce 
uşoare modificări, deoarece materia lui nu mai e omogenă, 
ci cuprinde 2 factori deosebiți oricit ar fi de înrudiţi: cro- 
matină paternă şi maternă. 

Şi în această perturbare adusă de cromatina străină ovu- 
lului ce cuprinde multă citoplasmă, sint grade deosebite, 
care ne îndreptiţese a considera ereditatea ca legată în mod 
necesar şi imediat de viața însăşi, nu ca o putere misterioasă. 

Lu o fiinţă monocelulară, cum e o bacterie, lucrul este 
evident. Bacteria asimilează, creşte, ajunge un volum oare- 
care, după care nucleul și cilop se repartizează spre 
a forma două fiinţe identice. 

La animale și plante superioare, unde încă e posibilă 
inmulțirea prin butași, marcote, muguri, gemule şi o bucăți- 
că de fiinţă duce cu sine o parte din patrimoniul ereditar 
specific, fără nici o perturbare. Aici puterile pe care le avea 
oul de a reface ființa, se mai păstrează și în celule care au 
evoluat întrucitva. Chiar la înmulţirea prin ouă, dacă se 
contopesc gumeţi produși de acelaşi individ (hermafrodit), 
nu se introduce nici un element străin, Deosebiri mai im- 
portante se ivesc la ființele ee series (plante și unimale) 
cînd pgameţii provin dela indivizi deosebiți și cind prin ur- 
mare nucleul patern aduce potențialități deosebite de ale 
ovulului. Acest mod de fecundare se realizează la fiinţele 
pluricelulare mai tirziu şi nu lipsesc forme de trecere; do- 
vadă nouă că nici un progres nu se realizează în natură 
fără treceri destul de încete — dacă nu continui. 

Odată forma! oul, adică îndată ce numărul cromosomi- 
lor specifici sa restàbilit, începe segmentarea prin care se 
va reface un organism nou, Celulele născute prin segmen- 
tare (blastomerele) au la început aceleași potențialităţi cași 
oul. Separînd primele 2 ori 4 blastomere, fiecare poate da 
naștere la câte un individ. Dar după aceste prime segmen- 
tări potențialitățile de organizare a unei fiinţe complecte 
sint mai limitate, cu atit mai curind limitate, cu cit funtu e 
mai superioară. La o hidră, un burete, chiar după ce s'au s- 


BIOLOGIA ŞI GENETICA EXPERIMENTALA 87 


rătat diferențieri celulare, încă multe dintre celule pot- lua 
rolul de ouă. 

Dar chiar la fiinţele cele mai superioare, se izolează în 
cursul desvoltării grupuri de cclule, care vor păstra poten- 
țialităţile oului. Aceste grupuri de celule vor da naștere la 
celulele reproducătoare. Ele constitue celulele germinale, 
ce stabilesc continuitatea materiei vii dela un ou la altul, 
dela o generație la alta, chiar cind restul corpului (soma) 
va fi suferit unele variatiuni, va fi dobindit caractere se- 
cundare. 

Cât şi cum îşi apără celulele germinale patrimoniul lor 
ereditar de influenţele somei, încă nu e deslușit, deşi s'au rea- 
lizat variaţiuni ereditare, ce saw păstrat multe generațiuni 
fără alterare. Probabil că micile variații corporale nu ră- 
min cu totul fără efect asupra materiei ce poartă caracte- 
rele ereditare, de aceia fecundările între indivizi de rasse 
deosebite, şi cu atit mai puternic între indivizi de specii deo- 
sebite, produc interesante perturbări in patrimoniul ere- 
ditar. 


Aceste fecundări intre rasse deosebite, experienţe de 
hibridare, au dat rezultate interesante, căci ele intrerupind 
continuitatea ereditară a două rasse prin introducerea unui 
element perturbator, se provoacă schimbări in rinduiala 
segmentărilor şi diferențierilor care conduc la variațiuni ce 
nădăjduim să ne pună pe drumul deslegării marii enigme: 
transformarea speciilor. 

s*a 

Genetica, ştiinţa dobindirii de varietăţi prin incrucisare de 
indivizi de rasse şi specii deosebite, urmind exemplul lui Men- 
del, a căutat să înlăture complicaţiunile. A ales în primele 
cercetări pentru hibridare indivizi care se deosebeau prin 
un singur caracter. De pildă, mazăre cu boabe verzi foarte 
roditoare şi mazăre cu boabe gălbui-roșietice. Mazărea e 
material bun pentrucă în mod normal se fecundează sin- 
gură. Rămine deci să se suprime staminele unei flori îna- 
inte de a se deschide și a se aduce polen dela altă varietate. 
Se culeg boabele căpătate prin această fecundație incruci- 
şată și se calculează numărul celor ce prezintă caractere 
noi, precum și cîte au încă însuşirile părinţilor. 

dă alegem un exemplu simplu. S'au încrucișat florile 
roşii ale unei plante, Mirabilis jalapa, cu florile albe 
ale unui individ de aceiaşi specie şi invers, Sau luat 
cuvenitele măsuri pentru a înlătura fecundări străine; sau 
adunat seminţele şi sau semânat. Indivizii primei genera- 
ţii au flori roze, Băânuim câ rezultatul se datorește ameste- 
cului sau combinării depline între cele două materii sau 
factori care determină însușirile alb și rog. (Fig. 3). 


soteh wi -S Ati 


aR t al d 
B3 VIAȚA ROMINEASCA 


Dacă fecundăm însă între dinşii indivizi din această 
generație primă de hibrizi, care au flori roze, atunci căpă- 
tăm în a doua generație un sfert de indivizi cu flori roşii. 
un sfert cu fiori albe şi o jumătate cu flori roze. Raportul 
e 1: 2: 1. Aceasta ar însemna că cele două materii vii nu 
erau amestecate intim, cu atit mai puţin nu erau combi- 
nate, de aceia sau izolat lesne în a doua generaţie. Dar izo- 
larea nu e deplină, totală. 

Incrucişind indivizii din jumătatea cu flori roze, consta- 
tām iarăși că 14 sint roşi, 14 albi, şi jumătate din numărul 


5 


| Sa 
A dous Jeneratie corale 


Fig. i. Iuerucigarea a două rase da Mirabilis jalapa roşii x cu M 
jalapa aibe. In prima generație bibrizii sint roz, în generaţia 
a doua apar formele albe și roşii pe lingă cele roze. 


total al indivizilor au flori roze. Fenomen repetă 
patajiiie următoare, e cz „să 
acă um presupune că însușirile ros şi alb sint intru- 
pate în nişte lichide care se pot nastea tre dinsele, n’a- 
vem nici un drept să ne așteptăm la izolări ca în raportul 
1:2: 1. Dacă am admite însă că însuşirile ros și alb sint 
reprezentate prin cite o particulă solidă, un grăuncior, o 
genă cum se spune, atunci lucrul e explicabil. Dacă prin 
segmentările succesive și prin fecundări se pot grupa gene 


BIOLOGIA ŞI GENETICA EXPERIMENTALA 39 
de acelaşi fel, avem flori roşii ori albe. Dacă se înlovărăşese 
2 gene diferite, atunci celula ou are ambele potențialităţi 

rtate de cei 2 gameli şi ca va avea caractere comune 
alb+roş=roz. (Fig. 4). 

fecundaţie între hibrizi rozi avem prin urmare ur- 
mătoarele posibilități prevăzute teoretic: Ori ambii gameţi 
au ambele feluri de gene si atunci hibrizii vor fi rozi ca și 
în prima generaţie; 

Ori anterozoidul (resp. firul de polen) are gena albă și 
fecundează o oosferă cu gena albă și avem în ou potenția- 
litatea alb: urmașii vor avea flori albe; 

Ori un anterozoid cu gena roşie fecundează oosieră cu 


Fig. 4. - Posibilităţi de repartizare a cromozomilor cara repre- 
zintă doui însasiri deosebite (ale tatălui și mamei) dacă erau 
amestecați în ovul ori spermatozoid, Fi pot răminen umes- 
tecați (D) ori se izolează (C) usu încît gametul poate avea 
numai cromozoiui paterni ori materni. 


gena roșie şi urmașii sint toți roşi sau  anterozoidul are 
gena roşie şi fccundează vosfera cu gena albă sau invers și 
atunci vom avea hibrizi roz. 

Ceiace explică proporționalitatea 1: 2: 1, ce se constati 
experimental. 

Asemenea constatări sau verificat de nenumărate ori cu 
plante și animale deosebite, Stăruesc asupra faptului că re- 
zultatele sint statistice, deci spre a ajunge la o medie cit 
mai exactă trebue scoasă din numere mari (din sute de hi- 
brizi supuşi experințelor), De aceia raportul 1: 2: 1, pentru 
incrucișări de ființe deosebite prin un singur caracter ori 


2) o VIAȚA ROMINEASCA 
prin mai multe, dā rezultate mai clare la vegetale, unde se 
produc sute și mii de seminţe, decit la animale. 

Ideia că factorii care dirigue organizarea pentru a rea 
liza anume caracter sint anume grăuncioare de cromatină 
poate fi ipotetică. Cercetări minuţiouse pe numeroase plan- 
te și animale dau însă destule indicaţiuni că ele sint reale. 
In adevăr cu cit se cunosc mai bine eromosomii la mai 
multe plante şi animale, cu atita se constătă mai frecvent 
t. Că nu toți cromosomii sint identici ; 2. Că în acelaşi cro- 
mosom nu e identitate de arăuneioare (gene) dela un capăt 
la celalt. Și 3. Că sint multiple posibilităţi de intovărăşire 
intre cromosomi întregi, precum sint și posibilități ca din 2 
cromosomi 'alăturaţi să se facă contopiri dealungul, Capul 
unuia se unește cu capul celuilalt fir, dar se poate și con- 
trarul: coada unuia să se întregească cu capul celuilalt. 
Deci, dacă genele au o anume rinduială, sar putea întovă- 
răşi gene de același fel ori deosebite. 

(Expresia cap și roadă nu răspund unei realități ci pen- 
iru a designa cele două capete ale firului cromosomic). 

Numeroasele corciri executate și verificate de școala 
profesorului Morgan din America, precum şi de alţi cerce- 
tători din Franţa și Germania, au putut descurca unele din 
fenomenele aceste chiar prin examinări istologice. Asupra 
lor cei interesaţi a cunoaşte problema, ar amânunte în 
lucrarea lui E. Guyenat (Paris G. Doin, 1931). 


eta 


Urmările acestor cercetări de corcire între ruse deose- 
bite prin cite un anume caracter, nu se pot încă prevedea. 
Dar primele rezultate sint extraordinar de interesante. Citez 
unul care ne interesează indeosebi: In Suedia e un soin de 
griu: foarte resistent la frig, dar rodeşte tare puţin. S'a cor- 
cit acest grâu cu eel din Europa apuseană. După succese şi 
insuccese de ciţiva ani, triumfal e definitiv: Suedezii au o 
rasă de grîn rodilor și rezistent la friq. 


s*a 


alegina pentru corcire plante şi unimale care se deose- 
bese prin cite 2 caractere secundare, fenomenul proporțio- 
nalității se păstrează, dar e altul: 9: 3: 3: 1 prevăzut teore- 
lic, realizat practic. 

In aceste corciri trebue ținut samă de superioritatea 
(dominanţa) unor caractere faţă de altele, care rămin la 
mulţi indivizi subordonate și nu apar decit atunci cind pre- 
domină factorii acestor caractere sau, mai pe înţeles, cind 


BIOLOGIA ȘI GENETICA EXPERIMENTALA m 


“au ales în cromosomi mai multe gene, din caracterul sub- 
ordonat (recesiv). ! 

Un exemplu. S'au fecundat florile feminine ale unui 
soiu de popuşoi cu grăunţe albăstrii — sbireite, bogate in 
zahăr, cu polenul unei varietăţi cu grăunţe galbene, netede, 
bogate în făină (amidon). In prima generație sa obținut 
un hibrid cu grăunțe albăstrii şi netede. Inerucișind numai 
polen şi oușoare dela aceşti hibrizi, se constată rezultatul 
prevăzut de combinația de mai jos, în care sau notat însu- 
şirile cu litere : A = albastru, g = galben; N = neted; s ~ 
sbîrcit. Caracterele domin:mte sint notate cu litere mari, 
cele recesive cu litere mici. 


Combinații posi- | 
bile între gameți 


Din aceste 16 combinați posibile rezultă că: 


9 indivizi vor avea grăunţe ulbastre-netede 
3 indivizi vor avea grăunțe albastre-sbireite 
3 indivizi vor avea grăunţe galbene-netede 
1 individ va avea grăunţe galbene-sbireite 


Deci experiența ajunge la raportul 9: 3: 3: 1. Aceste re- 
zultate prevăzute dau Geneticei valoarea unei științe expe- 
rimentate care va limpezi probabil în curind mulțime de 
probleme biologice, între care acea asupra sezualității, în 
care s'au și căpătat rezultate de mare interes după preve- 
derile mendeliene, şi — nădăjduim — va limpezi și marea 
taină a originii speciilor. 

T. A. Bădărău 


* In „Viaţa Romineaeci“ din 1914 vol. XXXII, am expus pe larg 
co se știa atunci despre ereditatea mendeliand. 


[sus prin oraş 


Astă-noapte a colindat prin oraş Isus. 

Pe subt lumina lămpilor electrice, pășea rar, 
Umbra lui se forfeca 'n lungimi de trotuar, 

Din cînd în cînd îşi aţintea căutătura 'n sus, 

Ca să-şi alunge, poate, gindurile grele, 

Sau căuta pe cineva acolo printre stele. 

Ca un voevod în veşiminte schimbate, 

A străbătut cercetător prin cetate. 

Paznicii l-au măsurat bănuitori, 

Nu de alta, dar oraşul mişună de spărgători. 
După mersul greoi și după obrazul pierit, 

Se vedea că umblase mult şi că era tare trudit, 
Că şi-a purtat privirea, sătulă de cer și de îngeri, 
Pe chipuri sărmane—şi ca stat să asculte la plingeri 


Din umbra unui castan, l-a oprit o şoptire 
„Omule, nu vrei să mergi cu mine? 

Sint tinără şi pricepută la iubire“. 

El a privil-o cu mihnită bunătate 

Şi i-a răspuns, blagoslovind-o 'n sine: 
„Pentru viața ta, umplută de ponos, 
lertată eşti deapururi, femee, de păcate! 
Şin pleoape-i străluci, o clipă, plinsul. 


Un cine ra ear l-a mirosit prietenos 
„Şi sa luat, în trei picioare, dupa dinsul. 


m ISUS PRIN ORAŞ Žž CĂ s 


Apoi s'a înclinat către potaia jigărită 
Şi i-a mîngiiat ochii şi blana năpirlită.. 


Cinele a prins să scheaune ușor, 

De parcă i-ar fi spus: 
„Doamne-Dumnezeule Isus ! 

Desparte-mă odată de viața asta lungă, 

Că toţi lovesc în mine, mă bat și mă alungă, 
Tu, cel ce 'nviaşi morții, ingădue-mi să mor”... 


Isus iar sa 'nduioşat, ridicindu-şi fruntea agale. 

Se vedea că era un om cu inima moale. 

La o cîrciumă, ca un semn pocit, rinjea o fereastră, 
Acolo a intrat tinărul cu bluză albastră. 

Cînele,a rămas ascultând, cum răsbătea dinăuntru, ironică, 
O melodie guițătoare de armonică, 

Inginată de un glas hodorogit şi slut. 

Apoi s'a încovrigat pe trotuar, lingă zid, să se culce, 
Gindindu-se la omul cu mingierea dulce, 

La Dumnezeu, pe care numai el l-a cunoscut. 


Dimineaţa, podarul, înjurind moarta potaie, 
A zvirlit-o de ceafă, în lada cu gunoaie.. 


Georye lL.esnea 


Inițiativa particulară şi azistenţa oficială în 
combaterea tuberculozei 


Tuberculoza se întinde la noi catastrofal. Nu e nici o 
exagerare În uceastă afirmare. Sint pe fiecare an, in țara 
noastră, cel puţin cincizeci de mii de cazuri de moarte, din 
cauza ei, şi două sute de mii de bolnavi cu leziuni deschise 
au toate prilejurile ca să răspindească boala și moartea, Ci- 
frele acestea dobindese însemnătatea lor tragică atunci cind 
sint puse alături de cele din țările de cultură, în care, prin 
măsurile luate, tuberculoza a scăzut considerabil. Mortalita- 
tea e redusă în aceste țări la o pătrime şi uneori la şi mai 
puţin faţă de ceeace e la noi. Pe cind în tara noastră, e in 
jurul cifrei de 3 la mie, în Queensland in Australia e de 0.4 
a mic, în Noua Zeelandă de 05 la mie, în Danemarca de 0.75 
la mic, în Germania de 0.9 la mie, în Anglia de 0.95 la mie, 
în Franța de 1.64 lu mie. Deţinem tristul record de a fi una 
din ţările cele mai tubereulizate din lumea întreagă, ceeace 
ne scoboară pe ultima treaptă de barbarie pentru tot ce pri- 
vește măsurile sanitare, de oarece n'am ştiut să stăvilim o 
boală care e mai ucigătoare decit toate celelalte boale infec- 
țioase şi epidemice la un loc, Pagubele materiale care rezultă 
de pe urma acestei situații sint enorme, Prin morţii de tu- 
berculoză şi prin incapacitatea de muncă provocată din cauza 
boalei, 17 miliarde lej se pierd pe fiecare an. Trei pătrimi din 
morți, cum arată statisticele, sint la virsta între 15 şi 40 de ani, 
în plină perioadă, prin urmare, de producție şi activitate. Ati- 
tea vieţi tinere dispar înainte de vreme, dutind cu ele mari nã- 
dejdi pentru realizări ulterioare de care ar fi fost capabile în 
toate ramurile de activitate, cind cei care mor erau munci- 
tori cu mintea sau cu braţele. Dacă am reduce mortalitatea 
la jumătate din ceeace e acum, am păstra patrimoniului na- 
tional peste 8 miliarde lei pe fiecare an şi mai cu deosebire. 
capital nepreţuit de mare şi care nu se poate evalua în cifre, 


E- INIȚIATIVA IN COMBATEREA TUBERCULOZEI ui 


atitea elemente de valoare pe care tuberculoza le distruge din 
cauză că nu se pune nici o stavilă pustiirilor ei. O reducere 
notabilă a acestei mortalități nu e prea greu de obţinut. Do- 
vada e făcută prin exemplul altor țări în care tuberculoza, 
de la extensia mare pe care o luase înainte a scăzut acum 
foarte mult. In Danemarca, cu 40 de ani în urmă, mureau de 
tuberculoză cam tot atiția citi mor încă la noi: 3 la mie, As- 
tăzi, în această țară nu mai mor decit un sfert faţă de numă- 
rul de altă dată: 0.79 la mie. La aceste rezultate sa ajuns 
printr'o înteţită campanie de combatere a boalei. In țara g- 
ceasta mică ca întindere şi populaţie, dar de o sănătoasă şi 
chibzuită democraţie, a fost o intrecere între Stat şi particu- 
lari ca să se ia măsuri pentru stăvilirea boalei. Ajutoarele 
date de Stat şi de oraşe în 1929 au fost de 6 milioane franci 
aur, Păstrind proporția ar trebui să cheltuim la noi 1 miliard 
300 milioane lei anual pentru combaterea tuberculozei. Bu- 
getul nostru oficial era just de 22 milioane lei pină în 1929, 
cecace constitue, se va recunoaşte, o diferență apreciabilă 
fiind exact de 60 de ori mai redus de cit cel din mica Dane- 
marcă, unde tuberculoza e atit de puțină răspindită dar cam- 
paniile se menţin totuși intense, pentru a obține cu boala să 
fie înlăturată cu totul. 

In anul 1930, bugetul combaterii tuberculozei atit de deri- 
zoriu u fost încă redus găsindu-se că totuşi era exagerat. I 
sa aplicat cea mai singeroasă cotă (40 la sută) în curba de 
sacrificiu. Faţă de atita nepăsure în prevederile bugetare tu- 
berculoza creşte considerabil. Avem nădejdea că actualii con- 
ducători cum au anunţat în declarația lor programatică, ca şi 
in toate ocaziile. — acum în urmă în Mesaj la deschiderea Par- 
lamentului, — vor ști să acorde atenția care se cuvine azisten- 
tei sanitare, şi celei a tubereuloşilor în primul rind, deoarece a 
fost atit de neglijată şi oropsită pină acum, şi-şi vor rès- 
pecta astfel angajamentele. Fonduri pentru această uzistenți 
vor trebui să fie găsite prin toate mijoacele, fiindcă altfel 
mergem la dezastru, Realizări de organizări se impun, de- 
oarece tuberculoza nu face popasuri şi nu permite răgazuri. 
Inţirzierea pentru stăvilirea ci a fost deja destul de mare şi 
nu mai poate dăinui. Pină atunci ceeace n'au făcut încă ofi- 
cialii, trebue să compleeleze cit mai mult posibil particularii, 
aducind contribuţia lor materială şi o dirză credință că luptă 
pentru o cauză mare, 

Am introdus şi noi un timbru pentru ajutorarea tuber- 
culoşilor. Din timp, în timp voim să facem o mobilizare a tu- 
turor bunevoinţelor pentru răspindirea lui. Franeejii, orga- 
nizează acum pe o scară întinsă vinzarea lui, 


Am încercat să vindem şi la noi în localuri publice din 
Bucureşti ca şi din celelalte oraşe ale țării acest timbru. Cu 


Rh n 


96 VIAŢA ROMINEASCA 


| 


o sumă foarte mică — 2 lej — cei care l-ar fi luat ar fi făcut 


dovada că împărtăşesc sentimente de compătimire pentru 
soarta tubereuloşilor. El rămine facultativ. Toţi cei care-şi 
dau sama de gravitatea problemei ar fi trebuit să-şi ia spon- 
tan obligaţia să-l intrebuințeze dintr'o datorie de solidaritate 
faţă de Toinavii, atit de nenorociți pe care nimeni aproape 
nu-i ajută. Vom reuși, nădăjduim, să obținem cîndva — fa- 
cultativ el găseşte puţin răsunet — cind cel al aviaţiei îşi va 
fi realizat sumele necesare să fie oficializat și el. Timbrul a- 
viaţiei are o deplină justificare, Pasările mindre care sboară 
in văzduh, afirmind puterea geniului omenesc pe lingă că vor 
fi mesagerii şi curierii viitorului ca să stabilească apropieri 
intre țări şi popoare, ne vor apăra sub aripele lor de multe 
primejdii cînd interese prea egoiste nu vor îngădui aceste n- 
propieri. E bine de aceia ca ele să fie cit mai numeroase pen- 
truca apărarea să devină cit mai complectă. Inălţindu-ne însă 
spre cer, nu trebue să pierdem din vedere pămîntul. De sus, 
il îimbrățișăm cu priviri senine și planind nu-i dovedim amă- 
nuntele de multe ori tragice și dureroase. Sus e liniște. Jos însă 
e vălmășag de patimi care se ciocnesc. Oamenii se sfişie in- 
tre ei şi-şi scurtează astfel timpul de lucru și viaţa care ar fi 
putut să curgă lină şi folositoare. Cind va fi mai multă armo- 
nie între oameni atunci și boalele care provin deseori din 
sbuciumul în care societățile actuale se agită tumultuos vor 
fi în mare parte înlăturate, Ajutind la stăvilirea lor ne înde- 
plinim o îndatorire de solidaritate omenească și socială. 

Ar trebui și la noi să concentrăm acţiunea de propagandă 
prin vînzarea timbrului antitubereulos — ca una din cele 
mai de folos propagande — la o anumită e a anului. 
Cea mai potrivită ar fi, ca în Franţa, în Statele-Unite și în 
alte țări în preajma sărbătorilor Paștelor. 

Se fac daruri din tradiţie la aceste sărbători. Bogat şi 
sărac, fiecare după mijloacele lui ține să aducă cft mai multă 
bucurie celor din jurul lui. De ce atunci, cu un mic obol dat 
pentru timbrul antituberculos care însă totalizat pe mii şi 
milioane de exemplare ar putea să reprezinte sume consi- 
derabile, n'am căuta să producem mulțumiri marilor năpăs- 
truiți ai soartei care sunt tuberculoșii? In Statele-Unite, vin- 
zarea timbrului antituberculos produce 8 milioane dolari pe 
an, (un miliard patru sute milioane lei), în Franţa peste 
milioane franci, 180 milioane lei în ultimul an (în patru ani, 
de cînd a fost introdus, a adus 70 milioane franci), La noi, 
anul trecut, timbrul a dat 110 mii lei. E o sumă atit de deri- 
zorie încit e penibil să mai fie citată. Timbrul e în mare parte 
ignorat și din cauză că nu se pune destul în evidenţă rostul 
şi scopul lui. In Franţa, în preajma epocei cînd timbrul e 
pus in circulație, se întreprinde un afişaj monstru și broșuri 


INIȚIATIVA IN COMBATEREA TUBERCULOZEI 97 


de propagandă, foi volante sînt distribuite cu proiuziune. Sute 
de conferinţe publice, de reprezentații cinematografice, de 
audiții la radio agită problema primejdiei boalei şi a mij- 
loacelor dea o înfrina. Se face astfel o reclamă în stil 
mare ca să se obțină să fie cit de mult cunoscute foloasele 
vinzării timbrului în scop de asistenţă a bolnavilor. Un con- 
gres special întruneşte autoritățile şi pe particularii care 
aderă la acţiunea de intensificare a distribuirii lui ca să se 
discute mijloacele cele mai practice pentru ca vinzarea să fie 
cit mai reuşită și fructuoasă.’ 

O intensă propagandă ar trebui să fie întreprinsă și la 
noi — vinzarea timbrului e o ocazie pentru această propa- 
gandă — ca să se arate tuturor în ce cumplite suferințe se sbat 
bolnavii. Cind la ei boala desăvirşeşte sărăcia, tragedia ajunge 
la un punct culminant. Numai prin campanii sistematice inso- 
tite de demonstraţii practice in anumite localităţi care să do- 
vedească că punind in joc toate mijloacele de luptă, boala 
poate fi intrinată aşa de mult încît să fie redusă la proporții 
minimale, propaganda ar decide şi pe cei mai nehotăriţi să nu 
rămină impasibili la pustiirile unei boale care a devenit atit 
de cotropitoare numai din vina inerţiei şi nepăsării celor — şi 
sint cei mai mulți — care nu știu să ia atitudine de luptă ca să 
se opună invaziei ei. Demonstraţiile făcute aiurea, cu rezultate 
care nu suferă ceva etnei ar putea fi invocate ca exemple ti- 
pice pentru a dovedi valoarea unei lupte sistematic întreprin- 
să. Atenţia mulțimilor — numai printr'o acţiune de opinie pu- 
blică se pot produce curente mari populare — ar fi fixată asu- 
pra marelui isvor de dureri care e tuberculoza, ca boală de 
lungă durată. Cind reuşeşte să se introducă intro casă de 
oameni săraci, cum nu o pot căuta prin propriile lor mijloace, 
deoarece nu le au şi nu văd posibilitatea să şi-le procure, mi- 
zeria devine extremă. Ceiace nu pot face ei singuri, trebue să 
facă colectivitatea nu numai dintr'un sentiment de elemen- 
tară umanitate dar şi din instinct de apărare, 

Cu o bună sănătate se pol înfrunta neajunsurile şi mize- 
riile materiale, pe care papeipir arie actuale economice şi so- 
ciale le oferă cu prisosinţă. Boala de şi n'o avem încă astăzi, 
cei care ne credem sănătoşi, o putem avea mine cu atit mai 
mult că mocneşte ascunsă — reacţiile cu tuberculină dove- 
desc că la virsta adultă marea majoritate a populaţiei e tu- 
berculizată _ gata să-și facă apariţia cînd organismul scade 
in rezistența lui și nu mai poate să i se impotrivească. Reapa- 
riția boalei e ajutată prin infecțiile supraadăogate provocate 
de contactul cu bolnavii care-și răspindesc bacilii. Bolnavii 
aceştia circulă peste tot. Cind relațiile cu ei sint incidentale, 
ele nu reprezintă nici o primejdie. Dacă sint continue, sau la 
intervale apropiate, pericolul e real. Problemele de apărare 
a sănătății au astfel o lature de solidaritate în dureri așa cum 


- 


o VIAŢA ROMINEASCA vii 

lele o creiazā între oameni, Punind în lumină această so- 
Hdsritate, colaborarea diferitelor clase sociale va fi suscitată 
mai mult decit prin orice alte argumente, $ 

Este o teribilă apropiere pentru opera morții pe care tu- 
berculoza ca cea mai tipică din boalele sociale o pune Ja cale. 
Adevărată Nemesis, după concepția vechilor mitologii, întru- 
pind crudă și neiertătoare răsbunarea, ea pune in evidență în 
civilizațiile noastre factice și superficiale profundele lor con- 
tradicţii şi anomalii. Bogatul care indiferent la nenorocirile 
din jurul lui se inchide întrun strimt egoism şi nu voește să 
ştie că atiția nenorociţi îşi sfirșese zilele fără nici un sprijin 
şi ajutor pentru care ar putea contribui şi el din prisosul lui, 
are destule riscuri să se molipsească oricit ar părea că e fe- 
rit de atacurile boalei. Cind un servitor, o ingrijitoare de copii 
în cazul cînd sînt bolnavi pătrund în casa lui, aceştia au multe 
prilejuri să fie cauză de molipsire pentru el şi ai lui. Dacă se 
anchetează obirşia boalei la cei pe care modul lor de viață 
părea că îi pune la adăpost de a fi contaminaţi se descoperă 
că de multe ori ea se introduce în acest fel. Bogatul din- 
du-şi contribuţia pentru ajutorarea tuberculoșilor săraci nu 
face deci numai un act care rămine cu o valoare de înalt al- 
truism dar îndeplineşte şi unul de apărare proprie contribu- 
ind să se stăvilească o boală, căreia riscă să-i cadă pradă el 
şi familia lui. 

Simţul de solidaritate pentru a înlătura suferinţe provo- 
cate de boală care se deşteaptă sub înfăţişarea unui pericol 
comun trebue desvoltat începind dela copii, la o virstă cind în 
inteligenţe și sensibilităţii proaspete noțiunile acestea răspin- 
dite printr'o acţiune de propagandă se imprimă puternic. Pro- 
paganda trebue să tie întreprinsă sub o formă care să o facă 
accesibilă, așa încît să găsească mai mult calea inimei decât a 
minţei. Partea afectivă a ființei omenești vibrează mai ușor 
decit cea cu o bază numai de rațiune. Latura aceasta de psi- 
chologie pedagogică ar putea fi utilizată în vederea formărei 
unor deprinderi de igienă şi de pază a sănătăţii. De ce, cum se 
încearcă acum să se formeze generații cu o anumită educaţie 
cetăţenească — italienii crese copii în ideile fasciste înfiltrin- 
du-le acest crez politic, rușii sovietiei în cele bolșevice — nu am 
instrui întrun crez igienice copiii, indiferent de clasele sociale 
cărora le aparțin organizind instrucţia lor în această direcție 
nu numai printr'un învăţămint teoretic dar prin lecţii de 
fapte care să-l facă să fie mai uşor înţeles? Educaţia aceasta 
ar trebui să înceapă în familie de și pentru aceasta părinţii 
ar fi nevoe să cunoască, ei intii, principiile de igienă. Cei mai 
mulți însă și nu numai cei săraci care wau avut unde și cum 
să le învețe dar şi cei bogați le ignorează tratindu-le cu un 
dispreţ suveran din ușurință şi din nepăsare. 

Creiace nu fac părinţii trebue să facă şcoala. Un alfabet 


l= 

INIȚIATIVA IN COMBATEREA TUBERCULOZEI m 
al sănătății, un adevărat decalog cu prescripții pentru apăra- 
rea contra boalelor trebue să fie introdus in programul ei. 
Copiii l-ar învăţa și i s'ar conforma în felul lor de viață nu 
numai în clasa pe care o frecventează dar și la domiciliul pă- 
rinților lor. Elevii ar deveni pentru hceștia dascăli de igienă 
cu o mare putere persuasivă pri ăgălășenia cu care şi-ar 
indeplini rolul de propagandiști. 

Totul trebue pus în joc pentru împlinirea acestui pro- 
gram. Copilul e nevoe să fie luat de mină aproape de cînd se 
naște ca să fie educa! şi instruit pentru tot ce priveşte pre- 
cauţiile de păstrare a sănătăţii. In felul acesta ar deveni o 
ființă întreagă ca trup şi ca minte. Avind vigoarea fizică şi o 
judecată chibzuită ar ști să infrunte cu curaj greutăţile vieţii 
cu toţi sorții să le înlăture şi biruitor să le domine. Un peda- 
gog de seamă, Claparède a scris o carte instructivă pe care a 
intitulat-o: „Educaţia, incepind din leagăn”. Educaţia aceasta 
ar trebui să fie în primul rind igienică. Copilul e sub con- 
tinua amenințare a boalelor care-l pindese. El le-ar putea 
evita, în mare parte, dacă ar fi îngrijit. în așa fel, incit re- 
zistența organismului lui cu atitea puteri de apărare, să fie 
întreținută. E o boulă care mai tirziu va fi cea mai importantă 
cauză de mortalitate dacă nu se iau măsuri să fie împiedicată 
pună complect stăpinire pe organismul în care se încui- 

ează. 

Tuberculoza se dobindeşte în copilărie. Dacă infecția se 
produce intens, ea se manifestă cu localizări în diferite or- 
gane şi deseori chiar sub o formă de generalizare repede o- 
moritoare. In primii ani ai vieţii, contaminarea e egală cu 
boala şi de multe ori cu moartea. Totuşi şi la această virstă 
dacă se realizează condiții de igienă şi de profilaxie în jurul 
bolnavului cum acesta e isvorul de molipsire, boala poate fi 
impiedicată să se producă chiar la copiii mici. 

Contaminarea copilului e datorită de cele mai multe ori 
familiei. Léon Bernard și Debré într'o statistică relativă la 
124 sugari tuberculoși la care o anchetă minuțioasă a putut 
fi întreprinsă asupra originei contagiunei au arătat că în 95 
cazuri molipsirea a fost provocată de mama tuberculoasă, în 
20 de tatăl tuberculos, în 3 de rude mai depărtate, în 6 prin 
contactul cu tuberculoşi în spitalele sau în leagănele pe unde 
copiii trecuseră. Un fapt domină astfel problema tuberculozei 
la copii: cauza cea mai frecventă a contagiunei e mama 
cind este tuberculoasă. Copiii care locuese dela nașterea lor 
cu un tuberculos înaintat mor în proporţie enormă, cind nu 
se iau precauţii de profilaxie, izolind bolnavul sau Îndepâr- 
tindu-i din mediul contaminat. Calmette, în cercetări făcute 
prin dispensarele din departamentul Seine, arată că 25—32% 
din copiii născuţi şi crescuţi întrun mediu de tuberculoşi 
mor inainte de virsta de un an. Forssner, în Suedia, găseşte că 


100 VIAŢA ROMINEASCA 
70% din copiii care se nasc din mame tubereuloase și sint cres- 
cuţi de ele mor înainte de un an. Intr'un grup de copii — ur- 
măriţi de aproape de Léon Bernard, Debré şi Lelong — care 
trăiau în condiții de mare promiscuitate cu mamele lor tu- 
berculoase, mortalitatea de tuberculoză a fost de 80%. Heyn- 
sius van den Bergh dă o cifră de mortalitate de 83 la sută. 

Cind se iau precauţii profilactice, mortalitatea la copii 
chiar cînd trăiesc într'un mediu de tuberculoşi e foarte mult 
redusă, Schäffer la 133 copii născuţi din 77 mame tubercu- 
loase care fuseseră tratate întrun sanatoriu din Danemarca, 
la Vejle şi erau astfel instruite asupra modului cum să-și 
ferească copiii de molipsire, a găsit că mortalitatea de tu- 
berculoză printre ei a fost de 3.8%. Varrier-Jones in colonia 
de tuberculoşi dela Papworth lingă Cambridge, în care se 
află bolnavi cu leziuni de cele mai multe ori inaintate, dar 
unde igiena e de aproape observată, din 161 copii care trăiau 
la un loc cu ei n'a constatat nici un singur caz de moarte dato- 
rit tuberculozei. Brauening şi Neumann la 245 copii trăind in- 
trun mediu de tuberculoşi care era însă de oprop: supra- 
veghiat prin dispensare au găsit că numai 49 la sută din ei 
au sucombat de tuberculoză, Deutseh-Lederer printre 805 
copii din 305 familii de tuberculoşi pony in de aproape ob- 
servaţie prin dispensarele din Düsseldorf a constatat că pro- 
porţia de tuberculosi a fost mică, cu o mortalitate de 6.1%. 
Ostenfeld şi Kjer-Petersen au cercetat de aproape pe un nu- 
măr mare de ani mortalitatea copiilor născuţi şi crescuți 
priate tuberculoşi la Copenhaga. a fost de 78 la sută, 
n primul an al vieței mai mică decit mortalitatea generală 
care e de 8.88% la această virstă. Autorii aceștia au ajuns la o 
altă constatare egal de optimistă. Urmărind 251 copii din fa- 
milii de tuberculoși care la virsta imediat după naștere pină 
la 3 ani au avut reacţii pozitive la tuberculină şi fuseseră deci 
cu siguranță molipsiţi au găsit că cea mai mare parte din ei 
prin faptul că fuseseră de aproape ținuți în observaţie, apli- 
cînd în jurul lor măsuri riguroase de profilaxie au putut să 
râmină sănătoşi 5 pină la 22 ani dupăce contaminarea se pro- 
dusese. E o constatare care răstoarnă pe cele anterioare după 
care în primul an al vieţii infecția e egală cu boala şi mai tot- 
deauna cu moartea. 

O noţiune se degajează din aceste cercetări şi asupra ei 
trebue insistat cit de mult. Tuberculoza chiar la o vîrstă cînd 

„organismul nu este obişnuit cu atacurile ei, bacilii neavînd 
incă timp să-l fi invadat, ca să producă o stare de imunitate, 
e o boală perfect evitabilă dacă precauţiile de pază 
contra boalei, întrun mediu chiar foarte contaminat 
sint ținute în samă. Se poate deci afirma că tubereu- 
loza fiind dată marea ei rază de răspindire, e o boală puţin 
contagioasă în înţelesul că un număr mic din cei care vin 


INIȚIATIVA IN COMBATEREA TUBERCULOZEI 101 


în contact cu bolnavii şi numai cind măsurile de profilaxie 
sint neglijate, se bolnăvesc. Primejdia e în repetarea infec- 
țiilor de oarece contaminarea massivă nu e primejdioasă atit 
cît se crede. Brauening insistă asupra faptului că fiind dat 
că numai stropii mici împroșeaţi în timpul tusei pătrund în 
alveolele pulmonare, cum sînt destul de rari, chiar tubercu- 
loşii cu leziuni mari nu-i răspindese decit foarte puţin. Cind 
bolnavii păstrează precauţii de profilaxie şi ară stropii în 
batista pe care o ţin în dreptul gurei în timpul tusei, stropii 
necăzind pe jos nu se transformă în praf ca să fie inhalaţi și 
cu atit mai puţin încă atunci cînd podeala camerelor în care 
locuesc e curăţită cu o cirpă udă. Stropii însă cit de mic ar fi 
numărul lor, inhalați continuu prin suprainfecţii care se re- 
petă la cei din jurul bolnavului sfirșesc prin a le da leziuni. 
Fobia publicului față de tuberculoşi socotind că numai prin 
simplul act al prezenţei lor pot răspindi boala e şi crudă și 
nedreaptă. Sint două extreme în această privință: groaza ne- 
motivată de bolnavi, care însă cind sint precauţi nu-și räs- 
pîndese bacilii sau indiferența de boala socotită în massă, 
căreia, i se dă foarte puţină atenţie ca să fie oprită în exten- 
sia ei. Dacă măsuri bine chibzuite s'ar lua după un plan pro- 
filactic şi curativ — căutînd bolnavii și îndreptindu-i şi cu 
atit mai mult vindecindu-i se sting focare de molipsire — am 
ajunge şi la noi să răstringem considerabil mortalitatea 
și morbiditatea de tuberculoză. In cele mai multe din țările 
de cultură, cum reiese din cercetarea statisticelor, dela 1880 
pină în prezent, tuberculoza a fost redusă la mai puțin de 
jumătate. 

Planul de combatere ca să dobindească putere de aplica- 
ție urmează să i pe. în practică de oficialitatea sanitară, care 
la nevoe trebue să știe să-l impună. Rezultate de felul acesta 
sînt la noi greu de obținut de oarece mijloacele de asistenţă sint 
extrem de reduse. Căutăm pe an trei-patru mii de tubereuloşi 
şi restul pină la 200 de mii ciţi sint cu leziuni deschise rămin 
abandonaţi propriei lor soarte împrăștiind boala şi moartea. 
Cerem stăruitor de ani întregi, strigăm cit de tare, ca să ne 
audă cît mai mulți, să se sporească instituțiile de asistenţă, de 
oarece altfel, boala va sfirşi prin a ne cotropi pe toți. Con- 
trastul este penibil cu ceince e în alte țări, Avem un pat la 50 
de decese, 2 la sută din numărul de morți de tuberculoză pe 
cind în Danemarca sint 137 paturi la o sută de decese, 83 la o 
sută în Suedia, 77 la o sută în Anglia, 55 la o sută în Germa- 
nia. Chiar în Italia unde alarma e mare din care cauză sa 
recurs la legea specială a asigurării contra tuberculozei — 
prin fondurile pe care ea le va procura 22 mii noui paturi 
vor fi create pină în 1934 — există 20 la o sută de decese. 

Dispensarele prin care sar descoperi bolnavii dela pri- 
mele manifestări ale boalei și s'ar asista la domiciliu, cei ce 


ma VIAȚAROMINEASCA 
nu au nevoe de internare — Brauening socotește pentru Ger- 
mania că numai 21 la sută din cazurile cu leziuni active tre- 
bue izolate în instituţii — sint la noi ca şi neexistente. Cău- 
tām şi pe puţinii bolnavi pe care îi putem primi în sanatorii 
şi spitale după ce au ajuns la leziuni mari, de multe ori ire- 
mediabile şi după ce au avut prilej să molipsească pe cei din 
iurul lor, familia în primul rind ca şi pe tovarășii lor de 
ucru cînd au venit eu ei întrun contact repetat şi apropiat. In- 
treținem o cultură permanentă de bacili de tuberculoză în lo- 
cuințele mizerabile în care bolnavii îşi tirăse viața pînă la 
agonie sau în localuri de o igienă de multe ori deplorabilă în 
care sint nevoiţi să-şi treacă timpul prin felul ocupaţiei lor. 
Dacă i-am căuta cind sint curabili i-am îndrepta şi uneori 
i-am și vindeca mai uşor, reducind considerabil cheltuelile 
de asistenţă care cu cit tratamentul întirzie cu atit sînt mai 
mari. După un statistician american, Philli tratamentul fie- 
cărui caz de boală la începutul ei costă dolari pină la în- 
dreptare şi al unuia cu leziuni inaintate 4600, ca să se ajungă 
să se obţină redobindirea capacităţii de muncă la bolnav, La 
noi, organizările pentru descoperirea cazurilor de boală dela 
începuturile ei — examenul elnie nu e suficient chiar cînd e 
făcut de medici experimentați de oarece leziunile nu sint de 
multe ori apreciabile prin semnele clinice și trebue să fie 
complectat prin cel radioscopie — nu există aproape de loc. 

uberculosul sărac cum nu are mijloace să se caute și 
nu găsește nici dispensare unde să fie examinat iși neglijează 
boala. El o lasă să evolueze şi moare abandonat de toţi de 
oarece nimeni nu se ingrijeste de el cum să-i uşureze suferin- 
jees să împiedice in pinag a să devină un agent de mo- 
ipsire. In felul acesta prin lipsa de măsuri de asistenţă şi de 
profilaxie familiile în care se află un tuberculos devin pepi- 
niere de boală pentru cei din jurul lui. Capiii sint cei care se 
infectează în massă. Boala la adulţi ca primă infecţie e rară, 
deoarece întru citva sînt imunizaţi şi îi rezistă. Copiii îi cad 
pradă, terenul la ei fiind nou şi prielnic ca să fie receptiv 
pentru bacili. Din ei cînd nu sucombă, infecția nefiind prea 
puternică sau nerepetindu-se prea des se recrutează stocul 
enorm de bolnavi adulți care între 20—45 ani dau un 
procent formidabil de decese de tuberculoză (jumătate din 
numărul total al morţilor). 

Dacă copilul a scăpat infecţiei din familie sau dacă a- 
ceastă infecție a fost atenuată aşa încit boala să nu devină 
manifestă, el trece ulterior în viață prin numeroase ocazii ca 
să se reinfecteze și leziunea latentă să iasă la suprafaţă. 

Biciuită şi complectată, ca provoacă un întreg cortegiu de 
simptome. Imprejurările vitrege ale traiului fac ca organisme 
chiar puternice să treacă prin multe riscuri. E o etapă care 
nu ar fi atit de primejdioasă, dacă s'ar lua precauții ca la tre- 


INIŢIATIVA IN COMBATEREA TUBERCULOZEI 103 


cerea prin ca, copiii să fie ţinuţi sub un control care nu e greu 
de pus in practică. Şcoala ar trebui să fie un filtru pentru sănă- 
tate şi nu o cauză de boală. La copii, la virsta școlarităţii le- 
ziunile active sint foarte rare. Numai la 3 la sută din ei se văd 
focare pronunțate la examenul radioscopic, chiar printre cei 
cu reacţii pozitive la tuberculină, E o epocă, cind organismul 
avind o mare putere de rezistență reușește să intringă boala. 
Contaminarea dela tovarășii de clasă e puţin frecventă, de 
oarece boala cu leziuni deschise e rară printre ei. Pericolul 
există cînd dascălul e bolnav. Sint în privința aceasta date şi 
statistice care dovedesc posibilități de contaminare, ale ele- 
vilor, uneori în proporție mare dela profesorii tuberculoşi. 
Citeva exemple sint mai tipice. Astfel lckert descrie o clasă, 
in care 12 la sută din copii aveau un focar activ pulmonar, 
contaminuţi de un profesor tubereulos. Mende, într'o şcoală 
in care în timp de 5 ani, trei profesori muriseră de tubereu- 
loză a găsit 68 copii la 10.3 la sută din eio tubercu- 
loză cu leziuni evolutive. Klein citează trei clase molipsite 
prin profesorii care erau tuberculoşi. Numărul copiilor cu 
reacții pozitive la tuberculină în aceste clase varia între 72— 
74 la sută şi al celor cu focare active pulmonare între 15 şi 
27 la sută. Imi reamintesc, de cazuri destul de numeroase de 
la noi, de profesori tuberculoşi, pe care i-am examinat şi care 
cu toate siaturile şi îndrumările mele nu renunțau la catedra 
pe care o aveau de oarece îintrerupindu-şi ocupațiile, riscau 
să moară de foame, inainte de a muri de boala lor, neavînd 
dreptul nici la concedii de mai lungă durată, nici la o pen- 
sionare în condiţii convenabile care să le permită să se caute, 
Drepturile pe care legea actuală de combatere a tuberculozei 
li le conferă de a fi ajutaţi dindu-li-se retribuţia nu sint ținute 
in samă, oricât legea e declarată de oficiali ca încă în vigoare, 
E soarta şi a acestei legi ca a multora altora dela noi să ră- 
mină o simplă ficţiune deoarece prescripţiile ci nu pot fi puse 
in practică din lipsa unui buget — el a fost omis dela început 
oricit am cerul să fie introdus în textul ei — care să o facă 
aplicabilă. Dacă legea asigurării contra tuberculozei ar fi in- 
trodusă și la noi, automat, cum şi profesorii ar intra în pre- 
viziile ei sar gâsi putinţa unde şi cum să se caute, şi în inter- 
valul cit îşi fac cura familia lor nu ar rămine fără mijloace 
de subsistență deoarece aceste mijloace le-ar fi procurate prin 
casa asigurărilor sociale. 

Copilul ieşit din şcoală e prins de viață cu ocupaţii felu- 
rite, aşa cum situaţiile şi împrejurările sociale și economice i 
le pot oferi. Dacă o profilaxie activă ar fi întreprinsă prin lo- 
cuinţe sănătoase, printr'o nutriţie indestulătoare, prin exerci- 
ţii corporale practicate la timp potrivit, printr'o igienă gene- 
rală bine supraveghiată, tuberculoza ar fi, în mare parte o- 
prită să devină aparentă și să provoace numărul așa de în- 


ii VIAȚA ROMINEASCA 


t de cazuri de boală care se constată încă în țările — 
pn pe printre ele și deținem recordul în această privință — 
în care grija sănătăţii publice şi particulare e puţin ținută 
în samă. 

Pentru împlinirea acestui program se cer insă stări eco- 
nomice mai piliin turbure decit cele actuale. Ciocnirea de in- 
terese potrivnice care a devenit acum şi mai violentă impie- 
dică stabilirea unui echilibru social de pe urma căruia ar re- 
zulta organizări temeinice și terenul igienice și sanitar. Cri- 
za care bintue va contribui să sporească şi mai mult numărul 
de bolnavi şi aşa destul de mare. Mizeria fizică pe de oparte, 
neliniştea sufletească pe de alta creiază stări de depresiune. 

Scăderi se produc din cauza aceasta în puterea de rezis- 
tentă a organismului aşa încit el nu poate să se împotrivească 
boalelor care-l pindesc sau ascunse în el nu așteaptă decit 
să se redeștepte. Tuberculoza e de aceia astăzi, mai mult de- 
cit ari și cind, cea mai omoritoare dintre boalele dela noi. Ea e 
deseori o boală profesională, aşa încît a putut fi socotită că 
reprezintă un rise profesional. Profesiile sedentare, în incă- 
peri înguste lipsite de aer și lumină, mai cu deosebire cind 
cei ce le practică sînt expuși să inhaleze praf dau un contin- 
gent mare de bolnavi. O igienă îngrijită a atelierelor, uzine- 
lor, fabricelor, ar evita prilejurile de reactivare a boalei. 
Igiena aceasta n'o avem, orieite articole din codul muncei o 
prescriu deoarece n'am reuşit să introducem obiceiuri — le- 
gile relative la igienă numai cînd intră în moravuri devin a- 
plicabile — de curățenie nici în viața individuală nici în cea 
colectivă, 

Tuberculoza din cauza aceasta, mai curind sau mai tir- 
ziu pare, cînd insidioasă, cind sub o formă acută care simu- 
lează o afecţiune banală, gripa, cum e botezată cu un termen 
comod. Și într'un caz şi în celalt, ea trece de cele mai multe 
ori neobservată. Dacă la primele semne de dezechilibru al să- 
nătăţii, sar face un control pentru a stabili un bilanţ al stării 
organismului prin dispensare organizate cu toate mijloacele 
de investigație, conduse de medici specialiști, simptomele ar 
fi tălmăcite cu justa lor interpretare şi boala, dacă există ar 
fi diagnosticată la timp, cînd e perfect curabilă. Nu e de 
ajuns însă de a o cataloga la bolnavi. O asistență la domici- 
liu, cind internarea aşa de anevoioasă, din lipsa de instituţii 
de cură în număr suficient, nu e necesară ar fi de un mare fo- 
los. Dispensurele ca prime posturi de ajutor au un rol foarte 
important. Fără măsuri de asistență care să le complecteze 
acţiunea, serviciile pe care le pot aduce rămîn în mare parte 
iluzorii. Asistenţa aceasta trebue să fie realizată prin spitale, 
sanatorii. preventorii de cite ori bolnavul nu poate fi căutat 
într'altfel, neavind putinţa să urmeze un tratament cu pro- 
priile lui mijloace, Ne aflăm încă in ceiace priveşte aceste 


INIȚIATIVA IN COMBATEREA TUBERCULOZEI 105 


realizări de asistenţă la un nivel foarte scăzut. In alte ţări 
mai miej cu a noastră şi cu mult mai puţină tuberculoză sa 
inţeles altfel decit la noi rolul colectivității ca să intervină 
in lupta contra unei boale care avind un substrat social nu 
poate fi combătută decit printr'o terapeutică socială. Nu voi 
reveni asupra datelor relative la bugete şi modalităţi de în- 
za, ge de asistenţă în aceste țări. Le-am expus întrun arti- 
col apărut în „Viaţa Rominească” în lulie 1924, pentru Dane- 
marca, Suedia, Norvegia. Cu ocazia discuţiei la Mesagiu, in 
Camera deputaţilor, din Noembrie, anul acesta am arătat ce 
sforţări enorme au tăcut Grecia, Cehoslovacia, Polonia, Olan- 
da, Elveţia, pentru a nu cita decit țări vecine asemănătoare 
cu a noastră, sau țări mici ca întindere și populaţie, dar mari 
prin gradul lor de cultură, ca să ia măsuri cit de complecte şi 
de întinse cu bugete corespunzătoare pentru împlinirea lor, 
in scop de a stavili intinderea tuberculozei. Cehoslovacii de- 
săvirşese din ce în ce mai mult acțiunea de asistenţă. In ulti- 
mul an au înființat cinci centre mari de triaj, adevărate staţii 
de tratament provizoriu în care bolnavii sint examinați de 
aproape şi la nevoe internaţi ca să fie ţinuţi în observaţie 
pentru a se determina felul cel mai potrivit cum să fie ulte- 
rior căutaţi. Convingerea există în toate aceste ţări că sumele 
oricît de considerabile cheltuite pentru combaterea tubercu- 
lozei vor fi larg compensate prin rezultatele obținute aşa încît 
de fapt se dă mult mai puţin pentru aceste organizări decit 
ctiace se va realiza în urmă, ca ciștig material. 

Socoteam că la noi după ntitea zadarnice aşteptări — 
pledez de ani întregi pe tema aceasta — bugetul actual sa- 
nitar — se fñiase de peste tot si în forma lui primitivă fusese 
lăsat intact, acordindu-i-se chiar un mie spor de 40 milioane 
— va fi un buget de recuperare. ca o satisfacție pentru opi- 
nia publică aşa incit să se împlinească oarecare goluri în or- 
ganizarea sanitară. Mulţumirea ne-a fost de scurtă durată. 
Cum am spus la Cameră cu ocazia discuţiei bugetului sani- 
tar, bugetul acesta, se vede că e sortit să rămînă totdeauna În 
coadă, Cind a fost vorba să se găsească fonduri pentru salari- 
zarea învăţătorilor direct de stat — fondurile acestea trebuiau 
să fie găsite, deoarece învățătorii nu puteau să rămină expuşi 
să nu fie plătiţi, sumele din bugetele comunelor și județelor 
prevăzute pentru ci, fiind cu totul aleatorii — cel dintii sacri- 
ficat a fost bugetul sanitar. El a suferit în forma sub care a 
fost votat o amputare de 300 milioane față de sumele care-i 
fuseseră inscrise la început, 

« Va reincepe în felul acesta, în anul care vine acelaşi 
jalnic cîntec din trecut pentru a încerca să inmuiem inimile 
oficialilor ca să nu lase ca mizeria asistenţei bolnavilor să 
fie prea mare, Bolnavii din spitale care mincau şi pină acum 
puţin şi prost — li se tāiase deja în bugetul anului trecut 


106 VIAȚA ROMINEASCA Lalea 


citeva zeci de milioane la capitolul alimenta iei — vor fi ex- 
puşi să nu mai mănince deloc, alocaţia de hrană pentru ci 
fiind trecută în cea mai mare parte în bugetul extraordinar 
ale cărui realizări sint problematice. Rufăria spitalelor, care 
urma să fie reînoită, deoarece e zdrenţuită nu va mai exista, 
după toate probabilitățile în nici întrun fel, sumele prevă- 
zute pentru ca răminind în funcțiune tot de bugetul extra- 
ordinar cu o soartă deci foarte puțin sigură ca să fie găsite. 
Cit pentru tuberculoşi, ei vor continua să moară tot așa 
ca și înainte, deoarece bugetul nu va permite crearea de in- 
stituții noui de asistență. Pe alte căi decit cea bugetară, Mi- 
nistrul actual al sănătăţii care cunoaște problema tuberculo- 
zei sub tragica ei înfățișare va trebui să găsească fonduri ca 
să urnească din loc organizările de asistență așa de rudimen- 
tare dela noi. Loteria de stat cind va funcţiona va aduce sume 
relativ importante. 65% din veniturile ei fiind rezervate com- 
baterii tuberculozei. Asigurarea specială contra tuberculozei 
dacă va fi legiferată şi aplicată — modificarea şi unificarea 
asigurărilor sociale care se pregăteşte acum, e cea mai potri- 
vită ocazie pentru codificarea ei — va permite să se obțină 
fonduri încă şi mai considerabile pentru a da campaniilor 
antituberculoase baza sistematică de care au fost cu totul 
lipsite pină acum. 

In toate felurile, prin toate mijloacele, situația actuală 
sanitară atit de lamentabilă trebue să fie modificată. Altfel 
riscăm să fim copleșiți de boale. In cursa de întrecere, între 
toate țările, în care cu o frenetică energie ele-şi aduc contri- 
buţia pentru problemele de apărare a sănătății apărem încă 
sub un aspect de mare inferioritate, 

E datoria tuturor să reacționeze contra acestei stări de 
lucruri care riscă să ne d ifice în ochii tuturor ca și in 
ochii noştri proprii. Statul trebue să intervină. Curente puter- 
nice de opinie publică, trebue să-l determine la acțiune în 
această direcţie. Actuala concepţie de Stat e de ordin mai 
mult economie decit politic. De fapt însă politica se confundă 
cu problemele economice care frămintă și sgudue societăţile 
omeneşti. Oamenii trebue să-și dea- sama că nu vor stăpini 
imprejurările şi situaţiile economice și sociale decit avind o 
bună sănătate care dindu-le rezistenţa fizică ca şi pe cea mo- 
rală le va permite să se afirme în plenitudinea capacităţii lor 
de muncă şi activitate, 

Conducătorii au îndatorirea dacă-și înțeleg rolul și rolul 
acesta mulțimile conștiente de realele lor interese urmează 
la nevoe să li-l impună, să fie apărători energici și hotăriţi ai 
sănătăţii publice. Particularii punînd totul în joc ca să deter- 
mine pe oficialii de tot felul să ia atitudine pentru problemele 
de sănătate e nevoe să-și aducă și ei contribuţia şi să dea exem- 
plul unei discipline severe confirmindu-se unor regule de 


INIȚIATIVA ÎN COMBATEREA TUBERCULOZEI 107 


igienă pe care le vor adopt J i ă ină 
foua natură fn bg pta atit de mult încit să devină o a 
a sănătății publice pe care am inființat-a — în 
articol din „Viaţa Rominească” (No. 5, 1931) pe m amante 
ei şi modul cum trebue să funcţioneze — dacă ar fi mai mult + 
sprijinită şi încurajată şi ar găsi cit de mulți adepţi ar putea 
să grupeze pe toţi cei ce dindu-și sama de starea noastră sa- 
nitară deplorabilă, țin ca apărindu-și sănătatea proprie să 
lupte și pentru cea colectivă. Ei ar prepara în felul acesta 
viitorul împiedicind ca generația care vine să dea mai de- 
regi in tribut tot atit de greu cit îl dă cea de acum boalelor 


Dr. S. Irimescu 


Goana 


Portul acesta e, desigur, ciudat. Port fără apă. 

Cind m'am dat jos din tren, am întrebat hamalul: 

— Eşti bun să-mi spui care e drumul la mare? 

- Care mare? 

— Marea. 

— A, marea, Marea. Păi ştiu şi cu? Pe colo, pe undeva... 

M'am uitat „pe colo“. Dar n'am văzut. Am văzut, adică, 
pământ mult, care se ducea pină puteam ajunge cu ochii, 
spre pleoapa de cer de sub care toate înfăţișările lumii ace- 
steia sint una. 

M'am întrebat de ce or fi numind oamenii pămîntul 
acesta mare. N'am prejudecăţi impotriva useatului. Deşi în- 
făptuit la mare, o cultură de adult, adausă la predilecția co- 
pilului de a așeza pe masă oul lui Columb, m'a dus la între- 
vederi cu natura lucrurilor, a căror destăinuire a fost, în 
nopți de sinceritate universală, că apa chiar e un element 
cu glorie suprafăcută. Nu e, mai întii, adevărat că Sfinxul, 
animalitate cosmică, prezintă pe lingă cele aeriene, pămin- 
tene şi de foc, urme acuatice, 

lar mai întristătoarea intimplare a lui Narcis fiind o 
minciună greacă, arată încăodată inutilitatea apei. 

Aceste spuse, aş vedea apa foarte bine dispărută. 

Şi sint atunci un om de cuvint cînd afirm că aş ierta 
portului acestuia li de apă. 

Numai că i-aş dori atunci să se boteze ca atare. 

Cu această împăcare de mine rămineam dus cu gindul 
pe uscatul care se dovedea încet ochilor mei de o culoare 
cenușie. Un fel de leşie secată, pe fața căreia cineva cură- 
fase de curind broaște țestoase, 

Un răsuflei, care nu era al văzduhului marin, veni pină 
la mine, — de mocirlă sau otreapă uscată la soare. M'am 
uitat împrejur, Lume care se plimba — la mare. M'am așe- 
zat pe o bancă, — la mare! Un fel de pensionar, cu aer de 


OANA ES 109 


tezlar samaritean, citea la capătul celălalt, negresit, tot la 
mare: 
„Pinea vieţii vine pe pămint din ceruri" 

Ion, VI. 33. 

„Nici o pine din cele de pre påmint nu-i adevărata pine 
a g iea. Pinea vieții..." 

Mă înălțam să prizăresc mai departe; un obraz burzu- 
luit se întoarce spre mine și cărticica în scoarțe negre şi ca- 
ractere golice roşii, cu iniţiale iluminate, se închide. 

Scot atunci, întorcindu-i acelaș obraz, şi deschid fără să 
citesc nici eu, dar nici dinsul: Practica Pietăţii, carte pen- 
tru sfaturi și rugăciuni in tren, pe jos, sau pe vapor, tipărită 
pentru Iacob Tonson în 1672, și fiind cea mai veche carte 
din biblioteca mea, pe care o duc cu mine oriunde, din mo- 
tive de trafic... 

Dar ochii mei se opresc pe umbra trasă de o rindunică 
pe pămint. Estompa aceasta, ca dintr'o lovitură, revelă un 
tablou. Căci ochii mei se deschideau; auzeam deodată, sim- 
feam deodată că mă aflu întiia oară plecat peste o lume ce 
se săvirgise aiurea. 

Cerul era de un albastru de decor rusesc, şi primea 
sub el, ca într'o repetiţie de copii, pentru Crăciun, o piesă 
caraghioasă şi activă. 

O lărmălaie pitică, tăiată de casmale în surdină, lovită 
cu bețe şi căldărușe de tinichea, şi condusă de cite un fluier, 
răscolită la răstimp de vreo morişcă răpăitoare, îți da să 
bănuieşti o treabă ciclopică redusă la puterea gnomilor, ri- 
dicarea vreunor schele în miniatură, cu arderea varului și 
punerea celor dintii tencueli la un ai eri subpămintean, 

Mă aplec peste bara de fier a digului. Jos, la o adinci- 
me de vreo douăzeci de metri, pe vreo milă și jumătate lun- 
gime, o întreagă seminţie de copii, Capete goale învrăjbite 
in cârlionți aurii, picioare ca nişte franzeluțe coapte la soare, 
nasuri imperceptibile, ca niște virgule agitate în aer, ochi 
feluriţi de diavoli în vilegiatură, burticele dolofane ieşind 
din flanele albastre, năzdrăvane şezuturi în pantalonaşi cu- 
minţi, frunţi şi mai ales obraji, obraji în care au ris toate 
piersicele pămintului, — tot începutul acesta dumnezeese 
al fiinţei noastre care sfirșeşte atit de rău, se agită jos, în 
gloria cerului, pe dune de nisip. 

Cu sape mici de fier, sau lopeţi de lemn, cu tirnăcoape 
pentru scormonit nămolul, cirlige pentru fixat, și mistrii 
pentru. netezit, în absența mării călătorind departe în con- 
gediu, salahorii minori clădeau în eternitate castele de o 
clipă. Gazeta locală da modele care zăceau in culori, sub 
ochii fiecăruia, pe alese. Castele erau toate, dar cu blazon 
anume. „Casa lui Dumnezeu”. „Odihna săracului”, „Coliba 


110 VIATA ROMINEASCĂ aa TE 
cu pui”, „Palatul lui Dick”. Și în patratul închis între 
pete, la colțuri cu turnuri crenelate cu ajutorul scoicilor, 
bătute cu gresii colorate, ei așezau maiordomii: un moș bă- 
trin cit lumea, oprindu-și toiagul în oprea o fetiță tinin- 
du-și de mină frăţiorul, un pui ieșind din găoace, sau un 
ștrengar în şalvari, al cărui autor, după legile artei mari, 
care omite, ştia că spre a-i face nasul cit mai vorbitor, cel 
mai bun lucru e să nu i-l faci deloc; toate acestea se iveau 
incet din potrivirea cu minuţe în gropiţe, a algelor și firelor 
de mătasa broaştei, strinsă din ajun, în găleţile de alături. 
Cite un țipăt presupunea un picior lovit, o „maamăă” 
trăda pe frăţiorul mai mic scos din lucru din motive de vi- 
teză 


Să nu credem că această comuniune de artă mistică 
m'avea și intruziuni profane. 

După un colț de cabină, guvernanta ținea vreunui meş- 
ter blazat, rochiţa din corola căreia un pistil cu accese nevi- 
novate pulveriza o palmă de pămint marin cu un polen in- 
diferent; în dosul unei mici ruine de dig, o alta păzea gim- 
nastica pe genuchi a unui Vandal în miniatură care gemea 
cu voluptatea transcendentală a unui înger pe oală. 

Toate acestea, şi multe ca ele, se petreceau întrun fel 
de complicitate masonică a soarelui, nisipului, doicelor şi 
mamelor, 

In faţă de tot, o mătuşe mai geloasă urmărea dintrun 
scaun rulant, ca la un examen de artă gotică, opera făgă- 
duitoare a progeniturii. 

In mijlocul tuturor, cel mai activ, un ștrengar în tunică 
de marinar, cu gitul gol şi pieptul scos, cu o față de mic a- 
nimal în facere, cu părul scurt şi cre, voinic şi vag, de pare 
că făcut pe țărm de Pasiphae cu bine cunoscutul taur, așeza 
in castelul întărit ca pentru o nouă invazie barbară, după 
cele mai bune inspiraţii ale cerului, un fel de leagăn croit 
din lut cleios, urcat în partea dinainte, şi jur împrejur 
vat cu cremene, smălţuit cu ghioace, împodobit cu flori; iar 
în el, ca pe o stăpină a visului, răsturna o păpușe smulsă 
cu strigăt desnădăjduit din brațele surioarei, o blondă con- 
templativă. 

La ora 7, directorul revistei locale „Curcubeul”, însoţit 
de secretar şi un părinte devotat, își face apariţia pe dig. 
Toate mamele se reped la țărm, casmalele se înfig în coasta 
castelelor, copiii amuţese. E o serbare de un sfert de ceas, 
venită din oraş, cu premii care cad din mîna jurnalistului: 
o ancoră pentru „Casa lui Dumnezeu”; un premiu de con- 
solație pentru „Odihna Săracului”, un steguleţ pentru „Cui- 
bul Zorilor” şi... medalia bărbăţiei voinicului care s'a grăbit 
să-și instaleze în casă jupiniţa. 


GOANA m 


Sara a sosit ; şi ergastula tinără, sub ochii sclipitori ai 
părinţilor, în cărucioare sau pe biciclete, cu patine de ska- 
ting sau mingii de întrecere, se scurge spre căminele cu 
somn și cină. 

Py 

O lună de August urcă la căpătiiul nevăzul al mării. 
Ai zice o tamburină galbenă, în cercuri de lemn roșu, ară- 
tată de o mină nevăzută peste un dans care se pregăteşte. 

Un virf de spinare lucește, un trup de argint se revarsă, 
şi un e uriaș se rostogolește din desișul depârtării. Peste 
tufișuri umbră tamburina joacă şi scoate ca dintr'o scor- 
bură, desface poate din propria-i vraje, prăvăleşte în valuri 
şi inele, sub unduiri de verde, încoace, tiritoare. 

Pe trupul ei cîntecul e lumină; o stea mişcă un solz. 

Și din lumină cu întunerec marea vine ca o ființă a tă- 
cutului, surdă se aude, oarbă caută cu capul în jos, ca din- 
trun rit ce lasă pe unde trece rima unei linii. Ce caută în 
cele din urmă? De ce se opreşte la linia pe care singură şi-a 
tras-a? Ce o face să se oprească unde a stal ieri, să stea de 
unde va pleca mine? 

E numai ca să înghită castelele copiilor? 

Cu o sorbitură cu care ar bea dintrun blid, ea a şters 
de pe faţa pămintului sălaşele închipuirii. Acum loveşte in 
dig, spumegă, varsă păcate, și, cind e mai bună, leagănă 
somnul copiilor dincolo de dig, în palatele de peste zi; cu 
valul cu care a dărimat o turlă crenelată îi aruncă la vină- 
toare căluşei de lemn şi cu un urlet le înfige sulița din 
panoplia bunicului, în zmeul din odaia fermecată. 

„Portul acesta e un port ciudat; port fără apă. Marea 
aparține aci lucrurilor şi întunerecului. Nu omului, — în 
orice caz nu omului cumsecade; acesta doarme acum. 

Tot oraşul s'a retras În sus, ca o nouă maree; şi singura 
vietate sint la ora aceasta luntrile de pescari şi bărcile cu 

inză, care, înfipte toată ziua ca nişte crizalide ce-și fa- 
rică din ele sborul, se clatină acum cu unda, gata să dea 
din aripi. 

In fundul din stinga, la ceiace se numește Capătul din 
Sud, scapără lupanare. Pe sirma unui pod joacă pină'n lar- 
gul mării licurici; la capătul lui un pavilion-casino isbuc- 
nind de lumini e o chibritelniță care a luat foc. Îşi caută 
Dumnezeu în apă stelele? 

Pornesc fără să vreau dealungul digului, într'acolo. 
Fanfara Lăncierilor și a Gardei Irlandeze, dintr'un chioşe 
de pe deal, a tăcut. Fruntea lui, ca o coroană regală, în 
noapte, a căzut. 

Sin sbirnie în puterea neagră, ca niște gărgăuni 
intrun hirdău, barurile. 


-= 33. Ra 
bo 


12 VIAŢA ROMINEASCA 


Pa pirani? ee ceea voor para pulpa mag 


care Inverness Hotel își intinde terasele, încă 


turi de străzi, apoi, în marginea drumului de fier, sau în 


prin terasament, varsă mării înapoi, pe uși deschise, din 
urţi de contoare, în țipete și ciocnete, tot necazul și mur- 
dăria ce-o aduce. 

i gi ele îşi trăeac ar. ie arenei bune ale zilei — care 
sint ale nopţii! — oamenii cei mai importanţi din Angli 
— după RE — beţivii. Pre a 

Sint cunoștințele mele intime, simpatia mea nesfirșită. 
La Londra, cu cîţiva fenigi pe săptămină, poţi avea cohorte 
de sclavi, ce spun? — de prieteni, de admiratori: Nu sint ei 
— sau progenitura lor — cei care-ţi trec zilnic dela cinci la 
şapte pe sub balcon, unul cu o vioară, altul cu un trombon, 
cu un flaut, sau... voce naturală, — bătrinul albit care intonă 
descoperit, în lungul trotoarului, în mers funebru, Marseil- 
leza; femeia sirijită ca o pască ovreiască, trecînd cu inge- 
nuitate de la marşul Toreadorului la Liebesfreud; negrul 
buzat, care recită cu patos încruntat, din Shakespeare: 


„What, is Brutus sicke? 
And will he steale out of his wholesome bed 
To dare the vile contagion of the Night? 
Şt-o să roi e in a ia Mn 
i-o să se furişeze in ul sigur, 
Să 'nfrunte molima netrebnică a Noptii?) 


— familia cu mama, fratele şi sora, instalind o orgă cu 
„Ave Maria” în mijlocul square-ului, în acompaniament de 
cello şi soprano; — sau maestrul Jig, cu nas şi ciorapi lungi, 
fes de culoarea șalvarilor şi a celor douăsprezece baletiste 
scoțiene, pe care întrun Largo de Händel le desface în e- 
vantai în lungul străzii şi pune să danseze o gavotă bur- 
lescă; sau, în sfirșit, hoțomanul cu ochi albaştri și cîrlionți 
de culoarea havanei, care pe simplul motiv că are un nă- 
suc strecurat prin toate tramvaiele și A aj sub toate métro- 
urile care l-au adus pe furiș din mahala în centru, îți atine 
calea în fața Muzeului Britanic cu un: „Ascultă, ia caută-te 
bine în buzunar; trebuie să ai v'un gologan pentru mine!”; 
şi, după ce i-l dai, zimbind: „Bun; acum vezi că mai ai unul 
pentru frate-meu!”, 

Toţi aceștia, sau din dinastia aceasta, se odihnesc la 
ceasul acesta, în picioare, la tejghele, regăsindu-se între 
dinșii, recunoscîndu-se fiecare pe sine în chipul obidit din 
paharul cu bere. 

Dealungul zidului, o bancă de lemn duce ca într'un 
compartiment de clasa Ii-a voiajul celor din urmă fericiţi. 
vălăgie mare, Un zumzet tint şi animal. Tăcere uneori so- 


= GOANA 13 
lemnă. Suspensia aceia care parecă inghite adesea colectivi- 
tatea, în momentele ci de cea mai friguroasă zarvă; şi care, 
ca golurile de aer, cuprinzind de o panică subită aeropla- 
nul, sau cele de apă, innodindu-i braţele în anufarul vinjos, 
e ai zice, o reculegere în neant, o sugestie a morţii. un 
spasm al nccunoseutului. 

Cu pahare oprite la jumătatea drumului, cap în cap, 
sexagenari, dumnealui cu obrajii lăsaţi din pălăria tare, — 
turtită pe frunte, — un fel de bulldog cu joben, cam şito- 
nat: — dumneaei cu o tartă de ngrişe pe virful motului lins, 
cu nasul roș și buza întoarsă, eu ochi ce merg în jos pe linia 
a două brazde m colţul gurii şi se întore apoi, pe nu știi ce 
drum, în fundul capului, străini, ca de pe altă lume, — cei 
doi se recunosc şi nu-și spun nimic. Uneori, numai, o tresă- 
rire desfrinată parecă li apropie, o diră promiscuă le sti- 
cleşte pe bărbie; befi, se depărtează însă, de mult ce vor să 
se atingă, şişi recapătă echilibrul în paharul proptit în 
gură, 

La lumina metalică a ochiului, buzele se spoiese cu eo- 
sitor; şi, cu un zîmbet subt, «de nesfirşiță tristețe și necunas- 
cută candoare, gura femeii lasă apă. de o poftă abia tre- 
murată în rima unor bale lucii, 

In mijlocul sălii, altă femeie, în picioare. puralivă. ne- 
rușinată, cu sorțul și mina 'n briu, soarbe horenind şi fā- 
cînd cu ochiul. 

Alte pahare obosite; şi trupuri care se clatină, alături. 

In colţul din fund patru lulele puhnese de sub şepci sa- 
turnine peste sticle de whisky; două fetiţe desenlțe numără 
bani în prag. 

Intru, şi după mine se opreşte în trotoare un Morris 
Oxford Six. Din el dă jos figura populară și boemă a mare- 
lui tenor scotian Ben Davies. E și un mare jucător de goli. 
Desigur vine de la un match, dela oarecare depărtare; are 
sacul de golf lingă volan. După el însă țișneşte din spatele 
automobilei o haimana; e un „caddic”, cum numesc Engle- 
zii acei pierdevară care string cu ora mingiile la golf. A ți- 
nut să vie la oraş. si sa agăţat de maşina celui care îl intre- 
buințase în cursul zilei? Nu. O grije mai serioasă parecă îl 
munceşte. Căci haimanaua dă buzna în bar după tenor şi-l 
acostează: „Jartă-mă, te rog, dar mam tot chinuit azi: nu 
eşti dumneata marele tenor scoţian 2” — „De, — zimbeşie a- 
cesta, — știu cu? Mă cheamă Ben Davies...” — „Incintat! — 
ti stringe haimanaua mina — incintat! Fiindcă, să vezi D-ta, 
puțină voce nm și eui.” J aieri 

[i las să-şi schimbe admiraţia lu un pahar de „stout”, si 
mai arune o privire în semicere. Cînd, peste mine, dă nă- 
vală afară, un individ. 
in] 


{J 


mi VIAȚA ROMINEASCA 


— „Sorry to disturbe you, Sir!” (lartă-mă că te deran- 
jez, Domnule). 

Credeam că mă acostează cineva pentru o tapare. Deși 
fraza, de o civilitate violentă ca și pumnul care mă dă la o 
parte, putea să mă mire, 

Animalul e din tipul sportiv, îmi spun. Și mă uit după 


dinsul cum iese pușcă afară, parecă urmărind pe unul care 
i-a furat punga. De fapt, merge drept spre dig, trimes într'o 
parte ca un popic. Cu capul gol, mai pleșuv decit ar fi ne- 
voie, cu o gheată scilciată în piciorul sting, şi alta mult mai 
prezentubilă în mina dreaptă, cu un călcii ieșind ca un ou 
de cusut din ciorapul ferfelit, amicul o ia bombănind dea- 
lungul mării, ca bătut de vint. Gesturi dezordonate estom- 
pează din gheata preferată umbra unei pasări care se zbate 
pe trotoar. 

— Da’ stai, frate, că n'o să te mănînc. Ei asta! Ce-o iei 
razna? Bată-te,.. Stai... Dă-o "'ncolo de treabă... 

Vorbea cu mine? Ar fi fost de mirare, căci individul se 
adresa vădit cuiva dinainte, pe cînd cu il urmăream, și încă 
pe furiș. tă 

— Aşaa... Stattatatataa-i,.. Nu, nu, nu! Eei... lar... Iaar? 

Şi din cup, ca dintrun clopot bălăbiănit, chema, trăncă- 
nea, mustra. 

lar îmi fugi... Aşa ne fu vorba?,.. Păi vezi?.. Păi să 

nu mă supăr?... De, cine strică?... Da' stai, frate, să stăm de 

vorbă, că ne „. Păi cce... crezi că merge așaa?... 

Care va să zică, iei pupăza şi fugi! Ha, pupăza neagră!... Păi 

EAEE Aide, aide... vino... oameni sintem, dragă, dă-o, 
ai!,.. 

Și cu un gest din dreapta, Hac!, cu mina beată, ca şi 
cind ar da după o muscă întro doară...; pe cind stinga fă- 
cea o mişcare „ de învăluire pela spate... 

— Ptiu, bată-te... Cine dracu mă puse., — făcu beţivul 
clătinindu-se locului, în vreme ce mina cu pricina îşi sfir- 
şca atacul nereușit cu un scărpinat în ceafă. ; 
NOE rece de er puii din Sumer ponn sarene 
ețului propria-i P ră lungă, - arotescă, 
dreaptă şi Pb imbătoase ca o momie, De genunchiul ei 
drept, parecă o mină cu de lemn ținea pentru ciori nevă- 
zute, o cioară moartă... 


înainte; un altul; un altul; apoi tiptil, iuțind pe 
umbra îi i e 
— Ptiu... Uite că fuge... fugee iar... Ptiu!.. Lua-te-ar... păi 


aşa ne fu vorba? (Hic!) vezi că mă necăjeşti? (Hie!) 


H GOANA 115 
Vezi? Ti-am spus eu... (Hic!) Ce? Eu stric? Hoața nnibiil... 
Dă pupăza şi te las.. Dă pupăza, n'auzi?... 

Şi cu o furie îndreptăţită, din ce încheeturi își mai sim- 
tea, beţivul o lua la goană pe dig. Umbra dispărea în vre-un 
tufiș din marginea drumului, sau se grimâădea ghimotoc 
deacurmezișul, se lungea în dreapta cu capul pină'n șina 
pe care gifiia o locomotivă de noapte. Inima omului nostru 
se făcea atunci purice şi cu gura căseută de panică el aş 
tepta, o clipă, dezastrul! Dar un felinar îi trimetea acum 
umbra în stinga, ruptă în două de marginea digului și că- 
zind fără un țipăt, în mare. 

— Zău u'nebunit! — mormăia compătimitor. — Ce-are, 
Dom'le, noaptea asta... că n'am mai păţit aşa! (Hie!) Gāsi- 
te-ar sughitu! Bounghină!... 

Dar pînă s'o găsească sughiţul, hounghena dispărea. 

— Unde mi te-ai cocoțal acuşic? 

Dacă nu cocojală, umbra. în orice caz, imbrățișa acum 
un stilp de telegraf, 

Si iar un moment de îneredere pentru beţiv, cu braţele 
in lături se repezea dintr'odată zănatec să cuprindă stilpul; 
însă se da înapoi lovit şi îmbrincit de ultimu-i avint, pe o 
distanță de vreo douăzeci de metri, se pomenea înfipt în cele 
din urmă în colțul de bară al debarcaderului. 

Fiindcă, în goană, ncobositul tinăr ajunsese la capătul 
digului, acolo unde pe scări de pintră. copiii trag ziua la 
castelele lor de nisip. Un felinar mic, în stinga, lumina ca 
de pe scara unui palat, o esplanadă. Palatul dormea în în- 
tunerec, căci întunerec era marea, care sălta obosit, îngro- 
pînd cu ultimele mingieri şi netezind parecă o lume. 

Din această lume un hoit, ai zice, ieşea la suprafaţă, 
slab și turtit, supt. nelămurit, ca o amintire a vieţii, o stafie. 

Beţivul trezit din lovitura fierului îşi privea în fugara 
umbră făptura venind spre el, îindoindu-se, făcind cu mâna, 
dind din capul care i se ridica uncori pină la picioare. Ea 
vorbea acum, sau, cel puţin şoptea, iar pasărea, cu câte un 
geamăt sec de undă prefăcută, îi venea în mină, 

Indoit dela mijloc, bețivul se lăsa în jos, se impingea cu 
mina stingă, cu cealaltă chemind şi parcă fermecind apa. 
Un val îi aduce deodată în faţă umbra. 

— Aşaa! — geme beţivul infundat. în vreme ce cu un salt 
din picioare, cu amindouă minile, îmbrălisa! 

M'am repezit buimac. 

Un bălăcit see, o sorbitură. 

ln „Casa lui Dumnezeu” a ştrengarilor de peste zi. omul 


äsise umbra. 
af Dragoș Protopopescu 


Eminescu, şcolar la Cernăuţi ' 


Unde va fi făcul Eminescu clasele întiia şi a doua pri- 
mară, nu știm, dar clasele a treia și a patra le-a urmat la 
Cernăuţi la National-Hauptschule, cum se numia pe atunci 
scoala greco-orientală. Gh. Eminovici avea planuri măreţe 
pentru copiii săi și preţuia pe nemți cu deosebire. De aceea 
şi-a dat pe toţi băeții la carte nemțească în Cernăuţi și se 
zice că ar fi ținut şi în casă profesor de această limbă dela 
care Mihai nu folosise cine ştie ce, deoarece, primul învă- 
țător al lui Eminescu în Cernăuţi, Ianca Litviniuc, nu era 
prea mulțumit de cunoștințele sale de limba germană. 

__ Tată- dar pe Eminescu într'un oraș care împăca așa de 
bine rusticitatea Moldaviei de sus cu aparența de civiliza- 
ție occidentală a Austriei meridionale. tot în Moldova, 
căci imprejur erau satele rominești ui căror țărani treceau 
cu căruța cu boi prin oraş şi nu prea departe Putna lui 
Ștefan cel Mare și Călineştii, satul de naștere al părintelui 
său. Codrul și riul nu fugiseră în faţa orașului. In jurul iui 
şedeau înălțimile pădurvase, coastele înflorite dinspre Mä- 
năstirscu, Cloeucieu şi Calicennca, iar nu departe de dum- 
brava dela Horecea curgea leneş Prutul. Liniştea cîmpe- 
cască a împrejurimilor, verdea și mirositoarea umbră din 
Volksgarten, marile porţi de zid cu grădini îndărăt şi uli- 
tile largi ca un drum de ţară, în care un copac răsăria deo- 
dată, împingea satul pină către inima; tirgului. Peste acea- 
stă patriarhalitate se așezase un burg de provincie austri- 
acă, înăsprind liniile. Gravurile vremii ne păstrează înfăți- 
şnrea Cernăuţilor de altădată. lată imensul, dreptunghiula- 
rul Ringplatz, aşa de neted fleșterii. Nimic gotic nicăeri. 
Austria trăia din artu italiană settecentescă, prefăcută pen- 
tru înţelegerea şi nevoile ei. Imensele, monotonele masivuri 
geometrice de zidărie se prefac în Austria în căzărmi fu- 
murii și triste inchisori, „din îmbătrinita clasicitate a 
Lombardiei se vede dar şi în arhitectura cazematei cu turn 


-—- 


' Capitolul V din Viaja lni Eminescu, ce va apărea în curînd, 


—— 


— EMINESCU, ŞCOLAR LA CERNAUȚI W 


din această piaţă și a caselor celorlalte, afară de vreun co- 

de țiglă ce cade mai repede, Pe drum lumea impes- 
trițată a Bucovinei potopite de străini. Largul chervan cu 
covil tir se întilneşte cu Mndoul baronial, în care o prea 
distinsă pereche se preumblă păzită la spate de un rece ln- 
cheu. 'Țărani români, ruteni, tirnoveţi trec pe lingă jidovi 
cu caftan și undrofiţiri austrieceşti, Pe Jarga Hauptstrasse 
se opresc trei călăreți în faja unei căzârmi cu gherete vär- 
gate pentru senlinele, iar poştalionul aleargă răscolind col- 
bul tras de patru perechi de cai, biciuiţi aprig de surugii. 
Ceva din tristețea imensităţii cesaro-crăești strică vioiciu- 
nea verdelui peisngiu. 

O oficialitate de pripas sa nāpustit asupra nodurilor 
de sate romineşti, din provinciile de peste munţi, creînd 
oraşe artificiale. Căzârmi nesfirşite, scoli si instituțiuni ofi- 
ciale gigantice răsar astfel fără rațiune în mijlocul maida- 
nelor ce nu pot fi umplute. dind o falsh impresie de civili- 
zatie. In această năvălire de zidărie germanică, bisericuţa 
de lemnu. învelită cu şindilă mai sta ca un semn al simpli- 
tății pămintului pină ce şi ucecu fu strămutată mai către 
margine în Clocucica 

Aci îşi petrece Eminescu aproape şapte uni din copilă- 
ria sa, cunosecind unul din aspectele lentei înstrăinări a nea- 
mului care-l va durea mesi mull. 

Cele două clase primure (a Mi-a si a IV-a) pe care sin- 
tem siguri că le-a urmat acolo (1858/59, 1859/60) le-a tre- 
cut cu bine. Director al şcoalei era Wassilie Ilusiewicz, ca- 
tichet Porfir Dimitrievici, iar învățători în anul întiiu loan 
Litviniuc și intral doilea Toan Zybuczynski. Domnii învă- 
țători, cu nume aşa de rebarbative, crau mulţumiţi de bă- 
iat, mai ales că se dedase şi la limba germană. Elevul era 
silitor, avea purtări bune şi uplecare la învățătura, socotiu 
mulțumitor şi seria așijderi, nu era slab la religie, dar mai 
ales era straşnic la |. romină. Cred şi cu! Cind după un an 
de carte, venind vara, Mihai se găti să plece lu Ipotești să 
se bată cu broaștele sau să se sue pe şură, Onorata Direeţi- 
une i-a dat certificat cu Vorzug adică bine, clasificindu-l al 
5-lea printre 82 de şcolari. 

Se vede totuş că încă de pe acum şcoala nu-i prin lui 
Eminescu, căci se zice că ar fi fugit acasă, L-au adus, firește, 
înapoi după ce Gh. Eminovici i-a aplicat la spate sănătoa- 
sele sale metode pedagogice. 

In toamna anului 1860, fu desigur tot Gh. Eminovici 
care aduse băiat să-l inscrie la K. K. Ober-Gymnasium, 
în clasa T. Școala era o lungă cutie cu etaj, un fel de os- 
piciu mobhorit, formînd un istm de zidărie plană, neorna- 
mentată, în imensitatea unui squar, ale cărui limbi de ver- 

deață se intindeau pină lingă înaltul porton al clădirii, Tur- 


Na 


“unei covălii. Azi toute acestea au dispărut şi pe aproape trece 


115 i PE VIATA ROMINEASCA 
nul din Hingphitz stăpinea fundul elivei. Profesorii 
ei cunoșteau bine pe Eminoviceni. Patru fraţi mai mari, 
rban, Niculae, Gheorghe şi Ilie șezuseră pe băncile gimna- 
ziului ani de zile. Şerban urmase, sase ani, lipsind unul, ca 
să repare efectele repetenției și cînd Mihai isprăvia clasa 
a treia primară, sfirşia şi el pe a șasea liceală. Niculae, deşi 
mai mic, era în aceiași gen şcolară, dar urmă și clasa 
Vil-a în anul şe. 1859/60, cînd escu era pe clasa a patra 
primară. Tot atunci sfirşia cu rău clasa Ii-a sec. Ilie. Serban, 
Niculae şi Ilie mai figurează în scriptele şcealei în anul 
cind Mihai vine să se înscrie. Numai Gheorghe (lorgu), 
avea să mai urmeze pină în Crăciun clasa a Vl-a ca să se 
retragă și cl. Aşadar escu era singurul Eminovici care 
freeventa acum gimnaziul. Se poate însă ca ceilalți frați, 
să fi rămas încă în Cernăuţi, aşa cum va face mai tirziu 
şi Mihai, spre a se pregăti în particular. Cind dar, d. Direc- 
tor Ştefan Wolf a văzut păşind în cancelarie și pe Mihai, a 
exclamat, mirat de marea prăsilă şi speriat de isprăvile ce- 
caise ea deci At , to! un inovici!” 
upă ce tată-său l-a luseris, a umblat de sigur să-l 
undeva „în cost”. Cit fusese in școala primarii, Mihai acea 
se, pare-se, la Aron Pumnul, unde se aflau atunci (c. 1856- 
58) şi ceilalţi frați. Profesorii aveau pe acea vreme obicei- 
iul să țină copii în gazdă, pe plată sau în schimbul unor 
suie servicii. Nu numai Pumnul, dar şi părintele călugăr 
eniamin Iliuţă făcea la fel. Acesta din urmă avea în gazdă 
fară plută, vreo 27 de băcți de ţărani săraci, cure dormeau 
pe jos intro odae şi o bucătărie „ca serumbiile întrun pò- 
oboc”. Or] fiind cam bătăuşi, ori simțindu-se mai muri, 
fraţii nu se aflau bine cu Mihai, încil deaceca Eminovici 
umblă să-l aseze la altă gazdă, Noua locuinţă fu ufiută la 
imul Nicolai Ţirţec, rutean de nație, precum Îl arată nu- 
mele și de meserie birjar. Pinea însă şi copii în gazdă. La 
început irtee şedea pe strada Şcoalei nr. 799. (Schulgasse), 
pna apoi însă se mută în strada Sfintei Treimi nr. 1309 
a reifaltigheitgasse), Cum era intiia locuință nu mai știm. 
aaee chiar că ruteanul sa mutat repede de acolo iar de- 
rajia adresei la şcoală dela începutul anului a rămas 
a Bu in să se fi comunicat mutarea. Colegii de pe atunci ai 
ui Eminescu își mai aminteau însă de cealaltă locuinţă, Casa 
reia peste drum de bisericuţa de lemn Si. Treime și cra a 
js i Odăile ci slujiseră ca chilii pentru călugări şi erau 
r foarte bune pentru n ține lume în gazdă, mai ales că o 
a: ac grădină cu plopi și pomi roditori o înconjura. Uluci 
năpădite de viţă de vie despârțiau grădina cu plopi de locul 
Eminescu. 
Și-ar fi închipuit oare Ţirţec şi mieli săi clienți că acel 


EMINESCU, ŞCOLAR LA CERNAUTI ARIE 


băeţaș fricos avea să dea numele ulilei lor? Tovarăşii de 
piane ai lui Eminescu erau doi frați Ștefanovici, care 

uiau intro cameră deosebită, doi fraţi Dașcheviei, băcţi 
de popă şi unul lon Şahin. Odaia în care şedea Mihai — 
nici vorbă împreună cu alţii — dădea în grădină şi avea la 
fereastră gratii de fier. Lăsat aci de Gh. Eminovici, cu a- 
mintirea recomandaţiilor duioase ale mamei, care îi dăduse 
un şal turcceso să nu răcească peste iarnă, Eminescu işi în- 
cepu activitatea de liceau. În clasă mai erau romini (B. 
Missir, viitor ministru. trei Manea, doi frati Goilav, Iie Lu- 
ţia ş. a.), iar in bancă şedea întrun an cu Arthur Hynech 
din Botosani, mai tirziu doctor. Micul Eminoviciu se întfă- 
țişă colegilor săi ca un băeţel mărunt şi îndesat, pirlit la 
față de aerul de țară şi foarte curățel. Părul mare dat peste 
ceafă. fruntea lată şi ochii mari, umerii obrajilor puţin ie- 
şiți îi dădeau încă depe atunci acel aer tipic ul poetului, 

Cit despre şcoală, disciplina era foarte strinsi. Elevii 
maveau voe să umble prin cafenele si restaurante, să fu- 
meze sau să poarte bustonaşe ṣi erau pedepsiți cînd nu 
mergeau la biserică, constringeri din care deducem ce dulci 
trebue să fi fost ispitele. Proiesorii erau bine pregătiţi. Miş- 
cările dela 1848 se sfirşiseră cu o serie de relegațiuni si Bu- 
covina fiind socotită ca o margine de ţară, multi profesori 
distinși din Austria se pomeniră in Cernăuţi, In afară de 
d. Wolf, directorul, mai cu trecere in corpul profesoral era 
Prea Sfinția Sa, părintele catichet Veniamin liuţă, om tre- 
cut, înalt şi frumos, căruia copiii li ziceau mai pe scurl 
„Popa“. Popa catechisin pe toți clevii romini în fiecare 
Duminică, într'o sală mure n liceului, ținându-le niște pre- 
dici videlicel „exhortue”, Avind însă obiceiul de a striga ca- 
talogul și a nota cu notă ren la purtare pe cei care lipsiau 
prea des, popa „pirlia” pe mulți. Cu toate astea, băeţii fu- 
geau atunci cind părintele îi pornia în corpore — cum fä- 
cen după ficcare predică — la catedrală. Popa era de altfel 
un personagiu cu deoschire pitoresc, Finca — precum am 
văzut — copii în gazdă. Stind în fruntea unei mese lungi, 
părintele împărția, ziua, băcţitor cafea şi citia romane fran- 

i Seara însă lăsa cărțile lumesti și lua in mini Acal- 
tistul sau Vieţile Sfinţilor. Cind era în ape bune, părintele 
devenia generos. Astfel intro zi, venind Eminescu şi Şahin 
la un coleg al lor Hodovansky, în gazdă la popa Veniamin, 
acesta dă să le împartă la toți faguri de miere cu lingura 
dar ca să nu le dea pren mult, se făcea că citeşte Acatistul. 
Hodovansky luă un polonie, îi tie coada și-l înmină părin- 
telui, care insă simțindu-l greu, îl arumcă furios în spre în- 
şelător, lovind pe Eminescu. 

Alt profesor era Aron Pumnul, autorul faimosului Lep- 
turariu. Pumnul era foarte iubit de copiii romini și pentru 


CAÍ iad a ui 
ali 


wO VIATA ROMINEASCA ii, 
blindeţea şi răbdarea lui (stringea uneori pe băeţi şi bătea 
chiar mingea cu ei), dar mai ales pe a atei 


religios pe care îl insuflă tinerilor. În casa lui avea un fel 
de bibliotecă romină clandestină, din care împrumuta cărți 
şcolarilor, în deosebi pe Alecsandri. La însă venia 
rar din cauza boalei ce-avea să-l ducă în curind în mor- 
mint. Copiii îl primiau sărbătorește căci Pumnul, care pre- 
da |, romină și puţină istorie națională, vorbia în chip foarte 
atrăgător. Din păcate durerea care-i dădea acel chip trist, 
veşnic nezimbitor, îl silea adesea să părăsească clasa îna- 
inte de vreme, Băeţii jl petreceau pînă la trăsură şi-i ajutau 
să se urce în ca, ba Eminescu îl ducea pină acasă, 

in locul Ai Eyo ul, e o vreme Mihai Cali- 
neseu şi upoi lon Sbiera, Pe ceilalți profesori îi cunoaştem 
puțin. Lewinski, de istorie, era un dascăl strălucit şi cu- 
rind a și trecut la Theresianum din Viena; Neubauer, tot de 
istorie era mai molntec deși sever şi se arăta bucuros să nu 
explice lecţia: părintele Kalinowski (Călinescu), catichet şi 
«el, cra tot aşa de indirjit împotriva celor ce nu venian In 
biserică; Vyslonzil era cam nervos; pe alții, Caspary, Lim- 
berger, Kraska, Kermavner, Hayduk nu-i știm decit cu nu- 
mele, Am comite o ingrațitudine dacă am fura posterității 
şi pe servitorul Onufri, iubit de copii, fiindcă îi împrumuta 
cu bani ca să-și cumpere mere și covrigi. 

„Spirit inegal ori incapabil să se supue unei discipline 
prea aspre, Eminescu nu € în liceu un școlar strălucit sau 
mai bine zis nu e unul din acei intti în clasă care fac deli- 
ciile profesorilor și sint puşi monitori, El are preferințe la 
studii, iubeşte lectura nu însă şi școala. Nu-i plăcea să-și 
înveţe lecţiile şi de aceea lua note rele. De dragi ce-i erau 
uneori, ca să şi le pregătească, se suia casă. În primul 
rind nu se împăen cu matematicile şi de acesa se învoise 
cu Const, Ștefanovici, care m şi devenit profesor de mate- 
matici, cu aceasta să-i facă temele iar el să-i spună poveşti: 
„Eu ştiu chinul ce l-am avut însumi — spunea mai tirzia 
„poetul — cu matematicile în copilărie, din cauza modului 
„rău în care mi se propunea, deşi îndealifel eram unul din 
„capetele cele mai destepte, ab pesrrcar nici la virsta de 
„douăzeci de ani să ştiu tabla pitagorică, tocmai pentrucă 
„|nu) se pusese în joc judecata, ci memoria. Și deşi uveam 
„© memorie fenomenală, numere nu puteam învăța de loc 
„pe de rost; încît îmi intrase în cap ideea, că matematicele 
„Sunt științele cele mai grele de pe fața pămintului”. In s- 
fară de matematici nici un alt studiu p'avea de ce să dis- 
placă lui Eminescu, încît dacă la naturale avea abea 
nota „satisfăcător”, iar profesorul de era de-adrep- 
tul nemulțumit, deşi. aceste studii fi vor fi cu deosebire 
scumpe lui Fmineseu mai tirziu, asta se datorește fără in- 


EMINESCU, ŞCOLAR LA CERNAUTI igi 
doială sburdălniciei și lipsei de simpatie pentru respectivii 
domni profesori. In schimb, la limba romină şi la istorie 
era tare, Fiindcă n'aveau cărți învățau gramatica și celelal- 
te după dictat. Eminescu căpătase dela Pumnul însemnările 
de lecțiuni și le imprumuta şi la colegi cu condiţia de n nu 
îndoi şi murdări filele. dar temeiul cunoștințelor sale era 
lectura. Lăsind in plata Domnului problemele de aritmeti- 
că, citea pe înfundate. închis în cusă. cărți din biblioteci 
şcoalei sau dela Pumnul (unde îl aflai mai intotdeauna, du- 
minicile şi sărbătorile), hrinindu-se cu compuneri roman- 
tico-fantastice ca Povestirile lui Hoffmann, Bianca Capello 
şi literatură romină cità îi cădea în mină. Cit despre isto- 
rie, dulapurile cu cărți ale lui Gh. Eminovici îşi păsiseră 
un nou cititor, Eminescu slin de ucasă slovu chirilică, diar 
lecţiile nu şi le învăţa după manuale, ci de-adreptul din 
cărți mai vechi — negreşii — cronici, pe care le avea dela 
Ipoleşti sau din biblioteca lui Pumnul. De pe acum istoria 
antică îl atrăgea. Intr'o Istorie a Lumii (Weltgeschichte) de 
Weller, carte plină de atracții, pe care o purta cu sine si la 

limbare și într'o Mitologie de G, Reinbeck (Mythologie für 

Nichistudierende), Eminescu găsia mui multe cunoştinţe 
despre lumea antică, despre Babiloneni, Assirieni, Persi, 
Inzi, Egipteni, Greci, Romani, de eite putea aflu la scoală. 
Ajutindu-l memoriu, ştia aşu de bine la istorie. incit profe- 
sorul vorbind în clasa I-a B despre tinerețele regelui Cy- 
rus, spuse în chip de mustrare că în secțiunea A cra un elev 
Eminovici care ji bătea pe taţi. A pricinuit mirare mare in 
to! gimnaziul faptul cå Neubauer, profesorul de istorie. om 
foarte sever, i-a dal cea mai bună notă, ceeace pină atunci 
nu se mai întimplase. De altfel ati! Pumnul cit si Lewinski, 
profesor și el do istorie, îl inbiau. Se 0 c 
Nici religia nu era pe placul micului Mihui. Părinţii 

lui, mai ales mama, erau onmeni bisericoși și în ufură de 
aceasta în familie crau multe feţe cãtugăresti. Doi dintre frații 
şi trei dintre surorile Ralucãi (Calinic, lachift, Fevronin, Olim- 
pieda, Sotia) precum și o nepoată de soră (Xenia, fata Saf- 
tei luraşeu) erau călugări. Olimpiada fusese stariță la Mü- 
năstirea Agafton din Jud. Botoşani și tot acolo se găsiau și 
celelalte surori călugărițe. Cu toate acestea Mihai n'avea 
nici o tragere de inimă pentru „exhortele” popii și lipsia 
dela ele des, ori se făcea nevăzut cind erau minaţi spre bi- 
serică, drept care Stinţiu sa îl „pirli“, însemnindu-l la con- 
duită cu vorbele:  Tadelnswerth wegen Versăumniss der 

Ezorten, adică mai pe romineşte „ticălos, fuge dela pre- 

dică“. Incolo Eminescu era foarte vioi și chiar vorbăreţ, 

dar pe dată ce protesârul îi făcea vreo observaţie, se potolia 

numaidecii, păstrind cea mai udiucă tăcere, Un zîmbet sta- 

tornic în colțul gurii, care dispăria numai cind nu ştia tec- 


ree VIAȚA ROMINEASCA 


n —— ———— 


ţin, îi ciștigase simpatiile colegilor, ceeace nu înlătura însă 


inghiontirile şi bătăile. In asemenea pugilate pletele date ren 


spate ale lui Mihai alcătuiau o puternică ispită pentru 
nile combatanților. 

Mai dragă nici vorbă decit şcoala îi era lui Eminescu, 
joaca. Din strada Cuciur-mare, în dosul grădinii publice, se 
intindea un mare maidan numit foloacă (pulverturm), unde 
studenţii, ucenicii și calfele de meseriaşi își făcuseră loc 
pentru bătut mingea. Intre studenţi si calfe se istà curind 
un răsboiu crîncen pentru excluzivitatea folosirii locului, 
răsboiu în lege la care cei mici luau parte în chip de furni- 
zori de armament. Sub ştreaşina casei unde locuia colegul 
Ștefanelli, peste drum de toloacă, băeţii de școală făcuse 
un depozit de bețe și nuele cu care alimentau pe studenți pe 
dată ce începeau ostilitățile. Eminescu, focos goliarid toată 
viața, era unul din cei mai zeloși purtători de muniții și n'a 
lipsit mult odată ca să fie bătut măr de „dusmani“. Campa- 
niile militare desvoltă spiritul de solidaritate. Intimplindu- 
se ca tovnrășul de aprovizionare cu arme. Stefanelli, să fie 
pedepsit de nervosul Vyslouzil, cu o oră de carcer în clasă, 
pentrucă înaintea vacanței Paştilor (1863) la ieșirea din 
clasă strigase tare: petrecere bună domnilor, Eminescu cis- 
tigind complicitatea temnicerului recte a lui Onufri, care 
inchisese pe deținut în clasă, i-aduce covrigi și petrece cu 
el ora de detenţiune, după care se duc intrun suflet pe to- 
loacă. Alte jocuri ale copiilor erau — cum se 'ntimplă — 
imitarea mijloacelor de locomoțiume inaintate, ca datul pe 
ghiață, iarna, joc la care Mihai căzu odată așa de rău încât 
leșină, sau „de-a poșta”, pe care o văzuseră pe ulițele Cer- 
năuţilor. Doi băeți erau înaintași, doi rotaşi si unul surugiu. 
Poştalionul, construit de băeţii în gazdă la Burlă, tatăl pro- 
fesorului din Iași, era din scinduri, cu oiște în cruce și ha- 
muri de sfoară petrecute prin gura „cailor“, Cursa pornea 
pe Franzengasse înspre dealul viilor (Veinberg). Mihai care 
era numai cal rotaș voi intro zi să fie vizitiu în locul lui 
Şahin. Dar caii fiind nărăvaşi, răstumară la o întorsătură pe 
mindrul surugiu, care poale se visa — după cartea de isto- 
rie — pe o quadrigă romană. sburind pe hipodrom. Deve- 
nind mai mare, Emineseu disprețui aceste jocuri copilărești 
și incepu să frecventeze pe ascuns redutele, adică balurile 
masente si în cele din urmă teatrul. 

Inchipue-şi oricine ce infern trebue să fi fost la gazda 
unde ședeau ațițin copii! Culenrea se făcea cu zarva ce o 
fac găinile pină se aşează în coteț. Işi istoriseau isprăvile 
de peste zi și-și plănuiau unul altuia farse peste noapte. 
Cum Eminescu avea obiceiul să stea acasă să citească şi era 
bun estitor, tovarășii îl puneau să istorisească ce citise 
sau e, ceiace el făcea, mai de voe bună, mai de nevoe, 


EMINESCU, ŞCOLAR LA CERNAUŢI č 123 


căci in caz de opunere cra bătut cu pernele. Peste noapte 
se strecurau în grădină şi furau mere din pom sau, pri 
de Ţirţec, îl chemau urlînd peste noapte ca din pivniţă, ca 
să se răzbune, „pani Faroe, pani TȚirtec", pină ce-l scoteau 
buimăcit din casă, apoi fugeau. Născociră o sperietoare lu- 
gubră cu care virau în toate spaimele mai ales pe Eminescu, 
care era fricos din fire şi nu şedea bucuros singur, Fraţii 
Ştefanovici vrind să vindă cu orice chip lui Mihai o carte 
(Biblische Geschichte Aites Testament) și acesta reluzind, 
băeţii îl îmbiară să doarmă cu ci într'o chilie. unde-i spu- 
seră că sar fi spinzurat un călugăr. Peste nonpte, cu o 
sfoară legată din vreme începură să sgilție geumul, în vre- 
me ce unul vorbind într'o cofă goală. ca un strigoiu, zicea: 
Eminowicz, Eminowicz, warum kaufst du nicht Biblische 
Geschichte? Eminovici, de ce nu cumperi cartea? Apoi îi 
puseră plapuma în cap şi îl loviră cu sfeşnicul. pină ce u- 
cesta, tremurind de spaimă, făgădui, Eminescu, înspăimin- 
tat, se plinse lui Țirţec că odaia e bintuită de statii şi bir- 
jarul se hotări să doarmă într'o noapte spre a da rosi duhu- 
rilor necurate. isi aprinse ciubucul cec lung și se puse să 
vegheze, Dar curind alipi. Copiii pregătiseră dinainte ua 
pepene găurit în chip de cap de mort cu luminare înhuntru 
şi un cearceaf mare. Când sforăiturile bătrinului erau mai 
sonore, un zornăit lugubru cutremură ferestrele deschise 
pe jumătate şi legale cu stoară și o stafie ulbă cu ochi de 
foc şi dinți Tlănţănilori, înfășurată in giulgiuri filfiitoare 
ieşi dintr'un serin ce se afla în cameră. Țirţec sări în pi- 
cioare. Ca din depărtare un glas înăbușit (un băiat vorbin în- 
trun pahar apăsat pe buze) se nuzi zicind: si irțec, iapa-ţi 
pere 'n grajd“, Cu ciubueul în mină Țirţec se năpusti afară 
cu ochi pustii să vadă ce-i, cind dintrun pom din grādinā 
sări unul, care furase mere. Cela zdup peste gard, Țirţec 
după el, pină ce căzu în gura unor ciini, E 
Acestea sint numai unele din năzbitiile copiilor dela 
gazdă. Fraţii Ştcfanovici prindeau păsări, ciocănituri şi le 
tineau în colivie, Eminescu se cuibărise ca vulturul intrun 
por din grădină, iar toamna culegea mere rimase din seu- 
turătură. Pe pereţii căsuței din grădină făcuse o „galerie 
de tabiouri“ cu ilustratiuni din jurnale, pentru vederea că- 
reia irchuia să se plătească „intrarea“, Cu un caleg proba- 
bi], poreclit Armanul, cu care sta în odaia din pod, jucau 
teatru şi bănuiala este că piesele reprezentate sint „Land- 
haus an der Mcerstrom“ şi „Licbelei am Fenster”. Cind în- 
vățau la Științe Naturale despre maimuțe se cățărau În 
nuci spre a le pricepe mai bine mișcările, Prietenii îl învă 
țară să joace cărți, chiar cărţi pe bani: [erber cu gantel şi 
fără. Minaţi de unul Lozinschi, se duceau in beciul unui 
crișmar din ulița jidovească, cu firma „La cocoșul roşu”. 


| i bac vote lea ai 
îm MATA ROMINEASCA L 


fiindcă Țirţec îi prinsese acasă. Aci întro hrubă fără fe 
rești, așezat pe un poloboc răsturnat, jucau cărți la lumina 
unei luminări de seu înfiptă întrun cartof mare, Lozinski, 
înţeles cu ovreiul, le lua bani, straie, cârți vechi. Aci pierdu 
Eminescu șalul turcese pe care mamă-su i-l dăduse en să nu 
răcească, 3 
Fiind maj delicat, se înțelege că cele mai multe fane 
erau făcute pe socoteala sa, De spaimă Eminescu dădu în 
friguri. La acest neajuns se mai adăogă și hrana pr 4 
Ţirţec era un speculant netrebnic. Pentru ca să nu facă fo- 
cul ghemuise, iarna, pe toţi copiii întro chilie iar seara nu 
le da de mîncare decât porumb fiert în lapte. De aceea copiii 
înfometați furau mere și făceau chisăliţă și povidlă din 
me, Unii băcţi se și mutară dela Ţirţec (Mai 1862), dar 
inescu nu putu face acelaș lucru pentrucă neplătindu-i- 
se costul gazda îl oprise zălog, Ne mai putind răbda și fiin- 
du-i urită — cred — şi școala unde căpăta note rele (clasa 
H-a, 1861—12), Mihai se hotări să fugă din nou. Obicinuit 
să bată drumurile, o luă deci pe jos pină la Mihăileni pe 
unde, neavind bilet de liberă circulație, trecu graniţa pitit 
în dosul unei harabale de marfă. Apoi se aşternu drumului 
pină la Ipotesti. Ajuns în sat îi lu frică să meargă de-adrep- 
tul pe acasă ci dădea tireoale unui păr din ograda menie- 
şului Isăcescu, e tocmai pe-o coastă, drept în faţa cona- 
eului părintese, Maica Fevronia care se afla la moșie privind 
spre deal zise mamei: „Ira! lan te uită, Ralucă, cum samănă 
băetul cela cu Mihai”, N'apucă să zică şi iată obabă Prodăneasa 
din sat cu vestea că e chiar el, Au pus pe unvizitiu să-l prindă. 
Copilul o rupse la fugă, țipind, dar fu luat pe sus și dat în pri- 
mire mamei, care îl finu tăinuit pină seara, cind Întorcîn- 
du-se Gh. Eminovici, îi spuse întimplarea pe ocolite. Tată- . 
său, ap aia foc, i-a făcut o morală aspră însoțită de nume- 
roase demonstrațiuni contondente, şi a încheiat cu necaz: 
„Atita treabă am Ralucă și acum trebue să plec la Cernăuţi, 
să duc pe tilhurul ista la şcoală”. A doua zi „tilharul“ in- 
cearcă iar să fugă, luind-o la deal, pe șoseaua naţională ce 
duce la Bot i. Prinzind de veste, Eminovici trimise după 
el oameni călări: „Haide îndărăt, cuconașule, îi ziseră oa- 
menii cînd îl prinseră, haide Ja boer acasă, să te dea tot la 
Cernăuţi, că nu-i chip altfel”. — „La ce să mă dea la Cer- 
năuţi — tipa sbătindu-se Mihai — că eu sint învăţat şi fără 
Cernăuţi“. După ce l-a ținut o zi legat, în opinteli, căci co- 
„De ee mă 


| 


l striga: egi degeaba, căci eu ştiu să mă des- 
E l-a dus pe sus la Cernăuţi, unde directorul 
sătul de năsdrăvăniile Eminovicenilor, nu l-a primit 


încântat. 
„__ Răminind repetent în anul şeolar următor, 1862—83, 
Eminescu frecventează tot clasa a [l-a. Acum nu mai locuia 


EMINESCU, ŞCOLAR LA CERNAUȚI 12% 


“Țirţee ci la un profesor de limba franceză Victor Blan- 
it în strada ri agrară uzi Iosef, care ţinea cu chirie 
casele lui Samuil Morariu, mai apoi Mitropolit al Bucovinei. 
Se vede treaba că tată-său india că Mihai stind în casă la 
un franțţuz s'ar fi deprins să vorbească, fără să vrea, în a- 
ceastă limbă. Blanchin cra însă un beţiv, venia acasă pe 
două cărări și făcea gălăgie, sfădindu-se cu nevasta. Afară 
de aceasta odaia în care locuia Eminescu era nesănătoasă 
şi din această pricină băiatul căpătă o boală de urechi. 

Nici n'a stat mult, Incepind cu 16 Aprilie 1863, dată cind 
cădea prima zi de școală după vacanța Paştilor, Eminescu 
nu mai apare prin cataloage. Gh. Eminovici se incredințase 
desigur că nici lui Mihai nu-i pria şeoaki nemțească si-l lă- 
sase să se descurce singur ca pregătit în particular. 


G. Caâlinescu 


Spiritul american şi spiritul european 


Dacă e adevărat ceiace Sau Paul Valery undeva şi s- 


nume că lumea nu valo decit prin extreme şi nu du- 


rează decit prin mijlocie, atunci oamenii ar trebui să înțe- 


leagă că opoziţiile violente pe care ei le exprimă iscuţii 
i primă în discuţii, 
ză sang nici un folos pentru trăinicia şi înțelegerea armo- 
Omul cult, credem noi, nu trebue numai să pună în co 
HN- 
trast ceiace se petrece în realitate, ci să şi caute să vadă ceiace 
se întregeşte, se leagă sau este legat de realitate. Deaceia 
căutind să descriem caracterele esențiale ale spiritului ameri- 
can şi ale celui european, noi nu le vom privi aparte, ci doar 
ca două variante ale spiritului uman în genere, unul şi acelaşi 
în posibilităţile lui esenţiale, Dealtfel, se și cuvine să facem 
SE Pins ştim că precum spiritul european sa format la 
a: o n o şi asiatice, af astfel spiritul a- 
n i ntinuare a spiritului e intr” 
SRI epocă a istoriei lui re pân Loga pie 
America este produsul acelui moment al culturii curo- 
pene În care oamenii, părăsind sensul absolutist, universal și 
0 cea al catolicismului, au era pu să caute libertatea reli- 
gioasă şi socială în termeni individualiști. America mai este, 
spok rezultatul atitudinii de curiozitate ştiinţifică și aventură 
sah aaciă a omului modern care simțea acum nevoia de a că- 
tori şi poseda configuraţia unui glob, care se desvăluia mi- 
nunat prin varietate și oportunităţi, chiar dacă acest glob nu 
mai era considerat centrul universului și singura grijă a pu- 
terii şi gura pe dumnezeeşti. America mai este şi produsul 
rară revolte și nevoi care tot din Europa au pornit. Mulţi 
Suro nodrepiatnji soartei sau ai societății au infruntat fur- 
- sims e şi lun e neguroase ale Atlanticului, pentru a căuta o 
Pi] e mai echitabilă, mai dreaptă, mai generoasă, — ca dealt- 
și unii răufăcători, care doreau să 'nceapă o nouă viaţă. 
espre lăcomia de îmbogăţire rapidă şi aventuroasă, pe 
care spiritele fine europene o impută și astăzi Americii, apoi 
PE ceată trăsătură culturală a pornit tot dintre europenii 
au trecut oceanul cu ţinta precisă de a afla munţi de aur 


SPIRITUL AMERICAN ___ Bl 


Mei 


şi mine de nestemate în ținuturile pe care Pieile-Roşii le de- 
țineau fără a le scotoci din adincuri. 

Că în condiţiile lor proprii Americanii au exagerat a- 
ceste manifestări de obirşie europeană, este adevârai și expli- 
cabil prin faptul că ei au dat peste o țară extrem de mănoasă, 
în care numai energia omului lipsea pentru a descoperi, ex- 
ploata şi umuniza dārnicia naturii. 

Aşadar, cind acei Europeni cărora le place să trăiască nu- 
mai din deosebiri şi contraste de analiză, fără a năzui către o 
armonie reală ce-ar putea duce la complementarea sau im- 
preunarea a tot ce-i valoros din fiecare cultură, refuză sā 
considere spiritul american drept o desvoltare sau creștere 
din spiritul european, ei trebue, atunci, să se desolidarizeze 
de o bună parte din istoria culturii europene, ceiace dealtfel 
nu fac şi nici nu pot face, 

Nu pot face aceasta, pentru că spiritul unci culturi este 
ceva continuu şi dinamic, în cure varietatea de însuşiri se for- 
mează organic şi creativ. fără ca aceste însuşiri să fie întot- 
deauna coherente. 

“Este timpul să observăm calităţile esențiale ale spiritu- 
lui european pentru ca apoi să vedem prin comparație şi pe 
cele alc spiritului american. 

In devenirea lui de secole, spiritul european # realizat 
următoarele forme caracteristice și semnificative, care con- 
stituesc cultura europeană: 

1. O conştiinţă a întregului gi a nrmoniei din acest in- 
treg. (Cultura grecească). 

2, Simţul disciplinei şi al ordinei. (Tradiţia romană). 

3. Idealul sacrificiului de sine și al depășirii intereselor 
lumești, (Creștinismul). 

4. Metoda ştiinţifică şi disociația pentru cunoasterea rea- 
lităţii. (Ştiințifismul şi Filosofia modernă). iu 

5. Invenţia tehnică drept mijloc de dominare a naturii și 
începutul cunoaşterii interesate a lumii. (Renașterea şi epo- 
cile de după ca). 

8. Idealul libertăţii individuale. (Individualismul anglo- 
saxon). 

7. Acerntuarea naţionalismului cu misiune supremă, 
(Politica modernă). 

3, Desideratul unei nivelări economice, (Socialismul). 

Aceste caracteristici fără a fi incompatibile istoriceşte și 
etnograficeşte, greu pol coexista în același timp şi în acelaşi 
loc. Aceasta însă nu poate ingădui dreptul de a renega unele 
din caracteristicile inşirate. Un om cul! nu se poate dispensa 
de calităţile latine cum nici de cele germane, care au con- 
stituit în largă măsură spiritul european, Omul cull acela + 

care din nevoia de a afla legătura internă a universului, ştie 
să în ceiuee-i mai esențial din toate culturile, Omul cult ju- 


"a > d 


a VIAŢA ROMINEASCA 


decă pri ; 7 

oară, plen cunoaștere și iubire, iar nu prin prejudecată și ex- 
Mergind acum pe drumul eomparației 

dim la spusele indianului Rabindranath agare Și anume zi 


un drum poate fi privit fie ca o distanţă, ca i 
t „care d ri 
o distanță care apropie. Tocmai pană hula alege ea l 


e grei care apropie, 
vadă. Firește că nu vom ascunde și locurile care d 
ă E espart ce 
per culturi. La rindul lui, aşadar, spiritul arăt pa mona 
rac viei prin priza pla insusiri: i 
- O puternică încredere în bunătatea acestei lumi 
7 ` A s var E z 
ERA ra rea egnuas erej Pot ul și să triumfe. Individul 
ea ca o etate de asigurure, în 
n ” a n + - - * + ? care 
etoi este cùleulat statistic şi deci, pe o întinsă scară, pro- 
2, Norocul însă nu vine niciodată 
3 i pentru Ameri ă 
îettcaret. amine fără ca omul să se străduiască, E ea 
CE ere e f fai ep Şi brag sy este urmaren firească a unei 
a viață. (Spune poetul a i 5 
rino ee ; p po merican Robert 
iboe aptul este cel mai dulce vis pe care munca îl cu- 
3. Voința Americanului se armoni T 
] ani nizen à. = 
aie a Pun ere aaua a ne rai erori 
> muncii gățirea sint bin întări 
Dumnezeu. La American trufia i apele Me a 
ezen, pe care i-o dau curajul şi suc- 
pina e, foarte curios îmbinată cu o umilință și sia e 
ei i : A Ad dei Satie goe) supe pornesc, citeodată im- 
l m | de a fi distinse, alteori separat, cele i 
rasie aan irita ură generozitatea şi ipozrtite p an on 
teascã, filan i i res i 
icicata pote mura gar interesat şi desinteresat și su- 
„A. In legătură cu succesul în viaţa practică i 
pangen au Sardino un nou cod ra catia n precara 
se re dé bani sau de sentimente este considerată i 
n, ina aport, în ag by La mg să câştige, iar cealaltă 
să j ù : pie a acest joc al vieţii nu trebue să 
invidieze sau să urască i za aa A 
avidi ; pe cìştigăãtor, ci să-și caute 
ri ina din nou, Încercînd din nou posibilitätile ET À re 
> ego Si por isa apropie pe Americani de En- 
rioriiatea, i Ka osebi de aceștia, nu numai manicrele şi inte- 
5. Un simț de omenie pe care Americani 
i e i canii statorni i 
i Mpa în condiţii nouă de pionerat arid şi tenace, ramae y 
s prin cooperarea ce le-a fost impusă de mediu. Din cauza 
pic macel care a unit pe oameni în eforturi monumentale, 
RE 5 paper faptului că pe țărmurile stincoase ale Nouăi- 
om a pășit și crescut cu ideia de libertate în su- 


acum: pornind pe drumul e por să vedem distanța 
— E 


Tse 


flet, Americanul este mai ințelegător faţă de greutăţile seme- 


aceasta puțini vor so 


___ SPIRITUL AMERICAN _ —  — W 


nului său. Deaceia în Statele-Unite oricui îi este recunoscut 
dreptul de a nu muri de foame. Cultura americană este emi- 
namente democratică şi liberală pentru motivul că fiecăruia 
i se recunoaşte libertatea să-și desvolte acea pasiune carac- 
teristică pentru American : pasiunea independenţei materiale. 
In acest sens, se poale spune că in Statele-Unite orice început 
e democratic. Că acolo nu se mai sfirşește democratic, e iarăşi 
adevărat. 

6. Pasiunea independenței materiale implică și ea alte 
atitudini specific americane: individul se bazează pe sine, pe 
puterea lui de muncă şi invenţie, iar nicidecum pe ajutorul 
părinţilor sau pe intervenţiile proptitoare ale cunoscuților. 
Fiecare American face ceiace poale el mai bine, prin sine. 
America nu este o țară de avocaţi, politicieni şi funcționari, 
Caricrele la care tinde majoritatea tinerilor in Statele- 
Unite sint: bancherul, steaua de cinema sau spart şi, — lapi 
poate curios pentru romini, — preotul. Dacă un tinăr ure 
viață interioară, el se va face preot, carieră foarte stimată. 
Dacă are trup frumos şi expresiv, cinematograful şi sportul 
îl aşteaptă. Dacă are minte inventivă şi combinatoare, aface- 
rile îl vor încuraja. Trebue de observa! că aceste trei cariere 
sint bazate mai mult pe vocaţia individului decit pe capri- 
ciile societăţii. 

7. Americanul are o nestinsă curiozitate, care deşi lipsite 
de simț critic şi nuanţări subtile, este chezăşie de receptini- 
tate şi prietenie faţă de celelalte culturi şi popoare. Deasem- 
nea, deşi Americanul ştie mai bine să activeze decit să con- 
temple, — dealtfel ca și majoritatea Furopenilor de astăzi, 
cure se laudă cu contemplația numai cind e vorba să critice 
pe Americani — nu se poate totuşi spune că acest American 
este un automat, o ființă mecanizată şi fără suflet. 

8. Puterea tehnică este o caracteristică pe care cultura 
americană a desvoltat-o în mari proporții, ca dealtfel toate 
desvoltările ei, — căci un anumit simț al grandoarei nu lip 
seşte Americanului. Maşinismul artificializează viața, simpli- 
fich şi substitue gesturile umane, reduce acţiunea umană la 
cîteva mișcări stereotipe. Totuşi, personal, noi nu credem că 
maşinismul este un rău, căci simpliticind fricţiunile vieţii de 
fiecare zi, el aduce omului mai mult răgaz pentru gindire, 
contemplaţic, ințeriorizare. Maşina joacă rolul sclavilor, care, 
cărînd pietrele Partenonului, au ingăduit Grecilor să con- 

temple lumea şi să creeze artă nemuritoare sub lumina tem- 
plului. Mașina e utilă și prin ca spiritul va căpăta o libertate 
pe care astăzi nu o are nici în Europa, unde spiritul este 
pus să se cheltuiască doar pentru rezolvarea complicată si 
stupidă a preocupărilor cotidiene. 

9. Masinismul n dat Americanilor posibilitatea unui com- 


9 


fort pe care-l ştim cu toții. Dar tot maşinismul le-a dat răga: 
să-şi facă traiul mai higienie, | ı şi mai mult tim i 
pentru citit, visat, gîndit. era iu s 

Educaţia publică, datorită muzeelor, bibliotecilor şi şco- 
lilor laice şi religioase a atins rezultate de necrezut pentru 
cei ce nu cunosc Statele-Unite deaproape. Acolo, omul şi in 
special femeia au început să înțeleagă că viața însamnă mai 
mult decit ce credeau ei la început. In Statele-Unite sint 
multe paradoxe. Unul dintre ele este acesta: deși într'un 
anumit sens, Americanul este un spartan virtuos care crede 
peAa e luptă, că omul e măsura tuturor lucrurilor ṣì că 

ul de servici este un bine suprem, acest spartan sportiv 
şi practic este totuşi puritan şi idealist, iubind pacea și în- 
frâţirea. 

Wilson, acest exponent al idealismului american, sobru 
în gîndire și moravuri ca Mare Aureliu și vizionar democrat 
ca poetul Walt Whitman, a întocmit o nouă morală interna- 
țională. Împreună cu Emerson, Woodrow Wilson deschide 
spartanilor din America drumurile unei spiritualităţi de echi- 
libru şi armonie, Nu-ştim dacă aceasta se va realiza sau nu, 
dar Statele-Unite cu dorul lor de întregire spirituală şi cu 
preocuparea lor de aristocratizare culturală a democraţiei 
sint capabile de mari surprize. 

In America, spiritul european nu a Paa eta ci a luat o 
formă oarecum mai practică, așa cum tfel a luat însuşi 
eee european la epoca populării Americii cu Europeni. 

America, pe de o parte, a accentuat tendinţele practice, iar 
pe de altă parte a căpătat ea îmi n unei națiuni bazate nu 
pe hereditate unitară şi nici pe tradiţii unitar naţionale, acea- 
sta se explică prin propriile condiţii de peste Ocean. 

Drumurile spiritului american duc la drumurile vechi şi 
nouă ale spiritului european, Bifurearea realităţii între suflet 
n trup, cultură şi ajmag sa. om şi natură, este bună pentru 

nţelegerea raporturilor dinăuntrul lumii. Dar pentru durata 
lumii, pentru desvoltarea armonioasă a lumii, omului cult i 
se cere o altă atitudine: aceia de a privi legăturile dintre on- 
meni şi posibilităţile lor de creaţiune armonioasă, în care 
toate elementele pe care obișnuim să le opunem vin să se 
unească, pentrucă, fiind membre ale uneia şi aceleiaşi reali- 
tăți, către aceasta trebue ele să tindă şi să lucreze. 

Cu toate deosebirile, spiritele culturilor, — fie ele asia- 
tice, europene sau americane; fie el complete sau incom- 
plete, de valoare absolută sau relativă, — nu reprezintă alt- 
ceva decit o sbatere glorioasă a spiritului uman către crea- 
țiunca unei viețuiri mai inteligente şi maj frumoase, Astfel 

saga glorioase nu pot fi apreciate decit cu înțelegere 


Patru Comarnescu 


Desmeticire 


Lumina revărsată pe colnicele de brădel dinspre asfinţit 
se prelinge printre ramurile ariniștei pe alee, mişcind nevă- 
zul. dela locul lor, frunzele doborite de toamnă. Pe "'ncetul, 
fărimele de soare se topesc, se întind şi pătrund în stratul de 
frunze galbene, pină ce pier în pāmint. Din pădure, umbra a 
străbătut grădinița, a urcat scara şi, impletindu-se cu zorele, 
a pătruns în vilă pină sus, la balcon. e 

Pe luciul de sticlă al cerului răsună o bătaie, încă una, 
apoi un şir mai repezit și un ropot subţire şi limpede cutreeră 
liniştea de pretutindeni. Departe porneşte să bulă clopotul 
unei biserici. Apoi bătăile se pierd in văzduh, pe nesimţite, 
ca şi cind n'ar fi fost. 

Gindurile celor două prietene s'au întors şi ele, de de- 
parte, odată cu liniştea. 

Intinsă întrun chaise-longue şi învelită pină la bărbie 
în şaluri, Corina Radulian și-a pironit un răstimp privirea 
undeva de-asupra ei, în văzduhul albastru, apoi şi-a plecat 
ochii. Două lacrimi mari şi scinteetoare s'au rostogulit repede 
pe obrajii storşi de suferință. 

Natalia Săveanu îi luă minile, i le strinse prelung, apoi o 
mingiiă pe frunte, ca pe un copil: 

— Corino, mi-ai spus adineauri că in timpul crizei, la 
sanatoriu, te-ai gindit de mai multe ori, insistent, la mine, 
cu toate câ nu ne mai văzusem de șase ani... Şi ți sa părul 
inexplicabil... Mie, dimpotrivă, mi s'ar fi părut ciudat dacă 
nu te-ai fi gindit la cea mai bună prietenă a ta —a ta cea de 
pină la 20 de ani, fiindcă nu-ţi cunosc prietenele de-acum... 
De îndată ce am aflat de nenorocire, am căutat să culeg ştiri 
cit mai amănunțite despre tine... 

— Şi ai aflat lucruri de necrezut pe sama Corei tale de 


152 VIATA ROMINEASCA 


altădată, veşti scandaloase care te-au îngrozit desigur, — © 


intrerupse Corina, încercind să z 


__ Dacă m'ar fi „ingrozit”, cum crezi tu, nu ți-aș fi seris 


numaidecit şi nu m'aș fi repezit cu primul tren să te vă 
in aste două ceasuri petrecute cu tar, am ajuns să Tala ok 
dacă rana pe care ţi-ai făcut-o cu glonțul s'a vindecat sau e 


pe cale să se vindece, mai ai o rană, în suflet, și asta te chi- l 


nuește încă. Și, fiindcă pentru mine eşti acei i ă 
para ca în anii noştri de școală, aş abs pă E de 
etul tău și să-l alin... ţi spun drept: dacă aș ști că un mo- 
ment îţi trece prin minte că o curiozitate dornică de lucruri 
scandaloase, cum spui tu, mă face să mă interesez de rana 
a rpm mi-aş călca pe inimă și aș pleca din casa ta 
pr la cos faper eget aa dori decit să mă ajuţi să te re- 
team Sil a ai trăit în aceşti şase ani, de cind nu 
rmară clipe lungi de tăcere. Frunzişul aninil 
rimel are o apă. Un tremur trecu pe buzele Casina, Apol 
g nr S cai răgușit, se mlădiă şi se însufleţi ca şi privirea 
„— Lio, îţi mărturisesc că um așteptat vorb ale 
mai ca o mingiiere, dar mai mult, capi iesean [printr 
şare de care simţeam nevoie. Cit am suferit, ma făcul să nu 
mai am incredere în oameni, în nimeni, sau mai degrabă în 
vama era Mi sa înfipt în minte gindul că cu nu pot, nu 
i trebue să fiu crezută — poate voi reuși să-ţi arăt pentru 


ce. Am njuns s 
ct pan s juns să mă îndoese adeseori de mine, de logica fap- 


Dar să nu-ți inchipui cumva că aș vrea să mă i 
i some Ar fi de tot stupid şi cu aș fi cen dintii ctg 
a poretuese pentru asta. Am făptuit un adulter fără circum- 
ae atenuante şi am încereal să mă sinucid. lată adevărul 
pri Și mam fost cit de puțin o mică doamnă Bovary, nici 
am încercal să mă pedepsesc, să ispășesc păcatul prin si- 


nucidere, e 7 i se zi 
a o „vinovată superioară”, cum se zice, Nu mi-am - 


găsit în tot ce am făcut nicio vină — o vină interioară faţă 

sit în rioară faţă de 
rege Maer seu agp line, care-mi cunoşti bine firea, ce ce 
spiri Ser plat a trebuit să rezulte dintr'un dezechilibru al 
e mia e e, a din cine ştie te concurs de imprejurări ciu- 
mDAN A groto Ei bine, nimic din toate astea. Tot ce sa pt- 
liata. neni iresc-necesar, aș zice, pentru a mă trezi la rea- 
bs păi pi NIN n/îmă înca să iau conştiinţă de mine insămi. 
i git oo name peria pe care am îndurat-o, nu mi-a rì- 


Dar, înţelegi, aşa cum iți vorbese 

s inf ._8 ` ție, maş putea vorbi 

marar preia asupra conştiinţei tale apă ce ţi-ai 
atul, înseamnă să fii considerată de opinia co- 


__ DESMETICIRE 133 


| ă, ori o ridicolă iremediabilă, ori o ipocrită demodată, Şi 
facă nu ți-aş povesti traiul meu în aceşti șase uni de cind 
ne-am despărţit, aș risca, poate, să fiu judecată şi de tine in- 
jr'un chip sau altul, 


— Te asigur că eşti nedreaptă cu mine, Cora. 

— lartă-mă, Lio. Am rămas tot așa de sinceră şi de ne- 
eruţătoare faţă de mine însămi ca şi în trecut. Nu m'am 
chimbat mult de atunci. Numai într'o privinţă sînt alta, cu 
desăvirşire alta... 

Ți-aduci aminte, în ultimul an de şcoală, cind mi-ai spus, 
în grupul nostru de prietene care işi povestiau micile aven- 
turi şi succese din vacanță, că cu, cu toată cumințenia şi a- 
parența mea glacială, cu lot seepticismul meu ironie, voi fi 
„une grande amoureuse”? Au ris colegele noastre, am ris şi 
eu. Şi mai tirziu chiar, cind mă analizam minuţios, n'am gå- 
sit nimic, nici o tresărire, care să îndreptățească prevestirea 
ta. E adevărat, eram capabilă de orice altă afecţiune stator- 
nică, aveam pasiunea cărții şi lecturile mele literare mi se 
răstringeau în suflet, unde uneori lăsau urme adinci. Dar să 
mā îndrăgostesc şi să mă manifest, să mă comport ca atare. 
să fiu eroina unei intrigi sentimentale — iată ceva ce nu pu- 
leam conecpe, ceva care mi se părea cu totul impotriva firii 
mele așa de puţin expansive, Mă urmărea veşnic teama de i 
fi comună sau ridicolă. Deseori, atitudinea reținută mi-a fost 
reproşată de cei din casă. Mama îmi spunea că trebue să mă 
schimb, Am încercat, Zadarnic. Ciţiva dintre bărbaţii care 
mă cunoşteau au crezul că atitudiwea mea ascunde dispret 
sau conştiinţa unei superiorităţi ireductibile şi de aceia mau 
gratificat cu antipatia lor. Asta îmi atita orgoliul și mă făcea 
să fiu si mai putin comunicativă. Cei mai veseli colegi ni mei 
de universitate deveneau cuminţi şi respectuoși. cînd se aflau 
lingă mine. 

Dar. în realitate, imi dădeam sama că viaja mi-era pustie 
și ştiam bine că intelesul ei nu poate fi decit iubirea. Cind 
mă cufundam în mine, dorul dragostei mă cutreera şi-mi tre- 
zeu visuri. pe care le socotisem de mult moarte sub cenușa 
copilăriei. 

Mi-aduc aminte cù am avul intuiţia vie a iubirii ca st- 
premul scop al vieții unei femei, cu ocazia nunții tale. La ase- 
menea ceremonii, aparențele convenţionale primează de cele 
mai multe ori. E bine, la nunta ta, ca într'o străfulgerare, am 
avut viziunea unei realităţi adinci a vieţii. Pentru mine, care 
iți stiu romanul sentimental, intruchipai imaginen desăvir- 
şită a fiinţei pe care dragostea o ilumineazň... Ai plecat in 
miezul nopții cu fericirea ta, în trenul care sa oprit doar 
cțleva clipe în gara mică de țară. Am rămas ceca din urmă pe 
"peron. intind lumina trenului, pină sa topit în întuneric, 


CRIN e ei 
VIAȚA : 


mine Însãmi, cu îndoielile și timiditat 

M'am hotărit să fiu alta, pi ce P aice rea par 
sterpe şi stupide. Am petrecut două luni de vilegiatură, în 
Sre am reușit să mă conformez noului meu plan de viață 
Ba SA fa 2 d Nae pe Mee Danae de a 

e pe car 
ona Sanur PE pe fratelui ate Ag mr au 
ispat în n străinătate, nu numai cu o gravă 

tenţă juridică, dar și cu o sete nestinsă de d obicei A 
servit un straşnic duş pentru rezerva şi ezi ările mele. em 
să te asigur că nicioda A Pe mele. au 
ZE 9 AEE aa peer p ară am apropat de limita situaţiilor 


Odată însă, unul dintre prietenii frat i 
| : elui, C 
care — dacã-ți mai aduci aminte — îl miel oa Bere b. 
pa pone P PERE o arenen, care ma buimăcit și m'a 
t ur de „Intr'o sară, la Sinai ă pli 
bam cu el prin parc, unde se afl i mei. Pila că 
3 e ` > aflau toți ai mei, Fiindu-mi ră- 
coare, m'am dus la hotel să-mi iau pardesiul it f 
în hall, unde sa oprit să mă aştept ii DA al pică 
aceia un mic flirt, pe care nu ii inct cea de a. Tooni 
) a } wrajasem de loc. T i 
ca ma Lire ma ar Baie din cameră, aud baa pipe 
1 ' urmat : care 
aia ne aduc aminte. Cuvinte fără ra Se ememalie y koli: 
r pjasi era e sapa A propia de m, m'a prins în braţe 
A pe obra ï, 
larani janie pagn è unei core papi i aa poa 
] are cuse mintea opacă. Totul n'a d 
clipă. M'am smuls din strin a n a D 
l 5 gerea lui și m'am repezi 
rie. Cu un gest brutal m'a oprit, mi pupe Paper 
dit contrariat, apoi, ca cind prio „prea bă inele 
mai bine, ca și cînd ceiace seci tai Sp ae a mie au, 
f N ace voise, sar fi consu y i 
ra o poreo armonie, mi-a spus că va ieşi pe peptic pr 
eră, iar după citeva minute să ies şi eu — ca să nu at a 
arsi eră cm pir apoi lumina și, deschizind ușa pa 
z „ sa nitat furiș într'o parte și in 
rului, Apoi a ieșit. Am întors cheia in Gak Sy egag t geo 
cu capul în mini, aalkaa 
Căutam să înțeleg ce se intim 
m 4 plase cu mine. Cre f 
bar a renimp lung fără să-mi pot lămuri licita e be 
ai i m sA Imi simţeam doar carnea tremurind. Parei 
o prava it în gol şi mi se părea ciudat că nu sufăr. Apoi 
Eain St tad Ea A sama unde mă aflu, că în pare m'aşteaptă 
Pilia Tanina ai m'aa da Ta OMMHA, TA ac atena dr 
mat jaot ri dă. i aveam lacrimi, 
pede ținuta şi am ieşit. 
loarele hotelului, aiurită de acas să şi rapoartele e pibes 


In vara aceia, după plecarea ta, am început lupta cu 


DESMETICIRE DNA... 


care debutează întrun adulter de hâtel garni. Eram convinsă 
că şi madama pe care am intilnit-o la capătul scării și un pa- 
sager bătrin care intra tocmai în cameră, ca şi portat care 
mi-a aruncat o privire indiferentă dar piezișă, useseră mar- 
tori ai vinei mele. 

Aerul rece din pare mă trezi. Intr'o fulgerare de gind, 
mă hotărti să spun alor mei totul. Dar imaginea scandalului 
ce avea să urmeze mă paraliză, Vedeam pe prietenele mele 
— dintre care unele ştiam bine că trecuseră Hubiconul — ri- 
canînd cu înţelesuri. Mi-am dat sama că trebue să tac, să äs- 
cund, deci să mint. Mam intilnit cu frate-meu, care m'a in- 
trebat unde am fost. l-am spus că m'am dus la hotel să-mi 
iau pardesiul. Apoi ne întilnirăm cu tata şi cu mama, care se 
aflau intr'un cerc de cunoștințe. Eforturile de a mă ascunde 
imi reuşiră. Am observat chipurile tuturor, M'am convins că 
nimeni nu bănuește, cit de puţin, turburarea mea. Dar eu, 
parcă mă simțeam alta, 

Curind, la restaurant, îmi recăpâtai dispoziţia de totdea- 
una, ca şi cind nimic nu së intimplase. Eram chiar veselă. 
Dar, la un moment dat, zării pe Preda. care se indrepta spre 
ieşire. O durere ascuţită imi străpunse imima şi-mi tăiă răsu- 
flarea. El ne salută şi ieşi din restaurant. Frate-meu, care se 
intilnise mai "nainte cu el, aflase că pleacă a doua zi la Con- 
stanja, probabil, — zicea frate-meu, — ca să întilnească pe 
d-na Filoreanu, o femece socotită unanim elegantă şi superbă, 
care de o săptămină făcea plajă. După ce mă liniștii, mi se 
păru că Preda avea aerul umilit, fireşte pentrucă nu-şi atin- 
sese ținta cu mine. Poate că de-aia avea să plece.. Lucrul 
acesta mă dispuse și chiar zimbii de citeva ori, ceiace făcu 

e frate-meu să observe că dela un timp, de cind am schim- 

at „meditaţiile grave”, cum zicea el, pentru mondenitate, am 

devenit veselă şi simpatică, Continuai să fiu bine dispusă, ba 
chiar risei sgomotos. Deciteva ori însă, privirea tatei mă tur- 
bură. Nu ştiu nici azi dacă işi dădea sama de neliniştea mea. 
In noaptea aceia n'am putut dormi pină spre ziuă. Pen- 

tru prima vară simţirea mea se rāscolea într'o efervescenţă 
care îmi dezvăluia realităţi noi şi — ca să zic aşa — fatale, 
cu neputinţă de mlădiat. Ar fi inutil să "ncerc să-ți depân 
toate acele ginduri pe care de altfel, cred că nu le voi uita 
niciodată. Iţi spun atit: căpâtasem convingerea că minunea 
dragostei între bărbat și femee nu sc reduce decit la ceiace 
îmi ceruse și mie un bărbat cu cîteva ore mai'nainte şi că 
ceiace mi se părea brutal nu era, în ultimă analiză, decit fi- 
resc, inevitabil — era realmente totul în viaţă, acel tot pe 
care îl vedeum strălucitor de frumuseţe în nopţile nedormite 
de pe cind eram școlăriță. Cealaltă dragoste, pe care mi-o 
inchipuisem pină aci, mi se părea pierdută în ceața unei de- 


ny Dia: e iaa n 
i AR VIAȚA ROMINEASCA 


părtări ireale şi înfățișată ca aevea doar în artă și i 
- F e in 
i pă făpturi excepționale. Ştiam că Preda era un iduri 
sI zen, fortunes”, cunoşteam din svon atitea din cuceririle 
i. rin urmare, imi ziceam, aşa se petrec lucrurile, sau cu 
mici variante. Pe dinaintea ochilor îmi treceau citeva din fe- 
meile care îl cotau, le dădeam în lături aparențele de distinc- 
e rolei e regret Ape simulau şi asta), ca să le văd 
cu el sau cu altul. Prin | 
pe hed pe și gros ei ae să Sici şi rekner Porn iuii. hre 
: lumea. mai puteam să mă'nto 
a ridicol paie 
ha sr a unei ființe abstracte și inactuale, izolată şi deci 


Şi pentrucă vreau să fiu adine sinoe i 
t a ră i 
i să-ți spun că toate gindurile oa ii gratare 
ae tree a Sue mi se imprimase în tot trupul, pentru 
întoare nou de unde pornise. Citis i 
să: aon dragostei incep numai după ce s'a odit pelasa 
„care e mai totdeauna brutal. atunci, nu A rta- 
ien niciodată acest fapt la fiinţa mea. Acum îmi in rca ben 
era por se sar fi apr e dacă eu aş [i fost mai puțin săl- 
re a sd, a mai tenace, ers) „ care mă aștepta cindva 
BoA: — DOMTAR MA MAGIAA E WO role OU 
ouni că gb rager Dar, imi n e n iz pe. ame 
ca a, iniţierea ar fi fost comodă 

gindul că fusesem atit de a Pe ei a 
i proape de actul ; 
eika re = rul rar nu mă Siriano. iorn Soma e. 
pe virșit ceiace realitatea îmi ă 

In această efervescenţă de ginduri beata mr 
ME e i uri, tesimțeam o satisfac- 
a picantă, un fior de veselie perfidă: i băr 
Arie Morse am DONE da era buna, mia LAT. 
nr tpar „ dee umilisem. Ţineam să-l în- 
mentori mă ara iati te stingherit în fața mea, sau 


A doua zi, mă sculai tirziu şi cu 
` 5 4 . CR l d 

ien cir. venas din timpul m aa De e prderta 
feet pl cae de reau cu totul iraționale. Vedeam clar numai 
ri eor a ajun paliere, în ă, numai bucuria de 
ți at pe bărbatul cure mă dorise. Țineam cu orice preţ 

tr sees Am jucat tennis întrun grup numeros şi pi, 
Saaran A ti ra e La amiază apăru în grupul miile 
Pareri DN în domolit bătăile inimii și l-am privit în- 
ir a o niştit şi bine dispus. A vorbit cu toată lumea 
sat ati ap: gxr ce causeur fin şi spiritual este — a vor- 
ratb m e... Nimic, nici un fel de emoție, nici un pic de 
„ve parplar ag Ag: träda. Nici o urmă din ce se petrecuse între 
ajun. Vitase totul, La rindu-mi, am căutat 


ai 


n 2 _____ DESMETICIRE DD 
să par de tot indiferentă. Dar în adincul meu eram răvășită 
și frintă. 


Ne anunţase că avea să plece in chiar ziua aceia. Cind 
societatea noastră se risipi, m'am apropiat de el şi, cu ironie 
în zimbet şi în ochi, am găsit să-i spun vorbele acestea, de 
care mult timp după aceia m'am jenat : 

— Cine ştie cite victime ai să faci şi la Constanţa. 'Totuşi 
cu te sfătuesc să fii mai abil, ca să ai mai mult succes de- 
cit aici. 

El şi-a arătat caninii intrun zimbet, ca atunci cind Nirta. 
şi mi-a răspuns : 

— Ah, petite coquine ! mais douce toul de mâme l.. 

Atit. Apoi a redevenit serios, a vorbit cu tata şi cu frate- 
meu şi sa despărțit de noi corect... În după-amiaza aceia 
m'am shuciumat de indignare și umilință. Mă răscoleau por- 
nări năstruşnice: să må due în gară şi să um o explicație cu 
el. Nu ştiam lămurit ce aveam să-i spun. Dar, inchipuindu-mi 
că mă voi da în vileag, că imi voi sacrifica reputația gratuil 
şi ridicol, mă oprii şi mă ascunsei in mine insămi şi de astă 
dată. Astfel, timiditatea imi servi de cuminţenie,.. După citeva 
zile îmi recăpătai cumpătul. De-acum, nu mai vedeam in 
scena pe care ţi-am povestil-o decit firesc. Nu-ţi voi ascunde 
că m'am gindit foarte deseori la ea şi nu odată mi-am sur- 
prins simţurile biciuite de fiori pină aci necunoscuţi. Ceva 
mai mult: închipuirea mea nu găsea alt ascunziș pentru be- 
ţia ei sensuală decit aceiaşi cameră de hotel, Dar experiența 
aceasta mă făcea să mă adaptez şi mai bine reulității incon- 
jurâtoare. O poartă, prin care aveam să tree, stătea deschisă 


în fala mea... 

Ti-am povestit, dragă Lip, pe larg intimplarea aceasta, 
pentrucă le va ajuta, poate, să 'njelegi ceiace s'n petrecut cu 
mine mai tirziu. 


+ 
. - 


Pela sfirsitul lui August ne-am dus la moșie. Tata plecase 
mai înainte. L-am găsit necăjit de perspectivele recoltei. Dela 
o vreme devenise Nervos. veşnic preocupat de soarta averii 
noastre, de datoriile care creșteau, amenințătoare. Recoltele 
rele din anii trecuţi ca și unele speculaţii îndrăzneţe, pe care 
le încercase cu bani imprumutați, îi minaseră averea. Om de 
acțiune şi hirşit în afaceri. el nu manifestase niciodată des- 
eurajare. Ştiam, toţi ai casci, că ne apropiam de sărăcie, Tata 
insă vorbea foarte rar cu noi asemenea lucruri. Totuși era 
vădit că viaţa lui ardea în delirul unor eforturi supraomeneşti. 
Grijile îi inrăutățiseră boala de cord şi îl imbătriniseră de 
necrezut. In mai multe rînduri îi scăpaseră citeva vorbe, din 


RI. 


138 VIATA ROMINEASCA 4 


care mi-am dat sama că se temea să nu moară Înainte de ai 


fi refăcut și întărit averea. 


Tu ştii cit de mult mă iubea tata. Nu mă "ndoiam nicio 
clipă că el își măcina energia mai mult în vederea viitorului 


meu. La rindu-mi, îi răspundeam printr'o duioşie adincă şi 
de fiece clipă, o duioșie în care se amestecau mila, recunoy 
tința şi iubirea. 

Intr'o zi, m'am dus în biroul lui. L-am văzut scriind, M'am 
aşezat pe un scaun, Părea că nu mă vede, atit era de adin- 
cit în socoteli. l-am luat tocul din mină, m'am aşezat pe ge- 
nunchii lui ca pe vremea cînd eram mică şi l-am sărutat, cum 
nu mai indrăznisem s'o fac demult. Ma privit oarecum uimit 
şi sa inseninat. l-am spus să nu mai fie ingrijorat şi să nu 
se mai străduiască atit, Frate-meu avea cariera formată. Eu, 
care-mi trecusem licența în litere, aveam să intru în învăță- 
mint... Ma privit adine în ochi și a tăcut mult timp. Apoi, 
constrins, parcă ruşinat, a încercat să mă convingă şi să se 
convingă pe el însuși, că averea nu este compromisă, că i s'a 
mai intimplat de citeva ori, mai demult, să fie în situaţii foarte 
precare şi a reuşit să se salte din nou, că nici acum nu e cazul 
să piardă nădejdea în îndreptare. Cu glas frint, mi-a adăogat 
că uneori se gindise şi el la o carieră pentru mine. Dar asta 
numai în cazul prăbuşirii, 

Prin urmare, tata se pregătise şi pentru ultimul sacri- 
ficiu: să-și vadă fata funcţionară muncind pentru pine, el, 
omul cu mentalitatea şi orgoliul ireductibil al boerului de 
neam vechiu, Cită amărăciune trebue să-i fi strecurat în su- 
flet perspectiva aceasta, lui, care visa pentru fiică-sa o viață 
fastuoasă şi închinată artei. Vroia să mă trimită în străină- 
tate, să-mi fac doctoratul și să-mi desăvirşese studiile de pic- 
tură, Henunţarea lui de acum nu vestea decit ruina. 

Nu mi-a trebuit mult timp ca să am intuiţia deplină a 
dureroasei metamorfoze care mă aștepta în umbră. Dealtfel 
nu era prima în viața mea. La şaisprezece ani, trăisem intens 
mirajul de a fi genială ca Iulia Hașdeu sau ca Maria Bass- 
kirțev, La optsprezece, contrarietățile cu lumea dimprejur şi 
conștiința propriei mele străbiciuni mă făcuseră îndeajuns 
de cuminte ca să văd, cu o amară ironie, neantul acestui vis. 
Imi imaginasem un alt ideal de viață, mai confuz şi mai fluc- 
tuant, tocmai pentrucă deriva mai direct din personalitatea 
meu, fără să se conformeze vreunui model exterior. Mă sim- 
team deosebită de ceilalți oameni, simțeam și gindeam altfel. 
Din această deosebire, de care căutam să mă conving în orice 
împrejurart, îmi făurisem un orgoliu În care trăiam, cu o 
adevărată volptate spirituală _— singura care mi-o îngă- 
duisem pe atunci — ca întrun turn de fil eş romantic. Dar o 
asemenea voluptate interiorizată și unică — eram destul de 


DESMETICIRE 139 


umea cu care aveam legături — nu putea să dureze 
inimă de fată tinără pe care o ispilea viața. Astfel s'a 
petrecut criza despre care ţi-am vorbit și adaptarea mea for- 
țată la realitatea care mă contrazicea cu asprimea ci nepă- 
sătoare. Aceste contraziceri şi propriile mele îndoeli imi ser- 
veau o experienţă înțeleaptă, e adevărat, dar îmi rňneau şi 
aripele sufletului. Dar tocmai cind ajunsesem la impăcare 
cu viaţa din mediul meu social, cînd mă pregăteam s'o îm- 
brățișez din plin — îmi făcusem de circumstanţă şi o filozo- 
fie a plăcerilor elegante şi ușoare, care să n'atingă decît su- 
prafaţa conștiinței, pe cînd în interiorul meu sufletesc să fiu 
cu totul altă ființă — iată că trebuia să scobor, cu capul ple- 
cat, întrun fund de provincie, să fiu o profesoară oarecare 
sărăcuță şi defeminizată. Dar era singura cale de trai — căci 
îmi repugnau tranzacţiile infame cu viața. 

Cind i-am vorbit mamei despre cariera pe care eram ho- 
tărîtă s'o înbrățişez, ea a lăcrimat și mi-a răspuns că nici vor- 
bă nu putea fi de aşa ceva, că eu cu frumusețea mea și cu 
relaţiile familiei noastre, voi avea cu siguranță o partidă de 
măritiș admirabilă, care să mă menţină la nivelul vieţii noas- 
tre de pină aci. Încă odată imi dădeam sama cil de departe 
era mama de simțirea mea. Nici n'am încercat să-i arâl că 
un astfel de plan de salvare imi mortifica ceiace mai rămă- 
sese nealterat din sufletul meu de totdeauna: demnitatea faţă 
de mine Însămi. 

Mă hotării deci să muncesc, nu fără shucium nostalgic 
pentru ceiace aveam să las în urmă. Nu ignoram frumuseța 
etică a muncii, nici chiar acum cînd trebuia să mă impărtă- 
şesc practic din ea, Mă apăsa doar mediocritatea nouăi mele 
condiţii de existenţă. Dar nu-mi răminea decit să mă re- 
semnez, 

In vremea asta, căzui greu bolnavă. Această boală fu de- 
cisivă pentru viaţa mea. După a doua zi de febră, chemarim 
pe medicul plășii, un bătrin cam năuc, care oscila între nu 
ştiu cite boli. Tata telegrafiă lui frate-meu la Bucureşti să 
vină cu un doctor. Mircea sosi sara cu un medic tinăr, con- 
ferențiar, prieten intim din liceu al lui — înţelegi că e vorba 
de Emil. i cunosteam mai demult, îl întilnisem și la Sinaia 
si avusesem ocazia să-l apreciez pentru distincția lui amabilă, 
deşi puţin gravă. Văzindu-l acum la căpătiiul meu, nu știu 
pentruce am avut o stringere de inimă. M'am întunecat la 

dul că va trebui să mă examineze și am fost chiar posacă. 

ără să pară că ia cît de puțin în samă umoarea mea, m'a 
cercetat tăcut şi atent, și mi-a pus fără ezitare diagnosticul: 
aveam febră tifoidă. După citeva preseripții date numai celor- 
lalţi, ca și cînd eu n'aș fi existat, a plecat urmind să vină e 


stăpină pe mine și aveam destul bun simț ca să n'o manifest 
față de 
într'o 


mo VIAȚA ROMINEASCA — 


doua zi dimineaţă și să aducă el insuși medicamentele ne- 
cesare. 


zărit plingind. După ce s'a aflat boala, parcă totul s'a schim- 
bat în prea mea: și forfoleala din odăi şi din curte, ca şi 
chipurile şi vorbele celor din casă. Dar cu nu eram deloc 
grijorată de gravitatea boalei. Singurul fapt care mă neli- 
niștea mereu era că voi fi sub îngrijirea acelui doctor tinâr, 
că va trebui să-mi desvelesc trupul în faţa lui, să-i răspund 
la întrebări privitoare la lucruri care imi repugnau, cum îmi 
închipuiam că-i repugnau şi lui. ou 

In cursul nopții m'a chinuit febra. Îl vedeam în delir pe 
doctor cercetindu-mă pătrunzător şi rece, vorbindu-mi aspru. 
Mi se părea că mă repezeam la uşă să fug, iar mama şi frale- 
meu mă aduceau înapoi în pat. În vremea asta, privirea tñ- 
joasă și ironică a doctorului nu mă slăbea. 

A doua zi dimineață, l-am vâzut intrind cu zîmbet blajin 
şi cu vorba voioasă. M'am îmblinzit, şi i-am vorbit cu ton mai 
deschis. mai prietenese. Totuși, cînd a trebuit să-mi facă o 
injecție, am simţit aceiași jenă şi același gol ca în ajun. Dar 
grija și atenţia serioasă cu care lucra, îmi cuceriră curind în- 
crederea și mă simţii din ce în ce mai apropiată de el. 

Pînă la trecerea crizei, a venit de două ori pe zi, dimi- 
neaţa şi sura. Dela un timp, nu numai că nu-mi displăcea pre- 
rani a ui, ci dimpotrivă, mă înseninam și mă învioram vă- 
zindu-l. Era vădit că lua parte cu sufletul lu ingrijirea bol- 

navei sale, Intro noapte de delir cu peste 40 de grade, frate- 
meu a plecat la ora 10 la Bucureşti să-l aducă. Mă opusesem 
din răsputeri, căci mă gindeam că a chema un medie în miez 
de noapte să vină cale de 30 de kilometri, după ce te văzuse 
cu citeva ore mai înainte, însamnă să abuzezi de bunăvoința 
lui. Noaptea la unu, cind mă sbăteam între delir şi realitate, 
l-am văzut lingă mine. Imi lua pulsul şi mă privea. Am în- 
chis ochii mulţumită, Deciteva ori m'a impachetat în cearşaf 
ud. La un moment dat, cind mă simțeam mai ușurată, m'am 
scuzati că l-am deranjat în puterea nopţii și i-am spus că nu 
cu am voit să-l chem, 

— Dealtfel, — i-am adăogat, — nu mă tem de „desnodă- 
mintul fatal”; dacă mor sau dacă scap mi-e tot unu. 

— Ce spui ? — îmi răspunse el. Noroc că nu mi-e mie 
lot atit 

Aceste cuvinte, spuse de el simplu, m'au înfiorat. 
“simțit în adincurile fiinţei mele raza caldă å dorului de viaţă. 
De-acum eram sigură că voi scăpa. Peste citeva zile am in- 
trat in convalescenţă, - 

Acum Íl vedeam la două zile. Mă intimpina totdeauna cu 


Bietul tata îşi pierduse capul. Pentru prima oară l-am j 


a 


Foe __DESMETICIRE WGL. 


bucurie şi cu vorbele: „Ce mai face domnişoara care nu se 
teme de „desnodămintul fatal?”,... Toamna era lină şi inso- 
rită, şi liliacul înflorea a doua oară lu fereastra odăii mele. 
Cind vorbeam cu Emil, imi plăcea să-l văd devenind serios, 
de îndată ce îl întrebam ceva în legătură cu igiena, cu regi- 
tul pe care trebuia să-l urmez sau cind îmi atrăgea atenţia 
asupra vreunei imprudențe, pe care o comileam sat eram 
pe punctul so comit. 

Una din ele mă și trinti la pat, de-abia intremată, Intr'o 
scară, cind aveam aici, la conac, o reuniune de familie, am 
asudalt la tenis, apoi am pornit într'o cavaieadă tocmai cind se 
iscase un vint înghețal. Am făcut o congestie pulmonară din 
fericire uoşară. Emil m'a ingrijit cu acelaşi devotament şi 
afecţiune înviorătoare. Dar convalesconța a fost mai lungă şi 
mai plină de temeri, Emil mi-a dat să înțelea că mă ameninţă 
pericolul unci infecţii a plăminilor, dacă nu ascult orbește 
preseripțiile sale. De data aceasta nu mai eram dispusă să 
mă joc cu sănătatea. Țineam la viață. 

Aceste două boale m'au extenuat cu totul. Mai ales, orice 
energie sufletească părea că se risipise pentru totdenuna din 
fiinţa mea. Incetul cu încetul, trupul mi se întremă, Dar nu 
mă mai simțeam în stare să-mi adun gindurile din trecut și să 
încheg o hotărire în privinţa celor ce aveam de făcut de aci 
inainte. Şi doar ştiam că mă așteaptă un rol activ în viitorul 
cel mai scurt. Treburile tatei mergeau din ce în ce mai rău. 
Mi-era imposibil să intru anul acesta în învățămînt. Doctorul 
mi-o interzisese categoric. Imi răminea să mă pregătesc pen- 
tru examenul de capacitate. Mi-am ascuns cu grijă această 
intenție, ca nu cumva Emil să mi-o zădărnicească, oprin- 
du-mă dela orice efort intelectual, care mi-ar putea primejdui 
sănătatea şi așa destul de șubredă, 

Era adevărul că rămăsesem cu o tuse rară dar persis- 
tentă, care uneori îmi tăia orice speranță de insănătoşire. De 
cind mă îmbolnăvisem # doun oară, mi se părea că niciodată 
nu voi mai [i deplin sănătoasă. Era o credință pe care n'o 
împărtăşisem niciodată doctorului. Nu mi-am putut explica 
nici mai tirziu dece nu i-o spusesem, Era parcă înfiptă în 
adineul sufletului meu si m'ar fi durut dacă mi-ar fi desrădă- 
cinat-o cineva, 

Pela sfirşitul lui Octombrie eram sănătousă, Urma de tuse, 
din ce în ce mai rară, mo mai luam în sumă. Trăiam aici la 
moşie intr'un senin farniente, Mă impăcusem şi cu ideia sã- 
răcirii şi cu perspectiva nouii mele vieţi. O toamnă caldă se 
prelungea, aurie și mingiietonre ca pe Riviera, Mă plimbam 
aproape toată ziua prin pare, înfășurată pină la nas ca să 
ħu mai răcese și să mă dojencască doctorul. De altfel, tata 


„Dent, deși foarte tinăr, 


{ 


kan Ai 
#1 P v T < 


14: 


mă supravechea cu strășnicie. N'ar mai fi tolerat nici o aba- 
tere dela ceiace îmi recomandase medicul. Totodată prinsese 
mare drag de Emil, pentru că „ii scăpase fata”, cum spunea 
el. Orideciteori il vedea, recunoştinţa i se revărsa din privire, 
din fiecare cuvint. 

Emil refuzase orice onorar. Mircea ne avertizase încă de 
pe cînd eram în convulescență, să nu pomenim de așa cevă 
prietenului său, care sar fi simţit chiar jignit. Dar pe tata 
nu-l răbdase inima să nu-i vorbească de gratitudinea pe cart 
i-o paa şi de datoria pe care trebuia să şi-o achite faţă de 
el. Foarte constrins, Emil îi răspunsese că în privința asta a 
şi vorbit cu Mircea şi că nu revine asupra hotăririi lui. Totuşi 
tata intenționa să-i facă un cadou, cind ne vom întoarce la 
Bucureşti. 

Intrucit mă privea ii eram recunoscătoare, dar, pe de 
altă parte, mă și contraria faptul că refuzase plata cuvenită 
ostenelii sale, Mă'ntrebam dacă n'o făcea, pentrucă aflase că 
sintem în jenă bănească. Gindul acesta mă umilea. 


Dar nu mă opream mult asupra lui, căci altele, de o altă 
rezonanță, îi luau locul. De vre-o citeva ori Mircea îmi dădu 
să înțeleg că Emil mă priveşte cu anumiţi ochi, că-i plăceam 
demult, ba chiar că-i sint dragă. Am glumit şi am părut că 
nu dau nici o atenţie faptului. Dar nu l-am uitat; dimpotrivă 
mă gindeam la el fără vroie, 


Acum imi explicam chipul cum mă îngrijise Emil. Ches- 
liunea onorariului însă mă neliniştea. Dacă-l refuzase din 
prietenie pentru vechiul său coleg de liceu, lucrul se explica 
satisfăcător. Dar dacă o făcuse din afecțiunea lui pentru mine, 
atunci eu aveam faţă de el o obligaţie, care, deși numai mo- 
rală şi onestă, era la urma urmelor plictisitoare. Cred că ai 
simțit și tu cît e de penibil să te știi obligata unui bărbat — a 
unui bărbat oarecare, căci a soi ar pe care-l iubeşti, nu poți 
fi niciodată, 


Mi-ar fi greu să-ți spun ce simțeam pentru Emil. Mai de 
grabă nu simțeam nimic, nimic din ceiace te impinge să te 
arunci în brațele unui bărbat. Il văzusem pentru întiia oară 
la un bal, cu doi ani în urmă. Cum nu dansa, nu mam ocu- 
pat mult de el. Știu că mi-a strecurat citeva complimente, la 
care am uitat cum am răspuns. l-am remarcat numai distine- 
e ținutei şi rezerva cu care participa la divertismentul ba- 
ului. Părea chiar puțin gauche din neobişnuință. Era totuşi 
înconjurat. O doamnă deosebit de frumoasă și inteligentă îl 
învăluia în asiduităţi fățişe. Am aflat că era un medic emi- 
că st pregătea pentru Universitate și 
că, pe deasupra, era bogat. Frate-meu ne vorbea de el cu ad- 
miraţie... A doua oară, l-am întilnit la Sinaia, după  întim- 
plarea cu Preda. Mi-a vorbit amabil, dar lucruri fără impor- 


VIATA ROMINEASCA E 


tanţă. Am observat că, din toate persoanele unui grup nume- 
ros, era să vorbească mai mult cu mine... Cit de departe 
era de „celălalt”, cit de incapabil ar fi să procedeze ca el |... 

In timpul boalei, cum ţi-am spus, mă familiarizasem cu 
prezența lui. Aș putea spune că o prietenie mă apropia de 
el. Dar, cînd am aflat, dela frate-meu, de simpatia pe care 
mi-o purta Emil, nam găsit în mine decit vid. Nici acum 
nu-mi pot lămuri dacă intr'adevăr n'aveam pentru el nici o 
înclinare sau dacă nu puteam avea pentru nimeni, aşa de 
extenuată cum mă aflam după boală. 

O împrejurare neașteptată mă scoase bruse din toropeală 
recipită un eveniment hotăritor în viața mea, De sfintul 
ail — ziua tatei — Mircea a venit cu mașina dela Bucu- 
rești, însoțit de Emil, pe care nu-l mai văzusem de două săp- 
timini. Cum îţi închipui, îl priveam cu alți ochi decit atunci 
cînd nu știam ceiace ţi-am spus. Primul lucru pe care l-a fă- 
cut, a fost să se intereseze de mersul sănătății mele. Nu mi se 
mai părea curios că omul ăsta mă priveşte cu totul altfel de 
cit ca pe un simplu caz clinic, De citeva ori i-am surprins pri- 
virea învăluindu-mă şi apoi ferindu-se de mine. Era vădit — 
oricit încerca el să dea o altă impresie — că dintre toţi ai 
numai eu existam in ochii lui, Această atmosferā de 
simpatie pătrundea caldă şi lină în toţi porii fiinţei mele. 

Inaintea prinzului, frate-meu propuse o plimbare în pă- 
duricea din dosul conacului. Plecarăm citeșitrei..Mă plimbam, 
mulțumită „sprijinindu-mă cind de braţul unuia, cind de al 
celuilalt, cu pieptul inundat de torentul sănătăţii. Rupind tă- 
cerea care se aşezase intre noi de citva timp. spusei, dealtfel 
sincer, ceiace gindeam în momentul acela ; 

— Ce bine e să trăeşti L. Cum vezi, doctore, mi-am schim- 
bat ideile şi asta grație d-tale. Iți mulțumesc şi-ţi voi purta 
recunoștință şi pentru această metamorfoză. 

— la mai slăbeşte-l cu recunoştinţa, — interveni frate- 
meu. Omul mare ce face cu ea. Dacă vrei să-l multumesti, fă-i 
un dar mai preţios: dă-i inima. Tot i-a prezis lui un graiolog, 
că se va însura anul ăsta. 

Am rămas năucă. Ca într'o fulgerare, văzui situaţia pe- 
nibilă în care era aruncat Emil. O propunere de căsătorie, În 
chipul ăsta brusc, privind pe un om care se afla de faţă si 
căruia nici prin minte nu-i trecea să se căsălorească cu mine 
— mai ales cu o fată săracă, cum devenisem — mă prăbuşi, 
Incercai să mă smulg de sub povara umilinței și a ruşinei, 
vorbind fără să-mi dau sama ; 

— Ce spui tu acolo, Mircea?.. Domnule Radulian, te rog 
să mă crezi că vorbeşte neautorizat. Eu n'am vorbit decit de 
recunoștință... 


__ DESMETICIRE 143 


ii žá- 
a e 


Num putut continuu. Mi-am dat suma de impresia vor- 
belor mele şi un nod mi-a amuţit glasul. Ca'n vis am auzit pe 
Emil spunindu-mi : | 

— Lasă, domnişoară, nu te neliniști. Am destul bun g 
să înţeleg că Mircea n făcut o glumă. Doar inima nu se 
in dar, se răpește, şi eu mă cunose îndeajuns, ca să nu-mi 
fac iluzii. Așa că nu sint atit de stupid să te cred angajată 
de gluma lui Mircea, 

Dar tonul de umor prietenos al lui frate-meu îmi alungă 
turburarea : 

— lu uite şi ăstălalt, Prin urmare, fiecare din voi vorbește 
in aşa fel ca să se ascundă cit mai bine — aşa de bine incit 
vă încureaţi în propriile voastre ițe. 

Și zărind pe şosea pabrioleta vierului nostru, adâogă: 

— Eu mă reped la vie. Pină m'oi întoarce sper să vă des- 
cureați. Aştept să-mi dați raportul, 

Reculegindu-mă, îi răspunsei rizind : 

— Faci bine că ne lași în pace, Cit despre raport, o să-l 
aștepți mult și bine. Ne lipsim amindoi bucuros de servi- 
ciile tale, 

Intenţia pe care am pus-o În cuvintele astea şi-a atins 
ținta. Emil își recăpătă bucuria, care i se resfrinse în lumina 
zimbetului şi a privirii. După umilinţă, fusesem satisfăcută 
pentru chipul cum se apărase de lovitura mea nedreaptă, dar 
involuntară, de adincaori. Invinuindu-mă, voiam să răscumpăr 
prin duioşie, durerea pe care i-o pricinuisem — o duioșie sin- 
ceră care mă stăpinea din ce în ce şi pe care simțeam ne- 
voia să i-o împărtășesc și lui. | 

Ne-am plimbat mult prin pădure şi pe şosea. Era soare 
mingiictor de toamnă sub care sticleau departe, printre gră- 
mezi de sălcii, apele Argeşului. Mi-era cunoscut din copilărie 
peisajul acesta. Dar parcă pentru prima oară răzbătea viața 
și atita senin în adincimile fiinţei mele, 

Și cu şi Emil am vorbit deschis, ne-am impletit mārturi- 
sirile şi ne-am înţeles unul pe altul. l-am explicat tără reti- 
cenţe jena mea de adinenori şi cum nu mi-am dat sama de 
muianţa de înțeles pe care o căpătau vorbele mele, La rindu-i 
mi-a mărturisi! cu oarecare înconjur ce simțea demult pentru 
mine ca și rezerva şi neincrederea în el însuşi, datorite im- 

resiti pe care i-o lăsasem că îmi era cu totul indiferent 
am uitat la el şi mi-a plăcut privirea lui dreaptă şi melodia 
simplă și gruvă a vorbelor lui. l-am spus cu ochii umezi: i 
> — Ce-ai zice, doctore, d-ta care te cunoşti atit de bine, 
cum ai spus, să afli că de data asta te-ai înşelat asupra d-tale 
ca și asupra mea? 


Peg 


DESMETICIRE 145 


„Drept răspuns, m'a cuprins de mijloc și m'a sărutat pe 
gură. Fusese îndrăzneţ, așa cum doream şi i-am răspuns la 


Ne-am întors acasă plutind în văzduh. La prinz am săr- 
bătorit onomastica tatei, iar sara, logodna noastră. La Crăciun 
ne-am căsătoril. 


ha 


Viaţa mea de nouă căsătorită nu mi-a provocat impresii 
bogate şi inedite, așa cum îmi inchipuisem, cind eram foarte 
departe de ea. Acum imi dau sama că numai mediocritatea 
sensibilităţii mele a fost pricina. De altfel, eram perfect con- 
ştientă că făcusem o partidă neașteptat de bună — neaşte 
tată atit pentru mine cit și, mai ales, pentru „prietenele” mele 
care scontaseră cu multă satisfacţie sărăcirea noastră. Suc- 
cesul imi măgulea indeajuns amorul propriu. Emil era o per- 
sonalitate în lumea medicală, era bogat şi era, ca fizic, ceiace 
se chiamă un om „bine”. In nenumărate ocazii ii apreciasem 
rectitudinea caracterului şi nesfirșita lui dragoste pentru 
mine. Aflasem indirect — el niciodată nu mi-a vorbit de ches- 
tiuni băneşti — că venise în ajutorul tatălui meu cu mari 
sume de bani pentru salvarea averii noastre. 

Toate acestea, ca şi căsătoria mea, mi se păreau cu totul 
fireşti, obișnuite, in ordinea lucrurilor comune. Și eram mul- 
țumită. Dar uneori mă gindeam cu melancolie la uvinturile 
imaginaţiei din vremea visurilor mele de fată. Pe atunci, cu 
toată cuminţenia mea, nu concepeam fericirea decit prin 
jena unei vieţi pline de vraja neprevăzutului, a sbuciumu- 

ui, a aventurii. Acum, realitatea imi hărăzise o bună stare 
liniștită, perspectiva unui viitor așezat, o mulțumire îndes- 
tulată, umbrită citeodată, cum ţi-am spus, de nostalgia exis- 
tenței ireale din amintire. 

Alături de stima pe care o aveam pentru Emil, o duioșie 

ce în ce mai adincă mă apropia de el. Nu-şi cruța nici o 
osteneală ca să-mi fie pe plac, nu ignora nici o atenție care 
putea să mă mulțumească, La rindu-mi, incercam cât puteam 
mai bine să-i răspund la fel. 

La trei luni după căsătorie, mă aștepta o mare durere. 
Tata, pe care in ultima vreme îl doborise boala cu desăvir- 
şire, muri. Deşi gravitatea boulei nu mai lăsa nici o îndoială 
asupra sfirșitului apropiat, totuşi — poate fiindcă nu mai 
trăiam zi de zi lingă el — moartea lui m'a răvășit ca o catas- 
trofă nebănuită. Iubirea mea pentru tata fusese intregită cu 
o intimitate sufletească şi o concordanţă de simţire, care mă 
i cale de el din copilărie. De aceia, moartea îl smulgea 
atit de dureros din existența mea. 


10 


In această împrejurare, Emil a vădit o delicateță afec- 


tuoasă fără margini. Mult timp disereția iubirii lui a mers, 


in raporturile noastre, pină la o sfiiciune, pe care după un 


timp eu însămi a trebuit s'o risipesc. 

De-acum îmi simțeam şi mai mult viața contopilă cu a 
lui, căci numai el putea să-mi umple golul din suflet. 

Peste un an am devenit mamă. Am avut parte de emo- 


țiile materne, în toată intensitatea și felurimea lor. Fetiţa ` 


noastră, pentru care era să-mi pierd viața, a avut o sănătate 
șubredă. Nenumărate nopţi albe de teamă nebună pentru 
viața ci, griji care mă munceau ceas cu ceas mai ales în 
primii doi ani, apoi reversul lor: bucuria de a o vedea cres- 
cind și o iubire în care mi se concentra tot rostul vieţii. 

Deși Emil era de părere să avem o casă cit mai deschisă 
— asta numai în vederea distracției mele, căci el era aproape 
toată ziua ocupat — relaţiile noastre nu erau prea întinse, 
din pricina comunicativității mele relative, care nu reu- 
şeam s'o modific, eu toate că făceam sforțări mari. Aveam le- 

turi cu o lume foarte aleasă, dar numai in parte simpatică. 
doptasem o atitudine convențională de amabilitate potrivită 
mediului, 

Trebue să mărturisesc însă că, dacă unele din persoa- 
nele cu care întreţineam relaţii, îmi displăceau, viaţa mon- 
denă în sine imi servea deseori un prilej de plăceri uşoare şi 
de preocupări care îmi alungeau monotonia menajului no- 
stru — datorită, cum ţi-am spus, ocupaţiilor absorbante ale 
bărbatului meu, Mă amuzau chiar micile intrigi, rancunele 
şi răutatea citorva doamne cu maniere foarte fine, ca şi tri- 
bulaţiile amoroase sau veleitățile ariviste abia schițate ale 
unor domni eleganți. Sub un exterior de indiferență ascun- 
deam cu grijă observaţia calmă și ironia interioară pe sama 
citorva — o plăcere pe care o savuram Între toate. 

Acum doi ani, m'am trezit cu vizita fostei noastre cama- 
rade de şcoală, Alice Dima, actuala doamnă Praxino, de care 
cred că ți-aduci aminte. Şi eu şi tu o antipatizam discret, dar 
tenace, şi ea ne răspundea la fel. Ei bine, revăzindu-mă după 
ani de zile, a vrut să fim prietene şi eu am reuşit fără voia 
mea, să mă comport ca atare. Am aflat curind despre ea lu- 
cruri, care amplificau minunat caracterul pe care i-l schi- 
țasem încă depe băncile şcoalei. Ți-aduci aminte de povesti- 
rea ei de dragoste cu un moșier at, căsătorit și cu copii, 
Praxino. Cind ne-a arătat fotografia lui, una din fete i-a spus 
că un asemenea amorez ar fi putut să-i fie tată. Alice, im- 
perturbabilă, ne-a răspuns: „Nu fiți proaste, fetelor! Voi nu 
vă inchipuiţi ce șic e şi ce bogat”... Apoi ne-a desvoltat o în- 
lreagă teorie asupra calităților bărbaților maturi și ne-a vor- 


DESMETICIRE 147 


bit cu o malițioasă exaltare de încrederea și inadvertențele so- 
tiei lui Praxino, graţie cărora soțul și Alice rămineau singuri 
impreună. Știam cu toatele că avea o sumedenie de adoratori 
şi ne miram că se oprise la o asemenea alegere, Dar ne-a lă- 
sat să înțelegem că divorțind de soția sa, Paxino ar fi o ad- 
mirabilă partidă de măritiş. După cum ştii, multe din cole- 
gele noastre se exlaziau de atita cinism și atita competenţă 
amoroasă, Pentru unele, Alice era un idol. Eu o dispreţuiam 
şi o ascultam cu surisul pe care ea îmi spunea fățiș că nu-l 
poate suferi, 

Cum ţi-am spus, am regăsit-o în fond aidoma cea de a- 
cum opt ani. Doar mai cizelată de experiență, mai prudentă 
și mai complexă, vreau să spun mai greu de definit. Mi-a 
povestit căsnicia ei, micile ei romane şi gelozia soțului. Ac- 
tualmente văduvă, posesoarea unei averi însemnate şi uzu- 
fructuara averii copiilor, era fericită şi candidată la măritiş. 
In cercul nostru şi-a creat repede prietenii printre femei și 
atenţii asidue printre bărbaţi. Era întradevăr turburătoare 
cu trupul ei elastic și subţire, cu ochii ei irizați de un albas- 
tru de atlas insorit şi umbriţi de gene lungi și arcuite, cu 
guru ei care tresărea uneori în vibrații pătimaşe. 

Colportările compromiţătoare pe sama ei au început cu- 
rind. Dar ca răminea senină şi pe unele le confirma cu o 
sinceritate, care sfirşea prin a fi chiar atrăgătoare. La rin- 
du-i, cu aceiași candoare cu care-şi mărturisea micile afaceri 
amoroase, povestea și ea pe ale altora, fiind mai totdeauna 
perfect informată. Intr'un Sap, am observat oarecare inzis- 
tențe tandre adresate lui Emil. Nau lipsit clasicele consul- 
taţii medicale în cabinetul lui şi acasă la ea. N'am dat nici o 
importanță faptului, căci cunoşteam bine pe Emil. Intrebin- 
du-l odată între două glume, mi-a confirmat impresia că 
Alice i-ar fi favorabilă, dar şi el s'a arătat tot atit de nepă- 
sător ca și mine. Pentru asta nici n'am ţinut-o de rău pe 
Alice, cu atit mai mult cu cit nu trecuse limitele aparenţelor 
convenabile. 

Odată, într'un tEte-d-tete, mi-a împărtășit mirarea intri- 
gată a cunoștințelor noastre şi a ei cu privire la viaţa mea 
sentimentală. 

— E adevărat, Corino, că n'ai avut niciun amant?... Spune 
drept, ca unei vechi prietene ce-ţi sint. 

Am reuşit să-mi disimulez surprinderea și i-am răspuns: 

— Ni mărturisesc că n'am avut nici unul, pină acum. De 
altfel, — i-am adăogat, — căsătoria pe care am făcut-o, mi-a 
cruțat această nevoie. 

Alice avea un simț al nuanţelor ascuţit. După un me- 
ment, imi replică: 


rola fi i Piti n caza tray 0 FR pie ES 
145 VIAȚA ROMINEASCA l 
i r j 
— O, draga mea, cită nevinovăție sinceră!... Acum sint 
convinsă definitiv că n'au dreptate e care te consi- 
deră ascunsă și perlidă, Căci, 
o savantă prudenţă, Naivitatea ta — iartă-mi cuvintul — nu 
mai lasă nici o îndoială, Serios, crezi că amantul în viața unei 
femei e în funcţie de căsătorie? N'ai avut cel puţin curiozi- 
tatea să cunoşti și alţi bărbați, curiozitatea, ca să zic aşa, fizică 
ii vibra in braţele unui bărbat pe care l-ai întilnit întim- 
plător ? A 
O cunoaștem în deajuns ca să nu mă indignez. M'am 
arătat intocmai cum îi plăcea ei să mă creadă: 
„__— Da’ bine, Alice, spune tu: dacă ai fi fost nevasta lui 
me sen sā zicem, chiar amanta lui, l-ai mai fi schimbat cu 
M'a fixat un moment, neincrezătoare, apoi a ris şi si-a 
recăpăta! siguranța. p Ai 
„— E frumos şi, poate, plăcut, — mi-a răspuns ca, — să 
fii înamorată și încă de bărbatu-tău. Dar trebue să ai un 
temperament anumit. (Am prins intenția pe care o punea în 
acest „anumit”.) Mi-aduc aminte că şi eu credeam același lu- 
cru la rog ere căsătoriei. Dar imprejurările m'au servit şi 
ag că am sfiit să profit de viaţă şi am fost totdeauna satis- 
cută, 

„Cred că o dezarmasem. Minciuna puţin inteligentă şi asi- 
gurările pe care mi le servise, erau indicii suficiente. Urma- 
rea acestei discuţii a fost o accentuată răceală din partea A- 
licei. Am observat insă că avea o atitudine extrem de amabilă 
cu bărbatu-meu. Era în asta, poate, sfidare pentru mine, dar 
şi oarecare intenții mai străvezii decit pină aci. ` 

„Dar ce auzisem dela Alice imi deschisese citeva perspec- 
tive pină atunci ignorate sau trecute într'adins cu vederea, 
în viaţa la care de fapt participam și eu, cu toate că mă con- 
sideram o fiinţă deosebită, Imi plăcea să mă ştiu singulară. 
Dar evitasem totdeauna să fac o ostentaţie din particularită- 
tile firii mele, lată însă că toată silința mea de acomodare la 
aparențele vieţii din juru-mi, nu-mi slujiseră la nimic: eram 
bănuită de perfidie fără seamăn sau taxată de paria în mij- 
locul unei lumi care știe să trăiască. De atunci devenisem şi 
mai atentă cu cei din jurul meu, ca să surprind fiecare gind 
al lor nemărturisit în privința mea. 


Ciţiva dintre bărbaţii care ne veneau in casă, încercaseră 
cu mine mici pe care le soco de rigoare în 
„preajma unei femei tinere. Ştiusem să alunece printre ele cu 
grija de a nu atinge vre-o susceptibilitate. Unul dintre ei, un 
coleg al lui Emil, mi-a dat asalturi prelungite. La urma ur- 
melor, a pierdut şi el răbdarea. Eram socotită o enigmă, fără 
îndoială. Chiar l mi-a pus de citeva ori nişte întrebări, 


ştii? erai bănuită că lucrezi cu 


DESME TICIRE 149 


care, dacă nu le-aşi fi luat drept tachinerii, ar fi putut părea 
foarte ciudate prin bănuielile pe care le ascundeau. După 
cele vorbite cu Alice, multe lucruri neinsemnate şi uitate că- 
pătau o semnificaţie, pe care nu le-o cunoscusem. Prin ur- 
mare, gindeam, adulterul este una din normele vieţii unei 
femei tinere și întrucitva frumoase. Chiar cînd nu-l practici, 
rişti să fii luată drept o ipocrită, care-și face misterios rostu- 
rile, cum mi se întimplase mie. (Alice nu minţise; o doamnă 
coaptă, dar care nu se resemna, obișnuia să mă numească 
„apa lină”. Acum știam pentru ce.) 

In socictute mă preocupam de ceiace se trecea sub tăcere, 
ca să văd în ce chip mă răsfringeam în mintea altora, dar și 
ca să surprind tainele celorlalţi. Am început să fiu mai mlă- 
dioasă cu bărbaţii. Citeva doamne se luminau a înțelegere. 
L-am pus sub observaţie și pe Emil. El părea că nu dă nici 
o atenţie evoluţiilor mele, pe cînd frate-meu le remarca. Eram 
convinsă că Mircea nu m'ur fi blamat deloc, la ocazie, 

Incercam uncori să-mi imaginez cam în ce chip ar fi 
reacționat Emil, Poate sar fi resemnat, ca în fața unei ne- 
cesităţi, să primească frumos, ca atiţia, această transacție cu 
o realitate aşa de răspindită în căsnicia modernă. De altfel, 
părea din ce în ce mai absorbit de pasiunea lui ştiinţifică, așa 
că n'ar fi avut timp să se agite pentru fleacuri... Se 'nțelege 
că asemenea ginduri nu durau decit o clipă. Naveam nici un 
motiv temeine să cred că Emil se îndoia de mine sau că era 
nepăsător, 

Citeodată, la reuniuni, stind de vorbă sau privind pe 
vre-un domn stilati. îmi veneau în minte vorbele Alicei despre 
„curiczitatea fizică” de n cunoaşte şi alți bărbaţi. Intenţiile 
unora dintre cei care mă preferau, erau destul de transpa- 
rente. „Cmuriozitatea” lor pentru mine îi anima permanent. O 
vorbi mlădioasă și o vizită la modistă din parte-mi erau de- 
ajuns, ca să vibrez în bratele unui necunoscut, — cum spunea 
Alice. Intelegi că, luată de curentul unor asemenea ginduri, 
nu puteam uita împrejurarea care, cu ani în urmă, mă fă- 
cuse să fiu, pentru citeva clipe. în braţele altui bărbat, care 
mă dorise. Dar mă opream aci. Nimic nu răzbâtea în afară. 


ata 


Intr'o zi de primire, 'apănu la noi Costin Preda. Văzindu-l, 
bătăile inimii mă înăbuşiră şi-mi pierdui cu totul cumpătul. 
Nu ştiu dacă cei de lingă mine au băgat de samă. In măsura 
în care imi spuneam că e stupid să fiu impresionată, nelini- 
ştea îmi înnegura mintea. Totodată, teama de a nu mă da în 
vileag îmi făcea mersul şi gestul nesigure. Cind mi-am pu- 


150 VIAȚA ROMINEASCA | 
tut roti ochii în salon, mi sa părut că privirea lui Mircea ști 
a Alicei m'au înţeles... Emil lipsea. 

Revenindu-mi, mi-am impus o atitudine de accentuată re- 
zervă, evitindu-l atit cit imi permitea situația de gazdă. Am 
remarcat repede că el insuși se ferea să mă importuneze. Se 
vedea că ne înțelesesem perfect asupra acestui punct, 

Persoana sa a produs impresie in cercul nostru, Îţi vor- 
besc fireşte de femei. Vorbea cu deplină siguranţă şi incre- 
dere în sine și era suficient de spiritual. Cu mine a fost sobru 
şi reverențios, 

Nu-l mai văzusem de mai bine de patru ani. Fusese pre- 
feet în provincie, unde își făcuse un stagiu politic pe care-l 
socotise necesar pentru cariera de mai tirziu. Cu schimbarea 
regimului, se'ntorsese in Bucureşti pentru a face avocatură. 
Vorbind despre el, a știut să strecoare amănunte care îl ser- 
veau admirabil. 

„În ziua aceia, Alice era ocupată într'o conversaţie foarte 
vioaie cu un tinăr ofiţer aviator. Cu Preda a schimbat citeva 
vorbe în treacăt. Mai tirziu a abordat, ca din intimplare, o 
chestiune de literaură  într'un cere unde se afla Preda. Stă- 
team pe o canapea iu'run colp al salonului, de vorbă cu o 
doamnă venerabilă. l-am putut vedea şi observa în voie, pe 
amindoi. Mai intii sau măsurat, într'o clipă. Apoi, dela pri- 
mele vorbe, privirea lui a descoperit-o şi a pătruns-o. Ea imi 
dădea impresia că se lasă cercetată și cotată, în timp ce, la 
rîndu-i tatona, în cursul unei discuţii insipide. Mi s'a părut că 
uneori surprind în ochii ej luciri jucăușe, sub raza perzis- 
tentă și brutală din privirea lui de mascul, 

La despărțire, Preda şi-a exprimat plăcerea de a mă fi 
văzut, după patru ani. Mam arătat mirată că trecuseră nu- 
mai putru ani de cind nu-l mai văzusem. A zimbit, răspun- 
zind pe un ton amabil că el știe precis lucrul ăsta, 

In sara aceia, vorbind lui Emil de noua vizită, îmi dădui 
săma că nu-i spusesem niciodată ce se intimplase între mine 
şi Preda. Acum mi-ar fi fost penibil să-i spun. Am tăcut și 
m am simţit puţin vinovată oricît mi-am repetat că sint des- 
tul de inteligentă ca să n'am asemenea scrupule, 

La vizitele următoare ale lui Preda, Emil era și el acasă. 
L-a primit cu amabilitate, ba chiar cu oarecare prietenie. Il 

cunoştea mai de mult, și cu toate astea nici nu părea să aibă 
o idee proastă despre el și nici vre-o rezervă. Mă uitam la 
amindoi, cind stăteau de vorbă şi mă "'ntrebam ce-ar fi simţit 
Emil if sar fi comportat, dacă ar fi ştiut ce se întim- 
plase între mine şi celălalt. Pe dealtă parte, remarcam, in- 
trigată, cu cită dezinvoltură şi indiferență vorbea Preda cu 
un om căruia cîndva incercase să-i cucerească atit de brutal 
pe viitoarea nevastă. Dar ceva mai mult: manifesta şi cu 


a 


DESMETICIRE 151 


mine aceiași atitudine. O asemenea perfidie mă uluia şi, în 


același timp, mă făcea să cred că poate graţie ci, recoltase 
atitea succese feminine. 

In cercul cunoștințelor noastre a fost întimpinat cu un 
interes manifest. Făcuse impresie. Curind i sau deschis 
multe case. Printre cele dintii, a Alicei. Citva timp am vibrat 
de nerăbdare şi de teamă să ştiu dacă Alice va afla ceiace 
fusese intre mine şi el. Am așteptat, apoi am descusut-o... Ni- 


Intr'o sară, cind era la noi, am voit să-l ispitesc, Afla- 
sem între timp că Alice li devenise amantă, Un motiv în plus 
ca în prezența ei, să flirtez cu el. Am văzut-o făcind un cap 
care ma amuzat din toată inima, A venit de citeva ori la 
noi, „să ne întrerupă tele-d-tete-ul”, cum zicea ea, ca să ne 
spună citeva banalități fără rost. Cu ocazia asta am băgat de 
samă că Preda o trata cu o libertate în cuvinte şi cu o lipsă 
de atenţie jignitoare. Insă, pentru moment, pe ea o interesam 
mai mult eu decit el, O surprindeam şi o turburam. Ar fi voit 
să ştie lămurit ce se petrece cu mine şi mai ales ce avea să 
fie. De altfel a incercat pe loc să se răzbune — și încă pe 
front dublu: a pisat toată sara pe bărbatu-meu, în posturi 
corporale foarte apetisante. Se întocmise un minunat cadril. 
Dacă ar fi fost real, aș fi fost dezolată... Cum îți spun, am 
avut o bucurie răutăcioasă intensă, 

Dar aceasta n'a fost singură: i sa alăturat și o mică sa- 
tisfacţie de allă natură. Am făcut pe bărbatul stăpin pe el şi 
impenetrabil să-şi aducă aminte de împrejurarea în cure a 
fost învins — tocmai el — de o felişeană fără experiență. 
Probabil că această aventură nenorocoasă nu-i fusese de tot 
indiferentă — acum am putut să aflu — de vreme ce şi-a adus 
aminte de ea, tocmai cind nimic aparent n'o chema în con- 
vorbirea noastră... Il întrebai la un moment dat, de ce ne 
vede atit de rar. A tăcut puțin, privindu-maă în ochi, cercetă- 
tor. Apoi mi-a spus, cu oarecare nesiguranță: 

— Nu ştiu nici eu de ce... Cu toate astea, să mă crezi, aş 
fi voit să viu mai des la reuniunile dumitale... Dar, de multe 
ori, m'am simţit parcă puțin constrins.,. 

—Dumneata, constrins?... De ce? — l-am întrebat cu o 
candidă curiozitate, 

— Da, — mi-a răspuns el repede, — recunose şi eu că 
m'am nici un motiv... Doar, citeodată, o bănuială, pe care de 
altfel o socot stupidă, îmi impunea oarecare constringere. 

— Serios ?... Dacă aş şti că nu sint indiseretă, te-aș ruga 
să-mi impărtăşeşti şi mie bănuiala dumitale. 

— Ascultă, ia să-mi spui: m'ai scuzat pentru ce a fost 
acum patru ani? 


Îi 5 7 E 
4 aj 


152 VIAȚA ROMINEASCA [ 


— Pentru ce a fost acum patru ani? — i-am intors, 
foarte serioasă, întrebarea, Adu-ai, te rog, aminte... 
De data asta a ris, vesel: 

. — A, dacă e așa, stăm admirabil. Căci, una din două: 
ori nu-ți aduci aminte în momentul ăsta, şi atunci însamnă 
că n'ai fost atit de supărată pe mine cum credeam, ori îţi 
amintești și, în cazul ăsta, ești o șireată mică — deci tot nu 
mă ţii de rău, 

Am ris, ca să-i arăt 
Sa „e serioasă: 
— Vezi, ca să nu te mint, îți voi spu ñ i 
Perii ea t spune că atunci am fost 
— Dar, nu-i aṣa?, înțelegind substratul pornirii mele, tre- 
buia, mai de vreme sau mai tirziu, să mă ierți... 
— 0, domnule Preda, să nu devenim lirici.. De altfe) să 
ştii că tocmai lirismul meu de atunci mi-a dăunat mult și m'a 
făcut să mă cutremur și să te învinuese. Ce vrei? Eram o 
mari aien yea erna văd lumea cu alfi ochi şi 
asimila ect care f; i i, îi 
Pre tza reia E ac parte şi, să ştii, îi 
sua aaa px Emil pen i a ne-a oprit aci. Era vădit — 
modul de a mă p a-mi vorbi, după aceia — 
Preda se prinsese în lațul vorbelor mele. scz A 
Mi-am propus să-l urmăresc şi să-l joc. Mașteptam să 
vie mui des la noi şi să 'nceapă asaltul. Eram hotărită să-l 
afit printr'o atitudine echivocă, apoi să-l plantez scurt și 
enigmatic. 


Dar m'aştepta tot pe mine o nouă nedumerire. A 

lună şi mai bine fără să-l văd. Prin Mai, întilnindu-l ai 
bare de familie, l-am găsit ca odinioară: rezervat şi impasibil, 
Părea că mă'nțelesese şi se ferea, In schimb Alice, care de 
asemeni nu mai venise la noi, era înconjurată de mici dovezi 
curtenitoare din partea lui. Cu mine ţinea să se arate condes- 
cendentă şi afecta oarecare neglijență, ca faţă de o persoană 
cu totul neinteresantă, Şi-a permis — ea care alteori imi arăta 
că-mi propone superlativ intelectualitatea — chiar mici ironii 
cu mine. Într'un cuvint, Alice era triumfătoare. 


bine că am înțeles. Apoi i-am spus, 


** + 


In Iunie, tocmai cind ne pregăteam să plecăm intr'o sta- 
țiune climaterică pentru a-mi inviora sănătatea pe care mi-o 
puncta anual cite-o bronșită, s'a îmbolnăvit Anișoara, fetița 
a ape Apa o poamonie foarte grea, Boala ei m'a zdrun- 

a extenua convalesce i 
să mergem la fară. Insă Emil mesa rca arcași a 
voie de aer de altitudine, 


mi-a demonstrat că fata are ne- 


MORRER TOE 138 

Prin August, mam instalat cu Anişoaru şi cu guvernanta 
İntro vilă la Sinaia — unde nu mai fusesem dinainte de mă- 
ritiş. Emil a rămas la Bucureşti. Trebuia să pregătească o co- 
municare, pe care urma so facă la un congres la Paris, unde 
a şi plecat la sfirsitul lunii. 

Eram singură. Afară de o mătușă bătrină a lui Emil — pe 
care o vedeam odată la două trei zile, — cu nimeni altul nu 
întrețineam raporturi de societate. Plimbări în locuri ferite 
de lume, cu fata și guvernanta, şi uncori singură, lecturi din 
care încercam zadarnic să încheg un vis sau o năzuinţă, in- 
cursii retrospective în viața mea din care nu puteam culege 
nicio floare învoaltă,,. Atit. 

Simţeam nelămurit şi ciudat că ceva se dărimase in mine, 
fără pricină vădită. Simțeam adine nevoie de izolare şi de li- 
nişte, ca să mă regăsesc pe mine. Dar sinuurătatea, pe care 
mi-o impusesem, nu mi-a risipit neliniştea. Mi-a aţipit-o nu- 
mai, mi-a alinat-o prin calmantul unei melancolii molcome — 
melancolia vieţii care n'a fost trăită și care nu se mai in- 
toarce. 

Mă întrebum uneori dacă sint nenorocită, Mintea imi re- 
peta invariabil că nimic nu mă îndreptățea să mă consider 
astfel. Orice indoială în această privință era absurdă. Cu- 
uoștearm abstract toată gama nenoracirilor omenesti. Dar a- 
veam cuvint să mă cred fericită, adică satisfăcută în velei- 
tăţile ascunse ale sufletului meu? lată întrebarea chinuitoare. 

Ştiam bine că ceiace imaginăm drept fericire deplină 
este o năzuință fatalmente irealizabilă. Totuşi imi dădeam 
sama, printr'o intuiție neindoclnică si permanentă, că există 
în viață momente sau cel puţin iluzii de fericire, de satisfac- 
ție interioară care iluminează. Făceum bilanțul traiului meu 
de pină aci. Imi inchipuiam lesne ce m'așteaptă. Și inapoi, şi 
inainte — monotonie şi mediocritate. In cel mai bun caz, viaţă 
calmă, plată, iusipidă, Bărbatul meu era in plină ascensiune 
profesională. Aveam un copil pe care îl iubeam și pe care tre- 
buia să-l crese. S'ar putea să am şi alții. lată, îmi spuneam, cu 
ce imi voi umplea viaţa, iată sensul ci.. Dar eu nu trebuia 
oare să exist în viața mea, eu, ca individualitate aparte, in- 
dependentă, cu drepturile ei de afirmare? 

Eram exasperată de identitatea fiinţei mele actuale cu 
aceia de acum cinci-şase ani, cu aceia de totdeauna. Aceiaşi 
inadaptabilă, aceiași temătoare de viaţă, de neprevăzut, de 
libertate, adică de ceiace era insetată şi secătuită ființa 
mea. Revedereu locurilor unde dădusem cindva luptă aprigă 
cu mine însămi, mă făcea să văd şi mai limpede zădărnicia 
«forturilor de a mă metamorfoza. Mă vedeam sortită să ră- 
min aceiaşi pină la moarte. Nimic inedit nu mă mai aștepta 
decit mortificarea pe care o aduc anii. In schimb, timpul a- 


-< ———— i] v | y 4 Ead PA. 4 "N 

154 VIAŢA ROMINEASCA Í 
dăogase sufletului meu resemnarea desnădăjduită a infrinți- 
lor anonimi. ranile Aare dară terei un acord sau un 
crimpei de cintec, un chip zărit în fugă, o imagine sau o fic- 
țiune dintr'o carte, imi deschideau aripile sufletului, mă 
transpuneau într'un alt plan de viaţă — viață nouă, de avint 
nebun, de strălucire, de patimă care arde și mistuie, de bi- 
ciuire a simţurilor pină la nimicire — viaţă în care mă sim- 
țeam alta. Și pe dată, răsăria plăpind, dar increzător ca un. 
ghiocel în pădure, dorința de a fi aşa, aevea. Dar acum seva | 
dorinței secase. In locul ei, cînd şi cind, se prelingea o la- 
crimă... S'ar zice, o psihologie romantică de mult perimată 
chiar pentru fete de cincisprezece ani... Dar eu n'o aveam de 
imprumut, ci izvorită din adincul firii mele. 


_ Giteodată presimțeam surd că mă aflu la o răspintie a 
vieţii, Incercind s'o desluşesc, mă roteam în gol şi rana 
ric, Fetiţa mea era bolnăvicioasă şi se intrema anevoie. Mă 
gindeam cu groază că sur putea s'o pierd intr'o zi. Această 
teamă imi arăta cit eram de nedreaptă, socotindu-mă nemul- 
țumită de viața mea actuală. O teamă mistică de ispășire îmi 
paraliza mintea. Propria mea sănătate șubredă mă făcea să 
mă închid și mai mult în mine şi să mă tem... De ce?.. Nu 
ştiam... De ceiace mă pindea, poate, în umbră... 3 

Dar uneori răzbătea pe furiș, din adincurile tainice ale 
sufletului, credința că nu era totul pierdut. Cine ştie ce dar 
îmi pregătește intimplarea zilei de mine? Puțin curaj, puţină 
încredere in steaua cart, poale, veghează şi o părăsire în voia 
lucrurilor! Şi atunci, în stirşit, atunci aș putea trăi altfel. Nici 
nu încercam să-mi imaginez pe acest „altfel”, Minunea se as- 
cundea tocmai in necunoscutul lui fascinant. 

„Citisem mai demult citeva cărți de cultură ică prin 
voinţă şi prin autosugestie. Le recitii şi le year abis a- 
cum, Optimismul reușitei cu orice preţ îmi dădu iluzii tonice. 
Imi făgăduiam din răsputeri să fiu stăpină pe mine, ascunsă, 
şireată şi, la ocazie, in răzneață, să înfrunt cu energie calmă 
orice piedică: adversitatea împrejurărilor, opinie comună, 
prejudecăţi ipocrite ale mediului meu social și, mai presus 
aril n ni, see gi poga timid și șovăelnic. Dar momen- 

2 ere în mine i i 
erati as ine ulternau cu depresiuni inexplica- 


uta 


Intro după amiază cu orizont aurit şi cu un vag re 
de toamnă timpurie, mă intoreeam dintro plimbare. la d 
stire - Intrind în pare, căutam o alee mai ferită, să mă o 
uhnese pe o bancă. Mergeam încet căutind să disting în mul- 
a care se mişca la oarecare distanță de mine, vre-o figură 


i, i 


DESMETICIRE o 


cunoscută. Deodată s'a desprins din lume, indreptindu-se spre 


ire, Costin Preda. Inima incepu să mi se sbată în piept. 
Păru şi el puțin surprins că mă vede. Mi-am adunat puterile 
ca să mă calmez. L-am intimpinat surizătoare. Dar capu-mi 
vuia. Mi-am auzij vorbele, spuse de un glas care nu era al 
meu : 

— O, ce intilnire nevisată, domnule Costin! 

— Şi displăcută? — făcu el. 

— Deloc. Dimpotrivă, 

Vulgaritatea vorbelor mele şi tonul lor timorat mă nău- 
ciră. Mă cutreera teama de a nu-mi lrăda turburarea, El păru 
că nu remarca nimic. Incepurăm o conversaţie banală, după 
care căutam să-mi ascund ce simțeam. Auzii ca prin vis că el 
făcea o excursie în Ardeal şi că era în trecere prin Sinaia. Era 
în costum de automobilist. Văzui maşina care îl aştepta la 
poarta parcului. Imi vorbi de o pană, care îi întrerupsese călă- 
toria. Urma să-și continue a doua zi drumul. 

li spusei şi eu — fără nicio legătură cu subiectul conver- 
saţiei — că bărbatul meu era la Paris, că se va intoarce peste 
o săptămină sau zece zile (deschisei chiar poşeta, ca să-i scot 
scrisoarea şi o fotografie în grup, pe care le primisem în ziua 
aceia dela Emil, dar mă oprii la jumătatea gestului), apoi că 
Anişoara e cam bolnavă de două zile şi că în sara aceia aştep- 
tam vizita mătuşei noastre. Totul fu spus cu o volubilitate al 
cărei ton factice cred că nu i-a scăpat. Odată am și văzut 
pe figura lui umbra unui zimbet. Un alt eu se desprinsese din 
mine, ca să mă observe şi să mă ironizeze amar. Dar eram 
hotărită să-i rezist cu orice preț. 

La rindu-i Preda se socoti dator să-mi spună cum şi-a pe- 
trecut timpul de vacanţă. Stăteam amindoi pe loc. Mă simţii 
învăluită de intimitatea vorbelor lui, 

— Vrei să dăm o raită prin pare? — mă întrebă ne- 
sigur. Sau mai bine, dacă vrei... să facem o plimbare cu ma- 
şina... 

li răspunsci precipitat: 

— cum să nu... Cu toale că lipsesc cam demult de- 
acasă. 

Ne'ndreptarăm spre maşină. Muzica incepuse să cinte un 
vals pe care-l știam de pe cind eram mică. Sub umbra deasă 
a pomilor aromea răcoareu străzii proaspăt stropite, Păşind 
in mașină, imi adusei aminte ca într'o fulgerare, că dădusem 
la farmacie o rețetă pentru fetiță şi că trebuia să ia docloria 
in sara aceia inainte de masă. Mă simţii vinovată sub privi- 
rea trecătorilor. Din nou mă revoltai de slăbiciunea mea. Vo- 
inja mi se trezi. Mă hotării să înfrunt orice. Cred că mi-am 
luat şi poza corespunzătoare. Imi impusei un ton degajat, o 
privire îndrăzneață și mă instalai à l'aise. Şoferul primise or- 


156 VIATA ROMINEASCĂ 
Pt A SEO a i: 
din să meargă pe şoseaua Predealului. Curind mi se păru că 
resimt farmecul plimbării şi al companiei unui bărbat bine. 
Imi vorbi de frumuseţa acelui „crepuscul autumnal de 
cromolitografie”, cum spunea el. Trecui peste intuițiile poe- 
tice ale partenerului meu şi-l întrebai despre Alice. Mi-a spus 
lucruri destul de vagi, afectind indiferența bărbatului care 
vorbește cu o femee atrăgătoare, despre alta, diversă, Făcui 
aluzie la svonurile care circulau cu privire la apropiata lui 
căsătorie cu ea. S'a ferit să le nege sau să le confirme. Mi-a 
lăsat doar să înțeleg că Alice era cea mai interesată şi mi-a 
destăinuit că e geloasă. 


Il auziam ca prin vis, In timp ce-i vorbeam, mintea mea 
căuta febril să afle ce se petrece în dosul clipelor pe care le 
trăiam atunci, ce se va întîmpla, ce voi face, ce trebuia să 
fac. Dar se izbea de ziduri opace ca o pasăre încolțită într'o 
odaie fără eşire, Apoi a căzut, a mai svienit de citeva ori şi 
s'a oprit inertă. 

Insera... Făşii de vale, pereți de munte intunecat gata să 
se prăvăleuscă, piscuri depărtate cu contur de pitoresc ireal. 
panglici şerpuitoare de şosea cenuşie care urcau şi apoi se 
năpustinu în jos, vijiit neintrerupt de vint rece în urechi. stele 
în azur şi un pătrar de lună culcat pe coama unui munte gol. 
departe, în faţa noastră... Unde mă duceam? Cind o să mă 
ntore? Intrebarea flutura plăpind şi se pierdea in praful 
şoselei, 

Pe neaşteptate am auzit glasul celui de lingă mine: 

— De cînd doream eu să fim amindoi aşa, unul lingă 
altul, singuri, neştiuți de nimeni. 

Mi-a luat mina, Am început să tremur. 

— Ti- frig? Stai puţin, — îmi spuse, 

Desfăcu un impermeabil şi mă înfăşură în el. Apoi îmi 
cuprinse talia. Tremuram mereu. Intr'o supremă răzvrătire 
împotriva nervilor care mă trădau, m'am hotărit să-i înfring, 
să mă infring, să birui viața care-şi bătea joc de slăbiciunea 
mea, oferindu-mi-se și inspăimintindu-mă. 

M'am trezit înlänțuită de braţe puternice, mi-am simţit 
gura și obrajii muşeaţi și supți de gura unui bărbat. Nu re- 
zistai. Din cuiburile adinci ale ființei mele porniră fiori 
calzi. Toţi mușchii mi se incordară și mă lipii strîns de el. In- 
tr'o supremă părăsire, îi inapoiai sărutările... Cineva îmi șop- 
tea ironic la ureche: „Asta eşti!”.. — „Da, asta sint”, — ti re- 
petam cu efuziune. 

„Dar undeva licărea o speranță: că totul se va incheia aci 
ȘI se va risipi ca un vis rău la lumină. Dar speranţa se întu- 


necă şi adormi în plăcerea desmierdări 
lor şerpuitoare. p erdărilor crude si a ațițări- 


_ DESMETICIRE 157 


Timpul a trecut fulgerător. Mam trezit la Predeal. L-am 
intrebat mecanic: 

— Ce facem aici? E tirziu, 

— Ne oprim puţin, — mi-a răspuns, 

— Unde? 

A spus ceva şoferului, fără să-mi răspundă numaidecit, 

— Stăm foarte puţin şi ne întoarcem, — mă asigură el. 

Curind maşina sa oprit şi ne-am coborit. Eram in faţa 
unui hotel. Alături de intrare, un restaurant şi lăutari. În 
urma noastră, din noapte, se desprinse o maşină şi incă una, 
Am intrat. El a vorbit ceva cu portarul. L-am auzit spunind: 
„soţia mea” și „pentru citeva ore numai”, Apoi am urcat 
scara ivită inaintea mea. Un om de serviciu ne-a condus in- 
tr'o cameră. Litindu-mă in jurul meu și la bărbatul cu care 
rămăsesem singură În cameră, i-am pus această intrebare 
idioată: 

— Dece mai adus aici? Hai să plecăm. 

El a ris: 

— Nu-i aşa că nici nu bănueşti? Ah! petite coguine.... 

Şi m'a sărutat. Mi-adusei aminte că-mi mai spusese şi 
altădată aşa. Mă văzui pe mine cea de pină aci şi-mi veni să 
tip şi să fug nebunește. Dar nu mai puteam. Ridicolul mă 
țintea cu ochi de oțel pinditori... Ajunsesem doar acolo unde 
dorisem. Nu mai puteam da inapoi. 

Imi scosei pălăria şi tailleurul şi mă aşezai pe pat, înir'o 
poză pe care o voiam cit mai degajată. A venit lingă mine și, 
sărutindu-mă a încercat să glumească. Nu mai eram în stare 
să-i răspund și să mă mișe. Atitudinea mea trebue să-i fi pā- 
rut curioasă, 

— Dar ce ai, ce e cu tine ?.. Te temi cumva să nu se afle ? 
In privința asta să wai cea mai mică teamă. Nu e numai în 
interesul tău, ci și în al meu, să fim de o perfectă discreţie.... 

Un bărbat străin, care mă tutuia pentru prima oară in 
patul unei camere de hotel, mă asigura de discreție şi mi-o 
cerea pentru sine.. Vorbele lui imi lapidară conștiința, cîtă 
imi mai rămăsese. Eram prăbușită. Mă culcai și închisei ochii, 
ca să ascund plinsul care mi se urca inăbuşitor din piept. In 
acest moment, un gind de scăpare mi se lămuri și mă cu- 
prinse: să isprăvesc mai repede şi să plec. Grăbită, îndurai 
repede penibilul de a mă desbrăca — evitind cit puteam, aju- 
torul minilor lui — şi de a-l vedea pe el desbrăcindu-se, 

Dar dorința bărbatului de lingă mine creştea și se re- 
vărsa asupră-mi. Simţurile mi se treziră şi stătură la pindă, 
Fiindcă nu vreau să-ţi ascund nimic, trebue să-ți spun că, 
printr'o ciudată disociere de sensaţii, am așteptat să gust vo- 
luptatea fizică a adulterului. Dar n'am avut-o... 


tHe 


SE FIAN P 
a58 


Îr i tremurătoare și cu capul buimac 
de umilinţă. Uitindu-mă în oglindă, mi-am văzut faţa alte- 
rată ca de boală sau de dezastru, 

— Dece te grăbeşti așa? — m'a întrebat el. 

— E tirziu... 

Same vrut să-i mai spun că aveam grija fetei, dar m'am 
oprit. 

— Intro jumătate de ceas sintem la Sinaia.. Aș fi in- 
teles să fii îngrijorată, dacă ar fi fost Emil acasă... Ce-o fi fă- 
cînd în momentul ăsta? Nostimă coincidență ar fi dacă şi el 
s'ar afla într'o aventură galantă... Ori el, săracul o fi oftind 
după dulcea lui nevestică... Ce zici? 

Stupiditatea acră a acestui om mă uimea şi mă jignea. 
Dacă ne-am fi aflat într'o altă împrejurare, l-aș fi biciuit cu 
o batjocură pe care să n'o mai uite... Acolo n'am putut să răs- 
pund nimic, 

Apoi adăogă, in timp ce-şi înnoda cravata: 

— Se cunoaște că ești ingenuă în amorul extraconjugal. 

— De unde se cunoaște? — găsii să-l întreb. 

Stătu puţin la îndoială înainte de a-mi răspunde: 

, — După citeva detalii de ţinută... Iți voi spune mai pre- 
cis altădată. Acum — ce vrei? — începutul... Lasă, ai să vezi 
că la întilnirile noastre viitoare va fi altfel: cind va trece 
jena, poate şi ceva scrupule, atunci dragostea se va deslănțui 
şi o să fie dulce de tot... Dulce şi pentru tine, căci, întrucât 
mä privește, eu am fost incinta. 

pete vorbe: ară ge aa de un zimbet. 

— la spune-mi ne mai ve E ijă să mă 
Sali p dem? — avu grijă să mă 

Sia prestari îi er intrebarea scurt. 

şa se incheia prima mea aventură de dragoste, prima 
tentativă în căutarea farmecului suprem al vieţii, al celei 
ee yamo aade kaaos pe anii visusem. La gindul că m'am 

acestui om, cuprinse tul — un d i 
animal — de propria mea ființă. iezi rara 

Tocmai cind ne pregăteam să ieşim, se auziră glasuri 
sgomot de pași sală, trecu un fior: teama că rea miha 
să fiu văzută, cind voi ieși. Ti atrăsei atenţia... Glasurile se a- 
Popii şi se opriră în dreptul camerei noastre, Se auzi o 

taie în uşa noastră și apoi risete reținute... Pălii, 

El se repezi, contrariat, la uşă și o deschise. Apoi ieși a- 
fară... Stăteam ţintuită locului. Il auzii vorbind cu mai multe 
2 parta are: să a prinde vre-o vorbă, 

~ Peste puţin, se întoarse şi-mi spuse că din greşală au bătut 
la camera noastră, Imi pro 
făcuse linii. propuse să mai stăm puţin. Afară se 


Se apropiă de mine, îmi cuprinse mijlocul şi mă sărută. 


i 


1i 


i 
| 


Mir- 
DESMETICIRE OE R 


Il indėpărtai şi-i cerui să plecăm numaidecit. Repulsia și 
teama mă indemnau nestăpinit să fug. După ce el se asigură 
că nu e nimeni pe sală, ieșirăm. Cred că nu mai respiram, 

Coridorul era pustiu. Pașii noștri răsunau. Căleai mai 

r. Cind ajunserăm la cotitura unde se aflau scara și un 
fel de mic hall, am auzit din nou vorbind. Mam oprit... De- 
odată cineva se îndreptă spre noi. Era Alice Praxino. 

— Tu, Cora?... — făcu ea împreunindu-și miinile a stu- 
poare veselă. Dumnezeule!... Cu cine mă 'șela amorul meu... 
Dar nu-i nimic, nu mă supăr. Doar nu mi-eşti tu cea mai 
bună prietenă? 

Alte citeva figuri apărură, rizind. 

Am vrut să spun ceva. Dar gura mi-era încleștată. Neguri 
dese și cenusii începură să-mi curg înaintea ochilor... Căzui. 

Mă trezii în patul camerei de unde ieșisem. Lingă mine, 
Alice şi Preda. Mi sculai să plec. 

— Ţi-e mai bine acum?... Lasă, mai stai 
odihneşti, 

— Cit e ceasul? Am vre-un tren pentru Sinaia? — am în- 
trebat. 

N'am auzit răspunsul. Eram scăldată în sudoare. Ca în- 
trun vis foarte confuz, mi-aduc aminte că am ieșit afară în 
aerul rece, însoțită de cei doi. Mi-era frig. Pe "'ntunerie, în ma- 
şina care mă ducea spre casă, m'am trezit de-abinelea. Eram 
numai cu Alice. 

Aflai că Preda făcea excursia cu ca şi cu un gru 
noştințe şi că fiind văzut cu o femee în maşină de un 
fusese urmărit de tot grupul spre Predeal, 

— Dar ce-a fost asta pe tine, Corino? — m'a întrebat ea 
intim... Ce copilărie, să te jenezi de mine atita — și chiar de 
banda noastră | 

— Cit e ceasul? — am intrebat din nou, 

— Zece trecute.. In noaptea asta să te odihnești bine. 
Mine să ştii că ne vedem. Vin la tine să mai stăm de vorbă. 

Vroiam să invoc un pretext, ca să înlătur vizita. Nam 
fost în stare să găsesc nimic în clipa aceia. Mai tirziu am ima- 
ginat cu multă străduință o minciună: că voi pleca de dimi- 
neață spre Bucureşti, să văd pe mama care se afla bolnavă 
la moşie, 

Aerul rece îmi alunga plăcut dogoarea capului. 

După un timp de tăcere, auzii pe Alice rizind: 

— Mizerabilul de Costin, care-mi juca aşa de bine come- 
dia fidelității. Mă asigura, totdeauna că-l stăpinese intr'atit, 
încît nu se mai poate apropia de o altă femee... Şi eu, ca o 
proastă, am refuzat dela un timp atitea ocazii, ea să-i rămin 
credincioasă |... Ia spune-mi tu drept, Corino, mă'nșeală mai 
demult cu tine, sau acum e prima oară ? 


puţin, să le 


de cu- 
din ei, 


160 VIAȚA ROMINEASCA į 


M'am smuls cu greu din tăcere și i-am răspuns cu gitul 
uscat : 

— Pentru prima oară, P 

După un timp făcu aceste reflecții adinci : 

— Aşa sint toți bărbaţii, toți... Le servim o curiozitate pe 
care dupăce și-au satisfăcut-o — totdeauna în detrimentul 
nostru — încep să ne joace, 

Apoi luindu-mi braţul şi ciupindu-mă de sini — cum avea 
deseori obiceiul — glumi : 

— Şi tu, hoaţă mică, cu toată aparența ta glacială şi vir- 
tuoasă, ai fost mult mai sensibilă şi mai practică cu amantul 
meu, decit am fost eu cu bărbatu-tău... căci acum pot să-ți 
spun că Emil imi face demult curte... lareu, ca o proastă, vreau 
să fiu numai a amantului meu. Dar bine c'am aflat, ca să nu 
mai resping ofertele... Ce zici, Cora, ți-ar conveni un cadril?... 
Variaţie şi noi, ca şi bărbaţii noștri... 

Tăceam, Sila de mine și ura pentru aceia care se vira în 
sufletul meu prăpădit, ca să se bucure de rănile lui, mă îne- 
cau. Ea se insinuă din nou: 

z Sual ANa ape e rpad curte ?... Simţiseşi ceva ? 

nebănuită încordare a întregii mele ființe mă tonifică, 
li strigai îndrăzneţ, ca să m'audă pie x za 


— Eu știu altceva: știu că tu te-ai oferit foarte, foarte in- 


sistent.... 


HAA ? z biigui ea. Eu m'am oferit ?1... 
— Da... Dar el nu te-a acceptat... Nu i-ai plăcut probabil. 
— Ha-ha-ha ! Ba nu, probabil fiindcă îşi iubea! acut 
prea mult... 

— Poate și asta să fi contribuit... 

— A, nu mai încape indoială, — făcu ea plină de ironie. 
Apoi minia grosolană izbucnii în hohote de ris: 
„7 — Eşti de o adorabilă perversitate... Zău, nu te supăra... 
Zi, după ce îl încornorezi, îl şi aperi — ca să mă faci să cred 
că-l stimezi sau, poate, că chiar ţii la el... Ei nu, dar eşti de o 
era formidabilă... așa cum te ştiu, de altfel, din școală. 

e pomeneşii că, dacă eventual ar afla că l-ai înșelat, ai în- 

cerca să-l faci să creadă — printre leșinuri — că totuși il 
iubeşti și că ai fost victima cine ştie cărei complicaţii senti- 
mentale sau inconştiențe enigmatice, sau a vre-unei influențe 
nefaste, ca în romanele pe care le citeşti... Şi tare nostim 
ar fi, dacă ai reuși să-l faci să te creadă cum l-ai crezut şi tu 
pe el... Eşti aşa de abilă, draga mea, așa de fecundă în re- 
surse de şiretenie, încit nu m'aș mira ca leşinul tău de adi- 
nani să fi oa parai de circumstanță. 

n negurile desnădejdii mele, luci satisfa i- 
lisem și o scosesem din fire: i sut 


———DESMETICIRE . 191 


— Constat, Alice, i-am răspuns, că ai deviat cu totul dela 
subiect, ca să faci impunsături şi divagaţii lipsite de eleganţă 
şi să te amesteci într'o chestiune a mea intimă, care nu te pri- 
veşte nici pe tine, nici pe altcineva, anume: cum mă voi des- 
curea în relaţiile cu bărbatu-meu... Toate astea, pentrucă 
i-am spus un lucru divers: că bârbatu-meu n'a voit să-i fii 
amantă, — pentrucă, se vede, nu i-ai convenit, Asta nu do- 
vedeşte deloc că eşti o femee lipsită de atracție... Ei bine, pen- 
tru asta trebue să mă inveetivezi ? 

— Ştii dece? Pentrucă nu-mi pot inchipui ca bărbatu-tău 
să fie atit de lipsit de bun simţ și de bună cuviinţă ca să vor- 
bească asemenea lucruri inexacte pe sama unci femei, cind 
de fapt o asaltează făcindu-i propuneri strâvezii. De aceia 
am fost inclinată să cred că ni avut cu tot dinadinsul intenţia 
să mă jigneşti. Şi, te rog să mă crezi, momentul este rău ales. 
Te aşezi singură într'o postură extrem de ridicolă. lar dacă 
l-ai crezut cînd ţi-a spus că i-am făcut cu curte, atunci se ade- 
vereşte încăodală observaţia cunoscută că a fi ipocrit nu e 
o garanție că nu poți tu însuţi să fii legat la gard.. la spune-mi, 
te rog, ştii vreodată să fi făcut eu avansuri unui bărbat? 

li răspunsei în silā, cu o vădită intenţie de a curmga 
această conversație abjectă: 

— Nu mă ocup de afacerile amoroase ale nimănui. 

A continuat să-şi reverse în vorbe drojdia vechii aver- 
siuni pe care mi-o purta. N'o mai ascultam. Incercam să pri- 
vesc în față nenorocirea care mă lovise, 

Cind njunserăm în oraş, mă geti că va strica proec- 
tul ei de căsătorie cu Preda, în urma intimplării din sara 
aceia şi, totodată, că pot fi fără nicio grijă în privința dis- 
creţiei ei. Imi mai promise că va recomanda și celorlalți din 
grup să nu răspindească vestea. 

Ajunsă acasă, am poftit-o la mine, Ma refuzat, 

+ 


Am intrat in casă şovăind, prăpădită și laşă, Cu gitul us- 
cat, am biiguit o minciună ticluită rău englezoaicei, care cra 
îngrijorată de această neobișnuită intirziere, Mi s'a părut că 
mă suspectează şi-mi analizează fiecare mișcare și fiecare u- 
mănunt al exteriorului, care mă trădau. 

Fata dormea. Intrind în camera ci so văd, am ezitat s'o 
sărut. Mă temeam parcă să nu-i minjesc copilăria cu desgus- 
tul şi cu nenorocirea mea. Auzisem cindva că sint femei care 
au copii mici şi se prostituează, şi-mi închipuisem uriciunea 
de a te apropia după asta de copilul tāu. Acum mi-am adus 
aminte de ele şi mi s'a părut că sint și eu aidoma lor. 

Am petrecut o noapte lungă de nesomn, în care vinturile 
dușmane ale gindului au dărimat bucată cu bucată tot ce clă- 


. 
162 VIATA ROMINEASCA | 


disem luminos și temeinic în viaţa mea, Poate că din această 


dărimare s'a putut naște sufletul meu de acum, 
Desnădejdea pe care o simţeam pornită din nepătrunse 

adincuri — și pe care numai tu mi-o poţi bănui — mi se rè- 

fecta în minte, prin imagini de o chinuitoare luciditate, Fu- 


sesem împinsă de o forță perfidă şi baljocoritoare — concurs 


de imprejurări sau o a doua ființă a mes, demoniacă — în 
braţele unui bărbat pe care îl detestam și-l disprețuiam. Adul- 
terul fusese descoperit întrun chip care mă făcea lamenta- 
bilă. Il aflase şi o femee care m'a antipatizat totdeauna și 
care din sara asta mă ura de moarte, Svonul se va răspindi 
În citeva zile, în cercul tuturor cunoștințelor noastre. Cu a- 
teiaşi certitudine şi repeziciune va fi aflat şi de Emil. De aici 
se căsea pentru mine abisul, Nu-l puteam ocoli. Trebuia să 
mă arunc în el, 

Să "'ncere să mint pe Emil, să-l fac să creadă că totul e o 
inscenare calomnioasă, adică să Incerc să-l prostese", cum 
| rampa că fac multe femei care parvin în asemenea ocazii să 
ege ochii bărbaţilor chiar în faja evidenţei? Asta imi re- 
pupat: Dacă aș fi putut să tăinuesc faptul, aș fi făcut-o. L-aș 

îngropat adinc, pentru ochii lui Emil cit și pentru ai mei, 
in stratul cu putregaiu pe care-l port în mine ca orice om. 
Dar asta nu se mai putea. 

Ce va fi? mă 'ntrebam... Despărțirea... Despărțirea de el, 
care mi-a implinit viața și mi-a dat fiorii dragostei — ca de 
un om care ţi-e indiferent sau nesuferit... Poate şi deslipirea 
de copil... Despărțirea, deci, de toată viaţa mea de pină aci... 
Şi apoi? Ce voi face, cum voi trăi?... Cum aș mai putea să 
m'apropiu de un alt bărbat?... Dar iertarea sau acomoda- 
rea? Ar fi fost penibile şi nu le-aș fi primit, pentrucă aș fi 
aruncat jignirea şi chiar ridicolul cu care mă acoperisem, 
asupra unu om care mă iubea şi care îmi era drag... Atunci, 
dece îl înşelasem? Dece îl schimbasem cu un deboșat comun 
şi amant de profesie sau de circumstanţă al multor femei din 
cercul meu ?... „Curiozitatea fizică” de care-mi vorbise Alice, 
n'o avusesem cit de puţin... Nu puteam răspunde logic, 
plauzibil, nici cel puțin mie însămi... Singurul răspuns 
care puteam să-l formulez, era: o experiență pentru satista- 
cerea himerei unei alte vieți. Dar acestui răspuns nu-i gă- 
seam niciun sens, pe care să-l pot acorda practic cu sufletul 
meu.. Atunci ?... Întuneric inaintea mea, orbecăiala în gol, pe 
brinci. 

In tumultul sufletului, răsărea la răstimpuri şi şerpuia 
0 pornire, ca o temă într'o simfonie tragică: sinuciderea. Imi 
venea să alerg afară, în noapte, să mă duc în pădure şi să mă 
e spre Sau să plec la Constanţa, să mă înec pe furis, ca 
să mi se piardă urma... Dar numaidecii îmi apărea tot ce 


DESMETICIRE 183 


: acea să se intimple după aceia: răsunetul unui scandal de 


comentariile ironice şi compătimirea simulată pen- 


inu o femee care se sinucide, fiindcă a fost sur rinsă cu un 
“bărbat întrun hotel — cind adulterul se poartă 


viața unei 
femei evoluate ca rouge-ul pe buze sau ca o baigneuse-ă su- 


mară la strand. 


Momentul mi se părea apoi nepotrivit. Trebue să las svo- 
nul să se consume, să cadă la fund, şi numai după aceia pu- 
team să dispun de mine, fără să rise de a mi se cunoaşte cu 
precizie mobilul... Pentru cazul cind Emil ar afla curind, a- 
veam să-l rog să aminăm citva timp despărţirea şi apoi să-mi 
fac sama... Dar necesitatea dispariției mele nu mi-o puteam 
inlătura, cu toate că mă străpungea durerea de u-mi lăsa in 
urmă copilul. Cu Emil nu mai puteam fi, fără el nu înţele- 
geam să trăesc... Desnădejdea mă invadase ca o boală. Ş 

Din cind în cînd se iveau amintiri, Mă furau cu o apă 
legănătoare... Pentru prima oară în viaţă... Erau amintiri din 
ultimii ani de universitate, din anul căsătoriei și de mai tir- 
ziu. Mă oglindeam în ele şi mă vedeam atit de frumoasă... 
Năucă, mă întrebam cum m'am putut indoi de fericirea mea. 
Jeşeam apoi din ele ca dintr”'un miraj şi primele clipe de re- 
venire la realitatea de faţă mă îngrozeau, Intre somn și viaţă, 
aveam momente cind mă îndoiam dacă cciace sa petrecut a 
fost aevea şi mă iluziona copilăreşte impresia că totul va 
trece ca un vis rău. AR 

In febra care-mi muncea sufletul, imaginea lui Emil plu- 
tea cînd limpede, cînd înnegurată. dar necontenit rimă 
Nu ştiu cînd și din ce luminiș îndepărtat mi-a răsărit s$ o 
rintä: de a-l vedea, de a-l întilni cit mai repede... Curind st 
închegă, crescu şi mă inundă, caldă şi luminoasă, Se 

Se făcuse ziuă. Cu toată durerea de plumb care-mi incleşta 
capul şi toată carnea, mintea mi se potoli şi se limpezi. Știam 
ce trebue să fac. 


‘e a urmat sa perindat vertiginos şi sigur ca intrun 
dias. îi Sei dt, zile, ne intorceam la Bucureşti. In prea 
următoare mi-am scos pasportul şi mi-am făcut propane 
de plecare. A treia zi eram in orientul-express pentru Paris. 
Totul, fără indoieli, fără ezitări, fără complicaţii... TACA 

Nerăbdarea de a revedea pe Emil mă făcea elastică şi 
vioaie... Ce-ar fi, glumeam cu mine însămi, să găsesc la fa 
vre-o femee?... Dar gluma ee mosia şi se destrăma în 

sle i bucurii de convalescent. i ; 

sa 7 aei otet în urmă o durere grea, nevindecată. 

Dar amuţise în umbră... Parcă nu msie a re sal 
ece noaptea, in taxi, sburam printre pa 

tamm si tiorm, roses irita şuvoaielor şi ostroavelor de 


164 | VIAȚA ROMINEASCA 4 


lume sgomotoasă și familiară ale cartierului latin... Se juca 
fericirea cu mine. După 


drăgostită a unei logodnice de optsprezece ani... Pe bulevar- 
dul Saint-Germain am 


timpărul îmi tremura în degete, în git şi pe buze... Ce-i voi 
spune?... Cum mă va primi?... 

Pensiunea imi era cunoscută. Locuisem aci cu el patru 
ani. Dar, ca și cum o revedeam după patru săptămîni... In- 
trebind pe portar dacă Emil era acasă, îmi răspunse afirma- 
tiv cu tonul unui firesc indubitabil, dar imi adăogă repede că 
e probabil să fie culcat. Spusei că sint soţia lui. Fu anunţat... 
Nu ştiu cit a trecut. Luptum cu zimbetul şi cu lacrimile care 
izvorau dela olaltă. 

Emil nu-și putea crede ochilor. Am răspuns nedumeririi 
lui simplu, fără lămuriri... Vorbea sufletul. 

— Cum de nu mi-ai scris? — mă întreba el printre tm- 
brăţișări, 

— Uite așa... Am vrut să vin la tine, să te văd... N'am 
mai avut timp să le anunţ, 

Aflai că-mi scrisese cu trei zile mai înainte să viu şi eu 
la Paris şi apoi să mergem la Juan les Pins. Am găsit foarte 
firească această coincidență. 

Avea două camere care semănau cu o garsonieră de stu- 
dent. Pe birou, cărți şi reviste medicale, răvăşite, manuscrise, 
citeva scrisori — cele mai multe dela mine — şi o fotografie 
a mea cu Anișoara. Nimic străin sau nou în tot ce-i aparținea. 

Mă uitam la el: cu părul negru, în bucle svăpăiale, cu 
gitul rotund şi neted ca de statuă, cu frăgezimea unor buze 

e adolescent și cu privirea lui virilă și caldă, părea el însuşi 
un student frumos și ștrengar. 

Am stat o săptămină la Paris, apoi zece zile la Juan-les- 
Pins. Ne-am plimbat, am făcut plajă şi ne-am iubit. Ne era 
parcă sete unuia de celălalt. 

Dragostea îmi incorda nervii, mă învăţa o limbă nouă şi 
mă mula în atitudini și elanuri care mă transfigurau, Fiinţa 
mea interioară se liberase și acum sburda, regăsindu-se, 
Fram eu, cea adevărată, cea din visuri... 

Vibram pe toată gama voluptăţii, dela sărutările „à la 
belle étoile" pe o bancă din Petit. Luxemburg, pină la sen- 
sațiile tari afițate de coktail și de exhibiţiile lubrice în bot- 
te-ele din Montmartre; oscilam dela beţia calmă a trupului 
pe plajă sub razele înțepătoare ale soarelui şi sub privirile 
unecoase ale bărbaţilor cărora li-l refuzi perfid fiindcă iu- 

„beşti pe altul, pină la ardourea de a absorbi pe bărbatul iubit 
ca să-ți sădească în trup fiorul maternității. 


a 


nă, mä läsasem în voia brațelor 
ei, simţindu-mi sub sin svienirile pline ale inimii — inimă in- 


mingliat cu o privire prietenă Facul- 
tatea de medicină unde studiase el. Cind am ajuns, neas- 


EF 


: DESMETICIRE 165 


El nu se mira deloc de mine. 1 se părea dimpotrivă că el 
se schimbase... Intro sară, în ajunul plecării, mi-a spus că a 
fost trezit lu o viaţă nouă, că nu știuse pină atunci să mă iu- 
bească așa cum trebue. Imi vorbi de o altă orientare a vieţii 
lui: vä trăi intii pentru mine, pentru iubirea noastră și apoi 
pentru profesiunea lui și pentru ştiinţă, care pină atunci îl 
stăpiniseră. N'am găsit tăria să-i spun că eu sint cea renăs- 
cultă.. Atunei mi-a trecut în suflet primul nor negru — de 
cind plecasem din țară. 

A doua zi plecam spre București. Pe drum a început să 
mă roadă neliniștea. Dar voiam să triumi și să păstrez co- 
moara, 


"a" 


Ajunsă acasă, mam intilnit cu mine, cealaltă. Am în- 
ceput s'o amăgesc şi s'o înfrunt, O simțeam în mine ca pe o 
intrusă, ca pe un virus care-ţi minează viaţa, O uram. Vream 
să scap de ea, so alung ca pe un spectru care te pindeşte din 
fiecare ungher al casei, 

Treceam zi şi noapte dela teama febrilă că sint pierdută 
— cind ceram singură — la iluzin că poate nu va transpira ni- 
mic _— cind era el lingă mine. 

Toate planurile şi soluţiile pe care mi le servea fantezia, 
drept salvatoare, cădeau pe rind în absurd.. Odată m'am in- 
trebat dacă n'ar fi mai bine să-i mărturisesc pur şi simplu ce 
a fost.. Dar îmi replicai instantaneu că e o nebunie. Dacă 
înainte aş fi înfruntat, poate, această situaţie, acum, după ce 
ni se Îmbrățişaseră sufletele, mărturisirea ar fi aruncat a- 
supra-mi în ochii lui, bănuiala simulacrului de dragoste pen- 
tru circumstanță, Asta mo puteam indura... 

Incercai să fiu practică, să activez, să fiu abilă, ca să reu- 
şese... Spusei lui Emil că țin să ne schimbăm felul de viaţă, 
să rupem legăturile mondene. Puțin surprins, mi-a răspuns 
că nu vede utilitatea şi mai ales rațiunile de invocat pentru o 
asemenea izolare. 

Văzurăm pe cîțiva din obișnuiţii salonului nostru, afară 
de Alice... Nimic.. Era totul ca mai inainte. Pe Alice a in- 
tilnit-o Emil în oraş. Aflase că făcusem cu ea, Într'o compa- 
nie numeroasă. o excursie foarte plăcută ln Predeal, Dar jun- 
ghiul din piept mi-a trecut repede... Nici dela ea nu lranspi- 
rase nimic... Încetul cu incetul, Încrederea mă întrema. Vo- 
iam să fac o vizită Alicei, să mă "'mpac cu ea, să-i cer scuze 
şi să-i fiu prietenă bună... Trecuseră două săptâmini. 

Intr'o zi eram la biroul lui Emil. Terminasem o scrisoare 
adresată mamei şi răsfoiam o carte. I așleptum să vie la 

masă, dela spital... Imi aminteam ce vorbisem cu el în ajun. 
Auzindu-mă tusind, — cum tuşisem de mai multe ori în ul- 


166. VIAŢA ROMINEASCA 


tima vreme, — m'a ascultat și a fost de părere, deși mă asi- 
gurase că n'aude nimic suspect la plămini, să-mi facă la spi- 
tul o analiză minuțioasă a sputei, L-am intrebat rizind dacă 
m'ar mai săruta în cazul cînd ar afla că sint atinsă. f 

— Sigur că da, — imi răspunse el, — şi incă mult, fiindcă 
îmbolnăvindu-mă şi eu, f va inspira mai multă speranță în 
vindecarea ta prin încrede 
mine... Ne-am vindeca așa mai uşor, sau de nu, ne-am duce 
amindoi pe lumea cealaltă. 

Imi adăogase însă că eram amindoi foarte departe de așa 
ceva, dar că vorbise de analiză ca de o precauţie supremă, 
demnă de familia unui internist ca el. 

Amintindu-mi această convorbire, eram înduioșală și vo- 
ioasã... 
Sosi. Am trecut in antreu să-l întimpin. Mi s's părut po- 
somorit sau preocupat. L-am întrebat ca "'ntotdeauna ce mai 
era nou, După ce şi-a scos pardesiul și pălăria, mi-a intins o 
scrisoare. 

Un seris străin, stingaciu, cu rinduri strimbe... Era o sori- 
soare nesemnată... Un fost bolnav tămăduit de Emil îi serin... 
„ea recunoştinţă” despre mire... Eram denunţată... Stilul era 
cam așa: „Consoarta d-voastră care nu mai bine i-aţi făcu- 
tără că era o sărăcie cu pretenții, va făcut de ocara lumii, cu 
chef şi scandal, că chiar a leşinat la hotel cu amantu’ dum- 
neaci unu Costin Preda”... Se pomenea şi de Alice „care a în- 
cerea! s'o scape de ruşine și risul lumii care ducind-o beată 
înapoi la Sinaia”... Cam așa era scrisă. 

"Am înțeles într'o clipă. Scrisoarea — cu stilul ei întra- 
dins estropiat era opera Alicei... Dacă-ţi amintesti, cîteva co- 
lege ale noastre o prinseseră că denunţase, prin scrisori a- 
nonime adresate părinţilor şi directoarei, pe citeva fete... Å- 
nul trecut mi-a destăinuit că a uzat recent de același mijloc 
într'o chestiune amoroasă: făcuse cunoscut unei „prietene” 
trădarea soțului. 

— Ce zici de scrisoarea asta? — mă întrebă Emil. 

Picioarele mi se muiară. Simţii dealungul lor sloiuri de 
ghiaţă. Imi fu frică să nu cad... Zimbii, ingiimind: 

— Eu.. ce zic?... Stai puţin... Viu acum. 

Am intrat în birou. Am luat scrisoarea mamei, am scos-o 
din plic, apoi am pus-o la loc... M'am aşezat pe scaun, în fața 
biroului şi am dus mina la sertar. Cheeca era acolo... Am au- 
zit răsunind în mine limpede: „Hai, acum nu se mai poate... 
Acum s'a sfirşit”, 

Am pus revolverul in dreptul inimii și am tras. 


După zece zile, la sanatoriu, simțindu-mă înviind şi pu- 
tind să vorbesc, am intrebat pe Emil, arătindu-mi pieptul: 


rea pe care aș fi avut-o eu pentru 


DESMETICIRE 167 


$ 
f 


— ao Emil, pe cine am vrut să omor, cind am tras nici? 
A tăcut, privindu-mă nedumerit. 

— Să-ţi spun eu... Am vrut să omor pe cealaltă care ma 
ştiut să te iubească... Şi să știi cum omorit-o. 

Mai tirziu i-am povestit tot. M'am descătușat... Cred că 
m'a înţeles... 

Acum aştept să mă însănătoşesc deplin. Peste două zile 
vine să mă ia la Bucureşti... 

Vreau să trăesc ca să-l pot iubi și ca să aţiţ necontenit cu 
toată viața mea văpaia dragostei noastre. 


Se inoptase. Ţinindu-şi minile, cele două prietene ascul- 
tau ecouri desprinse din inimile lor, ca din depărtări. 


M. D. Ioanid 


A. Cotruş, un poet al Ardealului 


Se afirmă, de obiceiu, că poezia constitue genul de artă 
cel mai nealterat de determinațiunile sociale care, atit de frec- 
vent, influențează preocupările romancierului şi scriitorului 
dramatic. Dar afirmaţia aceasta, cu toate aparențele ei de 
evidență Îndiseutabilă, nu poate fi primită decit cu restricţiuni 
şi precizări esențiale. Creaţiunea artistică, în orice formă și 
in orice gen, oglindește cu necesitate inexorabilă ideologia şi 
mentalitatea rezultate din mediul și situația socială a artis- 
tului, Nici măcar esteticismul cel mai pur care încearcă să se 
ridice de-asupra tuturor influențelor străine de scopul reali- 
zării artistice în sine, nu face excepţie dela această lege fun- 
damentală a oricărei creaţiuni intelectuale: nici el nu poate 
fi înţeles psihologiceşte și sociologicește decît dacă este situat 
în cadrul unei sensibilităţii speficice care, la rindul ei, nu 
este altceva decit produsul unei anumite situațiuni econo- 
mice şi sociale, de clasă. Poezia exprimă astfel şi ea — chiar 
in cele mai sublime manifestări, chiar în cele mai personale 
preocupări — atitudinea faţă de viață și lume a unei colecti- 
vități determinate de elemente economice, sociale şi politice. 
Adevărat este numai că, în poezie, elementul personal devine 

prea adesea predominant şi creează aparența înșelătoare a 
unei ridicări de-asupra claselor şi timpurilor, de-asupra deo- 
sebirilor banale şi prozaice ce dau pecetea lor caracteristică 
profilului complex și haotic al societății capitaliste. Viaţa 
sentimentală a omului: iubirea, dorul, contemplarea mistică 
a naturii, are desigur, în compoziţia ei esenţială, caractere 
general-omenești. Iubirea unui lucrător are, fiziologiceşte şi 
psihologiceşte, aceleași origini și trăsături ca iubirea unui ca- 
pitalist; numai în atitudini și manifestări, în reacțiuni şi con- 
cepții, pe scurt în formele de exteriorizare se invederează pla- 
stic deosebirea de clasă creată de structura economică a so- 
cietății. Dar deosebirile de clasă înseși găsesc mai ancevole o 
expresie directă în poezie, în aceste instantanee psihice care 
umplu paginile volumelor lirice. Şi astfel, în adevăr, genul de 
artă cel mai pur, dar nicidecum pur cu desăvirşire, este poe- 
zia, în această privință asemănătoare muzicei, Identitatea ei 


A. COTRUŞ, UN POET AL ARDEALULUI 169 


A „i i 
esențială cu toate celelalte genuri de artă se dovedeşte însă 
limpede şi pe alt plun. Ca şi romanul sau drama, poezia poate 
“fi exponentul unui curent politic, unei mişcări sociale, unei 
zguduiri a societăţii, fără a deveni totuşi politică, fără a se 
îmbiesi de tendinţe, numai prin simpla exprimare a unei 
“stări colective de suflet create de viața socială. Ceiace roma- 
nul şi drama exprimă prin transpunerea realităţii sociale pe 
planul unei acţiuni caracteristice, poezia poate exprima — cu 
mai multă limpezime chiar — prin transpunerea ci pe planul 
izbucnirilor de gind şi de sentiment, 

„Era oare nevoie de această introducere pentru a arăta 
că în această din urmă categorie, aceia a poeţilor frăminta- 
rilor colective, trebue plasat Aron Cotruș, poetul unui Ardeal 
necunoscut ştiinţelor noastre zilnice, zbuciumat şi revoluțio- 
nar? Pentru acela care cunoaşte poezia lui Cotruş, afirmația 
noastră nu poate fi surprinzătoare. Dacă Ardealul de după 
“războiu, cu durerile şi luptele lui, a avut un exponent artistic 
reprezentativ, atunci acesta a fost fără îndoială Aron Cotrus. 
Nu este insă vorba aici de o apreciere artistică în obișnuitul 
înţeles al cuvîntului. Ardealul nou a da! culturii romineşti nu- 
meroase valori a căror desconsiderare sau punere în cumpănă 
este departe de intenţiile mele. Urmărese aici o simplă cate- 
gorisire de critică literară sociologică. Fa înseamnă că, dintre 
Pi poeţii şi scriitorii Ardealului, Aron Cotruș, autohton în 
Á mai categoric înţeles, a gt i şi exteriorizat mai puternic 
şi mai reprezentativ viața colectivă a poporului de peste 
munţi, A 
Evoluția ideologică a Ardealului politic şi social de după 


_războiu ne confirmă pină la evidenţă afirmaţiunea, Unirea a 


fost prima lozincă de mare anvergură care a mobilizat po- 
porul rominesc din Ardeal și l-a strîns întrun singur mănun- 
chiu. Sentimentul de demnitate naţională, trezit şi desvoltat 
“în proporţii necunoscute în alte provincii, de indelungata stă- 
înire autocrată şi șovinistă a Ungariei magnaţilor și capita- 
fistilor, a găsit un prielnic teren de afirmare politică și revo- 
luţionară în împrejurările tulburi de după rāzboiu. Ideea de 

| revoluție socială a fost elementul ideologic biruitor care s'a 
născut din prăbuşirea monarhiilor străvechi ale Europei cen- 
trale, In Ardeal -— ca şi de altfel în Boemia, Moravia, Ga- 
liția — ideea națională a predominat fără a exclude, binein- 
teles, nuanţe sociale puternice. Toate păturile populare reven- 
dicau același ideal, imediat de înfăptuit: despărțirea de Unga- 
ia, dreptul de autodeterminare a Rominilor, unirea. Coaliția 
= partidului național cu social-democraţia şi adunarea dela 
Alba Iulia cu hatăririle ei, în care declarația de unire nu 
tinde decit să creeze baza pe care să se clădească, un stat de 
inaintată democrație şi dreptate socială, — au fost expresia 
politică a acestei stări de spirit, generale şi determinante pen- 


É 


VIAŢA ROMINEASCA 


tru întreaga gindire şi simţire a Ardealului rominesc, Dar 
lingă cea politică, a existal şi o expresie literară şi poetică & 
zilei: ne-a dat-o scrisul ardelenesc, efemer de cele mai multe 
ori şi improvizat, din aceste vremuri de adincă prefacere. O 
lungă poemă închinată biruinței naţionale, cu o copertă în 
oribilui „stil” al tablourilor patriotice din cazărmi şi primării, 
or phann în ceai pă simte puternica căutare a unei forme 
o e expresie poetică, stă dovadă că n 3 t 
lipsit din rindurile j eților unirii, ? E TE 
Dar, in definitiv, sint evenimente istorice care domină, 
prin covirşitoarea lor putere, spiritul intreg al epocei şi mul- 
țimile toate, Alături de Cotruş, un întreg popor a fost obsedat 
de aceiași idee, stăpinit de aceiaşi exaltare națională. De aceia 
versificarea sentimentului național — ocupațiune din cale a- 
fară de frecventă — nu poate constitui ca atare un element 
reprezentativ în sensul arătat de noi, Dar evoluția care a ur- 
mat dovedeşte că Aron Cotruş nu sa însuflețit de revoluţia 
națională numai sub impresia- psihozei naţionaliste a timpu- 
lui, ci dintr'o adincă înrădăcinare sufletească in pâmintul ti 
dealului. Căci exuberanța naționalistă a fost mai trecătoare 
şi mai șubredă decit o visau entuziaştii anului 1918, Unirea, 
odată înfăptuită, a devenit un fapt banal și dela sine înţeles. 
Dar ce a adus ea acestui Ardeal care a vrut-o cu atita ar- 
doare? Chiar în ceasurile celei mai mistice înăl ări a senti- 
mentului naţional, n'a lipsit, în surdină sau pe faţă, glasul 
seepticilor cure nu se indoiau de necesitatea unirii, dar cu atit 
mai mult se indoiau de ciocoimea vechiului Regat şi de men- 
talitatea străină a „fraților de dincolo ale căror baionete pe- 
cetluiseră, cu putere istorică, declarația de unire — în fond 
platonică — dela Alba lulia. Unificarea pe care ardelenii o 
considerau făcută „cu furca”, organizarea administrației care 
le dădea prilej să se plingă de predominarea unui imperia- 
lism regățenese, nesocotirea datinelor şi formelor de viaţă lo- 
cală de călre puterea centrală a Bucureştilor, au creat în Ar- 
deal foarte curind o nouă orientare a gindirii naționale, He- 
gemonia vechiului Regat era, istoriceşte, fără îndoială inevi- 
tabilă. Din toate ținuturile care au format Rominia nouă, nu- 
mai vechiul Regat poseda un aparat de stat și organisme poli- 
tice capabile de funcţionare, în timp ce vitregia istoriei făcuse 
din Hominii ardeleni un popor aproape exclusiv rural, fūrā 
stratificări sociale pronunţate, fără utilajul de dominație po- 
litică şi economică necesar pentru a da unui popor o unitate 
de acţiune, adevărată. Dar tot atit de inevitabilă a fost, isto- 
riceşie, și or e regionalistă a Ardealului. Secolele ungu- 


rești de evoluţie separată i-au creat un specific care nu se pu- 


A.C i 
ear grin - diaree. Poemă, Braşov, 1020, Tip. A. Mureşianu, 


A. COTRUŞ, UN POET AL ARDEALULUI im 


tea şterge şi nici nu trebuia şters cu buretele. Ele i-au mai 
dat, în lupte îndelungate, demnitate, incredere în sine, min- 

drie. Ardealul considera vechiul Regat poale mai puternic, 

dar nicidecum superior. Dimpotrivă, trăind atitea secole în or- 

pita civilizaţiei apusene în care vechea ţară a intrat timid 

abia la începutul secolului trecut, Ardealul a văzut şi vede 

încă în vechiul Regat prototipul unei ţări înapoiate, orien- 

tale, prost administrate și cu civilizaţia redusă, In formulare 

marxistă: Ardealul avea conștiința unei societăţi capitaliste 

desvoltate faţă de o societate semifeudală încă şi oligarhică. 

Constatări empirice verificau la tot pasul această concepție a 

ardelenilor: ei comparau orașele ardeleneşti cu cele din Re- 
gat, administrația politicianistă şi tembelă de dincolo cu cea 

solidă şi corectă a Ardealului, țăranul şesurilor bănăţene cu 

cel al cimpiei valahe şi nu puteau decit să fie întăriţi în cre- 
dinţa lor de superioritate. Mai mult. din această credinţă, sen- 
timentul național făurise chiar afirmarea unei misiuni de 
mintuire a Rominiei vechi prin Rominia nouă. Dar iată că 
evoluţia istorică a adus desamăgiri peste desamăgiri: vechiul 
Regat a biruit asupra Ardealului care se simțea inghenun- 
chiat şi desconsideral. Unificarea a pornit dela Bucureşti, ea 
a împrăștiat metodele şi mentalitatea Romîniei oligarhice à- 
supra întregii țări mărite. De aici, din profunde nemulțămiri 
şi desamăgiri, sa născul noua orientare regionalistă a naţio- 
nalismului ardelenesc. Ardealul s'a revoltat impotriva stării 
de inferioritate în care a fost pus în Pominia nouă şi reclama, 
cu putere, nu separațiunea autonomistă. ci egală îndreptățire 
întru toate. 

Dar pe această nouă stare de spirit, în sectorul atitudinii 
naţionale, sau grefat foarte curind, răsărite din alte adincimi, 
puternice curente de opoziţie politică şi socială. Unificarea 
n'a adus Ardealului numai desconsiderarea elementului băș 
tinaş — oameni și instituțiuni — dar şi regimul dictaturii 
oligarhice însăși, pină la unire localizat dincolo de munţi. Sta- 
rea de asediu, cenzura, exploatarea fără margini a muncii, 
camătă. fiscalitate apăsătoare, teroare jandarmerească, CO- 
rupţie și incurie administrativă — iată elementele din care 
se compunea, pentru privirea ardelenească, regimul rominese 
în Ardealul unificat. Desigur că dintre aceste elemente, nu 
toate au fost introduse de regățeni ca atribute specifice 
ale Regatului vechi, dar aproape toate au fost cel puţin 
înăsprite de oligarhia regățoană şi cu atit mai dureros 
simțite sub apăsarea stării de asediu, fără libertăţi, cu 
alegeri făcute după calapod cunoscut, Celace a suferit 
Ardealul după unire, a suferit — in fond — țara romi- 
nească întreagă. Au fost ravagiile capitalismului în devenire, 
în pas de industrializare şi acaparare, care au răsculat țără- 


nimea, au oțelit lupta muncitorimii, au agitat mica burghezie 


€ ry nb a a Pe) e iba de + aia Aa 


VIAȚA ROMINEASCA 


— 


şi intelectualii orașelor. Dar capitalismul acesta care înce 
puse să se aşeze deabinelea, ca la el acasă, în Rominia fără- 
nească, a fost stăpinit şi reprezentat în primul rind de ve- 
chea oligarhie a Regatului care a adăogat din belșug arbitrar, 
rupacitate, necinste, Ardealul, cu instinctele sale naţionale ră- 
nite, a sezisat cu promptitudine această dublare a asupririi, 
Marea mișcare de massă impotriva oligarhiei care a zbuciu- 
mat întreg poporul rominese pină in 1928 a avut astfel cel 
mai puternic şi statornic răsunet în Ardeal. Partidul național 
intiiu, partidul naţional-țărănese apoi, în care ramura ardele 
nească a avut totdeauna nota ei distinctă, a exprimat politi- 
cește această stare nouă de spirit. Na oglindit-o fidel, nu a 
servit-o cu credinţă, dar a condus-o şi a exteriorizat-o. 

Cind am cetit. prin 1928 sau 1929, pentru prima dată ver- 
surile lui Aron Cotruş, am avut imediat impresia că am în fața 
mea expresia desăvirşită, pe tărim poetic, a curentului pe care 

liticeşte l-a exprimat mult mai imperfect, cu nenumărate 
ingrediențe și întortochieri burgheze, d. Iuliu Maniu. Aron 
Cotruş, mi-am spus, este poetul partidului național-ţărănese, 


Dar m'am corectat imediat: al spiritulni revoluţionar din care, 


prin ciudăţeniile istoriei, și-a tras seva politică un partid bur- 
ghez atit de cumsecade și conservator ca cel naţional-țără- 
nesc, Căci nu este nici o îndoială, partidul naţional-țărănese 
a fost la un moment dat Ardealul rominese însuşi. Tot ce acest 
linut a cuprins ca nemulțămiri, străduinţi, clanuri, nădejdi, 
dela meschin pină la sublim, sa concentrat în el. Micii bur- 
gheji care rivneau slujbe pentru copiii lor, țăranii care ge- 
meau sub atitea poveri, politieianii mari şi mărunți care do- 
rean să parvină, mulțimile industriale care sperau in timpuri 
mai bune — toți aşteptau marea transformare dela partidul 
naţional-țărănese, Se poate spune că însăși lupta de clasă a 
poporului muncitor dela sate şi oraşe sa incadrat, în bună 
parte, aici, datorită unei diversiuni fatale prin cure vechiul 
Regat și oligarhia lui au fost făcute răspunzătoare pentru 
toate relele regimului capitalist. Astfel, partidul naţional-ţă- 
rănese a primit caracterul hibrid şi eterogen care s'a învede- 
rat, atit de clar, ulterior, Naţionalism alături de revendicări 
sociale înaintate, clericalism alături de libertinaj, conserva- 
torism burghez alături de curente muncitorești şi țărănești 
se împărechenu și se amestecau în structura şi acțiunea a- 
ceslui partid. Nu ştiu dacă, cindva, în istorie a mai existat un 
fenomen atit de formidabil de. diversiune socială ca cel pro- 
vocat de opoziția național-țărănistă în Rominia. Lupta care 
trebuia dusă împotriva capitalismului, în multiplele lui înfă- 
țișări, a fost împinsă pe căi lăturalnice, abătută pe terenul 
politicei obișnuite de partid, exprimate în formule naționa- 
liste și patriotarde. 

In Aron Cotruş, ambele componente, naționale și sociale, 


Li riar: . LR 
4 _____A. COTRUŞ, UN POET AL ARDEALULUI  . 173 


ale mentalități urdeleneşti din epoca de opoziţie şi-au găsit 
ecoul poetic şi sinteza ideologică. Volumul Miine! o oglin- 


deşte în zii frinte par'că din însăşi realitatea vieţii arde- 
lenești, din exaltarea Ri naționalistă, din indărâtnicia ci re- 
gională, din zbuciumul ei social care nu vedea încă drumul 
spre mintuire, Chiar poezia introductivă care împrumută 
titlul ei întregului volum, este semnificativă, fiindcă uneşte 


nădejdea socială a Rominiilor viitoare, nouă şi fericite, cu 


afirmarea robustă a optimismului național rominesc, Intr'o 
formă vagă, dar impresionantă, poetul ne înfăţişează viziu- 


nea ceasurilor sale de crealiune: 
MIINE 


Din belșugul tău: doar aspră piine, 
Din timpul tău: ziua de miine. 

Cu gindul departe merg [ăr' s obosesc, 
calc slabod prin praf și noroi rominesc. 


Cu prere dirză, cu privire îndrăzneață, 
învălui Rominia zilei de față... chestie ÎL 
şi "n traista umbletului cu a nădejdii piine 
risipindu-mă pe treptele veacului 

cu dărnicia făra masură a săracului, 

cu tot belșugu-mi pămintesc 

trec, mă răspindesc i 

spre miile de Rominii dincolo de miine... 


Aceiaşi combinare a elementului social cu cel național o 
intilnim, mai evidentă chiar, în multe poezii ale lui Cotruș 
care deduce adesea dreptatea cauzelor sociale din premise nä- 
ționale şi justifică revolte masselor asuprite economiceşte 
prin antagonismele naționale suprapuse, În genere Însă, “ 
poate face o deosebire suficient de clară intre poeziile sociule 
şi cele cu fond naţional. O parte din acestea din urmă ex- 
primă încă inflăcărarea şi misticismul de odinioară care n'au 
pierit nicicînd în Ardeal fiindcă sint de esenţa oricărei dis- 
poziții sufleteşti naționaliste. „Ai noștri sint acești munți“, 
exclamă poetul cu emfază: 


Căci noi ne-am cățăral pe ei spre cer, 
nai i i ile de aur şi de fier 
nai le-am deschis adincurile de aur ș 
şi am suferit prin ei de ploi şi ger... 

Noi le-am spintecat uriaşele pintece, 


LA. Cotruş, Miine. 1928, Craiova; ed. a l-a revăzută şi Intregită. 
1928, Cluj, Ed. revistei „Societatea de miine”. 


E Pale BRL VIAȚĂ ROMINEASCA_____ 4 | | 


noi le-am proslăvit frumusețile în cintece A 
şi le-am cunoscut sufletul și furtunile mai bine 
decit orişicine...” 


Este însă caracteristic şi ici că proclamarea unui drept 
social asupra munților ar apărea tot atit de logică ca Ă 
marea dreptului naţional pe care poetul îl pune pe primul 
plan. Doar în „Urmele mele se pierd” şi în alte citeva ucăţi, i 
re rog naţional se exprimă exclusiv, în forme aproape 
mistice : 


Urmele mele se pierd întrun vijelios trecut... 
Carpaţii de milioane de ori i-am trecut.. 
fişii de carne am lăsat, de-atitea ori, 
pe virfuri albe, prin trecători, 
alături de boeri pribegi şi aspri luptători. 


Ardealul l-am cutreeral — neagoiat: 
sub zidurile Albei-lulii am veghiat 

— ostaş şi impăral — 
pe un pămint cu singe tinăr ingrăşal... 


Mi-am minat, prin veacuri, turma, stava, ciurda, 
am murit la Guraslău şi Turda 
spre a re'nvia, apoi, 
printre alte milioane de eroi, 
printre eroi ai sabiei și cuvintului, 
să deschidem orizonturi noi, 
să deschidem pofte noi de lupte noi 
să dăruim vulcanici și astrali eroi, 
cerului, pâămintului... 


Dar spiritul ardelenesc, regionalisi, se adaogă — caracte- 
ristic acestui naționalism de factură generală. El ni se pre- 
ati mai ales, ca o afirmare a mindriei ardelenesti, lată o 
probă; 


TRANSILVANIEI 


Cu trupul rană şi glod 

pe munţii tăi genunchii mi-i rod 
și paşi de fier inod 

şi desnod 

spre piscuri ce'n nori îmbroboid 
urme de mers fără rod. 


Doru-mi furtunalic vreau să-ți fie, 
pe vecie: 
cneaz 


A COTRUŞ, UN POET AL ARDEALULUI 17% 
treaz 
viteaz, 


veghindu-te, [fără răgaz... 


Sufletu-ți să-mi fie voevod, 

să-ți fiu ostaş-rapsod, 

dirjenie, foc, strădanie, 

unic in viața ta valahă, aspră, mută, stranie. 
Transilvanie! Transilvanie... 


Nota regionalistă agresivă, foarte curentă dealtfel in gin- 


direa intimă a Ardealului, nu poate forma — precum e fi- 


resc — fondul unei poezii. „Ciocoii” regăţeni sint totuși înfie- 
raţi în mai multe rînduri şi puși pe o treaptă egală cu grofii 
Ungariei răpuse, ca în „lon“: 


Groful întinde mina ciocoiului celui nou 
în castele cu uși şi trepte multe... 
Jandarmi cu puști şi vine de bou 

stau la pindă, gindul să-ţi asculte, 


Sau ca în aceiași poezie: 


loane, ia seama bine! 

Tara aceasta se razimă pe tine — 

cu pumnii tăi iuți 

poļi tu să cruţi 
ciocoii bulgari, grecotei, arnăuţi, 
ce-au venii cindva, goleţi, peste Dunăre 
să-ți smulgă muncă şi supunere?! 


Bucureşti, simbol ul regățenismului, devine chiar cauza 


tuturor relelor : 


Fanarul sa mutat la București. 
Noi cruzi Tudori Vladimireşti 
iți trebue fie, 

Rominie, ; 
cu neinfrinate vreri romineşti, 
cu năpraznice arme 
şă-l izbească, să-l darme... 


Fanarul prins-a rădăcini la București 
şi din palate ciocoiești 
vrea cu pumnul să cirmuiască 
răbdarea, truda, vrerea rominească... 


i AER VIATA_ROMINEASCA 

Fanarul e stăpin la București 

şi nu mai pleacă, nu mai pleacă... 

pe unde prind lăcustele-i să treacă 

can vremurile năvălirilor turceşti 
după un iute, uriaș pirjol, 
rămine țara tristă şi săracă 

cu trupul singerînd şi gol... 


O, cind vor cobori odat' din munți 
oameni tari, oameni crunţi, 
oameni de fier, de omenie 
ce trebue să vie, 
ca prin minune 
să facă să răsune 
de munci 
de porunci 
și de vreri romineşti 
un nou, vitejesc, rominesc București?! 


Nota dominantă a versurilor este însă revolta politică, 
izbucnirea durerilor sociale. S'ar putea spune chiar că Aron 
Cotruş este poetul clasei muncitoare revoluționare, dacă poe- 
zis lua war purta pecetea acelui confuzionism ideologie care 
a caracterizat Ardealul opoziționist pină în 1928, ba — am 
putea spune — Rominia toată, Nota socială a dominat de fapt 
massele în marea lor luptă contra oligarhiei. Nu ura contra 
regăţenilor, ci exploatarea și nedreptatea regimului capita- 
list în devenire au format mobilul sufletesc al mișcărilor de 
masse conduse de partidul naţional-țărănese. Prin un radi- 
calism verbal fără limită, aceasta a știut să canalizeze abil ṣu- 
voiul nemulțămirilor şi a rămas totuşi—în fond— naţionalist, 
burghez, conservator. Dar dacă, în mod fatal. i-a lipsit parti- 
dului național-țărănese claritatea ideologică și conștiința 
unor scopuri precise de ordin programatic, cu atit mai puțin 
această claritate ideologică s'a putut desvolta în massele largi 
ale poporului. Tocmai aici stă doar rolul partidelor și al poli- 
ticot în general: să formuleze, în lumina constiintei, curentele 
oarbe şi tulburi care se nase în adincurile mnsselor. Partidul 
național-țărănese nu și-a putut îndeplini acest rol; un abis 
social îl despărțea pe el, partid al ordinei burgheze, de fră- 
mintarea revoluționară a masselor proletare. El a ştiut însă să 
se ajute destul de dibaci prin confuzionismul ideologie care, 
dealtfel, corespundea şi stării de spirit a masselor necoapte şi 
înapoiate. Poezia lui A, Cotrus oglindește minunat acest con- 
fuzionism. După ce am întilnii în ea naționalismul, această 
atitudine fundamentală a Ardealului, și regionalismul, adap- 
tare locală a naționalismului, descoperim în poezia lui socială 
acel amestec ciudat de revoluționarism şi naționalism care, 


"A, COTRUŞ, UN POET AL ARDEALULUI 17 


preia den i unde deosebirile de clasă se confundă cu deose- 
ri naționale, caracterizează inceputul dihuitor al mişcărilor 
de masse unticapitaliste. Se poate, oare, un accent mai revo- 
Juţionar decit in aceste versuri din „lon”? 


loane, 

ești unul, 

poți fi milioane, — 
vrerile tale neinfrinte 
să nu le inspăiminte 
nici temnița, nici tunul... 


i totuşi, Ion este chemat la luptă, nu contra tuturor ex- 

ERE, era de toate neamurile, ci contra străinilor za 

goleți, de peste Dunăre”, concepţie tipică pentru Ardea 

unde i se contestă clasei stăpinitoare a Regatului originea-cu- 

rată rominească și, implicit, dreptul de a stăpini popi ro- 

min. lar răscolitorul apel către Ion, simbol al rominului, se 
termină astfel: 


Eşti Erie 
i fi milioane, ; 
easi tău să'nfrunte temnifa, tunul: 
să crească voinicește, să crească 
prerea ta rominească. — 
Ioane! 


Tot astfel, intr'o poezie care descrie soarta minerilor din 


regiunea Reşiţei, rugă seg se îndreaptă nu contra ca- 
pitaliștilor, ci contra s ilor: 


trece mult şi 'ntr'o zi , 
T manat romineseé te va îmblinzi, 
impilatoare de străină viță, 
Reşiţă, Reşiţă!... 


Dar cu toate acestea, se aud şi accente curat proletare și 


b tiri ale urilor 

oluționare în versurile lui Cotruş, poves E 
opac mec In „Pătru Opincă”, poezie care înfățișeazi ie: 
ria proletarului agricol, nu mai este vorba de străini şi f 


Dimpotrivă: 


lo 

Pătru Opincă Hari 
ce intre atitea moşii nam doar o şirincă 
infrunt strimbele legi şi năpasta 
şin răzmerița cen mine creşte, 
sudui virtos, mocăneşie, | 
şi scuip pe toate rinduială asta!... y x 
1 


VIAȚA ROMINEASCA 


:. 


Şi mai puternic este accentul în „Minerul”, Prima strofă. 


descrie prezentul vieţii de miner, care 


urmă de urmă, 
sapă şi scurmă, 
[lâmind şi gol, 
în mine de aur, fier şi cărbune... 


A doua strofă este o viziune a viitorului: 
Miine, 
E 


cu glas de vifor și de oţel 

va porunci stăpine: 

puștilor, ciocanelor, plugurilor, sapelor, 
satului şi-oraşului, 
piticului și uriașului, 
uscatului şi apelor... 

Azi, nare pal, n'are piine, 

dar — miine 

va stăpini pămintul, cerul — 

rodnic n natura, atletic, de-oțel, 

e 

MINERUL. 


Faptul acesta, al accentelor curat revoluționare în poezia 
lui Cotruș, este semnificativ in acelaşi sens în care am vă- 
zut o semnificaţie adincă în transformarea lui Aron Coi 
din cîntăreţ al unirii în poet al opoziţiei ardeleneşti. El dove- 
dește, cu alte cuvinte, odată mai mult inrădăcinarea poetului 
în pămintul, de atitea ori ăvit de el, al Ardealului. Căci 
desvoltarea rapidă a capitalismului în primii zece ani de 
după războiu a evidenţiat antagonisme de clasă latente și a 
inăsprit cele existente cu o Fri irezistibilă. Partidul naţio- 
nal-ţărănesc, profitind de doborirea mișcării muncitorești în 
urma grevei generale şi a sciziunii, le-a captat și le-a dat as- 
pectul unor lupte politice obișnuite, le-a ascuns sub masca 
unui democra național care vede numai națiunea însăşi, 
nu şi clasele care o despart în tabere dușmane. Dar Aron Co- 
truș a sezisat în citeva poezii şi, mai ales, în cele smulse din 
viața necăjită a minerilor, străduința nouă şi specifică a cla- 
selor oprimate. Și în acest sens, el nu este numai exponentul 
poetic al unei stări de fapt în sufletul mulțimii, dar şi preves- 
titorul unui viitor care se anunţă tot mai limpede pe orizon- 
tul epocii. Experimentul național-țărănist a eșuat lamentabil. 
Luptele și antagonismele sociale nu se mai pot masca, criza 
capitalismului s'a însărcinat să le evidenţieze şi inăsprească 
tot mai mult, timpul nostru stă sub covirșitoarea lor pecete. 


A. COTRUŞ UN POET AL ARDEALULUI 179 


Socialismul, redus atita vreme, păşeşte înainte. Ardealul, 
dirz şi arțăgos, intotdeauna, a dat impresionante dovezi ale 
unei nouă orientări cind, în alegerile din 1931, atitea judeţe 
ale sale au furnizat succese formidabile listelor social-demo- 
crate şi comuniste... 


lată dece am crezut că pot să vorbesc despre A. Cotruş 
ca despre un poet al Ardealului. În poezia lui regăsim in- 
treaga istorie sufletească a acestui popor de romini muncitori 
şi necăjiţi care a trecut prin toate iluziile şi deziluziile, 
truca, întrun sfirşit, să se regăsească pe sine însuşi ca clasă 
muncitoare, deopotrivă oropsită la sate şi la orașe. 
Dar țin să repet: nu.miă interesează omul, ci numai o- 
era. lar în cercetarea operei, nu mă interesează forma, mă 
interesează fondul (deşi nu pot să nu-mi exprim dorința să 
citesc în viitoarele poezii ale lui Cotruș o rominească mai pu- 
țin impestrițată de ardelenisme şi să nu-l previn că tocmai 
ritmul original al versului lui îl predispune la manie- 
rism). Nu ştiu nici măcar dacă A. Cotruş este ardelean sau 
bănăţean, ungurean sau din vre-o altă regiune de peste 
munți. Dealtfel, faptul este de puţină importanță. Istoria a 
şters însemnătatea impărțirilor geografice de odinioară şi a 
făcut din teritoriile de peste munţi o unitate pentru care Ar- 
dealul este reprezentativ. Acest Ardeal îl găsim în poezia lui 
Aron Cotruş. 
Nu ştiu nici dacă A. Cotruş împărtășește sau a împărtă- 
şit idei de stinga, revoluţionare. Faptul că a fost numit, 
cîndva, ataşat de presă în străinătate pare a fi un indiciu că 
el nu poate fi numărat printre elementele primejdioase ordi- 
nii sociale existente. Dar nici nu interesează aceste amănunte 
personale. Opera lui a oglindit fenomene obiective, sociologi- 
„cește analizabile, pe care sufletul lui le-a recepționat şi le-a 
prelucrat artistic. Artistul este, doar, și el — într'un anumit 
sens — un fenomen social. In el se concentrează în forme de- 
terminate de personalitatea lui, de mediu și de educaţie, viaţa 
unei colectivități. Deaceia am putut vedes în Cotruș un poel 
al Ardealului. Deaceia, pot să salut în el cu bucurie, şi pe pre- 
vestitorul unui alt Ardeal care se naşte, al Ardealului mun- 
„citoresc şi țărănesc, al Ardealului socialist de miine. 


Lotar Rădăceanu 


Cronica literară 


O replică din „Macbeth“ - 


LADY MACBETH 
These deeds must not be thought 
After these ways; so, it will make us mad, 
MACBETH 
Methought 1 heard a voice cry „Sleep no more! 
Macbeth does murder slep”, — the innocent steep. 
Sleep that knits up the ravel’ sleave of care, 
The death of each day's life, sore labour's bath, 
Balm ot hurt minds, great nature's second course, 
Chief nourisher în life's feast, — 
LADY MACBETH 
What do you, mean ? 
MACBETH 
Still it cried „Sleep no more!” to all the house: 
Glamis hath murder'd sleep, and therefore Cawdor 
Shall sleep no more, — Macbeth shall sleep no more. 
(Act M, se. P. 


Neglijăm desvoltarea asupra somnului — „the innocent 
sleep” și celelalte, — cu elocvenţa ei veche, care se și lasă 
uşor deslipită de strigătul: Macbeth a ucis somnul. Vorbele 
aceste fac erupție. E o deslănțuire neașteptată și deplină a 
fantaziei, care ne aruncă departe de planul retoricei: nu se 
explică, aci, nu se compară, nu se deduce; în nici un fel pre- 
cis rațional, nu se leagă, — ci legătura stă ascunsă în tonul 
interior și adine al unui total de impresii. Nu e apropiere 
discursivă; e alipire bruscă, prin simpla înrudire subtilă a 
unor teme emoţionale, Cititorul nărăvit elasicește, întreabă 
aici întocmai ca Lady Macbeth: ce spui? — Macbeth vorbeşte 
ca În transă, rămas singur cu cele ce a văzut și a făptuil 
acum citeva clipe. Să observăm că această izolare nemijlocită 
a unui persona), care de altfel se găseşte în dialog, a devenit 


i CRONICA LITERARA č — 151 
caracteristică în dramatica nouă, la Wedekind în 
i: un mijloc drastic de a formula culminant starea de 

afect a vorbitorului. 

„Macbeth a omorit somnul“ persistă, ca un leitmotiv. Ima- 
ginea caută a deveni obsesie, a halucina aa cuprinsul ei mi- 
sterios, pe care-l simțim, total şi adine, ca să se ivească în 
noi trebuința de a-l analiza. E o înțelegere bruscă, muzicală 
şi, prin aceasta, o realizare desăvirșită a postulatului mallar- 
meist: poezia trebuie să suggere, nu să numească. Vorbele 
lui Macbeth vin să răsune în un tablou de nuanțe înfioră- 
toare, acumulate muzical, prin înrudirea aceentelor afective. 
„Pas la couleur, rien que la nuance. Oh! la nuance seule 
Dre Le rêve au rêve et ln flûte au cor”, — ne învaţă Ver- 
laine. 

Destul de curios prematură ne apare, la Flaubert chiar, 
mărturia că, pe el, în romane, fabula nu-l interesa. „Cind 
scriu un roman, mă gindesc să redau o coloraţie, o nuanţă. In 
romanul meu cartaginez vreau să dau ceva purpuriu. În 
Madame Bovary um avut numai ideia de a reda un ton, cu- 
loarea aceia de mucigai în care trăiese cloportele. De fabula 
pe care aveam să o tratez imi păsa atit de puţin, încit, nu- 
mai cîteva zile înainte de a începe a scrie, imi închipuiam 
pe Madame Bovary cu totul altfel. In același mediu şi în 
aceiași tonalitate, avea să fie viaţa unei fete bătrine, bigotă 
şi castă” (in Journal des Goncourt, tomul I, sub 17 martie 
1861). Cu cit mai isbitoare este, dar, realizarea lui Shake- 
speare, una din acele impresionante anticipări seculare cu 
care ne surprinde, rar și straniu, istoria artelor! 

RE i 

„Lumina lunii imi cădea pe pat, la picioare; şi urma ei 
inchipuia o piatră albă și lată. Nu dorm, nu sint nici treaz și, 
in starea aceasta, se amestecă in mine întimplări trăite, cu 
cele ce am citit sau am auzit, ca nişte riuri de culori felurite, 

Citisem, înainte de a mă culca, viața lui Buddha Gotama, 
şi necontenit, în mii de chipuri, imi venea în gind fraza: O 
cioară sbură pină la o piatră ce semăna cu o bucată de gră- 
sime, şi se gindi: poate voiu găsi ceva bun de mincat, aci. 
Dar cioara nu. găsi nimic şi sbură mai departe. Intocmai ca 
cioara, părăsim şi noi, căutătorii veşnici, pe pustnicul Gota- 
ma, fiindcă nu mai aflăm, în el, plăcere. — Și icoana pietrei 
care semăna cu o bucată de grăsime creşte mouslruos în 
mintea mea. 

Umblu prin albia secată a unei ape mari şi adun pietre 
lucioase. Cenuşii, sau albastre stropite cu nisip sclipitor. 
Şi-mi bat gindul cu ele, iarăşi şi iarăşi, şi nu ştiu ce să fac 
cu dinsele; pe urmă sint altele, negre pătate cu galbenul pu- 
cioasei, pare că s'ar fi jucat un copil să plăsmuiască din ar- 
gilă nişte salamandre greoaie, tărcate. 


182 VIAȚĂ ROMINEASCA i 


„Vreau să arune departe pietrele astea, dar intruna dă 


îmi cad din mini; insă din ochii i pot goni 
Toate pietrele perete et 


arată imprejur. Unele se neindemănatic, tru a 


din nisip la lumină, asemenea unor crabi cenușii, cind ie 


mării cresc, — caşi cum ar vrea să fi i 
tre piure Wi emi pane ceri de o met firt 
EATE de a începe vorba. Ee a arondate 
-Apoi văd iar lumina lunii odihnindu-se pe | 
ca 
pomei, ca o piatră mare, albă și lată. Şi iar ab gel pară 


amăgi, legănindu-l 
A ap ee iti gindurile sperioase. 


Din nou, și cu aceiași stăruință, glasul dinăuntru, îndă- 


rătnic şi neobosit, ca o fereastră pe care, la intervale regulate, ` 


kariy o isbeşte de pereţi, îmi zice că lucrurile stau cu totul 
rasa au mac e piatra care semăna cu o bucată de gră- 
ramina mi tara fagi aeinn nesuferit de nesiguranţă în- 
— „Oricit de adinci ar fi deosebiri 
amper agad găsi totdeauna, urtindu-as ta ppt a ri 
ră = cărui aparţin, așa dar o asemănare care le slu 
jeste = ae de unire“. Astfel corectează pi, ae învă tura 
dna oa despre asociaţia ideilor. Se pare că el aplică ee 
pe us EPOS dată filosofică: orice stă în legătură cu pir mga 
beji Ag goria reciprocității. Aplicarea ne apare acum ine- 
Xito miri orice faptă însemnată, criticind un ca- 
semi: fional din psihologie, a dăruit generos posibilități 
RER Mo pentru interpretarea vieţii estetice, cel puţin 
E nts > pietrele care au jucat un rol în viața mea...” Fără 
după teoria veche: ostil il atente, și 
3 comună, deci - 
e ze aw Rii: binara ni a ai apă utilizabil E mi-o 
pie $ anii au u - 
pitice profundi: ungereimt. Cu ce să-l Ace ana ră 
arhar ram general şi lipsit de suc. Nepotrivit e şi mai ane- 
toți ia a. 92 originalul. Deșănţat, nu ştiu dacă îl înțeleg 
Pa ei imi pare bun. A quoi cela rime-t-il? — o ìn- 
eră ga efectuoasă deci prin durată însăşi; apoi e in- 
e rr na ei intrebătoare sau exclamativă; se apropie 
Da mc pa atei pei rara Berman, Dacă poezia not ini 
= tioarà superstițios în faţa rimei 
ngereimt ar caracteriza-o complex și adine, i cehii alasan 


ucat un rol în viața mea, mi se 


CRONICA LITERARA __ 153 


lui, prin un epitet care numai în aparenţă ar fi joe de cu- 


vinte. 
Insă: „toate pietrele care au jucat un rol în viața mea”, nu 
e asociaţie prin clasificare sub gen și specie; aci pictrele sint 
asociate prin rolul care l-au pent în viaţa cuiva, Legătura 
este emoțională și fantastică, în un grad ce ofensează bunul 
simţ cît se poate. Apoi: pata luminii de lună — piatră albă şi 
lată — bucată de grăsime... Și cum încă? —: un sghiab ru- 
ginit, întors în coturi obtuze. De altfel pietrele sint ca niște 
salamandre pe care le ar fi modelat din argilă un copil — 
samănă a crabi care ies din nisip — şi se tot pregătesc să spuie 
ceva — ceva despre un lucru ce însamnă mult. Din toate 
aceste, neapărat: un sentiment de insuportabilă nesiguranță. 
Prin o concentrare esenţială, ce-mi pare unic reușită, Mey- 
rink luminează straturile spirituale în care, prin necesitate și 
principiu, îşi găseşte ființa poezia poeţilor ce sint, exact, de 
astăzi. Un artist care, în domeniul fantaziei, a făcut expe- 
riențe excesive, ne aduce un extract rafinat al stărilor dintre 
vis şi veghe. Acolo, în lupta somnului cu luciditatea treziei, 
se face cu toată puterea jocul straniu şi atit de ademenitor al 
imaginilor ce se rup din frinele voinţei, In incoherente şi to- 
tuşi în căutare de armonii, cu anxietatea ce acompaniază 
acea incoherenţă şi acea căutare — anxietate care, pentru ar- 
tist, se pătrunde treptat de un farmec fecund, — posibilită- 
tile creaţiei se pot revărsa în o bogăţie nelimitată. Acolo sca- 
pără perspective şi răsună ecouri cu deschideri nestirșite, 
aşa precum în oglinzi paralele imaginile se multiplică cu o 
promisiune de infinit. Este cazul eminent al nașterii poeticu- 
lui, cazul poeziei pure, — cuvinte puţin scrupuloase pentru a 
spune ce este poezie pentru noi, actualii. In acele stări critice 
dintre gigi pă şi gindire logică, pe care Meyrink le ex- 
une cu un relief atit de pătrunzător, imaginile isbuenese 
rusc, se ciocnesc neprevăzut și, prin asemenea întilniri vio- 
lente, culoarea, conturul lor, se intensifică excepţional, tot așa 
cum, în viziunea fizică, se deliniază şi se colorează cu unică 
vioiciune grupele de sensații, cind privim tabloul răsturnat, 
cind adică legăturile banale, de ordine practică, devin cu atit 
mai slabe. 

„Macbeth a omorit somnul”. În situația dată, se poate 
negreşit, analiza şi raţionaliza legătura intre ideia de somn 
şi ideia asasinării lui Duncan. Insă nu aceasta importă, Din 
complexul de imagini al situaţiei date se pot scoate sume de 
judecăți normal logice, potrivite comunicării practice, 
Shakespeare a rupt de acolo, şi ni l-a aruncat, fără pregătire 
de ordin specific intelectual, amănuntul acesta: uciderea som- 

nului. In brusecheţa prezentării şi, prin urmare, în siguranța 
genială cu care a fost percepută valoarea impresiilor, stă pu- 
terea acelui incomparabil efect poetic. 


N i, TF 


184 VIAȚA ROMĪNEASCA | $ 
Numai strălucirea imaginii interesează, Legăturile să i 
aibă, în decit sea nd 
yra dle pont, Apn Aare era misterioasă a raporturilor 

al lui Shakespeare 


pe scena franceză, ştia, ca bun că nu est 
versuri, tragice încă, a vorbi — El i arges 
cios, că th sufere de insomnie, fiindcă are mustrări de 


um și fiindcă Duncan i-a şoptit: Macbeth tu n'ai să mai 


Duncan me suit partout, il me glace d'effroi 
Mort pour tout l'univers, il est vivant sikt moi. 
Ah! quand son fils repose, solitaire, 

Le sommeil pour jamais a fui de ma paupière : 
Et je l'invoquerais par des voeux superflus! 
Duncan m'a dit tout bas: „Tu ne dormiras plus”. 


(Evident, localizarea clasicistă este un com 
al originalului; şi întreaga operă a lui trio i rocă 
pentru didactica literară) suits deraiate Dă 
í „fe 
cum o explicaţie şi mai populară 
Votre bouche de sang et de crépuscule — 
al lui Camille Mauclair. si ur Sare 
„O gură de crepuscul”, supără grozav pe lectorul fă 
pregătire decit poezia clasică. Această aa sie plini 
seandalizează. Pentru clasicisi, chiar „gură de singe“, este prea 
ile; pare o grosolănie naturalistică; ceva de prost gust. 
upără foarte tare și lipsa oricării comparații explicite, O 
ură CA de singe, ar mai merge. Ne lovim aci de o particu- 
ze ia fatală a poeziei noui; ea nu vrea să formuleze asemă- 
nările, Versul citat că g capătă semnificația decit ca o cul- 
minare gradată muzical, Prima strofă spune: 


Une douceur et puis une lenteur 

Et puis un geste caressant qui descend 
Sur la moiteur 

De mon front, 

C'est votre main sur ma tristesse posée. 


Ultimul vers poartă acelaş semn de bruscheţe, acei 
pumate a comparirii lămurite, — mină şi tristete re la 
oat E în imediată alăturare, cu o nepăsare pân față de ce- 

ee comunicării ii De sigur, stilul acesta e dement. 
celași efect de împreunare nemijlocită între imagini 
a riza una abstractă, cealaltă concretă, revine la acelaș 


m 


CRONICA LITERARA o w 


Jai vu les femmes qui s'en vont 
Lėégėres au crépuscule, 

Et leurs images se défont 
Dans le soir vague et profond. 


Depuis longtemps leurs voix sont mortes, 
Depuis longtemps au coin des seuits, 
Leurs mémoires, au coin des portes, 
Dorment fanées avec les fettilles. 


Dincolo, mina se aşezä pe tristeţe — anume tristețea 
poetului din clipa aceea; aci, „les mémoires des aici qui 
s'en vont” dorm în colțul ușilor alături cu frunzele veștede, 
iar glasurile lor au murit demult, în colţul pragurilor, 
Astfel se produce o mitologizare aproape sistematică, 
rin însuflețirea deopotrivă a imaginilor abstracte caşși a ce- 
or concrete. Fenomenul era inevitabil în o artă care urmă- 
reşte, cu silințe cgale şi consequente, să intensifice cit se 
poate orice element perceptual şi orice elaborare a imagina- 
ţiei. Un joc de conture fugare, şi, totuși, cît de tare săpate în 
plastica fondului muzical țesut din straturile emoționale pe 
care le destinde versul! — Gindiţi-vă la fărimele de imagini 
din fantasmagoriile cubiste, — şi auziţi ce plin de fantome 
sună: „Macbeth a ucis somnul”. 
E dei 
Din Baudelaire, între poeţii vechi cel mai modern, iată 
un fragment de manifest pentru estetica nouă: 


O Mort, vieur capitaine, il est temps, levons anere ! 
Ce pays nous ennuie, o Mort! Appareilloas! 

Si le ciel et la mer sont noirs comme de l'encre, 
Nos coeurs que tu connais sont remplis de rayons! 


Verse-nous ton poison pour qu'il nous réconforte! 
Nous voulons, tant ce feu nous brûle le cerveau, 
Plonger au fond du gouffre, Enfer ou Ciel, qu'importe? 
Au fond de Tinconnu pour trouver du nouveau! 


Noutate — ¢ un fel de a vorbi prea sumar. Noutatea e de- 
sigur, aici, consecință fatală: doar nu e vorba de noutatea 
din filosofia voiajorilor comerciali, Dar exactului Valery în- 
suşi, i sa întimplat, în antipatia sa pentru romantism, să ia 
asemenea confuzie ca bază pentru o polemică injustă, Insă 
e drept că noutatea, în Baudelaire, nu e stofă totdeauna bună. 
Tinereţea nu deosebește bine nuanțele, şi nu evaluează delicat. 
Poetul Baudelaire a rămas, pînă "n capăt, de o juvenilitate 
regretahilă. Rimbaud e matur, artisticește. la optsprezece ani. 


„ta 


186 VIAT. PA ROMINEASOA. << 
Pe căi felurite caută -poezi 
practice sau științifice pei aa per fer tera una). 


Mallarmé, în teorie și prin exemplu, a dat glas celor mai | 
i di 


lării al A vorbei, dincolo de simplele copi- 
ră e armonici imitative. Și totul spre paguba Falon. 
Henri de Régnier, ilustru d , 

tea cu rezervă sentertioasă. éfroqué al simbolismului, ros- 
EI vieux riguros 

e n'ex A 
cu totul if que plus, elle e ve Astăzi rezerva aceasta ar fi 
prolixă. Semnul caracteristic al oricării ne eri ani 


chiu, la fiecare pas eclipse. Și 
: simetrii mai 
pios grand chef d ocuvre de la littérature d agrar: ag 
Xique en désordre", spune Cocteau. Par timi e, alătuli de 


Il faut aussi que tu tailles poi. 
1 int 
ramă tes mots sans quel e méprise 
en de poe cher que la chanson grise 
Où l'indécis au précis se joint. | 


Sau chiar: 


Que ton vers soit la b 
Jda bonne 
Eparse au vent crispe du i radă 


Bergson pare a fi oare 
SR fra. explicat, dinadins în f: celor 
seră aie astăzi, că nu există o singură ms at) în x i 
cuprinsul conștiinței noastre. ic i 


` Baudelai ba 
ire este un prea sistematic pompier pentru a pu- 


tea fi așezat la în 
ceputul poeziei care stă 
tră, unde vor să-l întroneze cîțiva Teora eina aio aa Spaa 


. 


e pură de intenții | 


CRONICA LITERARA 187 


pricii; iar, după ei, diverși librari esteţi. Baudelaire înlocu- 
ieşte pe Musset. Versurile sale le citesc acum îndrăgostiţii 
împreună. Les Fleurs du Mal satisfac astăzi trebuinţele de 
lirism, de gindire visătoare şi ideologie sentimentală, în sfere 
de cultură echivalente acelor care altădată iși poetizau viaţa 
cu Nopțile şi cu celelalte poezii voluminoase sau mărunte 
ale lui Musset. 
In Rimbaud, poezia nouă e deplin formată, în exemplu 
şi în teorie. „Je m'habituai à Vhallucination simple. Je finis 
ar trouver sacré le désordre de mon esprit. Pecrivais des si- 
ences, des nuits; je notais Pinexprimable. Je fixais des ver- 
tiges. J'ai essayé d'inventer de nouvelles fleurs, de nouveaux 
astres, de nouvelles chairs, de nouvelles langues”. 

Dacă unii îl numesc un izolat, izolarea lui nu stă decit 
in o totală și singulară plenitudine; 

Verlaine e înainte de toate o prețioasă intimplare a poe- 
ziei franceze, cărei îi trebuia, neapărat, ceiace găsise și stă- 
pineau demult Englejii şi Germanii, tot așa cum unii poeți 
din sinul simbolismului sau de după el — Regnier în frunte, 
sau Mortas — nu sînt, în fond, decit retrogradări interesante 
ale unei societăți unde domină tiranic un snobism literar de 
esență implacabil naționalistă, 


Paul Zarifopol 


Cronica externă 


Conferința dela Geneva şi primejdulirea păcii 


In preajma întrunirii Conferinţei 
; ei de la Ge 

rare şi limitarea înarmărilore. ca ski dăm titulatura 
rahon". anuliză „realistă” a stărilor denumite „pace” şi 
ARa e "putem Pal leachi eav ci: 

h aia em acul cuvenit, trebu i 
er ar. ei de diagnosticul nostru şi să oaiae pr petuaa 
trei A „adinci ale acestei boli grele care se chiamă văz 
fe pe dap orişicit lucrul ar părea de ciudat, depi. viata 
ae akini Sipp noi, adică bunul luj cel mai scump, atirnă 
reu de ră sa mai departe a păcii şi deşi se vorbeşte me- 
iri ms äzboaic, rar intilnim încercarea de a formula mai 
pie a ci ate a A, a 9eoA al, de 
r L e pacea, Şi cu toate nu- 
a E nu împrejurările accidentale onre tra a eri 
ne a petn pi Carey războiu, pot să ne lămurească și să 
ta Emi Mina PUMN rime. petre a 

„De sigur că o boală are şi caract i 
Ă cerul 4 
Lorit temperamentului propriu al uita viului, E A 
tale pie „perete speciale, va avea niște trăsături arte 
dunceeaite siao Saale i liee so claseze printre bolile 
zele sale obiective și pe ador a oarece va cunoaşte cau- 
> aceea, Spi ~ 

izbucnirea fie sub înfäțişãrile episodice care caracterizează 


cărui războiu şi i : - 
» ascunde risti ZI hif 8 drege Cp. arte imediate 
Date raa par rāzboaje S trapăârtățegte 
x se spună că aceste rădăcini 
: ădă i 
îi cioa tonte rlahopiele se Pena read ji AA. Eni 
» al a dec În sufletele ăti . 
şe ale oamenilor, rămași și azi, deşi stiu. aE pindi „Zair 


CRONICA EXTERNA 189 


rile nevăzute ale văzduhului, să cintărească stelele şi să 
măsoare cerul, fraţi prea buni cu sălbatecii lor străbuni 
care trăiau ca fiarele prin vizuinile munţilor. 

E drept că psihologia oamenilor e de vină dacă râz- 
boaiele sint şi azi cu putință și dacă, în deosebi, în tine- 
retul tuturor neamurilor găsim întro măsură mai mare 
sau mai mică, acel romantism idealist şi naiv, acea sete 
de aventură, chiar dezinteresată, care înlesnește într'atita, 
din nefericire, înveninarea relaţiilor dintre popoare şi iz- 
bucnirea luptelor ucigătoare. 

In vremurile mai vechi, această sete de putere şi de 
cucerire a tineretului, această dorință nietzscheiană de a 
căuta şi înfrunta primejdiile, se vădeşte şi mai bine, căci 
ce era, la inceputurile Romei acel „ver sacrum” al tine- 
rilor ostaşi care plecau in lumea mare, odată cu sosirea 
păsărilor călătoare, dacă nu întruchiparea în forma cea 
mai concretă, a acestui fior de ducă, de dor de stăpinire și 
de afirmare de sine care umple sufletele acelora care 
sint în primăvara vieţii? 

Totuşi aceste năzuinţi tinere n'ar fi deajuns, căci ma- 
joritatea în fiecare țară n'o are tineretul, oamenii în vîrstă 
conduc statele, iar civilizaţia întreagă sa ridicat ora A 
mită înfrinării instinctelor şi a sentimentelor antisociale. 

Dar pe cind aceste sentimente erau reprimate întrucit 
privea manifestarea lor individuală, sau în vederea unor 
scopuri individuale, ele erau desvoltate şi întărite de Stat, 
sub forma lor colectivă, de mindrie naţională, de dorință 
de expansiune naţională. Cu cit, prin răspindirea învăţă- 
mântului obştese, prin înmulţirea schimburilor intelectuale 
intre diferitele clase sociale, conştiinţa de a aparţine unui 
anumit neam, unei anumite culturi, sa adincit în cercuri 
tot mai largi ale poporului, sa intăril în acelaș timp şi sen- 
timentul unei deosebiri mai mari, între acel neam, acea cul- 
tură, şi celelalte. 

Pasiunile individuale au avut astfel tendința de a se 
„olectiviza“ şi naţiunile în schimb s'au „personalizat“, 
Sau identificat mai de aproape cu însuşirile şi scăderile 
neamurilor din care sint formate pe cînd sa micşorat rolul 
raţional, obiectiv al conducătorilor, care chiar de se arată 
atotputernici, nu fac azi de obiceiu decit să ducă mai de- 
parte, cu mai multă energie şi pricepere, evoluția naturală 
a poporuluilor. 

Popoarele au ajuns astfel să infăţişeze adevărate orga- 
nisme mai compacte si mai stabile prin urmare, decât 
inainte vreme, iar faptul că dacă un Alexandru, un Carol 
al XII-lea sau un Frederic al Il-lea, sar naște din nou într'o 
țară mică, mwar mai putea so înalțe prin singura lor supe- 


rioritate, în rîndurile puterilor mari, vădeşte prea bine 


această tendință spre precumpănirea elementelor perma- 


nente şi am putea zice, organice, în « 

Capriciul soartei, elenii: i pera ier- 
de din valoarea lui cu cit creşte însemnătatea fotonii, 
ee concreţi; o manevră tică cit de iseuaită, 6 

strategică cit de genială, nu vor mai ajunge, ca în tim- 
pe e Veti să schimbe soarta lumii, dacă în tele omu- 

politic, sau al generalului de geniu nu se află un 

pussi praa număr, bogăţie şi cultură cani 

esigur un om mare într'o țară mică ' 
scutească de multe primejdii, va putea paniti rima 
eee pi Rgt a agresiunii unei țări mai mari, însă 

ma stare ca în trecut, să facă dintr’ 
mie pe cel suedez sau cel olandez, fie lat aură 
2990 area pe su ip mii ari în veacul al XVII-lea, egalul 
cez sau cel britanic. e rez an based minni 


Aceasta nu înseamnă că cind i i 
partiya putea admite o îitecipeitane A ori D stra Rec) eta 
sort ai așa „eroică”, pentru cea actuală ar trebui să ne 
pron rr Sn o explicare întemeiată numai pe fenomene 

rr ale, E adevărat că azi elementul cantitativ într'o ci- 
vilizație care se bizue pe producţia masivă în industrie 


critice ale traiului fiecăruia se 
te afirma că 
ieri briri ci sentimente si ae elemente oiribh tat 
Ppa e de căpetenie, ca iubirea, ambiția, rivalitatea 
ain pao petti politică, etc., şi această colectivitate de 
arali un popor e şi dinsa mai des şi mai puternic 
„cupru sentimente decit de interese materiale, De altfel 
in împrejurările de azi se ştie că războiul ruinează 
ngarot de abia mai puțin de cît pe învins oii 
iiis = să înţelegem mai bine întimplările istorice va fi 
lui, Eir jerr Bard n ae 72 poză 
A însuși rezultanta a multor erai adera i Ho gici 
er pa primul rind, biologiei. xi 
inamismul propriu dif 
librenză recibo prop eritelor se echi- 
t à zi » „Sistemul planetar stele al 
Sicfioniază normal și ne bucurăm Sa rki s 


Din păcate, evoluţia dif 
eritelor entităţi etni i 
2 ae ceață vitală (naţiuni de sine rr ibm garens: 
puse, orități naționale, etc.) făcîndu-se cu ritmuri 


CRONICA EXTERNA | 191 


deosebite, se produc în chip firesc „disonanțe“, adică o 
stare latentă de desechilibru potenţial. Aceste disarmonii se 
pi naşte fie pe tărimul economic-biologic (creşterea popu- 

ţiei fiind mai repede la unele popoare decit la altele, des- 
voltarea industriei şi a negoțului făcindu-se cu o cadență 
mai accelerată la unele decit la celelalte etc., etc.) fie pe 
ce] ideologic (răspindirea întrun timp mai scurt sau mai 
lung şi cu o intensitate de convingere deosebită a unor idei 
noi, cu urmări sociale, morale sau economice; spre ex, pro- 
testantismul, ideile Revoluţiei franceze, principiul: raționa- 
lităţii, teoriile bolşevice, etc.). 

Aceste disarmonii duc în chip normal la așa zisele 
„fricţiuni“ care se pot transforma în conflicte armate, cu 
atit mai uşor cu cit deosebirile sunt mai accentuate. Acolo 
unde contrastele sint mai mari se vor afla astfel liniile 
de „[ringere” probabile ale echilibrului existent. Astfel spre 
pildă, la sfirşitul veacului al 18-lea, linia de ruptură era 
între Franţa revoluționară şi Europa absolutistă, către mij- 
locul veacului trecut la granița taliei redeşteplate şi a 
Austriei biurocratice şi anaționale, sau în părțile noastre, — 
în trecut, — la fruntaria Statelor creștine şi a Turciei pă- 
gine, — iar azi, — pe frontul de apărare capitalist-agrar 
al țărilor limitrofe cu Rusia impotriva bolșevismului indus- 
trializant. 

In afară de această clasă de „războaie” pe care le-am 
putea denumi „normale”, trebue amintit şi „războiul pre- 
ventiv“ care e un râzboiu de apărare anticipată, avind 
de scop înlăturarea în condițiuni mai bune a unei primejdii 
ce creşte cu timpul, sau e presupusă că creşte, şi amenință 
statu quo. 

Războiul preventiv e astfel agresiv ca formă, şi defen- 
siv ca fond. E cel maj nelogic dintre toate răz voaiele, ! 
fiindcă e menit să ducă la infringerea aceluia care l-a intre- 
prins; dacă intr'adevăr statu quo era amenințat de cauze 
adinci, se grăbesc astfel, sau se agravează, schimbările 
temute, iar dacă această amenințare nu era incă primej- 
dioasă, războiul este de prisos, căci, din pricina nepopulari- 
tății care însoțește pe agresor, poate dimpotrivă să pregă- 
tească tocmai acea atmosferă care va aduce surparea sta- 
tului quo. 

Războiu preventiv tipic cu urmările lui fireşti şi ca- 
tastrofale pentru Austria şi Germania care l'au deslănțuit a 
fost războiul din urmă. Discordanța între agresiunea for- 
mală şi sentimentul de îngrijorare pentru statul quo existent 


i Bismarck, spunea că se poale asemăna cu o sinucidere de frica 
morţii. 


care pricinuise recursul la războiu, la Viena, (unde 
Pra a a RI 
r, de ce 
manii și iacii, mirarea pe unor apa a adv 
rilor lor. erau, şi ți din ei au rămas, sincer con 
au fost siliți să facă un războiu de strictă defensivă. 


că 


e 


Războiul, in afară de acest războiu de frică cum e răz- 
lungirea lui n'ar putea să-i aducă foloase echivalente cu 
pierderile ce i le-ar căşuna ducerea mai departe a luptei 
și cind învinsul renunţă la nădejdea de a-și mai putea 
schimba soarta. Adică pe scurt, cind Lisa reg etnico-politice 
in luptă s'au echilibrat din nou, bine înțeles la un alt nivel, 
mai mult sau mai puțin deosebit de cel vechiu. 

Războiul, în af de acest răzhoiu de frică cum e răz- 
boiul preventiv, se naşte aşa dar din deosebirile de ritm 
intre cadențele de desvoltare ale diferitelor popoare, ÅA- 
ceste deosebiri fac ca echilibrul de ieri, oglindit de harta 
lumei de acum zece, cinci zeci sau o sută de ani, să nu mai 
fie echilibrul adevărat al forțelor acuma în faţă. 

Prin puterea inerției, echilibrul de ieri tinde însă in- 
totdeauna să supraviețuiască, mulțumită garanţiilor juri- 

ce şi le făurește (tratate, etc.) im urărilor la care 
a corespuns. 

Războiul este aşa dar revendicarea prezentului asupra 
trecutului, este încercarea de a schimba prin puterea arme- 
lor un echilibru fictiv și care se menţine, sau, e 
presupus de agresor că se menţine, numai prin forţa iner- 
tiei, fără a mai fi oglinda a vremurilor noi. 
De aceia în tot cursul istoriei vom putea observa că departe 
de a se simţi vinovate, popoarele care au dus războaie de 
rană au A aa era seve mem sentimentul, mai mult 
sau mai puţin explicit, de a pentru o cauză dreaptă. 

Că războiul este astfel e peri ara violentă a stărilor 
vechi age serg pre dozapaă noi datorite ritmului diferit cu care 
pe des d popoarele a fost bine înţeles de Preşedintele 

ilson care a văzut că numai făurind o organizaţie inter- 
naţională care să aibă dreptul (art. 19 al pactului Soc. Na- 
țiunilor) să purceadă pe cale juridică la revizuirea tratate- 
lor învechite, putem nădăjdui să se înlăture necesitatea 
războaielor. 
„In em: ozn sinaia de azi, ideile wilsoniene nu se pot 
aplica decit cu greu, dar ele cuprind fără nici o îndoială 
inja din care va răsări societatea viitorului mai cuminte 
si mai înțelegătoare a solidarităţii fundamentale care 


fi CRONICA EXT ERNA 193 
leagă toate popoarele, intr'o lume, pe care electricitatea, 
aviația și inlesnirea transporturilor ṣi a schimburilor, o 
fac din an în an, ba din lună in lună, mai mică. 

Pină la acele vremuri mai fericite, încă departe de noi, 
putem trage incheierea că, cu cil organizarea socială, indus- 
trială și politică, concepția generală a vieţii individuale şi 
colective, cu cit în consecință și ritmurile de desvoltare ale 
diferitelor țări, se vor deosebi mai puțin, cu cit într'un cu- 
vint „concordanțele” vor întrece la număr şi însemnătate, 
„discordanţele“, cu atit se vor impuțina primejdiile de 


A războiu. 


Pentru a pregăti această treptată apropiere, trebuie 
tuptat impotriva sentimentalismului politic şi trebuie lucrat 
mai intii pe tărimul economic, căci interesul poate aduna 
pe cînd patima, chiar nobilă, poate învrăjbi. E nevoie să 
materializăm viața internaţională. lar criza actuală ar trebui 
să netezească calea. 

Cu ajutorul cartelurilor și a diferitelor forme de trus- 
turi se pol unifica condiţiile de producere și de desvoltare 
economică ale diferitelor țări. Dacă conducătorii vieţii in- 
dustriale şi financiare din ficcare stat se obișnuiesc cu con- 
lucrarea permanentă, pe tărimuri şi cu scopuri comune, cu 
oameni de altă naţionalitate, ci vor vedea mai bine intere- 
sele economice care apropie, decit deosebirile politice care 
despart. 

Cu cât aceste sentimente ale conducătorilor economici 
vor pâtrunde mai adine în massele poporului, cu cit în con- 
ştiinţa acestuia, problemele economice vor lua supravintul 
asupra celor politice şi cu cit pentru cele dintii se vor căuta 
mai mult soluţii internaţionale — dealtfel singurele posi- 
bile — cu atit pacea va fi mai bine asigurată iar romantis- 
mul primejdios se va vedea îngrădit în domeniul lui indi- 
vidualist si artistic. 

Cel care crede că fără aceste condițiuni prealabile, o 
conferință, ca acea care urmează a se întruni la Geneva în 
Februarie, poate fi de vreun folos, se îinşeală amarnic. 

Se poate că faţă de criza economică care bintue în lu- 
mea întreagă să fie cu putință să se ajungă la oareşicari 
rezultate intrucit privește dezarmarea navală, 

Nu ne putem aştepta însă că adevărate reduceri se 
vor putea face la armatele de uscat. 

lar dacă la viitoarea conferință, puterile care menţin 
statul quo ar consimţi întradevăr să reducă, în chip real, 
înarmările lor, sar micsora superioritatea lor militară asu- 
pra țărilor care doresc să-l schimbe și slăbirea lor ar întări 
cu atit mai mult aspiraţiile şi revendicările celor nemulțu- 
miți. 

13 


ba € f 


TR VIAȚA ROMINEASCA 


In acest ip. ea an 2 Se ace decit să 
supe pacea, - rească iştea genera posibilită 
de război şi să iedice acelei apropieri i 


nomice care poate întări pacea. x 
In cazul invers. dacă puterile beneticiare ale statului 
quo n'ar vrea să facă pe placul puterilor revizioniste se prea 
poate că acestea bizuindu-se pe dispozițiile tratatelor de 
pace, dealtminteri formulate în chip primejdios în această 
privinţă, să se socotească deslegute de îndatoririle lor, ce 
ice ar însemna, drept rezultat al conferinței, nu dezarma- 
ren, a înarmarea tuturora și creșterea încordării interna- 
tionale, 
) Se poate zice prin urmare că nici una din greşelile 
tului guvern muncitorese al Angliei n'a fost mai mare de- 
cit aceia de a grăbi întrunirea acestei conferințe în impre- 
jurările actúale, ' 

Pentru cauza păcii nu putem dori decît aminarea ei 
pină în acea zi cind toate 
trivă de grentāțile cconomice îşi vor fi dat seama că în mi- 
zeriu lor cel puțin, sînt solidare şi înfrățite. 

r 


N. E. Lahovary i 


= 


e | 


lovite deopo- 


Miscellanea 


Sărbătorirea d-lui Octavian Goga. 


„Viața Homincascâ” se asociază cu toată câlduru la săr- 
bălorirea d-lui O. Goga pentru împlinirea a cincizeci de ani. 
Această sărbătorire e pentru revista noastră un subiect de 
melancolie: debutul „Vieţii Romineşti” e strins legat de de- 
butul d-lui O. Gogu. Și-acum poetul blond de altă dată impli- 
seste a jumătate de secol! 

Realizarea idealurilor naţionale în toate ţările, pe lingă 
oamenii politici şi oratorii ei, şi-a avut totdeauna și poetul. 
Polonia a avut pe Mikiewicz, Germania pe Korner, Ungaria 
pe Petofi. D. O. Goga e marele poet al renașterii si intre- 
girii noastre naționale, Suflul său a făcut să vibreze un 
neam. Dar el n'a fost numai marele poet militant al intre- 
airii naționale, ci şi acela al desrobirii sociale u țărănimii 
oprimate. Poezia sa de o mare şi înaltă retorică, se făcea 
“ecoul suferințelor populare a unei părți oprimale din nea- 
mul nostru. 

In această ipostază el a lost oarecum portul visat de 
primele idealuri de artă socială ale acestei reviste, în primul 
său program. O strinsă legătură sufletească, o fireasch afi- 
nitate îi unea. 

Dar d. 0. Goga nu e numai militanta făcută artă. El v 
si un mare artist, Proza sa e din cele mai perfecte — vorbind 
tehnică pură — ale literaturii noastre. În plină maturitate 
creatoare, nu putem prevedea de pe acum evoluția ulterioară 
a spiritulu; său. „Viaţa Rominească” ji urează viaţă inde- 
lungată și vesnică linereță asa cum se cuvine porților, — 
n AZ dt 


Nu pentru d. Nichifor Crainic, ci pentru cititori. 


Intr'un articol omagial, dedicat d-lui Octavian Gogu, cu 
rilejul împlinirii a 50 de ani, adică întrun articol de pură 
literatură d. Nichifor Crainic, printr'o asociaţie de idei greu 


de în eles, asvirle VA MAR, o serii de insulte incalifica- 
bile. Cu ocazia alegerilor pentru Cameră sau Judei ln care 
am avut ocazia să candidez în ultimul timp — unele partide 


n prima parte a articolului, în contrast cu toată ticălo- 
un inventar al impunătoarelor deal Viane arani aale, 
reper oc pre ri mare, spa „tote 
că orce Va peria, rațe 
teresează 


Şi nici nu vom polemiza cu d. Nichifor Crainic. Varki 
două limbaje diferite şi, cu siguranță, teen ia 
tipuri de civilizaţie deosebite. Polemica ar fi inutilă. Mai mult 
decât atit, mărturisim că avem j teama de a nu fi, pe acest 
teren, în deplină inferioritate şi de a ieși complect Infrinți. 
Nu vom putea minui niciodată culoarea Ža dezinvoltura pe 
care o poate practica d. Crainic în atacurile sale. Ne aducem 
sine de polemicile d-sale cu d-nii Dem. Theodorescu, Re- 
tere, Arghezi, unde era vorba de mamele, nevestele şi su- 

€ respective, de alimentaţia unora si a altora, de acuza- 
tiile copioase de furt, asasinat, delapidări, traficuri. Ajunnă 


p: eeg culmi, ce savoare nr mai putea aven polemica 


timpuri 

Dar mai sint cititorii D. Nichif 
Ene fane aa ao a mii. DNA ifor Crainic are aerul de a 
pai mă cunosc și ink re seri e AD oameni de, 

face mereu aluzie la nu ştiu ce odioase 

trădări. Nu 
Re. rea om, vre-o ideje, vre-o adevărată prietenie pe 
care trădat. Mi se pare însă că insinuările d-lui Crainic 


igenţă în chestiuni 


SU MISCELLANEA 197 
privesc prietenia mea pentru d. C. Stere. Dacă acesta e obi- 
ectivul aluziilor, atunci e necesar să se ştie că nimic nici- 
odată n'a întunecat admiraţia, prietenia şi devotamentul pe 
care le am pentru d. C. Stere. Dacă vre-o neînțelegere ar fi 
survenit, n'aş mai serie în revista pe care acesta a fundat-o. 

Şi nu e greu să păstrez azi prietenie d-lui Stere. Am fă- 
cui-o altădată, cind, simplu suplinitor la Universitate, am 
luat cuvântul în public, ca să apăr anumite calomnii aduse 
d-sale, şi cind un mare cotidian cerea mereu ministrului 
de pe atunci să mă destitue din învățămînt. Dar d. Crainic 
u'are ce căuta între mine şi d. Stere, 

2) Aş fi un profitor de situaţii şi am acceptat un post 
intrun consiliu de administraţie. In adevăr. Fae parte din 
consiliul de administraţie al unci societăți anonime care nu 
mai di dividende și tantieme. Evident, un astfel de post d. 
Crainic l-ar fi refuzat. 

3) Am acceptat misiuni parazitare în Europu. Nu-mi 
aduc aminte să fi acceptat subvenţii ca să reprezint Hominia 
la... serbările lui Mistral (1), dar am fost odată delegat la se- 
siunea ordinară a Societăţii Naţiunilor şi odată la Conferinta 
panbalcanică la Atena, fiindcă probabil guvernul care m'a 
trimis m'a găsit util. 

4) Am scris în „Adevtrul Literar” dela 1 Noembrie ur- 
mâtoarele: „Capitalismul care în prima Ini fază conservase 
virtuțile patriarcale ale vechii nobieţi, in partea ultimă a des- 
voltării sale, a desființat cu totul simţul de permanență şi 
prin ncensta atasamentul faţă de lucruri şi oameni. Azi sen- 
limentalismul retrospectiv adică duioşia faţă de trecut a mu 
rit. Nu ne mai interesează decit prezentul în care trăim ex- 
clusiv. Prezentul nu poale insă nici crea, nici conserva fide- 
litate. Epoca actuală e epoca trădărilor”, 

Orice orn cu citeva clase primare, mai mult: orice homo 
sapiens pricepe că în aceste rinduri e un regret şi o amără- 
ciune, Numai d. Crainic înțelege că în aceste rinduri am fä- 
cul... apologia trădării!! Și mă denunță ca atare, într'o con- 
ferinţă, studenţilor dela Cluj. Nu ştiu ee să cred: sfintă sim- 
plicitate sau rea credință ? Probabil și una şi alta, 

Cititorii, care singuri mă interesează, să judece, 


“Hdeoiogie conservatoare. 


O legendă germană din evul-mediu pretinde câ un doc- 
tor a reuşit să creeze un homunculus intr'o eprubetă. Primul 
aci de voință al noului născut a fost tentativa de a asasina 
pe creatorul său. E în legea firii, probabil, această ferocitate 
retrospectivă. Odată botezat, noul partid conservator romin, 
inainte chiar de a se fi inscris în listele stării civile, a făcut 


t "Taia N 
” "$ . 
A sd VIATA ROMINEASCA f 


afirmația existenței sale, tăind brusc și fără menajamente 
cordonul ombilical care- lega de guvern. Anume a început 
o campanie dirză contra proiectului de conversiune a dato 
riilor agrare şi a anunţat că-l va combate gi sabota, Toate 
acestea pentru a reprima „demagogia” şi a salva ordinea ac- 
iuală juridică, sanetitatea legilor, ete. ete. Nu cunoastem 
exact conținutul noului proect. Şi nu pentru a-l aproba ori 
dezaproba pornim de la acest fapt, 

Voim Dna dl acei dela această primă manifestare a 
reucționarilor romini, să încercăm a defini caracterul şi na- 
tura noului partid. Deși am fi voit să evităm, cind vorbim de 
o lume aşa de distinsă, expresiile familiare, vom îndrăzni să 
spuneni că neofițtii conservatori au pășit în viaţă. cu piciorul 
sting. 

„__ Voată lumea ştie că partidul conservator de totdeauna 
şi de pretutindeni, reprezintă rezidurile modernizate, pe cât 
permite vremea, a vechiului feudalism agrar. 

EI reprezintă, pe cât poate, marea proprietate (unde ma: 
este), drepturile şi cerinţele ei, protecționismul agricol şi, 
fireşte, toată mentalitatea morală și socială care se leagă de 
aceste interese economice: spirit de tradiție, legătură senti- 
mentală cu pămîntul, spirit religios, existența patriarcală a 
'amiliei, ete. Există o logică implacabilă care asigură inter- 
dependenţa acestor principii. 

Lipsit de o realitate socială obicetivă care să-i ceară exis- 
tența, partidul conservator ar fi putut arbora cel puţin vu ide- 
ologie care să-l insereze, să-l incadreze în logica tradiţiilor 
conservatoare. În loc de aceasta însă, ce vedem? Prima ms- 
nifestare a partidului conservator romin constă în a com 
bate o lege care voiește să apere interesele capitalului agrar 
şi pe acei mari proprietari care ar fi firesc să constitue ea- 
Sete, viitorului partid. = fi 

„vedem. cu mult mai ingrijat de ceia ce va deveni 

n nn bancară și financiară, de cit de interesele agri- 
urii romineşti. Dar pentru a apăra interesele finanței, 
nora era nevoe de un partid conservator. Dacă partidele romi- 
Sopi a: avea un program consequent și dacă și l-ar respects, 
o iată sees bitini această categorie de interese, partidi 

Am relevat această, — ca să zicem inad 
posi fim mereu să nu „froissăm“ sensibilitatea estetică 4 
AR i bune despre care vorbim) numai pentru a arăta er- 

moaia. noii înjghebări, z 

And un partid nu se spriji j i ială, pe 

jină pe o realitate socială, į» 

e de interese, el nu poate avea nici o ideologie cohe- 
cea nte de a exista o clasă muncitorească, un Cabet. 

un Feequeur, un Proudhon, aveau fiecare în buzunar câte 


=I 
S 
-~ MISCELLANEA 199 


un plan care trebuia să facă feriţirea Societăţii viitoare. Dar 
aceste planuri erau gratuite. fanteziste şi nu aveau nici o 
aderenţă cu frămintările concrete: ale vieţii sociale. Erau ge- 
neroase plăsmuiri ale imagina ndividuale, romane soci- 
ale, agrealibe şi atita tot, Lume schimbă repede. dar, ori- 
cum, istoria socială e încă de meditat. 


y © 


Partidele conservatoare nu se inventează, cie există, 
dacă există. 

Un nou partid conservator « un non-sens. Nu poţi con- 
serva trecutul, aducind în acelaşi timp noutăţi. O tradiţie in- 
treruptă e o tradiţie părăsită. Ea nu poate fi reluată de cât 
pentru curiozitatea istorică. Partidul conservator ñ dispărut, 
nu numai fiindcă exproprierea i-a Aizolvat cadrele şi ratiu- 
nea economică, dar fiindcă în toată jumătatea a doua a sec. 
XIX-lea, el s'a opus modernizării și civilizării țării noastre, 
adică fiindcă n'a înțeles procesul nou de evoluţie al Societă- 
ților europene, El n'a ştiut să fie suplu, adaptabil. Heacţio- 
narism cu orice preț nu se putea face nici măcar în îimpărățiile 
califilor arabi. Dar partidul conservator nu avea nici măcar 
un trecut rominesc de susţinut. 

Trecutul nostru apropiat era prea puţin rominese. Co- 
gălniceanu povesteşte că în 1848, la laşi, boieri romîni nen- 
oşi se fereau ca de o ruşine de originea lor rominească și spu- 
neau că dacă ar şti că au o picătură de singe rominese in 
vine, ar lăsa-o să curgă şi pe aceia. A fi conservator atunci, 
insemna ori a învăța iarăși slavoneşte, grecește, turcește, 
dacă te inspirai de trecutul imediat. ori a recurge la trecutul 
pur ruminesc de pe vremea lui Ștefan ori Alexandru cel Bun, 
ceia ce era prea îndepărtat. 

Dar, ar putea răspunde cineva, nu t nevoe de trecut, 
Putem crea un spirit conservator care să păstreze ce avem 
acum. Să pornim de azi. 

Evident, momentul e excelent ales. Mizeria pluteşte peste 
tot. nemulțumirile iau forma revoltei, grija zilei de mine 
ne apasă deprimant. Ce poate fi mai dulce, mai încîntător 
de cit a pâstra, ca o muzică suavă. amintirea neștearsă f 
acestor timpuri de fericire ! 

Teoretic vorbind, conservatorismul e regimul ideal. re- 
gimul unei societăţi care nu mai are nimic de dorit, regimul 
unei societăţi în care toată lumea e așa de mulțumită în cil 
nu mai vrea să schimbe nimic. Este „oh! temps, suspend ton 
vol”, al poetului. 

Aceste timpuri, tocmai, le trăim acum. Ne copleșesc im- 
poritele? Să conservăm, Ni se vind lucrurile sechestrate cu 


mm VINTAROMINEASCA | 


Li dă 
toba? Să conservăm. i rep n să dobinzile, sărăcia lucie, 
grija epuizată a zilei de miine? sosire 
Câlcăm legile, minţim, primim şperţuri ? 

„Să conservâm, să conservăm, să conservăm. Totul e pre- 
țios. Nimic să nu se piardă din deliciul clipei de față. O sin- 
gură lozincă: conservarea mizeriei. Să ni se ja, în vremuri 
așa de „aprige, singura speranță care ne face să suportăm 
viața: imbările de mine, Fără nici o cruzime, să ni se ja 
și această ultimă consolație. Vom fi fericiţi contemplind, cu 
extazul mistic care-l dă inanitia, frumuseţea trecutului "dar 
mai ales splendorile prezentului. — Mihai D. Ralea. ` 


Pactul de neagresiune. 


Va-să-zică, tratăm cu Sovietele un pact de gresi 
Asta înseamnă: eu nu te atac pe tine tt nu asr Snel pa 
mine. Intre particulari şi oameni cumsecade nu-i nevoie de 
eo. satiat de pact: se înțelege dela sine. Dar între state — e 

Dacă iscălim tratatul dela Riga, R bli 
provoace; noi deasemenea. Cu E T E ra Re 
poate, „relaţii normale”. Ancheta printre fruntașii basara- 

ni nea lămurit ce însamnă „relaţii normale”, Asta insam- 
md mai multă siguranţă şi vinzare de prune uscate, frucle, 
y și cereale, Cu un cuvint: redobindirea vechilor piețe. 
si u-i mult, dar e ceva. Basarabia se mulţumeşte şi cu 
mar Lăsaţi-ne să mincăm, în liniște, o bucată de mămă- 
a a gi arie) sea cu bănat, mai trimeteţi şi vreo doi Basa- 
e i 
sim Se poate e la Riga, căci, de! — nuntă fără nuntaşi 
oti Basarabenii, în frunte cu ministrul lor actual, 3' 
pronunţat pentru pactul de neagresiune: „mai bi Evo: 
ială oD decit S judecată dreaptă”. spic 
aşteptarea rezultatului de la Riga sa intimplat însă 
ri lucru de nimic pe malul Nistrului: patru flăcăi și două 
ete pai dot atrași într'o cursă și măcelăriți. 
a a Pnimenboan bătrin, care se pricepe în chestii de astea, 

— Eu înțeleg să-i opreşti pe bolșevici să vină în ţară, da 

hey inteleg să-i oprești să plece de la nui; mai reia să ră 

Saia contrabanda de mărfuri străine, dar nu înțeleg să în 
pea i exportul produselor tale, fie şi prin contrabandă, 
pe N nu pricep de loc e că la Riga se tratează, iar 

Pie ae împușcă... În orice caz nu era nevoie de atita 
o noa n near rady act de pace.. . 

namentul bătrînuluj nu e tocmai logic. 
Ce-are aface Riga cu Soroca ? Doar n'au fost împuscaţi Ruși, 


MISCELLANEA mı 


ci Romini. Ce facem noi cu ai noştri — asta-i treaba noastra, 
Uite, ca să nu se mai repte jocul dela Tighina, întindem șe 
starea de asediu... 

— Dar, veți zice, ce are atace Soroca cu Tighina, au fost 
masacrați şase indivizi şi acolo ? 

- Nu. La Tighina a fost alteeva. lată ce a fost la Tighina: 

O croitoreasă şi-a concediat lucrâtoarele. Pe vreme de 
criză, nimic surprinzător. Dar modista ma dat nici preaviz, 
aici n'a plătit ce le-a mai rămas datoare. Fetele au tipat 
protestul, ameninţat. Cum se întimplă de obicciu. Patroana 
s'a supărat — cine nu plăteşte, se supără. Asta war fi nimic. 
Dar modista e prietenă cu polițaiul. Sa supărat deci şi pw 
lițaiul. Și fetele s'au trezit la inchisoare. Pină acum — nimic 
extraordinar. Dar s'au indignat prietenii şi prietenele mo- 
distelor arestate: Sau adunat, sau sfătuit și au hotărit 
mare lucru e şi tradiția — să demonstreze contra ceia ce cre- 
deau că tite un abuz. Aici începe boclucul. S'au amestecat 
„conducâtorii” şi au condus manifestaţia la inchisoare pen- 
tru eventuala liberare a prizonierelor. De altă parte, „Speci- 
aliștii” au profitat de ocazie ca să taie lumina și legăturile 
telefonice şi telegrafice. 

Manifestaţie, atac noctum contra închisorii. conducă- 
tori și specialişti: rebeliune în toată regula | 

Se 'nţelege: rebeliune neizbutită; vreo patruzeci de ares 
tări şi restul... Şi acum: stare de asediu, 

Evident, dacă m'ar exista mari nemulțumiri in Basura- 
bia, din prietenia dintre comisar şi croitoreasă nu sar fi pu- 
tul naşte... o rebeliune care, continuă cu in- şi accidentul 
dela Soroca. să nască starea de asediu; şi care, combinată 
cu negocierile dela Riga, să pregătească naşterea pactului 
de ncagresiune, menit să salte comerţul cu vin, nuci, prune 
gscate si multe alte delicatese... — F. Dima. 


Recenzii 


Const. Graur, Ciji-va ingi Bibl „Dimineaţa“. 


De citâva vreme, ziaristica romlnă mai nouă a devenit 
pur literară. Se scrie numai cu epitete colorate, cu figuri 
de stil, cu infinite şi indigeste comparații şi metafore, dar 
mai ales „eu invective. gumentația și documentul au 
devenit debile, in schimb un literaturism „tcocurant” a în- 
vadat ultimele producții ale generaţiei mai tinere. Se duce 
îi ministru să facă o vizită în Basarabia? Articolul se ve 
- ema pretențios Y dezgustălor: „Pelerinul Bugeacului" 

n altul va vizita Vileovul şi cooperativele de icre, artico- 
hi care inserează acest simplu fapt banal va purta titlul: 
x nravanu icrelor negre” și așa mai departe. Dar o astfel 

e gazetărie de eftină și umilată literatură, saturā cum 
satură mincările prea aromate, Ea e făcută numai din gos- 
în după elect și dintro mizerabilă vanitate, Ziaristica — 
ru E ovirani mee însă o formă de demonstrație. Ea tine 

i. ectică și de oratorie. Talentul literar, util evident, 
ponts Suta aceste două calități principale, însă într'o doză 

După părerea noastră, unul din cei mai desăvârși 
antan în sensul adevărat al cuvintului, pe care dea il 
Sep s prize e d. Const. Graur. Puterea sa de argumen- 
prip RE Ye tate personală perfecționată și prin educația so 
EA e: pe vremuri, € in adevăr remarcabilă. Cind atacă, 
morgă raur nu întrebuințează epitetul injurios, ci invee- 
i, wA ei şi forma cea mai civilizată a polemicei: ironia. O 
pre anita T cas ta — d. Const: Graur utilizează de ceh 
age aaa o pseudonimul, — a făcut numai ca d-sa să nu de- 
sindh seal 2 cheamă un nume de gazetar popular. În cer- 

electuale articolele sale sint însă așteptate cu viu 


Broșura de faţă care cupri i 
= Ă uprinde o serie de portret 
vechea mișcare socialistă e oarecum o Doe d tie 


„RECENZII HS 


Ea cuprinde figuri patetice de eroi necunoscuţi. Un cititor 
din generația meu cetind tabla de materii nu va recunoaști 
nici un pume, dar cetind conținutul articolelor va răminea pe 
ginduri asupru caracterelor idealiste care înfloreau acum 
treizeci de ani. „ingi“ d-lui Graur nu sint croi; sint însă 
oameni cumsecade, aproape sfinți, Figura propagandistu- 
lui Edelstein, descrisă cu măestrie de romancier, e in ade- 
văr emoţionantă. La fel aceia n institutorului Damian din 
Galaţi. Sincer si modest el însuşi, prin afinitate desigur, d. 
Const. Graur a deseris tragedia milă a acestor martiri necu- 
noscuți. 

Cartea sa emoţionantă, umană, adevărată, arată cit e 
permis talentului literar să ajute, în jurnalistică, ideologia 
si argumenta. Ea ne face să regretām că d-sa nu-si adună 
toate articolele în volum, 


sta 


H. Blazian: Jean Louis Fura, Tip. „Adeverul.” 


Cu ocazia morții marelui desenator umorist francez, d. 
H Blazian a scos intro plachetă un studiu comemorativ și 
ù serie de reproduceri din desenele lui Forain. 

In cîteva pagini d-sa caracterizează maniera lui Fo- 
rain prin comparație cu marele Daumier, (inferioară a- 
custuia prin fantazie şi bogăţie). cu Toulouse-Lautrec — 
faţă de care avea un simi moral superior, — cu Gavarni 
față de care era mai adine şi mai amar, 

Reproducerile de la urma volumului ilustrează ideile 
articolului. 

Lucrarea d-lui H. Blazian va reuşi să facă cunoscut la 
noi pe umoristul francez și să stirmească interesul pentru 0- 
pera sa. 

a*s 


Tudor Vianu, Aria şi Frumosul, „Ed. Sot, romîne de 
Filosofie". 

Volumele d-lui T. Vianu aduc totdeauna, — intro am- 
bianță de diletantism ca aceia a culturii noastre, — fructul 
unor preocupări serioase şi a unor tratări pe cil de lubo- 
rioase pe atit de inteligente. Ultimul e aproape un tratat 
de Estetică. Cea mai mare parte din problemele Esteticei 
actuale — cel puţin acelea care le pune Estetica germană 
sint tratate: „Fmoţie şi creație artistică”, „Tip și normă în 
Estetică”. „Arta şi jocul”, „Autonomizarea eticei”, ele. 
«te. In lipsa unui tratat universitar, cartea d-lui T. Vianu 
va putea deveni breviarul de examene al studenţilor de bn 


m i pf d Ls bi 
- e PRONEN- N S EAN 
204 ) VIAȚA ROMINEASCA 


toate facultăţile de Litere. Manualul d-sale are insă un 
deosebit interes și pentru specialiști. Mai înții e complect şi 
cios informat. Apoi fiecare din temele tratate con- 
ține o disecare şi o analiză aprofundată a unor amânunte și 
puncte de vedere, care, deși nu îmbrățișează tot aspectul 
sasoia a] subiectului, nu sint mai puțin prețioase, Studiile 

pre „Emoția și creația artistică" gi acelea despre „Arta 
şi jocul” şi „Personalitatea artistului” sint cu deosebire in- 
teresante în această privință. Lectura acestei lucrări lasă 
insă un regret: Estetica e încă azi o disciplină de atitudine. 
D. T. Vianu, spirit eminamente comprehensiv, înţelege 
toate sistemele, le redă specificul şi le pricepe contribuţia 
tor utilă. Dar de cele mai multe ori studiile sale se termină 
„ën queue de poisson”, adică fără concluzie. Aceasta e ori 
totol absentă, d. T. Vianu nereuşind, întrun fel de oscilație 
permanentă, să opteze pentru ceva precis, generozitatea sa in- 
telectunlă parcă justificind totul fără să prefere nimic; 
ori concluzia fărămiţată, mascată şi doar insinuață în trea- 
căt, trece neobservată. La aceasta se adaugă probabil şi un 
stil foarte abstract care întunecă sau măcar estompează cln- 
reni a oras Spiritul d-lui Vianu rămine astfel mereu 

ibili, lăsind o îm . 
e a ei presie de nehotărire în cetitorul care 
a i care apreciem serioasele calităţi de cărturar ale 
> a ie care-i urmărim activitatea de la începuturile ci, 
Seas ori în operele viitoare, ceeace oamenii de știință se 
eresc, dar ceeace credem că d-sale i-ar da mai multă robu- 
stete și mai multă pregnanţă, puţintică parțialitate. 
Mihai D. Ralea 
"a 


George Mihail-Zamtirescu, Mado iri 
roman, Bucureşti, Ed tura „Cultura Naţională 980 ulii 


Dacă n'am pune în judecarea operelor de i 
i rtă - 

= a vedere al intenției autorului, am dovedi Hai multă 
sep e decit este necesară pentru a înțelege o manifestare 
e5 s pedent ei limite. Acesta mi se pare a fi cazul d-lui 
Deal Mr a a cărui carte este mai interesantă din ca- 
ine na ui prin problema tehnică pusă decit prin realizare. 
lor ennui pă să Ra că pe pia aa e = a olo 
gie, intrind intro e dt a cei 

n 

A Sir A eseu Madona cu Trandafiri — zice chiar d. 


autobiografic...” 
oo perde ral pe ce e? Intr'un oraș de provincie moare 


tonic şi vag, Octav, vine să asiste la înmormintare. Toată 


_RECENZII . - = aa 


lumea şi tot romanul ia parte la înmormintare. Eroina ro- 
manului este de fapt Madona cu Trandafiri fără să fi con- 
tribuit la acţiune decit cu un gest: sinuciderea. Femeea se 
multiplică în mii de feţe trăind în conștiința gi prin me 
moria altora şi întocmai ca Laura lui Petrarca ea începe 
să existe în inchipuirea lui Octav după şi prin moarte, In- 
tenția dar = romancierului a fost să creeze a atmosferă de 
suavitate quasi-mistică în jurul unui cadru gingaş și să 
scoată din impuritatea realului un lujer înalt de crini. Dar 

intru ca planul interior să lie mai strălucitor, autarul i-a 
proectat pe unul supra-realist pină la grotesc. Mahalaua 
iși însuşeşte şi ca memoria moartei, o apără de învinuiri, şi 
respinsă dela înmormintare, se răzbună printro sarabandă 
monstră. Şi insfirşit realul și idealul se îmbină intrun sim- 
bal. Misticul Octav se pomeneşte beat în cimitirul Madonei 
cu Trandafiri, iar omenescul, brutalul soţ al Madonei, din 
pricina căruia ca se sinucisese, este găsi! împuşcat de du- 
rere pe groapa ei. 

Aceasta este proecția romanului care poale salva ac 
iunea de scriitor a d-lui Zamfirescu. În realitate trebue să 
mărturisim cu multă părere de rău câ autorul este cu 
mult mai prejos de intenţiile sale şi numai ideea unui exer- 
citiu preliminar poate fi scuza publicării unui atare roman 

Parten spirituală a romanului este tratată cu suspen- 
dări și fragmente de ginduri, care vor să deschidă perspec- 
tive şi să nu jignească spiritul de colaborare al cititorului, 
sa alcătuiască întrun cuvint un stil „nervos” care este însă 
plictisitor de moarte. In partea aceasta se vorbeşte aşa: 

„— Eu cred şi amicul meu Octav de la centru crede 
că...; să nu-l întimpin la sosire, Eu, pe amicul Octav — care.. 
Conaşule, zic zău, dacă... Madona nu moare. Madona nu 
poate să moară, pentrucă... Madona... Madona nu... să rd 
că Madona nu...” şi tot așa cu puncte puncte admisibile în 
teatru, dar reprobabile în proză, in il rar partea realistă 
trăeşte dintro diluare a lui Caragiale ca „— Să avem par- 
don, că don’ căpitan State știe de la mine! A fost ieri pe aici 
şi... Bravo! Să nu-l lase! Să nu-l ierte pe acest fiu din po- 
por, care, bam spus-o şi lui Dincă...” Cu aceste observații, 
singura atitudine posibilă a criticului este să aştepte fo- 
losul de mai tirziu al acestor primi pași nesiguri. 


$ 
. - 


Ion Călugăru, Omul de după uşă, roman. Ed. „Naţio- 
nala“ Ciornei. Colecţia Rosidor, 


D. Călugăru care în scrierile anterioare își făcuse o ex- 
presie -pitorească de o remarcabilă virtuozitate ne dă în 2- 


è PALEES 


ge -VIAȚA ROMINEASCA č 


cest op o dovadă de luciditate clară, malițioasã. Este poves- 
ta unui tinăr evreu Charlie Blum, care după ce visează 
gloria sfirşeşte ca burghez căsătorit şi cu copii, director al 
unei exploatări. Avem de a face deci cu o replică a lui Pe- 
tit-chose, dacă vreți, adică cu ia oricărui juve- 
nil idealism. Eroul este însă un evreu şi în zugrăvirea notei 
particulare a năzuințelor unui spirit ebraic stă tot meritul 
cărții. Ce credeți că visează tinărul Charlie? Să devină se- 
cretarul unci tinere americance, spre a o însoți în călătoriile 
prin lume, să descopere comori în Siberia, adică lucruri ce 
depăşesc orizontul idealist al unui individ ne-evreu, Scrisă 
cu mult nerv, cu spirit, dar fragmentar această cărticică 
este totus una dintre cele mai bune ce sau scris în ultima 
vreme şi dă d-lui Călugăru o fizionomie literară deosebită 
si precisă. G. Călinescu. 
#*4 


G. Balş, /nfluences armeniennes ef géorgiennes sur 
tarchitecture roumaine, Bucarest, 1931 pp. 36 + fa. 71. 


„Sau semnalat mai de multe ori influenţele artei armene 
şi georgiene asupra arhitecturii romineşti — poate între cele 
dintii influențe străine studiate, Ţin să amintesc d-lui Balș, că 
şi noi am atins chestiunea, cu privirea la alungirea con- 
strucției introductive la bisericile moldoveneşti din epoca 
lui Rareş, pe cure o cred datorită influenței armenești 
(„Narthexul” Taşi 1926 și „Evoluţia stilului moldovenesc“ 
lași 1927), 

Primul element studiat sint arcaturele depe păreții ex- 
terni ni bisericilor muntene, ca Dealul, Episcopala din Ar- 
ges, Domneasca din Tirgoviste, Mitropolia din Bucureşti yi 
altele, pe care le găseşte la bisericile georgiene din Gelati 
şi Mtzehet sau armene dela Ani, Achlat, Etchemiazin, Geg- 
hard. Cornişa mediană în formă de torsadă — cram obişnui! 
cu termenul „briu“ — care apare pentru mtia oară la Epis- 
copala din Argeş, se găseşte in spiritul folosit la noi numai 
in Armenia cu provinciile vecine, Georgia și Kurdistan, de 
unde a trecut şi 'n unele arte musulmane. Benzile: de pas- 
manteri care 'neonjoară ferestrele, ca la Ani de pildă, sau 
rozucele cu aceiași sculptură ca la mai multe biserici geor- 
mei (Bethanie, Nikortzminda), se regăsese la Dealul si 

„piseopala din Argeş. Unele incadramente, ca cel dela Ho- 
nentz, ce se regăsește la Dealul, par să fie de-o suprafaţă 
mai largă în artele dunărene; le regăsim şi 'n Bulgaria, prin 


mijlocirea căreia poate va fi venit — cum am arătat în 


lucrarea mea „Din relaţiunile artistice romino-bulga re”. 
Pentru d. Balş arhitectul ci dela Argeș — în 
popor legendarul Manole — va fi fost un georgian sau àr- 


RECENZII 291 
mean, emigrat la Constantinopol, de unde l-a adus Neagoe 
Basarab. Este o îndrăzneață supoziţie, care dă de reflectat. 
Influenta operei sale a fost durabilă asupra monumentelor 
muntene ulterioare. - 

In Moldova se regăsesc unele din elementele bisericilor 
muntene — afară încă de sistemul boltirii, care face turlele 
moldoveneşti atit de svelte și elegante. Briul în torsadă apare 
aici de formă mai variată ca cel din Muntenia, unde pare 
să [i fost importat, de oarece se găseşte mai tirziu acolo, ȘI 
uceastă formă o găsim in bisericile armene dela Geghard 
si Dseigi. Dragomirna și maj ales Trei Erarhi din laşi sint 
exemplele cele mai frumoase. 

In lucrarea d-lui Balş sau strecurat mici neatenții, care 
nu sead din valoarea Inerării. Arendele inferioare dela Mi- 
tropolin din Bucureşti nu sint „rectangulaires“, ci semicir- 
culare, cași cele superioare, de care vrea să le deosebească; 
se vede asta chiar pe fotografia (fig. 5) dată de d-sa. Figu- 
rile 7 şi 8 sint schimbate între ele; la nota 3 pag. 7 sint 
două omisiuni; trimiterea la fig. 62 deln pag. 13 e dată gre- 
sit în loc de 58. Nu credem nimerită traducerea numelui 
propriu „Dealul” prin „de la Colline”, care merge doar în 
paranteză. 


“*+ 


Alexandru Marcu, -7afarescu», Craiova 1931, 41 + 
XXIV planşe. 


In editura „Ramuri“ dela Craiova s'a încercat publica 
curea unei „Collection Apollo”, „Art roumain moderne”, cu 
text rominese şi francez — din care avem sub ochi un exem- 
plar frumos ilustrat cu planșe, cum ne-ar fi servit orice 
casă franceză de specialitate! S'a inceput colecția — cum sa 
şi cuvenit — cu ctitorul picturii moderne la noi, Gh. Tătă- 
reseu. Și sa încredințat d-lui Marcu, probabil pentru studi- 
ile pe care Tătărescu le-a făcut în Italia, domeniul preocu- 
patiilur autorului. 

Născut la Focșani in 1818, învăţă mestesugul zugrăvelii 
ta muosterul Pitar Nicolae Teodorescu, el însuși autor al unui 
„manual de pictură” — în copie existent pină azi la Buzău 
(informaţii în teza de licenţă a elevului meu Pr, Burducea 
„Episcopula din Buzău” Bucureşti 1931). Cu dascălul său își 
încearcă puterea la zugrăvirea episcopalei din Buzău, refă- 
cută prin vrednicia chiriarhului Chesarie, datorită căruia 
tinărul Tătărescu ajunge la București, pentru a zugrăvi 
Mitropolia și de uici în Italia. 

Lu Roma Tătărescu urmează cursurile Academici San 
Luca, pătrunsă de prejudecăţi clasiciste, care doar l-au in- 
tări! mai curind în cultivarea picturii bisericeşti, fala uce- 


$ > i ja : 3 PRSH Ohó a 
20 VIAȚA ROMINEA 


calităţile ce-i vor caracteriza ş t desenator co- 
lorist, gust pentru compoziție literară. O Sam rara 

rică „Renascerea Rumâniei”, tri steag pere tirbei tot 
atunci, dovedeşte că era pătruns T spiritul epocei lui 1848. 


r romane — din care Sau 


Are întietatea în pictarea bisericilor, 52 la număr, p 
sărate în toate coltu țării — Mitropolia din Iaşi și 
dona Dudu din Craiova, drept opere de căpătenie. Pentru 
desăvirşirea specialității sale a călătorit și 'n Rusia, deşi a 
rămas supus aceluiași academism apusean. De aceia portre- 
tismul, spre care avea chemare, fe compoziţiile au fost na- 
glijate, înăbușite de rodnica-i activitate bisericească. 
Tătărescu este un exact exponent al epocei sale, de acti- 
vitate culturală „polimorfă și neegală”, dind opere distan- 
tate ca valoare, din care vor rămine totuşi citeva admirabile 
portrete. P. Constantinescu-laşi 


„su 


Andre! Popovici, Ph. D., The Political Status of Bessa. 
rabia, Wih an Introduction by James Brown Scott, J. U. D- 
Ransdell Inc. Washington, D. C 1931. 


Cu frumoasa carte despre Situaţia Politică a Basarabiei. 
d. Andrei Popovici, secretar la Legaţiunea noastră din Wa- 
shington, inaugurează, am zice, o nouă ordine diplomatică. 
Pină acum acest ordin medieval — care la noi nu se putea 
prevala nici măcar de acest titlu de vechime — cuprindea nu- 
mai două categorii de diplomaţi: unii care nu vorbesc deloc 
şi nlții care vorbesc prea mult, 
D. Andrei Popovici este dintre tinerii noştri reprezen- 
tanţi în tări străine, care — după un început realizat, mi se 
are, de d. Virgil Zaborowski dela Legația noastră din 
iena — s'au gindit că se poate face şi diplomatie științifică, 
pe lingă cea mincinoasă sau oțioasă. 

D-sa a pus problema Basarabiei în fața unui for de univer- 
sitari americani, cîştigind pentru ea o întreagă lume științi- 
fică. iar pentru sine doctoratul în filosofie, 

Metoda de a pune ştiinţific, tehnic, problema dip 
= 


| 


A _ RECENZII În A. 
tică, e singura care mai poate prinde azi. Cel puţin în ce pri- 
veşte citatele mici. Şi e ceiace observă — deşi nu sub aceiași 
formă — și un bărbat de talia profesorului Dr. James Brown 
Scott, dela Universitatea Georgetown. Washington, în multi- 
pla-i calitate de fost delegat tehnic al Statelor-Unite la con- 
ferința de pace, preşedinte al Institutului de Drept Interna- 
țional din Haga şi secretar al Fundaţiunei Carnegie pentru 
Promovarea Păcii, — în introducerea cu care a binevoit și a 
socotit drept să recomande cititorilor anglo-americani lucra- 
rea compatriotului nostru. 

După ce recunoaște seriozitatea documentului şi anali- 
zei, d. James Brown Scott foarte ingenios compară situația 
Basarabiei cu aceia a celor 13 colonii engleze ale Americei 
de Nord care sau declarat republică independentă în 1776 
sau a coloniilor sudamericane care sau despărțit de Spania. 
Găsind aceste precedente ale stării de fapt, în ce priveşte 
starea de drept a transferului de teritoriu și de supunere 
faţă de Hominia, d-sa o vede justificată în Doctrina de auto- 
determinare națională a prezidentului Witson. 

F concluzia, dealtfel, a întregii lucrări. Numai că d. An- 
drei Popovici. ca să ajungă la ea trece prin toate autorită- 
tile engleze. germane, franceze, romine şi ruseşti, se pune 
de acord sau se războeşte cu ele, scutură de praf trecutul şi pri- 
veşte cu o lupă infailibilă prin litera fugară, sau numai ju- 
căuşe. a documentului. 

Avem astfel, dealungul a 270 de pagini compacte, semă- 
nate cu date şi cifre ṣi inflorite cu 15 planşe si vederi din Ba- 
sarabia o scurtă istorie a Rominilor, a Basarabiei, a Chestici 
Orientale, o foarte documentată expunere asupra suverani- 
tāții ruse in Basarabia; apoi, la lumina datelor celor mai 
nouă, istoricul revoluției din 1917 si al formarii Republicei 
Autonome Basarubene, Unirea ei cu Rominia și. în sfirșit, o 
imparţială istorie a Basarabiei sub Putria-mumă 

Voci ruse, ca aceiu a nutorizalului I. Sotoff, iu notele sak 
contemporane publicate în Russian Review din Berlin, în 
1921, sint surprinse adesea de autor pledind, fără să vrea, 
cauza noastră. 

Statistici si mai toate documentele referitoare la Noua 
Basurnbie. impreună cu o bibliografie completă si un index. 
inchee lucrarea de natură definitivă a acestui „Romin onora- 
bil şi inteligent” cum califică, atit de tipic american, dr, Ja- 
mes Brown Scott, pe autorul nostru. 


D. D. Rosca 


Revista Revistelor 


Jean Louis Forain 


Marele desenator francez Jean- 
Louis Forain a murit în ziua de 11 
Iulio în căsuţa, pe cdre şi-o con- 
struise ln Paris în strada Spontini. 
Forain, care debutuse in viaţă 
«nărturisindu-şi înclinarea pentru 
anarhie, s'a stins creştineşte, in- 


tre ia şi fiul său Jean- ü- 
vind ln căpătii pe Rire ppe a 

Evoluția lentă care a caracteri- 
zat viaja lui, se AS, prin ne- 


un grad oarecare de perfecțiune, 

ayra dorea Fie A. gat 
z arta, societate 

zis despre dinsul pe at mg de 

mist, chiar pamfletar. Cu toate a- 


în inima 
kiel ari. niei AEA a 


Din pricina „cuvintelor” sale, 
care au făcut epocă şi care erau 
transmise din salon in salon, Louis 
Forain a fost socotit ca un ju- 
decător foarte sever şi fără suflet. 

Imaginea aceasta e cit se poate 
de inexactă. Ti | oameni- 
lor nu putea să-i deștepte decit un 
sentiment dureros. 

Examinind viaţa marelui dese- 
nator, descoperi că cu este o con- 
strucție minunată ale cărei mate- 
riale au fost cu prudență 
şi calcul, 


Vocația i-a fost revelată de o 
impre foarte obişnuită. Pri- 
vind intro zi, pe cînd era incă 


a lui Forain nu era un 
simplu entuziasin de il, Indată 
ce-a venit la Paris, a părăsit Lati- 
na şi Greaca în ciuda dorinţei pã- 
rin săi, 

oată ziun şi-o petrecea la mu- 
zeul Louvre, care multă vreme i-a 
servit de unic profesor. Aici lə 
Luvru a intilnit Jean-Louis Forain 
pe cel doi bărbaţi, care se pare că 
au hotărit cariera sa: Jacquesson 
de Chevreuse şi mai ales pe Car- 
peaux, 


După un stagiu în atelierul lui 
x, apar primele  desemne 


i S H 
al Al 
talent nou”, 


rS 


em sa deşteptat în el gustul „cu- 
vintelor” spirituale şi răutăcloase 
şi care au constituit succesul 
său de mai tirziu 

A părăsi! pictura şi a revenit la 
desemnul, intovărăzit de celebra 
legendă ironică, 

La începutul carierei artistice, 
Forain executa desemnul În peni- 
ta, cu trăsături subțiri, . 


ţii, Forain repeta o frază care-l 
obsedu: „N'am făcut ceia ce-am 

Niciodată nu era multumit de o- 
pera sa. Ştergea şi udese ori stri 
“a în felul acesta schița primiti- 
vă. EI nu-și dădea seama că dela 
prima trăsătură ajungea la capo 
operă şi că schiţele sale aveau 
un caracter bine determinat, in 
care orice cotectură nu făcea de- 
cåt sa strice. 

Către anul 1883, Forain n în. 
cercat alt gen — caricatura, 

Nu erau cunoscute atunci decit 
desemnele lui Daumier, care nu e- 
rau clare şi precise, şi a căror le- 
gendă lungă şi incilcită ar părea 
astăzi cu totul lipsită de gust. 

Forain, s'ar putea zice, a inven- 
lut caricatura modernă cu un de- 
semn redus la trăsăturile esențiale 
şi ir o legendă în strânsă legătură 
cu 


In 1885 renumele său era stabi- 
lit si odată cu el n veni! și nverea, 
Forain avea treizeci și trei de ani: 
lupta era terminată. A părăsi! ca- 
baretele din  Montmarire, unde 
uiciodstă nu se simțise bine, şi s'a 
instalat intrun ate din cartie- 
rul Saint-Honort. De aici înainte 
Forain şi-a putut urma culea pe 
care-l mina adevăratul său tempe- 
rament de conservator și de mare 
horgher. 


-~ 


__ REVISTA REVISTELOR zu 


Forain a conceput operele sule 
cele mal reuşite în frigurile lup- 
tei, Mai intii a fost afacerea Drey- 
orfan arin na 

otism. De e e 
sint printre cele mai satirice. A- 
poi n fost războiul din 1914, Fo- 
rain sa angajat ca voluntar, În 
virstă de şaizeci de ani, Anii ace- 
ia teribili i-au inspirat pagini reu- 
şite, căci -— cu sensibilitatea sa 
ascuțită —Forain resimțea intens 


roada de după  răsboi, desigur 
turbure, dar pi ri şi lipsită 


După război Forain a cunoscut 
onoruri ln care nu se gindise în 
tinerețe decit ca să le ia în ris, A 
fost numit preşedintele Societăţii 
umoriștilor, preşedintele Societăţii 
naționale de arte frumoase, mem- 
bru al institutului, comandor al 
Legiunii de ononre și membru al 
ec ada Regale de pictură din 


La înmorminture, au fost pro- 
minjo discursuri in fața bisericii 
Senit-Honoré-d'Eylau, unde era 
expus sicriul, Era tocmni ziua de 
15 Iulie, 

Cu o zi Inainte se dansase acolo 
şi inaintea bisericii mai rămăsese 
o mică tribună  impodobită cu 
drapele tricolore, care adăpostise 
pe muzicanți, 

Fără îndoială, Forain ar fi pă 
un subiect demn de schițat. Si ce 
legendă ar fi imaginat el! 


+ 


Vincent d'Indy 


Vincent d'Indy s'a stins în mo 
mentul în care opera sa pome fi 
moi bine apreciată, In adevăr as- 
tăzi dispunem de perspectiva 


Ascultind muzica uceasta anul 
trecut, — aceiaşi pe care o auzi- 
sem condusă acum douăzeci de ani 
de i i d'Indy, — mi-am dat 
seama că nimic nu s'a schimbat în 
poron său, inspirat de o noblețe 

tiniană. 


Lalo serie odată 
că Vincent d'indy n'a fost un imj- 
tator ul lui Wagner, dar că între 
el ji autorul lui Parsifal există a- 
finitāți intime. E adevārat, cu con- 
diția de a merge ceva mai departe, 
Dacă cuvintul influență are un 
sens În artă — fupt de care te poţi 
indoi după Andr Gide — Vincent 
d'Indy a primii de sigur infimenţu 
lui Vagner, “Natura sa proprie n 
fost însă destul de ică pen- 
tru a se putea elibera. 

Chiar in „Fervaal”, lucrare de- 


sigur in apare un suflet cu 
totul original, unie, care i 
în natură principiul npei desvol- 


tări supranaturale. 

Expresiunena aceasta, câreia-i re- 
cunosce un caracter paradoxal, tra- 
duce cejace e te mai profund în 
Reniul d'Indist: elementul vitat, pe 
care © tehnică prea conştientă de 
sine, přea elaborată şi sistemati- 
*ntă, prea apăsătoare chiar şi cite- 
dilată despotică — nu reuseste nici. 
lată s'o inăhușească. 

In adevăr, compătimese pe rei 
ce mau putut străbate mai departe, 
pe cel care în „Souvenirs” sau în 
saree Operă muzicală de cameră, 
tru 


í al treilea quator pen- 
C bo surprins sau cel 


puțin n'an presimțit misterul unei 


tii, şi 
şi uru 


(Gabriel Marcel, La Nouvelle Re 
vne Froncuise, Janvier, 1932). 


Numărul pe Noembrie din Re 
vue travail con 
tinuă, sub rubrica E Ciee et en 

", acele statistice semi-ofi 
ciale asupra in țările de 
economie capitalistă. Cifrele ară- 
tate sint luate statisticile sin- 
dicale, după înregistrat în 


birourile de mpa oni după ci- 
fra indicati legile de asigurure 
vontru CĂ w yane rm şi boulelur. 

In publicat figurează și 
Hominia; numărul şomerilor inre. 


gistrați începe on luna Septem- 
brie 1930: 39.100 şi continoă cu 
in Augest 1931 


22.708; cèn mii ureută care 
înglobează pe someri este 48.226 


plică în Parlament), Se pare că 

te se pe- 
trece In Franța, adică neconcor 
danja intre statistica oficială yi n- 
ceia a organizațiilor muncitorești 
(Oficial mr exista 65.000 şomeri in 


| — iar Conteder Generală 
aji aA wrati pe ini dprioape 
două milioane şomeri, Așa sintem 
noi- fideli Occidentului si Fron 

Tiemărirea tubului dă o sumbră 
perspectivă de  demobilizare a 


munrii, 
+ 


Revistu puik, în fruntea ei, = 
program de reconstruc argani - 
că a economiei aandie e datare . 
d-lui Giuseppe de Michelis, care e 
membru în consiliu! de sdminis 


a ie ui B. L M, Proectul schițează 
a formà de reconstrucție și So: 
rare economică pe un er- 
muțional. D. Michelis « preocupat 
de reorganizarea economiei mon: 
diale, tu scap fundamental să asi. 
sure cer mei mire stabilitate po- 
sibilă afacerilor economice şi, prin 
consecință, să previe marile crize 
si samări eventunle, 

ită să fie reprodus exact mo- 
tul care l-a îndemnat să facă 
provetul: criza, provocată ile. re- 
Wresiunea ciclică a utacerilor, sub. 
zistă intro dezorganizare mui gra- 
vă, cauzată de transsformările teh- 
nicel moderne a producției, de ne- 
orinduirea forțelor productive şi 
de tot felul de alți factori imbrați 
permanent in jocul economiei 
moni ale, 

Avind în vedere aceste cudze 
profunde şi durabile ale marasmu- 
ini, d. Michelis propune asocierea 
internațională a celor trei elemens 
fe de producție # bunurilor pină 
la marimum de randament, imu- 
me: munca, inin! și materiile 
prime, capitalul, 

Chestiunea e de rez su ea 
3i comportà pregătiri, conditio- 
nări, Sehema e următoarea: Socie- 
tatea Naţiunilor va întreprinde an- 
chete asupra disponibilităților du 
pămint neexyilorat, de mină de ju 
eru și materii prime, asupra posi- 
bilităților de acţionare a acestor 
factori prin creditul furnizat de 
un consorțiu bancar, Această operă 
va fi remizată printr'un ansumblu 
te ronvenții phorilaterale interve- 
nite între grupuri de state. In acest 
Tel se vu restabili schilibruj si vu 
dispărea pertorbuţia din viața e 
ronumică internapionalà. Introna- 
rea echitibruiui nu va insemna to- 
tis o dinistire completă si efini: 
vă, Cri se vor repeta — "fiind 
legea tuturor organismelor vii, so- 
iale ori fizice — Insă vor fi Hmi- 
Mite și miesorate în urmări, 

Toate bune, numai un lucru lip- 
seşte, ţi esențialul: formarea unul 
spirit internațional de colaborare, 
he care-l ignoră putorul planului, 

Ea 


$ 


REVISTA REVISTELOR 


„213 


Europa si rolul spiritului 

st e a me Taia Modul EA 
eeni v r 
Goethe: îmbătat de creațiunile mi- 
nunate ale unui geniu capitalizat 
timp de secole, omul, in momentul 
in care se bucură În fine de fruc- 
tele muncii sale, pare să fie sdro- 
bit de ele. Nimeni nu poale - 
vedea ce vu deveni el în viitor. 
Viața umanā a devenit o viață me- 
canică; noi ne trecem existența cu 
ceasul în mină. Cei vechi nu cn- 
noșteau sfertul de oră şi încă mai 
puțin sutimea de secundă. Un sis- 
tem metric implacubil se interpune 
intre noi și existență şi trebue să 
recunoaștem că uneori răminerm 
in suferință. Ceiace-i lipseşte omu- 
lui modern, este libertatea de timp, 
care a permis orice operă de spi- 
rit crearea atitor ayonapera n- 
tr'o epocă cind timpul nu se tines 
in socoteală, cind se puteau consa- 
cro zece ani scrierii unui sonet, 
compunerii unei opere de sculp- 
tură, de pictură. Astăzi, această no- 
ținne a timpului liber la nesfirgit 
este pierdută pentru noi; prin rit- 
mul general al vieţii, noi sintem in 
mod neînvins tiriți şi timpul mä- 
surat ne suurumă cu lanțurile sale. 

Dar nu este prea tirzia pentru a 
salva ceia-ce se mai poate salva, 
Trebuie în mod grabnic să se a- 
tragă gri ia lumii asupra condi- 
tiunilor mizerabile caro se vor im- 
pune omului, dacă situația actuală 
se va menține, Noi trebuie să m- 
Pirmărm i: mele gindirii in toate 
imprejurările posibile. Oricare ar 
fi organizația statului viitor, a- 
ceastă organizație va trebui să re- 
zerve libertatea gindirii şi a ims- 
ginaţiei, 

Un rol important în această di- 
tecție trebuie să-l joace Societatea 
Naţiunilor, care presupune o so- 
cietute a spiritelor, Ea trebuie să-i 
unească pe acela care măresc viața 
spiritului, creînd idei, inventind 
forme și construcțiuni de gindire, 
descoperind şi interpretind fapte. 
Societatea spiritelor še manifestă 
prin schimburi spontane. Intro e- 
pocă cind grandoarea şi prestigiul 
progreselor tehnice riscă să rătă- 


pi pe be Y: ie. 
2u VIATA ROMINEASCA 
—— - ——_ =_e - $ ee doi re D O r 
7 - x 
cească congtiinjeje și provoacă ne. lucrătorii dela oraş să-şi plătească 
liniste asupra se ui şi viitorului foarte scump pine Seine ast- 
` civilizatiei; este necesar de a da fel mizeria arme io în- 
schimburilor de idei mai multă fățişează într'un tablou atit de 
ordine, forță și constantă. sumbru În a 
Deaceiu se poate afirma că Co- În epocile acestea cri- 
misiunea de Cooperuţie Intelectunlă tice ale istoriei apare aei 
este poate de fapt organul cel mai un conservator ind care du- 
ate de 


important al Societăţii Naţiunilor, 
pentrucă obiectul său nu e mai pu- 
țin decit n încerca să schimbe sta- 
rea spiritelor. Acțiunea “exercitată 
asupra celora care gindesc pa tre- 
bui să se râsfringă asupra acelora 
care guvernează. Un scop ambitios 
şi o Intreprindere exagerată, ar 
spune unii, dar pentru a reaminti 
o vorbă celebră, comisiunea tre- 
bue „să nu fie nimic sau să fie a- 
proape totul”: nu există compro- 
mis. Dacă spiritul trebuie să supri 
viețulască, el trebue să uibă locul 
întăi, Am auzit deajuns că econo- 
micul prevalează asupra tuturor 
celorla pi că mai intti trebue să 
mincăm, Hezultatul acestor teorii 
este că astăzi omul se mănincă pe 

sine; cu alte cuvinte a minca 
nsamnă a se minca pe o cale o- 
colită. Va trebui deci întotdeauna 


să revenim la cela-ce face din 
om — om, 
(Panl Valéry : L'Europe Nou- 
velle), 
»* 
Criza engleză 


Intre 1815 şi 1846, Anglia a tre- 
cut prin taţii politice care, în 
anumite privințe, seamănă cu cele 
de azi, In 1819, restabilindu-şi fi- 
nanjele şi consolidindu-şi datoriile 
marilor războae iva Revolu- 
Hei franceze și a lui Napoleon, ea 
a revenit la etalonul-aur. Vechea 
Anglie feudală, aristocratică și a 
gricolă dispare; o Anglie nouă, a 
industriei, a comerțului şi a prole- 
rey tului, = sbate ct pe la sbo- 

ca un fluture care-și sparge in- 
velişul cipau i 
n întemeiază liga lni - 
tru free trade (liberul schimb) şi 
cere abolirea taxelor asupra grine- 
lor, care favorizau pe marii pro- 
prietari, land-lorzii, ronducătarii 
parlamentului, dar care sileau pe 


ce la capăt reformele 
liberali 
că: Sir 


ințarea legilor prohibitive fcorn- 


laws) cirewlație a cerea- 
telor şi a produselor alimentare. O 
Arte lemporară, alcătuită din 


servatori, făcu să triumfe Hberul- 
schimb împotriva n 222 conserva- 
tori (1846), 

Citeva zile după votul definitiv 
al lorzilor, Peel a fost pus în mino- 

tate şi Cobden striga: „Sint in- 
credințat că exprim sentimentul 
poporului, al clasei muncitoreşti 
în deosebi, udresind baronului 
muljumirile mele profunde ventru 
perseverența, hotărirea și abilita- 
tea cu care n condus una din cele 


mai reforme din cite 
Sau înfăptuit vreodată pentru o 
națiune”, 


S'ar pute 
date: 1846 şi 1931, istorin să f} cu- 


ce, era victoriană formarea im- 
periului. Convertirea Angliei în 
o pi ioiaaa e unul din eveni- 
ma maia ia ASN a care 
am at du ul mondial; 
urmările sale, care abia Încep s 
fi întrezărite, vor fi imense şi vor 


avea ercusiuni dintre cole i 
ital: pci cu perie e pelin 
Franţei, 


După un secol, inconjurntă de 
tate >$ 
doneaza ata sialon aae T i 


berul-schimb, Tromme să precizăma 


Bo i". 


- REVISTA REVISTELOR AC 


însă, că ea nu revine la vechiul 
sistem al Angliei agricole din se- 
colul al XVIII-lea, ci da o nouă for- 
mă de organizare a imperiului bri- 
tanic; ji, după re e strane nouă se 
concepție imperia va reuși 

va du greş, actuala schimbare de 
arum va apărea favorabilă ori ne- 
fastă poporului britanic. 

Să vedem faptele, 

Reformele actuale sunt realizarea 
cam grăbită n măsurilor preconi- 
zate de multă vreme de către o 
parte a opiniilor conservatoare, Jo- 
seph Chamberlain, un radical de 
venit conservator, a $ cel 
dintii un sistem preferen intre 


Anglia şi posesiunile ei: imperiul 


britanic nr alcătui astfel un tot e- 
economic închis, pe baza liberulul- 
schimb interior, şi protejat de taxe 
vamale asupra importațiunilor strā- 
ine. Pină acum, conferințele im- 
periale n'au izbutit a face să trium- 
fe această concepție, Anglia nu 
mai sacrifică industria — agri- 
culturii, cum s'a intimplat în sens 
invers în 1846. In folosul agricultu- 
rii şi industriei, Anglia a compro- 
mite astăzi însăși rul pros- 
perităţii sale economica tradiționa- 
le care consista din n favoriza mai 
mult decit orice e 
şi mai ales comertul bancar. 
Organizația bancară u Capitalei, 
unică pe giob, n făcut din piaţa 
Londrei arbitrul bancar internați- 
onal, un fel hoase (ban- 
că generală) mondială, Negustorul 
din Hamburg care cumpără piele 
din Argentina, torcătorul din Rou- 
baix care cumpără lină din Austra- 
lia, o casă din Hiwvre care aduce 
cafea din Santos, închee soco- 
telile printr'un de adrese 
intre două bănci londoneze. 
Anglia, angajindu-se pe drumul 
cel nou al protecționismului impe- 
rial şi renunțind la etalonul-uur 
tgold standard), dueste să-și 
reinvioreze industria şi să găsească 
un remediu somajului, Dar, renun- 
fnd la o prerogativă de fapt, în- 
cel şi Inborios cucerită, şi care-l a- 
sigurase o situație internaţională 
fără egal, nu cumva se aventurea- 


ză orbește pe un drum primejdios 
din care nu mai există scăpare? 

(Renė Pinon, Repne des Deur 
Mondes, 15 Dec- 1931). 


Ea 
Hitler 


Ca fizic, Hitler mare nimic mus- 
solinian, Figura lui nu se pretează 
potretului, cel mult caricaturii. 

E de înălțime mijlocie, cu trä- 
săturile feții neregulate, cu privi- 
rea mobilā şi puţin turbure. Con- 
turul gurii, destul de nereușit, e n- 
coperit de o mustață patrută. 

Personajul acesta nu inspiră 
nici simpatie şi nici majestate. 

Gesturile lui au- ceva  antomat 
care se potriveste de altfel cu vor- 
ba-i aspră şi sacadală, — şi totuşi, 
aşa cum e, Hitler exercită asupra 
auditoriului german o acțiune pro- 
fundā şi irezistibilă, 

Cuvintele=i ascuţite pătrund „și 
răscolesc sufletele germane. Nici o 
voce nu-l contrazice: el comandă 
şi e ascultat, 

Cine-i Hitler, de unde n răsărit? 
Povestea vieții sale ni-l va desto- 
peri mui bine decit fizicul, 

Şeful național-socialiştilor ger- 
mani s'a născut în Austria, din pū- 
rinți austriaci, dar originari din 
Bavaria meridională. Bunicul său, 

Adolf, n fost agricultor i tatăl lui, 
o fire maì sensibilă, şi-a părăsit de 
tinâr satul și, cu trei ini În 
buzunar, n plecat la Viena să-și in- 
certe norocul. 

Douăzeci zi cinci de ani a căutat 
un post, pină ce însfirșit a găsit un 
loc în administratia vămilor, 

Adolf s'a născut la reședința ta- 
tălui său, la Braunau pe In, N'a rā- 
mas Însă nici, ci s'a mutat, după 
necesitățile serviciului la Passau pe 
frontiera germană, apol la Line. 

"Ca pensionar, el și-a cumpărat o 
moşioară în imprejurimile Lam- 
bach-ului, un orăşel modest din Aus- 
tria superioară, Alel a şi murit, Iñi- 
sind fiului său, În virstă de trei- 
sprezece uni, suprema recomanda- 
ție de a deveni funcționar. Doi 
ani mai tirziu, Adolf şi-a pierdut 
mama, 


Micul orfan u fost crescut 


Obligat să-şi cîştige existența la 
o virstă cînd nu putea câpăta nici 
o slujbă, Adolf Hitler nu visa de- 
cit să-şi realizeze planul de a de- 
veni pictor, 

De actis se hotărăște să-şi - 
seascã oraşul și pleacă ls Viena. 
Aici se | piy eaaa la examenul de ln 

„dar e respins. | se re. 
cunose Însă ceva merite de dese- 
nator, poute de arhitect. Viața- ce- 
TA, S Enigiets 

n e angajat de un zugrav, 
cu ajutor, Cinci ani a petrecut Hit- 
ler într'un mediu, în care a învă 
tat ce înseamnă răutatea şi naivi- 
tatea omului,  Deseurajat, el jură 
marxismului o ură violentă şi de 
za orgii Adolf 

tre timp, Olf progresează în 
meseria lui şi în 1 — avea două- 
zeci de ani —- Imcrează pe cont 

ropriu ca desenator şi aquarelist. 

rei ani mai tirziu, e] te 
Viena şi pleucă la München, 
deschide un modest birou de ar. 
hitectură. In timpul meesta irbuc- 
hește războiul, 

Cu riseul de u-si me apa nations- 
litatea austriacă, itler se inro- 

în armata bavareză, Regimen- 
tul său e trimix în vest spre Flan- 
dra. In drum, prin uşa furgonului 
care-l transporta, Hitler contemplă 
Rinul pentru prima dată, 

La 7 Octombrie, 1916, e rănit 
foarte grav şi transportat la Ber- 
lin. unde face arian a cu capl- 
talo Imperiului. Retrim 
în 1917, in parte în unul urmă 
lu cele două mari ofensive și în 

i cen dela 14 Octombrie, 1918, pe 
i iser, e atins de gazele asfixiante 
care-i atacă vederea, 

E numit apat ofiţer instructor în 
t chswehr, ṣi'n acenstă calitate 
Îşi prepară ialental oratoric, tinind 
- rsr şi conferințe soldaților, 
„Hitler se Împrieteneşte cu Gott- 
în eder, cure 


f 

fried 

| pie un 
y înserie în partid 
g la 24 i iure 1920. "Hine la 
zi n prima întrunire publică 


i 
$ 


ut întrun 
mediu burghez. Şin făcut studiil 
revolte rasete S 


z til, De aici Inna- 
nte calea su e fixată. 

Pentru * pricepe secțiunea poli- 
tică E asi DOE Sane uitat 
pune $ 

ntrastul 


care-l 


la Viena. Hit. 
ler păstrează ură şi dispreț pentru 
din anii ai pe 
pi pri — Superi pentru cei din do- 
n 
Germania a pierdut războiul — 
după Hitler — numai fiindcă a fost 
snt respon i ai E 
cry » Mini . 
deputații pgiobztar alui şi Mai cu 
seamă social-democra 
De doisprezece ani Vladis Ger- 


iter e convins că „berourea 
marxistă nu poale fi învinsă deci! 
printr'o teroare mai violentă”. 
Prima aplicare a princi iului e 
putseh-ul FIA 7 Ca ur- 
Autorul + dus în fata Tribu- 
EE în 
cu n rg 
și-a scris Hiter — sub titlul de 
„Mein Kampi” — bizura si confe 
ag pre! din inchisoare f 
Ae varte de- 
cis să reinceapă, dar 
eu 


paein ayori p per pat arina 
Organizarea arm revoluţin- 
nare (faimoasele batalioane de a 
salt) ṣi pe de alta ropâganda e- 
(actor destinată iy r Sducă in- 

i n- 
siliile municipale din marile Sr ý 
-pa Dietele Statului, în parlamentul 
m 


Astfel, grație împrejurărilor, Hit- 
ler are de ales intre violență și 
mijloacele legale, = 

Intreprinderea nvea netoie de 
buni gi leader-ul n stiut să şi-i pro- 
cure, În alegerile generule din 1 , 
elitier a cuntecat ie na că sală 

lionne de germani, răspun- 
zind apelului său, votează „lista 
No. 9” şi fac să intre în Reichstag 


T YRA 
> 


v tå sapte deputati national-so- 
cialişti, Ziua de 13 y, em tea 1930 
rămine fixată în analele Republi- 
eci germane, 

La orn trei, cel o sută şapte aleşi 
su intrat in ball-ul Parlamentului 
In ordine militară. Toţi purtau că- 
maşu tradițională şi cea mai mare 
parte erau tineri, aproape copii, 

Cind preşedintele adunării a Tā- 
cut uptlul nominal, primul nazi 
chemat u strigat „Prezent! Trăiască 
Hitler!” 

Atunci Ya produs o Învălmăşeală 
teribilă intre comunisti și national- 
socialisti, continuntă și pe străzi 
pină seara tirziu, 

Din ziua aceasta memwrabilă, Jes- 
der-ul național-sociulist trece din 
victorie în victorie, Alegerile mu- 
nicipule din 1930 duu partizanilor 
săi fie majoritatea, fie al doilea 
mat al reilen loe, Acelus lucru În 

193ł 


In dimineaţa de 10 Octombrie, 
— două zile după constituirea nou- 
lui cabinet Brueninu — mureşalul 
Hindenburg primeşte pe Hitler în. 
tr'o audiență foarte prelungită, 

Deferența aceasta acordată unui 
agitator fără mandat $i Târă nuţio- 
nalitate à făcut oarecare scandal, 

După aceasta, mirarea n fost mult 
wai redusă atunci cind cancela- 
rul Imperiului 4 incercat. să ne- 

wcieze cu Hitler, poate pentru a-și 
mpărți puterea. Era Însă prer tir- 
viu. Hitler o cerea întreagă. 

Pină unde va merge intrusul w- 
cesta norocos? 

Interesant de reținut e diversita- 
tea elementelor care compun clen- 
tela hitleriană. Reproducem din 
Volkischer Beobachter datat G 
Noembrie 1930 ista aleşilor parti- 
dului în adunarea Imperiului. Se 
gāsest: opt scriitori şi jurnalisti, 
zece agricultori, şasesprezece cm 
mercianți; un cofetar, un indus. 
trias, opt ofiteri, putrusprezece 
profesori de liceu şi institutari, un 

tor, un tor, nouă functio- 

nari, patru vacaţi, şasesprezece 
ingineri şi functionari in fabrică, 
«pt lucrători, trei artişti, sase pro- 
ari, un conductor de taxime. 

iru, un farmacist, Cum se explică 
această diversitate? In mare parte 
prin faptul că Hitler, deşi are o 


19;2.» . DE ap 


„REVISTA REVISTELOR u7 


- -iwe 


doctrină, n'sre un program definit. 
După. cum se adresează burghezu- 
lni, studentului, ţăranului sau ly- 
crătorului, leaderul național-socis- 
list întrebuințează limbaje diferite, 
ştiind să dea speranţe alături de 
promisiuni lluzorii, 

Căci în realitate prormițătorul #- 
cesta nu făgădueşte nimic precis, 
EL ştie insă să prezinte in ochii 
fiecăruia sperante diferite, Teoriile 
sale politice, sociale, economice, fi- 
nanciare, sint încărcate de contra- 
zlceri şi echivocuri. Dar ce im- 
portă — dacă promite tuturor 4 
soartă mai bună? 

Intr'o zi, remarcam în fața unui 
hitlerist că, oricum, seful său au 
are gram, 

„El nre idei, celave e muit maj 
rar” a fost răspunsul, 

Nemulțumit, Inăsprit şi totuşi 
optimist; pusionat j metodic; pa- 
triot convins, deşi fără patrie; an- 
tisemit creştin şi păgân mistic: ad- 
versar înverşunat al capitalism- 
lui şi marxismului, — Hitler con- 
fundă toate nceste sentimente can- 
tradictorii intro aspirație unică, 
intrun vis fanutic şi intransigent: 
hegemonia germanică. 


(Verax, Revue dex Deur Hondes, 
i lan, 1932). 


K 
Pierre Laval 


Pierre Laval, spre deosebire de 
mulţi dintre contemporanii săi 
care nu njuns in locuri de condir 
cere, s'a ridicat şi sa impus fără 
manifestări sgomotoase. El a cij 
tigat încrederea unor personalități 
de frunte cu Briand şi Caillaux, na 
prin ieftine şi trecătoare efecte o- 
ratorice, ci prin însuşirile sale de 
um corect, studios şi conciliant. 

Fotoliul ministerial şi Ja cuce 
rit deasemeni, prin calm, muncă 
și perseverare, 

E un om nou prin carreter “i 
prin metode. Americanii susțin că 
are analogii cu preşedinţii sau cu 
oamenii politici cure au ocupat si- 
tuațiuni importante în Statele- 
nite. 

Ca și ei, d. Laval u avut incepu- 


L care este dovada o iei 
fui țărănești. Are părul negru, faja 
ornată tip y RE aa: in inerune, 

une care a fost străbătută 
decursul veacurilor de-atiţia năvă- 
litori „şi unde nu legiunile 
alcătuite din oameni de 
T 

n trimită mai departe 
la şcoală, tatăl lui Laval a preferat 
să facă din micul autodidact un 
vizitiu, Dar Pierre Laval, pe capră, 
mai mult citea decit mina. Un 
preot l-a găsit astfel într'o zi mun- 
cindu-se să descifreze o gramatică 
grecească, 

La 18 ani a fost numit învăţător 
intrun sat vecin, dar aceasta nu 
l-a dicat să-și continue stu- 
îi matinde că ic În și 

e na e n drep să se 
inscrie în baroul din Pi 

In acelaş timp, el s'a înscris şi 
in partidul socialist, iar în 1914 a 
Tost mee pentru intiis dată deputat. 

Origina țărănească a avut o 
ternică nE maks ra Pa: 

l mult bun simţ, o 
prețioasă facultate de u tăcea cind 
o temeinică experiență # 


trebue, 
la A calitatea firească de a nu 


umăgit de cuvinte și inse- 


Jat de aparențe. 


Toste aceste calităţi, le datorsste 
Laval divinităților rustice. 
politici ai Republi- 


cli Franceze au venit din birouri, 


din învățămînt şi dela țară. Cine 
ui însemnătatea s- 
esc? 

Intr'o poate, tirziu, Pierre 
Laval, încheindu-și cariera, Îşi va 
serie : ne va spune n 
tunci, dacă-i pare rău că a părăsi! 
țarina strămoşească, pentru a se 
consacra intereselor obşteşti. 


(Fidus, Reone dea Deux Mondes). 
* 
Concepţia antroposrafică a tamii 


Antrop este o doctrină ten- 
sofică care stă la baza unei miş- 
câri internaţionale, mai ales ger- 
manice și care u fost desvolintă 

de doctorul Rudolf 
Comori jr veac Ea se rə- 
ü i concepte fundas- 
mentale ale doctrinelor teosofice 
moderne şi concepe realitatea uni- 
versală ca o manifestare divină in 
continuă evoluție, pentru cari pă- 
tregul planetar 
sint rezultatul unei serii de exis- 
tențe și transformări precedente - 
i i oamenii evoluționează si se 
periecționează prin nenumārate 
reveniri la viața fizică sau rein- 
carnațiuni ce urmărese în mod 
constant a desvolta, ridica si uni- 
versaliza propriul lor spirit, a- 
ceasta în scopul de a-si implini 
soariu sau karma, 

Antroposofia neagă de a îi o re- 
etonăe dar indică omului capaci- 

pe care o are el în sine de-a 
ajunge cu propriile lui forțe la cu- 
n a lu invizibile si la 
i nirea funcțiunii sale neresare 
în univers. 


inserarea unei 


concepții proprii a creștinismului 
in pa ai i rile oculte ori- 


i Cristos însamnă 
marele pas care a condus lumea 
la o nouă etapă pe drumul deve- 
mirii sale. Cristos este spiritul cen- 
lta să iritualizeze capra 
nu pu s pe 
plin pe om, pinā lu coborirea lui 


f 


- PE aa 


Hristos pe pămint, pentrucă omul 
na era încă apt dea o primi, Ve- 
pirea lui insamnă întărirea unui 
ideal uman de uniune, cure se o- 

e oricărei separuţiuni; idealul 

iei universale, sentimentul ori- 
gineil comune. Astfel spiritul divin 
tinde să reconducă pe omul con- 
stient la Dumnezeu. 

Această concepțiune, care are 
meritul de a reprezenta o încercare 
de a armoniza tradiţiunile orien- 
tale cu cele occidentale, este inso- 
ru însă de un întreg cortegiu de 

erpretări oculte ale învățăturii 
creştinești, card —- în special din 
punct de vedere istoric şi exegetir 

— sunt foarte discutabile. 

Asta nu l-a împiedicat însă pe 
apostolul noci învățături, dr, Stei- 
nėr, să fie unul dintre cei mai in- 
toleranţi propovăduitori, din câți 


> 1 e pg 


iee . 


REVISTA REVISTELOR č aw 


# cunoscut omenirea, Nu a existat 
nete: e ep E iinrn iaga =? 
intan tatea dogme nie 
vreun filosof mal convins de nece- 
sitatea sistemului său, ca Rudolf 
Steiner — de udevărul necondiţio- 
nat şi de valoarea exclusivă a in- 
vățăturii sale. Concepţia antropo- 
ică a lumii apare astfel ca sin- 
gura adevărată, singura posibilă, 
acceptabilă. Acei care fac 
cunoştinţă cu ea nu pot să nu o pri- 
mească, iar dacă se găsese de ar 4 
tia, prin însuși faptul că nu o md- 
mit, ci dau dovada de lipsă de to- 
gică, de judecată întunecată, Ast- 
fel învățătura untroposofică con- 


damnă dinainte orice încercare de 
critică, 
(Prof. Dr. Max Dessolr Por 


schangen und Fortschritte), 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


Literatură 


Mme. Marc: Le Guillerme, Bri- 
sänt et lames de fond, 

Un roman ul cărui erol sint ofi- 

, þeri de marină, tineri și îndrăgos- 

tifi de meseria lor, Acţiunea se des- 

făşoură în mai multe țări, pe unde 

este purtat cetitorul — atras vey- 
nic de tablouri variate, 


Jean Davray: Vie de Le rti 
(Ed. Revue Mondiale) ET ma 

Autorul a urinărit viața marelui 
poet în toate lucrările apărute, ren- 
şind să nlcătulaseă ceva mai mult 
decit o biografie, un portret. 


M. Lignières: Charlotte. (EL. Re- 
vue Mondinlo}. 

Volumul se prezintă sub forma 
unei confesiuni în scrisori, O se- 
rie de scrisori de dragoste au fost 
gen de confidentul celui iubit 

fesvălnese un suflet pasionat şi 
foarte sensibil. 


Albert Jamet: La guerre vue 
par tin paysan. 

Romanul e un carnel de călătu- 
rie. Cuprinde povestirea zilnică a 
războiului cu toate întimplările, lu 
care n juat parte autorul, 


Daniei-Rops: Edouard TA 
(Ed. F. Alcan). jaie na 
Autorul prezintă 1 - 
piect i wi Edouard Estaunié E 
amănunțit original r- 
atg itate a pani critic şi metis 
€ + 
Volumul e intovărăşit de © pa- 
gină uutogrală și de un excelent 
4 de Emile Bécat, 


Henri : Histoire litté 


du sentiment i 
Franoe. (T. IX: ia Vie aonr en 
růgime). 


Henri Brémond continuă, cu o av- 
tivitate neobosită, „Histoire litté- 
rüire du sentiment religieux en 
France”, 

Volumul acesta uratā realitate 
vieții re gD de sub vechiul re- 
gim, după numerpase lucrări reli- 
pioase apărute în acea epocă. 

„Sint sigur, — spune autorul, cu 
un fel de axiomă, — că aceste cărți 
departe de a răminea steril reli- 
gioase, se sprijină — mai mult suv 

muti puţin pe viata resli”. 


Somerset Maugham. Text fran- 
cx de D-na E. R. Hlanchet. La 
ronde de tamonr, (Ed. de France), 


Autorul descrie viața (autentică, 
mu deformată de legendă) a unui 
scriitor englez — care trăeşte cu o 
femee frumoasă și amorală. 

Anumite fraze spirituale, ca a 
creasta, Înveselesc povestirea. 

„Cind un prieten, in absența ta, 
te cheamă lu telefon, insistind să 
fie rechemat, să fii sigur că e 
vorba de o afacere mai importantă 
pentru el, decit pentru tine, Dacă 
xe uindește să-ți facă un serviciu 
[ii sigur că va ști să-și tempereze 
nerăbdarea”, r 


„Paul Estourneiles : Mori d'uns 
stoile. 


Ester Allen părăseşte Europa și 
pleacă în America cu speranța să 
devie o mare Abia serie 
la New-York, ea întilneşte un ban- 
cher foarte bogat, gata să o iu în 


“a, 


= MIŞOAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE 


căsătorie, şi un regisor de filme 
care-şi propune s'o facă sten de 
cinema, Ester îl urmează pe cel din 
urmă. Ajunsă celebră, eu se îndră- 
gosteşte de un sampon de golf, 
fratele mai mic al bancherului. A- 
cesta-i însă un alcoolic încâpăținat. 
Artista-l omoară şi apol se sinu- 
cide întrun accident de automobil, 


B. d'Harcourt: L Education ten- 
timentale da Goethe. (Ed. A, Colint, 

Inspirat de documente autentice 
şi, cele mai multe, inedite pentru 
Franţa, autorul redă mediul, din 
care se desprinde patetic ligura ti- 
nărului Goethe, 

Aventura lui cu Gretchen — fe 
tije umilă şi cu relaţiuni dubioase 

care, idealizată, va deveni ervi- 
na din Faust, precum şi aventura-i 
cu Kätchen, fiica unui bangin din 
Leipzig, — formează două din ta- 
pitolele cele mai „picante” ale vo- 
lumului. 

Armandi Somes : Les reliefe (Ed. 
Figinere), 

Autorul descrie viaja multor per: 
sonaje celebre, pe care istorin la 
inteles greșit san le-a trecut cu 
vederea, 


Politica 
Ineyuet KORS La pais en il 
(Ed. Gallimard). a sai 


In noul său volum, autorul — 
foarte documentat —— ne expune 
problema păcii, Arată erorile tri- 
tatelor şi conflictele peure e: Ex- 
pune de asemenea chestiune de- 
zarmării, posibilitățile de revizul- 
re, analizând în. același timp toate 
obstacolele păcii, 


Călătorii 
Eu Chadourne : Chine, (Ed. 
Volumul conține impresiile de 


călătorie ale autorului, care a stră- 
bătut China În lung şi 'n lat. Car- 
tea dă o impresie de viață intensă, 


Pierre Fig Beaus jonrs fau 
Posifique. (Ed. Valois). ý 


„Autorul — pe lingă multe tablouri 
de. vință — se ocupă şi de anumite 
probleme politice şi etnografice, 
ale căror soluțiuni au preocupat 


Maa 


pe mulţi oameni de specialitate, 
care nu studiat chestiile în legă 
tură cu Pacificul. 

Viața din Oteania de pildă, de- 
serisă de Pierre Daye, dă impre- 
sia unei autentice realităţi. Ea di- 
feră mult de cea evocată portic de 
către Loti. 


Biografii 


R. Rumilly. Sir Wilfrid Laurier 
Canadien, (E Flammarion} 


Wilfrid Laurier e primul Cana- 
dian francez, care a guvernat Ca- 
nada. Acesta a fost un mare om de 
stat şi pacificator, El a incerent să 
atenweze lupta între partide ṣi cer- 
turile interne intro țară pasiona- 
tă pentru chestiunile politice, 

Fără să țină seama de sănătateu 
su șubredă, Wilfrid Laurier a fost 
timp de cincizeci de ani cind Ia 
guvern, cind în opoziție, In timpul 
acesta Canada a devenit din ento» 
nie engleză ce era pină atunci, un 
stut mare modern, un Dominion” 
unit şi prosper. Evoluţia Canadel 
se datorește în mure mâsură lni 
Wilfrid Laurier, 

Volumul are © prefaţă scrisă de 
Renė Dominie, plină de amintiri 
personale, 


Istorie 


Raymond Poincare: Verdun 1910. 
(Tome VII, Ed. Plon}. 


Volumul cuprinde amintiri şi in- 
formațiuni de primul ordin, care 
permit să pătrunzi în culisele gu- 
vernului francez În timpu războiu- 
lui, În mute parte sint documente 
noi și detalii inedite, Portretele 
sint viguros sehițate. 


Medicină 


Dr. Paul Brau: Zoe riċeles de 
Médecine coloniale frangaise. (Bd. 
Vigot). 

O lucrare consacrată medicinei 
coloniale. Autorul arată activitatea 
yi adeseori eroismul desfâsurat de 
medicii din colonii, 

Cartea e intovărăsită de ilustra- 
Huni  datorite Iui Louis Marcel 
Brau. 


Tabla de materie 
A 
VOLUMULUI LXXXVIII 
(Anul XXIII, Numerele ii şi 12) 


I. Literatură 


Agirbiceanu 1. — Păscălierul . . 
Galaction Gala. — Altare subterane. 
Ioanid M. D. — Desmeticire . . . 

Lesnea George. — Isus prin oraş (Versuri) . 
Minulescu Ion. — Negru şi alb (Versuri) | 
Protopopescu Dragoş. — Goana . . =”, 


II. Studii. — Articole. — Scrisori din țară 
şi din străinătate 
Bădărău T. A. — Biologia şi genetica experimentală 
Călinescu G. — Emineseu şcolar la Cernăuţi . Să 
Comarnescu Petru, — Spiritul american şi spiritul 
european, 
Irimescu S. Dr. — iniţiativa particalătă și Asisinja 
oficială in combaterea tuberculozei. . , , 
Pandrea Petre. — Exproprierea țărănimii . . . 
Pavel Pavel. — Protecţia minorităților in Europa nonă 
Rădăceanu Lotar. — A, Cotrus, un poet al Ardealului 


II. Cronici 
Lahovary N: E. — Cronica externă (Conferința dela 
Geneva şi primejduirea păcii). . . . . 
Zarifopol Paul. — Cronica literară (0 ih din 
„Mucbeth”) 3 3 


188 


TABLA DE MATERIE 


IV. Miscellanea 
P. Nicanor & Co.— Sărbătorirea d-lui Octavian Goga. 
— Nu pentru d. Nichifor Crainic, ci pentru citi- 
tori. — Ideologie conservatoare. — Pactul de ne- 
agresiune 


V. Recenzii 


Aron R. et Dandicu A. — Dtcadence de la Nation 
Francaise (D. D. Roșca) . 

Bals G. — Influences armeniennes et REENE sur 
l'architecture roumaine (P, Constantinescu-lași) 

Blazian H. — Jean Louis Forain (M. Ralea) - 

Călugăru lon. — Omul de după uşă (G. Călinescu) . 

Dandieu A. v. Aron R. 

Graur Const, — Ciţi-va inşi (M. Balea) . pia 

Marcu Alexandru. — Tatarescu (P. Constantinescu- 


laşi) ȘI % 
Popovici Andrei. — The Political Status of Besmarabită 
(D. D. Roşca) . 


Vianu Tudor. — Arta şi fisa (Mihai D. Ralea) 
Zamfirescu George Mihail. — Madona cu trandafiri 
(G. Călinescu) . 


VI. Revista Revistelor 


Dessoir Mar Prof. Dr. — Concepţia antropografică a 
lumii (Forschungen und Fortschritte) | 

Fidus. — Pierre Laval (Revue des Deux Mondes) . 

Forain Jean Louis. . . í i 4 

Marcel Gabriel. — Vincent d Käy (Nouvelle Revue 
Française) 

Pinon René. — Criza engleză (fetus dei Der ux 
Mondes) . 

Revista internațională a muncii 

Valéry Paul. — Europa şi rolul spiritului ( “Europe 
Nouvelle) | 4 cureti, 

Verax. — Hitler (Revue e Deux Mia.