Viata Rom. (R.), 1927, 19.1

Proprietatea Bibliotecii 
Universităţii laşi 


IMMIseo az 
NNN Periodice 


1927, ANUL XIX 


lanuar. No. 1 


Viaţa Rominească 


S N 
REVISTĂ LITERARA ȘI ȘTIINȚ A BL OFEOA 


UNIVEPSITĂȚI 
vai 


SUMAR: 


În coutarea unei parohit, 
Insemnări de drum (publicate de l. Şiadbvij. 


Ieromonahul Damian Stănoiu 
A. Lambrior . . 


Aureliu Weiss . . . . . . . Romanele lui John Gaizworthy. 

Dr. P. Cazacu .. . . . +. - Din Rusia sovietică. 

Demostene Botez. . . . . „ Rugècime. 

G. Ibrăileanu .. . . . + +. Edițiile poeziilor ini Eminesci- 

ion Pilat .. .. . . . . +.  Aquarele în Deltă (Amurg —Seleii. (Cecmul ni- 


bastru). 
Mihail Sadoveanu . . . . . Orb šðrut 
Minai D. Ralea. . . . . . . Note despre Ruiner Moria Rilke. 
ALa e . e. . ne ooe Cromea na (Okin Cozimir: Fluturi de 


noupte), 
M. Sevastos . . . - . . . + Cromica teatrală: Bucuresti Sùrbätorirew il-hati 
Panl Gusty.— „Gresala lui Dumnezeu” ido Ca- 


ton Theoduorian). 
P.: Nicanor & Co. . . . . ~- Miscelanea (Pë marginea unei seriaori.—larusi 
m misticisnmil.— Un critic Modernist —Erutð). 


Aeceneli : ttoriensia Capedalicrptse : Concert de mealea de Inch. M, kalea.—£i Relgis - 
roezlii Hyig— uzi Meind: m “Woj kerst: Les capiita. Demostene Moter, = Al Te 
bul żiorelor „Adetărui” și „Diminraja* pe anal ` Ste- 


iega  Mătiirea ini jen Vancea O M. — Aimano 
jar tom atu. —Frunresen Niti: Dolce viene, Paachame si D 
celanul, A W. A 
Revista Bevistelor: „Veotnjele anuale ato mencitoratni” [Lucien Nec Lë Ri Mondiale). 
„Claude monet" (Camiile Maucinir, Merenre de Pranc). — „Migcarea pentru o -Unlu ropeună» şi 
meriame“ fAbejanitro Arenrez, Le Monde Nona). — „Mișcarea panestoptrană* { ns Politia. 
ip Monde Nowmiauj.— „rii utarea tilozativi şi egrtirea ô IC. Bougiă Annales de sitt de 
Paris) _„Poibbioăt= în ruperi cu filozofia și ştiinţe” (B. Rigraub. ftevue de Metapâyatgue de Marar). 
Miscarea intelectuală în străinătate : (Literatură, —homane). 


Bibhogratie. 
. 


dmocratit. N. N. Matheracu.—dena Baras ! Por- 


IAȘI 
Redacția şi Administrația: Strada Alecsandri 3 
1927 


Vinja Raminească npare iwnar cu cel papin sta pagini. — Abenamental in țară mu an goo lei— 
umâtate an 700 iri- Numărul 4o lef — Pentru stráinitatet un an boo léi, —=Jumātate an Joe iei —Nimă- 


j 
rul bo lel. Pentru detslii n se vedea pagina mrmâloare. 
Reprodarrrea oprita + 


VIAȚA ROMINEASCA 


+ REVISTĂ LUNARA 
laşi, Sirada Alecsandri No, 3 
ANUL XIX 


CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale. 

Cele semestriale se socotesc dela No. 1 până la No. 6 in- 
clusiv, sau dela No. 7 până la 12 inclusiv, 

Cele anuale dela No. | pănă la No. 12 inclusiv. 

Abonamentele se pot face la 1 lanuarie pentru un an sau 
jrmâtate de an ; dela | lulie pentru o jamătate de an, —trimiţind 
suma prin mandat poștal. 

Relnolrea se face cu o lună Înainte de expirare, pentruca 
expedierea Revistei să nu sulere intrerupere. 


Preţul abonamentului pe anul 1927 este: 


IN ŢARĂ: 


Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre= 
prinderi comerciale, financlare şi industriale, pean . 500 lei 


Pentru particulari ; 


Pè un an . : ; R . > 400 lel 

Pe jimătate an á m 

Un număr .. . a: 5 
IN STRĂINĂTATE: 

Peto am :.z . ; . . wA 9:00 lel 

Pe jumâtate an . EY 5 9300 

Un număr s 


Abonaţilor li se acordă o reducere de 10 la sută dia pre- 
tul volumelor editate. 


Pentru siguranţa primirii regulate a Revistei D-nii 
abonați sint rugați a trimite odată cu abonamentul gi 
150 lei anual costul recomandării pentru țară şi 220 lei 
pentru străinătate, 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921, 1922 şi 1923, se gă- 


sesc în depozit la Administraţia Revistei cu pre de 200 lei 
colecția, lar 1924, 1925 şi 1926 cu lei 390 colectia s 


Administrația. 


Viața Romînească 


OA ; 


Viaţa Rominească 


Revistă literară și ştiinţifică 


VOLUMUL LXIX 
ANUL XIX 


LAŞI 


INSTITUTUL DE ARTE ORAFICE ŞI EDITURA 
„VIAȚA ROMINEASCA“ 
1927 


In căutarea unei parohii 


Artemie este ieromonah şi a implinit patruzeci şi doi de ani; 
in peste 


Chilile acestor doi călugări sint afară din cetate, în rindul 
de lingă lac şi pe aceiaşi sală. E au legat prietinie de multă 
rar la măn 


ii 
È 
; 


îi 
$ 
z 
g 
A 


potrivesc cum de s'au 
e uşor de înţeles: stind amindoi pe a- 
de nevoile zilnice ale vieţii să se im- 
altul, aşa că tocmai nepotriveala a fost pri- 
un 


de nu se potrivesc ei şi cum se impli- 


î SEA 
nji 
a 


6 L o VIATA POMMEASCĂ ooo 


rtemie ştie carte şi cind ceteşte ascultă şi Averchie, care 
nu Re aie are virşi cu care prinde peşte, dar nu se pri- 
cepe de loc să-l gătească ; Averchie are groază de apă, dar e 
straşnic bucătar. Artemie e cismarşi Averchie croitor. Cind ise 
descoase vre-un pantof lui Averchie, dă fuga cu ella Artemie, 
iar hainele şi albiturile lui Artemie sint ținute în bună stare de 
Averchie. Lui Artemie îi place mai mult vinul iar lui Averchie 
tuica; aşa că Duminica şi sărbătoarea cind îşi iau tainurile, Ar- 
temic dă jumătate din ţuică lui Averchie, iar Averchie fi dă în 
schimb lui Artemie jumătate din tainul de vin. Averchie doarme 
tare greu, iar Artemie suferă adesea de ne-somn. Artemie este 
lesne-crezător, uituc şi fără noroc, Averchie e mai prevăzâtor şi 
se pricepe să întoarcă mai bine lucrurile în viaţă. Cind furà Ți- 
ganii din coşurile de raci sau din viîrşile lui Artemie, cel care dă 
fuga la jandarmi este Averchie, că dacă sar duce Artemie, ori 
s'ar întoarce fără nici o ispravă, ori ar pierde ceva pe drum. Ast- 
fel că Artemie, cu toate că e preot, ascultă ca un copil de sfa- 
turile lui Averchie. 

lată dar atitea pricini care i-au lăcut pe aceşti doi călu- 
gări să se împrietinească aşa de tare, incit cu greu s'ar puten 
despărți unul de altul. Diavolul însă, care e în necurmată | 
cu călugării, tot ar fi găsit el mijloace să-i facă să se certe şisă 
se despartă, dacă după cum am spus, Artemie şi Averchie n'ar 
avea şi unele riveli, care-l lasă pe Satana fără nici o putere 
impotriva lor. ştie că singură rivna de-a ajunge cît mai de- 
parte în viaţă, este de ajuns să înlăture trăinicia prietiniilor. Dar 
nici Artemie, nici Averchie, nu sint oameni care să ceară deta 
viață mai mult decit le-a dat, nici nu nădăjduesc la vre-o boe- 
rie călugărească. : 

Artemie, pe lingă preoţie mai are şi ascultarea de prescu- 
rar ; iar Averchie este vechiu paracliser. Amindoi îşi implinesc cu 
slințenie ascultările, precum şi toate celelalte datorii călugăreşti 
(între care şi pe aceia de a cirti împotriva starețului şi a econo- 
mului, —aceasta fiind singura bucurie pe care diavolul o are din 
partea călugărilor). 

Şi viaţa lor curgea astfel pe cel mai temeinic drum al min- 
tuirii, cînd, într'o bună zi, se pomeneşte şi Averchie cu o mică 
inaintare în grad: i se dă slujba de metocar, adică ingrijitor al 
caselor pe care mănăstirea le are în Bucureşti... 

Cind auzi această veste din gura economului, bietul Aver- 
chie rămase năuc, E], care nu-şi închipuise niciodată o viaţă în 
afară de zidurile mănăstirii, cum să iasă, tocmai acum aproape 
de bătrineţe, în lume, şi încă în inima Bucureştilor ? 

- Nu mă duc, părinte Artemie. 

— Pentru nimica 'n lume să nu te duci! il stătui acesta, 
gindind şi la ispitele ce va avea de întimpinat prietinul său în- 
t'un oraș ca Bucureştii, dar mai cu seamă la starea în care l-ar 
aduce în scurtă vreme pe el, pe Artemie, placarea lui Averchie. 


IN CĂUTAREA UNEI PAROHII 7 


Cine să-i mai gätească peștele ? Cine să-i hainele 
rufele ? apă rapeaa ate sperie Mee camerei pe 
cine să se mai certe cu tilharii de Ţigani? Cum or prinde 


SER 
hi 
HE 
Fp 
P] 
EPS 
H 
H 
E 


ir 
pg 
pE 

SE 


gE 
i 
& 
8 
$ 
f 
$ 
$ 
E 
i 


t 
i 
= 
T 


prea indemna inima să facă aşa. E 
că metocarul dela București are blagoslovenie 
să facă borş de tărițe şi să-l vindă pela bu- 
cătărese în folosul lui. Toţi călugării care iuseseră metocari, s'au 


așa de parale, Diavolul fi gici gindul şi-i spori, pe loc, pofta. 
- Ştii ce, părinte Artemie ? sfert peri read peer 
duc, că dacă nu m'olu supune o să se supere părintele stareţ cà 


gE 
HE 
t 


ze 
F 
2.6 
sE 
3 
3 
ş 
5 
£ 
Ei 
g 
4 
4 


moarte năpraznică, n'ai avea sfinția ta nici cu ce să mà ' i 
= Da gr a trebue îi la np mbag irate Averchie ? 
i, ne 'niăşoară in rantie şi ne aruncă 
groapă? Slinţia ta ai rantie destul de bună... T 
Mä duc, părinte Artemie. Mä duc.. cà trebue sà fac 


sa 
3 
3 
g 


să te duci. Da' să ştii dela mine că în curind o să te căeşti. 

Şi cînd fu gata de plecare, se sărutară amindoi şi se des- 
ră ărere de rău, că doar n'au plins de obidà. 
ia Artemie pe Averchie: 

— Să iai seama cînd umbli pe strada să nu te calce vre-un 
tramvaiu ori vre-o trăsură. Pîne să-ţi iai de seara, că ştii că dormi 
greu, şi dimineaţa tirziu nu mai găseşti. Să-ţi faci canonul în fie- 
care zi şi să te duci la biserică. vezi, ia seama că dind de 
0, să nu începi a 'ndrăgi tuica şi a face haina de 


Fă 
Ș 
3 


ris... De femei mai cu seamă sä te fereşti, că femeia e dracu' 
gol. Insfirşit, irate Averchie, nu uita vorba din Scriptură : „Peirea 
ta, prin tine Izraile", 


+ 
s Ei 


Nu trecuse o lună dela plecarea lui Averchie, şi Artemie, 
du- dorul de prietin, se duse la stareţ să-şi ceară blagos- 
enie pentru a merge la București. 


8 VUNJA DOANE E o ina 
___ Cinstite parinte, zise el starețului, m'aşi duce pela pä- 
rintele Ptaa Ta oraş, că am să-i duc ceva.. şi cu prilejul 
asta, să mai văd şi eu Bucureştii, că nu i-am văzut, iaca, sint 
i trei de ani... : 
pea „ăi părinte Artemie, îi răspunse starețul, n'ai cu ce 
ie folosi sufletește dac'oiu vedea Bucureştii. Că ce e acolo ? Rău- 
tate, larmă, lăcomie şi stricăciune... Dar Hindcă ai treabă cu A- 
verchie, poți să te duci. Uite ia şi plicul ăsta să-l dai la cance- 
itropoliei, 4 

ga ri traista cu primeneli, c'o pine şi c'un şalău fript, a por- 
nit Artemie apostoleşte pe drumul Bucureştilor și, cînd ajunse la 
metoc, găsi pe Averchie vinzind borş, cu un şorț de sac dina- 
inte şi cu un fes roşu în cap. 

— Merge, frate ma pa ii al 

Din gros, părinte, din gros - 
Şi dupa Sirațedti imbrățişeri, işi povestiră unul altuia ce-au 
despărțire. 
pina tai Abc ami credeam câ o să mor de foame făra 
sfinţia ta... dar încet, încet m'am obişnuit să-mi fac singur mîncare. 
Şi eu, zise Averchie, eram tare îngrijat pentru pravilă, 

că aici nare cine să mi-o cetească, Dar, ce m'am hotărit ? Sä 
zic aşa cum m'a învăţat părintele duhovnic: „Doamne lisuse 
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milueşte-mă mine păcătosul 
că este prea de-ajuns. Ce, adică, nu ştie Dumnezeu ce-mi tre- 
bue mie? Mintuire—şi nimic mai mult, 


x 
e - 


A douazi, Artemie se duse la cancelaria Mitropoliei cu pli- 
cul încredințat de stareț, Aici, stingaciu cum era, nimer tocmai 
în cabinetul Directorului. 

Blagasloveşte, prea cinstite părinte. 

— Ce este? 3 

— Uite... nu e nimica... m'a trimis parintele stareţ cu hir- 
tia asta. 

După ce rupse plicul şi ceti un raport oarecare al stareţu- 
lui, Directorul privi lung la Artemie, apoi îl întrebă: 

Cuvioşia ta preot? 
Eu aşa zic, cinstite părinte, că sînt. 

— Cum, aşa zici? Eşti, ori nu eşti? 

Păi vezi că la noi la mâănnăstire se zice ieromonah. 

Ce faci cuvioşia ta la mânăstire ? 

Ce să fac? Mai la biserică. mai după cite-un peşte... 
Fac şi eu, de! ce fac şi ăilalţi... 

Şi ciţi ieromonahi sînteţi de toţi? 

Păi sîntem vre-o patru... dacă nu cinci. 

— Vasăzică, dacă am mai lua din ei vre-unul ori doi, tot 
râmin destui pentru trebuințele mănăstirii ? 


p 
Bi 


1H 
3 


îs 


upă indelungata , 

ari ai Bisericii  hotărirea să se mai im- 
e ere mona m iterative 
prea bine că ei m'au tirea ce se cere unui preot de 
enorie, dar sintem nevoiţi să ce putem pănă cind semi- 
nariile vor implini treptat toate lipsurile. Cu alte cuvinte, este 
vorba să-ţi încredinţez o parohie care mare preot. Ce zici, pri- 


să 
A 
Ey 
$ 
g 


i? 
Nu glumiți, cinstite părinte ? 
- Pe fa noi nu se glumeşte, cuvioase, 
— Păi bine, da' ce sint eu, popă cu siminar, casă mă duc 
la sat? 
- Nu ai seminarul, dar ai darul de sus ca icare t 
aşa că poți sluji oriunde. i ca 
— Da' părintele stareţ ce-o să zică? 
- Parintelui stareţ îi trinetem noi hirtie... El, te duci ori ba ? 
Şi dacă nu vrezi de voe bună, o să te duci de nevoe. 
Dacă e-aşa, o să ma duc, cinstite părinte, Dar... 
in care județ vreai? 
? 


- Treci dincolo la arhivă şi ia-ti nota de parohiile fără 
preot. Pe urmă să te duci la fața locului, să cercetezi; să vezi 
care-ţi place. Dacă vreaisă nu te scoată curind, să stai mai mult 
într'un loc, ia o parohie mică şi dosnică unde mare să vie cu- 
rind unul cu seminar, lar dacăai alte ginduri, ia una mai mare, 
unde poți fi mai de folos. Cind te-oi hotari, să vii să-mi spul, ba 
chiar să mă vesteşti pin poştă şi eu te întăresc unde-i cere, 

emie luă insemnare de parohiile slobode, luă şi un bilet 
de vor dela Director, şi-o porni repede Ia metoc să se sfâtu- 
iască cu Averchie. 
-O veste nouă, trate Averchie. 
Nouă ca nouri, dar e bună? 
- Numai Dumnezeu ştie. 
- Şi cam ce €, părinte Artemise? 
- Auz’ părintele Director, ca'să mă fac preot paroh ! 

2 Chis de te 

- —r. > Artemie. Şi-i povesti tot ce a 
vorbit cu directorul. pe na big 

Părinte Artemie, bagă de seamă să nu fie vre-o 'ngelä- 
torie la mijloc. Adică, zic, să nu fi vrut Directorul numai aşa, să 
te "ncerce, ca să vază ce minte ai... 


10 VIAŢA ROMINEASCĂ 
DE SEI ia at 


ite hi frate Averchie ! 

3 aad van da' eu tot nu 'nţeleg cum o să te faci din 
popă călugăr, popă de mir. Nai nici siminar,.. şi nici preoteasă 
PRET Nu må fac popä st mir, frate Averchie, doar ţin locul 
f imp, pănă 0 veni unul cu siminar. 

CET ua s siminar ? Da' stinţia ta n'ai auzit că älora nu le mai 
arde de popie? Ci-că nu le place haina că e prea lungă... Fi, 
şi la care sat te-a dat? : 

Nu mi-a numit nici unul, dar mi-a dat voe să-mi aleg. 

Şi Artemie ceti lui Averchie lista cu parohiile iără preoți. 
— Eu gindesc, zise e! după ce isprăvi de cetit, să-mi aleg 
o parohie mică şi dosnică unde să pot sta mai mult, : 

- Mult tot n'ai să stai, părinte Artemie... Ştii vorba aia, 
că cine a mincat odată din cazanul dela mănăstire, nu mai uită 
cit a trăi. Eu gindesc să ceri mai bine o parohie mare, ca să 
te înțoleşti repede şi să pui şi ceva de o parte. 

- Bine mă 'nveţi, frate Averchie. lacà, chidr aşa o să 
fac.. că de cite ori te-am ascultat, n'am căzut rău. Acuma iasă 
vedem în care judeţ să cer. Sfinția ta eşti din lalomiţa... cum e 
pe-acolo ? . 

— La noi, în Ialomița, se gătesc fetele ca la oraş în zi de 
sărbătoare, 
Ce-are-atace ? 

- Are! Că daca se gatesc fetele ca la oraş, înseamnă că 
sint oamenii cu stare, 

Şi dacă sînt cu stare şi fudui, înseamnă că nu sînt bi- 
seric Oşi, 

- Asta o s'o vezi cind te-oiu duce la fața locului, că eu 
nam fost demult, şi de-atunci sa mai schimbat lumea. Da' să 
ştii că in lulomiţa se dă bucate la preoţi... poate mi-aduci şi mie 
vre-un sac de porumb pentru puseri. 

— O fi, dar in judeţul ăsta am auzit că nu sint nici ape, 
nici păduri, aşa că trebue să fie tare urit. Eu gindesc că ar f 
mai nimerit în Vlaşc: şi, dacă sar putea, la un sat pe baltă. 
Ştii ce tare-mi place peştele... 

— Ei, aşa zic şi eu c'o brodeşti! Cind vii pe la oraş, imi 
aduci şi mie cite-un crăpcean... 

— Aş! E greu să vii cu peşte proaspăt, mai cu seama 
vara, tocmai din Vlaşca. Sărat, poate... 

- A, nu, sărat ştii ca nu mininc! 

Da' dacii m'oiu duce în Teleorman, frate Averchie ? 
Acolo, am auzit că sint oameni d'ăia care fură cuiul 
dela roata căruţii şi te lasă sbimiind în drum... Mai bine în pār- 
ție Tirgoviştei, că se face ţuică multa şi, cînd vii pe-aici, poate 
mi-aduci şi mie cite-un ciondir... Numai de, Doamne fereşte, să 
nu dai în patima beţiei pintre ţuicarii ăia, p'acolo! 
— Da de Prahova, ce zici, frate Averchie ? 


IN CAUTARBA UNEI PAKOHI ti 


Ploeşti, în sus... 
ca de foc, că pacolo am auzit că sint nu- 


adventiști. O să mă lupt şi eu, să-i întorc 


: treabă, părinte Artemie! Nu vezi că afară 
de ce e pe stinţia ta, nu maiai nimic ? Vezi mai întâiu sătaci pu- 
țintel chiag, şi pe urmă să te lupti cu adventiștii. Ascultă-ma pe 
mine : să te duci la un sat mare, să-ți stringi ceva bani... şi pe 
urmă te întorci la mănăstire, să trăeşti fără nici o grijă. 

- Bine, da' călugărului li scrie... 

— Ce-i scrie călugărului ? Las cì ştiu eu ce-i scrie. Si 
muncească pentru mănăstire şi mănăstirea să-i dea ce-i trebue, 
Ţi-a dat stareţul măcar un cap de aţă, vre-odata ? Ca de mun- 
cit ai muncit, slavă Domnului! Hei, părinte Artemie, eu, dacă 
n'aşi vinde borş, aşi muri de foame paici, în nădejdea părinte- 


lui 4 
— Văz că ai inceput să iubeşti pe Mamona, frate Averchie. 
— De nevoe, părinte Artemie... 
urmă vorba între cei doi prietini până după miezul 
nopţii, fără să ducă la o hotărire statornică. 

Adouazi o luară dela început. Averchie ţinea într'una ca 
trebue parohie mare şi agoniseală de bani. 

— Cu ce-oiu stringe eu dela borş, cu ce-i mai aduna stinţia 
ta dela sat, cind ne-om întoarce la mănăstireosă avem cu ce 
drege chiliile şi cu ce să ne îndulcim bătrineţele. 

Dar Artemie, fiind la început de altă părere, acum nu se 
putea hotări, 

„„.. Pela ceasurile unsprezece plecă la Mitropolie să roage pe 
Director să-i orinduiască el o parohie. Da' cind să urce scara 
duce la cancelarie, se răspindi, eşi in stradă şi o lua N 
vale, să mai chibzuiască. La intrarea locuinţelor personalului 
Mitropolii, se intilni cu doi ţirani care-l priviră lung şi, dup 
ce şopăcâiră ceva Între ei, i-se ploconiră adinc. 

— Sărutăm minile, părinte. 
- Să fiţi blagosioviți. 

___— Nu cumva eşti călugăr, taica părinte ?— Il intrebă cel 

mai tînăr. 


SPER 


Cam aşa ceva, tată. 
— ŞI ponote 


Şi 
- ise dat la vreo parts? 
— Incă nu m'a dat, da' am poruncă sâ-mi ateg una. 
— Dacă e-aşa, al nostru ești, taică părinte ae. San amin- 
doi ţăranii, tare bucuroşi, 
— Cum al dumneavoastră ? 
— Päi să vezi cum, -părinţele,— luă vorba cel mai vristnic. 


12 o VATA ROMINBASCĂ_ 


Nouă ne-a murit popa "1 nostru, încă dă an după vară, că ta- 
man i-a făcut i Rege acuma, la Si. Nie ce trecu. Şi d'atunci, 
părinţele, umbtäm mereu după priot şi nu e chip să găsim, Dá 
ne ducem la prefect, ne trimete la potropop; dă ne ducem la 
potropop, ne trimete la Mitropolie; dă venim la , pä- 
rintele Directcru' ; nam şi iar n'am, ce vreți să vă-l fac dă hir- 
fe? Am dusără la piocoane, taică părinte, d'am speriat satu’. 
Numai părintele potropopu cîte curci şi cîți miei şi cite ocale di 
unt a mincat! Drept să-ţi spui, că dela o vreme ne lipsisem. 
Ziceam că să ne lăsăm în voia Domnului, Da' e greu, că sîn- 
tem învăţaţi cu priot, şi în toată sărbătoarea, cind ne adunăm 
in drum, aproape că numai dă lucru ästa aducem vorba, Că de, 
sîntem şi noi creştini, şavem şi noi biserică nouă, şi dacă n'au- 
zim şi noi clopotu' la o zi mare, dă ce mai trăim și dă ce mai 
murim ? Acuma, pe ziua de Duminică ce trecu, ne-am hotărit 
noi să mal facem o încercare, şapăi... ce-o mai vrea Cel de 
sus! Am pus mină dăla mină şi am cumpărat un curcan. —uite 
că taman l-am dus la părintele vicar... 

L-a primit ? 

Nu prea vrea să-l ia... zicea că e cam slab... Da' la unnă 
tot l-a luat, 

Şi ce va spus? 

Ne-a spus aşa, cum ne-a spus mereu și părintele Direc- 
toru': lipse şi jar lipsă! Şi ne-a învățat să ne ducem la mănäs- 
tire, la Cernica, să ne rugăm dă părintele starețu' d'acolo, să ne 
dea un prot din călugări, că d'äi dă siminar nu se mai gä- 
sesc. Acuma, de, cum să ne mai ducem şi p'acolo,.. că şade rău 
să te duci la om cu mîna goală. Ş'apoi, ştim noi c'o să ne dea? 
Ciţi ca dalde noi nu s'or fi dus şi p'acolo! 

E mare satul dumneavoastră moşule ? întreabă Artemie, 
gindind la sfatul lui Averchie. 

Are ca la trei sute da case, părințele,,, şi la noi să di 
bucate la priot... şi pui dă găină... şi sînt oameni cumsecade... 

Cum îi zice satului ? 

li zice Codirla. 

Şi e departe ? 

Da'de unde! vine colea pe linia Giurgiului, treci numai 
vo trei gări, dela Filaret. s 

Dacă e-aşa cum spuneți, să ştiţi... că merg la dumneavoastră. 

Oamenii se privită, bânuitor, parcă nu le venea să creadă. 

Nu giumești, taică părinte ? 

De loc, moşule, 

Pai dacă-i aşa, părințele, să-ți ajute Dumnezeu, că mare 
pomană ţi-ai înce! Drept tti spun că nu mai îmi venea să mai 
mă duc acasă lar fără nici o nădejde. Tü! cînd te-o vedea satu' 
acuma, 0 Să fie o bucurie.. 

„Să mergem la părintele Vicaru să-i spunem, părințele. 

Nu e nevoe, că am hirtie chiar dela prea sfinția sa. 


=— Şi... cind o să i ? 
„e a md vii, taică părinte 


veste îl bucură pe Artemie, Se şi poate cere leafa 
lună Inainte, ca să-şi ur e ad i haine noi. za 

Cind se cobori tren, Arţemie trimise chiar din gari o 
telegramă Directorului : „Primesc Codiria- Viaşca-. 


4 
Li + 


Dela inä în Codiria nu fäcurà mai mult de-o 
tate Ar ră pror io ET, 
Sat mare cu linii drepte, curți bine imprejmuite, case Incă- 
pătoare, învelite cu fer... şi salcimi mulți... şi aproape de gară. 
Artemie şi cu moş A —aşa îl chema pe cel mai bă- 
trin dintre țăranii cu care venise —ze duse deadreptul la biserică, 
iur celălalt tovarâş o luă spre casa dascălului, să-l vestească săi 
gât aşezată la margin 
rica a este tà la m ea din spre răsa- 
rit a satului, E ridicată numai de zece ani, pe locul celei vechi, 
care, de birnă find, a luat foc dela o perdea şi a ars pâna in 
temelie... Până să vie dascălul cu cheia, Artemie şi cu moş An- 
gel mai stătură de vorbă, rezemaţi de grilajul mormintului preo- 
i ii, 


-- A lost un popă tare cumsecade, părințele, zicea moş 
Anghel. Până la o vreme, nu umbla pîn ditai i nu ştia ce 
va să zică judecata şi cearta cu oamenii, Dar l-a i un necaz 
mare, că n'a avut dă prioteasă să-i trăiască, şi dă inimă 

„pă băutură. Şi bea... şi bea... şi ceartă-te cu lu- 
bea... şi iar ceartă-te cu lumea... şi cite alte multe. 
cite nu vin omului! Da, aşa cum era, aveam şi 
fost mai rău după ce sa prăpădit... cam rä- 
ge jr Bea Soe aer cà oamenii din satele ve- 
nu tfiindcä-i „ri zit că mu sintem 
oameni dă treabă şi d'aia Lui vine rio a la noi.. 
Sosind dascălul cu cheia, intrară în biserica. Zugrăveala 


E: 
$ 
=] 
g 
>R 


In vremea asta dascălu! trăgea clopotul, iar un „om de gar- 


-— Hai băaă, că ne-a venit popă, băâa! Toată lumea så 
vie la biserică, băăăă |... 
- „Unde e mă, unde e? 
- La biserică, mă, un' să fie! 


i4 "IATA ROMINEASCĂ 


Pin N 


a se răspindi în sat ca fulgerul, Vecinii se strigau unii 
pe PA ser să-şi îripărtişească bucuria cea mult dorită. Fe- 
eğe, la fel şi ele: 
rate "Ea, d ear Hai, fă, că ne-a venit popă, fä! 
- Şi dac'a venit, ce-ai, fa, tu cu el? 
. Hai, i, să-l vedem şi noi cum e! 
- Şi dacă l-olu pre o să-ţi dea ceva?... Stai, fa, unde 
i singură ? Stai să viu şi io! 
o ti Fiind zi de toamnă, cînd nu prea e de lucru la cimp, a- 
proape toți oamenii erau pe-acasă. Aşa că, auzind clopotul şi 
strigatele gardianului, eşiră cu toţii, şi în mai puţin de jumătate 
de ceas, curtea bisericii fu plina de bărbaţi, de femei şi de copii. 
Cind văzură pe Artemie voinic, îmbracat curăţel, cu barba mare, 
neagră şi tinar, —un fior de mulțumire sträbätu prin gloata. 
“Cel mai în drept să ia întăiu cuvintul era moş Anghel, Ei 
cuvintă astfel : 3 : c i 

„Mai, fraților, ştiţi cu toţii cit am umblat şi cit m'am căciu- 
lit în dreapta şi în stinga, ca să capăt un priot pentru satul nos- 
tru, laca, mi-a ajutat Dumnezeu şi am găsit pe părintele ăsta 
tare... care îl vedeţi! E om tare deştept- -după cit se vede şi 
crez ca o să stea la noi, dacă şi nol om fi oameni şi l-om ajuta... 

- Să ne trăiască !—răspunseră oamenii În cor, 

Acum era rindul lui Artemie. ; 

— Oameni buni, zise el cam sfios, am poruncă dela pärin- 
tele Director al Mitropoliei să-mi aleg o parohie -care oiu vrea 
eu. La dumneavoastră, după cit am înțeles, e biserica filială. 
da' nu face nimica asta, că pot să viu şi aici. Da' un lucru să 
ştiţi, mäi tăiculiță, că eu aşi vrea să veniţi la biserică în toate Du- 
minecile, c'aşa e datoria creştinului... laca, vă zic: bine vam gă- 
sit sânâtoşi | 

Bine-ai venit !- răspunse norodul, cu putere. EN 

Urmă o scurtă tăcere i un om ca de treizeci şi cinci 
de ani, care se afla în fața călugărului, făcu un pas înainte şi, 
rezemindu-se în clomag, răspunse lui Artemie în cel mai curat 
dialect al locului : 

„Taică părinte, eu, subsemnatul, Dumitm Roată, in calitate 
dă delegat al satului Codiria, comuna Gherghița, plasa Falaştoaca, 
Judeţul Vlaşca, vă zic în numele tuturor codirlenior : bine-aţi ve- 
nitără sanatos!.. şi Dumnezeu să v'ajute să nu mai plecaţi d'a- 
cilea! Noi avem, taică părinte, mare nevoe dă priot. că niciin- 
văţător navem, c'a muritără pă cimpul dă luptă, şi în locul lui 
a venitără o domnişoară din Giurgiu, mai acumălea un an... şa 
statārä pân' la Simpetru, ş'atuncilea a plecatără... şi plecata fos- 
tară! Ş'acumălea, taică părinte, stă şcoala închisă că n'avemără 
învăţător, Că d'aia ne rugämärä cu toţii să luaţi sfinția dumne- 


voastră şi postul dă învăţător. Şi sîntără două posturi dă învăţă- .. 


tori, taică părinte, aşacă unul să-l ia 


„păr na prioteasa... Caşa a 
ăcutără şi taica părintele din Vădeni... 


IN CAUTAREA UNEI PARONU 15 


— Päi.. eu n'o să am preoteasă, tăiculiță,—întrerupse Ar- 
temie, nedumerit. i 
- Dăstul dă greu, taică părinte... da' uite că eşti om tînăr 
şo să-ți iai, cam auzitără că acumâlea o să se dea voe.. 
- Poate la ăilalți, dar mie să-mi dea voe, nu prea-mi vine 


crez... 
— Mergem noi la şi-ţi scoatem voe, ca ce nu 
poate un orga glam: carea ciprian ee Tae ia n 


să umblaţi să ne faceţi parofie, că e 


penp atei şi-o bangă, c 


să ne faci, pârințele, c'aşa ne rugăm cu să 
cumperativă, aşa cum a tăcutără taica părintele dăl 


vrem să ne desfa- 


ză 

doi pui dă găină, şi îți muncimără gratis dăla n 

ricii, dâla ogor şi pănă la magazie, Şi fiindcă e mai tot satul a- 
cumâlea adunat aicilea, ar îi bine să ne tocmim pentru leafa şi 
cît să ne iai dă mort, dă grijanie, dă nuntă, dă botez... şi dă toate 
slujbele cite să cer... Aşa, taică părinte, ne mulţumim că ai ve- 
nitără la noi, că vremără să avem şi noi priot învăţat, să p 
descursuri la biserică şi la mort, ca părintii dila Vădeni... şi sa 
umble şi pentru noi, că, de, noi sintemără ca boii şi n'avémärä 
pă nimeni mai cu cap între noi... Şacumâlea, să ne spui, taică 
părinte : ce ne ceri? * 

În timpul cuvintării delegatului, Artemie, auzind de şcoala, 
de bancă, de cooperativă, de discursuri, îşi dădu repede seama 
că nu poate să rămină aici. Aceşti oameni n'aveau trebuință de 
preot numai pentru biserică, ci ca să le fie şi un îndrumător în 
nevoile lor de tot felul. Şi nădejdea ce-şi puneau în el, ar fi fost 
repede spulberată, dimpreună cu cinstea ce i se cuvenea ca preot, 
de lipsa lui de cultură şi mai cu seamă de trecere la i 

— Oameni buni, le zise el după ce tăcu delegatul, îmi place 
mult satul dumneavoastră, şi biserica şi şcoala.. şi văz că aveți 
multa evlavie. Mă duc chiar acum înapoi la Mitropolie să-i spun 
părintelui Director... şi cînd m'oiu întoarce o să mai vorbim noi. 

— Să-ţi ajute Dumnezeu, părințele, să vii sănătos! 

Cum ajunse la gară, înainte de a se urca în tren, Artemie 
trimise o nouă telegramă Directorului : „Nu mai primesc Codirla“. 


3 
z 


16 MATA ROMINRABCĂ 


— Nu mi-e dat mie så fiu popa cu parohie, frate A ie !— 


zise Artemie, intrind pe uşa metocului. La oameni le popi 


invàțați.. şi cu preotese... 
povesti lui Averchie toata intimplarea cu Codirla. 
sp gi doia ae zise acesta scărpinindu-se după ure- 


adă,— să sapuce d'alte comedii! Să tind popa descursuri! Da'ce 
urari Viescar cind a lăsat Dumnezeu Cazania ? Să pot- 
tească un popă, cit de învăţat, si vorbească mai frumos de cum 
scrie la Cazanie, dacă-i dă minul... Şi cam ce descurs să țină 
a la mort? Ce, nu-l jelesc neamurile destul pe bietul mort? 
Doamne iartâ-mă, parcă mai aude mortul ceva! Să-i cînte 
el, popa, slujba înmormintării, toata cità este în Molitfelnic, că-i 
ajunge mortului |... Să ştii dela mine ca încurind are să se împli- 
nească ipsul, părinte Artemie. 
ot aşa crez şi eu, frate, Că cine sint „popii mincinogi“ ? 
Aştia care se bagă în toate daraverile şi de biserică nu-şi vădit.. 
Da' eu tot o să mai încerc. 
— Nici vorba ca să mai încerci. Da' så nu te mai duci în 
Viaşca. Vezi, poate că în Diov ài brodi-o mai bine... 
Dimineaţa, dupa ce cercetară lista de parohiile tără preo 
şi harta Rominiei, care întimplător se găsea atirnată într'o a 
metocului, găsira că... tot în Vlașca ar fi mai nimerit. 
Şi apoi, frate Averchie, am cam început să mă învăţ cu 
judeţul ästa... 
- Ai fi părinte Artemie, da' să fii cu bägare de 
seamă că am a că, mai încolo, spre fundul ei, sint oa- 
meni d'âia care umblă cu două cuțite la briu şi cu alte două la 


Acuma, ce-o ĥi, aia o fit... 


Şi iar porni Artemie în căutarea unei parohii. 

Luă trenul de Giurgiu, dela Giurgiu luă p'al de Videle, şi se 
dete jos chiar la ceu din urmă stație. De aci pomea un drum 
spre trei parohii făra preoţi, nu prea departe una de alta. 

Se opri în Vâlcele, cea mai apropiată şi, fiind rupt de foame 
şi de osteneala, trase la cea dintăiu casă din capul satului. 

In curtea casei o bâtrină întindea la soare semințe de dovleac, 

— Bună ziua, leje] 

Bună ziua... 
Ce faci, lele ? 

— Ce să fac, de, ca p'acasă... Uite, mai întinz sâmința asta 
da dovleac, că am isprăvit porumbu' dă cules şi gineri-meu s'a 
dus cu fata să semene un petec dă griu. 

- La satu' ästa li zice Vâlcele, mătuşă ? 


ÎN CĂUTAREA UNEI PAROHII I7 


La asta, pài—-la care dar?! 
Frumos sat... şi parc ar fi şi marişor,.. 

Este, părințăle, cum să nu fie! Da'ce folos dă mărimea lui 
şi dă frumusețea lui, dacă mare popă! Jaca; sint aproape şase 
ani dă cind a murit popa Nae—Dunimnezeu să-l erte—şi d'atunei 
stăm da risul lumii, 

£ rău fără popă, mătuşa! 

— Rău, părințăle ! Mai rău du cît aşa cum st mai fie, ca 
daca nu e popä'n sat, nu e niciun rost. Că nu e slujbuliță la sfinta 
biserică, şi cînd ai vre-o nevoe, Doamne fereşte, n'ai da und” să-l 
iail Că avem pă popa Ghiţă dala Petriş... da'ce să se facă el 
săracu' la atitea sate! Că are p'ale lui patru... di biserica noa- 
stră să mai ţin două... şi mai ţine locul şi popii lon dăla Stejar... 
şi sint şacolo trei, dacă nu patru... Că auzcă popa lon e dipotat 
d'ăia şi că trebue să stea la Bucureşti să facă legi. Parcă fără 
popa Jon nu să fac legile! Da'fac pentru ei, părințăle, ce fac 
pentru noi? Tot pentru ei fac... Că facem şi noi, de, cum am po- 
menit dâla părinţi... şi nu facem Simbăta cînd eal morţilor, fa- 
cem Marţea—ca ne-lumea, că Joia să duce la Stejar şi Simbăta 
face la el, în satu' lui, 

— Dacă are sate multe... 

— Păi multe are, da dă ce sa aiba aşa multe? Ce, adică 
nu să mai găsăsc popi e Că numai la biserica noastră erau trei, — 
de, cînd eram eu fată la părinţi... 

— Erau alte vremuri, mătuşă, — acuma e lipsa mare de 


preoti 

— De, părinţăle, săru' mina, àr fi fost... Da'uite că nu te 
'ntrebai : ce vintişor te-aduce pă la noi? Nu care cumva.. 

— Eu am poruncă dela părintele Directoru', care e la Mi- 
tropolie, să-mi aleg un sat care mi-o plăcea mai bine. Şi fiindcă 
nici aveţi aşa lipsă de preot, o să rămii pe satul dumneavoastră. 

— Sä te-auză Dumnezeu, măiculiță ! Sa te-auză stintulețu' ! 
— şi baba îşi făcu o cruce—că la noi e bine cum nu se mai 
poate. Ca numa' Simbuta ce-a să vie la biserică, şi toamna sint 
pomeni multe, şi deslegări dă sărindare... şi la Paşti să dă cocoşi 
albi... şi vara să dă, maică, bucate... şi să dă, maică, puişori dă 
găina... Că nici morții, părințăle, nici morții nu-i ducem la bise- 
rică după legea care-am apucat-o, Că la unii vine biletu’ po 
Ghiță, da' la alţii nu vine, că de! e şi el intins în toate partie. 
Şi îngroapă bieții cregtiui morţii fară popă, şi cînd vine popi 
Ghiţă cu Fo unul la cimitir, ceteşte slujba pentru taţi, ca e singur, 
sirmanu', şi ce să facă numai un popă la atitea sate? 

— Asta e rău de tot, lele l.. Da'uite ce e... Mie parcă mi-ar 
îi, aşa, nițică foume.. Nu cumva ai ceva d'ale mincării p aici ? 

— De, să-ți fac un pulşor dă mămăligă să mâninci cu vrun 
codru dă dovleac... că, uite, taman acuma l-am dat jos după foc... 
Că nu prea ouă nici găinile, bată-le locu'... și mi-a luat uliu din 
pui... şi mor de speriat... Că zice că dacă dai popii pui, nu-ţi mai 

2 


15 = VIAȚA ROMINEASCĂ č 


mor gainile. Da' da unde! lacă, eu dau popii în toţi anii pui da 
găina şi tot imi mor... Da' tot îi mai dau, că de, aşa e al popii... 
Da” nar fi mai brodită, părințăle, —că uite că azi e Marţi şi sint 
pomeni în sat—să te duci să te întilneşii cu popa Ghiţă şi să 
stai in pomană, undeva, cu ci, ca să măninci mai bine 2... Tiji ] 
cînd te-o vedea popa Ghiţă, o să te ia 'n braţe dă părătură dä 
bine! Că nu mai poate sărmanu' d'atita alergâtură,.. Că le zice 
întotdeauna la pricopsiții Aştia ai noștri: mäãä, păsiți-vă popă, mă, 
că cu nu mai pot p'alitea sate, că sint şi eu dă carne nu sint 
dă fier... 

Bătrina petrecu pe Artemie până la poartă şi-i arătă o că- 
rità tocmai spre mijlocul satului. 

— Uite, aia o să fie căruța cu oalele popii. Vezi că trebue 
să fie şi el p'acolea... 

Cind aiunse Artemie la căruță, se cruci de cele ce văzu în 
eu. Căruţa, un fel de haraba moldovenească, era despărțită ia 
mijloc printrun şuşteţ de scinduri. In partea din dărât, o sume- 
denie de colaci,—după socoteala lui Artemie pănă la doua sute 
de chilograme ; iar în partea dinainte erau aşezate: o tirnă uri- 
aşă, aproape plină de colivă amestecată cu mere, prune uscate, 
zahăr, bomboane, hartane fripte, luminări; un butoiaş, o dami- 
yeană şi două pirnăi de oale ca de trei vedre fiecare; iar pe de 
lături, străchini cu varză şi cu diferite pilaturi. 

Curios ca orişicare, Artemie intrebă pe omul cu căruța şi 
afi că dela fiecare pomană, popa Ghiţă ia mai-mai o jumătate 
de sac de colaci. Și, cum nu poate să mânince la toate pome- 
nile „că sint prea multe toamna“, își ia „dreptul“ lul din tot ce 
e pe masă şi pe vatră: ciorba, mincare, lriptură, ţuică, vin... şi 
pune în vasele din căruță. 

— Pai bine, tăiculiță, da' ce face părintele cu atita pine şi 
cu atita mincare ? 

— Are lotă multă, taică părinte, şi mai dă şi pe la Tigani, 
ca nu scapă de ei. Uite că vine şi părintele. 

Artemie văzu un cid ce oameni ieşind dintro curte, din 
apropierea câruţii. Inainte mergea popa Ghiţă, om trecut de 
cincizeci de ani, cu barba mai mult albă, cu cizme de toval, cu 
pieptar de oaie, fără anterin şi cu culion în cap. După el, venea 

imarul şi cei doi epitropi, ducind fiecare cite-o strachină cu pi- 
al de prune, cu colăcel de-asupra; apoi un dascăl c'o sticlă cu 
vin şi una cu ţuică; alt dascăl, cu sacul cu colaci; iar pe urmă 
de tot venea moşul „care aprinde candelile“, cu o strachină şi 
patru hartane de găină, întăşurate pe jumătate întro hirtie. Pănă 
sa iasă „ceata popii“ pe poartă, mai pomiră din casă două fe- 
mei cu cite două strachini fiecare: într'unn ciorbă de pasăre, în- 
trala varză, în a treia iahnie de cartofi şi în a patra, pilaf de 
giscă,... Ajungind la căruță, toți îşi descărcară poverile. Femeile 
goliră şi ele ciorba întro oală şi mincările în ceialaltă,.. Si toti 
presare acum gata, cu popa 'n lrunte, să pornească la altă 


ÎN CĂUTARPA UNFI PAROHII 19 


Artemie crezind—după spusa babei—că preotului o să-i pară 
grozav de bine că-l scapă de povara a două sate, saprupie vè- 
sel și-i întinse mina: 

— Blagosloveşte, cinstite părinte! Eu sint Artemie leromo- 
nibul—păcătosul, și am venit că am hirtie dela părintele Director 
al Mitropoliei să-mi aleg o parohie unde mi-o plăcea, și... 

— Şi nu cumva ţi-o fi plăcînd Vâlcelele ?... 

— Chiar aşa, cinstite părinte! Cam auzit c'aveţi nouă sate 
şi ră é greu să... 

— Ce nouă, părinte? Nouăsprezece să am şi tot le bim- 
escl.. da să faci bine so şiergi humaidecit, de pe aici, că am 
ordin dela potropop, cind oim prinde călugări vagabonzi pin sa- 
tele mele, să-i trimit „la urmă”. 

— Stai, cinstite părinte, n'o lua aşa, că eu am venit aicicu 
socoteală. Poftim hirtii părintelui Director... 

După ce ceti hirtia, popa Ghiţă mai muie vorba şi stătui pe 
Artemie să caute în altă parte, „că sintsate unde se simte lipsă 
și mai mare de preot“. 

Ieromonahul se învoi bucuros : 

— lartă-mă, părinte Ghiţă, că dacă ştiam de ună ca asta, 
nici nu călcam p'aici, ca să aduc su la oameni. Lasă, să 
M sănătos sfinția ta să slujeşti la nouăsprezece sate, cum ziseşi.., da 
det nu prea-mi vine să crez că poţi... 


— Ce om!—gindi Artemie pe cînd se departa de p 
Cibiţa. Nici măcar la o pomană nu mă pofti şi pe ilie o 
sa-mi fi dat barem o prescură... 

Noroc că luase ei una, cam pe furis, àin căruţa popei—şi 
acum, la eşirea din Vălcele, se aşeză lingă un puț de pe mar- 
ginea drumului şi-şi potoli foamea cu ea, gindind la tihna şi ia 
borşul dela mănăstire. 

Aproape de vecernie, ajunse In Necşeşti, unde mai știa el 
ră e o parohie de curind văduvită de preot. 

Cum se ri vestea în sat căa venit un i nou, ad- 
ministratorul moşiei din partea locului trimise un argat să-l pof- 
tească pe Artemie ia curte. 

— Bine-ai venit, părinte I—ii zise cu voe-buna administra- 
torul —un om scund, roşcovan şi cu ochi iscoditori, întimpinin- 
du-i în pridvor, la capătul scărilor. Ce vint te-aduce pe la noi? 

— Am auzit că boerul caută un preot pentru biserica de- 
aii. 

— Da, parinte... Boerul nu-i acasă, e dus la Bucureşti, Da' 
nu face nimic, putem să rinduim şi noi lucrurile.— Poftim înăun- 
tru... să iei ceva în gură, că poate ti-i foame dela drum... şi 'n 
vremea asta să mai schimbăm cite-o vorbă. 

Se vede insă că în Necşeşti oamenii lăceau multă politică, 
pentrucă cea dintăiu priji a administratorului, cra ca nu cumva 
preotul care avea să păstorească pe viitor aici, să fie țărănist, 


20 VIAŢA ROMINEASCĂ e 
2 N A aiba e perna ECE 


ică să se dea cu învățătorul şi să-i pună beje n roate. De 
poa pe cînd Artemie se ospăta cu poltă din fasluria cu fehi 
de pine şi de brinză, pe care o slujnică i-o pusese dinainte, ad- 
minkstratorul începu s'aducă vorba pe departe, ca să alle cam în 
3 se dă ü. 
p. pad ua a iâcut mai bun în ţara asta, sa tacut de câlră 
liberali i—zise el, uitindu-se ţinta la Artemie. 

Dar Artemie habar n'aven de politică. 

— Toate sint dela Dumnezeu, fără el nimic nu sa facut 
din ce su lăcut,—răspunse cu gura plină, călugărul, 

— Pe cita vreme țăriniștii dabia acuma sau apucat de 
treabă... şi vor să cirmuiască ţara |—urmă administratorul, 

lar Artemie, fiindcă trebuia să zică şi el ceva, se gindi sa 
răspundă cu cuvinte din sfinta scriptură -< i 

— „Pär din capul vostru nu se va mişca făra voia mea”, 
zice Domnul... i 

— E drepi că şi liberalii sint prea lacomi şi prea se cred 
grozuvi, o întoarse administratorul, pindind cu coada ochiului spre 
călugăr. 

“— „Dumnezeu, mindrului ii sta împotrivă şi celui smerit ti 
dă dar“, răspunse Artemie, 

- Oricum, politica, cum se face la noi, aduce mult rău 
țarii, fiindcă bagă vraibă în popor. Iaca noi, aici în Necșeşti. sîn- 
tem împărțiți în două tabere vrăjmaşe,., 

lar Artemie, ca să zică şi el ceva: 

— „Toată împărăţia ce se imperechiază intre sine, se pus- 
tieşte, şi toată cetatea sau casa ce se dezbină intru sine, nu va 
stu”. 


— „„Da' nici tara politica nu-i bine, urma administratorul, — 
numai că nu ştii pe care să-i asculti, că toți au şi părți bune si 
părți rele... 

— „Ascultaţi pe invâţatorii voştri şi va supuneţi lor, că ei 
priveghiază pentru sulletele voastre ca cei cevor să dea seamă“, 
cum zice sfintul Apostol Pavel cătră Evrei,—răspunse Artemie 

Mare pehlivan! gîndi administratorul. Cum Îl întorc şi-l su- 
cesc, tot nu pot scoate nimic dela ei! Popa sta trebue să tie 
măre meşter în politica... 

Și cum Artemie isprăvise de mincat, administratorul se ho- 
tări să-l întrebe mai de-adreptul, ca să isprâvească udata : 

Oricum, liberalii sînt mai vechi şi mai pricepuţi. Sfintia 
ta ce zici: da ori ba? 

— „Socotiţi să nu va fure pre voi cineva cu intelepciune 
deşarta, după stihiile lumii şi nu după Hristos”, zice iar Pavel 
cătră Coloseni, rosti Artemie. Şi mai zice şi proorocul Ezechil : 
„Dacă păcătosul nu se va întoarce dela rătăcirea sa, va muri 
intru nedreptate”, 

— lar eu zic, răspunse administratorul ridicindu-se de pe 
scaun, că sfinția ta al face tare bine să te duci să-ți cauţi paro- 


IN CAUTAREA UNEI PAROHII 21 


hie in alta parte.. findcà aici, boerul nostru, care e cel 

Bi Agar ze ore ee punc vide p 
care e şuruburi politiceşti şi bagă vrajba între oameni... Nu 
P NE S AER TOE OE EVOA: OOVA SN gfîntul Azachil şi 
opine avel.. da' stiu că boerul o să zică cum zic eu.. Um- 

sănătos, părinte! 

Cind Artemie, tară sä înţeleagă bine despre ce-i vorba, esi 
pe poarta curții boereşii din Necşeşti, în urma lui administrato- 
rul închisese de mult ușa din capătul scării. 


- 
- a 


„—E papas mare, Irate Averchie |—zise Artemie ajungind 
ln metoc, mă 'ntorc lără parohie. 

Şi cu deamănuntul îi povesti lui Averchie toată pățania cu 
popa Chiţa din Vâlcele şi cu administratorul din Necşeşti. 

— Bine-ai făcut că nai rămas, Incuvință fratele Averchie, 
Cu i cel lacom din Vâlcele n'ai fi putut trăi, ti-ar fi făcut el 
de ducă... lar dincolo, la Necşeşti, unde zici că 's oamenii Impär- 
tiiin doua tabere vrăjmaze, și mai rău ar H lost... Părinte Ar- 
temie,—urmă el, după ce stâtu puțin pe ginduri,—oare 'despre cine 
ari Sae în Apocalips că o să vie pe pămint inaintea lui Anti- 

rist’ 

— Despre Gog şi Magog, frate Averchie, 

Apäi eu cred, părinte Artemie, că ăştia care se învrai- 
besc aja în doub tabere, trebue să m Sä ştii 
că nici Antihristul nu-i departe,—s'apropie itul lumii ! 

Frate Averchie, eu aşi zice să ne întoarcem mai bine la 
mânâstire, îndărăl... 

— Să ne intoarcem lẹ mănăstire? Dapoi mânăstirea o 
gäsesti oricind... da' cu parohia nu te mai întiineşti! E o pleaşcă 
acum, cit e lipsă de popi, că dacă or începe a eşi din şcoli, nu 
te mai loveşte norocu' ästa ! 

— Zi mai bine cai dat aici de traiu bun, —vinzi apă acră 
și stringi parale... Da' sulletul unde-o să-ţi meargă, frate Averchie ? 

— Mai întâiu, pw nu e acră dela Dumnezeu, trebue să-i 
pui tărițe —și tărițele sint scumpe. Al doilea, banii pe care-i adun 
aici din apa si din tărițe sînt pentru sfinția ta, că altuia cui o 
să-i rămină ? 

— Aşa ar fi, irate Averchie, —da' nu vezi cum m'am ogir- 
j oe drumurile astea ?,. Care din noi doi o să moară mai ina- 

te 


Apoi ce să-ţi fac, daca nu vreisă-ţi găseşti parohie | Se 
ține norocul după sintia ta,—şi-i dai cu paon Că lasat, 
fiind, tot mai dä omul—ba d'un ouşor, d'un ps de găină... 
mai colăcei... mai hartane de pe la pomeni... mai un pic de vin, 
—că cu tuica ştiu eu că nu prea te baţi. 

Cam în acest chip vo şi se ciorovăiră pănă sara tirziu, 
Artemle zicind una, Averchie răspunzind alta. lar adouazi, după 


22 VIAȚA ROMINBASCA 


ii care lim şi aşază gindurile omului, Averchie 
pene prea mai priceput In treburile vieţii, rosti hotărirea : 
— Trebue să-ți găseşti parohie, nte Artemie. Da să nu 
te mai duci după parohii aşa, în bobote, cum porneşte cinele 
surd la vinat. Să te duci întăiu pe la potropop, să-ţi spue el In 
care parohie să porneşti, că el trebue să ştie care şi re soco- 
teală are. 


* 
+ - 


După siatul lui Averchie aşa dar, se înfățișa Artemie peste 
două zile cu sfială la unul din protopopii eparhiei Ungrovlahiei 

— Blagosloveşte, cinstite părinie ! 

— Ce este? 

- O parohie, cinstite părinte... ca am hirtie de la... 

— Ce parohie! Ce hirtie! Să stai la mănăstire, că acolo 
e locul călugărului, nu la sat între mireni, 

— Päi dacă Sfinta Mitropolie zice că... 

— Ce Mitropolie! Sau apucat Vlădicii să ia ignoranţa din 
mănăstiri ca s'o trimeată să lumineze satele! Ca să le luminezi 
trebue să ştii carte, părinte ! Popa trebue să ştie carte ! m? 

— D'apoi lasă, prea cinstite părinte, că nu trebue să şt 
cine ştie ce carte, ca să diimueşti oalele de pela pomeni. Pars 
nam văzut eu! 

— Cine dijmueşte oalele? Cine face treaba asta ? 

— laca, zise Artemie, chiar mai deunăzi am văzut cu 
chii mei un preot din Vlașca... 

— Nu-i adevărat |... Şi chiar aşa să he, are omul tot drep- 
tul să se întrupte, fiindcă şi-a tocit coatele pe bâncile seminaru- 
lui... Scoate hirtia, s'o văz şi eu, 

După ce văzu hirtia dela Director, protopopul căută întrun 
saltar şi întinse pe masă o listă ae 5 d toate parohiile fară 

preot titular, din circumscripția lui. 

x Erau vre-o cincisprezece. La citeva dintre ele erau rindulți 
proistoși, pe care nu face să-i superi, sau ieromonahi; una era 
supiinită de un nepot al protopopului, la alta ţinea locul im 
unchiu, tot al prea cucerniciei sale; a douăsprezecea o păstra 
pentru un seminarist (care se şi logodise, cu o rubedenie mu: 
calică) ; pe a treisprezecea O îngrijea un cumnat mai tinăr isr 
pe a paisprezecea o suplinea un preot care în fiecare an la Paşti 
ii făcea protopopului bucurie cu cit-o „stirpitură“ de miel şi un 
curcan... Mai răminea una, de curind despărțită dintro parohi» 
mai mare, căutată fără imputernicire în regulă de câtră preotui 
care o avusese mai Înainte tă în parohia lui. La aceasta 
se gindi protopopul s'o dea lui Artemie... şi sa it numai 
pentrucä avea o ţir' de pică pe preotul de-acolo că, rugin- 
du-l odată să-i facă rost de un cocoș bun de prăsilă, popa i-a 
adus unul hirbuit şi claponit de bătrineţe. 


IN CĂUTAREA UNEI PAROHII 23 


— Uite, părinte, iţi dau o parohie aşa, ca de nasul sfinției 

tale... Sint acolo oameni cam umestecați... da” detreabă. 
„ — Sint creştini adevăraţi, prea cinstite părinte? 

— Creștini. Parohia se chiamă Trindileaua.. şi nu-i de- 
purte, lei trenul de Constanţa, te dai jos la Pasărea—şi d'aco- 
lea cai piciorul, cale de vre-un ceas.. Hai, a-ți hirtia şi du-te... 
da' vezi să nu te-apuci de niscai drăcii pe-acolo. 

— Dapoi ca se cam ține dracul de călugări, prea cinstite 
părinte... 

— Sa n'auz mine-poimine că te-ai încurcat cu vre-o muiere ! 

De! Dac' o fi să fie dela Dumnezeu... 

Dela halta Pasărea, unde se cobori din tranul de Constanţa, 
Artewmie o luă pe şoseaua ce duce spre mânăstirea maicilor, Până 
in satul Bozieni din poarta mănăstirii, mre marea lui mirare şi 

vază, intilni numai şi numai Tigani. era şi scirbă şi teamă 
acest neam de oameni, fiindca, după cum sa văzut, la mănăs- 
tie avusese multe de tras de pe urma lor. 

Se ştie că pe lingă multe manastiri din ţara sint şi sate ți- 
găneşti, locuite de urmaşi ai robilor de odinioară. Aceşti Tigani 
nu mai fac robie la mânăstiri, dar {in morţi la obiceiul vechiu de 
a se împărtăşi şi ei din cazanul de obşte. Astfel că, în Hecare zi 
se vede cite un cird de Țigănci și de dănciuci cu oalele cu ba- 
eră, ia ciorbă. Dela cazan, o iau peia câlugiri după „onje de 
pine, şi dacă se poate, după ceva clondeală, 

Lui Artemie i-au furat în multe rînduri, ba cite-o rufă de 
pe gard, ba vre-o oală sau vre-un topor rămas pe afară, ba ceapă 
verde din faja casei. Noroc că se mai temeau Tiganii de Aver- 
chie, că altfel.. Acuma, de mârunțișuri se supăra el, Artemie, da'-i 
trecea curind. Zicea: „Hm! le-o îi trebuind şi lor“... Sa intim- 
plat însă că, intr'o noapte, cind să iasă la utrenie, în iipsa lui Averchie 
care plecase la vie, sau năpustit doi viăjgani de Tigani asupra 
lui, l-au trintit la pămint, l-au legat virindu-i şi o cirpă în gură, 
apoi au scotocit peste tot. l-au iuat un rind de haine rămase de 
ia un călugăr bătrin, rantia pe care o păstra pentru Inmormin- 
tare, toată rufăria (ce bruma avea şi ei!) precum şi 130 de lei 
adunaţi ban cu ban de pe la slujbe, ca să-şi facă culion nou. 

S'a plins Artemie stareţului şi la jandarmi, dar degeaba, 
hoți au rămas tot hoţi. Ba tot e] căzuse rău, că l-a certat 
starețul că ține bani în casă şi că nu se cade calugărului să 


aiba > 
Şi d'atunci, Ë ponosen Ariemie a luat frica Țiganilor si de cite 
ori vede cite un începe să-i bată inima, 

Cind intră în Bozieni,—ce să vadă el? Ţigani şi iar Tigani... 
Odata îi trecu un fior rece prin inimă: dac or fi tot numai Ti- 
gani şin Trindileaua ? 

— Domnule, întrebă Artemie pe circiumarul din Bozieni. 
mai e mult pănă în Trindileaua ? 

— Uite, părinte, cum ieşi din sat de-aici, se vede Trindi- 
teava, pe-o coastă, 


24 VIATA BONN ABCĂ 


— Da! rogu-te,. cam ce fel de oameni sint pe-acolo ? 
N'ai mai fost niciodata pin părțile astea, părinte? 
Acum viu întăiu. ' 
De, părinte... oameni sint, ce să fie altceva? 

Bine, oameni, da' Romini sint ? Ori... 
Romini... cam vechi, taică părinte! | 

Nepricepind ce vrea să spună circiumarul, Artemie se în- 
drepta incet spre Trindileaua, ginditor. l 

Cind îsi din Bozieni, își zări parohia inșirată pe o muche 
de deal. De departe satul îi păru măricel, dar cind s'apropie mai 
bine, socoti cam la vre-o cincizeci de case, toate urite, strimbe, 
aşezate cam la vola întimplării, şi fără nici o tărimă de gard 
printre ele. In mijlocul satului lamuri școala—o casă mai mitri- 
cică—tar la margine, în colțul dinspre răsărit, biserica. 

— Las că e mai bine între oameni săraci... că sint mai 
credincioşi gi mai ge înțeles —gindi, de nevoe, Artemie, vrind să 
depărteze dela el dezamăgirea care începea să-l cuprindă, 

La marginea satului, o droaie de dinciuci, cu cite-un pe- 
tecuţ de cămaşă pe ei, se jucnu în noroi, stropiți şi miniiţi din 
cresiet până 'n talpa. Cum văzură pe Artemie, îi striră Inainte 
şi incepură să-i ceară de pomană. 

— Ce-i cu voi mă, pui de hoţi? - se rasti popa la ei. 

— Da-ne şi nouă cite-un franc, laică parintea ! 

Da” ce-aţi căutat voi tocmai din Bozieni să vă jucaţi 
pe-aici ? 

— Pui noi d'aici sintem, taica parintea, sintem d'aici, din 
Trindileaua, nu sintem din Boziieni, 

Ce spui, mă ? 

- D'apoi! 

In vremea asta, doua Țiganci cu cite-o jumătate de camasi 
yi cite-un peter de lotă dinainte, se apropiară de Artemie şi-i 
sărutară mina, 

De unde sinteţi, cumelrelor ? . 
laca d'aici, din Trindileaua sintem... Da' ce cati pă la 
noi, părințele ? Ce vint te-aduse ? 

— Am poruncă să-mi aleg o parohie care oiu vrea eu, şi 
parintele potropopu' m'a 'ndreptat aici... 

— Hanliu, minca-te-aşi ! că bine-a făcut da te-a indreptat, 
că mureum ca cinii, fără popă... Hai, fa Catrino. să spunem la 
Țigani că ne-a venit popă, hai! 

Dar nu mai avură cind să le spue, ca Tigani zărind pe Ar- 
temie, B ign droae spre ek., 

väzu Artemie, toți d-o mumă şi de-un tată, grä- 

mudă spre el, simți fiori o gen prin trup. Se rezemä de un Stan 

a) apropie şi ridicindu-si ochii la cer, şopti — din psalmul 
EL! ca; 

— „Nu ma lăsa Doamne, Dumnezeul meu, nu te depärta 


E og ia aminte spre ajutorul meu, Doamne a! mintuini 
mele“. 


IN CĂUTAREA INM PAFONU 2 


rama ———e 


Pe lingă inca pe care o simțea la apropierea unui Tigan, se 
adăoga acum în sutietul lui Artemie şi hc si e apă 
de astădată a câlcat cu piciorul sting. 
A Tiganii il încunjurase din toate părțile, Unii îi sărutau mi- 
nile, alţii se şierzeau la frunte cu colțurile rasei, iar parte din ei 
Ingenunchiarä Tărindu-şi cruce, 
Un bătrin spătes se propti in fața preotului şi-i zise - 
Taice parinteu, fä-ti pomană şi ne ceteste o desleganle 
că Ce da imisi popu' haicea ia noi !- şopti la 

— Popa sta e tri 4 potropopu' lhiicea ia neit- 
urechea unchiaşului una din çèle două Țigănci, cu care pe ele 
Artemie in vorbă, 

— Hauliu! bBogdaprostea! Te-a trimes potropopu la noi. 
taica parinte ? 

„— EI şi-a lacut pomana asta, muțule... Sa dea Dumnezeu 
so gàsească pe lumea ceialaltă ! 

- Că bine-u acut, pupuvi-aşi talpile... că sintem şi noi bo- 
teza și am tacut biserica dă zii. Că, huite, lăta o Țigancă, mu- 
ren un Țigän.. şi mavea cine să boteze şi n'avea cine să in- 
şroape. E bietu' popa Marin dela Corneşti, care vine şi pă la 
nol.. da' vrem s'avem pal nostru, să stea în satu' nostru. Şi popa 
Niţă delin maici, mai mult ne balacăreşte decit ne siujâşte. 

- Cite case sintefi aicea, moşule 7—intrebä Artemie, ceva 
mai în tire, 

— Simlem ca In dout sute de capi, părințele, 

Eu văz mai puține case, nu cit zici, ~ 

— Hapoi.. am mai ars din ele hast iarnă, că boerii nu 
vur så ne vinză lemne... și stim înghesuiți cite cincisprece între 
cast, parinţele... c'aşa e-al Țiganului ! 

— Şi toți sinteţi T. ? 

~ lac' aşa ne zic Ruminii,—Țigani! Da' sintem şi noi tot 
oameni, că sintem botezați după legea creștinească, s'am făcut 
şi noi biserica dă zid... 

O Țigancă mai vrisinică — pe semne moaşa satului — dind 
buza printre ceilalţi şi ici ge reg de Artemie, îi sărută mi 
nile, hainele şi începu să biziie, fără lacrimi: 

— Bine câ te aduse sfintul Dumnezeu, parintele.. ca mă 
duceam cu apa şi cu botezurile taman la pona Marin și la 
Niță dăla mănăstire... şi sint vremuri rele, şi eu sint goală... Trai. 
ti-ar cophaşii ! 

Păi ce să-mi trăiască, daca n'am! 
Wapăi.. ho să faci, că n'ai imbătrinit! 

— N'am preoteasă, 

— Ho să-ţi iei... că te vezi om în toată hirea L.. Huite co- 
coana care 'nvaţa copiii dă tigani, n'are nici ca barbațel, 

— Dacă n'are, caute... 

— Dacă esti mafile haici, ce să-și mai caute ? Ca destul 
de om eşti, 


a NAT A 


la uscultați mai... oamenilor, — începu Artemie, hotărit so 
isprăvească şi să plece cine wa pus pe voi la cale să cereț 
parohie şi preot ? în a 

Inca nevoia, taica parintea, da' cine! — răspunse tiganul 
re! bâtrin, 

— Păi bine mu, cine-i nebun sà vie popă la voi? tă in 
oua zile îl lăsaţi şi lară cămaşă... | 

— Al nu, parinţele, să nu gindeşti una ca hasta - zise un- 
chiegul- noi nu sintem Țigani d'ăi dă cirodeală, Noi sintem Țigam 
cinstiţi... plugari, că ni-a dat şi nouă loturi, şi le muncim... Şi pă 
popă TI omenim şi-i dăm şi noi ca Ruminii cite-o banița dă bu- 
vate.. şi facem şi noi pomeni la morţi, de! ca tot creştinul. Şam 
“acut şi noi biserica dă zid.. şi daca-i vorba pă cordeala. n'o 
sa ciordim tocma' dă la popa-al nostru! 

— Nu crez, moşule... Să nu fiu päti, calea-valea... da sint 
páțit. ; 
— Hapoi, nu ţi-o îi placind, parinjele, că sintem Tigani,- 
iua vorba o țigancă din grămadă da' barim, ceteşte-ne o des- 
lemanie lindcă ai venit pana aici... Da’ s'o ziri după cani! 

ieromonahul socoti că e de datoria lui sile împlinească i- 
ceastă creştinească rugăminte. Se duse dar la biserică împreună 
cu unchiaşul, care era şi epitrop, să ia Molitielnicul,  Vaziad bi- 
serica nouă, făcută numai de-un un, mică dar curățică, Artemie 
se înduioşă o clipă şi se gîndi că n'ar fi rău să incerce a rămi- 
nea aici... Dar cînd îşi aduse aminte de păţania dela mănăstire, 
se scutură ca de friguri. 

Şi după ce „deslega* pe Tigani, pleca Artemie şi din Trin- 
dileava, uitindu-se cind și cînd în urmă şi rugind pe Dumnezeu 
să-i ajute să se întoarcă sănătos ln mănăstire. 


(Va urma) 
leromonulhu! Damian Stănoiu 


Insemnări de drum de A. Lambrior 


Notă introductivă 


Din al treilea deceniu al vezeului trecut, odată cu apariția 
revistelor, au început în literatura noastră descrierile de călătorii 
prin ţările romînești. In aceste pagini vodem adesea pe scriitor 
(incă de atma obosit de zgomotul pașnicelor noastre capitale) 
căutînd refugiu în singurătatea naturii şi inălțind imnuri patetice, 
de un lirism exagerat, în fața unor priveliști banale. Chiar C 
Negruzzi, unul dintre cei dintăiu scriitori de călătorii la munţi, 
deși admirator al celor „moderați“ şi fire echilibrată, scrie în 
„Fragmentul“ în care povestește călătoria lui dala lași la Piatra 
că ajungind pe viriul unui mic munte, a găsit în acest fapt rețeta 
de a fi bun poct. Pe unii scriitori i-au atraa priveliștele naturii. 
dar in același timp şi viața trecuti din locurile pè care le străbă- 
teau; astfel sint Gr. Alexandrescu și Alecsandri în revista Propă- 
vrea (1844), iar mai tirziu Al. Russo cu „Piatra Teiului, ete 
Aceste călătorii au drept scop o singură localitate ori regiune și 
nu urmăresc decit foarte rar să dea informatii precise. inainte 
de anul 1875, nici un scriitor de-ai noştri n'a avut curiozitatea să 
străbată toate pămînturile locuite de Romini și să lese amintirea 
ggi ar lui despre locuri şi oameni. 

m acest punct de vedere, paginile îngălbenite cart cu 
note de călătorie în toate ţinuturile spere pe care Anal 
rea ni le-au adus înainte, credem că au o deosebită importanță 
Ele se datorese lui A. Lambrior, acel scriitor și invätat ale cănu 


25 VIAȚA ROMINEASCĂ 


merite stiințifice au fost demult recunoscute, deşi o moarte pre- 
“matură nv i-a îngăduit să isprivească lucrările începute și nici nu 
t-a lăsat să-şi dezvolte toate calitățile lui eninente. Prin aflarea 
acestor însemnări, am putea spune că scriitorul s'a răzbunat oare- 
cum împotriva destinului, care a fost cu el atit de nedrept și avar. 

Notele sin! scrise pe foi libere, fări ni o paginnație; din cu- 
prins se poale vedea însă adesea care e succesmnea lor reală 
Ele dateazi dinainte de anul 1375, cind Lambrior a plecat din 
tară, avînd același scris şi g isindu-se la un Jos cu alte însemnan 
asupra „imbricămuniei ţăranului“ ori „obiceiurilor populare", Iu- 
curi care îl preocupau în acea vreme. Din citarea frecventă n 
lui Cantemir, atit în aceste pagini cit şi în ntioducerea dela stu- 
diul neterminat din Convorbiri literare asupra „Obiceiurilor şi cre- 
dinţelor la Romini“, se arati intenția lui Lambnor de a scri: o 
lucrare peniru toate Ţările roniucstă similară „Descrierii Moldu- 
vei. De aici pleaca activitatea lui în domenii care privesc rea- 
Htiţile noastre naţionale; și tot dcla această intenție pornește in- 
toresul deosebit pc care l-a acordat „predaniitor* şi descrie ilor 
pmîntului rominesa. In afari de influența lui A. Rosso pe care 
am aritat-o altidată, Lambrior primise deci în acest tinp şi in lu- 
enta învățatului principe moldovean. A. Russo l-a influențat nu- 
mai în privința ideilor asupra limbii şi a elementelor ei compună 
soare, Tumizindu-i chiar argumente împotriva latinismului renăs- 
cut (astici sînt versurile citate din Scrisoarea cătră Zulnie n lui 
Conachi, ete.). 

Lambrior a continua! acea „directie veche“ dela mijlocul se- 
colului, anterioară „Junimii“, fiind îm această societate liberă, 
spirituali gi n-gativa, un reprez-ntaut și apăritor al tradiţiei mol- 
deven=t!. Notele de călătorie ne dau o imagină mult mai com- 
plecti asupra părerilor pe care le susținea atunci Lambrior, fiind- 
că prezintă un domeniu mai intins de aphcare patru substitui a 
neologismelor (de ex.: predanie=tradiție; lungime - longitudine ; 
lățime=atitudine, etc,), prechm şi o mai mare liberta!e în utiliza- 
rea nuanța dialectale moldovenești, pe care am căutat si le păs- 
trim cit mai mult Aceste păreri arătat şi îi cel: patru articole 
din Convorbiri literara (anii 1873-1875), au avut răsunetul lor în 
tibăra latimistă. Asti], îl vedem caracterizat p- Lambrior drept 
imul care tindea „întru scrierea rominească a fi poporal cu orize 
preţ, iar această poporalitate a stilului rominese şi-o închipueș!e 
u5 ar fi stind în zarea cutărul şi cutărri gerg ne-pâlat și nepep- 


INSEMNARI DE DRUM DE A, LAMBRIOR 


tănat al claselor romineşti celor mai de jus" sau cart incerca „de 
a lua de bani buni tot ce se află azi în uzul vorbirii poporului 
ramin rustic; de a suscepe în limba şi scrierea rominească mai 
cultă toate vorbele și formele gramaticale şi sintactice, încă și cele 
mai străine și stricate“. etc.“ Intru cite „nespălat şi nepep- 
tănai“* după cum era atunci frumos și necesar „gergul“ întrebuin- 
tat de= Lambrior, vor arăta paginile urmitoare. 

intre ele se găsesc una din primele călătorii cu pluta pe Bis- 
trija (după N. Gane); o descriere foarte amănunţită a Ciahlăului 
și împrejurimelor lui, importantă şi azi; descrierea M-rei Varatie 
inainte de a fi distrusă de incendiu și legende despre lucruri și 
fapte astăzi dispărute (Ezerul dela Dorohiu, etc). Dacă uncon 
datele istorice nu corespund realității (de ex.: la Baia, nu toate bi- 
sericile sint înălțate de Ştefan cel Mare, ec), vina o are starea 
detestabilă a istoriografiei romînești din acel tmp cînd ultimul cu- 
vint îl aducea seaca şi incoherenta carte a lui A. T. Laurian. Şi 
tot astfel se explică unele mici inexactităţi geografice (de ex.: nu 
Caraimanul e înălțimea cea mai mare a Carpaţilor) sau de nume; 
pe care însă, de cele mai multe ori, le-am rectificat. 

Din manuscrisele acestea desprindem acum 15 fragmente, 


rezervind pe celelalte pentru o ediție a întregii opere rominesti a 
lui Lambrior, 


* |. Șiadbei 


Baia și Slatina (tinutul Sucevei) 


In depărtare de o oară dela Fălticeni, la poalele munţilor, se 
află Baia, odinioară un tirg unde locuiau mulți Saşi, astăzi un sat 
mare, Baia se deosebește pin posiția sa pitorească, prin fru- 
moasa așezare a proprietarului și prin trei ruine rămase din tim- 
purile marelui Ștefan. Palatul proprietarului deși nu de o arhi- 
tectură imposantă, este mare, frumos și aşezat în mijlocul unui 
parc englezesc destul de întins, Prin el curge o ramură a Moldo- 
vei, care formează mai mulic lacuri iruntuṣele, O parte a grădina 
e mai sălbatică şi primblătorul, strabătind prin strimte si intune- 
onase alee, se află fără veste în mijlocul unor ruine. Acestea în- 


* De. Or, Silaşi, Wenascerea limbei romanesci In vorbire si 
serilere, invoderita şi upretiate, Ciuj, 1879, pp. 10 și 54. 


30 VIAȚA ROMINEASCĂ 


fiţuşază toată măkimea trecutului, zidirile de peatră de o lungi- 
me de vro 15 picioare, îniițimea unor părți afto) zidurilor care 
se întrec fala.c cu înilținca munţilor din apropiere, pietrele căzute 
cu inscripțiile lor, toate aceste insuflă mirare şi respect. A Pe cit 
se poate prepune dupi forma ruinelor, ele trebue să fi fost din 
vechiu o biserici; inscripțiile de pe pietre sînt în limba slavonă. In 
mijlocul ruinelor se află un mormînt în care după cit se lămurește 
din inscripţia grecească, se odihneşte Cantacuzin, un vechiu pro- 
přetar ajli] moșiei Baia. Acest Cantacuzin care trăia cu un vea 

în urmă, a fost pe cit povestesc locuitorii din Baia, un bărbat de 
um caracter straniu si sălbatic. El nu avea palaturi în Capitala 
nici era servitor all] tronului ca cei mai-mulți boeri; el afla plá- 
cere în singurătate şi în vinat. Patima vinatului cra atit de mart 
în el, încât se aculunda cu sute de săteni în adincul munţilor un- 
de petrecea vinînd pătrimi şi jumătăți de ån. Cînd se scubora 
in vale după asemenea vinătoare, aducea cu el o mulțime de urşi 
şi cerbi ucişi cu a cărora piei și coame îşi impodobea palatul. 
Cimd nu vina, îl plăcea a rităci singur pri: păduri şi se oprea cu 
deosebiti mulțămire în ruinele din grădină, care era locul său fa- 
vorit. Acest pasionat vinätor ajunse la adinci bătrinețe, La sfir- 
gitu! vieței risipise o mare parte din avere; sătenii ce erau sub! 
stăpinirea sa, uitind intrebuințarea plugului, crau prifăcuţi în së- 
meji vinători şi moştenitorii lui Cantacuzin dobindise prin testa- 
mentul siu un mhre numâr de pici de feare sălbatice cu îndab”- 
rirea de a-l înmorminta în mijlocul ruinelor atit de iubite de el, 

Celelalte doui ruine ce se află la Baia sînt bine păstrate. U- 
na din efe, o biserică părăsită în care după superstiţia sătenilor 
jocuese spirite infernale, a rămas întreagă, afară de clopotniţă. A 
doua, este iarăși o biserică bine păstrată şi înnoită, 

Dela Baia la monastirea Slatina este cale de patru ceasuri 
cu trăsură, trecind de mai multe ori apa Moldovei care curge lini- 
pede şi curată.  Aceasti mouastire se află nemijlocit la poalele 
Carpaţilor, într'o îngustă și adincă vălişoari prin care curge un 
mic părău, numit iariși Slatina.  Vr-o patruzeci de călugări locu- 
esc aceasta monastire, spiritul timpului și legile nu mai îngăduesc 
recrutarea de călugări noi ca mai demult şi ceaceia cind se impu- 
$nează tare la o monastire, guvernul o imoopurează cu călugări 
aduși de pe la altele. 

Monastirea Slatina fu zid ti în veacul al 16-lea de domnul A- 
lexandru Lăpușneanu, în vremea domniei sale a doua. Legenda 
care s'a păstrat în gura poporului despre întemeierea monastirci 


INSEMNARI DE DRUM DE A, LAMBRIOR 3 
este urmatoarea: into noapte întunecoasă, toți acei ce locuiau 
în vecinătatea văiei unde astăzi e monastirea fură deșteptați din 
somn printr'o melodioasă cintare ce se auzia din pădure. Cin- 
tarea era aşa de dulce, așa de armonioasă, încît nu mai riminea 
îmdoiali ci ea nu era produsă de un glas omenesc. Unii din lo- 
cuitori se luară după acel glas și cufun lindu-se adinc in pădure, 
văzură deodată înaintea ochilor o flacăra supranaturală ce împrăs- 
ta de pe un copac o cerească lumină împrejurul ei. Ințelegînd 
atunci că acea cîntare era glasul unui inger și că flacăra era raza 
dimprejurul capulu, său, îi căzură în genunchi și mulțămiră lui 
Dumnezeu de această minune. A doua noapte glasul se auzea 
şi Hacăra lucea din nou; toți oamenii cuvioşi se apropiară şi sc 
inchinară,  Arătările acestea prelungindu-se, se făcu mare vuet 
n fará despre această îndurătoare minune și zgomotul pătrunse 
păni la urechile domnului. Alexandru se arătă întăi roce şi luă 
in ris pe toți cei care credeau în adevărul acelor vuete; mai pe 
urmă, cind vuctele ajunseră atit de puternic încit se făceau nec n- 
tenite călătorii în acea pădure, Alexandru fu înduplecat să se duci 
in persoană pentru a se încredmța de adevărul acestei mir umi- 
Niciodată lumina nu fusese mai strălucitoare şi cântarea mai su- 
blimă decit în noaptea în care domnul se afla de faţă, Se spune 
că în momentul în care Läpuşncanu văzu cu ochii săi aceasti mi- 
nune, ar fi căzut în genunchi cu fața la pimînt muncit de cumpli- 
te mustrări de cuget şi ar fi rugat pe Dumnezeu si-i ierte toate 
nelegriuirile și uciderile ce făcuse. Sculindu-se, el jură în faţa tu- 


“turor celor adunați că va zidi o munastire pe locul unde se ară- 


tase cereasca vedenie. Abia rustise jurimintul, lumina şi cînte- 
cul dispiruse pentru a nu se mai arăta niciodată. Credincios ju- 
râmintului său, Alexandru puse de a doua zi să se inceapä sidirea 
şi în curind se văzu inălțindu:se în mijlocul codrului o măreață 
monastire, care primi după părău numele de Slatina. Patru por- 
trete de-ale] tui Lipușneanu se găsesc în monastirea Slatina: u- 
nul în biserică şi altul în trapeză, ambele impreună cu familia 
domnească; iară două, cl singur, unul în locuinta starețului şi al- 
tul pe o perdea lucrată, cum se zice, pe vremea lui de doamna 
Ruxanda. Din toate, cel mai adevărat este cel cusut pe perdea 
fiindcă este așa cum s'a făcut, în vreme ce acele zugrăvite în bi- 
serică, trapezi, etc, s'au tot schimbat la fiecare zugrăvire a bi- 
sericei şi deaceia nici nu seamănă unul cu altul. Monumentul 
cel mai insemnat din biserică este mormîntul lui Lăpușneanu în- 
trun unghiu adincit în tinda a doua. Deasupra mormintului se 


32 VIAŢA ROMINEASCĂ 
află încă icoanele Maicei Domnului şi a lui Hristos, amiudouă de 
lemn, aşezate acolo îndată după inmormintarea lui Alexandru 
Cadavrul doamnei Ruxanda a fost ingropat la un loc cu oasele 
soțului ei Şi tot asa Mitropolitul Moldovei și Sucevei Veniamin 
Coatachi, după ce petrecu cele din urmă zile ale vieţii sale pare 
mit în monastirea Slatina fu îngropat în mormintul lui Lăpușnea- 
nu; și astfel se află amestecate în același mormint țărina despo 
tului celui mai crud, a doamnei cetei mai blinde şi a arhiereelui 
«el mai cuvios, 


Varaticul şi Sihla (in ținutul Neamtului) 


Pe coasta despre răsărit a Carpaţilor moldovenești coperiți 
de codri, se întinde un rind de monastiri, unele în niște văi ce se 
apropie de șesuri, altele din neapropiete înilțimi stăpinesc văile, 
„ară altele închise în strimte ascunsuri intunecite de umbra pă- 
durilor, sînt destătătoare locuri de adăpost pentru cci isgoniți din 
tume, de vot sau fără de von. De cum pă:ăsești soaua ct mer- 
ga dela Neamț la Piatra în dreptul satului Bälțäteṣti şi apuci spre 
cele întăi văi din poalele munţilor, zăreşti strălucind la capătul şt- 
sului pe care mergi, albele acoperemiînturi ale monastirei Varati- 
oul, luminate de razele soarelui.  Varaticul este o monastire îi 
care lucuesc peste 600 de cllugărițe. Monastirea, casele şi mai 
cu samă imprejurimele sint așa de vesele şi grațioase incit par 3 
ji făcute mai mult pentru destătare decit pentru cucerni cie. Va- 
raticul în fapt este un mic tirguşor pe a câmia piată de căpetenie 
se înalță biserica cu albele ci turnuri; iar locuințile călugărițelor, 
neregulat îndesite, înconjoară imonastirea din tuspat'u părțile 
Fieşte care călugăriți obicânuit îşi are căsuţa sa deosebită, buc 7 
tiria şi grădina sa; cite odată locuasc și cite donă împreună + 
se ajută ca două surori la rugăciuni și la trebile gospodărești. 
Deasupra căsuţei, aşa de albă că-ţi loveşte ochii, se ridică un aco- 
peremint bine făcut de șindilă ce se razimă pe cerdac, la care du- 
ce o scara de lemn curată și prin care ajungi la ușa casei din a- 
fară (ce totdeauna este subt cerdac), Subt scară se vede mai tot- 
desuna o uşă mare, care duce intr'un zămnic mic unde se păs- 
trează legumele.  inlăuntru casei podeaua este foarte curată şi 
pe jos sint așternute lăicere san scoarțe lucrate aice în monastire; 
iară pe păreţi sint sfinți, uneori de hîrtie şi fără privazuri. Intr'un 


t 
] 


-NA 


ÎNSEMNA» DE DRUM 


colţ, distzintea- Maicei Domnului, se află atirmată o casidelă aprin- 
să; răşimă bine mirositoare umple atmosfera cu aburit ei plăcuți, 
iar pe largi și moi divanuri stau călugărițele în haine negre încre- 
tite. Dinaintea casei este o grădinuță nu mai mare decit o odaie, 
dar sădită în mici și foarte mici straturi în care cresc citeva plante 
căutate cu mare îngrijire și citeva flori singuratice. Drumuri 
mici aşternute cu petrișoare despărțese aceste straturi și în fiecare 
grădiniță se află cite un copacii. 

` În arhondaric, casa de musafiri, este primit călătorul cu ma- 
re prietenie. Din cerdacul arhondaricului se vede toată piața de 
căpitenie a acestei sfinte locuințe care e atit de liniștită şi de ti- 
cută încit de abia se aud ciușmelele murmurindu-și cîntecul cel 
monoton şi din cind în cind trece cite o cuvioasă. Această piaă 
cu biserica sa este adevăratul cuprins al monastirei, căreia odi- 
nioară părăul pădurei îi slujea de șanț primprejur; dar încetul cu 
incetul sfintul tirg se läti și jur împrejur se ficară uliti cu maha- 
lalele, a cărora case nu se mai ridicară ticsite una lingă alta, ci 
deosebite prin grădini verzi şi copaci. In dreapta, dincolo de părău, 
se întind grădinile bine îngrădite, cu portițe a cărora uşori au pe 
deasupra o streşină de șindilă și sint închise cu broaște de lemn. 
Aceste grădini se întind pănă subt negrii brazi ai Carpaţilor şi a- 
rată încă, ici şi colea, albii păreţi ai chiliilor unde locuesc cele mai 
singuratice călugărițe, care se văd șezind în acroasele lor cerda- 
curi, uitindu-se neclintit în depărtata lume. Călugăriţele care lo- 
cuesc în această sfinti monastire s'au adunat pe foarte deosebite 
căi: unele au gustat mai înainte bucuriile și durerile lumei, au fost 
soții și mame, s'au luptat cu nenorocirile ori s'au 'sătarat de ve. 
selii și la urmă văzind deșirtăciunea lumii s'au aruncat în brațele: 
onastirei, spre a îi gata cînd va bate ceasul cel din urmă ln: 
semnate și bogate femei au depărtat deodată dela dinsele bucu- 
riile unei vieţi desfătătoare, și sau pus ca într'un sicriu, spre a 
dormi fără strălucire în asprele haine monastireşti. Pe altete, 
le-au adus aice frica pentru viață și desfătările ei, lipsa de curaj 
pentru luptă sau plăcerea unei monotone ncîngrijiri ; plăcerea de 
a petrece într'o nevinovată turmă, care în rugăciuni și cîntări tre- 
et în pace, spre vecinicie. .* Dimpotrivă, altel= au fost închise aice 
fără voia lor.  Evlavioşi părinți, din cele mai însemnate familii 
ale ţării, nefiind destul de bogați pentru a păstra neprihănirea 
spiței neamului lor își trimeleau mai demult fetele în monast.re, 
alegindu-le de mire pe Mintuitorul. Astăzi însă, este oprită că- 


34 __NIATA_ROMINEASCĂ 
lugăria pentru fetele tinere, îngăduindu-se aceasta numai la femei 
ntate în vristi. 
. Puia este zidită în stil bizantin, înzestrată cu toată po- 
doaba de care se bucură sufletul călugăriței în evlavioasă rugă- 
dune şi căutată cu acea delicateță și do-amăruntă îngrijire, care 
numai din mini femeeşti poate eşi. După monastire se ridică 
munţii, într'o înălțime verde-deschisă, prin ale cărora infelurite 
crăpături de piatră curg cu repegiune părae mici. Spre miază- 
noapte dela monastire, merge un drum prin o pădure de fagi şi 
de ulmi peste munţi în sus, pănă la un loc deschis în mijlocul pă- 
durii ce se chiamă poiana Țigancei. Se spune că locul şi-a dobin- 
dit acest nume dela următoarea intimplare: un țigan cu femeia 
lul trecînd pe aice, fu lovit de trăsnet şi muri; țiganca îl îngropă 
şi nu mai voi să se despartă de mormiat pănă ce muri și ea. A- 
ceste două întimplări, devotamentul țigancċi şi jertfa ei, pătrunse 
atit de adinc inimele locuitorilor, încit poiana a luat numele de 
Poiana Țigancei , iar povestirea şi pină astăzi se păstrează. In a- 
ceastă poiană, la zile frumoase, vin maicele și rostesc rugăciuni, 
cîntă sfinte cintece sau tăcute și duse pe ginduri se primblă pe 
Gărările singuratece. Poiana Țigancei este numai un tapșan la 
jumătatea muntelui din vîrful căruia în zile fără nouri şi ceață sc 
vede riul Moldova, ca o cordea argintie ce se întinde pe un covor 
verde, iară de ceia parte se vede valea Cracăului și spre apus- 
miazănoapte se zărește Sihla, ale cărei stind, ce par uriașe vä- 
zute de aproape, de aice se aseamănă cu dinţii unui munte ce arc 
formă de cap. Din virful acestor munţi, numiţi Ciungi şi pănă 
la Sihla, este cale de patru ceasuri cu piciorul, mai întăi scoborînd 
la mitocul Varaticului, apoi apucind pe o muche de deal de unde 
se vede steclind în vale Monastirea Agapia tot urci drumul înspre 
mitocul lui Balan prin codri și deodată, din drum, apuci pe o că- 
rare spre apus şi scobori în vale pănă în finaţul schitului Sihla. 
Pe această carare găsești oameni lucrind şindilă din brazi uriași 
ce zac la pămint. Ajungind în poiana Sihlei, privirea ți se izbeş- 
te de niște stinci cenușii, maritit casele, simănate prin iarba ce 
creşte buiacă pănă la piept; şi cât mergi vr-o jumătate de ceas cu 
piciorul, necontenit întilnești asemenea stinci. Dar spre apus de 
la schitișorul Sihla se întinde, drept în sus, o muche alcătuită din 
stinci mult mai mari de cît cele asvirlite prin poiană, subt care se 
află chiliile citorva călugări ce au mai rimas în acest locaș. Intre 
două stinci foarte mari este o deschizătură umedă și întunecoasă 


ÎNSEMNĂRI DE DRUM DE A. LAMBRIOR 35 


numită „peștera sfintei Teodora“, unde se află icoana sfintei și, la 
zile mari, arde o candelă. Despre sfinta Teodora se spune că 
mai întăiu s'a arătat în satul Vinătorii de lingă tirgul Neamțului, 
la momnastirea de aice, că apoi s'a retras în munți, unde aflind-o 
oamenii din Vinători, îi purtau de grijă cu de-ale mincării; dar 
sfinta voind să scape de îngrijidle lor, veni şi se aşeză între aces- 
te stinci unde petrecu în rugiciuni, hrănindu-se numai cu un fel 
de iarbă cu foile umflate numită „maarișul sfintei Teodora'“ și a- 
dăpindu-sc dela un isvor din apropiere. S+ spune că fiind des- 
caperită şi în aceste tocuri pustii, s'a dus şi nu s'a mai auzit de 


«linsa prin țară. 


Sint la Sihla două schitișoare de lemn; cel mai vechiu este 
chiar subt stînci şi e mai mic, celălat, în vale, mai nou și mai 
mare. De deasupra stindilor Sihlei nu este o privelişte depăr. 
tată, vederea întinzindu-se numai asupra codrilor ce se lungesc 
pănă la Agapia.  Ceiace face măreția deosebită a locului sint 
“tîncila muntelui de care te înfiori cînd te apropii și care n'au pă- 


veche decit numai în stindle din partea apuseană a Ciahlăului, în 
Sghiabul lui Vodă. 


Muntele _Ciahlău 


Şirurile de munţi care despart ţara noastră de Transilvania, 
se aseamănă din depărtare cu valurile unci mări ce ar fi încreme- 
nit în furia furtunei. Stinci smete cu chipuri dișanţate înalță 
pănă la nouri virfurile lor săgetate de tunete; iar în mijlocul unui 
şir de munţi acoperiţi de codri străvechi se înalță un pisc mai înalt 


„decît toate celelalte, numit Ciahfăul sau Păun.  Plutitorul de pe 


Marea Neagră zăreşte înaltul său pisc dela capul Mangalici și pă- 
nă la Cetatea Albă, locuitorii de pe lingă Prut şi mai departe spre 
răsărit văd în zilele senine apunind soarele în dosul său, și păs- 
torul călător după ce și-a ernat turmele în cimpiile Bugeagului, 
iturnindu-se spre munți la locul său, își tadreaptă pașii după mă- 
gura Ciahlăului. 

Acest munte, aflător în nutul Neamţului pe malul drept a! 
Bistriţei, se întinde pănă la margenile Transilvanici, cuprinzind 
un loc ca de patru mile pătrate. La poalele sale se află alţi 
munţi care sint vrednici de luat aminte deși nu ajung la înălțimea 


Ziahläului. Piscul său cel mai înalt, numit rominește Toacă şi 


36 VIAŢA ROMINEASCĂ 


grecește Panaghia, este subt 46 grade, 53 minute de lăţime și 43 
grade, 34 minute de lungime dela Ferro; iar înălțimea lui s'a s0- 
cotit 7200 palme peste cumpăna (nivelul) Mării Negre, Două- 
sprezece părăc şi anume: Albul, Serbeni, Răpciune, Sasca, Răp- 
ciunița, Ruptura, Martin, Serafin, Durău, Bistiiţa (nu riul cel mä- 
re), Bistra şi Schitu isvorăse din coastele muntelui, iară pe yir- 
ful său, spre apus dela Toacă, este o fintină foarte rece a căreia 
apă se scurge în codrii din vale numiţi Pandina. Muntele se in- 
tinde mai cu samă dela miază-zi spre miază-noapte şi Panaghia 
sau Toacă se înalță în partea de miază-noapte.  Codri indesiți de 
mesteacăn, de brazi şi şnepeni umbresc două treimi ale înălțimi 
sale; iară partea de sus este lipsită de copaci, în locul cărora s- 
văd numai nişte șnepeni şi iniperi tiriitori, Din sinul acestei ver- 
deti frumoase se urcă în chip de turnuri stincele de văpsea cenu- 
şie, înalte de cîte 170—200 palme. In partea despre miazi- 
noapte-apus a Ciahlăului este o carare ce merge pintre doi munți 
stinooşi și se numeşte Șghiabul lui Vodă, de cînd prințul Mihai! 
Sturza a călătorit pe aceste Jocuri. Două deosebite drumuri de 
căpitenie duc pe virful muntelui, unul pe la Răpciune, iar altul, 
incunjurindu-l despre Transilvania.  Mergind pe calea din urmă, 
dela monastirea Durău ce se află în poalele Ciahlăului, intri într'o 
pădure de brazi de-alungul părăului Schitu, în care se află mulți 
păstrivi şi a căruia ape sporesc prin isvoare din toate părțile, de 
pe subt stinci lăturalnice. După trei sferturi de ceas ajungi ta 
jocul numit fundal schitului, unde începe suişul. De aice îndrep- 
tindu-te înspre miază-zi-apus, ajungi la părăul Martin, de-alun- 
gul căruia te sui pănă unde se unește cu părăul Serafin. Numi- 
rea acestui părău nu este veche: In cursul tulburărilor dela 182! 
care au născut multe nenorociri particulare, o ținără necunoscu- 
tă, îmbrăcată în negru, a pribegit în aceste locuri sălbatice. Ea 
petrecea iama prin vizunii, iară vara în copaci găunoși. Adese- 
ori schimba locuinţa și se ferea de intilnirea schastrilor şi a păs- 
torilor, carii mirindu-se de această nepătrunsă arătare și îndui,- 
şați de evlavia ci, o cinsteau și chiar puneau merinde pe lingă lo- 
cașul ei. Nu se știe de unde venise pe aceste locuri şi pentru 
ce; atit s'a aflat că numele ci era Serafina, Ea a vicțuit cinci sati 
nouă ani, după cum se spune, pe aceste locuri, mai cu samă pt- 
trecînd pe malurile unui riuleț, unde găsia mare plăcere. Intru 
zi de vară, niște gemete străbătătoare din fundul codrului au a- 
diminit pe un păstor carele trecea cu turma.  Sosind la locul un- 


a 


ÎNSEMNĂRI DE DRUM DE A. LAMBRIOR 37 


de se auziau gemetele, vizu pe Serafina implintată în singe; du- 
pă deprinderea sa eşise la răsăritul soarelui ca să stringă bureți 
și, din întimplare, căzu într'o cursă ce întinseseră vinătorii pentru 
prinderez unci vulpe, astfel că fierul i-a sfărămat tot piciorul. A» 
tunci era aproape de amiază și sîngele tot nu înceta de curs. Păs- 
torul a luat-o în braţe și după voința ci a dus-o la părăul tubit 
unde a pus-o pe un strat de muşchi Se spune că îndată cea 
băut din acest părău a adormit și nt s'a mai deșteptat. Cu vr-o 
30 de ani în urmă, o cruce de lemn însemna locul unde odihnește 
trupul Serafinci; astăzi nu mai ființează nici acest semn, dar nti- 
melt ei a trecut la părăul iabit. 

De aice călătorul vede spre stinga stincile numite gardurile 
dim care se revarsă un isvor de apă; apoi pe la piciorul mantelut . 
schiop, tot pe subt garduri, pe la Poenița, peste o jumătate de 
ceas soseşte la fintina /ăncală, iar după 40 de minute la poiana 
Stănilă, ce este pe coasta muntelui. De acolo începe suișul cel 
adevărat: în loc de umbrele plăcute ale bradului găsești fragi și 
afine.  Suind pe la șghiabul numit al Gardurilor, după o mer: 
gere de un ceas, călătorul ajunge pe culmea muntelui peste care 
e întinde un podiș lat, coperit de mușchi moale ce se acufundă 
subt pașii omului. - 

La celălalt capăt al culmei se înalță măgura numită Ficläu, 
pe cart este foarte greu de suit, avind în virf un tăpşan numai 
de cîțiva stinjeni. Deosebit de această măgură, se înalță ală- 
turea o stincă în formă de turn Panaghia sau Toaca, care pare 
urzită dintr'o singură vărsătură vulcanică, In cursul unei zile se- 
nine, lipsită de neguri, nouri și ceaţă, se vede de aice la mare de- 
părtare: din partea Transilvaniei nenumărate şiruri de munţi, iar 
ta poalele muntelui, despre răsărit, se vede Bistrița serpuind prin- 
tre codrii negri și în o depărtare întinsă, se zăresc ca gent de a- 
buri albii, riurile Moldova şi Siretul. 

Stinca cenușie numită Dokia, este aşezată pe un tăpșaa mie 
între piscul numit Piatra detunată şi Piciorul Sakastrului, Ca 
să ajungi aice sint mai multe căi, dintre care cea mai puțin ane 
voioasă este aceia ce încunjură muntele din partea despre tăsă- 
rit, mergind pe la schitul de călugărițe Poiana subt ponoare, aṣe- 
iat între părăele Chison şi Răpciune; de aice te îndrepți prin oo- 
dri spre amiază, pe la părăul Sasca, pănă la schitul Ciurubuc aṣa- 
zat pe un tapșan în apropierea părăului Serbeni, spre răsăritul 
muntelui Ciahliu. “Trecind apoi părăul Serbeni, după un ceas a- 


38 VIAŢA ROMINEASCĂ 


jungi la Piciorul Sahastrului și în urmă la părăul alb, care curge 
într'o vale îngustă în mijlocul căreia se înaiță Dokia. In locu- 
rile acestea a fost un schit carc a ființat pănă la 1704, cînd în 
ziua de Paşti, pe vremea învierii, un munte de omăt cesfăcindu-se 
din virful Ciahlăului și surpînd stinciie, a îngropat schitul cu toţi 
sahastrii şi a prităcut forma acestui loc. La acea întimplare chi- 
pul Dokiei deși era de stîncă puternică a suferit o simţitoare stri- 
căciune: partea de sus, care înfățișa capul, umerii și sînul Dokiei, 
s'a surpat și se vede zicînd în oarecare depărtare. Trunchiul și 
coapsele figurei sînt de stincă îndesată, prundișul adunat între 
părţile ce închipuaiu fluerile abia lăsînd un deşert ca să poată tre- 
cc un om: pe acolo curge părăul Alb. De unde arc aşa obirşie, 
cum zicea şi Cantemir? Alte pictre asemenea ce închipuesc oile 
Dokiei zac primprejurul acelui chip; iar alăturea se află singurită 
a altă piatră în destul de mare numită Vulturul lui Traian, căruia 
după zicerea predanici acest împărat i-ar fi încredințat paza Do- 
kiei.  Dokia se crede a fi fost fiica lui Decebal regele Dacilor; 
find urmărită de împăratul Traian s'a ficut păstoriță şi umbla cu 
oile în poalele munteiui Ciahlău.  Urmărită pănă şi în aceste lo- 
curi ascunse, cînd era să fie prinsă sc prifăcu în stincă de piatră, 
cu cițele ei cu tot. 


Apa Bistriţei din Romînia moldovenească 


Una din cele mai frumoase ape din toată Rominia este Bis- 
tafa, atît prin cursul ci cel răpide și sgamotos cit mai cu samă 
prin măreția locurilor pe unde treca Ea isvorăște din munţii ce 
despart Transilvania de Maramureș la miază-noapte, curge pe ho- 
tarul dintre Bucovina și Transilvania şi ceva din jos de satul Cir- 
libaba din Bucovina începe a fi plutitoare. Pluta este o adu- 
nătură de un număr de grinzi legate una lingă alta şi se cirmu= 
eşte pe apă cu ajutorul a două lopeţi de lemn prinse de dinsa cu 
cite un jug, fiind purtate de doi oameni dintre care cel dinainte 
se chiamă cîrmaciu şi cel din urmă dălcăuș.  Plutele sut mai 
mici ori mai mari după cum c mai îngustă sau mai largă albia 
Bistriţei pe unde călătoresc, Pe dinsele se transportează întăun- 
frui frei hiristeaua ce se lucrează în munţii împrejmuitori ai Bis- 
trici. Subt numele de hiristea se înţelege tot ce se lucrează ai 
Rristăul sau hiristăul, adică scînduri, dulapi, lătunoaic, șindilă şi 


INSEMNARI DE DRUM DE As LAMBRIOR 39 


altele. Bistrița dar se poate socoti ca un drum Jesnicios, pe care 
sooboară în șesuri toate rodurile munţilor ce altmintrelea ar fi 
foarte cu greu de carat. Ea intră în țara noastră la satul numit 
Cura-Negrei. De aice începe cursul ei cel mai frumos și împrej: 
metele cele mai mărețe, căci de îndată cr intri în țară călătorind 
pe plută, dai la locul numit Chei. Aceste sînt nişte stinci nalte, 
negrii ce se întind ca pereţii şi de o parte ṣi de alta a Bistriţei. 
privirea îți este închisă și în dreapta și în stinga cașicum ai tre- 
ce printre două șiruri de ziduri urteșe. lară apa scoborindu-sc 
furioasă pe un loc scăriș, ți se pare din cînd în cînd că intri în 
păreţii de stincă, așa fel cotește cînd la dreapta, cînd la stinga. 
Păretele de stincă din partea dreaptă e muntele Petrosul, a căruia 
înălțime € ceva mai mică decit a Ciahlăului ; iar părcteie din 
partea stingă se alcătuezte din poalele muntelui Geamătău, află- 
tor în Bucovina şi este mult mai mic. Bistrița cât trece prin Chei 
se tot scoboară pe locuri povirnite şi face şuvoaie, tăcte de virfuri 
de stinci semânate în apă. Timpul cit treci prin Chei attmă de 
la mărimea apelor Bistriţei, care de sînt sporite, cum e primă- 
vara și în vremi ploioase, duc pluta cu o repejune foarte mare în- 
cît abia ţi s'a deprins ochiul cu măreția locului, cînd l-ai și trecut; 
iară de sînt apele scăzute cum € vara în vremi săcetoase, poți 
merge prin Chei şi până la două ceasuri, din pricina ocolirei în- 
grijite a stincelor ce te zăboveşte mult. . 

De cum ai cgit din Chei, ţi se deschide o frumoasă priveliște 
în partea stingă: din malul Bistriţei cit zărești cu ochiul, se întind 
piscuri de munţi cu fefurite chipuri, printre care cel mai nalt este 
piscul numit Pietrele Doamnei, ce se întițoșază privirei ca o cetă- 
ue cucueti pe un virf de munte, Pietrele Doamnei sînt piscul 
cel mai nalt din această parte a muntelui Rarău, aflător pe hotarul 
țării spre miază-noapte—răsărit dela Bistriţa. Poporul spune că 
«le şi-au luat numele dela următoarea întîmplare: în vremile cînd 
dădenu Tatarii prin țară arzind şi prădind, o doamnă fugi de 
groaza lor şi se adăposti pe acele stinci uriaşe. Dar nici aice au 
se putea stăvi de răul lor, căcă aflîndu- de urmă, Tatarii venise și 
ciutase să se agâțe tocmai acolo sus, Doamna prinse însă de 
veste și poronci oamenilor sâi să arunce cu stînci în capetele Ta- 
tarilor şi să-i ucigă; de atund o pădurict din vecinățate se chiamă 
lunga Tatarilor. Pietrele Doamnei se wd numai pănă la satui 
Cruce, căre se numește astfel dia pricină că toemai acolo dau în 
Bistrița două părae, unul de o parte și altul de atta, indt fae cu 


40 VIAT. ROMÎNFEASCĂ 


Bistriţa ca o cruce, De aice ai în mîna dreaptă muntele Barnar, 
la poalele căruia isvorăsc două pirae, din care cel ce se varsă în 
Bistriţa de sus de munte se numeşt= Bărnărel, iar cel se varst 
în jos de munte, isvorind tocmai dela Şarul, se numește Barnar. 
Pănă la Cruce, matca Bistriţei încă e presurată din cind în cînd cu 
stinci primejdioase pe care plutașul le ocolește cu multă iscusință ; 
aşa ¢ la Colţul Acrei, la Caldare, ete. 

Dar ce: mai primejdioasă cale pe Bistriţa este la locul nu- 
mit Zoance, unde apa strinsă între doi munți nalţi și stincoși prin- 
tre care abia străbate lumina zilei, fierbe din fund și pănă în față, 
ca ṣi cînd ar curge pe o albie de foc. Valurile gem cu o turba- 
re nespusă şi mii de stinci, iss ascuţite din sinul Bistriţei spume- 
zoase, Vaide plutașul ce-nu va ști să cîrmuiască pluta pe acolo! 
Cum ai intrat în Toance, şuvoiul a şi luat pluta într'un valmaşag 
de spume, și purtind-x ca pe o scenică pe crestetele valurilor, când 
o afundă, cind o rădică și e deajuns o singură greșali de lopată, 
pentru ca isbind-o de o stincă să o prifacă în mici şi fărime. În 
fiecare an Bistriţa înghite numeroase plute care se alunecă cu ne- 
“ocotință în această strimtoare și toate stincile poartă numele vre- 
mui nenorocit ce şi-a pierdut viața lingă dinsa. Cum scapi de 
Toance, mergi pe cale bună pănă ajungi la Broșteni, unde este 
*chelă de poposesc plutele pe malul sting, iar pe malul drept se 
varsă în Bistriţa riul Neagra, a cărui albie este ocolită de munţi 
pănă la obirşie, Cind e apa mare, vi: cu pluta dela Gura Negrei 
și pănă la Broşteni o jumătate de zi; şi de aice pină ln Răpciune 
unde se varsă riulețul Bistricioara mai mergi încă o jumătate de 
zi. Bistricioara este o apă limpede și răpide ca şi Bistriţa; ea 
este aşa de mare incit umblă plute pe dinsa, scoboriad hiristea 
din munţi. Pe malurile Bistricioaroi se afli comuna cu acelaşi 
nume care se întinde pănă subt poalele muntelui Grințieş. - 

Dela Răpciune Bistriţa este mult mai mare, albiai este lată 
si calea mult mai sigură.  Poalete Ciahliului se întind în partea 
dreaptă pănă în malurile ei. Locuri mai cu grijă sînt la gura 
Bicazului și mai ales la gura Tarciuiui, riulețe ce curg printre 
munţii din dreapta Bistriţei, La gura Tarcăului pluta trebue să 
treacă peste un val mare numit rahlap; ca toate valurile cele mari, 
aceasta lovindu-se în cirmă şi în pieptul cârmaciului se desface 
drept în două și scaldă pluta cu apă. Nu departe de gura Tar- 
căului, pe malul sting, este o pietrărie unde se tat pietre. e cubice 
întrebuințate la pavarea ulițelor în oraşe. Tot pt malul sting, 


ÎNSEMNĂRI DE D+UM DE A, LAMBRIOR 4 


mai în jos, se afli Monastirea Pingaraţi zidită de cătră Alexandru 
Lăpușneanu la 1560, pe locul unei biserici de lemn durată de Mig 
Voevod feciorul lui Alexandru cel Bun. Subt casele cele vechi 
ale monastirei sint nişte peşteri boltite cu piatră de o clădire gro“ 
zavă: o şală lungă începe dela intrare şi pănă în fund; în partea 
dreaptă a șalei sint 15 odăi, toate boltite cu piatră, a cărora me- 
nire din vechiu nu se știe care a fost, astizi slujind de bucătărie 
si trapeza hoților ce se ţin aice. Ceva mai jos dela Pingiraţi, tot 
pe malul sting al Bistriţei, pe un munte coperit de păduri, se află 
monastirea Bisericanii ziditi de Ștefăniță Vodă cel tint. Monas- 
tirea aceasta este aşezată la un loc deosebit de frumos, din vir- 
ful muntelui unde se află văzindu-se Ciahlăul și lung în depărtare 
sirul munților Carpaţi. Spre miazi-zi dela Bisericani, într'o în- 
hunditură de munţi, se află monastirea Bistriţa zidită de Alexan- 
dru cel Bun. Biserica mare seamăn în privirea zidirei decit nu- 
mai cu monastirea Neamţului; întrinsa se află mormîntul funda- 
torului. 

Nu departe de monastirea Bistriţei, în jos, se află pe partea 
stingä a apei oraşul Piatra, în care locuesc la 20.000 de suflete. 
Tîrgul e închis mai de toate părțile de munți și anume dincolo de 
Bistrița, spre miază-zi-apus, se află un şir de munți dintre care 
cel mai nalt este Cernegara, coperit cu păduri brazi ; spre apus- 
miazănoapte este muntele Costa; iar spre răsărit se află muntele + 
Pietricica gol şi stincos, din care se scoate piatră de zidire, diri- 
mindu-se tocmai din creștetele zimţoase ale muntelui stinci care 
se rostogolesc la vale cu mare sgomot. Din jos de orașul Piatra, 
Bistriţa curge pe un loc mai puţin pravalatic şi de aceia nu este 
așa de repede; iar imprejurimele ei sint mai mult șes, munţii fi- 
md depărtați. 


Munţii Bucegi 


Munţi Carpaţi, a cărora pisc mai nalt in Rominia moldove- 
nească este Ciahlăul, se întind spre miază-zi şi apoi făcind o co- 
titură se intorc către apus și sint marginea dintre Rominia munte- 
nească şi Transilvania. In părțile acestea cele mai nalte piscuri 
sint ale munţilor Bucegi, aflitori în ținutul Prahovei şi Dimbovi» 
t. Depe malul Prahovei, ceva mai sus de Breaza, se zăresc 
îm zile senine și fără ceață stincele virfurilor celor mai nalte a 


42 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Caraimanului şi a Omului. La poalele Bucegilor, într'o poziția- 
ne din cele mai frumoase, se afli monastirea Sinaia, proprietate 
a Domnitorului Carol l-iu. Ea s'a zidit la 1695 de spătarul Mi- 
Mail Cantacuzino.  Monastirile la noi nu se deosebesc nici prin 
arhitectură, nici prin zugrăveala lor din lăuntrt.  Singură fru- 
museța locurilor în care sînt zidite şi puterea amintirilor din vre- 
miile trecute deşteaptă curiositatea de a le cerceta şi a le vedea 
O mare părere de rău îţi stăpînește sufletul cind intrind în vre 
una din monăstirile aceste zidite de persoane istorice, nu găsești 
uneori mai nimic ca să-ți amintească vremile străbunilor; și cu cît 
numele întemeetorului e mai mare, cu atit lipsa e mai amară. 

Dela Sinaia începe suișul Bucegilor printr'o pădure de 
brazi, și după două ceasuri ajungi la o stincă de unde se vede 
lrumos monastirea Sinaia cu toate împrejurimele ci. De aice. 
mergînd tot în sus, sosești la Piscul cu Dorul, unul dintre celc 
mai naite ale Bucegilor după Caraiman. Acest pisc se spune că 
si-a Iuat numele dela următoarea întimplare: un tînăr păstor iubea 
o fată care se arăta nepăsttoare la dragostea lui; şi-l supunea la 
tel de fel de încercări, jucîndu-se cu patima sa. Intro zi, îi po- 
runci să se urce pe acest virf al Bucegilor și să petreacă o iam 
singur şi dacă va avea atita statornicie şi curaj ca să îndepli- 
nească o poroncă atit de aspră, atunci se va căsători cu dinsul. 
Păstorul se duse.  Predania spune că primăvara s'au găsit numai 
casele bietului păstor, care se zice că murise de dorul iubitei sale 
și de atunci muntele s'a numit „virful ca dorul“, 

Lucru de însemnat: numirea aceasta este foarte nimerită 
in adevăr, cînd te vezi urcat pe o înălțime ca aceasta de 4000 dt 
picioare și aruncîndu-fi ochii îndărăpt piutre ceața prevezie, ast- 
pra căreia razele soarelui pare că ar fi aruncat o vapae de aur, 
vezi albind în depărtare Comarnicul, Breaza şi Cimpina; pe cind 
împrejur vezi numai stînci și dealuri, simți numai pustietate, căi 
nu ai nici un copaciu, nici o ființă vie pe lingă tine. Un senti- 
ment de întristare şi de mare dor îţi stipinește sufletul, 

Caraimanul este cel mai nalt dintre toate piscurile de aice 
și decit toate virfurile de munţi ale Carpaţilor romineşti. Ajun- 
gând deasupra lui, vezi prin văi grămezi de omăt din mai multe 
serni, iar în vîrf, nici mușchiul nu se ține pe cremesea lucie; afa- 
ră de vulturi, care se opresc din cînd în cînd pe muchi de stinc: 
pentru a privi cu ochi lacomi vre-o pradă în văile adiaci, nu tră- 
eşte nici o ființă vie pe aceste stînci wriașe.  Obiar nowrii cad de 


ÎNSPMNĂRI DE DRUM DE A, LAMBRIOR 43 


multe ori mai jos decit virturile și atume, priveliște măreaţă, ei s= 
aseamănă cu niște troianuri mișcătoare, pe deasupra cărora sca- 
pătă razele soarelui de dimineață, aurind stîncile cenușii, Cu cit 
se împutemicește lumina soarelui, nourii dispar şi molibzii de pe 
culmile mai din jos își desfac mai întăi vârfurile din nouri și apoi 
pe nesimţite trunchiul întreg. Pe încetul și din văi negura piere 
si se văd nenumărate turme ce încing poalele muntelui, iar sune- 
tul buciumului de pe la stine străbate pănă aice pe aripele vintu- 
rilor. In văi, în depărtare, se văd riurile sdipind, sate și oraşe 
ici colo semănate, apoi cîmpii întinse prin mijlocul cărora albeşte 
Dunărea și, în sfîrşit, privirea se oprește în creștetele Balcanilor. 
lar după ce limpezala dimineții a încetat, toate colorila se pierd 
în albiu și atunci locurile mai depărtate nu se mai pot deosebi. 


Turda, Peşterele Balicăi şi Ocnele 
de la Uioara (în Transilvania) 


Turia este un oraș în Transilvania lingă riul Arieș, peste care 
se află un pod de lemn pe un singur arc. Spre răsărit sînt rui- 
nele de sarc lucrate și în timpurile cele mai vechi; iar spre apus, 
sînt urmele cetății romane Saline, Toate lucrurile vechi ce s'au 
găsit li Turda precum: statui, oale, pictre scrise ṣi altele, s'au 
împrăștiat prin Transilvania ori s'au trimis la Viena, Multe bi- 
serici și multe case s'au rădicat la 1455 cu pietre luate din ruinele 
romane. Acum două sute de ani se cunoștea încă planul cetăți 
vechi; ea era așezată pe un deal care pănă astăzi se numește Ce- 
tatea romană. Se vedea pe vremea aceia o poartă alcătuită din 
pietre mari în patru muchi, deasupra căreia era o statue a Mi- 
mervei. Această poartă se nărui la 1657, după ce stătuse în pi- 
cioare atita timp. 

Aproape de Turda este o cimpie căreia Ungurii îi zic Clw- 
put încrucişat iar Rominii Cimpul lui Traian în care se văd încă 
armele drumului făcut de Romani, care poartă numele de dramui 
Hui Traian. Multe bătălii s'au făcut pe această cîmpie: așa din 
vremi foarte vechi se spune că împăratul Traian ar fi cîștigat aice 
biruința hotăritoare asupra lui Decebal craiul Dacilor şi că aiga 
şi-ar fi rupt vestmintele spre a lega rănile soldaţilor săi. Tot în 
această cîmpie a fost ucis Mihai vodă cel Viteaz la 1601 de cătră 
oamenii protivnicului său Basta. 


44 VIAŢA ROMINBASCĂ a > 

Minele de sare așezate la răsăritul acestui oraş se cunoșteau 
si de Ramani; săpăturile făcute de dinșii în påmint pentru scoa- 
terea sării au forma unei căpățini de zahar întoarsă cu virful în 
jós sau a unei căciuli juguete; astăzi săpăturile au altă formă, căci 
gropile se lărgesc cu cit se afundă.  Bortele săpate de Romani 
sînt pline de apă foarte sărată şi acum slujesc de bU, 

La apus de Turda se întinde un șir de munți tăiat deodată 
prin o prăpastie care rupe lanțul munţilor de sus în jos. De fie- 
care parte a prăpastiei ripile au aceiași formă și aceiași mărite 
iar în mijlocul ei curge un părău răpide şi sgomotos.  Amîndoi 
păreţii prăpastiei sînt atit de potriviți unul cu altul, încît de ai a- 
vea o putere să-i împreuni s'ar imbuca așa de bine că nici nu s'ar 
cunoaște că au fost deosebiți. Pe coastele acestor ziduri de stînci 
so află două peştere aşezate drept față în faţă și se numesc pes- 
terele Balicăi, tati de unde se spune că şi-au luat acest nume: 
mtr'o bătălie a Transilvănenilor cu Nemţii din Austria, un căpi- 
tam numit Balica se ascunse împreună cu ceata lui în peșterale a- 
cestei prăpastii. Nemţii îl încunjurară; dar Balica se luptă cu is- 
bindă asupra lor multă vreme. Se spune că dela una din peşteri 
începea pe subt pămint un drum ce ducea la un sat şi că pe a- 
ceastă cale primeau merindele; dar că dela o vreme ţăranii de a- 
solo nu mai vrură să le mai deic, temîndu-se că vor răminea ei 
Vpsiţi. Atunci Balica luă cu sila. Taranii, arătară pentru aceas- 
ta gura drumului subtpămintean Nemţilor şi tovarășii lui muriră 
de foame unul cite unul, iar Balica fu găsit cu doi de-ai săi şi u- 
cis acolo. Se văd incă urmele fumului pe păreții peșterilor şi 
intăriturile făcute de Balica, cărora țăranii le-au dat numele lui. 
De mai multe ori aceste peşteri au slujit de adăpost ori de apă- 
rare în vremea războaielor din Transilvania. Pe timpul năvăli- 
rii Tatarilor, Secuii se ascundeau aice şi cind dădeau peste pilcuri 
răslețe de Tatari se repezeau asupra lor şi le ucideau ori le a- 
lmgau. 

Tot în comitatul Turdei este orașul Trascăul, insemnat prin 
minele sale de fier. Citeva ceasuri dela acest oraş, nu departe 
de riul Arieş, se află sal'nele dela Uioara. Aice, se spune că Ro- 
manii ar fi întors riul, ba unii chiar arată o rădicătură de pămînt 
pè care au făcut-o ei spre a opri apele Mureșului. Pe subt pă- 
mint se întinde o pătură de sare lungă de 900 metri și lată, de 
550; s'au făcut săpături pănă la o adincime de 120 de metri și nu- 
mai la trei metri s'a găsit sare. In Transilvania sînt peste 150 


INSEMNĂRI DE DRUM DE A. LAMBRIOR n 


de locuri unde se găsește sare, dar nicăiri nu sînt aṣa de frumos- 
se ca la Uioara. Cind intri în aceste gropi subtpămintene cu o 
lumînare în minä, pretutindenea unde-ți arunci ochii, d-asupra, În 
dreapta și la stinga vezi păreți de sare ca marmura de frumoasă, 
iar bobiţele ci strălucesc ca niște dimanante. Cristalele de sare 
răsfring din toate părțilt lumina în multe colori, încît se pare că 
treci prin un palat fermecat. Şi astfel mergi cind suind, cînd scc- 
borînd scări de lemn epinzurate pe niște prăpastii răsunătoare un- 
de fiecare pas naște un vuct, pănă ce sosești la mine, Aici, pri- 
veliște măreaţă ; mai multe camere foarte mari săpate în sare, a 
cărora păreți ca de marmură îţi arată mii de chipuri nciirești cind 
se aprind pae pentru a lumina boltele ce'e adinci,  Lucrătorii, ce 
par nişte pitici pe lingă aceste uricșe ziduri, se văd tăind sau în 
pămînt sau în părete drobi de sare pe care-i pun în o rețea de 
funii groase și-i tiriie pănă la ușa minelor. Sint camere de câţiva 
stinjeni de largi, unde aburul pe care lucrătorii îl scot cind rä- 
suilă se stringe și alcătuește nişte ţepi lungi și ascuţite de sare 
care atimiă de boltă şi care ar putea răni pe lucrători dacă nu ar 
avea griji a-i da jos mai nainte de a cădea, 


(Sfirgitul în Nr, viitor) 


Romanele lui John Galsworthy 


In luptele pe care scriitorii englezi moderni le dau impotriva 
sever al instituţiilor sociale britanice, numele lni 
Galsworthy se impune unei atenții deosebite. Alături de Wells şi 
de Bernhard Shaw, el poartă cu energie stindardul nemulțumirii 
impotriva prejudecăţilor învechite şi a convenţionalismului rigid. 
Pentru a-şi atinge obiectivul, Galsworthy poate uza de multe 
avantaje. El cunoaşte clasele sociale engleze aşezate pe treptele 
înalte ale scării sociale, A ga observaţia directă pe care i-a în- 
losnit-o naşterea sa. Wells și Shaw au fost nevoiţi să privească 
din profi să oare de multeori, la n lare, cu 0 oare- 
care e, provoca e nesiguranța ţinte ustrarea morală 
s'a transformat astiel în satiră e 
Galsworthy un calm şi o măsură, pe care nu le 
turbură, decit arareori, momentele de Întensitata nävalnică a sen- 
timentului. Dezvoltarea normală a 


In prefața la Forsyte-Saga, romancierul englez mărturiseşte 
credința sa, că justificarea artistului „este re e rd să fie un 
epe măsura“ şi că atracţia lui esen- 
țială il indreapta, întotdeauna, spre mijlocul drumului. g 
ferinți vădesc diferența dintre temperamentul său şi cel inclinat 
spre distrugere, al lui Bernhard Shaw, 


îm -h 


a 
g3 
i 
Za. 
A 


ROMANELE LUI JOHN GALSWORTHY 47 

Intelectual şi senzitiv, Galsworthy e ataşat mai mult tradi- 
social-umanitară, începută în 

ilor evoluționiste, de George Eliot şi 


| 


Jass 
iii: 
i 
i 
AR 
i 
t 
H 


i 
jf 
i 
i 


1 
! 
i 


i 


- 
i 
i 
3 
3 
$ 
i 


adinc. Romanele 


rea analizei, dar toate poartă urma zbuciumului unui sullet de 


. 


Romanele sociale ale lui Galsworthy par 
unui”ciclu continuu, nedespărțit de cele grupate 
în Saga Forsyt-ilor (The Man of Property, Indian Summer, Five 
Tales, In Chancery, etc.).— Domeniul, Patrieianul, Fraternitate, 
cari descriu moravurile şi viața nobilimii provinciale, a aristo- 
crației, sau a intelectualilor din „buna societate”, alături de For- 

Saga, care ilustrează arhi raze fa rm dau 

ce 


se perindă neîntrerupt, ca imagini deosebite ale tort prea 
me fresce. 


„48 ai VIAŢA ROMINEASCĂ č 


Toate clasele suprapuse ale poporului englez, cu tradiţiile 
riguroase şi cu prejudecățile rigide, înfipte adine în fundamentu 
castei, apar în lumina tare, pe care o proectează spiritul critic al 
autorului. Personajele trăesc cu o viaţă da aa plină şi evoca- 
toare, care se desenează limpede, din AS n capitole ale roma- 
nelor. Pasiunile, prejudecățile, aspiraţiile şi credinţele, se ciocnesc 
cu duritatea oţelurilor încrucişate, Tradițiile întăresc voința şi in- 
sufiä luptei caracterul ei necruţător, In mersul irezistibil al aces- 
tui. utilaj, mila şi omenia sînt slăbiciuni necunoscute. Caracterele 
neadaptate trebue să se supună sau să piară. Eroii lui Galswor- 
thy cunosc taina unei ere ar finale, care restabileste, în clipa 
panene supreme, echilibrul amenințat al clasei sociale zu- 
grăvite, 

Figurile romanelor sale sint tipuri sintetice, care îniâțişeaza 
categoria socială respectivă. In felul acesta, actele şi atitudinile 
lor tă aspectul unor fenomene reprezentative, care ridică sem- 
nificația gestului la nivelul unui simbol. Lordul Valleys, lordul Mil- 
toun şi lady Casteriay, sint însuşi spiritul îngăduitor sau fanatic 
al aristocrației dominatoare ; Horace Pendyce e încarnarea con- 
cepției autoritarismului intolerant sădit în sufletul mediocru alge- 
neraţiei de mari popen rurali; Hilary Dalison, întruparea di- 
soluției instinctului şi a voinței, prin acțiunea unui intelectualisi 
rafinat, care produce aceiași distanţiere între oameni, ca şi pre- 
judecăţile la clasele sociale amintite, In sfirşit Forsyt-ii, marii pro- 
prietari urbani, sint reprezentanţi ai puternicei burghezii, care stu- 
pineşte politica economică a imperiului britanic şi care striveşte, 
subt forța calculelor ei egoiste şi utilitare, toate Incercările de re- 
zistența dinafară, de infiltrare a unor ginduri generoase şi detre- 
zire a unor sentimente de iubire și de libertate.. 


Sa păşim inai aproape prin porţile cetăţii deschise de ro- 
mancierul englez şi care, altminteri, stau zăvorite cu atita gi. 
Cu Domeniu: pătrundem în viața lui Horace Pendyce şi în - 
tul pe care-l stăpineşte, din strămoşi, familia lui. „El era ostil ori- 
cărei schimbări în ordinea lucrurilor existente şi nu era niciodati 
atit de fericit ca atunci cînd vorbea de el însuşi, sau de dome- 
niul său”. Petrecindu-şi liniștit timpul în inspectarea proprietății 
sale şi a vietăţilor care trăiau subt privegherea semenilor săi, 
Horace Pendyce avea totuşi motive de ingrijorare: „Viitorul si 
vestea rău, plin de primejdii, Se putea aștepta ca radicalii să re- 
vie la putere şi ca totul să meargă de ripă. Era dar foarte ni- 
tural şi omenesc ca să dorească menţinerea stării de lucruri pe 
care 0 cunoştea și care se bucura de încrederea lui, pe care o 
primise moştenire şi pe care e], Horace Pendyce, o personilica“. 


ROMANELE LUI JOHN GALSWORTHY 4. 


George, fiul cel mare „trăia la Londra, la clubul său, unde 
petrecea cea mai mare parte a timpului foiletind Ghidul de curse 
al lui Rufi”. Singura lui ocupaţie e aşteptarea posesiunii dome- 
niului, care trebuia să-i revie în întregime după moartea tatălui 
său, în virtutea „majoratului”. Soţia lui Horace, Margery, al cărei 
rol e limitat şi aproape şters prin tratamentul aspru al unui soţ 
autoritar, complectează, impreună cu copiii ei, tabloul familiar, 

Dintre invitaţi se desprinde figura senzuală şi atrăgătoare a 
Helene! Bellew, Pasionată şi capricioasă, despărțită de soțul ei, 
tără a îi divorțată, aceasta inspiră lui George o dragoste inflăcă- 
rată, care jiqneşte şi îngrijorează, profund în cele din urmă, mo- 
ralitatea vieţii de familie a Pendycilor. lubirea mistultoare ame- 
ninà să tirască pe căi rătăcite şi primejdioase pe George dar, în 
cele din urmă, după o luptă grea şi decisivă cu conştiinţa sa, a- 
cesta se reîntoarce la sinul familiei, vindecat. Viitorul domeniului 
samă salvat, ca şi moralitatea, primejduită un moment, a Pen- 
dycilor. 

In jurul acestei iubiri se desfăşoară întregul orizont al vieţii 
nobilimii rurale. Pastorul joacă un ro! autoritar, ca reprezentant 
al comandamentelor divine. Rigid, profesind o morală strictă, stilp 
al tradiţionalismului şi atotputernic prin contactul său cu divini- 
tatea, pastorul Barter e încă una din creaţiile bine încadrate în 
mediul Erpina Cu pva şi o resentimentele sale Ta 
păminteşti şi cu tăria credinţei care-l părăseşte tocmai în clipele 

opriilor lui dureri, el diferă fundamental de pastorul Edward 
Pierson din Un sfint, care e poate cea mai desăvirzită figură 
creată de romancierul englez. Pe cînd Pierson înțelege mortifi- 
carea proprie, pentru binele celorlalți şi pentru triumful princi- 
piului divin, Barter vrea jertlirea celortalți, pentru binele tradiției 
şi pentru consolidarea moralei religioase., 

Mişcind toate figurile, pe care le fixează moral şi fizic în 
portrete de o preciziune remarcabilă, Galsworthy prinde carac- 
terele specifice ale tendinței, aspirațiilor şi educaţiei lor. lubirea 
este, în romanele sale, calea obişnuită pe care ameninţă sa 
evadeze rezervele morale şi tradiţionale ale clasei sociale infäți- 
şate, In evoluţiile ei, mentaiitățile deosebite se ciocnesc. Pornirea 
pasionala vine în conflict cu rațiunea şi cu digul de oţel al con- 
venționalismului ereditar, care conservă fizionomia familiei şi at- 
mosfera categoriei sociale. Pentru spiritele complicate, formate la 
şcoala supunerii ereditare, revelația impulsului tainic al naturii 

re o dragoste necalculată, e prilejul unor lâămintări puternice 
z dureroase. In Domeniul, după furtuna sentimentului, birue im- 
perativul tradiției. 

Spiritul nobilului provincia! e definit cu multă pătrundere de 
Galsworthy. Amănuntele de observaţii sint adunate, clasate și 
gradate, aşa că formula vine ca o concluzie necesară, aproape 
ca încheerea unei teoreme. Aspectul exterior al demonstraţiei n- 
gice nu împedică însă desfăşurarea vieții. Din romanele lui Gals- 


4 


4) îi VIAŢA ROMINEASCĂ 


worthy țişneşte © viaţa sulletească bogată, pe care vom avea 
prilejul să o exuminâm de aproape mal tirziu. i 

Servindu-se de numele eroului principal al Domeniutul, scri- 
ilorul englez a defini! starea de spirit a categoriei sociale cu diag- 
noza: pendycită. Caracterizarea simptomului moral e făcută în 
citeva rinduri, uşa cum în Proprietarul, romancierul dă cu luci- 
ditate definiția Forsytismulul. lată precizarea sumara a „pen- 
dycitei*, prin cuvintele avocatului Poramor : „Nobilimea de pro- 
vincie are vederi cu deosebire înapoiate. Ea are instincte puter- 
nice, cu rădăcini adinci şi parlament, episcopi, Camera de lorzi si 
tot ceiace, în țară se raliază În jurul principiului eredității ; ea 
continui să tacă legea. Cea mai mare parte din aceşti oameni sint 
atinşi de o boală care, printrun joc de cuvinte mediocru, îl voi 
numi „pendycită“. Ei nu înţeleg. Tot ceiace fac, fac pe dos. Cind 
vor să întreprindă ceva, procedează cu maximul de storțări inu- 
tile şi de suferinţi posibile, Asta face parte din principiul he 
redității*. 

Acensta e armătura de principii pe care e cladit romanul. 
Ea da un retiei viu aspectului intregii categorii analizate, Puterea 
neînvinsă a tradiţiei conservă aici ftrionomia cinsei sociale, pe 
cind în Livada cu vişini a lui Cehov,se accentuează, dimpotriva, 
procesul de disoluţie al nobilimii rurale, întro societate nepre- 
pătită ereditar la o solidă rezistență. 


= 


In preocupările ei rutinare şi lipsite de orizontul pe care, 
calitatea de conducătoare, educaţia şi trecutul ei dominator |] des- 
chid aristocrației engleze. —nobilimea provincială se apropie, in 
multe puncte, de marea burghezie, descrisă de Galsworthy In ci- 
clul Forayte-Saga. Sentimentul adine inrădăcinat şi intolerant al 
proprietăţii, lormează trăsătura lor comună, „Puterea de a nu se 
abandona corp şi suflet la ceva”, complectează înclinarea asemă- 
nătoare a spiritelor. Cultura lor e redusă la necesităţile de cx- 
ploatare curentă a domeniului, sat a afacerilor comerciale. Na- 
tura rurală sau urbană a proprietăţii, modifică telul lor de viața, 
Horace Pendyce va trece ziua în aer liber, vizitindu-și domeniul, 
jar Forsyt-ii in aglomerarea tumultoasa a marilor oraşe, cutre- 
erind instituțiile industriale şi de credit, sau examinindu-şi titlurile 
de proprietate, în aşteplarea noilor imvestiţiuni. Cugetul li-e strimi, 
ca şi inima, natural incapabilă să sufere suggestia unei impulsii 
peneroase, 

Formaţia Forsyt-ilor este însă mai recentă. Privilegiul exclu- 
siv al trecerii lor este moneta, Pendycii au înapoia lor generaţii, 
care au tocit rupacitatea şi au şters originon obscură şi, de multe 
ori, inavuabilă, a proprietăţii. Tendinţa lor nu e imbogăţirea ra- 
pidă şi prin orice mijloc, ci menținerea bunului dobindit ereditar 
periru conservarea demnităţii şi a mindriei străbune. De aceia 


ROMANELE LUI JOHN GALSWORTHY 51 


marea burghezie se va prezenta cu ectele ei deosebite, dar 
apărindu-şi cu gelozie casta, în care ce re au pătruns, poate 
de o generaţie sau două,- aşa cun nobilimea rurală se retrage 
riguros în cercul propriilor ei tradiţiuni, 

Prefaţa la Forsyte-Saga, lasă să se întrevadă senzul în care 
se vor desfăşura intimplările. „Acei care au avut prilejul să a- 
siste ia o sărbătoare de familie la Forsyti”.—spune dinsul, „au 
văzul acest spectacol fermecător şi instructiv : o familie din bo- 
gata burghezie în mare pompă“, Pentru observatorul atent, însă 
„din reuniunea acestei familii, —in care n'ai îi putut distinge trei 
membri legaţi printrun sentiment care să merite numele de sim- 
patie,—s'a degajat evidența acelei misterioase şi concrete cohe- 
ziuni, care face din famile o atit de formidabilă unitate socială, 
o aşa de exactă miniatură a societăţii“. 

Acţiunea romanului Proprietarul dezvoltă analitic aceste ob- 
servaţii, cu un scrupul desăvirşit al realităţii. Cei cinci fraţi For- 
syti: Jolyon, James, Swithin, Nicola şi Roger, sint prezentaţi suc- 
cesiv i” portrete vii. nau deosebeşte ceiace formează trä- 
sătura lor comună, de dilerenţierile neînsemnate, 

In nici unul dintre romanele sale, scriitorul englez nu a 
desfăsurat o energie atit de aplicată în examinarea minuțioasă a 
detaliilor vieţii personajelor, ca în Proprietarul. André Chevrillon 
explică, în studiul său asupra scriitorului englez, * această stăru- 
ință, prin tendința lui Galsworthy de a defini personagiul în am- 
bianţa, pe care gustul său a creat-o riguros, şi care îl influen- 
țează la rindul ei. E vechiul argument al şcoalei naturaliste, care 
nu poate îndepărta aici impresia unor lungimi obositoare. 

__ Proprietarul şi întregul ciclu  Forsyte-Saga, care evoacă 
viața celei mai tari pături a populaţiei engleze sint considerate 
ca cele mai desăvirşite opere dm producţia literară a scriitorului 
englez. Privirea ascuţită şi spiritul tăios cu care Galsworthy deli- 
mitează viața şi ag rana mărginite ale fiecărui personagiu, au 
creat romanului o îaimă  meritată. Totuși, găsesc că înclinarea 
critică a temperamentului lui Galsworthy a Te aici puterea 
sa de creațiune. Portretele sint ferm desemnate, viu colorate, cu 
o ior care isbeşte atenţia și se imprimă puternic în memorie. 
Natura reacţiilor nu merge insă, îndeajuns, în senzul țintei urmă- 
nte de autor, şi acţiunea propriu zisă a romanului nu dezvoltă 
suficient caracterele gi pei analitic şi interpretativ, Galsworthy 
vorbeşte de instincte şi romanul nu revelează tocmai fundamen- 
tul instinctual al rage ir Excesul Forsyt-ismului s'ar fi pu- 
tut evidenția în efectele lui sociale şi autorul ni-l arată limitat la 
ciocnirile lui individuale cu sentimentul, Unele amănunte, care 
măresc interesul pentru dezvoltarea faptelor povestite în roman, 
micşorează semnificaţia lui socială și, prin aceasta, slăbesc va- 
loarea operei, 


< 


* Teola éludes de littérature anglaise, PloneNoarrii & Ca, Paris. 


52 VATA ROMINEASCĂ 


Atenţia autorului se concentrează, mai ales, asupra a doua 
figuri, in urmărirea evoluţiilor „Forsyt-ismului“ : Jolyon Forsyte, 
seniorul familiei, şi Soames, Forsyte, nepotul său. Jolyon e pre- 
zentat în citeva rinduri, care evoacă întregul său portret moral: 
„In fotoliul său cu pupitru, bătrinul Jolyon era aşezat, reprezen- 
tant desăvirşit al familiei sale, al ciasei sale, al dogmelor sale, 

onificind ordinea, moderaţia şi spiritul de proprietate: un bä- 
rin singuratec, cum nu era altul mai singuratec în Londra. 

Jolyon e preşedintele diverselor consilii de administraţie, în 
care îşi dezvoltă gustul inâscut pentru calcule şi pentru dominație. 
Pasionat în fond după afaceri, el le conduce cu calmul aparent 
al recelui socotitor de avantaje, care simte cu precizie ue care 
parte poate isvori ciştigul, Nimic mai străin de acest tempera- 
ment energic şi închis, decit sentimentalismul şi expansiunile lui. 
Viaţa e privilă de partea semnificației ei practice, în legătură cu 
moneta. Prețul ridicat dă valoarea obiectului. Suma plătită e, 
după mărimea ei, prilejul exclamaţiilor admirative. Lui Swithin, 
de pildă, „certitudinea că nu puteai intra la dinsul fără să vezi 
cit era de bogat, îi procura fericirea cea mai solidă şi cea mai 
durabilă pe care o cunoscuse În viaţa sa“. Conversaţia Forsyt- 
ilor se urmează numai în jurul plasamentelor remuneratoare şi a 
valorii venale a fiecărui obiect. 

Forsyt-ii sint urmăriţi în toate detaliile vieţii lor familiale şi 
sociale şi din adunarea lentă a trăsăturilor caracteristice, formula 
„Forsyt-ismului” ţişneşte cu putere. De astădată definiţia o dă fiul 
lui Jolyon, d rit de familie prin înclinările lui deosebite de 
ale mediului. O reproduc aia. in întregime, pentru înserană- 
tatea semnificației ei: „Un Forsyte are asupra lucrurilor un punct 
de vedere practic, sar putea spune un punct de vedere de simţ 
comun,—şi un punct de vedere practic asupra lucrurilor are drept 
bază un instinct al proprietății. Un Foryste, observi, nu e expan- 
siv niciodată !,.. 

„Bineînțeles, sintem toți sclavi ai proprietăţii şi admit că nu 
e decit o chestie de mai mult sau mai puţin, dar ceiace numese 
un Forsyte, e un om care, desigur, este mai mult decit mal pu- 
țin. EI știe ceiace e bun, el ştie ceiace e sigur şise distinge prin 
stăpinirea a tot ceiace poseda,—soţie, casă, bani, reputaţie... Ere 
ditar dispus la miopie, el nu vede decit pe indivizii de speja sa 
şi traiul lor, printre care el duce o viațä întemeiată pe două piin- 
cipii : confortul şi concurența. Ei sint... jumătatea Angliei, şi cea 
mai bună jumătate, jumătatea sigură, jumătatea care conteaza. 
Bogăția şi siguranța lor fac posibil tot restul, fac posibilă arta, 
literatura, ţa şi religia. Fără Forsyti, care nu cred în nici una 
din aceste lucruri, dar care profită de toate, unde am fi noi? 
Forsytii sint intermediarii pe piața socială, vinzătorii, i socie- 
tăţii, pietrele unghiulare ale convenției, tot ceiace e pa 

„Marea majoritate a arhitecților, a pictorilor sau a scriitori- 
lor, ca şi oricare alți Forsyti, n'au principii. Arta, literatura, re- 


ROMANELE LU! JOHN GALSWORTHY 53 


ligia, subzista prin forța citorva zmintiţi, care cred în mod real 
într'insele și a multor Forsyti, care le utilizează în scop comer- 
cial. Trei sferturi dintre membrii Academiei noastre de bele-arte, 
sapte optimi dintre romancierii noştri, o mare proporţie din jur- 
nä noştri, sint Forsyti. Lumea ştiinţifică o ignorez. Dar Inre- 
ligie, ei sint reprezentați măreț; la Camera Comunelor, îi 

poate mai numeroşi decit oriunde aiurea ; aristocrația, n'ai decit 


so vezi, Dar nu rid. E primejdios să mergi contra majorităţii, și 
ce majoritate !* jas : A 


romanului, în care nu întilnim reacții sufleteşti, i. e miri de aliagii 
aptelar. 


voare resemnată. 

Am văzut aspra trăsătură a penelului lui Galsworthy, atunci 
cind zupraveşte portretul moral sau fizic al bărbatului. Linia se 
suhțiază infinit, cu evoluţii delicate și de o fineţe impresionantă, 
atunci cînd desenează unele portrete de femei. Frăgezimea şi 
cildura tonului dau imaginei o atracţie, al cărei secret îl stăpi- 
pineşte dela Meredith şi dela Turghenief: „Obrajii ei erau calzi, 
deşi palizi; În ochii ei întunecaţi era o moliciune de catifea; dar 
mai - ales Toae ieri gem d întrebare sau dădeau un 
răspuns cu suris voalat de umbră, reținea privirile bărbaţi- 
lor. —buze senzibile, gingaşe, suave, Între prăzi părea că LA 
depajează, ca dintr'o „ căldura şi parfumul“. Figura Irènei e 
aici palid conturată şi fără alt conţinut sufletesc precis, decit a- 
cel pe care i-l strecoară ardoarea vieții şi a iubirii. Galsworthy 


54 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


a voit să facă mal mult o enigmatică estompare in penumbră, 
definindu-şi eroina prin suris, prin privire şi printo tainică imo- 
bilitate, In general, el n'a câutat să descrie tipuri feminine de 
inalta intelectualitate, ca Meredith, Prelerinţele lui s'au indreptat 
spre evocarea figurilor de femei instinctive, siruri spontane. 
iubitoare de viaţă şi supuse prestigiului bărbatului în dragoste. 
E uşor de închipuit contrastul pe care-l creiază un asemenea tem- 
perament în viaţa rece şi calculata a Forsyt-ilor. 

Socotelile de afaceri şi dragostea —nu sar putea stabili 
precis care din două mai cu seamă,—inspiră lui Soames ideia 
de a-şi clădi o casă mare, în care să adăpostească pe Irene şi 
orgoliul său, Arhitectul Bosinuey e însărcinat cu ridicarea editi- 
ciului şi are prilejul să cunoască mai de aproape pe Irène. lu- 
birea îi cuprinde puternic pe amindoi şi elanul e irezistibil. Ea 
părăseşte casa lui Soames, spre a-şi urma iubitul. 

Soames nu este însă barbatul care să abdice cu resemnare 
dela apărarea bunurilor sale, printre care se numără şi femeia. 
Ea este proprietatea lui, dreptul lui, pe care un străin încearcă 
să-l răpească. Mijloacele de a-şi redobindi soţia nu interesează 
Scopul le va justifica. 

Ştiindu-l pe Bosinney sărac, Soames îi înscenează un pro- 
ces, din care acesta iese ruinat. Exosperarea lui Eosinney e im- 
pinsă la culme printrun act brutal de posesiune exercitat de 
Soames asupra lrenei, înainte ca aceasta să Îi părăsit locuința 
Uluit de loviturile primite, Bosinney moare întrun accident pe 
care, în starea sa sulletească il căutase, sau nu-l evitase. Irène 
se intoarce zdrobită, după rătăciri zădarmice, în casa stăpinului 
ei şi, astiei, poarta armâăturii de oțel a prejudecăţiior fa , se 
inchide în tăcere, pentru cităva vreme, asupra acestei drame fa- 
miliare * 

Momentul psihologic este bine prins şi desvălue cu putere 
frea personajului. La noi Rebreanu, ca să evidentieze până unde 
duce setea de pămînt a ţăranului, I arată mergind până la cri- 
mă (Jon). Galsworthy procedează în acelaşi mod cu Soamesspre 
a Sădi instinctul său crud de proprietate. Mai rafinat şi calculat 
ad "apt ruina şi moartea adversarului, care-i dispută bu- 
n uü, 

Dacă Irène ar fi fost considerata de Soames numai din 
punctul de vedere al valoarei ei patrimoniale, caracterul crud 
utilitar şi de o ferocitate rece al unuia dintre tipurile Angliei ca- 
pitaliste, ar fi ieşit strălucit la iveală. Figura fai Soames ar h 
luat ul modern al unui nou Shylock. 

Shylock sufere, ceiace e omenesc. Soames iubeşie, ceiace, 
desigur, tot omenesc este, Privind insă la lumina acestei afecțiuni 
pam Irène actele lui, aspectul ferocităţii lor se atenuiază infinit 
$ es,—ca şi toţi Forsyt-ii.—iubeşie cu pasiune banul, Dar bë- 


* Acţiunea va conlinua în ciclul Forsyte-Sago. 


FA ROMANELE LUI JOHN GALSWORTHY 55 


nul f sacrilică într'o operație ale cărei avantage nu le vede clar 
spre a da o locuinţă iastuoasă lrenei şi a satisface mindria lui 
de om bogat, 

Soames e antipatic prin lipsa complectă de elan generos şi 
de simpatie omenească, În legăturie lui cu Irene, el îşi mani- 
festă însă iubirea în felul lui. Cine poate spune dacă, în furia lui 

contra lui Bosinney, a prevalat sentimentul dragostei rănite pen- 

tru femeia care-i devenise necesară sau conştiinţa că proprieta- 
tea lui este răpită şi lamilia ameninţată ? Acest dubiu constitue 
şi slăbiciunea momentului psihologic şi aruncă o umbră asupra 
fermităţii desenului, cu atit mai mult, cu cît se poate presupune 
că marele prestigiu ce-l exercită Irene asupra lui Soames, l-ar fi 
putut transforma cu mult în bine. Dispreţul ei tăcut, l-a concen- 
trat exclusiv asupra preocupărilor lui materiale. 

De aceia, dacă dragostea suscită şi aici pasiunile şi revär- 
sările inslinctului, intuneca puţin limpezimea obiectivului. „For- 
syt-ii“.—spune Golsworthy,— „sint, bineinteles, ioare englezi, dar 
aparțin omeniri comune, cel puţin prin aceia că ştiu de care 
pare e profitul lor: această virtute nu e cunoscută pe restul pä- 
mintului”. Pentru conservarea prestigiului universal ai lucrării, 
definiția clară şi cuprinzătoare a „forsytismului”, întregeşte în 
mod fericit intențiunile autorului. 


+ 


Niciunul dintre scriitorii englezi n'a întreprins în opera sa 
o cercetare atit de metodică şi de complectă a tuturor claselor 
sociale suprapuse ca John (Galsworthy. George Eliot a putut scrie 
in Adam Bede că descopere „un izvor nesecat de interes în re- 
prezentările fidele ale unei monotone existențe domestice, care 
a fost lotul unui mult mai mare număr dintre semeni, decit o 
viață de bogăţie sau de sărăcie absolută, de suferinți tragice şi 
de acţiuni răsunătoare”, John Galsworthy a lăsat descrierea plu- 
garilur paşnici pe seama precursoarei sale, şi a micei burghezii 
în sarcina lui Dickens. El sa ocupat de straturile sociale în care 
se pune problema bogățiilor materiale, sau a conservării prestigiu- 
lui moral tradiţional. Fără a examina exemplare singulare din 
societatea „bine situată“, în care evenimentele se complică cu 
frămintările conştiinţei, şi fără a transforma aceste probleme în 
„cazuri de conştiinţă ca Paul Bourget, Galsworthy a căutat să 
pătrundă în sufletul personagelor sale, care, deşi tipuri sociale, 
reprezentau o intelectualitate superioară, Miltoun, din Pa- 
tricianul şi Hilary Dalison din /ratera au fost analizaţi în 
zbuciumul înfrigurat al conştiinţei lor şi supuşi unei atracţii vehe- 
mente spre elementele altor clase ger prea din ciocnirea 
-intre tradiție şi chemarea puternică a vi să rezulte gradul de 
rezistență al legăturilor ereditare. 


56 VIAŢA ROMINEASCĂ pe- 

Proprietarul şi Domeniul reprezentaseră viața proprietarilor 
rurali şi a burgheziei mari, în care conştiinţa personagelor nu se 
ridica deasupra nivelului unor aspirații mediocre. Aristocraţia de 
singe, conducătoare de generații, din Patrielanul şi aristocrația 
intelectuală din Fraternitate, vor oferi prilejul unor vederi mii 
înalte, cel puţin la exemplarele de elită ce se dezvoltă fu sinul 
lor, Incrucişerea patimilor, pătrunse de trămintarea unor preocu- 
pări morale, sau de otrava fină a sedimentărilor intelectuale, gä- 
sesc în Galsworthy un spirit apt spre a percepe cele mai uşoare 
rezonanţe. Cultura lui variată i-a înlesnit argumente egal de 
convingătoare în favoarea tuturor ideilor sociale expuse, conser- 
vind cu măsură şi obiectivitate „mijlocul drumului“, despre care 
vorbea în prefață la Proprietarul. A 

Ca şi în Domeniul, lordul Valleys este surprins dureros de 
dragostea puternică a fiului sân, lord Miltoun, pentru Andrey Noel, 
soția unui pastor. De astădată, fiul rătăcit nu mai e un „club- 
man“, neinsemnat, ci o personalitate in plină desvoltare, Lordul 
Miitoun e un intelectual! profund şi un fanatic al ideii de autori- 
tate, în numele căreia vrea să conducă, dar şi căreia înțelege 
săi se supuie, „Numai cei care ştiusă se supuie“, spune el, „au 
dreptul de a porunci. E o ființă josnică aceia care aplică legile 
la care nu are forţa să se supuie”. Reprezentant al! tradițiilor 
ereditare de dominație şi impărtăşind o ideologie apropiată de 
teoria eroilor lui Carlyle, el sufere, totuşi, de atracția irezistibil 
spre Andrey Noel. 

Ideia de indisolubilitate a căsătoriei, pe care o profeseazā 
ca devotat al bisericii anglicane, nu-i îngăduie să se apropie de 
dinsa. Conştlinta şi puterea tradiţiei îi impun îndepărtarea de 
femeia lubită, pe cind elanul pasionat al dragostei Îl atrage, cu 
o putere covirşitoare, spre dinsa. 

lubirea lui, înclinată ca şi spiritul său, spre exces, este mis- 
tica, hieratică, aproape supranaturală. Ea ameninţă curăţenia cas- 
tei şi viitorul său politic. Intreaga familie e turburată, Lordul De- 
nis, cunoscindiu-i firea imperioasă şi setea de dominație, pe care 
n'o poate potoli decit în implinirea aspirațiilor lui politice, îi 
spune: „Nevoia la de autoritate este mal mare decit nevoia ta 
de iubire. Sacrificiul tău va omori afecțiunea ta“. 

Lordul Miltoun începe să-și dea seama că, distrugindu-şi 
taima politică, dobinditii ca reprezentant al tradiţiei neştirbite şi 
ul ideii de autoritate, îşi va nimici iubirea, care va Îi pătrunsă de 
sentimentul unei veşnice remușcări, dar alecţiunea lui pentru An- 
drey Noel e mereu vie şi irezistibilă. Andrey va face gestul re- 
semnarii şi îşi va jertfi dragostea, spre a salva viitorul bărbatu- 
lui iubit, dispărind din calea lui. 

ȘI aici, ca şi în celelalte romane analizate, tradiţia înregis- 
treazii o izbindă asupra tendinţelor de deviaţie pe calea senti- 
mentului. In scrierile lui Galsworthy zidurile convențiilor se cła- 
tină, dar nu se prăbuşesc. Mii de legături le sprijină, tari ca şi 


ROMANELE LUI JOHN GA 


energia în care tradiţia sa infiltrat de 
rutinei seculare, elementele străine castei, cad jerttite, â 
cestora scriitorul englez işi concentrează toată simpatia şi puterea 
de emoție, . >< 

Ce rezistență ar putea opune o eroină ca Andrey Noel, care 
ne apare în trăsăturile următoare ? „Faţa femeii semăna cu fața 
acelei nopți calde şi suave Era sensibilă, armonioasă şi armonia 
ei nu era, ca la unele feţe, răceală; ci ea părea că tremură, 
radiază, treamăti, caşi cum un spirit sar fi refugiat intr'insa“. 
Toată viaţa ei e interioară, vibrantă, supusă, şi gata la jertfa pe 
care o aşteaptă, ca pe apăsarea unei fatalități inevitabile. Ea nu 
poate pricepe intelectual scrupulele de conştiinţă ale lui Miltoun, 
“lar simte primejdia unei suferinţi viitoare a bărbatului iubit. Ts'ar 
da senină şi fericită, fără rezerve şi fără remuşcări, dar primeşte 
tară murmur, ca pe o fatalitate așteptată, complicaţia cazului de 
conştiinţă, 

O emoție puternică, dar stăpinită şi concentrată, domină e- 
vocarea faptelor. De ea e pătmnsă şi cealaltă idilă a romanului + 
iubirea revoluționarului Courtier pentru sora lui Miltoun, Barbara, 
Houră plină de graţie, de spontaneitate şi de vioiciune, floare de 
seră a inaltei aristocrații. 

Stăpinindu-şi sentimentele şi reprimindu-le cu violenţă, Gal- 
sworthy se fereşte de expansiuni declamatoare şi de mărturisiri 
care ar putea apărea ca o slăbiciune. Dar concentrarea voită in- 
tensifică vibrarea interioară. Cred greşită părerea lui E. Legouis 
şi L. Cazamian, din /staria literaturii engleze, că Galsworthy „nu 
e de loc sentimental“. El are, dimpotrivă, ceiace lipsește lui Bu- 
tier: ia sentimentului. Această poezie e infinit discretă. 

stările sufleteşti evocate, scriitorul englez asociază, de 
cele mai multe ori, peisajul. Un lirism delicat animă descrierea 
naturii, în care Galsworthy se culundă cu voluptate. Crimpee de 
peisaje, care întrerup cursul evenimentelor, sînt uneori de o fru- 
museţe vie, colorată şi fragedă. Ele apar ca nişte oaze de E- 
nişte şi de reconfortare în deşertul patimilor deslânțuite. 


Am văzut că stăpinirea de sine e o calitate care prin ge- 
neralitatea ei, devine o însușire națională a poporului englez. Cu 
atit mai mult ea va intra în viața obişnuită a celei mai superi- 
oare clase sociale, a aristocrației. Galsworthy observă cu rigu- 
rozitate detaliu! specific. 

In acest senz, è interesantă scena de inhibitie, petrecută în- 
tre lordul Valleys şi ful său. Lordul Valleys stă la masă şi Mil- 
toun fi anunţă fără înconjur, intenţia de a se căsători cu Andrey 
Noel, iemee de condiție comună, pe care o crede, din eroare, 
divorțată. Lordul Valleys primeşte ştirea ca pe o lovitură zdrobi- 


58 ~ VIAȚA ROMINEASCĂ 


toare, dar, deşi doborit de emoție, nu lasă să-i apara sentimen- 
tele pe față, Hotàrit să nu dea inapoi, Miltoun îi scrutează fi- 
gura şi urmează scena : 

„Şi el observă că un pesmete tremura în mina lordului Val- 
leys. Aceasta nu aduse în ochii săi nici o îndurare, ci privirea 
arzătoare pe care bătrinul cardinal ar fi îndreptai-o spre un ad- 
versar care ar fi dovedit un semn de slăbiciune. Lordul Valleys 
observă tremurarea pesmetului... şi il mincă“, 

Astlei dispare şi ultimul semn exterior al emoției. 

Romanul e bogat in portrete care fixează aspectele diferite 
ale grupului socal. Printre ele, cel al lady-i Casteriay, „resortul 
de oţel al maşinii aristocratice“, este zugrăvit cu multă finețe, 
preciziune şi pătrundere, L-am omis, ca şi pe generosu! portret 
al lui Courtier şi ca multe altele, spre a nu încărca prea mult 
expunerea, care ar îi putut arata şi ceiace numeşte Galsworthy 
prin gura lordului Denys, „inaptitudinea ia lirism“ a clasei patri- 
cane, 


Marele merit al scritorului englez in evocarea diferitelor as- 
pecte sociale, e că a ştiut să nu atenueze tăria fiuxului de viaţă 
care circulă prin romanele şi prin piesele sale, anemiindu-l cu 
povara unor probleme sociale abstracte. In scrierile lui Gals- 
worthy, ideia se încorporează in conştiinţa personajelor şi se tran- 
siormă in viață intensă şi în acţiune. De aceia vinturarea ideilor 
devine un corolar necesar al faptelor şi nu întrerupe cursul eve- 
nimentelor. Ele exprimă o credinţă şi sint, prin urmare, un ali- 
ment de luptă. 

In tăria convingerilor lui Miltoun sau a lui Edward Pierson 
din Un sfint, unii au văzut o inclinare spre misticism a autoru- 
lui englez; totuși nimic mai străin de spiritul său. Aparenţa mis- 
tică provine la Galsworthy din reprimarea violentă a sentimentu- 
lui, care face, de multe ori, ca elanul să pară nelămurit şi să fie 
culundat într'un vag prielnic tuturor ipotezelor. Autorul englez în- 
țelege însă, printro pătrundere simpatică, această stare emoțio- 
ala, care-i influențează numai sensibilitatea, lărgindu-i cimpul 
viziunii. Nu e o simplă întimplare că literatura rusă i Sa reve- 
lat prin Turgheniei şi nu prin Dostoievski sau prin acel Tolstoi al 
fazei ultime. 

Ca analist ai vieţii interioare, Galsworthy are tendința de a 
se strecura în colțurile cele mai umbrite ale sufletului, spre a găsi 
senzaţia simplă, sau sentimentul complex şi nedefinit, care nu se 

te exprima decit prin suggestii. Citeodata, el pătrunde brutal 
in ascunzișurile sufletului, spre a depărta aparențele înșelătoare 
şi viclene și, în elanul său impetuos, alunecă pănă în stratul a- 
dinc al simţirii adevărate. Atunci, în fața naturii simple şi goale, 


ROMANELE LUI JOHN GALSWORTHY 59 


pornirea lui se moaie şi spiritul său se înduioşează, Observaţa 
devine delicată şi prevenitoare. 


Galsworthy are, întun grad remarcabil, simţul nuanțelor. 
Intro mişcare abia perceptibilă, el poate cuprinde reveiarea unei 
stări i complexe. lată, de pilda, cele două surisuri ale e- 
roilor din Fraternitate care evoacă intregul abis existent in su- 
tletele lor. 

„Toată istoria vieţii lor conjugale consta în aceste două su- 
risuri. Ele aveau un senz atit de adinc, aminteau atitea ore de 
iritaţie stăpinită, atitea nădejdi desamăgite şi sforțiri sincere pen- 
tru a acorda naturile lor. Ele erau dovada ultimà şi simplă a 
divergenţei vieților lor, a acelei lente divergențe, cu atit mai i- 

iabilă, cu cit era cu totul involuntară şi se stabilise aşa de 
gradat şi aşa de natural. Hilary şi Bianca nu avuseseră nicio- 
dată o adevărată cearta, dar suriseseră. Suriseseră atit de des, 
şi timp de atiţia ani, că nu erau pe lume două persoane mai 
străine una alteia. Aceste surisuri atenuaseră chiar revelarea a- 
cestei tragedii a menajului lor. E sigur că nici unul, nici celălalt, 
nu puteau schimba nimic din aceste surisuri, care nu aveau in- 
tenția de a räni, ci apăreau pe faţa lor, create de inimicitia oĝn- 
stituțională a sufletelor lor, tot aşa de natural cum cade lumina 
lunii asupra apei“. 

In aceste rinduri se concentrează o infinitate de observație, 
care formează şi esența romanului, Surisul va inceta prin despar- 
țirea eroilor. 

Lucrarea aceasta e interesantă şi prin aspectul ei social: 
eroii sint intelectuali din „buna societate” engleză, Hilary e scri- 
itor şi Bianca se ocupă cu pictura. 

Într'o societate care profesează cultu! voinţei, disoluția ei, 
operată la o anumită categorie de indivizi, devine un fenomen 
cu deosebire interesant. Lui Hilary, dezvoltarea şi prelucrarea 
continuă a intelectului i-a fiitrat nedeciziunea in toată țesătura 
personalităţii sale morale: „Ca o lentă şi subtilă otravă, această 
mare calitate, această conştiinţă vie şi clară de sine, se impreg- 
nase în sufletul său, cuprinsese fiecare parcelă a spiritului său, 
atit de mult, incit a gîndi într'un fel definit, sau a faceo acţiune 
determinată, îi devenea vizibil greu”. 

Din acţiunea romanului, în care apare şi ligura stranie a ba- 
trinului filozof Stone, teoreticianul fraternității, se degajează ideia 
că Iraternitatea e o iluzie. Clasele sociale sint închise în zidurile 
propriilor lor tradiții, aspirații şi educaţii, inapte să înțeleagă şi 
să pătrundă sufletul celorlalte, Mai mult decit atit: in societatea 
înaltă, în care intelectul se Counpăcă. puas la anihilarea impulsu- 
lui natural de viaţă, dezvoltarea  individualismului face din fie- 
care om o cetate spirituală și emotivă, inaccesibilă celorlalți. I- 
deia aceasta a fost tratată, in alte împrejurări, de Pirandello şi 
de Barbusse, în L'enfer. 


60 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Ca să accentueze modificarea profundă a naturii umane pro- 
dusa de rafinarea disolvantă, intrată în singe, Galsworthy aduce 
în arenă pe una din acele femei simple, născute pentru atracţie 
animala şi iubire. Ea devine centrul genetic al acţiunii şi face să 
vibreze, în senzuri diferite, personajele din jurul ei. Puternic a- 
tras spre dinsa, Hilary o părăseşte, in cele din urmă, deoarece 
simte intuitiv că ea nu poate corespunde cerințelor sale rafinate 
de o educație îndelungată, 

Amorul e şi aici o temă principală, ca izvor de observaţii 
psihologice şi o temă accesorie pentru concluziile de ordin social, 
care dau titiul romanului, vădind prăpastia dintre clasele sotiale, 
pe care nu le poate uni nici singura putere suverană care de- 
päşeşte graniţele ; dragostea, 

Concluziile ce le degajă romanele sociale ale lui Galsworthy 
nu revarsă prea mult optimism. Ar fi greu de stabilit precis ce 
urmăreşte autorul, Romanele sale iau în mod hotărit apărarea 
celor slabi. In Justiție, Lealitate, Fereastra, şi în celelalte piese, 
nobleja gindului se desvălve cu acea claritate, pe care o impune 
natura speciali a genului. Dar realitatea socială pe care o re- 
velează romaneie şi piesele scriitorului englez, e jertfirea, aproape 
inevitabilă, a celor slabi. In filozofia amară a concluziei nemăr- 
turisite, se poate intrezări adevărul crud al vieţii. 

Prublemele sociale puse de Gaisworthy absorb, în mare 
parte, interesul laturii sentimentale a romanelor sale. Cu toate 
acestea, Floarea întunecată, Un sfint şi episoadele tuturor ro- 
manelor sociale, fac să apară, în toată plinătatea, talentul său de 
evocator al dragostei, de portretist variat şi fin al femeii. Gra- 
vitatea problemelor sociale şi duritatea observaţiei, în analiza de- 
viaţiilor dela contactul hrănitor al omului cu natura, n'a îimpedi- 
cat pe scriitorul englez să consacre pagini de o vigoare remar- 
cabilă, studiului problemelor pasionale. Floarea întunecată e un 
roman consacrat în intregime variațiilor sentimentale, dela virsta 
fragedă a adolescenţei, pănă la maturitate. Eroul e un sculptor, 
Mark Lennan, cu acea sensibilitate delicată şi vibrantă, proprie 
artiştilor, care face din ei instrumentul receptiv ideal pentru inre- 
gisirarea nuanțelor infinite ale dragostei, 

Pornirea intraripată, dar fără vigoarea sentimentului, din pri- 
maâvara vieţii, pentru Ana şi Sylvia, —pasiunea violentă şi tumul- 
tuoasă, din vara vieţii, pentru Olive, şi cea de pe urmă, tirzie, 
profundă, devastatoare şi dezolată, pentru Nell, sint prilejul destă- 
şurării unei palete bogate de culori şi al unei priviri învăluitoare 
şi înduioşate, în evocarea melancolică a vieţii. 

Galsworthy conduce cu o mâestrie sigură firul acţiunii prin 
țesătura complicată a evenimentelor. Bogătia inspirației şi a mij- 
joacelor impresionează. Nici una dintre cele patru eroine, evo- 
cate în plinătatea radiantă a vieţii lor, nu seamăn! cu celelalte, 
Ana, e maturitatea pasionață şi turburătoare a femeii, Inainte de 
a trece panta inspre renunțare ; Sylvia, tinereța naivă şi idiică ; 


P 


Soone V Pruna așa cum am re 


ROMANELE LUI JOHN GALSWORTHY 6! 


Olive, strălucirea afirmării temperamentului feminin, într'o trecere 
încă nedistinctă, dela adolescență la maturitate: Nell, un vis de 
frumuseţe şi de tinereţe, trecut ca un fulger luminos prin insera- 
rea aicea a vieţii, 

iectul nu e nou, dar tratarea vădeşte însuşirea esenţială 
a romancierului : creaţiunea vieţii, Această calitate o are Gals- 
worthy cu prisosință, Ea accentuiază deosebirea dintre romanul 
englez modern şi cel francez. Romanul englez, cu Benett, Hardy 
şi Galsworthy, a rămas la tradiţia creata de Thackeray, Dickens 
şi de George Eliot, de a perpetua genul în ceiace formează e- 
senţa lui animatoare (mişcare, viaţă, conflicte pasionale şi mo- 
rale), pe cînd romanul francez modern, căutind, cu orice preţ, 
lorme nouă de gindire și de expresie, pare a uita esenţialul : 
mină caracterele, sau le arţificializează prin storjarea spre origi- 
nalitate. 


+ 


Războiul din deceniul trecut nu a lăsat indiferentă inspirația 
romancierului englez. Războiul anglo-bur fusese odinioară sem- 
nalul unor prefaceri însemnate în concepția umanitară a poporu- 
lui englez, şi cea mai mare dintre romanele sociale anali- 
zate, au urmat stăruitor pe calea reacţiunii impotriva unor va- 
lori morale, considerate pănă atunci inatacabile. Romanul Un 
sfint analizează urmările războiului „european“, în clălinarea t- 
dificării moral-religioase a tineretului englez. Maimuţa albă care 
formează urmarea recentă la Forsyte „ evoacă unele as- 

ale problemelor create de distrugerile războiului. Insuşi tit- 
ul, împrumutat unui tablou, este simbolic şi menit să oplindească 
dezechilibrul omenirii in urma acestor grave zguduiri. Piesa Fe- 
reastru amintește stăruitor, dar lără o semnificaţie deosebită, i- 
maăginea aceleiaşi conflagrații universale, 

Dintre toate scrierile lui Galsworthy, Un sfint este cea mai 
profund omenească. Rar un roman poate da cetitorului atitea 
momente de înaltă satisfacție a spintului. Nimic din uşorul re- 
torism intilnit, alocuri, în romanele sociale, sau din deviația 
remarcată în Pcorietaree Aici autorul nu delimitează critic per- 
sonalitatea eroului, ci toată viața lui, cu particularitățile şi cu e- 
tica lui, se desprinde din acţiune. lui Edward Pierson, 
sfintul, e vie dar tă tără lovitun de daltă, ca în Forsyte- 

instrumentul creator înaintează încet, dar destăşoară pro- 
gresiv, uimitor de vie, personalitatea. Conflictele morale păstrează 
acea intensitate, pe care o degajă însuşi fondul de viață şi de 
credinţă al personagiilor. 


* Preocupindu-mă de cel rămași în viață, nu am pomeni! de ex- 
mal sus mumai pe scrillorii en- 
ă să creeze. 


62 VIAŢA KOMINEASCĂ 


DP n a a 


„Stintul“ este vizionarul, căruia îi apare ambianța ome- 
nească prin imaginea morală pe care şi-a creat-o singur despre 
dinsa, În virtutea acelei inchipuiri mistice, care-l face să per- 
veapă aspectul lucrurilor prin  „stințenia, datoria şi credința” de 
care sufletul său e impregnat, el impune fiicei sale, Noelle, sa- 
crificii care ameninţă să-i nimicească bucuria vieţii. 

Stinţenia e considerată aici, nu atit ca produs al unei con- 
vingeri religioase rigide, cît ca punind conceptul moral deasupra 
avintului impetuos al vieţii şi ignorindu-l pentru triumful princi- 
piului. In atmosfera aceasta se simte o adiere de jansenism. 
Cuvintul final al autorului nu există, aşa cum e absent in toate 
romanele sale, dar în concepția lui intimă, discret desvăluită în 
opere, concluzia nu poate fi decit aceia a respectului vieţii şi a 
umanizării moralei, Cu toată această simpatie pentru triumful natu- 
rii neîncătuşate, el a creat figura lui Pierson, simbolizind princi- 
piul contrar, cu un desăvirşit respect, conservindu-i întăţişarea u- 
nei noblețe superioare. Cugetarea înaltă, atitudinea stapinita, 
demnă şi profund umană, care au inspirat această lucrare, sint 
semnele unui occidentalism intrat demult în singe, 

Portretul Noeilei şi al Leilei sint pline de viaţă şi nuanţate 
in telul delicat, care e o particularitate a desenului eroinelor lui 
Cinisworthy, Un moment É argien ie merită să fie reținut. Noelle 
stu îngenunchiată, în biserica unde oficiază tată! ei: „Faţa-i re- 
liecta mai ales expresia pe care o fixase Lavendie pe portretul 
ei, acel aer de aşteptare nedefinită, de aşteptare a acelor clipe 
supreme ale vieţii, a acelor chinuri fugitive, pe care existenţa le 
rezervă sufletelor omeneşti... o privire, nici lacomă, nici decep- 
ționată, înecată în vis şi în aşteptare, care citeodată se infläcära, 
se adincea, apoi revenea la melancolica ei visare“, 

Un joc atit de bogat al nuanţelor, numai în citeva rinduri, 
nu l-ar putea realiza mulţi scriitori moderni şi el e cu atit mai 
remarcabil la autorul care a creat figura en i şi inllexibila a 
lady-i Casterlay, sau duritatea burgheziei engleze, în portretele 
impresionante ale Forsyt-ilor. 


Talentul de analist al pasiunilor l-a manifestat autorul en- 
glez pe o scară întinsă şi cu mijloace surprinzător de variate. Su- 
punerea pasivă a femeii, din unele romane, alternează cu reac- 
hunile tenace, rezistente şi de o forță desnădăjduită, din altele, 
Analiza lui Galsworthy nu e numai aceia a unui moment. Au- 
torul englez cunoaşte tresăririle conştiinţei, regretul, revenirile 
speranţei, impulsiile disperării, revolta vieţii împotriva realităţii 
triumful instinctului, legea inilexibilă a rigoarei sociale care moaie 
voințele şi sugestia naturii care revelează cu cruzime legile ne- 


______ ROMANELE LUL JOHN GALSWORTHY 63 


cesitaţii. In această disecare metodica a främintārilor sulleteşti 
s'ar putea bănui 0 oarecare cruzime, dacă un sentiment adinc 
uman şi compătimitor, nu ar pătrunde prin țesătura întregii opere. 

O viaţă interioară vibrantă, specilică literaturilor nordice, 
animi cursul intimplărilor, Metodei analitice i se subslitue adese- 
ori expresia sintetică, mărind intensitatea emoţiei. Cind Noelle 
afla vestea morţii iubitului, dupăce jertfise pentru dinsul tăria 
tradiției şi onoarea familiei, o prăbuşire imensă se produce in 
suiletul ei. Galsworthy o exprimă în două rinduri, într'o imagine 
de o simplicitate sugpestivă : „Ea luă Times. Avea tocmai des- 
tulă lumină și începu să cetească lista funebrä: „Morți pe cîmpul 
de onoare"... pănă în clipa cind luna o lumină, întinsă pe par- 
chet, cu jurnalul căzut din mini lingă dinsa“, Atit, şi descrierea 
se încheie. Impresia e zguduitoare şi fixeaza cu lorță tabloul 
evocator., i 


Aceste insuşiri superioare fac din opera lui Galsworthy o 
succesie de ima vii, în care se oglindesc aspectele cele mai 
interesante ale iei contemporane. Brunetiere, în examinarea 
operei lui George Eliot,” a putut spune că fiecare pas făcut in 
cunoașterea personagolor acesteia „este un tăcut în cunoay- 
terea omenirii”, tot atit de temeinic poate socotită opera lui 
Galsworthy ca un document preţios, care conservă starea de 
spirit a societăţii engleze uctuale, m 

Am văzut că, În romanul social, puterea tradiției zdrobeşte 
rezistențele contrare şi că, încercările de zguduire a zidurilor cas- 
tei, sint strivite de tăria convențiilor dominatoare, subt privirile 
induioşate ale autorului. Dar dincolo de aceste ziduri, unde stavi- 
lele sint formate numai de convingerea morală, ca în Sfintul, 
viața triumiă impotriva rezistențelor şi femeia işi urmează calea 
instinctului, în care simte izvorul ei de mintuire. 

De ce această deosebire, în cadrul aceloraşi consideraţii ? 
Nu trebue văzut aici respectul tainic pentru fundamentul unor 
anumite convenții, în interiorul cărora autorul ar dori numai o 
purificare, care să întărească rezistenţa lor viitoare? Să exami- 
näm Pig acest portret, pe care i-l schițează d-na Andrée Viol- 
lis: » prima privire aruncată asupră-i, iți spui: tipic englez. 
reci imediat în el pe fiul nege vechile şi i e fa- 
milii gentry-ei; a trecut prin Harrow apoi prin influenţa Ox- 
fordulni, A practicii cu o egală metodă sportul şi pe clasici. Siib- 
țire şi voinic, cu toate că are cincizeci de ani, înscriind într'o 
faţă brună profilul ñin cizelat şi curios frecvent în aristocrația de 
acolo, gesturi rare, maniere curtenitoare, dar distante, ţinută so- 
bră şi impecabilă, e un exemplar perfect al gentleman-ului bri- 
tanic. ÎI regăseşti subt toate latitudinile în mii de exemplare”, 


* Le romana naturaliste. 


64 VIAŢA ROMINEASCĂ 


+ 

Din liniile sumare ale portretului răsare caracterul ferm a! 
„gentlemanului“ care, ataşat cu mii de lanţuri invizibile de tre- 
cutul său ereditar, ajunge, prin puterea inteligenței şi a voinţei 
sale, să se ridice deasupra icr, fără a le fi putut înlătura cu de- 
săvirşire. O reţea invizibilă pare a-i stăvili elanul spre prefacer: 
sociale şi simpatia pentru triumful instinctelor şi al naturii nede- 
formate. 

Tendinţeie înalte ale operei, n'au putut străbate graniţele 
convenţiunilor. Ele au aspirat astfel, cel mult, la trezirea unei 
furtuni de asanare, în limitele tradiţiilor şi ale rutinei existente. 
Această furtună l-a surprins intotdeauna calm şi stăpin pe sine 
la „mijlocul cărării* vieţii, privind, de o parte şi de alta, alerga- 
rea continuă, vertiginoasă, a unei lumi de apariţii, create de în- 
irigurarea progresului social. 


Aureliu Weiss 


Din Rusia sovietică 


Situaţia actuală din Rusia sovietică sau, cum i-se zice acum 
oficial, — Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice,—tlind Izvorită din- 
tr'o serle de valuri revoluţionare, pentru a putea îi Ințeleasă mal ugor, 
trebue ca expunerea el să flo precedată de un scurt rezumat, în trà- 
sături principale, a procesului revoluționar rusesc cel puțin din seco- 
lal actual, cind s'au Inregistrat cele trei momente culminante. 

La 1905, după intriogerea de câtră Japonia a Rusiei imperiale, 
s'au produs acolo: revolte militare, mari răscoale agrare, greve în 
sparatul statului (poștă, telegraf, căl terate), greve in industria mare, 
lupte de stradă (mai insemnate la Moscova În mahalaua Presoa), mig- 
cări politico-sociale minoritare (in Polonia, Finlanda, Ucraina, Estonia, 
Letonia, Lituania, pănă şiin Basarabia). Ca rezultat a! acestul prim, 
lung, violent şi singeros val al revoluţiei, regimul politic s'a schim- 
bat intrucitva, introducindu-se un quasi-pariamentarism, cu alegeri, 
atruniei, discuţii politice şi oarecare libertate a presel. 

In Mart 1917, mişcarea revoluționară, ajutată de lofriugerea 
Rusiei imperiale în războlul mondial, a dus la schimbarea radicală și 
complectă a regimului politic imperial. 

Valul revoluţionar, inceput |n Octombre 1917, după mari lupte, 
vărsări de singe, războtu civil, teroare şi foame, a dus la „dictatura 
proletariatului” şi comunism. 

Cauza principală a tuturor acestor valuri revoluționare a fost 
serezolvirea Ja timpul oportun a chentiilor esențiale din viaţa lo- 
ternă a statului rua şi anume: 1) a organizării politice, 2) a orga- 
mizării agrare, 3) a drepturilor naționalităților, 4) a orgaoizaţiilor 


muncitoreşti, 

revoluția rusească, aşa cum s'a dezvoltat până la 
dictatura proletariatului şi comunlsm, n'ar îi avut aceiaşi mers şi a- 
celeaşi rezultate, dacă n'ar f existat şi anumite condiţii Internaţio- 
nale: războaele (ruso-japonez și cel mondial) precum şi capitalul 
mondial străin, care a lafilațat și tructiticat lodustria mare ln Rusia, 


5 


66 VIATA ROMINEASCĂ 


a născut şi dezvoltat proletariatul industrial rusesc şi, impreună cu 
èl, dogmele socialiste şi comuniste europene, 

Forma absolutistă, centralisti şi polițistă a statului in:perial, ©- 
punerea lul la rezolvirea chastillor enumerate, au ingrămâdit în su- 
filetele maselor mari de țărani şi Iucrâtori şi de popoare subjugate, 
o ură puternică. lo același timp, în iatreg aparatul statului, atară de 
o mică pâtură interesată, şi în mare parte din păturile colte şi bo- 
gate s'a Introdus, tie descompunerea, (Rasputin) fie dezinteresarea şi 
îindeterentismul pentru situsţia ţării şi lucrului public, fie opoziţio- 
nism direct, permanent, dar ascuns, pentrucă păturile și partidele e- 
voluționiste democrate şi radicale erau sistematic inlăturate de la 
conducere, 

Faptul descompunerii aparatului statului, ca și faptul opoziţia- 
nlsmulai și Indiferentismulul păturilor largi, suprapuse din Rusia im- 
perinii, ne explică ugurinţa căderii, quasi-subite şi quasi fâră singe, 
a regimului țarist. In Mart 1017, nesuzţiout de nimeni, in mijlocul 
răebolulal mondial, şi nerezisteața pâturilor avute și culte din Rusia 
față de revoluția din Octombre 1917, 

Ura protundă, acumuia'ă (a masele de țărani, lucrători şi ia 
popoarele subjugate. ne explică violența revoluției ruseşti din Oc- 
tombre 1917, fără să ultâm însă, în această privință, ici cuviatele 
lut Maxim Gorki: „la forme cerurile de la revolutiona s'explique pour 
mol par I'xceptlonelle cruauté du peuple rosse“, 

intirzierea şi oprirea dezvoltării normale a partidelor politice 
ne explică pasivitatea partidelor mijlocii şi ntputința de a găsi solu- 
tille traasacționale evolutive. 


După re-olnția politică din Mart 1917, se impuna rezolviren 
urgentă a chestiei războlulul, Improprietâririi țăranilor, drepturilor 
popoarelor subjugate şi a muncitorilor industriali. Toate partidele po- 
Htice din Rusia s'au pronunțat! pentru continuarea râzbolelui şi pèn- 
tru aminarea rezolvirii chestiel agrare, a popoarelor subjugate şi a 
muncitorilor, cântind crenrea vnul aparat (parlament), care să io re- 
zolve, după voința exprimată de aleşii ruşi, Singură conducerea par- 
tidului comunist rus, urmărind prin toate mijloacele revoluția socială 
rusească şi mondial, şi bizalndu-se pe organizațiile muncitoreşti, cul- 
tivate din 1905, s'a pronunțat clar gi repede: a) pentru pacea imë- 
diată, prin fraternizare cu Inamicul şi părăsirea frontului; b) pentru 
rzolvirea imediată a chentiei agrare, fAră nici o lege, sau aparat, ci 
cm vor vrea și pute: locuitorii flecärul sat; c) pentru rezolvirea 
imediată a chestiei mnncltoregti, prin punerea muncitorilor în deplina 
s'âpinire, imediata şi fă+4 nici olormă, asupra fabricii sau industriei to 
care lutrreză,—şi a) pentru rezolvirea chestie! naționalităților prin 
autodeterminare până ja drspârţire, 

Pe ling acestea. partidul comunist a proporidult atunci, con- 
ducerea momentană a armatei prin comitete alese, până la desfiinţarea 
armatei permanente şi Inlocuirea el prin națiune armată, destiinţarea 
discipline! şi In special a pedepsei cu moartea, ln materie poiltică 
ci proclamau: destiințarea claselor privilegiate, liberiatea absuloră a 
presei, cuvintului, Intraniritor, cultului, egalitatea complectă şi abso- 
lută, politică, socială şi eccnomică, libertatea învățămintulul gi a par- 


3 DIN RUSIA SOVIETICĂ Je, 67 


tidelor politice, la materie social-economică au promiscomanism in- 
tegra! : desilințarea orlcărul drept de proprietate individual, comu- 
nizarea și o=ționalizarea tuturor averilor, organizarea producției pe 
baze comuniste și a distribuirii produselor pe baze cgalitare: toate 
serviciile publice şi toată producția la dispoziţia mastilor. 

In mediul primitiv şi lacuit al popoarelor din Rusia, unde, aiš- 
turi de Industria mare occidentală se găsesc toate fazele, prin care a 
trecut omenirea, inceplad, dela nomazi, crescători de reni ln tundre, 
trecind prin stadiul patriarhal, agricol, stadiul feodal cu meserii și 
mici borghezi, cu analtabetism fără pâreche io lume, cu naivitate și 
încredere In cuvintul spus și scris, (căci Rașii erau deprinși să știe 
cå celace nu este permis, nu este vorbit şi scris public, lar dacă se 
vorbeşte și se scrie public, Inseamnă nu numai câ este permis, dar 
oarecum ordonat de stăpinire),—această propagandă, corespunzled şi 
“Înstinctelor primitive (mergi ocasă, stâpineşte pâmiatul și fabricile) 
a atras câtră comunişti toate masele, in specia! de pe front; ele pun 
imediat în practică programul comunist, în părțile importante și Inte- 
pesante pentru el: dezertează de pe froot şi acaparează averile; ele 
sint sigure şi de putinţa realizării comunismalui economic egalitar și 
etatist : au au avut elo oare ani de-arindul în armată, mincare dela 
stat, haine, adăpost, Instrumente, ajutor pentru familii? 

Astfel masa imensă, dezertind de pe front şi expropriind priu 
forță și violență averile, device subjugată, prin complicitate, partidu- 
lui comunist, care, ta mijlocul descompunerii armatei și aparatului 
statului, din lucrâtori fanatizaţi, precum şi din așa zisele comitete de 
săricime (deciasaţii satelor şi oraşelor) își organizează garda roşie 
—armata partidului, pe bază de discipiiaa aspră şi riguroasă. 

Cu ajutorul acestei armate, cu adeziunea activă a masej lucri- 
torilor şi ţăranilor dezertaj! din armată şi ocupați cu exproprierea, 
in mijlocal dezisnţulrii urii shibatice, acumulate, pe de o parte, șia 
inditereaţei, a neutralității, pasivităţii şi neputinței de altă parte, co- 
munigtii distrug întregul aparat politic, economic și social alimperiu- 
tal rus, spectacol ia care asistă, bucurindu-se şi diad chiar ajutor 
activ popoarele subjugate. 

Tiezlu şi deta perilerie incep tacercăriie de restaurare; dela 
Don, Caucaz şi Ucraina: Corallov, Crasnov, Denichio, Vranghel, din 
Siberia Colceac, din Estonia Yudenici. Ele nu reuşesc, ŞI cauza prio- 
cipals a nereugitei lor a fost, şi este lacă, frica, mal cu seamă ați- 
aniilor, cA restaurarea ar H adus sau va aduce pedepsirea lor peo- 
tru derertare și exproprierea averilor, precum şi frica popoaretor 
subjugate că reataurarea ar fl adus, san va aduce, vechea robire, 

Râzbolal civil dezlfnţoit ln imensul Imperiu, a excitat şi ma! 
mult patimiie. A fost unt! din cele mal pliae de sloge și norolu, din 
cite a cunoscut omenirene S'A isprâvit cu Infriogerea imperialigtilor res- 
tauratori, descompuş! şi nesunţinuţi suficient de statele occidentale, 
care în Imprejurările grele ale războiului mondial, și după el, au a- 
veau nici prea mare interes de restaurare fo Rusia, aici nu aveau pu- 
tinja de a o face. 


In mijlocul războlului civil, cum era şi naturali, s'a inatalat în 
“Rusia dictatura, Ea s'a exercitat de conducâtorii partidului comunist 


PR VIAȚA ROMINEASCĂ 


ta numele acestul partid şi al proletariatului. Ea ccontiună şi acum, 
după zece ani dela revoluție şi după şase dela Incetarea răaboiblui 
civil; sint suprimate toate libertăţile şi vechi şi novè, promise şi pro- 
pagate de partidul comunist. 

Nu există libertatea presei. Nu există altă presă decit a gu- 
vernulul, adică a partidului ccmunist oficial. Chiar stiipii comunis- 
mului, vechii tovarăşi de exil și acțiune revoinționară, din anil grei 
ai revoluţiei şi războiului civil, ai lui Lenin,— Trojky, Kamenev şi 
Zinovlev—acum, cind nu Impărtășesc in mod absolut complect felul 
oficial de a conduce partidul comunist, statul rus și politica lui in- 
terră și Internațională, deși râmin strict în dogma partidului, ln püre- 
riotul lul,—n'au voe să scoată un jurnal sau revistă de polemică cu 
oficialitatea, ci sint siliţi să recurgă la tipărituri şi propagandă aro- 
nimă şi clandestină, 

Nu există libertatea cuvintului şi a intrunirilor, no este per- 
misă organizarea nitor partide, nici chiar comuniste, decit a celui o- 
ficial. Nu există libertatea invâţâminiului. Nu sint permise alte gcoli, 
decit ale statului pi cu programele și sistemele lui. Nu există egali- 
tate civilă şi politică. Numai proletarii şi țâranii săraci au dreptul 
de vot şi sint eligibili ; numal ef şi descendenţii lor au dreptul la ic- 
văţămiatul superior; descendenții altor clase sociale no au acest 
drept, chiar dacă ar îi de fapt nu numai proletari, ci chiar pauperi. 
Asttei in locul vechilor clase sociale privilegiate s'a creat una nocă 
—a proletarilor comunişti, 

Armata permanentă este şi acum fundamentul pe care e aşc- 
zată latocmirea statului rus, fa forma lul actuală comunistă, Această 
armată nu sè deosebeşte intru nimica de cea țaristă ca organizare și 
conducere, Acelaşi disciplină severă, cu pedepse, Intre care se pre- 
numără și moartea, chiar în timp de pace; aceleaşi grade şi lipsa 
oricărel discuţii și eligibiiităţi, şi aceleaşi termene lungi pentru inca- 
zarmare şi serviciu, Cu deosebire, că pe ilngă fiecare divizie este 
un regiment special de gardă roșie, privilegiaiă, chemată a face po- 
liția specială şi represiunea. În locul portretelor țarilor şi generalilor 
vechi ln căzărmi, sint portretele lui Lenin, Frunză, Radec, Dzerjio- 
sky, un timp ale lul Trojky (acum siat eliminate) ; lo locul icoanelor, 
stau portretele lul Marx şi Engels; în locul bisericii, clubul lui Lenin; 
in locul regulamentelor pe bază de credinţă ortodoxă, far și patrie, 
—actleași regulamente pe bază: Internaționala, Lenin şi comunism, 

Justiția este de clasă : proveniența impricinatului din proletariat 
sau țărănimea comunistă, este o circumstanţă atenuantă ; proveniența 
din preoțime sau din fostele clase burgheze, este mai muit decit o 
circumstanță sgravantă. 

Aparatul administrativ şi polițienesc este extrem de umiliat și 
centralizat ; Insușşi partidul, in congresele sale, se pilnge de pletora 
de tancţionari, de biurocratism sec, de complexitatea și paralelismul 
lastiteţiitor, 

paralul administrativ şi pollțisnesc al statului comunist esie 
cu atit mai umflat şi mai complicat, cu cit pe lingă Instituţii obig- 
nuite în această materie în toate țările, mal conține: Instituții pea- 
tru combaterea mişcăriior contra-revoluţionare, iestituţii pentro pro- 
paganda comunismului, instituții pentru conducere, control şi edu- 
cație a partidului, instituţii pentru industria și comerţul statului, 
institeţii de credit Intern și extern, lastituţii ale statului pentru 
controlul gospodărie! de producere, credit şi distribuție ; iaatituţii ale 


DIN RUSIA SOVIETICĂ 69 


partidului pentru controlul aparatului statului și a Tastituțilior de gos- 
podârie a statalul... - 

Astfel că in forma politică, regimul comunismului In Rusia este 
nu numai o continuare a regimului absolutist, centralist şi polițiat, 
prohibitiv, de teroare și spionaj, a! ţarismului, ci o exagerare a lul 
ta maximum posibil. 

El este de altfel ugor explicabi! şi în afară de tradiţia multi 
seculară din Rasla, prin situația de fapt. Toată puterea politică în 
uniunea republicelor socialiste sovietice se exercită în numele parti- 
dulu! comunist şi a proletariatului Industrial, Orl aceşti dol factori sint 
extrem de reduși. Cifrele oticiale arată că la 1924 fa partidul comu- 
aist, impreună cü candidații stagiari, se numărau 446000 membri, dia 
care : 196000 (44 în sută) lucrători, 128009 (14 la snt) tarani, 121000 
(28 la suta) fnocţionari ; ta Iulie 1925 erau 911000 membri și candi- 
daţi, din care: 534000 (58 la sută) lucrători, 216000 (23 la suta) pi- 
reni, 160000 (17 la sută) funcționari. In 1926 se numărau: 1025000 
membri şi candidaţi. Numărul membrilor din partidul comaniat ta ra- 
port cu numărul luceătorilor şi țăranilor după datele oficiale, s'ar pre- 
zenta astfel: în 1924,—erau in partidul comunist 7 ta sută din tota- 
lal lucrătorilor din Rusia, lar in 1925,—8 la suta; diaotre țărani, ln 
partidul comunist în 1924 se numărau 0,26 la suta, lar în 1925 0,37 
ia sută, socotiți In populaţia masculină, între 18—60 ani, Din lucră- 
torii din ludustritie mari (1605000) în 1924,—12 la sută erau în par- 
tidol comunist tar în 1925 (1845000),—23 la sută. 

După cifrele date de Stalin, actualul conducător de fapt al Ru- 
sie! sovietice, in 1924 erau la toată Rusia 5 00 inerători, Inciuziy 
Tadustriile miti, meseriile, lucrătorii de sezon, lucrătorii agricoli (cu 
1000000 argaţi și 780000 șomeri), pe cind popniația totală se socotea 
la cirea 140000000 inenitari, In industria mare se socotea tot după 
ie lg 1924,—1603000 lucrători, în 1925,—1845000, lar în 1920,— 


Dia aceste cifre se vedo cit de subțire este stratul proletariau 
ta Rosia sovietică şi cit de subțire, chiar în acest strat, pătura co- 
ministă, pentru a putea răminela putere şi conduce statal fira dieta. 
tură, teroare și splonaj. 


Prio războlu civil, teroare, foame, epidemii, vechile clase sọ- 
claie dia Rasla au fost exterminate, expulzate sau reduse ia mizerie, 
ca vrăjmaşe poporului sau ca reprezentante ale vechiului regim po- 
Mie şi social, odios, Tot pâmintul a trecut In mioa țăranilor, toate 
fabricile, uzinele și minele la mina lucrătorilor, toate băncile şi ca- 
pitaluriie, la mina statulal, Dar procesul acesta de expropriere vio- 
lentă a averilor şi de nivelare în egalitate economică, numai la două 
straturi sosiaie: proletariat-ţărănime comunistă,—a nimicit economilie 
acumulate, orgaalzarea producției, producţia şi desfacerea el. Nive- 
laraa tuturor s'a făcui la jos: fa foame, sărăcie, goliclune, bol și 
săibătăcire geaerală. Orice producție industrială incetase, Oragele 
pu mal aveau ce da satelor în schimbul hranei, de carc aveau ne- 
vos, Speranţa că țărănimea, recunoscătoare comunismului pentra på- 
miatul luat târă plată, va pune la dispoziția statului proletariao mij» 
loacels de existență şi recunstrucție, ou s'an adeverit. Ataaci s'a pus 
p2 birani impozit la natură : țăranii trebuiau să dea atatalul proleta- 
rian tot ce prisosea peste nevolle lor, a familiilor lor şi necesităților 


70 VIAŢA BOMINEASCĂ 


tnsemlațirii. In schimb, îi se dădea hirtie monedă, fără valoare şi 


literatură comunistă : ne existiad alte mârturi pentru schimb. ŞI cum 


țăranii refuzau acest schimb, s'au trimis împotriva lor expediţii ar- 
mate, pentra scoaterea „prisosurilor alimentare“, La aceasta țăranii 
+a răspuns prin ascunderea „prisosurilor*, prin reducerea suprafeței 
arabile la strictul necesar numal lor şi prin răsconie, Aceste râs- 
coale au avut repercusiuni fn flota dela Cronştat și In armata roșie, 
care cupriadea și cuprinde și astăzi un numër insemoat de ţărani. Ne 
se mal putea merge Inainte cu nivelarea, naţionalizarea şi comuniza- 
rea economică... 

Sit de foame, de lipsă de producţie și de transport, în laţa 
răscoalelor ţărăneşti şi ameninţat de răscoale în armată,—Insuşi Le- 
nia a trebuit să renunțe la comunismul integral, violent, în ce pri- 
vegte producția, distribuţia, schimbul, piața, creditul, economiile, ca- 
pitatal,—şi a inaugurat un alt sistem, Cu atit mai mult a fost sit 
Lenin şi partidul comunist să-şi schimbe sistemul comunist inte- 
gral, cu cit, cu acest sistem, insuşi proletariatul industrial, in numele 
căruia se ticuse revoluția socială şi se inaugurase dictatura comu- 
nistă, era nu numal în profundă suferință ci Intr'o constantă şi re- 
pede diminuare şi deciasare, 

Cind Industria mare rusească a fost naţionalizată şi trecută în 
mina |ucrătorilor, elementele burgheze: Inginerii, administratorii, con- 
tabilil,—au fost excluşi fle direct, fie prin faptul cgalizării salariilor 
taturor la nivelul salariilor salahorilor ; pe lingă aceasta, din incon» 
ştlență sau mizerie, iucrătorii luau materii brute, piese, combostibil, 
etc., pe care le comercializau pe cont propriu, pe ascuns; ei au re- 
dus orele de muncă la minimum şi salariile ia maximum, fără nici us 
raport cu rentabilitatea producţiei, care se dezorganiza din zi în zi, 
până a incetat cu desăviryire, Lucrătorii industriali, deşi nu mal lu- 
crau, erau plătiţi de stat; dar plata, făcindu-se în hirtie monedă de- 
preciată, nu se puteau hrăni cu ea oricit de mare ar îl fost. Nemat 
putiad trăi in aceste condiții, lucrătorii au pärāsit fabricile şi s'am 
apucat de mici meşteşuguri şi agricultură la ţară. Era deci pericol 
evident ca substratul însuşi al dictaturii proletariene, proletariatul 
industrial să dispară prin declasare şi emigrare la sate, 

Pe ds altă parte, cum industria rusească în cea mal mare parte 
era şi este adaptată nu atit nevolior populaţiei, cit necesităţilor enai 
stat imperial, părea evident câ refacerea industriei nu se putea Incepe 
decit prin restabilirea întălu a aparatului statului, lar a acestuia, prin 
restabilirea în primul rind a producție! agrare,—nepotiad [i nici o spe- 
tanță de a obține capita! străin, în acel timp de comunism Integral. 

Cum incercările de a comuniza agricultura nu au reuşit, cum 
massa imensi ţărănească, complice cu comunismul (ja derertare de 
pe front, la expropriere violentă şi la rezistență impotriva lncercă- 
rilor de restaurare) n'a primit să muncească aşa ca tot ce produce, 
peste minimum de existență fixat de alţii, să treacă la alţii,—dia 
toate aceste motive s'a renunțat la comunismul Integral şi s'a recurs 
(1921) la sistemul, numit N. E. P. noua economie politică, care în 
realitate insă nu cra decit vechea economie politică: Intoarcere la 
sisteme! capitalist burghez, N. E. P, a constat în faptul, că țăranul a 
fost läsat de capul lal: să stăpinească individual! pâmintul să-i trans- 
mită prin moştenire şi arendare, să-l! cultive după înțelegerea sa, chiar 
cu lucrători liber angajați; produsa! muncii iul să-l! poată viode pe 
piață, pe prețuri libere ; statul proletarian cumpără şi el dela țăran 
pe prețul fixat de stat, dar țăranul e tiber să vfodā snu nu statulal, 


DIN RUSIA SOVIETICĂ 71 


Astfel, rezistiud prin masa lul imensă comunismulul, țăranul dia 
Uniunea republicelur socialiste sovietice a rămas În starea lul de mic 
burghez, de fapt proprietar absolut pe pâmintul său vechiu sau pe 
cel luat de la marele proprietar şi împărţit, nu după o lega unitormă 
sau după o dogmă teoretică, ci după tradiţiile şi imprejurăriie locale 
şi după forja şi puterea de cultură a flecârei! familii. ŞI astăzi, ca 
şi altădată, chlar de cătră comunişti, țăranii sint clasaţi lo trel ca- 
tegorii : săraci, mijlocaş! și chiaburi, după cactitatea de pămint pe 
carte o posedă, sau cultivă, său după numărul și varietatea capete- 
lor de vite pe care le posedă, Pa cel dintăiu (al căror aumâr variază 
dela statistică la statistică după nevola de a dovedi, fle scădeiea nu- 
mărului lor—deci serviciu adus de comunism țărănimii, fle mărirea 
numărului, ca bază pentru reluarea activităţii de comunizare a ţără- 
nimii şi pentru a indica pericolul întăririi chiaburilor—cămătari gi ex- 
ploatatori) s'au bizult comuniştii în perioada de râzbolu Impotriva 
marilor proprietari şi capitalismului; acum îl interesează mal mult 
producătorul mai bun, adică ţăranul mijlocaş, ei constituind mulțimea, 
Țăranul chiabur este rën văzut in teorie şi declarat vrâjmag; în 
practică insă, acesta adaptindu-se situaţiei şi deghizindu-se in mij- 
jocag (este aşa de grea distincţia între ei, după țări, regiuni, chiar 
ani) constitue cel mai puternic nucleu de mică burghezie (alături de 
mijlocaş!) care prio Hecare en de recoltă bună şi prin economisire 
devine ala ce fa ce mal puterpică și mai diferențiată, 

Pe timpul comunismului violent și integral, cind industria mare 
cra redusă la neant, toate nevoile societăţii de produse Industriale, 
care căutau să fle satistăcule măcar ln măsură mivimă, au provocat 
o creştere mart a meseriilor şi a micilor industrii; ne tilad copco- 
rate, ele au luat avint, Acomodindu-se realităţii, paraleli cu tolerarea 
şi apoi admiterea burgheziei ţărăveșii, căreia | s'a admis fn 1924 in 
mod legal și dreptul de arendare și de angajare de lucrători, s'a to- 
jerat și apoi sau admis legal şi micile gospodării burgbeze ale mesc- 
riaşilor și micilor Industriaşi, pănă ia 20 de lucrători. Tot atunci şi 
mai tirziu, pentru încurajarea producției, unele fabrici mici, naţlona- 
lizate dar părăsite, au fost arendate la mici iadustriași, 

Pentru comercializarea produselor burgheziei țărănești, a mese- 
rlaşilor şi micilor Industriaşi, a trebuit să se admită și al treilea ele- 
ment burghez: negustorul,—care cumpără, adună, inmagazinează şi 
destace maria, creditează pe cumpărător şi pe producâtor, 

Astfel s'a restabilit prin forța lucrarilor societatea burgheză : 
proprietate individuală, capital mobili, credit, procente, mariă, plaţă, 
depozit, magazin de en gros, magazin de detaliu, mostre, expoziţie, 
etalaj, etc., etc... 

Din produsul impozitelor statului pe venilurile din producţia a- 
cestei barghezii : apratt, de mici meseriaşi, industriaș! pi negus- 
tori,—comuniştii au putut să restabilească incet-incet aparatul statu- 
iul, drumurile şi apol industria statulu! naţionalizată, 

Astfel incit avem acum în Rusia sovietică următoarele tipari 
de gospodăria: 

1. gospodărie țărănească, care produce şi ii consumă singură 
tot ce produce; 

2. gospodărie țhrănească mic burgheză, care produce şi pen- 
tru piaţă ; 

3. capitalism burghez particular în industria mică şi în co- 
merțul mic; 


72 D= a VIAŢA ROMINEASCĂ 


„LIne SO 

4. capitalism burghez mare industrial In concesiunile date de 
statul comunist capitalului străin; 

5. capitalism de stat ln Industria mare etatizată, 

Toate aceste tipuri de gospodărie au dat: In agricultură 87 ia 
sută din producția antabelică (anu! 1925 după Stalin); iar Industria 
mare 71 la sută din producţia antebelică (anul 1925 după Stalin). 

Astfel, din iluziile comunismulul mistic, integral, violent și ni- 
velator, după imease sacrificii ou a rămes în materie economică decit: 

1, etatizarea Industriei mari; 

2, etatizarea comerţului de Import şi export ; 

3. etatizarea comerțului en gros, cu produsele industrie! mari 
a statului și cu mărturile importate din străinătate. 


t - 
i v 
A 


Situaţia aceasta politică şi economică, după zece ani de stor- 
ție gigantice, cu imense sacrificii, este deseori examinată şi revi- 
zultă In discuţiile partidului comunist, Et constată că procesul dife- 
reațierii societăţii din republicele sovietice creşte ; că, cu Incetarea 
rAzbolulul civit, cu mărirea producțiel,—s'a început şi o activitate 
politică şi culturală mal intensă ; dar că această activitate politică 
cupriade nu numai po lucrători, cl şi pe țărani și păturile burgheze: 
subt forma de tiemente fără partid, au Inceput criticile şi rezervele: 
sint țărani nemulţumiţi, se Intimplă diverse răscoale ; în țăran! începe 
să crească conştiinţa de clasă ; burghezia simte că creşte şi se to- 
tăreşte ; o parte din conducătorii industriilor mari, o parte din lucră- 
toril calificaţi, o parte din blurocraţia înaltă, o parte din specialiști, 
care acum in Rusia ou mal siat plătiți cu salarii unitorme, egale cu 
ale salahorilor, ci cu salarii diferenţiate, fac economii, caută plasa- 
mente pentru aceste economii şi asociații pentru micile tor capitaluri; 
toate aceste elemente îşi crelază o mentalitate și au tendințe mic bur- 
gheze. „S'a creat, zice Trojky, cea mal bună săminţă şi cel mal bun 
bulion pentru dezvoltarea burgheziei capitaliste şi cămătăreşti, care 
capătă din ce în ce mal multă solidaritate şi conștiință de clasă, 

Revizulnd situația, partidul comunist constată in interiorul său 
diterite curente de apreciere, din care rezaltă diferite tendinţe tac- 
tice şi Sua formule pentru linlia de conduită de dat partidului şi 
statolul, 

In primul find se discuti chestia Industriei miri. Grupul Sta- 
lin, Buharin, Ricov, Callala (in putere) alfturi de grupul Trojky, Ca- 
menev, Zinoviev (opoziție) sint de acord in a constata, că Industria 
concesionată este capitalistă şi că din punctul de vedere tehnic şi 
gospodăresc ea merge mal bine ca cea comunizată, care în această 
privinţă ar trebul s'o imite. Cit privegte industria naționalizată, ei 
diferă în apresleri: grupul Stalin ar îi fost dispus să o declare so- 
clatistă, iar grupul Trojky: capitalism de stat; au convenit însă, 
din cauză că membrii din ambele grupuri au condus în diferite tim- 
puri şi în diferite calităţi gospodăria lodastelală comunistă din U, R. 
$. $., să o considera: „de tip consecutiv socialist“, adică socialistă 
fa devenire, tatru cit, susţin el, proprietarul fabricii este statul pro- 
letarian, şi deci lucrătorul lucrează nu pentru capitalist, ci pentru 
proletariat, deg! pentru egoismul lucrătorului, lui îl este indiferent 
cine incasează supra-valutu. Cu ocazia acestei discuţii, aflăm din 


DIN RUSIA SOVIETICĂ 73 


gura iul Ricoy uneie detalii interesante asupra situaţiei Industriei 
mari naţionalizate din U. R, S. S.. „Până acum (Noembre 1926) in- 
dastris şi transaortul naţional au lucrat In pagubă, acoperită din alte 
teaurse ale bogiției naţionale (producția țărănimii şi micii burghezii, 
N, a.). Pâoă acum nu s'a putut amortiza nimic, Creşterea industriei 
a mers repede pentru câ s'au utilizat clădirile şi instalațiile exis- 
teate ; de acum inainte va merge mal incet, urmind a se face cons- 
truzții şi instalaţii noi. la acest scop trebuesc luate serioasa măsuri 
pentru reducerea centralismulul şi blurocratismulni ia gospodărie, care 
reprezintă în unele Industrii pănă la 27 la sută în raport cu numărul 
tucrătorilor şi prin revizii peste revizii și controluri peste controluri, 
se tulbură iautil mersol regulat al lacrurilor, De asemenea trebuesc 
tunte mâsuri ca să nu se mal importe din străinătate maşini de mo- 
dele vechi, ntrentabiie, sau maşini și instalaţii ool, bune, dar fără 
săi se îi pregătit lucrătorii noştri in timp pentru a ști să le intrehu- 
inţeze bine şi rentabi!,—ca si nu fim siliţi, după ce le stricâm sau 
ţa finem neutilizate, să importăm dia străinătate, cu prețuri mari, iu- 
crători străini ca să le repare, să le manipuleze şi să invețe pe ju- 
crătorii noştri. Fabricile noastre trebuesc sistematizate, S'a construit 
ia Moscova, cu mare cheltalaiž, o imensă fabrică de tăbăcârie şi pie- 
1ărie, fără să se ţia socoteală că la Rostov pe Don există deja o a- 
scmenea fabrică mare ; acum din lipsă da materii prime, dia lipsă de 
mevoe pe piață de marfa produsă, una din fabrici trebue să stea de- 
geaba,—caplta! mort şi lucrători fără lucru, Lipsa in ţară de ceruză 
şi de chibrituri a făcut că în toate părțile, fără pici un plan, să se 
coastroiască o mulțime de fabrici de acest fel; acum, jumătate din 
ele stau închise: capila! mort, pierdut, Fabricile noastre nu produc 
mäşini, din această cauză le importăm din străinătate, Jar cind foncer- 
câm să le facem in țară ne costă scump: sm construit tractoare ln 
tabrica Putilov : ne-a costat de cinci ori mal scump ca cele importate”. 

„Este incontestabil că trebue industrializată țara, pentra ca 
pe această cale sd se mărească numărul şi deci importanța și rolul 
proletariatului și să se creieze astfel condițiile esențiale materiale 
pentru soc 'etatea socialistă”, 

„Acum avem două curente extremiste: primul cere incurajarea 
prio toate mijloacele a agriculturii, ca apol în etape ulterioare să se 
pule problemele industrializării (Bogagevekyl şi alții, eliminaţi dio 
partid pentru această erezie țărănistă N, aut.) ; al doilea cere supra- 
industrializare (Trojky, Zinoviev, Kamenev), dar mergind pe această 
cale se vor stabili intre induatria şi ngricultura noastră raporturi ca 
intre Anglia şi coloniile el, pe cate le exploatează”, 

„Opoziția susține că prin diferenţiare, la sate, s'a reluat firul 
crelării fermerismului capitalist, stratificare, tar partidul ar sta pe 
loc, ar face concesii mice) burghezii, ca la urmă să fie silit să ca- 
pltuleze. E! cer ua impozit mare pe ţăranii, mici burghezi, ca, cu a- 
cești bani, să ne supraindustrializăm. Ori aceasta au se poate: få- 
tanul acum plăteşte statulu! o treime din venituri: a-l impune mal 
mult este a-l provoca, a rupe legătura ţărănimii cu proletariatul, a 
călca dogma lul Lenin, a provoca râscoale,—lucruri pe care le cu- 
noagtem. Esta adevărat câ capitalul particular a devenit mal organi- 
zat, mai activ, mal adaptat împrejurărilor, ta legături mai strinse cu 
statu! şi! el mal activ ; dar prin aplicarea strictă a legilor existente, 
ți vom stăpini, Da unde atunci bani pentru Industrializare? Na putem 
recurge acum, cum am recurs, la emisiana:; ar fi să stricăm total, să 


74 i VIATA ROMINEASCĂ 


depreciem valuta, să avem buclucuri cu salariile lucrătorilor şi Itnc- 
ționarilor, cu cumpărare de mărfuri din sirsinătate și de alimente de 
ja ţărani: toate acestea cu cooseciaţi politice grave pentru nol. ŞI 
aşa am avni avul trecut dificultăţi mari: țăran!) mau vrut să ne vindă 
pentru export atitea cereale şi cu acel preţ pe care l-am fixat, şi cu 
mare greutate, reducind Importul, am menţinut valuta, provocind e 
foamete internă de mărfuri, cu nemalțumirile şi greutăţile consecutive; 
anul acesta alte dificultăţi din partea ţăranilor ; din ceuza prețurilos 
mici pe care le-am plătit anul trecut pe materii Industria'e, ei au re- 
das cultura lor şi am fost siliți, pentru 40 la sută de import, să as 
doc m din străinătate : ln, bumbac, lină, piel; noroc că anul acesta 
prețul mondial al bumbacului este scăzut, Nu ne rămine peniru in- 
dostrlalizare decit venitul pe care sptrăm să-l avem, anul acesta 
pestro prima oară, dio industrii, budgetul şi economiile populaţiei, 
drenate prin subacrieri, imprumuturi de stat cooperative şi case de 
economle, care nu au anul aceata decit 00 milioane, adică de abea 
6 ia sută din ce era la t langar 1914, Opoziția propune urcarea pre- 
țorilor pe mărturi, pentru a mări salariile lucrătorilor; na putem mări 
salariile până ce nu se mâreşte intensitatea şi productivitatea mun- 
cil tor; nu putem mări preţul mărfurilor, pentru că vom nemulțumi 
pe consumatori şi vom rămine cu stocori moarte, care coastitue o neno- 
rocire şi vor trebul la urmă vindute io pagubă, În comerțul exteru balanţa 
a fost pasivă: trebue să o activăm cu 100 milioane și ae mal tre- 
bue să importăm pentru 75 milioane valută“, 

Dacă, după cum am vâzat din cele expuse, există diferență de 
păreri asupra aprecierii situaţiei industriei mari, etatizate în Rusia 
duali făcinad giume răutăcioase asupra lor spun că primul, care a dat 
exemplu de etatizare a industriilor In Rusia, a tost Witte, reacționa- 
rul, care a iastitult monopolul fabricării şi vinzării alcoolului, şi că 
comuniştii nu fac, după ce au reinviat fabricarea şi vinzarea alcoo- 
alui de statul comunint, decit să-i extindă la alte băuturi şi apoi 
ia alte produse industriale) — nu există discuţii asupra monopolului 
comerțuiul de import. El este socotit ca un pur oficiu de mijlocitor, 
comislonar, exercitat de partidul comunist şi aparatul de stat comu- 
oist rus intre capitalismul burghez internaţional, care își vinde mär- 
furile şi burghezia mică rusească, care le cumpără cu prețul pe care 
i fixează mijlocitorul, acesta Incasind diferența mare şi, fiind mono- 
polist, speculind pe țăranul consumator. Monopolul comerțului de ex- 
pori de asemenea nu este socotit decit ca un oficiu de mijlocirea 
partidului și statului comunist, Intre țăranul rus producEtor, care nu 
poate vinde pentru export decit pe prețul fixat de mijlocitor, şi intre 
negustorul, capitalist internaţional, care cumpără merta pe prețurile 
mondiale. De sigur nu este sici un caracter socialist, sau comunist, 
io această operaţie comercială, politico-economică, atară de faptul, 
că mijlocitorul se etichetează comunist şi întrebuințează „supra va- 
lutas aşa cum crede util, 

Nu avem date precise, din discuţiile publice, dacă țăranii in- 
cep a-şi da seamă de situația cara Îl s'a creat prin monopolul de ex- 
port şi de Import, Din discuţiile mal sus citate se vede că deocam- 
dată ţăranii reacționează totuşi: în 1925 nu au vindut atitea grine 
cit aveau nevoe comislonarii, lar in 1926 nu au vindat atita in, lină, 
bumbac şi plel, cite le cereau comisionarii. De sigur că sint in Rusia 
elemente care vor utiliza aceste fapte la lupta politică şi economică. 


___ DIN RUSIA SOVIETICĂ | 7 


Deşi prolund internajlonali, ca concepţie, lzvorită dia dogma 
marxistă : „în lupta proletarilor de diferite naţionalităţi, social demò- 
crații apără interesele comune ale intregului proletariat, Inde- 
pendent de naționalitate“, — comuniștii față de paționalităţi, dia 
consideraţii tactice, au avat şi au diferite atitudini, Pentru n avea a- 
torul naţiobalităţilor ia iupta conira vechiulul regim, au proclamat 
egalitatea și suveranitatea tnturor poposrelor div Rusia până la des- 
părţire. Veniţi ia putere, și-au schimbat atitadinea. Din 1917 Ucraina 
(22415000 iocaitori) constilula o republică, care se proclamase indt- 
pendentă. Principiile In materie de naționalitate nu i-au impiedicat 
pe comunişti să declare războlu Ucrainei, Intru cit aveau nevoe de 
pinca el. Pacea dela Brest-Litovsc şi apol ocupația germană au acă- 
pat un timp Ucraina de Invazia moscovită, subt formă comunistă; 
după infringerea Germaniei, Ucraina devine cimpul pentru războiuci- 
vil între aibi şi roşii, ca la urmă să fje anexată subt forma de „re- 
pudlica socialistă sovietică Ucraina”, la uniunea republicelor secila- 
Hate sovietice, 4 

Ruşii albi (5884000 locuitori) la 17 Decembre 1917 își procia- 
mase independența de Rusia ; subt ocupația germană, s'a format 
parlament, guvern, aparat de stat. Principiile şi situaţia internă nu 
i-au Impiedecat pe comuniştii din Moscova să ocupe Rusia albd, tare 
şi astăzi este anexată la Rosia subt titlul de „Republica socialistă 
sovietică Rusia altă“, 

Tatarii din Rusia (3738900 locultori) sint grupaţi in trel ccn- 
tre teritoriale insemnate : Cazan! pe Volga, Bahci-Saral ln Crimeia, 
şi Bacu in Caucaz. Tâtarii din Cazan s'au despărțit de Rusia la 
1918, deciarindu-se independenţi, dar aşezaţi Intro Moscova comu- 
pistä şi Siberia lui Colceac, an fost Impinşi din ambele părți to rbz- 
bolul civil, răminind și acum anexaţi in Rusia subt titlul de „repub- 
lea socialista sovietică Tataria”. 

Crimels, declarată independenti la 1917, recunoscută ca atare 
de cătră Qermani, cart au ocupat-o provizoriu, devine ulterior, după 
setragerea trupelor germane, cimp de luptă între albi şi roșii, ca in 
urmă să rămie: „republică socialistă sovietică Crimela”, anexată la 
Rusia ; în partea de nord a Crimeei, se formează acum, cu ajutorul capl- 
taliştilor evrei internaționali, o republică evrelască rurală (Impotriva 
căreia protestează unii ţărani, care pentr împroprietărire sint trimiși 
ta Siberia), iar în partea el de Sud se atiă portul principal militar 
al Rusiei actuale—Sebastopolul, 

Republica tătărască din Caucaz s'a constituit la 1917 in ato- 
claţie cu republicele armeană şi gruzină ; apol această asociație s'a 
despărțit In trei repabilei independente: Gruzia, Armenia pi Arer- 
bedjain (republică tătărasci) cu capitala Bacu. Toate aceste repu- 
bilici, cu ajutorul! și rivalitatea Germanilor, Purcilor şi apol a Englezi- 
lor, au durat pănă la 1920, cind, subt titiurile de republici socialiste 
sovietice: „Oruzia”, „Armenia“, „Gorscala* (Munteni) şi „Dagues- 
tan“ (Lezghini, Ceconi, Cercheşi), an fost anexate la Rusia sovit- 
tică. Bagchirii (1500000) locuitori, între Volga, Cama, Urali) Chirghiiii 
44500000 locuitori, Intre Volga, Marea Caspică şi Sir. Daria) au rynt 
şi el o regiune autonomă ; acum, impreună cu Voteacii, Carelli, Zi- 
fenil, Csimucii și Germanii de pe Volga, formează republici socis- 


76 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Hate sovietice, anexate ln Unlunea republicilor socialiste sovietice, a 
cdre| conducător heghemon este republica socialistă sovietică ruseas- 
că, cu capitala Moscova, 

Revoluţia din Mart 1917 a dat tuturor acestor popoare un nou 
şi puternic imbold cătră cultura națională. Cu tot calvarul războlului 
civil, congtilața şi cultura lor națională s'au dezvoltat, Popoare a- 
pericole şi pastorale cu un minimal procent de urbani (în cea mal 
mare parte element colonist străin), éle su suferit mai puţin de pro- 
cesul nlvelării. Procesuide distrugere al marei proprietăţi a lovit mat 
mult pe Ragi şi pe rusiticaţi; popoarele străine au profitat de acest 
proces pentru a pune stăpiolre pe pămintoriie lor naţionale, care 
au fost Instrălaate. În procesul de nivelare, popoarele subjugate (lu 
special in Caucaz, Tagchent, şi în alte părţi, unde regimul farist, 
pentru rusificare, adasese mulți colonigti pe care l-a improprietărit 
torg pe terenuri bune, de pe care lzgonine In locurile rele pe autoh- 
toni), protitind de războiul civi! şi da tendința comuniştilor de a com- 
bate pe chiaburi, an căutat şi au reușit, În mare măsură, să se răz- 
buac pe coloni şi aă-și recapete pămlaturile pierdute. 

După lucetarea războiului civil, mişcarea da dezvoltare najlo- 
pal-culturală, la diferite popoare, creşte. In special procesul oațlona- 
Haării şi deci diterenţierii de Rusia se dezvoltă in Ucraina, de unde 
limba rusească şi! impreună cu ea funcţionarii, profesorii etc. sint e- 
Hminaţi. Profitind de violenta pornire atelstă a partidului comunist 
şi de propaganda violentă şi adesea vulgară și ofensatoare (In cit la 
un congres comunist s'a hotărit să fie mal redusă şi mal puţin vio- 
lentă, căci olensează și supără pe țărani şi exciiă pe alţii), unele 
popoare au inceput să revie pe faţă la vechile lor culturi păgine, lar 
miite la limba lor națională fo biserică, altă dată oprită. Deşi co- 
munlsmul rusesc a admis limbile şi oarecare organizări naționale nu- 
mal din considaraţii tactice şi pentru propaganda comarismului, pu- 
terea vieţii şi puterea maselor a extins procesul diferențieri! najlo- 
nale muit mal departe, Dia această cauză vedem declaraţii nouă la 
chestia naționalităților, în uniunea republicilor socialiste sovietice. 
Deja la congrenul din 1019 a partidului comunist rus, Buharin, unut 
din leaderii comunismului teoretic şi unul din factorii guvernamentali 
principali spune: „Ce este o nație? la mod strict ştiinţific: totalita- 
tea claselor unul popor; nu este proletariatul sau burghezia (ţărhal- 
mea); cl proletariatul și burghezimea, De acela, intrucit facem dic- 
tantura proletariatalul, au putem proclama drepturile la autodetermi- 
nare a pațiilor, căci ar trebui să recunoaştem atunci ficțiunea vola- 
ţii aționale, cars se realizează pria intrebarea Intregei naţii. adică 
A proletariatului şi burghezimil“. Alt leader, Peatacov, spune mal 
ciarî „Na trebue să facem nici o concesiune dreptului de autodeter. 
minare : nol nu putem admite ca forma de existenţă s Ucrainei pro- 
lı tare, ol fie determinată de câtră masele muncitoare ucrainiene 0x- 
cluziv şi independente, Alt comunist, fără responsabilitate, dar din 
această causă mal sincer şi exprimind mai exact părerile predomi- 
nante în partid, Siniţa, declară „Principiul dreptului de autodetermi= 
nare trebue respins Ta mod lotărit nu numa! faţă de națiiie burgheze, 
dar şi față de proletariatul naţiunilor separate". 

Ca drept cuvint Lenina răspuns: „Dacă zgirii pe unii comunişti, 
subt pielea lor vel găsi șovinigii Ruși". 

In realitate, peotru comunişti chestia fandamentală este apro- 


DIN RUSIA SOVIETICA 177 


pietea proietarilor de diferite naţionalităţi pentru lupta revoluționară ; 
numai pentru a ladepăria nelnacrederea maselor muncitoreşti din tå- 
rile subjugate, se recunoaşte egalitatea naționalităților şi drepturile 
lor teoretice la separare de statul comunist; numai pentru a indepărta 
neincrederea popoarelor şi a proletariatalui, partidul a admis ca o 
pure at unirea federativă a statelor organizate după tipul 
sovietic, 

Cu toate aceste declarații și tendințe centraliste şi şoviniste, 
procesul ditereaţierii naţionale se adinceşte ; școlile, administrația, jas- 
Hiţia, cultul în limbile naţionale își tac opera lor. Rezistenţa față de 
tendințele centralisie creşte. Racowsky a fost silit ja un congres să 
ceară peniru Ucraina, armată naţională. La propunerile de legiterare 
centraliată la materie de justiție şi altele, reprezentanții popoarelor 
subjugate caută să reziste. Formele de viață socială la popoarele 
străine se păstrează tradiţionale și tormete sociale şi juridice nouă nu 
pătrund, sau nu prind la ele, latrucit formele nouă comuniste ruseşti 
sint făcute pentru viață urbană și industrială, pe cind popoarele strå- 
ine au viaţă patriarhală, rurală, agricolă, mic-burgheză. 

Dar ditereaţierea dintre comunism și popoarele subjugate se a- 
dinceşte şi din considerații economice. Majoritatea comuniștilor şi 
majoritatea mare a proletariatului iodustria! din unlunea republicilor 
socialiste sovietice sint rusești; intreg aparatul statului proletarian și 
intreaga politică şi gospodărie fiind îndreptate in folosul acestei clase 
privilegiate,— In detrimentul și pe socoteala agticaltorilor şi micel 
burghezii rurale, căreia || aparţin masele mari ale popoarelor subju- 
gate, —conilictul de interese naţionale şi politice se adinceşie şi prin 
conșiilaţa aratat crescladă a coniiletului economic. latr'adevâr, po- 
poareie subjugate sint silite să vindă produsele lor agricole şi mate- 
tille prime, după prețurile fixate de statul proletarian in joteresu 
proletariatului rus şi, In acelaşi timp, să cumpere produsele Industriei 
(naţionale sau iaternaționale) după prețurile fixate în interesul ace- 
ilalagi proletariat rus, Astfel că şi In forma de producător şi in forma 
do consumator, fiecare din popoarele din Ucraias, Caucaz, Tagchent, 
Crimela, republicile tatare, calmuce, başchire, su interese contrarii 
cu statul şi proletariatul comunist moscovit, 

Acest conflict latent se adinceşte și desigur că va determina 
fenomene insemnate (n viaţa Rasiel sovietice, Comanismul moscovii 
sovietic, filad industrial şi rusesc, mu se poate impăca cu interesele 
popoarelor străine agricole şi burgheze, Această stare se reflectează 
şi asupra bazei comunismului: armata uniunii repubilejlor socialiste 
sovietice este unitară rusească, Ucrainenii au cerut armată naţionais, 
intru cit armata unitară desnaționalizează Nu s'a mal revenit asu- 
pra acestei chestii, — celace nu inseamnă Insă că ea ou există și 
nu Îşi face drum, Evident că creșterea conștilaței burgheze şi creş- 
terea conştilaței naţionale nu sint factori care să consolideze, ln ar- 
mata uniune! socialiste sovietice, compuse in majoritate din țărani și 
din moiți atrăini, simţul datoriei proletariane, 


» 


Incă din toamna anului 1917 şi imediat după ce s'a instalat re- 
gimul comunist Ia Rusia, toți profeţii ini, —bazaţi pe vechea dogmi 
a ui Marx: „Din cauza interdependente! economice și politice verirez 


78 VIAŢĂ ROMINPASCĂ 


la putere a socialismului intr'un singur stat și cal mai Inapolat eco- 
nomiceşte, este Imposibil de menținut, fără să fle urmată de revolu- 
pa socială imediată, cel puţin în alte citeva țări inaintate proletariane 
ca Anglia, Germanis, America sau Franţa“ —au anunțat Rusia, Eu- 
topa şi pe toată lumea, câ revoluția socială mondială vine repede; 
ia început dâdeau termeno scurte, de luni, apol au venit cu amioări. 
Cum fenomenul prezis nu s'a grâbit să se producă in mod fatal, ln 
împrejurările grele de haos şi foamete de îndată după războin, la ter- 
menele fixate,—conducătorii statului comunist au bhotărit po deo 
parte să grâbească prin toate mijloacele revoluția mondială, iar pănă 
atuaci så se menţie prin orice mijloace în Rusia. : 

Aceste două idei : organizarea revoluției mondiale şi răminerea 
la putere, la conducerea statului rus a partidului comunist, constitue 
baza întrogei activităţi a politicii rusești, atit a celei externe cit gi 
a cele! interne. 

De alici, în politica externă activitatea dubii : pe de oparte It- 
gături diplomatice şi economice cu capitalismul mondial, în văzul gi 
auzul tuturor; pe de altă parte propagandă clandestină și pe față a 
revolaţiei violente impotriva capitalismulal mondial, organizare de 
partide comuniste în țările capitaliste, susținerea lor prin mijloace 
băneşti, organizare de greve, răscoale, etc.. În statele occidentale se 
excitA şi se ajută jupta de clasă: greva din Anglia, atentatele şirăs- 
coala din Bulgaria, putchiurile din Germania, organizarea de gârri 
1așii prin trimişi ruşi—toate aceste ge recunosc, se discată pe faţă 
şi se critică cauzele mesuccestlor, ln congresele comuniste din Mos- 
cova, In statele orientale, în special în Maroco, Tunis, Syria, ta 
China, Persia, ladia, în colonii, pe Hogt excitarea luptei de clasă, se 
face excitarea aril de rasă; de alci, subt influenţa şi cu ajutorul tor, 
exclusivismul şovinist ta lodia, China, rtc.. În urmărirea drept lintară 
a scopului, nu le repugaă alianțele nici cu reacționarii monarhisti, nici 
cu şovinigtii. Paţă de vecinii lor apropiați: Pinianda, Letonia, Li- 
tmania în cursul anilor 1917 și 1918, cind se țineau de dogma comu- 
nismului integral, au încercat să impue comunismul prin foc şi sa- 
die, cum impuneau Turcii ghlaurilor islamul,—pe timpuri, In aceleaşi 
condiţii, au declarat războlu Polonlei şi au anexat Gruzin, stat in- 
dependent, condus de partidul social democrat, 

„Lumea s'a impărţit în. două lapgâre,—spune Stalin, actualui 
conducâtor de fapt al Rusiei sovietice,—lagârul imperialist și lagărvi 
anti-imperialist. In fruntea ţărilor imperialiste capitaliste stau AngHa 
şi America. În fruntea ţărilor care luptă pe viaţă şi pe moarte cu 
capitalismul şi imperialismul, stă Rusia sovietice, „Anglia şi Amè- 
rica sint centrul de atracție a burgheziei, iar Rusia sovietică este 
centrul da atracție pentru muncitorii occidentali şi pentru revoluțio- 
norii Orlentaluie,  „Delegaţiile lucrătorilor străini, care via la not, 
siat dovada că partidele proletariatului revoluționar din Europa, ne vor 
apăra și, în caz de nevot, vor lupta pentru nol. Aceasta este bara 
legăturilor noastre cu proletariatul occidental: e! Îşi ia răspunderea 
morală, el la apărarea statului nostru, în Caz de intervenira a state- 
lor capitaliste la noi. Dacă proletariatul mondial nu va vol să se 
lupte impotriva noastră, râzbolul Impotriva noastră este imposibil. 
lată sensul secret al cflătoriilor pe care lucrâtorii străini le fac |n 
Rasia, şi pe caro nol trebue să le lacurzajim. Am auzit intrebind: 
Dare nu ne costă prea muit aceste vizitè şi câlitorii ? Esie ruginoa 
să se vorbească aşa (se vorbeşte totuşi). Nol trebue să facem teale 
jertfele pentru a convinge proletariatu! occidental că sintem singaral 


DIN RUSIA SOVIETICĂ 79 


stat pe care èj trebue să-l apere, luptind impotriva capitalismului sta- 
tului lor. „Problemele noastre în materie internațională sint: ta 
primul rind întărirea partidelor comuniste fn Occident, ca ele să aiba 
mațoritatea în masele lucrătorilor şi să aibă jegături strinse cu noi; 
în al doilea rind, să se Intărească legăturile dintre nol şi mişcările 
de eliberare a popoarelor subjugate din Orlent, căci aceste popoare 
sint atlaţi!i noştri naturali în lupta contra capitalismului mondiale 
(Pravda, No. 29! din 20 Decembre 1925), 

Acestea sint bazele politicii externe a Rusiei comuniste : pregă- 
tirea revoluţiei mondiale, slăbirea adversariior (Anglia, America), 
instigind ladis, Chinn etc. și crearea de aliați pentru Rusia sovietică 
lo proletariatul statelor de intervenția cărora ca se teme, 

Rasia sovietică urmâreşta cu ieosebilă atenție politica mon- 

diniă, La fiecare congres sau conferință a partidului, upo! din lea- 
deri face o expunere asupra situaţiei mondiale, cu totul In alara de 
politica oficială a ministerului de externe (Cicerin), care poliică nu 
se discută în public. La nltima conferință a partidului comunist (Oct. 
— Noembre), 1926, expozeul acesta a fost făcut de Buharin El cons- 
tată că in capitalismul mondial, contrar agteptărilor, s'a produs o 
stabilizare, dovedită prio creşterea totală a producţiei, prio cregte- 
tèt comerțului şi prin fixarea valutelor, Dar această stabilizare a ca- 
pitalismului nu este egală în toate parile., În America ea s'a făcut re- 
pede, in Anglia este oarecum sitbită prin greva din minele de cărbuni 
şi prin revoluţia din China ; in Germania şi Franța este stabilizarea 
capitalismului mijlociu, în Polonia, lugosiavia, Cehoslovacia, este mai 
mult agrarizare şi vegetare, In industris mondiniă tate o putermică 
tendință şi muite realizări pentru raționallzarea Industriei capitali te, 
care că o mârire a productivităţii şi intensității muncii, prin truatiti- 
care, ameljorāri tehaice şi reducere de fabrici neproductive ; aceste 
măsori s'au aplicat cu succes În industriile oțelviul, cârbuneiui gi ta 
industriile chimice, Dar toate aceste rațlonalizări şi cartelări, care se 
produc maj cu samă in Germania, nu potti socotite ca sigure și sta- 
bile, fatracit depind de capitalul american; iar acesta, Hind Intre- 
buințat pănă acum pentru acoperirea plăţilor după planul Dawes, cn 
creşterea viitoare a acestor plâţi nu se ştie dacă va mal continua să 
vie,—şi atunci toată stabiilzarea și din Qeimania este gubreda. Cit 
timp Germania, învinsă, robită, tratată drept colonie de câtră Antanta 
învingătoare, I rezista acestala și ae dădea speranța unul răzbuiu Intro 
capltaliști, ne era simpatică și! fäcusem legâturi cu dinsa; acom tu- 
crurile schimbindu-se, nol trebue så stâruim să se în: acolo propa- 
gandă contra raționalizării lodustriei ln Germania, degi aplicată la noi, 
acea raționalizate ar fi extrem de utilă, Trebue combătută raţiona. 
Hzarea, căci se va resiringe asupra lucrătorilor, fle ca mărire a zi- 
le] de lucru, fie ca reducere a numâruiui de lucrători, ile ca mic$o- 
rare de salariu sau scoborire a catiticârii muncii —asilel ca trebue 
explontată, spre a impinge pe lucrâtorii din aristocrația proletariană 
tolea și germană spre stinga“, 

„Dar toată stabilizarea aceasta a capitalismului mondial, după 
cum am văzut, neegală şi valnerabilă, este profund ameninţată de 
următorii factori de prima importanţa : î) greva minerilor din Anglia, 
care a sărăcit şi zdruncinat profend capitalismul *din acea țară și a 
impias pe lucrătorii englezi spre nol, care l-am susținbt, astiti! cà ln 
viitor se vor vedea rezulatele sforțărilor noastre pentru revoluţiona- 
zea Angliei; 2) persistenţa şi progresele Rusiei socialiste, care ser- 


50 i __ VIAȚA QOMINEASCA 


— 


te drept imbold, plidă şi bază pentru revoluționarea proletariatului 
dia pinch rrom d, ia Ptiegit 3) revoluția din China, care are o 
importaaţă mondială colosală ; este lovitura de măciucă ce se dă ca~ 
pltalismulul mondial. Esta adevărat că Industrie mare în China este 
puţină, —deabla claci milioane de lucrători Industriali, la patru sute 
milioane de locuitori, Este adevărat că chestia marei proprietăţi a- 
agricole nu se pune în China, (unde măsura pămintului esta „mu*—a 
“inelsprezecea parte dintr'ua hectar) așa cum s'ar pune inalte părți. 
căci in China deabia dacă sint două sute de proprietari care au 
10000 mu şi 30000 care au 1000 mu, cl masa imensă a pămintalui 
este pulverizată și cultivată intensiv de țăranul chinez; dar avind în 
vedere Impozitele de 18 leluri puse pe țărani, avind în vedere pau- 
perismul, caro ollmentează cadrele militare ale diferiților generali co 
participă la războiul civil, acum,—după ce am reușit să adunăm in- 
irun front unic pe lucrători, țărani, meseriaşi, Intelectuali democrați 
şi radicali, dar şi burghezia naţionniă impotriva capitalismului Impe- 
rlalist străin, spre a-i da o lovitură lormidabilă,—interesul nostru. 
este, ca, cu tact şi pricepere, să orgănizăm din timp şi pe cesimţite 
lupta de clasă, prin provocarea discuţiei reformei agrare. Inţelegeţi 
succesul formidabil) al acestei mişcări contra statelor capitaliste, cind 
revoluția din China va trece in Indii, Indochina şi celelalte colonii, 
căci desigur, după aceasta, va veni războlul civil în metropolele eu- 

i americane“, 

la uta că in această expunere a lul Buhario siat multe date 
precise și interesante, dar şi multe iluzii, mult fanatism și violenţă. 
la orice caz, din cuvintele lul ne putem lămuri! asupra politicii ex- 
terne comuniste, 


Intirzierea ravoluț!el mondiale ; situaţia proletariatului in statui 
proletarian, da fapt Inferioară situaţie! proletariatului din țările capi- 
taliste ; apariţia şi dezvoltarea peste măsură de repede a elemente- 
lor burgha=ze în statul comunist; cregierea şi dezvoltarea elementului 
blaracrartie şi intelectual, care se diterențiază de mase (prin trece- 
rea prin şcoli, prin specializare în diferite aparate economice și s0- 
clale) şi capătă conștiință burgheză, acolo unde, după program, nu 
trebua să fie decit o singură clasă și nie! o luptă da clase ;—toate 
acestea se reflactoazi în partidul comuniat, subt formă de diterite 
curente şi disansiuni, care se complică şi prin ambiții de conducere 
şi direcție, 

Prima disensiune in partid a fost acea a lul Trojky, care,—în- 
viault că 1) vrea să se institue şef al partidului lo locul lui Lenin, 
2) vrea se impue doctrina sa că revoluția so bazează pe proletariat, 
in locul doctrinei iul Lenin, că revoluția se bazează pe proletariat şi 
țărănime, şi 3) că discreditează pe amicii lul Lenin—Zinoviev şi Ca. 
menav—că în Octombre 1917 nu credeau în necesitatea şi succesul reyo- 
luţiel soclale,—a fost scos din treburi, răminied conducerea partidu- 
tul în minile unui comitet, Ia cap cu Zinoviev, Camenev, Stalin, Bo- 
haria, etc.. In acest comitet şi-a format majoritate și a luat ascen- 
dență Stalin, secretarul partidului, cu grupul său; lar Zinoviev şi 
Camenav, nemulțumiți de situaţia onorabiiă dar subordonată în care 
au fost paşi, an Inceput din 1924 o puternică agitaţie clandestină și. 
pa taţi, In partid, în special la Petrograd, Impotriva conducerii par- 


DIN RUSIA SOVIFTICA Bi 
E: O aŘĖŐŮ 


tiduiui și atotputeralclei lui Stalla i-a lor lu], care nu permit nic! 
discuţii în cadrul partidului și fn revistele lui. La această mişcare 
oporiționistă s'au asociat diferite alte curente, cu alte tendinți, Stalin, 
Hing ia guvern, şi ca secretar genera! al partidului dispunind de toate 
mijloacele, a reușit să menție disciplină severă și să facă ca Zinoviev 
şi Camenev, ja care mal tirziu s'a asociat şi Trojky, să tutimpiae 
mari rezistențe în partid, din care cauză, în urma unor lupte dirze, 
au fost scoși dela conducerea politică a partidului comunist, (lucru 
care a bucurat și pe adversarii comunlamulul, care fâceau glume, că 
an creștin-graziu, adică Stalin—Djugaşviii a mincat trel Evrei, adică 
pe Bronstein, Rozenield şi Apfelbaum j. 

Faţă de fațirzierea revoluției mondiale, Stalin a veniteu o nouă 
teorie : victoria socialismului esre posibilă Intr'o singură ţară, adică 
în Rusia, chiar cind revoluția mondială intirzie. Arii extrem de lang 
şi plicticos, să redâm, fie chiar rezumativ, polemica tul Stailn Impo- 
triva lui Kari Mark şi Engels. cârora le opune cltaţii din Lenin ; şi 
răspunsurile pline de diplomație și fineţe, ale Iwi Troţky, Camenev 
şi Zinoviev, care produc alte citații dia Lenin și Stalin, dia care re- 
zultă contrariul celor afirmate acum de Stalin ; dar cu toată polemica 
şi nuanțele dintre el, toți în realitate fiind Imbarcaţi pe acelaşi cora- 
Die, caută să afirme că el construesc acum socie atea socialistă şi că 
la cursul acestei constrairi va veni revoluția mondială, ca să desd- 
virgenacă lucrarea lor. Deşi au atirmat de multe ori că liră revo- 
Tuție mondială mult timp ou vor putea rezista, interesul de a nu des- 
curaja pe partizan! Îl tace så albă aerul cà nu dezmint noua formulă 
a iul Stalin, atirmind că in timpul constructivismalui socialist din Ra- 
sja va veni revolaţia mondials, Stalia totuşi perzistă: „Noi vom It- 
vinge elementele capitaliste dela nol din țară, dar nu putem garanta 
numa! contra unel intervenții externe până ou va invinge proletaria- 
tul într'o serie de ţări străine, lar până atunci scumpa noastră armată 
me va apăra, lar proletariațul din țarile occidentale va Impledica să 
tim atacați şi ne va ajuta, Victoria socialismului intro singură ţară, 
chiar Intirziată, cum este Rusia, este posibilă, cu toate spus+lv că 
aici ar lips! condiţiile obiective pentru socialism, Cel care atlrmă ch 
nu vom putea Iâvinge toate dificultăţile, din cauză că siatemla urmă 
dia punct de vedere tehale şi economic, slăbesc volnța de victorie a 
proletariatului şi impledică revoluția ta alte ţări“, 

Trojky formulează mal precis diferențele distro opoziţie şi gu- 
vern, El susține că guvernul nu apreciază suficient importanța dez- 
voltârii accelerate a industriei statului; după dinsul, aceasta war dez. 
volta mal incet decit elementele capitaliste din Rosia sovietica. Biin- 
dică că în anul 1925 au lipsit mârturi pe piața Rasiei ln valoare de 
380 mililoane ruble aur, lar ta 1926 pentru 500 milioane., „Ne apro- 
piem de producția antebelică, dar populaţia este mal mare şi au este 
un idea! producția şi consumatia dia 1913, cind era la realitate sără- 
cie și barbarie“. Trojky cere dezvoltarea rapidă a industriei şi ro- 
primarea dezvoltării rapide a capitalurilor particulare, In acest scop 
propure aplicarea de impozite mari pe țiranii mijlocaşi și chiaburi 
şi urcarea preţurilor pe miriuri:; aceste resurse să fje intrebuiaţate 
pentru industrializarea forțată, El se opune tendințelor de a se lärg! 
drepturile élactorate pentru elementele țârâneşti şi mic-burgheze şi 
critică conducerea cooperativelor, care s'ar bizai pe țiranii chiaburi, 
Pentru lucrători el cere mârirea salariilor şi lovinuește aparatul sta- 
tului și a partidului de biurocratism excesiv și de teadinţe mici bur- 
gheze, Semoalind importanța numărului mare a celor fara adâpon şi 


82 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tärā lucru, a huliganismului şi şomajului, Trojky cere luarea de mă- 
suri urgente, intrucit faptul cà satele dau pe fiecare an 2010000 de 
braţe disponibile, din care 500000 vin la oraşe, lar În indusirie au 
so plasează mal mult de o sută de mil,—nu este de natură a indica 
o usurare a acestei situații simptomatice, „Este adevărat, zice 
Trojky, că construim socialism, că-l vom construi, dar mergind pe 
acest drum ca pasul unel broaşte țestoase, nu-l vom coastrai nicio- 
dată, fiindcă ne controtează piața mondiala“, 

Din partea lui, Komenev precizează: „Trebue ca In cel mal 
scurt termen să ajungem şi s4 întrecem nivelul dezvoltării Indastri. 
ale din ţările capitaliste; nomal astfel putem dovedi superioritatea 
gospodâriei socialiste, Este chestie de tempo de dezvoltare. Avem 
stat proletarian, dar cu deviații blurocratice de eliminare a proleta- 
slatulu! dela conducere ; In etajele Inferioare ale clădirii de siat, pū- 
verea este de fapt in mina elementului ţârtnesc şi nu a celul prole- 
tarian. Partidul nu ţine în seamă just și exact raporturile de clase 
in stat; În special nu ține bine seamă de acumularea capitalurilor 
particulare, nu bagă fo seamă puterea manifestată do țărani; avem 
resurso de a ridica industria fără a supăra pe ţăranul cu lipsa sau 
scumpetea märtil; cum lucrâtorul este prost plătit, resursele sint in 
aite pârți: impozite pe chiaburi şi pe burghezi, Altfel, stăm rău: in- 
dustria posstră este Intirzlală, slabă pi proastă, revoluția mondială 
intirzie, revoluţia culturală, care trebula fâcută incă de regimul bur- 
ghez, nu se face suficient nici acum. + ricit de sceptic nu am privi 
cifrele ce nl se dau asupra capitalului particular, tretu2 să observăm 
că acesta are o densitate mal mare şi un vot mal mare; trebue să 
vă dați seamă că masa țârăneanscă este extrem de puternică; lar 
statal şi dictatura noastră închid hermetic acest cazan şi, cind se face 
cea mal mică gaură, toată presiunea acestei ideologii vrâjmaşe nouă, 
toată suma voturilor scestel majorităţi a populației, care ţine în mt- 
nilo ei maximam da praducţic,—apană cu patere de clasă. Orice cră- 
pătură În alianța lucrătoriloe cu țăranii este periculoasă. Volpi oare 
să aşteptaţi ca să se cristalizeze şi să se valorilice psihologia şi l- 
deologia acestei țtrănimi, care nu vrea să ne dea atita pine cită ne 
treb 6 pentru dezvoltarea soc'alismolul şi nu vrea să ne-o dea pe 
preţul care nouă, statului proletarian de lucrători, ne convine“, 

In aceste critici, Stalin vede tendințe soclal-democratice, des- 
compunerea partidului şi a disciplinei. „Pe baza idellor lor, tovarășii 
fin opoziţie ar trebui să se constitue intr'un partid aparte, pur pro- 
atariaa. Neavind acest curaj. vor salturi eroice, supraindustrialiam, 
avantarism. Industria şi agricultura nu se pot dezvolta decit mină 
ia mine, 

Buharin, la rindul său, în criticile opoziţiei vede originea In 
partideie comuniste din Franţa şi Germania a curentelor antimosco- 
d şi antirusegti, care |] proclamă pe Stalin ca rege al țăranilor din 
usla, 

Discuțla continuă şi va continua Intre succesorii conducătorilor 
actuali al Rusiei sovietice, cum a urmat Intre predecesorii lor, lar viața 
da toate zilele îşi urmează mersul său, cupă lvgile sale, pe deasupra 
şi ades+a împotriva tuturor discuţiilor şi mai ca samă a ieorillor, 

Rusia sovietică rămina şi acum țara de imense contraste; „Pae 
tatele imperiale din Livadia aint transformate În sanatorii, lar la Mos- 
cova gizganii la maternitate as mincat de viu un copil nou născut, 
Se coastruesz turauri pentru radio lar turme de copil-liare fără adă- 


DIN RUSIA SOVIETICĂ 83 


post peregrinează pa străzile orașelor, S'a fondat un inalt insti- 
tut pentru studiarea operei publicistice a lui Lenio, lar alături tatio- 
reşte analtabetismul p! păducheria, superetițiile, vrăjile şi desclate- 
cile. Se tacearcă introducerea în agricultură a tracțiunii mecaalce, 
iar alâturi se ară cu plug de lemn. Lucrătorilse socotesc a fi la gu- 
vern şi ridică fabrici, lar masso de lucrători fără lacra umplu ora- 
gele şi voi şi nol valuri vla dela sate, Sint mulți fiâminzi şi gol ta 
țară, lar alâtari pe trotuarele oraşelor se plimbă obraznice, văpsite, 
și greţoasa femele“, (Buharin, Pravda, 7 Noembre, 1026). 

Dar pe llagă că a fost şi este țara imenselor contraste, Rusia 
evident că rămine şi țara de imense şi contrarii posibilităţi... 


Dr. P. Cazacu 


Rugăciune 


lată, Doamne, sulletul meu greu, 
Pasăre ce mi-a murit în mini, 
lată lot ce 'n mine-i Dumnezeu 
lată lot ce-i de-aruncal la cini. 


Uite, ochii sau închis pe veci; 
Ape tulburi au murit în ei. 

Tot îngheţă parcă lucii reci 
Peste toate, peste ochii mei. 


lată. Doamne, sufletul meu mart. 
Singur nu ştiu unde să-l arunc. 

Nu mai pol de-acuma să-l mai port 
Cum aşi duce "n braje un prune 


Mort. 


lată, Doamne, sufletul meu ; i-l 
Cum ai stringe de pe cimp un snop. 
Nu ştiu singur ce să fac cu el, 

Nu ştiu unde să-l ingrop. 


Demostene Botez 


Ediţiile poeziilor lui Eminescu 


Eminescu n'a avut noroc nici după moarte. Am vorbit a- 


desea în această revistă de aşa numitele „ = (un volum 
de versuri şi un roman) cu care a fost țită opera lui şi 
care, pentru cine le ja în serios, fac din un scriitor 


mult mai mic şi—erteni-se acest oribile erei 
inconştient, care se repetă, care t exact ei 
aceleaşi imagini, aceleaşi lraze şi chiar pasagi în în două, 
trei, patru şi chiar mai multe bucăţi! Dar această nomie ar 
căpăta-o orice cry din lume, cînd i sar lua clornele şi i s'ar 
ri ca 

* Dar preia utorul poeme publicate în viaţa, nu a avut o 
soartă cu mult mai bună 


Evainescu n'a apucat să-şi tipărească singur A eoum în vo- 
lum. De aiciọo mulțime de neajunsuri foarte 


grave 
Mai ag Seal, Donnu ono avi care avem caşi mărturisire: luil Jn 


prefața prim spune. că Eminescu avea 
de ea piy a ace aa ale șia tacă sindreptäri cel pulin" * la 
cap Mae ME aere AA Ai 
ar, 

cum Rugăciunea unul Dac e tocmai din 1879, urmează - 
nescu avea de gind să-şi corecteze nu numai poeziile x 
ci chiar şi pe cele din perioada lui de maturitate literară, - 
sirea de Maiorescu, ne arată rii autocriticii lui 
Eminescu : E] își dă samă de faptul pe 


ajunge Sapt tatil oe KoA A dochi del 1880, D datk 
nu cu e à a 
o altă perioadă în poezia sa. 


8b VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dar dacă Eminescu a vorbit numai de poeziile citate mai 
sus, în care avea de tăcut corectări mai insemnate, acensta nu 
insamnă că el nu avea de corectat nimic şi în celelalte bucăţi 
din aceiaşi vreme—şi poate chiar şi în cele de mai tirziu. 

Chiar şi Maiorescu spune că avea de gind să corecteze 
„cel puţin” poeziile înşirate mai sus. 

Corectările, de care vorbea Eminescu, trebuinu să fie multe 
şi mari. De aceasta îşi poate da samă oricine ceteşte atent poe- 
zii ca Egipetul, Inger şi Demon, etc.. 

Trebue să mai adăo că Eminescu avea de corectat nu 
numai propriile sale greşeli, ci şi schimbările pe care i le făcea 
în text redacţia Convorbirilur, schimbări împotriva cărora pro- 
testează într'o scrisoare aflată în ciomä printre manuscrisele sale, 

ale dar, poeziile publicate de Eminescu însuşi erau să 
lie el. 


+ 
Li + 


Dar nu este numai atit. Astăzi volumul lui Eminescu con- 
ține şi poeziile din adolescenţă, scrise între şaisprezece şi noud- 
e see ani. Acestea lipsesc din volumul editat de Maiorescu. 

aptul că Maiorescu nici nu aminteşte de aceste poezii, atunci 
cind editează opera lui Eminescu, credem că ar putea fi o do- 
vadă că nici Eminescu nu i-a vorbit de ele, cind discuta des- 
pre volumul său viitor. Credem că, dacă ar fi intenţionat să le 
pună în volum, mai ales la corectarea acestora sar fi gindit. 
Dar (atribuind lui Maiorescu o samavolnicie) să zicem că, trecînd 
peste voința lui Eminescu, şi nevoind să le pună în volum, n'a 
mai atins chestia, a subtilizat-o... Cu toate acestea, trebue sa 
amintim că în 1888, Maiorescu intrebind pe Eminescu dacă nu 
mai are poezii de adăopat la o ediţie nouă, pe care voia su 
scoată atunci, Eminescu i-a răspuns că nu mai are. Dacă el ar 
fi gindit vreodată să pună In volum şi poeziile de adolescenți 
(care lipseau din ediţiile lui Maiorescu de pănă atunci), cre- 
dem că i-ar fi recomandat aceste poezii, 

Dar pe vorbele lui Eminescu din perioadele de luciditate, 
care au vristat nebunia lui, nu putem pune mult temeiu—cum 
cr pei mai Capete; deşi atita ipri a avut sau nu 

n volum poeziile escenţă, — putea 
să pi minte serală chiar a starea de decădere intelectualii 
in care era. Dar, însfirşit, din exces de prudenţă, renunţăm şila 
acest argument favorabil tezei noastre cum că Eminescu n'ar fi pus 
în volum opera sa de adolescenţă. 

Să considerăm însă lucrurile din alt punct de vedere. 

Putea Eminescu să pună în volumul său poezii scrise la 
şaisprezece ani? Dela aceste poezii pănă la Venere şi Madonă 
este o săritură cum n'a făcut-o nici un alt scriitor. In aceste poezii 


| 


EDIȚIILE POPZIILOR LTI FMINESCU 87 


de adolescenţă Eminescu încă nu este el. Aceste poezii nu nu- 
mai că sînt mult mai slabe decit cele dela Venere şi Madona 
încoace, dar nici nu sînt „eminesciane”, nici ca fond, nici ca formà. 
Nici un critic, favorabil sau nefavorabil, nu sa întemeiat vreo- 
dată pe aceste poezii, ca să caracterizeze opera lui Eminescu. 
Aşa dar, nici un critic nu le-a considerat emineselane. Lipsa lor 
de eminescianism este confirmată prin acest consensus al criticii. 

In aceste poezii Eminescu imită scriitori anteriori şi mai 
cu seamă pe Bolintineanu. E un „gimnazist*, care face versuri 
(Bine înţeles, surprinzătoare pentru un gimnazist şi, pentru vre- 
mea aceia, căci nazistul era Eminescu!). Şi cind toată lu- 
mea renunță la literatura lăcută pe băncile gimnaziului, tocmai 
Eminescu era să-şi pună în volum literatura de şcolar? 

Dar aceste poezii nu numai că nu sînt eminesciane, nu nu- 
mai că, s'ar putea zice, nu sint ale lui, dar sint şi din altă epoch 
literară, din Alecsandri-Bolintineanu—epocă pe care o 
desființează, o înlocueşte tocmai Eminescu cel de după poezi 
adolescenței, adică Eminescu cel care începe cu Venere şi Ma- 
donå 


Dar să imaginăm că Eminescu ar fi gindit să pună in vo- 
lum aceste poezii. 

Desigur că, în cazul acesta, le-ar fi corectat—dacă voia si 
corecteze pănă şi Rugăciunea unul Dac. Dar, ca să le corecteze. 
ce trebuia să facă? Ori să le corecteze în sensul lor, să lelese 
cu eliadismul şi bolintinenismul lor; ori să le corecteze în sen- 
sul său, cel de-acum, adică să le eminescianizeze. În prima ipo- 
teză — e posibil oare să ne inchipuim că elar fi muncit să le 
perfecţioneze în contra felului său ? Pentruce şi-ar îi dat această 
muncă? In cazul al doilea, munca lui ar fi constat îna le face 
altfel, ceiace echivala cu a le înlocui cu altă poezie. In ambele 
cazuri trebue să presupunem lucruri absurde, imposibile. 

Nu poate fi dar nici o îndoială că Eminescu ar Îi renunțat 
ln aceste poezii. Coşbuc a renunţat la poezii din prima tinereţă 
—şi la poezii coşbuciene, Viahuţă a renunţat la poezii scrise nu 
îm adolescenţă, ci la douăzeci şi patru de ani. Am văzut aici, la 
taşi, pe d-nii Topirceanu şi Demostene Botez, renunţind la 


ores 
nu 
aceste poezii nu trebuesc puse în volumul lui Eminescu. Și adaog 
că Maiorescu spune în prelaţă că a 
ale lui Eminescu. Aşa dar, pentru 
înseamnă Venere şi Madonă, etc.. Pe cele de adolescenţă le con- 
sideră—cum şi trebue—ca exerciţii de şcolar. 

Şi Caragiale a simţit tot aşa. După ce povesteşte ce im- 


58 VIAŢA ROMINPASCĂ 


presie puternică i-a tacut adolescentul Eminescu, spune ca mai 
tirziu a cetit în „Convorbiri“ Venera şi Madonă, şi adaogă : „E- 
minescu se ţinuse de lăgăduială“. Aşa dar, deşi Eminescu fi re- 
citase poezii (din adolescență), Caragiale consideră Venere şi 
Madonă ca debutul ului. 

Dar în stfirşit, fiindcă Eminescu a avut nenorocirea să in- 
nebunească inainte de a-şi scoate volumul şi fiindcă îintimplarea 
a acut ca minorul şi gimnazistul să tipărească intr'o revistă ast- 
fel de poezii,—ele pot fi puse în volumul său de versuri, dar aşa 
incit cetitorul să ştie cum stă lucrul. Să se facă o secțiune spe- 
cială pentru aceste poezii, să fie puse, de pildă, ca „Adaos“ la 
sfirşitul volumului, cu indicaţia : „poezii de adolescenţa“ şi cu o 
notă: ca Eminescu desigur (ori: probabil) ar fi renunţat la ele. 

Aşa, cum se  obișnuește să fie tipărite, aceste poezii sînt 
tratate la fel cu Scrisorile şi cu Luceafărul. In ediţia d-lui G. 
Adamescu („Cartea Rominească“) Venere şi Madonă nici măcar 
nu începe în susul paginii, ci dedesubtul unei bucăți nevoilaşe, 
„La moartea lui Barbu Știrbey“, pe care Scurtu a descoperit-o 
intro foae volantă! 

Ne gindim ce impresie poate face unui cetitor neinițiat în 
istoria operei lui Eminescu,—unui minoritar de exemplu-—acest a- 

„ mestec de Junii corupți şi de Luceafărul! Şi ceiace e şi mai 
rău încă, este ca prima impresie a volumului este făcută de poe- 
ziile. acestea ale gimnazistului, cu care volumul incepe, 


Dar chiar şi poeziile, pe care Maiorescu spune ca Eminescu 
era să le corecteze, erau să intre oare, toate, în volum? Noi 
credem că Eminescu ar fi renunțat măcar la trei (Discuţia ce ur- 
meazii nu are ca scop să cerem eliminarea acestor poezii din 
ediţiile lui Eminescu, ci să ilustreze neajunsurile rezultate pentru 
gloria lui din faptul că nu şi-a tipărit singur volumul). 

Ca informaţia lui Maiorescu contrazice opinia noastra 
că Eminescu ar fi renunțat la aceste trei poezii. —nu ne stinjeneşte. 
Cind Eminescu spunea ce poezii are de gind să corecteze, vorbea 
desigur în principiu, îi exprima ideia că acele poezii sint defec- 
tuoase. Nu dăduse chitanță despre ce-o să facă, exact, cînd va 
veni momentul hotăritor al tipăririi volumului. 

Mortua est e scoasă din manuscrisul care conţinea Ge- 


nių pustiu şi este concepută încă și mai înainte. Există o variantă 
din 1866.” 


* Fapi peniru care d. Adamescu o datează 1866 şi 0 aşează 
prinire poeziile de edolescență |... D. Adamescu a vitat că Eminescu 
a schimbal, imbonälbtiad, varianta dela 1860; a uilai că poezia e lipă- 
ritë in Convorbiri la 4871, altfel redaciatà decit ln 1865) A uitat că 
poezia e „din 1871 şi câ cea din 1866 e altă poezie! Şi nici faptul că 
această poezie lace o ligură curioasă printre poeziile gimnozisiulul, nu 
l-a frapai? A pulu! crede d-sa că la 1866 Eminescu era in slare să dea 
o asilei de poezie ?—Ne aducem aminte, cu această ocazie, că în „Oma- 


EDIJULE POEZIILUR LUI EMINESCU 89 


(Mortua est (Convorbiri, 1871) este ultimul ecou al influen- 
tei i Entinen asupra lui Emines Este bolintinenism per- 
sistent până în epoca eminesciană a poetului nostru. Bolintine- 
nism combinat, caşi în alte poezii de dinnainte de 1870, cu influența 
romantică ema errs n yeap Eminescu: Mortua 
e irată de îndră pe morţii, şi ca fon ca 
n pei chiar măsura şi ritmul lui Bolintineanu. 


Fădie de vâghe pe umezi morminte 
(Eminescu). 


Ca robul ce cîntă amâr în robie ) 
(Ballnlineanuj) 


“Chiar numai pentrucă ¢ inspirata şi in fond şi în formà, şi 
tară a mai discuta valoarea ei, noi credem că escu arfi re- 
nunțat la Mortua est. Nu pr imagina că omul de treizeci şi 
cinci de ani, autorul genial al Serisorilor şi al Luceafărului ar îi 
pus în volum un ecou, al lui Bolintineanu, aşa de evident prin 
su „şi prin formă, 

r chiar indiferent de această vasalitate, bucata este ab- 
solut inferioară poeziei eminesciane. E retorica, are prea multe 
cuvinte în comparaţie cu ideile, are imagini inconsistente,—prea 
„poetice“, şi uneori contradictorii) Are o exaltare rece, factice, 
care samănă cu maniera altor poezii din adolescență (unele poezii 
din adolescenţă au mai multă sinceritate şi naturaleţă) şi cu ro- 
mantismul exagerat şi despletit din unele pasagii din Genlu pustiu, 
in care Eminescu o şi introdusese la început. Această poezie este 
singura, pe care anonimul detractor dela Blaj al lui Eminescu a 
putut'o comenta duşmăneşte cu succes. Şi cum ediţia Maiorescu 
nu era cronologică, publicul neștiind că Mortua est e o poezie 
începătoare, suco anonimului era mai asigurat. 

Mortua est, tipărită în 1871, e ca un promontoriu al bolinti- 
en ui în eminescianism, ** i 
giu lul Eminescu", d. Corneliu Bolez crede adevărală legenda că sirola 


din Făt-frumos din telu, atli de caracterialică perioadei „eminesclane” 
a lui Eminescu: 


La contel în poarlă calul 
Siá o douari în spume, 
Dar iîrumoasa lui stăpină 

A rămas pierdulă 'n lume,— 


e să la paisprezece an! |—adică cu dol anl inainie de La moartea 
l Arop Pumnul 


Jul ... 

aptui că al pulernică infiuență națională asupra tul Emi- 
nescu a fost a iui Boliaiseens (desi ia Epigonii Eminescu laudă sū- 
perlaliy pe Alecsandri, „acel rege-al poezi: i", căruia li consacră Irei 
-strole) se explică prin inrudirea seniimenială dinire el şi poetul mun- 


90 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Venere şi Madonă, prima poezie tipărită in Convorbiri, dar 
desigur concepută după Mortua est, e, întrun sens, mai emines- 
ciană. Dar e retorică şi ea (mai retorică te decit Mortua est 
—tipărită peste un an, deci redactată delinitiv mai tirziu decit 
Venere şi Madonă), invenţia constă mai ales într'o lrazeologie 
poetică, fireşte impresionantă, căci acum apare , s 


ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este, 


sint cuvinte mari, sonore, elocvente, dar nu e poezie emines- 


ciană.—nu e substanță, mare nimic hipnotic ca restul poeziilor 
sale. Tot aşa: 


Astiel cu pierdut în noaptea unei vieţi de poezie 


O fecioar' a cărei suflet era sfint ca rugăciune 
ani: 
Brat molatic ca pindirea unui împărat poet (Ce fel de braţ ?) 


O, te-aud, te văd, te cuget, tinără şi dulce veste, 


enumeraţie rece, vorbe multe. 

Apoi, „dintr'un chiot simfonie”, „apostat inima mea“, sint 
recuzite inger de a treia mină. 

„inger ca ziua de magie", „ţi-am dat palideje raze 
ce 'nconjoară cu magie fruntea îngerului geniu, îngerului ideal“, 
e frazeologie—şi abuz de „magia“ vorbelor. 

Noi credem că autorul Luceafărului ar K renunțat şi lu 


„Şi poate şi la /nger de pază (1871), care ţine încă de in- 
spiraţia şi factura poeziilor de adolescenţă : 


Cind sufletu-mi noaptea veghea în estaze 
Vedeam că în vis pe-al meu înger de paza... 
veghea mea stintă, amicul fidel.. 


ean. Bolinlinennu e ul cel mai romaniie dinainte de Eminescu; 
Bolinlineanu, ca şi Imescu, are o noslalgie sinceră peniru ire- 
eui, orede in iuchipuirile lu! despre lrecul; Boliniineanu, cogi Eml- 
sescu în Sirigoii, ore faniasiicul romantic (în : Anea și Baba, Oord 
la morminte, eic.); pe Bolinlineanu, casi pe Eminescu, dar fâră suc- 
oes, căci ero lucul!, îl alrag problemele illozolice (Sorin eic.); Bolin- 
merg e frane e esere ten rar ve rentei soil; e ropt, 

nu onie ca nescu, muzică—şi e singurul poel mu- 
ical dinalnle de Eminescu, 


EDILE POEZIILOR LUI EMINESCU 9g 


Cu privire la Mortua est şi la Venere şi Madonă, cetitons 
va protesta, probabil. Aceste poezii, mai ales, au încintat ado- 
lescența noastră. De aceia ne sint scumpe. Dar tocmai faptul că 
aceste poezii incintă mai ales adolescenţa, este o dovadă de in- 
lerioritatea lor estetică. O altă dovadă, analoagă, e aceia că ime- 
diat după ce Eminescu a început să fie primit în antologii (acum 
vre-o treizeci şi cinci de ani), poeziile care nu lipseau din anto- 
logii ba de cele mai multe ori singurele care aveau acces în 
acele cărţi oficiale—erau acestea două, fiindcă erau mai simple. 
mai aproape de mentalitatea epocii precedente — adică inferi- 
oare celorlalte poezii ale lui Eminescu. 

Pe lingă ele, era primită în antologii şi Epigonii, pentru 

primă — imnul închinat scriitorilor anteriori, patruzeciop- 
tişti. Patruzecioptismul şi patriotismul din această parte din £pi- 
gonii ţineau în stimă această poezie, care nu mai are simplici- 
tatea celorlalte două. 

Şin adevăr; prima poezie bună a lui Eminescu este Epi- 
Avind de expus o realitate,-—supunerea la obiect 
dă substanţă fantaziei sale şi i-o disciplinează. Acum are de tra- 
dus fapte—in imagini. lar in partea a doua a poeziei, —de ex- 
primat o idee, o atitudine asupra unei realităţi definite, 

Dar Venere şi Madonă, Mortua est, Inger de pază sint 
tipărite în Convorbiri, sint poezii de tinereţă şi nu de adoles- 
cență, avem, oricum, mărturisirea lui Maiorescu că Eminescu voi 
să le corecteze, deci să le pună în volum,—aşa că nici vorbă nu 
poate fi de lipsa lor din vre-o ediţie. Numai cît să nu uite nici 
editor să tipărească la începutul volumului prefața din 185% 
a lui Maiorescu, sau cel puţin pasagiul în care se e că Emi- 
nescu avea de gindsă corecteze aceste poezii. Şi, dacă se poate, 

atragă atenția asupra ideii desvoltată mai sus: că Eminescu. 
dacă-şi tipărea singur volumul, poate renunța la aceste poezii. 


4 


+ 
> Kd 
Probiema mai grea e a postumelor. Nu a ciornelor, tipă- 
rite subt numele de „Postume“, ci a adevăratelor postume ca de 
pidä Sonetul Veneţiei, Dalia etc. 
ciorne nu vom vorbi aici. In cele ce urmează, cu- 
vintul postume trebue luat întotdeauna în înţelesul dat de noi 


mai Sus. 
Ediţia Socec, care pune citeva postume, nu le însamnă ca 
postume. Tot aşa ediţia Scurtu, care pune şi mai multe. 
Ediţia d-lui Adamescu vrea să nu pună nici o postumi. 
(CAR vede deci reuşeşte sau nu). Ediţia d-lui Bogdan-Duică 
că pune şi postume. (Vom vedea dacă a reușit să dis- 
e 


92 VIAŢA ROMINEASCĂ 


1883, ca a adunat „toate poeziile lui Eminescu publicate in Con- 

vorbiri Literare de vre-o doisprezece ani încoace, precum şi cele 

aflate până acum numai în manuscript po la unele persoane 

particulare" .— „Publicarea, adaogă Maiorescu, se face în lipsa 

Taa din farà". (Eminescu era nebun, intrun sanatoriu din 
ena), 


Aşa dar, ediția 1 Socec (Maiorescu) din 1884 conține: 

1) Toate poeziile din Convorbiri Literare publicate de in- 
suşi Eminescu Înainte de apariția volumului—adicà poeziile dela 
Venere şi Madonă (1870) pănă la Doina (1883, Iulie). 


2) Şi poezii „alate numai în manuscript pe la unele per- 
soane particulare”. adică: 


Glossa Se bate miezul nopții 

Odă (in metru antic) Peste virfuri 

Sonetul Veneţiei De-or trece anii 

Lasă-ţi lumea ta uitată Mai am un singur dor 
Somnaroase păsărele Trei variante ale precedentei 
Și dacă ramuri Cu mine zilele-ți adaogi 

Din valurile vremii Ce e amorul 

Cind amintirile La mijloc de codru des 

S'a dus amorul Ce te legeni 

iata plopii fără sot Sonetul lubind în taină 


é Sonetul Trecut-au anii. 
Te duel 


` Aşa dar, aceste 25 de poezii au apărut intla oară in e- 
ditia | Maiorescu.) 

Această cgñstatare vine in contradicţie cu opinia d-lor z 
dan-Duică şi Adamescu, care afirmă că aceste poezii (minus patru), 
au apărut pentru întâia oară în Convorbiri Literare din lanuarie 
şi Februarie 1884, 

Aceşti istorici literari se înşală. Volumul apăruse înainte 
de numărul de Ianuarie al Convorbirilor, deci poeziile de mai 
sus au apărut fntălu în volum şi apoi în Convorbiri. E de mi- 
rare că d-nii Adamescu şi Bogdan-Duică nu au dat cuvenita a- 
tenţie acelui „Decomvrie 1583“ de subt prefața lui Maiorescu. 
Nici faptului că Maiorescu spune că a pus în volum două grupe 
de poezii („poeziile publicate în Convorbiri... precum şi cele a- 
Hate până acum în manuscript etc.*), de unde urmează că cele 
din urmă nu puteau fi numai patru poezii, căci numai pentru pa- 
z gr aiaa nu spunea „precum şi cele“, ci: „precum şi citeva“, 
ete. etc., 

Dar aceşti istorici literari puteau să afle cel puţin din re- 
vistele şi ziarele vremii că volumul a apărut înainte de Con- 


y « 
Apariţia volumului este anunțată chiar în Convorbiri, in No. 
„dela 1 Tanuarie 1884 („Poezii de Mihail Eminescu cu portretul au- 


EDIȚIILE POEZULOR LUI EMINESCU č = 9% 


torului şi o prefața de 7. Maiorescu, un vol. in 8°, 307 Aa 
Editura Socec et Comp., Bucureşti, 1884"). Apariţia volumului e 
anunțată şi în No. de 1 Ianuarie 1884 al Familiei, la rubrica „Lă- 
teratură şi artă“ („Poeziile lui Eminescu au apărut în Bucureşti 
întrun volum de 300 pagini, frumos tipărit... Prefata scrisă de d. 
Titu Maiorescu sună astfel: [urmează citaţia]”). ntemporanul 
anunță şi el în lanuarie apariția volumului, 

Mai mult! Se poate preciza şi ziua cind a apărut volumul. 
Apariţia volumului este anunțată în ziarul Romanulu de Joul. 
22 Decembrie 1883 la rubrica „Sciri dale dilei“-(„A apărut în 
editura librăriei Socec din Bucureşti, Poesiile lui Mihail! Emi- 
nescu, întrun splendid volum de 300 pagini, care face cea mai 
mare onoare artei tipografice etc.*).—Apariţia volumului e anun- 
tată în ziarul România Liberă din 23 Decembrie 1883, la rubrica 
„Cronica zilei" („Poeziile eminentului nostru poet Eminescu au 
apărut. ...Recomandăm cu stăruință cetitorilor noştri volumul a- 
părut astăzi im librăria d-lui Socec, o perlă fără preţ a poeziei 
noastre”), ? 

In numărul ei din 29 Januarie 1884, Familia reproduce din 
volumul apărut Sonetul Veneţiei. Contemporanul reproduce în 
numătul lui al doilea din Ianuarie 1884 (apărea bilunar) Ce te 
legeni, Revedere, Doina şi Criticilor mei. 

In Convorbirile din 1 Ianuarie 1884, adica în numărul fn 
care e anunțat volumul, sint reproduse trei poezii din volum 
Glossa, Oda şi Sonetul Veneţiei. i 

Aceste trei poezii d-nii Adamescu şi Bogdan-Duica le de- 
clară publicate „intâla oarâ* în Convorbirile din 1 Ianuarie 1884. 
Dar cum puteau, să apară „întâia oară“ în acest număr din 
Convorbiri nişte poezii tipărite întrun volum anunţat ra apărul 
în chiar acest număr din Convorbiri ? 

Şi cu atit mai puţin puteau si apară întâia oură în Con- 
vorbirile din Februar 1884 aproape tot restul de poezii (18 la 
număr)—ciînd volumul, acum, apăruse de donă luni şi era a- 
nunțat chiar în Convorbiri încă din luna trecută! ȘI se găsea în 
bibliotecile cumpărătorilor ! . . 

Dar chiar şi poezia Jar cînd volu di påmint, reprodusă de 
Familia din volum, în n-rul ei dela 18 Mart 1884, d-nii Ada- 
mescu şi Bogdan-Duică o declară publicată „întâia oară“ în Con- 
vorbiri ! — deşi Familia spune clar, în informaţiile ei literare din 
acelaşi număr, că reproduce această poezie din volum—din vo- 
lumul deja de trei luni apărut şi probabil aproape epuizat, căci în- 
curind apare o altă ediţie. f 

D-nii Adamescu şi Bogdan-Duică, necetind cu atenție pre- 
faţa lui Maiorescu, nedind importanţa cuvenită datării acelei pe: 
fețe, necercetind cronica şi bibliografia ziarelor şi a revistelor (nici 

chiar a acelora care conțin, reproduse, i de Eminescu şi pe 
care deci le-au avut în mină), nepunindu-şi întrebarea pentruce 
Eminescu a publicat (adică ar fi publicat) deodată 18 poezii in 


4 i VIAŢA ROMINEASCĂ 


un loc în Convorbirile din Februar,—ne impunindu-şi niciuna din 
aceste obligaţii şi ne -şi niciuna din aceste probleme, fireşti, 
d-nii Adamescu şi an-Duică socot toate acele ca ti- 
părite „intăia oară* in Convorbiri (şi una în Familia). Ba ceva 
mai mult, indiferent de locul pubiicării, d-nii Adamescu şi Bogdan- 
Duică ne mai tinind samă că Eminescu era nebun la Viena, con- 
sideră aceste poezii ne-postume, „date“ adică de Insuşi Eminescu, 
„cu voința lui", cum se exprimă d. Adamescu, subliniind însuşi 
ultimele cuvinte. 

Şi, fiindcă 4 din „poeziile rămase în manuscript pe la per- 
soane lare“ nu au fost reproduse de Convorbiri din vo- 
tum (lubind în taină, Trecut'au anii, Mai am un singur dor, 
Nu voiu mormint bogat).—pe aceste patru poezii d-nii Adames- 
cu şi Bogdan-Duică le consideră postume, socotindu-le ca sin- 
gurele poezii „rămase în manuscript pe la ane particulare” 
şi deci poiss prp Argian A Aa fiindcă d. Adamescu 
nu vrea să pună în ia sa p e, aceste patru poezii 
admirabile lipsesc din ediţia sa. lar d. Bogdan-Duică, care pune în 
ediţia sa şi postume (ba încă prea multe), zice că cu aceste pa- 
iru poezii se „incep postumele" din ediția sa — după ce trans- 
crisese deja 21 de poezii tot atit de „postume“ caşi aceste patru... 

Aşa dar, rezultă faptul extraordinar, că aceste patru poezii, 
care au aceiaşi provenienţă cași celelalte (de la „persoane par- 
ticulare”), care au apărut „intăia oară“ în acelaşi loc şi In a- 
celași timp (ediţia 1 Maiorescu), care au aceiași soartă şi ace- 
iaşi istorie,—sint totuşi, numai ele, postume, fiin d. lacob Ne- 
gruzzi sau losif Vulcan n'au avut bunavoință să le reproducă 
din volum într'un număr oarecare din Convorbiri ori din Familia. 

Dacă d. Iacob Negruzzi sau Vulcan le reproduceau şi pe a- 
vestea, atunci ele nu mai erau postume pentru d-nii Adamescu 
şi Bogdan-Duică. lar dacă d. lacob Negruzzi sau Vulcan nu re- 
produceau Giossa, ori Cind amintirile, ori Te duci, etc., atunci şi 
acestea erau postume pentru d-nii Adamescu şi Bogdan-Duică ! 

Această... transfigurare a istoriei literare este o moştenire dela 
ediția Şaraga. Ediţia Şaraga, cea dintăiu care a însemnat subt 
fiecare poezie locul şi data primei ei apariții, a notat subt fic- 
care din aceste 25 de poezii: „Convorbiri literare No. cutare, 

După ediția Șaraga, s'a luat Scurtu, după Scurtu d. Ada- 
mescu, şi după d. Adamescu d, Bogdan-Duică... 

Realitatea, încă odată, este că toate aceste 25 de poezii 
au fost „aflate în manuscript pe la unele persoane particulare“ 
şi deci toate stau în acelaşi raport cu „voința” lui Eminescu. 
ȘI dacă patru din ele sînt postume, atunci toate sint postume, 

De altfel, tipărite pentru „întâia oară* în volum ori în Con- 
vorbiri,—lucrul este indiferent din punctul de vedere al postumi- 
tăţii lor, indică chiar dacă ar fi apărut „intäia oară* în Convorbiri, 
cind Eminescu era nebun de-atita vreme, şi mai era şi absent 
din țarä—aceste poezii tot fără „voință* şi “stirea lui ar H fost 


EDIȚIILE POEZIILOR LUI EMINESCU 95 


tipärite tot după „manuscripte de pela persoane particulare” 
agree a pe ra cu toată ignorarea istoriei acestor po- 
ezi, ar fi putut opri pe d-nii Adamescu şi Bogdan-Duică să 
tacă nefireasca vivisecţiune şi să considere postume numai patru 


privire la problema locului şi timpului primei apariţii a 
E. poezii ale wi Eminescu, vom adâoga că Pe lingă 
țără soț (redactată exact aşa cum o ştim cu toţii) na apărut 
„intăia oară" nici în volum, nici în Convorbiri, ci în Familia 
dela 28 August 1883 (Cind Eminescu era nebun.—Deci tipărită 
d un „manustript” dela vre-o „persoană particulară”), aşa 
cei ce înseamnă locul şi data apariţiei poeziilor lui Emi- 
nescu trebue să pună subt această poezie: „Familia, 23 August, 


1883". 
Scurtu acest lucru, dar în ediţia sa, în care subtfiecare 
poezie im re și data cler apariţii (cu aceleaşi greşei 
caşi la d-nii Adamescu şi Bogdan Duică), subt această poezie 
cetim: „Convorbiri, 1 Februarie, 1884"! 


amănunţit. E] zice că din ediţia aceasta lipsesc tipărite în 
Convorbiri după 1883—adicà deocamdată pasă pene de Con- 
vorbiri tocmai din ediţia în care Scurtu spune că ele lipsesc. 
Mai zice ci din ediția aceasta lipsesc Floare albastră şi Inger 
de pază,—ceiace nu este adevărat. Mai adaogă că numai în e- 
diția II apare portretul lui Eminescu, ceiace iarăşi nu este ade- 
vărat, căci portretul este şi în ediţia | 


Sä discutăm acum problema dacă aceste 25 de poezii, rä- 
mase „în manuscript pela persoane particulare” şi tipărite de 
Maiorescu, pe cind Eminescu era nebun la Viena,—sint, în ade- 
văr, tume: 

panood dacă pot îi postume nişte poezii apärute în pu- 
blicitate, pe cind autorul lor trăeşte, ar putea surprinde pe ori- 
cine, dar nu şi pe d-nii Bogdan-Duică şi Adamescu, pentru care, cum 
am văzut, poeziile „aflate în manuscript pela unele persoane 
particulare” sint postume. Dacă toate cele 25 de poezii sint de 
„pela persoane particulare“, atunci, după criteriul domniilor lor, 
toate sînt postume. Şi, într'o altă ediţie a poeziilor lui Eminescu, 
d-lor trebue să le treacă printre postume, corectind locul şi data 
apariţiei acestor poezii, arătind că au apărut „întăia oară“ în e- 


Maiorescu. 

Criteriul că poeziile de „nela persoane particulare“ sint postume 
ej inescu, fiind nebun, fiind la Viena, aergpa sem tipărite ge 
„voință“ irea lui.—lucrurile s'au petrecut exact caşi cum 
> fi ba i dir Caşi cum s'ar tipări acum întrun volum de Vla- 

te? : 


Mi aa VIAŢA ROMINEASCĂ 


huţă nişte poezii „aflate pănă acum numai în manuscript pela 
unele persoane My 

Dar cineva ar putea obiecta că Eminescu a avut momente 
de remisiune, cînd era lucid, cind şi-a văzut volumul. Şi că, 
din faptul că a lăsat lucrurile așa cum le-a găsit orinduite 
pe vremea cînd era nebun la Viena, ar rezulta că avem vo- 
înța lui exprimată. Şi că, deşi postume cind au apărut, aceste 
poezii au încetat să mai fie postume din momentul cind Emi- 
nescu, devenind lucid pentru un timp, a aprobat publicarea lor. 

Acest lucru însă îl poate spune oricine, afară de d-nii Bog- 
dan-Duică și Adamescu, Căci domniile lor, cum am văzut, con- 
sideră poeziile cite le cred „rămase numai în manuscript etc.” 
drept postume, cu toate că, ipotetic, Eminescu ar fi aprobat 
mai pe urmă publicarea lor. 

i Obiecţiunea întrevăzută nu poate avea un fundament še- 
rios. 
Ştim că Eminescu avea de gînd să-şi corecteze o mulțime 
de poezii. Ştim că avea de gind să le dea un titlu: probabil 
„Lumină de lună“. Trebuia să le dea o ordine, în volum, Ori 
cronologică (adică altfel decit în ediţia 1), ori conform unui plan 
oarecare al său pia altfel iarăși decit ediţia I, în care or- 
dinea e dată de Maiorescu). 

Dacă Eminescu era în stare să mai exercite o „voinţă“. 
atunci ediţiile T și IN, apărute înainte de moartea sa, ar fi lost 
moditicate cu siguranță-—poeziile ar fi fost corectate; orînduite 
cronologic ori conform planului său; volumul intitulat Aceasta 
cu siguranță, —şi cel puțin (căci putea să mai adaoge poezii, pe 
care le ne Îsi 

Dar ediţiile IH şi III au fost reproducerea primei ediţii şi 
mereu însoţite de aceiaşi prefaţă n lui Maiorescu, în care se spu- 
nea că poeziile apar fără corecturile, pe care avea de gind să le 
facă poetul etc.—întocmai caşi cum Eminescu ar fi fost mori, 
sau, dacă voiţi, întocmai ca şi cum Eminescu ar fi fost mereu 
nebun la Viena. ` 

Dar discuția de mai sus e un lux. Căci Eminescu, în pe- 
rioadele de „i re“ nu mai era omul dealtădată, cum ne 
spun toţi. Maiorescu zice că după „însănătoşare* Eminescu era 
„degenerat în forma lui intelectuală şi etică”. 

Aşa dar, marele poet murise. Rămăsese altcineva, cineva 
interior—inferior creatorului poeziilor, — inferior volumului. 

Realitatea este că în perioadele „insănătoşare“, „toata 
lumea a făcut ce-a „voit* cu opera lui Eminescu şi chiar 
cu numele lui—atară de el. 

Cind Morţun pregătea ediţia prozei sale, însoţită de poc- 
ziile de adolescență şi de cîteva poezii postume culese din re- 
viste ori ziare—Eminescu credea că Morţun pregăteşte a treia 
ediție a poeziilor, iz Morţun îi scrisese despre ce e vorba. 
Dar cind spunea că Morţun îi pregăteşte ediţia III-a a poeziilor, 

nu mai avea scrisoarea lui Morţun la el— şi uitase 
despre ce-i scrisese Morţun ! 


Ta 


UNI VEPSITAŢII 
____ EDIŢULE e LUI aulibsou ! SAPE SEE i 
De àltfel, la g r is'a găsit creerul ramolit. Dar ajunge 


Luceafärului—ca să înţelegem că diagnoza lui Maiorescu e justs 
şi că autorul Scrisorilor murise | y 

Aşa dar, poezille aflate „pe la persoane particulare“ sînt 
postume—şi în edițiile lui Eminescu, aceste poezii trebuesc trecute 
în rubrica respectivă. Numai cit, cum am văzut, aceste poc- 
zii nu sînt patru, cum cred d-nii Adamescu şi Bogdan-Duică, ci 
25. floarea poeziei lirice a lui Eminescu 


Cinci poezii lost blicate in „Familia ma: 
inainte de a n apă Saana. A KOA $ Sa iei ana 
„ 1883), aie sic) (15 Maiu, 1 Adio 
i De-ooerna), (5 mie, 1079). Ce s amoral (i lulie, 1 
plopii fără į 
Po Uoga Dipi I EA Gs 


comparați 
prima din ele, cea din 24 April 1883, S'a dus amorul. : 
Cu privire la cele două din urmă (printre care e și Pe linge 
plopii fără soț cu forma definitivă) nu e nevoe de nici-o discu- 
ție. Publicate in vremea nebuniei lui Eminescu, sint şi ele, tări 
îndoială, tipărite după manuscrise rămase la vre-o altă „persoană 
[1 În 


elelalte, tipărite înainte de îmbolnăvirea lui Eminescu ? 
Dani Maia loa le-am socoti date de însuși Eminescu 
Familiei*, - atunci dle ar fi variantele, pe care ar trebui să le 
punem In ediţiile poeziilor lui Eminescu—şi nu variantele din e- 
diţia | Maiorescu, variante „postume“, luate dela , e par- 
ticulare“, Ar urma, deci, apia SON, ca să considerăm 
bune—variantele interioare. 
gag sl d imposibil de închipuitcă Insuşi Eminescu a dat 
„Familiei“, variante inferioare, poezii neisprăvite. Prima, cea din 
24 April 1883, S'a dus amorul, are expresii inestetice, e ae 
inferioară în unele strofe poeziilor de tinereţă, pe care voia să le 
corecteze. a 
Putem admite că Eminescu a dat-o „Familiei, în forma ei 
iformă, şi apoi a dus-o la periecţie? E . Pentru org fi 
dat-o? Alară de asta, in April (cu două înainte de a fne- 
buni) Eminescu trebue să fi avut gata toate sau cel puțin a- 
proape toate cele 25 de poezii rămase dela el cind a Inebunit. 
Aceste 25 de poezii sint doar un sfert din lui î an). 
tunci pentruce, avind poezii definitive, s ñ dat el „Fam o 


7 


98 N VIAŢA_ROMINEASCĂ 


poezii de ale lui neisprăviie, le-a dat „Familiei“. Cum de-a dat, fara 
voia lui Eminescu, pe cele tipărite inainte de nebunia lui, nu 
ştiu. Cum de n'a protestat Eminescu la apariţia primei, celei mai 
urite, aşa încit să nu mai fie posibilă publicarea celorlalte, nu ştiu. 

In Iunie, cînd apare in „Familia“ poezia De-acuma (= Adio), 
Eminescu trebue s'o fi avut gata în altă formă, în forma ei de- 
finitivă, (căci el în curind inebuneşte) ; şi totuşi în „Familia“ a- 
pare o variantă inferioară. 

Instirşit, după ce înebuneşte, cind, acum, existau în ultima 
variantă toate aceste 25 de poezii, încă tot mai apare în „Fa- 
milia“ una din aceste poezii—în variantă inferioară ! 

După criteriul d-lor Adamescu si Bogdan-Duică, pentru care 
tot ce e publicat in reviste e sfint şi dat de Eminescu, chiar dacă Emi- 
nescu era nebun şi absent din ţară, aceste variante rele şi mai 
ales cele publicate cînd Eminescu era sănătos, ar trebui să aibă 
prioritate asupra variantelor bune apărute „intăia oară“ în volum. 

După noi, toate sint „date“ fără „voința“ lui Eminescu, şi 


: S'a dus amorul, variantă rea şi inestetică, a fost 
publicată, cind Eminescu era sănătos în București —S'a dus a- 
morul, varianta cea bună, a fost publicată, cind Eminescu era 
nebun la Viena. Dacă n'ar fi ambele publicate fără voinţa lui 


—ci numai a doua, lucrul s'ar complica rău de tot. cum 
am văzut mai sus, 


ES 
” . 


Daca cele 25 de poezii sînt postume, atunci din acest fapt 
rezultă o mulţime de concluzii interesante, dintre care unele con- 
diționează insâşi fizionomia literară a lui Eminescu, 

Aceste 25 de poezii, dacă sînt postume, pun, ca orice pos- 


tume—ba mai mult decit postumele altor scriitori-—o mulţime de 
întrebări. 


Să ni le punem şi noi, 


i n aceste postume poezii definitive, cum am spus mai sus, 
ori nu 


constatată de noi subiectiv, avem şi o quasi-probă obiectivă că 
aceste 25 de ii 


Dar am văzut că in Familia au apărut variante inferioare, 
poezii neisprăvite, aflate, totuși, la vre-o „persoană particulară“. Acele 
poezii însă trebue să fi fost date Fum | de o singură „persoană 


inescu, cineva amestecat dea- 
ciornele sale. Cu privire insă la 
mai multe persoane particulare. 
presupunem că le-a dat pg 
ne, dar avem chiar datoria 
fi fost 
bil că acele persoane, sau unele din ele, vor 
femei și încă de acele, faţă cu care Eminescu o fi avut cel ee 
mare interes să apară perfect! Impresia noastră subiectivă că 
poeziile sint gata, întăreşte această presupunere—iar A misr prk 
rea ar confirma impresia subiectivă... Dar, în strictă logică, p 
blema rămine deschisă. * sili tza ii 
; punem o . 
perfora ze din toate aceste 25 de poezii? Sint poeţi, 
care bucăţi mai ușoare, cu un caracter mai ceara har 
semniînd impresii, dacă se poate zice aşa, minore, ge d 
dau la cunoscuţi (sau la cunoscute...), dar nu le p oi onm 
le d operele com Nu cumva AE ace 
25 de poezii există unele de felul acesta? Aşa de a-si 


i cele 25 de poezii să se mai descopere 
CREA proc pill aia 5 se pare că am cetit undeva că şi 
poezia Si dacă ramuri bat în geam ar avea un model străin). 
“Caracterul de postume al poeziilor inspirate după alţii (şi al celor 
apaiage pp gmon harig at i pui i că sa 
ială de e ; l 
penia dea pemo n chiar de-ar > existat, apoape ag larto j n 
o—i itudine... căci „traduceri” ca - 
O AS Oa originale. Şi s'ar putea zice fără paradox câ me- 


ii 

£ vom observa că în două, irei din aceste poer 

mai era poate ceva de perlechonal, și mi pr argia Er zi ee pi 

la capăl, nu pulem spune că in acesle a, oae oi numai a 
finitivă. Aşa de exemplu, rimele : 

pia r bre cab tautologică : „lubind ia laină, am păstrai 

tăcere“. 


i 
i 
$ 
i 
i 
3 
: 


rasă din el, 


era nebun şi absent din ţară, mai pun şi o altă problemă: A- 
ceste poezii, ap toate de o äi A 
de Sorisori și de Puceafărul, rep test pr af neah 


fi isprăvit demult. Şi, cum am văzut, alcăt opera 
totală, iar ca număr erg mai mult de an iert, PI S 
Eminescu n'a publicat nimic din embrie 1881 pân 
în ue toate € Joi avea atitea poezii itive,—- baits de 
se bage de samă că, afară de Scrisoarea IV din 1 ie 
de idei, filozofia iubirii, poezie de se pice E 
minescu n'a mai pora: poezii de dragoste dela 1879 (Des- 
pârțire) ori dela 1 dacă O, mamă, poate ti socotită poezie 
de dragoste). Şi nici altfel de poezie uşoară. In ultimii săi patru 
ani ra puținii ani de viaţă literară — şi chiar de viaţă), el n'a 
t decit poezie mare, poezie de concepţie, Serisorile şi Lu- 

ceafărul—şi Dolna,tot poezie „mare“ şi de concepţie. 


roase ori invitații la dragoste şi alte poezii tot „uşoare“, — ṣi 
unele traduse ? Nu cumva credea că de-acum inainte nu Ei e 
de demnitatea lui decit poezia mare, ca Serisoriie și Luceafărul ? 
paro oare eiaei devenit faimos, al päturilor supra- 
+ apostolul naționalismului, dușmanul marelui partid li 
tribunul zilnic al durerilor grave ale rasei să nabite: iing 


Mi te dă cu totul mie 


t.. ...bb r oses 
E EE T E rrr 
HAKE ANAE c-... . 9-0 pi o... d .. d 


S'ascult de glasul gurii mici 
O oară şi să mor 


+ 
crud paN intäia oară pe cind Eminescu - 


M EDIȚIILE POEZILOR LUI EMINESCU 101 
Dar nu mai pot... 

Nu vezi că gura-mi arsă e de sete? 

'Julnic ard de viu chinuit ca” Nessus, 

Pe-al meu propriu rug mă topesc în flacari. 


Oä chiar, şi acestea nepotrivite pentru un luptător politic 
cum era cl atunci: 


De te-ating, să feri în lături, 
Te hulesc să taci din gură... 
Tu rămil la toate rece. 

Mai am un singur dor, 

In liniştea sării 

Sà mă lăsăţi să mor, etc, 


Ori ideia de sinucidere din Se bate miezul nopții. 

Ca scria şi poezii în genul acesta, nu numai poezie de 
concepţie ca Scrisorile şi Luceafărul, e altă vorbă. El nu scria ca 
să publice, cum märturisepte Maiorescu, („Unul sau altul din noi 
trebuia să-l ia manuscrisul din mina și să-l dea la Convorbiri”). 
Scria din plăcerea de a crea. Publicitatea la Eminescu, era. cu 
totul alta etapă, şi se producea, numai dacă „unul sau altul îi 
lua poezia din mină“. lar acum, în ipoteza noastră, chiar dacă 
cetea astfel de poezii la Junimea, nu mai lăsa „din mină“ pen- 
tru tipar poezii, în care se lamenta de „durerile iubirii“. 

Şi poate, la această cauză a mai contribuit şi o alta, de 
ordine mai intimă. > 

Eminescu lucra unele poezii ani intregi, pentrucă lucra de 
odată la o serie de poezii. Vorbind în genere, am putea zice câ 
e! îşi lucra deodată toate poeziile concepute. De aici urmează Că, 
chiar dacă poeziile de dragoste conţineau, la origine, sentimente 
pentru anumite femei, mai apoi, cind le isprăvea, erau anacro- 
nice fată de romanul de dragoste care le provocase şi aveau 
de obiect, în sensibilitatea sa, amorul și femeia în ere. În cele 
25 de poezii, de care e vorba, Eminescu are declaraţii -ori 
chemări de iubire, şi constatări că nu mai iubeşte, şi mean și 

din cauza iubirii duse ori înşelate, şi nostalgii după iubirea 
altădată, ete.. 

Dar femeile nu pot pricepe „impersonalitatea” aceasta a 
poeziei. Imaginaţi pe Veronica Micle, care dădea în vremea â- 
ceasta asalturi dezesperate şi inutile lui Eminescu acum rece cu 
ea, cetind „Lasă-ţi lumea ta uitată”, deci evident adresată alte: 
femei. Ori imaginaţi pe d-na Poenaru sau pe Mitte Kremnitz, cele, 
cel puţin, două amoruri mai | ale lui Eminescu cit a stat la 
Bucureşti, cetind: „A noastre i îşi juran credinţă pe toți vedli, 


102 VIAŢA  ROMINEASCĂ 


RR _-— — 


cînd pe cărări se scuturau de Moare liliecii, ctc.* şi alte lamen- 
taţii după iubirea şi iubita de altădată. 

Publicistul ar îi tăcut incurcături mari omului—şi cum nu 
era deloc publicist de poezii (ne raportăm din nou la mărturia lui 
Maiorescu), îi era foarte uşor şi firesc să nu-şi incurce viața cu li- 
teraturismul. 

O fi una din aceste împrejurări, or îi mai multe din ele, or îi 
toate, sau n'o fi nici una din ele, cauza pentru care Eminescu 
nu a publicat aceste poezii.— fapt este că Eminescu insuşi nua 
dat publicităţii cele mai frumoase poezii de dragoste. 

De aici urmează citeva concluzii cu privire la fizionomia li- 
terară a lui Eminescu din vremea sa. 

Aceste 25 de poezii nu fac numai mai bogată opera lui 
Eminescu, ci îi schimbă intrucitva şi caracterul. 

Mai întăiu ca manieră sau ca „şcoală“ literară. Fără ele, 
Eminescu e un poet mai romantic, şi în fond şi în formă, şi dă 
impresia că e influenţat de literatura germană dela un capăt la 
DI PL apare sate Cu aceste 25 de poezii se accentuiază rea- 
lismul în fond şi simplicitatea clasică în formă, adică a doua ma- 


nieră a lui , care în de pe la 1879 
Dar să trecem la alt punct de vedere. 
Pentru urmaşi, u e un mare t al amorului, un 


porani cu activitatea sa poetică, atunci cind cele 25 de poezii, 
în cea mai mare parte de amor, erau încă 
Dar, prin cele 25 de poezii Eminescu nu numai că şi-a schimbat 
(ori complectat) fizionomia, ci a devenit şi un poet mai mare, 
căci aceste sint cea mai frumoasă poezie lirică a lui Eminescu. 
Dar Eminescu ar fi trăit, ar fi publicat el oare aceste 
poezii ? Fireşte că da, Nici una din ipotezele de mai sus cu pri- 
aa io a SNR Al iee red revad. 
n care. Nici chiar ipoteza că acum eră sociolog 
luptător social grav. 
Publicate în volum, nici unul din inconvenientele analizate 
mai sus n'ar mai fi subsistat. In pen. a ppm acestea pren 
ar fi devenit părți constitutive operei sale 


EDIȚIILE POEZIILOR LUI EMINESCU 103 


— o —— — 


ideologii şi campion al unui puternic curent social şi moral. 
Intimităţi sufleteşti ca acele din poeziile lui ţinute în saltar, 
„mesagii“ de acestea, le dă cu greu în reviste orice scriitor matur, 
şi mai cu vază. Eu cunosc poeţi, care se comportă caşi Emi- 
nescu, lără să fie personagii cu roluri atit de grave. Cunosc un 
poet de talent, a cărui rezervă i-a condiţionat chiar genul literar. 
Trebue să adăogăm însă că în vremurile romantice, scrii- 
torii erau mai puţin rezervaţi. Romantismul este doar subiecti- 
vism şi spovedanie indiscretă. 
onvorbirile, pe vremea cind publica Eminescu, sint pline 
de poezii—iscălite cu nume cunoscute, mai adesea necunoscute 
azi, uneori cu tot felul de iniţiale,—în care autorii, adesea simpli 
„particulari“, îşi desmlardă şi-şi sărută iubitele pe coloanele ve- 
nerabilei reviste, ba chiar se fidanţează cu ele. In mijlocul acestor 
anunțuri de fericiri şi nefericiri amoroase, poeziile lui Eminescu 
publicate de el însuşi fac aproape impresia de... im tate 
şi transcendentalism. Eminescu, cu toată sinceritatea lui lirică, ex- 
cesivă poate pentru sentimentul literar de azi, avea o rezervă, şi 
o neobișnuită vremii şi manierii romantice de-atunci. 
Dar vom continua. 


grave 


G. Ibrăileanu 


Acuarele în Deltă” 


Amurg 


Cit vezi cu ochiul, verde. păpurişul 
Se 'ndoaie 'n vintul serii, foşnitor. 
Din cind în cind şi-arată luminigul 
Un ochiu de apă moartă-—un cocor 


Cu aripa deschisă se ridică 

Din stuf, sfişielor de Irist scincind— 
Sau cai tălari dind roată fâră frică. 
Sălbăticiți, nechiază pe un grind. 


Amurgu 'mbracă Delta toată 'n aur 
Cu turla unui sa! lipovenesc, 

Dar umbrele osiroavelor de plaur 
Albastrul cenuşiu îl impinzesc. 


SĂLCI 


Vaporul taie noaptea şoptitoare 

Şi valul ce se 'ntunecă intr 'una. 

Cind „cele cinci coline” cresc in zare 
De aur vină! cum e pruna. 


Sălcii 


Ca zei bărboşi, bătrini ca şi diluviu— 
Din ape revărsale cum răsar 

Cu tot frunzigul aplecat in fluviu. 

iţi par un pilc de Lipoveni pescari, 


Acolo de cind lumea, ce şi aruncă 
Tremurătoarea plasă pe-un holar 
In care apa girlelor din luncă 

Se limpezeşte 'n ceruri de cleştar, 


Si cum amurgul picură cu stele 
Prin frunza lor. de-acum argint lopit, 
Au fulgerat sclipind printre reţele 

Şi 'n licăriri de pietre s au smucii 


Peşti mici de aur viu, in apa vie... 
Pe cind vaporul nostru s a tot dus, 


Lăsind pescari sau sălcii—nu se şlie— 
Să i prindă 'n mreaja 'ntinsă de apus, 


* Din volumul „Limpezimi“ care apere. 


105 


Ceamul albastru 


Din ape străvezii ca o lumină 

Ce-ar dăinui în seară pe-o vilcea, 
Din ceruri răslurnate 'n fugă lină 
Curgind mai albi ca peştii pe sub eu, 


Corabia cu pinzele inchise 

Răsare straniu de albastră ca n 
Imagini prinse in culori de vise 
Un stire de-azur picta! pe porțelan. 


Pustie stă şi nemişcală, n are 

Nici viață, nici rost, nici marinar... 

Şi cum vaporul nostru-o lasă n zare,— 
intr 'un amurg aproape ireal 


Deodată, ridicindu-şi pinza toată, 
Porneşte lunecind cu valul viu— 
Stirc minunat ce sboară şi inoală 
Pe Dunăre, cu pieptul siniliu. 


In delta Dunării, 1925 


Orb sărac 


O babă şun moşneag ieşiră câtra lumină dinspre carăle 
Lipscanului, Femeia venea înainte, omul ceva mai îndărăt, cu 
capul puţin înălțat și părind a asculta cu mare luare-aminte 
zvoana şi glasurile dela focul nostru. 

Bătrinul e orb, mi-am zis eu privindu-l. Pare a-l trage baba 
după dinsa c'o tringhioară ; insă el păşeşte pe urma ei fără gres 
cătră mirosul tripturii şi larma statului. 

Baba purta broboadă de ştergar alb, catrință şi sumâies 
scurt. Orbul era şi el îmbrăcat ca muntenii, cu pălărioară nea- 
gră şi straiu alb, iar cojocelul îl ţinea numai pe umeri şi de subt 
cojocel, dela subsuoara stingă, îi atirna cimpoiul, cu clonțul spre 
păminț... Cind se simţi aproape, orbul se opri, numai baba ma: 
tăcu cițiva paşi cătră foc. El se opri şi lumina îi bătea obrazut 
neclintit împresurat de barbă albă. 

Mulţi dintre tovarășii mei nu-l băgaseră încă în samă. Numai 
jupinul negustor de Lipsca, înțelegind despre ce-i vorba, incepu 
a ride. 

„Mătuşă Salomie, zise el, tot n'ai scăpat de moşneagul cel 
chior ? Văd că se ţine hojma de dumneata. 

— Aşa”i, jupine, răspunse ea cu vioiciune şi subțire, insă 
tără răutate ; decind am purces din Rădăuţi, se ține de mine ca 
umbra, că să-l duc şi să-l lepăd la tirgu-leşilor. Acă dumnea- 
voastră, urmă ea cătră noi ceilalți, veţi îi socotit poate altceva. 


108 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ca oamenii, că mi-i soție ori frate; dar eu am uitat și de ase- 
menea zburdăciuni și de neamuri și nu cuget decit la nevoile 
mele. M'am aninat şi eu întradaos la căruțele dumnealui ne- 
gustorului, ca să pot ajunge pănă la sfinta cuvioasă Paraschiva, 
în cetatea Domniei, să pun pe racla cei un puişor de argint şi 
să-i mărturisesc ce durere um. lar sărmanul acesta, câlcind după 
mine, a îndrăznit să se apropie şi de sfatul domniilor voastre, 
tiiind un bătrin viclean şi nădăjduind că-i veţi porunci sa vă zică 
ceva din cimpoiul său, M'am stropşit la el, să-şi puit în cap co- 
jocelul şi să doarmă subt căruţă, dar el nu vrea să înțeleagă“. 

Bătrinul zimbea, aţintind spre loc ochii lui de albuşuri 
coapte. 

„Mie-mi plac tovărăşiile” vesele, vorbi el c'o voce plăcută 
şi joasă. Imi place şi vinul nou, şi friptura de pulu în țigiä. 
Foarte-mi piace sascult istorisiri. ŞI să spun şi eu cite ştiu 
din trecute vremi. Dumnezeu a rinduit să ma pedepsesc fără lu- 
mină întraceastă viaţă, să intind mina şi să cergesc pită dela 
creştini buni. Fiind așa voia lui Dumnezeu și avind el grijă de 
mine caşi de viermii pămintului, am cugetat că nu trebuie să 
pling, ci să primesc rinduiala“. 

Comisul loniţă se întorsese spre orb; şi dupa ce-l privi, il 
intrebă cu mirare ; 

„Fiind un cerşetor nemernic precum eşti, iți place friptura 
de puiu în ţiglă ? 

- imi place, stăpine şi frate, răspunse cu glasu-i prieti- 
nese orbul, 

- Si vinul îţi place ? 

Și vinul nou, pe care-l simjesc înțepindu-mi nănle, 

— Dar istorii ştii să spui? 

— Ştiu, ca orişice om.—de ce să nu ştiu? 

Văd că te lauzi, Insă afi că istorisiri ca mine şi ca prie- 
tinul meu căpitanul Neculai Isac, nu-i nimeni să ştie în toată 
țara asta a Moldovei. 

- La asta eu nu mă pun împotrivă, stăpine. 

Să nu te pui, căci eu am să spun cea mii frumoasa şi 
mai minunată istorisire din cite s'au spus. 

— S'o spui, stăpine, şi eu am s'o ascult bind vin nou din 


TT ORB SĂRAC 109% 
oala domnieitale pe care ai umplut-o acuma. Şi domnieitale 
jupineasa crişmărițţă are să-ţi aducă o oală nouă, pe care ai so: 
umpli din proaspăt. Aşa—avind şi ce mai trebuie pe lingă vin, 
am s'ascult cu mare plăcere. Şi după aceia, dacă vei binevoi. 
am să-ți zic un cîntec din acest cimpoiu şam să-ţi cint viers, 

~ Vra să zică, nemernicule şi orbule, nu ştii numai si bei 

şi sa mininci; ştii să şi cinţi, 

- Ştiu şi asta, stăpine, din mila lui Dumnezeu. Știu şi 

altele, 

— Aşa? ŞI cimpoiul tău zice frumos ? 

— Zice, stăpînilor şi fraţilor, parc'ar fidin piele omenească. 

- Se poate; şai să-mi cinţi, căci aşa am eu plăcere în 
nop ceas, la Hanu-Ancuţei. Noaptea-i tirzie şi ceru-i senin. 

Carul şi-a întors oiştea şi cloşca cu pui grăbeşte spre crucea nop- 
ţii. Aud nişte cucozi de-a Ancuţei, bătind din aripi şi cintind. 
Unul dintre ei, care are glas mai prost, l-aşi pofti mini” dimineaţa 
cu borș acru. 

- Cucogii cîntă, băgă de samă orbul, ca s'alunge şerpii şi du- 
hurile din preajmă”. 

O clipă sfatul nostru conteni.—ca s'ascultăm în tăcere bä- 
tăile de aripi şi trimbițările cucoşilor, întăiu aproape în cetatea 
hanului, apoi, ca o muzică stinsă, într'o mare depărtare, dincolo 
de apa Moldovei. 

Ancuţa puse oală nouă în mina comisului. 

„Frate loniţă, zise căpitanul lac, Ancuţa Ii dă dumnitale 
oală nouă şi mie îmi zimbeşte, Cată să fiu eu mai mulțămit de 
cît dumneata. 

Hangiţa ridea gidilat. 

„Atunci oala astălaită, hotări comisul, trebuie s'o dau or- 
bului, care are să-mi cinte din cimpoiul lui, 

— Am să-ți cînt, stăpine”,. 

Baba care adusese pe cerşetor se arătă supărată lără pri- 
cină, cind moşneagul păşi cu minile întinse spre noi. 

„Nu: înţeleg de ce nevoinicii şi calicii încurcă petrecerile 
oamenilor t 

— Să nu te superi, soră Salomie, se întoarse câtră ea cerşe- 
torul, căci supărarea-i dela Necuratul. 


40 žŽ VIAŢA_ROMINEASCĂ 
— Nu-ţi sint soră, se scutură baba, făcindu-şi gura pungă 
şi întorcindu-şi capul de cătră el. 

= Nu-mi eşti soră, adevărat, căci eu nu sint decit un biet 
sărman pribeag prin această lume. Frumoasă-i şi eu n'o mai văd. 
Tinără-i şi eu n'o mai simt. Adă-ţi aminte, liță Salomie, de vre- 
mea cînd purtai la git mărgărintar, fii bună ca atunci şi nu te 
supara pe mine“. 

Baba tăcu. Ancuţa ridea. 

„Cum? Ştii şi ce-i mărgărintarul ? se miră comisul loniţa. 

— Ştiu, căci l-am văzut şi eu odată lucind. Mărgărintarul, 
cinstite stăpine, e o piatră scumpă care se găseşte în scolci, la 
Marea. Cum ii acuma, intro noapte de toamnă, cind marea-i 
lină, ies anume scoici la mal şi se deschid la lumina lunii, Şi 
aceia în care cade o picătură de rouă se închide şi intră la a- 
dinc. lar din acea picătură de rouă se naşte mărgărintarul. 

— Acest orb sărac are, după cite văd, destulă înțelepciune 
vorbi negustorul de Lipsca, Muturindu-şi barba pe de-asupra oalei. 

- Cu toţi ne mişcarăm, caşicum am Îi vrut să ne apropiem 
mai bine de foc. Orbul îşi intoarse trupu 'ntr'o latură şi sorbi din 
ovală. Apoi obrazul i se intoarse iar spre noi şi zimbi în noaptea-i 
prelungă. Puse oala la pămint şi se aşeză turcește lingă ca. Trase 
spre el pliscul cimpoiului, şi umilă c'un răsuflet adinc folul. Cu- 
prinzind instrumentul subt cotul sting îl strinse, şi el ţipă odată 
scurt, caşicum l-ar fi durut. Apoi începu a mormăi şa da sunet 
de cintec vechiu. 

„Aista-i cintecul mioarei, grăi orbul întorcindu-şi spre noi 
zimbetul. Dacă pofteşti altceva, stăpine, îţi pot zice pe urmă. 

— Cintă !*—vorbi întăritat şi supărat ciobanul. Căpitanul Isac 
il privi rizind subțire, pedeasupra capetelor noastre. 

Cimpoierul umflă mai tare folul, apoi, câlcind cu degete rä- 
pezi, pe găurile surlei, chemă un viers de mihnire din depăr- 
tarea anilor de demult. Inălțind ochii morţi spre stele, lăsă plis- 
cul cimpoiului şi cîntă cu glas. Spunea ceva despre trei ciobani 
care coborau cu turmele din munte. ŞI doi din ei aveau ginduri 
rele asupra celui mai tînăr... 


ORB SARAC iti 


S'aude, s'aude 
Departe, la munte, 
Gomän gomänaş 

De trei ciobănaşi ;-— 
Gomâăn, gomânind 
Oile pornind... 


Iarăşi izbucni În surlä chemarea de demult, O simţeam în 
mine ca o bătaie de inimă a oamenilor care au fost şi nu mai 
sint pe acest pămint. Auzeam pentru întăla oară cintecul acesta 
al păstorilor. ŞI luam aminte la mioara care se tinguia şi vorbea. 
omeneşte cu stăplnul său despre moartea lui... 


Neguri se opresc 
Pe munţi şi pe ape,— 
Dorm oile toate... 


Celelalte stihuri au rămas numai ca o pică în mine, cu to- 
tul nedesluşite. Iar printre ele, tinguirea cimpoiului. Stăteam şi 
ascultam încă, pe cind foiul se desumila la pămint ca o dihanie 
netrebnică, lingă picioarele orbului. El rupse cu dinţi lacomi din- 
trun picior de pui şi înghiţi hulpav, cu albuşurile crescute în gä- 
vanurite negre ale ochilor. Apoi istovindu-și şi oala de vin, ră- 
mase iarăşi alinat, cu fața cătră noi. 

Ciobanul cel prost şi supărat dela Rarău, cum şi monahul 
care se ducea la stintu-Haralambie plingeau pe locurile lor fără 
nici o ruşine. Aşa că pot vorbi şi eu lărăsfială de acea intim- 
piare, cînd am lepădat lacrimi pentru nişte închipuiri. 

„Dacă polteşti, stăpine, pot a-ţi cînta şi alte cintece mai 
frumoase, a vorbit cerşetorul, 

— Dacă ştii altele mai frumoase de ce mi l-ai cintat pe 
acesta ?—răsări cu glas de hartag domnia sa comisul loniță dela 
Drăgăneşti. 


112 VIAŢA ROMINBASCĂ 


— dată de ce, frațli şi stăpinii mei, a răspuns bătrinul, căci 
eu, răminind fără vedere încă de pe cînd eram copil, am ieşi 
din sat dela noi şam pornit în lume. Şi oploşindu-mă Intr'o- 
iamă, pe apa Prutului, in o perdea de oi, am stat pe lîngă nişte 
baci bătrini la tocuri care nu se mai stingeau niciodată. Şi acei 
baci vechi din pustie m'au învăţat lingă foc acesta cintec; dar 
m'au legat cu blăstăm să nu-l ult niciodată şi, deciteori oiu suna 
din cimpoiu, să-l zic mai intăiu şi mai întăiu, 

lar după ce m'am despărțit de acei baci, aflaţi, stăpinii mei 
şi taţi mei, că am trecut dincolo de Prut, subt mina unuicalic 
bătrin, care nu era orb cu adevărat, dar ştia să cerşească tare 
trumos, cîntînd creştinilor cintece spre a fi miluit. Avea meşte- 
gug să pară că nu vede, şi cînd eram noi singuri li auzeam ri- 
zînd. lar Domnul Dumnezeu Il ierta pentru asta, pentrucă se du- 
cea totdeauna la biserică şi se închina cuviincios la sfintele i- 
coane. ȘI tot aşa se închina şi făcea cruce cînd, la o margine 
de sat din care ieşeam, se pregätea să fure o găină sau un miel. 
Și rugindu-se cu credinţă şi dreptate, Dumnezeu îi ajuta. Cu a- 
cel calic bătrin am trecut printre moscali şi nimeni nu ne-a O- 
prit.—nici cei mari, nici cei mici, căci şi'n acea țară a lor, cer- 
şetorii sint oamenii lui Dumnezeu şi n'au nevoie de hirtie cu pe- 
cete, Am umblat pe unde am vrut, prin tirguri şi sate, şi peii 
iarmaroace mari şi creştinii ne miluiau din belșug. Din ce strin- 
geam, aveam de vindut la crişmari jidovi, ori la muncitori săr- 
mani. lar lerofei, tovarășul acela al meu, nu uita să cumpere 
din parale şi-o luminărică de ceară, ca s'o puie la icoane. Sfinții 
se bucură de dar, nu cunosc preţul luminării şi nici nu pot afia 
că ne-au mai rămas carboave. Dealtminteri leroiei le ținea as- 
cunse bine în chimir. Așa am mers noi până la tingul cel mare 
äl Chiului, şacolo ne-am oprit o iamă şam cheltuit acele car- 
boave agonisite. 

Cit am stat, am trāit tare bine şi tare frumos în breasla 
noastră a calicilor orbi, unii fiind orbi şi alţii nu. Şam cunoscut 
acolo, ca la o şcoală, învăţăminte pe care nu le ştiam, deprin- 
zind cintări jalnice şi meşteșugul breslei. Ş'apoi pierind lerotei la 
o petrecere şi la o bătălie într'o noapte, am fugit din Chlu g'am 
umblat cu alţi tovarăşi prin lume, pănă la o apă mare unde am 


toh luau ban. Cui se punea împotrivă, îi luau şi viaja. 


-ORB SARC 13 


auzit limbă tătărască. Am trâit bine o vreme şi 'n breùsia ne- 
credincioşilor, după aceia mi-a venit dor inio primăvară sà mi- 
ros tişină şi brad, Sam întors spatele câtră limbile păgine şi 
fața câtră țara Moldovei. lar în toată această vreme, stăpinii 
mei şi irati mel, cu am purtat cimpolul ca mine şam cintat,— 
neuiiind blăstămul bacilor dela Prut, Deacela aţi auzit zi dum- 
neavonstră acel cintec, De plucut mie nu-mi place, insă trebuie 
să-l cint. Şi, de poftiti, vă put zice unul mai mindru si mai 
cu haz, 

Păşind eu în spre locurile mele, am intrebat de-un sat la apă 
Moldovei şi nu l-am mai aflat, căci se pustiise şi-l strimutaseră 
domnii si boerii, Trecuseră ani mulţi; pierit? şi morii au fost 
taţi ai moi; tar puhoiul Moldovei le-a risipit mormintele şi le-a 
dus ciolanele la vale prin scruntare şi lunci. Am umblat a- 
tunci intrebind de-un han dedemuli, care stătea si'n vremea oo- 
pilariei mele la drumul împărătesc, Acel han, miau spus creg- 
tinii, nu departe de locul unde-a fost un sat Negoleşti, se cheamă 
in zilele noastre Hanu-Ancuţei şi oamenii care se duc la Tirgu 
leului ori la Roman, fac acolo popas mare, ” 

Am venii ln miroznă de brad şi-am trecut pela acela han, 
De-atuncea nici mai ştiu cii ani vor fi fiind, Tar acuma, njun- 
vind vremea să mă duc inr ia leşi, la Domnie, să mă ichin şi 
eu in moaştele sfintei Paraschiva delu Troisietite, înțelea c'am 
făcut lar popas la acest han, carele se cheama a Ancutei Mul- 
țămese lui Dumnezeu c'am găsit cuvint bun şi milă. 

Stăpinii mei şi frați mei, pecind eu eram un prunc şi ve- 
deam satul nosim care nu mai este şi ţintirimul pe care l-au ri- 
sipit apele, am auzit poveste adevărată dela un bunic al mnicei 
mele, despre o minune î stiintei Paraschiva, unde ne ducem să 
ne închinăm eu şi lita Salonta, Acea minune sa lăptuit în vre- 
mea veche, fiind o strămoaşă a noastră aici trăitoare, la a- 
cest han. 

In acea vreme s'a lost ridicat asupra ţării Moldovei, ca An- 
tihrist, Duca-Vodă. Avind neistovită poltă de argint şi aur, a prins 
a arunca biruri asupra norodului. Atunci s'a iscat o zicală: că 
ce-i greu peste bordee ?—Birwile lui Duca-Vodă.—Umblau sluji- 
tori cătări cu sulițţi şi cu fachii Luau vita, luau ştiubeiu, luau 


3 


114 VIAŢA ROMINEaSCA 


A ieşit în țară hofia domnească. Nu mai era chip să scape 
nimene de subt cumpăt. Fugeau noroadele peste graniță. Pănă 
ce-au nemerii nişte sărmani năcăjiţi, într'o toamnă, la leș, la moaş- 
tele Sfintei. Şi l-au pirit pe Duca-Vodă, scâldind racla cu lacrimi. 

Atunci, îndată după această rugăciune, s'o clătit racla stin- 
tei. Și poporul fiind de față în ziua de 14 a lunii lui Octomvre, 
ia amiază, sa intunecat cerul, s'au tulburat stihile șo prins a 
bate o sloată cu vitor. lar pănă a douazi so pustroian. Şi no- 
roadele sau spăimintat foarte. 

In acea noapte a căzut de pe vint demonul la curtea dom- 
nească şi, bătind în geam cu ghiara, a dat de ştire lui Vodă, să 
lase în lumea asta toate bogăţiile strinse şi să se gătească de 
cale pentru drumul cel fără întoarcere. 

— A venit vremea, luminate doamne, să-ți dai socotelile şi 
să plăteşti ce-ai iscãlit. 

Căci el făcuse sdelcă și pusese iscălitură şi pecete—ca să 

poată izbindi atita urgie asupra lumii. 
; Duca Vodă a înghețat in patul lui de argint, auzind glasul. 
După aceia a răsărit ca subt biciu şa răcnit la slujitori să-i în- 
hăme telegarii la carite. Astfel a fugit, cu ce averi a putut 
stringe, păna 'ntrun sat din jos. lar acolo, odată cu viscolul, 
l-au ajuns nişte joimiri leşi şi l-au prins, pridindu-l de bani. 
Vestitorul nopții fiind de faţă, ridea, şi l-a dat pe mina acelor 
duşmani. L-au apucat de grumaz şi l-au dus cu dinşii. 

Gasind în calea lui omături şi troiene, mergea foarte greu 
şi i-au căzut caii. Atunci a scos din sin trei galbeni, ce-i mai 
avea ascunşi şi i-a pus in palma unui ticălos țăran de rind, pen- 
tr'o sanie cu oplene şo iapă albă. Şi cu acea sanie proastă a 
ajuns Duca-Vodă aici la han. Din toată averea de pe lumea 
asta nu mai avea nimica. Ş'a cerut bătrinei aceleia a noastre 
o ulcică de lapte de pomană. lar ea nu-l cunoştea. Şi se tin- 
guia ca n'are, 

— N'avem lapte, n'avem vaci, mămucă; n'avem că ni le-a 
mincat Duca-Vodă, minca-l-ar temniţa pămîntului şi viermii in- 
dului cei neadormiţi! 

El a tăcut, şi-a plecat fruntea, sa suit în sanie, sa dus Jar 
abia mai pe urmă sa aflat cine a fost. L-au dus joimirii spre 


ORR SĂRAC 115 


hotar. Dar la craiul leşesc n'o mai ajuns, A intrat cu iapa cea 
albă în singurătăți şi codri, a poticnit intro ripă, şo trecut pe 
tărimul celălalt în locul blăstămurilor. Şa rămas istoria acelei mi- 
nuni dela om bătrin la om bătrin pănă în vremile mai nouă. 

Fraţii mei şi stăpinii mei, acestea-s lucruri trecute. Pentru 
piăcerea dumneavoastră de-acuma, dacă poftiți şi porunciţi, eu 
pot să vă cint altceva! 

La aceste vorbe sa petrecut un lucru la care noi nu ne 
aşteptam, oriciţi răzeși, negustori cărăuşi şi oameni de rind ne 
ailam acolo. 

Comisul Ioniță a strigat ca potteşte cintec, Insă Ancuţa cea 
tinără, apropiindu-se de orb, l-a cuprins de mină. l-a zis: 

„Am ascultat şi dela mama intimplarea asta. Intoarce-te 
spre mine. Poate dumneata, uncheşule, vei fi fiind unul Costan- 
din. despre care am auzit pe maica mea spunind că sar fi rä- 
țăcit prin lume. 

— Eu sint, răspunse bâtrinul. Aşa mă cheama”. 

Şi zimbi intunericului. Apoi cu degete harnice pipăi obra- 
zul Ancuţei. 

Ea luă mina care-o pipăia, o întoarse şo sărută. După a- 
ceia. subt aceleaşi degete puse pită şi iriptură. Săracul prinse 
iarăși a rupe lacom din carne, cu dinţi de fier. 

Parcă uitase unde-i şi nu mai aveaa spune nici un cuvint. 
Noi il priveam cu mare uimire: iar co uimire mai sporită decit 

a tuturora, clătinindu-se uşor în zbaterile focului, se uita comi- 
sul, nu atit spre sărmanul flămind, cit spre acea dihanie care 
căzuse la pămint alături de el, desumilață şi moartă, 


Mihail Sadoveanu 


Note despre Rainer Maria Rilke” 


O informaţie oarecare degazetă ne anunța că poetul Raia 
Maria Rilke a murit de kaca, în castelul apă ea pete, 
Notiţa e pură şi simplă, fără semnificaţie. Atitea adevăruri rare 
mişună în jirul nostru, sînt inconştiente de simbolul lor? Gazatarul 
care a ins-rat faptul divers, nu-şi dă seamă că rindurile lui iau 
edi pote de Ta. cote E ca şi Cum un negustor ar înveli 

cie pe care-l vinde în manuscrise de nutor c . (Lu 
Pa uscris r celebru. (Lucrul 

Leucemin (excesul globulelor albe) era „boala“ lui Rilke, 
Dacă au mai avut-o şi alţii e o Intimplare. Era numai boula 
ucestui palid, elerat şi îngeresc trubadur. Versurile lui sint ale 
unui poet fără singe. O idee obsedantă a lui Rilke cra aceia că 
fiecare trebue să moară de moartea lui proprie. Acei care i-au 
surprins sfirşitul povestesc că poetul refuza medicamentele ultime. 
fiindcă voia să moară de moartea lui, nu de aceia a medicinii. 
Dar Rilke a uitat să gindească (cine ştie?) că poeţii mor dar mai 
ales trăiesc prin boala lor. Oricine a cetit versurile acestui cîn- 
tăreţ cu singe alb, îşi dă seama ce formidabilă expliciţie a operei 
sale ofera fiziologia. In acest caz, victoria materialismului e ofen- 
sător zdrobitoare cind gândești că : 


; = 

) Poelul Roiner Meria Rilke care a muril i 
dera! ca cel mai mare liric german al Mmpulute i) de ea arf nobilā 
familie cerinihiană s'a născu: în Decembre 1875 la s. A fosi desili- 
nat mal înlăiu carierei militare, dar in 1890 a părăsil școala de cadeți. 


Face studii la Prage, Minchen şi Berlin. Prima | de 
e din 189:: „Leben und Ro aila} za dee 
o adincă laliuenţă E ds poiana eee fa “colo alal 


à a Arii sale, Fruci al şederii acolo sial 
Poe: „Stunden Buch", in 1902 publică: „Das Buch der Bilder". Se 
abileşte epoi la Paris nade iniră secrelèr le sculpiorul Rodin, la 
apar, „Povesi'e despre D-zeu“, la 1908 două voiume „Neue Ge- 
fae; apoi in 1910 rumann! său auiobiogrelic. „Caetele lui Malte 


. À Irödus i 
l'enfan! prodigue") și P, Y ain ne pe A. Gide („Le Reiour de 


s NOTE DESPRE RAINE} MAWIA UKE 147 


Chemins qui menent nulle part 
entre deux près, 

ue i'on dirait avec art 

e leur but détournés, 


Chemins ui souvent n'ont 
devant cix rien d'autre en face 
que je pur ëspace 
et In saison, 
(Vergers 


wau fost scrise decil Hindcà. globulele albe intreceau pe cele 
roşii cu clieva miloane! Dar iată că limfalismul se gäseşte 
aici în corelaţie stiiciă cu genintitatea, Raretacţia vitalităţii dă 
poetului o altă cunoaştere, prin care surprinde necunoscutului né- 
văzute raporturi. Este atita imaterialilate, atita puritate în poezia 
lui Rilke, că ra nu poate fi decit urmarea directă a unei naturi 
despămiptenite, uşurate de lestul trivinl al trupului, de sanguini- 
tatea violentă, de exuberanța indicată a vitalităţii organice. O 
altă dozare a singelui; o nită poezie, 
Rilke a lost o umbră chluvită şi rătăcitoore. Cuci portul n 
ăstrat în el atit minim de viat, cita trebuit ca sulcrința să 
ho incă posibilă, Pe nici unul din punitele globului nu-şi găsea 
odihna, aspirat călră misticismul Moscovei cure odată ajuns 
ia făcut indispensabilă grst senzual a plasticei pariziene. Sa 
alipit atunci an «nomtat de Rodin căruia i-n servit drept secretar, 
Apoi Roma, München, Copenhaga, care prn coțurile ci, ca prin 
dcnelari fumurii, ü apăra ochii delicuţi, de bumina sudului cure 
răneşte şi orbeşte. Dar fiecare din acestea odată atinse, ii deveneau 
insuportabile şi odisela relncepea. Boala constitutivă, preparată, după 
cum ne-o saune el însuşi, de strămoşi, z2loşi în ase păstra debili, 
a orci dezvbllarea normala. Rilke a rămas tot timpul un. copil 
Sint precipitate care introdusa în momentul fermentaţici opresc 
alcolizarea vinului şi-l păstrează multă vreme dulce ca un sirop; 
sint boli care ne eternizează mereu-la virsta de optsprezece anl. 
Bolile acestea, care biltezie maturitatea, lac pe poeți. 
~ Se ştie demult că halnra copilului şi a poetului sint in- 
dite. Şi ună şi ali aa joacă inocent. De citiva vreme insi 
constatarea a fgat confirmată experimental. Un psiholog germiu, 
Jăească, a arătat că pănă pe la 12 ani, imaginile copilului siat 
total deosebite da ale adultului, Ale celui dimâlu sint extrem cde 
subiective, hulucinatorii, bintuite da visuri mistice, monstrunase, de 
vedanii țerifica ari fantaste. Abla cînd su formează, odață cu rmi- 
inritatea, controlul logic, conceptul şi abatracţia, cind se formeaza 
funcțiunile obiective, aceste vevenii sint impraşiiate, disolvate de 
controiul cu realitatea. Taine încă spunea despre imagine ci e 
o halucinație adevărată. Imaginea copilului e mai mult haluci- 
nație ji mai puţin adevărată. Cunoştinţa capilului e a ile 


| 
| 


118 VIAȚA ROMINEASCA 


subiectiva. El crede în plăsmuiri şi le vede peste tot. Dar pibo- 
logul german, prin migs oase şi răbdătoare statistici, a stabilit că 
asemenea imagini nu le are numai copilul, dar şi primitivul (şi 
acesta aşa de chinuit de apariţiuni mistice) şi mai ales poetul, 

le-a găsit la Goethe cite odată şi de cele mai multe ori la Novalis. 

Am putea arma atunci, cu probe pozitive, că poetul e un 
copil întirziat. Un anumit accident, o boală în speţă, opreşte evo- 
luția normală a sufletului către maturitate, lixindu-l în adoles- 
cenţă, în candoare şi frăgezime. Fireşte oprirea nu e complectă 
şi definitivă. Din cînd în cînd, ici şi colo, licăriri de mentalitate 
adultă se ivesc. Această demi-conştiință de adult deosebeşte pe 
copil de poet. Dar efectul ritmului între cele două mentalități, 
care alternează rind pe rind în conştiinţă e cu atit mai prețioasă 
din punct de vedere estetic. Conştiinţa cite odată lucida a bär- 
batului, oferă un contrast, un cadru, pe care sensibilitatea poe- 
tului se înscrie mai luminos, mai accentuat, mai potentat. Dacă 
între versuri delirante, asemănătoare viselor copilului, se aşterne 
un rind de luciditate, accentul e pus şi rezultatul e cu atit mai 
plin de caracter. O poezie întreagă de vis ar fi monotonă și de-a 
dreptul puerilă. O licărire de conştiinţă e necesară ca să ne 
aducă aminte că avem de a face cu acel tip specilic de copil 
care se cheamă poet, şi nu cu un altul, adică cu un copil apucat 
din cind în cînd de accese de luciditate, pentru ca delirul lui să 
nu fie saturant, inexpresiv, să ne aducă aminte că iluzionismul 
e pănă la un punct conştient, că poetul ştie că face înadins pe 
copilul, adică că face artă. 

onstatările acestea sint poale valabile ia mai toţi poeţi. 
La Rilke ele sint evidente. Sint oarecum semnificative, tipice 
pentru toată speța. e „poetitatea“ făcută substanță anume 
parcă să ilustreze teoria. 

Rilke e animist. Ca toţi copiii, el populează cu viaţă miste- 
rioasă de poveste universul. El învie sufletul amorţit al lucrurilor. 
Pentru el, fiecare dia acestea au biografia lor. A unora modestă 
şi retrasă, a altora simbolică şi eroică. Unul din criticii săi, Wil- 

elm Michel, observă: „Este un cuvînt pe care-l intilnim la Rilke 
cu o bizară frequenţă: e cuvintul lucru. E surprinzător che lu- 
cruri ştie Rilke despre lucruri. Că lucrurile trăiesc se ştia şi înainte 
de e]. Dar nimeni n'a îndrăznit să deducă cu atita ușurință această 
s lidaritate de speţă, care îl tace pe Rilke să trateze lucrurile 
cu o politeţă aşa de prevenientă. El are grijä de ele ca de su- 
flete. El le lărgeşte dreptul la viaţă în dauna hegemoniei 
umane. El dovedeşte rudenia noastră cu ele, pe care ieşirea 
din aangal comun o probează, El e stăpinul şi salvatorul lu- 
crurilor “ 

Dela această stare de spirit pănăla pantheism e numa! un 
pas. Rilke I e Dumnezeu pretutindeni în toate ipostazele 
universului, adoră şi aspiră mereu la contopirea cu marele 
tot: „Viaţa mea se îndeplineşte în cercuri din ce în ce mai largi 


NOTE DESPRE RAINER MARIA RILKE 119 


care închid în ele reia. Dee seg -cosea cerc nu-l voiu ajunge 
niciodată. Mă învirt mereu în juru umnezeu“, 

Contundarea mistică cu lumea, nu suprimă însă caracteris- 
ticul artei lui Rilke. Viziunea lui nu devine cenușie, o viziune 
în cațe se pierd contururile şi aspectele aşa cum se întîmplă la 
unii fomantici germani, bunăoară la Novalis. Oricit îşi dilată sen- 
timentul, el ştie încă să prindă caracteristicul. G. Simmel scrie irf 
această privinţă : „Artistul poate ceiace nu poate omul logic : poate 
lărgi un conceput în toată ambianța lui, fără ca acesta să-şi piardă 
conţinutul“. Acesta e tocmai cazul lui Rilke. Fără să limiteze prin 
linii marginale, întinzindu-şi simpatia pănă la pantheismul desăvirşii, 
el păstrează mereu, drepturile artei care caracterizează. 

Şi dacă poetul e un anumit copil, copilul tip e copilul orfan; 
Cei cu familie, cu ocrotire sint mai puţin sau se simt mai puţin 
copii. Ajutorul părinţilor le ţine loc de experienţă proprie. Com- 
plectat cu sfaturi bătrinești care-i protejeaza mereu, ei sint doar 
pe jumătate copii. Numai cei lăsat pradă vieţii acerbe işi simte 
bine slabiciunea şi dezorientarea iremediabilă. Acest copil e Rilke. 
El e orianul abstract: 


Ich habe Kein Vaterhaus 
und habe auch Keines verloren ; 
meine Mutter hat mich in die Welt hinaus 


oii (Das Buch der Bilder p. 38). 


Un astfel de copil nu se poate adapta, nu poate lupta. EI 
se resemnează ee lumea îi apare așa de grandioasă, (se 
ştie că proporţiile şi distanțele pentru copii sint mult mai mari 
ca la oamenii virstnici) încit penao vieții li oferă o veşnică 
adoraţie religioasă. Copilul trebue să adore, Intäiu mama şi dacă 
n'o are, orice seamănă cu ea, Rilke nu utilizează, fenomenele, lu- 
crurile. El nu-şi complectează, nu-şi întregeşte, nu-şi Aa eul 
cu ele. Tot ce poate face e sä le iubească. Dar lu e, după 
cum spune el însuşi, după ce il golesc de iubire, il asviri deo- 
parte. „Odăile mă părăseau de îndată ce-mi era rău, ca 
şi cum Sar fi temut să fie compromise şi amestecate la ne- 
norocitele mele întimplări. Stăteam jos, şi iară îndoială as 

aşa de înfricoşător că nimic navea curajul sä irater- 
nizeze cu mine. Chiar şi lumina, căreia îi făcuse serviciul de a 
o aprinde, nu voia să ştie nimic de mine. Ea ardea pentru ea 
' ă, ca într'o odae deşartă“, El nu ia nimic şi dă veşnic. Ra- 
ge li cu universul nu sînt reciproce, sint unilaterale: e ex- 
ploatat de toată lumea, inclusiv de lucrurile inanimate, care, după 

absorb, îl alu i f 
ea E normal E a de orfan părăsit să fie mereu iniri- 
coşat. De aici acea „angoisse“ specifică celui care adorii veşnic 


___Mz6A KOMINSASCA 


= 


şi nu e iubit niciodata. Şi dragostea lui Rilke e aceia a unui co- 
pi. Adultul iubeşte de cele mai multe ori condiţional: iubeşte 
dacă e iubit. Copilul n'are încă orgoliu şi nu aşteaptă răspuns. 
El işi adoră păpuşa neinsullețită şi nu aşteaptă din partea ei o 
declaraţie de dragoste. Rilke vrea să paralizeze ura naturii şi a oa- 
menilor pio dragostea lui nemăsurată pe care o oleră veşnic 
orişicui, Însă cine ştie dacă îl ascultă cineva, fiindcă dragostea 
care se oteră veşnic nu e luată In seamă. O simplă lege de eco- 
nomie: prea multa otertă elimină cererea. 

Dar ceiace nu se destăgoară în viaţă, se derivă în artă. Şi 
poetul işi cîntă, ca pentru e) singur, şi pentru alţii care-i seamănă 
(şi cine nu-l seamănă în unele momente) infinita lui iubire neas- 
cultată, de ecoul căreia, dealtfel, se dispensează blind. 


Ld 
* + 


Vrista poetului e a copilului. (a unui anumit), Dar sexul lui ? 
Mai trăieşte în Rainer Maria Rilke şi un suflet de fată. 


„Mädchen, Dichter sind, die von euch ternen 
das zu sogen, was ihr insam seid; 

und sie lèrnen leben an each Fèrnen, 

wie die Abende an grossen Sternen 

Sich gewbhnen an die Ewigkeit“, 


(Dos Hach ilar Bildar, p Y). 
O poezit „Despre fete“ se sfir;este cu versurile: 


Aus ihrem Leben geht jede Türe 
n einen Dichter 
iind în die Weit". 


(Dos Rurh dar Diider, a. 8. 


t Stmctura suletească a fodoarcior e înruhtă cu a poetului. 
Dacii trebue lormulată scuri, vom spune că la-aceleu şi la poet 
sulictul e dominat de acelaşi element comun: pzogentii Fe- 
cioarela n'au trăit încă. N'au în urma lor exveriența, cunongte- 
rea vieții, a faptului de aproape. Din vapi Indicii, din instincte 
nedesvoltate cure adulmecă abia seria posibli'Aţilor viitonre, din 
virtualități nepotențial'zate, cin pazluni, din iubiri şi uri care mat 
fost, dar care aşteaptă să Be trëite, ele emit asupra viitorului fra- 
pile şi timide ipoteze. Presentimeniul e si mod dat tinere- 
or tetea să cunoască viitorul, Ele n'au trăit incă, aşteaptă să 
trăinsci. Ele nu ştiu, dar ghicesc, 

Dar poeții n'a trăi! nici el. Fixat de sonrtă şi de oameni, 
printro întirziere în evoluţie, ci se găsegte là periferin vieţii, ŞI 


.—-— 


EA Pui i Pai — 
NOTE DESPHE RAINER Mah Aika A ni 


uințat de viață încă (aceasta du- 


ele curios, neîntreb 
a nana pănă la sfirşitul vieţii), aşteptind mereu miraco- 


lul care trebue să vie, ŞI e! întrezăreşte abia misterul viitor. Plă- 
pind şi veşnic virtual exprimă ceiace nu s'a realizat, substanța 
posibilă pe care existența n'a turnat-o încă în forme fixate. „Les 
plus beaux vers sont ceux qu'on n'ecrira jnmais*; la care poetul 

unde : cea mai frumoasă via re aat a 
ala: Daca n relațiile Tor cu Mimer exte , alți au expe- 
ţa 96 jidecata, ca şi tinerele feté, poetul n'are decit presen- 

mentul. 


alch bin wie. eine Fahne von Femen umgeben, 

ich ahne die Winde, die kommen, ich muss sie !eben, 
während die Dinge unten sich noch nicht rühren: 

die Türen schliessen noch sanit, und in dem kaminen, ist Stille; 


` 
(Vorgelahi, Dasa Bath dèr Biider, p: 19) 


Där din toate presentimentele, cel care-l stäpineşte mai mult 
pe Tilke e acela ul morţii, Pe acesta toată lumea T! are, sub- 
constient, de la o anumită vrista. Cu atit mai mult însă, îl fn- 

cozeşie moartea pe acel care n'a trăit Incă. S'a spus că dcă 
de pet unei vieți ne-am realiza nbsolut toate dorinţele, daca viața 
noastră ar (i epuizat toate terneie cite | s'au ons dinainte, moartea 
ar veni, firesc şi liniştit, fără groază, la siirşit, cum vine, seara, 
nevoia de somn, Am f ca acel erol biblici, incârcați de ani, sä- 
wt de viață, care aştepiau moartea cu seninitate, ca un 
repaus pe care-l doreau. Dar acela care a rămas tot timpul în 
grefiţa vieţii, care a bănuit doar prin presimti conţinutul variat 
ŞI complex la infinit al exrstenței, acela vu considera cu atit mai 
grozavă moartea, cn cit n'n înțeles înca nimic din viață. De aici 
obsesia morții în Rilo, ideia (Că iiecare a, noi Aer D 
ci oricine „îşi nre moartea Iui“, stompilată specitic de in 

care n no, gre moartea 1, 


+ 
a K 


Alții potii poeţi, plus un epitet oarctare: pozţi de idei, 
descâptivi, Hoeri, muzicali etc. l 
„Mike a fost „Poetul“, prin exocienţă, a fost numai poct, 
poctul-poet, incă se poale. zice. Pentru cl o poezie a los! o teo- 
rie a cuaoaşterii, o etică, n estetică, A fost totul, A creat-o în 
artă şi a trălt-a în vinji, Biografia sa e destinul poetului de tot- 
deauina. Pelerinajul lui dintran loc în altul constitue o veşnică 
țesătură de reverie, Ca să înțeleagă lumea gi viața, alții au senza- 
imagini ori idei. El a avut visul, 
, e oral în contra vieții, pe care ca şi poeții indieni o cansi- 
dera ca pe un anumit coşmor, Rilke nu primea aproepe nimic din 


. 


+ 


wa O, Er ue 


122 VIAŢA ROMINEASCĂ 


afară, ci doar proecta mereu. Senzaţiile lui nu sint surse de in- 
larmaţie, sint pretexte de vis. 

Există în Psihologie o lege numită psiho-lizică, după care 
senzaţia e un reflex slab al excitaţiei: trebue să crească în in- 
tenzitate mult aceasta din urmă, ca să crească puţin şi cea din- 
tăiu. Din materialul brut care e excitația, doar foarte puțin se 
transformă în metalul bun care e senzaţia. Rilke contrazice le- 
gea-psihofizică, La dinsul procesul e aproape invers. Plin de in- 
terioritate, e deajuns o slabă excitatie ca să se declanșeze o în- 
treagă bogăţie dinăuntru. Şi cu cit excitația e mai slabă, cu atit 
vibrarea interioară e mai puternică, fiindcă nu-i face concurență 
nici o realitate externă, care, impunindu-se constringător din a- 
fară, i-ar turbura visul şi libertatea lui. Cu această organizaţie 
»soterică, e firesc să fi căutat, din afinitate, nordicii. l-a plăcut 
mai cu seamă lacobsen, alt visător al Septentrionului ceţos, şica 
să-l guste, a învățat limba daneză. 

Dacă toată problema cunoaşterii exterioare e condiţionată, 
la Rilke de reverie, nu înseamnă că aceasta nare disciplina şi 
logica ei. Ea nu e dezordonată şi împrăștiată. 

Poetul ţine la o anumită rigoare, la exactitatea visului cu 
el însuşi. Aproximaţiile Il supără. Nu poate iubi „a peu-pres-ul”. 
In „Caetele lui Malte Laurids-Bridge“ e povestit undeva urmă- 
torul episod. Poetul Felix Arvers era în agonie întrun spital „El 
murea dulce şi liniştit şi călugăriţa îl credea poate mai aproape 
de moarte decit era in realitate. Atunci ea strigă cu pu- 
tere, un ordin oarecare, arătind unde se găseşte cutare obiect. 
Era o călugăriță incultă şi destul de Sopi; nu Văzuse ni- 
ciodatä scris cuvintul „coridor pe care nu-l putu evita în acel 
moment. | se întimplă astfel să zică „colidor* fiindcă credea că 
se pronunță aşa. Atunci Arvers respinse moartea. | se părea 
necesar ca mai Îîntăiu să clarifice aceasta. Deveni astfel lucid cu 
totul şi îi explică că trebue spus „coridor“. Pe urmă muri. Era un 
poet, şi ura aproximaţia; sau poate adevărul singur i se părea 
important; sau poate era supărat că trebuia să capete ca ultimă 
pe tare aceia că lumea continua să existe aşa de neglijent“ (p. 

). Arta are pedanteria ei ca şi ştiinţa. 

Există o radicală opoziţie între Valery şi Rilke. Unul cere- 
bral, lucid şi precis, celălalt sentimental, [uid şi mistic, Cu toate 
acestea există un element comun între ci: puritatea. ȘI opera 
lui Rilke e poezie pură: pici descripţie, nici idei, nici oratorie, 


nici „declamaţie. Numai acel ritm cu totul interior, acea schemă ` 
că, vibraţie imponderabiiă, de un desen general abia In- | 


dicat, prealabil încă oncărei forme, care, subt imagini şi subt rimă 


constitue însăşi esența poeziei, S'a spus, cu drept cuvint, că | 


Valery e culmea intelectualismului cartezian. 

oetul francez, străin de orice emoție, de orice turburare 
in ientă, subiectivă, prezintă doar prin imagini fulgerător de 
i oase anumite raporturi în care se găsesc fenomenele. To- 


NOTE DESPRE RAINER MARIA RILKE 123 


tuş căutarea „stării pure“, subt cuvinte şi sentimente chiar, e o 
cerință mistică. Marii mistici medievali, de la Eckart la St. Te: 
reza, au avut obsesia purismului, . j 
, ecoul lor filozofic actual, cînd caută subt noțiuni, 
şi subttot ce e fixat, realizat, materializat, acel „schema 
dinamique" e aproape de Valèry, cu toată protestarea acestuia 
şi a elevilor lui—şi Thibaudet i-a apropiat cu oarecare dreptate 
unul de altul. > 
Nimeni, în unele momente cu toată emoționalitatea şi su- 
biectivismul lui, nu e mai aproape de „starea pura” ca Rilke. Vi- 
sul său, degajat, de orice materializare, de orice balast inutil, re- 
flecțează tempo-ul primar, direct, nealterat al pulsaţiei sufleteşti. 
Poezia sa se înalţă curată de orice pi e obiectivă, imacu- 
lată ca o rugăciune adresată dumnezeirii. Cind abatele Bremonid 
a alăturat poezia de iciune, a prins deaproape natura poe- 
ziei moderne, în care Rilke, intră ca un reprezentant germanic 
(complicat cu romantismul de peste Rin) în timp ce Valery re- 
prezintă mesajul latin şi francez. 

Astiel poezia modernă se desemnează ca un gest direct al 
adincului sufletesc, disociat de alianțele lui exterioare. Impreună 
cu P, Valèry (cu toate diferenţele lor) pe care l-a -tradus in nem- 
teste, Rilke e cel mai autentic reprezentant al poeziei aşa cum 
vrea sä fie en astăzi. a 


Mihai D. Ralea 


Cronica literară = 


Otiiia Cazimir: Fluturi de noapte 


Poezia eminamente lirică a d-rei Otilia Cazimir nu este totuşi 
o poezie de ctuziuni sentimentale. „Metodul* acestei poete 3 
desigur, dictat de natura sa sufletească — este ceiace sa numit 
realism psihologic: Sentimentul liric din versurile sale rezultă din 
analiza sensul iţi ori, mai adesea, din fapte, care redau sen- 
timentul, 

Bucata prima in volum, „Ploae de Primăvară“, poezie ero- 
tică, are ca subiect siada şi impăcarea,—subiect pe care de obl- 
celu versiiicatorii îi tratează cu eluziuni, lamentaţii şi strigăte de 
trium? finale, In poezia d-rei Otilia Cuzimir, nici o lamentaţie, nici 
un strigăt de triumf, Şi nici o „expunere"* de sentimente. E o 
mică schiţă, o mică „nuvela“: 


O vorbă rea îşi loamă 'n noi veninul greu 
ȘI na mai știu: ai spuso tu, am spuso eu... 
Ne-am aşezat pe-aceiaşi bancă, 

Tu întrun capat, eu în eclălali, 

Ta seri co creangă pe asalt; - + 

Eu stau, cu påru'n ochi ca o ţizencă, 

Si string din dinți şi din picoape string— 
De frică să nu ping.. 


Mi uit în altă parte... 

De lingă noi şi pănă ‘n cimp, departe, 
Ogrăzi pustii, cu iarbă crudă. 

Pe stradă nu e nimeni, şi e cald... 

M s'a icut pe rochiefun fald; 

1l nztezezc, cu ciudă 


=O 


CRONICA LITERARĂ 125 


Am scos oglinda mică să mă uit: m'arată 
Destul de supărată ? 


Ce lung o să ne fie drumul înapoi 
Prin colb şi soare... 
i mina mea dece nu poate oare 
umple golul duşman dintre noi, 
Cu gestul bun şi simplu de 'mpăcare ? 


De-asupra unui zid. 

A pilpiit un futur cu aripi de fum.. X 
Şi tu—ce faci şi ce gindeşti acum ?... 

Trimit spre tine—cercetaş timid - 

Privirea iute pe subt pălărie. 


Pe-astaltul neted, cu crenguţa vie 

Tu scrii, mereu. 

M'aplec să văd ce scrii anume: 

In colbul străzii 'nsemni aceiaşi nume — 
Al meu... 


Şi nu ştiu bine care dintre nol 

„a stins întăiu în ochi tăişul rău, — 

r mina mea s'a sprijinit de brațul tau 
Și ne-am zimbit, deodată, amindoi. 


Supremaţia faptului ra efuziuni'or lirice, este unul din 
semnele vremii de azi. Poezia d-rei Otilia Cazimir este modernă prin , 
acest realism phiholouic, caci supunerea aceasta a 
prin includerea ei în fapte, psihologismul acesta obiectivat, este 
unul din metodele acelei „comprimâri a romantismului” numită 
aia daca d-ra Otilia Cazimir exprimi adesea lirismul cu 
e orez faptelor, în schimb, în poezia descriptivă, aceste din urmă 

puse pe un portativ sufletesc. Descripţia e în funcție de fapte 
interne, este cu ocazia unor fapte interne (dar nu expresia sti- 
Hetului, nu un „état d'âme“, căci d-ra Otilia Cazimir nu este nici 
romantică, nici simbolistă), Pentru a lămuri mai bine ceiace vrem 
să spunem, ar trebui să retipărim mici poezii întregi. Cităm 
însă numai fragmente din Pirdul : 


„De cite ori n'am aruncat cu bulgări 
in apa lui curată de topaz! 


= m unda lui se rast seninul — 
Jar sufletul mi-era ca unda lui, 


126 VIAŢA ROMINEASCĂ 


in sara asta-i mut şi potolit, 

Căci vremea ce sa dus domol pe valuri, 
Pe amindoi ne-a 'mbâtrinit... 

Cuminte, doarme între roase maluri 

Şi 'n liniştea pădurii îl ascult 

Cintind în mine cum cîntă demult, 

Pe vremea cind ştiam şi eu să cint... 


Citeodată însă, faptul intern se disociază de cel extem-—şi 
invers. Cu alte cuvinte, elementul liric sau cel descriptiv se ex- 


primă izolate şi pure. Cităm o poezie pur descriptivă, Inserare : 


Un deal cosit... ŞI pe şoseaua prinsă 
De coasta lui, un car dispare 'n fund. 
Şi sună drumul ca o dobă 'ntinsă 

Pe care-ai arunca, cu pumnii, prund. 
Prin nori, apusu 'mprăştie discret 

Un vag reflex rătăcitor... Şi 'ncet, 

Pe ochii vineţi şi 'm etriți ai zării 
Se iasă moi pleoapele 'nserării. 


E scurt, e alegerea esențialului. Autorul nu se supune la o- 
biect decit parțial, adică selectiv, activ, potrivit cu concepția sa 
personală—totuşi, încă odată, fără a face din natură un „état 
d'âme”, De aici rezultă un tablou strict pictural, evocator al to- 
tului pentru cetitor, dar loarte personal, căci transfigurarea reali- 
tății e senzorială, nu afectivă și antropomortică. 

Dar poezii pur descriptive în volumul acesta sint numai 
cîteva, Nu descriptivismul pur o caracterizează pe d-ra Otilia Ca- 
zimir. Elementul descriptiv, cum am văzut, are de obiceiu o altă 
funcțiune în poezia d-sale. 

Lirismul pur e mai puţin excepțional, îl găsim în două-trei 
poezii, scurte, ca acestea : 


E mult de-atunci,——iţi mai aduci aminte ? 
Era o sară limpede, la munte... 

Tăceam, alături ; mina ta, cuminte, 

Imi mingiia şuviţele pe frunte. 


Acum stäm iar alături—şi e sară. 
Dar mina-ţi uită parcă să m'alinte. 
O, nu 'ntreba ce gînduri mă 'nfioară: 
Eu n'am uitat, tu nu-ţi aduci aminte... 


-—şi mai cu seamă în „Stroie risipite“ : 


Ce demon oare mi te-a scos in drum ? 
De-ar vrea viaţa azi să mă deslege 
Şi raiul ei să mi-l deschidă-acum,— 
Tot iadul nostru dulce l-aşi alege... 


CRONICA LITERARĂ 127 


= e rău.—dar cind aud c'o spune altul, 
ec ochin jos şi de minie tac, 

Nu! Numai eu în toată lumea asta, 
Am dreptul să te cert-—si să te 'mpac. 


Aşadar, cind stările interne sau externe sint Caoa: pet 
zia d-rei Otilia Cazimir are o scurtime neobişnuită. Ea uct 
expresia acelor stări la realitatea lor adevărată. Acum poetul 
nu mai concepe complex, pe tot registrul sufletului. Scurtimea e 
rezultatul acestei disocieri. Ea rezultă din selectarea culminan-" 
tului emotiv--după cum în descripţia pură ea rezulta din notn- 
rea esenţialului selectat din aparențele lumii externe. 

Dar nici cînd e singur, lirismul din poezia d-rei Otilia Ca- 
zimir nu e o simplă şi pură eluziune de sentiment, ci este inclus 
în fapte. Faptul e imaginea de comparaţie, care nu lipseşte 
aproape în nici una din „Strofe risipite” : 


Ai ochii negri, mincinoşi şi răi.. 
Fintinile cu ape moarte-ascund 

Pupile negre licărind în fund, 

Ce mă atrag spre-adinc-— ca ochii tăi, 


Cind vreau să fug, mă ţii în loc cu un cuvînt. 
Aşa se sbat copacii în furtună : 

Ca pentru fugă crengile-şi adună, 

Dar rădăcina-i leagă de pămint... 


imi risipesc şi azi, ca alte ori, 
Comoara mea de zimbete şi flori. 
Culege-le : la capătul inii 
Mi-or răminea suspinele şi spinii. 


Mă urmăreşti ca pasărea de pradă, 

Mă iscodeşti cu ochii reci şi räi— 
uiţi că, dacă 's urme pe zăpadă, 

Noroiul e lăsat de paşii tăi... 


Cetitorul a observat, poate, că imaginea din Fiecare strofa 
nu este termenul al doilea al unei ci, dacă se poate 
spune, termenul al doilea al însuşi sen tului din ea. 

Dc aron a ii: 

inii, — cruzimea - 
mă, De aceia —şi cu gindul la vechea definiţie a genului 


128 VIAȚA ROMINEASCA 


—putem spune ca aceste „strofe risipite“ sint nigie epigrame e- 
legiace, amare, tragice. Imposibil ca aceste epigrame så nu-ți 
amintească de Heine. Şi totuşi, în genul lor, eie nu au comun 
cu Cartea cintecelor decit mscuţimea de sentiment, neprevizutul 
expresiei incisive şi scurtimea-—imult mai accentuat, da Heine, 
ironia tiloasă, epigramo, vine la urmâ—ta să persillere senti- 
mentul; această concepţie nu Ingădue ifed-urilor lui să fie numai 
de cite o strofi, —pe cind la d-ra Otilia Cazimir ironia e înlocuită 
cu amărăciunea dureroasă din însuşi conțiuutul sentimentului). 

(Aceste „Strofe risipite" na fac impresia ca pot sta pe pri- 
mul pian a! poeziei noastre lioe) Imaginea idin ele temperează 
fuziunea şi, în acelaşi timp, IP înăreşte intensitatea poeziei, Ni 
se dă, cu alte cuvinte, întrun spațiu minim, tm maximum de 
conținul. lar faptul că ele amintesc pe Heine, fără să fie de loi 
„Heine“, e un merit nu mic nl d-rei Otilia Cazimir, 


Lă 
+ s 


Dacă cele spuse până zici sint udevărate, urmenzá cu ta- 
ientul d-rei Otia Cazimir, prin caracterele analizate, transtormă 
totul în artă. D-ra Otilia Cazimir are talentu! de a suprapune 
arta exact poeziei, de a nu lăsa nici o „defecțiune“ pe un sen- 
ăbilitatea să se difuzeze, siăbind efectul ca o construcție» meca- 
nică delecluoasi care ar aven „pierdere de energie”, Senzaţiile, 
sentimentele, ideile, sînt materiai pentru arti şi nu spovedanie 
sau mativ de soctabilitate cu ctitorul, De actin prima impresie 
irapuntă a acestei poezii este expresia ei, şi prima problemă: e» 
tum scria autorul ?—şi numai în al doilea rind: ce scrie, (Ceti- 
torul favorabil acestui fel de poezie şi care împărtăşeşte această 
impresie, are ustte! proba sigură ca poezia O-rél Otilia Cazimir 
este artă pură), 

Comprimarea sentimentului prin artă este, am putea spune, 
fireuscii la o lemee—dacă literatura atitor femei nu ne-ar dez- 
minţi, ŞI totuşi. Este drept că femela, priu natura ei mai niec- 
livă, ar trebut să fie condamnată numai lu eluziuni de sentiment 
(în voia cărora se lasi în adevăr unele scriitoare); dar nu-i mal 
puţin adevărat că în femee exista Şi o seculară rezerva mascutà 
—ca o adaptare la viaţa erotică—rezervă care se generalizează 
în toată viața ei sentimentală. Si nu puţine femei se supun mai 
de grabi acestuia din urmă decit celuilalt imperativ al natură 
ior, În cazul acesta poezia feminină se poate defini ca un ro- 
mantism comprimat. 

Jar „romantismul“ cu cit e mai comprimat în versurile 
d-rei Ollia Cazimir, e cu atit mai eficient Sbaterea sufietului se 
simie dineu'o de lorma clasică, subt aparența ei de cristal —şi 
acesta è farmecul adevărat al acestei poezii. 

Dintr'o povestire de vinătoare a lui Maupassant, mi-a rä- 
mas în minţe multă vreme o imagine bizari: o coliba de ghiață 


CRONICA LITERARĂ | 129 


în căre se vedea arzind tocul. Privită de - departe, coliba de 
ghiaţă părea un imens diamant cu miez de foc... O imagine a- 
E, nt mocă dona si Oia Sanaa nea 
spune un loc— cu alte inten numai d un a- 
nume episod al sensibilităţii sale : "e 


i 


„iubirea încă mai 
In suflet, ca 'ntr'un limpede ghețar. 


Pulgi mari, ca îngheţate ilori de măr—petale reci de cri- 
zanteme-—ilori străine, albe şi cochete—ghirlânzi subțiri de pro- 
wmoroacă... N'am putea exprima mai bine decenţa, nobleţa de- 


Otia Casim i decit prin potire nT 


i nimereala însăşi ia a olyna eter 
iar s e ma, 

roasele strofe sau versuri in care Pe. evocată sugestiv), 
—nu se simte oare, într'o formă înăscută 


De aici ine poate şi pentru cetitor impresia ü, im- 
flori de ghiață pă care i-o lasă unele de ace 


de 
“Cam t "a să cadă 
Şi să-l , Rap şi Koe, din zăpadă... 


- 


130 = VIAŢA ROMÎNRASCĂ 1E 
Nu numai strofa, dar şi realitatea pe care o evocă este 

de o ate ideală, 

; ar feminitatea acestor poezii apare şi mai bine acolo unde 

elementul psihologic este mai accentuat : 


Din darurile toamnei pirguite, 

„Ti-am adunat întrun paner, iubite, 
Un maldâr cald de fructe 'n care vara 
Şi-a îngropat mireazma ei postumă. 


Ce-au strins a dimineţilor lumină : 
Şi verzi gutui, cu scamă de rugină... 


Până aici e, cum spune şi titlul, o mică pictură de „Natură 
moartă”, Dar, după ce tabloul este complectat şi cu descripţia 
altor tructe, tot atit de feminin evocate prin delicateţa şi precizia 
culorii, urmează un stirşit cu totul neprevăzut : 


Şi toate te aşteaptă in zădar 
Să stişii, crud şi lacom, carnea lor 
Cu dinții tăi mărunți de carnivor... 


Nu vi se pare că în această incheere neprevăzută (care 
unui bărbat nu i-ar fi putut veni în minte) este parcă un ultim 
ecou, spiritualizat, al indeleinicirilor milenare ale femeii—că a- 
ceste versuri sint, în mod natural, fără intenția autoarei, o cx- 
presie poetizată, estatizată a rolului femeii în eterna ei pregătire 
şi aşteptare să slujească domnului şi stăpinului ci? Această 
poezie este pură feminitate. Ea cîştigă în frumuseţă tocmai prin 
acest element. Scrisă de un bărbat pentru o lemee, ca ar îi fost 
barocă, ca orice inversiune de roluri. Ştiu că „Natură moartă“ 
poate avea şi o altă semnificație, că poate fi un simbol. In ca- 
zul acesta, observaţii noastră e şi mai valabilă, 

Situaţia subordonată a femei din toate timpurile, necesita- 
tea de a îngriji şi de a intelege ființele mici, cînd acestea nu ştiu înca 
să vorbească, precum şi propria el slăbiciune de fiinţă dezarmată 
care are veşnic nevoe de protecție, au determinat şi au dezvoltat 
in temee aptitudinea, nu numai de a înțelege intuitiv mai bine 
decit bărbatul orice suferință, dar şi de a compătimi anticipat cu 
orice ființă dezarmată, Această tendință, mai cu seamă intr'un 
sufet feminin de elită, se rezo!vă într'o simpatie autentică, na- 
turali, care se răstrinze asupra întregii naturi vii cu o amploare 
și cu o inteniitate absolut necunoscute bărbaţilor. 


plu, cind vrea să zugrăvească natura vie alege un us 
de-al ei puternic, frumos şi impozant + Tigru, Leopardul, ine 
ral... lar această preferință a d-rei Otilia Cazimir ni se pare şi 


+opograficeşte și cronologiceşte din punctul lor de vedere! A- 
ceastă facultate neobişnuită impreună cu sentimentul care o con- 
«iționează dau poeziilor amintite mai sus un ton cu totul aparte - 


Vedem aşa dar cum o lature a feminității—atunci cînd A- 

vem alface cu un poet al ei veritabil, adica artistic sincer, — 
găseşte în opera de artă literară o expresie proprie, originală, 

“i cum ea poate să transpară pănă şi In alegerea temelor. poetice. 


+ 
+ . 


Dar am putea duce ancheta noastră şi mai departe. 
_ _ E poate şi mai interesant să analizăm cum vede d-ra Otilia 
Cazimir realitatea prin prizma sensibitaţii sale -specific feminine. ' 
Cu alte cuvinte, să vedem care şi cum sint acele fapte prin care 
d-sa îşi exorimă sensibilitatea. Vom vedea că această sensibilitate 
selectează feminin şi aspectele naturii şi le exprimă tot feminin : 


O frunză udă mi-a căzut pe mină, 
E grea şi rece şi miroase a pămint... 


Un îl cu aripi moi şi le, 
Din umbra nopţii vinete Are săă 
Sa rătăcit din zbor între perdele... 
In pinza rară, adormit, 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Picioarele subțiri de strmă — mici cirlige — 


Şi stă aşa: 

Un ghem înaripat de scai, 

Cu trupul cafeniu de catifea, 
Cu aripile desfăcute 'n evantai... 


Şi am ales exemple numai cintro singură bucată, luată fa 
intim 


dar am putea culege aproape din fiecare. lată de pidä. 


dintr-o poezie care nu e în acest volum, o imagine caract á 
ind 3 l 


A venit un r bun — 
a 


ceste imagini, aceste senzaţii sint -agrir neraino 


evocă toată feminitatea, lingă valoarea lor 


şi 
estetică, ele au şi una că: prin feminitatea lor, ele 
nt prețioase pentru cetițor mai „poate, decît pentru cetitoare. 


eimie. 


e a imaginilor pe care vrea să le exprime. 
Calitatea mare stilistică a d-rei Otilia Cazimir este puterea 
ei de a reda faptele, puterea ei de expresie —ceiace e Însăși 


Uneori d-sa reda faptele prin impresii; 


arta 


Bine înțeles, nu ne-am anume să explicam toate în- A 
miei crei Otilia Cazimir 


numai prin caracterul lor fe- 
este sigur că nimic din arta, din ceiace exprimă su- 


ei temei, nu poate să nu fie teminin. 


in exemplele citate pănă aici feminitatea apare maj 
cara ei vădite, să zicem primare, ea va apărea 

cter secundar şi în structura însăşi a stilului, în natura 
de expresie ca şi în delicateța realizării literare pur 


Un cuvios parium de levănţică... 
Pe garduri ostenite, pe umede stradele..- f 


„Soarele în astințit 
Ne cduta prin luminişuri... E 


Arna CRONICA LITERARA 3 133 


„De obiceiu însă faptele sint redate prin traducerea exactă 
a senzaţiei juste : e t, 


Dar din păduri se lurişează vintul 
Şi undele, tiptil, le ia 'n răspăr... 


Cerdas sonor... . 
Subt a ce se clatina, plecata, 
Cinta ent un grier într'o vară, — 
Un sfredel intr-o scîndură uscată... 


Spre asfinţit, o sirmă de aramă: 
Cralu-nou — o monogramă,.. 


lar ceru-i o largă corolă 
Stropită cu- blonde albine... 


imaginile în cazurile acestea, nu sint numai exacte. Ele nu 
“exprimă numai senzaţia pe care o traduc şi nici nu sînt numai 
fericite  „trouvailles*-uri pentru comparație, ci au adesea o 
lorță de radiaţie asupra întregului pasagiu, întregindu-l şi dindu-i 
toată viața din natură: 


„ÎŞI oglindeşte “n apă luna plină 
Tremurătorul taiper de lumină... 
à, speriată, de pe mal, o broască 
in intuneric sare drept în lună 
Si-o sfarmă 'n mii de cioburi de oglindă... 


său : 


Un grangur, în lumina argintie, 
S'abate ameţit de peste culmi, 

Şi parc'a înflorit de-odată 'n ulmi 
O floare rară, galbenă şi vie... 


Aceste imagini sint nu numai juste, după cum am spus, dar , 
sint şi frumoase — sint podoabe rare, de cel mai ales gust, cu 
care un suflet de femee poet întrumuseţează realitatea. ŞI, fn 
același timp, ele nu sint simple figuri de stil, ci sint expresia, 
explozibilă în sufletul cetitorului, a unei întregi realități, — sînt 
creație. 

Delicateţa de expresie pe care O gasim in versurile des- 
criptive ale d-rei Otilia Cazimir, devine o calitate şi mai prețioasă 
in poezia de sentiment, — suprema piatră de încercare a rezervei 
şi bunului gust feminin. 


Fu n'am uitat, tu nu-ți aduci aminte... 


134 VIAŢA ROMINEASCĂ 


zimir nu 


se poate 
dinea ei 


Pericolul delicateţei e de a cădea în gingăşie (mai ales cin 
de o lende. Dar delicateța din poezia d-rei Otilia Ca- 
eros nici odată in gin 


E cel mai mare omagiu ce 
uce gustului d-rei Otilia Cazimir. ŞI, cu toată atitu- 


feminină în fața naturii, cu atenţia ce o dă micilor exis- 
natură pe care le zugrăvește ca un pictor miniaturist 


să să zugrăvească aşa — și izbuteşte mai cu seam: 


e femeie), d-ra Otilia Cazimir nu e tentată niciodată si 
„ cadă în ceiace sar a numi miniaturism sentimental, — iar |: 


nevoie, are un an , humorul. 


Liliacul : 


Cirtiţa : 


Azi am găsit subt frunzele uscate 
O galbenă căsuţă de culbec. 
Uşoară, cu lăuntrul alb şi sec... 


Făptura care-a stăpinit în altă varu 
Spiralele de calcar răsucit... 


„Şi melcul, inşelat de glasul lor, 
Şi-a scos, naiv, corniţele la soare 
Şi i-a privit încremenit de frică. 


alarmat la fiecare pas, 
gindu-şi trupul umed şi viscos 
In coaja străvezie, pe-o creangă, la popas, 
Părea un fruct sălbatec şi apos... 


Din umbră se desprinde-un ghem de intuneric, — 
In zbor elastic, Irint, buimac: 
Un liliac... 


I simt venind din noapte, spenat, 

Cu chip de om, cu trupul mic, schilod, 
Ca modelat de mini stingace 'n glod, 
Şi 'n aripile 'ntinse pe pirghii de metul, 
Cu tulburi străvezimi de vegetal... 


„Cu luciu stins, ca părul morţilor... 


„Şi căutind să fugă in neştire, 

E berea şi ridicola şi oarbă 

Se 'mpiedeca de firele de iarbă 
Tirindu-şi, printre flori de tutănele, 
Picioarele — ca patru lopăţele... 


CRONICA LITERARĂ 135 


—— Pda. 


În versurile de mai sus, de altmintrelea ca şi În toate 
versurile citate până acum, imaginile sînt bilă mai cu 
seamă prin puritatea şi preciziunea realizării lor verbale. Ele 
brodate ca o podoabă pe fondul ici d-rei Otilia Cazimir (deși 
sînt intreţesute în transparenţa stilului, ca o substanță a lui), cu 
o grijă specific leminină, cu deprinderea şi paciența femeii care 
execută o broderie rară, ducind lucrul-de-mină până la miracu- 
peg liod eg cada: fără noduri vizibile şi capete de aţă inutile 
$ e. 


+ 
+ a 


Am dat poate o extensiune prea mare acestor note. Dar 
un volum de poezii al unei femei care are talent, adică are darul 
sau puterea să fie artistic sinceră, e un prilej prea rar la noi, 
ca să nu ispitească nu numai pe criticul literar, dar şi pe un 
iii mere ro drege re poezie 

tă, poezia d-rei Otilia Cazimir e i . Ea 
iţi lasă la sfirşit o impresie rară, de suavitate, Al adn că 
acest suflet de femee, după ce reflectează în el aspectele lumii 
reale, purit.cată şi idealizată, are darul să proiecteze această lume 
pe un ecran ireal, — ca 'ntr'un miraj încintător de forme, de cu- 


(1, de imagini 
G. Ibrăileanu 


- 


Cronica teatrală 
BUCUREŞTI 


Sărbătorirea d-iui Paul Gusty.— „Greşala lui Dumnezeu” 
de d, Caton Theod 


n. r 


Printro reprezentaţie de gală, Teatrul Naţional l-a särbäto- 
rit pe d. Paul Gusty—directorul de scenă—care a implinit, în 
cursul lunii trecute, cincizeci de ani de activitate teatrala. 

Oratorii au vorbit despre inceputurile modeste ale d-lui 
Gusty : copietor de roluri, sufleur, ajutor de regisor... Şi pe-a- 
tunci însuşi teatrul era la în turile lui. Repetiţiile se făceau 
intr'o şandrama. din str. Sf, Ionică. Decoruri primitive şi aceiaşi 
mobilă roşie în Hamlet sau „Noaptea furtunoasă“... 

Pe-atunci oamenii de teatru erau nevoiţi să-și împrăștie ac- 
tivitatea. Astfel d. Gusty, pe lingă regisorat, tăcea şi traduceri şi 
adaptări. A tradus o piesă de nevoe, în trei zile. 

In urmă d-sa sa mărginit numai la direcţia de scena—dind 
viaţă unul mare număr de piese şi educind actori care joacă a- 
cum pe toate scenele. La jubileu au venit să-l sărbătorească 
elevi (dintre cei mai buni artiști ai noştri) dela teatrele particu- 
iare din Bucureşti. Pe cind aceştia au părăsit după cițiva ani, 
viaţa rigidă a Teatrului Naţional,—d. Gusty a rămas pe loc prin- 
tre generaţii de actori şi serii de directori. Care-i secretul aces- 
iei permanentizări pe poziţie ? Ni-l divulga d, Davila intr'o bro- 
şură omagială : „Cite-odată ne ciorovăiam asupra unor amănunte, 
usupra unor proceduri (d. Davila era directorul Teatrului); dar 
totdeauna urmăream acelaşi scop: realizarea progresului, Ade- 
sea mie, caracter mai iute, în fața relei voinți sau a nepriceperii, 
îmi sărea ţandăra; d. Gusty, mai liniştit, imi zicea zimbind: 
„Mensch, ärgere dich nicht“ şi prin blindețe, prin diplomaţie, do- 


"i 


CRONICA TEATRALA 137 


hħindea rezultatul dorit*. lar în i din sara rep ta- 
tei de re e Cuita declarat că gta menţinut eu 
pentru teatru numai alungind v durile negre și păstrind, 
mereu vii tobe ip rom re dei 2 a 


In aceiaşi broşură de omagiu, d. Brătescu-Voineşti scrie ci- 
teva finduri pe care le transcriem fără nici o ştirbire : 

„De citeori ţi s'a intimplat, iubite spectator, să petreci, în 
acest teatru o seară minunată, asistind la reprezentarea unei 
piese, jucată cum mai bine nu s'ar fi putut nici la celebra Co- 
medie franceză. Entuziasmat, ai chemat şi rechemat pe - 
nişti la rampă = pee frenetice aplause. Nici o clipă nu ţi-a licărit 
prin minte gîndul că, in alară de ei, mai era altcineva, care ştia 
pe din afară, nu un singur rol, ci rolurile tuturor i 

iesei,—că timp de o lună le-a jucat pe toate in — 

ră nu era detaliu de decor, nu era efect de lumină, nu era miş- 
care, nu era gest, nu era intonatie a artiștilor pecare dumneata 
ti ovaţionai, care să nu fi fost indicate sau corectate de el. - 

„La stirşitul spectacolului, pe cînd dumneata aclamai pe ar- 
tişti, acel altcineva îşi ridica gulerul şi obscur şi modest 
pe uşa de din dos spre casă. Acel altcineva era Paul Gusty, 
sărbătoritul de astăzi, 

„Sînt încredinţat, iubite spectator, că-i zici împreună cu mine 
ră, într'o vreme în care mişună reputaţiile uzurpate, cînd nu trece 
zi fără oferirea unui banchet somptuos prosiiivirea unei me- 
diocrități—e un spectacol reconfortant torirea omului modest, 
care de cincizeci de ani, fără preget, fără o întrerupere, fără o 
şovăire şi cu atita desăvimită pricepere, munceşte din umbră la 
înălțarea Teatrului Naţional“. 

După aceste minunate rinduri, d. Goldiș —ministrul Artelor 

il numeşte pe d. Gusty cu o savoare regionalistă... „pa 
al bisericii” (cu toată depărtarea dela altar pănă la culise!) D. 
I. Minulescu îl boteazi— „pilot al Teatrului Naţional, care a scă- 
pat de naufragiu o mulţime de vapoare şubrede şi a făcut sä 
„ancoreze în portul îndepărtat al unor serii de reprezentații ne- 
bânuite încă în primul moment, succesul franc al atitor alte o- 
pere naţionale sau străine“. lar d. Alex. Hodoş, cu o viziune 
mussoliniană— Îl vede pe d. Gusty cind „mistuindu-şi av înturile 
pe scindurile scenei, cum işi aşezau altadată viața, legionarii. ro- 
mani în mijlocul castrelor“... cind ca „un stejar bàtrin, încă verde, 
cu rădăcinile bine înfipte in pămiut, ale cărui brațe se desfac, 
ruprinzătoare, spre albastrele zări fără de slirgit*, 

Dar nu-l vinovat d. Gusty de fastul cu care lumea Ti or- 
nează simplicitatea. . > ' 

= Mai valoroase decit imaginile- oficialități au fost darurile 
oferite de Primărie (un teren de casă), de Ministerul Artelor 
(300.000 lei), de Teatrul Naţiona! (200.000 lei plus rețeta spec- 
tacolului), etc. 


tea a incaronat serios o meritorie carieră teatrala. 


1 38 : > VIAŢA ROMĪNEASCA 


Der... ne miräm câ această oticialitate n'are acelaşi price- 
pere şi largețä pentru toate ramurile literare. Statul nu acordă 
decit una sută de mii de lei pentru Incoronarea carierei unui 
poet, unui prozator, unui critic (în ultimul an, premiul de critică 


a şi fost desființat). 
Astfel d. Mihail Sadoveanu, care va da poate nume unei 
întregi literare, a primit o „Incoronare* de 100.000 de lei 


—ar d. Gusty.. 1.000.000! Asta nu însamnă că Statul trebue 
să fie mai zgircit cu oamenii de teatru—ci mai generos faţă de 
scriitori, i 

Recunoaştem Însă că viaja de teatru torturează ca nici o 
altă viaţă pe un director de scenă: priceput, bun, drept, simplu. 
modest—ca d. Paul Gusty (Şi dacă n'ar fi zimbetele actrițelor !) 

Pe lingă mediul actoricesc, contactul directorului de scena 
cu autorul romin (d. Gusty a montat optzeci şi patru de piese 

inale,—dintre care esă exasperant în evidenţă operele d-lo: 

Radu D. Rosetti, M. Ştetănescu, Caton Theodorian, etc.), precum 
şi obligația acestui director de a suporta în comitetul de iniția- 
tivă figura d-lui Romulus Voinescu, amestecat în chestia jubileu- 
lui doar muljumită faptului că d. Gusty a avut mai mult o at 
tivitate clandestini—iată atitea circumstanțe care justifică propor- 
tiile băneşti ale încoronării unui om de teatru. 

Şi, ca un exemplu de tortură scenicii, direcţia Teatrului Nu- 
tional a ales pentru jubileu „Greşala lui Dumnezeu“ de d. Cu- 
== Theodorian. Altfel lucrarea ar fi fost aruncată cu siguranța 

coş... 

Luăm subiectul piesei din program, din mai nne mire, 


„In Greşeala lul Dumnezeu, d. Caton Theodorian, — spune 
d-sa despre sine însuşi, — tratează drama interioară din inimile 
părintești, cind copiii se despart de căminul lor spre a-și creia 
altul riu; şi dezvoltă tragismul ce. sporeşte In aceste inimi 
cind a unor sentimente şi mai profunde il favorizează, 

„Arhitectul Alecse Băleanu are o fată care s'a măritat, dupa 
inclinarea inimii ei, cuun tînăr străucitor în aparenţă şi seducător. 
pe care nu l-ar îi vroit bătrinul, fiindcă era om fără o carieră 


ascultarea fetei iubite, nu vrea s'o vadă, şi timp de optsprezece 
ani nu ştie de en decit din scrisori. Nepoata şi-a tăcut educațiu 
într'un pension din Viena. La optsprezece ani, întoarsă în țară, 


a 


CRONICA TPATRALĂ 139 


că 
teama unei alecţii noi posed fi putut să-i mai dea d 
se teme să-şi vadă nepoata, — ea se de 
discreţie, pe nesimţite, reușind să-i câştige Anne 


Dar subiectul nu poate reda toată plictiseala acelei repre- 
zentații de gală, la care numai platoşa elor crohmolite 


In afară de d, Gusty care s'a chinuit pentru discursuri, da- 
ruri şi decoraţii, — s'au torturat degeaba acest spectacol ac- 
torii A actrițele S 


. Soreanu şi-a risipit zădarnic o simpatică bonomie. A fost 

voioasă, de comandă, d-na Puia Ionescu. lar d-ra Sorana T 

a căutat în deşert un rol în care să-şi muleze temperamentul plin. 
e. 


M. Sevastos 


Miscellanea 


Pe marginea unei scrisori 


Anul acesia în preajma Bobotezii, d. Brătescu-Voineşt a 
adresăt o scrisoare publică prin „Adevărul Literar” d-lui Mihail 
Sadoveanu. : 

Pe marginea unei scrisori sau cel pulin cu ocazia èi, e 
lucru tare delicat să insemni ceva sau să faci comentarii, Ori- 
cum, ea reprezintă un raport precis, particular. Publicitatea e 
ungon în această materie o cochetărie, iar citeodală o pretenție 
inutilă, 

Scrisoarea d-lui Brătescu-Voineşti apare insă ca un cadou 
de prel făcut d-lui Sadoveanu, şi pe care, purtătorii lui il arată 
ui lume. 

Publicarea ci seamână cu reproducereu inir'o gazetă ilus- 
trață a unei bijuterii pe care un cap încoronal a făcut-o cadou 
colegului său dintrun stat vecin. 

Oricine a celil această scrisoare din „Adevărul Literar” 
(No. 319) a pulut vedea în ea o schiță minunată din acelea 
care ni-l readuce întreg in minte pe d. Brătescu-Voineşti. 

Apariţia acestei scrisori a făcul să se reedileze la alifia 
cetitori, o intrebare care sa pus şi sa repetat demult; „De ce 
nu mai scrie d. Brătescu-Voineşti” 

Opera literară a d-lui Brătescu-Voineşti pare a fi fosi de- 
mult, de însuşi d-sa şnuruilă şi predată criticii literare şi anto- 
logiştilor,—cu multumirea senină a omului care simte că a fă- 
cut ceva în viaţă, . 

Incă deacum 15 ani activitatea sa literară a fost conside- 
rată ca sfirşilă. 

Opera lui de până atunci, vie, a rămas şi rămine incă 
activă printre noi, cu lipurile pe care nu le pulem uita, adu- 
cindu-ne, de cite ori o cetim, regretul relragerei d-lui Brătescu- 


Voineşti. 


` MISCELLAREA Hr 


Acei care-i cunoştea numai activitatea literară de - pănă 
atunci, care-i simțeam insemnălalea, şi care din cauza tine- 


bosi unată 
Acum nu mai înțeleg nici COE AE 
lescu-Voinegti. f dir 
Scrisoarea din Adev. tera această 3 
merire.—Este în cadrul ei mic atita viată Maseorul ara 
aa n 


; 
ži 
F 
3 


d. D. R. loanițescu l-am văzut la băile Eforiei, gi 
uree reader ri zodia de tot pr fa alul 
o mu precisă şi mai reală decit 
cea creată de o carieră politică. Graţie d-lui | frece ee 
eu il pot concepe de d. D. R. Ioanijescu la băile Eforiei, dar 
nu-l pot „vedea“ în parlament (să nu se supere d. loaniţescu. 
er nu e$ critică politică, ci numai un fel inofensiv de a 

s , 
le apoi in scrisoarea aceia, vervă, h „li SĂ 
ce dar nu mai scrie d. Bratescu. Voinesti zac Pie 
D-sa nare dreplul să nu mai scrie.—Dem,. B. 


larăşi misticismul 


Cronica noastră despre misticism dintrun număr trecut, 

se pan a rău aeeai, E Sa sa în toată 
une contra raționalismu excesiv. se ex- 

plică succesul teoriilor lui Bergson, gustul pentru anumiţi au- 
tori ruşi, în frunte cu Dostoewski, studiul din ce în ce mai 
accentua! al literaturilor , teosophiilor extrem orientale etc, ètc.. 
Tinerii noştri distinşi care cetesc literatura franceză şi germană 
au lua! imedial cunoşiință de această slare de lucruri. Noua 
ă europeană, justificată pe in acolo prin excesele 
raţionaliste anterioare, e altoită uşor la noi, fiindcă a găsit în 
tineretul nostru citeva motive de afinitate. Ameninţat de fe- 
lurite pericole străine, sentimentul nostru național e în creştere. 
melineui de conservare al unui popor se trezeste. O nevoe 
„entuziasm, de creație, de luptă se desinează la ultima 


t42 MATA ROMINEASCA 


generație. Tinereţea mai complectează ceiace lipseşte factorilor 
pur obiectivi. Vitalitatea bogată se revarsă sha Fe nu poate 
fi ținută in friu de meschine legi de logică, de bun simj ori 
de prea filtra! gust estetic. E dreptul tinerejei să se chelluiască. 
Aşa dar un curent care poale fi asemuil misticismului se de- 
sinează la unii tineri, cu alte cuvinte există. Şi nu vom cădea 
in păcatul de a combate fenomenele. 

e de altă parle nici noi nu lacem parie dintro familie 
spirituală de voltairieni i, de raționalişti exclusivi, la care 
drepturile logicei sint ultimul cuvin. Acum cijiva ani, întro 
serie de scrisori din Paris, am arătat inconvenientele intelec- 
tualismului excesiv din Franţa. Am arătat ce e viu gi ntre rr 
in aerul Europei şi călră care Franja trebue să-şi deschidă 
ferestrele. Am dat totdeauna o deosebită atenție ideologiilor 
care dădeau oarecare loc subconştientului in viaja sufletească, 
am discutat şi analizat adeseori pe acele care consiaiau criza 
personalității moderne, disociarea gi mullticiplitatea ei. gi mai 
ales complexilațea adesea contradictorie a eului contemporan, 
care nu poale fi inchis in formule prea clare de caracter unitar 


şi sărac 

lar in ce priveşte entuziasmul şi căldura, „V. R." nu s'a 
muljumit cu atitudine de simplă constatare. Ea a luptat, adesea 
singură, pentru chestiuni care şi-au căpătat soluționarea, tocmai 
prin inima pe care a pus-o în serviciul idealului, gi acum în 
urmă admirația ori indignarea ne cearcă adeseori pentru marile 
probleme la ordinea zilei. Nu sintem oameni reci şi egoişti: 
moldovenismul şi basarabenismul nostru se opune la aceasta. 
Sa gustal aici multă literatură rusă: ceiace presupune anumite 
inclinatii sufletesti şi anumite prelerinți morale şi estetice, 

umai că lrebue să evităm o confuzie Misticism şi entu- 

ziasm nu e acelaşi lucru. Cei care ne-au inteles rău, lranspun 
valori de sentiment in valori intelectuale. Confundă inima cu 
capul. Dar aceste domenii trebue să rămie separate. (Idealul! 
unei perfecte organizaţii suflelegii, orice s'ar zice, rămine tot 
aceia care întruneşte o minte rece şi o inimă caldă, 

' Dar misticismul, cum am mai spus, nu inseamnă o pro- 
blemă etică, o aptitudine cătră creație şi entuziasm, o tonalitate 
sufletească sentimentală. Misticismul e numai o problemă de 
cunoaştere. El se caracterizează prin desfiintarea perceptiei in- 
dividualului, specificului, concretului. Pentru mistic totul e ames- 
tecal, totul participă la tot, relieful şi caracterul sint desființate, 
inecale îniro lumină cenușie care acopere tolul. Fenomenele 
nu se deosebesc unele de altele, aspectele infinit de variate 
ale existenței alcătuesc marele „tot“ uniform şi omogen. Mintea 
lurburală nu mai percepe diferente şi nuanţe. 

Dacă această cunoştinţă e o problemă de temperament, ea 
nu poale fi în nici un caz un ideal de u:mărit. Tot progresul 
omenirii, dela faptul că umblăm cu trenul sau aulomobilul. 


MISCELLANEA 143 


— 


ne luminăm cu, electricitate, ne încălzim cu calorțier, ne dis- 
trăm cu „radio”, şi pănă la faptul că ne putem delecta inte- 
lectual cu o teorie filozofică ori cu o demonstrație matematică. 
sînt dalorite acelei unice calităţi a inteligenței care « 


< a M 


una în alta, confundindu-le opera A er pere 

et cpad a Gien, getea » ap ar nare ce face. Dar 
: tati, nu i -si obism, să- 

canoa = rar) ca săi. da ph a petele a auf ai. 


Un critic modernist.. 


„Este d. C. Şăineanu care emite certificate de talent serii- 

torilor S-A tre 

. Qăineanu este modem prin infailibilitatea i 

literar: pentru d-sa de pildă, d. N. Porn este un pre ii meri 
rabil, iar d. lonel Teodoreanu un şceriitor detestabil. 

D. C. Şăineanu este un critic modern şi prin meloda sa: 
D-sa nu înţelege intotdeauna ceince citeşte: iar unde ințeleze 
trunchiază e: pe tru, et = Cana să supapa concluziei. 

aces e, lără i i i 
ful ziarului in care-şi inserează p Abese ia ms Ari popă 
aproximație, 


Erată 


; „in numărul trecut al revistei s'au strecurat la această ru- 

pir Bem bran koprom pur da C. Jullien şi Dubois 
g. 439 ulti j 

Jullian și D'Arbois de dubli M. Ro Sf Celească C 


P. Nicanor & Co. 


— ceo — 


Recenzii ] 

Hortensia Papadat-Bengescu, Concer! din muzled de Bach.. 
ed. „Ancora, Buc, 1926. 

ir'o scrisoare de apărare peniru romanul lul Victor Margue» 
rile „un garçonne", Analole France arată că intinulrea de 'moraliia!» 
adusă ecesiei cârji nu lrebue să cadă asupra autorului. El n'a lăcu! 
decii să picieae m ravuri care există Lumea aceslor obiceturi e bur- 
ghezia post-belicã, consiitulià din moli imbogăţiii, din parveniții recenti., 
Warghezia veche devine cu încelul o noblelă. Ea are irodijii, legi in- 
leriaare, disciplină, o morală se: eră și inloleraniă ca și in arisiocra- 
liile de singe. Dar capilalișiii recenți n'nu lege, nici morelă. Puler- 
aici prin independenţa economică şi în același timp liberi de orice 
prejudecală, de orice principiu de conduită spiriiuală, e! îşi pot ger: 
mite, fără frică orice desmăjare. Sulielul lor e Š 
primitiv şi grosier subi de aur şi de purpur. Din civilizație, 
a! n'au deci! conloriul. O asemenea burghezie a «părul, ca urmare a 
războiului, În toale țările. Dar alurea frica de disprețul alior gaen [i 
Inatituţii, ma! oferă, oarecum o sancțiune debirâbâlârii nollor -> 
lifi sensuali bruiaii, lără reticenje, fără pudoare și fără estetică. 
țări fără tradiție, ca la nol, libertatea și sălbălăcia se pol desiâşure: 
lără nic! o jenă. x 

O asilel de lume prezintă d-na Pepadal-Bengescu in romanui 
„ăn. E mai ales un mec de femel unde siat și patra bărbaţi: un fet 
de Bel-ami, plulonier major chipeș și viguros, un pripoj ollicos, un 
doctor llegmalic și egolsi, și un arlisl-muz'cant fërä nici un ali ce- 
racier. 

š de figurile episodice, care sia! şi personalitățile: 
ÎI ap Aroi A Aegir a sini î.le de fâinari ori de eres- 
daşi îmbogățiii. Psihoiogia lor, ca a luluror priminvilor pulernici, os: 
citează iaire sensual.laie și ambijie. Cerebrale, lără senlimen'alilale. 
argolioase cu răceală, așa cum se cuvine arivișiilor În curs de par: 
venire. Mai mișună în reg ar lume es figuri secundare, o lată abru- 
iizaiä, şi cliera inirigaale fară speciliciiale. 

» caji Oe ele acesie iguri, puneji-le în relații de com 
fliel ori de alianjă şi mediul care va rezulta va Íi din cele mal sordide- 
Ua mediu care nu e Caragiale, liindcà îi lipseşte comicul, bonomia. 
şi veselie, dar care nu e nici Balzac, liindcă persenagiiie sint medio- 
cre in râulale, lipsite de acel patos în vijlu și pasiune, de acea fatalilote 

andiossà a desiinului mizerabil. Cu aile curinle, dacă sociologie 
dnei Papedai Bengescu e justă, burghezia rominească lese abia di» 
iaza Caragiale ca să latre în iaza Balzac. 

Se injeiege, lără îudoială, că nu exislă nici un personaj simpe- 
iic în acest roman. Aimonlera e înăbaşiloare și deprimanlă. Interesul 
maierial (sgircenia ori setea de cişt:g), şi cel sexual mină orbește pe 
țiecare personaj. la alci unul nu licăresie, măcar o clipă, o cil de mică 
„ciatee de spirilualitale, Exisiă şi o lemee bună, Line, dar aceia e 
prezentată ca slupidă, neadapielă. şi la urmă învinsă Mai există, ca 
să lim exacii și o fantomă ideal:zală de muzicani! spirilualizai. 

de poale cao bună parte dia societatea „bună” de după războlu 
så prezinte acest aspect. Se poale să existe asifel de oameni şi poale 
in majorilale. Dar ca să știi să-i găsești și să nu găsești decit de a: 
ceștia trebue să fil insufiejii de o viziune adinc pesimistă a vieții. 
D-na Papadat-Bengescu nu vede din existență deci! aspectul ei biologic. 

Cei doi poli exirem de simpiilicali! şi anume : foamea și amorul. Şi 
acesiea două, nu sînt comphicajtio ri derivate aşa cum le-a prelă- 
cul civilizația, ci directe și lără mască. 

D-na Papadat Bengescu nu e numai lucidă: e mizaniroapă, puri- 
ficind prin o ea amară, cine ṣile ce rancune, sau convingeri de 
ordia etic sau lilozulic. 

Asemenea atitudini se Jusiilică deobicelu psihologic. ŞI roma- 
nul acesta e pus într'un plan de analiză sullelească. Cu această o- 


RECENZII 145 


cazie, se pune insă o întreagă problemă de creație artistică. Pol face 
femeile scriitoare adevărală ptihologie ? Injelegerea oamenilor pre- 
supune lranspunerea în aliul, ghie!re a specilicităţii lul suftetesti, deci 
obiecliriiate. Dar toate constalările de caracierologie ori de psiho. 
logie comparată, dela moralişiii Irancezi pănă la oamenii de ştiluță 
sislemalici germani, sint de acord în n susjine că femela nu poele 
sări din en, nu se ponie depăşi, nu poale vedea deci! conlur şi ne» 
determina!, dincolo de viziunea el nsubieciiră, 

D-na Papadat-Bengescu n debulal! în lleratură cu o serie de 
auloanalize, am zice mei degrabă cu sulopolhanalize, in mulle priviaț! 
remarcabile. D-sa a inovgarat un gen de lirlam psihologic. onnliziud 
arzător, pasional, anumile stări de puternic eroll:m feminin. Ca atare 
d-sa găsise şi o formă arlisiică care convenea perfec! acestul qen. In 
afară de aceasi, celace se observă uşor În d-na e inteligenta, 

Chiar în romanul acesia sin! consialări, observaţii, aproape ma: 
xime, aforisme morale, de cele mal mulle ori nncujile, Ca acesie ca- 
INSți era chemată d-na să pășearcă câtră romanul psihologie o» 
biectiv ? Ne Intrebăm, şi rE-puntul ne apare mal degrabă dubios. 

O lemee poale face auluenaliză, dar nu poale face observație 
psihologică asupra elluia, fără s'o falșifice prin punclul propriu de ve- 
dere. Ea nu se poste depersonal'za. Romanul d-nei Papadal-Bengescv, 
dovedeşte îndepjuns aceasie. D-sù nu prezinlă personegille cu vieja 

lor snfletească, ci proeclează propria sa psihologie asupra lor. D-sa 
e prea personală, prea aleclivă ca să respecte specificu! și outonomia 
eroilor săi „Conceri din muzică de Bach” e lol o nutoanaliză ca ocazia 
allora, cu prelex!e mai voriute, dar în detiniliv lol o conlesiune. Nu- 
mai că preocupală de a realiza vioja obleciivă, pulsul liric e sécãiwit în 
daune nevoii de creație și fir oo atinge pe ncensia din urmă, e râcă- 
imită şi ratală conlesiunea subiectivă. 

Mliudinen sa de aimpalie ori antipalie feiä de pernonagiu e prea 
evideală, peniru ca viaja creolă să poni răi independentă da aulor. 
Prințul Maxenţiu e oliicoszi degenerat. D-na Papadal-Bengescuii privește 
ca o femee, ndică cu disprej și dezgaul. De acela „sarjează”. Allludinea 
aceasta e mereu vizibilă, Lică, plulonleral mefor, o brută Incosileniă și 
irivială, sănătos și bine dispus. e privit în achimh cu ceva mal mullă 
lelerență, eproape cu solicitudine. Lică, cu bani exlorcoji delu o fe: 
mec, leapădă unilorma de vagmialru şi îmbracă un contoriabii raglen 
englezesc. Autoarea Înregistrează cu simpalie acesi erenimeal: „li ṣe- 
dea ș»apanulul loarle bine şi primise complimenie dela lol persane- 
bula”. (Pe 115). 

Dar nu numai prin exces de aliludine, pūcãiueşie „pnihologia- 
mul” d-nei Popad t Bengescu. O mullime de scene sinl laige sau con» 
trodic'orii. 

lalilairea intre Lică şi Ade, prin neprevăzulul el forlal și tros úe 
pör aduce aminte de providenjialul romanelor-loileton, Sint și autori 
mari care uzează de iniimplëri neaşleptale ca să facă posibilă întilmle 
rea eroilor lor, Da plidă T. Hardy şi Dostoewiky. Dar acolo simji parcă 
acțiunea lalală a destinului. 

Na înțelegem bine psihologiceşie pasiunea Adei pentru Lică. 
Prințesa Maxenţiu e o lemee cerebrală, rece, umbijlonsă, veşnic se: 
loasă de rangur! sociale şi glorie mondenă. Dar o asilel de femee 
nu se cobonră pănă is un plulonier care o poale compromite; o poale 

degradan în ochii lumii lo care jine otii Namai o pasionată sau o vi- 
boesā renunlă la la! peniru ua bărbai aşa de inlerior ei. Dor Ada nu 
e dintre aceniea prin lrăsăluriie caraclerului sèu. Nu se înțelege ls- 
råşi de loc de ce Lins mărlurisesie, așa din senin, lui Nory, faptul că 
Sia e faia el, lucru care consliluia secretul vieții sale. 

Această lipsă de înțelegere a consegquenjei iiplce a unul perso- 
noglu, nu numai că nu poale rezolva coniradiciiile sulleleşii ale per- 


19 


146 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


sonagiilor, dar nu poate realiza o conturare precisă a lor. Cele mei 
multe personagii ( - poale cu excepția lul Lică, a prințului Maxentiu pi 
poale e Siei, dealul de bine caracierizală tocmai prin lipsa ci de ce- 
racter—) sîal iluide, conluze şi lipsite de limită. ŞI d-na Paradat- Ben- 
gescu, n voil să facă locmai un roman de crealie psihică precisă. 

Nimeni nu poale reprovsa unul Claude Monet san Carriâre,-cu 
ua exemplu iual din plastică,—lipsa de desen, fiindcă aceşti! pictori 
neglijează inienlionai! şi conşiien! desenul. Dar cind se pune cineva 
inir'un plan lagrea sau Meissonier, ~pLinsistă asupra detellilor pe care 
le vrea cil mai degejale şi moi clare, n'are nic! o scuză, dacă dese- 
nul iese totuși fuld. Tolul depinde de punciul de vedere, de celace 
urmăreşii. Arla e o problemă de realizare: culârii lnlenjii il cores- 
pande nege det ere à 

ni o muljime de personagii care n'au ob»rolul nimic caracte- 
ristic. Mini, Nory, Mike-le, Mercion, Eleno, dr. Rim, sini liguri care 
nu ne pol vedea decil in ceejă,—am zice inirt’'o porspeciivă Carrière, — 
lără însă ca auloarea să li voti acesi lucru, să [| volt s'o aibă, 

Ele n'au indiridunillale y! n'au, —cum se zice În pictarā, valori : 
sint terne, färă de accent şi fără de caracler. Cei do! gemeni sint 
întroduși in roman numai din nevoe de plioresc, Dar ei sia! inutili 
iadcă sial inezistenţi. Dessemeni nu se vede in romanul „b-iholo- 
gic al d-nel Papadal-Bangescu, cum cresc şi cum se dezvoltă orga- 
mie anumiile sen! meule, Ciad vezi că d-rul Rim o dorește şi poale 
o lubeşie pe Sia, sau Ada pe Lică, te înirebi cum s'au făcul, de unde 
au leşii, din ce împrejurări, acesie relalii de dregosie. seni'menlele 
după d-na Papadal Bengescu, se nasc şi se formează parcă prin ge- 
neralie sponianee, 

Esile şi foarte multă convenție în crearea acesior personegii— 
Lică e „canalia”, Maxenjiu : „ollicosul“, Lina: lemeta bună”, Desenul 
e coulorm canoanelor clasice. Tipurile sini oarecum absiracie şi „a 
priori”, Au preexzisial compunerii lor. Oesturiie lor n'au fosi inre gis- 
irale empiric, fără plen preconcepul, aşa cum le prezinlă viața. Me- 
toda onrecum € deduciiră. lulăiu schemos convențională și apoi gestu- 
rile, găsile anume ca s'o reprezinle şi nu inve:s, cum procedează cei 
mai malji artișii.Aceaslă touaiilata absiraciă a romanelor reese şi din 
faplu! că d-na Papadal-Bengeacu, nu-şi pune peraonagiiie să acj'oaeze 
si să vorbească singure. Ea povenieșie mereu despre ele. Ea spune 
ce lac, dar nu le pune så îndeplinească eie insâşi anumite scene eri 
siimații. Dar roman de creajle psihologică obiectivă ià ucliune di- 
reciă, dramslică (in menzul teotrului) nu e posibi!. Cind auiorul se 
peaa: pă g inete ca neagra i e pe an pernoneg'ilor fară să le lase 

ngore voe, le prin Însuși e si lu ce e 
peclive de vechime, de indepäriare și erruin aneo Pepe 

Toate acestea simt lacune de viziune şi constructie. D-na Papa- 
dal-Bengeacu cade adesea şi În greşeli de gusi. Animală de o predi- 
lecție biologică şi pesimislă, poate şi din nevoia de a înlroduce epi- 
soade „ari“, d->a poate prezinta daseripiii de felul acesieia : „Celace 
r plăcea mai mull era nădușeala. Ascuodea momentul transpirajiet ias- 

ins ca să rămină În izul ei ; numal cind începea iremurul cereo sperial 
să ile primenili, dar nu lăsa sâ-l ia cămaşa de loi,,”, 
ati cip toate Yiriuțile ariei, ceiace e mai puțin fixat în lileralera 
re ne ră e gusiul. Acesta eo creație socială, un epanagiu el clase! no- 
II] cos o conduită aristocralică. Dar, la nol, nobiejes (aşa de fară) 
m eat ion Barghezimea care scrie e dezorieniată. Aici imită nobieţea 
yi alu e prejioasà, alci se inspiră deia un fei de „sans leçon" aou- 
=> neglijat, aici voeșie să coniralacă situații „tari“, g'osere şi pe- 
raice, der care, lipsite de o anumită bèrbåjie, de un tewperament im- 
A sat me. eat ori lrivial. 
stoce lipreșie iarăși la nol e formo, lim - 
Tăji:a mediile „disilase”,. Nu avem încă limbă = dononi ag er 
orce ma şi diiicullaica lealrului nostru atunci cind nu descrie mohe- 
sua” cum făcea Caragiale). „D-ia“, „d-toasiră“, mala” sint egai de 


PA RECENZII - AWU 


urtie. Limba romanelor de lume bună e nefirească, forjalä, slingace 
or! per și simplu falşă. Fa trebue să fe creată, îşi așleapiă Emi- 
nescul ei. 

Pe lingă loale acesle neajunsuri generale, timbs ecesioi roman 
impinge negiijenia pănă la greșeli de gramatică. 

Celelalie opere ale derel Panadat-Bergescu, erau mal tapma, 
în orice caz ma! prelacrale. Un ochiu mal atent purifica limba. Ne mi- 
răm, cu aili mai mall că acesi roman, cere a fosi celil, după cum se 
spune în prefajă, intr'an cenaclu lilerar şi a beneficial, lintocmọi ca o 

ie populară (ce Impecabile sint acestea 1) de ajutorul colectiv, să 
fo ere de Iimperieci redactat. 

M. Ralea 


4 
t Lă 


Eugen Relgis, Poezii (1914—1920). Melodiile tăcerii, Poeme 
fa proză, Editura „Cullara Universală”. 

Înteleclual distins şi suflet de vizionar şi de aposlol, d. Relgis 
nu vede, spre deosebire de alijia scriitori, în artă, un joc capricios sau 
irivot ci ua mijloc de exleriorizare a conliicielor sufieleșii, senlimen» 
telor s! asptraliilor care-l lrăminlă. 

Am vorbii alteori de misticismul, omanilarismul şi pacilismui său, 
reaalle cu nu ṣile ce sete de absolul, de comuniune cosmică și vagă e- 
xallare a vieții, 

Versurile sale își au izvorul în acelaş! dispoziție de apiril și lraduc 
același Ideologie : D 

O, vlaja Pecăruia rlvneşie 
Spre arătări elern nedezminiile, 
i, fiecare vrea să-şi lringă soaria 
iranică şi oarbă şi sminiilă... 
O, viața lalurora-i răsvrătiiă, 
Frenelic impingind Falalitalea 
Turnsiă'n poaria grea și ferecală 
Şi ne'ncelai cerindu-și libertalea... 


Prin factura lor lipailă de o pronunjală noiă personală, ele aparțin 
uneori generojiei lul Cerna, alleori se resimt de influența curenlului 
simbolisi dar sini În genere abslracie. sărace în imagini inedile seu 
pregnante, rareori muzicale. 

Repelijia unor cuvinle prea uzale ca genune sau a unor neolo- 
gisme prelențioaze ca „Terra“, impresionează displăcat. 

Mai originale, mi se par, poemele sale În proză intitolale „Me: 
jodilie tăcerii”, în care zbuciumul Interior al unei firi candide, care-şi 
simile dnreros izolarea în almoslera olrăvilă a marelor centre urbane 
e reda! în imagini monotone, fumurii, inconsistente animale insă ane- 
ori de a pălrunziloare melaiicolie. O. B 


Ka 
-> a 

J. Kosszi, Les coptifs, Roman, Edillons dela Nouvelle Revue 
Françoise. 

Cu romanul L'équipage, Kèssel şi-a cișiigal un loc onorabil in 
ineratura francezë. Esie adevâral insă că În acel roman Kessel a reuşii. 
Esie in el un dramalism special şi or'ginal, lipuri bine conlurate, o 
acțiune pasionaniă, o almosieră bine deliniiă. Mai tirziu în „Les rols 
aveugles“ Kessel a reuși! să refacă arlisiic și dibaciv, fără vuigaritale, 
cu comprehenziune lină, laloria adevărală a vieții lui Raspalin nă la 
sfirgilul lul. Bamalilaiea aproape exasperanlă a subieciului a fost in- 
vinnă cu succes de aulor, care cu mici ariilicii şi cu îngrijire de arlisi 
cu un simi sigur a doza! Imprejurările zstiel încil romanul să se pre- 
stale ia condijiuni lilerare exceleale. 


148 ______ VIAŢA ROMINEASCĂ 


An'agonismul dinlre Raspulia şi ucigașul lal viaiu și nobil de mai 
lizziò, amesteca! cu un fel de ciudată dragoste şi atracție reciprocă de 
forje cu puteri egale, care aminteşte ceva din lema originală e lu 
Leonida Andreev din luda Iscariolul, consiitue aportul capital de ia. 
ventie arlisiică, la care se adaogă scenele remarcabile din noaptea în 
care Raspulin esle ucis. 

In „l'Equipage, era un dramatism pulerale de situații, ler în „Les 
rois aveugles” era dramaliamal unel vieji cu vizlunl epocalipiice. 

In „Les caplila” dramaiismal de acjlune, cași o aclione propriu 
zisă de roman lipsesc aproape cu lotul. 

Romanul acesta e descrierea vieții şi a almosierei dintr'an sa- 
natoriu de luberculoşi. 

Marc Oeillė e alins ia un piămin. Pleacă la sansloriul Pelvoux. 
Acolo e o cumnală a lul, tip sters și reiras, o lemee pe care o lu- 
beyle și pe cure apoio lasă: Teresa; un american cam ciudat, şi apre 
flne, o serie egală de muribunzi. Aceste claci— șase lipuriirăiesc înir'o al- 
mosters care seamănă cu acea a marilor hoteleri, saw a inieraalelor 

e lux. 

E un sullu de bucurie anemică dar exclială de un demon ascuns, 
o schilare de vială luxossä și uşoară, cu risete, cu dragosie, cu aven- 
iuri, şi în line cu tragedii liniștite și anonime. 

Les captifs sisi bolnavii sanatoriului ; linuji acolo la regim, cu 
leroareo unui docior nu prea sever, cu spaima unei boli core nu-i 
crujă, care-i inspăimială, cu orele de cură în care bolnavii se odihnesc 
întinși în balcoane sau pe terase, şi in care bolnavii simt leroarea 
propriei lor boli mişcinda-se in creer len!, ca un vierme ascuns. 

Peniru ilecare din aceaşi! bolnavi esie o speranlă de insEnălaşire 
acompanială de planuri de viitor care se iomuljesc cu cil sfirsitul e 
ms! aproape şi deci ele devin imposibile pănă la lrogedie ; peniru lie- 
care din ei sin! desnădejdi negre, cn enervări ctudale şi ioluşi tipice 
ca un simplom sigur de moarie: peniru loji este o lebră de dregoste 
pâlimașă, cu desnădejde, un senliment tolus! de deplină izolare, şi mal 
ales o dorință ncstăpini'ă de a face tot ce nud permis, peniru că acele 
pare a fi escnlialu! vieţii, Şi deci pe ascuns se face dragoste cu fre- 
nezie, se bea, se joacă cărji. Psihologia acesior bolnavi este ldentică 
cu a elevilor care se uscund de prolesor. 

Boala comună, cu simplomele ei comune talaror, cu același idee 
fixă care-i urmăreşie pe tojli, cu același febrilitaie de aimosieră de 
furtană, de calaclism care trebue să vie, creiază inire ei o solidaritate 
aproape profesională, o sensibilitate specilică, o întelegere reciprocă 
dusă pănă la supranatural. 

Se pare'că Kessel, locmal pria acela că nu a redai o ecliuue 
propriu zisă, unilaă romanului, a vrol!! să dea mai ales această at- 
mosferă de comunilale de inlelegere şi sensibililale. 

Siăriie acesiea anormale și caraclerislice cred insă că pol area 
bonălii sulleteșii şi arlisiice mull mai intinse. 

intensitatea acela de viață, de flacără care se consumă, călră 
core impinge tuberculoza nu n fost desiul exploalată, şi poate nici su- 
licient sezisală. 

Kessel descrie şi vre-o lirei aganii. Ele mi se par a nu arca sufi- 
clenlă inlensilale, alară de acea è lui Siream, care înlringe şi con- 
verleșie asprimen acerbă şi dură alui Marc. 

In roman Marc e personajul ceplral. E un fel de rece speclalor 
al nenumăralclor iregedii din Sanatoriu, E un tip de o răceală crudă. 
Micul lul roman cu Tereza pe care o părăsește il arată odios, aproape 
cum € în reaiilalea nemăriurisită. Moariea colegului Siream il con 
verieşie spre o bunëtete carilabilă. 

Romanul e scris cu același sim! artistic şi cu acelaşi sensibiliate 
şi sobrieiale cu care Kessel ne-a deprins. E o treacă ciudală ; un do- 


tumenl omenesc Interesant. 
Demostene Botez 


- 


RECENZII 149 


N n = 


Al. Popescu pr za Răâtăoirea lui lon Vancea, Roman, „Serlsu 
Rominesc”, Cralova, 1926, 

Inmulțirea tentativelor de roman, după războlv, în legălură de 
ri id 6s momeatul soc'al, e un fop! caracierislic in evolulia noasirë 

erură. 

Nici un gen mu cere însă, dela un seriilor, însușiri mai varlale. 
De acela, realizările corespund alcl, așa de rar inlențiilor 

D. Popescu Telega cunoscut, mi separe, pria traduceri din limba 
spaniolă, a incerca! să ne d'a un roman de analiză, care caulă să fie 
uneori şi un labloa de moravuri, 

Eroul e un medic, diielan! în acelaşi Imp în lilozalie și arti. Dapă 
exferieaj! de tot felul și decepli! amoroase, desgustat de şiiinla Pat şi 
ma! mall încă de mediul conrupi! al Capitalei, se reirege la |ară. După 
mulți uni de solitară, sludioasă și înjeleaplă reculegere, ajuns în pragul 
bătrinejii! primeşie lavilojla unul amic, Inginer înir'un lirgusor de munle. 
Viaja de lamiiie a acestuia cazi mediu! provincial, la incepul, îl atrag 
şi pe nesimiile, el e s=dus de farmecul (ice! prietinului. Dar es, care 
poale să-l lie fală, iubașie pe un iînār de virsta el, galani şi sec. lon 
Vancea sufere, dar se re:emuează și ae sacrifică, înlesnind chiar că» 
sălorin linerilor şi ialorcinda-ae. apol in săhăsiria, pe care nu ar fi ire- 
bull să o părăsească, Dacă îigura personajului ceniral cași evolujia lui 
sullelenscă, de şieaplă prin nola lor subiecilvă oarecare interes, celelalie 

ersonnje nu siat decii vag sau superiicia| coniurale, D. Popescu 

ciega nu are sim} psihologic și nici viziunea Inlenză a lucrarilor. 
Dialogul e deasemeni neinsemnol, chod nu e plal sau banal. Siilul 
preieațias şi bombaslic, Rejinem doer ca un curios delallu, caricatura 
de allfe! sarbădă, e unul cunoscut salon litarar el Capitalei. 

Dacă d. Popescu. Telega nu lzbuleşie o clipă sā creeze violă, 
me dă ia schimb o lormidablă impresie, in celace priveşte, erudijia 
lui Mterară şi filozolică. Cervantes, Petrarca, Dante, Shakespeare, 
Vigaz, Balzac sint cllați ja lol pasul. Nu lipsesc nici Arisiolel sau 
Newion lar în disertații nbundente, darwiniamul şi materialismul lui 
Haeckel sint combâlule și respinse cu argumeale imprumulale misti= 
clomalui azi la modă. 

Literaturismul și filozolarea nu pol lace însă, d'a nelericire, ca 
an roman să fie viabil. O.B 


2 
. * 


Almanahul ziarelor „Adovărul'! şi „Dimineaţa“ pe 

Un almanah bise alcătuli poale fi plăcut şi folositor. Oamenii cu 
gusi subțire nu manifestă prea multă stimă peniru aces! fel de publi- 
caiie, şi n'au dreplate. Celace caulă în ziur: diversilaie, noulale, 
scuriime, nu le place în almanah, care prezintă loluși un rezumal 
ideal al A meri pa limp de un en. Trehue să treacă citeva decenii, 
peniruca dcelași leclori dificili så deschidă cu mare plăcere cariea 
rezumalivă a usul an demul! lrecut în umbră. Almanahul, buielie cu bêu- 
tură prea nouă, prea tulbure la incepu’, capătă savoare şi limpezime cu 
cit se învachește. Acum treizeci de ani! Ce vremuri! Ci! eram de li- 
neri! Scriitori celebri azi, abia înceșetu cu două pogial în aimansh. 
Oameai! mari ai acelor zile, minişirii, oratorii şi-au pterdut sirâlu- 
ciro, s'au iracul cași moda de-atunci: rochii care mălurau pămintal 
coalari inalie până în latan. Obiceluri perimate apar piioreşii: intimplări 
banale cuptiå farmec... 

Desigur, almanahul are deosebită valoare documenieră. Dar 
nu-l nevoe să aşleplămi treizeci de an! ca să-l cetim. Documentul esie 
lol atit de interesan! osičzi, in momentu! apariției, Trebue să te ulji numal 
cu îndrăzneală in oglinda actualltājil, în core te descoperi- poale fără 
prea mare plăcere —ş! pe line, ici şi colo. Pe urmă, nul mic avanta» 
jul să găsești coacenira!e în cileve Pagia!, faple cunoscute separal, 


150 VIAȚA ROMINEASCĂ 


ject, fără o întănțulre care să-ţi dea pulinja să descoperi sen- 
rr p ragadni In siirsit, o bucală lilerară, nişie versuri armonlos:e, 
o cronică spiritariă sint plăcule oricind și or! unde ar ligura, 
„Almanahul ziarelor Adevărul și Dimineaja pe 1927 cupriade 
un malerial bogal, varia! şi—lucra rar, de prej—bine scria. Au eoa- 
tribul la alcătuirea părții belelrisiice ca schije şi poezii d-nii M. Sa- 
doveanu, Gala Oalaciion, T. Arghezi. O Topirceanu, jean Bari, Mikai 
Codreanu. Demostene Bolez, Olilia Cazimir, Lucia Maalu, Alexis Noer, 
Sărmanul Kiopsiok, eic. Cronici semaează d-na izabela Sadoreane y 
d-nii Octav Botez, M. Sevssios, |. Teodorescu, doctorul Ygrec, D., V. 
Barnosch!, Pe lingă acesica, numeroase c'içee, eriicole de tator- 
majie şiiinjiiică, anecdole și sfaturi; aperilire menile să descâ!'dă 
gustul de celil el marelui public. Căci slmanshul—pentru mulți sim- 
gurul volum ce răsloese init'ma an-—lrebue să fie un indema kolărt- 
tor spre carlea cu un singur tilu și ua singur aulor- 


Stejar Jonescu 
La 9 Ba 

Francesco Nitti, e pop tre t 5 el Dâmocralie, 1926 
Edillome du „Progrès Civique*, 204 pagini. 

j Aceoslă ullimă carte a fostului prim-minialru ilallen consilice 
rech'zilorul cel mal drasilo impotriva regimului persona! dia la'ia. 
Fascismal no esle prezenial în sinuozilă|la sale grav conlradicierii de 
cBiră un bun cunoscător al vieții politice, de călră un serios gindiior 
polilic, de călră un om cu o lrumoasă cultură. NII! e us fervent èns- 
ținător al ideii liberale, pe care o crede singure în siere să organi- 
zeze haosul vlejii sociale. 

Problema cenirală a lucrării eslile criza prin care trece idele lt- 
berală şi democealin, în genere, în Europa posi-belicăi. Se Înlreabă o- 
utorul, dacă această criză esie un fenomen lrecălor sau a devenii an 
viciu funes! peniru actuala soclelale şi În ce măsură poale existe sa 
remediu peniru salvare. 

Qenerajiile anle-belice fuseseră crescule ln școala nobilă a de- 
mocrajiei şi e libertăţii. Marii bărbaj! poliiici ai Ilaliei, «i înşişi erau 
înflăcăra|! apostoli al liberalismului. Oaribeldi, Cavour, Mazzini oon- 
siiluesc exemplare sirălucite ale liberalismului lalian. Dealiminateri nw 
odată, Mazzini însuşi s'a pronunțal în sensul că îl esie mai scumpă 
ideia de liberiale decit chlar ideia de palrie. 

Răsbolul european a inversa! ordinea normală a lucrarilor. Bl e 
exclial najlonalismele şorine—care sia! ucigăloare peniru bana des- 
voliare a slolelor. Imedia! după râzbolu, am irāit o perioadă de mebu- 
neşii exsllări revolujloaare; revolujia însă -dapă părerea lui Nitt 
lie ea de stinga [le ea de drenpia, nicicind nu poale să amelioreze 
siarea vieții sociale. Numai ignorenții pol crede in rerolulie ; în deti- 
nitie revolulia nici nu este aliceva decii: „miracolul lale a! Igao: 
ranjllor l". 

Mal lirziu, suda! Europel o cunoscul o adevărală „lebră dicia- 
torială“. Spania, Italia, Orecia, Turcia. Asemenea diclaluri, fâişe sau 
deghizale, există şi in celelalle state europene: Jugoslavia, Ungarile, 
Baigorie, Polonia şi Rominia. Toate aceste dictaturi mărunie sint iasă, 
în credinja lul Niili, nedurabile, irecăloare, momenlane. Ua pericol 
părmauen! peniru democrație și libertate îl consiitue dictaluriles re- 
volujionare din Rusia și din falla, Bolşevismul şi fascismul sini două 
aspecle diferite ale aceluiaşi fenomen : și anume ol fenomenului de 
negajie democrală. ŞI în cartea eceasla, Nili! insială asupra fascis- 
eee a italian, pe care ni-l prezintă subt toale infăjişăriie sale—negreşi! 
rele. Mai intălu de foale aceasiă nebună hiperirolie a nejionaliemalui 
italian—e, pentru NIU, „o clară voință de :Inucidere”. Problema ce- 
piială a polilicei lialiene este problema populailei, Italia are anual un 
excedent de cinci sule de mii de nol născuli. Numărul populației ila- 
liene ve iamulțeșie simiitor, și pămialul peninsule! nu mel ajurge 
pentra loll. 


RECENZII 151 


inainte de ršzbořa, Iialienii emigrau în mod considerelii, în 
Sialele-Unlle; după războtu em'granții italieni san îndrep'a! mai ales 
căiră Franjo. Sin! acluslmen!'e, în Franța, pasle fref sute de mii liallen!, 
oare isl găsesc muncă şi hrană pe solul francez, Ori cea malrajională 
pelilică, peniru asigurarea de debusce brolelor de muncă iioltene, 
asle pollllca de pace, de linişie, de bună îalelegere cu loaie nialele. 
Tocmai! conirară esile însă politice lascislă: xenolobă în Interior şi 
împerialială în alară. Nilii analizează de aproape dorinja d? expanal- 
uae Imperialis!ă a fascismului și dovedeșia că Dalia nu poale face 
răaboale, de cuceriri leritariale, nici cu Anglia. nici cu Fronja Do- 
rinja unor cuceriri în Asia minoră este absurdă. Dar absurdă esle în: 
treega polilică externă a fascismulu!; mal mul! decii atita însă, ea este 
şi direc! primejdioasă peniru pacea Europel. 

Nitti ridicul'zeoză răţoeliie lialiei iascisie conire Greciei, stal 
mic, slăbi! în războaie; iar încii privește amenintarea impolrira Ger- 
maniel dezarmală, o consideră drepi o lasolență),.. 

Polillea internă a fascismului este aidoma polilica aulocrală a 
țarlamulul. Mussolini crede că a lăcul mare scolnlă, cu nova sa lege 
a corporaliunilor; desguslătoare Întoarcere la vremurile medievale. 
Ceiace e nosiim la acesle corporajluni, e că lostă lumea esie obli- 
gală să contribuo, prin colizații, la bugelele lor: dar nu pol l mem» 
bri in ele, decli cei care mărlurisenc credință în fascism. 

In Ialia fascistă, azi, nimeni nu poale exercila meseria de a 
vocal, dacă nu esie regulai înscris la clubul fascia!. Se 'ajelege dela 
sine, că nu exisfă obsolul nici un solu de libertale, nicl un fel de a- 
soclațlune, nici un al! pariid pol'lic, 

Dar cum a ejun: fascismul la pulere? In explicarea cuceririi 
puterii de câlră fasciștii sið întreg merilal lui Nil. la adevăr, pănă io 
diasul nu va evidenția! laplui că miscarea fascistă în 1919 a opărul 
ca o mișcare de s!inga: republicană, demoerală, coleciivistă şi inter- 
maționalisiă. E de necrezut și loluși este adevărul. Lucrul răsare clar 
din analizarea programului! primolul program fascist - din 1919. Pre- 
zentindu-! parlidului sžu, Mussolini îl însoțea cu curialele: „Perioada, 
care începe în lalorie, postè fi detinilă ce liind acela a polilicii ma- 
sselor şi de hiperirolie democralică: nol nu ne pulem pune deacurme- 
zişul acestei mişcări! Iată principalele puncle din primul program 
fascist: consiliuanlă națională, înleleasă ca secjlune italianë a unei 
mişcări revolujionare europene, aleacă pe baza tolulul universa! egal, 
direc!, secreb-şi obligatoriu peniru ambele sexe; ebollres monarhiei 
yi proclamarea republice!; abolirea senslului ; abolirea tuluror lilla- 
rilor nobiliare (de ex. duce !); liberialea de conșilință și lberialea re- 
ligioasă in forme cea mal larg posibilă ; dizolvarea socielălilor ano- 
nime, suprimarea orizicărul fel de speculajiuni de bancă şi de 
bursă; ziua de 8 ore peniru muncitori; recensâminlul şi reducerea 
marilor averi; airibulrea pămintului |iranilor asociați ; eliminarea di- 
error secreie şi conlederarea slatelor europene! Trei an! În urmă, 

mssolla! îşi menline programul său radical. Cu cincisprezece zile 
Taainie de a porni usupra Romei, în loamna anului 1922, inir'un dis» 
cara pronunța! la Udine, Muasolini se declara din nou republican, 

Ciad lasclumul veni însă lò pulere, totul se schimbă. Realizările 
fasciste de azi- sînl exec! contrariul dezideralelor lor de eri, În 1919, 
isscismul ni se înfâlişa ca o mișcare de slinga: democral, republican, 
celeciivis! şi inlernaţionalial ; astăzi—lascismul se prezintă ca o mișcare 
de exiremă dreaplă; onll-democrai, monarhis!, corporalisi şi șorinisi! 

Se spune În genere, că fascismul a scăpa! l'alia de revoluile. 
Erosre. Cum bine se poale vedea din primul säs program, in 1919, 
„Fascismul insă—crede Nilii—nu este în fond deci! un expedient pro- 
viaoriu ol reacţiunii. Marşul lascisi călră Roma, n'a fost, cum pretind 
insciştii, o revolajie, cl numai o revelație. El a rerelal că italia w'a 
uitai alci vechile dominajiuni, nici spiritul de aventură al Evului Medie. 
nicl formele liranice ale viefli sociale”. NINI Îşi termină in'eresanta 


152 VIAŢA ROMINEASCA 


lucrate, cre lrehue celilă de loji cei care vor să se documealeze 
nsupra lasclamului, expunindu-și credința că liberialea şi democraţia 
vor fi acelea care În cele din armă vor învinge, dinlr'o superioară 
necesilale Inlorică si invocind odslă mal muli, peniru pacificarea po- 
ponrelor, uliillatea Staleior-Unile ale Europei. 


N. N. Matheeşcu 


Lă 
kd » 


Joan Baras, Porcelanul, Tinarul „Cullura Nalianală”. 

Rezumatul istoric el dezvollării ariel porcelanulu!, a da! d-iul 
Jean Baras prilejul să scoală în relief o calilale a d-sale, care nu e 
dintre cele mai pulin meriluoase : holărirea de a sacrifica interesele 
maleriale peniru reusila bunului pusi. În modesia d-sale lendință „de 
a fece un succint istoric al originel şi cezvollării porcelanului dea- 
lungul rescarilor”, anlorul a simjii nevola de a da un cadru potrivi! 
desfăşurării subieclulul, îngrijind ca ornameniajiile delicale ale in- 
venjinallor arlei ceramice să fle reproduse cu o sirălucire demnă de 
edițiile luxoase cu care ne-a cbișnuii Apusul în lraiatele de arlă. 

Lucrarea d-lal Baras e, cum observă d-sa insusi, „o orientare 
peniru amslotii de ceramică, al căror număr croşia mereu ţi la moi”. 
Dezrollarea și perfecjionarea ocesiel arie Industriale, e urmărită de 
d-aa dia cele mei vechi limpuri, Începind cu prodasele porcelanului 
antic din China, Japonia, Coreea, India, Persia - și pănă în prezeni. 
Însemnala coniribujie a porcelanului moale european din Franţa, Bei- 
ga, Suedia, Germania. Anglia și a celui lare din Germania, Franja, 

landa, Belgia, Elveţia şi Danemarca, e scoasă în rellef cu malle amă- 
nunle islorice, care vădesc o aplicare laborioasă a aalorului la cate- 
gerea datelor şi a izvosrelor, 

Cu lo! caracterul ei de specialiinle, expunerea dlui Baras nu 
oboneşie, deoarece d-sn înțelege nevola de a slimula inleresul peniru 
produsele ariei ceramice şi a crea un cerc cit mai larg de inijioji. Se- 
crelui airaciiei îl explică d-sa. singur: „Cercelarea din punci de we- 
dere isioric seu elnogralic a dezvoltării ceramicei, abundă in liema 
curioase şi loarle insiruclive. Ajunge să Jii seamă de complexllalena 
malerillor prime, de varielalea procedeelor de febricajiune şi, ma! 
muli incă, de aurprinzătoarea dirorsilale adusă, de diferilale popoare, 
la dilerite virste în crearea lorme'or și in aplicarea decorurilor, penisu 


a descoperi, ca într'a oglindă maâgică, expresia vie a guslurilor, a ap. 


litudinilor. a preferințelor, cum şi gradul de cullură şi de civilizație a 
popoarnlor care s'au succeda! pe giob". 

Forma cochelă cu care d. Bara» impodoheșie rezultatele cer- 
celărilor d-sale ia domeniul ceramicei,—rellelind cu numerosse clişea 
gralla inexprimabilă a mullor creajiual de arlă,—va conlribui la fixarea 
merilului d-sale de pionler modesli al stadiului, inir'un |inul pe care 
nimeni încă nu s'a gindit serios la nol să | exploreze. 


A. W. 


e eee o m 


Revista Revistelor 


Vacantele anuale aie 
orului 


D. Durafour, ministrul munci! a 
depus la Cameră în lulie 1925 un 
proec! de lege care insiituia con- 
cediul onna! obligalor pentra iu- 
crălori, 

Nu esie vorba eici de o expe. 
rienjä nouă ci de codificarea unel 
culume deja exisienie, de consa» 
crarea unui obicelu care llade să 
se peneralirere. 

in Asiria, Polonie, Finlanda și 
Letonia s'au instituit deja, subi di- 
ferile variante, concediile aceslea 
obi'galorii. In Anglis, Sialele-Uaile 
și mal cu seamă în Germania 
princiglul vacanțelor muncl!oraşti 
cistigă tol mel mulle sulragii. 

Toate acenie proecie variază 
d êri. In Franja însă, pe cînd 
celelalte țări nu ecordi mal muli 
de 4 Baile, prevede 15 pănă la 
22 zile concediul în rapor! cu ve: 
chimea Incrătorului şi lasalubri- 
lalea pro!esiunii sale. 

Un ssilei de proeci era natural 
să întilnească din partea palro- 
allor loală osiillialea pe care o a- 
rață aceșiin de obicelu fală de asi. 
fel de retorme sociale. 

Lăsind de o parie re cele se- 
cundare, vom cănia să combatem 
cale două principale eargamenie 
pe gaes palronii le opun ocesigi 

a e. 


Primul ar li confuziunea pe care 
esie bazală această analogie din- 
tre nevoile unul funcționar ṣi ale 
unei simplu muncilor, Funcliona- 
tul are o muncă de ua all carac» 
ler şi care necesită o vacanţă 
reparatoare, În limp ce uvrierului, 
săptămina engleză cu două zile de 
repaos sipliminal li este sufi- 
cieniš. 4 

Al doilea ergument îl găsim in 
faplul că a doua zi dapă Duminică, 
se consială o evidentă siăblre a 
pulerii de muncă datorită unui an- 
lrennmeu! Imperfect şi care alrage 
după sine o scădere necesară a 
producției. 

Vedem dar ce răspundere ş'ar 
lua gureraul care ar lavoriza o 
esilel de lege şi cepericoi prezintă 
această reformă, penlru întreprin- 
derile najlonale 

Acesie crlilice nu ne par însă 
așa de sigure. 

Deosebirea oii! de mare dinira 
manca unul functionar de bancă, 
unui daciliogra! condamnat să scrie 
opl ore la mușisă şi a unui lacră. 
lor manual nu pare atii de eri- 
denlă și ne înlrobăm dacă intre 
„tensiunea nervoasă“ a aceslor doi 
salariați există înir'adevâr o deo- 
sebire callialivă, 

Rămine argumentul relaliv la 
producție, Dar de ce să nu admi- 
lem, cum a (os! cazul legii de opi 
ore, că în fala scuriării limpului 


154 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de muncă, Industrlașii se vor siră- 
dul din răspuleri să scoală unren- 
demeni maxim din capacilatea u- 
vrierilor, şi in aces! caz legea 
vacanjelor uvrlerilor ar fi genera- 
Iricea progreselor tehnice. 
(Lucien Bac. La Revue Mondi- 
ole, lanuarie 1927). . 


Claude Monel descinde dinir'o 
tamilie lranceză. S'a născul la Paris 
în luna Noembre a anului 18410, şi! 
o muri! la finele anului irecul, a 
vind la căpălălul său pe vechiul și 
tmbilul său prielin Oeorges Cle- 
menceau. 

Opera acestui glorios reprezen- 
iani al picturii franceze afosi la 
înecpul ob!ectul celei mal depline 
inconprehenslun! şi celul mal pro- 
fuad dispreț. 

Copilăria ş'o pelrece Monet la 
Hearre unde expune la vlirina unei 
Ibrării cîteva carlcoluri cere siir- 
pese interesul piciorului Eugène 
Bondin, Acesia din urmă îl con- 
dace la Sninie Adresse, pe ale 
cărei laleze face primele sale stu 
dil de „plein'air“, lar în 1856 ex- 
pane la Rouen impreună cu ini- 
țislorul său. 

La Paris face apoi cunoșlinia 
lai Renoir, Sisley și Bazille. 

In 1965 două marine de Monet 
"ini admise la salon și remarca: 
te în primul rînd de Paul Mantz. 

Salonul din 1870 îl respinse însă: 
în schimb in acelaşi an fo admis 
în aşa numitul „Atelier des Baltig- 
nolles* ol lul Fantin Lalour în mij- 
locul acelei grupări anliecademice 
care numără În sinu] său Mo- 
nel, Sisley, Renoir, Bazilje, Ce- 
zanne, Berihe Moristol, Mary Cas- 
sal, Rallaelii, Forain, ele. Grupul 
disolva! un limp în urma dispari- 
jiei lui Bazille, mori în războlul 
din :870 se reinliință patru ani 
mal tirziu, şi pealrucă salonul se 
obalina să-l excludă, se holări să 
adopte princ'plul expozijiei parii- 
celare, creind asllel a modestă 
„socielale anonimă a artiştilor, pic- 
ari, sculplori şi gravori” la amical 
lor lologralul Nadar. Monet ex» 
pase prinire alle pinze ona foti- 
talal „Impression, solell levani", 
Aces! simplu cuvin! „impression® 


concentră toală forla şi ironia pu” 
blicalui și a criticii. Toti expo- 
zanjii deveniră „impresionisii” tar 
lermenal „impresionism" fu est- 
fel creat. 

Dacă tablou! lal Monel ar fi a: 
vu! ali tilu, este sigur că această 
tendință a unor ariișii dornici de 
a exprima influența cromalică 
a aimosierei -pănă atunci nebă- 
multă și neexprimală, ar fi avet 
ali nume. x 

De alunci Incepe o vială plină 
de greulăj!. pe care cu un admi- 
rabil curaj Impresioniștii au ştiu! 
s'a îndure, lâră să facă vre-o con- 
cesle principiilor lor. Indurind fou- 
men şi frigul „Solilarul dela O'- 
veray' se priva de lo! peniru a-si 
pulea cumpăra materialul necesar 
arie! sale. 

la 1839 ideile imprezioniştilor 
incepură să pătrundă in saloane, 
ter după expozițiile din 1851, 1882 
şi 15853 în Paris şi în Londra, succe- 
sele noilor idel erau lot mal pelin 
conleslate. 

În 1859 expune cu prlelinul său 
Rodin la Galeria Georges Petit 
şi atunci succesul său fa defiaitiv. 

Monet esle deatanci celebra si 
iol de alunci începe o nouă 
tol atii de inlenză viață de muncă. 

La OQiveuy el se consacră şi mai 
mul! artei sale şi se holărăşie să 
picieze mai multe serii de lablo- 
uri ole unui acelaşi subieci. Dea- 
lunci! datează seria celor cinel- 
sprezece „Meules* sau a fajade» 
lor, caledralei dela Rouen. 

In 1905 „les Nympheas", patru- 
zeci şi opl de Indii decoralive e w- 
nui aceluiaşi subieci şi în 1912 
douăzeci și una vederi din Veneţia. 

Claude Monet, cu loji numeroşi! 
săi imitatori nu a fosi un leoreil- 
clan şi n'a făcut şcoală sau dis- 
cipoli şi alei no a invental impre- 
sionismul. Avea instinctul de 
viață in ser liber. Nici idele că ni- 
meni pănă la dinsol nu piclase 
asife), nici surisul uşor ironio alu! 
Courbet și Manel, pe care de alite) 

„ia convertii, nu l-au putul lace 
să lucreze in alelier, după cem 
nici revolina novii generalii pe care 
la bălrinețe o vede retolialăcoalra 
acestor principii. 

Monet se relrage delialiiv la Oi- 
verny reluzind onorurile pe care 


zor n au i N, mal reluza za apa ý 

aguru) lax pe care a: 
cordă esie de a-și iransi rma fosta 
sa solibă de țăran din limpurile 
de mizerie, în cea ma! incintăloare 
loenință, plasală în mijlocul celal 
ma! fericit pelsaj lăcul din cel 
mal incialätor efeci de lumini și 
de ealori şi pe care:l poale crea 
flora universal, 

(Camille Maucinir. Mercure de 
Franoo, i lanuar 1927). 


Mişcarea pentru o „Uniune 
curopaanâ!! şi panamerica- 
nismui 


După marele războlu, negocia. 
torli irataielor de pace s'au gindit 
să evite pe villor asemenea dezas- 
tra şi au ħolärii să organizeze viaja 
inleranjională. Asilel s'a născut 
Soelelalea Națiunilor, al cărei paci 
consiiiolivy fa inscris in lrunlea 

elor tratate de pace. 

Această socielale a fost clădilă 

fdelle ce au dominat în secolul 

IX, anume: ca esie cu caracter 
mordial, loate sialele lumii trebue 
să facă porie; e bozală pe unb 
vertol:sm, adică toole sialele mem» 
bre an aceleaşi drepturi și aceleași 
obligaji! si irebue să parlicipe la 

acipalele manilestări ale vielii 
nlerzajiouale ; organizează în line 
imtrebuiajarea consiringerii de că- 
tră toți membrii săi in conira sta- 
twal care vrea să lulbure paces. 
ln viaja Internaţională, în loc de 
a erolun in cadrul S, N. se orien- 
leasă io sens cu tolul opus: se 
dezrollă in nensul regionalismului 
coatinentalismulul şi ae i pe -. 
ci tind să înlocuiască lac: 
lorii de conatringere socotiji până 
aluaci ca cel mal elicaci peniru 
meajlaerea păcii. Locarno mar- 
cheszā panclul de plecare ala: 
cesle! orientări; lendiniele inou- 
urale ecolo sint impllalarea în 
pa a panamericanismului care 
de o jumălale de secol faco mā- 
rirea și presiiglul Lumii nouă. 

Subi impwsul ponomericanlsmu- 
lui, mal bine cunoacul Europei după 
congresul panamerican din 1923, şi 
subi impulsul idei! că lrebue să se 
caule armonia şi increderea inire 
stale, wa ni! marea mişcare de 
același naiară ce se desemnează 
asităa! în opa. 


REVISTA REVISTELOR 155 


Aceanslă idee panamericană +a 
născu! la statele Inline Imedia! 
după eliberarea lor. Tralalul eni- 
unii de ligă și contederațle, iu- 
chela! la Panamo în 1826, nlabilea 
o odevărală Socielale a Najlunilor. 
In a doua Stale a rescalui tre- 
cul, dearollarea milloncelor de co- 
musicație, au produs o mişcare de 
apropiere nu numai între țările la- 
line din Lumea nouă cişi inire a: 
ceslea şi Statele Unite. Azile! idete 
panamericană a evolua! mereu şi 
a creal o conșiiiniă, un suflel e- 
merican ce are calrăsăluri caret» 
terislice, independența, egalilalea 
şi cooperarea cu vlalele celorialie 
conlinenle. Daparie de a f! un fos» 
lor de antagonism În viajo inter- 
najională sau o pricină de lode- 
păriare de Europe, panamerica- 
nismul, din conira, linde să cols- 
boreze cn ea, dar pe un piclor dè 
independență şi de egalliale. 

Socielalea Najlunilar, constituită 
pe bazë de universalism, a dus în 
volarea, în a cincea sa adunare, 
a pactului de siguranță, de li-vilarea 
înarmbrilor şi de orbilragiv, pasi 
ce era considera! ca arind prin 
nalura sa un caracler universal, 

Anglia însă n'a vrot să-l ralilice 
şi atunci s'a revenit la polilica de 
regionalism, inaugurală la Locar: 
no. „Pariicularismul țărilor noanire 
se șierge în acesi acord si cu el 
urilele aminliri, zicea Briand la 
semnarea lui. Dacă aceste acot- 
duri nu vor îi Schifa Constituţiei 
unei familii europene în Societatea 
Naţiunilor, ele vor fi fragile şi te- 
zervă mulle decep| i”, lar Siresse- 
man li răspundea: „Ali plecal de 
la această Idee că fiecare din nol 
trebue să rămină mei întâlu un 
celăjaan al propriei sale țări, un 
bun francez, un bun englez, um 
bun german ca membru al națiunii 
sale dar că lecare din noi ca ce: 
tățean ol Europe!, trebue să rămină 
legat de marea concepiie a civili- 
zajiei care domneşie pe conlinen* 
tul nosiru”. 

Această polilică da reglonallsm 
a losl introdusă şi în alle materii 
Mişcarea pancuropeană se mani- 
fesiă subti patru especie deosebite : 
unul cel dela Locarno, unde sem- 
palarii au vorbii despre constilui» 
rea Sielelor:Uniia ale Europei. Al 


156 VIAŢA ROMINEASCĂ 


doilea se condensează în rezolulie 
volată de „Uniunea juridică tnter. 
asiională*, ce iinde să aşeze So- 
elelatea Najinallor pe baze conli 
neniale şi regionale. Al irellea 
apare În conslilalrea unei „Fode- 
rații pentru tajelegerea europea- 
nă* şi al palrulea esie Uniunea 
panearopeanë fondaiă de contele 
Condeahore-Kalergt. 

Desigur idele progresează ince! 
și sè realizează cu precauliune, 
căci nu se olcăluește o organi- 
zajle Internațională solidă latr'o zi, 
prinir'un singur pacil. Ar fi o gre- 
sală, volnd să se creeze o miş- 
cère panenropeană, da a se pro» 
ceda prin reforme radicale, cu su» 
prim'rea frontierelor vamale sau 
desliințarea armatelor. Mai bună 
cale o organizație Internaţională 
Iacomplaclă, dar care luncționează 
şi e capabilă de denroltare, decil 
una perfectă care rămine pe hirlie. 

(Alejandro Alvarez. Lo Monde 
Nouveau, Decembre, 1926). 


Mişearen paneuropeană 


Aceaniă mișcare a protocal și 
neincredere şi entusiasm, aambeie 
ega! de nejustificate. Pentru unh’, 
este indrepiarea Europei, — minus 
Anglia, cătră o organizație fede- 
rală paralelă celei a celorlalte 
conlintn'e ; peniru alții, e o idee 
mesianică, care, prin imbucălățirea 
lumii, vo agrava rivaiilățile inire 
conlinentea şi +a compromite opera 
universală a Societăţii Najlunilor. 

Sial pxagerâri și greşeli! manl- 
feste şi la unii și la alții. 

Federajia polilică n Europel este 
un idesi prea inaccesibil şi deci 
na poale {i scopul unei activități 
praclice. Earopa nu se poata or- 
ganiza s'melric ca alle continente. 
Această organizare trebue privilă 
izolal, cn o necezilale locală; ea 
na se poale concepe în mod praclic 
lătă concursul Anglie! factor pre- 
ponderea! în viața europeană. 

Mișcarea paueuropeană |iuleşie 
numai să apropie zinlele curopene 
într'o colaborare care să le asi- 
gure sigurenje, respeclul dreptu» 
rilor şi progresul lor economic. Nu 
urmăreșie să izoleze Europa de 
celelalie coniinonle çi nici să le-o 
opuaă intr'un spirit de nelncredere 


şi rivalitate : deci nu se opun idea- 
lului şi autorității Societăţii Na- 
anilor. 
; Idela de a considera Furopa ca 
o uniiate și de a o organize ca 
atare eule fonrie veche ; lucrările 
S., N. i-au dat o nouă impulsie. 
Studiu! dezarmări! a relera! rind 
pe rind nevolo de siguranţă, de 
justiție, de Poppo lagare şi coo- 
relie economică. 
Peg e o văzul că lrabue -să re- 
nunje la formele universale şi să 
se scoboare la realilalea formelor 
regionale. De nici provin acordu- 
rile dela Locərao, nenumăratele 
tratate de arbiiraj obligalor şi di- 
verzele injelegeri economice. Mis- 
carea pancuropeană se reszimă pe 
acesle fapte şi caulă ză le laro- 
rizeze dezrollarea şi nislemaliza: 
rea. Cind pacluri ca cel dela Lo- 
cerno se-vor îl înmulii!, nu va îi 
imposibil den Inceo sinteză a lor 
init'un paci continenial, careva li 
Carta Uniune! Europene de sigu- 
ranlă, Acelaşi erolajie poate [i în- 
trevăzulă pentru Justiţie şi rapor- 
tarile economice. Acesle perspec" 
iive n'au nimic subrerzir; ele cu 
pol produce rlvalilăi şi conllicie 
cu alle continenle. Din conire o 
Europă organizată poniru a fi mai 
acificã, peniru a area mai mullă 
egalliate, pentru a lorma a vaslă 
plejă economică, va oferi avantaje 
apreciabile şi membrilor săi şi ce- 
lorlalie conlinente. Americanii au 
înțeles acenzia și ao orâlal o largă 
simpatie aceste! mişcări. Realiza. 
rea ideil paneuropene vine den: 
dreptul să faciliteze jinta urmărită 
de Socielalea Naliuniior, care ar 
deveni asilel un ceniru mai puter- 
nic de atracție peniru s!nlele mari 
de pe celelaile continente, siale 
ce acum privesc cu ncinacredere 
Societatea Nujiunilor considerind-o 
fea evroneană. 
K (Nicolas Poiitie. Le Monde Nou» 
veau, Decembre, 1926). 


Orientarea filorotiei şi 
pregătirea pācii 


Orice filozalle tinde să sisiema- 
iizeze cunoșilujale omeneşii cu sco- 
pul de a descoperi nderăruriie 
prime, esențiale şi universale. Clă- 
dindu-se pe reilecție şi demons- 


s REVISTA REVISTELOR 157 
G E a E S 


irajte, lilozolla se opune sentimen+ 
leior și credințelor; en se identi- 
lică cu raj'onslismul critic În afară 
de orice lrodiție siabililă, lilozofia 
este prin delinițle internajlonală, 
întrucii individul linde călră wni- 
versal, Cu toale acestea exiulă o 
legălară sirinsă înlre sislemele de 
cugelare și mediu, fiindcă se apre- 
clază şi valori pe lingă consialarea 
cunoşiințelor. Din aceasă cauză 
filozofia esle expresia unei culiuri, 
orocalui unei rațiuni în faja lumii, 
Asa se y cum de cele mei 
multe ori filâzolia oscilează dela 
universal călră individual şi are 
uspecie najlonale. Mollrul acestei 
devieri lrebue câulai ln darwinis- 
mul social, care predicind Insline- 
tal în dauna rațiunii face imposibil 
»pirilul universal, si! prin urmare 
pacea. Peniru a introna pacea în 
sullele urmează să pregăteşii fri- 
umiul democrației, adică lotul prin 
popor şi peniru popor“. S'a ob- 
servel însă că luind perie la con» 
ducerea sialului, democratul e in- 
leresa! să-l apere intrucit îşi apără 
propriul sân interes, „Experienţa 
secolului XIX sa dovedit in mod 
ciar că senlimenlu!l democratic şi 
gentimealul național poi së cons 
iracteze o alianță inimă“. (Pag. 
437). În această siluațleparadoxală, 
democrația e peniru pace şi spi- 
tilo) democralic conira—ar lrebul 
culiiva! sentimealul  democralie 
În sensul că ma! presus de indi- 
vidual tronează universalui. På- 
irunsă de adovărala lilozolie, de- 
mocrația va Îl pavăza păcii. 

iC. Bougit. Annales de l'Uni- 
barsil de Paris), 


Psihol 
áa irer yeiio oeda 


Dacă malemalica şi şilințele ti- 
zloo-chimice s'au desprins dia cor- 
pal lilozoliei, inlemeindu-nse ca 
disciplin! de sine slălătoare, nu 
acelaşi lucru s'a pelrecul cu pal- 
hologia; ea nu s'a deiașal şi nici 
na se va delașa de lilozolie din 
urmâloareie motive, Filozofia poale 
îi împărțită în irel romuri: 1) Ea 
urmăreşie să formeze o conceplie 
despre univers (un W'elianschaung) 
pe a delermina deslinal in- 
dividalui și ei umenilăţii; 2) Să 


consiruleacă © ltorie a stilujei, 
precizind nalure cunoaşterii şi în. 
crederes pe core o merilă; 3) 
Să caule principiile supreme care 
prezidează condulia omenească, 
adică locmal celace constilue stu= 
diul valorilor morale 

la tonie aceste ramilicații (sub- 
diviziuni ale Illorotie!) psihologie 
intervine ca un faclor nacesor. 

la prima problemă, idela princi» 

4 este finalismul, anume dacă 
umea linde călră un scop sau nu. 
Dar protolipul manilestărilor fina- 
liste se găsește locmal în spizila! 
Bosiru, aşa că Inierprelarea lei 
este cheia finalivmului cosmie. 

La fel in teoria cunoașteri}, unde 
peniru a proecia o lumină asupra 
aparalului mintal carcetălor, ire- 

ve să cunoașiem în prealabil fa- 
talilalea lenomenelor psihice care 
consiiluesc facultatea inleligeaței, 
mai ales că porzilivistul acordă ra- 
țianii o anumită virtute deorebilă 
fundamental de a melalizicianului, 

In morală apoi, evaluarea fiind 
de natură aleciivă, esențe princi- 
plului nu poale fi deci! lo! de e- 
celaşi natură. Chesilunea aiil de 
des discutală, dacă exislă o mo- 
rală rajlonală, un imperaiiv cale- 
goric kantia», nu poale fi elael- 
dalā inainte de-a cunoaşle in chip 
serion sullelul omenesc. To! aza 
e problema liberulul arbilra. 

Cil priveşie raportul dinire psi- 
ho'ogie și ştiinţă, irebue menţio: 
nal că cea dintălu lămureşie dacă 
O şliință e explicativă sao des- 
criplivă, Psihologia arai că „e 
explica însamnă să obţii nişte fapte 
complexe şi sirăine din alle lapte 
simple cu care eşli familiarizat”, 
In lumina acestei delfinii, expli- 
cajiiie lui Einstein despre un spojin 
cu palru dimensiuni nu spun pni- 
mic. Asemenea liiczoliei, psiho» 
logia s'a subdiviza! și ea în irel 
ramuri: î) analomică (neuro: his- 
slologică), 2) fiziologică și 3) 
psihologie... pelhoiogică. Prima a 
dovedi! că sediul funcțianilor con» 
şlienie e creerul. Cercelările his- 
tologice n'au ajuns la o concepjie 
materialiată; dimpotrivă au con- 
chis că maleria e pusă în serri- 
ciul aclivilăţii psihice. Siudiu! lo- 
călizărilor cerebraie a ajuns le 
ucelași concluzie. 


158 VIAŢA ROMINEASCĂ 
e- iu E 


Psihologia fiziologică n'a con- 
tribuit să explice fenomenele su- 
(jeteşii superioare. Singurul lucru 
reliefat a fost doar idenliialea de 
sobstanță Gae fenomenele Hezi- 
ologice şi psihice. 

Baiholo ia psihologică studiază 
lenomenele complexe pria metoda 
introspecliei seu prin compararea 
comporlărilor, aolour. Ea des- 
ince complexul În elemenie și ul- 
terior îl reconsiilue prin sinleză. 


„psihologia rajlonamentului” a- 
pr ie us rajiuaea în 
două elemente: 1) lendinți afec- 
iive elemeniare şi 2) senzalii sau 
evocări de senzații Tendinţe a- 
lective, privite prin prizma biolo- 
iei, dovedesc finalismul vieții psi- 
ice Meloda comportării e sin- 
gura ai nore să asnota spiriiwl, 
| implicit cosmos 
Y (E Rignano. Revue de Méta- 
physique el de Morale). 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


Literatură 


Adolphe Jacques Dickman, 
Le role du surnaturel dans les 
chansons da gostes, - ed-Edouard 


amploa, Paris. 

După numeroase cercelări și 

imulionse ancheie relative la di- 
ieriiele calegorii de supranatural 
dia „chonsons de gesles” Înire- 
drinse de specializii germani, d. 
Adolphe Jacques Dickman, plastin- 
du-se dinir'un panci de vedere ge- 
neral, exsminează şi el rolul ace- 
siui supranalurai în cincizeci şi 
sase din acesla manifestări li- 
terare, degajind caracterul de va: 
toare intelectuală și morală pe 
care fiecare o conline. 

Jessie Conrad, Joseph Con» 
rad as ]. Knew him, Helnemana. 

Viaţa lui Joseph Conrod este 
viaja unul marinar şi a unul „gen: 
teman”. În plus esie viața unui 
om pe core niciunul din amicii säl 
mu l-au surprins În „neglige* ia 
propriu, ca și la ligurat, 

D-na Jessie Conrad, solia scrii: 
torului oferă publicului un mic vo- 
tem relsiat cu o sincerllaie plină 
de candoare și de iagenuitole, din 
care reesă o veşnică şi prolundă 
wdorajie. Fără ca opera d-sale să 
me lie de mare folos peniru cu- 
noaşieren şi priceperea scriiloru- 
lui, ea ne ajulă să compleciâm 


porirelul omului care a fost Con- 


ra 

Wa'ther Rathenau, Briefe, 
În două volume editate la Cori 
Reisner, Dresda. 

De cijiva ani există în Oermanla 

n cureni, © modă a eminlirilor. 

x-Kalzerul şi ex-Kronprinz-ul su 
dal exemplu, Nu treceao lună fără 
ca ua amiral, un general ori un 
isalt foncjlonar să nu-și împărtă- 
şească publicului amialirile. 

Dia corespondența Ivi Ralhenau 
compusă uneori dia simple bile- 
lele laconice diciate la mașiaa de 
scris, se vede bine rencjiunea i- 
medială o naui creer puternic con- 
siruclor la surpriza erenimentelor. 

A vorbi de sine, peniru un òm 
ce Rathenau mai co seamă și in- 
tr'o epocă cum a fost aceia în 
care a trăi! i war Îi părul fasti- 
dios și inutili. 

Din scrisorile sale ne putem face 
însă o mal clară idee de Germa- 
nia conlemporană deci! din amia- 
tirile persooate, deci subiective 
a celui ma! sulorizoi om de sial. 

Marcel Coulon, Au chovat de 
Mortas, Editions du Siècie. 

In cartea d-lui Couloa sint re- 
latata ultimele zile și moariea 
stoică a lui Morcas, care, ca un 
Socrate, liberat însă de ideia ne- 
muriri! sulieiului, își consoleară 
totuşi amici: siriaşi in jurul sèu, 


160 VIAȚA ROMINEASCĂ 


ERON? plerdere a prielintel 
sate, 

M. E. Gomez Carriio, Fès 
du les nostalgies andalouses, E- 
ditions Fasquelle. 

Carlea d-lui Gomez Carrilo es- 
te pictura misieriosului Fès. D-sa 
descrie cartierul evressc, palaleie, 
moravurile și faimoasele dënjui- 
toùre pline de un førmec andaluz, 
căci in Fės puriatea operelor Iim- 
poriale dia Spania pe limpal lul 
Mouloy Idriss a rămas Intaciă. 


paa 


Nicolas Segur, Platon cherche 
l'amour, Flammarion. 

D. Nicolas Segur esle fără ia- 
dolală spirllul atic prin excelenţă. 
Aces! ullim roman esie vn roman 
slenian în care personngiileprin* 
cipale sint Socrale, Sophocle şi 
Pialona, scriltori pe care puțini ro- 
manceleri modern! sar palea În: 
cumela să-I facă să vorbească 
fără să se acopere de ridicol, 

Diseriațille acestor trei ilustre 
figuri ale antichilăjll au ca temă 
principală amoral. 

Jeon Dorsenne, C'etal! le 
soir des dieux, Ed. Ferenczi. 

O carte care ne lransporiă 
la mijlocul nalurii şi a unor îliale 
primilive la care pasiunea neînlri- 
nal rivalizează cu rolupialea și 
cruzimea barbară. 

M-ma Ci. Chivas =- Baron, 
Confidences de Merisse, Ed. Fos- 
quelle. 

Romanul melis-llor din coloniile 
lranceze. Copii de lală francez si 
de mamă indigenă, părhaiţi şi în 
care lireşie creşte ura Împolrira 
Francezilor. Pe acenslă lemă esle 
brodală aventura linerzi Jeanne, 
fiica unul bogal europesn şi & us 
ne! mame enumile. Părăsită incă 
din copilărie de lată! său care o 
dărueşie unu! compalrio! suspect, 
Jeanne nulreşie în sullelui ei o 
ură eprigă contra talălui său. La 


virsia cind ar f! pulul să se căsă- 
jorească cu un inginer pe carei! 
iubea, acelaşi chesilune e origi- 
nel sale, îndepăriează pe logod- 
ale. Mal lîralu, fără scrupule, rō- 
peşie la rindul e! pe logodnicul 
sorei-aale, cu care pleacă În Eu- 
ropa de unde, de alifel, îi trimile 
înapoi şi se consacră carlerei de 
mutlc-hall unde ajunge siea. 

Cind însă obosilă se va rein- 
toarce În |ndo-Chinsa, în lala des- 
linalai ei, ura Impotriva tatălui său 
pe care-l ultase, redevine şi mai 
aprigă şi cu o ndevărală plăcere 
il vede suferind, pradă unel con- 
pati grave care-i posie îi fa- 
tală. 

Mademoiselle Madeleine 
de Swarte, Los fourbaries de 
Papa, Hanry Partille, Peris. 

n roman vesel şi carislan, Toll 
celilorii cara bu gusial şi apre- 
cia! căriile humoristalui admirabil 
care a fosi Willy, vor aprecia a+ 
cesi „ăla manière de. : mon pêre.” 
al auioarei. La d-șoara Madeleine 
de Swarte, găslm însă în plus de 
calitățile sale de spiril moştenile 
dela talā} său, o emolie care 
aruncă un văl diseret peste soe- 
nele cinic din mediul în care e 
tráil, 

Această cerle e povesies unel 
iinere fele care reluză de a ma! 
sta la pension peniru a irâi lingă 
taiäl său. Scriilor parisien cele 
bru, ea îl iine loc de secrelară, 
de conlidență, de faclolum,— si 
descopere viaja În şcoala lul, lar 
acest om fiabil şi răslălal de toh, 
are pentru tinăra lată, alenție de 
mamă prudentă. 

Ea vede viaja sub! adevărala sa 
lumină şi ialrigile în mijlocul cà- 
rore lrăeşie, o desgusiă alit de 
iere, inci! slirseșie iatr'o ai prin a 
fugi. Talăl săuo găseste însă 
degrabă și vor răi de acem feri- 
cili impreună, indispensabili unul 


celuilali. 
COMPILATOR 


„anti jo aa aaa roman, Edi}. „Ceriea 

inel Brat tei ve palide apei + ed Yoe 
9 g Hinst vadoveana,. Mocmintul „unul sopii, le 

k ý “ae | Tabagraanu 12 Modalen, roman volumul I, Dru- 
„muri, Eai at deci ; anl Ber Aijas an Re 


i Rominească’, Bucureşti. Pretul lei 
f ai enescu, Tiparul, Ounopiinje folositoare, Ed. 


i Was: Ks 
Dba i Ar a is ardea și Sir povezi ediia H-a revăzută Use 


raiă, "uebreşii, Prelul lei 2% 
irais, Ei Gorea Ros “Lamarirea i “maang : Casaya” 
Ed. „Cariea Rominessedr, Bucures + 44 oroarea uitaţi politica a 


j din Romlalo, Adunarea ge 


Cernâuli. 
serală inuis la Cernăvli în Oclombrie 1926, 
escu roa cu lumină, Craiora. 
8,1. Morone a manunchie de documeale cu privirea he 
4 GA 
sai Pre eas Ceata, Ed. „Collura Naţională”, Bucureşi!. 


cmcgl tragea D. C., Olăneacu, Ed» „Cultura Najonală”, Becs- 


regll, Prelu) lei 50. PR i 
du Rosetti, Portoa luată da armata romind 
èg ÎN pipi erai Ed.„Culura Najona!ă”, Bucuresti, Prejui bot 390; 


l} 
. Oprestu, Țările Romine vazule de ertişii fravoeal, 
Gallura N ioneia", Bacarevi!, Pretul lei 400. E 
E Ţeodor Bilan, Arcâşiile din Bucooino, Cernăatt, 1 
[Ti pas Sepenteului, Ceraäuj, 1926. | 
SE Fi Soul Jo2umema prio toare la fumilta Hojéë v. 
Cart E ‘Relgis, Possi, Bucureşti, 4920. 
Melodiile Tăcerii, Bnuureuii, 4726. 


kiana Farago, Nu miam plecat genunchii, Craiova, 1985. 


R, Gadea 
.. > ah mu 
m serioa pe veni kai 1918 
Calendarul Oiasul 
P, P. Panaiteacu, seo lea de de l'a 


gila dana les Poe a e pp Apenre a 
„Carita x 
ea cra iri "a, SR. 


PENTRU AUTORI 
pa geapodire priottoare 
l „Carisa Rominească, Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele primite 


neiii > priniio la mikano! id la redacție, nu se Inapocază; în schimb, acei autori ale căror 
de F. i: Lo lucrări urmează să se publice în revistă, vor fi înştiințaţi, despre 


160; probat Jarana ee No. i Novvete i aceasta, cel mult într'o lună dela “ata primirii manuscrisului. 
No, Redacția își rezervă dreptul să tipărească articolele cind 
va crede de cuviință, conducindu-se numai după consideraţii teh- 
nice şi editoriale, 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sînt rugaţi să 
ne comunice şi onorarul dorit ; în caz contrar, acesta se va fixa 
de câtră Direcțiunea Revistei. 

Autorilor care nu locuesc în laşi nu li se pot trimite co- 
recturile şi prin urmare sînt rugați să-și redacteze manuscrisele 
definitiv şi citet. 


Pentru tot celace privește redacţia: manoscrise, reviste, 
ziare, cărţi etc, a se adresa la Redacţia Revistei „Viaţa 
Rominească“”, strada Alecsandri, 3, laşi. 


Din editura calcai Rominească'“ lași: 


O. IBRĂILEANU 


SPIRITUL CRITIC (N COLTURA 


ROMÎNEASCA 


C. STERE | 


IN LITERATURA 


| O. TOPIRCEANU | 


Strofe Alese 


(Balade vesele și iriste) 


OCTAV BOTEZ 


Pe marginea cârților 


Seriitori romini şi siräini 


MIHAL CODREANU 
Cintecti Deşărtăciunii 
Statui ediția I 
Marele Premiu Naţional de 
4004000 lei pentru povale. 


MIHAIL SADOVEANU 


Pildele lui Cuconu Vichentie | 
Strada Lâpuşneanu 
Cocos.îrcul Albastru 


PREȚUL 40 LEI 


| RADU ROSETTI | DEMOSTENE BOTEZ 
lui Floarea Pămîntului poezi 
Soc aa (Premiată de Academia Romină) 


| Cu Paloşul 3 vote | Povestea Omului poezii 


C HOOAŞ 


Pe Drumuri de Munte 


1. în Munţii Neamjulul. | 
E Ami Amintiri dintre clāiorie | 


Dr. C. LL PARHON 4 M. GOLD- 
STEIN l 


|Traité d'E ndocrinologie: 
1. La glande Thyroide | 


ET O. OALACTION 


AL. A. PHILIPPIDE 
AUR STERP RĂBOJI 


PE BRADUL VERDE 
C 137 


1927. ANUL XIX 


Viaţa Rominsasçá 


Carol Kurt Kicin a T e. a 
Ieromonahul Damian 


. . a i, 


Mihai D. Ralea 

G., Zane . * 
D. D. Roşca . 
cA T ..... . 


Gr. Miadenatz .... . . 
P. Nicanor & Co. . 


9;:0:'9':0''„. 


SUMAR: 


Stănoiu . 


Insemniri de drum (publicate de 1 Siadbei) 
Cintec pentru copil (Ca s'adoarmă..— Vine Ene 
pe la gene...—Samnul.—S'a trezit pitngind. .]. 

Rainer Maria Rilke. 

In cüntarea unei parohii. 

Etema revenire. 

O cucerire deplină, 

Necesitatea  extenalunii profilaxici talburäritor 
mintale, 

Etnie şi estetic. 

firghezia rominä gi marxismul. 

i din Paris (O restauruție filozofică in 

Franţa). 

Cronica economică (Criza mumerarului şi senmi- 
pirea evenimentelor). 

Cronica sociali (Aspectele cooperuției rondine). 

Miscellunea (In marginea ultimei nuvele a d-lui 
M. Sadoveanu. — Georg Rrumrdes.—Simian luy- 
chevici.— „FOt-Țrumoa din tein”). 


Danae lon Pillat : Diseria de ultădntă. Mt. Wales, V, Voiculescu! Poeme cu îngeri. O D. — 


Emanuil 
P, Cazacu, — 
In mart de rds 


Introduction AI EN Bo nocisla de ja Rursir. 
Stanescu.— Emile Bouirons : Chestiuni de morain și erucnţie, 
Hora imperi 


Revista pre 


eoue 
uleeui Lacob Wasserman: 
lanis kongleș 


liz Bertaux 


a ini Sefki. Octav Hòtes.—Prëniesco NIL : Dolchevlame, fascisme et democratie. Dr 
r- Legendre- La civiliaațien chinoise moderne. Dr. P. Cazacu. Alar £ 
Harta —Fpam Slern : 


n: Depuis 

însa lni Masaryk, Petre L Ghiaţi =Q, Pidihange: 
+ Marga.— di Nn $ Esaal sur le roman, Corsi N, 

n Gevsge. 

siui britanie |Geneges Clawow., Le Monde Nowbena).— 


ui Coussin. Mercnre de frumce!.— „Teatra-reprezeutaţiee (enjamin Creier. Noa- 
F ra gar” gengen Rousseau şi librarii sal” [Die nri Ste. Marcare de Fraure) — 
. Nowpeliea Litterairesi. „In mocraţia şi mistien dem scratieae 


— oman 


hHevue de Poi. 
Mişcarea intelectuală în străinătate : (Literatură - Romige —Deopra tie, — țtiințta socials) 


IAŞI 


Redacția şi Administraţia: Strada Alecsandri 3 


> 


SRR 


1927 


riaja Romimenai apere lumas cu cel patin ato pagini. — Abonamental în ţară un an 400 del. 
an s30 jei.—Xumârul 45 lei.—Fentra strălzâtuie: un aa òo jehe Jums nia pe pu lel.—XSum. 


rul to iei, Pentru detalli a se vedea pagina următoare, 


Reproducerea oprita 


VIAȚA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARA 
laşi, Sirada Alecsandri No. 5 
ANUL XIX 


CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale. 
Cele semestriale se socotesc dela No. 1 până la No. 6 in- 


clusiv, sau dela No. 7 pănă la 12 Inclusiv. 
Cele anuale dela No. | până la No. 12 Inclusiv. 
Abonamentele se pot face la 1 lanuarie pentru un an sau 
jumâtate de an ; dela 1 lulie pentru o jumătate de an, — trimiţind 


suma prin mandat poștal. 
Reinoirea se face cu o lună înainte de expirare, pentruca 


expedierea Revistei să nu sufere intrerupere, 


Preţul abonamentului pe anul 1927 este: 


IN ŢARĂ: 
Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare şi industriale, pean . 500 tel 


Pentru particulari : 


Pe un an a Si E Ci esta + 400 lel 

Pe jomătate an . . . . : pa m E ei me 

Un număr Dj Xe E ata i i e e A 
IN STRĂINĂTATE: 

Da m-ai și sa 5 si e . 600 lel 

Pe jumătate an . > . . so. d AJN 

Cha eee e EE EE E a A 09b 


Abonaților li se acordă o reducere de 10 la sută din pre- 
tul volumelor editate. 

Pentru siguranța primirii regulate a Revistei D-nii 
abonaţi sînt rugaţi a trimite odată cu abonamentul și 
150 lei anual costul recomandării pentru țară şi 220 lei 
pentru străinătate. 

Colecţii complecte pe anii 1920, 1921, 1922 şi 1923, se g” 


sese în depozit la Administrația Revistei cu preţ de 200 lei 
colecția, iar 1924, 1925 şi 1926 cu lei 300 colecţia.— 


Administratia. 


(Urmare și siirșii) 


 Imsemnări de drum de A. Lambrior 


Cum mergi dela Aiud la Bălgrad sau Alba-lulia, în Transil- 
Vania, vea în partea dreap acului în Ionii OM 
tre care unul are în virf o stincă numită Piatra Caprei, poate 
E ei mite carate ler îndeminatice numai pentru capre 
Pe această stincă urieşă, ascuţită în virf, ce pare de departe ne- 

de om, a fost oarecind o cetate. Cu cit vezi mai mult 
PO! Ilici anal CA- a fit pu: vifit ei și: cotate cat alitani 

ia ee ENNIE PONA AR AOR drumul: aiai (n-ati: soia OR să 
icre ce Incă amar înecat întrun loc unde se 
pare că vulturii îşi fac cuiburile lor. Biruit de această 
boltă, părăsesti dela o vreme drumul și apuci inspre satul Cra- 

ce se ÎN posielo- muntelui celui: cu stiti doritiių Tda 
pănă ajungi aice şi sara soseşte, aşa că trebue mai stăpi- 
neşti pofta pănă a doua zi. Disdimineaţă, te cu opinci, 
care-s mal puţin lunecoase şi mai pentru stincilor, 
te sui într'un car cu boi, loc de a călători pe acele 
locuri rele, iar de te simţi o pe jos incet, încet 
seca one preia apidiier mi. - apeace pir rara 
ceasuri, pe un drumeac care se sue in sus mai ca pe părete, 
cînd se scoboară într'o vale răpede şi prăpăstioa: unde şi 
omul pe jos i carul merge în luză sim pietrele cale, care 
St Alee de e mers Cap dute, Amen poss 
rul te odihneşti binişor, mai imbuci ceva și începi a ul 


164 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Caprii pe nişte scări săpate în peatră ce ocolesc stinca şi tot 
fură înălțimea pănă ce soseşii la viri. Bine însă trebue să iai 
sama cind sui scările căci unele sînt alunecoase şi de ţi-a fugi 
piciorul şi te vei scapata tocmai de acolo mici şi färîme te faci 
pănă jos. Un ceas bun te sgripțuri pe aceste înfiorătoare scări 
şi înstirşit ajungi obosit şi greu suflind pe creasta stincei. Deo- 
camdată aice vederea ţi-i painjinită de oboseală; dar după ce 
te-ai liniştit puțin, începi a căuta împrejur şi vezi că te ocoleşte 
un mic şes unde cresc nişte buruene sălbatice. Se vede incă o 
parte din zidul încunjurător care are tăria zidirilor romane, deşi 
nu se ştie vremea cînd a fost clădită cetățuia. Norodul cel ne- 
ştiutor minunindu-se de îndrăzneala meşterilor şi a lucrătorilor, 
crede că numai duhurile necurate au putut să o zidească. Se 
ştie că la 1272, regele unguresc Ladislas a rădicat aice un schit 
pe care l-a dăruit cu ceva venituri; dar în veacul al 16-lea, a- 
ceastă cetăţue a fost locuită de hoți, pănă ce sa dat poruncă 
dela craiul unguresc de pe acea vreme ca să o sfarme, ceiace 
sa şi intimplat la 1515. Dela înălțimea acestei stinci vederea se 
întinde spre miază-noapte pănă la muntele Craiu, spre miază-zi 

la Sibiu. In vremi posomorite nourii trec mai jos decit 
stinca, iar în zile senine se văd lung în depărtare şiruri de munţi 
coperiţi cu păduri, şesuri riurate de apa Mureşului şi coaste co- 
perite cu vii, unde se află satele Cracău, Țelna, Igen şi altele 
care rodesc cel mai bun vin din Transilvania. Dintrun munte 
vecin curge un şuvoiu de apă înghețată ce se numeşte apa Tur- 
cului (Török patak, ungureşte) despre care se spune că şi-ar Îi 
luat numele dela următoarea întimplare : nişte Turci fugari ce se 
adăpostiseră în aceste locuri, fură descoperiți de cătră locuitorii 
vecini şi sburătuiţi cu pietre din virful muntelui, periră ucişi; ba 
încă se spune că pietrele nu le aruncau cu mina, ci le puneau 
pe şuvoiu, care căzind în vale, le arunca asupra lor. 

Lanţul de munţi unde se înalţă Piatra Caprei se tot pre- 
lungeşte în depărtare spre miază-zi tot micşorindu-se, pănă se 
priiac în nişte dealuri ce se sfirşesc la orașul Bălgrad ori Alba- 
lulia. Acest oraş este aşezat lingă apa Mureşului şi aproape de 
dinsul sint ruinele vechii colonii romane numită colonia Apulen- 
sis. In urma găsirii de inscripții la Bălorad, nu mai încape indo- 
ială că aice a fost numita aşezare romană. Fiinţa acestei cetăţi 
s'a şters de pe fața pămîntului, dar numele ei stricat îl mai poartă 
un riuleţ zis Ampoiul şi un sătucean numit Ampoița. Afară de 
aceste două urme, sau mai găsit multe rămăşițuri ne a a 
cum pietre coperite cu inscripții dintre care unele se mai vedeau 
pe la 1845 dinaintea bisericei romineşti de aice. Toată valea 
Ampoiului, dela Bălgrad şi până la Şard este plină de ruine. Ce- 
tățuia dela satul Totfăldu a fost zidită cu pietre din ruinele ro- 
mane; dar astăzi nici ca nu-şi mai are ființa. Inlricoşata năvă- 
lire a Tatarilor dela 1241 a stărimat oraşul Bälgrad, lăsînd în 
urmă o movilă de ruine. Atit de multe ori a fost ruinat şi pra- 


ÎNSEMNĂRI DE DRUM DE A, LAMBRIOR 165 


- dat Bălgradul, încit locuitorii se săturase, dela o vreme, de 


a-şi 
tot zidi casele şi se ad supt nişte bordee în împrejurime, 
pănă la 1618 cind se frumoase palate vrednice de o lo- 
cuință domnească, Insă la 1658 iarăşi a lost dărimat de Turci: 
apoi împăratul Carol al şeselea i-a făcut sdravene intărituri 


deaceia s'a mai numit de atunci şi de cătră N 
Bălgradul a fost scaunul domniei Ardealului. aţii de aice a- 


Acesta era de neam drept romin şi numai 
prin mintea lui iscusită şi vitejia lui ajunse la cinstea de mare 
căpitan şi cirmuitor ţării ungureşti, măcar că nu era neam de 
craiu, nici ungur, Atit de mare a fost cinstea şi socotinţa lui la 
Unguri, incit pe lecioru-so, pe Matieş, l-au făcut Ungurii loruşi 
craiu. Oasele lui loan Corvin împreună cu ale altor voevozi ai 
Ardealului se allă in tainiţa bisericei catedrale din Bălgrad. 


Stincele Detunate şi minele de aur 


din Roşia (în Transilvania). 


„Spre miază-noapte—răsărit dela Abrud, în comitatul Albei 
de jos, pe un munte acoperit de brazi este o frumoasă stincă de 
basalt naltă de 90 de metri. Ea se alcătueşte din coloane cu 
multe feţe care cind se ridică drept în sus pănă la o înălţime 
de 36 de metri, cind se crucişază şi se tae în toate părţile. 
Dintr'o parte pare că se prăbuşeşte şi chiar se văd bucăţi cul- 
cate la pămint. Rominii de prin locurile acestea cred că fulge- 
rul o dărapănă şi de aceia o numesc Detunata. O altă stincă 
de basalt coperită de brazi se numeşte Detunata fiocoasă spre 
deosebire de cea întăiu pe care o numesc goală. Deaice, nu de- 
parte, este Roşia sau Veres-Patak, unde ca şi la Vilcov sint o 
mulțime de mori cu pilugi care sfarmă pietrele ce cuprind aur; 
ba aice sint mai multe de cit la Vilcov şi deaceia apa pentru 
mori este mult mai scumpă. Şi acole, caşi la Vilcov, se găseşte 
aur neamestecat. Munții dela Veres Patak sint cei mai bogaţi 
în aur din toată Transilvania; deaceia sint foarte multe mine pe 
toate coastele lor. Cind plouă şi curg şivoaele din munte, se gä- 
seşte aur în milul ce se stringe pe drumuri. Locuitorii se inde- 
letnicesc numai cu stringerea aurului; de îndată ce au agonisit o 
sumă mai bunicică de bani îşi cumpără un loc de unde să scoaţă 
aur, Pămintul este foarte scump, astfel că o bucată neinsemnată 
dle loc ţine peste o mie de galbini. Este la Veres Patak un 


166 VIAŢA ROMINEASCA 


picioare, în afară, nişte nalte ziduri de stinci, încitse pare că intri 
într'o cetate; deaceia Rominii le şi numesc Cetate. Una se nu- 
meşte Cetatea mare, este naltă şi tăiată în toate părţile cu borte 
în stincă rotunde şi poleite, unde se poate cunoaşte urma uneltei 
romane. Bolovani mari de piatră sprijinesc mase ce par gata 
să cadă, iar subt picioare sînt peşteri adinci. La ceialaltă întă- 
ritură, numită Cetatea mică, lucrătorii par a fi săpat şi de o parte 
şi de alta fără regulă. O deschizătură iniricoşătoare de unde 
spînzură pietre—dintre care una ar zdrobi 20 de onmeni—lumi- 
nează peştera, în fundul căreia se aud şi astăzi loviturile unelte- 
lor, căci se lucrează şi acum în această gropniță. Romanii pu- 
neau la aseminea săpături pentru scoaterea aurului pe prinşii din 
războiu, pe criminalişti şi pe cei dovediți că imbrăţişase creşti- 
nismul ; iară cînd nu erau aceştia îndeajuns, atunci întrebuința 
locuitorii ţării la astilel de lucrări. Astăzi, cu ajutorul inscripții- 


lor romane găsite ne putem face o idee cum era administraţia 


minelor supt stăpinirea Romanilor în Dacia. Traian inființä breasla 
aurarilor peste care a făcut mai mare pe un privighitor numit 
procurator. Acesta privighea asupra tuturor minelor din Dacia 
şi era în mare cinste la Romani, căci după moarte, cenuşa lui 
se trimitea la Roma. Subt dinsul era un altul mai mic, numit 
supt-procurator ce şedea în munţii aceştia şi privighia lucrul mai 
de aproape; apoi veniau mai jos decurionii, după aceştia cei 
însărcinaţi cu baterea banilor şi în sfirşit cu cei ce stringeau bi- 
rul în aur de pe la locuitori se încheia breasla aurarilor. Chipul 
în care Romanii scoteau aurul, judecindu-l după urmele lucrâri- 
lor lor, era mai acelaș pe care-l întrebuințază Rominii astăzi, Aşa 
atunci, ca şi acum, apa era singurul mijloc întrebuințat pentru 
mișcarea pilugilor sfarimători ai stincilor, La Roşia sint înca 
două din acele propniţe săpate în munţi, în care se stringea apa 
ce spala de pulbere stinca zdrobită la moară şi de unde strin- 
geau aurul cel mestecat cu glod; şi se mai cunoaşte încă pe 
unde au fost puţurile şi canalele lor. 


Valea _Haţiegului 


In colțul despre miază-zi—apus al Transilvaniei, între ra- 
murile cele mai din urmă (spre nord) ale Carpaţilor ce despari 
această țară de Rominia muntenească şi între cele din urmă ra- 
miri spre răsărit ale Carpaţilor bănățeni, se întinde o vale lungă, 
numită Valea //aţiegului. Ea este închisă din toate părţile de 
un lanţ de munţi şi udată în lungul ei de riul Streiu, în care 
curg o mulțime de părăe mai mici. Inlățeşarea acestui ținut este 
foarte variată ; vilcele prin care curg părăile, păduri ce acopăr 


tui ciuntite şi citeva pietre mormintale. Birtul 


ÎNSEMNĂRI e DRUM DE A, LAMBBIOR 167 
DO CANIN 393 


mane, ba unele dintre dinsele le poartă chiar şi numele, V; 
se întinde de la apus cătră nord-vest şi are i capătul paas 
apus satul Várhely sau Grădiştea, iar în cealaltă margine a ei 
se află orăşelul Hafleg, care a dat numele său ținutului intreg. 

Toată întinderea aceasta de loc este însemnată prin nia 
aşezărilor romane ce se găsesc mai la fiecare pas, căci aice, şi 
anume la satul Vârhely sau Grădiştea a fost Sarmisaghetusa ca- 
pitala Dacilor, numită api cuprinderea. Daciei de Romani şi 
Ulpia-traiană. Impäratul Traian după ce asupusDacia şi a adus 
intr însa colonii romane, -a înfrumusețat capitala cu clădiri ro- 
mane, a înconjurat-o. cu zidiuri nouă şi a lucrat un drum ce duce 
pe de o parte înspre Porţile de fier, iar de altă parte spre mia- 
za-noapte a Daciei, Rămăşiţelor acestui drum le zic pănă as- 
iazi Rominii „drumul lui Traian“. In satul Grădiștea şi impreju- 
rimele. lui se găsesc monumente romane pline de eE pi de 
unde se vede că locul se numea cind Sarmisaghetusa, cind Ul- 
pia-Traiana şi cîte odată cu amindouă aceste numiri. Oraşul nu 
era aşa de mare; locul închis intre ziduri a cărora urme se cu- 
nosc, este de 1200 de paşi, pe care se află semănate stărămă- 
turi de coloane şi de pietre sculptate. Un țăran a găsit pe o- 
gorul său trei bucăţi de marmură pline de inscripţii şi era gata 
să le facă var de nu se găsea un cunoscător care să-l o 3 
In neştiința lor ţăranii adese ori au întrebuințat marmurele ro- 
mane la facerea varului. Intr'o vreme un alt țăran a gasit un 
secriu de aramă și neavind pe lingă dinsul pe nimene care să 
cunoască preţul lui ca lucru din vechime, l-a dus la o fabrică 
vecină, l-a vindut cu oca, iar fabricantul nefiind mai ştiutor decit 
jăranul, l-a topit. In vremile trecute, multe lucruri foarte scumpe 
prin vechimea lor s'au nimicit din pricina neştiinții găsitorilor ; 
acum ţăranii din Valea Haţiegului au înțeles prețul lor şi de a- 
ceia în loc de a le nimici pentru un mic folos, le vind cunoscă- 
n lore 

„Sa idiştea se întinde numai eo eao i 
vechiu, a căruia risipuri se văd perdea ră e d pag pn 
poarta unui grajd era capitelul unei coloane pe care fusese o- 
dată o statue mare de bronz, dela care rămăsese numai un pi- 
cior lipit de piatră. In ograda unui ţăran se aflau mai multe sta- 
dobit cu statui fără cap şi vechi coloane sprijineau tree mpi 


- mărginesc ulițele satului. Toate aceste lucruri nu mai sint astăzi 


pe onio locuri, ci sau împodobesc muzeile statelor. sau ale par- 
In anul 1823 săpindu-se in mijlocul satului Grădiştea teme- 


168 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


iile unui birt, s'au găsit la o adincime de trei picioare rămăşiţile 
unei zidiri vechi. Căutindu-se mai cu îngrijire după urmele găsite, 
se aflară mai multe camere a cărora ziduri aveau un picior şi 
jumătate de înălțime. Printre aceste camere se păsiră două care 
aveau duşamele de mosaic. Indată le curăţiră cu îngrijire, rădi- 
cînd de deasupra tot nămolul de stărămături şi gunoaie, şi le a- 
flară în destul de bună stare. Amindouă duşam erau prăbu- 
şite la mijloc şi una dintre dinsele avea într'o parte o pată mare, 
neagră, căşunată de gunoiul care o a ise atit de mult timp. 
Pietricelele din care se alcătuiau mosaicele erau de O m,0! 7 
lungime şi 0,0065 grosime. Una dintre cele două camere avea 
6 m, 004 lărgime şi 6 m, 320 lungime; iar tabloul aşezat în mij- 
loc avea 1 m,422 pătraţi şi era înconjurat întăiu de un cadru de 
arabescuri, apoi de trei rinduri de pătrate colorate şi înstirşit de 
o margine alcătuită din pietre albe. Subiectul acestui tablou este 
scena din Iliada, cînd Priam cere lui Ahil trupul fiului său Hec- 
tor. A doua cameră era mai tot atita de mare ca şi cea întăiu. 
Tabloul avea 1 m,896 lungime 1 m,580 lărgime, era incadrat de 
un rînd de triunghiuri alternate, albe şi roşii la coloare, apoi 
trei rînduri de patrate așezate plecat cătră figurile din tablou şi 
alcătuite din frumoase arabescuri şi în sfirşit marginea compusă 
din mici pietricele albe, caşi mosaicul din camera întăia. Partea 
de jos a figurilor din tabloul al doilea este pătată, după cum sa 
arătat mai sus, aşa fel că picioarele figurilor in mare parte nu 
se văd. Subiectul acestui tablou este momentul cînd Paris dă Vi- 
nerii mărul de aur. Mosaicul este mult mai bine lucrat decit cel 
întăi, ceia ce ne face să credem că nu sînt de acelaş artist. 
Aceste mosaice nu mai ființează astăzi; se zice că proprietarul 
locului a lăsat să stee porci în amindoui camerele, pietricelele 
sau desfăcut, s'au risipit şi sau luat de unii visitatori. Acum 
ele se cunosc numai de pe o copie deplină ce sa luat după 


mană; ea are forma patrată, de citeva metre de naltă, avind 
deasupra un turn pe jumătate ruinat ee de patru deschi- 
zături. In lăuntru, biserica este spri 

scurți, tare ze unul de altul şi 

romane, a străbate în biserică prin deschizăturile turnului 
care este aşezat tocmai deasupra spaţiului cu ins între cei patru 
stilpi. In altarul de astăzi este o piatră vec care slujeşte de 
pristol, pe care însă era odată aşezată statua unui zeu. Aseme- 
nea se vede în zidul altarului o bortă, piar ome se propune = 
preutul spunea mulțimei care aştepta dincolo de zidiu täs 
punsul zeităţii păgine. Se prepune că aceastä clädire ar fi fost 


un mausoleu (monument mare şi falnic ce se face pentru înmor- 
au cu gindul că ar fi fost rădicat din 


j 
E 
$ 
a 
2 


CAR e ÎNSEMNĂRI DE DRUM DE A, LAMBRIOR 16% 


poronca lui Traian spre vecinica amintire a lui Longin 
nul militar pe care impăratul îl iubia foarte mult. seta 
E OR me re e peri două locuri unde sînt mai însemnate ruine- 
te oa ienaat sg leac ec et 
după incetarea domniei Romanilor. oua ei 


Băile dela Mehadia 


In partea Bănatului de cătră răsărit—miază-zi 
orz apusean (lemne munca ro vale cat 
j . Mai din i 
sache Sera. e erara oai riulețul Cota pepeni 
re şi p a muntele Oslea, băile d > 
dia rires ale Rominiei; chiar şi ţinutul Mehedinți lapod arare 
pa i = luat pi eră pelin Romanii au cunoscut puterea tă- 
toare or pe care le numiau Apele ; 
ei le-au înfrumusețat cu zidiri și alte lucruri ferese le mâner d 
K äşițuri se găsesc în sînul pămintului de acolo. In toate 
a ari rege temelii de ziduri aşa de tari incit numai cu pu- 
! A aCe pată pe pot ape e; apoi pe păreţi se află 
a Și armei a aay Es, în pă iară altele deosebite 
dintre care n iena, un useu) 
de antichităţi. In drumul cäträ baia numită e Yard. 
a lui Hercules, este zidită în părete o tablă a căreia ție. 
parar că prin rugina vremilor atita este de roasă cit de abi se 
să oaște, ru cei iscusiţi în cetirea acestor scrisori dovedesc 
dinsa că aice ar îi fost o a ama închinată lui Hercule, Es- 


culap şi High, zeități păgîneşti irii romane 
„ După căderea stă 

din a năvălirea basbarior de felurite limbi, ere 

au părăsite o bucată de vreme e ser fost locașuri de 

ui nemţesc al 6-lea şi anume 


mandiri, anume Hamilton samă 
A , pela 1705 al - 
rea cea tristă a şi a e A despre alaan Armor dă 
se ridi i 
roaga o capelă şi un birt din rima adio, ca 
= mulțimea cărămidelor ce erau pe acolo răştiete, Apoi se 
Siona baia lui Ludovic, a lui Franț şi a lui Dorgovan. Näs- 
du-se pe la 1707 iarăşi răsboi între Turci şi Nemţi. băile dela 
„ajung locul de bătălie şi astfel iarăşi rămin în pără- 
şi risipă a a Ag vag încep din nou a fi îngrijite supt 
împărăteasa Maria Tereza. această vreme b - 
ape prin zidiri nouă atit pentru oct o mpa 
a toate isvoarele, ERN 


170 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Intro vale frumoasă, în partea dreaptă a riuleţului Cerna, 
stau zidirile băilor lui Dorgovan ale lui Hercules, ca o cetate 
micuță. Un rind de case este tocmai în ripa Cernei zidit, iar al- 
tul la piciorul unui munte şi astfel se face la mijloc o uliţă în 
forma unei piețe lungărețe. Această cetăţue are în lungime pänä 
la 300 de paşi iar în lățime 50 paşi. In mijlocul piaţei este un 
isvor din care apa curge pe patru țevi limpede ca un cristal, 
Afară de aceste zidiri sint o mulţime altele mai vechi sau mai 
nouă de partea dreaptă a Cernei, Din partea stingă a riulețului 
Cermei, care se trece pe un pod de piatră făcut în dreptul băilor 
Carolinii, încă se află o mulţime de aşezări. Tot aice se află şi 
biserica rominească, în împrejurimile căreia este un loc foarte 
frumos sădit cu nuci supt ale căror umbre oamenii cei săraci Își 
întind corturi unde stau pe vremea băilor. 

Dela baia lui Dorgovan, într'o depărtare de 600 de stinjeni 
pănă la baia lui Franţ isvorăsc din pietre de var sau de soist 
22 de isvoare minerale calde, dintre care 3 în partea stingă a 
Cernei iar celelalte în partea dreaptă. Căldura lor este între 32 
şi până la 42 de grade de alle], lui Réaumur, Afară de aceste 
22 mai sînt încă două isvoare pe Cerna în sus, care se întrebuințază 
de locuitorii din jurul lor. 

Cele mai insemnate isvoare prin vechimea întrebuinţării lor 
sint pe partea dreaptă a părăului Cema: 1 Baia lui Dorgovan 
sau a lui Hercule. Aceasta a purtat deosebite numiri în cursu! 
timpului 2) pe vremea pe se numea baia Lotrilor, find în 
vecinătatea peşterii de hoţi; apoi, după ce Dorgovan a clădit a- 
şezările de băi, precum s'a arătat la anul 1736,a purtat numele 
de baia lui Dorgovan şi instirşit, acum poartă numele de isvorul 
lul Hercule. Baia aceasta era mai cercetată de Romani şi pen- 
tru aceia se numeşte baia lui Hercule; ba încă şi statua acestui 
zeu este în păretele scăldătoarei zidită, dar din zi în zi tot mai 
tare se ciuntează fiindcă poporul cel neştiutor rade praf dela cap, 
gură, ochi, nas, minile şi picioarele acestei statui, şi-l beau cu 
apă de isvor spre întărirea trupului. Apa acestei băi este lim- 
pede, fără nici un miros, ceva amară şi cam sărată. Tempera- 
tura, mulțimea părticelelor tămăduitoare şi mulţimea apei în baia 
aceasta este schimbăcioasă ; căci cu cit curge mai multă apă cu 
atita este mai rece şi mai puţine părți tâmiduitoare cuprinde în 
sine şi dimpotrivă, cu cit curge mai puțină apă, este mai caldă 
şi cuprinde mai multe părticele tămăduitoare. Temperatura se 
deosebeşte mai cu samă primăvara, cind se topeşte omătul şi 
după ploi mari, căci atunci se află între 18 şi 39 grade de-ale 
lui Reaumur. T g az 

Al doilea isvor insemnat prin vechimea intrebuințärii lui este 
aşa numita baia lui Ludovic, (dela archiducele Ludovic) ce se 
mai chiamă şi baia de şindilă, fiindcă la anul 1735 numai acea- 
sta era acoperită cu şindilă. Ea se allă tocmai în ripa Cernei. a- 
şezată şi isvorul este mai mare dintre toate și mai întrebuințat. 


INSEMNARI DE DRUM DE A. LAMBRIOR 171 


stei băi e făcut de pe vremea Romanilor; pe èl se află cinci in- 
scripţii latinești, iară pe o tablă de marmoră este o inscripție cu 
titere aurite spre aducerea aminte că împăratul nemţesc Francisc 
la anul 1817, cu soţia sa Carolina, au visitat băile Mehadiei. 


Toate aceste isvoare, în număr de 22, sint din firea lor 


Basarabia romînească 


Copiii de ţară au unjoc numit „de-a halea malea” în care 
cirmuitorii jocului schimbă între dinşii următoarele vorbe : 


De-a halea malea. 
In coto ţii calea ? 
Deschide porţile ! 

— A cui i di 
A lui arabă. 

- Ce dai vamă ? 

— Un căţel şi-un purcel 
Şi pe cutare de-un picior, 


Vorba cea mai neințeleasă de copii din această formulă e Ba- 
sarabă. Ea este numele celei mai strălucite familii domneşti ce 
a stăpinit în vremile bătrine Rominia muntenească. Mircea cel 


„Mare, Vlad Ţepeş, Mihai cel Viteaz şi alți domni vestiți prin vi- 


tejia lor erau vlăstare ale acestei familii.  Rominia munteneasci 
a purtat veacuri întregi, pe lingă alte nume, şi numirea de Ba- 
sarabia, fiindcă era stăpinită de Basarabă, Ea însă a pierdut 
dela o vreme acest nume, dar partea dela miază-noapte a Du- 
nării, cam de pe la oraşul Reni şipiină la Marea Neagră in lun- 
gime, iar in lăţime pănă în dreptul cetăţii Ackerman, a păstrat 
numele de Basarabia ce l-a căpătat de cînd a fost stăpinită de 
domnii munteni Basarabi. Istoricul şi voevodul moldovenesc Can- 
temir spune întro carte a sa că această parte din țara Moldo- 
vei au luat-o Turcii inainte de a se supune lor toată Moldova, 
că satele şi oraşele de pe lingă Dunărea erau pline de Romini 


„moldoveni, iar ceilalţi locuitori erau parte Turci, parte Tatari. 


Tot el ne spune că Basarabia se impärțea în patru ţinuturi : Bu- 
; , Ackermanul, Chilia şi Ismailul. Trei dintre aceste numai, 
ințază şi pănă astăzi, anume: Ackermanul (Cetatea Albă) oraş 


172 VIAŢA ROMINEASCĂ 


în Basarabia rusească, iară Wnai. pi. Cta dn. Danirebia sni- 
nească. Singur Bugeagul a rămas mai mult în cîntece și poveşti: 
el se află în mijlocul acestei bucăţi de mă era locuit pe vre- 
mea lui Cantemir de Tatari Nogai. Aceşti Tatari trăiau în cîmp 
slobod, fără ri, după obiceiul lor ; tirg aveau numai Câuşa- 
nii, apa Batna, care era în margi lor. Dar 
cum că mai inainte de venirea Tatarilor au trebuit să fie zidiri 
pe aceste locuri, dovedesc risipurile unei cetăţi foarte vechi Ta- 
tar Punar (adică puţul Tatarilor), ce sînt deasupra pe o stincă 
foarte naltë, dintru al căruia picior curge un isvor prea limpede. 
Apoi nu departe de gura rîului u ce se varsă în lacul Jal- 
păului se mai ala pe vremea lui Cantemir urmele unei cetăţi 
încă şi mai vechi ce se chiamă Tint. Ştefan Voevod cel Mare a 
rădicat-o din căzătura ei, dar Turcii iarăși atita au risipit-o încît 
acum de abia i se poate cunoaşte locul şi din moluzul ei sa zi- 
dit altă cetate, care se chiamă Tolbac. 

Intorcindu-ne de unde am plecat, cuvintul Basarabă din 
jocul copiilor este numele unei familii domneşti ; dela dinsul şi-a 
luat numele de Basarabia mai întăiu Rominia muntenească şi 
apoi o bucată de pămint dela miază-noapte a gurilor Dunărei, 
Rominia muntenească a pierdut numele de Basarabia de prin 
veacul al 16-lea, dar colțul dela miază-noapte a or Dunărei 
l-a păstrat pănă în zilele noastre, ba încă dela 1512 încoace, a- 
dică de cind ea dintre Prut şi Nistru a căzut în stăpinirea 
Ruşilor, numele acesta s-a întins e toată partea cuprinsă de 
Ruşi; astiel astăzi supt numele de Basarabia se înţe! toată 
partea dintre Prut, Nistru, Dunărea şi Marea Neagră. Mai inainte 
de anul 1812 Rominia moldovenească se întindea spre răsărit 
pănă la Nistru şi Marea Neagră, dar întimplindu-se pe vremile 
acestea războiu între Turci şi între Ruşi, şi biruiţi fiind Turcii, au 
dat la încheierea păcii din 1812, toată bucata de loc dintre Nis- 
tru şi Prut în stă a Rusiei; cu toate că nu erau în drept 
Turcii să o tacă aceasta, de vreme ce după învoelele făcute in- 
tre dinşii şi strămoşii noştri ei erau datori să ne - 


cu capitala Cahul ; 2) Ismail, cu capitala Ismail şi 3) Coloniile, 


‘cu ca Bolgrad, 
mind cineva de pe ţărmul Mării Negre şi venind pănă 
la Gura Prutului, are în partea dreaptă a Dunării o mulțime de 
Daas OT a i i 
e 


ÎNSEMNĂRI DE DRUM DE A, LAMBRIOR 173 


preţului ei, făcea odinioară ca şesurile Basarabiei să fie acope- 
rite de nenumărate turme. Cele mai insemnate lacuri, din acest 
p= de vedere, sint: Şagani şi Alibei, care sint împreunate atit 
dinsele cit şi cu alte două numite razi ra: y Agi- Ibrahim. 
Ele au o adincime mijlocie de trei palme şi jumătate şi sint des- 
părțite de Marea Neagră prin un loc plih de năsip şi ghioci de 
seoică, a căruia lărgime este de 250 stinjeni. Toate aceste lacuri 
sint în comunicaţie cu marea, căci iezătura dispărţitoare este pe 
multe locuri destul de înfoietă ca să se poată scurge prin dinsa 
apa din marea. In timpul verii apele lacurilor scad; dar îndată 
după aceasta marea iarăși le umple sau prin mijlocul scurgerei 
mai sus arătate sau prin vînturile care suflind, odată 
la cîțiva ani aruncă apa peste iezătura cea firească şi umple la- 
curile cu apă sărată. Apele aceste se evaporează uneori mai În- 
cet, alteori mai iute, lăsind în lac sarea care mestecată cu din 
ce în ce mai puţină apă, se arată întăi în chip de salamură, a- 
poi în vremea căldurilor de vară, sara se aşază la fund şi cris- 
talizează. 
Tot în vecinătatea mării, spre apus dela Sagani se allă şi 
lacul Saste sau Cundue, ale căruia ape încă sint sărate şi se îm- 
prospătează necontenit cu apă de mare, prin aceleaşi mijloace a- 
rătate mai sus. 

Dela oraşul Chilia, aşezat lingă brațul de miază noapte a 
Dunărei, merpind spre apus, se află patru lacuri mari cu apă 
dulce şi sînt aşezate în şirul următor: Chitai, Catlabug, lalpăul 
şi Cahul. In fiecare din aceste lacuri se varsă mai multe e, 
care nu ar fi în stare de a ţinea pururea pline de apă lacurile 
de nu le-ar adăpa şi Dunărea cu care stă în comunicaţie. Mul- 
ţimea ghiocilor de scoică de mare ce se află pe malurile acestor 
lacuri dovedeşte că odată Marea Neagră sa întins hare pe la 
Galaţi. Dintre aceste lacuri cel mai interesant este Ialpäul; ma- 
lurile acestuia spre miază-noapte înfățişază niște ripi dela 50 pănă 
la 60 de palme înălțime, in care se deosebeşte o pătură de lut 
şi de nisip cuprinzind mii de ghioci de scoici de acele de care 
se găsesc şi astăzi în toată lungimea Prutului, Nistrului şi altor 
riuri din Rusia de miază-zi. Aceşti ghioci între care se găsesc şi 
alte adunături din Marea Neagră au păstrat cu deplinătate forma. 
lor, numai colorul s'a prităcut în alb. Mai departe se întățoşază 
o pătură de lignit; grosimea lui este de două palme. Acest lig- 
nit de abia s'a pretăcut în cărbune, căci se găsesc bucăţi cu to- 
tul nevătămate, 


Basarabia rusască 


Supt numele de Basarabia rusască se înțelege mai cu samă 
acea parte care dela 1812, de cind a căzut în stăpinirea 
lor, se numeşte Basarabia şi care mai inainte era cuprinsă supt 


ara EA E 


numele de Moldova. Ţara aceasta se întinde intre Prut şi Nis- 
tru ; cea mai mare parte a locuitorilor ei, sint Romini. Ba inca 
şi dincolo de Nistru se găsesc ici şi colea in apropierea acestui 
uvin tirgurele mea c race sint Dubăsarii în Ucraina de 
astăzi, unde în anul 4794 era o tipopralie rominească; apoi o 
mulţime de sate romineşti, precum Ocna, Balta, etc. etc, toate 
întemeiete de Romini moldoveni care fugeau de groaza jalurilor 

de încălcările Turcilor. Dar nici aice nu duceau o viață mai 
ună, căci cei mai mulţi ajungeau robi la Ruşi şi la Leşi şi ast- 
fel nu se puteau înturna indărăpt, uscindu-se de dorul ţării, pre- 
cum se vede din următoarele cintece afle} lor: 


De cind m'am rădicat 
Multe țări am mai umblat 
Ca Moldova n'am allat; 
Ca Moldova 
Şi Craiova, 
Ţară bună şi blajină, 
De păgini n'are inä. 


Cui-ii voia să dorească 
Treacă-n țara muschicească, 
Să vază şi să dorească 
Să-şi facă casa pe mal, 

Sä ducă dor cu amar. 


Basarabia rusască este tot aşa de frumoasă caşi Rominia 
moldovenească, căci între cele două mari rîuri mărginaşe, Pru- 
tul şi Nistrul, se întinde un şirag de dealuri care cînd se apro- 
pie de malurile Nistrului, cînd ale Prutului, despărţindu-se intr'o 
mulţime de ramuri ce se lu spre răsărit şi apus şi alcătuesc 
văi udate de isvoare limpezi şi coperite de o spomică verdeață. 
Şiragul dealurilor nu ţine tot lungul Basarabiei ci se opreşte din 
jos de Căuşani; astfel partea de miază-zi a ţării romine o cîmpie 
întinsă şi netedă pe care pasc numeroase herghelii de cai şi de 
unde eşiau odată acei vestiți cai moldoveneşti, de iuțala şi tăria 
“cărora se minunau toţi vecinii. 

De supt dealuri Porc o mulţime de riuri şi părae care 
se varsă ori (în) Prut ori în Nistru. Cele mai insemnate sint : Rău- 
tul care curge mai prin mijlocul ţării şi se varsă în Nistru în 
dreptul tirguşorului Dubăsari. Valea acestui riu este cea mai fru- 
moasă din toată Basarabia, într'o i-ar Pa ii e pasi 

it ţine ea, pretutindenea se allă uri şi păduri ' A 
Sn FA man sate şi grădini; în sfîrşit privirea călătorului are la 
zare pas înfățișări nouă, Alt riu este Bicu, care isvorăşte din 


şirul dealurilor ce tae ţara în lungiş, curge spre răsărit miază-zi, 
trece pe la miază-zi a oraşului a ui: reni, = 


Dar mai măreț de cit toate, este însuşi fluviul a 

al Basarabiei spre răsărit; el se uscnaiină că braul h ei 

cursului său liniştit, dar este mult mai mare decit pielea: 
egetaţia 


nevoioasă pentru cei ce călătoresc pe apele lui. 

La fiecare pas, în lungul şi în latul ţării, se cunoaşte că 
Rominii din Basarabia sint fraţi drepţi cu Rominii moldoveni, şi 
țara ler ruptă din tulpina mult ciuntită a Moldovii; căci la fiecare 
pas privirea călătorului găseşte aceiaşi orinduială a satelor, mai 
mult încă ograda, casa, grădina, portul oamenilor şi mai ales 
limba, predaniile și credințele întocmai cu ale Moldovenilor. In 
cimpiile Basarabiei sună buciumul la turmă cu acelaşi viers ca 
în ale Moldovei, fluerul intoarnă tot acel cintec de jale ce se 
ande pretutindenea pe unde locuesc Rominii. 


Cetatea Soroca, Stinca Sorocăi şi Cetatea 
Hotinului (toate _în Basarabia _rusască) 


In Basarabia rusască, pe malul drept al Nistrului se allà o- 
rașul Soroca. Aice este şi cetățuia Sorocăi, care nu se asamănă 
în privința felului zidirei nici cu clădirile ruseşti, nici cu cele ge- 
noveze, nici cu cele mai nouă ale Turcilor. Cetatea face o oco- 
lire rotundă de 104 palme şi "/, în diametru lăuntru. La cite 
patru capetele celor două diametre ce se încrucişază la mijlocul 
cetăţii, tăindu-se în unghiuri drepte, se află nişte turnuri ce sint 
eşite afară în chipul unei jumătăţi de cilindru iar înăuntru sint 
grai Intre cele două aşezate de partea Nistrului i rädicä 
un a other mere e a poartă a cetăţii ce se aflä i 
dinsul. Turnurile au pe dinlăuntru 18 palme şi jumătate în din- 3 
metru şi zidurile au in deobştie 13 me şi jumătate grosime ; 
ele au în părţile de sus ferestuice pentru apărare, iar împrejurul 
zidiului sint rinduri de case jos tot în forma cercului şi destul de 
bine păstrate. Casele cuprind 10 odăi boltite ce primesc lumini 
de sus, în de 24 de palme ; aceste erau negreşit grajdu- 
rile cetățuei. pra lor se văd rămăşiţele unui al doilea rînd, 
care, împreună cu turnurile alcătuiau locuinţele oamenilor. Toată 
zidirea înfățizază cea mai mare trăinicie şi cimentul este foarte 


170 VIAŢA ROMINBASCĂ 


învirtoşat ; însă ceiace nemulțămeşte pe călător este lipsa de orice 
inscripţie care ar putea să-i descopere vechimea zidirei. Cetatea 
nu amen ci car pi D Oaa apariorior, Sigur, poartă de in- 
grosimea cura . Si ă dein- 
trare se află în partea Nistrului, nu departe mal, făcută cu 
scop de a se aduce bucate în cetate pe apă. In vremile de mă- 
rire ale Rominilor moldoveni, Soroca a fost una din cele mai 
însemnate cetăţi ; iar oraşul a fost întotdeauna capitala ținutului 
ce şi-a luat numele dela dinsa. 

In acest ținut, spre răsărit miază-zi lingă fluviu Nistru, se 
află un deal numit Stînca Sorocăi, care astăzi este acoperit cu 
vii pe o intindere destul de insemnată. Se zice că de frica Ta- 
tarilor locuitorii de prin Basarabia au fost nevoiţi să-şi sape o 
peşteră de adăpost in această stincă. Peştera la intrare este aşa 
de îngustă, că abia se poate viri un om tirindu-se şi numai la 
oarecare depărtare în a se lărgi incit pot locui întrinsa mai 
multe familii ; după aceia iarăşi se tează şi apoi se lărgeşte, 
astiel că locuitorii ce se adăposteau intrinsa dacă erau alungaţi 
din întăia boltitură se retrăgeau in a doua, în a treia şi aşa mai 

e, apărindu-se cu armele pănă la răsullătoarea ei dela 

miază-zi care dă în satul numit Zăstinca. Intinderea acestei peş- 
“eri pe deasupra poate fi de 20 minute, iară pe dinlăuntru nu 
se ştie, căci nimene nu cutează a face o asemenea cercare, te- 
mindu-se de primejdii ori de frica deşartelor vorbe ce se spun 
asupra acestei stinci. Cum că această peşteră a slujit de adă- 
pe poporului pe vremea năvălirilor se poate dovedi pe mărturii 
oarte sigure: aşa, pe la 1747, un Todiraşcu feciorul lui Paho- 
mie, spune într'o carte de mărturie ce dă, că pe vremea cind 
erau Turcii în cetatea Camenița, el trăia in stinca Sorocăi dim- 
preună cu alţi oameni, de frica oștilor. Tot pe stinca aceasta, la 
răsărit, se află săpată într'o piatră cridoasă o chilie care se 
zice că din vechime ar fi fost locuința unui pusnic, care numai 
odată pe an se arăta oamenilor în ziua Bobotezei; şi cînd cle- 
rul din Soroca şi de peste Nistru făcea aghiasmă, el sta cu pi- 
cioarele goale de departe ascultind sfințirea apei. Pentru hrana 
lui, se zice că la podul numit afl] lui Becher, ce este peste va- 
lea Zăstincăi, sta atirnat un paneraş în care drumeții aruncau 
cite ceva merinde. In lăuntrul chilioarei se poate vedea şi pănă 
acum un fel de catapeteasmă săpată în piatră şi în fund o sä- 
pătură cit poate sta un om în picioare, unde se zice că sehas- 
trul iși făcea rugăciunele. 

Dela Soroca inspre miază-noapte apus, se află cetatea Ho- 
tinului, care jumătate este genoveză şi jumătate turcească. Ea 
înfăţoşază un patrat n t cu patru turnuri foarte mari; zi- 
durile sint de o înălţime urieşă. Turcii şi apoi Ruşii au adaus la 
cele vechi întărituri nouă, fără a face prin aceasta cetatea mai 
neinvinsă decit fusese mai înainte. Cit de departe a ajuns as- 
tăzi ştiinţa militară, cetatea aceasta fiind înconjurată de dealuri 


ÎNSEMNĂRI DE DRUM DE A, LAMBRIOR 177 


mai înalte, nu s'ar putea ţinea asupra unei încunjurări regulate 
nici citeva ceasuri. Zidirile de cărămidă şi de piatră au o mul- 


time de ii genoveze ; deasupra porţii celei mari se vede 
un leu şi un ard înlănţuit şi un elefant purtind în a 
turn. Aceste săpături, ce sint în stii re ei rod pd 


mea domniei Turcilor. Numeroase versuri arabice întrumuseţază 
uşile şi fereştile. Din nenorocire giamia, adică biserica turceăscă, 
a fost surpată şi a rămas numai minareaua cu o mărturie a ve- 
chii sale arhitecturi. Cetatea aceasta atit de însemnată prin tă- 
ria ei, a fost cînd a Moldovenilor, cînda Polonilor şi cînd a Tur- 
cilor, astăzi este supt stăpinirea Rusiei, împreună cu Basarabia. 
Mai în sus de Hotin, se află mari pături de alabastru de cea mai 
frumoasă calitate ; se pare că aceste pături se întind pe supt pă- 
mint pănă la Ivancăuţi în Rominia moldovenească, dar nu-şi 


păstrează şi pe aice acea calitate frumoasă. 


Alabastrul dela Ivancăuţi 
(în Romînia moldovenească) 


La satul Ivancăuţi, proprietate a statului din tinut 

hoiului, se află pe malul Prutului un loc numit Beatu, Hai 
unde pämintul întăţoşază următoarele straturi: 1) chiar deasupra 
dealului este o pătură de pămint n groasă de citeva palme; 
al 2-lea, subt dinsa vine o pătură de lut galben a căreia 
sime merge pănă la 4 metre; al 3-lea, supt pămintul galben se 
allă o pătură de humă vinătă ca de 50 centimetri de groasă; 
al 4-lea, supt această humă se afla un strat în care sint droburi 
de pietre de zidire ce se scot şi se vind pe loc; al 5-lea supt 
aceste pietre de zidire ce formează o pătură ca de 2 metri de 
groasă, este așternută o pătură subțire de nisip şi al 6-lea, în- 
stirşit, supt pătură de nisip se află stinca de ipsos cristalizată ca 
Dim şi colorată albă cenușiu, bătind mai mult în albă. Bucă. 
| A se pot lustrui şi au o înfățișare plăcută. Dacă ai tăia dea- 
ul de sus în jos l-ai găsi alcătuit din aceste 6 pături, dintre care 
cea mai de jos este cea mai de preț. Piatra scoasă de aice 
este sau in bulgări ce se vind cu oca şi se întrebuințează 
la văruitul caselor sau în lespezi şi pietre de morminte ce se 
vind cu preţuri mari. Pietrele mărunte le mai intrebuinţază 
şi cojocarii la inălbitul pieilor de cojoace. Pentru ca să ajungă 
dela suprafața pămintului pănă la această vinăde i s, trebue 
să sape un om o lună de zile. După ce au at totpă- 
mintul de deasupra, apoi începe să tae cu dalta stinca de 
puna 4 să scoată lespezi de două palme de late şi de un 

de mină de groase. Un om poate scoate pe zidouă pănă la trei 
espezi, plătindu-i-se cite 50 parale pentru scoaterea fiecăreia din 


din laşi şi cu care s'au făcut stilpii 
tropolie. Sînt vre-o 8 gropniţe 
şi acestea aduc pro 
aduce şi mai mare i 
Prutului, pe care cu pluta s'ar 
şi apoi cu ajutorul acesteia în alte 
ca satul pin i gr tünd i 

orodişte, aşeza 
de zidiu, care la vancăuţi vin în al 4-lea strat de 
tului se află unelocuri chiar la suprafațä. Pătura 
piatră de zidiu şi într'insa sint mai 
humă deosebit colorate. Lutul acestor 
se lipeşte ca ceara; lăsat la aer 
în mină face spumă care spală 
it de locuitori sopon de pă- 


hleios, se prinde de degete şi 
se învirtoaşă, iar frecat cu apă 
ca şi soponul, de unde sa şi num 


Ezerul sau lacul Dorohoiului 


Dorohoiu, în Rominia moldovenească. 
rată; ea cuprinde o Întindere mai bine 


Buhaiul este un 

e ploi şi de isvoare 
r, trece prin el intrun cu 
mai ales cînd apele-s mari şi dau 
e din Ezer şi mat 


In anii de sä- 
ca ei se usucă; negre 
t la intraren ei în Ezer. Ezerul dar are un 
jela. lurile lui pănă la curs apa este mică şi 
la o adincime de 4 şi de 5 stin- 
cind Ezerul este înghețat. Eze- 
eşte: caras, știucă. 
aţă rară, de unde 


cetă, Jijia nu c 
nu sa văzut să 
curs şi o matcă ; dela ma 
creşte încetişor până ce ajunge 
jeni măsuraţi în timp de iarnă, 
rul este proprieta 


ținutul Doroboiului şi-a luat drept 
anului ezerul se pescueşte 
îngheţată, se fac produi 
altul se cpr a ca =s lz 
deoparte şi de alta, pe toa distan 

g aceste produfe mici trag odgoa 
într'altul până ce ajunge la 
afară năvodul cu peşt 
hrănesc cu peşti di 


şi mai ales raci de o du 


dele ; iarna însă, fiind apa 
pe unul se bagă năvodul şi pe 
să se tragă năvodul se fac pr 
pe unde voesca I 
nele năvodului dintr'unul 
cel mare, prin care se scoate 
cei săraci din Dorohoiu se 
n Ezer avind drept de a-l prinde cu coteţe şi 


INSEMNĂRI DE DRUM DE A, LAMBRIOR 179% 


coşuri, afară de năvoade. Plata oamenilor ce trag năvodul se 
face cu e. Peştele cel mai frumos se prinde primăvara. La 
Ezer se face şi vinătoare de peşte: vinătorii ies cu puştile şi lo- 
vesc ştiuci de cite 10 ocă şi mai bine, Dintro încărcătură de 
puşcă pot cădea trei şi patru ştiuci care se impușcă lesne, fiindcă 
ies ca o leasă în fața apei. 

Ezerul este un rezervoriu de apă destul de mare; din el 
curge Jijia care riurează nu numai ţinutul Dorohoiului, dar şi al 
Botoșanilor şi laşului pănă la Țuţora, din jos de lași, unde Jijia 
se varsă în Prut, ducînd pretutindenea în trecerea ei apa trebui- 
toare la adăpatul vitelor şi la umblatul morilor şi făcînd ca u- 
mezeala ce o împrăștie în jurul ei să rodească bogat pămîntul 
de primprejurul albiei. In vremea de mai de mult era o ezătură 
în jos de Ezer şi o moară a căreia venit selua de biserica Sfin- 
tul Neculai din Dorohoiu, zidită de Ştefan cel Mare. Toţi cei ce 
aveau mori în cursul Jijiei, erau nevoiţi a avea apă să 
se ego cu stäpinitorii ezäturii pl u-le pe fiecare an o 
sumă de bani. Această ezătură ce era făcută pentru păstrarea 
şi sporirea apelor lacului, astăzi nu mai este; dela desființarea 
ei apele curg fără să le mai poată opri cineva şi morile din va- 
lea Jijiei umblă fără să plătească stăpinitorilor ceva pentru apă. 
Dar dela desființarea ezăturii allătoare la gura Ezerului a înce- 
put a se face o mincățură care se apropie de Ezer şi care ame- 
ninţă scurgerea lui. Ezăturile vechi mai aveau un folos, căci ele 
ţineau în loc prisosul apelor cind venea Jijia mare şi prin a- 
ceasta micşurau—cel puţin în parte—inundaţiile ce să fac astăzi 
mai în fiecare an în valea rîului. 

Poporul crede că în vremi senine şi liniștite, pe la miez de 
noapte, se aud uneori eşind din lac glasuri de femei şi că se 
vede o cruce deasupra apei cind scade Ezerul. Multă vreme nu 
s'a ştiut ce să fie, pănă cind vestitul şi viteazul boeriu Condea 
sa hotărit să pătrundă adinca taină a Ezerului. Şi aşa a dat 
poroncă oamenilor săi să gătească năvoade mari şi întro bună 
dimineaţă, după ce a dat sărindare pe la biserici şi a sfințit a- 
ghiasmă, a împlintat năvoadele în lac. Cit mi-ţi-s melienii de 
oameni sdraveni purtau năvoadele, care după ce au dat de fund 
se opriră acolo încit abia le urneau melienii trăgind din putere, 
căci pare că ceva foarte greu se prinsese. Undele încep să fiarbă 
şi să mugească înliorător, toţi privitorii de pe malurile lacului fug 
inspăimințaţi, numai Condea stă nemișcat şi melienii de pescari 
trag greu sullind. in sfirşit, ce era? Cind era aproape de faţa 
apei, iată se inlățoşă o fecioară irumoasă, cu părul negru umed, 
cu faţa sarbădă dar senină, stătu pe luciul apei şi indreptindu-și 
voioşii ochi la Condea, deschise gura şi grăi astfel :—mare noroc 
ai avut tu, Condea, de nu te-au înghiţit apele Ezerului cum a în- 
ghițit pe toţi cei ce s'au ispitit să-i afle taina pănă acum şi no- 
rocul tău ţi s'a tras dela două lucruri: întăi fiindcă ai început 
cu ajutorul lui Dumnezeu şi al doilea, fiindcă în trupul tău curge 


2 


à strămoşilor mei. Iată şi povestea lacului după care 
mo rr afli ai pus viaţa în cumpănă: pe locul unde se 


dintre oameni unii au scăpat la munți, iar alţi 
ri dece en Dacă auzirăm noi de atita jelanie pe biata 


Cintec pentru copii 


——— 


întorcea. i Dum- “Ca s'adoarmă... 
Vii sîntem noi de atunci, şi vii ne păstrează A 
mezeu până la ziua învierii celui de apoi; iar cela ce auzifi voi Siena 


nopţile senine şi liniștite sint rugăciuni i 
ore „edeme fi razele duioase ale lunei. Aceste zicind, se 


cufundă în unde, care mult bolborosiră și tăcură unde în urma ei. Pe plafonul din odaie, 


Pentru tine nalt cît cerul, 
Lampa s'a aprins, bălaie, 
Şi-i lumină 'n tot ungherul. 
Umbre şi oftări şi şoapte 
Au fugit afară 'n noapte. 


Nu întinde mini ce 'mbie 
(Flori cu cite cinci petale), 
Nu e luna—cine știe 

Să oprească luna 'n cale?— 
E-o lanternă de hîrtie... 

Luna nu e jucărie 

Pentru fete mici ca tine | 


CÎNTEC PENTRU COPII 


e—a 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Şi de plins {i-s ochii gata 


Uite, ti-au venit bunicii... (Plins prin somn: e plins ori cîntec ?)— 
Vrei povestea cu măline Mina dreaptă ei ridică, 

Din hambarele furnicii ? Suflă peste chipul tău, 

Vrei să-ți cînte-o horă veche, Leagă vraja cu lăcala 

Horă ce era bătrină Unui vechiu şi lung descintec 

Cind erau şi ei ca tine? Şi alungă duhul rău. 

Ori stime la ireciie, — Cătinel... că doarme fala!“ 


Răsucit din fire moi, 
Un cercel rotund de lină, — 
Cum se pune la pisoi ?... Somnul 


S'a uitat o stea în casă... 


Vine Ene pela gene... Lung sclipeşte în privaz 
Ochiu verzui de crizopraz— 

Din adincuri de pădure P zagi dai din cer să sară 

A pornit un duh viclean Şi, plutind pe-un nor de vară, 

Ş'a venit pe vint, să fure Să-li coboare pe obraz 

Ochi—bănuţi de măghiran— Va za ul diafan, 

Păr de in şi gură mică Paip mici de filigran, 

(O mărgică Şi, clipind antenele 

De mărgean) Cum clipeşti lu genele, 


Să-ţi imprăştie pe frunte 

Rece ploaie de săruturi 
Dar la capul trăsuricii Uşgurele şi mărunte... 
Stau de veghe, albi, bunicii. Dacă stelele. nu-s fluturi, 
Şi cînd lu tresari de frică Ţie, puiule, ce-li pasă ? 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


m m N a 


Am lăsat perdeaua grea 
Peste noaptea de mălasă: 
Vraja stelelor e rea... 


S'a trezit plingind .. 


Leagănul e numai puf,— 
Pentru ce să-ți fie frică? 
Dormi... un înger alb ca tine 
A legat în beciu, burduf, 
Toate visurile rele, 

Şi-a năllat o mină mică 

Să oprească în perdele 
Tainicul deochiu din stele. 
Pentru ce să-ţi fie frică ?... 


Dormi... La tine 'n lrăsurică 
Toate pasările albe 

Au lăsat un fulg din zbor 
Pentru 'mpărăteasa lor... 

Şi ti-am pus subt pernă nalbe, 
Săcuşor cu levănțică 

Şi mănunchiuri de sulfină. 
(Cine-a scuturat lumină 


CÎNTEC PENTRU COPII 


Ca să ridă ochii tăi ?...) 
Şi ţi-am pus la căpătăi, 
Pază slintă somnului, 
„Visul Maicii Domnului“, 
Cruce cu argint suflată 

Ş o căţuie cun bănut,— 
Să fii bună şi bogată... 
Dormi | E bine 'n trăsurică 
Şi e moale şi călduj 

Ca 'ntr-un cuib de rindunică. 
Pentru ce să-ți fie frică ?... 


Dormi, cit nu cunoşti ca mine 
Spinii din priviri străine 

Şi otrava din cuvinte, 

Cit ai încă 'n lumea-li mică 
Doi bunici ca să te-alinte,— 
Dormi cuminte, dormi cuminte | 


Pentru ce să-ți fie frică ?... 


Otilia Cazimir 


185 


Rainer Maria Rilke 


En hiver, la mort meuriritre 
enire dans les moisons ; 

elle cherche la soeur, le père 
ei leur joue du violon... 


Rilke, Printempa. 


Cind s'a implinit anul, şi-a dat şi el sfirşitul. Ca şi cum ar 
fi voit să protesteze în contra petrecerilor, cu care obişnuesc oa- 
menii să înceapă un an nou şi al căror zgomot plebeu îi re- 
pugna, Rainer Maria Rilke s'a dus cu trei zile înainte de sfirşitul 
anului 1926:, 

Moartea unui poet liric, şi încă german, rar găseşte ecou 

ternic. Aşa şi ştirea despre moartea lui Rainer Maria Rilke a 
t lumea un moment indiferentă, Dar ceiace cintase el despre 
Sf. Francisc, i-se putea aplica şi lui : 

„Cînd a murit, aşa uşor ca şi un anonim, 

el îşi împrăştiase avutul: în pirae curgea sămința sa, 

din pomi cînta săminţa sa, şi tot ea îl privea liniştită din flori... 


Europa cultă era atit de plină de versuri şi idei de ale lui, 
incit, dupi te prim moment de reculegere, gloria sa cuprindea ca 
un arc ţările, din Moscova pănă la Paris. Poetul se născuse în 
Austria opace Rusia îi dăduse impuls ca să trăiască în cele 

e inimii sale ideia dumnezeirii; Germania fu- 
sese patria existenței sale, pănă ce Parisul i-a ocupat locul. In 
ultimii ani ai vieţii Rilke, şi-a scris versurile în iranţuzeşte, 

le: Larenopfer, poezii, 1896, - Traumge- 
krönt, ea fl fe A eine A hrs «bah nuvele, 1899. —Das Buch 
der Bilder, poezii, 1902 — Geschichten vom lieben Gott, povestiri, 1904. 
— Die Weise von Liebe und Tod des Cornets Christoph Rilke, nuvelă, 
1906.— Das Stundenbuoh (conţinind cele Irei cărți: Vom mbnchischen, 


RAINER MARIA RILKE 187 


Adunate abia în anul morţii sale şi publicate intr'un volum de 
Jux în număr redus, poeziile acestea, cu toată admiraţia revistei „Nou- 
velle Revue Francaise“, n'au încăput încă decit în mina unei mici 
părți a admiratorilor săi, pe cînd edițiile poeziilor germane au zburat 
în lumea largă în sute de mii de exemplare. cf are er 
ce număr de ediţii au ajuns poeziile din „Cartea rilor“ în 
acest moment; exemplarul meu e din mia a 49-a a ediţiei sim- 
ple (nu ediţia de lux în 4” mic, ornamentată frumos cu iniţiale 
roşii-albastre, cu care editura „Insel“ din Lipsca a invins lipsa de 
material şi zgircenia surogatelor din vremea războiului). Cărticica 
cu „Cîntecul despre iubirea şi moartea cornetului Christoph Rilke”, 
opera, care a ajuns in Germania cea mai populară şi piesa de 
fală a tuturor recitatorilor, a întrecut în mica bibliotecă „Insel- 
bficherei* cifra fantastică de 300.000 exemplare, şi traducerea 
„intoarcerii fiului perdut* de Andre Gide, tăcută de Rilke în 
semn de omagiu cătră marele poet francez, este cam tot atit de 
răspindită. 


Ameţitoarele succese exterioare ale lui Rilke ca poet liric— 
şi Rilke e poet liric cu toată strălucirea operelor sale în proză— 
pun pe ginduri. Chiar la popoare mari şi culte surprinde acest 
ecou puternic. Fără de voe iți aduci aminte de aprecierile de 
dinainte de războiu, cind cei doi poli ai poeziei lirice germane se 
vedeau în Richard Dehmel, cel recunoscut de toţi, şi în Rainer Ma- 
ria Rilke, cel mult discutat. Deo parte Dehmel, poetul puternic 
care, plin de energie, işi im voinţa şi chema tineretul sä- 
urmeze, considerind autodisciplina cea mai severă drept premisă 
indispensabilă oricărei educaţii artistice; care, ascultind de un 
„trebue“ imperativ, condamna „spanacul unui limbagiu înflorit 
necopt* în poezie; şi care, potrivit stilului operelor şi al vieţii 
sale, a murit pentru patrie. De cealaltă parte, Rilke: gingaş ca 


Leben; Von der Piigerschaii ; Von der Armuth und vom Tode), poezii, 
4907, - Die neuen Gedichie, poezi!, 1907.— Der neuen Gedichie anderer 
Teil, poezii, 1907. — Dio Au/zolchmungen des Malte Laurids Brigge, 
roman, 1910.—Das Marienleben, poezii, 1915.—Sonelie an Orpheus, 


poezii, 1922. - Duineser Elogien, poezii, 1922.— Vergers, poezii ln limbe 
'ranceză, 1926, 


Bibliogralie, Din numărul mare de siudii lilerare, consa- 
crale operei lui Rainer Maria Rilke, relevăm olară de cele cliale mai 
sas: Mondt şi Hecht, Rainer Maria Riike, Lipsca, 1915.—Paul Zech, 
R. M. R., Berlin, 1915.—Siegiriled Kawerau, R. M. R., Berlin, 1914.— 
Roberi Faesi, R. M. R., Viena, Lipsca, Zürich, 1920.- Cu prilejul ani- 
versării a cincizecea a poetului în 1925 a apărul o sumedenie de slu- 
dii in toote revistele literare. - Din cele spărule după moartea lui Rilke 
eminlim : Erinnerungen au R. M. R., de Waller Triesch la „Deutsche 
Allgemeine Zeitung" (Berlin) din 4 lanuar 1927, şi numărul 519 (anal 

si „Adevărului Literar“ din 16 lanuar, 1927, iachinal în mare parte 
amintiri: lui Rilke. 

Bibliogratia compleciă pănă la anul publicării o dă Fritze Adoli 
Hânich în revisia „Inselschiţi“, Lipsca, Februar, 1920 , 


188 VIAŢA ROMINEASCĂ 


eterul, refugiat în misticism, decadent, (vorba lui Thomas Mann +. 


Deja prea obosit, prea nobil pentru a acţiona şi pentru a trăi!), 
ultim vlăstar al unui neam nobil, vechiu, scufundat în trecut, plin 
de rezerva aristocratică a culturii celei mai înalte şi mai coapte, 
care în timpul războiului, fiind încorporat pentru un timp, şi-a 
rez refugiu într'un birou militar, iar în ultimii ani ai vieţii şi-a 
ăcut amurgul în stațiuni climaterice din Elveţia, a aia viaţa 
ca un înveliș împovorător şi străin şi trecînd în infiorat în 
lumea de dincolo de moarte, lume cîntată atit de des şi presim- 
țită cu puterea misticismului său. Personalitatea aceasta, a căret 
viaţă şi operă stau în omogenitate deplină inaintea noastră, poate 
fi oare model şi expresie a vieţii generaţiei tinere? 

Nimic nu arată mai bine contrastul, ivit în ţările Apu- 
sului între generația veche şi cea nouă în timpul războ- 
iului, (şi după el), decit schimbarea care sa tăcut în aprecierea 
lui Rilke!, Ceiace părinţii şi profesorii taxau drept decadenţă, 
tocmai în aceasta vedeau cei tineri ardoarea suierinţii absolute, 
puterea căutării şi găsirii dumnezeirii. In tunetul asurzitor al lup- 
tei, pitii în pilniile pline de glod ale obuzelor, în care se ascun- 
deau pentru a-şi prelungi viața mizerabilă, în păţaniile dureroa- 
selor nedreptăți din serviciul etapelor şi în înfăţişările scirboase 
ale vieţii din zonele îndepărtate de front, mii şi mii de tineri des- 
copereau adevărul: că nu cultura materială poate fi înțelesul şi 
scopul vieţii, ci Dumnezeu. Această evoluţie a făcut-o Rainer Ma- 
ria Rilke cu zece ani mai înainte. Incă din „Istorioarele des- 
pre bunul Dumnezeu“ (1904) şi din „Cartea Ceasurilor* (1907) se 
desprinde ceiace prin războiu a cuprins tot continentul: întoarce- 
rea spre credință, lupta ferbinte pentru Dumnezeu, pe care Eu- 
ropa, cuprinsă de materialism, îl perduse în anii de pace, în anii 
de goană după ştiinţă, după economie, şi tehnică. Veneraţia, ce se 
manifestă în cifrele fantastice ale edițiilor operelor sale, nu se adre- 
sează lui Rilke, maestrul cuvintului, stăpinul ritmului şi al rimei, 
deschizătorul de drumuri nouă pentru poezia lirică. Ea se adresează 
omului, care e în căutarea lui Dumnezeu. i 

Dacă o revistă ca „Viaţa Rominească“, părtaşă şi oglindă 
a curentelor universale, are fără doar şi poate dreptul de a în- 
china o pagină pomenirii unui poet străin, din care abia dacă vor 
fi fost traduse în romineşte citeva poezii izolate, dreptul acesta 
devine o datorie prin faptul că la Rilke căutarea dumnezeirii este 
determinată de concepţia ioasă a bisericilor răsăritene, din 
care fac parte şi Rominii. Căci dacă faptul: că un popor apar- 
ține unei biserici anumite, nu e o intimplare ci o expresie a fiin- 
tei lui intime, şi dacă poporul romin, care şi-a luat cultura şi ci- 


1 Ci, p. e. pasagiile despre Rilke din Leyen, Deutsche Dich i 
192 216—224, ca sludiul „Die Mystik in der Dicht 
rea Paki pă Files" al rid Kleisi, opărul în revisia braşoveană „Kling- 
sor", 1926, pp. 450 și urm. 


RAINER MARIA RILKE 18% 


vilizaţia din Apusul Europei, nu vrea să se lepede de ideia min- 
dră de a îi avut faţă de Europa nu numai rol de receptor, ci şi 
de creator şi de transmițător, atunci este o datorie de recunoş- 
iință, să se pomenească şi în acest loc profetul Rainer Maria 
Rilke care, ca şi Dostoiewski sau Tolstoi, a făcut cunoscut pätu- 
rilor largi din Apus religiozitatea mistică a Răsăritului, la a cărei 
formare, ca credincioșii unei biseriici răsăritene, şi Rominii au luat 
parte. 


} 


Rainer Maria Rilke e socotit în deobşte printre poeţii sim- 
bolişti. Şi chiar dacă pentru încercările poetice ale tinereții sale 
nu se potrivește această clasilicare, totuşi şi în fruntea lor se 
poate pune un simbol, un nume: René. Subt numele francez 
Renė şi-a publicat Rilke până în 1899 toate poeziile; iar ca om 
matur şi-a trimis în toată lumea chiar şi cele franțuzeşti semnate 
Rainer Maria Rilke. Este un simbol. Tinărul poet nu-şi dă încă. 
samă de menirea sa pur artistică; se simte Incă legat de viața 
reală—sau, după o vorbă a lui, este încă printre aceia „care 
mal cred că știu şi au voe să jelească sau să laude ceiace e 
trist întrinşii sau vesel...“ t 

Aceasta se dovedeşte pe deplin la prima privire ce o a- 
runcăm în poeziile sale timpurii. Bineînțeles, nu ne gindim la 
primele lui încercări poetice în genul lui Goethe, sau Heine, sau 
Uhland, pe care orice tinär inteligent de 18 ani le nimereşte. Cu 
drept cuvint a exclus Rilke din colecţia operelor sale acestea. Ne 
referim la ciclul „Larenopler“ şi la primele sale nuvele. Incă pre- 
ponderează materia, subiectul, şi anume într'o direcţie specială : 
ca dragoste pentru țara sa şi poporul ei. Rilke e originar din 
Praga, oraş jumătate ceh, jumătate german. El poartă în singele 
şi în ființa sa două elemente, caracter slav şi caracter german. 
Descendentul neamului de nobili din Carintia dă nume curat cehe 
eroilor primelor sale povestiri. Astfel evoluţia sufletească care era 
să înceapă în Rusia, a găsit terenul bine pregătit. Pe de altă 


1 O alter Fluch der Dichler, 
die sich beklagen, wo sie sagen sollten, 
die immer urteiln über ihr Gelăhi, 
slali es zu bliden; die noch immer meinen, 
was traurig ist in ihnen oder iroh, 
das wüssten sie und dürflens im Oedichi 
bedauern oder rühmen. Wie die Kranken 
gebrauchen sie die Sprache voller Wehleld, 
um zu beschreiben, wo es ihnen weblui; 
stalt hari sich în die Worle zu verwandeln, 
wie sich der Sleinmelz einer Kathedrale 
merbissen umselzi in des Sieines Oleichmul. 

Rilhe, Requiem. 


parte Rilke, tot în perioada aceasta, scrie „Cintecul despre dra- 
gostea şi moartea comnetului Christoph Rilke“, acest cîntec imbà- 
tător de frumos, plin de dorul dragostii, de viaţa aspră a războ- 
iului, cintecul despre moartea vitejească a tinărului „cornet* dupä 
o scurtă voluptate şi frumuseţe—un cintec eminamente an. 
Cine ar putea spune, dacă este nuvelă cum îi este titlul, baladă, 
ori poezie lirică ? Cine îi definește forma? După cum conținutul e 
mai mult indicat în contururi, schiţate în grabă, decît povestit, 
tot aşa şi forma se perde în vag, şi ceiace rămine e numai im- 
presia frumuseţii limbii, a ritmului legănător, a ceva ce te lură. 

Insă nici cîntecul acesta nu-l arată pe Rilke în intregime, 
Lipseşte încă legătura cu lumea de mai presus de simţuri, rapor- 
tarea evenimentelor păminteşti la acel deus absconditus, pe care 
Rilke nu-l înțelegea în sensul sever şi formidabil al lui Luther ci 
în acela al bisericii pravoslavnice a Răsăritului. Rilke încă nu fu- 
sese în Rusia. 

Dar şi in perioada aceasta, opera poetică a lui Rilke zaudue 
cu putere. Acum ciţiva ani am auzit la un concert al celebrului 
Steiner o poezie a lui Rilke, întitulată „Volksweise” : 


Mich rührt so sehr 

böhmischen Volkes Weise, 
schleicht sie ins Herz sich leise, 
macht sie es schwer. 


Wenn ein Kind sacht 

singt beim Kartoffeljäten, 
klingt dir sein Lied im späten 
Traum noch der Nacht. 


Magst du auch sein 

weit über Land gefahren, 
fällt es dir doch nach Jahren 
stets wieder ein.: 


Compozitorul acestui mic cintec atit de simplu îmi scapă. 
Dar textul şi melodia m'au mișcat adinc şi mi-au rămas intipä- 
yite, parcă le-aşi fi auzit eri. 


1 Publical abia in anul 1904. 

2 i) Adinc mă mişcă melodiile poporului din Bohemia. Ţi-se stre- 
coară incel in inimă şi ți'o fac să se siringă. 2) Cind un copii cială 
lin, plivind cartofi, cintecul lui îji sună Încă monplea lirziu în vis. 3) 
Chiar dacă ai umbla! peste țări și mări, cinlecul acela mereu ji vine 
în minate și după ani de zile. 


44 


RAINER MARIA RILKE 191 


2. 


Dar poetul, care a răscolit adînc generaţia sa şi a adunat-o 
subt steagul său, este autorul „Cărţii Ceasurilor*: căutătorul 
Dumnezeirii. 

Incă înainte de a scrie „Cartea Ceasurilor“, ideia de Dumne- 
zeu îşi găsise la Rilke forma sa caracteristică şi tiparul său po- 
etic: în „Poveştile despre bunul Dumnezeu“ (1904). Intr'una din 
ele Dumnezeu pindeşte pe Michelangelo, cum pipăe pietrele, cer- 
cetîndu-le dus pe i Dumnezeu „găsi pe omul, care 
crea, se uită peste umerii lui la minile care iscodeau, şi se spe- 
riä: nu cumva vor fi suflete şi în pietre? De ce iscodea acest 
om pietrele ? Şi acum minile i-se şi răscoliră piatra 
ca un mormint, în care pilple un slab, muribund. „Mi- 
ch o“, strigă Domnul cu temere, „cine-i în piatră ?* Miche- 
langelo se trezi auzind aceasta, şi minile ii tremurau. Apoi răs- 
punse înăbuşit : -„Tu, Doamne, oare cine altul ar putea îi ? Dar 
nu pot pătrunde pănă la tine!" Și atunci Domnul simţi că el e 
şi în piatră, şi inima i se strînse de apăsare, Tot cerul era o 
singură piatră şi el era închis în mijlocul ei şi nădejdea-i era în 
minile lui Michelangelo, care îl vor elibera, şi le auzea venind, 
dar încă foarte departe, Și Dumnezeu întrebă: „Michel lo, 
cine-i în tine ?* Şi omul din odaia îngustă îşi răzimă greu 
tea în palme şi zise încet: „Tu, Doamne, căci cine altu 
tea fi?" Şi atunci Dumnezeu se simţi în larg...“ 

Acesta nu e creştinism apusean: nici catolic, nici protes- 
tant. Aci e realizarea celei mai adinci unități de fiinţă între 
Dumnezeu, lume şi individ, e reuniunea a totului, e 
credință răsăriteană. Spiritul apusean proclamă indumnezeirea o- 
mului ; el cuprinde în sine cosmosul. Sentimentul fundamental al 
spiritului oriental e acela al nimicniciei omeneşti faţă de mărirea 
lui Dumnezeu, e sentimentul care nu cunoaşte fericirea în sine, 
care măsoară cu o singură măsură ; întru cit reuşeşte omul ase 
revărsa În marea totului în care e reunită dumnezeire şi ome- 
nire, a vibra şi el în mișcarea vieţii divinității. Ținta sa nu este 
omul cosmic, este omul sfint. Şi aceasta e, în sute de variaţii, 
evenimentul primordial, trăit de Rilke în „Cartea Ceasurilor“! 
pe care îl scrie transpunindu-se în fantezie în făptura unui câlu- 
găr rus. Omul nu-i nimic; Dumnezeu e totul şi pretutindenea: 
puterea care străbate şi însufleţeşte, creiază şi distruge; cel ne- 
ințeles pentru care „timpul s'a oprit ezitind* ; „pădurea contra- 
zicerilor* ; „cel mai lin dintre toţi“ („şi totuşi se esc în po- 
poare blestemele sale care sint grozave”); aşa il inlăţişează Rilke 
pe Dumnezeu în prima parte a Cărţii Ceasurilor 

> 


] ar pu- 


, „Despre Viaţa 


1 CL Studiul strălucitor despre Rainer Maria Rilke a lul Fr. 
ere revisia Zelischriii für Deulschkunde, anul XL, 1926, pọ 


192 VIAŢA ROMINEASCĂ | 


Monahală“. lar el, poetul, este căutătorul, pelerinul, cerşetorul, 
copilul. Raportul lui cătră Dumnezeu este numai devoțiune cătră 
EI, care e în toate şi întrinsul însuşi; care a făcut pe om şi îl 
va face necontenit din nou. 


Was wirst du tun, Gott, wenn ich sterbe ? 
Ich bin dein Krug (wenn ich zerscherbe) ? 
Ich bin dein Trank (wenn ich verderbe) ? 
Bin dein Gewand und dein Gewerbe, 

mit mir verlierst du deinen Sinn...! 


De sute de ani nu mai văzuse poezia apuseană imagini de 
un misticism atit de îndrăzneţ. Sint veacuri cînd cîntase An- 
gelus Silesius : 

Ich weiss, dass ohne mich Gott nicht ein Nu kan leben. 

Werd, ich zunicht, er muss vor Not den Geist aufgeben.? 


„Ich bin so gross als Gott, er ist als ich so klein.* 


Şi dacă Rilke se rc re pe sine cu un cintec a cărei 
rimă e Dumnezeu, Angelus Silesius îl crede pe Dumnezeu foc, a 
cărui flacără se simte el. 

Cu toate acestea misticismul lui Rilke nu-şi trage originea 
din Apus, nici din înțelepciunea cărţilor - unor inaintaşi decedați. 
Pe el îl atinsese legătura strinsă cu Dumnezeu a sufletului po- 
per oriental ge care a găsit-o în Rusia, Rusia (prin Tolstoi) a 

Rilke evenimentul care i-a arătat drumul, şi la 
aceasta s'a adăogat mai tirziu (prin Rodin) mitul artei occiden- 
tale ca act religios. Cind a venit Rilke la Moscova, așa scrie el, 


oraşul 1 
vedere şi salutare prepis D era patria mea". Prin intuiție 
prinde Rilke esența artei şi literaturii ruseşti, a căror tendință nu 


1 Ce te vei face, Doamne, dacă voiu muri? 
Eu sint ulciorul täu (și dacă mă sparg 2] 
Eu sint băulura ta (și dacă mă pierd ?) 
Eu sint haina la, meṣleşṣogul lău, 
cu min pierzi şi rostul tău 
2 Şitu că Dumnezeu nu poale liră! o clipă lără mine. Dacă pler, 
el lrebue să-și dea sulielul. 
3 Sini tol alit de mare ca și Dumnezeu, și el e tol elit de mic 
ca şi mine. 


=- 


RAINER MARIA RILKE 198 


era „schimbarea stratificării politice şi sociale, ci trezirea şi schim- 
barea omului şi renașterea lui Dumnezeu într'insul, sfinţirea omu- 
lui, o înfrățire şi comunitate nouă a vieţii pe a ag Scufundarea 
sa în Dumnezeu devine tot mai adincă, imaginile devin 
din ce în ce mai îndrăzneţe. In partea a doua a Cărţii Ceasuri- 
lor re Pelerinaj”), Dumnezeu, principiul a tot ce e în curs 
de „e înfățișat de Rilke, în contrazicere categorică cu 
ideile noastre biblice, în simbolul propriului său fiu. La Rilke 
imaginea aceasta îndrăzneață pierde orice caracter de blasfemie. 
Imaginea aceasta, zice Heygrodt în cartea sa despre Rilke, * simbo- 
lizează intuiţia vizuală a poetului care, simțind în sine însuşi po- 
tența cea mai conştientă a vieţii, e convins că legea vieţii, cao 
devenire necontenită, nu se opreşte nici în fața acelei puteri, care 
singură produce funcția devenirii, nici în faţa lui Dumnezeu. 

Arătind astfel o schimbare radicală a valorilor şi ideilor o- 
bişnuite în ceiace priveşte fondul lor, imaginile acestea, execu- 
tate cu cea mai mare intensitate a expresiunii, cu un simţ ad- 
mirabil ritmic şi cu cea mai delicată melodie în limbă, trebuesc 
judecate ca premergătoare ale exp nismului, cu toate că prin 
exteriorul lor, cult și ijit, sint în contrast extrem cu curentul 
acesta dispreţuitor de lormă. Şi mai puternic şi mai accentuat 
Rilke a anticipat subiecte şi motive expresioniste în partea a treia 
a Cărţii Ceasurilor („Despre Sărăcie şi Moarte”). In epoca celei 
mai neruşinate închinări a lumii întregi în fața zeului Mamon, a 
tiraniei oraşelor mari şi a moleşirii sibaritice, Rilke reinoeşte e- - 
vanghelia sărăciei, vesteşte părăsirea luxului, scirba de oraşul 
mare, Ne-am înşela însă crezind că sărăcia pentru Rilke este 
contrarul bogăției. Ea este o „strălucire mare lăuntrică“. Corelati- 
vul ei e o altă formă a vieţii: moartea. Numai prin sărăcie şi 
prin moarte—una ca mijloc, cealaltă ca un ideal ce ne îndreaptă 
tot mai 'nainte—viaţa omului ajunge la ultima desăvirşire. Ce 
luptă sufletească, ce suferințe grozave trebue să fi indurat poe- 
tul pănă ce sa ridicat la această concepție spiritualizată, care 
snu cu formele credinței primitive din începuturile creşti- 
n 


3 


Păcind comparație cu Cartea Ceasurilor, în poesia lirică mai 
nouă a lui Rilke se observă întăiu o lărgire a fondului. „Poeziile 
Noi* duc din chilia călugărului în lumea mare; adesea la Paris. 
Se face menţiune de toate bunurile civilizaţiei : catedralele gotice 
cu rozete fine, parcuri cu alee şi fintini, monumente ale artei an- 
tice, de Buddha, eroi din Testamentul vechiu, Hristos. Insă toate lu- 
crurile au semnificaţie simbolică, toate apar ca o radiere a ființei 


1 Sirich, loc cii. 
2 Die Lyrik Rainer Maria Rilkes, Freiburg, 1921, p. 111. 


a AEP n ce _——MAŢA ROMINBASCĂ O. 


vii a lui Dumnezeu. In faţa lui lucrurile n'au aceiaşi importanță 
ca în fața noastră, în faţa lui nu e deosebire între viaţă şi 
moarte. „Cei vii „e mele srl par tare. Ingerii, aşa se spune, 
nu ştiu adesea dacă umblă printre vii sau printre morţi“. Ulti- 
mele sonete ale lui Rilke nu sînt în contrazicere cu Cartea Cea- 
surilor, cum s'a spus. Ele inchee ciclul, Și app Aer. ye pă 
sentimentul mare al totului, cu singura deosebire, că simbolul 

găsit întruparea în persoana zeului, care cîntă din toate lucru- 
rile : Orpheus. $i ca formă şi limbagiu ultimele poezii prezintă o 
era Poetul, ai cărui gre eee şi meri prea ee cu a 

că fotografică suprasenzibilă, înv greutăţi de necrezut 

alegerea şi modelarea subiectelor sale. El scrie strofe lungi, for- 
mate dintr'o singură propoziţie şi pe care trebue să le ceteşti tare, 
ca să auzi vuetul lor; el dă unor poezii întregi un colo- 
rit de tonalitate, închis sau deschis; participiile e, pen- 


nume, conjuncţiuni, prepoziţiuni. Nu există cuvint sau particulă, la 
care Rilke n'ar găsi rimă. Totuşi principiul care condiţionează poeziile 
sale nu e rima, ci ritmul, în a cărui mişcare e încadrat fiecare 
cuvint pentru ca, supunindu-se unei legi mai tari, să-şi păstreze to- 
tuşi şi viaţa sa proprie. Aceasta a învățat-o Rilke de la Rodin 
—şi cunoştinţa personală cu acest geniu e, pe lingă cunoaşterea 
şi trăirea Rusiei, impresia cea mai puternică a vieţii sale—: că 
poți lăsa oamenilor şi lucrurilor forma lor condiționată de timp, 
şi să recunoşti totuşi intrinsele ceiace e veşnic şi divin şi so 
transpui apoi în formă curată. Această formă o stăpinea Rilke, 
chiar şi cind scria într'o limbă străină, desăvirşii. Ultimile sale 
poezii, publicate în revistele Commerce, La Nouvelle Revue Fran- 
çaise, La Revue de Genève, şi concepute in lranțuzeşte, sint 
judecate de Francezi însăşi, ca: „écrits en français par un poète 
de nationalită et de langue étrangères, ils bénéficient d'une for- 
me libre, primitive, à la fois rude et souple, qui donne au vers 
le mouvement de l'eau, du vent, de la sève, de la chair et de 
l'àme. D'apparence élémentaires, ces poèmes, très mesurés quant 
au fond, et dont l'équilibre se fait sur le plan intérieur, sont parmi 
les plus vivifiants et les plus purs que l'on ait écrits aujourd’hui 
en France même“.t Dar cu spaimă observi ici colo, că poetul e 
pe cale de a deveni virtuos. Ca limbagiu, formă şi prin alegerea 
temelor Rilke apucă drumul experimentelor şi al ralinamentelor 
tehnice.? Incepi a te uita la el şi a-l urmări, mai des ca inainte 
cu mirare. Pe cînd, cetind Cartea Ceasurilor, uitai pe creatorul ei. 

Astfel centru şi axă a operei poetice a lui Rilke. după care 
trebue orientat şi măsurat tot restul, rămine Cartea Ceasurilor. 


1 Hellens în „Reconnaissance à Rilke”, Paris, 1926, p. 44. 
7 C', Soergel, Dichtung u. Dichter der Zeil, Lipsca, 1914, p. 693. 


RAINER MARIA RILKE 195 


i pentru el insuşi aceasta wa fost decit o în calea 
sa. Prin cartea citată mai sus („Reconnaissance à Rilke“) parcă 
trece ca un fir roşu admirația pentru romanul „Caetele lui 
Male Laurids Brigge”, „qui est à ia fois le journal, le testament 
et le chei d'œuvre de notre epoque“.! Totuşi Cărţii Ceasurilor 
i-se cuvine gloria, de a Îi „dans la poësie contemporaine l'œu- 
vre qui touche et fait vibrer les cordes les plus profondes“ * şi 
care stă în centrul opzei sale, Intr'una din „Insemnärile lui 
Malte Laurids Brigpe” Rilke şi-a spus pe scurt părerea despre 
ținta poeziei lirice, şi cu această ocazie s'a caracterizat pe sine 
însuşi: „Ah, cu versurile se realizează prea puţin, dacă le scrii 
de timpuriu. Ar trebui să aştepţi şi să stringi înţeles și delicateţă 
o viaţă întreagă şi încă una după putință lungă, şi apoi, chiar 
ia stirşit, ai putea scrie zece rinduri care să fie bune. Căci ver- 
sarile nu sint, cum crede lumea, sentimente (pe acestea le avem 
destul de timpuriu), ci sint experiențe...* 

Zece rinduri, „care sînt bune“, ar vrea să vadă poetul, care 
în treizeci de ani a scris cam treizeci de volume, ca rezultat al 
unei întregi vieţi lungi. Acest rezultat, avind în vedere opera 
poetică şi spirituală a lui Rilke, s'ar putea formula și mai scuri, 
intrun singur cuvint, al cărui slăvire cea mai stralucitoare este 
Cartea Ceasurilor aceia care, prin versurile poetului genial, far- 
mecă pe contemporani şi urmaşi, după cum defa începutul lumii 
şi până la sfirşitul ei singurul producător, singurul adevărat 
şi veşnic : este Dumnezeu. 


Carol Kurt Klein 
Docânt la Universitatea din lasă 


1 Reconnaissance, p. 90.— Această operă a lul Rilke e 
iradună in limba lranceză de irel ori, de diferiți, printre ei şi de 
Andrt Traduceri mai mul! sau mai culin complecie ale oporelor 
sale în versuri și în proză au apăra! în limbile = daneză, rusă, 
polonă, ra ra spaniolă, olandeză, italiană, sirbă, 

2 Ibidem p. 84. 


3 


In căutarea unei parohii 


(urmare și siirşit) 


— Nu e dela Dumnezeu, părinte Averchie. 
- Nu e, părinte Artemie, acuma văd şi eu. 

Şi cu încuviințarea prietinului său, Artemie se duse la Mi- 
tropolie să-i spue părintelui Director că se lipseşte pentru totdea- 
una de parohie. 

— Tocmai că aveam nevoe de cuvioşia ta, if întimpină a- 
cesta cind il văzu. Nu giam de unde să te iau. Pe unde ai 
fost şi ce ai lăcut? 

—  Cinstite părinte, am încercat fel şi chipuri, dar se vede 
că nu e dela Dumnezeu să plec eu din mănăstire... 

Şi Artemie îi povesti pe scurt toate cite le păţise. 

— Părinte Artemie, ii zise părintele Director, nu că nu e de 
la Dumnezeu să te duci la sat, că şi acolo tot în slujba lui ai fi... 
dar s'a intimplat de-ai nimerit tot rău pănă acum. Uite, se cere 
un preot călugăr intr'un sat tocmai din ţinutul Maramureşului, de 
unde a plecat Dragoş-Vodă să descopere țara Moldovei. Ai au- 
zit de Dragoş-Voda ? 

— Nu-i ăla cu cățeaua care sa inecat cind fugea după 
Zimbru ? 

— Chiar el.. Satu' este aşezat întrun loc frumos de munte 
şi oamenii de acolo sint grozav de eviavioşi. Un preot de mir 
nu poate sta acolo, fiindcă satul e singuratec, dar cuvioşia 
ta care eşti obişnui! cu pustietatea, ai să te simţi acolo chiar 
mai bine decit la mănăstire, Ce zici, te duci? 

Pe Artemie îl trecură toate năduşelile. Cum să se ducă el 
în „ţară străină* ? S'ar fi t cu un sat cit de mic, cit de 
sărac, dar aici, în „ţara lui", nu tocmai ia „capul pămîntului“, 


Sa 
- 
č 
Í 

l 


IN CĂUTAREA UNEI PAROHU 19 


—  Cănstite părinte, răspunse el, eu cred că e mai bine să 
mă întorc la mănăstire, că dacă nu e dela Dumnezeu, degeaba o 
să mă duc şi iaman pe-acolo. 

— De, cum vreai... Dar eu țin mult să te duci cuvioşia ta 
acolo, şi nu altul, fiindcă eşti lipsit de viţii şi tocmai un aşa preot 
ni s'a cerut. ŞI apoi, ai uitat că trebue să faci ascultare? 

— Dacă e vorba de ascultare, apoi mă duc, cinstite părinte, 
că eu sînt supus la ascultări. Dar numai dac'a fi şi dela Dum- 
nezet... 

După ce părintele Director îl lămuri cu o hartă in privința 
drumului ce trebuia să urmeze, dindu-i şi o hirtie cătră Episcopia 
din Dej, Artemie ieşi îngîndurat, 

Cind îi spuse metocarului cum stau lucrurile, bietul Aver- 
chie se tulbură grozav. 

— Cum? Să te trimita pin ţări străine? Da ce? Sau 
isprăvit parohiile din ţara rominească ?,.. Rău ai făcut de-ai pri- 
mit, părinte Artemie ! 

— Ce era să fac, frate Averchie? Mi-a zis părintele Direc- 
toru’ că trebue să fac ascultare, c'aşa-i scrie căl 

— Da’ cum adică îi scrie călugărului ? Că trebue să se duca 
taman pe unde începe pămintul să se facă piltie? Eu în locul 
sfinței-tale n'aşi f primit.—chiar dacă mă punea la canon! 

— Lasă, părinte Averchie, că bun e Dumnezeu... 


XII ` 


După vre-o trei zile de drum lung şi scump plătit cu bani 
imprumutaţi dela metocar, iată-l pe Artemie apropiindu-se de 
Podarii- Maramureşului, cu nădejdea la Dumnezeu şi cu hirtia E- 
piscopiei din Dej în buzunar. 

Satul este aşezat între doi munţi, pe o vale adincă. Are 
ca la vre-o două sute de case, toate cu căprioreala mai înaltă şi 
cu podoabe mai puţine decit cele de prin părțile noastre. Sus, 
pe coasta munților, se văd stine de oi şi multe turme. Pe alo- 
curea, se văd petece mari de pădure tăiată. Vasăzică, oamenii 
trăesc mai mult din tăiatul lemnelor şi din creşterea vitelor. 

Cum ajunse în Podari, Artemie intră în vorbă cu cel din- 
täia om pe care-l întilui: 

— Bună ziua, măi creştine. 

— Laudă-se Isus Hristos. 

- Aici e satul Podari? 
- Aşa, domn părinte. 

— Dar rogu-te, unde şade epitropul bisericii ? 

— Coratăru' ? 

— Nu, epitropu', 

- No, da' eu nu ştiu ce-i aceia. 

— Dar cîntărețul unde şade? 

— No, da' nici aceia nu ştiu ce-i... Da' să te 'ndirept la 
crişnic, domn părinte, 


198 VIAŢA ROMINEASCĂ 


-- Ce e ăla crişnic ? 

— No, că doar îi acela care traje cloapătile şi lorovăeşie 
în beserică. 

Se duseră la crişnic şi nu găsiră pe nimeni acasă. 

— No, da' să merem cătă diac, domn părinte. 
Aveţi diacon la biserică ? 
— D'apoi cum să n'avem, că doar cine să cetească în bè- 
serică ? 

—  Artemie înţelese că diacul trebue să fe cintăreţul... A- 
ju la casa diacului, găsiră numai pe soţia lui, cu două fete 


şi un băeţaş. 
— No, fa Reveico, domn părintele vrea a vorbghi cu Neculai. 
_ No, mă loane, da' Neculai so dus în sat şi trăbui să 
sosască mintenaş... Să mai hălăduiască domn părintele, ca să 
meară Maria să-l circiie. No, poltim părinte, în 'nuntrul 
Casa diacului, pe semne ca şi celelalte din satul asta, are 
două încăperi : una pentru oameni şi alta pentru vite. Intrarea 
este pe la vite. In casă nici un pat, ci numai lăviţi iate, înşirate 
pe lingă intrun colţ, o sobă care ţine cam un siert din 
lărgimea odăii: are şi cuptor de pine şi cazan de rufe. 
— De unde-i domn părintele ?—intreabă nevasta diacului 
— Cam de pe la Bucureşti, tăiculiță. 
— loi, ioi, ioi! că tare-i gheparte!... Și cu ce-oiu vint? Cu 
ghezoşu ? 
— Nu, cu trenul. 
— D'apoi no, că să 'nţalaje cà cu trinu”, câ doar aşela-i 
l 


e 

h ăețaşul diacului scria o tema pe o laviţă. Văzindu-l scri- 
ind, Artemie îl întrebă in ce clasă este. 

— E numa 'ntr'a doilea,—răspunse mamă-sa în locul lui. 

— Faceţi bine, tată, că-l ţineţi în şcoală. 

D'apài bghine a hi, da' numa'că doamna cere bugat. 

— Adicătelea, cam ce cere ? t 

— Ba că-i trăbui cărţi, ba că trăbui țăruză, ba ircä... ba să 
hie imbrăcat hiriş, şi să aiba şi jăpcândău. Ca doamna e doar 
d'acolo din răgat şi nu ştie că la noi nu-i slobod să poarte jăp- 
căndae fără numa' oamenii şi tameile. 

— Ce e aia, taică, japcândau ? 

— D'apoi, nu ştie domn părintele ? E-aşeia cu care să şterje 
la nas. 

— După ce-o isprăvi şcoala, să-l daţi la vre-o meserie pe 
băiat, că meseria este brățară de aur. 

— Joi, joi! că meseriile 's doar pentru jizi, nu 's pentru 
rumini,.. 

În vremea asta, iacă soseşte și diacu —un bărbat înalt şi 
negricios la laţă. 

— Bine-ai vint, domn părinte! Ca noi tare adastam să 
vii, c'am primit litere dela domnu’ pătrupop, c'o trimes domnu’ 
episcop, că are să vină un domn preot din răgat. 


IN CADTARRĂ 


UNEI PAROHII 199 


Vasăzică aţi primit că am să vin 
= numă' numele hu S'o scris... 


P gät... şi mărhăi b „ că doar cu 
ele ne 'rănim, Că la noi, domn părinte, este lut 
nu-i bugăt ! coda aber 


— Dumnevoastră, după cit înțeleg eu, nu 
rose p teleg préa vorbiți bine 

— No, da' noi vorbghim bghine, da' numa' că nu să pó- 
tfigheşte ca m răgat... No, da' doamnă preoteasă aveţi? ie 

— N'am, fiindcă sint călugăr. 

— Cc era şi domn Birsan, care so dus. 

— e ce a plecat el? 

__— D'apäi.. nu l-o mai vrut birău' şi cu coratării, că nu 
ştia a ține răghistrele. Da' rău o făcut de l-o 'mburdat, că era 
tare om al lui Dumnezău. Că vinea la dinsul pentru cetanie 
lume dela tăte neamurile: şi Unguri şi Nemţi şi greco-catolici. 
Şi nec sfinta tuia de pp D "1 săptămină, şi se 'rănea 
numa” cu prescuri şi cu apă, şi focu 'n cuptior i 
tir în sue de Bottega. ji TAA Ea 

Cind auzi pentru care pricină a fost silit ieromonahul Birsan 
m rca ra ie, ae habar n'avea de-ale cancelariei, căci scri- 

v ui numa „0 cam băgă A i 
că n'o ma ori aa aici şi 'şi făcu a cruce. PEE 

— N'ar e, domn părinte, sä merem la bi 

iei pări irău ca să 

— Şi pe cine o să găsim acolo la birou? 

- doar doamna birăului poate-a hi, că copchii n'are, 
dacă merem acasă, Da' dacă merem la premărie vom găsi pe 
domnu’ notar şi pe domnu’ sicretar. 

— Da' primar n'aveţi ? 

— No, d'apoi c'aşela-i premar, că noi îi dzicem birău! 
An tg ra & ge la mijlocul satului: casä mai mare, acope- 
cu è iră aici primar, jandarm 
slujbagi e pb i și Pe Pa piei 


— Domnule primar,— Artemie—am poruncă 
sfinta Mitropolie a noastră, dela ureşti, să-mi o per 
unde oiu vrea eu... şi părintele Directoru' m'a aici la 


dumneavoastră. Uite, am adus hirtie şi dela episcopia d s 
voastră dela Dej, —poltim de-o ceteşte.., T Rak 
După ce ceti cu glas tare hirtia, primarul vorbi cäträ Arte- 

 — No, că-i bghine! Mulțam domnului M din Bu- 
cureti, şi domnului Episcop, şi domnului Piirat TA o trimăs 


200 VIATA_ROMINEASCĂ 
DD a e 


la Podari. Că la noi, domn părinte, trăbui preot in tătă dziua 


__da' ce dzic în tătă dziua! - În tăt ceasu' i că lumea- tare 
crădincioasă, că numa’ ce dp la un ghejet şi gata, mere ia 
domn părinte să-i cetească. domn părintele Birsan încă era 


bun, că nu bia holircă, că merea la omu’ beteag de-i cetea şi-l 
precestuia ; cînd îl cîrciiai, el era acasă în tăte dziele, că nu me- 
rea la tirg şi nu se băga în politică. Făcea slujbă la băserică de 
tru oare 'n săptămină, şi nu se probozia cu oamenii, şi nu im- 
cat pe nimevea cind merea a-i ceti, şi nici batir nu duhănea, 
Da' numa’ atit, că domn părintele Birsan să purta în haine râle, 
cavea un clop rupt luat dela jizi şi o cuşmă verde şi tare jup- 
chită.. No! Şapoi nu ştia Teologhia și nici batir cum să ţine 
țălaria băsericii... y ; 
~ — Päi... dacă merge treaba pașa, zise Artemie, luindu-şi 
inima 'n dinți —să vă spun dintru'ntăiaşi dată, domnule primar, 
că nici eu n'am învăţat teologhia.. şi nici la cănţălărie nu mà 
„bat catele ! Ri 
tg = a R asta nu-i bghine! Pîntru ce-ai vint la noi, daca 
4 ară Da' n'am venit de voia mea, păcatele meie.—m'a trimes 
Directoru'. ; 
s e o făcut că te-o trimäs! Că nouă nu ne mai trăbui 
domni proşti. s 
date i dacă e-aşa, mal rămineți sănătoşi l.. 
meri sănătos ! 


+ 


Nu, nu era de loc supărat cuviosul Artemie ca pleaca din 
Podari, ci mai de grabă îi venea să fuere de bucurie, coborind 
în pas săltat drumul de munte spre gară, cu toate că fulgi rari 
de zăpadă cădeau ca în toiul iernii şi un început de viscol tăios 
il silea să-şi stringă mereu în jurul trupului rasa subțire de 
şiac. 


. 
+ ». 


=— E grozăvie, Īrate Averchie |—plăsui el Karg după lungi 

osteneli, ajungind iar la metoc, Îşi reväzu tovarășul. 
— Da' ce? Te-ai şi 'ntors din Maramureş ? 

i al pe stă d înşiră Artemie lui Averchie, nu atit ne 

ir r emie hie, - 

AO n era prin care trecuse, cit mai cu samă minunăţiile 

pe care i-a fost dat să le vază. Ce, puțin lucru e să trecă munţii 

pe la Predeal, să te cobori la Dej că să mm end mrd. roua 

e, să mininci două porţii de papricaş la un - 

Pe să te sui iar în d să vezi Oradea-Mare dela fereastra va- 

gonului, ba să treci chiar pon Cehoslovacia... ca să ajungi la 

urmă întrun sătuc prăpădit e munți şi să-ţi spună birdul — 

„meri sănătos, nouă nu ne trăbui domn preot prost"? “Mult sa 


ÎN CĂUTAREA UNEI PAROHII 201 


minunat fratele Averchie de toate cite le auzea, dar l-a lăsat pe 
Artemie să le povestească în linişte pe toate cu deamănuntul şi, 
numai cînd a venit vorba de cele două porţii de papricaș, sa 
şters cu dosul mini la gură şi-a 'ntrebat: i 

— Cu borş era tăcută mincarea aia ?... 

lar cînd a isprăvit Artemie de povestit, iratele Averchie a 
tacut trei închinăciuni mari înaintea icoanelor şi-a zis : 

— Bine că ţi-a ajutat Maica Domnului să te întorci teatăr 
de pe-acolo... ca să te vezi iar la mănăstire ! 

— La mânăstire ? Nici gind n'am !—răspunse Astemie. Bo- 
cancii mi sau rupt, dator sint, iarna a venit. —ce mă fac eu 
fără parohie? Mie imi trebue parohie, acum nu mai merge fără 
parohie ! M'am învățat cu binele, adică cu gindul purohiei,.. As- 
cultă, frate Averchie, de-acu' n'o să mai umblu după cine ştie 
ce sat mare... o să-mi aleg o parohie mică, să-mi lac rost de 
lemne pentru iarnă şi de-o căsuță—nu-mi trebue mare, da' să 
aibă sobă” bună... şi-o să tocmesc o babă să-mi gătească mincare, 
să-mi curețe hainele, să facă focul, să ducă toată gospodăria, iar 
eu să n'am altă grijă decit să-mi văd numai de biserică... şi să 
cetesc seara Vieţile Sfinților, la lampă. 

— Frumos plan, părinte Artemie. Da' tare mă tem co să 
te 'ntorci iar la metoc, fără căsuță, fără babă şi făra lampă! 


A treia-zi, Artemie se găsea din nou în fața unui prea cu- 
cernic protopop, căruia îi inminase o scrisoare din partea părin- 
telui Director al Mitropoliei. După ce ceti scrisoarea cu luare a- 
minte, protopopul se uită lung la fața și la bocancii călugărului, 
Apoi ceti din nou scrisoarea şi iar se uită lung la Artemie. 
aiii Ascultă, cuvioase, zise el în sfirsit, ai auzit de satul 

? 

— E parohie, cinstite pärinte ? 

Parohie. 
Nu, n'am auzit, Dac' ași fi auzit, aşi fi ţinut minte.. cå 
nu prea sună frumos numele ästa. 

— E parohie, da' nu-i mare, Pentru un preot cu greutäți 
ar fi chiar prea mică. Da' pentru cuvioşia ta e numa bună... 
A fost zilele trecute pe la mine o cucoanii care are moşie acolo 
şi ma rugat să-i fac rost de-un preot. 

— Ce fel de cucoana? 

- O persoană în virstă. A zis că, lingă leafa, o să te 
mai ajute şi ea şi oamenii de-acolo, cu furi şi cu ce-or mai 
putea. Epitropul zicea c'au să-ţi dea şi casa, că e gata pregătită. 

— Ai văzut casa, prea cinstite părinte? 

— Nu, n'am văzut-o, că n'am fost pe-acolo, Da' aşa zicea... 

Cind auzi Artemie de casă gata pregătită, nu mai stătu de 
loc la ginduri. 

— eu zic, cinstite părinte, că Gitiţu mi se veşte 
mie mai e e decit oricui, mai bine decit unuia cu bord. apai în 
preoteasă, 


202 = O MIAŢA ROMINBASCĂ 


— Bun. Atunci să-ţi dau o hirtie cătră epitropi, nu ? 

— Ba să-mi dai chiar şi cătră preotul care vede acum de 
parohie, că poate nu-l prea trage inima să se despartă de ea— 
zise Artemie, ca omul păţit. 

leșind dela protopop, re N o luă de-a dreptul spre 
piața oraşului—un oraş mic şi plin de noroiu—cu nădejdea să 
găsească vre-un ţăran de prin partea Gitiţei, care să-l ia şi pe 
el în căruță. Era cam pe la Intrarea-in-Biserică, ploaia curgea 
mereu de vre-o săptămină. Artemie îşi murdări cumplit mai în- 
tăiu bocancii, apoi de la bocanci rasa; căruțele îl stropeau de 
departe, ploaia il uda de sus. 

— Unde mergi, măi taică? 

— La Udeni. 

— Nu treci pe la Gitiţa ? 

— Nici nu ştiu unde e aia... Hi, Corban! 

După multe încercări şi întrebări zădarnice ca aceasta, Ar- 
vemie găsi in sfirşit un creştin, un om bătrin, care mergea până 
într'un sat aproape de Gitiţa. Se învoiră să-l ducă barem pănă 
acolo. Şi cum omul nu mai avea nimic de făcut, —că venise 
să-şi tirauiască numai nişte cărămidă pentru sobă,—adună rămă- 
şița de fin de subt botul cailor, rindui cu eu sus, pe cărămizi, 
un culcuş pentru călugăr şi-l pofti să se urce. 

Cum eşiră din oraş, ploaia parcă se inteţi şi mai tare. Cü- 
ruţaşul îşi virise căciula pe urechi, îşi strinsese sumanul la piept, 
îşi trăsese labele 'n mineci şi, chircit în şuşieţ, cu nasu 'n suman, 
abia mormăia la răstimpuri rare : 

— Hi, boalăăa... minca-te-ar lupii! 

Cocoţat în virful căruței, pe cărămidă, cu o basma legată 

urechi, Artemie sta sgriburit subt umbrelă şi nici nu se uita, 
prin sita ploii, la locurile de şes pustiu prin care treceau şi la 
drumeții rari pe care îi întimpinau în cale. 

— Da' ce cauţi pe la Gitiţa? Că nici nu te 'ntrebaiu,— 
zise omul intrun tirziu, fără să întoarcă capul. 

- Apăi... mă duc aşa în plimbare, moşule.., 

__ Ba că chiar e vreme de plimbare acum! Nu te-oiu fi 
ducind ca să rămii acolo popă? 

— Al cam ghicit. 

— Da' râu ai lovit-o... Hi, boalaaa! 

Artemie socoti că e mai bine să nu-l iscodească cu între- 
bări, ca să nu-şi strice cumva inima de pe-acum, şi tăcu. 

După vre-o patru ceasuri de drum, ajunseră, cu ajutorul 
lui Dumnezeu, acasă la chirigiu. 

N'ai putea să mă duci până la Gitiţa, moşule ? 

— Te-oiu duce... dacă mi-oiu mai da vre-un pol. 

Descărcă unchiaşul cărămida şi, după ce se mai incâlziră 
puţin în casă, pe cind caii îşi amăgeau foamea, plecară iar. 

Vintul se înteţise, picături de ploae amestecate cu spic de 
zăpadă inzhețată il izbeau pe Artemie în faţă. Chipurile, şoseaua 


IN CĂUTARBA UNEI PAROH 28 


bună, dar caii erau osteniți şi, după 
ae em ioui ora Sade pana a ur A 
tă rasa ieromon până la urmă tot 

pătrundă ploaia.  Artemie tremura. Vintul îi întorcea her 
dos, picioarele îl usturau de degerime. 

— Mai e mult, moşule? 

— Potrivit. 

— Urită vreme | 

ir rigere Hi boalăăă, că te ia dracu’ t 

ură un sat, trecură două, trecură trei, 

nea Gitiţa. Ingheţat şi ostenit de hurducătură 


-=_e e 


| atred æl 


— Tacätä şi Gitiţa !—zise cäruțaşul, cind intrară într' 
ee Biega le zar în iu Şi satul x şi oamenii sanchi lo Aid 
veru', a ă e T 
lea ară ogă el, arătind cu mina toată o casă lungă 
— Şi cine e boerul d'aici, moşule ? 
— Boerul e o cucoană văduvă, răspunse moşneagul, Da' 


unde men noi? 
E Seon nare cz: la epitrop... Uite colo nişte oameni,—hai 
In râspintie, dinaintea unei circiumi, stă a cîţiva 
oameni rele de frig şi mutind mereu pici e A AE 
— Bună ziua, oameni buni! ia mi 
e Moe —le zise Artemie, abia mișcind 
— Bună ziua !—răspunseră ei, cam mirați. 
— Rogu-vă, unde şade epitropul bisericii ? 
— sa SEa ai vre-un gind, părinte? 
., — Da, da, părintele potropopu' m'a tri i.. 
să intru undeva să mă jnokirese şi să set da ret prea 
şului, că A neg să se întoarcă până diseară acasă. 
— Vino cu mine, părinte, i î 
feciorul i p e, zise un ţăran, că eu sint chiar 
Jotirä la stinga pe-o ulicioară desfundată şi 
| i şi, după citeva 
ere se opriră la poarta epitropului. Artemie plati chiigiului şi 
in nd „os era a e generan bisericii, 
3 „m t A pey i i 
cătră r are casei, care le Ad: înainte te. aci E 
— Uite mamā, zise fiu-său, ăsta e popa de care spunea 
cocoana c'o să vie la noi... Eu zic să-l i 
face pere andi de casă. Pre 
„— Da' ce loane, maică, la tine nu era loc? Că 
focu numa'n polatră, că în odăile bune nu facem OR 06. haa 
lucrutile. i, în e sa tat” tu aci... se duse focului, pe linie încolo 
— o veni tata, o să stea i şi 
; nahar popa aici şi pe urmă... or 
asăzică nici vorbă nu era, după spusa topopului, 
casă gata pregătită pentru preot. Artemie nu rin nimic, he 


$ BELIOTECA 


UNIVEYSITAȚI 


204 AMMAŢA ROMIMEASCĂ 
în casă şi se aşeza ginditor lingă sobă. Nu trecu mult şi veni şi 
epitropul—un om ca de șaizeci de ani, bine legat la trup și gu- 


raliv tare., 

— jaca şi Dumitru, zise bătrina. 

— Bine-ai venit, părințele |! Ce bucurie o să he pe oameni 
cind s'o duce vestea. Da' cocoana ? tili, că mult a mai stăruit,— 
zicea că nu se lasă nici moartă... şi uite că te-a adus. Și părin- 
tele potropop, ce om cumsecade | Să mă crezi că nu i-am dus 

nimic, nici măcar un pui de găină... O săi vie cam greu, pân 
te-oib deprinde tu satul... ştii stinția ta, sint oameni de toată mina... 
pădure fără uscături nu se poate... O să-ţi facem rost de-o că- 
sută... o să-ţi stringem ceva bucate. Porumb nu s'a prea făcut, 
da' griu se mai găseşte... Două chile tot sadună.., L-a cam bä- 
tut piatra... Tii da' ce bucurie ! Eu, cînd auzii, o luai la tugă, dă 
era să cad dă zece ori în noroi... 

— Potropopul îmi spunea, nene Dumitre, ca aü şi tăcut 
rost de casă. 

D'aia să m'ai nici o griju. Case berechet. Ai gioată mare ? 

— Sint ir, nam nici preoteasă. 

— Aşaaa! Păi că chiar spunea părintele potropopu', da' 
uitasem: o să vă dau un călugăr d'ăia... Cu atit mai bine, o 0- 
dae ți-ajunge. Chiar de astă seară am să-ţi caut. Până dimi- 
neaţă oiu sta ja mine, Şi ce ţi-a venit să te faci călugăr ? 

- „Aşa a fost dela Dumnezeu. 

A doua zi, înainte de amiază, Artemie se duse la curtea 
boetească, să se înlăţişeze la cucoană. 

Era o femee înaltă şi uscățivă, trecută de cincizeci de ani, 
cu părul strins pe timple, cu ochi verzui şi cu o privire iscodi- 
tosis, cam aspră. Intrind în salon, călugărul se ploconi uşor în 

ta ei: 


Gitiţei. 
` jmi pare bine, părinte. răspunse cucoana intinzindu-i 
mina. Uite, chiar acum după masă o să-i scriu protopopuhui, să-i 
mulțumesc că te-a trimis. Poitim, ia loc. 

—— Mulţumesc. 

— Ai venit pe ploaia aia de eri? Ţi-o îi irig.. Marijo, ia 
mai pune vre-un lemn pe foc, Stäm rău cu lemnele, părinte. Le 
aducem tocmai de la vre-o două poşte depărtare şi le plătim 
scump. Am mare necaz cu lemnele din pricina slugilor... ştii, tre- 
bue sâ-i ţin de scurt... Cu ce-ai venit până n Gitiţa ? 

— Am venit intro căruţă şi mi-a fost frig al păcatelor | 

— Are să-ţi lie greu până te-i vedea aşezat. Invoeşte-le cu 
ei să-ţi dea bucate, cau făcut destule... Au să cirnească ci, aşa, 
ia 'nceput, da' la urmă trebue să-ţi dea câ n'au ce face, au ne- 
voe de popă... Il cunoşti pe părintele Mitropolitul ? 

— L-am văzut numai odată, cind venise la mânăstire. 

— Am auzit că e om cu carte, om tare 'nvăţat. 


Bună ziua! Eu sint cuviosul Artemie, nowi preot al 


IN CÂNTAREA UNEI PASONU 205 


— Păi dacă nu era, nu-l punea Mitropolit. 
PR- Sfinţia-ta, ce fel de seminar ai învăţat ? De cei cu opt 

— Nu... l-am învăţat numai p'ăl din mănăstire m carte 
ppan eger oe E măndstie. = SEET 

— Da, da, mi-am închipuit... „da i- 
Po a a m ipuit... Cam greu... da' nu face ni 

— poa appi rater a că am, cum să n'am, 

— Acum 0 să- uiască locuinţă, Să vorbeşti 
asta cu Dumitru Troancă, epitropul bisericii. Şi caută să A rez 
legi cu locuitorii... Le-a trebuit preot, se cade să-i poarte de 

jä.. Mi-a mers prost de tot anui ăsta... De cind mi-a murit 

rbatul, mai mult singură imi văd de moşie, N'am încredere în 
alţii, că sint hoţi... Toate slugile mă fură.” Uite, acuma aşi avea 
nevoe să stau vre-o două sâptămini la Bucureşti, şi tare mi-e 
teamă că în urma mea o să dea iama... Voiu încuia însă tot, ki- 
sindu-le grăunţe numai pentru păsări... după ce bineinţeles volu 
face încercare să văd cam cît mâninca fiecare... 

— Să nu faci treaba asta, cocoană, că-o să-ți moară pä- 


Soppi 

> e vorba pe furat, i din tai - 
A pe furat, au să fure şi din tainul li 

— Să crezi! E ingrozitor.. Şi unde pui că anul ästa mi- 
mers prost, am avut pagubă... Mi-a părut bine, părinte, şi chiar 
ră sa să scriu protopopului pentru a-i mulțumi. Marijo, ține 

-== E loc de sgircită!—se gindi Artemie, inainte de 
Da' trebue să scot dela ea măcar un braț d gri 
călzit, pănă mi-oi aduce lemne... eg fi +: 
„Sit Vaş ruga peatru vrun dric de pae, bată-lpă- 


— Vai, părinte, cu placere, cu multă plăcere... A - 
în piatra anul ăsta, dar pae s'or mai giai.. Arga inbi au. Srog 
unt ste prost cu ele, aşa că cele din şira începută sint pä- 
a apă până jos, iar şira cealaltă n'o încep incă, fiindei... 
e dp e mult pănă începi un lucru... Regret foarte mult... Du- 

ra asao, pema pe părintele... 

apă, u m i i 
teme ieșind săpare pi ara e boerilor norodului !", gindi Ar- 

ajunse la gazdă, la Dumitra Troanca 
ALA | $ am epitropul, Arte- 
mie ii povesti cu obidă, cum nici un braț de d 
ocne tea die ur rm t pae wa putut să 
„Nae nimic, păriațele,——i mingie Troancă, — 
Las că lace satul cum o fi mai bine. da ue rijim întăi gi'atăi 
de ca să ai unde sta. Uite, să ieşim chiar acuma casă 
vorbim cu oamenii... Cum iți place să fie casa ? 


206. __________ VIATA ROMINBASCĂ OO 


— Cum o fi, numai să nu fie gălăgie, că eu sint învăţat cu 
linişte, ca la mănăstire, 

La răspintie găsiră iar, ca de obicelu, vre-o douăzeci de 
„oameni, la care se mai adăogară incă vre-o zece, cînd văzură 
pe Artemie. 

Troancă le vorbi cu glas tare: 

— Uite, mă, incepu el, arătind pe ieromonah cu degetul, 
ăsta e popa pă care l-a aduscocoana. Cum l-om purta, aşa l-om 
avea. Acum d'ocamdată trebue să-i rostim o odae... 

Oamenii se uitară vnu! la altul, în tăcere. 

— Ar. bine peniru tata popa la moară, în odăile logotă- 
“tului, zise unul, că tot nu mai şade el acolo. 

— A, nu !—räspunde epitropul, popă nu-i place sgomot, vrea 
să aibă liniște ca la mănăstire. 

— Dacă e-aşa,—luă vorba altul—ar fi nimerit la Stana lu 
Gheorghe Bucă. 

— Acolo ar fi grozav de bine, încuviință Troancă, dar e 
văduvă de războiu... şi, de! Nu prea face... 

in cele din urmă ià ei cu cale să-l dea pe preot in 
gazdă la baba Sultana din capul satului. Odată hotărirea luată, 
ieromonahul cu epitropul şi cu încă alți doi, plecară la fața lo- 
cului. Pe babă o păsiră legată la cap şi văitindu-se, întrun pat, 
lingă sobă, : 

— Babo,—incepu vorba Dumitru Troancă—popa este acuma 
priot al nostru, ni l-a adus cotoana, şi-i trebue o odae unde 
să stea. Cum dumneata eşti singură şi ai casa destul de mare, 
o să faci bine să-l primeşti să stea aici. 

_— Vai de mine, Dumitrică, îl primesc, maică, it primesc, 
auz ? De ce să nu-l primesc! Că-i dau odaia dă-dila-deal, că e 
gătită cum a rămas dela biată fi-mea, Dumnezeu s'o erte... că 
ziceam că so mărit şi eu după un om cumsecade, şi să bag gi- 


cu ce-şi aburi soba, ori dacă o să-i trebuiască şi lui ceva de-ale 
mincârii, Dumitru Troancă era bucuros că-l urnise dela el din 
casă, ceilalţi erau mulţumiţi că, insfirgit, au şi ei preot în sat, iar 
proprietăreasa aştepta cel dintăiu prilej ca să le spună ţăranilor : 

— „Am stăruit de v'am adus preot, şi voi nu vreţi să-mi 
faceți cutare şi cutare lucru...” 

Pentru întăia oară în viaţa lui, Artemie simţi că i se răz- 
vrăteşte suíletul împotriva nemerniciei omeneşti. Fiind însă ho- 
țărit de astă dată să îndure orice, se potoli numaidecit și intră 
în vorbă cu bătrina, 

— Mi pare bine, babo, că am venit în casa dumitale? 


___ÎN CĂUTAREA UNEI PAROHII 27 


— Bine, pärințele, imi pare bine, cum să nu-mi pâră, că 
uc şi lăra niciun piculeţ dă ajutor, că aș f murit 
War fi lost o vecină să mai vie şi pă la mine, 
dea o mină dă ajutor, că uneori nu pot să mă dau nici 
să aprind şi eu focu’. Bine 'mi pare, părinţele, 
nu-mi pară, să mai am şi eu pă lingă mine o minu- 
ma că am auzit că priaţii dăla m l sint ca sol- 
singuri mincărică, îşi aduc apă... că, de, n'are cine 
ucă. Și am, părinţăle, mălai şi am, părinţăle, varză, —că 
creştin pomană dă mi-a băgat niţică să se acrească... 
Pie căm eram amindoi cit s'o ajange. Lemne nu prea 
ne sa dica neon e. că am, pärințele, pămint şi-l dau în 
şi aşa l—işi zise Artemie hotării, N'am trăit ni 
cu m am ucenicit eu destul până ce m'a tăcut E NA 
| lasindu-se în voia Domnului, aşeză umbrela întrun colţ 
işi puse rasa întrun cui, şi prinse a se face „om de casă“. A- 
duse apă dela putul de peste drum, aduse pae din grădina 
scoase cenuşa din amindouă sobele şi aprinse Esasi 4 
Apoi, puse apă în tingire şi făcu mămăligă. Ne mai fiind 
vreme şi de altă îierțură se impăcară amindoi cu varză acră” şi 
cu mămăligă caldă. Baba işi primi tainul fără să se dea jos din 
pat A na ei a cleiāi cu sgomot, pe cind călugărul se gindea 
amärit :-—Uite, cum ajunsei eu slug AȘ ; 
stea baba i i aju ugă la babă... în loc să mă slu- 
eara, Artemie iși fäcu pravila de vre i 
intuneric, liindcă în toată casa nu era nici a pese: ne la 
| Dimineaţa se sculă pănă în ziuă, dete foc la sobe îşi făcu 
iar pravila, aruncă porumb la cele trei găini şi un cocoș care 
ciriiau pe prispa casei, aduse apă, puse oala cu fasole ia foc şi 
miks, m ra ducă la Vadu-Tăiat, să se Intlinească cu popa 
Oaia. se d'acolo, care slujise păna acum sila biserica, din 
i — Să ai grijă, bätrino, să mai umpli oala cu fasole i 
intorc şi eu numaidecit, - zise el babei Sultana, ir te de a piect. 
i Dar nici n'apucă să iasă pe poartă, şi iacă și popa lon 
udose venea însoţit de cântăreții bisericii din Gitița, care, ca 
vămeni prevăzători ce erau, se leriseră pănă acum a da ochicu 
Artemie, tea Sta o să rămie lucrurile... 
i — Mă bucur din toată inima, cuvioase, c'ai —zi - 
rintele Tudose, după ce intră în casă şi pare artar. au 
mă bucur... că sint om trecut de şaizeci şi-mi venea destul de 
greu să văz de două parohii... 
Dar Artemie, ştia el bine acum ce fel de bucurie e asta. 
— Să nu te descurajezi că nu te-au primit mai bine, urmă 
ar e Au mai venit şi alţi popi p'aici, d'au văzut satul şi 
cap Da A da pm Mota ai o să a tnt act. 
încred cu una, cu două... ital saca ia 


iji 
in 


tik 


EPE 
IR 
EI Fae 


206 VIAȚA FOMINEASCĂ 


Şi după ce-l mai întrebă de pe la mănăstire şi-l slătui cum 


să se poarte cu enoriașii, părintele Tudose plecă, fă ind că 
va veni Duminică să-i dea în primire biserica şi parohiei. 
—— Să nu iei de bune toate ale popii „ şi să 


zice că-i pare bine că l-ai scăpat de Gitiţa |-—zise baba, vir- 
tul patului, cînd îl văzu plecat. Că cine e ăla în ziua de azi să 
zică: Doamne, ia-mi! A zisşie! aşa, că n'avea ce să mai zică... 
ppm olu vorbi cu păcat, că inima omului numai Dumnezeu 
o id 
Nu trecuse trei ceasuri dela plecarea lui popa Fon, cînd 
Artemie auzi svon de glasuri multe la poartă şi, uitindu-se pe 
un ochiu de geam, văzu cum ograda babei se umple de lume. 
Inainte de a eşi, Artemie trase cu urechea, că vorbeau des- 
tul de tare: 

Ce fel de popă, fără preuteasă? Unde sa mai pome- 
nit? Cum o să boteze el şi-o să cunune, dacă n'are drept? 

— Auzi dumneata, să păcălească un sat întreg! 


— D'aia nu prea avea el coraj să se înfigă, că se ştia cu 


mosca pă căciulă... 
— Da' ce-i, oameni buni? Ce s'a întimplat ?—întrebă călu- 


— Taică părinte, zise cam stingherit unul cu căciulă mare,— 
în sat se vorbeşte de sinţia-ta că n'ai fi popă daplin... şi noi am 
venit să te întrebăm, să vedem ce zici... 

— Da' ce-mi lipseşte, de nu sint popă deplin ?—întrebă Ar- 
temie. Că haine preoțești am, păr lung am, barbă am, de slujit 
ştiu să slujesc... şi sint şi duhovnic. Ce-mi mai trebue ? 

— Auz’ că n'ai preuteasă... 

— Preuteasă n'am, da' asta nu înseamnă că nu sint preot 
ca toţi preoţii. Că dacă n'aşi fi lost, nu m'ar fi trimis părintele 
Director la potropopu' cu hirtie aici. 

Oamenii se muiară numaidecit, ba unii dintre ei îşi plecară 

chiar ochii în pămint, rușinaţi. 
e  — Nu-l lăsați, mă, să vă tragă iar pă stoarăl—se auzi deo- 
dată un glas gros şi răguşit. Era glasul unui vlăjgan mare din 
grămadă, care se vede că-i purta pe ceilalţi de nas şi-i ațițase 
să-l gonească pe Artemie din Gitiţa.—Nu ne lăsăm noi så fim 
inşelaţi de orice călugăr de pe drumuri !-—urmă el. Nouă ne tre- 
bue popă cu prioteasă ! 

— V'o fi trebuind, tăiculiță... Să-l căutaţi şi să-l găsiţi cu 
preoteasă —că eu mă duc cu Dumnezeu de unde am venit! 

Cind Artemie, tulburat peste măsură, vru să intre în casă, 
un ţăran, care stătuse mai la o parte, se apropie de el şi-i şopti 
la ureche: 

— Părinte, dacă vrei să te insori, am eu o fată văduvă... 
Are două pogoane dă pâmint, o vacă, doi cai... şi v'o cinsprece 
oi rămase dela bărbat su, că are şi copii... 


ÎN CĂUTAREA UNEI PAROHII 209 


— Duceţi-va la Dumnezeu, bieste i 
vedeți voi popă... cînd m'oi însura eu! me atei gei aa 


Intrind pe poarta metocului, Artemie 
cată : fratele Averchie își A eo A ai 
a n verchie îşi încărca buclucurile într'o căruță, gata 
Z Ce e poa 
y aa 'o fi pirit cineva de pe-aici cu 
j ceva la pä- 
eren e prind S văz că mi-a trimis căruța mănăstirii, să mä 'n- 
— Vasăzică, ai isprăvit-o cu borşul ? 
— Dacă şi-a virit Dracu' doad t l ; i 
ȘI eu, = e vice cu parobiil pata e 
— Taman bine! Ne intoarcem amindoi | 
ne-a rînduit dela început Dumnezeu, că lumea pile rer au 


+ 
+ kd 


Şi astfel cei doi tovarăşi, pe care o toană iute şi tainici 
-| . ? ai 
soartei ii despărțise citäva vreme, sau găsit iarăşi SA cap sn şi 
au cpt iar viaţa i tihnită de mai înainte. i 
) emie ceteşie Vieţile Sfinților cu glas tare ca să ascult 
şi cer vi iară Averchie pregăteşte mincări bune din perlele 
e ra Artemie, ca să mănince amindoi. Artemie dă jumătate 
: n tainul lui de ţuică lui Averchie, iar Averchie—jumătate din 
ainul de vin, lui Artemie, Pe deasupra, Averchie i-a ertat da- 
toria lui Artemie de bani, pe care îi dăduse din ciştigul dela 
DOR egean şi cind, aducindu-şi aminte de scurta lor tre- 
ntre p a vita umească, rămin puţin pe ginduri, —apoi se uită 

— Şi zi aşa cu borşul, lrate Averchie! 

— Şi zi aşa cu parohia, părinte Artemie... 


Ieromonahul Damian Stănoiu 


Eterna revenire 


i ? i iciară* apă- 
ticolul d-lui Petre Marcu ; „Psihanaliza judic 
rut rimă din Octombre 1926 al „ Vieţii pireeac ar UNEA 
procurat o mare plăcere. Aceasta pentru simplul motiv că a 
a sezisat spiritul psihanalizei, fapt ce l-am descoperit pentru p 
iteratura rominească. i 
ia ir mda nu e o ştiinţă care se poate învăţa aşa de uşor 
teoretic. Fără aplicaţie practică, ea pare de multeori eee page 
cel puţin, nu poate convinge pe deplin. D. Marcu se ma 
incercat să o aplice şi de aceia a şi înțeles-o sau, pi pute e 
înțeles atit cit l-a interesat şi cit a putut expenmenta în e 
niul d-sale. SPIRE 
| ce mă ocup demult cu aceasta specia į 
ci i i opresc Saci unui simptom expus in articolul n 
Pitat şi care face parte, m me d-sa, din fenomenul „etern 
iri* a lui Platon şi Nietzsche. 1 
stari Mi a de imecsinian intim de producere al acelei ten- 
dinţi ce-l mină pe criminal să dea mereu tîrcoale locului i de a 
săvirşit o crimă; criminalul dei să zone de un im ai- 
i i dă, poate, seama de primejdie. 
i e kagan tic, deşi un tic frumos şi calmant. O m- 
mim aşa pentrucă gi cul se bazează pe e tendini sau a unei 
roducere, cel puţin „a unt 
situaţii vechi. Acelaşi lucru îl putem spune despre ideja fixă, ob- 


Sa Sa EVBANA REVENIRE 2 
sedantă, care nu e decit un tic ideatoriu. * Majoritatea psiho- 
nevrozelor se bazează pe fenomenul ungi reveniri parţiale, frag- 
mentare, deghizate, simbolice în legătură cu o traumă psihica 
(Freud) din trecut. 

Revenirea e un fenomen de apărare contra unei tensiuni 
psihic-aiective prea mari. Prin revenire descărcâm o parte din 
acea tensiune printr'o serie de şocuri descrescinde ; prin revenire 
ne desensibilizăm după cum ne desensibilizăm şi fațtä de toxine 
prin fenomenul obișnuinței, adică al adaptării. 

Dacă ne gindim acum la criminalii noştri, care simt nevoia 

să se reintoarcă la locul crimei, am putea spune că în sufletul 
lor se petrece acelaşi fenomen, adică încearcă să se obișnuiască 
cu fapta ce au săvirşit-o. Ei vor trece de-atitea ori pe la locul 
crimei pănă cind nu vor mai simţi nici un șoc, adică până cînd 
nu le va mai face nici o impresie, dovadă că au asimilat com- 
plect fapta. In acelaşi fel ne vindecam, de altfel, şi de o 
acută. Aceiaşi soartă o are și un spirit, o glumă bună: cind o 
auzim pentru prima oară ridem din suflet, a doua oară zimbim 
numai, iar a treia oară ne lasă cu totul reci. 
4 Dacă aceasta ar îi o explicaţie a „revenirii“, aceasta nu 
insemnează că procesele psihice sint așa de simple, cu alte cu- 
viote că am destrămat fenomenul până în cele mai mici amă- 
nunte. Nu, revenirea e un simptom şi, ca toate simptomele, re- 
prezintă şi ea un punct nodal unde se încrucişează mai multe cu- 
rente sufleteşti. 

Revenirea criminalului e şi o tendinţă de autodenunţare ; 
aci aflăm articulația acestui simptom cu un al doilea ce-l intil- 
nim la criminali: uitarea corpurilor delicte, cu tot sinpele rece 
ce-l păstrează ei, în aparenţă. Revenirea şi uitarea „cărţii de vi- 
zită”, cum se zice, fac parte din acelaşi complex. 

Criminalul stă subt influența a două instanțe psihice: una 
care ordonă crima, cealaltă care e contra ei. In momentul crimei: 
primează întăia instanță, care se şi relaxează odată cu satisfac- 
ţia. Din acest moment creşte a doua şi îşi cere şi aceasta satis- 
lacția, adică cere pedepsirea crimei. Aceasta o incearcă prin fap- 
tul că-l sileşte pe criminal să lase semne după care ar putea fi. 
recunoscut, pe de altă parte il mină în spre locul crimei caşicum 
ar vrea să spue: „eu sint!“ 

Cu alte cuvinte face impresia că „eul* criminalului se scin- 
dează în două „euri“ ? care se comporta fiecare după alte nor- 
me, după alte principii care se bat cap în cap. Un „eu* îl pune 
să săvirşească o crimă, celălalt îl denunță. 

Acest lucru nu e greu de ințeles, dacă ne dăm seama, că. 
in general, personalitatea noastră, a fiecăruia din noi, e compusă. 


| Vezi dr. C. Vlad şi dr. D. Em. Paulian: Fenomenul luf Schwarz- 
şi Meyer, nislagmusul, analogii psihice, Spitalul 1923. 

2 Vezi şi carlea mea: Jn domeniul inconștieniului (Psihoann- 
Hiză), Mart, 1926 


4 


212 VIAŢA ROMINEASCĂ 


din două euri şi anume din unul individual şi unul social. Acesta 
din urmă e echivalentggcu ceiace numim cuget sau conştiinţă. 
Această. conştiinţă lucrează în psihicul nostru ca forță străină, 
o forţă care reprezintă interesele societăţii şi nu pe cele indivi- 
duale. Conştiinţa lucrează ca o forţă străină individului pentruca 
într'adevăr e străină de el; ea e plantată în sufletul lui de că- 
trä societate prin primii ei reprezentanţi care sint în mod obiș- 
nuit, părinţii. 

Să ne oprim puţin asupra genezei acestei conştiinţe, a ace- 
stui „eu“ social din sufletul nostru. ' 

Individul de astăzi nu mai e singuratic ca pe vremea ca- 
vernelor. Individul de astăzi face parte integrală dintr'un orga- 
nism mai mare, care se numeşte societate. Nietzsche aştepta să 
apară „supraomu!“ ca verigă mai superioară în lanțul zoologic, 
supraomul, ca să-l moştenească pe „omul* de astăzi. Geniile în- 
clinau să se decreteze pe ei de astfel de supraoameni, — iluzie 
grandomană!* Supraomul există demult, încă de pe cind s'au 
pus bazele societăţii căci ea e „el". 

Societatea e un organism cu spaţii intercelulare foarte mari, 
celulele sint indivizii. Societatea s'ar putea numi „supraom”, sau 
mai bine poate: „metanthropos multiceilularis*, dacă e numai 
decit să-i dăm un nume zoologic. Indivizii de astăzi nu mai pot 
trăi si ici şi cine încearcă aşa ceva (criminalul şi nebu- 
nul) e eliminat din organismul social, adică tagocitat. 

Dacă celulele dintrun organism animal au ajuns, după a- 
tita timp de convietuire la o armonie, la un echilibru mai mult 
sau mai puţin stabil şi dacă interesele celulei nu se prea cioc- 
nese cu cele ale colectivităţii, adică ale organismului întreg—nu 
tot astfel se prezintă situaţia în organismul social, care e de 
dată relativ recentă şi unde ne aflăm încă în faza conflictelor 
dintre individ şi societate. Aceasta şi-a făurit o serie de legi, 
care caută să stavilească tendințele individuale şi, îndeosebi, pe 
cele ce izvorăsc din ceiace se cheamă „principiul plăcerii“ (Freud) 
după care ar vrea să trăiască individul. Codicele acestor legi, 
se numeşte morali. Această morală i se iniiltrează de mic co- ` 
pilului în suflet. Mereu aude „să nu facil“, „să nu guşti!”, „să 
nu iail", „nu e bine“, „nu e frumos* etc. etc... Dar nu numai 
prin audiție cl şi prin observaţie, căci, văzînd copilul că lucrul 
cutare nu se face sau că cine îl face, îl face numai pe furiș sau 
că e pedepsit, deduce și el că nu trebue să se facă. 

Această morală a societăţii, reprezentată la Inceput prin 
părinți, aceste voci ce le aude individul mereu, şi le asi- 
milează cu timpul şi începe să le audă răsunind în suflet caşicum 
ar hi ale sale proprii şi le numeşte cuget sau conştiinţă. Această 
conştiinţă, care reprezintă interesele sucietății e puntea ce-l leagă 


1 Vezi mni pe larg în carlea mea cllală, 
2 Nalura-nu prea obișnueșie să-și clădească „speţe* pe orga» 
nisme şubrede. ` 


ETERNA REVENIRE —  — 213 


pe individ de societate. Conştiinţa e artera prin care se face 
circulaţia comună, ea e sistemul nervos imaterial, ce ne leagă 
pe unii de alţii. Conştiința e un reprezentant, o ambasadă a! 


societăţii în individ, ea e glasul altuia, e o asistenţă străină ce 


ia parte la toate actele noastre. Conştiinţa e „eul social“ din noi. 

Din cele expuse, ni se pare destul de evident că eul so- 
cial nu e înăscut, ci e pe deplin un, produs al societăţii. Dacă 
am lua un copil născut din doi europeni şi l-am duce în Indii 
de exemplu ar ajunge şi el cu timpul să-şi simtă conştiinţa în- 


j 


cărcată dacă i s'ar întimpla să înghită un păr de vacă sacră. Se- 


zice că unii se simt aşa de nenorociţi de pe urma unei astfel 
de „crime* încit se lasă să fie fierți în ulei clocotit pentru a-şi 
ispâşi „păcatul“. Dar se întîmplă şi la noi la ţară să se imbol- 
năvească cineva numai pentruca „s'a infruptat* în post şi pe 
urmă zice că „nu i se arată“. Frica de păcat îi inhibă secrețiile 
pgastrointestinale astfel că, pentru ei, alimentele devin adevă- 


rate toxine. 


Dacă acest eu social nu-l moştenim prin naştere, aceasta 
inseamnă că nu e fatal ca o hidrocefalie şi deci că societatea 
ergy Sra cu părinţii) e nsabilă de eul social al unui indi- 
vid. Pe socoteala heredităţii nu-l putem pune decit pe celalalt 
„eu“ al individului, adică pe „eul individual“, care reprezintă 
toate tendințele primitive, imanente organismului viu. re- 
zintă de fapt aceleaşi tendinţi ce le intilnim şi la planta ce-şi res- 
firä frunzişul în ploae şi soare, complect nepăsătoare de soarta 
buruenilor ce se veştejesc în umbra ei. Pe acest eu nu-l întilnim 
in stare pură decit la copil—fără să mai vorbim, bine înțeles, 
de animal. Copilul î reprezintă pe primitivul caverelor cu ten- 
dinţi la o viaţă nestinjenită de nimic. Ca şi primitivul, copilul 
vrea să facă tot ce-i procură lui plăcere. El nu admite nici o 
piedecă în cale şi, dacă o întilneşte, reacționează cu furie şi duş- 
mănie şi tinde să se răzbune. Ne putind aceasta se descarcă 
rel puţin prin plins, aminind eventual resbunarea pe cînd va fi 
„mare“. 

Dupä aceste principii ale copilului, respectiv ale omului pri- 
mitiv, se orientează criminalul. Eul lui individual îl împinge să 
calce totul în picioare ce-i stă în drumul spre plăcere. Dar ori 
si cit de criminal ar fi el, cu alte cuvinte, orişicit de neinfrinat 
ar fi „eul“ lui individual, totuşi în sufletul lui sa plantat ceva 
și din morala societăţii, ceiace înseamnă că şi criminalul are un 
„eu“ social, o conştiinţă care, şi dacă nu e o ambasadă recu- 
noscută de cătră individ, ea funcţionează totuşi, cel puţin, ca nu 
spion care lucrează p furiş, fără ştirea individului. 

Acest spion li denunță, acesta îl face să uite „corpurile de- 
licțe* sau să se reîntoarcă la locul crimei. 


A 


+ 


214 VIAŢA  ROMINEASCĂ 


Dacă la inceput am că „revenirea“ e un fenomen de 
nt eg a ceara S pace afective prea mari, din par- 
tea a doua sa putut destul de bine observa, cred, că acea ten- 
iune se 
ta 


siun datorește „eului social“ care, deşi e mai puţin dezvol- 
t în sufletul criminalului, nu lipseşte insă niciodată cu desăvir- 
şire. Pe acest aliat al societăţii trebue să se bazeze judecătorul 
instructor psihanalist şi deci să inveţe a descifra şoaptele dis- 
crete; gesturile îurişe ce i le trimite eul social al criminalului. 


Dr. C. Vlad 


Bucureşti, 29 XI 926 
O cucerire deplină 


C S e SA In toate domeniile de cercetare a lumii rămîn probleme 
incă nedeplin cunoscute, chiar lăsind afară de cimpul preocupă- 
rilor marea problemă a naturii (esenței) materiei şi energiei, în 
care ştiinţa cedează pasul metafizicii, 

Dintre problemele asupra căror s'a îndreptat cu mai multă 
atenție cercetările invăţaţilor dela Newton incoace, acea asupra 
modului de transmitere a razelor de lumină dela isvorul lor (soare, 
fulger, foc, etc.) pănă la ochiul nostru, a fost limpezită, chiar a- 
cum un secol, de descoperiri uimitoare, 

Ipoteza lui Newton, că din corpul luminos pornesc părticele care 
ajung, de ia nervul oca nostru, a fost puan Ă din ştiinţă, 
prin dovezile experimentale care au sprijinit concep propagă- 
rii luminii prin pe eteriene. A rămas în discuţie numai natura 
mediului de propagare, numit eter şi asupra cărui se îndreapta 
şi astăzi cercetările fizicienilor. 

Descoperirile tot mai surprinzătoare făcute în domeniul e- 
lectricităţii şi magnetismului, au născut bănuiala că între aceste 
torţe şi natura prefacerilor care produc unde luminoase, sint în- 

lar acum 60 «le ani, marele fizician englez Maxwell (1831-— 
1879) a şi formulat o teorie pe baza căreia calculele l-au condus 
la concluzia că: lumina nu este decit o modalitate a undu- 
laţiilor electromagnetice. Adică: dintre nenumăratele unde 
care pornesc din tulburările descărcărilor electrice, cele de lumina 
mau altă caracteristică decit lungimi de undă între anumite li- 
mite. 

Intre valurile ce se produc în apa liniştită prin căderea u- 
Hei pietre, cele mai aproape de sguduirea produsă de piatra 
sint cele mai mari şi cu cit valurile sint mai departe de locui 
de origină, cu atit sint mai puţin înalte, maislabe, pănă se sting 
cu totul, intre un val şi celălalt e o diferență neînsemnată. scă- 


. 


216 VIAȚA ROMINBASCA 
: face nesimţite nu numai in inälțime ci şi în putere. 
Ea Dacă polare rege” numai pănă la o anumită putere (in- 
tensitate) valurile pot mişca un corp plutitor (de poa ey un 
butuc de lemn de zece kgr.) am spune că lemnul e sensibil nu- 
valuri. ; 
me Dia aurul enorm de valuri ce se propagă în eter, ochiul 
nostru e sensibil numai pentru un mic număr: aceste valuri ne 
dau impresiunea de lumină. Toate celelalte valuri, fie mai ìn- 
alte, fie mai slabe, lasă ochiul nesimțitor. El rămine orb ră 
cestor valuri eteriene, cum urechea rămine surdă la valuri aeri- 
ene mai mari sau mai mici decit anumite limite între care ner- 
i ici sînt impresionați. 
i gy ara ere lichide „să aeriene ori eteriene nu in- 
samnă o deplasare de molecule dela centru câtră periferie, pre- 
cum şerpuirea unei fringhii intinse pe care o lovim la mijloc, nu 
însamnă deplasare de părticele cinepă dela un capăt la 
altul al tringhiei. Moleculele mişcate oscilează ca nişte pen 
şi oscilația uneia atrage pe a celor vecine, numai că inceputu 
mişcării acestora are o intirziere. Un lemn ori un paiu prins de 
valurile produse de poze pietrei în apă mă este impins în lături, 
i se ridică şi se coboară în ace i 
5 "Acta lucru a întimplă Ja e : pasig n! paan 
i or ncete şi provocind unde mai mé ; - 
rose zonelor ie) ine de undă lichida distanța dintre cres- 
tele a două valuri vecine. Fizica are mijloace de a apina 
şi lungimea undelor aeriene şi eteriene. Socotind lungimea ar ră 
şi repegiunea propagării, se poate afla iuțeala oscilaţiilor. 
aceste măsurători, în care ingeniozitatea concepţiilor şi a mijloacelor 
de verificare e mai presus de orice închipuire, fizica a pus stäpinire 
pe întreg domeniul undulaţiilor eteriene, începind dela cele care 
au zeci şi sute de kilometri lungime, pănă la cele care aproape 
se pierd, neavind nici o milionime de milimetru. Nasi 
Mai jos voiu arata succesiunea descoperirilor şi proia 
prin care s'au putut mäsura lungimile de undä şi deci iuţelile 
oscilaţiilor, precum şi citeva din efectele, pănă acum constatate, 
ale acestor raze asupra corpurilor brute sau organizate, In a- 
ceastă expunere mă slujesc mai cu samă de prefața pe care pro- 
fesorul francez Ch. Fabry o tace traducerii lucrării lui Th. Ly- 
man despre Uitra-ulolet şi publicată în „Nouvelle collection sci- 
entifique“ de subt direcțiunea lui Emil Borel. i 
Afară de admiraţia pe care o deşteaptă cunoaşterea ci 
de superficială a concepțiilor ce au condus la aceste descoperiri, 
strădănuința pe care o pleiadă de cercetători au pus-o în ee 
plorarea acestui vast domeniu al întunericului, € încă o dovada 
cită pasiune nobilă pun apostolii adevărului obiectiv în aflarea 
legilor care cirmuesc Univ 


O CUCERIRE perima 217 


Pentru mai lesnicioasă înțelegere a celor ce urmează, să 
reamintesc ce înseamnă o octavă în vibraţiile sonore şi eteriene. 

Cind o lamă de oțel vibrează cu 16 oscilaţii pe secundă, 
urechea noastră e iritată de aerul pus în mişcare undulatorie şi 
avem impresia unui sunet foarte jos v). luţind vibraţiile, 
sunetul se întăreşte şi devine cu atit ascuţit (inalt), cu cit 
numărul vibraţiilor e mai mare şi imea undelor mai mică 
(valurile mai apropiete unul de altul). 32 de oscilaţii pe se- 
cundă se percepe un sunet în acord cu cel produs de cele 16 
vibrații. Intervalul de unde dintre 16 şi 32 e prima octavă. A 
doua octavă Incepe cu 32 şi se termină cu 64 vibrații pe se- 
cundă, a treia cu 64 şi sfirşeşte cu 128; a patra stirşeşte cu 256, 
a cincea cu 512 şi aşa mai departe. Deci o octavă cuprinde su- 
netele produse de un număr de undulaţii şi numărul îndoit al 
lor. (În muzică prima octavă e socotita dela 64 vibrații în sus). 
O undă din cele 16 pe secundă arc lungimea cam de 20 metri, 
iar una din cele 32 are lungimea pe jumătate, una de 64 lun- 
gimea un sfert de metru şi așa mai departe, adică pentru fiecare 
gamă numărul de vibrații se dublează, iar lungimea de undă se 
injumătățeşte. 

Era stabilit demult că lumina străbate spaţiul cu iuţeala 
te 300.000 km. pe secundă și că pasul (lungimea de undă) a 
mulțimii de vălurele a eterului e diferit. Undele mai mari tremură 
de mai puţine ori ca acele scurte, care trebue să facă mai mulţi 
paşi spre a se ţine la drum cu cele mai lungi. Aceşti paşi sint 
insă aşa de mici, că măsurătoarea cu milimetrul ar da cifre greu 
de cetit. De aceia fizicienii, caşi biologii pentru microbi, au în- 
trodus ca unitate de măsură micronul, adică miimea de milimetru. 

Cită vreme razele de lumină merg prin vidul interstelar ori 
prin aer, nici una din undele ce le constitue nu întirzie pe drum. 
Dacă facem însă ca lumina să treacă prin o prizmă de cristal, 
ori o picătură de apă, razele cu pasul mic sint abătute din drum 
şi lumina se desiace in mai multe făşioare, dind 7 culori diferite: 
culorile curcubeului sau spectrul solar. Razele cu lungimi de 
unde diferite, impresionează deosebit retina ochiului nostru. 

Fizicienii nu sau oprit la analizarea condiţiilor de produ- 
cere a spectrului, nici la numărătoarea lungimilor de undă şi a 
numărului de vibrații, ci au întins cercetările şi asupra proprie- 
tăţilor acestor diferite raze. Biologia a tras chiar numeroase in- 
văţăminte din folosirea aparatelor ce desiăşură spectrul solar, 
iar chimia a ajuns la un incomparabil mijloc de analiză a corpu- 
rilor nu numai de pe pămint ci şi din stele, 

Se stabilise între altele—ca să rămîn în cadrul articolului de 
aţă, —că cele mai lungi unde pe care le vede ochiul nostru, a- 
cele ce dau roşul cei mai întunecat, dela marginea spectrului, 
au 408 trilioane de vibrații, pe cind cele dela extremitatea cea- 
laltă, la limita violetului, au 760 trilioane vibrații. Unda ce ne 
dă impresia de rog are cel mult 0,0008 milimetri sau 0.8 mi- 


218 VIAŢA ROMIRPASCĂ 


croni, pe cind cea care termină violetul abia are 0.0004 mili- 
metri sau 0,4 microni. 

Folosind procedeul de a grupa undulațiile în game, am pu- 
za spune că ochiul nostru e impresionat de o gamă de vibrații 

eriene. 

Cercetările făcute în cimpul spectrului solar au recunoscut 
că sint şi unde mai lungi de 0,8 microni, adică dincoace de roş 
şi mai scurte ca 0,4 microni, adică dincolo de violet, Cu un ter- 
mometru sensibil, purtat prin fața spectrului solar, se constată o 
urcare a temperaturii dela violet cătră roş. Ba, ceiace este mai 
interesant, urcarea continuă și dincoace de roş, unde ochiul nu 
mai vede nimic. Dacă undele din ce în ce mai lungi ale spec- 
trului sporesc temperatura şi infraroşul continuă s'o sporească, 
este evident că sint in acest cîmp şi unde de lungimi mai mari. 
ce vin dela soare, dar nu impresionează ochiul. 

Cu placa fotografică se constată contrarul: roşul n'o impre- 
sionează. Sensibilitatea ei e cu atit mai mare cuci! ne apropiem 
rt violet şi ea rămine sensibilă şi dincolo de violet, în ultra- 
violet. 

Ştiinţa căpătase, în placa fotografică și termometru, instru- 
mente care vedeau în cîmpul pe care ochiul nu deosebea nimic. 
Până unde se întinde cimpul razelor in ambele părţi ale spec- 
trului solar, experiența a lost multă vreme neputincioasă a ne a- 
räta. Progresele treptate ale fizicei au tot întins măsurătoarea 
acestor raze obscure şi s'a aplicat procedeul grupării lor în game, 
cum se vede din tabloul de mai jos, luat după fizica lui |. Til- 
lieux (ed. 1925). Cum sa ajuns la constituirea acestui tablou, 
în care nu este nici un interval necunoscut fizicienilor, voiu a- 
răta succesiunea descoperirilor, după Ch. Fabry, pomenit mai sus. 


$ 
* + 


Pentru radiațiile infraroşii, sau folosit termometre tot mai 

sensibile şi mai ales aparate termoelectrice de milioane de ori 
mai sensibile decit epiderma noastră. In măsura perlecționärii a- 
cestor aparate, sau constatat unde pornite dela soare de 6 ori 
mai lungi ca undele ce dau lumina roşie, iar în spectrul obținut 
dela unele izvoare artificiale de lumină s'a ajunsla unde de 300 
microni, adică 3 unde pentru un milimetru. Radiațiile intraroşii 
se întind deci pe 8 octave, pe cînd cele luminoase nu împlinesc 
nici una. 
Această prelungire a cunoştinţelor în domeniul intraroşului 
n'a atins granitele, numai că trebuiau cercetate alte forte produ- 
cătoare de unde eterienc, decit acele pomis din corpuri lumi- 
noase şi anume în energia electrică. Impulsul a venit după ce 
Clerk Maxwell a stabilit legătura strinsă între fenomenele elec- 
tro-magnetice şi radiaţiile luminoase. « 

La 1888 Hertz (1858—1894) a reuşit si dea sarcinelor e- 


O CUCERIRE DEPLINĂ A 219 


= 


.nenanennnaaada cecene. 
anuntata igg" 
ps bai z338 E] Ša 


I p pt d Da Sag 


Š e e e aa... 


e 


b 

Q g a 2 

= = = E s 

a g pd 4 zi 

2 m E ns. n... . 8. =.. :9 © 

ze = = r E a E E T 
> 3 2 = i > 

2 $ Ssssz=s E £ 

= $ SS os SREznoaaşt 3 

E] mezi sT pe ja bal 

28 SRE Ke SR EE E Ge te i 
"e ZE Seitan? 
= F —" Po 
E] 

z 


Inexploral 


22 — 
a a = i] È 
ed È . e = a 
z 
E > E Žž 
> a = 
3 EA a 9 
3 3 o 
pi a s 
ca 


1.030.000 
4.070.000.0090 
534.000.000.000 


pe secundă 
40 | 1.100.000,000.000 


Diversele soiuri de unde electromagnetice 


Numărul vibrajlunilor 


LI i e 
a” "e "A 


II DI — 
smn uapa apun 
| : Metin Sa 


220 VIAȚA ROMINEASCĂ 


lectrice o mişcare altemativă şi să constate unde electrice a ca- 
ror lungime de val se cifra nu în microni, ci în centimetri şi 
metri. De aici a pornit telegrafia fără fir, care prin lucrările lui 
Branly şi aplicaţiile lui Marconi, a atins perfecţia şi utilitatea pe 
care i-o cunoaştem. d 

Paralel cu perfecționarea acestui nou mijloc de comunicare 
între oameni, aparatele producatoare de unde au aruncat, în me- 
diul cosmic eterian, valuri din ce în ce mai lungi: aşa că nu- 
mai citeva game rămin până la unda maximă 300.000 km. 
După rezultatele de pănă acum, problema se reduce numai la 
întărirea aparatelor emițătoare de unde. 

In domeniul undulațiilor infraroşii, fizica a atins cele mai 
neaşteptate rezultate. 

Amăsese mai misterios domeniul dintre cele mai scurte 
undulaţii electrice şi cele mai lungi ale iniraroşului. Prin proce- 
deurile folosite de telegrafia fără fir sa ajuns la unde electrice 
de 0,2 milimetri, pe cind cele mai scurte constatate în intraro- 
şul speciral aveau 0,3 mm.. 

In domeniul ultra-violetului cercetarile au fost mult mai 3- 
nevoioase din pricină că aceste radiații cu pas mic sint lesne o- 
prite în drum de corpurile prin care trec. Termometrul nu ne 
poate da decit rezultate neinsemnate, singurul auxiliar sensibil 
era placa fotogratică. Dar cu plăcile obișnuite, nădejdile puse în 
ajutorul fotografiei sau arătat minime, Pentru raze mai mici de 
0,35 microni şi placa fotogratică devine oarbă, deci trebuia pä- 
răsită, pentru că sticla absoarbe undulaţiile mai scurte. Din fe- 
ricire natura a pus la dispoziția cercetătorilor cvarțul, care ri- 
mine transparent şi la lungimi de undă mai mici de 0,35 mi- 
croni. Se ştie că razele ultra-violete folosite în tratamentul me- 
dical se capătă în lămpi electrice de cvarţ. 

Folosirea cvarțului pentru cercetarea razelor ultra-viulete 
venite dela soare n'a mers mai departe de lungimi de undă subt 
0,20 microni, din pricină că undele mai scurte pornite din soare 
sint absorbite de ozonul care se găseşte în atmosieră. Aceasta 
e pentru noi -un mare noroc, căci razele cu lungimi de unda 
scurte distrug vieţuitoarele. In schimb arcul! electric şi scinteile 
descărcărilor ni le oferă în cantități mari şi lesne de supus expe- 
rienţelor. i 

S'a ajuns pănă la 0,2 microni. adica o nouă octavă de unde 
a intrat în domeniul cunoştinţelor şi trebuinţelor noastre. De aici 
înainte parcă natura inventase toate greutăţile, pentru a ne as- 
cunde misterele. Plăcile fotografice refuzau orice serviciu, de- 
veniseră şi ele oarbe. Cristalii de cvarț îşi pierduse transparenţa; 
aerul însuşi e opac pentru asemenea unde. 

Nici în faţa acestor greutăţi, care păreau insurmaontabile 
chiar celor mai încercaţi fizicieni, omul de ştiinţă întreprinzător 
nu Sa oprit; insă la asaltul contra noului întuneric au rămas 
tare puțini luptători. Mai întăiu Schuman, apoi Lyman, de a cï- 


O CUCERIRE DEPLINA _.221 


ror nume râmin legate mari descoperiri in acest domeniu, au 
deschis lupta. Au recunoscut că lipsa de sensibilitate a pläcilor 
era datorită opacității gelatinei, care opreşte razele. Prepararea 
plăcilor fără gelatină a cerut multă muncă şi ingeniozitate. A 
doua greutate era să alt cristal de înlocuire a sticlei 
şi cvarțţului. După cercetări în care ingeniozitatea şi munca stä- 
ruitoare au depăşit orice închipuire s'au făcut clişee tară gelatina 
pe plăci de fluorină, Dar aceasta nu era de ajuns pentrucă şi 
aerul punea piedică undelor. Trebuia inlăturat şi el. Experien- 
jele urmau a fi făcute în vid. Schumann reuşi a împinge cer- 
cetările până la lungimi de undă de 0,12 microni, cam de 3 ori 
mai scurte ca cea mai scurtă undă vizibilă. 

„Altă greutate: de aici inainte şi fluorina refuză serviciul, 
devine opacă. Orice fel de prizme ori lentile devin inutilizabile. 
Singur vidul perfect, adică eterul aproape deplin neimpregnat cu 
a =v B roper a Pe rămine transparent pentru raze aşa de 
asr pe e prinzi, cum să le mâăsori lungimile de 

Ureutaţile de explorare sint aşa de mari că vreme de 20 
de ani nici un fizician n'a reuşit să le incovoae. Lyman, auto- 
rul lucrării pomenite despre Ultra-Violet, sa gindit să facă spec- 
a n anu în vid, fără prizme ori lentile. Avea în adevăr un mij- 
ioc: folosirea oglinzilor de metal. Compatriotul său Rowland 
descoperise un minunat mijloc de a separa radiaţiile după lun- 
gimea lor de undă. Acest mijloc intrece şi prizmele şi lentilele 
şi consistă în a face o reţea de spfrieturi paralele şi la aceiaşi 
depărtare pe oglinzi de metal. Lucru foarte simplu în principiu, 
dar în practică de o realizare foarte anevoioasă, pentrucă sgirie- 
bo, opery cuie ia de fine şi de dese că pe o suprafață 
c minii trebuiau trase 100.000, iar : i 
Ş inine peec lea depărtarea trebuia 

ua e rețea aşezată în vid Lyman a impins cîm 
descoperirilor pănă la lungimea de undă pr 0,05 pact Ca. 
zind domeniul cunoscutului cu incă o octavă, 
„In sfirşit fizicianul american Milikan, cu scintei ce ajungeau 


Domeniul neexplorat râminea insă imens, dacă ne gindim 


că în acest domeniu se găseau desigur şi razele desioak de 
ceste raze, care au ajuns toate curind 


Razele X se propaga in linie dreaptă, străbat prin corpuri 


222 VIAȚA ROMINEASCĂ 
O CUCERIRE DEPLINĂ 223 


opace, produc prefaceri în organisme, impresionează plăcile o 
t r, 


Tot arsenalul opticei: prizme, lentile, oglinzi, lame subțiri 
rețele, nimic nu zdruncina misterul acestor ciudate raze. O sie 
gură slăbiciune li se constatase : erau absorbite de deosebite sul 
stanțe. Această slăbiciune a dat impuls la numeroase cercetări 
Primele cercetări au ajuns la constatarea că razele X caşi ce 
luminoase şi ultra-violete nu sint omogene, ci cuprind o serie dë 
undulaţii simple, fiecare probabil cu anumite rietăți caracte 
ristice, dar care rămineau incă necunoscute. Deaceia practicieni 
s'au mulțumit a le clasa în raze moi (puţin străbătătoare şi dec 
absorbabile) şi raze dure (foarte pătrunzătoare). 

Ingeniozitatea unui fizician german Laue a adus in dome 
niul experienţelor şi aceste radiații ciudate. El a dovedit na 
undulatorie a acestor raze, care se găsesc în prelungirea scării 
ultra-violetului, avînd însă lungimi de undă aşa de mici că chiaf 
reţelele Rowland nu sint destul de fine pentru a le ține calea gi 
a le risipi, 

Natura s'a însărcinat însă a ne pune la dispoziţie un miji 
loc fin de cercetare. Dar, pentru a-l inţelege, e nevoe să des 


chidem o paranteză. 

Peta "i850 Bravais, fondatorul cristaiografiei, a formulat 4 pate e X de ultra-violetul extrem”. 
teorie a cristalizării. Pentru ase forma un cristal, zicea el, tre = piteiarsa sa început cu succes, golul e aproape impli- 
bue ca moleculele corpului să se aranjeze simetric în cele 3 daii €* azi sint explorate 15 octave dincolo de spectrul vi- 
recţii ale spaţiului.—-Această idee pecit de simplă pe-atit de g "_Astiel: dei 
nială, a condus cercetările cristalografilor și fizicienilor, contribuffik.je telegratiei fără rii aere razelor X până la imensele unde 
ind în largă măsură, şi ea, la confirmarea existenței moleculelor ikac sute de mi r, dela undele așa de mărunte că trebue să 
Deosebirea între un corp cristalizat şi altul amorf constă, prin ură? Mana la acele „Sano paşi pentru a străbate un milimetru, 
mare, în distribuţia simetrică a moleculelor în cel dintăiu şi disi ifiiatilor e continus Incing pămintul din ciţiva paşi, domeniul ra- 
tribuirea fără nici o regulă în cel de-al doilea. (S'a scrispe vrelfik le contem meia ihar din o simplă aruncàturä de ochi, 
muri în această revistă despre cristali lichizi...). răversează metalele. el rea şi frumuseţea. Razele gama care 

_ Distanța între moleculele simetric aranjate este, cum lewdfihu] omenesc, razele Svo mai grele, razele X care trec prin cor- 

se poate bănui, aşa de mică încit trebue citeva milioane de i ire pătură de materi a-violete pe care le opreşte cea mai sub- 
tervale pentru a ne da măsura unui milimetru. Ce rețea ma jenzaţiile vizuale pei ogari luminoase căror le datorăm toate 
minunată se putea închipui decit acea pe care natura ne-o pu are parte din et mecla răroşii prin care se face cea mai 
nea la dispoziţie ? electrice care încunj á (UE de, Cit eah corpuri, marile unde 

Oul lui Columb! Decit a trebuit ingeniozitatea unui L-au&Gflu mijloace de ore rc agrar până la antipozi, toate aceste, 
pentru a pune reţeaua la încercare pentru razele X, Și experiSăaşi lucru, fără altă ` sa A crea nu sint decit unul şi ace- 
enţele au verificat prevederile. butin mare a vibra Are d ecit iuțeala mai mult ori mai- 

Doua ciştiguri a realizat deodată ştiinţa. Teoria lui Brafăfbroprietăţi Poate afară de ura air uuPrinzâtoare varietate de 
vais primea o admirabilă şi definitivă. confirmare şi misterul radăfmplinit sarcina; nici o parte din deme e exploratorul şi-a 
zelor X era descoperit. O pleiadă de fizicieni din toate țările sai fnine de cunoscut. Din press =. re eg radiaţiilor nu mai ră- 
pus pe treabă. Din cercetările lor s'a stabilit nu numai lungimi Ulmi: nol Mi ai a ochiul nostru nu pe decit 
de undă a mănunchiului mare a acestor raze; dar „în acelaş . u sintem cu totul orbi, dar nici nu ne 
timp s'a găsit cel mai prețios mijloc de peaa a onen ma 
leculare şi aceste raze care medicii le utilizaseră de-atit r se 
-ori rara examinarea scheletului nostru şi a organelor noast solul CAA aoai aom e intre care e acea a constituției a- 
-arătau fizicienilor scheletul molecular şi chiar atomic al crista efinite şi aceste Cobiiatiici do condiții emit unde de perioade 
Wor“ (Ch. Fabry). au nădejde să se deslege şi miste- 


__ Cu razele X intrăm însă întrun domeniu, în măsură 
eiedpre cu micronul dădeau iarăşi cifre greu: da et S'a 
| admis o nouă unitate 4 
prop eD zece ce Reapera de măsură, adică ungströmul, 
| mai scurte unde ultra-violete studiate de Milik 
rasă 9 Saa lungimea undelor razelor X se epiodehil 
artă aceste unităţi pentru razele cele mai moi şi 0,05 
pentru razele cele mai tari, iar pentru a străbate un milimetru le 
oma DN) afine de paşi (vibrații). 
nt cum se vede din tablou şi raze mai scurte. Acest 
ati pa gama pe care le produc substanțele radio-active, k 
€ ormează şi ele o serie, care scapă şi piedicilor care 
le DOL pree roie cristaline. să 
minea însă un vast gol de cercetat; acel dintre 

ra ea de undă de 100 şi 2 angstromi, adică pe o intindere 
ară octave. Undele din acest domeniu erau prea mărunte pen- 
e e analiza „Cu rețeaua Rowland, prea mari pentru rețeaua 
c POL p Lee aperos, doe era foarte anevoioasă. 
X » e, Ci e tr rt, difi < 
iză, toate obstacolele par c2 s'au kaanak in seem aem: 


i îi mai mult ipo- 
ul constituției lor, pe care „nu-l intrevedem dec ipod 
telie, Chiar cele mai i verificate de un i 


loc ; toate asa pi ser 
irii. Risipind întunericul, punind adevărurile eterne) 
predate pp ar alungind din raporturile dintre oameni min 
ciuna prin deprinderea de a raționa riguros ştiinţific, ko 
dirjită a acestor eroi ai cercetării legilor naturii fac o eri k 
rală, față de care rar activitate omenească poate pre 
galitate. 


Necesitatea extensiunii profilaxiei 
tulburărilor mintale * 


De oarece ne ocupăm mai ales de profilaxia unor sturburări* 
mintale superficiale, datorite contagiunii şi dec! evitabile, iar nu de 
entităţile morbide, nu putem intreprinde alci ua studiu al formelor 
sau chiar numa! al cadrelor nosologice, pentru că aceasta ne-ar de- 
pärta fără prea mare folos de obiectul nostru. Dar avind a judeca 
forme uşoare care se prezintă cu aparența sănătăţii mintale, oare cum 
trebuesc a fi înțelese sănătatea și boala pentru a vedea dacă o dell- 
mitare intre ele este cu putinţă? In ce priveşte sănătatea in general, 
pentru Ciaude Bernard, normalu! ar fi o pură ficțiune a minţii, forma 
tipică ideală ; iar Littré defineşte sănătatea: exercițiul liber şi uşor 
ai funcțiilor, Schitzenberger și Hecht, Incepind a detini boala, spun 
că dacă corpurile vieţuitoare, şi în special organismul uman, ca cor- 
puri sint supuse legilor fizico-chimice, ca corpuri organizate ele sint 
supuse legilor biologiei. Pentru Taine („V. R*,, Iulie, 1925, pg. 125 
notă) sănâtatea mintală complectă nu există, căci toți Indivizii pre- 
zlută tulburări payhice; boala ar consista deci mal mult intr'o 
modificare cantitativă decit calitativă a fenomenelor stării de pre. 
insă sănătate. Pentru Ribot organismul psihic mai complex și mai 
instabil ca cel zic, permite greu fixarea unel norme. Psihologu! 
Dumas consideră turburările ca adevărate experiențe ale naturii con- 
sistind din variaţii în hyper-hypo—și para—sau exagerații, scăderi 
sau perversiuni ale funcțiilor normale, legindu-se pria tranziții lasen- 
sibile cu variațiile ușoare ale stârii normale. Toate aceste păreri 
fiind prea generale, prea vagi şi prea abstracte, bine înțeles că nu 
pot folosi vro-unel aplicaţii practice, După Orasset, pentru ca oma- 
ladie să se poată numi mintală, trebue să atingă funcțiile de asociaţie, 
de imaginație și de judecată subt forma lor complect conștientă şi 
complexă, adică să ile o maladiea psyhiamalul superior, Credem Inutil 
n continua sau a maltiplitica defiaițiile. 


„Viaţa Rominească“, lulie, 1925 


226 _ VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ori, complexul de ştiinţe ce formează medicina, urmărind un 
scop practic imediat (conservarea sănătăţii şi vindecarea boalelor) 
nu are prea mult de ciştigat din chestiile de: origină, de natură, sau 
de finalitate,—din contra. Vom constata numai că, şi in domeniul 
fenomenelor psihice ca totdeauna, nalura non faci sattus, aşa că este 
natura! ca şi intre stările aşa zise normale şi cele evident morbide 
să fie o gradaţie insensibilă de stări intermediare. Pe de altă parte 
vom arăta că lipsa une! sănătăţi somatice ideale pu ne impiedică pe 
cei mai mulţi atit a ne considera sănătoşi, sau cel puţin a înțelege a- 
proximativ sănătatea ca o stare de echilibru funcțional, care lngădue 
o activitate generală regulată și armoaloasă, cit şi de a aprecia des- 
tul de prompt şi de just starea de boală—cind ea devine apreciabilă 
pentru simţurile noastre; şi tot aşa necanoaşterea unui echilibru psi- 
hie Ideal nu ne impledică In practică să înțelegem aproximativ priu 
stare normală o stare psihică în care toate funcțiile sint echilibrate 
astfel incit permit şi produc o activitate ordonată. Şi cum nu pe pier- 
dem in general cumpătal cu prea multă uşurinţă ia constatarea ori- 
cărei turboräri somatice pentru a ne cousidera imediat realmente 
bolnavi şi incapabili de a săvirși activitatea  reclamată de obiceiu 
oamenilor sânătoşi—ba chlar ne mulțumim uşor cu un pseudo-echili- 
bru organic care e la mari depărtări de această integritate ideati, — 
tot așa echilibrul psihic ideal (neexistent probabil) no este condiția 
indispensabilă pentru destăşurarea unei vieți psihice ordonate şi rod- 
ice. lar turburarea acestul echilibru psihic, sau depărtarea manifestă 
de el, este apreciată destul de just in majoritatea cazurilor chiar de 
cătră profani, fără cunoaşterea vre-unei definiții sau regule precise. 
Este un fapt de observaţie curentă ca profanii să aprecieze dezechi. 
librol psihic puțin manifest ai unor indivizi cu totul sociabili, ba 
chiar bine dotați, despre care spun atit de expresiv că nu sint „tocmai! 
intregi“, deşi le recunosc calitățile ce ar poseda; lar abundența și 
varietatea expresiilor la toate limbile ce desemnează asemenea stăr! 
psihice dovedeşte o suficient de perspicace şi nuanțată apreciere 
pentru mnevolie practice curente, „Plecare înţelege ce insemnează 
boala şi totuşi mulți sint incurcaţi cind trebue să-i dea o definiție 
clară şi exactă, încercind o greutate analoagă cu acea a filozoluiui 
sau a fizicianului căruia 1 s'ar cere definiţia conştiinţei sau a tocului* 
(L, Hecht, Art. Maladie, Dechambre). Lipsa definițilior, care să sta- 
bilească precis limitele sănătății mintale, Insă n'a impiedicat de a se 
legltera lacă de mult în această materie cu multă perspicacitate şi 
discernămint, za 

Formele morbide cu turburări intinse care constitue alienaţia 
mintală, evidentă pentru profani chiar, siat ca totol incompatibile cu 
viaţa socială, lar situaţia lor este bine precizată din punctul de ve- 
dere al dreptului, al ştiinţei şi al umanităţii, „Principlile consacrate, 
tormălităţile prescrise, formulele adoptate de Codul Napoleon, forti- 
ficațe şi fecundate de cătră jurisprudenţă, pot il considerate, cu toate 
atacurile indrăzneţe, ca reprezentind din panctal de vedere civil 
şi crimiaa! o legistatară atit de apropiată de pertecţie pe cit este 
ca putinţă“ (M, Parchappe). De acum 50 ani, cind au fost scrise a- 
ceste rladari, asistența alienaţilor beneficiind de toate progresele şti- 
jaţei a fost şi este necontenit adaptată cerințelor ce se ivesc. lar In 
țară la nol, între altele s'a dat priutiplului admisiune! |lbere (a cărei 
însemnătate a fost înţeleasă de câtră alieniştii francezi, cu deosebire, 
de mai multe decenii) o mare extindere, așa că zilele şi ospiciile» 


` 


PROFILAXIA TULBURĂRII MINTALE 227 


de allenaţi tind a iua forma de spitale obişnuite, celace este de un 
nepreţuit folos; Inspirindu-se dela cunoscutul open door şi extinzin- 
du-l! la maximul permis de prudență, chiar regimul din interiorul spi- 
talelor de alicnaţi tinde la înlăturarea a tot ce dă impresia de claus- 
trație, detențiune şi cootenţiune, Pentru aprecierea drumului parcurs 
să ve amintim atitudinea societăţii față de psihopaţi in vremea sen- 
sibilităţii masselor pentru preocupările religioase: ardoarea paranoi- 
cilor, altruismul, gata la autosacriiiciu lspăgitor al melancoliciior 
auto-acuzatori, viziunile şi halucinaţiile histero-epileptice, condu- 
ceau fie la sfinţirea și divinizarea deliranţilor, fie la tortură și moar- 
tea lor perug sau inalt mod ca: „eretici, „posedaţi de demon“ etc. 

Dacă insă atitudinea societăţii față de aliepați s'a schimbat atita, 
ea nu diferă totuşi prea mult față de indivizii ale căror turburări psihice 
permit o viaţă liberă de societate. „Sensibilitatea masselor pentru 
preocupările religioase a scăzut puternic în ultimul secol. Viaţa po- 
iitică (care altădată reclama de preferință dezvoltarea puterii fizice 
sau materiale), i-a luat locul pentru că sa mutat în sfera luptelor 
spirituale și de acela a devenit cariera psihopaţilor nogtri* (Grotjahn). 
Dar psihopaţii nu se mărgiaesc nomal la artă, ştiinţă, invenţii teh- 
nice şi în toate mişcările reformatoare; şi cu toate că deseori ea 
reprezintă numai eforturi sterile — in care este descori atras şi 
mediul,—este incontestabil că indivizii cu anomalii psihice sint u- 
neori plonierii care prin strălucirea unilaterală a minților au deschis 
căile progresului in diferite domenii, Ori, acești psihopaţi utili au 
fost nesocotiți, neapreciați dacă au chiar prigoniţi, lar alții cu 
totul dăunători mediului, au fost încurajați, ajutaţi, respectaţi, ur- 
mai, adoraţi şi—chiar după săvirşirea unor dezastre lreparablle— 
vau avut ceva de suferit. Ba incă starea lor sefilod just apreciată, 
experiența n’a folosit şi deseori s'a reinceput curind, Reacţiunea so- 
cletăţii față de psihopaţi fiind oscilatoare, incoastantă, lipsită de ju- 
decată și nedreaptă „această instabiiltate, spune Grotjaha, va fi 
impledicată (numai) cind aceste chestii vor fi ma! des şi mal Inten- 
siv oblectul unei cercetări ştiinţifice la care ar participa medici, pe- 
dagogi, psihologi și sociologi cu un zel egal; rezultatele irebuesc 
răspindite in mediul populaţiei și astfel vom parveni apol cu timpul 
a trata cum trebue pe indivizii cu anomalii psihice; pe psilhopaţii do- 
taţi fenomenni îi vom pune imediat la locul cuvenit lor, lar pe cel 
răuiăcători asemenea“. Particolaritățile psihopaţilor sint datorite be- 
redităţii și transmisibile posterităţii — ceiace se înlătură deseori île 
in mod natural (impotenţă, perversiuni) fe in mod artiticial : izolare, 
celibat, măsuri preventive (sterilizarea preconizată in Germanie, le- 
giterată în Virginia din Statele-Unite, găsită nepractică in Anglia; 
şi chiar supresinnea legală a alienaților incurabili propusă în Ger- 
mania şi în Elveţia, de dr. Hauswirth, chiar ln parlament). Cum dezvol- 
tarea unilaterală este cu totul disproporționată uneori cu nedezvoltarea 
lor psihică generală, s'a putut face eronat o apropiere a geniului de 
nebunie (Lombroso şi şcoala sa) iuindu-se analogilie drept identități 
sigure, Şi alci există o gradaţie incontestabilă intre aceste două tx- 
treme, căci la unli idioţi cu aptlindini la desemn, muzică, mecanică, 
formidabil memorie pentru cuviaie şi cifre; la unii imbeciii (insă 
numai la cel congenital!) dotați pentru artă, mal ales muzică, mate- 
matică, etc., =se poate urmări transiţia treptat până la cel cu drept 
genial, extraordinar dotați unilateral. Dar firul se poate urmări şi 
înapol: ca şi bolnavi! mentali, omul genial sufere de instabilitate, 


= 


228 VIAŢA ROMINEASCĂ 


unilateralitate a voiaţii și sensibilităţii, reducerea judecății şi discer- 
nămintulu!; şi ambele categorii an preferință şi înclinare la pnradox 
(Grotjahn). Mulţi din e! 2u, pe lingă talente strălucite, şi cite o per- 
versiune utilă mediului: în locul egoismulul comun, ei pun pentru a- 
părarea ideilor lor un altruism impins pănă la autosacriliciu, Pen- 
tru Kretschmer, geniul din punct de vedere biologic, este o varietate 
rară şi extremă a spețel umane, care nu prezintă decit o uşoară sta- 
bilitate ; dar deficiențele biologice au implică o inferioritate socială 
şi el este conştient „demonul“ sau mania sa pe care o apreciază ca 
fermentu! ce dă naştere creaţiilor sale. Caracterele degenerative sfat 
probabil cauza unel relaxări a determinantelor hereditare; ele fac 
posibilă erupțiunea pasiunii sau a neliniştel Interioare şi constitue 
terenul de unde va putea țişni geniul creator dacă mediul il este fa- 
vorabi! în momentul primei lor manifestații. Elementul psihopatic ex- 
plică Inadaptabilitatea geniului la viața soclală.—Cum condițiile in 
care se produc aceşti indivizi excepționali nu sint cunoscute cu si- 
guranță, este cu totul indicat a se face cercetări sistematice, Căile 
urmate pănă acum pentru acest scop sint următoarele: 1) Pathologia 
(descrierea stării psihice a oamenilor însemnați) inaugurată de Moe- 
bius; 2) cercetarea medicală genealogică (Sommer, Welnberg, 
Crzellitzer); 3) Studiul parale! atit al asemănărilor cit şi al deosebi- 
rilor psihice ale oamenilor mari (Ostwald); 4) Observarea școlarilor 
distingi sau fenomenali de cătră pedagogi anume pregătiţi. : 

Cum am spus mai sus, Influența pslhopaților asupra mediului 
nu este nici de cum în raport cu utilitatea ce el pot prezenta şi a- 
ceasia impune măsurile profilactice cele mal luminate dar şi cele mai 
severe pentru a preveni influența tocmal a pslhopaților rău tăcători, 
Două căi ne stau la îndămină in urmărirea acestui rezultat: a) Cu- 
noaşterea, supravegherea şi împledecarea acţiuall rele a psihopaților 
şi b) intărirea rezistenţal, educarea spiritului critic şi micşorarea re- 
ceptivității mediului, 

a) Psihopaţii.—Am arătat în general diversitatea acţiunii psi- 
hopaților social! (alienaţii fiind asociati, lar cel excepționali, supra- 
sociali, după QGrotjahn) asupra mediului şi unele particularități ale 
lor. Nu vom insista asupra acestei chestii căci nu studiul lor psihi- 
atric ne interesează acum, cl situaţia lor in societate, Dat find că, 
chiar fără a poseda însușiri excepționale, ei pot desfăşura o activi- 
tate, deși modestă dar utilă societăţii cu condiţia de a-l! impiedica 
dela eventuale acțiuni nocive, psihopaţii sociali nu trebuesc tadepär- 
taţi ci folosiți orideciteori este cu putință. * Dar societatea are și 
datoria de a-şi cunoaşte foațe elementele säle pentru a nu fi expusă 
ia neplăcute surprize și mai ales are obligaţia de a se interesa d» 
echilibrul miatal şi psihic al celor pe care ti poate urma. O delicată 
chestie se ridică insă: a atingerii libertății individulul—cigtigată, și 
incă nu complect, cu atitea sacriticii,—ln strinsă legătură cu atinge- 


O acllune întinsă eli! profilaclică cil şi privind în special s- 
sislența psihopoților se destășoară mai ales în Franţa in timpul din 
urmă subl impulsul doclorului Toulouse; se procedează la anchete 
plit pentru deposlarea psihopaţilor în diverse cenire urbane, şcolare, 
rofesionale, elc., cil şi peniru a stabili condițiile de dezroliare și 
recvenin lurburărilor psihopalice şi a rescliilor antisociale pe care 
je provoacă, linzind a asigura profilaxia actelor anlisociele prin mlj- 
„oace ce sint pe cale de dezvollare. 


PROFILAXIA TULBURĂRII MINTALE 229 


tea principlulul sacru al secretului profesional. Ori, cind un individ 
prezintă turburări, cunoscute fntimpiätor poate, numai de medicul ce 
i-a examinat (şi un examen psihic bine condus poate obține precizii 
de o nuanțare subtilă), turburări ce-l pot face grav dăunător s0- 
ctetăţii, şi el refuză a fi internat sau a se depărta de situația care-l 
poate permite vre-un act nociv, deși logica și obligaţia de cetățean 
cer medicului ca el să-l denunțe, legea Îl oprește. Interesul unul 
slogur individ trebue să treacă deti chlar inaintea interesului fotre- 
gli societăţi, poate?! Dacă Vallon susține această teză, Egide Fa- 
vreau, Toulouse afirmă cu energie că atit în interesul bolnavulal cit 
şi al societăţii, alienistul nu numa! că poate, dar chiar frebue să vi- 
oieze secretul profesional ; şi însuşi Valion de altfel, „ar fi bucuros 
ca legea să permită medicului să semnaleze, nu unul particular sau 
administrații, ci autorității judiciare pe un alienat, care ar expune 
societatea la mari pericole”. Dar chlar echilibrul psihic al unui indi- 
vid „normal“ poate fl stricat, turburat cu mare ușurință. „Veţi afla 
cit de puţin lucru trebue pentru a face ca cea mal frumoasă inteli- 
genţi să creeze cel mal absurd delir. Un atom de otravă, un intilnit 
mic şoc traumatic o emoție şi admirabila mecanică este deviată, 
Un grăunte de nisip în bășica lui Cromwell ar fi schimbat fața lumii; 
trebue mal puţin ca atita pentru a schimba faţa lumii gindirii: va- 
nitatea vanităţilore (Levy-Valensi, Les délires). Este deci evident că 
interesul cel mare al societății este de a nu fi surprinsă de efectele 
incomensurabile ale unor asemenea dezastroase schimbări, ci de a le 
cunoaşte cit mai curind posibil, dacă nu le poate totdeauna prevedea. 
Cu toată această legitimă necesitate, sar părea totuși că aici trebue 
să se oprească forțamente orice acţiune protilactică în situaţia ac- 
tuală ; însă nu este aşa.—Statele-Unite ale Americei sint incontesta- 
bil, mal mult ca oricare alt stat, lu gradul cel mal mare geloase de 
libertatea individuală, pentru că prețuesc pe oricare individ ca pe o 
valoare, o forță sau o energie potențială ilimitată. — Căci datorită u- 
nel libertăți individuale reale, nu fictivă, aici condiţională, cum şi 
unel lipse totale de prejudecăţi nefaste care să impiedice, ca alurea, 
absoluta libertate a orleatării şi judecății individuale sau colective 
după imprejurări,—acolo realmente jocul cu desăvirşire llber al tre- 
cerii unul individ deia o stare umilă, materială şi socială, la una to- 
floritoare, de frunte, pănă la acela de conducător al statului chiar, 
este un fenomen normal şi banal. Deşi această concepție atrage ob- 
Wgaţia celul mai intins respect față de oricare individ, acest stat s'a 
gindit totuși că oarecare garanţii şi controi al societăţii, fără vre-o stin- 
jenlre inutilă, nu dăunează nimănui, cl din contra pot aduce mari fo- 
loasa tuturor. Inspirindu-se poate dela metoda adoptată de unele com- 
panii de asigurare engleze, puternica Asociaţie medicală americană 
duce o campanie activă pentru examenul medical periodic obligator 
a! persoanelor zise sănătoase. Succesul acestei ide] este crescind— 
căci multe compaali de asigurare l-au adoptat. şi alte instituţii se pre- 
gătesc a le Imita—și cu toată rezistența medicilor practiciani, care 
văd in aceasta O... amenințare a intereselor lor, victoria complecti 
conasistind în transformarea ideli fn dispoziție legală, pare a îl apro- 
piată. In Austria, dr. Reiss a propus de asemenea printr'un raport 
examenul periodic obligator, urmărind mal ales interesele economice, 
care nr putea astlel căpăta o mare fabunătăţire, Prin astfel de mă- 
suri Socletatea poate surprinde trecerea dela „sănătatea mintală la 


230 VIAŢA ROMINEASCĂ 


boală și pentru a înțelege și mal bine valoarea imensă a unel ase- 
menea informaţii, vom amiati că in timpul din urmă unii străluciți 
conducători ai unor mari state civilizate au fost brusc loviți da grave 
psihoze în plin exercițiu al marel lor lasărcinări. Ce grave conflicte, 
declaraţii de războne sau complicaţii internaționale, lreparabile ar fi 
putut fi provocate cu cea mai mare ușurință, dacă boala gl-ar fi tăcut 
o apariția mal puțin brutală şi ar fi râmas numai citva timp necu- 
noscută | Dacă dezastre de o astfel de mare intindere amenință din 
fericire rar societățile, cazuri analoage de o relativ mal mică, dar 
nu de o neglijabilă importanță sint mult mai dese şi ciți nu cunoaş- 
tem indivizi cu situații pline de răspundere, atinşi de boală pe neag- 
teptate sau chiar în mod insidios, putind periclita Interesele societă- 
ţii, sau numa! al unul mare număr de contemporani sau concetățeni ? 
Fiecare putem găsi uşor numeroase exemple mărunte care afirmă în 
mod izbitor afirmaţia noastră dovedind neajunsurile unei atare ne. 
sigurante. 

Mediul. Dacă sursa eventuală a unei suggestii rele este dese- 
or] Individul psihopat sau momentan rătăcit, io situația actuală nu 
putem urmări nici chiar căutarea lul metodică pentru a-l descoperi 
inalate de a deveni nociv, necum limitarea directă a acţiuali lni a- 
supra mediului. Insă mediul în schimb nu este Impedecat nici chiar 
la situația actuală prin absolut nimic, de a rezista lofiuențelor rele 
sau de a avea o atitudine permanent călăuzită de simțul critic. Care 
sint cauzele pentru care mediul nu a avut și nu are această atitudine 
luminată, ci este atit de infiuențabii și lipsit de judecată proprie? 
lată ceiace vom căuta să arătăm în cele ce urmează, 

Tendinţa indivizilor ja formarea de grupuri este un fenomen bl- 
ologic răspindit, Incepind de la organismele cale mal inferioare; lar 
idela de societate impliciad solidaritate şi reciprocitate, cu instinctul 
social este reprezentată subt 4 forme principale, după Ribot: 1), So- 
cletăţile pentru nutriție (ex. polipii hydrarii); 2). Socletăţi pentru re- 
producție ; 3). Societăţi gregare instabile deter»: iaate de atracția reci- 
procă a indivizilor, independent de sex (animale pelagice, omizi 
procesionare, lăcuste, pasări, lupi, malmuţe, etc.—observate de Dar- 
win); 4). Socletăţi stabila (furnicile și albinele). lastinctul social și 
dezvoltarea organizaţie! nu merg totdeauna paripassu, cum se vede:— 
lar pentru formaţia societăţilor umane, instiuctul social! ar fl fost călăuzit 
de: Mediul fizic şi geografic (Ratzel); gregarismul sau pecorismul şi 
interesul speței (Ammon); simbioza sau solidaritatea organică (Izou- 
let); conștiința speţei (Giddings); facultatea de adaptație (Spencer); 
numărul, deasitatea şi mobilitatea populaţiei (Bougit); sinergia soci- 
alá (Mazel; rasa (Gobinean); imitaţia (Tarde); contractul social (Rou- 
sseau). — Cohesiunea societăților umane odată formate ar fI datorită 
tie cooperaţiei (Spencer); He suggestie! (Tarde, Brugeliles); fie afecti- 
vităţii (Sigbele, Le Bon); inducției reciproce a emoţiilor (Me, Dou- 
gall); instiactuiul gregar (Trotter); lui „libido* (Freud). 

Toţi cercetătorii insă admit că sutietul colectiv se deosebește 
de ce! Individual, care nu este numa! suma elementelor ce-l compun, 
ci este un adevărat produs de sinteză (Durkheim) avind caractere 
cu totul nouă. lar intreaga bogăție intelectuală și psihică pe care o 
poate poseda sau acumula un iudivid nu se manilestă totdeauna liber, 
ție din cauza constringerii sociale ce ni se Impune imperios (Durkheim) 
subt forma tendiuţelor, părerilor, credințelor, obiceiurilor, datiallor 


PROPILAXIA TULBURARI MINTALE 231 


etc, grupului căruia aparținem ; fie din cauza spiritului gregar (Trot- 
ter), fie datorită altor cauze, lar mulțimile ocazionale, fie datorită 
inducției reciproce a emoţiilor (Me. Dougall); fie datorită efiuviilor pe 
care le degnjează sau altor cauze (G. Le Bon), etc., ajung la o lIn- 
bibiţie a funcţiei lor intelectuale şi exagerarea afectivității (Sighele), 
la o stare asemănătoare cu fascinația unul hipnotizat; această stare 
este caracterizată, după Le Bon, prin: Impulsivitate, mobilitate, Iri- 
tabilitate, suggestibilitite, scăderea nivelului intelectual şi a simțulei 
critic, exagerarea afectivității, etc.. Datorită aceste! stări psihice gru- 
puriie, cum se poate demonstra cu exemple curente, comit deseori 
acte pa care Indivizii ce le compun nu numa! că nu le-ar comite sin- 
guri, ba chlar le-ar dezaproba, dar nici nu-și explică ce i-a determi- 
nat să participe la executarea lor. Raporturile reciproce dintre sufle- 
tal individului și cel al colectivități căruia aparține compus (sintetic, 
cum am mal spus, ce nu e numai simpla însumare a sufletelor Indi- 
Vizilor ce-l compun, el prezintă proprietăți, criterii şi cerinţe cu totul 
nouă) sint foarte variate şi multiple: puncte de contact, contradicții, 
conilicte, etc. .—inainte de a vedea aceste raporturi, vom aminti că 
după vali sociolog! evoluția colectivităţilor ar fi datorită unui deter- 
minism evolutiv fatal și oarecum ciclic și legile de evoluție ce el 
deduc in această privință in mod sintetic, se bazează pe studiul pur 
descriptiv al fenomenelor sociale; individul, conducător sau condus, 
ar juca numai un rol pasiv. După alți sociologi însă, care se bazează 
pe o analiză explicativă, fenomenele sociale sint datorite acțiunii şi 
inițiativei individuale (legi de cauzație) care, izvorind din creerii de 
geniu, obscuri sau celebri „și multiplicată, formează curentele ce cons- 
titue progresul, artmonizind raporturile oamenilor, dezvoltind comuni- 
tatea gindurilor şi colaborarea storțărilor lore (Tarde). Alți sociologi, 
in tine, recunoscind rolul incontestabil al individulni, admit totuşi şi 
concepția metafizică a evoluției potrivit căreia” factorul ideologic şi 
teleologic se impun ca o necesitate vitală, nu morală. Raporturile 
dintre individ și colectivitate, atit de necesare de cunoscut, cum reese 
din cele ce preced, iasă nu se produc in gentral în afara individului, 
ci chiar in ei. După Durkheim, în fiecare dintre noi există o ființă 
individuală (toate stările mintale raportindu-se numa! la noi laşine 
şi la evenimentele vieţii noastre personale) şi 2) o fiinţă socială (un 
sistem de idei, sentimente și obiceluri care exprimă în noi, nu per- 
sonalltatea noastră, ci grupul căruia aparținem, adică credințele re- 
ligioase, credinţele şi practicile morale, tradiţiile naţionale sau pro- 
teslonale, opiniile colective de tot felul). Aceste două porțiuni au ra- 
porturi reciproce variabile după indivizi: porţiunea din sufletul iadi- 
vidual degajată de Iniluența socială, variază ca intindere dela un in- 
divid ia altul, Această dependență insă rareori e apreciată de individ, 
chiar ia privința iwi însuşi. Majoritatea indivizilor, cum spune Nietz- 
che, cu tot pretinsul lor egoism. nu fac in tot cursul vieţii nimic pen- 
tru ego-ul lor, ci pentru fantoma acestui ego: acela format în cre- 

erul anturajulul lor despre acest ego, inalate de a li se fi comuni- 

cat lor; deci el trăesc Intr'un nor de opinii impersonale, apreclaţii 

fictive şi intimplătoare care crește şi trăieşte aproape independent de 

oamenii pe care îl înconjoară; această formație abstractă, fictiva 

nu corespunde tormaţiei reale, bineinţeles, aşa că judecind omul cum 

este realmente, iar nu cum este socotit după date fataimente ireale 

şi neexacte, insemnează a produce asupra mulțimii efectul la ceva 


232 VIAŢA ROMINEASCĂ y 
CD ——————— DI 

ordinar și nesocotit. Această situație este una dia cauzele prin- 
aa a coalictelor dintre conștiința individuali (cind este conşti- 
entă de adevărata el valoare şi structură) și conștiința colectivă (a 
dică suma noțiunilor fictive şi arbitrare asupra aceleiaşi conștiințe 
individuale); este vepotrivirea fatală dintre aspectul subiectiv, inte- 
rior pe de o parte şi aspectul obiectiv exterior, cu totul diferit al a- 
celeiaşi conștiințe Individuale, Binetuţeles că socletatea, pentru regu- 
lata el funcționare, are nevoe nu numai de simplificarea și impuţina- 
rea criteriilor de apreciere a factorilor el constitutivi, ci chlar de 
unitormizarea aprecierilor sale, neţinind samă de diferențele indivi- 
duale care i-ar complica şi chlar incurca socotelile. Datorită acestel 
cauze, producătoare de conflicte între conştiinţa individuală şi cea 
colectivă, cum şi altora, determinismul soclologic nu poate rămine 
prea independent de determinismul psihologic individual. Insă de o- 
bicelu sufletul gregar al colectivităţii tonăbuşeşte veleltăţile de di- 
țerențiare şi încurajează, ba chiar reclamă imperios, în toate telarile, 
atitudinile pasive (celace poate fi util în faptele care cer sinergie, 
insă este cu totul dăunător în tot celace nu interesează direct mè- 
canismul colectiv sau nu este indispensabil); lar in urmărirea exclu- 
sivă a scopurilor sale, colectivitatea ajunge la contraziceri evidente: 
celace interzice individului pentru scopurile exclusive ale acestuia, 
îi cere imperios pentru scopurile societăţii. Călcarea cuvintului 
sau angajamentului, delațiunea, trădarea, jaful, cruzimea, și thiar 
crima, de exemplu nu mal sint reprobablie cind folosesc colectivități, 
ci din contra, căci tac dovada supunerii şi a spiritului de solidaritate; 
ele, cind nu sint forma! tacurajate sau chiar recompensate, trec neob- 
servate datorită tocmai scăderii nivelului intelectual și moră! a! orl- 
cărei grupări faţă de acela izolat al indivizilor ce-l compun, De a- 
ceja individul numai degajindu-se de influențele gregare (de care nu 
sint scutite nici grupările formate din indivizi de un nivel superior), 
adică numai izolindu-se, poate da ceva fructuos—după credioța mül- 
tor mari cugetători: Descartes, Schopenhauer, Ibsen, etc,. Diferența 
fundamentală dintre moralitatea grupului și acela a individului se re- 
zumă în doctrina lui Machiaveli: Individul trebue să sacrifice totul 
pentru virtute: statul trebue să sacrifice totul, pentru virtutea, pen- 
tru salvarea sa: salvarea societăţii este legea supremă.—Așa dar 
spiritul de solidaritate ne apare in fond ca amoral (căci este cu total 
lipsit de scrupule şi nu se sfieṣte a fi ocazional grav inconsecvent, 
cinic, sau lsg şi criminal) și anti-individualisi— avind ca armă opinia 
publică, a! cărul fond este gregarismul— și faptul că substitue egois- 
mului unuia egoismul mal multora, nu-i schimbă valoarea morală, Pe 
dealtă parte fiind datorit unel stări de semiconştiință, implicind un 
oarecare grad de lnbibiţie și de automatism intelectual şi psihic, nu 
aro nici vre-o valoare psihologică mai mare. E! nu denotă nici vre-un 
sentiment social dezvoltat căci se întlineşte intr'un grad foarte pro- 
punjat uaeori, chiar ia formațiile gregare instabile, care nu sint o 
expresie inaltă a lastinctulul social (vezi mal sus): pelicanii reuniți 
spre a vina lncercuesc victima ; lupii şi cînli sălbatici, vinind to bande, 
se ajută reciproc; maimuțele ridică împteună lucruri grele şi salvează 
companioni! aflați în pericol riscindu-şi viața, etc.. Spiritul de soli- 
daritate nu iubeşte pe indiferenți sau scrupuloşi pentrucă nu sprijină, 
nu ajută apucăturile lui cu totul arbitrare şi tiranice (tirania anonimă 
şi iresponzabilă ajutată şi condiționată de servilitate laşă, care-l for- 


PROPILAXIA TUL BURĂRII MINTALE 233 


mează suportul principal); şi nici pe cel cu spirit critic, pentrucă-l 
pot chiar dăuna prin scoaterea In evidenţă a părților lul slabe şi a 
cootrazicerilor, incurajind şi înlesnind emanciparea sufletească a in- 
dividulul şi putind duce chiar la desființarea gregarismulul—in ge- 
neral conservator, retrograd, Imobil şi rezisteat și deacela comod 
pentru cel psihicește slabi, pentrucă îi scutegte de stforțările şi ris- 
curile necesare iniţiativelor ladividuale, Ori, elementul fecund în viaţa 
societăților nu este pasivitatea, spune cu dreptate Palante, supunerea 
gregară principlului social, ci este din contra reacţiunea şi uneori 
rezistența ; lupta este cunoscută demult ca mama oricărul bine: 
xosuos năvuvutirra. Suprimarea luptei ou duce numal la decăderea 
morală finală ; protecționismul —care după Novicow, ar produce de- 
căderea economică fundamentală a societăților care-l! adoptă—dato- 
rește probabil acest efect desființării treptate a iniţiativei individuale 
şi a luptei, în domeniul economic, care duce fatal şi la atrofia spiri- 
tului de invenţie. Spiritul de solidaritate poate da insă rezultate bune 
cind nu acaparează intreaga viaţă psihică şi au aserveşie complect 
individul, ci îşi mărginește Influenţa numa! la un singur domeniu; 
aşa ar ti Trades Unions engleze, care se limitează exclusiv numai 
ia chestilie economice. a 

Fixitatea, imobilitatea și tendințele conservatoare sint uneori 
siagura cale de apărare a societăţilor în contra disoluţiei, căci miso- 
neismul ajutat de tiranle poate singur să mal conserve tot ce devine 
anahronlc ; spiritul critic din contra este termentul dizolvant sigur in 
asemenea cazuri, aşa că Inlăturarea lui arbitrară prin lozinci de felul 
lul: „crede şi nu cerceta“, pe deoparte, şi creşterea spiritului de 
corp, castă, etc, implicind un exclusivism și o intoleranță feroce 
pentru orice este in afară de organizaţia respectivă, pe dealtă parte, 
stat condiţii vitale capitale intr'o astfel de disperată luptă pentru 
conservare. Tirania gregară a grupului este cu atit mai implacabila, 
putiad merge până la ferocitate, cu cit grupul este de o natură sau 
de o organizaţie mal interioară: să încercăm numai a rezista tendin- 
telor întrunite sau opiniei uoni grup ocazlonal—de exemplu intr'o a- 
glomeraţie de stradă—și vom avea confirmarea neintirziată şi poate 
chiar... dureroasă a acestei afirmaţii. Cum spune Mazel, în consoliul 
municipal al unui mic orășel intoleranța sectară, dugmănoasă, ura, tl- 
ranla şi nedreptatea față de minorităţi nu întlicesc nici una din fri- 
nele la care este supus uo pariament: răspunderea guvernului, acti- 
unea diplomatică, presa; de aceia este cu mult preferabil să suporţi 
puterea vagă a unul (important) parlament indepărtat decit ps aceia 
precisă şi prezentă a unui (mic) coasiliu municipal, 


Sfirşitul In numărul ctitor Dr, Grigore |. Odobescu 


Etnic şi estetic 


E o constatare de multeori verificată de istorie şi de viaţa, 
aceia că numai insuficiențele devin probleme. Nimeni nu se 
preocupă de ceiace are, ci de ceiace îi lipseşte. Fericirea nu in- 
tereseazā decit pe nenorocit, iar bogăţia pe sărac. Nu scriu 50- 
ciologie şi politică filozofică decit aceia care nu fac politică mili- 
tantă. Criticul A. Thibaudet, observa de curind, cu multă drep- 
tate că literatura politică a Franţei vine astăzi mai ales din dreap- 
ta, opoziționistă de multă vreme, fiindcă stinga găsindu-se la putere, 
guvernind mereu, preocupată de acţiune, nare timp şi nici per- 
spectivă pentru scris. M-me du gazde fiind ret sri ce 
crede despre dragoste, se zice că a răspuns: » 3 
parle aar ehi ie le lai. Şi e. probabil că romanele de voluptate 
sint scrise de asceţi, i 

E mai mult decit suspecta preocuparea de estetică pură, 
intro anumită parte a literaturii şi criticii noastre, Niciodată 
Franţa şi Italia care au produs atita artă mau filozofat atit asu- 
pra frumosului ca la noi. E caracteristic poate şi faptulcă 
în Franţa nu există încă un manual complect de Estetică. In 
schimb în Germania lucrările şi tratatele asupra ştiinţei frumosu- 
lui se țin lanț, tocmai fiindcă această calitate lipsind în viaţă, se 
refugiază în speculaţiune. Preocuparea unor literați dela noi de 
a stabili un frumos autonom, ferit de orice amestec impur, de- 
vine aproape o obsesie, E un caz psiho interesant aceasta 
estetomanie. Ea presupune în orice caz o lipsă naturală de dis- 
tincţiune. Maniere şi savoir vivre nu învaţă decit burghezul. Mr. 
Jourdain, ajuns tare bogat, se instruia în distincţiune cu nu ştiu 
ciți profesori deodată. Ideia fixă a Pirenea a poma mm 
drept diagnoză pentru un moment Oric pentru 
pătâră socială. Deviaţiunea rominească a fenomenului nu e in- 
teresantă însă decit fiindcă reaminteşte problema, care trebue 
discutată în sine. 


— Ñ megsem 235 


Cetitorii işi amintesc despre ce e vorba. S'a spus aici de 
mai multe ori că există o strinsă legătură între calitatea artei şi 
gradul de specific naţional pe care-l prezintă acesta. Fireşte nu 
sa spus niciodată că artistul poate fi artist dacă n'are talent. 

Aceasta e o condiţie subințeleasă, naturală, după cum ca 
să fii om se cere să fii numai decit mamifer. Intrebarea e alta: 
care e rolul şi care e gradul de potențare artistică a coeficien- 
tului etnic în producția artistică. Puriştii au strigat că e vorba de 
o ra erezie de o regretabila confuziune între etnic şi estetic. 
Cite idei falşe nu se bucură de o bună reputaţie numai fiindcă 
sint îmbracate într'o formulă comodă care e prinsă uşor de pu- 
blic ? Etnic şi estetic a părut o îmbinare fericită şi problema s'a 
rezolvit, nu-i aşa? Aceşti critici consideră esteticul ca o sub- 
stanțä. Ea trebue izolată, ferită de orice atingere. E aproape un 
cult, o consacrare religioasă a unui principiu. In faza totemică, 
anumite obiecte sint considerate de cătră primitivi „tabu“. Ele nu 
pot îi atinse cu nimic, fiindcă işi pierd insuşirea lor de a fi ima- 
culate. Printrun proces de teribilă simplificare în gindire, esteti- 
cul a ajuns la o situaţie analoagă. Fervenţa religioasă a artişti- 
lor i-a creiat un nou cult. 


= 
b A 


Conduita estetică este o invenţie culturală foarte recentă. 
Prea na a ea ar putea fi fixată pe la jumătatea secolului 
trecut, Flaubert a fost marele preot al ordinului. In „Corespon- 
dența* sa se găsesc numeroase consideraţii, în care se arată că arta 
e o funcţiune unică, care se poate satisface complect pe ea in- 
săşi, Ea n'are nimic a face cu religia, cu morala, cu ideologia, 
cu filozofia; nu depinde de mediu, nici de momentul istoric, nici 
de opiniile şi credinţele oamenilor. Ea se prezintă ca o compor- 
tare specială, disociată cu totul de orice fel de alt aspect al vie- 
ţii sociale. In această primă fază a atitudinii estetice, arta tre- 
huia ferită, mai ales de amestecul cu morala. Oamenii care 
susțineau atitudinea estetică, revoluționari de stinga, spirite cura- 
joase şi libere, voiau descătuşarea definitivă de ipocrizia clerului 
şi a religiei, 

Este in această epocă un eroism al sincerităţii care e tot 
un fel de morală şi care sa opus moralei tradiţionale. Realismul 
lotogratic satisfăcea relativ (absolut e imposibil!) această tendinţă 
câtră pasivitate, prin care artistul putea răminea oarecum indife- 
rent, nu avea nevoe să ia „atitudini“ în faţa subiectului. S'a cre- 
iat atunci doctrina „artei pentru artă“. O. e a fost populari- 
zatorul ei pentru marele public. ana e 

O a doua fază a tendinţii de autonomie a artei nu mai e 
realizată de literatură, ci de plastică. Cătră sfîrşitul secolului tre- 
cut, din reacțiune contra academismului care nu se putea dis- 
pensa de a trata mereu în compoziții subiecte mari, cu semnifi- 


236 VIAŢA ROMINEASCĂ 


istorică, religioasă şi patriotică, sa ajuns la arta färä „su- 
ae, adică cu un subiect extrem de simplu, adesea o simplă 
schemă care trebue mai degrabă ghicită. Incetul cu încetul, „su- 
biectul*, adică conținutul imaginativ, sufletesc a fost desființat 
cu totul. Cubismul, expresionismul, futurismul se bazează pur şi 

u numai pe senzaţia pură. Arta nu mai „reprezintă ce-a 
Ceiace se cere è doar o prezentare cit mai exactă a legilor ti- 
zice de vizualitate, arta devine un complex de linii şi planuri, de 
pete de culoare, tinzind cel mult la un efect decorativ. Conţi- 
nutul, adică drepturile imaginaţiei şi sentimentului, sint înlăturae) 
în favoarea senzaţiei, singurul element psihologic admis de arte 
nouă. Mai mult decit atit: senzaţia nu trebue com ectata cu i- 
magini memoriale ori cu afecte aşa cum se întîmplă în mod e 
tural în actul de percepție. Orice încălcare a interiorului sufle- 
tesc asupra senzaţiei e interzisă. Pictura lui Cezanne dovedeşte 
tocmai aceasta. Atitudinea sufletească n'are ce căuta intro artă 
de curată mecanică. Amestecul şi contrastul de culori se agita 
explica fizic, la fel îmbinarea de linii şi planuri. Nu e nevoe de 
nimic sufletesc pentru aceasta. Arta își ciştigă astfel o autonomie 
complectă. Ea poate fi despărţiţă de complexul sufletesc din pna 
face parte, poate fi diferențiată ca o funcțiune aparte, o su 

ă unică şi ind entä. 
oa Free rd me prag a vedea e bazat pe un exces de abs- 
tracție. G. Simmel are perfectä dreptate cind spune că teoria ar- 
tei pentru artă e rezultată dintr'un raționalism exagerat, ia e re- 
zultatul unui rigorism estetic foarte asemănător cu rigorismul mo- 
ral al lui Kant. După cum acesta separa valoarea morală de res- 
tul vieţii sociale, făcînd dintr'insa o valoare în sine, concepția E 
tei autonome se închide întrun turn de fildeş departe de pre 
vieţii *. Dacă adincim însă mai bine lucrurile, aceste consideraţi 
pur abstracte ne apar complect gratuite. Arta nu poate fi sepa- 
rată de restul personalităţii. Sufletul nostru nu e un : reget, ka 
o unitate. După cum orice organism formează o individualitate 
biologică, în care fiecare parte e solidară cu totul, în care păr- 
tile componente sint interdependente, tot aşa o: anizația pence 
psihică are o structură dată, cu o anumită tonalitate. Funcţiunile 
părților nu pot fi izolate de solidaritatea lor cu viaţa întregului. 
Arta nu e un fel de cancer, un grup autonom de celule care se 
dezvoltă arbitrar şi anarhic în dauna totului din care ea 
numai o parte. Personalitatea umană e un întreg armonios în 
care fiecare funcţiune depinde de cealaltă. „Perfecționarea unei 
producţiuni parţiale. cu preţul închircirii omului întreg are SĂ mec 
mită limită, căci înălțimea unei astfel de producţiuni nu va îi po- 
sibilă decit cu înălțarea simultană a într existenţe sufleteşti. 
Aici trebue formulat raportul între totalitatea vieţii şi înălțarea 
ei la anumite valori, A 


* O. Simmel, Zur Philosophie der Kunst, p. 85—86. 


pny 
+ 


ETNIC ŞI ESTETIC 


— 


Cine se ee ge, să fie numai Aur di de sri vea 
ori religios... a va ajunge te la un morală, 
dar în nici un caz la cel mai pomană „vor E a 
zibil cu intelectualitatea : producţiunile omului care e numai in- 
teligent, oricît de tor s'ar părea aceasta, rămîn, chiar ca 
producţiuni intelectuale în urma acelora care isvorăsc dintro 
argă 1-a Cine este numai deștept, nu este complect 

eştepi. 

Acela care consideră tehnica ca un scop în sine, oricit de 
dotat ar fi, nu poate fi desăvirşit artist. Şi faptele istorice—după 
cum remarcă acelaşi Simmel—, confirmă aceste constatări. Toţi 
artiştii în adevăr mari au fost mai mult decit artişti. „Chiar la 
aceia la care întreaga energie vitală era concentrată în artă, ast- 
fel încît restul omului ajungea invizibil, cum e cazul lui Rembrandt, 
totuşi simţim în dosul operei de artă o intensitate şi o compre- 
hensiune enormă a vieţii intregii personalităţi“. Arta nu e decit 
un mijloc de exprimare a personalităţii. Aceasta din urmă e re- 
alitatea întreagă a omului, iar cealaltă numai instrumentul ei de 
comunicare. 

Dovada cea mai clară că individualitatea sufletească for- 
mează un tot, e că orice tulburare intr'una din funcțiunile sulle- 
teşti, orice dezagregare morală ori intelectuală, aduce cu dinsa, 
imediat şi descompunerea artei care e solidară cu restul. Orice 
mişcare centritugală, care strică cohesiunea, strică artei ca şi ce- 
lorialte atitudini sufleteşti. 

Dar dacă opera de arta, privită ca fenomen individual e 
dependentă de o anumită personalitate de care nu poate fi di- 
sociată, tot așa arta ca fenomen colectiv nu poate fi separată de 
celelalte funcțiuni ale grupului. O societate, in speţi o naţiune, 
fiindcă acestea sint societăţile fireşti in care trăim, are o anu- 
mită structură sufletească. Ea e colorata individual de anumite 
caractere, de anumite tonalități. O societate se deiineşte prin 
grupul de valori în care crede şi care constituesc idealul său cul- 
tural. Intrun anumit moment nu poate exista decit un singur tip 
de structură culturală în care intră ca atribute anumite valori es- 
tetice, religioase, morale, toate periect solidare între ele. Diltehy, 
care a introdus noţiunea de structură culturală, a aratat că a- 
ceasta duce fatal la o anumită tipologie. Există tipuri de cultură 
in care arta e una din manifestări. Dar caracteristica structurii 
culturale e unitatea şi interdependența desăvirşită. O artă e, ori 
cum, expresia unei anumite culturi: schimbaţi valorile morale, 
religioase, sociale chiar, ale unui gen de civilizaţie, arta se schimbă 
şi ea imediat. E foarte indreptăţită astfel atitudinea esteţilor ger- 
mani ca Utitz ori Dessoir, care după Hegel, consideră activita- 
tea artistică ca în funcţie de înt moment cultural. 

e a procedat la fel cind a deosebit cele două carac- 


” Ibid., p. 82. 


238 VIAŢA ROMINEASCĂ 
De — 


tere ale tragediei elene: apolinicul şi dionisia Bi e agree 
e o unitate vie, cu un stil propriu. Și nimeni, Arte me să 
dui lui Nietzsche o adincă senzibilitate şi reia pen 
Modernii au dus mai departe aceste constată. papa 
yo prea re cool e yne pp ia Abt sistemele 
i ele ei $ 
ag repara ori de artă o comunitate tipică, un acelaşi eri 
flet, un acelaşi spirit ar dir i san gg ae ru 
Această concepţie e fără ială justificată. hipan za 
i i mai detailat tru ce. Deocamdată, pen prepa 
pamer a praata sä Teținem atit, că arta nu rege opena 
de complexul general al vieții din care face parte, mo 
terdependentă de celelalte funcțiuni, că ceiace îi dă raţi mă 
a fi E dictat de specfficitatea întregului din care face parte. 


+ 
+ E 


i ale Esteticei moderne 
Una din cele mai spinoase probleme ale 
e aceia a stilului. In ce constă şi ceiace determină nr ra 
pect caracteristic şi ireductibile oa PPS tru unii 
de spus în starea i 1 ; 
stilul e rezultatul, at pier riza vă rime wi» neporomdat: E 
tre intenţie şi realizare se interpun A 
i esta e rebel, are anumi 
lui din care produce opera artistul, Ac A ee bre per 
legi, şi intenţia primară e deviată puţin. up N 
Pentru alţii „stilul e omul* (Buffon), pen ro apă 
i i alții determinat de subi 
ric şi social, pentru alții, în fine, el e A dp meseriei 
i etc. Cu mult mai cuminte procedează r Freie A 
epic bemesi în noțiunea de stil toate aceste V-am ragi gara 
sebeşte un stil al mul careia orga ad pe ar: nora bca 
tească, un stil al influenței prin rar ari darea 
ri de artă, un altul al materia 9 
unt pl eră în fine ultimul condiţionat de natura conți 
| i biectului tratat. * i i 
jg me miop bronzul, cuvintul, sunetul ori culoarea ps 
fiecare alte legi de i pir i pe de sora A maini $ Zori par z > 
i temei artistice, roman la po , 
e conice cere anumite condițiuni de tratare. Pers 
ceiace e însă fundamental într'un stil e exprimarea neant an ză 
structuri sufleteşti. Buffon a simţit-o eri him ee păzea 
Prin particularitatea sufletească a artistului tre r ! pa caen 
însă, nu numai felul organizaţiei sale naturale, dar şi 


N . Psychologie der Künste (Der riff des 
21) Pij oe ekg peeraa N P P orgilshedsn Psychologie, t Il, p. 195 
— 196. 


ETNIC ŞI ESTETIC 239 


sa, adică convingerile sale ga sp viaţă şi lume. In această ati- 
ul special de reacțiune al artistu- 
lemelor culturale. 

Cu siguranţă însă că stilurile individuale au ceva comun în- 
tre ele intro societate dată şi întrun moment dat. Există între 
ele o armonie prestabilită, un acord de vederi şi procedee care 
constituesc la un loc, un stil mai general, stilul epocii şi stilul 
național. Dacă stilurile ar fi strict individuale, n'ar fi fost nosi- 
bile toate şcolile naționale de pictură, de literatură ori de __ $ 
tură, care caracterizează dela un capăt la celălalt istoria artei, 
adică istoria stilurilor. Toată lumea ştie că a existat o şcoală 
flamandă, una venețiană, alta olandeză, spaniolă, ombriană, că 
a existat un rococo francez şi unul german. Goticul, el însuşi, 
uniformizat pretutindeni prin tendinţa universalistă a catolicismu- 
lui, s'a diferențiat țări, fiecare din naţiuni aducînd contribu- 
ţia originalității sale la stilul catedralelor. Să com re cineva 
domul din Milan cu catedrala din Chartres sau din trassburg şi 
va vedea deosebirea. 

Deosebirile de stil naţional sint deosebiri de procedee, de 
tehnică artistică. Veneţianul întrebuinţează culoarea vie, strălu- 
cită, bogată în tonuri auxiliare, linie amplă şi moale. El dove- 
deşte senzualitate şi epicurism. Gindiţi-vă acum la pinzele lui 
Greco, cu expresia lor halucinatorie, cu culoarea lor temă, cu 
extazul lor pasionat, Două concepții de artă, două tehnici, două 
stiluri, Deosebirea de procedeu inseamnă însă, cind privim mai 
deaproape, deosebiri de structură fiziologică, senzorială. Ochiul e 
diferit construit după popoare şi un autor german, Hagen Oskar, 
a avut dreptate să-şi intituleze opera sa „Deutches Sehen“, vi- 
zualitatea germană. Există desigur un ochiu, o vedere germană, 
după cum există una italiană şi una spaniolă. Ochiul se adap- 
tează diferit la variate condiţii de lumină şi culoare. El se for- 
mează după mediul plastic, modificindu-şi funcțiunea după ca- 
racterul spaţiului la care trebue să se acomodeze. 

W'oifilin a arătat luminos cum vizualitatea evoluiază în func- 
ție de timp şi de specific național. Ritmul, succesiunea intre li- 
near şi pictural, intre plan şi adinc, tectonic şi atectonic, unitar 
şi multiplu, clar şi confuz, care constituesc după el categoriile e- 
senţiale ale oricărei plastici, se altemează şi sint selectate după 
o motivaţie psihologică culturală, determinată de sufletul popo- 
rului care le adoptă,* Dificultatea în care se zbate plastica ger- 
mană Încă pănă azi, e datorită imposibilității de a găsi o formă 
națională, proprie, specifică, valorilor picturale care au invadat 
Germania după renaștere, Germania nu şi-a putut asimila încă 
printr'un stil naţional renaşterea italiană. Ea caută şi incearcă 
mereu. De aici dezorientarea, şi adesea lipsa de originalitate a 
artei germane.** Legătura între o anumită fiziologie a vizualită- 


* H. Wölfflin, Kunst gescòichliche grund begritie. Das Problem 
der Sillleniwickiung, 1921, 


+ Worringer, Form probleme der Oolik, 1922, Asupra teoriei lui 
Worringer onnaliză pătrunzălorre în T, Vianu, Dualismul artei, Buc., 1926. 


240 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i E —— 


i videnţiat-o şi mai 
i sufletul culturilor şi al popoarelor, a e a 
Vine O. Spengler, cînd a susținut că există o rage: ee 
tre felul culturii şi modul de a concepe şi trata spa ar PRESĂ 
Dar dacă aceste constatări sint valabile pone mee Ta 
tr ea gt ea aţi și AE Mentra literatură, artă 
i A mal m . CEJ 
er raoi x sulletului decit a simţurilor. Pentrucă mega orgi 
orice e fiziologic, sint mai fixate întrun tip eng parcă dp 
uţin variabile, mai puţin individualizate. Ceiace E m anii. 
ar! aproape de influenţele culturii şi ale sufle za ar icon 
Un ideal nu poate modifica aşa uşor o impresie op ne eeni 
tică, dar el poate devia o credință, o judecată ori Tae E 
Dacă nu se poate concepe picturä ori atent lg age 
nal, cu atit mai mult nu se poate concepe ra! m Spre Ma 
astiel de stil. Ceiace e probat pentru plastică e cu a 
E gaerha călătorie a unui filozof“, ratia sr 
care a văzut o bună parte din naţiunile peaa ai za să 
rile lot artistice, aj „ca şi Nietzsche la condus Ce să 
por e o unitate de | Ca să epi un stil de 


etnică. Şi 
ea mai bună diagnoză pentru psihologia sa a 
arce stilul unei arte nu poate fi priceput fără adincirea menta 


' trebue 
i i francez. Nu s'ar putea pricepe cum 
ere n poporul dacă nu s'ar tălmăci Aj după e 
sa exprimat în arhitectura catedralelor. Dacă în 


iri A reprezintä cel mai 
ritul unui popor, numele omului care 
e ii ceasul Ha cel mai decisiv, ne vine pe buze. Beetho 
ven ne aminteşte Germania, Shakespeare A pri 
chel Angelo Italia, Cervantes Spania, Rubens | prese raid 
pindim la Franţa ezităm. aer n'a ştiut să-şi stăpineasc 

i „Lui V. Hugo îi lipseşte 
mai depinde La Fontaine, Molière, Rabelais, acan amar 
mistică care eroizează suiletul uman, care tisa pre i se rap 
intr'un singur om puterile vieții din acel moment şi 


* H. Wölfflin, Das Erklären von Kunsiwerken, p. 24. | 


ETNIC ŞI ESTETIC __ 241 


ochii noştri orientarea şi destinul lumii. Ei bine, catedrala go- 
tică are tot ce iubim in Hugo şi Michelet, tot ceiace găsim in 
Rabelais şi Moliere, dar ea ridică prin turnurile şi bolțile sale po- 
porul francez la un așa entuziasm liric, că îi oferă presentimen- 
tele supreme pe care artiştii noştri nu le-au atins niciodată: 
Eroul francez e catedrala”.* Alţii au mers şi mai departe. 
Au găsit raporturi foarte strinse nu numai între caracterul na- 
tional şi stil, dar între rasă şi stil. Rasa de Nord, cea Vest-eu- 
ropeană, cea Ost-europeană, cea dinarică, cea asiatică ar pre- 
zenta aceleaşi legi de stil în ce priveşte mersul şi vorbitul oa- 
menilor, atitudinea corporală, felul culorii în pictură, forma li- 
niei, debitul verbal etc., etc.. ** 

Fapt e că nimeni nu poate scăpa de această determinare 
stilistică.  Scrupulosul artist, supraestetul Flaubert el însuşi, face 
parte din stilul naţional francez. Tinctura sa sufletescă extrem 
de raţionalistă, luciditatea excesivă, lipsa de sentimentalitate, im- 

tatea, indiferența, toate acestea sint virtuţi prin excelenţă 
ranceze. Flaubert, el însuşi sa înscris intr'un stil: realismul fran- 
cez. Chiar doctrina „artei pentru artă* şi justificarea ei prin 
scris constitue un stil: acea „ecriture artiste“, acel exces de ar- 
tisticism, de formă şi de tehnic, caracteristic irancez—după cum 
remarcă Simmel, fiindcă e excesiv raţionalist. 

S'ar putea obiecta insă că „specificul național“ e indispen- 
sabil în constituirea şi explicarea artei ca produs colectiv, dar că 
în opera de artă individuală nu eaşa de vizibil. Vom răspunde 
că ceiace e colectiv e făcut din individual. Dacă stilurile indivi- 


duale n'ar avea nimic comun între ele, stilul colectiv nu s'ar pu- 
tea constitui. 


Nimeni nu susține că e de ajuns să fii puternic național 
pentru ca să produci artă. O asemenea înțelegere simplistă a lu- 
crurilor nu poate intra decit în capul acelora care nu pricep im- 
portanţa factorului naţional în determinarea stilului. Operă de 
artă fără talent nu e posibilă. Aceasta e dela sine înțeles. Ta- 
lentul e un element, un factor, cel principal încă. Aceasta ră- 
mine stabilit odată pentru totdeauna. Dar și Goethe şi Hugo și 
Dickens au talent. Şi Rembrandt şi Velasquez şi Titian. Ce de- 
osebeşte insă pe unul de celălalt? 

Desigur în primul rind o anumită organizaţie individuală psihică 
şi fiziologică. Dar, fără îndoială, în al doilea rind stilul lor naţional, a- 
dică reacţiunea lor specifică în faţa lumii și a vieţii, „W eltanschaung“- 


"ul lor, cum zic Nemţii. Fiecare om, cu atit mai mult artistul (aceasta 


IL 
sie d inchen, 4926, În special p. 29, 


242 VIAŢA ROMINEASCĂ 


e o banalitate) are în el două euri: unul individual, altul social. 
Fiecare individualitate se caracterizează de două ori: odată se 
opune omenirii întregi prin structura sa limitat-socială intro na- 
time şi a doua oară se opune cu ceiace are el ireductibil personal 
față de ceilalți compatrioți ai săi, diferențăndu-se „sui generis* în 
sinul propriei sale naţiuni. „Le style c'est homme", cînd artistul 
se măsoară cu ceilalți artişti ai poporului său, dar „le style c'est 


l, -adation“ cînd artistul se compară celorlalţi artişti de alte nea- 


muti, Cind întroducem „specificul naţional“ nu facem altfel decit 
să complectăm definiţia talentului. Arătăm ceiace are el comun 
(cu compatrioţii săi) şi ceiace are deosebit. E tocmai ceiace co- 
respunde la o adevărată definiţie: adică genul proxim şi diferența 

că. Numai cine nu poate gîndi ştiinţific, nu poate pricepe 
aceasta. Comparaţi între ei pe oiewski şi pe Tolstoi. E oare 
de ajuns? Nu e necesar să-i comparăm şi cu Balzac ori Dic- 
kens ca să-i pricepem complect ? A, Ă 

Un scriitor care mare decit stilul individual (am văzut mai 
sus că acest lucru e imposibil, aici e vorba de tendința cătră in- 
dividual, adică de diminuarea sufletului social) nu poate fi de- 
cît un scriitor minor. Talentul său e mai mic, adică mai puțin. 
Artistul național are şi stilul individual plus pe celălalt social. 
E deci mai bogat. Arta fiind expresia sufletului, aceia care se mun- 

să rămie numai individuală va exprima mai puţin, adică va 
exprima mai redus, mai unilateral.  Impuţinați sufletul, adică sä- 
răciţi-l cu unul din aspectele lui, se va împuţina, se va sărăci 


cu toată umanitatea. Acesta din urmă nu poate ţine seamă de 
milioanele de tipuri individuale şi de psihologia lor specifică. Ea 
rezumă din economie şi nu poate pricepe decit cel mult sufletul 
opoarelor. Pentru acela al indivizilor izolaţi n'ar avea nici putinţa. 
Fot ce poate face un american e să sg „tipul nostru na- 
tional, dar nu poate adinci sufletul fiecărui individ rominesc. l-ar 
fi şi imposibil. Stilul prea individual duce la o artă restrinsă, fără 
posibilitatea de largă înţelegere. Arta naţională e arta lui Shakes- 


ETNIC ŞI ESTETIC 243 


peare, Racine, Molitre, Tolstoi, Balzac, Goethe. Arta individuală 
(şi aceasta e naţională) a lui Barbey d'Aurevilly, Andreev, H. 
H. Ewers, Tristan Tzara, a lui J. Cocteau din „Le Potomak“, dar 
nu a lui J. Cocteau din „Le grand ecart* care e autentică lite- 
ratură franceză. 

Stilul care se munceşte să fie numai individual are într'in- 
sul, în acelaşi timp, ceva efeminat, abstract, debil, degenerat, an- 
tivital. E ca acele specimene de nobleţă secular ereditară, care 
prin nea conservării de er s'au căsătorit mereu între rude, 
oprind imp: itarea rasei seva generoasă a mulţimii. Crea- 
țiunea indivihsală apare limfatică şi antivitală, fiindcă încearcă 
să se disocieze de personalitatea totală şi deci refuză concursul 
celorlalte funcțiuni, contribuţia lor vie şi suculentă. Artistul pur se 
consumă iute fiindcă nu mai e în contact cu viaţa. Şuviţa secă- 
tuită din care îşi extrage puterile nu se mai împrospătează şi se 
usucă. Talentul său moare încet de inaniţie. Dealtfel arta pură 
presupune aproape totdeauna o re a vieţii. Exuberanţa 
şi sănătatea nu se lasă filtrate şi canalizate: ele se revarsă im- 
petuos şi fecund. 

Stilul cu tendință numai individuală e agreabil, interesant, 
dar e uşuratic şi trecător. Ceiace e individual e maine Numai 
ceiace e colectiv e durabil. Viaţa stilurilor „individuale* e scurtă, 
E pene rezumă şi simplifică, şi păstrează rmumai gene- 

Stilul naţional în ceiace are în acelaşi timp special (faţă de 
omenire) şi general omenesc (față de individ) exact 
acel loc geometric între tipic şi caracteristic, care constitue 
arta mare. 

Dacă n'ar îi existat decit stiluri individuale, nici o operă de 
artă nu s'ar fi conservat. Istoria artelor ar îi fost o bizară ar- 
heologie, în care operele prezentate ca nişte incomprehensibile 
texte de ieroglife, ar fi chinuit mereu talentul de descitrare al e- 
rudiţilor. Puntea de legătură intre ele şi noi, adică elementul co- 
mun uman ar fi lipsit. In locul plăcerii pe care oricine o are în 
fața lui Velasquez ori Tizian, cițiva maniaci, înarmați cu lupe 
s'ar fi străduit în zadar să ghicească ce a voit să facă cutare 
pictor dintro curioasă masă de culoare. Căci înc'odată, nu tre- 
bue uitat că numai ceiace e general trăeşte. Originalitatea 
extremă, ca şi snobismul care o susține sint repede uitate şi e 
ceva întristător în acest cimitir al valorilor de o zi. Mi se pare că 
J. Cocteau a spus aşa de frumos: „La mode meurt jeune, c'est 
ce qui fait sa legerete si grave”. 


Mihai D. Ralea 


Burghezia romînă şi marxismul 


Burghezia romină a lost supusă în ultimul timp la deose- 
bite cercetări, atit în ceiace priveşte forma și evoluţia sa, cit şi 
perspectivele sale. ! Caracteristica acestor studii este" faptul că ele 
apeleazä necontenit la marxism, căruia i se cere un larg sprijin 
pentru lămurirea acestor probleme de istorie economică şi socială, 
atit de confuze incă.? De curind, d. Serban Voinea într'o lucrare 
de acest gen aduce o lungă şi documentată acuzare d-lui St. 


1 Nu înțelegem să ne ocupăm şi de ultimele produciii ale d-lui 
E. Lovinescu, care au prelenjia de a trala aceste probleme, de oa- 
rece d:sa esie cu lotul străin atit de o melodă științifică de cercetare 
cil și de materialul care conslilue obiectul acestor preocupări, Astfel 
d-sa ocupindu-se de primele maniiestări revolujionare în Principale, 
citează o broşură cu liilul „Cine sin! meseriașii” apăruiă fără indica- 
jia locului şi a anului, şi pe care d-sa o prezinlă, fericii de descope- 
rire, „ca cea dinlălu manifestare in adevăr revoluționară” a Moldove- 
nilor (Isi. av. rom., vol, I, p. 87). Dacă d. Lovinescu Înainte de a cila 
această broșură ar fi şi celil-o, ar fi putul să-şi dea seama că tratează 
în parlea finală chestii referiloare la Țara Rominească, conjinind pro- 
gramul curent al revoiujlonarilor munteni, și deci este imposibil să 
ma! fie cea dintăiu manifestare revolujionară a Moldovenilor. Apoi, 
dacă cunoşiințele d-sale asupra manifestărilor Ideologice ale revolu- 
țiilor burgheze -despre care d-sa scrie chiar volume—ar fi fosi ceva 
mai complecie, şi ar fi cunoscu! şi pamilelul celebru a lul Sieyes: 
„Q'uesi-ce que le tiers élals ?* apărul în 1789 şi de care vorbesc 
și manualele de islorie peniru cursul inferior secundar, și-ar fi putul 
da samă că broșura în chestie, nu-i deci! un servil rezuma! e! aces- 
lui pamfiei, căruia i s'a adăuga! programul revoluției muniene din 48. 
ȘI cu alii mai mul! esie surprinzătoare această eroare, cu cil incă din 
1923 d. Filitii a semnala! legătura dinire broşura in chesliune şi Sieyes. 
V. R., 1925, Februar, p. 192, 
lată-l deci pe Sieyes cel dinlăiu reroluilonar moldovean |... 

2 St. Zeletin, Burghezia romină, București, 1925. Șerban Voinea, 
Marxism oligarhic, Bucureşti, 1926. 


BUROHEZIA ROMINĂ ŞI MARXISMUL 245 
Sa PI MARNIIMUL o o o oo 


Zeletin, căruia îi impută lingă n a unor texte din 
Marx şi falşiticarea int a concepției şi spiritului mar- 
xist. După d-sa, d. Zeletin nu numai că aplică greşit multe din 
teoriile Iui Marx, dar extinde aplicarea marxismului chiar mai mult 
decit însuşi Marx a înțeles să o facă. In sprijinul acestei acuza- 
ţii d. Şerban Voinea invoacă chiar textele lui Marx, după care 
schema de evoluție pe care o indică Occidentului nu se poate 
aplica statelor răsăritene, de oarece teoria sa a fost elaborată ți- 
nind seamă numai de condiţiile în care se găseşte societatea 
apusană şi deci nici întrun caz ea nu se poate erija într'o 
schemă de evoluţie universală, Astfel burgheziei romineşti nu i se 
poate aplica schema marxistă tale quale şi cu atit mai mult nu 
se poate considera ca reuşită o încercare de asemenea natură, care 
pe deasupra lalşifică intenționat marxismul, pentru ca pe baza 
autorităţii lui Marx să se poată trage concluzii elogioase la a- 
dresa clasei noastre burgheze. Cu acest prilej d. Şerban Voinea 
atrage atenția asupra unor laturi din lucrarea d-lui Zeletin, 
mai ales în ceiace priveşte unele din numeroasele contradicții 
pe care le conţine lucrarea d-sale, şi care primejduesc grav uni- 
tatea concepţiei. ' 

Oricită critică ar aduce d. Şerban Voinea d-lui Zeletin, to- 
tuşi nu se deosebeşte de loc in ceiace priveşte punctele esen- 
{iale şi metoda. Ambii sint de acord că numai cu ajutorul doc- 
trinei marxiste se poate obține un rezultat favorabil asupra aces- 
tor chestiuni, neinţelegerea incepind numai din momentul cînd 
se ridică problema, care anume interpretare din Marx trebue a- 
plicată şi cum anume, şi cît marxism trebueşte aplicat unei ase- 
meni cercetări. Astiel d. Şerban Voinea după 'ce analizează cu 
multă amănunțime şi competenţă unele din temele secundare dez- 
voltate de d. Zeletin, primeşte fără nici un control altele de o 
importanță covirşitoare, insă a căror eventuală contestaţie ori 
absenţă, nu ar da posibilitatea de aplicare nici măcar parțială a 
marxismului. 

După d. Zeletin burghezia țărilor romine este creaţia capi- 
talismului englez. Aceasta este o chestie asupra căreia d-sa 
insistă in te rinduri! socotind că „burghezia romînă şi în 
genere Rominia modemă va trebui să poarte o recunoştinţă pi- 
casă acelei țări care i-a dat lumina zilei—Anglia—cu atit mai 
mult cu cit o istoriografie superficială ne-a impedecat pănă acum 


1 „Cercelarea de lajă deduce plămădirea Romîniei moderne din 
influenja economlei capitaliste engleze", op. cil, p. 83; „in procesul 
de naştere si Rominiei moderne trebue să se deosebească două mari 
curente : unul zgomolos dar superficial, anume al ideilor liberale care 
pleacă dela Paris spre Bucureşii și lași, altul lăcut dar adine care 
pleacă dela Londra spre Constania, Galați, Brăila; e curentul econo- 
mie! engleze”, p. 85; „Se știe că nașierea Rominiei moderne pe le- 
melie burgheză se daloreșie expanziunii capilalismului englez spre 
Orieni“, p. 112; „Burghezia romină văzuse lumina zilei subt intluența 
capitalismului anglo-francez, cu predominarea celui englez“, p, 126 eic.. 


246 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de a recunoaşte părintele adevărat al societăţii noastre“, ! En- 
glitera a îndep această operă datorită comerţului său exte- 
rior prin mijlocul căruia a inundat pieţele noastre cu mărturile 
sale, exercitind o influență precumpânitoare asupra dezvol- 
tării ţării întregi. După d. Zeletin atita de puternică a fost 
această influenţă, încît dacă prin imposibil am presupune că n'ar 
fi existat, Rominia modernă n'ar fi avut nici o rațiune dea fi. 
In ansamblul economiei mondiale, modernizarea Rominiei îi apare 
d-sale ca un capitol necesar al istoriei economiei engleze 
(câte odată şi al celei franceze), a cărei nevoe de debu- 
şeuri o mpa a-şi trimite märfurile pănă şi în principate. Aces- 
tea cump -lẹ încep să-şi schimbe structura lor de economie 
naturală, devenind ţări cu economie bănească ; deacum inainte 
ele sînt obligate ca să împrumute toate instituţiile celorlalte ţări 
cu economie bănească, atit tru a-şi asi propria lor pros- 

itate, cît și pentru a satisface pretenţiile Englezilor şi celor- 
alte neamuri care făceau comerţ cu noi şi aveau deci in- 
terese ca afacerile lor să fie cît mai serios asigurate. Moderniza- 
rea Romîniei se realizează astfel ca rezultanta unei legi univer- 
sale de evoluţie. 

O asemenea temă avea de sigur nevoe de o documentată 
demonstraţie. Prima datorie care se impunea autorului său era 
dovedirea istorică a faptelor care cuprind anunțata expanziune 
comercială engleză ori franceză în principate, acapararea pieţei 
acestora de marfă londoneză sau manchersteriană, iar a doua, 
demonstraţia pretenţiei că adoptarea instituţiilor europene sint 
efectul neaparat al acestei acaparări. 

De prima datorie, d. Zeletin se achită foarte uşor. Ne ci- 
tează o informaţie că in anul 1847 numărul vaselor comer- 
ciale leze din porturile noastre sint în număr de 2109, că în 
anul 1865 proporţia tonajului vaselor intrate pe braţul Sulina" se 
ridică pentru Anglia la 14.5”, şi pentru Austria la 12,5%, iar la 
1875 se înregistrează 49.8”, pentru cele engleze şi 9.5%, pentru 
cele austriace, Această simplă proporţie il determină pe d. Ze- 


1 Paternilalea burgheziei romine nu pare cite odată locma! pre- 
cisă în ideile d-lul Zeletin, căci în cileva rinduri însuși d-sa indică 
alți autori. Astfel le pag. 105 ne spune: „Dacă privim în urmă asuprea 
celor zise, constalăm că mercantilismul la noi, de alifel ca pesie toi 
locul e factorul ce zămisleşie burghezia și prin aceasta însuși sialul 
romin modern” iar la pag. 117 „la noi ca prelulindeni slărămarea ve- 
chilor clase agrare e condilia de naştere a burgheziei; sărăcia, mi- 
zeria, loamelea, sudoarea, lacrimile şi chiar singele păturii rurale, e 
fermentul din care se zămislește regimul nou, burghezia”. Cetitorul 
își pune în mod firesc Întrebarea : capitalismul englez, mercaniilismul 
ori sărăcia şi mizeria clasei rurale, care din aceşti irei Indicaji au- 
tori este cel veritabil penirucă de o colaborare în irei aicăeri nu vor- 
beşte d. Zeletin. Părerea noastră esie că lrebue să ținem samă de 
predilecțiile d-lui Zeletin, care in aceaslă privință de nenumărale ori 
şi le-a manifesta! faţă de Anglia, după cum am menționa! mai sus. 


BURGHEZIA ROMINĂ ŞI MARXISMUL 247 


letin de a conchide că Austro-Ungaria „cedase ului en- 
glez intăietatea pe pieţele noastre”. Pentru a întări şi mai mult 
acest aparat de erudiție documentară cu care d-sa își susține 
tezele fundamentale, d. Zeletin mai adaugă şi două mărturisiri, 
una a lui N. Suţu şi alta a lui Neigebaur privitor la se- 
rioasă concurență pe care mărlurile engleze o fac celor austro- 
germane, 

Este surprinzător cum într'o lucrare în care pretenţia de 
seriozitate o găseşti manifestată în fiecare pagină, să se poată 
aduce în dovedirea uneia dintre temele fundamentale, argumente 
atit de slabe; şi aceasta este cu atit mai surprinzător cu cit d. 
Zeletin îşi ia de bunăvoe sarcina de a inlocui întreaga „istorio- 
grafie superficială“ de pănă acum, printro operă desigur abun- 
dind în o profundă erudiţie/ Nu cunoaştem nici un autor, —oricit 
lipsit de importanță ar fi—căruia să-i fi venit ideia de a aprecia 
relaţiile comerciale externe ale unei țări după quantumul tona- 
jului vaselor intrate sau eşite, atunci cînd acea ţară ar avea po- 
ziția geografică a Romîniei. Este un lucru elementar de ştiut 
faptul că relaţiile comerciale externe sînt date de balanța comer- 
cială şi de cea economică a unei țări şi nu de raportul de tonaje, 
pentru simplul motiv că admiţind numai elementele tonajului rä- 
mine în afară de orice sezisare tot comerţul pe uscat, care de 
cele mai multe ori, cum este cazul ţării noastre, este mult mai 
mare ca cel pe apă. Astiel fără a mai fi nevoe de alte obser- 
vații, cele de mai sus arată limpede şubrezimea metodelor şi 
dovezilor d-lui Zeletin, 

Dar s'ar putea spune că acest mod de susţinere nu cons- 
titue decit indicaţii generale pe care o cercetare mai amănun- 
țită le-ar complecta şi verifica. Admiţind dar un moment, prin 
imposibil, ca valabilă această supoziţie, să întreprindem o scurtă 
cercetare in domeniul relaţiilor noastre maritime. Spre surprin- 
derea d-lui Zeletin, oricine va cerceta materialul documentar e- 
xistent, chiar numai cel publicat, va avea să constate că dela 
1829—1859, numărul vaselor greceşti intrate în porturile dună- 
rene a fost de 5 şi 6 ori mai mare decit al celor engleze, în por- 
tul Galaţilor proporţia fiind chiar mai favorabilă Grecilor !, iar in- 
tre anii 1860 — 1870 media tonajului vaselor greceşti este 141.134,0 
iar acelor engleze 102,769.2.* După aceste informaţii care re- 
zultă din documente oficiale, reese categoric că marina care pre- 
domina în apele romineşti era cea grecească. Urmează pentru d. 
Zeletin că, dacă admite încă ca valabilă noua d-sale metodă a to- 
najului, să corecteze afirmaţiile prime în sensul că, nu capita- 


1 Analele parlamentare ale Rominiei, Bucureşti, |. V, 634; IX, 
746, 717; XI, 965; XII, 525; XIII", 447, 657—658 ; XV, 1054: Doc. Har- 
muzak!, XVII, 272, 516. 

2 D.A, Siurdza, Les iravaur de la comission e éenne des 
bouche du Danube, 1859- 1911, Vienne, 1915, |. I; Analele sialistice 
şi economice, București 1860—1868. 


248 VIAŢA ROMINEASCĂ |. 


lismul englez omina, A oeh- amo şi toate celelalte. Prepon- 
piu bag si ei ga tot după d. Zeletin până la 1875 cind locul 
rege) rii tiak să diig larisi Biu roi 
la 1875—spune d-sa— j e vec ro 
pe giet.ie noaie, inlăturind capitalismul a iaden A din situa- 
ţia preponderantă pe care o ie cu atita trudă economică 
şi diplomatică. Din acest mo incepe procesul de înstrăinare 
a Rominiei de capitalismul apusean, care dăduse naștere societă- 
ţii noastre burgheze moderne şi apropierea de capitalismul Eu- 
ropei centrale. Acest proces a durat pănă la 1916, cînd a fost 
rupt brusc de burghezia noastră cercind a se intoarce iarăşi cå- 
trä bătrinii ei părinți“. ' Dacă pentru această epocă vom impru- 
muta dela d. Zeletin pentru un scurt timp noua d-sale motodă 
a tonajului, pe care cu siguranță dacă a găsit-o perfectă pentru 
epoca 1829—1875, o va considera tot aşa şi pentru epoca 1875— 
1916, vom constata că faptele stau tocmai invers decit cum pre- 
tinde d-sa. In epoca 1861—1870 tonajul mediu al vaselor engle- 
zeşti reprezintă 19,62"/, din total, în deceniul următor se ridica la 
50.25*/,, între anii 1877—1891 inregistrează mai mult de jumă- 
tate adică 64.50"; între 1890—1900, deşi scade totuşi reprezintă 
ceva mai mult de jumătate—52,32%, şi numai între 1902—1911 
se coboară la 42.19, totuşi ţinind întăietatea.* Urmează deci 
că întrebuinţind această nouă metodă a tonajului, pe care d. Ze- 
letin a inventat-o, socotind-o armă decisivă pentru a nimici toata 
istoriografia superficială de până azi, intregul material documen- 


eram de fapt un domeniu comercial austriac în marea mişcare 
1 Op. cit, p. 111. 
2 D. A. Sturdza, op. cit., tabl. 2, 3. 


BURGHEZIA ROMINĂ ŞI MARXISMUL 249 
ia o, 


a comerțului mondial“.! Dar d. Zeletin care a declarat un răz- 
boiu de nimicire istoriogratiei superficiale care, pănă acum ne-a 
ascuns cu atita rea credinţă bătrinii noştrii părinţi, incit să fie toc- 
mai azi d-sa obligat a ne cerceta paternitatea, nu poate fi acu- 
zat că n'a consultat tocmai această istoriografie superficială. D-sa 
avea la indemină izvoarele, şi aceste izvoare, cele mai multe ofi- 
ciale, impun o sumară cercetare. 

La începutul „erei noui* cind se vorbea de comerțul exte- 
rior al principatelor, comerţul cu Anglia nici măcar nu se men- 
fiona, iar în informațiile statistice, — care oricit de rudimentar ar 
fi alcătuite, trebuesc primite pentru că altele nici nu avem—ci- 
trele mari sint în favoarea Austriei. : In statisticele oficiale -din 
1543, 1844, 1847, 18507, Englitera nici nu figurează ca ţară ex- 
portatoare în Moldova, printre ţările de export menţionindu-se 
numai Austria, Rusia, Turcia şi cite odată şi Valahia. Numai în 
statistica din 1851 se inregistrează mărfurile venite din Anglia, 
dar a căror valoare în bani, reprezintă o sumă de 3 ori mai 
mică ca a acelora aduse din țările austro-germane. * Nu înseamnă 
insă că anterior acestei date, nu importam nimic din Anglia. Se 
aducea intr'o măsură relativ largă, fierărie şi ceva manutactură, 
care în oarecare limite atingea mcnopolul de desfacere pe care-l 
aveau Austro-Germanii, fapt care dealtminterea îi alarma destul. 
Cercetind însă proporțiile cantitative, reprezentate prin bani, a 
mărfurilor aduse din Anglia, aţă de cele importate din țările austro- 
germane, vom constata mulţi ani ulterior Regulamentului Organic că 
cele dintăiu reprezintă sume chiar de zece ori mai mici ca acelor 
din urmă. * După aprecierile lui I. Ghica, deci ale uneia din cele 
mai competente persoane ale vremii, pela anul 1843 comerţul de 
import al Moldovei din ţările austro-germane este de 5 ori mai 
mare ca acel din Anglia. * Englezii fac într'adevăr mari storțăni 
pentru introducerea comerțului lor în principate ; vor să întemeeze 
case de comerţ—chiar întemeiază una—şi bânci, însă nu reu- 
şesc decit într'o foarte mică măsură. * Contimporanii atribuiau a- 
cest insucces, priceperii Austriacilor şi marii concurenţi, pe care 
aceştia li-o făceau. Staţisticele care se alcătuesc după 1860, şi 
care sint relativ destul de serioase fiind datorite, pentru primii 
ani lui Marțian, ne arată că în epoca 1860—1868 importul din Aus- 
tria este de 2, 3, 4, sau chiar 5 ori mai mare ca cel din Anglia. * 


1 N, lorga, Istoria comerțului rominesc. Epoca mai nâuă, Buc., 
1925, p. 178, 


2 Doc. Hurmuzaki, XVII, 


270. 
3 Analele Parl. ale Rom., XII’, 450, 451; XII", 248; XV, 104; 
XVI”, 367. 


4 idem, XVII, 148, 149. 

5 mia armei aparalăre Qecupalion des priacipeaice danubien: 
nes par la ; Acle E eg + P, 

6H 470; XVH, 440, . 


7 Anal. stalisi. și economice, Buc., 1860 — 1868. 


250 VIAŢA ROMINBASCĂ 


După un alt izvor oficial, în anul iri Per er de 4 ori mai 
mult din țările austriace, decît dela Englezi. ! perioada 1871—75, 
atunci cînd după d. Zeletin se desăvirşeşte cucerirea noastră e- 
conomică de gari guerre pr englez, i, ore meg 
alungate d ţa noastră, Rominia importă A 

ti ai multă. artă din Austro-U a pectt din A „2 Nici 


măcar importul din Anglia, Franţa, Italia, Belgia, Serbia şi Rusia | 


la un loc nu întrece importul din ţările austro-germane. 

In epoca 1875—1916, cînd după d. Zeletin, „Austria ajunge 
să-şi cîştige iarăşi vechiul rol pe pieţele noastre înlăturind capi- 
talismul anglo-francez din situaţia preponderentă pe care O ciş- 


tigase..." faptele se arată tocmai invers decît le presupune d-sa. 


Dacă în epoca convenţiunei maria austro-ungară „ajunge a re- 
prezenta pănă la 50%, din totalul mărfurilor străine importate, 
această situaţie favorabilă nu este decit de o scurtă durată, 


căci după 1885 se scoboară pănă la 14.53%. In general, în è- 


oca 1885—1915, Rominia importa mărturi din Austro-Ungaria 

Feprebentind un procent intre 14—30/, din importul total. Cer- 
cetind comerţul de import englez, se va vedea că el reprezintă 
chiar un procent mai urcat decit al celui austriac, atingind cifra 
de 36.13%, în 1907 şi în general în această epocă, variind intre 
19.36%/,—36.130,,. A treia ţară, cu care avem întinse relaţii co- 
merciale, Germania-— cîştigă în această epocă un loc bine definit, 
înregistrind cele mai favorabile cifre la sfirşitul secolului trecut, cînd 
ajunge la 31.97%, din total, pierzind însă situația aceasta în 
secolul nostru, în favoarea comerțului englez.” Astiel că o scurtă 
incursiune în domeniul materialului documentar, ne arată că fap- 
tele stau precis invers decit cum le enunța d. Zeletin: cind d-sa 
pretinde că Englezii deţin întăietatea sint în realitate Austro-Ger- 
manii, cînd pretinde că sînt Austro-Germanii sint Englezii, care 
niciodată n'au avut o situație mai bună ca în epoca 1900— 
1916, marcind cifra de 29.30 —36"/,. Pănă acum deci d. Zeletin 
nu a făcut deloc dovada paternităţii pe care o reclama burghe- 
ziei noastre, şi oricît de mult am simpatiza cu războiul d-sale 
contra atît de mult vinovatei „istoriografii superficiale", tot tre- 
bue să recunoaştem că aceasta stă încă pe poziţie. | 
D. Zeletin nu sa mulţumit însă de a descoperi numai pe 

unul din părinţii burgheziei noastre. D-sa aspiră la un rezultat 
complect, arătindu-ni-l şi pe celalt pe care, cu ceva mai multă 


timiditatg, este drepi—ţine să ni-l înfăţişeze. „La începutul erei bur- 


gheze — spune d-sa-— principatele romine se aflau în sfera de in- 
terese a capitalismului apusan anglo-francez* şi în altă parte tot 


1 Nolice sur la Roumanie, Paris, p. 159. 
2 Băicoianu, Istorie politicii noastre vamale și comerciale, Bu- 
tH, 1904, i. II, Anexe. 
e A se vedea „Comerjul exlerior al Rominiel, Buc., volumele 
peniru epoca 1884—1911 


BURGHEZIA ROMINĂ ŞI MARXISMUL 251 


d-sa ne spune că „Burghezia romină văzuse lumina zilei subt in- 
fluenţa capitalismului anglo-francez cu predominarea celui englez“. 
Cu regret trebue însă să constatăm că față de acest al a 
părinte, d-sa profesează o surprinzătoare ingratitudine. Pe cind 
pentru celalt „pärinte"— ia ne invită solemn a-i păstra „o 
pioasă recunoştinţă“, pe din urmă nu numai că nu-l ono- 
rează cu o asemenea atitudine sentimentală, dar nici măcar nu-l 
aminteşte mai mult de 2 sau 3 ori în toată lucrarea. Rămine 
însă de examinat rolul pe care l-a îndeplinit în principate capi- 
talul francez, de oarece d. Zeletin nu ne vorbeşte absolut nimic 
de aceasta, în toată lucrarea, după ce îi atribue oficiul paterni- 
țății. Examinind materialul documentar, constatăm că nu numai 
nu ne vorbeşte de o expanziune comercială în aceste locuri, ci 
din contra înregistrează complecta lipsă de importanță a comer- 
tulsi francez. La 1835, consulul francez din Bucureşti, informează 
că în Muntenia nu exista nici o casă de comerţ franceză „demnă 
de acest nume“ ! şi nici un vapor în porturi. In acelaşi an se 
menţionează că de pe piaţa noastră de consumaţie este exclus 
comerțul francez. ? Nu se poate vorbi decit cel mult de un co- 
mert de mărunţişuri.* Colson constată cu un accentuat senti- 
ment de regret, că în 1837 na apărut pe Dunăre nici un vas 
cu pavilion francez, care dealtminterea, după spusa sa, apar des- 
tul de rar în aceste locuri. * Pe la 1840 consulul Billecoq fäcea 
doar proiecte de comerţ, reluind planuri făcute tot fără nici un 
rezultat cu mulţi ani înainte, menţionind şi dinsul absența vase- 
lor tranceze.” Consulul francez din 1847 constată şi dinsul lipsa 
de importanţă a comerţului de export pe care Franţa il face în 
aceste regiuni," afirmind şi dinsul ca şi un alt francez din 1834* 
că, Germanii sint stăpinii aproape al întregului comerţ şi că cea 
mai mare parte din produsele fabricate, care se consumă în prin- 
cipate, vin din Germania şi mai ales din Leipzig." Din toate stas 
tisticile publicate ulterior şi menţionate mai sus, se poate vedea 
că țările care îşi dispută cifrele mari, sint Austria, Germania şi 
cîte odată Anglia, comerţul francez înregistrind valori de minimă 
importanţă. Cu toată mulţimea şi varietatea informaţiilor, cu 
toate declaraţiile oficiale ale reprezentanţilor francezi, care de- 
clară categoric datele de mai sus, totuşi d. Zeletin pretinde că 
este mult mai bine informat și afirmà preponderanţa covirşitoare 
a mi rea francez datorită căruia „burghezia romină văzuse 
umina zilei", 


1 Hurmuzaki, XVII, 517- 518, 

2 idem, XVII, 514—515. 

3 Idem, XVII, 601. 

4 Colson Felix, De l'éiat presenti et de l'avenir des principau- 
dës de Moldavie el de Valachie, Paris, 18539. 

5 Hurmuzaki, XVII, 786 

5 Idem, XVIII, 51. 

7 idem, XVII, 576. 

3 Anul 1848 în Principatele romine, Bucureşti, 1902, |. 1, 256. 


252 VIAŢA ROMINEASCA 


Se poate însă intimpla că d. Zeletin şi lectorul convins de 
opera d-sale să creadă totuşi, că dacă pe terenul comercial in- 
iluenţa Angliei şi Franţei în principate n'a fost atita de covirşi- 
toare, ea sa manifestat însă pe alte terenuri economice şi că a- 
ceastă manifestare nu sa menţionat din motive care nu intere- 
sează. Pentru a lămuri şi mai bine problema, vom adăuga ci- 
teva date, în legătură cu originea capitalului bănesc din princi- 
pate.! Se poate spune cu preciziune că acest capital este aproape 
În întregime de origină austro-germană. Reterindu-ne la originea 
naturii metalice a acestui capital, trebue să amintim faptul că 
până în 1867 ţările romine au avut un sistem monetar dintre cele 
mai complicate. Atit în veacul al XVIII cît şi în următorul, pană 
la reforma monetară de după unire, moneda in curs cea mai 
căutată era galbenul denumit la început olandez ori austriac, 
după aceia austro-olandez, şi la urmă numai austriac, care ve- 
nea în principate în mari cantităţi. La 1814 se menţionează ca 
proporţia banilor intrați fațä de cei eşiţi, este de 4 la 1. * Regulamentul 


1 Asupra capilalului bănesc din jară, ideile d-lul Zeletin sint în 
mod deosebil de variabile. Asifel d-sa prelinde că „inainle de loale 
forma de obirșie a capitalului romin avea ca prelalindeni, un carac- 
ler curat evreu”, p. 75. Așadar inainte de a [iun număr oarecare de 
Evrei în principate nu se poale vorbi la noi de un capilal bănesc, 
care numai după sosirea lor—deci mai ales prin a doua jumălale a 
sec. XVIII poale exista. Dar se pare că pe d. Zeletin nu-l preocupă 
deci! capitalul bănesc de după 1829, şi că acest capital constitue ca- 
plialul de obirşie, de oarece la pag. 70 -71 ni se spune că „cil limp 
produciia noasiră puria caracierul de economie naturală, făcindu-se 
peniru irebuinjefe proprii se înțelege că nu era loc peniru schimb şi 
cămălărie, deci nici peniru agenţi specializaji pe cale ereditară in a- 
ceaslă meserie, penlru Evrei, Dar cind iniluenja canilalismului sirăin, 
sili jara noastră ca să producă peniru schimb, siluajia luă altă înfăți: 
şare ; de atunci Evreul minuilor de bani s'a gisil la noi in apele sale 
şi de aceia dela 1850 inainie paralel cu invazia caplialismului avem de 
inregisiral și o invazie a Evreilor“, La pag. 159 d-sa compleciează a: 
ceaslă idee spunind că „dela 1830 la 1880 deci numai în timp de cinci 
decenii, cămălăria, născulă în urma invaziei economiei bănești a rul- 
nal vechea boerime”. Cămălăria după d-sa nu s'a exercita! la noi de- 
cil faţă de parliculari, slatui din contra poale n'a avul deci! foloase. 
„O exploatare a statului de câiră cămătari nu a exisial la noi 
ca în alle pfrii”, p. 95. Cile alirmalii atitea erori: 1) cămălărie 
și deci caplial bănesc, a existat din abundență in principale, încă cu 
mult înainie de 1829. E deslul de a se cerceta izroarele istoriei noas» 
Ire economice În care se văd dobinzi de 18, 20—28°/, - 36", cil și arti: 
colele din Codul Calimach (1818) care lupta din răspuleri conira u» 
zurili. Obirşia capilalului esie departe de a fi cural evreiască, Qreci, 
Turci, Armeni şi numeroși Moldoveni apar în documente ca dejinători 
p imprumulălori de ban!. Pentru epoca de după 1852-1881, care Ilin- 

resează pe d. Zelelin, va pulea cercela cu muli folos Analele Par- 
lamentare ale Rominiei, Buc., vol. V, 73, 78; VI, 452 şi urm., 582, 545: 
VIL, 63, 68, 70; XII", 195; XVI:, 1975—6 elc., În care va sedea cu sur- 
prindere că nu va găsi în aceaslă calilale decit cijiva Evrei, pe lingă 
sulele de creşiini. 5) A exisial o sălbatică exploalare a statului de 
cămălari, 18 - 50", dobindă, plus diferența de schimb. A se re- 

dea An. Parl. Rom., volumele indicate mal sus. 

2 N. lorga, Doc. Callimach, N, 201 — 202. 


BURGHEZIA ROMÎNĂ şi MARXISMUL 253 
—————— BURGHEZA ROMINĂ şi MARXISMUL 23 


Organic face din galben moneda oficială a principatelor care în- 
deplinea i şi în fapt funcţia unei monede naţionale, 
neexistente. Prin această măsură, țările romine seleagă şi mai 
mult de economia monetară a Austriei, cu toate că “Ruşii adäu- 
gaseră şi o monedă rusească—sorocovăţul—ca etalon oficial. Ban- 
cherii din principate, din prima jumătate a sec. al XIX, Balta- 
reţu, Meitani, Hagi Moscu, Pavli, Kircor, Manuah, Daniel. aveau 
intinse legături de credit cu cei din Austria. Este cunoscut roluj 
insemnat p care l-a avut în acea epocă cassa de bancă din 
Viena, a bancherutui de origină romină—Sina. Nu lipsită de in- 
teres e incercarea capitalului german, făcută pe la 1856, dea 
pătrunde în stil mare în principate, ! Cu acest prilej intemein- 
du-se Banca Naţională a Moldovei, s'au plasat în țară numai in 
= arga pe moşiile moldoveneşti aproape 700.000 de galbeni, a- 
că o sumă aproape de 30.000.000 lei. Relaţiile de afaceri, pe 
care le are acest prim mare institut de credit din principate, ne 
arată o pronunțată tendință de gravitație cătră capitalismul 
austro-german. Moldova se leagă prin banca sa, de cele mai în- 
semnate case din Breslau, Miinchen, Franktort, Braunschweig ; 
nu figurează decit două case din Paris-—Rotschild şi Desolnes et 
Co. şi două din Londra, care se par a fi fost tot germane. * 
Referindu-ne la capitalul adus în ţară prin împrumuturile de 
Stat, " şi ocupindu-ne numai de epoca cind, după d. Zeletin, „ca- 
pitalismul englez cucereşte desăvirşit piața noastră“ vedem că 
dacă primul nostru împrumut după unire din 1864 se face pe piața 
engleză, iar cel dealdoilea la banca Otomană, împrumuturile ur- 
mâtoare iau alt curs. Faimosul împrumut Oppenheim este reali- 
zat în bună măsură cu sprijinul capitalului german. Legăturile cu 
băncile germane devin şi mai strinse în epoca de construcție şi 
organizare a căilor ferate. Cătră sfirşitul veacului trecut, cassele 
de bancă Disconto-Geselischaft, Bleichrăder, Rotschild din Frank- 
fort am Mein şi Dresdner Bank imprumutau statul romin cu sumi 
fabuloase. Un curent foarte puternic de plasare a capitalurilor 
germane, în țările romine, se manifestă în această epocă. Lăsăm 
deoparte imensele investiţiuni de capital în intreprinderile petro- 
lifere şi menţionăm numai condiţiile în care s'a realizat con- 
venţia Statului cu sindicatul Disconto-Geselischatt, pentru e- 
misiunea unui împrumut de 274.375.000 lei în titluri de rentă, cînd 
piaţa Berlinului a răspuns cu 171,102.000 lei, aceia a Parisului 
cu 4.323.000, iar la Londra nici măcar n'a fost subscripţie. 
Expanziunea austriacă în principate, are un caracter şi mai 
manifest pe terenul organizării mijloacelor de comunicaţie. Aus- 
tria este aceia care în urma cerințelor comerțului său din Galaţi, 


1 A se vedea: O. Zane, Cea dinlăiu Bancă N k 
vei, Arhiva şiilnjifică şi literară, lași, 1925. ajională a Moldo 
vitz, daear veltengs-Bericht der Moldauische Nalional-Bank, Czerno- 


3 Vezi Dobrorici, Istoricul datoriei publice a Rominiei, Buc., 1913. 


254 


VIAȚA ROMINEASCĂ i 
intervine la Turci pentru a tace navigabil brațul Sf. Gheceipsii 
după cum tot iniţiativei sale se datorește stabilirea celei d 

4 


companii de navigaţie cu aburi pe Dunăre, înființată în 1834 şi 
căreia i se datoreşte în bună măsură dezvoltarea comercială a 
Brăilei şi Galaţului. ° Primele proiecte de cale ferată la noi, vin 
din partea Austriacilor,* La 1842 inginerul Marin din Cernăuţi 
cere lui M. Sturza un privilegiu pentru înființarea unei căi ferate 
dealungul Siretului. Stirbey în 1855 cere lui Coronini, coman- 
dantul trupelor de ocupaţie, specialişti pentru a construi dru- 
muri de fer, de oarece după părerea sa „căile de comunicaţie 
- sint cele dintăiu resouri ale comerțului şi ale bogăției unei ţări”. 
Inchee chiar o convenție cu Maximilian de Haber, proprietar 
din Carlsruhe în Baden, prin Mihai O. Curti fiul unui neguţător 
vienez, în vederea unei concesii. O altă ofertă se face din par- 
tea Camerei de comerț şi industrie din Braşov, iar mai tirziu intil- 
nim inginerii austriaci care fac în Muntenia studii de căi ferate. 
in Moldova între inițiatorii construirii de drumuri de fier dacă 
întîlnim Francezi şi Englezi, nu lipsesc însă Austriacii. Capitalul en- 
glez, îl găsim asociat celui austriac, ce avea mult mai multă tre- 
cere, mai ales că era şi o epocă cînd Englezii erau foarte puţin 
_ simpatizaţi, pentru faptul că prin construirea liniei Cernavoda- 
Kiustendge, porturile dunărene erau amenințate cu dispariția. 
Diferitele încercări de intemeere de societăți, care se fac in- 
epoca de proecte, fac să se constate marea lipsă de interes 
pe care o arată capitalul englez țărilor romine. Cu prilejul con- 
cesiei acordată lui Mavrogeni, care se sprijinea intro oa- 
recare măsură pe capitalul englez, pe piața Londrei nu se 
subscriu decit 50.000 franci din 86.000.000 capitalul de fonda- 
ție, cu toate că subscripția era cotată la Bursă și susținută de 
banca Otomană. O concesie ulterioară întimpina o identică in- 
diferenţă, după cum capitalul englez retuză participarea la com- 
pania fuzionată din 1864, In epoca de construcţie, capitalul au- 
stro-german joacă rolul hotăritor. Cele două societăţi Ofenheim 
şi Strussberg sint în cea mai mare parte alcătuite din asemenea 
capital. Cind guvernul romin a reziliat contractul cu Strussberg, 
tot o societate germană denumită „Societatea romină (!) a acţio- 
narilor de drum de fier* continuă lucrările. Răscumpărarea se 
face iarăşi cu ajutorul a două case germane „Disconto-Gesell- 
schaft* şi Bleichrăder din Berlin. In comunicaţia pe ape a timpu- 
rilor mai noui, nu trebueşte uitat, rolul companiei Lloyd a cărei 


1 Hurmuzak!, XVII, 658, y 

2 Idėm, XVII, 770, 438, 657, 435; Th. Léfebre, Etudes diploma: 
tiques ei économiques sur le Valachie, Paris, 337; Jules de Hage- 
meister, Mémoire sur le comerce des Poris dela Nouvelle Russie, de 
la Moldavie e! de la Vainchie, Odessa, 1835, p. 8i. e 
PFA : da vedea : C. Mănescu, Istoricul căilor ferate diw Rominio, 
, 2 vol. | 


BURGHEZIA ROMINĂ ŞI MARXISMUL 255 


istorie ar trebui cindva scrisă, căci ar reprezenta o insemnată 
contribuţie la istoria circulației mărturilor noastre pe Dunăre 
şi mare. 

Examinind astfel cele mai insemnate terenuri pe care sar 
fi putut opera o pătrundere a economiei străine la noi, se con- 
stată în mod decisiv că dacă a existat în ţările noastre o influ- 
enţă străină predominantă, aceasta a fost mai tot timpul austro- 
germană, iar afirmaţia atit de des repetată a d-lui Zeletin că cel 
puţin pănă la 1875 Marea Britanie stăpineşte pieţele noastre, în- 
seamnă afirmarea unor fapte care niciodată n'au existat. Dela 
sine se înțelege că toate concluziile deduse dintro atare pre- 
misä, nu sint decit complectamente greşite, şi stăruința de a fi 
primite, nu poate avea succes decit admiţindu-li-se un caracter 
neştiinţitic. 

+ ri kd 


S'ar putea insă obiecta că din punctul de vedere al metodei 
întrebuințate de d. Zeletin, care caută să deducă evoluția țărilor 
romine în veacul al XIX-lea din expanziunea capitalului străin—nu 
prezintă nici o importanţă faptul că acest capital a fost austro-ger- 
man şi nu anglo-trancez. Rămine de cercetat în fond care este 
in mod real contribuţia acestui capital în dezvoltarea” Rominiei 
moderne şi dacă au fost şi alţi factori care au contribuit la de- 
săvîrşirea acestei evoluții, 

După d. Zeletin, economia naţională a țărilor romine, in- 
cepe să evolueze cătră faza capitalistă în anul 1829, dată de 
care d-sa nu pare insă pe deplin convins. ' Ceiace este în deo- 
sebi de menţionat la metoda de lucru a d-lui Zeletin, este că dacă 
atunci cînd cercetează origina și naționalitatea părinţilor burghe- 
ziei noastre, d-sa se ridică cu toată vehemenţa disponibilă con- 
tra „istoriografiei superficiale“, de această dată d-sa recurge toc- 
mai la această istoriografie și din nefericire pentru d-sa, tocmai 
la cea mai superficială, 

In cercetările istorice şi istorico-economice, a dominat multă 
vreme o teorie asupra acestei aşa numite date a „erei noul 
care a devenit foarte cunoscută, Teoria ne spune că pănă latra- 


F 1 „Incheerea tralalulul dela Adrianopol înseamnă momentul cind 
incepe procesul de disolvare a vechiului regim: rominesc pe ale că- 
rui ruine se deschide sera nouă burgheză de europenizare a vielli 
noasire sociala”, p. 37. Deși burghezia apare în 1829, după al! pasagiu, 
aceaslă eră incepe în 1864 ; asilel vorbind de exproprierea lul Cuza, 
ne spune că atunci „se distrege vechiul regim cu proprietalea sa ru- 
rală uzulrucluoasă, mal mull sau mai pulin comunistă spre a clădi în 
locu-i regimul burghez al proprietăţii privale și al liberiăţii persoane» 
lor care o dejin. Aces! aci revoluționar s'a indeplini! la noi în anul 
1864“, p. 50, iar în allă perie „regimul dela 1866 nu însemna in!rarea 
în era burgheză ci numai pregălirea aceslei ere”, 


ie 


#atul dela Adrianopol, noi am avut o economie închisă, căci mi 


256 VIAŢA ROMINEASCĂ 


puteam vinde mai nimic, datorită în cea mai mare parte drep- 
tului de cumpărători cu monopol al Turcilor. Diferite puteri stre- 
ine interesate au intervenit, și prin tratatul din 1829 se abrogă 


ochii. D. Zeletin şi d. Şerban Voinea, după cum făcuse dealtmin- 


terea mai înainte şi maestrul d-sale, Dobrogeanu Gherea, îşi în- 
suşesc această teorie, fără absolut nici o modificare de fond, cu 


o simplă modificare de terminologie la d. Zeletin. Pentru d-sa 
tratatul dela Adrianopol nici mai mult, nici mai puţin, dărimă 


„Zidurile care ne dispărțeau de burghezia apuseană“! 
Principatele romine care aveau o economie naturală, adică 

după propria d-sale definiţie, o economie în care producţia se 

lăcea numai „pentru trebuințele proprii“, şi deci „nu era loc pen- 


tru schimb şi cămătărie“ intră dela 1829 înainte în faza economiei 
băneşti, cind producţia se face pentru schimb,” Dacă nu ne-am con- 


vins pănă acum pe deplin, că războiul dus de d. Zeletin contra istorio- 
grafiei „superficiale“ nu l-a declarat decit după ce şi-a examinat ad- 
versarul dela o distanţă foarte respectabilă, această afirmare a econo- 
miei naturale de dinainte de 1829 ar constitui pentru lector o grea în- 
cercare, de oarece ea nu se găseşte nici măcar în cea mai su- 

Hicială istoriografie, la care momentan şi parţial d-sa a recurs. 

. Zeletin crede că nu interesează faptul că asupra economiei 
şi comerţului nostru de dinainte de 1829, există un vast mate- 


ral studiat şi nestudiat, care mărturiseşte până la evidență, cà- i 


“răcterul de economie de schimb, încă cu veacuri înaine de 
1529. De sigur d-sa va replica că nu este cercetător de docu- 
mente, şi că nu face altceva decit să accepte rezultatele studiilor is- 
torice. Insă va trebui în acest caz să-i amintim că sînt aproape 
30 ani de cînd d. Jorga pe baza acestui material documentar a 
distrus teoria | dă, de care vorbeam mai sus şi pe care d. Ze- 
letin îşi întemeiază teoria sa sociologică. D. Torga a arătat fără 
posibilităţi de contrazicere in ce constă faimoasa teorie cheleru- 
lui, demonstrind caracterul economiei noastre băneşti, anterioare 
lui 1829, prin simplul fapt că rămineau „absolut libere de ex- 
port imense bogății care treceau în străinătate anual". " Tratatul 
dela Adrianopol, prin care se acorda libertatea comercială Şi gra- 
ție căruia, după d. Zeletin, se îniăptueşte economia noastră i- 
nească, se arată a avea astfel o cu totul altă insemmätate, decit 
aceia pe care d-sa i-o împrumută. Dacă libertatea comercială ar 
ti fost singura cauză care să condiționeze marile transtormări de 
la noi, prin posibilitatea pătrunderii capitalului străin, aceste schim- 


1 9a+ a p t 

$ N Pronk A p r BRNE Hurmuzoki, vol. X, 1897. Prelala: De- 
lalii şi bibliografie asupra acestei chestii și în ane, Un veac 
-de luptă pentru cucerirea pieței romineşii, laşi, 1926. 


Ay 


BUROHEZIA ROMINA ŞI MARXISMUL 257 
———————— SA N MARXISMU o 37 


bari ar fi trebuit să fie mult mai vechi căci cu mult înainte de 1829 
interveniseră între Turcia şi diferite alte puteri, tratate şi con- 
venţii, prin care cea dintăiu acorda celor din urmă drepturi 
depline de liber negoţ, în ţările şi provinciile sale. Astfel la 1718, 
1747, 1774, 1753, pentru a nu cita decit momentele mai insem- 
nate în care sau stipulat asemenea clauze. După 1829, Englezii 
cind sînt împiedecaţi de Ruşi de a naviga pe Dunăre, nici nu 
pomenesc de tratatul dela Adrianopol, cînd protestează contra 
împiedicării, ci se bazează numai pe tratatul din 1815.! 

Avindu-se astfel o cunoştinţă precisă, pe deoparte a ches- 
tiunii libertăţii comerciale în trecutul țărilor noastre anterior lui 
1829, iar pe dealtăparte a teoriei chelerului, este firesc ca expli- 
carea evoluției ţărilor romine după 1829, numai prin pretinsa 
nouă libertate comercială şi prin expansiunea comercială care 
i-a urmat, nu mai poate fi suiicientă. De acord cu numeroşi cer- 
cetători care an studiat superficial chestia, d. Zeletin consi- 
deră efectele drept cauze. D-sa, ca şi toți ceilalți, a observat că 
o adincă modificare intervine în țările romine în această epocă. 
Explicaţiile au variat, unii găsind cauzele în diligenţa lui Kiselefi, 
alții în tratatul din Adrianopol, alții in libertatea comercială, etc.. 
Ceiace n'a observat nici d. Şerban Voinea nici d. Zeletin şi nici 
înaintașii d-lor, /sint consecințele profunde pe care le aduce în 
toate domeniild vieţii noastre economice insemnata transformare 
a dreptului iobag, pe care o infăptueşte Regulamentul Organic 
Această transformare este generatoarea nouilor direcţii de evo 
luţie spre care se îndreaptă țările romine. Intensificarea agricul- . 
turii și înlocuirea progresivă a păstoriei, urcarea prețului pămin- 
tului şi a produselor sale, goana după forța de muncă şi mizeria 
crescindă a clasei ţărăneşti, mărirea exportaţiei şi inflorirea co- 
mercială a porturilor cu consecința formării unei burghezii ca şi 
a unui proletariat orăşănesc, sint lapte de o importanță covirşi- 
toare care îşi trag origina direct din ata Maze iobag. Mai mult 
încă, transformarea marei roprietăţi rurale şi decăderea clasei 
marilor proprietari, sînt indirect consecinți ale acestor transfor- 
mări—datorita după cum vom vedea —emancipării de subt do- 
minaţia sa a aparatului circulator de valori. 

cunoscută lupta pe care clasa boerească mare şi mică 

a dus-o în chestia miile e cu ocazia redactării Regulamentului 
Organic. Toate eforturile sale erau concentrate în scopul de a 
obține înmulţirea cît mai accentuată a zilelor de lucru. Această 
luptă nu era decit continuarea vechii ofensive, accentuată şi cîş- 
tigată parţial, la începutul sec. XIX prin aşezămintul lui Moruz. 
Dela ceie trei zile. de muncă, pe care ţăranul moldovean, clăcaş 
era dator să li dea boerului anual, dela începutul veacului al 
XVIII, ajungem după Regulamentul Organic la un număr care 
variază între 56—80, socotind numai pe cele legale, ceiace în- 


1 Doc. Hurmuzaki, XVII, è 635, 


| 


258 VIAŢA ROMÎINEASCĂ 


semna jumătate din numărul zilelor de lucru pe an, după ce în 
1743 nu se ridicase în Moldova decit la 12,' creşterea devenind 
accentuată dela 1805 inainte, cînd un ţăran trebuia să dea 33 
zile de muncă pe an, în afara dijmelor şi ele cu mult urcate.“ 
Este firesc ca această mărire a cantităţii de forță de muncă, 
aflată la dispoziţia proprietarului, să schimbe radical economia 
noastră agrară. In mod neapărat suprafața de pămint boeresc 
cultivat creşte, acea țărănească scade. La 1843 pămintul boe- 
resc arat şi sămănat cu griu are o întindere de 70535 fălci, iar 
cel țărănesc 121930 fălci,” zece ani mai tirziu în 1844 pămintul 
boeresc cultivat cu aceste cereale se urca la 84105 fălci, iar cel 
țărănesc scade la 47686. Cea dintäiu concluzie care se impune 
este deci că intensificarea marii producţii şi decadenţa produc- 
tiei ţărăneşti se datoreşte în mod nediscutabil măririi zilelor de- 
slujbă. Odată cu diminuarea producției ţărăneşti mizeria täräni- 
mii se accentuiază şi mai mult, şi dacă pe lingă legea care 
schimbă vechile raporturi dintre boer şi țăran, se mai adaugă 
numeroasele abuzuri, atunci diversele întimplări din viaţa sate- 
lor, ca încercările de răscoale, refuzul de a lucra, fuga peste ho- 
tar apar ca foarte naturale. Astfel Regulamentul creia condițiile 
cele mai orare pentru ca pe de o parte moşiile boereşti să 
se pună din ce în ce mai mult în valoare, iar pe de altă parte 
forţa de muncă să se deprecieze, Mulţi ţărani fug la oraşe, mai 
“ales in porturi unde alcătuesc o populaţie flotantă din care se 
va recruta viitorul proletariat ; * alţii emigrează de pe o moșie 
pe alta. Pentru proprietari chestia era extrem de gravă. Forţa 
de muncă pentru ciștigarea căreia luptaseră se împuţina şi nu- 
meroase măsuri se cer şi se iau pentru asigurarea ei, a cărei 
lipsă după cum spun ei „mărgineşte plugăria şi împuţinează cu 
totul mijloacele dezvoltării comerțului ţării, mijloc neapărat spre 
fericirea unui stat“. Legal şi nelegal, epoca aceasta cunoaşte o 
aprigă goană după braţe de muncă, a căror lipsă încă dela 1834 
se semnalează. Mijloacele întrebuințate variau. Cite odată prin 
diferite căi se atrâgeau țăranii de pe o moşie pe alta, alteori se 


i R. Roselli, Pămintul, sălenii şi slăpinii în Moldova, Buc., 1907, 


2 Ibidem, p, 352. 
3 G. Zane, Un veac de luptă, p. 37 şi urm.; An. P. R, V, 735; 


XIN, 325, 550. 

4 incă din 1837 se constată această lendinļă. In acest an boerii 
mărturisesc în divan că „se grămădesc asupra săleanului mulle rămă- 
sije de clacă şi cu anevoe li se pare e lor răspundere, căci se inda» 
iorează a li săvirşi loale deodală, iar nu rîndurl-rinduri, se vede o 
deobşle pornire a săleanului de a năvăli pe la orașe şi lîrguri, unde 
nădăjduesc scăpare şi a părăsi satele, las să zic ce urmâri vălămă- 
toare poale să aducă cu vremea aceasia, dar acum se mărginește 
plugăria şi se impujinează cu tolul mijloacele dezvoltării comeriului 
țării, mijloc neapăra! spre fericirea unul stal”, A. P. R, VIl, p. 812, 
Aceiaşi conslatare se repelă in 1842, spunindu-se lol de boeri „că se 
despone lara de plugari muncitori pe cimpuri intinse ca să se facă 
lărani orăşăni, peniru paguba și strâploarea adevăraților orășeni”, 
Aa. P. R, Kl, p. 598. 


"BIBLIOTECA 
UNIVEPSITĂŢII 


RXISM l 


puținii oameni liberi, iar i 

prin chipuri lăturalnice, clăcași se | 
imposibil, strămutarea, Preg aa isar Ca e pi 
după aplicarea, Rean aie era atit de mare, încit cițiva. ani 


cel puţin oamenilor liberi, mărind 
|m - 
ra e mg a tocmai contrariul, ev aba ara aeli perii eros 
negot şi prin aceasta. prețul lor eventual se putea urca 
era posibil. Regulamentul Organic. 
o comisiune compusă i 
he renait pey tg fiecare perioadă trienală, prețul ser re 
grin po mirat an Puii de pe urma căruia nu bene- 
rd mi k prețurile muncii în Muntenia 
Doaa TS 03 nean , Vom observa că în interval 
i h a o 1832, acestea din urmă sau urcat de 2,3 
perla e. muncii, Astfel că in timp ce toate valorile 
hin Ă ua aere pie muncii stagna, dacă nu chiar scădea. 
url și upor ca i mae zeria țărănimii apare ca un fenomen na- 
i: LA pt, boerii u cu nii i 
pn SA formulat şi de Dana orga AM nr de e ma 
făceau o mică rectificare. De oarece-—spune raportul unei co- 


iace are, cu muncă, care du i 
` A ă expresia comisiunii i 
cea mai curentă cu care lor le place să plăteastă mal bine? 


mai sistemului iobag şi Regulamentului 
sa tot ceiace poate asigura fericirea ţării“, * Agrar d rm 


i An. Parl. ale Rom., VII, 612; V n$ 
sarma XI. 40940; XIN ser: XV, asa "ata 1028; AVIC Me 7 
ian Ohi, XVI, 06, 341,336, 178 XVIII, 253, 338, ate” WAA 
uani arms p. clt, 101; Acte şi legluiri, op, cil, 139, 391, 421. 457: 
2 Încă din 1852 Kiseleff 
dă -cbminlăea de pròpria 20 e că fixarea prețului muncii numa! 
viloare Ja chestia lpăneesel $: în pd Acie wie gluiri pri- 


H 
. d ia a XVIII, 


prosperitatea. beneticiara di- 
recță a tuturor , chiar declară categoric, spre 
dosothite de 9- Dalia, să emit mer ora Apei 
prez Cuburi: anii acestui intelept: sitem, fără 
de care libertatea de comerţ, şi-ar fi scopul“.!-? O recu- 


m pai pe 
cum constată Bernhardi, nu încep să se dezvolte decit pela în- 
ceputul veacului trecut, ca urmare a măririi maron a ca 

de noua reglementare a dreptului iobag din Rusiei. Odesa 
începe înflorirea sa, tocmai în epoca cind iobăgia era mai grea. 


(Sftrşitul în numărul viitor) G. Eene 


j ki. XVIII, 285. 

H vrei Arida demn de lontă laude boerimea căula și o mo: 
livare de ordin najional ca și de interes individual lărănesc acestui 
sislem, spunind că egricullorul eale „nleşal pămintului pe care ire- 
bue să-l Pobeda, să-l ingrijască și să-l amelioreze cii mai mul! pen- 
iru a scoate cif mal mulle produse și a«s! procura asllel o existență 
ma! dulce. Libertatea de sirămutare îl foce sirăia acestei pămial, îl 
face să se ee mb sa viaje ue care este moarlea înlregii cel- 

z i ir » cil “ 
wA t ip A. Ms L'abolltion det monopoles ei l'améliorallon de l'étal 
oldavle, tz, i 
2; Per Me {ionat d opta de Tuga -Baranow-kl. Principii de eco- 
nomle ponet, trad. după a IV-a edijie rusă de V. Herea (irad. neti- 
părită incă). 


——— ë CPI Po Me w AA M IL 


Scrisori din Paris 


— O restaurație filozofică în Franța — 
LI 
(Un portret tomist al lui Martin Luther) 


După cele spuse în scrisorile din Noembre și Decembre, nu 
me va surprinde de loc faptul că d. Maritain își concepe rolul de 
restaurator ca pe o chemare de apostol. De aici violența rațio- 
namentelor d-sale — care poate tocmai din această cauză șahio- 
pătează uneori, — de aici anatemele pe care le varsă asupra duş- 
manilor d-sale. Luther, Descartes şi Rousseau,—d, Maritain ma 


„avut niciodată pretenţia să fie modest, — iată dușmanii principali 


ai d-sae.  Considerindu-și sarcina cu gravitate, d. Maritain nu 
se teme de „mai marii lumii acesteia“. „Chilia în care a discu- 
tat Luther cu Diavolul, cuptorul lingă care Descartes a avut fai- 
mosul său vis, locul din pădurea dela Vincennes unde Jean Ja- 
cques, la poalele unui stejar, și-a udat vesta de lacrimi descope- 
vind bunătatea Omului natural, iată locurile unde a luat naştere 
Tumea modernă“, spune frumos d. Maritain, Revoluția care a di- 
=olvat încetul cu încetul spiritul evului mediu a fost o revoluție 
curat spirituală, crede Maritain, Ea a luat ființă mai întăiu în 
sufletul cîtorva oameni. lată de ce d. Maritain, dorind să atace 
răul la rădăcine sa, — ambiție lăndabilă! — cere dare de seami 
severă lui Luther, lui Descartes și lui Rousseau pe care d-sa îi nu- 
„mește, cu drept cuvint, reformatori.  Ceiace spune Ernest Se'lltre 


262 VIAŢA ROMINEASCĂ 


despre Rousseau, Maritain o aplică lui Luther: „Lumea modernă 
își trage origina dintr'o erezie mistică“, Este subiectul unei cărți 
a d-lui Maritain: „Trois Reformateurs** * Operă tare, scrisă cu 
accent, exactă în amănunte, dar falșă — extrem de falșă — luată 
în întregime. Operă trist de violentă, îngustă ca spirit şi sim- 
plistă în judecată, 


D. Maritain ştie să găsească titluri norocoase, pregnante, 


care se întipăresc în chip trainic în mintea cetitorului: „Descartes 
ou Vincamation de Pange“, „Rousseau ou le Saint de la Nature“. 

Studiul d-lui Maritain nu aduce nici o contribuție nouă la 
psihologia lui Rousseau, Lasserre acum douăzeci de ani, în teza 
sa despre romantismul francez devenită celebră, a făcut cu mai 
multă măsură și dreptate și penetraţie această psihologie. Afară 
de unele sublinieri stridehte asupra patologicutui: în sufletul lui 
Jean Jacques, d. Maritain renetă pe Pierre Lasserre, deformindu-l 
în același timp. 

In ce priveşte Contractul Social al lui Rousseau, ni se ser- 
veşte deasemenea o repetiție à criticilor făcute de Comte, de 
Maistre și de Hegel: anarhia și despotismul lui Rousseau, ctatis- 
mul lui, etc, etc. Acest capitol, deși nu aduce nici un progres fa- 
tă de ce sa spus înzinte de Maritain despre filozofia politică a lui 
Rousseau, este remarcabil ca concizie şi claritate. 

Mai interesante sînt apropierile pe care le face autorul în- 
tre Rousseau și Luther: Rousseau: „une reprise cu vicil esprit de 
Luther“, spiritul lui Luther își reia ofensiva (parcă ar mai fi avut 
nevoe de această ofensivă!) prin Lessing și Rousseau, Luiher și 
Rousseau sînt sol'dari prin ceiace neagă, sau: „Ei acționează, am- 
bii, asupra oamenilor printr'o trezire a simpatiilor efective, o di- 
fuziune uimitoare a incividualităţii lor materiale. Ei răspindesc 
in jurul lor eul lor,... ei absorb pe semenii lor în temperamentul 
lor** (p. 168). 

Şi acum, o observaţie capitală. Care e vina, în ochii d-lui 
Maritain esenţială, a lui Jean Jacques?: „Jean Jacques a dena- 
turat Evanghelia,... transpunind anumite aspecte fundamentale á- 
le creștinismului pe planul simplei natari“*. Nu e nevoe, cred, si 
mai spun că, pentru cine nu e neotomist, această „viti“ a lui 
Rousseau este un merit al său. 

„Dacă Luther a descoperit persoana omenească, iar Rousseau 
natura şi libertatea, meritul lui Descartes în istoria gincerii ome- 


* Ed. Plon-Nourrii, în coleciia „Le”roseau d'or“. 


SCRISORI DIN PARIS 263 


nești este acela de a fi descoperit cugetarea. Să- auzim pe d. 
Maritain cum ştie să aprecieze acest fapt: „Să spinem că Dies- 
cartes a desvelit fața monstrului pe care idealismul modern it 
adoră subt numele de ,Gindire':, m, i 

In expunerea sa, autorul presupune din partea cetitorului o 
cunoaștere temeinică a filozofiei cartesiane, Nu analizează deci 
opera, ci încearcă să surprindă mișcarea intimă a spiritului lui 
Descartes. De aici necesitatea de a recurge la metafore, ima- 
gini, parabole chiar. Parabola cu îngerul de care se foloseşte d. 
Maritain este și ingenioasă şi utilă, pentru cine ` vrea s'o consi- 
dere ca atare. Căci dacă am considera-o mai mult decit atit — 
cum face d, Maritain — am cădea în greșala d-sale deformind cu 
totul spiritul de ansamblu al filozofiei cartesiane, Astfel, ana- 
temele pe care Jacques Maritain le aruncă asupra lui René Des- 
cartes, sînt gratuite: D, Maritain l-a făcut pe Descartes să spună 
ce vrea d-sa să spună, pentru ca, judecățile asore pe care le va 
priit după acest inchizitoriu sărac și feroce, să pară peremp- 

orii. 

Pasiunea d-lui Maritain face uz extrem de abil de rațiunea 
d-sale: Știința noastră modernă e, în fond, o știință cartesiană. 
Maritain wo iubește, știm.  Şi-și dă seamă că lovind în Descar- 
“tes cu succes, tae rădăcina acestei științe. Noroc că ambiția d-lui 
Maritain nu e totdeauna egalată de forțele d-sale dialectice... Dar, 
d-sa se știe mîngiiat cu exclamații ca acestea: „Ingerul cartesian 
a îmbătrinit mult,... el e obosit“, 

Dar să aruncăm o privire asupra portretului pe care d. Mari 
tain ni-l di despre Luther, Se știe că despre Luther s'a scris 
prodigios de mult. Şi pentru şi contra. Mai mult — şi mai just— 
pentru, decit contra, Cugetarea d-lui Maritain nu s'a dezvelit 
nicăeri mai reliefată și mai a sa dectt aici. Care e deci porp 
tretul lui Luther văzut prin ochelarii mentali — sticle cu curbură 
mate — ai d-lui Maritain? 

Asistăm Și aici, ca la Descartes, la o disecare a spiritului 
lui Martin Luther, şi, dată fiind personalitatea și natura operei Re- 
'formatorului, analiza nu se mărginește numai la iateligența lui 
Luther. Ea se aplică asupra întregii lui personalități, mai ales 
PEA ARRERA Opera teoretică a lui Luther nu € discutată nică- 
eri cu temeinicie. Afară dacă am voi doar să numim discuție ce- 
Je citeva epitete ale autorului ta adresa doctrinei lui Kallie”. epi. 
tete nu prea măgulitoare pentru aceasta, mai e nevoe s'o spun? 


254 _MIATA ROMINEASCĂ 


Discuţie a existat desigur — dar ca s'a desfășurat mumai in capul 
d-lui Maritain — căci concluziile le avem: epitetale! O discuţie 
exteriorizată a doctrinei lui Luther s'ar fi impus totuși intro o- 
perä așa de ambițioasă ca aceia a d-lui Maritain. D. Maritain 
a preferat s'o ocolească, căci ea ar fi fost greu de cus, și, poate, 
ca multe dispute teologice, fără prea mare putere de convingere 
asupra unui spirit liber. Și apoi, cartea d-lui Maritain ar fi fost. 
în acest caz, mai puţin accesibilă publicului asupra căruia d-sa are 
atita autoritate! Ea şi-ar fi perdut poate acea răpitoare notă li- 
rică pe care o au aproape toate scrierile d-lui Maritain. 
Dar, abstractie făcînd dela aceste motive de abilitate literara, 
care, poate, mau jucat decit un rol de a doua mină în felul. de 
expunere al d-lui Maritain, motivul principal a fost desigur altul ră 
Luther e întemeetorul unei noi confesiuni religioase. Aici ele- 
mentul personal, intim, al intemeetorului joacă rol mai mare decit 


cînd e vorba de compunerea unui sistem filozofic sau de crearea: 


unui curent în ştiinţă. Religia e expresia întregii personalități a 
omului. Pentru a caracteriza și a înțelege un curent religios, 
trebue pusă în plină lumină personalitatea intemectorului lui, 
Accentul personal e totul aici. S'a spus că unele precepte-—dacă 
nu toate—din doctrina lui Christ se găsesc și la Hilel, și la Vinzi, 
iar altele au fost protesate și de stoicism. Cu toate acestea, cine 
ar putea afirma că doctrina lui Christ nu e absolut a lui, nu e 
nouă, originală, graţie accentului pe carei poartă ? Pentru pu- 
tine din cuvintele cite le-a spus, avem dovezi exterioare sigure că 
sînt ale lui. Și cu toate acestea, cetindu-le simţim că purced cu 
siguranță dela el. Această certitudine intrinsecă e mai tare de- 
cât toate certitudinile pe care ni le-ar da cele mai neîndoelnice 
probe istorice. 

Tot astfel, şi'n cazul lui Martin Luther, fiind vorba de E 
mare personalitate religioasă — poate cea mai mare personalitate 
istorică a vremurilor moderne — d. Maritain a simţit că trebue 
să-şi îndrepte toată atenţia d-sale ascuțită asupra personalităţii 
însăși a reformatorului, şi nu atit asupra doctrinei hui. Dar, - 
cnd acest lucru, d-sa n'a urmat principiile doctrinti catolice care 
i-ar fi impus o altă atitudine: atacarea doctrinei lui Luther, dis- 
cufia abstractă a ei și nu analiza psihologică a întemeetorului ei,” 


ică a unul feno- 
mea rul ETer, CA taiati pauline ratat) de pro- 


fundë, ea nu poale explica decit elemente parțiale ale fenome-- 
un 


aspec! al lui. 


SCRISORI DIN PARIS 265 


opoziția ei contra celeilalte doctrine (a Sfintului Toma), Și nu- 
mai În acest caz, discuția deschisă cu atita ardoare de d. Maritain 
ar fi fost și logică şi justă. Pänä cînd, păstrind poziția aleasă de 
d. Maritain, la ce asistăm?  Opoziţie între Luther omul, pătimar, 
inconsecvent uneori, etc., etc. și între doctrina senină și albastră 
a Sfintului Toma de Aquino! Cum se face că Maritain, cu toată 
inalta sa competință filozofică, creazi astfel de falșe poziții logi- 
ce? Cele mai de multe ori la dsa vorbește nu dialecticianul ci 
imaginaţia vehementă a apostolului și a profetului. ; 

După ce ni l-a prezentat pe Luther plin de defecte și de pä- 
cate: inteligență mărginită, pentrucă a recunoscut că logica nu 
poate aduce nici un serviciu real credinții și pentrucă Martin Lu- 
then susținea că pretenția teologilor de a constitui o știință a dog- 
mei „e ridicolă și scandaloasă!** Şi aici, nu pot trece în tăcere 
acest pasagiu care mă dispensează de orice comentar: „C'un cu- 
vînt, interpretind întrun sens literal, grosolan și cu totul fals pa- 
sagii în care autorii spirituali vorbesc de nimicirea facultăților na- 
turale, depravind gindirea lui Tauler și a misticilor germani ca și 
textele Sfintului Pavel și ale Evangheliei, acest „chrétien pourri“* 
declară că credința este contra rațiunii: „Rațiunea se opune cre- 
dinții“! (1536). Maritain vede aici originea falșului misticism an- 
ti-intelectualist care a otrăvit atitea capete dela Luther încoace, 
subt forme mai rafinate și mai puțin sincere.  Vasăzică, Luther: 
inteligenţă mărginită * dar nu lipsită de abilitate sofistică, cumos- 
cînd în mod superficial scolastica (pe care Maritain o cunoaște 
aşa de bine), din care n'a ştiut scoate decit un arsenal de idei 
ialșe (bietul Luther!), orgolios peste măsură, necumpătat în tot 
ce făcea, muncit de o vehementă nostalgie mistică „dans une âme 
charnelle“, cu un cuvint: „un călugăr decăzut (moine déchu)“. 
După ce ni l-a prezentat decispe Luther încărcat de defecte şi de 
păcate, vină cea mare pe care i-o reproșează d. Maritain — și aici 
d. Maritain se dovedește foarte catolic, foarte tomist și deci foar- 
te consecvent — e faptul că Luther a conceput religia ca viață, 
ca sentiment, mai mult decit ca teorie, ca doctrină. 

Doctrina lui Luther este numai un reflex ideologic al acestei 
vieţi, al acestei experienţe interioare. Sau, mai exact ar fi poa- 
te să vorbesc de o atitudine a lui Martin Luther în fața realității, 
expresie concretii a unci experienţe interioare. Că protestantis- 


* laţă alirmajie lilerală: „il n'ciall intelligent mais plu- 
tot borné—obsiiné sartoul". - 


266 VATA ROMINEASCĂ S | 


Y 


mul şi-a creat, mai tirziu, dogmele lui, nimenea nu o neagă. Este 
doar soarta — poate tragică — a tuturor religiilor să se fixeze 
în dogme pentru a putea trăi. Proces care, cu vremea se poate 
transforma în petrificare şi poate amenința viața reiigioasă cu 
moarte. Dar care religie, în starea sa proasnătă, vie, cind păs- 
trează încă contact intim cu sufletul individului, nu e o experiență 
urat interioară? Şi despre ce religie mare s'ar putea spune că 
nu € protejarea acestei experiențe interioare în cosmos, transfor- 
marea ei în experiență cosmică? Nici creştinismul nu face ex- 
cepție la această lege, aproape fatală în evoluția religiilor. D. 
Maritain nu vede decit aplicîndu-se la cazul individual al lui Lu- 
ther, imputîndu-i-o ca pe o vină în fața istoriei. 

Am văzut cine e Luther, după d. Maritain. Mişcarea pe ca- 
re Va deslănțui-o va fi, în mod fatal, reflexul credincios al per- 
sonalității lui: „Neputincios de a se invinge pe sine însuși, el 
transformă propriile sale trebuinţi în adevăruri teologice și pro- 
pria sa stare de fapt în lege universală a naturii omenești“ (p. 
14). Astfel: „Lutheranismul nu e un sistem elaborat de Luther, 
este revărsarea individualităţii lui Luther. Cazul lui Rousseau va 
îi acelaşi, e un procedeu prin esență romantic Fapt care expli- 
că influența imensă a Reformatorului asupra poporului german“ 
(p. 31), Dar atunci nu e oare orice curent religios nou un cu- 
rent romantic? Ceva mai sus, d. Maritain; cașicind ne-at rele- 
va cine ştie ce descoperire catastrofică, subliniază: „Am văzut în 
chip îndestulător că această doctrină s'a născut înainte de toate. 
din experienţa lui interioară!“ 

Lăsînd la o parte aprecierile tomiste ale d-lui Maritain, is- 
călim şi noi această constatare: „La origina sa și în principiul 
său, drama reformei a fost o dramă spirituală, o luptă a spiritu- 
lui“ Şi iarăși, înlocuind aprecierea: „dezastru imens“ prin „„bi- 
nefacere imensă“, reținem afirmația: „Principiul Reformei za- 
ce în viaţa spirituală a lui Luther, şi s'ar putea spune că dezas- 
trul imens, care a fost Reforma pentru omenire, nu e decit e- 
fectul unei încercări interioare...“*, care, după părerea d-lui Mari- 
tain, ma reuşit, bine înțeles. Cine este deci Martin Luther al 
d-lui Maritain?: „„Evocator vehement al tarilor forțe vagi care 
stau amorțite în inima păcătoasei creaturi umane“, 

D. Maritain se dovedește, la fiecare pas, de foarte bun avo- 
cat: Pentru a complecta portretul său despre Luther, d-sa nu 
renunță la nici un argument care ar putea produce efect, fie acest 


T d 


SCRISORI DIN PARIS 267 


argument oricit de specios şi de „nèfijosofic™. Din faptul banal 
<ă Luther, îmbătrinind s'a irigrăşat, fapt care i së poate întîmpla 
nu numai unui „călugăr decăzut“ cum îl numește d. Maritain pe 
Luther, dar oricui, chiar şi unui căligăr rămas catolic (și chiar şi 
d-lui Maritain tomist), d-sa trage, sentențios și satisfăcut, urmă- 
toarea concluzie: „Luther cedează puterilor instinctului, cade subt 
stăpînirea legii trupului, urmind o linie progresivă ușor de con- 
statat din seria portretelor sale, între care cele din urmă sînt de 
o bestialitate surprinzătoare!“ “x . e: 

Dar și mai neașteptate decit aceste raționamente ale filozo- 
fului și logicianului Maritain sînt judecățile istoricului Maritain. 
Pentru d-sa ştiinţa liberă netomistă așa cum ea s'a născut şi á é- 
voluat dela Renaștere încoace, ştim, n'are nici o valoare. Nu ne 
va mira deci prea mult faptul că d-sa nu vrea să înțeleagă că ni- 
mic în instituţiile omenești nu e subit. Instituțiile omeneşti, în- 
tocmai ca creațiile naturii, au începuturi slabe. Schimbările mari 
apărute pe scena istoriei au fost pregătite demult şi încet. Lu- 
ther, pentru a face revoluția pe care a făcut-o, trebuia să găseas- 
că pe deoparte terenul pregătit, pe de altă parte trebuia să fie 
Luther.  Făcînd portretul Reformatorului așa cum l-am văzut şi 
încheind că istoria vieții lui Luther e „istoria clasică a unui călu- 
gär decăzut“, n'ai explicat deloc reușita Reformei, oricît ți-ar fi 
ca de odioasă. Ciţi călugări poticniţi înainte şi pe vremea lui Lu- 
ther (d. Maritain ne-o spune!), dar nici unul n’a făcut o Reformă! 
(Un mare şi durabil eveniment în istoria Apusului e dezlăațuit deci 
prin cine, după d. Maritain ?;  Printr'ua călugăr decăzut care 
predică într'o lume plină de vicii și de putrezime! (p. 13). 

Ceva mai tirziu, autorul își dă seama că, poate, a mers cam 
departe cu afirmațiile sale, şi nu-i neagă lui Martin Luther o oare- 
care măreție, dar măreție pur animală: „Protestanţii nemți ne 
cer să recunoaștem geniul lui Luther. Măreție materială, mări- 
me de cantitate, măreție animalică, da . i-o recunoaștem, și, dacă 
doriţi, îl admirăm, măreție întradevăr omenească, nu“. (p. 38). 
(Autorul învață apoi pe Nemţi să facă distincție între „individua- 
litate““ și „personalitate“, distincţie pe care după părerea d-sale, 
Nemţii m'ar fi ştiut s'o facă niciodată), Oricum, Maritain wa pu- 
tut trece cu vederea judecata spusă de Bossuet asupra Reforma- 
torului: „îl cut de la force dans le génie“, rejevind unele trăsături 
intr'adevăr impresionante ale personalității lui Martin Luther: 


” Din cele 9 portrete publicate de Deniile, d. Marilain reproduce 4 


268 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Intocmai ca Jean Jacques, (Luther) a tost dotat de o puternică: 
religiositate naturală; se ruga mult, bucuros, cu vocea înaltă, cu”: 
mare val de parabole care stirneau admirația oamenilor; se îndu- 


ieșa privind sămănăturile, înaintea bolții cerului, inaintea unei vi- 


orele găsită în zăpedă şi pe care n'a putut s'o reînvie“. (41). 

In mormanul de judecăți, uneori puerile, cele mai de multe 
ori nedrepte, pronunțate de d. Maritain, întîlnim, cu toate acestea, 
foarte des, tari adevăruri parțiale, tari, ponte tocmai fiindcă sînt 
atit de parțiale. Ele se datoresc însă mai mult intuiţiei poetice 
a d-lui Maritain, decit forţei raționamentelor d-sale, ori calității 
probelor pe care le aduce, Căci, dacă d. Maritain e un mare 
poet liric, el este un slab filozoi, slab pentrucă d-sa e sclavul u- 
nui singur şi îngust unghiu de vedere, și, sofist cele mai de multe 
ori, pentrucă d-sa are adevărul — orice chestiune ar aborda — în 
mînă, gata dinainte. In astfel de condiții — oricât ar părea lucrut: 
de paradoxal —e greu să ai totdeauna dreptate, fări să nu fii 
sofist... 

De cele mai multe ori la d. Maritain nu probele sînt tari, 
ci cuvintele care le exprimă, D-a reușește destul de rar să-și 
ducă cu argumente reale, cugetarea pănă la capăt Adesea, sim- 
ţindu-se în strimtoare, d. Maritain se grăbeşte să-și termine un 
raţionament sau o argumentare printrun epitet sau printr'o ma- 
ximă.  Cită lipsă de adevăr se ascunde în exactitatea aparentă 
a d-sale!  Inţelegem că în anumite cazuri expoziţia pentru a fi. 
adevărată, trebue să fie elocventă și vioae. Cu toate acestea nn 
avemi sentimentul adevărului cetind proza pasionată a d-lui Mari- 
tain, 'dimpotrivă. Şie deși a îngrămădit culori nenumărate pe 
portretul lui Luther, acest Luther al d-sale rămine o fiinţă palidă, 
abstractă — şi ca atare mu e nici viu și nici adevărat. Cu tot 
darul de poet al d-sale, d. Maritain nu știe crea ființe vii.  Desa 
e poet liric nu epic.  Insctat după realitate, d-sa este veșnic în 
căutarea ei fără să o găscasci — lipsă pe care d-sa o constată și 
a dezaprobă la toţi ne-tomiștii.  Plimbîndu-şi pretutindeni simpa-- 
tiile şi antipatiile d-sale, d. Maritain se regăseşte pe sine pretu- 
tindenea... 

Astfel, cu toată pătrunderea sa de psiholog realist, d-sa face 
mai mult psihologie constructivă. Cu toată vioiciunea stilului și 
puterea expresiei, d. Maritain mai mut aruncă decît ridică un văl. 
de pe personalitatea lui Martin Luther, Deși uriașa personalita- 
te (reală) a reformatorului sparge adesea vălul negru al d-lui Ma- 


SCRISORI DIN PARIS 26% 


ritain, simțim totuşi că acestui portret, considerindu-l chiar numai 
de caricatură, îi lipseşte ceva care nu-l lasă să trăiască, Acest 
lucru, din cauza amintită mai sus: d. Maritain nu știe, nu poate, 
eşi din sine însuși, Nici chiar acolo unde discută idei: După 
cîțiva paşi făcuţi cu ușurință subt conducerea autorului, cetitoru 
încetează de a mai urmări ideia — de altfel și autorul — căci vo- 
cea omului Maritain înăbușe și omoară cu accentul ei tare rațin- 
namentul filozofului. 
Suflet pătimaș peste măsură, d. Maritain transformă ideile 
în pasiuni veritabile, dramatizează abstracțiunile. lar pasiunile in- 
telectuale, ca toate pasiunile, sînt izvor de poezie. Nu se poate 
oare spune că orice filozofic mare e în acelaşi timp și înaltă poc- 
zic? Imaginaţia filozofică şi imaginaţia lirică par a fi surori! Ce- 
tind Etica lui Spinoza, cine n'a simtit pasiunea stăpinită— lirismul 
care se ascunde în dosul s'logismelor aride ale spiritului celui 
mai însetat de nemărginire pe care l-au produs vremurile moder- 
ne? Dar, pănă cînd pasiunea lui Spinoza, fiind înfrinată în con- 
tinuu, e concentrată şi e focul în spuză care nutrește gi+direa, pa-- 
siunea d-lui Maritain, nestăpinită cum e, se împrăștie la suprafață 
și, în loc să dea avînt gîndirii, o înăbușe, răminiad singură sti- 
pînă: Astfel poetul Maritain se dovedeşte mai tare decit filozoful 
Maritain“. Si cu toate acestea, dacă d. Maritain ar consimți să 
fie numai poet şi n'ar face să intervină mereu și zgomotos siste- 
mul țeapăn al neotomistului, am admira poate adesea lumina pu- 
ternică pe care imaginația d-sale de poet ar arunca-o din cînd în 
cind peste adincuri intunecate ale sufletului contemporanilor 
d-sale... . =- mdi 


D. D. Roşca 


Cronica economică 


Criza numerarului și scumpirea evenimentelor 


“+ S'au încheiat trei ani decind Jumea vorbește la noi despre 
„criza de numerar“. Stranie „criză“: e aceia care timp de trei ani 
ici nu merge înainte, nici nu dă îndărăt! Pentru odată, ca sa- 
nănă cu acea stabilitate caracteristică epocilor cînd tocmai nu e- 
xistă criză... 

„În realitate e vorba de scumpetea versistentă a dobinzii; 
«tiace-i cu totul altceva. 

Prețul înalt al dobinzii e un fenomen stabil şi normal în a- 
numite țări şi pentru anumite epoci. Aşa s'a intimplat vreme de 
nai multe veacuri în Europa medievală. Sînt toate aparențele că 
același fucru trebue să aibă loc și în Rominia Dè ce, — vom 
căuta să aflăm îndată. Dar, oricum, faptul è indiscutabil: Scum- 
petea dobinzii nu-i în Rominia nici microb aducător de boală 
căci altminteri ar progresa — nici o anomalie trecătoare — căci a- 
tunci ar regresa; este o situație durabilă, determinată necesar de 
factori pe care ar fi bine să-i descoperim. 

Sint unii observatori care ne explică astfel fenomenul: se 
plătește 36 la sută dobindă pentrucă profiturile din intreprinderi 
sînt atit de mari (150, 200, 300 la sută), încit e rentabil să se con- 
simtă un scont de 3 la sută pe lună. 

lată o explicație idilică în perfectă armonie cu specificul 
nostru național, care, cum ştim, este mai mult optimist. Căci 
teoria echivalează cu a spune că scumnetea dobinzii e un fel de 


CRONICA ECONOMICĂ 27f 
E at a > a a E, S, $ 


bine, ea provenind din marea prosperitate care a năpădit comera 
ful și industria romînă. „Cherté foisonne': — cum ziceau odată, 
fiziocrații,.. 4 

E tirept că mai e și cealaltă interpretare: patroni și bancheri, 
laolaltă, se asociază pentru a smulge dela consumator: unii-—pro- 
fituri de speculă, alții—dobinzi cămătăreşti, Și ni se zugrăvește 
atunci tabloul cetățeanului romîn timp de trei ani pompat de doi 
vampiri odată (fără a mai vorbi de cel de al treilea: fiscul), 

Nu știm de ce, dar avem parcă impresia că explicația seum- 
petei dobinzii prin scumpetea profitului samănă cu explicarea. 
somnului pricinuit de opium prin virtuțile dormitive ale acestuia. 
Ar fi poate mai folositor să știm de ce plus-valuta în genere—do= 
bîndă şi profit laolaltă, a atins la noi o cifră așa de ridicată. -s 

Mai există o ultimă explicație curentă, deprecierea sistema- 
tică a leului obligind pe împrumutător să se asigure în contra riş- 
curilor de fluctuații valutare,  scumpeşte dobinda, 

Mărturisim că fenomenul acesta al devalorizării leului este 
perfect explicativ ;.m'are decit un cusur: nu există... De trei ani, 
leul — în afară tle variațiile lui sezonale — stä pe loc. Stabilita- 
tea lui e sincronică, tot atit de placidă şi tot atit de durabilă git 
şi „criza'** însăși de care ne ocupăm... 

Economiştii interni nu ne dau, așadar, deslegarea, Ne rä- 
mine să-i întrebăm pe cei externi, 

Cu mici variante de amănunt, aceştia ne vor spuae toți că 
dobinda € preţul timpului. Ce să facem cu acestă enigmatici 
metaforă? Putem scoate dintrinsa o formulă pozitivă, bună pen- 
tru ciudatele întîmplări monetare de'a noi? 

Să încercăm. 

Din punct de vedere sociologic, timp însamnă intimptări 
care trec, evenimente care se desfășoară: Dar economiștii vor- 
besc de un preț al timpului. Ori, pentru ca evenimentele să aibi 
un pref, trebue ca ele să fie ceva asemănător cu o marfă, ceva pe 
care să putem pune stăpinire; un asemenea lucru este el posibil 2 
Ne putem apropria fragmente de Istorie viitoare? 

Şi de ce nu. Ce-i ln urma urmei o întreprindere economică 
decit confiscarea unei bucăţi din Istoria națională în folosul unei. 
persoane care o exploatează? Orice intreprindere, orice „alace- 
re“ nu-i decit un eveniment viitor pe care homo konomicus J-a 


scontat, — adică l-a prevăzut și apoi l-a cumpărat. Presimţim că. 
în curînd va creşte in societatea noastră nevoia consumațiilor de 


212 VIAŢA ROMINEASCĂ 

lux? Vom cumpăra acest eveniment viitor, — adică, de pildă, 
vom cumpăra tot ce trebue pentru o fabrică de parfum, sau de 
mătăsuri. “ Cumpărătorul de evenimente îl cunoaștem foarte bine: 
e patrohul din manualele de ecosomie. 

Dar vinzătorul? Cine este personagiul înzestrat cu formi- 
dabilul drept de a aliena acele fragmente de viitor care sint eveni- 
mentele previzibile? 

Proprietarul destinelor unei societăți nu poate fi decit... a- 
cea societate însăşi. Vredu să zic acele persoane care sînt con- 
siderate a o reprezenta integral: parlamentarii, miniștrii, monarhii, 
şi în genere toți deținătorii de suveranitate. Dar printre ci, e- 
xistă o categorie interesantă întru toate: sint posesorii de mone- 
de. Vom spune că moneda este un „titlu de suveranitate care 
circulă“ nu pentru că așa spune Knapp, dar pentru că este im- 
posibil să spunem altfel. Puterea Eberatorie a monedei, exorbi- 
tanta ci putere de a „face comande“ ori cui și pretutindeni, de 
a porunci oamenilor—acestea emznă toate cela Societate. Şi pe 
de altă parte a porundă oamenilor nu însamnă alt decit a pune sti- 
pînire pe câteva din conduitele viitoare ale cetăţenilor unei socie- 
tăți, a te face proprietar peste o porțiune de viitor, a cumpăra, cu 
bani, evenimente care vor fi. 

Deţinătorul de numerar cînd cedează o cantitate din aces- 
ta, alienează, astfel, un fragment exploatabil din Istoria societă- 
ţii sale. In schimbul sacrificiului consimțit, i se plătește un preț. 
Și numele acestui preț este dobinda. 

Cind vinzătorul de evenimente e ministrul, deputatul sau 
preşedintele de republică, prețul se cheamă comision. Dar feno- 
menul e mai puțin important, pentru că fiind adeseori juridiceşte 
ilicit şi întotdeauna moralmente dezaprobabil, — se produce mai 
rar şi rămîne mai invizibil. Aşa că numele principal al prețului 
evenimentelor este tot dobinda. 

„Legea“ care se degaji din aceste explicații e următoarea: 

Dobînda fiind prețul evenimentelor, ea va depinde, ca orice 
preţ, de cantitatea mărfii respective, în speță de numărul eveni- 
mentelor apropriabile în societatea cozsiderată. Numărul aces- 
tora atimă fa rindu-i de facilitatea previziunii întimpiărilor viitoa- 
re; însfirșit gradul de previzibilitate depinde de regularitatea, de 
stabilitatea: regimului social, de gradul de „monotonie“ cu care 
«venimentele se desfășoară în timp. 

(Nu este aici locul să arătăm amănunțit cum Istoria şi Et- 


CRONICA ECONOMICĂ 273 


ografia confirmă acest mod de a vedea. Ne mărginim a aminti 
o experiență mai impresionantă: am făcut o comparare între cur- 
ba prețurilor şi curba scontului în țările vest-europene în cursul 
secolului al XIX-lea. Aceasta e o problemă la care economiştii 
renunțase, căci observase că scontul crește în perioadele de hossă, 
dar creşte şi în cele de bessi; de unde încheerea că între cele 
două serii de fenomene nu-i lanț cauzal direct.  Ceiace-i o eroa- 
re.  Reluind analiza, observăm că scontul e minim în perioadele 
de liniște, cînd previzibilitatea viitorului e uşoară, şi anume cînd 
curba prețurilor tinde ta orizontală; și viceversa scontul e maxim . 
în perioadele atit de hossă febrilă cît și de bessă catastrofică, în- 
trun cuvînt în perioadele cînd previziunea viitorului e imposibilă, 
şi cînd curba preţurilor se apropie de verticală.  Ceiace se poate 
formula astfel: dobinda variază direct proporțional cu gradul de 
rirticalitate al curbei prețurilor.) 

Şi acum, să revenim ta Rominia 

In fericita noastră țară, previzibilitatea viitorului e îngreu- 
iată de tot acel ritm fantezist care caracterizează activitatea gu- 
vernanților noştri. Evenimentele apropriabile sint puține. Fac 
primă pe piață. Timpul social e scump. Şi prețul său, dobîn- 
da, nu poate fi decit extrem de ridicat, 

Multe contribue la îngreuerea previzibilităţii istorice în Ro- 
minia: predominanţa agriculturii asupra celorlalte ramuri de mun- 
că (ceiace face ca totul să depindă de hazardul recoltelor); secre- 
tul în care se elaborează legile; pripa cu care ele s2 votează; de- 
zorientarea pe care o aduc în public versiunile unor gazete forfa- 
mente ncinformate; obiceiul de a se da efect retroactiv legilor, etc 
ete. Tată o serie de cauze; și n'am menționat-o pe principala. 
li vom consacra citeva rinduri. 

Regimul economic al țării noastre este acel de S/aatskapi- 
alismus. Bun sau rău—acesta este, și a'tul nu poate să fie. Lo- 
gica unui asemenea sistem vrea ca, printre întreprinderile econo- 
mice, singurele care să aibă șanse de a nu da faliment să fie a- 
celea în care csle cointeresat şi Statul. Fără colaborarea efecti- 
vă a guvernului, nici o afacere industrială, agricolă ori comercia- 
lä nu poate da beneficii, 

Decit, — nu toată lumea pricepe aceasta. Dimpotrivă, e- 
xistă mulţi care întrebuinţează o energie demnă de scopuri mai 
bune în acea aventură zădarnică ce se cheamă „scăparea de subt 
tutela Statului“, Aşa că Romînia trăeşte balotată între două rea- 


274 | VIAȚA ROMINEASCĂ 
i ————ĖĖ—/Ė 
litäți adverse: aceia normală a unui capitalism. de Stat trainic, și 
aceia creată artificial de o mină de negustori îndărătnici care con- 
tundă situația dela noi cu aceia din Statele individualiste, - In a- 
semencea haos, e lesne de înțeles pentru ce mintea Rominului e 
dezorientată şi talentul său de previziune sensibil diminuat... 
Spuneam că la noi e secetă de evenimente previzibile, Pen- 

tru a le spori numărul nu-i decit un mijloc: să stabilizăm regimul. 
Fiecare homo cekonomicus să-și asocieze, la planurile sale de ac- 
tivițate, pe acel tovarăş indispensabil care este statul. Numai ge- 
neralizat, sistemul cointeresării guvernului se poate epura de in- 
covenientele lui de aştăzi (inevitabile atita vreme cit are de luptat 
contra sistemului exotic de întreprinderi fără Stat). Numai a- 
tunci vom avea, însfirşit, o dobindă ieftină... i 

"Și iată, cum, realizarea acestui eveniment atit de dorit şi aş- 
teptat depinde de neașteptata și nedorita condiţie a- transforină= 
rii întrun regim definitiv, a unui regim pe.care ne incăpăținăm 
al socati vremelnic... TI | : j ti 


+ 


i 
j 


Fer Sie _D. L Suchianu 


>” pi = —— 7 ——. 


Cronica socială 


—— 


Aspectele cooperației romine 


Am făcut şi altădată constatarea că mișcarea ca și dogma 
cooperativă sint la noi aproape pe dea'ntregul ignorate de litera- 
tura economică și socială, multă, puțină pe care o avem în țară. 
Constatarea aceasta s'a făcut de altfel şi în alte părți. Astfel am 
citat pe bătrinul sociolog german, Fernand Tönnies, un inimos 
adept și chiar propovăduitor al ideii coaperative, care se plinge 
in a sa „Critică, a opiniei publice“ de lipsa de înțelegere a ființii 
și importanței sistemului cooperatist, pe care o întilnește aproape 
la toţi economiștii, juriștii și eticienii mai de seamă. Totuși, mai 
ales dela războiu, lucrurile par a se schimba. E de ajuns să no- 
tăm pentru aceasta, în Franţa manifestul universitarilor, în 1921, 
manifest redactat în spiritul „școalei din Nimes“ (organizarea e- 
conomiei generale, din punctul de vedere al interesului consuma- 
torului, urmindu-se realizarea „prețului just“), ca și pătrunderea 
studiului cooperației în învățămîntul academic, în Franța, în Ger- 
mania, în Elveţia, în Belgia, în Anglia, în Italia, în Cehoslovacia 
și încă în alte țări. Introducerea studiului cooperației în așezi- 
mintele de învăţămînt economic superior va avea, desigur, o fe- 
ricită urmare în privința fixării unei teorii cooperative generale, 
de mult folos pentru cercetarea problemelor mișcării. 


276 VIAŢA ROMINEASCĂ 


La noi, s'a înființat de anul trecut, la facultatea de Drept 
din Bucureşti, o conferință, care a fost însă atipită catedrei de 
drept comercial, iar la lași s'a publicat de curînd concurs pentru 
ocuparea unei prea originale catedre de „finanțe, statistică şi co- 
operație“.  Notăm aici cursul liber inaugurat în anul acesta la 
Academia comercială din București de d. profesor lon Răducanu, 
Deasemenea menționăm existența pe lingă Centralele cooperati- 
ve, a unei „Academii de studii cooperatiste“, la care se observă 
tendința de a deveni o instituție de învățămint superior. 

Pătrunderea cooperației în învățămîntul academic, va avea 
desigur că urmare interesarea păturii intelectuale a ţării pentru 
aceastii mișcare atit de impozantă numericeşte la noi, ajutind prin 
aceasta la lămurirea rostului mișcării în viaţa noastră socială şi 
economică. 

Pănă acum, s'a cercetat prea puţin la noi în această direc- 
ție. Pare că sintem chiar la început. E cunoszut doar că un 
sociolog, d. Zeletin, a aruncat de curind întrebarea: există o miș- 
care cooperativă în Rominia? Şi d-sa dă un răspuas negativ, 
servindu-se, între altele ca argument, de constatarea făcută chiar 
de unii adepți ai ideii cooperative referitoare la „structura capi- 
talistă a băncilor noastre populare“. 

Problema cooperaţiei trebue să ne preocupe. Aceasta cel 
puțin din pricina importanții numerice ia care a ajuns, în prea 
scurt timp, această mișcare populară. Cifre statistice complecte, 
sistematic centralizate, nu există (Sint ţări în care activitatea att- 
torității publice în domeniul cooperativ se mărginește la Oficiul de 
statistică cooperativă, pentru urmărirea dezvoltării acestei miş- 
cări, La noi, unde (vorbim de vechiul Regat), întreaga acțiune 
se desfășoară după indicațiile instituţiilor Centrale de Stat, nu s'a 
simțit nevoia organizării unei statistice centrale, care să urmă- 
rească şi să expue în cifre coordonate desfășurarea acțiunii coo- 
perative de pe întinsul țării, în diferitele ținuturi. 

Ultimele statistice pe care le avem la încămină arată că erau 
afiliate celor trei Centrale din București (deci e vorba de coope- 
rative, în marea lor majoritate din vechiul Regat) un număr în- 
semnat de cooperative de credit, de consum, aprovizionare și des- 
facere în comun, de producție forestieră, industrială și agricolă, 
obştii de cumpărare şi de arendare, cu membri înscziși, după cum 
urmează: i 


= P —_. —. 3 vu a E ha b- a — ————  — . — A E o O _—. o * = IS * 


CRONICA SOCIALĂ 277 


4.207 bănci populare, cu . . . .- 886.745 societari 
2.646 coop. de consum aprovizionare și 
desfacere în comun, cu . . . 268.000 „ 


889 coop. pentru expioatarea pădurilor, cu 58.500 ,. 
251 coop. de producție diversă cu . 14000 , 


865 coop agricole, cu . . . . 59000 , 
129 obștii sătești de arendare, cu . 18000 , 
312 obștii sătești de cumpărare de pămin- 

ttri, cu . T 30.000 


Există deci 9.300 unităţi cooperative de diferite feluri, care 
grupează un număr de peste 1.300.000 societari, 

Fireşte că numărul cooperatorilor e ceva mai mic, una și 
aceiași persoană putind participa în același timp la două sau chiar 
mai multe instituții cooperative de feluri diferite. 

Cum găsim grupați în jurul cooperativelor de credit 887.000 
gospodari, putem socoti numărul total al cooperatorilor la cel pu- 
ţin un milion, 

La acest număr se adaugă cooperativele din noile ţinuturi, 
neafiliate celor trei Centrale (Centrala băncilor populare, Centra- 
la cooperativelor de producţie şi consum, Centrali obştiilor și a 
cooperativelor agricole). Sint mișcări puternice, organizate mai 
ales pe naționalități, în Ardeal (organizația săscască raiffeisiană, 
cea svăbească din Banat, băncile populare ungurești, cooperati- 
vele de consum ungurești! „Hangya“), în Bucovina (organizaţiile 
ruteană; ucrainiană, germană, coop. muncitorești de consum), în 
Basarabia (cooperativele germane din sudul provinciei, coopera- 
tivele izraelite). 

Ar îi interesantă cunoașterea forței, a structurii şi a geogra- 
fiei mișcării cooperative de pe întinsul țării, [Ne propunem să în- 
cercăm în curind o anchetă în această privință, 

Pe baza datelor provizorii și aproximative ce posedăm pu- 
tem socoti, totuși, la peste 1.400.000 numărul total al celor care 
au aderat la mișcare, 

Este desigur un procent foarte însemnat, dacă se raportează 
această cifră la numărul capilor de familie din ţară. 

Firește, cifra aceasta nu indică nici forța economică—fondu- 
rile proprii de exploatare ale întreprinderilor cooperative; răspun- 
derea solidară și nemărginită a membrilor nu este apoi introdusă 
decit la unele cooperative de producție, —nici forța socială, căci 
«lin acest punc: de vedere interesează calitatea aderentului şi mai 


ales existența conştientă a unei ideologii comune. Totuși isbeș-— 


te fenomenul acesta că în vechiul Regat, de pildă, aproape un mi- 
lion de familii, (fără citeva zeci de mii, toate ţărăneşti) sint inte- 
resate în această mişcare. Este, în definitiv, singura idee care 


l-a putut scoate pe țăran din pasivitatea-i cunoscută în ce priveşte- 


preocupările de ordin public (acum după întroducerea votului ob- 
ștesc se adaugă, firește, preocuparea politică, pentru mulți, desi- 
gur, neașteptată și nedorită), Mişcarea cooperativă este, singu- 
ra manifestare colectivă a țărănimii noastre cin vechiul Regat. 
Aici mam cunoscut nici asociații de economi, cu caracter profesio- 
nal, nici vre-o organizare în asociaţii cu scopuri pur culturale, nici: 
măcar o 'mișcare cu cardeter cultural-religios, fără să mai vorbim 
de o mişcare social-religioasă. De altfel nici în mișcarea coope- 
rativă, după cum vom mai vedea, nu găsim o iveologie proprie,. 
conștientă, un ideal social. 

„Totuși cooperaţia l-a interesat pe țăran. Cifrele o dovedesc.. 
Pe orăşan l-a interesat mult mai puțin.  Păză la 1923, exista o 
organizaţie cooperativă orășenească deosebită de cea sătească. A- 
veam și date deosebite, De atunci statisticele instituţiilor cen- 
trale nu se mai îngrijesc să cerceteze situația mişcării dela orașe 
și din centrele industriale separat de cea a mișcării agricole. 

E important a cunoaște participarea fiecărei categorii socia- 
le în mișcare. Fiecare categorie are nevoi economice în mare 
măsură deosebite și de aceia e interesant a urmări modul de gru- 
pare în jurul fiecărei ramuri a mişcării, după cum e important 
pentru conducerea mişcării, a cunoaște nevoile reale care adună 
laolaltă pe aderenți. 

Cine cercetează structura mişcărilor cooperative din diferi- 
tele țări, unde mișcarea e suficient ce veche și de matură pentru 
a-şi îi putut stabili o organizaţie interioară şi politica cooperatis- 
tă aproape definitivă nu va putea decit si constate tendinţa unei 
grupări în trei ramuri, Avem astfel organizaţii cooperative agri- 
cole, cu un caracter pronunțat țărănesc, organizații ale claselor de 
mijloc orășenești, mici patroni meseriaşi și comercianți și, în fine. 
organizații în care predomină elementele proletariene; — asocia- 
tiile cooperative de consum. E drept că îndeobşte grupările a- 
cestea nu-și recunosc caracterul de organizații de clasă, că pun a- 
proape întotceauna în chip formal la baza organizaţiei concepția 
solidarității tuturor categoriilor sociale, za și concepția neutrali- 
tății politice și religioase, mE t 


DEON CURE E TERET cur de T E N iai 


CRONICA SOCIALA 279 

Realitatea arată însă că gruparea forțelor cooperatisti se 
face aproape întotdeauna-—deși nu în totul clar şi schematic în 
vederea organizării economice a anumitor categorii sociale. 

Belgia este singura țară unde neutralitatea politiză a mişcă- 
zii nu e proclamată. (Cind vorbim de structura mișcării coopera- 
tive din diferitele țări, excludem Italia, Rusia şi întrucitva Bulga- 
ria, unde regimul politic a impus organizației cooperatiste din ta- 
sa respectivă propria sa ideologie). Avem ceci aici o mișcare so- 
cialistă, una clericală şi a treia, mai nouă, liberală. Cea dintăiu 
este o mişcare muncitorească de consum, cea de a doua o miş- 
care agricolă, iar ultima grupează membri ai claselor de mijloc o- 
rășenești. In Germania, gruparea forțelor cooperative s'a făcut pe 
baza unor sisteme: Schulze-Delitzsch, Raiffeisen, Rochedale, Haas. 
Sistemele acestea se aplică însă nevoilor deosebite ale celor trei 
categorii economice de care am vorbit. Astfel organizaţiile Raif- 
jeisen și Haas grupează, în chip preponderent, pe sătenii agricul- 
tori, organizația schulzeriană pe micii comercianţi şi meseriași, iar 
gruparea cin Hamburg, adeptă a principiitor rochedaliane deci și 
a neutralității politice și religioase, e formată din cooperativele 
de consum de tip pur. Acestea e drept că asociază elemente din 
categorii sociale deosebite: pe toți aceia la care necesitățile de 
consum predomină. Dar, în chip firesc pentru o ţară ca Germa- 
nia, elementul proletar predomină aici. De altfel o nouă orga- 
nizaţie centrală a cooperativelor de consum s'a născut (cu sediul 
actual la Köln), prin destipirea dela Uniunea din Hamburg a unui 
număr de cooperative, tocmai pe motivul predominării social-de- 
mocrațici în Uniune. Noua Uniune are un pronunțat caracter 
creștin. Anglia e, dim punct de vedere cooperativ, țara clasică a 
neutralității politice și religioase. E bine de știut însă că există 
organizaţii agricole separate de cele de consum cum și că, con- 
gresul din 1920 al cooperației de consum engleze a respins, cu o 
majoritate de numai patru voturi, propunerea de afiliere la La- 
bour Party, Wupă cum se ştie organizație politică de dasă. 

Care ar fi la noi, structura cooperației dela oraşe? Există 
bănci populare, cooperative de producători şi cooperative de con- 
sum. Mișcarea la orașe a început a lua o oarecare dezvoltate du- 
pă 1909 şi mai ales în 1912, cînd s'a creat „Casa Centrală a me 
seriilor, creditului şi asigurărilor muncitoreşti“, prin ideia carc a 
dominat la întemeierea și la conducerea ei, o instituție de spriji- 
nirt a micilor meseriaşi romini. E explicabil de aceia că înainte 


280 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de războiu mișcarea s'a mărginit la cooperativele de credit și la 
cooperative de producție formate de mici întreprinzători: coope- 
rative de construcție (lucrind în sistemul concesionării) și coope- 
rative de furnituri. După războiu s'a creat o instituţie nouă. 
prin deslipirea secției cooperatiste dela Casa Centrală a meserii- 
lor şi s'a dat imboldul pentru începerea unei mișcări cooperatie 
de consum, pentru întreaga populație orășenească. Cei 80.135 
membri înscriși în cele 354 cooperative de consum existente la fi- 
nele lui 1921 se repartizau, după profesiuni, astfel: 19.577 mese- 
riași, 4504 comercianți, 12.095 muncitori, 20.260 funcționari, 1212 
pensionari, 2251 profesioniști liberi şi 20.236 comercianți. 

Isbește aici numărul mic al muncitorilor. Lucrul se explicà 
prin ostilitatea șefilor mişcării muncitoreşti față de niște organi- 
zații controlate și îndrumate de o instituție de stat, alipită Casci 
meseriilor, împotriva căreia s'a luptat și se luptă încă la noi. 

Dar, în afară de aceasta, isbește lipsa totală a unei preocu- 
pări în domeniul cooperatist la conducătorii mișcării muacitoreșt! 
din vechiul Regat. | Cind doi ani după războiu, un cooperator ir- 
landez ne-a Vizitat, pentru a cerceta cu sprijinul institutului Car- 
negie, organizația și realizările cooperatiste dela noi,—a fost și 
dinsul prea mirat de această lipsă de participare. L-am însoțit 
atunci în birourile organizaţiei social-democrate și sindicatele din 
București, unde dorea să cunoască vederile conducătorilor mișcii- 
rii în această privință. Impresia lăsată de convorbirile ce au a- 
vut loc a fost mai mult că se ignorează însemnătatea cooperației 
ca mijloc de transformare socială. 

Este aceasta de altfel un aspect al mișcării însăși: coopera- 
torii nu sînt pătrunși de țelurile mai îndepărtate ale acțiunii cov- 
perative, nu consideră cooperația ca un mijloc de transformare so- 
cială, —ci privesc numai foloasele materiale imediate pe care le 
poate oferi. i - 

Dar să revenim la sate. E ştiut că aici mițicarea a început 
întra anii 1892 şi 1903, prin întemeierea de bănci populare 

In 1903 vine legea specială, care crează ca instituție centra- 
lă de stat, pentru îndrumarea, controlul şi finanţarea mișcării, o 
Casă Centrală a băncilor populare, devenită doi ani mai tirziu, 
şi a cooperativelor sătești. E cunoscută deasemenea activitatea 

lui Spiru Haret pentru îndrumarea învățătorimii şi a preoțimii sa- 
telor cătră mișcarea cooperativă. Progresele numerice ale miş- 
cării au fost repezi, Astăzi, după abea cîteva decenii, am ajuns. 
la situația pe care ne-o indică cifrele expuse mai sum 


CRONICA SOCIALĂ 281 


Şi acum s'a pus, —după cum am väzułt,—întrebarea: există 
cooperatie romînă? 

„_ Pentru noi, an fi două puncte de lămurit: 1) existau, (respee- 
tiv există) condițiile obiective necesare ființării la noi a unei miș- 
cări cooperative reale și 2) îndrumarea care sa dat mișcării (aici 
e vorba de: a) cadrul legal ce i s'a creat și b) îndrumarea dată de 
cătră conducători fireşti ori impuși mișcării) a fost ea în concor- 
danță cu spiritul cooperativ și cu nevoile reale ale organismului 
cooperatist? 

Se spune citeodată: cooperația în țara noastră nu s'a născut 
în mod firesc, este o instituţie împrumutată de aiurea. 

La aceasta răspundem: chiar de este așa, chiar dacă, adică, 
am introdus lu noi, o instituție pe care am luat-o cu împrumut din 
alte țări, asta nu dovedește nimic, Şi nu avem nevoe să alergăm 
în alte domenii ale vieții sociale, pentru a găsi,—lucru prea ușor 
de altfel, —cazuri cînd o idee împrumutată a putut da roade. Chiar 
mișcarea cooperativă ne dă atitea exemple. Și pilda cea mai edi- 
ticatoare ne-o dă Danemarca, țara cea mai „cooperatizată'! de pe 
lume, Ideen cooperativă a fost totuși transplantată pe cale ar- 
tificială în Danemarca. Că a putut da roade, se datorește desi- 
gur faptului că au existat aici condiţiile istorice necesare. 

Şi aşa s'au petrecut lucrurile și prin alte părți. Poate am 
avea tocmai să ne plingem că mișcarea noastră a fost lipsită de 
îndrumători care să fi cercetat de aproape mișcarea din alte țări, 
metodele lor de a lucra și justificarea acestor metode, așa cum au 
făcut de pildă Victor-Aim& Huber în Germania, Francesco pe 
în Italia și alții mulți încă, în diferite ţări. 

Prin urmare, și pentru mișcarea noastră ne va interesa mai 
degrabă problema dacă existau aceste condiții necesare unei vieți 
cooperative adevăratei Şi aici dăm iarăși peste o greutate: ce 
se înțelege prin aceasta, care ar fi condiţiile obiective care fac 
ca organizația cooperatistă să nu fie ceva artificial, ci dimpotrivă 
să se așeze în chip firesc în viața economică și socială a țării. 
Aici e iarăși loc deschis pentru discuții. Diferite teze se sus- 
țin. Succesul depinde de meșteșugul minuitorului argumentației. 
Cooperaţia se naște din capitalism, susțin unii. Ţările înapoiate 
din punct de vedere capitalist trebue ca urmare să aştepte pănă 
ce acest regim se va întrona, va ajunge la apogeu. De abia du- 
pă aceia e loc pentru curente nouă, pentru sisteme economico- 
sociale care se clădesc prin dărămarea capitalismului, Alții sus- 


282 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


țin şi ne prenumărăm printre aceştia, —că in domeniul agricultu- 
rii cooperatismul e forma de organizare firească, într'un regim 
bazat pe mica exploatare țărănească. Aşa este în Danemarca, în 
Olanda, în Finlanda și aiurea. Albert Thomas, —un socialist a- 
cesta,—spunea (in raportul prezentat conferinței internaționale a 
muncii din 1925) că a putut personal constata cum în anumite țări 
“din Balcani, cooperația este pe punctul de a deveni „ua element 
“esențial al vieţii naționale“, Și desigur că nimeni nu va căuta 
pe aici, prin Balcani, ţări ajunse în faza de „Hochkapitalismus**. 

Ceteam, acum de curind, în cuprinsul unei lecțiuni ținute la 
© universitate țărănească din Danemarca, despre întimplarea cu 
un japonez care a cercetat in repetate riduri această ţară, pen- 
tru a cunoaște organizația universităților acestora și pentru a ve- 
„dea ce s'ar putea face similar în țara lui. Și, în chip firesc, japo- 
nezul s'a interesat în deaproape de cooperație. Şi pentru a ve- 
dea daci ar fi posibilă crearea unei mișcări cooperative în Japo- 
nia, el a pus conducătorilor tuturor universităților pe care le-a vi- 
zitat următoarea intrebare: prin ce s'a creat mișcarea cooperativă 
“daneză, care este motivarea ei istorică. La această întrebare a 
primit tot atitea răspunsuri cîte instituții a vizitat. Dar, la urma 
urmei, a reținut răspunsul scurt şi apăsat pe care i l-a dat con- 
ducătorul ultimii universități populare cercetate, Răspunsul a 
fost: The necessity, 

| Că propaganda pentru înființarea de cooperative a prins la 
noi, se datorește desigur faptului că era o necesitate întroducerea 
sistemului. Altă întrebare este dacă i s'a dat îndrumarea con- 
formă ideii cooperative și potrivit nevoilor speciale ale țărănimii 
noastre, 

Care a fost structura mișcării, la începutul ei şi cum a evo» 
luat această structură? Care au fost și sint nevoile care asocia- 
ză pe aderenți? Impotriva cui s'a îndreptat această acțiune? 

Mișcarea a început la noi cu băncile populare. Uz fenomen 
care de altfel a existat mai pretutindeni, în mișcarea cooperativă 
sătească. Creditul țărănesc normal s'a dovedit a fi creditul coope- 
ratist. La ancheta făcută în 1923 de cătră comisia consultativă 
agricolă de pe lingă Biroul internațional al munci, asupra coope- 
raţiei agricole, guvernul olandez răspundea: cooperativa de credit 
este în agricultură de o „utilitate incalculabilă“. 

Orice cooperativă înlătură un intermediar. Cooperativa de 
credit înlătură pe bancherul particular. La sate, băzcile populare. 


CRONICA SOCIOLA 283 
———>—> e a ii EI 


S'au întemeiat deci pentru a inlătura pe cămătar, au luat naștere 
din nevoia ţărănimii de a scăpa de uzură. sa A 
Dela început au participat în mişcare și proprietari; Desigur 
numărul lor era restrins față de numărul total al cooperatorilor. 
E păcat încă că nu avem date asupra participării lor numerice ca 
și aceia la formarea capitalurilor. S'a arătat, mai intăiu de d. 
V. N. Madgearu că avem o „Structură capitalistă“ la băncile po- 
Pulare; aceasta pe baza cercetării structurii capitalurilor lor. Pen- 
tru începutul mișcării credem că mizele sociale mai însemnate pro- 
vin tocmai dela proprietarii satelor. Prin aceasta, mișcarea băn- 
| ilor populare capătă mai mult un caracter de asistență decit unul 


' Veapitalist, De altfel această participare a „claselor aristocrate“ 


in mişcarea cooperativă, cum se exprimă V, A, Huber, o găsim şi 
aiurea, în cooperația sătească, în mișcarea germană raiffeisiană 
de pildă. De bună seamă că și printre proprietarii mari se gä- 
seau uzurieri; în deosebi era cunoscut sistemul angajării pentru 
muncile agricole încă din timpul iernii, prin acordare de avansuri 
celor lipsiţi. Dar un caracter de luptă împotriva proprietarilor 
de moșii n'a putut lua mișcarea decit ceva mai tirziu, atit prin do- 
bindirea unui loc dominant în băncile populare ale burghezimii sa- 
telor, cit şi prin acțiunea de întemeiere de obștii sătești de aren- 
-dare și mai ales de cumpărare, care însemnau deschiderea proce- 
sului de trecere a pämînturilor în mîinile celor care le muncesc. 

După trecere de citva timp cămătari:, desarimați, de concu- 
rența cooperativelor de credit, s'au văzut siliți să-și depue dispo- 
nibilitățile de numerar aici, ajutind astfel la procurarea creditului 
necesar celor ce nu au economii, cupă cum arată d. C. Stere în- 

| i'un număr din 1912 al acestei reviste. 

Dar, cu tot dreptul egal de vot în adunările generale ale 
băncilor populare, deosebirile de participăre la formarea capita- 
lurilor era de natură să imprime intadevăr o structură anti-coo- 
peratistă, capitalistă mișcării, Şi critica lui Dobrogeanu-Gherea, 
care vedea în banca populară noul mijloc la tidämîna lui » Titircă 
Inimă-Rea al satelor** pentru a-și menține situația, nu a putut fi 
cu totul lipsită de temei. De alifel condamnarea definitivă a ač 
țiunii băncilor populare, explicabilă la un socialist radical, era © 
xagerată, 

Că a fost și este posibiiă o acaparare a băncilor populare 
de cătră burghezimea parazitară a satelor, se datorește pe deopar- 
te lipsei de cultură şi de pregătire special-cooperatistă a massei, 
iar pedealtă parte şi regimului legal și statutar al unităților. 


284 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


Răspunderea solidară și nemărginită a membrilor ar fi scă- 
zut desigur afluenţa midlor capitaliști. Tot așa ar fi fost nece- 
sar să se fixeze prin lege un raport maxim între cea mai mică și 
cea mai mare miză posibilă.  Repetăm: cu toate că există egn- 
litatea dreptului de vot, e în firea lucrurilor că în cooperativă să 
existe o anumită proporție între mizele sociale.  Deaceia am ți- 
nut ca într'un proect de cod cooperatist, lucrat împreună cu d. 
Madgearu, să introducem acest principiu cu privire la formarea 
capitalurilor cooperative. 

Lipsa răspunderii solidare, efectuarea operaţiilor și cu neso- 
detarii şi disproporţia capitalurilor sociale în cooperativă, —sînt 
defectele care au putut îndepărta instituțiile create dela adevărata 
lor menire cooperatistă. Organizația ce s'a dat dela început miş- 
cării poate deci justifica întrucitva nedumerirea născută acum a- 
supra caracterului acestei mișcări. Nevoia însă nu poate fi con- 
testată. 

In urma băncilor populare s'au născut și dezvoltat obștiile sä- 
teşti de arendare şi de cumpărare de păminturi. Acțiunea aces- 
tora a fost binefăcătoare, şi rolul lor înaintea operei de împroprie- 
tărire nu este contestat, Interesant este de constatat că asocie- 
rea în obștii de cumpărare de păminturi nu a încetat nici acum. 
Aceasta dovedește că procesul trecerii pămîntului în mînile ce- 
lor ce-l muncesc nu este încă terminat în ţara noastră, nici acum 
după marea împroprietărire. 

Din celelalte forme de cooperație preshi însemnătate în 
primul rînd organizațiile de aprovizionare, transformare și desfa- 
cere a produselor exploatărilor țărănești ca și sprijinirea muncii. 
agricole, prin mașini exploatate în comun. 

| Nu există acum altă cale de a da posibilitatea exploatărilor 
mici și mijlocii să se bucure de avantagiile marilor exploatări a- 
gricole, decit prin efectuarea în comun a anumitor operațiuni. Im 
acest domeniu sintem de abia la început. De altfel despre o ac- 
ţiune cooperativă agricolă de abia de acum înainte se poate vorbi 
la noi. Chiar și industrializarea produselor agricole nu se va 
putea face decît cu participarea organizaţiei cooperative a țără- 
nimii. 

Spuneam mai înainte,—vorbind despre cooperația orășeneas- 
că,—că trebue să constatăm lipsa unor țeluri mai îndepărtate în 
mişdare.  Idealurile de transformare socială, în mișcarea coope- 
rativă, s'au legat mai înțăiu de cooperativele uvriere de produc- 


CRONICA SOCIALĂ 285 


ție, apoi de mișcarea cooperativă a consumatorilor. Aceste ra- 
muri ale cooperației vin, prin ființa ca și prin ţeluzile lor, în tup- 
tă directă cu organizaţia capitalistă.  Cooperația sătească e mai 
puțin prinsă în această luptă. Totuși moi credem că ea,se an- 
grencază în chip perfect în sistemul economic-social cooperatist, 
ceiace nu este şi părerea aderenților doctrinei „domniei consu- 
matorului“ Vom mai avea prilejul să desbatem problema. ~~ 
Aici voim numai să notăm acest defect al mişcării noastre, ' 

care este lipsa unei ideologii proprii, lipsa unui ideal social și e- ` 
tic care să anime pe aderenţii săi. Se datorește desigur în bună ` 
măsură structurii constituționale, ce i s'a dat mișcării prin regi- 
mul său juridic, care opreşte participarea la acțiunea cooperativi. 
a unor forțe intelectuale și morale dominante, Participarea în- 
massă a intelectualilor nu ar schimba nimic; e cunoscută lipsa u- 
nor idealuri sociale care ar anima această pătură, la noi. 


Gr. Mladenatz 


In marginea ultimei nuvele a d-lui M. Sadoveanu. 


Ultima nuvelă a d-lui M. Sadoveanu, „Orb sărac”, publicată 
în numărul trecut al acestei reviste, din punctul de vedere al 
perlecţiei artistice a atins, mi se pare, culmea. Conştiinţa este- 
tică a autorului e la apogeul ei. Farmecul minunat al limbii, 
care e în acelaşi timp plastică, de o proporţie arhitectonică de- 
săvirşită şi totuşi muzicală, calmul naraţiei, justețea momentelor 

ogice, proporția compoziției sint organic legate între ele ca 
să dea o mică peră. 

Cu această bucată, limba rominească a atins aceleaşi înăl- 
timi care le-a atins cea franceză cu Anatole France ori M. 
Barrès. Cetind-o simți că e din aceiaşi familie cu „Le chanteur de 
Kyme* şi cu „Un jardin sur !'Oronte*. Orice bucată literară ro- 
minească, afară de acelea ale lui Eminescu şi Caragiale, nu pot 
da acea satisfacție estetică deplină, în care nu mai ai sentimen- 
tul nici unei insuficiențe, nu mai ceri nimic autorului, simţi că 
nimic în plus sau minus nu mai convenea tratării. Perfecţiunea e 
de ordin matematic prin ra cap ei. Puţine producţii literare 
ase ~ care să nu pară pe lingă aceasta ratate, chinuite, stin- 
gace, dibuind alături de ceiace trebue, adăugind balast sau cer- 
cînd în zadar să umple lacune. Fără indoială d. M. Sadoveanu 
ia yi dair Lupoi de MNT a atent în momentul de 


Cetind „orb sărac" nu poți să nu ajungi la reflecția că a- 
tita conştiinţă estetică a apărut tocmai la un scriitor care n'a 
făcut niciodată caz de arta pură, care fie 


MISCELLANEA 287 


Gindiţi-vă acum la realizările schiloade groteşti, 


- (i chinui te 
ale acelora care strigă toată ziua în favoarea esteticei pure şi 
veţi înţelege perfect de ce au nevoe de atita teorie —M, R.. 


Georg Brandes, 
i (era născut la 1842) criticul 


ani 
Georg Brandes. El a trecut drept unul din cei mai însemnați 
critici europeni din a doua jumătate a secolului trecut. A fost 
in deosebi înlluențat de H. Taine 


căruia a scris o mono- 
gratie, „Estetica franceză a timpului nostru“, şi de J. St. Mill din 
care a tradus în limba daneză. A funcționat multă vreme ca 
conferențiar al Universităţii din Copenhaga. Fructul cursurilor ți- 
nute acolo a format opera sa monumentală „Curentele principale- 
ale literaturii sec. XIX-lea“. Din ciclul acesta studiile închinate- 
romantismului au devenit astăzi clasice. 

A mai consacrat apoi cercetări filozofului nordic Sören 
Kierkegaard, lui Lassalle, Shakespeare. Articolele sale de critică 
contemporană au fost adunate in volumele: „Suflete moderne" 
şi „Oameni şi opere“. Georg Brandes era de foarte multe ori un 
spirit profund, împingînd metoda istorică şi biografia pănă la adinci 
detalii, dar de multe ori—în special în ultima parte a carierei 
sale—se achita cu un bagaj anecdotic adesea superficial. Atitu- 
dinea sa era larg umanitaristă şi în cariera de gazetar şi pu- 
blicist politic a combătut, ori unde apărea în Europa, reacţiunea 
şi obscurantismul subt forma judecăților religioase şi şovine. Era 
un adept hotărit al libertăţii desăvirşite şi ura orice autoritarism. 
De aceia el a avut o influenţă deosebită asupra tineretului nostru 
socialist de la sfirşitul secolului trecut. L erea în special îl 
cita cu predilecție alături de H. Taine. Pe teoriile acestor doi 
critici se bazau şi consideraţiile asupra artei ale criticului socia- 
list, Astfel, indirect, Georg Brandes a adus şi el o contribuţie la 
modernizarea culturii romineşti.—A/. R. 


Simion luşchevici. 


Scriitorul, mort zilele acestea la Paris, în virstă de cincizeci 
şi şase de ani, nu e un necunoscut pentru cetitorii noştri. 

„Viaţa Rominească* a publicatîn 1921, în traducere după 
manuscris, ultima parte din romanul Leon Drei, în care unele 
aspecte ale societăţii ruseşti dinaintea războiului, descompunerea 
ei morală cu deosebire, sint prinse în pagini pline de naturaleță 
i umor. 
ri Inalt, bine clădit, lăsind o jovială impresie de vigoare şi 
sănătate, astfel ne-a apărut Simion luşchevici, cînd s'a oprit î 
trecerea lui spre America, în redacţia noastră şi nimic nu pre- 
vestea atunci sfirşitul lui timpuriu. 

Amic cu Gorki, Andreev, dar şi cu scriitorii emigraţi azi ca 


288 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Bunin sau Kuprin, luşkevici era animat de preocupările estetice 
ale generaţiei sale, atit de îndepărtate de acele care stăpinesc 
Rusia actuală. 


Acestea nu lipsesc însă cu totul din opera sa, şi ultima 
lui lucrare care descrie viaţa unei familii evreeşti din Odesa 
(oraşul său natal) subt ul sovietic, între 1918—1920, va ră- 
minea desigur ca un document de moravuri. —O, B.. 


„Făt-frumos din tein“ 


In articolul din numărul trecut despre „Ediţiile poeziilor lui 
Eminescu“, am amintit de legenda că escu, la virsta de 
paisprezece ani, ar Îi scris cu cridă pe poarta castelului din Dum- 
brăveni strofa finală din „Făt-frumos din teiu“,—inspirat de o în- 
timplare povestită de tatăl său. Şi am t că d. Corneliu 
Botez crede în această istorie, pe care o inserează în „Omagiu 
dui Eminescu“, 

D. Corneliu Botez îmi scrie că nici d-sanu crede adevărată 
această istorie, aşa cum i-a comunicat-o Căpitanul Eminescu şi 
că a publicat-o ca simplu material pentru uzul viitorilor bio- 
grafi ai lui Emniescu—cum a făcut şi cu alte ştiri căpătate dela 

ane care au trăit în preajma poetului. 

Eu însă, dintr'o lungă deprindere cu tratarea izvoarelor, am 
crezut că d. Corneliu Botez a consemnat în „Omagiu* numai 
faptele care i se păreau şi d-sale cel puţin posibile, acele care 
în adevăr pot servi ca material pentru viitorii biografi... Aşi mai 
putea adăopga că publicul mare, căruia de altfel îi era destinat 
„Omagiul“, a luat desigur drept adevăr legenda aceasta, —de unde 
urmează că metodul d-lui Corneliu Botez nu a lost cel mai fericit. 

D. Corneliu Botez mai adaogă că convingerea d-sale este 
următoarea : Eminescu, cind era în puterea talentului, şi-a adus 
aminte de întimplarea povestită lui în copilărie de tatăl său— 
şi a compus poezia „Făt-frumos din teiu*. 

Aceasta, se poate. 

Ba încă se poate şi mai bine—altfel. Poate că nu în 1864 a 
auzit Eminescu de întimplarea Nemţoaicei fugită cu un ţăran 
—ci în 1874, cu un an înainte de compunerea poeziei. Dar a- 
ceasta rămîne o pură ipoteză. 

Cit despre strofa scrisă cu cridă pe poarta castelului, luc- 
rul e imposibil chiar şi în această ultimă ipoteză. Strofa e con- 
cluzia——ogică şi afectivă—a strofelor anterioare. Şi apoi nu cred 
că Eminescu cind făcea excursii, obişnuia să umble cu crida în 
buzunar, ca să scrie poezii pe garduri..—G. I. 


P, Nicanor & Co. 


i 


Recenzii 


len Piilat, Biserica de altădată, poezii, ed. „Carlea Romi- 
nească”, Bucureşii, 1 

Am scris aici mai demuli că structura sufletească a d-lui L Pillat 
e aceia a unui perfect! clasic. Echilibrul său sufletesc organic, spon- 
tan. Armonia diferitelor facultăţi nu e rezultatul luptelor, ciocnirilor, e- 
roziunilor, în urma cărora, abia la o anumilă vristă, se capălă impă- 
carea sufielească. Acordul său intim e originar, e dal dela iacepul, 
inăscu!. Probleme ori îngrijorări tulburătoare nu i se impun chinullor. 
El le misiue imediat în complexul său sufletesc, dindu-le forma fi- 
rească şi aspectul cuvenit. 

Caracleristica clasicului e că asimilează, adică reduce la uniia- 
iea sa specifică lotul. Na există dualism, dezadapiare, in el. Nu exi- 
siä mai al+s peniru el obsiacol. Cineva a delfinii realilalea ca ore- 
zistență la tendințele noasire. Insă orl cit ar fi de disperală, de con- 
rg aa se opri său lemperameni, aceaslă rezistență este 
media! disolvată. Ciasicul nu cunoaște aniagoni Ă i 
materialul său artistic. A pietrari 

Se vor putea verifica și mal bine aceste considerajii, dacă ana- 
lizăm mai deasroape, cazul esielic al d-lui Pillal. Conj!nuiul poeziilor 
sale e profund tradițion'lisi. Sutielul său are adinci rădăciul în pă- 
mintul țării sale. Oamenii de jarā, instituţiile slrămoșeşii, peisagiul 
caracteristic al locului natal, ace tea sinl iemele obişnuite ole poeziilor 
sale, Volumul acesta se ocupă mai eles de o anumită lature a credin- 
tel naționale; cîntă vioja monahală de mănăslire, „Arhondarico]" (ana 
dia cele moi frumoase .oezii ale volumului), „Toaca“, cintă „poveslea 
Maicei Domnului” în lumină oriodoză, desemnează „chipuri “pentru o 
evanghelie“. Allădată întrebuințează chiar dendrepiul metru! popular 
ca să prezinie datinile şi superstițille poporului („Murţi”). D. Pillat 
an eenias marar sa ip dr poporanişii (mai poporanisi ca d. Sa- 

veanu), mai mali chiar, acelaşi material 
it, + ormgoeoegac ag R ” 9 periiierti, härän dia 
ar cine nu vede deosebirea! Sullelul d-lui Pillat 
cizela!. Cultura sa e variată și adinc pătrunsă de spiritul Arme 
temporan. Tehnica sa e cura! modernistă, El jine samă de toale pro: 
greseie de formă ale poeziei recente şi nu neglijează nici una din a- 
chizițiile ei prosodice. Chiar cind ia melrul popular, acesta e prelă. 
cut după invizibile dar savanie legi de ariä a versului, Atitudinea strict 


290 VIAŢA ROMINEASCĂ 


esielică, preocuparea de arlă și reușilă lehaică sini mereu prezenle. 
D. rima era şi rezolvă, cu ocazia temelor populare și najlonale, di- 
ferite eme de creajlune pcelică. 

; e oricine ar fi incurca! aces! dualism înire iradiție şi moder. 
nism. 

Excelentu! echilibru sulleles= al d-lui Pilat l-a solujlona! mai 
muli deci! fericit: E! a asimila! modernismului tradiția creind dintr'o- 
dezarmonie, dinir'un paradox aparent o unilale vie. Toaiš eslelica 
d-lui Pillat, constă din acest efec! de constrasi între un conținul ira- 
ditional şi popular şi o formă savaniă și modernisiă. Celace la alfi 
ar îi pulut duce la neplăcute dezacorduri, la coniradicjii interne, la 
lipsă de coherenjě, le dinsul, duce la armonice caracteris! ce cu atib 
ma! savaroase, cu cii sin! objinule din nole mal disconliaui, 

Intr'ellt e de adevăral că nimic nu rezistă puterii de asimilare e 
clasicului, că nimic nu subzisiă în creajianta sa nesolujilonat, nemis- 
tult icir'un fe! sau altul. 


M. Ralea. 


îi 
+ * 


V. Voiculescu, Poeme cu Ingeri, Cariea vremii, Ed. Fondajiei 
culturale Principele Carol. 

Titlul volumului deşleapiă in noi viziunea unei lumi dialane 
scumpe alilor sullele misiico-simboliule. 

Dar prima poezie „Coboară cuviniele* cu versuri ce acesiea: 


De-acolo din pajişiea de aur a durerii, 
Unde gindurile pasc în lurme neşiiule, 
Smulse din florile tainei şi iarba tăcerii 
Coboară curiniele, negre mieluşele mule, 


Sufletul pe poleci înlorlochiale 

Le mină și le bale, suduind la vale, 
Plăpinte, blinde, neinlarcale. 

ŞI le duce să le tae 'n zalhanale. 


Suflete, cioban răv, casap cu mini crunle... 


t irivă un poel iradijionalisi, cu o p'onunială predileciie 
nina m) Peg îmi pe de un realism brulal şi crud. 

Ingerii d-lui Voiculescu sial inarmeji cu securi (În pădurile cu. 
ginduri) sau pluiesc inlr'o almosleră macabră: 


Nu le mai face înger cum rivneal odală, 
Ajung! lar påmint și le faci lar apă! 


Coborind pe line aripi de suspine, 

La un loc cu viermii, lin să nu-i deşieple, 
Se înloarce'n carne, alle vremi s'așieple, 
Alba ingerejā inchegală'n line! 


ospis gasta line Sha ien labe: 
I b e 
S. OAAR Moita. ri spre siele. (inger aminat). 


Greoi bscur, de ciie or! manifestă veleilăji filozolice, lără 
emoție şi muzicalitate în poeziile de lirism intim, lemperameni mai 


=> RECENZII 291 


muli epicordescripliv, d. Vol | r i 
e nava ră culescu e mal norocos cind se inspiră din 


cautai i nu cade în prozalsm şi vulgarilale, cu versuri în felul a» 


Stă căciula ferfelită 
Pesie faja lui boţită 
Clugulită de vărsat. 


(Un glolaş) 
viziunea sa poale deveni ca în „sus pe ape“: 


Departe "n zborul lacom, cu vintul Împolgivă, 
Nevolaici, ucenicii uilase să se roage; 

Corabia, o coajă de nucă coslelivă 

Trosnea în pumnii mării, clătindu-se din doage. 


i încleşiali de spaimă cu minile pe funil, 

iveau cum urlaşa nălucă se lo! duce: 
Cu brațele în lături plulea'n bătaia lunii 
Tăind şi cer şi ape ca o imensă cruce, 


precisă, ba chiar de oarecare amploare. 


O. B. 


Emanoil Bucuţa, Fuga lui Se/hi, Roman, Ed. „Carlea Romi- 
nească“, Bucureșii. 

Cunoscul ca prozalor prin „Legălura roșie”, impreslonaniă po- 
veslire de dragoste și durere din părțile ardelene, d. Bucula ne dă 
acum, ca şi alijla din scrillorii tineri, ua roman. 

Dar „Fuga lui Seiki”, al cărul subieci e în primul rînd istoria 
unei crize sulleteșii, Iubirea ascunsă, timidă şi lragică a unul adoles- 
cent musulman, ar fi ciștigal desigur arlistic, dacă tăminea numai o 
sobră şi dramatică nuvelă. Peniru aceasta, d. Bucuja ar fi irebuil însă 
să reducă muli elemenlul diseripiiv şi cel islorico-elnografic. care al- 
câtueşie cel pulin două lreimi ale romanului. 

Cu lo! deieclul compoziţiei şi abundența detaliilor Inutile sau de 
3: ir apa prea minuţios, „Fuga lui Seiki", nu e loluși lipsităde însuşiri 
eslelice. 

Dacă gingașa fecioară Umurii, apare mol mull ca o viziune poe- 
lică, figura lui Sefki cu firea lui de oriental, visăloare, pasională şi 
arzătoare e desenată cu ghibăcie și cu loale că mobilul profund al 
acțiunii lui rămine cam ealgmalic, cu ascujilă pătrundere. Acea epi 
sodică, a călugărului Anlim, care poartă în desagii lui cărțile slinte cu 
cuvintul Domnului pe loale plaiurile romineşii, deși idealizată poale, 
e deasemeni inleresaniă 

Mediul in care se desfășoară acțiunea e Vidinul cu vechea ce. 
iale a Diilor şi minarelele irandalirii, cu populația lul ameslecală de 
Turci, lrăind relrași şi melancoliei din aminlirea treculului, a pulerii și 
gloriei apuse, Bulgari muncitori şi aprigi, Romini din Dolj sau din munji 
relugia|i de răui ciocollor, unli hangii, aljii învățători sau logoleji de 
sirană, Ruși care au cunoscul revrolulia, Firşeroji veniți cu roji de caş- 
caval peniru slaluri şi ajutoare la miază noapte. 


292 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Tralul pescarilor turci din balta Dunării e zugrăvit în pagini bo- 
gale in piloresc și privelișlea grandioasă a fluviului cu feeria şi va- 
rialele lui aspecle evocată adesea cu pulere și poezie. lată un pasaj 
semnificativ peniru maniera scriilorului : „Mincară în tăcere pănă la 
urmă. Focul se făcea io! mai roşu şi scÌnteile începeau să se vadă. 
Oamenii yy in pilpilrile llăcării sau se albăsireau și se perdeau 
in umbră. Balla se umplea de susur. Cind vreun zbor inopia! mai 
tăla văzduhul, loale amujeau. Liniştea parcă asculia. ŞI numai decit 
apoi, cind zborul se oprea scuri, ca speriat de cilă pace şi cil gol fă- 
cuse, miile de, focuri şi de suspine porneau să sclipească şi să frea- 
măle. Licurici şi trestii, putregai aprins şi flutari cu fosfor în perişerii 
din coamă, vilvătăi de apă slălulă si pas de lup bălind marginile, 
îşi ameslecau filliitul, pispisul, tresăririle de lumină neașieplale, Oa- 
menii nu se mal vedeau, Ceasul Îi acoperea cu același undă pe ei şi 
ale lor. Viaja ieşea din toate scorburile şi se revărsă în voe. Tăcuse 
soarele, cu mille de mil de ciocane de argini ale lui, izbind deodată 
pe ilur! şi punind loate în măsura lor“. 

Stilul d-lui Bucuja cam artilicial şi prejlos uneori, nu e lipsit 
de imagini personale şi suggestive. 

O dificultate insă peniru celilor sial numeroasele cuviale dia- 
leciale, peniru care d-sa are o predilecjie deosebilă. 

Dacă unele ca „câşi” sau „lăsui“, obişnulle pe |ărmul Dunării 
au nu șiiu ce savoare locală, altele ca lirnă, capie, umbă, vinaleare, 
bas, zarelcă, joardă, beden, arsin, lirlol, nalim, zăpor etc. cer, pen- 
iru a Íi înțelese, un glossar și prezintă un inleres mal degrabă linguistic. 


Octav Botez 


>. 
+ > 


„ Francesco Nitti, ancien premier minlsire d'lialle, Bolchevisme, 
fascisme et democratie, Edition du „Progrès Civique“, Paris, 1926. 
Autorul consială o criză actuală a liberiäjii in Europa, manifes- 
tată prin: diciaturi în Rusia și Italia, slăpinile de minorilăji prin vie- 
lenj dar în scopuri opuse, și prin guverne reaclionare in alle țări. 
Chiar în järi de democrație deliniliv aşezală, ca Britania, Belgia, O- 
landa eic. siat curenle minorilare roşii, aspirind la puiere prin vio- 
lență şi servind drepi cauză sau prelexi peniru formajii albe cu e- 
celeaşi lendiaje dicialoriale. Această criză a libertăţii o dalorim răzbe- 
lalui. Prin analogie cu stările de după 1815 și 1870, autorul îşi dove- 
deşie afirmația. El crede, fără să inire în delaiii, că războlal mondial 
a fosi provocat nu de popoare, ci de ciliva oameni dia anturajul 
Curţilor. Ca dovadă, aduce mărturia personală, că războiul |lalo-Turc, 
căruia i-au urma! cele două războaie balcanice, a fosi engajat fără 
deliberarea consiliului de minişiri; lot ușa a iniret Italia și in râzbo- 
iul mondial, De aici conchide că nici lupta peniru pace nu va fi cu 
succes, fără obiinerea liberlății. OQenerajiile de după războlu nu mai 
au cultul libertăţii, deşi regimul libertăţii a dus la progrese eridenle, 
opoarele libere dind dovadă de o mai mare rezistență chiar in ráz- 
artar In Europa se dă lupia intre extremişiii roşii şi albi: elementele 
liberale sint excluse. Este o siare de spiril care cere miracole: „re- 
volujia ca şi reaclia esie miracolul loic al ignoranlilor”. Au'orul acuză 
partidele socialisie de a fi exagera! pe nedrepi vinile liberalismului 
şi responsabilitățile regimului economic de libertate. Concepţiile ca- 
tasirolice ale lui Mara ar Îi responsabile de laplul că mulţi socialişti 
înclină spre violențe. Aceasta explică de ce nu numai în revoluția ro- 
şie din Rusia, dar și in reacție albă dia lialia -rolul principal il joacă 
foştii socialişii revoiujioneri. Autoral cilesză o serie de manifeste ale 
fascişiilor din ajunul venirii lor la pulere, în care preconizează: re- 
publica, parlamenlarismul şi loale libertălile, peniru propagarea că- 


RECENZII 293 


“ora acum Mussolini i-ar condamna pe vinovați. Anlorul conlesiă că 


“ascismul ar fi salvel lialla de rerolujie și că ar fi îndrepial finanțele 
După ce combale naționalismul exageral cu anexele re cpr nat 
„anlisemilismul, precum și bolşevismul cu dezastrele lui economice şi 
politice, aulorul nu vede o altă cale de eşire din siluajia actuală a 
“Europei deci! în liberiatea polilică şi economică ce formarea de vasle 
aniani vamale și economice: siatele unlle ale Europei. 


Dr. P. Cazacu 


= 
$ t 


Dr. A. F. Legendre, La civilisa 
Paris. Seha s , lisation chinoise moderne, Payol, 

Autorul a petrecut mai! mulj! aal in Chine, a vizilal dilerile re- 
giuni din acea ară : rezultatul stadiilor şi observajiilor sale le pu- 
blică inir'un volum de 300 pagini, locmal cind mişcările din China pro- 

un mare interes În loală lumea. El studiază amõnunții: familia 
chineză, cu groaznica tiranie și chiar loriură in special a femellor, 
cultul părinților morți, izolarea familiilor, absența noļiunii de patrie, 
tendințele egoiste, şi refuzul ori cărei sforțări, izvorile şi din religia 
lui Confucius. Autorul descrie delalia!: locuința Chinezului, săracă 
rece şi iînlunecoasă; orașele şi satele cu sirăzi ingusie şi pline de 
murdării ; transportul najional, care se lace cu roabele, sau pe umere ; 
îmbrăcăminalea săracă, din care prin iradijie este eliminată lina; eli- 
menilajia redusă la Imensa majoritate a populației nu din cauza so- 
brietăţii, ci a sărăciei ; aria și industriile primitive şi immuabile : agri- 
cullura mică, core de mil de ani se face după vechi melode şi cu ins- 
irumente primitive ; disirugerea pădurilor, care a provocat secete; 
lipsa de pășune și de vile de lracțiune; comerțul fără stocuri cil de 
mici de măriuri și capilai; clasele sociale, incepind cu arislocrația 
“(mandarinatul) cu oarecare cultură literară, Ira dițonală, medievală, 
“fără cultură ştiinţifică şi istorică ; meseriașii, săraci constilulji în cor- 
porajii medievale, cu capacilale de muncă redusă; Imensa corporație 
de lucrălori dela lransporiuri (coolies), extrem de săraci şi baljoce- 
riji; agricullorul mic sărac, fără apărare de bandili, cărora trebue să 
le plătească biruri ca şi stalului, care nu îl apără și sili! a cuiege re- 
colla verde din cauza lipsei de rezerve. In ordinea mentală şi econo- 
mică aulorul constată : oprirea oricărei dezrollări la un anumit grad 
ancesiral, care se păsirează cu slințenie, se socoleșie superior tulu- 
ror din lume şi opreşte ori şi ce slorțare de înainlare; lipsa ori şi 
căror nojiuni științifice, lipsa de rezerve, lipsa de capitaluri. De 
două mil de ani Chinezul nu a mai creat și asimilat nimic nou şi pare 
incapabil de a aduce vre-o perlecțlonare oricărei industrii: el nu are 
acuila'en sensorială a europeanului, lineța şi rapiditatea perceperei; 
circulația sanguină la el este mai lentă şi organele mai puțin apte 
peniru apărare, alențiunea îi este Inferioară și ca inlensitale şi ca du- 
rată ; el este lipsil de idei generale, nu şiie a analiza nici a sintetiza, 
nu îi place munca continuă, preleră inerția şi somnul, zicind mereu: 
„„Man-man”, celace s'ar lraduce prin lurcescul: „lavaș-lavaş”, așa de 
bine cunoscu! la nol. 

Dia toale acestea a rezulia! falimenlul complect: producjie re- 
dusă in cultură, industrie, comer}, lipsă de căi de comunicație, foame, 
zăzbolu civil, 

Constalind in China două tipuri: unul assiroid și allul negrold, 
autorul crede că primul a lost cuceritorul şi autoral culturii, dar me- 
isindu-se și fiind în minoritate, a dat naştere poporului galbena - Chi- 
nezii cu un polenjial cerebral inferior. 

Astfel condițiile economice şi potențialul fizic și -psihic inlerlor 
a locuilorilor sint cauzele stării actuale din China. Capilalismul euro- 
pean, japonez și american luplind pealra plaja potențială imensă (309- 
milione numai după awor şi nu cil se spune), generația nouă de 
“Chinezi cu educajie europeană sau americană, intervenția bolşevis 


294 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mului rusesc, în scopuri anti-engleze şi anli-americane—complică şi 
mai mul! haosul din China. Autorul crede că lără ajulorul rasei albe, 
aici o eșire din siluajia actuală au esie posibilă. se leme că răs- 
conlele actuale din China vor duce la expulzarea Europenilor şi Ame- 
ricanllor de acolo, le răscoale în Indii şi în alle colonii, lar ca rezal- 
ta! se vor instala în Extremul Orient, Rusia şi Germania. 


Dr. P. Cazacu 


+ 
* = 


Max Eastman, Depuis la mort de Lenin, Paris, 1925, Librairie 
Gallimard. 

Easiman vrea să reabilileze pe Trojki în faja comunismului in- 
ternajional, arălind cauzele adevărate ale dezacordului dinire el și 
iriamriralul Stalin, Zinoviev și Kamenev, dezacord in urma căruia Trolki, 
în 1924, s'a văzul sili! să demisioneze din toale demailăjile ce ocupa. 
Cel mai aciiv colaborator al lui Lenin a fosi! acuzal atunci de abaleri 
grave de la docirina leninislă: i s'a pus în sarcină lendinia de a re- 
venl la vechea lul idee a „revolujiei permanenie“, de a-și fi formal 
opinii proprii în problemele polilicii economice, mai ales acela a ra- 
portului dintre clasa uvrieră și |ărani, și o mulțime de alie erezii, 
bolezale toale prinir'un nou „Ism” adăoga! numelui celui acuzat. 

Toale aceste, după aulor, nu erau deci! răslălmăciri inleresale- 
ale scrierilor Jul Trojki. Acesta n'a devial de la docirina bolşevică, nw 
poale fi vorba de „Trojkism", după cum era exclusă și posibilitatea 
oricărei aventuri „bonapariiste“, fiindcă Troțki e prea devolai revolu- 
liei. O allă problemă ridicată de el a provoca! conflictul: acela e 
„cursului nou“ în organizarea parlidului comunist rus. Noua organi- 
zare preconizată de Trojki, fără a incela să fie centralizată, lrebuia 
să devie mal elastică, prinir'un coniac! mai sirins cu masele partidului, 
în special cu linerelul, și prinir'o premenire mai deasă a organelor 
partidului, alese de „jos în sus“, şi nu impuse de „sus în jos", cum 
s'a procedal, din necesități imperioase, în primii ani ai revoluției. Prin 
aceaslă reorganizare se viza înlălurnrea blurocrației de partid şi evi- 
tarea fracilonismului, ce era lalal să se ivească în urma predominării 
excesite în pariid a funcționarilor lui. 

Opusă acesiel lendinj! era actirilalea lui Sialin, secretarul par- 
tliduloi, care se sprijinea locmal mn biurocrajla parlidului bolşevic. 
creală de el. Deoparie era rulina doctrinară, de altă parle injelegerea 
caraclerului dialeclic al evenimentelor, pe care Trojki a avul-o clară 
ca şi Lenin; deoparie era „garda veche“ a parlidului, colaboralorii lu: 
Lenin dinainle de revolujie, de allă parte „Intrusul“ (Trojki n'a apat- 
linut partidului bolşevic pănă la 1917) care însă prin intuiţia siluajiilor 
concrete ale vieții polilice, pes lalealul oratoric şi de mare organi- 
zalor, s'a impus ca personallistea cea mai puternică a Rusiei revolu- 
jionare, incit numele lul era pronunța! totdeauna imediat după acel al 
lul Lenin. „Lenin și Trojki" personificau revoluția rusă. 

Dar Trolkl e un „mare om" şi nu e un „mare politician". El e 
prea sincer, n'are prudența omului politic (Lenin l-a caracieriza! prin 
„increderea excesivă"). Adversarii lul au lupiat insă folosind orice 
mijloace. Era un atac personal, în care erau ajuiați şi de aparatul par- 
iidului. Era firesc ca cei 19.000 de luncjionari al periidului, amenin- 
fali ari pierdere avanlajelor personale să reacjioneze impolriva ino- 
valorului. 

Nu i s'a dai lui Trojki nici măcar posibililalea de a se apare, 
nici În congresul general al partidului, nici în presă. ŞI astfel a fost 
rani cu loală popularitatea imensă de care se bucura in masele pat- 
tidulu 


RECENZII 295 


Easiman e un admiralor al lui Trojki. Deaceia uneori nesoco- 
teşie merilele adversarilor lui. De exemplu, lrece ușor pesie laplul că 
in timpul luptelor cu Kolcesk conducălorul armatei sovlelice era Ka- 
mener, celace inseamnă că erau și alii organizatori şi animalori ai 
armalelor roșii. 

Dar lăsind la o parie laudele exagerate, Încercarea de a con- 
tura personalitatea lul Trojki merită toată alenjia. Caracterizările lui 
Easiman coincid În bună parie cu impresiile celor ce l-au văzul și ur: 
mării pe Trojki în timpul revoluției din 1917. Autorul ocoleşie însă, in 
interesul cauzei apărale, scăderea principală a lui Trojki: orgoliul ne- 
măsurat, cu loale că chiar din expunerea allludinii lui în lupia cu 
Stalin și alții, acest deleci se evidenjiază destul de bine. E o pro- 
blemă, loluşi, cum aces! deleci al lui Trojki se împacă cu devolamen- 
tul peniru revoluție. 

Cel ce se vor ocupa, în villor, de personalitatea lul Trojki, vor 
avea de rezolvi și această problemă. 


V. Harea 


+ 
e + 


Evzen Stern, Socialismul lut Masaryk, 142 pag , edil. L'Eglan" 
tine, Bruxelles, 1926. 

Concepția socială a preşedinlelui şi profesorului Masaryk se in- 
cheagă din îmbinarea armonioasă a idealismului cu posibilitățile con- 
crele ale realităţii. 

alismu! marxis! filtra! de interprelarea originală a aulorului 
nosiru, esle curăța! de loale resturile ulopice. 

Nevola unei reviziual a marxismului spre a-l acorda cu impera- 
tivele realiiăţii, era cu atil mai necesară cu cil, problema socialistă 
alcătueşte azi chestia crucială a șiiinței și conşiilajei noasire, 

In esență, socialismul urmăreşte o mal dreaptă repariijie a bu- 
nurilor şi perfecționarea organizației sociale, sub! aspectul sdu eco- 
aomie şi mal ales—şi aici pune accentul Masaryk—intelectual. 

„Socielismul esle înainte de orice o problemă de conștiință, de 
relormă morală”. 

Crelarea unor forme superioare de viață socială şi integrarea 
lor vle în complexul organic al societății, nu este cu polință numai 
pe baza lranstormărilor perleclionale, intervenite în fenomenologia e- 
conomică, ci mal cu seamă prin pregătirea adecuată a conştiințelor 
indioilduale cu ajutorul reformelor morale prielnice. 

Nedreplăţile sociale irălesc mai ales în conşiiința noasiră deci! 
în instituțiile legiuile de diverşii reformatori imperiecii; înlăturarea 
lor nu „na posibilă fără prealabila pregătire lemeinică a ideilor și mo: 
ravuriler. 

lair'o soclelale sălbatică, înapolată, într'o societale — de pildă ca 
ces rusească -in care domina tacă leodalismul sau in care abla se în. 
imchegase o viață burgheză (așa cum siat mulie din liile so- 
ciale ale Răsăritului european), consirucțiile impecabile ale socialismu- 
lui marxist nu se pol așeza solid: „rămin anpe impletiri ideologice 
sio aaniiidasiion pat ooi z pope pun aa aciul său cu realilalea 
să lecundeze no parnije de v co i 

Evoluţia materială a organismelor sociale, in deosebi evrolația 
conşliinței sociale pol lega socialismul de realitate. 

alerialismul istoric al lul Marx, cu loată uailaleralilalea lui— 
ere merilui incontestabil de a fi introdus conceptul muncă, ca reflex 
fidel al personalității umane, în locul conceptului obtuz de proprie- 
tale; dar nu numai atît: 


296 VIAŢA  ROMÎNEASCĂ 


K, Marx aduce în cercelarea fenomenelor sociale elemental de 
precizie cel mai prejlos: metoda pozilioă, preocuparea permanentă de 
a desluşi în jocul ciudat al forțelor sociale, punciul central direcior 
şi a explica fenomenul economic în cadrul dinamismului social. 

Insisiind însă numa! asupra factorului economic şi încercind fun- 
darea inlregei mecanici sociale, pe forja şi variajiile elemenlului eco- 
nomic-- Marx formulează o conceplie unilaterală, conținind numeroase 
observalii juste și delinilive asupra formării şi evolujiei mecanismului 
colecilv ; ca plan de ansamblu insă, în așezarea socială a prezentului 
conceplia marxistă s'a dovedii-—prin experienja reală inaplă să răs- 
pundă S perene complexe ale socieiăjii contemporane. 

munismul rusesc a evidențial cu prisosință marginile poşibi- 
!ului în aplicarea practică a marxismului, 

„In Rusia nu există nici comunism alci socialism peniru loarle 
simplul molir că poporul rus n'a fost educai peniru socialism... 

Socialismul creator şi evolujionisi— singurul realizabil de alliei— 
se inlăplueşte pria relorme sociale și economice progresive, şi prin- 
ir'o simultană iranstormare a ideilor şi credințelor, operă de pură e- 
ducație morală și Inteleciuală, 

„Revrolujia"—ca mijloc de realizare— „este ulilizată sub! forme ei 
nesingeroasă (parlamentară, literară, elc.); lără revolulia spirilelor şi 
a inimii, revolujia polilică şi socială, rămine superficială.. 

Revolulia este in fond o chestiune de conşiiinlă, in angrenaju! 
ei se slarmă mulle vieji omenești; ială penlruce mijloacele ei violente 
vrebue să fie folosite numai ca u/fima rafie, spre a apăra liberia!lce 
şi a chezăşui un viilor social mai bun l... 

Şi dacă nu lrebue să condamnăm de plano acțiunea revolujio- 
amară, de multe ori, hotării! necesară, —să nu ullăm un moment, că pen- 
iru inslaurarea viabilă a unor nouă forme de viață socială arem ne: 
voe de rațiune, de crier, nu de pumni! 

Transformările sociale lzbutesc să se ideniilice vieţii, dacă avem 
un plan limpede și bine determine!” (Th. Masaryk: La Question 
sociale, passlm.). 

Masaryk işi încadrează Ideologia socialistă în marginile une! 
probleme de morală *. 

Revrolajia — ca mijloc exceplional —evolujia socială ca mijloc nor- 
mal și firesc- Ioieineae refacerea socială in mod viabil numai în mă- 
sura în care, În prealabil, s'a infăpiuli lemeinic revrolajia sau erolulia 
sulleiească ca morală a societății respeclire. 

Socialismul nu se poale inlăplui pe rudimenlele ignoraniei si 
primilivismului ; soclalismul nu se aplică decit înjghebărilor sociale, 
in care superioara pregălire ideologică şi morală este paralelă con- 
dijiilor tehnice evoluate ale vieții industriale. 


Petre I. Ghiaţă 


La 
+ ka 


G. Pi&khanov, introduction à l'histoire sociale dela Russie, 
trad. du russepar M-me Batault-Plékhanov. Collection historique de 
l'institut d'etudes slaves, Ed. Bossard, Paris, 1926. 

Introducerea în isloria socială a Rusiei e delașală de Pléhanov 
din marea lui operă nelerminală: Isloria gindirii sociale rusești (-is- 
iorta russkoi obşcesloveanol misii, Moscova, Ed. l, 1914-191 , Ed. 


* „Democrajia esile nu numai un sistem politic, ci ṣi o problemă 
morală, mal ales merală“. (T. M.. Ibidem). 


RECENZII 297 


IL, 1925), din care au apărut numai irel volume. Dar această inirodu- 
or PA er tot incheiat, in care se face aplicarea marxismului la isto- 
r e . 

Aulorul începe prin revizulrea concepțiilor istorice ale lslorio- 
grafilor ruşi: Klincevski, S. Soloviev, Paviov-Silvanski şi Keliuială, 
care loji acordă insemnălale deosebilă faclorului economic, dar îi dau 
o inlerpretare greșită şi unilaterală, sau înlroduc in explicajia proce- 
sului istoric şi alți factori, mai ales acel politic. Injelegerea mai largă 
a laclorului economic și reducerea evoluliei siructurii sociale din Ru- 
sia la un singur principiu, lasă celllorului impresia unel coheziuni 
strînse în desfăşurarea evrenimenielor islorice, și asifel, e salistăculă 
exigenia unui delerminism riguros. 

In adevăr, istoria Rusiei e, în primul rind, produsul mediului 
geografic, ale cărul parlicularilă|i influenjează mediul social, Şesul ru- 
sesc a favoriza! de cu vreme ocupajiile agricole ale populației, care 
ajunsese la o bună slare economică. Dar șesul rusesc se invecinează 
cu Asia de unde veneau mereu popoarele nomade. Acesien, alrase 
de starea materială mal ridicată a p aliilor agricole le alacau. Su- 
perioare ca spirit războinic, ele de obiceiu rămineau învingătoare lajă 
de agricullorii paşnici. Pela mijlocul secolului XII Rusia ajunge sub! 
dominația latară, care a determina! deplasarea cenirului vieții politice 
si economice din Rusia sud-vestică, Rusia Kievului și a Galijiei, in 
Rusia Mare, siluală pe malul superior al Volgei. Aici se prepară lupla 
de emancipare. O populație agricolă poale area succes în lupla con- 
ira popoarelor nomade numai prin organizarea ei superioară și prin 
unirea provinciilor izolaie. lală cum, pedeoparie, s'a impus felul de 
organizare al noului sia! în forma de despot oriental, în care agricul- 
torii, orășenii şi clasa conducăioare sia! complect aserriji statului, — 
iar pedealiă parie, a lua! nașiere tendința de exlensiune, acea „adu- 
nare a țărilor ruseşti“, care nu se mal pulea opri decit la holarele 
naturale ale imensului șes oriental. 

Astfel, în lupta cu Orlentul, Rusia a fosi consirinsă la organizare 
asemănătoare acesiuia — despola! polilic. „Supunerea absolută a persoa- 
nei intereselor, zice Plchanor, nu se explica prin vre-o particulariiaie 
a „spirilului național“ rusesc. Ea era o consecință necesară a condi- 
Hilor în care lrebuia să ducă lupia peniru exislenlă colonişiii din re- 
giunea Volgei superioare, pe care Moscova i-a unii pulin cite puțin. 
Aceaslă consecință, odată produsă, devenea ea însăşi un obslacol ses 
rios în calea progresului Rusiei Mari, şi din punclul de vedere economic 
şi din acel al civilizației. Dar asta nu e lolul. Ea a fosi deasemeni 
ua obstacol și in calea „adunării țărilor ruseșii“ (pag. 108). 

Incepind cu secolul XVI, Rusia vine în coniac! cu Liluania şi 
Polonia, care au suferit o pulernică influență apuseană. Din conilic- 
lele repelale cu acesie donă țări slave, cum și cu Suedia, despolul mos- 
covit simte cu durere superioritalea Apusului, Se ivește alunci curentul 
peniru epmopirsa de Europa apuseană şi imitarea el. Curenlul e ti- 
mid până la Petru cel Mare, care accelerează „europenizarea“ prin 
măsuri de constringere, Dar europenizarea nu alinge decii clasa su- 
prapusă. Clasa de jos iniră pe calea aceasta numai în secolul XX, 
prin Iranslormarea |ăranilor în proprietari individuali, —care începe 
abia după er, dată aulocralismului de cătră mişcarea agrară din 
1905,—și prin întărirea burgheziei. Europenizarea, după Plchanov, e 
un ces fără pulința unei inloarceri inapol, spre Asia, contrar pârerii 
airibulle lui Petra cel Mare, care s'ar îl pronunjal că „Europa ne esle 
necesară timp de cilera decenii, și apoi va lrebul să-i intoarcem spalele“. 

clar, aşa dar, că lo! dramalismul istoriei ruseșiia rezulia! din 
situația Rusiei iaire Asia și Europa occidentală, sliuajie ce l-a Impus 
leapta peniru existență pe două fronluri; consecințele au fosi: adop- 
larea modului de organizare oriental la incepul, peniruca apoi să se 
intoarcă deliniliv cu fața spre Europa. 


298 VIAŢA ROMINEASCĂ 
—————————— [a a O 


In lumina acesiei desfășurări sia! explicabile și curent 
‘dirii sociale ruseşii, care dela 1820 încoaze vor să-şi pa net ni 
“sensul procesului istoric din Rusia. Inteligența rusă s'a manilesial întăia 
oară prin ideologia produsă de nobilimea avansată, Această ideologie s'a 
vetlecia! în mişcarea „decembriştilor“. Dar sceastă mişcare a eşuai 
"penlrucă era i tai yoe din mijlocul une! clase privilegiale, impotriva in- 
tereselor eil. După acela pe scena gindiri! sociale spare inteligenja 
provenilă din „raznocinsiro“ (clasa amestecată a boernaşilor Pe pa 
a fiilor de clerici şi micilor slujbași). Dar nici această inteligență nu 
area un supori real în vre-o clasă socială puternică. Ca urmare a a- 
-cestui fap! ideologia „raznocinților* are un caracter utopic, şi la urmă 
el se e tea cu durere că sin! „o inteligență inulilă“, „oameni de 
prisos". Cu formarea prolelariatului, inteligența rusă adoptă conceplia 
marxistă, găsindu-și de astădală un rosi al exisleajei ei. Insfirșii, din 
sinul clasei burgheze în formație apar şi crilicii marxismului, şi se 
produce o revenire parțială la ideologia spiritualislă. 

Cartea lui Pichanov conține mulie puncte disculabile. Nu se 
‘posle reduce loală variajia evenimentelor Istorice numai la factorul 
"economic. Deaceia multe explicajii ce se dau succesiunii iapielor is- 
“orice din Resia sint insuliciente sau forjate. Chiar erolulia economică 
nu poate fi privită numa! prin prisma malerialismului istoric, intervin 
faple politice, juridice, religioase, elc., care modifică mersul acestei 
“evoluții. Astfel, republicele libere ale Novgorodului şi Pscovului, ca 
comerțul înfloritor, decad repede subi aces! rapori după alipirea for» 
țală la Moscova. Alei nu e o cauză politică? Mai mali, Pichanor ci- 
tează notele de călălorie ale lui Herherştein, care constală o schim- 
bare în rău a moravurilor la negustorii din acesie republici, în urma 
alipirii la Moscova. Acest fapt de ordin moral nu a avu! nici o infla- 
enj asupra comerțului din oraşele amintite ? 

Alt fapt de care se supă Piċhanov : la inceputa! secolului XIV, 
se produce in Rusia „o dezvoltare considerabilă şi varială a mese- 
viilor” (pag. 105). Dar ea decade călră siirşitul secolului. Toi aşa şi 
com | luase, în acest liap, ua arin! puternic. Pichanor nu acordă 
„destulă slenție acestui fapt. Tugan-Baranowski, economist rus, se ocupă 
insă de aces! fenomen fa cursul său de Economie politică, arălind că 
Rusia moscovilă nu era lipsită de capital comercial. În adevăr, marea 
cale comercială Nijni-Novgorod, Astrahan, Marea Caspică, Persia era 
cunosculă deja în acel! limp. La iacepului secolului XVII, cind falba- 
rările interne (smuliroe vremea) aproape desființaseră jaralul Moscovei, 
clasa comercianților a condus mişcarea oraşelor coniederale pealra 
reîntronarea ordinei în haosul intern. În aces! limp, pănă la alegerea 
dinastiei Romanov, clasa aceasta a juca! cel mal insemna! rol. Dar 
după acela ii scade și imporianja ei economică și influența polilică. 

e esie cauza decăderii meseriilor și comerțului după setolul 
XVI? Plehanor o vede în aservirea persoanei inlereselor statului. 
Dar aceasia nu este o cauză polilică? 

Insțirşii, se impune o problemă pe care Plâhanov n'a elucidal-o: 
de ce curopenizarea n'a cuprins dela inceput toale clasele sociale dia 
Rusia, ci numai nobilimea, pe cind față d> celelalte clase până in 
preajma sec. XIX, s'a intensifica! din ce in ce mai! mult polilica de 
arlentalizare ? Pentru dezlegarea acesie! probleme iarăşi e novoe să 
se recurgă nu numai la factorul economic, ci şi la cel poliiic şi chier 
ian: nrag Europenizarea avea în vedere, mal ales, reforma armalei, 
pentru care se cereau cadre de conducere. De aici constringerea 
nobiliior la studii în Europa. Resia! poporului a rămas sirăia refor- 
mei lul Peiru cel Mare, pentru că acesta viza scopuri politice mai a- 
proplale, şi nu o reorganizare compleciă a vieții ruseşii. Cind insă 
imilarea lormelor apusene nu mal avea caraclerul de coasiringere. 
poporul de jos loluși manifesla o rezervă față de lol ce era european, ca 


i 


aj 
proveni! dela neleginiji și necredinciosi. lală conşiiința religioasă ca 
piedică serloasă pentru progres: tarii, tehnicii şi al vieţii eco- 
nomice | 2 

Dacă e susceptibilă de obt istoria economică și politică a 
Rasiei, în infăjişarea ce i-o dă nor, cu alit mal puțin rezistă cri- 
licii Istoria mişcărilor ideologi exemplu, dispariția mişcării no- 
bilimii avansale nu se posie exp prin conlrazicerea in care cădea 
ea cu interesele propriei clase, u simplul moliv că în io! limpul 
sec. XIX nobilimea rusă a dal un mare număr de ideologi şi revolu- 
tionari, incepind cu Radiscev (sfirşitul sec. XVIII) şi terminind cu Kro- 
poikin și Lenin. La inceput ginditorii şi luptătorii peniru idealuri nouă 
puleau să apară numai din mijlocul clasei de nobili, singura clasă 
cullă. Pe urmă, paralel cu progresul culiurii şi cu procesul de dife- 
renliere socială, inlervin şi alie clase, Se produce, astfel, impresia că 
mişcarea nobilimii avansate dispare, dar ea, de fapi, se conlopeșie cu 
mişcările inteleciuale în care inleligența provine şi din alle clase. Pilé- 
hanov admile insă că s'a produs o mişcare ideologică a nobilimii ruse 
în opozijie cu interesele acesiei clase. Dar asia nu infirmă oare doc- 
irina marxislă cu supozijia ei fundamenială a conşiiinie! soclale—o- 
glinda stărilor economice ? 

Pe desllă parte, Pléhanov e in conirazicere chiar cu doclrina 
marxistă cind cuprinde sub! eticheta de „inteligență inutilă” şi pe „na- 
rodnici!" ruși din a doua jumălale a sec. XIX. După el, poporaniștii 
ruşi lucrau fără să îl avut la spale o clasă socială puternică, şi abia 
numai marxiștii au pulut conslala cu mulțumire că nu sin! de prisos. 
Dar poporsnişiii ruși, după cum reese din corespondența lul K. Marx 
cu Mihailovaki, îşi dădeau seama de inexiatenja prolelarialului rus. ŞI 
dacă nu exisia un proletaria! şi nici o burghezie închegală, era in 
schimb o nobilime,—ce devenise parazilară după incetarea rolului ei 
militar (de la Pelru cei Mare),—și țărănimea, singura clasă producă- 
toare. Oposzijia economică nu era alit de izblloare ca in procesul de 
separare a muncii şi capitalului, dar, totuși, țăranii ruşi erau conștienți 
de faptul că nobilimea nu mai are nici un drept, nici asupra muncii 
şi liberiăţii lor, aici asupra păminiului. Aceasia o recunoaște şi Plé- 
hanov (p. 132). Esile eviden! alunci că poporanismul rus putea să se 
bazeze numai pe masele țărănești şi trebuia să [le considera! ca re- 
prezenlinad aspiraliile acestei clase, oricii de rudimeniară i-ar fi los! 
conştiinţa e! politică. 

lar iluzia lui Plchanov că mișcarea merxistă din Rusia se deo- 
sebea de mişcările „inteligenței inutile“, deoarece exprima tendinjele 
clasei proletare,- l-a fost risipită de revolulia din 1917, cind marea ma- 
jarilaie a inteligentei ruse,—chiar acela care avea concepiia marxistă, 
cum a fost grupul lui Pichanor şi social-democrații menșevrici,—a de- 
venii „de prisos" şi a fost socotită chiar duşmană revoluliei. 

In genere, multe din vederile lui Plehanov au o valoare discu- 
tabilă. Totuşi, în alte privințe ea e foarte reușită. Astfel, el are un cri- 
terin metodologic jusi. In deosebire de Pavlov:Silvanski!, care folosind 

din meloda isiorică comparativă numai analogiile, a ajuns aproape să 
nege originalitatea isioriei vechi ruseșii, care se caracterizează după 
el prin acelaşi leddalism ca g istoria medievală a Europei occidentale, 
Plehanov are drepiale notin Ky sdilerenjele*, a căror neglijare in- 
semnează „un rău uzoj al metodei comparalive“ (p. 5). De-aceia isto- 
ria res ia inlerpretarea lu! Plêkanov nu-şi pierde din caracierul ei 


V. Harea 


300 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Georges Duhamel, Essai sur le roman, Paris, Marcelle Le- 
sage, 1925. 

Seriilor de laleni, Georges Duhamel se afirmă tol mai mult şi 
ca leorelician al literaturii franceze de astăzi. Sludiul acesta asupre 
romanului, fără pretenjia de a epuiza problema şi nici de a o susține 
cu bogăția de argumente obişnuită unul Taine ori Brunetière, esle im- 
portani, alil prin discularea problemelor esențiale, privitoare la este- 
lica romanului in genere, ci! şi prin considerajlile originale asupra ro- 
manului francez conlemporan, în special. 

In scurta! istoric ce face asupra romanului francez, slărue mel 
mul! asupra situației lui in sec. XVII, cind exista (precum a exista! şi 
ma! inainte), însă pus complec! in umbră de poezia dramatică şi cea 
didaciică (Corneille, Racine, Laioniaine), socotite alunci ca genuri su- 
perioare. In acelaşi vreme şi mal lirziu, scriitori ca Bossuet, Voltaire, 
Rousseau considerau romanul ca gen ușor și conrupălor de moravuri. 
in sec. XIK, romanul trece pe primul plan. Chateaubriand prevede 
ceiace Villemain declara în plină Sorbonă : „Romanul este epopees 
națiunilor moderne”. 

Cu privire la scopul ariei, Duhamel consideră vorbe goale for- 
mule ca „eriä peniru arlă* ori „pură și inutilă frumuseță“. Arta e ulilă. 
in sensul că e necesară viejii omeneşti. Artistii sint lot atît de trebui- 
lori ca şi industriaşii, agricultorii, medicii etc. 

Artislul deci, lrebue reintegral in societate. Aceasta nu scade 
valoarea artei, ci, din conira, îi restilue „adevărala sa măreție umană“. 

imporlanța pe care o dă influenței literaturii asupra Socielăţii, 
se pare o fi dusă prea deparie, mai ales cînd e vorba de publicul. 
care nu celeşie direci, ci primeşte această inlluență prin intermedis) 
ziarelor. Argumenlul cu crime din Viața de toste zilele, săvirşile în 
„stii Maupassant” nu rezistă. Asemănarea nu probează numaidecii in- 
fluenja operei acestula asupra culărul criminal, ci mai degrabă talen- 
tul deosebi! al scriitorului de a creia tipuri de criminali de o puler- 
nică realitate pethologtel, 

mir: pn susține apoi că izvorul singur, din care trebue să-și la 
ființa oricate bun roman, este viaja prezeniă, cea istorică iind lăsală, 
exclusiv, istoricilor, Se pare că și această ingrădire a slerii romanu- 
lul, în ce privește materialul din care poale i creia!, esle un paradox, 

Deasemeni „socosie că cunoașterea în materie de artă a apela! 
direct la nalură, în epocile de prosperilale ṣi la biblioteci în cele de 
decadență. Adevărul insă pare a sia în cunoașterea directă a nalurii, 
lără e inlălura sprijinul prejios da! de cărți. Exemplul operei lul A. 
France poale fi concludeni. Numai, depinde de talenlul cu care artis- 
iul lranslormă, în operă de artă, materialul aduna! de oriunde și din 
orice ere i 

espre cunoaşiere, în malerie de crealie ariisiică, ni se dau şi 
alie imporianle detalii. Ea nu se poale căpăta în timp scurt şi anume, 
in vederea compunerii unei opere, nici din diclionare, cum lac „la- 
bricanții de lileralură”. Numai cunoaşierea profundă, ciștigată priatr'o 
lungă aripa comuniune cu oamenii şi lucrurile, are valoare. 

eai cu ajutorul vieții, romanul nu trebue numai să amuze (deşi: 
„malheur à lout roman que le lecteur n'est pas pressé d'achever”), ci 
să ne ajule la rindu-i la descoperirea și interprelarea lumii. Lilera- 
iura, in genere, e mijloc de a cunoaște mai bine realitalea. 

Romanul nu fotografiază viaja, alege, dindu:ne o sinteză a vieții. 
lar ceiace inleresează mai mul! din nalură—zice Duhamel—este sufle- 
tul omenesc. De aceia romancierul talenia! poale picta orice, însă nu- 
mai psihologia rămine fondul oricărui bun roman, căci „les bons ro- 
mans sont l'histoire du coeur huma'n* (La Harpe). Constală că lucrul 
acesia esie in tradiția lileralurii franceze: romanul psihologic şi de 
moravuri, cu Balzac, Stendhal, Flaubert, Zole, France şi cei mai bun! 
dintre moderni. 


RECENZII 301 


Despre romanul conlemporaa spune că este imposibil de definit- 
Etichelele lui: latoric, didactic, satiric, psihologic, liric, umoristic etc- 
ori naluralis!, simbolisi, paroxisi, dadalsi, etc. elc. nu inleresează. 
Celace Inleresează esie conținulul : căularea eternului adevăr uman. 
ŞI în această pririnlă, romanul francez contemporan ese spiritualist, 
in sens de reinviere a cercelării sulielului, pe care realişiii sec. XIX 
l-au studia! la supralață și pe care romancierii moderni caulă să-l slu- 
dieze în proiunzimi. 

Căulind să caraclerizeze perioada lilerară de azi, din Franţa, 
găseşte ca cea mal esențială notă individualismul puternic. Dela rea- 
siem şi simbolism nu mal aial şcoli lilerare in Franța, liindcă sint prea 
multe. 

Oricit de diferiji insă ca personalitate artistică, scriitorii au un 
ideal comun de cercetare: observarea realului ṣi cuparea de sullei. 

Literatura e pe drumul spre o innallă realizare arlislică, poate 
dalorilă tocmai independeniei. Aparenia că romanul modern, cișiigind 
in prolunzimea analizei psihologice, a abandonat subiectele de con- 
ceptie largă a vieţii, pare să lie desminiilă de scrlilori ca Romain Rol- 
land, Marcel Prousi, Roger Marlin du Gard, Andre Gide, cu aşa nu- 
milele „romane ciclice”. 

Ingenioasă, dar cam şovăilor argumenială este teoria despre 
„aria medileranennă“ (a popoarelor latine) și „aria seplenirională* (e 
popoarelor slave şi scandinave). 

In celace privește raporiul lileralurii franceze cu celelalte jite- 
ratori, se observă că, deși Francezii, de obicelu, nu învață mulle limbi 
ca Ruşii ori Scandinavii, deşi n'au nemăsurala curlozilale inielectuală 
a Germanllor, loluşi esie în lradilia literaturii franceze „o vie şi ge- 
neroasă dorință de comuniune” cu loale lileralurile. Asla nu înseamnă 
desnaționalizarea, ci îmbogățirea şi perteclionarea spiritului, căci „ro- 
mancierul irebue să fie al timpului şi al țării sale, dar lrebue să fie 
şi în legălară spirituală cu oamenii din ioate timpurile și din loale [ările“. 

Studiul de fată este scos dinir'o conterință, pe care autorul © 
|imul-o ca răspuns la cererea conlrajilor săli din Olanda, de a le vorbi 
despre romanul francez conlemporan. 

Dezbrăcală de haina sa oralorică, conferința a devenii aces! 
„esnai”, care dă prilej unel plăcule lecluri, aiit prin imporiania şi va- 
rielalea ideilor disculale, cil şi prin siilul de o sculpiurală claritate, 
poelic chiar, cind subiectul o ingădue. 


Const. N. Stânescu 


+ 
Li + 


Emile Boutroux, Chestiuni de Morală și Educajie, în romi- 
meșie de Al. şi O. Polcornicu, cu un studiu iniroduciiv de dr. S. S. 
Birsănescu, Edilura „Viața Rominească“, lași, 1926. 

Activilalea filozolică a lul Boulroux e de două feluri: scrisă și 
orală. Cele mai mulie din scrierile sale sin! din calegoria uliimă. „FI- 
lozolia lui Kan!“ era un curs |inul la Sorbonne, redacial de studeni) 
cu avizul prealabil al profesorului. „Volumul de lajă—e vorba de s. 
tiuni de Morală și educajie—e alcătull din nişie conferinje |inule le 
şcoala din Fontenny-aux-Roses. Drepi vorbind, acesie conlerinle mu 
erau decii coavorbiri familiare şi nu erau destinaie publicării ; dar ele» 
vele şcoalei, lormulindu-le în scris cu o Înjelegere și cu o grijă per- 
iectă, şi lucrai lor fiind supus revizuirii mele, din această colaborare 
a rezullal meleria unul mic volum”. 


302 VIATA ROMINEASCĂ 


Deși are prelenjia să se ocupe numai de nișie leme praclice de 
pedagogie, Boulroux - mai mult filozof decit pedagog - fundamentează 
teoretic chestiunile aplicate în practică de instrucție și educație., Vo- 
tumul cuprinde: 1, Cuvin! înainte (unde discută posibilitalea instrucției 
şi Ser sare de a rea e 2. Chestiuni de morală (întățisind morala 

„ creștină şi m nă) şi 3. Chestiuni de educalie (Mobilele stu- 

iului, eelirea cu voce lare şi Interogajia). Concluzia la care ajunge 

aulorul este că pedagogia, înțeleasă ca realizaloare de conşiiinii, e 

posibilă în cadrul unei morale bazală pe dalorie și a unei psihologii 
care înlălură orice motiv exirinsec de emulajie. 

Cit privește iraducerea in romineşie, lălmăcilorii merită laude 
peniru iajelegerea perfectă a lextului francez și redarea lui înir'o ver. 
siune rominească limpede şi curgătoare. Cu loală frumusețea ei, ira- 
ducerea rămine un lux peniru cultura noasiră fiindcă acei care stu- 
diază probleme înalie, ca acele puse de Bouiroux, vor folosi origina- 
iul francez şi nici decum copia. 

Studiul introductiv al d-lui dr. S. S, Birsănescu e de aceiaşi ca- 
litate superioară care sirăbate lo!deauna cercetările d-sale filozofice. 


Ştefan George 


Revista Revistelor 


Viitorul imperiului britanic 


„Conlerinţa Imperială“, care a 
aval loc cu citeva luni în urmă şi 
in care s'au luat hotăriri priviloare 
la independenia constituțională a 
dileritelor najiuni din care este 
alcălui! imperiul britanic, a provo- 
cai disculluai mai mult în sirăină- 
taie deci! în sinul poporului en- 
giez. În formă, conlerinja crelase 
un lucru nou, din punci de vedere 
practic și esențial, însă acest lu- 
cru exisia demult. 

Din raportul oficial al Conierin- 
jei Imperiale rees cileva lucruri 
de o desiul de mare imporianță 
pets istoria diplomatică a lumii: 

e acum îinainle nu va mai exista 
un rege colectiv al Imperiului bri- 
lanic ci un rege care va fi pe rînd 
regele [iecărui sia! imperial. Re- 
prezenianții vor incela de-a mai 
veni dia pariea Brilanie! ci vor 
veni din pariea regelui, 

Ua al! fapt de o mare Impor- 
tanță şi de care generalul Herizog 
condiționa, inaintea conferinjei, 
renunțarea sa |n orice veleitale 
de separuliam, este acela de a o- 
corda statelor dreptul de a între: 
line cu sirăinălalea orice fel de 
relații ostile sau amicale, fapt pănă 
scam supus conirolului marei Bri- 
tanii. De asemeni oricare guver. 
nămini are dreptul de a-și irimile 
minişiri plenipolențiari în oricare 
capilală străină. 

Această liberă asoclajie a unor 
națiuni independente plecind dela 
punctul de vedere al interesului şi 
binelui comun, ar pulea li asimi- 
lală la prima vedere cu o sociela- 

le a Najliunilor. 

Deosebirea însă înire Geneva și 
Londra este mare. 

Imperiul Britanic se deosebeşie 
prin prezenja unui rege comun şi 
prin iaplul că nu implică nic! un 
fel de responsabilitale in ce pri» 
veşie apararea comună. 

Cercurile oficiale din Londra 
primesc cu o oarecare diliculiate 
idela acestei reforme și acordă 
spre coasolare o mare imporianță 
unei fraze a raporiului care spune 
că „peniru cilta timp“ Londra va 
ÎL ținută răspunzătoare de orice 
politică exlernă. Intr'o frază urmă- 
ioare însă se specilică bine că 


aici un tele vea al imperiului 
nu are dreplul de a e eu pi up 
altol la nimic fără preala con- 
saian al acesiula din urmă. 

(Georges. Glascow. Le Monde 
Nouveau), 


Din toate iradițiile moşieniie de 
la antichitate, pujine su prilejuit 
un așa de mare număr de cerce- 
tări, disertajii, romane şi poeme 
ca mitul platonician al Atlantidei. 

Platon în „Timeo“ şi în „Crilias* 
din nefericire neisprăvii, spune cè 
Allantida, la impăriirea lumii de 
călră zei, a fost dăruilă lui Posel- 
don, care amorezindu-se de o mu- 
riloare cu numele Clito iocul a- 
ceaslă insulă pe care o împărți in- 
tre cel zece îli ai săi. 

el mai mare, Allas, avea suze- 
ranilalea asupra celorialți frați şi 
de la el îşi luară numele ali! in- 
sula pe care o locuiau ci! şi oces- 
nul care o inconjură. 

Subt domnia lui Atlas şi al moş- 
tenitorilor săi, Allentida cunoscu 
o mare prosperilale Păminiul, de 
alifeli minuna!, conținea in alară 
de toale metalele cunoscule şi „ori- 
chalc”. Toată fauna şi flora mon: 
dială era in Atlantida reprezentată 
prin spejele cele mai desăvirșite. 

Palate, temple, poduri, canale 
tot ce arta şi şiiinia a produs mai 
desăvirșii în Orleni erau inire- 
cule cu mult în frumusețe şi per- 
fecție lehnică de geniul creator 
aliant. 

Forjele militare atingeau numai 
în provincia regelui suprem 960.000 
războlalei, 1209 corăbii şi 240,000 
de maleloți. 

Alit timp cit atlaajii lară virtuoşi 
și înțelepi gurernaji, cunoscură o 
vială lericită. Cu timpul însă de- 
generară și o sele de cuceriri şi 
de bogăție il făcură să-şi îndrepie 
privirile călră alte jinuturi vrind. 
să devie ei singuri slăpinitori ai 
lumii. 

Zeil atunci, spre pedeapsă iri: 
miseră asupra Allanlidei un polop 
şi un groaznic călremur de pămiai 
iar Îmbelşugata insulă fu cuprinsă 
şi nimicită de valurile oceanului. 

Aceasla este povestea Allantidei 
pe care ne-o da Plalon și carea 


304 VIATA ROMINEASEA 


fosi interpretată abundent şi diferit. 

Nu ne vom opri asupra nume- 

voaselor dilicultäji pe care le pre- 
zintă poveslirea lui Plalon şi anu- 
me, exislența unei civilizaţii cu 
9000 de ani înainlea erei creștine 
la o epocă în care apariția omu- 
lui pe planelă după avizul Savan- 
ilor nu se lăcuse incă, dispariția 
ără urme a unul coalineni mai 
mare de citera ori de cit Europa 
Asia şi Africa la un loc, ori afir- 
majia că allanjii întrebuinjau me- 
tale, corăbii de războiu și cunoş- 
teau o civilizație anterioară cu ci 
leva de ani celor mai rudimen- 
tare incepuluri indicate de ar- 
heologi. 

De asemenea ne vom mallumi, 
fără emplificări, să alragem alen- 
lia că conirar părerii acredilale 
că toji filozofii antichităţii in afară 
de Àrisloleles au crezul în pores- 
tea lui Plalon-—singuri neoplato- 
aicleaii şi alți patru ori cinci filo- 
zoli lipsiți de spirit crilic au Jual 
acest mil drept o realitate. 

Ceiace ne inleresează sini nu- 
meroasele societăți allantomane 
clădite în numele oceanograliei sau 
al şiiiajelor nalurale care dela in- 
cepulul veacului al XVI caulă cu 
indirjire probe ireluiabile pentru 
slabilirea autenlicilăjii acestui con- 
tinent defunct, ori americaniştii, 
arheologii şi linguișiii care se căz- 
nesc să vadă în Allanlida leagă- 
nal civilizajiel. 

Părerea cea mai rezonabilă este 
că chiar dacă ar llexisial un con- 
lineni care să lege Euroalrica cu 
America, şi nimic nu ne îndrep- 
lățeşte să negăm aces! fapi, lu- 
crul s'a pelrecul cu mull înaintea 
epocii iixale de Plalon iar popu- 
lajia acesiei insule chiar dacă ar 
fi avut o civilizaţie, nu a jucat insă 
nici un rol discernabil fa isloria 
evoluției civilizației umane. 

(Paul Coussin. Mercure de 
France), 


Teatru —reprazentaţie 


„Le Dernier Empreur“ de d.Jean- 
Richard Bloch, reprezenială la O- 
deon, esile o povesie în ireispre. 
zece lablouri ; „Jean le Maulranc* 
de d. Jules Romains, montată de 
trupa Piloeli, esie o piesă in cinci 


acte şi nouă lablouri iar „L'amour 
en” - H. R. Lenormand 
esie alcăluilă din zece tablouri 

Aceste irei piese a irei mari dra- 
morerei coniemporaal se află, cele 
două diniăiu în îniregime, cea de a 
trela in bună parte, la anlipodul 
„lealrului pur”, 

Această noțiune de „leaira-pur* 
d. Benjamin Crémieux incerca s'o 
definească in numărul dia August 
lrecul ol aceleiaşi reviste. 

S'a spus că „leatrul pur” tinde 
să suprime decorurile şi actorii 
reducind arta dramalică la simple 
lecturi; a mal fosi apol calificată 
de „orienlare sterilă“ izvorită dia- 
ir'un mediu oarecare de intelec- 


ali. 

De fapt ideia, că ameslecul ge- 
nurilor lilerare caraclerislică se- 
colului al XIX-lea a denaturat în- 
celul cu incelul lealrul, şi ca lea- 
tru pur, inainiea conlaminării sale 
prin islorie, roman, filozofie, ci- 
nemalogral, music-hall eic- com- 
sisia mai inainte de toate din „ac- 
Hiune” şi din „expreslune“ şi că se 
mâărginea a îi o „expresiune dina- 
mică”, nu ni se pare nici bizară 
şi nici revoluționară. 

Acestui leairu-pur, pe care l-am 
mai patea numi şi leairu—ieairu, i 
se poale opune leniru-reprezea- 
lări care nu e aliceva decil o se- 
rie de labiouri animate. 

Dar să luăm de pildă piesa d-lui 
Jean-Richard Bloch. Publicul care 
asista la reprezentarea el s'a ara- 
lat fără îndoială interesa! şi emo- 
tional. Aceasia nu esile oare su- 
ficient și nu avem dreplul să cre: 
dem că succesul poale reveni şi 
aceslul gen de lealru? 

Din aelericire însă succesul esie 
datorii muncii, siacerității, umani- 
tājļii şi „humoura“-lui pe care le-a 
destăşurai auiorul peniru un pu- 
biic neobişnuii cu alita prodigaii- 
late. Dramaturgul poole pria ac- 
liune se ne udreseze unde-i place, 
prin reprezentare el nu ne mişcă 
decili cu condiția de a traduce sen- 
limenlele noastre coleclive cele 
mai conştient actuale dacă reu- 
yeşie să ne spună celace gim- 
dim. În piesa d iui Bloch—alil limp 
cit ni se arală Moravia cu revo- 
luţiile sale, răminem indelerenli; 
de indală insă ce ni se arată Consi- 


REVISTA REVISTELOR 305 


“iul Coroanei uade irebue să se 
hotărască dacă va fl războla ori 
pace, devenim atenți —(in 1902 a- 
celaşi scenă nu ne-ar Íl interesal). 

Aceasta esie singura circums- 
tenjä in care publicul arală inte- 
Tes peniru „tealrul—reprezealajie”, 

(Benjamin Crâmieux. Nouvelle 
Revue Française). 


Jean-Jacques Rousseau 
şi librarii săi 


Contribuliune la istoria proprie- 
tăţii literare în sec. al XVIII-lea 


Dacă este drepi! căin zilele noa- 
sire inleleciualii, și din aceştia 
mai cu seamă savaniii, siat de- 
parie de a-şi asigura prin munca 
lar o stare materială independentă, 
situația lor esie totusi de invidia! 
dacă o comparăm cu acea care 
ar fi avul-o in secolul al X Vill-leg. 

Astăzi proprielalea literară esfe 
garon prin lege. Subt vechiul 
regim surile luate de lege erau 
insă Insuficiente şi preiau la o in: 
'erprelare elastică. 

Manuscrisul aparjinea şi alanci 
<a şi acum aulorulai ; odală insă 
cedat librarului, iniră in deplină 
posesie a aceslula din urmă, care 
se muljumea să-i plălească aulo- 
rului o sumă derizorie. 

Chesliunea proprielăţii literare 
a rămas mullă vreme nepusă, scrii- 
torii vechiului regim trăind din sub- 
venţii și din cadouri primite de la 
rege sau de la nobili, 

usseau a fost printre primii 
scriitori care a încercal să lrăiască 
din banii luaţi de pe scrierile sale, 
nu însă ea un dar de la o a treia 
persoană ci pe care-i reclama ca 
pe o foarte cuvenilă dalorie de 
la edilorul cu care inita in ira» 
tative. 

Desigur că, ca loole slorțărue 
lui Rousseau și cu lol norocul de 
a îi căzul peste un librar cinstit, 
un elvețian stabilit la Amsterdam 
și care se numea Rey, lalentul, 
geniul aulorului lui „Nouvelle He- 
loise”, ori al Conlesiunilor, nu a 
lost remunerat aşa cum trebala. 

Se injelege ioiuşi cu editorul şi 
obiine grajie prieliniei și prolec- 
Hei directorului librăriei, Males- 
berbes, condiții inuzitale pe vre- 
mea aceia. 


Dificullalea care însă nu e 
put învia ecit cumari greu» 
tăți?şi sacrificii, era acela prove- 
nilă din necesitatea de a tipări în 
străinălale, sau de-a proceda pen- 
tra Franja la numeroase mulilări 
in Moga peniru satisfacerea cen- 
zur - 

scrupulosul Rousseau se a- 
fla în fafa allei probleme, aceia de 
a șii dacă dispune sau nu de drep- 
tu) de a permite librarilor francezi, 
cum a fost cazul lui Robin cu „Nou- 
velle Heloise", de a publica în 
Franie o altă ediție a aceluiași rø- 
man pe care-i cedase complect 
editorului olandez, 

De lapi această chestiune aici 
nu se punea în secolul al XVIII-lea, 
delimitarea drepiurilor unui auler 
fiind încă incomplect stabililă. 

Cind insă prialre primele revea- 
dicări ale Revoluţiei Franceze s'a 
făcui aceia a libertăţii presei, è- 
dală cu suprimarea cenzurii s'a 
asigura! și inviolabilitatea proprie- 
tății literare nu numai în inicriorai 
țării, dar chiar pe domeniul inter. 
najlonal. 

(Henri Ste. Mercure de France, 
15 Janvier). 


Romancierul lakob 
Wassermann 


Aces! scriitor foarte celit în Ger- 
mania și în America şi ale cărni 
romane se ridică pănă la un tiraj 
de 60,000 exemplare, e greu de si. 
iual în raport cu curentele literare 
şi mediul geogralic. 

Fiindcă s'a născu! în 1873 în 
Franconia şi In „Die Juden ron 
Zirndorf" a evocat Nurembergul 
de altă dată, unii il calilică drept 
romancier al Franconiei, pe ciad 
aliii, penirucā lrăeşie in Austria, 
il consideră austriac. In realitate, 
el nu e de nicălri şi personalita» 
tea lui viguroasă se simte la lar- 
gul ei, pretulindeni. Descendeal 
ai unel familii evreeşii, aşezată 
foarte demult in Franconia, fără 
a se fi conlundai cu mediul, ela 
fost ferii de diversele specii de 
aulomalisme, care n'au crujat pe 
tinerii germani din generația lui. 
Nici prin origine, nici prin educa- 
jie, ei nu apariine burgheziei Rei- 
chului şi la virsta cenaclelor şi 
teoriilor, s'a dezvoltat liber. 


306 VIAȚA ROMINBASCĂ 


Deparie de mediul universitar 
prin care nu a lrecul decit scur 
vreme, impropriu disciplinelor că- 
zărmii, negoțului, lumii regalate, 
el a vagabondai cunoseind școala 
drumului mare, dormind adesea pe 
pae și hrănindu-se cu pinea și lap- 
lele adus de copii din ferme, că- 
rora le povestea istorii minunate, 
In ziua cind un editor și-a dat sea- 
mă de aceaslă vocație pariiculară, 
soaria lui Wassermann s'a decis. 
Stabili! în Styria, în satul de pes- 
cari Altaussee, el a căulat mijlo- 
cul obişnui! în jara lui de a eluda 
grelele consiringeri locale: o cul- 
lură cosmopolită. Alături de ma- 
rii scriitori germani se găsesc în 
biblioteca lui Dickens, tolew- 
sky, Balzac, Eugène Sue, memo- 
riile lui Vilocq lingă acele ale car- 
diaalului de Reliz. Aceasia nu in- 
samnă lipsă de descriminajie. Căci 
dacă Wassermann nu disprejueșie 
pe maeşirii foiletonului, nici fap- 
lul divers, se inspiră mal ales din 
Balzac, in celace privește labloul 
moravurilor unei epoci, și arla sur- 
prizel psihologice a in'ăjal-o de 
la Dostolewsky. Romancler care a 
refleclat asupra lehnicei genului 
şi a scris chiar asupra ei, cel se 
lasă loluși, în primul rind, dominat 
de inslinei. Darul lui e acel! al 
povesiltorului orienial, debarasat 
de grija lidelității fotografice și a 
micregraliei și lăsind liberă lan- 
lazia să se desfășoare ca şi în im- 
perlul celor o mie și una de nopil. 
Pulin dificil, în ce priveşte alege- 
rea elemenielor, autoral lui Cas- 
par Hauser, Gănsenmănnchea, Ul- 
rike Woylich împrumută cronicilor, 
lapielor diverse, memoriilor po- 
liţiste, vieții din jurul lui ca şi a- 
mialirilor. Acceplindla un loc, da- 
tele cele mai neverosimile alăluri 
cu cele mai precise, uzind de loale 
ingredientele foilelonului şi încer- 
cind loaie rețelele llierare, el a- 
linge toluş!, un fel de unitate, gra- 
lie abundenței, lactiităţii, beţiei co- 
municalive a unel imeginaţii incin- 
lată de a merge din invenție in 
invenție. In aceaslă proluziune, este 
totuşi o ordine. Pe cind cele mai 
mulle romane germane incepind 
cu Wilhelm Meisier şi siirşind cu 
acele ale lui Thomas Mann sini 
biogralii, in care e vorba de evo» 


lujia unul erou, Wassermann sub- 
siilue ideii de evolujie, acela de 
mutajiune. $ 

Aplicația leoriei lui asupra dis- 

continuității eului e mai ales sen- 
sibilă în ultimele sale romane : Ul: 
rike Woytich, Oberlins drel Stu- 
fen, Faber, Landin und die Seinen. 
Există in noh după Wassermann 
o A. orare de forme opuse ale 
eului, o serie de euri virlual coe- 
xistenle, care se succed și se sub- 
sliine unul aliuia sub! presiunea 
evenimentelor şi prin declanșarea 
accidentelor. Ceince e Inleresan! 
in viaja omenească nu e dezvolia: 
rea ei progresivă şi cenușie, ci 
momentul de criză în care aceasta 
se metamoriozează. Viaja unel fa- 
milii de mic! burghezi supuşi or- 
dinei imperiului subt Wilhelm al 
lI e tulburată de apariția unui per- 
sonaj conrupător, care subt irăsă- 
turile lui Uirike liberează inslinc- 
lele și dorinlele care dormitau, 
făcind să intre dezordinea în lọ- 
cul ordinei. Originalitatea lui Was- 
sermann e in combinarea a două 
mijloace clasice de a reprezenie 
lucrurile : vederea cinemalogratică 
care redă devenirea şi Instania. 
neul care prinde existența. 

Mataţiunea (die Wandlung) e un 
momenat al devenirii care păstrează 
insă lreamălul a ceia ce nu e incă 
şi vrea să lie, dar in acelaşi timp 
apare cu precizia şi conlurul lu- 
cerurilor care sin! deja. 

Interesul opere! lui Wassermann. 
nu e in tezë, valoarea, documen- 
lui precis ci În maniera sa dife- 
rilă de a altor scriitori. Puțin preo- 
cupal de formă şi aproape Insen- 
zibil la frumuseja expresiei, Was- 
sermann are inschimb abundența 
şi hberlalea invenției, farmecul po- 
veslilorului care e perleci cind 
vrea numai să povesiească. 

(E dlix Berlaux. Nouvelles Lifte- 
raires, lanuar). 


Democrația şi mistica 
democratică 


Vicloria ideii democralice coin- 
cide cu o slăbire generală a con- 
vimgerilor care o susțineau. Pres- 
ligiul ca şi aulorilalea ei au scè- 
zul, Diclatura prolelarialului siè- 
pinește Rusia, acea fascistă Italie, 


REVISTA REVISTELOR W 


ecea militară Spania. In Franja 
crilica sufragiului universal şi a 
parlamentarismulul e la ordinea zi- 
lei, iar democrajia burgheză e prin- 
să iaire două focuri : monarhismul 
si comunismul. Una din cauze e 
fără indo'ală amesiecul imprudent 
pe care il fac mulți intre demo- 
crajie ca pură docirină polilică şi 
o mistică socială, pe care aceasia 
nu o comportă. 

Pericle o dat poale cea mal bună 
definijie a guvernului democratic 
cind a spus că el caulă binele co- 
mun şi nu inle'esul unel clase pri- 
vilegiale, neadmijind elle distinclii 
sociale decit merilul, celace per- 
mite o liberă starultee a elitei. I- 
deia democratică sou guvernarea 
prin popor implică egslitaiea ci+ 
vilă şi cea polilică e celălenilor, 
ca mijloace, în vederea realizării 
adevăralului el scop, care e urmă» 
rirea interesului general. 

implică ea însă și egalilalea so- 
cială a condiţiilor ? Peniru asia, 
interesul social lrebue identificat 
ca justiţia, cum alirmă unii teore- 
ticiani al republicei ca Lèvy Bruhi, 
Seignobos, Herriot. Dar ia de 
jusiijie e formală și ca să dedu- 
cem din ea ca conjinul malerial, 
egalilalea reală a condițiilor Ire- 
bue să Inchidem ochii la realiiate, 
admițind poslulatul că loji oame- 
nii sint prin nalură egali. 

Ideia egalității naturale, admisă 
in declarația drepturilor omului din 
1795 a dus în mod logic la acea a 
egalităţii sociale și la comunismul 
lui Babeul. 

Mistica democralică constă in a 
porni de la prelinsa egalilale na- 
turelă şi perlectă equlvaiență in- 

ire oameni, peniru a conchide în 
virtutea principiului „Jusiljia cere 
ca lucrurile egale să fle irsiale 
egal*, la necesilalea realizării e+ 
galilăjii economice şi sociale a in- 
divizilor. 

Originea idei! egalilăjii naturale, 
o găsim la Descartes. Dalorilă u- 
nei teorii imprumulale scolasticei 
si derivind din oniologia lui Aris- 
tot, el crede în egalilalea rațiunii 
la loji oamenii. Cei mai mulți din 
filozofii secolului al XVIII impăr- 
lăşesc aceiași părere şi Proudhon 
e adevăratul lor conlinualor, cind 
alirmă că „Omul e prin esenjă e- 


ga omului“. ran pei er lul Locke 
ăcea deasemeni abstractie de e- 
rediialea psihologică, socolind că 
loji oamenii au o Seine egală 
de a deveni rajionabili și că dife- 
renja opiloliy provine numai din 
e și condițiile sociale, 
Ideia egalității nalurale, care ins- 
piră mistica socială e insă entl- 
şiiinlifică, ireajionelă g primejdi- 
oasă. Impoiriva lui Diderot care a» 
: „un homme en vaut un äu» 
ire" se ridică un fep! evideni: 
neequivalenje indivizilor ca $! è 
grupurilor sociale. Valoarea so- 
cială particulară a fiecărui individ 
alirnă deasemeni de ulililalea ge- 
nerală a serviciilor ce le poate 
face ca şide dilicultalea de a-l in- 
locui. Utilitatea generală nu se re- 
duce insă la realizarea jusiiliei, 
nici polilica la elică. Socielalea e 
mai degrabă un fenomen nalural, 
sliuai dincolo de bine şi de rău, 
ea e de o amoralilale lranscen- 
denială ca creşierea plantelor 
şi căderea flu é 
Căutarea juslijie! inainte de toate, 
chiar a pareri ne najionale și 
a scopurilor superioare ale civi- 
lizajiei, provine dinir'o concepiie 
religioasă și messianică a u 
jiel umanităţii. Pe cind Grecii şi 
Romanii erau pătrunşi de ideia u- 
nel lerarhii sociale și cosmice, 
profeții lui Israel au ridical cel 
diniilu în istorie, prolesiarea lor 
conira acestei lumi, în care boga» 
jii oprim pe cei drepii și pe sã- 
raci, De la ei incoace, mirajul u- 
nel virsie de aur în care ta domni 
juslijia și nu vor mal fi bogați și 
saraci pe pămini, n'a incelal să 
stăpinească Imaginalia apocaliplică 
a lui Israel. Protestanţii au găsi! 
&ceasiă speranță în Biblie şi a: 
transmis-o aulorilor revoluției, iar 
Marx a dedus-o din Jocul unor 
pseudo-legi economice. Dictalura 
proletariatului nu e decit rezulia: 
tul logic el spiritului messianic, ai 
misticel democratice și al econo- 
miei marxiste, - 
Realilalea socială rezistă insă 
himerei şi inlreprinderilor ulo- 
pice, ca şi cea fizică procedeelor 
msgice ale vrăjitorilor. 
(Louis Rougier. Revue de Paris, 
anuar). 


10 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


— 


Literatură 


Gustave Cohen, Le séjour 
de Saint. Evremond en !lollande e! 
l'entrée de Spinoza dans le chomp 
de la pensée française, Librairie 
Honore Champion, Paris. 

Saini-Evremond în urma unei 
scrisori cam imprudente, scrise 
coniro lui Mazarin şi care, după 
părerea episcopului Rapin, ar fi 
fost diclală de nevola de rizbu- 
nare a d-nei du Plessia-Outne- 
gaud, a găsi! cu cale să se expe- 
irieze la adăpostul sbirilor rege- 
lui Ludovic al XIV-iea. 

In Olanda, unde se relugiase, 
Saini-Erremond lrecvenlează lu: 
mea polilică şi lumea savaajilor 
şi cunoaşieasilei pe Spinoza, des- 
pre care vorbeșie apol in dese 
rinduri în scrierile sale ullerioa- 
re. 

in cartea d-lui Cohen găsim in- 
ir'o măsură oerecare acreditarea 
zvonurilor unei prielinii dinire a- 
cești doi îilozoti, prielinie pe care 
in mod mai evasir o semnalase 
deja Des Maizeaux. 

Memoires d'Abd-el: Krim, Li- 
brairie des Champs Elystes, 

Acesi volum consiliue un docu- 
meni senzațional asupra războlului 
din Maroc. 

Pierre Drieu La Rochelle, 
La Suite dans les Idées, Au Sans 
Pareil, Paris, 


In aceaslă carie aulorul lul 
„Plainle conire Inconnu", dărueşte 
secrelul inimii şi a splrilului său 
înir'o emolionantă conlideniă. 

Leon Mirot, Aulour de la 
mori de Manon de Lorme. 

Istoria veridică a incintăloarel 
lemei care a fost Manon de 
Lorme. 

In primul rind facem cunoșiinja 
părinților, Jean de Lon, tatăl şi Ma- 
deleine Chalrlaln mama, apoi a 
rudelor loale de bună roblele, 
bogale şi ocupind funcţii înalte pe 
lingă regele Franjei. 

D. Mirol ne indică pe urmă, si- 
luindu-le in Parisul de astăzi, di- 
ferilele case loculie de Manon de 

rme precum și luxul şi gustu- 
rile el. 

Talemant des Reaux, is- 
toriettes, Edilions de France. 

D-nii C. Vergnol şi P. Audia! 
au cules Înir'un volam ce 300 de 
pagini precedal de o molid a 
d-lui Vergnol, pasagiile care le-au 
socoli! mai savuroase şi mal sem- 
nilicalive din opera în nouă vo- 
lume a ediției complecie Mon. 
merqin şi Paulin Paris. 

Aceal rezumat a Historielles-lor 
lui Talemand des Reaux dă o idee 
exaclă a moravurilor şi a vieții din 
limpul trecul, 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE 309 


oe 


va Larbaud, Formisa Mar- 
quèz, Nouvelle revue irancaise. 

Aces! roman apărul mai întălu in 
„Nouvelle revue iran în cur- 
sul anului 1910 a apot în 
volum în luna Septembre a anu- 
tui 1911. 

André de Fresnois serie în „Qil 
Blas" : Fermino Marquez este ene 
liza senlimenlelor pe care o lină- 
ră fală, lrumoasă, le lrezeșie in 
sufletele unor adolescenţi de ori- 
gini diverse ; mai găsim însă în a- 
ces! mie volum siud ul unui mediu 
anumiti şi a unei infinilăți de ca- 
raclere. 

Jaques de Lacratalie, A- 
portie Bd, N. Kea AH 

. Jaques acre nge 
in aces! volum irel scrieri destul 
de diferile dar care constiluesc 
oa monolog intim al cărui lon ră- 
mine același şi îndreplăleşie tiilul 
de „Aparii“. Prime povestire este 
un simdiu al „luriei” la care se 
mai adaugă insă și o inirigă ro» 

nescă 


ma 

A doua intitulală „Journal de co- 
lore“ se releră la cea dintăiv. 

Utima „Dix Jours a Ermenon- 
ville” esile o meditare în marginea 
lui „Reveries au promeneur soli- 
laire" a lui Rousseau. 

José Frants, (dela Academia 
regală de belle arle cin Madrid): 
le n'aimeral personne ! Agence 
motdiale de librairie“ rue des 
Sanis Peres, Paris. 

S'a spus de romanul d-lui José 
Francia că este „La CGarconne“ 
spaniolă. S'a mai spus apoi că este 
cel mai bun roman al său -iar de 
celelalte d. Francis de Miomandre 
spune că mu există în Franja ut 
povestilor care ar Íl fosi capabil 
să le serie. A 

Marcei Arnac, Soini-Lellres, 
Bernard Grasset. 

Saint Lelires este un sal care 
rezistă mult timp asediurilor pe ca- 
re i le dă civilizaj a—nu însă e- 
celula pe core il dau o bandă de 
turişti. lnviagătorii invadează sa- 
tul şi se amestecă cu populalia 
inir'o grozavă salurnală. 

de la Vaissièrė et 
carol Berard, „Monsieur de 
Gambais", Ed. Radot. 


O farsă ori o parodie a sinisirei 


poreşii a lal Lan 
Jean-jost 8, „A Paris 
saas Foeil dea mótègques", Edilură 


ammarion. 

Este ramaga! Darth dhei al; 
acllunea së pelrece fireşte me 
marire. Un lînăr American miliar- 
dar subi conducerea unui grec 
decaval cunoaște plăcerile şi mis» 
terul Parisului. O dansaloare anu 
milă intreprinde sarcina dea aca- 
para fabuloasa avere a Jankee-ului 
peniru a ridica conira Francezilor 
pe indigenii din Indochina. Planul 
el esile însă din fericire nimici! de 
o curajoasă franceză, şi lotul 
se termină prinir'o cisălorie. 

Gabriel Mauriăre, „Péché 
oublié", Edition de France. 

Us bërbat își Inșală nevasia şi 
nevasta îl îaşali pe el. Odală che: 
slia aplanală, rămine de știu! dacă 
păcalul soției poale [i ertat 
dacă erlarea este compalibilă cu 
onoarea conjugală 

Jean Marėze, „L'apprenii gi: 
golo*, Ferenczi el Fits. 

Eroul romanului d-Jul Marèze 
prezintă adevăratul interes al cărjii- 
Se numeşie Jean și declară cu ci- 
nism că din lene ș senruslilale, 
preferă .oricărei munci, situalia 
așa de comodă de „gigolo“. Fără 
scrupule se face deci inireținul de 
diteriie femti. 

Curiozilalea noastră în fața s- 
cestul personagiu esie acela pe 
care am avea-o în faja unui ani- 
mal aparjinind unel faune speciale. 

Siirşitul, prin redeşteplarea con- 
şlinjei acesiui monsiru, odată cn 
pimal său amor pare cam arti- 


Amy Lowell, Eas! Wind, Hou» 
ghton Miillin C-ie. 

Călră sfirşitul viej |, Amy Lowell 
era preocupală, de ideia morții, a 
nebuniei și a sinuciderii. 

Easi Wind este un document o- 
menese. Sinl În America persoane 
care înebunesc peniru a nu îi pu- 
tut schimba orizoalul vielii lor. 

În Americe, jara conioriului, a 
viejii usoare şi a trenurilor at- 
rlene sin! mal mulle mizerii și su- 
ferinje decil s'ar părea, 


Geogratie 


S. €. Giitiliau, The coldword 
course of progress“, extras şi re- 
imprima! din „Political  Selence 
Quarterly, vol. XXXV, No. 5, Sepi. 
1920, New-York 

Primele civilizații s'au dezrolia! 
în zonele calde ale emisierului bo- 
real care esie pariea cu adevăra! 
umană a planeiei (Egipl, Mesopo: 
temia, Indla, China iropicală, A- 
merica centrală). Pe măsură însă 
ce acesle civilizaţii progresează şi 
se complică, oamenii cuceresc mal 
inlălu zone lemperale calde apoi 
zone lemperate teci lar astăzi el 
iransporlă pănă la cele mai meri 
depărlări ale zonei :reliceralinarea 
și complexilalea vielli lor. 

Această „cursă a progresului că- 
tră jinulurile reci“ esie lema pe 
care d. Giliillau, profesor la Uni- 
versilalea Columbia, o lralează în 
lucrarea sa. 

S$. €. Giitillau, „European po- 
Hlcal boundories*, din Historical 
Ouilook, Februar, 1926) New-York. 

Holarele țărilor europene pe ca- 
re le studiază d. Oilfillau au va- 
rial aproape conlinuu dela anul 
1500 şi pănă la iralalul din Ver- 
sailles. Cu excepția Spanlei, Portu- 
galie!, Elvejiei şi a Olandei loale 
țările vechiulu! conlinen! au fost 
cind mal mici, cind mai mari iar 
acesle variații le sludiază d-sa în 
legălură cu limbajul, cu noliunea 
de rasă (de care face dealtfel pu- 
jia caz). 

Se arată apoi foarle oatil ope- 
rel de eliberare a iralatului din 
Versailles fală de popoarele din 
cenirul şi Eslul Europei. 

Aceaslă balcanizare, apune d-sa 
nu poale fi decii dăunăloare pen- 
tru civil'zajia întregului continent. 


Ştiinţe sociale 


Georges Plekhanov, /niro- 
duction å l'histoire soclale de la 
Russie, Ed. Bosard. 

Cunoaşlerea opereilul Georges 
Plekhanov o datorim fericitei ini: 
lialive a fiicei sole d-na Ba'auliz 


Piekhanov care ne-a dato busā 

lraducere franceză a lucrării. 
Pentru a pulza pricepe alii re- 

voluj’a leninistă cit şi criza lungă 


şi dezasiroasă în care se zbale 
Rusia de aproape zece ani lrebue 
ca mai înlăiu să cunoaştem isloria 
socială anterioară a Rusiei. 

Lăsind d-oparie chesliunea de 
a şii dacă „dezroliarea Rusiei este 
dependentă ori nu de Occideni* 
este indispensabil de şilul cum a: 
nume s'a efeclual. 

Acesie şi incă alle probleme 
imporianie le găsim lralale în car- 
lea lradusă de d-na Plekhanov. 

Joseph Diner-Denes, Lo 
Hongrie, obligarchie, nation, peu- 
ple, Ed. Rivière. 

Cariea d-lui Diner-Denes, ira- 
dusă de Brake și prefajaiă de Le- 
on Blum este de inspirație mar- 
xistă şi de simpalii mai degrabă 
germane. 

Reesă din leciura cărții d-sale 
ca actualul regim el Ungariei este 
cil se poale de artificial şi ar fi 
de dori! ca poporul unguresc să 
scape de o oligarhie care au e mă: 
car întotdeauna ungurească. 

Theodore Herzl, l'Etat juif, 
essal d'une solution dela question 
juive (prefaja de Baruch Hagani), 
Librairie Lipschulz, Paris. 

D. Herz! esie iundalorul sionis- 
mului și cariea d-sale, a cărei e- 
diție franceză era epui'zală, a fosi 
acum reedilală. 

Din toale proeciele de reme- 
niere a hărții lumii,  Sionismul 
pare a fi cel mai fericil. 

Singura consecință cu aderăra! 
solidă a marelui războiu pare ali 
reinloarcerea Evreilor în jara lor. 

„Nimic,—spune d. H. Mazel—nu 
ne îndreplățeşie să credem că Po- 
lonia va îl deapururi independenii 
sau Alsacia și Lorena veșalc fran» 
ceză, navem ins: nici un mo: 
liy să credem că acele citeva mi- 
loane de Evrei stabilite în Pales- 
lina, se vor mal intoarce în-Bu- 
ropa”. 

lar rezuliatele objinule de ei in 
Palestina înirec cu mult speren- 
jele celor mai optimişti. 


COMPILATOR 


ESTE CEL MAI ACTIV PRODUS CU 


i PENTRU PREVENIREA $I COMBATEREA 


~- 


-SLLEROSEI 


BRTERID 


VINDECA 


STMA EMFISEMUL VARICELE 


REUMATISME 
CRONICE ȘI ARTICULARE 


UȘOR SUPORTAT DE ORICE ORGANISM. 


Pit] 


EMAR 


$, 
2 = 
ARE 
Z% 
u t = 
Hro 
u te 
5 3° 
a- 
Q un 
Y 85 


BANCA DACIA 


“SOCIETATE ANONIMA-—IAŞI 
Capital Statutar Lei 60.000.000 
Capital Social „ 25.000.000 deplin varsat 
Rezerve » 8.000.000, 


CENTRALA IAȘI. SUCURSALA CHIȘINĂU 
AGENȚIA BUCUREŞTI. 


Face orice operajluni de Bancă şi Comerţ. 

Primeşte bani spre fructiticare. 

Eliberează livrate de Economie. 

Emite cecuri şi face plăţi In toate oraşele din Ro. 
minia Mare, America şi Europa. 

Secţiuni speciale pentru mărfuri, cereale, vinuri. 

Inchiriază safes în tezaurul Băncel. 


| MICA 


SOCIETATE ANONIMĂ ROMÂNĂ MINIERĂ 
Strada Romină 36—_8 Telefon 24/92 
Capital Social : Lei 100.000.000,— 

| Rezerve: „ 20.141.267,05 

| 


~- 


Minele de aur: „Ruda 12 Apostoli“ „Brad“ 
Băița“ „Stănija“ 


Mina de Cărbuni: „Tzebea“ 
Carierele: „Albeşti“ şi „Mateiaşi“ (Muşce!) 
VINDE: Cărbuni, piatră de construcţie şi 


var ars. 
Face ori-ce afaceri miniere. 


+ NAȚIONAL“ moner 1923 ° 


CASE DE CONTROL 
ȘI INREGISTRAT 
PENTRU OR! CE MAGAZIN 
—0— 


INLĂTURĂ PAGUBELE 


ŞI! MĂRESC CAŞTIGUL 
Reprezentanţa generală: 
ye COSE REGISTER (a, 
pea ABTIN TREIA U 
NICOLAE IVANOVICI & Co. rans Victorie! 


Teiet. 25| 72 Bucureşti! EM a E a 


BAAAAARAARBAR ARAAAAAAAN 


WLAT. & Nalo-Aomână Unite 


Societate Anonimă 
CAPITAL SOCIAL LEI 12.000.000 == 
Sediu! Bucureşti, Calea Victoriei No. 60 
Teicton 5244 
(EEEE 


avuvvvvvuY 


Automobile = Accesorii Cauciucuri 
= Motoare m Maşini industriale == 
Unelte = înstalațiuni sanitare == 
Incăiziri Centrale = Ascensoare ar: 


Ateliere =s Garaje ss Benzine == Uleiuri 


Şoseaua Kiseleff No: 53. Telefon 4271 


Dă 


1 


Gutoşilor, amintiţivă că: 
Urolysina cre ns a 


DURERILE 


DATORITE 


GUTEI 


DISPAR IN 


48 Oare 


pentru a nu mai apare 


"DE VÂNZARE * 
Aumar + >, ve şi drogeriile 


„Preţul Basennlui Lei 


PENTRU AUTORI 


Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele primite 
la redacție, nu se înapoează; în schimb, acei autori ale căror 
lucrări urmează să se publice în revistă, vor fi înştiințați, despre 
aceasta, cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisului. 

Redacția îşi rezervă dreptul să tipărească articolele cînd 
va crede de cuviință, conductndu-se numai după considerații teh- 
nice şi editoriale. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sînt rugați să 
ne comunice şi onorarul dorit; în caz contrar, acesta se va fixa 
de cătră Direcțlunea Revistei. 

Autorilor care nu locuesc în laşi nu li se pot trimite co- 
recturile şi prin urmare sînt rugați să-și redacteze manuscrisele 
definitiv şi citet. 


Pentru tot ceiace priveşte redacţia : manuscrise, reviste, 
ziare, cărți etc, a se adresa la Redacția Revistei „Viaţa 
Rominească“, strada Alecsandri, 3, laşi. 


poneo 
- = 


= ji permi o 
1927. ANUL XIX BIBLIOTECA Mart. No. 3 
| UNIVERSITĂȚII 
Din editura „Viața Rominească“ lași: DE LA ŞI- | 


O, IBRĂILEANU O, 
Pamasa, A UTE 


| 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ LITERARĂ ŞI ŞTIINŢIFICĂ 


SUMAR: 


t 
H 


G. TOPÎRCEANU 


Strofe Alese 


Em. Ciomac . . .. . . . . In jurul centenarului lut Beethoven. 
Scriitori romfni şi străini (Balade vesele și triste) „Zane. ,. >... +» . .  Burghezia romină şi marxismul. 
Anton Cehov . . . +. Agrigele. 
n ai P aere pnn T E Soa B karere pomana 
MIHAIL SADOVEANU EAN — MIHAI CODREANU . I. Suchianu . . a... Cuvintul: capitalism. 
MIHAIL x u Cintecul Deșărtăcii i loan D. Gherea .. . . . . Atmosfera istorică (Henri de Regnier şi Francis 
n ciun Jammes), 
Pildele Iui Cuconu Vichentie Statui ediția H Demostene Botez. . , . „ Mmtro vacanță. 
Strada Lăpuşneanu Morala: Praile Nafiokal di Dr. Grigore |. Odobescu. . . Necesitatea extensiunii profilaxiei tulburărilor 
mintale. 
Cocostireul Albastru 100,000 lei peniru poezie. a aeg Herovanu , . , . . . Viața dela capăt. 
Petre Marcu-Balş . . . . . . Serisoare din Leipzig (Friihjahrsmeaser. Negufă- 


torii lipscani al lui Sadoveanu, — helaţiile eco- 


nomice germuno-romine). 

— Const. L Vişoianu . . , , . , Cronica externă (Condiţiile Păcii: Apropierea 

margin 

PREŢUL 40 LEI DI Me i iai i 202 Ea ideilor (Ultimul aspect al democraţiei), — 
agp M. Sevastos .... . . Cronica teatrală: Bucureşti (Programul —Mari. 
oara Ventura 
P. Nicanor & Co. . . . . , . Miscellanea (Jubileul „Convorbirilor Literare“. — 
| ) Post-seriptum. — Legea Presei. —C. Sandu- Al- 
RADU ROSETTI DEMOSTENE BOTEZ dea.— Moartea preotului C. Morariu, — Detla Asi- 
| ministrație.— „Scriitori romini şi străini”), 
Păcatele Sulger ului Floarea Pămîntului poezii i mg aiea Mihail Diomede + o martira de credința. gS R indar h a Mademoi- 
> -0 è i lat: ce : wf Andrei : Probleme c ĉio- 
1 volum (Premiată de Academia Romia) jagte, s maica =C. ÜMiig i bie beasarabiache Prae, Carol Kurt Klein, —A kail Sorpa = F starie a- 
-—0, ; Bi “i e ^ Constantinescu- 5 

Cu Paloșul 3 volume Povestea Omului poezii eTa "Revista. promitea „erteand Farase în lapai anarai. (MANN pere Reone Hetoma- 


min Crémieux, Læ Noxvelle Revue Franputse).— „Ludovic al IV-ies colecțiomare (David le Suffenr, La 
Kanrar rind Soare pân şi diplomaţi i: Hteratură* ta peenes Europe Nouvelle) — „Contilizi 50- 
00 . GA ciet ațizn ca enropennă* (Pierre Bernus Le Monde Nowvecan) 
PENETRE H. LD c. HO Ş nay Mişcarea În dalectuată ra străinătate : (Literaturb.—Homane,— Politică, —Istorie.— Știința, — 
Arbeologie). 
Traité d'Endocrinolozi Pe Drumuri de Munte biiogratie. 
. 
i naocrinologie L In Munţi, Neamiului. 
L La glande Thyrolde N, Amialiri dinir'o călătorie 


IASI 
O. GALACTION 


RĂBOJI 
PE BRADUL VERDE 


Redacţia și Administrația : Strada Alecsandri 3 
1927 


AUR STERP 


AL. A. PHILIPPIDE 


Viaţa Rominvarră apare lunar cu cel puțin ibe pagini, — Abonamental în ţară un an soo lei, — 
jumătate an 300 lei.—Numâtul 4ọ îni.—Pentru străinătate: un an édo lel.—Jumâtate an poo lei,—Numă- 
rul (o lei, Pentru detalii n se vedea pagina urmâtoare. 

Reproducerea oprită 


e în 


VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


REVISTĂ LUNARĂ 
laşi, Strada Alecsandri No. 3 
ANUL XIX 


CONDIŢIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale. 

Cele semestriale se. socotesc dela No. 1 pănă la No. 6 in- 
clusiv, sau dela No, 7 până la 12 inclusiv. 

Cele anuale dela No. 1 pănă la No. 12 inclusiv. 

Abonamentele se pot face la 1 lanuar pentru un an sau 
jumătate de an; dela 1 Iulie pentru o jumătate de an, —trimiţind 
suma prin mandat poştal. 

Reinoirea se face cu o lună inainte de expirare, pentruca 
expedierea Revistei să nu sufere întrerupere, 


Preţul abonamentului pe anul 1927 este: 
ÎN TARA: 


Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare şi industriale pe an . 500 lei 


Pentru particulari : 


PO Ai... e ie e aa iar a ARII 
Pè jumătate an: e e e soi i 290 
CĂ UE 2 e e e a 3 E a A As 


ÎN STRAINATATE: 


Po DEP cp. fe e sr e Noe e e 0 
Po imitate an și kaa N oa a e i 900: 
COR PDA u cmas op PN clei ce e e M 


Abonaţilor li se acordă o reducere de 10 la sută din pre- 
ul volumelor editate, 


Pentru siguranța primirii regulate a Revistei, D-nii 
abonaţi sînt rugați a trimite odată cu abonamentul şi 72 
a Aaen E ap aa recomandării pentru țară şi 180 lei pentru 
străinătate. 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921, 1922 şi 1923, se gă- 
sesc în depozit la Administraţia Revistei cu preţ de 200 lei co- 
lecţia, iar 1924, 1925 şi 1926 cu lei 300 colecţia. — 


Administraţia. 


g 
i 
își 


E 
f 
ii ji 
iE 


= 
S, 
& 
ii 
HE 


i 


E 
i 


zF 


312 VIAŢA ROMINEASCA 


mită o nouă Evanghelie a Umanității. lar viața lui materială e 
cea a unui sfint şi Erou care-şi cucerea zilnic divinitatea. 

Din ce săminţă, din ce rassă, din ce părinți s'a născut Omul ? 
In ce climat fizic şi moral a putut să crească şi să producă? 
Se pare că sint unele specii vegetale bolnave, ca viţa de vie 
filoxerată, care, atinse de moarte işi dau, întrun ultim şi unic 
vlăstar, roadele cele mai nebănuite, cele mai minunate. 

Beethoven e o vietate dintre acestea. E născut dintr'o fa- 
milie de muzicanți flamanzi, din părinți degeneraţi, un tată alcoo- 
lic, o mamă fizică. Are aparenţa unei vigori atletice, unei struc- 
turi masive dar extrem de nervoase. O inteligență vie, lucidă, 
precisă, o putere neobişnuită de lucru. Copil minune, geniu mu- 
zical precoce, e floarea excepțională şi invoaltă, a unui trunchiu 
care pănă la el n'a dat decit neinsemnaţi muguri muzicali fără 
flori şi fără rod, 

Formaţiunea lui intelectuală e condiționată de greutăţile 
unei tinereţi muncite, cu prea puține clipe de veselie şi seni- 
nătate, 

Orian timpuriu, ingrijitor al multor frați mai mici, e lipsit 
de atmosfera duioasă și caldă a casei părinteşti. De mic, în lo- 
cul mingterii, nu cunoaşte decit răspunderea şi datoria capului 
de familie, O conştiinţă severă, o etică superioară pe care şi-o 
plăzmueşte r din experienţa prematură pe care i-o dă viaţa 
grea. In acelaşi timp acumularea inspiraţiei sale artistice, a in- 
stinctului său creator o simte crescind ca un val capabil să înece 
totul. Toată energia lui se pune în slujba disciplinării sale pro- 
prii. Nimic din valul năprasnic nu trebue pierdut, totul va trece 
prin scocul ințelectual al artei adinc meditate, 

Şi singura lui educaţie complect, cea muzicală, nu şi-a fä- 
cut-o atit prin profesorii săi numeroşi, tată! său, Pfeiffer, Van de 
Eden, Neefe, în Bonn,—Haydn, Albrechtsberger Punto, Salieri, 
Duport, etc. în Viena—cit prin practicarea marilor maeştri şi 
rezolvirea continuă, în intelectul său, a bogatelor probleme mu- 
zicale ce şi le punea singur. Astfel ajunse învăţind, pănă la moarte, 
în stăpînirea fără păreche a meşteşugului său, 

S'a putut chiar spune mai tirziu că inspirația lui nu are ca- 
racterul fulgerător al celei mozariiene, ci este o elaborare mult 
plămădită care naşte dintrun travaliu lent, adesea inconștient, 
un gen de inspiraţie pe care Napuleon a definit-o cu adincime, 
„0 soluţie instantanee a unei probleme indelung meditate", Cu- 
vinte menite să arunce o lumină hotäritoare asupra disputei ac- 
tuale cu privire la naşterea poeziei pure, a poeziei verbale ca 
şi a celei muzicale. Dar înainte de a vorbi despre elaborarea o- 
perei lui Beethoven, trebue să schițăm citeva din liniile domi- 
nante ale personalităţii sale fizice şi morale. 

Am voi să ne ferim de prea cunoscutele şi aşteptatele anec- 
dote ce trebuesc totdeauna luate subt cauțiune şi care oricit de 
caracteristice ni sar părea, ne fac să judecăm prea adesea cu 
superticialitatea peneralizărilor grabnice. 


CENTENARUL LUI BEETHOVEN 313 


Dar vom putea-o face ? 

Am voi, de ne-ar fi cu putință să urmăm metoda care 
pleacă de la centrul subiectului şi-l creşte în afară, explicind ex- 
teriorul prin sufletul lăuntric, dătător de viaţă. Un studiu de psi- 
hiatrie asupra complexului naturii sale, asupra eredității şi bo- 
lilor lui Beethoven e încă de făcut. 

E de mirare că păn'acum nu neputem împărtăși de lumina 
pe care progresele medicinei moderne ar putea-o proecta asu- 

acestei vieţi turburate şi unice de intelectual şi artist creator. 
Ereditatea sa a avut urme teribile. Degeneratul superior a plătit 
scump păcatele şi scăderile părinților săi. Vedem că la sfirşitul 
vieţii lui, într'o singurătate neinchipultă, Beethoven are față de 
el însuşi slăbiciuni neaşteptate care desigur îi sînt ca nişte po- 
runci insidioase și perfide ale viciului înaintaşilor săi. „Sedebat 
et bibebat* zice un medic prietin, Alcoolul vechiu şi alcoolul nou, 
impreună cu terenul ftizic moştenit erau unele din otrăvurile ca- 
aa minau. Spre stirşitul lui, ciroza ficatului făcu să i-se umile 
picioarele şi să-i scadă treptat puterile trupului împ t. Stişie- 
toare colici l-au chinuit întoldeauna. O conjuctivită Il face mult 
timp aproape orb şi dă un aspect groaznic feţei sale pămintii. 
Invitat într'un cerc de somptuoşi amatori vienezi, Beethoven con- 
simte să se facă auzit cu condiția ca un parâvan să-l ascundă 
de auditoriu. Un copil neascultător pătrunde în dosul paravanu- 
lui şi vede cu groază orbitele albe şi faţa de meduză, fața tu- 
mefiată a maestrului, 

Pudicul său biograf americanul Thayer, care a avut ne- 
mărginita nerozie să omită intenționat din bogatele lui date bio- 
grafice tot ce ar fi putut privi raporturile sale sexuale, a scris 
totuşi unui doctor Frimme! că Beethoven a fost atins in tinere- 
tea lui de boala care printr'un soiu de eufemism, © numim nu 
ştiu de ce, „specifică“. Ce fatală repercusiune, dacă lucrul este 
adevărat, a putut avea această circumstanță asupra întregei lui 

ieļi fizice şi morale ? , . 
py lată ai punct pe care numai medicii ni l-ar putea lămuri. 
Tot atit de obscură ni se pare atitudinea stranie a lui Beethoven 
faţă de temei. Din toate imensele documente pe care le avem 
în biblioteci întregi. asupra faptelor celor mai mărunte ale erou- 
lui nostru, nu nimic precis, nimic concludent în ce pri- 
veşte natura legăturilor întreținute cu aceste ființe atit de iubite. 

Nu se poate găsi dovada unei singure legături fizice. Sar 
putea ajunge la concluzia că Beethoven a fost un cast sau un 
solitar. Pe de altă parte, biografii lui, îl arată veşnic îndrăgostit. 
„Adevărul, scrie Wegeler, cum l-a cunoscut cumnatul meu, Şte- 
fan v. Breuning, Ferdinand Ries, Romberg şi eu însumi e că 
Beethoven n'a fost niciodată fără o iubire, şi de cele mai dese 
ori stăpinit în cel mai înalt grad de dinsa. In Wiena Beethoven, 
cel puțin cit am trăit eu acolo, avea totdeauna legături de dra- 
goste (Liebesverhaltnissen) şi din cind în cînd cuceriri (Erobe- 


an a VIAȚA ROMINEASCA 


rungen) care ar fi fost dacă nu imposibile, cel puțin foarte ane- 
voiase chiar pentru un Adonis*. Deci nu mai ştim cesä credem. 

Mărturiile ne indreptățesc să-l privim pe Beethoven ca un 
adevărat fermecător atunci cînd roviza sau îşi cinta compo- 
ziţiile pe claviatura unde minile sale cu degetele scurte, ca re- 
tezate, evocau frumuseți fantastice şi subjugătoare. 

Odată ridicat de la pian, omul brusc cu cap leonin, ciupit 
de vărsat, prea puţin preocupat de ţinută in lumea trivolă a sa- 
loanelor, rău îmbrăcat, stingaciu, care la orice mişcare se îm- 
piedica ori răsturna un „bibelot*,—nu putea fi socotit de uşura- 
tecele vieneze decit ca un plebeu, fără stare, fără creştere, de- 
sigur genial şi bizar, în orice caz, nu un bărbat de iubit. S'au 
gasit totuşi suflete feminine aristocratice în adevăratul sens al 
cuvîntului, care au avut un cult desinteresat, frățesc, ori filial 
pentru profesorul, evocatorul magic al unei lumi supranaturale, 
prietinul mare a cărui bunătate şi nobleţă numai firie de elită 
o puteau cunoaşte, 

- Dintre acestea sînt surorile contese de Brunswick şi vara lor 
Giulietta Guiciardi. Care dintre ele e nemuritoarea iubită, „die 
unsterbliche Geliebte“ ? Mai plauzibile par concluziile ce ne in- 
dică pe Giulietta. Ei i-ar fi lost adresate celebrele patru scrisori 
trimise dela băile Pystian şi regăsite intr'un sertar ascuns în ca- 
mera mortuară a lui Beethoven. Cu ea s'a crezut dinsul logodit 
citva timp, înainte de căsătoria uşuraticei Italience cu nu mai 
puțin uşuraticul conte Gallenberg. Insist asupra acestei iubiri ne- 
norocite fiindcă mi se pare că ea a fost desnădejdea cea mai 
mare a vieţii lui pasionale. Tot avintul sufletului său pentru o 
unire legală pe care o visa mereu, a fost înşelat. 

De aici înainte îi creşte timiditatea faţă de dragostea fe- 
meilor, sfiala care-l respinge iarăși spre sine însuşi. Ideile încă- 
păținate ale lui Beethoven erau nisi oricărei uniri în afară 
de căsătorie, pănă acolo, în cit se ştie că a rupt |] turile cu un 
prietin care iubea efectiv o femee măritată. Chi arta lui nu 
admitea sensualitatea. Condamna peMozart pe care-l prețuia alt- 
minterea atit de mult, pentru faptul că a putut pune în muzică 
„un subiect imoral“ ca Don Juan. Aşa explicăm şi lipsa de sen- 
sualitate a muzicei beethoveniene, E o voluptate continuă a ini- 
mii, aproape niciodată a simțurilor, în armoniile lui. Beethoven 
nu e un colorist, un fermecător al simțurilor cum a fost în arta 
picturii un Titian, un Giorgione ori un Rubens cum ni se arată 
şi astăzi în muzică un Wagner ori chiar un Weber. L-am ase- 
mäna mai curind, punindu-l infinit deasupra, cu un Tintoretto, 
Maestrul tragic al albului şi al negrului, cu Michel Angelo tot 
atit de grandios in concepțiile lui tragice (Beethoven neavînd mor- 
bideţea acestuia din urmă), un Rembrandt în care umbra şi lu- 
mina şi clar obscurul îşi scriu pe pinză poemele cele mai lăun- 
trice şi mai turburătoare, 

Surzenia care-l despărţea de lumina sunetelor exterioare, in- 


CENTENARUL LUI BEETHOVEN 315 
TUE UI EIN VIN 355 
trä aici în cauză, De unde a venit şi această fatală infirmitate ? 
E oare în legătură cu vre-una din bolile numite mai sus? Ea a 
isprăvit prin a-l izola cu desăvirşire! Toate faptele menite să-l 
readucă, să-l concentreze în sine însuși sint implinite, Muzicianul 
surd! „E oare acesta, se întreabă Wagner în pagini nemuritoare, 
asemenea pictorului orb ? 

Nu !—răspunde tot el. Surdul Beethoven se asemăna cu or- 
bul Thyrestas, Thyresias profetul, Thyresias văzătorul |! „Dară 
ochiu 'nchis afară, înăuntru se deşteaptă" ! ...S'ar zice că versul 
lui Eminescu, într'o formulă va anin şi plastică, e premergător 
în vastul lui înțeles, întregii teorii moderne a subconştientului şi 
a visului. Beethoven închis în „eul“ său poate considera lumea 
din afară, cea a contingenţelor înşelătoare, ca mai puţin adevă- 
rată, mai puţin frumoasă decit acea pe care o închipue şi o in- 
firipează muzical în creerul său. 

După Schopenhauer şi Wagner, muzica e creaţia însăşi. 
Lumea in prospeţimea ei, este evocată de cintecul magic şi i- 
deia ei pură, desbrăcată, neîntinată de materie, străluceşte prin 
mijlocirea muzicei. Ceiace a făcut Shakespeare în dramele sale, 
chemind la viaţă din necunoscut prin vraja poeziei sale, atitea 
făpturi asemeni celor pe care le vedem în carne şi oase—t 
superioare vieţii, nu e mai viu, nu e mai variat, decit evocarea 
de viață, în esenţa ei cea mai curată, cea mai nevinovată, a 
muzicei lui Beethoven. z 

Stările sufleteşti cele mai felurite, universul întreg al sim- 
țirii şi al gîndului şi toată lumea fenomenelor, dela „ginguritul 
porumbelului pănă la runetul furtunei“ în sufletul lor (Grillparzer) 
insuși, năzare necondiționat, nemijlocit subt luminile de fulger ale 
magului halucinat. 


Să ne gindim că Beethoven moştenise sensibilitatea veacului 
al 18-lea, ea, cultul pentru natură şi pentru bunătatea ei. 
Era un fiu sp | neştiut al lui /. J. Rousseau. Cum o vede şi 
Wagner, temeiul puterii sale morale îl face credința în funciara 
bunătate primitivă a omului. lată una din trăsăturile eroice ale 

ui său. 

Izgonit din societatea oamenilor în lumea pe care şi-o fä- 
mreşte singur, în care blind murmură copacii lui mult indrägiți 


316 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


şi- cintă duios privipioioarne, în care toată firea se uneşte după 
lurtună pentru a înălța imnul de mulţumire cătră Creator, în a- 
cejaşi lume închipuită, Beethoven face loc numai bunătăţii şi iu- 
birii de oameni. 

Şi desnădăjduitul care nu cunoscuse bucuria, care se ruga 
lui Dumnezeu să-i dea o singură clipă de fericire pentru a ore- 
vârsa asupra oamenilor, „printr'un act de voinţă supraomenească, 
printr'o minciună eroică“, * izbutește la sfirşitul vieţii sale de mi- 
zantropie aparentă, să cînte bucuria, s'o slăvească ca marea pu- 
tere menită să întrăţească toate inimile. 

Boala şi surzenia il tăcuse iritabil, arțăgos, zgircit, jignitor 
faţă de prietini chiar, 

Indiferența publicului urmînd triumturile din vremea con- 
gresului din Wiena, indoiala manifestată chiar pentru geniul lui 
muzical, ingratitudinea unui nepot mizerabil căruia îi închina toată 
averea şi tot sufletul, toate acestea nu-l puteau face să-şi piar- 
dă forja morală. 

La loviturile destinului, el răspunde cu un cint de nădejde, 
„Omul e mai tare decit soarta şi o poate invinge“. Vitejia lui 
aprigă e toată în această biruință asupra lui însuşi mai mare, 
mai însemnată decit cea a armatelor lui Bonaparte pe care el 
il cînta. Il cîntă ca pe un erou al revoluției şi il plinge în ac- 
centele epice ale marșului funebru din Simfonia Eroică, atunci cînd 
acesta se proclamă împărat. 

Căci Beethoven, am uitat s'o spunem, era un republican. Un 
cetitor al lui Plutarch, admirator al virtuţilor antice. Să nu H- 
săm la o parte această trăsătură a flamandului răzvrătit, ce trâia 
veşnic într'însul, E dintr'un neam arzător şi indomptabil, carac- 
terizat printrun exces de sensibilitate, o voinţă neinirinată, avînt 
mistic, şi mai presus de toate un simţ de neatirnare, de nere- 
cunoaştere a altui judecător decit conştiinţa individuală. Are 
morala unui erou ca Egmont. Cu nobilul luptător care piere pe 
eşalod, avind imaginea libertăţii în ochi, se identilică. Spre deo- 
rebire însă de Goethe care-l concepe şi-l redă rece şi obiectiv, 
Beethoven pare a întrece voinţa poetului olimpian şi vrea să-i 
dea un caracter de o ireductibilă şi biruitoare majestate. Muzica 
de scenă pentru Egmont e un cîntec de triumi al drepturilor 
conştiinţei. Beethoven nu e un om al compromisurilor, şi nici acel 
care crede că o cauză, mai cu seamă acea a libertăţii este bine 
servită prin jertfa luptătorului. Luptătorul trebue să învingă. 

Cu imaginea umanităţii mai bună în faţă,—eroul trebue să 
calce convențiile, vechile legi nedrepte, prejudecățile! Eroii mia 
prudenţi ai lui Schiller, un Wilhelm Tell ori chiar vorbărețul Mar- 
chiz de Posa, nu sint pe placul marelui răzvrătit. Măririle pămin- 
teşti îl au potrivnic. Cu aşa zişii lui protectori e de o demnitate 
şi de o mindrie nedesminţită. Celebra anecdotă care ni-l arată pe 


* R, Rolland, 


CENTENARUL LUI BEETHOVEN 317 


curtezanul Goethe cerne intrun reverenţios salut pe mar- 
ginea drumului unde trece familia imperială, în timip ce Beethoven 
care neadmiţind ca oameni cum e ori Goethe să se plece 
în fața nimanui, îşi face drum printre curteni cu pălăria pe frunte, 
—această anecdotă nedovedit-autentică poate fi născocită de 
spiritul vioiu al Bettinei Brentano. Dar faptul că i-a putut îi a- 
tribuită e caracteristic pentru cele ce se credea despre el. Nu 
ştiu ce nobil il compară pe Beethoven cu un diamant șlefuit nu- 
mai pe o parte, 

Admiratorul republicei ideale a lui Platon încă din 1794, 
nu admite distincţii de castă în „aceste vremuri democratice“, 
dispreţueşte totuşi mulțimea vulgară, materialistă şi neînţelegă- 
toare ; nu poate suferi să fie coniundat cu un hez oarecare 
(Abgeschlossen soll der Bürger vom Măherem Menschen sein 
und ich bin unter ihm geraten (Lenz, 108, Schindier). 

In procesul pe care-l susținu impotriva văduvei fratelui său 
Karl—care murind îl lăsase tutorul nepotului său, Beethoven vrea 
să fie judecată cauza în fața tribunalului nobililor, I se cer tit- 
lurile. Beethoven duce mina la cap şi la inimă. Judecătorul gă- 
seşte titlurile insuliciente şi-i trimete în fața unui magistrat obiş- 
nuit. Beethoven pretinde că un tribunal excepţional să instruiască 
i e de geniu. Ori Digestele au uitat acest lucru | 

Extrem de iritabil, după ce minia lui trece, e o revărsare 
de nemaărginită bunătate, Işi serveşte pănă la cea mai mare ab- 
negaţie prietinii, mai cu seamă pe cei din meseria lui, lucrează 
pentru ei şi le dă ultimul ban ciştigat. Ştie insă să-şi apere drep- 
turile, o ia de sus cu editorii, nu admite să fie îrustat, înţelege 
să i se plătească bine, îşi cunoaşte afacerile. Cu prilejul come- 
morării de 150 ani dela naşterea lui, un foiletonist dela Neue Freie 
Presse, îl numeşte referindu-se la acestea: R. Strauss al vremii lui. 

Urăşte tirania şi rupe dedicaţia simfoniei eroice pe care o 
făcuse lui Bonaparte, primul consul cind aude că s'a proclamat 
împărat, Are dealace cu poliția cind la o cafenea dec că la 
urma urmelor Christos nu e decit un Evreu crucificat, 

E totuşi prin fondul său uman de afecție şi de sulerință un 
adevărat creştin. Latura mistică se va dezvolta mai cu samă în 
ultima parte a vieţii lui singuratece. Totdeauna a fost un cre- 
dincios, un adorator al Dumnezeirii necontenite. Credea însă că 
inainte de a cerși mila lui Dumnezeu (avea oroare de interven- 
ționismul sfinților) omul trebue să se ajute singur. „Mensch, hilf 
dir selbst* e o deviză a lui. Nu trebue să-l socotim chiar în cele 
mai amare imprejurări ale vieţii sale, cu totul nesociabil. Ii place 
să petreacă intre camarazii săi. Glumele sale sînt enorme, E un 
om care nu ştie să suridă. Are un humor special şi practică mult 
caiamburul. Fratelui său parvenit şi îmbogăţit care-i trimite 
carta sa de vizită: „Johann von Beethoven—Gutbesitzer" îi răs- 
punde: „Lud. von Beethover—/Hirnbesitzer“. Gustul farselor sale 


318 ____________ VIAŢA ROMÎNEASCĂ A 


nu e totdeauna din cele mai alese. Unei doamne bătriioare din 
aristocrație care insista de nenumărate ori să capete dela Bee- 
thoven o şuviță de păr el îi trimite un smoc smuls din părul u- 
nui ţap. Până la sfirşitul vieţii, doamna a crezut că mingie şu- 
vița căruntă a maestrului. Cu contrastele atit de prăpăstioase ale 
caracterului şi ale artei sale, în care se împreună sublimul şi tri- 
vialul cu emfaza și retorica lui adesea ori de piaţă publică, cu 
turburarea și poezia lui atit de modern omenească, Beethoven ne 
răsare deci ca un romantic. Nimeni nu s'a povestit mai 
mult, pe sine însuși. Dar cadrul rigid în care a turnat emoția sa 
arzătoare, valoarea ei seo umană, fac din el un tot atit 
de caracteristic clasic. E la apogeul şi la imbinarea celor două 
mari curente, ca şi Goethe. Le rezumă şi le încunună. Beethoven 
este întâiul poet muzician, în înțelesul de azi al cuvîntului. Pănă 
la el, muzicantul fie compozitor, fie simplu executant, e un meş- 
teşugar aparţinind unei bresle care face muzică cum face altul 
mobile. Place lumii marfa lui, va avea comande mai multe şi mai 
bine plătite. Ambiţia meşteşugarului e pur tehnică. Să-şi facă 
meseria cu indeminare, aproape intotdeauna conform regulelor 
învățate. Beethoven de obiceiu nu sparge cadrele înaintaşilor, gin- 
direa lui e intotdeauna organizată în forme, doar lărgite, însă el 
are ca principiu, că nu e regulă care să nu poate fi înfrintă 
de cerința frumosului. Ries povesteşte, în legătură cu acestea, 
că odată el işi permisese să atragă luarea aminte maestrului 
său asupra unei falşe relaţii ce se găseşte într'unul din primele 
sale Quatoruri, celui în „do minor“. Beethoven nu băpase de sea- 
mă licenţa, şi neaducindu-şi aminte de pasagiul incriminat, negă 
categoric: Pentru a lămuri cazul, Ries transcrisese pe o hirtie 
cele două quinte, 

„Ei bine“, strigă Beethoven fără a se tulbura, „cine mă o- 
apoye să le scriu" ? Ries, înspăimintat, ezită să răspundă. „Cine, 

e” ?... continua Beethoven, scuturindu-l 

„Dar maestre“, N a astea sint regule fundamentale 
ale armoniei... ...ale lui purg, Kirnberger „Fuchs, toţi teore- 
ticianii* !...—„Ei bine, zise Beethoven cu un ton sec, eu Beethoven 
le permit“! Ca să transpun intro tonalitate mai uşor inje- 
leasă anecdota, ași putea s'o localizez în literatura noastră. Teo- 
reticianii retorici din şcoalele noastre susțin bunăoară că o me- 
taforă nu e valabilă decit atunci, cînd comparația pleacă dela ter- 
menul abstract spre cel concret şi nu dela cel concret spre cel 
abstract, Astiel superbele,versuri ale lui Eminescu din „Egipetul* 


„Atunci Memfis se 'nalță, argintos gind al pustiei 
Inchiegare măestrită din suflarea vijeliei".. 


ar conținea o metaforă incorectă, 
„_ Presupuneţi că un licean i-ar aduce indicata obiecţie lui Emi- 
nescu însuşi dacă ar mai trăi. „Şi cine mă opreşte să întrebuinţez 


E 


—- 


+ 


Pas RI 


E 


CENTENARUL LUI BEETHOVEN 319 


metafora aceasta?“ ar intreba Eminescu. lar liceanul i-ar răspun- 
de intocmai ca Ries lui Beethoven : „Toţi profesorii mei de com- 
poziţie, d. Sava Ştefănescu, d. M. Dragomirescu... Ca să revenim 
la subiectul nostru, valoarea tehnică interesează aproape singură 
pe maestrul muzician al veacului al XVIII-lea. Bach, Haendei, 
Haydn, Mozart muziciani de geniu sint clasici în adevăratul senz 
al cuvintului prin caracterul impersonal, obiectiv, universal al com- 
poziţiilor lor, Expresia pur muzicală, poate sluji la orice. O Uver- 
tură ca aceia la „Nunta lui Figaro“, n'are nici o legătură, cu o- 
pera însăşi. O arie de a lui Mozart, cîntată, poate servi într'o 
simfonie. E expresivă fără a avea un caracter specific. Subt no- 
tele unei sonate de Mozart, nu vom putea ghici un alt înţeles 
decit al muzicii în sine. 
~ Beethovene dimpotrivă cel dintăiu care se destăinueşte în fie- 
care pagină a lui. E omul modern. După copilul Mozart ele bär- 
batul grav, cu simțul patetic al vieţii, cu zbuciumul vremii pe 
care o trăeşte. Desăvirşita statue antică a cărei faţă a rămas 
până la el inexpresivă işi arată întăia oară, figura ei contractată. 
„El nu se bizue numai pe partea tehnică pentru a creia intere- 
sul“. Eroismul, luptele uriaşe, îndoiala, melancolia, răzvrătirea, 
humorul, şaga, suferința desnădăjduită, biruinţa finală, stări de 
suflet foarte definite, toate ne ingădue să întrevedem oricind în 
muzica lui Beethoven expansiunea lirică, experiența personalităţii 
sale care cintă cu accente proprii, înfiorate, venite din adincul fi- 
rii lui. De aici pănă la muzica programatică e numai un pas 
pan putem spune că Beethoven l-a făcut pe jumătate în sim- 
eroică, în cea pastorală, ori în ultimele Quatoruri—şi pe 
deplin, în cea din urmă parte a simfoniei a 9-a cînd muzica sin- 
gură ne mai find capabilă să redea tot conţinutul emoţional voit, 
verbul prin oda lui Schiller, închinată bucuriei, ti vine in ajutor, 
E o individualizare, o psihologie, o voință, o etică, un act de 
credinţă, o oglindire a vremurilor lui furtunoase care toate im- 
preună au dat lui Beethoven un loc unic în arta lumii, Şi o min- 
drie a romantismului e că-l poate revendica mai cu seamă prin 
acest conţinut emoţional şi subiectiv al operei lui. 

In preajma anului 1800, noua sensibilitate germană se for- 
mase pe urmele tumultoasei mişcări „Sturm und Drang“ şi mul- 
țumită înriuririi fascinatoare a Marii Revoluții franceze. "Răstur- 
nătoare de valori pe o e, brazdă adincă intrun pămint in- 
grășat de singe pe dealta, această comoție uriaşă şi renovatoare 
cheamă la viaţă, descătuşează nemâărginite puteri de creaţie. 

Din massa anonimă se ridică individul cu sufletul lui, cu 
durerea, cu drepturile, cu voia de a cugeta slobod, cu năzuința 
împlinirii oricărei libertăţi, a oricărei cunoaşteri. In țările germa- 
nice de atunci cu instituţiile lor reacționare, dorul acestei acțiuni 
şi acţiunea însăşi nu se putea exprima decit în filozofie, învă- 
lurită în metafizică vagă, ori în arta liberă prin excelenţă, nesu- 
pusă nici unei cenzuri, în limba cuprinzătoare, universală, muzica, 


320 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Eroul acestei expresii fu Beethoven. 

După ran complect aspirau noile generații ridicate din 
clase nouă. Nălucirile mari îşi aveau încă atracţia, căldura cea 
dintăiu : Iubire de oameni şi de natură, eroism, solidaritate în 
fața Destinului şi mai presus de toate, cuvintul magic, obsedant : 
„Libertate“. 

Poetul austriac Hugo von Hofmansthal socoate că geniul 
întreg al rassei germane de la începutul veacului al XIX-lea işi 
găseşte exponentul în vocea de om deplin al lui Beethoven. Nä- 
zuinţele sentimentale ale lui Werther, declamaţiile eroilor lui 
Schiller, setea de a şti a lui Faust nu mulțumesc cu totul inimile 
tinerei generații. Echilibrul dorului şi al cunoaşterei, unitatea în- 
tre revelaţia lumii în esența ei şi acţiune—o găseşte. veacul nu- 
mai în muzica lui Beethoven, cel din urmă şi cel mai mare din- 
ire Germani. Toată opera, toată viaţa lui e deci o exaltare ge- 
nerală şi nestirşită, stâpinită numai de propria-i voință olimpiană. 

După dimineața radioasă şi nevinovată a muzicei lui Mo- 
zart şi Haydn, pomită din dorul şi melodia poporului, senină, 
apropiată de arta Grecilor vechi, e amiază, e miezul zilei, cu lu- 
mina toată, atotpătrunzătoare și cercetătoare, cu furtuna ce ame- 
ninţă, cu Soarele biruitor. E miezul artei germane, poate chiar 
al celei europene. 

După el vine seara pentru muzica neamului său. Crepuscu- 
lul wagnerian cu simionia lui de culori splendide. Apusul nu este 
o decadenţă. E totuşi o diminuare a marei lumini sănătoase care 
imbrățişează totul, 

Wagner a revendicat cu drept cuvint pentru el moştenirea 
spiritului beethovenian, asimilindu-şi-o mai mult încă în spiritul 
decit în litera ei. Cele din urmă leţcai ale moştenirii au fost 
cheltuite de epigonii Brahms, Mahler şi R. Strauss. 

Adevărul că atotputerniciia simfoniei în cursul veacului 
al XIX-lea, numai lui Beethoven i se datoreşte. E marea mu- 
zică politonică şi instrumentală care a stăpinit pănă în zilele noa- 
stre. Cadrele ei, normele mature, au fost odată pentru totdeauna 
fixate. Nimeni n'a putut aduce o schimbare esenţială nici în for- 
mele, nici în spiritul simfoniei, sonatei, quatuorului, genuri pe 
care Beethoven a pus pecetea definitivă. S'au putut aduce iniru- 
museţări accesorii, amănunte decorative. Principalul clădirii, li- 
niile inşiși ale arhitecturii rămin beethoveniene. 

Astăzi această mare școală simfonică, germană de metodă, 
de dezvoltare disciplinată, de forme cugetate şi-a dat ultimele 
consecinţi. 

Duhul vremurilor nouă nu o mai vrea. Subt înriurirea mu- 
zicei populare din Răsărit, cu gamele și ritmurile ei exotice pen- 
tru un European, prin muzica rusească şi cea a lui Debussy, ar- 
moniile gamei diatonice s'au dislocat, ritmurile vechi sau frint. 
Bara măsurii dispare, simţul vechiu al tonalităţii se modifică, alte 
lorme, pentru alte expresii, işi cer dreptul la viaţă. Pentru gene- 


"o, 


CENTENARUL LA BEETHOVEN 321 


rațiile de muziciani, care în conservatoare, în concerte, şi-au fă- 
cut din estetica beethoveniană o pine zilnică a spiritului, con- 
flictul de aspirații e zguduitor. Mai cu seamă în zilele noastre, 


„cînd duhul sălbatic al jazz-ului invadează muzica modernă. A- 


iro-americanismul, cu delirul lui de mişcare frenetică pune stă- 
pinire pe noile automate crescute subt semnul maşinii, al băn- 
cii, al barului şi al musik-hallului. Gustul popoarelor anglo-sa- 
xone ce stăpinesc globul antimuzical prin esenţă, isprăveşte ceia- 
ce au început barbarii Orientului spre a întrona noua muzică, 
noua artă, dacă o putem numi l. 

,_ E desigur cea mai sinistră dacă nu cea mai bestială plăz- 
muire pe care ne-au dat-o simţurile joase ale umanităţii. Ne a- 
minteşte monștrii Asiei şi ai Atricei, cu superstiţiile şi turpitudi- 
nile lor, aduşi în epoca de decadență în Roma şi în Bizanţ. 

Care va fi reacţiunea naţionalistului, intelectualului euro- 
pean față de invazia îniricoşată ? Vechile discipline îl vor mai 
apăra în venerabila cetate a simfoniei ? 

lată problema pe care centenarul morţii lui Beethoven o 
pune cu acuitate... 


+ 
= * 


Acum o sută de ani, intro vreme turbure, de preiacere ca 
şi a noastră, agoniza, pe patul lui singuratic de chinuri, un bă- 
trin infirm a cărui luptă de fiecare zi, cu vitregia oamenilor şi a 
sorții, fusese biruitoare. Credinţa în bunătatea şi putinţa omului 
de a se mintui prin propria sa energie sufletească nu l-a pără- 
sit o clipă, nici sănătatea morală, nici optimismul, nici dragostea 
care voia să îmbrăţişeze milioanele de finte. 

Sărac, despărțit de lumea din afară, rătăcise in cele din 
urmă luni ale vieţii sale din locuinţă în locuință. Era o siluetă 
bezmetică, sublimă şi ridicolă, după care se luau copiii pe stră- 
zile Vienei. Chiotele lor nu le mai auzea de mult; demult era 
adincit în visul interior. Şi acum zăcea pe un pat infestat de 
ploşniţi, în casa „Spaniolilor negri“, aproape fără prietini şi fără 
ajutoare, în tovărăşia rară a citorva vecini nepăsători. Un cin- 
târeţ necunoscut vine să-i cînte. Beethoven nu-l poate auzi. Ii 
roagă totuşi să urmeze. Vrea cel puţin să-l vadă cintind. Un băe- 
taş al prietinilor săi, Breuning e tovarăşul lui din cind în cînd. 
Beethoven, în carnetul său, îl Ariel. Nimic mai mişcător 
decit prietinia ce se leagă între bătrin şi copil. Cu citeva zile 
înaintea morţii, doctorul care-l ştie perdut, nu-l lasă să se rea- 

uce de lucru ci îl stătueşte să-şi mai uite durerile trupului cu 
ecturi uşoare. Şi atunci copilul îi aduce cărțile lui de şcoală. 
Amindoi se apleacă asupra slovelor şi gravurilor ce înfăţişează 
pe marii eroi ai anti ; 

; e Odiseei şi ale lui Plutarch trec în fața ochilor im- 
pãenjeniți ai muribundului ca într'un vis. Supraoamenii cu care 


= 


322 VIAŢA ROMINEASCĂ 


| 
a voit să se asamene, fac cor cu icoanele senine ale tinereţii sale 
renane, zările verzi, valurile sfinte ale fluviului strămoșesc, maica 
blindă din bătrina casă părintească... Apoi călătoria la Viena, ce- 
tatea imperială. Intăiele succese... Saloanele cu nobili inteligenți 
şi amabili, prietinii i, binefăcători Sobkovitz, Kinsky, Lich- 
noosky, arhiducele Rudolf... Farmecul acestei societăţi a - 
tice de care naşterea, firea lui şi surzenia amenințătoare il dispart... 
Printre mobilele „Biedermeyer“, clavirul la care se aşează... Un 
freamăt de rochii, bătaia aproape perceptibilă a inimilor femi- 
nine... Și lui Beethoven, pe patul morţii, i se pare că încă atinge 
clapele de fildeş şi de abanos, că deschide tuturor porțile lumi- 
nei şi-ale umbrei... Giulietta Guicciardi, al cărui medalion ve- 
ghează la căpătăiul lui, pare că i se aşează alăturea... Giuletta, 
nemuritoarea lui iubită |... 

Apoi se face din ce în ce mai întuneric... Afară „e 
lurtună cu fulgere... Şi chipul morţii care şi-a înfipt toată viața 
ghiarele nevăzute într'insul, îi răsare de astădată lămurit... Ce 
poate Ea să-i mai răpească ? Zdreanţa trupului crucificat? E de 
mult prada ei, Flacăra Iubirii, flacăra revelaţiei supra-omeneşti 
nu o va putea insă stinge pe veci! Nu e moarte pentru Cel ce 
a vorbit deadreptul cu Dumnezeirea. 

La 27 Martie 1827, nu ciţiva copii sprințari il urmară pe 
Beethoven. Convoiul funebru al Soli ui în viaţă, era incon- 
jurat în ceasul morţii de 30.000 de oameni, Schubert şi Griliparzer 
erau printre cei dintăiu. Şi la mormintul eroului, poetul vorbi: 

„Era un artist. Cine e vrednic să stea lingă dinsul ? 

„A trecut peste tot, a simţit totul pănă la înfricoşata mar- 
gine unde Cultura se perde în haosul tumultuos al puterilor Firii... 

Cel ce va veni după dinsul nu-l va continua... Va trebui 
să înceapă, căci acest precursor a isprăvit acolo unde se ispră- 
vesc limitele artei, 

El s'a retras dintre oameni după ce le-a dat totul şi n'a 
primit nimic de la ei. A râmas singur fiindcă nu şi-a găsit egalul“. 

Em. Ciomac 


Izvoare : Opera lui Beethoven. Capitolele despre Beethoven 
din istoriile muzicale ale lui Hugo Riemann, Combarieu, Sando- 
nay. Lucrările speciale ale lui Becker, Vincent D'/ndy, Chanta- 
voine W.u. Lenz, Victor Wilder, Chantavoine Frod'homme, J. de 
Marliave. Biogratiile şi datele lui Nottelohm, Thayer, Wegeler, 
Sehineiler, Ries, R. Rolland, A. de Juvisy. Studii T, de Wyzeva, 
Istel, Growe, C. Mauelair, articole speciale de Leopold Sehmidt 
P. Sali, A. Bruneau, H. von Hofmannsthal, Andre Suaris. Mai 
presus de toate, esenţialul „Beethoven“ de Richard Wagner (In- 
sel Verlag, No. 111), 


+ 


Zeletin, şi după d-sa d. Ş. 


Burghezia romînă şi marxismul 
(urmare și sfirşii) 


Trebue să menţionăm pe lingă cele expuse mai înainte că d. 
'oinea, nu numai că se găsesc într'o- 
Hagrantă contrazicere cu realitatea, —ceiace dă mai ales la d, 
Zeletin un caracter fantezist lucrării sale ştiințitice—dar realitatea 

ară rominească se arată deosebit de rebelă la o încadrare în 
principiile marxiste, chiar atunci cînd ele nu sînt falşificate ad-hoc. 
In evoluția producţiei agricole, Marx distinge două epoci: una 
necapitalistă şi una „în care dezvoltarea sa este pa- 
ralelă celei industriale, Lund ca criteriu, natura raportului dintre 
proprietar şi ţăran, exprimată prin modul de Deta al rentei, Marx 
distinge în totalitatea evoluţiei patru faze succesive, şi a- 
nume: 1) epoca rentei plătite în forţă de muncă, 2) epoca ren- 
tei plătite în produse, 3) epoca rentei plătite în bani şi 4) epoca 
proprietăţii parcelare şi a meteyajului. Renta se coniundă cu 
plus-valoarea şi Marx caşi fiziocraţii, admite o plus-valoare primă, 
care poate da naştere la altele subsequente.! Renta se dezvoltă 
în mod deosebit numai în procesul de producție capitalist care 
are drept corespondent, renta în bani. Celelalte două epoci, a 
rentei în muncă şi a rentei în produse, sint forme de producţie 
necapitaliste - naturale, „Nicăiri, spune Marx, nu se poate mai 
uşor constata origina de plus-muncă a plus-valorii, ca ia renta în 
muncă. Țăranul lucrează deosebit, în loc şi timp, pămîntul ca- 
re-i este necesar, în alt loc şi în alte zile pe cel boeresc, Acest 
tip de rentă este cel mai pur tip de plus-valoare „forma legitimă * 
şi prosperitatea ţăranului se poate deduce foarte uşor, după ra- 
portul dintre numirul de zile de muncă, pe care le foloseşte- 


1 Marx, Das Kapital, II Auti., Hamburg, 19.4, vol, I, 343, 


aa VIAȚA ROMINEASCĂ____ 


personal şi numărul celor de slujbă“.! Epoca doua nu o găsim 
niciodată pură ci amestecată cu elemente din prima; munca se. 
depune în comun şi pentru ţăran şi pentru rietar.* O insem- 
nată deosebire stă într'acea de a treia şi c e două. Un ra- 
port nou intervine între stăpin şi ţărani, un raport exprimat în 
bani—capitalist deci. Structura intimă a acestui raport este cu 
toiul nouă; pe cînd vechiul raport dintre boer şi țăran reeşea din 
relaţiile lor personale—adesea ori țăranul fiind in afară de orice 
voință personală—de data aceasta proprietarul duce o acţiune 
sistematică în acest senz. Pentru a-i reuşi nu-i trebue decit să 
preexiste o condiție: „pămîntul să aparțină altei clase decit lu- 
crătorului agricol, să fe subordonat unei clase care-l exploatează 
în vederea profitului*,* aa ara esip cona a narva pe 
modalităţi similare cu evoluția producției agricole, anume prin e- 
liberarea forței de muncă, din lanţurile dreptului iobag, de că- 
trä acelaşi impuls, cîştigul pentru cîştig. Alături de această con- 
diție Marx mai semnalează un moment caracteristic al transfor- 
mării producţiei agrare necapitaliste în capitalistă. Acesta este 
reprezentat prin intervenţia unei noi clase care se interpune în- 
tre proprietarul de pămint şi între proprietarul de torță de muncă : 
anume arendaşul.* Apariţia noului venit, este intr'o strinsă legă- 
tură cu dezvoltarea comercială, mai ales cu intrarea ţării care 
se transiormă, în cadrul comerțului mondial. Odată cu aceasta, 
un nou factor începe să joace un rol încă neremarcat, anume 
capitalul bănesc. Pămîntului care domina în economia leudală, 
i se substitue capitalul bănesc. Datorită lui, raporturile dintre a- 
rendaş şi țăran devin simple raporturi contractuale, Agricultura 
a devenit prin aceasta un plasament de capitaluri, fapt care a 
fost posibil graţie aceloraşi condiţii, pe care capitalurile le re- 
clamà pentru a se plasa în industrie— existenţa unei forțe de 
muncă libere.” Este în afară de îndoială că d. Zeletin, care se 
alirmă un marxist versat, nu a pututrăminea străin de modul în 
care Marx vede rtul dintre rentă şi capitalul bănesc. D-sa 
însă a acordat capitalului bâănesc din pei numai atenţia 
pe care am amintit-o mai sus, lăsind chestia raportului său cu 
evoluţia formei de cultură pe planul al doilea. Tine insă să 
precizeze în ceiace priveşte situația țăranilor, că mizeria şi sără- 
cia nu începe decit „odată cu trecerea nului dela vechiul 
sistem la stăpinirea individuală burgheză“ * cind părăseşte viaţa 
rurală patriarhală, deci decadența ţărănimii nu începe, după d-sa, 
decit odată cu exproprierea dela 64. Trecind şi peste această 
inovaţie a d-lui Zeletin, în legătură cu cele expuse mai sus, să 


1 Marx, Das Kapital, Lit, 326. 
2 Idem, p. 329. 

3 Idem, p. 153. 

4 idem, p. 555, 

3 Idem, p- 157. 

6 Op. cil., p. 186. 


; k < ia Br o 
| | 


A BURGHEZIA ROMÎNĂ ȘI MARXISMUL 325 


coniruntăm pentru o scurtă durată pe marxistui romin, pe Marx 
cu realitatea rominească. 

Marx susține că imixtiunea capitalului bănesc, are loc în 
agricultură, odată cu renta în bani, iar d. Zeletin susține că in- 
troducerea capitalului bănesc ln noi, are loc odată cu tratatul 
dela Adrianopol, după care începe să facă ravagii în agricultura 
mare. Marx mai pune în legătură funcţionarea capitalului bă- 
nesc, in agricultură, şi cu forța de muncă liberă. Urmează dar 
că un marxist romin trebue să admită că la 1830, forta de muncă 
agricolă era liberă, mai ales cînd atribue un aşa de mare rol 
capitalului bănesc în agricultură „Realitatea rominească se arată 
insă rebelă marxismului, căci ne oferă în același timp, capital 
bănesc, arendășie, rentă în muncă şi muncă forțată, deci ele- 
mente de producție capitalistă, combinate cu elemente de pro- 
ducţie necapitalistă. Mai mult încă, evoluţia sistemelor de rentă 
a fost la noi cu totul alta decit cea indicată de Marx ; este un 
fapt cunoscut în istoria noastră agrară, că dijma a ființat inainte 
de slujbă, iar din cele arătate mai sus, se vede că boerimea re- 
fuza renta în bani, pretinzind-o în muncă, ceiace dealtmintrelea 
se întimplă şi după 1864. Astfel se constată, că în societatea ro- 
minească existau condiţii deosebite, impunind o dezvoltare 
proprie alta decit cea din Apus, asupra căreia teoretiza Marx, 
şi care apare d-lui Zeletin atit de asemănătoare cu a noastră. 


* 
+ + 


Aceste împrejurări speciale, în care se desfăşura activita- 
tea noastră agrară, au avut consecinţi: de o deosebită însemnă- 
tate. Producția mărită, şi mai ales producția făcută pentru 
schimb —bine înțeles în proporții mai reduse—mult mai veche 
decit tratatul dela Adrianopol, aducea o circulație mai activă a 
mărturiilor. Trebuia deci ca acestei circulații să i se adapteze 
un aparat potrivit, fără de care producţia mărită n'ar fi putut fi 
pusă în valoare, Era natural deci, ca restrinsa clasă de negus- 
tori din veacul al XVII-lea, să nu poată îndeplini singură acest 
rol, şi să caute a se mări din ce în ce. Astiel transiormările 
progresive ale dreptului iobag impuneau şi o reformă progresivă 
a aparatului circulator. In fond însă, această reformă nu ci- 
pracen nici o schimbare, era numai o mărire de proporții con- 
ormă noilor proporţii ale producţiei. Tendinţa reală a circula- 
tiei consta deci, atit anterior cit şi posterior Regulamentul Or- 


ganic dintr'o mişcare de continuă armonizare, de proporţionali-. 


zare cu noua producţie. D, Zeletin şi de această dată, cind 
realitatea se prezintă atit de simplu, afirmă din contra că există 
o contradicție între modul de producţie „feudalist* şi modul de 
circulație „capitalist* bine înțeles pentru epoca de după 1829, 
pentru cea anterioară sistemul de circulaţie fiind tot necapitalist. 


* 


„SĂ VIAŢA ROMINEASCĂ 
Dacă prin producţie ieudalistă este mai uşor de bănuit ceiace 
înțelege autorul, lucrurile nu se prezintă tot aşa cind se caută 
lămurirea noţiunii de circulaţie capitalistă. In treacăt fie vorba, 
d. Zeletin abandonează pe Marx cind afirmă caracterul feudalist 
al producției agricole din această epocă ; căci în momentul cînd 
admite imixtiunea capitalului bănesc în agricultură, nu mai este 
loc de producţie feudalistă ci tipică capitalistă, după cum am a- 
rătat după Marx mai sus. Dar ceiace interesează momentan, 
este aşa numita „circulaţie capitalistă“.  Pentrucă d-sa nu ne dă 
nicăeri nici o lămurire, urmează să apelăm la vre-un autor, pentru 
care d. Zeletin să aibă o specială predilecție. In acest sens, Som- 
bart menţionează ca fenomene caracteristice circulaţiei bunurilor, în 
epoca capitalistă „concretizarea creditului (sau mai general a 

tului de exigibilitate), şi obiectivizarea (incorporarea) sa im 
hirtii valori, proces căruia i se ataşează acel cunoscut subt nu- 
mele de mobilizarea sau mai bine zis de transformarea in va- 
loare martă a acestor drepturi de exigibilitate*.! Este greu de ad- 
mis că însuşi d. Zeletin ar pretinde că în economia noastră dela 
1830 se petreceau asemenea fenomene, proprii epocii capitaliste. 
Nu rămine decit de presupus, că d-sa nu înţelege prin circulaţie 
capitalistă decit schimbul pe bani, mai ales că vorbeşte şi de 
acea invaziune de monede. Dar în acest caz schimbul pe bani 
nu este de loc propriu epocii capitaliste, ci este o veche cunoş- 
tințţă a vieţii economice proprie şi producţiei teudaliste pe care 
d-sa o admite în această epocă. Deci ce mai inseamnă oare a- 
lirmarea contradicţiei mai sus menţionate ? ~ 

D. Zeletin, din spicuirile d-sale asupra „istoriografiei super- 
ciale“, a avut însă impresia că se petrec unele fenomene 
deosebite in circulaţia de măriuri a acestei epoci, cărora pentru 
a le da o explicaţie le-a incadrat în formula contradicției, avind 
probabil credința că providenţa l-a favorizat să facă una din 
cele mai mari de iri din istoria noastră economică. In fapt, 
lucrurile stau altfel şi o cercetare ceva mai amănunţită a istoriei 
noastre economice, ar fi pus pe d. Zeletin în situaţia de 
a nu mai dota ştiinţa rominească, cu contradicţia de mai 
sus, Cătră sfirşitul secolului al XVII-lea, negustorimea se 
găsea încă subt directa dependență a boerilor, a producă- 
torilor, Organizarea socială a vremii este prea cunoscută, 
pentru a insista asupra acestei chestiuni. Paralel cu creşterea 
producţiei, clasa neguţătorilor—de bani şi  măriuri—ciştigă 
o progresivă importanță în suprafață şi adincime.  Neguţătorul 
care la început cumula şi funcţia de bancher, ca factor de pu- 
nere în valoare a noilor bogății pe care le creia dreptul iobag, 
incepe să fie căutat şi apreciat. O legătură de interese din ce 
in ce mai strinsă se stabileşte intre proprietarul boer şi neguţă- 
tor. Clasa neguţătorească mai avea şi avantagiul, ca orice fac- 


1 W. Sombari, Les julis el la vie economique. ir. par Jankâle- 
vitseh, Paris, 1925, p. 20-81, 


BURGHEZIA ROMÎNĂ ŞI MARXISMUL 327 


"ncm 


tor intermediar de a dispune şi de numerar, care era din ce în 
ce mai căutat de boeri. Imprejurări pe care le vom menţiona 
ulterior, creiau în sinul clasei boereşti o supracerere de nume- 
rar, care găsindu-se uşor la negustori, legăturile de dependență 
dintre reprezentanţii celor două clase, deveneau nu numai mai 
numeroase dar şi mai strinse. Avansul numerarului se făcea în 
cea mai mare parte pe gaj şi ipotecă. Este interesant de ştiut că la 
cea dintăiu mare instituție bancară—Banca Naţională a Moldo- 
vei fundată in 1856,—din capitalul total de 900.000 galbeni, peste 
620.000 erau plasați în ipoteci rurale!. La 1865, se găseau în 
toată țara plasați în ipoteci rurale 267.874.598 lei: Aceste cifre 
singure vorbesc de gradul de dependenţă dintre clasa deţinăto- 
rilor capitalului bănesc, mai precis comercial—şi clasa marilor 
proprietari. Exploatarea dădea roade neprevăzute. Pe lingă 
faptul că zvirlea în sărăcie şi mizerie, mase diu ce în ce mai 
mari din populaţia ţării, atrăgea în porturi străini numeroși, îm- 
barcați pe vasele care se întorceau piine de produse, Ea pre- 
gătea dist stăpinilor cu aurul creat de ea. Dar marea proprie- 


de noul drept iobag. Rodul bogat pe care pămintul i 
torită intensei te agricole, pe pămintul îl dădea da 


că arendarea se făcea pe 3—5 ani, iar preţul produselor până | 
expirarea contractelor, se dubla. Paralel ca l aedini micii 

care erau mai puțin chemați a se ocupa cu treburile sla- 
tui, ajung cătră 1848 o reală forță în stat, prin consolidarea 
rai carea ia ştie page că dia aceia care de- 

negustori în special, capitalul bănesc. Aproa 

unanimitatea creditorilor visteriei, perie gases zeci de milioane e 
lei, este furnisată, în această epocă, de boerimea de clasa Il-a, 
pe lingă care se intilnesc zarali şi n ori. Puterea economică 
pe care această clasă o ciştigase, o face să fie nemulțumită de 
rolul său politic, şi astfel după ce cu o pregătire redusă riscă 


1 Vezi G. Zane, Cea dintălu Bancă Naţională et b Pe 
- ete e le, Doinei Paea 1863, na 16-37. poaa 

m. P. R., IX", 404; Xi, 38 -39, 527, 643: XI”, 147; XII, 214: 

XV, 405-454, 525-623; XV, 919; VIL 801 si urm: 1329—1847. 

1465 1437, 1501, 1829—1883. PRT: ATEARI, 


2 


| 


328 VIAŢA ROMINEASCA 


tentativa din 1821, încearcă oa doua in 1548. Golescu recunoaşte 
singur că „partea de avantagii şi prerogativele care reveneau 
micilor boeri era atit de disproporționată față de aptitudinile şi 
tendințele politice ale acestei clase, aşa de mică faţă de aceia 
care revenea boerilor mari, că era avantajos pentru cei dintăiu 
a intra în legea comună ; de aici adeziunea lor aproape unanimă 
la marele act al regenerării naţionale din 1848“: Reforma a- 
grară din Regulament dăduse roade cu totul neașteptate; Reg- 
nault pe care l-a preocupat situația dela noi, avea multă 
dreptate cînd spunea că această legiuire „nu-i numai un 
monument consacrat furtului şi opresiunii, ei şi un arsenal de 
războae civile, de unde trebuia să iasă într'o zi uciderea şi focul*”. 
Acest conflict dintre cele două părți ale clasei stăpinitoare, cu- 
noscut şi studiat parțial în istoriografia noastră, desigur nu putea 
să treacă neobservat unui studiu destul de amănunţit ca acelal 
d-lui Zeletin. După cum d-sa a dat unor serii de probleme simi- 
lare pe care le-a tratat în „Burghezia rominä“, soluţii dintre cele 
mai puţin aşteptate, nu poate fi surprinzător faptul că şi de a- 
ceastă dată soluția oferită aparține aceleiaşi categorii. 

Pentru d. Zeletin, boerii se ceartă între ei nu pentru bra- 
jele țăranilor, nu pentru slujbe, nu tru pămint, dar pentrucă 
unii—cei mari--reprezentau modul de producţie ieudalist, iar alții 
—cei mici—circulaţia capitalistă. Este ştiut că, după d. Zeletin, 
pe arena economiei noastre, această circulaţie capitalistă apare 
numai după 1829, urmează deci că şi reprezentanţii ei nu puteau 
să aibă un mandat cu o dată anterioară. Bineinţeles 'că unita- 
tea logică a lucrării d-lui Zeletin il impedică să amintească des- 
pre extrem de cunoscutul fapt istoric, că această sciziune era 
mult mai veche decit 1829. Aşteptăm o nouă ediţie a lucrării 
d-sale pentru a ne spune că reia. pura superficială, care ne a- 
rată că loniţă Sturza a fost domnul impus de mica boerime în 
contra marei boerimi, cu care încă dinainte de 1821 se lupta, 
i nu este numai lipsită de profunzime ci şi complect inexactă. (Ca 
pe acea vreme nici vorbă nu era de. două partide boereşti, de 
irămintări mari între aceste două grupări, de interese deosebite 
etc., despre tot ceiace ne-au arătat utilizind un bogat material 
documentar Radu Rosetti, Xenopol, d. Barnovschi ori d. lorga. 

Pentru noi care nu avem mijloacele de investigaţie secretă, 

care le posedă d. Zeletin, pentru a descoperi aceste lapte 
istorice încă necunoscute, şi ne servim numai de materialul do- 
cumentar obişnuit, cu care se scrie astăzi istoria, ne apare un 
fapt bine stabilit, anume acela, că în ambele principate, întreaga 
primă jumătate a secolului al XIX-lea, este irămintată de agita- 
fiile micilor boeri, care mai ales după revoluţia din 1821 devin 
1 Golesco A. G., De l'obolillon du serrage dansles principaulés 
danubiennes, Paris, 1856, p. ii 


Elias Regnauli, Histoire poliliqua et sociale des priacipaules 
danubiennes, Paris, 1855, p. 318. 


BURGHEZIA ROMINĂ ŞI MARXISMUL 329 


destul de agresivi faţă de ceilalţi. Mişcările din 1848 dacă au 
fost încurajate de elemente străine, au şi o adincă rădăcină în 
condiţiile economice ale principatelor. Orice demonstraţie docu- 
mentară a acestei teme devine inutilă în urma recunoaşterei ei 
de cătră cel mai ilustru reprezentant al generaţiei dela 1848, 
Bălcescu. Acesta vorbind de continuitatea frămintărilor micilor 
boeri, care mai ales intre 1821 şi 1848 prezintă un şir de fapte 
sistematic indeplinite pentru a ajunge la putere, ne spune, în- 
trebuințind terminologia idealistă a epocii dela 48, că revoluția 
dela lunie n'a fost fabricată nici născocită de dinsul, nici de 
liade şi nici de un alt revoluţionar ci „ea este numai dezvolta- 
rea acelei lucrări neobosite şi providenţiale începută în societa- 
tea noastră, ca în toate cele societăţi, dela origina ei. Ea 
purcede mai virtos de-adreptul din revoluţia din 1821. La acea 
epocă, asupriţi de fanarioți şi ciocoi în numele statului, noi fà- 
curăm impotriva acestor două partide o revoluție naţională şi 
democratică. Reclamarăm încă dela Turci, păstrarea capitula- 
țiilor noastre. Rezultatul acestei revoluţii că m 
cauza naţională, adică furäm dezrobiţi de fanarioți, dar 
în urmă revoluţia democratică, căci Regulamentul Organic cons- 
titui cu mai multă tărie aristocrația, şi poporul în loc de a fi a- 
suprit numai în numele statului, fuse mai mult încă impilat în 
numele proprietăţii. Care trebuia a fi dară programul revolu- 
ției din 1848? Era dezvoltarea progresivă a revoluției din 1821 ; 
era a organiza democraţia şi a desrobi pe ţărani, făcindu-i pro- 
prietari ; o revoluție dară democratică şi socială era de făcut. 
Astiel et: age şi p er: ponin din 007. dle în total a- 
ceiaşi revoluţie ca cea , mai n oții şi mai mult 
chestia socială*.! e ra 

In orice domeniu al istoriei noastre economice ne-am | 
drepta, vom găsi numeroase elemente care pledează pentru q 
autonomia dezvoltării noastre, Condiţiile de dezvoltare ec 
mică şi socială poartă pecetea unei structuri proprii, deosebite pri 
origina şi natura lor chiar, de condiţiile similare din Apus. 
lăşurarea lor firească n'a putut duce decit la rezultate deosebite, 
deci constituind prin finalul lor o rezultantă specifică. 


„Sar putea pune întrebarea că la urma urmei, ce a deter- 
minat această modificare a dreptului iobag, în veacul al XIX-lea 
şi mai ales prin Regulament. Nu este loc exclus ca să se 
spună că ea nu este decit un efect, tot al influențelor capi 
mului străin. Un asemenea răspuns însă îl socotim nesatisfăcă- 
tor, şi o soluţie mai exactă cere o cercetare mai amănunţită. 

Dacă vom căuta a rezuma în linii mari, tendințele econo- 


1 Aricescu C., Core d tä 
sai, ae a =! Eve enja secrelă a capilor revolujiel dela 


330 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mice ale clasei stăpinitoare, în cele din urmă două veacuri, vom 
constata o deosebire de natură între tendința dominantă a vea- 
cului al XVIII-lea şi aceia a celui de al XIX-lea. Tendinţa ca- 
racteristică a veacului al XVIIl-lea se exprimă prin mărirea cu 
orice preţ a moşiilor. Aceasta este epoca cind se formează la- 
tifundiile şi cînd concentrarea ajunge la maximum.! In momen- 
tul cînd condiţiile obiective nu mai permiteau exercitarea acestei 
tendinţi, ceiace se intimplă pe la începutul veacului trecut, o altă 
tendinţă îi ia locul, desigur nu ca un act de voință individuală, 
premeditat al boerimii, ci ca o rezultantă firească a împrejurări 
lor economice şi sociale. // Această nouă tendință se manifestă 
prin dorința obținerii unei cit mai mari cantități de forță de 
muncă gratuită, Ea pornea nu numai din nevoia de a pune în va- 
loare latifundiul, care în regimul iobăgiei nu se valorifică decit 
prin munca gratuită, dar din nevoia exagerată de bani lichizi, 
nevoe specială acestei epoci, necunoscută în sensul acesta an- 
terior şi care străbate vijelios toate rindurile boerimii mici şi mari, 
pănă la desființarea vechiului regim. Această nevoe de numerar 
era provocată la rindul ei de împrejurări proprii epocii. Trei sint 
~[mai principale : politica, tulburarea monetarä şi prefacerea mora- 
vurilor, toate trei împrejurări specifice principatelor. Cu începu- 
tul veacului al XIX-lea, boerimea începe să se mişte. Lupte pen- 
tru tron, lupte pentru privilegii, lupte pentru braţe de muncă, se 
dau necontenit, In situaţia în care se găseau în prima jumătate 
a veacului şi în care această activitate politică se destăşură, sin- 
gura armă de luptă era banul. Mulțumită numai acestuia se 
putea obţine un privi ori o favoare, fie pe seama țării sau 
a altuia. În altă parte, am dat citeva exemple de această nemai 
pomenită risipă bani, pe care o reclamau formele de luptă 
politică ale timpului? pentru a nu fi nevoe să mai revenim. A- 
veri fabuloase s'au cheltuit, mai ales că acolo unde nu ajungeau 
veniturile proprii ale moșiilor, intervenea împrumutul. Exemplul 
lui Ioniţă Sturza este, în acest sens, complect edificator. Nu în- 
|seamnă că înainte de această epocă numerarul nu juca un rol 
însemnat, deosebirea în această vreme este că el era pus în 
funcție nu de un număr restrins de indivizi, ci de aproape în- 
treaga categorie socială a boerimii, care acum participa direct la 
viața publică.* Exploatarea din ce în ce mai mare a muncii tä- 
răneşti punea în mîna boerimii arma de care avea nevoe. Cu 
cît greutăţile luptei erau mai mari, cu atit se impunea mărirea 


să doves R. Roselli, Pămialu), săteni! și stăpiali, București, 1907, 
2 0. Zane, Un veac de lupiă, p. 41, nola î. 
3 O dovadă a lipsei de bani şi a nevoii ei mărileo coastiluese 
numeroasele împrumuluri și mal ales moraloriile. Cu privire la a- 
coastă chestiune: G. Zene, Impreviziunea. Citeva cercetări asupre 


dezvoltării economice şi juridice a lărilor romine la începulu! sec. aL 


XIX-lea, laşi, 1925, 


S 


BURGHEZIA ROMÎNĂ ŞI MARXISMUL 331 


materialului de luptă, se comanda astfel 
un pne eh apinain Pe O atm 
ev e numerar mai era mărită de altă împrejurare care 
este de ordin strict monetar. Intr'o lucrare specială, pes arătat 
marea criză monetară din această epocă care a avut şi o mare 
influență asupra producţiei. Din anumite 
reală a banilor care circulau în principate, s 
formări faţă de valoarea lor nominală, aşa încît un 
se împrumutase în 1810 cu 1000 galbeni, echivalind de ex. cu 400 kile 
de griu, restituindu-i în 1825, dădea înapoi creditorului— socotind 
Ba apti o pa ru reprezentind 700—750 kile de griu. 
e e i de ipuit că tendin 
multe produse—deci an T e en 


Adinca prefacere de Obiceiuri, gusturi, costume care în 
cea mai mare parte o produce trupele străine, care ocupă mulți 


S r:a pu 
rar fără bani. Dar despre această chestie, există o litera- 


suficientă şi | de serioasă pentru a mai necesita un 
plus de insistență. (Toate aceste im i jurări constituesc condiţii 
srana iincipaleioe independente de Cepoi şi burghezia 


care nu creşte într'o măsură mai mare decit cătră itul vea- 
cului trecut, De asemenea, d-sa nu observă că în ee aprioric, 
economic al iobăgiei presupune, că pawe a avea un plus 
à] A a preexiste un plus oatare al 
muncii ţărăneşti, condiție sine qua-non a măririi on rare de 
export, din care va avea să se plătească noul import. 
Desigur că 0 cercetare a cărui cadru ar avea să fie mai 
larg decit al unui articol de revistă, va trebui să acorde o a- 
tenţie specială studierii rolului pe care l-a avut în dezvoltarea 
economiei noastre importul ideologiei apusene, care mai ales în 
era ce se inaugurează cu 1848, găseşte în principate un prielnic 
teren de impămintenire. Căci a admite principial că numai și nu- 


1 G. Zane, Impreviziunea etc.. 


O. Zane, Un veac de luplă elc.. 


32 VIAŢA ROMINEASCA 


inea economică este aceia care dictează toată viaţa $0- 
egali un marxist nu o mai poate face, din momentul 
cînd Engels singur a recunoscut că dacă toate fenomenele so- 
ciale se clădesc pe o structură economică şi în raport cu ea, 
ele nu pot fi socotite ca efecte strict pasive, ci indeplinesc i 
reacțiune pe care desigur în ultimă instanţă tot fondul economic 
va avea să o hotărască. Astfel orice marxist romin, eroarea 
recunoască influențelor ideologice ale Apusului partea lor 
contribuţie, singura problemă care se pune este aceia de a li se 
determina cu precizie rolul lor. Ar putea servi în această pri- 
vinţă, poate mai mult decit în orice alta, învăţăturile lui Marx. 
După cum în marxism „ ările economice au nevoe de au- 
xiliarul dreptului pentru a triumfa, şi ele triumtă prezentindu-se 
oamenilor subt culorile justului, ca realizarea unei armonii, -e 
curată şi mai dulce“ ! şi prin aceasta se relielează un adev 
pe care realitatea istorică îl atestă, tot așa, extinzindu-se tema, 
se poate admite că importarea unei ideologii potrivite, era nece- 
sară la noi, pentru ca să acopere, prin enunţarea unor ince 
generale referitoare la binele tesc, brutalitatea realitaţii de 
clasă şi a intereselor personale. chiar un mijloc nu numai 
de a acoperi realitatea care trebuia ascunsă, dar- era şi unul, 
chiar foarte puternic, acela ca în be car pentru realizarea reven- 
dicărilor viitoarei burghezii şi a d ţării vechilor privilegii, să 
se stringă mase cît mai compacte, pe care totdeauna a reuşit 
să le înşele pretinsa generozitate a ideologiilor reformiste. Este 
firesc că întrebuințarea acestei noi arme de luptă apare cu mult 
mai tirziu, decit primele manifestări reformiste, căci nu toate mij- 
loacele puteau fi întrebuințate chiar dela început şi e natural ca 
ele sà Fieve în era de pregătire dintre 1821 şi 1848. Dar că 
această ideologie trebuia societății noastre din acea epocă, şi că 
nu se putea subt nici un chip ignora, ne dăun exemplu afirma- 
rea oficialitäții vremii, care căuta să arăte că toate instituțiile, 
chiar şi cele curat iobage, sint expresia acestei ideologii. In in- 
terpretarea pe care o dă dreptului cara da Regulamentului, co- 
misiunea marilor rietari din 1849, lară că acest drept e- 
mana dela principiul libertăţii depline personale, şi modul de 
producţie este rezultatul colaborării a două categorii sociale, 
proprietari şi ţărani, ca o rezultantă firească a unui acord de 
voințe libere. Numai o împrejurare momentană şi trecătoare, 
datorită rarităţii populaţiei, rectilică în fapt aplicarea integrală a 
principiilor libertăţii, care după părerea comisiunii, odată cu dis- 
pariția acestor împrejurări, vor căpăta o deplină funcţionare. 


fi L cenlion matârialisle de l'hisiolre d'après 
Marx A era am SĂ ma pol., 1911, p. 304. Vezi şi Lebrioia, La 
sur la conceplion malirialisle de EM adie „3708 „ Karl Marx, 
iste, Ir. par er , 5-a. 
pima a Hrg A eg 286; Sterza Schelanv, Acte și leginiri, s. L 
i. I Buc, 1907, XVII, p. 578 și urm.. 


BURGHEZIA ROMĪNA ŞI MARXISMUL 33 


+ 
+ + 


Subt orice infățişare am examina problema împrejurărilor 
în care se dezvoltă statul 7 Mere modern, reese pănă la e 
că axa sa de evoluţie e &intensiticarea progresivă a exploatării 
muncii ţărăneşti. > Fiecare energie nouă, smulsă din masa țără- 
nească, prin mijlocul asupririi de clasă, nu a fost altceva decit 
un nou suport şi un nou imbold pentru societatea viitoare. Sta- 
tul romin modern a eşit din adincimea satelor noastre şi nu de 
pe piața Londrei ori a Parisului. lobagul romin şi nu bancherul 
străin este autorul lui. D. Zeletin, în graba de a identifica totul 
cu Apusul, pentru a găsi loc marxismului, uită că ţările romine 
în trecutul lor au avut condiții proprii de dezvoltare şi n'au avut 
pe acele ce existau in Apus. Principatele au avut un tutore 
litic, cu însemnate consecinți asupra desvoltării lor econboiid. 
tutore pe care nu l-a avut nici Anglia, nici Franța şi nici Ger- 
mania. Țările romine din timpuri îndepărtate, pănă aproape de 
slirşitul secolului trecut au trebuit să graviteze cătră Turci, după 
cum astăzi coloniile m trebue să graviteze economiceşte 
cătră Londra. In mod firesc, azi o colonie are caracterul metro- 
polei sale, în directivele şi spiritul său. Dacă politiceşte 
noi nu am fost de loc o colonie turcească, independenţa econo- 
„mică ne-a lost o lungă durată de timp ştirbită, şi economia țării, 
nelipsită de atenţia Constantinopolului, şi deci de influenţa sa. 
Dar ceiace se poate considera ca un fapt deosebit de in- 
semnat pentru dezvoltarea economiei şi societăţii noastre este 
lipsa unor împrejurări despre care se poate spune că au fost 
hotăritoare în evoluţia ţărilor apusene. Ne-a lipsit cu desăvirşire 
viaţa orășănească, plină de activitate în Apus, chiar în timpul 
feudalităţii. Oraşele noastre, cite erau, se pierdeau în masa sa- 
telor fără nici o activitate economică deosebită, fără nici o ini- 
țiativă, fără nici o valoare conducătoare, N'a existat nimic în 
principate din infiuerţa pe care oraşele germane, flamande ori 
italiene o exercitau în jurul lor, nimic din toată bogăţia lor. 
Viaţa orăşenească a Apusului are o însemnătate și mai mare nu 
numai socotite ca entități economice generatoare de noi direcții, 
dar socotită ca leagăn al întregii culturi. Toate ideile principale, 
toate concepțiile despre o lume mai bună, toate acţiunile de re- 
formă au pornit dela oraşe. O veche maximă germană concen- 
tra pentru vremea sa toată însemnătatea oraşelor prin formula : 
„die städtische Luft macht frei*, Structura economiei noastre se 
aseamănă mult mai mult cu acea a Rusiei decit cu acea a A- 
pusului. Şi în Rusia a lipsit aproape cu desivirşire viața orăşă- 
nească, aceasta constituind după Tugan-Baranovski deosebirea 
esenţială de economia Apusului. Asemănarea principatelor cu 
Rusia mai poate fi stabilită şi în privinţa dreptului iobag. In am- 
bele țări iobăgia merge intărindu-se progresiv în secolul al XIX-lea 
spre deosebire de Apus, iar desființarea ci a fost complect bruscă 


l 


şi nu treptată ca în Europa occidentală. Literatura economică 
sociologică rusă posedă asupra acestei chestiuni numeroase stu- 
dii, inmulţite mai ales cu ocazia polemicilor dela sfirşitul veacu- 
"lui trecut, cind marxiștii susțineau teza evoluţiei Rusiei după ti- 

rul apusean, iar poporaniştii afirmind contrariul, susțineau evo- 
[uția proprie a economiei ruseşti!, 

Oricit ar fi încercat d. Zeletin de a interpreta diferite fapte 
istorice pentru a le găsi tipare analoage în Apus, nu a putu 
obţine alte rezultate decit cele semnalate mai sus sau altele pe 
care le-a semnalat d. Şerban Voiria care în materia acestor iden- 
tități aduce o documentată contribuţie, deşi și d-sa admite în 
poou teza iniţială a influenței decisive capitaliste externe. 

deci imposibil că atita vreme cit în trecutul economiei 
noastre au existat unele fapte proprii iar altele nu au existat, 
care pentru Apus erau hotăritoare, să nu urmeze de aici vre-o 
deosebire intre formele dezvoltate ulterior ale acestor societăţi. 
Nu înseamnă însă că dacă trecutul economic al principatelor a fost te- 
sut pe fapte deosebite, economia noastră să se arăte in- 
adaptabilă pentru formele superioare de producţie, cum sint a- 
cele pe care le oleră organizarea capitalistă. Pentru a ajunge 
aici dia urmat de noi a fost deosebit în multe din etapele 
parcursului său, de cel urmat in altă parte; ori tocmai identita- 
tea acestor drumuri ţine cu orice preț să o demonstreze d, Ze- 
letin. Şi de-aici războiul cu istoriogralia şi apelul la concursul 
lui Marx. Că aceasta l-a obligat pe d. Zeletin să găsească bur- 
gheziei noastre şi statului romîn modern un părinte tocmai pe 
malurile Tamisei şi ale Senei şi să ni-l arăte cum, aducind de 
mină în aceste părți, pe fiica sa minoră, i-a dat ca zestre cipa- 
tele, aceasta nu poate fi atit de criticabil, mai aies cind se ţine 
samă că acest părinte aparţine unui popor atit de interesant ca 
cel englez. Cine a încriminat oare pe Virgil, cind din toate po- 
poarele lumii n'a găsit un altul pe care să-l dea ca părinte ce- 
lui roman, decit pe cel troian? ŞI cu, atit mai mult d. Zeletin 
găseşte o circumstanţă justificantă în fața științei cu cit din toate 
pannie lucrării d-sale respiră un aer de viguroasă apologie a 

rgheziei romineşti. A 


G. Zane 


1 Vezi Tugan Baranowsky, op. el. 


| 


Agrişele 


Incă din zorii zilei cerul fusese acoperit de nouri de e; 
era liniște, nu prea cald, şi urit, cum e adesea în zilele aia 
întunecoase, cînd deasupra uree ae atirmă demult nourii, aştepţi 
să plouă, şi nu plouă. Medicul veterinar Ivan Ivanici şi profesorul de li- 
ceu Burkin obosiseră de atita drum şi cimpia li se părea fără 
de sfirşit. Departe înaintea lor deabia se zăriau morile de vînt 
din satul „ în mina dreaptă eşia înainte şi apoi dis- 
părea departe după sat un şir de coline, şi amindoi ştiau că as- 
tea erau malurile riului, că acolo e fineaţa, sălciile verzi, curţile, 
şi dacă stai pe una din coline de acolo se vedeo cimpie tot 
atit de mare, telegraful şi trenul, care de departe seamănă cu o 
omidă ce se tirie, iar pe timp senin, se vede uneori chiar şi 0- 
raşul. Acum, pe vreme lină, cind toată natura ayan blindă şi 
aie n Ivan heidal Burkin ua rr e iubire pentru 

ie și am se u - 
A ace era gin de mare, cit de fru 

— Rindul trecut, cind eram în şură la starostele Prok x 
—zise Burkin :—dumneta erai să spui nu ştiu ce poveste, A 

— Da, vroiam să-ţi povestesc atunci ceva despre frate-meu. 

Ivan Ivanici oftă prelung şi îşi aprinse luleaua, ca să în- 


şi se uitau la dinşii cu milă, 

— Trebue să ne îndosim pe undeva —zise Burkin.—Să mer- 
gem la Aliohin. l-aproape d y 

— Sä m ; 
i Apucară într'o parte şi merseră pe mirişte, cind t ina- 
inte, cind cotind la dreapta, pănă ce eşiră într'un rea, In cu- 
rind se iviră plopii, grădina, apoi acoperişurile roşii ale hambarelor ; 


236 VIAŢA ROMINEASCA__ 


deodată străluci riul şi se deschise perspectiva spre un iaz mare 
cu moară şi baie alba. Era Sofiino, satul în care locuia Aliohin. 

Moara lucra, înăbuşind zgomotul ploii; zăgazul tremura. Aici 
pe lîngă căruțe stăteau caii uzi, cu capetele plecate, şi umblau 
oamenii acoperiţi cu saci. Era umezeală, noroiu, urit, iar înfăţi- 
şarea iazului era rece şi răutăcioasă, Ivan Ivanici şi Burkin în- 
cercaseră chiar un sentiment de ceva ud, de necurăţenie, de in- 
comoditate in tot corpul, picioarele li se ingreuiaseră de noroiu şi 
cind, d ce trecură zăgazul, se urcară spre hambarele boereşti, 
täceau de parcă ar fi fost supăraţi unul pe altul. 

Intr'unul din hambare vuia o vinturătoare; ușa era des- 
chisă şi prin ea buinea afară praful. In prag stătea Aliohin în- 
suşi, un bărbat de vre-o patruzeci de ani, inalt, gros, cu părul 
lung, aşa că semăna mai mult cu un profesor universitar ori cu 
un pictor, de cit cu un mMoşier. Pe dinsul avea o cămaşă albă 
nespălată demult, cu cingătoare de stoară, cu izmene în loc de 
pantaloni, iar de ciubote i se g şi lui noroiu şi paie. Nasul 
şi ochii îi erau negri de praf. cunoscu pe Ivan Ivanici şi pe 
Burkin şi, după cit se vedea, se bucurase foarte mult... | 

— Poftiti, domnilor, în casă, zise el zimbind.—Eu vin a- 
si aei era mare, cu două. etaje. Aliohin locuia jos în două 
odăi cu bolte şi cu ferestre mici, în care locuiseră altădată ve- 
chilii ; era o instalaţie simplă şi mirosea a pine de secară, a ra- 
chiu eftin şi a unelte. Sus, in odăile din faţă, umbla rareori, 
numai cind îi veneau oaspeți. Pe Ivan Ivanici şi pe Burkin îi în- 
timpină În casă o cameristă, o femee tinärä şi atit de îrumoasă, 
încit amindoi se opriră şi se uitară unul la altul. 

-—— Nu vă puteţi închipui, domnilor, cit imi pare de bine 
că vă văd.—zise Aliohin, intrind după dinșii in anticameră. —Zău, 
nu mă aşteptam! Pelagheie—se adresă el cameristei : ia cată 
niscaiva haine de schimb pentru oaspeţi. Cu această ocazie am 
să mă schimb şi eu. Numai că trebue să mă duc mai întăiu să 
mă spăl, că mai mi se pare că nu mam spălat de astă primă- 
vară. Nu doriţi, domnilor, să mergeţi la baie, iar aici în timpul 
ia Palagiaiai cea frumoasă, atit de delicată şi atit de gia aşă 
la chip, aduse cearşaluri şi săpun, şi Aliohin cu oaspeţii săi 
merse la baie. i 

tev demult nu m'am spălat, — zise el desbrācindu-se. 
Baia mi-e bună, după cum vedeţi, tata mi-a făcut-o, dar de spä- 
lat, nu ştiu cum, n'am cînd. A 

E se aşeză pe o pa nd işi săpuni părul său cel lung şi 

itul, iar in juru-i se făcu cafenie. ih ; 
ig cu Da vád.. rosti Ivan Ivanici semnificativ, privindu-i capul, 
- Demult nu m'am spălat... —repetă Aliohin ruşinat şi 
se mai săpuni odată, iar apa în jurul Iui se făcu albastră închis 
ca cerneala. 


Îi E a ie ia 


Ivan Ivanici eşi afară, se aruncă în apă cu zgomot şi in- 

nd mișcări largi cu brațele; dela ei porneau 
valuri şi pe valuri e crini albi; înnotă tocmai hät în 
mijlocul iazului şi se , peste un minut se ivi în alt loc ṣi 
înnotă mai departe, şi se tot cufunda, silindu-se să dea de tund, 
„Ah, Doamne..., - repeta el fericit—Ah, Doamne...“. Innotă până 
la moară, vorbi ceva acolo cu țăranii, se întoarse înapoi, şi în 
mijlocul iazului se culcă pe spate expunindu-şi fața la ploaie. 
Burkin şi Aliohin erau acum îmbrăcaţi şi se pregăteau să plece, 
iar el tot mai înnota şi se mai culunda. 

— Ah, Doamne..—repeta tl—Ah, Doamne milueşte, 

— Destul !—fi strigă Burkin. 

Se intoarseră în casă. Şi numai cind în salonul cel mare fu 
aprinsă lampa, iar Burkin şi Ivan Ivanici, îmbrăcaţi în halaturi 
de mătasă şi papuci groşi, şedeau în lotolii, iar Aliohin, spălat, 
pieptănat, Intro haină nouă umbla prin salon, şi era vădit că 
simțea cu deliciu căldura, curăţenia, hainele uscate, încălțămintea 
uşoară, şi cînd Pelagheia cea trumoasă, călcînd încetişor pe co- 
vor şi zimbind cu pfngtgie. servi pe tabla ceaiu cu dulceaţă, mui- 
mai atunci Ivan Ivanici începu să povestească, şi se f case că 
il ascultau nu numai Burkin şi cu Aliohin, ci chiar şi ele şi 
militarii bătrini şi tineri, care priveau liniştiţi şi severi din ramele 
lor de aur. 

— Sintem doi fraţi. —incepu el:—eu, Ivan Ivanici şi aldoi- 
lea — Nicolai Ivanici, cu doi ani mai mic. Eu am pe arma pe ca- 
lea învăţăturii, m'am făcut veterinar, iar Nicolai dela nouspre- 
zece ani şedea la Curtea de conturi. Tatăl nostru Cimşa-Ghima- 
laiski a lost cantonier,* dar ciştigind rangul ofițeresc, ne lăsă 
nobieţă hereditară şi o moşioară. După moartea lui, moşioara ne-a 
fost luată pentru datorii, dar oricum, copilăria o petrecurăm la 
țară, în libertate. Noi însă, ca copii de țăran, zilele şi nopţile le 
petreceam pe cimp, în pădure, păzeam caii, jupeam tei, prindeam 
peşte, şi altele de telul acesta... Şi să ştiţi dela mine, că cine a 
prins măcar vre-odată în viaţă o zviriugă, ori a văzut toamna 
grauri zburind pe sus, cum ei în zilele senme şi reci se ridică în 
stoluri pe deasupra satelor, apoi acela nu mai e locuitor dela o- 
raş şi pănă la moarte are să ducă dorul vieţii în libertate. Frate- 
meu tinjea la Curtea de conturi. Anii treceau, dar el şedea tot 
întrun loc, scria tot aceleaşi hirtii şi mereu se tot gindea numai 
şi numai, cum să ajungă în sat. Şi acest dor i serezolvi încetul 
cu încetul într'o dorință determinată, în gindul de a-şi cumpăra 
o mică proprietate undeva pe malul unui riu sau al unui lac. 

EI era un om bun şi blind, cu tineam la dinsul, dar dorinţa 
aceasta de a te închide pe toată viaţa într'o proprietate rurală 
niciodată n'am impărtăşit-o. Se spune în d e că omul are 
nevoe numai de trei coți de pămint. Numai că trei coti îi tre- 


* Cantonier, un vachiu grad interior în armata rusă, 


338 VIAŢA ROMINEASCĂ m 


bue unui cadavru, dar nu unui om. Şi astăzi se mai spune că dacă 
intelectualitatea noastră simte o atracţie spre pămint şi umblă 
după proprietăţi rurale, apoi ci-că asta e bine. Numai că aceste 
proprietăţi sînt tot cei trei coţi de pămint. A fugi de oraş, de 
luptă, de zgomotul vieţii, a fugi şi a te piti într'o fermă—asta nu 
e viaţă, e egoizm, lene, e monahism sui generis, dar mona- 
hism fără sforțări. Omul are nevoe nu de trei coţi de pămint, 
nu de ferme, ci de tot globul pămintesc, de toată natura, unde 
în larg ar putea să-şi manifeste toate însuşirile şi particularităţile 
spiritului său liber, 

Fratele meu Nicolai, şezind în cancelarie, visa cum să-şi 
minince borşurile lui, din care o să se împrăştie un miros atit 
de bun prin toată curtea, să minince pe iarbă verde, să doar- 
mă la soare, să stea ceasuri întregi la poartă pe o bancă şi să 
se uite la cimp şi la pădure. de rie rurală şi toate 
sfaturile celea de prin câălindare, formau uria sa, hrana sa 
spirituală ; îi plăcea să cetească şi gazete, dar cetea în ele numai 
anunţurile că se vind atitea şi atitea desetine de arătură şi de fi- 
neaţă, curţi, riu, grădină, moară cu iazuri. Şi în mintea lui i se 
desemnau alei în grădină, flori, fructe, cuşti de mierle, caraşi în 
eleşteu şi, mă rog, tot lucruri de astea. Aceste tablouri i 
nate erau diferite, după anunţurile care ii cădeau în mină, dar 
nu ştiu cum se făcea că in fiecare dintr'insele erau numai decit 

i agrişi. Nici o fermă, nici un colţ poetic nu şi-l putea închipui 
ră ca să nu fie acolo agrişi. 

— Viaţa la ţară, are avantajele ei,—zicea el citeodată. Şezi în 
balcon, bei ceaiu, iar pe eleşteu iţi înoată răţuştele, miroase atit 
de frumos şi... şi agrişele cresc, 

El îşi schiţa planul moşiei sale şi în fiece dată pe planul 
lui mereu acelaşi lucru: a) casa boerească, b) sălaşul argaţilor, 
c) grădina, d) agrişii. Trăia hirsit: nu minca deajuns, nu bea 
deajuns, Dumnezeu mai ştie cum se îmbrăca : curat un cerşetor, 
şi tot stringea şi punea la bancă. Era straşnic de lacom. Mie îmi 
era milă să mă uit la dinsul, şi îi dădeam cite ceva, îi trime- 
team bani pe la sărbători, dar el și pe aceştia îi stringea. Odată 
ce sa robit omul unei idei, apoi nimic nu mai poți face. 

Anii au trecut, a fost mutat în altă gubernie, împlinise a- 
cum patruzeci de ani, dar el tot mai citea anunţurile de prin ga- 
zete şi stringea parale. Apoi, numai aud că s'a însurat, Tot cu 
acelaşi scop, ca să-şi cumpere o fermă cu sa însurat cu 
o văduvă bătrină şi urită, fără nici un sentiment, ci numai fi- 
indcă dinsa avea părăluţe la ciorap. Şi cu ea trăi tot hirsit,o 
ținea flămindă, iar paralele le punea bancă pe numele său. 
Mai înainte ea fusese măritată cu un diriginte de ă şi se de- 
prinsese la acela cu plăcinte şi lichioruri, dar la tul de al 
doilea nici pine nonpa nu vedea de-ajuns; începu a se oftigi 
de o astfel de viaţă, iar după trei ani se apucă de-şi dădu su- 
fletul. Și se înţelege că lui frate-meu nici o minută nu-i trecu prin 


AGRIŞELE 330 


minte că el era vinovat de moartea ei. Banii, ca şi rachiul, fac 
pe om neom. In l nostru a murit un negustor. Inaintea 


porunci să i se dea un taler cu bani de aramă şi el înghiţi 
banii săi, şi Pietele de loterii impreună cu arama, ca mia a 
pete nimeni. 

acest timp un cămătar 


ată, la gară examinam o cireadă de vite, şi în 
camätar căzu subt locomotivă şi un picior îi fure- 
tezat. H ducem noi în sata de mecepţii, sîngele curgea — ceva 

i , şi se tot zbu- 


ble, nu cumva să i se Ă 
as Apoi dumneata deacum ai trecut pe altă foaic,—zise 

n. 

— După moartea soţiei sale, —continuă Ivanici, gindindu 
vre-o jumătate de minut :--frate-meu a început si aleagă o- 
moşie, Se ințälege că, de ai alege şi cinci ani.de zile şi mai la 
urmă tot ai să greşeşti, şi ai să cumperi cu totul altceva de cit 
celace ai gîndit. Frate-meu Nicolai, printr'un comisionar, cu ce- 
siunea datoriilor, cumpără o sută douăsprezece desetine cu curte 
boerească, cu sălaş pentru argați, cu parc, dar nici tu livadă, nici 

te; era el un rîu, dar apa dintr'insul 
era de culoarea calelii, pentru că într'o parte a moşiei era o fa- 
brică de cărămizi, în cealaltă una de ars oase. Dar Nicolai Iva- 


tufe de agriş, le-a sădit şi a început să trăiască boereşte. 

Anul trecut am fost la dinsul să văd ce face. spe mă duc, 
Să văd ce mai e pe acolo, mi-am zis eu. In scrisorile sale frate- 
meu își numea moşia ia aşa: Ciumbaroklovo Pustoşi, Gihimalais- 
koe toj".* Am ajuns în „Ghimalaiskoie tij“, după amiazi. Era foarte 
cald. Peste tot gropi, garduri, spalieri făcuţi din brazi răsădiți în 
şiruri, —de nu te mai pricepi cum să intri în curte, unde să pui 
calul. Merg spre casă şi imi ese înainte un cine roşcat, gros, de 
sămăna cu un porc. Ar vrea să latre, dar i-e lene. Din bucătă- 
rie eşi o bucätäreasä, cu picioarele „poale, groasă, sămânind şi 
ca cu un porc, şi îmi spuse că boer odihneşte după masă. In- 
tru la frate-meu, el şedea în pat, genunchii îi erau acoperiţi cu 
plapoma ; îmbătrinise, se se buhăise; obrajii, nasul şi 
buzele i se țuguiau, —acuşi, acuşi, o să grohăe în plapomă. 

Ne-am imbrăţişat şi am plins de bucurie la gîndul că odată 
am lost tineri, iar acum amindoi sintem cărunți şi ne vine vre- 
mea să murim. El se imbrăcă şi mă duse ca să-mi arate moşia sa,. 

-— Ei, cum trăeşti tu aici ?—l-am întrebat. 

ra dă, Seya lui ameita, träesc bine, 

mai era el acum slujbașul cela timid şi calic de a _ 

ci un adevărat moşier, un cuconaş, El se pc dica aici, E, 
modase şi intrase în stil: mînca mult, se spăla în baie, se în- 


sa), A „Paragina lui Ciumbaroklov - Ghimalaiskoie tij (de ase-- 


wo VIAŢA ROMINEASCĂ 


grăşa, se judeca acum cu obştea şi cu amindouă Iabricele, şi se 
a eg straşnic cînd ţăranii nu-i ziceau, „măria voastră”. i de 
suflet îşi căuta el, cum se cuvine, ca boerii, iar faptele bune nu 
le făcea aşa de simplu, ci cu importanţă. 

Şi ce mai fapte bune? Vindeca pe țărani de toate bolile 
cu sodă şi cu unt de riţin, iar de ziua numelui său slujea în sat 
o moliită de mulțămire şi apoi dădea jumătate de vadră de ra- 
chiu, crezind că aşa trebue. Ah, faimoasele jumătăţi de vadră! 
Azi proprietarul cel gras tirăşte pe ţăran la judecătorul județan 
pentru că i-a păscut lanurile, şi mine, de ziua cea solemnă, le 
pune dinainte o jumătate de vadră, iar ei beau şistrigă ura, iar 
cei beţi i se prosternă la picioare. Schimbarea în traiu spre mai 
bine, ghiftuirea, trindăvia, dezvoltă în Rus o incredere în sine din 
cele mai neruşinate, Nicolai Ivanici, care odinioară la Curtea de 
conturi se temea chiar de a avea în taină vederi proprii, acum 
vorbea numai în sentințe, şi cu un ton, curat ca un ministru. 
„Cultura e necesară, dar pentru popor ea e prematură”, „pedepsele 
corporale sint în genere vătămătoare, dar în unele ocazii ele 
sint folositoare şi de neinlocuit“. 

—- Eu cunosc poporul şi ştiu cum să mă port cu dinsul— 
îmi spunea el, Pe mine poporul mă iubeşte. Numai un deget să 
mişc, şi poporul o să facă pentru mine tot ce-oi vrea. 

Şi toate astea, notaţi, erau spuse cu zimbete înțelepte şi 
binevoitoare. De vre-a douăzeci de ori mi-a repetat: „noi no- 
bilii", „eu, ca nobil ce sint“ ; se vede treaba că nu-şi mai amin- 
tea că bunicul nostru fusese ţăran, far tata soldat. Chiar familia 
noastră Cimşa-Ghimalaiski, de bună seamă disproporționată, îi 
părea lui acum sonoră, distinsă şi foarte plăcută, 

Dar nu-i vorba de dinsul, ci de mine. Vreau să vă istori- 
sesc ce schimbare sa produs in mine în aceste citeva ceasuri, 
cit am fost la ferma lui. Seara, cînd beam ceaiu, bucătăreasa a- 
duse la masă o farlurie plină de agrişe. Astea nu erau cumpă- 
rate, ci agrișele lul, culese pentru întăiaşi dată de cind fuseseră 
sădite tufele. Nicolai Ivanici rise şi o minută întreagă privi la a- 
grişe, tăcind, cu lacrimile in ochi—nu putea vorbi de emoție, apoi 
viri în gură o bobiţă, se uită la mine cu triumful unui copil, care 
în fine, şi-a primit jucăria sa favorită, şi zise: 

— Ce bune-s! 

Şi minca cu lăcomie şi tot repeta: 

— Ah, da bune-s! la'n gustă ! 

Erau virtoase şi acre, dar, cum a zis Puşkin: „amăgirea 
care ne înalţă, ni e mai scumpă decit întunerecul adevărului”. 
Am văzut şi eu un om fericit, al cărui vis biblic se realizase a- 
tit de vizibil, care îşi atinsese scopul vieţii, primise ceiace dorise, 
care era mulţămit de soarta sa, de sine însuși, In gindurile mele des- 
nre fericirea omenească totdeauna nu ştiu de ce, se amesteca ceva 
trist, acum însă, în fața unui om fericit, mă stăpinea un senti- 

„ment penibil, aproape de disperare. În deosebi îmi fu greu noap- 


ALE a at 


j beție, hipo- 
şi pe străzi e pace, e 


trebuinţă ; se vede că fericitul se simte bine entre i 
nefericiţi işi duc povara lor în tăcere, şi fără Averea area a 
me ar fi imposibilă, Este o hipnoză generală. Ar trebui ca la uşa 
ecărui om mulţămit ori fericit, să stea cineva cu un ciocănel şi 
necontenit să tot amintească printr'o ciocănitură că există și ne- 
fericiţi, că oricit de fericit ar fi el, viața, mai curind ori mai tir- 
ziu, ar să-i arate ghiarele, ar să se scuture sacul cu nevoi boa- 
lä, sărăcie, pagube, şi pe el nimeni nu-l va vedea şi nu-l va a- 
uzi, cum nici e] acum nu vede şi nu aude pe alţii. Dar omul cu 
aere ate ap fericitul işi caută de traiu, şi grijile mărunte 
rs nr mag ca vintul frunza de plop — şi toate sînt în per- 
~ m in noaptea aceia am ințäles bine 
mit şi fericit, — continuă Ivan Ivanici, B a aaia 
eu după masă şi la vinätoare dam sfaturi, cum să träim, cum 
să credem, cum să administrăm poporul, şi eu spuneam că în- 
rece e lumină, că cultura este necesară, dar că pentru pros- 
me ajunge deocamdată abecedarul. Libertatea e un bine, spu- 
cum nu se te fără aer, dar 


legalitatea fenomenelor, dar este oare ordine şi 

e a l i 
aie eu, un om viu şi cugetător, să stau adsense a ma-i 
şi astept până ce ea se va astupa singură, ori va f umplută 
“cu mil, cită vreme, poate, aşi putea sări peste dinsa, ori aşi pu- 


342 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tea construi deasupra ei un pod? Şi iarăşi zic, în numele cui să 
aşteptăm ? Să aştepţi, cînd n'ai putere să trăeşti, dar totuși tre- 
bue să trăeşti şi vrei să trăești! 

Am plecat atunci dela frate-meu dis de dimineaţă, şi dea- 
tunci pentru mine a ajuns un lucru insuportabil să stau în oraş. 
Mă înăbuşă liniştea şi pacea, mă tem să mă uit pe fereastră, 
fiindcă pentru mine nu este astăzi un spectacol mai penibil, de 
cit o familie fericită, stind în jurul mesei şi bind ceaiu. Deacam 
sînt bătrîn şi nu mai sint bun de luptă, nu sint bun nici măcar pen- 
tru a uri. Eu numai sufăr moralmente, mă irit, mă supăr, noap- 
tea îmi arde capul de năvala gindurilor, şi nu pot dormi... Ah, 
dacă aşi fi tinăr! 

Ivan Ivanici străbătu tulburat odaia dintr'un colţ în celalt 


şi repetă: 


— Dacă fi tînăr! ' 
— Pavel A tanin, reluă el cu o voce rugătoare:—nu 


te linişti, nu te lăsa adormit! Cit eşti tinăr, puternic, îndrăzneţ, 
nu osteni in facerea de bine ! Nu există fericire şi nici nu trebue 
să existe, iar dacă în viaţă este vre-un sens şi vre-un scop, a- 
tunci senzul şi sco acesta nu sint de loc în fericirea noas- 
tră, ci în ceva mult mai rațional şi mai înalt. Fă binele! 

Şi toate astea Ivan Ivanici le spuse cu un zîmbet dure- 
ros şi rugător, ca şi cum ar îi cerut ceva pentru persoana sa. 

poi tustrei şezură în fotolii, în diferite colţuri ale camerei 

şi tăcură. Isterisirea lui Ivan lvanici nu satisfăcu nici pe Burkin, 
nici pe Aliohin. Cînd din ramele de aur priviră generalii şi da- 
mele, care în amu de seară păreau vii, a asculta o poveste 
despre un pirlit de furicţionăraș care minca aprişe, era plictisitor 
lucru. Ar fi vrut cumva ca să se vorbească şi să audă despre 
oameni distinși, re femei. Şi faptul că şedeau în salonul, în 
care totul—candelabrul în tocul de gaz, şi fotoliile, şi covoa- 
rele de subt picioare, spuneau, că aici cindva umblaseră, şezu- 
seră, băuseră ceaiu, chiar oamenii, care priveau acum din rame, 
iar Í că acum umbla pe aici fără zgomot Pelagheia cea fru- 
moasă—era ceva mai bun de cit orice povestire, 

Lui Aliohinsii era straşnic de somn, el se sculase la tre- 
bile g rici dimineaţă tare, la orele trei, şi acum i se li- 
peau ii, dar se temea ca nu cumva musafirii să înceapă fără 
dinsul a povesti ceva interesant, şi nu eşia. Că a fost înțelept, 
ori că a drept, ceiace numai cit spusese Ivan Ivanici, el nu 
aproiundase ; musafirii vorbiseră, nu despre păsat, nu despre 
fin, nu despre dohot ci despre ceva care nu avea un raport di- 
rect cu viaţa sa, şi el era vesel şi ar fi vrut, ca ei să continue... 

— Totuşi, e vremea să dormim,—zise Burkin, ridicîndu-se. 
Permiteţi-mi să vă urez noapte bună. 

Aliohin dădu noapte bună şi se cobori jos în odaia sa, iar 
oaspeţii rămaseră sus. amindoi li $e aranjase pentru noapte 
o cameră mare, în care erau paturi vechi de lemn cu inflori- 


———AORIŞELE 3483 


turi sculptate, iar în colț era un crucifix de fildes: din aşt 
turile largi şi reci, pe care le întinsese Pe je ese 
arabe Pat x ma di pete pi mea. ot pie 
' Ivan Ivanici se răcă în tăcere se culcă. — 

iartă-ne pre noi păcătoşii !-—zise el şi se rataa pänä Eora panta 

Din luleaua sa, care şedea pe masă, mirosia tare a scrum 
de tutun, şi Burkin multă vreme nu dormi şi nici decum nu putu 
să ja a de unde venia acest miros greu. 

PI bätu în ferestre toatä noaptea. 


(Trad. de T. Hotnog) 
Anton Cehov 


Problema cancerului 


Deşi vreme de 13 ani—de cind am notat în această re- 
vistă * cum se prezintă problema cancerului—s'a lucrat cu rivnă 
in toate ţările pentru clarificarea acestui mister, cunoştinţele po- 
zitiv câştigate sint încă puţine. lar tratamentul tumorilor cance- 
roase se găseşte İn faza experimentală şi poate fi aplicat numai 
de practicieni care au studiat aprofundat razele X sau razele 
gama ale radiului şi eficacitatea lor. 

Socotind că numai Franța dă 40.000 victime pe an, iar o- 
menirea întreagă cel puţin 500.000, se explică întrigurarea cu 
oi se aşteaptă descoperirea pricinilor, care produc această 

oală. 


+ 


Cancerul se găseşte la om, animale şi plante. La animale 
se cunoaşte de acum vre-o 150 de ani, la plante se studiază cu 
interes de vre-o 20 ani, iarla om studiul începe de mai bine de 
2000 de ani, după cum se constată din scrieri indiene ce po- 
menesc de extirparea tumorilor sinului şi de formula unui bal- 
rar care se aplică pe rană cu speranța de a impiedica re- 
cidiva. 
La Egipteni tumorile erau cunoscute acum 3500 ani, iar pe 
la 800 înainte de Hristos se găsesc descrieri care nu lasă pic 
de îndoială că neoplasmele atrăgeau atenția medicilor vremii. 

Cu Hippocrate apare numirea de cancer. El socoate aceste 
tumori canceroase ca nevindecabile : medicina se declară nepu- 
tincioasă în lupta cu cancerul. In scrierile hipocratice se reco- 


* V. R.*, voL 32 din 1914. 


L 


5 PROBLEMA 345 


Cancerul a preocupat apoi şi medicii din evul medi 
+ ed $i 
pos Renaşterii precum şi pe vechii medici francezi între e: 
a larasati bi reper ca sigur mijloc de tămăduire „ex- 
| rădăcină, sto j 
a tăiată și. «pol cauterizarea“, Pete ANA R 
in toată vrem icii-vrăjitori 
veau tot felul de remedii între tir esp AA mai 
eri eficace, Iar Fabricius din Hilden (1560—1634) dă o rețetă 
=a geas; combinație de distilat a țincilor (de cini) în vin şi apă 
ago virga (Smăoaică, Vargă de aur, din neamul Păpă- 


diei) din care să se facă comprese. 
Du circulaţiei singelui şi a limiei, s'a crezut 


că tumoarea „incepe prin extravasarea sau hes" 
wr în Enciclopedia tai D iderot „cauza ni a an 
extrem de corozi are e 
ormcaza prin sia pan 2 com de felul arsenicului și se 
„An secolul al 19-lea, şcoala lui Bichat, cu descrie ä- 
rr a täsuturilor şi mai apoi după enunțarea îilei celulare 
(1833) a stabilit că tumorile cuprind celule asemănătoare cu cele 
ale organismului. Virchow, fondatorul histologiei patologice, în 
mei cancerului afirmă că nu intervin elemente străine, ci 'nu- 
pna t A ale anismului: în tumorile localizate în țăsutul 
corela Saam u sint elemente conjonctive, în cel epitelial 
tumorilor canceroase la animale incepe c 
al 19-lea, iar treptat s'a constatat că nu e grup de arde caps 


nouă celulară apare, prin un fel de m printre rasele 
lare namae, rasa mă ir mă pei za 
ce rasă, prin fertilitatea ei, e i 

rr a țăsuturile, rupe arhitectura e. a a anena a i- 
bax in vasele sanguine şi limfatice, celulele tumorale fac colonii 

diferite organe, se înmulțesc, producind, oriunde se opresc, tă- 
suturi analoage cu cele din care au luat naştere, ceiace se chia- 
mă metastase (tumori secundare, „caricaturi“ ale?țăsuturilor din 
care provin, cum spune un cercetător al lor). 


345 VIAȚA ROMÎNEASCĂ č č O Z — o Z — 


Aceste atrag atenția înainte de a se cunoaşte tumoarea 
principală, pe care o putem localiza numai după natura neoplas- 
. mei, Într'o tumoare de os se găsesc de pildă elemente tiroidiene, 
ceiace ne indică locul tumorii. 

„Celula canceroasă e, cum spune Letulle: anarhistă; näs- 
cută de organism ea e slobodă toate legile care păstrează 
asociaţia celulelor şi a țăsuturilor şi se comportă cu acestea ca 
o străină şi inamică“ (Science Moderne, 1924). 


-> 
fad + 


Dacă asupra structurii tumorilor şi a multiplicării celulelor 
care o formează, s'a stabilit un acord între cercetători, adică cum 
că ele cuprind celule cu caracter embrionar; asupra cauzelor 
tare provoacă neoplasmele sint mai multe teorii pe care nu le 
mai cităm, ci căutăm să răminem în domeniul faptelor. 
Unii cercetători cred că se poate răspunde pozitiv ia două 
întrebări : 
a. Cancerul e provocat de un agent patoger.—Acesta pro- 
voacă multiplicarea anarhică a unor celule din corp, dind naş- 
tere la neoplasmele ce par ţăsuturi embrionare, nedilerenţiate. 
Masele aceste de celule se întind apoi ca nişte firişoare de ciu- 
percă, devorind ce întilnesc în drumul lor, distrugind organele 
şi formind tumorile cu înfăţişarea clasică de conopide. 
b. Cancerul e contagios, pe 2 căi : prin altoire cu o paârti- 
cică imperceptibilă sau prin extrasul filtrat al tumorei. 
Pentru altoire sau grefaj, Proust citează exemplul unui ti- 
năr intern de spital, care făcînd o puncţie în neoplasma sinului 
unei femei s'a înțepat cu acul în mînă. In locul împunsăturii a 
apărut cu vremea tumoarea, 
Pentru contagiune—cel puţin cu cancerul dela anima! —prin 
extract, sint experiențele lui Peyton Rous dela institutul Rocke- 
feller. Acesta, filtrind sucul extras din tumoarea canceroasă a 
unei găini şi injectindu-l a provocat apariţia cancerului la lo- 
cul îm urii. 
Inc'o dovadă în sprijinul infecţiei şi contagiunii, dar în lu- 
mea vegetalelor, a adus in Smith, care a găsit că tumorile 
canceroase sint produse de un microb, Bacterium tumefaciens, a 
cărui cultură, înjectată la plante sănătoase, produce invariabil 
tumori. De notat că în tumoare însăşi nu mai găseşte pe acest 
en aia tumefaciens, ceiace dă suggestii interesante cum vom 
vedea. 
Voi reveni cu expunerea în scurt a citorva cercetări, care 
sprijină afirmările de mai sus. Dar, depe acum, Mate că sint 
cercetători care tăgăduesc contagiunea prin filtrat, ba chiar prin 
mă şi-—se'nţelege,—tăgăduesc existența unui agent patogen. 

entru ei, deşteptarea activităţii embrionare: multiplicarea prin 
repetate segmentări, se datoreşte altor cauze, fizice, chimice 


biologice. 


PROBLEMA CANCERULUI 7 


în pa experimental pe animale, accidental pe om, 
edici manipulatori de raze X ori de radiu au căpătat can- 


rep maree j pare neoplasma, e 
za org Experiențele aceste au fost repetate, cu re- 
n savant Fibiger, a demonstrat că viermii intestinali 
zează cancer la gusgani care mănincă gindaci de bucătărie. EI 
a reuşit să facă culturi de daci de bucătărie în care trăese 
nişte Viermuleţi de neamul Îi bricului, s erii. Aceştia, pro- 
vocind iritaţii ale celulelor „cu caractere cn re a Adonio. 


putem porni dela aceste $ i chimice, microbien 

pue peaa date : iritări fizice, , In iene 
„Dar putem invoca şi slăbirea rganism i 

pri sere unt vey şi cre ului prin alte boli, 

aceasta nu e tocmai producătoare de i 

Au fost însă motive pentru a face pe alții să nu m Angier 
firea agentului patogen, cu o îndărătnicie de admirat. 


- 
» = 


Un fapt cu adevărat ciudat, era că niciodată nu s' 
ari veme Bari i oerang un corp figurat. Apoi iei gri 
can avari tumori i sus citat, extractul filtrat poate pro- 
audin, descoperitorul treponemii sifilisului i 
1904, că in unele imbolnäviri cauzate de aa amr 
prez deşi maladia işi continuă mersul. Mai apoi s'a constatat, 
o boală a vitelor, că injectind singe dela vita bolnavă, la alta 
sănătoasă, parazitul reapare, deși în via bolnavă dispăruse. Apro- 
piaţi aceste constatări de cele făcute de Smith la vegetale şi se 
va înțelege dece aceste cercetări au sporit speranţele că trebue 
ajk pe ce ales m rare orare fire 
n experienţele lui P. Rous, s' - 
nuit că agentul patogen e un microorganism din sii ctre ma 
care nu se pot vedea cu cele mai bune microscoape. S'a recurs 


la examinare cu ultra-microscopul. Rezultatele au negative, 


pănă cînd ingeniozitatea englezului Barnard n'a adus așa perfec- 
ționäri microscopului şi ultramicroscopului, încît să mărească pre- 
paratul observat pănă la 4000 ori. 

te a-şi lace cineva măcar o idee in ce constau acele 
perfecţionări, voi spune că pentru observările cu ultra-microsco- 
pul obişnuit s'a folosit lumina verde refractată prin cristali cu a- 
nume forme, iar pentru verificare s'a folosit de fotografiere cu lu- 
mina ultravioletă. Aceasta, avind unde mai scurte, era frintă la 
intilnirea cu microorganismele şi fotografia le in istra. 

Prin aceste aparate Barnard a ajutat lui Gye să exami- 
neze tumori canceroase şi rezultatul a fost, că în culturile făcute 
cu extractul lor, se găseau corpuscule vii, deşi lichidul de cultură 
nu arată măcar o de uşoară modificare. 

Gye a constatat în acest lichid de cultură, cu virulență du- 
rabilă, sferişoare care sînt în necontenită mişcare. Pe 
lor se nasc mici muguraşi, care cresc, apoi se desprind şi trăesc 
separat. Avem dar, după el, a face cu ultra-microbi. 

Din cercetările neînchipuit de nea eg ale lui Gye rezultă 
că nici lichidul fără sferule nici sferulele fără lichid, nu produc 
cancer. Dar aceste cercetări nu se pot lesne verifica şi neîncre- 
derea în ele e justificată pănă la repetarea experienţelor în dife- 
rite laboratorii, de învăţaţi deosebiți. Se influenţează, se sugges- 
tionează chiar, şi învățații între dinşii... 

Un punct care pare cîştigat, deşi e foarte ciudat, e că acel 
Bacterium tumefaciens, care produce cancerul plantelor, a dat 
tumori şi gusganilor. Explicaţia pare a sta—după cum spune d. 
dr. Ciucă „în desechilibrul pe care il produce întrun țesut ani- 
mal sau vegetal prezenţa unor substanțe chimice capabile să dea 
modilicări fizice mediul intracelular, provocind schimbări în 
permeabilitatea învălişului celular, Aceste substanțe chimice, 
care pot ajunge la celulă în mod accidental sau pe cale expe- 
rimentală, îşi pot avea origina şi in prezența unui microorga- 
nism (virusul lui Gye, bacterium tumefaciens, etc.) care ar lucra 
prin produsele de metabolism din mediul de cultură sau direct în 
dezvoltarea lui pe țesuturile animale sau vegetale”, 


= 
+ a 


Dacă cercetările pentru aflarea cauzelor sau cauzei, care 
provoacă naşterea neoplasmelor canceroase, n'au dat încă rezul- 
tate definitive, ele au contribuit cu ceva la încercările de com- 
batere prin raze X şi prin radiu a acestor înmulţiri celulare dez- 
ordonate, dacă sint la inceputul lor şiin organe prin care putem 
dirija razele. ; 

Cum se ştie, aceste raze X caşi razele + (gama) produse 
de substanţele radioactive distrug ţăsuturile. Prin o tehnică ce 


PROBLEMA CANCERULUI 349 


se perfecţionează necontenit, se pot al mulțim 
a acestui grup vast de radiatiuni, gr bar: Pee A care 


inte de a junge la tumoarea osgceromag Pin Care (ret ina: 


Mai eficace sint razele 
: gama - împrăștiate de radiu. Acest 
par a avea o acţiune electivă țăsutului > i 
i canceros, 
stroge pi A täsuturile sănătoase, sopita. cum zice Proust, ereda x 
Manipularea razelor gama cere o teh i 
y nică 
puia É -ena le pot avea. Nu numai atit. Treisman] e et 
cu o îuțeală și mai mare pi se ninde n pae piasma „se reface 
i i e pe ti i = 
vină grăbind sfirşitul bolnavului, fie pig Ara er rimă pă < 


$ - 
+ a 


_„_ Pänä aici am expus faptele ce mis: i 
bilite. Voiu Aer din coordonarea e d să prigod nerina mei 
U eoni asupra provocării i 
lulare anarhice, teorie care e h nare îm? asi mer ri 
fizice despre energie şi materie, 
Rezum faptele : 


1. Cancerul se caracterizează prin o grămădire de celule ce 


2. Radiaţiunile d i 
măcar lav m cre d fea miesa s. de undă provoacà ori - 


3. T i 
=, ot radiaţiunile de anume lungime de undă distrug tu- 


4. In tumori nu se gäseşt | 
socotim ca agent al multiplicării anarhice. C a po catea 
G x o 
sar putea să fie numai nişte elemente proto rpusculele ui Gye 


gudron de pildă, nu mai e nevoe de 
, entul ? - 
rea celulară merge... dela sine. Evident dei mata a pe 


6. In sfirşit, extrasul 


caşi al tumorilor, poate da prin inj ca a ag 
de sposato au găsit că şi alte pumni p Piept a az se 
re tat. Magrou citează : sările amoniacale, amine, aldehide, 

„ ca acidul formic şi acetic; varietate de substanţe care ne 


După cum am indicat altădată în a vistă, 
n ă ceastă re z 
pna ca oscilațiile undulatorii din lumea externă finelor xa 


* «V, R», vol. 53 din 1024. 


350 3 VIAŢA ROMINEASCĂ 


din însăşi moleculele lor componente să nu aibă electe metabo- 
lice, de pretacere chimică ori cel puţin coloidală, Un biolog, M. 
Bohn, într'o cărticică din Biblioteca de cultură generală a editu- 
rii E. Flammarion şi întitulată La forme et le mouvement publică 
o mulţime de aspecte morfologice, care nu pot îi atribuite decit 
mișcărilor vibratorii ce au loc în aceste organisme. lar alte cer- 
cetări evidenţiază că unul din efectele acțiunii unor vibrații sau 
a unor substanțe chimice care produc modificări lizice, provoacă 
multiplicare celulară. Ar fi să dau dimensiuni neobişnuite aces- 
tui articol intrind în explicări mai amănunțite, de aceia voiu men- 
ţiona numai, că atit radiaţiuni de lungimi mici de undă, cit și 
radiaţiuni luminoase, calorice ori chiar herțiene provoacă multipli- 
cări celulare. Ba mai mult încă: un organ străin, în care sint 
celule în activă multiplicare, pot provoca, prin undulaţii pe care 
încă ştiinţa nu le-a putut clasifica, diviziuni celulare (intrun organ 
în care creşterea, deci multiplicarea celulară era mai potolită. Ca să 
fiu mai precis, citez următoarea experiență: la un centimetru de 
virful unei rădăcini s'a aşezat un mormoloc de broască (în care, 
evident, activitatea celulelor e puternică). S'a constatat că în 
partea rădăcinii mai vecină mormolocului celulele erau într'o 
neobişnuită activitate de multiplicare, provocată prin radiaţiunile 
imprăştiate din celulele mormolocului. 

Cu aceste constatări e, credem, îndreptăţit a spune că tu- 
morile canceroase pot fi provocate de orice agent care emite 
radiaţiuni ce activează multiplicarea celulară. Aceşti agenţi pot 
fi externi ori interni: radiaţiuni X ori gama, lumină, gudron, iri- 
tarea spiropterilor, toxina bacilului bacterium tumefaciens, oare- 
care afecțiuni morbide interne, o permeabilitate patologică a 
membranelor celulare care să înlesnească difuziunea unor mate- 
rii chimice mai puternic radioactive (se atribue sărurilor de po- 
tasiu din organism asemenea activitate) etc.. 

Teoria nu poate fi combătută de întrebuinţarea razelor X 
sau gama în distrugerea tumorilor. E doar fapt cunoscut şi do- 
vedit experimental că anumite substanțe sau radiaţiuni, care în 
doze mici activează dezvoltarea ouălor, încolţirea plantelor, creş- 
terea lor, în doze mai mari, opresc aceste fenomene şi provoacă 
moartea. 

O experiență foarte interesantă e aceia făcută cu unde 
herţiene asupra cancerului provocat pe Pelargonie cu bacterium 
tumefaciens. Tumoarea fiind în plină activitate a fost expusă 
citeva ore la unde herţiene de 2 metri lungime. In zilele ce au 
urmat tratamentului tumoarea a prezentat o activitate sporită, 
apoi brusc a început a pieri şi curind sa desfăcut de pe plantă. 
Această acţiune a undelor herţiene e absolut electivă: n'a atins 
țăsuturile normale ci numai celulele canceroase ale plantei. 


Dacă sîntem poate încă departe de desvăluirea acestui mis- 
ter biologic e sigur că, atacat din toate părţile şi prin toate mij- 


PROBLEMA CANCERULUI 351 
MA CANCERULUI 354 


loacele de care dispune azi ştiinţa, o să se ajungă 

miere tumorilor canceroase, cum se combate Red, plini 
i caror agenți patogeni încă nu sint deplin identificaţi. Si- 
linţele ce se pun în aceste direcţii vor avea desigur urmări şi în 
cunoaşterea mai bună a influenţei multiplelor game de vibraţiuni 
ce e, mă pya Sr desigur produc şi fenomenele vieți, 
| erai ireal a spot fenomene și întoarcerea ma- 


T. A. Bădărău 


După : 


Susane Ledebt, Le problème du 
tal, în Science Moderne, No. 6 dia 104. ctg Aare 

ha Bohn, La forme et le mouvement, din 1920. 

pin ig en Le cancer des Plantes, Revue Scien tiique. No. 2 
E 2 e că 

ic şi 10, 1028 Le problème du cancer, Revue Scientifique, No. 
. ] ucă, Starea actuală a problemet i 
Ştiinţifică „V. Adamachi“, Noembre, -aaia Arg” 


Cuvîntul: capitalism 


Claritatea cuvintelor e de obiceiu invers proporţională cu in- 
tensitatea circulaţiei. Vorbele au înțeles precis numai cînd se in- 
trebuințează rar şi oarecum de nevoe: cînd pronunțăm un cuvint 
fiindcă am cugetat prealabil o idee pe care trebue să o expri- 
măm,—atunci cuvintul e limpede şi sigur. In schimb, cînd ne a- 
pucăm să reflectăm pentrucă cineva în apropiere a pronunţat un 
cuvint, şi pentru a-i inventa acestuia din urmă un cuprins logic, 
—atunci respectiva irîntură de sunet care este cuvintul începe 
să se umple de cele mai varii şi bizare înțelesuri, 

E tocmai cazul fantasticului vocabul de „Capitalism. 

De cind ne naştem, îl găsim circulind-gata. Ne silim deci a 
cugeta, a cugeta din greu (înţeleapta asociaţie care se cheamă 
institutul social romin, a cugetat la aceasta un an neintrerupt) 
pentru a descoperi vorbei capitalism o rațiune plauzibilă şi Ono- 
ilune aproximativ corespunzătoare, 

Că, în nu se reuşeşte,—se poate dovedi uşor numai 
compulsind literatura chestiei. lar pentru a reuşi—nu-i decit o 
cale : să uităm cuvintul, pentru a ne uita la fapte. —şi iată anu- 
me la care: 

Există, în societatea contemporană, oameni care se simt o- 
bligaţi a pronunța cuvintul „capitalism. Acesta-i faptul prim, 
singura realitate deocamdată incontestabilă. De ce fac ei a- 
ceasta ? Şi în ce împrejurări o fac? Şi împrejurările acestea 
sint ele identice pentru toţi, sau multiple şi chiar contradictorii ? 
insfirşit această nevoe de a vorbi despre „capitalism* este ea ve- 
che sau recentă? Şi dacă e recentă pentruce, şi cit anume de 
recentă este ? 

In scurt—nu trebue să procedăm atit ca logicieni sau gră- 
mătici, cîi—ierte-ni-se un cuvint impopular-—ca sociologi. O vorbă 
e la urma urmelor o conduită omenească, o purtare colectivă, 


CUVINTUL CAPITALISM 359 


un obiceiu practicat şi respectat de mai mulţi. Pe aceştia din 
urmă să ni-i reprezentăm î 
lege şi a ni-i pee apa e Aer funcției, căutind a- înţe- 


Ei 
+ $ 


Observăm, mai întăiu, că împrejurările în care se declan- 


In al doilea rind, obiceiul e recent. Datează a - 
timele decenii ale veacului trecut. Ceiace însamnă patra 
nul este şi el numai de scurt timp impresionant. Aceasta nu in- 
samnă că începuturile nu-i pot fi foarte vechi. Dar complect In- 
chegat, aşa incit să isbească spiritele—nu-i desigur, decit de re- 
eră capră ron e.. Cäci Aragon colectivă nu percepe bine fe- 

Ă acele care sau it, ş 

cazul an noet nit sim mion oprit, sau care, în tot 

„Sar putea obi la aceasta că şi cuvîntul socialism a de- 
venit impresionant şi frequent practicat, deşi nu oglindește decit 
un fenomen în devenire şi o stare de lucruri doar viitoare ? Dar 
nu-i tocmai exact. Pronunţarea în massă a vorbei socialism nu 
a început decit atunci cînd mai mulţi propagandişti au aruncat 
în public credința că socialismul nu-i decit un alt aspect al ca- 
pitalismului cu care, în esenţă, face una; că cel dintăiu e inscris 
ha gas: d sară n orp m al rmcsa d, că ele sînt apariţii con- 
emporane, c ce- t i ici indiso 
legali unu de hero rep versari, dar inamici lubil 

un prim pas deja făcut: Dacă originele i 

social pe care vorba capitalism doreşte să-l Aaaa eze poi A! in. 
depärtate, „aceste împrejurări se raportează totuşi la un fenomen 
care numai de citeva zeci de ania devenit o realitate detinitivă. 
Cuvîntul nostru reprezintă deci ceva care— deși poate că durează 
de mai multe veacuri —este însă un fenomen în tot cazul modern. 


-+ 


corel = aer inec i ao a. Toate valorile aer a: 
ră mer sanctitate dedit doak pe | cnd două "pini ra per 
derne, au fost iobag de a ao yacare Ko Be ea du în: 


şile, cozii mara e au prezentat această trăsătură în gradul cel 
mai in 

Se răspunde, de obiceiu : banul, moneda, aurul. Dar nu-i 
de ajuns, Căci alături de metale preţioase, şi chiar mai mult decit 
acestea, vedem acumulindu-se hirtii de tot felul: banknote, polițe, 
varanturi, cecuri, asignate, certificate, acțiuni, bonuri, obligaţii, 
etc., etc.. Ce sint acestea toate? Sint—zic unii—şi ele un soiu 
de monedă. Dar pentruce ? Poate fiindcă sînt etalon de măsurare 
a valorilor şi instrument de schimb, sau pentru că-s uşor divi- 
zibile, greu alterabile şi lesne trans ile, etc., etc.? (v. ma- 
nualele şcolare). Nu-i de ajuns, Căci şi alte măriuri pot avea a- 
semenea calităţi sau îndeplini asemenea oficii. Se răspunde atunci 
că moneda, spre deosebire de alte obiecte, realizează mai bine 
aceste misiuni. Dar pentru ce? Care este însuşirea obiectivă, in- 
trinsecă şi bineînţeles comună tuturor soiurilor de monedă, care 
conteră amintitele avantagii ? 


Dacă contemplăm fenomenele fără prejudecăţi şcolare, — 
descoperim lesne că toate obiectele, mai materiale sau mai pu- 
țin materiale, ce slujesc ca monedă sint, în ultimă analiză: iscă- 
lituri, Sint reprezentarea simbolică a unui nume, Primele discuri 
monetare din vechea Grecie, purtau insigna zeităţii care le bä- 
tuse (templele au fost cele dintăiu „institute de emisiune“). Cind 
divinitatea e confiscată de monarh, pe monedă se găseşte sem- 
nătura suveranului. Alfabetul în care se execută iscălitura regală 
se conservă, ce-i drept, pănă astăzi ieroglific; dar tot iscălitură 
este. Pe moneda cea mai curentă din Europa contemporană gă- 
sim autogratul guvernatorului băncii naționale; însfirşit, pe mo- 
nedele cele mai moderne din toate, pe cekuri şi pe cambii, gă- 
sim nume multiple de persoane fizice sau colective, de bănci și 
de simpli cetățeni. lar dacă „valorile de bursă* încep a înde- 
plini uneori funcţia de instrument liberatoriu de creanţe, este că 
şi ele sint, între altele, iscălituri care circulă şi se acumulează. 
Şi nu arareori administratorii delegați sau miniştrii de finanţe 
care au de semnat asemenea monede viitoare cu miile, îşi gra- 
vează iscălitura odată pentru totdeauna, întocmai cum făceau şi 
fac monarhii vechi şi noi, şi, încă mai de mult, sigilatorii prime- 
lor lingoturi de bronz romane. Un fenomen identic prezidă deci 
la geneza tuturor formelor de monede nouă. 

Dar însfirşit : c'o fi vorba de bufnița ateniană sau de pa- 
răla defunctului Bibicescu, c'o fi vorba de efigia Impăratului sau 
de amprenta digitală a analfabetului,—o monedă este întotdeauna 
o iscălitură care umblă, care se poate repeta pe ea însăşi de un 
mare număr de ori. Banul indiferent de materia fizică în care 
se Dea este întotdeauna un nume de persoană care se acu- 
mulează. 


CUVINTUL CAPITALISM 38 
Este mult de reflectat asupra putinței acesteia minunate pe 
care întreaga personalitate o are de a se concentra în citeva 
semne convenţionale, Onoare, situaţie socială, bună reputaţie, 
drepturi, putere, privilegii—tot ce ţine de o individualitate ome- 
nească se oglindeşte total întrun simbol care, odată creat, se de- 
taşază de emitent Dent a trăi autonom şi eficace. Şi fiecare 
operaţie de acest îşi păstrează o valabilitate proprie. O sută 
de iscălituri ale aceleiaşi persoane pot constitui exact de o sută 
de ori atita valoare cît una singură. Ceva mai mult: această a- 
cumulabilitate este, în ce priveşte iscăliturile, mai mare decit a 
oricărei alte mărți. O dovadă, de simț comun: într'o societate 
orez erori o uree pranane ră märfuri, de o anumită va- 
„ Acestei cani corespunde una egală de semne mone- 
tare: aur, argint, bilon, şi, pentru rest, iscălituri mai mult sau 
mai puţin private, Ceiace însamnă că putinţa de acumulabilitate 
reală (tară inflaţie) a monedei unei societăți date este egală cu 
suma acumulabilităţii tuturor mărfurilor celorlalte reunite ! 


Dar dacă este aşa, dacă moneda e, dintre toate bunurile 
economice, acela care, pentru acumulabilitatea sa inegalabilă, 
imn, necesarmente spiritele, —ar urma ca în toate so- 
cietăţile unde s'a cunoscut moneda, să fi existat de asemeni acea 
impresionabilitate în fața virtuţilor ei fără păreche, Totuşi, in ma- 
joritatea statelor pe care ni le descriu Istoria şi Etnografia, con- 


zeşte mai degrabă dispreţ şi dezaprobare. Cu rare exce țiuni (ca 
Helada, Cartagena, o anumită epocă a Romei, la cale al (Ca 


am vorbit in anul trecut) —omenirea a privit cu destul de puti 
simpatie valorile economice în genere. Şi chiar în et eo 


banul și însuşirile sale ca niște calităţi cu totul inferioare si de 
os scac foarte mărginită întru procurarea satistacţiilor. mai 
Nu mai vorbim de toată Istoria europeană a primelor cinci- 
sprezece veacuri creştine, unde puterea de acumulare a mone- 
dei a fost boicotată, împedecată prin legi şi prin moravuri, şi 
unde manifestarea tipică a acumulabilităţii monetare era chiar 
pur şi simplu tă subt motivul că nummus non facit nummos. 
Intr'un cuvint, moneda şi atributele sale naturale nu pot să 
eepe mApabrapas nn gr aaeeea 
nd economiei, revine oarec 
a defini lucrul prin tocmai lucrul de definit... tea 


=: DI VIAŢA | ROMINEASCA 


mine încă un semn de valoare în principial morală. Ori, iscalitura, 


din pricina însuşirilor sale fizice, se preta excepţional de bine la, 


o operaţie pănă atunci aproape necunosculă ei: acumularea. A- 
ceastă posibilitate nouă face progrese. Ajunsă pe planul intäiu al 
simbolurilor de valoare, iscălitura are putinţa acum să funcţio- 
neze în sensul tuturor facultăţilor ei proprii. In ial aceia a 
acumulabilităţii, pănă atunci puţin dezvoltată, evoluează vertigi- 
nos. Pămintul Europei se populează cu milioane de bilete, foto- 
graf simbolice ale personalităţii emitentului. Insfirşit această 

ncţie, treptat-treptat, începe să primeze pe celelalte. Ordinea 
morală veche se clatină ; valorile se invertesc, şi valorile econo- 
mice, pentru prima oară în Istorie, ajung să stăpinească, pe dea- 
supra celorlalte, conştiințele oamenilor. 

Transtertul s'a putut face în chipul cel mai simplu inteligi- 
bi. Dacă iscălitura reuşise să devină simbolul principal de va- 
loare într'o vreme cînd valorile economice erau incă ţinute în 
subordine, —aceasta s'a putut pentrucă nu in toate împrejurările 
o semnătură este acumulabilă, cu alte cuvinte nu totdeauna un 
autograf este şi bun economic. Dar totuși, iscălitura prezintă o 
afinitate excepţională pentru acumulabilitate. Şi a fost de ajuns 
ca iscălitura să treacă în virful scării valorilor pentru ca, prin 
libera sa funcţionare, să tragă centrul de gravitate al conștiințe- 
lor înspre reprezentările pecuniare. Şi cind universala democra- 
tizare a semnăturii personale face ca ea să înceteze de a mai 
fi, ca altădată, un privilegiu al templelor, al monarhului şi al ci- 
torva puţini, —atunci ideia de comerț, odinioară noţiune general 
morală capătă un înţeles în principal bănesc, pe care-l r 
deşte, la rindu-i, peste toate celelalte valori. 

In felul acesta, capitaiismul-— singurul pe care îl putem co- 
rect numi astiei—a luat naştere în Europa vestică a ultimelor 
veacuri. 

Acest proces a fost destul de lent. Incă pe vremea revo- 
luţiei franceze regimul cel nou era numai în preparaţie, şi valo- 
rile economice nu reușiseră a le încăleca într'adevăr pe celelalte. 
Abia în cursul veacului al XIX-lea valorile se răstoama real- 
mente; şi numai în a doua jumătate a secolului procesul, dura- 
bil consolidat, începe a-şi încetini vitesa de evoluţie devenind 
impresionant de vizibil privirii cetăţenilor. lată de ce atunci, şi 
doar atunci, oamenii constată că democratismul revoluţiei fran- 
ceze nu traduce exact schimbarea nouă care se operase în so- 
cietate. Constatare justificată, căci la 1789 capitalismul se pregă- 
tea să triumfe, dar nu triumiase încă. Primatul valorilor econo- 
mice avea pe atunci şanse de reuşită. Dar reuşita propriu zisă 
urma să vină după, 

Şi astfel, vorba capitalism a putut fi pronunţată aşa tirziu. 
adică tocmai atunci cînd realitatea pe care cuvintul trebuia să o 
numească, căpătase şi ea existenţă, devenind, din simple posibi- 
lităţi reformatoare, un nou regim clădit pe alte baze. 


aj PY 
acc Pi 
G ii 


N, di e a Me d aa e a 
. A £ 


o CUVINTUL CAPITALISM l 350 


Vedem, de aici cum capitalismul a a) i ia Sea i 
bia acum în urmă, Pina dincolo, de fonda boani TON S 


“ functionau 
joritară din ţările chiar cele mai inaintate erg pon aco 
rii acelui primat ere rzargi economice. condiție. catia au- 


cat intempestiv Istora altui popor, toate fi enele capitalist 
observate rămin simple posibilităţi perdute, şi deci SaN uh po 
gim aea în vechea Eladă nu se poate corect vorbi, 
inielecuiali Dina ee, br Chestie —temă de discordie între 
privi cuvintul E pâna jurul aceluiaşi vocabul-revolver care 
n țara romînească.—există şi a existat capitali 
mio un N ami propriu zis, sau numai te pompa 
Pet care sint cele două condiţii ale unui regim ca- 
aie i. valorilor economice peste celelalte categorii de 
2. Moneda societăţii în chestie să constea dintr'a i 
a dintr 
ae poe emana nu numai dela citeva personalități (individua 
aie ve) privilegiate, ci dela oricare cetățean. 
priveşte cea de a doua condiție—democralizarea iscăli- 


chile ţări romimeşti, dacă n'ar fi decit 
A À pentrucă ştiinţa de cart 
m bai printre lucrurile cele mai răspindite la noi în acele te: 
In schimb, găsim în trecutul principatelor ceva care satis- 


face destul i i i 
eri: An prima condiţie a capitalismului, adică : primatul eco- 


cale. E drept, valorile fiscale nu-s încă 
AIR. E. drep j a pur-economice ; în ele e- 
a politic şi juridic ţine un loc însemnat. Totuși, faptul me- 


Din pricina încercuirii de cătră T: 

; urci, din 

piteende cuăne și iara “exempla n Eiropa acsi 
u sau vasale ritual 

dalităţii, sau încorporate pur şi simplu aitei Pir me 


4 


380 _ VIAŢA ROMINEASCA 


dependente şi chiar suverane feodale peste alţii —principatele 
noastre au cunoscut o viață socială foarte deosebită. Păstrarea 
acelui minimum de neatirnare consimţit—Dumnezeu ştie de ce— 
de cătră Turci, dar cu preţul unor tributuri crescinde şi în cu- 
rînd exorbitante,- -ţinea toate forțele determinante ale societăţii 
aţintite asupra unui scop unic: stringerea banilor ce trebuiau să 
fie numărați Porții. Pentru reforme interne nu mai răminea a- 
tenţie disponibila. 

Aceasta dă vieţii noastre morale de altădată o coloratură 
proprie. Relaţiile de ordin moral dintre oameni tind să se pe- 
cuniarizeze. Crimele—cel mai grav dintre faptele morale dintr'o 
sociețate —nui erau pedepsite cu moartea decit în cazul cînd så- 
virşitorul, sau rudele, sau prietinii lui nu puteau plăti, nu numai 
victimei, ci judecătorului, şi mai ales lui. Şi aceasta nu era mită, 
ci un procedeu perfect public şi legal. Ideja de Dreptate ce- 
dează pasul ideii de Fiscalitate. Se poate vorbi deci cu destulă 
certitudine de un oarecare primat al valorilor de avuţie subt 
forma valorilor fiscale, 

“Această stare de lucruri a influențat durabil evoluţia de 
mai tirziu. Se poate chiar spune că ea sa menţinut—bineinţeles 
subt forme înnoite—cu o rară constanță, până în zilele noastre. 
Dacă moravurile capitalismului apusan, care în regimul de eco- 
nomie mondială de astăzi nu poate să nu pătrundă şi la noi, în- 
timpină totuşi dificultăți poate mai mari aiurea, —aceasta 
se datoreşte persistenţei uimitoare a celor două trăsături arhaice 
de care vorbeam. 

In primul rind, primatul fiscalității asupra tuturor celorlalte 
valori. 

Bineinţeles, nu mă gindesc de loc la vre-un exces de im- 
pozite. Fiscalitatea a lucrat şi lucrează in Rominia subt forma 
mai cu samă a unei hipertrolii a funcţionarismului, şi, incă şi 
mai general, a finanţării direct din buget a întregei producții na- 
tionale (cu singura excepție a micilor şi mijlociilor agricultori). In- 
dustria romineasca—prin definiţie deficitară din pricina handica- 
pului incurabil al industriilor apusene—este o roblemă emina- 
mente fiscală. Nu trebue să spunem că fiind deficitară econo- 
miceşte, trebue suprimată. E posibil şi chiar probabil că ea co- 
respunde altor nevoi, unanim resimţite de public, şi de o natură 
poate mai înaltă decit aceia a valorilor de cîştig. Oricum ar fi 
însă, aproape totalitatea populaţiei noastre Sam Pb producă- 
tori, centi funcționari, intelectuali, artişti, işi trag existenţa 
dela lisc. 

Celălalt obstacol adus triumfului capitalismului în Rominia 
ține de dihcila acumulabilitate de iscălituri. 

Se designează subt numele de „criză de numerar” o situa- 
ţie ciudată, potrivit căreia un om nu te, deşi oferă iscălitura 
sa, onoarea sa şi toate garanţiile juridice dezirabile, să obțină 
bani cu împrumut dacă nu este special cunoscut în restrinsele 


c CUVÎNTUL CAPITALISM č č č ž Æl 


noastre cercuri bancare. De ce? Se pot da multe răspuns i 
oi rare indiferent de explicaţia lui, este, Cu alte Cuvate 
e enomen al universalizării iscăliturii acumulabile, negociabile 
Ei ce me economiceşte—care am văzut că alcătueşte una din 
cele două condiţii esenţiale ale capitalismului—nu este, la noi 
hear rr complect ca aiurea. i 
es, acest obstacol auticapitalist nu t 
arms In schimb, cealaltă trăsătură, vreau să porc e cubi 
peages ţii în viața noastră socială este un fenomen prea adinc 
e i 2 pebadnnia prea mare pentru a-l putea numi cusur, Este 
pe-a structura specifică a ţării noastre e aşa şi nu altfel 
3i A degeaă trăsătură este menită nu să se corecteze ca un 
prez Ata e dea normalizeze ca o situaţie specifică şi în principiu 


D. R Suchianu 


Atmosfera istorică 


Henri de Regnier și Francis Jammes 


Wilde spune că naturaleța e şi ca o poza şi cea mai nesu- 
ferita din toate. Această poză o reprezintă Francis Jammes în lite- 
ratură, dar, la el cel puțin, ea nu e de loc nesuferita ci dimpotriva, 
e fermecătoare, 

Cetind poeziile lui aflăm continuu, sau ni se pare că aflăm, 
tot ce-i trece întimplator autorului prin minte ; „Je parle de Dieu- 
mais pourtant est-ce que j'y crois 2...“ sau: „Ces vers que je fais 
m'embâtent aussi-et mon chien se met à loucher, assis—en tcou- 
tant la pendule—qui Vembâtent comme je m'embâte“ sau : „Je 
fais ce qui me fait plaisir et ça m'ennuie—de penser pourquoi...” 

De asemenea ne comunică, cu candoare, micile întimplari de 
toate zilele, din viața lui: „Cette personne a dit des mechancetes 
—alors j'ai été révolté..." dir 

In felul acesta Jammesș creiază poezia cea mai intimă cu pu- 
tințä. 

i Dar nici nu ştiu dacă i se potriveşte lui cuvîntul „poză“. 
Cind „pozezi“ cu adevărat, se presupune că vrei ca ceilalţi sa 
creada că nu pozezi. De aceia poza apare ca ceva nereușit, caci 
prin faptul chiar că o observi, ai zădărnicit intenţia respectivă. Dim- 
potrivă, Jammes vrea să se simtă că se afectează şi-şi face sim- 
{itä intenția cu un minunat tact literar: în chip evident clar 
un indiscret. MIR? À 

E interesant sä compari naturaleța şi naivitatea pe. faţă voite 
ale lui Jammes cu simplicitatea lui Tolstoi. Cind Tolstoi spune în 
„Stăpin şi Slugă“ că vremea era foarte friguroasă, şi adaogă în 
paranteză „(10 grade)“ ai impresia că autorul vrea să spună cum 
era, să ne comunice faptul, şi că nu-l interesează dacă forma subt 
care o face e neobişnuit de familiară. Și esindiferent dacă în rea- 
litate naturaleța lui e adevărată sau voită ; principalul e ca inten- 


————— ATMOSEERA ISTORICĂ 353 


- — -——— m 


ţia autorului să se realizeze pentru cetitor. Jar aici intenţia ar fi 
sa dea impresia lipsei oricărei intenţii. i 

Pentru a a o poezie aşa de naivă şi de familiară, tre- 
buia însă învinsă o dificultate, În general genul liric are ceva ri- 
dicol ; e niţel comic să-ţi dai la iveală sentimentele și preocupările 
personale, cu convingerea inevitabil evidentă că lucrul e interesant 
pentru toată lumea. Literatura subiectivă în gradul poeziei lui Jam- 
mes ar risca deci să fie neînchipuit de ridicolă, Ca sa evite peri- 
colul, Jammes îi ia oarecum înainte, și introduce în complexa lui 
artă literară nota auto-ironică ; astfel, ca să nu fie ridicol fără voe, 
a trebuit să ajungă dinadins comic. De oarece are să mai fie vorba 
de ele aici, ne vom opri mai mult asupra intenţiilor literare, pen- 
tru a le lămuri sensul şi valoarea. 

Nu rare ori auzi sau ceteşti fraze ca aceasta: „Mi-e indife- 
rent ce a vrut autorul, singurul lucru porto e dacă a reuşit sau 
nu Să creeze ceva frumos“; şi din frazele de acest fel rezultă că, 
după parerea multora, intenţia autorului nu e în legătură cu fru- 
musețea operei lui. Totuși această legătură există şi e chiar foarte 
strînsa, 

Intr'o comedie franțuzeasca un editor laudă poeziile poetului 
cu care stă de vorbă, dar îi atrage atenţia asupra unor greşeli de 
limba, „Je les ai faites expres !* exclama poetul. „Alors tout est 
pour le mieux“ răspunde ironic autorul piesei prin gura editorului. 
ironia è cu totul deplasată ; dacă „greşelile“ sînt făcute dinadins, 
şi daca autorul a ştiut să dea clar a înțelege aceasta intenţie, gre- 
orei nu mai sint greşeli și trebuesc judecate din alt punct de 
vedere. 

Un argument în favoarea tezei noastre, şi care numai la pri- 
ma vedere pare simplist, e următorul : O dare de samă ridicolă a 
unui bal de provincie e o prostie a unui reporter dacă o ceteşti 
în gazetă şi poate fi o capodoperă dacă se găseşte în Caragiale ; 
explicaţia e cà, în cazul din urmă se adaogă intenţia de a scrie 
ceva ridicol şi caracteristic pentru dările de samă de acest fel. 

Ce-i dreptul s'ar putea obiecta că dacă am fi cetit darea de 
sama din „High-life“ într'o gazetă, ne-am fi amuzat tot atit de 
mult, şi că singurul lucru pe care îl adaugă cunoaşterea faptului 
că e scrisa „dinadins“ de Caragiale, e admirația pentru autor. Dar 
nu e deloc adevărat ca cunoaşterea intenţiei adaugă numai admi- 
rație pentru autor ; şi sînt sigur că introspecţia va confirma oricui 
aceasta. 

Cind privim cum lucrează iute şi sigur un meșteşugar înde- 
mănatec, mişcările lui ne dau o satisfacţie estetică, toate 
aceste mişcări sînt armonice, sint unitare oarecum, perfect a- 
decvate unei intenţii unice. Chiar cînd avem a face cu un singur 
fel de mişcare foarte simplă, chiar atunci putem admira desăvirşita 
adaptare a mişcării cu scopul urmărit. Scopul în sine e indiferent ; 
trebue însă numai decît să-ţi” fie cunoscut, altfel nu poţi aprecia 
unitatea şi armonia de care vorbeam. Cu atit mai mult ar dispare 


=. = VIAȚA ROMINEASCA 


satisfacția estetica dacă mișcarea şi mişcările n'ar avea scop de loc. 
Tot aşa în arta literară, intenţia autorului dä unitate și sens expre- 
sii. Cunoașterea ei e absolut necesară deşi, în sine, ea poate sa 
nu aibă nimic estetic, să fie cît vreți de „oarecare“: simplicitate și 
naturaleţă la Jammes, impresia trecutului depărtat la Régnier sau 
caracterizarea ridicolelor clasei mici burgheze romineşti la Caragiale. 

Ba ceva mai mult: intenţia poate fi chiar, până la un punct, 
în opoziție cu frumosul: Baudelaire sau Huysmans descriu în chip 
estetic lucruri desgustatoare pentrucă mijloacele lor de expresie sînt 
armonios adaptate acestei intenţii. Dimpotrivă, afirmația unei scrii- 
toare romince despre una din eroinile sale, că „sorbea bulionul asa, 
din picioare“ * poate fi amuzantă, dar nu poate avea în nici un 
caz efect estetic pentrucă autoarea ma spus cu dinadinsul ceva 
desgustător, 

Li se întîmplă celor care au cetit multă literatură să guste In 
chip specific literar o întimplare din realitate, să se bucure spre e- 
xemplu de o scenă de mahala caşi cum ar ceti-o în Caragiale. 
Cred că în toate aceste cazuri, auto-analiza ar putea surprinde pos- 
tularea semiconştientă şi factice a unei intenții literare, intenţia de 
a fi comic și de a satiriza în exemplul nostru. 

Bine înţeles, acestea nu înseamnă că ar fi de ajuns să ada- 
ogi intenţie satirică oricărei scene mitocăneşti amuzante, pentru ca 
ea să ajungă de valoarea „Nopţii furtunoase“. Rar numai, şi pen- 
tru scurtă vreme, viața reală de mahala se înalță calitativ la nive- 
lul lui Caragiale. Circulă mult acum opinia că acesta n'ar fi avut 
decit spirit de observaţie. Ajunge să-l compari cu imitatorii lui care 
lucrează „după natură“ ca să înţelegi cîte multe altele avea Ca- 
ragiale pe lingă „spiritul de observaţie“. 

E de asemenea evident că nu toate „intenţiile” literare (în 
sensul nostru) sint atit de uşor de definit şi de explicat ca cele de 
care a fost vorba. Cetind pe marii artişti literari contemporani ţi 
se întimplă şi ai impresia precisă a „dinadinsului* fără să poţi to- 
tuşi explica de ce scope vorba: Intenţia e prea subtilă pentru # 
putea fi exprimată în limbajul botocănos de toate zilele. 


+ 


Metoda care ar părea cea mai simplă la prima vedere pentru 
obținerea atmosferei istorice ar fi să scrii pe cit se poate în limba 
i maniera timpului de care e vorba; aşa a procedat spre pilda 
izac în „Les contes drolatiques“. Totuşi impresia intuitivă a e- 
pocei trecute nu poate fi comparată, în acest caz, cu cea pe care 
a obțin scriitori ca Régnier sau Jammes care, prin limba şi meto- 
pis literare, sînt în același timp și scriitori caracteristic mo- 
mi. 
Cum se explică lucrul? „Les contes drolatiques” sînt exact 


* Sublinierea e a noastră. 


„o pe 


_ ATMOSFERA ISTORICA l m5 


la fel cu povestirile din secolul al XVI-lea ; dar prin faptul că Bal- 
zac nu adaogă nimic de la el, nuvelele lui au ceva inutil. Tot tim- 
pul ideia subconştientă dar activă că autorul nu urmăreşte decit o 
imitație, dă operei o nuanţă de mediocritate sui generis; ne dâm 
sama, mai mult sau mai puţin vag, că copia e inutilă, că mai po- 
trivit evocator ar fi fost originalul, „Les cent nouvelles nouvelles“ 
sau Rabelais, şi aceasta, dacă nu din altă cauză, tocmai pentrucă 
am şti că avem aface cu originalul. La artiştii contemporani de care 
ne ocupăm lipsesc aceste judecăţi subconştiente depreciative şi, 
dimpotrivă, contrastul dintre mijloacele literare moderne şi elemen- 
tele arhaice le scot şi mai în relief pe cele din urmă. 

Şi totuşi Jammes poate, ca şi Régnier de altfel, să facă pe 
eroii lui să Scrie sau să vorbească tocmai cum se scria şi se vor- 
bea pe vremea cînd a trăit. Dovadă poezia romantică din Clara 
d'Ellébeuse : 


Au moment que tu vas, sur une voile errante 
Tranchant le ticde azur d'une mer transparente, 
Porter ton bel amour aux pieds des orangers, 
Laissè un moment souffier aux cordes de ma lyre.. 


şi aşa mai departe. 

Şi pentruca l-am mai comparat pe Jammes. cu: Tolstoi, rea- 
pre admirabil reuşita strofa în maniera timpului, din „Războiu 
ŞI Pace” : 


Et mêle une eur 
A ces pleurs que je sens couler. 


* 
+ + 


Inainte, oarecum, de a evoca o anumită epocă istorică, Rég- 
nier ştie să ne cufunde ca nimeni altul în atmosfera lucrului în 
general trecut, învechit, arhaic. Vorbă lungă cum e, are o nuanţă 
amuzantă de senilitate voită, subliniată încă prin gravitatea lui 
demnă. Ca bătrîni ramoliţi pare uneori că nu se poate opri de a 
repeta același lucru cu alte cuvinte şi cu o inutilitate evidentă: „A 
les voir peu (les voisines) on prêtait moins à leur bavardage: Les 
pretextes manquaient ainsi å leurs caquets* sau „...la seule chose 

i nous p eh puisqu'elle vous concerne“ (La double maîtresse). 
Ritmul far, Înaintarea înceată şi greoae a povestirilor lui, te duce 
cu încetul în vremurile cînd lumea avea timp de pierdut pe 'nde- 
lete ; şi trecutul omenirii e așa. Epoca noastră e prin ex- 
celență a | 

Apoi mai e foarte adesea în Régnier o atmosferă poetic ro- 


300 VIATA ROMINEASCA____ 


manescă demodata, fără să fie propriu zis sentimentală. Vreau să 
zic, cam în felul acesta: „Elle aimait les musiques invisibles, l'ombre 
de Vamour et le murmure des eaux“ sau „elle me tendit les trois 
roses, qu'elle portait selon sa coutume. Je les pris, et, l'ayant sa- 
luée je m'eloignai d'elle et de la maison magnifique. Trois fois je 
me retournai en baisant chacune des trois fleurs et, à chaque fois, 
je la vis qui me regardait". 

Dar ceiace mai ales constitue în Régnier impresia arhaică e 
vragostea nemăsurată şi naivă pentru simetria subt toate formele : 
„Son vaisseau laissait à sa suite une odeur de poudre et de cui- 
sine, Le gabier et le marmiton s'y coudoyaient. La succulence 
des repas y valait la furie des reia Ai Les trident de Neptune 
s'y mêlait en trophée ă la fourchette de Comus“. Alt pasagiu tot 
din „La canne de jaspe“: „Le pas vif des moutons pietinait sur 
le pavage où retentissait la sandale des moines. Pasteurs et ouail- 
les se croisaient. Le relent des toisons se confondait avec l'odeur 
des bures. Le vent sentait l'encens et le suint. Tontes et tonsures, 
pătres et prêtres“, Simetria simplă exprimată printr'o singură pro- 
poziţie e de asemenea frecventă. Spre exemplu : „Il entendait bien 
ne débuter qu'avec un éclat que Mme de Gurcy n'était pas plus 
en état de lui offrir que Mme de Meilhenc ne se trouvait en me- 
sure de lui donner. (La double maitresse). Astfel se înşiră frazele 
lui proporţionate şi corecte, țapene şi afectate, cu o pretenție din- 
adins naivă de eleganţă învechită. 

Dese ori descrierea oamenilor şi a lucrurilor e după acelaşi 
tipic, lată un exemplu: în „Le bon plaisir“ ne sint prezentaţi fra- 
tii gemeni Justin și Jerome de Pocancy. Primul e pasionat de pes- 
cuit, al doilea de vinătoare. De cîte ori e vorba de ei autorul su- 
bliniază iarăşi mania fiecăruia dintr'inşii. Cei doi fraţi ajung să nu 
mai fie decit două obsesii, şi iată cum sint și descrişi : „A se 
pencher sur l'eau pour en sonder la transparence, ses yeux (ai lui 
Justin) avaient pris une couleur glauque et incertaine. |! relevait 
souvent une mèche limoneuse qui lui tombait sur le front, et il la 
repoussait d'une main ou l'ongle påle semblait une écaille de pois- 
son durcie. Son frère, par contre avait, dans la rousseur de son 
visage, l'oeil vif et petit comme celui d'un oiseau, et en toute sa 
personne je ne sais quoi d'inquiet et de topi, avec un nez à Vaftut“. 

Tot timpul Justin nu se arată fără vre-o plasă în mină iar 
Jerâme fără Şi-a pupi Şi felul acesta de a înfățișa personagiile 
evocă atributele zeilor din mitologie, simbolica creştină ca şi pe 
cea galantă sau morală din literatura evului mediu ; tot lucruri de 
mult învechite. 

La fel procedează Sepia cu sufletele eroilor săi. Dăm iaraşi 
un singur exemplu : Julie de Mausseuil din „La double mattresse“ 

trece ca copil o parte din an la severa ei mătușă din Pont-aux- 
lles iar restul timpului la familia du Fresnay care o răsfaţă. De 
sigur, educaţia hotărăşte în parte caracterul de mai tirziu al omu- 
lui ; dar Régnier îşi închipue influența educaţiei în mod uimitor de 


ATMOSFERA ISTORICA 357 


simplist şi de geometric: „Ce changement crea en Julie un être 
double par suite de son double séjour au Fresnay et à Pont-au- 
Belles. Elle acquit deux habitudes différentes qui predomintrent en 
elle chacune à son tour et firent d'elle, plus tard, la 
et facile Julie des soupers du maréchal Bonfort et ia solitaire 
et sage Mme de Portebize en train de finer sa vie au rustique ma- 
noir de Bas-le Pré“. Astfel, subt autorului, sufletele devin 
asemenea grădinilor cuminţi și rigide ale lui Le Notre. Şi aşa şi 
trebuia ; căci, de cînd se ştie și până nu demult, așa descriau 
oamenii sufletul lor, iar Régnier se preface a fi unul din aceștia. 
Intilnim rar în romanele lui observaţii psihologice pătrunzătoare şi 
juste dar ele sună falş prin chiar exactitatea lor, par ridicol ana- 
cromice, căci strică ruginita armonie geometrică ce le încadrează. 
Din cauza acestui sistem de procedee Régnier reuşeşte mai 
ales ca poet şi în romanele istorice ; în romanele cu subiect mo- 
dern întreaga lui manieră e ca depeizată. 


+ 
- $ 


De sigur, metoda geometric simetrică suggerează impresia de 
trecut în genere ; dar e un timp care a avut cu deosebire predi- 
lecţia pentru simetrie subt toate formele, aproape cit şi Regnier : 
e secolul al XVil-lea. Intradevăr sînt puţini între literaţii contem- 
porani care să evoce cu egala putere orice epoca istorică, cum e 
Anatole France spre pildă. Nevoia de specializare s'a întins şi asu- 
pra literaturii. Régnier şi Jammes reuşesc cu deosebire şi se ocupă 
mai ales, primul cu secolul al XVil-lea, al doilea cu epoca infilo- 
ririi romantismului adică timpul cuprins între anii 1820—1840. 

Sa considerăm din acest punct de vedere romanul lui Rég- 
nier „La double maitresse“. Acțiunea lui se petrece în secolul al 
XVIII şi merge pănă aproape de începutul revoluției. In „Les Ren- 
contres de M. de Bréot* în „La pécheresse“, Régnier prezintă a- 
desea necredincioşi şi se arată foarte preocupat de această notă 
caracteristică secolului al XVII-lea : „les libertins“. In „La double 
maltresse“ nu se găseşte nici unul cu toate că faptele povestite se 
intimplă în epoca necredinţii prin excelență. Şi doar nu ocazia i-a 
lipsit autorului : e descris în acest roman supeul la M-lle Damber- 
ville unde iau parte scriitori şi oameni de ştiinţă, şi conversațiile 
între ei sînt povestite foarte pe larg. Iși poate oricine închipui ce 
prilej de tirade volteriene subtile ar fi fost pentru France. Cum se 
explică oare că Régnier rupe tocmai aici cu obiceiul lui din cele- 
lalte romane? Ideologia anti-religioasă şi întreaga filozofie a se- 
colului al XVIII-lea e tocmai ceiace determină mai bine fizionomia 
acestui veac, şi autorul şi-a dat seama, poate instinctiv, că acesta 
nu intră în specialitatea lui literară. Astfel conversațiile dela M-lle 
Damberville nu cuprind decit eleganțe arhaice şi banale, despre 
amor în special, și nimic din ideologia secolului al XVIII-lea. Şi 


368 VIAȚA ROMINEASCA 


„La double maîtresse” în întregime e pătrunsă de atmosfera secó- 
lului ce precede acțiunea romanului. Trecînd dela celelalte romane 
istorice ale lui Régnier la cel de care e vorba ai crede că singura 
deosebire între secolul al XVil-lea şi al XViil-lea e o relativă în- 
dulcire a moravurilor. 

Trebue spus de asemenea că materialul mitologic de care se 
servește Régnier atît de mult, mai ales în poezii, nare nimic antic. 
E mitologia clasicismului francez, sau cel mult cea a lui Ronsard. 


» 
ka * 


„Théoriquement on sait que la terre tourne, mais en fait on 
ne s'en aperçoit pas, le sol sur lequel on marchè semble ne pas 
bouger et on vit tranquille. Il en est ainsi du temps dans la vie. 
Et pour rendre sa fuite sensible, les romanciers sont obligés, en 
accélérant follement les battements de l'aiguille, de faire franchir 
au lecteur dix, vingt, trente-ans, en deux minutes. En disant de 
moi: „Ce n'est plus un enfant, ses goûts ne changeront plus, etc.“ 
mon père venait tout d'un coup de me faire apparaître à moi- 
même dans le Temps et me causait le même genre de tristesse 
que si j'avais été cès héros dont l'auteur, sur un ton indifférent 
qui est particulièrement cruel, nous dit à la fin d'un livre: „i 
quitte de moins en moins la campagne. Ila fini par s'y fixer dé- 
finitivement etc.“ (Proust, A Ombre des jeunes filles en fleur}. 

Acest gen de tristețe, amărăciunea vremii care trece, e o spe- 
cialitate a lui Jammes, ca şi farmecul melancolic şi subtil al me- 
diocrității de care se arată într'una preocupat. lată, în cîteva ver- 
suri, cum procedează : 


I s'occupe des travaux de li terre et taille 
les haies, ramasse le blé ei les figues qui bâillont.. 
li nettoie son fusil et couche avec sa bome. 
L'existence lui est douce, calme et bonne 
ll fit son droit a piip 
me a 
nous le montre triste, pommade et jauni 
à l'époque de son duel pour une femme. 


Que c'est triste, que c'est triste 

je trouve, ce temps où on se nommait Evariste. 
e vieux père et ia mère étaient au désespoir 
On avait surpris une lettre de femme, un soir.. 


On a enterre les vieux parents qu'il aimait 
et dont il parle avec un touchant respect... 


|! vit ainsi auprès des chênes et c'est 


triste auquel est habitué sa bonnè, 
ll vit ainsi doucement sans savoir pourquoi, 
N est né un four. Un autre Jour îl mourra, 


ATMOSFERA ISTORICĂ 369 


Impresia greoae de timp pierdut, de viaţă inutilă, obţinută 
prin acumularea detaliilor mediocre care cuprind şi schiţează o 
viață întreagă. Şi e interesant de observat că multe din detalii 
sint de o banalitate specific literară. Părinţii desperaţi pentrucă au 
surprins scrisoarea unei femei cătră fiul lor, părinții de care vor- 
beşte „cu un respect mişcător“,—astea sună a roman demodat. lar 
în această atmosferă posomorită pentru că ne face sà simţim ca 
trece vremea, Jammes introduce alte detalii care exacerbează amă- 
răciunea : fotografia eroului îngălbenită de vreme şi exclamaţia : 
„Que c'est triste... ce temps où on se nommait Evariste !* trans- 
pun în trecut scurta scenă a unei vieţi întregi, cam pe la 1840 
mi se pare, şi astfel scurgerea timpului devine mai evidentă, mai 
melancolică. 

Fiind cef mai liric dintre poeţi, felu! lui Jammes de a crea 
atmosferă istorică e subiectiv şi iată cum: Oricine cunoaşte acele 
visări exaltate ale fantaziei în care te vezi mare bogătaş, mare om 
de stat etc.. In copilărie aceste castele în Spania sînt una din o- 
cupaţiile principale și în strinsa legătură cu jocurile. O mulţime de 
detalii însuflețesc scenele ce le imaginezi și aceste detalii sînt cu 
deosebire plăcute, poate pentrucă apropie utopia de realitate. E de 
remarcat că în aceste divagări himerice nu e totdeauna necesar 
să joci însuţi un rol măgulitor ; lucrul se poate constata și în jo- 
curile copiilor : e poate măgulitor pentru copil să facă pe călăre- 
ful, dar ce satisfacţie de vanitate poate să aibă reprezentind un 
cal sau o căruță ? Nu în vanitate pare a consta principala multu- 
mire ci în a fi altceva, şi cît se poate mai alt ceva decit eşti în 
realitate, 

Omul matur imaginează uneori scene detaliate în care însa 
persoana lui proprie nu mai intervine activ. După cum vedem ne-am 
apropiat mult de plăcerea pe care trebue să o simtă artistul literat. 

Pe astfel de vagabondări ale fantaziei singuratice se înteme- 
iază atmosfera istorică a lui Jammes. Uneori se închipue pe sine 
ca pe un om din trecut. Astfel în poezia „Amsterdam“, după ce 
descrie orașul, spune cit ar fi dorit să fie aici negustor pe vremuri 
şi se complace în detalii delicios de naive : „Alors ma probité au- 
rait fait ma fortune... J'aurais reçu chez moi les urs de Bom- 
bay—qu'ĉut tentés mon épouse ă la belle santé... j'aurais fait 
faire les portraits de ma famille—par quelque habile peintre au sort 
infortuné etc“. Şi sfirşeşte astfel: „Cest ainsi qu'aujourd'hui, au 
lieu d'être moi-même, —j'aurais été un autre, et jaurais visité— 
limposante maison de ces siècles passés, —et que, rêveur j'eusse 
laissé flotter mon åme—devant ces simples mots : lå vâcut Fran- 
cis Jammes. 

De cele mai multe ori însă visează scene şi situații din tre- 
c mai pes = jurul anului goe p paie el însuşi nu are rol. 
„Le vieux «“ ¢ 0 poezie ti această privinţă : Jammes 
se plimbă de-a-lungul zidului unui parc părăsit... „et je sentis une 
odeur du passe-—dans les grands arbres et dans les roses blan- 
ches“, Şi îndată detaliile se îmbulzesc : 


È 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


Ah?! des enfants des autrefois, sans doute, 
s'amustrent dans ce parc si ombrenx.. 

On avait fait venir des plantes rouges 

des pays loin, aux fruits très dangereux. 


Et les parents, en leur montrant les plantes, 
leur expliquaient ; celle-ci m'est pas bonne... 
C'est du poison.. elle arrive de l'inde... 


lis disaient encore : nous nous souvenons 

du jour oi l'oncle revint d'un voyage aux indes, 
il arriva ă cheval par le fond 

du village avec un manteau ct des armes-. 


C'etait un soir d'été, Des jeunes filles 
couraient au parc ou ctaient de grands arbres, 
des noyers noirs avec des roses blanches 

et des rires sous les noires charmilles. 


Mais ă présent ou est cette famille ? 
A-t-elle existé? A-t-elle există ? 


Astfel la Jammes atmosfera istorică e aproape într'una sen- 
timent şi nimic altceva; și aproape intruna de asemenea impresia 
timpului care trece face să se audă nota ei ușor desnădăjduită şi 
amarue. 

Simpatia ironică a lui Jammes pentru mijloacele literare ba- 
nalizate contribue şi ea la atmosfera istorică („Seule viens l'en- 
chanter, O triste tourterelle—amante des ifs noirs de la terre Eter- 
nelle“, spre pildă). Şi e evident că autorul utilizează aceste bana- 
litaţi în plină cunoștință de cauză. Intr'una din elegii o dă clar a 
înțelege ; „Oh! viens... comme disaient les anciens poctes“. De a- 
ceia € şi atit de preocupat Jammes de Faul et Virginie („mon 
livre bien aimé, le Paul et Virginie), de Rousseau, de M-me Des- 
bordes-Valmore (Vezi între altele elegia XV din „Le deuil des 
primeveres“) în scurt de acel romantism sentimental! şi romanesc 
pe care îl pastişează atit de des. i 

Deși Henri Bataille nu foloseşte cu dinadinsul banalităţile, 
poate totuși fi socotit ca singurul rival serios al lui Jammes în dra- 
gostea de tristul farmec literar al cotidianului şi a simplicității : 
„Voici le feu, la nappe, et les enfants. sont sages—Une histoire, 
„une histoire, tout finit en histoire.—Ainsi, bientôt je ne serai dans 
la are fir dle a ou le cousin qui a eu des malheurs—et dont 
on parle à | fade de la camomille“, 


+ 
. + 


Dar Jammes nu pastişează numai banalitățile gen 1830 ; cite 
odată, subt aparenţa ei dulceagă obişnuită, ironia lui se potriveşte 
grozav unor contemporani. Poezia Re Dome ar semăna 
perfect cu o persiflare a subiectelor lui Bordeaux. Cităm aici 
părțile care ne interesează din acest punct de vedere, omiţind ci- 


ATMOSFERA ISTORICĂ — M 


teva descrieri foarte frumoase care nu-l privesc de loc pe Bor- 
deaux : 


Un jeune homme qui a beaucoup sonitert 
traverse la place hameau vert 


ll entre doucement, sans être aperçu, 
dans l'église pauvre où les voix aigues 
dés Filles de Marie font un chant frais. 


Une jeune fille qui est très belle, 
sows le jour d'un vitrail est violette. 


Ce jeune homme sort des vêpres ému 
par bn pitte de la jeune fille, 

C'est une jeune fille de bonne famille 

qui habite une vieille maison perdue 

sous des arbres, avec son père el sa mière, 


Le jeune homme- dont ia vie a ct amère 
revient plusicurs fois à ces, mêmes vêpres. 
ll devient pieux, Il est 

aux parents de la jolie jeune fille. 

par le vénérable et bon curé, 


Bientăt les deuz jeunes gens sont fiancés 

et, le soir, quand le jeune home y a diné, 
ils vont tous les deux se promener 

le long des fleurs en nuit dans les allées. 


ll du: je vous aime. Alors elle est heureuse. 


Ainsi va la vie. lls furent marita 
par le bon cure guelques jours après. 


Et le jeune homme au coeur malheureux 
ut guéri pour toujours, et pieux. 


E uşor de înţeles de ce tocmai prima jumätate a secolului al 
XIX-lea trebuia să ajungă specialitatea lui Jammes, şi nu o altă 
epocă istorică : obiceiurile și întreaga atmosferă a timpurilor prea 
vechi ne sînt cu totul străine, şi impresia care ne-o fac e aceia a 
straniului. Ca să obţină efectele melancolice de „demodat“, Jam- 
mes a trebuit să-și aleaga materialul istoric dintr'o epocă relativ a- 
propiată, aşa încît să mai simţim şi noi ceva comun cu ea şi to- 
tuși să ne apară ca ceva definitiv sfirşit. Nici un timp nu impii- 
nea însă mai bine condiţia ca epoca romantică. 


* 
i] + 


De sigur, Anatole France ar fi spus despre Régnier că-i lip- 
seşte la joie intérieure. Oricît de mult a scris, niciodată nu i-a 
scăpat un suris; şi dacă totuşi îl provoacă uneori, e tocmai prin 
exces de calm şi de solemnitate. Cuvîntul „grave“ e printre vor- 


tribue în chip impropriu mişcare unui lucru imobil. La fiece pas 
găsim la el expresii ca: „de vestibule où passait, le sabot levè 
sur son socle de marbre, le centaure de bronze“, „les mosaiques... 
entrelactrent sous mes pas leurs figures et leurs arabesques" „des 
longs aquedues traversent Rome... de leurs enjambées de pierre, 
et l'on croit entendre le pas éternel de leur marché gigantesque et 
immobile“, Nu mai vorbim de „luna rotunjindu-se pe cer” care re- 
vine de nenumărate ori în proză şi în versuri; ṣi de fiecare dată 
contrastul ciudat între mișcare și imobilitate provoacă o plăcută 
nedumerire de o clipă. 

Graţie particulelor er şi între altele, limba franceză poate 
face alusie la un lucru de care a fost precedent vorba în chip 
mult mai uşor și mai elegant decît alte limbi (j'y vais, j'en viens 
ete). Régnier forțează la maximum nota acestui fel de aluzii cu 
sau fără y şi en. Spre exemplu: „Mon enfance turbulente fit vite 
place ă une jeunesse difficile, mais on avait pardonné à Tune ce 
qui de Tautre me valut d'être, à dix-sept ans, embarqué sur le 
Sans-Pareil...*. E drept că şi în secolul al XVill-lea erau la modă 
astfel de aluzii, deşi nu atit de îndrăzneţe ca ale lui Régnier. 

Dar cea mai interesantă din resursele lui Régnier e mallar- 
mismul Régnier a început prin a fi discipolul declarat al lui Mal- 
larmé, și deşi mai tîrziu s'a îndepărtat mereu de acesta, a rămas 
totdeauna pătruns întrun grad oarecare de maniera lui literară. 

Orice cuvînt äre, în jurul sensului logic, propriu zis, cuprins 
în definiţia lui, o nebuloasă afectivă, un fel de sens secundar, e- 
moţional, datorit spre pildă asemănării cu alte vorbe, sonorității 
«cuvîntului, originei lui, altor înţelesuri pe care cuvîntul le poate a- 
vea la figurat şi multor altor note esenţiale cuvîntului. Astfel colo- 
rația sa afectivă e determinată de un sistem complex de subinţe- 
lesuri, adesea era pe e: de cuvintul însuşi, sistem care cu- 
prinde întreaga limbă din care face parte cuvintul. Adverbul Bang 
spre pildă care insemnează pe nemţeşte „cu îngrijorare“, „cu ne- 
linişte“, e, pentru cine înțelege limba germană, minunat de „ex- 
presiv“, are cu alte cuvinte, o foarte bogată coloraţie afectivă po- 
trivită sensului principal. Pentru cine nu înțele însă nemțește, 
sonoritatea lui, care aminteşte de-o potrivi jocurile de copii şi nu- 
mele chinezești, îl fac mai curînd comic. 

Acest sens secundar, semi-conştient şi greu de definit are 
totuşi o nuanţă anumită. Inovația importantă a lui Mallarmé a fost 
să-i dea o mai mare importanță decit i se dăduse pănă la dinsul. 
El caută să armonizeze aceste nuanţe chiar cu riscul ca sensurile 
principale să nu se mai potrivească prea bine şi ca şirul de cu- 
vinte să aibă un „înţeles“ neclar. 

Lucrul nu e cu totul nou: În opere mai vechi găsim dovezi 
de importanţa dată senzului secundar al cuvintelor. lată spre pildă 
o frazà din Madame Bovary: „Comme si la nature n'existait pas 
auparavant, oú quelle n'eut commencé à être belle que depuis 
Passouvissance de leur désir...” Cuvîntul assouvissance nu exista 


ATMOSFERA ISTORICA TESE. 


în franţuzeşte, termenul corect ar îi assouvissement; dar acesta 
rimează cu abaissement, abrutissement etc., ceiace-i constitue a nu- 
anţă josnică şi ternă, pe cind assouvissance rimează cu jouissance, 
puissance etc. (vezi Fetit de Juleville, Histoire de la littérature et 
de la langue françaises, vol. Vill). Tot astfel! Chateaubriand creiază 
termenul /uisance pentru că terminația ance, exprimă aici o slà- 
bire a preciziei sensului primitiv, (Plowert. Glossaire). 

De altfel, de ce poeziile nu pot fi mai niciodată traduse in 
alta limbă fără ca să nu le piară frumuseţa ? Ce-i dreptul, cauza 
€, uneori, că nu se gasesc cuvinte cu senz logic absolut identic 
cu acel al cuvintelor din limba primitivă ; alteori însă traducerea e 
perfecta din punctul de vedere al înţelesului logic şi totuşi frumu- 
sețea poeziti se pierde. Singura explicaţie posibila e că ceiace s'a 
schimbat dela un graiu la altul e senzul secundar, şi că acesta din 
urmă are rolul principal pentru determinarea frumuseţii. Mallarmis- 
mul nu face decit să dea atenţia cuvenită acestui factor determi- 
nant în arta literară şi să se dezintereseze până la un punct de 
senzul logic, după cumi se cuvine—ar putea conchide un teoretician 
al mallannismului. 

ŞI teoreticianul ar putea susține că aceasta nouă manieră li- 
terară e superioară celei de pănă acum, ba chiar că e singura cu 
adevărat artistică. Intr'adevăr, sunetele ne servesc în viața practică 
să luăm cunoştinţă de ce se petrece în lumea exterioară, iar arta 
muzicală le liberează de aceasta obligaţie şi consideră numai va- 
loarea proprie a sunetelor şi a combinațiilor dintre ele, valoarea lor 
estetica. Tot aşa procedeaza pictura cu formele şi culorile. Graţie 
manierii mallarmiste poezia urmează aceiaşi cale: cuvintele care 
servesc în viaţa practică să ne facă cunoscute gîndurile altuia mul- 
unită senzului lor logic, nu vor mai fi considerate decit în ele 
înşile, indiferent de acest senz logic, şi nuanțele lor vor fi împe- 
rechiate armonios după norme instinctive estetice. Nu ştiu dacă a- 
ceste raționamente au fost făcute cu adevărat de vre-un apărător 
al artei contemporane ; în orice caz n'aşi fi de acord cu el. Din 
nenorocire pentru estetică, frumuseţea e mult prea diversă pentru 
a fi cuprinsă într'o formulă literară. Senzul logic are şi el frumu- 
sețea lui, înțelegerea e și ca sursă de satisfacţii estetice. Ajunge să 
amintim că matematica şi ştiinţele pozitive sînt capabile de a oferi 
astfel de satisfacţii. 

La îmbogățirea nebuloasei care înconjoară senzul precis mai 
contribue nuanța afectivă caracteristică lucrului denumit : alt senti- 
ment trebue să fie legat de „noapte” și altul de „zi“, E drept ca 
aceste sentimente s'au uzat mult prin întrebuințarea zilnică a cu- 
vintelor ; dar unul din meșteşugurile artistului literat e tocmai să 
le reînvie. Stratagemele pentru a ajunge la acest scop sint diverse. 
Aşa e întrebuinţarea cuvintelor rare sau a cuvintelor obişnuite îm- 
perechiate neobişnuit. Una din stratageme e cea a lui Mallarmé : 
Slăbirea senzului precis logic care îneacă în lumina lui clară, alba 
şi banală, fosforescenţa emotivă, slabă, dar intens colorată. 


5 


376 VIAȚA ROMINEASCA__ 


Alt ingredient al nebuloasei senzurilor e valoarea literară a cu- 
vintelor : aşa spre pildă, unele cuvinte sînt „poe'ice“ altele nu. De- 
sigur această valoare literară evoluează împreună cu literatura. Ne 
pare ridicol astazi faptul că în secolul al XVIII-lea o tragedie a pu- 
tut să cadă din cauza cuvîntului mouchoir sau că i s'a reproșat 
atita lui Molitre faptul că vorbeşte de o „tarte à la crème“ în 
„L'Ecole des femmes“ ; şi totuşi versul lui Verlaine „Tandis quà 
deux pas, dans des senteurs d'urine", scandalizeaza pe mulți din 
contemporanii noştri, și chiar acei ce admit această licenţă simt că 
are o valoare revoluționară. Astfel, din punct de vedere literar, o 
limbă e un mozaic de o bogăţie infinită în culori şi în nuanţe, 
cui ore eta i în acelaşi timp un pios conser 

In aceast gnier e în - 
vator de valori ruginite şi un revoluționar îndrăzneţ: cîte odată, 
în poezii mai ales, păstrează vocabularul nobil şi caută să scoata 
în relief nuanța convențional poetică ; pentru acest scop fi corijeaza 
banalitatea înşirind cuvintele în chip neobişnuit, în feluri de a 
vorbi originale, sau luîndu-le întrun senz puţin „à cote“, Alteori 
potriveşte în mijlocul frazei celei mai „poetice“ cuvinte de vulgari- 
tatea cea mai era rare Scatologiile mai ales servesc drept astfel 
de surprize. Dar la Régnier aceasta nu e numai o cochetărie (dacă 
putem spune), un contrast pretenţios ; vom înţelege intenţia com- 
plectă a autorului dacă ne vom aduce aminte cum în memoriile şi 
scrisorile secolului al XVIII-lea vine vorba intruna de lucruri de 
acest fel, cu toată deosebita bună creştere a autorilor, şi de ma- 
rele rol pe care îl joacă în preocupările oamenilor deatunci „les 
lavements*. : j 

In fine, sensul secundar al cuvintelor mai cu nde reflexul 
stilului şi manierei întregi a artistului literat. In R nier cuvîntul 
automne e greu de amintirea neformulată, semi-conştientă dar re- 
ală a descrierilor de toamnă cu nota afectivă caracteristică lui 
Regnier. Astfel s'ar putea spune că mulţi artişti literari ajung, în- 
t'o măsură oarecare să aibă un vocabular propriu din punct de 
vedere sentimental, deși întrebuințează aceleaşi cuvinte ca ceilalți. 
Şi simţi întocmai această nuanţă în sunetul cuvîntului pentru că 
știi că ceteşti pe cutare autor şi deci tocmai această nuanță co- 
respunde intenţiei lui. 


ste 


S'a spus despre Proust că, imitind pe Wagner, şi-a ales a- 
numite teme, anumite motive-idei, care revin într'una în enormul 
său roman. Observaţia e exactă dar nu se potriveşte numai la 
Proust; o mare parte din artiştii literari contem rani a adoptat 
maniera motivelor, desigur nu subt influența lui Wagner. d 

In romanele lui Régnier tema are uneori o valoare mai ales 
psihologică ; astfel anumite detalii din „serbarea în care M. de 
Bréot a văzut întăia oară pe M-me de Blionne revin obsedant de- 


ATMOSFERA ISTORICA 5 ilie i 
alungul povestirii așa cum îl obsedau şi pe eroul romanului, Alte 
motive însă îl obsedează pe autor singur : descrierile de toamnă, 
în proză ca şi în versuri, sînt desigur mult mai numeroase în Rég- 
nièr decit acele ale celorlalte anotimpuri la un loc. Viziuni de ba- 
sinuri şi de fîntîni îl urmăresc de asemenea şi obsesia lor se tra- 
duce prin descrieri minunate. 

Anumite cuvinte de predilecție revin de asemenea în operă 
lui Regnier extraordinar de des pentru un scriitor cu un vocabular 
atit de bogat. Vom cita două din ele cu deosebire caracteristice 
pentru maniera sa : frecvența cuvîntului „masque“ are, fără îndo- 
ială, motive „mallarmiste“ ; prin întrebuințarea lucrului denumit 
cuvîntul cuprinde o nuanță de ascundere, de mister, de romanesc, 
prețioasă pentru poezie, iar pentru că balurile mascate aveau rol 
important în secolul al XVI-lea şi al XVIII-lea cuvîntul are o nu- 
anță afectivă istorică. Căci orice element intelectual are o contra- 
faţă afectivă corespunzătoare şi astfel există nu numai ideia de 
trecut ci şi sentimentul trecutului. Celălalt e cuvintul „double“ ; 
frecvența lui se explică prin faptul că poate exprima original şi 
elegant, o simetrie. In multe alte cazuri însă simpatia autorului 
peera unele cuvinte nu poate fi explicată prin maniera lui ge- 
nerală. 

Consecvent cu maniera lui subiectivă la extrem, „motivele“ 
tui Jammes sînt idei şi sentimente care îl preocupă ca om, sau de 
“are se preface a fi preocupat. Bunicul său după tată a fost în 
Antile, şi nepotul poet a rămas obsedat de colonii, de nopți ecva- 
toriale, de „traverseuri“, toate cu nuanța 1830, epoca în care bu- 
nicul fusese acolo. Ceiace mă face să cred că preocuparea e mai 
mult literară decit reală e faptul tă, bunicul ba moare în Antile, 
ba se intoarce. Astfel în „Tu écrivais...® spune : „Tu es enterré 
là-bas, je crois, à la Goyave..." iar în „Il est pres de Salles..." : 
„la diligence qui avant que je fusse né—ramena au ays, le 
long de la source vive—mon grand-père qui revenait des Antilles”. 

Altă preocupare sint „les jeunes filles“— „Seules les jeunes 
filles ne me'nnuyèrent jamais" —şi în special școlărița dela 1830. 
Numele „des ccolitres d'autrefois” ajung să fie cu deosebire evp- 
catoare în opera lui, şi le întîlnim foarte des. „Elle va å la pen- 
sion...“ are chiar o strofă întreagă făcută numai din astfel de nume : 


Ciara Elltbeuse, Éléonore Derval, 

Victorie emont, Laure de la Vailtc, 
Lia Fauchereuse, Blanche de Percival, 
Rose de Simereuil et Sylvie Laboulaye, 


Din viaţa şcolăriţelor ceiace îl interesează mai mult este „l'ė- 
poque des grandes vacances“. Motivul e evident, Vacanța mare 
e, pentru cei mai mulţi oameni, epoca subliniată afectiv cu deose- 
bire dintre toate amintirile copilăriei ; evocind-o, Jammes ne dă cît 
se poate mai precis sentimentul trecutului, 

Altă temă preferată sînt măgarii, pe de o parte pentru că a 


379 ou VIAȚA ROMINEASCA 
vorbi de ei are o nuanţă comică (J'irai et je dirai aux ânes, mes 
amis— Je suis Francis Jammes et je m'en vais au paradis), pe de 
alta pentrucă îi sînt probabil simpatici, judecînd dupa descrierile 
delicioase şi pline de dragoste pe care ni le dă despre ei (—„ces 
bâtes—que j'aime tant parce qu'elles baissent la ttte—doucement, 
et s'arrêtent en joignant leurs petits pieds—d'une façon bien douce 
et qui vous fait pitic). 

i mai preocupă pe Jammes, tot pentrucă e subiectiv, simplu 
şi familiar, o mulțime de lucruri cu care se întilneşte într'una în 
viaţa lui de toate zilele : pipa, mobilele din casă, munţii Pirinei 
(locueşte la Orthez, un orăşel din Pirinei), iarmaracul din Orthez 
ete... Şi ca şi la Wagner, și ca și la Régnier, toate aceste motive, 
tocmai prin faptul că revin des în opera lui, capătă o nuanţă a- 
fectivă specifică „Jammes, 


Li 
» + 


Nu toate detaliile potrivite unei epoci istorice fac şi atmos- 
feră istorică, Mai trebue ca detaliul să fie caracteristic, dar «e ne- 
voe să insistăm puţin asupra sensului acestui cuvint. 

S'ar părea că detaliul caracteristic unei epoci istorice ar tre- 
bui definit ca fiind, pe cit se poate, posibil numai în acea epoca, 
şi din cunoaşterea lui să se poată deduce cit mai mult din ideo- 
logia întreaga a acelui timp ; detaliul sa fie deci rezumativ, oare- 
cum. Dar aceasta s'ar putea numi detaliu! caracteristic intelectual, 
şi e mai mult de resortul istoriei decit al artei. Detaliul caracteris- 
tic literar trebue să aibă un tonus afectiv care să corespunda ce- 
lui pe care îl are epoca istorică în mintea noastră, şi să-l evoce 
astfel. După cum vedem, ne-am întors iarăşi la nebuloasa afectiva. 

Şi aceasta explică de ce atmosfera istorică e ceva exclusiv 
literaturii contemporane. In timpul nostru s'a trezit cu deosebire in- 
teresul pentru licărirea afectivă care înconjoară orice element inte- 
lectual ; şi acest interes s'a trezit pe toate tărimurile : în pictura. 
în muzică, în literatură, în filozofie, în psihologie, 

Care anume detaliu e caracteristic, în sens literar, unei e=- 
poci, nu se poate hotări dinainte, Şi tocmai pentrucă efectul lui 
se exercita pe cale afectiva şi nu intelectuală, rezultatul e mai pu- 
țin general, mai subiectiv, Niciodată nu poţi fi sigur că ceiace ţi-a 
evocat o epocă istorică va avea acelaşi efect asupra altuia. 

Următoarea descriere din „Sur la pierre blanche“ de France: 
—0 scenă care se petrece în Corintul antic—e pentru mine extra- 
ordinar de evocatoare : „Une fille de douze ans, brune et veloutee 
comme une violette de Zanthe posa par terre son petit frère qui 
ne savait pas encore marcher, mit près de lui une écuelle cbrechee, 
pleine de bouillie avec une cuiller de bois, et lui dit —Mange, Comatas,. 
mange et tais-toi, de peur du cheval rouge. Puis elle courut, une 
obole à la main, vers le marchand de poissons qui dressait der- 
rière des corbeilles tapissces d'herbes marines sa face ridée et sa 


ATMOSPERA BDTOBICA e 3 


poitrine nue, couleur de safran. Cependant une colombe, vole- 
tant au-dessus du petit Comatas emmêla ses pattes dans les che- 
veux de l'enfant. Et pleurant et appellant sa soeur à son aide, il 
criait d'une voix étouffée par les sanglots :—loessa ! loessa !— Mais 
loessa ne l'entendait pas... Et le petit Comatas, la bouche grande 
ouverte et buvant ses larmes, ne cessait d'appeler :—loessa ! lo- 
essa !—L'oiseau de Venus m'enleva pas, å exemple de l'aigle de 
Jupiter, le petit Comatas dans le ciel radieux. Il le laissa à terre, 
emportant dans son vol, entre ses pattes roses, trois fils d'or d'une 
chevelure emmâlte“, 

De ce oare cele ce preced îmi evocă-cu atita putere antichi- 
tatea ? Explicațiile pot fi mai multe: amenințarea cu „calul roşu“, 
atit de analoagă cu amenințările mamelor de azi, scoate în relief 
prin contrast vechimea timpului în care se petrece scena ; descrie- 
rea negustorului de peşti care aminteşte o zeitate marină ; întim- 
plarea stranie și parcă legendară, cu porumbelul ; cele trei fire de 
păr de aur ca din poveste. Cu toate acestea, pasagiul de mai sus 
nu are de loc nuanţă antică pentru unii oameni cu gusturi literare 
aproximativ asemenea gusturilor mele. 


loan D. Gherea 


Intr'o vacanţă 


Era o zi de vară pela mijlocul lunei August. laşul era pustiu- 
Pe la ceasul două ma întorceam dela restaurant spre casi 


purtind între dinţi un capat de ţigară, învirtind inconştient bas- 


tonul, oprindu-maă din cînd în cînd pela vitrine, fără interes şi de- 


sigur fără să vreau. Aproape toate mișcările mele aveau loc tocmai 
din cauza lipsei vreunui gînd sau a vreunei voinți. In acest interi- 
mat, în această vacanţă din ființa mea, manifestari de libertate îmi 
dictau toate mişcările acestea care de obiceiu nu sint ale mele, mä 
făceau să fluer, să fredonez... Trăiam fără să-mi dau samă o viaţa 
impusă de reminiscenţi, o viață pe care ași fi trăit-o poate fara 
o tiranie instalată asupra mea de gravitatea gindurilor şi de greu- 
tatea vieţii. Toate facultăţile conştiente, educate de conveniente so- 
ciale şi prejudecăţi erau plecate din mine, şi eu rămăsesem o alta 
fiinţa, absolut liberă, cu sentimentul unei eliberări, şi cu atitudinea 
degajată şi incontrolabilă a acestui simţimînt de libertate universala. 
Obloanele erau trase, uşile închise, pe stradă aproape nimeni. 
Numai un coteiu, sosit de nu știu unde la oraş, mergea foarte ură- 
bit şi preocupat prin mijlocul străzii, cu o ureche întoarsă pe dos 
pe spate și cu coada covrig, Ţin minte acest amânunt, fiindca fu- 
sese singura vietate care avea atunci o ţintă fixă, un scop, ceiace 
mi se părea foarte ciudat. Eu mam oprit în loc şi mi-am întors 
capul după coteiu, şi l-am urmărit pană ce-a făcut la stinga la col- 
(ul străzii, adică în partea unde-l duceau neindoios interesele lui. 
Cind mam întors am dat piept în piept cu prietinul meu 
Nicu Stroescu. 
— Ce faci lonel draga, ce ratăceşti prin pustietatea asta sin- 
gur?! Ce faci la vremea asta în laşi? Nu te-ai dus acasă ? la ţară ? 
Şi cum mă întreba astfel, Nicu mă apucase cu o mînă de u- 
mär şi mă scutura voinicește, parcă pentru a mă deștepta. 


j O t . 
Fe zi - 


INTR'O VACANŢA 381 


A = -e 


l-am explicat eu că trebuia sä pregătesc o teză de doctorat, 
şi că de aceia a trebuit să-mi sacrific o vară, ca in lunile acestea 
biblioteca e mai mult goală și că deci am posibilitatea să lucrez 
mai liniştit. 

Nicu totuși nu mai conteni cu mirarea lui, existența mea pe 
străzile înfierbintate ale tirgului apărindu-i de neinchipuit. 4 

— Ştii ce, haide la mine la țară. E o vreme admirabila. O 
frumuseţe. E acolo şi vara mea Linuţa pe care o cunoşti din co- 
pilărie ; ai să le faci mare plăcere la toţi. Uite ce faţă obosită ai. 
Ce Dumnezeu ! Avem să mergem pe cîmp. Mine se deschide vi- 
natul la prepeliţe, am doi cîni buni, o să mergem amindoi, am o 
puşcă şi pentru tine. Da ? ! Ne-am inteles? Mine dimineață la 6 
trec să te iau. Negreşit, nu ? 

Cine mar fi putut să facă ce vrea cu mine în după amiaza 
aceia ? Chiar cu mai puţine elemente de tentaţie, Nicu m'ar fi pu- 
tut convinge, Totuşi amintirea Linuţei a fost parcă decisivă, ea m'a 
facut să iau o hotărtre, 

Nicu a plecat la vale numai după ce mi-a luat încă odata 
consimţimîntul meu şi asigurarea că nu vine degeaba a doua zi 
dimineaţă. | 

Gindul plecării m'a ținut într'o stare de agitaţie inexplicabila 
pănă a doua zi cind mam văzut în docar. : 

Toată noaptea îmi venise în minte chipul Linuţei şi odată cu 
ei copilăria mea şi anii de liceu, 7 ; 

Tata ţinea în arendă jumătate din moşia Mănești Mari 
dela cuconu lorgu Enăchescu moşu Linuţei, iar cealaltă jumătate 
era proprietatea tatălui ei Alecuţu (cum îi rămăsese numele de cind 
era Mic). Curtile boereşti erau vecine, căci înainte de împărțeală 

a la un loc, formînd o singură gospodărie. Acolo, prin par- 
cul comun am copilărit noi împreună, supravegheați de o nemţoai- 
că bătrină care nu înțelegea nimic din ce vorbeam noi pe romineşte. 

Multă vreme nu ne-am văzut căci am fost la şcoli, iar 
cu vara mă duceam la moşu Todiriţă dela lvăneşti, care mă adop- 
tase fiindcă el mavea copii, iar noi eram prea mulți la părinţi. 

Pe Linuţa am revăzut-o pe urmă într'o vară, în vacanța cla- 
sei a a de liceu, cind am stat acasă, fiindcă moşu Todiriţă 
murise. Parcă atunci ne-am fi văzut întăia oară. Parcă uitasem 
toată copilăria noastră şi toate farsele pe care le făceam nemţoai- 
cei ei. Până ce ne-am vorbit, am perdut mai intăiu degeaba vre-a 
două săptămîni din vacanţă. In tot timpul acesta ne-am spionat u- 
nul pe altul, cu o adorabilă şi comică pretăcătorie și cu un aer 
naiv de teribila seriozitate. Nu înțeleg nici acum de ce nu mi-a 
vorbit ea întăiu, fiindcă cred şi astăzi că ei i-ar fi fost mai ușor, 
mai ales fiindcă era şi atunci o fată foarte vioae. De mine nu mă 
mir, Cînd am văzut-o întâia oară, plimbindu-se singură prin gră- 
dină, intro rochiţă albă, încinsă la mijloc cu o curea de piele ro- 
şie, cu cozile negre pe spate, am fost cuprins de-o frică pe care 
mam $'0 uit niciodată. ; 

Cum mergea pe alee, petele de soare şi de umbră se schim- 


32 VIAŢA ROMINEASCA Dn 


bau pe faţa ci, pe păr, pe rochia alba, de parcă ar fi trecut pe 
dincolo de o pinza: nevăzută şi fermecată, țesută cu frunze de um- 
bră, mişcătoare. 

Primul meu gind, cînd am zărit-o prin zaplazul ce desparțea 
ograda noastra de parcul lor, a fost să fug. Dar odata cw gîndul 
acesta ma reținut ceva mai tare de cît él, Un farmec minunat, o 
bucurie stranie care-mi aducea lacrimi în ochi, care mă făcea să 
tremur, să strig, să cint... Şi m'am lipit de zăplaz, în genunchi, cu 
obrazul strîns de un taraş, şi m'am uitat la ea până ce a dispărut 
după trestiile dese dela izvorul din gradina. 

Am fost apoi aşa de nenorocit. Am câutat-o în fiecare zi, am 
pindit fiecare mișcare din viața ei, am fugit în același timp de ea, 
şi dacă nu i-ar fi luat odata vintul pălăria cînd se întorcea calare 
dela cimp, şi nu i-ar fi dus-o peste gard în ogradă la noi, tocmai 
cînd eu ma aflam acolo (din întîmplare !) astfel încît nu mai pu- 
team fugi, nu aşi mai fi vorbit poate cu ca, și ași fi pierdut toate 
cele două luni de vacanţă. 

Puteam atunci, subt privirile ei să las pâlaria de pae sà se 
ducă de-a rostogolul toată ograda și să ramin pe loc? 

Puteam eu pe urmă, după ce-am prins-o ca pe o fiinţă vie, să 
mu io dau cînd ea mă rue aa adunindu-și părul cu amindouă 
minele, în faţa porţii noastre 

Cine ar fi putut sa facă altfel? Toata laşitatea și frica mea 
s'a transformat în fața primejdii sigure și de neînlăturat în cel mai 
extraordinar eroism. 

Nu ştiu daca întimplarea o fi lost aşa de comică sau dacă 
eu eram ridicol cînd aduceam pălăria ţinută cu delicateță departe 
de mine, ca pe un lucru rar, dar ştiu că Linuţa ridea grozav. Cele 
doua capete de că roşie dela pălărie se sbătean în vint, li- 
pindu-se de genunchii mei, de parcă ar fi refuzat să se desparta 
de mine. O! cum aşi fi refuzat şi eu se mă despart de pălăria aceia ? 

Am făcut un salut stîngaciu şi i-am întins pălăria. Linuţa s'a 
plecat în şea deasupra mea, şi în bluza „creme“ pieptul ei s'a miş- 
cat (de asta îmi aduc nai de bine aminte). 

— Mersi, domnu lonel. Mersi. 

Şi pe urmă mi-a întins mina cu un gest cu care ar fi vroit 
parcă să mă ridice și pe mine pe cal. Eu i-am sărutat mina, cu 
capul descoperit, cu fața roşie, pierdut; vintul îmi trecea prin păr 
ca o ragilă de foc. 

— Noi ne cunoaștem demult domnu lonel, nui așa 2! 

— Da, de sigur, dudue, da, ...da... 

Calul inamic și rău pănă la cruzime, cu egoism de animal 
ordinar, simțindu-se ținut pe loc aproape de grajd, începu să bată 
din piciorul dinainte, agitat... 

Asta ne-a întrerupt cea dintăiu întîlnire. 

— La revedere, domnu lonel... 

Nu, nici astăzi nu-mi aduc aminte dacă i-am sărutat iarăşi 
mina. Nu ştiu nici ce-am facut atunci. Nu ştiu nimic oricît de lim- 
pede vreau să mă gîndesc acum. 


NIRO VACANŢA 3 


Ne-am văzut și ne-am vorbit apoi în fiecare zi. Portiţa cu 
balamale ruginite de subt ulmul din fund, pe unde treceam în co- 
pilărie, a fost din nou deschisă, Toată ziua, (şi zilele erau aşa de 
scurte !) am stat acolo în grădina lor, cu Linuţa. Acolo am fost 
așa de nenorocit şi aşa de fericit, rînd pe rînd, cum n'am mai fost 
în viața mea, şi cum nu va mai fi posibil sa fiu. Am cetit versuri 


„de Musset, am scris şi eu poezii, mai ales cînd eram nenorocit 


peste măsura, cind viaţa mi se părea de nesuportat, adică atunci 
cind aveam ideia că Linuţa nu mă mai iubeşte. Zilele erau foarte 


„agitate, fiindcă la fiecare ceas mi se părea că ea mă iubește, sau 


nu mă iubeşte, după cum dispoziția mea interpreta un gest sau un 


"cuvînt al ei. Dar mai ales eram înclinat a crede că nu mă iubeste, 


ceiace însamnă că eu o iubeam foarte mult. 

Toamna anului aceluia a fost cea mai mare pustiire din cîte 
a cunoscut pămintul. Florile” veştejite, buruenile uscate, fructele şi 
sămânăturile culese, totul dădea o atmosfera de bejenie imiversală 
pe care mam s'o uit niciodata. Ultimele noastre zile de vacanță au 
fost de-o tristeță condensată și unică. Stăteam amindoi tăcuți pe 
banca pe care altădată ne întiineam rizind, prin locurile pe 
unde ne ascundeam ca să ne căutăm și să ne găsit. Pămintul tot 
şi natura întreagă a fost aşa de tristă în toamna acela! Promisiu- 
nile pentru viitor, planurile pentru vacanțele următoare, au putut 
“singure să ne salveze. 

Ne-am scris o bucata de vreme cu precauțiuni extraordinare subt 
“semnături mascate, scrisori pe care le-am pastrat dar pe care nu 
le-am mai recetit niciodată. 

O imprudență de-a Linuţei ne-a descoperit corespondența, 
ceiace a făcut-o și mai dificilă pe urmă. In anul următor sa ter- 
minat şi contractul de arendă al tatei, am plecat deacaolo, nimic nu 
m'a mai adus pe locurile copilăriei, şi totul a fost uitat. 

Cel mai frumos timp din viața mea rămăsese în minte numai, 
ca un episod dintrun roman pe care l-am cetit odată, care mi-a 
plăcut, şi pe care îl mai păstrez îm bibliotecă fără ca totuși să-l 
mai deschid, 


Toate acestea mi-au venit în minte în noaptea dinaintea ple- 
cârii mele la Damache, răscolite de cuvintele simple ale lui Nicu: 
„E acolo şi vară-mea Linuţa“, 

Ce grozav lucru să fi uitat tòt trecutul acesta al meu! 


+ 


Am deschis geamurile. Aerul a năvălit în odàe ca o suftare 
sănătoasă, şi Subt adierea lui, fantome inconsistente, viziunile mele 
din nopții Sau retras ca niște strigoi înspăimintaţi de lo- 
mină, de răcoare, de claritatea dimineţii. 

Capul mi-a rămas totuși greu, ca un sarcofag de plumb în 
“care-mi purtam, nebun, cenuşa trecutului meu. Aveam o dispoziţie 
rea, și o tristeţă nestăpinită mă învăluia. 


e VIAȚA ROMINEASCĂ 


Ce ciudată intilnire. Cu o zi înainte numai, fusesem aşa de 


străin de mine, de ceiace am fost, incit nu mă mai cunoşteam, şi. 


atunci răscolite din adînc, amintirile reveniseră la suprafaţă, ca mu- 
strările unor copii îngropaţi de vii. 

Oraşul era liniştit şi pustiu can urma unui cataclism care 
i-ar fi asfixiat toţi locuitorii. Un car cu fin numai, scobora lent, 
foșnind ciudat, 

Din tăcerea dimineţii se auzi înțăiu încet, în surdină, ca o- 


părere, zgomotul unor roţi pe pietrele străzii, şi apoi larma crescu. 


asurzitoare, amestecată cu tropotul copitelor. Docarul lui Nicu se a- 
propia. În mine crescu involuntar febra plecării, o nerăbdare curi- 
oasa, amestecată cu o naivă bucurie şi amare păreri de rău dupa 
ceva care a fost. 

Cind a început Nicu să strige cît putea, de departe :— „lonecel,. 
scoală lonel“, eu am şi apărut în prag, cu un geamandanaş în 
mină, cu pardesiul pe braţ, încuind stîngaciu şi pripit uşa casei. 
Plecarea mea semăna cu o evadare, fiindcă era atita tăcere şi a- 
tita pustietate în oraș, şi poate fiindcă sufletul meu dorea o- 
evadare. 

— „Sărut mina cuconaşule“ îmi spuse moş Haralamb, vizi- 
fiul, care fusese în timpul copilăriei mele, vizitiu la noi. Cu mus- 
teaţa albă şi groasă lăsată în jos, cu faţa roşie și zimbetul creț, 
moş Haralamb era numai puţin mai îmbătrinit. 

Imi apăru şi el ca o reînviere, 

După ce moş Haralamb explică lui Nicu cum ma cunoaşte şi 
mai ales de cind mă cunoaşte, făcind un gest plastic cu mina mai. 
jos de capra trăsurii ca pentru a arăta înălțimea maximă la care 
ajungea creștetul meu, am plecat... 

Am trecut de-a lungul tirgului printre case adormite, cu sto- 
ruri trase, cu uşile închise. Spre mahala, în unele locuri, un 
om deschidea uşa în lături, şi -apoi se ştergea cu amindouă minile 
la amindoi ochi deodată, frecîndu-i ca la o a doua înviere, ca Scu- 
lat dintro beznă ale cărei neguri vroia să le alunge. Dintr'o ogra- 
dă, peste zaplaz, sburătăcea sonoră o gălăgie de gişte deşteptate. 

Am încercat să vorbesc cu Nicu. Docarul făcea însă un zgo- 
mot îngrozitor pe strada -pietruită, trebuia să ne aplecâm capetele- 
unul spre celălalt, să ne țipăm la ureche ce aveam de spus, astfel 
că în curind am tăcut, ducîndu-ne numai fiecare cu noi lumea 
lui, gîndurile îi, ca pe un bagaj ascuns de care nu te poļi 
despărți. 

Am evitat apoi tot drumul sa-l întreb ceva despre Linuţa. 
Amintirea ei, gindurile mele în legătură cu ea, îmi stăteau în cap, 
grele ca nişte remuşcări de fapte rele de care nu poţi scăpa. Vro- 
iam să fiu indiferent şi nu izbuteam. Trapul regulat al cailor şi hîr- 
şciitul repetat al roții de o aripă dinspre partea unde stătea Nicu 
care era prea greu pentru arcul trăsurii, îmi readuceau în minte 
regulat în aceiaşi măsură, la aceleaşi intervale, numele ei, un cu- 
vint de-al ei, scandindu-mi obsedant gîndurile pe care nu vroiam: 
să le am, pe care le alungam. 


pa IE INTRO VACANŢA 305 


Uneori ma fura priveliştea cimpului, cu soarele care răsărea 
înroşind atmosfera şi tot universul pănă atunci limpede şi clar, 
altemanţa de mirişti aspre şi galbene cu ogoarele de popuşoi verde 
a căror umbră se prelungea pănă în şosea, succesiunea monotonă 
a pre de telegraf, numerotaţi 68711... 68712... 68713... (până ' 
cind ?) firele de telegraf negre pe albastrul cerului ; mirosul de 
pae arse şi de fum inabuşitor dela o arie unde se încălzea maşina 
e treer. 

Toate au defilat de-o parte şi de alta, liniştit, puţin tremurate 
de scuturătura docarului. 

Toate faceau un decor calm şi şters în armonie cu starea 
mea de suflet, nehotărită, vagă, fără nici un contur, fără nici o 
dorinţă precisă. In mine subsista pasivitatea dela laşi, sau mai 
bine zis din toată viaţa mea în care cu greu m'am hotărît pentru 
ceva, în care însă am acceptat totul cu o egală liniște şi filozofie. 
i In sufletul meu totuşi, cao mică durere fizică continuă, sub- 
sista o presiune inexplicabilă, ceva supărător, o greutate lentă dar 
apăsătoare, O idee pe care altădată nu o aveam, şi care acum 
imi submina liniştea, fericirea, acea stare de satisfacție eftină în 
care te ține deatitea ori lenea de-a reacționa și în care pe mine 
mă ţinea perpetuu o lene definitivă, 

|deia aceasta supărătoare mă urmărea ca acel stol de ținţari 
i musculițe care mergea deasupra capetelor noastre înaintind Şi 
ele odată cu noi, era teminiscenţa anilor mei de adolescenţa, a- 
mintirea dragostei mele de odinioară, sau, mai precis şi mai con- 
cret, gindul ca voiu revedea pe Linuţa, 

n mine se alcătuia din date de odinioară, din nou, iubirea 
de-atunci, cu o patimă care creştea cu cît mă Suggestionam mai 
mult, cu cît gîndul îmi era mai fix, pănă la tremurul și emoția bol- 
năvicioasă, plină parcă de lacrimi şi de nespusă bucurie, de atunci., 
Se mai adăoga şi nostalgia trecutului cu conştiinţa aceia de ceva 
ireparabil. Țac, ţac... fac, ţac... bătaia din copite a calului din 
dreapta punea pe note toată această nebuloză de sentimente vagi, 
şi le țintuia în mine ca pe-o panoplie. 

aua trece prin sat. Dela biserică am făcut la dreapta, 
şi Ht curtea unde era Linuja nu ne mai despărțea decit doi kilo- 
metri. 

Gindurile mele s'au imbulzit deodată în mine ca o ogradă 
de copii cînd a sunat la şcoală clopoţelul, iar cu cît mă apropiam 
imbulzeala aceasta lua caracterul unei panici, şi gindurile erau ză- 
păcite și alarmate ca nişte oameni surprinși de incendiu într'o casă. 

Zarva aceasta tulbure din mine avea probabil şi o existență 
materială, de parcă toată starea mea sufletească ar fi circulat con- 
cret prin vinele feţei mele, căci m'am simţit îmbuiorat la față iar 
în tîmple ciocânea din ce în ce mai grăbită o batae precisa şi 
ritmată, (ca cineva care-ar fi bătut într'o uşă, agitat, cînd aduce 
o veste rea), Propria mea răsuflare o auzeam repede şi înăbușită, 
de parcă ar fi fost răsuflarea „aceluia“, de dincolo de ușă. 


w A „VIAŢA ROMINEASCA 

Alături Nicu nici nu bănuia furtuna din mine. El era calm, 
asudat şi roş. | 

— Uf, bine c'am ajuns, Noroc c'am plecat dimineață. A şi 
început o căldură! E ceva teribil. Are să ardă tot. Nu ştiu ce-o 
să fie... Cuvintele lui Nicu au fost acoperite de zarva cîinilor cio- 
bâneşti din ograda, de'ndată ce am intrat pe poarta. Dar ci s'au 
liniştit repede şi au înconjurat ca un alai alb, docarul, sarind spre 
roți, e eh cai, şi lătrind acum în glumă, cu prietinie. 

m sosit aşa în fața cerdacului înalt. De sus atirnau ghir- 
lanzi de flori roşii şi albe. Storurile erau trase. Numai uşa mare 
care dă'n antretul din mijloc era deschisă în laturi, 

Nicu ajunsese. Eu însă m'am scoborit din docar cu senti- 
mentul omului care se vede ridicat de-acasă şi dus făra sä ştie 
unde... fără să ştie cînd şi unde trebue să ajungă. 


Nicu urcă tropaind greoiu scările largi. îşi aşeză în cucrul 
din antret mantaua de praf, pălăria, tocul revolverului, şi cu gestul 
lui familiar se pipăi pe piept cu amindouă minile, parcă pentru a 
se asigura de buna lui stare fizică, sau de prezenţa portofeu-lui în 
buzunarul drept. 

Cit întirziam noi astfel în antretul larg, o ușă din fund din 
stinga se deschisese brusc și apăru o siluetă alba. Asta dură nu- 
mai o clipă. La început silueta se ivise cu mişcari normale, a- 
proape lente, ca detaşate de viaţă, cu o obişnuință cu care se fac 
gesturile şi paşii într'o casă bine cunoscuta. Cind s'a întors însă 
cu faţa înspre noi, după ce închisese ușa, și ne-a văzut, sau, pro- 
babil, m'à văzut, silueta aceia albă a scos un ţipet ascuţit de spaimă, 
de mirare şi de surpriză, iar în clipa următoare, cu o singura miş- 
care de-o repeziciune uimitoare a reintrat în odac, şi uşa a fost 
închisă cu un zgomot mat şi plin. 

Totul s'a petrecut întrun moment. Eu nu avusesem timpul 
sa-mi iau o atitudine, să mă gindesc macar la o atitudine, să spun 
ceva, să mă gindesc măcar la ceiace trebue sa spun la început. 

Trebue să fi fost Linuţa. 

Pe urmă Nicu m'a condus în odaia destinata mie a cărei uşă 
O deschise, sămanind cu mina întinsă spre încăperea ei, cu un gest 
de mareşal care deschide o cale unui suveran. 

După cinci minute, odaia a devenit aşa de mult a mea încit 
parcă m'aşi fi reîntors printr'un miracol în odaia copilăriei mele. 

O canapea largă şi lungă cît ținea un părete, un fotoliu a- 
dine și bătrinesc, o oglindă prinsă în părete, un lavoar de tablă 
boit cu alb, curat, ca un instrument de spital. 

Fereastra, cu gratii, era. deschisă spre gradina, de unde ve- 
nea încă o adiere răcoroasă ca o reminiscență de noapte de toamnă. 

Odaia aceasta îmi devenise mai ales simpatică, fiindcă ea 


Eee LZAANTIRO VACANTA AP 
insemna pentru mine, pentru preocuparile şi teama mea de ceva 
necunoscut și ciudat, un refugiu al meu. Îmi deschisesem nu ştiu 
cum acolo sufletul mie însumi, cu sentimentul cu care m'aşi fi mär- 
turisit celui mai bun prietin. Conştiinţa singurătăţii mele, a izo- 
lării, acolo, în odaia aceia, în care eram singur îmi readusese ges- 
turile şi gîndurile familiare mie, şi un sentiment de comod, de pace, 
de odihna, de tăcere, care mă învăluia ca o visare, ca un somn.— 
Cum aşi fi vrut să rămîn acolo totdeauna. Am căutat să-mi jus- 
tific o cit mai îndelungata refugiare, facindu-mi cu lene voit care 
se armoniza cu pacea şi liniştea totală, o tualeta minuțioasă cuo 
aplicaţiune pasională. Am ramas apoi în faţa ferestrei, nemișcat, 
privind grădina cu de-amânuntul ; merii mici şi plini de roade, ali- 
niaţi, brazii în grupuri, cu verdele lor întunecat, stupi orinduiţi 
întrun sat mărunt, sborul albinelor în soare ca niște stropi galbeni 
şi străvezii de miere care se topeau în lumina limpede a dimineţii 
mature, zarva grăbita dela intrarea în stupi... 

Contemplarea aceasta fără scop, mă făcuse să cad iarăși în 
pasivitatea indolentă în care mă complăceam la laşi, care lasa vre- 
mea să treacă pe lingă mine cu-o mingiere dulce de apă calduță, 
curgătoare, Pentru citva timp m'am uitat astfel iarăşi pe mine în- 
sumi, și tut ceiace trăisem, și tot ceiace credeam eu, cu teamă, că 
mă aşteaptă. 

Dar farmecul acesta placut în care ași fi vroit să ramin zile 
întregi trebuia sa sfirşească. Primul gind al necesităţii unei eva- 
däri a fost alungat cu gestul cu care alungi 0 viespe intrată pe 
fereastră. Gindal acesta însa a revenit (ceiace se. întimplă şi cu 
vespea uneori) stăruitor, de neînlăturat, şi cu el toată nelinistea 
unei întrevederi cu Linuţa, pe care nu mi-o puteam închipui făra 
să simt în tot trupul un fior dulce care parcă ducea în moarte, 
parcă ducea în vis. 

Am început atunci să refac în mine o mie de ipoteze, aşe- 
zind personajele dramei din imaginația «mea cu-o minuţiozitate de 
director de scenă maniac. Pentru fiecare din aceste scene inchi- 
puite aveam un decor: se întimpla în salon, sau în grădină, sau 
intempestiv în antret, sau la masă, și studiam o masca: apăream 
indiferent, sau cu o exclamaţie de surpriză, sau zimbind, sau so- 
Dru şi ceremonios, sau cu un gest larg de veche prietinie, cu A- 
mindouă minile întinse. Pentru fiecare din aceste atitudini ale mele, 
fiindcă mai ales cu eram supus acestei necruțătoare imaginaţii, a-. 
veam cele mai determinate obiecţiuni, care le înlătura rind pe rînd, 
pe toate, astfel că în cele din urmă apariţia mea în fața Linuţei 
trebuia să fie lipsita de realitate, eterica, neprecisă. De altfel cam 
așa a şi fost. Din toată pregătirea mea scenică, câci totul îmi a- 
părea ca textul unei piese care trebue bine memorizată pentru a 
nu da loc la un lapsus catastrofal, nu a fost jucat în realitate de- 
cit primele cuvinte pe care le alesesem conştient, după multe eli- 
minări şi critică, şi care trebuiau să însemne dela olaltă şi delica- 
teța cavalereasca şi o aluzie discretă. Mā fixasem la expresiu- 
nea banală (în alte împrejurări desigur):—Ce plăcere, dudue Linuţa”.., 


3 -VIAȚA ROMÎNEASCA 


Noroc că bătăile în uşă ale lui Nicu m'au găsit cu această 
fericită formulă gata confecţionată, cu acordul perfect al întregei 
mele ființe, foarte nemulțumită şi ostilă mie însumi, cu deosebi în 
dimineaţa aceia. 

— Hai la cafea, lonel. Eşti aşteptat—tună glasul lui Nicu, 
calm. (Ce mult ași fi dorit să am eu atunci a a aceia a lui Nicu). 

Debutul meu „teatral“ era compromis, Subt masa de pe te- 
rasa nu se afla nici un sufleur. 

Nicu m'a luat de braţ şi m'a condus aşa până pe terasa din- 
spre grădină, Acest gest prietinesc m'a susținut mult. 

o mişcare mult prea repede, care a făcut să cadă jos 
două lingurițe şi cleştele de zahar, şi care ar fi putut să dea loc 
la un întreg dezastru !... fiindcă broderia feței de masă îşi aninase 
o gaură întrun nasture al surtucului şi era astfel să o tirii jos 
toată, cu tot ce era pe ea, —m'am repezit să sărut mîna doamnei 
Stroescu, care era în capul mesei cu un paneraş de lucru pe braţe. 
Am ridicat lingurițele şi cleştele, roş la față și nenorocit. 

Linuţa, într'o rochie roză, cu o pestelcă albă dinainte ca o 
şcolăriță care face menaj ca să se joace, tocmai turna cafea într'o 
ceaşcă la o mesuţă lăturalnică, răzimată de păretele casei. 

Intimplarea mea stingace o făcu să pen pie blind.  Aşeza 
ceaşca pe un scaun şi-mi întinse mina. Linuţa era aceiaşi, puţin 
mai corpolentă. Mişcările erau mai lente. Avea un aer absent, 
parcă s'ar fi gîndit la ceva care-i departe. 

Prezenţa ei mă calmă ca prin minune. Totul trecuse. De- 
venisem conştient. Mă uitam cu oarecare surpriză la Linuţa; și 
abia mai tirziu, cu o intonaţie reflexă, ca 'ntr'o reminiscență am 
adăogat: „Ce plăcere, dudue Linuţă“. 

Intonaţia a fost cam rece şi lipsită de convingere, dar textul 
fusese cel premeditat şi în adevăr atunci mi s'a părut că este chiar 
cel potrivit. M'am felicitat tacit de acest rezultat faimos al labo- 
rioasei mele cugetări. 

Eu mă uitam, nedumerit parcă, la Linuţa. Cäutam zădamic 
să Suprapun această realitate chipului de odinioară, care-mi tulbu- 
rase imaginaţia. 

Abia se aşeză la masă, şi Linuţa se ridica brusc pornind re- 
pede de-alungul cerdacului, ca ia o chemare. 

Doamna Stroescu zimbi părinteşte şi spuse: „lar se duce la 
„copil. Nu poate sta un minut fără să-l vadă“. Apoi mi-a cerut 
noutăţi despre părinţii mei, despre sora mea care fusese colegă de 
școală cu Linuţa, despre ocupațiile lor, ceiace a stabilit o comodă 
atmosferă de familie, 

Pe cind eu dădeam detaliile cerute, cucoana Lenţa în capătul 
"mesei, grăsuță şi resemnată, împletea cu croșetul deasupra unui 
păneraş ținut pe genunchi, în care se tot mişca regulat un ghem 
cenușiu ca un mițişor care-ar tresări prin somn.—Din cînd în cînd, 
urmărind în gînd un fir similar care făcea să tresară uneori un 
ghem lăuntric, cucoana Lenţa ofta adînc sau îmi cerea detalii des- 
pre cele ce-i spusesem cu privire la familia mea. După ce-i lä- 


Y INTR'O VACANŢĂ 3839 
muream tot ce dorea, răminea o bucata de vreme tăcută, recons- 
tituind probabil în minte din noţiunile abstracte date de mine, fap- 
tele așa cum s'au întîmplat, pentru ca apoi după ce avea „scena“ 
în ochi, să mă întrebe continuarea cu aceiași linişte de compozitor, 
In mintea cucoanei Lenţa se alcătuia astfel un film propriu din 
textul pe care i-l dădeam eu periodic, în capitole, care deveneau acte, 

Linuţa se întoarse tot aşa de grăbită cum plecase, ca sä eie 
de pe masă un şmoc de chei.—Ea era doar „Menajera“ casei. 
Albă, cu obrazii rozi, cu părul negru şi lung, impletit şi lăsat să 
atime pe spate, Linuţa umbla cu gravitate. 

— »Ce e, ce sa întimplat?* întrebă cucoana Lenţa, fără 
grijă. — „Dă din picioruşe şi din mini?“ — Adă-l să-l vadă şi d. 
onel ce frumuşel e. 

Linuţa cu față deodată ptr fugi ig casă și Senone 
repede cu ilul ei în brațe. a'nfăşura veşminte cu și- 
returi care atimau din minile Un. De subt o boneta pusà sito 
şi dată pe ceafă, numai capul lui „Baby“ se vedea, otund, roş, 
umed, cu ochii holbaţi, cu salivă la gură făcînd bulbuci, chel, cu 
citeva fire de păr numai lipite de pielea capului plină de coji.— 
Linuţa mi-l prezentă astfel, cu capul ei frumos aplecat deasupra 
copilului. 

m, Faţa ei era iluminată de bucurie, de parcă s'arfi plecat dea- 
supra unui soare. 

~= „Are să-l minince mama“; şi Linuţa se prefăcu că vrea 
să-l minince pe copil; apropie mormăind gura ei de căpuşorul mic 
şi începu să-l sărute avid peste tot. : 

De subt lenjurile albe, desfăcute, răsări şi un picioruş cu cute 
roşietice, ca un vierme. p 

Linuța începu să sărute cu profuziune şi viermele acesta, şi 
cuprinse în gură talpa piciorului cu degetele mici şi ele ca nişte 
viermişori. 

u am spus rece, ipocrit şi fără convingere : 

— „Ce drăguţ“, iar Linuţa a răspuns bucuroasă : 

— „Nu-i aşa, nu-i aşa ?“ şi iarăşi a început „să-l minince“ tot. 

A intrat în casă stringindu-! la pieptul ei de parcă l-ar fi fu- 
rat lui Dumnezeu. 

Am intrat grăbit în odaia mea, ca urmărit de cineva, şi-am 
intors cheia. Aveam nevoe de-o singurătate sigură. 


+ 


A doua zi, pretextind o criza acută de apendicită, m'am re- 
întors la lași. 


Demostene Botez 


Necesitatea extensiunii profilaxiei 
tulburărilor mintale 


(Urmare și stirii) 


Ca un corolar al spiritului de solidaritate (ne ocupăm de soli- 
daritate numai din punctul de vedere psihologic) orice colectivitate 
siteşte pe membrii să! să se conformeze acelelaşi conduite, atitudini, 
opinii și idel; un fel de mimetism psihic: după cum unele animale 
lau culoarea medilior vegetale și animale unde trăesc, sint oameni 
care lau culoarea morală a grupului lor (Sighele), „Spune-mi cu cine 
te aduni, ca să-ţi spun eu cine eşti“ —zice un proverb rominesc ca- 
re-şi are echivalentul său în mal toate limbile, celace dovedește con- 
stanja și pgeneralitatea fenomenului. Neasimiiarea atrage in mod auto- 
mat din partea grupului formarea unei „atmosfere de Intolerabilitate= 
(Guyau). Individul deci este silit atit de mentalitatea gregară (pe 
care o găsește In el) cit şi de spiritul de solidaritate—pe care îl a- 
doptă vrind-nevrind—a se mulțumi cu un rol pur pasiv; şi teadințe 
impusă la asimiiație și la adaptaţie care rezultă, a tacut pe unii so- 
clologi să reducă intreaga viaţă a colectivităţilor ia o imitație fără stir- 
şit pornită dela individ (Tarde), sau impusă din atară—fiind ou- 
mai efectul constringerii sociale (Durkheim) şi determinind o stereo- 
tipare a indivizilor; căutind să-i inghesue într'un același tipar dat, 
Hecărul individ mediul ti lasă cel puţin o urmă adincă, Indelebilă. Cu- 
rentele imitative Interterindu-se şi convergind În creerul unul individ 
pot determina invenția așa că „gealui individual al inventatorului este 
sediul adevărat al oricărei adaptaţii sociale“, lar „orice descoperii e 
consistă într'o intilnire mintală a conștiințelor deja vechi"; tendința 
„cătră un contormism complect ştiinţific, economic, tehnic, inteiectua!, 
estetic şi moral“ ar fi expresia legii de asimilație progresivă (Tarde), 
in opoziție cu legea de diferențiere progresivă (Simmel), manitesta 
mäi ales in domeniul estetic şi moral, unde individualismul trebue sà 
domine ; căci adevărul estetic și moral fiind subiectiv complexitatea 
imi vagă nu permite incadrarea în formule precise cum se latimplă cu 
adevărul științific, care singurul aproape şi cu aplicaţiile lul (tebnice, 


| = PROFILAXIA TULBURARI MINTALE gf 


tadusiriaie, economice) este susceptibili! de unitormizare. Totusi 

iața fnsăși imbogățind miatea și suñetul individului îl ajută pea ya 
bereze şi să vină direct în contact cu natura, așa că tavorizină eman- 
ciparea ladividulul și deci inlesaindu-l un ro! activ, este ea Insăşi in- 
dividualistă, Dacă gregarismul este In general misonelist și conserya- 
lor, el se pune uneori tot atit de zelos şi pătimaș şi în serviciul unuj 
spirit pretins reformator, renovator, dind tnsă dovadă de acelaşi 
2 discernămint., Este inuti poate a demonstra că avind numai va. 
carea unul gest imitat şi reprezentind nomal o simplă atitudine, no 
va egala modelul! nici din punctul de vedere moral, alci din cel psi- 


iasuliețit, poate chiar automat— dec! neelaborat, nesimţit, netranstor. 


alimente in noi iși trage rădăcinile din cele mal ascun 

ale sufletului nostru, că pentru formarea ti irma de mr 
nostru sufletesc, ba chiar şi cel organic, este evident că ea nu te 
ti exact refăcută To ait ladivid cl numa! imitată parțial sau total: 
conținutul de energie psihică (energetic) al unel tendințe nu ate 
fi realizat calitativ și cantitativ prin imitație, Imitaţia în zu a 
psihic pare a fi încă şi mai lipsită de valoare decit In domeniul fizi 
şi material, De acela atitudinea retormistă, vagă sau chiar i ta. 
ia anume modalități sau direcții creiate artificial t ie 


temeloic sprijialtä de intreg sutietul în care-și avea 
Care nevoe a demonstra diferența —nu aiiai ebateaeti Caoa i 


şi umplu un gol seozibil, căpătind un colorit ateciiv ma 
un râsunet în sutietul nostru, * și pe de altă parte imitație tab pe-a 


e 


* Concepţia, Imagiaal! A 
tistică (sau de elilel) nr pacii nasai aa z > n navision mc 
vea ca punci de plecare o imitajie (prin care se inspi: K pia 
elaborajie la care coniribue elemeniul inleleciual re), 


ajungea (i cu toiul sirăină de model. Malle czom OlY și afeciiv-— 
ori i e creații sirălucile au |] 
iane ecoul dee impramuieti, pe care insă au lăsat-o în armă le dis. 


Li 


304 VIAȚA ROMINEASCĂ 


cială sau o stinjenire (exemplu Marea Revoluție Pranceză). Răstur- 
sarea sau amestecul claselor poate fi un regres—cel puțin momentan 
—căci o clasă superiorizată a făcut, prin atingerea unul nivel mal ri- 
dicat, dovada unor calități vitale incontestabile (dacă su şi Intelec- 
tuale și poate chiar morale); prin această bastulare, clasele fate 
fioare ridicate repede în general se demoralizează, iar Indivizii ridi- 
caji vertiginos, fără o pregătire sufletească prealabilă — „parveaiţii* — 
devin cei mal feroci tiraat și exemplare de imoralitate și cinism, din 
cauza dezechilibrului psihic pe care îl provoacă zguduirea safletea-— 
scă a unul mare succes nesptrat sau chiar numai simpla desorlen- 
tare, intensitatea dezechilibrului fiind în faport direct cu luțeala as- 
ceasiunii, Experienţe numeroase ne învață să fim foarte circumspecț! 
și foarte rezervaţi in astte! de împrejurări. Aşa că nivela! interior 
sociai şi intelectual al conducătorilor sau al clasei conducătoare ou 
poate exprima numa! prin el singur un progres şi credem că au ex- 
primă nic! dezideratele psihologice ale democraţiei, Chiar economi- 
cește, trecerea bunurilor făcută ugurei şi fără discernămint dela o 
clasă la alta sau dela o categorie de indivizi la alta, nu credem că 
poate constital un idea! democratic, căci dezechilibrul economic, in- 
sojit fataimeate şi de cel psihic, perverteşte mal ales spiritul de Inl- 
țiativă şi chiar simțul moral şi poate duce la dezastre ireparabile. 
Nu scoborirea nivelului societăților ci ridicarea nivelului indivizilor 
prin valorificarea, dezvoltarea şi îmbogățirea lor sufletească şi inte- 
lectuală ; au distrucția ciştigurilor morate şi sufletești realizate dea- 
langui trecutului ci complectarea şi imbogățirea lor cualtele DOUĂ ; şi 
maj ales, nu nivelare, dar cea mai conştientă, largă, liberă şi neln- 
Huenţată selecționare a indivizilor pentru toate rolurile şi intrebuin- 
țările : suum culque tribuere—jată ce credem că trebue să urmărea- 
scă o democraţie, care să reprezinte psihologicește un progres. Orice- 
sistematizare sau clasificare a ladivizilor este un regres căci nu gru- 
pările, de orice categorie ar îi ele, pot reprezenta superioritatea, ch 
Indivizii în parte : superioritatea psihică, intelectuală și morală, nu 
poate fi decit cu totul individuală: „că rezidă într'an individ nu într'c. 
familile sau clasă ; nu există clasă de elită, ci numai indivizi de e- 
Htă* (Palante). Orice regim social pentru a exprima realmente un 
progres va trebui „să inteasitice sentimentul individualității şi al sal- 
vării individuale: să facă oameni care să fie el lagişi* (Palaate). 
Am trecut in domeniul sociologiei, dar am tăcut.o ln numele 
medicinei, cate nu-și poate părăsi preocuparea sa : Individul, „Expe- 
rienţeie“ naturii, boalele, cași intențiile ei finaliste, intinzindu-se În 
spațiu şi timp, în infinit și eternitate, ne preocopăm numai atit ci? 
vin în atingere cu scupul nostru imediat: conservarea sănătăţii și 
vindecarea boalelor. lar boalele sociale tu plerd pentru nol caracte— 
rul practic, pentrucă au o evoluție mai lentă şi mal lungă, sau pen- 
trucă sint mai difuze decit cele individuale. Am văzat cu ce vşurioța 
se tace contagiunea psihică şi aceanta ne impune să răspicdim cit 
mal mult posibili cel puțin cunoașterea uau! fapt: că nu toți Indivizii 
din societate ar putea servi de modele semenilor lor şi ia aceasta 
trebte să adăagăm că printre cel ce ni se impun ca modele, foarte 


—— PROFILAXIA TULBURĂRII MINTALE 365 


mulţi pot fi dăunători. Chestia principală pentru profilaxie este feri- 
vea de contagiuni,. Dacă experiențele naturii pentru scopurile el au 
© menire bine justificată, noi nu avem ca indivizi olci un folos să 
le multiplicăm sau să ie generalizăm prin repetare, Psihopaţii nu 
sint dâunători în genera! decit datorită mediului: sttngăcia, pasivita- 
tea, creduiltatea mediului contribue la dezvoltarea exagerată și des- 
făşurarea unor tendințe latente abia perceptibile ale psihopaţilor puși 
în evidenţă : expansivitatea lor se accentulază, ol devia conviogători 
sau autoritari și intimidează,., În schimb psihopații utili ou se im. 


-pun totdeauna nici prin indrăsneală, metgiad pănă la impuisivitate, 


ñici prin totala lipsă de autocritică a celorlalți, care le dă un presti- 
giu bazat numai pe presupuneri, promisiuni ale unor posibile merite 
numai bănuite, dar susținute cu inflăcărare ; din contra conştiinţa va- 
lorii lor reale le dă fie o atitudine rezervată şi o mindrie legitimă, 
tie o modestie bazată pe o judecată îndelungată și poate prea severă 
a meritelor lor propril—atitudini determinate ŞI de timiditatea comu- 
Dă multora din el. Fanatismul convingerilor pria urmare na dovedeşte 
totodată şi valoarea lor şi dencela nu este un criteriu de apreciere 
justă a unei căi bune de urmat, din contra. Celace trebue dec! ùr- 
mărit este impiedecarea transformării psihozelor individuale în psi. 
hoze colective, grație spiritului gregar. O pregătire metodică pentru 
à lavoriza dispariția acestul spirit sau a-i atenua intensitatea, este 
posibilă nu numai prio ridicarea ntvelulul cultural, ci maj ales pria 
imtărirea personalităţii fiecăruia, educația caracterului şi a simțului 
critic, Regimul liberei discuții (Bagehot), lipsa de piedici morale şi 
de constriagere a opinie! publice, etc, sint mijloacele și căile ce in- 
'esnesc obținerea acestui rezultat. 

Gregarismui este favorabili ma! mult psihopațiior rău făcători 
precum și tuturor indivizilor care, fiind dotați cu celace Carlyle ou- 
meşte „Inteligența vaulpină», intrebuințează docilitatea aparentă, ab|.. 
litatea de a pătrunde, chiar și intriga, speculind slăbiciunile gi mă- 
gulind vanitatea ; de la formarea reputaţiilor protesionale pănă la cig- 
tigarea situațiilor politice dominante, totul se obține, cele mai deseori 
fraudulos, pe această cale numai datorită lipsei de spirit critic al so- 
cietăţii. Gregarismul este contundat cu spiritul de ordine și cu dis- 
ciplina ; dar pe cind primul este pir pasiv, subconștient, disciplina 
“este o atitudine voită, coasimțită (poate de nevoe), Insă conștientă. 

Cum pot îl farite massele de gregarism ? 

Semaalindu-ie posibilitatea existenței multor lucruri care, fie că 
aj se impun cu forja, fie că oe ciştigă sutletai In mod lasidios, nu 
trebuesc idate in serios, nict imitate ; şi arătind foloasele atitudinii 
critice. „Făcindu-mă catolic, spunea Napoleon, In Consiliul de Stàt, 
am terminat războlui din Veadeea; tăcindu-mă musulman m'am sta- 
dilit ta Egipt; tăctudu-mă ultramontaa am ciştigat pe preoții din Ita- 
Ha, Dacă aşi giveraa un popor da Evrel ași restabili! Templul ful 
Solomon“, Aceasta dovedeşte o adincă pătrundere, o justă prețuire 
Şi o iscusit folosire a siăbiciunilor sutietului gregar, 

Nu trebue să se uite că conștiința individuală este malt mal clară 
și mal aioceră ca cea socială, care vede incrurile unilateral şi subt 
aoghjul atilităţii actuale a grapalui. Na va fi niciodată de prisos a 
se aminti iozinsile formulate de lațelepții şi fiozotii aotichității şi 
repetate până iu zilele noastre de toți marii cagetători: „Fiţi celaca 
siateți=, „Canoaşteţi-vă pe vol inșivă*, etc.. ln adevăr nimic au poate 


206 VIAŢA ROMINEASCA 


dezorienta și nimici mai sigur pe individ decit incercarea de a căuta 
să copleze personalitatea culva, oricine ar fi modelul, necenosciadu-se 
prealabil pe sine insuşi ; este insă foarte util şi fructuos a se ins- 
pira dela modelele găsiie demne de imitat in urma unei auto-critici 
setioase, severe şi obiective pentru a obțive perfecționarea noastră, 

Numeroase liustrații ale acestor adevăruri se găsesc in istoria 
noastră contemporană. Vom lua un exemplu care arată atit diferitele 
modalităţi de imitare cit şi rezultatele lor respective. 

După o lungă perioadă de intuneric totreținută de domina=ţiiie 
strâlne şi de multiple cauze defavorabile, Principatele Romine au în- 
ceput a intra in contact cu Apusul in cursul veacului trecut, Dife- 
renja enormă de nivel cultural, politic, etc. a tăcut ca Imediat după 
stabilirea acestor raporturi, să se producă—intormal ca intre vasele 
comunicante conținind lichide la un nivel diferit, sau poate chiar și 
ca un fenomen de osmoză-—un violent curent de influenţe străine, ci- 
viilzate câtră ţările romine, Acest proces a luat însă curind forma 
unei imitații massive, totale, lacepnturile acestui corent datorite sta- 
diilor tineretului nostru in țările apusene (mai ales in Franța), au 
fost in general animate de o puternică notă afectivă și emotivă, Da- 
torită puternicei impresii produsă de viața unei lumi civilizate sst- 
pra tinerilor veniţi dintr'o țară cu o viaţă cu totul patriarhală, eur 
şi gustului de studiu deschis in centrele cultivate caşi setel de atir- 
gere a unui 'deal național și politic Inăbușit, comprimat indelung, — a- 
cest tineret nu sa mărginit numa! ia pura imitație, El s'a inspirat 
dela modelele văzute, In adevăr, erudiți și intelectuali străluciți, 1l- 
teraţi şi artişti care, folosind numai metodele învățate, ne-au dat 
opere măreţe cu caracter pur rominesc şi exciasiv pentru tara lor > 
oameni de stat, care, influențați de tendinţele umanitare, au apărat 
şi răspindit idel democratice cu fanatism—celace era cu atit mai me- 
fitos pentru el cu cit aceasta nu avea la bază vre-un resentiment de 
clasă, căci promotorii aparțineau ma! toţi clase! care grație acestor 
idei, işi plerdea privilegiile, etc. ; toţi au urmărit cu mari sacrifici! 
numai o activitate naţională, hiperbolizind tot ce era rominesc, scri- 
ind intr'o limbă rominească neintrecută, pentru a cărel formaţie sau 
străduit (descoperindu.i frumuseți nebănuite), idealizind pe țărani şi 
viața la țară, pănă şi cimpla rominească; descoperind cu o pioasă 
dragosic comorile sufletești ale trecutului neamului şi luptind cu e- 
nergie peatru stabilirea originei și drepturilor lui istorice ; idealizinc 
vitejia cum şi toate faptele şi calitățile strămoşilor. Artiştii au des- 
coperii şi imortalizat comorile estetice și fără seamân pe care ej ie- 
vedeau, le simțeau in tot ce era rominesc,., Intr'un cuvint, aceşti où- 
menl au descoperit prin sufletul străinătății sufletul rominesc ; au in- 
văţat in străinătate să devină cei mai fanatici adoratori şi apărători 
a tot ce era rominesc in aşa măsură, că lăudau străinilor cu maltă 
intăcărare tot ce era al țării lor. Așa că străinii ce-l auzeau se mi- 
nunau de atita iubire de țară: Ion Ghica scria tul Alecsandri câ vor- 
diad ca dor de ţara lui unul străin și spunindu-i cu emoție că acolo 
intre alte lucruri minuaate laptele este așa da gros că in el iasă ur- 
mă cuțitul, a comunicat şi străinului emoția sa și i-a făcut să-i ad- 
mire pentru marea sa dragoste de ţară. Insă curentul imitativ a Inat 
şi alte intățișări : alţi Romiai au fost impresionați numa! de gestu- 
rile exterioare fără a ie tațelege rostul şi nici sufletul care le deter- 
minase, Așa duelul, obicelu maltisecular anahroaie chiar in țările 


PROFILAXIA TULBURARI MINTALE 17 


unde a luat naştere, fiind laterpretat probebi! ca o manifestaţie clv!- 
lizatð, numa! din cauză că era practicat (uneori) în țările cu presti- 
giul civilizației, a fost imitat și el. Ori în țările acelea, cu sute de 
ani inainte, ¿l era practicat bumai de cel ce aveau meseria armelor 
-=de care ei etau mindri, cum are dreptul să fle oricine de meseria 
ce profesează— care avea prestigiul conterit de puterea ce dețineat, 
pentrucă erau singurii armați pănă în dinți şi deaceia temuți de cel 
nearmaţi care le erau supuși. Acești războinici de meterie, partin 
lo permanență spada, intilnindu-se în orice Imprejurare, erau îspitiți 
de a-şi dovedi iscusința şi curajul, ba chlar şi disprețul de moarte— 
inerente și indispensabile tine! aşa meserii ;—el se Dăteau deci în due! 
pentru orice motiv nelnsemnat, conform unul ritual sumar. Obicelui 
căzind insă treptat in desuetudice, pe mEsura modificării mijloacelor 
războlului, a dăinuit totuși ȘI în vremurile cînd meseria de războinice 
ase altfel de Intățişare, ca un obiceln abia tolerat şi practicat a- 
tusei în mod clandestin chiar şi de nerăzboinlci, prin imitație. la a- 
cést stadiu a fost găsit de unii compatrioți al noştri și importat In 
țara unde, in vremea luptei corp ia corp la războlu, se intrebuințase 
„hioaga sau securea (pe care le purtau înşişi vitejii noştri domnitori), 
unde nu se purtase niciodată spada ; aceasta era insă arma de care in 
țărite duelului ou se deslilpeau de loc războinicii de altădată si de 2- 
cela se și băteau cu ea și nt cu altceva, fiindu-le la îndămină, Acez- 
stă importaţie s'a făcut în vremea !şiicului și clubuculul— cara con- 
trastau cu un așa obicelu,—intr'o țară insă, unde cooceppia despre 
odoare a fost totdeauna foarte robustă, sănătoasă şi clară, O ase- 
menea imitație desigur că nu vea o valoare diferită de acela a ac- 
tului maimuțe! care-şi răsucegte mustățile ce-l lipsesc, sau de acela 
al papagaluiui ce repetă eventuale exclamaţii de emoții sau de piè- 
ceri... simțite de alţii, Era pur şi simpiu o maniiestajie de filonelsm 
cu totul grotesc, Adoptarea şi crelarea inofensivă a unor titluri de 
nobieţă, de câtră urmașii administratorilor Provinciilor dunărene din 
vremea suzeranității turceşti (simpli negustori din Fanar ce obțineau 
postul in mezat), nu diferă mult de gestul precedent; obicelul s'a ge- 
neralizat in așa măsură, incit tot Rominul trecind granița iși adopta 
titlul de conte sau marchiz cel puţin, cu coroanele respective (și alci 
nu vorbim bineluţeies de cel ce urmăreau scopuri frauduloase). la u- 
nele centre frecventate de Romiul se spunea de acela cu o crudă Iro- 
nje că in Rominia nu sint decit prinți. Dar adoptarea definitivă și i- 
remediabilă a limbii franceze ca limbă curentă ? 

Curentul imitativ după Apus nu este sfirșit și pe lingă imita- 
tiile arătate mai sus, acum cuprinde gesturi pur exterioare sau ma- 
altestații de o valoare dubioasă şi chiar moravuri reprobabile, 

Dar ln timpul nostru chiar în Apus intre altele, ca... gen nou 
de artă s'a căutat să se imiteze... arta omului ce trăla in caverne: 
dacă aceasta procura autorului el—şi probabii şi semenilor sàl pen- 
tru care avea sugpestivitate—atunci, o plăcere estetică, este cu to- 
tul îndoelnic acest lucru astăzi, in condiţiile unul cit mai relativ e- 
chilibru psihic. 

Dacă primii imitatori, sau mai bine zis inițiatori al acestul gen 
de imitație— „bonjurigtii“ dueliști, trancomanii din secolul trecut, „in!- 
Hatorul* artet trogtodite, etc. au săvirşit manifestații de o calitate 
inferloară dia punct de vedere psihologic, moral și practic, apol Imi- 
tatorii acelora siat Incă cu mult maj prejos și sint cei mai reduși fl- 


= 


ioneişti gregari. Să ne ioci 
poate cu o impozantă situ 
zut o spadă şi care de 
fără să cricnească, „a 
scrimaciu : aceasta se 


pet 


şi autorităţi, care—judeci 


tratează acest desnodămi 
şi incă dintre cele 
simţimiatul victime 


se poate petrece 


oameni de arme, 
deapsa excluderii 
de ziar. 


Astfel intr'un acelaşi mare curent imitativ 
‘s'au putut manifesta modalităţi cu totul diferi 
psibologiceşte de inspirația artistică, datorită 
emotiv şi afectiv foarte puternici ; 
siat primele imita 
talte, care sint e 
adevăr, imitaţia 


rale, organizată, 
valoarea unui act 


vital 
ia chestie atit de abaur 
tificială şi pare a se aprop 
etc, şi deci a îl o manitestaţ 


ia 


Bucureşti, 5 Septembre 1925 


Greşeli obse 
ta revistă, No 2 din | 


TEREZ şes 


a 


pag. 225, rindul 1 : 
a l i 
> » EE 
» 228, > 
> " T. 
TE- ETA 
ATIE -EAA 7 E 
„ 23, v g: 
A . > 39: 


- 


7 0 S mW Suu 


+ 3 3 * 3 3 3 


ţii, ale generaţiei 
hlar inferioare act 
la aceste animale fiind expresia unei 
la imitație, deci cu rădăcini biologic 
Macara fiziologic; pe cind! 


ESRT 


hipulm un em onorabil, inaintat In virstă 
ație socială, care poate 
teamă de a- 
incrucişa 
rece, deși primul 
nd după 
at 


Dr. Grigore E Odobescu 


d a partea Întâia a acestui articol, publicată in actas- 


2 este constient de „demonul... 


Prona ui mărunte care confirmă... 
statul trebue să sacrifice totul, 
chiar virtutea, pentru.. 
conservare sa: salvarea societa - 
tit.. în loc de „salvarea sa: salvas 
rea societăţii, .* 


- 


chiar incă n'a vi- 
şi compromite (7) onoarea cedează 
spada“ cu X, un tinăr dar iscusit 
este ocrotit totuşi de lege 
probibițilie şi sancţiunile ce opua — 
(2) ca o tentativă de asasisat 
mai laşe şi absurde. Căci, fiind indepiinită cu cos- 
1, e asociată unei tentative de sinucidere. Aceasta 
grație mentalități] gregare, 

me cind totuși duelul este int 
In Germania (o ţară de 
din armată — după cum 


dugmană a spiritului 
erzis chiar ofițerilor, 
origină a duelulu!) subt pe- 

arată recente informaţii 


produs de evenimente 
te: una, apropiindu-se 
factorilor Intetelctuai!, 
alta, pur simiană, Cit de departe 
mari din secolul trecut, de cele- 
elor maimuțe! sau papagalnivi | In 
tendințe gene- 
e profunde, are 
mitația gregară 
este automată, inafectivă, superticială, ar- 
foarte mult de... echomimie echopraxie, 
ie net morbidă, 


pa 
= 
= 
= 
- 
A 
3 
3 
£ 
P 
> 
~ 
a 
. 
& 
E 
=- 


Viața de la capăt 


o — 


in ultimul timp, o mare schimbare se facuse în sufletul lui 
Albert Samuelli. Inşelat în aspiraţiile sale, coborit în demnitatea 
sa, lovit de pretutindeni, el se căia amar de visul nebun în care 


stâruise atit. 


Incercarea-i neizbutită de emancipare, nu-i schimbase ideile 
despre viitorul lui Izrael. Cu același scepticism, pe care-l nutrise 
intotdeauna, privea e! şi acum credința celorlalti în restabilirea ve- 
chiului Sion. Nici un moment n'ar fi putut rosti, ca mulţi dintre 
ai săi: „cu trupul mă aflu în țări străine, cu inima sînt pe pä- 
mintul sfint“. Mai mult decit oricind, în fine, îşi dădea seamă că 
departe de a se putea aduna la olaltă, „poporul ales“ se risipea 
mereu, oferindu-se pretutindeni, tot mai redus, tot mai slab, me- 
diilor care-l absorbeau. Dar îl doborise răutatea omenească, de care 
se izbise la fiecare pas, li era silă de tot ce-l impresura. Şi nu 
mai dorea nimic, căci nu mai avea tința de a spera în nimic. 

In seara aceia, întorcîndu-se dela Movilă, Albert se gindi la 
starea în care se găsea, la viitorul său, la ceiace-i răminea de fá- 
cut. „Fireşte, —își spunea el,—în lumea stăpinită de rutină, în care 
viețuiesc, orice avint al sufletului, orice mişcare menită a tulbura 
in sine ordinea lucrurilor, e de mai înainte osindită. Astfel orice 
aşi face, nimic nu mà desleagă de originea mea, nimic nu ma poate 
scoate din condiția pe care naşterea însăşi mi-a impus-o. Sint oare 
un paria ?*. Şi numaidecit îşi aminti cuvintele bătrinului Leib : 
„Te-ai născut evreu, vei răminea evreu“. Toată realitatea brutală 
a situației i se înfățișa atunci în icoanele şterse ale zilelor trecute, 
care i se perindară pe dinaintea ochilor. Copilăria, virsta de 
care grijile sint departe, pentru care viața se arată în culori des- 
chise, fusese desigur pentru dinsul, timpul ce! mai senin. Şi totuşi 


* Fragment din romanul „Paria“. 


DA o as VIAȚA ROMĪNEASCA 


mu ca pentru orice copil, —căci suferise şi atunci, căci dela cei din- 
tăi paşi în lume, primise în faţă injuria numelui de evreu. Şi acum, 
după atita trecere de timp, ceiace mai păstra el din anii aceia, era 
numai impresia tristă a lacrimilor dintăiu. Mai tirziu, treptat, şivoiul 
vieții îl luase înainte cu sine. Şi pa disprețului public creştea, 
se făcea mai nesuferită, pe măsură ce sufletul său zbuciumat se 
dezvolta liber de toate influențele nefaste ce i-ar fi putut sta în 
cale. Albert începuse a gîndi chiar din momentul în care începuse 
a pricepe viaţa; şi de atunci încă, problema neamului lui bleste- 
mat îi muncise creerul, Pentru aceia rămas de timpuriu străin între 
ai săi, năzuințele sale îl împingeau dincolo de hotarul îngust al 
lumii vechi. Dar dacă gîndul său nu mai cra la fel cu gindul se- 
menilor lui, dacă limba sa nu mai era limba lor, dacă inima nu-i 
mai bătea în același chip ca inima acelora, —în acelaşi timp însa 
O imensitate întreagă îl despărțea de lumea cealaltă, de care el 
însuşi se simțea esenţial deosebit. 

Intăiu avuse a lupta cu sine însuşi, cu propria-i conştiinţa, 
Şi se crezuse triumfător, până la cel dintăiu prilej care-i trezi din 
nou Înäbuşita solidaritate a sîngelui. Apoi avuse de înfruntat o- 
punerea celor din jurul său. Şi o intruntase; pănă intro zi iarăşi, 
cînd îşi dădu samă că odată cu acei pe care-i părăsea renunța ia 
o parte din viaţa şi din sufletul său. In fine cea de pe urmă re- 
zistenţă, fusese excluzivismul. îndarătnic al acelor care nu-i primeau 
jertfa, ura veche care-l urmărea fără preget şi care pentru prima 
vară de demult îl făcuse să-şi ridice fruntea cu mindrie, ŞI se n- 
prise în loc. 

Acum însă trebuia sä caute aiurea, liniştea pe care n'o mai 
putea cere emancipării. In aceleaşi locuri, printre aceiaşi oameni, 
viaţa mai departe îi părea cu neputinţă. Prea multe pasiuni răsco- 
lise în jurul său, prea greu ar fi venit acolo uitarea nesocotinței 
ce-o făcuse. Şi ca o. mintuire i se arăta plecarea înspre alte ori- 
zonturi, înspre. o lume alta, mai largă şi mai îngăduitoare, Căci re- 
devenit e! însuși,—ancestrala nevoe de pribegie îl cuprinsese, ca 
şi cum ar fi auzit la ureche fatalul „mergi!“ Şi o dorinţă vie dea 
pleca, de a se amesteca printre desnădajduiţii care cutreeră pá- 
mintul, de a-și duce în alte părți amărăciunile sufletului, îl muncea 
tot mai mult. De altfel situația sa nu-l apropia de acei nenorociti? 
Nu ca şi ei perduse nädejdea în vremuri mai bune pentru el? Nu 
ca şi ei pleca să caute în lume norocul şi liniștea etern perdute ? 

Dar in sara aceia, gindul îi era mai trist ca niciodată. O vie 
vemulţumire de sine însuși, un soiu de remuşcare, ceva cum ar fi 
fost starea de conştiinţă a unei decâderi morale pe care singur 
şi-ar fi imputat-o, îi rodea inima. Toate: umilințele îndurate îl fà- 
ceau să se vadă așa de mic, aşa de meschin, aşa de laş... In a- 
celași timp însă, o vagă părere de rău îi venea,—fară să şte de 
unde, —îi cucerea treptat. sufletul. Şi pe cînd cugeta la ultima, su- 
prema umilință care-i mortificase inima, o imaginà clară îi țişni 
deodată în lumina minții, iar vaga părere de râu deveni durere a- 


__ VIATA DE LA CAPAT m 
cută. Deşi numele Elenei îi venea pe buze, ardoarea dintăiu nu-l 
mai cuprindea ; căci din toată dragostea-i fără năde velace-i 
mai rămăsese era numai amărăciunea care-i umplea Acum 
vedea el clar, ce nebună fusese rătăcirea-i de altădată, cît de ab- 
surdă era nelămurita aşteptare cu care se înşelase. Dar ceiace nu 
patea pricepe încă, era dezolanta brutalitate cu care visul său lua 
sfîrşit. 

„De ce ar fi fost şi ea ca toţi ceilalți ?—se întreba dinsul, 
De ce n'ar fi rămas de apururi așa cum se obişnuise el a o cu- 
noaşte ? 

De ce ţinuse numaidecit să-i insingereze inima cu orgoliul şt 
ui 2 pe care i-l aruncase în faţă ?2* 

i măsurind răul cu care plătise îndoelnica fericire -perdută, 
el se 'ntreba cu mihnire, dacă n'ar fi fost mai bine să mo fi gus- 
tat niciodată. Căci cu cit mai multa lumină şi mingiere îi pusese 
la început femeia aceia în suflet, cu atit mai mare şi mai întune- 
cat pustiu îi lasa acum, 

Una cite una, iarăşi, clipele se desprindeau din negura sub- 
conştientului, reveneau în mintea sa obosită, reconstituiau povestea 
tristă a vieţii sale. ŞI o altă imagină se ivi din amestecul acela 
confuz de lucruri zmulte uitării. Debora ! Desigur, dacă dragostea e 
numai beţia care întunecă judecata, suferința care slabeşte trupul, 
nebunia care poate pierde un suflet, atunci n'o iubise niciodată pe 
blonda copilă, Cu toate acestea, ceva îi întorcea adesea gindul in- 
spre dinsa, şi niciodată gîndul acela nu era trist. Să fi fost în el 
o timidă presimţire care-l mina cătră o fericire posibilă ? Să fi fost 
numai reflexul iubirii discrete pe care o simțea vibrind în sufletul 
ei? El singur nu-şi putea răspunde. 

Dar acum alături una de alta, cele două figuri blonde luau 
pentru dinsul o însemnătate simbolică. Debora înfăţişind trecutul 
cu toată poezia lui, dinspre care el îşi întorcea capul —Elena în- 
frupînd lumea cealaltă cu farmecul ei, la care aspira în zădar. 
Una l-ar fi iubit, cealaltă l-ar fi privit cu milă, poate ; liniştea însă, 
liniştea pe care a dorea cu atita rivnă, o căuta încă şi n'o vedea 
țicăeri... 

E! se sculă, privi în jurul său. Lumina indeciză pe care o 
împrăştia tampa de pe biurou, liniştea ce venea de departe, din 
noaptea de Octombre, dădeau singurătăţii o melancolie deosebita. 
Şi toate obiectele, pana la “cele mai mărunte, împrumutau o înfa- 
{işare nouă, luau ca o vagă însuflețire, ca şi cum în fiecare s'ar 
fi ascuns, cite unul din regretele ce-i umpleau sufletul. De fapt, 
nu erą o tainică legătură între sufletul lui şi toate lucrurile acele 
inerte? Căci ce e sufletul, decit conştiinţa precisă a atingerii din- 
tre eul nostru cu lumea din afară, pe de o parte şi ceiace leagä 
clipa de acum cu toate clipele trăite, pe de altă parte? Ce e viața 
noastră, decit viața a tot ce ne înconjoară ? Cu o fiinţă iubită care 
ne moare,-—moare în același timp ceva din noi înşine; cu un lu- 
cru de care ne despărțim, pierdem ceiace materializa o amintire, o 


42 VIAŢA ROMINEASCĂ 


clipă de bucurie Sau de tristeţă”; şi cu tot ce se schimbă în preaj- 
ma noastră, ne întunecăm mereu... De aceia, cugetind la ce lăsa 
în urmă, la tot ce în curînd avea să nu mai vada niciodată, Al- 
bert îşi simţi ochii jucînd în lacrimi. 

Cu minile aduse la spate, el se sprijini de birou, încrucişind 
picioarele. Pe paretele din faţă, o rază de lună, furișată, printre 
perdele, îi arăta portretul lui Spinoza. rămas până atunci în um- 
bră. 

Nici vechea sa admiraţie pentru profundul cugetator, nu ra- 
mäsese în ultimul timp nealterată. In viaţa acestuia, în care odini- 
oară Îi plăcea să vadă simbolizată emanciparea judaismului, nu mai 
găsea acum decit acte purtind tocmai, adine imprimat, stigmatul 
Judaic. Căci ce semnificaţie și ce esenţă avea panteismul lui ? Ce 
era întradevăr, Dumnezeul pe care-l concepea él, Dumnezeul a- 
cela care era începutul, sfirşitul şi ținta a tot ce există, —decit subt 
altă haină, tot bătrînul lehova al Bibliei? Unde ar fi putut găsi ci- 
neva izvorul moralei utilitariste, decit iarăşi în spiritul judaic, în a- 
cea caracteristică nevoe de a trăi aici pe pămînt toată fericirea 
prenes şi de a înlătura speranțele deşarte în paradisuri eterne ? 

oată gindirea sephardului filozof, nu emana dela credința sa orj- 
ginară, ale cărei urme i se păstraseră mereu în suflet ? Şi ochii 
cu care privea el lumea din preajma sa, nu rămăseseră întotdea- 
una ochii unui evreu ? 

Ceiace-l izbise altădată la Spinoza, era luminoasa Viaţă a ge- 
niului, precipitind în ea singură, toată evoluția pe care sute de ge- 
neraţii nu fuseseră încă în stare s'o îndeplineasca. Acum însă,—atit 
de relative sînt ina zi noastre !—i se părea ciudat că putuse 
cîndva judeca astfel. Căci cu cit cugeta mai mult, cu atit vedea 
mai limpede că vechea sa părere era falşă, 

Luna se urca, şi palida frunte a ascetului se acoperea de 
umbră. Numai ochii lui adinci şi negri rămîneau luminaţi încă, de 
o lumină vagă şi tristă. 

Albert se apropie de fereastră. In noaptea senină, mişcarea 
se potolise, orașul dormea. Peste ura, peste răutatea care frămintă 
mulțimea în lupta de toate zilele, cădea liniştea cerului înstelat, Şi 
în fața impunătorului spectacol de lumini şi de umbra, în liniştea 

“solemnă a nopţii, Albert se întrebă cu descurajare şi cu tristeță, 
ra subt cerul acela, sufletul său mai putea găsi undeva miu- 
tuirea. 


Eugen Herovanu 


Scrisoare din Leipzig 


Friihjahrsmesser._—Neguţătorii lipscani ai lui Sadoveanu. 
Relaţiile economice germano-romine 


Buchmann, unul dintre negustorii însemnați care intermediaza 
între Berlin şi Leipzig îmi spunea că, după impresia lui, actualul 
tirg din 1927 a întrecut în bogăţie şi varietate de aspecte toate 
celelalte tirguri anterioare, care s'au ținut după încheerea neferici- 
tului tratat dela Versailles şi s'ar putea asemăna numai cu cel din 
1914, în preajma războiului mondial, cînd economia europeană şi în 
special germană erau aşa de înfloritoare. Dupa toate probabilitaţii: 
strălucirea sa de-acum nu este pur exterioară şi cu avantagii ex- 
ciusiv pentru încîntarea vizitatorului dornic de inedit și tehnică 
moderna, ci şi cei care au organizat și pentru care s'a organizat 
aceasta întilnire — industriaşii — sint cu desăvirşire mulțumiți de 
rezultate. 

Faima tirgului din Lipsca se poate dealtminteri urmări dea- 
lungul istoriei noastre naționale. A fost—după detronarea comer- 
cianților genovezi şi venețieni dela rangul de principali furnizori ai 
Valahiei și Moldovei—sursa unică de unde s'au putut aproviziona 
negustorii noştrii. Până în a doua jumătate a secolului XIX ter- 
menul de „lipscan“ se confunda cu ceiace sociologiceşte am numi 
pătura burgheză. Ei erau singurii reprezentanţi ai economiei de 
schimb, care va deveni generală în vremurile mai nouă, înlocuind 
definitiv economia naturală, vestigiu feudal şi treaptă inferioară în 

istoria evoluţiei economice. Caravanele cu mărfuri plecau din Tir- 
govişte şi Bucureşti, prin Predeal, Braşov, Viana şi ajungeau là 
Lipsca încărcate cu piei argăsite, miere, ceară și griu de aur din 
Teleorman, Doli, Romanaji ori Bărăgan, Se întorceau apoi cu blä- 
nuri scumpe (cartierul Brühl este și astăzi vestit) pentru domnițe 


na. VIAȚA ROMINEASCA 


cu pielița delicata și pentru coconi gravi cu tabieturi, botine de 
marochin, postavuri subțiri şi toată înfrigurarea unui suflet nou care 
va schimba din temelii patriarhala şi ez ag ee țară, 

torii moldavi luau drumul prin Polonia spre Dantzig (şi 
rareori spre Leipzig). Vă amintiţi curioasa ipoteză a istoricilor noş- 
tri (lorga, Radu Rosetti), reluată apoi de sociologi mai noi ca d. 
Şt. Zeletin? Cauza primordială pentru care Moldova şi Muntenia 
au format două principate de sine stătătoare, uneori în raporturi 
de dușmănie acută, a fost tocmai dualitatea acestor drumuri. eco- 
nomice, ce erau două axe în jurul cărora se invirteau două ţări- 
şoare ce-și păstrau independenţa una față de alta, deşi prin uni- 
tatea de limbă, de moravuri şi ereditate erau predestinate a forma 
un tot, Mai tîrziu, cînd prin tratatul dela Adrianopol (1829) s'a 
deschis o nouă arteră de circulaţie la Galaţi, Brăila prin gurile Du- 
nărei la mare, unitieindyu-ae întăju economiceşte prin -raporturile şi 
strinsele interese pe care le aveau cu capitălismul angio- 
francez ce înghiţea ps disponibil moldo-valah, a fost posibilă în 
30 de ani (1829—1859) o unire pe care 17 veacuri nu fuseseră 
capabile să o facă, 

Creindu-se o casă cu temelii comune S'au adăpostit mai în- 
tăiu doi fraţi gemeni, iar peste şase decenii ceilalţi din aceiaşi fa- 
milie şi-au luat locurile rezervate. Casă nouă unde furiş s'a intro- 
dus şi spirit nou: spiritul citadin, mentalitatea pietrei, a betonului 
armat şi a maşinei. Din lenevie a minţii $i comoditate a năravu- 
rilor e greu să ritmăm precis, iar abisul căscat între eri şi mine, 
ne pierde, ne dezaxează şi uneori ne farmecă cu darul artei. Cînd 
mă plimb prin forfota bilciului lipscan din anul una mie nouă sute 
douăzeci și șapte îmi apar din cînd în cînd icoane pitoreşti şi ar- 
haice din ciclul „Hanu-Ancuţei“ al lui Sadoveanu. Comisul loniţă 
deia Drăgăneşti și.cu prietinul său de poveşti, joacă şi treburi se- 
rioase, căpitanul Isac—Oreste cu Pylades,—răzăşi cu ochi de hu- 
hurez ca cel din „Venea o moară pe Siret...“ purtind cu toţi în 
singe străbuna energie romană a organizării şi febra activităţii cla- 
sei în devenire, negustori lipscani fraţi de suflet cu răzeşii, evotaţi 
la lumina focurilor primitive săbi “cer înstelat, ulcica plină cu vin 
de- Cotnari înainte, friptură gustoasă pe jăratic, cimpoiul orbului 
sărac Costandin, pribeag dela Chiu reîntors cu faţa spre ţara Mol- 
dovei, preocupări embrionare de catastif cu activ şi pasiv la jupt- 
nii negustori de Lipsca, toate înfășurate în mantia stilului cu pir 
pură şi aur. Două lumi, două vieți cu legi aparte. Una cu presti- 
giu) unui trecut de mii de ani care se cufundă cu pădurile, find- 
turile, apele şi ogoarele - îmbelşugate, aceleași dela începutul! lumii 
şi pănă la sfîrşitul ei, Alta timidă şi obrazhică asemeni unui ghid- 
cel în luna lui Februar; fascinantă prin noutate și lipsită de respec- 
tabilitatea pe care o conferă tradiţia, fără morală, rīzînd de idoli 
vechi și cu o suspectă încredere în sine însuși şi în posibilitățile 
sale. Orbul sărac care s'a aninat îfitr'adaos 13 căruțele negustăru- 
lui lipscan pentru, a merge pănă la leşi întpreună cu matusa Sild- 


-. +.. 


reret U 
n » 


_—— SCRISOARE DIN LEPZIO. as“ 


mie nu este numai cîntărețul din cimpoiu al: Mioriţei şi al balade- 
lor haiduceşti, ci un reprezentant al filozofiei şi al înțelepciunii pla- 
iului moldovenesc cu senina ei resemnare, cu zimbetul dezamăgit 
şi fatalismul slavo-oriental: „fiind aşa voia lui Dumnezeu şi avind 
el prijă de mine, cași de viermii pămîntului, am cugetat că nu tre - 
bue să pling, ci să primesc rînduiala”. (V.R,, lanuar, 927, pg. 108). - 
E caracteristic că şi Mihail Sadoveanu n'a putut să vadă subt as- 
pect obiectiv acest proces, decit mai tirziu în maturitatea sa, în- 
vingîndu-şi vechile repulsii pentru lumea nouă—moştenite dela ju- 
nimişti şi Caragiale—şi prin prestigiul, vraja şi harul talentului, re- 
înoindu-și scrisul amenințat de monotonie, Alţi reprezentanți din , 
generaţia lui continua să doarmă în mucegaiu, iar in rarele mo- 
mente cînd se trezesc se uită cu ochi de orbi ta copiii şi nepoţii 
care—plictisiţi—Incep să-i disprețuiască tacit ori răstit, iar din timp 
în timp îi expediază prematur la crematoriu... 
pă 


Modul cum a fost organizat acest match dintre cele mai 
vechi şi reputate firme germane întrece orice așteptări şi cînd în- 
cerci să faci o comparație între bilciurile romineşti și tirgurile ger- 
mane îți plesneşte peniţa de ruşine şi refuză de a mai continua 
serviciul. Nu e vorba de bogăţiile pur materiale, ci de acea bogä- 
ție ordonată a minţii, de chibzuire rece şi metodă strictă. Maximum 
de beneficii, întrun minimum de spaţiu şi cel mai redus timp. In- 
geniozitatea şi îndelunga reflexie care prezidează la cele mai mici 
detalii este—prin comparaţie—o satiră amară adusă, tehnicianului 
romîn, cu pretenții de a lucra în stil mare, schițe grăbite cw trä- 
sături largi şi geniale. De terminat le amină ad calendas graecas; 
cutn e Vama Poştei, Universitatea bucureşteană, etc, etc. ŞI nu ne 
mai gindim nici la podurile luate de pirac a doua zi după inaugu- 
rare în urma thei ploi de primăvară, ci la o dezolantă caractu- 
ristică a spiritului rominesc, care nu iubește nici monumentalul şi 
nici tenacitatea realizării infinitului mic şi migalos. (Intre cei doi poli 
ai creaţiei există o corelaţie). Fiul unui mare furnizor de materiale 
pentru clădit din Bucureşti îmi povestea odată cum, de citeori vine 
n comandă nouă şi oferă diversele calităţi de pictriş ori de ci- 
ment pentru construcția casei, totdeauna îi sint preferate calităţile 
interioare care nu asigurădurata decit pentru: citeva generaţii, chiar 
în cazul cînd cel care își face o casă nouă dispune de mijloace 
financiare suficiente. instinctul continuității familiare în timp este 
prea puțin dezvoltat la noi. Prin contrast ridici ochii la cladirile 
de piatră din Leipzig sau Berlin, menite a înfrunta veacuri şi-a 
adăposti odraslele viitoare, neam în neam, pănă la spiță cea 
din trmă. 3 i 

hibirea monumentaluimi arhitectural, politic şi cultural nme 
poate O însușire a rašei, ci a momentului istoric care Imprima in- 
dividului izolat o anuinita “seriozitate, “adincire a muncii şi simţ 


Sa VOINTA ROMRASCĂ E H 


puomi ie al zäspunderik faţă. de colectivitatea, din care face “i 
ănă înainte de războiu era poate și ciudată la noi eee tea 


iinţă * ”, Luptele politice erau piruete de baletiste îmbra- 
cate în roz, care fac. graţii și plecăciuni savante înainte de a în- 
cepe dansul. + mBuriţă de aur“, era cocheta en 


telor bătrine. junimiste -şi cu netalentatele. boeroaice în virsta critica 
din goreu conserva raige. „iniinizan pi] Parlament — pentru cel 
care a avut curiozi parcurgă războiu dezbaterile par- 
lamentare antebelice—iţi face impresia rivalități unor păpuși far- 
date, mimind tablouri gingaşe cu orite, Marie-Antoinette con- 
struită din zaharicale, is şi Chloe jucindu-se de-a amorul. li 
caracterizează în ultimul grad lipsa răspunderii şi a conştiinţii ne- 
voilor colectivităţii pe care o reprezintă. Cetiţi dezbaterile din 1907 
şi 1913: veţi căpăta un desgust. profund şi vă lecuiți la sigur de 
admiraţia necondiționată pentru taşi. Numai cu începutul lui 
1914 şi cu dezbaterile la chestiunea agrară începe să se simta 
puţin din viforul apropiat şi din tragicul situaţiei. Dar şi atunci can- 
didul agramat cu gura de aur se miră cum se poate cita Schmol- 
ler şi alți sociologi (raportorul din 1915) la chestiunea agrară, 
cînd poate fi evident tratată cu panglicuțe şi parfum de trandafiri. 

Chiar faimoşii junimişti nu erau decit un club de inăcriţi şi 
nenorociti că sînt obligaţi să trăiască şi să facă politică pe malu- 
rile Bahluiului și Dimboviţei, în loc să se amuze pe Spreea, Ne- 
Sar ap Jena, Ligai de generozitate şi chiar de curiozitate pen- 
ru peisagiile na erau sau nişte egoiști spirituali gen Pogor, sau 
dictatori rataţi gen Petrache „ Sau belferi care pe spec 
priză un poet genial deavalma cu o liotă de mediocrităţi, refuzînd 
acces şi tratînd ca pe servitori un lon Creangă. Scrisoarea unde 
acesta se plinge că i s'a trîntit uşa în nas, comunicindu-i-se prin 
valet că marele Buda nu-i acasă, e un document preţios care stig- 
matizează şi lămurește multe echivocuri. Dar despre aceste răfueli care 
prin naturală asociaţie de idei îmi revin în minte ar trebui vorbit 
cindva, cit mai pe larg, uitind minciunile şi mănuşile... 


In cercurile economice din Leipzig unde am putut sa culeg 
citeva informaţii, datorită unui amic i născut aici, s'a discu- 


deschide. Nu se uită, de pildă, rolul capitalului germano-austriac 
in Rominia dinainte de războiu, iar afia nu e franțuzească, ci 
aproximativ exactă, Uneori, chiar : „moștenitorii ade- 


SCRISOARE DIN LEIPZIG 407 


îngenunchiată subt povara plăţilor planului Dawes, găseşte o oca- 
zie salvatoare unde poate să-şi plaseze mărfurile sale şi să dea de 
lucru legiunilor de muncitori în şomaj. (Numai la Berlin sînt între- 
ținuți de Stat prin ospătări ponas quasi-gratuite—cîțtiva pfennigi 
masa—şi un ajutor de 12 R. M. săptăminal de persoană, peste 
un sfert de milion de lucrători). Prin reluarea unor raporturi eco- 
nomice mai strînse, ambele părți nu ar avea decit de cîştigat. Zia- 
rele germane au analizat pe larg şi consacrat multe pagini acestei 
chestiuni. În editorialul lui Berliner. Tageblatt din 2 Mart sînt cu- 
prinse şi toate piedicile care îi stau în cale, precum şi amicii säi. 
Opunerea cercurilor industriale romineşti pare niţel cam curioasă 
de vreme ce „die rumänische Industrie könnte die aus Deutschland 
zu beziehenden Materialien in Ermangelung entsprechender Rol- 
stoffe gar nicht selbst herstellen“. Şi aceasta pe bună dreptate. 
Mai delicată pare cealaltă întrebare, dacă nu cumva o preferință 
pentru industria germană nu ar fi rău văzută de statele în orbita 
cărora statul romin navighează politiceşte, adică Franţa şi Anglia. 
Imprumutul italian al d-lui Manoilescu a ușurat calea, creind un 
precedent care a fost lipsit de influenţă asupra situaţiei politice ex- 
terne, fiindcă nu mult timp după încheerea lui a fost semnat și 
tratatul franco-romin, cu toată răceala dintre Quai d'Orsay şi Mus- 
solini. Acest precedent este acum invocat de presa germană care 
ledează pentru întărirea relaţiunilor financiare dintre Germania şi 
Rominta. Berliner Tageblatt a comentat cu simpatie ancheta din 
Argus a d-lui Grigore Gafencu şi a analizat citeva din punctele 
problemei : TAR ; 

1 Pentru refacerea utilajului învechit şi insuficient al căilor de 
comunicaţie, Rominia are nevoe de grabnice şi importante credite 
străine. 

2 O înţelegere între cercurile economice respective este de 
cel mai mare interes pentru Rominia, care ar mai putea fi astfel 
pusă în relaţii cu capitalul american şi cu economia Europei centrale. 

3 Romiînia trebue să iasă din izolarea sa şi să intre în ritmul 
Europei noi, care prin furnizare de material şi credit ar putea să 
grăbească reconstrucţia şi dezvoltarea sa, za ai 

lar, ca încheere, vechiul şi justul argument că duşmaâniile dis- 
par cînd interesele coincid, S'ar mai putea adăoga, că puţin ozon 
german în dansanta atmosferă e Sonoro n'ar strica, ci 
i-ar mai trezi puţin la realitatea lor specific naţională, care nece- 
sită grabnice măsuri de îndreptare, E ciudat de remarcat, că is- 
toria influenții germane în Romînia însemnează nu contrafacerea 
sufletului rominesc—cum s'a întîmplat cu influenţa franceză—ci o 
ciştigare mai îndeaproape a conştiinţei naţionalităţi şi destinului 
propriu (Eminescu, Coşbuc, etc)... 


Petre Marcu-Balş 


Cronica externa 


"ao 


Condițiile Păcii: Apropierea franco-germană 


„L'homme passe sa vie á răisonner 
Sur le passé, ă se piaindre du resent, 
à trembler pour faveniee. p 

Rivarol 


Raporturile franco-germane constituesc robl esenfi 

a onganizări ri sere ne ar piere de d alcătuire  pciică 
pentru - e destinele, tr” i i 

un sistem economic solidar, şi si se hate mer. a 


„ mai mult ca totdeaun 
colaborarea europeană devine o chestie vitală si 
oina, Brerna de concurența americană, tulburat de lichi- 
darea ului şi periclitat de alarma din colonii. Nu este o 


ă problemă, în viața contemporană, care să interesez, 
xilena ara pro fără să fie legată de bazele însăşi it pe-a 
; eoparte, istovirea de pretutindeni a bogățiilor na- 


Vorbindu-se adesea despre izolare şi egoism ocma 

j se 
poa aceia o dovadă că ceiace era Înainte de e rai $ e 
odă suficientă de guvernare, devine astăzi o _mizerabilă încer- 


l din mentalitatea mondială, 
avea valoarea unui element constitutiv. Un perde me 


CRONICA EXTERNĂ 409 


= E i DO de 


vicii stabileşte  erarhia internaţională şi garantează poziţia 
unei țări în măsura cooperării proprii. Fiindcă, orice s'ar , 
există o conştiinţă internaţională, după cum a dovedit-o A 
care a asociat aproape toată lumea la stforțările Antantei, şi după 
cum o probează lichidarea războiului, care grupează majoritatea 
cena in afirmarea restabilirii unui just echilibru între foştii beli- 
geranţi. ; 
Organizarea Europei este însă imposibilă impotriva unei a- 
propieri franco-germane. Aceasta este capitală nu numai a 
faptul că se înlătură astfel marele conflict istoric, dar fiindcă a- 
ceste f reunite Po garanta pacea în fața oricăror încercări 
ostile. Franţa şi Germania inamice întrețin o tristă şi neintre- 

tă dușmănie intre sateliții lor continentali. Societatea Naţiu- 
nilor sar împărţi şi, în fața celor mai grave imprejurări, ar oferi 
lumii, în locul unei hotăriri masive, tulburarea Ý sag sayr Anglia 
poate Încă să amelioreze conflictele surde, dar, din ce în ce mai 
nesigură de puterea sa mondială, ea poate să renunțe la com- 
plicaţiile continentale. 

Rapidă şi eficace, o colaborare franco-germană este o ga- 
ranție primordială a autorităţii Societăţii Naţiunilor. Altfel, poli- 
ticeşte paralizată, juridiceşte expusă la interpretările şi lacunele 
pactului, Societatea de la Geneva şi-ar găsi sfirşitul tocmai cînd 
„ar trebui să-şi afirme puterea, 

Pentru ca o colaborare să fie posibilă, ea are nevoe de o 
adincă şi continuă justificare. Statele europene trebue să fie pă- 
trunse de ideia că trăesc dintr'un sistem de civilizaţie comun şi 
că -se hrănesc şi progresează din isvoare comune. Interesate la 
aceleași condiţii, participind la exploatări şi bogății comune, 
„le se vor asocia conştient la o organizare unică şi prosperă. 
Vechile prejudecăţi ale superiorităţilor naţionale şi de rase tre- 
buesc înlocuite cu ideia că în orice civilizaţie naţională se gä- 
-sesc elemente străine și fundamente identice şi că contribuţia 
unei ţări este răsplătită de aceia a alteia. Populaţiile pun la- 
olaltă un trecut istoric sau nădejdi şi puteri viitoare şi în diver- 
sitatea lor însăşi se găsesc principiile eternelor reimprospătări. 


Nu este însă deajuns să se vorbească de o apropiere franco- 
germană în termeni vagi. Formulele curente cuprind nenumă- 
rate prejudecăţi şi servesc deobiceiu doctrinele contrare cu o e- 

valoare.  Sprijinite pe un „trecut istoric", cristalizind vicisi- 
tudini moarte, ele perpetuează o dușmănie inactuală. Un fapt 
istoric este tot așa de bine un argument prin mr ar ca şi prin 
contradicţie. Un eveniment despărțit de împrejurările în care s'a 
ps nu mai are nici o semnificație şi nu poate fi un exemplu. 

aptul că între Franța şi Germania au avut loc numeroase răz- 
boae nu însemnează numai decit că între aceste două ţări tre- 
bue să fie mereu războae. Cauzele care le-au produs sau mo- 
„dificat, echilibrul politic a luat altă dispoziţie, condiţiile eco- 


410 2A ___ VIAŢA ROMINEASCĂ 3 
nomice s'au schimbat şi două färi care s'au luptat pentru ex- 
pansiune în aceleaşi direcții, se pot asocia din nevoia comună 
de a-şi garanta existenţa. 

Doctrina pacifistă ţine seamă de două elemente noi dar 
de o esenţială importanţă : 1) democratizarea progresivă a sta- 
telor, în sensul că massele participă mai deaproape la conduce- 
rea statului. Ele işi dau mai bine sama de nevoile proprii şi 
pot măsura mai cu prudenţă sacrificiile vitale pe care trebuie să 
le facă în raport cu scopurile care li se propun. Odinioară, in- 
teresele restrinse ale unei intime clase conducătoare, sau răzbu- 
narea unui dictator, sau principiile dinastice amenințate, sau or- 
goliul cavalerilor alarmau „at ana ua Astăzi, naţiunile civilizate 
pretind o justificare a acţiunilor importante. Politica pierde zil- 
nic din caracterul misterios de odinioară şi deciziile eroice cer 
consimţămintul popular în locul ascunselor „raţiuni de stat“. 

2) Freponderenţa economicului asupra politicului. Războa- 
ele de prestigiu, de rasă, de religii, de odinioară, in care fana- 
tismul avea un rol principal, devin rare ; în locul lor, sau în- 
mulţit războaele pentru interese materiale. Este în joc mijlocul 
de traiu al naţiunii, al cetățeanului. Acesta însă este mai sezisa- 
bil, mai controlabil şi, mai ales, mai propriu pomm o tranzacfie, 
pentru o organizare tehnică. Litigiul poate îi supus arbitrajului 
şi divizat după condiţiile justiţiei şi chiar ale rtunităţii. 

Şi apoi, cum se mai poate propune un războiu de 
îm fire unei naţiuni care ştie bine că mijoacele actuale ca şi 
întinderea >= geo ruinează chiar pe învingători | 

Dealtfel, organizarea păcii cere, cel puţin, tot atita price- 
pere, calmă şi sigură, și tot atit eroism ca şi o intreprindere răz- 
boinică. Un mare curaj intelectual, o neinduplecată conştiinţă 
cetăţenească, o cunoaştere adincă a problemelor internaţionale, 
iată destule virtuţi şi ocupaţii pentru un om de stat. 


Care au lost cauzele conflictului franco-german ? 
, con 


Lupta pentru h onia politică în E curența în 
er mur sa coloniilor, e rara vehementă și. diversă a valorilor 
cu e. 

Hegemonia politică în Europa şi-a pierdut aproape tot pres- 
tigiul şi toate beneficiile. Problema europeană nu-şi mai gä- 
seşte, în cadrul vechiului continent, satisfacțiile utile de odi- 
nioară. Statele, mici sau noi, numai pot fi îndrumate cu auto- 
ritatea arbitrară de altădată, nici exploatate de voința suverană 
a unui mare protector. Libere, naţiunile îşi servesc interesele 
după condițiile pieții mondiale. Organizarea complicată a co- 
merțului, dezvoltarea industriei lasă iniţiativei particulare bi- 
litatea orientărilor independente. Apoi, statele mari din uropa 
trebue să lupte B goie conservarea posesiunilor de aiurea şi 
contra concurenţei celorlalte continente. Nu mai e vorba de ex- 
pansiune, ci de conservare. Pentru aceasta au nevoe statornică 


CRONICA EXTERNĂ All 


de linişte şi securitate în priile frontiere. Altfel, nici unul nu 
va putea întinde pănă în Pasific garanţiile eficace ale prosperi- 
tăţii naționale. 

ü e pace în Europa, nici o colonie nu va mai accepta 
protecţia costisitoare a metropolei. America, tă şi orga- 
nizată, ridică în fața pram unei ritoare dez- 
voltări, Asia, stăpină a t ei occidentale şi familiarizată cu 
principiile naţionalităţii şi libertăţii publice, îşi redeşteaptă vitali- 
tăți adormite. Națiuni vechi, mari şi prospere nu aşteaptă de- 
cît să-şi elibereze tradiţiile şi puterile de viaţă proprie. 

Ce mai însemnează hegemonia în Europa față de marile 
nevoi extra-continentale ? 

Dealtfel, în epoca noastră, uta pentru întietate nu se poate 
da între Franţa şi Germania. In distribuția bogățiilor ca şi în 
cearta pentru debuşeuri, cele două ţări nu se întilnesc întrun 
domeniu comun. Vom vedea mai tirziu că materiile prime po- 
sedate respectiv sint complimentare, iar producţia specifică a 
fiecărei ţări este cu totul deosebită de a celeilalte. 3 

Germania şi-a isprăvit marea luptă de unificare, Astăzi a 
intrat chiar pe calea unei democratizări republicane, Vechile sis- 
teme de guvernare, criteriile politice de odinioară, prestigiul tea- 
fär al ideii de forţă nu mai sint oportune. Dacă revendicările 
sale drepte pentru ameliorarea condiţiilor tratatului ar fi satis- 
făcute, mrd oră ar putea aere: sistemul arbitrajului interna- 

nal în locul mijloacelor 

i Prublema PPa ne Manj ae din acestea. Cauza de räz- 

boiu pănă acuma, trebue îndepărtată cu orice preț. Dacă justifi- 
carea colonizării în ochii Occidentului stă în civilizaţia metropolei, 
în nevoia de resurse şi de debuşeuri pentru producţii, ca şi in 
populaţia sa numeroasă şi prolixă, ce se poate răspunde Ger- 

maniei, prosperă şi strinsă în frontierele continentale? Apoi, Eu- 
ropa are o esenţială nevoe să se înfățişeze solidară în fața pre- 
tenţiilor de emancipare. O țară mare din Europa, care nu ar 
fi interesată la conservarea acestei situaţii, ar putea, prin in- 
trigi şi poenas efectivă, să o pericliteze cea dintăiu. Rusia 
oferă astăzi un exemplu slab pe lingă celace ar putea face Ger- 

mania.  Absorbită acum de ze sa continentală, nu a 

purtat încă această problemă în faţa Societăţii Naţiunilor. Va fi 

în curind una din cele mai grave. Deocamdată însă apropierea 
franco-germană, în alcătuirea sa progresivă, se poate preocupa 
de alte chestii. 


Ceiace este mai adinc și mai trainic în acest conflict este 
deosebirea culturală. Intre Franța şi Germania nu există o na- 
turală şi iremediabilă concurență economică. Din contra, Franţa, 
cu regiuni variate şi fertile, poate produce în întregime hrana 
necesară populaţiei proprii. Ţară în majoritate agricolă şi cu 
un număr măsurat de locuitori, ea nu are o vitală nevoe să-şi 


ÎN O | e AER ae 


întrebuinţeze brațele la transformarea industrială a materiilor 
prime venite de aiurea. Liberă de problema zilnică a traiului 
comun ca şi de o minuțioasă concurență în propriile frontiere, 
cu un mare trecut istoric şi un gust recunoscut, Franţa se con- 
sacră industriei de lux. Producţie originală şi delicată, improprie 
la o complectă standardizare, de o vinzare relativ limitată, ea nu 
determină nici o adincă mentalitate comercială şi nici vaste ca- 
pitaluri. Fără nevoia de a deveni industrială prin excelență şi 
fără o reală vocaţiune, Franţa are alte tendințe in dezvoltarea 
sa istorică. Războiul a constrins-o la o lecţiune de adaptare la 
condiţiile nouă de producţie, la organizarea naţională a unei 
necesare industrii. Populaţia sa însă nu vrea să facă o me- 
serie naţională din ceiace a lost o necesitate oportună şi se mul- 
țumeşte cu agonisirile mărunte şi liniștite de până acuma. Tot 
războiul i-a readus bogatele resurse ale Alsaciei-Lorene. Metoa- 
dele de exploatare germane întrebuințate acolo, capitalurile mai 
mari din Germania ca şi un interes comun au îndemnat proprie- 
Ne S pe maioria vaga la o c 5 

ermania este din contra o ţară cu pămîntul steril şi cu o 
numeroasă şi prolixă populaţie, Ea trebue să-şi pate ode în 
alară hrana şi deci să producă pentru export elemente de schimb. 
Germania este obligată să se industrializeze fără încetare şi să-şi 
adapteze  mijloa le la o producţie abundentă. Articole care 
să se vindă cit mai mult şi oriunde, care să devină esenţiale 
pentru o viaţă civilizată şi capabile deci să fie schimbate in ori 
ce parte a lumii pentru alimente şi materii prime. Din această 
inevitabilă industrializare decurge neaparat o înflorire a capita- 
lismului şi o tendință economică în mentalitatea publică. Dar 
în aceiaşi vreme, o l neîntreruptă cu celelalte state produ- 


cu prisosință şi industriaşii din amindouă 
lon a So itici gi n n țările dau un exemplu 


Lucrurile acestea sint aşa de bine cunoscute, încit ar fi de 
prisos să le amintim dacă în opinia unora n'ar continua să e- 
xiste o greşită convingere despre imposibilitatea apropierii fran- 
co-germane. Intre Franţa şi Germania nu există nici o cauză 
permanentă de ostilitate, Duşmănia actuală este poate ultima re- 
miniscenţă a vechilor condiţii politice din Europa. Echilibrul din 
acest continent s'a schimbat şi lupta pentru întregirea naţională 
a Germaniei s'a sfirşit. Aceste două ţări se pot apropia dacă 
Franța acceptă, cu un minut mai de vreme, să îmbunătăţească 
consecinţele tratatului din Versailles şi dacă ambele țări consimt 
se studieze împreună condiţiile unei reimpăcări morale. 

__ Războaele de pănă acuma au făcut să se afirme de o parte 
şi de alta a Rinului că valorile intelectuale şi forțele tice rés- 
pective sînt contradictorii. Lupta pentru hegemonia politică a pro- 


CRONICA EXTERNĂ 413 


dus o luptă pentru intăietatea culturală. Ambele ţări, crezind în 
importanţa absolută a virtuţilor naţionale, şi-au atribuit un do- 
meniu ilimitat de dezvoltare proprie. Mai veche în istorie şi moş- 
tenind direct cultura greacă şi tradiţiile de ordine și legalitate 
romane, Franţa a avut mindria să păstreze intactă această ere- 
ditate. Germania, așezată mai tirziu pe teritoriile extreme ale im- 
riului roman şi aducind in existența Europei un suflet mai tul- 
ure, a pretins să cucerească tradiţiile înaintaşilor. S'a arătat mai 
avidă la început şi mai fidelă, dar sufletul propriu a acceptat mai 
uşor armătura decit direcţiile ideale ale spiritului greco-roman. 
Principiile externe ale administraţiei şi legalităţii romane se recu- 
nosc din vreme în alcătuirea statului german. Puterea suverană 
a statului şi igiul intact al instituţiilor au limitat întotdeauna 
extravaganțele indivi e în Germania. Secretul colectivității n'a 
fost tulburat de turile cetățeanului. El a primit fără dificul- 
tate comandamentele naţiunii conştient că fără această supunere 
condiţia sa însăşi ar îi periclitată de necesităţile mobile ale exis- 
tenţei sale etnice. Dar sulletul german, neimpăcat de acest sa- 
crificiu, mai confuz, de un eroism primitiv şi de o neistovită miş- 
care, şi-a revărsat în producţia sa culturală, prisosul unei vitali- 
tăți strivită de armătura socială. Ideile primordiale din cultura 
poporului german cuprind toate virtuțile de mobilitate şi de per- 
manentă transformare. Un proces de eternă devenire, de revăr- 
sare masivă se recunoaşte în orice filozofie germană. Proces mis- 
terios şi fatal, dar care cuprinde într'atit preferințele sufletului na- 
tional, încît cetăţeanul german a consimţit să vadă în izvoarele 
lui nebănuite ina instituţiilor sociale. Un fel de misticism so- 
cial s'a născut din nevoia de a accepta o puternică disciplină 
exterioară şi din credinţa profundă în virtuțile procesului de de- 
venire. Ideia de ordine sa consolidat, neştirbită de examenul N- 
ber al raţionaliştilor. Statul a primit o putere exorbitantă care se 
afirmă suverană în fața oricărei voinţi exterioare. El nu acceptă 
afirmații individuale ; nu îngădue decit gesturi colective pe care 
le ordonă în interesul necontrolabil al naţiunii. Statul nu este 
un mijloc, este un scop, în care se intrupează toate aspiraţiile ce- 
țățeneşti şi care are dreptul la toate prerogativele. Toate virtu- 
tile doctrinelor de mobilitate, toate crediniele în neîncetată de- 
venire se sfirşesc în această gigantică realizare ; puterea statu- 
lui satisface toate năzuințele individuale. Stat nou, alcătuit din 
biruinţe şi consolidat în plin progres naţional, n'a avut nevoe de 
altă justificare a acţiunii sale zilnice. 
Franţa sa născut dintro transformare continuă a imperiului 
roman. Ei nu i-a fost dat să aleagă liberă numai unele dintre 
antice. Dela început, în sufletul Galilor sau amestecat 
gloria Atenei şi ruina Greciei, ca şi biruinţele Romei cu declinul 
imperiului. Ea a moştenit instituţiile cu o elementară capacitate 
să le conserve, dar, cunoscindu-le istoria şi vicisitudinile, şi cu o 
ascunsă neîncredere. Dela Greci, Franța a moştenit raționalismul. 


414 - VIAŢA ROMÎNEASCÄ 


O primordială plăcere intelectuală de a examina ideia şi obiec- 
tul, de a le justifica existența, de a le sfärma prestigiul în fa- 
voarea unui gr rar lată cele două cauze care au contribuit la 
nenumăratele schimbări de regim din Franţa. Nici o ţară civili- 
zată na cunoscut atitea forme de guvernămint păstrindu-şi in- 
tacte aptitudinile ideologice. Franța este prin excelență raţiona- 
listă. Moştenind principile. catolice, le-a supus la memorabile con- 
troverse, revoluțiile şi democraţia le-a renkent în numele aceluiaşi 
raționalism. Drepturile omului, ideile de egalitate şi libertate au 
fost declarate subt semnul rațiunii. Civilizaţia franceză este fun- 
dată pe si „ Mijloc extern şi practic de cunoaştere, ela slu- 
jit cel mai bine nevoia de evidenţă a acestui popor. Dar mai 
apt să determine condiţiile de simetrie decit legăturile interne, 
lasă în afară preocupările despre substanţa însăşi a lucrului, Sin- 
gurul dogmatism al culturii franceze a fost formal: el a constat 
în credinţa asupra eminenții raţiunii. In afară de aceasta, spiritul 
francez a crezut cu graţie: cu îndoială. 

Dar liberul examen aplicat fără încetare şi fără nicio li- 
mită, în Franţa ca oriunde, ar produce o stare de anarhie dacă 
nu ar Îi temperat de un relativism ce împiedică concluziile in- 
transigente precum şi de iucrederea în citeva noțiuni metafizice : 
progres, egalitate, etc.. Spiritul n'ar mai avea nici o securitate și 
nici 0 satisfacție. Civilizaţia franceză păstrează deci citeva colo- 
nade antice. 

Statul a avut epoci de putere şi autoritate nelimitate, dar 
repede a devenit un mijloc ior pentru garantarea existenței 
şi prosperității individuale.  Adoptind democraţia mai de mult, 
Franţa a consacrat principiile de libertate în detrimentul doctri- 
nelor de autoritate. Ordinea este astfel garantată de datoriile 
traiului în comun şi de o lungă şi voluntară disciplină intelectuală. 

In Franţa, „raţiunea de stat* se invoacă rar şi responsabi- 
litatea statului este adesea stabilită. 

In nia, „raţiunea de stat“ Irînge zilnic orgoliul indi- 
vidual şi comandă permanent supunerea cetățeanului. 


men. Gindirea germană, mai misterioasă şi nesăturată, ajunge la 
un adevărat dogmatism in materie socială şi se lasă tulburată 
de za eee infinitului în cercetarea sa intimă. 

1 aşa se definesc, in mod contradictoriu şi foarte sumar, 
cele două culturi în dezvoltarea lor istorică. Ele au însă comune 
elementele esențiale. Ambele fac parte din ceiace s'a numit şi 
este „spiritul european“. Civilizaţia greco-latină şi creștinismul au 
nutrit aceste două popoare. 

Ultimul secol se caracterizează prin apropierea culturilor eu- 
ropene. Veacul al XVII-lea deja a imbinat tendințele naţionale 


CRONICA EXTERNĂ 415 
IONICA EX că 


astăzi se deosebeşte cu greutate ceiace este propriu fiecărei 
ek în mişcarea romantică de atunci. După revoluţia din 1789, 
a 


exigenţele civilizaţiei, uniformizarea pe care a produs-o progre- 
sul tehnicei au contribuit sä fuzioneze conceptele naționale, sä le 
facă mai cuprinzătoare, să tc e ae à 

i e ice s'au întins asupra Europei şi au propagat 
ideile de libertate şi de egalitate. Ele au inceput să ia o accep- 
țiune comună. Franţa şi-a tulburat oarecum categoriile simetrice 
şi cristaline ale vechiului său raţionalism. Germania a adoptat 
tendințele democraţiei franceze şi a consimţit, în cele din urmă, 
să înlocuiască erarhia aristocratică sprijinită pe forță din vechea 
sa ție prin formele mai egalitare ale constituţiei dela Wei- 
mar. cum este natural, democraţia germană se consolidează 
în cadrul republicii, între sferele politice din ambele ţări nu va 
mai fi nici o incompatibilitate şi nici o secretă duşmănie. 

In orice caz, una din condiţiile esenţiale ale apropierii fran- 
co-permane este o reciprocă penetraţiune culturală, o dispoziţie 
favorabilă la studiul respectiv al literaturii şi filozofiei naţionale. 
Astfel s'ar recunoaşte cu ușurință origina comună acelor două 
culturi, dar, mai ales, respectabilele lor virtuţi. Şi într'o țară şi 
în alta, s'ar crede cu drept cuvint că numai în colaborarea lor 
reală s'ar găsi garanția necesară a prosperității europene. 

Ultimul războiu a ruinat bogăţiile materiale, dar a devastat 
deasemenea energia spirituală şi superba ci vanitate. In toate 
țările, s'a vorbit despre „declinul Europei". Peste tot, s'a zdrun- 
cinat noțiunea absolutului,  Neliniştea Europei poate găsi în mu- 
tuale concesiuni calea restaurării. Rinul este axa ei. $ 

Problema culturală este însă de o lungă şi pretențioasă rea- 
lizare. Ea cere, înainte de toate, o ameliorare a condițiilor 
politice. Lichidarea războiului, prin aplicarea tratatului din Ver- 
sailles, prevede nenumărate sancţiuni, care nu pot decit să îm- 
piedice o adevărată politică de pace. Obligaţiile germane față 
de Franţa sint de o continuă şi lungă executare, iar garanţiile 
înființate de Tratate sint de o natură prea manifestă şi de a- 
ceia insuportabile. Clauzele economice, în urma diferitelor no- 
vaţii, s'au redus la un sistem real, precis în executarea lui şi su- 
pravegheat de organele creiate de Comitetul Dawes. e 
politice, acordate puterilor creditoare de dispoziţiile Tratatelor, 
au devenit aproape superflue. Caracterul lor esenţial a rămas 
astăzi mai mult vexant decit elicace, mai mult patriotic decit 

ific. Ele nu pot continua. Franţa va găsi în curind la Ge- 
neva o invitaţie fermă la măsuri de conciliere, dacă iti 
sa proprie nu i le va furniza mai din vreme. Interesul Franţei 
este însă să i vyjme anticipat drepturi inutile. Astfel, dind 
un exemplu de generozitate, ar stimula opinia germană spre o 


46 VIAȚA ROMINEASCĂ 


necesară apropiere, şi ar găsi, materialmente, o utilă recompensă, 
Politica de concesiuni mărunte practicată actualmente dă o im- 
presie de slăbiciune şi nu este de nici o eficacitate. Germania 
gaseste in ea nenumărate biruințe şi se antrenează la o luptă 
ärä preget, Ea însăşi nu se consideră legată de nici o datorie 
de reciprocitate şi lumea nu poate aprecia un gest francez. 

Care este revendicarea esenţială a opiniei germane ? 

Evacuarea anticipată a teritoriilor renane, 

Articolul 428 din Tratatul dela Versailles institue această 
garanţie în vederea executării acestui Tratat. El acordă Pute- 
rilor aliate şi asociate dreptul să ocupe teritorii situate la 
Rinului pentru o perioadă de 15 ani incepind de la punerea 
vigoare a Tratatului. Articolul următor organizează un sistem 
de evacuări parţiale şi succesive în cazul cind Germania inde- 
plineşte obligaţiile garantate. Art. 430 prevede prelungirea o- 
cupaţiei în cazul contrar ; iar articolul 431 promite o eliberare 
anticipată imediat ce Germania ar satisface obligaţiile sale. 

Care este sensul şi valoarea acestei ocupaţii ? 

Ea garantează executarea clauzelor privitoare la plata re- 
paraţiilor, la dezarmare şi constitue deasemenea o măsură de se- 


curitate. 

Germania consideră că chestia reparaţiei, rezolvită —— provi- 
zoriu--de planul Dawes, este intrată pe calea execuţiunii regu- 
late şi supravegheată de autorităţi internaţionale. Ea nu dă ac- 
tualmente nici un motiv de neliniște, Pretenţiile germane tin- 
zind la ameliorarea planului Dawes prin reducerea plăţilor vii- 
toare, vor li adresate instanțelor competente şi deciziile aces- 
tora respectate ca orice hotărire judecătorească. Ocupaţia re- 
nană este deci, pentru opinia germană, inutilă. 

Pe de altă parte, Germania consideră că a satisfăcut obli- 

fii privitoare la dezarmare şi că faptul a fost confirmat de 
ietatea Naţiunilor - deci și de Franța—care a admis'o ca mem- 
bră, respectind articolul 1 al Pactului. De altiel, pretinde opinia 
germană, controlul armamentului fiind trecut pe seama Societăţii 
Naţiunilor, această garanție nu mai corespunde noului sistem. 

In sfîrşit, că securitatea Franţei este garantată de pactul 
dela Locarno şi de Societatea Naţiunilor. 

Din contră, Franța afirmă că garanția instituită de art. 428 
este necesară executării continui a planului Dawes, că dezarma- 
rea Germaniei nu este realizată şi că securitatea sa pe Rin nu 
este încă consolidată. 

Desigur că adevărul este la mijloc. Intre punctul de ve- 
dere francez şi cel german este loc pentru o tranzacție. Acea- 
sta este singura filozofie a politicei şi cea dintăiu virtute în is- 
torie. Germania ar putea-o obține dacă ar arăta mai multă sin- 
ceritate în chestia dezarmării, dacă ar-ușura condiţiile—mu- 
tual utile —unei colaborări industriale şi ar oieri anume avanta- 
gii financiare (mobilizarea obligaţiilor, etc.). Franța ar putea-o 


CRONICA EXTERNĂ 417 


oferi căpătind beneficii economice şi dobindind o masivă satis- 
facție politică. Este de altfel evident că, în ceiace priveşte se- 
curitatea Franţei, această garanţie, fiind înființată pe un termen 
de 15 ani, nu acoperă perioada care ar putea deveni critică şi 
care n'ar începe decit după expirarea acestui termen. 

~ A doua revendicare a politicii actuale germane este ame- 
liorarea regimului din Sarre, dacă nu imediata sa recuperare. 

Articolul 45 din Tratat transteră Fran ză peace abso- 
lută asupra minelor de cărbuni situate în bazinul Sarrei. Arti- 
colele următoare supun acest teritoriu la un regim internaţional 
cu un guvern special numit de Societatea Naţiunilor. La expi- 
rarea termenului de 15 ani, un plebiscit va avea loc pentru ca 
populaţiile locale să decidă alăturarea lor definitivă la Franţa 
sau revenirea la suveranitatea germană. In cazul cind plebisci- 
tul este favorabil Germaniei, paragraful 36 al Anexei ii acordă 
facultatea să răscumpere proprietatea minelor pentru un preţ 
plătibil în aur determinat de trei experţi. 

Germania pretinde, în principiu, să răscumpere astăzi mi- 
nele, crezind că în nici un caz populaţia din Sare nu se va 
pronunţa pentru suveranitatea franceză. deocamdată, opi- 
nia germană s'ar mulţumi cu retragerea trupelor şi organelor de 
control şi administraţie franceze, acceptind ca Societatea Naţiu- 
nilor să exercite o autoritate nevăzută prin organe locale. Ea a 
obţinut deja satisiacţii parţiale pe care guvernul francez le-a 
acordat prin concesiuni succesive, în lipsa unui plan deslușit de 
politică aetivă. 

. In sfirşit, Germania reclamă un sistem general pentru de- 
zarmare, care să se aplice uniform tuturor statelor. 

Celelalte probleme, coridorul Dantzig, colonii, mandate, etc. 
ar rămine la ordinea de zi a viitoarelor reuniuni ale Societăţii 

Franța desigur are dreptul să se gindească la securitatea 
sa cu grija pe care i-o ins istoria proprie. Ea trebue să-şi 
păstreze alianțele regionale ca o garanţie necesară pentru poli- 
tica sa de „ Oriunde ar fi amenințată pacea Europei, 
situaţia Franţei sar resimţi. Dar în nevoia sa de a conserva 
structura actuală a Europei, ea va aduce desigur un înţelept spi- 
rit juridic. Pentru ca să salvezi un principiu trebue să-i asiguri, 
în aplicarea lui, atita supleță încit să poată cuprinde noile exi- 
genje ale unei realităţi vii. Art. 19 al pactului oferă o sursă le- 
gală pentru această adaptare oportună. 

Germania, îndeplinindu-şi evoluţia pe calea democratică, se 
va adapta, poate, la mijloacele de legalitate intemaţională pre- 
conizată de Societatea Naţiunilor. Ea nu poate lupta contra Occi- 
dentului fără să-şi slăbească propriile forţe şi să-şi nimicească 
prestigiul civilizaţiei. 

Const. |. Vişolanu 


Cronica ideilor 


Ultimul aspect al democrației 


Dacă cineva ar interviewa astăzi pe un mare industriaş en- 
glez, inscris în partidul liberal de doctrină manchesteriană, ori pe 
un mare bancher francez, republican de centru, asupra convinge- 
rilor lor politice, de foarte multe ori răspunsul e previzibil: ei se 
vor declara partizani ai democraţiei. Acest răspuns va fitdictat de 
cele mai multe ori de o rațiune doctrinală sau istorică. Orice mem- 
bru al burgheziei ştie că clasa lui e aceia care a făcut revoluția 
pentru libertate în 1789. EI ştie că în decursul secolului al XIX-lea 
clasa mijlocie, după învățătura marei revoluții, ori după pilda èn- 
gleză a apărat cu dirză convingere o bună parte din programul şi 
idealul pe care-l numim astăzi democraţie. În numele acestui pro- 
gram au pierit_în luptă cu reacţiunea o serie întreagă de martiri 
ai burghezimii. Orice capitalist actual, reamintindu-şi doar cîteva 
date istorice, are dreptul să revendice pentru el realizarea democraţiei. 

Dar lucrurile s'au schimbat simțitor de atunci. Există în evoluţia 
vieţii sociale un fenomen destul de curios : acela al rezidurilor. Colec- 
tivitatea mai păstrează de multe ori o serie de forme și de valori, 
cu toate că realitatea care le serveşte oarecum de suport s'a schim- 
bat demult. La fel cu clasele sociale. Scopul şi programul lor e 
mobil, se găseşte în continuă transformare. Revendicările lor îşi 
schimbă mobilurile, pretenţiile, după desfășurarea faptelor. Logica 
de clasă se adaptează mereu la împrejurări, creind teorii adequate 
care să justifice nevoile ei. De multeori însă aceiaşi logică de clasă 
mai pastrează, poate în mod ipocrit, poate inconştient, unul din 
idealurile ei mai vechi. Aceste vechi principii nu mai corespund 
de loc moravurilor şi necesităţilor prezente. Conservarea şi afişa- 
rea lor poate să mai servească încă; poate înşela pe nepreveniţi, 


n a II e a 


CRONICA IDEILOR 419 


pe naivi, serveşte de mască la o mulţime de acţiuni care fără de 
această ipocrizie ar părea odioase. Cind o clasă, care nu mai are 
nimic democratic, se intitulează totuşi aşa, aceasta înseamnă cel 
puţin că ea se mai jenează încă să-şi mărturisească cinic intenţiile. 
Dacă după La Rochefoucauld „ipocrizia e omagiul pe care viţiul îl 
aduce virtuţii“, atunci măcar prin această indirectă scuză, clasa 
socială care a părăsit idealurile filantropice devine ceva mai puţin 
antipatică. Pentru un motiv sau pentru altul, fapt e că majoritatea 
marei burghezii apusene se mai intitulează încă reprezentanta demo- 
craţiei. Dar acest regim, a încetat demult să mai fie servit şi în- 
treţinut de această clasă.  Pretenţiile ei pot fi justificate pentru 
trecut, în nici un caz nu mai sint justificate de situaţia prezentă 
a faptelor, 


Ştim astăzi cu precizie că democraţia e efectul politic al unei 
mari revoluţii economice, anume al formaţiunii capitalismului. O 
anumită formă de capitalism a existat şi în antichitate. L-au cu- 
noscut Romanii şi Grecii şi poate încă şi vechile imperii orientale. 
Dar odată cu creştinismul şi cu năvălirile barbare, se ştie că as- 
pectul politic al Europei s'a schimbat, 

Economia a redevenit patriarcală subt forma ei feudală, care 
amintea de vechea organizaţie economică a familiei. Clasa care 
reprezinta această formă economică, noblețea, a jucat un rol deo- 
sebit în stat. Dar, încetul cu încetul, încă din secolul al XIII-lea 
după cum a arătat W. Sombart, capitalismul a început să se for- 
meze, din relaţii de schimb la început rare păr "ip apoi din 
ce în ce mai frequente. Pănă în secolul al lea, în timp de 
cîteva secole, averile s'au acumulat cu încetul, comerțul s'a des- 
voltat biruitor la oraşe, o populaţie întreagă cu carâcter urban, a 
inceput să trăiască din schimbul comercial. Burghezia era formată. 
li lipsea doar recunoaşterea legală printr'o constituţie şi printr'un 
cod, fiindcă, cu toate că noblețea nu mai reprezenta nici o impor- 
tanță economică, (redusă în stare parazitară, ea trăia la Versailles 
sau în jurul altor curţi, consumindu-şi încetul cu încetul avuţiile) 
ea mai avea totuşi o anumită importanţă politică în stat. Pentru 
desființarea totală a acestor forme caduce s'a înfăptuit marea 
revoluţie franceză. 

Vechea economie feudală, medievală, era bazată pe o mul- 
lime de bariere, de reguli, de interdicte, în schimbul dintre pro- 
ducători şi consumatori. Ea reglementa piaţa, prețurile şi însăşi 
producţia prin regimul corporațiilor. Formarea unui puternic capi- 
talism comercial nu mai putea suporta asemenea piedici. Comerţul 
se asfixia și îi trebuia aer. 


420 ________ VIAŢA ROMINEASCĂ 


Pe lingă capitalul comercial, datorit invențiilor din secolul al 
XVIII-lea, se infiripă îndată un al doilea fel de capitalism, pe care 
antichitatea nu l-a cunoscut : capitalismul industrial. Ca să func- 
ționeze intens și în deplină securitate, fabrica are nevoe de liber- 
tate. Ca să-şi exporte produsele, să poată găsi debuşeuri ea are 
nevoe de un regim vamal complect liber. Pentru dezvoltarea şi 
expansiunea capitalului comercial, dar mai ales al celui industrial, 
burghezimea europeană a inventat doctrina libertară și pentrucă 
avea încă nevoe de alianţă cu clasele populare, a susținut oare- 
cum și idealul egalitar al proletariatului, pănă s'a apropiat de vic- 
torie adică până cătră 1850. Progresele democraţiei susţinute de 
triumful burgheziei au fost în adevâr remarcabile. 

intrucit libertatea convenea burgheziei, ea a fost apărată cu 
îndirjire. Atunci s'au creat marile figuri democratice dela Raspail şi 
Barbès din epoca romantică la Gladstone şi Gambetta din epoca 
pozitivă. In aceste timpuri, burghezia și democraţia era unul şi a- 
celași lucru. Deaceia Karl Marx, trebuind să lupte contra burghe- 
ziei, a combătut cîteodată și democraţia, adică ideologia ei politică, 
suspectind-o de ipocrizie şi insuficienţă. 

Evoluţia burgheziei cătră democrație a fost întreruptă 
însă câtră sfirşitul secolului al XIX-lea. Capitalul industrial 
şi comercial nu mai apar pe prima linie. Se formează o nouă 
specie de capital care va juca rolul primordial, anume capitalul fi- 
nanciar. K. Marx, el însuși adusese criticile sale capitalului indus- 
trial, dar nu prevăzuse acest nou aspect al acumulării avuţiilor. 
Industria şi comerţul nu se mai alimentează din mijloacele lor pro- 
prii, ci emană, sînt finanţate de cătră bancă. Finanţa e promoto- 
rul producţiei și al circulaţiei. , Toate societăţile pe acţiuni sînt în 
mina cîtorva bancheri. Dar această nouă fază a evoluţiei capitalu- 
lui are o serie de efecte economice și mai ales politice. 

R. Hilferding, care în acestă privinţă a continuat, cu a sa ma- 
gistrală lucrare „ Finanzkapital“, opera lui Marx, a descris o 
serie din aceste efecte. Mai întăiu banca își aserveşte toată viaţa 
economică, E despotul desăvirşit al producţiei, care se acumulează 
într'atit, încît ajunge în minile cîtorva. Fiind vorba de o trustifi- 
care, noțiunea de libertate nu mai are senz. Din contra apare, din 
ce în ce mai evidentă nevoia de con ere, Producțiunea din 
națională, devine internațională, în senzul că ceiace întrece consu- 
maţia internă tinde să se plaseze în debușeuri externe, acaparind 
pieţele altor ţări. De aici caracteristic capitalului fi- 
nanciar. Tarifurile protecționiste, barierele vamale încep să lu- 
creze peste tot. Era liber-schimbismului a trecut, pentruca să revie 
iarăși, era unui puternic mercantilism naţional. Popoarele se închid 
în severe. Libertatea individuală nu mai are nici un senz. 
In locul ei apare națiunea economică, care tiride să oprime în jurul 
ei. Fiecare popor caută să domine economiceşte pe cele din jurul său, 
De aici pregătirea, tenziunea care a dus la războiul mondial, efect 

“direct al constituirii capitalului financiar și al politicei sale interna- 


CRONICA IDEILOR azı 


tionale: imperialismul.: Mentalitatea care însoţeşte această politică”. 
economică e aceia care exasperează tendinţele șovine. Opinia pu- | 
blică e condusă de cîțiva financiari, care, prin specularea miturilor 
extrem-naţionaliste, utilizează sentimentele pe md pentru scopu- 


rile lor. Acesta e astăzi senzul fascismelor diferite, de după ráz- J 


boiu, după cum acesta a fost senzul izbucnirii răboiului mondial. 
America, Germania, Anglia, acum şi ltalia sînt angajate în această 
direcţie. Burghezia care conduce în aceste țări nu mai este bur- 
ghezia liberală, entuziastă, democrată dela începutul secolului tre- 
cut. E o clasă plutocrată, conservatoare, șovină, adesea reacționară. 
In anumite privinţi, ca ral-social ea a luat locul nobieţei de altă- 
dată. Intre un bancher de astăzi şi un Gladstone ori Gambetta, nu 
mai este nimic comun. Burghezii actuali, nepoţii romanticilor liber- 
tari şi egalitari de acum 70—80 ani, nu mai corespund idealurilor 
părinților lor. Faza eroismului generos a trecut demult. Democra- 
ţia actuală nu mai e democraţia burgheză. 

Pe de altă parte nici proletariatul, nici partidele socialiste sau 
cele comuniste nu susţin politica democratică, fiindcă o consideră 
mediocră, un simplu paliativ şi mai ales fiindcă ei se pun dintr'un 
punct de vedere strict de clasă, îşi propun anume ca atunci cînd 
vor veni la putere să instaureze dictatura proletariatului. Boicotată 
de proletariat, boicotată de burghezie, pe ce se susține atunci de- 
mocraţia actuală, pe care faptele ne-o indică totuși trainică ? 

In primul rînd, fără îndoială pe micii burghezi, pe oamenii 
care nu fac parte nici din una, nici din cealaltă, din clasele ex- 
tremiste. Dar aceasta n'ar fi de ajuns. Motivul pentru care se 
menţine democrația modernă, care are cu totul altă fizionomie şi 
natură ca democraţia veche, e altul. Ea formează cel mai exce- 
lent teren de neutralitate pentru clase prea antipodice şi pentru 
lupta lor, ea înseamnă echilibrarea a două interese, care, fiindcă 


|! 


S, 


PN 


nu se pot satisface exclusiv, preferă un anumit armistițiu. Armisti- ~ 


tiul modern între imperialism şi comunism, compromisul acesta di- 
plomatic, constitue esența democraţiei actuale. Dictatura patro- 
nală e imposibilă fiindcă proletariatul e destul de puternic ca s'o 
împiedice, dar şi dictatura proletariatului nu se poate realiza fiindcă 
capitalismul e încă viguros. Democraţia contemporană are un ca- 
racter tranzacţional. Presupune concesii reciproce ale celor două 
tabere adverse. Fiecare din ele preferă starea actuală de neutralizare 
reciprocă, destul de comodă în fond, faţă de victoria complectă a ina- 
micului. Pentru fiecare din cele două clase, democrația e inconvenien- 
tul cel mai mic. Şi astfel și una şi cealaltă, deşi condamnă prin- 
cipial, teoretic democraţia, sînt silite să o susție. Altădată democra- 
ţia reprezinta idealul politic al unei singure clase, revendicarea ei 
exclusivă. Astăzi regimul democratic numai e susținut anume de 
nici o clasă, dar e sprijinit de toată lumea din comoditate, ca o 
zonă diplomatică, pentru a evita turburări ori ciocniri prea violente, 
după cum în unele ţări se apelează la un monarh străin, ca să se 
isprăvească competiţiunile interne pentru putere. Toată lumea vo- 


422 VIAŢA ROMINEASCA 


eşte astăzi democraţie, fiindcă e cel mai bun mijloc de a evita 
realizări extremiste. 

Echilibrul se menţine de o bucată de vreme. Din cînd în cînd 
el e rupt, cînd în favoarea patronilor ca în Italia ori Spania, cînd 
în aceia a lucrătorilor ca în Rusia. Tendinţa de restabilire a e- 
chilibrului se desinează, prin mişcările opoziţioniste mereu constan- 
tă/ Ceiace însamnă că forțele sînt încă aproape egale și că de- 
mocraţia, în această situaţie, e încă regimul cel mai firesc. Toate 
acestea pănă cînd echilibrul va fi rupt definitiv, poate în favoarea 
stingii, prin victoria decisivă a acestei tabere. 


M. R. 


Cronica teatrală 
— BUCUREŞTI —- 


| Programul — Marioara Ventura 


_„ „Direcţia Teatrului Naţional a tipărit, pentru ed artis- 
paan a pabieuui un peoga, rony că Mapa subiectul Pieski dis- 
pozei re Mor Pine ia hertări cu autogratul 


răsfoesc şi 
la figurile zimbitoare ale actrițelor şi la reclamele Caselor de 
Mode cu „cămăşi udice“, cad pe gînduri înaintea d-lor Const. 
Riuleţ, Alex. Hodoș, or Eftimiu, Camil Petrescu, etc.. 
_D. Hodoş, în calitate de director al Instituţiei din faţa co- 
tetăriei Riegler, ne oz în arta dramatică. N rin n 


riță. Intradevăr,—urmează directorul Teatril ANA lumea 
al Danemarcei 


înțelegîndu-i anapoda chinul, Hamlet n'ar mai fi, în aceia 
o tragedie“ —ci probabil o comedie, o farsă, o nare Noi 
ştiam că aşa se petrec lucrurile cu piesele d-lor Victor Eftimiu, 
Mircea Rădulescu et Comp.. Nu bănuiam că şi Shakespeare intră 


nu Tămine niciodată indiferent.—Lucrul nu e cu neputin f- 
turie stă „+ Prin- urmare : iată ei p Da 
piese bune, care vor fi bine primite.--Soluțiile simple sînt cele 
ari Postul doctor al T acuse 
l 1 €atrului, d. Ion Minulescu, f - 

şala de a iuca piesa d-lui Camil Petrescu. Dar d-sa.—trebil să 
recunoaștem,-—n'avea reţetă pen succes, D, Hodoș însă este 
curind Perl Greşala jui Di incinte sara hl 8 

urind „Biru n> umnezeu“, etc.—piese cu mar- 
ginile poginio r încă zburiite de trîntitura 
a > la coş... ; 


consolatoare : „ a e, piesa de teatru pe care a scris-o au- 


ii 


A irianu, Ca 
tor Eftimiu, etc.! Numai generaţiile rimă Sor ea eve ag 
serioasă şi naivă ca un copi ijae] de reprezentații, am 


424 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ispăşit complect toate păcatele omenirii (Vezi Camil Petrescu, în 
program: „La urma urmelor a frecventa teatrul poate să fie u- 
neori o datorie, nu numai t o distracţie”). 

Dintre toți cugetătorii teatrali, doi au mai multă dreptate: 
d-nii Victor Eftimiu şi Const. Riuleţ. Cel dintăiu cere „să uma- 
nizăm arta şi să decabotinizăm teatrul” ; iar cel de-al doilea pro- 
clamă „superioritatea tăcerii—cea mai nobilă, mai poetică şi mai 
eternă dintre toate superiorităţile cunoscute pănă azi”, Păcat nu- 
mai că nici unul nici altul nu-şi pun de acord cugetarea cu 
fapta |... 
Inainte de-a închide programul,—căci zbirnie soneria dein- 
cepere,—zărim pe-o pagină fotografia d-nei Maria Giurgea, prin- 
tre alţi artişti, subt titlul global: „Ciţiva din garda credincioasă 
a Teatrului Naţional”. Titlul e un eufemism. Redactorul pro- 
gramului a vrut să evite cuvintul „pensionar“. 

Şi-a dat samă redactorul că menţiunea: „pensionară”, a- 
şezată lingă f afia recentă a d-nei Maria Giurgea, ar fi fost 
aproape o necuviință. 

otuşi d-na Giurgea a fost scoasă la pensie, deşi d-sa şi-a 
biruit cu exuberanţă anii de teatru—răminind, pănă la ultimul 
rol, sprintenă şi vioae, cu joc colorat, expresiv, plin de variaţii... 
deşi n'a fost întrecută de nici o actriță în genul său, deşi are 
mai mult talent decit toate artistele Teatrului Naţional la un loc. 
Mobilitatea-i spirituală, spontană, cu fel-de-lel de fațete pururi 
sclipitoare, lasă in umbră cochetăria artificială, tragismul de co- 
fetărie şi voluptatea venerabilă a stelelor de primul rang. 

Dar d-na Giurgea nu mai juca, Direcţia Teatrului,—in loc 
să dea roluri artiştilor, eliminindu-i după probă pe cei lipsiţi de 
merit—are o tactică specială : nu incredințează roluri decit favo- 
riţilor, iar pe ceilalți îi expulzează din teatru fie subt protecţia 
legii pensiilor, fie cu prilejul încadrărilor. Astfel d-na Anicuţa 

o artistă de talent, după zece ani de artă autentică, cu 

rețineri pentru pensie, a lost dată afară din teatru—deşi orice 

tor de gust are încă în minte desăvirşita creație, pe care 

-sa a fătut-o, acum un an, în „Cezar şi Cleopatra“. D-na Lu- 
cia Hotineanu a avut aceiaşi soartă. 

Aceste pensionäri şi eliminări capătă adevărata semnificație 

—de nedreptate şi de abuz - cind întorci mai departe paginile 
programului şi vezi ce „elemente“ au fost cotate mai bune de- 
cît d-na Maria Giurgea. Iți vine să te înalţi in sală şi să pro- 
testezi.—dar lumina se stinge, se ridică cortina şi d. Soare, ca o 
cracatiță cu cite un megafon în fiecare labă, aruncă asupra spec- 
tatorilor un urlet de bătălie: se joacă „Hoţii” de Schiller. 
Urmărind erupția actorilor pe scenă, ne gindeam—încă subt 

sia pozelor din pro, a harababura distribuţiei de ro- 

fan, Un teatru care posedă, in listele de personal, pe d-nii Ci- 
prian şi Calborcanu, n'ar fi trebuit să dea rolul lui Franz Moor 
pe mina d-lui Bălţăteanu —un artist bun cu totul pentru alt gen. 
otuşi cîțiva actori au fost bine repartizaţi. D. Nottara a arătat 


Dr e rea. 


CRONICA TEATRALA 5. 

Cum se cizelează un rol. D. Vraca a jucat, cu prestan 
[] E e iA 
ar ce beri) tra d-ra Sorana Topa a creat o Amalie de-un 


Un critic dramatic prezisese, anul 

i Ă „trecut, că d-na Marioara 
Bacares) va | Tii a a eat E mai cuteza s'o aducă la 

ae ama A a e ne aa 
E saturație. Intercala i 
pn tar ser aia potire zidit în pe re aal oag alee ageri per 
prăzi re i fi dat criticului, cît de cît, dreptate. Dar n'am 

Am văzut-o pe Marioara Ventura—cu ansam 
virşit la teatrul „Regina Maria“ —în Irène de Montcel dn Pria. 
omel B E. terțe 5 Germaine („Dac'aş vrea...“ de P. Ge- 
pitzer érèėse F i lui Gec š 
de Karochi iil de d erati o a Ra 
E. Bourde t—de ce şi-a ales acest subiect ? studiază i 
palim un caz de deviație a dragostei. Nu-i vorba deci de 
aon are, ci de o patimă stranie sădită elementar în simţuri 
> ina îşi dă samă că-i „prizonieră“, vrea să se elibereze din 
vîrtejul sensualităţii deviate, işi reazămă capul bolnav de umărul 
unui bărbat ; dar cînd acesta o c de in braţe, cind gura lui 
ii caută cu voluptate gura, nervii ei se revoltă: muşchii se 
crispează, minile îi tremură, şira spinării se arcueşte. nava 
primeşte sacrificiul căsătoriei, Işi stăpineşte cu bravură simţurile 
ei a Dar bărbatul nu vrea resemnare, nu vrea pasivitate 
er TD furtunoasă pasiune. caută o amantă, iar cu bolnava 
2 po brutal, injosind-o şi bruscind-o. Atunci ea se întoarce 
e + gara n care o ademeneşte din umbră cu un buchet de to- 
pone. ta pa i de pe scenă este o abilä lovitură de 
în aceiași timp, ideia Pliniu ma n are i sugerează, 
parte, laptele P atalităţii care conduce de eva, de- 
arioara Ventura;a apărut în lumina rampei— ivi 

potire i a = glas, ial o atitudine raza Şi distinsa. 
unei clinici de boli ea. Mep: Poeteetiptc Ant penele 


de clinică, cînd nenorociri— adinci —esă la fiecare 
in calea Ste dramatici, reni să p re r- aa 


tea să pr şi eu ca lemee, dac'aş vrea ?*... Marioara Ventura 


426 i VIAȚA ROMĪNEASCA 


portu restul rolului resursele de cochetărie, care dorm în fiecare- 
ee, şi pe care Germaine le aduce intru apărarea „eternului 
feminin“ In primejdie. Interpreta, rezervată cu un ceas inainte, trece 
brusc la ofensivă : capul capătă un joc sprințar de pasere gr. ama 
zimbetele înfloresc din adincuri - ca nulerii, tr mister şi larmec 
din lumi profunde... privirea se tulbură... ochii cheamă ca prăpăsti- 
ile... trupul ia atitudini lascive, destășurindu-se și adunindu-se în un- 
doiri catitelate. Marioara Ventura id p kaer T „dac'ar vrea...“, 
interpreți şi spectatori ar urma exemplul tinărului Rene. 

Dar nici „Prizoniera*, nici „Dac'aş vrea...“ nu puteau da prilej 
Marioarei Ventura să-şi joace la rampă panoplia de arme dramatice. 

„Omul de altădată” îi oferă această ocazie. Georges de Porto- 
Riche, in „Le vieil homme", redă tragedia femeii de pretutindeni şi de 
oricind, Thérèse Fontannet are un suflet plin de-o dragoste pătimaşa 
—ascultind parcă de invitaţiile lui Heine : 

Du sollst mich liebend umschiiessen, 
Gieliebtes, schönes Weib ! 

Umsehling' mich mit Armen und Fussen 
Und mit dem geschmeidigen Leii. 

D. Michel Fontannet—sensibil tațä de aceste atențiuni pasio- 
nate—n'are, totuşi, puterea sä reziste tentațiilor lăturalnice. Işi 
înşală, cu inconştiență, nevasta. Ea sufere in tăcere dureri nebă- 
nuite.— Marioara Ventura cu ochii înfipți în trecut, (itraegte sce- 
nele triste de odinioară : sara—cind bărbatul ei, fredonînd, pleci 
grăbit pe scări la amantă şi se intorcea acasă, pe gînduri, tocmai în 
zori. Nopțile acestea, petrecute cu nelinişte şi ță—in care ta- 
blouri de amor se alcătuiau dela sine în mintea ei: dintr'o vorbă, din- 
trun fir de păr—o urmăresc cu spaimă şi îngrijorări de viitor. 

Şi întradevăr „omul de altădată“ reinvie în faţa unei nou 
ipite, Therese îl simte pe Michel lunecindu-i din miîni.— Marioara 
Ventura caută de jur împrejur o dovadă : nu giete însă nimic. Dar 

i că se petrece ceva. idea sr ibilul care pluteşte în aer. 

e petale irosite, o batistă ută de ceialaltă—fi suppereaza 

sărutări, îmbrăţişări chiar... Un buchet de stinjinei, atimat la o fe- 

reastră, este suprema mărturie. Durerile vechi se trezesc larăşi— 

adăogindu-se o suferință nouă: fiul ei e îndrăgostit de aceiaşi 
femee, cu cea dintăiu iubire—pătimaşă şi exaltată. 

Dar „omul de altădată“ nu înțelege nimic: el se duce, fascinat de- 
un capriciu, după buchetul de stinjinei—pe cînd femeia lui se umileşte- 
şi-şi contorsionează sufletul.. pe cind copilul i se aruncă în prăpastie. 

Marioara Ventura a trăit cu adevărat durerea femeii—aceiaşi 
din adinci timpuri şi pănă azi. Și-a construit rolul după elementarele 
linii ale sufletului omenesc-—simple şi exacte. Avea o măreție de 
tragedie antică. Ochii ei tulburi, la un moment dat, nu se mai uitau la 
copil, la bărbat, la rivală—ci rămăseseră fixaţi în gol : unde parcă se 
zărea, fumurie masca crispată a Fatalitaţii... 

M. Sevastos 


e E 


Miscellanea 


Jubileul „Convorbirilor Literare“ 


S'a serbat la Bucureşti luna trecută şi e vorba ca 
beze şi la lași implinirea a şaizeci de aul dela înființarea Coas 
varbirilor Literare“ de cătră Maiorescu, Pogor, Negruzzi, Rosetti şi 
P. Carp. Intro cultură aşă de tînără ca aceia a noastră, 0 revistă 
care-şi serbează mai mult decit o jumătate de secol de existenţă 
= un eveniment cu deosebire impresionant incid 


vele mari ale literaturii noastre până la 1900. Nu i 

paginile ei sînt legate de numele lui Eminescu, A seen rm 
iale, N. Gane. Tot acolo s'au publicat luminoasele articole ale lui 
Titu Maiorescu, judicios gindite, cumpănit prezentate, impecabil 
scrise, „Convorbirile“ au avut pe lingă semnificaţia lor socială 
mai ales una estetică, intro țară unde, mai înainte de ea, litera- 
tură” asculta de criterii patriotice, gazetareşti ori simplu sentimen- 


D = -M VIAȚA ROMINEASCĂ 
tive. Trăim şi azi subt prestigiul adunărilor stralucite de altădata 
ale Junimii; umbrele lui Eminescu, Panu, Pogor, Carp, Maiorescu, 
Lambrior, circulă mereu în jurul nostru. Sint „manii“ noștri, eroii 
legendari a laşului romantic și cultural, 

Pentru toate acestea ne asociem din toată inima, la serbarea 
„Convorbirilor“ şi-i urăm încă viaţă îndelungata. 


Post -s m 


Intr'un articol din numarul trecut al acestei reviste, „Etnic și 
Estetic“, făceam observaţia că țările unde arta a pătnms adinc 
în viață, unde moravurile şi frequența monumentelor face fireasca 
atitudinea estetică, teoria şi filozofia artei sînt tocmai, din această 
cauză, în inferioritate. Şi că invers, acolo unde viaţa este lipsită 
de artă, se simte nevoia de teoretizare, tocmai fiindcă numai insu- 
ficiențele devin probleme. Şi mai observam că dacă în Germania 
tratatele de Estetică mişună peste tot, nu avem încă un asemenea 
tratat sistematic în Franţa. Observaţia noastră se găseşte azi con- 
firmată, de un francez, estetician el însuşi, poate singurul care se 
ocupă sistematic de ştiinţa frumosului. 

lată ce scrie în această privință Ch. Lalo: „Pentru ca cuge- 
tătorul viitor să aducă publicului filozofic francez o estetica trebuia 
ca o generaţie sa se fi format în ce priveşte reflexia filozofică se- 
rioasă asupra acestor materii delicate. Dar, pentru aceasta, instru- 
mentul cel mai elementar lipsea: un manual de estetică. Numai 
o operă de vulgarizare poate permite studenţilor iniţiarea în prin- 
cipalele probleme, cunoașterea stării lor actuale, ca şi relaţiile ior 
mutuale. Dela E. Véron, adică de o jumătate de secol, nimeni nu 
s'a preocupat în Franţa de a împlini aceasta lacună. Şi încă em- 
piricul Veron ascundea ignoranța teoriilor predecesorilor săi subt 
aparența unui dispreț ştiinţific faţă de sistemele metafizice“. (Revue 
philosophique, lan. 1927), 

Lucrul e evident, mi se pare. Se vor găsi poate totuşi, „es- 
teticieni“ romini care să creadă mai departe că Gide, Lemaitre, 
A. France, Mallarmé, Valery ori E. Jaloux au scris tratate de 
estetică. —M. R. = 


Legea Presei 

Se vorbeşte de pregătirea unei legi a presei, care să suprime toate 
garanţiile de libertate de care ne bucurăm astăzi, pentru a ne în- 
toarce, în mod de t ja rigorile cenzurei permanente. Se vor 
cere gazetarilor titluri academice, se vor cere mari garanţii pentru 
a scoate o gazetă, se vor pedepsi aspru o cantitate de infracţiuni, 
la o serie de restricţii care se întroduc acum întâia oară. 

Libertatea presei, împreună cu aceia a întrunirilor şi a- 
ceia a conştiinţei şi proprietăţii, constitue drepturile omului cons- 
fințite de marea revoluție franceză. Aproape toate popoarele lumii, 


Li 


MISCELLANEA 42 


cu un deceniu înainte de războiu reusi i 
mă e, stari prea Jora bps ondino frar a dictatu ră 
ncetul cu încetul toate drepturile . 
rog de asociaţie, Care e de fapt complect detii pa pi 
viu, faa că acum ni se ia şi libertatea e ji 
ri u Sintem o revista politică şi probabil că nu vom intra nicio- 
n sparge cu censura. N'avem deci de apărat nici un interes 
serie de nedime E , mplu principiul. Şi îndrăznim să formulăm o 
zi em admite la urma urmei restri i 
ir Nevoia de tiranie e mai uşor eesti aie pea A 
mută Dar Presa? Rolul acesteia e să informeze marele 
rogi orei rond pre actele guvernului, Dacă guvernul îşi 
p obiectivelor pi e - Şi dreaptă, de ce îi e frică de o divulgare 
ar se poate spune, presa mai are şi alt rol: acela 
ampe pP ha a pregăti opoziții le și, poate citeodata, ; i e. On 
mpa e nesigure şi e bine să avem linişte şi calm. Dacă a- 
me asta e teama guvernelor, ele pot fi liniștite. Pot lăsa cea mai 
plină libertate tuturor ziarelor, nimeni nu se va deranja să pro- 


C. Sandu-Aldea 


Sandu-Aldea a reprezentat o lat ială 
sau rel ea pa = în preajma paul 1900. n feroce si 
„di na fost un tradiționalist în înțelesul trecu- 
ere eri a Două eee uri, rii pi pi 
4 icu sama prin poezia muncii, este, ca 
poziţie“, o operă tezistă—o o in ci; mi râgărită din. ela 
pa primordial n haereraa a peră din cap, nu răsărită din ceiace 
mile titudine, wa fost țărănist nici ca pictor de oameni, nici 
andu-Aldea a fost cîntăreţul pămîntului negru 
> + „pămîntul i 
oae „ CUM Spune el în proză, „pămîntul at, vechiul fosti 
EI a cintat și mâl alea a He OEI: aspecte 
l şt mai ales a pictat, caşi alții, di . 
ale i iverse ale 
al sämänäturior, al anhi ir Poeta Dămintului care dă hrani, 
Se + —a i 
geri omului în lupta de a stoarce „Sucul iitatutui«. etapă 
i este aportul său în literatură, —noutatea sa 
Print pe peage al cărții Două neamuri 
j n agede se a viaţă nouă lămădea au mi 
ioanele de boabe aràmii, aur Sunător închegat clipa. i din 
sucul pămintului și din lumina soarelui=. Bă! PA cu clipă din 


- 


Recenzii 


Mihail Manoilescu, O mărturisire de credinţă, Buc. 1926. 


Această broșură cuprinde un di itic, ros 
i i e iscurs politic, it n 
ară Areni ze Pagere la mesaj. Prin vederile sale re i a: 
g pasg spre Pa e care le conține, prin talentul cu ere 
E T i ; i i 
ra a sint reliefate, acest discurs ia proporţii so- 


Din toată generația mai tînără 
Í i „care a intrat în potiti i] 
ne Mineri £, poate, cea mai distinsă far ta 
e za e „ gustul pentru idei generale, ridicat la rang 
n ae ez şi sistematică, unit, în acelaşi timp cu un simţ 
endl ceea cu realitatea, în fine talentul său exuberant si 
în imediat în confuza politică postbelică o falsone 
aan A se acest discurs, moravurile politice naționale sînt ri 
= nălțime cu care nu sîntem deprinşi în fiecare zi în 
peros uti parlamentare. Regretăm, mai mult din punct de ed 
e în „anumit incident, care ar fi putut sa lipsească par 
Ata ziare i care se preconizează, cu probe evidente de 
p teze A en pe ae fară bir apt de partid politic, majo- 
i atraga m Burn ama şi cinstiţi din ţara aceasta o cred dreaptă 


primare meschină, pentru a peseka mere 


or mat să. aștepta după ani de sărăcie, o foarte 
oroar prosperitate într'un viitor nedeterminabil, e mai mult dect 


Daca lăsăm la o parte : 

: pasagele de politică imediată 
meu è paea pe Ko d antr (în senzul psihologiei; „tot fix % ph 
politică fără probitate rare ) la un militant şi într'o atmosferă 
a noastră, partea priaciplală rin itate şi fără politețe, cum e aceia 
raturii noastre politice. ne ca o excelentă pagină a lite- 


M: R. 


RECENZII © | SI 
E 3 


Arthur Schnitzler, Mademoiselle Else, Librairie Stock, Paris” 

Arthur Schnitzler este puţin cunoscut la noi. In afară de ine- 
vitabila traducere a piesei „Reigen“ nimic din opera lui nu a fost 
dat în romineşte. Scriitor austriac, Schnitzler şi-a creiat demult 
in lumea germană, un nume definitiv, Renumele lui a străbătut 
chiar şi în conştiinţa celor care nu l-au putut ceti înainte de a fi 
fost tradus şi în alte limbi. Atunci deci cind opera lui a început 
să fie tradusă şi în limba franceză, cînd deci a putut să fie acce- 
sibilă şi acelei părţi din publicul rominesc care nu a putut-o alt- 
fel cunoaşte în original, se ştia de catre acest public de existenţa 
lui Schnitzler şi, vag, ceva din caracteristica operei hui, 

Traducerea lui „Reigen“ făcută în romineşte nu atit pentru 
a da o operă caracteristică a lui Schnitzler, cit pentru a specula 
acel „scandal“ pe care l-a produs, nu a putut să facă nimănui © 
idee precisă asupra lui Schnitzler. 

Nuvelist şi autor dramatic, Schnitzler reprezintă în literatură 
un spirit naturalist, capabil de o analiză fără prejudecată și fără 
cruțare, 

Cu o metodă simplă, cu o artă concentrata şi sigură Schnitz- 
ler face parte din scriitorii care privesc viața în faţă, care o arată 
aşa cum este, fără coloraţiuni roze, dar cu un sentiment de înţe- 
legere şi compaătimire, izvorit dintr'o concepție pesimistă şi uma- 
nitara. 

Mademoiselle Else este una. din operele sale remarcabile. Ea 
poate da o ideie aproape complecta şi despre concepția de artă 
şi despre cea de viaţă a lui Schnitzler, şi despre posibilităţile lui 
de creiare, şi despre intensitatea scrisului lui. 

Avind în concepţia de viaţă ceva care-l înrudeşte cu Gogol, 
Schnitzer are în realizarea artistică o preocupare de originalitate 
care-i este caracteristică. Dacă uneori subiectul e comun, şi Schnitz- 
ler nu se fereşte de aceasta, fiindcă subiectele comune constituesc 
oarecum o esenţă a dramatismului vieţii, tratarea poartă pecetea 
unei originalitaţi frapante, acea transfigurare totală care transforma 
elementele brute din viaţă în artă. 

Astfel subiectul din Mademoiselle Eise este comun. Schnitz- 
ler simte atita putere de artist încît să nu înconjoare subiectul, 
incit să-l transforme în adevăr în ceva cu totul secundar, întrun 
motiv numai, încît să disprețuiascăa aproape subiectul. 

Mademoiselle Else e o domnişoară a cărui părinte a abuzat 
de o sumă de bani a unor minori, şi, deşi avocat celebru € ame- 
nințat să fie arestat dacă pănă a doua zi nu depune banii. Else 
e singură la o staţiune balneară. Primeşte acolo o telegramă dela 
mamă sa care-i spune să ceară banii de la un cunoscut, dela Dors- 
day. Else arată lui Dorsday situaţia ei nenorocită şi-i cere suma. 
Acesta vrea să speculeze împrejurarea pentru a o avea pe Elsa. 
Dorsday devine deci brutal, lipsit de delicateță, şi cu ferocitatea 


1 fiat EBEN -VIAȚA ROMINEASCA 


cu care ar trata orice altă atace Ă i aj 
numai ca Else să-i apară goală ntre e ne p FE SP. Pa etenă 
j tă astfel între necesitatea impusă de situația ta 
i tal 
£ FĂ oroarea de Dorsday, Else leșină în mijlocul unei pr de mr 
re, A apoi ia o doză mare de verona! care-i trece visarea şi 
n arenei dincolo de viaţă, prin aceleași regiuni imateriale, de 


Mademoiselle Else trebue cetită 
a putut face Schnitzler din acest sl arepceicoi pics rrii 


naj denunțător sau divin ` i 
e sugi acea ca, Ea a dea nr cumva autorul nu-şi asumă 
tzler a avut intuiţia de artist, că orice ele in i 
avut ti lement st 
Praneiiicea acestei psihologii este dăunător, şi atunci a eg: tea 
cea po directă, a unei „Stenografii“ intime a tuturor gîndurilor Elsei. 
E ea Ă optimi ari început pănă la ultimul cuvînt, cuprinde 
ppt prin gînd Flsei în legătură cu subiectul pe care 
Idealuri şi naivităţi de domni COC ji 
i şoară, cochetării de f è - 
dumeriri, îndoeli, apoi acea halucinație ṣi obsedare ta a îi 
ec ră apoi prin o stare de semi-conştiență la otrăvire şi la în- 
erai mecanismului Cugetări. “Cartea se termină cu cîteva frin- 
l s cuvinte, nesfirşite, care dau o impresie teribilă ca meca- 
re pc Pe delent care funcționează 167 de Pagini s'a stricat. E 
perde etertorat care rămine pentru totdeauna la ora 12 fară 
Totul se petrece în citeva ore Trebui i 
i ia să ni se - 
presia unei încordări Sufleteşti excepționale. Ea nu se a o 
mai minunat decit i e acest original procedeu de „fotografiare“ a 


din PER de evocare şi de impresionare. 
, 'n opera aceasta Schnitzler a realizat o intensitate extraordi- 
pre Cind ai început să cetești, te uiţi, şi intri în viaţa interioară 
| ea întrun nu „cauchemar“ ca într'o halucinație pro- 
prie, mnişoara Elsa merită însă o analiză dezvoltată pe care 


nu © pot face aici. 
Demostene Botez 


S 


N ko: Gane, /ntimplarea cea mare, Ed. „Cartea Rominească“, 


otele de călătorie sint un en azi, j i 
ac a în alte vremi dè sigur, actual KA Galom Aa 
"rai lasării, a „ Sării“, care are darul să-l smulgă 
clipe din uniformitatea şi monotonia realităţii cotidiane. 


RECENZII E RF 
Cunosc persoane instruite care nu pot ceti pană la capat un roman 
bun, dar devoreaza cu aviditate note de voiaj de o calitate literară, 
adesea dubioasă. 

Călător incorigibil, d. C. Gane a fost ispitit să ne comunice 
impresiile pe care le-a avut vizitind unele colțuri ale ţării sau ti- 
nuturi mai depărtate, Faptul şi Hellada. Ne preumblăm cu d-sa la 
Curtea de Argeş unde facem cunoştinţă cu Biserica Domnească şi 
mormintele primilor Basarabi, la Rădăuţi unde zac Muşaţinii, la 
Hotin, la Adakale, la Silistra. Sau străbătind Helada, contem- 
plăm Acropole, teatrul lui Dionysos, Eleusis. In Egipt ne oprim în 
faţa lui „Abu El Holl“, misteriosul sfinx şi într'o cafenea din Sa- 
lonic luăm parte la o conversaţie aprinsă între macedoneni arde- 
leaţi şi cei moscopoliţi sau clisureni, invinuindu-se unii pe alţii. Re- 
miniscenţi sau evocări istorice se împletesc cu observaţii etnico- 
sociale asupra Evreilor, Turcilor, Grecilor, Ele nu sint profunde dar 
nici pedante şi sint scrise întrun ton uşor, glumeţ, amuzant care 
aminteşte pe alocuri maniera lui Edmond About. 

Deşi umorul d-lui C. Gane nu e totdeauna reunit cu gustul 
şi măsura și e uneori cam artificial sau chiar de o calitate inferioară, 
lectura acestor pagini e agreabilă, interesantă, instructivă, 


0. B. 


> 
A 


P. Andrei, Frobleme de Sociologie, Ed. „Casei Şeoalelor“, 
Buc, 1927. 

Volumul e intitulat în mod prea modest „Probleme de Socio- 
logie“. Prima parte conține o introducere complectă la studiul So- 
ciologiei. Acesta nu e numai o „problemă“, dar chiar o soluție. Cu 
un adinc simţ critic, îmbinînd eclectic aşa cum trebue să facă ști- 
ința care nu poate proceda metafizic plecind dela o singură me- 
toda, d. P. Andrei studiază „Posibilitatea Sociologiei ca ştiinţă“, 
examinind rînd pe rind soluţiile pesimiste ori optimiste, arătind în 
treacăt lacune şi exagerări şi suggerind complectări. „Problema me- 
todei în Sociologie“, se soluţionează în senzul concilierii între re- 
zultatele la care a ajuns şcoala germană cu cele la care s'a oprit 
şcoala franceză, adică sociologia universalistă cu cea individualist, 
a raporturilor interindividuale. Această parte a lucrării constitue una din 
contribuţiile romineşti cele mai remarcabile la ştiinţa Sociologiei, In 
lipsa unui „Tratat“ general rominesc de Sociologie (îl aşteptăm 
cu toţii pe acela al d-lui Andrei care e mai mult decit indicat, e 
dator acum să ni-ldea) această introducere poate aduce, păni 
atunci, un folos aproape egal. 

Partea a doua a lucrării conţine mai mult studii de aplicaţie. 
Remarcăm între altele, mai ales „Problema autorităţii“, studiu com- 
plectat față de prima versiune icată în „Revista de Filozofie“, apoi 
studiul despre „Mahatma dhi“, acela despre „Criza culturii și 


4% > _ VIAȚA ROMINEASCA 


rolul universităţii“, în fine „Etică naţională sau rsalist 
z ti 
de un interes așa de actual. Poate numai artieoiul deaa "Berg 


.". 


C. Uhlig, Die bessarabische Frage, E iti 
„ Eine geopolitische Be- 
trachtung (Problema Basarabiei. ti itic). Ea. 
nig, sau, Bs 107 zen Studiu geopolitic), Ed, Ferd, Hirt, 
Înca RA Basarabiei pentru noi este definitiv soluționată 
Nu trebue însă să uităm că punctul tr b 
de a T mp ; a a ara nostru de vedere e de- 
s ută propaganda sovietică, organizată în stil 
ude dibăcie rară, şi care a reuşit se fc ea pr cor 
ir prea sărac, după cum se pare, în sisteme de stat, cu un 
nou tip: statul de propagandă sau mai bine zis de reclamă, „R 
pa prenume Moldovenească“. isa 
„Dar şi în afară de Rusia, chiar și în ţări de 
relaţiuni prietinoase, stăpînirea Basarabiei pe cătră “Romini gr. 
eng re iei ORE: După cum ne anunță gaze- 
A ac din Paris a publicat încă anul t 
A aer Poga A Basarabia este trecută drept provincie aaa e 
ir yorni Bulletin Officiel du Comité Franco-Orient din 
/1926—15/1/1927 publică o hartă a Ucrainei, c zind în 


graniţele etnografice ale acestei ţări tot nord-estul şi sud-vestul Ba- 


sarabiei. De locuitori Romiîni în aceste re ici pomene 
Tare r giuni nici po ală! Şi, 
bem cărei cunoscute şi transparente, mai ales în ceiace pri- 


abiei ti rez: 
gram, convocate în Soit pisei Aae a tome Mira ml 
> Aceasta fiind situația, un vast teren de activitate 'se deschide 
proc popa firii ma ear argumentul de care 
:- acela i i i 
supra provinciei de dincolo de Prut, cz spirt 
= tatea popoarelor ivită după războiu, este nepotrivit, ba mai mult : 
sarind mă A E romineşti. Faţă de greutatea unor factori de 
ha geopolitic—care, de altmintrelea, după cum vom a- 
n privința Basarabiei sint indiscutabil de partea Romîniei — 
drepturile istorice, privilegiile ciştigate printr'un uzufruct îndelungat 
ocupă eol mult planul al doilea. A le invoca înainte de a se fi lă- 
erp v chestia „continuității“ (transilvănene) e o imprudenţă 
ntr'o zi ar putea avea urmări grave. 
Lăsind la o parte argumentul istoric, dovedirea dreptăţii cau- 


RECENZII asr 


zei romineşti devine desigur mai dificilă, însă nici de cum nu imposi- 
bilă. Este vorba numai de o mică schimbare. In locul istoriei, a- 
ceastă dovadă revine unei alte ramuri a ştiinţei, şi anume disci- 


plinei litice. 

eg retitm că prima sinteză geopolitică despre Basarabia nu 
ne-a fost dată de un romin (lucrările, de altcum foarte merituoase, ale 
d-lor lorga, Arbure, Nistor, etc., sînt numai monografii: istorice, 
statistice, comerciale, etc., nu sinteze; tot așa şi studiul lui Alex. 
Boldur „La Bessarabie et les relations russo-roumaines“, 1926, ur- 
măreşte scopuri de ordin pur juridic şi politic; iar cartea tui Şt. 
Ciobanu „Basarabia“, 1926, este compusă din studii a mai mul- 
tor autori). Nu încape îndoială că Rominul ar fi apărat cu mai 
multă căldură cauza rominească. Totuşi, faptul că aceasta sinteza 
ne-a fost dată de cătră un străin, constitue și un avantaj. Căci 
rezultatele la care autorul ajunge vor trebui să treacă chiar şi la 
adversarii noştri”drept obiective—şi asta cu atit mai mult pentrucă 
autorul, profesor universitar şi fost rector al universității din Tü- 
bingen este german, și legăturile politice între Germania şi Rusia 
sînt cunoscute. 

Intr'adevăr, prima impresie pe care ţi-o lasă lectura lucrării 
d-lui Uhlig este aceia de strictă imparţialitate. Profesorul german, 
cu acea obiectivitate care i-a cucerit ştiinţei germane renumele de 
astăzi, pune în cumpână revendicările ruseşti față de cele romi- 
neşti cu o deplină obiectivitate, bazindu-se materialul adunat cu 
prilejul a două călătorii de studiu în Basarabia în anii 1923 şi 1925, 
precum şi din numeroşi autori Romini, Ruși şi Germani, enumeraţi 
intro bibliografie bogată (p. 95—101). O sentință definitivă, ex- 
pressis verbis, nu este dată. Dar argumentele geopolitice aduse în 
favoarea Romîniei preponderează într'o măsură care ne face să 
dorim cărții o cit mai mare răspindire. 

Uhlig este profesor de geografie, Este foarte firesc deci să-şi 
pornească studiul cu cercetarea condiţiunilor geografice ale Basa- 
rabiei şi ale porase ei. Pe această bază el formulează conclu- 
ziuni privitoare la ele reale şi sufleteşti care duc lupta pentru 
stăpînirea Basarabiei, De aici subtitlul: studiu geo-politic, Din cele 
11 capitole ale lucrării, cinci se ocupă de situația geografică, de 
condițiunile naturale şi de bazele gospodăriei naţionale ale Ba- 
sarabiei. 

Dacă în această primă parte a lucrării adunarea materialului 
statistic şi ştiinţific, luat din zeci de izvoare, precum şi publicarea 
(în parte pentru prima oară) a unor date valoroase, de exemplu statisti- 
cile meteorologice, compuse pe baza înregistrărilor făcute şi puse 
la dispoziţia autorului de d. Oteteleşeanu (pg. 16), se adresează 
mai cu seamă specialiştilor şi învăţaţilor, rezultatul expus de catră 
autor pe baza cercetărilor geografice prezintă o deosebită impor- 
tanţă de interes general: anume că această provincie, privită din 
apus, este un cerc exterior de apărare (ăusserer Befestigungs- 
ring), un fel de „glacis“ față de extremul răsărit al Europei; a- 


5 —— VIAȚA ROMĪNEASCA 


ceiaşi Basurabie, privită din Răsărit (va să zică : stăpli 

Ñ zică : j 
oferă £ bazá pentru operațiuni ofensive spre. a A ie fi 

ist Spa gi d dină a acestui fapt Rusia, pentru a fi m 
ginașă Ad a dac a tm mereu posesiunea Basarabiei că 
ruseşti un i capitol dența 
ia culturală înfăptuită de Ruși A 47). a puii clear 
a nctul de vedere al Romîniei este capitolul ce urmează - 
opu pyari Basarabiei (pg. 43—56). Să 

utorul, cunoscător bun al istici ici - | 
ua prin cercetări eneiueis reja aid pi di a 
Dar reg, i ronin, arăt eracale destu, de imseamale 
orgi sigur că Jumät atea mai mare jape Drony aari reae a 
“arte 4 de limba romina (pg: 0), Ema de elevat că re- 

-+ + a i 
explicaţia Ucrainenilor romaniza ti, Par să ne. pe ani 


Viena din primăvara 1924; un doc păsa 
dis j . ument elacv 

aa pe s s jkn Doe chestia măi aai p çar- 
A omatică a Rominiei, Sibiu 1925— i 

tele aceste găseşte un mijloc sigur şi Cansiri ge kay 
pune o punct alirmaţiunile ra pt. prelata ORA 
să Pa însă adevărat că preponderanța numerică a unei populaţii 
c ue singurul fapt decisiv în ceiace priveşte voința de pe sa 


are de. ua Large Pe: ) roate ai jumătate din lucrarea 
ni, este destinat lamuriri aceata lapt ŞuPăeCeIcetarea.populațu- 
i A aicea 

rilor, cu toate gafele Săvirşite de autorităţile Kosta Ta SN, 


contrazicere cu opinia publică din ţară şi ină 
i j u opin i Şi străinătate, e de i 
că administraţia militară a acestei provincii a dat şi at ha 


SORAS L uR 


în mod satisfăcător, cît timp atitudinile administratorilor vor fi dic- 
tate de interesele partidelor politice din vechiul regat !*. 

im general cartea conţine o mulțime de îndrumări, în parte 
foarte juste, care nu sînt necunoscute nici la noi, dar care, poate 
fiindcă nouă ne lipseşte distanța trebuitoare pentru a judeca hi- 
crurile, nu prea sînt luate în considerare. Eu personal—poate şi 
din pricina faptului că însumi sînt minoritar—sînt absolut convins 
şi mă simt perfect de acord cu autorul în ceiace spune el despre 
i unui tratament prudent al minorităţilor care, după in- 
dicaţiile autorităţilor romine, fac 36, din populaţia basara- 
beană. (In privința aceasta, dealtmintrelea, cele mai sănătoase ve- 
deri, care pe lingă că sînt idealiste mai sînt şi realizibile, au tost 
manifestate de d. Tr. Bratu în broşura sa: Politica Naţională faţă 
de Minorităţi, ed. „Cultura Naţională”). 

Prin urmare, cartea d-lui Uhlig trebue privită ca o primă şi 
reuşită sintetizare a stărilor Basarabiei subt mai multe raporturi: 
geografic, economic, etnic, istoric, politic, însă dintr'un singur punct 
de vedere: cel geopolitic. Autorul, după o cercetare im s 
ajunge la un rezultat favorabil Romîniei: Nu încape îndoială că a- 
ceastá sinteză, scrisă de un Romîn, ar fi fost mai bogată în amă- 
nunte şi de o mai pronunțată culoare romînească. Insă tocmai 
faptul că un cercetător străin susține în chip neînduplecat punctul 
de vedere al Rominiei este de o deosebită importanţă pentru opi- 
nia publică a E i. lar noi nu trebue să uităm, ceiace relevă 
si d. Uhlig (pg. 89), că de partea noastră este imensul avantaj 
de a fi de fapt stăpini pe această provincie. De partea noastră 
este deci posibilitatea de a profita de acest avantaj ca şi acela 
de a-l întoarce de-andoasele. = 

r y Carol Kurt Klein * 


+ 
+ x 


Mihail Iorgulescu, /storia comerțului, București, 1926. 

Istoria Economică este disciplina care a contribuit într'o largă 
proporție la pozitivarea Economiei, pe deoparte infirmînd ipoteze 
falşe moştenite de la întemeetorii acestei ştiinţe, pe de alta, ofe- 
tind material documentar real pentru stabilirea multor adevăruri €- 
conomice. In evoluția Economiei cătră ştiinţă, Istoria a intervenit 
prin a fi o „metodă“ de cercetare care—mai pe urmă—a creat e- 
pocă, devenind virtutea eminentă a şcoalei economice germane, 

Astăzi Istoria Economică—constituită ca disciplină aparte—se 
predă ca obiect de învăţămînt în şcoli profesionale secundare 
mai cu seamă în institutele superioare de cultură economică. 
Romiînia, ea se cultivă în momentul actual numai în Academiile 
Comerciale din Bucureşti și Cluj (nu şi la doctoratul economic de 
pe lingă Facultăţile de Drept romineşti, defectuos organizate şi 
din această cauză, inutilizabile şi nerodnice) şi în Şcolile superi- 
oare de comerț, cu precizarea că modul de predare este forma 


specială de istorie pragmatică „a comerțului“. 
9 


440 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ceiace este regretabil pentru, cele dintăiu, dar «util şi normal 
pentru cele din urmă. In adevăr, în “învățămîntul economic de 
treaptă universitară—cum este bunăoară cel din Academiile Co- 
merciale de pretutindeni şi dela noi-—unde nu se impune din a- 
fară o programă analitică—(prerogativă de care mai adesea, pro- 
fesorii romini nu fac uz din lipsa altor atribute) şi unde cel ce 
predă disciplina aceasta este sau—cel puțin—se presupune a fi om 
de studiu, se cere ca şi catedra respectivă să nu reprezinte doar 
un simplu birou. de înregistrare cronică, iar Istoria Economică pre- 
dată de la acest for să nu fie la rîndul ei, simplă înscriere a fap- 
telor. şi relaţiunilor de comerț ale popoarelor, ci să îmbrăţişeze un 
cadru mai întreg, cercetind după metode proprii, evoluţia econo- 
mică a omenirii, în etape de dezvoltare pentru care Economia are 
în prezent criterii stabilite. Aci—prin urmare—se admite, ba chiar 
este necesară şi teoria istorică, prin care Istoria economică se leagă 
şi se plasează în cadrul general al Economiei, Cunoaștem că lu- 
crul acesta nu se întimplă la noi. Cauzele sint mai mult de na- 
tură extra-știinţifică şi cercetarea lor. nu încape în această recenzie. 

In învățămîntul comercial secundar însă, situaţia devine in- 
versă. 

Aigi, Istoria trebue în adevăr să fie „Istoria Comerţului“, E- 
lementele teoretizatoare ori alte perspective largi nu mai au rațiune. 

Profesorului nu i se mai cere să cultive şi să propage mai 
întăiu știință, ci mai ales să facă operă instructivă, adică ceva cu 
totul deosebit, lar cel ce scrie manuale de Istoria Comerţului pen- 
tru această categorie de învăţămînt profesional—adevăr  dealtmin- 
teri valabil nu numai pentru cazul de faţă—trebue ca mai'nainte 
de a fi numai de cit om de ştiinţă, să fie neaparat un bun pe- 


întrucit priveşte felul de a 
sfirşit, supunindu-se prescripțiunilor unui program didactic dat. Lu- 
crul este cu putinţă ; şi în cartea d-lui Mihail | ulescu am putut 
urmări tocmai această constatare. In plus, manualul nu reprezintă 
numai satisfacerea unor cerinţe ogice stricte, Materialul in- 
digest al istoriei comerciale a lumii este împărțit după criteriile di- 
dactice generale practicate în învățămîntul istoriei, dar el devine 
instructiv în măsura comunicativităţii care 0 capătă de la ex- 
punerea cursivă a autorului. Profesorul M. lorgulescu a lucrat mai 
înainte în domeniul literaturii şi astăzi a putut împrumuta scrierii 
de faţă din aptitudinea sa literară. Cartea cîştigă astfel în propor- 
ţia în care—ca consecință — naraţiunea evenimentelor pierde mult 
din răceala clişeului didactic. l 


Mai putem menționa că un astfel de manual nu aveam. 


Eugen Demetrescu 


RECENZII 4i 


G. Balş, Bisericile lui Ştefan cel Mare, 352 pp.+486 figs Bu- 
y aha Curtea Domnească 
lă de mai molji specialişti, , 
dela Sana onera SIEA e Akana a mi, Istorice îşi publică E Pie 
XVill-lea volum intr'o lucrare unilară e d-lul Balș, penha | aor 
misii şi al Academiei Romine. De largă anvergură și pr ham ame 
ra unui singur sulor, capălă o aulorilale mai mare și o ta e aa 
a oil perle tu etic at aa 
Aapaaită în. Par oi a ete îi lreculul nostru artistice Încă merită a: 
ae = capta gpp ila că sonso nF iai Sielan, cea mai pres ul 
p alitate din Evul mediu rominesc, llreşie că opan i ri 
marirea in cadru larg știiniilic activitatea sa ariistică e în pre 
nevenilă. 4 cdi aria, cuie 
d. Balş s'a achitat de sar 4 
ludii oi agga ha republicale in cuprinsul sori a eenaa 
PAN cercetări vor pulea complecia acest inveniar cu pe ia ra 
ga noscule. Se vor pulea elucida unele puncie ne pie p E 
rae r ee ei” — prevede pruden! chiar din caviatul pre ss a . la 
to rio pese cea mai imporianiă din kocsi m pri) x pe 
ea e influenjelor străine, care au concura! la Încet Bret 
erie: căci e eriden! că apirila romiannd a Taoep al port raea 
riale touris pe om a DEI de „cercelarea tarturieilor „irte: 
ai ag bază bizantină, se simle in planul bisericii, n pi 
rd n nul iriconc arală colea sirbească. A dona in soni doile, 
A e r a 
lient ia ler presă ș pe pir nimic nu pulem şil sigur despre ar- 
anterioare. 
pr pre ipac lare para e ocupă cu descrierea apr id 
pocetne iaverietiite re papei n penca Pee pe Be $ yi eent planul, 
akde paga rar ar p i aa piciura și p Sat gg ba din 
i s veuri şi reproduceri bine executate. 2 sfe- 
nuri, fe miere la 1467 şi numat refăculă, la 1487 iei uli, 9 mă pică 
Baia, T iā şi Milişãaj!, disirusă În tim I e E: LA rara 
er Í Voronel la 1458, Sf. Nicolae din Doroho al eră 
Soiak. 1496. Si. Oheorghe dia Hirlău, cel mai oaei eră ei 
Fr ar ee din laşi e relăcul compleci a oma 2 Sela D i 
eere inā la ce punci a păsiral forma veche ; Precis lielas perie dia 
stim pă Atexandru ; Sf. loan din Vaslui la 1490 lăc îs „pute, 8 
Surele poiat dommene, epincopala din Husi ca Ital schimbait foli, e 
7T ceu a , 
cea dela 1495, Tesiän ia 4421 ce asia aumai ja exterior, Si loan 
1496, Borzești 4193-94 de n zana esvoltal sociu, M-rea Neamj la 1497 
din Piatra Ja 14978 cu cel ma cert e iairoduciiye; Arbore de 
e Peene prea mb pala goe Reuseni la 1505-—4 foarle asemănă- 
háimanst Lucs: zbore le 10029 alai; Dolheşii tără iascrip- 
asemenea Neam ; Di 
(E artei tt pour ea a, Sera im Tiat 
bisericile dela Volevi Coineri de forme modesie, . 
; ie biserica din ar Scia. 
i ar A era pes he Duca; Pulna la 1470, dar en. oaeiae Ea 
eră wa e din sec. XVIL Mai sinl citeva ay repeti în sei K Se 
àturi arat slabe față de primul ctitor, ca: Die opune 
ne Si. Paraschiva dia Şielâneşii, Floreşii- Tulora, 5 adi ii g 
m Din celelalte clădiri ale lui Şielan au s'a pâs A i plite 
due ice mici palale ; numai ciopoinijele dela SI. loan marked 
Pop şi Bistrița, turnul lezaur dela Putne 0480), Pane, Sme asa 
siilului Şteføn, dă în același capilol descrierea biser 


442 ______ VIAŢA ROMINEASCA 


dela Rădăuți, zidită în plan neobişnuit basilical romanie de Bogdan |, 
Sf, Treime din Sirel dela finele veacului XIV, Mirăuji din Suceava 
saug A Alexandru cel Bun, dar sub! forma acluală din sec. XVII; 
Moldovila lui Alexendru numai ruine, ar mai fi dela Pelru Musal şi 
pariea Internă a turnului dela M-rea Neam|. Fpocii lui Şielan inglo- 
bează bisericile urmaşilor imediați: Si. Qheorghe din Suceava ince- 
pulă de Bogdan la 1514 şi lerminată de Şiefăniță în 1522, Părhăuji de 
logolătul Tolruşan la 1522, Şipotele-lași de Luca Arbore la 1507 și Vä- 
leni-Roman dela Cozma Şarpe la 1519, 

Din stadiul planului bisericile lut Ştefan sint de tip bizantin, dar 
mai lungăreje și înalie; din studiul formelor - obleciul celui de-al iret- 
lea capilol - reesă şi alfe Influențe, în primul rind gotice. Sint cerce- 
tate aliarul, naosul, prontosul, clopoinile, fațadele şi acoperișurile ; 
importantă e problema acestora din urmă întrucii s'au păstra! subt 
forme schimbate ; refacerea lor de forme jugulale, mai iatăiu de Rom- 
stărter, a lost exactă și se vădeşie o influenjă occidentală a acoperi- 
şurilor asculile golice. Un alt capitol se ocupă de „cercelares amă- 
nuntelor” : uși, ferestre, contraforți, soclu, pisanii, cornișe, semne la- 
pidare și ornamen!alis fajadelor; se dau la iveală Influențele prin 
bogate comparajii cu bisericile golice din Ardeal şi Polonia seu cu 
bisericile bizanline din intreaga peninsulă balcanică. Studiul biserici» 
lor se termină cu citeva considerații exacie asupra materialelor intre- 
bulățate — pialra brută și de talie mal rar, cărămida, grinzi de lemn 
după sislemal b'zaniin şi fenculala fără nisip şi a metodelor de cons» 
trucţii, care vădesc învățături bizantino-apusene. 

Pealru complectarea lucrării se dau cileva accesorii Mormin- 
lele, așezate de obicelu în narthex, erau acoperile de dale de mar- 
moră, piatră de calcar și'n genere gresia; Şietan a avu! un sculptor 
de mare telen! „Misir loan“, se presupune ceh, Toale bisericile vu 
fost zugrăvite in interior, unele păstrind zugrăveala de-alunci sau din 
vremuri apropia le- arpa datări argumentate de aulor cu mare proba- 
bilitale. Clopote dela Ştefan cel! Mare s'au pasiral cite două la Vo- 
ronel, Bistriţa, Putna și unul la Neom|. Meşierii-au fosi la începul ga- 
ljleai, înlocuiți mereu de ardeleni, dar lucrind după priacipiile orien- 
tale, pe care ie impuneau vătafii şi clerul sau lucrălorii obișnuiți cu 
melode vechi; n'a existat nici un arhitect Teodor, probabil Gheorghe 
din Tricala a fost zugrav. Ca anexă sint dale toale pleirele de mor- 
mint din timpu! lui Ştefan şi pănă la 1527, cu informații din Kozak. 

Complectind expunerea cuprinsului cu citeva remarce, vom men- 
jona regtelul că mu s'a intisial aupra picturii și seulpturii decit nu- 

alș ne-a mărturisi! circumciderea, 


d-lui Balş e etidentă, cind afirmă că formelor stabilite în timpul lui 
lefan „nu ii s'au mai adăuga! deci! elemente de nâlură secundară“: 


cele exlerne, admirabile calendare liusirale, care au uimit pe toți spe- 
podoabe. inr dela 

aele veacului XVI pănă la finele celui urmălor se ponie distinge o a 
treia evolujile—asupra căreia vom insista cu alt prilej, Deşi d:sa mal 


RECENZII 43 


revine şi'n „concluzii* asupra acestei disprejuiri a aportului adus de 
epoca lui Rareş, ne menţinem părerea —e doar chesile de apreclere-, 
mai ales că însuși d-sa consideră tipul cu sepulcral ca desăvirșirea 
celui de pe limpul lui Ştefan. 

Desconsideră influența arlei bulgare; deși fapiul nu esie doca- 
meatal, asemănarea unor ornameniațiuni externe, ca arcaturele şi le- 
racolele, cu biserici bulgare dela Tirnova şi Messembria, poale pre: 
supune şi fillațiuai, mai ales cind subt alte raporiuri s'au consiala! re- 
latini ariistice bulgaro-romine. Încadrarea M-rei Neamțului între bi- 
sericile lui Şielan o credem cu totul eronată. Planul ssemănător nu 
numai Probotei, dar luluror bisericilor imporianie din secolul XVI 
dela Rareş incepind; caracteristica specifică e conslrucția introduc» 
tivă îmbogălilă prin sepulcral şi pridvor pănă le întrecerea naosului şi 
pe core n'o găsim la nici una din bisericile lui Şielan sau a urmaşilor 
săi imediaţi. Sf. Oheorghe din Suceava a lui Bogdan își măreşte di- 
mensiunile, dar păstrează intact planul cu dovă incăperi—ar ii deci 
un sali dela Neam} la Probota. Că inscripția păsirală e acea din vre» 
mea lu! Ştefan nu poale constilul o dovadă sigură, căci locul ei esile 
evideni schimba! cum recunoaşte însuși (p. 104), - lar caracterul lile» 
rilor nu e contemporan cu al inscripțiilor lui Şielan cel Mare-cum a 
consialal și d. Iorga, lără să se conducă de argumentele noasire ar» 
hitectonice. Pictura refăcută în secolul XIX păstrează vechea zagră- 
veală a sec. XVI. Deci biserica a fos! clădită pe limpul lui Rareş pe 
urmele celei vechi și s'a adăuga! o nonă inscripjie copiind pe cen an- 
terioară în stilul vremii. Renunjarea noului cHior la dreplurile sale 
s'ar pulea explica prin senlimenlul pios al lal Rareţ față de sirăluei- 
lul său lală, mai ales că nicăeri în celelalie cililorii n'a zidit pe ur: 
mele operelor lalălui său, 

uce cele mai holăriloare argumenie pentru susținerea vechi- 
mil bisericii din Rădăuţi pe vremea lui Bogdan, prin faptul că cele 
mal nol biserici romanice, în care stil e Kadinis nu frec de finele 
sec. XIV. Tol aşa peniru datarea pe timpul lui Petru Muşat a bise- 
ricii S-ta Treime din Sire! de influență bizaniină sirheanscă. Dar nu 
mal înjelegem atunci de ce indoeala, dela e wer volumulal, c'ar fi 
cel mal vechiu tip de biserică moldovenească. Pentru Mirăuj! am ará- 
ta! şi'n altă rejurare părerea mnoasiră că refacerea ulterioară a 
păstra! cel pulin planul fără clopotniță din timpal lui Alexandru cel Bun. 


P. Constantinescu- laşi 


Revista revistelor * 


Bertrand Barère în timpul 
teroarei 
Gascon, lipsit de pp gri de o 


orice temă un 
făcăra 


ERE PE 
societatea €- 
legantä şi poliicoasi şi apiijon am- 


blicană, sigur de altfel că subt ve- 
chiul règim clasa modestä din care 


ent al Convenţiuni 
] lui Ludovic al XVI-lea, 


dela Barère amintindu-și 
de unele strofe ironice ale poetului 
la adresa . sa Ti spuse cu 


turi le-am făcut în rusește, de oarece 
aproape tot ce aphrea de Brandes 
inaintea marelui războiu, fie în limba 
germană fie în cea daneză, era ime- 
diat tradus in Rusia”. 

Cu toată simpatia cu care Franța 
şi Occidentul a îmbrățișat pe Brandes 

i cu toată afinitatea sa pentru civi- 


În momentul cînd, pus în 
de a opta între civi 
de o parte şi a „miăttel- 


europeene-i Kultur" de alta, el dez- 


marea 
des. l armenere personal, autori- 


Psihari, unde 
cu e floarea intelec ii fran- 
ceze, iar Mercurea şi i este 
unul cei mai oBs ai 


peţi 
hotelului d-nel de Caillavet, unde ve- 
neau Anatole France, Hebrard, Mir- 
beau, F. Gregh, Pierre Mille, şi unde 
începe faimosul duel Clemenceau- 
Jaures, la care Brandes se interesa 
cu pasiune. 

Deşi simputiza cu toate partidele 
politice avansate din Europa şi cu 
toate că acestea din urmă vedeau în 
el un aliat, Brandes era un aliat foar- 


orice punea personalitatea şi indivi- 
dualismul şi aici se apropia de Cle- 
menceau, 

El ține la „Ecole Russe des Hau- 
tes des sociales” o conferință e- 
ditată apoi de Stock în brosura „Ro- 
lul individului în istorie”. Acest vo- 


cati facute în din opera şi 
nb opera criitcului danez. 

(Eugene Semeonoi. Mercure de 
France, Mart, 1927). 


Literat egiană 


ura danezo-norv 
(Georg Brandes) 


La o reuniune a ilor scandi- 
navi la Paris care a avut loc pi 
timp în urmă, intr'un discurs s'a in- 


sistat asupra importanței a e- 
xercitate de G Brandes, in toate 
țările scandinave. 


des publică și vorbeşte până în ulii- 
i timui ani din „Tils- 


ennhe Dolet, în i stil vioiu şi 
presărat ici și colo de mici 
asupra ei şi meschinăriel vieţii 
şi a umanității. 

Această dispoziţie de a vedea și 
de a insista asupra răului, îl era de 


atitudinea sa în timpul războlului: el 
vedea imensele greşeli ale Germaniei 


446 VIAŢA ROMINEASCĂ + 


tei, uitind astfel la negare tot 
ce spusese într'o cuvintare i 
despre « sentimentului 


ndes, atunci în 


virsiä de 24 de ani, începe contra fi- 
lozotului și proiesorului s Niel- 
sen lupta, din care iese tor şi 


a cărei victorie este eliberarea inte- 
lectuală a Danemarcei şi a „țărilor 
scandinave, amenințate de pericolul 
unei morale şi unei [ilozolii reacțio- 
nare şi obscurantiste, 

Brandes era, prin pasiunea tu care 
imbrăţişa tot ce însamnă progres şi 
libertate, partizan al stingei ; era chiar 
adept al socialismului. nu insă fără 
importante rezerve. Ceiace în spe- 
cial nu putea admile cra rolul a- 
proape inexistent al individului şi a 
personalității umane în viitoarea or- 
ganizaţie socialistă, 

Asupra acestui punct era opusul 

Hor. Într'o conferință  întitu- 
lată „Le grand homme, origine et 
fin de fa civilisation* el îşi expune 
sistemul său individualist și antide- 
moeratic pe care natural caută să-l 
concilieze cu idealul său de fericire 
pentru cel mai mare număr posibil 
de e apere 

Cele singur im pentru 
el, este dezvoltarea marilor persona- 
lităţi, care nu sint, cum spunea Talne, 
„rezumate” şi „creatori”. 

Acum rămine să ne întrebăm dacă 
Brandes a fost şi cl un „om mare” 
în sensul pe care singur îl atribue 
acesiul epitet. Avea despre sine o 
excelentă idee dar se cu iris- 

că opera sa nu va Îi nemuritoare. 
însă rolul său de liberatar inte- 
aie postere Leviy alge gin 
gur ca îi va glorifi ` 
„G. la C Mercure de 
France, Mart, 1927), 
Teatrul de cunoaştere 


Antirealismul este, fără indolală, 
reum cea mai aparentă a teatru- 
nòu. 


Autorii stilizează, transpun, transii- 


să e decii să reprezinte. 
In al doilea rînd consecințele morale, 
care blicul să caute altceva 


decit f realităţii, 

trului altceva decit vegnicul cotidian. 
Mai mult însă decit acestea, trehue să 
anim e pae co lor intelectu- 
ale rolul detenninant noua orien- 
tare a teatrului. 


asturnind tronuri, - 
urind i nouă, a alterat 
cum „realului“ —Războinl 


r wi şi trimis pe froni, 
unde ani de zile a fost în veşnic pe- 
"cae „Et APO et 

ejul v . 
şeşie prin a se, indoi de propria sa 
realitate şi de unitatea persoanei sale. 
Mai mult decit antirealist, caracte- 
rul principal al teatrului postbelic îl 
găsim İn substituirea unui tragic de 


ori a „pieselor realiste“, Eroii piese- 
"Pirandello. Sarment, puscaria 


Ludovic al XIV-lea colecţionar 


Ludovic al XIV-lea prin interesul 
particular pe care-l consacră încă din 
tinereţe ii antic 


dacă nu o del a ui 
pe care acesta ură na 
avut-o la drept 


îi cat mare 
ji 
E i z k tarii sale ar H fost 


oameni. ex- 
perti şi competenți cu descoperirea 
lor 


i la seriosul orani pe gl -A 

ja sa ọ va prezenta pentru 

adună toate prejioasele meda- 
im iate în diferitele case re- 
gale, la Luvru, unde făcu un mic 
muzeu a cărti conservare 0 Încre- 
dinë lui Brumeau de  Montmuzard, 
abate comandatar al Saint-Cyprien- 
lui din Poiti 


Franţa un mare titlu de glorie. a- 
ceia nimic nu ni se pare mai. 


al „Regcui Soare“, dupa celebrul ta 
blou al 


Marinari și diploma în di- 


Este sigur că nici 0 rivalitate pro- 
onmin aa raporturile dintre 


pete am putea evoca un fel 

Parra uar Seoid haii 
amindouä ac rofesiu 

Á să 1 incontinuu pla- 


çois de Bondy gloria literară revine 
diplomaților. Trebue si pomenim aici 
i pe Paul Claudel, multă vreme am- 
i afet al Franţei la Tokio. Ş 
Peste treizeci de ani poate marina 


Inconjurat de miniştri şi de sfetnicii îşi va recapata primul loc, pentru a-l 


eama sä fio în b ii 
Consiliul societății națiunilor “Acest tepi foarte vizibil ci det 
Lp enropeană e: mai Atel E cind Italia a 
A laptele semnificative sulului şi l-a promis E arene LAAN. 


de 
din 20 Octombre 1920 să 
Basarabia, Rominiel. |. Came bue primul rind, dorința mal 


puţin . 

căuta să-şi minate influanja în Bal- şi în acelaşi timp, daina do a D 

ra pr Mire = verse state, puncte de sprijin faţa de amenința- 
; cu Rominis, Pe de altă rea eventuală a i 

parte, de a nu-şi aliena pe Această oc iei 


ar fi putut peniclita aceasta. Ca'toate  DUDEnIele cele mai curioase și ca- 
pă dubie, = ( r ale orgi prezente. Ea a 
an eg n oa acea a guvernului din silit Italia, să-și modifice atitudinea, 
staturon rezultatelor ei devna Dacă se desvoltă, va avea desigur 
recent al ial Mosada n la pestil rată mult mai ami pri Eois 
per 3- arma i. ar A aria urmările acestei Sela ră 
ciziei lui a fost d mal ales, z imn gate 


de modificarea atitudinei adoptate de veau, Mart), 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


trecut 
eză life in Art 
sa My, dorit EP deal carte 
care este rezumatul unel cariere 


i 
Sa 


i 
ii 
ER 


i 
g 

pi 
ti 


2 
H 
i 
i 
si 


; 
E 
i 
£ 
a 
2 


Amintiri ci sa petre- 
cută în casa pe care părinții săi o lo- 
cuiau în Paris, şi la o bunică 


Ii 
îşi 
a 
iu 
Eo 


l 
; 
i 


Manlio D. Busnelli, Diderot et 
FItalie, ed. Champion, Paris: 
D. pumn pa Se go fi 
influențe ii ṣi literaturii italiene 
lui deo. 


| francez încă din copilă- 
rie se consacră studiului limbii itali- 


p frecventa 
textele originale. De atel prietinii sai 


din acea epocă 
tragă oppene lui Diderot și acesta 


Ge 
Busnelli povesteşte cu multe a- 
e cum după apariţia celor 
două ale sale opere dramatice „Le 
Fils naturel* şi „Le Père de famille“ 
Diderot fu acuzat de plagiat. De fapt 
unele scene, inspirația C a piese- 
lor, sînt vădit împrumutate pieselor 
autorului italian ; forma generală însă 
şi tonul pieselor franceze mai vesel, 
mai uman şi mai plin de vervă, le 


roape uşa. 

de Lanux, La vte de Henri 

IV, ed. „Nouvelle Revue Francaise, 
Paris. 

Reese din cartea d-lui Pierre de 


50 _____ VIAŢA ROMINEASCĂ 


uit se duce în biserici să 
sprijinul de care 


re-enter asigurarea integri- stata că spre a-i sămiina ar trebui să 


i este uimitor faptul că acest prin mo pgi cae geniona 
monarh al secolulul al XVI Scris cu sobrietate, romanul d-lui 
gut o foarte clară şi justă intuiție a Duhamel lasă o impresie de profu 
Societăţii Naţiunilor şi a binefacerilor dă emoție, 
ar N dia A René Bizet, Anne en Sabots, ed. 
5 rie a cu geniul sâu ro- „Nouvelle Revue Française*, Paris 
mm şi amg erae paro e D Franc-Nohain dela „Echo de 
umul in mari pasan a de gur Aene spune ; „după cum trebue 

i purile, Corsica pentru 
Jean Schlumberger, Traités: I > pă n n poene Colt- 
„L'enfant qul s'accuse”. I. „Cesaire“ în komi e stă putea 
z Piy tinārä fată e. timidă care 


å Aceste două tratate sint primele conserva în sufletul său cultul irana. 
ouă îi unei serii în care autorul a tului cu o fervoare care dă unt 
ne ea să publice mici Iucrări,de na- speci ui roman. Acel prag 
i Pica ; Cînd studii téc de simplicitate care nu este nici- 
are psihologice. ema qui odată resemnare şi de răceală care 
leme ascunde un suflet este fi 

= s exaltat aarte 


s'accuse“ ument romanul 
scrupulos exact i pi i-a ae PA Rome 
infantile. „Cesaire*, dramă în două Les d 
ii arată păi acțiune aere lup-  ftăches, ed. Grasset, Paris. dtz 
mape. rea spiritului, redus la Sint săgețile ile amor 
singurele sale Iorţe. nimile ed unui yacht în hë 
pul unei. pe mare. 


Georges Duham ” 
sd ccant regi E rece de vers este întotduauna neprevăzut. 


După „Comlession de minuite grec 

„Deux hommes" iată un al ir mei a pi sap PRR sue tra- 
lum pe care d, Georges Duhamel îl dus din rusește de L; Bernstein și L. 

consacră tristului său erou: Salvin.  Desormonts, ed. „Nouvelle Revue 
„Lipsit de orgoliul celor tari, Sala- Francaise“, Paris. ` 

e are por le dar Ange a > În nue“ este raportul sitta- 

bil. esar pentru a r bajul 


E 
: 
: 


he Avene. democraţiei. 

Cr! părăseşte cäminu spune 
soția pentru mp ra viaţa de amar oa meert A pare cr Agia 
ret întro sordida odae mobilată din pară Fleuret, Histoire de la 


cartierul Pânteonulul. Rienheu 
Atitudinea de bunătate pe are aa edition pt need es i A: de ae 


A ce-l „Dacă Restii, spune un critic fran- 
ară care în realitate i 
pănă atunci pă o bänuise. dc printe fue Sit he. A 


AREA INTELECTUALĂ ÎN STRAINATATE Si 


D. Fleuret publică în secolul al 


tunnel, ed. Rieder. 

Exoul- romanului, evreul Kaphate 
Levy, scrie pentru a se defini pe 
sine : „În realitate ar trebui trei vieţi: 
prima pentru a studia, a doua pen- 
tru a petrece şi ultima pentru a con- 
templa. Nu mă la ce stadiu 
mă aflu. Ceiace este r este 
certitudinea de a nu avea decit una 
yg „e Și atunci amestec totul“. 

ean Tousseul, Le village gris”, 
edition Rieder, Paris. 

re village gris" este povestea u- 


Belgia alături de o mamă nenorocită 
şi inconsolabilă, 
Baro 


de Francis 
Pănet i. cu o pretas d 


de Miomandre, ed. . 4 
este al doi- 


„Zalacatn T: 
lea roman de Pio Baroja tradus în 
limba franceză, 

Acesta din urmă este un roman 
din războiul carlist, în care autorul şi-a 
relulat veleităţile de eroism şi gustul 
pentru independenţă. 

Alecksis Ee, Dee septs Frères, 
tradus de S. L. Peret, cu o er 
de Lacièn Maury, êd. Stock, 


zugrâveşte acest popor din 
sinul căruia s'a ridicat, şi ni-l arată 
trăind, vorbind, ne arată reacțiunile, 
gindurile, felul cum concepe viaţa, 
toate calităţile şi toate defectele 
cu o bunăvoință surizătoare. 
Les septs frères este o operă de- 


venită clasică în literatura Finlandei 
şi merită accesul în cercul gindiri, 
europene, 


Pierre Frâderix, L'ange et la 
eouronne, edition Calmann Levy, 
Aventura amoroasă a unui om, Că- 
rula din răzbunare i se la memoria. 


Politică 


M. i. Kalinine, Qne fui: le pon- 
voir Soviétique pour rêaliser la de- 
mocratie (Bureau d'edition, de dit 
fusion et de publicité, Paris, 1926). 

Preşedintele comitetulul central e- 
xecutiv al lui U. R. S. S, expune în 
această broşură concepțiile sale poli- 
crael, a „democnjiei sovietice" Care 

a, eis ice” care 
ware nimic preg cu rii o- 
bişnuită pe care bolşevicii o desem- 
nează epitetul de idol învechit 
şi perimat al Occidentului. 

N. Boukharine, Les problèmes 
de Pedification socialiste (Bureau 
d'edition de difusion et de publicite, 


$ 1 
Teoretician al partidului comunist 
rusesc, directorul „Pravdu”-ei, d. Bou- 
kharine, studiază în această broşură 
caracterul rolului bolşevic din 1017 
şi discută cu pren ms (T m 
viev-Kamenev) asupra pos or 
de victorie a seca eamului In o R. 
S. S.. Boukharine împreună cu ma- 
joritatea comitetului central (Stalin d 
partizanii säi), au convi că U. 
R S. S. poate prin propriile sale forțe 
să la socialism cu condiţie ca 
Uniunea să fie la adăpostul oricărei 
intervenţii a vreunei țări capitaliste. 
Dimpotrivă Troizki, doctrinarul re- 
voluţiei e, rămine la päre- 
rea că U. R. S. 5. nu va realiza 30- 
cialismul decit prin concursul prole- 
tariatului, victorios în alte țari. * 


Istorie 


Albert Mathiez, Lu Revolution 
Française, Tom. II: La Terreur, Col- 
lection Armand Colin, Paris, 

Ca şi celelalte două anterioare, a- 
cest al eailea volum este fundat pe 
studiul critic al documentelor. Oricit 
de complexă ar fi fost drama teron- 
rei, autorul a ștint s'o domine şi s'o 


452 >A VIAŢA ROMINEASCĂ 


restitue in dezvoltarea sa progresivă 
marcind diferitele ei faze cu trăsături 
"Eas na 
Hachowskaja, Soare 
d'une revolutionnaire, tradus 
Joe Ne de d-nii Marcel pete şi 
erani, (ed. Rieder et Co, 


= SA ui dat Brest-Litovsk, 


Ukraina era la disc ului 
or von Eichhorn. e m rca 


rganizează un atentat contra ma- 


armata de ocupație germană m -p0p 
soana comandantului său su 
p Dus PA a ainn ntru 
pieca ew pe a painan ati 
în acelaşi fel pe Degikin. Dar ere 
de răscoalele țărănești, acesta 
Nemai avind ce câuta în 
Kachowskaja plecă la Mosco 
unde, din cauza poziției sale 
este exilată mai întâiu la Kalouga ar 
în 1025 la Samarkand. 


re şi subt gu- 
vernul uvrierilor şi al orar ea 


rr 


que Te nie, N omu assais de a 


care s'au ocupat cu stu- 
apă în vi agea apren et 


„Viaţa nu se de- 

D, ezitat să 
E e TA ias 
Discutind ea  vitalismului 


şi a mecanismului, coaie e S A 
naştere la atitea controverse, rişti să 
repeţi ceiace s'a mal spus, Nu este 


cazul d-lui Rignano care a it să 
dea o d-sale o alură 

reukler, Les , 

trad. de Henri Bessen, ed yot, 

este din punct 


rtanță, nu atit ca producători de 
rea n cit ponin, oriiakea 
cuptoarelor metalurgice există 
pănă acum o lucrare în limba fran- 


son a tradus din limba germană 0- 
pera d-lui Treukler care reprezintă o 
punere la punct a gazeificării (baze 
chimice şi baze tehnice) precum şi 
a recuperării subproduselor 


Arheologie 


de E Bron ÎNPENILLA Doaa Ac pri: 
nces, Normandie et Bretagne, e 
Gamitr, Paris. 

Lucrarea d-lui Broquelet după o 
introducere istorică zintă gi ex- 


plică ăţiile ale aces- 
tor pă provincii franceze, care cu 
toate to- 


Bibliografie 


-——— 


M. Sadoveanu, nyara Cae ediția Via, editura: „Cartea Romi- 
nască” Prețul Jei 

i. ir Poezii 1880—1917, Editura : „Cartea Rominească*, Bucu- 

ct că oil Bueaţa Faga ui Şefky, roman. Eaura: + „Cartea Romi- 


nească“, E tara ta my 
Mihail Mucenici Neamului, Din zilele noastre grele, 
saa apărarea tril, Editum: „Cartea Rominească*, Bucureşti, Pre 


Mihail Sadoveanu, Cintecul amintirii, ediţia IV-a, Editura „Cartea 
rea vre e re 
loan Perie Nuvele, So VI, Ediţia l-a, Editura: „Cartea Romi- 


part Bucureşti, Preţul Jei 
istori > rezultatele é- 
N. Ghiulea, Asociațiile p faraneşt. Formele, cu i 


scos, Bucuresti, Pretul el 38. 


Mihail Sadoveanu, 0 fatorie, de demult, Ediţia IV-a, Editura; „Car- 

x eee ST taia Najianiior, Editura : „Cartea Rominească“, 

i ra era din Ardeal, Editura: „Car- 

edda Gabler, dramă în 4 acte, one Ia, ARA: 
Eu Principe 

V. Voiculescu, Poeme, Ed. Fundaţiei Culturale e Carol, Car- 


tea Vremii. o dello, Henric IV, Ed. Fundaţiei Culturale Principele  Caroi 


lertte 
tul lei 50. 


afet, Vrome $ k Cartea ceaiului, Ed. Fundației Culturale. Princi- 
pa EE E Eaa Annei 


454 ___ VIAŢA ROMINEASCĂ 


Universitatea din Cluj, Dacorominia, Ruleti uzeului Lim- 
sa gt conie de Sextil cariu, Anul IV, Pi ing Stu- 
LA 


30 lei. 
Dr. P. Constantinescu-lași, Vechimea bisericii Sf. Dumitru din 
Ci jar. C Craiova. 
stan rea, Anuarul alei Normale de băeți di 
pe ae: scolani 7 Ido TORN, Seo e de Hi d n Deva, 
area ară Zi ý 
lui Mircea cel Båtrtn, ppe că se roma a țării romineşti în epoca 
Giurescu, Conside A ata ra Istorio rominesti t p 
mii 20 ani, Văleni de Munte, 1020. P grafiei romineşti in ulti 
u, Uciderea Voevodului Constantin Hangerli, Valeni de 
Munte, 1926, 


C. Giurescu, (/ciderea vizirului Mohammed Tabaur Buiue spriji- 
nitorul lni Vasile Lupu, Văleni de Munte, 1926, 
ta marete Popa, Le sentiment de la mort chez Gerard de Nerval, Paris. 
Gam i 7. 


C. nenne vieţii, (Bibl. 

E tand, Samarineanea, od e i pă ac de 

Q. Nichita, Evadări Bucura 1 frare, politice, sociale ed. „Ancora”. 
Nicolae Teaciuc Albu, Ci ntarea Rominiei, studiu istorico-literar, 1927. 

L L Comănescu, Suflete cernite, Cernăuţi, 1 1927, 

Gh. Maior, Cele douăsprezece fete de împărat şi palatul fermecat, 


Bibi, „Sămănătorul* 
M, Mihăileanu, Ampera ra 1927. 
S. Semilian, Istoricul p 
lon Girleanu ; Viorela, azi False 1926 


Reviste primite la redacţie: 


Nouvelle Revue F No. 161—102.—Mercure de France, No, 687.— 
Le Monde Houven, 15 Febr.—Revue intemationate du travail, No, 1—2, — 
mg at er eein D Fay har ran ră mec 
—hăzeşul No. — Ţara „No. 1.—Rev. ştiinţelor 
Ne, Corespondenta economică No. 2.— 


324-—329,— Natura, Ne Pe mg autorilor dramatică 
, No. 196.—Brazda, No. 1.—Caetele 


cap = aa 


n Sp per să 
nä, No NA m No. 3—5.—Lamuta, No. 12 pit: tine- 
gean N vremii, No. 1—2.— 12—18.—Solidaritatea, 
ne adie opattenciele de fete din Arad, 1925-—1906,— Viaţa literară, 
37-—41.— Revista a învățămîntului, No. 1—3—Banatul, No. 1.— 
Gindirea, No, 2, ini i soci k : 


nostru, culturale agri- 

cole, No. 1, Universul literar, Ng. 6—u, iavajonil, ah 1—2.—Peninsuki 

Balcanică, No. 10.— indemnul, No. 6.—Gindul nostru, No. 1—2, Junimea 

Moldovei, No. 1.—Solia Moldovei, “No. 2—3. Societatea de mine No. 6-11. 

c-ai oltenesc, No. 1 Dita „No. 1—2—Țara voevozilor, 

No. 1—2.—Carvunariii, No. 2. Răsăritul, No, 5—6.—Ateneul iau No, 1.— 
Foaia piugarilor, No. 1—2.—Cimpul, No. 5.—Casa noastră, N 


Tabla de Materie 


VOLUMULUI LXIX 
(Anul XIX, Numerele 1, 2 şi 3) 


I. Literatură 


Fillat lon.—Acuarele în Delta (fug —Saleii.— Cea- 
mul albastru), , ~ 
Botez Demostene. — Rugăciune $ 
—Intr'o vacanţă. .. 
Cazimir Otilia.—Ciîntec pentru copii (Ca 5 'adoarmà... 
Vine Ene pela gene...— Somnul —S'a trezit plingind). | 
Cehov Anton.—Agrişele (Trad. de T. Hotnog) 
Herovanu Eugen.—Viaţa de la capăt ; Š 
Lambrior  A..—Insemnări de Se (publicate de |, 
Şiadbei) . . ți d 
Sadoveanu Mihail —Orb sărac . š 
Stănoiu Damian, ieromonah.—in cautarea unei parohii 


II. Studii.—Articole.— Scrisori din țară 
şi din străinătate 


Gherea D. loan. —Atmosiera istorică (Henri de St 
nier şi Francis Jammes) . J Aa 
Bădărău A. T.—O cucerire deplina . 
„ — Problema cancerului 
Cazacu P, dr.—Din Rusia sovietică , 


dpiomae Em..—n jurul centenarului lui i Beethoven 


Vlad C., dr..—Etemma revenire . 


27, 163 
107 
5, 196 


L 


Ibrăileanu G..—Edițiile poeziilor lui Eminescu. . , . 

RI ED Cat ainer Maria Rilke . . pei 9 

Mareu-Balş Petre.— Scrisoare din Leipzig (Friihjahrs- 
messer.—Neguţătorii lipscani ai lui veanu.—Re- 
laţiile economice germano-romine) . , 

Odobescu I. Grigore, dr..—Necesitatea extensiunii pro- 
filaxiei tulburărilor mintale. . 1 

Ralea D. Mihai.—Note despre Rainer Maria Rilke ` 

—Etnic şi estetic . „, 

Roşca D. D. „—Scrisori din Paris (© restaurație filozo- 
fică în Franţa). . > 

Suchianu I. D..—Cuvintul capitalism . > TE - 

Weiss Aureliu. —Romanele lui John Galsworthy că 

Zane G.—Burghezia romînă şi marxismul. . . | 


III. Cronici 


Ibrăileanu G..—Cronica literară (Otilia Cazimir: Fluturi 

de noapte) . 
atz Gr..— Cronica "socială (Aspectele cooperaţiei 

romine) . . 

R. M.—Cronica ideilor (Ultimul aspect al democraţiei) 

Sevastos M.—Cronica teatrală: Bucureşti (sărbătorirea 
d-lui Paul Gusty.—„Greșala lui Dumnezeu“ de Ca- 
ton Theodorian) . , 

Sevastos M.. — Cronica teatrală : “Bucureşti (Programul, - 
Marioara Ventura) i 

Suehianu I. D..—Cronica economică “(Criza numeranu- 
lui şi scumpirea evenimentelor) . , 

Vişoianu J. Const..—Cronica externă (Condiţile pacii: 
Apropierea franco-germană) . . > 


IV. Miscellanea 


Nicanor P. & Co.—Pe marginea unei scrisori. — larăşi 
misticismul. —Un critic modernist... —Erată b 

Nicanor P. & Co.—in marginea ultimei nuvele a d-lui 
M; Sadoveanu.—Georg Brandes.—Simion luşchevici.— 
„Făt-frumos din telu“). , 

Nicanor & Co..— Jubileul „Convorbirilor Literare”, — Post- 
scriptum.—Legea Presei.—C. Sandu-Aldea. — Moar- 
tea preotului C. Morariu, dn aa seca — asi 
tori romini şi străini“ 


V. Recenzii 


Almanahul ziarelor „Adevărul“ şi p Aita pe 1927 
(Stejar lonescu) . , e 
drei P.—Probleme de sociologie (M. “Ralea) | 


Balş G..—Bisericile lui ră cel cart tg se kroni 
tinescu-laşi). . . 

Baras Jean. —Porcelanul (A. W.) A 

Boutroux Emile —Chestiuni de morală şi educaţie Gte- 
fan George) . 

Bucuţa Emanak, — Fuga ui Sefii (Octav Botez) . 

Duhamel Georges.—Essai sur le roman (Const. N. 
Stănescu) 4 

Eastman Max. —Depuis la mort de Lenin (V. “Harea) . 

Gane C..—Intimplarea cea mare (O. B) . . 

Iorgulescu Mihail. —Istoria comerţului (Eugen Deme- 
trescu 

aia F. A, dr. La civilisation chinoise ` moderne 
(Dr. P. Cazacu) . . : 

Kessel ...—Les captifs (Demostene Botez) . A 

Manoilescu Mihail.—O mărturisire de credinţă (M. R.) 

N:tti Francesco.—Bolchevisme, Fascisme et Democratie 
(N. N. Matheescu) Š 

Nitti Francesco. —Bolchevisme, "fascisme et democratie 


(Dr. P. Cazacu) . . 
+ at- Be. u Hortensia. — Concert de muzică de 


ch (M. Ralea), . . 
Fillat lon.—Biserica de altădată (M. Ralea) 
Plekhanov G..—introducţion à l'histoire sociale de la Rus- 
sie (V. Harea). . 
Popescu Telega Al. —Ràtäcirea lui lon Vancea (0. B). 
Relgis Eugen.—Poezii (1914—1920) Melodiile tăcerii 


Sofia Arthur. — Mademoiselle Else (Demostene Bo- 
tez) . 

Stern Evzen. —Socialismul lui Masaryk (Petre |. Ghiaţă) . 

Uhlig C..—Die bessarabische Frage (Carol Kurt ia dd 

Voiculescu V..—Poeme cu îngeri (0. B}. . . 


VI. Revista Revistelor 


Alvarez Alejandro. — Mişcarea pentru 0” „Uniune euro- 
peană“ şi panamericanismul (Le Monde Nouveau) 
Bec Lucien.—Vacanţele anuale ale muncitorului (La 
Revue Mondiale) . . 

Bernus Fierre.— Consiliul Societăţii Naţiunilor şi politica 
europeană (Le Monde Nouveau). . 

Bertaux Felix. — Romancierul lakob Wassermann (Nou- 
velles Litteraires) . . 

Bouglă C..— Orientarea filozofiei şi pregătirea păcii 
(Annales de PUniversite de Paris). . 

La Chesnais G. V.. — Literatura dapezo-norvegiană 
(Georg Brandes) (Mercure de France) su 


155 


445 


IV 


Coussin Paul. —Mitul Atlantidei (Mercure de France) , 303 
Crémieux Ben jamin.— Teatru-reprezentaţie (Nouvelle Re- 
vue Française). 304% t 


Crémieux Ben jamin.— Teatrul de cunoaştere (La Nou- 
velle Revue- Francaise)... . cse Aigua lare 446 
Giasco v Georges:—Viitorul imperiului britanic (Le Mon- 


REDOBÂNDESTE-TI < 


DR Pur s i Aa ca iau oaia a (RE 303 
Launay Robert.—Bertrand Barère in. timpul teroarei 
(Revue Hebdomadaire) . sera AER ai), 444 : 
Mauclair Camille.—Claude Monet (Mercure de France) , 154 
Folitis Nicolas:—Misşcarea paneuropeană (Le Monde 
MOUNGE.: e i e ce CAL DI 3 ci “ea DN i ab 156 > 
Rignano E—Psihologia în raport cu filozofia şi știința Da 
(Revue de Métaphysique et de Morale) .. . 157 SS 
Rongier Louis—~Democrația și mistica democratică (Re- i} 
vue de Paris), de pb e 9 d 1 made AE, TAT l 306 
See Henri.— Jean-Jacques Rousseau și librarii sai (Mer- 
cure: de (PANCE) șir ei artei caca A L a 305 
Sâmeenof Eugene. — Amintiri despre Georg Brandès 
(Mercure de France) . eA TA Îi 445 3 
Sufficur David=-Ludovic al XIV-lea colecționar (La 
Revue de Paris) 447 


Thibaudet A..—Marinari şi diplomați în literatură (Eu- - 
rope Nouvelle) EEAS EE a 

SE ET AO străinătate, . 158,308, 445 Dacă “te “simți slab, heputincios, îstavit 

de toate puterile fizice si morale, daca ili j 

lipseşte orice voință și hotirăre, dacă vaga Ñ 

tineteței te-au părăsit şi slamciunea au im- 

lacuit encrgia, urmeară un bun sfut,ea 


VITAL-SYRUP, 


tonic. insuflețtit si viu, câci cl rerenercază 
E a dt nile : pi 

toate funcțiunile, reinvie cnergia sdrobità 
A le suferinți morale si fizicc.datorite toate 


VEI. Bibliografie. . . . . . . ice ce ea AI) 


p—— BD x sia... - 
$ 


4 BIBLIOTECA unor excesă de muneă,de energie sau plă 

i Ap dă ERA. ceri, asa de bine cunoscute de toti intelec- 

CTATIIFEDEIRN A „aş i t ; 

UNIVERSITA } LI tualii. in lupta aprigă a existenței noastre! 
HIA ȘI- De vâăuzara la toate (armaciile şi drogueriile 


din România 


„E Pa ol ri D Ca 


H ? i 
id ` 4 - 
| | 
k . 
i $ 
i 13 


j 

A f? 
ER 
b 


BANCA DACIA 


SOCIETATE ANONIMA-—IAŞI 
Capital Statutar Lei 60.000.000 
Capital Social „ 25.000.000 deplin varsat 
Rezerve „8.000.000. 


CENTRALA IAȘI. SUCURSALA CHIŞINĂU 
AGENŢIA BUCUREŞTI. 


N AȚIONA L“ moser 1923 ° 


CASE DE CONTROL 


ȘI INREGISTRAT 
PENTRU ORI CE MAGAZIN 
—0— 


INLĂTURĂ Pacusme 
SI MĂRESC CÂştiauL 


oT s Doua: Face orice o ațiuni de Bancă şi Comerţ 
% . m per u . 
; l i FLOTA i2 „AAȚIORAL” nn REGISTE (i. Primeşte bani spre fructificare. 


Eiiberează livrete de Economie. 

Emite cecuri şi face plăți în toata oraşele din Ro. 
minia Mare, America şi Europa. 

Secţiuni speciala pentru mârturi, cereala, vinuri. 

Inchiriază sates In tezaurul Băncai. 


= 


NICOLAE IVANOVICI. d Co. “iss vitari 


Taia!. 25! şa Bucureşti a e Scared 


FAAAAAARAARPRANRANARARA 


. D 
MLR T A lali An Urile = | AA 
a | | | nito z SOCIETATE ANONIMĂ ROMÂNĂ MINIERĂ 
4 Societate Anonim e] 
= === CAPITAL SOCIAL LE! 12.000.000 — B Strada Romină 36—.8 Telefon 24/92 
~ Sediu! Setarea, Sete, irinel No. 60 = Capital Social : Lei 100.000.000. — 
aron 
~ sai i-a: ta Rezerve : „20.141..67,05 
a fa Mineie de aur: „Ruda 12 Apostoli“ „Brad“ 
q Automobile = Accesorii Cauciucuri = Băița“ „Stănija“ 
si > Motoare = Maşini industriala = a Mina de Cărbuni: „Tzebea” 
ai Unelte = instalaţiuni sanitare = "sa Cariersele : „Albeşti“ şi „Mateiași“ (Muşcei) 
= Incăiziri Centrale = Ascensoare er. = VINDE: Cărbuni, piatră de construcție şi 
să - A var ars. 
C] Ateliere HH Garaje Penzing H Uleiuri ~ Face ori-ce afaceri miniere. 
e Şoseaua KiseictiMio. 53, Telefon 4271 Ey ep * 
Es 
EYUVUVUUUVUUVUVUVUIVUUVUUUUIE 


la] 


Peniru Autori 


Se aduce la cunoştinţa autorilor că manuscrisele primite la 


redacție, nu se inapoiază; in schimb, acei autori ale căror 


lucrări urmează să se publice în revistă, vor fi înştiintați, despre 


aceasta cel mult într'o lună dela data primirii manuserisulul. 


AUTOMOBILISTI !! 


TESTA .. 


dă VINDECA í 
DURERI DE CAD + ptt 
GRIPA b ra 
RACELI 
AIN GHIURI 
NEVRALGH 


Redacția îşi rezervă dreptul så tipărească articolele cind 


va crede de cuviință, condurîndu-se numai după consideraţii telh- 


ka P 
è 
. 
<, 


nice şi editoriale. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sînt rugați să 
ne comunice şi onorarul dorit; în caz contrar, acesta se va fixa 
de câtră Direcţiunea Revistei. 


Autorilor care nu locuese în laşi nu ll se pot trimite co- 


i] 
Li 
_—————— 


recturile şi prin urmare sînt rugați să-şi redacteze manuscrisele 


definitiv şi citet. 


Pentru tot ceiace priveşte redacţia: manuscrise, reviste, 
ziare, cărți etc, a se adresa la Redacţia Revistei „Viaţa 
Rominească“, strada Alecsandri, laşi. 


ști FONTE FANTIACIELE 
GUERE LE Du TARĂ 


fa 


pe tere cae se 
merr PANTEON 
Å z LD Li mad Li 


Din editura „Viaţa Rominească“ ash 


G. IBRĂILEANU pp 
C. STERE “i 


LOCA vu LITERATURA 


ROMÎNEASCĂ 


| 
| OCTAV BOTEZ 


Pe marginea cărților | Strofe Alese 


Scriitori romini şi străini | Balade vesele și triste) | 


~ ocmwaomz è || ] 


G. TOPÎRCEANU | 


( 


MIHAIL SADOVEANU | | MIHAI CODREANU 


Pildele lui Cuconu Vichentie Cîntecul Deşărtăciunii 


Statui ediția LH 
Strada Lăpuşneanu Marele Premiu Naţional de 


Cocostîrcul Albastru | | 100,000 le! peniru poezie. 
Pe i ars [n 
y IBLIO TECA 
INIVERSITAȚII | PREȚUL 40 LEI 


PN ile 


| RADU ROSETTI | DEMOSTENE BOTEZ 


| Păcatele Sulgerului Floarea Pămîntului poezii 
1 volum (Premiată de Academia Romină) 
| Cu Paloşul 3 volume | | Povestea Omului poezit 


o 
| Dr. C. I. PARHON å M. GOLD. C. HOOAŞ 
f 


aie | | Pe Drumuri de Munte 


Traité d'Endocrinologie: , în Muntii Neemiului. 
|. La glande Thyroide i Amintiri dintr'o călătorie | 


O. GALACTION 


RĂBOJI 
f AUR STERP se [PE E BRADUL A ka 


C. ggi 


AL. A. PHILIPPIDE | |