Viata Rom. (R.), 1929.1

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

LUI]

04163; Par

Viaţa Rominească

SUMAR

Paul Painleve .. . . . . . Ştiinţa ni inreg între oare,
ou E e EA N O ai Mica HRSA feā,
A R T = a Pui ron
Stejar Ionescu .. . , . . . Game. Hiii
“A ES Judecători si judecüfi de altădată.
ostene Botez . à. . . . Simbol de iarnă,
plac AI eee ai
4 FA CT etica,
pe Pe NR Da — ones re (O carte asupra romantiwmulul).
Dee den. Cronica internă (Prin noi Inginer...)
canor & Co. , . . , . Miscellanea (S. S. R. = căiltutea de seriitor,—

Bilete de papagal.—P roiuah..—1ln jurul «Blo-
MA us moidommescs). s

Recenali : ta şi triste. Mighlale amare, Demostene Botar: — Jorn

PHiat și ieri n ra rpm i. "AL A, Philippide, -Martu Hi i
o iaa sc pt Pl nt în patsje, A dv à mé as à Poser ai AUREA LR

cle, X. Politica, i Dpianizayi A, € -RENE
Piz teada kerat en ST E SE T
4 i sel. À o
vel: Les multa A Mascag,— si g- MiS, Collarn.

(A. Balllut Mercuye de FIANE- lrncigetortul-
tuiraset pi germani’ umrent. Rene A Allemagae) =u Evacuarea Mananie! şi Contatti
t. 6). — s iiraest Daraa Xp Aus trait (A & (A, Charity, gotus ame

Ang (M Mercure nre),

teri uns > —KtiintA. iară stiti auciale).

LAŞI
A Redacţia şi Administraţia: Strada Alecsandri 10—12

Pr pct de Tal atata 1 rata

a opriti

VIAŢA ROMÎNEASCA

REVISTĂ LUNARĂ
laşi, Strada Alecsandri No. 10—12
ANUL XXI

CONDIŢIILE DE ABONARE

Abonamentele sint: semestriale şi anuale.

Cele semestriale se socotesc dela No. 1 pănă la No. 6 in-
clusiv, sau dela No, 7 pänä la 12 inclusiv.

Cele anuale dela No. 1 pänä la No. 12 inclusiv.

Abonamentele se pot face la 1 lanuar pentru un an sau
jumătate de an; dela 1 lulie pentru o jumătate de an,—trimifind
suma prin mandat poştal.

Reinoirea se face cu o lună inainte de expirare, pentruca
expedierea Revistei să nu sufere întrerupere.

Preţul abonamentului pe anul 1929 este:
ÎN ŢARA:

Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi si Intre-
prinderi comerciale, financiare şi industriale pe an . 500 le

Pentru particulari :

Doi a a ON ea & în à OR
Pe jumătate an . s s . . . . . . = . 200,
LR pie. i e & ei à à m oa AY WEN

ÎN STRAINATATE:

au. e n e e ei i ee a e, 900 lei
Pe jumătate an . . . . . . . «+ + + 300,
CINE … E # À se o. îs fe 60 ,

Abonatilor li se acordă o reducere de 10 la sută din pre-
tul volumelor editate.

Pentru siguranța primirii r te a Revistei, D-nii
abonați sint rugaţi a trimite o cu abonamentul şi 150

lei anual cos reco dării
Stats man pentru țară și 220 lei pentru

Colecţii complecte pe anii 1920, 1921, 1922, 1923 şi 1924,
se găsesc In depozit la Administraţia Revistei cu pret de 200 lei
colecţia, iar 1925, 1926, 1927 şi 1928 cu lei 300 colecţia.

Administraţia.

>
er
>
Lt

LA
\
vai

Dire
A a | "ys
RE

ue A A Saa

titi

En
<

€

oué 4 C .
ai
dl 10) A
C

4
(AR +
17

—

Viaţa Rominească

\
À

Viaţa Romineascä
Revistă literară şi ştiinţifică

VOLUMUL LXXVII
ANUL XXI

IAŞI

INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ŞI EDITURA
VIAŢA ROMINEASCĂ
1929

intrat înainte
de anul 1935

tza Mereraina

5 JUL. 1094

n. ..opaasvasraas CELLES

. Ştiinţa si apropierea“ între popoare

Dacă Europa, In cursul timpului trebue să se organizeze în
ce priveşte colaborarea popoarelor, nu cred că acest lucru poate
fi realizat numai printr'o politică cu vederea scurtă, cutundată în
dificultäti cotidiane şi care renasc lără incetare. Socot, dimpo-
trivä, că această colaborare, va trebui să se inspire din direc-
tive largi, a căror origine şi vigoare, îşi au izvorul nu numai în
combinaţii de interes material, dar în inspiraţiile cele mai inalt
civilizatoare ale fiecării nai. Ori, din toate aceste inspirați, nici
una nu e superioară in nobleta, sfortärii indärätnice si eroice
care îndreaptă spre adevăr rasele Occidentului; niciuna, de a-
semeni, nu are prin consecințele ei, reacțiuni mai imediate asu-
pra existenţei însăşi, a oamenilor. lată de ce aşi vrea să insist
în particular, asupra activităţii ştiinţifice.

„Ştiinţa ajută sau nu la apropierea sau colaborarea popoa-
relor? Dacă da, pe ce căi"?

Vastă problemă, care a deşteptat nenumărate controverse
tilosolice, istorice, religioase, chiar cosmologice.

O voiu aborda numai, in limitele modeste ale unui trecut
şi viitor, pe care le pot atinge cunoştinţele pozitive şi prevede-
rile înțelepciunii noastre, dar mă tem că, astfel chiar restrinsă
ea să nu pară că depăşeşte in chip deosebit, valoarea rellexiilor
ce urmează. Singurul lor merit e de a traduce meditaţia sinceră
a unul Om, care a consâcrat un mare număr de ani celei mai
severe, tăcute şi pure dintre ştiinţi.

Acum, ceva mai mult, de o jumătate de veac, chestia pe
care o pun, ar Îi scandalizat pe cei mai mulți filosofi.

Formidabilul val al descoperirilor, care începind cu secolul
al XVII-lea bătuse la pragul cunoştinţelor noastre, tira cu el,
imaginaţiile ca şi imbătate. Pentru întâia oară, în istoria ome-
air, nu era vorba de construcții fragmentare dar de un sistem
complect al lumii fizice, pe care ştiinţa il erijase. Spațiile sint

6 VIATA ROMINEASCĂ — — —

rile linii ale
. vechea hipoteză geocentrică ruinată, ma

er stelare ie: multipele aparen iară ară prin
pre eee Bear rennes globului nostru ir

i i i milenară a rasei
evoluţia speciilor, reconstituite. Istoria are conogtitelor
nu era o lecţie de optimism ? Acumularea en ce De ro
i puterea crescindä astfel cistigatä, au fäcut apa
inā primitivă, slabă şi ia ata pap bre ri i a

. Concepţia intreväzu e orp:
aps lal r V oaiderati ca un om care subsistă nr pa
și învaţă continuu. Progresul intelectual, evident in trecu re
gur în viitor, aduce cu el o dezvoltare analoagă a pre +
bogätiei, fericirii omeneşti şi constitue astfel progresul abso! e: SĂ

Această credinţă raţionalistă, această incredere în perie s
tionarea societăţilor omeneşti, in evoluția lor spre dreptate şi e
galitate—egalitate între naţii ca şi între indivizi, inspiră pe c
mai mari filosofi nu numai ai secolului al XVIII-lea, dar Sp a
secolului al XIX-lea, cel putin la inceputul lui, căci in a doua
jumătate, o reacțiune violentă se desenează contra acestor ve
trine, care (după adversarii lor) nu-şi găsesc justificarea în do-
meniul faptelor şi mai puţin în istoric, logică sau în studiul 0-
i 1 naturii. >
me me absolut, producindu-se totdeauna în acelaşi
senz, concepţie simplistă, nu ar fi mai verosimil decit „eterna re-
intoarcere“ sau „marele an“ visat de filosofii vechi, la sfirsitul
căruia, totul reincepe identic, universul invirtindu-se astfel, ca
intrun fel de cerc fatal. vo

Dacă răminem pe terenul solid al observaţiei, singura rea-
litate pe care ne-o arată istoria sint grupări omeneşti, mai mult
sau mai puţin eterogene, care apar, se ciocnesc, se distrug sau
dispar, fără ca această succesiune cronologică de evenimente să
pară a asculta de o orientare determinată. Totul se petrece mat
degrabă ca şi cum hazardul ar fi în inima lucrurilor, Această
flacără ştiințilică de care sintem atit de mindri şi a cărei stră-
lucire credem că va creşte mereu, nu e decit licărirea unui rug
care cind se stinge, cînd se aprinde din nou, pentru a se stinge
iarăşi. Intre mecanica lui Archimed şi aceia a lui Galileu, care
se inläntuesc rațional, se interpune un hiatus de 18 secole, o
noapte de ignoranță şi de barbarie. Noi ştim că acum douăzeci
de mii de ani, exista in Asiria un oraş cuprinzind intre două
sute chilometri de ziduri, opt milioane de locuitori. Din el, nu a
mai rămas azi decit nisip şi citeva cărămizi ale căror inscripţii
ne lasă să ghicim tezaure acumulate de cunoştinţi, azi dispărute
sau distruse.

Si chiar limitindu-ne la momentul prezent, dacă e adevărat
că ştiinţa creşte puterea omului, ea creşte in acelaşi timp nevo-
ile lui şi le face mai imperioase. Dacă ea multiplică relaţiile din-
tre popoare, suprimind timpul şi distanța, ea multiplică si agra-

Poraa s

__________ STINTA ŞI APROPIEREA ÎNTRE POPOARE 7 INTRE POPOARE O 7

vează în acelaşi timp conflictele lor. Tot atit de ostile şi închise
unul față de altul ca şi triburile salbatice ale Africei centrale
ele sint numai mai numeroase, mai capabile de a ucide şi a dis-
truge. lată, pentruce, în ochii sumbrei şcoli pesimiste, progresul
prin ştiinţă ar îi superstitia supremă si un lel de „stadiu ultim al
iluziei vitale”.

Intre aceste două teme opuse, unde e adevărul? Pentru a
vorbi într'un limbaj mai putin ambițios, în viitorul apropiat pe
care noi și urmaşii noştri îl vom trăi, încotro se va inclina ba-
lanja ? Problemă redutabilă şi nu controversă Intre filosofi ci al-
ternativa pe care o pune destinul şi de care depinde salvarea
Europei. Să încercăm a-i cintari termenii.

In domeniul ei propriu, ştiinţa prin natura ei insăşi nu e
decit virtute şi binefacere, Ea măreşte färä incetare concepţia
noastră asupra universului. Munca ei neintreruptă face ca fiecare
generaţie (cu excepția unor catastrofe ca acea a căderii impe-
riului roman slărimind brutal tradiţia) să profite de cuceririle in-
telectuale ale generatiei precedente. Ea aduce o contribuție de
nimic depăşită, ilustratiei spiritului omenesc. „Dacă un locuitor
al unei planete, a scris un filosof, ar scobori pe pămînt pentru
a întreba unde a ajuns specia noastră, ar trebui să-i arătăm cele
citeva idei pars pe care le avem asupra naturii lumii”.

Regulele ştiinții -canonul ei, dacă putem spune aşa—sint
neschimbate, eterne şi autoritatea lor, care se impune prin ea
insăși, fără obligaţie, fără sancţiune, nu cunoaşte rebeli. Moartea
poate cufunda în neant regate şi imperii: geometria lui Euclid
rămine în acord cu geometria de azi. Aceste metode inflexibile
nu se mlădiază după pasiunile trecătoare, chiar cele mai furi-
oase, şi chiar dacă savantul însuşi, e stăpinit de ele. Astrono-
mul care prevede o maree, o calculează în acelaşi chip, indite-
rent dacă calculul arată nu că ea trebue să-l înghită. Balis-
ticianul, în cursul unui bombardament calculează traectoria obu-
zului care vine, în acelaşi mod, dacă acesta trebue să-l zdro-
bească sau nu, Archimede, Inchis în Syracusa consacră tot ge-
niul său cetăţii asediate; dar soluţia pe care o descopere pro-
blemii care-l absoarbe e independență de chestia tragică dar ac-
cidentală, de a şti dacă grosolanul soldat roman va străbate sau
nu zidurile cetăţii.

Discreditul pe care unii incearcă să-l arunce asupra pro-
gresului ştiinţific, e în legătură cu faptul că el a incetenit ? Dar
niciodată, descoperirile lui nu au fost mai variate şi mai surprin-
pr Niciodată, ele nu au scotocit mai adinc infinitul mare ca
si cel mic.

Niciodată, deasemeni, ştiinţa nu s'a alirmat în mod mai
strălucit ca o operă de solidaritate şi colaborare—colaborare in-
tre indivizi şi popoare. Prin caracterul säu universal, ea impune
şi dirijeaza această colaborare.

nd un adevăr științific e proclamat, ori de ude ar veni el,

8 VIATA MOMINEASCĂ

nici o ureche chiar cind ar voi-o, dacă e capabilă de a înţe-
lege, nu poate răminea inchisă. Mog

Şi totuşi, cu tot acest caracter universal, fiecare popor, că
şi fiecare novator, împrimă operei sale ştiinţifice, semnul propriei
lui individualități,

Tot aşa, inainte de a-şi confunda apele, afluenții unui mare
fluviu urmează fiecare panta şi valea lui. Geometria Grecilor nu
are linii mai putin pure decit templele lor. Edificiile ireale şi
grandioase—corespunzind ansamblului fenomenelor luminoase şi
electro magnetice—pe care le-au ridicat în lumea abstractă un
Fresnel, Maxwell, Helmholtz, Boltzman sint reprezentative pen-
tru geniul englez şi francez ca şi pentru cele două aspecte ale
geniului german, ca şi (cu toate că supuse unor modalităţi dife-
rite) o dramă de Shakespeare, n tragedie de Racinè, o operă a
lui Hege! sau o simfonie a lui Mozart,

Astiel, în imperiul ei ideal, ştiinţa realizează colaborarea
pertectä a popoarelor, in care toate ascultă dela sine aceloraşi
legi şi fiecare rămine totuşi el însuşi, aducind concursul său tu-
turor şi profitind de concursul tuturor în aceiași vreme.

Dar dacă, intrăm acum, în domeniul realităţilor, ştiinţa va
răminea incă marea distribuitoare de binefaceri? Se pare că e
aproape o lipsă de pietate să ne indoim atunci cind ca pune la
dispoziţia omului o putere atit de lormidabilă în raport cu forțele
lui naturale, atunci cînd li dă o aşa stăpinire asupra materiei,
încit li permite să-şi realizeze visurile lui milenare, să domine
continentele, oceanul marin ca şi cel aerian, atunci cind li pro-
cură însfirşit toute resursele pentru a'lupta, dacă vrea, conira
mizeriei, sulerinții şi morţii. Dar vrea el aceasta ? Aici e nodul
tragediei. i

Această inditerențä suverană la bine şi la rău, această in-
sensibilitate supra umană care lace mărimea şi forfa ştiinţei, ce
rezistență oleră ea pasiunilor noastre“şi abuzurilor unei puteri pe
care ea însăşi a creat-o? Aceiaşi nicovală poate servi să fäu-
rească sabia sau brăzdarul plugului, Acelaşi aparat de telegra-
lie tara fir poate arunca apelul disperat care va salva un vapor
în primejdie sau da semnalul de atac care va culca pe pämin-
tul insingerat mii de oameni. Acelaşi avion poate transporta re-
mediile care vor opri răspindirea unei epidemii sau bombele care
vor masacra copii nevinovaţi. „Cind erafi unul din protagoniștii
aviaţiei, Îmi scria de curind un corespondent sträin, exprimati
speranţa că biruind povoara lanțurilor grele, aeroplanul va bi-
rui deasemeni, pe acea a grelelor uri. Azi nu se vorbeşte insă
decit de curse aeriene care pot distruge oraşele, în citeva ore“.

Fiindcă ştiinţa nu găseşte în ca Insäsi mijlocul de a mo-
dera aplicaţiile perverse ale descoperirilor ei, va trebui oare să
conchidem cu înțelepciunea acelui împărat al Chinei, care, acum
două mii de ani, impresionat de descoperirea pratului de puşcă
şi meditind toată noaptea asupra consecinţelor, a dat ordin dimi-

(=
=

neață să fie spinzurat autorul 3
fie realizată ?

La ce fi va fi servit de
dacă civilizația noastră occid
tibilă, trebue să se präbuseaæss
sav Romei, nu subt loviturile fui atac din afară, ci prin disen-

ajuns la stăpinirea planetei,
ală, pe care o credem indestruc-
sii ca acele ale Babilonului, Atenei

ziunile noastre internaţionale Mai bine armate şi mai ucigätoare
ca invaziunile barbare de altădată ?

Dacă ştiinţa nu e în stare să facă aceasta, alte influenți
sint oare capabile de a infrina aceste aplicatiuni dezastroase ale
progresului material ?

In imperiul ei abstract, ştiinţa, am spus-o, e a tot puter-
nică şi deciziile ei nu sint contestate ; dar acest imperiu e îngust
şi cu toată intinderea lui, sever circumscris. Nu-si poate el oare
lărgi limitele, astfel ca ele să inglobeze si problemele de unde
se nasc coniliciele între popoare ? E oare o utopie să pretindem
a le supune, intro zi, unor metode universal admise, tot atit de
raționale ca acele ale Mecanicei sau Chimiei ? Fără indoială, o-
riginile pasiunilor internationale sint adesea de u complexitate
aproape inextricabilă şi care pare că înfruntă concluziile logice.
Etnice, economice, sociale, in același timp, ele rezultă uneori din
realități contradictorii care trebue totuşi acordate; altfel sint
chestiile minorităţilor, frontierelor, materiilor prime etc. Si dacă
sint altele de un caracter artificial, acestea nu sint mai puţin pri-
mejdioase, căci dificultăţilor inevitabile, ele adaoga alele, para-
zite şi adesea acute. Diplomaţii de şcoala veche le calitică de
„chestiuni de prestigiu” ; cuvintul e azi defäimat, dar realitatea
care-i corespunde nu e moartă. Rancune, orgoliu rănit, poite, ne-
increderi, toate acestea inveninează fiecare dezacord şi şueră
ca viperele. Ce binefacere, aca răceala raţiunii ar putea să in-
ghete aceste ouă de reptile !

Binelacere insulicientă fotusi, căci ambiția ştiinţei, trebue
să fie mai înaltă. Ea trebue să caute a degaja din studiul feno-
menelor omeneşti marile directive, care aplicate unei probleme
internaţionale, procură automatic solutiunea ei, după cum legile
mecanicei procură automatic, trasseul unui tunel care străbate
un munte. Fără îndoială, aceasta nu e decit o analogie si mulţi
ani se vor scurge inainte ca acest scop să lie atins ; dar fiecare
pas inainte, ameliorează raporturile dintre popoare. Desigur prin
amploarea, varietatea, natura lor însăşi, dificultățile Intfinite par
de neinvins; dar fenomenele astronomice prin imensitatea lor,
fenomenele cristaline prin micimea lor, cele luminoase şi elec-
trice prin natura lor misterioasă, nu par mai ușor accesibile prin-
cipiilor calculului infinitesimal. Şi oare aceste principii, nu au tre-
buit secole pentru a le degaja, a le da o formă impecabilă, a
le aduna într'un corp de doctrine, care să poată avea adesiu-
nea tuturor spiritelor ? Cind sträbatem una din acele imense u-

| zine cu aspect infernal şi vedem curgind valurile de metal topit

w o a AA a ci SE

sau aruncind scintei gigantice cornute în care se operează com-
binaţii diabolice, pe nu admirăm că toate acestea sau năs-
cut din citeva lormule minuscule care încap pe un patrat de
hirtie şi care dirijează totul ? Să nu ne oprească dar dispropor-
tia între mărimea întreprinderii şi slăbiciunea aparentă a mij-
loacelor. Influențele civilizatoare, lucrind totdeauna in acelaşi
senz şi acumulind efectele lor, îşi ating pănă la urmă scopul în
faţa forțelor dezordonate, mai puternice, dar care se distrug,
contrariindu-se. | j

Totuşi, in ştiinţele morale chiar în plin avint, această orientare
spre adevär e departe de a fi tot atit de imperioasă, ca in şti-
intele fizice, Principiile Dreptului şi ale Justiţiei nu sint mai pu-
tin Inflexibile ca acele ale geometriei: dar ce arbitrar în apli-
catiile lor ! |

Ele sint aceleaşi azi, ca în vremile Atenei şi ale Romei;
dar cetățenii Atenei şi ai Romei găseau natural ca dinsele să nu
se aplice la sclavi. |

In ce priveşte istoria, dacă ea comportă deja metode care
nu sint fără analogie cu metodele științifice ca şi reguli de au-
tenticitate asupra cărora toți istoricii sint de acord, mai rämine
insă ca aceste regule si metode să fie aplicate sistematic, pre-
tutindeni şi oriunde. Această cerință e poate îndeplinită cind is-
toricii noştri se ocupă de trecutul Incaşilor sau Lamaiştilor. Se
poate spune însă acelaşi lucru, cînd e vorba de evenimente din
regiuni sau epoci vecine cu a noastră ? Pentru a instrui intro
comprehensiune mutuală generaţiile tinere din diversele noastre
ţări, nici o operă nu ar fi mai utilă decit o istorie imparţială a Eu-
ropei, dusă pănă la finele secolului al XIX şi redactată după me-
todele cele mai riguroase, de scriitori apartinind tuturor popoa-
relor, Ori, există vre-o națiune curefsă-şi fi dat adeziunea, unui
asemenea proiect ? ,

Această abţinere voluntară trebue să ne facă să apreciem
mai mult încă sforțarea incercatä la Geneva în domeniul eco-
nomic şi in cel social de comisiile Societăţii Naţiunilor si de Biroul
Internațional al Muncii. Putem spera că va veni o epocă în care
popoarele chiar rivale, vor şti să evalueze mutual trebuintile,
resursele, situaţia lor industrială întrun mod înadevăr pozitiv,
după cum doi negustori, chiar în proces, se servesc de acelaşi
metru, măsurind într'acelaşi chip o bucată de pinzä: după cum
chimistul care se întreabă asupra rezultatelor unor combinaţii, le
Pen gore ua fie că descoperirea lui e favorabilă sau nu industriei
țării sale,

Si totuşi chiar dacă metoda ştiinţifică ar fi ajuns la acest
grad de generalitate şi de perfectie in-toate domeniile, ea nu
ar ÎI deajuns ca să reprime pericolele care ameninţă civilizaţia
noastră, Desigur, făcind apel la rațiune şi reducind litigiile la
elementele lor precise şi esenţiale, ea ar facilita soluţia lor. Ea
ar indica mai ales popoarelor, drumul care trebve urmat pentru

04,” ET 4 gae
ENS _STUNT. TA ŞI APROPIEREA ÎNTRE POPOARE n

a rezolvi aceste litigii, dacă ele I vor şi pentru a ajuta pacific,
unul alături de altul, activitatea lor. Dar nu e deajuns să vezi
net dreptul şi trebuintile altuia, pentru a voi să le respecţi. A-
ceastă voinţă, care influentä o va provoca, cine îi va comunica
impulsiunea necesară? Dar resursele gindirii nu sint epuizate:
alte coarde care nu au vibrat încă, sint de pus în mișcare. Cum !
vor striga scepticii, veţi recurge Ja sentiment, cind ştiinţa subt
toate formele ci sa dovedit insulicientă ? Temeiurilor rațiunii,
veţi substitui pe acele ale inimii? Dacă logica impasibilă nu
poate da voinţii impulsia utilă, la ce va duce impulsia emotivă
cind elanul pe care ea îl comunică voinţii nu e nici călăuzit,
nici întreţinut şi se opreşte după jocul hazardului ? Efuziunite,
a spus substanţial Intro zi d. Paul Valéry nu pot ţinea loc
metodelor perseverente şi pozitive, singurele eficace.

Dar nu e vorba de etuziuni: ci de o comprehensiune inte-
gralä, prin care sufletele a două popoare se apropie, se pătrund,
in ceiace au superior și esențial. Raţiune şi sentiment, inteli-
gentä şi sensibilitate, numai printro analiză factice repartizăm
sc à noastră intimă în facultăţi distincte şi despărțite una de
alta: ele coexistă inseparabil şi sint ca rădăcinele incilcite ale
unui arbore pe care viaţa şi realitatea nu le pot diviza. Intre
toate expresiile gindirii, fie ea plastică sau lirică, stintitica, reli-
pioasă sau filosofică, fie că, ea se forțează de a se modela cu
exactitate după detaliile adevărului sau să ghicească ca într un
fulger, există misterioase, surde şi profunde corespondenţi. Noi
bănuim unele ; ele ne apar confuz, după cum piscuri care răsar
izolat din ceaţă anunţă un continent. Uneori, ele ni se revelează,
precise şi susceptibile de a fi definite ştiinţific, acea de pildă,
care la cele două extremităţi ale cunoaşterii noastre, reunește
imperiul sunetelor cu al numerelor, muzica, voluptate a sunetelor
şi acea muzică immaterială care e matematica, Dar un spirit a
cărui putere sintetică ar depăşi infinit pe a noastră, ar reduce
la unitate aceste multiple aparente şi ar degaja estetica supremă
care le comandă pe toate şi din care nu percepem decit frag-
mentare aplicații. .

Această estetică supremă. O! Intrebuintez acest cuvint
in desperarea de a nu poseda unul mai bun; aşi vrea unul care
s'o evoace ca un adevăr marmorean, imperios, just si frumos...

Această estetică e acea care marchează cu acelaşi sigiliu,
care nu poate fi definit, tot ce rămine (fiindcă e demn să ră-
mină) dintro rasă sau o epocă.

Ea, e acea care inspiră popoarele civilizatoare in perioadele
ascedente ale istoriei lor. Ea, e ca şi suportul ideal şi permanent
al patriotismului lor, dar al unui patriotism purificat, liberat de
tentaţiuni rele, de brutalitäti, de pofte rapace.

In vremea miracolului hellenic, ea a dat Greciei geometria,
templele, statuele, tragediile si eroismul său. Și regulele el sînt
atit de stricte, atit de logic inläntuite între ele şi armonioase,

12 ________________ VIAȚA ROMINEASCA L S
m in |, ar fi deajuns un
n tă rare (arhitectural, a ră dune altul) în an-
samblul operelor unui popor pentru a concepe întreg ansamblul,
după cum un paleontolog (fie-mi iertată disgratia acestei er
paraţii) reconstitue o gingantică fosilă după un singur os. Ast
de pildă, nu e un paradox aventuros faptul că unul din cei ma
pătrunzători scriitori moderni, Hugo von Hofmannsthal, a dat
unuia din esseurile lui, titlul indräznet şi expresiv: «Austria în
da poeziei sale».
Jak In Ses domeniu ideal, naţiunile nu pot cunoaşte alte bă-
tălii decit cele mai nobile emulaţii. Fiecare din ele, poate im-
prumuta alteia, o parte din bogății fără a sărăci pe aceasta,
dindu-i dimpotrivă o mai mare strălucire şi departe dea altera
propriul ei geniu, dindu-i din contra, o viaţă mai intensă.
Schimburi märete, care îmbogăţesc în acelaşi timp pe acel
care dă şi pe acel care primeşte. Astfel concepeau un Michelet
sau Quinet raporturile între Franţa şi Germania, astiel a doua
zi după războiul din 1870, un mare cugetător german şi un mare
cugetător francez Strauss şi Renan, caliticau cele două naţii de
complimentare şi alirmau colaborarea lor indispensabilă progre-
sului lumii. Dacă acest naționalism superior, frate al umanismului,
ar putea să se nască triumfätor din lecţiile marelui războiu, un
astfel de rezultat ar face mai putin crude sacrificiile încercate şi
orice intelectual, conştient de responsabilitätile lui, s'ar storţa să
contribue la dinsul. Se pot releva In această ordine de idei, re-
zultatele muncii idealiştilor austriaci care au analizat geniul pro-
priu al ţării lor şi formațiunea lui, au urmărit protundele lui
rădăcini germanice pănă la originele Sfintului Imperiu medievali,
universal, imperfect limitat, au reconstituit lenta lui evoluţie în
sînul catolicismului şi întro lume deschisă tuturor influențelor
etnice ale Sudului şi Sudestului. De unde, asämänärile şi opozi-
lille pe care el le prezintă în raport cu cealaltă ramură a ger-
manismului, a cărei dezvoltare originală s'a desfăşurat mai recent,
in asprele lupte ale protestantismului, apoi întrun stat modern
sever şi închis. Pentru a explica caracteristicele geniului austriac,
trebue să ne aducem aminte în acelaşi timp cu originele, mul-
tiplele elemente pe care e! le-a asimilat şi le-a făcut ale sale,
cultura lui veche, tot atit de cosmopolită ca armata archiducelui
Carol, contactul lui secular cu Italia in toate formele artei, cu
Franţa şi literatura ei, cu Olanda şi ştiinţa ei, cu Grecia, cu
Slavismul de sud al cärui folklor a găsit aici un azil sigur, cu-
fiozitatea lui în ce priveşte Orientul apropiat, al cărui vis nos-
talgic a atins prin dv. Europa, pe Goethe, Byron, Hugo. Fără a
şterge calităţile fundamentale ale poporului austriac, aceste ne-
numărate inlluenti au împodobit cu nuanţe atit de variate, deli-
cate şi subtile toată producţia lui artistică până la eflorescenta
totuși atit de spontană şi natural universală, a sufletului său
muzica]. Acest spirit universal, care nu părăseşte nimic din ori-

9 ” At o .
PCA f Că |

ŞTIINŢA ŞI APROPIEREA ÎNTRE POPOARE 13

tt -o e eam aa a

ginele lui, acest naționalism superior care nu vrea să datorească
nimic , na avut între scriitori, un interpret mai pu-
ternic decit marele poet Franz Grillparzer. In toată viața acestuia
Las aproape, ultimul secol, nu e o scenă în dramele lui,
o linie în fragmentele lui filosofice, din care această concepţie
să nu reiasă spontan, ca un lucru care vine dela sine, Şi nici
un scriitor, în acelaşi timp nu a opus mai energic acest natio-
nalism superior, naționalismul strimt, opresor, brutal ale cărui
nefaste efecte, el le-a stigmatizat, în celebra sentință: De la
umanitate, prin naţionalitate, la bestialitate”.

Omen a cunoscut mari dezastre, de cind aceste cuvinte
au los pronunțate, Aş vrea, să încerc să degajez, sfatul impli-
cit care e în închis în ele. Am în acelaşi timp dorința de a fixa
citeva principii, modest utile, capabile de a contribui, cit de pu-
fin, fie chiar cu greutatea unui miligram, de a face să încline
in partea cea bună, talgerul ezitind al balanței. lată deci con-
cluzia mea : elita intelectuală a unui popor are desigur misiunea
de a exalta geniul lui, de a manifesta subt formele cele mai
inalte toate facultăţile creatoare, toate nuanțele de sensibilitate şi
de gindire care-i caracterizează personalitatea, printre celelalte
popoare ; dar mai e o misiune pe care ea trebue să o indepli-
nească : acea de a înţelege profund sufletul celorlalte popoare
şi de a fi intrun fel interpretul lor, pe lingă al său. Știu bine,
că un anumit naționalism, care se intilneşte în toate ţările, crede
că îşi serveşte rasa pretinzind să o închidă în ea însăşi, inter-
zicindu-i contactul cu străinul si făcind-o să creadă în superio-
ritatea ei în toate domeniile, superioritate, care ar risca să lie
pervertită de influenţele exterioare. Poporul care ar asculta a-
ceste rele sfaturi s'ar condamna la o izolare mortală şi impo-
triva naturii. Cunoaşterea aprofundată a unui poet străin, ne im-
piedică oare să gustäm poeții care au scris in limba noastră ?
Imbogăţindu-ne dimpotrivă, imaginaţia, ea ne permite să-i cu-
noastem mai bine. Un savant, un erudit poate cultiva oare, spe-
cialitatea lui, fără să cunoască biblioteca aceleaşi specialităţi a-
parfinind celorlalte naţii civilizate ? Dar sufletele a două popoare nu
se pot pătrunde prin manilestări banale sau vulgare, ci prin
schimbul a ceiace ele au mai inalt. Nu e vorba dar de a trans-
forma în predicatori de homeiii internationale pe marii reprezen-
tanfi intelectuali ai fiecărei naţii. Celace trebue să cerem dela
ei, e ca să nutrădeze singurii stăpini cărora le datoresc ascultare,
adevărul și binele, şi să refuze de a lăsa să devieze vreodată
arta, ştiinţa sau gindirea lor, după capriciul pasiunilor vulgare si
oarbe, chiar cind acestea murmură şi pretind să fnghitä totul,
„Trebue, a spus Goethe, să răspindim cultul idealului dezintere-
sat nu numai jos, dar mai degrabă sus, la regii spirituali“. Poe-
tul, savantul, filosolul, artistul au ca misiune de a smulge din
ceiace nu a fost exprimat, ceva esenţial, cu care se imbogäteste
în acelaşi timp, națiunea lor ca şi patrimoniul uman. Cu cit mai

14 VIAŢA ROMINEASCĂ

mari sint darurile lor, cu atit le e mai mare datoria. Afirmind
numai pănă la extrem, după legea tainică şi sacră care-i do-
mină, ceiace fiinţa lor are mai individual, ei au şansa de a
atinge universalul. O teorie ştiinţilică care deschide oamenilor o
viziune nouă a materiei, o simfonie care pune în vibraţie sen-
sibilitatea superioară a unei mulțimi face mai mult pentru apro-
pierea popoarelor decit multiple efuzii pacifiste sau lenifiante şi
mediocre cantate.

In inältimele immateriale care alcătuesc imperiul säu, toate
forțele inteligenței. dela acele care par impasibile şi înghețate,
pănă la cele mai impulsive şi mai aprinse, se pot uni şi orienta,
pentru a cälauzi vointele organizatoare. Ar fi un optimism pue-
ril, să credem, că le va fi dat să triumfe singure şi fără de luptă:
cel putin grupate, coherente, ascultind de o aspirație comună, ele
se vor opune în plenitudinea lor, forţelor de re,

Paul Painlevé

Membru al Insţitutului, Ministru de războiu,
Fost Prezident de Consiliu

Europapress. Wien IV. Rainergasse 18.

O zi la Vilcov

— Note de drum —

O stradă dreaptă, largă si nesfirsit de lungă.
Case scunde se înşiră şi se string una în alta. Oa-
menii merg pe un podet de lemn, lung cît şi strada.
Alte podețe lăturalnice se desprind pe rînd cătră case
mai scunde, pitite printre livezi, pe care le desparte
o rețea de canaluri cu ape adormite şi negre. Pe aici
drumul uscat se îngustează tot mai mult şi dealungul
podelului abia mai rămîne o palmă de loc pănă'n
canal,

Liniştea amiezii e adincă şi netulburată. Te prinde
o sfială cind treci pe lingă casele lipovenilor, pe lingă
gardurile inalte, care tăinuesc cu totul viața ogrăzi-
lor, Fără veste drumul pe care mergi e tăiat de un
ochiu încremenit de apă. O scară înaltă, abia int -
natä, li se ridică drept in faţă, aproape verticală, şi
se continuă sus, deasupra apei, cu o punte şubredă
din două scinduri. Sălcii în neclintire se resfring la
marginea oglinzii sumbre, iar mai spre mijloc o lotcă
inegrită, aplecată pe o coastă, se mişcă uşor şi rar,
ca şi cum ar tresări prin somn. Puntea te aşteaptă.

“+ dos sia iu le Rens 4

16 VIAŢA ROMINEASCĂ

Parcă te vezi acolo, sus, drept la jumătate cale, cînd
nu mai poli să mergi nici înainte, nici să te intorci,
şi presimli de pe acum amorteala dureroasă a pi-
cioarelor şi un gol nesuferit in cap. Mai cuminte ar
fi să le intorci încă de jos, cit eşti pe loc sigur. Dar
dincolo de punte, nu departe, pe livezile de gutui e
atita floare, de parcă au căzut fulgii unei ninsori dia-
fane, pe care un depărtat şi palid reflex de auroră
a inlirziat dealungul zilei. Si ce mai este dincolo de
livezi, nu ştii... tărimuri necunoscute...

Mă clatin citeva clipe, sus, pe puntea jucäusä
şi cobor aproape în unghiu drept de cealaltă parte.
De citeva ori încă, drumul linistitor al uscatului se
rupe brusc la marginile apei insinuante, care luptă
perfid din vremuri să înghită pămintul. Si tot de ati-
lea ori punli aeriene îşi räsfring grația in apa întu-
necală şi sălciile işi ascund indiferenta—insusire sta-
lornică şi poale cea mai bună a lot ce ne înconjoară
—subl o minciunoasă înfăţişare de familiaritate si de
prielinie.

Pretulindeni pe garduri se intind, luminate de
soare, horbole subţiri in culoarea paiului,--simple îm-
pletituri de ochiuri egale, care parcă aşteaptă să
prindă din razele soarelui molivele unei broderii.
Sin! setcile pescarilor, elegante unelte de pescărie.
Fine şi rezistente se lasă sub! năvala grea a valuri-
lor şi fring în fragilitatea lor amăgitoare zvircolirile
vinjoase ale peştilor, sclipitori ca fala apei, lunecosi
şi reci ca şi ea.

Cele două scînduri paralele 'ale podetului—cre-
dincioase călăuze atita vreme—au ostenit. Se sfir-
sesc deodatä, odihnindu=si boturile la capätul unei
scurte cărăruşi de pämint bătut, în umbra unui gard
inalt, încărcat de mărăcinişuri. La marginea umbrei

| ta O ZI LA VILCOV 17

şi a pămîntului scinteiazä si tremură o pirtie argin-
tie. Blindă, alintind cu mini de lumină fluidă tārmuri
monolone, apa domolitā a „bălții“, apa Dunării fu-
gare, împinge fără popas, pe clină nesimlitä, în lim-
pede după amiază de Mai, prăpastie de ape în ne-
grele adincuri ale mării. Murmur profund, înfiripat
cine ştie unde abia ca un picurat de mărgele, spo-
rit spăimintălor cu depărtările, se rostogoleste färä o-
prire şi se pierde în malca cea mare a apelor,

La hotarul acestor două spaime, pe un mic pro-
monloriu, o stindurică bătută pe patru stilpi subrezi,
arată în deridere semnul omului. E o bancă minus-
culă. A înjghebat-o stingaci vre-o lemee de pescar
şi, la amiază ori in amurg, trimete de acolo o pri-
vire cuprinzătoare peste depärtärile främintale de va-
luri, pănă ce cunoaşte dintre sute de lotci aidoma,
lotca gospodarului ei.

Pe băncula asta comică şi înduioşătoare am
descoperit cea dintäiu vietate în aromirea apelor,
a livezilor şi a dupăamiezii întregi. Spăimintată de
liniştea cea mare, care ameninja so inece de pretu-
tindeni, o fetiță de lipovan, bălae şi sarbădă, cu pă-
rul împletit în două codițe cam scămoşăte de vreme,
a veni! chemată de viața apei, de soare şi de spa-
fiu. In căsuţa lor de lingă canalul tăcut, care respiră
noaptea miazme şi umezeală caldă, în livada deasă
de gului näpäditi de floare, somnul şi tăcerea sa-
mănă uneori cu începutul morţii.

' Din putinele vorbe pe care le spune cu greu în
romineşte fetita, am aflat că o cheamă Caterina. E
o fiinţă mică, cu minte crudă, in care sau asezal
puline lucruri: setcile şi părinlii, frații mărunți şi găi-
nile din bătătură, calmul verii, pustietatea înfioră-
toare a ernii şi ceva depărtat, nevăzul şi, in acelaşi

timp, familiar — Marea. i

16 VIAŢA ROMINEASCĂ

— < —

Intelege că-s străină şi de departe şi, in ochii ei
nesiguri ca apa, trec curiozitäli şi nelinişti care nu
găsesc scăpare prin cuvinte. In traiul ei restrins n'a
invälai nici timiditatea, nici frica. E sălbatică, nesti-
uloare şi apropiată. Cu linişte apasă un deget pe
braţul meu, pe stofa cu desenuri multicolore, armo-
nizale şi ciudaie, ca ale unui covor aziatic, şi a-
probă.

— Frumos, asta!

Cerceteazä apoi tot ce străluceşte: inelul, cea-
sul de la mină, acul de la piept. Incueloarea genli
trebue pusă în functiune. Caterina vrea să ştie cum
se închide, cum se deschide şi apoi trebue să în-
cerce şi cu mina ei. Banii dinăuntru sint lucru pre-
tuit chiar si de copilul acesta aşa de depărtat de
lume. Îşi primeşte cu mulțumire cumpätatä partea
şi indală după asta o ia spre sai. Ma părăsit cu
multă linişte. A înțeles, se vede, că a dobindit to!
ce putea să aibă de la mine.

Singură acum, privesc vreme uitată „balta“. Apa
tulbure, plină de soare, are altă făptură decit apa
noastră cea zilnică, uşoară şi docilă. Pare un metal
greu, care sa topit în adincuri si,—räcit in urmă—
curge încă cu putere domoală, dar care nu cunoaşte
impotrivire.

Caterina sa întors. A ajuns nesimlit lingă
mine şi mi-a adus o raritale—o ramură de liliac. Si
acuma, cint toate preliminariile s'au împlinit, zilele
se vor urma—de sigur — asemene celei de azi, du-
cînd mai departe prietinia noastră. Asa simte nelă-
muri! Caterina şi are grijă să-mi spue că mine di-
minealä va avea de lucru pe lingă casă, dar după
amiază mă va găsi lot aici, pe banca pusă de strajă
la marginea apelor.

AL
d, O ZI LA VILCOV 19

Mă uit lung la ea şi nu-i răspund nimic.

Năsipurile Vilcovului, delta cu ape mature pline
de mil, aerul moale pe care-l respir, Caterina cea
mică, străină mie prin singe şi grai, toale mă izo-
lează de lume şi mă înfăşoară dulce. ca o ceaţă caldă,
impalpabilă. Un val de irealitate mă inundă: totuşi
un gind e lămurit: plec in sara asta...

Am trăit în singurätätile Vilcovului clipe cu a-
dincimi şi rezonanțe stranii. Una cite una au muri!
şi pe rind s'au desprins din şiragul de mărgăritare
şi pietris. Apa vremii—neinduplecată-—le aşteaplă, le
ineacă şi le duce în grozavă lăcere pe drumul fără
oprire şi fără întoarcere.

Lucia Mantu

Jules Gilliéron şi geografia linguistică

Imi un să vă vorbesc despre Jules Gilliéron si geogra-
fia linguistică, o disciplină nouă care a stirnit multă vilvă acum

a ani, i i
om Ştiţi cit de greu cineva care e obişnuit să calce pe căi
umblate, se hotărăşte să-şi schimbe itinerarul. Invăţatul care şi-a
format metoda de lucru în tinereţe, e deci dispus să primească
inovațiile cu puţină voie bună, Incă din primele momente, cîţiva
dintre romaniştii cei mai de seamă au căutat să arunce discre-
ditul asupra geografiei linguistice. Sa spus, de pildă, că între
metoda geografiei linguistice si metoda tradițională a romanis-
mului ar li o vădită opositie. Gilliéron şi elevii săi au lost acu-
zati de eresie şi învinuiți că au pus la cale dărimarea edificiului
venerabil al romanismului, ridicat cu atita trudă.

Să examinăm lucrurile de mai aproape. 7
Pentru aceasta, dafi-mi voie, mai întäiu, să vă dau citeva
date biografice, pentru a plasa pe Gilliéron in epoca sa. Vois
schița, apoi, care era starea romanismului, in momentul ivirii
imelor lucrări de geogralie linguistică. Analiza metodei geogra-
linguistice şi examenul citorva exemple caracteristice ne vă
duce, pe urmă, in mod firesc, la enumerarea achizitiunilor datorite
nouei discipline.
Jules Louis Gillitron sa născut la Neuveville, cantonul
Berna, in Elveţia, la 21 Decembre 1854; ascendenții săi, după

1 ie de deschidere-a cursului de „fonetică gencralä* ținută la Fa-
cultatea de litere din Bucureşti în ziun de 16 novembre 1928.

> 1 P bd À » 4.
T . e +

4 t

tată, piges din Dauphiné, se refugiase la Geneva la sfirşitul
secolului al 18-lea, din cauza persecuțiilor religioase. Şi-a făcut
stadiile la Neuchâtel si la Bâle. De tinăr, întovărăşea pe tatăl
său, geologul Jean-Victor Gilliéron, în excursiile sale geologice.
Faptul că-și dăduse seama, incă de pe atunci, de importanța
punctului de vedere cartografic, nu e indiferent pentru infelege-
rea activităţii sale posterioare. La Bâle, avusese prilej
lite de sfaturile lui Jules Cornu, profesor de filologie romanică,

ton Paris, In 1883 e numit profesor de eset „ai la şcoala

es) 1, unde a
prolesat timp de 43 de ani; moare în Elveția, la Cergnaux-sur-

Activitatea lul Gilliéron poate fi împărțită în două părți :
inainte şi după elaborarea Atlasului, adică inainte şi după 1895.
Prima parte a activităţii sale a lost o epocă de pregătire: Gil-
licron percurge Franța în toate sensurile si adună material : a-
cest material, dintr'un scrupul pe care astăzi îl putem deplora,
n'a fost niciodata publicat 2; dar, în basa lui. Gilliéron îşi for-
mase idei particulare asupra alcătuirii graiurilor populare si ac-
tivităţii lor; aceste observaţii, acumulate, i-au servit mai tirziu
pentru interpretarea hărților Atfasului.

In 1888 Gaston Paris adresează cunoscutu-i apel cătră toți
aceia care ar fi fost dispuşi să înceapă adunarea tesaurului lexi-
cal al limbii franceze vorbite 3. Gilliéron se puse pe lucru şi în-
cepu să pregătească o anchetă vastă, care trebuia să cuprindă
tot teritoriul de limbă francezä, In 1897, işi pune planul în exe-
cufie, sprijinit şi încurajat de Gaston Paris: găsise in E. Edmont,
un dialectolog amator, dotat cu o ureche de o finețe si de o

1 Catedra de „dinlectalogie a Galiei romanice”,

2 |. Gillieran, Pathologie et thérapeutique verbales, 1, p, 45: ,C'est
à ce gage de sincérité, que, de notre part, nous avons sacrifié les nombreux
matéritux que nous avons recueillis autrefois dans tout le nord de la France,
cn Norman en Bretagne, en Suisse, en Savoie, en Dauphiné, | n'en à rien
“te publit—ou si peu que rien—et îl n'en sera plus rien public, parce qu'ils
ne nous inspirent plus qu'une confiance très relative”,

3 (1 Paris, Les partera de fa France (lecture falte à la réunion des
Sociétés savantes, le samedi 25 mai 1888), in Mélanges J + publ.
par M. Roques, Paris, 1907, p. 440 și 448 : „Îl faudrait que chaque commune
d'un côté, chaque son, chaque forme, Chaque mot de l'autre, eût sa mono-
graphié, purement descriptive, faite de première main, et tracée avec toute
la rigueur d'observation qu'exigent les sciences naturelles. Que tous les tra-
vailleurs de bonne volonté se mettent à l'oeuvre; que chacun se fasse uri
devoir et un honneur d'apporter au grenier commun, bien drut et bien bot-
tetée, în perbe qu'a pr te son petit champ“.

JULES GILLIERON ŞI GEOGRAFIA LINGUISTICA 2l.

2 VIAŢA ROMINEASCĂ

precisiune rară, colaboratorul dorit !. Gilliéron elaboră un ches-

à narin de aptORpe 2.000. Aceste întrebări, redactate în limba

franceză comună, urmau să fie traduse în graiul local de indi-
vizii interogati. iz
leacä la drum cu misiunea de a culege raspun-
gro r în 639 localităţi din Franța. El trimitea treptat
lui Gilliéron caetele cu răspunsuri ; acesta stabilea hărţile şi tran-
scria răspunsurile pe hartă, în dreptul fiecărei localităţi. <q
linguistic al Franţei © de 1920 de hărţi; fiecare cuvint işi
are harta proprie. Astfel, mulţumită Atlasului, romanistul avea
dintr'o dată supt ochi repartiția actuală, în toată Franţa, a cu-
tărui termen. ges
lasul inc să în 1902; toţi romaniştii recunos-
cură eee rer jy al operei; dar puţini au 7 2 eră
uelile de înoire pe care le aducea opera lui Gilliéron şi Edmont.
dare de seamă nefericită, şi — putem so spunem astăzi —
superiicială, a d-lui Antoine Thomas, provocă un răspuns aspru,
dar justificat, din partea lui Giülliéron 2.

stabilirea ilor Atlasului, Glliéron intreväzuse ino-
vise: mi pia pe osei; le aducea aneheta cu ajutorul chestio-
narului. In răspunsul la darea de seamă amintită (1904), el spune

itiunile ice in care se prezintă faptele linguistice
ge mr - denoitrative. de ahe fapte” 3. Vali VEREA

~ = , Pas de
1 Edmond Edmont era un mic comersant din Saint-Pol (dep.
Calais), Care, ca atifia alti amatori, așa Cum se găsesc în co Nr ge
vincie franceze, se interesa de storia, a tn E Date er cod gg ce
ut în 1885: „C'est... en que j'eus e i
Space rev de M. Edmont, à l'occasion d'une enquête que je faisais ators
ayant pour but de me procurer tous les articles de revues et de nr
écrits en patois ou en contenant" (Rew, des patois gallo-romans, m, p.
49), După ce intra în corespondență cu Edmont, îi publică mai tir mei
Revue des putois gallo-romans, pe care o dirija dimpreună ou Rousselot,
plosarul graiului din Saint-Pol (Lexique Saint-Poluta, 1887-1892), Edmont
acceptă, la virsta de 50 do ani, să facă ancheta pentru Atlas; se știe că
fondarile de care dispunea Gillleron au fost de abia suficiente pentru a
acoperi cheltuelile anchetei. Moare la pe în virsti de 75 de anl eu
j e Gilliéron (22 lanuar 1 2
eva 21 Ton Ab linguistique de ia France. Compte rendn de
M, Thomas, Paris, 1994, CI M. Roques, Romania, 52, 192%, p. 220: „Que
ceux dont Giülliéron n parle parfois avec rudesse fassent aujourd'iui effort
pour imaginer cette lutte intime de sòn esprit contre les vicilles idoles lin-
guistiques, son <blouissement devant la vérité entrevue: jiis comprendront
mieux la rele souffrance qu'il éprouvait à constater que des bommes, ca-
pibes selon lui de voir à leur tour, persistaicut, s'ingéniaient À tenir chos
les voiles qu'il avait Conscience d'avoir déchirés“,
3 Op. àit, p. B-

JULES GILLIERON ȘI GEOGRAFIA LINGUISTICA 23
ULES GILLIÉRON ȘI GEOGRAFIA LINGUISTICA 23

cum reflexiunile asupra configurației ariilor ocupate de anumite
cuvinte l-au dus la concluzii de cea mai mare importanţă, atit
pentru istoria limbii franceze, cit şi pentru linguistica generală,

Gilliéron a pornit la drum fără idei apriorice. Venit la ro-
manism prin 1875, a „reconstruit* şi el prototipuri latine vul-
gare !. Dar constatările de mai tirziu l-au dus, in mod firesc,
pe alte drumuri. S'a spus, şi am relevat această invinuire, că
metoda lui Gilliéron e in contradicție cu metoda tradițională a
romanismului 2. Această opoziţie există între metoda romanis-
mului reconstructor şi metoda fiei linguistice, dar nu între
metoda lui Fr. Diez, părintele linguisticei romanice, şi intre me-
todu lui Gilliéron. Dacă ne suim la izvoare, constatăm, în ade-
văr, că metoda preconizată de Diez e identică cu metoda lui
Gilliéron. Diez, plecind dela latina pulară, a reunit în grama-
tica sa mai multe gramatici paralele ale limbilor romanice 3, Aşa
dar, scopul său era de a pune în lumină trăsăturile caracteris-
tice şi, deci, diferite, ale limbilor derivate din latina, Acelaşi
scop il urmăreşte si gramatica comparativă a limbilor indo-eu-
ropeene : ea nare de scop de a reconstitui limba comună indo-
curopeeană, ci de a pune in lumină, in fiecare din limbile ates-
tate, elementele care provin din limba comună şi elementele
care sint originale 4, Istoria cuvintelor care desemnează „ul-
bina* in Franja ne va arâta mai bine gradul în care Gilliéron
a urmat metoda preconizată de Diez.

1 |. Güliéron, Parois de la commune dé Vionnuz (Hus-Valuis), Paris,
Vieweg, 1830 (Bibl. de PEcole des Hautes Etudes, sciences philologiques et
historiques, fase. 40).

2 V. G. Miflardet, Liiguiatique et dtulectoloyle romanes, Problemes
et méthodes, Montpellier-Paris, 1024 pP À urm. și răspunsul lui A. Ter-
tacher, Gdogruphie linguistique, histoire et philologie, Bulletin de lu Soc.
de linguistique de Puris, XXIV, 1945, p. 337 urm:

3 Fr. Diez, CGremmatii der romanisehen Sprachen, 3 vol, Bonn,
1835 — 1842; ed. 2-a, 135—1800; vd. Fa, 1870. Traducerea franceză (Gran
maire des langues romanes) a Apărut în 1874 -I876, Cf. Terrarcher, op,
cit, p. 333-352,

4V. A. Meilict, Zntrotuctfon à l'étude comparative des lanques
ludoeuropüennes, ed, 51, Paris, 1922, p, VII: „Li grammaire comparèe
wa pas pour but de reconstruire l'indu-curopéen, mais, gràce à la determi-
mition des éléments communs indiqués par les concordances. de mettre un
evidente ce dans chacun des idiomes historiquement attestés, est la
Continuation dune forme ancienne de la langue, et ce qui est dă à un dê-
veloppement propre et original”. Cu privire în romanismul reconstructor, cf.
A. Meillet (în darea de seamă asupra anuntului lui P. E. Guarnerio, Fo-
nalogia romanza, Milano, 1918), Bulletin de la Soc, de linguistique de
Paris, XXI, 1918; p. 228 și 230: „M. Güurnerio.., comme M, Meyer-Lübke.,
vest trouvé dans une situation fausse Son objet n'était pas de restituer 1e
Toman commun” won est conveni d'appeler „tatin vulgaire": c'était de
montrer comment du latin vulgaire on cst passé aux langues romanes... Lex
romanistes imitent trop souvent in grammai comparée des langues iio-
encoptennes par ses mauvais côtés: en matière d'indo-européen, on eat
obligé de juxtaposer des études sur tontes les lingues du groupe, parce yut
c'est le senl moyen qu'an alt de restituer en quelque mesure in lingue ini-

Va" | i
24 VIAŢA ROMINEASCA

n nordul Franţei, cuvintul care desemnează „albina * este
al abeille, Dar b din această formä nu se poate explica prin
fonetica locală (ar trebui să avem un v, adică aveille), Sa cre-
zut, aşa dar, că apicula a trecut la aveille şi că, pe urmă,
supt influența formei provansale abeille, v a fost înlocuit cu b.

in realitate, lucrurile s'au petrecut altlel. Harta „albină“ a
Atlasului se intațişează în modul următor: termenul mouche à
miel e răspindit in tot nordul Franţei iar abeille în sud; inter-
calati în aceste două arii coherente, in patru arii izolate, şi
anume In Artois (nord), Guernesey (nord-vest), Médoc (sud-vest)
şi în Elveţia (est), găsim reprezentanţi ai lat. apis. es, ef, ap,
av (af), as, a, separați prin mouche d miet si abeille, Vestul
cunoaşte forma avette, iar estul mouchette 1, Ă

Cum se explica aceastii repartiție pe teren? Este oare de
crezut că toţi aceşti termeni au lost aduşi în Galia in timpul
romanizării, şi împrăştiaţi la intimplare ? Sau, a existat, pe vre-
muri. o arie coherentă apis, în nordul Franţei, şi din motive
care trebuesc determinate, cuvintul a fost apoi inlocuit cu un altul ?

Acestea sint, pe scurt, probiemele care se întăţişau lui Gil-
liéron, Pentru ca să le rezolve, a plecat la drum cu admirabila
pregătire pe care o căpătase studiind mecanismul vorbirii

ulare.
P Este evident că, în nordul şi in sud-vestul Franței, ariile
separate ale reprezentanţilor lui apis sint ultima mărturie a unei
arii omogene apis. Dar de ce apis a dispărut din localitätile
celelalte ? Din cauza scurtimii cuvintului si din cauza omonimiei.
In nord, apem a fost redus la ef, iar apes la és; din pluralul
és sa lormat un singular é. Dar, supt această lormaă monosilabică,
é sau és sa întiinit cu termenii omonimi care desemnau , viespea*
şi „pasărea“ (represintanti ai lat, VESPA şi AUCELLUM). In Picar-
dia şi in Valonia, unde se observă alternanța între wé şi é (wé:
éj} „viespe“ se zicea wés iar „albină” és. lată o omonimie je-
nantă, Pa de altă parte, in ac regiune, „păsări“ se zicea
ézé(s) şi mezâ(s) (< AUCELLUM). dar, „le vol d'ézé(s)" in-
semna În acelaş timp „sborul păsărilor” (le vol d'âzes) şi „sborul
albinelor” (le voi dez es). Pentru a evita această omonimie, unul
din termeni a dispărut: s'a întrebuințat, pentru a desemna pä-
sările, termeni ca jeune, alouette, oiselet, moineau. Pentru a nu
pierde pe é, prea redus, graiul din Ile de France a împrumutat

tiale; mais du moins, où s'occupe seulement des formes les phis anciennes
de chaque groupe, et on laisse tout ie développement ultérieur à la gram-
maire comparée des divers groupes de la famille. Les romanistes, qui ont
toutes sortes de dontées pour poser ie roman commun, se sont exercés à
mettre sous une même couvorture des renseignements se rapportant à des
DE GNT distincts*.

- J. Gilliéron, Genealogie des müts qui désignent l'abeitie, p. 19 urm.

JULES GILLIERON ȘI GEOGRAFIA LINGUISTICA 2

pe ep din Picardia, de unde é-ep, és-ep şi mouche-ep care au
devenit essette şi mouchette (aşa dar, nici essette, nici mouchette,
nu sint diminutivi). .

După cum vedeţi, realitatea linguistică e mult mai compli-
cată de cum ne-am fi închipuit, Vederei simpliste a romanistilor
reconstructori, care ne-ar fi spus că avette derivă dintr'un *APIFTA
neatestat sau că mouche d miel reprezintă un *MUSCA AD ME
Gilliéron îi substitue tabloul complicat, dar veridic, al istoriei lu
apem, din veacul al 9-lea pănă în zilele noastre, Comparatismului
reconstuctor şi nscendent, Gilliéron fi opune comparatismul care
diferențiază, coborindu-se dela forma latină pină în zilele noastre;
ef din Nordul Franţei reprezintă pe apem, ne-ar spune cei dintăi,
A u-se cu această constatare. Nu, ne spune Gilliéron, ci
şi apem a devenit aci ef, acolo avette, dincolo mouchette, etc.

Pentru regiunea parisianä, putem, aşa dar, să stabilim urmă-
toarea filiatiune : 1, ef, pl, es; 2. es; 3.ep;4.d-ep:5. mouche-ep ;
5. mouchette; 7. mouche à mlel; 8. mouche-abeille ; 9. abeille 1.

Cum vedeţi, Gilliéron nu face decit să aplice metodele
romanismului tradițional : dar, pe cind romaniştii reconstructori
se incäpätineazä să aplice cadrele desvoltării limbii latine tuturor
limbilor romanice, Gilliéron şi elevii săi caută să explice fonetica
limbilor romanice independent de latină. Cu alte cuvinte, după
cum observă cu dreptate D. Terracher, ne este indiferent dacă
i francez derivă din e lat, + Å (lit), din k+é (cire) sau din i
(vif) 2; veeuce ne importé, este de a şti care era stadiul limbii
franceze lu o epocă anumită. Cărţile care tratează despre fone-
tica istorica a limbilor romanice nu pun în lumină tendințele pro-
prii ale limbilor studiate ; şi este un non-sens de a face diferența
intre consoanele inițiale şi consoanele intervocalice ale unei limbi ro-
manice, odata ce tratamentul a fost acelaşi în ambele situații. Cind
Diez a creeat gramatica limbilor romanice, era firesc ca s'o alcătu-
iască după planul gramaticei comparative a limbilor indo-euro-
peene, care i-a servit de model, Dar astăzi sintem în drept să
sers „Ata A gramatică pair a unei limbi romanice.

e de alta parte, geografia uisticä, prin cisiunile de
datare şi de localizare, a st pus important Aria ctimologistului :
a vorbi de un cuvint vechiu francez, vechiu italian, sau vechiu
provansal este ceva foarte vag; dar a vorbi de cutare cuvint,
atestat la cutare dată In cutare localitate, aceasta e cu totul alt-
ceva : dintr'odată, sintem transportaţi pe un teren solid şi real 3,

A beci, x m Li

+ Terracher, Aut y
linguistique romane i i “el or vi ui de Catalunya, Rev. de
er, A Pe e + .
PN ee gt p os E: M. Roques, Méthodes dtymologiques,

Gilliéron a pus în lumină rolul etimologiei şi a
insistat cu Aeptale asupra importanței elementului psihologic în
dezvoltarea limbilor. lau ca exemplu cuvintele mouchette (mou-
chatte, mouchotte) şi essette din estul Franţei şi din Elveţia, care
desemnează „albina“. Aci n'avem de-a face cu termeni diminu-
tivali (din mouche sau es + sufixul -ette) şi, prin urmare, aceste
cuvinte nu trebuesc traduse prin „petite mouche“ 1. In adevăr,
am văzut mai sus că mouchette şi essette nu sint decit mouvhe-ep
şi es-ep, care, ne avind niciun sens, au fost imediat transformați
de r în mouchette, essette, d

nele din explicaţiile lui Gilliéron sint basate pe conflictele
produse de omonimie ; acei care au ridicat această explicație la gra-
dul de principiu au comis insă o eroare, pentru ca Gillicron a facut
apel la omonimie numai in cazuri bine determinate, cînd ambianța
peogratică îi arăta clar că omonimia sa produs în adevăr 2, Un
exemplu curios se găseşte în sudul Franţei, unde GALLIIM ,c0-
coş" a dispărut şi a lost inlocuit cu faisan şi vicaire : în această
regiune, -ti- corespunde lat, -{-: *gat, numele cocoșului, se con-
iunda, deci, cu gat, numele pisicei (< GATTUM, ci. it, gatto);
de aci, dispariţia unuia din termeni 3.

Si acum, fatelegeti de ce abeilte din nordul Franţei nu are
nimic de a face cu lat. apicula şi de ce raportul abeille < apicula
nu exprimă o realitate decit în sudul Franţei, Pricepeti, în acelaşi
timp, cit de îndepărtată de realitatea faptelor este părerea lui
Gaston Paris, care credea că graiul fiecărei localităţi din Franţa
reprezintă tradiţia latină neîntreruptă +. Contrarul, după cum ati
văzut, este adevărat: mulţumită lui Gilliéron, ştim astăzi că cu-
vintele latine importate in Galia nau „prins* la fel în toate
localităţile; o localitate a imprumutat, în anumite condițiuni,

1 |, Gillièron, Attas linguistique de ta France: Compte rendu de M.
Thomas, p. 10; 1d, Généalogie des mots qui désignent l'abeille, p. 200 :
„Essette* „petite abele“? Mais il n'y a pas dé „petites abeilles et de
„grandes abeilles“, de petites es* et de „grandes &”,

2 Conflictul omonimic mu se produce atunce! cind unut din cuvinte (de
ex. un cuvint care desemnează „albina“ și „roiul albinelor’) e Intrebuinçat
rar in sensul al doilea sau cind cuvintele sint de gen diferit: fr. la livre «i
le livre, la monle şi le moule, v j, Gillléron, op. cit, p. 45 şi 58! „Le rôte
destructeur de l'homonymie n'apparait que torsque le parler a pleine con-
science du caractère intolerable des canfliis; on n'essaye d'y remédier qu'après
expérience d'une gêne intolérable". importanți omonimiel, ca principiu de
explicație, fusese văzută de Diez: „La nouvelle langue [latina populara care
4 dat naștere limbilor romanice) ne paral plus admettre aussi aisément que
l'ancienne des mots homonymes ou ayant une grande ressemblanee, car elle
avait perdu deux puissants moyens de les distinguer. Beaucoup de mots
de cette classe, surtout s'ils étaient du mème genre, doivent dont être si-
crifiés à ka clarté" (Fr, Diez, {nfrodnetim à la grammaire des langues
romanes, tr. G. Paris, Paris, 1853, p, 63).

3 Gillitron-Roques, Études de gêogrophis Linguistique, p, 121 urm.

4 G. Paris, Mélanges linguistiques, p. 437 şi 443: „Nons partons
tin. Les parlers vulgaires sont... le résultat de l'évolution spontanée, variée
suivant tes lieux, du latin importe en Gaule par la Conquête romaine“.

JULES GILLIÉRON ŞI GEOGRAFIA LINGUISTICA x

cuvintul dela altă localitate. Nimeni
poor nu poate alirma astăzi că
reprezintă, printr'o continuitate neintreruptă, cutare cuvint latin |.
Cum vedeţi, importanţa operei lui Gilliéron este de a fi pus in
lumină marele rol ce l-a jucat împrumutul în istoria limbilor.

bate griul, fr. fléau. In unele localități din Franța. cuvintul apare
(trecerea lui A la kl af i ră robe ri or hyo, Kra
m À 1

expica în douä Prea posibilă) ratament se poate

„ Său cuvintul care desemnează unealta cu care se bate

griul a oe ergy aes sp a ca forma k'o, de ex., si

intrind în seria cuvin cu hi iniţial originar, a suferit, i A

tratamentul acestei serii (de ex, kyo). ni Li an:

2. sau, intro localitate anumită, kl- şi fl- au ajuns la o

etapă comună Al şi, supt influenţa limbei franceze comune, hr ini-
tial din toate cuvintele a fost inlocuit cu kl (vezi filiera) 2:

ki fl
| |
R? fr
ky“ N i “iy
~v kas
hr
i
hy
|
sy

Gillicron a dat multe exemple, în studiile sale, de „conta-

minări* ice : individul dintro localitate aşezată la limita
dintre e pron re diferite ale aceluiaşi cuvint, combină a-

forme de compromis. Astiei, intr'o localitate din Franţa, Edmont
a cules forma urlo „oală“ (< OLLA); ea se explică prin pre-
zența formelor uro şi ulo in localităţile vecine”,

` 24. laGilicron-Mongin, Scier dans Ja Gaule romane du sud et de l'est,

2 Giliitron-Mongin, ibid, p. 26. Gillière n-Roques, 0p. cé
3 J. Giliéron, Généalogie des mots qui désignent abeie Fr vi

28 „VIAŢA ROMINEASCA č

in cursul studiilor sale, Gilliéron a avut prilejul să puie in
juminä acțiunile reciproce ale cuvintelor unul asupra celuilalt, în
inläntuirea vorbirii. In Picardia şi în Valonia, lat. aurea merula
desemna odinioară ,grangurul*. Dar, din cauza omonimiei, merula
dispare şi otre mele denumeşte „mierla“ ; cuvintul a fost trans-
format apoi, prin jocul legilor fonetice, în wermel (alternanța we :
e < oi): amindoi termenii sint reuniți într unul singur !. Dar trans-
jormarea nu se opreşte aci: une aire mele „devine u(ne) wermel,
potrivit aceleiaşi tendinţe, şi, prin etimologie populară, trece im
urmă la une mmwermer, în care recunoaştem cuvintele .noire* şi
mère" (= pasăre) 2, ; : i

Sa vedem care sint celelalte achiziţiuni nouă ale geografiei
linguistice. Geografia linguistică a adus o solufiune definitivă
chestiunii „diaiectului* şi a „granițelor“ dintre dialecte, probleme
care au provocat o literatură abundentă. În adevăr, se ştie acum
că nu există limite dialectale precise, ci numai limite de fapte
dialectale : fiecare lapt linguistic işi are limitele proprii, şi aria
lui-de räspindire nu corespunde cu aria de räspindire a altui
fapt dialectal. Aşa dar, a defini un dialect luind în consideraţie
o singură caracteristică, este arbitrar. Dar, între două dialecte,
se poate delimita o zonă in care se intilnesc mai multe limite
de fapte izolate. Pe de altă parte, geografia linguistică a adus o
vie lumină asupra perioadei dintre limba comuni şi limbile ul-
terioare. Dela 1905 incolo, au apărut o serie de lucrări de mare
importanţă, izvorite din şcoala lui Gilicron : mulţumită studiilor
şi Atlaselor d-lor Oscar Bloch, Ch. Bruneau, Millardet și Terra-
cher 3, ştim astăzi mai bine care sint trăsăturile originale ale
lumbei franceze. Gilliéron şi elevii săi au pus în lumină felul în
care sa petrecut şi se mai petrece încă supt ochii noştri lupta
dintre limba francezë comună şi graiurile locale: constatările care
au fost făcute cu acest prilej sint de cea mai mare însemnătate
pentru linguistica generală,

Importanţa „lucrului“ pentru determinarea istoriei unui cu-
vint a fost expusă de Gilliéron intro lucrare celebră, consacrată
verbului seier în” Franţa 4. Chestiunea legilor fonetice, care au

1 CI. în Herre < loi v, fr. dere ( < HEDERA) și loriot <le-v
i. oriol ( - AUREOLUM), Nyrop Gr. his. de la langue françalse, |, $ 489.

2 |. Gillieron, op, Cih, p. 298—209,

3 Oscar Bloch, Atlas ingulstique des Vosges méridionales ; Lexique
franvuis-patois des Vosges méridionales ; pie ira

Paris, Chimpi 4913—193%).
région des land

Paris, 1905,

SA O a a SE Et NP SAREA" ET?
` aa A ve į i - f
JULES GILLIERON ȘI GEOGRAFIA LINGUISTICA 2

suscitat Jungi discutiuni, a căpâtat de asemenea o nouă infà
şare mulțumită g j'Haguietios : M loc dea confldeth set
fonetice (de ex. k + a), Gilliéron ia in consideraţie cuvintul izolat
(chant, champ) 1, Faptul că fiecare cuvint işi are istoria proprie,
justifică acest procedeu, care are drept urmare faptul că fiecare
cuvînt işi are legea proprie. Gilliéron n'a trăit ca să-şi precizeze
ideile asupra acestei chestiuni: se + Însă, că se oprise la
concluzia că legile fonetice pleacă dela un cuvint şi sint gene-
ralizate, în urmă, asupra tuturor cuvintelor care conțin lonemul
modificat şi care sînt susceptibile de a suferi modificarea 2.

In rezumat, Gilliéron a arătat cit de complexă e viaţa unei
limbi şi a aruncat o vie lumină asupra acţiunilor şi reactiunilor
care sau petrecut în limba iranceză vorbită, în cursul veacurilor.
Acfiunsa conştientă a individului asupra limbii vorbite a avut
un rol covirsitor în desăvirşirea acestui proces : meritul lui Gilliéron
este de a Îi pus în lumină importanța acestui lactor.

Acestea sint, expuse foarte pe scurt, inovaţiunile aduse de
es ge linguistică. Importanţa lor este atit de mare, perspec-
care se deschid inaintea noastră atit de vaste şi bogate
in fagăduinţi, incit veţi înțelege de ce, pentru toţi linguiştii care
judecă in deplină libertate de vederi, numele lui Gilliéron figu-
tează alături de acela al lui Fr, Diez. In adevăr, atit prin noul
instrument de muncă pe care ni l-a dăruit Gilliéron cit şi prin
studiile magistrale în care a arătat care sint concluziile care
îi trase din examinarea noului material, ştiinţa romanistică şi
istica generală au făcut un mare pas inainte. Pretutindeni,
în ţările romanice, s'au alcătuit sau se alcătuiesc Aflase linoul-
cer kg y ca şi la noi, ny gr Sa per dispărut să dea roa
şi să putem aduce In curind modest iin-
r gener ; ul nostru tribut stiin
imi voie, inainte de a termina, să evoc, în citeva cu-
vinte, figura lui J. Gilliéron, aşa cum l-am cunoscut la Ecole
des Hautes Etudes, în 1921 şi în anii următori. Puţini, mai mult
decit dinsul, au suferit patimile omului de ştiinţă, in căutarea
adevărului. Gilliéron cerea elevilor săi un efort apreciabil pentru
a se desbăra de vechile metode, lucru nu tocmai usor. L-am
auzit de nenumărate ori sfätuindu-si auditorii să părăsească pra-
maticile, dicționarele şi lexicurile, şi să iasă la aer liber.
incontestabil că realitatea linguisticä ţi se înfăţişează întrun fel

1 V. Terrarcher, Géographie linguistique, histoire et pliülotogie, p.

312-313,
$ Qiliéron, Généalogie des mots qui désignent l'abeille, p. 190, n.

2
TE, S. Pop, Buts et méthodes des enquêtes dialectale, Paris, 1927,

LE +

3% VIATA ROMINEASCA

intre patru ziduri şi întralt fel la umbra unui pom. Gilliéron a
biruit rutina după o luptă aprigă. Numai acei care l-au urmat
pe căile larg deschise de dinsul, pot aprecia la dreapta ei va-
loare importanța operei sale, care sporeşte în fiecare zi ; înălțimea
munţilor se judecă din depărtare.

Las să urmeze citeva cage og ea pentru acei care ar dori
sh urmărească mai de aproape problemele puse de „Ea Am
omis din Inşirarea lucrărilor consacrate g fici istice, tot ceeace am
crezul că nu merità să fie consultat; aşa , nemenţionarea numelui unor
autori nu e datorită scapürei din vedere, ci răspunde unei preocupări critice.

|. BIOGRAFIA SI BIBLIOGRAFIA LUCRĂRILOR LUI |. GILLIERON.

Bibliografia care urmează nu cuprinde lucrările an re publicărei
Atlasului, care nu interesează doctrina geografiei linguistice, Datele biogra-
fice şi bibliografia complectă se găsesc în Mario Roques, Jules Gilliéron.
1854—1926. Notes biographiques et bibliographie, Paris, 1925 {cu portretul
lui Ciillicron) (extras din Annuaire de l'Ecole pratique des Hautes Etudes,
section des sciences historiques et philologiques, 1926—1927); 8*,22 (CT:
totimpinares lui L. Spitzer, Literaturblatt für germ. und roman. Phil z
48, 1927, col. 111—112). Se pot consulta si următoarele notite necrologice
[nam putut consulta la Bucuresti articolele lui Cledat si Spitzer, indicate
aci după Romania, 52, 1920, p 544|:

L. Clédat, Pen. de phitotogie francaise et de Littérature, 38, 1076,
p, 87—88.

lorgu Iordan, Arhiva, 33, laşi, 1925, p. 223—225.

S, Pop, Dacoromania, TV, 1927, p. 1531—1537.

M. Rogues, Romania, 52, 1926, p. 218—219,

L. Spitzer, Zeilachrift für französische Sprache und Lilèratur, 48,
1626, p. 506—511.

A. Terracher, Rev, de linguistique romane, Il, 1926, p. L

B. A. Terracini, Archivio glottologico italiano, sezione neolatina, XX,
1026, p. 150—164.

"Alte noite necrologice, apărute în ziarele sau revistele elvețiene, sint
mdicate în Romania, 52 p. 220,

1, Atos linguistique de la France. Notice servant à l'intelligence
des cartes; Paris, Champion, 1902; 8%, 55 pag.

2. Atlas linguistique de la France publié par J. G. et E. Edmont;
Paris, Champion, 1902—1910 ; folio, 1920

3, Atlus linguistique de la France. ample rendu de M. Thomas ;
Paris, Champion, 1904; 8%, 23 E

4, Etude de DNS gy EINA Scier dans la Gaule romane
du măi de l'est, par J. G. et J. Mongin; Paris, Champion, 190538, 30
pag. şi 5 hărţi,

5. Table de l'Atias linguistique de la France, par J. G. et E. Ed-
mont; Paris, Champion, 1912; 8, VII—519 pag,

6. Étude de « gg Înca. cr ’aire elavellus d'après l'Atlas
linguistique de la France; de conférences faites à F'École
des Hautes Etudes en 1022; Neuveville, Canton de Berne (Suisse),
Cher, 1912; &, 27 pag. cu 7 hărţi sau tablouri.

7. Études de géographie linguistique En l'Atlas linguistique de

Ne ant i Roques; Paris, Champion, 1912; 84, * 155

sau touri.

Corse; Paris, Champion, saas folio, 399
per grei Chair et fade; la noutralisation de l'asticie do à -

pos s$; résumé de conférences faites à l'École des
tes Etudes; Neuveville, Beerstecher, 1915; 8°, 56 pag. si at

E Si Généaie ed
ogie des mots qui désignent l'abeille d’ : -
guistique + A Ré gr 4 Champion, 1918 : 8°, 380 Me See a
Fes ase: Asa e pratique des Hautes Études, ‘sciences hist. et philolo-
: rude sur la défectiuité des verbes, í
phonétique ; resume de conférences faites à „7 proue Ron n Hautes
Etudes ; Eee Beerstecher, 1919: 8% 135 pag
tent À Paris, C et E, sg Sr 4 — ee eta de la France ; Suppléments,
i Le ara de géographie linguistique, Pathologie et thérapoutique ver-
nales : Mia; résumé de conférences faites à l'Ecolt pratique des Hautes
tades i Paris, Champion, 1921 dă 11 À
A e ra, que verbales; Paris, Champion, 1921: 8,
să FX. PER linguistique publiée par la Soc de linguistique de
» Les conséquences d'une collision lexicale t inizi
mois francais : Cinquantenaire de l Benia pratique de pv sy
nag, Td; Paris, C ion, 1921 (Bibl. de l'École pratique des Hautes
sciences hist, et ologiques, fase. 230).

T. Les PCA aa des étymologistes et celles du Peuple ; Paris,

Champion, 1922: 8°, 6
18, Minagiana du XXe siècle: Paris, Champion, 1922; &, 23 pag
% urgie linguistique ; Paris, Champion, 1922 ; 8°. 150 has.
ection {ing B ique publice par la Soc. de Unguistique de Paris, XD.

Il. GEOGRAFIA LINGUISTICA.,
A. Meillet, <. Gilliéron et tinfiuence des pariers locaux sur le déve-

loppement du romaniame, în Li
role, Paria. C gena à inguistique historique et linguistique géné-

désigné l'abe le și darea de seamă lui |. G Geneal
mots qui désignent l'abeille, Bulletin de ja So. deN éstique AE
xx 1918, p. 147 urm. și 231 urm.: id, rogrdphie peer ds histoire
Arsen cs (cu prilejul apariţiei cărței lui G, Millarde nguistique et

gie romanes, Montpellier-Paris, 1923), db XXIV 1925, p. 259
urm. ; id, Autour de l'Atlas lingüistie de Ci Revue "de Tinguisti-
p eeiiy z p 1925, p. 440 urm. ; 5. Pop, Buts et méthodes des enquêtes
en France, 162), 14 Jules Creat e MGE de l'École roumaine
faliano, sezione neolatina, X io, rer Archinto Per

NL GILLÉRONIANA.

Am reunit diferi 4 =
opera lui Gitiiron, Acci care. aaa i Ata, Paagi per gr re

illiéron, Ii se recomandă să inceapa cu n-le aiT Ca trimet
ra aa online ale bibliografiei dată aici mai sus), pn bă vor ti a ri
na Opere, „genealogia albinei” răminind sa lie c cea

1. Legile fonetice. „On voit... combien... il chose
faire naître une loi qui, prenant naissance en un ou DN pe de e câperzate

pă ONA RODEAR

nasse linguist onttiquement congântre. Ne serait-ce pus
te feros de bien j o aria phonétiques «€ commenceraient par un
mot, et finiraient par s'appliquer à tous ceux qui ont le caractere mo ifiable
de à modification apportée à ce mot?" (17, p, 199, n.) „implacabie régime
de ia phonétique et des nécessités où s'est trouvée la langue pour obvicr
aux collisions d'homonvmes intulérables engendrées par l'application Tégu-
litre des lois phonétiques.. Ce que serait notre langue nationale si l'évolu-
tion phonétique du latin avec ses rigueurs sëmantiquement pertubatrices
n'avait pas été contrebalanete par des facteurs d'ordre psychologique, dont
la nature thérapeutique a été généralement méconnue, Tel est principalement
la reprise de contact avec le latin. Celle-ci s'est produite en tout temps €
dès origine de la langue, mais elle s'est produite surtout à l'époque de la
Renaissance, époque où les pariers populaires, réduits à l'état de patois, ne
reçoivent plus l'afllux du jatin que par l'intermédiaire de la langue littéraire,
Cette reprise de contact avec le Latin a permis au français Httéraire d'échapper
À l'action dissolvante dé ln phonétique, de revivifier momentanément par ses
prêts lexicaux les pariers populaires : ceux-ci étaient en proie a une, anarčhie
qui résultait de leur condition d'ilétrés soumis à un régime phonétique con-
fondant les mots les uns avec les autres, et contre lequel, désunis el sans=
direction régionale stable, ils réagissent d'une façon le plus souvent inefficace,
au plus haut degré nertubatrice, ct produisant de nouvelles équivoque im-
prévues" (11, p- 14} „Sur la constitution des pariers en dialects, à Pectalreissement
de laquelle la dissection phonètique n'a qu'une part critique la plupart du temps
chronologiguement incontrôlable, partant indiferente, puisque l'état phont-
tique n'est qu'un vêtement continuellement rapitce ct ratistule au cours des
âges, et auquel Il ne reste sereni, de son état primitif, qu'une misérable
siéce, et encore!” (12, p. 05-06
pe 2 Conditiunile În care se prezintă cuvintele in rāspunsurile
la chestio linguistic. „La production du mot à l'État isole implique
de la part du sujet un choix entre les multiples formes du mot en travail
dans la phrase, c'est à dire dans son seul état de véritable vie” (4, p. 21).
„L'Atlas fait par Edmont est à l'Atlas tel que nous l'antions fait nuus-mbnre
ce arest un manuscrit ACT A une édition critiqu, soit disant définitive,
d'un vicux texte” (77, p. 13 f
4 e lu duse de geografia linguisticà. „On ma ochè
(A propos de ma brochure Pathologie et thérapeutéqua verbales) de còn-
duire les jeunes linguistes dans une salle hopital. Qui dit mort, di
maladie; qui dit transformation, dit guérison ; qui dit vie, dit necessiti
de vivre! Où devais-je donc les conduire ? Au bal masqué, où tour-
billonnent les mots, et où des maltres de danse; à chaque entrée et à
chaque départ, enregistrent des noms Sans autre formalité d'enquête sur les
causes de départ et d'arrivée pas plus d'ailleurs que sur celles qui font
ci r de masques aux premiers i ?" (14, p 35) „Ce qu'il fallait,
c'était oublier ce que nous savions, puisque nous wet pas èn mesure de
discerner ce que nous savions de ce que nous croyions savoir, et nous an-
rions fait de même s'il s'était agi de Pexploration de notre parler, ne sachant
y distinguer ce qui nous aurait été propre de ce qui pouvait être commun
aux autres". (77, p. 12). „M. Thomas semble n'avoir pas vu que tes condi-
tions géographiques dans lesquelles les faits linguistiques se présentent
sont par elles seules démonstralives d'autres faits et constituent une source
d'information historique dont l'exploitation ouvrira une nouvelle ore à l'étude

du langage" (3, p. 8).
Omonimia, „On a tenté soit de nier, soitide mettre en doute, soit
de restreindre le rôle dêlétère de la ique en tant que créatrice de

homonymes. qui obligent fe à remanier son patrimoine lexical,

e contraint constamment å un travail de réparation. Nous croyons pouvoir

étendre qu'il n'est aucune loi que qui, dans le long cours d'un par-
, s'effectue sans causer des f andaran une oeuvre de

esm
fion et des modifications de tout ordre, que la phonétique est responsable `

de la disparition d'une grande partie des mots du patrimoine latin, qu'une

___ JULES GiLLIÉRON $t GEOGRAFIA LINGUISTICA 58

foule des disparus sont des déchets dé l'usure phonétique, «put unt foule de
mots nouveaux sont des compensations, plus où muis heureuses, À ces dò-
cheta“ (9, p. 14), „Le róle destructeur de l'homonymie n'apparait que lorsque
le parier a pieine conscience du caractère intolérable des conflits, on n'essaye
d'y remedier apia «experience d'une gène intolérable“ (11, p, 54).

5, Rolul limbei comune, „L'imptissance des patois à sortir des
ctubactas lexicaux où les mettaient leurs lols de iransionnation et la néces-
site où ils se sont trouvés de recourir au français littéraire ont préludé à la
révolution qui devait les faire disparaître et centraliser linguistiquement la

France" (11, p- 5).

6. Geologia stică. „Le tôt d'une tnoule ranssé dans une rue
de Paris n'a cas la même importance quand il s'agit de rechercher l'origine
et l'histoire de son espèce que celui qu'on a 'recuciiii dans un des terrains,
ou seconduires ou tertiares, qui retouvrent notre globe, M en est de même
pour les mots Rien de plus rudeat que de spéculer sur un mot isole-
vous voulons dire placé dans l'isolement artificiel du lexique et comme ar-
raché à sau milleu naturel. Un mot a ses conditions géographiques précises
qu'il importe avant tout de déterminer. Un fit géographique est souvent la
alef de son histoire, De par les conditions géographiques, uné étymologie,
possible ailleurs, est impossible là. Si des couches de mots coexistent actuel-
lement sur le sol, il y a Heu de montrer que l'une est par rapport à l'autre
un sous-sol et ainsi de suite ; nous devora réuliser d'abord unt géographie
ou gtologie du lingage qui nous permetira de situer les mots chronologi-

de leurs repports, de reconstituer leur genèse, C'est l'étude

Cartes de l'Atlas linguistique qui a fait ressortir A nos yeux limpor-
tance primordiale de ce point de vue négligé jusqu'ici: în distribution géogra-
phique du mot“ (4, p. 3). „Lă où la science phonétique abandonnée à ses
ressources Watteint qu'un sol et croit avoir touché le sol latin, la geologic
tingui retrouve deux suui-sois latina... Elle met en picine lumière le danger
couru par l'étymologiste appuyé sur M phonttique pure: celui d'interpréter
comme le produit d'une évolution autochtone régulière et en partant du batis,
une forme qui ne Sest implantée sur un point qu'au mileu du XIX-E siècte
ceut-être, une forme d'une romanité tertiare où quatèrnaire, immatriculée par
les patois ct revètue par cux d'un aspect auquel les variations de leur vita-
lité phonétique nous défendent d'accorder Li moindre confiance" (4, p. 24),

T: ectele romanisăre! in Galia. „Queille conception intotèrable
que d'admettre dans La Gaute romane à l'époque de sa latinisation une recep-
tivitè égale, ou à peu près égale, sur tous ics points, alors que cette récep-
tivité était subordonnée à lu diversité infinie des besoins, des étuis sociaux.
des mille manières de sentir et d'agir ? Tous les individus du lexique latin
devaient-ils rencontrer partout un droit Egal, et un droit également durable à
la vie ? Aitant admettre qu'une pluie qui tomberait avec ln même abondance
sur toute In France, pénétreralt le sol à une profondeur egale, quelle qu
soit lo nature du not. Un mot Intin pouvait ne prendre gue sur un point
qui seul avait la chose ou l'idèe, et c'est ce point qui Ta fourni aux autres
quand its ont eu la chose ou l'idée, Folle encore croire que le materie!
latin, A travers toutés les péripéties que peut enduter pendant plus de quinze
cents ans la vie dune commune de France, s'y soit conservé à peu près
constant. La vie étant toute l'activité économique et morale de l'homme, i
y a pes un mot qui ne puisse Être atteint, I ny a pas un mot qui ne puisse
se ranger parmi les Culturwbrter,—qui ne soit, qui n'ait té, en acte ou en
puissance, un mot voyageur. H est clair que l'unlformité lexicale présente
d'une aire Idonnéel… est un aboutissant, qu'elle est non pas amitt mais
sniformiaalion” (4, p. 25). „La réflexion e! les falts s'accordent pour dé-
truire cette fausse unité Hnguistique dénommée patois, cette conception d'une
commune ou mâme d'un groupe qui serait resté le dépositaire fidèle d'un
patrimoine latin, Si le hasard avait voulu qu'un patois CL toni les
vicissitudes que nous venons de décrire et répondit à cette n, le fait
serait absolument imdemontrable“ (4, p. 27). „La phonétique originaire, celle
qui affecte seule lea mois qui lui sont soumis depuis l'époque latine et dont

34 VIAŢA ROMINEASCĂ

le nombre, déjà restreint actuéllément, diminuera à chaque étude séricuse
qui sera faite d'un mot roman“ (71, n. 52), i ] É

8. Quand on étudie de près un patois, an s'aperçoi:
très vite que în plupart des mots du vocabulaire courant sont d'ori exo-
1 notamment française, Un noyau lexical représentant une pe
nétique s'assimile les apports de tous les Ages avec un sentiment des -
valences qui varie naturellement à l'infini selon les patois ct le moment de
ois; L'oeuvre de l'assimitation se fait par des étapes, des intermédiaires

scient du patois, Le patois x reçoit le mot, non de Paris, mais de E
et dès lors il peut r maret moyen d'une retouche phonétique | à

comme in ue locale, ou regionale“ (4, p. 25-26),

9, Etimologia populară. ,L'étymologie populaire est un des facteurs
les Er importants dans la formation de la langue, et sa connaissance im-
pa

fitution de la reg af que l'élément mécanique ct ne se sont pas sulfisam-
ment préocupés de l'autre élément, de l'élément psychologique, qui ont classi
les mots selon leur manière de se comporter à l'égard des lois pho-
nétiques qu'ils établissaiont et ont établi dea catégories où se maricut
des mots foncièrement disparates mais unis par un commun respect
des lois et d'où sont exclus des mots plus apparentés pour avoir, inspirés
par des raisons supérieures, entroint les mêmes Jois. De là ln division arbitraire
en mots savants ct mot populaires, C'est à toutes les époques de ln langut

avant vous Souvencz-vous que les étymologies que vous Presenteni vos
professeurs ne sant que le Point de départ Hi sr 4
UËtaché de sa souche, le mot cet an oiseau qui a pris sa volée et suit les

Al. Rosetti

pe | TAR ENT, bad Aa PT e m i Plai

GAME

Fiul risipitor
PARTEA | °

Noaptea sosea mai curind şi întirzia mai mult în odaia lui
Marc. Creştetele copacilor frunzişuri botite, decolorate şi
färà viaţă, ca nişte peruci. Trecuse vara.

La şcoala de comerţ începeau să vie răspunsuri la apelul
directorului. Nimeni nu primea cu simpatie propunerile de con-
structie. Instituţiile refuzau orice sprijin, subt cuvint că le li
fondurile. Din unele părți răspunsul era simplu şi brutal. Citeva
adrese conțineau o proză pe patru pagini, cu fraze bombastice. La
sfirşit însă aflai același lucru: „unposibilitătea momentană de a
se acorda sprijinul materia! cerut“. Directorul cetea şi recetea pa-
sagiile In care găsea ecouri din sentimentele lui. Pasiunea TI făcea
să împrumute oricărui limbut fățarnic, dragoste pentru realizarea
unei opere de bine obştesc. Invăţase pe dinafară două dintre adre-
sele cele mai mișcătoare, şi le cita în orice împrejurare cu entu-
ziasm, Marc, dimpotrivă, pierduse nădejdile dela inceput. Chiar din
primele răspunsuri, văzu că iniţiativa directorului are aceiaşi soartă
în afară ca şi înăuntrul şcolii. Nepăsaren, neincrederea şi bä-
nuelile profesorilor se ceteau şi printre rindurile trimise de bănci,
instituţii, autorităţi. Orbirea directorului avea ceva copiliresc, ceva
are îl amintea de tatăl său. Dragomir şi Aristid Lecuja erau din
aceiaşi generație. Orizontul lor măsura cam aceiaşi lungime de
rază, cu mult scurtă şi prea slabă, după judecata lui Marc,

Directorul socoti necesar să facă un al doilea rind de adrese,
nai amănunțite și în termeni cit se poate de enérgici. Secretarul
se aşezi la lucru, fără să-şi mărturisească indoelile, Seria de zeci
de ori acelaşi conținut.

— Mina s'a obişnuit să meargă singură, supusă şi fără gre-
şală, spunea ei directorului, glumind. Dacă încerc să scriu altceva
ë zadarnic: după primul rind bag de seamă că l-am compus cu
ideile dumitale. Am vrut să fac un bilet de dragoste, dar n'am

3% VIAŢA ROMINEASCA

rzbutit să-l stirşesc decit cu formula: „Astiei, după patruzeci de
ani de funcţionare, ne vedem în trista pozifiune...* i

Musteţile directorului se miscau peste un suris naiv.

— Rizi, rizi, zicea Dragomir ameninţindu-l! cu degetul, ca p-
un şcolar, dar am să văd ce-ai să mai spui cind vom avea pa-
latul nostru, cu o cancelarie luminoasă, şi cu trei maşini de seris.,

Cu cit trecea vremea, problemele aminate mereu cereau iv
Marc o soluţie. Ghetele nu mai suportau a cincea vizită la cirpacit.
Prin forma, prin culoarea şi prin eroismul lor de stindard ciu-
mit, pantalonii pledau pentru o grabnică schimbare. Filip, cărui:
îi imprumutase micile lui rezerve, îl vestise că primeşte leafa ne-
regulat şi că greutăţi de tot soiul Il silesc să întîrzie cu plat:
datoriei. De-acagă Marc mar fi cerut ajutor pentru nimic in lume
Mai degrabă l-ar fi rugat pe director să-i dea un acont.

Marc trecea prin piaţa Unirii, printre oameni bine imbräcal
Călca trägind piciorul foarte aproape de pämint. Astfel nädajduiz
că nimeni nu va vedea absenţa aproape totală a tălpilor. ,Gork
spune că trebue să te primeşti pe tine aşa cum ești, Filosofit
foarte potrivită pentru vagabondul fără legături, sărac dar liber $
stăpin pe cl, Eu ce vreau să fiu? Un om liber, stăpin pe mine
Pe deasupra, mi-a căzut pe umeri sărăcia, hlamidä nedorită, dar
onorabilă. Sint deci un tovarăș de drum de-a! lui Gorki. Numa
Intelepciunea lui îmi lipsește. E vanitate şi chiar necinste să vre
numaidecit să pari altceva decit ceiace ești...“ Marc îşi luă iar
mersul firesc şi ridică ochii, retezind cu privirea capul trecătorilor.
Un tînăr cu înfăţişare îngrijită cobora scările hotelului Traian. Le
vederea lui, Marc părăsi atitudinea pe care o încerca de citeva
momente şi începu să alerge fări nici o poză. Odată cu prietinu!
se regăsise pe sine, şi bucuria lui era îndoită.

— Alecule ! strigă, întinzindu-i amindoua minile. Bine-ai venit’
Ai isprävit lecţiile la prinții tăi?

— Nu încă, răspunse Alecu Damian, surizind stingherit. Fate
i se pee és ps Marc regăsi expresia dulce a ochilor fu
albastri-verzi, n mare, veşnic roş, cu buza de ă
Sabita întrun fel de urinat Aah uitai. Cta die arite
dinţi mici şi toată figura căpăta o drägäläsie copilărească. Alcätuit
din contraste, Alecu avea farmecul inexplicabil al aventurierilor.

— Nu mi-ai scris, cum ai fâgăduit, îl mustră blind Marc.
Te = Adevărat, nu ţi-am scris... Alecu își privi prietinul in och
şi zimbi.
— Stai la hotel? Eşti cu elevul tău?

— Nu, am descins aici deocamdată, pănă îmi găsesc ca-
meră în oraş.

— Poţi să stai la mine.

Alecu nu răspunse. Ochii lui căutau prin mulţime,

-— Lie acolo locuesti ? vorbi el într'un tirziu.

Ă ff sp

— Am să vin pe la tine, Acuma te rog să mă erti Trebue
<à îmțiinesc pe cineva.

Alecu rise, strînse febril amindouă minile mi Marc şi se de-
“artă brusc de el. Lumea se da deoparte din calea pasului său sigur.

Marc intirzia pe loc. Nu-si putea desface privirea de silueta
Srietinului,

U văzu cum se opreşte, ia o poziție militară şi salută adinc,
Spre Alecu venea un efeb cu rochie de sport. Plete foarte negre
s lucitoare îi coborau peste urechi; itul era subțire, cu ceafa
asă. Faţa cu linii sigure, aproape bărbătești, suridea cu un aer

mulţumit şi protector în acelaşi 4

— Prinţesa! zise Marc inchipuind întro clipa un roman de
ragosté. Era foarte potrivită aventura pentru firea lui Alecu. Tot-
Jeauna l-au hipnotizat pe e! perspectivele de strălucire si mărire.
“tul părintelui Damian ştia să-şi aleagă prietiniile si să cultive Ie-
zăturile încă de cind eră în gimnaziu.

Marc mai privi odată spre locul unde se intilniseră cei doi
meri. Acum mergeau unul lingă altul. Alecu vorbea mult, nu-şi
conomisea gesturiie. Prinţesa se intorcea spre el citeodată şi iz-
"menta în ris.

„Ris plin de inconştientă cruzime”, hotări Marc, care avea
dei romantice despre prințese. „Alecu è prea grăbit, Nu se fac
salturile aşa de uşor. Dela conacul princiar pănă la cerdacul popei
Damian e drum lung...

Marc porni să ia masa la madam Arhip. Acum se întreba
iacă prezicerile acestea răuvoitoare n'au izvorit cumva dintro com-
nasaţie umilitoare pentru el.

.
Ei v

Vacanţa se sfirsise. Mariana a mai scris odată din Tulucești,
sar fratele ei îi răspunse, Cagi Intăia dată, că „îl rețin ocupa-
ile“ în laşi,

Pe ła mijlocul lui August, Marc primi o scrisoare dela tatăl tul

lubitu? meu Mare- Aureliu,
lfi spun numele întreg, pentrucă vreau să-ţi amintesc inte-

“epeiunea marelui împărat şi strămoș, de care mi se pare că tu
te-ai depărtat cam mult în vremea din urmă. Mindria e foarte bună.
i va folosi in societate, Dar nu se cuvine să te slujeşti de ea ca
"armă va familiei din sînul căreia ai esit şi în care vei
“amine viaţa.

Mie n'am să-mi pun in socoteală nici o gresalä. Intotdeauna
um urmat sfatul lui Marc-Aureliu (ţi-l traduc, știind că nu eşti
area bun prietin cu asca şi latineasca): „in orice ceas din
A, fa orice 'gndegtete săi te porți ca un adevărat Roman,
a un om demn de acest nume, fără nepăsare, fără să faci caz

EN m

itate, cu dragoste pentru semenii tăi, cu libertate, cu Éd cages
PER cs ai Semi chi judeci cu asprime pe alții. usa
văzut să îi se intimple unui om o nenorocire pentrucă n'a spionat
ce se petrece in suiletul altor oameni. In schimb cel care nu ştie
ce este în adincul inimii lui, acela nu va putea să înlăture nefe-
i in cale-i, d
a ari mi-a spus că ai o slujbă şi ca îţi cîştigi singu:
existența. E foarte frumos şi cu voiu fi ultimul să te împiedic de
ați cuceri independența. Dar nu poţi obține un congediu de zece
zile ? Tradiția casei noastre a fost ca in vacanţă să ne adunäm
cu toții subt acelaşi acoperiş. Aici la Tuluceşti e destul de bine.
Sora ta ţi-a scris desigur că ţi-am pregătit demult odaia, unde ai
să fii stăpin absolut. Pe urmă, mai este un lucru principal: sa-
nătatea. Cunosc din experiență ce înseamnă viaţa în străini, masa
la birturi și locante, O lună de trai bun, cu bucate gătite de Pa-
raschiva, te-ar întrema. Gindeşte-te că tu n'ai avut niciodată
constituție prea robustă, à À !
Uitam să-ţi scriu că Mariana şi-a adus aminte de o veche
datorie pe care o are cătră tine. Ţi-a trimes banii eri sau astăzi
| Te imbrätogä tată! tău,

Aristid Lecu ja

Cind ceti întăia oară scrisul apăsat, drept, cu litere ronde
al părintelui său, Marc se induioşă, simţi lacrimi în ochi şi dact
ar fi fost acolo, in faţa lui, l-ar fi sărutat pe obrazul aspru şi i-a:
fi cerut ertare. Bătrinul ştia aşa dar că îl judecă. Poate bănuia
chiar cà nu € de loc cruţător, Altfel n'ar fi vorbit despre oameni!
care spionează sufletul altora. Fineţa aceasta de observaţie îl sur-
prinse pe Marc şi-l făcu să roşească, „Tata ceteşte în sufletul
meu mai bine decit mine“, işi zise el, şi se hotări să plece k
Tulucesti. Dar a doua zi, reluind scrisoarea, descoperi cu totti
alte lucruri. „Intăiu cere să vin numai zece zile; pe urmă uită şi
vorbeşte de o lună intreagă. N'a putut să-și ascundă tendința lui
autoritară şi acaparatoare*. „Datoria Marianei”, delicată näscocire
a lui Aristid Lecuja, îl su pe Mare pănă la furie. „Nici de
astädatä n'a renunțat la obiceiul lui de-a mă umili. Imi aduce z-
minte că nu ştiu latineşte. El şi? Asta nu-i nimic, In defenitiv
foarte bine că se mindreşte cu ştiinţa lui. Dar e odios să faci
glume pe socoteala nevoilor mele cele mai urite şi mai înjositoare“...
Lasa părintească, colonie de corali in adincul sufletului, fu din
nou acoperită de ape tulburi. „Am spus că nu mă voiu intoarce
la el decit învingător. Acum go părea mai degrabă un cerşetor.
Marc Lecuja trebue să-şi ţină făgăduiala“. O săptămină DCE
scrise tatălui său, dar nu trimese nimic la Tuluceşti.
erau sau prea insolente, sau prea lipsite de bärbätie. Cel din urma
proeci de scrisoare i se păru bun.

GAME S

Dragă tată,

iţi mulțumesc mult pentru invitaţia pe care ai ținut să mi-i
faci singur, sacrificind timp şi trecînd peste unele susceptibilitäti
foarte explicabile. Fiul täu—din punctul de vedere părintesc—e un
ingrat. Dar şi părintele—din punctul meu de vedere—e nedrept,
rigid, neinjelegätor. Le spun acestea pentru a explica întimplări mai
de mult, Acum îți mărturisesc foarte sincer că am devenit un copil
ideal: {in din toată inima la tatăl meu, şi nu-i impun nici un sa-
crificiu, de nici un fel. Pentru a păstra aceste frumoase calități
însă, sint silit să-mi amin venirea acasă pe mult mai tirziu. Patronul
meu onomastic şi sfătuitorul tău înţelept, decretează : „Za fi blind
şi totuşi neîndurat asupra hotäririlor luate după o matură gindire“.
(Marc cita în grecește), Aşa fac cu în momentul acesta. înt con-
vins că răminind aici şi lucrind fără întrerupere („Să iubeşti munca
şi să fii asiduu”) îmi fac datoria şi mă pregătesc pentru viaţă,
care nu-i aşa de ușoară ca atunci cind dumneata aveai vrista
mea. Crede-mă tată, nu înţelegi de loc vremea noastră ; eu o
văd limpede. Nimic nu-mi împiedică vederea: sint din ultima ge-
neraţie. Pe cind între privirile dumitale şi viaţă, stäm noi copiii,
care am devenit pentru părinți un scop unic, am acoperit restul,
ne-am substituit universului întreg,

Dar poate cuvintele mele nu sint de ajuns ca să te convingă.
Invoc din nou pe Marc-Aureliu care în a şasea carte scrie: „Cind
îţi faci datoria nu te întreba dacă ti-i cald sau frig, dacă ai sau
n'ai nevoe să dormi, dacă eşti blamat sau aplaudat, dacă vei muri

„sau vei întilni vre-o primejdie“. Renunt cu stoicism la marea bu-

curie de-a sta împreună, renunţ la odihnă, la plimbări, la bucatele
Paraschivei. Mai drept ar fi să spun că amin toate ateste plăceri
pentru vremea cind le voin merita.

Mariana are o memorie foarte defectuoasă. Datoria mi-a pià-
lit-o de mult. l-am înapoiat banii și i-am fäcuto lecţie de finanţe,
dovedindu-i că metoda de a plăti de două ori aceiaşi datorie duce
la faliment.

Fiul tău, cu dreaptă şi bărbătească dragoste
Marc

„Niciodată n'a avut Marc mai mare nevoe de bani ca atumci
Cind i-a venit mandatul dela sora lui. Cuprins de o exaltare eroică,
incue suma întrun saltar. Alergă la director, făcu un împrumut
din leafa de pe lunile viitoare şi merse drept la un bijutier. Alese
o brățară: lanţ subțire țesut cu argint şi boabe rare de mârgă-
ritar, Negustorul se uita cu neîncredere la îmbrăcămintea clier-
tului, şi făcea semne misterioase lui Solomon băiatul din prăvălie.

re mirarea lor insă, Marc plăti brățară, adăugind un su-
pliment pentru a fi trimeasă pe adresa Marianei, la Tulucesti,
Dela bijutier, Marc alergă acasă, luă banii din saltar şi fugi

la poştă, unde ii trimise cu mandat, tot Marianei. După amiaza

întreagă, Marc pluti pe culmile orgoliului. Se învinsese pe sine.

n _______ VIATA ROMINEASCA

Un virtei îl ridica sus, tot mai sus, deasupra tuturor siăbiciunilor
lumesti, și simțea ametcala beată a triumfului desăvirşit. À

Spre seară, obosit, infometat de exercițiul atitor virtuți inaite,
stomacul îi aminti că din punct de vedere fiziologic, & construit
ca toţi muritorii. Primul gind al mindrului erou fu să corupä im-
pertinenta epigastruiui, oferindu-i un prinz copios. Insă, din motive
economice, Suprimase masa de seară la madam Arhip. Intrun res-
taurant nu putea să intre, nici întrun consum, nici chiar Intro
(ructärie. Se hotări deci să pedepsească întregul sistem digestiv
pentru lipsa lui de demnitate şi materialismul fără orizont, cim-
părindu-i drept hrană până a doua zi, un modest covrig fără
susan. „Dealtfel, işi zise Marc, acesta e un bun început pentru
antrenarea generală a organismului spre o sobrielate potrivită ca
teducerea bugetului”, l

Scrisoarea. câtră Aristid Lecuja, în loc so pue la cutie, o
ascunse într'o carte. Pe cind îi copia cuprinsul pe curat, simjise
cum ochii tatalui său îl privesc dojenitori. Niciodată nu le văzuse
aşa de deslusit izvoru! de lumină obosită, luptind din ce in ce
mai greu cu ghiarele care se stringeau pe timple, cu pravälirea
grea a pleoapelor umflate şi roşii de nopţi fără somn, Lui Mare
îi fu ruşine de toate răspunsurile proectate pănă atunci, şi amină
din nou scrisoarea daturită tatălui său.

= y
v ed A

In lipsa stăpinului, odaia lui Marc primi un vaspete. Venise
indată după amiază, Nedelcu, care sta de vorbă cu nevasta por-
tarului, îl cunoscu şi se grăbi să-i deschidă uşa cu o cheie po-
trivită în grabă. Vinzătorul de ziare avea respect deosebit pentru
domnul care-l privea de sus si care totuşi părea foarte cumsecade,
sta bucuros de vorbă si chiar îi da sfaturi. Marc da bacsis pentru
cel mai mic serviciu, dar numai atit. Era prea puţin comunicativ,
si Nedelcu Îl bănuia că „mare inimă“.

Poftiti, coane Damian, zise cl, indoindu-şi spinarea in-
trun fel de ploconeli care semănau mai repede a mătănii. Apoi
desfăcu brațele, le incrucisä, le desfăcuiarăşi ca nişte foarfeci uriașe.

— La ordinul matale, toată odaia.

— Bine, băete! glăsui energic oaspetele.

— Să trăiţi! răspunse Nedelcu salutind militäreste cu mina
la frunte. Si nodul enorm dela git descrise o mișcare, un fel de
mică piecăciune, plina de mulțumire.

Alecu Damian făcu înconjurul încăperii: privi o clipă pe fe-
reastră, se opri mai mult în fața oglinzi, își pipăi obrazul släbit,
şi oftă. Se mută în fața mesei de lucru, luă o carte, îi ceti titlul
in mod mecanic, și-i dădu drumul ca şi cum minile no mai pu-
teau ţine. Oltă iarăşi. Aprinse o țigară, dar o asvirii după citeva
fumuri. Oftä din nou, se aşeză pe-un scaun, desfăzu un jurnal.
intoarse foaia pe toate fețele, fără să se oprească la nimic. Me-

GAME 4t

itä un moment, cu braţele încrucişate. Apoi se sculă h ,
mă o de hirtie pe care scrise ala zi as
EE mă trezi. Am insomnie.
întinse pe pat, îşi aşeză inscripția pe piept şi rămase ne-
mişcat, cu ochii deschişi tintiti in tavan. Citeun si îi intrerupea
Sin vreme în vreme înlemnirea, Pleoapele începură să cadă tot
mai des pănă se Inchiserä deplin. Alecu dormea...

La ora unsprezece noaptea Marc sui scările spre culcusul
"ui. Rătăcise pe străzi fără nici un gind; aştepta să treacă ac
“urile mai repede și să se culce. N'avea gust de lucru. Noaptea,
mai cu seamă, nu găsea destulă putere să infringä singurătatea,
care acum Îi aducea închipuiri rele şi ispite. Regimul sobru, cu o
es rés masă pe zi, Îi oferea în schimb amintiri de petreceri la
sărbători, născocea banchete si orgii care! făceau pe Marc să-şi
ädmire imaginația, dar în același timp să vadă „stricáciunea care
zăcea într'insul“. Pentru a zădărnici asaltul tentaţiilor, adoptase un
nou Program: se întorcea acasă tirziu şi se culca imediat.
. _ Cind deschise uşa, mirosul de tutun îi trezi nădejdea unei
vvărăşii plăcute. Bucuria lui crescu, descoperind pe Alecu. Intro
n i de veselie, era să-l strige tar=. Dar foaia de pe piept ti puse
sabt ochi rugămintea :

Marc în ble fn virful ai

“a Marc începu să um n | picioarelor. şi aşternu Ca-
napeluțä şi stinse lampa. x E à

— a putut Filip să doarmă aici atita vreme, îşi zise
Marc Care găsi cu greu un loc bun, după ce mai adäugase două
“caune la picioare si la coaste.

Somnul însă veni mai repede ca de abicelu : Marc avea lingă
= un LEE care, decca d, îl ajuta să treacă ușor in lumea

O molesalä din ce in ce mai mare cuprinse pe Alecu Damian
ele următoare. Nu-şi mai dădea osteneala nici să coboare pănă
m stradă. Mincarea li era indiferentă. Trebuia să-l silească Marc P
să guste ceva din modestele lui pachetele cu provizii. Fuma tot
“impul cit era treaz şi dormea aproape fără întrerupere. Se scula
numai să facă un fe! de pauze şi să bea apă. Turna pe git cämi
mtregi de lichid caşi cum în timpul somnului, izbucneau indärät-
sice incendii läuntrice. Obrazul lui neras se acoperea cu o barbă
rogcovanä.

— Parcă eşti un pirat, fi spunea Marc. Alecu nu se ostenca
A răspundă. Făcea numai un semn de nepăsare cu mina.

Spore À acestei boale uram le înte imediat Marc, care
azuse pe „Prinţesa cu risul plin de cruzime inconștientă“, Prie-
mul lui fusese lovit în cel mai puternic fascicol de sentimente, în
“cheletul porsona lui alcătuită din încredere nemărginită, din
ambiţie, din sensibilitate uşor iritabilă.

42 VIAŢA ROMINEASCA
AD NED ————

Marc vedea scena finală cind, cu risul ei obişnuit, Prinţesa

i p A fost un joc agreabil, nu-i aşa ? Am să mă plictises-
de moarte la Londra.

— Pleci ? EU

Chiar i seară... leeri

Faites ir cu adevărat, dar nu a AeA a otn
Marc, ci plingind înăbușit pe umărul fratelui ei. ire er
pe fereastră tot ce avea mai scump în odae. Ne re
potriva lui Alecu Damian fusese numai bătrina prinţesă, js de

— Eu nu pot înţelege o astfel de iubire, spunea bă . je se
homme, qui est intelligent et ambitieux, ne pourra jamais Be
qu'il aime en vous, parce qu'il vous a connue étant precepteu

dans notre maison...

Peste barba roşietică a lui Alecu Damian, soarele de Sep-
tembre, despletit, începu să-şi plimbe dimineaţa, ar sua m
caldă, voluptoasă. Dar nici mingierea aceasta nu-i scotea pie :
Marc ingrijorat, consultase pe medicinistul dela madam Arhip.

— După simptome, pare a fi melancolie.

— i nu-i nimic grav, |

— am re e ou și cel mai sigur pas spre nebunit.
Nouăzeci-şi-cinci la sută din cazuri sfirşesc la ospiciu. rap ~

Perspectivele acestea negre îl alarmară pe Marc aşa pa
incit începu să se intrebe dacă nu cumva se molipsise şi e =
teribila infirmitate. Intr'o zi însă, piratul se făcu neväzut. re hic
din oraș, Marc fu intimpinat de Alecu Damian, ras proaspăt, zin:
bitor, cu privirea lui dulce aa vremurile bune.

l ipea neincrezător.

ing a ră scumpul meu amic, fii pe pace. Dacă vrei, pog
sä mă atingi, ca Toma Necredinciosul, Pune mina pe locu! und
pănă acum un ceas creştea barba mea arämie şi incultă. ME

Era prietinul lui, fâră îndoială : ti recunoștea după ari i
stil arhaizant si prețios, tribut de admiraţie pentru Anatole pe
fără restricții autocritice, n işi imbrăca foarte des discursurile

y cesta a.
si Mes A ro el, am zăcut tare, Am avut grea
vătămătură, dar nu mam lăsat. Ca moş lăstun, paracliserul pres
cuviosului preot şi tatălui meu, m'am lecuit numai cu soma şi cui
apă de izvor. Trebue să admirăm înțelepciunea instinctului care
ne dă consultaţii gratuite şi eficace...

Frigurilé unii cuprinseră îndată pe Alecu Damian. Voin
să PR in SAP Dacă ar fi fost în stare, ar fi transformat fata
lumii, aşa ca nimic să nu-i amintească de umilirea lui dureroasa
şi exasperantă. Deocamdată începu ofensiva asupra lucrurilor dis

UAME pr

— 2.

jur, Singurele asupra cărora putea să-şi dea iluzia de zeu şi stà-
pinitor de destine. Mută patul în locul lavoarului, trase masa în
mijlocul odăii, scoase de pe päreti cromolitografiile proprietarului
şi le după sobă, ele fiind „o insultă pentru ochi“,

Mare îi dovedi că insulta este în ochii lui, nu în modestele
vopsele de pe cartoane, lipsite de viaţa insolent pe cart o poate
da numai artistul. Pozele simple sint o camva pentru imaginaţie,
o comoară pentru amintiri. In copilărie a dormit intr'un pat alb
de fier. Tăbliile erau împodobite cn tablouri din cele patru ano-
timpuri. Pe fiecare față a tăbliei erau zugrăvite bucuriile şi mun-
cile unei singure părți a anului. Cite întimplări minunate n'a trăit
el printre copacii portocalii si Hcuiţi ai „Toamnei“ : ce basme nu
i-au spus brazii cu zăpadă albastră subt care sta, roş si zîmbitor,
un moş Crăciun. lar primăvara venea la el deodată, cu cimpii smă!-
tate, cu izvoare ca otelul, cu copii purtind coronite de trandafiri,
în cea dintaiu dimineaţă cind o rază veselă se oprea deasupra
pernei si invia lumea de ahzichbilder.

Alecu răspunse că toate acestea erau născocite din „Spiritul
de contradicție“ al prietinului său, Un lucru urit e un lucru urit
şi nu poate fi transformat cu ajutorul paradoxelor. Marc nu mai
urmă discuţia. Ar fi eşit cu siguranţă biruitor, dar l-ar fi supărat
pe Alecu Damian, al cărui spirit, lipsi! de articulații, suferea terib
cind era îndoit în cerc, aşa fel ca un capăt să atingă pe celalt,
Ceiace îi lega era tocmai contrastul de linie sufletească. Alecu
admira, cași Filip, inteligența „grecească“ a lui Marc, ideile lui,
care aveau elasticitate şi ductibilitate: cuprindeau întinderi vaste,
sau se subțiau ca sirma de argint si pătrumdeau în cele mai fine
crăpături ale unul edificiu logic, pentruca acolo să facă explozie.
Subtilitate care inspira un fel de teamă, dar avea atita farmec şi
atita putere, Incit, deşi cel mai néhotärit, mai stios si mai putin
robust, Marc fusese în mod firesc centrul prietiniei celor trei.

Alecu Damian iubea linia dreaptă, Cînd prindea un rationa-
ment îl ducea pănă la ultimele concluzii. Cetea puţin, citeva cărți
“a „ dar nu le lăsa din mină pănă cind nu le storcea tot sucul.

ase metoda înaintaşilor care săpau, prăşeauj secerau, treerau
recolta de pe o bucată mică de pămint, dar lucrau cu atita tragere
de inimă şi cu atita pricepere încit au ajuns să stringă stare fru-
moasă. Marc prețuia metoda aceasta tare şi căuta uneori s'o imite,
presati intinsa un mijloc mai simplu pentru cucerirea fericirii,
abia ară Alecu Damian se folosea de ea în chip firesc si cu
roade bune,

— Nu mal trebue să primim viaţa asta mediocră : se revoltă
într'o zi Alecu, pe cînd eşea impreună cu Marc dela madam Arhip.

— Ce vrei să facem ?

— Să ne lberăm din sclavia acestei gratii rurale cu breton
lipit pe fruntea de două degete. Mincările ei sint lipsite de carac-
fer: nu-s nici patriarhale, nici orăşeneşti. ŞI pe deasupra are o cri-

u > _ VIATA ROMINEASCA =

minală predilecție pentru uleiul mineral, de uns locomotivele. Il

i în compotul ei „melaj“. f IL
où r Abia izbutim să ne plătim—pe datorie—un dejun pe zi aici...
Am un plan. X
Tu ai totdeauna nu unul singur, ci 0 sută de planuri.
Am un plan şi-l voin realiza.

Să vedem, 4

— Cheltuelile noastre cele mari sint Casa şi masă... ?

Fără să vrea, Marc zimbi. „Cheltuelile noastre” erau numai
cheltuelile lui. Alecu îşi dase la hotel şi restaurant, în scurta lui a-
ventură, tot ce primise dela lecţii şi dela pärintele Damian.

_! Odaia ta de-acum € prea scumpă, urmă Alecu, şi este
destul de rea: te spinzură la al treilea etaj. Preter una prinsă de
pămintul cald şi binefăcător. Am să caut o locuință bună cu a ze-
cea parte din chiria pe care o plătești. Cit despre masă...

— Vom adopta postul negru. E

— Nu, Vom fi ca acasă. Adică ne vom găti singuri.

Marc se opri pe loc alarmat:

— Asta-i catastrofă, nu-i plan.

— Ai să vezi,

— Cine spală vasele ? ;

— M'am gindit Ja tot: şi la tirguiala din piaţa şi la tăcutul
focului. Am scris mamei. Zilele acestea trebue să ne sosească provi-
zii multe şi un ajutor.

— Ce fel de ajutor?

— Vei vedea. Eu nu pot filosofa la infinit, ca tine. Am or-
ganizat rezistența şi volu pregăti pe urmă triumful.

— Asupra cui? >

— Asupra lumii intregi. Tu eşti singur şi ai tainele tale; cu
sint singur şi am tainele mele. impreună Insă vom fi o putere. Tai-
nele vor slăbi tare de tot iar noi ne vom întări aÿa de mult, în-
cit nu le vom mai ascunde. |

Marc îi întinse mina. Alecu i-o strinse tare şi amindoi porniră
la braţ, ca doi îndrăgostiți pentru care toate problemele vieţii s'au
rezolvat. Dela primii paşi însă, se ivi o neînțelegere. 3

— Vezi, asta e prietinia, dragă Marc.—zise Alecu umflindu-$i
pieptul.

— Asta-i tovărâşia, răspunse Marc.

— Atunci prietinia nu există ?

3 — Ba există, Dar ea este în afară de interese şi nu le ser-
veste decit incidental, fără nici o legătură cu sentimentul prieti-
niei în sine.

— Marc, iar eşti paradoxal.

— De astădată nu-s de loc. Gindeşte-te: prietinia este armo-
nizarea a două inteligente, complectarea a două caractere. Tot ce
stă în legătură cu interesele materiale se chiamă toväräsie şi are
un caracter de societate de ajutor mutual.

ere Tu vrei să injosesti cele mai frumoase acte din viaţa
noastră. z

EUA

GAME 45

— Nu le injosesc. Le deosebesc: numai. Intreab 2
deleu, EI ştie mai bine ca tine ce-i prictinia, pentes 1 Pais
seasul de exerciţiu pur moral. Nedelcu spune c# nu poți avea prie-
tinì decit in spital, în oştire și la inchisoare.

— De ce mă compari tu cu Nedelcu ?

— Asta e comparaţie ? |

rr rr RDS

rare nu pilda numai pentrucă vine dela un vi
zător de ziare. Tu is ai: , in-
stinctului care ne ai om Nai lei e aa PUS cula În
= incurci un lucru simplu cu sofisme. Eu mă i -
tinul tău și jr i las dus într'o ceartă de our odina

— Eu îţi sint prietin de foa i
badi i sn și re rte multă vreme, iar de citeva săp-

— Pentru mine, prietinul e in mod logic, obligator, şi tovarăș
i — Pentru mine nu. Tovărăşia este o formă a A hitit
e conservare. Canibalii, bandiții, lupii se intovărăşese. Oa-
eg: civilizaţi, cu viață interioară bogată, pot deveni prietini
i posibilă prietinia între două făpturi care nu ştiu să discute,
a se joace cu ideile, sau cel puţin să aibă atita generozitate in-
rd re sufletul tot, să-l aşeze ca o piatră lingă alt su-

Și ase să se incălzească amindouă subt aceiaşi rază de

— Tot ce spui tu e frumos, poate e si just. Prieti

Fe } 1 € frumos, tinia noas-
tră insă născu pentru
narre A t mai din plin, că a avut şi căptușala to-
astre jÈ reala văr, vorbi Alecu apăsat şi buza lui de jos se

_ Marc îl privi amuzat. Alecu avea o memo comodă :

nu-şi aducea aminte decit ceiace îi trebuia regler à moment.

L-ar fi putut întreba dacă, atunci cînd trecea în trăsură impreună

cu princiarul lui elev, din toväräsie se făcuse că nu-l vede, Mai

ca să întrebe şi despre alte lucruri în dezacord cu credințele

acum, dar lui Marc nu-i plăceau socotelile mărunte, care micso-
rează intäiu pe cel ce le cere. i

ka 2 La

Pianul lui Alecu se indeplini foarte reped i aj
ARIE, sr e repede, fără ajutorul su.
ipn evi ai afarä au silit pe cei doi studenți să-şi schimhe fe-

ui Nedelcu îi mergea din ce în ce mai bine in i
paciului dela subsol. Ochi plini de dragoste vegheau, retea
lucrau pentru fericirea lui. Nevasta portarului nu voia să mai fie
vinzätor de ziare. li dădu deci tot ce strinsese din buzunarele
spuse cind venea beat acasă, îndemnindu-! să înceapă un

c pegot pe seama lui. Nedelcu, simțind o vocaţie deosebită spre

maşini și mecanisme, îşi cumpără o roată de ascuţit cuțite. Dimi-

45 ___ VIAŢA ROMINEASCA _ _ ——
la plimbare cu „maşina“. Făcea popasuri lungi la fie-
pese pia dacă nui mg nimic de lucru. Sta de vorbă
cu gospodarii, căra apă pentru doamnele fără slujnicä, şoptea în
taină cu bucătăresele. După amiază lucra acasă. Bătuse pe uşă
două table scrise cu caligrafia lui particulară.

Pe prima se cetea:

La Omu deştept

iar pe a doua: |
Atilier de ascuțit mecanic

Micul industrias nu-şi făcuse încă o clientelă prea mare şi
avea destulă vreme liberă pentru alte ocupaţii. Se ducea la cafe-
nea, unde cistiga jucînd biliard, se amesteca şi la vinzarea ziarelor,
ca supraveghetor. In odaia portarului se oprea tot mai rar. Ne-
vasta acestuia nu ştia unde să-l descopere. Nici noaptea nu mai
venea la culcare, După o vreme Nedelcu se cuminţi. Bătea des
ja uşa vecinilor, sta de vorbă cu ei, aducea țigări şi vin porta-
rului, şi „se făcea frate“ cu el în fiecare seară.

— Ştii, zise intr'o zi nevasta cătră portar, Nedelcu şi-a adus

o muere.
— Treaba lui, Ce-am să mă amestec cu În casa omului.

Bine că s'o liniştit odată.

— Asta-i linişte? Ai să vezi tu linişte.

Femeia se făcuse vinătă şi ochii ei oträveau. Portarul luă
de-o mină copilul care i se incurca printre picioare şi ei „Să se
răcorească“,

in atelierul lui Nedelcu era sărbătoare, In siirsit Jănica—aşa
îi zicea el loanci —primise să se intoarcă şi să trăiască din nou
impreună. Tocila se învirtea nebunește, iar Nedelcu apăsa cu tărie
lama de oţel pe piatră. Jerbe mari de scîntei luminau odăija in-
tunecoasä şi ascufitorul se întorcea cind plin de mindrie, cind cu
neliniște alarmată, să privească spre femeia cucerită cu atita trudă.

Dar nevasta portarului se jurase să-l „arunce în stradă ca
pe-o cirpă murdară“. Si într'o zi, la uşa atelierului se arătă însuşi
proprietarul—un domn foarte sever—impreună cu un comisar,

— Dumaeéata stai fără contract. Te rog să evacuezi odaia.

— Cum n'am contract, cînd plătesc în fiecare lună? räs-
punse Nedelcu luind un satir mare şi scofind din el pe roată, cu
necaz, un fuc de artificiu.

— Dumneata trebue să te muţi, strigă proprietarul.

— Mai încet, domnule, vorbi ascuțitorul, gesticulind cu sa-
tirul în mină: la mine ma fipat nici generalu. Stau în casă şi nu
mă poţi scoate afară decit cu judecată,

— Väd că ai atelier,—intarveni comisarul—unde ti-i patenta ?

— Ce patentă ? Eu sint demobilizat, sint om cinstit şi am
der A ciştig o pine. Intrebati pe domnii studenţi de sus

sint cu,

N AEM Er EE

intre timp, proprietarul venise
— Scoate-i lucrurile afară! Co
Portarul rara pe ps şoväelnic înainte.
Krad a nodul e Len să faci? vorbi Nedelcu, înghițind din
n mină, satirul începuse să aibă tresäriri.
4 — Ce stai ca vifelul la poarta nouă, bi
in dosul portarului. Dă-i afară pe amindoi. Se ue: na
a Aia) care pa «a nemişcată pănă atunci, dădu la o parte
plin y Nedelcu şi răspunse ea, cu glas de două ori mai
Scandalul creștea, asurzitor Toţi chiriaşii
A cobo
Marc şi Alecu iară apărarea lui Nedelcu. pt cînd ri pbs
prb et rà res ee vob de proprietar şi-i ,dovedirä* ce
cu PRESS mer sa | de sus până jos si spuse
Ben e pare cel puţin curios?că luați partea unui asemenea
— El n'are l să trăi i
piei i să trăiască ? Asta-i sälbätäcie ! Strigarà

— Mă rog, mai încet, vorbi proprietarul indreptindu-şi

— Ba nu, mai tare, mai tare, domnule!
Mare, ve se Reo şi ziua se apropia idle tara par
so — i suresci : vorbă
A proprietarul, și te făcu arian hrs ra
PAS à atelierului era învălmăşată. Nevasta portarului trăgea

— = a mea, fipa ea,
— Fac ? : i
Noica. moarte de om, repeta necontenit, cu glas uscat,
Comisarul interveni şi i
; 4 şi inchee un armistițiu pănă i
yes timp Nedelcu trebuia să-i aducă Tais actele” Lu
risip Par şi rare intră într'o adincă linişte ; 7
ia e dimineață, nevasta portarului găsi i
i ei deschisă, Nedelcu plecase peste noapte cu Gras à Encres
e ascufit, Lăsase ca amintire numai firma ca

a La omu deştept...

In aceiaşi noapte, Marc si i
„În d şi Alecu, revolt; ili i
terventia et cara dispretuité, luară hi miră. Tree
er putem sta în casa unui sbir oribil ‘de i
Pap Sa: e copiata a oi ca sä protestez rad saca

tainane va ietiiti

rezervă de numai pentru cei me | ge 4 a
IE am adus aici pe Nedelcu, urmă M i
è ! i =
tărit să-l Idea afară, proprietarul a vrut desigur x ză eue.

5 VIAȚA ROMINEASCĂ ____

Deşi i-am arătat destul că nu-şi poate îngădui luxul acesta, cre
că, dacă îl scoate pe Nedelcu trebue să ne mutăm şi noi imedia:
__ Admirabil! strigă Alecu. A sosit momentul să ne pune:
în aplicare planul. Mine pomim în căutarea unui nou armtitrior:
iar după amiază larii şi penaţii noştri vor fi strămutați la alt caps
al cetăţii. :
A doua zi, cel doi prietini constatară dispariţia ascuţitorulu .
__ Nedelcu e un Crainquebille autohton: mare încredere It

justiţie, zise Marc zimbind,
Alecu, în care din zi în zi creştea o revaită generală, far:

tinte precise, triumfa,

— Splendid gest! A plecat singur, ca un senior. Nici pre-

ietarul, nici comisarul nu vor mai avea pe cine ghionti şi umti!

Marc cunoştea mai bine trecutul protejatului său. El arăt.
spre tinicheaua bătută la uşă:

__ Nedelcu conservă înțelepciunea neamului, care a obişnui
din veacuri ca in vremuri de grea cumpănă să se retragă în mun=-
si să aştepte acolo trecerea furtunii...

LL]
a *

Marc şi Alecu plecară în căutarea unei alte locuinţe. Rechi-
ziţiile din vremea războiului rămăseseră in vigoare, distrugind c-
diceiul biletului „De închiriat”. Dispăruseră de asemeni şi misiţii
De altfel, chiar dacă existau, cei doi tovarăşi nu puteau face iu-
«ul unei cheltueti in plus. Ca aproape toţi chiriașii de pe vremea
aceia, ei porniră să colinde străzile, oprindu-se acoio unde li sc
părea, după aspectul casei sau după alte semne, că s'ar păsi ca-
mere mobilate de închiriat. Marc şi Alecu făcură îndată din cü-
«area aceasta un joc plin de peripeții.

— Eu pun diagnosticul: hotărăsc care casă are predispc
ziţii ospitaliere, zise Marc. lar tu intri înăuntru şi începi tratati-
vele. Hainele tale sint o recomandatie mult mai bună decit ghe-
tele mele.

In primul ceas, Marc alese casele cele mai frumoase.

__ Aici ar fi minunat pentru noi. Vezi, poate ffi dă odai?
cu geamurile spre grădină.

Alecu intra păşind sigur, căutind cu privirea lui dulce, pe
proprietăreasă. Marc se plimba pe trotoarul opus şi făcea planuri
Cu cit intirzia prietinul înăuntru, cu atit nădejdile lui creşteau.

— işi alege odaia... se tocmeşte... mai stă de vorbă ct
doamna, care este o femee distinsă...

Alecu se întorcea incintat :

__ O cameră minunată, aşa cum se cuvine pentru nişte oa-
meni subțiri ca noi: parchet, sobă de teracotă, un biurou monu-
mental. Cit despre proprietăreasă, este foarte binevoitoare. A rà-
mas să-i dau răspunsul după amiază.

"_ De ce n'ai închiriat odaia imediat? Să nu se dea pănă
după amiază.

ee
GAME 49

Faţa lui A
ae lecu se umbrea. Buza de jos se résfringea, cu un

—

— însuși peria
ca o bufnifä. Se uită la ne de mă
x salky dar el îmi ia inainte scurt: „Nazi ţa

în
Si tu?

Am plecat. Ce mai
mărul. Dacă n'am găsit od puteam face. Inseamnă-ţi strada şi mu-
e ge ver) pa Pr og descoperit m schimb adresa ce-
cu şi Marc pornea
neizbutite îi îm u mai departe rizind. Alte e
Alecu paeas din inima orașului mai spre rl ia

— Să ne t
ndreptâm paşii spre alt cerc al acestui infern în

care chiriagul este supus la toate chinurile
te +
Tantal. Insetati de odihnă, înfometați. "Pr cu chinul lui

— Pur şi simplu...

— Voiam să-mi i
taţi de bun traiu, complectez figura de stil; să zicem infome-

le putem |
À a ua. Le smulge din faţa noastră o zeiţă lipsită de fan-

< Da. Ştii Cê-
să aibă camera lui,
— O cameră în plus
—9 pentru prietinii
Si un hall la mijloc. La ras ne din ră rm gran

din odaia lui, vine i proie
incepe... E S nā, se aşează pe un fotoliu şi

— N'ar lipsi nici :
trezește e Duet nici licoarea lui Noe care ajută inteligenţa şi
— Am putea invita prietinile i

— Mallarmeene, noastre, femei frumoase, fine.

mingiere cas se ns Dune şi gindul lui cuprinse intr'o
A urma urmei nu văd d , s

tărie. O femee destoinică, pri e ce nam organiza şi o bucă-
avea invitaţii noştri, poate chiar invitate.

— Fireşte. De jur îm rs
vanuri propice siestelor Lo pui încăperii, trebue să aşezăm di-

am face ? Am inchiria o casă bună : fiecare

3 ___VIATA ROMINEASCĂ

— De toate lucrurile mărunte cine se ingrijeste ? Eu nu-mi
iau nici o sarcină.

— Nici eu.

— Un om de incredere e absolut necesar.
— Aşi vrea un tip flegmatic ca Tom din romanele engie-
zeşti : „Yes, mylord“, „Not m lord“, „All right, mylord“...

— L-am putea lua pe Nedelcu, CRE Ă

— Admirabil. Figura lui are expresie. Dacă-şi mai lasă nişte

favoriţi, e ideal. t
— Şi în călătoriile noastre ne-ar fi de mare folos. El ştie

să iasă totdeauna es pere sig Cred că eşti de acord: o că-

Jătorie pe an, în m ligator. |

© Puit mai bine gi mai rares ar fi două: una în preian
iernii. Atunci, ne indreptäm spre e calde. Mergem în Alger,
stăm o iarnă în Egipt. Ce zici Marc: piramidele, sfinxul...

— Crocodilii, scorpionii, hipopotami...

— Ne îmbrăcăm în alb, cu cască de explorator. La urma ur-
melor, ne-am putea aventura până la ecuator.

Marc se opri în loc şi începu să ridă cu hohote.

— Nedelcu în pădurile virgine ! La întoarcere ar povesti cum
se lupta cu leii şi cum prindea gazelele de picior.

Alecu izbucni şi el în ris:

— Sint sigur că ar purta casca pe ceată, ca să le arate
Englezilor cine este el.

— Si vara ?

— Fugim de călduri. Ne indreptäm spre Pol.

— Suedia, Norvegia...

— Fiordurile...

Cei doi călători tăcură un răstimp. Se legănau pe ape de
cristal, între tärmuri înalte de piatră sură peste care cerul stă ca
pinza bombată de vint a unei albastre năvi astrale.

— Am putea să ne luăm cite o tovaräsä, vorbi Alecu, pri-
vind un pie foarte depărtat.

— Nu, călătorii aşa de lungi nu reuşesc decit dacă ai mi-
nile şi sufletul libere,

— Dimpotrivă, cînd ştii că te priveşte o femee, eşti de o
mie de ori mai îndrăzneţ, treci prin foc şi apă fără teamă.

— Ai dreptate. Dar în acelaşi timp femeia este prilej de mo-
leşală şi dezbinare. Dacă de pildă, în drumul pe mare, eu mă în-
drăgostesc de iubita ta ?

— Ai face mişelia asta ?

— Nu cred. Insă ar fi posibil. Marii navigatori nu iau cu ei
balast aşa de periculos. Ulise şi tovarășii lui au putut ajunge cu
bine în Itaca pentrucă n'aveau pe corabie nici o preoteasă şi
nici_o sclavă. In Odiseia numai pe insule, la depärtäri mari...

— Acum s'au schimbat vremurile, fi tăie vorba Alecu, eu
sint pentru tovărăşia femeilor !

— Eu contra!

j GAME st
Glasul celor doi aventurieri

| se ridicase. Se

sata de ceartă, cind Alecu izbucni întrun ris i să bere şi imper-

— Ce rizi aşa ? întrebă Marc furios
Alecu era din ce în ce mai vesel
Ai pe Aves el.
t? strigă Marc, căutind în jurul lui speriat.

îşi privi prietinul serios 4
se) ue opri în dreptul ce es şi el să ridă,
equri bune am arie inträm aici in nestire. Cine ştie cite pri-

vem . Vino şi tu, poate impre-

ALIN
i

ună pis mai mult noroc.
i raserä de un mine auzir:
din dut uih- a t şi à, odată cu clopotelul de colind

— Poftiti, poftiţi vă rog

Oaspeți fură duşi în salonul de lingă säti
à ee À e lingă sălița de intrare unde
surge Au Agorir pe fără vristă şi cu acelaşi zimbet nevino-

ro$à cu rame de lemn negru, masa cu

i in aşteptare neclintită. Parcă

és ob ie părăsite de viaţa si veselia care circulă

e t case locuite de oameni. Lui Marc i

č airo într'un salon pentru fantome, fp i
TD Ope puţin glasul şi începu :

— Domnisoarä! îl ind
E papa sau dă un duet de voci argintate.

— g seat se miră un glas.
— U cameră, inregisträ al doil
E ey noi amindoi. R
Sa à + à mnule, vorbi primul glas, avem o cameră de în-
— Nu ne este permis... urmă al doilea
z 7 glas.
A 7 Cum se poate? se revoltară amindoi tinerii. Cine vä
— Nimeni. Dar...
— ap făgăduit cuiva ?
— Nu. vā... zise prima soră zimbind î
— Sinteti tineri si infele en gina
geţi, două domn
ag ramii vă ea p ert i mă ip asa
= A ne ertafi, vorbi Alecu rid
Mă rog, nu ne-aţi supărat. Aglae, adu o enr Ps

— Indatä, Sotie...
Aglae se sculase, grăbită. Cei doi oaspeți însă protestară e-

Eta NAȚA RENE E
nergic, îşi cerură ertare a doua oară şi, ca să le împace puțin,
PE iri şi voiră să le sărute mina. Dar avintul le fu reținut
energic. 5

— Mä rog. Nu avem încă nepoți L.. i

La uşă, cățelul sări dintr'un colț întunecat şi lătră cu ură.
Clopotelui de colind sună încăodată. Cel doi tineri erau în sfirşit
iarăşi în stradă. Ÿ

— Bine că am scăpat, zise Alecu, făcindu-şi vint cu batista.

— A fost o adevărată excursie în lumea cealaltă. Nu lipsea
nici cerberul dela intrare. |

— Uite-aici, arătă Alecu o casă din stinga, poate avem ma:
mult noroc. -

— Du-te tu singur. Eu fac o mică pauză.

Marc rămase în partea cealalta a străzii, unde era umbră.
Incepu să facă paşi rari. Pe trotoar, înaintea lui, dormeau citeva
petale de roză, solzi purpurii, prinși în pielea de elefant a asfaltu-
lui. Mirat, Marc ridică ochii spre cer, de unde vin toate minunile.
Si văzu, ieşite prin fereastra etajului dela casa lingă care se afla.
două brațe goale până la umăr. Erau braţe ideal rotunde şi albe,
purtind la capătul lor palme mici, trandafirii, cu degete ca te
raze palide şi flexibile. Braţele dansau în gol, se uncau, se dès-
făceau, se ridicau spie cer. Pentru Marc era un joc de aripi şi o
chemare. Fără să-şi dea prea bine seama ce face, urcă scările în
fugă şi sună. Urmă o aşteptare lungă, lungă. In sfirșit, uşa se
deschise puţin şi lăsă să treacă prin spaţiul liber, chipul unei bă-
bute speriate.

— O cameră de închiriat... aşi vrea, dacă se poate...

— Duduia n'are de dat odăi, sint destui dumnealor în casa.
răspunse bătrina şi faţa ii dispăru, ca după o culisă. Usa mai
rămase un moment întredeschisă. In spatele lui Marc, care co-
boră, izbucniră risete cristaline,

— Credeam că ai fugit, zise Alecu,

— Ar îi trebuit să am aripi, răspunse Marc, și mai întoarse
odată capul spre fereastra unde se petrecuse miracolul. A

Alecu îl apucă de brat şi-l trase mai departe.

— Să iuţim pasul, altfel nu mai sfirsim niciodată. Ştii, la
casa unde am intrat mai înainte, duamna mi-a spus că ne primeşte
numai dacă avem soldat de ordonanţă...

Ei
kd a

Spre seară, Marc şi Alecu se apropiau incet de vechea lo-
cuinţă. In urma lor venea cotiugarul pentru bagaje.

_ Au cutreerat zadarnic tot oraşul. Nicäeri n'au putut găsi o-
daia pe care o doreau, nici măcar una la fel cu cea de pănă a-
tunci. Au trecut dintr'un cerc în altul al „infernului“, pănă au a-
juns aproape de margine. S'au oprit, s'au sfătuit din nou, s'au

revoltat și mai tare impotriva proprietarului sbir, și au hotärit să

4 GAME 53
se mute în prima odac care le va esi în cale. Astfel au
<hiriaşii unei bătrine negustorese de var, intro casă ară
pe malul Bahluiului. Aveau un întreg apartament alcătuit din dous
odăi: prima fără sobă, dar cu o masă şi două paturi de-alungul
păreților, iar a doua cu o plită enormă pentru bucătărie.

— Aici ne vom putea aduce la îndeplinire planul, zise A-
lecu, care avea o forță de adaptare mai mare ca Marc.

La gangul de intrare, lingă uşa portarului, cei doi prietini gä-
Siră un pui de cioban, stind pe o buccelutä şi privind cu ochi
rotunzi, nepi gri si spaimă.

-= Bravo, ! strigă Alecu, ai venit la timp potrivit. Si
intorcindu-se câtră Marc, cu veselie declamatoare : ata : anor
de care-ţi vorbeam, E 'Todiriţă Lunganu, băiatul unui gospodar
hun din satul nostru. Vreau să-l dau la carte ; va învăţa subt pro-
samigo à Si na pre câträ bäetelul care învirtea între
{ lasticul unei pălării mari de paie, cu boruri
a Ea gata n gi omiin pa u urile räsfrinte în

= ?

— Vorbeşte fără teamă, Todiritä.
„Dar micul cioban începuse să caute în sin cu mare luare a-
minte şi n'avea timp să răspundă. Scoase insfirsit două hirtii.
- Aiasta-i dela cucoana preoteasă, şi aiastalaltä dela staţie.
Alecu luă repede plicul şi se depărtă, caşi cum ar fi vrut
aa să facă gol în jurul lui. Cind se întoarse, strălucea de

— Mama ne-a trimes o ladă cu vizii, Ac În-
sen apoen fără frică. La E ont de PNR,
n a e, Ma i i
Seeon ee ră re şi Alecu îşi coboriră lucrurile jos şi
— Tu să stai deasupra, zise Alecu lui Todiri lä- -
SRL ati d sus, In căruță. gi uliul
onvoiul se puse în mişcare, Cocoţat în virful piramidei de
geamandane şi legături, T i i i chi
ze si eg odiritä îşi regăsise calmul și chiar începu
„~ Cei doi comandanţi ai expediției rămaseră puţin mai în urmă.
yaa voia să treacă colțul străzii, Marc auzi îndărătul lui o sy-
Hai cunoscută, EI tresări. Uitase pe doamna Săvescu, căreia îi
a a-i loc
o şi se intoarse : era însăşi bătrina pensionară.
— Vreau să-ţi mulțumesc, Domnule Lecuja.., w |
à Pap O, tocmai acum cînd a plecat Nedelcu, şi vă părăsim
— Nu-i nimic. Mă rog in fiecare dimineaţă sin fiecare
seară pentru dumneata, care ai înțeles si mai ajutat. Acum, iar
are să înceapă portarul să injure.
„— De ce nu te muţi, doamnă ? întrebă Alecu, care făcuse
îndată un pian peniju salvarea bătrinei,
pe chipul uscat al ionarei se adinci 2
turile se înegriră ca nişte ss 7 ES

54 VIAŢA ROMINEASCA

— Să mă mut 2. Nu pot. M'am obişnuit aici...

Cu un zimbet ciudat, doamna Săvescu se întoarse spre 0-
daia ei dela subsol.

Alecu ridică din umeri.

— S'a obişnuit cu martirajul, zise Marc. Poate a început
chiar să iubească pe cei care o chinuesc. E o creştină adevărată ..

— Să ne grăbim, vorbi Alecu şi porni în fugă spre capä-
tul străzii unde Todiriţă se lupta cu pălăria care-i sărea de pe-o
ureche pe altă ureche, făcind astfel pentru întăia oară cunostints
cu caldarimul bolnav al oraşului.

Fiul risipitor
PARTEA Il
IV

in casa netencuită, aşezată pe cheiul fără nume al Bahluiu-
lui, Alecu şi Marc nădăjduiau să înceapă o viaţă nouă.

Pentru a grăbi venirea epocii de aur, cei doi amici facea
mari concesii prezentului, Ei „ertau* toate lipsurile apartamentu-
lui şi îi descopereau în schimb un impresionant număr de calități.

— Avem spaţiu, constata Alecu, plimbindu-se cu minile în
buzunare. La noi, ocolul încăperii nu-i un simplu exercițiu de fi-
losofie literară, ci o adevărată călătorie.

— Pleci din locul unde trebuia să fie soba, îl ajuta Marc.

- Să începem metodic. Dis de dimineaţă cobori din pat,
pe un povirniş abrupt şi plin de pericole.

— Aici cuiele au oroare de scinduri: es din lemn şi intind
capete pline de ură. In orbirea lor räzbunätoare sgire cele ma
nevinovate țesuturi, animale şi vegetale. Dacă vei cerceta anumite
părţi dorsale ale corpului meu, vei găsi urmele ghiarelor de fier...

— Exact același spectacol, si exact in acelaşi loc, vei avea
la mine...

— lar cămaşa sfisiatä de eg au jos, a suferit o dure-
roasă umilire, căci am făcut-o sort. N'am avut răbdare. Am cusut
doi nasturi, pe care de altiel nu îndrăznesc să-i închei; nu vreau
să continui opera de zdrenţuire. Tu să faci cheutori ?

— Ce nevoe am de cheutoare ? Eu nu ic lucrurile c2
tine. Ca să-mi țin cămaşa lingă trup, mă încing fiecare seară
cu cureaua.

— N'am..

— Trebue să ai. Pentru ascuţitul briciului o poţi lua pe-a
mea, dar pentru încins, nu-i nimic de făcut. Oricit de slabi am f,
nu încăpem amindoi într'o singură curea.

_— Să continuăm călătoria. Te strecori cu pas împletit pe
lingă patul cu stinci şi promontorii. Aşi vrea să ştiu pentruce nu
impingi pănă in fund lada de campanie. Totdeauna mă împiedice
de un unghiu dur cind trec pe lingă patul tău.

SE)
— Te imit pe tine. i
—'Eu n'am ladă.

— Ai cufăr, care e mult mai in A
E in mai insolent : ajunge cîteodatä pănă
ná Tu ui "ur dela locul lui şi te aşezi pe el.
— Alecule !
Cei doi se uită un moment unul la altul, se incruntä cu in-
tenţia să se intimideze. Manevra nereuşind, feţele se manta das
„dintr'odată si diferendul se sfirşeşte cu un zîmbet.
— Mai departe ?... învadă firul Alecu.
— Mai departe e preferabil să nu calci. Dacă
e pl gr ma Fe sura dai brel cel me di
ma ntr'o tămi i=
mis în loc cu totul altceva. d aus ini ae
— In orice caz făptuesc o impietate mai mică decit
care î ințezi sticla î i rhen
j ntrebuințezi sticla în care pe vremuri a dormit şampania
O lungă controversă se încinge pe această temă. La
urmă,
neputind ajunge la o infelegere, ambii combatanți hotărăsc să pri-
mească T aşa cum este si să-şi urmeze drumul.
_____— Ajungem la fereastră, unde în loc de flori în ghivece, gä-
sim cutii cu conserve. Etichetele colorate, cu tomate ca bilori,
cu ardei verzi şi pătlăgele vinete, cu caise ca nişte mingi de foot-
ball şi pere de-o paloare interesantă, impresionează şi Instruesc

— cou bine pe fereastră...
$ ret : ; A
A ntăiu pitice acoperiguri prăvălite. Sint cotetele
=- Kn orat aa nişte stupi de albine.
i — muri de foame. Nu se zărește nicăeri o gräd i-
Ar sd copac măcar. Deasupra caselor nu în pari ră
tes À ; os floare, efemeră casi bucuriile oamenilor săraci din
— Mai sint lucruri frumoase...
da > Arr ae: cupolele verzi ale bisericii armenești, clopo-
Marc și Alecu se pierd fiecare pe cărarea lui de ginduri.
i — Să fugim de-aici, vorbeşte Alecu. Privirea lui dulce sa
umbrit şi glasul are o mică notă plingătoare, ca o lacrimă în col-
jul genelor. Fereastra este un loc periculos...
— ara À pleci prea mult...
=p cazi in meditații profunde si melancoli i
toarte pre jrs a om de acţiune. Hait rier
pe rc de umeri şi-l întoarse cu -
tul odăii unde citeva sticle goale zăceau pe por y a Pr pére
jinit de pärete, lungite pe podele şi înalte poziţii intermediare.

__ VIATA ROMINEASCA

— lată cimitirul veseliei noastre artificiale, declamä Marc.

— Nu fii prea dramatic. Sticlele nu mă întristează niciodată.

Marc îi pipăi cu un deget nasul roşu:

— Se cunoaşte ! . ;

— Erezie! Nasul meu e roşu, pentrucă aşa m'am născut cu
el. Imi place băutura, nu neg. Dar atit cit şi ţie.

— Eu beau vin, pe cind tu bei ţuică. À

— Tuica de prune, cu care am crescut, € cel mai bun in-
tăritor, nu-i vătămătoare, Altfel crezi că mi-ar fi trimes mama o
picătură măcar ?

— Ţi-a trimes-o de leac, şi tu...

— Si noi, îl îndreptă Alecu.

Cei doi tovarăşi se privirä cu înțeles.

Chiar in seara cînd s'au mutat, lada cea mare trimeasă de
mama lui Alecu fu desfăcută şi, fără să o cerceteze pănă la fund,
iși astimpărară foamea cu bunätätile găsite mai fntäiu: piept de
curcan, pine de casă cu lapte, mere. După ce furia stomacului se
mai linişti, incepură o cercetare amănunţită a comorii. La tund,
descoperiră şi sticlele cu ţuică din livada popei Damian.

— Gustă, zise Alecu, să vezi ce parfum.

Pentrucă n'aveau păhăruţ, nici pahar, îi întinse clondirul. E!
lua altul, şi amindoi își dară capul pe spate si ridicară sticlele ca
nişte trompete.

— Minunat! delicios! exclamă Marc.

— Deschide pofta de mincare.

— Dacă am mai gusta ceva ?

— E obligator !

Marc şi Alecu atacară din nou proviziile cu atita înverşu-
nare încit, după o jumătate de ceas se alarmară.

— Tuica pune în pericol sobrietatea noastră, zise. Marc.
Dacă bem din ea la fiecare masă, nau să ne-ajungă niciodată
bucatele.

— Ai dreptate. Trebue s'o sfirsim cit mai degrabă, aprobă
Alecu, şi duse clondirul subt nasul mare şi roşu. i

Marc făcu la fel, cu clondirul lui.

Limbile se deslegară, odăile goale răsunară ca nişte „săli
de castel“, apoi limbile se încleiară și casa intră în linişte de
mormint. Alecu şi Marc adormiră cu coatele pe masă, cu lumi-
narea aprinsă intre ei. Marc încercă s'o stingă, primi pe degete,
pe piept şi pe ghete, o ploae de ceară topită, dar nu izbuti. Atunci
Alecu declară că Marc nu e în stare să facă nimic și se intinse
el s'o stingă, reuşind numai să-şi pirlească o sprinceană.

Tirziu, spre ziuă, la cintatul cocogilor, Todirifä, care adormise
cu gura căscată pe bucceaua lui, stinse luminarea. Şi văzind că
nimeni nu vrea să se folosească de paturi, se sui el şi dormi cu
sforăeli prelungi.

A doua seară fu distrus pericolul din alte două sticle. De
astă dată, Marc şi Alecu au cedat mult mai repede. Ziua urmă-

GAME 57

toare, comentind evenimentul, Alecu susţinu că au fost răpuşi
de uşor, pentrucă au băut fără un motiv precis. Cind bei pa
k ai Le țintă, altfel ameţeşti, ca drumetul care se învirte în ace-
— Călătorul, dacă merge spre un oraş să zicem...
— Eno spre un şanţ...
pi ie vrei tu, dar dacă merge drept înainte, poate fac
cg rată erat ta să Cap ver Pe cind cel care stă
rindă coa uăzeci, de i ;
Ba probe on 3 ronduri, simte cà
să = Teoria = e eA i í Din be Ce-ai spus, am tras o sin-
i oncluzie : interpretezi în mod original
— Nu văd nici o legătură. Runa). pe Cecah.
Za Şi A D à res jocul la kilometru,
— t aşa de mari, Noi sintem nişte epigoni, nu
pue du” băutura decit cu submultiplii kilometrului, şi chiar
— trecem mai departe, zise Marc, si figura lui luă
plin de mister. Cum explici invazia celor Aa van 7
eo Da pr îl acuză Alecu, sever,

„4 declar solemn, acum cînd am capul gol, adică tără
Juica părintelui Damian, că Ham aflat de ar am, s lor decit în
oua rs pq) pe uşă, Dee de mină,

— ! Alecu se încruntă.— che f
Marc ridicä din umeri : e CM ar |
= y À op dar am uitat.
i e vopsite tare intraseră la ei în casă, cind băutura,
genunchi- echilibrul normal, se ridica spre urechi şi cobora in
ide, necunoscutele explicară că erau vecine
pe fereastră în timpul zilei şi că voiau să le facă cunoşti = re D tis
ti Nu sinteti vecine, protest Alecu, care în momentele de
n mari se substituia complect lui Anatole France,—sinteti sala-
~ incurajate de acest substantiv, pt care-l luară dre -
fătură aleasă, cele două fete i in odae şi fără ni ŞI à
ducere ete senk ri genunchii băeţilor.
i u ţinea in braţe o salamandră scurtă, cu forme
si păr oxigenat: Marc avea lingă el o umbră înaltă, un pr
imbrăcat cu sgircenie intro piele foarte palidă dar catifelată si caldă,
! Examinind părul roşcat al salamandrei lui, Alecu ji găsi o
infinitate de asemănări cu Jahel, O puse să jure că e nepoata
bătrinului Mosaïde, iar el căută să se identifice pe cit îi ingäduia
paralizia alcoolică, cu discipolul abatelui Coignard.
-. Marc luase o poză nepăsătoare. Voia să „studieze“ ciudata
fiinţă a cărei greutate nici n'o mai simțea apäsindu-i genunchii.
Ochii lui inregistrau imagini foarte interesante. Salamandra fuma
cu mini lungi, lungi. Falangele degetelor se desféceau şi curgeau

58 VIAŢA ROMINEASCA

ca crengute uscate pe torentul de fum cenusiu. Cind se depärtau
mult, pe gi dispară în întuneric, un magnetism tiranic le trăgea
inapoi. Minile se compuneau la loc, se sbăteau desnădăjduite în
alt torent de fum şi unghiile bombate erau feţe mici de fildeş, care
rideau la el. Scheletul il săruta, îi povestea lucruri aşa de simple,
încît nu le înţelegea. Cind aprinse altă ţigară, Marc se ridică în
picioare, luă în braţe uşoara lui tovaräsä, care fuma mereu, şi În-
cepu să sară prin casă, Alături de el, scheletul făcea pași man.
trăgea tare din țigară, da drumul fumului, se ascundea în el şi
nu arăta decit un zîmbet blind şi trist. In cele din urmă îl aşeză
pe Marc în pat şi stinse lumina. Şi lungile luni de ascetism
dară lui Marc tăria să fie mulţumi! în acea scurtă noapte.

In dimineața următoare, Alecu blestema: odată cu Jahel fi
dispăruse ceasul. Spre marea lui indignare, seara se arătă din nou
salamandra-schelet. El vru s'o alunge, dar Marc îl opri. Făcură o
mică anchetă asupra lui Jahel şi aflară că a fugit din cartier. Sa-
lamandra-schelet n'o cunoştea decit de puţină vreme si plinse de
ruşine cind auzi ce făptuise o ,colegä". Mai e că ea se nu-
meşte Lucia şi că venise să-i vadă ce mai fac. Subt ochii încruntați
ai lui Alecu, îl mingie pe Marc, îl säratä, îi spuse Micule și cași
seara trecută, îl ajută cu zel să combată nervozitätile acumulate
prin virtuţi sublime.

Ziua următoare, Alecu își exprimă îngrijorarea pentru dec-
derea lui Marc. Pentru Lucia avea un dispreţ nemäsurat.

— De astădată, eu am înţeles mai bine situaţia, vorbi Mars.
Cred că este foarte potrivit pentru locuința noastră semi-lacustru,
scheletul acesta inofensiv, foarte priceput în mingteri primitive,

Alecu îşi măsură tovarăşul cu milă:

— Nu credeam că poţi cădea aşa de repede şi atit de jus.

Marc zimbi:

— Fiinţa aceasta s'a legat deodată de casa noastră pentrucă
a simţit că-i putem fi şi sprijinitori şi tovarăşi. E un semn că nu
mai aparfinem nici unei clase. In definitiv, sintem înstrăinați 5
rătăciţi caşi ca. Ifi mărturisesc că o milă profundă nu mă lasă si
fiu brutal cu scheletul-ambulant, cum îi spui tu. Nam avut cruzi-
mea s'o pun să-mi povestească trecutul, dar nu ştiu de ce, sint
convins că e numai o biată nenorocită; nu-i nici perversă, nici
diabolică. Chiar dacă n’a avut cind s'a născut, şi-a adunat un sut-
let prin suferință. De unde ştii, poate e şi ea o Maslova?

— Bine, bine, murmură Alecu.—totuşi cred că pentru Todi-
ritë nu-i o pildă frumoasă.

- Todiritä e mic, nu înțelege. El sta pe lada lui din bu-
cătărie şi cum se inserează, se culcă.

Marc recunoscu în sine că asupra acestui punct Alecu are
dreptate şi hotări să-i spună Luciei. Nu avu insă nevoe de nici
o explicaţie : ea înțelese singură şi îl căuta la orele cînd nu era
decit el acasă. Pe urmă n'a mai venit de loc. Marc, absorbit de
pregătirea examenelor, nici nu i-a băgat de seamă lipsa.

GAME »

_După ce sfirşiră fuica dela părintele Damian, Marc si
trimiseră pe Todiriţă la crişmarul din colţ, cu cite o sticlă pacii
subt fiecare braţ, Incepură să bea vin, căci întunericul nopţii îi ne-
ijir. jerbe arce alcoolului îşi creau o personalitate veselă, tur-

oare deopotrivă ieţii caşi
(ramase ilor >y rivä în faţa uritenilor vieţii caşi a
cu turna în stomac lichidul care anest ` j-
dea y era că odată va ajunge la inimă. Pet der: RIN
Marc uitase să răspundă tatălui său. Cînd îşi dădu seama
se întristă profund, Nu fu însă în stare să scrie pole bătri-
nului Lecuja, şi acum bea ca să uite că uitase.

Personalitatea aceasta obținută în chip artificial dura numai
citeva ceasuri. Pe urmă, adevăratul lor suflet se intorcea umilit
amärit, fără puteri. l

evoia băuturii tindea să devină patimă. Alecu şi Marc $

pănă atunci se fereau de crişme ca de nişte locuri murdare unde

CS re cu grave găseau nenumărate prilejuri în-
ru a se i iecare i i

te o aa opri la colf cu sticle verzi şi albas-

. — Casa noastră de pe malul Bahluiului are foarte multe ca-
litāți, spunea Marc, dar e prea departe. Până la şcoala comer-
nea fac trei sferturi de oră, iar până la Universitate n'am reuşit

socotesc vremea exact, trucă i
ser in be pentrucă sint nevoit să fac popasuri şi

— Dacă devenim beţivi, locuinţa asta roşie este de vină.
Ca să intri în ea, trebue să ai curaj, ca săai oiei trebue să ţii
faci şi ca să ţi-l faci trebue să bei. La eşire este nevoe de ace-
iaşi operație de fortificare. Vrind nevrind, ajungi la „Petit Bercus"...

„Petit Bercus" fusese botezată crisma lui Bercusor din strada
Palatului, unde se găsea un vin care avea darul să creeze în grabă
o atmosferă de ironie zimbitoare, ca la „Petit Bacchus" din „La
dii de în reine Pédauque !

ul era plin de respect pentru niste clienti asa de i.
li poftea în „odaia rezervată“, tot aşa capi ră: trena
propriu zisă, dar mai dosnică. Acolo îşi adăposteau melancolia
cîntătorii din armonică. Marc se imprietini repede cu doi dintre
aceşti muzicanți de mahala şi în schimbul unui pahar plin, obţi-
nea pentru o jumătate de ceas, instrumentul cu burduf. Sufletul lui
fusese înghiţit de literatura rusă, ca apa dulce a unui riu, de i-
mensa nâvală amară şi sărată a mării. Ducea admiraţia pentru ro-
mancierii slavi pănă la bigotism, şi se certa necontenit cu Alecu,
care nu putea să împărtăşească decit în mică măsură aceste sen-
limente : zeul lui se afla la apus, ai lui Marc la răsărit. Of-
tatul armonicei străbate printre foile oricărei cărţi ruseşti, şi Marc
găsise un mijloc să-şi manifesteze dragostea pentru aceste cărţi. Pe
vremuri luase citeva lecţii de pian, aşa că i-a fost uşor să se fo-
losească de clapele ca nişte nasturi de sidef.

Intro Simbătă seara, cînd vinul lui Petit Bercus era gustos

L
so — VIAȚA ROMNEASCA

torul
Î bi şi cei doi tineri se convingeau de aceasta cu ajutoru
pozici Aie cinci minute, intră pe lingă cintăreţii obişnuiţi,
un tînăr înalt, cu o clae de păr cref răsturnată pe leu = A
mandolină subt braţ. Alături, în dreapta şin stinga, avea dou
exemplare identice cu el, dar micsorate la scara '/, şi lipsite de
j t muzical. ) ;
Arena dădu cu ochii de ei, orap enr mai văzu, căci se prê-
facurä dată, în pete roşii, foarte iritan zi
cazi Cinci minute luptă Alecu să-l liniştească. Zadarnic.

— Afară! strigă Marc, şi izbi cu pumnul în masa, care

din toate paharele. | i
pe Mandolinistul se răsturnase pe-un scaun și gidilea strunele,
cu ochii în tavan. Sgomotul, nici strigătul nu-l supărară de loc.
Dimpotrivă, începu o serenadă la modă, intoväräsit cu vocea de

suită :
chide, deşchide ferea-a-stra... 7

Marc pire armonica din faţa unui „tovarăş* şi începu so
întindă şi s'o stringă cu convulsii bruște, scofind fioroase mugete
prelungi. Obosit, se opri să răsulle şi să bea puţin, adică un pa-
har întreg. Cind putu să asculte, constată spre consternarea lui
că nu izbutise să inäbuse biziitul nesuferit al mandolinei. Se ri-
dică în picioare, făcu un pas cătră grupul celor trei şi-i somă în
termeni, care deşi foarte scurţi, nu pot fi redaţi aici. 7

Tinärul cu freza încreţită se uita mereu în tavan ȘI urma
cintarea. Ceilalţi doi, îl imitau flegmatici.

Atunci Marc se repezi şi spintecă cu cuţitaşul cele mai sen-
sibile coarde din inima muzicală a delicatului instrument. Un urlet
teribil ridică în picioare pe cei trei, care făcură cerc în jurul man-
dolinei, adăpostită instinctiv cu o mină la spate de însuşi stăpinul
ei. Cu cealaltă mină omul frezat căută nervos în buzunarul din
faţă al hainei şi scoase un brici de bărbier, cu atit mai impresio-
nant cu cit lama lui ascuțită dealungul vremii devenise subțire şi
vibrantă ca o limbă de şarpe. :

Dar Marc se baricadase după masă şi începu să azvirie cu
lichide, ceiace irită pe adversari, foarte sensibili la demnitatea per-
somală, AP

Urmă un bombardament cu proectile variate, Marc primi în
obraz o coajă de harbuz. Zeama roşă îi păru singe în fierbințeala
luptei, şi-l făcu să spargă paharul în freza mandolinistului. Suita
sări să-şi răzbune şetul. Marc fu prins întrun colţ; două scaune
se ridicară în același timp asupra lui. Dar locul fiind strimt, scau-
nele se loviră unul de altul, stărimindu-se. Alecu interveni la timp
cu un sifon. Figura lui era aşa de hotărită, sifonul era aşa de
mare, încit agresorii injurarä şi se traseră înapoi, Inarmafi cu
bucăţi de lemn din scaunele rupte, cei doi amici începură un
atac impetuos contra celor trei mandolinişti, care se stecurară pe
ușă ameninfind. a

Cintăreţii din armonică priviră lupta cu o imparțialitate per-

E Os GAME __ öt

e tes et Sa

de repede, numai cu un cap spart şi două scaune rupte. Pe cind
unul tocmai începuse să povestească o bătălie celebră, pe ușă
întrară din nou cei trei, fără mandolinä, dar cu un gardist. Acesta,
cum văzu pe cintăreţii din armonică se repezi la ei :

Pentru gardisti este suspect — din oficiu — orice individ care
poartă un burduf cu nasturi de sidet. In zadar au protestat indivi-
zii, în van degetul arătător al celor trei victime se indrepta în alta
direcţie. Omul forței publice luase de guler pe cei doi „boeri“.
Marc si Alecu interveniră, declarindu-i „oameni nevinovaţi”. Agen-
tul cu băț de cauciuc avea ideile lui la care ținea cu tărie, şi re-
fuză în mod brutal să dea ascultare vreunei intervenţii. Marc și
Alecu protestarä vehement. Se născu al doilea scandal şi lucru-
rile nu putură fi lämurite decit la comisie.

Spre ziuă, cind se sfirşi instrucţia sub-comisarului, Marc si
Alecu se întorceau cu paşi leneși spre casă.

Alecu era nemulțumit :

— Vezi unde ne-a dus patima ta oarbă pentru literatura rusă.
Dacă nu mi-aduceam aminte la timp de discursul lui Anatole
France la moartea lui Tolstoi, ași fi fost în stare să te las pradă
mandoliniştilor,

Nu ştiam că ai atita respect pentru instrumentul acesta
sentimental,

— Eu? Nu pot să-l sufăr! Cine cintă din mandolină e o
insectă care bizie fără aripi, un berbec fără coarne, un viteloma-
lacocurcanoginsac.

— Deci am avut perfectă dreptate...

— Sigur...

— Atunci?

— Mä revoltă mania ta de grec decăzut. Pentruce politeis-
mul acesta rusesc? Ce găseşti la nişte zei barbari? Eu cunosc
perfect un mare scriitor apusean, şi-mi ajunge...

— Asta e cu totul altă chestie. Vinul îţi estropiază logica,
destul de slabă și în timp normal. Totuşi dacă vrei să discutăm,
nu mă dau în lături...

Alecu şi Marc urmau să se certe cu înflăcărare până ador-
meau lungiţi pe pat, uitind să se desbrace.

„Perioada desfriului* cum o numirä cei doi în urmă, se
stirşi prin nenorocirea unui al treilea. Todiritä căzu la examenul
de intrare în liceu.

Alecu şi Marc avură adinci mustrări de conştiinţă.

— Ai adus aici pe Lie gi -u şi l-ai lăsat în părăsire. Trebuia
să-l sfătueşti, să-l îndrumezi. el l-a speriat orașul şi de aceia
a uitat tot ce-a învăţat, zicea Marc.

Alecu răspundea :

— Sint vinovat faţă de el, şi am să-mi repar gresala, Ai să

VIAŢA ROMINEASCA e

în curind. Insă răspunderea cade şi asupra ta, care prin des-
şi beţie ai turnat otrava descurajării într'un suflet de copil.
— Mi se pare că tu ai ragi pulberi ce-ai dat de sticlele
şi paralele trimise de părintele ian. Eu chiar să fi vrut, nu
puteam face asemenea cheltueli. Eu nu cer nimic dela ai mei,
răspundea Marc, superb. j

— Nu ceri nimic de-acasă, în gros gr pe datorie la
Bercusor, constata Alecu, răsiringindu-şi a de jos.

Cäderea lui Todirifä a fost o sguduire care a adus aminte
celor doi studenţi de propriile lor examene. Ei erau hotärifi să
isprăvească cu orice preţ în toamna aceia și să-şi ia licenţa. A-
lungară de pe masă lucrurile de gospodărie, farturiile, sticlele,
periile de dinţi, de cap, de haine şi de ghete. Dădură cite un
genunchiu puternic lăzilor şi cuferelor, trimetindu-le în fundul sub-
patului. O zi întreagă le-a trebuit să facă ordine. Lucrurile netre-
buitoare erau duse alături, în odaia lui Todiriţă, care primi poruncă
să le aşeze frumos. Alecu scoase la iveală cursurile de chimie in-
dustrială, Marc cursurile de drept, şi munca începu în tăcere.
Numai din vreme în vreme, ridicau capul dintre foi şi-l întorceau
spre odaia de alături, de unde veneau sgomote bizare : cind clin-
chetul unui pahar spart, cind sgomotul înăbuşit al präbusirilor.
Todiriţă îşi linea datoria cu zel dar fără pricepere. Insuccesul
lui şcolar nu-l tulburase de loc. In seara cînd află dezastrul, își
legă bucceluța şi se pregăti de plecare. Era nerăbdător să se in-
toarcă în satul lui, unde incepea culesul prunelor. Cind află ca
va rămine pe loc, oftă, se posomori, iar cînd rămase singur pe
lada lui în întuneric, vărsă lacrimi amare.

Alecu şi Marc voiau să-şi spele greşala pe care credeau că
o făcuseră faţi de micul cioban. Ei îl inscriseră ca elev în par-
ticular şi începură să-i dea lecţii. Impărțirea materiilor între cei
doi profesori şi metodele de predare au fost prilej pentru lungi
conferințe. Chestia pedepsei corporale i-a pus în mare
Amiîndoi aveau idei pedagogice foarte înaintate şi ar fi vrut să e-
limine complect bătaia din sistemul lor. Alecu sustinu insă că tre-
bue adoptat un regim de tranziţie. Acasă Todiriţă a fost obişnuit
să primească din belşug bete pe spate şi palme în cap. Acum va
fi scutit de bețe şi palme, însă cite o urecheală din vreme în
vreme € foarte sănătoasă. Marc se opuse cu indignare, îşi trată
prietinul de’ canibal şi obfinu în principiu, suprimarea complectă
a oricărei mustrări cu violență, A doua zi, vecinul veni să reclame
că Todiriţă i-a spart un geam cu piatra. Alecu călcă hotărirea şi
făcu pe Todiriţă să simtă că e dureros să vinezi vrăbii la oraş.
Marc asistă senin la execuţie.

De altfel, însuşi Todiriţă aplica pedeapsa corporală celor mai
slabi decit el. Deşi îi fusese aspru interzis să fără voe din
curte, puiul de cioban se aventură pe malul Bahluiului, unde cu-
noscu pe băeţii din mahala. Unul, în tricou vărgat cu alb şi al-
bastru, îşi bătuse joc de pălăria lui cu gumilastic pe subt bărbie.

5
vezi
friu

de piept, il trinti jos şi-i puse oc in gură
ca să tacă. altul îl băgă în apa murdară a riului, u al
Mr ag es de er ia p Părinţii indignati ve-

corpore testeze, ameninţîn i

Dire { pe Alecu si pe Marc că

vea incruntat la delegaţii care strigau si ridicau
pumnul. Cind plecară, cei doi profesori voiră să-l facă Säsi re-
cunoască É ipag dar toată truda a fost în zadar,

-- ce m'au înjurat ? răspundea el. De ce mă apucă de
cămașă ? De ce rid de opincile mele ? In glasul lui era credinţă
în dreptatea lui, hotärire, revoltă. Marc şi Kleca îl mingiiară şi îl
si cu blindeţă să nu mai iasă pe poartă. Todiriţă ieşi
chiar a doua zi, plimbindu-se ca un dulău cu coama ridicată prin-
soc arce por e eri uree nu mai Îndrăzni să se a-

. Îşi cucerise pentru totdeauna dreptul s j
îi place pe maidanul premi br 7
Profesorii işi impärlirä materiile astfel :
Religia : Alecu (ca fiu de preot)
pasa + Marc
ranceza : Marc si Alecu (greutate dublä
Ştiinţele Nature à Alecu &
Istoria : Marc
Matematici : Alecu

privirile îi lunecau pe fercasträ sau se fintuiau în podele. Alecu şi
Marc erau nemulţumiţi de elevul lor. Mai degrabă însă ar fi avut
dreptate elevul să spună că profesorii lui au o predilecție nesufe-

„Alecu îşi luă consăteanul să-i arate laşul. Il purta cu e! pre-
tutindeni. Cämäsile inflorite şi privirea de pui de due a lui Todi-
nit stîirneau sensalie. Alecu era foarte mindru, spunea că ciobă-
naşul de lingă dinsul era un nepot şi nădăjduia că va ajunge
foarte sus numai prin meritele lui. Plimbările acestea aveau în o-
chii lui Marc ceva ostentativ. Erau o sfidare pentru cei cu care
Alecu juca tennis şi se plimba în trăsură, două luni mai înainte.

Ajunul examenelor aduse pace deplină în casa de malul
Bahluiulai. Alecu studia amănunţit, cu răbdare şi cu atentie. Cind
sfirşea un curs, era stäpin perfect pe materia cuprinsă în el. Putea
cita pasagii întregi, cu uşorul pedantism care în timpuri obişnuite
î ajuta să reproducă discursurile lui Monsieur Bergeret.

Marc se încurca la fiecare pas. Căuta să generalizeze și să

TT 2 TT. pt

ai o o o o VIATA ROMINEASCA a —

tacă legături cu idei din alte domenii. Nu-si lipea cunoştinţele pe
rm a afişaj a memoriei, ci le ancora prin raționamente
în locurile care i se păreau mai potrivite. Rezultatul era admirabi!
pentru gimnastica inteligenței şi ppntru formarea gindirii originale.
In schimb, bilele obținute la examen nu izbuteau niciodată să-și
| mediocritätii.

ee în. rlata zi inry se asezà din nou între cărţi, Marc îşi a-
minti de sfera lui de sticlă, o căută pretutindeni, dar no găsi.
Curind văzu că-i lipseşte şi carnetul in care îşi insemna obser-
vaţiile. Nu voia să piardă acest registru de contabilitate interioară :
cercetările mergeau greu însă, pentrucä le făcea în taină : nimeni
nu trebuia să ştie că el ținea un jurnal. La o lecţie cu Todiriţă,
descoperi carnetul pierdut, în caetele lui de teme. Elevul îl imbrä-
case cu hirtie albastră si începuse să scrie dela celalt capăt, no-
tite la istorie. “ais É

Marc avu mari îndoeli asupra utilității însemnărilor lui. Dupa
meditații profunde, scrise următoarea placă comemorativă : „Acest
carnet a fost regăsit, după căderea în barbarie, la sfirşitul peri-
oadei desfriului. “a interval, a fost luat şi folosit ca rechizită sco-
lară. Redindu-l vechei lui întrebuințări, am făcut un lux care
seamână cu luxul restaurărilor de monumente istorice”.

O grijă neplăcută incepu să strice armonia zilelor de muncă
frenetică şi arzătoare ca un marş războinic, i

Proviziile din ladă erau pe sfirşite. Pentru a le mai cruța.
cei doi tovarăşi fură nevoiți să-şi pregătească ei singuri o parte
din prinz. Alecu se duse intro dimineaţă în hală și se întoarse
cu un coş de cartofi. >

— Cartoful e leguma cea mai bună, se pregăteşte uşor, zise el,
şi privind dulce spre Marc: Azi eşti tu de rind la bucătărie. Cred
că ar fi bine să faci o salată de cartofi, pe urmă cartofi präjifi
cu nişte friptură la grătar ; iar la sfirgit desfacem o cutie cu com-

t de pere.
p Meso nu putea să protesteze: era în adevăr rindul lui le
gospodărie. De altfel, lucrul i se părea simplu.
— Bine, zise el, n'ai nici o grijă. :
— Ştii cum se face salata ? lei cartofii, îi pui in oală...
— Lasă că mă pricep, răspunse scurt Marc si urmă să
cetească. |
Pe la ora unsprezece, Alecu constată că Marc nu se dusese
încă la bucătărie,
— Ai uitat masa.
— De loc. Am tot timpul. 3 i
- După o jumătate de ceas, Marc intră in acţiune.
— Todiritä, tă te rog focul. Pănă atunci eu curäf cârtofii.
in cinci minute soba duduia. In schimb, Marc îşi
degetul cel mare dela mina stingă, în care cuțitul deschisese un
izvor roşu si cald. Curăţitul legumelor nu-i un lucru aşa de uşor
cum pare. Trebue să ştii nu numai cum, dar şi cît să le tai. Bu-

ie, TE AMI
ni a, Up «

—
—

cătarul improvizat al
erp aa P Tere un cartof mare cit pumnul şi în

incit la sfirșit obti ace
ratie: rşit obținea un ou de porumbel care-i fugea Print

i prou şi jumătate Alecu,
Ps, Vu de aea Care sfirsise de Curäfit patru

— E unu! strigă 7
= Asteapta pd înţeles Alecu, din cealaltă odae.
à D.A * Tăspunsul lui Marc semăna mai mult cu o

ru saiată, Ciliva cartofi f i
şi puşi la fiert. Rezultatul fu oe Usa pe ne
oşcate prin el, ca vinele din marmură, ii
— E două! ridică tonul Alecu, exasperat
& Ve criz se pe grätar !
une ucni la i
Ac 3 Todinià Isis D sg a sobei o flacără de un metru.

d 4 i din toate Ë
seră incendiul, găsiră pe grătar un arhipelag eter iara

insule hrs a de smoală, coajă de copac Și ciupercă
tos Pa OG; se li red mo ec

ecu fu teribil cind dădu i

i: f i cu ochii de b i

es À igoa atita. Nimic nu supără mai rău de ae
stomac Nămind. pa:

„marc pusese salata ja un loc

nădăjduind să acopere calitatea prin | cantita

i, ca portocalele,
cu coji subțiri si

Ca să se justifice, Marc ri >
, ? idică de
— N'am putut lucra destul de in gta pui batistă :

- Te-ai răzb ;
ämericane. unat pe bieţii cartofi, ai făcut din ei alune

— Alecule, te rog să
pus ființa în primejdie P

— Mulţumesc ! :
la orice fel de hrană. vorbi Alecu ceremonios, şi vru să renunţe

fi baţi joc! Eu am muncit şi mi-am

Todiriţă. Marc, după ce în i
bk grabi Papi e ea că să guste din propria lui operă

à următ à
ie meute ed Ds rindul lui Alecu, Trebuia să despice

— Unde-i Filip? între
pentru prietinul cata ose lnn ci e. re ii subită simpatie

VIAŢA ROMINEASCĂ ___ M~ LE

NU aSa ali in ca
ei Moia ip rin ag Aonta forta hi ar fi o jucărie să
sé my eoue ii ST ee Anei Alecu, pr fig qi
parte. Hess că am dreptate. Eu cred că Filip “
sia © Nia cintäret nou al oare al ironi igi n eg Seo
să vină. DES tuile, va lucra mai bine ca oriunde in

iadul de aici snmorminteazä de bună'voie la Narotin. Nimeni
tară de el Less nu-l va hotări să plece nee, de x
atar Marc se gindi la Lena. O mai întilnise sita
faţa de el unele cochetării neaşteptate, crie N Mime ak a
hotärit: citeo psească à
Et. udata părea că se chinueşte pe ea pi potins pă ma
tînăr ca să înțeleagă ce uşor pot lunecă ser tape Ps ar
ind simt că sint iubite. Totuşi Lena nu avea pe a rar d
taţii de actriță; mai degrabă suferea de misteru
compiea: Filip. Umplu opt pagini cu me-
trimese o scrisoare lui Filip. Ump p
ts T Dr adevărului, pe care nu ştia cum să-l găsească şi
să-l exprime,

Noaptea, după ce-şi isprăveau por ne jte een A
Marc simțeau o mare dorinţă să-şi răsp ne DE les
pähärel la Petit Bercus, dar rezistau. li ni e ră pe ni
ST e rege: ps p gr AA lor, încit intonau
'ei doi priétint erau așa de
A; pr zar box, ceteau şi discutat multă pro t da

Apoi se culcau. In aşternut, fiecare işi Acre ue
tainică lumină lăuntrică şi jocurile ei cu imagini = să cuve
de rugăciune. Alecu îşi inchipuia o lume În op e ete por
stăpin. Ar fi putut să se răzbune pe cei Care nada Tv proof
dreptăţit, l-au uitat. Dar se ridica mai sus şi-i rasp
i gri îşi cerceta conștiința, cum îşi acordă ela br
nele vioarei. ŞI cinta psaimi la denia pentru realizare Sari soram

Alături, Todiriţă dormea stringind la piept g nuit,
prețios cate-l dücea într'o clipă Inapoi în satul lui.

inito noapte ca acestea, Mariana veghea re isa a d
tunericul murea prefăcut în oare Dre de robe
lat, intre zidurile jupuite ale une case străine, i
rea dela Tulucesti, unde se ohisnuise să Sarre pi ap Act a
lumină curatä, coborită de-adreptul din cer în odăile albe, pe p

GAME À. cr 67

de brad acoperite cu velinte rustice, pe masa și scau-
nele fără istorie, noi, naive, prictinoase zi
o

o
fi luat cineva hainele tineresti și i-ar fi pus pe umeri rochiile pur-
tate de mama i bunica ei, cernite, cu

paturile, mesele. Mariana este şi ea o mobilă pe
care o plimbă prin odăi forte din afară, ca minile care poartă un
scaun dormitor în sufragerie.
n … Mariana“... se chema ea In şoaptă. Din adincul
lăuntric abia venea răspunsul, într'un suspin :
„Mariana... Mariana“. iși puse inainte oglinda rotundă în
care se pieptăna mama ei, si își oferi astfel, pe-o tabla de argint

dică părul și-l ascunse după urechi. Fruntea apăru netedă, poiană
de ginduri. Ce mult semâna la față cu mama ei. Dar mersul îi era
bărbătesc ; minile şi picioarele aveau linii puţin masculinizate.
Purta un cap de fecioară pe un trup de efeb. Şi dualitatea aceasta
se repeta, ca o fatalitate, in sufletul ei în care pornirile cele mai
subtil-feminine, le ducea la îndeplinire o minte bărbătească. Era
prea inteligentă ca să poată fi fericită ca o femee, era prea femee
# nu folosea inteligența aşa cum ar fi trebuit. Astfel, cu o per-
sonalitate neobişnuit de puternică, ea părea o fată nehotärita,
sclavă a casei, pierdută în umbra de tiran ciudat şi irezistibil prin
slăbiciuni, a tatălui său.

Alături se auzeau suflări Sgomoloase, Mariana ascultă un
umg moment, Aristid Lecuja voia parcă si în somn să-şi impună
existența cu autoritate, Totul trebuia să i se subordoneze, să de-
„urgă dela el ca dela o premisă generală a familiei. Ceilalţi erau
concluzit cărora mu li se îngăduia să existe fără el, Ce bine inte-
iegea revolta lui Marc! Si ea trebue să-şi caute singură drumul,
ut drum adevărat, numai al ei, pe care să meargă cintind nepa-
sătoare, fără să se mai uite inapoi. Ce fericire să te eliberezi
dintre lucrurile care amintesc numai dezamăgiri, Infringeri, neno-
vaciri. Să dai foc, să distrugi instrumentele de tortură, să laşi lingă
cenuşa lor pe cei care te chimuesc, și sà pleci, să pleci numai cu
sulictul tău...

De dincolo veni un sunet neobişnuit: bâtrinul Lecuja oftase
prin somn. Mariana se ridică deodată, se apropie pe virtul pi-

_Sioarelor de uşa odăii unde dormea tatăl său şi puse mina pil-

e8 ; VIAŢA ROMINEASCA |

nie la ureche, cu faţa îngrijorată. Alt oftat aduse lacrimi în ochii
tinerei fete, „Nici el nu e fericit. Ce inseamnă suferința mea în-
chipuită, pe lingă durerile lui adinci ca nişte prăpăstii. Să fii lucid,
să vrei să-ţi priveşti în urmă viaţa, şi să nu găseşti nimic: totul
sa risipit ca fumul. Să simţi cum te prinde bătrineța şi să träesti
în necontenită teama de singurätate, Un copil a şi plecat“... Aris-
tid Lecuja nădăjduise toată vara că fiul său se va întoarce. După
ce-i trimesese scrisoarea, aştepta în fiecare zi ora i. Dar tot-
deauna trecea fără să-i aducă vestea dorită. In orele următoare,
bătrinul „se intuneca şi avea o înfăţişare care te făcea să plingi.
De cind şi-a dat seama că Marc nu va veni, tristefa lui s'a în-
seninat parcă. Dar a căzut grea în inimă şi-l face să ofteze adinc,
cu o disperare conținută care străbate ca un gemät.

Mariana făcu clţiva paşi de pislä spre scaunul ei. In drum
intiini masa lăcuită cu albastru, văzu locul gol al lui Marc. Un
Marc-scolar, camarad bun, cu ginduri tainice pe care nu le inje-
legea nici el, mai sălbatic si mai îndrăzneţ decit îi îngăduiau le-
pile casei, mai bun şi mai delicat decit se aştepta dela un repre-
zentant al nesuferitului neam bäctesc.

Pe Marc de acum însă nu şi-l putea inchipui bine. Era mul-
tumit? Se rupsese în adevăr cu totul de ai săi? Banii pe care ti
inapoiase, darul atit de preţios faţă de micimea cistigurilor, o fä-
ceau să creadă că Marc ține mai mult ca niciodată la tată! si la
sora lui, pe care de aceia vrea să-i umilească, să-i lovească, să
se apropie de ei prin cruzime, cum înfăşură biciul pe cel biciuit,

Dar poate Marc sa schimbat. Fiinţe nouä au intrat în viaţa
lui printre străini, Cine știe... Mariana se așeză la masă, luă cu
mișcări automate o foae albă, deschise călimara, duse ca de obi-
ceiu condeiul în gropiţa din bărbie si rămase nemiscatä, cu ochii
pe jumătate inchiși fixati asupra lămpii ascunsă subt abat-jour de
mărgele mici ca nisipul,

Apoi se aplecă să scrie, punîndu-şi amindouä coatele pe masă.

Iubita mea Gretti,

lată a doua scrisoare dela mine, în mo À sâptămină. Nu
ţi-am lăsat nici timpul necesar pentru a răspunde, De altfel, rin-
durile pe care {i le-am trimes dela Tulucesti mu cereau nimic. Erau
un simplu dar, un mic buchet de ginduri, cules intro seară cind
sufletul se simţea lucid, rece, îndrâznej ca o oglindă, cald, nesigur.
complex ca parfumul unei livezi. Cui puteam să trimet surplusul
acela de viaţă interioară decit ție, scumpă Gretti, singura mea
prietină în stare să primească cu dragoste chiar gesturile cele
mai neinjelese. Te văd poleind cu un zimbet de aur, divagaţiile
mele de prizonieră. S'ar putea să nu fi înţeles rostul lor—deşi tu
ințelegi aproape orice. Dacă vrei să le ghicesti, inchipue-ti că ci-
neva te-ar condamna să nu-ţi aparti, sau mai degrabă să nu
aparții momentelor tale cele mai bune, să trăeşti veşnic chinuită

GAME

—— ——

ocupații ingenioase cu ajutorul cărora transi i
internatului în insulă-fericită. Jar acum a cară A inchisoarea

si obscure ca cea din urmă, care poartă Stampila gării Tuluceşti
Astăzi ifi scriu altfel, mai serios. Mă aflu iar la Galați, unie
äm cu totul alte dispoziţii ca pe malul bălților.
y irg aminteşti de fratele meu Marc ? Hi vorbeam citeodata
emoseut odaia. pad În coală. Mi se pare ca an
l „ Cind ve să-mi aducă
aa aa pari pae a ef ve devenit om mare (chiar a poi
A re ca noi). Acum se află în laşi, unde își j-
oos o drept. Din cauza războiului a intirziat peh an și nea à
E ce chip sa-l cîştige. De aceia nici n'a venit în vacanţă acasă.
ce pri sionin mari, pentrucă n'are timp nici să trimeată o
4 ‘1 Se pare că e destul de mare si că
dreptul Sa ceară nimic de acasă, Şi-a găşit de slujbă gi de
susține Singur. Nu cunosc felul lui de viaţă. Sint aşa de curioasă
Sa ştiu ce face, Incit dacă Waşi fi nevoită sa stau aici cu tata
Aşi Veni pentru cîteva zile la laşi să-l văd, Un prilej minunat să
stau cu tine, să ne mai găsească dimineaţa treze, ca la internat
Am să-ţi spun nenumărate aventuri. Şi tu mi-ai povesti frumos,
Apei cristalin. Te-aşi asculta cum ascultam basmele cind eram
mica, Dar „asemenea întimplări s'ar putea numi fericire, si mie
di ingäduit să mă bucur de ea.
Noa mea prictină, n'ai putea tu să mă intocuesti ? i
pg a p Rat re nel decit o ființă asemeni blondei Es e
si zim :
: sa aţi e u care să fac pinea cea de toate zilele
Dacă te hotärästi să te substitui mie, atunci
t ? ci te
sal intilnesgti. Am să-ți dau o scrisoare să-i duci, ca si pe
suspect. Vezi cam cum trăeşte, dacă e mulțumit departe de-ai lui,
dacă e Supărat pe noi, sau numai foarte ocupat si foarte neglijent,
d Știu că celace îţi cer este un lucru greu. Unei alte cunoş-
unje mi-ar fi cu neputinţă să-i Propun asemenea demersuri, cu
rspecte polițiste. Dar fie, Gretti, cred că iți va fi uşor să transformi
“ercefarea aceasta penibilă, într'o excursie interesantă în lumea atit
ce Nr si pe dos a oamenilor cu musteţi,
; ți dau jos adresa lui Marc. Te rog încăodată să fi
bagare de seamă. Dacă cumva fratele meu simte că ai un so!
äl casei pärintesti, totul e pierdut.
La revedere, în altă scrisoare.

A ta Mariana

2 j VIAȚA ROMINEASCĂ

eTa

ii din zi in
In cancelaria şcolii de comerţ atmosfera devenea
zi mai grea. Indiferenta sceptică dela început a rer heal, poen
proectul directorului, se transformase în pornire dop AE
gomir îi nemultumise aproape pe toți prin ntul inf tes
prin mania lui pentru respectarea regulamentelor. Chiar cei
nu avusese nici un conflict cu directorul erau vexaţi că li se corea
o regularitate „de ceasornic“, la intrarea şi la ieşirea din acri
Sacrificarea „sfertului de oră academic" fu declarată de majoritatea
profesorilor un pedantism, o ipocrizie inutilă. Directorul îşi pierdea
cu incetul şi prietinii care îi fuseseră credincioşi anul er gr Q-
bilizarea spiritelor o făcuse profesorul de istorie, Clement „rescu,
tinăr politician cu temperament, „viitor parlamentar“. Intro con-
vorbire secretă cu directorul îi ceruse în „schimbul sprijinului său,
să se oblige a cumpăra pentru noua clădire, locul unui „bun amic
si om de inimă“, aşezat aproape de bariera Păcurari. Dragomir
răspunse că şcoala trebue să fie numaidecit în centru, pentrucă
la parter va deschide magazine unde vor face experienţa comer-
cială a elevilor. Primăria avea un loc viran chiar în piață şi pe
acela nădăjduia să-l obţină. Il rugă călduros şi pe profesorul de
istorie să-i sprijine petiția pe care o făcuse mai demult cătra
consiliul comunal. Clement lrescu, posomorit şi enervat, îi făgădui
rsul*.

ci 7 iz SĂ eşti idealist, zise el, strimbindu-şi în sus colţul
din dreapta al gurii, gest oratoric mult admirat de club.—Eu am
tot respectul pentru astfel de oameni care astăzi, în vremurile
noastre de criză morală, sînt din ce în ce mai rari. Sigur, locul
pe care ţi l-am propus nu prezintă toate avantajele ce se cer
pentru crearea unei şcoli model aşa cum am vrea să realizäm cu
toţii. Totuşi cred că ţi-am făcut un serviciu atrăgindu-ţi atenţia
asupra locului din strada Păcurari, pentrucă chiar dacă nu € cel
mai bun, nu e nici cel mai rău. Eu am să vorbesc cu primarul.
Să vedem... Locul din piață, spui? Bine, foarte bine. Numai să fie
posibil,

Stejar lonescu

Judecători şi judecăţi de altădată
(Urmare şi sfirgit)

17. Organizarea judecătorească în epoca fanariotä.—Cu
toate acestea, cu toate viciile si servilitatea administrației față de
cei mari şi abuzul față de cei mici, epoca fanariotă însemnează un
pas înainte in mersul a, noa judecătorești, Chiar dacă venali=
tatea şi arbitrariul erau legea, sau cel putin legea față de cei opri-
maţi, Domnii așa ziși fanarioți cu o cultură incontestabil mai mare
decit predecesorii lor, au început orinduirea mersului justiției în 13-
rile romine, Trebue să observăm separatia treptată care s'a făcut
In atribuţiile celor doi ispravnici, unul räminind cu administraţia,
iar celălalt cu partea judecătorească; de asemeni, constitue o etapă,
importantă reforma lui Const. Mavrocordat care a inființat condi-
cile de hotăriri si pentru ispisoacele de moșii, cetace constitui o
primă reglementare in materie. Pe de altă parte, haosul legislativ
si aplicarea unui obiceiu al pămintului, adeseori indoelnic, dispozi-
tille pravilelor care se mvechiau si care pe incetul nussi mai gă-
siau aplicare, faţă de noile pricini de natură civilă, pe care intere-
sele si multiplele transactit le scoteau la iveală, au făcut să se
simtă nevoia unei codificări mai complecte, imbrăţişind cn mal multe
din noile aspecte juridice.

Ca un corolar al tuturor acestor lipsuri şi ca o verigă dia
lanţul orinduirilor judecătoreşti din cursul timpului, vom cita citeva
din desideratele r moldoveni, adresate puternicii Caterina a
Il-a, în urma păcii dela Cuciuc-Cainargi (1574) cind supremația
Rusiei era asigurată asupra ţărilor noastre, Astfel, intre altele, cereau -

a) dintre cei 12 ce vor constitui aristocrații țării, şase
să fie autorizaţi cu Judecarea pricinilor, iar din ispravaici, unul să
stringă dările si altul să judece; iată dar o cerere pe care mal
tirziu o vom denumi: separatiunea puterilor în stat.

b) printre judecători să fie un «pravilar-, ca să supravegheze
aplicarea dreptăţii din pravilă, a -legli-, cum am zice azi.

72 VIAȚA ROMINEASCA

c) să se rodifice pravilele st obiceiul pămintului, atit cit nu
le excede, să se întărească de Impärätie şi aceasta să fie noua
lege aplicabilă '.

Barem boerii munteni, subt imboldul Rusiei, cereau aplicarea
in totul a legilor ruseşti si alte dispoziţii echivalind cu Incorpora-
rea acestul ținut, la marele imperiu. Pe noi insă, nu ne interesează
chestiunea politică , pe noi ne interesează faptul că în a doua ju-
mătate a sec. al XVIl-lea se cerea separatiunea puterilor în stat
si o codificare a noianului de legi, firmane, hatișerifuri, opise sau
deslegări ce se aplicau după voe, impricinatilor din cele două
ări. surori. >
f 15. Legiuirile cele noi—Aceste desiderate s'au realizat cu-
rind, Domnii luminaţi, cu o deosebită cultură, care s'au perindat
pe cele două scaune domnești puse la mezat, pătrunşi de această
nevoe a codificärii, au făcut legi nouă pentru cele două țări, Astfel,
in Muntenia, Alexandru Ipsilante decretează Fravilniceasca Con-
-dict (1780—1817) avind în vedere «vechile pravile, obiceiul pā-
mintului si povetile Domnului», şi apoi Codul Caragea (1517 — 1832)
“spre a se metaherisi m pricinile de judecăţi ce se vor gram
iar în Moldova, pe inceputurile facute de Toma Carra, se elaboră
un cod, o <invățătură care învață pe om ce este dreptatea si ce
este strimbătatea> *, de cătră Andronache Donici, acel despre care
© cronică spunea :

Dacă ai vre-o judecată

Mergi la Donici de te=arată,

Căci el până gin pilaf

Va găsi un paragraf, -

După aceasta gi subt imboldul direct al lui Scarlat Calimah, tot
in Moldova, jurisconsultul uitat Flechtenmacher, a lucrat e legiuire
nouă, inspirată din Bazilicale, din dreptul roman și din noile legiuiri
e ', cunoscută gi azi subt numele de Codul Calimach
(1817-1832).

Aceste legiuiri cuprind dispoziţiuni attt de drept civil, ctt
şi de drept penal sau poda şi reglementează pentru prima
oară în amănunt, gradele de jurisdicție si formele procedurale *.

19, Reforma lui Ipsilante. — Adevărata reformă o incepu A-
lexandru Ipsilante, om luminat și foarte cetit. Mai ttiu prin Hri-

1 Xenopol, op. cit. IX pe a mT

stie! Praviiniceasei Condică reglementează instanţele de azer
şi căile de atac, alături de dispozitiunile de drept civil ; barem Codul aragea
omor, thari, maiust miscinoti Et MD ose tratează, despre
omor, , mofluzi minc or! eacu
ete. Tot așa, în Moldova, atit Codul orgie Rae Daniel cei Contul
Calimach, au dispozițiuni atit civile cit și procedurale.

“Divan , unele loca

. d » Fu al A ME. e

i-a 4
—JUDECATORI ŞI JUDECAȚI DE ALTĂDATĂ 73
mé,

covul “i 1775, apoi prin Pravilniceasca Condică, ef orindut de

ps rie $ cite pă coarne on să judece pricinile locuitorilor

a i re
pe alei ?», adică pe la de Ju À au er să nu fie siliți a veni
voia ună, după voia Domnului” care sf şi numia sau. revota,

de alte interese ale județului. Mai tirziu, jurisdicția
j À rămase -
tributul exclusiv al judecătorului, ispravnicilor ră ar Bras
“sa nu se amestece la pricini de judecăţi a judeca, fâră de
sumai judecătorul... că pentru aceia am orinduit deosebit de iz-
pravnici şi judecători!» Competența judecătorilor se mărginea Ja
cercetarea pretenfiunilor băneşti, urmind ca inile mari, cum ar
fi anumite afaceri rue şi crimele, să nu le judece decn Inaltul
localități, precum ar fi Cimpulung şi Ocnele-Mari
își păstrau privilegiul de à avea cite un județ al oraşului” , isprava

nicii ră numai cu executarea hotäririlor t

se va face numai prin vorbă, şi nu se va scrie ă ească
i , şi să se iscă P

at hot en mos rar şi si p E nare să socotește "> —şi apoi se ges

e ci, ca ş eritele sineruri
« vu n creer ni ed n sau titluri de proprietate ce
20. Noi instanțe, — In Capitală se înființă o instanță «ot

Ă j j vel

aga» judecată pe Care o tăcea aga „pentru buna per a ară a tir
gului, pentru eltinätate şi pentru a nu face viclesuguri cei ce vind ">
și o altă instanță „ot vel spătur”, care cercetează pricinile poliție»
Se, ra pres căci aceasta este instituitä <una, pentru lezuirea
z a locuitorilor celor proşti si al doilea, =
ag sl gt are a mah a rd, dégrader
ot în Capitală se institulră trej judecătorii, avind <judecătari

cu ştiinţă şi cu praxis, care să aibă datoria a căuta alenia pă
<trguială si cu privighere, fiind bine incredinçati că dintre dinsii ci
se vor arăta iscusifi, și vrednici, si drepți, şi fără preget la porun-

chiverniseli mai mdestulate ">. Două din aceste depart i ju=
decau afacerile civile, iar al treilea judeca “price pușcării, ek a
“ale, denuminduese «departamentul vinovăţiilor

Ca instanță de apel—căci se prevedea ca rjudecätorul să nu

1 CI. V. A. Urechia, op, cit i, p. G4 8, u

2 Pentru judecătorii de pe fa judete, art. 1,

3 CE V. A. Urechia, op. cit, i, p. 254, 333 $.

4 Carte de judecător orfndeit la reg din 20 Nov, 1791—V, A Ure-
2,

chia, „cit. I, p. 198; ibidem, 1, p. 40; V. Su a $1
Ag VA. , ÎI, p. 76 să, de judifie din &
tebr. 1792 şi 12 Nov, 1701; at a p: 28, Hrisovul 23 lunie 1786,

, CN. L p. H0,

9 Cod ipsitante, Pentru a-doilea departa mentur
10 Hrisovul din 1775 at mi Ipsilante, supra pi vid

TA VIAŢA ROMÎNEASCĂ

injure, nici să zăticnească pe cel ce voeşte să facă apelaţie», — era
mis veliților boeri (d celor de primul rang), si în fine, o a
treia instanță de apel era Divanul Domnesc, care judeca <pricinite
ce urmează a se judeca aici pentru intăia oară, datorită importanţei
lor sau obrazului părţii ce se judecă , ba încă, după Codul Caragea,
o hotărtre se putea apela pănă la trei Domni '.

După documentele timpului se pare că in marea majoritate,
judecătorii erau romini, nume străine, ca: Vilara, Pashal, stat
foarte rare *.

21. Localuri şi zile de judecată. — Judecätile se dădeau la
sediul acestor autorităţi, la agie, la <canțelarie>, sau «în localul
ormduit la Domneasca noastră curte '», ba uneori “cind se vor
intimpla judecăţi mai multe», velitil boeri puteau «să se adune și
după prinz la casele dumnealor să caute pricinile, ca să ia cat SY
cu un ceas mai inainte *>. In timpul epidemiei de ciumă, dela 1794,
boerii unui departament tnchiriaserä cu 15 taleri pe lună, o casă
m care nu şedea nimeni și unde judecau unele pricini”. Domni-
torul Mavrogheni, spre a fi mal accesibil jelbilor celor nevoiaşi,
hotärt să i se facă un foişor în mijlocul tirgului, unde să primească
plingerile ”, iar m timpul bticiului, judecătorul cerceta pricinile ce
se iscau, subt umbra unui umbrar dinadins făcut,

Pentru a nu se stinjeni bunul mers al agriculturii, nu se in-
Käduiau jud în săptămina milor, în lunile Aprilie gi lulie
si pe timpul culesului viilor (15 Septembrie— 15 Octombrie) cmd
era vacanță”, măsuri similare s'au luat și cu prilejul epidemiei de
ciumă din 1794”,

Judecätile aveau loc în toate zilele afară de Simbära, Dumi-
nica şi sărbătorile mari, iar Divanul Domnesc judeca numai Lunea
si Miercurea, în cazuri de urgentă nevoe si Vinerea, iar Simbăta
cerceta <pricinile vinovățeşti ale pușcăriei», şi tot atunci trebuiau
“să vie epitropii să se arate pentru pricinile ce sint rinduiţi».

22, Cum se judeca ‘in acea vreme? judecăţile se mm-
cepeau de dimineață, ca să poată fi cercetate cit mai multe pri-
cini, Boerii divaniti veniau călări, după vechiul obiceiu si insoțiri

1 Cod Caragea VI, Cap. IV, Pentru Apelatie, art. 7-10,

i 2 V. listele de divaniti în V. A. Urechia, op. cit. I, p. 198 & u. Nil,
p. 1
3 Hrisovul din 1775, v. supra No. 19.

4 Cod lpsilante. Pentru judecata veliţilor boeri, art. 3, V. şi Hrisovul citat.

5 Cf. Anaforaua din 19 Mart 1796 în V. A. Urechia—op. cit. IV, p. 41%.

& Cf. Pitacul din 9 lunie 1786 în V. A. Urechia, op. cit. I, p-

7 Ci. jalba din 28 April 1793 câtră Domnie a judecatorului Toma

eanu, în V. A. Urechia, op. cit. IV, p. 401.

8 Cărţile domneşti din 3 April şi 22 lunie 1783 ale lui N. Caragea si
din 18 Martie 1784 a lui M. Şuţu (cf. V. A. Urechia, op. ciL l, p, 256-257 şi
425) si ceie din 10 April 1792, 20 lunie 1702 şi 15 Sept. 1791 ale lui M. Şuţu
ge N, p. 134-135), din 1 Sept. 1794 a lui Moruzi (ibidem IV, p. 412}
cit, ett...

9 Cartea Domnească din 22 Nov. 1794 în V. A. Urechia ;—op. cit. TY

P 740

JUDECĂTORI ŞI JUDECAȚI DE ALTĂDATĂ 5

două sau trel slugi“, adunmdu-se la ceasul fixa

į sau trel slugi! t La

lui ședeau zapciii cei mici si paicii vca să nu lase ain ae

pris intra unde se face judecata, ci să lase numai pe
se pricinuesc=, Se cetea hotărirea apelată sau jalba prezin-

Er à se asculta pirişul sau jâluitorul si piritul, care trebuia
cuviincios, «să stea în picioare... și fără de işlic, foarte cu

cucernicie și na co era cu smerenie °>; apoi se ascultau pe

Sint insă, de un deosebit Interes recomandările date judecă-
torilor atit prin pravile, cit si prin bitacuri sau reci ez saune
felului lor de a judeca. Asttel, ‘in primul rind li se cerea <să=şi
păzească minile lor curate cătră Dumnezeu şi cătră pravili, adică
să fie cu frica lui Dumnezeu, drepți şi să nu ia mituri *>, codul
lui Donici, mai liberal—se pare— prevedea că <judecätorul să nu
primească pesches, decn un putin lucru care este spre mincare
sau spre băutură ">, Legilor, să nu le facă "niscarevași tälmäciri
gg De şi "sā a se pornească nici odinioară la vre-o strim-

au pentru prieteşug, sau pentru rudenie, sau pentru a
(art. 6)... Ei „trebue să fie cu bunăvoință, «cu bindete e. sine
dulceaţă cătră cei ce se judecă, si iără de pizmă sau fățărnicie.
fără de a căuta la obrazul cuiva (art, 2), iar în divan +şederea
să le fie cu sistolie și ir de ciubuce ‘4 , să nu facă glume (Art. 5},
dar „nici să injure pe cinevasi din cei ce se judecă (art, 2h, ci
«să asculte foarte cu luare aminte, fără a li se supăra de indelun-
gatele zise celor ce se judecă, ori cum vor fi (art, 3) «şi să ho»
tărască «ecu minte curată si liniştită (art, 5)».

23. Judecata breslelor.—Judecätile erau Insă anevoioase, ces
reau cheltueli mari şi forme, — minunata epocă formalistă căreia
nici legile care au intervenit după aproape un veac si jumătate, nu
au putut săsi pună capăt, Singure breslele, prin starostli lor, aveau
pentru afacerile comerciale o justiție rapidă, bätrmeascä, fără prea
multe paragrafe de aplicat, ci numai obiceiul, foia părților şi ju-
decata fui Dumnezeu. Astfel, trecînd la partea anecdotică, cităm
cazul unei judecăți a lui Grigore Ghica,

1 Radu Rosetti, Amintiri 1, p. 120.

2 Cod. Ipsilänte. Pentru cei ce se judeca, art. 7.

3 Referindu-se la această breastă, art. 22, Cod Donici, prevedea: ,Ju-
tecătorii datori sint ca să rinduiască a fi deopotrivă advocati pentru am-
două părțiie ce se judecă, adică să nu fie În o parte precopat şi ispitiţi în

va cuieza a vi-

limbutie, jar la cealaltă parte jar integre si de
clesug a face alcătuire Intre advocati spre impilarea dreptăţii, À gros

4 Cod Ipsilante, Pentru i, TS: c- P
sed cat psilani en judecători, art. 7. Cf. Hrisovul din 1773

3 Cod Donici, Despre Judecători, § 4.

G Ibidem § 3. In cetace gr — asemenea recomandari, a se vedea prea
Intejeupta circulară din 21 Mai 1 Pitacul din 2) Mai 1786, ale lui N.
Ma heni, în V. À. Ureche, op. cit. Il, p. 31-34,

a: ir din 23 lunie 1787 al lui N. Mavrogheni, în V. A. Ureche, op.
- W, p 45.

-
m ______ VIAȚA ROMINEASCA

Intr'o zi, logotătul al doilea ri intă lui Vodă o anafora a
Divanului, scrisă pe vreo 3—4 de hirtie, care se referea la
netnţelegerile dintre doi negustori si se termina cu obișnuita for-
mulă : «tar desăvirşita hotärire rămine la înțelepciunea Măriei Tale».

— «Şi ce hotărire să dea înțelepciunea mea, zise Ghica,
„cind din toate zisele si deszisele lor, n'am ințeles nimic? La in-
ceput are dreptate Stoica, la mijloc, Mihali, si la coadă si Stoica
eşi Mihali. Aferim! Buni judecători am! Si de cită vreme se län-
sțuește pricina asta?» r

— «De patru ani.

— «Patru ani! Și pentru ce n'a trimis-o in cercetarea sta-
srostilor de isnaturi, după cum e obiceiul între breslasi ?

— «Nu ştiu,

— + Buiurdiseşteao cäträ starostii breslelor ca s'o cerceteze,
=s'o pue la cale și să-mi facă de-a-dreptul mie anafora,

* Funcţionarul făcu ce i se porunci.

"Peste două zile, logofătul al doilea ti inmină o anafora pe
+0 jumătate coală de hirtie, m care erau următoarele :

«Măria Ta!

"Am cercetat si am hotărit: Stoica să plătească 500 lei fui
“Mihali, pentru care am şi băut adalmaș la circluma lui Badaca,
“Plecate slugile Maăriei Tale... (urmau iscăliturile),

* <Maşalla ! strigă Ghica Vodă smucind hirtia din mina logo»
= fătului și sărutind-o, O! De s'ar sfirşi așa toate judecätile în dom-
“nia mea! Ascultă, Logofete! Scrie îndată aici, pe hirtia asta că
“intărim această hotărtre şi poruncim să nu se strămute în veci,

"După cesa scris Logofătul, Domnul iscāfi, si Muhurdarul
“puse pecetea !»,

24, Regulamentul Organic. Organizarea judecătorească. —
Imprejurări istorice a căror examinare nu este aici locul să o fa-
cem, la 1831 au prilejuit elaborarea Pegulamentelar Organice, cu
foarte multe dispoziţii de drept public, adevărate Constituţii pentru
cele două țări, În chestiunea ce ne interesează, ele cuprind o nouă
organizare şi anume:

O primă instanţă si pe cit se pare, excepțională, fură jude-
«atoriile de impäciuire, prin sate, constituite din preot si trei ju-
raţi aleși anual de săteni, fiind competente a cerceta micile pricini
rurale «spre a nu fi siliți locuitorii satelor a se duce la orașele
scaunelor cirmuirilor de prin județe, pentru jeluiri de prea putin
pret “>.

In fiecare judeţ se e rm ohi o Data one a întâia cer-
-čatare pentru toate pricinile civile, corectionale sau comerț, ce
sar afla, inlocuindu-se ispravnicii cu atribufiuni judecătoreşti, sau
judecătorii de scaun. În Bucureşti şi Craiova, din cauza multelor a-
faceri, aceste judecătorii aveau mai multe secţiuni, Afacerile corec-

1 C, Negruzzi, Opere com ed. Minerva, 1, p. 246, Scrisoarea XXVU.
2 Regulamentul Organic Ey predea art, w

Lea Yalova; di
ara + cărora li se atribuiră județele țării intr’
ne. Ele aveau secțiuni sau vom Sen A ic sa
«mädulare», Cu cite un preşedinte. Pentru afacerile comerciale erau
judecătorii de comerciu la Bucureşti, Craiova si Galaţi, cu jude-
cători aleşi de negustori, ca să cerceteze apelurile făcute contra

judecătoriilor de Intäta cercetare,

mai inaltă instanță era /naltul Divan, cu mai multi ju-

cători, subt președinția Marelui Ban , care «judecă desăvirşit

toate apelalille ce se dau impotriva hotärtrilor divanurilor judecă»
pr: de comerţ sau <criminaliceşti s,

25. Judecata cea nouă. — Judecătorii erau aleşi şi întăriţi de
Domn, care, după trecerea unui anumit timp, le putea conferi ina-
nr ceai ei erau responsabili de faptele lor ca orice alt par-
icular.

Se-pare că în primii ani, judecata mergea cam iu, cele
mai obişnuite judecăţi — după arätärile principelui al ie CU pri
lejuf călătoriei sale prin ţările noastre %, — sint privitoare la încălcă-
rile de pämint, strămutări de hotare, vinzările părinților cătră unti
din fii și tălhăriile, Advocaţii, a căror organizare era stabilită su»
mar de același Regulament Organic, aveau elemente minunate ca
să producă îndoială în minţile <luminate= ale judecătorilor. Astfel,
Intr o scrisoare a fui Ion Ghica adresată d-lui L Bianu, ni se arată
cum se judeca la începutul funcţionării Divanului apelativ din
Bouea :

‘Doi vecini de moșie se certau pentru un petec de pămint
“şi gilceava ajunsese la Divan, Sosesc amiki tnprioiaațil, re

“plică aşa de bine şi de limpede dreptätile clientului său, incit a=
<duce pe Creţeanu săeşi zică în sine:

4 Regulam. Organic al Moldovei, art. 320. d

lstanta constituia un miea Ve o inalti Curte de Revizie. Aceasta
waran ee un ea grad de jurisdictiune și era compusă din
şedinţii Divanurilor din București, din 2 supleanti şi 6 maduiris pe Cri îi
mumea Domnul dintro listă de 12 aleși al obşteştii Adunări (V. Andrei Rā-
dulescu — Logotatul Nestor p. 18},
7 Regulam. Organic al Munteniei, art. 215.

i 8 agato de Deémidon, O călätorie în Principatele Romine, ed, Al-

calay, p

73 VIAŢA ROMINEASCĂ

— «Apoi ce mai caută să vorbească avocatul părţii opuse?
«Dreptatea reclamantului este aşa de mvederată, incit nu mai tn-

<cape vorbă. .

sPrecilinnle după regulă, dă cuvintul părții adverse si avo=
«catul defendorului incepe a arăta de netntemeiate și eronate toate
<arătările și argumentele confratelui şi adversarului său, si vorbeşte
“cu atita vervă si logică, incit aduce pe bietul Creţeanu să-şi
“zică în sinë:

— «Vezi, irate, ce era să pat! Bine că vorbi şi ăsta, că de
<nu lua si el cuvintul să spue că două şi cu două fac patru,
cădeam în păcat, dăm dreptate reclamantului,

«După acela, preşedintele dind replica părţii celeilalte, incepe
‘alt avocat al reclamantului si răstoind la cărți ceteste mai multe

articole din Condica lui Caragea, pasaje din Rogron, Beccaria si
<Bourlamaqui, înterpretindu-le frază cu frază si conchizind cu
«cuvintele :

— + Apoi acestea, onoraţi magistrați nu vă spun ritos că toate
sdreptätile sint ale clientului meu?

“Explică aşa de bine, tacit Creteanu tgi zise în sine :

— «Tot bietul demandor are dreptate. ȘI legea, și ştiinţa
“juridică sint toate în favorul său,

“In fine, ptesedintele dă iarăș cuvintul defendorului, şi atunci
"avocatul său scoase alte cărți şi mai ptoase, deschide Regula-
<mentul Organic, Pandectele și Bazilicalele ou Faustin Hélie, le
«combină articol cu articol, paragraf cu paragraf, alineat cu alinear
ale Herbe, le stoarce si după o exegeză adincă si savantă, conchide
«cu cuvintele :

— "Aşa, onorate contrate! Nu trebue sa citezi şi să te Ine
“temeiezi pe un singur articol. Pravila are multe. Trebue să le
<contopeşti, să ştii să combini dispozițiile Regulamentului Organic
“cu opiniile părinţilor științei, etc...

«Si me cca aşa de frumos, 1nctt bietul Crejeanu nu mai

ştie cine are dreptate,

După sävissirea pledoariilor, preşedintele dă pe tmpricinaii
“afară şi cheamă pe divaniţi la chibzulală. Se adresează cătră Cres
teanu, zictndue :

— «Da părerea, boerule!

— <Dăsțieo dumneata, ti răspunde Creteanu, că eşti Preçe-
"dinte, ai mai multă experiență, ești mai bătrin,

— *Nu, boerule, nu, bosrule, ti răspunde președintele, ar<
“ticolul Regulamentului zice ritos, curat si limpide că trebue să-și
«dea mai Intălu părerea judecătorul cel mal tînăr şi măi nou în
«slujbă,

— «Aman, Cucoane S.. așa mă rog, opinează mai intăiu
cdumneata, dacă mă iubeşti,

~ «Nu se poate, boerule, se calcă Regulamentul | ti răspunde
* preşedintele,

„i
t
e

: _JUDECĂTORI ȘI JUDECAȚI DE ALTADATA 78

— «Dacă este așa, lasăcmă să mă gindesc niţel, ri zise

— "Poftim, boerule gindeşte=te, nu mă , zise in
seulmduese i trecimd în cabinetul său. CE preeti

— «in timpul celor zece minute ce ni s'a dat, spunea Cre-
“țeanu, zărind intrun colț pe unul din colegii mei, cu ciubucul
“la gură, mă apropiu de dinsul şi-l întreb : — Dumneata, Nene M...
«ce zici de pricina asta, cine crezi că are dreptate ?

. meu imi răspunde :

— "De, sărut mina, neiculitä, ce să zici? Si unu are drep-
“tate şi celalt are dreptate : cum ne=o lumina SE bir A

«Mă apropiai de un alt coleg care sta la fereastră:

— «Cum ti se pare, A... pricina asta ? Casa in-
'curcată, nu e aṣa? El pune ochelarul în ochi şiemi răspunde :

— «la te uită ce frumușică este ceia care trece! © cunosc
'șade tocmai în Lucaci—ce-o fi căutind ea tocmai pe aici ?

<Väzind că şi de la acesta nu pot scoate nimica, mă indreptai
"cäträ celalt coleg, care şedea pe ginduri, cu minna la frunte,
<si-l intrebai :

— «Ce zici tu, Gr... de pricina asta? Cam incurcată mi
“se pare.

= «Apoi vino la babaca, să-ți spuie babaca, Ce gindesc el,
oana să inşele pe babaca, nişte sireti, domnuié! Da nu-i
“știu eu

«Imi vorbi tot m sensul ăsta un stert de ceas, fără sñ-mi spue
“cine avea dreptate,

"Cind mă intorsei la masa de chibzueli, hotărtrea stă redijată
Sata pe masă și iscălită de președinte, care si plecase şi am ise
e ata roți ceilalţi cie-st patru, unul după altul, fără bătae
sde cap »,
| 20, Concluzii asupra mersului Justiţiei în urma nollor
lègiuiri — La taceput, se pica că in Justiţie, corectitudinea nu era
un principiu cardinal. Astfel, Michael Quin, preot anglican care a
trecut prin Muntenia în 1835, arată că «m curțile de justiție do-
nină forma, iar dreptatea nu, pentru a cîştiga un proces, trebuiau
plătite bacşişuri mari >, Puțin mai tirziu şi relerindu-se tot la Mune
tenia, principele Demidov constată însă că <administrația Justiţiei
a Cfstigat mult de la imtroducerea noului regim. Legea a mat päs-
irat citeva din obiceiurile ei despotice, dar trebue să recunoaștem
că s'au făcut multe îmbunătăţiri în darea dreptăţii » , acelaşi, re-
lerindu=se la Moldova, de asemeni arată că <regulamentul a pres-
cris nişte forme de procedură despre care nici gind nu era mai

tI, Ghica, Opere complecte, ed. Minerva, y, IV, p. 428.
2 O călatorie în apele romte şi prin Basarabia în 1825, In Balet.
Societ. Regale Romina de Geografic din 1922, p, 177,
Demidow, op, tit, p. 54, a

50 a VIAŢA ROMINEASCA |

inainte, Prin acest mijloc, tot atit de drept ca şi repede, sa pus
puţină ordine „şi lumină m mulțimea proceselor fără stirşit, care
părea că eternizează neingrijirea guvernämintelor precedente !»,

Epoca noilor legiuri st a Regulamentelor Organice msemnează
organizarea temeinică şi după norme ise, a mersului justiţiei în
țările romine, Pe moetul, puterea judecătorească se se de cea
executivă, iar Domnitorul care legifera prin ofisurile sale, inceteaz>
amestecul său personal în împărțirea dreptății. De asemeni, se cre-
iază separate instanțe de comerț şi corectiune, instituindu-se pen-
tru prima oară procurorii cu atributini de a <priveghea a se păzi
cu scumpătate pravile și regulamenturile, potrivindu-se numai la
întimplările la care se aduc, a se săvirşi intocmai hotäririle jude-
căto şi a ingriji pentru toate cite privesc asupra pazii. bunei
rindueli şi a linistirei obștei»,

27. Reformele contemporane, — Cu mult mai tirziu, în cone
tinuarea noilor idei de reorganizare si legiferare, la 24 lanuar 1861, se
promulgă legea pentru Ințiințarea unei Curti de Casaţie, peste trei ani -
legea pentru admisibilitatea şi înaintarea în funcțiunile. ju-
decătoreşti si in anul următor, {x 18654, se promulgă prima
lege de organizare Judecätoreased, care prevede ca organe
de judecată: judecătoriile de plasă, tribunalele de județ cu cite o
secţie °, şi Curțile de Apel. In fine, urmau legile din 1800 ©, din
1909 ', 1924 si 1925 cu ultimele modificări ale anului 1928, care
desființează judecătorul unic”, legi bine cunossute, a căror aplicare
s'a făcut mm zilele noastre şi asupra cărula nu vom stärui. Vom
arăta numai că a fost oarecare turburare cu prilejul stabilirii Curţii
de Casaţie în Bucureşti”, intrucit lesenit stărulau să se instaleze
in orașul lor şi au mers intratit cu manifestarea acestei dorințe.
iacit voiau să ardă în public portretele lui Cogălniceanu si Anton

„ Care îşi arătaseră părerea ca această instanță să fie stabilită
în Bucureşti ™,

judecătorilor fi s'au dat pe încetul garanţii, stabilitate şi ina
movibilitate, astfel că s'a asigurat poziţiunea lor si totodată s'au
luat garanţiile unei bune judecăţi prin independența ce li s'a re-
cunoscut şi condițiunile de selecțiune pretinse.

28, Coneluziuni, — În cele expuse, am urmărit evoluţia ideii
de judecată şi judecător în țările noastre, dela mosul și judele
văilor ferite deenăvălitori, la Domnul ce judeca subt imaginea lui

1 Demidon, op. cit. p. 119,

2 Regulam. Organic al Munteniei art. 217.

3 La 6 Decembre 1864. -

A dea mi T. lit 5 r

; u excepție: T. ilfov cu 5 secţii, T. lași cu 4 sectii, T. ou
À per Ie Comes T mi cu vile în să so, sl

ea zare judecătorească 1 Sept. îi

7 Idem din 24 Martie 1909, A

8 idem din 25 Junie sf ala 1925 si Februar 1928,

9 Se votase un credit de lei vechi pentru inchirierea şi mobi-

laréa localului, V. B. Katargi, Discursuri pariamentare, ed. Minerva p. 312.
10 B. Katargi, Discursuri parlamentare p. 312. za

JUDECĂTORI ŞI JUDECĂȚI DE ALTĂDATĂ si
Crist, la slujbașul octrmuirii pe care Il impresionau obrazele, si
pănă la legilor din urmă, de cind apare pe încetul in-

lege scrisă apare incontestabil superioară unui
corp judecătoresc bine pregătit si selecționat.
chiar dacă n'ar avea tradiţia unor Lamoignon sau d'Ormesson din
Franţa evului modern, care iși transmiteau calitatea din tată în flu.

Astfel, evoluţia ideii de Impărțire a justiţiei m dreptul romi-
ascultă de aceleași legi sociale care au cirmuit toate popoarele.

dreptul pretorian, creație a pretorilor, a inlocuit
pe legea celor XII table din dreptul roman, după cum in-
terpretările cadiului luminează prin deducțiuni și savante aplicări.
pasagiile obscure ale Coranului, după cum Parlamentele si jude-
cătorii aplicau şi fără de voe adăugau la cutumela Franţei feudale
tot așa primii noştri judecători sint si creatorii legii, sintem tn
epoca judecătorului-legiuitor. Domnitorii care s'au succedat pe tro-
nurile voevodatelor, edictau și judecau, voinţa lor era legea, voința
lor era voința lui Dumnezeu !

sint de sancțiuni date temeiul lor si care erau socotite

soil gone artar a fi rața dreptăţii după care judecă ge

Mult mai tirziu, se interzise judecătorilor să judece altfel de

ct după pravile «tără de a nu face la acestea niscarevasi tălmăciri

rele, căci oricare va dovedi Pct sau stricind pravila, unul ca
la este să epsească foarte greu» :

jé Din Polar pau re rezultă trecerea dela judecata de esenţă

de altă parte, evoluţia instituției de judecător m ţările
PE în dur erä cu evoluția organizării ţărilor surori,

rează
piure şi trier ÎN rei Revoluții dela sfirsitui sec. al XIII-lea. Anr

execuţia,
- icul cu atributiuni judecătoreşti judeca din cind în
pene ek i a avind atributiuni administrative, pănă a rămas

tentir, cit. Despre legile ţării Moldovei,
2 Cod Dalle. Pentru judecatori, art 1.

e PATA MOINA Re

singur şi apoi a luat numele de <mädulars al vre-unui divan, de
por nca otodatä, arătam separarea jurisdicției comerciale de cea
ordinară, datind odată cu tnfiintarea breslelor, chestiune care astăzi
ar putea da naștere fa înalte discuțiuni academice,

Asemenea cuceriri făcute într'o margine a Europei, unde se
forma un popor la epoca în care An recunoștea libertăţi con-
stitutionale supușilor ei, denotă o cultură în pătura condu-
cătoare şi un hotărit pas spre progres,

Cu toate acestea, regretăm că magistratura noastră nu are

tradiţie,

zatiei Ap
nu sint instalate In construcții seculare, cu tradiții, cu ogive, sau
cu vre-o marcă domnească pe päreti, de cuprind să Judecători
conștienți de inalta lor misiune, — «la plus fonction de fhu-
manité», după spusa lui Voltaire, vest celle de rendre la Justice» —
uitaţi, furnici muncitoare si răbdătoare, care își poartă cu demni-

tate roba, din momentul cînd o fmbracä prima oară, cu spe-
paalia Bender page Requete m ère ui

Radu Dimiu

E
í
i
a
i
+
f
i

Simbol de iarnă

Trecätorule,

Eu nusti pot spune unde să mă duci;
N'am casă, n am prietini, sint ateu.
Dela 'nceput stau singur la răscruci

Si nu=mi ştiu drumul meu.

Sa dărimat si casa din părinţi

Si nu mai am nimica pe pämint,
Du=mă unde ştii
Spune=mi unde sint,

Da=mi mînile tale ferbinti,

Eu n=am puterea să plec în vre=o parte
Ca merg demult și toate“mi sînt departe;
Cu mine port in jur aceiaşi zare

Si toate ‘s ca ntro vagă aiurare,

VIAŢA ROMINEASCA

Nu mai pot singur să=mi aleg un drum,
La capăt toate sau perdut în fum,

Prin care joacă straniu o näluca.

Orice destin azi poate să mă ducă.

IL.

Desaseară fulgii=au început să cadă
Și tot cesa fost e“acuma subt zăpada,
Nues drumuri vechi, nu's căi pe care=am fost,

Nimic din ce nvățasem pe de rost.

Aşa, pe 'ntinsul straniu şi virgin
Să 'ncepem drumuri noui spre nou destin,
Să mergem prin troene ca prin cer

Cu ochii plini de haos și mister,

Ajunşi pe culmi să ne uităm în urmă
Cum vine omenirea ca o turmă,
Amestec de ‘ntunerec şi nămol

Prin paşii noştri însemnați în gol.

Sa 'ncrucişăm în geometrii abstracte
A noastre urme grele şi compacte
Cu constelații argintii de fiare
Careau trecut ast' noapte pe ogoare.

SIMBOL DE IARNA #b

Sa nu purtäm în urmă lanţul greu
À tot ce am umblat și tu si eu,
Şi prin zăpezi adinci fară ecou

Sa 'ncepem dela început drum nou.

Să mergem fără nici un scop anume
Și să descoperim tot cezi pe lume.
Sa ne conducă, poate, pe-amindoi
Acel de=al treilea, nevăzut, cu noi

Să ne mirăm de ce ‘ntilnim, de toate,
Sa mergem duşi cu soarele din spate.
Prin înserarea ce va fi albastră

Sa meargă umbrele 'naintea noastră
Ca doi satanici, negri zei păgini
Cesar merge orbi, ducindu=ne de mini

Demostene Botez

Modernism

Este deja arbitrară clasificatia literaturilor in moderne şi:
clasice. In această clasificalie, modernă e literatura care nu
corespunde unui aşa zis ideal clasic. realizat de antici şi de
secolul lui Ludovic al patrusprezecelea. Arbitrarul acestei dis-
tinctii face parte din arsenalul invechit al crilicei didactice, al
cărei ultim reprezentant celebru a fost Brunetière. General o-
menesc, rațiune, obiectivitate şi precizie—atribute, după cum
se ştie, exclusiv clasice—sint calități pe care le poți intilni si
in literatura modemă. Departe de a constitui un ideal, ele nu
posedă o preeminentä calitativă. Lirismul şi individualul (oa-
menii nu Omul) sint cel putin lot aşa de indispensabile unei
bune literaturi ca şi calitățile aşa zise clasice. Clasic e o va-
loare umană din toate timpurile. Modem nu reprezintă decit
un lermen de cronologie. A opune calitativ clasicul modernului
este o formulă fără sens. Ea vegelează numai cu solemnitate.
impreună cu alte platitudini decente, in paginile istoriilor literare.

Nu e la fel cu modernismul, care e o chestie de actua-
litate. Modernismul a fost fabricat din noțiunea de modern,
deja destul de săracă in semnificaţie sufletească. Modernismul
—cu înțeles de şcoală literară—apare cam pe vremea lui Bau-
delaire, ca să devie la modă cu simbolismul si foarte frequent
dela războiu incoace. Au fost până acum vre-o trei sau patru
modernismuri (pănă şi la noi au fost două: modernismul lui
Minulescu şi modernismul actual care, zice-se, porneşte dela
Arghezi). E de notat că toate aceste modernismuri se dispre-
tuesc unele pe altele. Modernismul cel mai tinăr in dată dis-
prețueşte modernismul care l-a precedat. Suprarealistul de azi
înjură pe dadaistul de eri care înjură pe simbolistul de dău-
năzi. În acelaşi timp toți au oarecare ingäduinlä pentru litera-
turile care pe vremea lor nau fost moderniste, Modernistul
min acceptă pe Creangă şi nu injurä pe Eminescu. a;
listul francez de astăzi (sau poate de eri: scolile m e

„MODERNISM 87

apar şi dispar repede) ingădue talent lui Victor Hugo dar nu
vrea să audă de Verhaeren. Si aşa mai departe.

Faptul acesta, deja, dă de bănuit. Ce este acest moder-
nism care, ca pasărea Fenix, invie din propria-i cenuşă subt
allă formă si işi disprejueşte întruchiparea imediat anterioară ?
Actualitatea lui este, cum am văzut, destul de veche. Dar nicio-
dată fenomenul modemist nu sa produs cu atita vehemenié
ca în anii din urmă. Au existat simultan două sau trei şcoli
moderniste, fiecare din ele considerindu-se drepi cea ortodoxă.
Bilanţul tuturor „isme-lor” care au zomăit agälate de coada
cuvintelor, pe coperte de reviste şi în fruntea manifestelor li-
terare, in ultimii zece ani, ar arăla o cifră considerabilă.
Futurism, cubism, expresionism, dadaism, constructivism, su-
prarealism, intesralism, simullancism—si nam pomenit decit
de cele cure au avut oarecare durală si răsunet. Literatura mo-
dernistă e sperietoarea blajinului lector burghez, moara de vint
a don-Quihotilor criticii oficiale şi refugiul lipsitilor de talent.
Asvirlit cu batjocură sau oferit laudativ, epitetul de modernist
se plimbă prin toate revistele, prin coloanele ziarelor, insufle-
legte conversațiile salonarde şi discuțiile literare de cafenea si
colţ de stradă. Ce insamnă nu şte nimeni lămurit. E unul din
acele epitete factotum care acopăr la timp potrivit deficitul de
observatie şi lenea de-a înțelege :

Denn eben wo Begriffe fehlen
Da stellt cin Wort zur rechten Zelt sich cin!
(Faust)

De literalura modernistă vorbesc cu lo! alita patimă gi
adversarii şi pårlizanii-

Să-i ascultăm pe cei dintăiu. Modernismul ? Literatură in-
cumprehensibilă, poezia vitezei, lipsă de punctuație (asta, in-
Iradevār, e grav). isgonirea majusculelor din text (puerilitate
inutilă), transpunerea sensalilor, metalorism excesiv, vers a-
narhic, abundență de nume geografice, lileratură cu jazz, a-
vioane, radio, maşinism poetic, dezechilibru, e bazată
numai pe asocialii fără nici-o cenzurare, mistificare, stil tele-
QE TE te încă lungi. Pentru amatorii de delinilii toate

j se ei ungi. Pen
acestea nu Mirs- mare lucru. Şi amatorii de definiţii au
dreptate: Atunci ? c

Modernism ar trebui să insemne inainte de toate expre-
sia literară a felului modem de a simţi. E un fel de definiţie
—ou al lui Columb. Dar e sigur că o revendică orice litera-
tură modernistă. E foarte clară şi cam vagă. Din ea rezultă
in orice caz neapărat că a simli modern însamnă a simli aif-
fel decil sa simţit pănă în prezent. A iubi altfel, a uri altfel.
Cum ? Fără îndoială că nu etalind toste ingredientele enume-
rale mai sus. Dacă ar fi numai altita, simlirea modernă sar

a ~ VIAŢA ROMÎNEASCA

reduce in cele dn urmă la alungarea majusculelor şi absenţa
punctuației. Şi ar fi ridicul. Trebue găsit altă explicaţie.

Noutatea in literatură se poate manifesta in expresie sau
in conținut. Negregit că primenirea conținutului este cea mai
area. La punctul unde a ajuns lumea actuală, sufletul ome-
nesc a fost cutreerat şi cercelal in amănunt. Aproape nu mai
există Sahară nebănuită şi harta sentimentelor omeneşti a fost
ridicată de nenumărate ori. Mai precis, vreau să spun că e
foarte greu să descoperi date sufleteşti noi. Desigur că nu toate
datele cunoscute au fost literariceste întrebuințate; există incă
sumedenie de raporturi posibile, intre aceste date. Combina-
tiile lor sint infinite. Scopul final al literaturii moderniste pare
insă să fie altul. Noutatea pe care modernismul literar pretinde
că vrea so reveleze nu stă în combinarea de raporturi nouă
intre datele sufleteşti cunoscute. Nici n'ar fi o noutate. Dela
Choderlos de Laclos cu „Les liaisons dangereuses” şi dela
Stendhal la Dostoievschi si Proust, literatura na incetat o clipä
să se inoiască mereu in această direcţie. Nu această latură ti
interesează pe modernişti. Nu acesta este conținutul nou, in
intregime nou, pe care il caută şi cred că-l găsesc modernigtii.
Prelenţia lor e de a descoperi date sufleteşti nouă. Ei sint
căutători de Atlantide si de Patagonii inexplorate. Adică—cău-
lători de simțire nouă, simţire modernă, care e cu tolul altceva
decit simfirea epocilor precedente şi a contemporanilor care
nu sin! modernisti. Ar fi ca şi cum de vre-o cincisprezece ani
incoace sulletul omenesc s'ar fi schimbat in iniregime sau ar
fi fost inlocuit cu altceva, care nu mai e suflet omenesc cum
toată lumea ştie, ci o plasmă psihică nouă—adusă de unde?
din Martie sau din petele solare, Un suflet cu altă floră şi
altă faună, o Americă nouă, mai multe Americi, sute de Aus-
Wal cu canguri necunosculi şi arbori care crese cu rădăci-
nile in sus şi florile în pămini.

Nu e o reducere la absurd. Este evidentă in atitudinea
literaturii moderniste această concepție a noulăţii. Ce e ade-
väral din toate acestea ? Prea puţin. Există, desigur. un suf-
let modern. Dar in al! înţeles decit cel modernist. Un suflet
modern in sensul de suflet evoluat.—iîn sens de metal lucrat.
de diamant cizelat, Un suflet, insă, cu rădăcinile in trecut. Tăerea
acestor rădăcini echivalează cu neantul. Pentrucă marile cadre
sufleteşti rămin aceleaşi. Visurile omului sint aceleaşi de mii de
ani. Doar expresia lor se schimbă şi nuanțele lor se in-
muliesc. Modernismul, dacă nesocoteşte aceste adevăruri simple,
nu poale fi decit o monedă falşă care sună turbure cind o incerci.

In literatură noutatea nu se capătă atita prin intindere cit
prin adincire. Imi vine a crede că literaturile moderniste ne-
socolesc şi acest adevăr. Una din preocupările lor e sponta-
neitatea. O spontaneitate de procedeu, nu de rezultat. Moder-
nismul nu vrea să dee impresia spontaneităjii ci vrea ca ela-
borarea şi realizarea operei de artă să se efectueze spontan.

aşa; Te aşezi la masă şi scrii absolut tot ce-i trece prin ca
fără nici-o cenzură, fără nici-un triaj. fără nici-o omisiune. Te

hanalitic, să-l explic. Sarcina scriitorului e să caute să redee
felii complecte de viață suiletească. felii in care simultan să
participe şi să se exprime ceiace clipa conţine ca sensalie.
afect, gind, volitiune. O secțiune în clipa psihică, analoagă cu
secțiunea analomică a unui muşchiu.
cialie. Ideia este interesantă şi realizarea atrăgătoare. Dar e
uşor de bănuit cit e de grea această realizare. Teoria (ca mai

Modernismul pare în prezent să se indrepte numai in această
direcție. Aici cimpul de investigaţie se intinde la infinil—tre-

valoarea unui joc. Platitudinea nu se poale acoperi cu ex"
presii nouă după cum nu se poale scuza cind aplică cu sîr-
zuință rejeta clasică. Şi cred că o mare platitudine de senti-
ment sa abătut si planează asupra unei bune părți din lite-
ratura modernistă. O sărăcie de suflet care desnădăjdueşte
chiar pe cetitorul cel mai ingăduitor. O sărăcie sufletească pe
care ai dori so ştii voită. pentru a putea intr'o măsură, să o
jastifici gi să o scuzezi, dar pe care o simfi organică, reală,
fără leac. Cu astfel de modermism arta tinde să naufragieze

s VIAȚA ROMĪNEASCA

în detaliu, în preocupări puerile Scufundarea in incongtient,
fină luciditate, nu mai insamnă adincire ci fărămitare, pulveri-
zare. Dealtfel modernismul trece deja printro criză. Marile ta-
lente se izolează din el, mai curind sau mai tirziu. Louis Are-
gon, şef suprarealist şi modernist ca nimeni altul, ajunge la
fraze de puritate — nemodernistă, scrie cu şi puncte şi
se încadrează în literatura mare din toate timpurile. Acelaşi
lucru cu Drieu la Rochelle, alt răsvrătit de ieri. Selecţia se
tace cu precizie. Reaclia se produce automat şi inevitabil.
Consideratile acestea, valabile pentru orice modernism
“«ufär, aplicate În modernismul rominesc, citeva modificări. Mo-
derniştii romini au debutat prin a proclama pe Arghezi mare
precursor. Mai mult dintro imitatie decit din reală nevoe. În
F x moderniştii îşi au premergătorul profetic în Arthur Rim-
baud. Moderniştii romini nu puteau face altfel. Legătura intre
Arghezi şi literatura de avantgardä e destul de slabă. Arghezi
este un izolat prin temperament şi prin expresie. Poezia lui.
răsărită în plin coşbucianism acum douăzeci de ani, a fost,
intr'adevär, un fenomen literar inexplicabil, izbucnit deodată.
vulcan, fără înaintaşi si fără urmaşi. Arghezi n'a făcut şcoală
în poezie. A fost imitat, dar na creat un curent: nu există
un arghezianism cum a existat un eminescianism odinioară.
In proză Arghezi a adus. e drept, o manieră nouă în scrisul
rominesc (şi mă gindesc la unele pagini din „Cronica“ şi din
inchisori"), Proza lui Arghezi a făcut pui. Dar numai în pam
fet Nu se serie altfel dela Arghezi încoace. Se în/ură altfel.
Din Arghezi numai latura agresivă şi socială n crea! curent.
A fost şi cea mai uşor accesibilă. Marea poezie a lui Arghezi.
prea personală, atit prin fond cit şi prin expresie, nu putea fi
nici n'a lost conltinual:.
Modernismul rominesc este imitat, bucată cu bucală,
după modernismul francez. Ultima rețetă este imediat aplicat4
cu strictelä, în asteplarea rejetei de mine, Modernistit noştri
sint, dealtfel, inofensivi. Nimeni nu-i ia în serios. Unii din ei
edesc calităţi, spirit de observaţie, ingeniozitate. Dar din
nefericire caracteristica modernismului rominesc pare a fi o
iotală vulgaritate. Cineva care ar cunoaşte din modernismuri,
numai pe romin, ar pulea crede că vulgaritatea intră in
programul modernismului de pretutindeni. S'ar înşela. Impresia
asta de golānie nu o dă deci! modernismul rominesc. La urma
urmei e păcal. Cu asemenea formulă chiar un talent adevăraL.
ca al lui Harie Voronca, de exemplu, riscă să se impotmoleascé
pentru totdeauna. Poate că in această vulgaritate îşi inchipue me-
derniştii romini că stă înrudirea lor cu Arghezi. Ar fi o minciună
şi o calomnie. Vigoarea expresiei şi termenul propriu nu inseamnă
vulgaritate. La hezi expresia tare este scuzată intotdeaun=
de imagine şi imaginea susținulă mereu de fond— indignare 5:
revoltă în pamflet, sentiment puternic în poezie.

—————— HODERNISM

__ Modetnismului
cind prin el, să-l depăşească. O

Xpresie sau o simplă in-
o calitate foarte prec

ovedeşte o nevoe exasperată de saruri
or det ceri si o sărăcie de conținut sufletesc. Nevoia
a nor Pană atunci cind e rezultatul unei reale epui-
ama Por Se ere mn Norjas a trecutului şi a

A ele au Ï i i
ca cintate. Deabia cind izvoarele Pa set ge sé pise p cură
nes + copa rte a căutarea izvoarelor noi RS
nina putul încă dovedi că au secal ai
propice Re Prezenţa unei literaturi no perete a jas
ob adă. Nevoia de noutale, cind este sinceră, este şi crea»
umplut de o cereti cam tbe tmar de tin gol care trebue
dreptätits de existența unui pogan goes pre
> i fond incă nee i

terial sufletesc neexprimal şi care işi arme 3 falsa că-s i
plono expresia, Dar alături de această adincă à deritlieott
ragică miere serge x solară simpla goană după noutate
mască lrimbături şi clopolei a ignoranței, lenei n
meet . & incuriozităţii mediocre şi a dea peer rca
cea unei bune părți din modernism—şi, cred, singura cauză
st explicare (impreună cu imitaţia) a modernismului romin

AL A. Philippide

Kant şi estetica

i fost scris să fin indrägostit de metafizică“, a zis
Kant eg dreptul, înainte de a fi scris Critica Laser
Cred că această incidentală mărturisire în ar na g pre -
Pimine valabilă serios peniru în viaţă si gindire a + cestni
om. Nu toți interpreții lui, şi mai ales nu re eoni
tul veacului trecut, SR, aceasta. În e ci ra ge
prestigiul — mai drept: dictatura ]
porsan superstițioasà cătră dinsele, erau prea ne care
truca adoratorii lui Kant să nu caute a face din el un ra co
al pozitivismului. Insă toate concluziile lui Kant stau seca
pentru a ne urăta dragostea sa fatală şi statornicä pentru m ră
fel Can ger alep agrariese Seti Le
intr' afirmare a lui, inc | ;
SE ia os: a trebuit, zice el, să suprim eg ryan oi
azere să fac loc credinței. Negreşit filosolul înțelege aici, A
bească de cunoștința AS ne de i o pana ui-
tionalä a lucrurilor de dincolo de ențà. Această
noaştere, credea el să 9 îi suprimat, pentru a face loc „credini
aey agirre spip şi simplu îndrăgosti! de me-
i 3 |
or Aegi Apacer plied eo = la locul chiar pi
unde o ise, metafizica despre care categoric ne asigură

la o-
j stranie rafinare, pentru a ajunge totdeauna ;
erara grela wie. Astfel, a fost pe deoparte ușor panora:
maşii lui cei mari, pentru Fichte, Schopenhauer şi Hegel,

ve armonie căreia se tot silesc ei să-i dea © aparenţă
prestigioasă. ë

—_

Adeseori se vorba matematicienei Sophie Ger-
main, că Aer ma sint romanele gînditorilor Ideia a-
ceasta a fost repetată in formule variate, şi astăzi, cum credem.
nimeni nu mai pune la indoială, că izvoarele sistemelor filoso.
fice sint profund personale. Poate că, in loc de romane, ar fi
mai potrivit să vorbim de poeme lirice, pentru a arăta şi mai

că originea unor astfel de sisteme se găseşte în subiectivi-
totală a ginditorilor, şi că sint deci să cor seta şi nu doc-
Consta aceasta nu are nimic u-

tărit tipuri, şi prin urmare preferințe subiective, in invenţia şi în
metoda acestei ştiinţe, desigur cea mai putin subiectivă din tous.

mai strinsă decit in filosofie,—în istoria artelor aşa cum, de e-
xemplu, o tratează Wölffiin. Sigur, Hegel avea dreptate să vor-

de o aşa nemitä automișcare a ideilor gi a sistemelor în
viaţa intelectuală, mişcare in afară şi mai presus de indivizi, şi
rellectile lui în aceastii privinţă sint, dacă lăsăm la o parte ex-
rea bine cunoscute, cîştig netăgăduit pentru metoda ştiinţelor
istorice.

Insă interpretarea psihologică şi biografică a gindirii filoso-
fice işi găseşte o deosebită justificare tocmai in faptul că ea a fost
prea mult lăsată la o parte. A fost lăsată la o parte şi pen-
trucă filosolia s'a considerat tradițional ca faptă excluziv ştiin-
tificä, prin excelență în atară de viaţa personală, şi pentrucă dis-
cipli pe care mai ales are a se intemeia explicarea biogra-
ca, —psihologia diferenţelor individuale şi a tipurilor intelectuale,
este ea însăşi începătoare.

Oricit de di ne apare persoana lui Kant în raport cu
opera Sa, oricit de puţin „lirică“ a fost ținuta lui în general, ră-
mine, in fond, şi pentru dinsul valabilă vorba lui Fichte, că răs-
punsurile pe care le dă cineva întrebărilor filosofice depind de
felul omului.

Kant era un om į disciplinat, adorator de ordine.
Era pietist, protestant adică de cea mai curată observanţă,—şi a
lost slujbas prusian.

In foarte multe ocazii insemnätoare se intilneste la Kant

ot VIAŢA ROMINEASCA ___—

cuvintul ct,—Achtung. Cu deosebire în goana inverşunată
pe care Par: em pentru a purifica morala de orice necurăţenie
empirică, prin urmare şi de orice sentiment, singur respectui
printro inconsequenţă subtilă şi inocentă, rămine exceptat şi re-
tert e: dement pre pi dea: A bagro 0e gas În cae
a slioase şi iji re , se a din-
sul, oriunde e vorba de a remis solid si absolut un principiu
oarecare, expresia ca nu cumva—damit micht——, ca nu
cumva să se primejduiască adică vreunul din sistemele in care
trăeşte spiritul uman — știința, religia şi morala—, sisteme a că-
ror ştirbire cit de mică însemna pentru Kant o catastrofă de ne-

ndit.

Gindirea lui Kant este, în fond şi cu toate incunjururile sale
critice, timidă şi religioasă. Rodul acestei gindiri, în esența lui,
este un moralism foarte complicat si foarte naiv totodată. Com-
plicat, prin explorarea minuțioasă şi profundă a problemelor te-
oriei cunoștinței; naiv, în incheerile lui surprinzătoare prin prac-
ticismul etic şi religios cu care îşi aduce Kant gindirea lui teo-
retică aşa, incit să coincidă deplin cu credințele general şi tra-
ditional fixate, cu ideile simțului comun. La dinsul caşi la atip
alţi filosofi, concluziile erau nestrămutat întemeiate inainte de

discuție, —concluziile lui sint adică postulate sentimentale
care, drept vorbind, rămineau totdeauna neatinse de argumentă-
rile critice. La Kant însă, discuţia, adică incunjurul, este deosebit
de complex şi bogat, şi aceasta face, în mure parte, farmecul
specific al studiului acestei filosofii, Pentru a ne lămuri acestea,
să ne aducem aminte, înainte de toate, faptul fundamental că,
lui nu i-a dat prin gind să critice ştiinţa, după cum, strict vor-
bind, nu i-a dat prin gind să critice morala sau religia; pentru
el, acestea sint valori date,—stiinta este fizica şi mecanica ce-
rească a lui Newton; morala şi religia sînt morala şi religia cres-
tină protestantă. El se întreabă: cum sint ele posibile, şi prin a-
ceasta Kant înțelege: in ce consistă ele, şi nimic mai mult,—
dar nicidecum nu pune la îndoială gradul lor de justificare, nici
valoarea elementelor din care sint construite. Si, de exemplu,
distincția de care el face atita caz, cum că ştiinţa este valabilă
numai In cuprinsul experienţei, nu constitue o critică a ştiinţei,
ci este numai o simplă restringere a metatizicei. Kant nu se in-
treabă, întrucit si în ce fel este ştiinţa valabilă chiar în cuprin-
sul experienței, nici intrucit are ea dreptul să fie apodictică. Tre-
bue luat bine sama că în filosofia lui critică, ştiinţa nu este
criticată. ci numai analizată ; adică: se descrie structura ştiinţei,
pentru a se arâta cum această structură este „posibilă“. — Critica
ştiinţei a inceput-o Hume, şi, mult mai tirziu, au continuat-o
Helmholtz, Riemann, şi cu deosebire Poincaré. Pentru Kant şti-
inta nu-i problemă de discutat, ci ea este şi rămine o autoritate
care cere respect ; şi numai ca atare ea e punct de plecare pen-
tru a dovedi că metalizicei nu-i pot servi mijloacele ştiinţei. Si

KANT ŞI ESTETICA 5

chiar, :
ja această dovadă condusă cu atita lux de gin-

În inc uen i
em pers. a Re e atitea ori semna-

prin mijloa-
al.

e o simplă i
da piä vorbă de teolog mistic ŞI sperios de pe vremuri.

Dacă urmărim gindirea şi i
ons aa St expunerea lui Kant cu specială
peniru această structură a minţii şi a sufletului

mente ale spiritului. Deosebirea i
| , À ntre Cunoasterea pri i
rr rc pură, devsebire care la fiece pas À mică ma ari in
Spare În nus loc insemnat în filosolia lui Leibniz ra
Mens Lui ca ec sg ge ha a două feluri de id
| a el: ea venea, prin se
d e DATES dela gindirea antică, unde se Voie da
An şi cunoştinţă noetică ; şi este foarte insemnat | su
ca, Cela inceput încă, în gindirea greacă, distingerea pr
jt ! nu-i o simplă constat i i
ne prin simturi i saci ilot ca
rar „ Superioarii, F ne dau simţurile e schimbi
uite See einen gevat, adica ră à
dural ne-o tul. Această deosebire de i
jabra horă saljes i 2: rezonanţă hotärit eri remi şi
£ : sensibilă este pămintească şi
t voe pontes materialitäfi ; cea intelectuală: e divină în PURĂ.
ne “rs un om neprevenit nu va pune la indoială că.
punct, reflectia teoretică aparentă asupra capacităților

-2 VIAȚA ROMINEASCA

noastre ere, este purtată, in adinc. de concepţii practice —
morale org T gonis. ler aceste concepţii practice, re
si platonice, le-a luat ca element constitutiv rome” ha
ele pu piirun tt ja femelle sistemului de valori
„şi au stat şi stau în
te în In pci cin, SR & in
7 e,
poiană opni ok elementele intelectului, färä date pras
sint „goale“, iar cele sensibile fără cele intelectuale sint „oar
«di se arată totuşi prevenit în favoarea cunoștinței sesgar e,
tradițional recunoscută ca superioară, Atitudinea aceasta sen-
timent apare oriunde vine vorba—şi vine la tot pava-despee
cunoaşterea pe care el, cu semnificativă insistenţă, o numest
pură sau aprioricä, Oricare domeniu al spiritului cîştigă prenigis
in măsura in care se gäsesc in el elemente apriorice. Cu aooaa
preocupare obsedantă se introduce gindirea lui Kant și în est

Kant a ajuns să se ocupe de estetică, nu din vre-un interes
pentru artă, Me din deosebită dragoste pentru frumuseți Er
naturii. Nu se pomeneşte că să fi dorit el vreodată să v
tablouri sau să asculte muzică, Călătorii de dragul RS Ses
ul concertelor n'a întreprins, deşi n'ar fi avut nevoe să le ra
prea depărtate, în scopul acesta. De artişti şi de artă nu toare
cu prietinii, şi se pare că n'a pomenit de numele lui oe
niciodată. Avea o pronunțată atenție pentru frumuseţea mt
cămintei, dar mai ales pentru mincare, şi discuta cu multă ;
ruință rețete de bucătărie. O doamnă s'a necăjit chiar, pa.
de insistenţele lui asupra problemelor culinare. lar s g ma
doamnă i-a atras atenția asupra faptului, că femeile sin A
să cultive cu pricepere şi alte materii, artă ori ştiinţă de exempl
Kant a răspuns cu ton foarte putin aprobator : da, în adevăr.
dar atunci se şi cunoaşte că femeile s'au ocupat de parere
lucruri.— Despre muzică este foarte probabil că-l supăra, In Critica
Judecăţii se gäseste o curioasă observaţie despre lipsa de „ur-
banitate“ a acestei arte ce, din depărtare si nepoltită, vine să
ne siluiască simţurile. Numai cătră sfirşitul vieţii avea obiceiu să
lase uşile deschise, cînd trecea muzica militară pentru schimbarea
gărzii —Cu acestea se inchee experiența propriu zis estetică a

solului.
Deci nu din ţia unei experienţe personale în Lie us
trumusetei a putut ajunge Kant să se ocupe de problemele es-
teticei, ci numai pentrucă a crezul 2 aceste probleme i se pre-
inevitabil în drumul său filosofic. $
a n ut, cu mulți ani înainte de publicarea Criticei Ra-
tiunii pure, gindul său era să trateze, în o singură carte, critica
Sendal, morala şi, cum zice el pe atunci, „critica gustului”,

KANT ŞI ESTETICA ös
EREMITA à

adică estetica. Din capul locului dar, estetica era prevăzută
parte a filosofiei critice. Mai tirziu, dela sulicaren Criticei Ra
tiunii pure şi pănă la un an inainte să apară Critica Judecăţii
Kant, în scrisorile lui, urmează a vorbi de „critica gustului".
apare însă cu titlul de Critica Judecăţii, şi ea cuprinde
nu numai pese esteticei, dar si discuția finalităţii în na-
tură, Lucru se precizase, prin urmare, în sensul că, în materie
de gust, judecata formulată primează, ceiace dădea o mai de-
plină justificare exterioară simetriei ia care tinde Kant din toate
puterile in expunerea întregului sistem critic, fiindcă, anunfind ©
critică a judecății, el putea mai cu aparentă dreptate începe
discuţia cu întrebarea favorită: cum sint posibile judecăţi este-
tice apriori? De altă parte, punind în legătură frumusețea cu
iinalitatea în natură, el își pregăteşte mai bine încheerea, ori,
mai exact, prelungirea metalizică pe care avea hotärit să o dea
problemei frumosului.
Toţi urmaşii lui Kant au avut a se plinge de inconsecven-
(ele terminologiei sale, şi Schopenhauer a stăruit în chip util a-
supra acestui izvor de neclaritate. Kant revine in diverse locuri
asupra împărțirii facultăţilor intelectuale, şi e simptomatic că, toc-
mai în introducerea la ultima sa carte fundamentală, Critica J udecätii,

cu ce dreptisilmbracä ei sentimentele în forme logice. In practică,

aceasta nu se întimplă numai cu sentimentele estetice, ci cu

sentimente ori care. To Kant nu se ocupă să critice această

uzanţă generală, ci pare foarte mulțumit de a fi constatat această

legăturii— imediată, cum o numeşte el pentru a simplifica lucrurile.—
7

VIAȚA ROMINEASCA __ _

intre judecată şi sentimentele estetice, ca să poză construi
Critica Judecăţii simetric, după tiparul Criticei Raţiunii pure şi a
celei practice. X

„Pot să asigur lără să mă laud, câ pe măsură ce inaintez
in viaţă, tot mai puţin mă tem că sar putea ridica obiecţii se-
rioase împotriva sistemului meu. Aceasta € o convingere intimă
care sa născut de acolo că, oricind incep cercetări nouă, gă-
sesc că sistemul meu e nu numai in acord cu el însuşi, ci, chiar
dacă vreodată am îndoeli în privinţa aplicării metodei mele la
un subiect nou, n'am decit să mă refer la catalogul general al
elementelor cunoaşterii şi al facultăţilor sufletului, ca să găsesc
lămuriri la care nici nu mă aşteptam”.

Aceiaşi simplicitate naivă şi directă, cu care, în teorie, Kant
işi mărturiseşte increderea in sistemul elementelor cunoașterii sta-
bilit de dinsul in Critica Raţiunii pure, o dovedeşte el, în practică,
aplicind principiile şi, mai ales, formulele şi tiparele fixate acolo,
la domeniul cel nou al criticii Judecăţii, După ce constată el în-
suşi, că facultăţile sufletului — intelect, voință, sensibilitate — sint
date ultime in deosebirea si opunerea lor unele faţă de altele, că
formează dar un agregat şi nu un sistem, Kant afirmă că trebue
să se găsească o legătură între ele, că, în special, trebue să
existe comunicare dela teorie la practică, să existe impăcare între
cauzalitate si libertate, între natură si morală. Si însărcinarea de
a face legătura aceasta o dă el tocmai facultăţii pe care o nu-
meşte Judecată, şi anume judecății aplicate deopotrivă la impre-
siile estetice şi la interpretarea linalistă a naturii. Frumuseţea deo-
parte, de altă parte viaţa organică judecată teleologic, caşicum
adică natura ar trăda că urmăreşte anumite scopuri, garantează,
după credința lui Kant, că între intelect şi voinţă, între teorie şi
practică, există legătură obiectivă, şi, din capul locului, el afirmă
simplu şi fără să vază aici vre-o greutate că, trebue să pre-
supunem prin analogie, adică după analogia celor admise în
Critica Raţiunii pure, că şi pentru facultatea judecății se va găsi
un principiu a priori, aşa cum sa găsit pentru intelect şi rațiune.
Si neapărat, de oarece presupune cu atita hotărire, şi aşteaptă
prin analogie să găsească asemene principiu a priori, îl şi găseşte.

Dupäcum crede Kant, cînd judecäm că un lucru e frumos,
judecata aceasta este apriorică. Acest apriorism e caracteristic
judecății estetice, a judecății adică prin care stabilim că un lucru
e frumos, si care trebue deosebită de acele judecăţi prin care
enunfäm că un lucru e plăcut sau din contra. Aceste din urmă
judecăţi nu cuprind nimic aprioric. Ele au în vedere impresii pur
sensuale, si acestea sint absolut individuale, Gustul ,sensual* nu
pretinde obligativitate generală. Ar fi „ridicul”, zice Kant, să
afirmi, că un Incru e frumos numai pentru tine. Să luăm sama

la această justilicare prin ,ridicul*, şi să observăm indată că, în
realitate, oamenii armonizează cel puţin tot atit, dacă nu mai
deplin, în privinţa plăcutului decit în privința frumosului, — gi a-

-easta € € de oareéæ plăcutul se referă la organizarea
elementar ä, la date mult mai simple şi bac peur
iecit acele care interesează! gustul estetic Kant hotărăşte
lără altă discuţie, că o judecată specific estetică care nu pre-
tinde aprioric generalitate ridiculă. Judecăţile estetice, ur-
mează Kant, sint, ce-i dre subiective, dar totuşi generale.
Subiective, pentrucă atunci afirmăm că un lucru e frumos,

nu intelegem a face cunoscute calităţile sale obiective, ci anun-
țâm numai că obiectul provoacă in noi anume sentiment de plă-
cere. Frumuseţea este independentă de constituţia lucrului ca
obiect de cunoştinţă, independentă prin urmare de noțiunea prin
care ne limurim acel lucru, şi e liberă şi de orice interes prac-
tic ce ar putea fi legat cu existenţa lui. Nludecata estetică este
expresia unei stări de pură contemplare, caracterizată printr'un
anume sentiment de plăcere. Din felul cum formulăm judecata
estetică se invederează, că noi înțelegem ca acelaşi sentiment
de plăcere trebue să se producă în orice om, fatä cu obiectul
considerat şi sintem gata să mustrăm pe acel care manilestä un
gust deosebit de al nostru) Astfel, in domeniul estetic, nu putem
zice că fiecare om are gustul său. Dacă am zice aşa, observă
Kant, ar însemna că nu există gust, adică judecată estetică cu
dreptul de a cere aprobarea oricui.

Deci judecăţile estetice sint declarate subiective, pentrucă
acesta e caracterul lor de fapt, dar totodată si generale, fiindcă
apriorismul, generalitatea şi simetria celor trei Critice rămin ves-
nic, pentru Kant, obiecte de intimă şi absolută adorafie. Trebue,
alirmă el după obiceiu, să existe un simț comun care să ne ga-
ranteze posibilitatea comunicării generale a oricărui cuprins de
“onştiință, prin urmare si a stărilor de sentiment implicate în
judecata estetică, —liindcă altminteri s'ar deschide drum scepti-
“ismului ; şi acest trebue garantează şi generalitatea judecăților
estetice, cu toată subiectivitatea lor,—o arbitrară şi ciudată si-
luire a subiectivitätii de fapt a judecăților estetice, şi o subjugare
a lor la inevitabilul apriorism şi la ideia dogmatică a unei gene-
rale obligativitäti, siluire şi subjugare ce provoacă nu numai
exasperarea unui psihologist ca Victor Basch (Essai sur l'esthé-
tique de Kant, 1896), ci chiar desperarea iritată a unui kantian
atit de ortoaox ca Hermann Cohen (Kants Begründung der
Aesthetik, 1889).

Odată impusă astfel generalitateu şi caracterul aprioric al
'udecăţilor despre frumos, şi de oarece în Critica Rafiunii pure
există un capitol al antinomiilor, Kant construeşte şi aici, în
ritica judecății estetice, o aşa numită antinomie a gustului, tot
astiel cum, de dragul simetriei, există şi o „Analitică a sublimului*
si o „Dialectică a judecății“, despre care demult au observat
comentatorii, că aici cuprinsul nu se mai potriveşte cu cadrele şi
că, de exemplu. Dialectica repetă numai ce se spusese in Ana-
liticä. Antinomia gustului se formulează astfel: ; Teză-— Judecata

100 VIATA ROMINEASCĂ

estetică nu se Întemeiază pe concepte, fiindcă altfel sar putes
discuta asupra ci (şi decide prin demonstraţii) ; Antiteză—Jude-
cata estetică se întemeiază pe concepte; fiindcă altfel, cu toată
diversitatea ei, ea nu ar mai fi nici discutabilă (nici nu sar
putea pretinde conformarea necesară a altora cu această jude-
cata)" (Kritik der Urteilskralt $ 56). Soluţia antinomiei estetice
trebuia neapărat să semene cu acea dată antinomiilor rațiuni
pure teoretice: lundamentul (der Bestimmungsgrund) gustului.
prin urmare al judecăților estetice considerate ca rice şi
generale deşi subiective, se în substratul suprasensibl!
al naturii noastre, deci în ideia nedeterminată şi nedeterminabilă
a lucrului în sine corespunzător sulletului omenesc şi facultăţilor
sale. Antinomia este caracteristică lumii sensibile; unitatea si
impăcarea se găsesc - dincolo, in lumea cealaltă.

Analiza trumosului şi a gustului nu se stirşeşte în această
constatare a subiectivitätii şi totuşi generalitäfii judecăților este-
tice. Frumoase, aşa precizează Kant in altă direcţie, nu pot fi
numite datele excluziv sensibile: culori şi sunete, ca senzaţii
luate, sint, caşi impresiile simţurilor numite inferioare, numai plă-
cute. Frumosul rezultă numai din raporturile în care datele sen-
sibile sînt prezentate în natură sau în opera de artă. In artele
vizuale, desenul şi nu culorile, e propriu zis frumos: în muzică,
melodia, si nicidecum armoniile. Acest caracter al frumosului
Kant îl exprimă zicind că frumuseţea este ceva pur formal ; şi
el deosebeşte, şi deosebirea e prețioasă, o frumusețe pe care o
numeşte „liberă“ — cum e acea a desenelor pur L
unte nu se indică figuri de obiecte reale, sau aşa numitele fan-
tezii in muzică, cazuri, prin urmare, unde formele sint libere sau
goale de orice înţeles conceptual; pe cită vreme frumuseţea
unui om, a unui animal, a unei clădiri, nu e liberă, şi Kant ©
numeşte „aderentă* (anhăngend), fiindcă în aceste cazuri inter-
vine ideia de perlectie, adică de realizare a unui model, prin
urmare de o construcţie a naturii sau a artei făcută cu anume
scop. Astiel Kant adaogă la caracterele frumusetei pure şi pe
acela de a plăcea lără scop: In judecäfile excluziv estetice nu
ținem samă, ori nici chiar nu avem conştiinţă că lucrul judecat
ar realiza o idee, şi nu ne gindim cit de puţin să-l comparăm
cu un model. Ceiace cuprinde, în definitiv, judecata estetică,
este nu numai o anume ire armonică a obiectului cu fa-
cultätile spiritului; trumos e lucrul care pune de acord, in noi,
imaginația, adică datele simţurilor schematizate autonom de spi-
ritul nostru, cu inteligenţa, cu noţiunile abstracte prin care dăm
interpretare definitivă acelor date, le transiormăm în aceia ce
Kant numeşte experiență. Acest acord între imaginaţie şi inteli-
gentä se reflectă subiectiv în noi prin acea specificà plăcere care

KANT SI ESTETICA 101
na EEE ie E

este sentimentul estetic. In judecata estetică, rimăm i
špecial, că obiectul produce în noi acest sentiment si pere ŞI
n ultim înţeles, subiectivitatea judecăților de care vorbim. Si
© Numai o consecinţă secundară a lor, că obiectul astfel judecat
že poate considera subt categoria scopului, că e adică, sau prin
Inalitate naturală sau prin intenție omenească, lăcut pentru a
sroduce acea armonie a facultăților din care se naşte sentimentul
estetic. Deşi pentru această tratare logică a impresiei este-
ice, cuşi pentru teoria geniului artistic, Kant e dator, în multe
arivinţi, unor predecesori şi contimporani englezi şi germani,
arin rigoarea şi profunzimea precizărilor sale el ia, aici, parte
nsemnatä în formarea esteticei moderne (vezi, pentru izvoarele
esteticei lui Kant în punctul aceasta, M. Schlapp, Kants Lehre
vom Genie und die ro pet der Kritik der Urieilskraît, 1899).
Din generalitatea judecății estetice, Kant încheiase, cum s'a
iritat mai sus, că trebue să existe un simț estetic comun, fiindcă
altiel judecata estetică ar fi „numai un joc subiectiv al faculta-
‘or noastre, așa cum vrea scepticismul“ (Kritik der Urteilskraft $21).
Sä subliniem încă odată acest exemplu atit de eminent pentru

“aracterizarea gindiri lui Kant: trebue să fie aşa, fiindcă altfel

ir avea dreptate scepticismul, Că un oarecare ,scepticism* ar
tea avea înțeles şi rol în domeniul esteticei, Kant nu-şi per-
mite să se intrebe. Din subiectivitatea judecății estetice Kant
nchee, de altă parte, că nu pot exista reguli obiectiv valabile
ventru crearea şi judecarea frumosului, creare pe care el o deo-
sebeşte strict de tehnica. Singure produsele geniului funcţionează
a modele exemplare ; şi acestea operează nu prin simplă imitare
sau aplicare mecanică de reguli, ci prin liberă stimulare a inspi-
afiei dela geniu la geniuN El numeşte geniu artistic, capacitatea”
le a exprima „idei estetice“ ; iar idei estetice numeşte Kant a-
ele reprezentări ale fantaziei care dau mult de gindit, fără ca
să fie posibil de a le cuprinde într'o noțiune adecvată. Ideile
estetice sint opusul ideilor raţiunii ; cele d'intăiu sint imagini ce
3u pot fi închise în noţiuni abstracte; cele din urmă sint noţiuni
ibstracte introductibile in imagini adecvate. Si exemplele de idei
estetice date de Kant sint cu deosebire instructive pentru cine
-aută să infeleagä gindirea lui despre artă şi frumos in general.
Pentru dinsul, idei estetice sînt, prin excelență, alegoriile şi atri-
sutele simbolice ale zeilor, sau ale altor figuri cu inteles ; şi în
“egătură cu aceasta el dă ca exemplu de mare frumuseţe poetică
raza aceasta: Soarele izvorea din nori, aşa cum izvorește liniştea
lin virtute. In poezie caşi în alte arte gustul lui Kant era didactic
Jănă la extrem. Cu acest didacticism ajungem la concluzia cea mai
simptomatică a esteticei lui Kant: „dacă artele frumoase, scrie el, nu
ar fi puse în legătură, de aproape sau de departe, cu ideile mo-
rale, care singure poartă cu sine o delectare proprie, atunci
soarta din urmă a acelor arte ar fi să servească numai ca dis-
tractie ; iar trebuinta de distracţie se irită pe măsură ce o satis-

102 VIAŢA ROMINEASCĂ
EE

facem i ]

aduce om să fie nelolositor si nemulţumit cu e
însuşi" rit der” Urteilskraft, § 52). In această condamnare &
artelor la o tutelă morală, Kant arată, în particular şi conei
ceiace alirmä el despre frumusețe in general şi abstract. ci
se adaoge şi O neprevăzută interpretare a aprioritäții gr e
numai intrucit frumosul este simbolul binelui moral, poate el să
placă aşa tel, incit judecata estetică să aibă dreptul a cere or
timentul oricui. Astfel in judecata estetică sultetul ia const npa
de o inobilare şi o înäljare peste simpla plăcere dată de ma -
siile sensibile. Bunul gust priveşte dincolo de lumea simțuri or
spre Inteligibil ; el face trecerea dela impresia sensibilă la inte-
resul moral, şi deprinde im tia a cunoaşte o plăcere curati
de orice element sensual. „Gustul este, în definitiv. capacitatea
de a judeca idei morale imbrăcate in forme sensibile, slujindu-sr
pentru aceasta de Ra ar, intre sensibilitate şi mora-

pa itik der Urteilskraft, § 60).
ire MG direct decit frumosul ne leaga sublimul cu lumea supra-
sensibilă. Cu cit spectacolele märete ale naturii a intrece
orice margini ale fantaziei, cu cit ne pătrund mai mult cu un
fel de spaimă sfinta, cu atit se trezeşte In noi conştiinţa rațiunii
practice, a puterii noastre morale care e mal presus de orice
putere naturală, şi ale cărei temelii stau dincolo de lumez
aceasta.
L2

Mărturisirea lui Kant, cumcă lui i-a fost scris să tie indrăgostit
de metafizică nu am dat-o, la inceput, complectă. El ui 4 À
„deşi am iubit metalizica, rareori mi-a arătat ea oarecare ta-
voare“, De re a fost nevoit Kant să censtate această lipsă de

? +

Metafisica este doar, altminteri, nu se poate mai ospitalieră
pentru spiritele abstracte, ajunge un pas spre dinsa, pentruca ea
să prinză omul întreg. Kant insă a avut un păcat incurabil in
faţa ei. Dragostea lui nu era simplă, şi era nehotäritä. El con-
tractase în altă parte o legătură de înalt gi sfint respect cätra
ştiinţele exacte, atit de impunătoare în prestigiul măreț pe care
i-l dase Newton. De aici sa născut drama în gindiren lui Kant
Necontenită este ispita metalizicei, necontenită si truda de a-i
impune ca model rigoarea severă, eleganța gravă şi sigură =
ştiinţei exacte ;—şi nu liră amărăciune constată el infirmitatea
radicală a metalizicei faţă cu acest înalt ideal. Kant pare agitat
in ascuns de dorinti si de regrete, că metafizica, cu ispita ei fa-
tală pentru dinsul, nu samănă ştiinţei. De aceia o dojeneşte şi
se leapădă de ea, 0 acuză de visări netrebnice, de vorbäne
goală, putem zice în scurt: de neseriozitate,—pentruca, precum
obișnuit se intimplä în asemenea situaţii fatale, să se întoarcă
apoi tot la dinsa. Si cu slidările cele mai neaşteptate ale logicei,
cu prețul inconsecventelor celor mai compromiţătoare, el des-

EAN ŞI ESTETICA 103

chide larg uşa metafizicei, abia numai ce o inchises
Astiel, după enormă şi minuțioasă trudă de a tăia comunicaţia
cu suprasensibilul, Kant, prin subterfugii imposibil naive, caută
să lege iarăşi firul, şi cu această surprinzătoare faptă inchee el
critica judecății casi pe acea a raţiunii pure.

„_ Scolarul cel mai vestit al lui Kant, în ce priveşte estetica,
Schiller, face următoarea judecată despre sistemele filosofice în
general: „s'ar putea zice fără nici o altă cercetare, că o filoso-
he este greşită, mdată ce rezultatele ei se află în contrazicere
cu simţul comun; cu acelaşi drept însă o putem suspecta, dacă
torma şi metoda ei au simțul comun de partea lor“. Formula
pare dinadins făcută pentru filosofia lui Kant, unde rezultatele
au totdeauna grije să confirme metafizica simțului comun.

In estetică, concluziile lui Kant rämin în tradiția veche a
credințelor pac şi creştine, inclusiv pesimismul lor, Depre-
ciarea lumii simțurilor vorbeşte lămurit, peste tot, în filosofia
kantiană. Simetrica revenire la suprasensibil ca la o valoare faţă
de care cele pämintesti trebue să se plece cu totul, e semn ne-
îndoelnic pentru cele ce spunem.

Prietinul şi biogralul lui Kant, pastorul Borowski scrie :
„toţi l-am auzit, toţi am cetit în scrisorile lui, că in nici un chip
nu ar fi primit el să-şi trăiască viața a doua oară”. E tocmai
intrebarea prin care Nietzsche căuta să aleagă pe optimişti de
rog e Kant răspunsese dar, cu hotărire, negativ. In el vitali-
tatea fizică era săracă; farmecul arzător şi misterios al bunu-
rilor păminteşti nu l-a putut cunoaşte. Zice Kant într'o scrisoare :
„multe lucruri gindesc eu cu cea mai clară convingere, lucruri
pe care niciodată nu voiu avea curajul să le spun“... In fond,
nici metafizica nu i-a lost decit o consolatoare foarte indoelnică,
Din umanitate însă, şi pentru vi cra lui de metafizică, el
urma să o recomande călduros celorlalți,

e după dinsa.

Paul Zarifopol

Cronica literară

O carte asupra romantismului

Aniversarea a © sută de ani de ia apariția faimosului ma-
nifest al lul Victor Hugo „Pretaţa lui Cromwell“, a fost prilejul
unei vii activităţi literare,

Problemele privitoare la originea, definiţia, semnificația şi
valoarea romantismului au dat naştere la controverse interesante
şi sînt mai mult ca oricind, la ordinea zilei.

Intre lucrările apărute in Franţa, cu această ocazie, una
din cele mai considerabile e fără îndoială, acea a profesorului
din Clermont, Louis Reynaud, germanist reputat prin studii erudite
şi solide asupra influenţii franceze in Germania şi a influenți
germane în Franţa şi unul din reprezentanţii cei mai distinşi ai
literaturii comparate.

Cartea lui, intitulată „Le romantisme, Ses origines anglo-
germaniques“, vast şi luminos tablou, al unei mari epoci literare
e o lucrare de sinteză viguroasă şi substanţială, care dovedeşte
o întinsă cunoaştere a textelor şi o remarcabilă stăpinire a metodei,

Cu tot aparatul ei ştiinţific, impunător si mai totdeauna ire-
prosabil, această lucrare nu are insă un caracter pur istoric. Ea
apare insulleţită de un anumit spirit şi apără o teză, al cărei
examen obiectiv merită o amplă discuţie,

Ideia lundamentală, de natură filosofico-istoricä, care domină
intreaga operă a d-lui Reynaud e destul de clar rezumată în
următorul pasaj al introducerii: „Secolul al XVII, ca odinioară
al XII, a aparținut în civilizația europeană, Franţei. Ea
atunci Europei întregi, idealul ei moral, social şi literar, un ideal
care era expresia insăşi a geniului său şi care reprezentase pentru
toate naţiile vecine adevărata figură a Franţei. Secolul al XVIII

CRONICA LITERARĂ i 105
TE O a A e ME
si al XIX vor aparținea raselor Nordului, atita vreme obligatele
sale, De la 1685 înainte, se observă un fel de diminuare a vi-
talitätii franceze, în toate domeniile”.

Considerind ca punct de perfectie al literaturii franceze, cei
douăzeci şi cinci sau treizeci de ani din timpul domniei regelui
Soare, d. Reynaud opune in mod tranşant şi absolut acestei
literaturi pe care o numeşte naţională, catolică, morală şi monar-
hică, literatura care a urmat, supusă influențelor străine şi pro-
testante, ce durează de două secole, literatură pe care d-sa o
caracterizează ca antinațională, anticatolică, antimorală şi anti-
monarhică. Căci romantismul, nu e cuprins după d. Reynaud,
intre 1827 şi 1843, aceasta e numai o fază de exasperare in e-
volutia lui, ci începe mult înainte, în prima jumătate a secolului
al XVIII, continuind după 1843, pănă în vremea noastră.

„In secolul a! XVIII şi al XIX, a avut loc în Franţa, o
dramă intelectuală. Literatura ei pentru a vorbi astfel şi-a schimbat
sufletul, înlăturind principiile estetice şi morale care o inspirase,
pentru a adopta altele, absolut opuse, In centrul acestei drame
intelectuale, e Romantismul“.

„Revoluţia romantică scrie d-sa, ceva mai departe, e în-
cheerea unei munci indelungate, care cu incetul a substituit
felurile de a gindi şi simţi şi chiar genurile literare ale Anglo-
Germanilor, atunci în plin efort de creaţie literară, sentimentelor
şi genurilor caracteristice ale marei perioade clasice. Nu e vorba
de ştiut, dacă literatura franceză ar fi ajuns, prin ea însăşi, la
aceste sentimente şi genuri. De fapt, ea a lost adusă aici, prin
presiunea tot mai pronunțată a literaturilor Nordului şi in ce
priveşte progresul spiritului străin în literatura franceză, se poate
stabili o inläntuire de fapte, care nu oferă nici o lacună, în ri-
zoarea ei, quasi geometrică“.

In această ofensivă străină de desnationalizare, locul de
frunte îl are Anglia. Civilizaţia secolului al XVIII şi acea a seco-
iului al XIX e mai ales, susține d. Reynaud un fenomen englez,
căci Germania, în domeniul intelectual mai moale şi mai nede-
cisă, nu vine decit in rindul af doilea.

Urmărind etapele desnaţionalizării, d-sa descopere ca punct
de plecare, penetratia deismului panteist şi materialist de origine
mei PE ermană In elita intelectuală a Franţei, în prima jumătate
a socokolel al XVIII. Acest curent ideologic a făcut posibilă re-
volutia morală şi losolică a unui Montesquieu, Voltaire, Diderot,
d'Holbach, cure discreditind catolicismul şi monarhia absolută, a
ruinat foarte repede vechea ordine de cunogtinti, spiritualisti şi
creştină, convertind sufletul francez la senzualism, materialism,
naturism, În această atmosferă, literatura clasică legată, cu toate
aparențele ei pägine, nu numai de inspirația catolică şi monar-
hicä, dar încă de morala, psihologia, concepţia omului şi uni-
versului, care rezultă din spiritualism, se ofileşte şi deşi formele
ci subsistă, alături de ea, apare o nouă literatură, contormă sen-

106 VIATA ROMINEASCA

zualismului individualist şi optimist, de inspiraţie engleză, Ea se
manifestà prin descrierea emoţionantă a naturii, prin drama și
romanul burghez, genuri care consideră realitatea din punct de
vedere inconştient, materialist, antispiritualist, la care Germanii
mai adaogă idila cu teoria optimistă a superiorității stării de
natură asupra civilizaţiei.

Antiteza, natură civilizaţie, e accentuată de genevezul Rous-
seau, străin faţă de mediul francez, odată cu revelarea senti-
mentului naturii, descoperit mai inainte de anglo-germani, ideali-
zarea pasiunii execrată de clasici, individualismul antisocial și
creştinismul naturist, în acord cu senzualismul şi opus, tradiţiei
catolice,

Cu Bernardin de Saint Pierre şi mai ales cu Chateaubri-
and, care adaogă la acestea cultul morbid al eului, regretul e-
vului mediu, căutind în poezia catolicismului plăceri nesincere si
perverse, naturismul şi individualismul anglo-german, subsistă a-
gravate. „Nous sommes plus envahis que jamais. Leur initiative
n'aura d'autre conséquence que d'imposer plus aisément à l'âme
francaise, sous un voile trompeur de catholicisme et de spiritus-
lisme, les sentiments étrangers qui l'entourent et la pénètrent de-
puis un siècle“.

Poezia nouă care apare in Franța, după ce literatura en-
gleză intrase într'o nouă perioadă de expansiune cu Scott şi Byron
jar cea germană cu Goethe şi Schiller, e dominată, la inceput,
de spiritul lui Chateaubriand, păstrind încă o slabă legătură cu
catolicismul şi tradiţia clasică, dar in curind ea se Indepärteaza
tot mai mult de ele, subt influența tiranică a lui Byron, acest
Chateaubriand englez, „amar, ateu, revoltat şi mai fidel ca ce!
francez, spiritului secolului at XVIII“.

Inspirindu-se de la Scott, romanul devine istoric, iar Byron
secundat de Goethe şi Schiller desăvirşesc revoluţia începută de
Scott, aducind dramei istorice, încoronarea ei de unitate şi poe-
ze. Ultimul bastion al clasicismului e astiel cucerit: „Hernani tri-
omphait. La tragédie classique, celle des Corneille, des Racine et
des Voltaire, dans laquelle s'étaient incarnés deux siècles de ha-
ute littérature et de haute civilisation française, gisait définiti-
vement eflondrée. Le flot étranger, qui se ruait depuis longtemps
contre ce dernier obstacle avait dâterie sur lui”.

Pentru a atenua din virulenta afirmațiilor cuprinse în aces:
pasaj energic şi semnificativ, d. Reynaud ne lămureşte ceva mai
departe că nu a lost in intenţia lui de a vedea în Chateaubriand.
Hugo, Vigny sau Musset nişte genii străine, care au scris, în
limba tranceză. Dar e incontestabil că ideile fundamentale asu-
pra omului si a universului, care sint la baza literaturii fran-
ceze moderne şi au fäcut-o posibilă, sentimentele exprimate de
ea ca şi genurile pe care le-a adoptat, îşi au originea în Anglia
şi în Germania şi rădăcinile lor directe in geniul protestant, in-

CRONICA LITERARĂ 107

dividualist, naturist al acestor popoare, fiind intr'o desăvirşită o-
poziţie cu cele reprezentate pănă atunci, de geniul francez.

_ Ideile susţinute de d. Reynaud nu au desigur meritul ori-
ginalităţii. Ele amintesc pe acele ale lui Nisard, care pe la ju-
mätatea secolului trecut definea spiritul francez prin logică, cla-
ritate, măsură, ordine, aşa cum le găsim intrupate la scriitorii
in primul rind moralisti ai secolului al XVII in opoziție cu spiritul
nordic, irațional, nebulos şi amorf.

Dar ele se inrudesc mai ales cu acele lansate cu remarca-
bil talent şi incontestabilă vervă de curentul neoclasic de origine
meridională a unui Maurras, Lasserre, Léon Daudet, curent care
născut acum un, sfert de secol din anumite necesități morale şi
istorice reprezintă o estetică doctrinară şi conservatoare, un na-
fionalism literar, obsedat de o viziune în primul rind politică a
romantismului, bazată pe opoziţia între raţiunea latină, care e
disciplină şi ordine şi libertatea de provenienţă străină, genera-
toare a revoluțiilor, a dezordinei şi anarhiei.

Incercările de acest fel, care caută să definească spiritul
francez, sinteză de elemente multiple şi diterite în veşnică evolu-
tie şi capacitate de reinoire, prin formula gallo latină, incarnată
in clasicismul secolului al XVII, reprezintă însă pentru oricine nu
poate renunţa in acest domeniu, la precizia ştiințitică, o concep-
tie ingustă şi din cele mai arbitrare.

„Istoricii literaturii noastre, scrie de curind Lasserre, (adop-
tind un punct de vedere mai larg şi mai comprehensiv ca acel
pe care-l susținuse cu douăzeci de ani înainte, în celebra lui teză
asupra romantismului) ne dau foarte des asupra Franţei o idee
prea simplă. Din punct de vedere politic şi administrativ nu e
decit o Frantä. Din punct de vedere literar sint mai multe (şi a-
ceasta e o bogăţie morală a naţiunii noastre) care au ocupat
succesiv scena istorică şi sau a reg rind pe rind, prin vocea
marilor noştri oratori şi poeţi. E in secolul al XVI, Franţa tinu-
tului Loarei, cu Ronsard si Pleiada. E in secolul al XVII, Franţa
din Ile de France, Cham e, Normandie, Bourgogne cu Cor-
neille, Molière, Racine, La Fontaine, Bossuet. In secolul al XVII
e mai ales Parisul, cu Voltaire. In secolul al XIX, provinciile
noastre periferice au în acest domeniu mai multă importanță ca
in trecut şi în primul rind Bretagne, care produce pe un Cha-
teaubriand, Lamennais, Renan. Aceste varietăţi, cer 0 consi-
deralie atentă în studiui raporturilor noastre literare cu celelalte
naţii. Spiritul francez e unul prin limbă, formă şi cultura clasică
comună. Dar e multiplu, prin inspiraliile pe care i le aduce varie-
tatea raselor și a teritoriilor noastre, Oferind tot atitea tranziţii,
între vechiul nostro fond galic şi geniile străine” !.

1 „Des romantiques à nous", Essais critiques, 1927, pag. 94.

108 VIAŢA ROMINEASCĂ

Concepția d-lui Reynaud apare însă mai vulnerabilă ca
acea a precursorilor săi, prin aceia că în caracterizarea pe care
o face spiritului francez, identificat cu un anumit clasicism, d-sa,
consideră ca o notă esenţială spiritualismul şi creştinismul, bine
înțeles subt forma lui catolică. Dar admitind acest fel de a vedea
sintem nevoiţi să eliminăm ca străini de spiritul francez, nu numai
pe Voltaire pe care logica sistemului il sileşte pe d. Reynaud
să-l anexeze aproape Angliei, ca un discipol degenerat al lui
Swift, dar chiar doi scriitori de talia lui Molière şi La Fontaine,
care, consideraţi în genere, de critica europeană. ca reprezentativi
pentru geniul autohton, dacă nu au fost poate ostili catolicismului
subt un regim absolut, prin păginismul şi epicurismul lor, animat
de duhul Renaşterii, apar asemeni unor Rabelais sau Montaiane,
ca nişte foarte suspecți creştini,

Nu mai puţin imperiectă şi contestabilă e definiţia pe care
o dă d-sa spiritului germanic, apreciat din punctul de vedere al
culturii franceze. Trăsăturile lui principale ar fi, după cum am
văzut, naturalismul şi senzualismul, Gindirea greoaie a popoarelor
nordice e prea cufundatä, afirmă d. Reynaud, în emoții şi sim-
turi pentru a se putea degaja de ele, inălţindu-se la contemplarea
cu totul desinteresată şi liberă. Dacă se poate omite fără multă
pagubă pentru istoria cugetării metalizica engleză, Germanii au
avut i mari metatizicieni. Dar metalizica lor, mai mult a-
tectivă şi pasionată, e departe de a avea precizia şi luminoasa
puritate a gindirii unui Aristot sau Descartes, Fără a cerceta intrucit
aceste afirmații corespund adevărului, observăm cit e de forțat
să considerăm cu d. Reynaud ca senzualist pe Leibnitz, celebrul
adversar al lui Locke, şi dacă caracterizarea lui se potriveşte in
parte unui Fichte sau Schelling, ea nu se aplică decit prea puţin
lui Hegel, de loc lui Kant, pe care d-sa e silit să-l omită cu
totul, aproape de loc lui Schiller, Schopenhauer, Heine, Nu mai
vorbim de olimpianul Goethe, în care d-sa e nevoit să recunoască
o figură aparte şi deci o formidabilă excepţie ln teoria sa,

Am văzut că pentru d. Louis Reynaud, intreaga literatură
!ranceză, începind cu acea a secolului al XVIII, e desnationalizatä
şi ascultă de un sullet străin, Corespunde această afirmaţie, a-
devärului ? Cercetările recente şi minutioase ale unui Van Tie-
ghem ' sau Daniel Mornet * arată mai degrabă că avem a face
in a doua jumătate a secolului XVIII, cu anumite fenomene mo-
rale şi sociale, care sau manifestat în intreaga Europă cu o egala
intensitate, chiar dacă Englezii le-au dat cei dintăiu o formă lite-
rară, Ossian a stirnit același entuziasm în Franţa, Germania, Ita-
lia, străbătute de aceiaşi fermentație afectivă, deopotrivă incli-

1 Le préromantisme, 1924,

2 La pénsée française au XVIII siècle, 1907.

CRONICA LITERARA 100

nate a scutura jugul regulilor, a formelor înțepenite, a conveni-
entelor, a bunului gust şi predispuse la visarea sombră, la mister
şi primitivitate, după cum criticile aduse de Diderot idealului cla-
sic se intilnesc formulate aproape analog la esteticienii englezi,
italieni, germani.

. D. Reynaud pare a înțelege influența literară ca imitatia
unei stări de lucruri, care nu ar fi existat mai Inainte. O influență,
presupune însă întotdeauna, o stare prealabilă de receptivitate,
care creiază la cel influențat o concordanţă între elementul exo-
tic şi psihologia lui proprie.

Literatura e, in primul rind, rellexul unei stări sociale şi a-
ceastă stare socială modificindu-se, produce un ansamblu de
fapte psihice care se manifestă cu o repeziciune mai mică sau mai
mare. Dacă Francezii au exprimat in urma Englezilor şi Germa-
nilor, elervescenta lor läuntricä, e poate cum observă cu pätrun-
dere Edmond Jaloux ! fiindcă literatura lor, mai putin i pata
şi creatoare de valori noi deşi incontestabil superioară ca forma
şi perfectie artistică, a avut totdeauna nevoe de excitanti din afarä,

Rolul pe care literatura engleză şi germană l'au indeplinit în
secolul al XVIII şi al XIX, revine în secolul al XVII literaturii
(09 a celei spaniole şi italiene, iar în secolul al XX, celei
ruseşti.

Aceasta nu insamnä însă că scriitorii care a lost subt im-
boldul sau influenţa altor literaturi, nu au produs opere perso-
nale şi autonome.

D. Reynaud care a scos cu vigoare în lumină individua-
lismul absolut, ca un caracter esenţial al romantismului anglo-
german, regăseşte acelaşi individualism în romantismul francez.

Intre romantismul anglo-german şi acel francez există însă,
din acest punct de vedere o fundamentală deosebire,

Elementul profund, orphic, al romantismului german sau
englez Îl formează misticismul cu aspirații panteiste, intuiţia spon-
tană a unităţii sau intimei legături cu absolutul, infinitul, divini-
tatea, ansamblu cosmic cu totul deosebit de acel social.

Dacă acest element, in care abatele Bremond’ vede insusi
esența poeziei adevărate, nu e cu totul absent din romantismul
francez (la un Lamartine, Vigny sau Gerard de Nerval), el nu
are insă aici decit o importanță secundară față de acel plastic,
discursiv şi retoric.

Noţiunea de natură, de pildă, care revine de atitea ori în
declaraţiile romanticilor, are la un Novalis şi la un Hugo cu to-
tul altă semnificație. Pe cind la Novalis, sensul ei € inainte de
toate metafizic şi ea inseamnă intuiţie sau confundare cu sufle-
tul primordial al lucrurilor, pentru Hugo, natura nu e decit strigătul
de revoltă contra idealului clasic şi revendicarea libertăţii în artă

1 L'esprit des livres, Da Pascal à Barres 1927,
2 Pour le romantisme. 1924,

110 VIAȚA ROMINEASCĂ

Cu spiritul ei comprehensiv şi pătrunzător, d-na de Staël
a descoperit cea dintăiu, ca o trăsătură caracteristică şi persis-
tentă a literaturii franceze, in contrast cu acele ale Nordului, so-
ciabilitatea, şi mai tirziu Brunetière a reluat acelaşi punct de ve-
dere, dezvoltindu-l cu logica şi vigoarea lui cunoscută.

Pe cind, pentru poetul romantic german sau englez, socie-

tatea este de obiceiu, pe planul al doilea şi el rämine mai tot-
deauna singur în fața universului, pentru cel francez există ina-
inte de toate, o societate. Fie că e în acord cu instituţiile ei, ca
in epocile organice, de disciplină şi ordine, cum a fost acea a
lui Ludovic al XIV sau în luptă cu ele, mai mult sau mai puţin
acută, în epocile de criză cum au fost secolele al XVII şi mai a-
les al XIX, la scriitorul francez agresivitatea politică şi preocu-
pările de ordin social, primează.
Şi nu e desigur o intimplare că romanticii francezi, care
nu au înţeles niciodată pe un Novalis sau Tieck, Coleridge sau
Shelley si din Faust cel mult aspectul fantastic sau medieval, au
fost impresionați dimpotrivă de Karl Moor din Hoţii lui Schiller
şi poetul pe care l-au admirat mai mult a lost revoltatul şi sa-
tanicul Byron.

După d. Reynaud, care a scos cu multă putere în lumină
influenţa covirsitoare a lui Byron asupra marilor romantici fran-
cezi, aceştia ar datori mai ales poetului englez tendințele lor in-
dividualiste, libertare şi anarhice.

Nu e însă mai firesc să admitem, că ei sau simţit atraşi

de opera şi personalitatea lui Byron, fiindcă aceasta corespun-
dea cu deosebire idealului de revoltă, nu împrumutat dinafară,
ci autohton şi cu protunde rădăcini ancestrale, pe care în acel
moment istoric îl aveau în suflet ?
Animat de dorinţa de a micşora într'un grad cit mai mare
originalitatea romantismului francez, d. Reynaud utilizează în mod
copios critica izvoarelor, în care e remarcabil versiat, descoperind
numeroase teme, situaţii şi uneori chiar imagini pe care Hugo
le datoreşte lui Scott şi Vigny sau Musset lui on.

Aceste apropieri sint desi utile şi uneori preţioase, dar
ca mulţi din reprezentanții actuali ai literaturii comparate, d. Rey-
naud abuzează de ele şi le exagerează importanţa, căzind à
croarea de a considera lecturile unui scriitor drept principala,
„dacă nu unica cauză a inspiraţiei sale. Experienţa atectivă a scrii-
torului, desigur mai puţin accesibilă, e astiel neglijată iar imagi-
natia lui creatoare trivializată sau redusă la combinarea meca-
nică a unui mozaic de fişe.

Problemele literare nu pot fi însă soluționate prin simpla
comparare a textelor, cind ea nu e complectată de efortul în-
delungat şi subtil de a pătrunde cit mai adinc în personalitatea,
adesea complexă sau misterioasă a scriitorului şi a gici sufletul
care vibrează în ele.

CRONICA LITERARA s uit

Animat de sentimente explicabile şi impărtăşite de multi, care
in urma războiului, n'au ajuns încă la demobilizarea intelectuală
eclamatä de Thibaudet, sentimente insă a căror intruziune în
domeniul istoriei literare rămine nu mai putin discutabilă, d,
Reynaud concepe schimbul spiritual între popoare ca o mare
luptă pentru supremație, în care ca şi în conflictele militare sau
politice, o nație urmăreşte, în primul rind, cucerirea şi subjuga-
rea sulletului celeilalte.

Relaţiile intelectuale pe care Franţa le-a avut timp de două
secole cu Anglia şi Germania se reduc astfel, pentru el, la o
conspirație şi un atac metodic prin care cele două popoare au
izbutit să înfringă idealul cultural pe care Franţa îl impusese
Europei, ba chiar să pună stăpinire pe sulletul ei,

Şi în lupta care sa dat intre elementul străin şi tra-
ditia autohtonă, e natural, deşi d. Reynaud se fereşte pe cit e
posibil să formuleze judecăţi de valoare, ca d-sa să vadă numai
torţe negative în prima tabără şi numai pozitive în a doua.

O asemenea concepție imperialistă şi xenotobă a literaturii
comparate e însă simplistă şi din cele mai arbitrare.

Căci ea ascunde în realitate un materialism grosolan, ideia
după care tul unei culturi e un fenomen în primul rind bio-
logic, un reflex cerebral al vieţii nationale,

Ne putem însă cu drept cuvint intreba, dacă o idee care
apare intro anumită nație şi se prezintă lumii în limba ei, rä-
mine bună şi lecundă numai pentru această nație sau numai
pentru acele înrudite cu ea, din punct de vedere etnic?

Si sintem obligaţi să admitem că ideile de orice fel, puse
in circulaţie de popoarele nordice, sînt pentru sufletul latin, cu
necesitate, nocive şi dizolvante ?

Dar această concepție care tinde la zăvorirea porţilor, la
justificarea protectionismului şi a zidurilor chinezeşti In domeniul
literaturii ca şi la imobilismul cultural, e dezminţită de cerceta-
rea obiectivă a realităţii istorice.

Fără indoială, aportul străin, impertect asimilat, a dat ade-
seori naştere la caricaturi sau condamnabile exageraţii, dar dacă
ideile nu s'ar fi propagat dincolo de fruntariile naţiilor şi schim-
bul intelectual Intre popoare ar fi putut fi împedecat, nici una
din marile mişcări culturale, care începind cu creştinismul, au
schimbat uneori fata lumii, nu ar fi fost desigur posibile.

Orice mare creatiune spirituală exprimă în realitate, cum
spune Ernst Curtius !, ceva din spiritul cosmic, depăşind hotarele
definite ale unei patrii.

Popoarele inzestrate cu o suficientă eg ri vitală au iz-
butit totdeauna, să absoarbă şi să asimileze influxul străin si
acesta a servit ca un ferment reconfortant şi bineläcätor, cu deo-
sebire în epocile literare de manierism a procedeelor şi de scle-

1 Französischer Geist Im neuen Europa, 1925, p, 280,

112 VIAŢA ROMINEASCA

roză avansată. Goethe, care a visat, poate cel dintăiu, o „Welt-
literatur*, azi incă prematură, spunea în conversațiile lui cu Ec-
kermann. „Orice literatură sfirseste prin a se plictisi cu ea în-
săşi, dacă curiozitätile exotice nu vin s'o învioreze”.

Ori, acesta era, färä îndoială. cazul Franţei, la sfirsitul se-
colului al XVIII şi departe de a fi desnationalizat sufletul fran-
cez, schimbul spiritual cu Anglia şi Franţa a insemnat mai de-
grabă o lărgire şi imbogăţire a lui, cu noi elemente pe care cla-
sicismul, le ignorase.

Tendintele individualiste şi anarhice pe care d. Reynaud
le atribue numai influenței anglo-germane au existat totdeauna
in Franţa, sau manifestat adesea tumultuos in timpul Renaşterii
şi a Reformei şi dacă au fost fntrinate în cursul secolului al XVII
au izbucnit cu o îndoită tărie, o sută de ani mai tirziu.

Concepţia exclusivistă a d-lui Reynaud e insă corectată şi
atenuată în partea finală a lucrării de însuşi d-sa, atunci
cind probitatea ştiinţifică îl obligă să recunoască că romantismul
irancez cu tot aporiul străin care i-a tulburat apele, a produs
totuşi opere mai bine compuse, mai equilibrate, mai idealiste ca
cele anglo-germane, că In ele spiritul francez a introdus notu
lui de universalitate şi generozitate desinteresată, care dă ro-
mantismului francez, comparat cu cel anglo-rerman, o fizionomie
mai clasică.

Ceiace nelinisteste insă pe d. Reynaud e însă faptul câ
în cursul secolului al XIX, colaborarea secretă şi rodnică a spi-
ritului clasic şi a geniului francez traditional a mers scăzind şi
diversele curente derivate din ronantism: estetism parnassian,
realism, naturalism, simbolism, dadaism, suprarealism marcheazi:
invazia crescindă a influențelor străine engleze şi germane, la
care sau adăogit cele scandinave şi ruse.

In fața acestei stări de lucruri, concluzia d-lui Reynaud ca
şi consideraţiile lui asupra literaturii franceze de azi sint din
cele mai întunecate: „Asistăm, scrie d-sa, la unei epoci
literare. Senzualismul materialist, impus Franţei, la începutul se-
colului al XVIII, prin exemplul Anglo-Germanilor a ajuns la ca-
pătul dezvoltării şi la uzura lui aproape absolută. După cea ex-
ploatat formele superioare, dacă se poate spune astfel, ale in-
dividualismului : sensibilitatea, imaginaţia, visul, în opere, mai mult
sau mai puţin sănătoase, el a ajuns acum la părţile lui inferi-
oare : instinctul brut, automatismul dorinţii animale, nevroza ste-
rilă şi perversă. Focul de artificii romantic s'a risipit şi nu mai
avem înaintea noastră, decit scheletul negru şi nud, din ceiace

CRONICA LITERARĂ 113

Căci aceste manifestäri, pe care d-sa le consideră ca mor-
bide şi funeste, nu sînt poate decit friguri de creştere, fără mare
însemnătate, pentru o literatură care & eşit de atitea ori victo-
rioasă în trecutul ei, din crize dureroase şi neasămănat mai grave,

In ce À pc cel putin, scriitorii francezi cei mai apreciați
astäzi, un Gide sau Valéry, mi se pare greu de contestat ca
spiritul lor merg sar şi senzibil la toate adierele vremii rămine
credincios unei ipline clasice de un traditionalism literar au-
tentic. lar în opera lui Proust, scriitor reprezentativ după d. Rey-
naud „prin snobismul lui de o perversitate conştientă“, un critic
de valoarea lui Thibaudet a putut descoperi trăsături prin care
ea continuă dealungul secolelor „Les essais“, a lui Montaigne si
Memoriile lui Saint Simon, producţii atit de specitic franceze !

Si de aceia, în opoziţie cu temerile exprimate de d. Rey-
naud si cu psihologia lui alarmistă, îmi place să siirşesc, invo-
cind opinia ponderată şi inteleaptä a unui colaborator al conser-
vatoarei „Revue des deux mondes“, istoricul literar de o incontesta-
bilă autoritate, Gustave Lanson : „Tradiţia nu este un canon de ob-
servait; ea nu e îixă: ea va deveni fixă numai în ziua în care
civilizația franceză va fi un lucru trecut şi mort. Atunci se va
putea întocmi inventarul a ceiace ea conține, însemna ce exclude
şi se vor putea cerceta motivele care justifică aceasta. Dar cită
vreme spiritul francez va fi o forță vie, tradiţia va merge din
generaţie în generaţie, lärgindu-se, complicindu-se, absorbind ele-
mente noi, deconcertante uneori pentru credincioşii ortodoxillor
perimate. Noi care sintem publicul, nu putem şti niciodată dacă un

inditor sau un artist nù va parveni să creeze o varietate nouă
e re sau de frumusetä francezä. Avem desigur dreptul să

aräm că nu ne place Hoarea nouă care ni se prezintă, că
culoarea sau parfumul ei ne surprinde, putem chiar remarca că
o asemenea iloare nu a crescut încă în grădina Franţei, ar fi
insă riscat să adăogim că această floare nu se va aclimatiza
niciodată în solul si subt clima noastră !*,

Octav Botez

1 Histoire de-la literature française 71 ed, p., 1180,

Cronica internă

Prin noi înşine...
(Istoria unui principiu)

Deia un timp organele noastre de publicitate se întrec să
intoneze imnuri de înmormintare binecunoscutei lozince de poli-
tică economică : „prin noi înşine“. Dacă ar îi să le credem, a-
ceastă lozincă a murit, şi ceiace e mai trist, a murit intr'un
mod foarte putin onorabil, ucisă de propriii ei născători. Deacum,
a o mai pronunța, insamnă a-i adresa o pioasă „veşnica po-
menire“,

Socotim că publicistica romină este prea grăbită. Lozinca
de care vorbim nu poate să moară, fiindcă n'a murit nici pro-
cesul istoric, de afirmare a forțelor nationale impotriva cotropi-
torilor în sinul propriului nostru popor; ea n'a murit, nici nu
poate să moară, decit doar cind va înceta instinctul de conser-
vare naţională, care şi-a găsit expresia in această formulă. „Prin
noi înşine” este un indreptar politic, care trece dincolo de limi-
tele unui pes sau ale unei generaţii, spre a caracteriza aspi-
rațiile unei intregi faze istorice de evoluţie. De altfel e destul
de elocvent, că chiar şi actualul a anunţat că nu va a-
tinge legiuirea de ocrotire a produc naţionale. Deci procesul
de alirmare a forțelor naţionale continuă neştirbit: cum ar putea
atunci să dispară lormula, care exprimă acest proces?

_Atita însă e adevărat, că dela ultima cirmuire liberală con-
cepţia acestei lozinci a suferit o schimbare. De aceia este timpul
de a ne infelege, din ce nevoe a luat ființă lozinca în discuţie,
si care este înțelesul ei real,

L
La La

Toate societăţile moderne europene s'au dezvoltat dintr'o
organizare agrară. Căci faza agrară este inceputul firesc al vieţii

CRONICA INTERNĂ | ns

sociale statornice, întru cit munca cimpului e întâiul imbold spr
viață sedentară. R i
Viața agrară, rutinară şi tradițională, poate dura milenii,
dacă nu o tortură nici o inriurire din alară. intimpla însă în
unele timpuri, că o invazie neintreruptă de oaspeţi străini vine
să trezască societatea agrară din somnul ei secular: aceştia sint
negustorii străini in căutare de debuşee noui pentru marfa lor.
Ei se infiltrează necontenit în i lumii rurale şi aruncă în ea
saminta unei noui forme de viață: capitalul bănesc.

Dela erat je cunoşiinţii noastre istorice a societăţilor şi
până azi, primii minuitori ai capitalului bănesc au fost, în orice
țară, străini. Aşa e şi la noi azi; nueun temeiu de descurajare.
că în clasa noastră capitalistă străinii alcătuesc marea majori-
tate. Aici avem de a face cu un proces natural, nu cu ceva fn-
timplător, cu atit mai putin cu un defect national al poporului
nostru, cum işi inchipue cei ce judecă situația fără destule cu-
nostinti istorice.

Străinii, ce vin să tulbure liniştea patriarhală a lumii ru-
rale, nu sint numai cotropitori, ci totodată şi educatori. Indeletni-
cirea lor e o pildă concretă, o şcoală intuitivă pentru localnici.
Aceştia, după un timp de ucenicie, se uită la prăvălia străinului

i-şi zic conştienţi de forța proprie: „pare că asta n pot face şi eu”.
ai Intäiu rari şi şovăelnici, apoi din ce in ce mai numeroşi şi
hotariti, localnicii încep să se incerce în meseria afacerilor.

Aşa se desläntue—dupä o perioadă de iobăgie economică
ofensiva națională, lupta de cucerire a poziţiilor străine în afa-
cerile băneşti. Este era de desteptare naţională, era „naţionaliză-
rilor“ ; acest proces istoric de afirmare a fortelor proprii se pro-
nuntä la noi depe la 1880; dar el e un moment necesar al dez-
voltării oricărei societăți in proces de modernizare, alcătuind faza
de incheere.

Cînd un popor intră in această eră de ofeusivä naţională,
el îşi făureşte—în mod mai mult sau mai puţin lericit—şi lozinca
ce exprimă nouile sale aspirații: Germanii, in această eră de a-
lirmare, aveau formula. „Germania a Germanilor“; la noi sa
intrebuinţat formula : atit de criticată „prin noi înşine”, al cărei
senz e tocmai vorba să-l limpezim aici.

In lucrarea noastă asupra „Burgheziei Romine" ne-am ocu-
pat pe larg de senzul acestei formule, într'un timp, cind concep-
ţia ei nu era deloc fericită. Aceasta e tocmai şi ina, care a
născut iluzia că lozinca politicei noastre nationale a murit, În
realitate nu a murit lozinca, nici aspiraţiile poporului nostru spre
independenţă economică: a dispărut numai o conceptie—cum
să-i zicem ?—prea forţată a acestor aspirații. j

Mai întăiu, politica de independenţă economică, precum şi
lozinca ei, este opera partidului nostru naţional liberal. Pentru
întăia oară ia acest partid atitudine hotărită, neşovăelnică şi...
zgomotoasă în problema independenfii economice la începutul

116 VIAȚA ROMINEASCA

ultimului sfert al veacului din urmă, cu E gran încheerii con-
ventiei comerciale cu Austria (1875), cind deputații liberali se
retrag din (Cameră, iar jurnalele liberale apar în doliu. Era pro-
testul față de infeodarea economică cäträ Austriaci, înfăptuită
de conservatori prin această convenţie.

Trebue să relevăm dela inceput, că noua eră, de ofensivă
economică națională, nu a inaugurat-o partidul naţional liberal
după vre-o concepţie istorică, pe baza vreunei doctrine clar for-
mulată. Doctrina, ca şi doctrinarii, nu a fost niciodată partea tare
a acestui partid. El a inaugurat această ofensivă numai printr'o
pătrundere instinctivä a nevoilor momentului istoric. De aici tre-
buia să decurgă şi unele serioase neajunsuri.

In adevăr, dacă această direcţie economică ar fi fost luată
pe baza unei concepţii clare, alcătuită din cercetarea nevoilor
momentului istoric, ea ar fi fost scutită de primejdioase exage-
rări, care trebuiau să-i pună în discuţie pănă şi legitimitatea. S'ar
li precizat atunci teoretic. —după pilda altor țări, care au rezol-
vat înaintea noastră această problemă—in ce constă indepen-
denta naţională, şi care sint mijloacele de realizare. Apoi s'ar fi
procedat în potrivire cu a cr

Dar nu sa tăcut astiel. Ofensiva economică naţională a fost
pornită de un ge de oameni care, numai pe baza unui deo-
sebit şi sigur simț al realităţii, au început era de inch a
unui capital rominesc, alăturea şi împotriva celui străin adus pe
solul nostru. Aşa a devenit partidul naţional liberal piămăditorul
unei burghezii romineşti, ceiace alcătueşte rolul său propriu în
istoria noastră. In astfel de împrejurări, politica naţională nu mai
era indicată de concepții sau doctrine economice, ci de intere-
sele grupului care o inaugurase, Primejdia de a forfa, a exagera,
deci a compromite această mare cauză era, în asemenea con-
diții, neînlăturată,

Ce-i drept, interesul unui grup capitalist este să ciştige cit
mai mult, înlăturind concurența, Aşa fäcurä şi ca noştri.
naționali. Stăpini deplin pe politica noastră de stat—din nenoro-
cire prea stăpini, spre a nu abuza de ea—ei începură o pri-
goană metodica a capitalului străin, cu scopul de a monopoliza
toate afacerile şi a încasa ei singuri toate beneficiile, Şi această
excludere a concurenţii străine era prezentată țării drept poli-
oo de independenţă naţională şi exprimată prin lozinca: „prin
noi înşine“.

Cel mult se făcea capitalului străin cinstea, de a fi invitat
să „colaboreze”, adică: să se înjuge la intreprinderile romîne, ca
agent principal la muncă, şi secundar la foloase. Capitalul străin
trebuia să procure mijloacele, iar capitaliştii romini—vai, deseori
ee amp oa ai politicii—să tragă foloasele. Se in elege că
ra rară străini nu s'au LES de loc sä primeascä asemenea

, dar capitaliştii romini, fără capitalul necesar, nu puteau
corespunde nevoilor. á =

A CRONICA INTERNĂ u7

___Sa ajuns astfel în politica economică de ă războiu, din
pricina acestei intolerante a capitalului national, la adevărate
anomalii. Ar fi fost de inteles, să nu se ingădue capitalului străin
să concureze întreprinderile romineşti existente. De pildă, să se
oprească străinii de a întemeia, cu mijloacele lor perfecționate,
fabrici de postav sau de zahar, şi a ruina pe cele romineşti si-
milare, care ca orice lucru la început, sint încă prea subrede,

Dar sa mers mult mai departe: s'a interzis capitalistilor
din afară de a înfiinţa chiar întreprinderi, de care avem arză-
toare nevoe. Pilde sint numeroase. De cite ori se ridica o mare
problemă socială—să zicem zidirea de locuințe eftine—se cerceta
dacă nu se poate rezolva cu mijloacele nationale. Si cum răs-
punsul era totdeauna negativ, se cerea să se „cointereseze“ capi-
talul străin. Dar fiindcă acesta refuza să ducă în spate parazitii
indigeni, problema râminea nerezolvată. Si acest cint se repeta
totdeauna.

Cunoaştem rezultatul : capitalul national care ar fi trebuit
să tie o pricină de prosperare, a ajuns în fapt, prin exclusivismul
său, © cauză de nemaipomenită stagnare economică. Şi de unde
capitaliştii romini, care au in minä © mare operă națională, ar fi
trebuit să simtă la spate intreaga (ară, ei şau ridicat azi toată
opinia publică impotrivă. Acum, subt presiunea supremă a fap-
telor, ei au trebuit să dea indärät: aceasta este opera—destul
de surprinzătoare—a ultimii guvernări liberale. Se vede că pe ve-
chea cale nu se putea merge mai departe.

Ceiace însă trebue pus aici în lumină, e acest adevăr:
noi nam avut o politică de independenţă națională, ci o politică
a capitaliştilor romini de excludere a concurenţii străine cu aju-
torul forței de stat. Si de aceia, ceiace părăsim acum, nu e
politica aspirațiilor nationale, ci acel nefericit şi rău înţeles ex-
clusivism, care ne-a adus unde sintem. Departe de a părăsi po-
litica de independenţă naţională, abia acum ne îndrumăm în
mod luminat pe această cale; abia acum lozinca „prin noi înşine”
va căpăta intelesul el real. Care este acesta ?

»
+ +

Se înplinesc şapte ani—pe atunci domnia o adevărată iper-
trofie a ideologiei naţionalismului economic—de cind am atins
această chestiune în studiile noastre, şi am stabilit că lozinca
„prin noi înşine“ nu poate avea in actualul moment istoric decit
acest senz (citim textual): „porți închise pentru fabricate străine
dar deschise pentru capital străin şi capacității streine”.

Azi faptele ne dau dreptate. Căci acum se face deopotrivă
apel la capitalul străin şi la experţii străini, se deschid deci
porţile capitalului şi capacităţilor din atară. In schimb, ocrotirea

118 VIAŢA ROMINEASCA

producţiei naţionale este continuată cu grijă: pentru fabricatele
străine porţile rămin închise.

N'am putea să zicem că am făcut o proorocire. Cunoastem
prea bine complexitatea situației sociale, pentru a cădea victima
unei asemenea naivitäti Dreptatea noastră se explică prin aceia,
că interpretarea de mai sus n'a fost dată insă la intimplare: ea
a lost scoasă din studiul momentului isoric al ofensivei naţionale,
aşa cum se la națiunile înaintate, care au rezolvat de
mult această problemă. .

In adevăr, cind incepe procesul ofensivei naţionale impo-
triva străinilor, întăia grijă este aceasta: să se creeze pe solul
propriu un izvor propriu de valori—o producție națională; căci
numai atunci încetează robia: măriurile, ce se aduc din afară,
spre a îi scump plătite pe pieţele proprii, se produc de atunci cu
forțele proprii.

Dar pesin a putea inliripa o pe națională se cer
unele condiţii elementare : a) capital bănesc, şi acesta nu poate
veni decit din afară, căci o țară ce abia iesă din regimul agrar
nu are rezerve de bani; b) capacităţi; acestea iarăş trebue să
tie aduse la început din străinătate, căci nimenea nu se naşte
învăţat: trebue să înveţe dela alții; şi c) ocrotirea producției
aaţionale de concurența străină ; căci străinii, avind mijloace de
producţie vechi şi perfecționate, pot arunca pe piață märfuri mai
citine şi ruina astfel producția indigenă, de unde se vede că
independenţa naţională „prin noi e*—are tocmai senzul, pe
care: l-am dat altädatà în cercetările noastre.

De ce la noi sa făcut tocmai dimpotrivă? De ce sa im-
pedecat intrarea capitalului şi concursul capacităţilor străine ?
Fiindcă noi nam avut, la dreptul, o politică de independenţă e-
conomică, ci exclusivismul unei coterii politice, care subt pre-
textul independenţei economice urmărea in fapt excluderea oricărei
concurenţi străine şi acapararea tuturor afacerilor, Nesatiul coteriel
mergea atit de departe, că Indepärta pe străini chiar şi acolo.
unde ea era nedestoinică să corespundă nevoilor interne. De-acum -—
mai curind sau mai tirziu—capitalul şi experiența străină vor
veni să creeze cu adevărat condiţiile independenţii noastre eco-
nomice : să perfecţioneze mijloacele noastre de producţie, şi unde
nu sint, să le creeze. Niciodată în decursul dezvoltării, statelor
moderne afluxul de capital şi experiență străină n'a jost o pri-
mejdie, dimpotrivă, totdeauna a fost o binecuvintare pentru țara
care a ştiut să le atragă. Experienţa cea mai veche a făcut-o
Anglia, care şa intemeiat industria națională cu capital şi ele-
mente străine; experiența cea mai nouă a făcut-o Germania,
unde > et e) sec. XIX afluxul de caprine BE a la un
moment a pere Pere CAE pa or ingri-
jorare. Dar ingrijorarea a zadarnică. Căci nicăiri capitalul
străin nu rezistă: pe incetul el se nationalizazä, lăsînd numai
roadele binefäcätoare. Dar pentru aceasta el trebue să fie atras :

CRONICA INTERNĂ 119

a-i jp ra condiţii, e un non sens ; trebue să i se acorde avantaje.

dar n'am inmormintat politica de independență naţională
fiindcă nu puteam Inmorminta ceiace nam avut. Am înmor-
mintat un exclusivism de coterie, care a sucombat subt grelele
lovituri ale faptelor, prin propria sa anomalie. Abia acum ne
îndrumăm, in adevăratul înţeles istoric, spre o politică „prin noi
înşine” : o politică de creaţie de valori prin forțele noastre na-
tionale, Ne fäurim mijloacele de a crea valorile înăuntru, nu de
a le importa din alară. Spre aceasta facem apel la capital si la
experiență străină: e celace au făcut toate ţările inaintate, pe
cind se aflau in acelaşi moment istoric, în care ne aflăm noi azi.

St. Zeletin

Miscellanea

S. S. R. şi calitatea de scriitor

Dacă in ţara noastră ridicolul ar putea umori pe cineva,
tară îndoială că onorabila instituţie a societăţii scriitorilor romini
ar fi încetat de mult să mai trăiască. Facem această gravă afir-
maţie cu toată conştiinţa că anunfäm un lucru ce nu va surprinde
pe oricine va ceți cele ce urmează.

Această instituţie s'a fnjghebat cu un scop precis: acela de
sindicat profesional, Nu era vorba nici de-o academie care să
promoveze talentul ori geniul cuiva (care sint totdeauna discu-
tabile) nici de vre-un cenaclu cu interese ori principii de anumită
estetică literară. Era vorba de ceva mult mai modest si mai po-
sitiv ; ajutorarea colegilor Intru literatură în clipele grele ale vieţii,
ori realizarea intereselor lor materiale de orice fel. Ca atare s'au
adunat acolo vre-o două-trei sute de membri. Desigur nu toți ge-
niali, cum se şi cuvine unei asociaţii cu caracter s À
Unii din cei care figurează în această societate au încetat (din
cauza unei senilități precoce) să mai serie. Alţii scriu, dar nu-i
cunoaște nimeni. Cu tot caracterul său filantropic acest sindicat
nu e dator, oricum, să primească, exclusiv mi nulităţile literelor
romine. Dar iată că intro zi se prezintă doi scriitori: Otilia Ca-
zimir şi AL A. Philippide, care, orice s'ar zice asupra naturii ori cali-
tăţii talentului lor, sînt personalităţi existente (fie şi prin critica
rău-voitoare ce li se adresează) ale literaturii noastre actuale. Voind
probabil să fie consecventă cu atitudinea sa filantropică, api
care numai scriitorii fără importanţă şi talent sint primiți, Al. A. Phi-
lippide şi Otilia Cazimir au fost pur şi simplu respinşi de à
asociaţie. Din punct de vedere umanitar n'avem nimic de zis,
dacă 5. S. R. se decide să primească deacum înainte numai mi-
logii şi invalizii literaturii. E dreptul său să o facă şi nu noi care
apreciem actele de milă şi generozitate ne vom opune creării

. 4 de
LE [i ri ai y PEN DST i. la

pr -= Ñ -
— MISCELLANEA 121

i i A n a e

unor societăți de binefacere pentru ratatii literari. Astfel S. S. R.
poate concura onorabil cu |. O. V. sau cu societatea pentru pro-
filaxia tuberculozei, |

Dar această schimbare de scop şi menire trebue atunci sa
se facă printro modificare a statutului, schimbat cu majoritate
de voturi.

Atita vreme însă cit se menţine titlul- cit şi organizarea ac-
tualä, procedee ca acelea care exclud din societate scriitori de
talia lui AL A. Philippide şi Otilia Cazimir şi primesc pe oricine altu!
sint ridicule sau de a dreptul scandaloase. Căci să raționăm putin.
Ce poate cere o societate de ajutor mutual unui membru al său,
decit să aibă mai multe volume de literatură tipărite?

Atunci cu ce drept şi pe baza căror principii se exclud scri-
itori consacraţi? Am dori să cunoaştem cel puţin motivaţia pe
care o dă onorabila asociaţie se pir gs ete we,

care pentru restul de prestigiu al 5. 5. R. nici no m i
Sn: Le a că sus muniții caror sint moldoveni, ieşeni şi că,
ar fi vorba de anumite represalii, de rancune ale unor colegi ne-
recenzați ori nepublicati în revista ieşană V. R. Oricum insă,
coşul „Vieţii Romineşti* nu poate determina dacă cineva e scri-
itor ori nu. D, Liviu Rebreanu care conduce cu autoritate această
asociaţie e responsabil direct de acest nemaipomenit scandal.
Căci nu se pot patrona anumite lucruri fără să se ia şi respon-
sabilitatea procedeurilor de asemenea calibru. Pentru grija ce pur-
tăm autorității sale îl rugăm să ia grabnice măsuri, altfel toți
scriitorii care mai păstrează un nume vor părăsi în bloc asociaţia
pentru ca cel putin caracterul său de adăpost a! tuturor nulitäfñar
să fie evident. —X, Y.

Bilete de papagal

in formatul dreptunghiular şi svelt ai unui menu de vagon
restaurant, Biletele de papagal înseamnă de mai bine de un an,
zi cu zi, cea mai pură manifestare literară.

Redusă la minimum, foaea ei cu eleganță de scoarță în
contur, apare astfel nu dintro sărăcie ci din cizelare: un git de
femee modelat întrun bloc de marmură din care a căzut mult,
pănă la perfectiune. :

Vorbesc de scrisul exclusiv al d-lui Arghezi care ne-a oferit
un an întreg cu fiecare auroră un bob de rouă cristalin si Hu-
minat, sau © floare de ghiaţă cu contururi noui şi neaşteptate

timpuri,
“ea Pains Felul Arhezi a însemnat zilnic pentru iubitorii de artă
o reculegere ca acea a unei rugăciuni in fiecare dimineaţă, D.
Arghezi ne-a dat cu fiecare articol o bucurie pe zi. Am admirat
nemărginit puterea aceasta divină de creiare, în care fraza e tot-
deauna nouă, şi cuvintul purificat.

122 VIAŢA ROMINEASCĂ

Am aşteptat mereu numărul zilei viitoare cu o curiozitate
febrilă, care nu a fost deseori dezamăgită. À

Evenimentul mie, problema plicticoasă ca şi faptul politic
scirbos, au fost încrustate în zile cu contururi în flori de sidef.
Penita d-lui Arhezi le-a definit, pretăcindu-le, în jocuri de lumini
şi umbre,

Praful lor anodin şi efemer a fost presurat pe foi în polen
cu fire de aur adevărat.

Uneori dintro imprejurare banală, dintr'un fapt divers, anost
şi diform ca o foae de gazetă desfăcută, d. Arghezi a decupat o
schiţă neașteptată, miniatură de frescă, numai aşa, ca întrun joc
pentru copii. Faptul divers a doua zi sau chiar atunci şi-a perdu!
toată însemnătatea, dar schița d-lui Arghezi a rămas independenta
şi va trăi singură.

Prin puterea aceasta nesecatä de transfigurare, şi omul politic
a putut deveni subiect de poem, a prilejuit inperecherea de cu-
vinte nouă, ca un acord de note acum găsit, şi sa prezentat în
chip de simbol sau de statue.

D. Arhezi a putut vorbi frumos despre orice aşa cum lumina
poate revela orice. In paginele acelea a căzut totdeauna un ascuţiș
de soare, care a mers alături cu gindul, şi cu mina d-lui Arghezi,

Printre rinduri au izbucnit cuvinte vorbite precum vorbesc
divinitäfile şi strătulgerări din lumi care ne-au uimit,

D. Arghezi a smuls de-atitea ori cuvinte de dincolo, împle-
tind limba noastră păminteană cu cuvintul lui Dumnezeu sau cu
ispitirea diavolului.

in scrisul lui cioplit am simţit de multe ori cuvinte şi ginduri
care veneau de mai presus de el. Nu ştim cinei le-a spus. Nu
ştie nici d. Arghezi. Dar in scrisul d-sale auzi totdeauna pe cineva
incă vorbind cu vorbe care ne uluesc ca infinitul, ca acel „le
double” nemuritor din religii antice.

D. Arghezi însă ar trebui să-şi tipărească zilnic numai ar-
ticolul său ca un imn al zilei, Trei pagini din cele cît palma
ale Biletelor de papagal se anină de pope ui dintäiu ca o
coadă de zmeu care singură nu se va lja niciodată. Pagina
d-lui Arghezi planează pură deasupra unei proze care de cele
mai multe ori ne intristează ca o profanare. Noroc că libertatea
individuală ne permite zilnic să ne oprim la cuvintul aspru şi sonor
aT, Arghezi” cu care inchidem Biletele de Papagal.— Demostene Botez.

Preludii...

In dosul ostilităţilor deschise de un anumit grup de scriitori
bucureşteni împotriva moldovenismului literar, bănuim că se ascunde,
trăgind sforile cu perfidă candoare, d. Eugen Lovinescu. Bănuiala
este cu atit mai întemeiată cucît ultimul volum al d-lui Lovinescu,
intitulat „Evoluţia prozei literare“, nu este decit un lung, prolix gi
impleticit rechizitoriu pe care d-sa îl face literaturii moldovene, san

a 4 NU S à" À Pa

MISCELLANEA 123

„specificului moldovean” în literatură, cum singur se exprimă,
Nici-un epitet de prisos: Lung e acest rechizitoriu şi prolix, pen-
trucă lung şi prolix este deobiceiu d. Lovinescu în cele douăzeci,
treizeci sau o sută de volume cu care a parazitat pănă acum publi-
cistica romînă. Impleticit se referă la argumentele d-lui Lovinescu
pentru a distruge acest moldovenism. In două sute douăzeci de
pagini din cele trei sute optzeci care îi alcătuesc volumul, d. Lo-
vinescu se luptă cu moldovenismul. Nu prea se vede bine de ce.
Reprosurile pe care d. Lovinescu le aduce moldovenismului literar
se pot reduce la unul singur, principal: lirismul. Din acest lirism
covirşitor decurg toate. păcatele. Acest lirism a invadat proza tu-
turor scriitorilor moldoveni, dela Sadoveanu la Cezar Petrescu (că-
mija d, Lovinescu li aduce uşoara scuză de a fi un liric moldovean
bucureştenizat, punct bun!!) si la ilonel Teodoreanu. Acest lirism
a împiedicat proza moldoveană de a deveni epică. D. Lovinescu
este obsedat de epic. Numai că în mintea d-sale această noţiune
de epic capătă ciudate şi amuzante caractere. In concepția d-sale
epicul este, în proza modernă, numul urban. Sau numai urbanul
este capabil de a deveni, literariceste, epic. Egalitatea aceasta
epic = urban şi liric== rural este cel putin bizară, Ar urma, după
aceste definiţii, că poezie urbană lirică nu există. Dar atunci cum
rămine cu Baudelaire? Toată lumea ştie că Baudelaire. este prin
excelență poet liric urban (adică, fără terminologie lovinesciană,
poet al aa cintäret al omului dela oraş, al străzii, al tristefii
oraşului).

Formula d-lui Lovinescu se desface în consecințe şi mai ciu-
date. Epicul, după d-sa, nu e fi rural. Ruralul e numai liric.
Carevasăzică un roman rural (poezie epică rurală, cu alte cuvinte)
nu poate exista. Dar „Țăranii“, romanul lui Ladislas Reymont ce
este? E. poezie lirică pentru că are ca subiect viața dela sat?
Cum, adică, obiectivitatea (atribut al epicului) nu se poate exercita
de un scriitor decit numai cu privire la materialul literar urban ?
Ce înseamnă asta ? De unde această lege ?

Chestiunea prezintă încă multe laturi nostime și făgăduim că
vom reveni, Pentru un moment voiam să punem numai în evidență
agresivitatea antimoldovenească a d-lui Lovinescu şi ura d-sale
impotriva specificului moldovean. D. Lovinescu face regionalism
critic sau, dacă vreţi, mai exact, critică literară regionalistă, mai
mult: bucureşteană, O critică de. gaşcă, Spiritul de gaşcă se des-
prinde din toată publicistica d-lui Lovinescu. Şi d. Lovinescu îşi
intitulează solemn şi grav nenumăratele-i volume: /storia literaturii
romine contemporane. Din spiritul de ialitate care trebue să
domine într'o astfel de întreprindere, d. Lovinescu nu respecta de-
cît nevoia de a-şi impune un sistem. D. Lovinescu—e drept—se
obligă să gîndească sistematic. Am spicuit mai sus citeva aspecte
ale sistemului d-sale. Afară de postulatul epic = urban, liric = ri-
ral—d. Lovinescu mai înfăţişează unul, de 'astădată peremptoriu şi
anume : Orice literatură moldovenească este lirică (deci deja du-
bioasă), rurală şi inferioară. Epicul nu aparţine decit literaturii

7 ps

124 | VIATA ROMINEASCA
?

muntene, Mai precis: numai scriitorii munteni sint capabili de
spirit epic, deci de adevărat spirit creator în proză. Chiar dacă
am da dreptate d-lui Lovinescu în ce priveşte pericolul lirismului
în proză epică (adică în roman), totuşi în aplicarea pe care o face
d-sa acestui principiu găsim unele inconsequente care ne miră.
D. Lovinescu afirmă, de exemplu, că Girleanu nu posedă destulă
putere de transfigurare lirică—şi tot d. Lovinescu susține că toc-
mai această calitate de transfigurare lirică este defectul literaturii
d-lui Sadoveanu, Cum se împacă aceste două afirmaţii? Ce ra-
cordaj misterios şi necunoscut dialecticei obişnuite şi bunului simţ
întrebuințează d. Lovinescu pentru a-şi susține argumentärile ? D.
Lovinescu este, fără să-şi dee seama, un mare liric. Păcat numai
că s'a apucat să facă istorie literară şi critică (zice d-sa) obiectivă.
işi întemeiază sistemul pe postulate foarte sentimentale. Moldove-
nismul îl înfurie ca pe taur culoarea roşie. Aceasta este atitudinea
critică a d-lui Lovinescu, Cetiti cu atenţie şi (mai ales) răbdare
cartea d-lui Lovinescu despre „Evoluţia prozei literare“. Nu există
un singur scriitor moldovean pe care d. Lovinescu să-l laude,
Toţi scriitorii nemoldoveni, însă, sint läudafi. Cind se întîmplă să
le găsească defecte, aceste defecte nu sint decit blestemate infil-
traţii moldovene, ca de exeniplu: poezie, umor, sentimentalism, lirism,
vis, dulaşie, Acestea sint pejorativele moldoveneşti pe care le agită
mereu d, Lovinescu. Dar să considerăm ca rezultat campania anti-
moldovenească a d-lui Lovinescu. Lui Sadoveanu d, Lovinescu 0-
pune pe |. A. Bassarabescu, lui Cezar Petrescu pe Ticu Archip şi
lui lone! Teodoreanu pe Hortensia Papadat Bengescu. Foarte bine.
Dar de ce d, Lovinescu, dupăce afirmă că transfigurares lirică e
un defect (și defect moldovean), afirmă că d, Visarion sufere de
neputinta de a da un sens estetic vieţii şi de a o organiza după
un plan personal? Nu va fi cumva această organizare după un
plan personal aceiaşi transfigurare lirică ? Poate e altceva? Cum
racordează, iarăşi, d. Lovinescu aceste afirmaţii? Ceiace ar putea
fi o calitate la Visarion e un defect la Sadoveanu? Să se noteze
că nu am relevat decit citeva contradicții şi incosequenţi flagrante
în gindirea d-lui Lovinescu, Contradicţii şi inconseguente care sar
in ochi chiar lectorului neprevenit şi binevoitor. Şi nu uitaţi că d.
Lovinescu pretinde că are un sistem. Dar ce am spus până acum
nu ¢ decit o constatare de cetitor. Nu ne-am ocupat să criticăm
sistemul d-lui Lovinescu, Incă odată făgăduim că vom reveni pe
larg şi cu detalii multe. Dogmatismul d-lui Lovinescu merită atenţie
mai mare, Ne-am mulțumit să oferim doar un mic aperitiv, Masa
va fi îmbelşugată şi cu alimente savuroase. —Al, A. Ph.

In_jurul „Blocului moldovenesc”

V, R. salută constituirea Blocului parlamentarilor Moldovei
şi fără a face regionalism, dar considerindu-se ea însă-şi o ema-
nație a geniului moldovenesc, e fericită să constate formarea unui
organism de auto-aparare,

MISCELLANEA | 125

Un fapt pe care, cu acest prilej, noi îl semnaläm cu deo-
sebit interes, e adeziunea parlamentarilor din Rimnicul-Sarat la
acest bloc, Această „asimilaţie“ moldovenească poate fi privită ca
o chestie de ascendent provincial, dar poate avea și un substrat
mai adinc de natură etnică. Noi nu cunoaştem, din nenorocire,
nici baza fizică şi încă şi mai puţin pe cea psihologică a popula-
țiilor ţării noastre; nu ştim nimic precis asupra zonelor de inter-
penetraţie etnică, doar le bänuim.

Adeziunea parlamentarilor rîmniceni, care nouă ni-a provocat
reflecţii de ordin an logic, a putut să indispuie pe unii confrafi
munteni. Astlel e cazul unui colaborator al ziarului „Curentul“,
care întrun vibrant articol din 18 Februar a. c. intitulat ,Strigare
după lugarii dela Rimnic*, e furios că organizaţia de acolo a
trecut „cu sulifari si cu furgoane în tabăra condottierilor Sucevei”.
D-sa găseşte nimerit să recurgă la mărturia cronicarului Ureche
pentru ca, arătindu-ni-l pe Stefan cel Mare animat de dorinti im-
perialiste, să poată lăsa să se înțeleagă că această tendință e la
Moldovenii de azi—initiatori ai Blocului—o veche meteahnă.

Deşi nu găsim de fel justificată această asimilare, noi nu
putem nici măcar concepe că Sar putea schița o asemenea acu-
zalie, care ar fi un act de groaznic cinism,

Colaboratorul „Curentului“ scrie fără ezitare: „Nu cunosc
pe spătosul „Jude“ al Rimnicului-Sărat, care a pornit la logodna
moldovenească cu zestrea lui de teritoriu la subtioarä. Am auzit
că şeful organizaţiei din R.-Sărat, deşi a renunțat să se mai adape
din plosca munteneascä, este un om de viţă şi de inimă. De ce
vrea să ne Imbolnăvească pe noi de ficat şi să ne scormoneascä
si nouă fierea din măruntaie?“,

Ce sîntem noi Moldovenii vinovaţi dacă R.-Särat, din punct
de vedere al sentimentelor si al intereselor, nu vrea să mai re-
cunoască traseele geografice ?

Pe de altă parte, dacă prin imposibil s'ar putea executa un
plebiscit pur sentimental în Ardeal pentru Moldova, noi avem im-
presia că el ar fi pe deplin cîştigat. Si totuşi, ce-ar avea aface
aceasta ?

Cerem fraţilor noştri munteni să înțeleagă că puterea de
radiaţie, dealtfel, aproape imponderabilă, a Moldovei nu e nici un
pericol pentru țară şi nici pentru Muntenia, tocmai dimpotrivă,

intre actualele provincii franceze supremaţia spirituală şi aris-
tocratică a lui „Île-de-France“ nu a adus decăderea celorlalte
provincii şi nici a Franţei. Am fi foarte bucuroşi ca Blocul par-
lamentar moldovenesc să-şi poată împlini dezideratele, dar pe lingă
ele să poată favoriza şi această misiune spirituală a provinciei
noastre. —]. G. B> >

—— \ P. Nicanor & Co.

Recenzii

G, Topîrceanu, Parodii, Balade vesele şi triste, Migdale
A orendi de librărie şi numărul de cetitori nu indică totdea-
una o superioritate artistică. Spiritul colectiv care determină un
curent sau o modă este un monstru ciudat. Cetitorul ca noţiune
este altceva decit cetitorul ca individ, vrea altăceva, şi are sufe-
rinte şi criterii proprii. Este o creaţie mai snobä, cu un spirit
de imitație care ține oarecum de instinctul primar de conservare.

Dintr-un aristocratic punct de vedere, (şi boeria în artă nu e
un cusur), o înțelegere prea largă a operei de artă miroase a
popularizare, și perse umileste şi deformeazä arta. Ceiace
ştii că ai pus într'o operă, este amputat după măsura unei infele-
geri comune, simplistă şi dezolantă. Răspindirea operei tocmai
prin neînțelegerea ei sau printr'o înţelegere pe sfert este umilitoare
pentru semeni, şi dezastroasă pentru autorul care fatal se izolează
prin mindrie iritată şi dispreţ legitim.

De-aceia Paul Valéry etalează cu orgoliu vanitatea cetitorilor
puţini, pe care-i stimeazä, şi pentru care scoate ediţii restrinse la
cîteva sute de exemplare cu pret invers proporțional. Valoarea
scrisului mai creşte atunci prin misterul necunoaşterei, iar cererea
prin snobismul cititorului şi conştiinţa raritäfii care crelazä şi va-
lori convenţionale.

ŞI totuşi, dacă ata nu e numai un jo intim al celui care-o
creiază,..

Ceiace însă constitue criteriul clasic şi în deobşte adoptat
pentru cotarea unei de artă, este succesul în timp nu în
intensitate spontană ; talerul celălat pentru cintărire, pietrele
care se adaogă poartă inscripții pe generaţii iar pentru şampionii
„poids lourds“ pe secole.

O n: VE ee, e

Evident că eterna mobilitate sufletească dictată de mii de
cauze, modifică atitudinea faţă de opera bătrină care nu mai poate
fi gustată şi nici privită cu entuziasm, ca o babă, însă ea co-
hon m jona structurii noastre sufleteşti adinci, ca un strămoş per-
sonal.

Citeodată succesul violent şi brusc relevează ceva sigur şi
nu compromite epoca. Succesul se transmite ca acele fulgeräri (si
ele trinte) care parcă se aprind una dela alta dela un capăt la
celalt a! cerului.

Dar istoria literară care-i ironică şi cinică, a coborit brusc
în abisuri eterne de uitare, talente care au sclipit o clipă, şi scoate
din tăceri inexplicabile şi anonime, nume a căror vucalizare face
parte parcă din concertul naturei si-al universului de a cărui du-
rată par legate indisolubil.

Totul depinde de puritatea criteriului care-a determinat pri-
mul succes. Să fie etern omenesc. Să nu fie dictat de-o febră
socială efemeră, de-o anumită stare de suflet excepțională, de-un

eveniment istoric momentan, de-o stare socială anumită care nu
va mai fi.

D. G. Topirceanu a avut un succes strălucit dela început,
De-acum douăzeci de ani (vai!) au fost cetitori care s'au abonat
ta revistele la care scria d-sa numai pentru ce va publica d-sa
acolo,—care pentru asta aşteptau revista cu nerăbdare, care-l cău-
tau cu romantică febră pe copertă, care la locul poeziei lui au
tăiat totdeauna cel intăiu paginele revistei,

D. Topirceanu a avut totdeauna cetitori fanatici. Romantismu!
acesta specific al lectorului pentru un autor străbate din profunde
regiuni omeneşti, ca o bucurie proprie de creator, şi e de cele
mai multe ori un criteriu sigur. El corespunde iluminări deschise
a feţei cind regäsesti in altcineva puţin măcar din propriul dumi-
tale sufletesc,

Volumele şi chiar revistele în care a publicat d. Topirceanu
nu au avut niciodată cetitori numai în proprietarii titulari juridi-
ceşte ; ele au trecut din mină în mină, sau împrumutat, s'au
copiat, sau recital, s'au transcris pe caete din reviste s'au din
memorie, Cred că d. Topircæanu are astfel cei mai multi cetitori.

Sint chiar unii care îl cetesc fără să ştie, căci sînt oameni
care-i spun versurile pe dinafară fără să ştie de cine sînt făcute,
de parcă s'ar fi născut ca poezia populară. Acesta e semn sigur
că opera îi va supravelui, cu ingratitudinea de anonimat a unui
cintec bun, şi în genere a tot ce ne supravetueste. (Cred că d.
Topirceanu nu se înduioşează).

Prin această largă răspindire, disputată între tipar şi viu
grai, opera d-lui Topirceanu sa popularizat mai mult ca ori-
care alta.

Auzită pretutindeni, apreciată de cele mai multe ori pentru
altceva decit ceiace cuprinde ca artă definitivă, ea a fost oarecum

E __ VIAŢA ROMINEASCA = — —

demonetizată prin circulaţie, ca „Mai am un singur dor“ al lui
Eminescu, cîntat de lăutari cu buze groase şi gură udă, la chef.
Prin aceasta d. Topirceanu suportă drojdiile succesului.

Cetită de toţi, auzită de mai multe ori, în dreapta, în stinga
ca a perdut ceva din prestigiul, pe care îi pierd şi oamenii ex-
cepționali în mentalitatea unui om inferior care-i cunoaşte personal
foarte bine. Faptul banal al cunoașterei şi revederei zilnice implică
parcă neapărat scoborirea partenerului. E un caz ciudat de in-
versiune a amorului propriu. Cel care cunoaşte intim o celebritate,
nu are curajul să afirme faţă de amici că s'a ridicat el pănă la
omul excepţional, ci-l prezintă pe acesta ca pe ceva comun, de
parcă superioritatea s'ar manifesta şi în felul de-a da mina şi de
a vorbi lucruri banale. 5 f

Cele două ediții de cite opt mii de exemplare din parodiile
şi baladele d-lui Topîrceanu se epuizaseră demult. Opera lui cir-
cula astfel aproape ca un patrimoniu comun şi obştesc,

Ediţia a 3-a apărută acum era necesară pentru conturarea
personalităţii lui, ca un muzeu care, adunind toate operele unui
artist intro singură sală, îl defineşte mai concret.

Dar apariţia acestei de-a treia ediţii are o semnificaţie mai
largă în legătură cu premizele dela început. Ea a fost si de data
aceasta impusă, ca prima culegere, de o cerere stăruitoare a ce-
titorului.

D. Topîrceanu scrie cred, de douăzeci de ani (pentru nece-
sitatea constatärilor îmi a ET paroni odaca Le rs
toare), şi a fost gustat și cetit m a începu À
cetit A A entuziasm. D. “Topîrceanu a scris şi înainte şi după
războiu. In acest aproape sfert de secol, d-sa s'a adresat nu numai
unei generaţii. Generaţiile de cetitori se succed întrun tempo mai
precipitat decit acel al creatorilor. Cel puţin In mentalitatea romi-
nească cetitul este ocupaţia onorabilă a unui număr restrins de
ani. Cine-l ceteste azi pentru întăia oară pe d. Topirceanu cu ace-
laşi entuziasm nu face parte desigur din generaţia celor care l-au
cetit întăiu la 1910. | A

De-atunci pănă azi s'a transformat teribil mentalitatea si con-
cepțiile aceluiaşi om, d-apoi acea a oamenilor succesivi ! Războiul
a marcat si el, accelerind, pulsul care desparte două generaţii, de-
terminînd alte atitudini în faţa vieţii şi o altă concepţie asupra
complexului omenesc.

ji Topirceanu a trecut încercarea grea impusă de o nouă
generaţie, în deobşte păgină faţă de trecut şi crudă ca sang Sena

André Maurois vorbind întrun articol de scriitoarea nia
Woolf, spune atunci cind e vorba a se şti dacă cineva a fost un
mate itor : „ceia, on n'en sait jamais pga avant qu'une ou deux

énérations aient confirmé notre jugement". 3
à Ediţia 3-a a operei d-lui ; LA ame are semnificația indicată
de André Maurois.

= RECENZI 129

D. Topirceanu a debutat in literatură cu versuri „umoristice*
pentru a întrebuința expresia oarecum compromisă, şi de care fac
uz cu fin şi distant dispreţ, „inamicii“,

„n erarhia genurilor şi preocupărilor literare, umoristica este
privită de gravii supralini ca o minoră adoptată si urită, pe care
o poţi nega la nevoe, şi da afară oricind, După aceştia, deşi à-
postoli ai artei pure care abstract se poate realiza oricum, natura
subiectului şi atitudinea tratării are totuşi o importanță capitală:
nu concep să scrii cu artă şi umor despre un greer şi se pa-
mează la gravitäfi debitate metafizic în faţa piramizilor.

Cind a apărut d, Topirceanu, genul nu era virgin. Era poate
reprezentat cel mai strälucit. i cu oarecare vervă însă cu
destulă vulgaritate George Ranetti, dar mai ales bicetalul A. Mirea.
Cele două volume de Caleidoscop, Cometa, Legenda Funigeilor, erau
si sint în gen opere desăvirşite,

Si genul umoristic nu este un gen care să permită variantele
si nuanțele de care lirismul este capabil la infinit, Delectarea, amu-
zamentul sufletesc, casi risul fizic sint provocate de o lege rigidă,
aproape unică,

In umoristic nuanțele sint mult mai limitate. In acest gen este
deci mult mai greu să-ţi fixezi o caracteristică proprie.

D. Topirceanu a dus acest gen dificil (dacă nute delectează,
te revoltă) mai departe, l-a perlecţionat si purificat pănă la for-
mulă algebrică.

l-a sporit mijloacele prin vervă şi natural, prin neașteptat şi
ironie, prin plastică sugestivă, prin cizelarea statuară a formei.

Astiel d. Topirceanu a Izbuţit Intr'un gen dificil si exploatat.

Umorul nu admite medii şi compromisuri; este sau mu e.
Ştiţi ce penibilă privelişte oferă omul care face spirite proaste, care
vrea să te facă să rizi şi nu izbuteşte. Tirada apare atunci grosi-
eră ca acea a unui tăetor de lemne.

O educaţie colectivă şi scop anumit ne-a insuflat ca o pre-
judecată m ea aprioric şi necontrolat pentru seriozitatea cruntă
şi savantä. Are, bietul om, prin această educaţie o stimă speriată
pentru semenul care nu glumeste, sporită fără margeni față de
scriitorul şi savantul calificat filosof. Este în asta şi ceva cultivat
cu ipocrizie si interes de beneficiari, ca sin sentimentul religios.
Speculanţii conştienţi conservă mitul, şi pozează.

Opul neînțeles, obscur şi inexistent acoperă ființa lui negativă
cu această hlamidă.

D. Topîrceanu este lucid, sincer, direct, lipsit de ipocrizie, net.

Nimic de poză nici în atitudine nici în conţinut.

Bineinteles că aceasta nu i se poate ierta. Si tendința spre
„compromitere* relevă ca un cusur tocmai genul acesta franc.
Metafizicianii semi-docţi şi inculți, cu fruntea îngustă şi creafa,
strimbă din nas cu dispreţ. Parcă munca de a creia un greer mic

este inferioară acelei de a creia un elefant.

Scrisul d-lui Topirceanu face impresia unui jog. Nu-l. simţi

130 VIAȚA ROMINEASCĂ O oa

cu gravitate de statue în beton, cotcodäcind deasupra operei sale.
Prezentarea lui e simplă ca un joc. Si aceasta nu din su-
“rficialitate. E concepţia lui de artă. Si cu ea stă alături de Va-
éry şi de Arghezi. Cel întăiu, teoretician şi poet al cunoașterii, şi
prin aceasta al creaţiei artistice, a spus-o în nenumărate rinduri.
Arta e un exercițiu, un joc.

Valéry spunea despre arta lui Leonardo da Vinci: „Il aban-
donne les débris d'on ne sait quels grands jeux”,

lar despre propriile lui versuri: „Mes vers ont été surtout
pour mol des exercices. Le calcul logique, le dessin, la versifi-
cation régulière, sont des exercices de tout premier ordre pour
Tesprit*. (Fr. Lefèvre: Entretiens avec Paul Valéry, pag. 27).

lar Arghezi a mărturisit-o frumos şi tot aşa de limpede, în
pagina pe care a scris-o în Adevărul Literar, explicind creaţia,
asupra propriului său volum „Cuvinte potrivite“,

Cum realizează d. Topirceanu acest joc ?

Prin cel mai desävirsit vers din limba rominească, Strofa
d-lui Topirceanu cuprinde de multe “ori o frază, în care nu este
nimic de prisos, şi care totuşi este prezentată în patru versuri im-
pecabile cu o rimă fără critică, de parcă acea frază aşa ar cir-
cula, aşa ar fi ea dela natură, Ea apare ca modelarea naturală a
unei pietricele care reprezintă perfect un obiect anumit şi pe care
astfel ai găsit-o în pămint. Parcă aşa s'ar fi născut ea. Parcă aşa
ar fi lăsat-o Dumnezeu. Ea însă este astfel produsul unei teribile
şi inutile frămintări de valuri care au modelat-o aşa, întrun joc
imens, în valurile cine ştie cărei mări acum retrasă!

Aparenţa de „natural de „simplu“ a versului d-lui Topir-
ceanu işi are și ea explicaţia pietricelei modelate, într'o nevăzută,
neştiută şi ascunsă muncă de cizelare,

Pentru d. Topirceanu arta este o îndelungă răbdare. Este un
joc, dar un joc dificil.

Ea reprezintă o victorie cucerită asupra materiei, asupra cu-
vintului și versului care impune greutăţi.

D. Topirceanu poate avea satisfacția acestei victorii, şi cer-
titudinea beneficiului despre care vorbeşte tot Valéry „En tout
cas, le bénéfice certain, et, en quelque sorte, absolu que peut pro-
curer un poème à son auteur, dépend, à mon avis, du travail que
s'est imposé le poète“.

Numai prin acest „exerciţiu“ intens versul d-lui Topîrceanu
apare aşa de pur cum îl ştim. |

Paul Claudel, citează o definiţie a versului bun, definiţie care,
spune Claudel, pare a fi totodată a lui Paul Souday, Valéry şi
Théodore de Banville, întru atit cuprinde o concepţie de artă co-
mună acestora :

Definiţia e aceasta: Les excellents vers se reconnaissent à >

ceci qu'on n'y peut changer ou déplacer un seul mot“.
¿£ şi definiţia versului d-lui Topirceanu.

—— 2 o in
lată :

„Dela tirg la Vadul-Mare

Taie drumul prin poeni

Legănindu-se călare,

Popa Florea din Rudeni.

Somnul revărsat fire,

Gerul sfint al Bobotezei

Alesio -o argint subțire

Peste faldurii zăpezii.

Si legind în ghiaţă stropi,

Bura care'n aer joacă,

A ţesut de barba popii

Fire lungi de promoroacă,

Nici o şoaptă... nici un ropot..

Numai din adincuri sure,

Vine vuet lung de clopot

Peste 'ntinderi de pădure...

Lung îi sună în ureche,
Pe cind el cu grijă scoate
Pintecoasa ploscă veche
Din dăsaga dela spate.

ŞI cu plosca ridicată,
Zugrăvit pe cerul gol,
Popa capătă de-odată
Măreţie de simbol,

(Balada popii din Rudeni)

Nu se poate schimba sau deplasa nici un cuvint. Fiecare
este o intenţie care marchează © progresie și o complectare ata-
= Ye pce paie ra „L'art est toujours précis : la

F vante € ide, au service de imprecis“. (Paul

Valery: Soirée avec Monsieur Teste). cp te

i iaşi preciziune în „Balada morţii“, „Balada munţilor“ şi toate

minunatele Balade ale d-lui Topirceanu pe care RE uit toți
disprefuitorii poeziei „umoristice“.

In aceste balade este un sentiment adine şi concentrat. D.

A op are însă o stranie rezervă confidențială, o discreţie

Cu luciditatea veșnic trează a omului inteligent. D. Topir-
ceanu se controlează strîns, să nu suporte umilința unui sentimen-

" talism mărturisit direct.

i de o circumspecţie care-i impune oarecare uscăciune e-
motivä, El are o atitudine de refulare perpetuă față de cetitor,
fat de propria lui operă.

12 VIATA ROMINEASCA

—

Voeste ca arta să-i fie, strict, numai joc si exerciţiu.

Si n această concepție şi atitudine este în bună companie.

Ea insă îi marchează opera cu un oarecare deficit sufletesc.
Opera lui e o exprimare niciodată o confidenfä. Sau, numai rar,
în versurile de tinereţă. ez

Vorbind de baladele d-sale cic au poate prea mult o rigidi-
tate algebrică de equaţie, în care tocmai, nimic nu se poate schimba
fără a se modifica întreg raportul. Din punctul de vedere al rea-
lizării poetice şi al id i artei versului, d. Topirceanu este din
nou în concepția lui Valéry, de matematică a versului,

Păcat că d, Topîrceanu nu uzează de mijloacele sale pentru
a preciza imprecisul, pentru a spune într'o savantă preciziune Ce-
iace nu se poate spune,—inefabilul,—care-i substanța cea mai

la fund a poeziei.
al P Demostene Botez

-
+ »

lon Pillat şi Perpessicius, Antologia poeților de azi, vo-
tumul 11, Cartea Rominească, Bucureşti, 1928. i |

Cu acest volum—al doilea—se complectează Antologia poeți-
lor contemporani. Sint mulţi. Şaptezeci în total, cite treizeci și cinci
în fiecare tom. Nu ne vom mai ocupa de volumul întăiu, apărut
acum ciţiva ani. Nici nu vom vorbi despre fiecare din cei treizeci
şi cinci de poeţi ai volumului de faţă. Fără îndoială, ar fi interesant
să încerti să verifici cam cîti poeţi adevăraţi sînt printre cei trei-
zeci şi cinci de aleşi. Dar asta ar depăşi cadrul şi rostul acestei
recenzii.

Această antologie este, negreşit, utilă şi pentru public şi
autori. Versurile, e ştiut, se cetesc din ce în ce mai puţin. Pentru
cetitorul care nu se Indurä să ia pe fiecare poet în parte, anto-
logia oferă un prilej comod de a se documenta, fără a pierde
prea mult timp, asupra poeziei romine de astăzi. Este de presupus
că cetitorul nu va merge mai departe decit atit. Antologia îi va fi
suficientă. lar pe dealtăparte e iarăşi foarte probabil că mulţi poeţi
nu vor lua contaci cu cetitorul decît numai prin această antologie,
lată dar utilitatea ei justiticată.

O antologie este intotdeauna obositoare. E aceiaşi impresie
pe Care o ai întrun columbatium. Un cimitir intreg concentrat
într'o singură sală, cu mormintele reduse la dimensiune de sertare,
in păreţi. Asta se întimplă chiar cînd buchetul antologiei este făcut
numai din flori rare. Parfumul prea concentrat osteneste. Oboseala
se complică însă şi cu greață cind printre flori sint amestecate şi
plante rău mirositoare, turbare, mătrăgună, ciuperci şi ofetar. Aşa
cam cum se Intimplä în antologia de faţă. Nu e deloc vina d-lui
Pillat şi Perpessicius.

Poet, în accepțiunea care se dă încă astăzi acestui cuvint,
este orice individ care scrie versuri, publică într'o revistă, scoate
volum şi e pomenit in presă. Aceste "condiții le îndeplinește fiecare

dintre cei treizecişicinci de poeţi care figurează în tomul al doilea
din antologia d-lui Pillat şi Perpessicius. Ce este intr'adevär poezie
în toată această exibifie de versuri? Cetitorul, chiar inarmat cu
bunăvoință multă şi răbdare şi mai multă, nu va reţine decit ci-
teva nume din cele treizecisicinci. Va fi fericit să Intilnească din
nou pe Adrian Maniu, pe lon Pilat, pe Topirceanu, pe Minulescu
şi pe alţii, dar va suporta cu greutate prezența multor hyme. E
desavantajul acestui tramvai cu o sin clasă care e antologia.
____O impresie se desprinde, netă, din această antologie: Can-
titatea, Sint mulţi. Prea mulţi. Si mai ales cind ai în vedere epoca
din care au fost aleși. Un sfert de secol. Saptezeci de poeţi intrun
sfert de secol e monstruos, Ar fi monstruos chiar dacă ar fi
toţi poeţi de mina intäiu, pentrucă ar fi o aberaţie a naturii. Dar
aşa, spectacolul acestei cantități de poeţi oferă ceva penibil şi
trist, Este o energie omenească cheltuită zădarnic (mai bine de
jumătate din antologia actuală o atestă). Şaptezeci de poeţi veri-
tabili întrun sfert de secol este a priori cu neputinţă. Nicăieri si
niciodată lucrul acesta nu sa intimplat. E sigur deci că nu toți
poeţii antolagiei sint poeţi. E iarăşi foarte sigur că fiecare se con-
sideră el cel ales si îşi dispretueste tovarășii. E o bună ocazie
să-ţi dai sama de lamentabila desärtäciune a literaturii. In ase-
menea condiții poezia apare ca un adevărat flagel, ca o molimă
paonon, aproape ca un pericol social. Si în acest caz o anto-
ogie aşa de înfiorător de complectă ca antologia d-lor Pillat şi
Perpessicius ne apare dezastruoasă. Este făcută să înrădăcineze
credinţa că sint poeţi într'o sumă de inşi care, poate, fără această
„Consacrare" s'ar deziluziona şi ar deveni iarăşi oameni detreabă,
bravi cetățeni şi slujbaşi sirguitori, cum ar fi fost mereu dacă mar
Hi scris niciun vers în Viaţa lor şi mar fi publicat niciun rind.
Consacrarea aceasta împinzeşte societatea cu un nou procent de
prostie şi aroganță. Nu € o acţiune nici caritabilă, nici social utilă,
nici frumoasă, A nuavea talent nu este o ruşine, nici o infirmitate.
Nouăzeci şi nouă la sută din populația ţării rominesti nu are talent
literar și cu siguranță că nu se plinge de aceasta. A avea talent
este o intimplare demulteori destul de neplăcută şi legată, in viaţă,
de multe neajunsuri. On n'est pas počte impunément. Dar e drept
că gloriola literară e, de cind lumea există, una din acele splendide
minciuni cu care omenirea se îmbată mereu. E un miraj de care
foarte puţini scapă. Este le violon d'Ingres a multora şi e un miraj
care are darul să îndobitocească chiar pe cei mai inţelepţi. Demo-
nul perfid al scrisului incolfeste pe multă lume. Şi e o boală fâră leac.
Dar să revenim... Editorii „Antologiei poeţilor de azi“ au ales
bucăţile (acolo de unde au avut ce alege) cu multă grijă şi pri-
cepere. Am fi dorit, poate, ia d. Maniu un poem sau două în plus,
de exemplu cel cu „Sufletul meu, nufär pe ape“ etc.) La d. Ca-
mil Petrescu puteau să aleagă orice—ar fi fost la fel, adică tot
aceia sau nimic. Nici-o altă observaţie în privința textelor alese.
Bibliografia şi notele sînt utile criticului. Se simțea nevoia.

134 VIAŢA ROMINEASCA

in lumina consideratiilor de mai sus, Antologia d-lor Pillat şi
Perpessicius este—dacă nu mereu agreabilă—instructivă, penibil!
instructivä. Nu le putem decit mulțumi. |
AL A, Philippide

+
< <

Marcu Beza, Romanul englez contemporan, ed. „Cultura
Naţională“.

De ani de zile, publicistul eminent și neobosit care e d. M.
Beza, veghiază la Londra pentru apropierea culturală anglo-romina.
In Anglia el face cunoscut toate aspectele de interes ale literaturii
si culturii noastre, far aici ne revelează ce e mai interesant din
evoluția literaturii engleze. Fire de artist—el însuși romancier
si nuvelist—si de istoric în același timp, el pătrunde adinc in ma-
teria tratată cu o simpatie şi cu o înțelegere care nu are egal
decit în verva cu care expune operele ce cad subt obiectivul sau.

Literatura contemporană engleză, e, în adevăr, la înălțimea
celei victoriene care a precedat-0, Aceiaşi bogăţie, aceiaşi uma-
nitate, aceiaşi intimitate şi căldură animă pe romancierii de azi
cum anima altă-dată pe Meredith, G. Eliot ori Thomas Hardy.

Dela J. Conrad, H. Wells, A. Benett ori J, Galsworthy, azi
celebri şi pe continent, pănă la ultima generaţie, aceia a lui Franck
Swinnerton ori Clemence Dane, lucrarea dă ample si interesante
informaţii, asupra structurii sufleteşti a autorilor cit şi asupra

operelor.
M: R.

$
+ e

H. Hauvette, D'Arioste et la poësie chevaleresque à Ferraré
au debut du XVi-e siècle, Paris, Champion, 1927, gr. în 8°, 390p.

D. H. Hauvette, profesor de literatura italiană la Universitatea
din Paris şi autoritate universal recunoscută pentru istoria Renas-
teri italiene, a consacrat o serie de monografii sau studii perso-
nagiilor celor mai reprezentative ale acestei splendide civilizaţii :
lui Dante, lui Boccaccio, lui Petrarca si, insfirgit, aceasta lui Ariosto,

Metoda d-lui Hauvette consistă în a resuscita mediul social,
intelectual şi moral in care a trăit personagiul pe care-l studiază,
în a-i descrie apoi viaţa şi, insfirşit, în a-i analiza opera. Critica
literară astfel înțeleasă si practicată, nu mai e un efort otios şi
zadarnic de clasificare pe genuri şi pe „facultăţi dominante“ sau
o şicană de figuri şi de teme „riguros“ ierarchizate, ci o parte in-
tégrantä din istoria civilizației. Fără îndoială, criticul literar nu
neglijează forma operei de artă, dar studiul ei e subordonat con-
ținutului pe care-l exprimă, şi scopul lui primordial e de-a-i face
accesibil conţinutul în ceiace are el mai specific şi mai original,
be urmare, mai caracteristic pentru epoca in care s'a produs.

nu cunoaște luptele dintre Guelfi si Gibelini, dintre ,Neri*
şi, „Bianchi“, instituţiile comunale, raporturile dintre papalitate şi

RECENZII 135

Republica florentinä, nu va înțelege niciodată ica şi sublima
poezie a /njernului lui Dante, ecoul tuturor e ao care au
slişiat societatea florentină la începutul sec. XIV-a. De aceia
es gr Hauvette EN, gt principalele aspecte ale vieţii
ne de vremea lui Dante, e ce ai b

la studiul Divinei Comedii, A araia

__ După aceleaşi principii e alcătuit si studiul consacrat lui
Ariost. El se divide în mod firese în trei părți: 1) Curtea dela
Ferrara; 2) Viaţa lui Ariosto; 3) Orlando Furioso, In prima parte
e Hauvette descrie curtea dela Ferrara, cea mai strălucită din cite
erau în Italia la începutul sec, XVI, cu amestecul de pasiuni vio-
lente şi de plăceri rafinate, care constituia mediul cel mai excitant
pentru imaginaţia şi observaţia poetului şi publicul cel mai intele-
gätor pentru arta lui. Natura amabila şi blinda a lui Ariosto for-
mează un contrast izbitor cu ferocitatea ambițiilor şi patimilor din
jurul său. Viaţa lui constitue un punct central din care se poate
mai bine observa viaţa ferrareză si prinde mile aspecte ale poemei,
Cetitorul e munit astfel cu o chee care-l conduce în centrul cons-
trucfiei savante a poemului lui Ariosto, de unde poate domina toate
elementele fără să se piardă în mulțimea epizoadelor care se în-
crucişază şi se îmbină întrun prestidigios joc al fanteziei.

À, Oteteu

Lui
d kad

Harold Temperley, The Victorian Age in Polities, War
and Diplomacy. (Cambridge University Press, 1928).

Eminentul profesor de istorie dela Universitatea din Cambridge
a realizat un adevărat „tour deforce* concentrind întrun volum
esenfialul giorioasei epoci victoriane (1837—1901). Autorul critică
cu asprime politica externă, „de-o slăbiciune extraordinară“, a
Angliei, până la războiul Crimeei, care i-a revelat primejdiile splen-
didei izolări şi ale desconsiderării voite a armatei. In restaurarea
care a urmat după aceste evenimente, d. Temperley vede nu odată
urmele influenţei personale a Reginei.

Interesul deosebit al acestei periode consistă în transforma-
rea internă a Angliei, şi această latură a problemei e magistral tra-
tată, Renunţind prin abolirea taxelor pe griu (Corn law, 1846),
de-a se hrăni singură, Anglia s'a consacrat aproape exclusiv acti-
vităţii industriale şi comerciale, care a ridicat puterea şi bogăţia
engleză la apogeul ei. Factorul efectiv al acestui progres prodigios,
d. „Temperiey îl vede In bunul simț şi în severitatea morală a
clasei mijlocii, căreia i se datoreşte şi reformele sociale realizate
în cursul acestei periode, De aceea agitația democratică, care pe
continent a răsturnat sau a clătinat atitea dinastii, în Anglia a avut
drept efect să aşeze tronul pe fundamentul cel mai solid : respectul
şi iubirea poporului.

A. Ofeteu

1% VIAŢA ROMINEASCA

René Demogue, L'unification internationale du droit privé,
Ed. Rousseau, Paris, 1927, pag. 197.

Codificarea a fost in domeniul juridic, vocafiunca secolului
trecut. Vocaţiunea secolului nostru, se zice că este pentru unita-
tea dreptului, pentru unificarea codificărilor. i

In această ultimă directiune, lucrarea de fajä este cea mai
recentă pe tărimul dreptului privat şi totodată cea mai importantă,

Mișcarea intensivă cătră unificarea internaţională juridică pri-
vatä este o cale novatrice între scepticism şi speranțele viitorului.
Cu toată lipsa de metodă, cu toate gravele discufiuni psihologice
si economice, importanța problemei are mari justificări și contribue
la dezvoltarea juridică a popoarelor şi la facilitarea raporturilor
dintre ele. In general, ţările civilizate au tendințe internationale,
atrăgind după ele pe celelalte mai putin Inaintate, cărora le aduc
un vădit progres moral şi material, ceiace a făcut pe Ferrero să
afirme, că lumea modernă urmăreşte să dezvolte un spirit tare
national, alăturea de o viaţă internațională.

Prin unificarea juridică, vom avea un singur drept, pe un
singur teritoriu. După autor, această unificare trebue făcută prin
concesiuni reciproce şi după aprecierea valorii obiective a solu-
țiunilor de adaptat, preconizind o metodă de observaţie. (Vom
reveni). Profesorul dela Paris, analizează apoi, unificarea din sec.
XX, tendința de unificare teritoriala internă a dreptului civil, adop-
tind In parte vederile lui Lambert, asupra apropierii juridice între
naţiuni cit mai similare.

După această introducere, d. Prof. R, Demogue, imparte stu-
ditl în două parti proporţionale : prima tratind despre istoria ten-
tativelor de unificare intérnationala a dreptului şi, a doua, despre
problema actuală a unificării internaţionale a dreptului.

in prima parte, d-sa caută realizärile-de unificare din trecut.
La Romani se punea tot timpul problema unificării interne—dat
fiindcă ei aveau atitea drepturi interprovinciale —pänä la Justinian,
care a realizat un expozeu unic al dreptului roman, în ultimul său
stadiu. In decursul secolelor s'au făcut apoi, multe tentative, cu o-
punerile In chestiune, pentru această unificare.

In timpurile mai recente faptele au devansat ideile. Aşa, ca
urmare a întinderii imperiului francez, codul lui Napoleon se găsi
aplicabil de plin drept în peste 18 teritorii ale acestuia: din Belgia
la Neapoli, la Dantzig şi Varşovia, pe tot întinsul acestor țari.
Reacţiunea contra lui nu s'a făcut din motive practice, ci politice.
lată o dovadă că unificarea legislaţiei este posibilă. Influența Co-
dului Napaleon a lasat pretutindeni principii şi regule comune.

Mişcarea ştiinţifică pentru unificare începe însă, abea la 1873,
de cind e susținută de 3 cercuri anume formate: institutul de
drept internaţional dela Gand; International Law Association şi,
Comitetul internat. de dr. maritim dela Bruxelles. Alte organe mai
recente sint: Comitetul juridic internation. de aviaţie, 1910, şi

RECENZI 137
greg de dr, comparat, Geneva 1924. Toate au ţinut peste
Unificarea internaţională a dreptului pozitiv s'a realiza! de o
jumătate de veac, pe calea legilor uniforme, sau prin metoda tra-
tatelor. Autorul arată acest lucru între Danemarca, Norvegia şi
Suedia, reliefind ideia importantă că unificarea nu se poale face,
decit printr'un eclectism şi prin împrumutarea regulelor din dife-
rite părţi. Unificarea Intre aceste trei ţări, după metoda tratatelor,
a început la 1807 in dreptul comercial şi maritim, continuind pănă
astăzi şi, atingind şi dr. civil, (famila). Ultima realizare s'a făcut
la 1925 cu legea nationalitätü, Dacă autorul admite acest eclectism,
precum şi în parte vederile lui Lambert, este nelămurit faptul că
d-sa nu vorbeşte despre metoda dreptului comparat şi de congre-
sul care a avut loc la Paris la 1900, cind s'a căutat a se pune
bazele ştiinţifice ale noii discipline.

Pe această cale a tratatelor, unificarea se mai manifestà în
toate țările curopene, asupra transportului cu calea ferată si poşta,
asupra transmisiunilor telegrafice si radiotelegralice, asupra circu-
laţiunii acriene şi a automobilelor şi asupra măsurilor sanitare, ete.

Subt influenta Societăţii Naţiunilor s'au realizat deasemenea
importante măsuri de unificare în chestiunea tranzitului şi regle-
mentarea muncii. Pentru unificarea anumitor materii mai multe
proiecte sint în curs de elaborare. Aşa, proiectul de unificare a
scrisorii de schimb tip continental, a ajuns la ultimul stadiu de
realizare ; apoi, proiectul țranco-italian pentru uniticarea obligați-
unilor, elaborat sub auspiciile d-lor Scialoja şi Larnaude, intro-
duce cu multă prudență sisteme noi şi foarte necesare. In fine,
amintim că institutul de drept privat din Roma, crejat în 1924, a
inceput să lucreze sub aprobarea Societăţii Naţiunilor.

In partea a doua, problema actuală a unificării dreptului este
pusă subt trei aspecte:

1) Posibilitatea unificării dreptului privat, între statele inde-
pendente, nu insemneazä o imitare, ci ea trebue făcută prin di-
ferite concesiuni reciproce, căci dreptul prin natura sa tinde a fi
internaţional,

Scopul unificării este securitatea titularului unui drept subiectiv şi
simplificarea relatiunilor, care nu trebuesc luate numai în interior,
ci şi în raporturile internaţionale. Unificarea trebue făcută mai a-
les între ţările care au suferit influența dreptului roman şi a co-
dului Napoleon. Totuşi, sunt materii greu de unificat: succesiunile,
regimul matrimonial, dreptul familiei etc. Asupra acestei probleme,
del Vecchio elaborează teoria unei științe a dreptului universal
compara! şi Ed. Lambert, teoria unui drept comun legislativ. Să-mi
fie permis a adăuga că şi R. Saleillas elaborează o teorie în a-
cest sens, a unui ideal relativ de drept, pe care a susținut-o ina-
intea congresului din Paris al cărui promotor a fost. (Vezi proce-
sele-verbale si documentele acestui congres). Toţi aceşti trei stră-
luciţi jurisconsulţi şi sociologi caută să stabilească substratul ști-

138 VIAȚA ROMINEASCA

intific al dreptului comparat, încercind să precizeze o traiectorie
unică de integrare juridică a popoarelor, bazată pe fenomenul de
penétratiune juridică naturală,

Del Vechio, vorbeşte despre un conținut unic al dreptului
diferitelor popoare la diferite epoce, plasat în cadrul ideii trans-
cendentale a dreptului, iată constituirea științei dr. comparat. Ed.
Lambert, prin politica legislativă care urmăreşte anumite scopuri
practice, caută să degajeze din comparatiune fondul comun şi la-
tent, a unui grup de legislaţiune,

Aşa dar, ambii întrebuințează metoda comparativă ca un
instrument de investigaţie ştiinţifică şi de orientare juridică. Ori,
atunci, cînd autorul arată că unilicarea trebue făcută prin con-
cesiuni reciproce şi după aprecierea valorii obiective a solutiunilor
de adoptat, care vor duce în multe materii la metoda tratatetor,
cred, că în ultimă instanţă nu îmbrăţişează alte procedee, decit
acelea urmărite de metoda şi technica comparativă, pentru că,
comparaţia este tocmai aprecierea valorii obiective, şi o selectiune
a materialului dat, Adaptarea și generalizarea sînt operaţiuni finale
ale tehnicei comparative. Dacă d. Prof. Demogue, admite In parte
vederile d-lui Lambert— care lucrează în această directiune de
peste 30 de ani—cred că ar fi fost bine ca d-sa să ne lămu-
rească aci şi asupra Comparafiuni in drept. lar pentru complec-
tarea studiului să ne arăte dacă d-sa rämine la argumentele pe
care le arăta în această directiune în „Les notions fondamentales
du dr, privé*—1911.pag, 268—La valeur technique du dr. com-
paré (unde vorbeşte şi de teoria lui Saleilles). Savantul profesor
omite tocmai partea critică, —nu ja nici o atitudine faţă de dreptul
comparat și metoda sa,

In partea ultimă d-sa, arată care sint obstacolele unificării :
orgoliul națiunilor şi ideia naţională.

2) Procedeele de unificare sint de două feluri: pe cale pri-
vată şi pe cale publică, Pe primul drum ele se reteră la promul-
garea legilor naţionale identice şi la adeziunea la conventiuni in-
ternationale. In afară de acestea mai sint tratatele, care aduc n
vie colaborare intre ţări.

3) In ce poate consta unificarea şi care sint gradele de w-
nificare, este ultima întrebare.

Gradele de unificare depind de metoda clauzelor identice în-
serate în contractele de adeziune sau de o lege şi tratat in care
unificarea poate fi internă sau generală.

Dela raporturile internaţionale, la unificarea internaţională,
trebueste lăsată o epocă de tranziţie, în care să se ia, ca atare,
măsuri intermediare.

Inainte de a trece la etapa de unitate internaţională, fusese
etapa imitaţiuuii spontane. (Tarde)? Nu ştiu dacă imitaţiunea nu
se făcea după ù selectiune, după o comparare empirică în elabo-
rarea legislațiunilor. De ce imitam o legislaţiune şi nu alta?
Dintre două imitații alegeam pe una din ele, sau le contoplam pe

RECENZII 139
amîndouă la un loc, făcînd n nouëä constructiune, Aci nu mai este
o copiere, o imitare.

In practică, internafionalizarea consideră administratiunile di-
teritelor state, ca birouri ale unui acelaş serviciu,

Autorul trece apoi la analiza tehnicei legislaţiunii unificate, în
care se ocupă, la inceput, despre metoda de redactare. Apoi, dis-
tinge trei tehnice principale, în țările civilizate: a) Teh. dr. en-

lez, b) Teh. dr, german şi, c) Teh. intermediară, (elveţiană).
ehnica de unificare a legislafiunilor latine este uşoară de
realizat,

Tehnica unificării internationale are o dificultate în faptul
că nu există o juridicţiune superioară pentru unificarea interpre-
tării practicei tribunalelor,

In ultimele 2 capitole, d. Prof, Demogue, se ocupă de modul
cum poate pătrunde legislatiunea unificată în fiecare stat, consi-
derind-o ca o altă etapă, în care fenomenul limbistic pentru pu-
blicarea textelor este suficient de complex şi în fine, de conse-
cințele unificării, care trebue să ţie samă de internaţionalizarea
dreptului viu, şi de evoluţia sa. Pentru aceasta trebue instituită o
curte supremă cu o jurisprudentä unică, care să elimine contra-
dictiunile inutile,

D-sa se declară partizanul—cu multă prudentä—à1 unificării,
pentru facilitarea relatiunilor internaţionale, respectind tot odata şi
umanitatea Intro oarecare autonomie reflectată.

Lucrarea savantului profesor dela Paris, scrisă Intr'un ad-
mirabil stil, avind ultimul material bogat în sprijinul tendinței ac-
tuale juridice, ne va fi oricind o călăuză şi un ideal,

George Bâileanu

+
La LA

Dr. Morlet, Cahiers de Glozel, Paris 1928,

heluăm bibliografia „atacerei* Glozel, cum am numit-o și
eu intr'un articol recent, prin comparaţie, după sgomot, cu celebra
„alacere* Dreyfus. Eroul principal € dr. Moriet, descoperitorul
staţiunii din punct de vedere arheologic—căci primele merite se
datoresc unui ţăran ;—a lăcut-o cunoscută prin patru broşuri „Une
nouvelle station néolithique, apărute la Vichy în 1925-1927 şi
continuate printr'o a cincea apărută în toamna lui 1928. Cu cit a-
facerea lua o extindere mai accentuată, cu atit şi Morlet multiplifica
mijloacele de publicație; in primul rînd „Mercure de France” i-a
pus la dispoziţie suficiente pagini, în care a publicat numeroase |
articole de ansamblu.

Cind afacerea se coloră cu scandal mondial, în urma
raportulhi comisiei internationale dela finele lui Decembre trecut
şi a declasării stațiunii de ministerul instrucţiunii, doctorul face să
apară o nouă serie de publicaţii, „Cahiers de Glozel*, după ter-
menul atit de drag, publicisticei franceze de veacuri. Au apărut

Le >

140 -VIAȚA ROMINEASCA

până acum şase, subt conducerea lui Morlet, cu monografii proprii
sau ale altor învăţaţi, glozelieni încercaţi ; fără a pastra cronologic

ordinea numerică, de curind au apărut No. 4 şi 5, după ce 6,

apăruse în Julie.

In No, 4 profesorul Bayet din Bruxelles aduce o critică după
criterii pur ştiinţifice a argumentelor celor două tabere, pro şi
contra Glozel, Sint puse faţă în faţă—expunerea lor aici ar însemna
reproducerea altor publicaţii —şi combătute unete prin altele după
fiecare punct în parte, rezultind la urmă adevărul intervertibil, fi-
reste pentru Glozel. Autorul însuşi afirmă că tocmal negarea aşa
de puternică a autenticităţii gisementului dovedește importanţa şi
veracitatea noilor descoperiri; contestarea este o regulă generală
pentru fiecare mare descoperire în archeologie. „Caetul“ No. 5
cuprinde cursul pe care l-a ţinut profesorul Loth la Collège de
France în iama 1927-28—şi care, in treacăt fie spus, a dat naș-
tere şi la incidente nostime din partea sadimo antiglozelieni,
minuitor de petarde pocnitoare şi bombe sulfuroase. Pe lingă
expunerea descoperirilor este şi o critică severă a raportului primei
comisii internationale si a analizelor executate în prima jumătate
a anului 1928. Se ştie că se supuseseră analizei citeva fragmente
din oasele găsite la Glozel In laboratoarele Universităţilor din
Porto, Oslo şi Lyon, toate concluzind pentru sigura lor fosilizare,
cit şi pentru vechimea preistorică a gravurilor și inscripțiilor, Loth
se grăbeşte să accentueze asupra seriozităţii acestor analize, făcute
de savanți impartial şi pricepuţi, pentru a preintimpina rezultatele
analizei iui Bayle, delegatu polițici judiciare din Paris, căruia îi
fuseseră încredințate obiecte luate dela Glozel, cu prilejul perche-
ziției din Februar trecut subt conducerea antiglozelienilor. Si
avu dreptate, căci raportul lui Bayle, apărut după publicarea
„căetului“ lui Loth, conchide pentru falsificarea obiectelor fără
patina vechimei şi pentru modernismul oaselor!

De cuprins mai important e No. 6, în care se publică ra-
portul general al Iul „Comité d'études", cea de-a doua comisiune
internaţională care a executat săpături de control la Glozel în zilele
de 12, 13 şi 14 April 1928, Comisiunea se compunea din 12
membri din Franţa, Spania, Anglia, Belgia şi Norvegia ; erau de
fatä: trei directori de muzee, trei membri ai Institutului, un profesor
dela Collège de France, doi profesori de universitate, doi cunoscuţi
paleografi şi subdirectorul laboratorului poliţiei din Lyon. Săpăturile
său făcut In prezenţa dr. Morlet în deplină libertate si'n linişte,
afară de-un mic accident cu un student “antiglozelian, care venise
la terenul stațiunii cu buzunarele pline de galeuri false, S'au exe-
cutat tăeri verticale, după cele mai ştiinţifice reguli, s'au descoperit
obiecte în şist, galeuri, În os, ale căror analize s'au făcut intre
timp, publicindu-se la finele broşurii, apărută din pricina asta atit
de tirziu. Se publică de asemeni raportul lui Soderman, aprobat de
directorul identităţii poliţiei judiciare din Lyon, asupra amprentelor
luate dr. Morlet şi lui Fradin, care nu seamănă de loc cu urmele
de palmă aflate pe unele tăblițe de lut ars dela Glozel.

RECENZII 141

- Din rapurtul comisiunii rezultă precis autenticitatea gisementului;
s'a încercat chiar o experienţă înfundindu-se in pămint un galeu
luat din apa riului vecin {ṣi s'a constatat că urma lui se cunoștea
uşor, ceiace dovedea imposibilitatea introduceret obiectelor dela
Glozel pe această cale de un falşificator genial (sint peste 3500
obiecte). Scris clar şi fără etalaj de termeni ştiinţifici, menifi a răs-
tälmäci pentru nespecialişti însuşi adevărul, e mult superior celuilalt
raport, al primei comisii internaţionale, ale cărei afirmări sînt de-
finitiv sdruncinate.

P. Constantinescu-laşi

Salomon Reinach, Ephémérides de Glozel, Paris, 1928,

Cerberul Glozelului a tipărit, în primăvara trecută, un fel de
cronică de zi la zi a tuturor publicaţiilor şi faptelor în legătură
cu afacerea ce luase extindere de „epopee“ arheologică. Specia-
list în repertorii în care înşira cele mai reprezentative chipuri, n'a
neglijat nici o publicaţie ce i-a căzut la îndemină ; are chiar un
excerpt din „Viitorul“ nostru—deşi pentru bibliografia străină cred
că nu-i complect informat. Bănuind că „afacerea“ nu se va termina
curind şi pentruca preţioasele „documente omenești” trezite de ea
să nu se peardă, le-a coordonat într'o singură carte de 288 pa-
gini, întocmită după toate regulele ştiinţifice.

intrucit marea senzaţie a Glozelului o constitue descoperirea
semnelor alfabetice, cu o vechime mai mult ca îndoită ca cea fe-
niciană—cea mai veche pănă azi—şi originară în Europa vestică,
inlocuind deci „ex Oriente lux“, preintimpinä efemeridele cu un cà-

itol despre „primele indicii ale unei scrieri preistorice in Europa”.
la Velasquez de Velasco din Malaga, care în 1752 anunţă pă-
rerea că literele iberice sint anterioare cuceririi Spaniei de Ro-
mani, trecînd prin anii 1863—cind se descoperă primul os cu ca-
ractere gravate la La Madeleine—,1885 cu inscripțiile dela Troia
publicate de Schliemann, 1891—cind portughezul Estacio de Veiga
comentează un hirb cu semne lineare—,1896—dind Piette desco-
peră galeuri cu semne grafice la Mas d'Azil—1903 cu descoperi-
rile dela Alvao, 1904 cu descoperirile similare dela Creil, 1913
dela Pasiega din Santander şi pănă la 1917, cînd institutorul Clé-
ment, amestecat în afacerea Glozel descoperă un şist cu inscripții
glozeliene nu departe de faimoasa staliune—o serie de numeroase
descoperiri şi păreri dovedesc că chestiunea alfabetului din neoli-
ticul vest european nu apare pentru intăia oară la Glozel, deci un
cuvint mai mult a crede în autenticitatea gisementului dela „Du-
ranton“.

Urmează apoi cronica săpăturilor, dela 1 Mart 1924, cind
Fradin arindu-şi ogorul dă peste groapa cu hirburi şi cărămizi, şi
pe care le-am urmărit într'o recenzie anterioară a broşurii lui Au-
dollent până'n toamna lui 1927, Sint uneori extrase în întregime
din ziare, memorii, reviste ; de cele mai multe ari rezumate fidel,

142 VIAŢA ROMINEASCĂ

însoţite totdeauna de note şi reflecţii, pline de îndrăcita vervă a
acestui vechiu şi încercat polemist. Ştie atit de bine să se apere,
în cit ne face să-l credem pănă şin dubioasa istorie a tiarei lui
Saïtapharnes—fais vindut drept autentic Luvrului, în 1896, după
rapoartele specialiştilor, între care şi Reinach—, despre care publică
un „Appendice“ spre a răspunde celor ce mereu îi amintesc de
ea, Şi inchee, după toate regulele, cu un index analitic de nume
şi localităţi, care, ca'n toate repertoriile lui Reinach, face cartea u-
şor intrebuintabilä ; la urmă 16 plange cu desene réproducind cele
mai importante descoperiri glozeliene.

In amintita recenzie a lui Audollent ne-am ocupat de eveni-
mentele mai importante pănă la finele lui Noembre 1927; de a-
tunci şi pănă la finele lui Februar 1928, cind se termină cartea
lui Reinach, două fapte mai importante s'au petrecut: raportul co-
misiei internationale si perchezilia dela Glozel.

La 23 Decembre apare în „le Temps“ şi se vinde în bro-
şură separată raportul comisiei internaţionale, care făcuse săpături
cu o lună jumătate înainte, conchizind pentru neautenticitatea sta-
țiunii. Mare vilvă în întreaga presă, mulți nu se mai îndoesc de
fais, Dussand învinueşte categoric pe țaranii Fradin, ceiace aduce
o reclamaţie din partea acestora, Pentru a preintimpina o acţiune
de judecată la Paris, care nu se ştie cum ar fi eşit pentru anti-
glozelieni, aceştia, subt masca Societăţii franceze de preistorie, fac
o reclamaţie contra „necunoscutului“ dela Glozel cătră parchetul
de Allier, condus de un procuror antiglozelian. Se face o perche-
zitie inopinată la casa lui Fradin, condusă de un archeolog duşman
Glozelului, la 25 Februar în împrejurări atit de curioase ca
trezit un nou scandal în presă. Morlet şi prietinii lui devin mai cu-
ragioşi, mai ales că analizele ştiinţifice ale unor obiecte glozeliene
atestă autenticitatea ; ei anunţă o nouă comisie internaţională, ale
cărei lucrări sînt amintite în recenzia de mai sus.

P. Constantinescu-laşi

+
+ d

Joseph Kessel, Les nuits de Sibérie, Edit. Ernest Flam-
marion, 1928.

Sint oameni pentru care momentul actual nu este decit un
prea sumar ubiect de observaţie şi de atenţie trecătoare. Viaţa
lor se consumă între trecut şi viitor, epuizind întreaga gamă de
nuanțe, ce pot îmbogăţi prezentul steril cu reminiscenţa fecundă
a trecutului sau cu p a creatoare a viitorului. Astfel aceiace
constitue unica lor predilecție este simpatizarea intimă şi idealistă
cu o viaţă, pe care realitatea nu o oferă, pe care sentimentul ac-
tualității o respinge ca obsedantă și inutilă.

Psihiatrul francez Pierre Janet a arătat chiar, cu precizia si
autoritatea omului de ştiinţă, că lipsa sentimentului prezent al si-
tuațiilor e o adevărată stare patologică cu repercusiuni adinci, ce
merg pănă la descompunerea sintezei psihice a personalităţii.

Exceptind însă cazurile accentuate în care această desadap-

RECENZII 143

tare contribue la desorganizarea vieţii sufleteşti, există cazuri de
lină nuantare psihică în care predilectia pentru trecut se afirmă
cu roria unei reale funcțiuni creatoare,
teratura romantică a furnizat o inepuizabilă sursă de -
ice, a ranea rin din sfera activităţii prezentului M de
cutului reinvi remini
pă fantazie erp aNg iniscență şi reverie, şi ornamentat
eacul al XX-lea însă nu are nimic din romantismul con
| sumat
integral aproape in penultimul secol. Imaginaţia şi reveria pere
unii lent& şi gratuită, au fost înlocuite de realismul brutal de-
dublat adesea de un mercantilism feroce, Secolul „vitezei“ nu poate
accepta o excepţie dela ritmul curent al activităţii multiple şi com-
pos i aceia însăşi predilecţia sortită a întrerupe contactul cu
ctivismu exagerat al vieții practice utili i iaşi
en, deiert ah gPa pts utilitare a resimţit aceiaşi in-
„UN Scriitor, ce are curajul de a întirzia te ati
e prin această atitudine—pe care nu cred că pur zi me a
sm za PA s TANIN Oraa şi atractiv. Astfel privit, ta-
. Kessel mi- i in
aa mi-a apărut mai personal şi autentic în singu-
Mary de Corck, Machno Hatmanul, capit i
g Li + anul DA
säi din „Coeurs purs*— manifestă 0 ii are capse ta
la violenţă ; dar actualitatea lor e ţia lor este neexpli-
cată—aproape misterioasă, —nu € presantă şi constringäfoare
Lara sa recentă „Nuits de Sibérie“ este o lungă descriere à
pu requentä şi cunoscută, i
pare char ada Reise À i al cărei realism veridic
a acele „Nuits claires* în care Johan Bo
toată căldura unui entuziasm nestăpinit si toată cpu ri
vieții dela Nord! Nimic din toate acestea la ]. Kessel.
Nopțile lui siberiene nu au nimic din graţia, exuberanta si
e eng sinceră rage rs norvegian, Sint îngheţate ca si
celor care privesc viaţa rigid şi cu exa i ä
he acestor oameni, pe care natura nu îi me an sipain pre
vitatea nu ii induioşează, care sint gata să se sacrifice pentru
un cuvint şi să se suprime pentru un gest, —apare identică aceleia
pe care sensibilitatea exagerată a meridionalului o consideră fata
ista, Nopți ln arme p Însäşi forțele naturii, 3
ne ale lui Kessel păstrează o a
pn Reiter Fri încă impresia francă
rălue. violenţă, sensualitate şi viciu, viață i i
Mer sr pe care nu îi înalță nici calităţi Fr pnt paks
sa mă DE a Dale: où în adevăr o existenţă pe care
ici un iteri bisnis
apreciem viata a n criteriile cu care ne-am obişnuit să
lungi în care autorul ne plimbă prin musi i
ngi i l c-h i
de ri nea Şi Ai rer Les en pie obscene—iîn ciot nr
ps cr Mourir He ceace ar putea duce la exasperare

——

nea,

”
a
1

184 VIATA ROMINEASCĂ

Dar J. Kessel descrie toate acestea cu atita talent şi frumu-
seti de expresie, încit redarea lor constitue o agreabilă și—am
putea spune chiar—pasionantă lectură,

Si mentionäm—pe lingă marele său talent stilist—acea im-
presie de depărtare, mister şi lipsă de actualitate, care constitue
desigur farmecul nespus al acestor povestiri,

Mircea Mancaş
+ 44 Lă

Joseph Douillet, Moscou sans voiles, Edit. Spes. Paris 1928.

intre multele cărţi apärute în ultimul timp, care vorbesc des-
pre adevărata stare de lucruri din Rusia sovietică, cea mai de
seamă este—fără indoială— „Moscou sans voiles".

Autorul ei, d. }. Douillet, a trăit 35 de ani în Rusia. Din a-
cestia, ultimii 9 au fost ani de stăpinire sovietică. A avut „deci
posibilitatea să cunoască în amănunt, subt ambele regimuri, ade-
văratul adevar,

A avut posibilitatea să se convingă personal de brusca şi
definitiva cădere a statului rus, de care era legat prin faptul că
atita timp trăise acolo.

Fost consul belgian si—in ultimul timp— vicepreşedinte al
misiunii de ajutorare a infometaților ruşi, instituită de Societatea
Naţiunilor şi pusă subt conducerea protesorului dr. Nansen, dele-
gat al lui „European Student Relief“ la Rostov pe Don, a avut po-
sibilitatea de a intreprinde anchete pentru a se documenta, fără
ca puterea sovietică să-i fi putut face vre-un rău. Plin de indräz-
neală a spus adevărul încă fiind în Rusia.

A discutat cu actualii conducători ai uniunii federative a re-
publicilor sovietice ruseşti, aruncindu-le în faţă grija răspunderii
pentru decăderea constatată în toate domeniile vieții.

Atita îndrăzneală nu putea, nu trebuia să rămină nepedep-
sită. Guvernul sovietic veghiază ! Douillet a fost arestat, purtat
prin diferite închisori unde a fost supus unui foarte aspru regim
şi în cele din urmă, expulzat în Belgia, prin Letonia.

Afirmaţiunile sale sint toate exacte. Ele concordă cu colecţia
de documente—multe din sursă sovietică—publicate de Henry
Klotz în lucrarea „La Russie des. Soviets“, (Edit. Fournier Paris

1928) şi pot fi întărite, oricind, de persoane care au cunostut în
deaproape situaţia din Rusia.

Douillet nu face economie la citarea de nume proprii şi adrese.

Pentru noi, Rominii, cartea este deosebit de însemnată. Cele
ce se spun în ea se petrec la cițiva paşi de noi, peste Nistru.

Inimicitia ce zilnic ni se arată din partea sovietelor este cu
atit mai îngrijorătoare cu cit încă se găsesc, la noi, oameni care

cred în existența paradisului roşu.

Cartea trebue cetită de toţi şi cu atenţie. Pentru acest mo-
tiv am cerut şi aştept aprobarea d-lui ]. Douillet pentru traduce-

rea cârţii sale.
Grig. Mich. Cotlaru.

Revista Revistelor :

Bergson și Schopenhauer

Rati sint cugetătorii francezi 9
au pătruns aşa de adinc ndir à lui
Schopenhauer, ca Fermi. g m

are o mare admi
tru singurul metafizician pr 04 ee
a fost şi un psiholog, Filosofia ber
oru este însu de murile i
ori te res . Principiul eki-
ou L'évolution créatrice

filosofului francez nu este în e-
re decit reeditarea teoriei voinței,
esse e puterea inițială, oarbă şi
er rm care se manifestă subt
D de instinct la animale şi de elan
vital în totalitatea lucrurilor, În con-
ceptia lui Schopenhauer creațiunea nu
este voinţa în starea ei pură, ci vo-
inta concretizată în materie, tot astfel
caşi în concepția lui Bergson pentru
care elanul vital este curentul care
străbate materia, dindu-i viaţă. Scho-
Ex a proclamat intuitiunca drept
+ vag adevărat al cunoștinței. Lucru-

în sine nu pot îi înțelese decit
pe Cale intuitivă, Individul om facind
Perl arenei! se poate cobori in
senzul intim al pur apei ve

Cunoştinţa intuitivă este izvorul a-

Dorea, Lee se explicaţia lui
+, Merge mai depart

atribue cunoştinței intuitive a ie de
creatoare, -ra întăetate însă cunostin-

tel
T , pentru a înțelege lum
Bergson se foloseşte de acelaş) chee

i l man, interpreteaza
tot dpi datele imediate și

directe pe care le găseşte în suft
x le etul lui.
LE ar apropiere intre cei doi filo-
ae E į oncepfia pe care o au
rr mim dezvolii legea metafi
a lui Schopenhauer. Vointa pipa a
constitue esenţa intimă a fiecărui in-
divid, ea năzueste să existe si să du-
reze. Această sforture continua este
simbolizată de amor. Bergson extinde
legea aceasta ră la regani vegetal
„Dragostea maternă spune el, aşa de
Mas + la cca mai mare parte din
maie, se observi şi in rija
plantei pentru sămința ci, Această
dragoste în care se vede că o genc-
rajie rezultă din alta care i-n dat mig-
tere-—„ne face să vedem că ființa vie
e un loc de trecere şi că esentialul
pg Ery oiro ie o transmite“,
ceastă conceptie
Bergson ajunge la parle Pr
om. Omul este rezultatul sau victima
inconștientă a acelei voințe oarbe în
sinul căreia viața sa creiaza vesnic.
= Tom geo oamenii sint verigi
clemere
nn mereu Inoite din
Ascmănările intre acesti doi filasoti

pes şi socia-

Chestia crucișătorului culrasat a d
por sit politică în Cereale,
deschiderea Reichului.

149 ___ VIATA ROMINEASCA

Socialiştii, conform doctrinei lor,
proclamați în timpul perioadei electo-
raje și conform cererei tuturor sec
tiunilor lor, prezentan o iune com-
tra crucișătorului, N'ar fi tost nimic
anormal daci cancelarul Miller, so-
cialist, şi întreg cabinetul (cu alţi
trei remi pe | a: pda zei fs

n -
tier se à cuirasat. Teza cancelarului

ducă se vo, obligat si ia măsuri
mate de |
condemnate şi Frici sai însă sau
gindit, fără îndoială, că demisia tor
nu ar fi schimbat nimic, că crucișă-
torul tot ar fi fost construit, şi că
ministerul ar fi fost refăcut cu ci sau
fară ei. În primul caz sur fi provo-
cat o complicatie superiiuă, iar în al
doilea socialiștii ar fi pierdut influ-
lor guvernamentală. 3
acela au preferat o contradic-
ție, lăsind ministru responsabil
(deşi în ră erau soliduri cu el) să
apere crucișătorul In fața Reichului,
iar tracțiunea lor să-l combată încă
cu zi rd robustă şi brutală a ora-
torului Wels, | i

Pus între logici gi practica ce-i Cor
manda să rimie La putere în interesul

idutui său, d Müller nu a ezitat,

s'a udus logicei un afront nemas-
cat, Partidele burgheze, chiar cele
care guvernează cu socialişti au pro-
testat contra acestei metode, contrară
uzului cerere pă şi a cărei aplicare
amenința regimul,

Dar pei n a fost mai ales ame-
nintat de manevra politică a generi-
lului Groener cu ajutorul p tehi
Hindenburg, care a anunțat demisiu
dacă crucisitorul nu se votează, tar
sa consecințe : disolvarea Reichata-
gulul, demisia preşedintelui, Partidele
burgheze thiar democrate au fost in
presionate de aceste sh ti
taj şi au votat contra ordinului de zi
socialist. Hinder s'a incruntat şi
toață lumea Sa inclinat, |

E un spectacol in edificator a-
ceastă capitulure inaintea a doi gene-
rali. Autoritatea personală a unui gef
de Stat este lucru pretios, dar cind

face ca partide intregi să-şi megt
dintro zi la alta, convingerile lor, ne
putem intreba dacă la ele nu subsistă
puţin din gustul de supunere propriu
supuşilor ex-Kaiserului.

Rent Laurent. Revue d'Allemagne).

Lock-out-ul în Ruhr

Lock-out-ul a fost proclamat în in-

dustria metalurgică Ruhr dela 1
bre. A
Noe eul economiei Lg Fat
i opulist, era atras de situ
os À pret de partea industriagilor,
şi miniştrii socialiști de partea lucră=
tarilor. Deci, discordie în interiorul
inetului german,

caini ietu! acesta metalurgic este în
Germania un eveniment social foarte
grav nu numai findcà atinge una din
principalele industrii germane si a-

200,000 de lucrători, dar pen-
DA repus În discuţie instiufia
„arbitrajului obligator” in aceste

'onflicte sociale, instituție gratie, că-
esa Germania a evitat de mulţi ani
conflicte penibile tonne fas chestiuni
„ore de muncă Etc.
de arii di o deciziune care, atunci
cind nu e primiti de una sau alta din
parti, este declarată ubligatorie de
citea Ministrul Muncii, Brauns a uzat
de acest drept timp de opt ani, cu
multă abilitate şi energie. Müller a
vroit si mentie pe Brauns în minister
iind că un socialist nu va avea mu-
oritaten lui Re de muncă,
v să ti
ser aire "Gissel nu a ştiut
să-și impue decizia ; precedent foarte
periculos care zdruncină autoritatea
statului în general şi instituţia arbi-
trajului ie pet în special,
Industriașii desigur proctamind tock-
aut, au vizat această instituție care le
nti,
Se e tie Ministrului Muncii,
lupta industriaşilor se găsea Indrep-
tata, nu numai contra lucriitorilor, dar
contra guvernului socialist,
Severina a fost propus arbitri fără
a se consulta sindicatele, Pare para-
doxal ca Severing, ministru sociilist,
e! însuşi vechiu membru a sindicatu-
lui metalurgist, a fost acceptat mai
repede de industriaşi decit de lucră-
tori, peapa pori A ale a dat
-u soluţie nea a
“René pure Revue d'Allemagne).

Evacuarea Renanlei
Comitetul vertes

Starea de spirit care domneşte în
Germania şi care marchează o criză
a spiritului deli Locarno, a fost sus-
ținută şi întărită de negocierile privi-
toare la comitetul eu aud pei si de dis-
cursurile d-lor Chamberiuin şi Briand,

In chestia evacuirii Renaniei aces-
tia se tin strict la punctul de vedere
juridic : interpretarea art. 431 a trata-
tului dela Versailles dup care Ger-

mania War avea drept la evacuare
decit după plata complecti à repara-
fillor, si care deci ar permite ocupa-
rea Renaniei nu numai pănă la 1935,
dar pănă la o data indefinita.

Chamberlain a adăogat insit că ches-
tiunca ar trebui regulată mu juridi-
ceste, dar politic, ceiace lasă o portitä
deschisă unm acord.

À at gun germani respinge un a-
e de aceasta natură pentru că ea
este unanim ostili plăţii vreunul pret
vărecăre pentru evacuarea anticipată.
Tot conflictul in definitiv este cu pri-
vire în problema reparațiilor, la cifra
totala și modalităţile de plată pe care
noul Comitet de experți va avea să
le discute, Fra şi Uiermania ar a-
borda această discuție cu un program
fix, minimum, care ar consista să se
ceară Germaniei rambursarea dato-
riilor Jor faţă de America plus chel-
tuelile de reconstruirea regiunelor de-
vastate.

Aceste plati reprezintă un total pe
care Germania Îl consideră prea ri-
dicat: ex vroind ca cifra datoriei sà
depindă, inainte de toate, de capaci
tatea ei de plată, pe care experţii ar
urma să o evalueze.

De aici insistența cu care s'a coni-
bătut în Germania punctul de vedere
franco-britanic, privitor la competinta
expertilor si modul lor de numire.

Ar vroi ca experții să fic imlezen=
denti ca cei care au preparat planul
Dawes, și mr funcţionari subt ordi-
nele guvernelor respective.

În ochii celor mai mulţi Germani,
comisiunea are efectul unei sperie-
tori, d. Stresemann stie însă perfect
că rolul comisiei va fi din cele mai
limitate, si că poziţiile luate de git-
vernele francez şi britanic nu sint de
cit poziții de atac și că acordul final
nu se va face pe vle.

(Rene Laurent, Renne d'Allenage),

= REVISTA REVISTELOR 147

Ernest Lavisse (1842—1922)

Ernest Lavisse mu e numai repre-
zentantul cel mai autentice al istorio-
gr franceze din ultimii cincizeci

e ani. E] e impreună cu Dumont şi

cu Liard restauratoru! Invaţimintultui
superior din Franţa, El se revolta
contra AL gr at care face dinycoala
o „fabrică de diplome“, contra teto-
ricei, contra programelor și profesa-
rilor care „uită viața”, contra meto-
delor care „istovesc energia vital“,
Idealul lui Lavisse e o şcoală care să
facă în primul rind educaţia libertăţii,
educaţia pentru libertate, care să In-
demne tineretul să-şi formeze el in-
suşi „discipli intelectuală şi mora-
lä“, lntr'un cuvint o scoală in armo-
nie cu libertăţile moderne. Cici „in
zadar a inaintat lumea? Au doar nu
s'a produs revoluția care a conferit
dreptul suveran de vot milioanelor de
analfabeți, au doară cei ce au ficut-u
si cei ce au suportal-o, au conside-
rat-o ca un accident fără important,
fără consecinţe 2*

Legea Poincaré din 1896 insamni
victoria cclatanth a eforturilor lui Læ-
visse si ale tovarésilor de luptă, Fa
uneşte Universitățile Franţei într'un
singur corp, coordonează eforturile
lor şi oferă drept scop „studiul com-
pict al omului și al maniiestațiilor sale
în timp și în spaţiu, al naturii și al
fenomenelor sale dela cel infinit de
inare, pănă M cel infinit de mic”,
După acest triumf, Lavisse sa dedi-
cal organizării studiului istoric, El a
format echipe de cercetători si du iż-
torici care au relnoit istoria modernă,
foarte neglijată înainte de el. Insfirgit,
studiile sale asupra Persiei şi asupra
Epocii lui Ludovic al XIV-lea au dat
modele de expunere clară, vic si so-
lidă, care nu numai mu sacrifică nici
un fapt, dar nici nu conshnte „să for-
teze impresia pentru vanitatea de-a
spune un cuvint de spirit”,

„Istoria Franţei” pe care a iniţiat-n,
a condus-o şi a realizat-o e un mo-
nument care face cinste nu munai lui
Lavisse, ci istoriografiei lranceze.

(S. Charléty)}.

Pictura umericană
Aguurela € faptul cel mai frapant

în Yomeniul picturii americane. Indi-
clu de limitare voluntară şi de mo-

va VIATA ROMINEASCA

destie, Arta aceasta vine din Anglia,
dela Turner. Orice ecou social € ab-
sent. S'ar zice ca arta americană nu
cunoaşte alte probleme decit ale Iu-
minii şi ale paletei, Artiştii americani
consideri societatea ca un fapt impli-
nit, care se aps influenței lor, şi
se mulțumesc cu ideile pur estetice,
(Die Neue Rundschau).

Sterilizarea Anormalilor

In scopul de à scuti societatea de in-
divizi degenerall, Consiliul cantonului
Vaud din Elveţia a votat la 3 Sept.
1928 legea asupra regimului bolnavilor
de mere in care prescrie Res
obligatotie à persoanelor atinse de
boli mentale sau de pi mare mintale
incurabile, Operația se face mimai cu
autorizația Consiliului Sunătăţii şi după
un examen al unui medic anume in-
sărcimat Cu aceasta.

Ideia de a face e vamenii bolnavi
de minte incapabili să procreeze e
veche în Elveţia. Ea a fost propusi
şi discutată în multe congrese medi-
cale şi economice încă de la 1903,
subt fonte aspectele ei. Acum cifiva
ani un proéct de lege în acest sens
a fost propus în cantonul Saint-Gall
si nu à fost votat,

Pentru prima oară se legiferează
in Europa sterilizarea omenească,

Legea votati de consiliul cantonului
Vaud nu a făcut altceva decit si con-
sacre un sistem care se practica de
aproape doulizeci de ani

Noua lege are în vedere atit per-
soanele e de boli mintale d şi
pe acele care sufăr de infirmităţi
mintale : idiotie, debilitate mintală, etc.
S'a dovedit ci de cele mai adesea
ori un ar ariei işi datorește starea
lui ereditat

Chestiunea € în studiu în multe ţări.
Statcle-Unite au ficut de multă vreme
legi care si împiedice naşterea co-
pilor bolnavi. Dr. H. Langhlin sa
specializat în studiu! acestei probleme.
Lucrările lui sint pg à * EI
propune sterilizarea pe o foarte
intinsa citează o 1 de
categorii: alienații, criminalii, +0
tici, belivi, tu uloşii, sifiliticii,
leproşii, orbii, surzii, vagabonzii si
chiar cei care au diformatii corporale.

in Canada, provincia Alberta a
iat măsuri legale pentru această
practică,

In Suedia s'a facut un proect de
lege care e în studiul Institutului de
Biologie. Problema a mai fost stu-
diatà în Anglia, Finlanda si Noua-
Zelandi.

In practica sterilizarea se efectuiază
mult din motive medicale si eugenice,
in n-a Danemarca, Norvegia şi
Anglia.

blema sterilizării e de interes

în uo o oa mare on à
i de ea e va

- (Marie Thérèse isot. Mercure de
France).

Mişcarea intelectuală în străinătate

Literatură

André Fontainas, Mes souvenirs
dü Symbolisme, Nouvelle Revue Cri-

e Paris.

upă prefacerile care au urmat
războiului în toate domeniile, simbo-
lismul a rămas un curent bine fixat
in sufletul | mes a dinainte, Sint şi
în istoria literaturii date privilegiate.
Anul 1885 este o data de entuziasm
cind poeţii de atunci au simţit că ro-
lul ior este de a fi deslegati cu spi-
ritul de tot ceiace urmăresc oamenii
practici. Au înțeles acea „Glorie de
a visa“ cum a spus Baudelaire,

Autorul se revoltă contra acelora
care consideră că sforțarea simbo-
listă a râmas sterilă, pentrucă poeţii
nu au privit viața în fața. D-sa ex
plică, în adeviir, că sfortarea de a
evada din viaţa de toate zilele repre-
aință tendința spre o viaţă mai rară,
mai subtilă. Ceiace, în fond dă vieţii à
mai mare savoare.

D. Fontainas caută să arate carac-
terele simbolismului, Poeţii din acea
epocă nu s'au pornit să facă o şcoală,
Dar pe atunci se întretăiau o mulțime
de curente care prin contopirea lor
au creat o atmosferă, ce nu se putea
aplica, ci se mes intuitiv,

a acea atmosferă sa născut sim-
bolismul.

Autorul arată Intreaga mişcare lite-
hira de pe acele vremuri, face o seric

portrete atrăgătoare, şi povesteşte
multe anecdote curioase şi de haz.

Friedrich Gundolf, George (Georg
Bondi, Berlin).

In capitolul de introducere autorul
plasează pe George în mediul său,
câtri 1890 si il opune epigonilor chi-
sicisinului pe deoparte, si celor ui
naturalismului pe dealta.

George a relnoit totul filndeă a re=
inoit limba. George pare intaiu numai
ca un stilist. Dar, creind un stil, ei a
creiat din nou tot restul. Alţii au fost
obsedaţi de timp, viitor, durata ; el
nu a căutat de cit pe om, care este
măsura timpului, nu creatura lui, Fuga
„vers Je dehors" untrenind in abisuri
şi neant. George singur domini as
tazi planul e pa erei pe care Nietzsche
ka vazut cel Intäiu, gi care este acel
al omului etern, nu acel al umanităţii
moderne,

După studiul de ansamblu GundoH
consacră Capitole particulare, asupra
originel operei lui George şi asupra
fiecăreia din culegerile poetului,

Louis Perceau, Lo cabinet se-
cret du Parnasse, edit, Au cabinet
du Livre, Paris.

O culegere de hucaţi alese din o-
perele poeţilor Picindei. Autorul da
bogate explicati asupra fiecarui poet
si scoate în evidență calitățile poe-
ziilor pe care le citează, ;

Sint in special studiati: Pierre de
Ronsard, J. Antoine de Balf, Rémy
Belleau, Claude Binet, Brantôme, Flo-
rent Chrestien, Joachim du Bellay.
Amadis Jamyn, Estienne Jodelle etc,

Cartea e insoțità de o variată bi-
rs. pă un glosar şi un indice al-
a À

Robert de Traz, Alfred de Vigny.
Ed, Hachette; Paris.

150 VIATA ROMINEASCA

Raymond Leonard, Le pont de
rêve.

Dupa Axelle n mi Pierre Benoit, A-
cest roman reta problema delicată a
casitoriei dintre un francez şi o ger-
mană. Autorul a ales cazul extrem al
văduvei unui ofițer german care, upit
mult zbucium, sfirşeşte prin A se it-
moreza de un francez, Autorul arată
rin o analiza delicata cum un poet
de vis este aruncat intre două suflete
nobile pe care în aparența le separă
tolul. Situaţia eroilor Grete Wolf şi
Jean Detarme este privita fară cel
mal mic spirit romanesc și în
complexitatea ei, plină de pericole.

Ignace Legrand, La patrie interi-
cure, Lib, des Champs-Elisees, Paris.

Eroul acestui roman, Bréhat, repre-
zinta omul cu inalte calități sufletesti
și. cu mari positilititi, Viaţa de toate
zilele însă şi societatea cu legile ei
de îngrădire, Îl canstring să-se mul-
paana cu o existență mediocră.
Jar lupta între coince el simte că ar
putea Îi și între celace nevoia Îl n-
duce sh He, se dă, tragică. Bréhat își
da seama in cele din urma că nu
poute ajunge la o impacare a celor
dou tendințe și provoci singur un
accident, în care îşi găsește moartea,

Stiin

Edmond Hoppe, Histoire de la
physique, Traducere in franţuzește,
Ed. Payot, Paris.

Un volum de peste 700 pagini. Au-
toril, profesor la Umiversitatea din
Gibttingen, face istorica Firicei din
cele mai vechi timpuri pin în anul
1905 ; dela această dată şi pănă as-
täzi studiază mmal chestiunile care
au fost confirmate de experiențe de-
finitive

Volummi ate mai multe părţi. Mes
canica ocupi a treit parte din lucra=
re; unnează apoi Caldura si Optica
si ultima parte pe larg dezvoltată este
consacrata Electromagueti

Semnalam în treacăt studiul marilor
teorii moderne: “Teoria cinetică à
căldurii, tenria energetică, teoria t=
lectro-magnetică a luminii, şi teorin
corpaseulară a electricității,

rtea conţine In. sfirgit o tubelă
analitică a materiilor iate 4i un

index alfabetic care cuprinde aproape
1500 nume de savanți,

Pupin, Du berger au
saunant, traducere, Editura Vroment,
Bruxelles,

Istorie

Henry Ste, Scionco et philovo-
phie de l'histoire, Ed, Alcan, Paris.
Autorul constată ca deşi istorio-
rafia poseda mijloace de cercetare
n ve în ce mal À x = e este
totuşi în esenţa ti o „E drept
că coala pozitivă istorică a reacțio-
nat cu folos în contra f shui
istorie, dur a căzut ea însăşi în mari

venimentelor, nici nu se poate fixa
modul în care trehue sà se ucă,

Din acest punct de vedere, istoria
nu poate fi o ştiinţă, ca nu este decit
pozei dd sien su gps entiment

eorges 5

Po, dans la guerre de cent Ans,
Ed. Bossard, Paris.

Stiinti sociale
rick Ernst Schwabach, Die Re-

Opera f
formarea lumii prin eliberarea femeii
din punct de vedere pur r
tarea este facuta in diletant. Intr'un
secol sa ficut o revolutie în rapor-
turile dintre sexe. 2

În prima parte a cărţii e istoria
condiţiei femeii dela matriarcat la zi-
lele noastre,

Nu ideia de proprietate a creiat
dreptul patern, ci invers. Starea de
independenţa a femeii este consecința
mișcării burgheze din Evul Mediu.
Mişcarea feminista e o mişcare bur-
pheză. in Germania mişcarea a fost
in inceput literara, romantică, indivi-
aha list

in a doua parte autorul cearcă să
apr pana succesiv vechiul à noul

femee pentru a putea
ză apol la critica mieri fe
ministe.

MIȘCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE

Apoi vin trei capitole esentiale :
bn ge eg sa la rep şi pes mie
etica femeii noul, calea care
la căsătoria viitorului. Rss

Totul e tratat nu ca teoretician ci
a Mine despre

ultima parte vorbeşte re-
voluţia dreptului conjugal german, ac-
țiunea eventuali a pedagogiei asupra
nașterii noului tip de femee, homose-
xualitatea, şi chestia prostituţiei,

Cartea marchează o etapă decizivă
proclamind adevărul esenţial; egali-
tatea nu consta în asimilare.

Ernst von Hippel, Der frunză-
sische Staat der Piuwurt.

Se descriu căracterele statului fran-
cez şi organizarea lui, Cartea rezu-
mă judicios istoria și se serveşte de
ca pentru a face să se înțeleagă mai
bine mecanismul guvernamental al
Franţei. Diferite capitole sint consa-
crate Parlamentului, administraţiei si
justiției, principalelor probleme de
litică interioara. Sfirşitul trateaza des-
pie puterile libere In interiorul sta-
ului : cetăţeanul, presa şi sindicatele,

arati că o democraţie ca
cea franceză bazată pe conştiinţa şi
uzul libertăţii a știut să mentie pre-
ponderanta puterii civile si si se a-
pe circoustamelor grele ale räz-
boiului.

Lucien Romier, Le déprolituri-
sation des masses, Ed. Giroudon,
Liège et Paris.

Atit doctrina liberală cit si aveu
socialistă, spune autorul, au un punct

151

de vedere ingust findet reduc totul
la o conceplie;pur materialisti a lu-
crurilor. Ele se ocupă numai de pro=
ductie şi de consumatie, Sociulismul
nu ta putea adice deproletarizurea
mulţimii, pentru dupa conceptia d-lui
Romier, nu e dle ajuns ti ereezi munci-
torului O buna Stare materiala, ci o
situație morală şi si-l educi sa aiba
conştiinţă şi demnitate. De cele mal
multe ori, economiştii nu Sau ocupat
Cu seriozitate de îamilie, artă, morală,
religie ete... cate sint în strinsă les
Bătură cu chestiile pur economice,

D. Romier expune un intreg pro-
gram de educaţie a oatlunii în ncea-
stä direcţie. Drsa propune să seim
vefe. copiii, cu derunitatea omenească,
iniţiativa personală, prevederea ecco-
nomicã şi cultul marilor virtuţi de
familie, nationale, si, umanitare:

Autorul conchide cu drept cuvint
că viitorul este în famille #3 în gconlà.

Emile Vandervelde, La psychos
logie ilir souiadiame, Ed. Lamartine,

pes '

nouă lucrare a cunoscutului. sos
cialist belgian în care se dau pretioase
explicaţii asupra ultimelor cârți scrise
de: Karl Kautsky, N Boucharinc și
Henri de Man, Aceşti trei comentează
doctrina jui Kari Marx:şi 0 héernre-
tează, cãutind să Imunece, părțile ci
absurde. sau să-i Hirgească Intelesul
udăugind materialigmubul marxisi un
suflu de idealism bergsomian Là, Van-
dervelde caută: sa explice cu ncest
prilej psihologia sovialisenalui, |

COMPILATOR
EP I 1112349 mai ro
Ta! i
EIO a ANR

<r
5-
{ P

Bibliografie

ar perpetuă „AR Buc, Ed. Casa Şcoalelor,
ue 1 Simionescu, D Sr r Gospodarilor pe anu! 1929, Buc, Ed.
la Simionescu, De prin fară, Bucureşti, Edit, Casa Şcoalelor, 1928,
Preţul 40

dle și Teodoreanu, Turnul Milenei, roman, Buc., Editura Cartea

Romine 96 lei.
Jean Schite marine, Buc., Edit. Cartea Rom., Preţul 48 lei,
G: optime Balade vesele şi ‘triste, Buc., Ed. Cartea Rominească.

Ediția Hi, Preţul 42 lei, .

( i TDe © tol poețilo dè azi, LI
Cez: EU mat cae sia Vis um a bra, nuvele, Ed. Cartea
i E Agirbiccanms Chipuri i icoane, Buca, Edit. Casă Şcoaekor, 1928,

Dr, F Friedrich Lang, M. M. Eminescu ats Dichter um
tone =" ar a raid Literarische und Grafische Kunstanstalt À

de anul în dou acte
Un mie viteaz, ee Bars Ed Cartea Kominensca, 193, ra
SE ee Farmecul Gotic, roman, Cluj, Tip. .Ardealul®, 1928,

J. | Haide cu mine, Buc, O rdinul „Stelei“, jet
s Cine aduce adevărul ?, Buc, Ord. „Stelei îi: Pretul 151e

Bucu!
AD pf ca a al S
r e » + fr,
ee Propristé foncière rurale dans la di ais ile
Sud, Sofia, Imprimerie Bojinolf, 1928, Pretul 60 levas—12 fr, fr,

Reviste primite la Redacţie

Buletinul Institutului de Literatură pe 1028 ; Fintina Darurilor No. 3;
Filmul meu No. 25; Cimpul No. 1—2; I No: 1; Roma No. 4;
Ramuri No, 1; l'Entente omi 2; Parlamentul No: 1: Roma No 4:

umé mensuel des Travaux de

Studentul No. 6: Ritmul Vremii No. 1; Rés
la Societe No. 12

t Na i ; Plaiuri romineşti No. 2;

No. 12; Revista Critica No. 1; Contemporanul No. 78—79;

oponga 0, 13—18 ; Viaţa Literară No. 00—1 3 XX Literaturi Eee

: Fat-Frumos No, 6; Vlăstarul No. 2—3; Premiera No. 8—13;

Unu No. 9; Viaţa M No. 1; Şcoala şi familia de mine No. 6—7:

Cimpina No. 11—12; literară No. 3; Pentru inima No.
7—10; Tara noastră Ms Türänismul Na, 26—27 ;

No, 12; Vina agricola No. 1; Prietinul —12 ; Transilvania

No. 1; Europäische Revue No. 1: Caminul No, 11—12; Lamura No. 9—12;

Romina Militara No. 12; Revue internationale du Travail No. 1:

ortodoxă romni No. 12; NS No. 6; Societatea mine

SP 1—2 Mercure de France 734-735: Noua revistă No,
; Graiul rominesc No 12. \

Peniru Aulori

Se aduce la cunostinfa autorilor că manuscrisele primite la
redacție, nu se inapoiazä; în schimb, acei autori ale căror
lucrări urmează să se publice în revistă, vor fi înştiințaţi, despre
aceasta cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisului,

Redacţia îşi rezervă dreptul să tipărească articolele cind
va crede de cuviință, conducîndu-se numai după consideraţii teh-
nice şi editoriale.

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sînt rugaţi să
ne comunice şi onorarul dorit ; în caz contrar, acesta se va fixa
de câtrà Directiunea Revistei.

Autorilor care nu locuesc în laşi nu li se pot trimite co-
recturile şi prin urmare sint rugați să-şi redacteze mantusèrisèle
definitiu şi citef.

Pentru tot ceiace priveşte redacţia: manuscrise, reviste,
ziare, cărți etc, a se adresa la Redacţia Revistei „Viaţa
Romineascä“, strada Alecsandri, lași.

CĂRŢI APĂRUTE IN ED. VIAŢA ROMINEASCĂ

SCRIITORI ROMINI SI STRĂINI

j ; W , Sadoveanu, Coşbuc. Jean Bart, Codreanu,
f goe L 1. Mironescu, |. Negruti, Demostene me 2 Fine
Zn, nn, Max Nordau, Tomas Para
Marcel Proust, ymont, À PRETUL 100 LEI
p

G. BARGAUANU

PAMINT ST SOARE

(VERSURI) "PRETUL 80 LBI
>=

STEJAR IONESCU
DOMNUL DELA MURANO
(NUVELE) PREȚUL 60 LEI
“du ia PREŢUL 40 LEI
CĂRŢI APARUTE IN ALTE EDITURI
E ———=
M. RÂLEA

P.B'R.S$S P E CT EVE

(CRITICI LITERARE»

ED. CASEI ŞCOALELOR PREŢUL 40 LEI

“er

"IONEL TEODOREANU |

TURNUL MILE NEI

(ROMAN)
ED. «CARTEA ROMINEASCA» PREŢUL % LEI
EG

DEMOSTENE BOTEZ

LIL RD FER Le
(POEME)

ED. «CARTEA ROMINEASCA» PREŢUL 60 LEI.
ZE ELLES

CEZAR PETRESCU

OMUL CARE ŞI-A GĂSIT UMBRA

(ROMAN) i
ED. CARTEA ROMINEASCA PREŢUL 75 LEI

1920. ANUL XXI BIBLIOTECA g
LUNIVERSITAŢII

LA ST

Viata Romineascä

REVISTĂ LITERARA ŞI STIINTIFICA

SUMAR:

Lucia Mantu ........ Gecumul.—Oapăţ.—Cufărul,

AL A. Philippide ... _. . eesti ae Seminar ord

Tudor Vianu . . , + « - + E, Spranger si formele vieții.

A. Pogonat. . . . s: s « Cintec pentru Lya,

Nicolae Tolu. .. ..... Edmond About şi Rominia.

a Lay 2e em re let else Dat à Fous de toate ea

À N osie, 3 pe marginea cărților (Tudor Arghezi).

la o etea .. , . . . . O țară fericită, oirra e n +

Cezar F E EE Sa ; ereasira.

Aureliu Weiss . , , , ., . Consideruţii asupra literaturii avariţiei.

UT SR PESTE TER de drum în Spania).
z RATES ENT omorit.

Dan. A. Bădăreu . . ... . Supraomul Lombrozian.

AL A. Philippide . . . - Cronica literară (,intunecare*, roman de Cezar

N. N. Tonitza. ......, Cronica etică artist şi critic

N. ovici . < i . , . . Cronica paseze pas e 9

AL Hallunga . , .... . - Cronica economică (Mica antantă veonomic),

St. i de d» Cronica ştiinţifică (Reforma calendarului),

P. Nicanor & Co, .._.... Miscellanea (Cergetorit de aeur—0 estetică tm-
pres ü romanului, — Contribuţie la pro-
btema regionalismului).

don CRD: Calleri i Fete oaa aea TDIe : Lacies Aga: cere vera MS.

iese) Corigent ln limba romind, Octav Batez.—Jamer Ma

t anit the Refornsation . Lucien

Feberer Un destin: Martin Lather; Cercetări istorice, Revistă de Hibürie ronimetsel. A. CHeten.Jaseph
à Melle de p André Menrois: Climats: Hermann Ungar: Enfants et meurtries. Mirceu Man-

cas D, Parodi: Les bases pay: ques de la vie morale: Truiaa Cheat

ħin-

« Herald, —,rotografin şi
Pautastiqui Bocial* {Pierre Muc Orlum. Ler Amnalez). „Viaţa univernitară îm Statele-Unite* (Roberto Mi-
chek, Nurga je—aSentimentul destinutui Ju fuseph Coarad" (Roger jJéréquel, Revue de Qenenej.—
gangan ln Statele: Unite” {Stephane Lausanne. Revue de Paris)—.Literatura și arta In Ucraina”

. Matsegna Na: hs TOlstol și iltéentura morietică* {Ettore logata, Aipiafn
E Media) — „Curse de e opta (7. Pass, The j—„Mmnca chinezi” (Contele Séoran. The
Cani Rev vie: Henri Sauvage” (Marcel Zahar. L'Art pionii — Sistemul ju
dicter în U, R. 5. S4 (8 Teniénor, je—eBilanţ* (Albert Thibanmlet, Le VNowrele Rerne Prangtisrh
intelectuală în sträinätote : (Literatură, — Mumant,—Stiista,—totorie—Stiinti sociale),

Viaţa Romineascd upare busar cu cel puis 16e pagini, — Abonamentul în țară wn sz 400 lei —
— atrăiaătate: pă N >
ER pe lei.—Pestre an an toc lei.—Juimétnte an zco lei—Nouk

iza urmâteare,
Reproducerea opriti

VIAŢA ROMÎNEASCA

REVISTĂ LUNARĂ
laşi, Strada Alecsandri No. 10—12
ANUL XXI
CONDITIILE DE ABONARE
Abonamentele sint: semestriale şi anuale.
Cele semestriale se socotesc dela No. 1 pănă la No. 6 in-
clusiv, sau dela No, 7 pănă la 12 inclusiv.
Cele anuale dela No. 1 pănă la No. 12 inclusiv.

Abonamentele se pot tace la 1 lanuar pentru un an sau
jumătate de an; dela 1 Iulie pentru o jumătate de an,—trimitind

suma prin mandat postal.
Reînoirea se face cu o lună inainte de expirare, pentruca

expedierea Revistei să nu sufere întrerupere.
Preţul abonamentului pe anul 1929 este:
ÎN ŢARA:

Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre-
prinderi comerciale, financiare şi industriale pe an . le

Pentru particulari :

Pe jumätate an
Un număr

ÎN STRAINATATE:

Pen AN. e + nc 16 e le à ei ete 400
40

Phan mn: à à si: Gers e A ea Ace

Pe jumätate an . . . . . + + + + - 300 .

Un număr i ei perete: be e an

Abonaţilor li se acordă o reducere de 10 la sută din pre-
tul volumelor editate.

Pentru siguranța primirii regulate a Revistei, D-nii
abonați sînt la i: a trimite odată cu abonamentul şi 150
ii aean NG recomandării pentru țară şi 220 lei pentru

ate.

Colecţii complecte pe anii 1920, 1921, 1922, 1923 şi 1924,
se găsesc in depozit la Administraţia Revistei cu preţ de 200 lei
colecţia, iar 1925, 1926, 1927 si 1928 cu lei 300 colecţia.

Administraţia.

BIBLIOTECA

UNIVERSITAȚII
“VA ŞI-

Geamul

În tramvai domneşte azi, ca peste tot, o atm
specială. Este a patra zi de Cciur şi oamenii, este
pe petrecere, poartă încă hainele cele bune si mutre care
pindesc un prilej de veselie.

Un tînăr blond, prea bine îmbrăcat, intră repede si
se aşează lingă un băețandru, pe care=l salută familiar, cu
o ridicare neisprāvitā a minii spre pălărie, sil întreabă
îndată :

— Ei, mă, cesaţi facut?

După tonul întrebării înţelegi că nu sau despărţit de
mult şi că au luat parte împreună la anumite întîmplări.
Băiatul are o mutră ștearsă, pe care n'ai putea-o recunoaşte
nici după a zecea oară. Răspunde morocănos, privindu=si
virful ghetelor :

— Ce=am tacut? Ja, am umblat si noi împrejurul casei.

Tinarul bine îmbrăcat rămîne tăcut cîtva timp, se uită
grav la galoşii lui mari, care strălucesc ca tăetura proase
pätä a unor bulgāri de cocs, îşi închee mănușile de piele
şi, într'un tirziu, face :

„= Hm!

Mai tace puţin, încrețeşte fruntea, apoi începe să is=

toriseascä cu glas scăzut. |
1

lié 1.8 ls

154 _____ VIAŢA ROMINEASCĂ e

— Mă, cînd am ajuns eu acolo, geamul era închis.
Zic: este încă vreme.. si mă duc, mă...

Jstorisirea urmează încet de tot, așa că nu se mai
aude nimic. Băiatul ridică din cînd în cînd ochii spre cel
ce povesteşte, dă din cap cu desăvirşită înțelegere, apoi
coboară iar privirile. în jos, spre vîrful ghetelor.

Aventura trebue să fie complicată, căci tînărul isto=
riseste fără întrerupere şi, dela o vreme, băiatul devine
grozav de atent. Priveşte ţintă în ochii tinărului si, impre=
sionat, mişcă şi el buzele în joc mut, după tactul poves-
titorului. Si tînărul vorbeşte mereu, în şoaptă. După miş-
carea buzelor nu poţi ghici nimic. Are o gură ciudată,
larg tăiată spre urechi, cu buze subțiri, fără formă. Le
mişcă uniform, ca pe nişte lopätele, şi nici o contorsiune
a lor nu trădează fizionomia vorbelor. Consoanele și vo=
calele ies la fel, ca dintr'un instrument.

La o oprire a vagonului izbutesc să mai prind cîteva
vorbe :

— Bre, cînd m'am întors, peste jumătate de ceas, geas
mul era deschis!

Celalt aprobă, dind din cap si mormaind. Tînărul se
indeasă mai aproape de tovarăș şi urmează să=i şoptească
aproape la ureche. Lopätelele buzelor se aplică si se de~
părtează ca jumätäfile unui cioc de rață, cu o uniformi»
tate mecanică şi exasperantă. Aud, fară veste, neaşteptat
de tare:

— „Şi vin iar, bre.. Ce crezi? Geamul era închis!

Acuma trebue să vie lămurirea. Ce geam era acela?
Pentru cesi tot da tircoale din jumătate în jumătate de
ceas? Pentru ce pleca iar—fie că geamul era închis, fie
că era deschis?...

Zadarnic însă îmi încordez atenţia. Nu pot prinde
nimic, decît un nou «intermezzo» fără înțeles al lopăţele=
lor. Aplicarea lor afonä urmează neschimbat, liniștit si în=
delung, ca un fenomen al vesniciei.

OSPAT 155

la dreptul grădinii publice tînărul se ridică sa plece,
îşi așează cu grijă fularul de mătase sisi spune foarte lä-
murit celuilalt, care-l priveşte cu ochii mari, cu gura
căscată :

— Ma! cind m'am întors a patra oară... geamul era
deschis !

Ospät

Purtind la subsuoară cîteva bucăţi de talpă, vine de~a
dreptul la olteanul cu fructe dela raspintie.

— Cum dai cireşele?

Clientul e mic de tot, dar poate că arată mai mic,
decît anii lui. Te cam pune pe gînduri faţa lui posomo»
rită şi sprincenele foarte negre, care se confundă într'o li»
nie amenințătoare, cînd se încruntă putintel. Acuma sa
înțepenit bine lîngă coșurile așezate pe marginea trotoarului.

— Cum dai ciresele ?

— Paisprezece lei chila, răspunde olteanul, un băiat
ceva mai răsărit decît clientul.

— Da’ perele? mai cercetează băețașul, din principiul
că la tirguială nu trebue să te arăţi prea ahtiat după lu=
crul pe care vrei să=l cumperi.

Privirile lui şi ale negustorului cad îngemănate pe nişte
pere mici, verzi, pătate cu negru—un fel de pădurețe vag
indulcite.

— Perele? opt lei chila.

Bäetasul se apleacă fără grabă asupra unui coş. Tot
ce face el, arată că e tare iscusit în meșteșugul cumpä=
ratului. la pe alese două cireșe şi le mînincă cu reculegere.
Icneste apoi a nemulțumire, ca să mai poată rupe din pret.

— Şi... cum zici că dai ciresele ?

— Paisprezece lei chila, răspunde ferm negustorul.

155 VIAŢA ROMINEASCA

Băiatul face vre=o doi pași spre marginea trotoarului,
aruncă o privire întunecată în cofetăria de peste drum, apoi
se intoarce şi pune, pe tăcute, un leu în mina olteanului.

— Cirese |

Capatä un pumnişor de cireşe roşii, pline de suc si
pleacă în pas măsurat, Bluza lui de pinza albă-închis, fa=
cută dintro cămașă de om mare, îi ajunge pănă mai jos
de genunchi şi schimbă raporturile obişnuite dintre părțile
trupului. In mers, poalele filfie uşor sisi bat în tact pul=
pele goale.

In <cazacas asta ciudată silueta lui se desluseste în
lungul străzii pline de soare, printre trecători. La o gaşcă
cu covrigi şi gogoaşe se opreşte iar, Întîrzie şi acolo vreme
potrivită şi, cînd pleacă iar, duce în mîna stingă o nouă
achiziţie : o gogoaşă rîncedă si zaharisită, din care mușcă
cu economie... Astfel, socotind că şi-a chibzuit el tare bine
mincarea de amiază, se mai uită odată încruntat spre CO=
fetärie şi, în pas agale, se depărtează spre capătul străzii,

Cufărul

Plecind astă=vară din Tirgu-Neamt, unde petrecusem
citeva săptămini, gazda mea, doamna Eulalia Popescu, ma
roagă să iau şi un mic colet pentru mama d-sale, care lo-
cuește în laşi. «Micul colet» era un cufăr de lemn, lung
cam de doi metri și larg pe jumătate.

Adouazi dela sosirea mea în laşi am luat o trăsură
şi am pornit în căutarea mamei doamnei Popescu.

Cucoana sa bucurat tare de lucrurile trimise de fiezsa
și ma gat să stau puţin.

~ „pănă-l deşert, duduc dragă,

La privirea mea nedumerită, mama doamnei Popescu
ma lămurit ca ar fi bine să expediez tot eu cufărul gol

CUFARUI, 157

la gară, că tot sînt cu träsura și dumneei sta departe si
nici nare pe cine trimite... «ṣi Lalitei îi trebue si ştiu că
ține mult la els.

L'am adus iar acasă, Cum însă plecam la o vie pen=
tru cîtva timp, lam dat în grija servitoarei, lăsînd si adresa
doamnei Eulalia Popescu pe masă.

Cind mam întors, am găsit o scrisoare dela doamna
Eulalia Popescu. Aflu ca mama d-sale i-a scris că eu
m'am obligat să expediez cufärul gol; că desa nu l=a pris
mit încă si mă roagă, dacă nu mai am nevoe de el, sa
i=l trimit, că ea ține mult la <acest cufăr», fiindca îl are
de mult în familie.

Chem numaidecit servitoarea.

— Cezai făcut cu cufărul?
— Care cufăr?.. Azha! [leam dus, lam dus la gară,
dezatunci.

— Lai dus sigur? N'ai păţit nimica cu el?

— N'am păţit nimica,—ce să pätesc ?,.

lam răspuns doamnei Popescu că am expediat cu=
tarul de mult şi o rog să aiba răbdare că, poate,e o în-
tirziere de transport, dar cufărul trebue să fie pe drum.

Peste cîteva zile primesc un plic mare, galbän, cu a+
dresa scrisă la maşină. Inăuntru, o foae albă=cenuşie, cu
antet :

C.F.R.

Direcţia VIH Regională. Serviciul M. C,

No. 488*/,, 12 Septembre 192...

<Avem onoare a vă face cunoscut că un cufer de
lemn gol cu adresa Dv. se găseşte în stația Cernăuţi, dela
data de 14 August a. c. Vă rog să achitati taxa de ma=
gazionaj cu începere dela acea, dată până în ziua ridicării
lui şi să dispuneti de urgenţă ridicarea lui.
Șeful serviciului M | C
Indescifrabil".

138 VIAŢA. ROMINEASCĂ

Va să zică: 1. Cufărul a fost expediat la Tg. Neamtz
(așa se jura Marița, care acum e plecată la ţară, să se
mărite, şi pe care deci n'o mai pot trage la răspundere).
2. Madam’ Eulalia Popescu n'a primit cufărul, 3. În sfir=
sit, cufărul a ajuns tocmai la Cernăuţi. Acestea sint fap-
tele. Înlanţuirea lor—un mister.

Scriu şefului staţiei Cernăuţi ceiace ştiu despre mer=
sul afacerii şi, pentru mai multă siguranță, dau şi adresa
lămurită a proprietarei cufarului: Doamna Eulalia Popescu,
strada Mare, No. 21, Tg. Neamţ “prin Paşcani).

După două săptămîni primesc o scrisoare din Tg.
Neamţ... Biata madam’ Popescu !—mă gindeam eu, înainte
de a deschide—a primit, se vede, cufärul si mă înştiine
țează şi pe mine. Așa mă gindeam, cu plicul în mină.
Cînd deschid însă scrisoarea, găsesc cu totul altceva:
doamna Eulalia Popescu n'a primit nici până azi cufărul,
— acuma vede ca ce dreptate avea maicä-sa cînd îi spu=
nea să nu incredingeze lucrurile, așa, la întîmplare... Si ma
întreabă, acru, dacă mai este vre=o speranță, dacă am de
gind säi restitui +de bună voe» cufărul.

Neştiindu=mă vinovată, nusi mai răspund nimic.

La cîteva zile după asta primesc iar un plic mare,
albastru, cu adresa scrisă la mașină. Inäuntru o foae găl=
bue, cu antet:

C.F.R.

Direcţia XII Regională. Serviciul M. C,

No. 948°/, 30 Septembre 192...

«Avem onoare să vă facem cunoscut că un cufer
de lemn gol si uzat cu adresa Dv. se găseşte în stația
Ibaștalău (Ardeal) dela data de 20 Septembre a. c Vă
rog să achitaţi de urgenţă taxa de magazionaj socotită dela
acea dată şi să dispuneti ridicarea acelui cufer.

Şeful serviciului M. C.
Indescifrabi!*.

CÜFARUL 159
a 1

Am cunoscut, în sfirsit, că mîna fatalitatit sa abatut
asupra mea şi am înțeles că ar fi o nebunie să mai lupt.
Am lăsat totul în voia soartei şi în citeva zile am uitat
de afacerea cu cufărul. Din Tg. Neamţ nam mai primit
nimic. Convinsă că am rivnit la cufârul desale, madam’
Eulalia Popescu, desgustată, nu mi=a mai scris.

Totuşi, eu am mai avut un semn—ca o ultimă salu-
tare— dela cutărul acela de lemn, care purta în scîndurile
lui canonul sufletului celui ce=l lucrase, ori cine ştie ce
blestem.

Afacerea începuse în August. Aproape de Anul Nou
— cînd serviciul postal se face cu o miraculoasă sirguinta —
factorul, radios, îmi înmînează un plic mare, cenușiu, cu
adresa scrisă la maşină. Il deschid cu grabă, chiar în usa
salii, In plic o foae albăstrue, cu antet:

C.F.R:

Direcţia XV Regională. Serviciul M. C.

No. 894: 20 Decembre 192...

In stația Orşova se găseşte dela data de 27 Octombre
un cufăr gol de lemn uzat pe numele dv. Dacă pănă la
data de 31 Decembre nu veţi dispune ridicarea suszisului
cufer se va vinde la licitaţie în aceiaşi zi. Din venitul
vinzării se va acoperi taxa de magazionaj iar pentru dife=
renţă veţi fi urmărită conform legii.

Seful serviciului M. C.
Indescifrabil.

La capul scării, factorul—convins ca mi-a adus o
bucurie — suride cu multă încredere şi așteaptă...

Lucia Mantu

Frontispiciu

Mi-am plăsmuit un suflet din tändari de bolid,
Aerian şi aspru, cu nostalgii de vid.

Sori stinşi şizau stors cenuşa din hăuri să iachege
Naăpraznicele așchii, de mii de ani pribege.
Ecouri adunate din haosul astral

Mai gem siracum în asprul meu suflet mineral,
Cu fire de=aur smulse solarelor sisteme,

Mai repede ca vremea alunecind prin vreme.

Fulg de nemaărginire în coajă de pămînt,
În inimă port dorul pustiilor senine.

Cind clipa păminteană apasă greu pe gînd,
Desfaşur albul viscol al stelelor în mine.

Mi=i dat să=mi caut timpul sburind din eră 'n eră
Si să colind, erratic, prin secolii glodoşi.

Tot ce»i contrast m'atrage şi'n mine ca ntr'o seră
Cresc brazii nalfi alături de cactuşii buboşi.

> PRONTISPIORU föt

Am aruncat la hirburi cîntarul nemuririi
Şi ciutura cu glorii banale de cișmea,

Şi cumpăninduemi visul cu rinjetul satirii,
Fac lumea după chipul şi=asemănarea mea.

Sim cel dintăiu Geneza 'n batjocură sä-mi ieu.

Eu singur îmi sînt şarpe în paradisul meu,

Cu inima 'ncleştată în coama unui vers

Imi joc pe Prometeul gonit din univers.

Imi bat în piept țărușuri fatarnice de rugă.

Schimb perlele 'n gräunte si fac din înger sluga.

In balta omenirii scuip larg si liniştit.

Viaţa cu trup de aur și solzi de glod mizi dragă,
Cum drag îmi va fi vintul cemi va deschide, largă,
Poarta prin care întri, pe brînci, în infinit.

Feerie

Imi joacă'n ochi apusuri sburlire'n coame roșii
Ca o năvală de ostiri barbare

Cu suliți singerate gonind cotropitoare

— Aşa cum au văzut cindva strămoşii...

Arc de triumf din piatră=albastră, cerul

Se 'nalță peste soarele=asfinţit...

— Tăcerea nopții, iarna, e rea ca un cuţit
Cînd în vazduh se inclesteazä gerul

Si stelele sclipirea şi=o ţirie=ascuţit...

Arc de triumf am înălțat în mine

Cu creștetul nesărutat de glorii...
Pentru cine ?,..

Vin noaptea 'n el să doarmă cerşetorii,
Şi bufnitele vin ca să se "'nchine...

Cind sufla 'n mine vîntul cel curat
Venit din Alpii cugetării pure,
Sînt în adincul meu ca o pădure

Din care păsările guralive au zburat...

Și=atunci alung din mine tot ce=i dușman ideii,
Vremelnici idoli şizalte ilustre pocitanii.
Gînd peste gind încalec să urc să=mi rästorn zeii

’

Cum munte pesie munte puneau cîndva Titanii..

Prietin cu ghețarii şi zările polare,
Cind am ajuns, pe virfuri, stäpin pe visul meu,
— Ca nişte torţe=aprinse în noaptea iernii clare

Apusurile roşii îmi joacă 'n ochi mereu,
Barbare !..

Spovedanii

Omizile pe soare sau cățărat şiroae.

Miei gindul ac pe creer şi inima 'n eclipsă,
Cu solduri lucii cerul pe zări se încovoae
Cind trece iarna albă cu degete de ghips.

În suflet ca ‘ntr'o apă cind am privit, vad strimb.
Acum marmura vremii sa isprăvit subt dalta,
Si se distramă n aer statuia fără trup...

Cuvîntul vine gingav subt gind, şi-l spun pe dos
Cum bijbie prin ornic minutele mioape.

Vreu sufletul să=mi fie ca versul, de prisos,

Si imnul vieții calme săel sfărm în ritmuri schioape.

SPOVEDANH 165
A 5

Ca vorbe dintr'o limba pe care n'o mai ştiu
lmi vin în minte gînduri de altadata, triste,
Se smulge din durată plins după plins pustiu

Sin tactul vid al clipei re’ncearca sa existe,

lmi mint patetic lenea dera mai simți și=aud
Cum cîntă fals vioara trecutului neroada—
Sa taca! Bate'n suflet trecutul ca un surd:

li svirl pomana stearpă a versului din coada |

AL A. Philippide

E. Spranger şi formele vieţii

Veacul al XIX-lea, de a cărui sferă de idei cultura timpului
nostru este încă în mare măsură dependentă, a lost caracterizat
în două feluri cu totul deosebite. S'a spus re el că ar fi
fost epoca de glorie a ştiinţelor naturale, a transtormismului dar.
winian, a monismului spencerian, a biologiei rasselor şi a natu-
ralismului în literatură. Această vedere este insă tot atit de in-
dreptăţită ca şi aceia care afirmà că nimic n'a distins cu mai
multă putere secolul precedent. decit primatul istoriei, filosofia
dinamică a vieţii, sentimentul individualului, romantismul literar
şi adoraţia tradiţiilor nationale, Decind Rickert a opus individua-
lizarea istorică generalizärii naturaliste, cele două ştiinţe au de-
venit obiectul unui contrast şi vederile care recunosc cind în una,
cind in cealaltă, caracteristica esenţială a veacului precedent,
păr à ne pune în fața unei dificultăţi iresolvabile, In realitate,
cele două ştiinţe şi cele două atitudini ale spiritului care stau la
baza lor se întrunesc intrun punct şi mişcarea de idei a timpului
tinde parcă să facă dovada că ceiace mai înainte putea pärea
cuntradictoriu se inalfä dintro ascunsă rădăcină comună şi se
impreună la creştet întrun întins arc de boltă.

Această sinteză între poziția istorică şi naturalistă nu era
posibilă în veacul al XVII-lea, pentrucă cea din urmă dintre a-
ceste po era la rindul ei călăuzită de ideia că viaţa în ge-
nere şi cea omenească in special sint în intregime rationabile,
că rațiunea ştiinţilică poate să le despice şi să le stäpineascä
pănă în ultimul lor moment. O astfel de convingere nu fäcea
decit să confirme vechiul principiu cartesian că dublind analiza
prin sinteză, devine posibilă o ştiinţă universală şi definitivă a
lumii, al cărei obiect ar fi reconstruirea in inteligență a acestei
lumi din elementele ei simple. lată însă punctul de vedere pe
care ştiinţele moderne ale naturii s'au văzul nevoite să-l pără-
sească. Naturaliştii veacului anterior au recunoscut în viață ex-
presia unei apetente iraționale, în ultima ei adincime ei au admis

„IRI E. SPRANGER ŞI PORMELE fi 167

că Viaţa nu poate fi cuprinsă prin rațiune. Si de unde mai ina-
inte era frecventă ambiția de a reface să prin dezvoltarea
principiilor mai simple ale naturii, ale fizicei de pildă, incit gro-
testile păsări mecanice pe care le construia Vaucancon puteau
fi considerate ca un adevărat progres în această direcție, această
ambiţie deveni cu timpul demodată. Forţa elementară, upetenta
iraţională, principiul ireductibil care este viaţa în ultima ei ex-
presie, deveni in metafizica lui Schopenhauer „voinţa de a träi”,
in etica lui Nietzsche „voința de putere“, în psihanaliza lui Freud
şi Jung ea deveni acea foame neinlrintă de plăcere, pofta säl-
batecă şi obscură care a primit numele de „libido“.

_ Ajunsă la acest rezultat, poziţia naturalistă găsia deschisă
inaintea sa calea pe cure se putea intilni cu istorismul. Căci
istorismul nu se ocupă de o altă viață decit de una iraţională.
Irationalä este pentru istorism viaţa în înțelesul că la fiecare
moment al ei, ea prezintă însuşiri cu totul originale şi că gene-
ralizarea operată asupra mai multor momente nu se poate face
decit cu sacrificiul acestor însuşiri. Pentru punctul de vedere
neo-naturalist, viaţa este iraţională pentrucă nu poate fi înţeleasă
din nişte principii mai simple, pentrucă ea este nederivabilă.
Pentru punctul de vedere istorist, ea este iraţională pentrucă nu
suportă generalizarea, pentrucă este nesistematizabilă. A trebuit
atunci să ră întrebarea dacă nu cumva caracterul nesistema-
tizabil al vieţii decurge tocmai din caracterul ei nederivabil, La
a acestei noui vederi a ajuns curind filosofia. Intr'o serie
de opere sa primit în mod explicit sau implicit propoziţia că
viața nu apare decit in formele originale ale individual tätii şi că
această originalitate este garantată de obscura pornire a indivi-
dualității de a se afirma. Apetenta iraţională a vieţii în genere
se specializa astfel in apetenţa individualitätilor particulare. Dar,
pentrucă alirmind în individualitäti numai originalitatea, numai
caracterul lor rebel faţă de orice generalizare, o ştiinţa a indivi-
dualității devenia imposibilă, s'a încercat o indulcire a princi-
piului după care viaţa este in mod absolut nesistematizabilă,
pentru a o interpreta ca parţial sistematizabilă. Rezultatul acestei
sinteze dintre naturalism şi istorism, care nu reprezintă insă un
echilibru termale pentrucă istorismul a trebuit să renunţe la o
parte din intransigenta poziţiei sale, este caracterologia, Carac-
a a nu este aşa dar ştiinţa imposibilă a vieţii manilestată
in ind vidualitäti cu totul unice. Ea nu este nici ştiinţa vieții
psihice gindită în atară de orice intrupare individuală. Poziţia ei
este medie, ea nu se menține la particularismul individului, dar
nici nu se avintä până la generalizärile extreme, ci elaborează
unităţile concrete încă ale „tipurilor“.

Interesant este de observat că în timp ce feluritele ştiinţe
morale „ale veacului trecut ajungeau la tipuri caracterologice,
psihologia singură refuza să apuce acest drum, Astfel estetica
distinsese intre tipul „naiv* şi „sentimental“ (Schiller) sau între

168 VIATA ROMINEASCA

„ăpoliinic* şi ,dionisiac* (Nietzsche), istoria artei intre „omul gotic"
şi „omul renașterii” (Wölfflin), istoria filosofiei intre „positivişti”,
„idealişti obiectivi* şi .idealisti al libertăţii“ (Dilthey), istoria pro-
priu zisă între epoce „simbolice“ şi „tipice“, „individuale”, „su-
biective” şi „excitabile* (Lamprecht), etnologia între epoce
„totemistice“, „epoce ale z mă eroilor“, şi „umanitate“ (Wundt),
economia politică intre economie „individuală“ sau ,parasitarä” si
economie „domestică” sau ,simbioticä* (Bücher, Hărnes), etc.
Inclinarea de a distinge tipuri caracterologice devenea universală,
in timp ce numai psihologia stăruia în vechiul punct de vedere
al ştiinţelor naturii. Dar pentrucă psihologia refuza să aducă
serviciile care se puteau aştepta dela ea, alte ştiinţe o supliniau
în acest oficiu. Aşa de pildă cind Sombart stabileşte tipul ca-
racterologic al „burghezului“, nu-l identifică numai în unitatea
modului său de a produce, dar şi în însuşirile diferențiale ale
mentalitä{ü sale. Dela acest punct al interioritätii, corelatile se
intind apoi asupra tuturor domeniilor vieţii. Noţiunea de „tip“
devine astlel cu adevărat operantă, numai cînd prin ea devine
sensibilă înrudirea dintre feluritele manifestări ale unui individ,
ale unui popor sau ale unei epoce pe diferitele tărimuri ale cul-
turii. Oricare ar fi domeniul separat în care s'a stabilit mai in-
tăiu o distincţie tipologică, ea trebue să devină îndată ca un fel
de poartă prin care se poate trece cătră oricare din domeniile
corelative. Astiel distincția tipologică pe care Auguste Comte
o stabilește între faza „teologică“, „metatizică* si „positivistă*
coincide cu distincţia dintre societăţi militariste, revoluţionare,
pacifiste şi industriale. Pornind în studiul artei primitive dela
deosebirea dintre economia parazitară şi simbiotică, H. Kohn
leaga de ea deosebirea dintre tipul artistic „sensorial“ şi „ima-
ginativ* etc.

Am spus că numai psihologia räminea în urma tendinței
generale a ştiinţelor moderne ale spiritului către distincţii tipo-
logice. In forma „psihologiei elementelor“, ea păstră încă multă
vreme speranța de a putea reface complexitatea unităţii sufle-
teşti din elementele simple care îi stau la bază. Atitudinea isto-
ristă orientată cătră individual nu o pătrunsese încă în niciun fel,
spiritul ştiinţelor naturale o domina în intregime. Curind însă mai
multe din dificultăţile psihologiei elementelor trebuiau să apară
cu limpezime. Se observă astfel mai întăiu că în domeniul sufle-
tesc, trecerea dela simplu la complex nu se obţine printro
simplă însumare de elemente, ci printr'un p s, printr'o creaţie
continuă, Această stare de lucruri a lixat-o Wundt cind a pregnat
termenul de „sinteză psihică“. In al doilea rind ii datorăm lui
Dilthey observaţia că în forma sa elementară, psihologia se gă-
seste intro păgubitoare opoziţie cu istoria, etica, estetica, politica,
etc., care deşi se ocupă cu realităţi sufleteşti, nu ia în conside-
raţie elementele, ci unitatea lor vie şi plină de inteles. Psiho-
logia elementelor nu este de niciun folos juristului şi pedagogului,

__ E SPRANGER ȘI FORMELE VIEȚII wo

moralistului şi politicului. Opera lor se sere. ani intr'o desă-
n e geti WA gE e no de teoria elementelor psihice. Psiho-
nu are însă de a aspira la conducerea unor cercetări
care În definitiv o privesc de aproape? In sfirsit, nu numai câ
elementele sufleteşti nu reuşesc prin simpla lor însumare să re-
unitatea unei realităţi sufletesti mai complexe, dar mai
degrabă aceste elemente capătă un înțeles abia prin raportarea
lor la unitatea din care fac parte. in acelaşi fel părțile unui or-
ganism nu dobindesc un înţeles decit în legătură cu unitatea
economiei pe care o deservesc. Toate aceste obiecţii şi le însu-
seste şi Spranger, cînd în cartea sa Sepre „Formele vieţii“
(Lebensformen, 1921) intreprinde o nouă psihologie şi pune bazele
unei cate nouă,
ca adresată vechei psihologii scoate în evidență nece-
sitatea constituirii unei nouă discipline a sufletului care uri ia în
cercetare pe deoparte complexitatea vieţii sufleteşti, iar pe de alta
infelesul ei. In ce priveşte ultimul punct al acestui program, ne
găsim odată cu el în față unei alte tendinţe a cugetării modeme
şi anume a aceleia care propune ştiinţei nu numai studiul reali-
tăţii nude, dar şi al semnificației ei. Ce semnificaţie are realitatea
este o întrebare care veacul al XIX-lea incetase să şi-o mai
pună, Această ştiinţă se mulțumea să constate care sint procesele
care constituesc oarecum suprafața realităţii Realitatea nu are
insă numai două dimensiuni, ea posedă şi o a treia dimensiune
în adincime, care se intinde în regiunea semnilicaţiilor. Adeseori
a fost deplinsă împrejurarea că ştiinţa modernă nu se mai în-
treabă care este semnificația realităţii. Pentrucă nu-şi pune a-
ceastă întrebare, ştiinţa modernă a fost invinuită de a sugeri
sentimentul că realitatea n'are de fapt nici o semnificație şi prin
urmare de a purta răspunderea unei anumite cauze sufleteşti a
omului de astăzi, Propunindu-şi să unească studiul vieţii sufle-
teşti complexe cu al semnificafülor ei, Spranger înțelegea să
corecteze insuficiența ştiinţei mai vechi nu numai pentru cazul
special al psihologiei, dar pentru cauza ştiinţei în genere, deoa-
rece semnificația realităţii se elaborează prin prețuirea ei de
cătră om, dimensiunea adincă a realităţii se întinde în sufletul
omenesc,

Unitatea semnificativă a sufletului o numeşte Spranger
„Structură“. Psihologia elementelor vrea el s'o înlocuiască printr'o
psihologie structurală, Noţiunea de structură a introdus-o în psi-
hologie Wilhelm e à Structura este, pentru acest tor,
conexul sufletesc individual, Structura are un caracter teleologic
pentrucă fiind animată de tendinţa de a se realiza pe sine, en
resimte ca valoros sau lipsit de valoare tot ce e capabil s'o
solicite sau s'o contrazică. Condus de criteriul acestei pretuiri a
realităţii, individul caută să modifice însuşirile mediului exterior
sau să intervie in evenimentele lumii, pentru a le adapta struc-
turii sale. Noţiunea de structură este, pe cit se pare, menită si

. 2

170 VIAŢA ROMINEASCA

înlocuiască vechea noțiune a instinctului conservării ale,
despre care vorbea evoluționismul, Instinctul conservării putea
in adevăr să explice stăruința individului în viaţă, dar nu şi stă-
ruinfa în formele individuale ale vieţii. Pentru explicarea vieţii
considerată din punctul de vedere istoric al manitestării ei în
indivizi originali, principiul conservării devenea insuficient. Noţiu-
nea de structură apărea atunci spre a corecta această insuficienţă.
Spranger a recunoscut reminiscenta biologică cuprinsă în noțiunea
structurii la Dilthey, deşi n'a văzut că biologismul care poate
fi identificat aci este acela care se găseşte în imediata vecină-
tate a istorismului, acolo unde viața apare nesistematizabilă
pentrucă este nederivabilă. Spranger doreşte insă să elimine din
noţiunea structurii orice urmă de biologism. Structura, observă
el, nu preţueşte numai după interesele conservării sale. Nu este
adevărat că individul resimte ca valoros, numai ceiace îi este
profitibil. Contrariul se intimpla adeseori. In al doilea rind, nu
este adevărat că tot ce resimte individul ca valoros, este va-
loros cu adevărat. in siirșit, dacă valoros ar fi numai ceiace
apare individului ca atare, dacă el arfi veşnic prizonierul struc-
turii lui, cum ar mai putea el prețui valori emanind dela indi-
vizi sau epoci deosebite prin structură de sine ? Această stare
de lucruri ar deveni cu desăvirşire inexplicabilă. Tinfnd samă
de toate aceste obiecţii, Spranger elaborează noțiunea unei
structuri concepută ca un conex sufletesc producător de valori
obiective. Aceasta este tot una cu a spune că structura este un
conex semnificativ, pentrucă, după definitia lui Spranger, semni-
licaţia este raportarea la o valoare.

Structura sufletească nu produce însă o singură valoare.
Semnificaţia ei nu este unică. Structura sufletească este impletită
dintr'o pluralitate de funcțiuni, dintre care fiecare în parte are
putinţa să introducă aspectele realităţii în sfera cîte unei alte
valori. O carte, de pildă, poate îi înțeleasă ca o operă ştiinţifică,
drept un obiect frumos sau drept un simplu obiect comerciabil,
după cum o raportez la valoarea ştiinţifică, estetică sau econo-
mică, In toate aceste împrejurări spiritul are cite o altă atitudine
faţă de lumea dată, o atitudine teoretică, estetică sau economică.
Faţă de procesele care se petrec aici, ştiinţa poate la rindul ei
să-şi asume două poziţii deosebite. Ea poate să studieze sau
creaţiile transsubiective pe care aceste felurite atitudini ale spi-
ritului le produc, plăsmuirile istorice in ştiinţă, artă, economie,
etc. cum şi normele după care aceste creaţii se conduc şi în
acest caz vorbesc despre o ştiinţă a spiritului (Geisteswissen-
schaft). Dar ştiinţa poate să studieze numai evenimentele sufle-
teşti care rezultă din răsunetul transsubiectivului in subiect şi
felul în care aceste evenimente sint conforme sau se abat dela
normele obiective ale creaţiei spirituale şi atunci vorbim de o
psihologie din punctul de vedere al ştiinţei spiritului,

Teoria atitudinilor spirituale în fața realității are o mare

7 E SPRANGER ŞI FORMELE VIEŢII 17)

insemnätate pentru filosolie. In adevăr pentru o cugetare mai
veche ceiace se numeşte „realitate“, era de fapt numai realita-
tea considerată din atitudinea teoretică, organizată după singura
normă a cunoștinței stintifice, Această v parțială are acum
ocazia să fie corectată. In lumina structurii totale a sufletului,
realitatea devine mai bogată. aspectul ei pur teoretic se com-
plectează cu unul economic, estetic, social si religios. Dar cu
aceasta am denumit şi principalele atitudini ale spiritului, prin-
cipalele forme de viaţă.

Nu putem să analizăm aici, impreună cu Spranger, toate
tormele vieţii, deşi odată cu aceasta intilnim partea cea mai vie
a cărţii sale. Un cuvint poate Hi spus insă despre fiecare din
ele şi despre chipul, bogat în consecințe, în care Spranger ne
arată că ele se exclud şi în acelaşi timp se implică. Atitudinea
teoretică, singura despre care o filosofie mai veche socotea că
organizează realitatea, consideră lumea subt raportul identității
şi generalităţii. Lumea este pentru omul teoretic un complex de

identice cu ele însele şi un sistem de relații generale
meg ase ae O psihologie culturală, aşa cum Spranger vrea
sa creeze, va trebui deci să arate cum sulletul omului teoretic
exclude tot ce nu cade subt punctul de vedere al normei sale
imanente. lată in adevăr că omul teoretic este anti-economic,
Dacă acesta din urmă consideră lumea din punctul de vedere
al utilității, teoreticul îi opune un dispreţ invincibil. Grecii, primii
oameni de tip teoretic, creiază pentru această situație termenul
de „banausos“, expresie a repulsiunii pe care teoreticul o re-
simte fafä de economic. Teoreticul este şi anti-estetic. Dacă es-
teticul vede în lume o expresie a sulletului, iată o atitudine cum
nu se poate mai străină sufletului omului teoretic. Tot din tabăra
teoretică a Grecilor ne vine acea semnificativă condamnare pla-
toniciană a artei. Dacă apoi omul religios priveşte fiecare eve-
niment al lumii în raport cu înțelesul total al vieții, iată un fel
de a vedea care nu trezeşte niciun răsunet în sufletul omului
teoretic, pentru care religia nu este decit o formă întrecută a
cunoștinței ştiinţifice. Nici atitudinea socială, în dubla ei intenţie
posibilă de simpatie cu valorile eterogene pe care semenii le în-
trupează şi de dominație asupta lor, de impunere a valorii pro-
prii, nu este mai potrivită individualismului critic al omului teo-
retic. Abateri dela norma internă a tipului teoretic se întilnesc însă
uneori. Viaţa științifică ne prezintă in adevăr tipul pragmatistului,
al organisatorului ştiinţific şi al metatizicianului, intreità orientare
a teoreticului, cătră punctul de vedere economic, social-politic

j peratia pe care Spranger o întreprinde pentru delimitarea
justei lizionomii a formei teoretice de viață, o continuă el şi în
ce priveşte celelalte forme pene. ale vieţii, Dar gaot À din
mărginit la această singură operaţie, Spranger m'ar ti

decit nişte tipuri omeneşti in sensul lui Dilthey, descrierea unor

172 VIAŢA ROWINEASCA RTE

structuri morale unilaterale. Am văzut însă cum combătindu-l si
întrecindu-l pe Dilthey, S e ideia unei structuri,
concepută ca o potență multiplă, capabilă să introducă în rea-
litate suma sensurilor ei posibile. Structurile diltheyane nu res-
fringeau lumea decit printr'o singură față, structura despre care
nete vorbeşte, oglindeşte realitatea prin toate virtualitätile
cult omeneşti, numai că printre acestea una singură
primul plan al importanţei, restul celorlalte grupindu-se în jurul
ei in relaţii de subordonare. lată in adevăr exemplul omului teo-
retic, pe care l-am citat şi mai sus. O intenție economică se
poate recunoaşte şi în activitatea lui, de vreme ce o tehnică
oarecare il conduce, criteriul unei anumite organizări economice
a muncii sale. Punctul de vedere estetic il sprijină în operaţia
absolut indispensabilă, prin care construcţiile sale abstracte se
controlează prin comparația cu concretul viu şi plastic. Apoi
o intenție dominatoare vizitează şi suletul omului, după cum
arată maxima : „a şti înseamnă a putea“, In siirşit, intenţia re-
ligioasă sprijină şi ea în subordine atitudinea omului teoretic,
după cum dovedeşte tendința sa de a obţine icoana teoretică in-
teprală a lumii, tendinţă care s'a manifestat cu putere în marile
sisteme metafizice ale veacului al XVI-lea si al XVII-lea si în enci-
clopedismul veacului al XVIII-lea.

Din toate aceste constatări asupra structurii psihice rezultă
unele concluzii etice, pe care trebue să le reținem. Există o
fatalitate a structurii. „Cit de deseori, exclamă Spranger, nece-
sitatea economică se ciocneste cu dorințele iubirii, voința de
adevär cu voința de a impune o altă valoare, armonia estetică
interioară cu realismul vieţii în stat, societate şi afaceri! Contras-
tele acestea nu pot fi intăturate. Ele există şi din ele se aprinde
tragismul vieţii noastre ; căci viaţa este prin excelenţă tragică”.
O universalitate omenească, în sensul idealului Renaşterii, nu in-
trevede Spranger ca fiind cu putinţă, fără primejdia de a răpi
vieţii omeneşti centrul şi odată cu aceasta raza unei acţiuni efi-
cace. Dar în această partialitate fatală a naturii omeneşii, teoria
structurii lasă să se intrevadă posibilitatea de a o remedia prin
întregirea cu „maximul compozabil de valori“, aşa cum lucrul
a fost ilustrat mai sus pentru cazul omului teoretic. Adincind
punctul său de vedere „ Omul găseşte o poartă de tre-
cere şi de inältare cătră idealul omenesc general.

Am arătat mai inainte care este contribuţia lui Spranger
în problema structurii psihice. Citeva cuvinte trebuesc spuse şi
despre tendinţele eticei sale. Cetirea cărţii lui Spranger sugerează
impresia că etica trecutului a fost in chip exclusiv etica omului
teoretic, aceia care formulind cui se generale şi universal-
valabile de conduită, propunea un ideal unic. Acest ideal unic
răminea şi un ideal inaccesibil, măsurat cu varietatea efectivă şi
fatală a vieţii omeneşti. Etica pentru care militează acum Spranger
mi se pare că incearcă o apropiere de viață. Ridicindu-se din

E. SPRANGER ŞI FORMELE VIEȚII 173

—

condiția relativă a firii omeneşti, ea aspiră câtră generalitatea
pe care nu o intrevede în felul paserii care ar pluti deasupra
pămîntului, ci cu privirile indreptate—aş spune—dintro „poziţie
locală“. Etica lui Spranger este o etică a perspectivei.

A lost adeseori deplins fenomenul specializării energiilor o-
meneşti, rezultat al rime în creştere a vieţii moderne
şi unanim invinuit de a purta răspunderea unei anumite crize a
culturii contimporane. Omul, se spune, a pierdut sentimentul to-
talitätii vieţii. Sărmană unealtă în slujba unui intreg pe care
nu-l înțelege si pe care perfecțiunea mecanică a functiunii sale
ii cere să nu-l înţeleagă, el rabdă un destin de care nu se poate
elibera, nici măcar -L Spranger poate răspunde la a-
ceastă plingere cu o mingiere, Propunind o etică a specializării,
el a arătat că în sufletul omenesc exista condiţiile capabile de
a asigura tocmai pe această cale reintegrarea intelesului total
al vieţii. Este o încercare teoretică vrednică de a fl reținută.

Tudor Vianu

i M
4 / 4 CP i pm

Cîntec pentru Lya

In ziua ceia'n care ai plecat,
In ziua ceia palida, de iarnă,
Vazduhul a 'nceput, domol, să cearnă

Flori reci, pe-un vis atunci înmormîntat...

Mize dorul stins si trist, ca o livadă
In care Primăvara, cu paşi grei
Aduce 'n poala primii ghiocei

Ucisi atunci, de ultima zăpada.

In ceasurile triste şi pustii,

Plec fruntea grea în palmele fierbinți,
Si cerc să m'amagesc, că tot mă minţi,
Si cerc să cred, că tot teaaștept să vii.

Am plins şi eu o vreme pentru tine

Cum alții înaintea mea au plins,

Dar risul tău, leam prins, si ti feam strîns
Să nu mai plingă alţii după mine,

CINTEC PENTRU LYA

Cind ai venit, se'ntunecaseaabia

Si tu, pe drum, rideai gîndind la mine...

Cind ai plecat, se'ntunecase bine,

Si gindul meu plingea în urma ta,

Am plins în urma ta... De ce=aș minţi?
Am plins, dar ‘nu uita că după ploaie

Si firele de iarba se îndoaie

Plingind, dar cresc mai tari a doua zi..

Decind sînt duşi departe ochii tăi
Incet=incet, vedeniile pier...
Acelas soare văd, pe-acelas cer,
Dar pare că acum îl văd întăi,

Intr'un sirag fantastic de mărgele

Strinsesem visuri... Tu l=ai desfăcut

"ŞI, în noroiul vieţii, a căzut

Scinteetoare, ploaia mea de stele...

A. Pogonat

Edmond About şi Rominia

In Franţa s'a sărbătorit de curind centenarul naşterii lui Ed-
mond About. Cu un fast oficial mai modest, cu un răsunet în
ziaristică şi lumea literară mai slab ca cel al lui Taine. E adevă-
rat că activitatea prea dispersată a lui About, scrierile lui eclec-
tice, extrem de variate, fiindcă ele imbräfiseazä aproape toate formele
literare moderne, toate disciplinele ştiinţelor morale contimporane
si din acest motiv în mod fatal relativ uşoare, nu se pot nici pe
departe compara cu opera închegată, aproape unitară, profundă
și totuşi nu lipsită de amploare, apäsätor de massivă, metodică
—adesea chiar prea metodică,—c'o puternică influență în ştiinţă
şi literatură, pănă a creia şcoală, a colegului său de studii şi

prietin, Taine. About, cu toată inteligența lui vie şi talentul lui :

real, a fost o nefericită victimă a naturii sale. Deşi Alsacian de
origine, prin urmare demi-nordic, sufletul lui avea multe din insu-
şirile unui meridional. Cu temperamentul lui aprins, impulsiv, mo-
bil, pasionat, aproape inguvernabil, n'a putut înțelege adevărul
mare şi simplu al prea cunoscutei maxime, că geniul este mai ales
o lungă răbdare, iar gloria muncă continuă pe-un ogor limitat,
„Omul aplecat ca un şcolar asupra unui singur lucru“. Pe About
l-a îngrozit axioma lui Montaigne, că „munca“—cea sistematică,
neîntreruptă, limitatä—,e un cuptor care petrifică sufletul", El a
urmat pe Balzac, şi-a făcut o normă de viaţă şi un crez din ur-
mătorul dicton balzacian: „destinul nostru e făurit îndeosebi de
pasiunile noastre“, sau din cel al lui Domat: „pasiunile sint legi
pe care le urmează chiar judecătorii“.

Totuși a fost un timp cînd About a cunoscut o reală popu-
laritate în Franța. El deschide șirul acelo: tineri de elită, inteli-
genţi, muncitori şi modeşti, elevi ai Şcoalei Normale Superioare,
care călcind in picioare puternica tradiţie franceză—şi nu din vina
lor —nevoind să-şi renege crezul politic, individualitatea, ființa lor
morală şi independenţa lor intelectuală, n'au furnizat invätämintu-

___ EDMOND ABOUT ŞI ROMINIA 177
lui mediu şi superior profesori in serie, anchilozați în vechi for-
mule, mecanizaţi de monotonia şi uniformitatea metodei, fără curaj
în ire şi fără iniţiativă in carieră; în schimb au dat Franței
o pli întreagă de scriitori, istorici, critici si ziarişti cu o pu-
ternică personalitate,

About a fost şeful faimoasei promoţii—liberală, entuziastă,
generoasă, şi profund umanä—din 1848 dela Şcoala Normală Su-
perioară, Intre colegii lui bine înarmaţi, rivali străluciți, ca Taine,
Sarcey, Prévost-Paradol, Weiss, prin inteligenţa lui suplă, fertilă, prin
verva şi spiritul lui nesecat, trecea de-un fei de „prinţ al tinerimii din
timpul său“ 1, Dimpreună cu aproape toți colegii lui cade şi el victimă
—li se puneau obstacole sau erau chiar respinşi din cauza libera-
lismului lor la concursul de regaţie—a faimoasei legi Falloux,
inspirată de lezuiti şi sinteză in invätämintul francez a formidabile:
reacfiuni politice si religioase ce a urmat Revoluţiei dela 1848. Dar
chiar reuşit la examen, elevul lui Voltaire, cu temperamentul lui
veşnic zbuciumat, cu spiritul lui viu, Scăpărător, cu trăsăturile lui
prea originale, cu neastimpărul lui nervos în căutarea a noui pro-
bleme, ar fi suportat greu oficial constrinsa, modesta, penibila
carieră de profesor francez. El à pronunțat cuvintele, devenite
celebre in Franţa şi care au cucerit numeroşi adepţi: „Invăţămin-
tul te duce la orice, cu condiţia să-l părăseşti la timp”. Si el l-a
părăsit din vreme ; sau mai precis nici n'a intra! în inväfämint.

+
s E

Conform unei vechi tradiții universitare About—ca laureat al
secţiei literare a Şcoalei Normale—a fost trimes la şcoala franceză
din Atena, pe un ciclu de mai mulți ani, pentru a se specializa in
studiile clasice. El a găsit insă, că acest periplu de studii antice e
cel mai comod mijloc de-a fugi -pentru totdeauna şi cu salvarea
formelor—de profesorat. Şi spre marea uimire a foştilor lui pro-
fesori si a specialiştilor, aduce din Atena şi Roma—a stat citva
timp şi acolo—un mic dar serios studiu de arheologie şi un mare
roman cu subiect şi de inspiraţie orientală, asupra tălhăriilor gre-
cești. Laureatul elev ma revoluţionat studiile arheologice, dar a
revoluţionat în schimb concepția romantică a scriitorilor francezi
de atunci asupra popoarelor creştine din Orient. Hadji Stavros a
fost mult timp popular în Apus, iar About cu romanele lui uşor
romaneşti si putin fanteziste—genul George Sand—insä radical
curälite de exagerata, aproape falsa lor sensibilitate, şi-a cucerit
repede un nume în literatura franceză. About la Atena nu sa
adincit în trecutul vechiu, în formidabila civilizaţie ateniană, evo-
cată la fiecare pas de resturi de monumente, cu zelul pasional,
liniştea senină, paciența resemnată, pănă a uita prezentul, a ma-
relui om de ştiinţă. Suflul civilizaţiei antice nui-a umplut sufletul,

1 Eugène Spuller, Figures disparues, portraits coatemporains politiques
et littéraires (troisième série), Paris, 18%, p. 152

E VATAROE

nu i-a inspirat o rugăciune pe Acropole. Aliceva l-a fermecat pe
el aici. About era mai presus de toate om şi iubia viața; el a iu-
bit prezentul Orientului mediteranian : cu cerul lui senin, marea
albastră, stincile albite de-o eternă lumină, ritmul febril al vieții
neumane din murdarele porturi, amestecul bizar şi pitoresc de po-
poare şi costume; cu eroismul lui de-o clipă şi laşitatea lui de
veacuri, cu fatalism şi lene, cu credinţă veche împetrită în forme
rigide şi naționalismul conservativ înrudit cu brigandajul. E! a pri-
vit şi studiat viața vie a Orientului, aspectele tui pentru el nouă si
ciudate, obiceiurile lui curioase ; impresiile culese acolo le-a popu-
larizat prin multiplele şi variatele lui scrieri. „Grecia Contempo-
rană” e un studiu serios, cu observări juste, viu şi mai ales in-
genios asupra acestei țări; o sursă istorică bogată pentru cunoaşterea
problemei Orientului de atunci. About a iubit popoarele creștine
din Balcani, cu mizeria şi nenorocirea lor de veacuri, cu dirza,
miraculoasa lor rezistență conservativă. Cu talentul lui mare de
ziarist le-a sprijinit aspirațiile spre libertatea religioasă, le-a sus-
ținut visul lor de emancipare politică, cu elanul lui generos şi
vervă lui aprinsă a fost timp de treizeci de ani interpretul dolean-
telor, apărătorul intereselor lor în Apus. Turcii, „Sclavagiști şi po-
ligami“, ! care n'au dat nimic civilizaţiei, n'au lăsat nimic în istorie,
decit doar amintirea imobilității somnolente politice, imoralismului
social codificat în legi, a tiraniei, corupţiei şi singelui, au găsit în
About cel mai aprig dușman. La producerea umanului curent, ce
tăia brazde tot mai adinci în opinia publică a democraţiilor apu-
sene, de-a creia state nouă, viabile din partea europeană a impe-
riului musulman, a contribuit în mare măsură şi pana neobosită şi
tăioasă a lui About. Şi dacă n'a adus cu el din Grecia volume
grele de arheologie şi istorie antică, cu multiple referințe si biblio-
grafii, cu savante discuţii si critici de text, a adus în schimb im-
presii artistice, observări profunde, o credinţă generoasă şi fermă
în necesitatea istorică imperioasă a emancipării popoarelor creştine
din Balcani de subt dominaţiunea „arogantă şi brutală“ a Turcilor,
a unei rasse formată din „paraziți înarmaţi“, separată de restui
Europei „prin religia, legile şi obiceiurile ei... incorigibilă şi im-
perfectibilă“ 2. Şi dacă ideia binefăcătoare, fecundă, lansată de
Revoluţia Franceză—al căreia elev fidel şi zelos a fost toată viaţa
sa About—principiul naţional, şi-a găsit aplicarea integrală—deși
destul de tirziu—şi-n sud-estul european, se datoreşte in parte si
lui About. Cu ocazia centenarului naşterii lui e bine să se ştie.
Căci opera aceasta in favorul milioanelor de néindreptätifi e mai
importantä pentru umanitate, decit cea de erudiție pură,
Si totuşi stagiul de studii a lui About pe locurile care au

servit ca scenă de desfăşurare unei civilizaţii preocupată numai

n3 Edmond de gr Le PL est: uen, avec une introduction
a on, L ar iB, 892, . 240,
2 ed ibidem, p. 235, A

EDMOND ABOUT ŞI ROMINIA 170

alizarea artistică — în multiplele ei forme— a frumosului, a
rr hotăritoare şi adincă Inriurire asupra scriitorului de mai
tirziu. ŞI aici sau mai ales aici a cunoscut şi pătruns secretul ar-
tei: a armoniei în compoziţie, a amploarei si îndrăznelii In con-
cepție, a preciziei, claritätii, eleganfei în frază şi expunere, a logicii
nuanfaté, pline de rezervă, fără dogmatismul exclusivist al misti-
cului în argumentare, a scepticismului consolator şi senin, fără
melancolie elegiacă, a ului fără disperări apocaliptice. About
a iubit clasicii, umaniştii, scriitorii Renaşterii, pe Enciclopedişti si
școala lor. E adevărat că adesea s'a abătut dela concepţia lor
prea estetică despre lume și viață. Umanitaristul larg si generos a
avut momente în viaţă, cînd a crezut că e o crimă să asculte de
glasul maiştrilor, sintetizat prin formula aproape cinică a lui Ri-
varol: „Rațiunea se compune din adevăruri care trebue spuse si
din adevăruri care trebue trecute subt tăcere“. Dacă de multeori
a întrecut chiar pe Voltaire prin dezvelirea deschisă, dacă nu chiar
brutală a ceiace credea el că e adevărul integral, pur, a făcut-o
din sinceritate, fiindcă credea, că îndeplineşte o faptă bună şi ser-
veste o cauză dreaptă.

LA
$ €

-am oprit anume mai mult la partea vieţii lui About petre-
cută pere find importantă pentru studiul nostru, căci aici a
avut prilejul să se iniţieze în problema Orientului, să cunoască me-
diul social, împrejurările istorice, situaţia politică specifică a po-
poarelor din Balcani şi să se ocupe de ele la momentul oportun
—$i de noi bineinţeles—cu o inteligentă şi binevoitoare înţelegere.
in adevăr nu prin opera pur literară alui About vom putea
stabili legătura între numele lui şi Rominia, urmărită de noi şi care
formează subiectul studiului de faţă. About a fost mai ales ziarist.
Un ziarist înăscut, de mare talent, cel mai mare ziarist în Franţa
intre 1860-1884, A rămas fidel ziaristicii viața lui int a Dar
ziaristica, la fel cu învățămîntul — observă ironic biograful lui —te
duce la orice, cu condiţia s'o părăseşti la timp. About însă sfa
părăsit-o. In politica externă a fost—ca şi Thiers—un apărător zelos
al principiului naţional. A fost Wickham Steed-ul epocii sale, cu
aceiaşi amploare în judecarea, cu acelaşi complexitate în explicarea
cauzelor şi-n expunerea desfășurării evenimentelor contemporane ;
cu acelaşi pătrundere ascuţită, justă, aproape vizionară a on
cintelor lor în viitor, dar mai subtil, mai nuanfat, mai literat ; un
polemist, un stilist, un moralist neintrecut. J
About n'a fost totdeauna republican convins, dar a fost tot-
deauna un adept zelos al principiilor dela 1789. Dacă aceste prin-
cipii pot fi reduse, complet exprimate, pn formula prea sintetică
a lui Edouard Laboulaye : «Libertatea civilă şi religioasă, egalitatea
persoanelor şi a păminturilor“, atunci About le-a servit cu cre-

Joseph Reinach, op, cit, p. V.
2 E. parer Questions constitulionnelles, Paris, 1872, p. 3

180 VIAŢA ROMINEASCÀ

dinţa şi elan pasionat viaţa lui întreagă. El n'a fost un partizan.
N'a crezut în adevăruri politice monopolizate cu ură de partide.
Era prea artist, e individualist, prea pos ca să poată de-
veni apologistul, fanatic al unui program, al unei ideologii de i
ap ara rari ari aie be pir se varana; mobilitate, incon-
secven a ui politică, le-ar fi putut răspunde triumfător
cu Victor Hugo—faţă de a cărui rezistență dirză si curaj politic,
contra lui Napoleon al Ill-lea, avea mare admiraţie—că partidul,
căruia el ar dori să aparţină „nu s'a născut încă, el însemnează:
Revoluţie, Civilizație”. Era un conservator inteligent, un liberal
generos, un democrat moderat. Cu toată verva lui crudă şi vehe-
menta pasionată, era un înțelept, un sceptic, un estetician, ca toate
inteligentele de elită. Tineretul republican din timpul imperiului îi
boicota piesele de teatru, fiindcă autorul, liberalul aprins din tine-
rete, era considerat ca un rătăcit în anticamerele imperiale. Pe
About îl speria solitudinea ginditorului. Era mai presus de toate
artist, dornic de glorie, însetat de succes. A acceptat imperiul,
ca şi mulți elevi ai lui Saint-Simon şi foşti republicani. A crezut
şi el mult timp, că subt domnia împăratului visător, a misticului
aventuros, care era Napoleon al lll-a şi care vedea si concepea
totul în mare, progresul politic şi social, principiile dela 1789, nu
se vor ciocni de obstacole pes serioase ; dupăcum au crezut odi-
nioară mulți jacobini, că subt Napoleon principalele cuceriri revo-
lufionare vor putea fi salvate. Credinţa lui About a fost în parte
intemeiată şi confirmată de evenimente. Pentru el aceste principii
erau un fel de idei-forfe, ele au produs o stare sufletească gene-
rală aproape cu neputinţă de schimbat, un marş ascendent şi ne-
întrerupt în domeniul politic si social, indiferent de forma si nu-
mirea regimurilor. Cu acest sceplicism înțelept şi consolator a
judecat imperiul al doilea. l-a repugnat adularea josnică. „Sire, nu
eşti nici tiran, nici D-zeu“, a scris undeva. Frecventa saloanele
literare —ultimele saloane literare—unde se tăcea Bonapartism mo-
derat, se practica libera cugetare, ateismul şi crau admirati scrii-
torii din exil. Noul Voltaire, subt cel din urmă regim francez „prea-
creştin”, prin atacurile lui vehemente contra ultramontanismului,
clericalismului ', pregăteşte calea unui Clemenceau, Waldeck-Rousseau,
Emile Combes, Briand, pentru realizarea marei reforme : separarea
bisericii de stat, laicizarea şcoalelor, libertatea deplină a conştiinții.
Dacă About a fost un mare adversar al ideilor şi prejudecätilor
vechi, n'a fost un intolerant şi mai putin un fanatic, Căderea pu-
terii temporale însă e strins legată şi de numele lui,

x
+% `

Dezastrul militar din 1870, prăbuşirea umilitoare a imperiului
excesele Comunei, pierderea Alsaciei și Lorenei şi ste pat cu

i Pe fingă multele articole contra clericalismului, About a scris şi două

Studii în acest sens, căre au ovi i în `
La Question romaine şi Rome pr Ba ce gg versunata In timpul lor :

EDMOND ABOUT SI ROMINIA 181

ele a micii lui case din Schlittenbach, lîngă Saverne, i-au deschis
larg ochii, l-au silit să părăsească în politică atitudinea rezervată
de estetician sceptic de pănă aci, l-au împins în viltoarea luptelor

„S'a ataşat fără rezerve republicii. A fost prietinul lui Thiers
şi interpretul programului lui politic. El a pronunţat cuvintele, de-
venite un fel de crez pentru republicanii moderați: „Republica va
fi conservatoare, sau ea nu va fi".

Dupăce colaborase la ape toate ziarele mari ale timpului
în 1872 ia direcţia ziarului „ x-Neuvième Siècle“. Spiritul lui
About domina întregul ziar. Era un ziar de opinie şi de luptă.
Titlul singur rezumă toată gîndirea, întregul ideal filozofic şi li-
terar al lui About, Puţini scriitori au reprezentat cu un succes
mai strălucit, cu un talent mai viguros ideile, opiniile, aspiraţiile,
elanul pentru progres şi libertate din veacul trecut, ca About. Cu
toată pasiunea lui combativă de-a întări instituţiile republicane,
ziarul lui About era totuşi mai impartial, mai obiectiv, mai puţin
dogmatic, ca „La République Française“ al lui Gambetta, flindca
era independent, nu servea un partid, ci ideia ip, mec politis şi
social şi a libertăţii constiinti. Pierderea celor ă provincii—a
micii lui patrii—şi a prestigiului Franţei în Europa, au făcut din
About un mare patriot, un factor [important de luptă în tabăra
republicană pentru reconstituirea patriei. Faza eroică a istoriei
Republicii a Il-a e strins legată—pe lingă numele unui Thiers,
Gambetta, Jules Ferry—şi de numele lui About. Ziarul lui deve-
nise o tribună a politicii liberale şi progresiste, a reformelor inte-
lectuale şi morale; adversarul reacţiunii monarhiste şi clericale şi
al exceselor demagogice ; apărătorul generos al umililor şi săracilor,
al victimelor vexatiunii birocratice, al persecutatilor de marii tirani
ai centrului şi de micii despoli ai provinciei. About prin activitatea
lui ziaristică a dovedit, că publicitatea e cea dintăiu pedeapsă a
abuzului de putere şi a prostiei. „Acţiunea ziarului asupra oame-
nilor“—scria undeva About—,e imediată, aproape fulgerătoare.
Ziarul nu loveşte totdeauna just. Dar loveşte puternic şi repede.
E un vechicul pentru gindire, o armă pentru iubire, ură, sau
răzbunare, un fulger în minile omului... Ah! dacă pressa ar fi
liberă! Să scrii în fiecare zi. Ai scrie chiar şi noaptea; te-ai
scula la ora patru dimineața să scrii“, Şi ziarul lui About a lovit
puternic, repede şi just în toate abuzurile. A creiat curente poli-
tice şi a impus reforme sociale. Era o forţă redutabilă, teroarea
politicianilor. Verva lui About a răsturnat ministere, atacurile lui
au înmormintat parlamente. A fosi numit—şi n'a fost numire mai
justiticată— noul Voltaire sau Warwickul veacului al XIX-a. A-fost
un precursor, în ziaristică, al lui Clémenceau, A întemeiat şi el
dinastii, potentati, regi in politică; el însă n'a fost niciodatä—
spre deosebire de acesta din urmă—nu rege, dictator at politicii,
dar nici măcar simplu deputat. Adevărul spus cu pasiune şi talent
indi a prietini şi făcea să tremure de frică si ură dușmani,
About—ca si Clémenceau—avea calitatea mare şi rară—propne

182 VIATA ROMINEASCA

numai sufletelor de elită, scriitorilor onesti ‘si oamenilor pos
sinceri, dezinteresati şi Curajosi—de a-și creia duşmani. Era un
tribun al suferințelor mulțimii anonime. Primea zilnic nenumărate

continua curajos lupta cu un mănunchiu ales de priétini, scriitori,
critici, essayisti, ziarişti grupaţi în jurul lui. About îşi alegea cu
te colaboratorii ;

adecă mona teocrat—a fost învins în anii critici 1873
1877 se datoreşte în parte şi lui About. Poate scriitorul sb
in lupta neîntreruptă pentru raţiunii şi emanciparea spi-
ritelor de prejudecăţi obscur , de fanatism religios, politic,
social, naţional, a mers uneori prea departe. Luptind pentru liber-
tate şi toleranță în focul luptei a trecut de multe-ori dincolo de
țintă, n însuşi intolerant faţă de adversari. Dar la cea dintăiv
ocazie A

Cert, la creiarea renumelui lui de mare ziarist a contribuit si
activitatea lui literară. Căci romanele, scrisorile, schiţele, snnayueiie,
studiile lui critice erau cetite, apreciate gi chiar traduse în mai
multe limbi. Piesele lui de teatru au fost jucate, Studiile lui poli-
tice, economice, sociale erau apreciate chiar de specialişti. Azi
opera pur literară a lui nu se mai cetește, e aproape uitată. Şi
totuşi numele lui—cu ocazia centenarului naşterii -u fost amintit
şi sărbătorit lingă cel al lui Taine. Pe platoul alsacian, lingă Sa-
veme, o statue in bronz—ridicată în acest an—li va eterniza
memoria. Franţa a uitat scriitorul, dar n'a uitat patriotul, care a
luptat pentru reintegrarea celor două provincii, pe autorul „Alsa-
ciei“, pe acela care a suportat temniţă germană, fiindcă a striga!
Europei caracterul francez al celor două provincii, pe marele zia-
rist, care a luptat pentru libertate, progres, lumină. Tot astfel
Academia Franceză Îl chemase în sinul ei nu ca scriitor, ca ziarist
liberal şi anticlerical, ci ca simbolul rezistenței franceze în Al-
sacia subjugată.

.
Le +

About, în lunga lui carieră ziaristică, s'a ocupat în mai multe
rinduri de problema romineascä. Napoleon al Ill-a făcuse din prin-

EDMOND ABOUT ŞI ROMINIA 144

Se national - axa re ei jurul re trebuia să rotească
politica nouă europeană ş out cra unul dintre interpreţii acestui
vast şi umanitar program politic, subt presiunea căruia trăeşte şi
azi—sau mai ales azi—Europa. About a sprijinit în parte politica
lui Napoleon al I-a, fiindcă a descoperit In ea—subt raportul
exterior — continuarea fidelă a politicii revoluționare şi in parte
chiar napoleoniene, fiindcă Napoleon a scris marele adevăr: „Gu-
vernul, care va desfăşura, cel dintăiu, drapelul naționalităților si se
va erija în apărătorul lui, va domina Europa“, Duşmanii lui Na-
poleon al l-a considerau politica lui externă de: aberaţie, uto-
pism, romantism, misticism sau chiar nebunie. impăratul le räs-
pundea însă: „Sint nebunii politice, care sint glorioase"*. About
ar fi preferat formula: sint nebunii politice care trebue făcute,
fiindcă ele insemnează : morală, virtute, justiţie, umanitarism, dreptul
imprescriptibil al popoarelor de-a dispune de soarta lor.
About avea aceiași concepţie asupra naţionalităţi ca şi Renan *.
in dorinţa lui de-a vedea principiul national realizat pretutindeni, a
sprijinit şi efortul poporului romin de a-şi realiza unitatea etnică,
Nu avem pretenţia de-a fi epuizat in studiul de faţă întreg subiectul,
de-a fi cetit absolut tot ce-a scris About în legătură cu problema
romineascä. Trebuia să fi răsfoit cu o scrupuloasă minutiozitate
toate ziarele—si ele sint numeroase—la care colaborase; să să-
virgim o muncă meticuloasă şi de lungă durată. Ne vom opri prin
urmare la două momente numai—natural pentru noi cele mai im-
portante—din activitatea lui de ziarist şi scriitor, cind s'a ocupat
mai pe larg de țara noastră,

&
. +

Ziarul lui About în timpul războiului din 1877-78 publică o
serie de articole elogioase despre armata romină. Corespondentul
lui din Rominia in mai multe articole alunecă aprecieri pline de
elogii asupra efortului militar al Rominiei, asupra conducătorilor
ei politici şi militari. Polemizează cu ziarele franceze rusofile, care
voiau să diminueze rolul armatei romine în invingerea Turcilor.
Răstoirea ziarului „Le Dix-Neuvième Siècle“—al căruia director şi
animator era About—ar recompensa bogat istoricul romin, care at
aborda subiectul: felul cum s'a repercutat războiul nostru de
independenţă în opinia franceză. E o sursă bogată de aprecieri,
caracterizări şi informații asupra Rominiei, asupra efortului ei po-
litic şi militar, la fel cu studiile corespondentilor de răzbuiu din
Rominia si Bulgaria: Kohn-Abrest * gi Dick de Lonlay *.

1 René Johannet, Le Principe des Nationalités, Paris, 1923, p. 166.
2 Idem, Ibidem.
3 Ernest Renan, Qu'est-ce qu'une Nation ?, H-ème éd., Paris, 1882
4 Fr. Kohn- , Guerre & Orion, re — és de 1877-Zlg-Zage
an pa préface de Jules Claretie, Paris, 1879.
Dick de Lonlay, En Bulgarie 1877-78, Paris, 1883,

184 VIAŢA ROMINEASCA se

Räminind însă în cadrele stricte ale subiectului nostru ne
vom ocupa numai de articolele de politică externă ale lui About,
in care discută problema rominească si indeosebi de acelea, care
tratează. chestiunea cea mai arzătoare a politicii romineşti, chesti-
unea Basarabiei. In 8 April 1878 intrun mare articol „Le Réveil
de l'Europe“ scrie: „Rominia, pe lingă toate serviciile pe care le-a
„adus în acest războiu şi deşi are în fruntea ei ca print un Ho-
„henzollern, € tratată cu o lipsă de jenă nemai auzită; i se
„tăpeşte Basarabia, i se dau în schimb mlaştinele Dobrogei şi se
„uzează față de ea de dreptul de-a fi traversată cu forţa de
„armatele ruse ; in plus e amenințată, că dacă cumva îşi va ex-
„prima nemulțumirea va fi pur și simplu anexată la Rusia“. Sau
continuind acelaşi articol scrie: „Rominii au lost eroici; au servit
„pe generalul-sef al armatelor ruse în momentul cel mai critic; ei
„au salvat poate partida! Si ca preţ al acestui frumos zel li se
„Sfişie țara şi sînt subjugati; sînt transformați în cantonierii căii
„de triumf si dacă bravii lor soldaţi se revoltă contra unei astfel
„ile pretenţii, Prinţul Gortschakoft ameninţă că îi va dezarma“.

Țarul—scria About—declarase la începutul ostilităţilor, cà
Rusia învingătoare va uimi lumea întreagă prin atitudinea ei mo-
derată. Ori tratatul de San-Stefano—pe lingă toată măestria for-
mulelor lui diplomatice de-o seducătoare abilitate—impune Sud-
Estului european, dacă nu o dominafiune, în orice caz un protec-
torat rus efectiv. Şi'ndeosebi spolierea Romîniei de cele trei judeţe
din Răsărit îi inspiră lui About constatarea următoare de-o amară
ironie ; „In civilizația noastră în acelaşi timp foarte savantă si
„foarte rudimentară, Europa se aseamănă încă puţin cu acele
„bazine de piscicultură, în care peştii mici servesc ca hrană celor
„mari, Este—prin urmare—natural, ca statele mici să-şi pună mereu
ate re vor fi grises pe, 4 i

About face un apel disperat la popoarele Europei, ca să nu
lase Sud-Estul european pradă „puterii monstre“, „sfinxului cu
ghiare lungi“. Ţarul a anunţat emanciparea creștinilor din Orient.
Ori nici un popor creştin n'a fost emancipat. „Nici un om, creştin sau
„musulman nu-şi mai aparține in acest domeniu care debordează
„in Asia și cuprinde inclusiv si pe Armeni: tot pentru tar !* „Poate
„Rusia“ —continuă el—„se va plinge de À reçu ă
„ea care a răsplătit aşa de bine serviciile biefilor Romini!*, Pro-
testează cu o viguroasă contra răpirii Basarabiei şi a
instalării dominaţiunii ruse la Gurile Dunării. Europa unită trebue
să se dreseze hotărită in faţa ipocriziei nouilor falşi cruciati—care
subt pretextul „uşor ironic al autonomiei“, al emancipării creştinilor
şi fraţilor de singe—distrug vechiul şi uzatul regim asiatic al
Turcilor pentru a impinge nou! asiatism al țarilor pănă în inima
Europei. „Voi“ — scrie About adresindu-se Rusilor—,stäpiniti cel
„mai vast domeniu al globului şi țările voastre—gratie războaielor
„Şi diplomaţiei—se întind mereu în fiecare zi. Nu ştim cum ati
„putea fi împiedecaţi să cistigati teren în Extremul-Orient, unde

EDMOND ABOUT Si ROMINIA 185

„forţaţi deja marile ziduri ale Chinei; nu se poate însă tolera ca
„stăpinind jumătate din Europa, să näväliti şi în ckialaită jumătate a ei.
„Cu atit mai puţin putem tolera acest lucru, fiindcă rul vos-
„tru—luat în massă—este încă destul de barbar şi fiindcă regimul
„vostru despotic e cu o sutä de ani mai înapoiat, decit toate ce-
„lelalte. Prin anexarea mai mult sau mai putin deghizatä a unei pe-
„ninsuli, în care aţi intrat ca liberatori, clätinafi din temelii echilibrul
„european şi ne reduceți—pe noi celelalte popoare—la rangul de
„puteri în aer“. Ride de pretinsa eliberare a creştinilor din Balcani,
care—după el—vor urma în curind soarta Poloniei.

| Napoleon | a scris undeva, că Europa intro sută de ani va
îi sau căzăcească sau democrată. Ea n'a devenit căzăcească, Pentru ca
necunoscuta ecvaţiei destinului uman din era contemporană să nu
echivaleze cu triumful despotismului muscälese, ci cu egalitatea şi
libertatea indivizilor şi a naţiunilor, cu dreptul popoarelor, About
a luptat viaţa întreagă. A susţinut şi Rominia şi dreptul ei la o
viaţă liberă ; a popularizat în Apus drepturile ei asupra Basarabiei
si Gurilor Dunării, ,

Si fiindcă e vorba de Basarabia, amintim, că About a mai
atins otată problema ei şi anume în impresiile lui de călătorie
din 1883—cind vizitase şi Rominia—şi care apăruse în anul ur-
mător subt titlul „De Pontoise à Stamboul*. lată ce spune în le-
gătură cu hotăririle congresului din Berlin : „Rominilor li s'a dat
„Dobrogea, dar li s'a luat Basarabia; Dobrogea face cît Basarabia ;
„poate chiar s'ar vinde mai scump într'un birou de notariat, dar
„patriotismul calculează el oare la fel? Cind nouă tratatul de
.Francfurt ne-a smuls Alsacia şi Lorena, puteam oare să fim con-
„Solaţi, dacă ni s'ar fi acordat în schimb Belgia ?* %

About era Alsacian. Pentru ataşamentul lui la Alsacia a st-
ferit temnița germană şi la un moment dat cazul lui mişcase in-
treaga pressă europeană ; About devenise figura cea mai populară,
Judelui instructor neamţ, care îi lua interogatoriu! About îi răspundea :
„Scrie, Domnule repede, că sint duşmanul ireductibil al d-voastră“.
La un moment dat se credea că viaţa lui e în pericol. Protestele
unanime ale pressei europene îl salvase, Si About compară Ba-
sarabia romineascä—si cine era mai competent ca el—cu Alsacia
franceză. Amindouă provinciile au căzut jertiă politicii imperialiste ;
cea dintăiu panrusismului, cea din urmă pangermanismului. Nu ştiu
dacă vreun scriitor al ului a făcut această reflecţie, s'a folosit
de-o comparaţie la fel. Ea e justă si pentru noi extrem de utilă,
Cu autoritatea lui mare de ziarist, a dezvelit Europei nedreptatea
făcută Rominiei în 1878.

M'am gindit la stringerea într'un mănunchiu a opiniilor ma-
rilor scriitori din Apus favorabile nouă asupra Basarabiei, în mo-
mentul anexării ei la Rusia. Cert ele sint extrem de rare, dar sint.
Ungurii într'un caz analog le-ar fi adunat cu pasiune și repede ;
cu un citat ca cel al lui About ar fi umplut Europa. Basarabia şi
azi este încă „rana devorantă“ a politicii noastre, Cicatrizarea ei

186 VIATA ROMINEASCA

o impiedecă vecinii interesaţi din Răsărit. Ea se deschide şi sin-
gerează după placul lor. Am făcut noi totul ca ea să fie închisă,
pe veci vindecată ? Am prezentat noi toate dovezile, am citat toţi
martorii în faţa tribunalului opiniei europene, ca să-l convingem de
dreptatea cauzei noastre ? Cu prilejul centenarului naşterii lui About
am reînoit importanta lui mărturie în procesul romino-rus în le-
gătură cu problema Basarabiei,

+
KS Li

About a fost în Rominia în Octombre 1883. In anul acela
o societate belgiană fondează—pe linia Orient-Express-ului—com-
pania internaţională a ,wagons-lits-urilor“. Noul și confortabilul
mijloc de comunicaţie părea o mare cucerire a tehnicii timpului.
Ce învechită ne pare azi! Evenimentul a fost inaugurat cu un
mare fast. Cei dintăiu călători în dormitoarele rulante elegant echi-
pate au fost oaspeţii invitaţi ai societăţii belgiene. Afacerea trebuia
ansată cu succes şi cu o mare publicitate. Au fost invitaţi marii
ziarişti ai Apusului la această călătorie de plăcere şi natural printre
ei şi About. In anul următor au şi apărut impresiile lui din „călătoria
miraculoasă“ !. E cea din urmă operă a lui, căci la începutul a-
nului 1885 moare.

Călătoria a durat treisprezece zile şi în Rominia abia două-
zeci şi patru de ore, „in această Franfä a Orientului“ —scrie
About—,care se numeşte Rominia, am luat parte la inaugurarea

„unui palat de vară în Carpaţi, am luat ceaiul cu un rege şi cu.

„O regină şi s'a dat in onoarea noastră un banchet somptuos la
„Rignon-ul Bucureştilor **. „Am băut în Rominia un foarte bun
„vin alb, fabricat şi semnat de d. |. C. Brătianu, preşedintele Con-
„Siliului de miniştri şi în adevăr demn de-a purta numele unei
„Excelenţe **. La Bucureşti călătorul nostru s'a oprit foarte puţin,
timpul cit a durat doar banchetul. Motivele ni le dă sopu: »À-
vind in vedere că oraşul Bucureşti e prea nou, prea civilizat, prea
se aseamănă cu Parisul sau Bruxelles pentru a reţine, timp de-o
zi, pe nişte călători grăbiţi ca noi, Compania organiză pe ziua de
Duminică o excursie la ţară patru ore departe de italä* +, Merg
la Sinaia la inaugurarea palatului regal din 7 Octombre, unde sint
oaspeţii regelui Carol.

Privind ţara noastră din goana trenului, peisagele variate
care defilează îi storc reflecții asupra trecutului şi viitorului ei, a-
supra solului cu bogăţiile lui, asupra obiceiurilor, credinţii, structurii
noastre politice, economice şi sociale, Sint im vii, observări
inteligente, caracterizări juste, judecăţi profunde. nu e icoana ab-
solut reală a ţării noastre, un portret, o copie după natură, ci mai mult

1 E About, De Pontoise à Stamboul, Paris, 1884, p. 51.
2 Idem, ibidem, p. 2

3 Idem, Ibidem, p. à.

4 idem, ibidem, p. 27,

—- EDMOND ABOUT ŞI ROMINIA 187

imaginea ei—si destul de fidelă—reilectată pe retina ochilor i
ai unui mare ziarist, scriitor, moralist din Abo. Ne judecă perse
mentalitatea occidentalului, vede poporul rominesc prin luneta spiritului
francez, Michelet scria: „Din ce e făcută istoria, dacă nu din mine ?
Prin ce s'ar reface şi povesti istoria, dacă nu prin mine ?*!, About
tra prea francez, prea personal ca să nu impletiască descrierea
realităţii pe firele individualitäti sale. E neajunsul tuturor impresiilor
de călătorie, dar ğ farmecul şi forța lor. Ele sint vrind nevrind
studii comparate. Realităţi, idei, observări, judecăţi raportate la al-
tele mai vechi, să nu zic fixe, Şi oare totul nu e relativ? Au a-
tunci aceste impresii de călătorie o valoare istorică; pot fi ele
utilizate ca izvoare de istorici? Ca izvoare auxiliare da, în nici un
caz—afară doar de excepţii foarte rare—ca documente de mina
întăia. Ele trebuesc confruntate cu documentele timpului şi utilizate
cu multă prudenţă şi cu mai multă rezervă, De obiceiu sînt copii
după altele mai vechi. Cifrele aproape totdeauna nu sint exacte.
Autorul judecă oamenii şi lucrurile cu idei preconcepute. Ele sint
adesea superficiale. Cu toate acestea unele—depinde de inteligența
şi spiritul de pătrundere al autorului—sint adevărate studii de is-
torie comparată a instituţiilor. Scot în relief caracterul comun al
acestor instituţii, al mecanismului politic şi social din țara autorului
şi cea descrisă, ev contrastele lor, remarcă obiceiurile
specifice, apropierile sau deosebirile dintre spiritul public în cele
două țări. Impresiile de călătorie au servit şi servesc încă des ca
mijloc de informaţie străinătăţii asupra ţării respective,

ec".

Am tradus în întregime impresiile lui About din Rominia,
întregindu-le cu explicările critice necesare. O importantă instituţie
de cultură dela noi a hotărit colecționarea şi reeditarea critică în
original! sau traducere a impresiilor călătorilor străini dela noi. Nu
avem pretenţia să dăm modelul genului, ci o simplă contribuţie.

Cum însă călătorul nostru abia s'a oprit o singură zi în țara
noastră, se pune în mod logic întrebarea, dacă notele lui—pe
lingă tuată inteligența vie a autorului—prezintă în adevăr vreo
valoare ? Răspunsul nostru e afirmativ, About a stat ani de zile
in Grecia. Deşi în peninsula balcanică „sînt zece rasse" — după cum
scria el—,juxtapuse, suprapuse, amalgamate—la întîmplare—prin
invazii ; se urăsc aproape toate şi fiecare se consideră superioară
celeilalte **, totuşi situaţia geogralicä, mediul social, circumstanţele
istorice aproape comune, le-au impregnat un spirit public, multe
ocupaţii, trăsături sufletești, credințe şi obiceiuri asemănătoare,

1 Citat după Daniel Halévy, Jules Michelet, colecția «Les Romiti-
ques», Parts, 1938, p. 106.
2 E. About, op. cit, cu prefață de J. Reinach, p. 241,

188 VIAŢA ROMINEASCA

dacă nu chiar identice!. Ca ziarist s'a ocupat ani de-arindul de
chestiunea Orientului şi-n cadrul ei problema rominească nu ere
cea mai neinsemnată, In sfirşit—după propria lui mărturie avea
la Paris prietini romini, care fără indoialä il informau asupra țării
lor. Şi acum să vedem aspectul Rominiei din toamna anului 1883
aşa cum l-a văzut şi descris About,

Cetind rindurile lui About, asistăm parcă la rularea unei
părți din filmul Rominiei pitoreşti dela București la Sinaia: cimpii,
păduri, dealuri, şerpuitoarea vale a Prahovei, de-asupra lor în zări
regeasca coroană a Carpaţilor, iar la poalele lor romantică, säl-
bateca împrejurime a castelului Peleş. Tabloul Carpaţilor comparat
cu cel al lanțurilor de munţi ai Apusului, ni se prezintă sugestiv
real, ingenios; demn de-a figura pe paginele unui manual de geo-
grație intuitivă.

About remarcă mesecata fertilitate a cimpiei rominesti, care
totuşi din cauza unui climat prea continental, secetelor dese, ad-
ministratiei detestabile a regimului pădurilor, devine adesea nu o
sursă de bogăţie, ci de mizerie generală. O secetä—ca cea din
1883—iniometează țărănimea, care pentru el se confundă cu
întreaga țară. About distinge caracterul pur agrar al Rominiel, azi
am zice „eminamente agricol“, Chestiunea agrarä—dupä el-—departe
de-a fi fost definitiv rezolvită, răminea deschisă şi apăsa mereu,
cu o go tragică, „asupra progresului economic şi social al
țării. O compară cu cea din Roma de pe timpul Grachilor. Sintem
de acord cu el, cu rezerva totuşi că Rominiei îi lipsiau Grachii.
About nu era partizan al exproprierii. Adept în economia tică
al unui liberalism economic absolut, incorigibil, convins că în ma-
terie de proprietate codul napoleonian cuprinde ultima şi suprema
înțelepciune, a combătut intervenţionismul, socialismul de stat, ex-
propres: Elevul marei Revoluții uitase un punct din „Declaraţia

repturilor Omului“ ; uitase că la întărirea—să nu zic originea—
proprietăţii pp es şi mici în Franţa—forţa de stabilitate politica
şi socială a ei în toată era contemporană —stă un act revoluționar.
Uitase că chiar Habsburgii şi Romanovii, pentru a-şi putea prelungi
regimul despotic au fost siliți să exproprieze pămint în favorul
țăranilor. About crede, că statul ri acă se va simţi din nou
nevoia—va expropria o nouă cantitate din pămintul lui în favorul
țăranilor. Din pămintul lui, nu din al marilor proprietari; deşi
văzuse că în structura economică a Rominiei există o mare prä-
pastie ; lipsea puntea de trecere, elementul de nivelare între re-
gimul imenselor latifundii şi neagra mizerie dela sate; deşi re-
marcase singur enormitatea acestor latifundii „traversind timp de
cel putin o oră moşiile unui vechiu prietin“ * ale lui George Bi-

1 Problema aceasta a fost tratată de curind intr'un studiu relativ sumar
dar inteligent, simpatic de, Jacques Ancel, Peuples et Nations des Balkons
Collection Armand Colin“, Paris, 1926.

2 E. About, De Ponloise à Stamboul, p. 30.

EDMOND ABOUT Si ROMINIA 189

bescu. Dacă informațiile lui sînt exacte, e mult, prea mult ch
N'avea About impresia, că nu mai călătoreşte în t nies prar Orient
european, ci în inima Orientului aziatic cu prinți izolaţi, luxogi, le-
neşi, tiranici; cu formidabile bogății şi proprietăţi ; cu zeci de mii
de sclavi zdrentärosi, seci şi revoltätor de i?

Dacă About satisface în parte prin liberalismul lui economic
pe apologiştii dela noi ai regimului latifundiar, umanitarismul lui
generos îi inspiră rinduri de-o duioasă milă si compătimire cînd
descrie munca grea, traiul mizerabil a! ţăranului romin şi pe care
le-ar fi semnat fără rezerve—cu toată nuanţa lor de opinii, deo-
sebirea lor mare de vederi în alte domenii ale vieţii noastre publice—
un Kogălniceanu, Eminescu, Radu Rosetti, Gh.. Panu, Dobrogeanu-
Gherea, un Constantin Stere. Care din aceşti scriitori n'ar fi sem-
nat—dacă nu afirmaţia lui About că ţăranul romin are destul
pămint—dar în orice caz cuvintele că pe lingă pămînt are nevoe
mai ales de-un mic capital, de-un credit agricol—deşi About nu-l
numeşte—rămas un deziderat, dar şi un comod mijloc de propa-
gandă politică la sate, pănă azi ; singurul care i-ar permite „să-şi
cumpere material de exploatare, vite, sămințe şi chiar ptnea
uecesard familiei“ * ; să nu fie silit ca în ani grei să împrumute
la boer în condițiuni extrem de oneroase şi grozav de neumane,
angajindu-şi „singura avere ce-i mai rămîne : munca braţelor * ;
să dispară pata neagră din istoria socială contemporană romînă,
noua muncă silnică deghizată, inspäimintätoarele „invoeli“, teribila,
degradanta „necoiobăgie“, perpetua ameninţare ca „țăranul eman-
cipat så devină din nou serb, ca pe timpul domnilor fanarioți" *.
Din rîndurile lui About transpiră nu atit credinţa în nepriceperea
claselor conducătoare romine de-a adinci şi desăvirşi umana re-
formă agrară a lui Cuza-Kogälniceanu, ci mai mult impresia, poate
chiar convingerea, că reforma domnului luminat a fost intenţionat
rău aplicată, sabotată, prin refuzul de-a o finanța suficient, rațional
şi la timp. Oare istoria nu se repetă ? In istoria micii proprietăţi
rurale dela noi dictonul latin: „Analogia şchiopătează“ n'a fost
dare dezmintit de atitea-ori şi chiar-de curînd ? `

About atrage atenția potentalilor romini asupra consecinţelor
grave şi inevitabile ce vor rezulta din acest regim neuman. „Cei
care jupuesc în felul! acesta“—continuă el— „mizeria deaproapelui
se expun la represalii“ * In sfirşit intro formulă prea lapidară,
extrem de sintetică, dar şi sugestivă şi justä,—care ne descopere
profunda lui înţelegere psihologică a substratului sufletesc al fä-
tănimii romîne de pe cei doi versanţi ai Carpaţilor şi care poate
servi cu succes ca chee de dezlegare a enigmei istorice : indelunga
răbdare, umila tăcere a ţăranului si neaşteptata, brusca, teribila iui

t Idem, ibidem p. 32,
2 Ibidem.
3 Ibidem.
E, About, Gp. cit, p- 32.

190 VIAŢA ROMINEASCĂ

răzbunare—iată ce spune: „Rominul e prea blind, cu să înceapă
o revoltă in mare, dar cite odată e destul de disperat ca s'o
practice în mic” !. Elevului Revoluţiei Franceze—contemplind starea
de plins a țărănimii romine—intr'o pătrunzătoare si profetică vi-
ziune îi apare apropiata revoltă a sclavilor, el întrezăreşte sin-
gerosul, tragicul, apocalipticul an 1907. Dar şi About se inselase :
căci de data aceasta țărănimea a făcut o excepţie la regulă şi a
practicat revolta în dimensiuni inspäimintätor de mari.

About, autor de studii economice şi sociale: nu lipsite de
valoare, descopere una din cauzele stării deplorabile a claselor de
jos din Romfnia, în multele sărbători impuse de biserica ortodoxă.

el numărul total al acestora s'ar ridica la aproape o jumă-
tate de an, cind munca stagneazä complet; ţara întreagă e cu-
fundată întrun nihilism, Intro nirvană economică, Fericită țară!
Cert autorul nostru exagerează. Clerul incult—după el—nu se bucură
de nici o consideraţie socială. Activitatea lui se reduce la un for-
malism de cult mecanic, vid, lucrativ ; massele sint superstitioase,
iar populația urbană indiferentă în chestiuni religioase, deşi respectă,
practică chiar—dar nu fără un scepticism ironic—unele obiceiuri
de cult. Să nu uităm, că About era un mare anticlerical. A fost
numit: „mincător de preoţi“. Lui îi aparține paternitatea formulei
alarmante—care a zguduit Franţa republicană şi-o mişcă nelinistitor
şi azi:—,„Clericalismul, iată dușmanul!“ ; atribuită de multi—pe
mar ir Gambetta şi care în realitate nu e altceva, decit o
n a formulei lansate odinioară de magistrul lui, Voltaire.

Dar About n'a venit în Rominia să facă o anchetă socială
şi mai putin una religioasă. Probabil numai lunga călătorie pe
latifundiile prințului Bibescu, i-a evocat—ca unui Hamlet modern—
umbrele uscate de foamete, mizerie, muncă grea ; scheletele sumbre
ale miilor de servi, care le muncesc; dupăcum unui umanitar sen-
sibil contemplarea piramidelor nu-i deşteaptă ideia forţei eterne,
ci mila faţă de chinurile, sudorile, munca silnică a robilor, prin
care acestea au fost clădite. Dispäreti deci „suflete moarte“, fan-
tome „triste şi nu tulburafi noua, fermecătoarea Potemkiniadă !
Dacă Lamennais ar fi trăit şi-ar fi străbătut —dimpreună cu About —
cîmpiile romineşti în elegantul vagon, le-ar fi strigat: ,Täcere
săracilor !* tii străini mau venit să descopere un servaj in-
tirziat, ci regatul romin tinăr, victorios.

Economistul About—privind terenurile petroliiere— prevesteste
un mare viitor petrolului romin în economia Europei. Crede că
1 Idem, ibidem p. 33

2 Cele mai importante sint, Le Progrès cu partea lui complimentari,
A, 8, C, du travailleur. jé nS 7

EDMOND ABOUT ŞI ROMINIA 191

derivatele lui cu timpul vor -putea înlocui cu succes cărbunele
englez. Din nefericire prevederile lui au fost realizate într'o măsură
prea mică; dupăcum nu s'a realizat o altă prevedere a lui—in
vederea intensificării mijloacelor de comunicaţie si exploatării co-
merciale—canalizarea şi navigabilitatea rlurilor,

Călătorul nostru exagerează simpatia lui pentru „Franţa
Orientului **, cind compară Sinaia cu cele dintäiu stațiuni climate-
rice sau balneare din țara lui. Palatele chiar pompoase, elegante
şi moderne nu pot înlocui o veche civilizaţie. Formele nu insem-
neazä fond, nici faţada conţinut. De altfel apărătorul liberalismului
economic absolut, prin descoperirea arbitrarului, influenței politice
în afaceri comerciale pure, particulare, e silit să numească Rominia
„O lime ciudată*"; un amalgam bizar de vestigii fanariote şi de
civilizaţie apuseană, greu de descris şi mai greu de înțeles. Face
un efort binevoitor să pătrundă enigma: contrastul izbitor între
formele occidentale ale instituțiilor romineşti si fondul lor oriental.
Vrea să invoce toate circumstanțele atenuante, cînd rostește o ju-
decată asupra Rominiei. Crede că povara unui trecut nu prea in-
depărtat apasă greu asupra prezentului ei, Regimul fanariot măestru-
acrobat al umilirii ruşinoase, laşităţii josnice, supleţii mincinoase,
vénalitätii insidioase față de cei de sus; al tiraniei nemiloase,
exploatării neumane faţă de cei de jos, a lăsat urme adinci—aproape
cu neputinţă de şters—in spiritul şi viaţa publică romineasca.
Numeşte Rominia „țară bogată şi ciudată“ sau „0 lume aparte” *.
Deşi foarte apropiată de Bizanţ şi poartă încă destul de pronunțat
pecetea moravurilor lui, totuşi clasa cultă a ei—nu putem crede
însă cu About că chiar şi mica burghezime a Bucureştilor—vor-
beşte excelent limba literară franceză. Oaspele nostru e prea
indulgent, cînd compară jargonul francez bucurestean—unic în
felul lui—cu limba lui Voltaire, cu stilul lui Flaubert, Renan, Taine
Barrès sau al lui. Dacă Rominia intelectuală şi-a însuşit—inult sau
mai puţin bine, poate mai mult rău decit bine—forma de expresie,
a îmbrăcat haina culturii franceze, ca nu şi-a însuşit esenţialul,
miezul, suflul acestei culturi. Ea a imprumutat şi aplicat repede,
unele instituții, unele cuceriri—chiar revolutionare—ale timpurilor
moderne, căci „invâțămintul—de toate gradele—în toate şcolile
regatului e gratuit* *. A întrecut prin urmare chiar unele ţări din
Apus prin educaţia ei modernă, prin şcoala ei democrată. ȘI re-
zultatul ? Aci About e mai putin optimist; constată cu durere, că
„Hiei civilizația cea mai rafinată, nici instrucfia cea mai filozofică
mau învins alci prejudecata antisemită; şi aceşti fini Parizieni
de pe malurile Dunării cred încă, că totul le este permis contra
Evreilor“ 5. Un scriitor francez a scris cindva: ,Toleranfa € cea

1 E. About, De Pontaise à Slamboul, p. 2
2 idem, ibidem p. 3.

3 Idem, ibidem p. 47,

4 E, About, op. cit. p- 31.

5 Idem, ibidem.

1% VIATA ROMINEASCA

mai frumoasă floare a timpurilor moderne“. About căuta în zadar
această floare exoticä—in Rominia ; ea nu fusese încă importată,
sau poate pămîntul, clima n'o favorizau. Adversarul prejudecätilor,
intolerantei, fanatismului religios remarcă un caz extrem de sem-
nificativ : parlamentul romîn ar fi redus datoriile funcţionarilor
făcute la Evrei, pe motivul—pretinde About—că „împrumuturile nu
pot fi decit uzurare, din moment ce-au fost consimţite de Evrei“ !,
Prinții si regii din evul mediu—in mari crize financiare—confiscau
o mare parte din averea Evreilor, uneori chiar în întregime. Era un
mijloc expeditiv si sigur de a-și procura bani, un fel de impozit
pe capitalul evreesc, considerat imoral, uzurar, De altfel About
singur constată, că Rominia pe lingă toate bogăţiile ei naturale e
o țară săracă, cu venituri foarte reduse, cu un buget de mizerie,
intro criză financiară continuă, cu funcţionari plătiți cu lefuri de
foame, încît „morala administrativă” * e mereu ameninţată. Ori
în timp de crize nu se iau banii, unde se găsesc? Şi mai ales
cînd e vorba nu de cetăţeni, ci de simplii supuşi sau poate mai
exact cetățeni—să zicem folosindu-ne de-o formulă curentă azi—
de-a treia zonă ?

Dar tabloul prea pesimist, prea sumbru al Romîniei din 1883
trasat de About e poate putin forțat, exagerat; e imaginar din
motivul, că e inspirat — vorbind istoriceste—din surse de mina a
doua : lecturi, amintiri, auzite, reflecţii, impresii personale. Să tre-
cem la observările imediate, directe, reale ale lui asupra lucrurilor
şi oamenilor din ţara noastră, Ele sint poate mai juste, în orice
caz mai optimiste şi mai favorabile nouă.

+
+ +

About a fost un fin estetician şi un mare critic de artă 3,
deși concepţia lui artistică era cam excluzivistă, puţin dogmatică ;
aici, adică exact unde trebuia, ma mai fost eclectic. Cu tot este-
tismul lui rece, rigid, cu tot academismul lui strimt şi adesea into-
lerant ; Se y Pelesul, cu împrejurimile lui sălbatece, cu situaţia
lui pitorească, cu stilul lui bizar, cu decorul lui bogat ia subt pana
cunoscătoare şi dibace a călătorului nostru contururile vii ale unui
monument arhitectonic rar, relieful unei mari opere de artă. About
sosea la timp. Castelul izolat în munfi—abia terminat—iîşi aștepta
criticul, scriitorul cu renume european să-l lanseze. Şi nimic din
ce avea demn de remarcat acest palat „unie în lume prin situa-
ţia şi stilul Ini” 4 ma scăpat privirii scrutătoare a artistului About ;
descrierea lui e o pagină literară aleasă, un document rar cu in-
formaţii importante, curioase, sugestive.

1 Ibidem,

2 Idem, ibidem, p, 49.

3 Au apărut sub titlul, Les Salons, © serie de studii critice ale lul,
4 De Pontoise à Stamboul, p.

EDMOND ABOUT ȘI ROMINIA 193

About luînd însuși parte la inaugurarea palatului, unde erau
de taţă toţi demnitarii statului, are prilejul să se pronunţe asupra
unora din ei şi asupra dinastiei. El a văzut clar. Printre rinduri
putem ceti părerea lui, că inaugurarea noului palat e un simbol
in evoluţia psihologică a claselor conducătoare romine în raportul
log cu dinastia; o etapă importantă în istoria spiritului nostru
public, un semn distinctiv de sfirşit şi început de epocă în istoria
noastră politică. Ea marchează sfirsitul procesului relativ lung, a-
gitat, dăunător de monarhizare a claselor conducătoare romine;
ataşarea lor complectă, fără rezerve la dinastie; ca semnifică na-
tionalizarea deplină a dinastiei străine, înfigerea ei solidă în pă-
mintul ţării, unirea, confundarea ei cu aspiraţiile poporului romin ;
ea e consacrarea exterioară a independenfii noului regat cucerită
pr suferințele unui războiu greu şi singeros şi recunoscută de
Europa ; este expresia voinţii tinărului regat de a-și avea—pe lingă
toată situația lui geografică criticä—politica lui proprie, de-a nu
mai servi de stat-tampon, stat-remorcă marilor puteri vecine în
lupta lor continuă pentru egemonia politică în Orient, Sinaia nu
va îi numai o reşedinţă de vară cu un e y palat regal şi vile
moderne, ci mai ales simbolul—şindeosebi pentru cancelariile
străine —forței politice şi militare a unei naţiuni tinere. Oricare va
fi în viitor caracterul şi gradul de intensitate al conflictului diplo-
matic sau militar între Rusia şi Austria , Romfnia* —observä About—
„e decisă sii triiased ; ea nu-şi va tirpul autonomia“ !, Ea a
trecut proba de sînge. Şefii ei politici şi militari „au o încredere
legitimă în valoarea fizicà şi morală a soldaților lor şi privesc
în față si cu stoicism viitorul“ ' oricit de tulbure, nesigur ar părea
el, Războiul a întărit legăturile între popor şi dinastie. Vechii
republicani şi conspiratori sînt sfetnizi fideli şi supuşi ai regelui
Carol. Rindurile lui About iau accentul unui lirism cald, cînd vor-
beşte de Rosetti, Nu-şi ascunde stima şi simpatia pentru bätrinul
si misticul democrat, ideologul, , sampionul neîntrecul al libertăţii” *
integrale, elevul credincios al marilor scriitori liberali şi umanitari
din Apus; pentru acela, care a crezut sincer şi cu tărie in forța
creatoare şi binefăcătoare a formulelor revoluţionare magice, rafio-

naliste, abstracte si universale gi câre aplicate în mediul nepre-
gătit, puţin prielnic dela noi au fost denaturate, au dat rezu tate
mediocre, Preşedintele consiliului, lon Brătianu, neluind parte la
serharea de inaugurare, About nu se pronunţă asupra lui, Tabloul
lui ar fi fost de sigur interesant, , 1

Totuşi partea cea mai importantă din impresiile lui About e
cea referitoare la familia regală. Ea ne dă în parte posibilitatea
să cunoaştem—cum ar zice memorialistul Saint- imon „mecanica
curţii regale“ romine, în cei dintii ani de existenţă a ci, cu an-

1 Ibidem, p. 49.
2 ibidem.
3 idem, ibidem p. 35

1M VIAŢA ROMINEASCĂ

urajul, eticheta, obiceiurile ci. La Sinaia nu e nimic din răceala
şi itatea protocolară a vechilor curți. Costumul national e în
onoare la curte. Regele şi Regina vorbesc şi scriu corect limba
romineascä şi prin ea au învățat a cunoaşte trecutul, durerile,
temperamentul, obiceiurile şi aspiraţiile poporului. Remarcă ținuta
demnă şi totuşi familiară, supleta, tactica regelui Carol in recepții
oficiale şi convorbiri, Regina prin atragerea elitei romine la curte
i-a accelerat naţionalizarea, a făcut efectiv, real contactul între
pătura conducătoare şi dinastie. Prin atitudinea ei umană, plină
de milă pentru suferinfele acelora, care s'au chinuit luptind şi sân-
gerînd la Plevna a cucerit sufletul celor umili şi săraci. Prin urmare
apropierea ce-o face About între dinastia romină şi cea suedeză
fondată de Bernadotte e nimerită, inteligentă, sugestivă. Ea n'a
ridicat zid chinezesc între palat şi popor ca acea dinastie din
Atena, care prin ţinuta ei rece, rezervată; anturajul ei exclusiv
străin, luxos, rigid, sfidător şi-a surpat singwă tronul.

Dar oricit am încerca să analizăm impresiile lui About dela
noi, ele vor rămine totuşi fragmentare. Nu putem reda frumuseta
lor literară ; ne scapă imaginile, reflecțiile ingenioase, observärile
prea personale, ironia fină a autorului. De aceia le-am tradus în
întregime. E posibil iarăși, ca interpretarea istorică ce le-am dat
să nu fie cea mai critică. Voltaire spunea: „Istoria e o curte de
casaţie în permanenţă“. Läsäm prin urmare cetitorul să judece.
Căci pe lingă toate pretenţiile ei de-a fi o ştiinţă, amatorul de
paradoxe rafinate, scepticul Anatole France—care nu era lipsit de
orice competinţă-—a numit istoria — şi exagerarea nu exclude un
adevăr parţial— „un fel de roman“ sau chiar „o mistificare“, Oricare
ar fi importanţa rindurilor lui About referitoare la ţara noastră
pentru erudiţia istorică pură, totuşi ele au o anume valoare: prin
ele a cunoscut şi judecat în parte la un moment dat Apusul starea
şi aspiraţiile noastre, Din acest motiv i-am evocat memoria—cu
ocazia centenarului naşterii lui,—i-am analizat opera, am apropiat
numele lui de cel al țării noastre, Căci e printre puţinii scriitori
renumiţi, care au dezvelit Apusului—la sprijinul moral al căruia am
făcut de atitea-ori şi facem încă apel—durèrile şi nădejdile noastre,

Nu era incä ora cinci dimineaţa, cînd am intrat—dormind din
reu—în gara din Bucureşti. Directorul Căilor Ferate Romine,
omnul Olänescu ! ne aştepta deja, să luăm dejunul la bufet, în

mijlocul unei societăţi foarte numeroase şi extrem de plăcute. Co-

1 Constantin Olânescu, inginer, Ministru al lucrărilor publice în gu-

vernul Catargi-Carp 1891 inte al Camerei ! i
interne în cabinetul Carp E Ne pc a o ci

EDMOND ABOUT ŞI ROMINIA 195

borithdu-mă din tren, găsesc pe peron pe domnul Frédéric Dame 1,
un tinăr ziarist parizian, care a prins rădăcini aici, căsătorindu-se
cu o femee fermecătoare şi conduce cu succes un mare ziar po-
litic „L'Independance Roumaine“. Stă la masă cu noi şi ne comunică
vestea, între două pahare de ceai şi două tartine de icre, că satul
Sinaia—unde vom petrece ziua—va fi azi teatrul unei solemnitäti
oficiale. Toate autorităţile țării—alară de presă — au lost invitate
la inaugurarea unui palat clădit de regele Carol în munţi la o
înălțime ceva mai mare de şase sute metri dela nivelul! Dunării.
Edificiul, despre care se povestesc minuni, a costat o muncă de
zece ani şi mai bine şi o sumă mai mare de trei milioane franci.
Se formează un tren de plăcere pentru transportarea curlogilor ;
cît ne priveşte pe noi, ne [vom duce acolo—fără transbordare —
în vagoanele noastre excelente. Sinaia, numită asfel după mănăs-
tirea Sinaia 2, e la nord de capitală în plini munţi transilvaneni.
Vom traversa timp de cel puţin o oră moşiile unui vechiu prietin
al meu George Bibescu 3, care e numai prinţ în Rominia, armata
franceză însă îl numără printre eroii ei. l-am anunțat sosirea noastra
şi cred că-i voiu putea stringe mina în gara Cimpina. Dar timpul
ne comandă şi iuteala ne oprimă; trenul nostru trece ca fulgerul
prin Cimpina şi aproape prin toate gările din drum. Totuşi am
putut vedea o bună parte din Rominia, cimpii şi munţi, ca så ne
putem face o idee despre țara aceasta bogată şi ciudată. Teritorul
ei egalează în întindere o bună treime din cel al Franţei, numărul
populaţiei insă e numai de cinci milioane. Cimpiile—toate din pă-
mînt aluvial—au o fertilitate nesecată ; pămintul vegetal are adesea
mai multi metri adincime. Din nefericire pădurile au fost devastate
si sînt încă cîte putin în fiecare zi de oameni şi de vite; această
despădurire a produs un regim de apă deplorabil. Cei cinci afluenţi
ai Dunării—care traversează țara— nu merită numele de riuri ; atară
de Jiu şi Olt, al căror curs ar putea fi ameliorat, sint torenfi care
se revarsă azi şi sînt secati mine. E suficientă o vară fără ploae
ca cea din 1883, ca toată țara să fie uscată, recolta nimicită şi
populaţia agricolă—adecă toată fara—infometatä. Chestiunea agrară
aici e extrem de arzătoare, ca în Roma pe timpul Grachilor ; ea
1 Venit în Rominia în 1872 A colaborat la mai multe ziare franceze
şi rominesti, După 1890 părăseşte ziaristica. A fost profesor de limba fran-
ceză la liceul Lazăr, subdirector a! invätamintului primar, inspector scolar
pănă la 1896. Are mai multe scrieri în romineşte şi frantuzeste, f rincipalete
sint: „L'état roumain et la paix de l'Orient, Neutralisation de la Roumanie",
1877 ; „Histoire de la Roumanie contemporaine depuis l'avèrement
des princes ocne jusqu'à nos jours 1822-1900. Paris 1900 ; „Nouveau
i = 5”.
CRE amn fost zidită la 1685 de marele spătar Mihail Can-
tacuzino şi numită după muntele Sinai. In ea a locuit regele Caro! în timpul
anne mman 4 5 Arii Rominesti George Dimitri Bibescu. A duat parte
ca ofiter în armata franceză la räzboacle din Mexico 1852, Algeria 1867 și
Alsacia 1870. Organizatorul secţiei romineşti la expoziția din Paris 1899, Are
si unele scrieri.

156 VIAŢA ROMÎNEASCĂ

—

nu va putea fi însă rezolvită prin împărțirea pămîntului, căci nu
de pämint are nevoe țăranul; are mai mult chiar decit poate cul-
tiva. Aceiaşi lege care a suprimat șerbia în 1864 a înzestrat pe
ljecare familie de ţărani cu 5% hectare, fapt foarte frumos 1. Si
dacă s'ar simți din nou lipsa, statul, care e proprietarul unei treimi
din pămîntul ţării, nu se va lăsa mult rugat, ca să le mărească
doza. Țăranul romin are nevoe de capital; i-ar trebui ceva bani
ca să-şi cumpere material de exploatare, vite, säminte şi uneori
chiar pinea necesară familiei. Cind zic pîne, e un fel de-a vorbi,
căci aceşti sărmani muncitori dela ţară, n'o cunosc decit din auzite.
Tot anul trăesc cu porumb fert în apă amestecat cu puţin usturoiu
sau ceapă. E destul ca o recoltă să fie compromisă şi țăranul
emancipat devine din nou serb, ca pe timpul domnilor fanarioți.
Imprumută la proprietarul vecin bogat ciţiva saci de porumb şi ca
să nu moară de foame, îşi angajază fără multă ezitare singura
avere ce-i mai rămîne: munca brațelor. Si la anul cînd va trebui
să lucreze, are, plivească şi culeagă recolta la el, creditorul il va
soma să-şi ţintă angajamentul şi el va fi silit—cu orice preț—să
se execute. Cei care Œ in felul acesta mizeria deaproapelui
se expun la represalii. Rominul e prea blind ca să înceapă o re-
voltă în mare, dar cite odată e destul de disperat ca s'o practice
în mic. Repaosul religios pe care-l înmulțește alandala ortodoxia
greacă a agravat încă dificultăţile vieţii în țara aceasta. Mi se
vorbeşte de o sută douăzeci şi cinci de sărbători pe an afară de
Dumineci. Preofilor noștri nu le-ar merge prea bine în cantonul
Pontoise, dacă le-ar spune ţăranilor: „Nu veţi lucra decit o zi
din două“. Preotul aici se bucură de-o consideraţie mediocră, dar
e ascultat cu religiozitate. Işi impune odată la lună apa sfințită si
rugăciunile populaţiei bogate dela oraşe, care nu se uită la două-
zeci de franci, numai să-şi scape casa de el. Dar noi n'am venit
aici să reformäm biserica Răsăritului. lată oraşul Ploesti, cu iz-
voarele lui de petrol care—bine exploatate—ar putea înlocui în
curind cărbunele englez pentru luminatul cu gaz şi lemnul pentru
încălzirea maşinilor. Nu departe de acolo zărim o frumoasă tabără
de artilerie, cu corturile dresate în bună ordine, cu caii la stip,
oamenii liberi, şi cu nelipsitul sex feminin dind tircoale în jur,
Dela Cimpina încolo sintem în plini munţi; drumul serpueste pe
marginea unui rîu de munte stăvilit mai mult sau mai putin bine cu
zägazuri din pietre enorme, pe care apa nu le respectă totdeauna.
Albia e aproape secatä în momentul de faţă, se văd circulind în
ca care cu boi şi ţărani care adună pietre mici de var rotunjite
de apă, pentru alimentarea cuptoarelor räspindite pe cele două
maluri. Munţii sint de-un deosebit pitoresc, dar de-un alt fel decit

1 Legea dela 15 August 1864 S'au distribuit circa 2 milioane hectare
la 40,000 familii de ţărani. Loturile însă mau fost cgale. Media dată de
About e uşor exagerată. Exact s'ar putea stabili o medie intre 4 si 4'; hec-
tire, În multe locuri între 37 —4 hectare, sau chiar şi mai putin.

EDMOND ABOUT ȘI ROMÎNIA _1

Alpii granitici sau Pirineii calcari. Se aseamănă mai mult cu Ape-
nini, sau mai precis cu nişte Apenini mai noui, mai puţin uzați,
cu curbe mai ascuţite, cu o vegetaţie mai puternică, mai gran-
dioasă. Trecem din surpriză în uimire, din ripe in prăpăstii, pânâ
la satul paradoxal, care e Sinaia ; zic paradoxal, fiindcă e un sat
fără tarani şi mult mai monden în aparenţă şi în realitate decit
Bougival sau chiar Trouville. Nu are decit vile, castele si palate,
un Întreg extrem de elegant, foarte bogat şi de-un gust parizian,
care se poate descoperi până chiar şi în aranjamentul grădinilor
si parcurilor, Ajungem la gară si cel dintăiu lucru care îmi atrage
atenţia acolo e figura bună şi loială a bätrinului democrat Rosetti
care va rămîne viaţa lui întreagă discipolul înflăcărat şi iubit al
lui Michelet şi Quinet, vechiul apostol al cartierului latin 1, $am-
pionul neîntrecut al libertăţii în patria lui şi a noastră, Pretutin-
deni unde l-a aruncat soarta a jucat roluri pe planul întăiu ; a ajuns—
fără să vrea—la demnități şi onoruri sau mai precis onorurile au
sfîrşit prin a i se impune. Republican convins şi declarat, azi €
preşedinteie Camerii Romine şi regele Carol are o înaltă stimă
pentru el. Mi se confirmă de altfei că faptul acesta nu e o ano-
malie aici, în ţara libertăţii şi sincerităţii excesive: că regele are
un număr anumit de republicani în casa lui civilă şi militara și
totuşi nu e cu nimic mai puţin fidel servit.
ilustrul preşedinte a avut bunătatea de-a veni înaintea mea
pentru a mă conduce la palatul regal şi a mă face să particip
—deşi nedemn—la banchetul de gală. Dar o gală regească-—chiar
în munti—impune o ținută pe care eu n'o adusesem în valiză; nu
ştiam prin urmare cum să mă mai scuz şi să mulțumesc ; însfirşit
m'am îndreptat cu tovarășii de călătorie spre hotelul Sinaia, unde
se poate lua dejunul. Căci sint două hotele în acest orăşel, unul
unde se dejunează şi altul unde se cineazä. Unul din cle—se pars
că cel mai vechiu — aparține unui fost servitor al casei rega x
Cind concurentul lui a cerut permisia să zidească un nou hotel,
oficialitatea a rezervat drepturile întăiului ocupător şi sa ii s
ceastă cotă rău împărţită, care ne-ar părea extrem de ciuda n
o tară mai putin nouă, In adevär e o lume ciudată Rominia aceasta.
“Turcii—care mau cucerit-o niciodatä—ti storceau un tribut modest
şi un bacşiș exorbitant. Guvernatorii sau domnii creştini, aleşi a-
proape totdeauna din Grecii Fanarului, cumpărau i ste de-a ex-
ploata ţara cu o sumă care se ridica păna la şase mi pan; a 4
las să ghiciţi cum—odată numifi—lucrau să se refacă. Des te-
voca adesea titularul în favorul unui ofertant la mezat ma ogat
sau mai generos. Increderea Turcilor era aşa de mare în acești

După dela 1848 trieste mal multi ani la Paris, unde con-
tinuă pts bir red liberă şi er vob R areal peer
democrații francezi şi străini şi cauta si cipis pr ot A tai de
scriitori ai timpului. Michelet și Quinet în mare parte gr ~ capot fa

apărătorii orului romin. C. Rosetti probabil a cunoscut t
Paris si pe AD are den ie era deja atunci un scriitor şi ziarist apreciat

188 VIAȚA ROMĪNEASCĂ

reprezentanți ai autorităţii, încit obligau pe fiecare domn să-şi lase
băiatul sau fratele ca ostatec la Constantinopol. Faptul acesta n'a
împiedecat pe Mihail Şuţu 1 să ridice—cum s'a zice—stindardul
revoltei: s'a îngrijit insă să-și prevină fratele, care era ostatec în
Fanar şi care a fugit mulțumită unui chef omeric, în timp ce mi-
niştrii şi poliţia petreceau noaptea tirziu în casa lui. Da e o lume
aparte chiar azi, cînd cel mai umil din burghezii Bucureştilor vor-
beşte frantuzeste ca D-ta sau mine şi cînd invätämintul—de toate
gradele—în toate şcolile regatului e gratuit. Nici civilizaţia cea mai
rafinată, nici instrucfia cea mai filosofică n'au învins aici preju-
decata antisemită ; şi aceşti fini Parizieni de pe malurile Dunării
cred incă, că totul le este permis contra Evreilor. N'a făcut parla-
mentul tuturor funcţionarilor şi pensionarilor statului o reducere a-
supra datoriilor, pe care le-au contractat angajindu-şi veniturile,
subi pretextul, că împrumuturile nu pot fi decit uzurare, din mo-
ment ce-au fost consimfite de Evrei ?

Dejunul nostru în aer liber subt veranda hotelului e invese-
lit de o orchestră de ţigani, al cărei şei, un omuleţ nervos, cu
privire aprinsă işi împreună vocea uşor voalată şi cu atit mai pă-
trunzătoare cu sunetul instrumentelor. Un negustor ne oferă să
cumpărăm covoare indigene, în culori destul de vii, dar mai puţin
frumoase si de două ori mai scumpe ca cele de Caramania 2 Două
sau trei färance ne prezintă la fel nişte stofe şi cîteva broderii
pregătite de ele. Descopăr însă speriat în ele, ca culori dominante
şi extrem de displăcute un roşu şi un violet izbitor.. Vai de tine
Orient, mare măestru al culorilor, dacă vei permite să fii inundat
cu anilină si fuxină 3, Mi se spune—ca consolare—că mai multe
doamne din Bucureşti au avut generoasa idee să dea modele fru-
moase ţărancelor care brodează. Dar din nefericire nu pot să uit,
că cele mai splendide şaluri de caşmir sînt capodoperele unor ar-
tisti mari, neîntrecuţi, care nu cunosc nici măcar alfabetul. Decînd
negustorii de articole la modă le dau elevilor lui Cabanel 4—să le
desemneze--nici precupetele nu le mai cumpără.

In timp ce luam cafeaua, un ofițer dela palat vine să ne a-
vertizeze, că regele si regina doresc să ne vadă si că—în ciuda
etichetei—sintem aşteptaţi la palat în costumele noastre de călăto-
rie. Chiar atunci ploaia, care timp de două ore ne tachinase putin,
incepe să cadă deasă şi-n picuri grei, Nici o trăsură la dis
noastră în această localitate de plăcere. E vorba să facem pe jos
o distanță destul de mare, pe poteci de munte subt o pînză de

1 Domn al Moldovei 1819—21. A înlesnit năvălirea lui Ipsilanti ta 1821
şi l-a ajutat cu bani,

2 Provincie in Asia-Mică,

3 Materii colorante.

4 Pictor francez 1823—1889. Cele mai însemnate opere ale lui sint:
„La mort de Moise“, ,Agtaë et Boniface“, „Saint Augustin et Sainte oma ad
Unul din cei mai buni portretisti ai Franţei din veacul trecut. A fost or r
la şcoala de belearte și membru al Institutului,

EDMOND EL Si ROMINIA 190

apă care se ingrosa din ce t 34 mai tare. E clar că vom ajunge
acolo udafi pănă la os şi stra cu noroiu, deşi aveam toţi um-
brele; dar cu atit mai rău! pofnim voioşi unul după altul pe dru-
mul cäprioarelor. Intr'un sfert ide jorä ajungem la mănăstirea Sinaia,
unde regele îşi făcuse o instațită provizorie să conducă de acolo
construcția palatului. După ci E inute descoperim uimifi deasupra
capetelor noastre silueta elegantă şi bizară a unei clădiri, cum
mam văzut niciodată, dacă nu în vis poate, sau în basme ilustrate
cu zine şi feţi frumoşi. E un palat, în construcția căruia, cea mai
savantă artă arheologică şi cea mai modernă fantezie se pare că
au jonglat în mod magistral cu lemn, marmoră, sticlă şi metal.
intre turnuri şi foişoare, care spintecă norii, se văd uniforme scli-
pitoare p2 balcoane învelite cu verande. Fiecare adiere de vint
ne aduce un ecou de muzică militară, iar în mijlocul unei pajiști
viitoare—in care cel dintăiu fir de iarbă va înverzi la anul—o fis-
niturä de apă destul de puternică pentru a putea invirti o moară
se asvirle la înălţimi ameţitoare. Nu ne putem bucura prea mult
de această privelişte, deşi e minunată; ne ajunge grija ce-o avem
de-a evita accidente ridicole pe un pămint ud, pe care piciorul
alunecă la fiecare pas. Se spune că terenul curților domnitoare e
alunecos : niciodată nu m'am convins de adevărul acesta ca aici.
Insfirsit iată-ne ajunşi; un frumos ofiţer— n'am văzut decit frumoşi
în Rominia—ne introduce aşa cum sîntem: unii în costum, alţii în
redingotă, care în pălării tari, care în pălării moi, iar d. de Blo-
witz i în costum de bandit de Calabria, In timp ce depuneam pal-
toanele şi umbrelele în un vestibul splendid, ce n'am fi dat unui
curätitor de noroiu pentru o perietură; dar n'ai ce face, ai intrat
în horă, trebue să joci. Se părea insă că nimeni ma băgat de
samă că sîntem plini de noroiu, ca un cine cu părul flocos şi
murdar. Am fost întroduşi cu alaiu într'un salon strălucitor, unde

toţi demnitarii regatului, toţi înalții funcţionari, toţi miniştrii — afară

de preşedintele consiliului, d. Brătianu, absent din cauze diploma-
tice— işi etalau decoraţiile şi cordoanele, Un maestru de ceremonii
ne făcu să formăm un cerc şi am fost prezentaţi rînd pe rind

castelanilor încoronați. i 5 Sa

Regele Carol e un om de statură mijlocie, de-un te -

ment as, şi nervos, de-o înfăţişare în adevăr militară. Are patru-

zeci şi cinci de ani, dar pare mult mai tinăr 2. Vorbeşte limba

franceză fără accent. Se spune că ştie foarte bine romineşte şi

c'o scrie cu eleganță. Se mai spune că acest prinț al casei de

Hohenzollern s'a ataşat din inimă ţării sale, care l-a adoptat şi că

e tot aşa de bun patriot în Rominia, cum a fost Bermadotte în

1 Corespondentul ziarului „Times“, francez de origine, naturalizat en-

glez în 1871,. s : z
i sa născut in 8 Aprilie 1839; avea prin urmare |

A, i ele, SS cind a lost About în Rominia—44 de ani. In 1 urmă=

tor—cind apar impresiile de călătorie ale lui About-avea 45 de ani.

200 VIAŢA ROMINEASCĂ

Suedia 1. Ne-am putut convinge personal, că-şi exercită în recep-
timile oficiale cu un talent rar greaua funcţie de rege, găsind un
cuvint amabil pentru fiecare şi făcind efort să-şi înveselească in-
terlocutorii. D, de Blowitz, abilul gazetar, maistru al interviewuri-
lor pretinde, că a fost interviewat de Carol | şi că regele i-a stors
părerea asupra politicii Austriei.

Nu voiu spune, că regina ne-a plăcut, ar îi prea puţin: ez
ne-a încîntat pe toți cifi eram de față: Francezi, Belgieni si alţi
străini. E o persoană inaltă şi frumoasä, cu profil grec, cu ochi
superbi, cu dinţi fermecători, cu o fizionomie nobilă si gratioasä.
Se ştie că e artistă şi scriitoare; a publicat in limba franceză o
carte revăzută de Louis Ulbach 2. Se pare că a păstrat un gust
viu tru națiunea noastră, deşi d. Camille Barrère la conferința
din Londra a făcut tot ce i-a stat în putință, să ne înstrăineze
poporul şi guvernul romin 3. Regina şi damele de onoare, cu care
am avut fericirea să mă întreţin o clipă, erau în costum national.
După părerea mea e mai curind grec decit roman, dar negregit
poartă un caracter antic, căci e format mai ales din tunică, din
peplum şi din văl. Fondul é totdeauna alb, cu reliefuri brodate în
culori şi desemnuri infinit de variate, fără ca decorul acesta ex-
tirem de bogat să denatureze simplicitatea grandioasă a motivului.

După schimbul de complimente, regele ne invită să vizitäm
apartamentele palatului probabil unic în lume nu numai prin si-
tuafia şi stilul lui, dar mai ales fiindcă e opera unui arhitect in-
coronat. Interiorul şi mobilarea sint de-un gust mai mult original
decit clasic, dar în general distins. S'a tăcut un adevărat abuz cu
decorul în lemn; citeva sáli şi nu cele mai mici sint lucrate de
sus În jos cu multă artă şi grijă ca un cutăr mare cu capac convex

lut ,
aşa cereau interesele Suediei. Bate pe generalii lui Napoleon la Grosbeeren.
Dennewitz, Leipzig şi 1814 cu armatele coalizate pănă la Rin, A
domnit subt numele de Carol al XIV-lea dela 1818—44, a fost iubit şi res-
pectat de Sucdexi,

2 E vorba de cartea, Les pensées d'une reine, par Elisabeth, reine de
Roumanie, préface par Louis Ulbach, Paris, C. Lévy 1882, în 160, 161 p. L.
Ulbach a fost coteg de liceu cu About şi mal tirziu duşmanul Ini-

3 Conferința din Londra din 10 Martie 1883, About face aluzie la
concursul dat atunci de delegatul Franței Austriei. In adevăr Camille Barrère
a sprijinit in mare parte pretențiile Austriei, care cerea o preponderanță ab-
solută în comisiunea care trebulu să se formeze pentru a reglementa navi-
gația pe zona intermediară—alaţi-Porţile de Fer—a Dunării, Cum Rominia
ma fost admisă la conferința care a stabilit condiţiile administrației gurilor
Dunării——decit ca ptitere invitati—ca ma voit să recunoască rezolufile con-
ferinţii din Londra, care a făcut—la Germaniei si Austriei fară o
prea mare rezistență din partea Franţei, cum dorea About—udin Dunăre, un
ru aproape german.

o — — EDMOND ABOUT ŞI ROMINIA 201

şi învelit cu piele din timpul Renaşterii. Se pare că regele a avut
norocul să pună mina pe unul din acei artişti modesti şi dezin-
teresali, care se închid în munca lor, ca călugărul în mănăstire,

O altă particularitate a construcţiei e grija mare ce s'a avut,
ca principalele ferestre să fie plasate spre cele mai frumoase pers-
pective ; şi sint aici admirabile. Torenţii, stincie înalte şi ascuţite,
arborii mari şi bătrini de două sau trei ori seculari, vălcelele în
care apa de izvor limpede întreţine o răcoare veşnică, formează
o privelişte variată, spre care privim acum cu mare plăcere, căci
fiecare fereastră e cadrul unui tablou.

Credeam, că nu ne-a mai rămas altceva de făcut, decit să ne
luăm rămas bun dela prea gratioasele noastre gazde, cînd iată-ne
întroduşi întrun salon aproape tot aşa de mare şi inalt ca şi o
biserică ; sintem invitaţi să ne aşezăm în staluri de lemn sculptat,
ca călugării din suita unui episcop în sträni. Eram în sala de
muzică, O tinără romincä, din înalta societate, care a debutat în
mod strălucit la opera din Madrid—mi se spune că acum e anga-
iată la Nice—cînta la pian şi regina o acompania. O, venerabilă
Baban de Pluskow, mare-maestră a palatului din Atena subt
domnia nenorocitului Oto 1, ce-ar zice umbra d-tale migăloasă,
pănă a căuta pete in soare, dacă ar vedea tratată sfinta etichetă
a curților aşa de familiar ? Ţi-ai ridica nobilul guler, înalt şi scrobit
să-ţi ascunzi după el—indignatä—fata solemnă, dacă ai auzi a-
ceastă mulțime de mitocani intrusi, aplaudind cu o prea mare
intimitate—ca intr'un salon {vulgar cintecul care e foarte frumos
şi acompaniamentul care e desăvirşit. Dar iată în curind ceva şi
mai grav ; regina nu mai e la pian, a cedat locul unei domnişoare
de onoare şi aşezată întrun fotoliu mare, ascultă. Deodată bagă
de seamă că pagina trebue întoarsă: Maiestatea Sa se ridică şi
cu mina Sa augustă întoarce pagina. Sărmană etichetă! mi se
povesteşte, că ai primit lovituri şi mai grele în cursul războiului
din Balcani, cînd regina era în fruntea ambulanfelor şi pansa
ziua— noaptea nenorociţii soldaţi răniţi, care nici mau fost măcar
prezentaţi curții.

ie monumentală, unde atunci s'au aprins întăia oară lumi-
sotragene oma luminatului intro clădire aşa de vastă e destul de
serioasă : nu cred să fi fost definitiv rezolvită ; inclin însă spre

— lC

Greciei -62 şi Bavarez de origine, Nesimpatizat
de st êtes din A dee re * | prea mari à anturajului său exclusiv
nemţesc. Detronat in 1862 prin pois mr ic militare şi insurectiuni populare,

202 VIAŢA JROMINEASCĂ

intre două catrene comemorative, unul scris de marele poet al
Rominiei, de d, Alecsandri, celalalt de Regina insăşi, care a avut
bunăvoința să ni le traducă pe amindouä, Incepuse să fie tirziu
cind regele şi regina, după un ultim cerc, ne-au permis să ne
luăm rămas bun. Toată ceata s'a precipitat în massă spre scara
de onoare, unde un bun servitor, care ne luase fără îndoială drept
muncitori ai palatului, ne-a oprit în mod politicos. Ne-a dus singur
prin nişte culoare mici şi frumoase pănă la o scară de serviciu,
care ne-a scos în curte, exact subt o streaşină. Ori, ploua ca în
Bretania şi noi ne lăsasem păltoanele și umbrelele în partea de
jos a scării mari. Am fost siliţi să ne întoarcem înapoi, după a-
ceia să revenim pe-un povoiu, din băltoacă în băltoacă, pănă la
gară, unde ne aştepta trenul. In drum natura ne-a oferit—si ca—
un spectacol curios: perdeaua de munți care închidea după noi
orizontul şi-a schimbat pe neaşteptate culoarea: era neagră sin
răstimp = citeva minute a devenit albă ; căzuse cea dintăiu zăpadă
a sezonului,

Nu ne intoarcem singuri la Bucureşti; afară de tinărul meu
contrate Frédéric Dame vin cu noi, să luăm masa împreună, ge-
neralul Fălcoianu 1, directorul general al căilor ferate şi colonelul
Candian Popescu 2, aghiotantul regelui. Colonelul, a cărui fizio-
nomie marţială și ae scăpărător îmi amintesc puţin pe generalul
Lambert 3, s'a încărcat de glorie la Plevna. E un înflăcărat patriot,
un aprig liberal şi—după cum mi se spune—un poet de talent.

ce puteam vorbi cu doi militari distinşi, dacă nu despre
războiu ? Despre războiul de ieri şi despre cel care se va aprinde
poate mine, mnii aceştia ne vorbesc despre Turci, vechii lor
dușmani, cu o profundă stimă. Admiră de bună credință pe sär-
manul soldat musulman, care are atit de mult curaj şi atit de
ufine trebuinte. Vorbesc cu multă modestie despre ei în au
nsă o încredere legitimă în valoarea fizică şi morală a soldaţilor
lor şi privesc In față şi cu stoicism viitorul, care—văzut de aici—
nu € prea trandafiriu. Diplomaţia à creiat mult in ultimul timp,
dar n'a organizat nimic. A înființat două regate independente,
care depind amindouă de puternicul lor vecin, imperiul austro-

| Stefan Fălcoianu a fost colonel şi șeful statului major al armatei de
operaţie în războiul din 1877-78. Gen de brigada în 1883 şi ministru de
rer ph be D See gr Ion ge rece la pensie în 1895 cu
general de zit, ost un timp şi edint
Administrate ai lo ana p şi preşedinte al consiliului de
ian-Popescu ia parte ca capitan la detronarea lui Cuza
din H Februar 1866, La 1870 e amestecati și jrr etie în mișcarea anti-
dinastică. la 1877 se raliază la dinastie şi eroic la 30 A în fruntea
batalionului 2 vinätori, In 1880 devine aghiotantul regetui, ta 1894 general de
cavalerie şi apoi comandantul corpului trei de armata.
PRR nn ep me mă anae şi din stati generaţie 1834-1901. S'a
E n războiul franco-german, a căzut , Genera
de brigadă In 1880. A fost şi pire À pics dos '

EDMOND ABOUT Si ROMINIA 203

maghiar t; în schimb vedem două principate, vasale ale Porții,
dindu-se cu totul, mai mult sau mai putin spontan, Rusiei 2, S'au fä-
cut concesii mari Greciei, dar n'a fost nici mulţumită, nici dezar-
mată ; Rominilor li s'a dat Dobrogea, dar li s'a luat Basarabia;
Dobrogea face cit Basarabia ; poate chiar s'ar vinde mai scump într'un
birou de notariat, dar patriotismul calculează el oare la fel? Cind nouă
tratatul de Francturt ne-a smuls Alsacia şi Lorena, puteam oare
să fim consolati, dacă ni s'ar fi acordat în schimb Belgia? Chiar
pentru cei mai îndrăzneţi optimişti, toate țările deslipite de Turcia,
sint un teren de intrigă, care poate deveni din nou—şi in scurt
timp—un cimp de bătae; Rusia şi Austria se luptă aici pentru
preponderanţă, aruncă banii din belşug şi affjä opiniile prin cei
mai abili agenţi ai lor. Putem oare să afirmăm că cele două im-
perii ătesc aici lupta deschisă în cel mai scurt termen ? Ar îi
cam mult, dar popoarele ca şi oamenii nu se pot sustrage sorții
lor şi cele două mari puteri orientale ale Europei vor trebui să se
ciocnească mai curind sau mai tirziu pe cimpiile, pe care noi le
străbatem acum veseli. Valuri de singe vor rosi încă Dunărea bă-
trină şi nämoloasä ; lupta aceasta—imposibil de evitat—va fi for-
midabilă, fiindcă Germania a promis Austriei concursul ei 3, iar
Turcia nu € nici moartă, nici resemnată să se lase să moară. Ce
se va alege în ziua vijeliei de micile state creiate de tratatul de
Berlin ? Rominia e decisă să trăiască; ea nu-şi va tirgui autono-
mia. Dar ea are venituri peste măsură de limitate ; bugetul ei de o
sută douăzeci şi cinci milioane abia ajunge pentru întreținerea ar-
matei, iar celelalte servicii publice trebue totuşi să fie şi ele putin
alimentate ; miniştrii se mulțumesc cu o mie două sute de franci
pe lună ; prefectul poliţiei din Bucureşti are şapte sute, exact atit
cu ce să-şi plătească locaţia unei trăsuri; subprefecţii două sute
cincizeci, cifră puţin liniştitoare pentru moralitatea administrativă.
Regele mi-a spus adineaori că a chemat din Franta—spre consul-
tare—un pădurar foarte priceput şi că va face totul să reimpădu-
rească ţara. Dar înainte de-a planta un singur arbore, ar trebui
protejaţi cei care sint—care nu cer decit să trăiască - contra Où,
menilor si cirezilor de ră oi din nefericire paznicii de păduri
de moşii lipsesc pret eni.
R Laz sei va tăi va vedea! Ne apropiem de Bucureşti, ne
facem puţin toaleta şi cătră ora zece seara, nişte trăsuri frumoase
deschise, înhamate cu cai indräciti, ne duc de-alungul unei străzi

vorba de Sirbia și Rominia. Sirbia devine regat in 6 Martie 1882,
About se gente la tratatul secret austro-sirb din 28 lunie 1881, care ins-
titue un fel de protectorat politic şi economic austriac in Siria ; şi la tra-
tatul pe care chiar atunci îl incheia guvernul liberal romin cu Austria, 30
Octombre 1883 şi la care Germania aderează în aceiaşi zi.

2B ia şi Rumelia Orientală. Cea din urmă a fost constituita de

congresul Berlin—contrar dorinţilor guvernului rus—ca provincie auto-

nomă subt conducerea unui guvernator general. Se unește cu Bulgaria pe
į in 1885,

iis 3 Tratatul de et austro-german Incheiat la Viena în 7 Octombre

1879, semnat de Contele Andrássy şi Prinţul de Reuss şi indreptat contra Rusiei,

204 VIAŢA ROMINEASCA

interminabile, cu case destul de joase, foarte curate şi-n general
nouă, pănă la un restaurant la modă. Ni s'a servit un excelent
supeu, unde cega mare juca cu succes rolul principal. Credeam
că-mi plac icrele proaspete, dar nu le cunoşteam decit după nume.
In ceiace priveşte cega mică proaspătă, fragedă, indä, să dea
D-zeu iubite cetitor s'o guşti si tu odată în mod firesc, cum ni
s'a servit nouă, fără usturoiu, fără papricaş, fără acele condimente
tari, singeroase, cu care bucătăria ungurească are obiceiul s'o 0-
trăv , Subt pretextul că i-ar da un gust mai bun. D. Cimpi-
neanu 1, ministrul agriculturii şi unul din cei mai distingi oameni
ai regatului prezida masa, care a fost foarte veselă, botezată cu
vinuri excelente şi încoronată cu o jumătate de duzină de discur-
suri, pe care le-asi reproduce cu plăcere aici, dacă am fi avut cu
noi o stenografă. Bunul Dame m'a recondus la gară după miezul
nopţii; am adormit cu deliciu; visam că trenul, plecat din Paris
cu douăzeci şi patru de ore după noi, sa ataşat la al nostru, s'a
dat apoi semnalul de plecare şi că într'o oră şi citeva minute am
ajuns la frontiera Rominiei. Cum visul şi realitatea se confundau
in această călătorie miraculoasă, s'a intimplat, că visul meu era
adevărat, căci la ora şase şi treisferturi ne-am dat jos la Giurgiu;
mai aveam de traversat Dunărea, ca să intrăm in Bulgaria prin
uc.
Nicolae Tolu
Paris, Decembre, 1928,

—

1 Ton Cimpineanu, 1841—1888. "À ocupat dela 1877—1896 mai multe
pq © Date ia Bande ah grrr Panar eE a fute. în bg
fe mar ca
băncii naționale în anul următor. 3 și à

Poem de toate zilele

Cind clopotele tirgului fac semn
Şi cresc în turnuri vaete de jale,
Tresar bolnavii vestezi din spitale
Sin prăvălii, sicriile de lemn.

Vaăzduhul rascolit lezaducezaminte
In temniţele vechi în care sint,
De altă viață dusă pe pămînt

Cu mii de veacuri, poate, înainte...

„Sicriile erau păduri subt soare

Cu falduri lungi croite'n straiul verde,
Răcoarea umbrelor să le'mpresoare,
Lumina cerului să le desmierde,

VIAŢA ROMINEASCĂ

lar pe subt crengi cu horbote mărunte
Și printre ochii erburilor vii,

Cu trupuri iuți ca apele de munte
Zburdau în voe cei dintăi copii...

Bolnavii singuri totdeauna știu
Să=şi răsădească=un gind întrun sicriu;

Acolo'n noaptea scîndurilor mute,
Invie'n hori de zumzet şi scîntei
Tacerile copilăriei lor pierdute
Cu snopii albi ai risetelor ei...

Cind iarăşi pling bisericile nalte,
Rasar pe străzi esind de după porţi
Sicrie pregătite pentru morți

Si pentru drumul lumii celeilalte...

In sufletele noastre, pe=o cărare,
Sapată brusc de zimții unui gind
Coboară îngeri aşternind uitare

Si=o bura de nădejde sämanind :

POEM DE TOATE ZILELE 207

Sa ştim, cînd clopotele'ncep să plinga
In temnitele vechi de peste noi,
Ca din trecut vin codrii să ne stringa

Si să ne ducă'n braţe, înapoi...

G. Bärgäuanu

Note pe marginea cărţilor

Tudor Arghezi

Ce relativ puţină laudă a stirnit volumul de versuri al d-lui
Arghezi—acest ospăț împărătesc al simţurilor şi al minţii !

Ar trebui să mă întorc la anii adolescenței mele, la zilele
cind ,descopeream*, înfiorat, pe Baudelaire sau pe Vigny, ca să
mai găsesc a emoție comparabilă cu aceia pe care am încercat-o
cetind „Cuvinte potrivite”,

Eminescu—spunea un critic romin—este „arian“. Simţămin-
tele sale sint comune întregii seminţii indoeuropene. Arghezi, el,
e întruparea liricei nepopulare romineşti.

Se numeşte liric un poet care împărechează metafizica cu
toate destäinuirile sale intime. Fără sentimentul Cosmosului, spo-
vedania nu € lirism, ci radotaj. Si cum rominul nu e un animal
metafizic, a fost natural ca primul nostru mare liric să depăşască
sufletul rominesc, să fie, cum spunea d. Ibrăileanu, un poet arian.

Dar, după mai multe decenii de cultură, am putut avea pe
Arghezi. Este o dată în Istoria Civilizației noastre. Si pentrucă în
Istoria Universală a Literaturilor importanţi sînt tocmai aceia care
imbogätesc sinfonia internațională cu o notă specific naţională,
Arghezi, dacă limba rominească ar deveni limbă europeană, ar fi
poate, din acest punct special de vedere, mai important ca Eminescu.

+
Le +

Tocmai pentrucă Rominul nu obisnueste să aibă insomnii din
cauza problemelor transcendente. Tocmai pentrucă e practic şi ve-
sel. Tocmai pentrucă nu are vocaţie pentru främintäri abstracte.
Deaceia tocmai este interesant şi unic felul în care un Moldovalah
reacţionează atunci cind fiorii metafizici îl violează sufletul,

__ NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 200

Tudor Arghezi este omul acesta. Şi interesul e aşa de mare
incit îi cerem ertare dacă ne vom apropia de el cu acea curio-
zitate cam ofensatoare cu care studiezi un animal rar.

Si, mai întăiu de toate, Dumnezeu. Adevăratul Dumnezeu ro-
minesc, numai Arghezi ni-l poate denunța. (Se ştie că Dumnezeul
tinerilor noştri ortodocşi este de papier-mache),

Pe un Frantuz, Englez, German, Danez, American sau Rus,
—Dumnezeu il chinuegste, îl extaziazä, îl frămintă, îl desnădăj-
dueşte, îi revoltă, Sau îl imboldeste la lucru, la muncă tacticoasă,
monotonă—ca în Impäräfia Cerurilor. Pe Arghezi,— Dumnezeu il:
„agasează*. Dumnezeu se fine scai de capul d-lui Arghezi. In
toate bucăţile acestui poet, intilnim acelaşi sentiment de artä
enervare împotriva unei Divinitäti care îl obsedează ca o de merg

s
+ *

Să vedeţi. Arghezi incepe prin a ne destăinui, cu vorbe care
n'au mai fost spuse de nimeni încă, frumuseţile Lumilor, frumu-
seti tari şi aspre, care Il fac să urle de durerea de a nu şti. Il
apucă toate poftele fără nume ale Universului, Fiecare dor, îi apare
totodată grandios şi derizoriu. In faţa Incognoscibilului, simte, dela
început, că tot ce va voi el, va fi inutil şi deplasat. Si atunci,
s'ar indigna. Se scutură, şi se pregateste să anatemizeze ; cu bles-
temul gata, să se măsoare cu Dumnezeu

Şi atunci, deodată, Rominul. Ce poate da un Valah, zguduit
de disperare metafizică ? Se sinucide? Nu. Ucide ? Nu. Se încue
intr'o sumbră pustnicie? Nu. Răzbunarea sa e alta. Peste Sfinţi şi
Stele va svirii o mică porcărie. Mică de tot.

lată o bucată tipică. Se numeşte: Jignire : — .

Am luat pămint sălbatec din pădure
Şi-am frămintat cu mină de olar

In parte fiecare mädular

Al ființei tale mici de cremene uşure

Modelul statuei este Fecioara Maria. Aşa dar sintem în plin
misticism. Autorul ne previne că întrebuințează material rominesc :

Nepreţuind granitul, o fecioară!

Din alt putut să ţi-l cioplesc
Am căutat în lutul rominesc

Trupul tău zvelt si cu miros de ceară,

Şi după ce sculptează el o bucată de vreme, deodată ne
face această contidenţă :

Şi dacä'n sini si şold a ‘ntirziat
Mina-mi aprinsă, eu sint vinovat...

210 VIAŢA ROMINEASCĂ

Sau, altădată (Psalm)

Cercasem eu, cu arcul meu

Să te răstorn pe tine, Dumnezeu !
Tilhar de ceruri, îmi făcul solia
Să-ţi jefuesc cu vulturii tăria

Dar eu rivnind în taină la bunurile toate,
Ti-am auzit cuvintul, zicînd că nu se poate,

lată-l pe Dumnezeu în situația degradată de ministru care
une impetrantului cam lacom că ce cere el nu se poate. Scurt,
ştim cu toţii ce vine după refuz, din partea împetrantului.
Altădată (Belşug) :

Căci Dumnezeu, päsind apropiat
li vezi lăsată umbra printre boi

iarăşi chiprocouri care il pun pe Părintele Celest într'o situa-
tie oarecum de inferioritate.

Alteori (Psalm) :

Singuri, în marea ta poveste,

Cu tine am rămas să mă măsor,
Fără să vreau să ies biruitor.

Vreau să te pipăi şi să urlu: „Este!“

Vedeţi, —mica porcărie ?
Sau (ait Psalm:)

Trimite, Doamne, semnul de
Din cînd in cînd, cite un pui de înger

Cite un pui de înger. Şi cînd o veni îngerul, Arghezi îi va
spune: „Vii dela tat-tu*.

intrun cîntec de leagän, poetul se roagă lui Dumnezeu la
fiecare strofă să-i trimită fetei cite ceva: bordei de soare, etc. Pe
urmă se agaseazā :

Şi mai dă-i Doamne, vopsele
Şi hirtie chinezească

Pentru ca, minjind cu ele,
Slava ta so smingălească.

— NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR ____ ai

Dar nu-i destul. Vine şi mica porcărie:

Şi cînd totul va fi gata
Se mută la ea şi tata,

Alteori (Mihniri) :

Căci pe cind schivnicii cu toţii
Se pedepsesc, amar, ca hoţii
Cu post uscat şi ascultare,
Jertfind în Săptămina-mare,
La el, azi noapte, în chilie,

A ‘'ntirziat o fată vie,

Cu sinii tari, cu coapsă fină
De alăută florentinä.

(Ce neîntrecut e Arghezi!)

Şi Dumnezeu, ce vede toate,
In zori, la cinci şi jumătate
Pindind să iasă, prin perdea,
O a văzut din cer pre ea.

Si ce putea face acest biet bătrin, decit să o vadă, să se
excite, si să tacă.

Elanul spre Dumnezeu al lui Arghezi e irezistibil şi cronic.
Si deodată, descoperă că nu va ajunge la El, căci e om, căci e
Romin, căci dela el la îngeri vede toată cohorta de pehlivănii o-
menesti, care nu pot fi şterse dintrun condeiu, care şi ele sint
lucruri, ca şi altele, egale în drepturi. Poetul, cu toată sincerita-
tea, cu toată bunăvoința, se vede veşnic prins, cum spune Arghezi :

„Intre înger și măgar“.

De aici toată originalitatea atitudinei mistice a lui Arghezi.
La prima strofä, îl vede pe Dumnezeu venind. La a doua e în
extaz, A treia, îi sare tandära. lar la a patra, ori îi descoperă cine
ştie ce ridicol, ori i-o tae scurt, trimitindu-l la plimbare, şi insta-
lindu-se, el, boereşte...

k
= +

Cetitorii să nu mă înţeleagă gresit. >
Il ador pe Arghezi. Fără absolut nici-o rezervă. Ce spun aici,
nu sint rezerve. Sint doar explicaţii pentru ce îl ador. De ce este
unic, de ce este autentic, de ce nu putea fi perfect dacă era altfel.

212 VIAŢA ROMINEASCĂ

lată uh exemplu de cit de specific rominească este inspirația
poetică a lui Arghezi. Cui altuia decit unui Romin i-ar fi venit în
gind să cînte, cu seriozitate, cu ironie rea, pe Proşti, Nicăieri ca
la noi nu este mai tare prejudecata inteligenţei. Imbecilitatea ni se
pare o crimă mai gravă decit imoralitatea, Şi Arghezi a cîntat toată
imbecilitatea omenească, triumfală şi dezolantă, într'o odă: („Bine-
cuvîntare" )

Noroc, titi fericiţi,

Bieţi rätäcifi

Dormiţi, dormiti,

In monarhia minerală
Cu-obrajii storşi şi gălbejiţi.
Lipiti de carnea triumfală
Pe care lumile ziditi

Şi polta-vă banală

Dormiţi, dormiţi,

Si insumi bine-vä-cuvint
Căci e nevoie pe pämint
Să vă'nmulţiţi,

Să ne-apăsaţi, să ne’nlanfuiti
Şi veacuri oarbe să cläditi,
Dormiţi, dormiţi!...

Bineinţeles, tot ce citez eu nu sint pasaglile cele mal fru-
moase. Cum spuneam, eu explic, Şi iau lucrurile mai reprezentative.
Frumuseţea nu se explică. Se afirmă şi se consumă.

Şi fiindcă e vorba de explicaţii. Aşi vrea să lămuresc cite-va
chestiuni secundare,

k aUn critic romin a găsit în unele bucăţi de Arghezi sonorități
eminesciene. De pildă în Doliu.

Mai mult tu nu vei mai vedea
Nimic, nici cer, nici flori
S'au prăfuit din zarea ta

Ca nişte nori

Nici zare nu vei mai avea
Nici mini cu care s'o mäsori
In geamuri, prin perdea.

Deacum străină mina ta
iți va şedea de-oparte
Ca un condei, pe undeva
Alăturea de-o carte,

NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR RE

Si ochii tăi, de gura ta
Vor trece mai departe
Decît un nufăr de o stea

Orbit-a viaţa, şi, cu ea,
i cîntecul şi luna
, unda'n care strălucea
S'a stins pe totdeauna.

intr'adevăr. Este exact melodia lui Eminescu, Ceva mai mult.
Autorul parcă s'a căsnit să cinte ca el. Şi chiar aşa şi este. A-
cesta-i adevărul. S'a căsnit. Nu-i reminiscență inconștientă. E
siorfare voluntară. De ce? lată ce cred,

Cetiţi o primă dată bucata cu accentul plingăcios şi atan-
drisat al unei domnişoare roze care recită pe marele nostru poet
naţional, Nu veţi înțelege nimic din poezia lui Arghezi.

Dar cetiti încă odată bucata, de data aceasta cu un ton viril,
supărat, tăios. Citiţi-o ‘eu încruntare, ca pe o bucată de proză.
Veţi vedea : Deodată, sensul vorbelor se trezeşte, întreg, cu tot
modernismul lor aşa de puţin eminescian veţi recunoaşte atunci
ca niciodată conţinut de poezie n'a fost mai străin de geniul
lui Eminescu,

In „Doliu“, Arghezi ne spune scurt, apăsat, conştient,—că
s'a isprăvit. E supărat; desnădejdea lui, concentrată cum €, nu
plinge. E mai aproape de înjurătură decit de lacrimi. Observati
imaginea: „De-acum străină mina ta, etc“. Nu este înduioşare,
nici disperare cu derivative în literatură. Este o imagine lucidă,
cam brutală.

N'a fost reminiscență eminesciană. N'a fost scădere si slă-
biciune, ci generozitate şi lux. Poate pentru frumuseţea contrastului ;
poate pentru a face o escarmuşă postumă marelui său egal,—
Arghezi şi-a plătit plăcerea de a scrie cea mai neeminesciană bu-
cală în cel mai pur ritm eminescian...

Există o altă poezie (Biserica din gropi) care aminteşte leit
pe Verhaeren:

Biserica necunoscută, cu hramul şters, cu virful rupt.
Cu turla lesinatä-n aer, se incovoaie'n osteneală

Si streagini-le-i, adăposturi de cuiburi, prinse dedesupt,
Păzesc şi-a îngerilor palizi închipuită poleială.

Dar el, Oltean cu coşuri pline şi cu balanţă fără greş,
Intirzie din drum la tine, cînd drumul lui spre tine duce

la cobilita din spinare, cu cogurile de cireşi
O pune jos si cu sfială, d căciula, face cruce.

E drept că seamănă cu Verhaeren, cu unul din multele sale
„Moulins". Dar aci e altceva. |,

214 VIATA ROMINEASCA

O moară de vint, in mijlocul peizajului flamand. E toată
Belgia. O bisericuţă tăcută si neştiută, în mijlocul sesului rominesc.
E toată țara noastră aci.

„Le moulin“ e harta poetică a ţării lui Verhaeren. Arghezi,
cind a vrut şi el să facă asemenea geografie lirică, mavea de ales.
Trebuia ritmul acesta (care de altfel nu-i cel mai tipic din ritmu-
rile lui Verhaeren.

Sau, mai precis:

Un Romin, ,verhaerizind® in faţa unei mori de vint, care
la noi se numeşte „Biserică în gropi“. lată subiectul. Un Oltean,
o bisericuță, şi un Verhaeren. Putea Arghezi să facă altfel?

Alteori, Arghezi aminteşte de Beaudelaire, lată de pildă, în
bucata „Satan“:

Gol în imensa zare, tăcut şi por

Cu braţele păroase, la piept, făcute cruce,
Privea la luntrea-i, albă pe undă cum se duce
Tirită de virteje,—picior peste picior.

EI îşi întoarse capul putin, strimbind în loc
Planetele ca mingea şi luna cum € chifla

Şi încruntind sprinceana pe ochiul lui de foc,
Răspunse Europei, orgolios, cu tifla.

Arghezi samănă la suflet cu Baudelaire. Sau mai precis
este exact contrariul lui Baudelaire (căci contrariul implică
asemănare),

Si unul şi altul sint mistici. Pe amindoi lucrurile sfinte îi a-
aseazä. Deosebirea este doar că Baudelaire e mistic fiindcă
eco şi Maria îl agasează, pe cînd la Arghezi avem situaţia
inversă : Dumnezeu îl agasează pentru că e mistic.

Misticismul lui Arghezi e primordial, nu derivat, Credinţa
religioasă la el e profundă. ll robeşte, De aceia îl şi plictiseşte.

La Beaudelaire e altceva. Sentimentul lui primar e pofta de
a scandaliza, Şi pentru că în nici un domeniu scandalul nu e mai
facil, mai la îndemină şi mai eficace ca în acel al religiei, Beau-
delaire se vede inclinat să lege un fel de prietinie literară cu
Dumnezeu şi subalternii săi,

Şi Arghezi se mai potriveşte cu Baudelaire şi în altceva.
Amindoui au meritul—unul în lirica franceză altul în cea romi-
neascä—de a impăminteni trivialul în poezie, Ceiace izbeşte la
Baudelaire este cum ştie să descrie cite un lucru cu totul prozaic,
cu vorbe oarecare, obişnuite, cotidiene, dar făcind, la olaltä un
ansamblu parcă săpat în piatră, cu perenitate de Statue şi cu
majestate de monument.

Ar NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 215
Si Arghezi are această artă, de a obţine efecte lirice incom-
parabile din simpla povestire a unui fapt divers:

Inchis în turnul morţii din poruncă E
Prinţul e 'ntreg, dar gindurile”! dor

nişte vulturi negri ce-și aruncă
Intre cotete rotirile lor

Puterea lui întreagă şi vitează
Ascultă'n noaptea de safir şi lut

Din depărtare, calul că-i nechează
Care prin adieri l-a cunoscut

Si cum I rod păduchii citeodată

Pe dedesubtul platoşei domneşti
Prinţul te simte, spadă fermecată
Prinsă de şold, c'ai tremurat şi cresti.

___ Ca grămătic al poeziei samănă Arghezi cu Baudelaire, Sa-
mană puţin şi sufletește prin acel satanism de care vorbeam. Dar
ce deosebire de amploare! Baudelaire, cu toată perfectia lui, e
frust, e putin. Nu-l vedem niciodată ca hezi, imperechiind, deo-
dată, într'o strofă, stele, pomi, ingeri, mici ocupații omeneşti, apoi
o floare, un păianjen, şi pe urmă o apostrofă directă ca o trim-
bifä, sau cite un strigăt de durere sfişietoare, spunînd toată uscă-
ciunea unui entuziasm care se scrie şi cade,

Si ceiace e impresionant la hezi este că niciodată nu
devine sentimental. lată o bucată caracteristică : „Chemarea“, po-
vestea unui fir de iarbă crescut între două spărturi de trotuar, şi
prins de o naivă bucurie cind vede că „un fintar de motu-i aurit
se prinde!*. Bucuria celui nebăgat în samă cînd vede că şi el
slujeşte la ceva. Şi fără dulcegărie. Mai degrabă puţină ironie, şi
mai ales un fel de răceală aspră. Arghezi totdeauna spune: Pot
vorbi de lucruri înduioşătoare, căci eu nu mă înduioşez niciodată.

Şi bucăţi formidabile ca „Prinţul“. Si, pretutindeni, vor
N on se hrănesc mai multe generații: lată toată tristeţea
umilor, în :

„S'a ridicat la geamuri pămintul pănă sus.
Cit lumea-i era piscul, sin pisc plingea lisus.
şi a

O stea era pe ceruri. In cer era tirziu.

Deschid cartea : cartea geme,
Caut vremea: nu e vreme,

26 VIAŢA ROMINEASCĂ

„Ştiţi voi ce vorbă este vorba ieri 2*

L]
x

Dar termin citaţiile şi chiar aprecierile. Din punct de vedere
sociclogi-— punic! de cet bă care am slăbiciunea să-mi fie mai
scump decit toate—Arghezi este primul liric specific romin. Primul
care reacţionează cu adevarăt romineşte în fața misterelor chinui-
toare ale cosmosului şi ale sufletului uman.

D. L Suchlanu

O ţară fericită, Danemarca

Condiţiile naturale par a fi conspirat să condamne pentru
veşnicie Danemarca la celace a fost veacuri de-arindul: o țară
de pescari si de păstori luptind din greu pentru asigurarea unei
existenţe precare. In adevăr, Danemarca nu dispune de nici unul
din elementele primordiale ale unei normale dezvoltări industriale
sau agricole, Fierul şi cărbunele lipsesc cu desävirsire, iar sulul e
în general nisipos şi sterp. Teritorul ei, abia de 44.300 Km? şi
extrem de crestat, se discompune în sute de insule din care unele
sint inabitabile. De formaţie relativ recentă, cel mai vechiu sub-
strat al său e alcătuit din calciu, Solul său plat şi nisipos în care
nici un riu, nici o colină nu variază peisagiul, e o continuare a
dezolantului şes german. Climatul prezintă toate caracteristicele re-
giunilor nordice : umed şi brumos. Zilele calme şi senine sint o
excepție. Iernile sint lungi şi vegetaţia-i tirzie. Anul trecut, la mij-
locul lui August, cînd am ajuns în Danemarca, secerişul grinelor nu
incepuse decit pe alocuri, iar sămănăturile de primăva (orzul şi
ovăzul) erau încă verzi,

ar nici condiţiile istorice m'au fost mult mai prielnice. O
simplă privire aruncată pe harta Europei septentrionale sugerează
ideia, că prin poziţia-i geografică Danemarca era predestinată să
devină itoarea şi beneficiara necesară a traficului dintre apus
şi răsărit, mai ales că natura-i punea la dispoziţie un mijloc ex-
celent pentru a-şi rezerva siesi pere emca acestui transit: închi-
derea Sundului—aceste Dardanele ale Nordului—pentru vasele care
i-ar fi putut face concurență. Suprematia economică exercitată
pănă în sec. XVI de Liga hanseatică voie îi țărilor scandinave,

a navală a puternicilor sale vecine, Anglia şi Olanda,

desăvirşită înainte ca Danemarca să-şi fi constituit o flotä de a-

rare şi desfacerea In 1521 a uniunii dela Kalmar au impiedecat

nemarca să profite de or ca orga À sale ce, elor

sportind, direct, pe propriile lor vase, pe care le ex-

portă în Rila sau le importă de acolo, Anglia şi Olanda au
5

215 VIAŢA ROMINEASCĂ _

frustrat Danemarca de beneficiile comerțului de transit si de mij-
locul de a-şi constitui o flotă puternică, şi au impiedecat-o astfel
să se consacre vocației sale fireşti, care era cărăuşia mărilor de
nord. In timpul războaielor napoleoniane, Danemarca a avut să su-
fere enorm. Importanța ei geograficä pentru reuşita blocului con-
tiuental, decretat de Napoleon, a făcut să fie rind pe rind bom-
bardatä de Engleji şi ocupată de Franceji. Din aceste lupte, Da-
nemarca a ieşit ruinată şi falită. Abia refăcută, a venit războiul
cu Prusia (1864) care i-a pricinuit pierderea celor mai bogate pro-
vincii ale sale : Schleswig şi Holstein. Mai mult, după războiul a-
cesta dezastruos a urmat o criză agricolă, şi griul, principalul ar-
ticol de export al ţării, scăzind din valoare în urma exportului
rusesc şi american, a incetat de-a mai fi remunerator.

In ciuda acestor împrejurări nefavorabile, Danemarca e azi
incontestabil țara cea mai fericită din lume. Nicăeri Pee econo-
mică, politică şi culturală n'a atins un grad de dezvoltare mai
înalt ; nicăeri bunăstarea populaţiei nu e mai generală şi mai com-
pletä; nicäeri nu sînt mai puţini milionari şi mai puţini săraci;
nicäeri fericirea de-a trăi nu e mai netulburată decit în mijlocul
acestui popor care nu cunoaşte lupta de clasă, fiindcă nicăeri ar-
monia între clasele urbane şi rurale nu e mai desävirsitä. Țăranul
danez, cu viitorul lui asigurat, cu casa lui încăpătoare și frumoasă,
înzestrată cu toate avantajele confortului modern (lumină electrică,
încălzire cu gaz, telefon, baie), cu etajera lui de cărţi, cu gazeta
lui zilnică şi cu revista lui hebdomadarä în care interesele rurale
ocupă locul întiiu, oferă o icoană de fericire şi de stabilitate fără
echivalent în Europa.

Această transformare socială, care e un miracol, se dato-
reste revoluţiei agrare care s'a Po qu în jumătatea a doua a
sec. al XIX-lea şi care a tăcut dintro ţară ex oare de pro-
duse agricole brute o ţară exportatoare de produse alimentare in-
dustrializate.

+
v .

Pănă la mijlocul sec. al XIX-lea, principalul izvor de venit al
țării a fost cultura griului, Dezastrul dela 1864, răpind Dane-
marcei cele două provincii mai fertile ale sale, Schleswig şi Hol-
stein, a redus considerabil cantitatea exportabilă, tocmai În mo-
mentul cînd concurenţa gri american şi rusesc, care începuse
să inunde piaţa europeană, a produs o simtitoare scădere a
lor, Pentru solul sărac al Danemarcei, care reclamă un surplus de
muncă și de îngrăşăminte, cultura griului a încetat de-a mai fi
ri „rege pa . La criza politică prin care trecuse țara se adăuga
astfel o #rizä economică şi o descurajare morală, care i-au făcut
pe mulți patrioți daneji să se'ntrebe, dacă patria lor mai poate sub-
sista ca ţară independentă. Emigraţia, şi pănă aici notabilă, mai
ales în Statele-Unite, a luat acum proporții ingrijitoare. După mu-

ei O TARA FERICITĂ, DANEMARCA i 219

tilarea suferită, Danemarca era à i i

pal À € expusă să-şi vadă restul terito-
Remediul crizei a fost găsit într'o nouă orientare ec i

intre 1864—1880, Danemarca à renunţat la exportul griului şi. a

Anglia, abolind taxele vamale pe griu (1846) şi angajindu-se din
ce în ce mai hotărit în politica liberului sh, br le

articolelor alimentare care au cucerit repede piaţa engleză. Legislaţia
sistemul de credit, educaţia şi iniţiativa particulară, totul Pom

rale din Germania şi din Franţa, Frederic al Vi-lea inaugurează
era emancipării ţărăneşti dispensind ţăranii de pe moşiile Statului
de restul serviciilor feodale, şi exemplul lui e urmat de mulţi mari
proprietari. Țăranii, deslegali de obligaţia clăcilor, şi-au putut con-
centra toată atenţia asupra propriului lor lot pe care în schimbul
unei taxe au obținut dreptul să-l separe de proprietatea comună
şi să-l ingrădească, In 1786 se creiazä prima organizaţie de Credit
de Stat care permite micilor proprietari să-şi procure un mic fond

. pe ipoteca propriilor lor loturi. Sistemul a fos! dezvoltat neincetat

şi sume enorme au fost investite; rezultatul a fost înmulțirea con-
siderabilă a micilor proprietari. Politica aceasta agrară a fost ac-
centuată în secolul al XIX-lea, mai ales după introducerea siste-
mului parlamentar și a unei constituţii democratice (1849). Nici o
măsură n'a fost neglijată pentru a ajuta pe ţărani să-și libereze com-
plect proprietatea şi pentru a încuraja pe marii proprietari să-şi
impartă moșiile. Astfel! amalgamarea fermelor a fost interzisă prin
lege. Oricine poate poseda mai multe ferme, dar cu condiţia ca
fiecare fermă să fie arendată unei familii. Mulţi mari proprietari
au fost dealtfel bucuroşi să-şi vindă o parte din moșie pentru a-şi
libera complect restul, aga incit în 1805 numărul fermelor libere
(41,700) era aproape de două ori mai mari decit al celor aren-
date (24.800). Astfel se desemnează deja aspectul rural aşa de
caracteristic al Danemarcei de azi: ţară fără sate propriu zise, ci
de ferme independente, fiecare familie locuind în mijlocul lotului
pe care-l cultivă. Pentru a asigura subsistenţa unei familii, loturile
n'au fost fixate uniform, ci după o scară variabilă cu fertilitatea
lor. In locurile mai sterile lotul a fost lăsat mai mare, in regiunile
mai fertile, mai redus. Dar necesitatea de-a mări unele mici pro-
prietäfi încit să asigure o deplină independenţă materială, s'a re-
simţit mai ales după războiul mondial, şi o serie de legi, intre
1919—1924, s'au străduit să rezolve problema,

220 pee VIAŢA ROMINEASCĂ
Cea mai importantă e legea din 1919 care expropriazä !/,
din moşiile inalienabile concedate în secolul al XVIII-lea unor fâ-
milii nobile pentru servicii aduse Statului. In schimbul acestei am-
putări şi a unei taxe de 25%, din valoarea pămîntului, proprie-
tarii au obținut dreptul de-a dispune în mod liber de rest.

In afară de această solicitudine perspicace şi continuă, Sta-
tul a promovat transformarea agricolă a ţării printro puternică şi
practică organizaţie de credit. Pentru a sprijini efortul muncitorilor
agricoli de-a deveni mici proprietari, Statul a creat în 1880 dou
instituţii de credit pentru micii proprietari garantindu-le acestora
spesele iniţiale şi interesele capitalului rambursabil în anuităţi foarte
mici. O lege din 1899 a dezvoltat şi precizat sistemul. Orice mun-
citor agricol care vrea să-şi cumpere o fermă obţine în formă de
împrumut nouă zecimi din capitalul necesar; în cursul primilor
cinci ani e dispensat de orice obligaţie de plată, iar după expirarea a-
cestui termen nu e ținut să plătească anual decit 3 %, capital
in afară de interesele care nu exced 4,5%% Titlurile acestea au
ajuns repede să se bucure de o încredere internaţională. Franţa
investise înainte de războiu în astfel de titluri nu mai puţin de cinci
sute de milioane de franci, iar Anglia peste zece milioane de ster-
line. Nici o mirare dacă numărul micilor proprietari a crescut necontenit.

Astfel factorul esenţial al revoluţiei agrare sävirsite în Dane-
marca nu e marele proprietar, ci fermierul înzestrat cu 3—15 ha.
care cultivate intensiv, după cele mai raţionale metode, ajung să-i
asigure o viaţă largă şi confortabilă. Subt un astfel de regim de
proprietate, păşunatele ar fi o vinovată risipă de teren şi o pier-
dere de energie potenţială. Călătorul care a văzut regiunile tip
pentru creşterea vitelor, Morvanul şi Nievra in Franţa, sau Kent
şi Suffolk în Anglia, cu luncile lor verzi înconjurate de garduri vii
şi presărate de vite libere, nu va găsi aici nimic asemănător. Vi-
tele sînt hränite în grajd sau priponite scurt. Gardurile se pot su-
prima, şi, în adevăr, în afarä de unele regiuni ale futlandei, ele sînt
inexistente, Fiecare palmă de loc e prețioasă, şi ea nu e pierdută
nici cu garduri, nici cu poteci inutile.

Insă date fiind exiguitatea solului cultivabil şi sporul necon-
tenit al populatiei, aceste măsuri n'ar fi deslegat decit partial pro-
blema, dacă iniţiativa particulară n'ar fi venit în ajutorul Statului.
incă din 1866 s'a format o societate de punere în valoare a te-
renurilor inculte (Hedeselskabet), care a tăcut minuni subt impul-
siunea lui E. M. Dalgas, un animator entuziast şi ireductibil, cum
aceste ţări de self-government au produs în toate domeniile ac-
tivitäfit sociale si economice, Graţie efortului acestei societăţi, ju-
mătate din terenurile inculte ale țării au fost redate culturii. Tere-
nurile mocirloase au fost secate, insulele de nisip plantate, regiu-
nile inundabile ale coastelor indiguite. Lupta acestei societăţi contra
nisipului şi bălăriilor din Iutlanda, cea mai săracă parte a ţării, are
ceva epic. Acum cincizeci de ani nu puteau trăi în partea nordică
a acestei regiuni decit doar cîteva turme răzlețe de oi şi o rară

O TARA FERICITĂ, DANEMARCA 221
populaţie de pescari săraci, Azi pretutindeni nu vezi decit f
înfloritoare şi e vesele care dau provinciei as stiu cana
centru de legi de vară. Munca inteligentă şi da unor
pioneri a biruit indiferența publicului şi ostilitatea naturii. Ei au
redat culturii într'o jumătate de veac 5.000 ha.—o suprafaţă egala
cu aceia a ducatelor Schleswig-— Holstein răpite de Germania în 1864.
Dunele mişcătoare de pe coasta Mării Nordice au fost fixate şi
convertite în pămînt arabil, păşunate sau păduri, protejate de di-
guri contra invaziei nisipurilor mării.

Pădurile care pela 1880 nu acopereau decit 5,3 la sută din
suprafaţa ţării, se întind azi pe o suprafață de 8,5 la sută. Ele
nu servesc numai pentru a fixa şi a fertiliza terenurile nisipoase,
ci şi de paravan contra vinturilor de miază-noapte şi de răsărit.
După primele Succese, cucerirea şi punerea'n valoare a terenurilor
inculte a devenit o datorie de onoare a tinerelor generaţii formate
în școlile superivare de agricultură. Ele au triumfat de toate difi-
cultăţile şi au tăcut din Danemarca țara cea mai înaintată şi mai
dezvoltată din punct de vedere agricol. Admirabilul efort al unei
elite intreprinzätoare, susţinute de virtuțile solide ale claselor ru-
rale, au tăcut dintro ţară aspră şi inospitalieră una din regiunile
cele mai bogate, mai prospere A mai populate ale Europei. Un
teritoriu abia cit al Basarabiei noastre, mult inferior în calitate şi
resurse, hrăneşte (şi încă cum !) o populaţie aproape de două ori mai
re ta şi dezvoltă o civilizaţie care o aşază între primele naţii
ale lumii.
| Țăranul danez a putut atinge acest înalt standard of life,
tiindcà produsele lui au un debuşeu sigur şi fiindcă valoarea lor
ii revine integral. El se bucură de toate avantagiile unei munci
aproape independente de variațiile timpului şi de toate beneficiile
unei desfaceri scutite de prelevările intermediarilor. Acest dublu
rezultat se datorește cooperatiei, al cărei rol în dezvoltarea agri-
culturii daneze e imposibil de exagerat. Toate transacțiile ţăranului
danez se fac prin organizaţiile cooperative de cătră oameni pricepuţi
care cunosc valoarea lucrurilor şi condiţiile pieţii. Prin cooperative îşi
procură creditul, seminţele, ingräsämintele, instrumentele agricole, us-
tensilele de casă şi alimentele de care are nevoe. Prin cooperative îşi
valorizează şi îşi desface toate produsele. Lăptăria-i ridică de trei
ori pe zi laptele, i-l preface'n unt, i-l desface şi-i achită costul,
iar ia sfirşitul anului îi varsă beneficiul în formă de dividendă.
Sint cooperative pentru valorizarea şi desfacerea tuturor produselor :
ouă, paseri, porci, bovine etc. Sint cooperative pentru procurarea
tuturor maşinilor şi articolelor de care are nevoe ţăranul. Graţie
acestor organizaţii, micul producător nu obţine numai valoarea in-
tegrală a produselor sale, nu-şi procură numai pe preţul cel mai.
avantajos articolele de care are nevoe, dar e scutit de toate gri-
jile şi neplăcerile pieții El nu mai are nici tentatia, nici nevoia
de-a pierde zile'ntregi la tirg, şi-şi poate concentra toată atenţia
Asupra producției intensive, raţionale şi economice, Nimic n'ar

22 VIAŢA ROMINEASCĂ

izbi mai mult pe un ţăran danez decit spectacolul ţăranului romin
umblind la oraş din casă'n casă cu două găini în braţe...

Prima cooperativă a fost înființată pentru a procura ment-
brilor săi semințe şi instrumente agricole; altele s'au constituit
apoi pentru a obţine credit prin garanţii colective; insfirgit, cătră
1880, s'au alcătuit primele lăptării cooperative pentru industriali-
zarea produselor laptelui. Sistemul s'a perfecţionat paralel cu trans-
formarea agriculturii daneze. Organizaţia cooperatistă a fost pirghia
acestei transformări, şi principalul ei instrument de succes, Geniul
laborios, social și onest al poporului danez şi-a găsit forma de
organizare ideală. Deacea nici n'a fost nevoe de vre-o propă-
gandă : sistemul s'a impus singur prin comoditatea şi utilitatea lui.
El a permis Danemarcei să obțină un tip uniform şi constant de
produse alimentare de-o calitate cu totul superioară. Pe piața en-
gleză untul danez a rezistat şi rezistă oricărei concurente. -
ziții speciale a fost luate de guvern pentru garantarea calităţii. Mai
intäiu obligaţia impusă fiecärui producător de-a livra cooperativei
din care face parte totalitatea producţiei sale. Producătorul nu
poate vinde altora laptele cel mai bun pe un preţ mai mare şi
să-i rezerve pe cel mai slab cooperativei, reclamind acelaşi preţ.
In al doilea rind, exportul untului de calitate inferioară e oprit prin
lege. Fiecare lăptărie e ținută să trimită, imediat după primirea
telegramei de surpriză, mostre laboratorului din Copenhaga şi dacă
calitatea fabricaţiei a fost găsită inferioară, i se retrage autorizaţia
de export.

Ar fi greşit insă să se atribue acestor dispoziţii o importanță
mai mare decit aceia de simple regulatoare. Impulsiunea creatoare
a acestor i, vo vine dela iniţiativa particulară şi dela con-
vingerea confirmată prin experiență că forma cooperativă e ad-
ministraţia cea mai economică şi mai eficientă, şi deci cea mai folositoare
pentru toți.

Modul de constituire a acestor cooperative e următorul: mai
mulți fermieri se asociază, îşi procură capitalul printr'un gaj colectiv
şi proporțional cu valoarea furnituri, şi angajază un conducător
tehnic responsabil - de mersul afacerii în faţa adunării membrilor
ge bee Un comitet ales de membri aresupravegherea directă
a afacerii. O mie patru sute de lăptării er acre grupează azi
peste o sută optzeci de mii de fermieri, dintr'un total de două sute
şase mii! Aproape nu e deci fermier care să nu facă parte dintr'una
sau mai multe cooperative.

: Am vizitat nu departe de Copenhaga o lăptărie care primea

zilnic 4500 litri de lapte, dela 80 de membri ai societăţii, care
posedă 600 de vaci. Lăptăria primeşte laptele dimineaţa. Cantitatea
fiecărui fermier e măsurată şi notată, iar din cînd în cind supusă
unui examen de valoare (in privința purității şi imii laptelui).
Laptele trece apoi la separatorul de cremă de unde zărul şi crema
sint conduse fiecare la un pasteurisateur special. Jumătate din
zărul astfel sterilizat e restituit proprietarului pentru îngrășarea

———— O TARA FERICITĂ. DANEMARCA 223

porcilor care constitue, împreună cu creşterea paserilor, industria
complimentară și nu mai puţin profitabilă a fiecărei ferme. Restul
zărului, la care se adaugă o anumită cantitate de lapte curat, e
întrebuințat pentru tabricarea unei brinze foarte apreciată în Ger-
mania. Cantitatea de unt exportată în 1925 a atins cifra de
122,717 tone, din care 83,287 tone în Anglia, în valoare de 17
milioane lire sterline, iar 33,563 tone în Germania,

Strins connexe cu lăptăriile sînt crescătoriile de porci şi de
paseri. Ele s'au dezvoltat parale! cu lăptăriile, au aceleaşi debuşee,
sint exploatate după aceleaşi principii şi constitue surse de venit
tot aşa de importante. Aproape fiecare fermă le cultivă
pe toate trei. Danemarca a exportat în 1925, 191,510 tone de

ăsime și de came de porc, din care 189,510 în Anglia în va-

are de 23 milioane lire sterline şi peste 40 de milioane de
ouă, din care 33.000.000 în Anglia în valoare de 11 milioane
lire sterline, iar 7.000 în Germania. Numai în Anglia, Danemarca
exportă produse alimentare în valoare de 41 miliarde de lei.

Patru cincimi din totalul articolelor exportate de Danemarca
se compun din articole alimentare. Articolele de import consista
mai ales din cărbuni, fier, furaje, în ăminte (peste 3 miliarde lel
pe an!), stofe şi articole de lux. Cifra comerţului extern a! acestei
țări de 3.400.000 locuitori e aproape de cinci ori mai mare deci!
a Rominiei-Mari. Ea sa ridicat în 1924 la 2.151.700.000 kr.
(1 kr= 42,50 lei) iar cifra importului la 2.360.700.000 kr. Balanja
comercială marca deci un deficit de 209 milioane coroane. Dar
veniturile comerțului de transit, economiile Danejilor emigrați mai
ales în Statele Unite şi dobinda capitalului danez plasat in străi-
nătate compensează din belşug deficitul balanței comerciale,

Aceste rezultate au fost atinse printr'o largă utilizare a ex-
periențelor ştiinţifice. Succesul agriculturii daneze se datoreşte a-
liantei ei strinse cu ştiinţa. Din momentul In care poporul danez
a înțeles că viitorul său depinde de productivitatea solului său
national, totul a fost pus în serviciul acestei cauze. Educaţia na-
tionalä şi cercetarea ştiinţifică au fost orientate deopotrivă spre
cunoaşterea şi punerea'n valoare a resurselor naţionale. Danemarca
s'a ridicat din criza materială şi din depresiunea morală în care
au prăbuşit-o războaiele napoleoniane cu ajutorul noului sistem de
iavatämint pe care i l-a propoveduit şi instituit N. F. S. Grundtvig,
„profetul nordului“. Acesta a văzut că vechiul sistem de Invätä-
mint, cu studiul limbilor clasice la bază, nu abate numai atenţia
noilor generaţii dela chestiunile practice, dar sapă o prăpastie în-
tre clasele sociale, impärtind poporul între „învățați“ şi „neînvăţaţi”. E!
a ajuns astfel să preconizeze un învăţămint liber în care problemele
nationale (istoria, limba şi literatura daneză) şi chestiunile sociale
şi economice ocupă locul întăiu. După o prop dă de o jumä-
tate de secol, Grundivig a izbutit în 1844 deschidă prima
şcoală organizată după programul său. Dar experienţa a rămas fâră
urmare, pănă cînd războiul din 1864, producind o puternică re-

224 VIAŢA ROMINEASCĂ

acţiune naţională, a creat insfirgit starea de spirit favorabilă pentru
înțelegerea şi realizarea pir mer lui Grundtvig. Aceste şcoli,
numite „Şcoli înalte” au atins azi numărul de cincizeci şi patru
şi ele sint destinate formării nu numai profesionale, ci şi intelec-
tuale si morale a tinerilor dela ţără, între virsta de 14-18 ani. Lor
li se datoreste formarea clasei rurale daneze, care prin spiritul său
cultivat şi deschis la toate inovațiile, prin optimismul său robust si
activ, prin patriotismul său ardent şi luminat întrece toate clasele
similare din lume,

Instituţii caracteristice pentru spiritul ştiinţific de care sint a-
nimaţi agricultorii daneji sint „Societăţile de control“, Obiectul
acestor societăţi e, după înşişi terminii statutelor lor, „de-a cerceta
rentabilitatea creşterii vitelor pe baza experiențelor de nutrire, a
producţiei de lapte şi a conţinutului de grăsime, şi de-a promova
selectionarea vacilor al căror lapte e mai bogat în unt.—Socie-
tatea publică un raport anual continind lista exactă cu numele,
data nașterii, părinţii fiecărei vaci înregistrate ta Societate şi pro-
ductia fiecăreia (cantitate şi procent de grăsime), şi nutretul con-
sumat, precum şi data naşterii vițelului, marca şi întrebuințarea ce
i sa dat“. Rapoartele anuale ale acestor societäfi sint centralizate,
comparate, analizate, iar rezultatele astfel obținute comunicate mem-
brilor societăţii subt formă de recomandări şi pus în aplicare
conştiincios. Astfel producătorul danez cunoaşte exact regimul de
hrană cel mai economic şi mai eficient, şi secretul de-a obține
producţia maximă cu minimul de cost. Aplicarea acestor metode
ştiinţifice se mai traduce prin complecta eliminare a risipei şi prin
evitarea greşelilor comise din inexperientä. In agricultura daneză
nimic nu e lăsat la întimplare. Totul e calculat, prevăzut, experi-
mentat de mai înainte. Asistenţi societăţilor de control, vizitează
cel puţin odată pe lună ferma fiecărui membru al societăţii, con-
trolează şi verifică totul dela hrana şi îngrijirea animalelor, la ca-
litatea şi cantitatea laptelui. Efectul acestui sistem suportat exclu-
siv de benefeciari, fără ajutorul Statului, e imposibil de exagerat.
Selecţia sistematică şi hrana raţională a permis să se ridice în
douăzeci de ani producţia mijlocie a unei vaci dela 617 galoane
(un galon = 4,54 litri) de lapte şi 224 livre de unt, la 900 gatoane
de lapte şi 414 litre unt—(cifre relative la anii 1000 si 1921),
Sistemul a fost extins şi celorialte ramuri de activitate a ricolă, la
creşterea si selecfionarea cailor, porcilor şi paserilor, la cultura
plantelor furajere, şi rezultatele au fost identice. Din 1895, cînd
sa constituit prima societate de control, pănă azi, numărul lor a
trecut de o mie, înglobind peste 30.000 de fermieri. Alte societăţi
se ocupă cu imbunätätirea culturilor de cereale şi de plante fura-
jere. Ele au adus servicii eminente agriculturii daneze determinind
cele mai bune varietăţi de plante, timpul cel mai potrivit pentru se-
mănat, cele mai bune sisteme de rotaţie şi de îngrăşăminte şi a-
plicabilitatea in fiecare regiune a principiilor generale stabilite de
„Colegiul regal de agricultură“ şi de „Laboratorul central de

O TARA FERICITĂ, DANEMARCA 25

cercetări agricole“. Diversele societăţi agricole dintr'o regiune for-
mează o Asociaţie provincială, dar pe deasupra acestei Asociații,
fiecare gen de societate îşi are o organizaţie centrală la Copen-
haga. La 1919 diferitele cooperative şi societăţi agricole şi-au dat
un organ de conducere comun alcătuind „Consiliul national agri-
col“, compus din doisprezece membri şi însărcinat să favorizeze
mişcarea cooperativă şi să reprezinte interesele agriculturii în nego-
cierile cu celelalte industrii, cu Statul şi cu Puterile străine.

Pentru a înlesni agricultorilor daneji călătorii de studii în
străinătate, a fost înființat un Biurou de turism, care stă în ace-
lași timp la dispoziţia străinilor care vizitează Danemarca. A

Industria daneză a făcut deasemenea mari progrese în ulti-
mul timp. Ea susține a treia parte a populaţiei. Manufactura de
porcelan si argintäria de artă din Copenhaga s'au clasat printre
cele dintăiu la expoziția internațională de arte decorative din Paris
(1925). Dar cea mai mare parte a industriei daneze e conexă pro-
ducției şi exportaţiei agricole, Compania unită de vapoare din Da-
nemarca a jucat un rol important în dezvoltarea comerțului mari-
tim al ţării. Jumătate din traficul de märfuri şi de pasageri dintre
Danemarca, Germania, Anglia şi Ţările Scandinave a efectuat de
vase daneze. Vapoarele de pasageri care deservesc linia Esbjerg-
Harwich sînt dintre cele mai elegante şi mai confortabile. Copen-
haga, declarată in 1895 port liber a contribuit intr'o măsură con-
siderabilä la prosperitatea comerțului de transit între Suedia, Nor-
vegia şi Europa continentală, care aduce Danemarcei un beneficiu
de 250.000.000 coroane pean '.

+
~ *

Prosperitatea generală, pe care o atestă cifra de afaceri a
Danemarcei e vizibilă pretutindeni, la țară ca şi în capitală, Co-
penhaga e unul din cele mai frumoase şi mai vesele orage ale
Europei, „Atena Nordului“, cum i se zice cam pompos, cu monumen-
tele ei istorice, semi-renaștere, 'semi-gotice, cu magazinele sale ele-
gante şi cu populaţia ei jovială şi afabilă, oferă un spectacol cu
atit mai incintätor, cu cit e mai neaşteptat. Călătorul care des-
cinde aici direct din Berlin are impresia că a trecut din casa, bo-
gată desigur şi somptuoasă, dar ostentativă şi fără gust a unui
parvenit, în locuinţa unei vechi familii în care timpul şi gustul afi-
nat de cultura mai multor generaţii a armonizat toate obiectele
intr'o notă dominantă si originală.

i itate sint luate din „Deamark, 1926” (Publicaţia ministerului
de SPA prefect mart mai multe amănunte Cf.: H. Jones: at Tail
Donmerk (1928).—F, R. Bond: British Farmers în Denmark ( rm Be à be
Thomson: Denmark (1924).—H. Rider Haggard: Rural Demark an
Lessons (1917).—L. Smith Gordon: Coorporation for Farmers (1918) —H.
Faber : Cooperation in Danish Agriculturee (1918),

Copenhaga, Kjibenhavn în limba daneză, ceiace înseamnă
„portul negustorilor“, în sec, XI-lea era deja un centru frecventat de
negustori străini care veniau să ridice bogatele stocuri de heringi
pescuite în Marea Baltică. Azi e o mare capitală europeană, cu
700.000 locuitori şi cu toate instituţiile moderne ale unui important
centru comercial. Prin poziţia sa geografică, prin intensitatea acti-
vităţii sale comerciale, prin sentimentul de încredere şi de siguranță
produs legitim al minunatelor sale succese economice, prin impor-
tanța comorilor sale artistice şi prin firea deschisă şi afabilă a
populaţiei sale, capitala Danemarcei produce o impresie de distincţie
suverană pe care n'o are nici Stockholm, nici cu atit mai putin,
Oslo, Membrii congresului de istorie din Oslo au gäsit, la intoar-
cere, În Danemarca O primire care i-a făcut să simtă, că, în ciudă
ruperii uniunii dela Kalmar, Copenhaga a rămas capitala intelec-
tualä A morală a celor trei regate scandinave.

ele mai importante monumente ale oraşului sint de pe vre-
mea lui Cristian IV (1588-1648), figura cea mai populară dintre
régi Danemarcei, care a unit cu un temperament de războinic,
ps artistice şi o adevărată pasiune pentru clădiri monumentale.
ui i se datoresc, în afară de severul şi elegantui castel Rosenborg,
palatul Bursei cu turnul lui original format din patru balauri spri-
jiniţi pe cap şi cu coadele impletite pănă'n virf şi „Turnul Rotund"
pe scările în spirală ale căruia Petru cel Mare ar fi condus o trà-
sură cu doi cai. Turnurile bisericilor şi ale clădirilor publice, prin
mulţimea şi frumuseţea lor şi prin reflexul straniu al coperişelor de
bronz aurit, dau oraşului o notă deosebit de originală şi de atrăgătoare.
Copenhaga e cu drept cuvînt „Oraşul cu turnuri frumoase“. Turnul
bisericii Mintuitorului, al foişorului de foc, al primăriei monumen-
tale justifică pe deplin porecla.

Dintre monumentele moderne, cele mai importante sînt „Mu-
zeul etnografic“, în care se pot urmări pri le aspecte ale
esn ir pe că e RI până azi; „Muzeul de artă“ cu o
rumoasă colecție de tablouri, statui, gravuri şi alte obiecte de
SR: n povară şi ger ales „ Siyploteka Earisbe =
colecţie pa ar rap io antică şi modernă din Europa.
ret pe me de lacob A E

rici de »Carlsberg“ şi dăruit oraşului nhaga, con-

ţine unele din cele mai frumoase statui antice şi e pie va-
loare colecţie de sculptură franceză modernă, în afară de Franţa.
Aranjamentul luxos şi artistic a! acestui muzeu e poate unic în lume,
Familia lacobsen n'a făcut ţării sale numai acest dar ne-
prețuit. Vestitul castel din Seelanda, Frederiksborg, unul din capo-
doperile Renaşterii olandeze, a fost restaurat pe spesele ei şi
transformat în muzeu istoric unde sînt aşezate, pe epocă, portretele
tuturor oamenilor mari ai țării: intreaga istorie a Danemarcei „ÎN
chipuri şi icoane“, Aproape nu e institut sau laborator ştiinţific
care să nu se fi împărtășit din generozitatea familiei Jacobsen.
Expediţii de explorare arheologică au fost şi sînt trimise în Grün-

O TARA FERICITA, DANEMARCA 227

landa pe spesele ei. Bursa de cercetări şi de studii permit mai
multor savanţi daneji să se consacre excluziv investigaţiilor lor
ştiinţifice. Jumătate din venitul fabricei Carlsberg e afectat, prin

testament, întreţinerii numeroaselor instituţii de cultură şi fundațiilor

create de lacob şi de Cari lacobsen.

Astfel şi în domeniul culturii înalte iniţiativa si generozitatea

particulară joacă un rol tot aşa de important ca în viaţa eco-

nomică. Acelaşi spirit străbate de altfel toate ramurile de activitate

ale acestui popor minunat, şi acesta e spiritul democratic şi na-

fional. Danezul e deopotrivă de mindru de națiunea sa si de ins-
tituţiile sale democratice, şi cu drept cuvint, fiindcă sentimentul său
naţional şi caracterul său democratic au fost resorturile uimitoarei
sale ascensiuni sociale, economice şi culturale. Scriitorul reprezen-
tativ al poporului danez nu e cosmopolitul şi scepticul Georg
Brandes, ci fabulistul Hans Andersen, care a exprimat dragostea
poporului său pentru toate elementele însuflelite sau neïnsufletite
ale naturii. Cultura intelectuală prezintă de-asemenea un caracter
curat democratic, Ea se caracterizează nu atit printr'o invenţie
originală si pregnantă, cit printr'un nivel mijlociu foarte înalt. TA-
rănimea formată in „şcolile populare superioare“ e tot aşa de
cultivată ca burghezia oraşelor, Aşa se explică activitatea extra-
ordinară a ediţiunii daneze şi tirajul (400.000 exemplare) uimitor
pentru cifra populaţiei (3.400.000), la care au ajuns marile coti-
diane Berlinske Tidende şi Politiken. Danemarca a produs oameni
de ştiinţă remarcabili în toate domeniile, W. Thomsen şi Christian
Nyrop în filologie, H. Hôffding în filozofie, Niels Finsen, în medi-
cină şi H. Orsted în fizică. Dar gloria cea mai mare a Danemarcei
rezidă în ridicarea marilor mase ulare la un grad eminent de
bună stare si de cultură, şi în dovada strälu că democraţia
nu-i deloc încompatibilă, dimpotrivă, cu progresul material și cu
cultura superioară.

Andrei Oțetea

Fereastra

In stradă, casa cea veche privea cu i
š posomorit p un singur ochiu, muced
Primăvara, după cea dintăiu noapte cu ploae caldă, în -
rele dimineţii se deschideau să soarbă viată proaspătă, iseit- fe;
restrele oraşului. Se iveau după stoluri ridicate, slujnice cu bro-
boade albe, bucovinence cu sinii Strinşi pietros în pieptare de
catifea cusute cu fir, pe în haine spumoase de dantelă, cu
flori colorate şi mari. Toate feţele apăreau tinere în lumina poleită
a răsăritului. Ochii cătau cu un fraged suris la cerul albastru-ud,
la mugurii liliecilor plesnifi în virfuride crengi crude, la märuntele
gingănii punctate negru şi roşu desmortite pe treptele de piatră.
Ziua incepea odihnită şi nouă. Viaţa părea limpede ca cerul spă-
lat şi înalt, unde călătorea sus de tot, topindu-se, o ultimă fulguire
de me ca pipa roz-mătăsos de flamand.
undeva, peste grădinile piersicilor cu flori de hirtie
sbicind pămintul jilav, primăvara şuvoia un val molatec de aer dă
țările sudului, altul decit acel de azinoapte : rărit, uşor, străveziu,
lar păsările zburau aproape de oameni, prietinoase şi gurege,
Ai fi aşteptat să se aşeze una pe umăr, să ciugulească un grăunte
din palmă, să gingure în ureche, să-ţi desmi obrazul cu putul
ușii, alintindu-se ca în cel dintăiu veac, cînd totul era în dum-
răvile pămîntului, fără dugmänie, simplu și bun.
ge ner sata Lampa v închisă, se uita atunci la hoho-
a lumin a tinere
ae: ec pures j d ţii şi a tuturor învierilor, cu un
s nd trecătorul ridica din întimplare privirea buc A 3
vinätä şi ostilă îl amintea deodată sloiurile de ghiaţă an ram
sprintena viață a riurilor iarna, şi totul devenea rece şi desnă-
dăjduit. O mihnire fără alinare ucidea toată gilgfirea primăverii,
Ziua era acum la fel cu celelalte, iar omul păşea cu fruntea spre
pămint, la necazurile lui din fiecare ceas, singur și întunecat, ca
un orb care ar bijbii drumul Intro hrubă umedă,

FEREASTRA 229

= ——

Intro asemenea dimineaţă, un betiv desmăţat şi fără guler,
s'a oprit trotuoarul din faţă, vorbind cu sine şi ameninfind cu
pumnul. l sleit, de stirv, îl supăra foarte. li strepezea veselia,
de cite ori se întoarcea dondănind şi împleticindu-se. Acum avea
să slirşească. Culese o piatră colfuroasä şi opintindu-se cu mare
mînie, cum ar fi purces să doboare un taur, izbi în sticla de plumb.
Geamul se sfărmă cu un țăcănit scurt, şi negrul spărturii rinji
încă mai sinistru in trandafiriul zorilor. Dar beţivul îşi plescăi pal-
mele încîntat de ispravă şi porni mai departe, cioroväindu-se cu
un tovarăș nevăzut.

, fereastra arătă din nou," același ochiu vinät, po-
somorit şi intact. Că s'a mai aflat în tot oraşul un geam tot atit
de vechiu și turbure, a fost tuturor de mirare. Oamenii spun că
befivul şi-a făcut seamă singur, cum l-au găsit înecat în iazul cel
mlăştinos şi coclit, dela bariera Ciungilor.

Si totul a rămas cum a mai fost, în tirgul acela mocnit dela
marginea ţării, unde nimănui nu i se întimplă niciodată nimic.

Dar fereastra cea incruntatä si neliniştitoare, ca privirea de
ghiaţă a unui cadavru, a fost deschisă şi ea odinioară în zid, să
resfete giastre de flori şi să primească răcoarea diminefilor, care
ințeapă nările ca un pahar spumos de şampanie.

Cind s'au ridicat temeliile casei—cine din toată strada îşi mai
aminteşte acum ?—se prelungea o vară grea de belşug ca un uger
plin. Crengile livezilor se încovoiau trosnind de rod, Dinspre ba-
riere scîrţiiau carele cu bucate aurii dela cimp.

După ploi furtunoase şi repezi, curcubee cum nu se mai vă-
zuseră de mult, întindeau arcuite punți aeriene dela un nor la altul,
deasupra caselor cu streşini de sindilä, peste virfurile stufoase de
nuci şi peste sclipirea metalică a bisericilor, iar bătrinii aduceau
har Domnului, pentru asemenea semne de îndelungă rodnicie şi pace.

La zaplazuri, în asfinfit, se adunau să se minuneze vecinii.
Casa cea nouă, a străinilor, creştea mai semeafä ca toate, Unii
vorbeau despre un fecior de boier, care şi-a mistuit averea prin
străine țări şi cu pufinul rămas se ascunde aici de ochii lumii
să-şi dureze adăpost de pocăire. Alţii spuneau că ar fi un tinăr
întors de undeva, dela carte, din depărtate orașe dela capătul tu-
mii, unde sînt turnuri care ajung pănă la cer şi împărații se plimbă
în caleaşcă de aur, cu cai purtind în locul ochilor scoşi, smaragde
cit pumnul. Alţii credeau însfirşit a şti că e vorba despre nepotul
unui diregător mare din Tara de Jos, care a luat din dragoste o
fată străină şi săracă, asleptind aici să se domoleascä minia bă-
trinilor. Şi multe încă îşi mai împărtăşeau cu mina la gură şi clă-
tinind din cap, cînd incet, dinspre hanul Bungefoaiei veneau cei
doi necunoscuţi, cu copila cea minunată păşind cuminte înaintea
lor, ca un alb heruvim,

Barbatul purta haină cenuşie cu reveruri late de mătase, ți-
indru fumuriu cu margeni mari, baston cu miner rotund şi sculp-

23) VIAŢA ROMINEASCA

tat de fildeş: era înalt, balan, cu mustața subţire, cu un puf moale
ca laba de epure pe lingă urechi şi cu ochii albaştri. Femeia

vestminte albe, cu rochia strinsă la mijloc şi umflată de crinolină
la şoiduri, cu minicele înfoiate deasupra umerilor şi cu sinif mici
rotunzind mătasea, aşa cum se mai văd şi acum în fotografiile

frunte şi atirna în inele lungi, încununînd obrazul de ceară ; -ochii
uceau umezi ca antracitul subt sprincenele subţiri încondeete. Mer-
geau braţ subt braţ; înaintea lor päsea neastimpărat şi mărunt,
DE toce prin fe ete: albă, cu pantofi albi, răsucind o
umbrelă albă: o jucărie mic vie, mai neinchipuit:
Due ten j Ş puită decit orice
___ Străinii se apreau înaintea zidurilor cu schele, Peste cărămi-
zile roşii, lucrătorii intindeau cu mistria tencuială aspră, cintind.
Erau italieni cu feţele arămii, cu pălării uriaşe, cu batiste roşii şi
galbene legate în jurul gitului, cu pieptul dezvelit în cămaşă, mus-
culos şi întunecat de păr, rozind în dinţi pipe negre şi scurte.
2 Sus pe punţile de scînduri clätinate elastic subt paşi, sau
jos cioplind granitul treptelor cu ciocane care improgcau ae rss
lucrul şi-l intoväräseau cu cintece melodioase şi sonore, Toată
strada învățase cîntecele acele, iar în fiecare ogradă, se auziau
seară, inginindu-se cu es Ra subt nuci şi subt visini, romanțe.
din ţara cu cipri şi portocali. .
„Un vataf, cu pălăria în mină, desluşia stăpinilor de ce intir-
zia sfîrşitul, Un chervan care sa rupt pe drum, grinzi care n'au
fost pe măsură, lemnăria furată de haitul apelor şi minată în jos,
spre Galaţi. Femeia învirtea cu nerăbdare umbrela pe umăr, in-
trebind bărbatul să-i tălmăcească în graiul ei spusele vatafului,
iar umbrela răsucindu-se deştepta un vint uşor Care răcorea obra-
zul bărbatului cu o nevăzută desmerdare.
— Incă dofă săptămini! Cit de încet trec zilele... Cit de incet.
Femeia tăia cu virful pantofului auriu, în praful moale de
var şi de cârămidă,desene încrucişate, semne de neastimpăr, pe
care le suprima cu o singură netezeală uşoară de talpă.
Inconjurau zidurile aproape sfirsite : aici va fi etacul lor, din-
coace ietacul copilei, dincolo odaia unde să-şi înşire dulapurile lui
cu cărţi. Femeia stringea ascuns, între degetele subțiri mîna bar-
batului şi mina bărbatului răspundea strinsorii, lăsînd aşa să se
simtă fierbinţi bătăile singelui, vieţile lor supuse şi împletite pen-
tru nara i
ecare, fetița se desprindea greu din braţele unei lucră-
toare din fara Italiei: femee cu părul tori şi cu buzele cărnoase
ca vigina. La gitul copilei, atimase cu un şnur subțire un meda-
lion oval: o madonă de metal alb si eftin. Femeia lămurea, ri-
zind cu toţi dinţii albi, că a lăsat acolo, In satul ei lingă marea
albastră, o odraslă aidoma şi că o ghicitoare i-a menit soartă
plină de märefi ; un prinţ din os regesc si mantie de hermină.

FEREASTRA 231

De focul vorbei, de oboseala muncii si de căldura aurie a
razelor oblic trimise din asfinfit, obrazul povestitoarei era învăpă-
iat. Pe genele ra ninsese praf fin de cărămidă, deasupra bu-
zelor cu o umbră brună de puf răsăreau citeva boabe mici de su-
doare, şi avea în toată înfăţişarea ceva puternic, frumos si sälba-
tec, care încinta ochii ca o divinitate a verii pirguite. Pinza albas-
tră a bluzei, palpita pe sinii voinici, ca o pinzä de barcă suflată
de vint, acolo, în Adriatica natală,

Copila purta ochii rugätori dela mamă la străină şi îndărăt,
stringind darul înferbintat în pumnul mic. I-au dat voe să pri-
mească iconifa albă și ocrotitoare. Italianca sărută lacom obrajii,
cu buzele ei coapte ca fructele şi în genele cu praf de cărămidă,
inotau lacrimi.

Pe urmă, toţi ochii au fost chemaţi cătră sborul săgetat al
unei rindunici, Paserea neagră cu pieptul alb, intra şi eşea piuind,
prin fereastra încă fără pleoape de sticlă.

Cuiburile de rindunele aduc fericire.

La primăvară, subt acoperiş, vor prinde tăblii rotunde de
lemn, aşa cum au văzut în Bretania, indemn pentru paserile ce-
rului să-şi dureze adăpost fericit lingă adăpostul lor de fericire.
Nu-şi asemuia şi ea oare soarta, cu a paserilor străbătind pustiuri
de pămint şi de ape, ca să-şi afle aici cuib moale şi cald, durat
pentru vesnicie ?

Dar atunci, cind zidurile au fost isprăvite şi casa cea nouă
a privit pe fereastra din stradă, spre oraş, cu un ochiu tinăr, lim-
pede şi voios, multă vreme, nimeni ma mai păşit dinspre hanul
străinilor.

Incuetorile strălucitoare de alamă ferecară uşi pustii. :

Au trecut ploile toamnei cu tinguirile nocturne ale vintului
de echinox, iarna cu potopire domoală de fulgi şi cu sprintene
chemări de zurgalăi în văzduh; peste casa cea nouă troenele au
nins netăiate de pirtie şi nestrivite de picior omenesc. Nici o urmă
de fum, n'a încălzit viaţă în lăuntru, în încăperile nouă, deşerte
şi reci.

La taifasurile tirzi, dela gura sobei şi la felegeanele de ca-
lea, din nou trecurä dela o casă la alta, în toată uliţa, svonuri
despre aceste întimplări turburätoare. Unii ştiau că nepotul dire-
gătorului din Ţara de Jos ar fi căpătat ertare şi nare acum de
ce-şi mai căuta surghiun într'un tirg ticălos ca al lor. Alţii afia-
Sert, că jarul iubirii se stinsese pretimpuriu şi că femeia a plecat
inapoi, în Tara ei depărtată, unde tirgurile numără atita norod cit
o împărăție si unde-au inceput să umble un fel de balauri de
schijă şi de oțel, de le zice tren şi merg fără cai, pufuind funin-
gine şi jăratec. Insfirşit mai erau acei care puteau spune fără cea
mai mică îndoială, că femeia bolnavă de piept sa dus să afle
căldură subt alt soare mai blind, pe tărimuri care mau văzut
niciodată ninsoare.

232 VIAŢA RONINEASCĂ

lar alţii, mai iscoditori, au mers până la hanul Bungetoaiet
şi cercetind, au aflat două odăi pline de lăzi inchise, de veşminte,
cărţi, omuşori păgini de piatră şi femei goale, de marmoră albă.
Odăile erau plătite pe-un an înainte. Străinii plecaseră nu se ştie
unde, aveau să se întoarcă, nu se ştie cînd,

În primăvară, tirziu cînd miei cu canaf roşu în urechi be-
hăiau în livezi şi clopotele deniilor umpleau cu glas de bronz
nopţile albastre, stăpinii casei s'au întors într'adevăr, neașteptat.

Erau numai bărbatul şi copila, în vestminie negre.

Două zile, n'a contenit descärcatul carelor grele. O slujnică
bătrină şi aprigă în vorbă, priveghia orinduiala lucrurilor ‘gingase
deşertate din lăzi, dezvelite din cuiburi uşoare de hirtie şi de paiu.

Omul străin, aşezat pe o treaptă de piatră, privea această
frămintare fără să vadă, urmărind ceva nespus, din negura de
dincolo de oameni şi de dincolo de viaţă. La întrebări răs a
depărtat, fără să asculte, li era tot una; aici, dincolo... O strin-
gere de umeri, ținea locul cuvintelor. Copila însă scormoni cu
mare şi voios neastimpăr toate ungherile, bătu din palme la bucurii
neaşteptate, se afla fericită de atitea evenimente: într'un colţ de
zid îşi durase dintr'un jilf de catifea întors cu tarul în jos, un
poştalion de unde mina cai nevăzuţi, pe închipuite drumuri re-
pezi, aşa cum sträbätuse pănă aci zile şi nopţi. Un răstimp, cit
trecea o umbră nesimfitä alături, bucuria i se stingea. Se apropia
de omul împietrit pe treapta de piatră, îi întindea spre git mîinile
albe si mici, în minicele negre.

Omul îi cerceta cu o tristă luare aminte, ceva în ochii cu fire
de aur care semănau cu alţi ochi.

Subt streşina văpsită roşu, o pereche de rindunele îşi zidise
la începutul primăverii, cuib de humă cenușie aşa cum dorise cu
o toamnă în urmă cea care lipsea acum, Dar nimeni nu le vedea.
Cărăuşii descărcau lăzile stergindu-si sudoarea cu podul palmei,
caii strănutau cu botul în traista cu ovăs, fetița în haina cernită
călătorea cu închipuirea departe şi omul nu'şi desprindea privirea
din pămînt. lar piuitul cristalin al paserilor, cădea în urechile surde
fără răsunet, ca o grindină de argint înghițită fără urme de un
nămol cleios.

Se păstra obiceiu în acea vreme, orice nou lăcaş omenesc
să fie sfinţit cu o cetire re up Slujnica cu plise de vrăjitoare a
ştiut să descopere în acel tirg necunoscut slujitorul Domnului ce!
mai bătrin şi mai omenos. După ce gp D 2 E cipe-
rile şi risipi fum albastru şi parfumat din itä, părintele lov
a fost poftit să binecuvinteze şi un pahar de vin chilimbariu şi
gros, adus din depărtate și calde locuri.

Părintele lov a strîns odäjdile cu aurul stins, le-a orînduit
impäturite pe-o mäsufä, cu crucea culcată pe pieptul evangheliei
şi a așteptat să vină spovedania necunoscutului.

[FEREASTRA 23

Nu era om cu multă învâţătuiă acest părinte lov ; de trei
wi numai în viață trecuse dincolo de hotarele ținutului pănă la
celălalt tirg mai de aproape, dar suflete îndestule pătrunsese cu
uchii lui decoloraţi şi vechi, scormonind în cele mai necunoscute
şi triste adincuri.

Cărţile puzderie, chipurile de femei goale daltuite în piatră,
peretele dinspre răsărit fără icoană şi fără lumina nestinsă a can-
delei, dovedeau că omul rătăcise calea smereniei ori nici no cu-
noscuse vre-odată. Se arăta cu adevărat de la o vreme, un tineret
tară temerea lui Dumnezeu, plin de toate mindriile, cutezind toate
și pierdut în toate deşertăciunile. Părintele lov, înţelese că are
inainte un astfel de om nou, deşi nu ştia să desluşească pe muchia
de piele a cărţilor aliniate în rafluri, numele Domnului de Voltaire
şi a! lui Jean jacques, Contractul secial şi alte catehisme pàgine,
Mai înţelese din vestmintele intunecate, din cadra ovală Infatisind
femeia cu ochi care nu mai puteau îi din această lume, din vorba
şovăitoare şi din pauzele indelungi între cuvinte; mai Intelese că
omul era frint de o mare durere şi că viaţa i se arată imprejur

ustie,

à Ce-a grăit atunci, nimeni nu ştie. Nici el, n'ar fi putut spune
pe urmă. Orfana cu haina neagră asculta picurul vorbelor. Simtea
pe frunte şi pe buze încă, florile reci ale cricei de argint, aşa
cum fuseseră apropiate de frunte şi de buze la sfirşitul rugăciunii
si nu ştiuse cum să le “primească, fiindcă nimeni nu o învățase
vre-odată. Sprijinită de scaunul bătrinului bun şi înţelept, cum sînt
moşnegii basmelor auzite, stătea cuminte subl minglierea degetelor
petrecute prin păr, noduroase, uscate şi mirosind a tutun, Nu
pricepea, dar glasul venea dintr'o lume biindă care de cind nu
mai avea desmierdase de mamă, îi lipsea.

Cînd stăpinul casei a rămas singur, a deschis fereastra spre
pra; şi până la asfinfit a ascultat tăcerea.

Un gind se lămurea şi se întuneca. |

Era intr'adevăr plină de spaimă învăţătura rece şi fără min-

giere, a cărţilor rinduite la spate, în dulapul cu uşa de sticlă,
Trupul mincat de putreziciune, larve aciuate în globul ochilor, carnea
verzuie desficută de pe os, şi după un an, mai tirziu, în locul
obrazului lipit cald de obrazul lui, în locul buzelor care-au soptit
suerätor, rinjetul alb al testei.. Aceasta era viața. Aceasta era
moartea. Aceasta pierduse, Invätätura cărţilor îi păru întâia oară, in-
ghejată si dusmanä,
At Omul fu. Imprétutst de dureroase fantome. Dincolo de viaţă
trecu un fior de mister. Luceafărul se aprinse şi tremură alb, Pe-un
deal, departe, buciumă glas vechiu şi grav, dintr'o negură de trecut.
Si clopotele începură să cheme lin in noaptea albastră, pentru
deniile pregătind în rugăciune şi canon, miracolul învierii din fie-
care primavară. za aa À :

Omul alungă cu mîna chemärile din necunoscut si se desprinse
de la fereastră,

Li]

24 ______ VIAŢA ROMINEASCA

In sticla abia începută, mai rămăsese vin aromat şi gros,
din ţările cele străine şi calde,

Pe urmă, totul a fost In strada tăcută ca Intotdeauna.

O casă vie mai mult, trei oameni mai multi, o fereastră încă
deschisă în lumina diminetelor şi glastre cu mugcate roşii şi cu
cerceii domnifei, sculptați în mărgean.

Străinii nu mai fură străini. Strada îi cuprinse. Viaţa îi cu-
prinse, Slujnica veche, cu clont, roboti în vecini, omul cunoscu
alţi oameni, fetiţei din fereastră cu coatele rezemate îi rise din
drum altă vietate tinără. Dulapul de cărţi rămase închis. Peste
tomurile domnului de Voltaire, paianjenii tesurä pinze subțiri. Strei-
nul își făcu prietini, chestiuni mari se discutau cu aprindere: un
principe era răsturnat şi în ţară intra cu pogtalion, un domnitor
nou, de altă lege. Intimplări grele chemau toată luarea aminte aiurea.

Spre cadra ovală din părete, ochii căutau tot mai rar, şi un-
deva, subt alt soare, un braţ de pămînt se scufunda încet, ierburi
incilcite creşteau deasupra, o inscripție se spăla de ploi, oase albe
se desveleau dedesubt în întunericul veşnic: totul fu ca întotdeauna
şi viața trecu peste toate.

Străinul era acum pentru toată lumea, domnul Apostol. Dom-
nul Costantin Apostol, devenit pe rind Conu Tache și mai apoi
Conu Tăchiţă Apostol, volterian, raflonalist, dascăl de şcoală cu
un inceput de burtă, oposant neimblinzit și furtunos orator la im-
portante adunări şi serbări. Părul i se rari în crestet, Dimineaţa,
cu peria udă, aducea de pe timple în sus, o cărare meşteşugită
care ascundea luciul alb ca genunchiul.

Albastrul ochilor se turbură. Conu Tăchiţă Apostol iubea
vinul şi intirzia adesea în aprinse discuţii, care umpleau de cutre-
murare auditoriul, cind demonstra negru pe alb, matematic, că
Dumnezeu este o pură näscocire a popilor şi a neroziei omeneşti,
că legile ţării sint o ruşine a veacului şi că dreptatea, nu e năs-
cută odată cu lumea în firea lucrurilor, ci numai o convenţie
abstractă ca oricare alta. Cu cit creștea numărul paharelor cu atit
mai aspre se îmbulzeau cuvintele de osindă.

Citeodată, Conu Tăchiţă alunga departe cu mina aceste
foarte arzătoare chestiuni prezente, ca să cheme amintiri şi intim-
plări de departe, din Apusul unde n'avea să se mai întoarcă
niciodată. Se perindau nume sonore şi cunoscute, figuri celebre,
înveşnicite în gravurile cărților—ascultătorii tăceau cu smerenie și
Tnt itul cu luare aminte să nu scape nici un arr Conu

chifä ridea rägugit şi , pe urmă se pentru propria
sa soartă. Sapin cu ochii | painjenifi după această lume luminoasă
şi se căina amar că e osindit să mucezească în mijlocul unor bar-
bari, exilat şi neinţeles, cum a mai fost cîndva sărmanul Ovidiu,
t de minia lui pen A printre barbarii Traci, cei cu co-

joace miţoase şi printre ciobänite mirosind a zăr,

____ FEREASTRA č 235

Atunci se întorcea acasă tirziu după miezul nopţii, impleti-

Cindu-se pe mai multe cărări, trintind uşile, cu măruntaele mun-

cite de un cumplit sughit.

Aprindea luminările fumegoase înaintea tabloului oval şi ră-
minea pe un scaun, cu coatele pe genunchi şi cu obrajii în pumni,
privind neclintit şi cerindu-și iertare. Din nou se căsca întunericul
cel fără răspuns. Din nou nu se putea impäca gindului, că tova-
râşa i-a rămas pierdută fără întoarcere, că nu mai ajunge la dinsa
nici o chemare și că l-a lăsat aici, cu linia vieţii frintä, cum se
mai învirt încă gindacii după ce le-ai smuls capul.

Apoi, negurile vinului puneau piclă groasă între el şi tablou.
Aşa adormea şi aşa îl prindea ziua, cu hainele mototol, nebärbie-
rit, sburlit şi de nerecunoscut, căci cu încetul vestmintele cu croiala
pe fuseseră înlocuite cu haine de rînd, ca ale oricărui alt

arbar din tirg. Cind dispărură şi aceste ultime vestigii vestimen-

tare ale Occidentului, domnul Constantin Apostol nu se mai deo-
sebi întru nimic de concetätenii săi care nu trecuseră niciodată
bariera oraşului, larve omeneşti viermuind într'o viscoasă baltă de
superstiții şi de jalnică ignoranță.

Numai copila, crescind, încălzi cu viaţa ei tinără odäile deşerte.

Ceva în ochi, strălucea din lumina cu fire subţiri de aur a
altor ochi,

Dar tinereţea plină de neastimpär, nu cunoscu tristețea infio-
rată de presimţiri care umbrise cealaltă privire. Soarele clar al

. diminetelor era numai lumină, primăverile numai albastru spalat de

cer si frageda floare de măr. Cînd fereastra se deschidea să pri-
mească nävala înviorată a zorilor, domnişoara Ana (toţi ştiau acum
că se numeşte domnişoara Ana) întindea braţele subțiri şi pleca
trupul svelt spre soare răsare, însetată ca spre o minune numai
pentru tinereţea ei urzită,

Lectura cărților cu scoarțe care începeau să-şi piardă culoa-
rea în dulap, nu-i vesteji nimic din proaspăta bucurie de a trăi.
Mina alese cu o prestintä dela nimeni învățată, povestirile celor
mai nefericite iubiri în care descoperi fericire. Paul et Virginie,
Atala, Manon Lescaut...

Inegurati o clipă, ochii cetitoarei din jiițul de la fereastrà,
se plimbau peste casele mici ale tirgului neînsemnat şi ticălos, fără
să vadă nucii boltiţi, gardurile putrede, trecătorii în hainele lor
mizere şi anacronice. Urmăreau într'o vale cu luxuriantă vegetaţie
de liane şi cu metalice tipete de paseri stranii, pe Paul purtind
trupul Virginei şi lăcrimau la aceste dureri de pe alte tărimuri și
din alt veac. i ;

Apoi, întoarsă la viaţa aevea, privirea se limpezea. Mihnirea
durerilor închipuite şi depărtate, nu făcea decit mai pretuitä bucuria
neinsemnatelor nimicuri trăite: straturile de petunii şi de pansele,
înflorite într'o singură noapte; puii cloştii härfägoase, aurii ca go-

oşile de borangic; viitorul cetit în palmă și menit în zhioc, de
se măi cu sînii arămii spinzurind desveliţi şi cu părul gros impletit

2% VIAŢA ROMINEASCA

ca o coamă de cai: tot ce în acel mic univers cit o tipsie lua
însemnătatea de eveniment.

Cum albina ştie cu misterios şi precis instinct să descopere
în floarea cea mai respingătoare parfumul fin de polen si filtrează
aurul mierii din sucul cel mai amar, ochii domnişoarei Ana refuzau
să poposească la tot ce era ina. i in faptele semenilor, iar totul
rămînea în jurul ei, pur şi trans pr Ea nu suspina după de-
părtatele ţări, care mai apăreau in amintirile copilăriei, cu oraşe
minuscule şi ireale, ca acele văzute in cristalul broșelor cu ins-
cripția „Souvenir*, Nici nu tînjea după balurile sălilor cu sute de
policandre, unde un mlădios locotenent de lăncieri cu tunica mu-
iată?iîn fireturi se înclina cu nespusă grație să invie la dans,
contesa cu umerii curbi şi cu privirea langhid strecurată prin penele
evantaiului pufos de struț.

Acestea se petreceau ca Intr'o altă planetă, inaccesibilă. O lume
fără fiinţă a cărţilor. Lumea cea reală, era alături, mărginită aici,
în cinci camere umbroase şi täcute. In grădina din fund, cu meri
şi cu pomuşoară. In ograda cu tot soiul de orătănii, peste care
domnea cu drept de viaţă şi de moarte, baba cea girbovä, cu spi-
narea incă mai cocirjată şi cu pliscul de vrăjitoare mai încovoiat
spre buze, casi cum s'ar fi plecat să vadă dacă i-a mai rămas
măcar un singur dinte strimb si tocit, în gingie.

iar fiindcă d a Ana nu vedea nimic din ce e intris-
tätor şi urit, nu pizmuia pe nimeni şi nu regreta nimic.

Acum, asemuirea cu cadra ovală din perete era încă mai de-
săvirşită şi mai mim pote

Aceiaşi făptură, în două vieţi.

Una, depărtată şi nepăminteană, cum apar fantomatic ima-
ginile în oglinzile vechi cu apa impiclitä, Cealaltă, sclipitoare de
neastimpăr, cu obrajii involfi şi cu glasul cristalin, în care nu
străbătea ca în celălalt glas, nici o modulație de mihnire fără
pricină şi de presimtiri, care cheamă, ele, destinul.

Intr'acea vreme de mari schimbări, Voevodul cu toată suita,
străbătea fara din ținut în ţinut, să urmărească mersul prefacerilor,
S'a oprit şi în tirgul cel mic.

“lar diregătoriile locale, au serbätorit mult aşteptata cinste
cu prăznuiri şi recepții, arcuri de triumi şi famfarä militară. Pre-
gătirile au luat proporţiile unei adevărate catastrofe. Carele cărau
brazi din munte, ile ulifilor desfundate din vremi imemoriale
crau astupate în pripă. Scoartele au fost scoase din lăzi de Braşov
să pavoazeze intrările. Cucoanele chemau acasă toate croitoresele
ovreice, să taie cu mare grabă rochii după cel din urmă port al
Parisului. In deal, la cazarmă, batalionul de dorobanţi, purcedea
de cu noapte la excerciţii de defilare, cu gorniştii în frunte şi cu

sudorile curgind giră de subt cusmele cu pană de curcan. lar
marşurile, imnurile şi cintecele repelite pănă noaptea tirziu de
fanfara întregită cu lăutari, întirită toţi cinii măhătălilor mărginaşe.

„Domnul Constantin Apostol, îmbrăcă straiu negru şi strimt,
Slujnica bătrină, cu clonţ, i-a descoperit în camară, lilindrul cel
inalt în care depozitase pachetele cu seminturi de flori, L-a periat
şi l-a întinerit, lustruindu-}, încît conu Tächitä, reeuropenizat, trăi
două ziie o amelitoare existență, născut a doua oară din propria
lui cenuşă.

Rosti cuvintările cele mai învăpăiate, inchinärile cele mai
meşteşugit intoarse,

Domnitorul se arătă încintat si uimit, de un asemenea căr-
turar rar, pierdut într'un atit de netrebnic tirg.

Printre miniştri se aflau foşti tovarăşi din viaţa Parisului,

nedumerifi că 1 descoperă aici, necunoscut si îngropat de viu.

vremuri, în adunările lor de tineri învăţăcei, în petrecerile de
noapte și în discuţii afifate, cu alţi viitori mari oameni adunaţi din
toate ungherele lumii, Constantin Apostol fusese cel mai scinteetor
exemplar şi de la el purcedea cuvintul hotăritor {de la urmă, Era
alintat de toată juneţea studioasă a Sorbonei, ca şi de bohemii cu
guler siclit din cafenelele cartierului latin, caşi de däntuitoarele
balurilor nocturne. Dascälit ii profeteau viitor glorios. Camarazii
îl proclamaseră şef. Femeile îi ofereau iubirea. El trecea prin a-
ceste fericiri dăruite tinereţii, avintat şi generos, cu o graţie e-
lastică de paj. Acum foştii prietini, abia l-au recunoscut în
ul acesta provincial, pretimpuriu chelit, incomodat de în-
ceputui de burtă, cu haina strimtă subfiori şi cu ochii opaci.

In amintirea legämintelor vechi, l-au chemat să bată cit mai
curind drumul Capitalei, pentru a căpăta indatorințe potrivite cu
învățătura şi vrednicia de atitea ori dovedită, în anii cei de de-
mult, Si au iscodit să afle taina, unei renunţări pentru ei fără
explicare,

Au înțeles numai tirziu.

Cînd domnul Constantin Apostol, depăşind măsura cupelor
de şampanie, a început să verse spuma pe ii hainei cu mina
tremurătoare de alcoolic, uitind s'o mai șteargă și amestecind-o
cu scrumul tigärilor. Şi cind, de la inchinările cele meşteșugite, a
trecut la cuvinte besmetice de rău nărăvit,

Au înțeles si s'au ferit să mai stărue, :

Dimpotrivă, deplinseră îndată destinul domnişoarei Ana, càp-
tivä într'un asemenea tirg şi odrasiä a unui asemenea părinte.
Căci printre toate făpturile cu chip de femee, ciolănoase şi cu
mini aspre, arătind dinţi lai în ris prostesc şi mişcindu-se nein-
demänatic in vestmintele fosnitoare de matase, domnişoara Ana
apăruse în feciorelnica rochie albă şi simplă, cu un primăvaratec
şi gracil fluture printre scaeti ghimpoşi şi uriţi. Aşa, cel puţin, se
rostise repeţind madrigalurile foarte la modă în acel timp, primul
diregätor, bătrin de duh si cu trecut muieratic, din care patima

. 238 VIATA ROMINEASCA

veche nu-i mai rămăsese decit pofticioasa privire a ochilor lăcrimoşi.
Aşa i s'a părut si Domniței, care îndată şi-a apropiat-0 so

aibă alaturi, cu desmierdări materne, în cele două zile de prăznuiri

şi de călătorie, la monastirile vecine cu surpate morminte de cti-
tori, la căderea sonoră de apă din pădurea lui Bujor şi în toate
imprejmuirile ce se cuveneau văzute și preluite, după programul
mult chibzuit al isprăvniciei.

Domnişoara Ana, părăsea întăia oară încăperile umbroase şi
tacute. Era intr'adevär ca un fluture, care a prins aripi tinere, des-
fäcindu-se din întunericul crisalidei. Şi tot ca un fluture, care ştie
să zboare in soare, fără să fi învăţat de la nimeni, ştiu să
firesc rochia străvezie de sărbătoare, să răspundă sprinten între-
bărilor şi să se strecoare șerpuit, ca printre vechi cunoștințe, în
această lume străină şi solemnă.

Indată a fost împresurată de ofițerii din garda Suveranului,
de spilcuiţii secretari ai miniştrilor, apărindu-se cu agere cuvinte
repezi şi cu rece privire, de toate subiilele omagii, pe care nici o
ureche femenină din orașul acela nu le mai auzise încă. Dumnita
suridea induioşată și proteguitoare. Presimţea că a prilejit o feri-
Cire necunoscută acestei alte cenusärese de basm. O clipă se gindi
s'o smulgă impotomolirii de aici. Să-i caute o Indeletnicire pie
legiatä la Curte, căci Domnița era romantică şi sentimentală. Vorbi
ceva şoptit Domnitorului, dar Domnitorul refuză retezat cu mina.

Atlase ce fel de om, e domnul Constantin Apostol. Desco-
perirea il nemulfumise, fiindcă se socotea bun cunoscător de suf-
lete şi fiindcă atit de căpătase usturătoare desmintire.
Fiica unui asemenea individ, nu-l putea interesa. lar Domnița se
resemnă atunci să urzească inceputul unui roman, pe care să-l
scrie într'o carte.

In vremea aceasta, pe terasa Isprävniciei, răspunzind în gră-
dina publică, domnişoara Ana se rezemase de stilpul de piatră,
să respire aerul răcoros al nopţii. Era o lumină de lună, albă, ire-
ală şi rece, Vioarele dinăuntru se auziau surd, prin ferestrele în-
chise. Departe, norodul se desfäta cu ţimbale şi lăutari, cu pocni-
turi de säcäluse si cu chiuituri de cules de vii.

Nu auzia nimic din aceste vuete îndepărtate şi apropiate. Era

cuprinsă de-o dulce şi ușoară ameţeală. Trăia iréalul. Viaţa din
cărţi, cu paji şi domnite, cu epolete strălucitoare şi cu infrigurarea
succesului. Tresări, simțind paşi la spate. Dar nu se întoarse. Stia
cine trebue să fie. Prin ce nevăzută chemare, ştia ?

Şi-a închipuit ea oare vreodată, că poate vorbi cineva aevea,
așa s în lumea cărţilor, învăluind-o arzător ca o fericire dure-

Era inalt, svelt; nu-i rostise pănă atunci nici un cuvint, ur-
mărind-o numai cu privirea stăruitoare, lar tot ce adunase în a-
ceastă privire, lua ființă şuerător, ca hipnotica poruncă a sarpelui
cind fascinează porumbita.

__FEREASTRA _ 29

Lumina metalică a lunii, cădea din plin pe obrazul domni-
şoarei Ana. Omul admiră ochii transparenti, fără clipirea genelor
ca ochii orbi, , înecaţi de atita lumină de-afară—și poate de
lumina lăuntrică, faţa, răminea neclintită şi rece.

Cind omul, inälfä mîna să-i cuprindă mijlocul şi s'o a le
cu fruntea de buze, domnişoara Ana se sbätu răsucindu-se în cle
căe şi fugi cu paşi mărunți, spre sala cu policandre unde se în-
virteau perechile de däntuitori.

Omul rămase singur. Aprinse a tigare. Päsi apăsat dintrun
capăt în altul al terasei. Aruncă figarea după citeva fumuri şi
strinse inciudat pumnul, amenintind în întuneric oraşul ridicol cu
asemenea prostănace ti.

In camera de culcare, tîrziu după miezul nopții aruncindu-si
hainele pe spătarul scaunelor, vorbi tovarăşului care-l asculta întins
cu faţa în sus, cu palmele subt cap:

— Hi spun, câ aşa mi-am închipuit întotdeauna privirea de
sirenă, dacă întradevăr Sirenele vor fi existat vreodată. O privire
transparentă şi luminoasă. Te atrage spre abisuri, iar cind te a-
propii, devine rece şi îndepărtată, Te lasă să te scufunzi., Nici
măcar nu sa indignat. Nici măcar nu mi-a ris batjocoritor. Toată
seara, după aceia, a trecut cu privirea peste mine ca şi cum maş
îi existat.

Celălalt rîse, aruncind un colac de fum spre tavan. Apoi se
întoarse pe-o coastă, scoase figarea dintre buze şi se uită la prie-
tin îndelung, cu mare şi ironică luare aminte.

— Pe scurt, te-a trimis la plimbare. Trebuia să-ţi vină şi
tie rindul odată. Dar nu mă aşteptam să le răzbune pe toate, o
gisculitä dintr'un tirg infect ca acesta. Şi e curios, că ai venit
singur, să © cauţi tocmai aici.

Tinărul, cu întimplarea de pe terasă, nu găsi ce răspunde.
Surise amar. [zbi cu furie in ghetele de lac, care nu purtau nici o
vină. Prietinul se înveseli foarte de această muträ nefericită, care
răzbuna multe femei, din multe unghere ale lumii. Tirziu, îl in-
lormä cu intenţie de consolare:

— M'am interesat. Acest Constantin Apostol e un ratat. Un
alcoolic. De aceia mai mult mă surprinde rezistența sirenei tale,
Aşchia nu sare departe de trunchiu. Şi în definitiv, nici nu-mi pare
atit de... sirenă cum o vezi tu. Samănă cu Bichetta noastră dela
Bullier. Adu-ţi aminte, în seara de Mi-Carème, Cel puţin aceia nu
făcea atitea nazuri. Cu o pălărie şi un supeu la Regence, deve-
néa cea mai domestică sirenă, din cite au fost şi sint,

Omul de pe terasă îşi privi prietinul ofärit şi dispretuitor,
Nici odată nu-l găsise atit de vulgar. Ii aminti o sumă de lucruri
urite pe socoteala lui. Chiar polii împrumutaţi la Paris, pe care
nu i-a mai înapoiat niciodată,

ofo

MEEDE _ VIATA ROMINEASCA

Pe urmă, Voevodul cu toată suita, au pornit spre alte tirguri
sărace şi turburate din umila lor tihnă.

Giasul lanfarei militare a amuţit. Cinii mahalalelor şi-au gă-
sit liniște, Duar arcurile de triumf au mai durat încă, scuturindu-şi
ghimpii ruginiți de brad, printre steagurile palid decolorate de ploae
şi de vinturi, în virful präjinilor,

Domnul Constantin Apostol, a îmbrăcat din nou straele cele
de rind, Sa întors la tovărăşiile dela paharele cu vin turbure, să
lege firul aprigior discuţii ce dărimau aşezările şi oamenii, inve-
selindu-se cu hohote groase de cuvintele aspre cu care a pălmuit
ingimfarea foştilor prietini ajunşi la nemeritate mărimi.

Din nou, se intorcea spre ziuă, împleticindu-se pe ulifile
Chicare şi trintind uşile, surpindu-se îmbrăcat în pat, firi să se
mai oprească în faţa cadrei ovale—acum cu desăvirşire uitată şi
trecută în rindul obiectelor cu sufletul mort. Sforăta cu pumnii
strinsi. Se sfădea härägos cu dușmani fără ființă, din somn.

Baba cea cu clonf, aşeză la ioc pălăria înaltă în raftul că-
mării, cu gura În sus, să-și primească pachetele cu seminţe de
flori, Nimic nu mai ameninţă să spargă mocneala toropită a tirgu-
lui, unde oamenii nu aflau că au mai imbätrinit cu un an, decit
după cum i stringea mai inclestat ghiara reumatismelor în inche-
eturi şi după cum se mai usca un teiu, în grădina publică.

ar domnişoara Ana, răminea acum mai îndelung îngindu-
rată la fereastra din stradă, cu cartea uitată deschisă pe genunchi
şi cu ochii privind într'o nevăzută lume. Oraşul cel mut şi calic,
în care nu se intimpla niciodată ceva, į se părea întăia oară trist.
Trist, Trist. Viaţa îi părea întâia oară sugrumată de-un zid cenuşiu,
astupind toate zäristile, spre lumii de departe, unde e intotdeauna
multă lumină şi altfel de lumină.

Petuniile şi panselele din grădina cu straturi rotunde, au în-
cepul să se vestejească. Burueni cu vrej gros și frunze păroase,
näpädirä potecile, inăbușind forile fragile, cum şi în cugetul stă-
pinei, ceva rău şi străin, îşi făcea loc umbrindd linced lumina o-
chilor cu fire subțiri de aur.

Cind păşea în livada din fund, căutindu-şi undeva astimpar,
domnişoară Ana, nu mai afla nici o tresärire la amintirile de co-
pilă. Acolo, subi măr, se găseşte locul unde a îngropat odată,
pl d, puiul mic de rindunică, căzut din cuib, cu | moale şi
cu pliscul picurat de un grăunte roşu de mărgean. L-a înfăşurat
intro batistă de mătase, l-a închis într'o cutioară veche de par-
fum şi l-a inmormintat subt o movilă mică de pămint. Era in
al doilea an, de cînd au sosit aici—şi parcă a trecut de atunci
un roi de veacuri. " EE

n crengile nucului mai atirnä şi acum, negre, capetele pu-
trede de fringhie -ale leagănului, in care își petrecea ceasuri in-
tregi. li par două funii de spinzurătoare,

lar asfinfiturile sint dureroase ca o rană a cerului şi nopţile
fără sfirsit.

FEREASTRA 241

Se răsuceşte în așternutul ferbinte, cu ochii larg deschişi în
întuneric. Tăcerea oraşului mort îi tiule în urechi.

Tirziu aude glasul cunoscut bombănind în fața uşii, scră-
şnetul cheii căutind nesigură broasca, un scaun trintit. Pe urmă
sforăitul care umple toată casa, întrerupt de gemete, suspine şi
ameninţări, prin somnul chinuit de vedenii.

Si întunericul e încă mai negru şi dens, ca un fund de
mormint,

Cezar Patrescu
(Sfrsitul în Nr. viitor).

Consideraţii asupra literaturii avariliei

dică. Adaosul de imaginatie rie a scriitorului, i

depărteze viaţa personagiului o odoi. E
La aceste considerații generale, se alătură una de ordin par-

ticular. Risipa are un caracter ostentativ; de aceia e pretutin-

deni intilnită şi observată. Ea determină o circulație activă a bu- -

nurilor şi se prezintă adesea subt aspectul unei generozitä
inşelătoare, Mobilele psihologice profunde, ce o deternină, pd
resează prea putin. Av + dimpotrivă, îmbracă o formà de
manifestare mai putin simpatică rien Sper la acumularea
| continue, reduc

senzul vieţii la f unea exclusivă a acestei scumelitl, avertis
i bil. Deza generală determină

caracterul discret al manifestării, în timp ce, ca o consecinţă,

Teama de semeni, ntuind tendin
4 acce t re izolare,
sura creşterii averii, determină ro Ar ara ni atitudini de că

CONSIDERAŢII ASUPRA LITERATURII AVARITIEI 243

tură să provoace impresia unei sărăcii cumplite. Banii întră in
vägäunile cele mai neverosimile şi, de multeori, se creiază, prin
condiţiile sociale ale manifestării avaritiel, o confuzie, ce nu
se clarifică, adesea, decit prin descoperirea surprinzătoare a a-
verii dupä moartea posesorului ei, Privatiunile voluntare, impuse
de avarifie, samănă mult cu efectele constringerii necesare pro-
duse de sărăcie. Spre a degaja, în fenomenul avariției, starea
pură a naturii ei pasionale, e nevoe de muliă perspicacitate,

Raritatea avarului in literatură se mai explică şi astiel. Pa-
tima risipei imbracă formele cele mai variate. Ea se aplică asupra
oricărui obiect susceptibil a micşora, prin retributie, patrimo-
niul risipitorului. Avariţia e mult mai caracteristică şi mai limi-
tată în exerciţiul ei, rezumindu-se uniform fntr'o creştere progre-
sivă a averii, spre paguba sănătăţii lizice şi morale a avarului,
Ea implică o voinţă de jertfä neintreruptă, Singura satisfacție
hărăzită acestui destin tragic, constă în viziunea aurului, crescut
din comprimarea energică a tuturor dorintilor si din evitarea
plăcerilor elementare. Domeniul manifestării avaritiel e deci
foarte redus.

Poate tocmai din cauza condiţiilor excepţionale în care se
dezvoltă, ea se manilestă cu intensitate şi ia toate caracterele
marilor pasiuni, Literatura găseşte, de obiceiu, în stările de spi-
rit produse de vibrarea pasiunii, alimentul preferat al observaţiei.
Totuşi, din cauza caracterului unitar al manifestării exterioare a
avariţiei, puţini scriitori de samă s'au oprit s'o considere mai de
aproape. Molière a schițat citeva trăsături în portretul sumar al
Avarului (Harpagon). Balzac l-a intregit in apariţia evocatoare
a lui Grandet. De atunci, Hagi-Tudose şi Tric (Microbul aurului),
n'au reuşit să îmbogăţească literatura avaritiei cu vre-o contri-
buţie însemnată. S'ar părea că fenomenul psihologic şi moral al
avariţiei, nu permite o reinoire a inspiraţiei,

Incă un argument ar concura să justifice ingustimea cim-
pului de observaţie in redarea uvariliei. Pe cind risipa nu apar-
ține exclusiv unei anumite virste, avarifia e pasiunea bătrineţii.
Eroii avariţiei, pe care i-a creat literatura, sint prezentaţi in toamna
tirzie a vieţii: Harpagon, Grandet, Hagi-Tudose şi Tric, sint bă-
trini şi fizic şi sulleteşte. Ivan Goll a observat în Mirrobul au-
rului că avaritia „nu convine tinereţii, care se hrăneşte, in ace-
laşi timp, din realitate şi din speranţă. Ea se inliltreaza in bä-
trini, ale căror energii sint uzate şi al căror optimism slabeşte,
a căror credință în viață se stinge imperceptibil*.

___ Ribot, în Essai sur les passions, revine, în repetate rinduri
la observația că pasiunea implică „o idee dominantă, exclusivă
şi stabilă“, care deosebeşte această manifestare psihică de hao-
sul afectiv intilnit în toate formele alienaţiei. Ideia-lorţă in pa-
siunea avaritiei, e aplicată exclusiv asupra aurului. Obiectivul,
fiind strict determinat, orice deviere ar luneca observaţia psiho-
logică spre artificial.

2 N VIAŢA ROMNEASCA

Sint deci atitea motive ce se pot corobora, spre a explica
raritatea prezentării avaritiei in literatură. Totuşi, vina nu trebue
atribuită, exclusiv, împrejurărilor arătate mai sus. E, în această
dezinteresare a scriitorilor şi o tendință de a-şi cruța sfortärile.
Altminteri s'ar mai fi putut lixa o serie de observaţii nouă, în
intregirea ,tipului*. Eroii literari, de pănă acum, ai avariției, nu
ne-au adus, spre pildă, nici o lămurire cu privire la geneza a-
cestei pasiuni si ia formele evolutive ce le îmbracă până la
manifestarea ei acută. Toţi sint prinşi şi redati în momentul cind
fenomenul avaritiei se prezintă ca o stare temperamentală fixă
şi exclusivă. Valoarea socială a literaturii avaritiei ar fi crescut,
totuși, prin analiza evoluției! psihologice spre acest fenomen, Ar
fi arătat astfel luptele dramatice ale instinctelor vitale cu ten-
dinta de intiitraţie a ideii dominatoare, ciocnirea cu privatiunile
impuse de nceastă idee şi căile ascunse, prin care viziunea tira-
nică à aurului ajunge să pue stăpinire exclusivă pe aspiraţiile şi
întreaga ideatie a individului. S'er fi determinat, mai ales, cu
oarecare aproximaţie, momentul pănă cînd intervenția preventivă
a unei storțări educative, ar fi putut opri cursul acaparator al
fenomenului psihic, fäcindu-l susceptibil de transformare. Este o
lature ce ramine complect deschisă.

Din cauza conflictului între pasiunea individuală şi interesul
familial şi general, literatura avarifici păstrează un caracter moral-
social. Scriitorii care au produs In acest domeniu, au căutat să
întărească semnificația morală, prin contrastul puternic al avutiei
adunate, cu moartea. Numai Moliere a încheiat satira în timpul
vieţii eroului, Balzac, Delavrancea şi Ivan Goll, fac să culmineze
fazele eroi-comice ale vieţii avarului, în tragismul morţii. Grandet
moare lingă grămezile de aur, iar Hagi-Tudose işi sfirşeşte viaţa,
mizerabil, peste maldărul de galbeni. Tric (Microbul aurului),
cade in stradă, surprins de moarte, la capătul sfortärilor, chinuit
de foame şi epuizat de privatiuni. Efectul contrastului apare astfel
cu toată vigoarea şi evidenţiază zädärnica acumulării averilor
în faţa neantului morţii.

Balzac lixează, in Eugénie Grandet o viziune remarcabilă,
în care concentrează toată forţa pasiunii lui Grandet pentru me-
talul preţios. Cind abatele ii dă ultima împărtăşanie, privirea
muribundului se fixează cu lăcomie asupra odoarelor bisericeşti
de argint şi el sucombă, mizerabil, în sforțarea ce o face spre
a prinde crucilixul, în care nu vede decit valoarea metalului.

Si Delavrancea imprimă momentului morţii toată greutatea
semnificației morale. Avarul său nu adaogă însă nici o obser-
vaţie nouă la trăsăturile lui Grandet şi ale lui Harpagon, pe care
izbutește numai să le îmbine intro compoziţie unitară. E regre-
tabil că talentul evocării și meritele stilului lui Delavrancea,

CONSIDERAȚII ASUPRA LITERATURII AV ARITIEI 245

mau reuşit să imbogäfeascä puţinele date psihologice ale litera-
turii avaritiei.

Nici Ivan Goll, care a produs cea mai modernă lucrare a
genului, n'a putut crea un exemplar al avariţiei, complect distinct
de le înaintaşilor săi. El a izbutit doar să lămurească
mai bine şi mai analitic unele trăsături de caracter, pe care nu
le-au ignorat nici operele anterioare ale genului,

Prins in strimtoarea terenului de creaţie, Goll caută să
lărgească viziunea literară, împingînd dincolo de limitele vieţii,
preocupările chinuitoare ale avarului pentru conservarea averii
sale, El izbuteste astfel să strecoare în lunga sa nuvelă, 0 ima-
gine îndrăzneață, care deschide un aspect nou manilestării
avaritiei.

Tric nu se poate obişnui cu gindul că averea lui, adäpos-
titä cu grijă şi crescută din cele mai chinuitoare främintäri şi sacrificii,
va Îi risipită de urmaşi, în cheltuelele ce le vor face cu lnmor-
mintarea lui, Viziunea acestei risipe îi turbură liniştea şi distruge
odihna necesară trupului său slăbit.

Bolnav, anemiat şi chinuit de foame, abia tinindu-se pe
picioarele ce nu-l mai pot duce, „el se tirăşte la biuroul de In-
treprinderi funerare, spre a stabili exact amânuntele inmormintärii
sale“. Fiecare centimă e cintărită si sustrasă, într'o discuţie a-
prinsă şi inversunatä, care răpește avarului ultimele rămăşiţe
ale puterii fizice. Triumfätor, în cele din urmă, Tric se intoarce,
țirindu-se spre casă şi moare in stradă, stirşit de sforțarea facută,
dar cu satistactia supremă a tirgului încheiat.

Satira capătă un ton macabru. Harpagon, Grande şi Hagi-
Tudose, lucrau cu totul detaşaţi de ideia morţii. Avariţi» lor se
fixa în limitele averii adunate, lără nici o preocupare de celace
se va intimpla apoi. Goll dă un accent mai mult forței patimi,
prelungind-o, intelectual, dincolo de neantul morții.

Observatia aceasta, veridică în analiza altor pasiuni, mi se
pare neindeajuns verificată în fenomenul avaritiei, care se gre-
feazä strins pe un obiect concret. Spre a explica insă mai bine
motivele acestei rezerve, e necesar să ne fixäm intäiu asupra
naturii concrete a pasiunii avariţiei.

Autorii genului au accentuat, in repetate rinduri, patima
eroilor pentru aur. Harpagon, deși tremură la gindul ċä poate
fi jefuit, îngroapă în grădina casei o ladă cu monezi de aur, El
reflectează... „fericit cel ce are toată averea bine plasată şi nu
conservă decit ceiace-i trebue pentru cheltuială”. Totuși: re-
nuntä la beneficiul cametei şi la siguranța plasamentelor, ca să
poată avea banii în imediata lui apropiere. Pasiunea fizica pentru
aur, învinge deci teama pierderii lor şi lăcomia investitiunii
remuneratoare,

Grandet manilestă aceiaşi înclinare. El se strecoară mereu,
pe ascuns, în încăperea tainică unde zac grămezile de aur şi se

248 VIAȚA ROMINEASCĂ

cufundä in contemplarea lor. Socrul lui, de la Battelière, „numea
un plasament © risipă, găsind mai mari dobinzi în aspectul au-
rului, decit în beneficiile cametei“.

Descriind portretul lui Grandet la şaptezeci şi cinci ani,
Balzac precizează. „Vederea aurului, posesia aurului, devenise
monomania sa“. In ajunul morţii, nemaiputind părăsi patul, el
spune liicei sale: „pune aur mult înaintea mea". Insfirsit, atasa-
mentul absolut la metalul preţios, apare cu supremă tărie in
imaginea linală, pe care am mentionat-0.

Hagi-Tudose demonstrează aceiaşi pasiune pentru obiectul
concret, Rindurile finale ale nuvelei sint edificatoare: „Cind l-au
scăldat, pe genunchi, pe piept, pe frunte, i se vedeau rotocoale
de bani. Si i-au rupt pleoapele de sus si ochii lui späimintati nu
i Sau inchis“.

Avariţia apare deci strins legată de nevoia unei senzaţii
tactile. Cea vizuală e necesară, dar nu e sulicientă, Ea capătă
intensitate, unită cu cea tactilă. Voluptatea pipăitului e la baza
pasiunii elementare. Plasamentul averii şi conservarea inscrisurilor
doveditoare, introduc un element abstract, care micşorează inten-
sitatea pasiunii, Avariţiei îi repugnă investiţiunea, căci ea inseamnă
separarea temporară de aur, pentru o remunerare prezumată
viitoare. De aceia e justă observaţia făcută, în treacăt, de Ivan
Goll, că avarii „de teama cheltuelli, renunță bucuroşi la cistiguri
viitoare“, Odată determinat caracterul concret al pasiunii ava-
ritiei, sa ne întoarcem la preocupările personagiului din Microbul
aurului, care am văzut că îngrijește, până la centimä, cheltuelile
a sale înmormintări. Spuneam că trăsătura aceasta psiho-
ogică nu mi se pare riguros verosimilă şi iată de ce,

Ideia neantului ce urmează morţii, e respinsă în mod ne-
cesar, printr'o reacţie naturală a temperamentului avarului, care
se ataşează la aspectul concret al lucrurilor, Avarul nu poate
jeni dincolo de viaţa sa, care se confundä cu viziunea aurului.

roblema morţii nu se pune, căci ar atrage, implicit, pe cea a
separaţiei de aur, ceiace trece peste puterea de închipuire a
avarului, Despărțirea de aur e dezastrul, imposibilul, neimagina-
bilul, De aceia, se pare că problema avaritiei se limitează, psi-
hologic, numai la corelatia e viaţă şi avere, cu excluziunea
CPE enr Paul ui Tv a à

estul pérsonagiului van Goll, care se ocupä de soarta
averii după moarte, apare astfel neverosimil. Sar putea replica
totuși că această ataşare la aur a avarului, poate fi cel mult
caracteristică timpurilor cînd organizarea linanciară nu era in-
“drumatä spre sistemul bancar modern, care permite siguranța
investitiunii, conservarea averii şi mobilizarea ei în orice moment,
la dispoziţia deponentului. Apoi, subt inlluenfa hirtiei-monetă,
care reprezintă, in vremuri normale, o creantä atit de à,
incit se confundä cu valoarea reprezentată, este im ca
„pasiunea avarifiei să nu sufere o prefacere radicală în înclinarea

- *

CONSIDERAŢII ASUPRA LITERATURII AVARITIEI 247

ei spre concret. Aurul e prezumat a avea o valoare intrinsecă.
Hirtia-monetă reprezintă o valoare simbolică, abstractă. Ideia de
reprezentare a averii, inlocueşte deci senzaţia vizuală şi tactila
a acesteia. E ca o evoluţie dela fetis, dela idolul sculptat, la
dumnezeirea abstractă. Intensitatea avaritiei nu scade prin a-
ceasta, deoarece € o convingere, o pasiune fanatică, ce nu poate
fi micşorată mie evoluţia spre abstract, aşa cum monoteismul
na micşorat fanatismul religios.

Fixarea unei asemenea evoluţii ar fi interesantă şi ar per-
mite crearea unor noui exemplare a avaritiei, deosebite în ma-
nifestärile lor de cele redate in literatura de pănă acum. Cred
insă că, în realitate, posibilitatea acestei evoluţii se loveşte de
cauze sulleteşti profunde şi de stavile exterioare serioase. Ava-
riția se ascunde, Dacă mar face-o de ochii lacomi sau dispre-
fuitori ai semenilor, s'ar teme astăzi de exproprierile parţiale,
create prin sistemul impozitelor pe avut. Statul fiscal modern
devine dușmanul ireductibil al avaritiei şi o face să se ascundă
în cele mai umbrite unghere, cu averea concentrată în spaţii cit
mai reduse. Hirtia-monetă, intru cit e susceptibilă să reprezinte
averi sigure şi mari, in proporţii reduse, poate produce cu timpul,
la avari, o înclinare derivată, care aplică pasiunea la simbol,
confundind-o cu însuşi obiectul simbolizat. Acest stadiu ar da
un accent nou reflectiei lui La Rochefoucauld : „Avarul sustrage
toate nevoilor sale, spre a-şi îmbogăţi imaginaţia“. S'ar putea
ca vederea şi pipăitul hirtiei-monetă să trezească printr'un proces
de derivație, senzaţii vizuale si tactile, asemenea celor produse
de contactul aurului.

Pănă în prezent, literatura avaritiei a produs numai tipuri
a câror viață se mm strins de posesia materiali a averii. Vii-
torul va putea oglindi formele consecutive ale avariţiei, in raport
cu evoluţia socială şi politică a omenirii, de care este strins
legată In posibilitățile ei de manilestare,

O altă lature, pe care ar fi putut-o trata cu interes litera-
tura avariliei, mi-o suggereazä citeva pagini din Microbul au-
rului. Lingă Tric, işi trece viaţa o bătrină, care-l îngrijeşte: El-
vire. Prin forta exemplului continuu a avaritiei lui Tric, tempera-
mentul Elvirei se modifică şi ea devine, la rindul ei, o avară
prin suggestie, pan imitație. Obiceiul sacrificiului oricărei plă-
ceri, pentru realizarea economiilor exagerate, devine o a doua
natură.

Goll ar fi putut prinde acest prilej, spre a da citeva pagini
de psihologie subtilă, prin ocazia de analiză ce i-o deschidea
paralela între înclinarea naturală spre avaritie a lui Tric şi cea
sugperată, aplicată asupra temperamentului slab al Elvirei. To-
tuşi autorul trece uşor peste posibilitatea unor asemenea consi-

248 VIAȚA ROMÎNEASCĂ OO

deraţii. Astfel, in loc ca portretele celor două personagii să difere
profund în viaţa lor intimă, subt aparența unitară a manilestării
exterioare, sint desemnate cu trăsături identice, care nu
deosebirea între caracterul fundamental diferit al mobilelor su-
fletesti ceri animă.

Insfirgit, în literatura ati! de redusă a avaritiei, m'agi mai
opri la un aspect al eroului lui Molière, Harpagon simte o incli-
nare destul de serioasă pentru Marianne, de vreme ce e gata
s'o ia in căsătorie lără zestre şi să intre în conflict sentimental
cu fiul său, Cleante, Avarul adresează Marianei gratiozitäti de
un efect comic. lată una din acestea: „cu ochelari se observă
stelele şi menţin şi garantez că sintefi o stea, dar o stea ..cea
mai frumoasă stea din ţara stelelor“.

Declaraţiile lui Harpagon cäträ Marianne, vor să eviden-
țieze ridiculul unei lubricitäti senile, Nu cred însă că sint bine
incadrate în caracterul ascetic al avarului. Prin impunerea con-
tinuă a sacriliciilor şi a li or de tot felul, firea avarului su-
ieră modificări profunde. Sobrietatea se accentuează în inclinări,
extreme, care reduc la dorinti şi reactiuni rudimentare viața a-
varului. Din toate nevoile functionale, el păstrează numai pe
cele neapărat necesare întreţinerii corpului uman. În asemenea
împrejurări, ile curtenitoare adresate unei temei tinere,
sint deplasate, altfel, efectul satiric, urmărit ca prea multă
stăruință de Molière, slăbeşte forța realismului in compoziţia per-
sonagiului său,

In afarä de posibilităţile de reinoire a psihologiei avarifiei,
menționate mai sus, literatura genului pare condamnată la imo-
bilitate, dacă transformări radicale nu vor modifica fumiamental
funcția socială a monetei şi valoarea circulatorie a metalului pre-
tos. Dar, ca în toate calculele şi presupunerile omeneşti, se poate
strecura şi în această părere o parte de eroare, pe care taientul
original şi viu al unui scriitor, se va însărcina s'o demonstreze

în viitor,
Auraliu Weiss

Memorial

(Note de drum în Spania)

Cine îşi inchipuie Spania numai cu mantile, castagnete, Car-
mené, lupte de tauri şi serenade se înşeală profund. Cel putin de
la războiu încoace asistăm la viaţa unui popor modernizat şi indus-
trializat ca toate celelalte, cu edilitate perfectă, cu căi ferate con-
fortabile şi rapide, cu viaţă urbană infioratä de neastimpär si de
freamăt cu adevărat european, Numai viața politică pare moartă,
deprimată, resemnată. Lumea e dezgustată de politică, vorbeşte
din ce în ce maj rar de ea, îşi cată de treabă, utilizind diversi-
unea profesională ca o oază față de focarul ambițiilor publice,
Spaniolul e azi resemnat şi dezgustat de intreprinderile îndrăzneţe
care i-au caracterizat istoria.

Madrid e un oraş vesel, mare, acrat. Străzile sint presti-
gioase de mişcare și lumină. Unele cum e, de pildă, „Gran via”
sint mărginite de case enorme cu douăsprezece şi paisprezece etaje,
Aproape „sgirie-nori” americani.

Influența franceză e şi aici dominantă. Centrul cu grădini
stropite toată ziua ca să nu le ofilească soarele, cu bulevarde ca
celebrul „Prado“, seamănă cu centrul tuturor oraşelor mari eu-
ropene. Dar dacă scobori însă cătră minuscula apă a Manzana-
rezului (despre care spiritele sint abundente şi prea exagerate)
cătră podul Toledo un furnicar de golani ai periferiilor îşi duc
viaţa lor de boemă prăpădită. Acolo palpitä viaţa cu adevărat
spaniolă. Impodobiţi cu inele late, In inima cărora strălucesc veşted
pietrele false, cu lanţuri groase de metal suspect pe ete cu

250 VIAŢA ROMINEASCA

haine în acelaşi timp ilustre şi ostenite de vristă, cu perciuni lungi
care coboară pănă aproape de maxilar, işi sorb ciocolata neagră
(cei care şi-o pot plăti) în cafenele sordide şi misterioase.

Dincolo, în dosul gării „del Norte“ se întind cartierele ele-
gante, cu faimosul „pasco de Rozales* unde pe la ora şase, boerii,
astăzi mai mult decorativi, ies la plimbare distrati, absenţi sau
numai gravi în caleşti strălucitoare si demodate, Femeile nu apar nici-
odată neintovärägite, Spania e țara cochetăriei, a sudului care ştie
să exaspereze imaginaţia, unde femeia se refuză mereu, incilcind
in dedaluri de dorinfi şi enigmatice ipoteze firea ei meridională,
in orice caz „mai complicată decit aceia a feministelor nordice,
spălăcite si facile care se dau fără fior, pentru o cafea „Moka“,
la un local unde muzica cintä uvertura din Lohengrin. Femeia de
aici nu cunoaşte moda. E îmbrăcată fără caracterizare de timp.

E nobilă, surfzätoare, provocantă şi totuşi revelată mereu,
numai pe jumătate.

Viaţa Madridului se continuă noaptea pănă tirziu. Teatrele
încep abia la unsprezece—obicelu aristocratic, dar şi comandat de
toriditatea zilei. Spectacolele sint uşurele : operete: „Zarzuela“ şi
vodeviluri. Se poate cumpăra un sfert, sau o jumătate de spectacol.

Dacă îţi place mai cumperi încă o jumătate ori un sfert.
Pe la două jumătate comedia se stirşeşte. Atunci începe roiul
străzilor şi al barurilor. Dimineaţa viaţa începe tirziu. Magazinele
deschid abia pe la ceasul zece. Odată cînd trebuia să plec intr'o
excursie am cerut să fiu sculat la opt. Portarul incurcat o clipă
mi-a răspuns:— „Bine atunci voiu vesti gardianul de noapte !*.

„Puerta del Sol* e piaţa centrală, a oraşului, De acolo pleacă,
coborind uşor, monumentala „Calle de Alcalà“. Cetesc în Théo-
phile Gauthier descrierea lor cu aspectul pe care-l prezentau la
1840, şi nu mai găsesc nimic. Totul e schimbat, Un stil „empire“
pe care s'a grefat resturi de baroc si de acel stil special spaniol
numit „curiguresc“, Pe „Prado“ superb bulevard care tae oraşul
în două, „Champs Elysées“ al Madridului, în zi de Duminică, se
främintä cupluri populare. Soarele arde nemilos și grămădește
grupurile o clipă în jurul negutätorilor de limonadă violent colorată.

In însemnările sale de călătorie contele Kayserling aseamănă
Madridu! cu un oraş din pustiul platoului tibetan. Aceiasi dezolare
de stinci sterpe la o înălțime de o mie de metri deasupra mării

să MEMORIAL 251

din care răsare brusc un oraş, Dar, după el, toată caracteristica
poporului spaniol e aceia a unui neam crescut în pustiu.

E adevărat că, de îndată ce treci frontiera, peisajul spaniol
apare direct african. Sufletul crescut aici e acela al beduinilor:
oameni de deşert mereu în căutare de oază. Aceiaşi psihologie ca
a Arabilor sau Evreilor; preocupare permanentă pentru ce e
trupesc, nevoe arzătoare de voluptate. Pentru omul pustiului oaza
e totul: odihna după brigandaj, satul răcoros, braţele înflăcărate
ale femeii, băutura izbăvitoare de uscăciune. Pentru beduin trupul
e totul. Pottele sale sint impetuoase şi sălbatice, Dorinţa lui e
veşnic aprigă. Incă înainte de năvălirea Arabilor, poate pe timpul
vechilor Iberi, acest desert, prelungire naturală a continentului a-
frican, a trebuit să fie locuit tot de oameni de ai pustiului. Pei-
sajul spaniol nu poate naşte altfel de oameni.

Dar, la un moment dat al istoriei, peste această năvalnică
poftă de viaţă s'a aşternut brusc o disciplină severă de catolicism,
Poate cea mai severă din cite au existat. Dorinţele s'au întrinat
brutal, viața cu toate năzuințele ei a fost reprimată, chinuită, in-
cercuită. Interdicte peste interdicte, păzite de strașnice măsuri de
inchizitie, au mutilat fără îngăduire elanul briganzilor de pustiu.
Din desfrinate temperamente de războinici s'au confecţionat, subt
sordide caguluri monahale, palide fantome de călugări.

Din acest tragic dualism, a rezultat cel mai teribil fenomen
de freudism colectiv. Viaţa nu s'a ofilit cu totul, ci a explodat
mereu de subt cenuşă. Numai că, astăzi sufletul spaniolului e des-
picat în două. Cu o parte el polteşte tot aşa de violent. Cu cea-
laltä însă, prin morbul catolic adinc injectat, el cunoaşte cäinta
şi regretul. … Singe, voluptate şi moarte“, mai precis voluptate şi
remuşeare : iată toată enigma spaniolă. Popor dotat pentru pasiune
şi viaţă câruiai sa inoculat penitenfa, frica de infern, oroarea
sfintă a păcatului. In această alternativă, în prima parte a căreia
Spaniolul iubeşte, riscă, se dedă senzualitäfii celei mai arzătoare,
jar în a doua e apucat de tristeja şi deprimarea ispăşirii, stă
ascuns misterul frămintării spaniole. Dualismul e vizibil în dis-
poziția oraşelor: Sevilla, oraș italian de bucurie şi plăcere îşi are
echivalentul de regret şi penitentä în Toledo, aspru si fără putinţa
de mintuire: Barcelona surizătoare şi inconştientă de veselie, e pin-
dită din spate, din creerul munţilor, de hieraticul şi inspäimintä-
torul Monserrat. =: |

Şi în literatură acelaşi etern simbol: Don Quijote eteric,

252 VIATA ROMINEASCA |

utopic, celest în aspirațiile sale nebuneşti şi idealiste şi Sancho
Pansa, greu de greutatea pămintului, jovial, materialist, plin de
bun simţ şi de aspirații terestre.

Velasquez, bucuros de viaţă, realist, normal si Greco chi-
nuit, främintat de inchietudine, epurat, întunecind mereu accesele
tizianeşti de culoare venețiană, cu tonuri terne şi contorsiuni li-
neare de epileptic în divin extaz. Apoi Torquemada, implacabil
cu el şi cu alții, poate tocmai din imperioasă slăbiciune şi în fine,
regele tuturor peisagiilor sufleteşti spaniole, Filip al Il-lea, cel
care-și asasina pe la spate tocmai pe curtezanii pe care-i iubea
mai mult. Filip al doilea care a murit după o agonie de säptämini.
cu mina pe un schelet culcat într'un sicriu şi cu ochii Pironiti pe
un crucifix.

Spania e țara care a putut da naştere deopotrivă trivialei
Carmen şi sublimei Sfinta Tereza din Avila. Acolo se găsesc mai
ales două categorii de oameni : preoţii şi amantii, adică cei care iubesc
şi cei care regretă. Astfel dualitatea spaniolă şi-a găsit până și ex-
presia ei profesională.

Escorial

Un tren „personal“ care se opreşte în nenumărate gări ne
duce într'o dimineaţă caldă şi uscată cătră panteonul regilor Spaniei,
Ca şi la Versailles ori Windsor, castelul e înconjurat de un orăşel
modern cu hoteluri și restaurante pentru turişti.

Escorialul nu e o construcţie ci un munte prăvălit din Sierra
Guadarama care conspiră amenintätor la o sută de metri, bloc de
piatră tăiat simetric ca un cub şi în care s'au scobit o mie de-
ferestre, (Are 1200, mi se pare!) Egiptenii chinuiţi de ideia morţii
au construit la fel templuri colosale, de strivitoare proporţii. Esco-
rialul e în acelaşi timp o cazarmă şi o mănăstire. Nici o oma-
mentație, Nu e sever, nici măcar auster. E sec, uscat. E ca
peisajul castilan şi ca psihologia anti-senzuală a făuritorului său
Filip al II-lea, simbolul cel mai complect al sufletului castilan. E
şi altceva în acest monument sumbru şi neînțeles: pasiune disti-
lată pănă la esență pură pasiunea comprimată in granit, făcută
piatră din atita abstinenţă. Demonul acestor locuri, Filip al
llea, era si el întunecat, taciturn, bănuitor, mistic, perfid şi fana-
tic. Dar mai ales aprig, Sufletul său pluteşte imprejur. Casa care-!
adăpostește încă şi-a refuzat şi ea orice sentimentalism şi orna-

MEMORIAL 233
—— MORAL UO

mentaţie, şi-a oferit cea mai perfectă nuditate, din ascetism, care
citeodată e o formă a ambitiei şi a orgoliului nemäsurat. Ideal,
în acelaşi timp, de călugăr isteric şi de militar roman. Condé a
spus cu un fel de volupiate parcă corpului său ciuruit de mizerie
intro grea campanie ; „Tremble vieille carcasse !*. Acesta € şi prin-
Cipiul lui Filip IL Dar încă cu mai multă exasperare religioasă,
Acest rege aspru a avut şi citeva sute de amante, dar nu le-a
ştiut nimeni niciodată, Gindiţi-vă acum o clipă la limbutul Ludovic
al XV-lea, care povestea în fiecare seară curtezanilor săi, cu spi-
rite bonome şi grase, toate detaliile de alcov ale noilor sale cu-
ceriri de peste zi şi veţi înțelege deosebirea intre Versailles
şi Escorial,

Escorialul e enorm. E! reprezintă ideia de opulenţă a unui
popor sărac pe un sol de piatră. Căci săracul cînd gîndeşte bo-
găţia o vede tot subt aspectul sărăciei numai cu mult mai mare.
Subt stincile goale ale Sierrei masivul de piatră al acestui som-
nambulic palat, pe care n'a înflorit nici-o ornamentaţie pare un
peisaj lunar. Peste milioane de ani el va putea trăi la fel, halucinat,
subt raze palide pe o planetă moartă,

Mihai D. Ralea

Am omorit!

Șoimul cero cădea rotind pe mina ta
Şi tiro rupe gindurile,

L'am crescut de mic, prin lunci, cu mina mea,
Carezţi serie rindurile,

Săi aşezi pe umăr, tremurind s'asculţi,
Cum se sbat pădurile,

Cum gonind spre văi, săltind, puhone n munţi
Si ‘mpreunà gurile,

Şi fruntea ta, de va 'nflori de soare,
Dogorindusgi genele

Un goim perdut, necutezind să sboare,
L'or dori poenele,

Am urmărit o zi un cerb rănit
Pe munţi în sus, prin linistile grele,
Rupind tăceri cu chiotele mele
Cu gindul meu de goană ‘nebunit.

1 Din volumul meu— Pasăre de auts,

AM OMORIT 255

———————___———————_—— n

Și îmi plăcea că mă 'ntreceam cu cînii
Ca ma sbăteam prin crengile pădurii,
Cu gropi de ris în colțurile gurii,

Cu tinereţi în armurile minii.

Din stropii mari de singe ‘mprastiati
Cresteau în mine rugi de bucurii
Şin ochii mei cu apele merii,
Svicnea un pile de grauri speriaţi.

«Mai sus, pe munte n sus goniți jivini,

Pe dira morţii proaspătă sisaproape,

Un pas mai mult, un pas să nu ne scape,
Sa=i pierdem urma'n fancuri printre clini».

Aici s'o fi oprit gemind prelung,
Cu glesnele murind de slabiciune,
Cu ochii mari plingînd de rugăciune

S'asculte cîini cum latră si-l ajung,

Şi'n poala de lumină»a unui grind,
A 'ngenunchiat cu sufletu n färinä
Si bun, şi blind, sa năruit pe=o rină,
Şi=a 'ntins picioru n moarte, tresărind.

6 VIATA ROMINEASCA

O fi visat vremo gură de izvor
Ca=i gilgae răcoarea peste gînd,
So fi visat prin luncă alergind,
Singurätätit dînd acelaşi dor.

Dar somnul greu de moarte l=a cuprins
Cu tihna lui ferită de dureri,

Sau scuturat pe timplesi primăveri

lar peste ochi amurgul rece»a nins—

Şi eu sărind, o clipă am trăit
Tot ramătul pădurilor în vint,
Unde=am crescut sälbatec din pămînt
Cu ochii duşi spre=un cer nemărginit.

Vroiam să-i rup grumazii'n mina mea
Si ultima=i suflare să iro sorb,

Sa simt svicnind în sufletul meu orb
Ca 'ntrun pustiu un cau de cucuvea,

Dar mina mea în piatră sa oprit
Si fruntea 'nnalt pāru că se destramă,
Fugea spre văi pădurea de aramă
Şi n calea mea o poartă=a răsărit.

AM OMORIT 237

O poartă grea, de piatră fără veac,
Cu vremea strinsă bulgāri pe titini
Sisau häuit în vinturi patru cîni

Dewa tremurat pămîntul ca un lac.

O peşteră de spaimă s'a făcut

În trupul meu—şuvoi clocotitor,

Simteam cum vinele din carnea mea cobor
Spre bulgării din care sau născut.

Neastimpărul din mine ca un lat

Miza ‘ntelenit furtuna mea amară,

Din țeasta mea un șoim simțeam că zboară
Cu aripi largi spre zările de smalţ.

Paream un jep întins fără puteri
Cu lespedea de slavă peste mine,
Nu ‘ntelegeam nici culmile senine
Nici văile cu fagi şi primăveri.

Dar poarta grea minunea siza deschis
Şi cerbul blind în faţă mi-a venit
Cu ochiul larg de moarte împietrit
Si nerozia minit mele=a lins.

258 VIAŢA ROMINEASCĂ

Un om bătrîn mai alb decit lumina
A sărutat durerea lui curată
Și 'ndemnul meu punea pe ei o pată

Cu ochii mei, cu fruntea mea, cu tina.

«Au tu ce vii gonind singurätäfi,
«Cu sufletul nävod de bucurii,
«Subt urma ta sălbatecă nu ştii
«Ca gem dureri şi mor singurătăţi.

< imai omorît intäia ta nâluca,

+ Crescută sfint în linişti de pădure,

«Cu ochii goi spre virfurile sure
«Ți=ai omorît întăia ta naluca.

<la=ţi urma Înapoi si te coboară
«Că stropii mari de singe-au înflorit
«Și 'n floarea lor se ‘neacäsun răsărit
«Ce din adinc se 'nalță şi coboara.

Sisam coborit cu sufletul infrint,

Şi m'am mirat de flori si de izvoare,
De ramurile frunzărind spre soare
Ca nişte braţe 'ntinse din pamint.

AM OMORIT

Am ridicat în cuib un pui căzut

Şi m'am ferit să calc peste=un gindac,

Şi n luminişul alb vedeam cum se desfac
Inaripäri ce nu lezam mai văzut,

Un cîntec nou miza unduit în gind
Ca un pirău strălucitor de şes,
Adincul meu atunci {sam înţeles
Cu ochii mei de moarte tremurind.

Intäia mea mişcare largă, moale,

Din risul meu—o coamă de mistret —
Intaiul gind de înălțimi măreț

Ce n văi adinci lumina şi=o prăvale...

Pe=o coaje de mesteacăn am năcrit
Tot visul meu de noapte şi de brumă
Si ţi=l trimit, cum ţi=ași trimite»o glumă,
Ce vrun hăitaş la foc mira povestit

Nueţi turbura privirea ta prelungă
Si nu mişca tăcerea de pe gene,
El va veni din larg rotind alene
Căci gindurile mele îl alungă.

200 VIAŢA. ROMINEASCĂ
Priveşte 'n ochii lui rotunzi şi mici
Ca din mărgeaua lor să te culeg,
Și gîndul tău din aripi să=l desleg
Sä=mi cadă 'n pumni, un roi de licurici,

Si dezi mai vrea să ştii pe unde sînt
Întreabă șoimul meu crescut în soare,
Ca mina mea se 'ntinde şi mā doare
Cu rostul ei de cer şi de pămînt,

D, Ciurezu

Supraomul Lombrozian

Deşi puţini au cetit-o şi multi n'au cunoscut-o decit indirect,
cartea lui Lombroso asupra „Omului de geniu“ este una din căr-
tile care au avut o enormă influență, un răsunet aproape nebänuit

mai inferiori. „Cum putem, în adevăr, să ne apărăm de un simți-
mint de oroare la gindul de a asocia idiotilor, criminalilor, pe acei
chiar ce reprezintă cele mai înalte manifestări ale spiritului o-
menesc ?* |.

» nu prevedea Lombroso că opera sa, departe de a
provoca scandalul de care se temea, avea sä lese generaţii intregi
suggestionate, cucerite, că tinerii aveau să se împăuneze cu poi
caractere de degenerescență congenitală care pentru Lombroso sint
totodată stigmatul nebuniei si simptomul unui geniu ce se naşte.
Adolescenţii țării noastre şi in special ieşenii au fost loviți de vi-
rusul lombrozian şi secerati ca de, o epidemie. Cunoaştem cu toții
exemple numeroase. Băetani sănătoşi la trup şi la minte, care ar
fi fost meniţi să devie funcționari serioşi şi onorabili, sau negustori
sau liber profesionişti, s'au lasat tiriti, în pragul liceului, la patima
beţiei şi la toate perversiunile pe care omul le posedă în potential
pentru a samana, chipurile, cu marii poeţi, cu artiştii şi ginditorii
in renume, și i-am cunoscut mai tirziu pe toţi aceştia, i-am cu-
noscut ratafi, stflpi de berărie, paraziți, adevărată plagă a societăţii.

Lucru curios, teoria lui Lombroso nu este greu de răsturnat,

1 Gento e Foliia, Introduzione.

262 VIATA ROMINEASCÀ

şi totuşi sînt epoci care dau dreptate și o verifică parecă, epoci
in ce ate go geniu sint nişte descreerafi in mare parte, după
ce căpitanii omenirii cu o generaţie mai înainte au fost cuminţi. Si
Lombroso a trăit la o asemenea epocă, în plină eră a înfloririi
baudelairelanismului. De asta nu trebue să ne surprindă faptul
că Lombroso nu este singur de părerea sa. Clasicii francezi au
fost oameni sănătoși la cap, curtizani măsuraţi, chiar şi vagabondul
Molière ; trebue să mergem pănă la Pascal, iluminat, în comuni-
une cu D-zeu după un accident de trăsură, şi probabil epileptic
ca să găsim un autor care, în mod aproape excepţional şi izolat,
susține că extremul geniu este aproape de extrema nebunie, că
toţi sintem nebuni, „que les gens sont si fous que celui Talis
le serait pas en serait un d'une nouvelle espèce". lar în a
Swift, a cărui nebunie a fost notorie, susţine că în corpul nostru
este un fum care“, dacă nu este abundent, lasă pe om în bună
sanatate ; dar dacă este prea gros şi prea abundent, îl exaltă pe
om, şi îl transformă în filosof, in politician, în întemeitor de re-
ligie, adică in alienat...“ 1.

g Ceiace era excepțional în secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea,
devine lucru curent la mijlocul veacului trecut. O şcoală
literară in Franța şi în alte ţări ia numele de şcoală re
si exhibă publicului între marele talente, pe Gérard de Nerval,
mai multe ori internat, şi care apoi se spinzură în maso era, =
lamentabile 2, pe nebunul şi nenorocitul Baudelaire, prototip
monoman, de pervertit sexual 3, pe Verlaine alcoolic $i vagabond,
pe Arthur Rimbaud, dispărut intro bună zi fără urmă, pe Jules
Laiorgue, maniac si dezordonat, infine punct culminant, pe inver-
titul Oscar Wilde, rebel orgolios, magnific şi extravagant.

Trebue să mărturisim că Lombroso avea, destule exemple
subt ochi—cazul lui Baudelaire pe care il analizează îndelung, pâre
să-l fi impresionat în dpi, vetre ca punctul de închegare a
teoriei sale să-i apară. Oamenii zilei se aratau cu deosebire atingi
de psihozele cele mai grave : mai mult: aceste psihoze păreau un
complement, o cauză a exaltării poetice, o cauză binecuvintatä
cu care unii şi alţii se fäleau. Lui Baudelaire li plăcea să pozeze
în om atins de nebunie ereditară. „Mes parents idiots et tous
moururent tous victimes d'une folie te * 4, Totuşi, biograful
nu poate găsi un singur caz de nebunie în familia poetului, ast-
fel că reesă că însuşi Baudelaire avea snobismul nebuniei gi îşi

rudele şi ascendenți.
pie «i trebue ia ne miräm, aşa stind lucrurile, că o meug ă
literatură s'a format în a doua jumătate a secolului al XIX-lea

1 Letter to a very young Lady.

2 In cursul unui acces de nebunie, Gerard de Nerval se spinzură
noaptea în plină stradă de gratiile unei scări.

3 Vezi Edmond Jaloux, Baudelaire,

4 Oeuvres posthumes, Vol, L 68,

Du - SUPRAOMUL LOMBROZIAN 263

afirmind inaintea lui Lombroso, înrudirea geniului şi a nebuniei,
Citäm Moreau de Tours Psychologie Morbide (1859), Schilling,
Psychiatrische Briefe (1863), Hagen Ueber die Verwandtschaft
des Genies mit dem [rresein (1877) 1, Precursori se găsesc, de-
Sigur, întotdeauna : aici ei sint grupaţi, şi asta vreau să arăt: ei
au subt ochi—dacă mu pe Verlaine care trăeşte mai tirziu—două
modele senzaţionale: pe Gérard de Nerval 2 si pe Baudelaire 3,
Cartea celebrä a lui Lombroso găseşte deci terenul pregătit : te-
oria sa este în aerul irprejmuitor, şi nu rămîne decit ca alienistul
italian, sprijinit pe serioase statistice şi printr'un studiu complect
şi profund să pue această dogmă a înrudirii geniului cu nebunia
in plină lumină şi în plină vogă, pentru ca spiritele contimpora-
nilor să suporte o impresie adincă şi nestearsä 4,

In fond, în ce consistă exact teoria lombroziană, şi de ce
zicem că ea poate fi răsturnată uşor ca o doctrină fără valoare,
însă periculoasă? Oamenii de geniu sint aberanţi ; toţi prezintă
manii, perversiuni morale, tare şi vicii de constituţie, sensibilități
anormale, obiceiuri curioase, iată observaţia, data „experimentală“
de la care Lombroso pare să plece, Degenerescenta, în! cele mai
multe cazuri, este cauza afecţiunilor mintale : şi degenerescenta
provine dintr'o proastă ereditate la copiii indivizilor loviți de pa-
tima bejiei, sau de sifilis, sau de nebunie, sau de ftizie, sau vic-
timă accidentală a unei leziuni la cap. Lombroso va mai crede
deci că stă în puterea sa ca, pe cale de enumerare, să aducă
dovada- că părinţii oamenilor superiori sint vicioşi sau tarafi : şi
exemplele i se vor părea numeroase.

Tot sistemul se bazează deci nu pe un raţionament care să
stabilească ces sp şi să facă dovada, ci pe aratarea de cazuri
concrete mai mult sau mai puţin exacte de poeţi, de savanţi, de
ginditori, de artişti şi de oameni de stat nebuni, precum şi de pä-
rinfi, de rude a atari oameni care s'au dovedit nebuni, alcoolici,
etc.: enumerării îi urmează o totalizare care este o adevărată in-
> Sue Se intelege uşor ce rol vor juca de al de Baudelaire, de
Edgard Poe, de Gérard de Nerval într'o monografie închinată ne-

1 Schopenhauer, 29 de altă parte, zice: „Viaţa oamenilor geniali, ne

arată că aceştia sint adesea ca nişte nebuni supuşi unei stări de agitații

continue", şi aiurea : „geniul este mai apropiat de nebunie decit de inteli-

genţa e aa su pe care Lombroso aven s'o repete aproape intocmai.
2 [808—185

3 1821—1867.

4 In tradiția contrară lui Lombroso, citim pe Hailes Essat sur le gé-
nie dans l'Art şi pe Fernand Brunetière care, Revue dea Deux Mondes,
1886, afirmă că baza caracterului geniului este singularitatea aptitudinilor
sale care îl izolează, şi zădărniceşte tocmai orice lege şi price teorie asupra
geniului în felul celei lombroziene.

264 VIAȚA ROMINEASCA

buniei; pe larg va mai analiza psichiatrul nostru şi pe Dostoiewski
pe care îl va trata deasemeni de nebun pe tema operelor sale şi
în special a romanului Crimă şi Pedeapsă. „Bizareria unor rafio-
namente pe care le pune în gura personagiilor—zice Lombroso—
este cu totul demnă de un alienat*.

Toate personalităţile marcante din istoria omenirii prezintă
degenerescente grave, deşi le ascund cu mai multă Sau mai pu-
țină istetime ; secretul geniului lui Richelieu—spune Lombroso—s'a
descoperit din ziua în care familiarii l-au surprins întro criză de
epilepsie— Cavour, în două rinduri, a încercat să se sinucidă,

Istoria, după concepţia lui Lombroso, nu va mai fi cronica
evenimentelor și oamenilor marcanţi, ci va fi pură psihiatrie. Fie-
care îşi are disgratiüle sale cu care plătește talentul pe care îl de-
ține dela natură. Cu cit un om este mai însemnat, mai sus pus,
mai înzestrat, cu atit el este mai crunt lovit. Lombroso vrea, în
definitiv, ca geniul să fie o formă de epilepsie. Epilepsia convul-
sivă este înlocuită aici cu un echivalent psihic, care este repre-
zentat prin creaţie genială, prin acele inspiraţii bruşte şi neaştep-
tate, care le intilnim atit de des la alienaţii internaţi. („Mais
l'identité du génie et de l'épilepsie nous est prouvée surtout par
l'analogie de l'accès épiléptique avec le moment de l'inspiration,
par cette inconscience active et puissante qui crée dans l'un et
produit des convulsions dans les autres” 1. In privința identitică-
rii complecte pe care Lombroso o face între geniu şi nebunie, nu
poate deci subsista nici o îndoială 2.

Ca să arăţi că unii oameni de geniu sau de talent—intre
ambele categorii Lombroso recunoaşte că nu există o limitä pre-
cisă—ca să arăţi deci că unii oameni eminenţi sint maniaci şi ne-
buni, nimic mai uşor. Dar teza lombroziană se obligă să întindă
suspictiunea la universalitatea cazurilor : toți oamenii eminenfi sint
nebuni, iată ce trebue să ne facă să acceptăm, Or, lucrul aici nu
mai este atit de lesnicios, ba el este in aşa măsură anevoios că
Lombroso merge la exagerări care provoacă o împotrivire făţişă

1 Lombroso, L'Homme de Génie, Ed. Iran, p- 468,

2 Ch, Richet, autorul pretaţei ediţiei franceze, caută să atonueze celace
teoria savantului italian are de prea excesiv. FI scrie aproape textual: a
presupune că Lombroso susține că nebunii şi geniile sint pe acelaşi picior
este a face cea mal colosală eroare, Nimeni nu susține că Pasteur era un
scapat dela balamuc. Lombroso crede numai că nebunii şi geniile sint Ina-
fară de omul comun, unul însă este dedesuptul tipului comun, celant dei-
supra— Geniul oamenilor exceptionali nu coincide cu acea stare dé sanatate
intelectuală care faco echilibrul omului normal, iată tot ce afirmă Lombroso
“lupă părerea lui Richet, omul de geniu este anormal, şi | samână cu
nebunul fiindcă are inspirați, „asociaţii“ bizare 2 surpri è, dar el este
rațional fiindcă posedă spiritul critic, inhibifie, findcă corectează şi perfec-
ționează inspirațiile, etc. Omul normal are spirit critic, dar nu spirit creator ;
pareri ee inalitate der nu spirit critic; geniul esta si creator și inzestrat
cu spint critic. i

Este inutil să mal insistăm asupra faptului că teoria pe care Richet
caută s'a atribue lui Lombroso, nu concordă cu teza lombroziană,

SUPRAOMUL LOMBROZIAN 2

la lectorul atent. Totul i se pare alienistului italian

de nebunie, totul i se pare acuzator sau cel peer gin me age
Giordano Îl declară alienat fiindcă avea darul să prevadă furtu.
nile cu două zile înainte. Un stigmat foarte grav şi precis i se
pare lui Lombroso a fi la genii iubirea de animale casnice. „Ma-
homed avea o predilecție stranie (1?) tru momifoiul lui; Riche-
licu pentru o veveriţă; Crébillon, Helvetius, Bentham, Erskine
pentru pisici; acesta din urmă pentru o lipitoare. Schopenhauer
pentru cîni pe care i-a făcut moştenitorii săi. Byron avea o ade-
varată menagerie.“ Intr'un ioc, Lombroso explică cum alienaţii a-
tinşi de mania măririlor sint egoişti şi invidioşi, şi savantul italian
face o listă de cazuri de egoism constatate la oameni eminenţi ; ait-
rea el face din spiritul de filantropie, preocupare umanitară sau
obştească, din altruismul de care dau dovadă unii oameni celebri,
un semn manifest de isterie. Pe de altă parte, noi astăzi credem
că un criminal are o tidvă de o structură care se găseşte şi între
oamenii inofensivi: asta nu era şi părerea lui Lombroso, partizan
al lui Broca: pentru dinsul, criminalul înăscut are un craniu spe-
cific care ne permite să-l descoperim şi să-l izolăm înainte de
întăptuirea vricărei crime, Or, care nu este mirarea noastră cind
vedem că Lombroso mai atribue bietilor oameni de samă apucă-
turi de criminali pe baza formei craniului. Sesostri vi se pare un
om normal, va zice el? Protundă eroare! El este cu totul lipsit
de simf moral. Dovada: „son crâne est tout à fait analogue à
celui des criminels: front étroit et bas, arcade sourcilière proémi-
nente, sourcils épais, yeux D păi gro fă

___ Stranie metodă, desigur ! Dacă toţi oamenii care posedă a-
nimale domestice şi le iubesc sînt nebuni, apoi numărul nebunilor
pe pămint este infinit de mare, Şi dacă iarăşi sînt nebuni toţi cei
egoisti precum și toţi cei altruişti, apoi toți oamenii din lume sint
nebuni, fiindcă nu pot fi decit sau egoisti sau altruişti. Adevărul
este, după cit ni se pare, că Lombroso exploatează în monumentala
sa lucrare ceiace se numeşte deformarea profesională ; psihiatru,
e] vede ori şi unde ceva care interesează psihatria. Pretutindeni, el
are tendinţa impusă de meserie de a scormoni aberaţii sau curio-
zitäti ; de multe ori el reuşeşte, atit de räspindite sint maniile şi
bizareriile, dar ar reuşi tot atit de bine dacă ar examina acţiunile şi
gesturile oamenilor obscuri. Nebunia, credem noi, nu este apanagiul
oamenilor mari. Le Sage spunea deja că tot omul este nebun şi că azi-
lurile de alienaţi, în care se închid unele specimene, servesc de pretext
ca să ajungem la închipuirea că cei de afară sînt indemni şi ca-
abili de a'şi conduce afacerile sau de a duce treburile statului.
Dela faptul că unii oamenii de valoare, studiafi din punct de ve-
dere psihiatric, prezintă anomalii, Lombroso conchide că toate ge-
niile sînt atinse de psihoze, pe cind ar fi putut induce că toţi oa-
menii prezintă, într'un grad oarecare, germeni de dezechilibru,

1 Op. cit, p. 487,

256 VIATA ROMNEASCA

Totul se petrece întocmai precum sar intimpla dacă am face rå-
tionamentul următor : Alecsandri a murit, Bolintineanu deasemeni,
Eminescu a murit şi el, Anghel iarăşi la rindul său: deci toţi po-
eţii sint muritori, omiţind astfel să intindem judecata la totalitatea
namenilor. Asta este totuşi ce face Lombroso, şi o afirmă clar:
„Et le fait, déormais certain, admis par tous, que certains grands
génies out été des aliénés, nous permet de présumer l'existence, à
un moindre degré, ilestvrai, d'une psychose chez les autres génies 1.

Există însă oameni superiori absolut sănătoşi, care nu setra-
dează întru nimic. Sint poeţi si savanţi maniaci: unii au inebunit
la sfîrşitul vieţii lor, faptul este incontestabil: exact după cum
sint ciubotari, birjari, sergenti de oraş, etc. care se arată mono-
mani şi termină prin a înebuni. Dar precum sint ciubotari cu to-
tul sănătoşi la cap, tot aşa sint poeţi, muzicanți, inventatori cu
totul normali. Edison are aerul unui om cu totul sănătos, şi tot
aşa sint sau au fost Bergson, Thomas Mann, Ibsen, Mareșalul
Foch, etc. etc.. Pentru Lombroso însă nu este piedică netrecută,
nici obiectie fără răspuns. Răspunsul său în chestia ce ne pre-
ocupă este simplu, dar, s'o recunoaştem, aproape scandalos. Un
geniu nu este niciodată normal: elapare ca normal numai fiindcă
stigmatele au rămas neobservate de contimporani, iată răspunsul,
Lombroso determină, după cum am văzut, şi enumără un sir de
oameni eminenţi nebuni sau loviți cel puţin de manii şi de curio-
zităţi ; pe ceilalţi la care nu se arată nici un semn anormal, Sa-
vantul italian li numeşt: pur şi simplu: „Les grands hommes
moins soupçonnés de folie...“ lată ceiace putem numi In mod ire-
verenfios aţa albă a sistemului lombrozian, Căci de fapt, Lom-
broso întrebuinţează pentru a-şi stabili teza, metoda pe care toată
lumea o cunoaşte si care se numeşte în logică metodă inductivă.
Toate lumea știe iarăşi că toată valoarea acestei metode se înte-
meiază pe certitudinea confirmării legii stabilite, a confirmării ori
cînd şi ori unde; savantul care enunţă o lege necesară, pe baza
inducției, datoreşte supunere la orice verificare: o singură infir-

1) Op. cit, XXI — Trebue să mărturisim că in chip incidental, Lom-
broso întrebuințează şi altă metodă in favoarea tezei sale decit inferenta
de la unele cazuri la totalitatea cazurilor, o metodă, de astă dată pur raţio-
nală. Savantul italian se releră Ja faptul că oamenii de geniu explică cum,

sțitue adevărata noastră viață psihică subt stările de conştiinţă sărăcă-
cloase, lipsite de miez si de putere proprie, pur schematism. Inconstientul
nefiind introspectiv, ori şi ce element care trece din inconştient în consti-
ent are aerul că vine dintro regiune necunoscută, oarecum străină: dar
trecerea este totuşi atit de normală că fiece om, fără a fi nebun, o desco-
peră dacă are puțin talent de analizë psihologică, Vezi Abramowski Le Sub-
Fer normal. Noi ingine am studiat această problemă in Essai sur la

SE SUPRAOMUL LOMBROZIAN 267
mare i-ar fi fatal; pare deci straniu ca Lombroso să ceară un
privilegiu cu totul inuzitat, nemai auzit : toţi oamenii de samă sint
nebuni, iată legea : faptul se confirmă în unele cazuri şi se infirmă
în altele: dar în loc să ne lese să prezumăm că legea este falşă,
Lombroso ne învită să conchidem că faptele observate se găsesc
în mare vină. Trebue să mărturisim că este aici ceva cu totul ar-
bitrar şi, în același timp, că exigenta lui Lombroso este striga-
toare. Oamenii de samă pot fi maniaci sau chiar nebuni, lucrurile
au fost constatate de prea multe ori: dar, o repetäm, şi oamenii
care nu sint de samă pot fi nebuni, şi se arată că azilurile sint
pline mai mult de aceştia din urmă. Pe de altă parte, un mare
număr de oameni geniali au fost toată viaţa lor atit de chibzuiţi,
atit de cumpätali şi de echilibrati în actele lor, şi au avut atit de
mare oroare de cea mai mică extravagantă, de orice numim origi-
nalitate că ar fi să aducem o injurie gravă şi gratuită vieţii lor
retrase şi liniştite, populată numai de evenimente mediocre dacă
ar fi so. asimilăm cu aceia a celor ce au stat la doi paşi de a fi
internaţi la balamuc 1. In privinţa tuturor acestora, teoria lui Lom-
broso nici nu mai are nevoe a fi discutată şi răsturnată: bunul
simţ o condamnă imediat.

Ca fiece adolescent să se intrebe: „sînt sau nu original şi
dezechilibrat în moravuri ?“, pentru a răspunde, în fond, la între-
barea: „am oare stofă de om de talent sau de geniu“, iată rezul-
tatul la care a ajuns Lombroso, rezultat neaşteptat. In ţara noastră,
exemplele îndepărtate dar celebre ale unui Baudelaire, sau ale unui
Verlaine, exemplul palpabil al lui Eminescu şi opera celebră a lui Lom-
broso au creat o veritabilă epidemie sufletească între tineri şi o emulație
periculoasă, desfrinind viciile şi maniile care dorm în orice om. Să
spunem lucrurile cum sînt: la laşi în jurul lui 1890, o generaţie
aproape întreagă de tineri cu viitor, elita intelectuală, a fost sece-
rată de alcoolism: se cetea Verlaine şi Eminescu între două pa-
bare. Cu 30 de ani mai tirziu, floarea tirgului trebuia să fie vic-
tima unor drogi încă mai puțin inofensive, ucigătoare a oricărei
creaţii veritabile. Mulţi tineri uitind orice cumintenie, au căutat
dovada talentului lor într'o viaţă de extravagante şi de aventuri,
şi au trăit în fapt romanele sau poemele pe care trebuiau să le
trăiască în imaginaţie şi să le scrie. In plus, toate ticurile, toate
maniile, toate gusturile bizare erau „semn bun“: un tinăr, exaltat

1, Descartes, de pildă, după o tinereţă agitată şi plină de aventuri
militare, răstimp în care vocaţia lui nu-i era cunoscută, a căutat un refugiu
in Olanda, țara cea mai liniştită şi mai bine administrată «le pays le micux

olicé» şi a trăit în calmul cel mai desavirgit. Spinoza Angra aproape n'au
i fie, atit de si „de mediocră a fost existența lor, lipsită de orive
eveniment memorabil şi închinată numai studiului, cugetării și scrierii,

WE VIAŢA ROMINEASCĂ

de prietini rätäcifi şi ei, scria versuri si obişnuia să circule cu ©
valiză în care ținea o ciubotă şi un capăt de lumînare; altul,
devenise vagabond şi noaptea făcea staţiuni lungi prin cimitire ;
altul, mai puţin sinistru, își rupea, la chefuri, cu un suris absent,
lenjeria de pe dinsul şi punea bucăţile în pahare, (totuşi, cama-
razii săi pretindeau că avea precaulia să îmbrace, ori de cite ori
avea de gind să dee o asemene ridicolă tatie, cămeşi
scoase din uz); altul era exhibiţionist, etc. etc. Cu un cuvint, can-
titate de tineri s'au străduit întotdeauna să fie frafi în gesturi cu
cite un ospitalizat dela Socola sau dela alt azil de nebuni. Mulţi
dintre aceşti tineri, odată fumurile tinereţii trecute, au devenit în-
tr'o zi oameni aşezaţi, uitind si de geniu şi de nebunie ; dar cîti
au înaintat prea departe pe calea funestă şi au rămas pe totdeauna
vicioşi, secätuiti, cu sănătatea ruinată şi împodobiţi, subt pălăria
sărăcăcioasă cu borduri mari, cu plete de poet inutile.

Toate acestea fiindcă a apărut undeva în Italia o carte de o
valoare contestabilă care a ademenit atitea victime inocente şi
naive la pildele cele mai rele de oameni celebri. Şi imitatorii vi-
ciosilor geniali au mers mult mai departe decit gindul lui Lombroso,
întrun sens favorabil apucăturilor lor: aceasta a susținut că ge-
niile sint întotdeauna nebuni: ei par a crede că nebunii şi extra-
vaganţii sint tofi geniali, lucru cu totul deosebit; şi p asta,
ci privesc cu simpatie la dinşii, cel mai mic simptom de psihoză,
cea mai neînsemnată bizarerie : exaltarea, exagerarea maniilor, iată
un pas pe care Îl fac uşor, dar care pe mulţi îi duce la dezechi-
libru, la deşanţare, dar nu la geniu.

La epoca Doamnei cu Camelii rema eleganță era să fii
sau să pari atins de ftizie: boală n care la femei se arata
in ochii muiafi şi blinzi. Posterior lui Lombroso, aristocrația inte-
lectuală poartă ca blazon o nebunie şi o extravagantä care, dacă
este simulată, devine totuşi fatală multora. Din omul ior şi
epileptic al lui Lombroso s'a făcut un fel de ideal: geniul
se plăteşte cu nebunia, dacă nebunia este insotitoare obişnuită,
chiar obligatorie a talentului, s'o pretuim precum febra istovitoare
care deasemeni întovărășeşte elanurile noastre ideale. Căci se acceptă
uşor cm omului de geniu, dacă ea se plăteşte cu o glorie
nemuritoare.

Dan A. Bădăreu

Cronica literară

„Intunecare“, roman de Cezar Petrescu!

in romanul /ntunecare Cezar Petrescu a trecut In revistă
toate categoriile sociale romineşti. S'a servit pentru aceasta de un
eveniment social care să fie în stare să răscolească toute straturile
societăţii, şi anume războiul. A condus timp de zece ani (între
1916 şi 1926) soarta a zeci de personagii, trecindu-le pe toate
prin räzboiu şi deformîndu-le pe toate cu ajutorul războiului, lăsînd,
mai bine zis, războiul să le transforme şi să le deformeze, /atune-
care este un roman social nu prin destinația pe care i-o dă auto-
rul (nu există nici-o teză pe care ar dori s'o demonstreze), ci prin
vastul material omenesc tratat. Este un larg panou de „Comedie
umană“ pe care ni-l oferă. Intriga romanului nu se grupează toată
în jurul unui personaj central. Este un personaj principal, Radu
Comşa, dar acesta nu acaparează întreaga acţiune. As fi dispus să
afirm că personajul principal din /ntunecare este războiul, care
trăeşte şi evoluiază în sufletul tuturor personagiilor din roman. O
nevoe izvorită din tehnica tradițională a romanului l-a silit pa
zar Petrescu să ofere un loc mai larg la citeva personagii, Intr'un
rezumat li se cuvine deci locul întăiu,

1916, vara. Radu Comşa, tinär avocat, secretarul deputatului
Alexandru Vardaru € logodit cu fiica acestuia din urmă, Luminiţa,
care îl iubeşte şi pe care o iubeşte. Radu Comşa ev fire energică
şi perseverentă. Fiu de țăran, singur şi-a croit drumul şi singur a
izbutit în viaţă. O fire cinstită si hotărită, Războiul îl găseşte mo-
bilizat pe loc la un minister. E o situaţie pe care i-a impus-o vi-
itorul lui socru şi pe care o suportă greu. Sulere de a se vedea
ocrotit în astfel de condiţii şi, după ce face la adăpost retragerea,
ia laşi cere trimiterea pe front. In luptele dela Oituz este rănit. O
rană la piept şi una la faţă. Se vindecă dar rămine desfigurat.
Schije de obuz i-au sfirticat obrazul şi a rămas cu două cicatrici
hidoase, la timplă şi la colţul gurii. Logodnica lui se silegte să-l

+ 2 volume, Editura „Scrisul Rominesc*, Cralova, 1929.

270 VIAŢA ROMINEASCĂ

iubească mai departe dar Comşa îşi dă seama de tot ce e forţat în
afecțiunea ei. Işi dă samă că tinereţea ei e mai egoistă decit da-
toria care vrea să şi-o impue şi că nu poate iubi un infirm.
Primul pas spre dezagregare. Radu Comşa desface Ge taria a
legăturile cu see lui, deputatul Vardaru. De aici înainte deza-
gregarea sufletească a lui Radu Comşa continuă dealungul unei
serii întregi de experienţe. Işi dă seama că războiul n'a învăţat
nimic pe nimeni. Ticăloşia socială e tot mai mare. Imbogätitü de
războiu, politicianii venali, exploatatorii de tot felul mis mai
mulţi ca niciodată in Rominia mare. Singurul om de treabă din
roman, afară de Comşa, profesorul de liceu Vasile M e un
revoltat fără putere şi un om care renunță la luptă, scirbit. De-
altfel e un suflet amestecat turbure, amestec de ţopirlănism
speriat şi resemnare filosofică. Din pricina „ideilor inaintate“ Mo-
grea e exilat într'o provincie. Comşa se găseşte din ce în ce mai
singur. Intunecarea din sufletul lui se face tot mai mare. Nu gă-
seşte în jurul lui un singur lucru frumos şi bun de care să se
agâte. A făcut războiul cu nădejdea că din tot zbuciumul va ieşi,
poate, un adevăr luminos la iveală, că oamenii îşi vor da însfirşit
sama după atita suferință de nevoia unei schimbări. Radu Comșa
irebue să se resemneze să vadă că s'a înşelat şi asupra oamenilor
şi asupra lui, Nici societatea nu s'a schimbat nici el nu are puterea
s'o schimbe. Intunecare, Pe lingă asta rana dela piept l-a lăsat
bolnav. La Techirghiol, unde se duce ca să se caute. în 1926,
revede aproape pe tufi cei pe care i-a văzut trăind şi evoluind de
zece ani. Printre aceştia e şi fosta lui logodnică, acum măritată,
fericită. Privelistea acestei fericiri, pentru el, care nu se ştia nici
invidios nici rău, este o durere. Işi simte desfigurarea de pe obraz
căzindu-i în suflet si făcindu-l tot mai întunecat si mai turbure,

Romanul lui Cezar Petrescu e crud şi trist, E crud şi trist
pentrucă, inainte de toate, are caracterul de adevăr iremediabil.
Veracitatea lui îi dă o rară sugestivă. Toate personagiile
trăesc cu o mare intensitate. Nu e numai viziunea despre viață a
eroului, Radu Comşa. Este o descriptie impartialä a societăţii ro-
mineşti din ultimii cincisprezece ani, descripfie complectä si strictă.
Cezar Petrescu întruneşte un puternic spirit de observaţie cu o
mare putere de exprimare, Se mişcă cu aceiaşi uşurinţă în toate
situaţiile, făcînd să vorbească cu aceiaşi plauzibilitate oameni din
toate categoriile sociale, din toate clasele. E acasă la el oriunde.
Insuşiri de gazetar utilizate de un veritabil talent de romancier.
Bänuesc că admiră pe Balzac, că a fost la şcoala lui si că a în-
vățat bine. In literatura noastră ocupă un lot-unic. E singurul
nostru romancier care are curajul de a aborda subiecte de felul

acelora din /ntunecare. Mulțimea pe care le conduce
este prodigioasă. Nu lasă pe niciunul şi neterminat.
Radu este un revoltat. Dacă nu prin fire, prin împre-

Comşa
jurări. Este In orice caz, in literatura noastră, unul din rarii tipi
de revoltați. Asta îi constitue şi originalitatea. Intro literatură ai
cărei eroi sint în mare parte abulici şi şovăitori el este o excepţie.

—— CRONICA LITERARĂ__ sn

D oam

Dar Radu Comşa este în acelaşi timp şi un ratat—şi ratat numai
din pricina imprejurărilor. Intr'un mediu ca cel rominesc el nu mai
este, din acest punct de vedere, o excepţie. Şi aici în descrierea
şi analiza acestui mediu stă cruzimea şi tristeţea romanului. Auto-
rul a plasat lingă Comşa pe prietinul acestuia Mogrea, alt revoltat,
dar de altă natură. Mogrea este tipul, foarte specific rominesc, al
revoltatului cu gura, care vorbeşte mereu, înjură tot, pe toţi, pe
toată lumea, totul fiind pentru el „mofturi“. Revoltă pur verbată,
indignare care nu se manifestă decit în vorbă şi înjurături fără
eficacitate. Un criticism inactiv, foarte rominesc, şi un tip national,
tot aşa de naţional ca şi celelalte personagii ale romanului, înce-
pind cu Sofron Vesbianu, „om de afaceri“ şi om de învirteală si
Sfirgind cu domnul Lică Cartojan, mare „elector politic* şi imbo-
gățit de războiu, guvernamental mereu, chiar şi în opoziţie.

Cu astfel de personagii si cu astfel de atmosferă, romanul
lui Cezar Petrescu este menit să ofere societăţii rominesti o o-
glindä credincioasă. Este înainte de toate un document de foarte
bună calitate,

Ca realizare de artă este un roman realist desăvirşit. Mediul
burgheziei noastre mari şi mici, este tratat fără sentimentalism şi
ingăduinţă, văzut cu un ochiu ager şi nemilos. Dar nu este numai
o copie fidelă. Pluteşte peste tot şi te pătrunde un suflu de a-
dincă simfire, un suflet larg, încăpător şi puternic, al autorului.
Această impresie te face să treci cu vederea anumite şovăeli, foarte
rari, şi oarecare grabă în redactarea anumitor pasagii. S'ar putea
deasemenea reproşa personagiilor că vorbesc prea mult, că pe
alocurea, replicile lor sint prea mult discursuri sau disertaţii. Per-
sonagiile au poate citeodată prea multă eloquentä. Dar este, iarăşi,
drept, că sînt voit construite astfel. Vorba prea multă le înlocuește
lipsa de voinţă şi puterea de a acţiona. Poate prin asta sint şi
mai veridice. Se vorbeşte mult în Rominia. Cum se vorbeşte mult
şi în romanele ruseşti pe care simţi că autorul le cunoaşte bine.

Intunecare e un roman din genul lui Războiu şi Pace. Un
roman care nu se grupează în jurul unui erou central, fiind oare-
cum viziunea de viață a acestui erou central. Imbrälisind un in-
terval de timp mare şi cuprinzind o sumă întreagă de existențe,
nu i se poate cere rapiditate şi construcţie clasică. Tot aşa cum
nu se poate cere vieții să curgă strict şi sobru ca o tragedie de
Racine. Nu este cu alte cuvinte un roman de tip francez, repede
inodat şi deslegat, cu eleganţă, măestrie şi sobrietate cam stearpă.
E un roman de tip englez sau rus. Amplu, complex, amestecat, ca
însăşi viaţa. Este şi cea mai mare laudă care i se poate aduce.
lar, plasat în literatura noastră, el umple un gol, imbogätind proza
noastră cu o operă masivă şi tare. Deabia acum după ce îl cu-
noastem ne dăm sama că această operă ne lipsea si cît de muit

Fr. Al, A. Philippide

Cronica plastică

intre artist şi critic
(Predoslovie)

Intre criticul piastic şi artistul plastic a fost, pretutindeni şi
în toate timpurile, o luptă crincenă—şi surdă.

Surdă—numai din partea creatorului.

Gălăgioasă, insolentă, stupid distrugătoare şi mai intotdeauna
nedreaptă—din partea criticului.

Pentru ce ?

Pentrucă artistul a creiat, ori cind, numai în graniţele viziu-
nii lui énäscute, a mentalități şi sensibilităţii lui particulare —neţi-
nind samă de nici un sfat şi de nici o poruncă alta decit aceia
a „instinctului“ său artistic,

Criticul plastic a fost, şi a rămas mereu, un reprezentant al
societăţii din care face parte, adică un ins de o sensibilitate cu-
rentă, ponderat, preväzätor, prudent pănă ta poltronerie—şi pudic.

Si cu o singură exaltare: tradiția.

Intre exaltarea artistului tru minunile inedite pe care le
simte şi le vede zăvorite în tainifele sufletului lui—şi între exal-
tarea criticului pentru minunile altora, etalate cu rinduială şi dichis
în perspectiva răsturnată a veacurilor, fireşte că nu se putea găsi,
cu nici un chip, o formulă onorabilă de conciliere.

Cam de pe la 1830—datä la care romantismul cromatic nä-
văleşte, puternic si zglobiu, în tihna statuar bituminoasă a clasi-
francez—dela acea dată şi pănă azi, critica plastică n'a

încetat, o clipă, să facă un vacarm înspăimintător, penibil, idiot...
de citeori o noutate venea, nepreväzut, să lovească retina comodă
şi leneşă a recenzentilor de saloane, expoziţii, ori galerii particulare.

P CRONICA PLASTICĂ 273

Exclamaţiile clanului cronicăresc s'au repetat de atunci, în
împrejurări asemănătoare, peste tot globui—aproape la fel:

Tabloul acesta este din cale afară de îndrăzneț nu numai
prin culoarea lui, de o violență iritantă, ci şi prin compoziţia lui,
care contrazice regulele elementare ale ordonării ritmice şi ale
echilibrului. E o pinză eminamente antiartistică.

Scena cimpenească pe care d. pictor M....vrea să o repre-
zinte, cu țăranii aceia, ai căror ochi ies din orbite din pricina
—(vrea să spună autorul)—unor suferințe ce trebue să ne smulgă
numai decit compătimirea ; ...acei țărani cu hainele rupte, mânile
bătătorite şi sabofii plini de bäligar, profilaţi pe fondul acela de
un gri funebru şi o țarină secătuită de secetă—ah !... nut.. un
asemenea subiect este o oroare—gşi nu poate constitui o temă
de pictura... cel putin în buna noastră tradiţie franceză...

Curios !... Acest domn care se Indeletniceşte exclusiv cu
desemnul şi lithografia — (pictura o face in amator, aşa cum
franzelarul meu pescueşte în dupä amiezele de Duminică, la Pon-
toise)-—acest domn... nu are idee de desemn. Schilodirile acelea
trupesti, care perzistă în toate planşele sale marturisesc chiar
bucätäreselor—obisnuite să disece, fără să judece, cotletele şi
qinsacii—câ domnul D. nu cunoaşte nici anatomia. Apoi feţele
personagiilor d-sale, care vor să fie <expresive»> sint simple gri-
mase groteşti. Sfätuim pe d. D... să intre la morga comunei, ca
să învețe anatomie,... sau să deschidă o listă de subscripţie, ca
să-şi cumpere o baracă pentru teatru de păpuşi, la biiciurile
provinciale. In Paris, ori cum, chiar copiii cer exhibiții mal in-
teligente...

Este foarte bizara—am putea spune: obraznică—atitudi-
nea acestor pictori, care, nesocotind cele mai elementare disci-
pline, improvizează *tablouri» cu ajutorul unei cozi de cal mu-
iată în vopsele, cu care apoi tăminjesce în toate direcțiile o mu-
sama şi efectul acestor grosolane farse il intitulează : „efect de
soare“. Amatori, fireşte, se strică de ris, publicul mare stă în-
cremenit ca în fata unei explozii, iar poliția... trece nepäsâtoare.
Socotim totuşi că poliția ur trebui să interuină în asemenea im-
prejurări sau, cel putin, să dea de veste gardienilor dela ospi-
cile de nebuni...

At! ucest nenorocit C..! despre care un prietin al meu
pictor îmi spunea într'o seară că ar poseda o viziune de o extra-
ordinară putere şi o tehnică tulburător de adincitoare !... Se prea
poate, i-am răspuns prietinului meu, dar tu, care eşti un artist
de talent, pentru ce nu faci ca domnul C.. ? Prietinul m'a pri-
vit ae pre, LM apoi a tăcut. Ei, bine, i-am zis eu atunci; cama-
radul tău C.. este un şariatan. Fiindcă numai şarlatanii pot a-

Za VIAŢA ROMINEASCA

buza, ca dinsul, de încrederea societăţii... Cind nu ştii sa de-
semnezi o mină, cînd îmi prezin(i pe pinză o farfurie oblică pe
care ui pus un mâr şi pretinzi să cred că märul acela poate så
stea pe farfurie fără să se rostogolească,... cind îmi pictezi un
cap de copil cioptrtit ca din secure, cu o ureche mai sus şi alto
mai jos, cind in fondul unui tablou, în care, ori cum, ar trebui
să văd un perete sau un peisaj, el imi etalează cioburi patrate
multicolore şi fără sens... oh! crede-mă că asta nu éste de
cit mărturisirea unei respingätoare neputinte, care dezgustă şi
revoltă, lar arta are alt scop: să te inobileze, să te înalțe, så
te poarte spre sferele idealului, acolo unde noi, cu propriile
noastre aripi, nu putem ajunge...

Si de bună seamă, criticii aveau PRE tinde indignarea
şi hula lor se îndrepta împotriva unui: Delacroix, Millet, Dau-
mier, Monet, Cézanne, etc. etc..

După o scurgere de vreme de două generati—adicä după
un spor de afinare sufletească a publicului—(şi a criticului)-— drep-
tatea s'a văzut că înclină de partea artiştilor, ale căror opere au
rămas trainice şi vii, iar sentințele denigratorilor: lamentabile do-
cumente, pentru totdeauna ruşinoase.

Excepţie la ridicolul postum îl face—(şi în parte numai)—
Baudelaire.

De ce oare, din toată pleiada ilustră de intelectuali ai Fran-
fei, incepind din pragul romantismului şi pănă astăzi, singur poe-
tul florilor de otravă a rămas aproape invulnerabil, ca cenzor şi
îndrumător al plasticei contemporane ?

Cu toate acestea Baudelaire avea deabea virsta unui recrut,
cind a ştiut—bizuit pe analize tehnice profunde şi condus de o
sensibilitate incă neîntilnită - să precizeze că în plastică, indife-
rent de şcoală, curent, modă sau concepţie personală, o singură
judecată trebue făcută: dacă o lucrare oarecare este, din punc-
tul de vedere al artistului, realizată san ba.

Dacă este realizată—e artă.

Dacă nu € realizată—e în afară de artă şi ca atare exclusă
din discuţie.

Stind ferm pe această punte a logicei şi a bunului simţ, Bau-
delaire a putut dovedi—el], care era, in plastică, un fanatie ad-
mirator al romanticului colorist Delacroix—că opera lui /ngres.
(clasicul Ingres, duşmanul feroce al coloriştilor), are o valoare cel
puţin egală cu aceia a lui Delacroix, prin calităţile ei, In primul
rind, de stil grafie.

Tot Baudelaire —şi singurul aproape dintre toți criticii roman-
tici din acea epocă—a avut autoritatea să condamne, (şi condam-
napi au rămas de atunci), pe toţi adepţii lui Delacroix care afectau
colorismul, fără să fie născuţi coloriști.

„CRONICA PLASTICA 215

— (————— — i RI

Prin această repede și necomplectă excursie în trecut, am
ținut să arătăm cetitorului, care va bine voi să ne urmărească mai
departe, că artistul plastic, cînd este prezentat și explicat publi-
cului contemporan de cătră un critic de profesle—(Baudelaire nu
avea acest titlu) —este, de cele mai multe ori, în perdere,

lar publicul—de asemenea.

De aici nu urmează însă, automat, că o creaţie plastică n'are
nevoe de o prezentare analiticä—si că amatorul nu s'ar simţi bu-
curos dacă un altul l-ar ajuta pe calea dibuirilor în haosul exhi-
biţiitor, făcîndu-i o prețioasă economie de timp întru relevarea si
înțelegerea atitor probleme tehnice, noui, asupra cărora nu se sfieşte
să-ţi mărturisească totala lui incompetintä, (Ceiace niciodată nu
se intimplä cu cronicarul de profesie, sau care vrea să treacă
drept atare).

Şi în plastica rominească, raporturile dintre creatori şi critic!
au ajuns, în ultima vreme, penibile,

Diverse bisericuțe, (mai mult sau mai putin ortodoxe...), fe-
lurite tainice legături personale, o sumă de prejudecăţi de rasa,
citeva meschine aranjamente cu budpetul Artelor—au împărțit pe
ziarişti şi critici in tabere riguros hotărnicite, care s'au pus nu în
serviciul artei, ci în slujba nenumăratelor combinatiuni inavuabile,
multe din ele remuneratorii—sau în perspectivă de a fi.

Situaţia aceasta este, fără îndoială, ambarasantă pentru pu-
blicul doritor de primenire sufletească prin artă—iar pentru artist :
o reeditare... istorică,

Excepţiile, în actuala ordine de bätac a criticii noastre, sint
rarisime şi, tocmai pentru aceasta, demne de laude neprecupetite.
Ne vom ocupa în curind de ele-—cu entuziasm şi precădere.

Deocamdată constatăm că şi critica plastică rominească a
căzut— (excepţiile nu contează)—in păcatul congenital al inainta-
şilor critici străini. PE

Vrem să spunem prin aceasta că protesioniştii cronicari au-
tohtoni n'au intäles, nici ei, că arta pictorului nu se cuvine à fi
interpretată ca un exponent al tradiției sau al model, sau ca o
confectiune oarecare, menită să satisfacă imediat gustul şi idealul
curent al societăţii.

Critica noastră încă nu pricepe—şi să sperăm că nu va pri-
cepe niciodatä—cà opera de artă plastică este, şi trebue să ra-
mină, un document sufletesc, Individuat, o izbucnire din necunos-
cut, un capriciu al forţelor universale, o simfonie inedită —a soarelui,

O fatalitate formală. | |

Cum fatală este nehodinita preocupare a ochilor artistului
plastic creator, cum fatală îi este tortura de toată viaţa, întru a-
flarea propriilor sale mijloace de exprimare — cum fatală este
desperata şi niciodată finita lui luptă cu materialul inert, pe care
trebue să-l trezească la viaţă şi să-l spiritualizeze,

218 VIAȚA ROMINEASCĂ

Această necontenitä şi tragică bätälie—intre artist şi mate-
rialul pe care vrea să-l facă să grăiască—a ramas permanent ig-
norată de marele public şi de imensa majoritate a celor ce iscă-
lesc gravissim: critic de artă.

De aici permanenta lor rătăcire şi permanentul lor verba-
lism... alături cu plastica. Nu cu plastica în genere, despre care
se poate uşor divaga frumos, elegant, cuceritor—ci plastica artis-
tului contemporan, adică a necunoscutului care, fără vrerea lui, se
trezește, intrind prin fereastra ochilor tăi... în saloanele minţii tale,
ca să conturbe o serbare pe care de mulţi ani te-ai trudit să ţi-o
organizezi după canoanele bunei cuviințe, între musafiri cu echi-
pagiul la scară, selecti, uniformi si starea civilă verificată.

— .—

După această introducere, luăm sama că am abuzat şi de
spaţiul revistei și de răbdarea cetitorului.

lată pentru ce, un mic popas este, cred, necesar.

In numerile viitoare vom încerca să coborim în chiar inima
plasticii romineşti şi să analizăm, rînd pe rînd, opera celor mai
reprezentativi dintre artiştii noştri pictori.

Ne vom ocupa cu deosebire de cei mai tineri şi, mai virtos
încă, de acei aproape necunoseuți—asupra cărora criticii noștri
n'au binevoit încă să se aplece, să-i înțeleagă si să ni-i prezinte.

Si totuşi, în aceştia din urmă stă vlaga şi farmecul plasticii
noastre—de astăzi,

N. N. Tonitza
București, 17/11/1929.

Cronica externă

tului Relleaă, în raporturile de vecinătate romino-bolşevice
pe Nistru. — Pacea romino-bolşevică. — Un ot de pacitism
rominesc la secretariatul Societăţii Naţiu

pret a Micei înțelegeri economice.—Impăcarea Italiei
asciste cu Vaticanul.

Anul 1929 a debutat cu un eveniment aproape senzaţional :
abrogarea Constituţiei regatului sirbo-croato-sloven care provo-
case atitea främintäri în Statul vecin. Un ucaz al regelui Alexandru
Karagheorghevici din 6 lanuar a adus la cunoştinţa țării faptul a-
cesta printr'o proclamaţie, Astiel, printre ţările din bazinul Medi-
teranei care au suprimat, subt o formà sau alta, regimul repre-
zentativ parlamentar: Grecia, Turcia, Italia şi Spania, fără a mai
aminti de republica Sovietelor, a luat loc şi regatul sirbo-croato-
sloven, Statul unde manifestările crizei parlamentarismului modern
se arătaseră aşa de acute în cei din urmă opt ani.

Le vom aminti pe scurt. Marea Scupştină constituantă a-
leasă în Noembre 1920, a izbutit, după mari ges si abile
combinatiuni ale expertului politician, răposatul N. Pasici, să vo-
teze, în vara următoare, Constituţia unitară şi centralistă a rega-
tului. Votul a fost obținut cu o majoritate aproape la limită sin

absenţa unui grup ct de reprezentanţi opozanți care, pe
deasupra, erau expon unei întregi şi importante părți din
țara întregită, Croaţia. , a dela Vidovdan" denumită aşa

după ziua sfintului Vidov cind s'a votat (15 | 28 Iunie 1921) !,
a întrunit 223 voturi contra 35 care, împreună cu opozanții re-
traşi din Parlament, în număr de 161, insemnează aproape echi-

1 Aniversarea bătăliei dela Kosova cind sa prăbuşit monarhia Inte-
meiată de marele far Dugan. Vecinii noştri au obiceiul să sărbătorească so-
lemn si să amintească zilele ad doliu naţional ca un mijloc mai eficace pentru
întărirea energiei naţionale.

valența votului pentru-contra. Faptul, in loc să lie urmat de
manifestări de bucurie, a avut, chiar de adona zi, ecouri dure-
roase, deşi poate nu directe, prin atentatul, din fericire neizbutit,
impotriva prințului-regent Alexandru, ele de astăzi, prin asa-
sinatul ministrului de interne Milorad Dragkovici, in sfirsit prin
räscoala Albanezilor macedoneni.

Incordarea dintre partidele politice a mers crescendo luină
caracterul unei inverşunări personale dintre primul ministru Pagici
şi conducătorul coaliţiei croate Radici, osebit de vechile diver-
gente sirbeşti din sinul partidului radical sau dintre radicali şi
democrați, pănă a se transforma intro adevărată ruptură între
Belgrad si Zagreb, adică între vechiul regat al Serbiei şi noua
provincie unită, cea mai bogată şi mai importantă dintre cele
noui, Croaţia, Violenţe verbale si de fapt, din ambele părţi, ares-
tări de adversari politici pe temeiul legii de apărarea Statului şi
atitea alte izbucniri turburätoare pentru însăşi unitatea regatului
culminind prin asasinatele din incinta Scupstinei săvirgite de mem-
brii ai majorităţii radicale impotriva opozanților croaţi. Toate
aceste lapte ne explică pentru ce, dela unire pănă la inceputul
anului cor., Ds, rga vecin şi aliat sa zbätut intro permanentă
criză ministerială experimentind 25 cabinete cu 4 Scupstine, a-
cestea din urmă pe rînd alese şi dizolvate dela 28 Noembrie
1920 pănă la 6 lanuar 1929,

Dacă în Rominia am ales și am dizolvat, în răstimpul co-
respunzător, mai multe Parlamente, în schimb am avut mai pu-
ține ministere,

Anul 1928 a fost perdut în zădarnice aşteptări regale că
pacea politică internă s'ar putea restabili între partide şi, mai
ales, intre provinciile ce alcătuesc regatul. Frămintările din sinul
partidului radical, în căutarea unei formule tranzactionale de im-
păcare cu färänistit croaţi, au rămas infructuoase cu toată greu-
tatea d-lui Stanojevici, fruntaşul grupului radical care urmărea
pacificarea spiritelor. Intransigenti radicale dela Belgrad i-a răs-
puns 0 intransigență tot așa de dirzä şi, poate, mai îndreptăţită,
dela Zagreb, a partidului țărănesc croat, altoită pe pornirile re-
cent opozante ale democratilor conduşi de d. Pribicevici. şeful
Sirbilor din fosta monarhie habsburgică. Vara şi toamna lui 1928
au dat loc la declaraţii turburătoare din partea conducătorilor
dela Zagreb impotriva guvernantilor „Ccentralişti” dela d şi
chiar la unele cont nte externe, d. p. la conf in-
terparlamentară dela Berlin în contra delegaţiei oficial trimisă
acolo de guvern să reprezinte regatul unitar, Boicotul croat îm-
potriva Serbiei vechi și a capitalei a luat forme cu adevărat in-
grijitoare pentru însăşi unitatea Statului căci a depăşit cîmpul
luptei politice propriu zise spre a lua infätisarea unei rupturi, pe
toate terenurile solidarităţii naţionale, între Zagreb şi Belgrad.

Coroana, ultima instituție cu prestigiu în toate ţinuturile Sta-
tului şi cu autoritate faţă de partidele regionale cărora, totuşi, nu

— CRONICA EXTERNĂ 279

le putuse impune impăcarea in interesul suprem al unităţii na-
tionale, s'a văzut silită să recurgă la lovitura de Stat: abrogarea

ufiei. Ultima legătură a unităţii sirbo-croato-slovene rämi-
nind Coroana, dar fără să poată realiza acordul partidelor asupra
modalităţilor pentru revizuirea constituțională, regele Alexandru
sa hotărit să jertiească pactul fundamental spre a salva unita-
tea Statului.

Punctul capital al luptei dintre Croati şi Sirbi ajunsese de
altfel revizuirea aceasta, dar dacă asupra principiului acordul
părea posibil, de indatä ce era vorba de modalitatea revizuirii
ice colaborare directă, între partidele divergente, apărea cu ne-
putinţă. Opoziția democrato-täränistä dela Zagreb urmărea o sa-
tisfactie imediată, o deplină victorie politică, pe cind coaliția
guvernamentală dela Belgrad, gupa în jurul radicalilor sirbi,
nu înţelegea cu nici un pret cedeze în fața invinsilor de
pănă atunci.

De aici dezlegarea prin sabia regală a nodului politic in-
tern: abrogarea Constituţiei potrivit protestărilor croate şi con-
trarie rezistenfelor radicale, dar încredințarea guvernului unei
lormafiuni în afară de partide, prezidată de comandantul gărzii
regale, gen. Jifkovici, adică unui guvern de dictatură militară. Con-
comitent cu această dezlegare a crizei, măsuri drastice pentru
dizolvarea tuturor partidelor, considerate focare de invrăjbire na-
țională, primejdioase pentru însăşi ființa unitară a Statului prin
caracterul lor regional şi separatist.

O tormulă care dind satisfacție parţială Croaţiei, nu putuse
acorda răspunderea guvernării opoziţiei de pănă atunci din teama
indreptăţită că un astfel de guvern, exponent al unui partid pro-
vincial şi autonomist, s'ar fi izbit de rezistenţa indirjită a radi-
calilor, din fostul vechiu regat al Serbiei, ca partid exponent al
unei alte părți din ţară si, astfel, perioada främintärilor s'ar H
prelungit subt o formă nouă,

Coroana, In lipsa unui partid unitar pe ţara întreagă, ca
instrument de guvernare in regimul parlamentar reprezentativ,
sa văzut silită să asume singură răspunderea conducerii printr un
guvern de dictatură militară, cu înlăturarea Constituţiei din cauza
căreia se născuse, în bună parte, situaţia politică internă dela
sfirşitul anului 1928, 2

Dezi prin lovitura de Stat, la care sa oprit regele
Statului vecin şi aliat, spre a fi bine înţeleasă trebue privită prin
prisma precedentelor nationale sirbesti, adică a praclicelor con-
stitutionale nescrise din ultimul veac, cit sin raport cu proce-
d e actualitäti politice din Italia fascistă, din Spania directo-
riului militar sau din republica turcă a lui Mustata paşa ,Ghaziul*.

Istoria constituţională a Serbiei vechi dela începutul vea-
cului al XlX-lea, cu luptele pentru independenţă naţională por-
nite subt Karagheorghevici, continuate subt cealaltă Dinastie na-
tionalä, a Obrenovicilor, şi reluate subt Karagheorghevici, dela

o E SR RE E

1903 pănă la unitatea din 1919, este plină de asemenea „lovi-
turi de Stat“, căci Constituţia in vigoare a fost suprimată şi înlo-
cuită prin cea veche sau prin alta nouă de cătră şeful Statului,
de mai multe ori şi fără prea multe forme, după cum găsim cazuri cind
impotriva partidelor politice Coroana a încercat acţiuni directe de
neutralizare prin cabinete mixte de expedient sau guverne per-
sonale. Faţă de atitea cazuri, lovitura de Stat formală dela uoi,
din 1864, subt Cuza-Vodă, ne apare ca o floare la ureche!

Astfel, între 1804—1813, trei Constituţii au fost succesiv
acordate şi înlocuite de Karagheorghevici. Abia subt Miloş Obre-
novici, în 1835, ţara se văzu înzestrată cu o adevărată Consti-
tuţie în sens modern, dar pentru scurtă durată căci şi aceasta'i
abrogată spre a îi înlocuită prin aşa zisa „Constituţie turcă“ la
1839 dată de sultan în acord şi cu cealaltă putere ocrotitoare, Rusia.

Aceasta i Constituţia corespunzătoare Regulamentelor orga-
nice din principatele romine.

Inlocuită prin procedeuri regulate, la 1869, de o nouă Con-
stitutie vatatä în timpul regenței pentru minoritatea lui Milan
Obrenovici, acesta devenind major acordă țării o altă Constituţie
mult mai liberală, la 1888.

Subt domnia următoare a fiului său, Alexandru Obrenovici,
loviturile de Stat se repetă: prima, la 1893, pentru desființarea
regenței cind Alexandru se proclamă major înainte de termenul
prevăzut în Constituție; adoua, în anul următor, cind drept răs-
puns la un complot anti-dinastic pentru readucerea Karagheor-
ghevicilor, a fost abrogată Constituţia din 1888 repunindu-se in
vigoare cea precedentă din 1869; în sfirşit, a treia datează din
ultimul an de domnie, inainte de asasinat, cind s'a suspendat
pentru toarte scurt timp Constituţia acordată ţării la 1901 spre a
se modifica sistemul electoral in vederea alegerilor generale
imediate,

Tot subt regele Alexandru sau experimentat așa zisele gu-
veme neutre din liberali şi progresiști contra radicalilor, sau gu-
verne de incredere strict regală numai din p i sau numai
din funcţionari (cabinetul A, lovanovici), în sfirgit ministerul de
dictatură militară prezidat de gen. Tinfar Marcovici, care era la
putere in noaptea din lunie 1903 cînd regele Alexandru şi regina
Draga Maşin au fost asasinați în palatul regal.

Prin urmare, intro situaţie politică internä ce părea fära
leac din cauza egoismului partidelor, Coroana s'a văzut silită să
era a la abrogarea Constituţiei, la desființarea partidelor şi la
i ucerea guvernului de dictatură militară spre a salva uni-
tatea Statului. Şi cum în istoria modernă a Serbiei monarhice
constituționale s'a vorbit, deseori, cu prilejul gravelor crize poli-
tice de necesitatea unui partid moderator sau neutru, de „un
partid al regelui“, iată că şi de data aceasta ideia apare ca o
perspectivă posibilă într'un viitor apropiat cînd va trebui să se
isprăvească perioada absolutismului regal.

aa apr

-CRONICA EXTERNĂ i

Prin desfințarea vechilor partide si a curentelor de vrajbă
internă întreținute prin egoismul şi cerbicia lor, printr'o acţiune
administrativă şi guvernamentală plină de grije pentru interesele
legitime ale tuturor fără criterii părtinitoare de partid, ca şi prin-
tr'o sforjare temeinică de potolirea spiritelor şi impăcarea lor cu
suprema idee a unităţii naţionale, Coroana speră să inlesnească
nașterea şi închegarea unor curente, politize noui, unitare pe în-
treaga ţară si lipsite de vechile inclinatiuni separatiste provin-
ciale. Cu alte cuvinte, ceiace s'a săvirşit, în Italia, impotriva ve-
chilor partide politice gr acțiunea îndrăzneață a curentului fas-
cist născut din mijlocul națiunii, ca o reacțiune împotriva politi-
cianismului, Coroana încearcă in regatul sirbo-croato-sloven să
facä dintr'o dată, prin acte de absolutism regal, cu speranţa de
a deschide ulterior calea unui curent general de politică unitară
şi autoritară impotriva tendințelor divergente provinciale. Incer-
care asemănătoare pănă la un punct cu ceiace, in Spania, do-
reşte să realizeze dictatorul Primo de Rivera prin „Uniunea pa-
triotică * -

In treacăt şi fiindcă am notat asemănările procedeului Co-
roanei jugoslave cu fascismul italian, vom adă că, poate,
nicăeri mai mult decit în Italia lovitura de Stat dela 6 lanuar
1929 n'a fost primită aşa de rău. In materie politică internafio-
nală este lucru ştiut că pe agent de guvernare asemănătoare
creiază simpatii naturale între State, simpatii ce merg, uneori,

la diminuarea dacă nu chiar anihilarea multor divergențe

. Lovitura de Stat dela 6 lanuar fiind suprema încercare de
a salva unitatea naţională de dizolufia rezultind din ruptura par-
tidelor provinciale n'a întimpinat, însă, simpatia fascismului italian.
care nu poate privi cu ochi buni un Stat unitar puternic de
cealaltă parte a Adriaticei. pi

Pentru noi, evoluţia crizei jugoslave interne prezintă intere-
sul viu şi concludent al rezultatelor primejdioase în viaţa de Stat
ce se pot naşte din exagerările absolutismului unui singur par-
tid, multă vreme acoperit şi de Coroană ;—dupä cum, ca vecini
aliaţi şi solidari în Mica Intelegere, lovitura dela 6 lanuar nu ne
poate lăsa indiferenți cind aceleaşi campanii dușmănoase de re-
vizuirea tratatelor ne urmăresc pe toţi, deopotrivă. A

lată pentru ce este de dorit Coroanei din Statul vecin de-
plin succes în opera cea mare de salvarea unităţii naţionale prin
măsura extremă a absolutismului.

$
+ D

Dar mai mult şi mai de aproape decit mor de rs a
Coroanei jugoslave, ne interesează actul internaţional semnat ta
Moscove; 2 ziua de 8 Februarie 1929, de către Republica So-
vietelor, Polonia, Rominia, Estonia si Letonia, act prin care Sta-

tele semnatare convin să pună în aplicare cu anticipație, între
9

252 VIAŢA ROMINEASCA

ele, prevederile cuprinse în pactul K i
războiului. à pe ellogg pentru înterzicerea

externe, cäträ Polonia, dar care ofertă, în forma iniţială, omitind
Rominia şi Statele baltice, afară de Lituania, nu emma) în pes

minti pe scurt origina si caracterul pactului Kell 1,
Se ratice pacea de

Versailles din cauza pactului Societăţii Naţiunilor, care
in fruntea tratatului şi care, prin interpretarea

războiu european, a căzut şi el.

„___ De atunci problema cea mare a prevenirii războiului şi
asigurării păcii, în toate regiunile globului, a rămas mereu des-
chisă preocupărilor obşteşti. Garantarea păcii de Versailles, cel
puţin pe frontiera franco-germanä, drept cea mai însemnată prin
consecinţele ei mondiale în cazul unui nou conflict armat, interesa
toată lumea, de aceia şi siortärile pentru dezarmare, arbitraj şi si-

ranţă au continuat, cu sporită activitate, după constituirea

etăţii Naţiunilor şi chiar în afara cercului ei de activitate 2,

In mijlocul acestor sfortäri, rolul Franţei, care era marea
putere cea mai direct interesată şi cu mai multă autoritate,
pentru apărarea ordinei internaţionale noui ce se stabilise în Eu-
ropa,—apare covirşitor la toate conferințele internationale unde
se urmăreşte o nouă garanţie împotriva războiului. E destul să
amintim seria tratatelor sau acordurilor incheiate în acest sens,
subt patronajul Societăţii Naţiunilor, precum : tratatul de asistenţa
mutuală (1923), protocolul de arbitraj obligator dela Geneva
(1924), pactul siguranței renane dela Locarno cu anexele sale

! Amintire ce o socotesc panel i i*

a vorbit m timp À Aer Ce be deși în col e „Vieţii Rominesti
um à fost conferința navală pentru dezarmare dela Washin

1922) convocată din inițiativa Statelor Uulte şi repetarea ei mai tiri Ga

eva, tot in afară de Societatea Naţiunilor, ca si o altă conferință navali

limitată, intrunită în acest răstimp la Roma, şi la care au participat şi emir

| |
|

CRONICA EXTERNĂ æ%

privind şi alte regiuni europene (1925), lucrările pentru dezar-
mare dela Geneva rămase fără rezultat, din cursul anului 1926,
coincidind reinoirii tratatului de alianţă defensivă polono-romină
subt forma unui pact general de siguranţă reciprocă şi încheerii
pactului de siguranţă mutuală romino-francezä, în sfirgit decla-
rația de condamnare a războiului de agresiune a Adunării So-
cietätii Naţiunilor (24 Sept. 1927).

N'am enumerat decit numai o parte din încercările generale
de garantarea păcii în care apărea rolul Franţei şi se vedea
poziţia Romîniei, lără să amintim de alte slorţări izolate sau
locale, tot in cadrul prevederilor pactului dela Geneva şi indirect
coordonate cu acţiunea franceză de siguranţă, precum sistemul
Micei Antante, legătura dintre Statele baltice şi dintre cele bal-
canice ;—şi nici de sforțările indeplinite în afară de Societatea Na-
read prin iniţiativa Statelor Unite sau declamaţiile bolşevice de
pacifism.

In seria elorturilor paralele pentru garantarea păcii şi im-
piedicarea războiului, îndeplinite prin Societatea Naţiunilor sau
in alară de ea, pactul Briand-Kellogg ne apare ca prima incer-
care de legătură directă intre toate acţiunile concordante prin
scopul lor final, o adevărată punte de trecere peste Atlantic,
intre Europa şi America de Nord, menită să stabilească în sfir-
şit contactul între Washington şi Geneva.

Cel dintăiu gest a fost tăcut tot de Franţa, prin propunerea
d-lui Briand din 6 April 1927,cu ocazia aniversării unui deceniu
dela intrarea arie ga în marele rea sir res À rc
sată calea presei direct opiniei publice americane pentru in-
praras unui pact de prietinie vegnicä intre ambele ţări şi care
să condamne războiul ca o crimă internaţională. De citiva ani,
exact dela discutarea modelului de tratat de asistenţă mutuală
în Adunarea dela Geneva din 1923, cînd sa făcut prima incer-
care de a astupa portita rămasă deschisă în pactul Societăţii
Naţiunilor ! pentru acţiunile ofensive de războiu, se accentuiază
tendinţa de a pune războiul în afară de lege, de a-l socoti drept
crimă internaţională in toate împrejurările obligind Statele să se
mulțumească numai cu mijloace paşnice pentru satisiacerea intere-
selor sau ambițiilor lor cele mai legitime. Căci aceasta insemnează
in formula americană, consacrată ca un punct capital din noul

1 Art. 12 care spune: „Toţi membrii S.N, se invoesc că dacă se ivește
intre ei vre-o neînțelegere în stare să aduci ruptură o vor supune fie pro-
cedurii arbitrajului, fie cercetării Consiliului, E se Invoesc că In nici un caz
nu trebue să recurgă la Aer înainte de trei luni după sentința arbi-

ui Consiliului. s
na az de capre prevăzute de acest articol, sentința arbitrilor trebue
sà fie dată întrun termen potrivit, iar raportul Consiliului trebue să fie in-
tocmit în şase luni din ziua cind va fi fost sezizat despre neînțelegere”. üi

Odată termenii de pacificare impliniti şi formele satisfăcute, războ u
apare ca o acțiune internaţională permisă în cadrul instituției dela Geneva !

284 VIAŢA ROMINEASCA

decalog al vieţii internaţionale, „punerea războiului înafară de lege“,
sau „renunţarea la războiu drept instrument de politică națională“,

Timp de nouă luni, oferta franceză n'a avut, in opinia
americană, decit ecoul sporit prin intervenţia unor pacitişti in-
ternafionalisti din lumea universitară de talia d-lor N. Murray
Butler, Th. Shotwell şi J. P, Chamberlain care conchideau toți
la primirea inițiativei d-lui Briand. Oficialitatea americană prin d.
Kellogg, secretarul de Stat al afacerilor streine dela Washington,
n'a răspuns decit la 27 Decembre 1927.

Coincidenta iniţiativei franceze cu polemica navală anglo-
americană şi proectele ingrijitoare pentru pacea lumii ale celor
două amiralităţi rivale din Anglia şi Statele Unite, precum şi cu
insuccesul conferinței navale în trei dela Geneva, anglo-japono-
americană, n'a contribuit putin la succesul gestului d-lui Briand.

Imp acestea, însă, au schimbat caracterul iniţial
limitat, bi-lateral, al pactului franco-american, întrun pact ge-
neral, multi-lateral, cu participarea tuturor marilor puteri şi cu
putință de adeziune ulterioară oferită celorlalte State rămase pe
dinafară, barea se datoreste concepțiilor pacifiste americane
de un pronunțat colorit moral, apr biblic, precum si spiritului
rezervat pănă la izolare, al i externe americane, cînd
este vorba de jamente juridice precise şi rigide, care ar
putea duce la -obligatia de intervenție in alacerile vechiului
continent.

Un schimb viu de note atice s'a urmat dela 27
Decembre 1927 pănă la 23 Iunie 1928, dintăiu intre Washington
şi Paris, pe urmă între capitala americană şi toate celelalte ca-
pitale ale marilor puteri, afară de Republica Sovietelor, Generalizind
propunerea franceză subt forma unei declaraţii multi-laterale de
renunțare la războiu ca instrument de politică naţională, răspunsul
| dec american a provocat, la rindul lui, obiecţii si rezerve

partea rranţei, determinate atit de obligaţiile ce rezultă din
pactul Societăţii Naţiunilor, cît şi din tratatele de neu-
tralitate sau din pactele de siguranță te in Eu-
rOpa, precum sint Mica Antantă şi mul acordurilor dela

ocarno.

' Dintre celelalte mari puteri singură Germania a primit fără
nici o rezervă propunerea americană de pact multi-lateral spre
a face dovada intenţiilor sale sincere de a nu incerca răsturnarea
nouei ordine internaţionale prin războiu. Italia, fără a face vre-o
rezervă de principiu contra propunerii, a stäruit în două rinduri
pentru părăsirea terenului poliic spre a se lăsa pe seama ex-
perfilor jurişti elaborarea tratatului proectat, Cit despre Anglia
şi Japonia, aceste două mari puteri formulind rezerve asemănă-
toare Franţei, cea dintăiu urmăriu să-şi păstreze libertatea de ac-
fiune în unele regiuni ale lumii şi condifiona adeziunea ei de
aprobarea Dominion-urilor cu guvernare autonomă : adoua,
lăcea rezerve pentru războiul de legitimă apărare sau cel impus

CRONICA EXTERNA 3 285

ca obligații pacifice decurgind din pacte sau tratate anterioare,
r terea punctului de vedere al marilor puteri favora-
bile toate concepției americane de condamnarea războiului egoist
şi agresiv, ca mijloc de politică naţională, a înlesnit repede
compromisul asupra textului 1 care s'a semnat solemn, la Paris.
în ziua de 27 August 1928, subt rezervele mai sus convenite.

Nici o sancţiune specială nu'i prevăzută pentru cazul cind *
pactul ar fi viola! de vre-unul dintre contractanti, in alară de
condamnarea morală ce rezultă din repudierea solemnă a răs-
boiului ca instrument de politică națională, după cum nici un
organ na fost instituit spre a veghea la sincera respectare a
actului pacific dela Paris. Prin rezervele acceptate în timpul pre-
gătirii pactului Briand-Kellogg rămîn în vigoare toate organele
şi sancţiunile precis prevăzute în alte pacte sau tratate anterioare,
încheiate intru acelaşi scop de garantarea păcii şi interzicerea
războiului de agresiune. Pactul de Paris se suprapune peste toate
celelalte angajamente generale sau speciale ca o solemnă decla-
ratie de condamnarea războiului cu tendințe de universalitate si
inglobind, alături de membrii Societăţii Naţiunilor, republica Sta-
telor Unite ca şi pe ceilalți aderenti rămaşi pănă acum indife-
renti sau ostili instituţiei dela Geneva.

Revenind la iniţiativa d-lui Litvinov, cetitorul va mtengo
adevăratul caracter al protocolului semnat la Moscova cu -
ciparea Rominiei,

Opinia publică internaţională surprinsă de graba Sovietelor,
după ce d. Gicerin vorbise cu ostilitate de negocierile pentru
pactul Briand-Kellogg şi formulase atitea obiectiuni egale cu un
refuz categoric de adeziune, la invitaţia ambasadorului francez

Moscova,—s'a întrebat: care să fi lost motivul adevărat al
gestului d-lui Litvinov ?—Răspunsul nu poate fi dat decit prin a-
mintirea unui fapt mai vechiu şi anume: manevra diplomatică
din 24 August 1926 cind Sovietele au oferit Poloniei un pact de
ne-agresiune În contrazicere cu obligaţiile membrilor Societăţii
Națiunilor cit si cu acelea ale pactului de siguranţă polono-ro-

1 Art. 1: „Inaltele i contractante declară solemn în numele popoarelor
respective că ele poe del À recursul la räzboiu pentru ere. pei con-
flictelor internaționale şi renunță ta el ca instrument de politică naţională
In relațiunile lor mutuale,
i An 2: „Innitele părti e perce À rocppess, CĂ Areas ne rc gr
ror neinfelegerilor ori conflictelor, de or Ă
În ele, ps "+ Te ivi? nu va ‘trebui să fie căutată decit prin mijloace
Pepe. ei i rares d actelor de
treilea şi ultimul artico! prevede ratificarea si depunerea :
rattficare la Washington, pentru intrarea pactului in vigoare, râminerea lui
deschisă pănă la adeziunea tuturor Statelor lumii si obligaţia guvernului n-
merican de a elibera copii certificate ale tratatului şi actelor de aaa
siu adeziune, precum să şi notifice telegrafic cosemnatarilor toate ratificările

za adezianike, a aderat puţin timp după semnarea pactului de Paris.

286 VIAŢA ROMINEASCĂ

min în cazul unei agresiuni bolşevice impotriva Rominiei. Oferta
inițială din 29 Dec. 1928 nu urmărea decit același scop: de a
despărţi Polonia de Rominia şi de celelalte State baltice, afară
de Lituania, prin punerea anticipată în vigoare a pactului de
Paris, după cum ea trebuea să facă dovadă opiniei publice nord-
americane, în clipa cînd Sovietele urmăresc un împrumut în Sta-
tele Unite, despre intenţiile pacifice ale bolşevicilor. In sfirşit, la
viitoarea conterință a dezarmării din primăvară, d. Litvinov pu-
tea să revină cu fruntea sus spre a rosti discursuri favorabile
unei totale dezarmări concurind prin propunerile sale pacitismul
Statelor Unite.

Diplomaţia polonă, de acord cu cea romină, a făcut, din
primul moment, rezerve asupra valoarei olertei sovietice dacă ea
nu se adresa tuturor Statelor vecine cu U. R. S. S., rezerve de
altiel conforme cu caracterul de universalitate al pactului sem-
nat la Paris. Guvernanţii dela Moscova prinşi într'o discuţie di-
plomatică din care nu mai puteau da inapoi şi fără să aiba nici
un argument serios pentru a respinge participarea Rominiei la
un asemenea act de pacilism international, au sfirşit ps a ge-
neraliza oferta lor cătră toți vecinii occidentali. Rominia, care, în
repetate rinduri, dintăiu la conferința din Genova (Mai 1922)
prin glasul lui L Brătianu, apoi prin declaraţiile succesive ale
d-lor L G, Duca şi I. Mitilineu în Adunările dela Geneva ale So-
cietätii Naţiunilor, în sfîrşit prin protocolul-anexă la pactul de si-
rer te franco-romin din 1926, oferise Republicei Sovietelor un

In acest înţeles, singurul exact, protocolul semnat la Mos-
cova pentru € războiului intre Statele contractante,
însemnează un act de valoare istorică menit să garanteze paş-
nica dezvoltare a popoarelor din ea răsăriteană a Europei
şi echivalează cu un pact reciproc de neagresiune pentru orice
litigiu existent sau care sar mai ivi intre acele State.

Guvernul romin în lui statornică de s'a gră-
bit să prezinte Parlamentului spre ratificare protocolul dela Mos-
cova inaugurind, cu acest solemn prilej, o nouă practică consti-
tufionalä în materie de ratificarea tratatelor politice 1. Si Parla-

1 În tăcerea textului nostru constituțional dela 1866, păstrată sin Con-
stitutia dela 1923, declarația de războiu şi ratificarea tratatelor politice fără.
clauze care să atingă integritatea teritorială, trecuseră, în virtutea uzanțelor
constituționale nescrise, pe seama puterii executive,— chestiune de care m'am
ocupat pe larg în revista Minerva, anul | No. 3,

CRONICA EXTERNA 287

mentul romin a ratificat cu o unanimitate impresionantă sin mii-
locul celui mai perfect acord al tuturor d rea police, inclue
siv minoritățile, actul international menit să sporească siguranța
externă şi liniştita dezvoltare a ţării.
* a +

. Dar Februar a fost o lună interesantă in activitatea diplo-
matică şi de politică externă a Rominiei sin alte direcţiuni atară
de semnarea protocolului dela Moscova.

Astfel, cäträ mijlocul acestei luni, guvernul romin a prezen-
tat secretariatului general dela Geneva al Societăţii Naţiunilor
declaraţia că Rominia este gata să închee conventiuni, după mo-
delul-tip de tratate bilaterale şi colective elaborate de comitetul
de arbitraj şi siguranţă, cu toate celelalte State membri sau nu
ai Societăţii Naţiunilor, în scopul menţinerii păcii şi a colaborării
mutuale pentru aplicarea măsurilor menite să grăbească renun-
tarea la războiu în raporturile vieţii internationale.

estul acesta al guvernului nostru ca afirmație categorică
a spiritului pacific de care este insufletitä Rominia, în perfect
acord cu siortärile Societăţii Naţiunilor, a provocat în secretaria-
tul dela Geneva cea mai bună impresie prin spontaneitatea şi
graba lui. Rominia este, pănă acum, cel dintäiu Stat care a fà-
cut o asemenea declaraţie, la Geneva, în perfect acord cu spi-
ritul dezbaterilor şi rezolutiunilor celei din urmă Adunări a So-
cietăţii Naţiunilor, a noua, din Septembre 1929,

Fiind vorba de o declaraţie pură şi simplă, de o afirmație
pri ale cărei consecințe obligatorii de legămint la arbitra-
jul obligator, pentru Rominia, sint condiţionate, potrivit recipro-
cităţii în materiile internationale, de o atitudine identică din par-
tea altor State care ne-ar imita, criticele destul de discrete, ale
unui diplomat romin, formulate împotriva grabei de adeziune la
modelele-tip de tratate geneveze, mi-apar lipsite de temeiu. Ele

t fi cel mult expresia unor temeri personale determinate de
judecata tuturor problemelor de politică externă rominească prin
prisma îngustă a unei nare afaceri delicate purtată inca de
duşmanii Rominiei, cu abilitate, dinaintea forurilor internaţionale.

Să nu uităm, însă, că in această afacere devenită celebră
şi creatoare de celebritate, a optanţilor, n'au lipsit unele abu-
zuri izolate în aplicarea reformei agrare şi unele greșeli de in-
drumare a tacticei noastre defensive inaintea forurilor internatio-
nale, grefate pe precedentul de tratament excepţional acordat
unor categorii de proprietari străini expropriafi în Basarabia.

+ F *

Aproape concomitent cu demersul dela Geneva, in zilele
de 19—20 és s'a întrunit la Bucureşti conferinta pregäti-
toare a reprezentantilor Statelor din Mica Intelegere pentru a

288 VIAŢA ROMINEASCĂ

netezi terenul dificultäfilor sau mg voué in vederea viitoarei
conferinţe economice a celor trei State şi care ar urma să se
întrunească la primăvară.

Ideia unei asemenea conferinte economice datează demult,
deşi formularea ei nu s'a precizat decit în 1928 din iniţiativa
Rominiei cînd a coincidat, din nenorocire, cu împrejurări defavo-
rabile. Incordarea politică internă din regatul sirbo-croato-slo-
ven, lupta dintre agrarienii şi industriaşii cehoslovaci asupra celei
mai sănătoase tice economice a republicei din care a rezultat
insuccesul sforțărilor de doui ani pentru încheerea unei convenții
comerciale între Praga şi Belgrad, în sfirgit grava criză econo-
mică din Rominia complicată şi ea prin impreciziile politicei co-
merciale rominesti, nu erau împrejurări capabile să favorizeze
consolidarea Micei Intelegeri politice pe terenul economic.

Ideia iniţială îşi are origina în unele dispoziţiuni ale trata-
telor păcii generale (Saint-Germain şi Trianon) care prevedeau
aplicarea eventuală a unui D „apa de preferinţă vamali,—toarte
asemänätor preferintei imperiale practicată între metropola brita-
nică şi coloniile sale care se bucură de auto-guvernämint, —intre
Statele cuprinzind teritorii ce aparținuseră fostei monarhii habs-
burgice. Dar ideia aceasta de preferință vamală din tratate a
fost cu excesivă prudenţă politică evitată de popoarele abia scă-
pate din cätusele stăpinirii străine şi care vedeau tocmai, în afir-
marea independenţei şi a autarchiei, în toate direcţiile, cel mai
sigur garant al libertății şi al consolidării lor nationale. De aceia,
formula Micei Antante economice rostită la Sinaia, în 1923, de
d. Benes, cu prilejul obişnuitei conferințe a conducătorilor poli-
ticei externe din cele trei State, n’a trezit entusiasm, ba poate
chiar n'a aflat nici destulă înțelegere din primul moment.

Consecințele economice în viața Europei centrale începind
cu prăbuşirea Austriei, salvată, apoi, prin intervenţia Societăţii
Naţiunilor şi cu concursul unuia dintre Statele Micei In i
(Cehoslovacia), ca o consecință a frontierelor politice şi bariere-
lor vamale trase peste fostele teritorii habsburgice unitare pănă
atunci din punct de vedere economic,—au dat naştere formulei
curente în gura duşmanilor ordinei internationale noui despre
„balcanizarea me centrale“. D. Zimmermann, fostul comisar
al S. N. la Viena în timpul sforțărilor pentru mintuirea Austriei,
a spus-o cu dreptate la conferința economică internaţională că
ingrijitoarea situaţie economică din Europa se datoreşte în bună
parte 1 prăbuşirii unităţii economice austro-ungare care a fost ur-
mată de înființarea barierelor vamale de peste 11.000 km. lun-
gime intre Statele succesoare.

Adevărurile, mai ales in materie economică, răzbesc cu greu
impotriva prejudecatilor aşezate pe situaţiile privilegiate sau pe
beneficiile directe aie celor interesaţi la păstrarea directivelor

1 Pentru d. Zimmermann situaţia aceasta se datora „mai ales“.

CRONICA EXTERNĂ 250

netireşti, dar odată ce şi-au făcut drum în conştiinţa publică nimic
nu le mai poate impiedeca. Necesitatea unei Mici Intelegeri e-
conomice, unei înch solidare a posibilităților economice fi-
reşti dintre cele trei State legate politiceşte, spre a putea opune
o rezistență unitară mai mare la orice primejdii din afară şi
chiar din interiorul lor, şi-a tăcut drum în conştiinţa şi intele-
gerea publică din Rominia, regatul sirbo-croato-sloven şi Ceho-
slovacia. Dificultăţi şi rezistenţe, întemeiate nu atit pe prejude-
cäti de ordin politic ci mai ales pe situaţii şi avantagii asigurate
prin directivele economice-comerciale de pănă acum, mai sint,—
şi încă destule !—dar ele par să cedeze în fața unui curent uni-
tar de solidaritate economică. Ecoul acestor dificultăți sau re-
zistente a răzbit chiar în coloanele presei. Astfel, un ziar eco-
nomic din Belgrad, Trgovinski Glasnik, scria în zilele conferinței
economice pregătitoare dela Bucureşti, că între Rominia şi re-
gatul sirbo-croato-sloven, State cu structură economică asemă-
nătoare şi produse de export identice, va fi greu să se dezvolte
schimbul de măriuri fiindcă, de pildă, Jugoslavia urmăreşte ocro-
lirea industriei sale forestiere contra concurenţei rominesti, după
cum Rominia interzice exportul de petrol brut spre Statul vecin
ca să apere rafineriile naţionale. Aceleaşi dificultăţi între Jugo-
slavia şi Cehoslovacia: primul Stat urmărind o dezvoltare indus-
trială proprie face protectionism vamal împotriva produselor in-
dustriei cehoslovace, după cum siortärile pentru dezvoltarea a-
griculturii în Cehoslovacia impun măsuri restrictive la importul
produselor agricole din Statul aliat. ps t

Cuvintările oficiale, articolele din presa oficionsä şi chiar
comunicatele date cu prilejul schimbului de vederi dela Bucureşti
constatind existența dorinței comune de colaborare mai activă
pe teren economic intre cele trei State, au făcut aluzie şi la con-
cluziile conferinţei internationale economice ! dela Geneva (No-
embre 1927) pe care Mica Antantă se arată guta să le Infäp-
tuiascä în sînul ei. x

Din comunicatele despre dezbaterile pregätitoare asupra pro-

ului viitoarei conferințe economice reținem înființarea unui
oficiu economic comun, subt forma unei Camere de comerţ co-

t Pe care le amintim în rezumat: a) suprimarea prohibiflunilor de
export si import ; b) reglementarea raporturilor internaționale in materie de
stabilirea străinilor în diferitele țari; c) înlăturarea excesivei instabilității si
variabilități a tarifelor vamale prin adoptarea contractuală a unor metode
tarifare unitare ; d) aplicarea pe larg şi fără restricţiuni a clauzei națiunii
celei mai favorizate în tratatele de comert; €) reducerea progresivă a tari-
felor vamale nu numai pe cale de iniţiativă izolată a Statelor sau prin a-
corduri si pacte bilaterale, ci, mai ales, în măsura posibilului, prin stipularca

Iurilaterale, j
g iara conferințe diplomatice (ultima din Dec. 1928) au căutat să
reducă valoarea rezervelor asupra hotaririlor din 1927, să oi nizeze statistica
economică internațională, unificarea nomenclaturii vamale, formula-tip pentru
aplicarea clauzei naţiunii celei mai favorizate, etc,

290 VIAȚA ROMÎNEASCA

lectivă a celor trei State, care va avea misiunea să adune şi să
coordoneze în material economic documentar în chestiunile
ce pot prezenta interes comun țărilor alcătuitoare ale Micei An-
ră ninti
ransporturile pe uscat şi pe apă, legăturile aeronautice si

poştale, comunicațiile telegrafice şi morar a uniformiz Lu
gulilor juridice si administrative privitoare la tratamentul reciproc
al supușilor respectivi, la schimbul şi legiferarea comercială, sim-
plificarea formalităţilor vamale si unificarea terminologiei vamale,
sprijin reciproc în materie de falimente, colaborarea în sinul or-
ganizaţiilor economice de caracter international pentru apărarea
unor interese sau puncte de vedere comune celor trei State, etc.

Delegatul jugosiav, d. Slavko Secerov, întors dela Bucu-
reşti, a publicat în ziarul Politika din Belgrad un articol despre
Mica Antantă economică prin care exprima părerea că, deocam-
dată, drept o urmare pozitivă şi imediată, s'ar putea incheia o
convenţie comercială colectivă între Statele membre instituind
un regim excepțional de favoare, în raporturile reciproce de
schimb, pentru produsele speciale fiecărei țări precum sint tutu-
nul, petrolul, sarea, berea şi vinul. Concomitent, s'ar institui si
un regim aparte pentru intrebuintarea reciprocă a manoperei,
tarifele combinate de transporturi directe, terestre şi fluviale, tran-
situl reciproc, în sfirşit un acord colectiv la folosinţa navigației
pe Dunăre fără nici una din piedicile pe care le mai intimpină,
es are Statele Micei Antante.
; n program e modest in a ca şi
discret cum se formulează, dar care, aina, tadon ps rm sa
semna un formidabil pas înainte pentru inchegarea unei unităţi
economice corespunzătoare Micei Intelegeri politice fiindcă ar
ingloba un teritoriu mai mare decit fosta monarhie austro-ungară
cu o populație aproape egală aceleia care trăia sub Habsburgi.

*
. A

Nu vom incheia această cronică fără să vorbim de un alt
mare eveniment petrecut în politica internaţională: împăcarea
dintre Italia şi Vatican. Este un eveniment care, in sinul bisericii
universale catolice, a produs o impresie formidabilă şi a dat loc
la aprecieri în bună parte contradictorii, dar care, in italia, a
ns prilej nou de entusiasm pentru actul indräsnet al regimului

Impăcarea Italiei fasciste cu SI. Scaun, după aproape ju-
mătate veac de ostilitate şi neincredere, a luat e opinis Dublis
cindva, Preia Gien ol a age Cum se anuna

run discurs a ussoli e -

vemare a va raiaj re ni, că anul al VI-lea de gu
eva amintiri fugare conflictul Italiei cu Vaticanul

ne vor face să vedem mai Er are aa şi înţelesul traia tului

CRONICA EXTERNĂ 294

semnat la 11 Februar 1929, în palatul Latran, de câtră cardi-
nalul Gaspari în numele Papei şi de premierul italian d. Mussolini.
In ziua de 20 Septembre 1870 trupele regelui Victor Ema-
nuel al 11 forfind intrarea cetăţii eterne, pe la Porta Pia, au pus
capăt puterii timporare şi teritoriale a Papei, in Roma, unde, de
acum inainte, se instala un suveran lumesc : regele Italiei unificate,
Războiul îranco-german cu retragerea trupelor franceze, care se
alau la Roma ca garanţie a Si. Scaun, a insemnat ultimul pas
in realizarea unităţii italiene prin deposedarea Papei de vechile
stăpiniri teritoriale şi încorporarea ținuturilor ce aparținuseră Bi-
sericii romane. Secularizarea Statelor Bisericei catolice şi incor-
porarea lor de cătră puterea de Stat timporară a urmat, pretu-
tindeni, secularizării episcopatelor, abaţiilor şi averilor mânăstireşti,
Dar lovitura aceasta adusă capului Bisericii universale ca-
tolice prin realizarea unităţii italiene a rămas, de atunci, un
motiv de ostilitate permanentă intre cei doui suverani din cetatea
eternă: regele Italiei şi Papa inchis in reşedinţa Vaticanului. Cu
toată legea zisă „de garanții" din 13 Mai 1871, votata de Par-
lamentul italian, după o prealabilă circulară şi'n limitele ci, trans-
misä guvernelor catolice din lumea întreagă de ministrul afacerilor
streine, contele Visconti Venosta, spre a-i da o valoare contrac-
tuală internaţională, Vaticanul n'a ertat actul de uzurpatiune la
stăpinirea Romei săvirşit prin forța armelor de suveranul Italiei.
Punindu-se pe terenul doctrinei de drept public internaţional,
care nu recunoaște o suveranitate reală şi electivă fără teritoriu,
Papii au continuat, dela 1871 pănă astăzi, să formuleze reven-
dicäri teritoriale asupra Romei întemeiate pe drepturile lor de
suverani pontifi în cetatea eternă şi au refuzat să primească
formal legea de garanţii.
Trebue să notăm că legea aceasta recunoscind Papei un
drept de folosință exclusivă şi absolută, cu scutire de impozite,
de instreinare sau expropiere pentru totdeauna lață de Statul
italian, asupra imobilelor Vaticanului, palatului Latran cu gradi-
nele şi dependentele necesare, cum şi asupra vilei dela astel-
Gandolfo, îi acorda titlul si prerogativele de suveran, imunităţi
personale, exteritorialitatea reședinței, dreptul de a întreţine ra-
porturile diplomatice exact ca in trecut, cu puterile catolice, şi
pe deasupra, o listă civilă. Guvernul regal italian înțelegea prin
legea de garanţie să asigure şefului bisericii catolice deplina li-
bertate de mişcare, în exercitarea supremelor atribuţii religioase,
ca să liniştească spiritele catolicilor din lumea întreagă în privinţa
independenţei suveranului pontif. Pe deasupra, Italia făcea şi se-
paratia bisericii de Stat ca o garanţie mai mult pentru indepen-
denta Papei, în Roma italiană, ca șef spiritual al lumii catolice
pretutindeni.
v + serii garanţii n'au satistăcut Vaticanul, de unde
s'au auzit mereu, la fiecare urcare in Sf. Scaun a unui Papă
nou, protestări contra uzurpării capitalei catolice de cătră puterea

292 VIATA ROMINEASCA

timporară italiană, deşi în fapt suveranul pontif a rămas la Roma
in cetatea eternă şi a condus mai departe soarta catolicismului
fără nici o stingherire din partea Statului italian.
__ Atitudinea de permanentă ostilitate a Vaticanului împotriva
Quirinalului, palatul de reşedinţă al celuilalt suveran lumesc,
„uzurpătorul* Romei, a dat loc, în cursul vremii, la incidente
diplomatice cu prilejul fiecărei vizite politice pe care şefii Statelor
catolice vroiau s'o facă regelui Italiei. Astfel, Don Carlos, regele
Portugaliei, a fost oprit de Papa ca să viziteze pe regele Italiei
in capitala uzurpată, iar cind preşedintele republicei franceze,
Loubet, nesocotind interzicerea papală, a venit, totuși, în vizită
la curtea regală italiană, a provocat ruperea relaţiilor diplomatice
dintre Franţa şi Vatican.

Abia din 1918, cu prilejul vizitei preşedintelui Wilson la
Roma, Papa a renunțat la atitudinea de intransigentä rigidă mul-
fumindu-se cu oarecare formalitäti simbolice trecerea dela
sediul legaţiei sau ambasadei respective la Vatican, fără
oprire prin Roma ca teritoriu italian uzurpat. Procedură uzitată,
apoi, cu prilejul altor vizite: a preşedintelui austriac dr. K. Kenner,
a regelui Alfons al Spaniei, etc,

“Din cauza acestei atitudini, Italia, la rindul ei, a înlăturat
prin tratatul de intervenţie dela 1915 cu Anglia, Franţa şi Rusia,
admiterea Papei la conferința de e, după cum a impiedecat
şi admiterea lui ca membru in ietatea Naţiunilor, spre a-şi
asigura mai bine poziţia internaţională faţă de eventualele ma-
nitestări ostile ale puterii Vaticanului.

Acest conflict ce părea fără dezlegare, între Vatican şi
Roma regală, a ispitit din primii ani ambiția politico-d
a fascismului italian şi mai ales a conducătorului său, ducele
Mussolini. Crispi declarase într'o zi că bărbatul de Stat cel mai
mare al Italiei va fi acela care va izbuti să rezolve chestia ro-
mană, exact: să aplaneze conflictul dintre Vatican şi regatul u-

. nitar italian. Mussolini pare că este dp actul semnat la 11
Februar, acest mare bărbat de Stat căci a întărit poziţia Italiei
în politica internaţională prin împăcarea cu Sf. Scaun şi a înlă-
turat, din politica intemă, singurul adversar care ar mai fi putut
opune rezistenţă fascismului.

_ Tratatul dela Latran in 27 articole şi un preambul intro-
ductiv proclamă catolicismul si religie de Stat în Italia şi
recunoaşte dreptul de plină proprietate—nu numai de folosintä
precum fusese Eten ră Scaun asupra Cetăţii Vaticanului
cu toate clădirile, în cuprinsul unei sedea acel de 44 hectare, in-
clusiv dreptul dé suveranitate teritorială aferentă. Statul italian
se obligă să intreprindă construcția unei rețele de tramvai spre
„Cetatea Vaticanä* şi să înființeze servicii de poştă, telegraf şi
teleion grație cărora suveranul pontif va fi pus în directă legă-
tură cu celelalte State. Ciauze amănunțite sînt consacrate situ-
afiei persoanelor care vor locui în sfinta cetate, precum şi privi-

— CRONICA EXTERNĂ _ _ 283

legiilor recunoscute demnitarilor bisericii şi celor din Curtea
pontificală care n'ar locui în cuprinsul Statului papal.

Demnă de reţinut este declaraţia finală prin care părțile
abrogă a de garanţii din 1871, iar Sf. Scaun recunoaşte uni-
tatea şi integritatea regatului Italiei cu Roma capitală şi Casa

„de Savoia dinastie domnitoare. Cu alte cuvinte, renuntind la

garanţiile internaţionale pentru libertatea sa de acţiune ca şei
spiritual al lumii catolice, Papa se mulţumeşte numai cu simpla
garanţie oferită de Statul italian în schimbul redobindirii unei
reduse suveranitäfi teritoriale in Cetatea Vaticană şi a procla-
mării catolicismului ca singura ireligie de Stat în Italia.

E un schimb de satisfacţii reciproce, un compromis între
cele douä autorităţi divergente care nu incăpeau in Roma eternă:
deoparte, in calitate de șef al bisericii romane universale,
acordă Statului italian recunoaşteri de ordin national şi interna-
tional; pe cînd, de alta, el primeşte în schimb unele avantagii,
dar numai în calitate de episcop al Romei şi cap al bisericii de
Stat italiene,

O apreciere exactă asupra actului dela 11 Februar ar fi
greu de formulat chiar de acum. Numai consecințele ulterioare
şi mai depărtate vor putea să ne ofere elemente suliciente spre
a spune care din cele două părţi, Papa sau Mussolini, a lost cu
adevărat ciştigat prin pactul di atic semnat în palatul Latran.

Publiciştii catolici francezi finind seamă de tradiția Vatica-
nului că tiara nu trece decit asupra unui cardinal de origină
italiană precum şi de formula rostită cindva, într'o biserică din Paris,
de nunțiul papal Cerretti că „tot ce'i catolic este italian”, se
intreabă dacă Papa, liberat din Vatican prin redobindirea unei
suveranitäti teritoriale, va fi el cu adevărat liber in viitor 7—S1.
Scaun bucurindu-se, de acum înainte, numai de garanţia italiană
a independenţei sale, va putea să-și păstreze caracterul interna-
tional şi supra-nafional aşa cum este el reclamat de conducerea
supremă a bisericii universale catolice şi de prestigiul ei în lume?

In ultimii ani, este adevărat că biserica romană inregis-
trase citeva succese în diferite părţi ale lumii tocmai prin con-
trast cu criza teribilă a bisericii răsăritene ortodoxe datorată
prăbuşirii Rusiei ţariste şi victoriei lui Mustafa Kemal pașa
contra Greciei, :

Totuşi, în unele ţări catolice, precum Belgia şi Olanda,
s'au ivit şi crize religioase complicate prin amestecul lor cu ches-
tiuni nationale interne, iar in Cehoslovacia o puternică mişcare
separatistă față de Roma tinde să creeze o biserică naţională
catolică aparte. In stirşit, în Croatia, mişcarea pr. Zagoratz a
accentuat mentalitatea şi a sporit inclinaţiile particulariste ale
clerului catolic mărunt care tinde să înlocuiască liturghia latina
prin cea slavă, cu caracter, deci, naţional foarte asemănător miş-
cării din Cehoslovacia. Este probabil că, prin împăcarea cu Italia,

influența Vaticanului, destul de slabä in fostele ţinuturi slave ale

204 VIAŢA ROMINEASCA

monarhiei austro-ungare, din cauza frecventelor compromisuri
cu puterea timporară a Habsburgilor şi'n dauna curentelor natio-
naliste ale celor oprimafi, va scădea şi mai mult prin reacţiunea
anti-italianä, de ordin politic, din Croatia şi Slovenia, dezvoltind
curentele particulariste şi separatiste față de Roma catolică,
dar italiană.
Din toate punctele de vedere, evenimentul este prea in-
semnat ca să-l putem trece cu vederea mai ales că in cuprinsul
telor Rominiei întregite, spre deosebire de situaţia dinainte
e războiu, avem un impozant număr de concetäteni minoritari
de religie catolică, precum şi o bună parte de frați Romini arde-
leni dependenţi de Roma în sinul unei biserici unite, cu un pro-
nuntat caracter national.

N. Dagcovici

Cronica economicä

Mica antantä economicä

Tendinţa de dezvoltare a relaţiilor si de facilitare a apropierii
economice a celor trei State ale Micei Antante, pare a întimpina
serioase şi lungi dificultăţi, pe care ar fi zadarnic, dacă nu chiar
periculos, de a le masca.

Conferinţa preparatorie n’a fost marcată prin realizarea im-

la care putem spera, a unui acord de vederi pentru un
viitor tratat de comerţ, coprinzind eventual o „clauză a Micei
Antante“,

Nu trebue acuzat de aceasta nimeni, ci mai curînd dificul-
tätile încercării întreprinse.

Aceste dificultăţi, care nu apar întotdeauna, cind se con-
sideră numai principiile, se ridică—e adevărat foarte măsurat, dar
totuşi accentuat — îndată ce se aventurează vre-o frază cătră rea-
litäti de mare interes si îndată ce se voeşte o formă concretă pentru
dezideratele ideale.

Conferinţa preparatorie avea a se preocupa—ca chestiune
de prim interes—de posibilităţile de a încheia o antantă pentru
reducerea concertată a taxelor de vamă aferente anumitor produse
de interes deosebit, pentru fiecare Stat în parte, reduceri făcute
cu titlul de concesiuni pe bază de reciprocitate.

Dar sint obstacole la realizarea unei politici de tarile colec-
tive in special între ţări cu structură economică ca aceia a Statelor
Micei Antante. |

Mai intäiu starea de organizaţie mai înaintată a industriilor
dintr'o ţară, este de luat în primul rind în considerație; apoi di-
versitatea situaţiilor agriculturii în cele trei ţări, chestiunile agricole
jucind un mare rol în raporturile economice dela țară la ţară.

Se înţelege de aci diversitatea de interese,

29% VIAŢA ROMINEASCĂ

In al doilea rînd, acţiunea concertată a mai multor naţiuni e
în funcţiune de înțelegerile industriale naţionale şi internationale.
Dacă există diferite antante între Cehoslovacia şi Germania şi nu
există între Cehoslovacia și Jugoslavia, se înțelege iar șansa mai
mică de izbindă a tratativelor între aceste din urmă două State.

Convenţiile comerciale —care sint cele mai dorite,—s'ar putea
foarte bine încheia între Statele Micei Antante, luate două cîte
două, nu însă contractate în trei.—Anumite acţiuni concertate,
care par indicate între două State, devin contraindicate dacă se
alătură un al treilea Stat.

Chiar dacă—şi aceasta este convingerea noastră—se poate
ajunge la realizarea unei înțelegeri de trei State, o primă impre-
sie, care se produce asupra Statelor terje este aceia că s'ar voi
uniunea unor ţări in contra altora.

Aşa se explică unele vorbe, atribuite de ziare delegaților
străini—care aduceau cu ei, desigur, părticele din ecourile presei
țărilor centraleuropene.

Au fost ziare care au subliniat că „în cazul cînd Mica An-
tantă va încerca o demonstraţie împotriva Anschlussului, acest
lucru va fi considerat ca extrem de apolitic“.—Au mai vorbit zia-
rele în acest sens, „că cea mai importantă piedică o formează
faptul că schimbul comercial dintre Cehoslovacia şi Germania în
1927, a fost mult mai mare decit comerțul extern al celor trei
State la un loc.—Legăturile cu Germania s'au întărit mult în ul-
timii ani şi mu se putea închipui că de acum înainte, lucrurile se
vor petrece altfel sau că se vor pune piedici acestei politici
economice“,

+ a +

In cabinetul secretarului general al Ministerului de Externe,
în jurul mesei de discuții, delegaţii străini au depus cite un ex-
pozeu scris şi-—după cele ce s'au scris pănă acum—au lăsat im-
presiile, care vădeau cele expuse mai sus.

D-rul Slavco Secerov, delegatul sirb, a publicat întrun ziar
din Jugoslavia un articol în care vorbea de activitatea Conferinței
în ziua de 20 Februar.

Prin acesta, se arăta că cel mai important scop, acela de a
se prevedea cel pulin discuţia principială asupra tratatelor de co-
merţ între Statele Micei Antante, n’a fost atins.

Socotim, însă, că privitor la celelalte chestiuni economice, s'a
stabilit un program bine închegat şi numai la trei din punctele
enumerate de protocol, dacă ne-am opri, chiar în acest caz am
găsi motive de oarecare satisfacţie.

S'a vorbit astfel despre crearea de Camere de Comerţ co-
mune şi de antante între diversele grupări de producători.

Acestea au menirea de a permite guvernului să inchee mai

cu uşurinţă tratate.

CRONICA ECONOMICĂ 207

___ Producători şi comercianţi, re obiceiur
Re cila ot eue site aa ses
y 0 Cameră de Co Antan
putea lipsi de a re multe servi, R shui
ne mai oprim şi asupra prevederilor de îi
a mijloacelor de comunicaţie şi de tranzit, putem Phone poat

tendinţă de gr rater şi progres economic.

urmăresc încă un ideal imaginar de interes
naţional, pierzind din vedere in
comerţ ca o formă de războiu. son merde:

AL Hallunga

Cronica ştiinţifică

Reforma Calendarului

Ca oamenii să se înțeleagă între ei trebue să adopte
unităţi de măsură comune, pentru mărimile de spaţiu, de greutate
şi de timp. Dar odată adoptate astfel de unităţi, se întimpină mari
împotriviri din partea oamenilor la orice încercare de modificare.
Că aşa e lumea, vrea linişte, e inertă, o supără schimbarea ori-
cărei deri. Această inertie îmbracă haine diverse, uneori
forme religioase.

Preta mărimile de lungime s'au adoptat unităţi conventio-
nale şi arbitrare, şi totuși cind a fost să fie înlocuite printr'o uni-
tate universală, metrul, multe popoare s'au împotrivit. Ba Anglia,
centru de greutate al civilizaţiei actuale, n'a adoptat nici pănă
acum metrul. Asta probează că primirea unei unităţi de măsură
nu arată numaidecit gradul de civilizaţie al unei societăţi, şi nici
cîtă logică intră în stabilirea unui sistem de măsură. Căci intervin
chestiuni sociale, interese materiale, felul societăţii, capacitatea
conducătorilor care impun reforma.

Pentru mărimea de timp, unitatea de măsură este impusă de
fenomene naturale : mişcarea cerului, a soarelui şi a lunii. Activi-
tatea oamenilor este ritmată de alternarea perfectă a luminii so-
lare şi a întunericului, care ne dau noţiunea de zi. Cea mai sumară
observaţie a cerului face să constatăm că cerul, cu stelele prinse
în el in mod definitiv, se învirte în oare pămîntului într'o per-
petuă identitate şi că acelaşi punct din cer trece succesiv prin
raza vizuală a observatorului la intervale egale; sau că soarele
revine, după un interval de timp pec numim zi solară, a-
proape in acelaşi punct pe cer; să zicem la meridianul locului de
observaţie. s >

Anotimpurile, vremea muncii agficole, vremea culesului fruc-
telor şi recoltei, se repetă cînd poziţia relativă a pämintului față

<
=

365 zile, 5 ore, ute şi 45 secunde.

O unitate intermediară între an şi zi este luna de timp, care
este intervalul dintre două faze succesive de acelaşi nume ale lunii
şi coprinde 29 zile, 12 ore, 44 minute şi 3 secunde.

Dacă ziua, luna, anul s'ar cuprinde în mod exact una în
alta, aceste unităţi ar constitui un sistem perfect, foarte uşor de
întrebuințat, şi universal admis. Lucrul nefiind aşa, sintem obli-
gaji a lua unităţi apropiate, care să se cuprindă una în alta;
constituim prin aceasta un an civil de 365 sau 366 zile, o lună
civilă de 30 sau 31 zile. lar sistemul care hotărăşte întinderea
acestor unităţi de timp in raport cu aspectele soarelui şi ale lunii,
cu anotimpurile, şi care mai stabileşte sărbătorile în raport cu
timpul, poartă numele de caiendar. Calendarul trebue să fixeze in
regule numerice periodicitatea fenomenelor cereşti provocate de
soare şi de lună; de această periodicitate ne servim pentru a al-
terna munca cu sărbătorile,

Greutatea constituirii lui fine în faptul că luna de timp nu
cuprinde un număr întreg de zile şi nici anul un număr intreg de
zile sau de luni. Anul civil, convenţional, nu se potriveşte cu anul
astronomic, dat de soare.

Oamenii ar vrea un an de un număr întreg de zile, iar
Soarele ne oferă un an de zile plus citeva ore. Natura se opune
să avem o măsură perfectă, definitivă, permanentă. Exigenţa noastră
si ideia noastră de perfecțiune nu se potrivesc cu mersul natural
al lucrurilor. De aici diferendul dintre om şi natură, manifestat,
în cazul nostru, prin nevoia de a reface în mod continuu calen-
darul. indreptarea continuă a calendarului ne este impusă de natură.

Totuşi, popoarele nu primesc cu uşurinţă aceste îndreptări,
Bunăoară, Calendarul roman a fost reformat la 1582 de papa
Gregore al XIII-lea. Franţa a primit calendarul după un an, Ger-
mania după 100, Anglia după aproape 200 ani, la 1752, şi chiar
atunci cu revoluţie de stradă. Cum anul începea la 25 Martie în
Anglia, el ‘a fost strămutat la 1 lanuar, aşa că anul 1751 a ţinut
dela 25 Martie la 31 Decembre, adică scurtat cu 3 luni. Lord
Chesterfield, promotorul reformei, a fost bătut cu pietre, şi multă
vreme a fost urmărit de populaţie cu strigătele: -ne cele trei

' luni* ; la fel, Bradiey, marele astronom englez, care a ajutat la

introducerea în 1752 a reformei gregoriane, era să fie omorit cu
pietre, Şi în Polonia, la 1586, primirea reformei s'a făcut cu miş-
care de stradă la Riga. :

Mulțimea s'a opus totdeauna renovărilor, dar conducătorii cu-
râgioşi au persistat, şi progresul s'a făcut. In cazul calendarului,
reformele au venit aproape totdeauna în mod dictatorial. Prinţi ai

30 VIAŢA ROMINEASCA

bisericii sau conducători de stat, secundafi de oameni de ştiinţă
au dictat reformele. Juliu Cesar, la 47 a. Chr., a luat atributia
de Pontifex maximus şi, ajutat de astronomul Sosigene din Ale-
xandria, a dat reforma Juliană. Gregore al XIII-lea, la 1582, ajutat
de savantul calabrez Lilio, a ordonat reforma iană. Lord
Chesterfield şi astonomul Bradley au introdus'o în . Adică
reformele nu vin de la adunări numeroase, ci de la oameni de
stat, pricepuţi, cu ajutor de la oameni de ştiinţă, şi cu mult curaj
cetätenesc. In i calendarului, întilnim şi un sinod de 31
prelați, cel de la Niceea din anul 325, dar dispoziţiile luate de e!
asupra serbării Pastelor, se resimt de acest număr mare de par-
ticipanţi, căci nu sînt destul de clare si precise.

Voiu expune mai jos cum sa ajuns la situaţia actuală a
calendarului, et acm fixarea lui de Egipteni şi Greci, reforma
lui de Romani, lui de arele catolice, cum si condiţiile
în care se prezintă el astăzi faţă cu dispoziţiile sinodului creştin
de la Niceea,

Calendarul egiptean şi grec. Primele popoare au dibuit
între anul compus din 12 luni a cite 30 zile şi între anul de
365 zile. Documente egiptene fac să se admită că pe la anul
3000 înainte de Christ, în valea Nilului, se cunoştea anul de 365
zile, impus de debordările Nilului, care se fac cu o regularitate
perfectă, impunind începutul lucrărilor agricole. Pe la anul 2783
a. Chr. se cunoştea de ei chiar, că anul exact este de 365 zile si
=, prin observarea la durate lungi a revenirii debordărilor Nilului
laţă cu răsăritul stelelor pe cer în acea vreme, bunăoară a stelei
Sirius. Adoptind anul de 365 zile, în 365 ani se rămine cu 3 luni
în urmă faţă cu poziţia soarelui, şi numai după 1460 ani, din nou
avem coincidenţă între anotimpul indicat de calendar cu anotimpul
dat de soare, adică cu începutul anului agricol. Aşa dar, Egiptenii
cunoşteau lungimea exactă a anului solar, „căci acea
perioadă de 1460 ani. La Greci, ceremoniile, zilele de jertfe si de
sărbătoare erau orînduite după fazele lunii. Astronomul grec Meton,
cu ocazia jocurilor olimpice din anul 433 înainte de Chr. a expus
observaţia că fazele lunii se repetă după un ciclu de 19 ani,
după care aceiaşi fază a lunii apare în aceiaşi zi a anului. Ciclul
acesta lunar li se părea Grecilor aşa de frumos că l-au înscris
pe zidurile templului Minerva în numere de aur.

Astronomul grec Hippare, cel mai mare din antichitate,
în secolul al 2-lea înainte de Chr., a dat mărimea aproape exactă
a anului, a lunii şi corijarea care trebue adusă ciclului metonian.

Reforma Juliană (stil vechiu). Romanii puseseră calendarul
lor subt conducerea preoţilor mari, care trebuiau să-l aducă în
concordanță cu anotimpurile. O primă reformă de la anul 450 a
Chr, cu ajutorul astronomului grec Hermodor din Efes nu este
suficientă, şi pe la anul 47 a Chr, anul stabilit diferea de anul
solar cu vre-o trei luni. Julia Cezar, ajuns dictator, luînd atributia

„CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 301
de Pontifex maximus, cu ajutorul astronomului Sos reformează
calendarul roman, stabilind pentru prima oară due fre Se fixă
durata anului solar la 365 zile şi un sfert, deşi se ştia de la Aris-
tarc şi de la Hipparc, că anul solar este ceva mai scurt decit
valoarea admisă. Se admise 365 zile pentru anul civil, iar la al
patrulea an civil se adaugă o zi pentru a face acordul între anii
civili şi cei solari. Această zi se intercalează în luna Februar care
DE r =ar = pers iar mer de 366 zile se numeşte an bissextil.

en ulian a fost întrebuințat de toate e creştine
pănă la anul 1582, cind a intervenit reforma Pan ai di

Reforma gregoriană (stil nou). Anul julian de 365 zile şi
+ este cu 11 minute şi 14 secunde mai mare decit anul solar.
Această diferinţă face aproape o zi în 128 ani şi 3 zile în 400
ani. In secolul al 16-lea diferenţa atingea 10 zile, anul solar în-
cepea mai devreme decit anul civil. Pentru a remedia aceasta,
papa Gregore al XIII ordonă la anul 1582 ca a doua zi de 4
Octombre să se cheme 15 Octombre, adică să se suprime 10
zile, şi ca pe viitor să nu mai intirzie anul civil faţă cu cel solar,
hotărăşte ca în 400 ani să nu se ţină în seamă trei ani bisextili,
anii cu două zerori, la care primele două cifre nu-s divizibile cu 4.
Anii 1700, 1800, 1900, în această reformă, nu vor fi bisextili,

Calendarul gregorian a fost adoptat întăiu de ţările catolice,
pe urmă de ţările protestante Germania şi Anglia. De aceia in-
tilnim date ca aceasta: Newton s'a născut la 25 Decembre 1642,
Crăciun stil vechiu,

Ţările ortodoxe l-au primit, în parte, în anii după războiul
mare, cind diferența dintre anul civil şi cel solar atinsese 13 zile.
Grecia l-a adoptat la 10 Mart 1924, iar Rominia la 1 Octombre
1924, sărind cele 13 zile. In vremea aceasta, gs necrestine,
ca Japonezii, au adoptat calendarul gregorian, poate dar spune
că acest calendar a devenit aproape universal.

Din acest calendar nu toate popoarele creștine au primit însă
regulele de fixare ale sărbătoarei Pastelor.

Sinodul de la Niceea. Reforma gregoriană plecase de la
gindul de a pune în concordanţă începutul primăverii real, cu cel
anunţat de biserică cu ocazia fixării Paştelor după cerințele Si-
nodului de la Niceea. Acest Sinod a fost convocat la anul 325,
de împăratul Constantin cel Mare, pentru a adopta calendarul Ju-
lian şi pentru a stabili sărbătoarea Paştelor pentru toată creștinătatea,

Patimile Mintuitorului coincizind cu Paştele evreesc, creştinii
au sărbătorit învierea Domnului în timpul, sau după Paştele evreesc.
Acestea celebrează mintuirea p ui evreu de subt teni şi
se serbează în ziua de 14 Nissan, prima zi cu lună plină după
echinoxul de primăvară, ji atunci se înjunghie mielul pascal.

In Evanghelia de loan se raportează că Isus a murit
Vineri, la 14 Nissan, chiar la ora cînd se înjunghia [mielul pascal,
şi a înviat în prima zi din săptămîna evreească, adică-în Duminica

302 VIATA ROMINEASCA

creştinilor, De aceia în bisericile primitive, în Asia Minoră, se în-
cepea serbătorirea Paştelor la 14 Nissan odată cu Evreii, pe cind
în Occident se sărbătorea sau la 14 Nissan, sau în Vinerea cea
mai apropiată. Pentru a hotări o singură dată pentru sărbătorirea
Paştelor s'a adunat Sinodul de la a. Au asistat 318 prelați.
Hotäririle definitive ale acestui Sinod sint cunoscute dintr'o enciclică
pe care Sinodul a trimis-o tuturor bisericilor, dar nu se cunosc
discuţiile şi motivele hotăririi luate,

S'a hotărit ca toată Biserica creștină să serbeze Paştele în
ziua în care-l serbează biserica de la Roma. Adică Paştele se va
prăsnui în prima Duminică după luna plină, care cade cu echi-
noxul de primăvară ori imediat după el.

La acea epocă echinoxul era la 21 Mart, De aceia Paştele
va cădea între 22 Mart şi 25 April, după fazele lunei, Aşa dar
se considera că primăvara începe totdeauna la 21 Mart, şi cu-
noaşterea lunii pline de ia 21 Mart sau imediat după, adică a
lunii pascale, ne va da ziua Pastelui.

Pentru a orge fazelor lunii, sinodul de la Niceea insär-
cinează pe Patriarhul de la Alexandria, unde astronomia era in
floare, să calculeze in fiece an data Pastelor şi să o comunice la
Roma şi la Antiohia. Cu vremea, această însărcinare n'a mai fost
utilă, Biserica folosindu-se pentru calculul fazelor lunii de peri-
oada metoniană de 19 ani, după care luna trece prin aceleaşi faze,

la aceleaşi date ale anului,

Părinţii Bisericii, hotărirea de la Sinodul din Niceea, au
dat putinţa să se ucă două imperfecţiuni la calcularea datei
Pastelor. Intäiu s'a considerat că primăvara începe totdeaună la 21
Mart, lucru care nu este exact, cu anul Julian. Ori, echinoxul
retrogradează cu vremea cum se poate constata din tabloul ur-

mător al datei echinoxului la Bucureşti (după stil nou):

1924, la 20 Mart, 23 ore, 20 minute, 14 secunde

1925, à; at à Dore, Eg 59 secunde
1926, „ 21 H 19 4157, 44 À
10 = 2E 3 fois MB: i 29 x
1928 (an bisect) 20 »„ 22: 353 t4 k.
1929, , a, 3 A J 29: ci 59 3

4 începutul primăverii retrogra-
45 400 ani, începutul primăverii

retrogradează, în calendarul julian, cu 45100 minute sau 3 zile
bleu calendarul gregorian să suprime

bissextili la fiecare 400 ani. O reformă mai superioară ar
i 3200 ani căci 3 ore în 3200 ani

E
i
Fo

she =

CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 303

Aşa dar, Biserica din Occident, pentru a nu se abate de la
hotăririle Sinodului din Niceea, a făcut e o corectiune ca să mențină
începutul primăverii în apropierea lui 21 Mart.

A doua imperfecţiune introdusă la Niceea: luna plină pascală
nu este observată pe cer, ci este calculatä după ciclul de 19 ani.
După acest ciclu se introduce o eroare de o zi în 308 ani. Dela
anul 325 până astăzi diferența între luna plină astronomică şi cea
pascală anunţată este de vre-o 5 zile, luna plină are loc cu 5 zile
mai de vreme decât o anunță Biserica.

Bunăoară în acest an, stil nou, primăvara începe la 21
Mart. Pe cer se vede luna plină la 25 Mart, dar socoteala
bisericească, Comput © anunţă peste 5 zile mai tirziu, adică la 30
Mart, ceiace face ca Paştele să fie fixat pentru Duminică 31
Mart. In acest caz luna astronomică şi bisericească dau aceiaşi
zi pentru Paşte. Dar în calendarul julian pentru acest an, există
o deosebire: 21 Mart corespunde la 3 April, stil nou. Luna
plină pe cer se vede la 23 A dar Biserica o calculează pentru
ziua de 28 April, de aceia Paştele e fixat în prima Duminică
următoare, adică la 5 Maiu.

Până acum nici Biserica occidentală nici cea orientală n'au
enna pa imperfecţiune a calculării fazelor lunii după ciclul

e a

Biserica ortodoxă Introduce a treia dificultate în fixarea datei
Pastelor : După tradiţie, data Paştelor creştin nu trebue să coincidă
cu a Paştelor evreesc. Biserica occidentală nu mai ţine socoteală
de această condifiune. Biserica ortodoxă nu numai că ţine ca data
Paştelor creştin si evreesc să nu coincidă, dar adaugă uzul, ca
Paştele creştin să fie în urma celui evreesc,

Ori calendarul evreesc este unul din cele mai imperfecte,
fiind lunaro—solar ; anul evreesc poate avea 353, 354, 355, 383,
384 sau 385 zile, Anul acesta Paştele evreesc cade la 25 April
adică cu o lună după luna plină, după începutul primăverii.

Biserica ortodoxă îşi leagă serbătoarea Pastelor de calendarul
cvreesc, care este aşa de necomplect, À

Dezlegarea de calendarul imperfect al evreilor este cel mai
mare merit al hotăririi Sinodului romin. De altfel această legä-
tură de calendarul evreesc nu există pentru Biserica occidentală.

Concluziuni. Biserica romină a primit calendarul gregorian
şi Sinodul a calculat Paştele după hotăririle de la Niceea, finind
socoteală ca Paştele să e Sarei preiso! K. ză er Le
lără totuşi a une elui creştin să fie celebrat du
esc. In a pu tre, consisté modificarea întrodusă de Sinodul
romin. Rämîne ca celelalte biserici orientale, bunăoară biserica
grecească, să stabilească în comun cu noi, sărbătoarea Paştelor
pentru a nu se considera că biserica romînă este singura ortodoxă
primind o reformă gregoriană înaintată. Un congres sau un sinod al
tuturor bisericilor ortodoxe ar fi necesar.

Se poate chiar imagina un congres mai general, care să

304 VIATA ROMINEASCA

Cuprindä Evrei,
să admită modificări la calendarele e ca sărbătorile să fie

Unificarea calendarului şi al Pastelor ar aduce un randament
mai mare în viaţa socială a ţărilor unde se prezintă două sau trei
calendare, deci două sau trei serii de sărbători. Sărbători unificate
înseamnă vacanțe mai puţine, şi munca cu produs mai mare. Pen-
tru şcolile statului, folosul cării sărbătorilor poate fi măsurat

o E iate toat.
toate calendarele, cel gregorian este cel mai apropiat
de anul solar, şi cel mai apropiat de hotăririle Sinodului de la
Niceea în privința Paştelor; în plus acest calendar este adoptat
că. cele ma civilizate păi pămint. Acest calendar ar
putea fi modificat în punctele are imperfectiuni, pentru a
nier: calendar universal. jinul 4
pentru aceasta ar trebui spri tuturor popoarelor, in-
tre care cel mai însemnat pentru noi din punct de vedere al
vecinătăţii este Rusia; şi în plus, Societatea Naţiunilor să o
considere ca o chestiune care intră în atribufiunile ei.

St. Procopiu

Miscellanea

Cerşetorii de azur

In Franţa a murit în sărăcie neagră, poetul Tancrède Mar-
tel. A murit tradiţional, ca un ultim cavaler al unui ordin care se
credea dispărut. A murit aşa de singur că n'a fost cine să-i în-
chidă ochii, nici gura crispată de agonie. L-au găsit în propria
ro rea cum l-ar fi găsit pe stradă, subt un zid, poate după ci-
eva zile.

I s'a sigilat o masă şchioapă acoperită cu hirtie prinsă'n pi-
neze, Făcea parte dintre acei despre care Mallarme spunea:

„IIS voyageaient sans pain, sans bâtons et sans urnes,
Mordant au citron d'or de l'idéal amer“.

Era unul din „les poètes bons pour l'aumône*.

Dar, ca eroul din ,La mort de quelqu'un" à lui Jules Ro-
mains, acest anonim mindru şi sărac, a început să trăiască cuin-
tensitate după moarte, să pue o problemă : aceia de a se şti dacă
poeţii mai trebue să moară de foame.

Căci sărăcia lui Martel nu era nici măcar decentă. Ea a atins
însăşi onoarea scriitoricească. Nu le este permis scriitorilor blazaţi
de „pulmane“ şi transatlantice, pănă la dezolarea de a vedea pä-
miîntul mic şi a dori o evadare extra-planetară, să suporte între
rudeniile profesiei lor, un om prea sărac, mai ales atunci cind re-
megatul poartă şi blazonul veritabil al unei mindrii oneste, care
este semnul familiei.

Martei, se spune, iubea mai presus de orice salonul în care
se aude vorbindu-se literatură. Era, se vede, ca omul amorezai
care frecventează societatea iubitei lui, numai pentru plăcerea de
a auzi vorbindu-se de ea.

Critica însă, acea cu pana trecută prin nas, l-a uitat, l-a omis

306 VIAŢA ROMINEASCĂ

E i

sistematic, și acest poet modest, ca zeci alţii, a urmărit cu ochii,
räminind mereu în urmă, tot mai departe, cortegiile triumfale cu
surle şi darabane care au dus pe Dekobra şi alţii spre limanu-
rile bogăției.

In Franţa, lupta poetului e p Cursa e teribilă, In litera-
tură e aproape ca şi în politică. Romancierul esă nu ştii de unde
cu gloata lui de bătăuşi cu tocul care face loc aruncind pălăriile
in sus... Martel nu a luat parte la licitația cotidiană a gloriei.

Nici la noi nu este o tradiţie a poetului bogat şi sătul, mai
ales dacă se omit acei cu volumele scrise de alții.

Breasla scriitoricească are deci mai mult poate decit altele
un iara ren de nevolnici ai vieţii, nu a talentului. Ce te faci cu
ei?! Şi breasla aceasta, ca şi altele, organizată în colectivitate
pentru salvarea individuală, să tie mai mult de ministe-
ar ri şi al ocrotirilor sociale, decit de ministerul pompos al
artelor.

Scriitorii alcătuiți în societate, e timpul să nu mai permită ca
unul de-ai lor să moară de foame.

Ori cită reverie s'ar colecţiona prin această alcătuire din a-
portul fiecăruia, şi oricit s'ar constitui astfel noţiunea desăvirşită a
geniului, din adunarea tuturor, fiecare cu geniul său poate de altă
natură dar niciodată inferior, Societatea aceasta trebue să se co-
boare la ceva pozitiv, la realizarea unei organizări de ajutor pen-
tru totdeauna, dar mai ales pentru zilele sărăciei şi a bätrineti.

Este sigur că această sarcină grea trebue să fie luată de
Societatea Scrütorilor. Trăim în ceasuri grele în care nu mai pot
învie decit colectivitäfile bine organizate.

rebue înlăturată dela început ideia unui sprijin organizat
din partea Statului. Pentru scriitor statul este şi trebue x: fie o
entitate antipaticä, Ca orice autoritate coercitivă. Paul Souday ocu-
pindu-se de această problemă a proclamat cu scrisul lui sever:
„L'Etat ne doit rien d'autre à l'écrivain que la liberté“.

(Eu aş spune că numai atît datoreşte nu numai scriitorilor,
dar tuturor cetăţenilor lui),

Oricum, statul este o creaţie politică. Träeste prin ideia po-
litică pe care o reprezintă şi o susţine ; nu poate hrăni şarpele la
sin. Nu se poate concepe ca imensa literatură rusească, scrisă a-
proape toată ca un manifest al revoluției care a venit, străbătută
în întregime de viziunea ei aproape obsedantă, să fi fost încă şi
susținută de statul

Pensiile şi aj e ar merge, cum și merg, la candidaţii
oamenilor politici cu atribuţiuni lipicioase similare vechilor poeţi de
Curte, cu madrigalul făcut ditiramb politic ca un tablou de Wat-
teau pus la comisie.

Mai „Superior“ ponire Paul Souday crede că aceste aju-
toare s'ar da radicalilor în Franţa, fascistilor în Italia, comunişti-
lor în Rusia... şi celor ce se dau în Rominia. Altfel nici nu s'ar
putea.

C MISCELLANEA 307

Statul e departe de oameni ca un zeu, iar slugile lui sint
fără scrupule, .

Statul nu a putut ajuta eficace niciodată, nici o acţiune, El
e ca tiranii în carne şi oase, crud cu cei săraci si mici. El are
cultul energiilor, azi atit de mult la modă. Infrinti sint demorali-
zanfi. Stinca tarpeiană e înlocuită cu aruncarea în ignorare şi pă-
răsire, în cel mai bun caz. Poate aşa eră şi pe vremuri, şi con-
cretizarea este numai un simbol.

Se vede apoi că între politică şi muzică este o strinsă legă-
tură. Omul de acţiune vrea sentimentalitatea mai directă. De-aceia
s'a încurajat mai ales opera şi opereta, de diversele guverne,
după predilecție sau după vristă.

Numai Societatea Scriitorilor are datoria de a organiza aju-
torarea membrilor ei, şi dacă se poate, fără politică, pornind dela
ideia cu care toţi sînt de acord că fiecare în parte este un geniu
recunoscut de sine, a cărui păstrare in cele mai bune condiţii
este o chestiune de prestigiu naţional şi de demnitate a bătrinei
Europe.

Prin ce mijloace ? |

Benjamin Cremieux face o propunere. Desigur foarte eficace
în Franţa unde tirajul e mare; mai puţin practică la noi, dar to-
tuşi demnă de ţinut în samă şi de aplicat.

Garantarea scriitorilor s'ar face prin prelevarea asupra vin-
zării cărţilor lor a unui drept de pensie şi ajutor, pentru un fond
rezervat scriitorilor bătrîni sau saraci. Propunerea e intro legătură
de solidaritate şi cu editorul, acest confrate analfabet, într'o for-
mulă de armistițiu: fiecare scriitor să dea o sumă proporţională
cu prețul volumului de fiecare mie vindută, şi la fel, editorul. Su-
mele să fie vărsate la o casă, alcătuindu-se un regulament de in-
trebuintare. Acest fond ar putea să fie apoi sporit prin orice alte

ijloace, donafiuni, şezători etc. |
AR MaR lon e ra putea creşte cu veniturile operelor că-
meniul public.
TR Dur 30 de ni, dela moartea unui scriitor, opera sa a căzut
în domeniul public. Orice proprietar de tiparnitä o poate reedita
pe contul lui, fără să aibă a da socoteală nimănui, fără ca să plă-
tească cuiva vre-un ban. Opera se poate specula ca un ban vechiu
stradă.
tii trădania bietului scriitor a devenit a nimănui şi a tuturor,
ca şi cum operei i s'ar fi perdut brusc actele de naştere. E ca şi
cum după un număr de ani ai putea desgropa pe oricine ca să-i
furi hainele sau bijuteriile care-au rămas nealterate. i

Ştiu că este o demagogie declamatorie a acestei căderi în
domeniul public. Argumentele ei au fost creiate teoretic şi princi-
piul face parte din acele cărora se put aplica toate nora opo
prierii pentru obştesc, Ce vreți mai bună temă pentru seci moaca d
Numai ideia pare că-ţi umflă pieptul şi ţi-l preface direct ,
inälfindu-fi concomitent picioarele în solicitări de soclu.

308 VIAŢA ROMINEASCĂ

In practică această cădere în domeniul public este speculată
de cîţiva analfabeți, cu imaginaţie de mahalagii erotici, care com-
promit pe cît pot şi operă şi autor, fără undere.

Dacă o operă este bună şi merită să ie oferită gratuit, po-
porului, oferta aceasta insă se face în aceleaşi condițiuni în care
se face şi pentru operele autorilor în viaţă, numai că editorul în-
casează el ca un întirziat urmaş al celebrului defunct, întreg be-
neticiul, implicit cota care în deobşte se cuvine autorului, Aşi în-
treba, cam vulgar, „ca ce?" Profitul nu-l trage masa cetitorilor
pentru care se bat în piept demagogii „domeniului public“, căci
ei plătesc cartea cu acelaşi pret, ci cei cijiva editori, hiene de ziuă
mare, analfabeți cu trei saltare de literă şi un desenator porno-
graf pentru copertă.

Mai întăiu cu sistemul acesta s'a creiat o bătae de joc re-
glementată de opera unui scriitor mort mai demult. Volumul lui
ps y cam editează în cuprinsul pe care-l alcătuise el, şi nici cu

ul lui,

Dacă titlul era modest şi cumsecade, i se schimbă în unul
pornografic sau cel puţin promiţător şi excitant, dacă nu dulce—
sentimental, după temperamentul şi gustul editorului fost vinzător
de ziare şi prin aceasta intelectual sau isturic-literar. Aşa a fost
tipărit Eminescu subl titlul „Lumină de lună“, ca să mă mär-

esc la un exemplu decent şi onest intenţionat.

Apoi, dacă cuprinsul era prea mare faţă cu mijloacele edi-
torului de ocazie, opera este amputatä după numărul de pagini
prevăzut în „colecţia timp“: pe jumătate, pe sfert, pagini alese, nu-
mai erotice, numai natură, pe categorii, după lungime, pe ochi...
şi la rîndul lor cu titluri ad-hoc, sintetice.

Ce-i această batjocură ?

Nu este în interesul colectivităţii scriitorilor pe care în cel
mai bun caz, dacă sînt eminenfi, (si cine nu-i) îi aşteaptă această
soartă, ca sistemul acesta să înceteze şi să fie reglementată pu-

să autorize şi să supra eze publicarea acestor opere. Să inter-
zică hirtia de masline şi litera mincată, să interzică exercițiul tit-
lurilor imposibile creiate de editori, şi să controleze formatul şi
cuprinsul edițiilor pentru ca ele să nu fie o ruşine, pe care, fiindcă

Să fie în comisie preşedintele ietăţii Scriitorilor, vre-
delegat al ministerului Artelor dacă fără eng nu se poe pi à
prezentant al caselor de editură şi unul al librarilor, să fie... şi-un
ofițer dacă vroiţi dar să fie cineva care să aibă controlul pentru

odată ce lipsa cotei autorului nu intră niciodată în calcularea
tuhri Ade era căzute în domeniul public ? dă

= MISCELLANEA DE 309

Editarea să se facă numai cu autorizarea unei comisiuni,
care să fixeze şi cota autorului, cotă care să revie fondului pen-
tru ajutorare şi pensiuni a scriitorilor.

Va fi astfel si în aceasta, ca în însăşi opera de creiare, o
solidaritate peste generaţii şi peste decenii.

Din un fragment al unei convorbiri cu Pierre Benoit, noul
preşedinte al Societăţii Scriitorilor francezi, se pare că această pro-
punere se va realiza în Franţa.

E bine să o realizăm concomitent.

D. Liviu Rebreanu are destulă energie pentru aceasta, jar
presa nu va fi decit aläturea cu noi.— Demostene Botez.

O estetică impresionistă a romanului ?

Romanul este desigur cel mai maleabil gen literar. Cuprinzind
un fragment de viaţă, este ca şi eav | şi vast. Adoptind
toate descoperirile ştiinţifice, filosofice şi psihologice, formele de
viață si evoluţia socială, romanul poate conţine ce vrei, și după
punctul de vedere în care te pui, poate fi ştiinţific, psihologic, is-
toric, realist, utopic etc., după temperament, concepție şi modă.
Cu toată tendința de a se curăţi romanul de elementele care nu-i
sînt specifice, el reprezintă încă hibrid realizată acea „sinteză a
artelor" care după Wagner trebuia să se realizeze în teatru.

Cu toată această variaţie, noţiunea romanului are o definiţie,
pe care dacă nu o putem da cu toate laturile ei, o simte orice
cetitor de romane. Există în mintea fiecăruia din noi un fel de tip
de roman care îl defineşte ca gen, şi asupra căruia variațiile a-
plicate sint fără o prea mare inportantä. |

Arta dramatică cuprinzind mai realist viaţa şi prin aceasta me-
nită a-i fi mai servilă, s'a anchilozat de secole într'o formă tipică
dela care abaterile ce însamnă inovaţii moderne, sint numai inven-
fiuni pur vizuale, de exterior.

Mai tinăr ca gen, romanul a înbătrinit şi el suficient, pentru
ca tendința de a eşi din calapodul clasic să nu fie o preocupare

tă şi tenace.
pen Gide socoate că Englezii au parvenit la o purificare a
romanului, citind : De Foë, se si Richardson.

Tipul „clasic“ al romanului formează un tot compact, cu o
desfăşurare de evenimente strinsä, progresivă şi convergentă, cu
evenimente capitale şi „importante“, cu un dramatism ajustat cu
calcul, şi în fine cu un desnodămint, toate într'un cadru bine limitat.

A. Gide, confident al practicei romanului, cu o viziune mai
amplă a complexului victuiril, constată însă că nu este nici un
„act omenesc care să nu fie resultatul unui concurs de cauze,
conjonctii şi concomitenfe* : „Les sources de nos moindres gestes
sont aussi multiples et retirées que celles du Nil”.

Dela această ideje îşi trage origina concepția lui Gide asupra
romanului, concepția în care romanul nu trebue să avanseze con-

310 VIAŢA ROMINEASCĂ

—

vergent spre un desnodämint, re un punct central, să dea in-

presia că s'a sfîrşit, că s'au | pentru totdeauna, şi pentru

generaţiile viitoare, problemele şi evenimentele care constituesc

„istoria“ unei familii sau a unei societăţi.

După Gide romanul trebue să se dezvolte divergent, să devie
din ce în ce mai stufos, ca un snop, să meargă destășurindu-se
în lături, cit mai cuprinzător; totul să rămie astfel nefinit, întins
ro gr apre alte gari germe Spe? multiplicul la in-

À se rezolve nimic, ct culminant sau te $
fără erp. ee iE e
ceastă concepţie mărturisită a fost aplicată de Gide, con-

ştient g aoaie m sues Faux-Monnayeurs*
viden A e a adus o concepție nouă, care poate fi
ee dar care netăgăduit a reinoit, spärgind, vechiul tipar

Acelaşi André Gide mai face o constatare dela care porneşte
o altă concepţie de renovare a romanului. E curios cum consta-
tările juste apar ca nişte axiome de demult la mintea omului, aşa
ceva ca gestul lui Columb. Se vede că adevărurile mari sînt în
fiecare om ca un component psihic. A. Gide spune : „La vie nous
presente de toutes parts quantite d'amorces de drames, mais il
est rare que ceux-ci se poursuivent et se dessinent comme a
coutume de les filer un romancier“, /

A. Gide consideră totuşi deci că romanul trebue să cuprindă
„dramele* vieţii, dramaticul, şi încă nu aşa cum este prezentat de
viaţă, ci anume aranjat. Aceasta e de altfel concepția comună,
Inovația lui Gide prin urmare se referă mai mult la o tehnică a
desfăşurărei romanului, şi izvorăşte dintr'o viziune mai cuprinză-
toare, mai nelimitată a vieţii, pe care vrea să o transpue în roman.

Romanciera engleză Virginia Woolf afirmă o concepţie nouă
a romanului,

Ea incepe prin a se întreba dacă viaţa e astfel cum o dă
romanul, dacă romanul trebue să fie aşa cum este. Dă romanul în
alcătuirea lui clasică (Hardy, role di dă impresia vieţii ? De ce în
roman acest dramatism convenţional Aşa este viața ?

Si Virginia Woolf răspunde acestor întrebări:

„„___ mRegardez en dedans et la vie, semble-t-il, est bien loin
d'être comme cela. Examinez pour un instant un espit ordinaire
en un jour ordinaire. L'esprit reçoit une myriade d'impressions,
banales, fantasques, évanescentes ou gravées avec la netteté de
l'acier. Elles arrivent de tous côtés, incessante Pluie d'innombrables
atomes, Et à mesure qu-elles tombent, à mesure qu'elles se réu-
nissent pour former la vie de lundi, la vie de mardi, l'accent
se pese différemment ; le moment important n'est plus ici, mais
là sorte que si l'écrivain était un homme libre et non un es-
clave, s'il pouvait écrire ce qui lui piete non ce qu'il doit, il n'y
aurait pas d'intrigue, pas de comédie, pas de tragédie, pas d'his-
toire d'amour, pas de catastrophe conventionnelle, et peut-être

mn eri RSR e en e a
pas un seul bouton cousu comme dans les romans systématiquement ;
la vie est un halo lumineux, une envelope à demir transparente
qui nous enveloppe depuis la naissance de notre conscience.
Est-ce que la tâche du romancier n'est pas de saisir cet esprit
changeant, inconnu, mal délimité, les aberrations ou les comple-
xités qu'il peu présenter, avec aussi peu de mélange de faits
extérieurs qu'il sera possible. Nous ne plaidons pas seulement
pour le courage et la sincérité, nous essayons de faire comprendre,
que la vraie matière du roman est un peu différente de celle que
la convention nous a habitués à considérer“.

Deci alta trebue să fie „materia“ romanului decit cea con-
ventionalä. Cît mai putin posibil amestec de fapte exterioare;
oglindirea perfect sinceră şi curajoasă a miriadelor de impresii,
banale, fantastice,—ploae de nenumărați atomi, care constituesc
viaţa unui om obişnuit intro zi ca toate celelalte; şi mai ales se-
sizarea acestei variaţii, a spiritului schimbător, necunoscut, nelimitat
care le relevă cu variată intensitate, azi, mini.

André Maurois comentind această concepţie, transtormind-o
în domeniul artei plastice, şi referindu-se la problema pusă de
pictorii impresionişti în faţa jocului luminii, citează: „li est faux,
avait dit un Monet, que les objets aient une forme. Il n'y a
pas la meule, la cathèdrale, le peuplier; il y a la meule, et la
cathédrale a telle heure et sous tel éclairage." L

Concepţia Virginei Woolf este deci schimbarea unui punct
de vedere, a poziţiei în observaţie. ,

Un caracter nu trebue să fie un obiect pe care să-l observi
şi să-l descrii din afară, trebue să te transpul în interior, în mij-
locul propriilor lui simţuri şi cu ele să prinzi şi să înregistrezi a-
cele miriade de impresii care constituesc viața interioară de o zi,
tot ce-i trece prin cap într'o zi unui om, în legătură cu viaţa ex-
terioarä pe care o duce. | ai

Maurois denumeşte aceasta „o estetică impresionistă a roma-

ului“,

5 Ea nu este extrem de nouă, A fost adaptată de Joyce in
Ulysse pe scară vastă, în parte de Schnitzler în „Mademoiselle
Fise" (practicind numai formal sistemul insă la un eveniment cu totul
dramatic) ;—Ea este o latură şi În concepţia lui Proust, hiperbo-
lizată. R DNs

Virginia Woolf a început a scrie conform acestei vederi întăiu
două scurte nuvele : The Mark on the Wall şi Kew Gardens şi a-
poi romanul de curind tradus în limba franceză: Mrs. Dalloway
care este istoricul unei zile a doamnei Dalloway şi in acelaşi timp

le în Londra.
; 7 este locul să fac aici o recensie asupra acestui ultim
t S
"O Metos aceasta însă de a privi lucrurile din interiorul fiecă-
rui personagiu, cu propriile lui simțuri şi de a reda tot ceiace He
inregistreazä prin contactul cu lumea exterioară; metoda autorului

312 VIAŢA ROMINEASCĂ = |
PIAŢA ROMINEASCA S To ______ MISCELLANEA _ | 313

de a se introduce în însăşi ființa personagiului ca o celulă orga-

nică aparte totuşi niciodată aspectul unor revendicafii care să primeiduiască unitatea
impresiile, duce eg td raphael gindurile si statului, Chiar pe vremea cind era resita la ‘kedani, artidul
lor. La drept vorbind cu toată variația lor ; Pre meni naţional n'a fost ca tendințe un partid regional, ci social. Denzela
clipă sunt teribū de © pintr iof s pae = Al Para a 0 tracts = s'a a aşa A ga de pede s Sr aceia

CES gr a fuzionat cu atita uşurinţă cu partidele similare din celelalte pro-
ceste impresii, elaborate tăcut şi mecanic în fiecare personagiu, vincii şi însfirşit deaceia unitatea statului nostru se prezintă Subi

împrumută pentru exprimare acelaşi stil, stilul autorului, şi i

ton, tonul romanului. — Si din cauză deci că exprimarea, oarecum pee Apă de prontitinare-

Cu toate acestea Ardealul continuă să protesteze contra unui

pi me A aceiaşi pentru toţi, romanul acesta dă o impresie de zar de ferma şi. A qu = nom manger de oamenii lui.
Din revizuirea sumară a acestei „estetici“ s'ar părea că ro- fiindcă parie din Cl d pi Lo mpeg mamei Para
manul subt această formă trebueste catalogat ca un roman psiho- pentru realizarea unităţii naţionale, şi aceasta le dă dreptul să se
logic, relatind istoricul numai al impresiilor. Şi cu toate acestea, simtă acasă la ei în tot cuprinsul ţării întregite. Dăunător, fiindcă
Virginia Woolf reuşeşte să evoce astfel o realitate vastă ; mişcarea exponenţii culturii rominesti sint „regățenii“, şi Ardelenil:ar
de stradă a Londrei în chip impresionant, de parcă ar fi vorba fi cei dintăi să sufere de pe urma unel izolări. (Vorbim de
de construirea unui plan din cuburi de lemn, ca'n jocuri de copii, cultura păturilor conducătoare, fiindcă nivelul culturii maselor e
şi nu ar trebui pentru asta decit o abilitate ală, chiar dacă fără îndoială superior în Ardeal şi în Bucovina). Oricit de
cuburile acelea sint parcuri, cartiere şi străzi imense. insemnat ar fi lost aportul Ardealului în dezvoltarea culturii
„Este aceasta o nouă estetică ? Este desigur cel mai pur ma- romineşti el n'a reuşit să altereze caracterul fundamental franco-
terial pentru genul roman.— Demostene Botez bizantin al acestei culturi. Limba rate literară, care, cu iunile
èi de claritate, de preciziune şi de plasticitate a ajuns deja unu

i blema ului din cele mai admirabile mijloace de expresie, e creația vechiului

Con = regat şi poate cea mai se glorie a tni. Prestigiul acestei limbi

si al acestei culturi s'a impus de altfel cu desăvirşire în Ardeal,

Multă lume consideră venirea la putere şi compoziţia - Noile generaţii tind să vorbească ca la Bucureşti, și presa capi-
nului Maniu ca o satisfacție necesară dată Ardealului si ca o răsplată talei ds =; lovitură de moarte celei din Ardeal. Acest centralism
care ar fi trebuit să pună capăt tuturor nemulțumirilor acestei pro- cultural, care sa impus dela sine, e legitim şi binelăcâtor, El va
vincii. Cu atit mai surprinzătoare par protestele care continuă să se ri- servi de armatură unităţii noastre sufleteşti şi va oleri cadrul în
dice în Ardeal, în special contra numirii de funcţionari din Vechiul Regat. care se vor putea insera, cu nuanțele lor particulare, sensibili-
Nemulțumirea aceasta persistentă surprinde ca o ingratitutine sau tätie diverse ale provinciilor noastre, Şcoala, cartea şi gazeta
ca o indiscreţie, „Curentul“ s'a făcut ecoul acestei surprize, infierînd sint agenţii naturali şi eficaci ai acestei unificări fatale care
ca o primejdie a unităţii naţionale şi ca o jignire a sentimentului se va indeplini subt egida capitalei. it
de dreptate pretenţia unei gazete din Banat ca la judecătoriile de Rămine acum de văzut dacă unificarea instituţiilor, moravu-
acolo să fie numiţi în primul rind magistraţii din partea locului, rilor şi a cadrelor administrative e tot aşa de uşor de fäcut. Un

„Viaţa Romineascä® s'a t nu odată de problema regio- tost membru al Camerei Comunelor, Sir Thomas Barclay ! ne oferă
nalismului, insistind asupra as; lui ei asupra avanta- în privinţa aceasta Inväjäminte foarte instructive din experienţa po-
giilor unei bogate diversitäfi în cadrele unităţii statului si mai ales i liticei engleze în Scoţia şi în Irlanda. Anglia a avut în Scoţia şi în
asupra imposibilității practice de-a nivela de pe o zi pe alta deo- irlanda două politici diametral opuse. Prima, ataşată Angliei în
sebirile de temperament şi de moravuri care au rezultat dintr'o 1603 prin uniune personală, în 1707 prin uniune reală, şi a pas
lungă ire în con politice cu totul diferite. Acela care | iat până azi autonomia administrativă de acum duuă secole, Par-
cit de lent şi de penibil a fost procesul de asimilare si de Se a lamentul din Londra, fuziune a celor două parlamente englez şi

are internă a marilor state moderne, cite menajamente au tre- scoţian, legiferează separat pentru cele două ţări, care îşi au in-
Buit să-şi impună toate guvernele pentru susceptibilitäfile provinciilor stituţiile lor deosebite, intemeiate în Scoţia pe regimul feudal şi ro-
nou anexate, cine recunoaște greutăţile pe care le întimpină Franţa man, în Anglia pe regimul bunei rac seg i ein

e tay, nici ot înțelege „ca altcineva deci jan a
în Alsacia şi Lorena, za eg ua DL dpi ot de de hr 24 a x td la gestiunea afacerilor ţării, si, de fapt,

de ani (şi cărora le-a asigurat o prosperitate necunoscută pănă aici),
acela va găsi dimpotrivă că pe care le-a făcut unificarea - +, Ep
Rominiei-Mari, sînt uimitoare. Nemuljumirile Ardealului n'au luat 1 Mercure de France, 1 April 1929, p. 00-7% =

344 VIAŢA ROMINEASCA

nu există în această gestiune, fie judiciară, fie religioasă, fie administra-
tivä, un funcţionar care să nu fie scoţian“. Nivelul înalt al instruc-
tiei în Scoţia a dat aceste provinicii (abia !/, din populaţia An-
gliei) un rol, în Imperiul britanic, ne ne-a parior numărului

populației sale. In conducerea politicii, ar armatei en-
gleze, „preponderența scoţienilor a fost a e |
Cu toată antinomia, înțelegerea între şi Engleji n'a

fost niciodată tulburată.

Relaţiile Angliei cu Irlanda au fost, din contra, totdeauna în-
cordate şi dus , fiindcă Irlanda a fost tratată, pănă la e-
manciparea ei recentă, ca o ţară cucerită. Supusă unui guvernor
şi unor funcţionari englezi, menţinută cu forţa armată în stare de
supunere și persecutată pentru fidelitatea sa la catolicism, Irlanda
a fost supusă unui regim diametral opus celui scoțian.

Rezultatul a fost o stare de insurectiune aproape permanentă,
urmată de represalii singeroûse care constitue cele mai ruginoase
şi mai revoltätoare epizoade din istoria Angliei.

Astfel Marea Britanie care a cucerit şi asimilat porţiuni imense
din univers, a eşuat din cauza unei politici greşite în lupta ei cu
mica Irlandä, Experienţa leză e o lecţie decent pe deoparte
de primejdia „unificării cu furca“, cum se spune în Ardeal, adică
de înlocuirea brutală a instituţiilor vechi prin altele noi, şi pedealta
de avantagiile toleranfei, libertăţii si respectului tradițiilor unei
provincii. —A. O.

P. Nicanor & Co.

Recenzii

Mihail Sadoveanu, /mpărâția apelor, Editura „Cartea Ro-
minească, Bucureşti.

Cu fiecare volum nou, d. Mihail Sadoveanu aduce minunile
sale, ca un anotimp. E greu să scrii numai despre un anume vo-
lum al d-lui Sadoveanu fiindcă ai mereu impresia că fiecare carte
face parte dintr'un ţinut întreg, ca ogoarele la fel şi totuşi va-
riate care alcătuesc pămintul cit vezi cu ochii,

„Impărăţia apelor“ ca şi „Ţara de dincolo de negură” fn-
samnă totuşi un popas deosebit şi o culegere aparte din sufletul
şi opera d-lui Sadoveanu. Ele reprezintă ogoarele cele mai dela
capât care nu s'au destelenit, pe unde piciorul de om a călcat rar
şi pe unde trec azi aceiaşi oameni ca şi acum citeva mii de ani.

D. Sadoveanu are o teribilă pasiune a trecutului, cu inten-
sitatea conştiinţei unei solidaritäfi universale cu tot ce a fost, cu
puterea și adîncimea unei concepţii de viaţă. Dacă la noi aseme-
nea sentimente merg pănă la pragul casei părintești de unde am
plecat, sentimentul trecutului la d. Sadoveanu merge în urmă prin
veacuri pănă la omul-natură, de parcă în d-sa sar fi păstrat vie
şi colorată memoria strămoşească din sute de generaţii. Prin nu
ştiu ce mister, prin foşnetul depärtärilor, prin tăcerea singurătă-
tilor, prin tensiunea nu ştiu căror nostalgii atavice, d. Sadoveanu
a ascultat glasurile şi viaţa celor ce-au trecut de mult subt pă-
mintul pe care calcă oamenii. D. Sadoveanu îşi aduce aminte cu
onestitate şi melancolie, de vremuri îndelung îndepărtate, cum şi-ar
aduce parcă aminte un copac secular care-ar măsura trecutul în-
tr-un apus liniştit. Povestirea d-lui Sadoveanu apare proaspătă şi
intensivă cu sinceritate deplină, de parcă ar veni direct din alt
secol, din altă vreme. In orice-ar scrie domniasa, se străvede
conştiinţa acestei viziuni, și istorisirea din prezent nu este nici-
odată izolată ci măestros țesătura unul trecut la care se adaogă
pentru a-l creşte. Fără să aibă ideia scolastică a unui determi-

ae VIAȚA ROMNEASCĂ

nism istoric, nuvela şi romanul d-lui Sadoveanu, mină dincolo de
prezent zilele fiecărui erou, mare şi mic, cu fiecare intimplare, ca:
insugi viaţa,

Prezentul in d. Sadoveanu nu există decit ca o prelungire a
trecutului, şi împrejurarea relatată nu are o consistență art
decit prin aceia că odată întimplată a si trecut „dincolo“ de pre-
zent, că poartă deja în ea tristeţa nostalgică a tot ce a fost.

De acest sentiment al trecutului este legat la d. Sadoveanu
şi sentimentul tragic, — şi la d-sa totuşi senin ca 'ntro înaltă fi-
losofie greacă, — al trecerei, al prefacerel, al morţii din care alt-
ceva renaşte mereu,

Acest sentiment este realizat de di. Sadoveanu cu o artă de-
săvirşită şi emoţionantă, In tabloul prezentat, pentru redarea sen-
timentului, sint totdeauna puncte fixe, decoruri cu o trăinicie oare-
care, şi puncte veșnic trecătoare care se preschimbă mereu, care
se prefac în vremi pe fondul prins de adormită dăinuire.

Din contrastul acesta, într'o artistică şi subtilă apropiere,
naşte în noi impresia tragică a acelui sentiment de trecere, de
prefacere, de moarte fără importanță fatä de ceva etern şi domi-
nator,

Vă aduceți aminte de acel „Han al Ancuţei” däräpänat dar
totuşi existent prin lungi vremi, fondul fix şi imuabil, panoul ne-
schimbat, decorul etern, pe care se perindă trecătorii vremilor care
se succed, unii după alţii, ca niște umbre. Şi Ancuţa, altă Ancuţă
acum, tata celei dintăiu, răzimată de uşorul uşii, ce mult creşte
prin repeţirea aceluiaşi nume şi chip, această impresie de trecere,
acest sentiment că totul se duce, se duce. Chiar Insăşi perindarea
aceia, la acelaşi foc, cu aceleaşi oale de vin, cu rechemarea unui
alt trecut, cu istorisiri în care cad la olaltă decenii şi generaţii,
acel Han al Ancuţei cu ceiace cuprinde de veşnică trecere în
însăși noțiunea şi rostul lui, ce minunat motiv pentru ceiace con-
stitue arta şi sentimentul primordial in d. Sadoveanu ?!

Si 'n această ultimă carte, în impresionanta „Peşte de Mol-
dova", imaginea bunicului este evocată cu acelaşi meșteșug, tre-
cătoare pe ul naturii, umbră neagră pe un fond mat şi veşnic
acelaşi : „De-aceia ai să-ţi aduci aminte de mine cind vei pescui
în gira asta şi eu n'oi mai fi în valea vieţii. Privind apa şi nourii,
adä-fi aminte de această zi, în care Dumnezeu zimbeste şi-şi
mingie barba“,

Sentimentul „trecerei“ vine apoi mai “general omenesc în
„Singurătăţi“. Cucoana Zoe povesteşte despre un uit noaptea,
cu f şi cu ostia, urmărind umbra peştilor în a luciului
dore ge pfo hiire ia care era si Cuconu Costache,
soțul ei, bătrin de-acum, care pe atunci în acei ani ai tinereţii îi
tăcea curte Cucoanei Zoe. ŞI acum Cuconu Costache parcă a uitat,
uitase chiar. „Insă vedeam că uitase; și Cucoana Zoe işi plecă
fruntea. Atunci se fintuirä asupră-mi ochii inteligenți şi trişti ai lui
Cuconu Vasilică şi mă simții, fără rezervă, frate al bătrinilor ace- -

RECENZII 347

lora care, între manii, mese si preocupări m
şi re ar ia de lunes. P Arai 08: sites

„Impărăţia Apelor* caşi „Țara de dincolo de negură“ sint
pentru d. Sadoveanu relugiarea desăvirşită în via
omului Men sors dela începuturi, T Fer

este că'n instinctul vinätorului ca şi în al lui, trage
de trăgaci si de unditä, rinjind cu-o nedefinită dar fizică buoni,
sufletul omului de pradă din milenii, dar cine a avut puterea să
spue aceasta aşa de tragic şi cu atita senină fatalitate cum a fä-
cut-o d. Sadoveanu in aceste două cărţi ?

Travestit în Dumitraşcu şi trecind în ostrov, d. Sadoveanu
a păşit In urmă cu mii de ani. Cind a trecut pe plavie, canalul
ingust în care Dumitraşcu era să se înece, a despărţit două lumi.

„„Aşa mi-am făcut intrarea în Ostrov, mi-am aruncat undis
tele în balta adincă, şi m'am cinchit atent lingă ele, ca strămoșul
cel de demult, care nu era mai Imbräcat decit mine“.

Acolo, omul e ca natura, fără ginduri complicate, simplu,
nepăsător şi contemplativ, urmărind numai de-asupra apei cu agi-
litatea nevoei lupta pe viaţă a ştiucei dela fund, a

Acolo, simțurile primitive s'au ascuţit, gata de luptă, ca sin-
gurele arme care-au rămas valabile ; omul intră în natură numai
cu ceiace are dela ea.

„Cind stau în baltă, lingă tovarăşii mei, sînt fericit ca salcia”
ori ca papura, şi pare că nu mă gindesc la nimic, dar ştiu că in-
trä în mine, nesimtit, tot ce sună şi tot ce se vede, ca soarele
care lucrează În mine D pămîntului şi în ape“.

Să ridice capul cine a scris un mai frumos poem al naturii,

Nimic nu samănă mai mult cu inceputurile lumii decit sin-
gurätäfile acestea de bălți putrede, cu milioane de vietäfi necu-
noscute, întrun zvon necontenit care cîntă în tăcere, Acolo a rä-
mas parcă ceva din plămada lumilor şi se nasc zi cu zi vietăţi
noi. Acolo, nici oamenii, veniţi la capătul cel mai din urmă a tre-
cutului lor, nu pot fi decit ca moş Hau ia a cărui nume sună
parcă depărtări fără sfirgit) ca Spinu, ca Ileana, ca Culai.

„Bătea soarele de vară cu putere şi stuhurile neclintite şi
solemne, aşteptau în singurătate sfirşitul lucrurilor (aceiaşi n meg
obsesie a trecerei). Peste neclintirea aceia a singurătăţii $'a pustiei,
c a, odată cu lumina, un zvon compact şi masiv, al tuturor pa-
serilor şi gingăniilor cuprinsului. Lumină şi zvon păreau una,
strins împletite. Lumina nu-mi jigneşte vederea, zvonul nu-mi tul-
burase auzul,

Toate erau încorporate singurătăţii, - şi tovarăşii mei pescari
urmau să pară idoli ai liniştii”.

Este numai o cochetărie atunci cînd d. Sadoveanu spune că
aceste pagini nu sint scrise pentru serioşi, care nu vor înţelege
niciodată bucuria de a prinde cel dintăiu mihalţ. i

In lumea aceia îndepărtată, aşa cum se şi cuvine, şi desti-

mul omului în pescuit, are o concretizare minunată; „Ca să fil

318 VIAŢA ROMINEASCA

pescar cu noroc iji ajunge o vargă de alun, un ac incirligat la
luminare şi-o bucată de aţă de in,—dacà ai văzut peştele cel
minunat de aur. Dacă nu l-ai văzut, trebue să ai măcar credinţă
intrinsul*.

Sentimentul trecutului la d. Sadoveanu trece dincolo de viaja
noastră cea mai depărtată, în basm, amestecind realităţile cu cre-
dinja primitivă şi cu venitul întăilor oameni „care au urmaşi au-
tentici şi azi în „bărbosul“ despre care pomeneşte vestirea cu
impăratul peştilor, cătră moş Pilescu, ca şi în moş Hau.

Este iarăşi numai o cochetărie atunci cînd d. Sadoveanu
spune; „mulţi poate ar fi dispuşi să creadă că, în notele aceste
ale mele despre pescuit, vreau să mă ocup de natură şi să fac

ie. Ferească Dumnezeu ! Niciodată nu m'am gindit la asta.
u năzuesc decit să împărtăşesc şi altora puţinele mele cunogtinfi
in acest mestesug,—fie vorba ‘ntre noi, nu prea folositor”.

D. Sadoveanu este perfect sincer, Noi însă aflăm mai tirziu
in volum şi simţim cu fiecare pagină că, fără avreasă se ocupe
de natură, Ferească Dumnezeu! atunci cînd stă în baltă fericit ca
salcia ori ca papura intră In d-sa, nesimţit, tot ce sună și tot ce

se vede.

Dacă însă, d. Sadoveanu spune asta şi serios, să afle că
nu şi-a ajuns scopul, că eu, si ca mine orice serios“ nu am
învăţat prea mult din meşteşugul pescuitului, fiindcă m'a furat pe
nestiute şi mi-a ascuns orice simţ practic, apariţia „peştelui de
aur“ pe care l-am urmărit în soare subt luciul dela Nada Florilor.

Ştiu însă toate cotloanele, lumina, zvonul şi oamenii din os-
trovul dela Nada Florilor, și cătră acel loc minunat, dacă este
undeva, aşi vrea să merg intr'adevăr odată ca spre cele mai de-
părtate locuri natale,—să afle apoi că terminind cartea am simțit
şi 'n mine chemări care vin de foarte de departe şi de demult,
pe care vag le-am recunoscut, și cu remuşcări pentru uitarea lor,
am rămas cu ochii privind în gol, pe-un pămînt sterp cu oameni

prea mulţi.
Demostene Botez

Lucian Blaga, Lauda somnului (versuri), „Cartea Rominească“.

D. Lucian Blaga este cel mai valoros aport cultural adus de
Ardeal prin Unire.—G, Coşbuc şi Octavian Goga aduseseră mai
inainte darul sufletului lor rominesc nealterat. D. Biaga a venit cu
o complexitate de cultură şi de influențe, cu un suflet crescut in-
tr'o altă atmosferă decit a noastră, la o altă latitudine.

Literatura germană şi suflul artei germane n'au fost des-
compuse cu tot zbuciumul lor printr'un suflet şi o construcție ro-
minească. Au fost alături de toată literatura noastră, cu excepţia
lui Eminescu. Este şi astăzi aproape în întregime necunoscută.
Dacă diferenţierea tipurilor fizice se poate face după alimentaţie,
o diferenţiere psihică este cu atit mai mult caracterizată de toată

n : RECENZII 2 319
cultura care o determină. D. Blaga este poate singurul nostru

scriitor în contact direct cu literatura germană, aşa după cum tati
ceilalți scriitori sînt din familia lteratuti one Eu zu

Un scriitor care ceteşte în deobşte literatura franceză, care o
cunoaşte, care o urmăreşte, care trăeşte cu ea, este prin “aceasta
influențat de concepția generală a acelei literaturi, de atmosfera
ei, bineînțeles adaptind totul, spiritului nostru specific, Chiar dacă
acesta ar fi un cusur, el nu trebueste tägäduit. Expresia în artă
caşi limbajul, caşi expresia în vorbire trebue să aibă strămoşi,
si în materie literară strămoşii noştri sînt de viţă franceză. Stră-
bunii d-lui Blaga sint de origină germană. Nu vreau să se creadă
că prin aceasta vreau să alterez valoarea d-lui Blaga. Vreau nu-
mai să arăt că evoluţia d-lui Blaga este deosebită de a oricărui
alt scriitor romin, că toată furtuna sa din adincuri porneşte dintr'o
educaţie sufletească desăvirşită de o altă cultură decit acela care
au determinat-o pe a tuturor celorlalți scriitori romini. Literatura
d-lui Blaga reprezintă ceiace poate produce un romin crescut la
cultura şi arta panni; adică la acel spirit germanic cu nebunii
latente, cu nostalgii fără ieşire, doritor să schimbe, să reînolască,
să distrugă totul, creator al romantismului, care nu trebueşte con-
fundat cu spiritul prusac, Acest spirit germanic a creiat în Germania
© literatură şi o artă care nu se mai face cu realităţi şi cu logică,

De-aceia apariţia primului volum al d-lui Blaga „Poemele
luminii“ îndată după unire, a consternat şi a surprins prin noutate,
prin îndrăzneală, prin atmosferă, printr'o altă atitudine. Cugetarea,
sentimentul, interogatia cu naivitäti de frescä veche, toate se ma-
nifestă prin fragmente, prin străfulgerări. Însăși fraza e ruptă;
poate pentru că ceiace vroia să spue a depăşit-o demult, poate
fiindcă deodată s'a simţit mică subt tăriile cugetării.

` D. Blaga este însă şi un suflet deosebit de chinuit. Am im-
presia că în concepţia d-sale prezentul nici nu există; toate fug
În trecut indepärtat, sau uneori în viitor nelămurit. Zeii se ames-
tecă cu copiii si cu străbunii, pe subt ape şi pe subt pâmint se
trăeşte misterios şi adinc; universul tot apare ca halucinat şi cu-
prins de nesiguranţă.

D. Blaga a fost clasificat dogmatic drept t filosof, Această
circumeizie este o diminuare a capacităţilor d-lui Blaga. a

D. Blaga este un poet adevărat, färä nici un alt calificativ.
Dacă cugetä ceva mai mult ca ceilalți confrafi asta nu însamnă
că-l transpune pe Kant în versuri,

Cugetarea în versul d-lui Blaga nu este însă un precept; ea
apare ca o realitate emotivă avind de cele mai multe ori un sub-
strat de senzaţii pure, şi se exprimă mai totdeauna lapidar şi to-
tusi cu incoherenfe adinci, ca'n maxime formulate de-un halucinat,
intăiu vorbele ţi se par fără şir, şi apoi întrezăreşti în ele înțelesuri
care le depăşesc :

320 A, VIAŢA ROMINEASCĂ

„Citeodată spun vorbe care nu mă cuprind
Citeodată iubesc lucruri care nu-mi răspund“.

Prin aceste cuvinte, parcă frînte, parcă auzite demult dela un
infelept care nu mai este, d. Blaga reușește să creeze în poemele
sale o atmosferă de straniu, şi cind îl cetim nu ne surprinde să
auzim că însuşi pămintul ca un duh vorbeşte, de parcă de-odati
o dumnezeire sar fi trezit pe undeva, în adincuri,

Cugetarea d-lui Blaga ne cuprinde astfel şi ne supune prin
emoţie,—printr'o emoție a cărei taină îl caracterizează, —o emoție
care de multe ori seamănă cu teama pe care am simţit-o intrind
noaptea în întunerecul unei biserici. Atmosfera d-lui Blaga creiază
în noi aceiaşi ascuțită sensibilitate, în care nu am mai fi surprinşi
să vedem o fiinţă stranie umblind printre altare,

Şi nu e o întîmplare că la d. Blaga lucrurile capătă viaţă
ponte că devin insuflelite, că vorbesc, Si pentru Rainer Maria

e, poet cu sensibilitate de acelaşi ton, lucrurile au viaţă ca
fiinţele. (Prietinia şi admiraţia pentru Rodin nu au fost nici ele ù
intimplare).

Prin aceasta concepția d-lui Blaga e o confundare cu pä-
mintul, cu natura:

„Frate, o boală învinsă ţi se pare orice carte.
Dar cel ce ţi-a vorbit e în pämint

E în apă. E în vint.

Sau mai departe“,

„Cu foaia aceasta închid porţile şi trag cheile.
Sint undeva jos sau undeva sus.
Tu stinge-ji luminarea şi 'ntreabă-te ;
Taina trăită unde s'a dus ?"
(Incheere).

Natura adincită insă nu are înțeles care să poată fi ajuns.»

Totul e nedumerire, întrebare;—se simte totuşi ceva ascuns un-
deva în toate, un suflet straniu şi necunoscut, care ne’nfioarä, ca o
stafie, ca mii şi mii de stafii ascunse in tot ce ne'nconjoară.

D, Blaga are puterea de a ne face să trăim acest universal
straniu, - şi aceasta desigur nu atit prin forța cugetării sale, cit
prin intensitatea unei emoții susținute,

In afară de înțelesul filosofic, poemele d-lui Blaga ne emo-
fioncazä, şi aceasta e esenţial:

„Tremură aceiași apă şi frunză

La bătăile aceluiaşi ceas

In ce tărim sin ce somn te-ai oprit?
Cerească subt ce iarbă-ai rămas

_—— RECENZII __ 1

Se revarsă în mine drumurile
Toate pe care ai umblat.
Oglinda-ţi mai păstrează chipul
Şi după ce-ai plecat.

Fără gind, fära'ndemn, fără glas

Cu mineca șterge ochiuri ude.

Un vecin prin zidul meu aude

Răbdarea neagră a aceluiaşi pas.
(Elegie),

D. Lucian Blaga este un puternic poet al straniului, Uneori
"parcă in adevăr pămintul a început să vorbească, sau spun pentru
noi blesteme şi maxime, duhuri pe care nu le vedem.

Cine are în el neliniştea acelui necunoscut din viaţă pe care
totuşi îl bănuim de parcă uneori ne-ar vorbi, va găsi în d. Lucian
Blaga un frate. Eu l-am găsit.

Demostene Botez

a
+ +

Gala Galaction, Caligraful Tertiu, Adevăr şi închipuire,
„Cultura Naţională”, Bucureşti.

D. Galaction e desigur o figură singulară in literatura noastră
de azi.

„Bisericuța din răzoare” dezvăluia acum cincisprezece ani un
temperament poetic original şi rar, în care pasiunea senzuală și
arzătoare se îmbina cu elanul mistic, înclinarea spre fantasticul
romantic cu detaliul realist, estetismul rafinat şi subtil cu o con-
cepţie creştină şi ascetică a vieţii.

Scriitorul era, ce-i dreptul, inegal. In povestirile lui, sint vi-
zibile unele erori de compoziţie ca şi un abuz de neologisme, a-
desea in discordantä cu mediul evocat. Personajele nu trăesc tot-
deauna şi analiza psihologică e uneori stingace sau imperfectă, Mai
mult decit un creator de viaţă obiectivă, d. Galaction e un subiec-
tiv şi povestirile lui, cu toată forma lor epică, nişte poeme de un
-avintat lirisim.

Nu mai puţin, citeva din ele: „Moara lui Cälifar“, „Dela noi
la Cladova“, „Copca rädvanului*, reprezintă un moment însemnat
în proza noastră estetică prin atmosfera lor estivă în care e-
lementul supra natural îşi dă mina cu cel diabolic, prin conflictul
de un înalt dramatism din sufletul personajelor, prin stilul bogat
în sonorități şi imagini superbe, prin farmecul lor, tulburător şi
straniu.
Volumele care au urmat la rare intervale „Clopotele mânas-
tirii Neamţ“, „La țărmul mării“, „Răboj pe bradul verde”, „Toamne
de odinioară“, alcătuite din schițe impresioniste, reverii sau note
de tot felul, deşi cuprind destule pagini patetice sau vibrante, nu

322 -VIAȚA ROMINEASCA

aduc nimic nou din punct de vedere artistic. In ele doar, pictorul
patimilor profane face un loc tot mai larg credinciosului sau teo-
logului, preocupat de felurile supreme ale existenții.

Același lucru, se puate spune şi despre ultima lucrare, cu un
conţinut variat şi inegal.

Intre povestirile cu subiect laic, cea mai întinsă „O stea prin
mr lui Manolaş*, intitulată fragment, e şi cea mai putin
reuşită.

Figura Salomeei rămine palidă iar sentimentalitatea eroului
ca şi scrisorile lui de dragoste au ceva dulceag, convenţional şi
fad, „Hircă pentru Hircă” e în schimb o puternică viziune maca-
beră, în genul lui Villiers de I'isle Adam, impresionantă prin poezia
maiestoasă a peisajului şi fatidica intervenţie a justiţiei divine.

Din inspiraţia pur religioasă şi izvorăsc, cele mai fru-
moase din povestiri: „Mustafa Efendi ajunge Macarie Monahul“ şi mai

ales „Stintul copil Feodor“, care are ceva din naivitatea, calmul, sua- `

vilatea „Povestirilor pentru bunul Dumnezeu“ ale lui Rilke sau a
unor tablouri prerafaelite.

De o valoare cu totul superioară e însă „Caligraful Tertiu*.

___ Atmosfera în care i oare primitiv a înflorit si a triumfat,
figura umilului caligrat iluminat de focul credinfi şi transtigurat
de speranţa în ziua judecății apropiate, acele ale ferarilor capado-
cieni veniţi să-şi ope pinca, suflete simple în care la chemarea lui
Terţiu începe să încolțească vestea cea bună, imaginea Corintului
bogat, cu templele lui trufaşe, închinate voluptuoşilor zei păgini,
acea a apostolului Paul, care deşi în penumbră domină totul prin
prezenţa lui tainică şi spirituală sînt evocate în această splendidă
nuvelă cu o artă complexă şi rafinată, întru nimic inferioară ace-
wa din „Trois contes" a lui Flaubert sau ,Clio* a lui Anatole
rance,

Desigur, o reconstituire istorică atit de exactä şi minuțioasă
presupune o vastă erudiție şi un studiu indelungat, dar ca ar fi
rămas rece şi de un interes pur arheologic, dacă subiectul nu
corespundea tonalităţii intime a scriitorului, şi el nu ar fi pus aici
ce avea mai profund din propriul lui suflet,

Intre meditaţiile, reveriile sau efuziile mistice ale d-lui Galac-
tion „Madona din port“ e cu deosebire interesantă prin confesiunea
scriitorului şi accentul ei personal.

El se intoarce cu un sfert de secol in urmă, atunci cind
„intro lume de cirtite şi de hiene” „orbit de viziunile tinereţii şi
mai ales de cartea proastă pe care o învăţam, măcar că eram
student în teologie, întîrziam, mă risipeam, alergind după flori de-
sarte“. Dar maica mult milostivă şi Madona marinarilor nu a dis-
prețuit copilul desmetic, ci întinzindu-i braţul de crin, l-a binecuvin-
tat şi i-a limpezit viitorul. „Adouazi era paznicul Marelui Nicolae,
arhiepiscopul Mirelor Likiei, intrepidul mărturisitor al Dumnezeirii
Fiului tău. M'ai dat în grija lui: „De mini în douăzeci şi patru
de ani, acesta care doarme aici, prins de mrejele deşărtăciunii,

RECENZII a 23

va fi preot şi va sluji Sfinta Liturghie, la biserica ta din deal. At
grijă de el!"

Deşi clericul care predică azi cu atita ardoare împărăţia lui
Crist e pătruns de zădărnicia lucrurilor terestre, estetul inamorat de
forme, culori şi ritmuri nu a dispărut cu totul dintr'insul.

Şi iată de ce creştinul se roagă Maicei milostive să-i fie în-
găduitoare, dacă în rugăciuni şi în ga inimii“ nu o poate
despărţi de Fecioara din Nazaret, de Miriam cea plină de pe şi
nu o poate gindi decit ca pe cea mai frumoasă fiică a lut Israel!

„Sînt pline, exlamă el, cristelnitele bisericii de imnele spume-
gînde, întru slava ta, ale poeţilor călugări!*

Subt rasa preoțească, d. Galaction nu-şi poate îngădui de-
sigur să zugrăvească cu căldura de odinioară patima profanà si
pacatul ispititor dar cum o recunoaşte cu umilință, harul divin nu
exclude din fericire, cu totul, pe acel poetic.

Si dacă amestecul lor poate nelinişti uneori o conștiință scru-
puloasă şi însetată de absolut, el e acel care dă pentru noi, ope-
rei acestui rar scriitor, savoarea ei subtilă și pătrunzătpare.

Octav Botez

+ e
A

Jean Bart, Schițe marine, Editura „Cartea Rominească”,
Bucureşti, 48 lei. ”

Modernismul de circ a izbutit să compromită poezia, Mai
masivă şi mai tenace prin însăşi elementele ei, proza a rezistat cu
mai multă bravură. Prozatorul de ,avant-gardä* cu gindul de a pre-
zenta ceva extraordinar de nou, a „cultivat naturalismul, cu decon-
siderarea şi necunoaşterea totală a istoriei literare.

Faptul crud, decorul tern, întimplarea stupidă, au fost spe-
culate ca instrumente noi, fiind că minile care au început să le
intrebuinteze nu au fost atit de subțiri încit să simtă dela pipăit,
rugina de secole, | sosi

Alţii au crezut chiar că pot compromite proza printr'o di-
vagare fără sens, fără început şi fără sfirşit, legănind-o deasupra
realităţii în atmosteră de poem In proză. |

Totuşi proza nu a putut fi definitiv compromisa. Este şi ex-
plicabil. Dacă se poate face pe nebunul zece minute,—adică intro
poemă, nu se poate continua farsa aceasta o săptămină, sau o
iună, adică intro nuvelă. E uşor să păcăleşti lumea cu o scama-
torie de scurtă durată. Şi de-aceia toată farsa s'a concentrat la

; cu mici excepţii. :
agg Pd d-lui so Bart, aduce o atmosferä de prozä ,de
dinainte de războiu“. Nuvela sa e scrisă can timpurile cele bune.
Nu te opresc din cetire cuvinte strimbe şi inventate care să-ţi tac
răsuflarea ca un pumn în mijlocul pieptului, nici fraze intoarse pe
dos cu verbul în cap, nici imperecheri de cuvinte de parcă stilu!
ar umbla cu-o opincă şi cu-o cizmă de lac, nici prezența unui

„324 VIAŢA ROMINEASCA

“spirit de epatare, nici un subiect cealaltă lume şi nicio li
ucigätoare de subiect, sean i gi

Nuvela d-lui Jean Bart e scrisă într'un stil curat lipsit de
bombastic şi literaturism. D-sa prezintă un tip clasic de nuvelă.
Si stilul d-lui Jean Bart ţine de clasic.

Realitatea, imaginea, literatura sînt dozate cu măestrie. Nu
are lirism de prisos nici crudităţi, Istorisirea d-lui Jean Bart este
aceia a unui om civilizat şi cult. Nu caută efectul. Nici nu-l ur-
măreşte. El resultă ca ansamblul unei orchestre dintr'o sumedenie
de instrumente care în sine își urmăreşte fiecare numai parti-
tura proprie.

Cetitorul romin nu are nevoe de-o recomandare a d-lui Jean
Bart. „Jurnal de bord“, „Datorii uitate“, „Prinţesa Bibita“ sint vo-
lume care nu se pot uita, care au compus ceva din fondul nostru
sufletesc, si de care, orice ar fi, sintem indisolubil legați.

Cariera de marinar ca si aceia de medic au turilor
mondiale un mare număr de scriitori de mina intäia. Nu este de-
sigur ppm bere atei Mpa două cariere deschid orizonturi

, la rea a figurat. Dau mari posibilităţi pentru sondări de
ad crai Amindouă predispun sufletul la un à cé contact cu
sine însuşi, la întrebări fără răspuns care-l inobileazä.

Cunoaşterea omului în neputincioasa lui alcătuire fizică, cu
toate tagediile ei, este tot atit de vastă şi de cuprinzătoare de
înțeles, ca şi cunoaşterea lumii aceștia călătorind mereu pe ori-
zonturi care te 'ncing in cerc perfect.

Apoi, mersul pe apă e mai tinăr ca mersul pe uscat, şi pen-
tru atita omenire, încă nepracticat vreodată. De-aceia el poartă
farmecul necunoscutului. lar prin sine, prin acea luptă necurmată
cu elemente formidabile, cu marea şi cu furia ei nestăpinită de
nimeni, este totdeauna înfăşurată în nesiguranță, In pericol de
moarte, in e C. |

Si ex specifice au ceva autoritar şi fermecător. Co-
manda căpitanului : „Toată lumea la bord. Echipaj la posturile de
Lg er regi ne ge vola ner 4 dela mal“ parcă e
o cu o deo utere cîntare, pentru -
tonii, cărora nile spune d. Bart. | cd

D, Jean Bart a încetățenit la noi istorisirea călătoriei pe mare,
i-a creiat atmosfera ei, ă stranie, necunoscută desigur, plină
de poezie, de gigantic, Istorisirea d-lui Jean Bart aduce şi
ceva din atmosfera occidentală care fatal domneşte în larg, iar
nuvela ca şi stilul d-sale au ceva din vorbirea şi din farmecul
unui om din altă țară.

Aş putea spune chiar că d. Jean Bart este un marinar şi în
literatură. Are siguranţa, bonhomia, încrederea, hotărirea, autori-
tatea şi știința scrisului fără moft, aşa cum se cuvine şi unui ma-
rinar în cariera lui,

Mai spun încă odată, cu riscul de a reedita un adevăr prea
banal: D. Jean Bart este cel mai occidental scriitor al nostru.

on 7 RECENZII 325

Si stilul lui are o ponderantä specială, plină de poezie fără

să fie pompos, reţinut fără să fie uscat, şi este aşa de sigur incit
parcă ar fi scris într'o limbă de mult formată. lar în conţinut, proza
d-lui Jean Bart este pe deasupra micimilor, e plină de generozitate
şi adincă înţelegere, de acea înțelegere pe care desigur nu o poate

da decit un variat contact cu-oamenii şi cu viața. Humoru! si tra-
icul se "'mpletesc laolaltă în nuvelele d-lui Jean Bart, ca 'ntr'un
ir de märtisor, simbol al vieţii,

D. Jean Bart are apoi o rară putere de suggestie si de descripţie,
Zile lungi de contemplări, locuri veşnic noui, i-au educat ochiul
deprins acum să sintetizeze caracteristicul care să spue totul,

lată din prima nuvelă „Fără permis de export“ descrierea
unui cird de boi adus în port pentru a fi îmbarcat:

„Sosirea neaşteptată a boilor de export ridicase in picivare
toate autoritățile de uscat şi de apă, răzvrăiise lumea zbuciumată
in toiul lucrului pe cheuri, turburase întreaga viață a portului,

Şi în mijlocul zgomotului infernal de fierării debarcate în
scrişnetul macaralelor dela vapoare, în tumultul portului agitat, nu-
mai boii — victime nevinovate ale lăcomiei omeneşti — şedeau li
niştiți ca nişte sclavi filosofi, resemnaţi, nepäsätori de soarta care
li se pregătea. |

ntre o movilă de cărbuni şi alta de pucioasă inconjurati de
butoaie de coloniale şi baloturi cu manufactură, insirafi la linie,
legaţi la conovăţ, boii rumegau domol, cătind în vid cu ochii lor
blajini plini de o stoică răbdare.

Nici nu se mirau măcar de cadrul nou şi arid in care po-
posise, Nici un petic de umbră, nici un colţ de verdeață. Copita
nu scurma decit zgură şi cenuşe pe caldarimul tare de granit,
Tocmai la marginea cheului, pe linia ferată, sträluciau ca nişte pi-
lituri de aur fire de grîu scäpate din saci la incarcat. Şi vrăbiile,

icind din zbor ca nişte gloanţe între şine, ciuguleau cu lăcomie
Érimiturile căzute dela masa portului bogat.

Numai cînd locomotiva trenului de marfă, ca un balaur fu-
rios forfotind în nori de fum si în ploae de scintei, părea că se
repede orbiş în cireadă, boii, înfioraţi o clipă, se traseră inapoi.

Grämäditi unii în alţii, nesiguri pe membrele lor scurte, aple-
cau grumazii laţi cătind îngroziţi cu capetele întoarse. lar coar-
nele lor lungi, curbate în formă de liră, se izbeau între ele c'un
vuet sec de oase ag cu sq

au deprins boii şi cu asta.

pra Cake fără! nervi, ca osătură robustă şi crupa lată,
abea se clinteau grevi pe loc, cu mişcări leneşe ca pe nişte ia
sorturi moi, slobozind un suflu cald pe catifeaua neagră şi um

a nărilor or fă işt
Rumegau inişte“.
Toate cele opt nuvele din volum au în ele ca tot scrisul

d-lui Jean Bart, o adincă melancolie, cu tristefa vagă a unor pei

tiri; un dramatism voalat, în contrast cu o parte anecdotică plin

326 _VIAŢA ROMINEASCA

de humor. Cetirea lor este o bucurie. Parcă-ai intllni un prietin
pe care nu l-ai văzut dinainte de războiu şi pe care-l regäsesti, aşa
cum Îl ştiai, cu chipul şi cu sentimentele nete, nealterate de vremi

care-au schimonosit,
Demostene Botez _

Ion Minulescu, Corigent la limba romînă, „Cult. Naţională”,
Bucureşti.

D. Minulescu e un scriitor care nu se poate plinge de in-
gratitudinea contemporanilor. Salutat dela primul volum de versuri
ca iniţiator al unui curent nou in poezia noastră, cunoscut în stră-
inătate, laureat al marelui premiu naţional, prozatorul a fost săr-
- bătorit pentru „Roş, galben si albastru“ de un ministru al artelor
şi admirat de unul din cei mai subtili critici romini.

Am vorbit odineoară, despre poezia d-lui Minulescu, desigur
originală prin exotism, emfazä şi sonoritate dar fardată, cu parfum
de buduar, lipsită de adincime şi de rezonanţă.

„ In ce privește „Roş, galben şi albastru“, roman dedicat „lui
Dumnezeu care ne-a purtat de grijă, lui Mihai Viteazul şi mie
insu-mi”, oricît de amuzantă ar fi verva uneori, animată şi spiri-
tuală a autorului şi singular stilul de un imagism căutat şi bizar,
această cronică a războiului, concepută parcă la cafenea de un
apologet al învirtelii şi ambuscajului, jigneşte pe orice cetitor mai
senzibil, nu atit prin cinism şi indecenţă, cît prin lamentabilul ei
vid sufletesc.

Volumul recent al d-lui Minulescu lasă o impresie analoagă,
minus, însuşirile estetice,

° „Corigent la limba romînă“ e cronica sexual erotică, minu-
tios detaliată a unui licean din Piteşti, care inițiat în materie de
o croitoreasă pe cind era în clàsa a V-a, continua asiduu
experiențele amoroase cu persoane de condiţii foarte variate : ve-
rişoare, bucätärese, cäpitänese, menajere, iar cînd devine student
la Paris cu midinete, false ducese ruse sau dubioase artiste americane.

In zădar vom căuta in aceste pagini, uneori obscene, dar mai
ales de un naturalism prozaic şi plat, complicaţii psihologice sau
ceva din poezia unei virste atit de interesante prin efervescenţa
afectivă, avintul spre ideal şi dramaticele ei conflicte,

Bucu „băiat cu strungäreatä* urmărind de mic „cu ochi de
lup flämind" după garduri „femeile cu pulpele goale“ e înfățișat
ca victima pasivă a unor partenere agresive gi nesälioase, a căror
unică prete e iubirea, redusă bineînţeles la aspectul ei fizic.

drept că d. Minulescu care a cetit fără îndoială pe Sten-
dhai sau Bourget, filozofează uneori asupra amorului, dar reflexii
ca acestea : „Oare de ce voluptatea apropierii de o femee cu care
te găseşti reste cu atit mai mare, cu cit te obsedează teama
de a îi su 5 ?* nu strălucesc desigur prin adincime sau ori-
ginalitate.

Er-

z ua RECENZII 327

e ———

Ceva mai puţin monotone şi picant
fie +" pini ale autorulul, $ zi eai du cu lu
n ele că întors dela Paris, unde se cultivase cu à-
jutorul femeilor („Adevărata cultură nu ţi-o poate face decit fe-
meia, care orice s'ar spune, dar e cu mult mai fină decit barba-
tul“) şi descinzind la cafeneaua Kübler acum vre-un sfert de secol,
a găsit în toiul lor, discuţiile între intelectualii traditionalisti şi cei
modernişti.

Pe tradifionalisti, care ascultau de două entităţi intelectuale :
un profesor de istorie cu barba neagră şi un poet cu plete blonde,
d. Minulescu îi găseşte siniştri iar pe modernişti, pe care ca agent
de legătură între intelectualii din ţară. si cei dela Paris, pretinde
că i-a inițiat în lectura lui Baudelaire, Rimbaud, Laforgue, Aloysius
mic ine Corbière, Lautréamont îi gratitică cu epitetul de ,ca-
Despărțirea traditionalistilor in două tabere şi a modernistilor,
bineînțeles, după apariţia sa in douăsprezece grupuri ca si debu-
turile eroului în ziaristică sint vioi evocate şi nu ar fi lipsite de
interes pentru istoria moravurilor noastre literare, dacă autorul nu
rar rap într'o flecăreală, prea des lipsită de substanţă şi une
ori de gust.

Stilul d-lui Minulescu e de obicelu prozaic, banal, tem, agre-
mentat doar pe alocuri de imagini de un impresionism trivial in
felul acesteia: „Părintele Simion, subtdirectorul pensionului este
lung şi subțire, cu obrazii mincaţi de vărsat negru şi cu barba
năclăită şi retezată scurt ca o bidinea de spoit latrinele”,

Paginele finale sint însă sincere şi lucide, Intrun pasaj
semnificativ, d. Minulescu se exprimă astfel: „Povestea asta a
durat prea mult. E drept că mai toate poveştile adevărate sint
lungi... lungi de parcă nu se mai sfirsesc. Cu cit povestea e mai
lungă, cu atit copilul adoarme mai repede. Dar eu nu mai sint
copil... Dovadă că povestea vieţii mele a "'nceput să mă plicti-
sească pănă chiar şi pe mine“. lar în altul „Nu vreau să mai văd
pe nimeni. Vreau să mă văd pe mine singur. Dar nu pe acel de pănă
acum. De acela sint sătul”.

Scfiitor, de sigur spiritual în ceasurile lui bune, deși de un
spirit lipsit de fantazie şi mai ales de finefä, d-sa o reuşit să
sfirşească cel putin convenabil, ceiace numeşte singur „0 poves-
tire cu subiect mediocru”,

Octav Botez

.“.

James Mackinnon, Luther and the Reformation. Longmans-
Green, London, vol. |, 1925, vol. Il, 1928.

Prima parte a acestei opere, care va consista din patru volume,
expune copilăria şi evoluția religioasă a lui Luther până la 1517.

A doua e consacrată evenimentelor care au dus la ruptura cu
Roma (1517-1521). Această distribuţie a materiei denotă o In-

328 : VIAȚA ROMINEASCĂ

ireagă revoluție în Studiile lutherane. Biografiile clasice, ca a lui
Kostlin, Lenz, Kolde, Hausrath şi Kuhn apărute inainte de 1900
expediază în cîteva pagini evoluția religioasă a lui Luther înainte
de afişarea celor 95 de teze pe poarta Bisericii de Wittemberg.
Timp de secole biografii lui Luther şi-au concentrat toată aten
asupra omului format care apare la 31 Oct. 1517. Dar cum s'a
format acest caracter şi cum a ajuns la teoria justificări prin cre-
dinţă şi la negarea sistemului dogmatic al Bisericii catolice, nimeni
nu pure s'o spună. Conflictul său cu autoritatea pontificală era
explicat prin evenimente pur externe: impresia unei călătorii la
Roma, plasată vag între 1509 şi 1512, provocarea lui Tetzel care
vine să vindă indulgente chiar printre auditori şi elevii profesorului
dela Wittemberg, bula de excomunicare, audiența și decretul de
surghiunire dela Worms... Toate estite în tonul şi coloritul
„Coloquiilor de masă“ {Tischreden) culese de discipolii lui Luther
între 1545-47, fără să se'ntrebe nimeni dacă aceştia au prins sen-
sul şi forma exactă a vorbelor maestrului lor şi mai ales fără sa
se'ntrebe dacă sexagenarul din 1545 nu reconstituia, cum se in-
timplä fatal, evenimentele copilăriei şi adolescenței sale după ex-
perienta sa de om matur. Pe această bază a ridicat istoriografia:
germană statuia colosală a lui Luther, la care generaţiile de cerce-
tători au precizat cel mult cite o trăsătură, fără să reducă nimic
nici din ex e, nici din proporții.

Cursul lui Luther din 1515-16 asupra epistolei câtră Romani,
descoperit de J. Ficker în 1899 în Archivele Vaticanului şi cartea
dominicanului H. Denifle : Luther u. das Luthertum, (Mainz, 1904).
au răsturnat complet ideia pe care lumea şi-o făcuse despre Luther
până atunci. Descoperirea lui Ficker revela cugetarea reiormatorului
inaintea actului decisiv din 31 Oct. 1517, Ea ni-l arată pe Luther
preocupat exclusiv de mintuirea sa sufletească şi deja in stăpi-
nirea decisivă a teoriei justificării prin credinţă, care face nu nu-
mai supertiuă, dar dăunătoare orice practică, orice taină, orice per-
soană care se interpune între credincios și D-zeu. Descoperind
mijlocul mintuirii în legătura directă şi nemijlocită dintre om şi
D-zeu, Luther e condus să nege sacerdoţiul, sacrementele și toate
practicele externe. Acesta-i motivul ieșirii lui contra indulgenţilor
(încontra lui Tetzel care nici n'a putut veni in Saxa) şi contra
autorităţii pontificale, Tema abuzurilor, nu ¢ decit o temă de pro-
pagandă, şi ea nu vine decit „après coup".

Cartea lui Denifle, nu mai putin importantă, purcede dela
alte premise şi a avut alte repercursiuni, Punctul slab al tuturor
monografiilor de dinainte de Luther era ignoranfa evului mediu.
Cunoscător al scolasticei şi al misticei medievale, şi istoric
erudit al ituţiilor monahale, Denifle a fost condus să studieze-

dintre filozofia medievală şi teologia protestantă. El a pus
in lumină erorile şi li ir marilor teo Sorana. h şi a ari
clarat apocrife toate afirm „coloquiilor*, cursurilor şi pre
lui Luther de după 1530. El a mers pănă a pune la'ndolală buna-

PE e *

credinţă şi sinceritatea lui Luther, Pentru el Luther n'a i
un călugăr nedemn, lubric, violent şi grosolan. Incapabil nani a
contra poruirilor sale depravate, e! şi-a făurit o doctrină de re-
nunjare care profesează că D-zeu relevă prin graţia sa pe omul
care prin propriile sale puteri nu e în stare să se ridice din starea
de päcat.—Teza lui Denifle a produs o indescriptibijă consternare
rintre teologii protestanți, dar cum o erudiție fără seamân venea
n sprijinul imprecaţiilor sale, ei au trebuit să-i examineze afirma-
ţiile şi să supună unei noi cercetări ideile universal admise asupra
marelui reformator german. Rezultatul a fost o nouă imagine mai
puţin ieratică, dar mai vie, mai puţin logică, dar mai umană
despre Luther. j
Meritul esențial al cărții d-lui Mackinnon e de-a rezuma
limpede şi exact rezultatul acestor cercetări. Mărginindu-se la un
bilanţ onest şi conştiincios al evoluţiei religioase a lui Luther, au-
torul a alcătuit o operă strict biografică, fără perspective mari, dar
mai amănunţită decit a lui Hausrath-Schubert si mai bine echili-
brată decit a lui Grisar sau Denifle. Puțin familiarizat cu mediul
social şi moral în care a trăit Luther, şi cu mişcarea intelectuală
şi politică din sec. XVI-a, d. Mackinnon nu justifică de loc adaosul
„and the Reformation“ din titlul cărţii sale. Dar cunoaşterea in-
timă a teologiei medievale şi a vieţii personale a lui Luther face
din această carte, care e cea mai bună monografie engleză asupra
acestui subiect, o sinteză conştiincioasă şi clară a unei probleme
complicate şi controversate,
A. Oțetea

+".

Lucien Febvre, Un destin: Martin Luther, (Coll. Christia-
nisme), Paris, Rieder, 1928, In 16°, 316 p.

O carte sintetică, ca şi a d-lui Mackinnon, condensind într'un
mic număr de pagini ultimele rezultate ale erudifiel istorice, dar
scrisă cu un talent literar şi cu o pătrundere psihologică, care fac
din această monografie o operă de artă. Planul autorului implică
în mod necesar un parti-pris de simplificare. Autorul nu sa opzit
decit la faptele dominante din viaţa lui Luther: acelea care au
hotărit de destinul lui; destin esențialmente interior. D. Febvre
marchiază net deosebirea între noua concepţie despre Luther gi
concepţia veche (anterioară anilor 1900) care şi-a găsit expresia
clasică în monografia lui Kustlin. Urmărind etapele dureroase ale
evoluţiei lui Luther autorul arată că acesta, cătră 1517, nu € nici
un reformator, nici autorul unei noi doctrine, nici capul unsi mis-
cări de opoziţie contra Romei. El nu debutează printr'un plan de
reformă ecleziastică sau de modificare dogmatică. El nu e decit o
conştiinţă chinuită de problema propriei sale mintuiri. El recu-
moaşte starea de lucruri existentă, constituția actuală a Bisericii
catolice şi sistemul ei dogmatic. El nu se preocupă decit de mij-

locul de-a restabili armonia între D-zeu şi om.
12

32) VIAŢA ROMINEASCĂ

Ca fiu drept credincios al Bisericii sale, Luther caută mai
intäiu acest mijloc în îndeplinirea scrupuloasă a legii, adecă a
prescripliilor bisericeşti, dar aceasta nu-l duce decit la disperare, El
nu-şi regăseşte liniştea sufletească decit în credința plină de în-
credere în grația salvatoare a lui D-zeu. Or, această încredere nu
se poate cistiga prin fapte caritative şi practice evlavioase, Omul
nu se poate răcumpăra prin meritele sale, numai D-zeu prin bună-
tatea sa îl poate ridica pănă la sine. Rolul de mediator al papilor
şi al Bisericii medievale, care se sprijinea tocmai necesitatea
practicelor evlavioase, devine astfel nu numai superfluu, dar dău-
nätor. Elementul revoluționar nu e în programul sau în intenţia
lui Luther, cum s'a susținut pănă acum vre-un sfert de secol, ci
în experienţa sa sufletească care descoperă un nou raport între
D-zeu şi om, şi care deplasează centrul vieţii religioase din prac-
ticele externe, în emoția personală a credinciosului, De aci decurg
toate consecințele revoluţionare ale doctrinei lui Luther. Teoria
justificării prin credință a fost pirghia care le-a permis reforma-
torilor să rupă unitatea Bisericii catolice şi să-i surpe sistemul ei
de privilegii şi de imunităţi. Din acest punct de vedere teoria jus-
tificării sa credință nu mai apare ca o doctrină a laşităţii morale,
şi nici ca „refugiul unui suflet depravat“. Religiozitatea pură a lui
Luther explică 2 neînțelegerile, fatale, ale acestuia, cu cei ce au
voit să facă din doctrina lutherană un program de revendicații
năționale, politice, economice si sociale. Luther a rămas străin şi
ostil faţă de aceste mişcări. tru el religia si puterea publică
erau două lucruri absolut distincte, si idealul său era rea
complectă dintre biserica sa invizibilă şi Statul. Alianţa între pro-
testantism şi principii teritoriali e opera lui Melanchton. Dela răs-
coala țărănească din 1525, Luther se resemnează la o atitudine
de „retragere combativă“, fără să se desmintă, fără să se con-

trazicä. El rămîne pănă la urmă fidel idealului său e cu
atita în scrierile sale polemice din 1520, ideal de care
org biruitor de după 1525 n'a făcut decit să se inde-
părteze.

D. Febvre schiţează aceste etape ale evoluției lui Luther cu
un simţ al proporțiilor şi o putere de expresie, care fac din cartea
sa călăuza cea mai sigură şi cea mai plăcută în masa enormă a
studiilor lutherane.

A. Ofetea

Cercetări Istorice, Pevistă de istorie rominească, Director
L Minea. An. IV—1, 1928.

Cea mai mare parte a volumului de faţă (212 pag. din 313
o cuprinde studiul d-lui Minea: „Vlad Dracul şi vremea sa“.
o lucrare de „longue haleine“. Autorul, după cum însuşi ne-o
declară în prefața extrasului acestui studiu, e preocupat de mai
bine de zece ani de această problemă, D. Minea e cunoscător te-

——— [N D O ūġ{

meinic al acestei epoci pe care a studiat-o

precedente: Din trecutul stăpinirii Pa a A a
(Bucureşti, 1913) şi Principatele Romine şi politica orientală a
împăratului Sigismund (Bucureşti, 1919).— „Viad Dracul şi vre-
mea sa” e un fel de încoronare a acestor două studii, în sensul
că el dă toată amploarea şi toată energia concluziilor care se de-
gajau din acelea. Studiind faptele lui Viad Dracul, in raport cu
situaţia Ţărilor Romineşti şi cu politica internaţională, d. Minea
Pa Day cyp cu totul nouă figura acestui domn, pe care-l
consideră ca pe cel mai important al Munteniei, i 5
Bătrin şi Mihai Viteazul. po eniei, între Mircea cel

Lucrarea aceasta, ca toate lucrările d-lui Minea, se semna-
lează pre cercetarea de amănunt şi prin bogăţia informaţiei. Astfel
autoru per ni că bătălia dela lalomiţa între loan Huniade şi
Turci a avut loc „în 2 şi nu în 6 Sept., 1442, cum s'a scris“ (p.
188). El dă o nouă versiune circumstatiatä despre bătălia dela
Varna (p. 246—252) şi aduce noi dovezi despre participarea, con-
testată de unii cronicari, a lui Vlad Dracul la această campanie şi
despre importanța rolului său.—D. Minea fixează la începutul a-
nului 1447 captivarea şi rara ariei lui Vlad Dracul (p. 275).—
Incidental,expune cariera lui loan Huniade pănă la 1447, intre-
gind astfel schiţa acestei cariere dela 1447—1456 făcută în „Din
trecutul stăpinirii romînesti asupra Ardealului“ ne 164 gi he e
dicioase observaţii asupra cronicei lui Chalkondyles (passim).— O
scăpare din vedere : Enea Silvio Piccolomini e originar din Siena,
nu din Parma,

In ansamblu, teza d-lui Minea e că talentul politic şi militar
al lui Vlad Dracul, situaţia internațională şi resursele Ţării Romi-
neşti, ofereau elementele esenţiale ale unei domnii glorioase pentru
noi şi utile pentru creştinătate, şi că aceasta ar fi putut avea un
caracter durabil dacă loan Huniade, mai puţin stăpînit de idei im-
perialiste şi mai înţelegător pentru menirea Ţărilor Romineşti, ar
fi căutat si şi le ataşeze nu ca vasale, ci ca aliate, La lumina
acestei idei, invazia Munteniei de cătră oştile lui loan Huniade,
detronarea şi moartea lui Vlad Dracul apar ca greşeli ale căror
consecinţe fatale aveau să se resfringä asupra sorții întregei Europi
orientale şi centrale. Ţara Rominească supusă de Turci, Ungaria a
fost redusă încă în timpul vieţii lui Huniade la o luptă defensivă
pentru salvgardarea propriilor sale hotare.

I se va obiecta însă d-lui Minea că campania lui loan Hu-
niade din 1447 n'a fost decit o expediţie punitivă contra unui
aliat felon, care în momentul unei lupte decizive a trecut „cu sti-
litari şi cu furgoane" în tabăra dușmanului, Meritul principal al
studiului d-lui Minea e tocmai de-a fi refutat definitiv această le-
gendă calomnioasă a cronicarilor şi istoriografilor unguri. Anali-
zind sursele pe care se întemeiază această alegafie, d. Minca arată
că ele sint sau tendenfioase sau tardive. Legenda a fost inventată
şi răspîndită în tabăra creştină, de însuşi anturajul lui Huniade

332 VIAŢA ROMINEASCĂ

pentru a justifica o înfrîngere, pricinuită de nepregătire şi nein-
țelegere pentru a salva o reputaţie militară şi pentru a-şi conserva
subsidiile scaunului pontifical. Chiar dacă d. Minea n'ar fi adus alte
preciziuni de amănunt, înafară de aceasta, lucrarea d-sale ar con-
stitui totuşi o foarte importantă contribuţie la istoria noastră naţională.

.“.

G. Zane, Sisteme monetare şi monete principale din vea-
curile trecute,

D. G. Zane s'a semnalat printr'o serie de articole publicate
în revistele romineşti şi germane, din care se degajează un plan
de ansamblu bine definit : determinarea începuturilor capitalismului
la noi. In serviciul acestei probleme, actuale şi pasionante între toate,
d. Zane a pus o erudiție în curent cu cele mai recente publicaţii
de economie politică (cum ne-a dovedit-o in articolul consacrat
d-lui Buzea) şi o remarcabilă facilitate de-a mania idei şi fapte.
Intr'un domeniu, în care nici materialul documentar ma fost încă
adunat si clasificat, în care studiile pregătitoare sînt puține și in
care e deja un merit să te hazardezi, d. Zane a oblinut rezultate
interesante, care, lărgite şi dezvoltate într'o istorie economică a
Ţărilor Romineşti, ne-ar ajuta să înţelegem multe din problemele
istoriei noastre politice. |, ce indicaţii preţioase asupra in-
Dern siline na ngat palea fans contagia- mono E
tre =

Articolul „Sisteme monetare şi monete principale din veacu-
rile trecute“, e o dovadă. Moneda dominantă în Moldova sec, XV
era zlotul tătărăsc, în Muntenia asprul turcesc, indicație semnifi-
cativă pentru sfera de influențe în care sint atrase cele două ţări.

In articolul de faţă, d. Zane schițează istoria—principalelor
monete întrebuințate la noi în veacurile trecute : pera, zlotul,
asprul, ughiul, galbenul, talerul şi leul. Autorul caută să fixeze data

aproximativă a introducerii şi a dispariţiei or monede ye-
niența şi terminologia lor, valoarea pare acelor puterea F: de

cumpărare ; răspindirea şi întrebuințarea lor. Imposibil de-a expune
fapte atit de complexe mai sistematic, mai clar şi mai convingător.
Ar fi de dorit numai ca aceste cercetări să fie continuate şi extinse
asupra tuturor celorlalte monede, Ele ar constitui un ghid nepre-
{uit pentru cercetătorii laturei economice a istoriei noastre nationale,

D. M. Costăchescu publică și comenteazăun document din
5 sept. 1671 care aduce unele preciziuni la genealogia „neamului
de boieri moldoveni Ureche“, iar d. E. Diaconescu arată, în „Presa
franceză şi chestiunea Basarabiei în 1878", cu cită căldură au
susținut ziarele franceze, fără deosebire de nuanţă politică sau re-

HO A N

ligioasă, cauza Rominiei în chestiunea i i
patia naturală pe care poporul francez gr Eu
atitudinea aceasta a presei franceze se mai explică prin faptul că
opinia publică franceză, protestind contra anexării violente a Ba-
sarabiei meridionale, protesta contra răpirii Alsaciei şi Lorenei sale.
á A. Oțetea

+ +

loseph Kessel, Belle de jour, Edit. N. R. F. Paris 1929.

In cariera literară a romancierului J. Kessel „Belle de jour“
reprezintă o nouă directivă şi în acelaşi timp o artă nouă. Auto-
rul „Nopţilor princiare“, pictorul tristeţii exilului din „l'Equipage“,
că şi acel minunat povestitor al „Nopţilor siberiene“, au dispărut
în umbră pentru a face loc unei inspirafii rar întilnite în literatura
actuală, în care talentul excepțional şi arta adevărată se întrunesc
într'o sinteză pe cit de rară tot pe atit de prețioasă,

J. Kessel apare aici în primul rînd ca psiholog de fină nuan-
tare sufletească, Inchipuiti-vä un roman, în care intensitatea mo-
mentelor redate se complectează cu o varietate de aspecte puţin
comună în viaţa curentă. Aţi realizat însăşi imaginea vieţii, care
apare in „Belle de jour“, Căci în acest roman de o puternică fac-
tură realistă, simțim odată cu fiecare pas ce-i avansează acţiunea,
acea preocupare continuă de evidenfiere a mecanismului interior
şi de perfectă justificare a determinării psihice. Puţini romancieri
au reusit—in mijlocul acestei tentaţii care pe nesimţite devine
predilecție obsedantă şi sterilă—să îşi păstreze echilibrul complect
şi necesar pentru a evita falşele ge sed de moralist burghez şi i-
nutil, în care a excelat inoportun de citeva decenii un Paul Bourget...
Si autorul lui „Belle de joi?” care ne-a reținut de-atitea ori a-
tentia prin simţul său estetic discret si măsurat, realizează prin
această atitudine o fină dozare a acţiunii în mediul complicat,
pe care îl redă.

„Belle de jour* nu este numai un roman cu pronunţat ca-
racter psihologic. E în acelaşi timp romanul unei vieţi, ce alter-
nează în medii variate, se satisface în adincimi nebănuite, cuprinzind
infinite posibilităţi de apreciere şi explicare subiectivă. Subiectul
lui—pe care cele citeva rinduri ce îl rezumă, îl vor prezenta subt
înfăţişarea unui proces anormal—este o lungă suferinţă, ce se
complică uimitor subt blestemul unei fatalitäfi inevitabile.

Viaţa lui Pierre Serizy se desfășură subt cea mai blindă
privire a destinului. Om de excepţională cultură şi de înaltă po-
zitie socială, Serizy are în plus norocul de a fi iubit de o femee
încîntătoare, pentru a cărei distincţie sufletească el are o admiraţie
egală cu aceia pe care o mărturiseşte in faja frumuseţii sale ex-
teriorizate în forme trac aer Eggs er inspiră respect şi

miratie ce merge pănă la dorința de sacriiiciu,
si = ă pd în sîngele ei fatalitatea implacabilă a unei
întimplări pe care nu o ştia, dar o simţea puternic în corpul ei.

334 VIAŢA ROMINEASCA

La vrista de opt ani ea simţise—o clipă—fiorul voluptăţii sensuale
in braţele unui brutal exemplar de muncă neobosită.

Nimeni—fireşte nici ea—nu á ştiuţ vreodată acest lucru. Dar
douăzeci de ani în urmă, incîntătoarea d-nà resimte necesitatea
fiorului ce reînviase în corpul ei,şi obsedată unele detalii—pe
care un prietin cu binevoitoare“ maliţiozitate, i le strecoară în cursul
unei discuții—ea se coboară în viaţa localurilor de rendez-vous,
cunoscind cea mai abjectä promiscuitate,

Pasiunea cărnii, satisfăcută numai în focul celui mai bestial
fior al voluptăţii sexuale, o duce pănă la prostituţia benevolă şi
aparent nemotivată.

rGeytrine Serizy nu mai are acum decit o singură dorinţă:

Dacă er bt fiziolo: e mai putérnicä decit sensibilitatea ei

nantă voința, ea luptă cu ultimă putere pentru

a această viaţă decăzută de atmosfera pură, in care era
învăluită afecțiunea ei duioasă pentru Pierre.

Sévèrine se dedublează, trăind in același timp două existente
deosebite şi tremurind la dul că ar putea fi identificate vreo-
dată. Dar fatalitatea o de aproape; o nouă complicatie
neaşteptată şi decisivă duce—graţie aceleiaşi oarbe întimplări, a
cărei victimă era viața ci insäsi—la un dureros concurs de situaţii,
in care Serizy este îngrozitor lovit de ultimul ei amic de întilniri
nocturne. :

Sdrobită de durere, nepulind säreziste acestei nouă lovituri—
pe care fără să vrea o provocase—Sévèrine iși mărturiseşte chinul
vieţii sale, pe care nici cea mai pură dintre iubiri nu îl putuse suprima.

Dar din momentul în care a vorbit Sévérine, a incetat de a
vorbi Pierre... pentru totdeauna. i

A reuşit Kessel să redea suferința reală a acestei vieţi de
neînchipuită tortură sălbatecă şi sensuală ?

Dincolo de criticele de amănunt care i sau adus, trebue să
afirmăm obiectiv realitatea acestui succes. Fără indoială, nu poate
fi vorba aici de realizarea unei perfectiuni integrale.

l porsonuiipie sutle of aim get poe
însăși sortite să a . Din ce o ope
impresionează—dela emoția uşoară, superficială, şi pănă la groaza
ce ceia sensibilitatea—ea şi-a realizat în întregime scopul
creaţie è.

„Belle de jour“ emotioneazä duios, impresionează dureros şi
rara puternic culmile desnădejdii pe care le suportă nenorocita

évérine.

J. Kessel dorea acestei opere—la apariţia ei—să nu rämie
singurul care să sufere alături de Sévérine.

Azi e convins—sînt sigur—că alături de el este majoritatea
anonimă a tuturor acelor, pe care i-a înduioşat pănă la lacrimi
destinul tragic al eroinei sa

Mircea Mancaş

E Pr E

André Maurois, Climats, Edit. Grasset, 1928

Biograf al lui Schelley şi Disraëli, povestitor de talent în „Les
silences du colonel Bramble“ şi essaist distins în „Etudes anglaises"
André Maurois şi-a dedublat talentul cu acel al unui fin psiholog
şi analist subtil în noul său roman „Climats“. Păstrind acea notă
de certitudine—pe care o creiazä în genere simţul istoric— ir
rois a realizat o operă de lirism s ri tre pei sn

„ Ce cec
de ecoul obişnuit al noutăţii tr ne vi

„Climats* este o admirabilă pictură de viaţă interioară, în
care temperamente de nuanță şi structură deosebită se apropie şi
se resping cu alternanță ritmică şi variată. Climatele vieţii sufleteşti
determină afecțiunea devotată şi pasionată, ce constitue însăşi at-
mosfera în care se încadrează cu intensitate şi nuantare aleasă
iubirea nefericită a lui Philippe Marcenat.

Cunoscind—in imprejuräri accidentale însă perfect reale—un
exemplar feminin de adorabilă inocentä şi rară distincţie estetică,
Odile Malet, Philippe se simte cuprins spontan de o iubire in-
tensä şi nestăpinită. Dar în momentul în care afecțiunea sa atinge
gradul pasiunii, Philippe trebue să constate cu durere că ceiace
cunoscuse el din această minunată ființă e numai chipul ei, suf-
letul răminînd puen el o permanentă şi chinuitoare enigmă. Suf-
letul lui Odile ? Dar Odile Malet e poate cel mai expresiv tip de
feminitate complexă şi superioară în limitele literaturii actuale.

Sensibilă şi delicată, exuberantă şi spontană, ea nu ajunge
la perversitate, dar păcătueşte totuşi prin inocenţa neclară a tem-
peramentului şi prin complexitatea neîntelcasä a caracterului, In
gesturi pe care în genere ne-am obişnuit să le recunoaştem de-
pravate, în vorbe şi atitudini—cărora același a, sera le creiază
un sens de accentuată decädere,—Odile este ființa incintätoare,
pe care o priveşti cu suspiciune fără să o condamni, o urmărești
cu dureroasă îndoială fără să o atingi. Tot ce creiază şi animă
ea este învăluit în acea atmosferă de mister, pe care o răspindeşte
cu ușurință şi mai ales cu o fecundă şi promițătoare voiogie.

Această atitudine spontană şi entrainantă frizează fireşte pănă
la simulare frivolitatea, pe care o adäogäm cu excepţională grati-
tudine orideciteori încercăm să caracterizăm sufletul feminin.

Voiu observa ra că aceiace numim frivolitate feminină,
în genere, e provenită din emotivitatea multiplă şi complicată a fe-
meii. Emotionalitatea e poate cea mai remarcabilă, mai adequată
si mai fecundă calitate feminină. Dar emoția nu râmine întotdeauna
aceiaşi ; ea se nuanteazä gradat, se dezvoltă treptat şi atinge une-
ori culmi neprevăzute şi sensuri neaşteptate. Ea nu suportă uni-
formitatea, ce o atenuiază pănă la dispariţie şi complectă anihilare.
De aceia, dacă există ceva ce epuizează şi oboseşte sufletul femeii,
aceasta e desigur uniformitatea împrejurărilor în viața practică,
abstractiunea teoretică in viaţa ei sufletească. A

Anatole France spune undeva cu perfectă dreptate: „femeile
urăsc ideile abstracte ca pe duşmani personali“. Nu există, în

336 VIAŢA ROMINEASCA

adevăr, adversari mai teribili ai femeii decit abstractiunea şi uni-
formitatea, ce sărăcesc pănă la istovire acest aspect caracteristic
al emotivităţii femenine. Ințelegem atunci, de ce iubesc femeile
pănă într'atit impresiile noui, variabilitatea prieteniilor şi—dacă
vreţi ?—chiar acea frivolitate ce apare astfel justificată,

Odile Malet întrupează astfel cel mai caracteristic aspect al
personalității femenine. lubirea ei derivă din noutatea cunoștinței
agreabile şi variază odată cu prietiniile, cu intensitatea i
pe care le resimte, şi cu îmbogățirea continuă a unei vieţi ce tinde
să devie uniformă şi monotonă. Observaţi atitudinea ei ce exprimă
oroare pentru argumentare şi consequenfä logică; observați entu-
ziasmul, pe care i-l produce numai speranța unei surprinzătoare
emoții, în fine însuşi re se ei sfirsit, şi veţi întrezări în toate
acestea efortul neobosit a mult la infinit aspectele, pe
ral a obişnuită le banalizează prin uniformitatea ei rigidă
şi sterilă,

Odile este chinuitoare fără să vrea (poate chiar fără să ştie |);
ea torturează prin misterul pe care îi răspindeşte în jurul ei
inocenta ei în care credem pănă la religiozitate şi fetiş totuși
prin contradicția reală, pe care ne-o oferă continuu via . Alä-
turi de Philippe vom exclama şi noi—resimfind atmosfera duioasă

Br ce se degajä din afectivitatea ei mobilă :—,Pauvre
ile !*,

André Maurois e unul dintre puţinii scriitori francezi de as-
tăzi, ce au în cel mai înalt grad simțul realităţii şi
permanentă de a evita artificialul şi idealul. El repre în acelaşi
timp o sinteză între reacţiunea împotriva literaturii fantastice şi
supra-realiste şi a naturalismului excesiv. Aducind o atmosferă, în
care sensibilitatea subtilă şi afectivitatea delicată amintesc în formă
superioară sentimentalismul—altădată exagerat al romanticilor,—
Maurois realizează o operă de ere 18 adevărată, estetică su-
perioară şi inspiraţie sinceră şi sus x

Cind viaţa Odilei se sfirseste, el preferă să reia prezentarea
vieţii lui Philippe, pe care—subt impresia imaginei ce încă per-
zistă—iîl reprezintă dotat cu însuşirile de aleasă distincţie, pe care
le admiram în toate manifestările Odilei,—altădată. Sacrificind
astfel succesul pe care l-ar fi creiat o combinaţie artificială sau
fantazistă, Maurois duce pănă la capăt sinceritatea integrală a
Spirii, st: astă atitudi mplul unei

n ace atitudine desi exe conştiinţe
artistice superioare, să

Mircea Mancaş

RECENZII 337

Hermann Un Enfants à
1928, Paris. gar, Enfants et meurtriers, Edit. N, R. F

Mi-a căzut nu de mult subt ochi o carte, ce m'a inspăimin-
tat în primul moment prin titlul ei brutal şi izbitor: Copi şi seră
minali. Dar invingind penibila impresie preliminară, am constatat
— chiar dela primele pagini — că mă aflam în faţa unui scriitor
pol m prin subiectul atenţiei sale, excepțional prin talentul său

Hermann Ungar este un realist puternic, impresionant pănă
la spaimă morbidă şi anormală, dar rece şi stăpinit prin atitudi-
nea sa obiectivă, Niciodată nu mi-a fost dat să intilnesc o mai
ciudată şi mai abilă sinteză de sentimentalism şi brutalitate, de
senzualism şi resemnare, de indiferenţă şi ironie, Ironia aceia —
mai ales — în care uitind de faptele sävirsite, de realitatea im-
placabilă şi inevitabil constringätoare, devii acerb și neinduplecat,
acea ironie ce arde pănă la singe şi incrusteazä stigmatul pentru
între viaţă.

piii criminali ai lui Ungar mi-au trezit nu odată compăti-
mire şi induiosare, revoltă şi indignare; mi-au apărut subt aspecte
atit de variate încit insusi ecoul pe care l-au produs în sufletul
meu era incert şi variabil.

Morbiditatea lor — evidentă în gesturi si atitudini — are un
pronunţat substrat freudian. Ura şi criminalitatea au pentru ei un
fond adinc subtconstient, care apare din ce în ce mai evident şi
mai accentuat, sfirşind în acte brutale şi repugnante.

Dacă savantul doctor vienez va fi cunoscut opera acestui tinăr
scriitor, nu-şi va putea împiedeca convingerea că intilneste In el
un adept talentat şi creator, o ilustrare adequată a räspinditei sale
concepţii.

reud a fixat la baza actelor anormale, în special în cazurile
bolilor nervoase, fapte pe care conştiinţa le refulează, căci ordinea
şi regulele vieţii sociale le resping ; ceiace constitue inconştientul
e rezultatul acestor tendințe nesatisfäcute, ce se răzbună apol prin
acte morbide de un caracter mai mult sau mai puţin frequent. Ur-
märiti cum apare tendința de criminalitate în sufletul acelor exem-
plare, pe care Ungar le distinge cu precizie şi le prezintă — in
toate atitudinele lor — cu spirit analitic pătrunzător şi permanent,
Sensibilitatea bolnavă, ce le caracterizează, e primul pas câtră
domeniul acela străin şi chinuitor, pe care conştiinţa se sileşte să-l res-
pingă cît mai departe, dublindu-si forțele cu acele ale instinctului
conservării vitale, din care derivă. Desigur, nu orice grad de sen-
sibilitate este morbid şi determinant cătră viaţa inconștientă şi
maladivă. Dar observați ce clar si evident apare acest unic punct
de contact între domeniul actelor normale şi viața sufletească pa-
tologică, atunci cînd însuşi mobilul sensibilităţii e odios şi înspăi-
mintător. Sensibilitatea, pe care o trezeşte uritul şi oribilul, pe care
o intensifică groaza şi care culminează în desgust, e poate cea dintăiu
etapă, pe care o străbate conştiinţa bolnavă în drumul cătră dis-

parifia ei.

3% VIAŢA ROMINEASCA

In „Histoire d'un meurtre“, Hoschek — un modest perso-
nagiu provincial lipsit de forță şi vitalitate — e omorit nu atit
pentrucă e răutăcios şi perfid, ci mai ales pentrucă e cocoşat
ingrozitor în toată tăptura lui diformä şi enervantă. lar în nuv
„Un homme et une servante“, întreaga a suferințelor pe care
le suportă Stasinka e nu numai usul senzualismului reţinut
(„libido* freudian), dar în acelaşi timp — şi întrun mai
grad — oroarea pe care o acumulează în sufletul u-
lui — ani după ani — searbădă, inutilă şi desgustătoare
a unor bătrini bolnavi, neputincioşi şi decăzuţi.

Această impresie de ingrozitor şi oribil duce adesea la me-
canizarea atitudinelor ; dar totodată ea creiază şi acea obişnuinţă
de fixitate a gindurilor, atit de aproape de patologia ideilor fixe
şi a interpretărilor paranoidale,

Ungar a zugrăvit astfel o serie de exemplare excepționale
în viața obişnuită, dar prea obişnuite în domeniul de variată
gradare ren nuanfare, ce intră în studiul inconştientului psi-
ae i ai puţin distractiv în lectură, dar sugestiv şi interesant
p în cele mai neînsemnate amănunte, el oferă o realitate de
studiu asemenea naturalismului din veacul precedent, cu care are
comună lecţia pentru oribil şi în întător.

Talentul remarcabil, pe care-l evidenţiază continuu, realismul
sobru şi îndepărtarea de fantastic şi artificios, alături de originalitatea
subiectelor ce îi atrag constant atenţia, îl impun ca scriitor de
primă valoare în literatura actuală.

Mircea Mancaş

e*s

D. Parodi, Les bases psychologiques de la vie morale,
Paris, Felix Alcan, 1928,

După însăşi vorbele autorului această lucrare nu e decit o
încercare „de a descrie şi preciza condiţiile pozitive care fac po-
sibilă şi necesară constituirea unei morale“. (p. 1).

Morala fiind o regulă de viaţă, trebue să plecăm dela viaţă,
atunci cind vrem să o studiem,

La baza vieţii stă tendința. O fiinţă e un mănunchiu de ten-
dinte. Cind o tendinţă întilneşte condiţii exterioare care permit
exercitarea ei complectă şi uşoară avem o satisfacţie, plăcere sau
bucurie. Din contra, dacă a fost contrariată, izbită de un obsta-
col, avem celalt pol al vieţii sufleteşti durerea. In primul caz ten-
dința legată de reprezentarea obiectului care a satisfăcut-o devine

inä. In al doilea caz tendința e negativă căutind a înlătura
obie ul durerii.

Tendinţa nesatisfăcută mult timp e trebuință şi dacă ajunge

RECENZII 230;

obișnuită şi tiranică devine pasiune. In acest chip explică
sufletească, Să vedem ce legătură are aceasta cu „Aa E pe
că tendința naturală a pm ce e de a căuta momentul plăcerii
pentru el însuşi şi aceasta e egoism. Dar omul prin constituția sa
e şi un animal sociabil. Viaţa în societate i-a dezvoltat memoria
şi i naţia, facultăţi prin care omul își poate da sama de stä-
iai > leteşti pa ce ez a, interesul ce-l poartă altuia
ajunge la contrarul tendi a căuta rile sale piä-
ceri, la sacrificiu. p peop MN

Diferitele conduite de o inegală valoare pe care le putem avea
în viaţă trebuesc selectate şi pentru a le selecta şi stabili oerarhie
trebue să intervie gindirea şi voinţa. Intre gindire şi voință însă nu
există o graniţă bine marcată căci „voinţa e totdeauna conştiinţă,
conştiinţă a motivelor noastre, a principiilor noastre de acțiune, a
scopurilor noastre reale şi acceptare de sine; după cum conştiinţa
e totdeauna întrun anumit fel voinţa de a cunoaște“. (p. 57),

Această facultate de a judeca constitue valoarea obiectivă a
uaea morale, deşi trebue să atribuim şi societăţii un rol însă
secundar.

De aici consecinţa „căci dacă nu societatea e acea care fun-
dează valorile morale, şi dacă, dincolo de ea sau prin ea, e fa-
cultatea de a judeca inerentă conştiinţei şi raţiunii omeneşti, poate
există o morală, după cum există o ştiinţă, esențialmente raţio-
nală“. (p. 70). Ar fi pretentios să vorbim de o ştiinţă pozitivă a
scopurilor umane dar e posibilă o teorie raţională. Se poate vorbi
de anumite direcţiuni constante în natura umană după cum se vor-
beşte de categorii sau legile gîndirii. Sint valori morale ce pri-
vesc în genere sensibilitatea omenească, Ei

Care e erarhia valorilor ce o putem stabili? Pentrucă viața
în esenţa ei e tendinţă şi prin tendinţă avem distincţia între fa-
vorabil şi nefavorabil, primele valori şi suport al celorlalte vor fi
cele vitale. Gradat avem valori relative la viaţa socială, personală
în fine viaţa luind cunoştinţă de esenţa sa spirituală avem valori
religioase, estetice, ştiinţifice. Binele suprem nu e o limită ultimă
şi o satisfacţie definitivă ci e conceput dinamic căci „in el se des-
coperă această exigență de a se depăşi totdeauna pe sine, care
e poate de fapt ultimul cuvint al moralei“, (p. 92). A d

Morala are şi o latură religioasă şi chiar una metafizică, căci
prin moralitate omul simte că el conţine un lung efort omenesc
„şi chiar de înaintea omului de lungul efort al vietii şi conştiinţei“,

lui Parodi e o lucrare eclectică cuprinzind reminis-
cenţe close din marii ginditori. Ideia de a fonda o morală pe
rațiune şi credinţă în posibilitatea unei teorii raționale a scopurilor
omeneşti în genere, au o coloratură kantiană. Dar cel ce a lovit
din rădăcină morala kantiană fondată pe rațiune, a fost tocmai

340 VIAȚA ROMINEASCĂ O O SSS o

sociologizmul care a arătat că însăşi logica e condiționată de socie-
tate, însă Parodi nu-i acordă atenţia cuvenită,

Ideia că activitatea morală si vitală în desfăşurarea lor nu
urmează un plan de înainte stabilit ci există „o finalitate inova-
toare şi creatoare, contingentă prin aceia însăşi, că e în adevăr
creatoare, analoagă dacă vrei celei a artistului“, (p. 119) e berg-
soniană, fiind de altfel citat mai inainte,

In fine ideia binelui ideal care nu e o limită ci „se depă-
seste totdeauna el însuşi“, acest dinanism moral ne aminteşte de
prima etapă a filosofiei lui Fichte.

„Deşi lipsită de vederi originale, lucrarea lui Parodi are două
merite remarcabile, In primul rînd de a fi îmbinat cu iscusinfä
idei atit de opuse în aparenţă, şi în al doilea rind are meritul de
0 i-o Garaj mediteze asupra vieţii
pa Eu e o problemä atit de mult discutată şi totuşi ori

nouă.

Traian Gheorghiu

Revista Revistelor

Naționalismul Scotian

Viitorul imperiului britanic depinde
in mod excluziv de capacitatea con
cetățenilor săi arog combina (aa
tismele lor variate fără a le lun ni-
mic din ardoures lor. Din felul în care
nu tratat aceasta problem, locuitorii
acestei insule au arătat o mare inge-
niozitate. Cu toată unirea lor, Sco-
tin a rămas ceiace a fost, deaseme-
nea de altfel ca si Anglia. Din nefe-
ricire legislațiile separate vează
mult complicațiile vieţii politice ale
celor insule, Totuşi ar fi greu
şi mai cu sami nedrept ca în actu-
alui sistem, Scoţia să participe numai
la sarcini şi nu şi la succesele și pro-
fiturile imperiului britanic.

Totuşi este un semn destul de rău
pentru viitor, Re à că a
timp ce popoarele mba englez
de Pean subordonează tot mai
mult patriotismele locale în interesul
unei unităţi înţelese într'un sens tat
mai larg, sentimentele care se mani-
festi In insulele britanice au o ten-
dintä mai degrabă contrarie,
a Balfour. The COlascow He-

d).

Fotografia şi Fantasticul social

Orice creiază aparente des-
tul de se, apirențe foarte
arbitrare de altfel dar care totuși sint

in raport cu pute inventivă a oa-
menilor care-i dau un stil, Orice crea-

tie lasă în urma ei fantome. Se poate
spune că fantomele care locucsc In
umbra timpului nostru sint drojdia
activitații umane,

Produsul marei aventuri industriale
constitue fantasticul social al epo-
cii noastre, Si pentru acest motiv il
scapă de legile de literatură $i artă
A mai cu sami scapă criticilor, care
udecă toate fenomenele sentimen-
tale ren tm cu metrul eti-
lon al culturii literare si artistice,

De fapt nu este altceva decit ọ
nouă formă de artă, un nou produs
al imaginaţiei omenești pe punct de
a se naste, Fotografia corespunde de
minune Cu ceiace am putea dori, din
punct de vedere plastic, în evocarea
anarhica a unui gind obscur, Nu ne
putem câlauzi, în drumul nostru pen-
tru recrearea lumii de umbre şi în ro
mantismul social care ne înconjoară,
decit cu ajutorul unul revelator pi-
termic, Si astfel apare arta fotogra-
fică : un revelator de a forță mirt-

culoasă.

Am împărtăşit dejucetitorulul stima
care o avem pentru artişti ca d-na
Berânice Abbott sau Man Ray Ker-
tesz, d-na Germaine Krull, De ase-
meni sint citeva reviste ca Varictés,
Vu, care au inteles tonte lucrurile
ascunse dintr'o figuré umană dintr'o
atitudine, dintr'un oraş, dintr'o umbra
e un zid şi pe care le poate revela
pe nr produt sent

Fotogra va e un ati-
ment de oroare indescriptibilă. Arta

nn net

342 VIATA ROMINEASCA
—

literară va profita după urma acestei
emoţiuni, O mare parte din acei care
scriu cărţi, au ee de o emoție pen-

pentru

a vieţii consistă, după părerea noa-

stră, în puterea pe care o define de

a crea pentru o secundă moartea,
(Pierre Mac Orlan. Les Annales).

Der universitară în
tatele Unite

Universitățile americane au urmat
“dezvoltarea r economice a
Statelor Unite şi tind cătră rezultate”
mai cu seamă i zece Totuşi stu-
diile juridice, filozofice şi istorice nu
au atins încă nivelul universităților
europene,

În schimb în anumite domenii știin=
tifice cum este spre exemplu acel

ologiei
elor politice, universitățile americane
ra facut progrese ph certe şi au

niversitäf vechiul continent.
a vivacitate a Americanilor
a găsit sa perfectă în tine-

unei aceleiaşi generaţiuni,
P Grupurile de virste deosebite al
acestui tineret cu gusturi şi nevoi
multiple dar comune tuturora, feno-

men care în Europa il intilnim mai
rar aa vieţii lor e abso-

bracă ln fel,
vieţii şi a gindirii o găsim în intre-

Cover Michels. Nae Anto-
logla).

Sentimentul destinului la loseph
Conrad

LA
In toată opera lui Conrad sentimen-
tul care ge roger este sentimentul

timentul anu

acord dintre om şi tot ceiace nu

este uman şi această calitate o au

puțini ginditori chiar printre filosofi şi
moralişii.

Scriitorul original care a fost loseph
Conrad ne face să trăim într'o lume
zară plină de închletudine şi
conjurati de pericole de tot felul
on liniştea gi repausul sint Inexis-

siderate ca elementele unei drame u-
nice, intr'atit atmosfera este intotdea-

Arta lui Conrad tinde să ne pue
în contact veşnic cu multiplele „pre-
zenturi“ ale personagülor sale, care
majoritate sint incomplecte şi al ch-
rui destin consistă din distrugerea na-
turii concrete a omului.

(Roger Jézèquel, Revue de Geneve).

FPéideUnte n

Cestui punct e destul de mică ii e-
p e ne-
şi democr

n capul ambelor armate Mia deo-
Le]

şefii erau mai pulin de acord decit

masele,

milie mai mult decit obscură, tatii

REVISTA REVISTELOR 343
— REVISTA REVISTELOR 34

aplicabila şi Inaplicatä. Si pentru a-
cest lucru a fost tratat de imoral.
Invingătorul Herbert Hoover este
Deer peor de sat şi al unei in-
stitutoare, Dacă reuşeşte să urmeze
cursurile universității din Slandford în
California acest fapt se datoreste
numai salarului care-l încasa ca lu-
crător într'o spălătorie. El a fost mai
apoi inginer intro intreprindere in-
dustrială, Este un mecanism perfect
arent şi care nu pierde niciodată

In timpul Conferinței pace,
Hoover era omul atilan AL rod
teur-ul Europei” cum ise spunea În
timpul războiului. Tot el este acela
care a adus comerțul Americii la un
aşa grad de inflorire, a salvat oraşe
şi provincii pe timpul inundațiilor
cauzate de apele Misissipiului, a bä-
tut Anglia în lupta cauciucului, este,
insfirşit, cel mai mare ,business-man*,
Atit timp cit îl va avea America, nu
va muri nici de foame, nici de frig,
nici de mizerie.

„(Stephane Lauzanne, Revue de Pa-
ris).

Literatura şi arta în Ukraina

Toată literatura ukrainiană este
fundată pe operele celor doi mariscri-
itori si poeți: Taras Schevtchenko

1814-61) şi Ivan Franco (1846—1916),

a fel cu arta ukrainiană această li-
teratură originală e caracterizată prin
fuziunea formelor artistice occidentale
cu cele orientale.

Astlet dintr'o combinaţie a elemen-
telor bizantine cu clementele romane
a luat naştere arta ukrainiani celace
constitue gloria acestei arte naţionale
nouă este magnificienta extraordinară
şi bogăţia motivelor. In Europa arta
este mai desăvirşită în arhitectură şi
în sculptură, în Ukraina predomină
mai cu samă pictura m í. Pictura
care a fost mai ă un comple-
ment al arhit evoluează aci
în Ukraina tot mai mult şi se modi-
fica subt influenţa artelor holandeze
si italiene.

(Grăcinto Trevisonno. Rassegna
Nazionale. Roma.)

Tolstoi şi literatura Sovietică

Figura complexă a lui Tolstoi rå-
mine pentru noi, occidentalii, profund

interesuntă, chiar şi în erorile sale de
orientare spirituali ; teoriile sale chiar
cele mai extremiste gi mai iconoclaste
nu mai prezintă nici un pericol, In
Rusia Sovietică însă lucrurile par a
fi altiel, Cu ocazia aniversării fisi o
per re ue serioasă s'a rj-

at printre cii cei mai celebri a
lui Tolstoi.

Dacă unii sint partizani fanatici ai
operei sale, în schimb alţii nici mu
vor 30 recunoască și o atacă nt-
încetat,

Totuşi nu am exagera afirmind ch
o iza „E. Tolstoi au devenit mai

es în tinăra generaţie foarte popu-
lare în U, R. Es.

De altfel toate aceste controverse,
prin însuși faptul că ele au fost stirnite,
dovedesc incă odată cit de etern şi
actual este Tolstoi. Insfirşit, faptul că
nu numai criticii locali, ci critica mon-
dială se ocupă cu aceasti problemă
probează că Tolstoi, pe lingă etern
actual este si universal.

(Ettore Logaito. Riwista d'Italia),

Curse de broaşte țestoase

America posedă tot felul de cim-
puri de curse: Louisville, de pildă,
pentru cai, Indianopole, pentru auto-
mobile, New-York pentru recordurile
de dans. Dar din toate aceste cim-
puri de curse cel mai original este
cel dela Uk la Ponca City, a-
menajat pe roaşte țestoase,

Aceste curse constiluesc un mare
eveniment pentru magnații petrolului,

entru cowboii săraci, pentru Indienii
Pogati, pentru reporterii ingenioși, pen-
tru read suspecti E pentru chel-
merit de restaurante, Toți sînt egal
de excitati în ziua marelul derby al
broastelor țestoase,

Regulcle primordiale ale jocului ñ-
cestor curse cer ca în primul rind să
fie un cerc cu un diametru de apro-
ximativ o sută de metri jar în mijlocul
acestui cerc să se găsească concurentul
cursei. Prima broască țestoasă care
păşeşte linia convenită este declarată
cistigätoare iar numele precum gi fo-
tografia sa apar imediat în jurnale,
Din nefericire sampionul acestor curse,
mal puţin fericit ca alţi sampioni, îşi
termină cariera în tigaia mincăcioşilor
rafinati din Aklahoma,

(J. Faus. The Sportsman).

mM VIAŢA ROMINEASCĂ

Munca Chineză

O prapastie adincă d pe lt-
crătorii chinezi de al de acei
de azi. Lucrätori nu se mai recrutează
ca acum prin relațiile amicale, ei

i din Hau-

ect

alte specialităţi și nu sint în raport
decit cu Intendentut superior care Ha
t. De aci abuzurile scandaloase
ale acestor intendenţi-patroni, insir-
cinati să plătească salariile si care
percep regulat un destul de însemnat
po oaia, pe care-l trec la rub-
rica „cheltuelilor de angajare şi care
de fapt trece direct ‘in buzunarul lor.
fapte scandaloase după ani
întregi de chin si îndurare au deter-
minat mişcarea uvrieră chineză care
în multe locuri a ajuns chiar la sā-

sinarea explontantilor.

Din nefericire industria chineză ne-
tuală se serveşte mal cu sami şi de
preferință de lucrători veniţi de la
țară, de foşti cultivatori de pămînt
care nu pot nădăjădui vreodată să
scape de subt tirania sistemului capi-
talist şi să se reintoarcă la satul natal,

(Comtele Sforza. The Contempo-
rary Review),

Arhitectura vie : Henri Sauvage

Henri Sauvage este un nume şi
marcheazi-un moment in dezvoltarea
artei de a construi. El este jumătate
artist, jumătate inventator, dualism pe
care trebue să-l aibă orice arhitect,
şi care îi face sarcina aşa de grea.

Henri Sauvage a fost in deosebi
atras de arta construirii de imobile
colective, El concepe o casi ca un
organism inzestrat cu funcțiuni vitale.
Prima lul preocupare este să creeze
un sistem de rețele prin care să cir-
cule „seva“ acelui organism viu care
e chidirea, şi anume : apa, scurgerile,
gazul, curentul electric, étc, Apoi, è-
senţialul e osatura, scheletul. Cit des-
pre fațadă, ea e importantă şi nein-
semnată cn tot ce € haină,

Casele lui Sauvage sint ingenioase,
si sint si foarte estetice, stul de
are) cle nu stilizarea
în | de pilda al unui Le Corbu-
sier. O „cetate-prădină” facută de ei
are frumusețea turnului Babel—minus
toate inconvententele. Fiecare etaj are
grädini și terase.

Dar impresionante sint mai ales a-
vantăgiile tehnice, D. Sauvage, de 10
ani, a conceput problema casei fabri-
cată la uzină. A casei care-ţi vine în
pachete, o debalezi şi o montezi. Ex-

périenta acestui arhitect a dovedit că,.
acest i

inlocuite cu simplii lucrători manuali.
4 Economie fa e bine de ae fra
supra minii ru şantier, 5 Un
imobil de B etaje, 300 m , patraţi poate
fi clădit în trei huni ÿ „cu o
medie de 40, economie globală asu-
pra prețului de cost al acelelaşi case
clădite procedeele obişnuite, G.
Nu mai există nici măcar un centi-
metru cub de moloz.

Aceste avantagii, unite cu cele de
ordin estetic, ne fac să întrevedem o
epocă nouă pentru arta arhitecturii,

(Marcel Zahar. L'Art vivunt).

Sistemul judiciar în U. R. S.S.

La 1 Decembre 1917 Decretul No.
1 asupra Tribunalelor suprimă vechiul
curs al justiţiei, magistratura și avo-
caţii. Totul a fost inlocuit de un Tri-
bunal popular, constituit pris
igo per creare în faţa poporului,

care eca patriarhal con-
ştiinţă, echitate Şi spiritul soi

La lanuar 1918 sa adăugat un tri-
pentru crime poli-

Nu există Tribunal civil; mumai
Tribunale arbitrale cu decizii obli-

gatorii,
Dar în primavara din 1018 izbucni
războiul civil. Pericolul era mare. Jus-
incetă de a juca rolul inocent de
ție şi moralizare. Atunci se con-
stitul teribila comisie extraordinară

(Teheka
ţia acesti „comunism de
războiu* privea rechiziţiile, repartiţia
alimentelor, distribuţia cu cartele, ca
într'o fortăreață asediată.
În epoca războiului civil nu a fost
astlel zis o jurisdicție civilă.
N'a posibil de constituit o jus-
titie decit In momentul cind
populația obținea drepturi pe lingă

REVISTA REVISTELOR 245

obligaţiuni, Atunci născu noţiunea de
legalitate ; necesitatea de n respecta
şi apăra drepturile acordate de lege.
] sovietică în adevăratul sens

1 1922, odată cu noua politică
economică (Nep) care recunoștea ală-
rod A, branse economice joe
o imensă sferă de economie vai
(agricultura, meseriasii, come mic).
Atunci legea s a trebuit să

jeze prin mijlocirea Tribunalelor, ca

prin decretele din 1921—22, in special
prin legea care punea sfirsit natio-
nalizării inter or, şi mai ates
legea care stabilea bazele dreplurilor
de proprietate privată (22 Mai 1922).

Pe aceste principii se sprijină codul
Civil pus în vigoare la 1 anuar 1023.
Acest cod

recunoaşte şi tejă
dre de tate şi alt i
ne a Ă eaire în em în rele

nu sint în contradicție cu principiile
de ordine publică a regimului sovietic,
Se fixează justiția ca o sarcina sen
țială pentru întărirea legalitiţii revo-
luflonare şi apărarea dreptului cărora
ți se atrlbue o înaltă valoare socială

si culturală.

FI pere metoda de ar: tie + haii:
rizi pe conştiinţa revoluţionară a fos
abandonată, adoptindu-se principiul ju-
decării © m legii.

Sc urmat de legiuitor a lost
insă mai ales să facă tribunale în i-
devăr accesibile maselor, cu un mè»
canism uşor, o justiție care nu
să mentie dreptul formal dar să apere
practic interesele vizate ale populaţiei.
Le a avut In vedere că marea
re reg poporului este săracă și
analtabetă.

Deci legislaţia şi procedura intre-
buinteazä un limbaj foarte clar. In-
structia si propeică sint simple şi
repezi, fără formalism şi lun inu-
tite. Durata upui proces civil dela in-
troducere la executare durează 2—3

In Occident se consideră ca legea
nu-s scrise decit pen-

tru : acest fel de a vedea este
hotärit de legislator în Rusia

sovietică. El vrea ca țăranul ; >
torul sii nu se simtă străin şi ostil în

fața Tribunalelor. Cuvintul de ordine
este: „Tribunalele nu-s făcute pentru
avocaţi”. In penal ca şi în civil tribu-
halul € timid să manifeste maximum
de iniţiativa. Tribunalul cauta motive
din proprie iniţiativă, In particular ju-
decătorul è ținut să explice părților
legea în afacerea ce-i priveste, şi drep-
turile pe care le pot invoca. Tribu-
Balul trebue sa se e riguros ori-
cărei tentative de Dati Sau incurca
procesul (Art, 6). Recentele proecte
de lege au fost elaborate pentru a li-
mita activitatea avocaţilor în justiţie,

Sint trei tipuri de Tribunale : 1) Tri-
SRE MOSIE 2) Tribunalul guyer-
namentai, 3) Curtea supremi a Re-
publicet.

Primul judecă ligile pana la o mie
ruble, toate delictele şi o serie de
crime,

Cel guvernamental judecă crimele
contra Statului, ale funcţionarilor si a-
téntatcle grave contra persoanei.

Tribunalul popular se compune din
un judecător titular şi doi juraţi po-
pulari, La fel se compune şi cel gu-
vernamental ca curte de primă instanță,
Curtea de casaţie şi consiliile de răz=
boiu n'au jurati, ci trei judecători per-
manenti.

Toate afacerile, civile şi penale,
sint judecate în fond numai intr-o
singură instanță. Nu există apel,

Recursurile contra sentințeic: Tri-
bunalelor populare se judecă de Tri-
bunalul de puvernimint ca instanti de

casare,

Recursul e totdeauna suspensiv în

mat şi aproape totdeauna în civil.
Cartea de casatie nu se limitează nu-
mai la motivele invocate de recurent,
poate invoca singuri motive noul şi să
reformeze sentinţa. Se poate face re-
curs nu numai violarea legil
dar şi contra sentințelor date In eyi-
dență contrazicere cu circumstanțele
afacerii, Casaţin are apoi dreptul nu
numai să caseze dar să modilice sen-
tinta. In materie penală casația la
Moscova cercetează cam 100 de cauze
pe zi şi caseaza sau modifică In me-
die un sfert din ele.

Simplii lucrători (ferari etc.)@pot fi
membri a tribunalului popular șia
celui de ernămint în urma wmi
stagiu într un stabiliment a statului şi
în serviciul Tribunalelor.— Juraţii po-
pulari sint aleşi dintre «lectori şi sint
obligați să judece gase zile pe an.

346 VIAȚA ROMÎNEASCA

Procurorii au o putere foarte mare;
dispun urmărirea sau

controlează

actele tuturor locale din

“punct de vedere a legalităţii. Procu-

torii nu sint aleşi de sovietele locale.
Parchetul e riguros erarkizat,

In 1922 a fost creiat din nou şi a-

vocatul, care însă e foarte rău văzut

udiciară,

Dacă este un acuzator, nu se poate
judeca în penal, făra ca să fie şi un
apărător.

Tribunalul poate însă să declare că
nu are nevoe nici de acuzare nici de
poa | din 1927 este mult mal

pena e m
blind ca cel din Inainte codul
indică nilaina, Paap eat care =
se pu or orul, iar max
mum era 10 A preia Nu
există munca silnică pe viaţă. Acum
legea indict maximun), pi-
tnd fi scoborit până la o zi de inchi-
soare. Detentin preventivă este tot-
deauna socotită! Suspendarea e acor-
dată foarte des, Ilberarea condiţionată
cind condamnatul a făcut o jumătate
sau un sfert de pokeri; este admisă
in regulă genera
P mer apoi considerat crimă un
act care, cu toate că este formal vi-
zat de Codul penal, este În sine ano-
din şi nu a avut consecinţe oase.

Una din inovațiile regimului peni-
tenciar consistă în a acorda detinu-
tului 15 zile de vacanţă an. À-
ceastă măsură intră în general

facă din

şi nu o an a .
(S. Tchlénov. Europe).
Bilant
In numărul din Mart, „L-a Nouvelle
Revue Fran a cm citeva re-
fiogli ale lui Albert Thibaudet cu 0-
implinirii a douăzeci de ani de
ia inființarea revistei. Nu este pro-
Thibaudet

räzboiu. „
çaise“ şi-a încetat
pentru ca să şi-o reia în 1919, Thi-

talt se ocupă de activitatea revis-
tei între 1914. „La Nouvelle

biți într à Tar (ot) deco
ei,
ocupați de căutarea unei

curentul naționalist. „La nouvelle re-
vue française", ciutindu-și o disci-

Jules Romains, care, dealtfel, nu
fäcea parte din ia

Gide, „Barna s i
Dos booth“ al lui Larbaud

şi
n gr * al lui

Fournier. Tineretul de după Aa
regie te „un orea mai mare" în
= > eroul „Les caves du

” Garnabooth e un ina

al hi Giraudoux şi Paul gg
pae grand Meaulnes* reprezintă ro-

fantezist. Proust e abia
după războiu. Tot perioadei de după
războiu aparțin şi „Les Thibault“ ai
lui Martin du Gard şi „Les Faux Mon-
nayeurs“ ai lui Gide. Aceste două ro-
mane reprezintă foarte bine curentul
critic (Gide) și curentul constructiv

a REVISTA REVISTELOR

347

(Martin du Gard), două mar direc-
tive în jurul cărora se if acti-
ziaten Nouei Reviste franceze.—Thi-
> udet propune, pentru a întruni subt
he y definiție pe scriitorii atit de
osebiţi dela „Nouvelle Revue Fran-
çaise“, denumirea de „Şcoala de di-
vergisi, adică tocmai ceiace reese
gi n antnjul dela intemeere : Scrii-
2 care, deşi deosebiti, se simt to-
şi, „prin disciplina literara care îl
dit „pin, același familie.
„A Are ve La Nouvelle Re-

—— cl

Mişcarea intelectuală în străinătate

Literatură

Maximin Deloche, Les vrais mé-
moires du cardinal de Richelieu,
Tip. J. Bière, Bordeaux,

sa hotărit publicarea memo-
riilor cardinalului Richelieu—o vie
re prefer rr er
ulu ineau, cu argumente
ynan dealtminteri, că memoriile
au fost compuse după moartea lui
Richelieu, de unul secretarii săi
Horlai Sancy. Acesta Insă, om Cu o
inteligență mediocră nu putea să a-
ducă o lumină deosebită asupra unul
trecut misterios, răspundeau alții,

D. Maximin Deloche — istoric cus
noscut şi autor a mai multor cărţi
despre jieu—caută în cartea de
acum să dovedească cu probe pu-
ternice, că periei cea mai con

vitoare la anii 1600—1624 nu putea
fi scrisă decit de însuşi el, singurul
care putea să cunoască ger Y de
precise, In afară de aceasta d, Delo-
che scoate în evidență diversele fi-

ex şi maxime favorite cardina-
luiui. Din toate acestea rezultă că
memoriile lui Richelieu au fost re-

né Au soleii de la
poésie; Sous l'oeil en fleurs de ma-
dame de NONOR Libr. des Champs-

sées, P:
Pentin Boulgakov, Léon Tol-
goy en notre temps, Libr. des amis,

i
#

MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE 349

cele mai ordinare—dar el le suportă
nt poor so misen I ami că
be r
dota san * găsea in apropierea
enry eaux, Les
s'ouvrent, Ed. Nelson Paris” “
Marie Dormoy, L'initiation sen-
timentale, Ed. Flammarion, Paris.
or 3 16 Erlanger, Le cygne
rouge, Ed. , Paris.
Pernette e, La cendreurdente,

Filosofie

Otto Rauk, Le traumatisme de
da naissance, tradus de Jankelevitch,
ed, Payot, Paris.

Autorul examinează influența a
dinainte de naştere asupra vieții psi-
hice individuale şi colective, Indivi-
dul este obsedat inconştient de viața
pe care a dus-o în uterul mamei sale,
in stare de embrion. Aşa se explică
după d, Otto Rauk dragostea copi
lului pentru mama lui, n su-
Hetelor religioase şi mistice. Aceste
nu sint altceva decit regrete după
un paradis perdut. Amantul nu ştie
că ceiace caută el la altă femee este
tocmai sălaşul pe care l-a avut altă-
dată în pintecele mamei lul,

Deasemenea sînul lui Dumnezeu
pe care noroudele il nădăjduesc după
moarte în religiile lor, este tot pro-
dusul acelei nostalgii după uterul
mamei,

Ştiinţă

ne să studieze constituția şi starea

izică a astrelor după energia pe care
o radiază şi mai ales după lumina
care o trimit.

Autorul— directorul observatorului
astronomic si profesor la facultatea
de ştiinţe în Marsilia studiază în car-
tea lui rele, planetele, cometele,
meteorii şi meteoritele, stelele si ne-

buloasele, Deduce după indicațiile
luminoase Care se pot observa, com-
poziţia fizică a soarelui d a plane-
telor. Cind e vorba de planete, au-
torul- explică din ce cauze viaţa nu
este cu putință acolo temperatura
fiind ori prea urcată sau prea scăzută.
Pr à iei lămuriri imbelçu-
oate fenomenele cereşti,

Albert Levasseur, L'éléctrochi-
n: et léléctrométaliurgie, Dunod,

8.
H, Ollivier, Cours de physique
générale, 3 valoran, LIE.. Home
aris.

tiinti sociale

Go e Reynold, La Démo-
cratie et la Suisse, Berne, Ed. du
Chaudelier.

_ Autorul catolic şi romand solicită
istoria Elveţiei în favoarea unei idei
preconcepute care e aceasta: mino-
ritatea romandă nu se poate conserva
decit printrun regim de _aristo-demo-
craţie” politică gos democraţie social-
negre La a ocratie a d nc
nu €, fireşte, in evoluţia Elve-
tei, decit confirmarta acestel teze.
„Federalismul”, care e unul din con-
stantele istoriei elveţiene si care s'a
născut din trebuinţa apărării comune,
n'ar Îi fost expresia unui spirit de-
c, care duce „latal” la centra-
lizare, ci a unei forme intermediare
intre democraţie si aristocrație. Au-
torul susține că diviziunea internă şi
caracterul „provincial“ al poporului,
sint rezultate ale diviziunii geo ce
Are jp urmare, trebue menținute.
utorul e împotriva democraţiei po-
litice, fiindcă în „i numărului”
vede o primejdie pentru minoritatea
de limba francezä, dar nu poate
acest regim în domeniul social, şi de
aceia caută să-l concilleze cu un
fel de „socialism catolic”, Proba in-

călită
nere şi de cata fel tendentios
de-a considera istoria ca simplă au-
xiliară a politicii,

COMPILATOR

Bibliografie

- Silviu Dragomir, loan Bufermnu, Buc, Edit, Casei Şcoalelor 1928,
Fan nd RARE a un tournant de son Histoire, Le
cabinet Maniu Paris, Gebethn Wolf, 1929.
caza Armatei je dir D uati Amneris pe 1883, Ba. Comp. de
Publicitate, Cleveland, Ohio a Uniunii Soc. Romine.
Raportul anual 1927-28 a! Soc. Academice „Junimea”, din Cernăuţi,
i nimii”,
reaa Dry ere a Studiu cu privire la apărarea națională, „Cartea

Nichifor Crainic, Darurile Pâmintului, Ed. Ul, „Cartea Rominească” ,

sira EAI Austria, Cunostinti Folositoare, „Cartea Rominească *,
a De. rade Dumitrescu, lifosul exantematic, Cunoştinţi tolositoare,
intr Imob Mate de soldat, Cu «Care mominească”, 1929.
pram 0 i. te Craiova-Bucureşti, „Ramuri“, 1929.
+ as peladang gar Evreilor, laşi, „Viaţa Rominească”, 1928,
Prețul een Auch, Dumnezeul Răzbunârii. Dramă în trei acte, Bucu-
turmele Retea Pepe e e de Puis saae Manli dn
PR ee ANAR A agrară în țările Baltice, Estonia. Taşi,
Digi Dom, grec dora ne our locuințelor, Bucureşti, Cartea Ro-

minească, 1929.

PES US BIBLIOGRAFIE 31

P. Constantinescu-laşi, Glozel, Chişinău, Tip. Eparhială, „Cartea
Rominească”, 1929, Preţul 50 lei

lon Colan, Documente privitoare la cenzură în Muntenia 1832-1833,
Craiova, Scrisul Rominesc, Extras din Rev. Arhivele Olteniei, 41-42, 1929,

Dacoromania, Buletinul „Muzeului limbii romine* a universităţii din

Cluj condus de Sextil Puşcariu, Anul V (1927-1028), Cluj, Tip. „Ardealul“,
1929, Preţul 700 lel,

Reviste primite la redacţie :

Viaţa Literară, No. 103-105, Societatea de mine, No. 3-6; Transil-
vania No. 2-3; Täränismul, No. 41-46 : Sezätoarea, No. 11-12; Revista Ge.
nerală a Invăţămintului No. 1-2; Gindires, No. 1-3; Foaia Tinerimii No. 2-3;
Revista Funcţionarilor Publici, No, 1; Le Cri des peuples, No 2-4: Rasa.

ritul, No. 5; Mercure de France, No. 736-739; Fintina Darurilor, No, 4;
Noua revista bisericească, No, 1-2: Buletinul Camerei de Comerţ şi Indus-
trie Turnu-Mägurele No. 1.2; Biserica ortodoxă romină, No, 10-12, 1928, No.
1-2, 1929); Filmul meu No. 27.28: Glasul Minorităţilor No, 2-3; Prada Gin-
dului, No. 1; Infräfirea romineasca, No, 9-11; Correspondance Economique
Roumaine, No, 6; Școala şi familia de mine, No. 8-10 : Viaţa medicală, No.
2. Opoziția, No. 21-23; Rominia militară, No. 1: Foaia Plugarilor, No. 1-2;
Ritmul Vremii, No. 2: Moldova literară, No. 1-2; La Nouvelle Revue FAT.
çaise, No. 185-187; Revista Pindului-Macedoniei şi a Timocului, No. 1;
l'Entente Economique, No. 2-3; Revista positivă penali şi penitenciară,
No, 1; Viaţa Agricolă, No. 2-5; Utopia, No. 1; Tribuna Banatului, No. 3-4;
Corespondenţa economică, No, 1; Pentru inima copiilor, No. 1.2; Réiré
Mensuel des Travaux dela Sociét: des Nations, No. 1-2; Natura, No. 7:
Revue internationale du Travail, No. 3: Graiul rominesc, No, 1; Revista
Funcţionarilor, No, 2; Buletinul Institutului de Literatură pe anul 1929; Mi-
nerva, No. 3; Vatra, No, 1-2; Premiera, No. 19: Grafica Romină, No. 1-2:
Arhivele Basarabiei, No. 1; Studentul, No. 7-8; Junimea literară, No, 1-4;
Pagini culturale, No. 3; Zorile, No. 1-2: Arhivele Olteniei, No. 41-42; Ka-
lende, No. 5, Falanga No. 52, Ramuri No, 2-3., Limba Romină, No, 3,
Literatura contimporanà, No, 6; Contemporanul No. 80,

N
Tolu Nicolae,—Edmond About şi Rominia , . . . 176
Vianu Tudor.—E. Spranger şi formele vieţii. . . P 166
Weiss Aurellu.—Consideratit asupra literaturii avarii. 242
Zarifopol Paul—Kant şi estetica. . . . j x 92
IH. Note pe marginea cărților
Suchianu 1. D.—Tudor Arghezi . . . . . . . . 208
IV. Cronici
Botez Octav.— Cronica literară (O carte asupra roman-
Tabla de Materie tismului). . -. 104
r Daşcoviei N.—Cronica dit (Abeogarea. Constituţiei
VOLUMULUI LXXVII sirbo-croato-slovenă şi främintärile din nare
£ vecin, etc, etc.) . . . 277
(Anul XXI, N 1, 343} Hallunga AL.— Cronica scoală (Mica antantă eco-
DOC) + + +. > 295
L Literaturä Pasii A, A1,_Cronica Nterară Lénine rc-
A Š poi Vesa, 205 man de Cezar Petrescu) . . 259
OA T feo a re CR RS 83 Procopiu St.— Cronica ştiinţifică Olarii calendarului). 298
es Pi À ii : 254 Tonitza N. N.—Cronica plastică (intre artist şi critic). 272
20 Path i Zeletin St.. Cronica internă (Prin noi înşine...) . 114
Ionescu Stejar.— Game (Fiul Risipitor. Partea i m. A 35
Mantu Lucia.—O zi la Vilcov (Note de drum) . 15 V. Miscellanea
—Geamul.—Ospăţ.—Cui DE 153
7 c Fe n ry : 228 Nicanor P. & Co..—S. S. R. şi calitatea de scriitor.—
pra papa cu, Fete —Spovedani i 160 Bilete de papagal. Rs. In jurul „Blocului
A..—Cintec sex Lya 174 moldovenesc“ . - 120
9 să ară Sp i ja Nicanor P. & Co..—Cergetori rep azur. e d “etc | im-
Ralea D. Mhal—Memorial (Note de drum în = presionistă a romanului poe la gre
II. Studii—Articole.—Scrisori din țară regionalismului. . - . . . . ; a. ra 304
şi din străinătate VI Recenaii
Bădăreu A. Dan.—Supraomul lombrozian . + + + - 25 Bart Jean.—Schite marine (Demostene Botez). . . . 323
Dimiu Radu. — Judecători şi judecăţi de altădată (Ur- , Beza Mareu.— Romanul englez contemporan (M.R.). . 134
mare şi sfirşit). . DT je Blaga Luclan.—Lauda somnului (Demostene Botez). . 318
w Ofetea Andrei—O ţară fericită, Danemarca + 217 Cercetări istorice, revistă de istorie romineascä (A. Ofetea). 330
Painlevé Paul.— Ştiinţa şi apropierea între PE A = 3 Dumogue René—L'unification internationale du droit
Philippide A. Al.—Modernism + . + + + + e. 96 privé (George Băleanu). . . . . + + + + : 136

Rosetti Al.—Jules Gilliéron şi geografia linguistică . 7 20

Douillet ENS ac sans voiles (Grig. Mich.
Cota), «+ sii eee + fans te PR:

Febure Lucien, —Un destin : Martin Luther (A. Oțetea).

Galaction Gala.—Caligraful Tertiu (Octav Botez). .

Hauvette H.— D'Arioste et la poésie chevaleresque à
Ferrare au début du XVI-e siècle (A. Ofetea). .

Kessel Joseph.—Les nuits de Sibérie (Mircea Mancas).

. . —Belle de jour (Mircea Mancaş).

Mackinnon James.—Luther ant the Reformation
Oțetea), > s - căi le á

Maurois André — Climats (Mircea Mancaş). Dhs. ha

Minulescu lon.—Corigent la limba romînă (Octov Botez).

Morlet, dr..— Cahiers de Glozel (P. Constantinescu-laşi).

Parodi D..—Les bases Anar cit Vie morale
(Traian Gheorghiu). . . A

Pillat lon şi Perpessicius. -— Antologia poeţilor de pet
(Al. A. Philippide). . .

Reinach Salomon. — Ephémérides de Glozel, (P. ‘Cons-
tantinescu-laşi). . +

Sadoveanu Mihail. impărăţia x (Demostene Botez).

Temperley Harold.— The Victorian Age in Politics, War
and Diplomacy (A. Oțetea). .

Topirceanu G..— Parodii, Balade visele K triste, Mig-
dale amare (Demostene Botez). . .

Ungar Herman.—Enfants et meurtries (Mircea Mages)

VIL Revista Revistelor
Baillot A.—Bergson şi Schopenhauer (Mercure de

France), . . RAT +
Balfour, lord. _ Nationalismul cota (The Chad
Herald). . . i z A

Charléty S..— Ernest Laviate (1842-1922). .

Faus J.. — Curse de broaște țestoase (The Sportsman).

Jézèquel Roger. — Sentimentul destinului în Ja at
(Revue de Geneve). . . . 2

Laurent René.—Crucisetorul-cuirasat şi socialistii eE
mani (Revue d'Allemagne). . . « «+ =- ,

. L . À .

Laurent René.— -out-ul în Ruhr (Revue d'Allemagne).
Š » —Evacuarea Renaniei şi Comitetul exper-

ilor (Revue d'Allemagne). i

Lauzanne Stephane.—Lupta preşidenţială în Statele-
Unite (Révue de Paris).

Logatto Ettore.—Tolstoi şi literatura sovietică (Revista
d'Italia). à

Mac Orlan Pierre. -Pologn și fantasticul social (Les
Annales).

Michels Roberto.—Viata universitară în Statele-Unite
(Nuova Antologia), . . .

Nisot Thérèse Marie, —Sterilizarea anormailor (Matea
de France).

Pictura americană (Die Neue Rundschau).

Sforza, conte.—Munca chineză (The Contemporary
Review).

Tehlenov S. — Sistemul judiciar în u. R. s.s S (Europe).

Thibaudet Albert.—Bilant (La Nouvelle Revue Française).

Trevisonno Glacinto.—Literatura şi arta în Ukraina
(Rassegna Nazionale). . .

Zahar Marcel. — Architecture vie: Henri Sauvage a
vivant). 27 teza à à

VIII. Mişcarea intelectuală în străinătate . . .
IX. Bibliografie

149, 348

<= © CRI EC aa

— "#7

Un motor de motorină 30 H. P.
« « « camionetă 30. P. enzina)
« Electromoto: 440 wolts 40 Amp.
1200 Türe
« Dinam Electric 125 wolts 56 Amp.
1200 Ture
« Electromotor de 5 /: H.P. 440 wolts

11 Amp.
Transmisiuni de mare întindere cu șaibe
pentru curele de orice mărime cu stende=
rile necesare pentru instalare.
Toate în stare bună de funcţionare și
de vînzare în urma electroficărei instituției.
A se adresa:

* INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE

-VIAȚA ROMINEASCĂ
STR. Pro Ne. 10—12

Penfru Autori

Se aduce la cunoştinţa autorilor că manuscrisele primite la
redacție, nu se inapolază ; în schimb, acei autori ale căror
lucrări urmează să se publice în revistă, vor fi înştiințaţi, despre
aceasta cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisului,

Redacţia işi rezervă dreptul să tipărească articolele cînd
va crede de cuviință, conducindu-se numai după consideraţii teh-
nice şi editoriale.

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugaţi să
ne comunice şi onorarul dorit; în caz contrar, acesta se va fixa
de câtră Direcțiunea Revistei,

Autorilor care nu locuesc în laşi nu li se pot trimite co-
recturile şi prin urmare sînt rugați să-şi redacteze manuscrisele
definitiv şi citet.

Pentru tot ceiace priveşte redacția: manuscrise, reviste,
ziare, cărţi etc., a se adresa la Redacţia Revistei „Viaţa
Rominească“, strada Alecsandri, Iaşi.