Viata Rom. (R.), 1939, 31.2

pos 


| orar. CANTH. UNIF, 
| M. BMINESC" + LAŞI 


939 — ANUL XXXI 


XF. poa 


. 7 — IULIE 


Viaţa iapa acea 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIŞOIANU 


D. L SUCHIANU 
EMILE HENRIOT 
HENRY FOCILLON 
JULIEN DENDA 
ANDRE THÉRIVE 
EDUARD PILON 
ANDRÉ CHAMSON 
ALAIN 

HENRY DORDEAUX 
JEAN ZAY 

EDOUARD BOURDET 
GASTON BATY 
MAURICE CONST. WEYER 
JAQUES DEDO BRIDEL 
TRISTAN DEREMI 
JEAN PERRIN 

ION PILLAT 

N. ROMANESCU 
VLADIMIR STREINU 
AL. PHILIPPIDE 


AL. GRAUR 
CONST. VIŞOIANU 
ION BISERI 

V. NICOLAU 

PAUL ZOTTA 


H. OPRESCU 
MIMAIL BEBSASTIAN 


SUMARUL: 


Cuvimt Insini» (p. 3) 

Spiritul ip. 8) 

Franja #sverá (p. 13) j 

Umaniamul franges ip. t8) 

Limba frunomaă i siviliz=jis (p. 20) 

Pariani madern (p. 28) 

Palatul din Versailles (p. 33) 

Mersa revoluție (p. 37) 

Familia tramceză (p. 39) 

Spiritul reformei invåjāmiatuiul în Pranga (p. 43) 

Deenodämints (p. 48} 

Cum cemoep francassi) dirsofis de #csnā (p. 53) 

Vinurtie Franței ip. 20) 

Täranui franuea (p. 85) 

Vinuri ale poezia! franceze (p. 93) 

Crgaminnran cercetării științitise în Franta (p. 74) 

Poeala lui Franois Jammas (p. P3) 

Linie ; Descartes” (p 108) 

siszise literarå (Note "sapro romanitamul ancar p, 10) 

Litarutura atrăimâtăți (Repertasiuai Tn Hitarmtmră ala Pavoluţial 
p 18) 

Granica lingvistică (Revoluţia Franansâ şi limba m 118) 

Cronica natarnă (L Principiile" în paliboa satarnă a Franţei (n. RI 

Cronica idtailar (Bamnificaţia gonerală a revsiuţiei rumbate p 128) 

Cronica da istorie militară (p. 139) 

Cranice militară (Prinsipiiia tramoane sia arganizârii saenomial da 
săabatu p. 135) 

Cramica plastică (Ravatuţia Pranoeră şi urta p. 43) 

Cronica dramatică (Pevsiuţi» Pranouză şi tantrul p. 100) 


RECENZII! 


$ n, M. Cenmdamts (p. 1) 


n- 
NUMĂR INCHINAT FRANȚEI 


BIBLIOTECA DEI ERSITAŢII 


98 ARAMA RA A tit 
ADMINISTRAŢIA 
MONITORUL OFICIAL ŞI 
IMPRIMERIILE STATULUI 
BULEVARDUL ELISABETA, 29 
BUCUREŞTI ı 
TELEFON 54820 


OI eo) 


Girant! rosponasabili: M. RALEA și €. VISOIANU 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIŞOIANU 


Inscrisă În registrul de pubiicațiuni periodice la Tribunalul Ilfov, Ne, 382988 


ANUL XXXI 
IULIE 1939 


; pinata Drtrergita i] igi 


2.09wauie ati 


CUVÎNT ÎNAINTE 


Lama aceasta, Franța comemorează o sută cincizeci de ani dela 
moartea „vechiului regim'* şi dela instaurarea Statului francez mo- 
dern, care în decursul veacului al XIX-lea a slujit drept model tutu- 
ror popoarelor, : 

Acest „stat modern'' îşi are izvoarele înainte de 1789. Revoluţia 
franceză, la dreptul vorbind, doar s'a terminat în 1789. Inceputul 
ei e mai vechiu. In ordinea materială, el coincide cu acumularea de 
averi urbane, și, la sate, cu înmulţirea țăranilor proprietari, In 
ordinea spirituală, rădăcinile revoluţiei franceze sunt tot atît de an- 
tice şi se identifică cu însăși gîndirea individualistă îndeobşte, 

Renașterea italiană a „inventat“: individul (expresia e a lui 
Burkhardt). Dar acest individualism nu putea fi utilizabil decit în 
stătuleţele foarte speciale din peninsulă, și, chiar acolo, numai pentru 
seurt timp, adică numai pentru acea perioadă de tranziție care a 
fost Renaşterea din qnadrocento. In fond cei care cu adevărat au dă- 
ruit altora morala individualistă au fost Francezii. „Omul“: desco- 
perit de Florenţa, Milano şi Roma era un fel de minereu brut, fără 
altă întrebuințare posibilă decit aceea de materie primă pentru omul 
de mai tîrziu pe care Francezii au avut dela Istorie misiunea să-l 
prelucreze şi să-l ofere civilizaţiei universale; omul pregătit de Re 
voluția dela 1789 şi cizelat de secolul al nouăsprezecelea, 

Acest om e serbat azi în Franţa. Și, eu aceeaşi ocazie, noi, prie- 
tenii cei dintii şi cei de pe urmă ai Franței, am crezut bine să con- 
sacrim acest număr de Iulie 1939 al revistei „Viaţa Romineaseă'* 
unei „recepții“, unde musafirii să fie personalitățile mai de seamă 
ale culturii franceze, Ne pare rău că nu toţi invitaţii au venit pre- 
cum şi că această casă a noastră n'a fost destul de încăpătoare ca 
să ne fi permis să chemăm de zece ori atiţia oaspeți. Dar suntem to- 
tuşi mulţumiţi că această casă am pus-o azi la dispoziția marilor 
noştri amici, cărora le mulțumim că au venit, i > 

Şi acum, fiindcă am terminat cu explicațiile asupra conținut- 
lui general al acestui număr, ar trebui poate să întoarcem pe cetitor 
înapoi la punctul mai special despre care vorbeam adineauri. 


4 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Franţa — ziceam — este accea care a dăruit omenirii gindirea 
individualistă. Individualismul primitiv, eel „made in Italy‘* era 

iarra AAEN el provenea dintr'o ruină generală. Cum foarte 
bine explică Burkhardt în lucrarea sa celebră şi devenită pe 7 eci 
școlară. individul devenise în epoca Renașterii o forţă așa nf 
midabilă din pricină că toate celelalte forţe — Stat, familie, ri 
dinastie, corporație, etc., se stingeau de anemie. Aceste ATESA 
care, prin natura lor, robese pe individ, se topeau dela sine; și 
dela sine individul ieșea desrobit din această hecatombă de obsta- 
Ai Astfel a fost individualismul „more italico“, Dar mai este po- 
sibil și un altul; unul „more franco“, foarte ingenios definit de 
Simmel, care spunea că „individul, persoana individuală, este pune- 
tul de intersecție al diverselor cercuri sociale È Intr o societate ne- 
complicată — ea bunioară un clan totemie — individul nu aparţine 
decît unui singur cere social: clanul (de vreme ce clanul acolo e şi 
biserică, şi familie, și Stat, şi partid. politie, și şeoală, ete.) Aparţi- 
nînd unui singur cere social: aparținerea este totală. Dimpotrivă, în 
societăți complicate, individul aparține unui Stat, unei provincii, 
unui oraș, unei universități, unei familii, unei asociaţii profesionale, 
unui club sportiv, unei unități militare, unei parohii confesionale, ete., 
ete. Legătura luj cu societatea se pulverizează, împărțită fiind în 
atitea lanţuri. Fiecare lanţ e înlănțuit de celelalte, care ii reduce pu- 
terea. Şi personalitatea individuală iese sporită și consolidată. 

Acesta e genul de individualism pe care l-am numit „more 
franco‘, şi eare contrastează antinomie cu cel adus de Renaşterea 
italiană, Acesta din urmă provenea din suprimarea, din nimicirea 
cercurilor sociale, din simplificarea societății, reduse la o mică, mi- 
nuseulă colonie de atomi, la un polipier de indivizi autonomi. 

Cellalt individualism provine nn din supresiunea ci din îm- 
mulțirea cercurilor sociale; nu din simplificarea în structură și com- 
primaren în dimensiuni a societăţii, ei din compliearea indefinită 
a ei, precum şi din lărgirea iarăși indefiniță a graniţelor sale geo- 
grafice; lărgire dincolo de frontierele naționale, tinzînd a se iden- 
tifica omenirii însăși. 

Individualismul Renașterii avusese ceva aspru, sălbatec, exce- 
siv, simplist, primar, brutal și şubred. Individualismul Revoluţiei 
franceze a fost mai complex; desigur mai confuz, dar și, prin asta, 
mai lesne întrebnințabil în vasta lume; însfirșit mai realist și tot: 
odată mai altruist, - 

Revoluţia franceză a marcat succesul complicării progresive a 
soeietäții omenesti, Sueces pe care veacul al nouăsprezecelea aves 
să-l organizeze în detalii, difuzind crezul individualist francez în cele 
cinei continente ale lumii. 


> 


CUVINT ÎNAINTE 5 


Acest crez individualist împlinește — cum ziceam -— 150 de ani 
de existență manifestă, socotită dela 1739, cînd noului regim i se 
tăia cordonul ombilical. 

__ Acest crez domină și azi evenimentele. Tl pervese, fără s'o știe 
ohiar și popoarele de doctrină contrară cind, pri 
curajoase demonstrează, ca într'un laborator de viviseețiune, ce 
anume din social va rămîne, în definitiv compatibil eu individualul 
şi ce anume este caduc, destinat a fi dat deoparte atunci cind expe- 
riența se va termina. 

Pină atunci, în Franţa se organizează o altă experiență: se arată 
cum, deși înconjurată de momentani inamici, morala individualist, 
morala respectului demnităţii persoanei umane, morale imperativului 
categorie kantian: „consideră pe om ca pe un scop în sine şi nu ca 
pe un mijloc“ (Kant, se ştie, a fost produsul direct al revoluţiei 
franceze) — morala aceasta a întiietăţii particularului omenese ast- 
pra generalului social —, această morală trăeşte în mijlocul ostiliță- 
ților și în vederea unei alte izbinde. 

Sunt puţine lucruri pe lume care să merita atît de deplin onoa- 
rea unei comemorări festive ca această idee franceză a respectării 
omului — n na supraă-omului din quadrocento, omniscient şi omni- 
competent, «i a omului pur și simplu, cu ale sale slăbiciuni şi păcate. 

lată de ce, în luna cînd Franţa sărbătoreşte aniversarea de 150 
de ani a acestui mare eveniment istorie, am simţit, noi, cei dela 
„Viaţa Rominească“', dorința să ne umplem casa eu oaspeți din 
această țară glorioasă în civilizaţie, în îndrăsneală şi bunătate. 


D. I. SUCHIANU 


n experiențele lor 


SPIRITUL 


Cineva întrebă pe Renan în timpul cind acesta călătorea în 
străinătata: „Ce se face în Paris?'* — „Cred că se fac mereu lu- 
ceruri fine, răspunse autorul Vieţii Îmi Isus, Aceasta este într 'adevăr 
o specialitate națională, și mai ales pariziană, în domeniul bibelou- 
iilor ca și în al spiritului, Ştiu că spiritul acesta nu are întotdeauna 
o bună reputație și că uneori meriță să n'o aibă din cauza unui ex- 
ces de frivolitate care ia în zeflemea orice Incru, şi mai ştiu că mulți 
rid de ceca ce nu pricep pentrucă e mai uşor să rizi decit să înțe- 
legi. Pe poeţi, spirite religioase, spiritul îi supără. Musset, pe ne- 
drept, găsea că e hidos zîmbetul lui Voltaire, şi Vigny, jignit poate 
din pricina vreunei glume pe seama gravității lui solemne, a mers 
pină la imprecaţii: „Spirit parizian, demon al bizantinismului,.. 
Vechi sofist.. Frig mivelator...**. Vigny are dreptate în prineipiu, 
şi spiritul greșește cînd atacă tot ce e inalt, mare și frumos. Ori- 
cum însă, ceea ce e înalt se pierde uneori în nouri şi ceca ce e mare 
ge poate confunda cu lipsa de măsură, ' 

O minte franceză, bine construită, se îngrozește de tot ce-i em- 
teză și afevtare, şi din cauza aceasta, peste graniță, lumea crede 
de multe ori că noi ne batem joc de toate, pentrucă avem numai spi- 
rit eritie care nu e în fond decit un mijloe de a păstra mintes lim- 
pede și de-a apăra esențialul printr'o teamă continuă de ersatzuri 
şi speranțe false. 

M'am gindit întotdeauna că manualelor noastre de istoria lite- 
raturii, chiar celor mai bine făcute, le lipsește un capitol care ar 
trebui consacrat spiritului francez considerat ca un gen literar, și 
în eare formele lni ar fi definite, cu exemple, S'ar stabili mai întîi 
o diferență necesară între vorbele de spirit, care au un sens, și spi- 
ritul vorbelor care nu e decit produsul zgomotos și vrednic de dis- 
preţ al întimplării şi al eoincidenţii și a cărui cea mai de jos ex- 
presie este calamburul. 

Spiritul este o artă inegal distribuită şi ai cărei specialişti apar- 
țin Ia categorii diferite gi în care seriitorii propriu zişi nu sunt întot- 
deauna cei mai numeroși. Spiritul Imerează în domeniul fineţii şi se 
exprimă sub o formă concisă, dar el poate să lovească cu putere şi 


SPIRITUL 7 


să meargă departe. In spirit excelează moruliști ii, a căror meserie 
este toemai de-a da forma cea mai concisă observaţiilor lor asupra 
omului, De altfel trebue să notăm că spiritul nu e întotdeauna vesel 
numaidecit ; citeodată, pentru a fi el însuși, n'are nevoie decit să 
fie subtil, şi să exprime un raport neaşteptat și surprinzător între 
lucruri. Sunt vorbe care te fac să rizi dar care nu sunt deeft amn- 
zante și care cînd te gîndeşti mai mult ta ele vezi că nu conțin nici 
adevăr, nici sens adine. O adevărată vorbă de spirit mai întii te va 
surprinde şi prin ingeniozitatea ei te va obliga să refleetezi. Vei spuna 
atunci: da, e adevărat; și nu vei suride decit după aceea, de plă- 
cerea pe care ù dă un lucru bine spus şi de forma nouă sub care 
nu-l așteptai, la care nu te gindeseși, Plăcerea va fi mai savurvasă 
şi mai vie prin faptul că vei fi văzut spiritul manifestîndu-se parcă 
pe neașteptate și fără nicio pregătire, ceea ce asigură spiritului ver- 
bal sau de conversaţie o superioritate evidentă asupra spiritului seris, 
îndelung asențit şi făurit pe îndeleta. 

Spiritul este gratuit și niciodată nu e atît de frumos decit atunci 
cînd țișnește imediat, ea seînteia din cremene, în clipa cînd nu-l aş- 
teptai, şi nici din partea persoanei care vorbește, Una din cele mai 
frumoase vorbe de duh, pe care le știu este n mareșalului Pâtain, a 
cărui gravitate, glorie şi nobleță la prima vedere nu evocă nimie 
care să te facă să zimbeşti. 

Intilnind odată, în timpul războiului pe Forain, celebrul dese- 
nator, care purta o uniformă prea frumoasă, prea naiv galonată și 
seînteietoare de decorații, Pétain, îi spuse: „Dacă te-ar vedea Fo- 
rain !'* 

Se simte subinţelesul: „Ce caricatură ar face din dumneata!“ 
Gluma aceasta mă încîntă din mai multe puncte de vedere. Dintre 
şeful grav și specialistul în ironie, cel dintii are mai multă ironie de- 
cât cel de al doilea. Militarul a simțit ugorul ridieul nl vinătorului 
profesional de ridicul la alţii și-și propune să se ia pe el însuși drept 
subiect. Notaţi că, apelind la Forain caricaturistul împotriva Imi 
Forain ridicul, mareșalul aducea un delicat omagiu indirect talen- 
tului său. Și pe urmă, împrejurările: era în timpul räzboiutni eînd 
marele soldat putea să aibă în cap griji mai grave decit aceea de-a 
nvea spirit în fața unui om de spirit. Dar vorba e că acele griji grave 
îi lăsau mintea liberă. 

Spiritul e frumos la oamenii de sus. Nici n'au nevoie să aibă ca 
să fie admiraţi. Şi chiar cea mai searbidă glumă din partea lor ar 
face pe curtezani să legine de ris. Dar è minunat lucru atunci cînd, 
la nobleța, la averea, la meritele lor, ei îl adaugă și pe acesta care 
exprimă sufletul lor vesel, sau curtenia lor, sau darul de a observa 
pe aceia dela care n'ar putea aștepta decit ascultare. Henrie IV 
abundă în vorbe de spirit, țișnite dintr'an fond natural de jovia- 
litate și de bun simţ realist. Vorbea odată cu o fată pe care o credea 
naivă. Ea începu să facă pe pedanta, spunînd de cer că e mebulos. 
„Nabulos! Foarte bine. Am înțeles‘, spuse regele, arătind astfel că 


8 VIAȚA ROMĪNEASCĂ 


nu se läsa înșelat de falza candoare, — Majestatea lui Ludovie XIV 
ştia să suridă. Dugay-Trouin îi istorisea una din isprăvile lui război- 
nice: „Am ordonat Gloriei (o corabie) să mă urmeze... — „Ţi-a 
fost fidelă..."*, spuse zimbind marele rege. Ludovie XV era şi el spi- 
ritual, dar citeodată chiar erud, Contele de Lauraguais, care se 
credea filosof, fusese la Londra. La întoarcere, regele îl întrebă: 
„Cesi căutat în Anglia t‘. Lauraguais, care era destul de infatuat 
şi nu visa decit reforme, răspunse: „Sire, j'y suis allé apprendre 
à t. — Les chevaux?... întrebă regele 1). Nu este de sigur 
decit un joe de envinte dar repeziciunea cu care e făcut e frumoasă. 

La o insolenţă o insolență și mai mare. Aceasta e una din regu- 
lile artei. Ludovie XV era de altfel capabil de spirite mai bune. 
Unul din miniştrii lui, diserațiat proaspăt îşi încărea bagajele; vă- 
zîndu-le trecînd, un curtezan cure fusese pină ieri favoritul ministru- 
lui, începu să ridă, „Şi cocoşul a cîntat‘, murmură regele, pentru ca 
morala să fie răzbunată, Un cuvint a fost destul. 

Spiritul are nevoie de ascultători. Robinson în insula lui n’a ros 
tit niciun euvînt de spirit. Cine l-ar fi auzit? Dar Voltaire în locul 
lui Robinson tot ar fi găsit eu ce să se amuzeze singur. Era un om de 
duh excepțional, Veselia cere martori şi din cauza aceasta ea abundă 
în epocile în care viaţa socială este mai desvoltată și în care liberta- 
tea e mai mare. Sub Ludovic XIV se ridea puţin la curte unde tre- 
buia să te supraveghiezi şi să joci fin ca să nu risti să displaci. 

Iată de ce spiritul se refugiază în grupuri, la Sceaux, la ducesa 
de Maine; în Marais, la Ninon de Lenelos, care după ce știuse să se 
distreze în vremea ei, devenise cu vîrsta filosoafă și femeie de spi- 
rit, în tovărășia unor spirite tot așa de libere en şi ale ei. Se citează 
citeva vorbe de duh de-ale ei, așa de fine, încît au nevoie întot- 
deauna de o explicație, hazul nefiind decit o aluzie voalată la un lu- 
eru pe care ea nu-l spune, la care se gîndeşte și care trebue ghicit. 
De ce exelamaţia : „Ah! ce serisoare bună are La Chatre“ ! este atit 
de nostimă? Trebue să știi în ce împrejurări a spus ea acensta: în 
braţele unui nou amant și gîndindu-se ln amantul precedent, Lu Cha- 
tre, care o pusese să semneze, din prudență, paivul, o serisoare de 
fidelitate. Și fraza : „Viteaz trebue să mai fii, monseniore', spusă Iui 
Condé într'o împrejurare analoagă, cere să ştii latinește şi alterna- 
tiva care este între pilosus pi fortis san libidinosus; De altfel tot Ni- 
non a enunțat poste reflexiunea cea mai adincă despre spirit şi va- 
loarea lui, atunei cînd a seria vechiului ei prieten Saint-Evremond, 
aşa de făcnt ca s'o înțeleagă; „Veselia spiritului arată forţa Imi“. 
E frumos că o femee a ştint să găsească această bărbătească vorbă, 
Nu poţi întotdeauna să te indigmezi, să te mînii sau să te baţi impo- 
triva prostiei sau a nenorocului. Nu întotdeauna ai prilej de ris, Dar 
zimbetul e o pavăză, uşoară şi sigură. Ceea ce mitologia nu spune 


1) Calambar intraduetibil, bazat pe omonimia s două verbe; penser = a gândi 
g panser == n ţesăla, (N. Tr). 


este că Perseu purta o pavăză de o 
decit să-l arate Gorgonei și ue 
încît și-a pierdut imediat puterea 

Tot secolul XVIII francez nu 
sul acesta nu e întotdeauna vesel. iul prin excelență al criticei 
și al implacabi i puneri la punet, cei mai filosofi nu sunt nu- 
maidecit aceia care trăesc cu pana în mină pentru a zugrăvi omul 
şi a-l arăta cu gravitate drumul înţelepciunii şi al fericirii. O euls- 
gere de vorbe de duh ale Sophiei Arnould merge tot atit de departe, 
prin cantitatea Ini de observații și spirit țisnit din nebuniile unui 
supen galant, ca şi o carte de maxime gindite de un moralist de pro- 
fesie, Spiritul poate fi trist sub o înjghebare ușoară de noţiuni con- 
tradietorii. Una din cele mai frumoase vorbe spuse de o femeie, gi 
una din cele mai adinei, este după părerea men aceia a marchizei de 
Crâqui, bătrină, şi pe care fiul său o lăsa să îmbătrinească singură, 
Ea se gîndea la viitorul ei fără mingiiere: „Voi ieşi, spunea en, din 
singurătate prin eternitate“. Vorbă care se poate alătura de o frază 
a lui Fontenelle, tot atit de gravā, despre relativitatea timpului, en 
toată ușurința grațioasă a imaginei: „Trandafirii, de cînd există ei, 
nu-și aduc aminte să fi văzut murind un grădinar“, 

Dar iată scum, specialiştii: Rivarol, Chamfort, ironişști și aneo- 
doctieri de profesie, Ei sînt înainte de toate nişte causeuri ale căror 
focuri de artificii s'au putut reconstitui şi păstra în cîteva culegeri 
de anecdote, Rivarol excela în conversaţie, la care de altfel venea 
pregătit, după ce îşi ascuţise epieramele şi replicele dimineața, în 
timp ee se rădea. Ele sunt fine, ascuţite și niciodată nu-şi greşesc 
ținta; însă, fiind aproape întotdeauna abstracte ea expresie, te 
obligă să te gindești ; gluma aici nu serveşte decit ca să facă să treacă 
ideia şi critica severă pe care o comportă. El spunea, de exemplu, 
despre un prost care nu pricepea prea repede: „Sufera de o absență 
de prezență de spirit“‘, iar despre altul care se lända că e poliglot şi 
că poate gîndi în patru limbi: „Bravo, domnule, asta înseamnă că 
ai patru limbi pentru o idee‘. Să mă ferească Dumnazeu să-l vorbese 
de rău pe acest spiritual Rivarol: ar fi în stare să via să-și bată joe 
de mine în visurile mele. Cu toate acestea trebue s'o spun: spiritul 
lni e acela al unui scriitor care își aseute cele mai bune vorba de duh 
pe hirtie. Şi ceeace caut să definese aici este spiritul în stare, dacă 
pot supne astfel, volatilă, care nu e profesional, care se naste dela 
sine, în dialog și în conversaţie, spontan şi plesnind ea o petardă sau 
ca o palmă, înainte ca interlocutorul să fi întors spatele sau ea răs- 
punsul fericit să-ţi vină cînd ești pe seară. Imi place că Talleyrand, 
fără să creadă, slujind pe altarul Federaţiei la Champs de Mars, cu 
Fouché ca diacon, șopteşte acolitului său printre dinți, în clipa cea 
mai gravă a ceremoniei: „Nu mă face să rid''. Varbă admirabilă a 
nnni augur către alt augur — dar care, spusă pesta rinci minute și 
prea tîrziu, ar fi rece, — Sau iarăși răspunsul acesta al unui candi- 
dat academie către un pontif căruia îi solicita votul și care îi declara 


ciu cu o oglindă; el n'a avut 
văzut în el atît de ridiculă, 
epus armele. 

decit un hohot de ris, dar ri. 


10 VIAŢA ROMINEASCĂ `“ 


brutal: „Niciodată, cit voi trăi eu, nu vei intra la Academie”. — 
Foarte bine, spuse celălalt, înclinindu-se politicos; voiu aștepta. 

Mi-adue aminte că am auzit o replică perfectă a lui Henri de 
Régnier, în ziua recepției lui la Academie. El fusese primit într'un 
chip grosolan di un orator ultramontan care, deși fost căpitan de cs- 
valerie, făcuse o critică răutăcioasă și plină de morală religioasă 
a delicioaselor lui romane, Cineva spuse: „Ce n'est pas un discours, 
c'est nne encyclique l‘, Régnier zise atunci: „Non, c'est une eneyela- 
qué‘, Cu un singur cuvînt situația a fost restabilită; risul a trecut 
de partea lui Régnier. Spiritul răzbună atunci cînd ochește bine, 
Muzicianul Richard Strauss, înainte de războiu, fiind supărat că nu 
obținuse la Paris succesul pe care îl spera cu opera Salomeia, își ex- 
primă nemulțumirea prin următoarea frază: „Pe Francezi nu-i poți 
urni decît cu baioneta!'*, „Cu bnioneta, poate, răspunse imediat 
Marcel Boulanger (care era un bun minuitor de spadă), dar în niciun 
caz cu briciul !'* 

S'au adunat vorbele de duh ale lui Capus, împrăștiate în opera 
lui, semănate în articole, risipite zilnic în conversaţia lui străluei- 
toare, Toate sunt adevărate comori salvate. Dar alţii, care meritan şi 
ei, n'au avut ncelaşi noroc, şi mă gîndese la bătrinul și spiritualul 
Adrien Hébrard, care a fost șaizeci de ani director al lui Le Temps, 
n'a seris aproape niciun rind, dar care n'a deschis niciodată gura 
fără ca să nu spună o minune de adevăr şi de spirit, de care toți la 
ziar eran încîntați, Unul din prietenii lui, care nu mai era tînăr, 
devenind ministru al instrmeţiei publice și al artelor, se felicita în 
fața lui că are la dispoziţie întregul corp de balet al Operei. „Tare 
mi-e teamă, dragul meu, îi spuse Hébrard, că confuzi puterea cu 
potența“*, Prin vorba asta Hébrard disocia o mulțime de lucruri, 
dintr'odată. Și iată încă o reflexiune de-a lui care merge şi mai de- 
parte: „Nu Sena curge prin Paris ci riul Lethe**, Pentrucă e foarte 
adevărat că la Paris lumea uită repede. 

Esop spunea că limba este totodată cel mai bun lucru și cel mai 
rău, Mai bine spunea aceasta despre spirit care nu are valoare de- 
cit prin felul în care te servești de el. Poţi să provoci risul printr'o 
calomnie, poţi să distrugi o reputaţie printr'o vorbă de duh; mulți 
cred că sunt spirituali repetind vorbele de spirit ale altora, dar asta 
nu înseamnă decit că au memorie. Spiritul distruge pe proști, răz- 
bună rațiunea jignită sau gustul şi citeodată chiar morala. El este 
capabil de sublim printr'o admirabilă şi imediată potrivire la si- 
tuaţie. Imi pare rău că nn mai știu autorul acelei magnifice replici 
din timpul Revoluţiei, cînd oamenii știau să moară cu spirit, Un fost 
nobil era dus la eșatod, La trecerea căruţei care-l ducea la moarte, 
un mitocan începu să zbiere: „La ghilotină * Celălalt, legat, întoarse 
numai capul și nu spuse decit atit: „Acolo mă duc, canalie!* Spiri- 
tul nu este întotdeauna amar, ascuțit, răzbunător, furios, deziluzio- 


‘ 


nat. El poate să nu fie, şi în chip foarte frumos, deci i 
seliei și a unm haz firesc, varga za ra Hg 
E a A a a Dumas-père, care avea tot felul de spirit, 
Călătorind odată în Spania cu fiul său, i se 
de băut pe malul unui rîu secat, Din paharul erati pete ya 
aduse, el nu bău însă decit jumătate, și întinse cealaltă jumătate 
fiului său, spunîndu-i: „Dă-i să bea şi riului ästuia, săracul!“ 
Nu-i mare lucru, dar nimeni nu se gindia şi e vesel. Cum să nu rizi? 
Dar îmi dau seama, terminînd, că spiritul nu poate exista singur și 
A trebue să ai tu însuţi mult spirit pentru a aprecia pe-al altora. 
Jiți autori nu s'ar fi oprit la mijlocul carierii lor dacă n'ar fi ştiut că 
trebue să se bizuie pe spiritul cetitorului. 


EMILE HENRIOT 


FRANȚA SEVERĂ 


In fiecare vară mă reîntore în Champagne, în partea nordică a 
regiunii, eu dealurile ei înennunute de păduri. Acolo primese pe 
prietenii mei romini, într'o locuință plină de amintirea țărei lor. 
Acolo aştept sfirşitul anului în glorioasa splendoare a toamnei ; cite 
odată zipada timpurie îndonie ramurile încă pline de frunze ale co- 
pacilor.  Privelişti simple, întinse deasupra unor sate vechi, neîn- 
semnate şi bine clădite, Celor ce se miră că mă văd acolo, departe 
de provincii cu monumente și de ţinuturi. cu renume, le răspund că 
aceste locuri singuratice sunt prielnice gîndului și cercetării, Şi mai 
ales, acolo regăsese şi respir o anume poezie a țării noastre. Clairvaux 
nu e departe, De la călugării care au înființat mănăstirea, dela Saint 
Bernard care a păstorit-o, gindul urmărește dealungul anilor răspîn- 
dită în tot locul, o puternică dinastie de oameni fără de care Franța 
nu ar fi decit luxul măreț al umanităţii, 

Ne place s'o iubim ca pe o fiinţă îneîntătoare. O iubim pentru 
blindeţea ei, pentru tot ce are gingaș şi generos, pentru graţia ei 
de femes, O înfăţișem de obiceiu sub aspectul unei tinere mame, Dar 
geniul acestei națiuni are două feţe: ca tot ce e mare el e femenin 
și bărbătese, Poate așa e în orice viaţă adincă, unde se văd luptînd 
pină la apusul zilelor acești ciudați germeni, topiţi într'o singură 
unitate, fiul mamei şi fiul tatălui. Analele noastre dezvoltă pe larg 
această luptă lăuntrieă. Să recunoaştem printre străbunii noștri 
pe cei asprii. Fără îndoială puterea noastră ascunsă ține de o anume 
lege salică a spiritului. 

Fiecare epocă oferă sorți de dezvoltare energiei unni gînd. Fla- 
căra unei familii spirituale își găsește întotdeauna momentul, pri- 
lejul potrivit. Sun, mai bine zis, ea iese din adincuri la suprafaţă 
cînd e nevoie de ea. Ei sunt acolo, oricînd gata, sub nume și veste 
minte diferite, aceşti exigenți, acești eutezători cărora nu le ajung 
stările ușoare ale sufletului și care poartă în ei cu o sănătoasă amë- 
răciune — nu știu ee nostalgie a grandoarei, Cînd lucrurile par a se 
apropia de sfirșitul lor, vedem cum se ridică acești oameni, înălțați 
din piatră ca bisericile, Ce importanţă are credința, ce importanţă 
au secțele | Ceea ce prezintă interes este calitatea omenească, Ea 


FRANȚA SEVERĂ 13 


unor posibilităţi, ci mai ales unor funcțiuni spirituule; - 
tarea liniară a unui anumit fe] de a singi şi de a gindi. AMEA ee 
apare dualitatea secolului al XII-lea: pe deoparte fast, bogăție 
aparentă, pe de altă parte o sărăcie robustă care se inchide în ea 
însăși. lei, arta marilor pelerinagii ridică basilici asemănătoare unor 
relievare și unor teatre, concepute pentru destăzurări de mulțime și 
pentru amploarea ceremoniilor; dincolo reforma eistereiană cons- 
truește edificii simple, unde predomină valorile absolute, unde mult 
timp a domnit unghiul drept, unde mulțimea capelelor se ascundeau 
îndărătul zidului. Vaste biseriei rustice, ca nişte hambare, fără com- 
poziție, fără fațadă. Delirul Apocalipsului și monștrii Asiei, vechea 
podoabă romantică, sunt izgoniți. Și se vede căzind dintr'o singură 
dată, toată acea pădure de ramuri ce se întretae şi de frunziş, de 
combinaţii himerice, în care se afundau de milenii visurile despre 
divinitate, Se face astfel loe unei ordine mai austere şi totuşi mai 
omenească, Frumuseţea nu a dezertat, dar pare supusă unor legi noi; 
rafinamentul în locul luxului şi măsura în locul profunziunii, no- 
blețea unei desăvirşiri depline dobindită cu mijloace simple, secre- 
tul stăpinilor spiritului nostru. Folosul acestei eleganțe virile a ră- 
mas mult timp apanagiul artei gotice. Şi asta pentrucă nu este vorba 
de un fenomen nedeslușit, nici chiar de un important capitol al 
istoriei stilurilor, ei, planul valorilor franceze, de o dată esenţială 
şi poate constantă. 

Să iubim tot ceea ce înseamnă trecutul nostru, Să nu renegăm 
nimic. A căuta să reconstruim aspra Pranță de altădată nu în- 
seamnă a ne întoarce fața de la Franța maternă, de la farmecul ei 
meseat. Amindouă sunt strîns legate împreună, în taina sufletelor. 
Şi cînd vocile lor se ucordă pe un dublu registru — armonia este 
fără seamăn. Aceasta este Renaşterea noastră, care nu seamănă cu 
nici o alta. Ea cuprinde toţi oamenii, amestecă toste familiile spi- 
rituale, vizionarii, umaniștii, misticii, creatorii de noi orinduiri 
şi pe cei care au luptat pentru credință, Ea frămintă ultimul de- 
lir gotic cu îmbelşugarea imperială și eu prostul gust lombard, 
Este un sbucium și o nostalgie. Această cloeotire de bogății 
nu şterge trăsătura de inflexibilă puritate prin cure Franja seco- 
ului al XVI-lea dovedeşte şi defineşte autoritatea geniului său. Din 
mijlocul acestui minunat haos verbal, d'Aubigné își aruneă deodată 


14 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


iecata care se infige adine în ţintă și care mult timp vibrează în 
inimile noastre, Aroha sacrificind a lui Théodore de Bèze, fala 
vechiului nostru teatru, este de o îngrozitoare goliciune. ` 

Nicjodată n'a fost mai bine înțeleasă marea Biblie evreiască, 
și nu s'a redat mai bine, sub o formă mai aspră, inflexibilă şi nepie- 
ritoare, tot ce are omenese în inumanitatea ei. Dar, nu numai poeții 
Reformei, eu fălcile îneleștate de ură şi dispreț, au lost acei care 
au cunoscut taina acestei puteri concentrate. In ţinuturile paşnice, 
într'un elar-obseur primitor, care sugerează citeodată oarecare du- 
ioșie, pictorii, desenatorii, și gravorii noştrii de portrete, (vizita- 
torii muzeului Toma Stelian o știu bine), par a deştepta în șoaptă, 
la modelele lor, o viața veșnică, aprigă şi pură ca timpul. Fără fast, 
fără capricii, nici chiar de gust, însă er ascuţimea de observaţie 
apalitică şi cu laconismul unui meșteșug care nu lasă nicio urmă 
şi care nu se lasă niciodată în voia lui. 

Trăim în obsesia istoriei „succesive“: Nu ne putem dezbăra de 
ideea că umanitatea schimbă secolul cum o dramă schimbă decorul 
şi că aportul fiecărei generaţii este bruse inedit, Dar anumite 
mari constanțe umane, mențin valori morale, eare nu sunt decit 
superficial atinse de cronologie, Succesiunea faptelor, ondulația sti- 
lurilor nu ating adîncimea straturilor subterane. Gruporile unite 
prin afinități rămin legate în decursul veacurilor. Istoricește şi teo- 
logicește nu există nicio comună măsură între Cistereieni şi Jan- 
seniști; dur şi unii și alții tradue en Fidelitate anumite exigenţe 
franceze — aceeași repulsiune pentru un exces de gindire, care se 
exprimă aiei prin dialectică şi acolo prin casuistică. Și se înţelege 
cum pe deasupra doctrinelor s'au putut stabili acele mari acorduri 
üle vieţii morale, Intrebarea se pune încă dacă există o artă jan- 
senistă, Pentru mine nu încape nicio îndoială cînd privese pe 
nMèra Angélique“, pietată de Champaigne, pe scaunul ei de pae. 
Dar este sigur că jansenismul ca stil de existență și ca fel de a fi 
nu este decit cel mai luminos punet culminant a unei vechi şi dura- 
bile rindueli, Tot ea se exprimă desigur în pictura lui Georges de la 
Tour, prin socoteli chibzuite și printr'un meșteșug de nepătruns, 
prin puterea tăcută a sentimentului domestic, prin amintirea au- 
tentică și fără îndoială instinetivă a statuarei medievale — Umbra 
şi flacăra — flacără asemănătoare unei flori de foc, — este nota 
exotică, este urma lui Caravaggio al) cărui italianism guraliv esta 
contrazis din toate părțile de această poetică fără concesiuni, 

Secolul lui Imdovie al XIV-lea n'a putut să şteargă aceste 
virtuți esențiale. Ele se găsesc la temeliile geniului clasic înnecate 
în fast și agrement, Ele se manifestă cîteodată cu o crudă asprime 
în anume forme ale vieții religioase. Nu-mi trebue ca dovadă decit 
„le récit de la mort de Madame", seria de duhovnicul ei. Dar 
acestea sunt momente acute, In timp de criză ele se înmulţese. Se 
văd ridicîndu-se cohortele aceleași rase, depozitarii aceleeași moște- 
niri, Este deșteptarea acestor umbre eare nu mor niciodată. Revo- 


PRANŢA SEVERĂ 15 


iuția s'a făcut împotriva ușurinței şi în direcția aceasta si-n în 

tat progresiv forţele. Ce spectacol mai “dana decit ea 
între Gironda şi dacobini! De oparte selipitorii Aqvitani, fericiți 
copiii ai secolului al XVIII-lea, împodobiţi de măreţia și zădărnicia 
însușirilor lor, tinerii promiși morței, pe eare o presimțeau cu p 
nerăbdare funebră. De altă parte totala stăpinire a omului de un 
singur gind, absolutul virtuților mijlocii a burghezimii provineinle, 
puţine însușiri, însă ridieate pină la sublim, ceva useat şi acrit, 
însă împreunat cu o adevărată măreție. Cum să măsori asemenea oa. 
meni? Ce cuvinte potrivite să găseşti pentru a-i deseris? 

Trebue să te gîndeşti la străbunii lor spirituali, să-i legi de di- 
nastia lor, Orieit de mare ar Ti deosebirea dogmatică, este vorba 
de aceeaşi dinastie și toată a noastră. Acesta este motivul pentru 
care David pe care-l vedem deformat de Winckelmann, este aşi de 
adine francez aparținînd acestei Franţe, și nu alteia. EL o rezumă 
toată, după felul şi mijloacele lui., în puternica lealitate a studinlni, 
în energia intonaţiei, în ascetismul meşteșugului, în înălțimea senti- 
mentalui. 

Nu este, oare aici vorba de o comunitate de origine, de o conti- 
nuitate de acțiune? Dar ce diferenţă între ginduri nutrit în locuri 
așa de diferite — mînăstirile de la Fontenay, Citeaux sau Pontiguy, 
cutare cetate feudală de unde a plecat sborul unni şoim al protes- 
tantismului, melancolicul refugiu dela Port-Royul-des-Ohamps, 
odăița lui Maximilien, la familia Duplay. Totnși dealungul sezo- 
lelor, găsim aceeaşi tensiune a sufletului, aoteaşi deasă țesătură. 

Nu se poate înțelege Franţa, fără aceşti oameni greu de mulu- 
mit, fără aceste arte severe, Cind vom termina să considerăm ţara 
noastră ca pe o grădină binecuvîntată de Dumnezea, populată de 
optimişti eleganți, ne vom întoarce către cei eare i-au dăruit un 
caracter, arătindu-i ce e măsura şi renunțarea. 


HENRY FOCILLON 


UMANISMUL FRANCEZ 


Umanismul francez, care se poate numi şi umanismul clasic, 
are două trăsături caracteristice. In primul rind separă spiritualul 
de celelalte activități ale omului, şi mai ales de activitatea economică. 
Mai mult încă, el eonferă acestui spiritual izolat o valoare cu to- 
tul superioară, am putea spune chiar exclusivă, EI este destul de 
bine definit de cuvintele Sfintului Thomas „Homo est marime 
mens'* (omul e mai cu seamă spirit), sau de Paseal „Gindirea este 
toată demnitatea noastră'!. In măsura în care separă spiritualul de 
restul omului, el este eminamente opus umanismelor „totalitare, 
care, dimpotrivă, înțeleg să constate o solidaritate profundă între 
spiritual și practic, sau cel puţin ne insufiă dorința de a nu le 
separa, Umanismul francez este dualist, pe cînd celelalte de care 
vorbeam sunt monista, 

Incă o trăsătură a acestui umanism, foarte înrudită cu prece- 
dentul: el socotește drept valori supreme acele entități, create toe- 
mai de spiritul funeţionind independent de celelalte activităţi ome- 
nești, de spiritul în stare pură, de spiritul desbrăcat de contactul 
experienței san pe care-l crede astfel. El cinsteşte aceste valori tot- 
mai pentrucă le socotește produsul spiritului liberat de raporturile 
materiale, Justiţia, Rațiunea, sunt tipuri eminente a acestor valori. 
Se mai poate spune că sunt valori apriorice sau chiar abstrucțuunt, 
Adversarii acestui umanism spun, pentru a-l descalifica, că nu sunt 
decit abstraețiuni „goale“, și nu se înșeală complect ducă înţeleg 
prin aceasta că ele nu se sprijină pe experiență. E evident, de 
exemplu, că respectul faţă de Justiţie nu se bazează pe experienţă, 
care ne arată, mai degrabă, domnia nedreptăţii în decursul vescu- 
rilor; acest respect este eminamente un comandament al conștiinței 
umane, ceea ce e cu totul alteeva. Dimpotrivă umanismul totalitar 
are pretenția să-și fondeze valorile sale numai pe experiență şi mai 
cu samă pe istorie şi pe biologie. In acest sens s'ar putea spune 
că valorile umanismului clasic isvorăse din partea liberă a omului, 
pe ea cele ale umanismului totalitar se sprijină pe partea fatală 
a omului, 

Vom face imediat o observaţie eare va risipi un eehivoc. Am 
spus mai sus că umanismul clasice cinstește creațiunile spiritului 


UMANISMUL FRANCEZ 17 


desbrăcat de experienţă, sau pe care-l socot e astfel. Ar fi i 
să spun: „pe care vrea să-l creadă pareri) re bt d, e ee 
acestui este o voință de „a crede, Acest umanism nu 
ignoră că rațiunea, de exemplu, e născută din experiență. Dar vrea 
să uite această origine şi mai ales vrea, ca pe viitor, rațiunea să nu 
se mai supună experienței, ci să se declare transcedentă acesteia 
(ceea ce-l pune în total dezacord cu o întreagă filozofie actuală). 
In umanismul clasie există un fel de pragmatism foarte deosebit, de 
altfel, de acela de care voiu vorbi mai jos, În sensul că socotește că 
a considera rațiunea (sau justiţia), drept o valoare âprionică de 
acum înainte, este ceva care face parte, după el, din atitudinea 
necesară civilizației. Să mai observăm încă, că, contrar celor ce 
cred unele persoane prost informate sau care-și inu dorinţele drapt 
realități, experiența și mai cu seamă fizica recentă, n'a învins 
male principiile raţiunei 1), 

ceastă poziţinne a umanismului francez se poate pune şi sub 
o altă formă. Se poate spune că a] cinstegte valorile bbiolots, adică 
(cuvintul o spune) astfel de valori încît între sle și lumea sċhim- 
bării, a realității, a relativului, lumea propriu zis umană, există o 
ruptură, Privit sub acest unghiu, umanismul francez se opune rigu- 
ros celuilalt despre care vorbeam adineoarea, umanism care nu ia 
În seamă decit valorile care ţin de om, în sensul că omul este un 
lucru eminamente terestru și a cărui esență e de a fi în luptă eu lu- 
mea exterioară; umanism pentru care valorile supreme sunt în mod 
necesar instinctele de creștere, spiritul de cucerire. Din acest punet 
de vedere s'ar putea spune că ele sunt statice: unul din motivele pen- 
tru care „dinamismul celorlalte le comandă în modul cel mai for- 
ma] posibil. 

Un alt aspect al rupturei lor de lumea relativului este că sunt 
prețuite în afara efectelor lor; tocmai cu voința de a nu ține nicio 
socoteală de consecinţele bune sau rele pe care influența lor poate 
s'o aibă în ordinea practică. Aceasta se vede foarte bine din felul 
cum acest umanism preţuește adevărul. In lecţia sa de deschidere 
la Collège de France, în Decemvrie 1870, adică a doua zi după de- 
zastrele de la Metz şi Sedan, marele umanist francez Gaston Paris 
declara: „Cred în mod absolut şi fără nicio rezervă că ştiinţa nu 
are alt obieet decît adevărul în sine însuși, fără să se preocupe de 
consecințele bune sau rele, regretabile sau fericite, pe care acest 
adevăr ar putea să le aibă în practică“, El adăuga că acela care, 


+) In ce priveşte experienţa, sur putea spune că wmaninmul fruneea (i n'a 
şi reproșat adesea) tinde să pună știința rațională (al cărni tip ate mata 
matica), Înaintea științei experimentale, Din ncest punet de vedere cazal luj 
Descartes, este semmificatiy, cărti mcestu, dac e adevărat că făcea moreu ex- 

riențe, socotea că știința se formoază mai sles din oonelnzille trase din 
uiţii partieulare gi consistă în ipoteze logio doduse, (Vasi G. Milhanăd, Des- 
cartes, savant, e. X: „Descartoa ai Bacon''), Se cunoaşte reprodunul pe enre 
Anglo-Saxonii îl fue francezilor, care chiar în ordinea politică rămân întot- 


dezun „raționali“*, 
2 


18 VIAȚA ROMINEASCĂ 


pentru orice fel de motive, „patriotice, religioase sau chiar morale‘; 
îşi permite să aranjeze cit de puţin adevărul, trebue șters de pe lista 
savanților. Pentru umanismul totalitar, adevărul trebue isgonit dacă 
impiedecă unele interese, mai ales interesul națiunii; mai mult, eri- 
teriul adevărului este că serveşte aceste interese, Acesta este uma- 
nismul „pragmatic“. ' 

O altă formă de separație a umanismului francez de reulismul, 
de idealismul său. este că exaltă valorile decit în măsura în care 
acestea sunt dezinteresate, Aceasta se vede din atitudinea sa față 
de știință, Cinsteşte știința pentru activitatea ei în sine şi nici de 
cum pentru avuntagiile practice care pot rezulta. Renan declara că 
acela care respectă ştiinţa pentru binefacerile materiala pe care ea 
le poate procura, comite cel mai îngrozitor blestem față de această 
divinitate. Fuste] de Coulauge spunea că frumuseţea istoriei con- 
sistā în faptul că „nu serveşte la nimic", Dimpotrivă umanismul to- 
talitar este eminamente utilitarist, j 

S'ar mai putea spune încă că ceea ce este propriu umanismu- 
lni elasie, este faptul că idealul are prioritatea, și că împrejurările 
trebue să se modeleze după el, după cum în mitul lui Platon stără- 
măturile de fier tind să se alipească magnetului, Prin ce se opune 
celuilalt umanism pentru care, dimpotrivă, idealul va pisni din im- 
prejurări şi va varia cu ele. Umanismul clasic cinstește ceva etern; 
celălat se proclamă oportunist 


Un cuvint din istoria acestui umanism. 

Originea lui este net Elenică, Putem să-l socotim pornit de la 
Eleuţi, de care se spune că erau posedaţi de o adevărată „beție a 
raţinnei”, Acest umanism este ilustrat minunat de Platon, în a sa 
doctrină a Binelui superior Fiinţei şi în a sa teorie a Ideilor, care, 
prin esența lor se opun lumii schimbărilor. 

De la piutonicieni acest umanism trece la elevii lor, Alexan- 
drinii, şi ła teologia creștină. Aceasta din urmă ține de umanism 
prin faptul că pentru ea viața spirituală este în mod net concepută 
şi exaltată, în opoziție cu viaţa practică, Acest umanism se trans- 
mite oamenilor de la Port-Royal en ordinul pe carel dan spiritului 
să seupe de „dezordinea voinţei care turbură judecata“ ; lui Male- 
branche, lui Descartes care venera acest „lueru spiritul“ a cărui 
idee „nu este amestecată cu ideea Iuerurilor sensibile‘; Lezuiţilor, 
care o tree la Universitate unde se învață (așa era pe timpul meu 
şi mi s'a spus că nimie nu s'a schimbat) să nu respecţi deett valo- 
rile spirituale și foarte puţin viaţa experimentală, în sensul că 
nu se vorbeşte aproape niciodată de lucrători sau tehnicieni. 

Ceea ce este curios e că acest umanism pe care l'am văzut la 
moraliști, la filozofi, la clerici, exista și la oamenii de Stat. Desigur 


UMANISMUL FRANCEZ 19 


că aceştia, în actele lor, nu ţineau de loe seama de valorile justiției 
şi a raţiunii; dar în declaraţiile lor teoretice, protesau un respect 
riguros faţă de ele, Iată un exemplu pe care-l iau din Memoriile 
iui Ludovie XIV (se mai pot găsi unele asemănătoare în Testamen- 
tul lui Richelieu) : „Regii trebue să țină bine seima în tratatele pe 
care le fac; dar odată acestea încheiate, trebue să le observe eu reli- 
giozitate. Știu că mulți oameni politici ne învaţă contrariul, dar, 
fără a mai ţine seama de argumentele pe care credința creştină ni 
le oferă împotriva acestor maxime, susțin, că din moment ce pier. 
derea onoarei este un lucru mult mai gray decit pierderea vieții, un 
mare Prinţ e obligat să-și riște mai degrabă ființa și chiar intere- 
sele Statului său, decît să-şi calea cuvîntul, ceea ce nu poate să 
fncă decit pierzindu-și reputaţia, şi, în consecință cea mal mare 
forţă a Suveranului“*, Aicj, o repetăm, nu e vorba decit de decla- 
rații foarte adesea desminţite de fapte. Dar chiar dacă nu la con- 
siderăm decit ca declaraţii, nu le vom întilni nici la un Bismark 
nici la vreunul din succesorii săi. 


. * 


In ee privește statele de serviciu ale umânismului, mi se pare 
că tot ce, în instituțiile din timpul ultimelor douăzeci de secole, 
a însemnat moralitate, victorie asupra egoismului, admitere a drep- 
tarilor celorlalți, îi revine: veleităţile de asistenţă a claselor bogate 
faţă de cele sărace, citeva din progresele justiției sociale, Declaraţia 
Drepturilor Omului, încercarea genoveză de supunere a egroismelor 
anţionale unei justiții care le transeade. Dacă numim civilizaţie 
efortul cu care omul încearcă să adopte în privința semenilor săi 
alte raporturi decit acelea dietate de simplul egoism anima! al do- 
rinței de a trăi, se poate spune că marele factor al civilizației eate 
umanismul clasic. Se ştie că acest umanism a intrat azi în conflict 
cu un altul pentru care, dimpotrivă, valorile supreme sunt acelea 
care par capabile să asigure unei colectivităţi oarecare — unei rase 
oarecare — satisfacția poftelor sale vitale pe spinarea celorlalți 
oameni. N'am nevoe să spun că înfrîngerea primului umanism mi 
se pare că ur duce după sine iremediabila moarte a civilizației, 


JULIEN BENDA 


LIMBA FRANCEZĂ ŞI CIVILIZAȚIA 


Nu mai poate fi vorba în 1939 ca în 1754 de a discuta asupra 
„Universalităţii limbii franceze". Cunoseutele memorii relativ la 
aceasta, distinse de Academia din Berlin, acela n lui Rivarol, şi a 
lui Jean Christophe Sehwab din Wirtemberg, ar face să suridă 
pe un linguist și să dea din umeri pe un politician. Pronoaticurile 
şi argumentele acestor lucrări au fost neîmplinite și contrazise de 
realitate. Fiecare popor acuma este obişnuit să considere că este 
constrins prin natura sa la anumită formă de vorbire şi deci de gin- 
dire. Universalismul spiritului omenesc n'a cîștigat, trebue să măr- 
turisim. şi dacă încurcătura Turnului Babel sporește pe zi ca trece 
în secolul nostru, ea a dat naştere la mai multă neînțelegere și ură, 
decit Ia plăcere gi feriei 

Totnşi, rolul limbii franceze în lume e departe de a fi termi- 
nat. Este chiar probabil că influența ei nu e așa strîns legată, cit 
se crede, de împrejurări trecătoare, Ceea ce è în joe în timpurile 
noastre nu e existența unei „limbi universale“ sau egemonia unui 
dinleet deja întrebuințat. Este înlesnirea de a avea o limbă secundă, 
favorabilă schimbului de idei și de sentimente, şi cu atît mai tre- 
buincioasă en cît diversitatea va triumfa în domeniul practice. Să 
presupunem că limba irlandeză va reînvia, și că estoniana, litna- 
niana, albaneza, vor fi, fiecare în sfera ei, făgăduite unei vrednice 
tonrte. Aceste biruinți n'ar amenința de loc limba engleză, rusă, 
germană sau italiană, atita vreme cît aceste limbi ar servi Irlan- 
dezilor Estonienilor, Albanezilor, ca mijloc de comunicare eu cele- 
Jalte popoare ale Enropei. Tot aşa limba franceză nu și-a legat 
soarta, dar absolut de loc, de unificarea, egalizarea. internationa- 
lizarea planetei. Serviciile pe care le poate face sunt cu desăvirșire 
lipsite de imperialism. Aşi spune mai repede utilitatea pe care 
şi-o propune s'o ofere străinilor, se apropie de aceea a idiomului 
procese „Koină'* şi a limbii latine, Rămine de lămurit și delimitat 
această utilitate, în trecut și prezent. Aceste precizări vor putea 
răspunde și pentru viitor. 

Este greu să faci să se admită că limba franceză tinde câtre 
o expansiune dezinteresată. Trebue să observăm însă, că această 


LIMBA FRANCEZĂ ŞI CIVILIZAŢIA 21 


expansiune s'a indeplinit servind nu numai interesele Franței 
dar şi ale Europei, sau, mai bine zis, ale unei civilizații comune 
vechiului continent, Datorită limbei franceze, limba engleză este o 
limbă semi-latină, iar limba germană a dobindit o mulțime de cu- 
vinte cîteodată demarcate, citeodată traduse și transpuse (observați 
diferența) din patrimoniul universal. Chiar cînd un om de rasă ger- 
manică spune „P'ernsprecher'*, el se serveşte în realitate de „tâli- 
phone“ +, exact cum se serveşte de „couse-chose-causa'* cînd între- 
buinţează „Ursache“ și de „interdire-intedicere“ eind recurge la 
„tentersagen“* Anume Flamanzi din ură pentru „identikeit'* (care 
există în limba olandeză) spun „enzehoigheid“', care totuşi nu este 
decit „identité“. În scurt nu te poți lepăda cu ușurință de vocabu- 
larul greco-latin al Europei, I se aduce omagiu, chiar cind este 
disimulut. Vechea supremație a limbii franceze în Europa, a men- 
ținut şi sporit această „latinitate'* obligatorie, 

; Mă servesc de asemenea cuvinte cu prudență și neîncredere, 
căci se înțelege adesea „latinitate“! în sensul de „mediteraneism!'!, şi 
se confundă citeodată noțiunea de Roma cu noţiunea unei anume 
culori de păr, unui anume profil de statue, a unei anume elime, chiar 
al unui fel de a se hrăni. 

An fost în Franța oameni cumsecade care, plietisiți de aceste 
cenaţiuni, și-au dat seama în secolul ul XIX-lea de precăderea Gali- 
lor, de origine celtică, presupunînd, aceasta merge dela sine, că Celţii 
erau niște curagioși barbari cu mustăți lungi și roșii şi cu panta- 
lonii lipiţi de picior, Aceste fantezii amuzante nu Înseamnă nimic, 
cu toate că pot înșela mulțimile. Singura realitate tangibilă este o 
civilizaţie, adică felul moravurilor și felul de a gîndi; această reali- 
tate este reprezentată în Europă într'o formă greco-latină, pe care 
limba franceză a ajutat s'o transmită, Să luăm cazul Romîniei; in- 
fluența limbii noastre nm apare Prancezilor ca o influenţă propriu 
zis franceză, ci într'un sens mai larg al cuvîntului, latină; ea a ser- 
vit Romiînilor să se „romînizeze'*, după o lungă perioadă de amor- 
ţire şi servitute, Acest exemplu arată exact ceea ce înțelegeam prin 
expansiune dezinteresată. Se spune că limba franceză este pe cale 
de a deveni în America un fel de limbă latină a săracalui, Această 
formulă ironică este excelentă pentru mai multe motive. Fiindcă nu 
mai suntem în vremea binecuvîntată a lui Erasme și Santenil, tre- 
bue să admitem că civilizația nu mai poate vorbi ca pe timpul lui 
Cicero. Ce bine ar fi să vorbeaseă limba lui Voltaire! Pentru atit 
de puţin nu şi-ar fi întrerupt cursul nici n'ar fi renunțat la uni- 
tatea ei secretă. Iată ce are importanță şi nimic alteeva. Dacă peste 
o mie de ani, ca ar lua limba engleză ca intermediar, sau dacă din 
întîmplare ar adopta limba hotentotă—esenţialul ar fi să existe încă 
o continuitate. Dar n'am ajuns aici, și acţiunile omeneşti nu tre- 
buese considerate sub aspectul eternității; e destul de frumos că 
durata este factorul principal. 


22 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tiv la influen e care a avut-o limba franceză în dife- 
a siri ale lumii, pa mulțumi să trimit pe cititor la ma- 
stralele studii pline de erudiții și probitate sle lui Ferdinand 
runot în volumul ITI (partea a doua) a monumentalei „Histoire 
de la langue française“. Lectura tablei de materii dă o vedere ge- 
nerală asupra stării sociale şi politice care a decăzut cu secolul al 
XVIII-lea, dar care n'a dispărut complet. Un loc comun pe care-l 
auzi peste tot repetîndu-se, este că accesul maselor la cultură, şi ceea 
ce se numeşte democraţie, a combătut eu încetul supremația limbii 
franceze, care de altfel îi fusese și profet și vehicul. De aicea pînă a 
conchide că limba franceză nu datora situaţia ei privilegiată decit 
supraviețuirii regimului aristocratie, nu e decit un pas. Este sofis- 
mul clasic: „past hoc, ergo propter hoc“. 

Este natural ca umanitatea din ce în ce mai conştientă de ea 
însăşi, en progresul a ceea ce strămoșii noștri, numeau „les lumiè- 
res“ să se fi schimbat și diferențiat la infinit şi ca fiecare grup să 
se pasioneze pentru însușiri proprii și specifice—gi ca urmare ci- 
vilizația generală să pară distrusă și en ea să cadă în desuetu- 
dine şi limba care-i servea de instrument. Dar aceasta este o miş- 
care în ritmul perpetuu al istoriei. O tendință de unitate trebue fa- 
tal să ia naștere din această risipire; gi mai mult, condiţiile mate- 
riale de viață indică această revenire: comunicația între diversele 
punete ale globului fiind înlesnită, este evident ca o tainică și 
adîneă unitate să se înfăptuiască. Și va veni o zi cînd popoarele 
cele mai învrăjbite, vor trebui să se recunoască apropiate, prin 
felul de îmbrăcăminte, prin felul de plăceri, dansuri, cinematograf, 
muzică ete, şi vor fi obligate să-și recunoască această rubedenie 
pe care acum o tăgăduese. Nu mai e vremea cind Parisienii lui 
Montesquieu întrebau cu naivitate: „Cum poate fi cineva persan T 
Deei civilizația maselor nu e în principiu generatrice de diversitate. 
Problemele gîndirii și ale moralei vor fi aceleași ca în epoca în care 
numai o elită însemna ceva. Și în acelaşi timp, ceea ce ne intere- 
sează aici, problema nnei expresii enrente, comode şi cu adevărat 
transmisibilă. Adică o limbă de comunicație 

Mă voi feri de a face prorociri în această privinţă. Nici nu 
dorese să regăsese în autorii de odinioară argumentele așa de mult 
repetate în favoarea valoarei și frumuseței limbei franceze. Veţi 
găsi din belșug disertații unde în mod hotăritor, se va dovedi că 
idiomul din Ile de France este cel mai logic, cel mai clar, cel masi 
armonios, cel mai bogat ete... Acestea sunt motive pe care știința 
linguistică le găsește foarte nesigure. Logica nu e totdeauna for- 
mală, claritatea poate fi intuitivă; armonia este un farmec su- 
bieetiv pe care fiecare îl va simţi cînd îi va vorbi mama sau când 
îi va pingăvi copilul; bogăţia e mai ales apanagiul limbilor pri- 
mitive şi confuze. Nu, ceea ce rămine propriu limbii franceze sunt 
însuşiri mai modeste şi mai solide: stabilitatea, caracterul intelec- 


LIMBA FRANCEZĂ ȘI CIVILIZAŢIA 23 


tual și sociabilitatea. Trei capitole de desvoltat 
tele de recunoaștere ale tinai pe. EE iau. 
Limba franceză este o limbă stabilă, poate mai mult ca oricare 
alta, și un bun prieten de-al meu a susținat următorul paradox pe- 
riculos şi anume că limba franceză ar avea asemănări cu o „limbă 
moartă“. O limbă moartă care ar fi, însă serisă şi vorbită sau cel 
puțin uşor de vorbit, chiar pentru popor, dacă acesta g'ar hotări 
la o anumită ţinută — ar fi idealul unei limbi vii... Limba vorbită 
azi —, chiar cea literară, ar fi ușor pricepută (tinind seamă de noile 
noțiuni și de termenii moderni), de un om al secolului al XVIII-lea 
și invers, orice cititor a lui Henri Duvernois și Tristan Bernard (am 
ales într'adins pe aceşti doi scriitori de o minunată simplicitate, 
aproape orali), ar putea citi proza de după anul 1650. Chiar fone- 
tica, atit cît se poate, e fixată şi pare a evolua foarte încet. Aspectul 
neutru și relativ monoton pe care l-a luat, întărește unitatea sa în 
timp și spațiu. In afară de asta, centralizarea implacabilă, pe care 
a suferit-o țara, influența presei, a șeoalei, a radiou-lui, toate con- 
tribue a întări viaţa acestei limbi care a depășit de mult stadiul bo- 
lilor tinereţei, şi a cărei erize au devenit pur literare, adică vindeca- 
bile în cinci sau zece ani. Autorii eterodoxi, extravaganţii, pionierii 
de avant-gardă (de care se face mare caz în străinătate) sunt absor- 
biţi de geniul profund al societăţii, înainte ea generația lor să fie 
„gonită de alta... Toate încercările de stil bizar, de anarhie linguistieă 
sunt destinate unei infime dezvoltări. Preţiozitatea, stilul decadent 
(secolul al XIX-lea), stilul Goncourt sau stilul Nervăze (secolul 
al XVII-lea) sunt moarte și gindiți-vă că ciudatul idiom a lui 
Mallarmé (pe care-l admir mai mult decit oricine) a rămas abso- 
lut în afară de întrebuințare, inspirînd limba lui Paul Valâry, care 
e așa de clasică încît s'ar putea spune că e aproape arhaică. Spi- 
ritul de conservare, reennosent Francezilor, în toate nenumăratele 
revoluţii, interesind însă mai mult cadrul decit structura, se exer- 
cită aici mai vădit decît aiurea. El se întinde chiar (lucru înspăi- 
mîntător) la latinitate. Există oameni chinuniți de pluralul „sana- 
toriums* fiindcă le pare un barbarism şi-mi amintese de un cititor 
tare mă întreba dacă n'ar trebui seris „des linoléa' fără să se gin- 
dească că „linolfum'! e latină... englezească, Imensa majoritate a 
puriștilor scoate strigăte în faţa inofensivului „parution“* fiindcă 
după ei nu derivă din supinul regulat. Astfel ar trebui suprimate 
toate cuvintele de derivație franceză în rădăcină latină... Aceste 
exemple caraghioase vă dau măsura cultului foarte răspindit, ade- 
vărată superstiție, pe care Francezii îl nutrese pentru limba lor şi 
fixitatea ei. Să nu credeți de altfel că acest cult decade cu ridica- 
rea claselor populare. Este exact invers. Grija de nobleţe socială, 
eleganţă, distincție, înftăcărează pe noii promovați, mai mult de- 
cît pe cei vechi; şi niciodată o națiune n'a avut ambiţie mai evi- 


p3 


dentă de a se transforma toată în aristocrație, Explicațiile „decă- 


24 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


derii democratice! a limbii franceze în Europa erau bune; nu au 
însă valoare în domeniul național, și constatarea faptului are și 
miti puţină. In Republica a III-a se vorbeşte o limbă mai bună de- 
sub Imdovie al XV-lea, 

ru Caracterul intelectual al limbii franceze n'are nevoie să fie 
dovedit decit prin observaţii foarte simple: tendinţa la abstracţie, 
la stil substantiva], punînd accentul frazelor pe substantive și nu 
pa verbe, în seurt prin rezultatele unei acţiuni îndeplinite şi nu 
a acțiunii în curs. Este incontestabil că limba noastră pare eite- 
odată rece, uscată, despărțită de viață și realitate prin această eali- 
tate unică. Literaţii sau seriitorii luptă contra acestui pericol; des- 
tinată însă prin natura sa expresiilor stabile, conceptelor precise, ea 
refuză expresia vagului și a devenirii —iată un avantaj de prim or- 
din. Fără a asupri geniul, să apărăm în acest secol saturat de con- 
fuziune şi haos, vechile regule ale spiritului omenese. Sau civilizaţia 
e destinată să se scufunde în întregime, şi umanitatea să revie la 
starea animală sam chiar vegetală (ceea ce în adevăr nu cred de loc), 
sau va trebui să păstreze și să restaureze vechile valori și gindirea, 
Este oare prea pretențioa acest ultim envînt? Să spunem atunci meg- 
teșugul cel mai încercat, cel mai potrivit pentru a filtra, valul exis- 
tenţei — val cam tulbure, dacă nu veghezi, Vor fi totdeauna poeți, 
copii, femei, vor fi totdeauna melancolii fermecătoare, nevroze su- 
blime şi sfinte nebunii; dar alături de acest demonism, alături de 
Marsyas, Apolon are nevoie să fie apărat; cât despre Minerva! Dacă 
limba franceză n'ar avea drept vocație decât să perpetueze această 
zeiță austeră şi încorsetată, ar fi încă un destin strălucit. Și ultima 
apărare a întelectualismnlui în această lume, va fi limba franceză, 
Astfel vom spune că la nevoie intelectualismul indispensabil speciei 
noastre, en toată moda lui Bephegor, își va găsi refugiul. 

In fine, calitatea socială ar trebui să spun sociabilă, a limbii 
franceze, îmi pare legată de cele două calități precedente. Insem- 
nenză că dorești înțelegerea cn altul, cînd nu schimbi prea repede 
codul expresiei, cînd nu-i prezinți traducerea obscură şi obiectivă a 
ceea ceți trece prin cap. Raţionalul este înainte de toate gîndirea 
enrățită, rumepată, redusă la forma cea mai comunieabilă, Polite- 
țea şi urbanitatea sunt înțelese în enltul intelectului, Limba fran- 
ceză n păstrat renumele de limbă mondenă și conversahilă, D-1 Von 
Wartburg, eminentul profesor din Leipzig i-a adua de curînd acest 
omagiu tradițional (Evolution cet structure de la langue française, 
Editions Teubner), care atirnă mai greu venind dela un filolog. 
Dacă o civilizaţie consistă înainte de toate în schimburi, idiomul 
eel mai flexibil pentru a le înlesni, și-a păstrat însușirea lui parti- 
culară, Limba franceză nu este creată numai pentru „marivandage'*, 
ea este creată pentru vulgarizare, adică pentru a exprima idei și 
fapte. Ea se fereşte de pedantism, de profunzimea agresivă și caută 
să fie concisă și lămurită chiar în ceen ce este obscur şi încurcat, 


LIMBA FRANCEZĂ ŞI CIVILIZAŢIA 25 


Niciodată, în nicio limbă, nici chiar în limba lui Gibbons, Seneca 
sau Lucien n'a existat o proză atit de perfect umană ca aceea a au- 
torilor francezi doritori de a se face înțeleși (şi nu ca aceea a unora 
dintre autorii de azi care lasă trei sferturi din lucrul lor nenoroei- 
ților cititori). Pentru a nu cita decit un nume, proza lui Male- 
branche, model de înaltă speculație metafizică, a atins o culme care 
nu pare a fi fost depășită, 

Ca savanții, filosofii, poeții chiar (mă gindese la Racine) ca 
oamenii obişnuiţi, însă bineînţeles cultivați, să poată să se gă- 
sească în orice epocă în posesia unui instrument verbal capabil să-i 
facă să se recunoască între ei, să îmbogăţească mintea celorlalți, cu 
lumina unui adevăr sau a unui sentiment de prietenie, iată o con- 
diție de cultură universală, Ea nu are un drapel, n'are virstă, dar 
are încă şi va avea fără îndoială și miine, un interpret natural 
care este limba franceză și pe care Francezii nu o revendică nu- 
mai pentru ei singuri! 


ANDRE THERIVE 


PARISUL MODERN 


VIAŢA LUI INTENSĂ, ASPECTELE, CONFORTUL, 
FARMECUL LUI. — PRIMIREA PLĂCUTĂ 
PE CARE O REZERVĂ VIZITATORILOR 


Marele celtizant francez Camille Jullian seria odată că Parisul 
Galilor și al Romanilor, strina la început între malurile Senei, „este 
schița Parisului nostru''. Parisul, marele nostru Paris s'a născut, 
ce-i drept, pe o insulă: Cité, naosul Parisului. Și cînd se compară 
acest „naos. această „arcă'' a orașului antic, cu ceace a devenit 
acest oraș în cursul veacurilor, nu-ți poţi opri stima şi recunoştinţa 
faţă de cei care au realizat acest monument al timpurilor, această 
capodoperă a activității umane, 

Mai mult chiar: e lucru de mirare cind urmăreşti cn răbdare, 
dealungul a donă milenii, sporirile succesive care au reușit să facă, 
dintr'un biet tirg de pescari adunați în ostrovul unui fluviu, una 
din cele două sau trei metropole puternice ale lumii. Este ca şi cum 
ai spune (și aici humorul se confundă cu adevărul) că modesta 
luntre a unuia din acei pescari, din acei nautes, a izbutit încetul 
cu încetul şi prin comparație să fie pachebotul colosal, uriașul stea- 
mer al cărui tip este Normandie, 

Dacă ne urcăm pe coasta Montmartre-ului, dealul acesta domi- 
nat de Sacré-Cocur și eare este pentru Paris ceiae e Aventinul sau 
Palatinul pentru Roma de exemplu, trebue să descoperim în fundul 
zării cam înegurate, cenușii și blinde totodată, cele două biserici, 
in Sainte-Chapelle și Notre-Dame, mimmi amîndouă ale artei ogivale 
Și cure imdică locul, mărginit de cheiuri, al Parisului primitiv. Dar 
în acelaș timp, atras de alta turnuri. de alte cupole şi de alte ama 
țitoare virturi de turle, ochii, seormonind acest formidabil ocean 
de pietre, va zări răsărind şi alți „martori'“, alte semne monumentale 
care juloanează munea secolelor: aici Panteonul Sfintei Genoveva 
și Luvrul regilor Valois, colo Invalizii lui Ludovie XIV, domul lor, 
care a fost numit „0 cască de brong și awr‘: mni departe Arcul 
triumfal ordonat, ta capătul lui Champs-Elysées, de către Napoleon. 
Și nu e încă toată priveliștea. Și, ivindu-se din acest minereu al 


PARISUL MODERN 27 


istoriei, din acest creuzet glorios al trecutului, ceiace privirea sur- 
prinde bot aşa de bine este Parisul modern. Parisul actual care, — 
tot atît de mult ca şi celălalt și fără a-l întuneea pe acela — știri 
nește mirarea și trezește admirația noastră. 
” 
. . 


Acest Paris al secolului XX, pe care L-au pregătit, prin timpuri, 
atitea generaţii succesive și laborioasa, intă-l așa cum l-au format 
marile realizări ale industriei, cum l-a înfrumusețat gustul luxului, 
cum l-a rafinat grija confortului și a eleganței. 

Acest stup imens, străbătut de un fluviu peste care trec treizeci- 
şi trei de poduri și care e făcut din mii de alveole, strămoșii noştri, 
dacă s'ar întoarce, cînd l-ar zări ar rămîne muţi de uimire. Chiar 
noi, copiii lor, ne minunăm. Iată ce a devenit pentru noi acel biet 
ostrov de marinari din timpuri îndepărtate, aproape lacustre: o 
lume colosală prin dimensiunile ei şi prin intensitatea şi activitatea 
de toate felurile care se desprinde din ea, un mere fascinant, 

Un stup (pentrucă vorbim de stupi) după spusa entomologilor, 
nu adăposteşte mai puţin de 50.000 albine. Ce stup este atunci acest 
Paris care nu avea decit 500.000 locuitori sub Ludovic XIV şi care 
acum numără aproape $ milioane (5 milioane cu împrejurimile ime- 
diate). Gindiţi-vă — şi aceste cifre sunt ameţitoare — că Parisul 
acesta. Parisul nostru contemporan. e făcut din 90.000 case, ceiaca 
înseamnă că se găsese în el cam 650000-—700.000 apartamente, lo- 
cuinţe și camere, Mai gindiți-vă că, dacă s'ar pune străzile lui cap 
la cap, s'ar ajunge la sute și sute de kilometri! 

Acum cinci ani, cireonferința Parisului era de treizecișigase de 
kilometri. In aceste limite, însă, în corsetul acesta petrificat al ve- 
chilor fortificaţii, Parisul, ereseind mereu, se înăbuşea literalmente. 
Și atunci corsetul a pleenit; fortificațiile au fost dărimate. Acum 
Parisul respiră mai bine și se ponte întinde în voie. Cu toate acestea 
populația lui rămine cea mai deasă din Franța: în medie, 10.000 
locuitori pe kilometru patrat, în timp ce la Londra sru la Berlin, pe 
un spațiu corespunzător sunt nbia 5.000! Această densitate este 
chiar atit de mare încât celebrul geograf Jean Brunhes a putut 
stabili că departamentul Senei, eu Parisul ca reședință, conține el 
singur o populație superioară populației Norvegiei şi egală en aceia 
a întregii Elveţii! 

Dim cauza acestei creșteri enorme, părțile cultivate, sau numai 
plantate cu arbori, ale orașului au fost reduse. Acolo unde unul din 
vechii ofițeri ai lui Napoleon, generalul conte Lagrange, putea acum 
un secol, să vineza iepuri și potirnichi pe cîmpul din jurul Arcului 
dela Etoile, s'au ridicat acum case prevăzute cu tot confortul și de 
un bun gust evident, Architectura modernă, acolo ca şi pretutindeni 
în Paris, a construit edificii cu ferestrele largi, cu acoperișuri re- 
trase, lăsînd să pătrundă soarele şi lumina, Pretutindeni, numai 


28 VIAŢA ROMINEASCĂ 


pereţi de sticlă sau de faianță, suprafețe netede, solide armaturi de 
metal, o judicioasă întrebuințare a cimentului, a betonului, a cără- 
mizii ; însfirşit, pretutindeni o silinţă de înfrumusețare, de asanare 
considerabilă, de construcţie rațională, răspunzind unei nevoi foarte 
vii de lumină şi de aerisire, 

Specimenele cele mai reuşite în acest gen, afară de hotelurile 
şi de building-urile unde străinii se vor găsi ca la ei acasă, fără a 
fi depeizați, cu aceleași mulțumiri şi cu aceleaşi resurse ca În ţara 
tor, sunt monumentele de utilitate publică ridicate de zece am in- 
coace: spitale și clinici concepute după exigenţele cele mai impe- 
rioase ale antisepsiei şi ale higienei ; gări cu peroane imense și săli 
vaste ; palate şi muzee ca noul Trocadero, eu linii totodată pure și 
sobre, cu aripile dispuse în hemicielu, sau ca Muzeul de artă mo- 
dernă din avenue de Tokio, care reprezintă amindouă, în ordinea 
clădirilor, nişte realizări tot atit de perfecte ca tot ce s'a putut 
ere în acest gen, la Roma sau la Londra, în Brazilia sau în Sta- 
tele-Unite, 


Acestui focar de negoț activ, de trafic neîncetat, care este Pa- 
risul actual, insufleţit, din centrul lui elegant (acela al bulevarde- 
lor) până la docurie și antrepozitele periferiei, de-o viaţă aproape 
frenetică, deşi ordonată, îi corespunde o circulaţie accelerată şi ca, 
extrem de intensă. Afară de zece gări de drum de fer care permit 
la sute de mii de călători, veniţi din provincie și din străinătate, să 
ajungă ușor la străzile principale, la răspîntiile cele mai centrale 
ale orașului, o gară aeriană, considerabilă, înconjurată de 20 hec- 
tare de teren, gara Bourget, facilitează legăturile cotidiane, con- 
stante și rapide, prin avioane poștale sam de turism, cu celelalte 
mari capitale ale Europei. Să se mai adauge la aceasta un transit 
industrial şi comercial numeros pe calea fluvială, prin cele două 
canale utile Saint-Martin și Saint-Denis. Să nu uităm mai ales cir- 
culația cu metropolitanul care ajunge, în subsolul pe care îl ocupă, 
să dubleze circulația dela suprafață şi care, printr'o ramificaţie de 
linii multiple ce corespund unele eu altele, pe un parcurs de 250 pină 
ia 280 kilometri, saprimă distanţele care făceau altădată atit de 
anevoioase călătoriile prin Paris. Să se acorde de asemeni atenție 
şi celuilalt mod de locomoțiune: acela al celor 200.000 automobile 
care străbat orașul, ziua şi noaptea, grație unei poliţii disciplinate, 
într'o ordine perfectă. Această ordine este chiar atit de bine obser- 
vată, poliția aceasta atît de bine făcută, încît numai în piaţa Operei 
de exemplu, 50.000 antomobile se înerneişază zilmie fără ca niciodată 
să se întimple vreun necident, nici măcar o izbitură. 

. 
. 


- 
Miracolul, într'un astfel de Paris, pe care l-ai putea crede fre- 
netic şi care nu-i decit luborios, este că nici confortul și nici este- 


—- 


| 


PARISUL MODERN 29 


tica nu sunt niciodată sacrificate ci izbutese să se mențină și sä se 
completeze. Dela baronul Haussmann şi inginerul Jean Alphand, 
contemporani, primul cu Napoleon TII și al doilea cu începnturile 
celei de-a treia Republici, Parisul între pietrele lui vechi şi pietrele 
lui noi, a ştiut să facă străzi largi ca rue de Rivoli, du Quatre-Sep- 
tembre, devenită avenue Foch; să amenajeze pieți vaste învind pe 
acelea ale monarhiei (place Vendôme și place de la Concorde); să 
rezerve însfirşit pentru bncuria ochilor şi plăcerea plimbării gră- 
dini împodobite şi pline de flori. 

Se întîmplă chiar demulteori — și aceasta e în tradiţia lui Le- 
nôtre, ilustrul desenator al grădinilor din Versailles și dela Tuile- 
ries — că o stradă parisiană, avenue des Champs-Elysées, ca să n'o 
cităm decit pe ea, este ea însăș o grădină, plantată cu stufişuri 
de arbuști şi pe margini cu castani, iar perspectiva ei care se des- 
făşoară amplă și dreaptă, dela Arcul martial al Eboilei până la Are 
du Caroussel mai grațios, este una din cele mai admirabile și mai 
bine concepute din toate capitalele moderne. Renumite prin florile 
lor, grădinile Parisului: Luxembourg, Monceau, Tuileries, Buttes- 
Chaumont chiar Palais-Royal atit de frumos şi a cărui orinduire mo- 
numentală a putut fi comparată cu celebra piață San-Marco din 
Veneţia, formează podoaba rustică a orașului, sint zimbetul lui. 

Totuşi, străinul, pe care vizitarea diverselor muzee îl va fi 
obosit prin mulţimea de minuni pe care acestea le conţin, va putea, 
dacă vrea să se odihnească puţin, să se ducă într'unul din cele două 
mari parcuri suburbane, atit de pline de umbră, atit de verzi şi de 
dese : Bois de Boulogne sporit cu Bagatelle şi Bois de Vincennes com- 
pletat cu grădina zoologică, parcuri despre care s'a spus, nu fără 
dreptate, că sunt plămînii marelui oraș ȘI, intr'un ritm egal, îl ajută 
pe acesta să respire, să se hrănească cu sevă şi cu aer curat. Dela Ba- 
gatelle și grădina de trandafiri de acolo, atit de reputată, vizitato- 
rul Parisului, care e adeseori un sportiv, se va putea întoarce pe 
la peluza dela Longchamp. Aici e Nemwmarket-ul francez; marele 
premiu care se dispută aici în fiecare vară, are aceia reputaţie pe 
care o are Derby-ul din Epsom în Anglia, La cele 10.000 hectare 
de teritoriu plantat cu arbori, pe care îl reprezintă Vincennes și 

trebue să adăugăm serele municipale (tot la Boulogne), 


și 
i de la Cité gi atunci se va înţelege că. dacă Parisul e un oraș 
y apai A papa în acelaş timp un oraș al primăverii şi al florilor, 
un oraș al eleganţei. 
. 
. . 


Un observator foarte iudieios a spus că dacă noul meridian al 
piată iata prin paza sti din Greenwich, meridianul 
Modei trece prin rue de la Paix, rue Saint-Honort şi rue de Rivoli. 
Ce nu s'a seris şi ce nu s'a spus despre păpușila din strada Saint- 


30 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Honoré, pă împodobite în secolul XVIII de miinile isensite ale 
near p Suaa modista Reginei, şi eare erau expediate cînd la 
Viena cînd la Petersburg sau la Londra pentru a impune cochetelor 
Europei legile eleganţei pariziene! Astăzi, e drept, nu se mai expe- 
diază manechine împodobite cu mii de panglici, însă egemonia eroi- 
toreselor moastre a rămas, în acest îneîntător domenin, tot atît de 
întreagă, tot atît de absolută. 

Printre bucuriile diserete şi plăcerile delicate de care are parte 
cel care vizitează cu atenţie Parisul, puţine sint atit de agreabile 
“a acelea care consistă în a zăbovi în fața vitrinelor strălucitoare 
și în a contempla seducătoarele etalaje ale magazinelor într'unul 
čin cartierele distinse, acela al Operei de exemplu. Vizitatorul are, 
pe lingă alte bucurii ale călătoriei, plăcerea de a descoperi că as- 
pectul Parisului e bogat şi divers, Mai întîi, după cîteva zile, el 
va afla că Parisul este asemeni unui regat care ar avea provinciile 
lui deosebite, teritoriile lui diferite, care sunt însă toate, printr'o 
anumită latură, atrăgătoare şi noi. In jurul Bursei şi pe lângă rue 
du Sentier se află cartierul afacerilor; și asta e cu atit mai frapant 
şi, prin contrast, mai amuzant, eu cât la cîteva sute de metri, sunt 
alte miei provincii, acestea mai paşnice şi care îl îndeamnă spre 
singurătate și vis: vechiul cartier Marais, insula Saint-Louis, regala 
și spaţinasa place des Vosges. In umbra Sorbonei și a Panteonului 
mai este o provincie: aceia a boemei, a cartierului latin. rezervată 
studenţilor şi unde sunt adunate (eu imense anexe în Cetatea Uni- 
versitară dela Porte d'Orléans} cele mai celebre licee și facultăţile 
faimoase, Căci aşa e Parisul: în el toate aspectele se adună, se în- 
fruntă san se completează într'un ansamblu armonios, Din atîtea 
contraste, din atitea curente chiar, venite din trecut şi din prezent, 
din marile secole istorice ca și din seeolul cel nou, se desprinde o 
lume minunată, Emile Zola, care într'unul din romanele lui stu- 
diase în special cartierul halelor, spunea că acolo e „pintecele Pa- 
risului“* ; dar „ereerul Parisului“, laboratoarele în care se practică 
acet „vrăjitorie binefăcătoare'“* gi savantă de care vorbea Jules 
Lemaître, există deasemeni! 

Şi nu mai vorbim de teatrele unde se urmează, eu alternanțe 
mergind dela arta clasică la arta modernă, tradiția celor mai iluştri 
ez a praga dute pere. și nu vorbim nèci de muzeele cele mai 
variate şi mai bogate. ăci asta este iarăș una din superiorități 
Parisului : aici unde se elaborează Moda, unde triumfează ces 
ea celei mai delicioase și mai fragile cochetării, se impun, păstrate 


Una din noile surprize cele mai ingenioase care așteaptă 
străinul ce vizitează Parisul este că, de-acum înainte, toato e 


PARISUL MODERN 31 


forme sau pictate, sunt vizibile, câte 


minunate plastice, sculptute 
odată, seara, Zână binefăcătoare, electricitatea, care transformă ca- 


pitala imediat ce se înserează ca să facă din ca un oraș nou, aproape 
oriental, prin risipa de culori, răspindeşte acum valurile ei de sa- 
vantă lumină pînă în sanctuarul în care domnese zeițele şi seii 
artei antice. Și astfel feeria care a început ziua cu vizitarea maga- 
zinelor, grădinilor şi monwmentelor, continuă şi noaptea în muzee 
şi în teatre în toată strălucirea și varietatea luminilor ei, 

Parisul pe care Goethe îl saluta, încă de pe atunci, cu numele 
de „oraș universal", şi-a păstrat, după cum se vede, această univer- 
salitate, această reputaţie. Miracolul este că, fără a renega nimic 
din trecutul său atât de încăreat de istorie, acest oras, de un stră- 
imeitor prestigiu, a ştiut să pună de acord en tradiția care apasă 
asupra lui un evident confort și o higienă modernă desăvirgită. Edi- 
litatea lui, prin amabila și binevoitoarea primire pa care o rezervă 
străinului turist, a făcut cît mai plăcută şederea nici, şedere pe care 
nicio altă capitală n'o poate oferi atit de fertilă în resurse materiale 
şi, pentru ochi și spirit, atit de bogată în spectacole și distracții 


rare şi alese. 
EDMOND PILON 


PALATUL DIN VERSAILLES 


Palatul din Versailles este una din cele mai complete mărturii 
ale geniului francez. Fără îndoială, îi lipsește vlaga ţăriinească a 
bisericii din Vézelay sau avintul mistic al catedralei din Chartres. 
Dar un singur monument n'ar fi destul pentru ca să exprime 0 
mare națiune. Versailles exprimă mai ales grandoarea și măsura 
franeeză. 

Frumusețea palatului e făcută din armonia liniilor orizontale, 
Efectul monumental nu stă aici în amploarea bolților și a stilpilor, 
ca la Vézelay, nici în înălțimea naosului, ca la Chartres, ci în ali- 
mierea fațadelor pe orizont, pe acest mare cere de dealuri şi de frun- 
zișuri ale căror ondulări și secrete corespondențe palatul nu le 
strică. 

Nu-i nimerit să te apropii de palat pentru prima oară intrind 
pe marea poartă de onoare care dă spre Place d'Armes. Decorul 
este aiei prea complex pentru a putea da vizitatorului o impresie 
de ansamblu. Numai văzut dinspre pure, castelul se revelează din- 
tr'odată în unitatea lui maiestoasă: așa dur e bine să te apropii 
de Versailles pe scările terasei sau încă și mai bine pe drumul care 
vine dela Saint-Cyr. 

Vămat din drumul Saint-Cyrului. între Oranjerie și basinul 
Elveţienilor, spre latura aceasta în care clădirile lui se etajează în 
înălțime, ca o abruptă colină de scări și de balustrade, Versailles 
ni se înfăţişează ea o vastă compoziţie de planuri şi de linii orizontale, 

In partea aceasta, cele două mari scări paralele care mărginesc 
Oranjeria, antabulamentul şi balustradele care domină ordinul tos- 
can al colonadei sale și zidurile lui grandioase, orinduirea etajelor 
castelului, linia acoperişului corpului central şi a aripei dinspre 
miazăzi, ne revelează dintr'odată măreţia şi secretele acestei arhi- 
tecturi, 

Acest palat imens care se înalță în fața ochilor, cu fiecare 
treaptă ureată, deasupra pajiştelor eu flori dinspre miazăzi, s'ar 
părea că a fost conceput dintr'odată, Unitatea lui ne surprinde 
mai mult decit măreția lui. Fa este perfectă fără a fi niciodată 
monotonă. Dealtfel nicăieri ea nu e mai frapantă decît în faţada 


PALATUL DIN VERSAILLES 33 


de piatră dinspre pare. Aici, între donă basinuri, chiar 
tului, Pa ni se arată cu mai multă putere, pă erorii ea pa: 
unităţi susține mai bine decit oriunde imaginea măreață pe care 
istoria și legenda au fixat-o în spiritul nostra. 

Căci Versailles este pentru toată lumea creaţiunea marelui 
Vizitatorul care caută mai mult plăcerile «he separa ale stadiul. 
îl imaginează conceput și realizat de voința Ini Ludovie XIV ca prin 
bagheta unei zâne. Văzând pentru prims cară fațadele dinspre pare, 
acest vizitator va putea crede că visul lui corespunde realității, Pe- 
latul pare aiei să fie construit dintr'o singură bucată, ca după o 
epură și într'o singură campanie de Imern. 

„Versailles totuş nu s'a clădit într'o singură zi și contradie- 
țiile arhitecturale ale istoriei, evoluția stilurilor, variațiile gustului 
au marcat adânc diversele lui părți. 

Se ştie că palatul s'a născut dintr'un pavilion de vinitoare pe 
care îl avea aici, într'un decor de tufe și de mlaștini, regele Law 
dovie XIII. Silit de agitaţiile Prondei să se îndepărteze de Paris, 
legat de acest pavilion forestier prin amintiri din copilărie, Ludowe 
XIV s'a fixat aici încetul cu încetul pînă cînd n ajuns să facă din 
Versailles sediul guvernului și al curții sale. 

In locul locuinţei primitive de cărămizi roșii și pietre albe, aso- 
mănătoare eu toate casele franceze din secolul XVI şi începutul 
secolului XVII, marele Rege a așezat în trei etape imensul Palat 
care avea să fie, pentru lumea întreagă, mărturia gloriei și pu- 
terii lui, 

Toată istoria Versailles-ului se rezumează în aceste trei cam- 
panii arhitecturale, Trei palate succesive — reşedinţă de vânătoare, 
reședință de sărbătoare, reşedinţă a guvernului și a Curţii — s'au 
ridicat în jurul pavilionului Iui Imdovie XIII. E departe, după 
cum vedem, dela această realitate până la crențiunea dintr'odată a 
Versailles-ului pe care îl avem sub ochi. 

Toţi arhitecții care au lucrat mici an visat, totuș, mereu, să re- 
construiască dintr'odată palatul, însă voința lui Ludovie XIV mai 
întâi, apoi forţa însăş a lucrurilor în timpul epocilor următoare, 
i-a constrâns mereu să #ecepte constrneţiile existente. 

Primul dintre ei, arhitectul Le Van, a înfrumusețat castelul 
dai Ludovie XIII. El a adăugat o nouă ornamentație de plumb 
aurit pe coama acoperişurilor, hornuri, Pucarne şi ferestre. A econ- 
struit avant-corpuri la intrare și a împodobit fațada dinspre paro 
cu un fronton susţinut de coloane. 

A doua transformare este datorită tot lui Le Vau, Deoarece 
regele se opunea la orice distrugere, arhitectul a învelit fațada din- 
spre parc într'o fațadă de piatră, acolo unde între două saloane 
laterale, o terasă de stil italian ocupa locul viitoarei Galerii a 
Oglinzilor, In acelaș timp, avant-corpurile au fost legate de caștel 

3 


34 VIAŢA ROMINEASLA 


şi terminate prin două portice de șase coloane peste care se întin- 
ternsă odobită cu statui. 
n: eela desvolta astfel în etape, dar azer arce” 
Van, Jules Hardouin Mansart avea să-i dea aspectul pe ca 
i Mansart a construit Marea Galerie şi a modifica 
Nops Aabir fațadei. El a arcuit ferestrele primului stai și a pre 
lungit corpul central, astfel transformat, en angna e acer R, 
sud. Versailles a fost astfel totodată rezultatul unei pa ci as r n 54 
rodul unor lucrări tea a şi creațiunea unui singur ar Š 
i i viziuni ioase, i 
sg Sie perie hear pare dovedese unitatea palatului, partea 
dinspre curte arată dimpotrivă complexitatea lui. Intrînd pe E ages 
de onoare, vizitatorul este adesea desorientat de ao orez 
care stau alături eolonade și frontoane monumentale n sti ceai 
absida capelei și clădiri de piara eu avari E la 
ă pentru a ri incertitudinea aceste esii, 
E rotit a biolul a fost curmată de e e pina 
gj primitivă se întemeia pe 0 ridicare treptată a nive pi. cu sea 
care se sneeod dela poarta de onoare pînă la fațada cen a 4 e 
talului. Curtea din față, curtea regală și curtea de eg mrd e 
atajau astfel în fața ochilor vizitatorului. Altă poartă me 
la sfirşitul secolului XVIII — despărţea seria 2 regală ere 
din față şi adănga încă um element orizontal a compozi am 
planuri şi de linii paralele cu marile linii pe care acoperișuri 
cer, i 
= ir P api perspectivă savantă a fost distrusă. Corpurile eu 
colonade construite de Le Vau au dispărut și au fost înlocuite eu 
doui corpuri de stil neogree care copleșese cu volumni wr saae: 
și curtea de marmură. Păriă îndoială, aceste clădiri sineta 
tre care cea din dreapta e construită de Gabriel, nu sunt gran- 
doare, dar ele nu sunt la înălțimea acelor curți încîntătoare în care 
stăpiînea vechiul stil francez cu cărămizele lui roze şi pietrele 
lui albe. ai 
ntrul castelului regăsim aceleași contradicții, aceleași nä- 
y renee, și ornamentații. Ceea ce frapează mai mult pe era 
tator sunt atei vastele saloane căptușite cu marmură din mis a 
Ludovic XIV. Dela scara Reginei pînă la salonul lui Hercule, 
tot corpul central, e o îngiruire neîntreruptă de camere de gală, ne 
pereți de marmură polieromă, cu eornișe ornate en sculpturi, cu ta- 
vane pictate, 
mariana Reginei şi marile apartamente desfäşură sime- 
trie ornamentaţiile lor paralele. Ele comunică, de o parte şi de ces- 
laltă, eu două saloane laterale — Salonul Păcii și Salonul Războiu- 
lui — care se deschid în Galeria Oglinzilor. Intreg acest ansamblu 
central, a cărui arhitectură e datorită lui Mansart și ale cărui pla- 
foane fuseseră pietate de Lebrun, se desfășură în jurul unei teme 


PALATUL DIN VERSAILLES 35 


dovie XIV, seulptat de Coysevox își doboară, 
cealaltă, Ludovic XV, pictat 
de alia p de Lemoyne, ofe 
„__ Marmurele care se reflectă în linzi, pil i, b - 
rite, cornișele şi cupidonii iait care 2a Aa N tor. 
mează ansamblul cel mai nobil din interioarele 'Versailles-ului. Lip- 
sește astăzi mobilierul de argint cu eare îl împodobise Ludovie 
XIV şi portocalii care se găseau dealungul oglinzilor. 

Intre Marea Gulerie şi Curtea de marmură se află Salonul 
Consiliului, Camera Regelui şi Salonul „de l'Oeil de Bouf‘, Mo- 
bilierul camerei regelui, împrăștiat de Revoluţie ca tot mobilierul 
palatului, a fast reconstituit sub Ludovic-Filip. Camera nceasta n'a 
fost instalată decît în 1701 de către Mansart, Ea a fost deei numai 
camera din ultima perioadă a vieţii Regelui. Camera precedentă 
ocupă jumătate din salonul vecin eu „L'Oeil de Bouet“ care a fost 
refăcut în aceeași epocă, El este remarcabil mai ales prin friza re- 
prezentind niște copii și care înconjură cornisa, Ludoviè XIV ce- 
ruse ta pretutindeni la Versailles copilăria să servească de po- 
donbă. Dar, deja, aceşti copii sprințari dela L'Oeil de Boeuf, seulp- 
taţi la începntul secolului XVIII de Van Clâve, Hurtrelle şi Fla- 
ment, rup cu tradiția eupidonilor robuști și gravi de pe cornişele 
din Galeria Oglinzilor. 

Secolul al XVIII-lea a rupt într'udevăr cu solemnitatea marilor 
saloane dela Versailles. Fără îndoială, îi datorăm și lui încăperi mo- 
vumentale, cum esto salonul lui Hercule în care se găsește cel mai 
frumos plafon pictat al castelului, însă aportul lui veritabil trebue 
căutat în micile apartamente care fac cu camerele de gală cel mai 
fermecător și mai complet dintre contraste, 

In aceste mici apartamente, între marile saloane și curte, fie la 
Imdovie XV, fie la Maria-Antoaneta, nu mai sunt nici garnituri 
de marmură, nici plafoane pictate, ci numai căptuşeli de lemn seulp- 
tat. Acesta este Versailles-ul intim și secret. Se poate nici urmări 
evoluția gustului francez și trecerea influențelor venite din Extre- 
mul-Orient sau din antichitate, 

Astfel, în acest imens palat, vizitatorul poate să contemple un 
rezumat al istoriei stilurilor în cursul a donă secole de viață fran- 
ceză. Nicăieri aiurea el nn va vedea o sinteză atît de frapantă, ni- 
căieri aiurea nu va putea să măsoare atit de bine ceia ce deosebeşte 
între ele aceste stiluri și de asemeni ceea ce au împrumutat unele 
dela altele. 

După ce a cercetat egstelul, vizitatorul, mai obişnuit acum eu 
eorespondenţele şi cu armoniile Versailles-ului, va descoperi arhi- 


36 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tectura aceea de frunze care la capătul terasei pare să răspundă 
arhitecturii de piatră a palatului. In faţa lvi, o perdea vegetală, gi- 
metrică en fațada lui Mansart, îşi întinde fațadele vaste şi mişcă- 
toare, Spre miazăzi numai, dincolo de Oranjerie, o largă deschiză- 
tură se întinde pină în zare. Simetria decorului vegetal a fost în- 
treruptă aici de arhitecți și de grădinari. Ei au vrut să lase des- 
chisă partes dinspre soare și lumină. 

In centrul terasei, o altă deschizătură e trasată în mijlocul zi- 
dului de verdeață. Ea se întinde pînă la marginile zării peste basinul 
Latonei, peste marea pajiște, numită Tapis vert (covorul verde) și 

e Marele Canal. Aceasta e axa cea mare a 'Versailles-ului, în 
jurul căreia baschetele şi fintînile parcului se arînduese într'o si- 
metrio delaolaltă riguroasă și inventivă. 

Arhitectura aceasta vegetală este încă şi mai sensibilă la tre- 
cerea timpului decit arhitectura de piatră și de marmură. Ea se 
schimbă după ritmul creşterii, odată cu desvoltarea şi cu moartea 
uimilor şi a eastanilor. Ea se transformă prin cicluri seenlare în 
care se înnotște, din an în an, alternanța anotimpurilor. Rind pe 
rînd desfrunziți de iarnă, acoperiţi de ramuri tinere, stufoşi vara, 
ruginiți de toamnă, copacii parcului crese și mor, modificând uşor 
decorul pe care îl compun. 

Nimie nu-i mai frumos decît înclinarea parcului spre Marele 
Canal, între statuile de marmură și vasele monumentale, Din de- 
corul arhitectural al palatului, prin grădina plină de monumente, 
ai impresia că mergi către natura sălbatică. Dela marele Trianon 
pînă la căsuţele din Hameau, trecînd pe lîngă Pavilionul francez 
şi Micul Trianon, putem să mergem în urmărirea naturii așa cum 
un făcut odinioară regii și reginele Franței. Căci toate aceste elä- 
diri şi grădinile care le înconjoară arată dorința de-a scăpa de fast 
şi de-a regăsi contactul cu natura, dorință de care erau miînați stă- 
pînii palatului din Versailles. 

Aceeaşi linişte învălur astăzi Marele Trianon al lui Ludovic 
XIV, Micul Trianon al lui Ludovie XV şi casele rustice din Sătucul 
Mariei Antoaneta, însă felul cum se leagă arhitecturile lor de na- 
tura înconjurătoare este diferit pentru fiecare şi fiecare din aceste 
domenii e mărturia unei epoti & sensibilităţii și a sentimentului 
naturii, 

Dacă vizitatorul merge mai departe, drept în fața lui, înspre 
apus, o cîmpie eu nobile contururi i se va deschide înaintea ochilor. 
Versailles se sfirşegte în faţa unei cîmpii armonioase, încadrată cu 
pileuri de copaci, în fața unui pămînt bogat pe care-l străjuese două 
mari ferme, la fel cu toate celelalte ferme din Franța. 

Tonte elementele care au servit ca să ereieze palatul din Ver- 
sailles se regăsese în acest orizont. El poartă în el acea forță maies- 
toasă şi acel simţ al măsurii a căror transpunere monumentală este 
palatul din Versailles. 

ANDRE CHAMSON 


MAREA REVOLUȚIE 


Marea revoluţie e de mult anunţată printre oameni; dar ea nu 
se face, Asta nu din pricină că ideile despre ea n'ar fi vii și convin- 
gătoare. Libertate, egalitate, fraternitate, sună frumos, Și oamenii 
se pun cu pădejde să realizeze toate aceste lucruri frumoase prin 
instituții ; dar asta strică totul; și pentru ee? Pentrucă revoluția 
este o chestie de sentiment şi de moravuri și se face din ca o chestie 
binrocrutică, 

Despre ce-i vorba? E vorba de-a recunoaște omul care, de fapt, 
e un animal dresabil, mai mult chiar decit cîinele și calul. Totuși 
faptul că îţi dai seama că poţi să pui pe om la muncă, nn înseamnă 
că-l recunoşti. Prin ce semn să-l reeunoşti? Prin faptul că este 
purtător de spirit, că are obligaţia spiritului. Şi atunci se pun toate 
problemele de demnitate. Omul nu este un animal domestic, e un 
animal care gîndeşte, e un animal care, cu un cuvînt, mă poate ajata 
să jes eu însumi din animalitate, Totaș, această recunoaştere nu se 
poate face decit în contact cu omul și în urma unei speranțe pline 
de credință. Din această recunoaştere iese o prietenie frumoasă şi 
alte obișnuințe. Dacă această idee s'ar forma pretutindeni, revolu- 
ţia ar fi făcută şi atunci nu s'ar mai veden contradicţiile triste din- 
tre idealul revoluționar şi practica revoluționară, Odată omul re- 
cunoscut, se statornicește imediat un respect, nu prin lege, ci prin 
sentiment, Oamenii sunt egali atunci, și frați. N'am suporta să vê- 
dem oameni înhămaţi la trăsuri şi bătuţi cu biciul ea niște eai. De- 
parte de-a suporta asta sau un tîrg de oameni san alte orori, am 
vrea ca ei, cum spune filosoful, să nu fie luați niciodată ea mijloace, 
ei întotdeauna ca scopuri, adică fiinţe libere a căror libertate e 
sfintă și într'adevăr obiect al unui cult. După ce s'ar întemeia pe 
sentiment această prietenie tot așa de sensibilă în notele ei faişe ca 
musica pentru ureche, n'ar mai fi nicio dificultate; omul ar judeca 
pe om; judecătorul n'ar mai avea să hotărască. Oratorii ajung cîte- 
odată la acest sentiment fratern, dar cu nuanța că în lot de a se co- 
bori pentru a atinge nivelul fraţilor lor, ei îl ating, ridicîndu-se 
deasupra lor însişi ; este ceea ce alcătueste sublimul propria politiei 
şi pe care inima omenească îl simte adine. Acestea sunt undele 
euloase care au atins pe mulți oameni, în cursul revoluțiilor şi care 


38 VIAŢA ROMINEASCĂ 


le dau speranţă în om și încredere în om pentru secole de secole. 
In ce mă priveşte, trebuind să dau o carte unui proletar prieten al 
cărților, i-am dat cartea cea mai grea pe care o cunose, Republica 
lui Platon. Îmi pare bine şi acum. 

Ceea ce e luminos şi reconfortant în istorie, este faptul că ereş- 
tinismul exprimă aceleaș: ginduri în mituri pline de sens, cum este 
acela al Omului-Dumnezeu, care exprimă exact ce spuneam, fiindcă, 
de sigur, a recunoaşte un spirit, înseamnă a-i hărăzi onoruri di- 
vine. Astfel, marele limbaj al miturilor cure exprimă gindirea popu- 
luară cea mai adincă, spune acelaşi lucru ca și filosoful cel mai obscur 
(Kant, pe care îl citam adineauri), Acest acord, imediat ce este ob- 
servat, produce efectul fulgerului care desvălue deodată tontă etm- 
pia. Această iluminare este o revoluție în fiecare individ, ea face 
revoluţia cea mai adincă și numai prin ginduri. Acesta e semnul 
revoluţiei adevărate. 

Din acest punet de vedere trebue să jndecăm ciudatele devia- 
ţiuni ale spiritului uman. Unii au calitatea de-a învăţa pe alţii şi 
mu fac de loc greșeli; căci cum să nu recunoști pe om în școlar? Se 
formează aici o Fraternitate, o egalitate, o libertate, minunate. Gindi- 
ți-vă la noul sens care strălucește în cuvintul Maestru; dacă s'ar 
spune toată dragostea, toată încrederea, tot cultul pe eare îl presu- 
pune acest cuvint, pagina care s'ar serie cu acest prilej ar fi de păs- 
trat în arhivele revoluţiei. 

Totusi, s'a putut întîmpla ca unii să se întoarcă dela sensul nou 
lu cel vechiu gi să ajungă să creadă că puterea, toată puterea, apar- 
ține de drept celni mai savant. Ciţiva, încrezători în experiența 
lor şcolară, s'au pus să înveţe poporul. Ce anume să-l învețe? Tot! 
Am cunoscut de aproape Universitățile populare; am văzut cum elita 
se înşela și în privinţa scopurilor și în privința mijloacelor, M'am 
inselat și en, din pricina unei judecăţi false, în privința distanței 
dintre ignoranță şi ştiinţă. Un studiu al acestor recunoașteri ar con- 
stitui încă o pagină pentru arhivele revoluției. Ceea ce seriu aici, 
prin aluzie, trebue să fie destul pentru ca să trezească spiritul şi 
să-i dea ideea justă a marei revoluții pe care o plănnește; și o plă- 
nnește, pentrucă își dă seama că are datoria s'o plănniască. Să re- 
cunoşti spiritul altuia, este frumos; dar să te recunoști pe tine în- 
suți ca spirit și să crezi în aceasta si să nu cedezi, aceasta înseamnă 
spiritul însuș și, cu suficientă îndirjire, înseamnă pace, justiție şi 
tot os poate duri moralistul, 

ALAIN 


FAMILIA FRANCEZĂ 


Forța Franţei a izvorit, în trecut, din virtuțile ei familiale, Ne 
putem da uşor seama de aceasta răstoind acele cutastituri, numite 
livres de raison, pe care le țineau odinioară gentilomii, burghezii, 
negustorii, mai ales proprietari ugrieoli, citeodată chiar simplii țărani, 
catastifari care la început un erau decit nişte registre de socoteli și 
enre, încetul cu încetul, cu datele nunţilor, ale nașterilor, ale mor- 
ţilor, însoțite de comentarii, deveniseră niște adevărate tablouri ale 
familiilor. Impresia care se desprinde din această lectură, este sim- 
yul unanim al duratei şi al respectului vieții, este sobordonarea tu- 
turor voințelor dragostei de casă, de rasă, de nume și de onoare. 

Olivier de Serres, în secolul al şuisprezecelea, spunea tă viitorul 
unei familii atirnă de următoarele trej condiţii : să ştii să porun» 
cești, să te însori bine (căci bărbatul produce şi femeia stringe), în 
fine să păstrezi pacea și Înțelegerea, Şi el adăuga: „Oamenii săraci 
au întemeiat familii bogate‘. Cele trei condiții eran deseori îm- 
plinite. 

Cu toate abuzurile puterii paterne, cu tontă îndepărtarea pro- 
gresivă de pămînt și cu toată desrădăcinarea care învepe sub Ludovie 
XIV, cînd nobilimea pleacă dela ţară ca să vie ln Versailles, cu tot 
spiritul de liberă cercetare, introdus de Reformă şi cu toate știrbi- 
rile şi atacurile, această puternică organizare n familiei n rămas 
aproape intactă pină la Revoluţie. Rétif de la Bretonne, în Viaţa ta- 
tălui meu, dă o descriere à acestei organizări familiale, care ar fi 
fost tot atît de justă în secolul al doilea sau al doisprezecelea ca și 
în al optsprezecelea, El îl numește pe tată] său zeul îi vizibil și 
intr'adevăr nu s'ar putea defini mui limpede decât ușa caracterul 
aproape sacri pe care copiii îl atribuiau puterii paterne. Rétif ne 
zugrăvește căsătoria tatălui său, căsătorie care fusese poruncită de 
bunicul lui împotriva celei mai tandre înclinări fireşti. Pentru aceşti 
fondatori de dinastie, pentru acești şefi responsabili, iubirea nu are 
nicio însemnătate, și nici ferieirea individuală, Pentru ei, familia 
trece înainte de orice, 

Cu toate acestea anarhia moravurilor incepuse În secolul al opt- 
sprezecelea în înalta societate care adusese la modă libertatea con- 


40 VIAŢA ROMINEASCĂ 


jugală. „Atunci, pleacă !' spune o femeie tînără soțului ei prea dră- 
găstos care îi cere să-l tutuiaacă. Căsătoria nu mai impune nicio jenă: 
ea nu mai este decit o asociație mondenă de interes și de capricii. 

Boala nu e adîncă. Dela Paris ca n'a ajuns încă în provincie 
şi nici mai cu seamă la țară. Unită însă cu dezordinea ideilor, ea 
contribue la legile dezorganizatoare ale Revoluţiei care sfarmă că- 
sătoria cu ajutorul divorțului împins pină la repudiere și îmbucă- 
tățeşte pămîntul prin împărțeala forțată. 

Marele istorie Albert Sorel, judecînd aveste rezultate nefasta ale 
Revoluţiei, serie această magnifieă formulă: „Continuitatea per- 
soanei este familia... Continuitatea familiei este Pămintul“. 

Şi unu! şi celălalt sunt loviți. Bonaparte, apoi Napoleon, repară 
ruinele, dar nu destul. Codul civil restringe divorțul la anumite ta- 
zuri bine definite și păstrează, la titlul succesiunilor, împărțeala for- 
țată a domeniului familial între moștenitori. 

De atunci încoace vechile forţe familiale luptă în Franța împo- 
triva unei ordine noi, întemeiată nu pe familie, ca pină atunci, ci pe 
individ, pe care îl susține deopotrivă literatura romantică şi mora- 
vurile. Incepe treptat exodul satelor către oraşe și scăderea natali- 
tăţii, Fiecare vrea să-și realizeze viața lui personală și nu mai con- 
simte să îneredințeze generaţiei următoare desăvirșirea acestei rea- 
lizări. Ideea duratei a fost înlocuită eu aceea a rezultatului imediat. 
In lumea burgheziei viaţa interioară a familiei a fost lovită de gu- 
stu] confortului material și de febra distracţiilor şi a deplasării : pînă 
şi automobilul a favorizat nevoia aceasta de axteriorizare, 

Toată lumea caută riscul cel mai mic şi profitul cel mai mare 
In clasa muncitorească, insalubritatea sau îngustimea locuinții æ fă- 
ent ca foarte deseori cîrciuma şi strada să ia locul căminului. „Faptul 
că femeia nu stă acasă, oricît ar cîştiga ea prrin aceasta, 
un cămin gol, fără copii sau cu copii lăsaţi să crească la întîmplare, 
înseamnă sterilitate, ruină“. La sat, țăranea, mai întotdeauna, nu 
ştie să-şi țină bărbatul ncasă și acesta indrăgeşte cireiuma; serviciul 
militar a obişnuit oamenii cu orașul și i-a desgustat de sut ; oraşul 
inseamnă lumină gi mai înseamnă și parale în loc de produse în na- 
tură. Mai adăugați și alte cauze : alcoolismul, fuga de răspunderi, 
frica de greutăţile vieţii, însfirşit ceeace am numit Frica de viață. 

Şi totuşi tablou! acesta încărcat nu este exact. Nepiisurea leşilor 
şi a guvernelor ar fi putut într'adevăr să-l provoace, Dar acest in- 
dividualism incurajat de sus nu este învingător în Franța şi nu 
izbuteste să-şi impună stăpînirea. Chiar înainte de războiu, un Ame- 
rican distins, d. Barret Wendel, vizitind Franţa, publicase rezul- 
tatul observaţiilor lui într'o carte: Franţa de astăzi. Ceeace poate 
l-a frapat mai mult în această Franță de azi ale cărei caractere 
generale le descrie, este tocmai puternica organizare a familiei care 
a supraviețuit celor mai cumplite vijelii revoluționare, celor mai 
grave erori intelectuale. El exprimă surprinderea lui şi chiar uimirea 
lui plăcută în fața acelor miei societăţi unite și durabile care sunt 


FAMILIA FRANCEZĂ 4i 


familiile, recunoştinţa lui față de felul curtenitor în care a fost 
primit în intimitate, reflexiile, comparaţiile, desavantajoase pentru 
Statele Unite, şi chiar învățămin tele sociale pe care le-a cules. Fără 
îndoială, Englezul şi Americanul au home-ul lor, pe care dealtfel i 
părăsese bucuros; Francezul însă are căminul lui pe care străinul 
nu-l cunoaște destul: „Căminul, serie Wendel, a vetrei, este 
centrul vieții domestice, în jurul căruia se grupează familia, formînd 
un tot deosebit de orice alt grup în lumea aceasta zgomotoasă gi 
turbure, întreg în fiecare, și care te liberează, cind stai în mijlocul 
lui, de tot restul omenirii. Căminul simbolizează toată puterea com- 
plexă și profundă a emoțiilor familiale care constituese pentru acest 
popor cele mai puternice emoţii individuale și naționale“. 

Inmulţind micile fapte semnificative, d. Barret Wendel arată 
cum în Franța sentimentul familiei este cel mai spontan din toate 
instinetele. Aiurea legătura conjugală pare cea mai puternică ; aici 
pare să fie cea care unește pe părinți de copii, Certitudinea aceasta 
îi dă cheia multor obiceiuri sociale pe care pină acum nu și le ex- 
plica. Umblarea după zestre, de exemplu, încetează să mai fie pentru 
el o vulgară și josnică preocupare de interese și dovedește dimpotrivă 
o prudență sentimentală în vederea întemierii căminului. Căsătoria, 
care i se părea atit de complicată cu riturile, ceremoniile şi autori- 
zaţiile ei, nu mai este o chestiune pur individuală ei familială, La fel, 
alegerea unei cariere nu este indiferentă familiei, căci prin această 
alegere ca va fi întărită sau slăbită. Obligaţiile casnice, de condu- 
cere, de administrație, de paternitate, sunt considerate cel puţin tot 
aşa de importante ca și obligaţiile conjugale. Moștenirea este garan- 
tată copiilor, Toate aceste fapte sunt dovada unei civilizații înain- 
tate, căreia îi sunt impuse anume necesități și care pune familia 
inaintea individului. Tar pentru a încununa această zugrăvire a fa- 
miliei franceze, Americanul încheie : 

„In rezumat, cu cît cunoşti mai bine pe Francezi, îţi dai seama 
en o mirare tot mai mare, că toată concepţia lor despre familie, eu 
această sancţiune emoţionantă şi «fintă a căminului, îi face să se com- 
sidere la origine nu ca niște individualităţi ci cu fiind fiecare membrii 
unei mici societăți. Familia este o asociație san, dacă vreți, ò cor- 
porație, un elan. Este ceva mai mult decît suma indivizilor care o 
compun, ett complexitatea lor omenească și supusă greșeli ; ea are 
un drept primordial şi suprem la devotamentul fiecăruia dintre ai 
săi pentru apărarea ci. Fiinţele care jun parte la viaţa ei, ca și aceia 
care, la un moment dat, aparțin mei națiuni, pot cădea în uitare, 
insă familia însiș trebue să trăiască mereu. În chipul acesta, prima 
dintre datoriile umane devine nu individuală ei desinteresată și 30- 
einlă. Francezii sunt profund eredineioşi acestui ideal al datoriei. 
Dacă, dealungul generațiilor, ei n'ar fi fost legați de el cu o conti- 
nuitate pasionată, neîntreruptă şi persistentă, societatea lor n'ar fi 
patut să dureze în forma pe care i-a liisat-o moştenire trecutul şi pt 
care este gata s'o treacă viitorului” *. 


42 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Am vrut să citez această mărturie obiectivă a unui străin care 
laudă forța trecutului în construcția societății Franceze, fiindeă a 
văzut just şi fiindeă familia, orieum ar fi legile şi aparențele mora- 
vurilor actuale, va sfîrși prin a învinge individualismul revoluţionar, 
cu toata că lupta durează mereu, 

Războiul a scos la iveală și mai mult nevoia forței familiale 
care singură repară pierderile pe care el le-a pricinuit, „Omul care 
n'are religie, a spus Bonald, e ocrotit de religia celorlalți“. Așa și 
omul care n'avea familie sau care își limitase familia, s'a găsit în 
războiu sub ocrotirea tuturor acelor familii numeroase care îşi dă- 
deau singele fără șovăire. Şi atunci familia, care aproape nu mai éra 
onorată în Franța, pe care n'o mai sprijineau nici legile nici mora- 
vurile, şi-a reluat rangul, primul rang. 

Şi încă nu e destul, Am văzut de aproape numeroasele familii 
cărora Academia franceză le împarte în fiecare un premii ca să le 
încurajeze. Nimie mai emoționant decât întâlnirea cu ele. Odată un 
țăran din Sallanches, dela poalele lui Mont Blane, tată a cincispre- 
zece copii şi care a intrat în viaţa conjugală cu optzeci de franei, 
atunei cind l-am întrebat ce făcuse în fața invaziei atitor copii, mi-a 
arătat cu mindrie casu lui, casă frumoasă cu două rinduri, și mi-a 
răspuns : 

— Am clăâit. 

A spus: „Am clădit'* eu un accent autoritar, ca generalul Man- 
gin care, Ja Verdun, luînd comanda sectorului celui mai amenințat, 
atunci cînd a fost întrebat ce are să facă, a răspuns : „Voi ataca”, 
'Păranul a atacat gi e) în felnl Imi destinul. A elădit e rasă more cu 
faţa la soare și la Mont Blane, a cărui zăpadă acum se pierde în 
nouri și ucum străluceşte sub un ser albastru, A clădit fiindcă are 
de adăpostit cincisprezece copii, toţi sănătoși. cu ohi vioi şi gura 
repede deschisă cînd vine vremea mîncării. 

Şi iată că Academia, jueînd rolul Providenţii, vine toemai la 
timp să-i plătească datoriile, 

Fără îndoială, familia în Franţa n'a ieșit încă din îneurcăãtu. 
rile în care a virit-o individualismul revoluţionar. Totuș ea și-a pă- 
strat tăria pînă și în casele unde copiii sînt rari, Viitorul este al ei. 
De pe acum chiar, legile se întorc înapoi. Acum de curînd ele au în- 
ceput să oeroteaseă bunurile rurale, să favorizeze moștenirea pä- 
mântului. O ţară veche cum e Franţa a primit dela trecut o tradiţie 
care poate suferi eclipse dar care sfirșeşte întotdeauna prin a apărea 
din non. Şi această tradiție este Tradiția familii. 


HENRY BORDEAUX 


SPIRITUL REFORMEI 
ÎNVĂŢȚĂMÎNTULUI ÎN FRANȚA 


Francezul are pasiunea pedagogică. Pentrucă formarea omu- 
lui rămine preocuparea lui de căpetenie, Dar nu a omului robit, 
EI caută dimpotrivă fără încetare mijlocul de a dezvolta la individ 
râțiunea şi conştiinţa de sine. Aşa gindeau și Rublais, Montaigne, 
Fenelon, Diderot, Rousseau, Grije constantă, exprimată de marii 
seriitori şi care explică această nevoie de a reimprospăta sistemele 
de educaţie, dupăce o lungă experienţă arată necesitatea acestei 
reinoiri. 

Astfel a foat definit și lămurit, printr'o evoluţie lungă şi si- 
gură învățămîntul francez, Fiecare epocă a adus partea ei de con- 
tribuție. Republica a II-a a înființat un învăţămînt primar, unde 
copilul primeşte cunoştinţe elementare care sunt recunoscute prin 
certificatul de studii primare. In cursul secolului al XIX-lea pe 
lingă învățământul secundar, n cărui origine o găsim În regimul 
monarhie, unde copilul primeşte timp de şapte ani o solidă cul- 
tură generală, s'au desvoltat învățămintul primar superior care 
durează patru ani și prepară mai direct copilul la exercitarea unei 
meserii și învățămîntul tehnie care formează luerători și contra- 
maeștri eu o mare îndeminare profesională. 

Creaţii succesive care trebuiau să fie coordonate, căci afluxul 
mereu sporit al șeolarilor, făcea utilă o justă repurtiție a acestor ti- 
nere forțe și obligația Statului de a da fiecărui copil cît mai multe 
posibilităţi, devenea mai imperioasă. 

Aroste preocupări au fost la temelia proiectului pe care l'am 
depus acum doi ani în Camera Franceză. 

Diversităţii acestui învăţămint trebuia substituită noţiunea 
clară a două grade de învățămînt. 

M'am străduit să reorganizer studiile gradului al doilea de 
învățămînt, care înseamnă o etapă intermediară între îinvățămin- 
tul primar şi cel superior şi care prin caracterul lor compleet de- 
ințeresat sunt mai permeabile noului spirit pedagogie, Aceste stu- 


44 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dii ar da elevilor în afară de cunoştinţele fundamentare indispen- 
sabile, în domeniul diferitelor discipline ale spiritului, o cultură 
generală care este adevăratul lor scop. Aceste cunoștințe au mai 
ales importanţă prin felul de a fi predate copilului și prin posibi- 
Jităţile pe care i le dă de a dobindi altele noi. Principiul autorității 
trebue exclus de profesor; el trebue să întrebuințeze o metodă at- 
tivă, sprijinită pe experienţe accesibile elevului, să pue în valoare 
cunoștințele deja căpătate acordind exerciţiilor practice toată im- 
portanţa pe care o au și să prepare cu folos elevul pentru viaţă. 

Dacă se lămurește astfel sarcina educatoare & Statului, nu 
mai e nevoe să adăugăm că toți copiii națiunii, oricare ar fi origi- 
nea lor socială, vor putea trage foloase reale, potrivit propriilor 
lor aptitudini. Preocupările de căpetenie ale predecesorilor mei 
au fost de a da Universității franceze un caracter hotărit demo- 
cratic, şi de a întinde progresiv la toate clasele secundare princi- 
piul gratuității învățămîntului. Aceasta era baza indispensabilă a 
reformei învățāmîntulni, reformă căreia ne-am consacrat. Dar s 
democratisa învățămîntul nu înseamnă a îndrepta mii de copii și 
tineri către clasele secundare, nu înseamnă a înmulți numărul ti- 
nerilor fără slujbe, care ar deveni nişte declasați și acriţi și ar 
expune unei mari primejdii instituțiile libere. Dimpotrivă, & de- 
i moeratisa învățămîntul înseamnă a organiza şi a alege. 

Pentru ca această alegere si fie judicioasă, trebue ca tofi co- 
piii să fie puși în aceleași condiţii şi ca niciunul să nu se 
îndepărtat dela şcoală, înainte ca aptitudinile lui să fie puse la 
incercare. De aceea prelungirea cursurilor urmate pînă la 14 ani, 
şi unificarea claselor elementare în licee și colegii pe de o parte, în 
şcolile primare pe de altă parte, mi s'a părut ca o primă condiţie 
indispensabilă în stabilirea unei seleețiuni și unei orientări temei- 
nice pentrn intrarea elevului în învățămîntul gradului al TI-lea, 


Tată copilul, nle cărui posibilități au fost verotite, solicitat să 
aleagă între diferitele secţiuni ale gradulni al II-lea: Va urma studiile 
rlasica, cele moderne sau cele tehnice? Adversarii reformei care simt 
ce problemă grea și delicată este pusă elevului, consideră această în- 
trebare ca un fel de presiune asupra copilului. De sigur este uşor 
a arăta pericolul pe care fiecare-l vede limpede. Dar problema nu 
poate fi înlăturată ; a lăsa soluţionarea ei la întîmplare nu Înseamnă 
a o evita, ci a o rezolva în cele mai rele condițiuni. In momentul 
în care copilul va trebui neapărat să aleagă, și deci să-și fixeze un 
anume scop omenesc și social, în loe să laşi numai familiei grija de 
a decide de viitorul lui, nu este oare de dorit, ca Universitatea, fără 
să ntenteze la libertatea părinţilor, care trebue să fie absolut res- 
pectată, să susție această alegere, prin informaţiile ei asupra apti- 
tudinilor copilului, ale posibilităților sociale şi debuşeurilor vii- 
oi ? Mi-am propus deci să informez şi să călăuzese alegerea pă- 

or, 


SPIRITUL REFORMEI ÎNVĂŢÂMÎNTULUI ÎN FRANŢA 45 


Pentru informaţia asupra posibilităților unci cariere, e de 
ajuns să recurgi la organisme specializate, ca Biroul Universitar de 
Statistici, care e la curent eu efectivul profesiunilor liberale. Pro- 
azur lege depus la Parlament prevede concursul acestor în- 


Dar pentru a putea da sfaturi bune, trebue înainte de toate să 
cunoşti copilul. In acest scop, proiectul meu prevede crearea unei 
elase speciale, la nivelul clasei a VI-a, zisă „clasă de orientare“. 
Această clasă funcţionează deja, pentru experienţă, în multe cen- 
tre de învăţămînt, şi o Comisie tehnică e însărcinată să cerceteze 
rezultatele. După un prim an de încercări, Comisiunea a fost una- 
nim de părere ca cercetările să continue. Aceasta ne arată cit de 
satisfăcătoare au fost concluziile acestei experienţe. Prin acest pro- 
iect de lege, elevii care au obținut certificatul de absolvire al cla- 
selor primare vor fi reuniți împreună eu alții din diferite institu- 
ţii în „clasa de orientare“! Puși subt observare, ei vor urma studii 
obișnuite, dar cu concursul profesorilor Invăţămintului Secundar, 
al Invăţămîntului Primar Superior, Invățămîntului tehnie și insti- 
tutorilor. Această colaborare va constitui în Franţa o inovație Uni- 
versitară, care nu va fi lipsită de interes, căci acești profesori di- 
Wersi vor fi chemați să schimbe roadele experienţei lor. Ri nu tre- 
bue să cante să recruteze adepţi pentru specialitatea lor, ci cu aju- 
torul diverselor discipline să caute să scoată în evidență capaci- 
tăţile și aptitudinile copilului. Clasa de orientare nu poate avea mai 
mult de 25 de elevi şi 5 san 6 profesori, Obcervatiile profesorilor 
sunt trecute în fişe, pentru fiecare elev în parte, şi complectate de 

avizul medicului. 

Cind se vorbeşte de orientare, mai este nevoe a se specifica, în 
proiectul nostru, că nu e vorba de o orientare profesională ci de 
una școlară? Nu trebue să hotărăști dacă elevul va fi timplar, pic- 
tor, avocat sau medie ; este vorba numai să hotărăști dacă este mai 
apt pentru studiile ştiinţifice, literare sau tehnice. Numai cn tim- 
pul orientarea școlară se va transforma în orientare profesională. 

Dacă un an din viața școlară a elevului este consacrat acestor 
cercetări, ceea ce-i permite a fi orientat în cunoștință de canză, nu 
există nicio îndoială asupra necesității de a prelungi termenul aces- 
tei clase de orientare. Trebue ca sfaturile comisiunii de orientare 
să fie luminate, dar nu considerate fâră drept de apel. Aptitudi- 
nile multor copii se manifestă mai tirziu — dintr'o stare fiziolo- 
gică mai proastă de exemplu — pentru acest motiv, s'a prevăzut 
şi realizat o coordonare în programele diferitelor secţiuni al gra- 
dulmi al II-lea, care va face nu numai posibilă, dar chiar ușoară 
trecerea ulterioară dela o secţiune la alta. Datorită acestor armoni- 
oase comunicații, acestor co te metodice se va putea oricînd 
reatifiea erorile, și îndrăpta copilul pe o cale potrivită firei lui. A 
doua preoeupare esenţială a proiectului de lege este să se păstreze 
diferitelor secțiuni ale gradului al [I-lea propria lor originalitate, 


46 VIAȚA ROMINEASCĂ 


să se alcătuiască astfel programul încât el să servească mai ales cul- 
tura generală. Secţinnile Invăţămintului își vor păstra originalitatea 
şi valoarea, Ele vor fi ca membrii unei aceleiaș familii care păs- 
trează între ci o asemănare secretă şi profundă, dar care au fiecare 
o personalitate bine distinctă. 

Pentru a descoperi aptitudinile spontane ale copilului, într'un 
fel cât mai direct, s'a instituit în stabilimentele Invăţămintului o 
altă experienţă. In anume licee, colegii şi şeoli primare, s'au orga- 
nizat ședințe de „timp liber dirijat”, care urmează „activității di- 
rijate“* prevăzută în programul gradului I-iu. 

Și aici rezultatele obținute an fost satisfăcătoare. 

Sîmbăta după amiază, într'un fel care rămine facultativ pen- 
tru gradul al II-lea, dar obligatoriu în cursul primar, sunt puse la 
contribuție, cite odată, în afara zidurilor instituției, toate procedeele 
care pot, sub formă de distracție, să pue copilul în legătură directă 
en viaţa, Membrii Învățămîntului au toată libertatea de a căuta 
care ar fi izvoarele la care ar putea recurge în acest scop. Ei au 
fost însă sfătniţi să conducă copiii în aceste după amieze şi pe la 
muzee, monumente, uzini, la țară, la spectacole, să-i inițieze la plă- 
cerile muzicei, să-i îndrepte către plăcerea Înerului manual, să-i 
facă să asculte emisiunile Radion-lui șeclar, Cu ajutorul unei Co- 
misii speciale, unde și elevii ar avea reprezentanți, să caute să de- 
finească tot ceea ce poate da impresia copilului, evadat din cercul 
diseiplinei şcolare, de adevărata viață în care vor intra în curînd. 

Aptitudinile copilului trebnese provocate, deşteptate, lăsîn- 
du-i-se o anume libertate care-i va permite să se instruiască după 
dorința Imi; această alegere nesilită va fi o indicație prețioasă pen- 
tru profesorii însărcinați cu orientarea lui. 

M'am străduit, pe de altă parte, cu organizarea Înptei contra 
surmenajului şeolar. lată ultimele instrucțiuni pe care le-am dat 
în această privință: Pentru a lupta contra surmenajului elevilor e 
mai întîi nevoie, ca să se stabilească o înțelegere între profesorii 
aceleinși clase. Fiecare dintre ei trebue să-şi amintească fără intre- 
rupere că în rubrica programelor nu sunt decit indicațiuni gene- 
rale. Insistăm asupra importanţei pe care trebue s'o acordăm „e- 
dinţelor de direcția lucrului“, în care copilul învaţă cum să-și pro- 
gătească lecțiile, Poate că acesta este leacul cel mai bun contra sur- 
menajului. Mai recomandăm încă, repartiția elevilor în echipe omo- 
gene, a căror muncă obligatorie este bine repartizată, iar a căror 
activitate voluntară încurajată, Aceste sfaturi, vor servi bineîn- 
jeles directivelor care animă experienţele „timpului liber dirijat“. 

Dar nu trebue pierdut din vedere că scopul educaţiei este de 
a da copilului simțul energiei şi obiceiul de a-şi îndrepta sforțările 
pe linia celei mai mari rezistențe. Astfel învățămîntul poate contri- 
bui la educația voinței; poate avea, fără ca profesorul să facă pre- 
simi, o eficacitate morală, şi să atingă, pe deasupra inteligenței, 
însăși rădăcinile sufletului. Să măsurăm luerul copilului, să-i ară- 


SPIRITUL REFORMEI ÎNVĂŢÂMINTULUI ÎN FRANȚA 47 


tăm cum trebue să înveţe ca să-și eruţe fo să-i îndrep 
țările în aşa fel încît ele să nu fie ata iți neprim ator- 


şi grele. Dacă profesorul trebue, cum spune Montaigne, „să condes- 


cindă la purtările puerile** ale il x 
purtările virile, copilului, este pentru a-l vidica la 


JEAN ZAY 


DESNODĂMINTE 


Am impresia că între autor și spectator există o oarecare ne- 
înțelegere asupra desnodămîntului pieselor de teatru. 

Autorul care a conturat o situație, a deseria un caracter și a 
evocat o clasă socială timp de trei, patru sau cinci acte, simte, în 
mod natural, nevoia unui desnodămînt, fără a-i atribui însă, valoa- 
rea unui țel ce trebue atins. Se mai poate întîmpla să nu-și dea bine 
seama dela început care va fi coneluzia şi să se bizuiască, pentru 
a o găsi, pe îusăilarea faptelor şi logica caracterelor. 

Dacă desnodiimîntul e altul decit acela pe care Par fi dorit, el îşi 
va spune tă la urma urmei partea esenţială a sarcinei lui a fost 
îndeplinită și că spectatorul, tinind seama de interesul sau plăcerea 
pa care a încercat-o în timpul celor trei sau patru acte, va uita cu 
uşurinţă scurta deziluzie finală. 

Decât, spunindu-și aceasta, autorul se îngeală. 


pentru el un total, o dovadă. Şi spectatorul e totdeauna gata să fio 
de acord eu ambițioasa și de altfel contestata esclamaţie a lui Du- 
mas-Fiul, că, „dacă totalul e fais toată operația e greșită. Specta- 
torul nu ştie că dintre toate greutăţile care stau în calea autorului, 
deanodămîntul e piedica cea mai grea de trecut; el nu se gîndeşte 
că viaţa pe care avem pretenţia s'o reproducem, îl are foarte că, a 
că din această cauză nu-i așa de uşor de împăcat rigurozitatea 
tației cu absența modelului. Spectatorul nu vede decit o povesta al 
cărui sfîrşit îi place sau îi displace, fără să bănuiască însă că nu 
acest sfirşit fusese dorit de autor dintru început şi că nu acolo 
voise el să ajungă. 

La acestea mai trebue adăugat că din totalitatea amintirilor pe 
eare publicul le are după spectacol, amintirea desnodămintului e 
cea mai vie, pentrucă e mai recentă. Și dacă acest desnodămint i 
se pare prost, spectatorul pleacă din teatru cu o impresie defavora- 
bilă, care va influența mai mult sau mai puțin părerea lui despre 
întreaga piesă. 


DESNODĂMINTE 49 


Din cauza acestei exigențe ui din cauza a 
totale a publicului față de praa agrea oN provine nanyain oryn 
ri re unor "e care ar fi meritat o soartă mai bună. 

ar putea obiecta că cu toate că în unele piese vle lui Molière 
desnodămintul e slab, soarta lor n'a fost compromisă şi nici pu- 
blicul n'a trecut cu vederea faptul că erau nişte capodopere. La 
care voi răspunde că acolo ara vorba de piese de caracter, şi că 

desnodămintul are mai puţină importanţă ca în alte cazuri, O să 
mai adaug că Mizantropul, Şcoala Femeilor, cele mai admirate co- 
medii ale sale, sunt tocmai acelea în care el a ariitat o grijă deo- 
sebită faţă de desnodămînt, poate pentrucă a avut mai mult timp, 
In orice caz, în teatrul modern, s'ar putea cita nu unul ci doulizesi 
de exemple de piese care su suferit din cauza unui desnodămint 
prost închegat; cu cît spectatorul e mai prins, mai antrenat de o 
acțiune dramatică, cu atît va fi mai ncertător dacă sfirșitul piesei 
îl va dezamăgi. 

Există oare, în ce privește desnodămintul, unele regule care 
trebucae observate? Nu cred, şi dacă le-aşi cunoaște n'agi îndrăzni 
să le formulez. Capus seria: „De cîte ori i se cere să-şi dea părerea 
asupra artei sale, autorul dramatie nu se mai gîndeşte decit la pro- 
pria lui concepție... Inţeleaptă observaţie asupra căreia ar trebui 
să medităm de cîte ori suntem ispitiți să transtormăm în precepte 
unele observaţii personale, atit de fragile şi de contestabile, incit 
suntem obligați să le examinăm cu atenție înainte de a le pune 
în practică, 

Şi toemai acesta e motivul pentru care numeroasele rețete nsu- 
pra d ămâîntului ca şi asupra altor chestiuni, lăsate moştenire 
dela Aristotel înconce de teoreticienii teatrului, pierd atit de mult 
din interes. 

Sunt printre ele şi unele bune, cum ar fi aceea unde Corneille 
examinînd acțiunea tragediei și a comediei, spune că aceasta tre- 
bue să fie complectă şi terminată, adică din evenimentul care 0 
înehee spectatorul trebue să fie aşa de bine informat asupra sen- 
timentelor tuturor acelora care au avut vreun rol pareeare, încît 
să poată pleca cu mintea liniştită și fără să mai aibă vreo îndoială. 
In ce mă priveşte, nu văd nimic de obiectat aci. Dar, puţin mai 
departe, Corneille adaugă că: „trebue, dacă se poate, să rezerviim 
pentru exod“, adică pentru desnodămînt „întreaga catastrofă”, 
adică ultimul act, „și chiar s’o împingem cît mai mult posibil spre 
sfîrşit. Cu cît o aminăm cu atit mai încordate sunt spiritele, iar 
nerăbădarea eu care spectatorul așteaptă să vadă ce drum va lua, 
este motivul pentru care o primese cu atita plăcere: ceea ce nu së 
întîmplă cînd ea începe înaintea acestui act“. Niei Diderot, nici 
Lessing nu sunt de aceeaşi părere, „Sunt așa de departe, serie Di- 
derot, de a gîndi împreună cu majoritatea celor care au seris despre 
urta dramatică, că trebue să ascunzi spectatorului desnodămintul, 
încît cred că n'ar fi să-mi jan 0 sarcină peste puterile mele, dacă 

4 


50 VIATA ROMÎN 


m’aşi apuca să seriu o dramă unde desnodămîntul să fie cunoscut 
chiar dela prima secnă...“, In sprijinul acestei teze pe care şi-o în- 
susește, serie Lessing: „Mizerabila plăcere a unei surprize! Oare 
ce nevoe are poetul să ne răspundă? N'are decît să-și surprindă cît 
vrea personagiile, o să facem în așa fel să avem şi noi partea noa- 
stră....*. Şi citează exemplul lui Euripide, eare era așa de sigur de 
aceasta încît arăta aproape întotdeauna spectatorilor seopul către 
care voia să-i conducă, S'ar mai putea adăuga la acestea și pie- 
gele istorice, cel puţin în cazul cînd personagiul sau <pizodul care 
formează subiectul e îndeajuns de cunoscut spectatorilor, 

Un desnodămint poate fi fericit sau nefericit. Nu vreau să 
spun că autorul e liber să aleagă; această alegere îi este impusă 
sau să-i fie impusă de către subiect. In orice caz sunt piese care 
sfirşese bine şi altele care sfirșesc prost. Se întîmplă însă ceva cu- 
rios: cît timp durează acţiunea pe scenă, spectatorul dorește instine- 
tiv ca lucrurile să se sfirgească bine şi este recunoscător autorului 
dacă nuq dezamăgeşte, chiar dacă acesta din urmă trebue, pentru 
acest motiv, să falşifice puţin logica și verosimilitatea. Insă după 
căderea cortinei, şi dacă sfirşitul nu i se pare riguros justificat, spee- 
tatorul reneagă plăcerea pe care a avut-o, reproţind autorului prea 
marea sa complezență. Să ne amintim reproșurile adresate lui Mo- 
lire din cauza desnodmîntului lui Tartuffe, Unii autori ar fi pre- 
ferat, pentru semnificația operei, ca Tartuffe şi nu familia Orgon 
să triumfe.. La fel, pe un alt plan, șmecheria cu care se termină 
Princesse Georges de Dumas-Fiul, a fost mult discutată pe vremea 
sa. Am putea înmulți exemplele. Dacă mi-e permis să mă exprim 
astfel e sigur că sfirsitul fericit care, pentru moment satisface pe 
spectator, nu e întotdeauna o afacere bună. Căci ceea ce e necesar 
e să avem aprobarea publicului nu în timpul ei după spectacol: 
pentrucă părerea pe care o va împărtăși a dona zi, și care va con- 
tribni să ereeze sau nu, acel val misterios și profund, care se nu- 
meşte succes, se formează după spectacol, acasă. Ori această ade- 
zimne el n'o acordă oricărui desnodămînt, la întîmplare, ci numai 
dacă i se pare că acesta e în complect acord cu îusăilarea eveni- 
mentelor şi eu logica caracterelor. 

Și invers, se poate întîmpla ca un desnodămînt nefericit să i 
se pară spectatorului nejustificat, Astfel J-J. Rousseau nu s'a 
temut să critice, din punet de vedere al publicului, sfîrşitul piesei 
Berenice: „Regina pleacă, spune el, fără ca statul să-i fi dat voe: 
impilratul o expediază invitus invitam: se poata adăuga: invito spec- 
tatore. Titus poate rămîne Roman, e singur; toți spectatorii au fm- 
brățişat-o pe Berenice“. Şi el își închipue un desnodămînt diferit, 
unde Titus „ne voind nici să înfringă legile Romei, nici să vîndă 
fericirea umbiției, va veni să depună imperiul la picioarele Bereni- 
cei, care, pătrunsă de un astfel de sacrificiu, va simţi că e de a sa 
datorie să refuze, și, totuşi va accepta, lar cei doi amanți... re- 
nunţind la vanele măriri se vor decide să plece și să trăiască fericiți 


— 


e 


EUM 5i 


în vreun colț de lume, după ce Titus, părăsind pe Romani, le va fi 
adresat un discurs de circumstanță......*. Cred că perorația acestui 
discurs ar fi fost „Nimic nu valorează cît dragostea''. 


Avantagiile şi înconvenientele desnodămînturilor fericite sau 
nefericite au preocupat şi pe alți maeștri teoreticieni ai Teatrului, 
mai cu seamă pe Aristotel şi pe comentatorul acestuia, Corneille. 

In ce privește tragedia Aristotel conchide pentru necesitatea 
desnodămintului nefericit, la care nu am nimie de obicetat, In pri- 
vința comediei el se mărginește să-i impună, la sfirșit, transformarea 
inamicilor în amici, „Ceeace trebue înțeles, spune Corneille, în mod 
puţin mai general decit ne permit cuvintele și extins la împăcările 
neînțelegerilor de tot felul, Şi adaugă că această împăcare nu tre 
bue să se întimple'* printr'o simplă schimbare de voinţă, ei cu aju- 
torul unui eveniment care s'o justifice. Altfel, desnodămîntul n'ar 
mai fi o așa mare artă dacă, după ce timp de patru acte, în cure an- 
torul şi-a construit piesa pe autoritatea tatălui care nu aprobă ineli- 
naţiile amoroase ale fiului sau ale fijeei sale, acesta din urmă ar 
consimţi pe neașteptate în al cincelea, iar autorul n'ar mai îndrăzni 
să facă un al şaselea'“, Lucrul acestu ar trebui să ne pară evident 
şi am putea fi îndemnați să judecăm recomandarea de prisos. Totuşi 
dacă ne uităm mai atent și dacă luăm spusele lui Corneille nu în 
sensul riguros al cuvintelor, ci într'unul mai larg, ne dăm seama că 
multe piese moderne datorese slăbiciunea desnodămintului lor fap- 
tului că s'a ignorat acest precept, inuti] în aparenţă. 

Alexandra Dumas-Fiul, care în prefațele sale nu se arată a fi 
mai puţin dogmatie sau peremptoriu decit alți teoreticieni ai artei 
dramatice, crede că „piesa trebue începută cu desnodămintul, adică 
nu trebue începută decit atunci cînd cunoşti scena, mișearea şi ulti- 
mul cuvînt'*. Nu prea sunt sigur. Se poate ca această metodă să fi 
fost bună pentru genu] de piese ce seria antorul operei Demi-Monde 
și unde totul era subordonat efectelor scenice, Ea nu se mai poate 
întrebuința astăzi într'un teatru care nu mai urmăreşte atit, de mult 
scena de efect cît scena semnificativă, care aspiră din ce în ce mai 
mult să se desponie de convenţii şi unde, cum serin Paul Brisson, 
„nevoile pregătirii, a desnodămîntului, chemarea personnagiilor,...... 
intrările, ieșirile lor, obligația de n da socoteală de existența lor, 
aceste mii de piedici mărunte alr teatrului devin din ce în ce mai 
supărătoare“. Şi nici nu ered că Shakespeare și Musset, cei doi mari 
maeştri ai desnodămîntului, ar mai fi avut la sfirşitul pieselor lor a- 
cele fericiri care ne încîntă atît de mult, dacă ar fi știut mai dinainte, 
exact, unde mergeau și cum se vor sfirgi piesele lor. Putem crede 
oare că Shakespeare de exemplu, care de cele mai multe ori, n'avea 
numai o singură intrigă de descurcat, ei mai multe legate între ele 
de aceași temă, ştia dela început fiecare soluţie? Putem oare crede 
că mai înainte de a începe să serie el îşi făcuse un plun a acelor des- 

nodămînturi multiple, acele desnodămînturi „retard“, niciodată oon- 
sumate şi care seamănă cu acele isbueniri de focuri de artificii, unde 


52 VIAŢA ROMINEASCĂ 


luminoasă, ajunsă la stirșitul cursei, exploadează proeetind 
rog ra mănunehi de alte jerbe strălucitoare stamine a le ace- 
fiori? n dit 
Ni: oare s'ar putea găsi cineva care să pretindă că acele minuni 
de logică şi de poezie cu care se termină piesele lui Musset erau cu 
mult îniante hotărite; că le găsise fără isbuenirea neprevăzută a 
dialogului, fără acea stare de transă ce procură autorului descope- 
rirea progresivă a subiectului și însăşi spectacolul lucrurilor pe care 
j ; bue să ştim încotro mergem, dar nu tre- 
Cecace e sigur e că trebue să ș o Tm i 
bue s'o ştim în mod prea sigur, ci în așă fel încât uneori s'o putem 
uita. 


ul meestor reflexii, mi-am trecut timpul diseutind și respingind 
ieni celorlalţi, ceeace înseamnă cam tot același lucru. E timpul 
să mă opresc și pentrucă îmi închipui că într'un articol despre des- 
nodămâînturi, trebue un sfirşit, nu văd altul mai bun și mai cuminte 
ca declaraţia preliminară cu care Corneille începe al său „Discurs 
asupra Poemului Dramatic“! : „E sigur că din moment ce există o 
artă există şi precepte: numai că ele nu sunt întodeauna aceleasi“, 


EDOUARD BOURDET 


CUM CONCEP FRANCEZII 
DIRECȚIA DE SCENĂ 


E neindoelnie că niciodată nu s'a vorbit mai mult de Directo- 
rul de Scenă ca în timpul ultimilor cincizeci de ani. 

Şi totuşi funcțiunea aceasta e contemporana teatrului. Reten- 
tele descoperiri ale Epgiptologilor și mai cu seamă ale Abatelui 
Driotion, ne arată în îndepărtarea vremurilor un preot facind 
să evolueze corul reprezentind familia lui Osiris, în timp ce boci- 
toarele comentau acţiunea. Preotul acesta e primul Director de 
Scenă, După o mie de ani, pe vremea cind Eschile mărește masa 
primitivă pe care era suită Thespis pentru a face loc unui al 
doilea actor, cind face ugi în Logeion pentru intrări, buruca Skene, 
unda să-şi schimbe costumele şi îndepărtează orchestra pentru 
a face loc evoluţiilor corului, el tot Director de Scenă este. Cărțile 
de inițierea misterelor pe care le datorăm lui Gustave Cohen și minia- 
turile manuscriselor ne arată pe maestral jocurilor care cu rolişorul 
şi cu bastonul în mină cireula de la un capăt lu altul al vorbi- 
torului, ale cărui schele le așezase, supraveghiind actorii pe carei 
instruise şi funcționarea maşinelor pe care le pregătise; maestrul 
jocurilor e Direetorul de Scenă, Broșurile Teatrului romantice fl 
citează adesea alături de autor şi chiar s'au editat pe area vreme 
note de regie. D-na Akakia Viala, a recenzat un mare număr din 
aceste plachete, și a publicat recent una din ele, aceea a Jui „Henri 
III şi Curtea sa'“, de Alexandre Dumas. In fine trebue să recu- 
noaştem că cele două mari genii care domină istoria teatrului, 
Shakespeare și Molière, nu sunt intelectuali puri, ci în adevăr Di- 
rectori de Scenă, care, pe lîngă meseria lor principală şi în funeţie 
de ea, au seris piese pentru teatrele lor şi roluri pentru actorii lor, 
fără a pierde din vedere resursele seenelor pe care le conduceau. 

Numai că expresia aparținea vocabularului scenic, iar publicul 
n'o întrebuința. Astăzi cuvîntul s'a popularizat, grație, în parte de 
altfel, întrebuințării abuzive pe care o face cinematograful, apli- 
eîndu-l regisorilor ecramului. 

Dar dacă a devenit uzual, cei care-l pronunță nu prea au aerul 
de a avea totdeauna o idee clară asupra înţelesului lui, Pentru o 


54 VIAŢA ROMINEASCĂ 


bună parte din public el nu se aplică decit decorurilor și mobilelor : 
deci Directorul he Seenă ar fi un decorator, Alții îi extind sarcina 
pînă lu costume; decoratorul ar fi deci şi costumier. Alţii mai ered 
că tot în sarcina lui cade și lumina. Decoratorul-costumier devine 
electrician. Cei care ignoră mai puţin teatrul, și chiar mulţi actori, 
încă, completează oficiul de deeorator-costumier-eleetrician, făcînd 
din Directorul de Seenă pe acela care conduce repetițiile, comandă 
işcările, dirijează jocul, i 

2 Să poarta aia moment că rolul Directorului de Scenă se 
mărginește într'adevăr la aceasta, ceca ce n'ar fi tocmai puțin. ++. 
RI ur putea deci fi grozav de binefăcător sau teribil de nefast, pèn- 
trucă are posibilitatea sii facă ce eta dintr'un text, respectind în 

i timp en rigurozitate textul. 4 
ct rapi mare, decorată cu tapiserii campestre, gen Loudovie 
XIV şi seâldată în lumină, un om gris stă într'un fotoliu mare, 
în faţa publicului, Are aerul încîntat, cu toate că-şi închipue că e 
bolnav; e îmbrăcat într'o haină de casă înflorată și poartă pe cup 
bonetă. Nevasta lui, tînără încă, seducătoare, elegantă, aduce un 
notar pentru a-l face să-şi serie ultimele dorinţe. Notarul e bine îm- 
brăeat, poartă o haină neagră bine tăintă. E surizător, solemn şi ou- 
noaşte toate pmeċheriile care-ți permit să interpretezi legea fâră s'o 
ocoleşti. A venit să dea o consultaţie formală și nu pare să aibă 
aerul că știe că se face complicele unui lucru necinstit, într atit e 
de orbit de ușurința cu care jonglează en subtilitățile juridiee. Cind 
femeia va avea aerul că se înduioșează, notarul care nu are timp de 
pierdut: „Lacrimile acestea sunt de prisos, și mai la urma urmei niei 
lucrurile n'au ajuns încă ușa de departe“, Iar cînd bolnavul se va 
înduioşa la rîndul lui: „Dacă mor, drăguța mea, singurul regret pe 
care-l voiu avea, e că n'am avut nici un copil en tine; notarul îl 
va întrerupe iarăși: „asta se mai poate întimpla“*. De îndată ce 
bolnavul se decide, se scoală: „O să fim mai în voe în micul meu 
birou“, şi luîndu-o înaintea tabelionului, iese la brațul nevestei 
sale, care devine drăgăstoasă și maternă parcă : „Să mergem micul 
şi bietul meu băețaș!. L'as „dus cu surisuri, cu grație, cu falsă 
tandrețe, avind meren aerul nevinovat. 

Această scenă din Bolnavul Inchipuit, nimie nu- ne oprește să 
o interpretăm nu ca pe o comedie ei ca pe o farsă. Inconjurat de 
paravane viu colorate, „Argan'*, va fi enorm, plesnind de sănă- 
tate; haina lui va fi împodobită cu ramuri verzi iar toca înlocuită 
en o bonetă cu panglici înodate. „Belline“* fourte tînără, cu părul 
blond, va arăta ca o pațachină, Notarul, un bărbat frumos, tinăr 
încă, fardat violent şi arătind vizibil complice, Consultarea sa se 
reduce la un puhoi de cuvinte destinate să zăpăcească victima, deja 
amețită de mingiierile femeiei, care stă pe marginea fotoliului, In 
momentul cînd grosanul ya regreta că nu are copiii, omul legii, 
care stă in spatele fotoliului, o va lua în brațe pe Belline, suriză- 
toare pi consimţindă : „Asta poate să se mai intimple încă „ Belline 


CUM CONCEP PRANCEZII DIRECŢIA DE SCENĂ 55 


: p ntresol tapissat ou i 
lumina tristă a zilei filtrează prin 2 teorii HON ora 
iiu, lingă căminul unde striălucese cărbunii, un biet om, înfâșurat 
triguros într”'o haină de casă cenușie. Suferă fără indoialä de una 
din acele boli nervoase, care pentrucă n'au numa, lumea le tratează 
de maladii imaginare. Doctorii îl persecută fără să-l erendă bolnav 
şi-şi fae din el vacă de muls, Nevasta lui femeie matură deja cu părul 
şi faţa vopsită, ştie că aceasta e ultima ei aventură și că trebur 
san să pună mina pe testamentul omului, sau să se resemneze să 
îndure mizeria, Poartă o rochie montantă, din tafta de culoarea 
puricelui, şi pare, tot așa de cinstită ca Mme de Muintenon, Nota- 
rul va fi un om bătrin, slab, necăjit, fără perneă, ochelari rotunzi 
şi cu miini de hoţ de mantale, Hainele uzate, datează din alte 
vremuri, și s'ar putea chiar să-şi tirască piciorul, semn că odată 
fusese înlănţuit pe galere. 

Seena se joacă pe goptite, cu insinuāri murmurate de către omul 
legii, jar Belline are faţa încordată şi plină de ură, surizind atroce 
de cite ori Argan se uită la ea. Se va pune în evidenţă în ucelaşi 
timp tot ce este îngrozitor în cruzimea lui Argan care accepti să-și 
lase familia pe drumuri, spunînd cu un oribil cinism: „Vă rog 
spuneţi-mi cum ași putea face ca să-i las toată averea mea şi să-mi 
frustrea copiii ?**, Se înduioșează: „Drăguţ-o, îmi sfișii inima“. Și 
pentrucă notarul vede că se sufocă aproape, se gîndeşte că timpul 
sboară: „Lacrimile acestea nòu nici un rost şi nici lucrurile n'au 
ajuns atit de departe“*, „Dacă mor, singurul regret pe care-l voiu 
avea, drăzuța mea, e că n'am avut niciun copil cu tinet. Notarul 
îl încurajează timid și încercînd să suridă: „Asta se mai peate 
încă'*, dur tace bruso văzînd privirea glacială a Bellinei, ce-şi an- 
trenează bărbatul care abia mai poate sufla şi-l face să meargă cât 
poate de repede, pe cînd notarul, cu spatele încovoiat, urmează 
umil pe aceea care-i va da cîţiva franci pentru osteneala şi ticălo- 
şia lui. 

Comedie, farsă, dramă; aceste trei scene pot fi jucate cu ace- 
laşi text fără să se schimbe nicio virgulă. Și ar fi ușor de înmulțit 
astfel de exemple a responsabilității și puterii pe care Directorul de 
Scenă o are şi în bine şi în rän. 


I 


Majoritatea criticilor dramatici sunt cinstiți; înțeleg prin 
aceasta că iubese sincer teatrul şi-şi dau osteneala să-l servească 
pe cit pot de bine. Dar regula are și excepții. Se întimplă uneori ea 


56 VIAŢA ROMINEASCĂ 


locurile de critici dramatici să fie data unor oameni a căror ambiţie 
era de a fi altceva. Bi se mai întîmplă ca aceștia să incerce să-și 
reverse asupra teatrului supărarea speranțelor lor amăgite și aceasta 
în proporţia în care arta dramatică încercînd de a fi cât mai com- 
plectă nu se mai lasă aservită acelei literaturi care i-a respins, dar 
a cărei amanți dezesperant de platonici n'an încetat să fie. Dela 
ei provin atacurile împotriva importanței regiei. De altfel dacă Di- 
rectorul de Scenă e un personaj care a existat în toate epocile, 
şi atacurile contra lui au fost aceleași. 


„Publicul care nn mai înțelege frumuseţile poeziei, ne face să 
ne întrebăm dacă n'am ajuns la momentul cînd spectatorul va omori 
arta teatrului t“. 


„Un singur lueru din această piesă (și această piesă era Her- 
nani) merită elogii fără restriații: regia. Și aceasta ne amintește 
foarte bine pe acei oameni bogaţi care n'au alt merit decit acela de 
a fi angajat un bucătar excelent“. 


„Teatrul francez, odinioară cenacul spiritului, a devenit un 
spectacol pentru ochi. Arta dramatică este erueificată între muși- 
nist şi decorator, ea cel Drept între doi tilhari““, 


„Mai putem oare spera într'un teatru fără costume și fără de- 
torație, în fine, un teatru literar t“. 


„Directorul de Scenă este un încarcă lume supărător, care sub 
pretextul zelului, copleşeşte pe spectator cu prostiile sale". 


„Pot să spui cît pofteşti că prostănacii sunt minuţioși, eăei toc- 
mai minuțiozitatea este geniul şi meritul Directorului de Scenă. 
Inainte ca drama să isbueneuscă el a văzut, în camera obscură a 
minții sale, întreaga piesă. El nu ştie ee se petrece, niei ce se spune, 
Dar vede locul unde vor trebui să stea personagiile, fotoliile, mesele 
şi mînerele soneriilor'*, 


„Neîneetatele schimbări ale decorurilor sunt cauza unei arte 
pervertite. Manie detestabilă care va produce ruina teatrului literar, 
dacă nu se va găsi cineva să facă ordine“, 


„Punerea în scenă este un sos foarte scump destinat să înlo- 
cuiască peştele“. 


Sunt oare aceste drăgălășenii extrase dintr'un jurnal din anul 
19391 Nu, de loc. Aşa vorbeau: D. de Bonald în 1918, d. Jules Janin 
în 1830, d. Auguste Lefrane în 1934, d. Gustave Planche în 1847, 


CUM CONCEP FRANCEZII DIRECŢIA DE SCENĂ 57 


Numai că nimeni nu msi citeşte astăzi ici 
ver i pe d. de Ronald, nici pe 
d. Lefranc, nici pe d. Janin nici pe d. Planche. Şi criticile pe 
putut fi repetate fără niciun inconvenient Și pentru același motiv 

se vor putea repeta în vecii vecilor, 

Și totul n'ar avea nici o importanță dacă aeeste afirmaţii 
ee fe insistență monotonă a formulelor publicitare, sar 
1 să creeza în mintea oamenilor de treabă, eitev j i 
împotriva Direcţiei de Scenă, iC ata bobi ua cu 


III 


„Cea mai răspîndită prejudecată e aceea care presupune că 
Direetorul de Seenă se interesează mai înainte de tonte de prezen- 
tarea vizuală şi de decoruri, şi că el este, înainte de orice, un decora- 
tor, şi că primul lucru pe care-l vede într'o operă este o serie de 
imagini, 

Nimie nu e mai fals, Decorul în sine nu prezintă nici un 
interes. El nu e decit un interpret al dramei. Funcția si nu e să 
încadreze acțiunea ci să joace, iar importanța rolului variază după 
piesele nnde este distribuit. Dacă e inutil n'are altceva de făcut 
decit să dispară, Cine s'ar putea gindi să încurce scena cu perso- 
nugii străine dramei? Nu există nici un motiv de a face să joace 
actorul-decar dacă nu se simte nevoia lni. Racine spune: „Totul e 
în text. Nu numai orice detaliu al caracterelor, orice nuanță a sen- 
timentelor ci şi mediul şi atmosfera, Decorul nu trebue să repete 
spusele textului, Nici o pinză vopsită nu va putea reda mai bine 
Roma Imperială care în Britunicus apare la fiecare vers, 

Dar majoritatea pieselor au nevoe de decor; acesta a fost pre- 
văzut de autor sau e cerut chiar de operă. Dar și în acest caz 
decorul nu are o existență de sine stătătoare, El există în funcție 
de text; trebue să mlădie după stilul textului și nimie nu e mai 
supărător decit acei producători care au un stil personal san se 
lasă influențați de moda picturală contemporană, căreia îi jert- 
fese cum pot, operele cele mai contradictorii. Acum cițiva ani, pe 
vremea expresionismului german și al constructivismului rus, 
Francezii m'au urmat această tendință decit de departe. Ei înain- 
tau timid iar mulţi socoteau retrograzi chiar pe aceia dintre noi 
care ge consacrau cercetărilor celor mai noui. Insă moda a trecut, 
Indrăznelile s'au calmat şi ne dăm seama că coea ce patrimoniul 
artei scenice au cîștigat definitiv e aproape numai ce regisorii 
francezi acceptaseră dintru început. Țara noastră și-a împlinit odată 
mai mult misiunea de a pune la punet o noutate, eliminând exce- 
sele, făcînd să dureze ceea ce era durabil şi ajustind-o la măsura 
clasică. ' 


58 -VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


IV 


Am definit mai sus concepția tradițională, după care Directo- 
rul de Scenă încadrează plastice opera scrisă, reglindu-i jocul. Dacă 
acesteia i se substitue una mai vastă, nu e din cauza nu știu căror 
pretenții san patimi, ci pentrucă eonținutul operei dramatice g'a 
schimbat și nu mai putea fi exprimat decit printr'o technică nouă. 

Singurul om pe care-l cunoştea teatrul tradiționalist era o 
mașină construită după principiile filozofiei carteziene; el are viața 
sa fizică, sentimentală, intelectuală : totul foarte clar și bine ordonat; 
nimie nu scapă conștiinței sale nici analizei noastre. Dramaturgii îl 
studiază subt unghiuri diferite, îi schimbă situația socială, hainele şi 
limbajul, îl plimbă prin cele mai diferite intrigi, modificîndu-i carac- 
terul Ja infinit. EI încă rămîne mereu individul ce poate fi analizat, 
omul așa cum l'au inventat Umaniștii. 

Dar omul adevărat depășește în totul aceste scheme a omului. 
Intreaga sa viață conştientă e scăldată într'o viață inconștientă, suu 
numai semi-conştientă, El nu e compus numai din ceea ce crede, ci 
din visele sale obscure, din memoria sa adormită, din instinctele sale 
refulate ; în umbra sufletului Iui trăiese strămoșii, copilul care a fost 
odatii şi toți oamenii care ar fi putut să fie, Toate acestea nu ating 
decit puţin, ici şi colo, cimpul conștiinței sale; și totuşi această viață 
obscură o condiţionează pe cealaltă. 

Și grupările omeneşti au o viaţă proprie, deosebită de aceea s 
indivizilor care o aleätnese. In afară de caractere personale, comu- 
pitățile sunt și entităţi dramatice: meseria, orașul, clasa socială, 
națiunea, rasa. Nu reuniune a mai multor fiinţe: de fiecare dată o 
ființă nouă, policefală, cu existență de sine stătătoare, Ă 

Dar universul nu e compus numai din oameni san din grupări 
omeneşti. In jurul lor e tot ce trăeşte, tot ce vegetează, tot ce este. 
Şi tot ce există e materie dramatică: animalele, plantele, lucrurile, 
Toată viața zilnică şi misterul său, acoperişul, pragul, banca, ușa 
eare se deschide și se închide, masa cu mirosul piinii şi culoarea 
vinului, și lampa și patul și bătaia din inima ceasornicului, Sunt 
şi personalități neanimate : vaporul, orașul, pădurea, muntele; există 
maşini constituite de oameni, dar care după aceea „merg singure“, 
Sunt şi marile forțe ale naturii: soarele şi marea, ceața, căldura, 
vintul, ploaia, mult mai puternice ca omul şi supunîndu-l, cople- 
șindu-l, transformîndu-i corpul, uzindu-i voinţa, replămădindu-i 
sufletul. 

Iată-ne desi departe de aramaturgia întrebării: „Oare o să 
se culee?'!:. Dar regatul pe care teatrul nou trebue să-l encereaacă 
se întinde mái departe, la infinit. După om şi misterul lui interior, 
după lueruri şi misterul lor, ajungem la unele mistere mai mari. 
Moartea, prezenţele invizibile, tot ce există dincolo de viaţă și amă- 
girea timpului, Flagel al balanţelor unde se echilibrează binele și 


CUM CONCEP FRANCEZII DIRECŢIA DE SCENĂ 59 


răul, Toată durerea care trebue s'o înduri ca să-ţi i 
păcatul şi să salvezi frumuseţea lumii. Totul pînă la y erai 

N'ai decit să inventariezi foarte seurt toate borăţiile oferi 
teatrului nou ca să-ți dai seama că nu le poate Aaa numai a 
procedeele tradiționale. Nu se cere să vorbeşti de toate ncesten, ci 
să le faci pe toate cât mai sensibile, l 

i Cum s'ar putea oare traduce viața inconștientă a omului prin 
dialoguri? Aşa fiind, ar înceta, prin definiţie, de a mai fi incon- 
ştientă, Putem să facem să vorbească indivizii care formează un 
grup; dar grupul acesta, ca atare, cum s'ar putea el exprima prin 
cuvinte care prin însăși esența lor sunt individuale? Și viața lueru. 
rilor? (nu poezie în legătură cu lucruri, dar însăşi Iuerurile). E 
clar că mijlocul lor de expresie nu va fi verbal. 

„Textul este partea esențială n dramei, El e pentru dramă cera 
ce sîmburele este pentru fruct, centrul solid în jurul căruia vin să 
se așeze celelalte elemente. Și la fel, după cum fructul odată mîn- 
eat, rămîne simburele pentru a asigura creşterea altor fructe ase- 
mănătoare, textul, după co prestigiul reprezentaţiei s'a evaporat, 
aşteaptă în vreo bibliotecă prilejul de u-l raînoi vreodată, 

Rolul textului în teatru e rolul cuvîntului în viață. Cuvîntul 
ne serveşte pentru a formula și eventual comunica celorlalți cele 
înregistrata de inteligenţă. El exprimă direct, deplin, ideile noastre 
limpezi. EA mai exprimă, însă indirect, sentimentele şi senzațiile în 
măsura în care sunt analizate de inteligenţa noastră; neputând să 
transcrie integral și simultan toată viața noastră sensibilă, e] o 
descompune în elemente succesive, în reflexe intelectuale aşa cum 
prisma descompune o rază de soare, 

Domeniul cuvîntului este imens pentrucă cuprinde inteligența 
întreagă, tot ce omul poate înțelege și formula. Dar dincolo de a- 
ceasta, tot ee scapă analizei nu poate fi exprimat prin vorbe, 

„Cel mai savant şi mai înzestrat individ nu traduce (chiar dacă 
are la dispoziţie întreg vocabularul limbei sale) decit o parte infimă 
din ceea ce simte şi meditează. Ce e mai important, mai intere- 
sant, scapă printre oehiurile vocabularului usa cum apa fuge printre 
degete''. 

Intre simţurile și sufletul nostru sunt cărări secrete pe unde 
drumul inteligenţei nu trece, Bucuria directă, imediată, pe care 
ne-o dă un cer, un peisagiu, un corp frumos, o regăsim purificată 
dar nu mai puțin imediată, nu mai puțin directă, în fața operer 
pietate sau sculptate pe care a inspirat-o; însă în comentariile pe 
care această operă le-ar putea stirni, nu mai regăsim nimic; plă- 
cerea pe care vom resimți-o vu fi o altă calitate, Astfel intervin în 
dramă mijloacele de expresie plastice, colorate, luminoase, Și apoi 
toate celelalte, joc, mimică, ritm, sgomot, muzică, ete, 


60 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Graţie lor ne vom elibera de vechile servitudini, vom putea 
străbate frontierele şi traduce, în drama integrală, viziunea noastră 
integrală asupra lumii. 

Inţelegem deci care va fi funcțiunea Directorului de Seenă. 
Postul a visat o piesă. Transcrie pe hirtie ce se poute reduce în 
cuvinte. Dar după cum am spus, el nu poate exprima decit o parte 
a visului sân. Restul nu există în manuseris. Directorul de Scenă 
va trebui să restitue operei poetului ceea ce se pierduse în calea 
dela vis la manuseris, 

Ca să reușească, «le va regla jocul, nu numai replicile, ci şi 
prelungirile lor, va armoniza ansamblul interpretărei, va ritma 
mişcarea fiecărui tablou. Cu ajutorul costumelor, decorurilor, 
luminei şi dacă e cazul cu ajutorul muzicei şi al dansurilor el va 
ereca în jurul acțiunii, mediul material și spiritul care-i convine, 
acea ambianță indeseriptibilă care va influența pe spectatori făcîn- 
du-i receptivi, pentru a-i apropia de actori, pentru a-i pune de acord 
eu poetul. Lui îi revine sarcina de a realiza pe seenă visul unui 
univers expresiv și coherent și să provoace în sală o halucinație 
colectivă, 

GASTON BATY 


VINURILE FRANȚEI 


Ştim că în străinătate sunt podgorii excelente şi citeodată mi- 
nunate, Nu credem însă că există pe pămînt o țară în care diversi- 
tatea şi perfecțiunea vinurilor să fie mai mare decit în Franța, 

Dacă e vorba de vinuri dulci, atunci avem vinuri de Vie-bihl, 
de Jurançon și de Morsein, în Béarn; Banyuls şi Frontignan, tă- 
miioasele din Lunel; marile vinuri din Sauternais: Yquem, Climena, 
Guiraud, La Tour-Blanche ete.; Serran şi Quart de Chaume din 
Anjou; Vouvray şi Rochecorbon; în fine extraordinarele vinuri 
dulei de Châtenu-Chalon, care ating bătrineți miraculoase. 

Gama vinurilor noastre albe nu este mai puţin aleasă. Ea e 
reprezentată în Bourgogne de vinurile de Montrachet, Meursault, 
Corton, Pouilly-Fuisst şi Chablis; în Jura, de Château-Châlon, Ar- 
bois, Pupillin, L'Estoile; în Alsacia, de o mulțime de vinuri mint- 
nate; în Lorena, de Pagny-sur-Moselle; în Champagne, de vinuri 
naturale ca şi de vinuri șampanizate, care au făcut înconjurul 
lumii; în Basse Bretagne de vinurile de Museadet; în regiunea Cen- 
trului Franţei de Pouilly fumé, Chavignol, Quincy; în Valea Ro- 
nului, de Ermitage alb; în Bordelais, de vinuri care merg dela Mar- 
guux alb, sec şi palid la culoare, pină la vinurile de Entre-deux- 
mers, blonde şi blinde și pînă la vinurile albe de Graves; în Dor- 
dogne, de Montbazillae ; în Poitou, de vinurile de Loudunais... Și uit 
încă o mulţime altele! 

Ce varietate, de asemeni, în vinurile roșii! Corsica are vinul ei; 
în Provence e Châteauneuf du Pape; în Gard, vinul de Tavel; în 
Dauphiné şi Viennois, vinurile de Ermitage și Côtes du Rhône; în 
Beaujolais, vinurile de Fleurie, de Romantehe şi Moulin à vent; în 
Touraine, vinul de Chinon și de Bourgueil ; în Aube, vinurile de Ri- 
cey parfumate. Total culminează în somptuzitatea unică a marilor 
vinuri din Câte d'Or și din Gironde, vinuri regale, pline de parfum, 
înveșmîntate în purpură transparentă, cînd ușoare cînd aspre și 
pline de arome misterioase, cum este Chambertin-Lumière care mi- 
roase a stînjinel, și Cheval-Blano cu dulee miros de toporaşi. 

Aceste mari vinuri, glorie a pămîntului şi a cerului nostru, nu 
duc la patima beţiei. Intr'adevăr, alcoolismul bintuie mult mai puţin 


62 VIAŢA ROMINEASCĂ 


în Franța, decit în alte ţări, unde nu sunt podgorii, iar statistieila 
arată că în Franţa beţia aduce oarecare ravagii tocmai în regiunile 
unde nu se bea vin. 

Pricina este că marile vinuri franceze sunt cu deosebire adap- 
tate gastronomiei. S'ar putea spune aproape că fiecare butelie este 
făcută ca să se armonizeze cu o mincare diferită, 

Marile vinuri franceze, nu-şi deseopăr belșugul virtuţilor lor, 
decit faţă de acela care le bea cu înţelepciune, insoținid pe fierar 
cu minenrea care îl pune mai bine în valoare și graduind cu grijă 
apariţia vinului, dela cel mai aspru la cel mai puţin aspru. Iată de 
ee moda care voia la nn moment dat să se servească vin de Porto 
sau de Madera, la începutul mesii, era un non-sens £ i 
Era cu neputinţă după aceeu să mai anslizezi farmecele unui Mont- 
rachet, ale unui Clos de Bèze sau ale unni Latour. Ar fi trebuit mä- 
car să se servească imediat un vin de transiție. Și bogăția podgo- 
riilor noastre este atit de mare încit vinul acesta de transiţie exi 
la noi. Este şampanie brută sau naturală. De asemeni dacă înce 
pem dejunul en pepene galben, en care bine înțeles nu se poate bea 
decît un vin dulce, va fi destul dacă la felul următor vom da invi- 
taților noştri o șampanie brută san naturală, mai uşoară, pentru ca 
ei să poată aprecia bordeaux-ul sau hourgogne-nl care va însoți frip- 
tura. 
Vreți să pareurgeți cu mine codul secret al depustatorilor de 
mari vinuri? Nu e așa de greu cum vi s'ar putea părea la început, 
Ar trebui poate să expun mai întiin regulele degnstării. Să fixăm 
dela început un principiu: marile vinuri trebuese servite în pahare 
muri, Sau cel puţin în pahare destul de mari pentru ca simpul 
mirosului să în parte la bucuria băuturii. Şi aceste pahare nu tre- 
bue niciodată să fie umplute pină la vîrf, Cunoscătorul începe prir 
a judeca culoarea vinului pe care-l bea. Apoi, după ce a învîr 
tit usor În loe paharul pentru a îngădui bmehetului să se răapin- 
deuscă, el îl va respira en atenție. Talleyrand spunea că în acest mo- 
ment trebue să pui paharul pe masă și, înainte de a-l dure la buze, 
să vorbeşti de vin, Noi suntem mai puţin pretenţioşi decit celebrul 
diplomat. După ce ați mirosit aroma vinului luaţi în gură o sorbi- 
tură bună şi mestecați-o înainte de-a o înghiţi, aşa cum aţi face cu 
o bucată de pine, In acest chip veţi fi analizat cele patru virtuți 
esentiale ale vinului pe vare-l beți: frumusețea culoarei, calitatea 
buchetului, savoaren lui și tăria lui. 

Servirea vinurilor Is temperatura care le convine este o știință 
întreagă. Bordourile roșii trebue  şambrate la o temperatură de 
aproximativ 18% centigrade; baurgogne urile roşii numai la 12% sau 
149. Dar regulile acestea nu sunt absolute deși au o valoare generală 
-— şi e bine ea amatorul luminat să facă cu cîteva mostre din pimniţa 
lui cercetări personale în această materie. Vinurile albe din Gi- 
ronde, montbazillneuri, anjou-uri, vouvray-uri, trebuese băute forte 

reci, aproape frapate, pe cînd marile hourgogne-uri albe îşi ating 


VINURILE FRANȚEI 63 
valoarea maximă la temperatura unei pimniţi bune, adică în jurul 


Vinurile roşii de Chinon, de Bonrgueil inul de jolai 
pot onti Mina SE fio biota dahat AA VA Aaa tie 
gga considera! perle 

„Ac țiuni au o mare importanță. Acele adevărate 
minuni care sunt Latour, Cheval-Binne, Haut-Brion, nu-şi spun se- 
cretul decit dacă butelia a fost mult și bine șambrată. In Bordelais, 
se obișnuește să se tragă vinurile în sticle eu citeva ceasuri inainte 
de-a le servi la masă. Bine înţeles, aceste vinuri trebue să fie şam- 
brate cu o zi înainte. Dar uceastu e o operație delicată, mai ales cînd 
2 voda dp rii gaap ur care riscă să se strice în contact cu 

. Dimpotrivă, un Chambertin ougeo 
se îşi pierde din putere, ara la n A DN 

„În general mielul, boboeul de rață, curcan 
fript, jumbonul de York erud, carnea de ea Tia şi eare nă 
nurile albe cer un vin roșu ușor, Vinul aspru merge cu sitarul, eu 
carnea de vacă, ca rața à la ronennaise, cu căprioara, cu iepurele, 
cn carnea de berbec, de mistreţ, cu potirnichea pe varză, și, incheind 
excepțional, eu santé de pui sau pui cu sos marengo. , 

In ce privește vinurile albe, se obișnueşte să se servească un vin 
za: în za uefa la mreană, la calean, la homarul à Par- 

came, Ja 
iti era en sos maderă, la puiul cu sos suprême, la 

Vinurile reci se armonizează cu costr. fript 
marul maioneză, cu ouăle sub orice Capete E a de 

Sampania brută san naturală, are meeastă calitate specială că 
se paN ig eu toate mincările, oricare ar fi ele, 

na din greşelile cele mai obișnuite consistă 
vinurile de Bordeaux sunt ușoare pina adela de Be base 
sasi aspre. E o greșală, Marile vinuri de Saint-Emilion, Cheval- 
ane, Ausonne, sunt în general foarte aspre. Vinurile de Graves, al 
căror tip este Haut-Brion, pot şi ele să fie aspre. Sunt chiar unii 
ani în care Medoeurile pot căpăta o asprime surprinzătoare. In 
sehimb, în Côte-d'Or, mai ales pe Câte de Beaune, se găsese vinuri 
uşoare buchetate, ale căror tipuri sunt Volnay sau Clos de Sante- 
nots la Meursault. Este așa dar foarte important ea amfitrionul 
să-și cunoască vinurile, Negustorul conştiincios va sti desigur să-l 
informeze și să-i dea exact vinul și anul (cara are o importanță 
atit de mare) care vor răspunde dorinţii lui, 
E In vinurile acelea pe care Cassagnae le-a numit atât de frumos 
omnișoarele de onoare şi care gravitează în jurul vinurilor noastre 
renumite, vom găsi lesne butelii care, nu aşa de strălueite şi nu așa 
de simandicoase, se dau după toate împrejurările. Așa e cu vinurile 
de Beaujolais, sau acele plăcute vinuri roșii din Touraine, Chinon 
și Bourgueil. Ele sunt întotdeauna plăcute la băut. Marile glorii ale 
podgoriilor noastre an însă spinarea mai dreaptă, Un Clos de Bâze, 


64 VIAŢA ROMINEASCĂ 


un Latricière, un Nicolas Rollin, un Haut-Brion, un Cheval Blane, 
cer imperios o căsătorie demnă de rangul lor. 

Mai rămîne de examinat o chestiune importantă: îmbătrinirea 
vinurilor. In unele țări în Belgia de exemplu, ni se reproșează că 
nu ştim să ne bem vinurile, că le bem prea tinere, Dar iată că la 
nişte prieteni belgieni care mi-au făcut acest reproș, am băut niște 
foarte ilustre vinuri de Bourgogne... care eran trecute. E foarte 
greu de spus la ce vîrstă trebue bănt cutare sau cutare vin. Cunoa- 
ştem un Chambertin 1919, care a rămas tînăr pînă în 1934, adică 
timp de cincisprezece ani şi care acum e pur și simplu splendid. In 
schimb un excelent Medoc de prima calitate din 1924 a început să 
slăbească începînd din 1934, la o epocă la care speram că, dimpo- 
trivă, va cîştiga în calitate. Regula generală este că vinurile foarte 
aspre sunt vinuri de păstrare. Ca toate regulile, şi aceasta sufere 
excepţii. In realitate vinul rămine un lucru misterios! 

Este în afară de orice îndoială că noi scoatem din vin o parte 
din forțele noastre fizice şi spirituale. In timpul războiului, soldații 
noștri țineau la modesta lor porţie de „pinard“. Ea înfățișa pentru 
ei ceea ce înfățișa carnea pentru Englezi. Şi ştie Dumnezeu că 
oamenii noştri nu s'au purtat prost de loe. Marna, Verdunul, bă- 
tălia din 1918, sunt destulă mărturie. 

Cu toate catastrofele materiale şi morale, am păstrat, la toate 
epocile, o extraordinară însuşire de a ne recăpăta puterile. Aceasta 
este un semn strălucitor de sănătate. Se poate ca aceasta să se dato- 
rească faptului că suntem o națiune de agricultori şi de podgoreni 
şi că ne împărtășim en însuși pămîntul patriei noastre sub chipul 
celor două produse principale ale lui: pinea și vinul. 


MAURICE CONSTANTIN WEYER 


ȚĂRANUL FRANCEZ 


Franţa e un popor de plugari, i i: amină 
tuală ţăranilo or. „Puneţi o stă e pa e ep pisen 
Ruddyard Kipling, şi pun rămășag că talpa a cel pu! in Jos, spunea 
din ei poartă urmele ogorului strămoșesc". scie tacere 

» este țăranul francez? 

momentul de față o impunătoa i şi 
cart, dela viile și he d de mäslini Far PAT ceara 
sfecla şi hameiul care crește de-alungul Mării Nordului, e rinda 
e De din populaţia ţării. za 
tivarea grîului face ea singură să trăiască z i 
loenitori şi rămâne industria națională prin porcarie o prd 
presa prezentind deosebiri, diferențiată prin muncă, latitudine, 
şi rasă, însă care prezintă o unitate psihologică şi morală 
destul de puternică pentru a se impune întregii naţiuni. 

Din cea mai îndepărtată antichitate țărănimea a format, pe 
pămîntul preg raaa azi Franța, substratul națiunii. 

Acum ani, după cum spun etnografii cei mai cunoscuţi 
“cincizeci de secole înaintea stăpinirii alice. cu mult înainte poa 
de problematieul imperiu ligurie, în timpul erei neolitice, teritoriul 
nostru era locuit de o populaţie agricolă, sedentară, puternic legată 
de acest påmint. 

i ei de viață şi felul ei de a simți s'a schimbat relativ 

Alte popoare, chemate şi atrase de mări necunoscute, au călă- 
torit, an făcut comerţ, au înființat contoare îndepărtate şi imperii; 
altele neputând să se supună disciplinei cerute de munca pămân- 
tului au rămas vânători ai pădurilor sălbatice și au devenit popoare 
cuceritoare ; altele s'au îndeletnicit cu extragerea bogățiilor subsolu- 
lui și topirea minereurilor; altele au săpat marmura rară sau an 
făeut comerţ de bani și idei; aici a plecat deasupra pămintului dela 
care-și aşteaptă hrana, îngrijindu-l cu perseverență, poporul nostru, 
“ca înțeleptul lui Voltaire, şi-a cultivat ogorul. 

‘ 5 


B6 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Țăranul din 1939, atit mediteraneanul cit și cel din nord, dato- 
teşte o bună parte din ceea nl caracterizează strămoșului Ini mort 
acum 70 de secole, 

Piinea de secară san de griu a rămas hrana Imi de cănetenie 
şi pină în secolul trecut el locuia în aceeaşi colibă cu acoperișul de 
pae și zidurile de lut. Turmele lui sunt formate mai ales din vaci 
și porci, de unde acea bucătărie cu bază de unt şi untură necunos- 
cută de popoarele din sud a căror bogăţie principală este cultivarea 
măslinelor și creşterea oilor. Insâși îmbrăcămintea lui s'a schimbat 
foarte puţin. 

Țăranul nostru poartă încă costumul Galilor, care părea așe 
ciudat Romanilor; acele tunici lipite de corp. din care noi am făcut 
bluza și șorțul și pantolonul care acopere tot piciorul. El are pentru 
lreru, încălțăminte de lemn ca strămoșii lui, Peste tot unde av 
loenit Galii, şi aproape numai acolo, se aude zgomotul saboţilor în 
ulicioarele satelor, 

In toate aceste amănunte vedem cum apare țăranul francez, 
dintr'un îndepărtat treent, așa enm putem să-l întîlnim şi astăzi. 
Aşa cum îl zărim la arătura de primăvară, serios, tăcut, mergind 
încet, apăsînd pe plug, şi ca atras de el, ca tirit de boii care, cu ea- 
petele plecate, suflind pe pămînt și căutînd nutreţ înaintează supuși 
dealungul brazdei pe care an săpat-o, Ogorul pare a porunci omului, 
animalelor și uneltelor... Şi este adevărat, căci pămîntul călăuzește 
viața satelor Ge secole întregi. Din arătură în arătură, aceleaşi 
brazde dau naştere, datorită trudei unui popor credincios chemării 
lui, aceloraşi recolte în aceleași văi, pe aceleași dealuri. 

Acest om, greu de tulburat, încet la mers, când se va ridiea va 
arunca o privire ehibruită și în acelaş timp puțin batjocoritoare, EI 
nu esta ușor tras pe sfoară, El ştie că este departe de lu nădejdea 
semănatului, la realitatea culesului, Și că chiar cu preţul unei neîn- 
trerupte munci, omul cel mai stăruitor nu e întotdeauna sigur că 
va putea culege ceeac e a semănat, Fără muncă nu poţi aștepta 
nimic dela pămînt. Dar mimea cea mai îndirjită nu ajunge întot- 
denuna. Țăranul trebue să lupte şi cu elementele, să știe să se facă 
ajutat de pămînt şi de anotimpuri. 

Unii îl bănuese că ar fi lipsit de ideal, Este o pregeală. Dar 
mai bine ea oricine, el este chemat să cunoască limitele posibilității 
omenești. Experienţa de toate zilele îl readuce la cumpătare. Este 
realist și prevăzător, 

Temiîndu-se de flagele naturale, urăște cu atit mai mult pe 
acelea pe care omul crede de cuviință să le adaoge la povara obiş- 
nuită. Uräşte războiul tot atit cit şi lenea, Asemenea în aceasta 
cultivatorulni de totdeauna şi din tot locul, aceluia al Genesei ca 
aceluia al Odiseei, 

Una din trăsăturile caracteristice ale enltivatorului francez este 
de a fi țăran proprietar, El este stăpin aproape pe jumătate din 
pămîntul pe care-l îngrijește eu atita dragoste. 


ȚĂRANUL FRANCEZ 67 


rile aa să Saateni mereu mai mult. 

h e mal ales să rămie stăpin pe bunurile lui. Tsi î a 

mutește bucuros pămîntul, TI Aaaa i cu a eg po 
de lut; se adăposteşte îndărătul șanțurilor, își ascunde patrimoniul 
îndărătul unei perdele de copaci. Il găsești totdeauna pata să se 
apere m contra încălcării vreunui vtein sau vreunei autorități, 

Este conştient de drepturile lui, şi se hotărăște cu ușurință să se 
ae a și de procedura lor, In Normandia anume procese 

nire și anume ca ai 

RS Si certuri de împărțeală se întind peste mai 

El se retrage, din neincredere şi mîndrie, pe bu i 
pămînt, cum se retrage melcul în casa lui, ii olas si fio pe ra 
Țăranul francez este adine individualist și viaţa în comun este mult 
me pain aeng la noi la țară decit in țările în care există obati să- 
rană n e pp îi aparține de secole, și nu Revoluţia din 1789 l'a 

Revoluţia i-a îmbunătățit soarta liberîndu-l de datorii 
de biruri, de dijme, i-a îngăduit, cum făcuse și dei per 
dească nemăsuratele bunuri de mînă moartă ale Bisericii. 

4 Dar mai sărae aici, mai bogat acolo “Ineques Bonhomme, eum 
îi spuneau seniorii lui, avea din timpul Evului Mediu casa lui şi 
lăsa pămîntul moştenire. El putea să-l vindă, Era la el acasă. Servi- 
gabi de răspîndită în toată Europa a făcut totdeauna excepție 

Robul, descendentul selavului coloniştilor romani, n’a repre- 
zentat decit o minoritate a populației rurale, Temelia populației 
țărănești, este din timpurile vechi, formată la noi din oameni liberi, 
vrednici să aibă drepturi şi să le discute, chiar cînd sunt perse- 
cutați şi obligați să plătească biruri. 

Neinerederea ţăranului, adesea luată în ris, este mijlocul tui 
seculur de a-şi apăra independența. Modestia aparentă de ase- 
menea, El e sfios ca să se poată ţine deoparte, Stăpin pe bunu- 
rile Ini el este însă adesea sclavul lor, gata să le sacrifice orice, 

Asupra acestui punet femeile sunt și mai aprige, Ele nu pre- 
pgetă niciodată, Dar nu îngădue lenea la bărbaţii lor, Tn sufletul 
țărancei fraveeze, dragostea pentru fermă este asemănătoare cu 
dragostea exclusivă și neînduplecată a reginei Elisabeta a Angliei 
pentru regatul său. 'Țăranea franceză este de altfel, în toate Inern- 
rile, asociata bărbatului şi în multe regiuni pine și baerele pungii. 

Dacă bunul lui e ameninţat, țăranul e totdeauna pata sä- 
apere. Birn) sângelui face parte din ceea ce datorește pămîntului. 
Jeanne d'Arc a ieșit din țărănime, și această fiică a pămîntului 
francez e o figură unică în istoria omenirii, 

Realist, neînerezător, câteodată poate puţin giret, ţăranul este 
un mare neînțeles al literaturii noastre. In Evul mediu numele 

însăși al ţăranului „vilain“ luase înţelesul de josnic, urit groso- 


68 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


lan, demn de dispreţ, Şi din secolul al XVI-lea până e prea 
și Zola literații şi-au șters picioarele pe spinarea pranu apă rea 
obişnuit a se imputa lui Georges Sand EY ag arani 
pe care le înfățișa în romanele ei. Eu cred însă sun Fose 
värați și mai bine observați decit cei din romanele noastre „rea i 
i „bădărani'“* sunt viteji și mîndri. Ei pot să se înarmeze 
să-și apere libertatea şi idealul. Greu de convins, stearga rr 
nul francez, odată decis, este capabil de cele mai mari sacri me şi 
de o credinţă dusă pînă la încăpăţinare. Astfel în pita? noas na 
ficeare familie aparține ser gală unui partid ; ea e clasată pen 
i +7 
ger totuși E toset] secolului nostru o răsturnare de 
valori, care modifică oarecum aspectul ţăranului francez. Aa 
Motivul este industrializarea satelor, Nu mai există aa 
care să nu aibă apă curentă, electricitate și maşini de treerat cu 
aburi, nicio fermă fără radio. Uneltele mecanice economisese peste 
tot mîna de lneru, care se face tot mai rară, Tinerii Sipan da: eony 
noi cuceriri și le întrebuințează, Ei pleacă dela geen ela regi 
ment şi se due în oraș cu bicicleta sau cu automobil e 
Omul matur, sau bătrînnl care ieri era înțeleptul sa zii 
către fiul sau fiica lui ca să primească ultimele lumini ale 


loa cae i ică a făcut peste 
esului tehnie. In acelaş timp evoluția economică a 
tot erai grupările colective, sindicatele de cumpărare de în- 


grăşăminte chimice, de vinzări eri oficii, de stokaj al recoltelor ete... 
A inerii unt initiatorii. 
ui dat de fară a ratei: din dulcea şi seculara amorțire. 
Sindicatele, motourele, prea s se re egak se ; răsturnat 
ii i cultura eare repeta saşi gestu A 
ii re nou însufițeşte viața satelor, Peste tot war Boeg 
ditional, face loe antreprenorului agricol. Viața merge ron ie 
Această schimbare de decor şi de ritm va face să peamă su are 
amărite, Şi dacă viața ţăranului va pierde din pitorese, ie 1 
va dura. Virtuțile pămîntului rămîn ce an fost în decursul veacuri- 
lor. Sufletul ţăranului nu s'a schimbat, 
JACQUES DEBU BRIDEL 


VISURI ALE POEZIEI FRANCEZE 


„Nu mai ştiu cum, într'una din serile trecute, am ujuns să von 
bim despre poeți şi taina lor și discutam acum de câteva minuta, 
908, o Laiomette, care nu scosese încă nicio vorbă, ne spuse 

— Eu cred că vă place grozav să rătăciţi prin vorbe, cind toată 

drama poeziei, în Franța, cam de-o jumătate de secol încoace, nu ure 
drept subiect decit forma, dacă îmi dați voe să mă joe astfel eu 
cuvintele, și această dramă, orice ar putea gîndi oamenii distrați, na 
ni-i de loe îngăduit s'o trecem cu vederea. Imi vorbiţi de ideile poeți- 
lor, de manifestele lor, de proclamaţiile lor, de destăinuirile, de pro- 
ieetele lor, atunci cînd numai operele lor pot într'adevăr să ne intere- 
seze, și cred că veţi admite că nu în cărțile lor se întilnese deobicein 
eugetări care să poată fi numite noi și care să se ponte compara, de 
exemplu, cu acelea care luau naștere în eapul unui Arhimede sau al 
unni Descartes, Poezia, ca să vorbim cea oamenit obiznuiți, nu 
imcrează cu lucruri noi; şi vreau să spun că, dacă v'ai apuca să 
citiţi cu atenţie Lucrețiu, Virgiliu și alţi cîţiva poeţi vechi, ați fi 
foarte mirați cînd ați găsi în operele lor mii de cugetări, de visuri și 
de maxime care au continuat să alcătuiască cele mai frumoase po- 
doabe ale poemelor din secolul nostru, pe care le iubim şi pe care 
desigur că acești autori din vremuri vechi nu le găsiseră singuri. 

— Faci cumva un rechizitor contra porţilor? întreabă doamna 
Baramel. 

— De loe! N'am spus că un Homer nu face cit un Newton, 
nici nu m'am gândit să insinuez că poeții sunt niște tâlhari, nici că 
ar putea fi acuzaţi că fură hainele strămoșilor lor, ca să se împo- 
dobească cu ele; şi mi-ar plăcea mult să precizez că nu e vorba 
aici de haine pentrucă din lăuntrul poeţilor, din adâncul tainei lor, 
țișneşte izvorul acela care, din veac în veac, farmecă pe oamenii 
ce știm să-l asculte, 

S'a spus, fără îndoială, și s'a repetat de multe ori că poezia, 
ca și toate artele, este făcută din desinteresare; și fiţi siguri că nici 


70 VIATA ROMINEASCĂ 


acum nici altădată nu mă veți vedea poftindu-vă să nu credeţi acest 
lucru; dar în acelaş timp poezia nu e vie și frumoasă (şi experiența 
ne-o probează mereu), decit dacă ea este cintecul întimplărilor la 
care destinul nostru zilnic participă mai mult. Este aici un secret 
şi nu acuma vom încerea (desi mă gândesc) să deslegâm această 
enigmă a interesului desinteresat care ne face să iubim poeziile, 
enigmă căreia cred că Aristot îi găsise cheia și o înserisese în faimoasa 
vorbă catharsis, Dar dacă poeții n'an putut niciodată și nici nu 
pot să evonce, pentrucă altfel nu near atrage, decit pasiunile, 
speranțele, regretele de care-s pline zilele noastre, nu vă veți mira 
că ei n'au încetat și nu încetează să m'nuiaacă un material care este 
tot atît de vechiu ca şi rasa umană și care n'ar putea, dealtfel în 
zadar, să ia aparențele noutăţii decit dacă vreun cîntăreț din liră 
s'ar gîndi să cînte că semenii noștri inbese durerea și sunt bucuroşi 
că sunt muritori, Lucrul a și lost făcut. 

— Eit dacă te-am urma pe dumneata, spuse domnul Polyp- 
phâme Durand, am ajunge să ne întrebăm la ce servese poeții! 

— Nu ştii că sunt fiinţele cele mai inutile de pe pămînt și că 
odinioară lumea voia să-i încununeze cu trandafiri, însă pentru a-i 
izgoni din țară? Toată lumea nre să vă spună asta; dar nu-i nimeni 
care să nu vă spună de asemeni căi nu te poţi lipsi de operele lor, 
în școli, pentru a forma spiritul și inima copiilor, adică a viitoriior 
oameni. Acesta este alt secret, dar ul e destul de elar dacă ne gîndim 
că poeţii n'au alt dar decît acela de-a ne face să simțim, de-a face 
să trăiască și să rotrăiască în noi un anumit număr de adevăruri 
care sunt, într'un fel, omul însuș; care ne sunt deei absolut trebuin- 
cioase; pe care șeolarii nu le cunose încă și care, la o vîrstă mai 
puțin fragedă, stamănă foarte deseori en niște maxime ofilite 
deşi, fără ca să ne dăm seama, ele nu încetează de-a ne călăuzi 
viața. Le veţi numi locuri comune, dacă vreți numaidecit ; veţi 
erede că le acoperiți cu dispreţ cînd le veți numi truisme! Dar sunt 
trainice: ele sunt voi înşivă și vor fi astfel cel puţin atita vreme 
cît spiritul vostru nn va încerca să umble cu picioarele în aer susți- 
nind că două şi en două nu fae patru, Ele sunt un vechi tezaur pe 
cure experiența secolelor l-a strîns pentru noi; e adevărata noastră 
bogăţie care se vede în fiece clipă strălucind la poeţi fiindcă ei știu 
oricind să facă dintr'o monedă veche care e în toate bnzunarele 
şi care e mereu acecaş o medalie care ne ia ochii de strălucitoare 
aceea a formei? Și nu mă îndoiese că se vor ridica glasuri care să 
întrebe dacă este într'adevăr cu putință ca, în aceeaș limbă să se 
esi; și nu înseamnă oare asta că uniea problemă, la versuri, este 
exprime acceaș ideie în două chipuri diferite. Veţi suride; vă veţi 
gindi la această banalitate că atunci cînd eşti mort ești pentru tot- 
deauna— sau pentru multă vreme, cum spun unii care nici nu se 
gîndesc, rostind acest adverb, la simpla și vechea fineță populară 
pe care el o cuprinde, Acest truism, Boileau, într'un vers, ea și 


VISURI ALE POEZIEI FRANCEZE TI 


Molière în proza lui 
res der lui, ni-l serveşte deadreptul: „Cei care-s morţi 


On ne voit point deux fois le rivage 
Et l'avare Achéron ne lâshe point Ma cr eg 


(Nu vezi de două ori tărimul edo i 
è du r morți.. 
Și Acheron, sgîrcitul, nu-și mai sileate puodai) 


spune Racine; şi Hugo: 


Hélas! ce que la mort toushe d i i 
Ne se réchauffe plus aux Syan ae pace 


(Vai! tot re-atinge moartea cu miinile ei reci 
Nu se mai încălzeşte la focuri pămintene..) 


inr Searron, dacă vreţi să-l ascultați en sareasmul lui pompos: 


Car s'il faut qu'on soit mort un i 
n mstant 
On est mort éternellement., iii 


(Dacit-i nevoie nummi o clipă să fii mart, 
Atunci ești mort pe vesnicie), 


S'ar mai putea cita o mulțime alții și care ar arăta e 

gind se poate însnfleți nu numai inte'un singur fel pe S Sa 
într'o mie de feluri, şi s'ar vedea atunci fără trudă că geniul poe- 
Pe pe Mai în oaia de lucrări nu în invenţia ideilor. 

A eft răspunde că același lucru s'ar putea spune d 
literatura și că prozatorii ca și eei eare compun Ander A Moe Ninat 
o munei piščeutā și pentru ei şi pentru noi; deoarece însă vorbim de 
poezie, veți observa desigur că, tot ușa cum există nn tezaur de 
gândiri pe care-l stăpinim eu toții, există și un tezaur de forme pe 
care experiența a arătat că sunt cele mai potrivite pentru a face 
să pătrundă în inimă ea şi în spiritul publicului ideile și senti- 
mentele a căror putere şi al căror frenmăt fI silese pe poet să cinte. 
Una din părțile cele mai prodigioase ale acestui tezaur este versul 
g reyra şi aici începe drama, 

"aţi nitat, desigur, că. încă din 1884, Huysman 

dealtfel îl iubim mult. în A rebours, odată cn a Aare pesia p: 
lhmbă, nu numai muribundă, dur chiar suspectă, pătată şi forfo- 
rescentă, proclama groaza lni de versurile lui Virgiliu, „tăiate, spu- 
nea el, cu mașina, printr'o insuportabilă cezură, tamponate în 
coadă, mereu în acelaș mod, de izbitura unei dactile de un spondeu'', 

Zimbiţi ? Fraza este amuzantă şi inofensivă. Ne vom gindi numai 
că dacă greșelile de cantitate și hiaturile i se păreau delicioase la un 


72 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Commodianus din Gaza, versurile franceze pe care el le citează cu 
delicii în aceeaş operă, nu au astfel de beteșupuri, deși i-ar fi fost 
foarta uşor să aleagă din Mailarmt, din Verlaine, din Corbière, 
despre care vorbeşte, aceste trei versuri, pe care le citise, dar pe care 
nu le citează şi dintre care cele două dintiiu ne arată un cuvint călare 
pe cezură: 


A me peigner nonchalamment dans un miroir... 
Ce n'est pas la méchanceté, c’est la bonté.. 


iar cel de-al treilea ne-ar fi putut arăta ce este un alexandrin de 
unsprezece picioare: 


Sommeil.. Ciel de lit pour ceux qui n’en ont pas...) 


Corbière ar fi ris și el, în azurul lui, susținind că ciel este 
format din două silabe, fiindcă în acelaş poem, al cărui titlu îl 
aminteşte Huysmans și din care el citează alt vers foarte regulat, 
se mai găsește odată cuvintul ciel, care acuma însă nu mai aspiră 
decit să umple ca de obieeiu o douăsprezecime de alexandrin : 


Parfum qui monte au eiel des tombes parfumées... 


Toemai pe vremea aceea începea să germineze ceea ce s'a numit 
„YVersul-liber'*, aceste două cuvinte reunite dindu-ne aproximativ 
o idee de ce poate fi triunghiul cadrilater, piramida sferică și 
cercul patrat, ceva care nu este în niciun fel fratele mezin al 
versului liber — care era foarte regulat — din fabulele lui La 
Fontaine sau din Amphytrion al lui Molière, Că acest nou „vers 
liber“: (și aici să nu se evoce faimoasa odeletă: 


Un petit roseau m'as suffi 
Pour faire frémir l'herbe haute...) 


ale cărui versuri, pe care unii le ered libere, m'au niciodată decit 
patru sau opt picioare — că acest „vers-liber'“, în ultimii cineizeci 
de ani care formează prima lui jumătate de secol, n'a produs niciun 
poem din care cineva să poată recita, pe nepregătite, măcar o 
pagină, aceasta nu e p vorbă m vint:,e un fapt; el a fost însă, 
fără îndoială, cel mai vast loc geometrie al acelor greșeli de canti- 
tate, cu şi al ncelor „deliqueseenţe complicate“* în care se complă- 
cean, în A rebours, decadentele solitudini ale Domnului des 
Esseintes. 


+) Traducerea versurilor citate pentru a servi de argument întru chestiune 
de prozodie franceză ar fi, bine înţeles, inutilă. (N. Tr.) 


VISURI ALE POEZIEI PRANCEZE 73 


Mortas, Henri de Régnier şi alții s'au întors, spre gloria lor 
la versul francez; şi mai tirziu, prin răsunetul lor broit A durabil. 
poemele d-lui Paul Valéry, pe care le-au admirat imediat până şi cei 
care arătau în operele lor cel mai înverșunat dispreţ faţă de orice 
reguli, au răspîndit fericita dovadă că, chiar în secolul nostra atit 
de lacom de noutăţi, versul regulat n’a încetat de-a se arăta cel 
mai potrivit pentru a face pe cititor să beneficieze de gindurile 
și de tainele din sufletul poeţilor 

= Dar antorii care încercau să practica „versul-liber! nu visan 
ei că arta lor Va cunoaşte în chipul neesta o libertate completăt 

— Nici nu mă îndoese da asta, şi iarăș nu mă îndoese că gre- 
șeau, așa cum opera lor a doveditao, căci nu este artă care să poată 
trăi fără legi tot aşa cum nu este ființă care să respire dacă nu este 
într'un fel oarecare organizată ; şi ne-am bucura foarte mult cînd 
un poet ar ști să desprindă reguli noi care să fie folositoare poeziei, 
adică să fie astfel ca publicul, eu ajutorul lor, să citească încă gi 
mai bine în meditaţiile pe care poemul încearcă să i le îneredlințeze, 
căci, sub pedeapsa de a nu exista, poezia nu este în primul rînd 
decit o anumită artă de a face ea spiritele să comunice între ele, şi 
um spune chiar în privința aceasta că faptele au arătat că „versul. 
liber“* nu e decît un telefon în care cele mai frumoase voci se pierd. 

lar cît despre faimoasele ritmuri personale pe care „versul liberi“ 
făgăduin, în zadar, că le va lăsa să danseze după inspirație, nu se 
găsesc ele oare din belșug în alexandrin, unde, în felul acesia, poetul, 
dominîndu-şi opera, în mijlocul celor mai capricioase balete, nu înca- 
tează să bată măsura care este semnul rațiunii ce domneşte meren 
peste furtuni și peste visuri? Şi dacă trebue aici să arăt cu modestie 
în ce consistă acest mecanism, nu voi căuta în biblioteca mea nicio 
pagină celebră și mă veti ierta că nu vă spun decit aceste versuri: 


Je vais songer à la jeune fille 

Que j'ai peinte naguère 

Au tome deux de l'Abrégá de mes Amours 
Et dont grâca était fleurie, 

Cat abrégé n'est pas encore 

En librairie, 


— Serii dummeatu aşa ceva? exclamă doammn Baramet, 
Primul vers esta penibil. Și ce asonnnţe:; file — fleurie; și ce biete 
contra-asonanțe: ère — ours — ore... 

— Nu, doamnă, eu seriu aşa: 


Je vais songer ă la jeune fille que j'ai 
Peinte naguère au tome deux de l'Adbrégé 
De mes Amours,et dont la grâce était fleurie. 
Cet abrégé n'est pas encore en librairie, 


TRISTAN DEREME 


ORGANIZAREA CERCETĂRII 
ŞTIINŢIFICE ÎN FRANȚA 


Tot astfel cum un biolog, pentru a înfățișa un animal sau 0 
plantă, este adeseori nevoit să explice evoluția acestui organism, nu 
pot nici eu să explice în chip viu organizarea cercetării ştiinţifice în 
Franţa, fără să spun dificultăţile care au trebuit să fie învinse. 

Şi, inainte de orice, în numele celor care au dus în Franţa eru- 
ciada pe care am s'o rezumez acum, vreau să spun şi să repet pentru 
prietenii noștri Romîni profesiunea noastră de credință: suntem pe 
deplin conștienți de faptul că — în timp ce en lărgea spiritul ara 
creind o formă nouă de artă și de frumos — cercetarea științifică a 
îngăduit imensul progrea al civilizației noastre materiale ; suntem 
pe deplin conștienți de faptul că, datorită acestui progres material, 
oamenii vor avea mai mult timp liber și că acest timp liber va per- 
mite tuturora să ajungă la o înaltă cultură intelectuală, artistică și 
morulă ; suntem pe deplin conștienți de faptul că, datorită desto- 
peririi de lucruri necunoseute, existența omenească, odinioară me- 
diocră şi nenorocită, s'a lărgit în chip prodigios şi că intrăm RE o 
eră nouă în care se vor desvolta în realități splendide toate posibi 
lităţile fericite ale trupurilor și sufletelor noastre. 


I 
INVĂȚĂMÎNTUL SUPERIOR 


Cercetarea științifică a început en Renaşterea. De pe atunci, 
crearea Colegiului Franţei a asigurat din partea statului francez un 
ajutor permanent, pentru desvoltarea științei. Totu, în linii gene 
rale, cercetarea ştiinţifică s'a desvoltat mai intii la întîmplare, ca 
şi alte forme de artă, şi a căpătat slabele resurse de care avea sb- 
solută nevoie, fie dela sacrificiile personale ale cercetărilor înșiși, 
fie dela generozitatea cîtorva meceni, N'a fost un laborator de stat 


ORGANIZAREA CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE ÎN FRANTA 75 


acela în care Descartes a stabilit legile refracției, în care Lavoisi 
fermier general, a pus bazele Chimiei, în im, Du Fay a Perez 
cele două electricităţi, căpitanul Coulomb a găsit legile interacțiunii 
lor, Sadi Carnot, alt ofițer de Geniu, a creat termodinamica san în 
ginerul Fresnel a stabilit natura ondulatorie a Luminii, Pe acele 
vremuri, $i aproape pînă în zilele noastre, statul n'a facilitat des- 
miză rara coni în chip indirect, întemeind, mai ales suk 
iosofilor din secolul al XVIII. i i i 
Convenţiunii, Invăţămîntul superior, D EE 
A Fă capital, dealtfel, dacă ne gindim că ucest învățămînt, în- 
ba levăr „superior“, pe lingă că rezumă în linii mari ştiinţa do 
îndită în cursul secolelor, Ştie să nu ascundă cîte incertitudini îi 
indică hotarele, punind prin aceasta probleme tot mai numeroasa 
şi sugerinil noi cercetări. Fără acest învățămînt care prelungeşte și 
amplifică tot mai mult cunoașterea noastră despre univers, nu existi 
nicio posibilitate, nici chiar pentru cel mai mare geniu, să descopere 
vreun filon nou în terenul prea cunoscut pe care miliarde de oameni 
l-au Se eat pînă acum, 

3 țelege dela sine că profesorii noștri din învățămîntul su. 
perior făceau cercetări în limita prada m i liber pe heeg lăsan 
funcțiunile lor, Și lor li se datorese descoperiri mari. Dar ei eran 
prea puţini la număr și pe lingă asta niei n'aveau credite speciale 


1 
ÎNALTELE STUDII ŞI CASA CERCETĂRILOR 


O primă încercare în favoarea cercetărilor științifice propriu 
zise a avut loe la sfirșitul celui de-al doilea imperiu. În momentul 
acela, după o frumoasă „expunere de motive'', pe care am putea-a 
accepta și astăzi, Vietor Duruy a obținut crearea unui organism 
de cercetări pe care l-a numit, în chip supărător de altfel, Novala 
de inalte studii, organism care comporta, pentru ştiinţele fizica şi 
naturale, numirea cîtorva funcţionari, avind drept singură obligaţie 
cercetarea științifică, Însă resursele prevăzute pentru experințe erau 
minime și numirile cercetătorilor în număr neînsemnat, Acest orga- 
nism subsistă şi ustăzi, titlurile pe care le acordă sunt prețuite şi 
cei 200.000 sau 300.000 de franci de eare dispune eunt întrebuinţați 
în chip folositor. 

Afară de acest efort bugetar neînsemnat, statul contiuna să nn 
afecteze niciun credit cercetărilor științifice. El subvenţiona numai 
laboratoarele învățămîntului experimental, la titlul „Material și 
Întreţinere“*. Costul experienţelor celor mai mari cercetători ai 
noştri, ale unni Pasteur de exemplu, era plătit din aceste resurse 
prin viramente tolerate, dar contabilicește incorecte. 


76 VIAŢA ROMINEASCĂ 


La începutul acestui secol, o nouă sforţare. O lege crează o Casă 
a siaiikilse ştiinţifice (1902), ale cărei credite, distribuite de se 
vanţi de primul rang, sunt destinate nu unor laboratoare, ci cîtorva 
cercetători indicaţi în fiecare an pentru a cumpăra sparate şi a pu- 
blica descoperiri. Aceste credite, care m'au depăşit un milion, aw 
adus, cu toată insuficiența lor, servicii mari. 


Ii 
TAXA DE CINCI CENTIME PENTRU LABORATOARE 


i oile cercetărilor ştiinţifice creșteau pe măsură ce 
tag aa cea, Nu se făcuse ei nimic în Franţa pentru a re- 
media o situaţie tot mai gravă, în timp ce celelalte naţiuni mari, mai 
puţini sărăcite de război, consaerau cercetării ştiinţifice ear rd A 
considerabile și prin aceasta, datorită consecințelor acestei cereetăr 
sporean prosperitatea lor economică şi cucereau în domeniul științei 
o supremație care fusese gloria noastră, Hy } 

A fost timpul acelei mizerii a laboratoarelor, mizerie al cărei 
pericol l-a denunțat în chip! elocvent Maurice Barrès, trezind Lee 
patie generală întreținută de întreaga presă şi pe care a gi 
succesul zilei închinate lui Pasteur. Milioanele adunate pannoo. 
distribuite de Academia de științe au permis printre alte ins rara 
construirea de către Aimé Cotton, a marelui electro-magnet 
Bellevue, rămas mult timp fără rival. d. 

Dar aceasta nu era decit un ajutor temporar. 9 contrbinție du 
rabilă s'a obţinut însfirşit în 1924 graţie unei inițiative a lui pn 
Borel, pe atunei deputat. Se diseuta, la Cameră, stabilirea ger 
de ucenicie prelevată asupra industriașilor în proporţie de = 
time la salariul de 100 franci, Emile Borel făcind observaţia că, x 
descoperirile făcute în laboratoare, majoritatea industriilor n e 
exista, a propus să se majoreze cu 5 centime această taxă, pen! 

a subvenționa laboratoarele de cercetări și a obținnt cîştig de cauză 
în fața Camerii (Ministerul Edouard Herriot). 

Cind acest proieet de lege a fost supus Senatului (Preşedintele 
Consiliului, tot atât de favorabil, fiind pe-atunei Paul Painlevé), 
taxa a fost redusă la 20 centime, pentru un salariu de 100 franci. 
Insă la intervenția lui Léon Perrier, aceiaș fracțiune din această 
taxă, adică o șeptime, a fost considerată ca garantind un credit 
destinat laboratoarelor de cercetări științifice (ceea ce însemna, & 
observat Borel, să se preleve pentru aceste cercetări citeva secunde 
asupra zilei de muncă a fiecărui lucrător), In chipul acesta, chiar 
din anul următor, an fost plătite laboratoarelor opt milioane, Mai 


ORGANIZAREA CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE ÎN FRANȚA 77 


pe urmă Însă, contrar dorinței Parlamentului, creditul corespun- 
zător fusese micşorat, Voi spune imediat cum, de curind, el a căpătat 
valoarea mărită care corespunde ridicării salariilor, 

si Chiar cu proporţia normală, creditul garantat de taxa de uce- 
nicie era insuficient. Cu toate acestea, existau acum pentru prima 
oară niște credite regulate pentru cercetarea științifică, Dar, cum 
spunea glumind Emile Borel el însuș, dacă cercetările ştiinţifice se 
fac în al doilea rind cu aparate, trebue oricum, în primul rind, 
creere, 
Creerile, însă, din păeate prevăzute cu stomahuri, nu se pre- 
zentan în număr suficient: chiar un artist, puţin exigent pentru 
viața lui mäterialä, are nevoie să mänînce, Existau, desigur, citeva 
posturi de asistenţi, al căror număr însă, foarte mic, era neglijabil 
faţă de numărul cercetătorilor întreținaţi în celelalte mari naţiuni, 
Astfel îneft, deși avînd un fond intelectual hereditar poate fără egal, 
Franţa eare odinioară ocupa primul rang în creația științifică, 
cădea acum în rangul ul patrulea sau al cincilea; asta însemna de- 
<adenţa apropiată, 


IV 
UN PLAN GENERAL DE ORGANIZARE 


O iniţiativă particulară a dat semnalul ridicării. Ajuns aproape 
de sfîrşitul carierii, Edmond de Rotschild a vrut să realizeze o operă 
a cărei primă ideje îi venise în cursul unor conversații mai vechi ett 
Claude Bernard, El a consacrat 50 milioane pentru creearea unui 
Institut de biologie fizico-ehimică (1926) în care citiva cercetători 
plătiți, fiziciani, chimiști, biologi, liberaţi de orice funeţie profeso- 
rală, aveau să întreprindă în nişte laboratoare, larg înzestrate, stu- 
diul fizico-chimic al mecanismelor vieţii. 

Am avut cinstea ca, împreună cu fiziologii Pierre Giraud și 
André Mayer şi cu chimiștii André Job gi Georges Urbain, să or- 
panizez şi să conduc această instituţie. Firește, noi ne-am gîndit să 
generalizăm prineipiul şi, în diseuţiunile noastre săptăminale, am 
stabilit un proect de Serviciu naţional al Cercetărilor ştiinţifice, pe 
care m'am obligat să-l redactez și să-l publie, Acest procet prevedea 
patru clase de cercetători: Bursieri ai Cercetărilor, Insăreinaţi cu 
cercetări, Maeştri de cercetări și Directori de cercetări ştiinţifice; 
aceste clase corespundeau, cu lefuri egale, asistenților, şefilor de lu- 
cräri, conferențiarilor şi profesorilor titulari din învățămîntul su- 
perior. (Aceleași titluri puteau să fie date unor cereetători de elită 
care n'ar fi putut să-și consaere cercetărilor tot timpul lor, dar cu 
© leafă foarte redusă). De-acum înainte un savant putea să facă în 

cercetarea științifică o carieră completă, fără altă obligaţie. Totus 


78 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


acești cereatători nu aveau să fie niște funeţionari. În cazurile, ne- 
greşit numeroase, în care aptitudinile tinerilor puși la încereare s'ar 
fi dovedit hotărit diferite de cele necesare nici, și după un termen 
rezonabil, aceşti tineri trebuiau să accepte să se îndrepte spre alte 
activități, de exemplu spre industrie sau spre învățămînt. Apara- 
tele speciale cerute de cercetători (și furnizate pînă atunci numai 
de neinsemnatul credit al Casei de cercetări) trebuiau să se în- 
mulțeaseã, publicaţiile trebuiau să fie facilitate și ajutoare tehnice 
trebuiau să permită realizarea rapidă a ideilor concepute de cer- 
cetătorii pentru care acest ajutor ar fi părut mai folositor, 

Pentru a lua aceste hotăriri și a lace această alegere cu cit mai 
puţine erori, trebuia un juriu a cărui autoritate să fie incontesta- 
bilă, constituit, pentru fiecare știință, de personalităţi eminente, 
destul de numeroase pentru ca orice mare disciplină științifică să 
fie reprezentată, juriu care să accepte, fără nicio retribuţie, numai 
în interesul ştiinţei şi al patriei, să faeă propuneri, de care el să nu 
profite în niciun caz, Acest jurin, pe care îl numiam de pe atunci 
Consiliul superior al Cercetării, trebuia să fie cheia de boltă a edifi- 
ciului proectst. 

Trebuia însfirgit să se stabilească un deviz al cheltuielilor. Noi 
am socotit că, edresindu-ne tinerilor care au beneficiat de învăță- 
mîntul superior, se putea ngor dubla producția ştiinţifică franceză, 
O discuție precisă arăta atunci că, tinind seamă de ajntourele și de 
materialul necesar, trebuia prevăzut într'un regim normal (ieșirile 
compensind intrările) aproximativ 40 milioane franci. Sau mai 
exact (fiindcă cunoșteam incertitudinea evoluţiilor monetare) tre- 
buia, așa cum îmi spusese Paul Panlevă atunci cînd i-am expus 
planul, să se consacre Cercetării pure a mia parte din bugetul Fran- 
tei. Și trebue să amintesc că la început noi nu ne gindisem decit la 
ştiinţele „cuceritoare'* : matematici, mecanică, fizică, chimie, fizio- 
logie, uitind că descoperirile ştiinţelor umane pot lărgi spiritul tot 
atât de bine ca şi științele astronomice sau chiar (științe sociale), că 
ele pot juca un rol important în mecanismul prin care progresul 
ştiinţei obiective transformă și creiază civilizația. 

Astfel era planul nostru general de organizare al Cercetării. 
Pentru reuşita lui, acest plan avea nevoie cel puţin de bunăvoința 
serviciilor administrative existente, Decanul facultății de ştiinţe» 
Charles Maurain, cîştigat ideilor noastre, şi eu insumi, am reuşit 
să convingem pe directorul învățămîntului superior, Jacques Ca- 
valier, care a acceptat cu generozitate să apere un proect pe care 
ar fi putut măcar să vrea să-l modifice (atiţia alții ar fi fost ispitiţi 
s'o facă) cu riseul de a-i întirzia execuția și poate de a-l face să 
eşueze. Şi acest sprijin tehnic trebuia să permită ministrului să 
susțină acelaş proect, de îndată ee s'ar fi ivit prilejul favorabil. 


OROANIZAREA CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE ÎN FRANȚA 79 


Dar noi n'avem credite, de pe atunci i 
Ă r greu de obținut. Am so- 
nare ye ne Š prceet apesna Primele noastre demersuri pe Ifngå 
amenii vora puși, dar şovăitori ei înşişi i ivi 
drumului de urmat, n'au ajuns la rezultate practice, E ati 


v 
CASA NAȚIONALĂ A ŞTIINŢELOR 


_ O întîmplare făcu atunci ea vechiul meu prieten Edouard Her- 
riot să-mi ceară să pronunt un discurs la o „Împărțire de recom- 
pense societăţilor de învăţămînt profesional‘, pe care e] trebuia 
s'o prezideze la Grand Théâtre din Lyon. Îmi luai ca subiect al 
ucelni discurs Cercetarea științifică. Avui norocul să impresionez 
pe auditori şi, lucru mai important, pe prezident, cu care chiar in 
ai aceea A i r - Mo tite petele riers hotări — fapt cn- 

-— avoarea rii ştiinţifice i i 
m ani Tea ştiințifiee influența şi răs- 
El începu prin a insista în presă asupra avantajului e 
lar avea Statul, ereind un corp de atepalitati, să ţină la dispoziţia 
lui imediată, în caz de pericol, niște oameni indicaţi, atît prin apti- 
tudinile lor, cit şi printr'an antrenament special, pentru solutio- 
narea multor probleme neprevăzute și schimbătoare, După aceea 
Herriot făcu în acest sens la Cameră, în Iunie 1930, un frumos 
discurs, propunind ca un credit de 20 milioane, care să permită or. 
panizația proiectată, să fie prelevat din creditele Apărării Naţionale, 
El obţinu în parte cîştig de cauză. Miniştrii Apărării Naţionale 
acceptară, după intervențiile lui Léon Blum, Borel, Ducos, o prele- 
vare de 5 milioane, fiind stabilit că asta ar fi prima anuitate n unui 
capitol regulat al bugetului Educaţiei Naţionale, la care, în regim nor- 
mal avea să fie ataşat noul organism., Serviciul național al Cercelärii 
era de fapt creat chiar atunei, limitat la început la ştiinţele obicetive. 
Pentru a evita întârzierea pe care ar fi necesitat-o o lere nouă, 
acest Serviciu fu integrat într'un organism deja existent și al cărui 
titlu ne convenea, Casa Națională a Stiințelor, Această Casă avusese 
până atunci drept unic obiect să distribue ajutoare (având un carae- 
ter onorific) savanților care aveau nevoie sau familiilor lor, așa cum 
face Societatea Prietenilor Științelor (societate privată prezidată de 
d. Emile Picard). Creditul nostru de 5 milioane s'a adăugit la suma 
prevăzută de Parlament și la suma de 500.000 franci de care această 
Casă dispunea pentru ajutoare, astfel că Serviciul Cercetării propriu 
zis a putut să fie organizat după proieetul nostru inițial, deja 
acceptat în principin, după cum am spus, de Invăţământul superior 
şi de ministru. 


80 VIAŢA ROMINEASCĂ 


. 


ministrație al acestei case a 
roape i 

e pl nu era încă realiza 1 

consultativ al consiliului de zdmi 

Htate suficientă, 


VI 
CONSILIUL SUPERIOR AL CERCETĂRII 


i la Cahors în fața foştilor combatanți) care 

îmi De ee pote a pe ministrul Anatole eiai "e 
re cercetarea științifică trebue so aibă în 
tag parodie luborioase care duseră la o iile Pe 
a o sati de mari savanți, înfățișând toate ştiinţele, s o ar in 
sfârşit (prin decretul din 11 Aprilie 1933) crearea sere si 
perior al Corcetării, format din cip er ihana i Mere 
ji i di i bri „în afara secți X rsona 
pura aie pictat urmată generale. In fiecare secţie, age par 
ia ştiinţă, membrii sunt fie numiţi de ministru, fie păi SE 
Academia competentă sau de către regia Stea ştiinţifice 
i rezentare asigurată tinerilor. 

sa are anak Consiliul superior exprimă guvernului nevoile 
cercetării cu o majoritate incontestabilă. 


VII 


DIFICULTĂŢI BUGETARE 


xiatența Consiliului ior asigură o bună utilizare a resur- 

plor at Dre în e ra ta, e 

i i i Herriot, n 
presar un sret baget as milioane. Larg la început, acest bu- 
get a devenit repede neîndestulător. pas 

Am făeut atunci, doamna Curie și cu mine, numeroase demer 
suri pe lingă marii parlamentari, membri ai comisiunii sau oa pe 
care ne-au făcut întotdeauna 0 primire bună. Campania s 
consolidat desigur situaţia Cercetării faţă de Eeue roen 
înainte mai bine informat (şi aceasta ne impune datoria e Arte 
um nou omagiu amintirii 1 Gasy Cari» oirt: e comoara mie: 
opere o parte din ultimele ei sforțări). Am obţinut 


OROANIZAREA CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE ÎN FRANȚA 81 


raportor al bugetului educatiei naționale, să-și ja răspunderea de-a 
spori propunerea ministrului, ridicând suma dela 5 milioane la 7 
milioane jum. (sub rezerva ca o şeptime să fie consacrată cercetă- 
rilor științelor umane); această sporire a fost acceptată de Par- 
lament. 

_ In anul următor am reluat demersurile noastre gi, buget 
din 1934, am obținut 8 milioane pentru i bara a dp pare 
cetătorilor, în timp ce bugetul acordat pentru cheltuieli de cerceta. 
re luboratoarelor care depind de învățămîntul superior (în urma si- 
linţelor lui Emile Borel) rămânea de 8 milioane. 

A venit apoi o perioadă întunecată; anumite decrete-legi nu 
avut drept consecință indirectă, și, țin să spun, fără votul Paria- 


mentului, să reducă en 25% toate creditele noastre, care au scăzut 
astfel la 12 milioane. 


VIII 
CASA NAȚIONALA A CERCETARII ŞTIINŢIFICE 


Dar cel puţin, tot în neeiaș perioadă, datorită directorului Ca- 
valier s'a realizat o importantă reorganizare administrativă: Casa 
națională a Științelor și Casa cercetărilor ştiinţifice au fost unite 
într'un singur așezămint, înzestrat cu personalitate civilă şi anto- 
nomie financiară și numită Casă naţională a Cercetării ştiinţifice. 
Această casă lua gestiunea nu numai a resurselor celor două aşeră- 
minte astfel unite, dar și a subvenţiilor acordate pentru cercetarea 
așezămintelor științifice (subvenţia Borel), precum și a subvenţiilor 
pentru publicarea cercetărilor, pentru călătorii şi misiuni ştiinţi- 
fice, pentru săpături arheologica și însfârșit pentru ajutoare date 
savanților (decretul din 30 Octomvrie 1995), 

Primul buget anual al acestei case a fost de 15 milioane, aşadar 
mai mie cu 4 milioane faţă de ceea ce ar fi fost fără reducerile de 
care um vorbit. Acest buget cuprindea şase posturi: indemnități 
cercetătorilor (vechea casă a Științelor); material acordat nominal 
(vechea casă a cercetărilor) ; cheltueli pentru cercetări în tabora- 
toarele statului (subvenţia Borel); publicare de cercetări (vechea 
casă a cercetărilor) ; misiuni ştiinţifice şi săpături; ajutoare savan- 
ților și familiilor lor, Pentru toate acestea creditele erau insufi- 
ciente, 


IX 
SUBSECRETARIATUL CERCETARII 


Tocmai în momentele acelea grele, datorită sosirii lui Léon 
Blum la putere (1 iunie 1936), a început o perioadă favorabilă 
pentru Cercetarea științifică. 

ĝ 


82 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Bizuindu-mă pe vechea noastră prietenie şi mai ales pe com- 
prehensiunea activă de care dăduse atitea dovezi, mi-am îngăduit, 
nu fără mari şovăiri, să mă duc la viitgrul şef al guvernului ca să-i 
cer să afirme în declaraţia lui ministerială, așa cum făcuse şi tînărul 
rege Leopold în discursul tronului, importanța primordială a Ceree- 
tării și a Descoperirii pentru progresul și gloria națiunii. 

Ei mi-a răspuns — și n'am niciun motiv să ered că demersul 
meu i-a întărit intențiile — că va face poate și mai mult, rezervând 
un subsecretariat tinerei și celebrei noastre Irène Joliot-Curie, şi 
reuşind astfel, pentru prima oară şi dintr'odată, printr o alegere 
faţă de care orice obiceţiune de principiu ar fi fost imposibilă, să 
reprezinte în guvern și femeile franceze şi cereetarea științifică. 

A trebuit totus multă insistenţă până când Irène Curie să se 
hotărască să ocupe un post care o îndepărta de laboratorul ei. Am 
fost chemat să-i urmez, după dorința ei, de îndată ce a fost po- 
sibil (septembrie 1937) și m'am găsit astfel într'o situaţie foarte 
nimerită pentru a îmbunătăţi și a consolida serviciul Cercetării. 

Mai întâi, am chutat, în ciuda situației financiare și fiind ton- 
vins că silința mea este justificată de interesul general, să obţin 
ceva mai multe din acele resurse care sunt în mînila noastre o să- 
mînță prețioasă pentru viitor. Pentru aceasta trebuia să mă adresez 
ministrului finanțelor Vincent Auriol. Se ştie câte dificultăţi În- 
tålnea el. Cu atît mai mult trebue să insist asupra recunoştinței pe 
care i-o datorează țara pentrucă a găsit mijlocul de-a dubla aproape 
creditele afectate Cercetării ştiinţifice, şi aceasta în modul cure 
urmează : 

Mai întâi, noi subvenționam prea puțini cercetători, mai ales 
pentru științele umane, și asta cu atit mai mult cu cit era de dorit 
să se creeze o secție nouă pentru medicina experimentală. In loe de 
6 milioane la care fusesem reduși, am cerut și am obținut 10 mi- 
lioane din care o cincime (și nu o șeptime ca pînă atunci) pentru 
științele umane, ) ; 

Aş fi vrut să ure la 10 milioane subvenția pe care Emile Borel 
o obținuse pentru lehoraiyaro de ponei od „det, ei Arma ngas 

sese redusă dela 8 la 6 milioane ea, Ş. - 
ace să fi devenit mai puţin rentabilă. Mi se acorda însă (e drepi 
că cu titlu excepțional) din „creditele pentru lucrări mari“ 16 mi- 
lioane pentru utilajul laboratoarelor, astfel încât n'am mai îndrăz 
nit să insist ea să se sporească imediat subvenția regulată, 

In schimb, am ţinut să obțin fără intirziere, și am obținut, 
înscrierea În capitolul nostru bugetar a unni articol nou permiţând 
erearea unui corp de Ajutori tehnici, ealeulatori, ehimiști, horti- 
cultori, operatori în tot felul de tehnice, cărora nu li se cere o muncă 
originală, dar graţie abilității cărora se vor putea înmulți încercările 
sugerate de creatori care niciodată n'au destule „mini“ inteligente 
pentru a-i ajuta să-și realizeze proectele, Nu m'aș mira dacă ar trebui 


ORGANIZAREA CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE ÎN FRANŢA 83 


să se cheltuiască pentru aceşti tehnicieni tot atita cit pentru cerce- 
tătorii înşişi; de fapt. la început, am fost mulțumit să obţin 2 mi- 
lioane, în practică sporite la 3, datorită sumelor acordate din fondul 
(exceptional) al luptei contra şomajului intelectual, 


Pe de altă parte, nu e deajuns numai să cereetezi și apoi să 
găseşti ; trebue să publici ce găseşti. Aceasta, nu numai pentru a 
spori ştiinţa „făcntă'*, nu numai în vederea unei utilizări, ei pentru 
a fecunda Cercetarea însăș prin cunoaşterea imediată a progresului 
Descaperirii, eunvaştere care unește, în fiecare clipă, în vederea 
uni colaborări fecunde, pe cercetătorii purtați de acelaş curent de 
gindire. Am putut să obțin 2 milioane în plus pentru publicațiile 
dle cercetări şi trebue să spun că imediut acest spor s'a dovedit ne- 
îndestulătar, 


Intine, meren în scopul de-a inmulti descoperirile, atrăvinil pe 
cercetători într'o carieră devenită mai sigură şi mai plină de pre- 
stigiu, am cerut recompense pentru savanții ale căror lueräri ar 
onora san ar îmbogăţi ţara, şi prime analoage cu premiile Institu- 
tului, pentru acei vare s'ar distinge în chip deosebit. Vincent Au- 
riol, căruia i-u plăcut această ideie, a înscris în buget pentru acest 
scop un redit de 2 milioane. 

In definitiv, şi tinind seama de alte citeva sporuri, bugetul pro- 
pus pentru cercetările ştiinţifice se urca la 26 milioane, cu 11 mi 
lioane mai mult decit bugetul precedent. 

Mai răminea de obținut aprobarea parlamentului, Și mai ales, 
asenltind de sfaturile unor prieteni prevăzători eare se temeau ea 
nu cumva să dispară bruse în viitor un serviciu neoerotit adminis- 
trativ, voiam să cer parlamentului crearea unei Direcţii a Cerce- 
țării ştiinţifice, cadru administrativ stabil și permanent, capabil, 
chiar în lipsa unui subsecretariat special, să apere progresele rea- 
lizate şi să pregătească altele. Comisiunea financiară a Camerii, pre- 
zidată de deputatul Vallières, a acceptat fără nicio rezervă proectul 
meu, apărat de către Georges Cogniot, raportor al bugetului Edu- 
cației naţionale şi care trebuia acum să fie prezentat Camerii, A- 
ceasta mi-a dat ocazia să vorbese dela tribună despre importanța es- 
pitală a Cercetării pure şi, pe lingă asta, să las să se prevadă în 
metropolă şi în colonii o organizație conexă a Cercetării aplicate. 
Propunerile şi programul avură rarul sucees de-a fi aplaudate de 
unanimitatea Camerii deputaților, 

Succesul a fost mai puţin ușor la Senat. Comisiunea financiară 
nu voia să acorde decit jumitate din sporul de credit cerut și, ostilă 
ereării de noi functionari, refuza direcția cerută. Totus, la şedinţă, 
după intervenţia senatorului Quenille, ea a acordat creditul în în- 
tregime, 

Direcția, însă, răminea în suspensie: scurta mea inervenție 
(primită cu simpatie) ; bunăvoința pe care preşedintele Caillaux a 
lăsat-o să se ghicească în obiecţiunile sale; înfine întonreerea în des- 


84 VIAȚA ROMINEASCĂ 


baterile bugetare a propunerilor menționate de Cameră, an permis 
disenții noi. Ministrul Léon Perrier umelioră proeetul meu evitând 
ca e] să aibă drept consecinţă crearea unei biuroeraţii în curând fără 
contact eu Ştiinţa. Directorul, sub numele de gef al serviciului een- 
tral al Cercetării și eei doi consilieri ştiinţifici ai sii trebuiau să apar- 
ţină în chip obligator învățământului superior și Să continue să con- 
ducă cercetări; iar restului personalului prevăzul i se cereau titluri 
științifice. Sub această formă, proectul a fost votat (31 decembrie 
1936)’ de-acum înainte, apărat de riscul unei dispariţii repezi. Ser- 
viciul naţional al Cercetării își dobindise cadrele, 

A trebuit totuş varecare timp pentru a le completa. In toată 
această perioadă și, de altfel, chiar dela erearea subsecretariatului, 
încă şi alte progrese st obțineau sau se anunțau. 


X 


LABORATOARE SPECIALIZATE 


A fost mai întâi (noembrie 1936) erearea (dorită zadarnie de 
atita vrema) apoi realizarea imediat începută (graţie unor fonduri 
excepționale obținute din creditele pentru lucrări mari, grație de 
asemeni activităţii tinerii şeoli astronomice franceze) a unui Servi- 
ciu de astro-fizieă demn de Franța, comparabil eu marile observa- 
toare amerieane. Serviciu național care nu depinde de nicio univer- 
situte dar deschis tuturora, format din două stațiuni, una pentru 
observație în Haute Provence (în regiunea franceză unde > cernl cel 
mai curat), alta la Paris, pentru construire de aparate precise şi 
pentru măsurătorile sau discuțiile permise de documentele adunate 
în observatorul provensal, Un comitet de astrofizică, nominal in- 
dicat, compus jumătate din astronomi noui și jumătate din fizicieni 
și unde tinerii sunt în majoritate, asumă direcția generală a lu 
crărilor, 

Altă creaţie importantă a fost, sub impulsul lui Georges Urbain, 
aceia a unui laborator de mari transformări chimice, construit (tot 
graţie creditelor dela „luerările mari'*) în periferia Parisului, labo- 
rator în care se vor putea obţine prin procedee pemi-industriale pro- 
duse preţioase pentru Cercetarea ştiinţifică și care nu interesează încă 
industria chimică. Astfel sunt, în chimia minerală, metalele extrase 
din păminturi rare, a căror preparare cere fraeţionări anevoioase şi 
întrebuințarea unor cantități considerabile de minereu. Pentru 
astrofizică e vorba aici de un laborator utilizabil (după o ordine a 
urgenţii fixată de un comitet de direcţie) de către toate laboratoarele 
de cercetări, atit în provincie cât și la Paris. 


OROANIZAREA CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE ÎN FRANŢA 85 


Tot nevoia de-a 


nat Serviciul Ceae age une ÎN Iueru miijloàos de mare putere a indem- 


Ă tării să construiacă Jabo i 

veritabi A i aboratorul de sinteză atomică 
onest orez ra poa de elemente noi, orgunizată grea 
Joliot.. coperiri au permis această sinteză, Pridâria 


stai ee Moto apaan ce au nevoie de mijloace puter- 
care li le va da G ispune laboratoarele generale existente și pe 
torul de maimai a, au fost, sati regularizate (de exemplu labora- 
bară erai aro e de Pierre Weiss la Strasbourg), sau in- 
Bellevue), sau sens, reg, S ai joase condus de Aimé Cotton la 
lui Mayer pi lui Laugier). în ce priveşte biologia, datorită 


XI 


MEDICINA EXPERIMENTALĂ 


Tot la începutul anului 1937, și astfel cum 

lament, am reușit, ajutat de pik aha borer aa i pe 
medicină experimentală (pentru care am ales intr'adins titlul pe 
sis By are la Collège de France catedra marelui Bernard) prea 
a la şapte numărul secţiunilor corespunzătoare științelor obiec- 
or barza mecanică și astronomie, fizică, chimie, biologie 
ir Heins experimentală, științe naturale). Astfel vom putea însfirşit 

zăm, pentru unul din grupurile de cercetări de care se leagă 
cele mai multe speranţe, pe tinerii cercetători entuziaşti ai şcolilor de 
medicină și de farmacie, care înțeleg că vindecarea bolilor noastre 
va rezulta de cele mai multe ori din studii urmate fără scop ime- 
diat utilitar și care sunt clasate printre cercetările științei pure 


XII 


CERCETAREA APLICATA 


A Ait mare efort complimentar avea să fie necesar, așa cum am 
ţinut să anunț în parlament imediat ce am devenit responsabil de 
organizarta Cercetării. 

Dacă cercetarea pură este prima sursă a civilizației, nu 
putem uita că invenția și tehnica care îi urmează sunt de asemeni 
necesare (şi pe lângă asta ușurează la rindul lor descoperiri noi în 
ştiinţa pură). Pe scurt, e vorba de-a organiza cercetarea științifică 
aplicată. 


86 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Lmerul acesta este deja realizat în Germania, în Anglia, în 
Statele Unite, en o amploare atât de mare în cât noi trebue, 
pentru a utiliza brevetele lor, să plătim în fiecare an străinătății 
un tribut de miliarde, fără nicio contraparte comparabilă, 

Ca să ne liberăm va trebui să lărgim mult şi să depășim 
eeiace putea face cu eredite miei Oficiul invențiilor, ieșit din Ser- 
viciul invențiilor interesând apărarea națională pe care îl crease în 
timpul războiului Paul Painlevé. 

E vorba astăzi să se transforme această operă așa cum ar fi 
dorit acest mare om. Va trebui în deosebi, în organismul pe care 
îl prevedem, să utilizăm, ea și în cercetarea pură, cercetători plătiţi 
luerind liber, fără probleme impuse mai dinainte, Căi, și azi, 
„spiritul suflă încotro vrea" și cercetătorului îi trebue întotdeauna 
un minimum de securitate personală și de înlesniri materiale care 
permite tocmai această independenţă şi această libertate de cer- 
cetare pe care industria n'o dă astăzi, cu toată evidenta bunavoinţă 
£ unora dintre șefii ei, 

In sensul acesta, atunci cind subsecretariatul Cercetării resta- 
bilit (al doilea minister Léon Blum) mi-a fost din nou încredin 
țat, progrese mari au fost sugerate și au putut fi realizate dea- 
tunei încoace. Mai întâi textul legii privind „Organizarea națiunii 
în timp de război“‘, text votat de Cameră (apoi adoptat, după 
căderea ministerului, la Senat) a recunoscut importanța Cereetării 
ştiinţifice în timp de război sau de primejdie de război și a încre- 
dinţat ministrului edueaţiei naționale (sau eventual subsecretaria- 
tului de stat al Cercetării) pregătirea mobilizării științifice, După 
aceasta, organizarea cercetării aplicate n fost obiectul unni decret- 
lege (24 Mai 1938}, obținut dela d. Daladier de către d. Jean Zay 
(rămas ministru al educației naţionale) Acest decret-lege, care su- 
primă totodată oficiul invenţiunilor, ereiază un Centru național 
al cerestării aplicate, cuprinzând un Inalt Comitet de coordonare 
a cercetărilor ştiinţifice (care leagă între ele serviciile de cercetare 
ale diverselor ministere) şi un consiliu superior al cercetării apli- 
cate, împârțit în comitete specializate, organism consultativ analog 
consiliului superior al cercetării pure. In fine, preşedintele Inal- 
tului Comitet (post care mi-a fost încredințat) este însărcinat 
(împreună cu direetorii vercetării pure și ai cercetării aplicate) 
să pregătească măsurile generale proprii acestor două feluri de 
cercetări şi supune ministrului bugetele ambelor servicii (decret 
din 10 septemvrie 1935). 

Un prim credit de 18 milioane, care se poate spera că va fi 
inoit în fiecare an și sporit, a fost atribnit noului serviciu, din 
bugetul Apărării naționale. 


ORGANIZAREA CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE ÎN FRANŢA 87 


XI 
PALATUL DESCOPERIRILOR 


Enumerind întreprinderile începute sau executate pentru a 
favoriza cercetarea ştiinţifică, cred că nu trebue să uit marea reali- 
zare care a fost Palatul descoperirilor. Am avut cinstea să-l orga- 
nizez, dar n'am jucat decit un rol de catalizor și înt-'Pdevăr tre- 
bue să spun că nimic nu s'ar fi făcut fără râvna şi continuitatea 
la lucru a savanților care au răspuns chiar la prima mea chemare, 

Noi voiam să răspandim cât mai mult aceestă ideie că progre- 
sele puterii noastre materiale, împreună cu posibilitățile care rezultă 
din ele pentru dobândirea unei culturi generale la care toți au 
dreptul, îşi au originea, prin mijlocirea invenţiei şi a tehnieei, în 
descoperirea de lucruri neeunoseute, descoperire făcută fără acele 
considerații utilitare care nu pot decât să exprime dorințele noastre 
dar nu ne dau mijloacele (în general de-o specie cu totul nouă) cara 
ne permit să le realizăm. Prin asta, noi voiam să arătăm maselor și 
claselor conducătoare că 4 înlesni cercetarea ştiinţifică este abso- 
lut necesar pentru binele publie. 


Voiam însfârşit să determinăm, în vederea acestui bine publie, 
la vârsta când îndrumările sint uşor de realizat, diverse vocații ale 
căror consecinţe sociale pot fi incaleulabile, cenm a fost cazul lucră- 
torulni Faraday angajat printr'o simplă întâmplare ia un laborator, 
Avem motive sii credem că am reuşit, deoarece peste două milioane 
„de visitatori, respectuoși şi reculeşi ca într'o biserică, s'au perindat 
prin Palatul nostru, dovedind avîntul către știință a acestui popor 
„are, cu o încredere emoţionantă, își pune în ea nădejdea lui, 

Repercursiunea, în Franța și în străinătate, a fost considera- 
bilă. $i cum motivele care ne-au călăuzit rămân evident valabile, 
toată lumea, public, parlamentari, miniştri, pare a dori în unanimi- 
tate să se creeze un palat durabil ul descoperirilor. 

Instituţiile trebuese însă clădite en oameni mai mult decit cu 
pietre. Acest Palat permanent nu va fi folositor decit dacă, departe 
«le-a fi un fel de muzeu în curând stabilizat, el va păstra un contact 
viu en ştiinţa care continuă să se creeze, şi aceasta prin silinţele 
statornice ale unor savanți care vor face din aceste silințe activi» 
tatea lor principală. 

In acest scop credem necesar, fapt care dealtfel nu va spori 
mult eheltuelila inevitabile, să se facă din Palatul descoperirilor un 
nou așezământ de înaltă învăţătură, al cărui personal va fi format 
din Savanţi de aceeaș treaptă cu, de exemplu, asistenții şi profesori: 
Muzeului de istorie naturală; savanți predind învățătură mai mult 
prin experienţe decit prin conferințe și trebuind, pe lingă asta, să 
„consacre cercetărilor o parte din timpul lor, 


88 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


Deeiziile corespunzătoare sunt în pregătire, Putem spune că 
ele vor fi luate în curând, graţie ministrului Educației naționale, 
d. Jean Zay, care ne-a sprijinit cu curaj întotdeauna şi al cărui 
nume merită de pe-acum să fie semnalat recunoștinței naționale, 
în rind cu un Victor Duruy sau un Jules Ferry. 


XIV 
NOI PROGRESE ÎN RESURSELE NOASTRE 


Cind subseeretariatul Cercetării a fost suprimat pentru prima 
oară (iunie 1937), bugetul nostru pentru 1938 era pregătit cu un 
spor de 6 milioane, prevăzut în special pentru cercetătorii în me- 
dicina experimentală, pentru ajutorii tehnici, pentru laboratoarele 
noastre specializate, pentru publicaţiile noastre, pentru misiuni și 
săpături. Ministrul nostru Jean Zay mi-a încredințat grija de-a 
apăra acest spor (care părea greu de obținut )în fața ministrului 
finanțelor, Georges Bonnet. Acesta a consimţit la tot ce i-am ee- 
rut, fără reduceri și fără toemeală, și trebue să adăugăm numele lui 
la numele acelora cărora Franţa va datora organizarea unui mare 
Serviciu al cercetării ştiinţifice pure, 

Dar și de data aceasta decizinnea trebuia s'o ia parlamentul, 
Camera, unde raportorii și comisiunea financiară erau tot cei din 
1936, a acordat totul şi a menținut sprijinul în „naveta bugetară“, 
totuș fără ca să obţină dela Senat tot creditul cerut. Reducerea 
(de aproximativ un milion) nu privea, dealtfel, noile cereri ei arti- 
colul relativ la „recompensele naționale“*, articol care n fost supri- 
mat, din fericire cu un raport de m milion la ajutorul pentru 
savanți gi familiile lor. Insfârșit, bugetul nostru pe 1938 era egal 
cu 31 milioane. 

In ce priveşte ajutorul pentru savanți, Consiliul superior ul cer- 
cetării a propus, după îndemnul meu: 1) să acorde alocațiuni 
importante savanților glorioși şi bătrâni a căror situație este grea 
(și eventual văduvelor lor); 2) să acorde alocații savanților valo- 
roși, chiar tineri, pe care îi apasă nevoi excepționale; 3) să ajute 
(aşa cum pui umărul la un drum greu), pe cercetătorii care sunt 
opriţi de un obstacol întimplător sau să le ajute familia în caz 
de moarte prematură. Prin aceste măsuri vom da chiar tinerilor 
cercetători făgăduiala unei securități sporite care îi va face să-şi 
aleagă cu mai puțină șovăire o carieră în care nu se pot spera 
mari avantaje materiale. 

Am primit astfel, în bugetul din 1933, satisfacţii importante ; 
însă laboratoarele noastre rămineau foarte slab înzestrate; subven- 
ţia „Emile Borel‘, care ar putea să le fie suficientă (calculată la 
3 centime pentru 100 franci de salariu), n'a urmat creșterea sala- 
riilor și chiar scăzuse cu 25 la sută în timp ce nevoile noastre ereş- 


ORGANIZAREA CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE ÎN FRANŢA 89 


tean, atit din cauza creșterii preţurilor, cît şi din cauza creşterii 
voite a numărului cercetătorilor. Din pricina unui ajutor provizor, 
datorit Fondului de înzestrare națională, subsecretariatul nu se ocu- 
puse în „Primul rînd de acest punct; acuma însă, trebuia lucrat re 
pede, fiindcă laboratoarele noastre erau amenințate săcadă din nou în 
sărăcie, Revalorizarea subvenţiei Emile Borel, ureindu-ae dela 6 la 
15 milioane, putea să asigure creditelor regulate ale acestor lubo- 
rutoare o valoare acceptabilă, 

Pe de altă parte, atribuțiile individuale de material rămineau, 
cu toate cele citeva sporuri timide, foarte neindestulătoare. O pri- 
vire asupra cererilor justifieate, care au trebuit să fie respinse, eu 
riscul de-a împiedeca descoperiri utile, arată că creditul afectat 
acestor atribuţii ur fi trebuit dublat. Deasemeni, ajutorii noștri teh- 
nici erau prea puţin numeroși, mai ales în ce priveşte tehnicienii de 
precizie, 

In fine, regimul permanent (ieşiri compensind intrările) nu 
era încă realizat pentru cercetători. In 1936 urcasem creditul čo- 
respunzător dela Ë la 10 milioane. O nouă ureare devenea indispen- 
sabilä și va trebui fără îndoială să fie urmată de alte eiteva urcări, 
e drept că din ce în ce mai mici. 

Dacă, pe de altă parte, se ţine seamă de compensațiile pe cure 
le impune scăderea franeului (scumpirea vieţii, pierdere ln schimb 
pentru misiuni și săpături ete.), se ajungea la un total de 16 mi- 
lioane pentru urearea globală necesară bugetului nostru pe 1999. 

Aceasta pare prea mult în aceste timpuri cînd Franța luptă en 
disperare să-și echilibreze finanţele, Dar esta vorba aici de cheltuieli 
„rentabile“*, comparabile cu cumpărăturile de seminţe pe care un 
agricultor trebue să le facă, pentru a evita ruina, chiar dacă pentru 
aceasta trebue să modifice ușor repartiția bugetului lui. Pe lingă 
asta, şi acesta e argumentul cel mai puternic, aceste cheltuieli, nefn- 
semnate în fond faţă de milioanele pe care trebue să le consacrăm 
înarmării, sunt și ele tot atit de indispensabila pentru Apărarea na- 
țională ; sau, dacă vreţi, cercetarea pură este și ea un fel de arma- 
ment foarte puţin costisitor, foarte puternic și de neînlocuit, Dela 
Paul Painlevă, toți miniștrii noștri de războiu au înţeles acest luern, 
de asemeni și personalul înalt al apărării noastre; și primele mili- 
oane cerute pentru noi de Edouard Herriot au fost luate din mi- 
liardul liniei Maginot. Aveam deci speranţe mari. 

Aceste speranțe au fost îndreptățite: cind cererile noastre au 
fost supuse ca şi anul trecut de biurourile Finanțelor hotărirei mi- 
nistrului lor, d, Jean Zay mi-a îneredințat din nou cinstea de-a le 
apăra pe lingă acesta; și o seurtă convorbire a fost destul pentru 
ca d. Marehandeau, primind să asimileze cheltuielile noastre cu ace- 
lea ale apărării naționale și recunoseînd utilitatea lor generală, să 
acorde în întregime sporul cerut, foarte important pentru Cerce- 
tarea științifică, deoarece ridica cu încă o jumătate creditul total, 
N'avem calitatea să-i mulţumim, fiindcă nu apărăm interese parti- 
culare, dar semnalăm decizia sa recunoștinței viitoare a țării. 


90 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Ne apropiem astfel, pentru Cercetarea pură, de acel buget egal 
cu o miime din bugetul Franţei, prevăzut ca rezonabil de câtre Paul 
Painleve. 

Oricare ar fi sumele de care vom dispune, structura bugetului 
Cercetării pure este fără îndoială fixată pentru multă vreme. Ea 
cuprinde 9 posturi principale şi anume: AA 

1. Alocaţia cercetătorilor; 2. Material acordat cu titlu indivi- 
dual; 3. Ajutoare tehnice acordate cu titlu individual ; 4, Chel- 
tmieli de publicare a rezultatelor căpătate; 5. Credite regulate de 
cercetare, acordate laboratoarelor generale ale marilor așezăminte 
științifice pentru întreținere, material și personai (tehnicieni) ; 
6. Credite analoage pentru laboratoarele specializate ale Cercetării; 
7. Misiuni şi săpături ; 8. Ajutor savanților sau familiilor lor; 9. Le- 
furile personalului fix (direcţie și administraţie). w, 

Această structură în care anumite posturi se vor amplifica 
poate (de exemplu postul 7 ar putea subvenţiona cercetări geolo- 
gice), oglindește destul de fidel organizarea noastră. 


XV 
REZULTATE 


Faţă de orice operă nouă, după citva timp, națiunea are dreptul 
să Pc perie de silințele pe care ea a consimțit să le depună 

Evident că nu putem răspunde în ce priveşte cele mai recente 
din uceste silințe. Sperăm foarte mult, de exemplu, dela ajutorele 
noastre tehnice (atribuite aproape toate pînă acum profesorilor uni- 
versităților noastre), fără ca să se fi putut manifesta deja rezultate 
importante, dat fiind că instituția acestor ajutoare nu funcționează 
decit de un an, E 

Pe de altă parte, şase ani încheiați au trecut de cînd primii 
noştri cercetători nefuneţionari au fost indicaţi. Șase ani nu este 
încă mult. Trebue timp pentru ca pe o cîmpie să apară o pădure. 
Totuş, de pe acum chiar, producția noastră ştiinţifică a sporit în 
chip evident, așa cum se vede în linii generale din cantitatea cres- 
eută a marilor noastre publicații. Și mari succese au fost obținute, 
mai ales în matematici, în fizică, în chimie, în biologie, de către 
cercetătorii cărora Casa noastră le-a procurat răgazul necesar lu- 
erărilor lor, x | 

Fără a le putea indica pe toate aici, vreau să citez numai două 
dintre aceste secese absolut remareabile. 

Sunt mai întîi descoperirile făcute în fizica nucleară. Un tînăr, 
Frédério Joliot, ales pentru evidentele lui calităţi de inteligență şi 
de entusiasm, progresînd din an în an ca bursier de cercetări, în- 
sărcinat cu cercetări, maestru de cercetări, a făcut în colaborare cu 
Trâne Curie (numită şi ea maestră de cercetări), descoperirea ra- 


ORGANIZAREA CERCETĂRII ŞTIINŢIPICE ÎN FRANŢA 91 


zelor neutronice, apoi aceia poate încă şi mai frapantă a unor ele- 
mente radioactiva necunoscute | descoperire saneţionată cu Premiul 
Nobel), după o metodă care, aplicată acum de numeroşi cercetă- 
tori, a permis deja să se găsească două pină la trei sute de isotopi fu- 
gitivi ai elementelor stabile din vechea chimie. Veţi fi de acord de 
sigur că faptul de-a fi transformat astfel chimia este destul pentru 
a răsplăti sforțarea consimțită de țara întreagă, cu atit mai mult 
cu cit se prevăd importante aplicaţii biologice ale corpilor astfel des- 
coperiţi, verificindu-se această lege imuabilă după care progresele 
puterii noastre se nase din cercetarea pi descoperirea desintere- 
sută. Nu cred deloe că exagerez, dacă spun că, fär crearea Servi- 
ciului național al Cereetării, aceste descoperiri ne-ar fi lipsit, im- 
prennă en, ctiace nu trebue considerat drept neglijabil, tot pres- 
tigiul pe care ele l-au răstrint asupra Franței. 

Am o bucurie deosebită, citind celălalt exemplu, în acest studiu 
destinat marei noastre prietene, Rominia. 

Un tinăr Romin, Horia Hulubei, trimis în laboratorul men, 
după ce făcuse în chip strălucit războini şi în Rominia și în Franţa, 
a dat repede dovadă de-o atit de mare valoare științifică și totodată 
de-o atit de înaltă cultură generală, încît mi s'a părut indicat pen- 
tru a facilita (ea odinioară profesorul Cantacuzino), legătura inte- 
lectuală dintre Romiînia şi Franța, împărțindu-și timpul și munca 
între cele două țări. Și într'adevăr, el a fost numit de noi însărcinat 
cu cercetări, apoi, maestru de cercetări și în sfirșit director de cerce- 
tări, în timp ee, 6 luni pe an, el contribuia la organizarea Inboratoa- 
relor romiînești, ea șef de lucrări, conferențiar și însfirşit profesor. 

Voi cita printre descoperirile pe care le-a făcut la noi, aceia a 
elementului alcalin Nr. 87, din seria Ilui Mendeleief, element pe care 
l-a numit Moldavium, apoi (în colaborare cu mnastrul nostru da 
cercetări J. Cauchois), elementul Nr. 93, încă și mai interesant de- 
oarece se plasează după Uranium dela Nr. 92, care mares pînă aici 
limita elementelor stabile cunosente. 

Voi încheia, Noi am deschis cercetătorilor o carieră potrivită 
cu gusturile lor şi suficient de sigură. Sunt convins totuș, că ex- 
prim sentimentele lor, spunînd că scopul nostru n'a fost să asi- 
gurăm interesele particulare ale unei corporații, fie ea oricit de no- 
bilă, ci a fost ca, grație activității creatoare astfel desvoltate, să fa- 
cilităm Cercetarea ştiinţifică şi să înmulţim descoperirile care con- 
stitne singurul mijloc pentru omenire de-a realiza și de-a depăși ve- 
ghile ei visuri în putere şi în libertate, în artă şi în frumos, în fra- 
ternitate. Aceasta e speranța noastră și acesta e idealul nostru; în 
sensul cel mai ridicat al cuvîntului, nceasta e religia noastră. 


JEAN PERRIN 


POEZIA LUI FRANCIS JAMMES 


Cu săvîrşirea din viață a lui Francis Jammes la virsta pa- 
triarhală de 70 de ani — era născut în 1868 la Tournay (Hantes- 
Pyrénées) — nu dispare numai unul din poeții cei mui repre- 
zentativi și originali ai literaturii franceze contemporane dar, o 
putem afirma cu tărie, unul din puţinii a căror influență a fost 
hotăritoure asupra desvoltării unui întreg curent literar, care a 
adus în lirica europeană a timpului, încăreată și saturată de li- 
vrescul parnasian sau de ideologia simbolistă, un suflu de proas- 
pătă întinerire, o revenire la simplitatea rustică, un sentiment nou 
şi direct faţă de natură, un nou simţ al exoticului, un cintec al 
iubirii, care părea uitat, ca şi eroinele sale reînviate parcă din 
filele vechilor, induioșătoaralor almanahuri provinciale, Dar, mai 
alea, poezia lui Francis Jammes aducea, cel puțin, în primele sale 
volume de versuri, care i-au stubilit reputația autentică, un mi- 
nunat şi foarte subtil amestec de sensualitate păgină, aproape naivă 
și de adînc sentiment creştin, o viziune şi o simţire a lumii: cer şi 
pămînt, plante şi animale — cu adevărat franciscane. Niei un port, 
afară de divinul „Poverello'“, dela Assisi, n'a vorbit despre cele insili- 
Meţite sau nu cu mai multă iubire, cu mai multă pietate. N'a ales 
dintre ele pe cele nobile, intrate de mult în literatură, cum n'a 
cîntat în versurile sale eroi străluciți — ĉi, precum a evocat lumea 
umilă dela țară: plugarii și păstorii din Béarn și Țara Bască => 
tot astfel l-au inspirat dobitoacele cele mai năpăstuite: măgăruşii, 
mai buni în simplitatea lor decit oamenii și mai aproape de cerul 
adevărat, Am tradus pe vremuri acea rugăciune, atît de franciscan 
botezată de autor: Prière pour aller au Paradis avec les ânes, stră- 
duindu-mă să pâstrez nu numai forma exactă a versurilor, ci și 
parfumul lor atit de greu de redat în altă limbă. Este destul de 
cunoscută ca să o mai reproducem. 

E aici, în versurile lui Francis Jammes, un amalgam rar de 
daruri contradietorii. E o adorabilă transpunere a celor de pe pă- 
mint pe planul cerese şi a celor cerești la măsura omului. E poezia 
unui faun franciscan en beretă-bască și barbă stufoasă, așa cum 
arăta aevea chipul expresiv şi mucalit al Poetului de la Orthez, 
înainte de a fi devenit bătrinul sihastru, eremitul lirie de la Has- 


parren din anii din urmă. 


POEZIA LUI FRANCIS JAMMES 93 


lată cadrul rustice şi umil, iată fondul bucolie și religios al 
poeziei lui Francis Jammes. Acest cadru și acest fond îi înrudeşte 
inspirația cu aceea a Bucolicelor şi a Georgicelor. Francis Jammes 
nu e numai fratele întru poezie al lui Francise din Assisi, e şi 
poetul virgilian, care ne-a dat: „Les gforgiques ehrâtiennes!* și care 
a Slăvit în versurile sale muncile omului. 


Ce sont les travauz do l'homme qui sont grands: 
celui qui met le lait dans les vases de bois, 
celui qui cucille les épis de blé piguante et droits, 
celui qui garde les ruches près des aulnea frois, 
celui qui fait saigner les bouleauz des forêts, 
celui quý tord, près des ruisseaux vifs, les osiers, 
celui qui raccommode les vious souliers 
près d'un foyer obscur, d'un vicuz chat galeuz, 
d'un merle qui dort et des enfants heurcuzr; 
celui qui tisse et fait un bruit retombant, 
lorsqu'ă minuit les grillons chantent aigrement; 
celui qui fait le pain, celui qui fait le vin, 
celui qui sème Vail st le choux au jardin, 
celui qui roowanille les osufs tiâdes, 

(Ce sont les travaux...), 


Acest caracter rustic, virgilian al inspirației lui Francis Jam- 
mes, pe de o parte, și sentimentul său religios, de o puritate fran- 
ciseană, pe de alta, condiționează atitudinea poetului faţă de viaţă 
şi de problemele ei. E o atitudine de un optimism sănătos şi înalt — 
care nu trebue însă luat drept o împăcare ușoară şi egoistă n eu- 
lui** eu lumea înconjurătoare a atitor materialisti vulgari, Filozofia 
vieții lui Jammes și prețuirea ei, merg paralele cu un sentiment 
foarte adine al morții și al timpului trecut, sentiment care îi dă 
relief și putere. Ea se mai altoiește și cu conştiinţa profundă a le- 
găturii dintre generaţii, a tradiţiei şi a dragostei de pămintul stä- 
pînit din tată în fin. Un exemplu fericit al cumințeniei unei atare 
poezii, ni-l dau următoarele versuri luate din cartea citată. 


Eh! je sais bien qu’ils ont tous dit; vieillir est dour 
Mais jo vicillis et jo regrette la jeunesse, 

et la joueuse de croguet, et les oarosses 

de să main sur mon front posé sur ses gonouzr, 
Quand done viendra le tomps où j'aurai cette force 
de bénir, sans que j'aie de V'amertume au coeur, 
des enfants respirant la sève des écorces 

dans le ravin rempli d'églantières paleura? 
Heureuz celui qui peut, dans Veneclos paysan, 

à P'heure où lourdement sonnent les vâpres chaudes, 
mettre dans d'autres mains les mains de ses enfants 
qui se sont fiancés dans les framboises jaunes. 


94 VIATA ROMINEASCĂ 


Frăția aceasta firească, instinstivă eu tot ce e aproape de sim- 
plitatea divină, de Dumnezeu: cu dobitoacele mai umile, cu viței, 
cu asinii, cu plantele cele mai vulgare, cu florile simple ale cimpului, 
pe care Jammes le cunoştea ca un botanist și le iubea ca un poet — 
nu se opreşte aici. Poetul ajunge să se identifice eu luerurile chiar, 
să le dea suflet și prin vraja verbului său poetic să le împrumute o 
personnlitate tot atit de reală ca și a semenilor săi, lată cum, de 
pildă, și în ce mod original, redă poetul viața ascunsă dar cu atit 
maj turburătoare, a casei bătrine în care i-au trăit pe rind bunicii 
şi părinții, Poezia am tradus-o pe vremuri împreună cu B. Mun- 
teanu. E intitulată: 


LA SALLE À MANGER 


T! y a une armoire À peine luisante 

qui a entendu les vois de mes grand'tantes, 
qui a entendu la vois de mon grand-pèrê, 

qui a entendu la vois de mon père. 

A ces souvenirs l'armoire est fidèle. . 
On a tort de croire qu'elle ne sait que ae taire, 
car je cause avec elle. 


IL y a aussi un coucou en bois. 

Je ne sais pourquoi il n’a plus de vois. 
Je ne veuz pas le lui demander, 
Peut-être bien qu'elle est cassée, 

la vois qui était dans son ressort, 

tout bonnement comme celle des morts. 


Tl y a aussi un vieuz buffat 

qui sent Ta cire et la confiture, 

la viande, le pain ct les poires mâres. 
C'est un serviteur fidèle qui sait 
qw me doit rien nous voler. 


TI est vonn cheg moi bien des hommes et des femmas 
qui n'ont pas cru à ces petites âmes, 

Et je souris que lon me ponse senl vivant 

quand un visiteur mo dit en entrant: 

— comment allez-vous, monsieur Jammes? 


E o naivitate poate, voită aici ca şi în dragostea poetului pentru 
acele fete de pension, eroinile vacanțelor sale de adolescent, eu pă- 
lării de paie prea mari, demodate ca și numele lor nostalgice de 
provincie nobilă: Clara d'Eliâbeuse, Almaide d'Etremont, Laure 


POEZIA LUI FRANCIS JAMMES 95 


d'Anis — precum e poate puţină afectare în evocarea Antilelor de 
acum o sută şi atiţia de ani eu plantori şi creole.. Dar atmosfera 
ceea bătrineaseă, pe jumătate trecut, pe jumătate vis, din primele 
volume ale Ini Francis Jammes, odată pătrunsă în sufletul citi 
torului, îl urmărește ca o amintire proprie, estompată de o stranie 
nostalgie. Toată poezia lui Jammes e sentiment pur și atmosferă 
turburătoare. E situată la antipodul poeziei marelui sân contim- 
poran şi prieten: Paul Claudel. Ei nu-i trebue universul întreg, 
păinjenișul stelelor gi reatirarea oeeanelor, ea să afirme pe Dum- 
nezen, E suficientă vilceaua cea mai mică: o ferigă plecată pe ape, 
talanga unei turme În sears ce eade, o floare, un parfum, ca să 
evoce totul. Jammes ne-o spune, lămurindu-şi arta poetică, în unul 
din catrenele sale: 


LE DON 


Lo génie est de voir et puis de faire voir 

Ces fougeres laissant vers l'eau leurs langue pendre ; 
Le génie est d'entendre et puis de faire ontendre 
Ue troupeau ie brebis qui se perd dana le soir, 


A Da, geniul avestei poezii e de n evoca, nu de a construi; de a 
simţi, nu de a explica; de a atinge sufletul, nu de a convinge min- 
tea. Versul lui Jammes e cintecul simplu şi limpede al copiilor din- 
tr'o procesie de ţară, deșirindu-se printre lanuri de griu şi de al- 
băstrele, la umbra unei bisericuțe îmbrăcată în frunze (L'4glise 
habillée de feuilles, cum frumos intitulează poetul o carte n sa). BI 
mai sună astăzi cînd Francis Jammes nu mai e, ca acel tainic glas 
de clopot, înfrățit eu zorile și en moartea luminii, din De T'angélus 
de l'aubo à l'angélus du soir, sugestivul nume al altui volum, cel 
mai cunoscut al poetului pierdut, 

Am încercat să arăt În linii mari personalitatea poetică a lui 
Francis Jammes și cit de atrăgătoare e formula lirică pe care o 
reprezintă „Patriarhul dela Hasparren‘‘, cum il numeau admira- 
torii şi prietenii tot mai numeroşi ai poetului, după localitatea bască 
unde se fixase în ultimii ani ai vieții. Acuma cind ne-am familia- 
rizat cu aspectul general al poeziei jummiste şi um pătruns intru- 
cîtvu în atmosfera ei atit de specială, ag dori în partea dona a acestei 
prelegeri comemorative să insist puțin asupra remareabilei origina- 
lităţi, atit formale cît şi ea fond de inspiraţie, adusă de Francis 
Jammes, în versul ca şi în proza franceză, Voi încerca apoi să evt- 
denţiez ajutat de numeroase citate — căci de cîte ori e vorba de un 
poet, cea mai bună explicare ne-o dau tot versurile sale — desvol- 
tarea armonică a unei poezii care cuprinde aproape o jumătate de 
secol de literatură franceză dela prima plachetă de G sonete, tipărită 
la Orthez, în 1891, pină la ultimul volum de versuri, intitulat atât 


96 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de frumos, „Sonrees'*, publicat la Le Divan, în 1936. MĂ voi stră- 
dui, în ciuda părerii aproape unanim admisă de critica franceză, 
să vă arăt unitatea adincă a unei poezii pe care conversiunea ca- 
tolieă a lni Jammes n'a deviat-o decit în aparență — așa cum ră- 
sare, mai luminos nu se poate, din ultimile sale produeţii poetice, 
în „Sources“ sau încă în „De tout temps à jamais. 

Care a fost originalitatea lui Fr. Jammes? Care e taina uimi- 
toarei prospeţimi ce, după atiția ani veştejitori a atitor sute de 
poeţi şi mii și mii de versuri, mai stărue ea o mireasmă reavănă de 
primăvară adevărată printre strofele poetului nostru? Ca să apre- 
ciem la dreapta ei valoare noutatea versului şi inspiraţiei sale, tre- 
bue să ne transportăm în mediul literar francez din anii 90. Simbo- 
smul, după ce luase eu asalt cetatea literelor, apărată de parna- 
sieni, după ee, cu prima sa generație de corifei: Verlaine, Rimbaud, 
Mallarmé, Laforgue, îşi întronase idealurile noni — așa cum se 
întimplă cu orice mişcare de mare renovare literară, ajunsă stă- 
pinitoure a gustului public cu generația nouă ce se ivea, trăia o 
viață de formule artificiale şi de decoruri fără consistență, pe placul 
snobilor și al epigonilor. E drept că aureola simbolismului mai atră- 
gea pe atunci Și talente adevărat creatoare: un Jean Moréas, un 
Henri de Régnier, un Paul Claudel, un Francis Jammes — dar 
personalitatea lor adevărată era aiurea și pe rind, Începînd cu au- 
torul „stanţalor”*, fiecare din ei va părâsi drumul croit de alții pen- 
tru o cale numai a lni, În această atmosferă îmbiesită de surogat 
simbolist, de formule pur literare, decadente sau de împrumut — 
în această atmosferă, interesantă de sigur dar sterilă, de bizanti- 
mism poetic, de cuvinte și de construcții verbale bizare, de heral- 
dism şi de ocultism liric, în care poeţi de singe și de nume străin, 
anglo-saxoni ca: Vielâ-Griffin ssu Stuart Merrill, flamanzi ca Ro- 
denbaech san Albert Mochkel, semiţi ea: Gustave Kahn și Efraim 
Mikhael, pretindeau să înveţe pe francezi să serie în franţuzește — 
în acest mediu literar deschis tuturor inovaţiilor, dar izolat între 
zidurile Parisului, pur urban, fără contact cu pămîntul şi cerul 
Franţei, poezia tinărului Jammes aducea o dublă revoluţie, 

Pentru provincialii din Orthez, din micul orășel bearnez, obiș- 
nuiți cu monotonia alexandrinului academic şi pedestra al poeților 
de subprefectură, subțirile plachete trase În citeva exemplare, orgo- 
lios intitulate: Versuri, ale lui Jammes, desigur, prin forma lor ube- 
rată și prin desinvoltura realistă și tinerească a fondului ca și prin 
noutatea unei sensibilităţi neobișnuite, puteau să pură, eu drept cu- 
vint, revoluționare, adică, pe atunei, „simboliste“*. In schimb, astăzi, 
cu distanța obiectivă a timpului seurs, numai înțelegem eum un vo- 
lum ea „De l'angélus de l'aube a l'angélus du soir'* (care, în 
parantez, e un alexandrin plin de poezie pură), a putut fi anexat 
de simbolism — en toată stingăcia voită a unei arte poetice, ce 
întrebuințează cu mare artă toate resursele asonanței și ritmului 


—— 


POEZIA LUI FRANCIS JAMMES 97 


liberat ca să redea versului alexandrin tradiţional toată puterea 


poetic. 
Intr'un articol apărut în „Nouvelle R i 
| ap evue Fran so - 
tea portului, André Gide, — care dei tourte opus compare 5 lenea 


țică. Opera sa nu prelungește nimic; ea 

dela pămînt; e un îsvor din care iw? pripao a drog pede 

i lee Jaén a de o autenticitate răpitoare. Şi lucrul cel mai ui. 
re că, pentru cintece așa noui, èl întrebuința vechiul vers 

alexandrin; dar îl întrebuința cu o nedibäcje atit de hotărită, înnoit 

instrumentul antie, dezacordat de el, reda sunete de nerocunoseut, 


dle Pauvre pion dous, si sale, m'a dit: j'ai 
bien mal auz yens ot le bras droit paralysé... 
H cconomise pour se faire soigner... 


i, te 
cit poute să fie glasul omenesc, Acuma ne-am obișnuit ramai cz 


ne mai miră; cind au apărut întiiele i 
i poeme ale acel i 
mang faun, suna discordant la nrechile orășenilor culti pei z 
ti m peyna să-| asculte; dar, în curind, justețea plasului său 
i co i 
rare Îi mparație glasul contemporanilor păru artificial, 
Din toate poeziile ce le-am et 
i t 
ioe s prees co admirabil innate T A ea oc ipac 
1 sammes — ce bine se potrivește mlădierea atit de fi 
ran eu sinceritatea aA de naturală a inspirației sN proie. te 
ibăeie voită, neeastă stingăeie, această divină naivitate în telul 


tului patința unei veşnice ref i 
mprospătări a fluidului lirio. Nicñeri 
metronotmul monoton al alexandrinului nu poneşte fluturul nah 


lată cum își definește această inspirați 
și define inspirație Jammes însusi î 
fața em cea „De | angélus de l'aube à | angélus pa pa eg 
» 2 Bi chemat dintre oameni. Iată-mă ! Sufăr și iubese Ája 


7 


98 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i i te ce le-ai învăţat 
glasul i l-ai dat, Am seris cu cuvin : 
ceai a şi tatălui meu, care mi le-au trecut. Merg „De mir ca 
asin împovărat; de dinaul își rid copiii şi el își ține eap azeră 
Mă voi duce cînd vei voi, unde vei voi. Clopotul e me oi 
In această mărturisire dela începutul Brame n Arii 24 
i eroeşte sigur şi hotărît drumul ș 
apam apar a originalitatea inspirației poetului cel puţin egală 
ei întrebuințate. rad 
za aa. a în esență poezia lui sna Mai eri et 
i ini şi de simţire în faţa vieţii, la care n 
anig? peri penreti ză dsidiie — dar mai ta ie ruperea 
sensibil și vi în acelaș grad, gā 
decât pe cel bil și vital şi nu în a pas en i 
j istă, mai ales cea dela început, în care ouă. atii > 
i, în aparență on papa; ai cere mae pl 
i eptată o unitate de inspirație ati i i 
car sea drag tera în toată poezia aceasta din prima lui opia 
utem uşor recunoaşte două inspiraţii gemene care ur trebui gi 
să se excludă, dar care de fapt se Întregese minunat, Dar A: 
nu plutim în vag și în abstracții să luăm un exemplu concret, Aleg 
rima poezie din primul volum al poetului, intitulată „Sărmanul 
Pedagog (Le pawwre Pion), nu fiindcă e unt din cele mai bune, 
dar fiindcă e deosebit de caracteristică pentru demonstrația noastră. 


Le pauvre pion doux et sale m'a dit: j'ai 
Ska uai aux yeuz et le bras droit paralysé, 


Bien sûr que le pauvre diable n'a pas de mère 
pour le consoler doucement de la misère, 


N vit comme cela, pion dans une boite, 
et passe parfois sur son front froid se main moite. 


Avec ses bras îl fait un coussin sur un bane 
et s'assoupit un pew comme un pelit onfant, 


Mais au lieu de traversin bien blanc, sa vareuse 
se mêle à sa barbe dure, grise et crasseuse, 


Il éoonamise pour se faire soigner, 
ILa des douleurs. C'est trop chor de se doucher. 


Alors il enveloppe dans un pauvre linge 
Tout son pauvre corp misérable de grand singe. 


: ESO e 
Le pauvro pion dous si sale m'a dit: j'ai 
bien mal au yeus et le bras droit paralysé. 


POEZIA LUI FRANCIS 90 


Poezia e una din întiiele ale imi is Jammes dutată 
din 1888, Originalitatea ei — deşi s l-ar fi că, trata un 
François Coppée — o güseso tocmai amul contradictoriu 


preună; mila pentru această ființă n şi umilă, 

zeria fizică o apropie atit de mult de animal — de bietul ciine, vițel 
sau măgar îndrăgit mereu de poetul nostru — şi ironia, care la altul 
ne-ar apăreau mușeătoare, aproape răutăcioasă de n'ar fi acea at- 
mosferă în jurul ei de înțelegere jertätvare, de bunătate franciscană, 
proprie lui Jammes, Deşi poezia e foarte realistă în amănunte prin 
această spiritualizare a fondului, ea ne impresionează cu totul diferit 
de cum ar face-o o bucată naturalistă și efectul ei se transpune dela 
sine pe un tărîm numai snfletese. 

Și fiindcă evocăm acum pe poetul nenoroeirilor umile, să ne 
amintim o altă poezie din acelaşi volum, serisă cu 10 ani mui tirziu 
și în eare emoția purificată de orice ironie sareastică, se topeşte şi 
se înduioșează într'un zimbet abia perceptibil: Prière pour qu'un 
enfant ne menuro pas, aflată în toste antulugiile, 

Sinceritatea și arta desăvirşită a unei atare inapiraţii e evi- 
dentă. Tot atit de original şi nu mai puţin non ne apare Jammes 
ca poet al naturii, ca poet rustice. Aiei alinea sinceritate a emoţiei 
sale intime, întotdeauna de calitatea religioasă, chiar înainte de 
convertirea lui la entolieismul practicant, precum gi realismul unei 
viziuni ajutată de vastele sale cunoștinți botanice, lunte nu din 
cărţi ci de pe cîmp, i-u servit în deosebi ea şi practica vieţii rustice 
a Bearnului şi a Țării Bases, ținuturi de viață, autentie țărănească 
şi de transhumanță pastorală în Pirinei, în care şi-a trăit toți anii— 
eu foarte rare şi scurte popasuri la Paris— Seva proaspătă, vi- 
ziunea nepreficută, mireazma de brazdă și de stină, cunoasterea 
pădurilor şi a luneilor, a apelor şi a isvoarelor — ce se desprind 
din poezia sa, Francise Jammes le-a cules în tolba lui de vinător 
pătimaș sau de pescar răbduriu. 

Prin această latură atit de nouă în lirica franceză, in eare 
natura n'a servit decit ea decor impresionant dar secundar pentru 
iubirile, durerile și meditațiilor Romanticilor mari și mici — sau 
drept tablouri impunătoare dar neînsufleţite pentru recele penel al 
Parnasienilor — în areastă literatură franceză prea legată de feno- 
menul uman, de omul în societatea semenilor săi, ea să nu fi pierdut 
contactul direct, rădăcina intimă cu pămintul, taina înrudirii cu 

animalele și plantele sale — poezia lui Jammes e revelatoare. Ea 
descoperea publicului francez — şi aceasta chiar în Franţa, — un 
pămînt mai necunoscut decit al Americei pe vremea lui Chateau- 
briand. Şi toemai ceezee nouă, Românilor, ne pare la Francis Jam- 
mes mai firese — fiindeă toată literatura noastră, și, în speciel, cea 
lirică e a pămîntului — apărea acolo la dinsul acasă, ea o achiziție 
mai rară şi mai originală. Mai ales că poezia Inj Jammes cand 


100 VIAŢA ROMINEASCĂ 


in ra — şi oate că nteastă e nota ei specifică — nu e numai 
oprire n et ca într'o ecuaţie cu una sau mai seta Seeon 
moseute, elementul sufletesc al timpului, fie că el se scurge dealun- 
gul anotimpului evocat, fie că stărue sub forma nostalgică și enig- 
matică a unui trecut pururi presimțit. Peisagiul la Jammes Aa ore 
cu amintire, precum şi năluca trecutului stărue tainic în si 
poetului și n eroinelor sale. Dar mai bine să recurgem n la 2 ee: 
însuşi care va lumina mai mult decit toate comentariile mele, 


cităm de data aceasta o elegie. 


a a la fraîcheur molle des bords des eaux. 
pripens i i 'enfoncent obseurement, noirs de MOSSES, 
vers des épaisseurs bleues pleines d'ombre d'amour. 
Le ciel est trop petit aur des arbres trop hauts. 
C'est ioi que je viens promener ma tristesse, 
chez des amis et que, lentement, au soleil, 
le long des fleurs je m'adoucis of je me traine, 

Ils s'inquietent de mon coeur ct de sa poe. 

et je ne sais pas trop ce qu'il faut lour répondre. 
Pout-ôtre, quand je serai mort, un enfant douz 

se rappellera qu'il a vu passer dans I allée pr 
un jeune homme, en chapeau de soleil, qui fu 

sa pipe doucement dans un matin d'Rte. 


Et toi que j'ai quittés, tu ne m'auras pas vu, 

tu ne m'auras pas bit ici, songeant à toi ; 

et traînant mon ennui aussi grand qie les bois... 

Et d'ailleurs, toi non plus, tw ne comprendrais pas, 
car je suis loin de toi et tu es loin de moi, 

Jo ne rogretie pas ta bouche blanche et rosë, À 
Mai alors, pourquoi est-ce que Je soujfre encore 


i tu le sais, amie, arrivo et dis-le moi. 
Dismiss pourquoi, pourquoi lorsque jë stis eonen; 
il semblo que les arbres comme ma soient malades % 
Est-ce qu'ils mourront aussi en même temps que ray 
Est-ce que le cie} mourra? Est-ce que tt mourras 
(Elegie Troisième). 


Și fiindcă suntem la capitolul iubirii, atât de personal eîntată 
de poetul nostru — trebue să insistăm puţin asupra eroinelor lui 
Francis Jammes, asupra acelor feciorelniee şi duioase efigii RE 
în vechi pensionate, locuind parcuri mari și umbroase de prov neie 
cu case străvechi, cu mobilă demodată, eu amintiri dela copie 
plantori pe vremuri — ca şi ai poetului — În insulele Antile sau în 
alte colonii cu mireasmă pipărată de mirodenii. Acest piure sr 
tie, care se îmbină atit de fericit cu acela al trecutului pro 


POEZIA LUI FRANCIS JAMES 101 


şi al destinului palidelor şi fermecătoarelor sale eroine: Clara d"EI. 
lebeuse, Almaide d'Etremont, Laure d'Anis, dă versurilor lui bg 
cis Jammes 0 savoare unică, E în această poezie, atit de modernă 
ca inspiraţie, o reactualizare totuşi a vechei teme a lui Paul ct Fir- 
ginte, celebrul roman al lui Bernardin de St. Pierre, care se văaeşte 
elar într’o bucată ca „C'est aujourd’hui Ja fête de Virginie‘, 

Originalitaten poeziei lui Jammes răsare deci limpede, fie că 
leagă într'o complexă dar vie unitate elemente aproape eontra- 
dietorii milă și ironie, spațiu şi timp, viața monotonă a provineiei 
franceze şi splendoarea peisagiului exotie, iubirea castă a dinfa- 
nelor sale eroine și pătimașe porniri de fann îndrăgostit, un simţ 
foarte ascuțit al modernului şi dorul cel mai nostalgie după trecat, 
0 cunoaștere de ţăran a vieții rustice, a muncilor pămîntului și În- 
eintarea mereu împrospătată faţă de natură a orişeanului liberat — 
fie că această originalitate se adeverște mai ales într'o simplitate 
într'adevăr minunată, demnă de un sfint, de un copil, sun de acel 
biet măgăruș în care poetul a recunoscut dela început im frate bun 
al sufletului său franciscan, ntît de străin printre oameni. Citez 
sfîrșitul din „Consolation“ ; 


„0 man frâre, éspérons qu'à cette même source 
où se mire le Paradis: 

toi se moi nous boirons un jour une cau plus douce 
que V'ombre de lauina à midi, 


Nous raillerons alors cenz qui nous mâprisărent, 
tous ceuz qui ne comprirent pas 

qu’il fallut du génie pour chanter ou pour braire 
avec une certaine voir. 


Mais j'ai bien peur, âne si finement poâte, 
que même au ciel, pres du Bon-Dieu, 

les hommes en question ne demeurent des bêtes, 
el que nons ne diffèrions d'eur, 


Cind se vorbeşte de poezia lui Fruneis Jammes, eritiea literară, 
prieteni şi dușmani, sunt de acord să atribuie cea mai mare Însem- 
nătate trecerii poetului la eatolicismul militant, Importanța morală 
a conversiunii lui Jammes, făcută sub directul imbold al vechiului 
şi bunului său prieten Paul Claudel, n fost capitală pentru viaţa 
sufletească a poetului. Ne-o spune el însuși; nu denaturez sinceri- 
tatea tonului și frumuseţea expresiei prin nici o traducere: 

„J'avais bu à bien des bouches, mordu à bien des fruits, et je 
distinguais la limite de l'homme et une froide tristesse, m'enyahis- 
sait et une espèce de mort čtait sur moi, parceque je ne comprenaia 

que l'on puisse demander à Dieu, en même emps que l'on fait le 
mal, l'ineffable bien de la grâce renouvellâe, 


102 “VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Je me revois une matinée, étendu sur mon lit, l'àme et le 
corps en détresse, humiliá, neurasthénique. Quand je sortis de cette 
prostratin qui dura vingt minutes, je prononçai avec un tremble- 
ment de larmes dans le gosier: „Il faut que cela soit ou il n'y a 
rien“. 

„Cela quoi? L'Eglise catholique, apostolique et romaine qu'avait 
recommencé de m'enseigner, malgré la séparation des mers, Paul 
Claudel. 

„Je me relevai et, ce même matin, un dimanche j'allai pleurer 
à la messe de la Cathédrale de Bordeaux". 

Dacă sunt și eu de acord că însemnătatea conversiunii lui Jam- 
mes nu poata fi destul de accentuată, nu împărtășesc însă părerea 
generală, devenită aproape o dogmă a criticei, cînd e vorba de opera 
poetului — și anume că reîntoarcerea lui Jammes în sînul Bisericei 
ar fi avut un efect defavorabil asupra desvoltării sale poetice, dînd 
producţiei literare ce i-a urmat un aspect rigid, lipsit de spontanei- 
tatea anterioară și în care fantezia bucolică a vechiului faun, pră- 
dător de răsaduri înflorite şi de livezi doldoru de poame — făcuse 
loc florilor de hîrtie ale altarului catolic și florilor de elocinţă eele- 
siastică ale seminaristului regăsit. Desigur eu conversiunea sa, dar 
şi en vîrsta mai înaintată și cu maturitatea artei sale, atit de per- 
sonale, am văzut-o — Jammes își schimbă dacă nu fondul, cel pu- 
ţin forma şi granițele inspirației sale, Dealtminteri, această evo- 
luție nu s'a făcut bruse, ea a urmat o linie foarte unitară, trecînd 
dela primul volum, din eare am citat atitea bucăţi, la Rugăciunile 
şi Elegiile atit de religioase în spiritul lor adine, ca să ajungă la 
poemul de vaste proporții creștine, intitulat tocmai „Les Gâorgiques 
chrâtiennes"*, printr'o analogie căutată și un paralelism voit cu 
Georgicele păgine ale altui poet, ale lui Virgiliu. Revenirea lui 
Jammes la tradiția religioasă a mers pus la pas cu reîntoarcerea la 
tradiția versului francez, la alexandrinul clasic. 

Poetul îşi acordează iar instrumențul verbal desacordat cu atita 
artă în vederea unei expresii sufleteşti pur personale şi a unui ritm 
muzical doar al lni. Şi-l acordează dencuma la unisonul sufletului 
francez însuşi a marei tradiții clasice a ţării sale. Nu părăsește, în 
schimb, nimie din ce e al lui și numai al lui. Din acest punet de 
vedere ultimele două volume de versuri ale lui Jammes, scrise în 
1935, în anul al 67-lea al vieţii sale, cum ne-o mărturisește singur 
intitulate atît de frumos „Din totdeauna la niciodată” (De tout 
temps à jamais) și „Isvoare'* (Sources), îmi par concludente, Ele 
după „tezat originală şi proclamată cu tinerese avînt „De l'an- 
gâlus de l'aube à l'angélus du soir“ și „Le triomphe de la vie“ 
(care cuprinde poemul „Jean de Noarrieu yi „Existenees"*) şi după 
antiteza catolică a Georgicelor creștine şi a volumului „La Vierge 
et les Sonnets‘, formează de fapt sinteza poeziei lui Jammes. Poetul 


POEZIA LUI PRANCIS JAMMES 103 


era foarte conștient de importanța lor şi că în aee j 
culmen artei şi inspirației sale palra PA TEE bu 
r Cuvintele aşezate în Prefaţa ce deschide „De tout temps A ja- 
mais“ sunt prea însemnate pentru cunoașterea ncestei poezii, ca să 
nu le amintim: „Posteritatea va şti, apune Jammes, că n'am încetat 
niciodată să lupt din anul 1898, aveam pe atunci 20 de ani, contra 
vițiului vescului nostru, care e complicatia. Dela primele mele Ver- 
suri pînă la cele patru cărți de Catrene, am urmat mereu acceasi 
linie. E linia poeziei eterne care, Din totdeauna la niciodată, dela 
Teocrit In Virgiliu, dela Virgilin la La Fontaine, dela La Fontaine 
la Lamartine urmează şi leagă între ele culmile Parnasului. Ea nu 
suferă nici o rupere a ondulației sale armonioase și umbra în care 
am intrat mi-o arată lămurit prin lumina stelelor însăşi. Cale a 
geniului. Cale a despuierii, a simplicităţii Primitivilor, cari n'au 
jertfit formei sentimentul, san unde această formă rämine nezărită 
prin însăşi limpezimen ei ce se confundă cu lumina. Paralelism al 
perfeeţiei în artă şi a căutării sfințeniei în viaţă...''. Această artă 
poetică atit de nobilă, noest erez estetie şi moral atit de inalt, nu 
pot fi reduse la proporțiile onorabile dar mediocre, a unei poezii 
de „sacristie — cum au încercat s'o facă atitin şi atiția eritici, 
vorbind cu ușurință de toată opera maturității și bătrineţii lui Jam- 
mes și săpind un șanț adine între primele şi ultimele volume ale 
poetului. Ne lipsește timpul și nu e locul aici să insistăm mai mult 
asupra minunatelor bogății lirice ce se află în poeme ea „Alonette‘* 
sau în acele „Sources' cele mai curate isvoare poetice ale bătri- 
nului inspirat, nici să arătăm cum reluînd, în parte, versificaţia și 
usonanțele din tinerețea sa — o comparație cu un poem en „Jenn 
de Noarrien'“, ar fi edificatoare — Jammes ajunge la ecs mai per- 
sonală şi clasică framusețe. 
Ca să se înțeleagă la ce poezie mare a putut atinge, voi cita 
din „Sourees"* un fragment luat la întimplare. Aci vreau să sfirșese 
aceste prea slabe cuvinte închinate memoriei și operei unui adevărat 


şi rar poet. 


„O source, paiz. Paiz à nous tous. Oh! versa 
En nous le paiz. Source de ma jeunesse 
Sur ton sein pur, source, Ö nourrice, berce 
De ton long pleur qui l'argile traverse, 

Nos pauvres coeurs que des épines percent, 
Témoin de Dieu qui fait que tu disperses 
Jusqu'à la mer ta pleinte si diverse, 

Aieule de soleil et d'ombre verte, 
Abreuve-nous jusqu'ă ce qi'apparăisse 
L'Amour, V'Amour dans l'océan céleste. 


(Source sixième ) 


104 VIAŢA ROMINEASCĂ 


inainte de moarte, În acele minunate însemnări lu- 
î Bta bora ate în vremea din urmă de către „Noua nea 
franceză“, Francis Jammes exclamă undeva, ca o confesiune ; = 
tregii sale vieți, cu o spontaneitate căreia moartea azi, îi rra , E 
şi nostalgie ecou: „Ah, ce mult am îndrăgit poezia“ | Și tr'alta, 
prevăzind sfîrşitul apropiat, el cere ta pe groapa lui maes g ca FA 
viaţa trăită să nu i se înalțe niei un monument de marmoră sau d 
bronz, ci să i se wraveze în piatră numai aceste cuvinte: „Francis 

m tet. . + 
iat a mă înșel, socotind că această umilă inscripție va 
supravieţui atitor falnice și bogate memoriale, căci e simbolul unei 
poezii care va rămine — cînd larma inutilă a atitor glorii literare 
de azi nu va mai fi amintită de mult. 
ION PILLAT 


LINIA „DESCARTES“ 


Acum cîteva luni, Georges Duhamel, alarmat de slăbirea În- 
Huenţii culturii franceze în Sud-Estul european, 4 seris, Într'un 
număr din „Figaro'*, despre „Linia Descartes“ ea despre o n două 
linie de rezistență franceză, alături de „Linia Maginot“, Constatind, 
cu durere, căderea succesivă a mai multor centre puternice din 
această linie de „fortificaţii morale'“, întinsă în toate ţările lumii, 
academicianul francez se întreba, pe bună dreptate, ce va aduce 
popoarelor cucerite noua stăpinire în locul acelei enlturi „frățeşti 
gi vii“ cure a făcut faima „spiritului francez‘, 

A reduce totuși, cum face Duhamel, problema apărării „Li- 
niei Descartes“ — simbol al civilizației moderne — numai la cercul 
de preocupări exclusiv franceze, înseamnă a-i micşora din rolul şi 
din semnificația pe care le-a avut şi le va avea în istoria culturii 
universale, Astăzi, cînd asistăm la renașterea unor stări de spirit 
sălbatice și obscurantiste care caută să împingă omenirea cu citeva 
secole înapoi, apărarea ideii de civilizaţie, raționalistă şi umanitară, 
lansată de Descartes şi tradusă în ordinea politică şi socială de 
Marea Revoluţie Franceză, nu poate fi cauza unei singure națiuni, 
ei a tuturor popoarelor din lume, „Viaţa Rominească'*, care și-a 
înseris din primul moment ea lozincă principală promovarea acestei 
idei de civilizaţie, bazată pe rațiune, știință şi democrație, a con- 
siderat-o totdeauna ca o realizare e întregii omeniri în continuă 
evoluţie şi afirmare. 

E adevărat, că cel care a cerut ca destinele omenirii să fie date 
pe mina științei și raţiunii, a fost un francez și că tot în Franţa an 
fost desfiinţate pentru prima dată din temelie vechile instituții feu- 
dale şi s'au pus bazele regimului democratie liberal, Faptul acesta 
nu poate umbri, totuși, contribuția celorlalte popoare In fortificarea 
„Liniei Descartes, Opera întemeietorului filozofiei moderne se eom- 
pletează din primul moment en lucrările vermanului Leibniz și ule 
englezului Newton, iar ideile Revoluţiei Franceze îşi gāsese adepții 
şi promotorii în toate țările lumii, 


106 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


Renasterea, în ideologii și regimuri noi de silnicie, ură şi into- 
leranță ester A principii medievale, pe tare filozofia lui Descartes 
şi Marea Revoluţie Franceză le desfiinţaseră, nu poate fi înțeleasă 
deci ca o eclipsare doar a „apiritului francez", ei ca o primejdie 
pentru civilizaţia întregii omeniri. Reafirmarea „Liniei Descartes 
interesează îndeaproape pe fiecare cetățean conștient de „Dreptu- 
rile Omului“. Ă 3 

Oferind lumii o metodă de gindire clară și precisă, pornită 
dela geometrie și fizică şi atingînd apoi tonte domeniile cunoaşterii, 
Descartes a produs de fapt o adevărată revoluție spirituală, ale că- 
rei realizări sunt subminate astăzi de filozofii „Noului Ev-mediu. 
In locul misticei, el a întronat puterea rațiunii; în locul moralei 
teologice: morală bazată pe „posedarea în întregime a tuturor știin- 

r'“; în locul fericirii în împărăţia cerurilor; buna stare pe pă- 
mint a întregei omeniri, prin „cunoaşterea și stăpinirea cit mai 
perfectă n naturii‘; în locul atitudinii contemplative: încrederea în 
progres şi În capacitatea omului de a-şi crea, el însuși, condiţiunile 
de viaţă mai bune în care să domnească dreptatea și fraternitatea; 
în locul umilinței față de forțele transcendentale: încrederea în 
puterea şi demnitatea intelectului. si 

Tradițiile feudale, prejudecățile nobilimii, morala bisericească, 
regimul absolutist, totul a fost chemat de el In judecata rațiunii, 
Inteligența a fost înțeleasă ca partea rea mai înălțătoare a ființei 
omeneşti, iar ştiinţa ca pirghie principală a culturii și civilizației. 
Rațiunea trebuia să dirijeze setes înăscută a omului de a căuta și # 
iubi adevărul, iar știința urma să-i ofere armele necesare pentru 
cunoaşterea şi respectarea realității înconjurătoare. 

Pornind dela „Discursul asupra metodei“, materialismul car- 
tesian a cunoseut o viguroasă desvoltare, cultivat fiind de minţile 
cele mai reputate ale geniului uman. A trecut totuşi mai mult de un 
secol pînă ce această nouă conceptie a lumii să-şi fi găsit o expri- 
mare mai sistematică în opera grandioasă a enciclopediştilor francezi. 

La Mettrie, Helvâtius, Holbach, Diderot și alţi filozofi francezi 
din secolul al XVIII-lea an făcut o sinteză fericită între materialis- 
mul englez al lui Bacon, Hobbes, Locke şi Priestley bazat pe metoda 
experienţei şi a observației, și între raționalismul lui Descartes cu 
tendința lui de a „se îndoi de orice“ şi de a revizui toate valorile 
consacrate. Ei nu şi-au limitat însă preocupările numai la oriticarea 
vechilor concepții și aşezăminte, dar au supus unei cercetări minu- 
țioase și toate descoperirile știinţitiee, toate teoriile politice şi sociale, 
pentru a trage din această annliză concluzii revoluționare în legă- 
tură eu reconstrucția conştientă a societății omenești. 

Caracterul militant al materialismului francez din secolul al 
XVIII-lea stă în directă legătură cu accensiunea burgheziei reyo- 
Imţionare, care în lupta ei împotriva regimului feudal, nu putea să 
au lege construcțiile abstracte cu cerințele luptei politice imediate, 


LINIA DESCARTES 107 


Majoritatea filozotilor din vremea aceia i i 
publiciști şi reformatori sociali, iar ea vedeta era i Art v 
vital ak dee repahilsanilse puneau miterial/iicâeneane pentru a 
ia „Declaraţia Drepturilor“. a S 
ela treizeci cinei de v i iei! i 
adepții diferitelor curente bârne eg în e esp aa i ae e 
sigur o construcţie monolită, niei Ay Ka erven as Ta jearen ri 
vește unitatea concepţiei filozofice. Totuşi, această operă fl a 
fost cea mai puternică afirmare dinaintea Revoluţiei Franceze a 
spiritului burghez _progresit care a vrut să ofere omenirii o nouă 
ordine socială mai dreaptă bazată pe rațiune, tehnică şi știință. 
nEncielopedia'”, după expresia lui Diderot, a avut ca scop să în- 
o sg sau literatura, rea şi cuceririle științei la lupta împo- 
R ui regim", ibe i 
abhi pan 7 ae pentru libertatea burgheză, ateismul, demo- 

„Stabilind astfel obiectivele imediate ale luptei iti i 
pediștii au înspirat burgheziei progresiste ea a o teo 
omului de a schimba ordinea socială și de a cres, pe calea revolu- 

tiei, instituții no care să-l facă să progreseze și să trăiască mai 
fericit. In acelaș timp, economia capitalistă, în plină afirmare, cerea 
alte raporturi de producție mai evoluate, simțindu-se stinjenită în 
desvoltarea ei de restricțiile regimului feudal, Către sfirşitul ven- 
eului al XVIII-lea, totul a fost copt în Franța pentru acel „salt 
istorie“* pe eare-l numim Marea Revoluţie Praneeză. 

In aceste condițiuni, „Linia Descartes”, înfiptă în solul fertil 
al rațiunii şi experienții, și-a găsit o expresie definitivă, eomplee- 
tindu-și baza de susținere cu spiritul jacobin alături de eel car- 
tezian. Demoeraţii francezi revoluționari an simţit, din primul ma- 
ment, nevoia de a se identifica cu aspirațiunile poporului întreg, 
de a chema şi de a cointeresa massele largi In acea uriașă prefacere 
istorică pe care o pregăteau. Strins legaţi de „Comitetul Salvării 
Sociale", jacobinii an rămas pină la sfîrşit eredineioși poporului 
francez cu care au suferit și au luptat împreună, iar „Declaraţia“ 
lor a fost, desigur, una din cele mai puternice afirmări ale demo- 
eraţiei sociale, umanitare și progresiste. 

„Egalitatea politică şi socială a tuturor cetăţenilor”, „les 
peetul proprietății”, „Suverunitatea națională“, „Respectarea opi- 
niilor şi credințelor fiecărui om“, „Obligaţia generală de n se su- 
pune legilor elaborate de voința populară'*, „Libertatea cuvîntului 
şi a presei, „Repartiția echitabilă a impozitelor” și alte principii 
din „Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului“* rămîn ca 
cea mai bună mărturie a acelui spirit larg popular și progresist de 
care a fost animată mișcarea jacobinilor. 

Acţioniînd pe planuri diferite, unii în domeniul filozofiei şi 
ştiinţei, alţii în lupta politică şi socială, enciclopediştii şi jacobinii, 
aceşti promotori ai „Liniei Deseartes*“, au împins gîndirea umani- 


108 VIATA ROMÎNEASCĂ 


tāții pe calea rațiunii şi a progresului și au comandat mersul isto- 
riei umane spre libertate și democrație. 

Intronînd ordinea burgheză, liberală și democratică, Marea Re- 
voluție din 1879 a dat un avint nebănuit ştiinţei, tehnicei și in- 
dustriei, „Linin Descartes"* şi-a întins treptat posturile avansate în 
toate ţările lumii, cunoseînd în cursul veacului al XIX-lea nenumă- 
rate sclipiri, dar... și tot atitea decăderi, Cu tot mersul lui triumfal, 
noul sistem de organizare socială şi economică a început să dea 
curind dovezi de incontestabilă slăbire şi descompunere interioară 

Intinzîndu-și tot mai mult domeniile de exploatare, burghezia 
întreprinzătoare a ajuns, spre sfirşitul secolului trecut, să in în con- 
cesiune întreaga planetă, dar din nefericire, nu în folosul întregii 
omeniri. Spiritul ei de îmbogăţire rapidă, de cîștigare a bunei stări 
pe socoteala altora a tocit treptat elanul jacobin și a împins-o să se 
substitue, ea însăşi oligarhiei feudale contra căreia se fusese re- 
voltat, 

Urmașii jacobinilor, chiar dintre aceia care n'au reușit să-și 
cucerească calitatea de patron, au putut lua totuşi loe la ospățul 
civilizației, populind eadrele tehnice, științifice și administrative ee 
deveneau tot mai numeroase. In schimb, massele largi, dinamizate 
altă dată de jucobini, au ajuns să guste prea puţin din binefacerile 
progresului tehnic şi ştiinţifie, luînd cunoștință de el mai mult în 
procesul de producție a bunurilor, decit în consumarea lor, 

O asemenea limitare a progresului, la cercul prea îngust de 
beneficiari, n'a putut decit să impingă civilizația pe povirnișul 
crizei şi să zlruneine încrederea de altă dată în postulatele „Liniei 
Descartes*:. Pătura întelectuală, din care s'au recrutat principalii 
animatori ui progresului, a început să manifeste și ea semne vădite 
de oboseală şi deseurajare. In locul encielopediştilor şi jncobinilor, 
a apărut intelectualul de azi, care preferă să întoarcă spatele științei 
şi rațiunii, decit să-și reoeupe locul de promotor al progresului social. 

Interesele omenirii cer, deci, ca „Linia Descartes" să cunoască 
cît mai curînd, o nouă puternică reafirmare, Poziţiile ei amenin- 
ţate nu se vor putea apăra, însă, numai prin construirea în număr 
tot mai mare a „Liniilor Maginot'* care să îngrădeuscă fiecare eol- 
țişor de civilizaţie Puterea spiritului cartezian şi a celui jacobin 
stă tocmai în faptul că ele n'au vrut să ție seamă de graniţe între 
popoare și au cucerit lumea pe calea pașnică, oferindu-i progresul 
şi cointeresind massele largi la construirea noii civilizații, 

Fără să fie aşezată pe temelie de beton, „Linia Descartes 
apare mult mai puternică și mult mai durabilă decit toate „Liniile 
Maginot‘, care trebuese considerate ca un episod trecător, ca o 
măsură impusă de împrejurări, dar și ca o pată pe civilizaţia bur- 
pheză. Căci nu ne putem închipui că oamenii de știință, care an 
tăcut posibile asemenea construcții uriaşe, au visat vreodată risi- 
pirea atit de excesivă a materialelor și a energiilor umane în niște 
imerări eare m'au utilitatea şi In urma urmelor, nici eleganța 


LINIA DESCARTES 109 


„block-house''-urilor, a viaduetelor sau a liniilor de transport elec- 
trice. Dușmanilor „Liniei Maginot“, nu le-a fost greu să construiască 
în fața acesteia o altă linie de fortificaţii militare, „Linia Siegfried**, 
tot atit de învizibilă și tot atit de adine înfiptă în planetă, 

: se pune însă Întrebarea: ce au putut oferi omenirii dușmanii 
„Liniei Descartes!” t Pe forța brutală instaurată în locul dreptului, 
pe misticismul în locul raţiunii, pe obsenrantismul în locul științei, 
pe ura şi întoleranţa în locul înţelegerii şi egalității, pe reacţiunea 
în locul încrederii în progres, pe risboiul fratricid în locul păcii 
democratice, pe lipsă şi mizerie în locul luptei comune pentru buna 
stare — pe aceste fundamente nu se va putea clădi, desigur, nicio- 
dată o nouă civilizație. Se va pune doar în pericol civilizația exis- 
tentă care, eu toate seăderile ei, e încomparabil mai bună decit o 
nouă barbarie, 

Agravarea din ultimul timp a primejdiei în care se află cultura 
şi civilizația modernă se datorește, în primul rind. toemai faptului 
că s'a supraevaluat tehnica militară, părăsindu-se metoda jaco- 
binilor de a organiza și a cointeresu massele largi la apărarea „Li- 
niei Descartes", 

Această situaţie de criză generală nu poate fi, desigur, decit 
trecătoare. Concepţia carteziună, raţionalistă şi ştiinţifică, din „Dis- 
cursul asupra metodei‘, ca şi principiile democratice, progresiste 
şi umanitare, din „Declaraţia Drepturilor”* sunt prea strins legate 
de aspiraţiunile și interesele umanității, pentru ea spiritul eneiclo- 
pediştilor şi jacobinilor să nu reînvie cu aceiași putere, desigur în 
alte împrejurări istorice și cu alte obiective imediate și care vor 
trebui să țină seamă de evoluţia omenirii în ultimii o sută cinoizeci 
de ani. Lupta în jurul „Liniei Descartes" se dă astăzi zilnie în 
toate colțurile lumii; şi datoria fiecărui credincios este să o sprijine 
fără rezerve, 

N. ROMANESCU 


CRONICA LITERARĂ 
NOTE DESPRE ROMANTISMUL FRANCEZ 


Intre revolutia socială de la 1789 şi revoluţia literară numită 
„romantism“ ex 'stă un paralelism istorie, de formație, şi unul sêm- 
nificativ, de tendință. 

Aceste două mișcări, avind cauze comune, au născut In ucelaş 
timp și s'au desvoltat alături una de alta, din sen po De- 
aceea istoriei! revoluției sociale, fie independenţi cum Taine, re 
galiști cum e Gaxotte, ssu jucobini ca Mathier, dimpreună cu isto 
ricii romantismului, fie şi acestia strict ştiinţifici cn L. Reynaud sau 
clasicizanţi ca Lasserre, cînd e vorba să precizeze agenţii nouilor 
transformări, convin cu toţii asupra acelorași factori atit ai răstur- 
nării sociale ch si ai celei literare. 

Ei numeze fără deosebire pe citiva oameni de litere ai veacu- 
lui XVIII făuritori de op'nie publică — pentru unii, pregătitori ni 
noului ideal litarnr — pentru ceilalți, Aceștia sunt Voltaire, Diderot, 
Rousseau ete.. ale căror scrieri ni se spune că au introdus în cultura 
franceză concepţia de viaţă englezi. 

in upecial, doismul, sensualismul și naturalismul englez sunt 
date en premisele ambelor revoluţii. Dacă deismul era menit să sdrum- 
cine numal tradiţia catolică, sensualismul şi naturalismul sunt ară- 
late ca avind, fiecare In parte, aceeaşi bivalență, socială și literară, 
e iad lovind deopotrivă Statul tradiţional şi Cultura tradi- 
ională. 

Se stie îndeajuns care uvenu să fie concluziile revoluționarilor 
sòclall si care — ale revoluționarilor literari: cei dintii au ridicat în 
fata statului si a monarhului noul tip de om „cetățean“, iar ceilalţi 
au exaltat individualitatea omenească impotriva raţiunii, pe buza 
nemal a sentimentului şi înstinetului, 

Nu ne interesează acum să urmărim ecourile duble, produse 
unele de altele cu timpul, ale sensualismulul şi naturiarnului. E destul 
că putem înţelege, mai ales din opera lui Rousseau, nasterea simul- 
tenā a celor două miscări, una socială şi alta literară, precum şi 
desvoltarea lor paralelă. 

Coon ce pure însă ciudat în soarta acestor miselri este faptul 
că prefacerile sociale au mers la înfăptuire mai repede decit cale lite- 
rare, deşi ideile, care le-au produs, au fost răspindite în acelaş timp. 
Chiar se poata gindi că mal normal ar fi fost ca schimbarea idealu 
rilor literare să M avut loc inainte de schimbarea celor sociale, de 


CRONICA LITERARĂ Mi 


oarece literatorii adoptaseră mai Intti ideile noui şi ei au fost răspin- 
ditorii tor cei mai activi; iar apol, pentrucă statul, ca putere organi- 
zată, e firesc să fie cucerit de 0 nouă mentalitate mai tirziu decit indi- 
vizii singuratici. 

După logica firească ar trebui ași dar să chutăm pe 1830 îna- 
intea lui 1789. Cronologia totuşi e aceea pe care o ştim, Ce anume tre- 
buia să lipsească sau sii se adauge În istoria spiritului francez, ca 
romantiamul să se fi declarat normal, adică Inainte de Revoluţie, e cu 
neputinţă de ştiut; dar ce anume a venit pe neaşteptate şi l-a întir- 
ziat, aceasta se poate spune. 

Sunt în adevăr citeva fapte, care explică aminarea ellorescenţei 
romantice. În ordinea producerii lar, e mai intti poezia lui Chenler, 
este apoi constituirea Imperiului și, în al treilea rind ultima acţiune 
literară n lui Chateaubriand. 

Tradiţia cinsică a manifestat, cu opera lui Chénier, un revir- 
ment profitabil şi, deşi totul n'a fost decit o simplă tresărire de vita- 
litate nagonică, sa făcut totuşi dovada că aloxandrinul si antichitatea 
pot fi reimprospătate. Exemplul acestui poet a pus cea dintii trină 
pronaeii de romanticizare, temporizindui intro măsură deslăn- 
tuirea. 

In acelasi sens. un rol mai însemnat a avut tradiția monarhică. 
Luat în înțelesul cel ma! larg de nutoritate supremă, de ln care se 
autorizează lerarhia în stat, monnrhismul, deşi reprezentat prin alţi 
oameni decit aceia ni traditiei, n refnvlat sub Imperiu intrun spirit 
de d'sciplini romană, care n tinut în loe, pentru un timp mal apre- 
riabil, Intregul mers al vremii. 

Dezordinea sentimentala și 'ndividualistă nu era slăbiciunea lui 
Napoleon, după cum regimul de ordine latină instaurat de el nu pa- 
siona pe reprezentanții noului spirit literar. E aproape de la sine tn- 
teles că o dnă de Stai, vrind să promoveze mentalitatea cea nouă, 
va atier în cunoscutele el lucrări clasicismul francez, fără să ulte 
niciun moment regimul nnpoleonian, care putea să renctualizeze stă- 
rile literare vechi; şi tot de Ia sine se înțelege că Imperiul nu va in- 
pădul răapindirena anarhiei morale pe care cărțile d-ne! de Staël ctu- 
tau so propage în Franța, 

Desi, de o parte, era o concepţia de atat, iur dè alta o conceptie 
lite ară, împotrivirea aceasta semnifica atingerea a două lumi com- 
poa ara pă iri una daps alle, Ey viona; celeilalte aduce cu sine 

sau şi o literatură anumită, după cum invinge 
stăpînirea romantică sau Imperiul i pa răi 

In orice caz, dacă Napoleon n'ar fi căzut la o sută de ani de ln 
moartea acelui Ludovic, n cărui atmosferă literară, părindu-i-se cea 
mai prielnică regimului său, căuta s'o trezească din nou, fie şi numai 
combätind pe inițiatorii romant'smului, e de bănuit că proceaul ik- 
toric al acestul curent ar fi Intirziat mai mult, 

Ñ Insfirşit, în legătură strinsă cu acţiunea de cenzură a Impe- 
orară Pralea ceai nai Si epuizare re luj Chateaubriand. 

n teraturi, te i . 
potriva di 6 A nA aubriand se ridică îm 

Prima dată, în scrisoarea cunoscută către Fontanes şi în Essai 
sur la littérature anglaise, autorul lui René atacă literatura noman- 
tică în citeva idei ale d-nai de Stnăl și, cu deosebire, chiar în itvon- 
rele el engleze, criticind pe filosofii sensualişti și pe scriitorii natu- 
rişti, ntcruţind nici pe Shakespeare, nici pe Young, pentru a le opune 
tuturor spiritul francez şi... modelele antichităţii. Se admitea și Inoi- 
rea literaturii, dar numai prin sentimentul religios, cu toate că Young 

fusese respins Cota ce însemna, mul limpede spus, că Nopțile ace- 


112 VIAŢA ROMINEASCĂ 


altuia ca şi celelalte favoare romantice erau înlăturate nu atit cu ope- 
rele clasicismului, cit cu Génie du Christianisme, 

lar a dona oară, Chateaubriand se opune noului spirit în timpul 
Restauraţiei, cind, fiind maestrul tinerilor, încearcă prin ei să pună 
stavilă byronismului cutropitor, militind pentru un romantism na- 
tional, catol e şi monarhic. 

Dar, chutinul să amintim preocupările lui sub Restauraţie, am 
trece la examinarea unei alte curiozități a romantismului francez, 
despre care vom pomeni deosebit, deoarece ea ține nu numai de pro- 
cesul istoric al nouii seoli, ci şi, după cum vom vedea, de direcţia ei. 

Așa înclt, rezumind arătările de pînă aci, prima curiozitate n 
romantismului francez, fiind de ordin istorie, răsare din întărzierea 
cu care se declară definitiv abia în 1830, explicindu-se prin întreita 
acţiune de opoziţie a poeziei lui Chénier, a Imperiului şi a lui Cha- 
teaubriand. 

Ca să putem arta aceea ce credem nol că reprezintă o altă ne- 
potrivire a romantismului francez, e nevoe să reluăm paralela cu re- 
voluţia socială, de data această insă — paralela de tendinţă, cu alte 
cuvinte, semnificaţia comună, Căci, după cum data tirzie n isbuc- 
nirii romantica npare ca nefirească în raport cu formaţia istorică a 
ambelor revoluţii, noua nepotrivire rezultă în bună parte din parale- 
liamul de tendinţă, ce se pate face între ele. 

Doaceca suntem nevoiţi să spunem mai inti) că liberalismului 
englez, care n dus, prin transpiantare în Franţa, In revoluția de la 
1789, îi răspunde din mișcarea paralelk un liberalism literar de ace- 
easi natură revoluţionară, Tipul desăvirşit al ncestei experiențe mo- 
rale este Byron, De dragul eliberării nbsolute, el îşi va exprima por- 
nirile antisociale în balade ca Lara ṣi Corsarul, va transforma in- 
costul, care pare a fi remușcarea constiintei lui Childe Harold, în stil 
de vinti proprie, va atinge culmi nebunosti de ateism cu moartea în 
necredință a lui Manfred și, în deosebi cu revolta, împotriva Crea- 
tarului şi Creaţiunii însăşi, a satanizatului Cain, plnă ce în cele din 
urmă va înțelege, pentru libertatea omului, în numele căreia mer- 
sese plină In nelegiuirea incestului, să moară la Missolonghi. Un 
Byron care să sprijine un stat reucționar mar fi prin urmare ce] mai 
neînțeles spectacol? 

Și totuși primii romantici francezi sau, mai exact, prima lor 
manifestare în grup se produce, sub Restaurație, în favoarea inspi- 
rutiei catolice şi monarhice. Sunt numai, deocamdată, nişte tineri, 
dintre care, dacă unii răspund la nume uitate ca Lefèvre sau de Pons, 
alții se numese Lamartine, Victor Hugo, Alfred de Vigny, luerind cu 
toții In Conservatorul literar, lu umbra lui Chateaubriand. 

Ei adoptă în totul ultimul program al maestrului, catolicism 
şi mai ales monarbism, militind impotriva influențelor străine, care 
răsturnaseră odată tradiția monarhică, militind cu alte cuvinte Im- 
potriva celei mai evidente coordonate politice a romantismului: de- 
mocraţia. Este a doua abatere în romantismul francez, pe care o èx- 
plică, după cum sa putut înțelege, politica lui Chatenubriand, 

lar în atitudinea lui, care singură este de fapt în discuţie, cei- 
iniţi fiind și discipoli și prea tineri In această dată, rolul precumpi+ 
e i joacă nu atit politica Statului, cit politica literaturii per- 
sonale. 

Ca inițiator al nouii mişcări Mterare, Chateaubriand îsi punen 
opera, cu posibilitățile ei de a influența tinăra generație, la adăpo- 
mul monarhiei legitime, după cum incercase mal inainte go pună 
şi In adăpostul Imperiului, Şi influența străină, pa care o resimțea 
el ca mai primejdioasă, atit pentru dominaţia sa literară, cât şi pen- 


CRONICA LITERARĂ 113 


momentul social, era byronismul, mdică tocmai cultul individua- 
Hanuta unarhie, de mă Franţa putea fi ferită prin consolidarea 
Restauraţiei, Monarhiamul primei manitestări de grup a romantis- 
mului francez, ca atitudine politică pă ag ării ră 
erati DR eee o bitte pe See 
mo ch, e 


ltorară a 3 
Această coaren: i a istoriei şi a semnifi- 
pas Mă, eg PP mesi s ultimei ciu- 
caţiei romantice, ne înlosnește luarea In -gaara 
dăţenii dintre cele trei pe care ne-am propus să le avem A 
E vorba anume de aristocratizarea literaturii și In re a pa 
prin lucrarea spiritului romantic, — de mandarina liric, y : 
se implică izolare și rafinament, — de acea tendinţă, insfirşit verifi: 
cabilă sub o formă sau alta în tot veacul XIX, potrivit căreia artiştii 
cred a constitui o castă supranobiliară, cînd nu se cred chiar SP: 
plare unice, şi care tendinţă se află în cea mai flagrantă contrazi- 
cere cu aspiraţia originară a romantismului, A 

In adevăr, paralelismul de semnificație dintre mişcarea sa- 
cială, care a culminat in 1789, şi mișcarea literară, care a intirziat 
pînă în 1830, constă în voința comună de democratizare a sferelor de 
viaţă, cărora aparţin fiecare. Retormatorii sociali, inlăturind piedicile 
Imperiului, Restauraţițni si celui de al doilea Imperiu, au iabutit în 
general să democratizeze statul francez, făcînd ca la opera de gu- 
vornare să participe toate clasele sociala, 

Nu se poato spune că reformatorii literari n'au încercat ceva 
similar în sfera lor și că n'au isbutit. Ei au scos de sub interdicția ra- 
ţiunii si bunului simt imaginaţu, sentimentul şi instinctul, fantezia 
şi capriciul, însfirsit particulnriamele individuale, care au căpiitat ast- 
fel dreptul, şi deatiten ori exclusivitatea, de a se exprima în opera 

literară 

Impotriva clasicilor, care nu socoteau pe oricine demn să sus- 
țină o intrigă dramatică sau epică, romanticii au deschis teatrul și 
romanul tuturor oamenilor de treabă și, mai ales, chiar celor care 
nu sunt de treabă, rovoltaţilor, bandiţilor şi temnițaşilor, Societatea 
timpului, în întregime, devenea astfel vrednică a fi reprezentată în 
eternitate. ŞI această lume fără blazon, dar şi fără nimic convențional, 
nu numat că era lizată în vola pasiunilor oricit de „josnica”, adică 
ale cit mai multor semeni, dar şi vorbea ca majoritatea oamenilor, 
fără grijă și chiar fără cunoștință de limbajul nobil, de parafraza ati 
lului curteneac, ln care Molière fusese constrins să-și constringă pină 
g: valeții tentrului său. 

Cu cit dar se înțelege pentru ce tragediile inumanului şi curtea 
nului Corneille nu se mai pot bucura de popularitate — şi e îndoială 
dacă sau bucurat în adevăr ln timpul lor —, cu atit mai limpede 
apare, în ceea ce privește pe romantici, destinul lor de a fi pe placul 
unul public foarte larg. Căci, în semnificaţia ei originară, ca şi pînă 
ia un anumit timp, arta romantică a fost ọ artă umană şi deci 
populară, 

Cu toate acestea, publicul operelor clasice, desi restrina In Curte, 
iar astăzi — la onmenii cultivați, a existat şi există încă; în timp ce 
romantismul a dat naştere, împotriva doctrinei proprii, la numeroase 
opere fără niciun publie, 

Și cu să nu dăm loc la nicio nedumerire, vom preciza acum că 
noi înțelegem să adoptăm opinia lui Louis Reynaud, după care peri- 
vada romantică ține pină în zilele noastre, Sau, cu propriile-i cuvinte: 
m ++ Romantismul reprezintă, în istoria literaturii noastre, o fază tot 
atit de importantă ca şi clasicismul. Ca acesta, a avut perioada lul de 
pregătire, perioada de apogeu și perioada de răspindire. Secolul XIX 


114 VIAŢA ROMINEASCĂ 


castă răspin in care aspectele felurite 
întreg este ac perloadă de dire, fe 

"nu deatăsurat rind pe rind, şi ln începutul seco- 

sie: Maianen * încă în plin Romantism..." (Le Romantisme, 


vos XX, ne aflăm înc 
agită + izola- 
dune punctul de vedere de aci, „turnul de fildeş”, 

rea, E prana rm de spiritul burghez, arta pentru artă sau 
iemul, proza artistică, poezia ermetică şi poate chiar gratuitatea 

gide-iană ne apar ca idel, atitudini şi varietăți romantice, care au con- 

trazis dealungul ultimului secol aspirația fundamentală a romantis- 

mulul. Origina lor, ca să incheem aceste note despre curiozităţile unei 

stări de spirit, care îşi dovedeşte astfel complexitatea, este în volupta- 

ten e, nia | trecută bari vremea dia planul vieţii în planul „a 
i Werther, René id Harol 

notei ea VLADIMIR STREINU 


LITERATURA STRĂINĀTĂȚII 


REPERCUSIUNI ÎN LITERATURĂ ALE REVOLUȚIEI 


Faguet, în introducerea la tomurile VII şi VIII din Istoria li- 
teraturii franceze publicată de Petit de Julleville, atribuia Revolu- 
tiei dela 1758, trei efecte principale asupra desvoltării literaturii 
franceze din secolul XIX: 

„Un public nou mai vast, foarte favorabil literaturii personale 
sau individualismulul în literatură; — preocupări grave, foarte fn- 
vorabiie desvoltării adevăratului spirit istorie și nadevărntului spirit 
filosofic; — amestecul claselor, care suprimă ideia de gust şi care e 
foarte favorabil, iarăşi, literaturii personale şi unei anumite uitări 
a regulelur literaturii regulate”, 

Vără îndoială că dacă Revoluţia n'ar fi existat, aceste condiții 
de desvoltare ale literaturii franceze din secolul trecut ar fi apărut 
mai grou sau m'ar fi apărut în forma aceasta. Gustul pentru litera- 
turile străine, care încă dela începutul secolulul XVIII, cistigase tot 
mai mult teren în Franţa, mar fi fost probabil suficient, oricit de 
mult sar fi răspindit e], pentru a schimba atit de mult atmosfèra 
literaturii franceze si sensul evoluţiei sale. Nu trobue, totusi, uitat că 
marile prefaceri în literatură, la sfirsitul secolului XVIII şi In incepu- 
tul secolului XIX, pornesc nu din Franţa, ci din Anglia şi Germa- 
nis. Mai mult; chiar în Franța, purtătorii noului spirit, inovatorii 
expresiei şi al sentimentului sint tocmai adversarii Revoluţiei 
(Chateaubriand), sau în orice caz oameni care au rămas ln prima ei 
formă si n'au depisit stadiul constituantel (Madame de Staël) sau 
Francezi exteritoriali, ca Elveţianul Benjamin Constant, A spune că 
toți aceştia sunt condiţionaţi de Revoluție, așa cum deobicei se afirmă 
prin istoriile literare, este excesiv, Asta înseamnă a pune un preţ 
exagerat pe influența cauzelor externe asupra formației melitorului. 
Temperamentul melancolic, nelinistit şi orpolios din timiditate al 
lui Chateaubriand ar fi exprimat plictiseala lui René fără călătoria 
In America şi fără lungii ani de sedere în Anglin romantică, Toate 
acestea nu favorizat bine înțeles desvoltarea literară a lui Chateau- 
briand, dar primele data ale acestei desvolțări există, Inaintea Re- 
voluției şi a emigrației în pustietaten lugubră și în nopțile de vis şi 
melancolie ale castelului din Combourg, povestite maj tirziu în Mż- 
moires Coutre — lombe, Revolutia a făcut, desigur, să se producă 
mai repede un proces de cristalizare literară. Cauzele ncestoi crista- 
Hzări, elementele ei. trebuese însă căutate mai departe, la izvorul 
unora din cauzele Revoluției Insăși, In Rousseau şi Intro sensibili- 
tate cure apăruse cu citeva decenii în urmă. ȘI, bine înţeles, trrhuese 
căutate în primul rind în structura sufletească a scriitorului, 


116 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


“ lui Fa- 
Cred ca trebue retinut în special din „efeetele” lu 
e E Sute i apăr rar e Îi, Pe na a 
MHteraturii, s s a 
sebit Pogenrt Aeh vechiului regim. Acest public cate chiar în între 
“Mulțimea care invadează Tuilerile pătrunde şi azi geraee brd 
tului, devastindu-l şi aruncindu-i în stradă podoabele 3 A zane, 
Asta nu Insramnë, însă, că noui sort atg eu Imperiul, după Genie 
ta se va intimpla tirziu, N 
e A silaning, şi chiar mai tirziu odată cu generaţia ied ur 
gi 1830. Literaturi propriu zis revoluționară n fost wi arse roi 
personalitate. Istoria literară păstrează despre ea e 
nY i ia literaturii fran- 
anual puțin mai desvoltat de istoria 1 
ceze aie i renta ce erau, mai ales în teatru, produsee. piterare 
de pe vremea Revoluţiei. Noul regim este ludat, ee E tate 
„Patrioti, ublicani, sans-culottes. Sr i aent, Kerap gr mu Sy 
SaM ci e a nE e jona preserie căsătorin pisoțiior „și 
dă nastere unui copil”, In alta „papa se însoară cu doamna de o- 
Se reiau tot piese bune „politiceşte vorbind”. Dur aaie 
Şi dacă amintim că Convenţiunea ameninţă cu înch d ae 
teatre care yor reprezenta piese care „contrazice spiritul Révo sia A 
atunci nu ne este greu să vedem în astfel de măsuri regat saene AeA 
teraturii dirijate din citeva regimuri ale vremii noian aaeoa A 
perinit avea să reglementeze, după alte criterii, aceasi ţia ra 
puterii Statului în literatură. Metoda, indiferent de ideologii sau 
regimuri, va continua de altfel, pînă sub ochii nostri. a 
Toate ncestea însă formau un publle nou. Melodeamg 20A În =a 
„ Poezin tul Millevoye, putin mai tirziu. aven să În o 
grandiloguentă și pompoasă de pină atunci, accente de 5 rar 
“ritate şi de simplitate. Tiparele vechi se sparg. S'a spus (Arthur e 
q cñ Revoluţia a produs două genuri nol: elocvența parlamentara 
jurnalismul politie- Să mărturisim că, din punet de vedere re 
-nu e mare lucru, Revoluţia nu a avut repercusiuni aip E e od 
teratură prin coca ce ea a produs, ei prin spargerea multor fere 
chiar dacă nerul care a intrat mai Intti n fost încărcat şi turbure. 

Un lucru absolut remarcabili sa constatat în oe priveşte înfluen- 
tete Rovoluţiei în Viteratură, In țara în care sa produs, ea n'a influen- 
tat pe niciun scriitor de valoare contemporan cu en- Poezia ṣi trage- 
dia franceză nu capătă prin Revoluţie şi în timpul el nicio culoare 
nouă. André Chénier trebue considerat, atit prin epoca în care ntu 
fost acrise cca mai mare parte din poeziile Iul, cit şi prin ergg 
acestor poezii, ca aparţinină «pacii prevoluţionare, lambii săi sin 
inspirați de Revoluţie, fără îndoială, subiectul lor este luat din actua- 
litate. Forma, însă, spiritul lor, tiparele lor sînt fără niciun contact 
cu timpul în care ei sunt scriși, 

Tiani să trecem dincolo de granitele Franței pentru a găsi 
ecouri favorabile Revoluției tn suflete de mari poeţi emgpee-aize—ol 
ea. La aproape toţi dintre acestia, ce-i drept, simpatia apă fin wo 
luție pare să fie mai mult un entusiasm al primei tinereţi. aà 
prieteni takisti, Coleridge, Wordaworth, Southey, în Anglia, încep p n 
a fi admiratori frenetici ai Revolutiei franceze. Coleridge şi Southey, 
scriu o dramă, Prăbuşirea lui Robespierre. Coleridge plănueşte cihar, 
sub directa influenţă a ideilor revoluţionare, crearea unei societăţi s0- 
cialiste în America, Dar toste aceste visuri de acţiune sunt repede 


LITERATURA STRĂINĂTĂŢII 


117 


părăsite. Revoluţia celor trei tineri avea să aibă loc în literatură, dar 


alti 


tui 
lor 


cu roade durabile, 


Curloaze sint de asemeni oglindirile Revoluției în spiritele alb 


grup de tineri, exact contemporani cu lakistii: 
germani, mai ales Novalis, Tieck, Friedrich Se 
nya prege douăzeci de ani în epoca primei 
a 


pul romantiti- 
perioad g ar Ri 
e a Revoluţiei, 

ge observă întii un entusiasm pentru ideile revoluţionare, pf 


siaam cart dispare insă repede, mulţi dintre ei ajungind chiar | 
mal învergunată reacțiune. á oz ltd 


Ceea ce în Revoluţie îl atrâgeu pe nişte tineri ca Novalis sau ca 
Schlegel, era spiritul novator al acesteia, distrugerea legăturilor cu 


tradiția despotică, destrinare 


“autoritate”, reprezentat 


a sensibilităţii şi ideia de libertate, 


Cu cât însă Hevoluţiu continua să se desvolte, cu atit ei trebuiau 
să-şi dea seama că ea era tocmai foarte puţin întemeiată pe sensibi- 
litate, că libertatea ei era condiționată de prea multe principii si că 
oamenii ei erau nişte mistici ni raţiunii, ni acelei rațiuni căreia ro- 
manticii fi opuneau simţirea, intuiţia contemplaţin. 
Și totuși acceaşi sete de absolut mina și pe unii şi pe alții şi 
forţă mistică îi Insuflețea. Reacţionari în tendinţele lor poli- 
tice romanticii germani erau revoluționari In morală și In poezie, 
Ca şi oamenii revoluţiei, luptau şi ei impotriva unui „principiu de 


ntru ei de acea „Antklărung”, flosofia ra- 


ționalistă a secolului XVIII. Pentru oamenii Revoluţiei acest princi- 
piu de autoritute era religios şi politie. Dar şi la el şi la romantici 
era vorba de-a răsturna o tradiţie despotică. 

„Cred că această ideie de răsturnare a tradiţiei, dacă nu apare 
în literatură datorită exclusiv Revoluţiei, este cel puţin stimulată de 
exemplul Revoluţiei, astfel în cît ea intervine mai de vreme în istoria 
literaturii. Toate bătăliile literare ale secolului al XIX-lea şi ale se- 
colului nostru au fost însufleţite de această ideie de răsturnare a tre- 
cutului prezentat ca model tiranic. Şcolile literare nu se vor naşte 
decit prin negaţuni furioase ale unei tradiţii. Este ponte una din 


cele mai d 
versală *), 


ttevolațin m mabimet literar sau intreămințarea llerară 
kia mentii Irenka) din 1890, de către armă 


Jami’ alie obeptiasl nu 
si i pb "aoazipnal si memarativ 
mansal de urilor 


ile influenţe ale Revoluţiei dela 1789 în literatura uni- 


AL. PHILIPPIDE 


du către ani 


i Germani 
limitele eceaiderațiilee de 
TChwtunllo pomenite ae glisse 


CRONICA LINOVISTICĂ 119 


Ad pe 


termen putea ajunge cn să compromită o carte, Dicţionarul Academiei 
franceze respingea cu indignare tot ce nu era conform „bunului 
măi In felul acesta, franceza se despărțena tot mai mult în două 

mbi diferite, una scrisă (şi vorbită de cercurile înalte), alla vorbită 
de popor. Un om cu totul incult nu înțelegea mai nimie cind | se citea 
un jurnal. Revoluţia a adus o doscătusare a elementului: popular: nu 
numai că vorhitorului nu-i mal era rusine de „Vulgariame”, ci adesea, 
din potrivă, se mindrea cu ele, le căuta, căci cu ajutorul expresiilor 
vulgare se afirma ca făcirul parte din clasa revoluţionară. Atunci apar 
de exemplu embâter „a plietiai”, bouffer „a minca“ şi altele ln fel, pe 
care puriştii epocilor urmiitoara se vor lupta (și în parte vor reuşi) să 
le gonească din limba scrisă. Dar multe ahe expresii vulgare sau pro- 
vinciale au rămus definitiv In limba literară, de exemplu digaotter „it 
da la o parte, n intrece“. Alta cuvinte, fără să fi fost noi în literatură, 
au primit o coloratură nouă graţie schimbării regimului. Un studiu 
vare sar ocupa de problema inovațiilor vulgare în perioada Revolu- 
ției ar trebui să la în considerație sute dacă nu mii de cuvinte. SA mai 
adăugăm că a existat chiar o publicație scrisă pe de-a'ntregul in ar- 
gou: a Pere Duchene al revoluționarului Hébert. 

aralel cu această „vulgarizare” a limbii franceze, are | 

şi o „innobilare” a ei. Cultura începe să spargă cercul reatrina re Laza 


CRONICA LINGVISTICĂ 
REVOLUȚIA FRANCEZĂ ŞI LIMBA 


ramură a sociologiei. Limba a 
mrd intre membrii aceleeaşi socle- 


i j i jogerea Tor de 
i sermită exprimarea ideilor si ințe! d 
aa, traet phe Ey eră pean a raporturilor între intial Soalna «e 
Se arino apt rir a societății însăşi, se reflec eey studiate si do- 
po care le sufere limba, Tapia Kongas pa Borat pane indreptatit să 
gorice. : 

Sena sa sumele sară Revoluția franceză a sapra AAA 
pE orp armele Subiectul acesta n fost in mai multe rinduri iedala 
xi cialiști in limavistică, dar mi se pare că singurul oara Se cir dară 
înema în ansambiu, care nu ia pierdut în Agro In limba fran- 
ați, a fost Paul Lafargue. Articolul nossu, K5 de ani intro vrome 
pati în timpul Revoluţiei, a fost publicat acum Ati Daia și Abd 
cind materialul pus la diapoziiia paezegi red bn i a fi atins nivelul 
metoda de corcelate n navi a astăzi subiectul acesta, întrun 


ii se rèi i n 
oneer ir diane o drd Bine înţeles, nu-mi propun 50 fac eu 


im Iu- 
şi mai ales aici: nici spaţiul nu mi-ar îngădul-o, nici n'am efectuat 


iu. Mă voi mulțumi deci să 
crările premergătoare unui astfel de stud eră a yo pm am = e aA 


indie unele aspecte ale chestiunii și să 3 tim că teandloraiările adusă 


In primul rind, nu trebue să ne awol produse în ordinea de stat. 


{i tita amploaro ca ce i 
arareori "pronuntarea, nici morfologia nu gjer sne 
Portante deosebiri Intre categoriile de oameni care vorbesc aeeensi 
fbi. Deosebiri există, fără tados dar Ke rea Soma iei vitor 
anas gain phap ara Elea feudalismului şi de venirea la 


influența ! k a 
re mac bre Revoluţia se oglindește mult mai bine în voca 


i inte 
nstituţii, noile raporturi între clase cereau cuv 
eter) prd tă premia Dar vocabularul este o iar per 
a suprafață: sar putea înlocui toate S 3 
structura ei morfologică şi sintactică să fie mo iz coca a 
Moditicărila esenţiale pentru problema noastră care s'au =a 
structura statului francez au fost, în afară de venirea burghezi g 
sita Dn amaa ataa pe at roua oi 
constituirea un : | E. 
parere [desăvirgită sub in u}. In perioada an f 
: iei, cind tonul îl da gr Ae è greu re pp Arad 
men popular, „vulgar”, întrun text t. Prezenţa 


Sa ştie azi că lingvistica ea 
fost ore pentru a Inleani rapo 


restrina pentru ca modificările introduse 
sarviciului să nu nibi prea mare răsunet 


avea putois-ul ei, ba, mal mult, erau cazuri cind locuitorii dintrun sat 
u un grai destul de deosebit de al celor din satul vecin, odată 
cu Revoluţia graiurile locale incep să piardă din importanţă, franceza 
pariziană incepe să pătrundă In cele mai indepărtate colțuri de ţară. 
Procesul eliminării patoix-urilor nu este nici astăzi desăvirşit, dar pro- 
gresul în această privinţă este enorm: o destul si spunem că Germa- 
nią şi Italia au rămas considerabil în urma Franței din acest punet 
de vedere, Natural, nu vom susţine că meritul este numai al armatei 
naţionale. Tot sistemul centralizator trebue pus în cauză, si, mai mult, 
Revoluţia în sine a avut aici un roi. Provincialii cure mai înnainte erau 
Francezi numai cu numele, al căror rol În stat se mărginea la inde- 
plinirea obligațiilor fiscale, incep, în urma Revoluţiei, să sa simti ce- 
titeni francezi. Ca atare, ci incep să caute a invăţa bine franţuzeşta, 
ba chiar se ruşinează de graiul local. Există hotăriri nle consiliilor 
mun'cipale revoluţionare, care doclară că patois-ul va trebui înlocuit 
cu franceza, singura limbă demnă de nişte Francezi liberi, De remarcat 
că această hotărire era luată, din proprie iniţiativă, de oameni care 
vorbeau în mod normal un patois, sau care chiar cunoțileau foarte 
puţin franceza. Procesul de unificare a Inceput mult mai tirziu în ce- 
lelalte state occidentale. 
Ne vom märgini de aici Înainte să cercetăm graiul din Paris 
acela care va da tonul în toată Franţa. Provincialii adunaţi în ipl- 
tală, fio ca soldaţi fie ca civili, au adua cu ei un număr oarecare de ex- 


120 VIAŢA ROMINEASCĂ 


it locale, dar bine inteles influenţa pe care au exertitat-o asupra 
limbii pariziene este neînsemnată faţă de cea pe care au suferit-o ei 
din partea Parisului. Fiecare grai locul în parte avea prea puţini re- 
prezentanţi pentru a putea influența limba comună. Pe de altă 
însă, toți provincialii ja un loc ereu destul de numeroşi pentru a tace 
să dispară unele particularităţi ale graiului parizian, unele amănunte 
prea specifice pentru a putea fi împrumutate. De exem lu 1 muiat pe 
care nobilimea fl mai pronunța (in cuvinte ca merveille şi care dispă- 
ruse În n 

ittongul oi se pronunța we (da exemplu „rege" se zicea rut, scris roi), 
Sar an ada Revoluţiei pronunțarea ui devine oa (astăzi se zice 


tru r (Pazi pentru Paris), sau chiar îl eliminau cu totul pe r (incoyable 
pentru incroyable), sint acum înlăturate, 

Noile stări de lucruri aduseseră nevoia a numeroși termeni noi. 
Termeni abitracţi, ca cei privitori la libertate, egalitate, fraternitate; 
termeni concre privind instituțiile publice nou create, viata p 
mentari, administraţia, justiția tuneționind pe baze noi ete. Vocabula- 
rul francez se îmbogățește și se transformă radical în această vreme, 
Mare parte din termenii pe care-i întrebuințăm astăzi în viaţa publică 
provin din franceza Revoluţiei, fie pentru că au fost creati atunci, fie 
pentru că atunci li sa modificat înțelesul în sensul pe care-l tunong- 
tem azi, lată citeva exemple: constitutie, reprezentare, legislatură, de- 
putat, sesiune, interpelare, motiune, oficial, municipal, lege Mar 
verdict şi foarte multe altele. 


In multe cazuri s'au creat cuvinte noi, dur cu prefixe stu st 
tinesşti (francert fiind extrem de săracă in prefixe şi ma! ales în sti- 
fixe). De atunci datează trecerea atit de mare de care se bucură sufi- 


vaenţiale ale limbilor europene. are importanţă că unele dintre ace- 
ste sufixe fuseseră imprumutate de Romani de la Greci.) Din acest 


franceră a avut un efect covirşitor pentru toate limbile europene. 
Se poate întreba: poporul, care venise cu expreslile lui vulgare, 


recare greutate de înțelegere n neologismelor, dar pe de altă parte este 
sigur că sufixele pomenite şi altele au foat adoptate de graiul rapi 


po 

că avem alci un conflict intre tendința populară si cea latinistăi după 
cum usor Sar putes scoate în lumină contrudicţia Intre „Vulgariza- 
rea” şi „innobilarea” limbii. Dar omul esta o ființă complicată, şi viaţa 
societăţii este făcută din imbinarea a numeroase contradicții. De re- 
vultatul ciocnirii între ale depinde evoluţia si progresul, 


CRONICA EXTERNĂ 


„PRINCIPIILE“ ÎN POLITICA EXTERNĂ A FRANŢEI 


Politica externă a Franţei de astăzi are unele Inceputuri în prin- 
cipiile si experienţele revoluțiunii franceze, Politica externă a unei 
mari mţluni nu are aşezări fixe, dar nici nu este supusă la schimbări 
precipitate, Ea are tradițiuni și principii, cari nu privesé numai mo- 
dalti şi formele exterioare, Nu se defineşte numini prin expresiuni 
de proteoi, prin vestminte sau printrun limbagiu technie Politica 
externă, Jind o formă de apărare sau de expansiune a unei națiuni, 
se caractirizeară prin ps hologia şi moralitatea acelei națiuni. Prin 
felul de n judeca, de a simţi, de n se înălța al ei, In afară de rafinu- 
montele sap, de ubilităţile sule superioare, de combinatiuni savante 
satt de mare trecătoare, politica externă a unel națiuni inkemnate 
se întemeiazi pe citeva principii și preferințe esenţiale, Acesten nu pot 
avea o valoire vecinică, fiindcă se leagă cu fazele evoluţiunii isto- 
rice ale națiunii și apoi corespund schimbârilor produse în structura 
altor state. tica relațiunilor atxerioare este desigur un joc de in- 
fluente mutuab, în care intră nenumărate variabile, dar care cu- 


O mare națiune își fiureşte destinul. Istoria sa nu este o fata- 
litate, nu este o forță varbă gi exterioară care să-i conducă pașii pe 
căi necunoscute, Ci esti povestea voinței aale de viaţă. A virtuților 
sale creatoare, a capacităţii de a fäuri norme umane şi de a influența 
mersul lumii, 

Acest rol eminent null poate avea cine nu face decit să se adap- 
teze, cine schimbi întruni vunctul de vedere. O ţară care nu vrea de- 
cit să își „scape pielea” mipoate influența omenirea, Funcțiunea de 
conducere eate rezervată mi iunilor care reprezintă În ochii lumii 
citeva Pare ii de viaţă şi di inălţare. 

politică fără prinelpiipoate fi o politică de mici profitori, dar 
nu de mari biruinţe. | | 


122 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Franţa este, în eceastă privință, un exemplu ilustru. Puterea sa 
politică, influența sa spirituală s'au exercitat, mil ales, prin ajutorul 
principiilor. Marile sale victorii au fost dobindite prin ele. Prin ele, 
a atras adeziunea lumii $i ajutorul ei efectiv, Ele au făcut parte din 
armătura Franţei, din forțele sale de apărare, din puterea sa de ex- 
panalune. De cite ori lo-u slujit, fidelă si mindră, de atitea ori sa 
ridicat în fruntea națiunilor civilizate; cind le-a razii Ya scoborit 
şi a pierdut chiar elementele propriei sale securităţi. 

Mii gindesc aici la politica naţiunii franceze, adică la Franţa 
modernă, În cea fundati de revoluţiunea franceză; de cind națiunea 
suverană şi-a proclamat singură noile principii de viaţă, după exps- 
riențe dureroare şi violente contradicţiuni. 

Fiindcă revoluțiuneu franceză a proclamat cea dintii în istocie 
acest principiu că principiile sunt o forţă în politica externă. ȘI tot 
ea, sub dusmânii străine sau din ambiții proprii, le-a călcat. Dar be- 
neficiile primei atitudini au lăsat urme adinci, ca şi dezastrul celei 
de a doua, ȘI mentalitatea de astăzi a națiunii franceze este formată 
de această îndoită experienţă. 

In toste actele sale, în toate declurațiunile solemne, în jemer- 
surile sale oficiale, Franţa Invoucă tăria unui principiu, in care gä- 
aese ocrotire și mingiere toate națiunile. Naţiunile sfişiato, națiunile 
mici şi amenințate se înlore către Franta, după cum către es privesc 
toate statele cure voese să-si păseacă liniştea şi să-si garanteze inde- 
pendența prin colaborare și prin organizarea moralității internaţio- 
nale, Ea primeşte adeziunea popoarelor libere şi serveşte impreună cu 
ele un ideal de umanitate. Orice încercare sa făcut în lume de a pune 
capăt războnelor de cucerire, de a impiedeca agresiunile, de a respecta 
viața şi libertatea popoarelor a găsit un puternic răsune În politics 
franceză., Si nu este în această sensibilitate fată de pac şi de liber- 
tate numai sufletul unei națiuni satisfăcute, ci şi conştiinţa unor vä- 
lori morale. Nu este numai grija unui stat care vrea să păstreze bo- 
ghţiile pe care le are, çi și respectul unui principiu, pe care națiunea 
franceză liberă ba proclamat în 1790: „Adunarea Neţională declară 
că națiunea franceză renunţă să intreprindă orice ribzoi în vederea 
cuceririlor și că ea nu va întrebuința niciodată forțele sale contra 
libertății vreunei ţări”, 

Revoluțiunėn franceză a intilnit dușmănia Carţilor din Europa 
şi a presimţit în voinţa lor de npărare o conspirițiune contra idea- 
lurilor sale. Vrind să-şi păstreze victoria şi libertăile, eu n uitat prin- 
cipiul pe care îl inserisese în declaraţiunea din 1790 şi s'a angajat fn- 
tr'o politică de atac şi de cuceriri, care nu sa isprăvit decit cu de- 
sastrul napoleonian., O luptă eroică pentru pa: şi pentru libertate, 
care îşi găsise formula cea mai fericită, a fost întoarsă contra pro- 
priului său ideal. Nevoluţiunea franceză a devenit războinică, din 
cauze de apărare, dur și din ambiţiuni de expansiune sau din necesi- 
täji interioare de regim. Ea a căutat totuşi să-și acopere această ab- 
dicare sub prestigiul unul principiu şi a anunțat că se bate pentru 
éllberarea popoarelor. Faptele şi zell s'au răzbunat. Trădarea acestui 
principiu n dus la îngenunchinrea celor denă idealuri pe cate le pro- 
clamase; libertatea şi pacea. Natiunea frenceză a căpătat o dictatură 
şi o serie tragică și neintreruptă de răzhune, 

Experiența nu a fost uitată. S'a diminat ceeace era contradic- 
țiune şi abdicare şi s'a păstrat aspirafiunea, dindu-i-se o formă din 
ce în ce mal pozitivă, Ea stă astăzi + baza politicii externe a repu 
blicii, căreia îi conferă un prestigiu de onoare şi de umanitate, 


CRONICA EXTERNĂ 123 


„+ „Popoarele sunt pacifice. Ele o apucă pe calea războiului numai 
sub- presiunea comlucătorilor, Combinaţiunile lor savanto, ambiţiu- 
nile, gloria personală readuc popoarele In violențele primare și sin- 
geroase ale epocilor antice. Revoluţiunea franceză, eliberind na- 
țiunea, a creiat prima condiţiune a păcii. Toate puterile naţiunii, vi- 
goarea i nsnirațiunile salè sunt închinate bunei stări materiale și 
înăițării spirituale, Ele nu mai sunt cheltuite In folosul unor forme 
exterioare, cu nevoi proprii de prestigiu și de propășire. Acesta este 
poate primul avantagiu al democraţiei, Națiunea trăieşte prin ea, se 
reprezintă pe ea, Nu este un material de susținere pentru instituțiuni 
suprapuse, Sau un izvor de prestigiu pentru regimuri , Epoca 
noastrii ne dă exemple în această privință Cele două mari dictuturi 
din Europa aspiră toate forţele naționale în beneficiul unul reg'm. 
Ele tindă să loge soarta regimului de aceea a naţiunii creind, pentru 
existența naţională, mari pericole, Oricare ar fi valoarea unul regim, 
el este depășit de viața și puterile naţiunii. Fiindcă națiunea este mai 
durabilă, mai profundă, mai vastă decit regimul. Orice regim politie 
este menit să slujească națiunea, nu să se inalte doasupra ei, Cind 
forte exterioare o supun, o constring ln servicii particulare, naţiunen 
pierde o parte din forțele sale. Am cunoscut, dim potrivă, dictaturi 
care nu tina către eliberarea naţiunilor de forme politice anu religi- 
oase parazitare, Kemal Ataturk a liberat, spre exemplu, puterile na- 
țiunii absorbite de islamism şi de apăsătoare tradițiuni religioase, 
El le-a pus în slujba naţiunii, a întineririi și propăs'rii Turciei. 

Națiunea franceză a trobuit să se elibereze însă şi ea da svlreo- 
lirile revoluţiei, pentru ca să rocistigo în folosul propriei sale fericiri 
toate virtuțile și Isvoarele de care dispunen. O epocă revoluționară de 
mai mulţi ani sleieşte vigoarea unui popor nu numai prin pierderile 
materiale de tot felul pe care le provoacă, dar și prin nevoia de n 
susține un regim, despre care am vorbit, Revoluția franceză a făcut 
războale şi pentru ca să mențină predominanta unui grup de condu- 
cători asupra altora sau pentru ca să asigure victoria unei fracțiuni 
contra aria, 

Numai sub cea de a troia republică, Franţa a eliminat aceste 
excese si a păstrat principiile curate, proclamate In începutul revo- 
luţiei. Luptind pentru „libertate, egalitate și fraternitata“, Intre oe- 
tăţeni, Franța revoluționară a prelungit aceste deziderate şi pe planul 
internaţional. Raporturile Intre State nvenu să se inspire din nceleași 
lozinci și să înlesnească o colaborare pacifică, bazată pe suveranita- 
tea Statelor și pe libera deciziune a popoarelor, Noul cetățean repu- 
blican s'a format în această luptă și si-a fundat drepturile cistignte 
prin er pe ideea de dreptate și de lege. Socotindu-se pină atunci orop- 
sit de abuzurile claselor privilegiate, el sa ridicat contra abuzurilor 
şi contra privilegiilor. Faţă de primele, sa garantat prin respectul 
legii, impus tutulor cetățenilor gi tutulor autorităţilor; faţă de privi- 
legil, s'a inarmat cu egalitatea de drepturi pe care se sprijină toată 
orpanizațiunea republicană. 

Această mentalitate civică a conceput în mod analog viața inter- 
naţională, Nicio maro putere nu are o mai pronunțată facultate de- 
cit Franţa de a înțelege egalitatea dintre State în fața drepturilor 
esenţiale de viață. și de libertate. Niciuna nu pune un mal mare preț 
pe legea internaţională. Es ştie că după cum umilul cetățean găsește 
în respectul legii o ocrotire, tot astfel micile naţiuni pot fi protejate 
de respectul legii şi al convenţiunilor internaţionale. Darul po care 
revoluțiunea franceză l-a făcut lumii a fost eliberarea cetăţeanului 


şi deşteplarea naţiunilor. 


124 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Politica externă a Frantei a tat, cea intti, principiile de- 
mocratice, A devenit pacifică şi sa at de ambiţiunile de cucerire. 
A văzut în voința de independenţă a micilor naţiuni un drept al lor 
esential şi o comlițiune a oricărei organizaţiuni internaţionale. A 
luptat contra opresiunii, contra violenţei. Diplomaţia franceză este 
inspirată de idei umanitare, de valori universale, Fiind o categorie 
a civilizaţiunii franceze, are toate caracterele el, Această civilizaţiune 
este tundată pe demnitatea persoanei, pe eternitatea şi Identitatea 
omului. Ea concepe organizarea socială, Statul, ca un mijloc pentru 
buna stare a cetățeanului. Nu face din el un monstru sau un idol care 
să-l absoarbă puterile sau să-l nimicească bucuriile şi drepturile. Nu 
impune cetățeanului o viață eroică $i o concepțiune tragică, Nu cu- 
noasta aceste exaltări perpetue, cu nenumăratele lor renunţări. 

Civilizaţiunea franceză este umană 

Politica externă a Franţei este de aceea pacifică. Ea urm 
să preserve omul, cu libertăţile şi bucuriile lui, Să respecte naţiunile 
şi să le cheme la o colaborare pacinică. 

Acestea sunt valorile pe care le propune Franţa în lupta ideolo- 
pică de astăzi, Ea le ridică în faţa „doctrinelor dinamice” şi cuceri- 
soare, care tulbură viața lumii, Adevărul cuprins în ele va birui, 
fiindcă omul se înalţă peste trecătoarele lui decăderi, 


CONST, VIŞOIANU 


CRONICA IDEILOR 


SEMNIFICAȚIA GENERALĂ 
A REVOLUŢIEI FRANCEZE 


Stabil'rea unei ierarhii a valorii faptelor omenesti faţă de un 
plan de existenţă pur spiritual, are o adindei semnificaţia: se despart 
astfel hotărit faptele vegetative şi cotidiene, de acţiunile depăşind 
clipa si răspunzind unor nevoi Inalt otmmenaşi. Nu ne referim, desigur, 
la o ierarhie precisă, cu trepte bine definite și diferențieri categorice 
între valori, ci a unei distincţii largi, care desparte faptele indivi- 
duale snu colectiva fără răsunet şi tumult, de aceloa care dau vieţii, 
prin tilcul lor, un sens pină atunei inedit, 

Existenta umană privită oarecum exterior va apărea ca o în- 
trețesătură de atari activităţi cotidiene, automate și nesemnificative, 
si de sensuri vitale, ce ridică pe om pe un plan de viaţă pur spiritual. 
Primele sun nete efemere, inlănțulri de gesturi, cuvinte şi gînduri care 
ne mențin în actual; ele pot fi comparate, fără să ne diminuăm vo- 
luntar demnitatea umană, cu actele hiologice ale animalelor; ela au 
aceias semnificaţie restrinsă la individ și la momentul care trece. 
Fapte individuale snu colective, aceste manifestări au acelasi tile ctr- 
cumseria, menite fiind ca după producerea lor să nu lase in urmä 
nicl un ecou, Intre per'ndarea acestor acţiuni destinato uitării şi eyo- 
luarea complicată n vieţii animale, nu existi decit o diferență de 
treaptă biologică. Gesturile omeneşti săvirşite în aetualitate si mişcă- 
rile unduioase ale faunel marine desfășurate la citeva sute de metri 
adincime, aparțin deopotrivă aceleiași lumi a efemerului, Faţă de eter- 
nitate sau de aserămintele largi ale lumi!, aceste categorii de Intim- 
plări apar ca accidente despulate de sens şi adincime: sunt fapte limi- 
tate şi fără iradiere, nepulind depăşi colțul de lume și nici clipa în 
care au fost săvirşite. 

Dar alături de aceste fapte pa care timpul le absoarbe și viața 
le depășește deosebim acțiuni încărcate de un tile ce se impune spiri- 
tului ca esenţial și permanent. Sunt momentele de mare intensitate 
de viată şi de răscolitoare dramă de conştiinţă trecînd dincolo de ca- 
drul actualităţii. Oamenii ce le săvirşesc comunică în acest chip cu 
eternitatea şi oferă prin aceasta îndreptarur: noi semenilor lor. Inde- 
plinirea unor atari acțiuni va fi avind în evoluția vieţii omenești ră- 
sunetul durabil al unor revelații: momentele în care Descartes şi-a 
seria Meloda si Pascul Cindurile, sau în care drama cunoașteri! era 
întățizată în Faust. Se limpezeşte prin aceste creații o directie do viaţă 
si se defineşte în crin ce are mal caractristie existența omenească si 


126 VIAŢA ROMINEASCĂ 


năzuinţele ei. Stim că odată cu aceste cluborări viața umană a luat 
mai adine şi mai acut cunoştinţă de ea însăşi, şi că odată cu aceste 
opere a căpătat noi orientări. Astfel, aceste opere se încorporează vieţii 
de totdeauna, fac parte din existenţa umană şi reprezintă valori per- 
manente. s 

O atare valoare, întru totul comparabilă acestor elaborări in- 
dividuale, dar apărind a fi cu rodul colectiv al geniului specifie şi 
mevoiei de libertate a unui popor, o reprezintă Hevoluţia Franceză. 
Dar poate că tilcul Revoluției este mai adine, mai dramatic, pentru că 
acest fapt nu exprimă numai un răspuns teoretic la problema condi- 
ție umane, ci pentru că oferă o formulare clară şi definitivă a pozi- 
tiei imlividualităţii omenesti în istorie şi în viață Revolutia Franceză 
devine în aceste condiţii nu numai o rezolvare provizorie şi relativă a 
unei probleme eterne, ci o afirmare răspicată a demnităţii şi libertăţii 
umane. Deslegările şi postulările Revoluţiei vor alcătui uşa dar în 
forma lor absolută, o definiţie a valorii omeneşti, integrindu-se sti- 
lului nostru de viaţă, modului nostru intim de a fi, Inţelegem că în 
viltoarea anului 1759 şi a color următori s'au nşezut temeliile unei nol 
omeniri şi e unei nol vieți, că ducă aceste temelii au putut fi mai 
tirziu provizoriu zdruncinate de forțe contrarii sau negate de deslăn- 
tuiri oarbe, ele nu vor putea fi niciodată anulate şi că vor sfirşi prin 
a intra în constiița adincă a întregii umanităţi. Prin Revoluție, un 
popor a arbdtat lumi un Indreptar, un așezămint de civilizaţie care 
depăşeşte secolul și devine un ideal permanent, dind în acelas timp 
individualităţii omeneşti frumuseţe şi demnitate. 

Aceustă permanență şi universalitate a valorilor proclamate de 
Revoluţie dovedeste că poporul francez sa identificat cu realitatea 
de gind care no apare ca esențială vieții umane; principiile promo 
vate de Revoluție, apar, întradevăr, ca manifestate mai inainte vreme 
nelämurit în cursul istoriei, dar putind fi totuşi desprinse din sensul 
peneral al evoluției omeneşti, ca și din formulările teoretice ale gin- 
ilitor lor pecolului XVIII; dar cela ce era mal înainte presimţit obscur 
sau formulat doctrinal, prinde corp și realitate tangibilă în cursul 
experienţei de sacrificiu și luptă pentru libertate a marei răsvrătiri, 
Revoluția reprezintă un termen de evoluţie În istoria umanităţii, mo- 
mentul în care omul în cunoştinţă de valoarea, drepturile și nevoia 
lui de libertate şi pe care o formulează cu simplicitate primul articol 
al Declaraţiei Adunării Constituante: „Ooamenii se nase şi rămin liberi 
şi egali în drepturi”. 

Dela perspectiva de timp la care ne alim, faptele concrete nle 
Revoluţiei, intimplările pe care istoricii le desprind din texte prăfuite 
se subliniază şi-şi plerd conturul. Din tălăzulrea contrat etorie a evé- 
nimentelor, din excese și deslănţuiri, se desprinde un tile general ome- 
nese, care dobindește valoare de simbol Treptat, din această subli- 
mare a faptelor si din această integrare a lor unul sens general, se 
desluşește un mit, dominind vinta umană prin putoreu lul elemen- 
tară, prin pretsigiul lui hoțărit, susţinut nu de rațiune şi nevoi utili- 
tare, el de puterile tăinuite ale vieţi! omeneşti. Principiile Revoluţiei 
reprezintă valori permanente ale umanităţii, Obiceţiile aduse formu- 
lärii acestor principii, și referindu-se la generalitatea şi lipsa de pre 
ciziune n ideilor exprimate, dovedesc în realitate tocmai universali- 
taten lor. In evoluția istorică a umanităţii un popor sa putut identi- 
fica cu aspiraţiile profunde nle omului şi a îndrăznit să proclame, 
secrificini vieţi şi împotrivindu-se despotismului, drepturile şi con- 
ditia generulă a vieţii omeneşti, Prin Revoluţie, poporul francez dă 
omenirii o justificare de existență, un îndemn pentru cunoașterea 


CRONICA IDEILOR 127 


propriei valori si mai ales de luptă impotriva forțelor care se vor 
opupe liberei afirmări a demnităţii și conștiinței umane. A 
Diată eu Hexoluţiu Franceză se conturează o nouă cohcepțe a 
aţi omenesti, Omul devine din instrument suu valoare nu- 
merică o realitate de sine stitătoare, un „3cop în sine”, se înlătură ast- 
fel puterile care se opuneau liberei desvoltări și atirmări a personali- 
tății și se pun prin nceasta temeliile unel nol. civilizatii. Revolutia a 
erviat un nou stil de viaţă, a imprimat evoluției umnbităţii o direcţie 
precisă de devenire. Revoluţia e un punet de plecare pentru un nou 
ev istoric, în care individualitatea omenească eliberată de servituţi 
îşi nfirmă valoarea şi unicitatea. Evenimentele istorice caro au ur- 
mat Hevoluţiei şi care se vor Inlănțui peste secole, nu vor putea în 
nici un caz știrbi semnificația civilizației şi modul de a fi al omului 
instaurat de Revoluţia Franceză, Căci evenimentele concrete sunt acci- 
dente, în timp ce faptele spiritului de măsura acelora proclamate de 
Revoluţie se aşează pe însăşi linia de evoluție a istoriei. Faptele mo- 
mentului pot nega această direcţie, omul poate îi înfrint pe planul 
vieţii cotidiane, demnitatea personalităţii poate fi nesocotită, dar toate 
acestea sunt manifestări trecătoare, condamnate prin însăşi caracterul 
lor intolerant, Revoluţia Franceză anunţă ò nouă civilizaţie, înterme- 
iată pe demnitate și libertăţile Omului, 
ION BIBERI 


CRONICĂ DE ISTORIE MILITARĂ 
OPERA MILITARĂ A REVOLUȚIEI FRANCEZE 


Marea răsturnare, care dărimă pină în temelii, către sfirsitul 
veacului al XVIII-lea, regimul feudal absolutist din Franța, trebui să-şi 
cucerească dreptul la viaţă, lupiind din greu nu numai impotriva 
adversarilor ei fireşti interni, dar şi în contra unei serii întregi de 


coaliţii răsboince exterioare, 

In clipele ei cele mul grele, atunci cind încordarea, pasiunea, 
ardoarea ciocnirilor sociale, deslănţuite de virtejul revoluționar iau 
absorbit toate energiile în arena luptelor interne, ea a avut de sus- 
ţinut si atacurile cele mal teribile la multiplele graniţi ale patriei. 
Răsboiul contra inamicilor exteriori, dusmani al emancipării politice 
ca gi duşmani ai Franței, visind împărţirea şi ciopirțirea ci, avea să 
decidă de soarta noilor aşezăminte sociale şi politice. In mod firese 

terenul activității militare se concentrară din belşug energiile erei 


revoluționare şi se manifestă toată Impetuozitatea acţiunii de ino- 


yare emanate de imensa răstu 
mirare ci campaniile militare din a 
transformări radicale, care au afectat 
felul lor de a lupta, şi care prin aceast au i 
militar începerea unei eri noi. : 

Istoria a consemnat ca punct de pornire ul perioadei de osti- 
Htăţi, declaraţia de răsboiu ir'misă Austriei în 20) Aprilie 1792 de 
către guvernul girondin, faimosul general Dumouriez fiind ministru 
de etxerne. Aparenţele istorice ar înciina dar să atribuie revoluţiei 
inițiativa agresivă. O cercetare mai adincă a evenimentelor arată 
însă că declanşarea răsboiului n'a isvorit în mod consecvent din doc- 
trina mişcării ce înmirmurea pure să n'a fost revendicată de forţele 
ei progresive, Dimpotrivă, gestul sfidare lansat la adesa Aus- 
triei, insemnind stirnirea premeditată și voltă s văshoiului, a fost 
pus la cale de uneltirile acelor elemente cari tindeau din răspu 
să stăvilească valul transformărilor şi să restaureze eventual vechiul 
regim. Curtea lui Ludovic al XVI-lea ardea de nerăbdare să asiste 
la isbucnirea răsholului, nutrind speranţa că privilegiile absolutiste 
vor putea fi redobindita şi impuse cu ajutorul baionetelor străine, ca 
a urmare a înfringerii scontate a armatelor franceze. In 9 Decem- 
yrie 1791, Marie Antoinette seria contelui emigrant Mercy, referin- 
du-se ia politica de stirnire a răsboiului, pacificată de partidul 
girondin: 

„Cred că vom declara răsboiul, nu unei puteri în stare să se 
măsoare en no!, suntem prea lași pentru aceasta, ci Electorilor şi 


rnare politică şi socială, Nu e dar nici o 
nii 1792—94 au purtat pecetea unor 
atit strucura armatelor, cît şi 
naugurat şi în dămeniul 


CRONICĂ DE ISTORIE MILITARĂ 129 


citorva prinți din Germania, în speranța că aceştia nu se vor putea 
apăra. imbecili! Ei nu văd că săvirşind acest lucru, ne servesc pe 
noi, căci în cele din urmă, odată ce noi vom fi inceput, şi celelalte 
puteri vor trebui să se amestece pentru usi apăra fiecare drepturile”, 
' Marie-Antoinette, curtea, nobilii emigrați şi neemigraţi, toți 
desmoşteniţii din 1769 dorenu din inimă începerea răsbolului, Nos- 
timă împletire a pasiunilor, căci prin epitetul de „imbecili“ erau 
vizaţi tocmai girondinii, cari concepeau salvarea lor supremă numai 
pea peykin ragnar răsboiului. Personifietnd interesele arlis- 
ației financiare, a marii burghezii ulanta a 
cărel veleităţi politice fuseseră are heen de o Eia ra 
Adunării Constituante, partidul girondin tinden să înțepenenscă in 
oc cursul revoluţiei, să ajungă la un compromis cu Ludovie ni 
XVI-lea, să prevină astfel amplificarea libertății de mişcare a mul: 
țimilor populare și eventualele atacuri indreptate în mod tanger 
val împotriva proprietății, Declunşarea risboiului și epuizarea ener- 
iilor norodului pe cimpiile de bătălie erau socotite de girondini 
e unica posibilitate ce sa oferea în vederea consolidării dominaţiei 
or politice moderate, amenintate de puholul în crestere al revolu- 
Hei. Planurile Girondel se potriveau în acest punct capital de mi- 
nune cu stratagemele anturajului lui Ludovic al XVl-lea. Tratin 
ed ad (neaga în perna mesa si particulară de „imbecil ” Marie- 
i , că exprima repulsia în care a 
x ca fără deosebire ai celei de-a trein pnl amr mă piy 
tei nara va St ră nk culeagă adevăratele ronde ale politicii gi- 
în es Aar O ann e ma caonnag Oia en 
gur, ul girondin nu mărturisi nici o clipă adev 
Femeii zi politicii sale răsbo'nice. RI se învălui în ee ore ini 
anan iaa ett de grandilocvente pe atit de netemeinice. Brissot 
ponei aparine i pupe nm a nobililor trecuţi peste Rhin, şi pledă 
necorespunziitoare realității, ume 
aceta că focarele contrarevolutionare i 
protejate de capit fi 
ai trebuiau gi ură vre RE Tuni pentru ca anarag a 
a entuzriasmului răsboinic, girondinii lansată si îi rayisman 
e) şi eroleă, că celelalte popoare nu Pe e e O DR 
ret ră armelor revoluției franceze pentru a adopta şi ele noile 
In acele momente, în primele luni a 
' le anului 1 
a.» pietei o rm era predominantă. Rinat fe el area 
Arii - evăraţii reprezentanți ai tendințelor progresive, în 
frun ni FT Ti pă ni să se fi opus cu o claritate de vederi remar- 
pene mil unie 17%, în întrun'rile societăţii iacobine. Ro- 
să gar uie cu un rar curaj substratul ascuns al antreprizei 
rr rr cer yirs vind că „răsboiul convine emigranților, că el e agren- 
alcătuit raban ar intigranților curții“, că el e „rezultatul unui arina t 
ra eee i mp de duşmanii libertăţilor”, Robespierre combate 
consistind în inca ora port de tache i gp eran pigiama er 
de acile în Eu ri 
as ang La ajutorul armelor. Ce logică de D a i pe ipa armai 
ii Pere respiră din argumentarea lui: gi: 
a DA că adevărul şi bunul simt desmint aceste splendide 
pag pr pari ana ca mersul progresiv al raţiunii să fie în 
rile, pair mai vicios găseşte un reazăm puternic în obiceiu- 
udecăţile AA Erori popoarelor, Despotismul dupravează 
spiritul oamenilor atit incit e] însuși se face adorat, făctnă 


130 VIAŢA ROMINEASCĂ 


liberta Li si întricoşătoare la prima înfăţişare, Cea mai 
Ienei iale tare poate naşte in capul unui om politie. ae 
de a crede că e deajuns ca un popor să intre cu arma în minë un 
popor străin pentru a-l face să adopte legile sale şi constituția mg 
imeni nu iubeşte misionarii înarmaţi și primul sfat pe i ra 
natura şi prudența este de a-l respinge pe aceştia ca pe inami z 
Inainte ca efectele revoluției noastre să se facă simţite la pr pearl 
străine, trebuie ca ca însăși să fie consolidată. A vrea să le el 
tora libertatea înainte de a fi cucerit-o noi înşi-ne, înseamnă a 
zăşul laolaltă servitutea noastră şi cea a lumii întregi”. i 
Räsboiul revoluţionar agresiv cu telul de a impune cu orja 
noile principil politice a fost deci o 


conspirau contra noului regim de emancipare uman el a 
jae ri re împotriva dorințelor şi ideilor răspindite de acei ce re- 
prezentau tot I pe 

maren franceză. Doctrina acesteia n'a fost deci o doc 
trini pie ihre pr una profund pacifică. Chiar în momentele celor 
mai mari victorii repurtate de tinăra armată revoluţionară, Robes- 
a cărui oporă aceasta din urmă fu în cen mai pare parte, se 
gindia să obție şi să impună o pace dreaptă, 0 pace fără peri 
in lupta pe care el a dat-o contra hebertistilor, militarişti şi răsboi- 
nici à outrance, avizi de cuceriri, precursorii de fapt ai bonapartis- 
mului de mai tirziu, Robespierre, în notele sale private, în care își 
rezuma pentru sine propria sa gindire, formulează astfel scopul vic 
toriilor din anul I, anul de apogeu al revoluției: „Trebuie să na 
înarmăm nu pentru a merge la Rhin, ar fi răsboiul etern, ci pentru 
a dicta pacea, o pace fără cuceriri”. Tar Saint-Just exclama cu o 
mindrie plină de durere: „În fiecare hătâlie noi pierdem oameni 
liberi cu miile, coaliția nu pierde decit sclavi”. 

Doctrina celor ma! autentici reprezentanți al principiilor dela 
1729—93 a fost deci o doctrină inspirată de ideile cele mai nobile de 
pace democratică şi dreaptă, cu respectul l'bertäții şi independenții 
tuturor popoarelor. Revoluţia n'a fost agresivă decit atunci cind 
frinele puterii s'au aflat încă în miinile adversarilor ei reacțlonari, 
ca în primele luni ale anului 1792, Robespierre nu putu să impiedice 
declararea ofensivă a răsbolului în 17, fiindcă atunci el fusese 
încă prea slab. Nu-i fu hărăzit însă nici să încheie pacea dreaptă 
şi democratică la care el tindea, atunci cind ajunsese stăpin pe toate 
frinele puterii. Isbutise să înăbușe curentul militarist dealănţuit de 
Hebert. dar foarte curind ln 9 thermidor forţele reacționare îşi luară 
cumplita revanșă. In cursul consulatului. directoratului şi în urmă 
în perioada napoleoneană, din armate hărăzite a impune Europei 
în lupta contra fortelor absolutismului o pace dreaptă și democra- 
tică, armatele franceze vămislite în cazanul revoluţiei deveniră 
uriaşe instrumente de expansiune și cuceriri ale marei burghezii 
franceze, redevenite stăpini absolută pe destinele Franței, după ce 
reuşise sä reducă la supunere forțele populare pe deplin democra- 
tice, cari dominaseri sub regimul teroarei, A 

Cit de puternice au fost aceste instrumente, istoria o arată 
in întruchiparea acestor campanii napoleoniene. Napoleon a moştenit 
armatele sale din anii de apogeu ai revoluţiei. Deşi declaraţia de ră 

în Martie 1792 din partea guvernului girondin, iuptele 


man ulterior de revoluţia franceză căpătară foarte iute carac- 


CRONICĂ DE ISTORIE MILITARĂ 131 


„terul unor războaie de apărare a revoluţiei şi de apărare națională. 
Intradevăr, din prima fază a ostilităţilor trădarea lui Ludovic al 
XVI-lea, înțelegerea lui cu inamicii, trădările generalilor, cari du- 
seră la invadarea unei părţi din teritoriul francez, transformară de 
fapt Franţa în victima agresiunilor regimurilor absolutiste sau con- 
servatoare din restul Europei. Sub impulsul primejdiei cotropirel 
solului naţional și a înăbusirii libertăţii cu ajutorul hnionetelor 
străine, energiile profunde, adinci ale poporului alarmat de conducă- 
torii săi fideli, se revărsară potop și creară cele dintilu armate tut- 
tionale din lume, ale căror isprăvi au rămas de pom ni plină astäzt. 

Secretul victoriilor obținute de armatele revoluției franceze 
trebuie căutat într'o superioritate a numârului și într'o superiori» 
tate a moralului. Pină în preajma anului 1789, toate armatele pu- 
terilor europene nu fost organizate pe baza angajărilor de mercenari, 
In mod firesc efectivele lor nu puteau fi decit roduso; materialul uman 
concentrat în ele din cel mai mizerabil, degenerat «nu declasat. Năs- 
Dhoniele în general aproape nu interesau populațiile țărilor decit doar 
în măsura În care ele erau însoţite de sporiri ale sarcinilor buge- 
tare. In preajma anului 1789, Intreaga armată n Franţei, cen activă 
şi cea de rezervă, plus toate formaţiile de pază secundare, nu Intro- 
ceau efectivul de 270.000. Un efectiv de 7.200 de oameni apartinea 
corpului regal, 121,000 de infanteriști erau grupaţi în 102 regimente 
şi în 12 batalioane de vinători, cavaleria număra un efectiv aproxi- 
mativ de 3532000 de oameni, artileria de vreo 7.590, iar miliția de 
rezervi aproximativ 75—80.000 de insi. Dintre toate puterile din ncen 
vreme Franța poseda armata cea mai numeroasă. Austria dispunea 
de un efectiv de numa! 230.000 de oameni, dintre care bine instruiți 
150.000. Prusia 200000 (140.000 sub drapel). Cit de reduse erau aceste 
efective de mercenari în raport cu resursele unoi armate bazale pe 
sistemul recrutării, se vede din faptul că cele 14 armate ridicate în 
1193—94 de către guvernul revoluționar au numărat mai bine de un 
milion de oameni. 

Principiul recrutării, care stă la baza armatelor moderne, n 
rezultat în mod spontan din primele faze ale marei revoluții deln 1739, 
Primul gest al burgheziei revoluționare fu de a-si organiza o forţii 
armată cu care să poată rezista şi fringe opoziţia trupelor aflate lu 
dispoziția lui Ludovic al XVI-lea. Astfel apărură gărzile naționale, 
formații armate compuse la început numai din cetăţeni „activi”, adică 
din cei cu oarecare stare, înscriși ca voluntari, Po măsura desfășu- 
rării evenimentelor şi n răsbolului Inceput cu coaliția forțelor absclu- 
tiste, caracterul gărzilor naț onale a evoluat. Ele au încetat a mai con 
ati.ui nişte corpuri de gardă ale burgheziei, complet credincioase ei 
gi din car! erau exclusi voluntarii provenind din păturile sărace nle 
populației. Elo au încetat de asemenea de n mai fi utilizate exclusiv 
în arena luptelor sociale interne. Necesităţ le răsboiului impun tri- 
miterea pe fronturi a gărzilor de voluntari și de asemenea inglobarea 
in rineurile lor a cetăţenilor de orice categorie socială cu exclude 
rea nobilimii bine-îneles, Numai datorită faptului că fronturile mau 
fost lăsate exclusiv în seama vechii armate de Inle, trădările gene- 
ralilor preluaţi de la vechiul regim n'au avut urmäri entastrofale pen- 
tru vita revoluţiei. Nici măcar generalul Lafayette, adorat la un 
moment dnt de gărzile nationale, nu putu să le miște pe acestea Im 
potriva cursului progresiv al revoluţiei, Tot atit succes au avut şi 
tentativele generalului Dumouriez, care încercă să meargă asupra 
Parisului cu trupele de linie, ce li erau credincioase. Escortat de hu- 

sarii ile Berchiny, el încercă să pătrundă în Condé pentru » antrena 

garnizoana sa împotriva capitalei, cind al treilea batalion al volun- 


132 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tarilor din Yonne, condus de Davout îi bară drumul şi-l sili prin foc 
de arme să treacă aproape neinsoţit de nimeni de partea prusacilor. 

Noile corpuri de voluntari n'au constituit numai o armată cre- 
dineloasă cu trup şi suflet revoluției. Ele au fost animate de un spi- 
rit de acţiune şi de jertfă, necunoscut pină atunci în istorie, repre- 
zentind o stare de spirit cu totul opusă apatiei şi indiferenței merce- 
narilor. Ofițerii şi restul gradelor inferioare erau aleşi prin vot de 
către unităţile comandate. Bazată pe aceste principii democratice de 
selecţionare a ierarhi lor, disciplina era ceva mai liberă ca în vechile 
armate de linie, în schimb mult mai efectivă în cursul acţiunii, Pen- 
tru a trezi şi încorda şi mal mult interesul luptătorilor voluntari, ofi- 
terii explicau soldaţilor marile misiuni ale luptelor ce aveau loc, ob- 
tinind rezultate superioare din colaborarea conştientă a soldaţilor. 

Năseute din necesitățile războiului politie interior, transplan- 
tate la frontieră în urma unor ridicări în mastă, decretate de guver- 
nele revoluţiei şi realizate de către comisari trimişi în lungul şi latul 
Franţa! cu această misiune cială, formațiile de voluntari au afir- 
şit prin a constitui un nou tip de armată, armata naţională revolu- 
tlonară. 
t Care au fost, în mod paralel, transformările suferite şi rolul 
jucat de vechea armată de linie, mostenită dela regimul absolutist? 
Revoluţia n'ar fi putut învinge în 1788 dacii spiritul marilor răstur- 
nări mar fi contaminat în prealabil şi anumita straturi din vechea 
armată de mercenari. Simpatizară din prima clipă cu mișcarea 
celei de-a trea stări mal ales sub-ofițerii, numiţi în acea vreme în 
mod disprețuitor „les bas-officiers“. Resentimentele acestora în contra 
tratamentului militar impus de ofițerii nobili, constituiau un teren 
extrem de prielnic pentru propagarea spiritului de adeziune la re- 
voluție. Trupa fu antrenată și ea la rîndul ei, încît nici măcar regi- 
mentele străine n'au opus dela început chiar vre-o rezistență mate- 
rială serioasă. 

In prima fază a Adunării Constitnante ofiţerii nobili începură 
o activitate de dezagregare a armatei de linie. Soldaţii hănuiţi de 
a nutri simpatii pentru cauza poporului erau expulzați din armată, 
prin modalitatea fnimoaselor „cartuşe galbene", certificate cari li- 
peau de stilpul infamiei pe cel ce le primeau. In regiunile din apro- 
p'erea frontierii ofiterii nobili provoncă chiar dese incidente cu bur- 
ghezia. Valurile revoluției ridicindu-se tot mai aprig, o parte din ofi- 
teri dezertează şi se concentrează în Germania, la Coblentz, Robes- 
pierre propuse curățirea armatei de tonte elementele nobile. Consti- 
tuanta tergiversă şi se mulțumi să ceară otițerilor nobili un jură- 
mint solemn de credință față de revoluție. Ca răspuns, după neisbu- 
tita fugă dela Varennes, întreprinsă de Ludovic al XVI-lea, din 9.500 
de ofițeri, citi rămăseseră în armata de linie, încă 2.000 iau calea 
pribegiei spre Coblentz. Excluderile soldaților, deszertările, opera de 
descompunere înfăptuită de ofițerimen nobilă, emigrarea unei frac- 
tiuni importante a cadrelor ofiţerești, toate aceste fapte au contri- 
buit la slăbirea enormă a armatei de linie, Dela efectivul ei activ 
din preajma anului 1789, anume de 170.000 de soldaţi, ea este treptat 
măcinată ajungind a număra abia 135.000 de inși în momentul de- 
clarării răsbolului cu Austria, în Aprilie 1782. 

Revoluţia întimpină astfel prima invazie străină cu două ar- 
mate de natură cu totul diferită: vechea armată de linie cu efectivul 
menţionat mal sus și armata proaspătă, nouă, de voluntari, înglo- 
bind aproximativ 105.000 ingi. Cu toate ezitările generalilor, cari co- 
chetează cu nobilii emigranți, cu toată rivna mediocră a ofiţerilor 
nobili neemigranți, ce se băteau mai mult în silă, avintul primei ar- 


CRONICĂ DE ISTORIE MILITARĂ 133 


mate populare, voluntare, țişnite din protunzimile revoluției, e atit 
de vijelioa, încit înaintarea prusacă este în cele din urmă oprită la 
Valmy, ducele de Brunswick silit să se retragă în pripă pentru a 
evita un dezastru, iar solul liber ul Franţei este sustras de sub co- 
tropirea străină şi despotică, Ludovic al XVI-lea, Marie- Antoinette 
şi girondinii plătesc rind pe rind cu eşafodul, politica de deslănţuire 
a răsbolului si de pactizare cu dușmanul, 

Trece iarna anului 1783 și a doua coaliție absolutisti se ridici 
contra marei revoluții franceze. De astă dată opera militară a Con- 
vențiunii, dirijate în cele din urmă de Robespierre, se va arăta în 
toată splendoarea ei. In 24 Februarie 1793 este ordonată o nouă ri- 
dicare de voluntari, fixată la un efectiv de 300.000 de oameni, In 
unele departamente elementele nobile reuşesc să suscite oarecare re- 
zistenţă, Curind însă măsurile energice nle iacobin'lor, conduşi de 
mina de fier a Comitetului Salvării Publice, rouşese să ridice la un 
nou nivel temperatura revoluționară n Franţei. Pretutindeni comi- 
sarii trimişi de Convenţiune pentru a organiza noile batalioane de 
voluntari sunt primiţi cu entuziasm. In cîteva luni elfira de 300.000 
va fl pe larg depăşită, devenind aproape dublă, Coexistença celor 
două soiuri de armate începe să devie jenantă. Două feluri de dis- 
cipline, două feluri de avansări în grad, de solde, de un forme, du- 
rate inegale de serviciu, două grade de statornicie în fidelitatea ch- 
tre revoluţie, nu mai puteau dăinui în mod paralel, Inainte, ministrul 
girondin Narbonne plănuise vărsarea formațiilor de voluntari în 
sînul armatei de linie. Manevra sortiti a transforma nolle armate în 
instrumente docile ale generalilor, a fost însă dejucat de incobini, 
Unificarea realizată de Comitetul Salvării Publice, sub denumirea 
de amalgam, avu cu totul altă semnitienţie, In momentul săvirşirii 
ci, proporţia dintre formaţiile de voluntari şi efectivele vechii nr- 
mate de linie era de 2:1, Cite două batalioane de voluntari fură 
împreunate cu un batalion de linie, creindu-se astfel o semi-brigadă, 
Comandanții de brigăzi si cei superiori erau numiţi de puterea exe- 
cutivă centrali. Avansările în restul gradelor inferioare erau ficute 
à treime în ordinea vechimel și două treimi prin alegeri. Era as'gu- 
rat astfel un sistem simplu caro garanta cadrelor țereşti, rămnse 
credincioase revoluţiei, o înaintare sigură şi caro didea în acelaş 
timp o largă posibilitate controlului popular exercitat prin alegeri. 
In acelas timp, puterea revoluționară își asigură prin numirile di- 
recte în comandamentele superioare controlul deplin asupra întreșii 
armate. Atit formaţiile de voluntari cît și cele de linie dispăreau 
astfel într'o armată unică, în care trăsitur'le dominante purtau pe- 
cetea transformărilor radicale imprimate de revoluție. Vechii sol- 
dați peste cari trecuse sufletul înviorător ul răsturnării politice și 
sociale ernu ncum organie încadraţi în fostele formații de voluntari. 

Atenţia Comitetului Salvării Publice, inspirmt de Robespierre, 
se îndreaptă în acelaş timp asupra constituirii unul comandament 
superior, care să fie din toate punctele de vedere la Inălţimea si- 
tunţiei. In locul vechilor generali apar 0 serie de comandanţi tineri, 

Hoche, Carnot, Kleber, Marceau, mal toți foşti sergenţi sau alte 
grade inferioare la isbucnirea revoluției, elemente proaspete, vigu- 
roase, energice şi capabile, crescute în focul fierberilor politice şi in- 
sufleţite de avintul acestora. 

Caracteristic şi interesant este modul în care guvernul lacobin 
condus de Robespierre a reuşit să aprovizioneze cu arme şi muniţiuni, 
întrun timp relativ foarte scurt, armata de un milion de oameni, de 
proporţii uriașe pentru acea vreme, care a luptat în momentele eri- 
tice din Septembrie 1799. După ce fu sdrobit sabotajul ofiterilor din 


134 VIAŢA ROMINEASCĂ 


A d A vanti 
a armelor, autoritățile revoluționare a sa 
N, cerind staturi pentru accelerarea și mărirea producţiei de 
arme şi de pulbere. Două broşuri, scrise de savanții mari ai na qi 
lui şi înfățisind noi metode de fabricare a armelor din oțel a 
pulberei, tură răspindite în mii de exemplare. Cu ajutorul ap 
cării no'lor metode ştiinţifice, în fiecare departate 

zate pulberiării, în cari procesul de producţie fu scurtat pănă la 
trei zile. Dela 3 milioane de livre de pulbere, producţia fu ridicată 
în scurt timp la 20 de milioane. Revoluţia inova în tonte domeniile, 
gribia procesul de creştere al industriel capitaliste, făcînd primele 
mari aplieații ale științei în producţia pe seară întinsă. In piața 
Grenoble, atunci la marginea Parisului, o pulberărie scotea zilnic 
25 —90.000 de livre de pulbere, ocupind 1.300 de lucrători, reprezen- 
tind deci o concentrare industrială de braţe de lucru excepțională 
pentru ncen vreme. In două luni de zile, cele trei manufacturi 
vechi de arme împreună cu ces nonă, creată de revoluţie la Paris, 
ajunseră să dubleze producţia, fabricind aproximative 1.400 de puşti 
pe zi. Forţele de producţie ale capitalismului se desvoltau cu © fu- 
țeală necunoscută pină atunci în atmosfern activantă a revolnţiei 
burgheze. 

Efective considerabile în comparație cu armatele de merce- 
nari din restul Europei, un moral incomparabil] superior, încălzit la 
facăra arzătoare a patriotismului şi libertăţii, aprovizionarea cu 
arme și muniții din ce în ce mai Pirenei TY un comandament 
tînăr, format din generali vitaji și hotăriţi, căliți la jarul evenimen- 
telor, iată însușirile viguroasei armate create de Convenţiune. Numai 
o astfel de armată putu fi sortită să sfarme încleştarea generală în 
care sa sbătut Convenţiunea în lunile critice ale anului 1793. Mar- 
silia si Lyon-ul în plină revoltă contra-revoluţionară. Răscoalele pli- 
rănești din Vandela tot mai vijelioase. Toulon ocupat de Englezi, iar 
Dunkerque, Maubenge şi tot nordul Franței amenințat de coaliția 
austro-anglo-prusacă. Şi totuşi prin enorma sa încordare de energie 
guvernul condus de Robespierre redevine stăpin pe situație și elihe- 
trează Franța declaraţiilor Drepturilor Omului de strinsoarea forțe- 
lor negre ale trecutului. In August, Marsilia este curăţită de forma- 
tiile contra-revoluționare care puseseră stăpinire pe ea, După paci- 
ficarea văii Rhonulul, vine rindul reacțiuni: Iyoneze, învinse în 9 
Octombrie. In 19 Decembrie, portul Toulon este reluat din miinile 
Englezilor, ceva mai tirziu două coloane string ca într'o chingă Van- 
deia şi o forțează la supunere. In timp ce în interior fortele reacţio- 
nare sunt nimicite, armata din Nord repurtează victorii decisive Im- 
potriva coaliției externe. In bătălia dela Hondschoote, Dunkerque este 
salvat. O lună mai tirziu, în 10 Octombrie, la Watign'es, se repetă 
minunea dela Valmy. Tinerii soldaţi ai republicii dau peste cap ma- 
rea armată austriacă. De astă dată învinșii se cheamt Coburg și 
Ciairfayt. 

In aceste lupte victorioase noua armată creiază și o nouă tac- 
tică de luptă, al cărei principiu fundamental a rămas si pină astăzi 
învățămîntul de căpetenie al strategiei militare. Armata fhurită de 
marea revoluție franceză pune pentru prima oară În practică pro- 
cadeul atacurilor masive, de ea este legată prima aplicare istorică 
a principiului strategie: „ofensiva este cea mai bună tactică”, lată 
cum descrie nobilul Mallet du Pan, adversar inverșunat al Conven: 
ţiunii, noul mod de luptă inaugurat de armatele republicii; 

„Veti înțelege şi mai bine (e vorba de un memoriu adresat de 
către Mallet du Pan lordului Engin, la 1 Februarie 1704) cttă energie 


ad 


= 


CRONICĂ DE ISTORIE MILITARĂ 135 


capătă acest fanatism răaboinic dela genul de luptă la care el este 
întrebuințat. Tactica Comitetului (Salvării Publice) nu este compli- 
cat, mereu, mereu atacuri în masse mari, iată tema sa şi vărurăm 
că este cea bună; căci soldații incontinu activi, incontinuu exaltaţi 
de speranța de a înfrunta un inamic mai prudent şi cărora avintul 
nu le permite să vadă nici să calculeze pericolul, contractă o in- 
drăzneală nedesminţită şi o ardoare impetuasă de a merge la luptă 
luţeala şi impetuozitatea sunt pentru ei cele două elemente ale riz- 
botului, elemente perteet conforme caracterului lor și războlului re- 
voluţionar. Cum s'ar putea ca ei să se teamă de inamici, fără intre- 
rupere inferiori, fără întrerupere covirşiţi la număr, firă întrerupere 
închişi întrun cere de operaţii defensive și care nu s'au ostenit nici- 
odată să le arate că sunt de temut. Cind vedem un general austriac, 
întărit în dosul unei oarecari redute, lăsîndu-se atacat de treizeci 
şi cinci de or! în cinci săptămini, lăsindu-se zdrobit în detall fără a 
merge o singură dată la inamic, forțat după aceea la o dorulă, ce 
se compară numai cu cea dela Rosbach, s! pierzind în elnci rile pre- 
tul de singe a cenlel mai frumoase armate; cind, pe de altă parte, ve- 
dem un sergent de artilerie (Pichegru) devenit general sef, ducind 
în fiecare zi timp de o lună pe soldaţii săi împotriva Austriacilor şi 
sirenă printr'un triumf strălucit, ne putem aştepta In un exces de 
entuziasm din partea trupelor sale și la părerea cea mai exagerată 
asupra intrepidităţii lor neîntrinte. 

„Astfel „. aveţi de combătut ceea ce nu exista în prima cam- 
panie şi decit într'o măsură slabă la începutul celei de-a doua: ar- 
mate pasionate în luptă cu armatele nobilior. un popor soldat fa- 
natizat căruia îi sunt opusi soldați materiali. indiferenți faţă de 
obiectul corții si a căror disciplină n'a evitat înfrinuerile”, 

Geniul noii armate creiazi aşa dar o nouă strategie. Vechile 
armate ale suveranilor feudali luptau bizuindu-se mal ales pe dë- 
fonaivă. Armatele înflăciirate ale revoluției franceze, emannțiuni mle 
naţiunii, dispunind de mari efective și de mari doze de entuziasm, 
luptă dimpotrivă mai ales în ofensivă. Chiar atunci cind generali 
savanţi ai Austriei obțineau niscaiva succese zilnee, mişcările lor 
erau atit de greoaie, atit de înlănţuite în rutina prăfuită n trecutului, 
incit ei pierdeau imediat avantajiile propriilor lor succese. Spiritul 
de ofensivă întrepridă și masivă, iată care n fost armn supremă a 
tui Napoleon. Acest spirit va intra mai tirziu ca principiu eñläuzitor 
în opere unuia din cei mal mari protagonişti al stinței militare 
moderne, Clausevitz, Si mai tirziu, tactica lui von Moltke se va in- 
spira Jin exemplele de luptă ofensivă, Jăsuate posterității de armatele 
revolației franceze, Acestea din urmă au salvat Franța dela pri- 
mejd'a de a deveni o a doua Polonie şi au lăsat diră adincă în istoria 
militară a lumii. 


V. NICOLAU 


CRONICA MILITARĂ 


PRINCIPIILE FRANCEZE ALE 
ORGANIZĂRII ECONOMIEI DE RĂZBOIU 


Un spirit sintetic remarca odată, ceea ce ur trebui să devie o 
tie banală, că de ctteva veacuri tot ce se gindeşte original iz- 
te dintr'o minte franțuzească. Indeplinirea sau popularizarea 
ideii cade în deobşte în lotul altui popor, mai aprig de cîştig, de par- 
venire, de supremație. Sursa, focul inițiator rămine însă în Franţa. 
Şi, cum prejudecata noastră intelectualistă acordă actului de geneză 
o întiietata, este firese ca admiraţia și recunoştinţa executanţilor şi 
imitatorilor să conveargă către centrala franceză de directive spi- 
rituale. - 
S'ar părea, totuşi, că îndrumarea neo-ateniană ar trebui să ră- 
mtie, apriori prin caracterul ei, limitată la exerciţii cerebrale sau la 
îndeletniciri pacifice. Războiul nu a fost ọ preocupare fericită a ca- 
menilor foarte inteligenţi. Cu tot efortul de afabulaţie ditirambică a 
lui 'Tucidie, „războiul cel mare” ul antichităţii grece, a fost un răz- 
boiu mic şi aristocrația deşteptăciunii din Atena a fost înfrintă toc- 
mal cind devenise extrem de subtită şi de rafinată. Un insucces asc- 
mănător n desintegrat și inteligenisia romană și cès arabă. Pirea 
detinitiv demonstrat că războiul este o meserie de reiteri, croaţi şi pan- 
duri, de oameni simplii şi brutali, ducind războiul ca o vastă tale 
annarhică, fără artă. De abia în veacul al şaptesprezecelea, cînd două 
generaţii succesive de generali francezi, Turenne şi Condé, Villeroy şi 
Villars, au aplicat geniul galic al judecății logice, strategiei, s'a putut 
din nou vorbi de o ştiinţă militară. 

Fate adevărat că în secolul al optsprezecelea, specificul manierei 
franceza de a se lupta, a fost războiul în dantelă, Războlul dus la fron- 
tioră, de soldaţi de carieră, cu un minimum de pierderi, pentru sco- 
puri politice limitate. Burghezul depâna acasă o viaţă calmă, cres- 
toare de huni stare şi protectoare a artelor, o existenţă subiect de 
frescă alegorică, Cind Baint-Simon pomeneşte sosirea unui curier 
militar la Versailles, fraza nu conţine un adjectiv în plus, un accent 
de compasiune. un tremolo pentru întimplările de pe front. Fraza 
următoare revine la probleme mai acute, la viata mondenă a man- 
sardelor castelului regesc. Războiul a devenit o activitate civilizată. 
specializată, impotriva căruia nu protestează nimeni, nici chiar cel 
care moare. 

Războiului în dantelă, francezii fac să-i succeadă genul opus, riz- 
boiu! național, instrument al Revoluției franceze, Cum golănimea pe- 
deatră dela Bouvines a sdrobit cavaleria înzinată n seniorilor, la fel a 
nimicit revoluționarul francez, inexpert şi indisciplinat, armata mer- 
cenară condusă de boeri a Aliaților. Superiorităţii tochnice a infante- 


CRONICA MILITARĂ 137 


riei din veacul al XIII-lea îi urmează superioritatea morali a o- 
binului, Omul r ntatiy al revoluției, „der meister“ cum ret 
mone V. Claw tz, a sezisat întiiul că soldatul nou, soldatul inyin- 

1, este soldatul neplătit, hămesit, gol, ascultătorul tnfierbințat al 
harangelor napoleoniene, admiratorul soarelui dela Austerlitz, Sol- 
datul romantic, soldatul veacului al XIX-lea, este recrutul lui Bona- 
parte, iar nu lefegiul lui Blucher sau Welington. 

După războiul mondial, în fine, tot francezii au fost neeis care 
au observat declinul iremediabil al războiului „pregătit pini la ul- 
timul nasture de pghetră”. Descoperitorii războlului total au fost re- 
dactorii proiectului de lege Paul-Boncour din 1925, pentru organiza- 
rea naţiunii în timp de războiu, In urmă, V. Luddendort, a pus pe 
coperta unei cărți, formula războiului total, care, Într'o conjunctură 
politică înrudită ca tendință de totalitate, a avut succesul pe care-l 
cunoaştem, Dar constatarea nevoli în sine, emiterea principiilor, tra- 
sarea liniilor de conduită au fost, ca intotdeauna, apari francez. 


Gindirea sistematică, metodică pare să fi devenit un bun tot attt 
de liberal imprăştiat ca şi bunul simţ al lui Descartes. Niciodată nu 
sau alcătuit mai numeroase sisteme, nu s'au trasat mal multe schome. 
Diagramele piramidale, activităţile care pornesc dintr'un nucleu cen- 
tral şi se împrăștie, prin etape intermediare, la ultimul agent celular 
sunt atit de comune încît au ajuns un fel obişnuit de a vedea Insăşi 
mecanica rațională a metodei se poate regăsi în ruilimentele de cul- 
tură ale oricărul învățăcel contimporan, Acest instrument de căutare 
al gîndirii, cu toate că atit de răspindit astăzi, nu trebue să se uite că 
este maniera specific franceză de a cerceta adevărul. Și este una dir 
marile sule glorii, vulgarizarea sa chiar excesivă. 

Totuşi nu trebue trecut cu vederea că metoda nu estè decit o 
unealtă. Că este necesară dar nu şi suficientă în actul de descoperire 
sau în cel de creiare, Nu este, deci, îndeajune, ca un junker să aplice 
o metodă de organizare pentru ca ca să aibă sens, Desigur, organi- 
zarea va fi în ea însăşi perfectă si valoarea ei intrinsecă va fi con- 
giderabili, Ea rămine însă stearpă fără concepţia de ansamblu, 
sintetică. care a stabilit necesitatea organizării şi țelul ei. De aceea, 
ceea co importă pentru apreciatorul intelectual este actul frances nl 
precizării nevoilor formei actuale a războiului, Organizarea economică 
a războiului nu este decit o temă parțială a unei probleme globale 
Preocupările ce s'au născut odată cu tentativele de rezolvire alo aces- 
tei teme sunt nenumărate şi au generat o şcoală de gindire mai în 
fiecare ţară care se socotește mare putere. De gindire minoră, însă. 
Care nu poate decit să aplice şi care pentru a progresa este obligată 
n se reîntoarce constant la sursă. Dacă printr'o întimplare oarecare 
gar creia un hiatus între cei care gindesc militar în Franța şi cet 
care gindesc astfel aiurea, s'ar stinge însăşi tradiţia inteligentă a 
acestei categorii de gindire. Cred că nicăieri această constatare nu 
este mai des făcută decit în celălalt Stat militar al Europei, Germa- 
nia „unde literatura de specialitate franceză este citită cu deosebită 
atenție, şi nu pentru informația care s'ar putea colecta asupra felu 
iu! de a reflecta al unui inamice potenţial ci pentru însăşi preţio- 

sul său material de inspiraţie, Așa dar, analiza doctrinei franceze a 
economiei războiului nu înseamnă numai studiul limitat al unuj punet 
de vedere naţional, cl studiul izvorului însusi al acestui fel de a gindi. 


138 VIAŢA ROMINEASCĂ 


După războiul mondial, era de provine, interesul pentru or 
izare în vederea unui nou războiu să fie destul de a TA In 

nta, în special, opinia publică era hotărită să decreteze imposibi- 
litatea revenirei unui conflict armat. Problemele care se puneau 
erau sociale, cele naţionale fiind socotite rezolvate, Era epoca in care, 
sub auspiciile unul parlament conservator, se înfiripa „republica ca- 
marazilor”, pacifistă, revendicatoare, etatistă. Sindiculismul francez, în 
faza mistică, profita de întreaga vitalitate care Sorel o presupune 
acestei etape de evoluţie. Franța se îmbăta de cuvinte cuminţi şi de re- 
forme echitabile. Securitate şi dreptate socială, erau formulele cele 
mai frecvente. 

Este adevărat că Franţa era administrată încă quasi milităreşte, 
Reminiscenţele războiului se îndepărtau destul de greu şi numai sub 
presiunea crescîndă a vieţii politice libere. Sindicaliştii şi, în general, 
toată atinga, nădăjduiau, totuşi că absenţa unei ambianţe constituţio- 
nale timp de aproape cinci ani de zile întrerupsese trad ţia demo- 
cratică franceză, îngăduind o facilă instaurare a unui Stat sindical. 
Se părea, chiar, că nu există o mai bună pregătire pentru etatismul 
politie decit etatismul militar, Cu ajutorul acestuia din urmă, a rolu- 
lui său compulsoriu şi educativ, se putea atinge idealul de viaţă paci- 
fică şi justă al muncitorimei sindicaliate. 


Prima propunere organizatorie a Confederaţiei Generale a Mun- 
cìi, compania ortodoxă a sindicalismului francez, conducea la inteme: 
ierea unui „Conseil national économique”, alcătuit din reprezentanţi 
ai sindicatelor de muncitori, ai celor de patroni, ai Statului şi ai con- 
sumatorilor. Această formaţie avea în funcțiuni neconstituţionale 
şi tindea la înlocuirea arlamentului, ceea ce ar fi periclitat 
fundamentele Statului liberal. Era, deci, normal ca tentativa să esueze, 
Confederaţia filni însărcinată să aplice ziua de opt ore, de curînd 
adoptată. In locul consiliului mixt propus de sindicate, guvernul în- 
fiinţa un „Conseil économique”, asistat de o comisiune permanentă 
cu caracter consultativ, cara era format din delegaţii corpurilor in- 
teresate minus consumatorii. In consiliul propriu z insă, numai gu- 
vernul răminea reprezentat avind, deci, şi conducerea. Toate aceste 
eseuri de organizare aveau loc în Iulie 1919. 

Cu toate că sindicatele erau silite să-şi recunoască înfringerea, 
tentativele de reluare a ideii de organizare economică pe baze sindi- 
cale nu dispărură. Ele se mărginiră numai la soluții parțiale, cum 
ar fi „Conseil économique du Travail", destinat să reguleze legăturile 
între muncă şi viața economică. Pe lingă eforturile sindicatelor mun- 
citoreşti, se adiugau, în timpul legislaturii conservatoare din 1919— 
1924, şi primele avansuri de colaborare a sindicatelor patronale. Guver- 
nul rămiînea, însă, cu conştiineiozitate liberal, tratind toate ofertele de 
conlucrare cu un interes moderat şi considerindu-le sub un punct de 
vedere diletant. 

Continuul dezinteres pentru ofertele sindicatelor, nu împiedeca 
Guvernul francez să asigure organizarea apărării naţionale. 

Dacă Inovaţiile în structura administrativă şi politică a Franţei 
erau privite cu circumspecție şi cite odată cu aversiune de către un gu- 
vern de mari burghezi, Apărarea Naţională răminea mereu in centrul 
interesului claselor conducătoare. Este firesc ca această preocupare să 
nu fi fost împlirtăşită de marea mulţime, sigură de neputinta reveni: 
rei războiului şi urînd cu furie şi religiozitate orice încercare de a-i 


- 


CRONICA MILITARĂ 139 


readuce aminte de existența lui. Detaşaţi de prejudeciiţi sentimentale 
ciţiva civili cunoscători ai Istoriei şi cîțiva militari de profesie sau 
străduit să nu uite citeva legi constante ale evoluției omeneşti, Astfel 
se născu în 17.XIL19%21 „le Conseil Supérieur de ln Défense Nationale”, 


centralizatorul o: ii economi 
5 ery rganizăr conomice a Statului francez in vederea 


Organizarea Consiliului superior al apărării naţionale prevede 
directa supraveghere a şefului Statului si a primului ministru. Con 
sihului Superior al Armatei, Ministerul de Războiu, Consiliul de Mi- 
niștri, Consiliul economie sunt convoeabili In interiorul C. S, al A. N. 
dispunind de o „Comission d'études de la defense nationale“, care, pe 
lingă experți ştiinţifici şi tehnici, dispune de totalitatea conducătorilor 
departamentelor economice atașate ministerelor de resort, 

Activitatea Consiliului Superior a fost, în primii ani de fiinţare 
dirijată de Statul civil. Deabia în 1920, cind probabilitatea războiului 
se mărise, influenţa militară se făcu simțită prin incredințarea Sacre 
tariatului general unui ofițer general numit de Ministrul de Războlu. 
Cum atribuţiile Secretariatului sunt importante, el tiind organul real 
de lucru al Consiliului, se poate observa că di ia civilă a acestui 
organism de interes militar, a fost Oarecum slăbită. Numai prezența 
unui pericol putea să îndemne Guvernul francez, să cedeze un post 
de control unul militar, cunoscindu-ae sectarismul civil al politicii 


Consiliul superior este un organ de administrare si execuție. 
Normele sale de activitate trebuiau, însă, să fie stabilite printr'o lege 
cu caracter general, Această lege, care ca tonte măsurile de ordin or- 
ganizator și general ar fi constituit un pas mal departe spre sociali- 
zare, nu putea fi elaborată de conservatori, Deabia în 1925, cind un 
deputat de stinga, Paul-Boncour, fu numit vicepreşedintele Comisiunii 
de studii pentru Apărarea Naţională, organizarea Franței luă un ca- 
recter definitiv, Proiectul de lege depus In 1925, asupra „Organirării 
generale a națiunii în vederea războiului” si numit prematur legea 
Paul-Boncvur, poate fi considerat drept sursa de inspiraţie a tuturor 
sistemelor ulterioare, preconizatoare a războiului total. 


Ideile lui Paul-Boncour le cunoaştem astăzi: Sunt ideile tutu- 
rora. Sunt însă citeva principii care din diferite cauze nu au fost adop- 
tate şi care rămin Incă discutabile. 

Grija principală a proiectului Paul-Boncour a fost pe tărimul po- 
litie, să nu creeze precedente şi să nu deschidă calea legală, dictaturii, 
Desigur că intenţia ultimă a proiectului ëra, politiceşta, educarea 
Franței pentru sindicalism Totuşi, oamenii de Stat francezi au inchie- 
tudini asupra inexorabilităţii veniri! evului sindicalist, Incercarea ge- 
neralului Boulanger, este încă dea citată, dovedind că persistă încă in 
sinea celor care sunt responsabili de menținerea democrației. Tontă 1u- 

mea de stinga era de acord să sè încurajeze socializarea temperată, 
avind însă aprehensiunea nedeclarată a unei rezistențe a claselor po- 
sedante. Şi atunci, spectrul Boulanger reapărea. De aceia, în dirijarea 


140 VIAŢA ROMINEASCĂ 


anizării, proiectul propune conlucrarea comisiunilor parlamentare. 
Komilon din Urmă constitue poate un lest din punct de vedere al uni- 
tății de conducere şi al celerităţii deciziunilor, dar, în acelaş timp, 
ceea ce este extrem de prețios, ele prezintă o neindoioată garanţie de 
constituționalitate. Asa dar, prima grije a întemeietorului organiză: 
rilor totale a fost şi creierea frinei temperatoare a exceselor acestui 
pen de a conduce. 

Era foarte simplu, de asemeni, pe planul social, ca proiectul să 
fie expresia majorităţii. Sugestiile partizane îndemnau pentru o struc- 
tură unitară, avind un caracter de clasă. Moderaţia redactorilor, însă, 
a făcut ca organele de consultare să nu înfăţişeze numai o parte din 
factorii răspunzători chiar dacă, numeric, aceştia erau covirşitori, Este 
notabil că ideile unu! om de stinga, închegate la începutul unei legis- 
laturi net de stinga, să păstreze destulă cumpătare și să ţină seanma de 
drepturile unei minorităţi sociale. De aci conlucrarea patronilor cu 
lucrătorii. 

In acelaș timp, însă, proiectul înregistrează atitudinea opiniei pu- 
blice împotriva beneficiilor realizate în timpul războiului, excluzind o 
asemenea posibilitate prin stabilirea de către Stat a preturilor de cost. 
Această aversiune a omului de pe stradă pentru ciştigul Industriei de 
răzholu în timpul războiului, a continuat pînă astăzi, dealungul a 
doulizeci de ani dela războiu, permiţind în 1937 expropriele lui Pie- 
rre Cot, care sau executat cum se ştie, cu insucces. 

Proiectul se mărginește, cum am indicat, să prevadă o organizare 
pentru ipoteza unui războiu, El nu încalcă, cum au făcut tentativele 
mal violente de mai tirziu ale altor ţări, domenii asupra cărora nu are 
autoritate, El nu a încercat, prin urmare, să fasoneze un om nou, ro- 
botul ideal nouei concepții de organizare. Ci a lăsat cetățeanului, în 
afara educaţiei sale militare, deplină libertate. Nu l-a forţat să-şi 
sehimbe şi să-și falsifice existența, în vederen unui războiu, care în 
1925 părea extrem de ipotetic. Ci i-a pus la dispoziţie pur și simplu 
un instrument excelent, destinat unui anumit scop, a cărul recu- 
rentă este, să nădăjdulm, mică 


Coherenta şi valoarea generală a proiectului Paul-Boncour a fă- 
ent ca acesta să fie tiparul fundamental al reformelor ulterioare, 
Mind pe rînd, toate problemele importante ale economiei de război, 
au fost rezolvate, recunoscându-se în factura soluţiunilor, ideile uni- 
tare ale prolectului din 1995. Materialul omenesc, asigurarea alimen- 
telor, a materiilor prime şi fabricate, a transporturilor, a finanțelor 
Eau għidat potrivit normelor prevăzute în acest polect, 

Recrutarea minli de lucru care prezintă o lature atit de dificilă 
în Franţa şi care explică, în bună măsură contingentul însemnat de 
străini, sa reglementat, după eșecurile private ale lui „Société Gé- 
nârale d'immigration agripa et industrielle“, prin înfiinţarea, în 
1925, a unul „Conseil national de la main doeuvre“, în atribuţiile că- 
rula reveneau toate chestiunile organizării muncii industriale, în caz 
de războiu, 

La fel, asigurarea stocajului şi distribuţiei alimentelor de primă 
necesitate, s'a făcut prin înființarea, reclamată încă din 1932, a unui 
„Office National interprofeasionel du Blé“, care pe lingă funcțiunile 
sale regulatoare ale pieţei prețurilor şi importului, este agentul sto 
cator u 20% din recolta anuală a Franței, 


CRONICA MILITARĀ 141 


De asemeni, În sectorul industrial, „la Confédération générale 
de la production“ care a premers cu cel puțin cincisprezece ani Inte- 
meicrea organismelor sim lare în celelalte țări mari puteri europene, 
şi care este o asociaţie sindicală a industriaşilor francezi, a alcătuit 
un perfect instrument de organizare a industriei în vederea războiu- 
lui. Repartizarea pe regiuni, în conformitate cu nevulnerabilitatea 
oferită, raţionalizarea, adaptarea la fabricaţia specifică de război, 
descentralizarea, normalizarea şi standardizarea industriei franceze 
sa făcut treptat, fără sacade şi fără sforţări. 

Transporturile au fost în acelaşi chip aduse să ae integreze pla- 
nului general de pregătire economică a războiului. Organe private 
ca „Fédération nationale de l'automobile“, și „Union des Usagers des 
Vehicles Industriels” coordonata printr'un „Comité central de coor- 
dination" înființat In 1934 şi în legătură cu un „Conseil supérieur des 

mins de fer”, sunt colaboratorii imediaţi ai Ministerului Apărării 
Naţionale pentru indrumarea chestiunilor privind transportul în caz 
de conflict armat, 

In fine, organizarea financiară a războiului a obținut cel mai 
însemnat suport, prin modificarea statutelor Băncii Franței în 1 
cu trei ani înaintea aseminiitoarei reforme germane. O politică drie 
conservatoare a institutului de emisiune francez nu se mai poate 
concepe astăzi şi eventualele pledici pe care cele două sute de familii, 
excesiv de ortodoxe şi de independente în minuirea puterilor de con- 
trol, mai ar încerca să le ridice, vor fl cu facilitate răaturnate. In 
plus, ear e y ranami des Dépôts et Consignations" care 

ntralizează casele puneri, baza economiei franceze, este sub 
directa priveghere a Statului, = 


In concluzie, din schița trasată mal sus, se degajă limpede ca- 
racleristicele manierei franceze de a organiza economia în ipoteza 
unul războiu. Ele înseamnă moderație, cumpătare, echilibru, Sunt, de- 
altfel, caracteristicile geniului francez. 

Ar fi fosti mult mal simplu ca, dintr'o dorinţă de perfecţie, or- 
panizarea franceză să fi luat alura, adoptată de alții, a ctatismului 
politie militar sau combinat, Această tendinţă spre perfect ar fi dus 
însă la imperfecţiune. Sub organizarea franceză, cu toate aparențele 
de disensiuni, există un consens cu atit mai puternic cu cit este li- 
ber consimţit. Legiuitorii şi planificatorii de stinga sau de dreapta 
în Franţa nu au uitat niciodată, că în ţara lor, victoria este în tot- 
deauna a oamenilor şi că, potrivit tradiţiei liberale atit de tenace pe 
pămiîntul francez, în jurul omului trebue să se concentreze eforturile 
de progres. Economia de războiu trebue să încerce a rămine o unealtă 
de apărare a omului, iar nici decum omul un instrument docil şi au- 
tomat al economiei de război. Națiunea de „total este pentru fran- 
cez excepţională şi reprezintă o strădanie pentru un anume țel, limi- 
tată şi îngrădită. In alte părţi totalul este hipertrofiat, dominind 
trivit etimologiei, totul, filozofie de Stat şi filozofie de viață. Pe cind 
în Franța, războiul este imaginat drept un accident, putind a fi evitat 
prin persuasune, aiurea el devine substanța însăşi a quotidianului, a 


existenţei. 
Dr. Ing. PAUL ZOTTA 


CRONICA PLASTICĂ 
REVOLUŢIA FRANCEZĂ ŞI ARTA 


Este greu de conceput in istorie o epocă mai diferită de cea care 
a precedat-o şi de cea care O Va urma ci Revoluţia Franceză. Pentru 
oamenii de la 1789, nu există decât o singură atitudine faţă de tot ce 
reprezintă „vechiul regim": opoziția, o ură neimpăcată gi nevoia de 
a suprima tot cea ce-l amintea. Evident, nu vorbesc de faza interme- 
diară, de scurtă durată, în care unul sau altul, dintro tabără sau din 
cealaltă, se face a crede întrun compromis, într'o posibilitate de con- 
ciliere, Vorbesc de adevărata revoluție, de vremea în care arma! 
de „gueux“ şi de „Sans culottes“ luptă la hotarele Franţei cu indir- 
jirea pe care o dau o puternică convingere şi desperarea, iar în inte- 
rior se urmăresc cu toate mijloacele oamenii trecutului și cad sub 
secure hecatombele de „aristos” sau de „bănu'ţi” pentru a da popo- 
rului iluzia că cei de la guvern veghează. 

Pentru oamenii dinnainte de războiul mondial era mai greu de 
imaginat starea sufletească a unui întreg popor în continuă fierbere 
a cărui voinţă şi simtire erau întinse ca nişte coarde gata să ples- 
nească, care-şi pierduse aproape calitatea umană a spiritului adică 
duioşia şi înțelepciunea, dar din mijlocul căruia se ridicau marele 
exemplare de bărbaţi şi de femei hotăriți la cele mai grele sacrificii, 
în folosul unei convingeri. Noi, cei de azi, am cunoscut acest feno- 
men deaproape. Nu trăim oare în mijlocul unui războiu de „ideologii”, 
fiecare cu eroii săi! Ne dăm astfel seama de tot binele şi de tot răul 
ce-l pot face doctrinele, puse exclusiv în serviciul statului, cu descon- 
siderarea, cu sacrificarea chiar cumplită a indivizilor. 

Dar şi atunci, ca şi acum, pentru ca omul să consimtă a se ani- 
hila, fie şi în interesul obştese, este nevoie ca el să fie adus pe nes.m- 
tite la o astfel de exaltare, încât intensitatea convingerilor ce i se 
strecoară să nu mai întimpine nici un fel de rezistență din partea 
instinctului de conservare $i a bunului simţ obişnuit, Acesta este 
rolul „propagandel”. Iar arta, cu influența ce exercită asupra senti- 
mentului, cu apelul ce face la ce e nobil şi dezinteresat în om, va avea 
un rol mare în astfel de împrejurări. In generalitatea cazurilor — 0 
vedem astăzi cu prisosință în jurul nostru — nu este uşor să pro- 
voci curente artistice, să determini acţiuni în stil mare, Oricit ar 
suna din trompetă artiştii mediocri, ei nu pot produce nimic durabil 
poate şi pentru că, la cei mai mulți dintre ei, nu e greu să se observe 
lipsa de sinceritate, 

_ Din acest punct de vedere Revoluţia Franceză a fost mal feri- 
cită. Ea a avut norocul să fie servită de talentul unui mare artist, 


CRONICA PLASTICĂ 143 


rare eee „avant la lettre", de vreme ce în artă el se făcuse apă- 
ră unor principii, care nu vor fi ale Revoluții decit mai târziu. 
Artistul acesta venea, cu prodigiosul său trecut de pictor, cu o dorință 
de a da meseriei sale un ideal nobil şi sever. El poseda în 
plus o capacitate rară de a-și uri cu perseverență adversarii, capaci- 
tate de ură aproape fără exemplu în istoria artei, deși cazurile de 
gelozii, între pictor! și sculptori, mergind pină la tentativa de asasi- 
nat, nu lipsesc. Acest om excepţional este Louis David. El a servit 
Revoluţia cu toată puterea ființei sale fizice şi morale. La căderea ei, 
el a rămas credincios lui Napoleon, cu aceeasi rivnă, cu aceeaşi 
oarbă pasiune, şi acelaş devotament, Ca mulţi contemporani el nu și-a 
dat seama că „tiranii” şi „despoti“, pe carei combătuse pe vremea 
Revoluţiei, 1şi găsiseră un urmaş în Napoleon, tiran” genial, fără 
îndoială, idolntrizat de popor, en mulţi alţii din categoria lui, însă, 
oricum, tot un tiran. 
Nimeni nu părea mai puţin făcut pentru rolul de repgeneralor 
a! picturii, pentru punerea ei pe baze severe, ascetice, inălţătoare, ca 
David. Născut în mijlocul sec. al XVIII-lea, el ti simte deliciile prin 
toți porii. In timpul adolescenței sale pictorii care se bucurau de fa- 
voarea amatorilor ajunseseră să producă o artă de o plenitudine, de 
un rafinament de execuţie, de o splendoare și de o sinceritate mer- 
gind la unison cu preferințele publicului — cum din vremea Renas 
terel Italiene a epocei Iui Velosques şi Rembrandt nu se mai întiinise. 
Ei nau sufletul inalt, de sigur toţi acesti protejați de favorite şi de 
„mignoni“; inspiraţia lor «ste adesea turbure, N'au nici dorința, nici 
putinţa să ridice moral omul. In genul minor, pe care şi-l aleg, cu 
graţie, cu spirit, cu o dulce voluptate ei nu arătat Insă o cunoaştere 
a resurselor picturii, a tutulor, care este unică. E greu de conceput 
tablouri mai desăvirșit pictate ca cele ale lui Chardin, ale lui Wat- 
teau, ale lui Frayonard, Louis David îi admiră pe toţi cu pasiune, El 
insuşi nu-i insensibil la plăcerile vițel. ȘI dacă soţia sa legitimă esto 
ceva cam groasă și cam diagrațioasă, în portretul de mai tirziu al 
d-nei Recamier, al d-nei Sâriziat, al d-nei de Vergninac (sora lui De- 
lacroix), se ghiceşte ochiul amatorului de femee, artistul miscat în 
fața unui model rar. Primul său profesor este Boucher Insuşi, care-i 
promite să-l înveţe „cum să încovonie cu grație un braţ sau o gamb". 
Acesta esta însă prea bătrin ca să-l dea regulat lecţii. Il încredințează 
lui Viera, rezervindu-şi plăcerea de a-i corecta uneori încercările, 
David era un parizian care ştia ce vrea, dotat cu o energie sălba- 
teci, capabilă să înfrunte orice, şi cu o tot atit de neinfrintă perse- 
verenţă. Genul în care Boucher ajunsese llustru, li convine și lul. 
Nu te mulţumeşte însă cu cea ce ar fi putut produce orice tinăr ceva 
mul talentat. EI vrea să dea picturii sale o bază solidă — consacră 
ore nenumărate desenului, în care ajunge cu adevărat să oxceleze— 
şi să o fortifice prin exemplul Italiei, Prezumţios, el dispretueste arta 
antică. Inainte de a o cunoaște. O declară rece, lipsită de sentiment 
si de mişcare. Cea ce aştenta de ln italieni: era familiarizarea cu arta 
facilă, cam răsunătoare şi teatrală a celor din sec. al XVII-lea, Se 
prezintă la concursul pentru Premiul Romei, cea co l-ar fi dat, dacă 
reușea, apun să devie pensionar al Academiei Franceze din Roma. 
In 1770, 1771, 1772, este respins. Atita îndărătnicie, o aşa de puternică 
dorință de a învinue cu orice preţ obstacolele nu se mal văzuse prin- 
tre candidaţi. Așa se acumulează în sufletul acestui violent şi pasio- 
nat o provizie de ură, care nu se va stinge, mai tirziu, dect cu des- 
ființarea Academiei de Arte Frumoase, Deocamdată însă tinărul ar- 
Seb deși susținut de Boucher, nu poate nimic contra acestei instituții 
f peerufi far crsice necazul in contra sa însuşi şi se decide să se lase 
came. Prietenii intervin însă, Îl susțin, îl remontează |. 


144 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ei sfirşesc prin a-l convinge să se prezinte din nou la concurs, în 
1774, cind David este clasat primul și trimis ta pensionar la Roma. 

Aici îl aşteptau multe surprize. Ele nu-i vin din partea pictori- 
lor, ci din partea teoreticienilor şi a descoperirilor arheologica: de In 
Quatremâre de Quiney şi dela Winckelmann, dela săpăturile din Pom- 
pei. Cităva vreme noile sale convingeri morale şi filosofice nu-i influ- 
ențează pictura, David îşi continuă drumul, fără să insă prea mult din 
făgaşul academie. Abea dacă, cind şi cînd, se simte o tensiune volun- 
tară mai puternică, Contractul cu antichitatea sub forma ruinelor şi 
a basoreliefurilor, efectul ideilor ce se înrădăcinează din ce în ce mai 
mult în spiritul său il fac însă în curind să se schimbe, să adopte o 
altă cale. Nu mai poate admite nicio altă formă de artă decit cea 
care evoca faptele eroice şi virtuțile anticităței, I se pare că atunci 
totul era nobil şi mare, fiindcă omul era întreg, fiindcă sentimentele 
sale îl înălțau, „Cea ce-l aduce la anticitate, ne spune Focillon, nu-i 
furia arheologică, ci prestigiul unei înalte idei despre om, ca o reac- 
țiune contra pgalanteriei de iatac şi eroismului de operă”, 

„Tot ce esta farmec şi seducţie în artă | se pare condamnabil şi 
menit să dispară. Rolul artistului este să provoace convingeri puter- 
nice, să ne facă mai buni, mai curajoşi, gata de a ne sacrifica pentru 
o idee sublimă. Coloritul, latura cea mai materială a picturii, este şi 
cea mul primejdioasă, Se va renunța la el, se va păstra strictul nece- 
sar pentru a evoca natura. Compoziţia se va rindui ca în basorelie- 
turi. Trupurile vor avea porfecția ideală a statuelor și vor apare toate 
drapate cu decenţă, nu în stofe pe care să le fluture vintul, creindu-aa 
asttel aspecte pitoreşti, ci în costume căzind în cute drepte, severe. Nu- 
mai tirziu şi cu timiditate David, fostul elev al lui Boucher, va reveni 
la nud în Paris şi Elena, în Răpirea Sabinelor. 

Estetica lui nu este o doctrină mourtă, care, cel mult, să-l deter- 
mine la o anume altitudine în artă: ea e ceva viu şi dinamic. David 
devine astfel exponentul opoziţiei în faţa Academiei, adică a artei sus- 
ținute de tot ce era oficial și avea vreo legătură cu guvernul şi curtea 
regală. Mai inainte de a-și fi dobindit ființă, Revoluția îşi găsise repre- 
aniani în materie = artă, un reprezentant genial, în care darurile 

e pictor nu erau cu nimic inferioare energie i 
distrugător de idoli, aaas ana anin a t ai: de 

Indat ce guvernul trece în mina tovar ilor săi  revoluți 
David se declară gata să-i servească. femei nu-i pentru cp 


realizarea dorinţei sale cele mai fierbinți, momentul de mult aşteptat 
în care idealul la care aspira şi pe care aproape nu îndrăznea să şi-l 


statului. Mai fiecare din aceste pinze poartă întrun colţ un cuvint 
de omagiu, care este în acelaş timp o amenințare voalată pentru făp- 


a realizat maestrul. Niciuna însă nu atinge oroarea tragică a celei 
in care ni se arată Marat omorit. Rare ori reprezentarea unei crime 
stupide, redată în chipul cel mai simplu, lipsită de orice accesoriu, a 
putut ajunge la un atare grad de putere emotivă, 


CRONICA PLASTICĂ 145 


Dar nu în aceste pinze, oricit ar fi ele de impunătoare, se poate, 
vedea cît îl preocupa pe David Revoluţia, Pictura, deşi elocventă, nu i 
ae pare că mişcă destul poporul. Comunitatea de sentimente, În care 
trăese toţi patrioţii, altfel trebue exprimată: prin serbări, la care să 
participe tot norodul, în care fiecare să se simtă în acelaşi Emp actor 
şi spectator, David obține pentru sine să organizeze reviste de mulţimi 
şi cortegii cum nu se mai văzuse şi cum nu se vor mai vedea decit 
numai în timpul nostru, în Rusia și în statele totalitare. Mii de oa- 
meni, de toate virstele, adică o mare parte din populația Parisului, în 
costume strălucite, pe care simbolice snau pe jos, vor defila pentru a 
însufieţi cealaltă parte a populaţiei capitalei, care va ieşi în pieţe si pe 
străzi, ca să privească. David desenează costumele, nccesoriile, arcu- 
rile de triumf, tribunele, carale; el supraveghează repetițiile; conduce 
mulțimele în ziua serbărilor. Și nu e vorba de una singură, ci de 
multe, ce se țin lanț; transportarea ln Panteon n cenusei lui Voltaire; 
serbarea pentru ocuparea de către trupele revoluţionare a orasului 
Toulouse; pentru a se mulţumi unor soldați elveţieni: serburen în cins- 
tea copilului martir Bara; altele multe acunrelele desenate de ariat 
pentru aceste sărbitori există, minunate prin preciziunea detaliilor, 
prin puterea de Invenţie a artistului, 

Această activitate, oricit de complexă, nu satisface deplin pe acest 
om, pentru care viaţa era o luptă nelncetată spre a-ş impune ideile. 
Devina deputat, în care calitate ia parte In şedinţe agitate, votează 
moartea lui Ludovic al XVI-lea, propune distribuții de recompense |n 
cel „puri”, avertismente şi mai rău decit atit la cei suspecti, A fost 
chiar acuzat de a fi făcut o caricatură injurionsă după nenorocita 
Marina Antoaneta, în drum spre eşatod. 

Temperamentul său pasionat și violent Îl destina în mod firese 
să devie un partizan al lui Maximilian, al incobinului Robespierre, De 
aceea căderea acestuia are consecințe asupra situației pictorului, In- 
chis, liberat, închis din nou, el poate iacăli inul din tablourile sale din 
temniţă: „in vinculis“, O amnistie oportună îl scapă de moarte. Cu 
excepţia unui mie număr de artisti tineri, încă mal radicali decit Da- 
vid, asa numiții „primitivi“ sau „bărbosi”, care considerau deendenţă 
şi degenerată pînă şi arta din vremea lui Perieles și își alegeau mo 
delele în epoca cea mai arha'că la venirea imperiului lul Napoleon, 
David era figura cea mal impunătoare din lumea artelor, un ndeyirat 
sei, înconjurat de discipoli numeroşi și talentaţi, EI avea încă repu- 
tata unui republican întreg, a unui suflet mare Napoleon îl adoptă, 
iar David primeşte, cu bucurie si mindrie să-l slujească, Ca mulţi alţii. 
e] se hrineste cu iluzia că Primul Consul continuă Revoluţia. o intre- 
geste, o aşează pe baze durabile, Oricit ar fi de prezumțioasă dorința 
Impăratului care pretindea că „are dreptul să astepte ca geniul fran 
cez să producă capodopere“, ea se va indeplini, Este unul din rarele 
exemple din istorie cind pictura de comandă şi de idei (nu vorbese de 
arhitectură unde cazul este mai frecvent), ceu impusă de voința unui 
„despot“, a produs opere cu care se poate mindri o şcoală. Coincidenţa 
de sentimente dintre Impărat şi pictorul rău favorit nu era străină de 

en. 
sg Fr peer ne duce la un alt capitol al vieței lui David. Pentru 
un moment nu vrem să ne oprim decit In raporturile lui cu Revoluţia, 
raporturi care se termină în momentul în care Napoleon pune mina pe 


putere. GH. OPRESCU 


10 


CRONICA DRAMATICĂ 


REVOLUŢIA FRANCEZĂ ŞI TEATRUL 


O revoluţie nu este niciodată un mediu creator de artă. Nimie 
nu se dezorganizeuză mai uşor decit o mişcare artistică, nimic nu 32 
reface mai greu 

Cimpiile devastate pot da o nouă recoltă, uzinele părăsite pot 
fi repuse în circulație, dar funcțiunile creatoare de artă, cind au fost 
odati oprite în loc, nu revin la viaţă decit foarte tirziu, după cè noua 
ordine a devenit o realitate, nu o conatringere, Arta, chiar atunci cind 
este, în ordine spirituală, o manifestare de neliniște sau de revoltă. 
presupune totus în fapt condițiuni sociale asezate, la care ponte să 
nu adere, dar care nu mai puţin constitue un cadru 

Momentele de tensiune socială nu sunt momente de fertil tate 
artistică. Ele pot deveni mnai tirziu, după rezolvarea lor, după resor- 
birea lor, fenomene creatoare de artă. In plină tensiune însă, în plin 
tumult, forțele de creaţie spirituală sunt suspendate. 

Există desigur o literatură a Revoluției şi există deasemeni un 
teatru al Revolutiei, dar În măsura fn care acest teatru esto artisti 
coste valabil, el apare Inainte sau după Revoluţie, nu în acelas timp 
cu ea. Dacă prin „teatru al Revoluţiei” înțelegem un teatru care să -gi 
fi pus problemele ei, care să fi încercat a da viaţă marilor figuri re- 
voluționare şi a da o semnificație umană, nu strict politică, eveni 
mentelor, atunci acest teatru în nici un caz nu trebue chutat Intre 
1789 si 1800. Nici o operă dramatică, demnă de acest nume, absolut 
nici una nu e de semnalat în acesti ani de febră, Baumarehaia, care 
desigur nu poate fi desprins din Revoluţie şi care ii aparţine și ca 
scriitor şi ca om, o precedenză totuşi. „Bărblerul din Sevilia” este din 
1773, „Nunta lui Figaro” din 1780. 

Literatura franceză va trebui să aştepte bătălia lui „Hernant", 
pentru ca să aibe un nou autor dramatic, Intre Baumarchais şi Hugo, 
sunt citeva decenii de tăcere. 

Ar fi poate ma! potrivit să spunem „citeva decenii de secetă”, 
căci tăcere propriu zis ma fost Dimpotrivă, poate că teatrul francez 
trăeste în neeat timp epoca lui cea mai agitată. Dela căderea Bastiliei 
pină In 15 Brumar, avem un continuu vacarm teatral, un neștirşit lang 
de scandaluri, de lupte şi de procese, care fac din teatru un fel de 
scenă redusă a întregii Revoluții. Niciodată pină atunce, teatrul nu 
fusese atit de mult în centrul vieţii publice. Un sistem de privilegi! și 
opresiuni administrative, îl tinuse în afar ăde actualitate, ca pe un fel 
de Academie în afară de timp. Revoluţia deschide porţile acestei lumi 


Jaques- louis David : Portretul D-ini Seriziat 


JINUDIRI DtDPOIV : prog 


David: Sabinele oprind lupta între Romani și Sabini 


sajidonuadu [ Di SOpruo7] : pog 


A 


à i a ca F 


David : Madame Récamier 


David : Mara! murind 


-e 


e 3 ? ST) 


M at să 
CRONICA DRAMATICĂ 147 
- Amehise, şi teatrul este literalmente inecat de valurile momentului s0- 
cial. furtună 


pasiuni — totul intro dezordine, care nu creează nimic ime- 
schimbări 


Pină la 1789, tearul era un monopol al Comediei franceze, o proprie- 
tate arme ate og e a societur lor ră e grame du roi”), 
care singu ar aveau dreptul să marele 
interzis oricărei alte trupe. a ial 
Cenzura supunea celelalte scene de teatru In condiţii dendreptul 
distrugătoare, Unul din puţinele teatre d nainte de Revoluţie (de altfel 
nu erau decit patru în total) „Thââtre dea délnssements comiques” avea 
de exemplu obligaţia să nu aibe niciodată mai muit de trei actori În 
scenă, iar scena să fie despărțită de sală, chiar în timpul spectacolu- 
lui, printr'o pinză străvezie („une gaze”), contactul direct cu specta- 
torul fiind interzis 1). 

Revoluţia a înlăturat această absurditate, sau cum spunea In 
termeni exaltați un istoric al netericitului teatru: „la gaze fut då- 
chirte par les mains de la liberté. 

Revoluția nu i-a dat teatrului francez o mare libertate spiri- 
tuată sau, pentru a fi precişi, i-a retras-o foarte repede. Un regim re- 
voluţionar este totdeauna ispitit să confişte în folosul său toate mij- 
Toacele de comunicaţie intelectuală şi să facă din ele instrumente pro- 
pril. „Propaganda“ nu esta o invenţie recentă. 


$ 

întreg trecut şi care constitue pentru teatru un fel de „declaraţie a 
drepturilor omului”. Atit e de adevărat acest lucru, înctt atunci cind 
Napoleon, la 1807, desființează într'o singură zi toate teatrele Par'xu- 
lui, pentru ca să păstreze numai opt din ele, cineva, fără să mlumea- 
scă, a putut spune că impăratul a făcut „o lovitură de stat”, Inutili 
lovitură de altfel căel libertatea se cucereşte odati pentru totdeauna 
şi dacă poate fi trecător îngenunchiată, nimeni nu o poate distruge 
pină în rădăcinile el. 

Fapt e că cele patru teatre ale Parisului dinainte de 1789, dovin 
în 1792 treizeci şi cinci. Sunt multe de gindit asupra acestui fenomen, 
care face să coincidă proaperitatea spectacolelor cu momentele po 
litice acute. Este poate un semn de exuberanță a maselor, Este ponte 
unul de nervozitate publică. Este poate un mijloc de refugiu în alte 
zone, decit ale revoluției care insuflețteşte mulțimea, dar în acelaș 
timp o extenutază, 

Dar pe măsură ce Revoluţia merge spre fazele ei cele mai încor- 
date, teatrul e din ce în ce mai puţin un refugiu. Nicăeri Revoluţia 
nu e mai prezentă, mai obsedantă, mai :mperloasă, Există un confor- 
mism revoluţionar, care în artă merge pină ia idee fixă. O ştim foarte 
bine noi cei de azi, şi în această privinţă oamenii dela 1789 nu au 
— vai! — nimic să ne înveţe. 


1) Veni Max Aghina: Le Thiătre à Paris an XVIIl-e siosio. Libealrie de Fraate- . 


148 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Cind la Operă se reprezintă în Septembrie 1793 „Oedip la Colona" 
un spectator se revoltă că republicanii mai pot suporta piese cu prinți 
şi cu regi!) — fapt nepatriotic co nu se va mai repeta pe această 
scenă altminteri prețuită de regim, 

Incidente de acest fel sunt nenumărate, Versul cel mal inocent 
pare o aluzie, replica cea mai anodină devine o provocare, totul e sus- 
pect, plin de subinţelesuri, plin de primejdii şi publicul e gata să se 
despartă în grupuri de partizani și dusmani, la cel dintii semn, Bătă- 
liile politice se țin lanţ în diverse teatre, nu totdeauna fără temei 
real, dar totdeauna în disproporţie cu punctul de plecare, 

In genere, teatrele se grăbesc să lacă declaraţii de supunere la 
regim, ba chiar adesea cu un exces de zel care fle din prudență, fie 
sub presiunea publicului, o ia înaintea exigențelor guvernului. 

Semniticative sunt de exemplu schimbările de firmă. „Theâtre 
Français de la Rue Richelieu” devine „Theatre de la Hberté et de Téga- 
lite”, iar mai tirziu „Theatre de la République“, „L'ambigu comi- 
que” devine „Thecâtre patrioque“. Teatrul „Louvois“ devine „Théâtre 
des amis de Patrie‘. Teatrul „Molière“ devine „Thââtre des sans- 
tulottes™, 

E adevärat că aceste schimbări de nume nu sunt totdeauna ga- 
ranţii certo de republicanism, Este de exemplu sigur că vechea „Co- 
medie franceză“, care îşi vede perdute toate privilegiile (nu numai 
faţă de celelalte teatre, dar şi faţă de autori, căci Revoluţia regle- 
mentează pentru prima oară dreptul de proprietate literară, pină 
atunci anulat printr'un absurd monopol), este sigur că deşi ia numele 
de „Thââtre de la Nation”, şi deşi foşti „comediens du roit se nu- 
mesc acum „citoyena du Théâtre de la nation“, totus casa lor rămîne 
o instituţie contru-revoluţionari. O ştie prea bine Talma, arzător par 
tzn al Revoluției, cind în plin spectacol, se adresează publicului, 
care Îl aclamă, si provoacă astfel o spărtură în marele teatru, actorii 
republicani trecînd peste drum, la noul teatru din „Rue de Richelieu”, 
iar actorii vechiului regim rämînind pe loc, să apere situații pentru 
totdeauna pierdute. 

„Comedia franceză” trăește In timpul Revoluţiei trei formidabile 
scandaluri mai mult politice, decit teatrale, cu prilejul a trei specta- 
cole („Charles IX‘, „L'Ami des lois" și Parmdla“') care, la epoci di- 
ferite devin pe rind adevărate probleme de stat, ce antrenează într'o 
furtună de pasiuni, nu numai publicul de teatru, dar autor'tățile, adu- 
nările legislalve, justiţia, întregul aparat al Revoluției, Ultimul scan- 
dal, provocat de piesa „Pamtla” a unul anume Francola de Neuf- 
châtenu, duce la închiderea tentrului şi la arestarea întregei trupe. 
Este poate în destinul Comediei Franceze să la parte cu voe sau fără 
voe la mișcările politice, cei 145 de ani mai tirziu, tot o reprezenta. 
ţie de teatru („Coriolan” de Sakespeare) aver să den naştere întiilor 
incidente din Februarie 184, din fericire mult mai potolite decit pe 
vremea adevăratei Revoluții, dar — cel puțin sub acest aspect ten- 
tral — la fel de naive 


Ar fi cu totul nepotrivit să judecăm teatrul din timpul Revo- 
luţiei, din punctul de vedere al artei. E un teatru politic, un teatru mi- 
jitant, un teatru al evenimentelor imediate, pe care le deformează, le 
exaltă, le denunţă şi le răzbună. E un fel de presă vorbită a Revolu- 
Wei. Este glasul acestei Revoluții — glas impetuos, fără măsură, fără 
stipinire de sine, retoric, grandilocvent, naiv, brutal. 


1) Veni Henry Boa: Paris. N. R- F. 
Li 


CRONICA DRAMATICĂ 149 


„Văzut dela depărtare, nu-l putem cere acestui teatru nici măcar 
indicii documentare despre societatea acelul timp 

Este o literatură dramatică făcută de pamiletari și apologeți. 
Ea oscilează între injurie şi lauda plată. 

Fiecare nou eveniment aduce o plonie de opere dramatice de 
circumstant: dela o zi la alta eroii vech! cad, idoli noi se ridică, ceen 
ce a fost adorat eri, este detestat azi si va fi din nou înălțat mline, 
totul într'o atmosferă de spaimă, de buimâăceală, de exaltare şi de en- 
poring, care nu permite nici oprire In loc, nici gindire, nici control 

esine. 

„Avem regi de un trimestru, cărţi de o oră, piese de o jumătate 
seară şi constituții de cincisprezece zile”, apune un actor care nu lu- 
bea poate regimul, dar care îşi dădea seama că în această furtună 
alt teatru nu era posibil. 

Abea tirziu, după linistirea lucrurilor, după definitiva retragere 
a apelor dezlănţuite, în momentul în care şi Republica şi Imperiul vor 
fi căzut, teatrul îsi va reface forțele lui de creație, ṣi prin „Hernani“ 
va începe să-şi trăiască propriile lui probleme, de structură, de orien- 
tare şi de stil, probleme pe care zbuciumaţii dar nu inutilii ani 1784 
1800 te-au pregătit şi le-au făcut posibile. 


MIHAIL SEBASTIAN 


RECENZII 


EUGENE TARLE: „Napoleon“. (Ed. Paiot, Paris, 1937). 


Legäturile dintre Revoluția franceză şi Imperiul lui Napoleon, 
nu ie în studiate întotdeauna temeinic și mulți istorici văd eR 
hiatus de neexplicat intre evenimentele dintre 1789 şi cole din 1804—11, 
Raporturile dintre aceste ae, mari ui ga dau totuşi cheia evo- 

iei Franţei din întregul secol trecu 
img arda că această problemă nu poate fi rezolvati de o 
istoriografie idealistă, în care personalitatea lui Napoleon per va 
intr'atit pe cel ce expune faptele, incit el se mulțumește să redea = 
tența lui Napoleon ca pe o aventură extraordinară, lipsită de expli- 
cație. Cine acceptă dela Inceput cultul „eroului“ nu poate explica deci 
raporturile reale dintre Napoleon şi Revoluţia franceză, z 

Eugène Tarlé, profesor de istorie modernă la Universitatea din 
Moscova, face parte dintre puţinii istorici care au cercetat problema 
cu o metodă materialisti — dialectică, — căutind să explice primul 
imperiu graţie cunoaşerii situaţiei Frantei şi a deavoltării personale 

Napoleon. 

m e A OAA prin a arăta că Napoleon tinăr, care văzuse Re- 
voluția, nu putea avea decit simpatie la început pentru ea: „Dată fiind 
situaţia sn socială, Napoleon nu putea decit să cîştige odată cu vic- 
toria burgheziei împotriva Statului feudal şi absolutist. In Corsica, 
chiar în timpul Genovezilor, niciodată noblețea, şi mai ales micii 
proprietari nu se bucuraseră de drepturi şi de privilegii „asemănă- 
toare celor date nobleței franceze. Micul proprietar, venit dintr'o pro- 
vincie îndepărtată, din insula recent cucerită de Francezi, nu putea 
face în niciun caz în armată o frumoasă și rapidă carieră. Dacă ceva 
plăcuse lui Napoleon în literatura culturală a sec. XVIII, cu care se 
familiarizare cu atita sirguinţă, erau desigur re de egalitate. 
Dacă ceva îl putea seduce, în Revoluția din 1789, aceasta era tocmai 
Declaraţia Drepturilor, Din clipa aceea, capacităţile personale puteau 
singure să ajute ascensiunea individului în ierarhia socială”. 

Astfel se explică şi atitudinea lul Napoleon faţă de regaliști şi 
faptul că a executat cu oarecare entuziasm ordinele Republicii. Prima 
mare victorie a lui Napoleon, la Toulon, a fost obținută împotriva 
contra-revoluționarilor, ajutaţi de Englezi, — emigraţiunea pactizind 
cu e ga Franţei orideciteori era vorba de propriile ei privilegii 
de c 

Napoleon lovi cu putere în regalişti şi în 13 Vendemiar, Deși 
principiile Revoluţiei au fost părăsite din 9 Thermidor de câtre Barras 
şi tovarăşii săi, Napoleon a rămas mult timp pentru ţărani şi pentru 


RECENZII 151 


cei ce se temeau de o restauratie — salvatorul Franţei de Bourboni — 
ceea ce explică și o bună parte din popularitatea sa În masse, 

Compania strălucită din Italia îi aduse şi prestigiu In ochii bur- 
gheziei născinde, deoarece supunerea industriei italiene şi marile con- 
tribuţii băneşti obținute o întăreau considerabil, 

Strateg extraordinar, Napoleon cistiga bătăliile sale cu mari 
pierderi umane. Tarlé spune: „In toate aceste cazuri, sistemul politie 
ul lui Napoleon era pus în aplicare: nicio cruzime fără scop, dar o 
teroare masivă, absolut lipsită de milă, fluvii de singe, munţi de en- 
davre, dacă nceasta era conform politicei”, (P, 58), 

Cucerirea Egiptului şi expediţia din Siria, care va rămâne unul 
din momentele de seamă ale ideilor politice si militare ale lui Na 
poleon, arată începuturile rivalităţii imperialiste franco-engleze, 

In 1799, Napoleon se hotări să nu mal fie un simplu ofiţer al 
Directoriului. Plecă repede spre Franța. Lovitura din 18 Brumar, 
este astfel explicată de Tarlé; „In cursul celor doi ani care trecu 
seră din 18 Fructidor 1797, pină în toamna lui 1799, apărea clar că 
Directoriul pierduse orice punet de sprijin În masse. Rurghezin co 
mercială visa un dictator, o renaştere comerelală, un om care să 
aducă Franței, cu pacea externă, o ordine bine asigurată., Burghezia 
mică si mijlocie, şi, înaintea lor, țărănimea Imbozăţită de dobindi- 
ren păminturilor confiscate aveau, şi ele, aceeaşi dorință. Dictato 
rul putea fi oricine, numai să nu fi fost un Bourbon”. fp. 78). 

Starea socială a Franţei cerea, așa dar, un dictator, un om 
sare prin restabilirea liniştei, să îngădue desvoltarea promisă do 
desfiinţațrea Statului feudal. Directoriul nu da aceste garanții de 
ordine: „S'ar putea formula astfel în rezumat starea generali a 
Franţei prin 1799; zdrobitoarea majoritate a membrilor clasei pose- 
dante, judecau. din punctul lor de vedere, Directoriul drept inutil și 
incapabil. Mulţi îl socoteau chiar păgubitor. Pentru masele de ne 
posedanti din oraşe şi dela țară, Directoriul însemna regimul de hoţi 
bogaţi și de speculatori, de lux şi de plăcere pentru prevaricatori, de 
foame, fără nădejde si de opresiune pentru muncitori, ucenici, con- 
sumatori săraci. In sfirsit, pentru armată, Directoriu] însemna cheva 
personagii suspecte, care lăsau pe soldaţi fără ghete și fără pline... 

PCL p. 80). 

Imprejurärile arătau limpede că Bonaparte putea răsturna Di- 
rectoriul, compus din trei oameni fără insemnätate, din Barras, fos 
tul lui sef, și din Sieyès, „reprezentant şi ideolog al marei burghezii 
franceze”, care fusese unul din animatorii reacţiunii termidoriene, 
înfricoşat înainte de dictatura jatobină mic-burgheză si doritor să 
consolideze poziţiile clase! sale. 

Barras era tot atit de impopular ca Sieyès, deoarece el apărea 
drept prototipul dictaturii în decadenţă, risipitoare și necinstită. 

Primii paşi ai dictatorului (1799—1801), adică epoca Consulatu- 
lui se manifestă cu inceputul organizării administrative şi juridice 
care au definit construcţia socială burgheză a Franței, timp de peste 
un veac. În această epocă, el lupta şi impotriva dreptei regaliste, 
care îl ameninţa și îl socotea uzurpator, dar şi împotriva masselor 
jacobine, care vedeau părăsirea idealurilor exal.tare. In timpul Con- 
sulatului, Bonaparte făcu ordine în finanțe, pacifică ţara, îngriji de 
armată, pregătind astfel terenul viitoarelor sule victorii. 

Legislația primului Consul, (1800—1815), a insemnat o întărire 
a dictaturii lui. Dar după ce ciștigase oarecare simpatie în masse, 
deoarece el era totuşi generalul ce învinsese pe regalişti şi pe aliaţii 
lar, — el începu să reprime orice mişcare de stinga. 190 de şefi jaco- 
bini fură deportaţi — lămurindu-se astfel că Napoleon era departe 


152 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de a continua tradiţia revoluţionară din 1759, In schimb, din 145000 
de emigraţi, 141.000 erau admişi să se relntonrcă (p. 123). „In sfirsit, 
Coneordutul era o părăsire a celor mal multe din poziţiile cucerite 
de către Revoluție asupra Bisericii în favoarea libertăţi de gindire, 
Napoleon înţelegea că prin religie el putea lovi în ideologia revo- 
luțlonară și că putea fi ajutat în schimb de Papa Piu VII, cu in- 
fluenţa acestuia în lumea catolică. 4 

Cu privire la legislaţia civilă n lui Napoleon, Tarlt spunea: „Aci 
punctul de vedere al elarităţii, ni înlânţuirii ideilor, al dispoziţiei lo- 
gice, se poate ca codul Napoleon să merite sufragiile pe care j le dă 
cu prisos literatura juridică a ţărilor capitaliste. Dar oricine are un 
minimum de imparțialitate nu poate nega că această culegere de legi 
insemna un pas înapoi faţă de legislaţia revoluției burgheze franceze, 
ducă se ţine seamă de ceea ce pusese în vigoare principiile revolu- 
tiel, si anume: egalitate complecti, libertate individuniă complectă 
(juridică), Fbertate de actiune si liberă dispoziţie a propriei persoane. 
Faţă de soţul ei, femeca se găsea, prin Napoleon, într'o situație infe- 
vioară: ca nu avea drepturi. Apoi, faţă de fraţi, în cauzurile de moaşte- 
nire, ca era de asemenea într'o stare inferioară de dezavantaj. Legile 
umane ale Revolutiei care dăruiseră drepturi egale copiilor nelegitimi 
şi copiilor legitimi, erau cu totul inlocuite. Moartea civilă era intro- 
dusă din nou pentru condamnátii ja muncă silnică, deşi acest pen bil 
supliment adus pedepsii judiciare, fusese abrogat de Revoluţie, Na- 
ae: pes clădea o nouă societate, luînd dela Revoluţie tot ce era necesar 
activităţii economice foarte lungi şi fără piedici a marei burghezii, 
reapingind insă tendințele ce reflectau speranțele democratice ale 
micii burghezii”. (p. 140), 

Din 180S începe perioada marilor lupte dintre Napoleon și coa- 
liţiile europene. Raportul de forțe este acesta: pe de-o parto o ju 
economică în crestere (Franţa), pe de alta ţări semi-feodale ajutate de 
o putere capitulisă mai veche (Anglia), Kote dern de menţinut că mo- 
tivele pentru cenre Rusia sau Anglin luptau împotriva lui Napoleon, 
nu eran aceleaşi, 

Tabloul politie este astfel definit de Tare: „In viața sa, Napo- 
leon n trebuit să combată împotriva coaliții lor de monarhii semi- 
foodule şi ecnnomiceste în intirziere cari, în această luptă, erau diri- 
jnte de o putere de frunte, aflată în avantgarda economică a lumii 
capitaliste de atunci. Nu era numai lupta Statului burghez francez 
Impotriva vechej organizaţii absolutiste si feodale, antagonismul din- 
tro un s'stom progresiv de producţie si forme nconomice persistente; 
ei, In acelas Omp, această interminubilă luptă napoleoniană punea în 
lumină rivalitatea Franţei, de abin intrută în calea desvoltării capi- 
talite, şi Anglia, care, evoluind mult mai de vreme in ncest domeniu, 
pbtinuse deja rezultate cu mult superioare”, (p. 149), 

Este evident că acest raport de forţe explică Blocusul Conti- 
mental și necesitatea lui Napolvon de n cuceri intreaga Europă pentru 
n veghea In aplienrea lul. 

Impuşearea Ducelui de Enghien în 1804 facte parte din epizon- 
dèle lupte: lui Napoleon cu regaliștii, ducele fusese executat după 0 
serie de comploturi împotriva lui Napoleon, și acesta voise să lo- 
vească exemplar. 

Imperiul (1804) este urmat de victoriile militare ale lui Napo- 
icon pe toate cimpiile Europei, Napoleon refomnse armata franceză: 
n ochipase, desființaze pedesele corporale, se sprijinea pe moralul 
trupei, „Folosindu-se de emanciparea țăranilor din lanţurile feodale, 
dictatorul proclamat împărat, sfinţit de papă, şi în 1806 rudă prin 
alianță cu casa de Austria, Napoleon ştiuse să întreţină în spiritul 


RECENZII 153 


soldaţilor säi ideia că el şi ei erau ca în trecut apărătorii Hovoluţiei 
impotriva Bourbonilor, împotriva intervenționistilor, că el, ma: alos, 
era primul soldat al republicii franceze”, (p, ITI). 

După victoriile Impotriva Prusiei, Napoleon dădea cunoscutul 
decret din Berlin, 1806, impotriva Angliei, 

FI „urmărea si intārea monopolizarea pioţii interioare n impe- 
riului în favoarea industriei franceze, lovind apoi teribil toată econo 
mia engleză, încercind să o condamne ln Inăbuşire, la bancrultă, ln 
Yoame şi la capitulare“, (p, 198). 

Trebue subliniat faptal că, deși pentru França, Napoleon oprise 
desvnltarea Revoluiei, acţiunea lui însemna totuşi un progres în ţările 
setnifeodule. Astfel se explică entuziasmul mustelor în unele părţi ale 
Imperiului, entuziasm de altfel repede răcit, De pildă: „Politica in- 
ternă a lui Napoleon în Polonia insemna un phs mai departe în sen- 
sul revoluției burgheze. Pnragraful 1 al Constituţiei marelui ducat de 
Varsovia enunța; Selavnjul este desfiinţat. Toţi cetăţenii sunt egali 
In faţa legii”, (p. 204). 

Intru 1807-1509 victoriile continuau, sprijinite prin politica eco 
nomic n lui Napoleon: finanţele erau înfloritoare, ordinèen domnea 
în toată Franta. 

După apogeul puterii (1810—11) Incepe decadente. Un prim 
simpton a fost dat de criza comercială și economică din 1811, provo- 
cată de o scumpire artificală n prețurilor — din cauza eliminării 
parțiale a produselor engleze, — de lipsa materiilor prime, de scăde- 
rea consumației de bunuri Au urmat Sevastopol, dezordini, grentăţi 
financiare pentru armată. Însăși burghezia începea să fie nomulțu- 
mită, după o decadă de prosperitate. 

Experiența din Spania a insemnat apoi o primă infringere ml- 
litară, deoarece poporul spaniol a luptat sălbatec cinci ani pentru a 
elimina armatele imperiale. Aşa cum poporul spaniol a lovit primul 
cu putere în forța militară a lul Napoleon, a lovit apol şi poporul rus 
în campania din 1512 campanie nefericită, cind începe să decadă 
Napoleon, a cărui geniu militar era acelaş, dar care se lovea de prea 
e reci dificultăţi şi chiar de desvoltarea actelor pe care el le orga- 
nizase. 

Istoricul Tarlt face interesanta observație că Napoleon ar fi 
putut schimba cu totul poziţia sa în Rusia dacă ar fi eliberat prä- 
nimes din serbie. 

Napoleon însuşi s'a gindit la ncenstă soluţie, dar temindu-se 
de marea miscare rovoluționară caro ar fi putut naște nsttol, el a 
renunțat la această idee, — arätind încă odată că teama de princi 
piile Revoluției era mai mure chiar decit riscul unel Infringeri, 

Pină la sfirsit, Imperiul construit pe toronre, trobu să se pră- 
busească. Armatele nu mai putea fi refăcute din lipsă de oameni. 
Tarie spune că dintr'o populaţie de 26 milioane de oameni, Franţa 
pierduse peste 1 milion de oameni, la care sa ndăogau vreo 4 mili- 
cane de străini (italieni, polonezi, germani) care luptaseră silit în rin- 
durile sale și pe care Impăratul ti sncrif'ea cu ușurință, 

In concluzie, Tarile spune că întrun sens Napoleon a desăvirşii 
revoluția (pentru marres burghezie), — deşi n comprimat-o leu pri- 
vire la tendințele el democratice). 

În arta războiului, el rămîne ce) mai mare strateg pină azi, 
Și victoriile lui militare pot fi explicate cu ajutorul unor elemente 
sociale, pe care el a ştiut să le folosească intrun chip genial, Astfel 
el a folosit sehimbirile aduse de Revoluţie: mișcările de mase, con- 
ştiinţa soldatului, nouile metode de înrolare, ofițeri recrutaţi din 


popor, ete. 
D. TROST 


154 VIATA ROMINEASCĂ 


ALBERT MATHIEZ: „Autour de Robespierre”. 


Dintre figurile reprezentative gigantice ale marei revoluţii fran- 
cezo, cea a lui Robespierre a suferit retușările cele mai nedrepte din 
partea posterităţii, mai bine zis din partea unei anumite posterilăţi. 
Atit de deasă a fost perdeaua de calomnii țesută în jurul personali- 
tății si acţiunii politice a Jui Robespierre, încit pină şi minţi atit de på- 
trunzătoare, ca cea a lui Jaurès, n'au reuşit să distingă toată splen- 
doarea rolului jucat de acel ce a întruchipat apogeul revoluţiei fran- 
ceze, Simpatlile lui Jaurès sau îndreptat în a sa „Istorie n Revoluției 
> franceze”, netăgăduit către Robespierre, dar nolunul de interpretări 
false, conţinute în materialul folosit de el, l-au impiedecut să seziseze 
întreaga realitate. Meritul reabil tării memoriei lui Robespierre ro- 
vine şcolii istorice conduse de Albert Mathiez. 

Privită din acest punct de vedere, cartea pe care o recensăm, 
constitue o verigă dintrun lanţ întreg de lucrări, isvorite din pana 
aceluiași autor, inspirate de aceeaşi străduință perseverentă a istori- 
cului Albert Mathiez, de a prezenta după propria-i mârtur'sie „nu un 
Robespierre de fantezie, manechin singeros al fabricii Ihermidoriene, 
ci veritabilul Robespierre, omul de stat clar-văzător şi just, care n'a 
respii at decit pentru binele țării sale”. Cartea e compusă din frag- 
mente, în aparenţă disparate, reprezentind ineidente, crimpeie de 
evenimente, op'nii, Unicul lor fir interior ile legătură este faptul ce 
ele ovoacă toate intrun chip sau altul, personalitatea măreaţă a lui 
Robespierre. ȘI desi nu avem de-a face cu o biografie completă a In- 
coruptibilului, desi cele mai multe laturi sau evenimente în caro sa 
manifestat activitatea acestuia râmin în umbra cărții, cu cit relief 
apar trăsăturile esențiale ale vajnicului iacobin! 

lată în primul capitol pe fratele lui Maximilian rezistind în 
Franche-Contă furiei teroriste a proconsulilor, acelei furii teroriste 
care pe atit de nedrept a fost imputată lui Robespierre, Teroarea ani- 
lor 1799—94 a fost o armă absolut necesară menținerii cuceririlor po- 
litice si sociale, repurtate Impotriva vechiului regim. Robespierre, 
Saint-Just, Robespierre tinärul, Coutkon, neesti conducători de Stat 
fără prihană al marel revoluții franceze au înțeles să exercite teron- 
rea cu mal limitat posibil, numai în măsura în care on era absolut 
trebuitoare apărării drepturilor poporului. În jurul lor, în dosul lor, 
impotriva dorințelor lor, o seamă de membri ai Convenţiunii, ilustra 
companie a celor de-alde Barras, Fouché, ete... au folosit puterile 
excepţionale primite de ei din partea Convenţiunii, nu numai pentru 
a sfärima forțele reacţiunii nobile şi clericale, dar și pentru a trage 
foloase personale imense, pentru a se îmbogiiţi si a îmbogăţi pe cei 
din jurul tor, Cu cit miinile acestora sau cufundat în afaceri mai 
necurate, cu atit mai mult el au simţit nevoia de a afișa o hotărire 
revoluționară teribilă, comițind cu nemiluita acte de teroare excesive, 
singoroase și nedrepte. Mult timp istoricii au atribuit acestui val de 
teroare exngerat setei de singe a Incoruptibilului. Azi ndovărul e 
dovedit cu prisosință; după ce terminase cu Dantonistii, cari propo- 
văduiau clemenţa totală, în speranţa că astfel vor fi spălate şi com- 
plicităţile lor politice şi venale, dar cari ennalizau astfel în jurul lor 
toate elementele reacționare, girondinii, feuillantinii și nobilii legiti- 
mişti; după ce terminase şi cu lebertiştii, cari cereau exasperarea 

la paroxism a teroarei, surpind astfel bazele dominației Con. 
venţiunii, Robespierre se pregătise în ajunul răspunderii tale să-ai In- 
drepte focul și împotriva proconsulilor, cari au exploatat teroarea 
decretată de Convenţiune, în scopuri necinstite, după ce de altfel tot 


RECENZII 155 


el se străduise neintrerupt să anuleze tonte actele excesive de repro- 
siune, asupra cărora putuze sñ statueze înnintea executării lor, 

In aceeași postură, de mare om de stat, ținind cumpăna eveni- 
mentelor, exclusiv din punctul de vedere al salvării Franței şi liber- 
tăților ei, nedindu-ae înapoi dela peţiunea curnioasi împotriva inn- 
micilor interni și externi, dar Incercind să împiedece cu tot atita ar- 
doare excesele singeroase, purtind germenii descompunerii, ne apare 
Robespierre din capitolul sase, In care e tratată chesiunea lui Fou- 
quier-Tinv']le, Acesta din urmă, în enlitatea sa de procuror general 
al Tribunalului Revoluționar, jucă un rol odios în zilele „marei te- 
rori" (la „grande Terreur”) cari precedaseră 'Thermidorul. Ori docu- 
mentele dovedesc în mod peremploriu eñ In ajunul începerii „marii 
terori“, Robespierre ceru destituirea lul Fouquier-Tinvilie, a cărul 
incapacitate de n concepe just rolul poltie ndovirut al teroarai îi 
apăru manifestă, Comitetul Salvării Publice refuză însă lui Robes- 
pierre nreastă revocare, concepută de autorul vi cn o măsură de li- 
mitare a represiunii la marile ei țeluri politice. Att de consecvent 
era Incoruptibilul cu direcţiile politice de conduită pe care le trase, 
încit dindu-şi seama că masina teroarei ti scapă din mină pentru a 
aluneca pe că! excesivo și dhunătoare, el Incepe a se depărta de Co- 
mitetul Salvării Publice, a se desolidariza întru cltva de ucțiunea 
acestuia, pentru A nu purta responsablitatea „mari! terori“, pe care 
el o considera tot atit de funest, ra si încetarea oricărei terori, atit 
timp celt dusmanii noului regim progresiv, complotau în favoarea 
cotropitorilr străini, 

Nu putem trece în revistă tonte capitolele cărții, po care o re- 
cenzăm, desi fiecare adnugă o nouă lumină asupra caracterului ac- 
țiunii lui Robespierre. Incontestahil însă că un interes deosebit stir- 
nese paginile consacrate dramei dela Thermidor, 

CA lovitura reacționară din 9 Thermidor a fost fructul intrigi- 
lor foştilor proconsuli, revocati de Robespierre, pentru actele lor ne 
cinstite, asupra acestui fapt, mai toți istoricii seriosi sunt azi de acord. 
Divergenţele devin insă foarte accentuate, atunci cind e vorba Bă se 
stabilească exact scopul actiuni lui Robespierre și a colaboratorilor 
săi cei mai apropiati, E adevărat că Incoruptibilul, dându-și perfect 
de bine seama ceea ce însemna pentru mersul ulterior al Revoluției, 
conjurația profitorilor, ce se formase împotriva lui, ar fi avut un 
noces de apatie, lăsînd lucrurile să meurgi In voin lor? E adevărat 
cum susținude și Jaurès, că el refuză să ridice Comuna pariziană îm- 
potriva Convenţiunii, după ce aceasta din urmă decăzuse într'atita, 
incit ajunsese să se Iase influenţată de elementele ei cole mai du- 
bioase şi să ordone arestarea sa şi n colaboratorilor säi, E adevărat, 
asa dar, că la urmă Robespierre își desminți Întreaga sa structură 
sufletească, călită în serviciul noilor idealuri «i al patriei, și neintre 
rupt, neobosit inchinat necstora? Care e adevărul istoric? 

După documentele adunate și expuse de Albert Muthiez, drama 
thermidoriană capătă o înfăţişare cu totul deosebită de cea acredi- 
tată pînă acum de majoriutea istoricilor. Nicăieri nu se găseşte nici 
urmă de slăbiciune, de defetism din partea geniului politic nl lui 
Robespierre. Căderea sa nu se datorește refuzului lui de a lupta în 
fruntea organizațiilor populare, ce-i rămăseseră credincioase impo- 
tiva uzurpatorilor ce se înscăunaseră în fruntea Convenţiunii. El își 
dădu pe deplin adeziunea la acţiunea insurecțională, pe care se pre- 
gătise s'o deslânțuie Comuna. Inţelesese dar să fie hotărit la postul 
datoriei, față de idealurile populare, în acele clipe grele ale existenței 
sale. Tar dacă acţiunea de ridicare insurecţianală a Comunii impotriva 
conjuraților thermidorieni n'a fost încununată de succes, aceasta 


156 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sa datorat exclusiv unor manevre false, şi nicidecum carenței de vo- 
inţă a lui Robespierre 

Filmul intimplărilor se destășură cam în modul următor, In 
clipa In care Robespierre şi colaboratorii săi se văzură sub ordinul 
de arestare ul Convenţiunii, ei nu pierduseră încă speranța de a pu- 
tea întonree majoritatea membrilor Convenţiunii în favoarea lor, cu 
ocazia pledării procesului lor, Hotăriră deci, să aibă o atitudine de 
supunere legală faţă de procedura instituită împotriva lor. Eveni- 
mentele s'au desfăşurat însă întro cadență mult mal agitati decit 
ei putuseră «o prevadă. Comuna se opune arestării și impune prin 
organele ci executive eliberurea. In mod spontan ea se pregăteste da 
insurecție. Robespierre eliberat, se afiä în fața unei situații politice 
cu totul nol, In trecut, de cite ori mersul revoluției avusese nevoie de 
vreo injecție de energia populară, intrares în acţiune a norodului 
parizian fusese în fiece dută pregătită pe indelete, sub diriguirea or- 
gunlzaţiilor incobine, inspirate ja rindul lor de Robespierre. De astă 
dată, acesta din urmă se găseşte în fata unel mişcări spontane, de- 
clanşate în afara inițiativei gale și fără nicio pregätiro prealabilă, 
Citeva ore el ezită, chinuindu-se cu fntrobarea dacă întradevăr mis 
carea pornită ure sorţi de isbindă, dacă ea trebue amplificată, sau 
ducă e preferabilă calea judecății logale în fața Convenţiunii. In cele 
din urmă, dindu-şi stama că Barras Fouché. Caront, vor face tot ce 
je va sta în putință pentru a-i Impiedeca apărarea, el aderă la ac- 
iunea Comunii. Cele citeva ore de șovăială nu lăsat însă să treacă un 

p pretios, în care Comuna dispunind de forţe adunate, ar fi pu- 
tut surprinde Convenţiunea şi sfirima conjuraţia, Totusi încă nu e 
prea tirziu. Forţele pe cure începuseră să le stringă unii conducători 
al Convenţiunii, Comuna le ponte încă opune formaţii superioare, cu 
condiția de n fi sprijinită de cele 48 de secţii pariziene. Robespierre 
e febril Ia lucru, lansează proclamațil şi cere comitetului Comunei să 
ridice secţiunile. Conjuraţii sunt alarmaţi. Incă nu se ştie cu ce sem- 
nificaţie politică va intra 9 Thermidor în istorie, eind trădarea unui 
ofiter din serviciul Comunei, care destănuieşte parola, decide înainte 
de price ciocnire de soarta mişcării. Dindu-se drept trupë amică, o 
formație n Convenţiunii, pătrunde nestingherită In Motel de Villa şi 
eu njutorul parolei năvăleşte în sala de doliberări a Comunei. Robes- 
pierre, crezindu-se învins, Își trage un toc de armă, pentru a nu cñ- 
dea viu în mîinile inamicilor săi, Sa răneşte Insă numai la faţă. Le- 
has fai shonră erelerii, Couthon este rănit en o lovitură do anhie. iar 
Saint-Just, „orgnliat si stoic, rămâne neclintit si teut sub ploaia de 
injurii”. (Jaurès). Acesta este, după nlbert Mathiez, ndevärul asupra 
ziiėlor de Ș, 9 şi 10 Thermidor, asa cum el rezultă din documentele 
timpului, 

PMiscător, in sfirșit, este ultimul capitol al cărții, în care sunt ex- 
puse părerile admirative exprimate de Baboeut asupra lui Robespierre, 
E ndevărat, reprezentanţii Thermidorului și urmasi! lui istorici, nu 
pingärit memoria lu Robespierre, prezentindu-l sub înfățișare res- 
pingătoare şi odioasă a unul „tiran“, crud, fanatic şi pontif. Aproape 
im veac avea să dureze această profanare și mare nedreptate istorică, 
Dar chiar din primii ani ai Republicei, ce se sbătea în ghiarele re- 
gimului thermidorian, În curentele generoase de idel ale vieţii publica 
franceze, măreția figurii lul Robespierre, era apreciată In adevărata ei 
valoare. Incă astăzi, următoarele pasagii ale lui Baboeuf, aşternute 
a hîrtie clțiva ani după Thermidor, constitue cea mai bună cheie de 

totegoro a realităţilor sociale, reprezentate de Danton şi Robespierre, 
şi a rolurilor deosebite, indeplinite de ei în vijelia evenimentelor, 

„Ce diferență — exclamă Haboeuf — între Danton, patronul 

tuturor adepților Republicei bogaţilor și între acei a căror acte şi dis- 


RECENZII 157 


cursuri nu respirau decit dragoste pentru popor şi egalitate, Danton 
iubea republica, după moda măcelarului Legendre, prietenul său in- 
tim. El o vroia pentru a pune pe revoluționari în locul prinților şi a 
marilor seniori, pentru a da domeniul Le Rincy lui Merlion de Thio 
nville și po Comtat-Messalinu artista Comtat era metresa lui Legendre, 
n. a), susnumitul măcelar, Facem desigur cit nişte d'Artois şi d'Or 
léans, spuneau între ei, după maestrul lor, aceşti sceleraţi, Da, repeta 
mereu Danton, fiecare la rindul său. Revoluţia este pentru aceia care 
au făcut-o, Nevoluţionarii trebue să feie locul acelora pe care ei i-au 
răsturnat; să aibă ca şi a cela aur, avere, pâminturi, palate, frumoase 
reia şi toate plăcerile reunite. Era aceasta doctrina filozofului 
d n Arras? Ascultaţi-] în discursul său sublim din 17 pluyiôse, anul I, 
veji recunoaste un alt mod de marcare a țolului revoluției: „Vrem — 
sea ry 2.0 Sediu de lucruri... în care Patria să asigure bună-starea 
ndiv n caro fiecare individ să 

peritatea şi gloria Patriei”, (Pag, 215). 10 iii e 

Poate tocmai pentrucă Robespierre a Intruchipat cele exprimate 
în citatul de mai sus, calomnia unei posterităţi interesate nu l-a eru- 
țat decenii de-a rindul, și cit o priveşte, nu-l cruță nici azi, 

so. 


ROMAIN ROLLAND: „Robespierre”. Dramă in trei acte 
19 oppe „Théâtre de la Revolution” Paris, Editura „Albin Mi- 
chel” 1939, 


„Am avut treizeci de ani — série Romain Rolland ir e 
timei sale lucrări — eind am întreprins să scriu o vasti pi aspră 
matică n Revoluţiei franceze, compusă din zece drame. Am împlinit 
şaptezeci şi doi de ani, cind termin lucrarea care în gindiren men 
trebuia să constituo virful epopeii: „Robespierre“, N'am incetat nicio 
dată să mă gindesc ia această operă, Dar asteptam să atipinesa din 
plin subiectul. Anul acesta mi s'a părut că n venit timpul... N 

f Cetitorul care cunoaşte ciclul „Théltre de Ju Revolution”, după 
citirea lui „Hobesplorre”, va fi probabil de acord cu autorul: n venit 
dige penis ca epopeoa revoluției să fio terminată, 

„Hobospierre” exprimă nu numai apogeul acestei epopei, e 
totdeodată rezultatul unei viet) de prit troatie. E AAA 
piese ale „iiramelor revoluţiei” („Le Loups™, „Le Quatorze Juillet", 
„Danton”) gi drama „Robespiorra”, nutorul a parcurs un drum mare. 
Este drumul dela conceptia humanitarãi-idealisti, care vede în figurile 
revoluției, individuality! eroice abstracte și conceptia de nstäxi w 
autorului, concepția lui Romain Rolland, luptătorul ṣi exponentul 
claselor ncavute, care restabileste adevärul obiectiv ṣi urmăreşte con- 
erp adevărnt al forţelor istorice care s'au ciocnit în marena Revo- 
ute. 

Dacă în „Danton”, girondinii apăreau cu humanisti căzuţi jortfu 
teroarei jacoblene, învingători Insi, în fond, prin calităţile lor mo- 
rale; în „Robospierre”, Romain-Holland își revizueşte părerile asupra 
Revoluţiei, 

Danton nu mai intrupează cutezanța virtuţilor revoluționare, 
Partidul Tribunalului, pe care cercetările istorice recente l-au doves- 
dit legat de guvernul englez, apare în „Robespierre“ în lumina adevā- 
rului istorie. Toate iluziile idealiste, lezate de o concepţie greşită a 
revoluției, au trecut In domeniul trecutului. „Robespierre este u 
dramă realistă în care „sper si cred — scrie nutorul, că adevărata 


158 VIAŢA ROMINEASCĂ 


a istoriei este arătată mai bine decit in „Danton”, care a apărut 
iei devreme, Inainte ca cercetările fructuoase să îmoiască istoria re- 

iei”, 

e afară de cercetările istorice recente, noua ideologie n autoru- 
jul, adevărurile la care a ajuns Romain-Roland la virsta lui de as- 
tāzi — este muza profundă a înfățișării pe care a căpătat-o ultima 
sa lucrare. i 

Conţinutul dramei este simplu gi poate fi rezumat în citeva cu- 
vinte. Totul se petrece În cursul n trei luni și jumătate dela executarea 
jul Danton, pină In chderea lui Robespierre, 

„Robespierre. tu te-ai ascuns asasinule! Robespierre mă vei 
urmat. Robespierre antvează-mă! Ajutor! Ajutor Maximilian !”.. 
Sunt strigătele disperate ale iul Danton și Desmoulon, duşi la 
ghilotină, prin fața Casel lui Duplay din Saint-Honoré 376, unde 
locueşte Robespierre. Obloanele casei sunt trase, Maximilian intră, 
palid, uscultă strigătele desperate ale fostilor săi amici, urletul mul- 
mii «i huruitul carului condamnaților In moarte. Astfel, începea we- 
unea dramei, in ucveasi seară autorul ne introduce în şedinta Cò- 
mitetului salvâr'i publice, unde se intilnesc Saint-Just Couthon, Car- 
not, Billaud-Varennt, Harâve, Lindet şi alții. Marile figuri sle Revo- 
jutiei, discursurile pasionate în care se cioenese idei mari și carrete- 
rul violent, sunt redate de autor cu veridicitate şi perfecti cunoaştere 
a oamenilor, 

Intă-l pe Couthon, paralizat $i mişcînduse intirun fotoliu pe 
roate, dar plin de hotărire şi pasiune pentru cmuiza revoluţiei. Tată-l 
pe Saint-Just, tînărul de 27 de ani, posedind o energie îndărătnică, 
o capacitate de organizare şi politică excepţională, bărbatul cinstit si 
pasionat, dar totodată singurul care pricepe poate mai bine decit Ro- 
besplerre insuti, mersul evenimentelor şi necesităţile împrejurărilor. 
Aceştia sunt fanaticii revoluției, singurii conducători hotăriţi şi cin- 
stiți rare I sprijină pe Robespierre. 

lată-l acum şi pe ceilalţi: Joseph Fouché, proronsulul singeros 
dela Lyon, figura unică de provocator, trădător si intrigant Omul 
cure slujeşte tonte cauzele și părăsește toţi prieteni! și toate princi- 
piile, 

Biliaud-Varenne, Barère, Collot, d'Herbois, Carnot, temidordeni 
prin forța împrejurărilor istorice, oameni care vor plăti mai tirziu 
cu exilul «i disperarea, crima miapiei lor politice, de n fi ajutat la 
răsturnarea „ineoruptibilului”, 

Deocamdată ei sunt toţi membrii ai Comitetului salvării pu- 
blice, a doua zi după lichidarea Dantonistilor, a Horhertiştilur si a 
„turbațiior” care exprimau sentimentele sărăcimii Parisului, 

La suprafaţă se pare că totul este în ordine. Dar în sînul cami- 
țetului <tăpinese neincrederea, susplelunea şi o luptă surdă. 

Drama desvhlue cu măestrie, scenă după scenă, vesnicile cor 
turi și conflicte, rețeaua de spionaj si trădare ținută în jurul condu- 
eiarte de către agenții roialişti și mai alea acei al guvernului en- 
gler. 

In această atmosteră viclată prin concepţie, autorul pictează fi- 
gura „incoruptibitului”, obosit de boală şi încordarea teroarei, sufe- 
rind profund pentru mulţi din nceli pe care e nevoit să-i jerfeaacă 
„En le frappant-je suis frappé“. 

Robespierre mal este plin de încredere în cauza revoluției gi po- 
porul „care exte guta de tonte sacrificiile, totodată însă e despărțit 
de massale populare, nehotărit ce priveşte economiceşte să decedeze 
pe cine să se aprijine şi transformind cu incetul teroarea din mijloc 
în scop în sine, pentru pâstrareu puterii. 


RECENZII 159 


. ENenimentele se precipită. Toate forţele opuse lui Robespierre se 
coalizează, Se cimeniează blocul monstruo: al Termirdorienilor: ală- 
turi de revoluționari cinstiţi care cred că scapă de un „tiran”, stau 
agenţii rolalisti, alături de oameni care îsi salvează plelna de rigorile 
teroarei, agenții guvernului englez și al puterilor reacționare din 
Europa. Ropespierre, bolnav, deprimat și plin de presentimentul tra- 
sie al siir tulti său, este lipsit de energie si iniţiativă, 

in momentul în care se hotărăște insfirşit să apeleze ta popor, 
o ceată de răsculați atacă municipaliatea, Jandarimul Merda Îl rā- 
neste în fată. Robespierre cade. Revoluţia e oprită. 

In ultima parte a dramei, nutorul recurge la ajutorul elnemato- 
grafici. Po masa municipiului, plin de singe, istovit, Robespierre îşi 
trăieste carea noapte. 

In faţa lui plutesc icoanele trecutulul, O voce gravă acompaniază 
viziunile. Se desfäsaari tn imagini scurte toată viața lui Robesin 
dela grădina sentii din micul orise! Aras și pină la viziunea ghilo- 
tinei. In ultimul moment Saint-Just t arată ceva ru ochii, Robes- 
pierre vede pe un zid afisul Tatoul drepturilor omului, si nude cu- 
vintele lui Saint-Just: „Declaraţia drepturilor... Opera noastră.. En 
va Înving»”. 

In wrelasi timp în care cad capetele revoluției. din multimea 
enormă adunată în Piata Concordiei, se aud atrigătele lui Babtuf, 
Regnault și Hoche; 

„Regnoult: „A nous, nos morts! Es sont nivauta, dans In bataille, 
Tant que la bataille se paursuivirr, ila seront lù. A nous la Revolts 
tion Inmortele! 

Biland: Mourons pour elle! 

Hoche: File vaincre, 

Mathlen Regnault: 

„Peuples du mande, siècle à venir, å nous, î nous! 

Hoche: 

Marchons au-devant! 
Brbeuf; 


is viennent ils viennent! j'entends leur pas! 
Regnault: 
Les vo'la! 

„Hoche a entonnă la Marseillaise. — El je voudraia qu'un Mil- 
hand ou un Honegger en fit sortr, en libre et fongueux contrepoint 
passionné, unde puissante internationale, qui, enfintée d'elle, la re- 
euna et Fahsorbit", 

coasta estè scena finală a dramti Robespierre” si concluzia 
lul Romain--Rolland ta intregul ciclu al „dramelor Revoluției". 


TLIE CONSTANTINOVSCHI 


JACQUES BAINVILLE: Napoldon. Arthème Fayard et 


Maurras, Daudet, Gaxotie sau oricare alt militant de extremă 
dreaptă, scriind o istorie a lui Napoleon, w'ar fi pierdut prilejul de a 
face un pamflet impotriva revoluției. Acest pamflet Jaques Bar Ile 
nu-l face. Serisul lui are anumită moderație naturală, care îl tine loe 
de obiectivitate. E un scriitor, care nu se lasă nntronat de frază, de 
epitete sau de invective. Spiritul său partizan — acolo unde nu mul 
poate fi cu totul reprimat — se exprimă mal mult printr nbhservia- 
ție 'ronică, decit printr'o răspicată luare de poziţie. 


160 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Revoluţia nu se vede în această monografie a lui Napoleon. Cit- 
tolul este să nu zicem escamotat, dar în orice caz trecut sub tiicere 
n explicarea fundamentală a lucrurilor. In ce măsură generalul Bo- 
naparte este totuși un om ai Revoluţiei, cartea lui B nville nu ne 
arsti 

„Va fi văzut episoade ale Revoluţiei franceze, dar nu 0 va fi trăit, 
nu-i va fi respirat pasiunile decit din depărtare şi mai alee nu sè va 
fi angajat și nici compromis in ea. Va intra în evoluție în momentul 
în care ea vu fi gata făcută, Prin minte şi prin 
per faţă de republică și față de regalitatea decăzut” (p. 39. 

Totuşi sunt unele fapte, care indică o destul de directă partici- 
pare. Lāaind deoparte asediul Toulonulul (unde căpitanul de artilerie 
Bonaparte, War putes spune, era mai mult militar și specialist, decit 
revoluționar), Pâmin alte momente, în care viitorul împărat Be arată 
incontestabil om ni revoluţiei. Bainville desigur nu lo ienorează, dar 
le reduce semnificația. 

„A discerna pind la ct punet acobinismul lui Bonaparte a fost 
sincer, e greu” (œ Gl), 

Etortul nutorului de nl desolidariza pe eroul său de Revoluţie 
este vădit, Cind Bonaparte participă la 0 festivitate republicană, nu 
in uniformă de general, ci eu simplu membru al institutului, Baim- 
ville vede în acest fapt un semn de dezavuare p- 112), 

Totusi, intreaga lucrare e făcută fără abuzuri doctrinare, fără 
detaimäri politice, fără resentimente flagrante, cu o roată silinţă de 
a înţelege lucrurile, E de citit în această privinţă întreg capitolul 
executării ducelui d'Enghien (Le fossé sanzlant”), scris cu o linişte 
anullică, pe care un condei regntist, mul animat decit al lul Bain- 
vilte, mar fi fost desigur capabil să o păstrezi. Tonul reprobator este 
vizibil, dar el nu e mai puternie decit indntorirea istoricului de a 
exnmina exact faptele, 

„Estoric e poate prea mult spus. Bainyille e maj mult un 
esseist, decit un istoric. Interesul lueririi sale nu-l constitue contri- 
butia personală la cunoasterea documentelor, ci o vedere organizată 
a innteriulului, o expunere clară a unui punct do vedere, 

Napoleon, väzut de Buainville, este în fapt sustras vxplicaţiilor 
de ordin politic, socin! ran scunumie şi înțeles dour ra o fomnidnbilă 
manifestare aventuroasă n unui tp de geniu. Avem de afare cu o 
monografie n lui Napoleon, nu a Revolu oi si nici n imperiului, E 
mai mitit un portret, un studiu de psihologie, un roman istorie s50- 
bru, romanul uhui destin, nu ul unel epoci. 

Pentru Hainvile, Napoleon este o prandionsă apariţie arpi- 
trar, Este omul care a fortat istoria, care i-a schimbat un moment 
cursul ei care po urmă a fost doborit de realitiițile mai încete dar 
mai puternice, decit orice forţă paraonaliă. 

rú strălucire stilistică, fără pasiune partizani, cu ceva 
cenușiu dur grav în toată întreprinderea sh, cartea reuşeşte să creeze 
o figuri de om interesantă dincolo de problemele propriu zis poli- 
tice, implicante In destinul său Anumite pagini, anumite formule 
sunt magistrale prin conciziune și sobrietate, deși Buinville nu e un 
artist, iar calitiţile sale sunt mai mult de ordin didactic (claritate, 
metodă, cumpiătare), decit literar. 

M. SB. 


Ww 
E 


> 
A 


+ N. M. CONDIESCU 


Ti plăcea să-și semneze cărţile cu numele sân de civil: N. M. 
Condieseu. 

Militarul, marele demnitar, purtătorul de uniforme strălnoite 
axa în fond ză om modest, care înbea simplieitatea, Pînă şi în ol- 
tima lni dorinţă de a fi înmormintat în haina lui de Iuern, în aces 
haină civilă de fiecare zi, pe care o purta la masa de- seris, pînă și 
în această ultimă dorință, „Generalul“ mărturisea a fi înainte de 
orice, seriitor, 

A iubit literatura şi munca literară cu o pasiune nesfirşită. 
Cărțile pe care ni le lusă, au fost scrise cu o probitate artistică din 
alte timpuri. Deși știa bine că viaţa nu-i va îngădui să ducă pină 
la capăt vastele Imi proeete literare (numai ciclul „Safirim'* urma 
să cuprindă mai mult de 6 volume), n'a avut nici o grabă, nu și-a 


ține seama. „Conu Enake e un mic roman sătirie, în care 
tura earienturală, adesea prea violentă, nu împiedică totuș să se 
vealizeze «numită putere de creaţie epică. 

Sar putea ca după mulți ani, cartea aceasta si fie recitită şi 
ca document al timpului, dar și pentru calităţile ei literare uitate. 

„Însemnările lui Safirim'' vor păstra însă cu mai legitimă în- 
dreptăţire numele seriitorului. Sunt acolo pagini de prim ordin, prin 
îrumuseţeu prozei și prin varietatea tipurilor evocate. In această 
galerie de figuri pitoreşti, însufleţite fie de ironia autorniui, fie 
de emoția lui, cea mai greu de uitat rămîne propria lui figură, de 
boer şi de boem, generos şi sentimental. 

Preşedinte al Sorietăţii Seriitorilor, generalul Condiescu a fost 
în fapt, înainte chiar de a fi fost ales formal, căci întregul său pres- 
tigin, toată greutatea numelui său le pusese totdeauna în slujba 
camarazilor săi de literatură, pentru care nimeni n'a rostit vreodată 


162 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dela o tribună oficială, cuvinte mai îndrăzneţe, mai arzătoare şi 
mai mindre. Ar trebui recitită astăzi cuvîntarea sa din Mai 1935, 
la „ziua cărții“, pentru a înţelege ce funcţiune culturală vie deve- 
nise prin el „prezidenţia“ S, S. R-ului. 

In toate marile înfăptuiri profesionale, care sunt pe cale de a 
da la noi meseriei de seriitor o altă soartă, Suveranul a avut în 
bibliotecarul şi adjutantul N. M. Condiesen un consilier, care făcea 
în modul cel mai firese legătura între iniţiativele regale şi lumea 
literară, 

Președinte al seriitorilor și secretar general al Fundațiilor Re- 
gale, autorul lui „Safirim'* putea să ducă pînă foarte sua doleanţele 
breslei și să întoarcă apoi camarazilor săi un cuvint de înaltă fn- 
țelegere. 

Emoţia cu care a fost primită moartea generalului Condiescu și 
care stărne încă, la fel de vie ca în primul moment, se adresează 
și omului admirabil plecat dintre noi, și seriitorului care a crezut 
cu atîta pasiune în vocaţia lui și luptătorulni care a cucerit atitea 
victorii pentru breasla literară. 


TABLOUL PUBLICAŢIILOR 


Dela 1—1.000 linii .. . L PR Lei 7 linia 
i 1.000 E ic aaa e i-a 56, 
Ştiri: Artistice, judiciare, şcolare . . „n... - 10 , 
Bitanțuri, convocări, notificări ete, . >. asias = 15 1 
Informațiunl comerciale şi financiare, minimum 5 lini ... TA. 
Articole, dări de seamă comerciale etc., în corpul revistei . „ 20 y 
Anunţurile colectorilor de loterii ............ > 8: 
Informațiuni loteria de Stat... 1... Si I- 
intormațiuni colectori de loterie ..,....... E Sly 
intruniri electorale, ammturi a... $ 0, 
ORICE ANUNŢ ÎN TEXT 
Anunţuri comerciale şi financiare , . . o.a soenan Lei 10 linia 
Acte juridice, sentințe, hotăriri, cereri de naturalizare etc. 
la anunțuri enaa’ AEE T 37 ne i 8 i 
Acte de mulțumire; la informațiumi . . .....,..., ê e 
Cutia cu scrisori; plasat lângă text ....,.,.... ă 19 
a r a ar EPEAN oo ae das > 8, 
Numiri, permutări, deplasări, decorări etc. la Informațiuni 
aa rai nal TANE 2 carea aere » 200 bucata 
Extrase de divorţ simple, ..... pi DERS ME ai 
Schimbare de nume ; trei publicaţi ... ..... «și... .M009 
Anunţuri dela Instituțiuni industriale ....... o 15000 pagina 
„comerciale, , ,.. re, o 10 A E e m 15000 „ 
financiare, asigurări, oficiale etc... .... „204000 


Anunţurile editorilor şi lbrăriilor, se taxează după tariful special. 

Anunţuri mal mici ca spaţiu de cât 10 linii, se vor plăti cu tariful a 10 linii, 
Anunţuri și informaţiuni cu fracțiuni de linii, mi se admit decât socotite 
la: 10, 15, 20, 25 ete. linii 


Orice anunţ cerut să apară special, se taxează cu tari! special. 
Piata la orice anunț sau angajament se face numai anticipat 


1939 — ANUL XXXI Nr. 8 — AUGUST 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIŞOIANU 


SUMARUL: 


ANDRE! OȚETEA Lupta pentru supremața asupra Halisi și formaraa sistemului politie 


suropaan (1404 —1559) (p. 3) 
ION FRUNZETTI Comedia setei (Din Arthur Rimbaud, versuri p. 21) 
MIRCEA GESTICONE Vest (p. 25) 


JOHN BURDANK 
JEANA GHEORGHIU 
AL. T. STAMATIAD 
EMIL vinrosu 
MIHAIL ŞERBAN 
VLADIMIR STREINU 
AL. PHILIPPIDE 
CONST. VIŞOIANU 
ION BIBER! 

ION ZAMFIRESCU 
N. MARCU 

vV. NICOLAU 
MIHAIL SEBASTIAN 
D. N, CIOTORI 


Literatura şi sanvențiile sosiale (p. 36) 

Un pictor moldovean din secolul treout: Nicolò Livaditi (p. 80) 
Eşarie de mătase (versuri p. 58) 

Dim seriertie inedite sie comiaului lomină Tăutu (p. 60) 
Mina (p. 71) 


Şi totupi nu va avea loc... p. 124) 
Borisori din Perie (De 14 iulie p. 139) 


MISCELLANEA! (p. 158) Adavărul. — Expresion) iissative, — Documente omenspti — Din 
antologia sertsului ramin. 


RECENZII: (p, W0) ion Biberi: Cereuri în spå, colecția Univerau! literar. București, 1020. — 
1. Greju: „Viața bul Slade”, Ed, Cultura Rominasscă. — Dr. loan Claudian: „Alimentaţia poporului 
romian", Ed. Fundaţia „Repele Caroi îi”, 1030, Bucureşti. — lacob Mihali Grigor'u: „Prizonierii“, 


Tip. Tirajul, Bucureşti, 1990, — Stelian J. Popescu: Problemele unal economii dirijate în Rominia, 
1920, — Oliviera Salazar: Doctrina și Organizarea revoluției portugheze, Ed, „Universui™ 1939, — 


lorgu lordan. Vei V, ispi, 308 peg. i 


ÎN di a e 
REDACȚIA ȘI PUBLICITATEA: STRADA AL. LAHOVARI Nr. 16 


mmm ani 
ADMINISTRAŢIA 
MONITORUL OFICIAL ŞI 
IMPRIMERIILE STATULUI 
BULEVARDUL ELISABETA, 29 


BUCUREŞTI | 
TELEFON 65-1820 


Giranţi responsabili: M RALEA și C VISOIANU 


D 
Viat i ă 
aţa Rominească 
REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIŞOLANU 


Inscrisă in registrul de publicaţiuni pertodice la Tribanatul Ilfov, No. 382938 


AUGUST 1939 


G. 18316 


LUPTA PENTRU SUPREMAȚIA ASUPRA 
ITALIEI ȘI FORMAREA SISTEMULUI 
POLITIC EUROPEAN (1494 — 1559) 


Cu expediţia lui Carol VIII începe o nouă perioadă în istoria 
politică a Europei. In cursul acestei perioade, dela 1494 pînă la 1559, 
se constituie sistemul politic european; de atunci se poate vorbi de 
o Europă, Intrarea Francezilor în Italia determină intervenția Spa- 
niei, Germaniei, Angliei gi a Turciei și provoacă primul conflict 
internațional. Spania și Germania contestă Franței supremația asu 
pra Italiei şi, în virtejul luptei, fiecare din puterile antagoniste 
caută să-şi asigure concursul altor State. Italia nu devine numai 
cîmpul de luptă, ei și cimpul de experiență al diplomației europene. - 
Combinaţiile diplomatice, procedeele de propagandă şi mijloacele 
de luptă financiare, aplieate de mult în Italia, sunt transpuse acum 
pe terenul diplomaţiei internaționale, Ideea echilibrului, care va avea 
o soartă aşa de strălucită în politica europeană, fusese aplicată cu 
succes în domeniul politicei italiene. 

Conflietul pentru supremaţia asupra Italiei se va complica prin 
Japta între Habsburgi și Valois pentru moștenirea lui Carol Teme- 
rarul și, sub Carol-Quintul, va lua proporțiile unei lupte pentru 
egemonia universală. Dar, cu toată lărgirea conflictului, obiectivul 
principal al luptei rămîne cucerirea supremaţiei asupra Italiei. Ma 
rile bătălii ale timpului sunt Ravenna, Marignan, Pavia, Roma. De 
acea se poate spune că, pină în 1559, războaiele europene sunt „răz 
boaie italiene“*, l 

In cursul acestei perioade se produe evenimente mai adinei și 
mai durabile decit „răboaiele italiene", ca de pildă descoperirile 
geografice, colonizarea europeană și deplasarea căilor comerciale, 
Dar consecințele acestor fapte nu se vor produce decit mai tirziu 
și însemnătatea lor scapă contemporanilor. Problema care, timp de 
şase decenii, domină cercurile diplomatice și opinia publică europeană 
e problema italiană. 


4 VIAŢA ROMINEASCĂ 


1. — EXPEDIȚIA LUI CAROL FIII 


ă iele italiene sunt considerate de istoricii francezi ca 
e ae magnificență“* care au deviat politica rare cec 
seopurile ei naționale — lărgirea graniţelor pînă la Rin și la Alpi 
și i-au istovit forțele în luptele sterile de dincolo de Alpi. 
Impotriva acestei concepții s'a ridicat în 1885 ducele de sean : 
neg, care a susținut că expediția lui Carol V II a fost „0 neces rs 
națională“, consecința inevitabilă și de altfel avantajoasă Ai agree 
cei lui Ludovie XI, un epizod al mișcării care, dela cruciate, îm- 
in Occidentul spre Orient, ' 
ý Tal ducelui de Chaulnes a determinat o vastă operă a pue 
cetare în arhivele Italiei şi ale Franțet, care a ariei prea 
cunoștințele noastre despre această epocă. dar n'a eg ai tt 
ducelui de Chaulnes, Expediția lui Carol VIII a pu x i tin cani 
dar nu determinată, de politica predecesorilor săi. m ai icoon 
xaet să considerăm invazia Ini Carol VIII ca un nr AR „cazarea 
al domniilor anterioare serie LOR) er căile de resbili- 
ii lui Ludovic „Cu 
rage este ag a rămîn „0 aventură“, care a abătut pentru 
şaizeci de ani politica franceză dela scopurile ei fireşti. i 
Dintre toate aventurile care se ofereau noe care fer 
pediţia în Italia era cea mai ispititosre. Perspoe ee sare carora 
de a lungul celei mai bogate şi mai civilizate iz ea e 
o puternică atracție asupra unei nobilimi, care, € upă domn n 
gheză a lui Ludovie XI, „se plictisea dè eana ga aege 
rămase singura êi îndeletnicire, Revolta nobiliară, ko Guerre ca: 
care turburase minoritatea lui Carol VIII, fu un avertisment, e pai 
rol VIII era înștiințat că, dacă vrea să done RA nd sea 
satisfacție nevoii de aventură a nobililor sau, print 3 i, aan 
zie, să reprime cu asprime neastimpărul nobililor. A srs bner ' 
Gesechilibrat, g'a lăsat sedus „de fumurile şi de gloriile ai Ii 
Politica Statelor italiene era de natură să pitt creaţia 
ai fi fost nevoie, ultimele serupule ale regelui Fra tacea pr 
a Mă care stabilise un echilibru între ambițiile gge 
ron AR e în 1492. Puternicul regent al Milanului, Eer 
Maurul, dorind să uzurpe tronul nepotului =a iri piper 
Sforza. căsătorit cw Isabella „de Aragon, fiica > ze, pote 
se uni en supușii nemulțumiți ai regelui Neapolu ni g ceata 
tervenţia Franței. Bancherii florentini stabiliți rd pai 
subsidii însemnate pentru răsturnarea domniei Medicilor tr 
rența. Adversarii lui Alexandru VI pepa Gaga mit po e ME 
consiliu care să depună pe „papa simoniae“* şi In zice spe A 
mate franceze să-l alunge din „Roma. Ta mu ponei ță mai 
teptau mîntuire dela regele Franţei. Girolamo Ș vonarol e SI 
minăstirii San Marco din Florenţa, vestea sosirea 


LUPTA PENTRU SUPREMAȚIA ASUPRA ITALIEI (1494—1559) 5 


străine conduse de un nou Cirns care avea să izbăvească Italia de 
păcatele ei, 

Aceste solicitări răspindiră în cercurile franceze credința că 
expediţia în Italia nu va fi decit un marş triumfal. O singură in- 
doială turbura certitudinea succesului; atitudinea celorlalte puteri 
europene. Guvernul francez îşi dădea seama că intervenția sa va 
transforma chestiunea italiană într'o chestiune europeană, şi de 
aceea a căutat să-şi asigure libertatea de acțiune plătind regelui 
Angliei suma, colosală pentru vremea aceea, de 745.000 seuzi de 
aur (tratatul dela Etaples, 3 Nov, 1492), renunțind în favoarea 
regilor catolici la Roussillon şi la Cerdagne (tratatul dela Barce- 
lona, 9 Ianuarie 1493) şi cedind lui Maximilian Artois, Charolais 
și Franche-Comté (tratatul dela Senlis, 23 Mai 1493). 

In sfirzit, guvernul francez și-a constituit o bază solidă de ae 
țiune în Italia, încheind, la 5 Mai 1492, un tratat de alianţă cu Mi- 
lanul, prin care Franţa își asigură concursul maritim a] Genovei, 
infendate Milanului în 1490. 

Pregătirile militare începură în Ianuarie 1404, Primele sete 
de duşmănie făţișe au fost concedierea ambasadorilor neapolitani 
şi alungarea bancherilor mediceeni din Lyon. Apoi ducele de Or- 
léans plecă, în fruntea unui corp de armată, în Italia să ocupe li- 
toralul Genovei și să stabilească comunicaţia pe mare între Franța 
şi Neapol. Regele însuși părăsi Lyonul, unde se făcuse concentrarea 
trupelor și, la 27 Iulie 1494, se îndreaptă spre Alpi, în fruntea unei 
armate de 30,000 de oameni. Cavaleria grea, formată de nobili fran- 
cezi, infanteria, formată de 8.000 Elveţieni și din 20.000 Bretoni și 
Gaseoni, și artileria compusă din 140 tunuri grele şi o mulţime de 
tunuri uşoare, constituiau cea mai bună armată din vremea aceea, 

Scopul expediției era cucerirea Neapolului. Deşi Carol VIII 
luase la Lyon titlul de „rege al Siciliei şi al lerusalimului“!, în 
proclamațiile guvernului francez nu se vorbeşte decit de Neapol. 
Proiectele de cruciate ajunseră o temă de propagandă în care ni- 
meni nu mai credea, iar encerirea Siciliei era în contradicție cu tra- 
tatul dela Barcelona, și ar fi determinat în mod automat interven- 
ţia Spaniei, care nu putea trăi fără grinele Siciliei. 

Pretenţiile lui Carol VIII asupra Neapolului, se întemeiau pe 
testamentul ultimului descendent al casei de Anjoun, Charles du 
Maine, care lăsase lui Ludovie XI drepturile sale asupra Neapolu- 
lui, encerit în secolul XIII, de Carol de Anjou. Drepturile acestea 
erau mai mult decit contestabile, dar esenţialul era că se putea da 
expediției o aparență de legitimitate, : 

Principala armată franceză trecu Alpii, la începutul lui Sep- 
temvrie, și, fără să întîmpine vreo rezistență, străbătu Italia dela 
Alpi pînă la Neapol. Ludovic Maurul a venit la Pavia întru 
intimpinarea regelui prea-ereștin; Florenţa și Roma și-au deschis 

lare porţile, şi Francezii în marșul lor triumfal n'au avut altă 


6 VIAŢA ROMINEASCĂ 


grijă decit să însemneze cu eretă porțile caselor în eare aveau să fie 
găziluiți, Piero de Medici părăsi Florența înainte de sosirea rege- 
lui, iar Alexandru VI Borgia îndepărtă el însuși armata nenpoiitană, 
care venise pînă la Roma să taie drumul năvălitorilor, La 22 Fe- 
braarie 1495, Carol VITI îşi făcu intrarea solemnă în Neapol. A 

Francezii au fost primiți ea salvatori de Pisani, de Florentini, 
de Colonna, de toți adversarii papei şi ai Medicilor, Dar în curînd 
Savonarola însuși a trebuit să se convingă că o armati de meree- 
nari, pe care Brantôme o descrie ca „inspăimântătoare la vedere, 
plină de oameni buni de spînzurat, de clienţi ai justiţiei și de in- 
divizi înfierați pe umăr en semnul erinului'*, nu e 0 ceată de ar- 
hangheli coborită pe pămînt să curețe biserica lui Hristos de des- 
friu, de lăcomie și de nedreptăţi. =. 

Succesul fulgerător al expediției arătă superioritatea militară 
a Franţei și primejdia egemoniei franceze. Spania ameninţată în 
posesiunea Siciliei, Maximilian I, neliniștit de soarta Ţărilor de J05, 
papa, Veneția și Milanul se uniră într’o ligă semnată la Veneţia (24 
Martie 1495). Liga, încheiată pentru alungarea Francezilor din Ita- 
lia, constitue prima coaliţie contra Franței și prima aplicare în dome- 
niul internațional a principiului echilibrului. 

Indignarea de care fu cuprins guvernul francez, la aflarea 
acestei vești, dovedește naivitatea și nepreziătirea diplomatică a con- 
ducătorilor Franţei; în ceca ce privește diplomaţia, Francezii erau 
inferiori nu numai Italienilor, ei şi Habsburgilor, care aveau exce- 
lente servicii de informație, Ameninţat să fie izloat de Franţa, Ca- 
rol VITI luă calea întoarcerii, înainte va Liga să fi mobilizat forţe 
suficiente. Armata franceză izbuti să treacă defileurile Apeninilor 
cu toată artileria sa, dar la Fornovo se izbi de armata ligii, care în- 
cerca să-i taie retragerea. A fost nevoie de toată furia franceză, cum 
spuneau Italienii, pentru ca armata să-şi deschidă drum spre Franța 
(Talie 1495). Ultimele resturi ale armatei franceze au capitulat în 
1496, şi Neapolul a fost ocupat de regele Spaniei. Adevăratul ciști- 
gător al primei campanii italiene a fost Ferdinand Catolicul. Carol 
VIII se pregătea să reia lupta, cind muri, pe neașteptate, în urma 
unui accident (8 Aprilie 1498). 


Expediția lui Carol VIII, dovedise că Neapolul nu putea fi 
păstrat fără Milano. Recucerirea Neapolului, la care nici noul rege 
Ludovie XII (1498—1515) nu voia să renunţe, trebuia să înceapă 
cu ocuparea Milanului. Franța și-ar fi asigurat astfel comunicarea 
şi pe useat şi pe mare, întru cît cine avea Milanul, avea şi Genova, cea 
mai mare putere maritimă din Mediterana occidentală. 

Imdovie XII luă deci titlul de rege al Franţei şi duce al Mila- 
nului. Pretenţiile lui se întemeiau pe faptul că bunica sa, Valentina 
Visconti, fusese fiica ducelui de Milano, Giovan-Galeazzo Visconti, 
Drepturile lui asupra Milanului nu erau mai sigure decit ale lui 


LUPTA PENTRU BUPREMAŢIA ASUPRA ITALIEI (1494—1559) 7 


Carol VII asupra Neapolului, dar esențialul era că revendi 
Milanului să poată fi întemeiată pe un ie de drept. pozat 
f Campania militară fu precedată de o campanie diplomatică 
prin care Milanul fu izolat, Guvernul francez obţinu neutralitatea 
Angliei, Spaniei şi a papei, şi încheiă en Veneţia un tratat de îm- 
părţire a Lombardiei. Cantoanele elveţiene, deși n'aveau niciun in- 
teres ca stăpi înirea franceză să se întindă asupra Milanului, jurară 
Franței alianță pe zece ani. Maximilian I răminea ostil, dar diplo- 
maţia franceză i-a neutralizat acţiunea, obţinînd dela Filip cel Fru- 
e TEN Țărilor de Jos şi a Comitatului Liber (Franche 
omt&), 

Astfel pregătită, expediţia n'a fost decît o plimbare militară. 
Armata franceză trecu Alpii în Iulie 1499 şi, în douăzeci de zile, 
cuceri toată Lombardia. Dar Ludovic Maurul, refugiat în Germania, 
se întoarse şi, cu ajutorul lui Maximilian și al Elveţienilor, recu- 
ceri Milanul (Martie 1500), A fost nevoie de o nonă campanie, pen- 
tru care guvernul francez mobiliză noi trupe elvețiene și o artilerie 
considerabilă. Ludovic Maurul nu era în stare să lupte cn noua 
urmată, mai ales că mercenarii săi elveţieni refuzară să lupte îm- 
potriva compatrioților lor din tabăra franceză. La Novura fu făcut 
prizonier şi dus în Franța, unde muri obscur, în 1508, 

Ducatul Milanului fu alipit la Franța, afară de Cremona și 
de Ghiara d'Adda ocupate de Veneţieni şi de Bellinzona cedată 
Elweţienilor. Un senat, organizat după modelul Parlamentului din 
Paris și compus în majoritate de Francezi, supraveghea adminis- 
trația, forma o curte superioară de justiţie și confirma sau invalida 
decretele regale referitoare la Milan. Regele era reprezentat prin- 
tr'un guvernator militar și printr'un guvernator civil. Regimul 
acesta acea să dureze pină în 1512. 

Stăpîn pe trecătorile Alpilor și dispunind de o bază navală, 
deoarece Genova căzuse în mîinile sale odată cu Milanul, Lmdovie 
XII era într'o situație mult mai bună decit Carol VIII pentru a 
cuceri Neapolul. Dar experiența din 1495 dovedise că armata fran- 
ceză nu poate apăra Neapolul împotriva unei armate spaniole ve- 
nind din Sicilia. De aceea, Ludovic XII propuse lmi Ferdinand 
împărțirea regatului. Prin tratatul dela Grenada, dela 11 Noem- 
vrie 1500, Franța își rezervă Neapolul, Terra di Lavoro şi Abruzzii, 
şi lăsă Spaniei partea de Sud a regatului, adică Apulia și Calabria. 

Regele Neapolului, Frederic IT, incapabil să opună rezistență 
armatelor franco-spaniole, capitulă, la 1 August 1501, şi fu condus 
în Franţa, unde muri trei ani mai tirziu. Fiul său, Ferdinand, fu 
nat ostatec de Spanioli și dus în Spania, unde muri fără moște- 
nitori, în 1559. Aga se stinse dinastia bastardă a Aragonesilor. 

Cum era uşor de prevăzut. cei doi aliaţi se certară pentru îm- 
părţirea prăzii. După o serie de bătălii mărunte, Spaniolii veupară 
Neapolul și siliră pe Francezi să se îmbarce pentru Genova (1504). 
Neapolul fu transformat, pentru donă secole, în posesiune spaniolă, 

cu titlul de vice-regat, ca și Sicilia. 


8 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Aceste războaie treziră în sufletul Italienilor o puternică ură 
contra „Barbarilor“* care le cotropiseră ţara. Papa Iuliu IT (150%— 
1513) se făcut ecoul acestor resentimente. El visa să facă din pu sed 
papal o mare putere și să-și întindă stăpînirea asupra Italiei, „lil 
rată de Barbari“‘, In scopul acesta se impăcă cu Veneţia, împotriva 
căreia organizase „Liga dela Cambrai'* şi căută să grupeze Statele 
italiene contra Franţei. Cu ajutorul Cardinalului de Sion, Matei 
Sehinner, împiedecă recrutarea trupelor elvețiene pentru Franța. 
Apoi, pentru a cîştiga alianţa Spaniei contra Franței, recunoscu 
stăpînirea spaniolă asupra Neapolului (3 Iulie 1510). La 4 Oetom- 
vrie 1511, papa semnă cu Veneţia și en Spania Liga Rfintă, la care, 

ie, aderă şi lia, 1 
g pda need p osmane E de Gaston de Foix, un tînăr ge- 
neral de 22 ani, care avea să se revèle strateg de geniu, fu ata- 
cată dinspre nord de Elveţeni, dinspre est de Venețieni, dinspre 
sud de Spanioli. In Ianuarie 1512, armata hispano-papală începu 
asediul Boloniei. Gaston de Foix părăsi Milanul și, la 5 Februarie, 
eliberă Bolonia, Apoi, aflind că Venețienii au pătruns în Brescia, 
se întoarse spre nord şi, după ce risipi armata venețiană între Min- 
cio şi Adige, luă Brescia cu asalt (19 Februarie 1915). Intre timp, 
Spaniolii se concentraseră în apropiere de Ravenna. Gaston de Foix 
îi atacă, în ziua de Paşti (11 Aprilie 1512) şi ciştigă cea mai sîn- 
geroasă bătălie din cite se văzuseră pină atunci: 10—15.000 oa- 
meni rămaseră pe cîmpul de bătălie, printre care generalul vieto- 
rios, Prin rapiditatea manevrelor sale, prin utilizarea raţională a 
forțelor, prin aprecierea justă a timpului și prin intuiţia precisă 
a strategiei și a taeticei, Gaston de Foix prevesti războiul de miş- 
care al epocii moderne, a RT 

Urmașii săi nu ştiură să exploateze situaţia și, în citeva săptă- 
mini, Lombardia fu pierdută, Genova se revoltă, Medicii se întoar- 
seră la Florența. Papa fu salutat ca liberator al Italiei. 

Moartea lui Iuliu II, în Februarie 1513, nu opri ofensiva con- 
tra Franţei. Noul papă Leon X (1513—1521), un Medici, rămase 
credincios Lâgii sfinte, care hotări să mute războiul în Franța. En- 
glezii debarcă la Calais, împrăștie, cu ajutorul lui Maximilian, ar- 
mata franceză la Guinegatte şi oenpă Thérouane și Tournais, In 
acelaşi timp, Elvaţienii pătrund în Burgundia și atacă Dijonul. 
Guvernul francez e silit să le cumpere retragerea cu bani și să res 
nunțe la toate cuceririle sale din Italia. Ceilalţi adversari sunt des- 
armați prin negocieri. Primejdia trecu şi Ludovic XII lăsă urma- 
şului său Francise I (1515—1547) regatul împăcat cu toți vecinii săi. 


Elvețienii surprinși i en cuncetrară la Marignano, între Loâi și Mi- 
pasaga după o luptă de două zile, Francezii cîștigară o victorie 
decisivă (13—14 Septemvrie 1515). 


LUPTA PENTRU SUPREMAȚIA A 


Hi ITALIEI (1494—1559) 9 
bătăliei şi Genovei fu restabilită 
nso i cheiate cu Papa, cu Elve- 
ţienii şi cu Spania. La 16 Decemvriet 3546, Leon X semnă cu Fran- 
cise I coneordatul dela Bolonia, e la disereţia regelui numi- 
rea înalților demnitari ai Bisericii ze. Tratatul dela Freiburg, 
sau „Pacea perpetuă“ încheiată de kăprezentanții Franței cu cele 
treisprezece cantoane, rezerva YFranţ i i aliaţilor ei dreptul de a 
recruta mercenari în Elveția (29 Nogmvrie 1516). In sfirșit, moar- 
tea lui Ferdinand Catolicul (23 Ianuarie 1516) înlesni guvernului 
francez lichidarea tuturor diferendelor sale cu Spania (tratatul 
dela Noyon, August 1516), Prima fază a războaielor italiene se 
încheie eu victoria Franței. Alegerea regelui Spaniei şi a moșteni- 
torilor "Țărilor de Jos la tronul imperial răsturnă însă, în cîţiva ani, 
situația în favoarea Habsburgilor. 


IL — SUPREMAȚIA HABSBUROILOR 


Căsătoria lui Maximilian cu Maria de Burgundia, moștenitoa- 
tea lui Carol Temerarul (1477), a făcut din Habsburgi dinastia cea 
mai bogată din Europa, Căsătoria fiului lor Filip cel Frumos eu 
loana, moștenitoarea regilor catolici, a pregătit unirea coroanei 
spaniole cu posesiunile Habsburgilor. Cum Filip cel Frumos a murit 
in 1506, fiul său Carol — viitorul Carol-Quintul — a moștenit, la 
moartea lui Ferdinand Catolicul, în 1516, coroana Spaniei. La 
moartea bunicului său Maximilian I, regele catolic, Don Carlos, 
svea să fie ales împărat al Germaniei. 

Maximilian I a pregătit alegerea încă din 1517, Dar lucrurile 
n'au mers așa de uşor cum s'aștepta. Pe lingă nepotul său, s'au 
ivit alți doi candidaţi, Francise I, regele Franţei, și Frederic cel 
Inţelept, eleetorul Saxei. In fața acestei competiţii, electorii și-au 
scos votul la licitaţie. Izbinda lui Don Carlos se datoreşte organi- 
zării superioare a băncilor germane. Fuggerii și Welserii n'au pns 
numai la dispoziția Habsburgilor suma colosală de 850.000 florini, 
in hirtii de valoare plătibile după alegerea candidatului lor, dar, 
prin legăturile lor financiare cu factorii din Anversa ai bancherilor 
fiorentini și genovezi, au tăiat. orice credit regelui Franței. Astfel, 
la 28 Iunie 1519, Carol I al Spaniei a devenit Carol-Quintul. 

Noul împărat reprezenta el singur „o coaliţie“, Dela bunicul 
său patern, Maximilian, moștenise domeniile ereditare ale Habsbur- 
pilor (Austria, Stiria, Carintia și Carniolia) ; dela bunica sa, Maria 
de Burgundia, Țările de Jos și Franche Comté; dela bunicii săi 
materni, Ferdinand şi Isabella, Spania, cu dependinţeale ei din Ita- 
lia (Sardinia, Sicilia, regatul neapolitan) și coloniile din America; 
în urma alegerii sale ca împărat, el dobindea Germania și pretențiile 
la egemonia universală legate de coroana imperială; în sfîrşit, prin 

alegerea fratelui său Ferdinand ca rege al Boemiei și al Ungariei, 
influența lui Carol Quintul s'a întins și asupra acestor ţări. Pu- 
terea noului împărat constituia o primejdie pentru independența 


10 VIAŢA ROMINEASCĂ 


. 


Statelor miei şi mijlocii şi o directă amenințare pentru situația 
i Franței. A a 

urca a ini echilibrul, puterile amenințate s'au unit. În 

toate aceste coaliţii, Franța a jucat un rol covîrşitor, fiind Statul 

cel mai puternic și, prin poziţia sa, ce] mai ameninţat de puterea 

excesivă a Habsburgilor. 


interesul lor era de a se stringe în jurul Franţei. Ameninţat 

de mișearea lutherană, Leon xX încheiă cu împăratul un paet pen- 
tru recucerirea Milanului și Genovei, indispensabile Spaniei pentru 
a comunica direct cu Germania și pentru a-și consolida peer 
asupra Italiei, Statul papal avea să primească Parma, Piacenza 
Ferrara, Încercarea lui Francise I de-a cîştiga, la arena cra 
dela Guines, alianța lui Enric VIII, n'a dat rezultatele“ aici 
Puțin timp după întrevederea să cu regele Franței, Enric 
incheiă cu împăratul Germaniei un tratat secret contra Franței. 

Cu tot insuccesul campaniei sale diplomatice, Francise Ina 
pregetat să deschidă ostilitățile în Flandra, în Italia și la granița 
Spaniei. Robert de la Marck, duce de Bouillon, vasal imperial, trecu 
în serviciul Franţei, atacă Luxemburgul (Februarie 1521). In ara 
laşi timp, Henri d'Albret, regele Navarrei, în fruntea unei pir 
franceze, încercă să recucerească partea Navarrei pierdută în 1 
Amîndonă încercările, care indicau 0 lărgire considerabilă a tea- 
trului operaţiilor, se terminară cu infringerea aliaților parea 
Carol-Quintul ocupă Tournai Și o alipi la "Țările de “a art 
pierdea astfel o poziţie care-i permitea să amenințe dopi i 
Flandra şi Hainaut. In Italia, armata hispano-pontifi ma 
ceşte la Bicocca (lingă Monza) armata elveţiană și silește pe I 
cezi să evacueze Milanul (1522). Roadele victoriei dela pede eag 
eran pierdute, odată eu reputația militară a infanteriei e ns 

Franța fu din nou redusă, ca în 1513, să-și apere propriile e 
graniţe. In Septemvrie 1523, Spaniolii cuceriră în meri și ame- 
ninţară Bayonne, In Nord, Anglo-Imperialii înainta ră ar ipatape 
de Compiègne. Iar în Sud, Imperialii comandați de ducele ron 
de Bourbon, trecut la inamic, și de marchizul de Peseara, i arin 
Provensa şi asediară Marsilia, Dar orașul rezistă şi, la apropierea 
srupelor franceze trimise în ajutor, Imperialii ridicară asediul și 
se întoarseră în Italia. Franţa s'a dovedit ireductibilă pe teri- 
toriul ei. pipa: fr = 

Cu trupele concentrate pentru apărarea Marsi jr mă 
urmări armata imperială şi reocupă cea mai mare parte s ea = 
milanes, Numai cîteva cetăţi, printre care Pavia, mai r 
mîna Imperialilor. La sfirșitul lui Octomyrie 1524, armata pe 
incepu asediul Paviei, dar cetatea rezistă patru luni a zile, hra a 
ee Carol-Quintul putu trimite trupe de întărire. Prinsă între 
si între armata de ajutor, armata franceză fu bătută şi regele 
căzu prizonier (24 Februarie 1525). Intr o lungă size Po 
mamei sale, Francise I deserise bătălia și încheie eu cuvintele: 


LUPTA PENTRU SUPREMAȚIA ASUPRA ITALIEI (14941559) 11 


toutes choses ne m'est resté que l'honneur et la vie qui est sauve‘, 
din eare legenda a făcut fraza: „Tout est perdu, fors l'honneur'“. 

Bătălia dela Pavia a consacrat superioritatea infanteriei spa- 
niole. In luptele eu Maurii, Spaniolii formaseră o cavalerie uşoară, 
înarmată cu suliți, neîntrecută în manevre repezi și in acţiuni de 
recunoaştere, dar incupabilă de a se măsura cu cavaleria grea fran- 
ceză, „Marele căpitan“*, Gonzalo de Cordoba, constitui din Spanioli 
o infanterie națională, organizată după modelul companiilor elve- 
tiene. Unitatea tactică era batalionul de cinei sute de oameni, dintre 
care două sute, înarmați en suliți lungi, erau aşezaţi în faţă; alți 
donă sute erau înarmați cu săbii și suliți de asvirlit; în sfirşit o 
sută de pușeași mobili aveau misiunea să umple golurile formate 
între rînduri de accidentele terenului. Fiecare batalion înainta în 
rînduri strinse, cu sulițele întinse, ca o cetate mișcătoare de oțel. 
Prin această organizare, infanteria spaniolă a devenit, pentru o 
sută cincizeci de ani, prima din Europa. Dezastrul dela Pavia a 
asigurat definitiv Imperialilor stăpînirea asupra Milanului şi a 
schimbat radical situația internaţională, 

Praneise I fu condus în Spania şi internat la Madrid, unde, 
după un an de activitate aspră, fu silit să semneze tratatul dela Ma- 
drid (lan, 1526). Francise I, renunță la toate drepturile sale asu- 
pra Italiei şi la suzeranitatea sa asupra Flandrei; cedă împăratu- 
lui Burgundia, şi, drept garanție pentru executarea tratatului, lăsă 
ca ostatici pe cei doi fii mai mari ai săi, Pus în libertate, Francise I 
a refuzat să execute „un tratat care îi fusese emuls en sila“, Statele 
Burgundiei, întrunite la îndemnul guvernului francez, contestară 
regelui dreptul de-a înstrăina o provincie fără voia ei şi declarară 
că vor „să rămână sub ascultarea coroanei franceze și nu a împăra- 
tului'*, Această declarație constitue prima afirmare a principiului 
de liberă determinare a popoarelor, 

Consecințele dezastrului dela Pavia alarmară toste popoarele 
europene. Statele italiene se grupară în jurul Veneţiei și Papei și, la 
22 Mai 1526, încheiară cu Franța Liga dela Cognac, cu scopul mär- 
turisit de-a libera pe Francise I de obligațiile tratatului dela Ma- 
drid, in realitate, pentru a cuceri independența Italiei. Enrie VITI, 
care, de asemenea rupsese relațiile eu Impăratul, fu proclamat pro- 
tectorul Ligii. Francezii încercară, încă de atunei să completeze fron- 
tul antihabsburgie printr'o înțelegere en Turcii, dar încercarea era 
încă prematură și n'avea să izbutească decit zece ani mai târziu, 

„Franeise I, devenit prudent după experienţa dela Pavia, n'a 
trimis în Italia decît trupe neînsemnate şi a lăsat aliaților săi tot 
greul luptei. Armata italiană a atacat garnizoanele spaniole din 
Lombardia, dar a procedat atit de încet, încît Impăratul a avut tim- 
pul să trimită în Italia, sub comanda lui Georg Frundsberg, o ar- 
mată de Lutherani fanatici care au bătut armata aliată și au înain- 
tat pînă la Roma. Speriut, Clemente VII (1523—1534), semnă un 


12 VIAŢA ROMINEASCĂ 


armistițiu cu trimisul împăratului, dar armata imperială nu ţinu 
seamă de el şi, la 6 Mai 1527, ocupă Roma. 

Timp de două luni, bandele germane, spaniole şi italiene, măce- 
Jăriră populaţia, jefuiră casele și bisericele, necinstiră femeile și 
distruseră o mulțime de opere de artă. Jaful nu încetă decit cînd 
izbucni ciuma. Papa, refugiat în Castel Sant'Angelo, fu silit să plă- 
tească o mare despăgubire de războiu şi să cedeze Imperialilor 
Parma şi Pianceza, 

Acest sacco di Roma (jefuirea Romei) umplu de groază și re- 
voltă creștinătatea. Francize I trimise, în 1528, o nouă armată în 
Italia, care recureri Lombardia și împresură Neapolul pe mare și 
pe useat. Oraşul, pe punctul de-a capitula în Iulie, fu salvat de de- 
fecțiunea lui Andrei Doria, cure, cîştigat de Impărat, a ridicat blo- 
cada din fața Neapolului și s'a întors eu flota la Genova. Andrei Do- 
ria, unul din cei mai remarcabili amirali din secolul XVI, servise 
din 1512 Franţa en credință, în cinda disprețului amiralilor și 
diplomaților francezi; dar cînd Francise I voi să creeze la Savona 
o bază navală, rivală Genovei. patriotismul lui se revoltă. EI aec- 
ceptă oferta lui Carol-Quintul care-l făcea comandant al tuturor 
flotelor spaniole și asigura Genovei privilegii însemnate. Relaţiile 
directe între Spania și Italia, pe de o parte, iar pe de alta între 
Italia si Germania, erau asigurate, 

Flota genoveză era acum În măsură să aprovizioneze orașul ase- 
diat de Francezi şi să taie acestora comunicațiile cu Franța. Armata 
franceză fu silită să ridice asediul și să se întoarcă în Franța. Nu 
mai rămînea decit să se încheie pacea. Inaintarea Tureilor pînă la 
Viena sili şi pe Carol-Qnintul să trateze. 

Prin pacea dela Cambrai, din August 1529, Francise I renunță 
la toate pretențiile sale asupra Italiei și se obligă să evacueze fortă- 
rețele pe care le ocupa încă în Lombardia și regatul neapolitan, In 
schimb, Carol-Quintul renunță la Burgundia și promite să elibereze 
pe cei doi fii ai Iui Francise I. Stăpin pe toată Italia, Carol-Quintul 
apare în adevăr, după pacea dela Cambrai, ea șeful creștinătății. 
La 22 Febrnarie 1530, fu încoronat de Clemente VII, la Bolonia, 
întâiu ca rege al Longobarzilor, apoi ea împărat, 


III, — ALIANȚA PRANȚEI CU PRINCIPII PROTESTANȚI 
ȘI CU TURCII 


Pacea dela Cambrai impunea Franţei renegarea întregii ei po- 
litici dela 1494, părăsirea Milanului, renunțarea la suveranitatea 
tradițională asupra Flandrei şi anularea sentințelor pronunțate con- 
tra lui Carol de Bourbon. După atitea înfringeri, Franța ieșia eu 
prestigiul ştirbit, dar eu teritoriul intact, de vreme ce păstra Bur- 
gundia. 

In același timp Carol-Quintul atinge culmea gloriei și a puterii: 
atotputernie în Italia, învingător împotriva Franţei și împotriva 


LUPTA PENTRU SUPREMAȚIA ASUPRA ITALIEI (1494—1559) 13 


'Tureilor, arbitru al partidelor religioase în Germania, protector al 
papei, şef al creştinătăţii occidentale. Triumful lui e atit de cople- 
şitor încit se miră însuși că „regele prea-creștin a renunțat așa de 
repede la tot ceea ce poseda în Itulia'*, 

| În adevăr, Praneise | nu renunță la proiectele sale asupra Ita. 
liei şi pentru a putea interveni, întreținea tot ce ar fi putut pro- 
voca turburări. Prin urmare, antogonismul între Francise |, care 
n'aştepta decit prilejul de-a interveni din nou în Italia, și Carol- 
are care considera ltalia ca baza puterii sale răminea ire- 

il, 

„În aceste condiții tratatul dela Cambrai nu putea fi decit un ar- 
mistițiu. Timp de şase ani cît a durat pacea, Italia a fost cimpul 
bătăliei diplomatice între Francisc I și Carol-Quintul. Regele Fran- 
tei a căutat pretutindeni aliați contra împăratului. Astfel a tratat cu 
principii protestanți ai Germaniei, en Suedia şi cu Danemarca, cu 
Eric VIH, deja sehismatie, cu Clemente VII și, în deosebi, cu Tur- 
eii, care, stăpini pe regențele africane, puteau compensa în Medi- 
npa pierderea flotei genoveze 

n Oetomvrie 1532, Francise I avu la Boulo 

cu Enrie VII, căruia îi promise asistența sa în N airat. 
Apoi, mb pretext de a servi mai bine interesele regelui Angliei 
Francise 1 s'a Întilnit în Octomvrie 1533, eu Clemente VII, la Mar- 
silia, Singurul rezultat durabil al întrevederii a fost căsătoria vii- 
torului Erie IT cu nepoata papei, Ecaterina de Medici, Alianţa eu 
papa fu ruptă anul următor prin moartea neașteptată a lui Cle- 
mente VII (25 Septemvrie 1534), 

_ Moartea papei și neinerederea stirnită în Germania și î 
glia de negocierile dela Marsilia an făcut şi mai ione y of 
1ea cu Turcii. Franeise I era însă din 1528 aliatul lui loan Zâăpolya 
şi prin acesta în relații eu Tureii. In 1535, regele Franței trimise la 
Constantinopol un ambasador, La Forest, care încheiă. în Februa- 
osii: un tratat de alianță cu Sultanul, Formal nu s'a încheiat 
decit un tratat de comerţ; în realitate, se stabilea între cele două 
a o strîns colaborare politică și militară. Imperiul otoman și 

ranţa işi garantan reciproce posesiunile contra Habsburgilor, dús- 
manul lor comun. Sprijinul flotei turceşti în Mediterană și diversiu- 
era armatei otomane la frontiera orientală a Monarhiei Habsburgi- 
eră, să pa Franței să rupă cercul de fier în care împăratul 
volui închidă ; pe de altă parte, rivalitatea Imi Francise | cu Ca- 
eee ntul avea să permită Turcilor să cucerească Ungaria cen- 
rală. Așa s'a constituit între regele prea-ereștin și șeful necredin- 
NEE ð e care avea să dureze pină la Revoluția franceză. 

Ampana omatică fu completată prin întinse ătiri mili- 

rea Ordonanța din 1534 hotări ca în fiecare pere. ip eri are 
se organizeze o legiune de 6.000 de soldați de infanterie. Armata 
națională avea să fie completată cu miliția feudală Și cu mercenari 


14 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


străini. Prin aceste dispoziţii, regele Franţei şi-a asigurat efective pe 
cure le putea ridiea la 100.000 de oameni. 4 i 

Franța era deci bine pregătită, cînd moartea lui Fransisc 
Sforza deschise din nou chestiunea Milanului (1 Noemvrie 1536). 
Francise I invadă Savoia și ocupă Piemontul. Carol-Quintul răs- 
punse cotropind Provensa, Languedoe și Picardia, Două armate, una 
venind din Spania prin Languedoc, a doua din Italia, peste Alpi, 
atacară Provensa. Dar armata spaniolă fu respinsă la Narbonne, jar 
armata imperială, comandată de împăratul însuși, nu găsi în Pro- 
vensa decît pustiul, foametea și bolile care îi secerară, în două luni, 
jumătate din armată. Comandamentul francez arsese satele, distru- 
sese recoltele și concentrase trupele în cetăți. Rezistenţa eroică a ora- 
şelor Arles, Taraseon și Marsilia sili pe împărat să se întoarcă în 
Italia, urmat de aproape de armata franceză, care cuceri toate ce- 
tățile Piemontului. Invazia Picardiei de către contele Nassau fu 
oprită la Péronne. Campania militară se termină fără ca vreunul 
din adversari să fi putut dobândi un succes decisiv. Pacea dela Nissa 
lăsa Franţei, Bresse, Bugey și două treimi din Piemont, iar restul 
Piemontului și Milanul lui Carol-Quintul (1538), 

Carol-Quintul a semnat pacea dela Nissa pentru a-și conso- 
lida autoritatea în Germania şi pentru a organiza contra Ligii dela 
Schmalkalden o contră ligă catolică. Dar evenimentele din Ungaria 
il siliră să amâne aceste proiecta și să-și concentreze forţele la gra- 
niţa de est, loan Zăpolya muri în 1540 şi, în virtutea tratatului 
din Oradea, statele lui ar fi trebuit să treacă sub stăpînirea lu 
Ferdinand. Dar, la îndemnul lui Francise I, Soliman II luă sub 
protecția sa pe fiul nou născut al lui Zapolya şi, pentru a-i apăra 
moștenirea, năvăli în Ungaria și ocupă Buda ( 1541). 

O infringere şi mai gravă suferi Împăratul în Mediterană, In 
1541, el organizase împotriva regenţelor africane o expediţie cu 
scopul de-a smulge lui Haireddin Barbarossa supremaţia Medite- 
ranei, Futruna transformă expediția într'un dezastru. 

Francise I se folosi de aceste înfrîngeri, pentru a forma o nouă 
coaliţie contra lui Carol-Quintul. Ducele de Clèves, de Jülich şi de 
Berg, s'a aliat cu Franța, iar Danemarca și Suedia au aderat la 
Liga dela Sehmalkalden. Războiul a început în Flandra și în Italia. 
Carol-Quintul a scos fără greutate din cauză pe ducele de Clèves, 
care năvălise în Țările de Jos. In Italia, Francezii obținură vietoria 
strălucită dela Ceresole, care le asigura Piemontul, dar nordul 
Franţei fn invadat de Imperiali şi de Englezi. În timp ce Englezii 
asediau Bologne, Imperiatii înaintară pînă la Château-Thierry şi 
ameninţară Parisul. Atacul flotei otomane contra Nissei, care apar- 
ținea ducelui de Savoia, (aliatul Împăratului) şi contra 
spaniole, și îstovirea resurselor sale financiare, siliră pe Carol- 
Quintul să evacueze Franța și să accepte pacea dela Crâpy (1544). 
Ducele de Orléans avea să se căsătorească cu fiica Impăratului sau 
cu fiica iui Ferdinand: în primul caz ar fi primit ca zestre Mi- 


LUPTA PENTRU SUPREMAȚIA ASUPRA ITALIEI (1494—1559) 15 


lanul, în al doilea Țările de Jos. In amindonă cazurile, regele 
Franţei ar fi renunţat la suzeranitatea sa aupra Flandrei și ar fi 
evacuat ducatul Savoiei, Moartea ducelui de Orléans a anulat clau- 
zele păcii dela Crépy, care, n'a fost decît un armistițiu, 

„ Carol-Quintul se folosi de pacea cu Franța, pentru „a restaura 
unitatea, pacea şi dreptul în imperiu‘. Intrunirea conciliului dela 
Trento, în Decemvrie 1545, şi moartea lui Luther în anul următor 
paran ee prozei sale, Ideea lui era să convoace un si- 
nod naţional, care să rezolve chestiunea religioasă. Opoziția - 
brilor Ligii dela Schmalkalden a ey rada a iese, 
convins că forţa era singurul mijloc de a pune capăt ereziei. După 
ce și-a asigurat concursul Ini Moritz de Saxa, Impăratul a proscris 
pe electorul de Saxa şi pe landgravul de Hessa, şi a recrutat o ar- 
mată considerabilă, Moritz de Saxa a sdrobit armata Ligii dela 
Sehmalkalden la Mühlberg (1547), Electorul de Saxa și landgeravul 
de Hessa fura făcuţi prizonieri. Germania era la picioarele Impă- 
rutului. Moartea lui Francise I și a lui Enrie VIII, înlătura ulti- 
mele piedici din calea lui. Carol-Quintul se simți, în sfîrșit, liber 
să resolve problema religioasă și să pregătească unitatea împe- 
riului. 

Prin Interim-ul dela Augsburg (1548), el impuse respectul 
pogi auo în materie religioasă, pînă la terminarea conciliului 
„Problema succesiunii la tronul imperial a fost de asemen 
zolvită printr'un compromis: urmașul lui Carol-Quintul avea să fie 
fratele său Ferdinand; după aceasta ar veni fiul lui Carol-Quintul 
Filip, care ar avea ea succesor pe Maximilian, fiul lui Ferdinand. 

_ Aceste măsuri, departe de-a aduce pacificarea dorită, au stîrnit 
scad orez (mi alei nu voiră să audă de un astfel de 

, dar randenbur și 

ca enS la tel de E itcaiți AI paie: zl 
E luţia problemei suceesiunii lăsă impresia că interege - 
periului erau sacrificate consideraţiilor dinastice. Filip era ară 
impopular și prezența trupelor spaniole mărea și mai mult resenti- 
mentul poporului german împotriva Spaniei. Nemulțumiţii găsiră 
în Moritz de Saxa, biruitorul dela Mühlberg, șeful de care aveau 
nevoie, Moritz încheiă eu landgeravul loan de Hessa o alianță, la 
aie fură invitate să participe Franța, Anglia și Polonia, Franța 
aderă prin tratatul dela Chambord, (15 Tan. 1532) și, pentru mo- 

tive strategice, fu antorizată să ocupe Toul, Metz și Verdun. 
. La 18 Aprilie 1552, Enrie II îşi face intrarea în Metz, iar 
oritz de Saxa pătrunde fără veste în Tirol şi alungă pe Carol. 
Quintul dela Innsbruck la Villach, în Carintia, Aceste evenimente 
-a în favoarea lui o mișeare de simpatie. Protestanții încheiară 
apăra area armistițiul dela Passau (1552), care punea pe 
tr o situaţie primejdioasă. Ameninţat să fie atacat din 
spate de regența Țărilor de Jos, Enric II se retrase la Verdun si 
ar fi renunțat la cele trei oraşe, a căror însemnătate nimeni n'a 


16 VIAŢA ROMINEASCĂ 


bănuia atunci, dacă Împăratul n'ar fi făcut greşala de-a ataca 
Metz (Nov. 1552). Ducele de Guise avuse timp să organizeze apă- 
rarea şi, în Ianuarie 1553, Impăratul fu silit să ridice asediul. 
Cele trei Episeopate (cum aveau să fie numite cele trei cetăți im- 
periale) aveau să rămînă sub stăpinirea Franţei. 

Enric Il nu vedea în cele trei Episeopate decit o monedă de 
schimb pentru Milan. Dovadă că în același timp a reînceput acti- 
vitatea în Italia. Cercul posesiunilor franceze în Piemont fu lărgit, 
maresalul de Termes fu trimis în Corsiea să susțină revolta isbue- 
nită împotriva Genovei (1553) şi, la îndemnul Franței, Siena se 
revoltă în 1552 și alungă garnizoana spaniolă care-i fusese impusă 
în 1540, O armată franceză, comandată de emigratul florentin 
Piero Stroszi, fn însărcinată să apere oraşul contra Spaniolilor. Dar 
Strozzi fu bătut și Siena, învestită de Imperiali, fu redusă să capi- 
tuleze prin foame (Aprilie 1555). Singurul rezultat al acestei ex- 
pediţii a fost că dueatul Florenței şi-a întins stăpînirea peste în- 
treaza oseană. 

Pacea dela Vaucelles (Februarie 1556}, încheiată pe cinci ani, 
lăsa Franţei cuceririle sale din Piemont, cele trei Episcopate și 
alianțele sale cu Tureii şi eu principii italieni. 

Umilirea dela Innsbruck, înfringerea dela Metz şi insuccesul 
politicei sale religioase, au distrus ultimele nădejdi ale Impăratului. 
Bolnav, desamăgit şi trist, nu se mai gândea decit să cedeze altora 
sarcina copleşitoarei sale guvernări. 

In Iulie 1554, Carol-Quintul cedă Milanul fiului său Filip, cu 
prilejul căsătoriei sale en Maria Tudor. In Februarie 1555, el de- 
legă fratelui său Ferdinand puterile necesare pentru a semna pa- 
cea dela Augsburg (3 Octombrie 1555), care acorda protestanților 
libertatea cultului. Pacea dela Augsburg consacra victoria celor 
două forţe de opoziție care ruinaseră planurile de unificare ale 
Imperiului: protestantismul şi partienlariamul principilor teri- 
toriali, 

La 25 Oetomvrie 1555. în faţa Statelor generale ale celor șapte- 
sprezece provincii, în fața membrilor consiliilor și a ambasadorilor 
străini, Carol-Quintul abdică, în favoarea fiului său, ca suveran al 
"Țărilor de Jos, iar la 16 Tanuarie 1556 renunță şi la coroana Spa- 
niei. Prin serisoarea din 27 August 1556, el încredință Fratelui său 
Ferdinand regența Imperiului, iar la 28 Februarie 1558 îi lăsă și 
titlul de împărat. La 21 Septemvrie 1558, Carol-Quintul muri în 
minăstirea San Yuste, unde se retrăsese în 1556. 

Pacea dela Augsburg insemna falimentul planurilor de uni- 
ficare a Germainei, dar și sfirșitul colaborării principilor protes- 
tanți cu Franța, Ruperea acestei colaborări punea capăt unei si- 
tuații echivoce, care durase prea mult. Regele Franței nu putea 
jmea indefinit rolul de protector a! protestantismului în Germania, 
de aliat al Turcilor și de prigonitor al hughenoţilor în Franța, de 
protector al „libertăţilor particulariste în Germania gi de suveran 


LUPTA PENTRU SUPREMAȚIA ASUPRA ITALIEI (1494—1559) 17 


absolut în Franța, de exponent al unei politici de cucerire în Italia 
şi de apărător al independenţei naționale în Italia. 

Ruperea alianței protestante a permis Franței o alianță mai 
strînsă cu papa. Paul IV Carafa, care, în calitatea an de one 
era un dușman neîmpăcat al Spaniei, promise învèstitura Milanului 
pentru fiul al doilea al lui Enrie I şi o armată de ajutor. Intemeiat 
pe aceste promisiuni, Enric IT comise greşeala de-a rupe, fără nici 
o provocare din partea Spaniri, pacea dela Vaucelles, carei lăsa 
toate cuceririle, şi de-a porni războiul fără alți aliați decit Papa. 

In Decemvrie 1556, ducele de Guise trecu Alpii și, fără să în- 
cerce a ocupa Milanul care i se oferea, se îndreptă spre Neapol. 
Dar, oprit de Spanioli chiar la granița regatului, ducele de Guise 
g'ar fi găsit într'o situație primejdioasă, dacă guvernul nu l-ar fi 
chemat în Franţa ca să apere frontiera de nord-est, (August 1557). 

Filip II și Maria Tudor, concentraseră în "Țările de Jos, sub 
comanda ducelui Emanuel-Filibert de Savoia, o armată de 60.000 

de oameni. După un atac simultan spre Marienburg, ducele de Sa- 
voia se îndreptă contra cetăţei Saint-Quentin care păzeşte pe Somme 
drumul Parisului. Coligny abia avu vreme să se arunce în cetate 
cu o mină de oameni. Connestabilul de Montmorency care venea 
în ajutorul cetăţii, fu surprins de ducele de Savoia, bătut gi făcut 
prizonier (10 August 1557). Parisul, descopirt, fu salvat de șo- 
văielile învingătorilor şi de eroismul lui Coligny eare, prin rezis- 
tența sa, permise trupelor să se regrupeze şi ducelui de Guise să 
se reintoarcă din Italia. Printr'o campanie îndrăzneață, executată 
contra regulelor artei militare de atunci, în toiul iernei, Guise ocupă 
Calais (6 Ianuarie 1558), ștergind ultima rămășiță a stăpinirii 
engleze În Franța. Guise reluă campania, în Mai, și ocupă Tion 
vie arda € ce mareșalul Termes, deși bătut la Gravelines 

i e Dunqnerque, Aceste suecese permi Fran i 
gociere în condiții favorabile. am aie a 
- Pacea era o necesitate pentru amindonă taberele, cauza 
istovirii financiare. Pentru a face față nevoilor tre dară atit 
Franta cît şi Spania sporiseră necontenit impozitele, concesiona- 
seră pe ani înainte produsul impozitelor, înmulțiseră 
cele mai deplorabile, ca: vinzarea slujbelor, înnobilările și legitimă- 
rile şi împrumuturile forțate, Nu e de mirare dacă, în Spania, 
datoria publică cresen dela 18 milioane maravedis în 1504 la 99 mi- 
lioane în 1539. Produsul minelor din America era consumat ani 
înainte, In 1557, Filip II suspendă plățile. Creditorii Statul i 
fură siliți să renunțe la concesiunile asupra veniturilor Statului și 
să primească rente de stat de 5%, ae ară prozei puri a 
pentru moment şi să susțină campania din Flandra, dar îi tăia ori 
argir pentru operații războinice mai mari. j ii 

Situația nu era cu mult mai bună în Fran regele 
nete o dobindă de 20% pentru adobe Ao conta 
su erile veniră din toate părțile, nu numai din Franța ei A 


18 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Elveţia, Germania, chiar și Turcia. Dar după înfringerea dela 
Saint-Quentin, regele nu poate plăti decit o parte a dobinrii, gi 
titlurile sead suceesiv la 85, 70, 50, 40%. In 1559, datoria publică 
a Franţei e evaluată între 39 şi 44 milioane de livre. Franţa era 
tot atit de incapabilă ca şi Spania, de-a continua războiul. Pacea s'a 
impus „ea o necesitate financiară'*, 

Tratatul definitiv a fost semnat la Cateau-Cambrâsis (3 Apri- 
lie 1559). Enric II renunţă la toate drepturile sale asupra Italiei, 
dar păstră Calais şi cele trei Episcopate, (Toul, Metz și Verdun). 
Habsburgii au cîștigat deci războiul pentru supremația asupra Ita- 
liei, de vreme ce Milanul şi Neapolul rămîneau în mîinile lor, dar 
au trebuit să renunţe la orice vis de monarhie universală. Franța 
a rupt cercul de fier în care Habsburgii au voit s'o închidă şi şi-a 
reluat expansiunea spre frontierele sale naturale, 


IV, — TRIUMFUL PEINCIPIULUI DE RCHILIBRU 


Pacea dela Cateau-Cambrisis consacra victoria Habsburgilor 
asupra Franței, Italia care formase obiectul competiţiei, avea să 
rămînă pentru patru secole în mîinile lor. Lupta pentru cucerirea 
Italiei s'a terminat cu triumful supremației spaniole. 

Franţa n'a ieşit propriu zis mieșorată din războiu ; dimpotrivă, 
dobindind Calais şi cele trei Episcopate, şi-a mărit în proporţie 
considerabilă teritoriul şi s'a întors la vechea ei politică de cucerire 
a granițelor naturale, Dar, în raport cu situația rivalelor sale, 
Franța a ieșit micgorată din războaiele italiene. La sfirsitul secolu- 
lui XV, era puterea cea mai însemnată din Europa. Tratatul dela 
Cateau-Cambrâsis a coborit-o la rangul al doilea. Epoca cuprinsă 
între pacea dela Cateau-Cambrâsis și pacea dela Pirinei, va fi a 
supremaţiei spaniole (1559—1659). 

Faţă de încercările de desmembrare ale Habsburgilor, Franţa 
dovedi o invincibilă putere de rezistenţă. Clasa mijlocie a găsit în 
sine forțele materiale şi morale, care au permis monarhiei să re- 
pare toate dezastrele şi să învingă toate greutățile, Resurselor mul- 
tiple ale Iui Carol-Quintul, diplomația franceză, ieşită din sînul 
clerului sau al burgheziei mari, a opus coaliții din ea în ce mai 
largi și alianțe din ce în ce mai îndrăzneţe. Astfel, în fața monar- 
hiei universale a lui Carol-Quintul, Franța a reprezentat forțele 
vii ale Europei moderne, și aceasta a salvat-o, 

Dacă Franţa a trebuit să renunțe la Italia, Habsburgii au fost 
siliți să părăsească visul lor de monarhie universală. Carol-Qnintul 
voia să restabilească vechiul Imperiu universal și să asigure propă- 
şirea şi siguranța lumii creştine din Apus. Dacă idealul acesta ar fi 
fost realizabil, nimeni n'ar fi avut mai mulți sorți de isbindă decit 
Carol-Qnintul. Dar monarhia universală era o reminiscență me- 
dievală, în contradicție eu statele moderne care se constituiseră la 
sfirșitul evnini mediu. In fața Imi Francise T, care personifica sta- 


LUPTA PENTRU SUPREMAȚIA ASUPRA ITALIEI (1494—1550) 19 


tul modern, Carol-Quintul reprezenta o lume de mult apusă, de 
aceea a fost condamnat la insuecces, 

In al doilea rind, Carol-Quintul a fost pus, prin însăşi com- 
poziţia statelor sale, în faţa unor probleme prea complexe şi diverse 
ca să le fi putut rezolvi. Spania, Țările de Jos, Germania, dome- 
niile ereditare ale Habsburgilor, Boemia şi Ungaria, aveau interese 
antagoniste, constituţii și aspirații deosebite, De aceea Impăratul 
n'a putut duce pină la capăt nici o întreprindere, Situaţia internă 
din Germania l-a distrat necontenit dela lupta sa cu Franța și in- 
vers. Posesiunile sale italiene l-au adus în conflict cu papa și i-au 
slăbit poziţia de apărător al catolicismului. Diversitatea de interesa 
dintre posesiunile lui Carol-Quintul a îngreniat considerabil mo- 
bilizarea forțelor imperiale. In timp ce Francise I dispunea de to- 
talitatea forţelor țării sale, Carol-Quintul nu era stăpin absolut în 
niciunul din statele sale. Spania a rămas mult timp refractară vi- 
sului imperial. Revolta comunelor din 1521 era să compromită 
opera lui Ferdinand şi a Isabelei. Tar cînd Spania a devenit cen- 
trul monarhiei lui Carol-Quintul, Imperiul german a protestat 
contra hispanizării politicei şi guvernului imperial. Domeniile ere- 
ditare, mai ales după alegerea lui Ferdinand ca rege al Boemiei 
şi al Ungariei, au fost mai mult un balast pentru Imperiu: puterea 
lor era absorbită de lupta cn Turcii, Țările de Jos ocupau un loe 
însemnat în politica şi economia imperială ca piață 
industrială și comercială. Țările de Jos au contribuit eu cei mai mulți 
bani la războaiele lui Carol-Quintul ; furnisau Spaniei stofele care 
alimentan comerţul eu coloniile acesteia și consumau producția de 
lînă a Spaniei. Dar tocmai pentru însemnătatea lor politică și eco- 
nomică, Impăratul era obligat să le respecte tradițiile și interesele 
care nu eoncordau totdeauna cu ale Imperiului, Soliditatea Impe- 
riului nu era în raport cu înfățișarea lui impozantă. Cum a spus-o 
Baumgarten, „puterea Imi era în același timp slăbiciunea lui“, 

In afară de lipsa de unitate şi de coheziune internă, alte două 
cauze au slăbit acțiunea lui Carol-Quintul contra Franței: atacu- 
rile 'Tureilor şi Reforma protestantă. 

La politica de încercuire a Habsburgilor, Franţa a răspuns 
aliindu-se cu Turcii și atacînd cu ajutorul lor Imperiul din spate, 
In 1529, 1533, 1544, atacurile armatei și flotei turcești su silit pe 
Carol-Quintul să trateze en Franța, Diplomaţia franceză a încercat 
să lărgească sistemul, ridicind contra Habsburgilor Danemarca, 
Suedia, Polonia şi Transilvania. Aşa apare, încă din secolul XVI, 
sistemul de alianţe prin care Franța caută să se garanteze contra 
Habsburgilor, Acordul între Turcia şi Franța a durat pînă la Re 
voluția franceză şi a rezistat tuturor încercărilor de a-l rupe, 

Alianţa Franţei cu Turcia însemnează, și din punctul de ve- 
dere al politicei externe, sfirșitul evului mediu. Faptul că Fran- 
cise I, regele prea-creștin și urmașul lui Ludovic eel Sfint, s'a 
putut uni en şeful Necredinciușilor contra șefului laie al creştină 


20 VIAŢA ROMINEASCĂ 


țății occidentale, dovedește că statul modern nu se mai lasă in 
fimențat de motive religioase și că rațiunea de stat, adică conserva- 
rea societăţii laice, a ajuns motivul determinant în politica externă. 

Reforma lutherană a exercitat asupra politicei imperiale o ac- 
ţiune tot așa de dăunătoare ca şi primejdia turcească. Grija de-a 
păstra unitatea religioasă a Imperiului său a împiedecat pe Carol. 
Quintul de-a angaja toate forțele sale în lupta contra Franţei și 
de-a exploata cum ar fi dorit victoriile obținute; pe de altă parte, 
politica sa externă nu i-a lăsat răgaz să urmărească cu toată atenția 
problema religioasă. Protestanţii au profitat pentru a se întări și 
a se organiza, In lupta sa cu Franţa, Carol-Quintul a fost silit să 
cumpere en concesiuni religioase şi politice ajutorul Imperiului 
contra Franței. Aceste concesiuni au favorizat progresul protestan- 
țismului, iar progresul protestantismului, ca și atacurile 'Tureilor, 
au silit pe Carol:Quintul să fie conciliant cu Franţa. 

Opoziția protestantă a fost, de altfel, întărită de particula- 
rismul prineipilor teritoriali din Germania. 

Politica universală, reprezentată mai ales de Spanioli, jiznea 
sentimentul naţional al Germanilor și impunea Imperiului sarcini 
intolerabile, iar creșterea puterii imperiale amenința „libertăţile“ 
principilor teritoriali. Opoziția religioasă a fost întărită deci de 
particularismul principilor teritoriali. Aceste contradicții interne 
au zădărnicit toate planurile Impăratului. Cînd a dispărut de pə 
grena politicei europene, Carol-Quintul fusese înfrint în toate în- 
treprinderile sale, afară de Italia. El n'a putut să smulgă Franței 
Burgundia, să răpească Tureilor egemonia Mediteranei, să impună 
Protestanţilor restabilirea unităţii religioase, să realizeze monarhia 
universală, — fiindeă ideile lui erau perimate și în contradicție ca 
dreptul popoarelor și al indivizilor. Viitorul era al statelor naţio- 
nale, care au găsit în politica de echilibra un mijloe de apărare eficace 
contra încercărilor de restaurare a monarhiei universale, 


ANDREI OŢETEA 


COMEDIA SETEI 


(Din Arthur Rimbaud) 


STRAMOŞII 


Suntem Sirămoșii tăi, 
Străbunii! 
Sub brumele sudori reci 
Inau gustul ierbilor și-al lumi 
Și vinurile noastre seci. 
Și cînd pe cer nu-i soarele minciunii 
Ce-i trebue - omului? Să bea. 


EU. — Să mori în fluvii barbare! 


Suntem Cimpenii tăi 
Strămoşi. 

E apă'n scorburi de răchiți 

Și-s caatelanii toți setoşi 

De șanțul apei'mprejmuiţi. 

Hai să ne închidem în chilere; 

Pe urmă, lapte şi miere. 


EU. — Să bei de unde beau cirezi/ 


-6 TIN 979 orrooraar ro 


Suntem strămoşii tăi COMEDIA SETEI 


Ne; is m 
Licori din vechiu nostru sorin 
Balsamuri rare: Ceai, Cafea PRIETENII 
Ce fierb spumoase în cazane, 
— Priveşte, flori lingă icoane: Vino, curg vinuri pe mal 
Noi venim din cimitir. In mii de valuri mărunte! 
EU. — Să poţi goli orice uleior! Veni Bitter dordor 
Tipnind din piscuri de munte! 
II Să bem, înţelepţi pelerini 
CNA T E Absintul din trunchiuri şi cetini. 
| EU. — Fără privelişti aşà 
Nemuritoare Ondine Ce-ar fi beţia, Prieteni? 
Despicați apele fine. La fel mi-e, sau mi-e și mai drag 
Sub smintina lintiței în floare 
Veneră, soră cerească, Să mă plimbe putred pe lac 
Apele fă-le să crească. Birnele lui plutitoare. 


Spuneți-mi, Jidovi pribegi 
Despre nămeții norvegi. IV 
BIETUL VIS 
Bătrini întorși din surghiun, 
Vorbiţi-mi de mări și taifun. M'așteaptă poate-un Amurg 
A In care să-mi sting însetarea 
EU. — Nu, nici băuturi după plac In diniștea vreunui Burg 
Nioi flori de apă drept şipuri Și moartea să-mi curme'mpăcarea: 
Legende nici chipuri Sunt doar deprins cu răbdarea! 
Nu-mi mai sunt leac. 
De-ar fi să mă vindec cîndvă 


Hei, cintărețule, naş Bi'n sîn să-mi simt gălbiorii 
Setei mele năroade! Aş plecă: spre Nord aș plecă 
Hydra Llăuntrică-mi lași Sau spre Țări de Podgorii?... 


Ce pustieşte şi roade. — 0, ce vis josnic, ce vis 


24 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Cind visul e tot ce pot pierde! 
Și chiar de-aș vrea să fiu iară 
Pribeagul de-odimioară 
Nicicînd la Hanul Verde 
Nu-mi va mai fi deschis. 


V 
ÎNCHEIERE 


Hulubii care tremură în stepe 
Vietăţile care văd noaptea şi fug, 
Piarele apelor, dobitoacele'n jug 
Și ultimii fluturi... şi lor le e sete. 


Dar să te'nmoi unde norii se'nmoaie, 
— Oh, ocrotit de prospețimi! Să mori 
Prin viorelele umezi de ploaie 
Care'noarcă toţi codrii cu zori? 
LON FRUNZETTI 


VEST 


(Roman) 
IX 


... ŞI-UN STRĂNEPOT DE BAN 
CARE SE TEME DE STRIGOI 


— Dar cu tine ce-i, Dinule dragă, astăseară? Nici nu ne-ai spus 
încă dacă ţi-ai găsit garqonieră, sau locuieşti tot la Troïka-Palace. 
A propos! Ce mai face societatea Miss Irma, Prăulein Gretty & Co? 

— Bine merci, Frău:ein Gretty îţi trimite complimente, răs- 
punse Dinu laconie, evitind astfel prin tangentă a da un răspuns la 
prima întrebare, Apo se cufundă în consultarea listei, socotind că 
nu eră nici locul nici timpul să intre în alte amănunte asupra domi- 
riliului său actual, 

— Văd eu că nici tu nu prea eşti în vervă. Ce-aveţi domnilor en 
toții astăseară? Hai Veve și tu Pănică, mai bine să plecăm. Nouă 
fără douăzeci. Că de! Nouă nu ne dă mina să facem aici platonism 
pînă la 1 noaptea şi după aceea „nani'' la Troika-Palace în separeu, 
în ritm de Barearolă de Ceaiwowsky sau de Chanson des Buteliers 
de la Volga. 

Făcând cu ochiul către Veve, Sandi subliniase sfirșitul frazei, 
cu un gest semnificativ de vislire, care aceentuà plastic sensul atrict 
metaforie al ultimului „banc“. 

— A propos de Barcarolă. Nu uită Dinule că miine repetăm cu 
orchestra. Ia vezi să nu ne faci neamul de ocară. Și tu Mitule! Ai 
grijă, să nu ne joei vreo festă, că o să fie sala „Casinei „tixită, Ştiţi 
că 50 la sută din beneficiu îl cedăm orfelinatului greco-eatolie din 
Elisabetin şi s'au plasat bilete cu duiumul. O să avem cuconet „mai- 
mmute“... A propos! Mitule, tu nu iei un bilet pentru viitoarea ta 
jumătate? Ar fi păcat, să nu te audă şi mai ales să nu te vadă, În 
toată splendoarea ta de orhestrant. Cind te-oi avînta într'un pizzi- 
cato „eu molto sentimento“ pe contrabasciorul tău, o dai pe spate | 
Te costă eftin: Un centenar la rezervat, dar pentru artiști facem cu 
patru poli. 

— Să fii sănătos. Am luat de acum o săptămînă trei fotolii pen- 
tru ea şi bătrânii, d-le Baby! O să fie o folie, continuă Mitu cu în- 
flăcărare. 


26 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


A spus-o și maestrul Cornetti. N'a mai auzit așa concert Timi- 


goara dela „fondarea'* ei. = 


După plecarea activilor Sandi, Mitu Veve şi Fănică, masa 
Scolii de Artilerie căzuse în somnolenţă, procurorul Poetas şi dot- 
torul Cezăreanu cufundindu-se într'o monotonă, enervantă, inter- 
minabilă linie de table, spre exasperarea lui Dinu, care avind in- 
tenția de a recurge la luminile tînărului doctor în istorie dela Roma, 
într'o chestiune, strict confidențială, aşteptă ca pe ghimpi sfîrșitul 
partidei. 

Făcuse şi plata. , l 

— No, iar ești marț încheie Coriolan triumfător, complet indu-și 
fișieul de abanos cu ultimile două piese ale procurorului Poetaș. 

— Şi en un şvarţ-—econchise la rindul său Poetaș-ul, svîrlind pe 
marmora mesei o piesă de 5 lei, pe care talul o culese în podul pal- 
mei, mormăind cu gura pe jumătate un mecanie Tanke Sehr! în 
care se contopeau două nuanțe: resemnare și dispreţ (îi rămînea 
doar nn leu). Noroc că se revanșase dela „Herr Dinu', care lăsase 
restul pe masă. x, A 

Atit Dinu, cât şi vărul său Sandi, statorniei stilpi ni localului, 
erau cunoscuți pe nume pentru baeşișurile lor princiare (vorba lui 
Sandi: dai un gologan mai mult, da cel puţin ştii că te salută toți 
chelnerii pân”la dușumea |! E vorba de prestigiul șeolii...). | 

— No merjem domnilor, Unsprăce douăzeci că mi se "'neuie 
poarta, 

Coriolan Cezreanu, transilvănean econom, locuia într”o „pen: 
zione“ din Fabrik, cu deschiderea porții tarifată după miezul nopții. 


Despărţindu-se de Poetaş în piața Jean Huniady, Coriolan iuți 
pasul, urmat de Dinu care se oferise să-l conducă pînă acasă pe 
jos „ca să mai facă puțină mişcare“. 

— Ascultă Coriolan. Ştii tu ce-am citit aseară în Larousse? 
Cred că o să te intereseze. 

Ştiu că te pasionează tot ceea ce-i în legătură cu luptele lui Mi- 
hai Viteazul și mai ales cu rivalitatea dintre el și Batoreşti, începu 
Dinu „pe ocolite“, SR. 

Cine ştie ce ai putea scoate tu din asta!7,,. Căci, cu voi istoriei, 
ca și cu geologii... Dintr'o rădăcină de măsea sunteți capabili să re- 
constituiți seheletul unui uriaș cit un transatlantic. 

Ascultă, sau mai bine zis citește, căci mi-am copiat documentul. 

(Se opriseră sub un felinar). 

— No căz doar ce doamne legătură vezi tu c'ar putea fi între 
crimele contezinei Nadasdy și luptele lui Mihai cu Zygmund și An- 


VEST 27 


dreiaș Bathory! se minună Coriolan, după ce citi din cuvint în cu- 
vint țidula lui Dinu. 

— Imi pare rău Coriolane dragă. Tocmai tu să mă întrebi asta? 
Contesa Elisabetha Nadasdy nu e născută şi ea principesă Bathory? 

— No da tu nu vezi? că cînd s'or succes crimele contezinai şi 
cîn'o fo tăiat Mihai? 

Dinu nu mai răspunse nimic. Il înfundase, Coriolan. 

Făcînd un apel suprem la memoria lui de proaspăt bacalaureat, 
Dinu trebui să-i deù dreptate. Contesa Elisabetha Nadasdy, autoa- 
rea monstruoaselor erime relatate în Larousse, fusese prinsă asupra 
faptului în anul 1610; pe cînd Mihai Viteazul fusese „tăiat mişe- 
leşte pe cîmpia Turdei'*, în primăvara anului 1601, trei luni după 
întoarcerea lui dela Praga. 

Citeva zeci de puși de tăcere lugubră, Lugubră fiindcă pe les- 
pezile de piatră ale „Cetăţii'* pustii la acea oră poeturnă, elinehetul 
de pinteni al pașilor răsuna în ritm sacadat ca al unor fioroase iz- 
bituri de secure pe eșifoduri de granit — în special pintenii lui Co- 
riolan Cezăreanu (transilvănean cconom cu echipamentul limitat la 
zestrea primită dela magazie), care pinteni, de altfel, semânan 
aidoma cu ai lui Mihai-Viteazul. 

— Dar indiferent — zise Dinu — de legătura pe care crimele 
„contezinei'* cum îi spui tu le vor fi avut sau nu cu întâmplările în 
care a fost amestecat Mihai, — cele ce ţi-am dat să citeşti, ţie ți se 
par Îmeruri posibile? In ce mă privește, mărturisese sincer: dacă nu 
le-ai fi găsit în Larousse ui în vre-un roman din colecția crimelor 
celebre, ași [i zvîrlit cartea pe foe şi m'ași fi dus la calcare, chit că 
ași fi lăsat totuși lampa aprinsă toată noaptea. Nu de frică, dar AȘA... 
de urit, căci trebue să recunoști și tu : atita sadism, atita cruzime din 
partea unei femei... 

— Dragă dragule, Pentru istoricii, care prin profeziunea 
noast”, întocmai ea medicii eriminoloji, ne aflăm siliţi, pentru afla- 
rea adevărului, să dezgropăm multe hoituri ale trecutului, crimele 
contezinei tale (ee vor fi avut drept cauzalitate fie vreo răzbunare 
din gelozie, fie nisenice vrăji de întinărire, avind ca bază — drept 
mobil cauzal tot niscaice amoruri neînpărtășite), ne lasă reci, căci 
nu ne spun vreun lucru nou, 

Ştie numai Dumnezău şi pămîntul frâmîntat cu lacrimi şi sânje 
al Ardealului nost’, ee ne-o fo dat a pătimi din partea elementelor 
măghiare și jermane în decurzul a nouă secole și mai bine. 

Cind vei află, dragule dragă, grozăviile ce mi-o fo” dat a ceti în 
biblioteca Vaticanului... 

Tinărul doctor dela Roma se pornise. Deși Coriolan nu mai eră 
de mult „în chestiune'!, Dinu îl ascultă resemnat. Ştia că acum ar 
fi fost inutilă orice tentativă de a circumscrie „eauseria“ la punce- 
tul care-l interesi pe el, căci în tovarășul său de drum vorbeà acum 
primul redactor al foii „Tribuna“: din Deva. 


28 VIAŢA ROMINEASCĂ 


De altfel, Dinu nici n'ar mai fi avut vreme să încerce vreo di- 
versiune, căci intraseră pe strada Veturia Imbroane și firma Pen- 
ziunei Richter luminată de unicul felinar de pe trotoarul opus se 
află la o distanţă de cel mult treizeci de paşi. 

— Ageultă Coriolane dragă. Ce-ai zice tu dacă m'aşi invita să 
dorm la tine astăseară? M'am certat cu gazda, Am ameninţat-o că 
mă mut şi aşi vrea s'o sperii niţel, ca să vadă că n'am glumit, 

— La mine? impozibil dragule. Te-aşi găzăui cu tot dragul. Ştii 
cîtă zimpatie-ți păstrez, dar o aştept pe Corina. Mi-a promiz formal 
că după ce-și mîntuie casse, vine fără greş, şi s'o aştept că-mi 
bate'n jam. 

M'o tot dus cu vorba'm tot felul două săptămîni la rînd, de 
m'o făcut să-mi mine eu ea nouă sute de lei părale numărate, Făr' 
dăo-n Dumnezău ei ! Socot că batir azi ş'o ține promiziunea!! N'o 
dragule la dracu, socot că mă'nţeleji !.. 

* 
» . 


Dinu se află în grea dilemă. 

Să se întoarcă la penzionul lui? Un fior... de frig îl străbătu 
subit din ereştet pină'n tălpi. 

Erà numai cu trench-ul şi se părea că această toamnă mult fn- 
tirziată începea să-și amintească în sfirșit, că ar cam fi timpul să se 
pregătească de pelcare. Vântuleţul, ce se pornise pe neașteptate, si- 
lindu-l să-şi ridice gulerul aveă un pronunțat miros de erivăţ; și, 
coincidenţă bizară, acest vînt perfid bătea tocmai din direcția ear- 
tierului Elisabethin, unde volens-nolens trebuiă să se întoarcă. 

Tonte elementele îi erau protivnice astăseară. 'Totuși, trebuia să 
le înfrunte. N'aveă încotro. Ar mai fi existat poate o soluție: aceea 
sugerat de Sandy, atunci cînd îl întrebase dacă şi-a găsit garço- 
nieră, sau locuieşte tot la Troika Palace. Dar îşi uitase plicul cu 
ceea ce-i mai rămăsese din mandat în celalt veston, iar metalul din 
portofel abia îi ajunsese pentru masă și țigări. Şi apoi, judecînd eu- 
minte, chiar dacă și-ar fi petrecut noaptea asta la Troika Palace, în 
tovărăşia lui Miss Irma (admițind că Excentrie Girl i'ar fi făcut 
credit „pour une fois", aceeptină eventual în gaj tabachera cu leo- 
parzi pînă la termenul proximului mandat), eră oare aceasta 0 80- 
inţie bărbătească ? 

— Ai grijă Dinule, și fii la înălțime, să nu ne faci neamul de 
ocară, îi recomandase Sandi, făcînd aluzie la viitorul festival din 
sala Casinei, Acum cînd se apropia de casa cu leoparzi, cu portrete 
şi armuri, vorbele lui Sandi, strănepotul Bammlui Ot. Stroiești, aveau 
cu totul alt tile. 

Ai grijă Dinule, să nu ne faci neamul de ocară. Că de! După 
mamă, se cheamă că și el Dinu, eră o leacă strănepot de Ban. 

» 
. » 


VEST 29 


În timp ce traversă podul Impăratul Traian, orologiul din tur- 
nul Piariştilor îşi începu bătăile. Miezul nopții... Milimetrie, de 
exact; întocmai ca în romanele en stafii. 

O subită reacțiune, se produse atunci în el; serişnete, oțăriri 
de bărbăție, ceva cam asemănător cu năprasnica revoltă pe care o 
avusese Sandi împotriva „mirlei eu galoane de sergent. Nu-i va fi 
frică. Ajunse în faţa porții eu leoparzi, după o adevărată cursă de 
viteză, cu pumnii și dinţii îneleștați, populindu-și închipuirea cu di- 
verse scene de bravură personală, citite sau auzite, 

Călătoria navigatorului Allain Gerbault, raidul aviatorulu: lo- 
nel Ghika, antooperația chiruntului Richard, șarja dela Robineşti, 
şi alte asemenea eroice lucruri se îmbulzeau în mintea lui în timp ce, 
ajuns sub soneria casei cu leoparzi, trăgea vîrtos de miner, ca dintr”o 
chică de inamie tătar. 


X 


SIEGFRIED VON SONNENHEIM 


In timp ce-și examină cu îneruntată atenție cismele întinse pe 
şanuri („„deșteptul'* de Sandi iar i le zgiirase, trăgîndu-i pintenii pe 
sub masă în timpul „şuetelor'* dela Palace), Dinu procedă la o su- 
mată tetizulte a evenimentelor ultimului sfert de oră: 

Aflind din gura Domnișoarei Erji — care-i deschisese cu o 
grabă febrilă cele trei rinduri de zăvoare, — „bomba'*, telegramei 
primite dela Viena, anunțînd pentru a doua zi înapoierea stăpînelor 
„dela strinătate“*, Dinu, ca prin farmec uitase complet de baia mă- 
riei sale, de tabloul lui Franz Preuken, de Larousse-ul din bibliotecă, 
şi de toate celelalte prăpăstii din închipuirea lui. Urcându-se în 
fugă în cameră, se întilnise pe culoar eu celălalt chiriaş al villei Bo- 
dony, politeehnicianul, înapoiat chiar în acea seară dela Reșița. Era 
un tînăr blond, înalt, svelt, foarte simpatic, care se prezentase sin- 
gur, cu o politeță cam glacială: Siegfried von Sonnenheim. Aducin- 
duşi aminte că-și uitase scrisoarea pe măsața maură, lingă album, 
Dinu coborise din nou în hall, îşi ridicase plicul dimpreună cu „ge 
niala earte eu chipuri“, (neavînd ce citi avcă intenția s'o mai răs- 
mas y pat eitè pc înainte de a adormi), apoi ureate iarăș. 

» hotărindu-se sfirşit să se pregătească de culeare, căci nu-l 
tài riznînean niei cinei ore de somn. trei) 

Deschizind zind uşa camerei de baie, îl surprinse litehnician 
fața oglinzii, într'o ipostază cam pati inalte DIMIN un om e 
ranr atit de pozitive. Gol pînă la briu, în eulotă de baie și es- 
senj = = manilla Siegfried von Sonnenheim îşi „corija“* sprinee- 


30 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ceea ce părea cu adevărat surprinzător în înfățișarea cochetu- 
lui sportiv, eră contrastul dintre arămiul intens al acelui olimpian 
corp de efeb și nuanța de un blond spălăcit a părului, în care cos- 
metieul ntilizat în profuziune puneă strălucitoare reflexe „platine'“, 

— Pardon! 

— Pardon ! 


Innodîndu-şi şnurul pijamalei, Dinu întoarse capul spre albu- 
mul de pe noptieră ; așa dar curînd de tot, poate chiar miine fi va fi 
dat în sfirşit norocul nesperat de a întâlni din nou privirea „de un 
verde fluid ea al smaraldului topit din mare“, a ochilor „superb 
migdalaţi, cu neverosimile gene de cadină georgiană“... 

Miss Chesterfield, englezoaica din Simplon, La Princesse loin- 
taine, Miss Hungaria, Domnişoara Bodony, Minola. 

Enunţarea succesivă a diverselor denumiri sub care se întipă- 
riseră în mintea lui trăsăturile celei care trebuia să sosească, trăsă- 
turi atît de vagi la început, în epoca hipoteticelor divagaţii, atît de 
luminoase acum, după descoperirea albumului de fotografii al Mino- 
lei, s'ar fi putut spune că simbolizau tot atîtea capitole dintr'o po- 
veste nescrisă încă, ul cărei desnodămint foarte apropiat sau foarte 
depărtat, constituia pentru moment un mare, un imens semn de în- 
trebure. Căci iată: în trăsăturile tînărului politehnician Siegfried 
von Sonnenheim, al cărui nume wagnerian corespundeă atit de mi- 
nunat înfățişării sale de nordic semi zen al paginității germane, 
Dinu întrezărea personalitatea unui nou şi interesant eron, ale cărui 
acțiuni mai mult sau mai puţin neprevăzute puteau să încurce 
foarte mult ițele şi aşa suficient de încileite ale veridicului său basm. 

Auzind paşi pe culoar, apoi zgomotul unei uși deschise şi în- 
chise, Dinu ciuli urechea. 

Probabil că „semi-zeul'*, îşi terminase minuțioasa toaletă (Ru- 
şine! Auzi dumneata, un politechnician, aproape inginer, să-și 
smulgă sprincenele ca o „șanteză'! dela Troika Palace! Nu se uitase 
la unghii, dar probabil că erau lăcuite). Şi-acum binevoia însfirșit a 
elibera camera de baie, 

. 
.. . 


In timp ce-și clătea gura cu Odol, observând pe fundul cuvetei 
cîteva picături roșiatice, Dinu avu un suris triumfător. Așadar nu se 
îngelase : „Bestia'! fişi făcea și unghiile. De ce-i zisege bestie? Numai 
din cauza dergustătoarei lui coehetării de cocotă? (N'ar fi putut 
jură, dar pareă-i zărise și o brățară la mîna dreaptă. Poate eră un 
invertit?) 

Siegfried von Sonnenheim, În străinătate auzise el că asta se 
practică pe o seară întinsă. Ia mai bine să încuie ușa. (Ce e bine nu-i 


VEST 31 


rău: proverb bulgăresc | vorba lui Veve). S'au poate, ca să fim per- 
fect sinceri, avea oarecare pică pe politechnician care, orice s'ar zice, 
eră ceea ce se cheamă „un tip bine‘, iar Minola trebuiă să se în- 
toarcă a dona zi... 

După ce încuie ușa de două ori, începu să minuiască în fața 
oglinzii periuța și tubul de pastă, cu gesturi furibunde (nu-și putea 
smulge din minte revoltătoarea scenă de epilare a efebului), apoi se 
întoarse la baie, deschise robinetul, umplindu-și pe jumătate paharul 
de porțelan și începu să se pargarisească, furios că apa era rece, 
fiindeă „bestia“, consumase toată apa caldă. Ba nu. Il făcuse „bes- 
Lie** de geaba. Gregise el robinetul, deschizind din distracție cel pe 
care seria cald cu k, 

Bietul Siegfried! In definitiv, poate că nici unghiile nu și le 
vopseă (mai ales că-şi aminteă acum bine, brățara dela mină nu fu- 
sese de aur, ci de piele și mai aveă și ceas). 

Iată cum omul cel mai de bună credință poate fi antrenat în- 
tr'un lanț de presupuneri false, pentru a ajunge la cele mai absurde 
concluzii, Căci judecând cu singe rece, Dinu ar fi trebuit să fie mai 
de grabă încîntat de vecinătatea acestui tînăr simpatic, sănătos, spor- 
ei bee Pare a recunoaște adevărul — eu el, fusese chiar 
amabi 


Intr'adevăr, ce nevoie avusese în definitiv politechnicianul să 
se rata el întii, eu acel zimbet puţin cam bleg, dar nu lipsit de 
grație: 

Siegfried von Sonnenheim, von Politechnikum. 

E drept că stringerea de mînă după riposta lui Dina: 

Constantin Dragu. Offizierkandidat von Artilleriekadetenaka- 
demie, fusese mult mai glacială. 

Din enuza lipsei de particulă a numelui? Această lipsă tînărul 
tierra A găsise de Solia să o umple cu acel „von Ar- 

eriekadetenakademie'* ; nu atît pentru a-l epată pe neamţ eu un 
titlu de quasi noblețe, dar chestie"! i 
provien poio aes ar fi is Sandi. Pina RR 

pa a Von-ului își aveă explieația în tempe 

tul rasei. Nemţii și mai ales Sașii ( bit rara e m nume oda pura 
ştiuţi ea oameni rezervaţi, dacă nu chiar închiși. (Frau Josefa eră 
o excepţie care întărea regula). Nu-s ca noi rominii și în special 
„Oltenii“: azi te-ai cunoscut, miine te-ai bătut, și poimiine, la un 
păhărel de Drăgășani, frați de cruce pe vecie, 


Dinu îşi terminase toaleta gurei și ï i i 

şi se pregăteă să intre în bai 
arca cr termometrul (32 grade celsius), închise unul din robi. 
po , In timp ce se enfundà cu voluptate în apa călduțã, cu ochii la 
ropitoarea dușului, prin asociaţie de idei, san mai bine de cuvinte, 


32 VIAŢA ROMINEASCĂ 


îi revenise în minte repetatele duşuri ecoseze, pe care i le provota- 
seră cu teri ore în urmă prăpăstiile citite în Larousse. 

De altfel, n'avea nicio scuză, La 19 ani nu mai eşti un copil, ea 
să te sperii de un tablou, fie el chiar al misterioasei Contese Nadasdy, 
născută principesă Elisabetha Bathory, care a poruncit să i se în- 
junghie optzeci de țărănei de pe moşie, pentru a se scălda în sîn- 
gele lor... 


. 
. . 
— Cine-i? 
] se păruse că aude un zgomot sacadat în spatele lui. 
Nici un răspuns. I s'o fi părut, 
— Hei! Cine-i?!! 
Zgomotul, nu numai se repetase, dar persista. 


Intorcînd capul, văzu, clanţa dela ușă mișeându-se lent, aproape | 


impereeptibil, în sus, apoi în jos, condusă de o mînă invizibilă. 

Cum o clipă avusese impresia că eră o iluzie optică pricinuită de 
aburul care se ridică din baie, închise ochii apoi clipi nervos de 
cîteva ori. 

Nu fusese nicio iluzie: Clanţa se mişcă din nou, de astă dată 
repede și sacadat, subt apăsarea aceleași mini invizibile. 

— Cine-i la ușă? Nu pot să deschid! Sunt în baie! 

Din nou liniște, 

Nu că-i fusese frică, dár oricum... această zgilţiire a elanței 
avusese cevă, dacă nu neliniştitor, în orice eaz suspect. 

Deşi totul reintrase în normal, toemai această imobilitate a clan- 
ței i se părea inexplicabilă, mai ales că între timp ușa începuse să 
vibreze, mai întîi imperceptibil, apoi din ee în ce mai intens, iat 
acum se zgîlțiia violent ea de cutremur. 

Ce să mai umble cu subtilități t 

Desi afundat pin’la bărbie, nu se prea simțeă în apele lui. Mai 
ales că aşa cum se gäseà, în baie, eră complect dezarmat. 

Dar gindindu-se la răstrămoșul ot Stroeşti, îşi luă inima'n dinți, 
sări Ain baie, îşi încălță papucii, se repezi la ușă, o desenie şi o des- 
chise smulgînd-o aproape cu o smucitură în acelaşi timp curagioasă 
şi terorizată, ca pe un capac de sicriu, 

Tablou : 

In locul „strigoaieei din coseiug‘‘, „fetişeana cu dinţi de lapte“. 

— Ce cauţi aici Fräulein Erji?! lar mă spionezi f 

— Domnu ofiţer nu super, dar trubui faci curat elanțe. Muine 
venim coniţe şi musai toate lucește cum arjint. 

Subreta ţineă în mîna dreaptă pielea de căprioară, iar în ces 
stingă tubul de „amor“. 

— Pardon! Credeam... că aveai treabă înăuntru... Continnă-ţi 
treaba dragă Fräulein Erji şi te rog să mă ierți că team deranjat 
de geaba se scuză Dinu înroşindu-se mai mult de halul în care se 
păseă decit pentru spaima lui ridicolă, căci strănepotul banului ot 


VEST 33 


Stroeşti, deabiă acum 

Ceea fe Banului... îşi dădeă seama că se află în ținuta primului 
— Nu faci nimic, dragă domnu ofițir. i 

dată, răspunse fetişcana ofițir, Erjike nu superi nicio- 

zîmbet mt Are şi et a) Mindu-și toți dinţii de lapte, într'un 


XI 
ALBUMUL MINOLEI 


MOTTO: 


„lar când fu într'o dimneață, văz viind oaste 
„nomțenscă mândră, către cortul lui, unii călări, alții 
„pedeștri, şi socoti că aceștia sunt ajutorul lui și ni- 
„mica de dânşii nu se tomea; iară el proclații nu i-au 
„fost ajutor ei vrăjmaşi. Și dacă văzu că sosesc ieși 
„din cort înaintea lor şi le zise: „Bine ați venit vol- 
„micilor, vitejilor!*+ iară si se repeziră asupra lui ca 
„miste „dlbâni sălbatice cu săbiile scoase, iar unul se 
„repezi cu sulița şi-l lovi drept în inimă, iar altul de 
a n tentă A AAS TME a UCN AA 
„Un copaeiu, nu gtiuse nisi a ji 
„în måna lui cea iute‘', r aiai a 


(Cronica anonimă, Uciderea lui Mihal Viteazul). 


Csjete, 8.VI11.927. 


Noaptea trecută mi-a vorbit din nou, Cind am țipat, şi-a 
apropiat degetul de buze şi mi-a șoptit: Nu vei mai suferi mult. 
In curînd vei află adevărul, Pină atunci roagă-te pentru mine 
şi pentru noi toţi. Erà îmbrăcată în alb, dar cu toate bijuteriile 
din portret, Cind m'am trezit, primul meu gest a fost să-mi 
scot perla „ei“ din deget, 

Imi făcusem totdeauna o mîndrie din faptul că nu sunt su- 
perstițioasă. De ce oare această schimbare? E vinovată în pri- 
mul rînd Viviane cu absurdele ei ședințe de spiritism. Ultima 
oară ne-a prezentat spiritul lui Rudolf Valentino, care mi-a 
prezis o durere apropiată, urmată de o mare bucurie, Viviane 
căreia făcusem copilăria de a-i istorisi ultimul meu vis, s'a ofe- 
rit să o cheme şi pe „ea'', dar m'am opus din răsputeri. E 
oare serios tot ce seriu acum? Uneori am impresia că am halu- 
cinații şi ziua, atît sunt de obsedată de amintirea „ei“. 


Dinu închise ochii. Erà atît de sigur că citise serisul Minoleă, 
numai după fondul textului englezese (gäsise cele trei file de blok- 
notes între una din seoarțele „genialei cărți cu chipuri“ și înveli- 

3 


34 VIAŢA ROMINEASCĂ 


toarea lor florentină de marochin purpuriu, din care se desprin- 
seseră în cădere, căci Dinu fusese pe punctul de a aţipi cu albumul 
în mînă), încît nici curiozitatea de a-şi verifica presupunerile nu-l 
putea «mulge din nemărginita inerție fizică ce-l cuprinsese. 

Ar fi putut ce-i drept să compare serisul acestor note cu adno- 
tările Minolei de pe unele fotografii, spre a nu mai avea nicio umbră 
de nesiguranță. Dar la ce bun alte presupuneri, alte pronosticuri, 
alte îndoieli ! 

Un singur fapt: „Ea'“ îi vorbise Minolei. 

Cine era „ea'* f Dece această întrebare f i 

Pînă acum, pentru Dinu, cuvintul „ea, eră sinonim cu Mi- 
nola. Cu ce drept această umbră, vinovată sau nu, uzurpase Minolei 
acest nume unic? Dinu nu erà sincer, 

Stia perfect cine eră „ena“ cea nouă. 

Aşadar „ea'* o chinuiește şi pe „ea. 


Csjete, 10.VII1.1927. 


Noaptea asta n'am mai tipat. Ea mi-a spus numai: Aşi 
vrea să mă luaţi de aci, ca să fiu mai aproape de voi. | 
Miine Viviane Walter și eu mine plecăm la Praga, apoi la 


Viena, pentru 3 zile. 

La Budapesta vom fi abiă săptămîna viitoare. Ce mult e 
pină atunei! Aşi fi vrut să vorbesc imediat cu mama, căci îmi 
simt nervii zdrobiți și cred că de această dată puterea de a 


continuă să tac îmi va lipsi. 


Dinu se smulse din inerția Ini. Csjete... Ii amintea, Csjete eră 


numele castelului din Slovacia, unde „ea nevinovata““ a fost prinsă 
asupra faptului în anul 1610, și închisă pentru tot restul vieţii 


Budapesta, 17.VIII 1927. ora 5 d. a. 


Am convins'o pe mama. N'a fost deloc uşor. Pentru acope- 
rirea cheltuielilor mi-am oferit colierul de perle dăruit de 
bunicul la Crăciun, pretextînd că superstiţia m'ar face să-l port 
cu groază. Cu formalităţile se va ocupa Walter. Ea va fi adusă 
în Banat la țară. Am hotărît ca prima deshumare să se facă 
de servitori, pentru ca autoritățile cehe să nu afle că e vorba 
de ea, existind astfel alte complicaţii. De asemenea am coman- 
dat o nouă lespede. Disereţia maestrului pietrar va costa pro- 
babil mai mult decît lespedea însăși. 

Cum poţi lua hotăriri așa grave în urma unui vis? 


VEST 35 


Budapesta, 17,VII1.927, ora 9 seara, 

Pentru a nu risca să fie citite de Viviane, am rupt ultimele 
3 pagini cu intenţia de a le distruge. Eşisem pe terasă, spre a le 
aruncă în Dunăre, dar în ultima clipă, am ezitat, 

Un imbold iresistibi! şi chinuitor mă îndeamnă să le păstrez 
pentru a le revedea mai tîrziu, cînd îmi voi fi recăpătat calmul. 

Aştept cu nerăbdare întoarcerea la Timişoara spre a-l 
vedea pe bunul Pater Vincântius. Sunt sigură că numai dînsul 
mă va linişti, 


Inerţia lui Dinu pierise. Aiei pe aceste file (se vedei că fu- 
seseră rupte dintr'un carnet) nu mai eră vorba de simple visuri de 
adolescent — argintii ea „sicriul cu centauri şi cupidoni“*, sau „pur- 
purii ca sîngele de fecioară decapitată'*. Nu mai eran reverii așter- 
nute pe hîrtie de o mînă romanţioasă, ispitită să ţină un jurnal intim, 

Nu. Aici erau fapte. 

„Ba, „strigoaica‘‘, adică păcătoasele ci ciolane, fuseseră mu- 
tate dela Castelul Csjete din Slovacia și transportate în Banat la 
țară, adică la conacul dela Zakalhaz, de unde, în ziua instalării lui 
Dinu, îi sosise Minolei, cu acen camionetă Ford, faimoasa baie de ar- 
gint a „madonei cu ochi de afynx** purtată pe umeri, ca un sicriu 
regese, de-a lungul aleei, de către eei patru cioeli ungureni, 

. 
-> . 

Dinu se trezi zgilțuit ca de friguri. 

In cele şapte minute de somn — (eră martor cadranul fosfores- 
cent al ceasului de pe noptieră pe care îl consultase în timp ce-l in- 
toreea, înainte de a stinge lampa —) avusese destul timp să viseze 
amîndonă visele Minolei și încă unul pe de-asupra: „Se făcen': că 
Mihael Voewoda, la un ordin al Impăratului Rudolf, fusese tăiat cu 
hulebardele pe care armurile din hall le smulseseră din panoplie. 
El, Dinu, încins cu paloșul răstrămoșului ot Stroești, în locul săbiei 
sale de artilerist, continuă să-şi consulte impasibil Larousse-ul, în 
timp ce ibovnica Woewodului valah, „strigoaica din tablou'*, îi strigă 
în romîneşte dar cu timbrul de voce al „Englezoaicei din Simplon‘ 

— Ce stai? Na-ţi curge sînge’n vine? Nu eşti strănepot de Ban? 

La un nou ordin al împăratului Rudolf, armura din stinga a 
tabloului se rapezise cu halebarda la Dinu, și înante ca acesta să-și 
poată smulge paloşul din teacă, îi retezase capul, care se rostogolise 
pe covor, alături de al lui Mihai. 

Capul lui Dinu, desprins de trup, vedea, de jos în sus, apărind 
în arcada din stînga bibliotecii pe fetișeana cu dinţi de lapte, ur- 
mată de convoiul celor patru ciocli, purtînd pe umeri „baia măriei 
sale“, în timp ce „strigoaica din tablou“, se sbătea plingind eu 
hohote. încercînd să scape din mîinile armuţilor care-i sfișiau 


estmintel 
pizza: MIRCEA GESTICONE 


LITERATURA 
ȘI CONVENȚIILE SOCIALE 


I 


Cind vizităm o țară străină, dacă suntem călători pricepuți, vom 
dori să aflăm răspunsuri la următoarele întrebări: Care sunt ocu- 
pațiile principale ale locuitorilor ei ? Care sunt lucrurile cari îi in- 
teresează mai ales? Cum petrec? Care este reacţiunea lor faţă de lu- 
erurile mai serioase ale vieții — religia, patriotismul, iubirea și 
moartea? 

Artele unei țări, literatura san celelalte, ne vorbese despre A- 
ceste lucruri în felul gi cu vocea lor, și dacă nu am învăţat să le re- 
cunoaștem în înfățișarea lor originală nu vom înţelege mai mult 
decît jumătate din ceea ce ne povestese, De accea Goethe, după eum 
ne aminteşte Taine, dorind să producă o operă în spiritul epocei de 
aur a Greciei, a stat zile îndelungate căutând să vadă en ochii și să 
audă cu urechile Grecilor vechi. 

Dacă scopul nostru este de a aprecia mai bine literatura ori de 
a înțelege psihologia poporului, vom fi siliți să recunoaștem că chiar 
cea mai înaltă literatură nu poate fi niciodată despărțită cu totul de 
atmosfera mintală şi socială a țării în care a fost scrisă: pină și 
Othello, Maural, este întrucâtva Englez, și este un paradox „ciudat 
că pentru a putea înțelege ceea ce este universal în el, trebuia, mai 
întâi, să fim în stare să recunoaștem ceea ce este englez în el. 

Pentru a mă apăra de acuzarea că spun banalități, mă grăbese 
să adaog că până acum nu s'a arătat încă drumul drept pe care se 
poate ajunge prin literatura engleză la cunoașterea caracterului en- 
glez, Lucrurile cele mai evidente sunt adesea trecute cu vederea şi 
puțini Englezi ar putea să înfățișeze o hartă a grădinii sufletului 
nostru 1), Sunt nenumărate Istorii generale ale Angliei şi Istorii ale 


1) Nu se ponte spune aceasta despre străini. Taine și Cazamian (amindoi 
Francezi şi nat 'ndoi specialişti în literatura engleză) în „Histoire de la Litera. 
ture Arglaise'' şi în „Ce quil faut connaitre de âme anglaise“ ne-au dat 
studii remareabile despre caracterul englez. „Lea Silencea du Colonel Bramble’, 
de Anäré Maurola, cate um alt studiu pătrunzător, deși într'un ton mai wor, 
făcut do un Francez, asupra o ilor engleze, 

3 


LITERATURA ŞI CONVENŢIILE SOCIALE 37 


literaturii Engleze. Sunt, de asemenea, fireşte, și Istorii sociale, dar 
nu este nici una eare să încerce să ne arate cum trăsăturile caracte- 
ristice sociale, politice, religioase, intelectuale sau de altfel, sunt per- 
sonificate în literatura lor, 

Metoda literară de a se apropia de caracterul altui popor atrage 
mai ales pe studentul străin al limbei și literaturii engleze, care nu 
poate călători, Pentru a prinde spiritul altui popor, şi poate al unei 
alte epoci, prin mijlocul artelor, este nevoie de o facultate sufle- 
tească, care, destul de straniu, a stat adormită până în ultimul secol 
în Europa. Atunci, cu poeții revoluțiunii, după cum sunt numiţi, 
vedem că apare o nouă putere critică, inspirată de spiritul modern, 
care dă nn imbold pentru un fel de poezie cu totul diferit de orice 
a fost mai'nainte. dela Shelley încoace ne dăm seama de Încercarea 
de a prinde spiritul altui popor sau al altei epoci. Shelley a cantu- 
rat atmosfera mintală a renașterii italiene și a epooei de aur a Gre- 
ciei, şi ne-a dat în spiritul lor pe Cenci şi pe Prometheu al său. 

Această putere critică, pe care poeţii au folosit-o pentru opera 
lor, a fost încoronată en un sneces și mai mare de generația urmă- 
toare. Tennyson a personificat în Arthur și cavalerii săi spiritul ca- 
valerese medieval, Browning ne dă Italia din vremea sa și a re- 
nașterii — portretele sale de pictori și eleriei din această epocă sunt 
cu deosebire interesante. Arnold a înțeles nu numai spiritul gre- 
cesc, ci chiar pi calitățile speciale ale artei grecești, pe care le folo- 
seşte în poema sa „Sohrad and Rustum'', şi aceasta intensifică ne- 
liniștea pe care el, ca om cult, o simte față de agresivitatea materia- 
lismului industrial al vremii sale. Importanţa acestui element nou 
în poezia engleză nu a fost destul recunoscută, 


Cercetătorul străin ar putea găsi în exercițiul acestei facultăţi 
esenţiale moderne un mijloc interesant care ar da studiilor sale em 
gleze acea unitate pe care un interes special o dă totdeauna. El 
poate avea satisfacția de a vedea că îndeplinirea acestui scop îi va 
aduce avantagii practice în cel mai scurt timp posibil: el va studia 
psihologia unui popor și fondul pe care se profilează literatura lui 
fără a se depărta de cele mai bune modele literare, care sunt și cele 
mai perfecte mijloace pentru a-l ajuta să înveţe limba. 

Intinderea acestui articol nu ne permite mai mult decit să dăm 
câteva indicaţii. Se cuvine în rîndul întîi să luăm seama ce ne pot 
oferi sociologia, istoria şi alte ştiinţe eu scopuri asemănătoare cu a 
noastră ; și cum avem încredere în ceea ce considerăm o metodă de 
apropiere directă, va fi important să notăm și ceea ce este relativ 
direct în alte metode şi cum ar putea literatura însăși să ne inducă 
în eroare, Sugestiile mele ar putea să fie completate de profesori 
străini care, fiind obişnuiţi eu această cale literară de apropiere de 
psihologia engleză, sunt în stare să vadă problema mai obieetiv decât 
pot spera s'o fac eu. 


38 VIAȚA ROMINEASCĂ 


IT 


Literatura înfățișează viața mai adevărat decât istoria. 

Defectul principal al istoriei, după cum arată Aristotel, este că 
se ocup mai curând cu ființe și lueruri exeepționale decât eu cele 

obicinnite. Incă o greutate ni se prezintă dacă ne gândim să folosim 
istoria ca um mijloc de a ne apropia de psihologia unui popor: atmo- 
sfera curților gi palatelor este cu totul aparte faţă de ţara în care se 
află — aceasta este, în parte, chiar atracţia lor — şi , cu toate că a- 
cestea au o atmosferă convențională proprie lor, regii, dictatorii și 
alţi oameni exeepţionali, cu care se ocupă istoria, stau deasupra celor 
cari îi înconjoară. Acești oameni care s'an năseut en avantagii spe- 
tiale, sau şi le-au câștigat, an primit în același timp și răspunderi și 
restricţiuni extraordinare în faptă și gând. Ei ne vor ilustra mai 
curând ceea ce este incidental decât ceea ce e esențial. Aceasta ne 
duce la un studiu cu totul deosebit — influența împrejurărilor exeep- 
tionale asupra individului. Pentru acest motiv e foarte probabil că 
vom găsi că literatura istorică este o călăuză foarte nesigură pentru 
a ne face să înțelegem caracterul național, 

Primejdia de a lua ceea ce este exagerat drept tipie se află şi în 
observația directă. Aceasta este probabil cauza cea mai obișnuită a 
ideilor greşite despre străini. Un prieten american îmi spunea că în 
timpul războiului mondial el şi cu alți camarazi americani se aflau 
într'un lagăr eu un detașament britanic. Cunoștenţele pe care En- 
plezii le avean despre Americani se mărgineau la acele filme populare 
înfățișând viața din restul Americii ; și a trebuit să treacă mai multe 
zile pînă ce Englezii să se poată convinge că acest grup de Americani 
nu purtau revolvere în buzunarele pantalonilor și că nu eran mai pri- 
mejdioşi în obiceiurile lor decât erau ei înșiși. Putem presupune că 
spectatorii de cinematografe de astăzi, în toata țările, nu sunt departe 
de a-și forma concepții greșite asupra țărilor străine pe care le văd 
reprezentate mai mult teatral decât adevărat, Pe stradă, în hoteluri și 
restaurante, ceea ce ne atrage atenția este vocea cea mai ridicată, 
gestul cel mai extravagant sau mai arogant, cu un cuvint tot ce v mai 
puţin tipic. De aceea de cele mai multe ori ne formăm părerea asu- 
pra altor țări după lucruri care sunt mai de grabă ciudățenii pentru 
oamenii de acolo, 

Şi în metoda de apropiere pe cale literară trebuie să fim cu 
grijă. Exagerarea este unul din mijloacele literare cele mai obișnuite 
— hiperbola, paradoxul, caricatura, humorul (când întrebuințează 
exagerarea) nu sunt totdeauna recunoscute ca atare, Trebuie să in- 
țelegi dispoziţia mintală specială a lui G. K. Chesterton, şi fundamen- 
tele ei englezeşti, pentru a trece dincolo de jumătățile de adevăr pe 
care strălucitoarele sale paradoxe le conțin totdauna şi a ajunge la 
adevărurile întregi pe cari de multe ori le ascund, De fapt, ca o re 
compensă, şi în același timp o dovadă sigură că cineva a ajuns să în- 


LITERATURA ŞI CONVENTIILE SOCIALE 39 


țeleagă sufletul altui popor este putinţa de a-i aprecia humorul ; căci 
humorul în cea mai mare parte, afară de acel care are caracter de 
farsă, și câre este alteeva, este localizat într'o anumită țară și se hră- 
neşte din tipurile convenționale ale acesteia, 

Tipurile convenţionale din Punch, cea mai faimoasă revistă hu- 
moristică engleză, ar forma un material excelent pentru început. și 
am putea reveni la ele pentru exerciţii gradate, căci este sigur de tot 
că nu vom putea înțelege nici cea mai obișnuită și banală comedie en- 
gleză sau conversaţie engleză, dacă nu suntem în stare să înţelegem 
acest humor, Este un lucra cu totul obișnuit să auzi pe Americani 
mărturisind că nu pot înţelege glumele din Punch, după cum Engle- 
zul îţi va spune că nu găsește nimic în Judge sau în Life, populare 
reviste humoristice americane, O foarte scurtă comparație a tipuirlor 
convenționale în revistele reprezentative de ambele părți ale Atlan- 
ticului ne va lămuri deodată asupra deosebirilor şi asemănăr lor 
dintre popoarele care vorbesc englezeşte în lumea nouă și cea veche, 

Intr'o eră de revoluţie intelectuală, ca aceea în care trăim acum, 
nu este un lueru neobişnuit să vedem că ceea ce e ciudat ia locul tipi- 
cului ; poate chiar ca eeea ce pare ciudat astăzi să fie reprezentativ 
mîine. Nici la Aldons Huxley, nici la D, H. Lawrence nu vom găsi 
tipuri convenționale, ci în totdeauna mult sehimbate, La amândoi 
aceşti seriitori vom găsi figuri — tipuri sau chiar ca”actere sunt 
cuvinte nepotrivite — formate prin substracţie din tipuri eonven- 
ționale și apoi exagerate. D. H- Lawrence face de obieeiu o operație 
interesantă de chirurgie literară înlăturind facultăţile intelectuale 
şi pe cele convenţional sociale. Ce mai rămîne sunt niște automate 
care pot mâneca, dormi și face alte Ineruri fizice, dar care nu sunt în 
stare să vorbească prea mult, decît pentru a exprima anumite lucruri 
primare, din care ele-şi derivă toată energia și al căror secret se pare 
că-l are Lawrence, 

Aldous Huxley face o operaţia similară cu atributele sociale şi 
emoţiile individuale. Abstracţiile sale nu sunt imorale; neavînd o 
personalitate morală ele sunt numai amorale. Ele sunt, totuși, foarte 
vioaie intelectualiceşte şi în limite foarte strimte chiar și fiziveşte, 
Huxley recunoaște anormalitatea lumii sale în Cap. XXII din Punet 
şi Contrapunct. E! pune pe Philip Quarles, care cum se vede repre 
zintă ideea sa despre romaneierul de astăzi, să spună următoarele : 

„Defeetul principal al romanului de idei este că trebue să serii 
despre oameni cari au idei de exprimat — ceea ce exclude pe toți 
afară de 0.01 la sută din neamul omenesc. De uceea adevărații roman- 
cieri nu scriu astfel de cărţi... Marele defect al romanului de idei 
este că este un lucru aranjat. Neapărat, pentrucă oamenii cari pot 
să depene noțiuni bine formulate nu sunt toemai reali, ei sunt care- 
ewn monstruoși. A trăi eu monștri devine cam obositor după un 
timp mai îndelungat“, $2 

După o astfel de mărturisire nu trebuie să ne aşteptăm să găsim 
în cărţile lui Huxley, ceva reprezentativ pentru culegătorul de ma- 


40 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


terial psihologie, decit poate atmosfera mentală oarecum haotică a 
unei perioade de schimbări. E de mirare că s'a găsit un critic care 
să-l considere ea reprezentativ pentru o decadență care ar fi început 
în Anglia. După cum recunoaște el însuși, Huxley nu reprezintă so- 
cietatea și deaceea ar trebui considerat ca un satirizator al proceselor 
de gândire pur intelectuale sau științifice și câteodată pervers 
sexuale. Satira aparţine unei mişcări pozitive — întovărășind de 
obiceiu epoci viguroase 1) — și de aceea este tocmai opusul deca- 
denței, 

Exagerarea la Th. Hardy este în atmosfera locală, încărcată eu 
fatalitate şi cu norii amenințători ai imaginației cari stau apăsători 
deasupra unni peisaj englezesc oarecum inofersiv. Este marea bătălie 
a zeilor împotriva oamenilor (un ciudat anahronism în sec, XX-ler) ; 
şi dacă luăm ca exemplu romanul Far from the Madding Crowd 
(Departe de mulțimea care te înnebunește), zeii ian forma ciudată a 
unui pustiu, mai puțin personal decit vrăjitoarele aşezate tot într'o 
astfel de regiune în Macbeth, E drept că unele din caractere reflec- 
tează oarecum supranaturalul pustiului, dar pustiul este factorul 
principal. Peisajul englez și chiar aspectele ținutului sunt astfel tran- 
sformate pentru oricine, afară de acei cari pot să distingă elemen- 
tul fizie de cel pur imaginativ, și cum cel din urmă este mult mai 
puternic, acest lucru este foarte greu de făcut. 

Cei trei seriitori moderni pe care i-am discutat acum nu sunt 
singurii cari exagerează caracterul şi atmosfera, dar sunt totuși mulţi 
alții pe cari cititorii experimentați vor putea să-i aleagă pentru o a- 
devărată apropriere psihologică. In genere vorbind, este mai sigur 
să se aleagă scriitori din generația mai veche — acei cari au seris 
înainte de război, Unul dintre cei mai folositori este Galsworthy și 
secretul popularității sale stă în adevărul tipurilor sale sociale. El 
are să dea o contribuțiune importantă studiului de față, după cum 
se va vedea mai jos. 


III 


Mai sunt alte apropieri de literatură cari par a avea ținte ase- 


nostru. Cum dorim să găsim o metodă de a distinge ceea ce este 
caracteristic, va fi bine să fim cu băgare de seamă în privința lor. 
Cel mai comun vițin eritie, încurajat poate de artiști pentrucă în 
lumea lor el devine o virtute, este acela de a înşela pe alții și am 


1) Secolul al XVIII-lea a fost o astfel de epocă şi n produs multă litera- 
tură satirică în Anglia. Statele Unite ale Americei nu astăzi multe reyiste care 


LITERATURA ŞI CONVENȚIILE SOCIALE 41 


putea adăoga, pentru apărarea lor, chiar pe ei însuşi — în a crede 
că au un fel de chee care se potriveşte la toate Incătele. Această chee 
poate fi o teorie san o formulă. 

Ca un tip de critică sociologică a literaturii, care este mai mult 
o piedică decât un ajutor, putem lua un eseu al lui V. F. Calverton: 
Soctological Criticism of Literature DA Calverton se arată mai mult 
în rolul celui care pledează decit în al judecătorului și metoda sa 
este nu de a ataca direct partea dversă, ci mi mult de a ne cere să 
credem decât să ne convingem cn argumentele sale. Fendal, burghez 
şi proletar sunt cuvinte magice în erezul critie al D-lui Calverton 
cari trebuie si ne dea mijlocul de a deschide orice uşă. Citeva 
exemple vor fi de ajuns pentru a arăta natura acestei apropieri de 
literatură şi limitările ei: — ,,... eventual descoperim că toata teo- 
riile și conceptele, toate formulele pentru efortul ereativ şi eritie 
sunt numai niște produse ale sistemului social în care-și au ființa 
şi care la râdul lui este produsul condițiilor materiale ale tim- 
pului**. (p. 8), 

Aceasta înseamnă a pretinde că în literatură nu este nimie 
decât teoriile și conceptele timpului, și cu aceasta nu ne putem 
învoi, Poziţia devine și mai clară cu exemplul următor: 

P espeare n'a făcut nimie mai mult decit să reprezinte con- 
cepțiile estetice ale timpului său'. (p. 12). 

Această afirmaţie este „dovedită” prin menţionarea faptului că 
eroii lui Shakespeare sunt nobili și iluștri și că clasele de jos sunt 
în general tratate humoristie, Argumentul acesta, ca și acel de mai 
înainte, ne face să ne întrebăm cum este posibil ca atîți oameni să 
aprecieze pe Shakespeare deși cunose atît de puţin epoca elisabetană. 
După d-l Calverton, fără ajutorul istoricului social, Shakespeare ar 
fi aproape de neînțeles astăzi. Totuşi iată ce spune Emerson: „Tot 
ce spune Shakespeare despre un rege, băiețașul acela din colţ simte 
că este adevărat despre el însuși'“. 

Explicarea este că d-l Calverton şi alți istorici sociali cari an 
aceleaşi păreri fac o distincţie care nu există între literatură și so- 
cietate, Literatura conține totuşi toate faptele cari privest pe #0- 
ciologi precum și (prin aranjament și comparaţie) implicit o eri- 
tică a lor, 

Este greu de înțeles acest raţionament care face din Întrebuin- 
tarea figurilor aristocratice și nobile la Shakespeare un semn că el 
s'ar fi supus „formulelor”* şi „concepţiilor estetice”! alte timpului său. 
Fost-a oare tot o concepție a timpului ca regii să devie nebuni ca 
Lear sau asasini ambițioși ca Macbeth? Eroarea criticului provine 
de sigur din exclusiune şi exagerare. Este foarte ușor a dovedi că 
este ceen ce se numește viotorianism la Dickens gi imperialism la Ki- 
pling, dar prin aceasta n'am dovedit că nu este nimic decât impe- 
rialism la Kipling și nimie decât victorianism la Dickens, Este, 
totuși, foarte important să fim în stare să izolăm aceste elemente s0- 


42 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ciale pentra a putea ajunge la adevăratul Dickens sau Kipling care 
se ascunde sub ele. 

In timp ce admitem cu d-l Calverton că literatura reflectă so- 
cietatea, este totuşi logie să considerăm că ea reflectă şi pe individul 
pe care d-l Calverton nu-l ia în considerare, şi care în viața reală 
este adesea dușmanul societăţii. Dar în viaţa reală este mai greu 
ecit în critică a trata pe duşman ca şi cînd n'ar exista. Dacă 
considerăm societatea în termeni de literatură în loc de a considera 
literatura în termeni de societate (sau poate chiar de laborator so- 
cial 7), va fi mai puţină posibilitate de a cădea în această eroare. 
Să considerăm deci justifieaea unei critici literare a societăţii, ca 
opusă unei critici sociologice a literaturii. 

Omu! este fondamentul comun, atît al literaturii cît şi al socio- 
logiei. Dela el pureed fapte și gînduri. Nu este nicio formă de ae- 
țiune fără instinet sau gindire, și cînd aceste acţiuni sau gîndiri 
devin colective, căpătînd o semnificație socială, ele devin mișcări 
sociale. Deci mișcările sociale sunt transformarea în acţiune a gîn- 
dirii și instinctelor sociale. In același timp, forțele predominante 
ale rasti își găsese expresia în limbă, și limba scrisă, deeînd oamenii 
an învățat să serie, s'a ocupat fireşte cu ideile și instinctele cele 
mai puternice, Inainte de nceasta ele erau păstrate în epopei și ba- 
lade, în literatura orală, 

Mişcările sociale sunt, deci, o consecință şi o transformare, în 
timp ce literatura este expresie, De aceea, dacă vrem să găsim cauza 
şi originalul trebue să studiem gindurile oamenilor, să vorbim cu 
ei, să citim literatura lor. După părerea mea ideea de a explica li- 
teratura prin mișcările societății este fundamental greşită, sau cel 
puțin indirectă, Pe cînd o gîndire nu poate fi explicată prin fapta 
căreia i-a dat naștere, fapta poate fi ușor explicată referindu-ne 
la gîndire. Cel mai uşor fel de a explica mișcările sociale este de a 
aduna ideile care le-au produs şi acestea sunt păstrate pentru noi 
în cărți, în literatură, 

In Taine vom găsi un aliat de valoare, dar este o diferenţă în 
scop și metodă. In timp ce metoda lui caută să ilustreze cauza și 
efectul și scopul lui este de a arăta importanța lor, metoda noastră 
este observaţia și scopul nostru este căutarea și discriminarea fap- 
telor. El explică geniul prin societate, pe cînd noi încercăm să vé- 
dem societatea în produsele geniului. Deși cărările noastre nu sunt 
totdeauna aceleași, aceasta nu ne împiedică să ne întîlnim citeodată 
în aceeași provincie. 


IV 
Dacă se admite că apropierea de caracterul altei ţări, pe cale 


artistică este tot atit de directă şi practică, precum sunt, şi alte 
metode, şi am notat că aceasta este o ramură a critieii eare a distras 


LITERATURA ŞI CONVENŢIILE SOCIALE 43 


pe mulți poeţi dela opera creatoare, făcînd dintr'inșii totuşi nişte 
mai mari, rămâne acum numai să limităm subiectul nostru 
şi să discutăm căile gi mijloacele, 

Cum obiectul nostru este de a studia atmosfera personală, care 
a fost particulară Angliei în cele din urmă citeva veacuri, în care 
putem descoperi elemente sociale, politice, religioase, economice şi 
pur intelectuale, nu vom studia diferitele opere în felul vreunei 
istorii literare. O astfel de metodă ne va da numai un stadiu psiho- 
logie comparativ al geniului literar, Niei nu ne va fi de mare folos 
să întrebuinţăm metoda unui studiu psihologie atât de pătrunzător 
al unui geniu englez cum este Cromwell al lui Carlyle, căci o astfel 
de operă trebuie în mod necesar să se ocupe de ceea ce este neobig- 
nuit şi unic, 

Sarcina noastră este mai umilă, dar nu mai puțin grea, şi de- 
sigur ne va educe multe recompense practice dacă rengim. Tre- 
bne să încercăm a descoperi fundamentul comun pe care elădeşte 
chiar şi geniul şi de care el nu se poate niciodată desface cu totul. 
Un studiu al unui geniu nu este adesea mult mai mult decit un re- 
zumat al tuturor devierilor sale dela norma socială şi intelectuală: 
cînd omul este destul de tare, lupta internă împotriva convenției, 
impusă de ereștere și educaţie, capătă înaltul interes al tragediei. 

Dacă ne mai îndoim încă de puterea convenției și eredem că 
geniul, în oriee caz, nu simte nicio greutate de a se libera de ea, să ti- 
tim istoria vieţii lui Byron şi comentariile lui Taine, asupra ei, 
Taine, spuna: 

„El este așa de mare și atit de englez, încît numai dela ei noi 
vom învăța mai multe adevăruri despre țara și vremea sa, deeft dela 
toți ceilalți la un loe“*. (Taine, op. cit. Cartea IV, cap. 2). 

Fiind de acord eu Taine, în ce priveşte pe „ceilalți“*, noi ere- 
dem că adevărurile despre țară şi vreme trebue să fie întiiu izolate 
ca lucruri comune, şi numai după aceea vom înţelege mai bine na- 
tura geniului şi cauzele conflictelor sale. Societatea poate fy con- 
siderată ca un mecanism și produsele ei pot fi examinate ca oricare 
alte produse în masă. Odată ce am recunoseut că un produs vine 
dintr'o fabrică, vom ști că multe altele ca el au fost fabricate. Tot 
ce avem de făcut este de a colecta diferitele produse şi atunci vom 
avea o idee lămurită despre ceea ce mașina și fabrica pot produce, 

Este unul din instinctele cele mai de bază ale rasei omenești de 
a personifiea ideile și simțimintele care au cea mai mare însemnă- 
tate Într'o perioadă și o țară anumită, Religia ne oferă o comoară 

de astfel de personificări și artele alta. In stadiile cele mai veahi, 
religia este de aceeași natură ca şi artele și aproape nu se poate dis- 
tinge de ele, „exprimind tot sufletul omului în activitate“!, eu aju- 
torul frumuseţii formei, muzicii, culorii și al reprezentării drama- 
tice, Indată ce individul începe a se deosebi de trib, conflictul care 
începe aduce cu el separarea artelor de religie. Deși nu este nicio 
probabilitate pentru o completă reconciliere a lor, este totuși o cu- 


44 VIAȚA ROMINEASCĂ 


rioasă dovadă a vechii lor legături faptul că epocile de culminare 
a artelor an fost adesea acelea în care ele au fost direct inspirate 
de religie, ca în pieturile Renaşterii în Italia, în Divina Commedia 
sau în Paradisul Pierdut. 

Intocmai după cum Dionysos, zeul vinului și al vieţii, a fost 
tatăl comediei şi tragediei grecești, tot așa drama engleză și-a căpă- 
tat viața din religie şi cităva vreme le vedem desvoltindu-se îm- 
preună, în Miracole, Moralități și Interludii, dînd poporului într'o 
formă personală ideile etice și sociale predominante ale țării și 
epocii. 


In cele mai vechi stadii ale dramei în Anglia, în Mistere, găsim 
unele din cele mai istorice tipuri convenționale ale noastre, tratate 
aproape cu același humor pe care-l găsim azi în Punch. In Misterul 
lui Noe ni se înfățișază toate greutăţile tradiţionale ale căsniciei. 
Noe, după ce şi-a isprăvit corabia, spune soției sale să intre în ea. 
Doamna Noe, totuși, eu o perversitate femenină găseşte tot felul de 
obiecțiuni ; ea vrea mai întii să isprăvească ce avea de vorbit cu prie- 
tenele ei. După dialogul humoristie care urmează ea trebuie să fie 
adusă înăuntru pe sus și de-abia intrată şi-arată felul ei de scerpie 
pălmuindu-și bărbatul. Variaţii pe această temă se pot vedea aproape 
în fiecare număr din Punch și alte foi humoristee de astăzi. 

Profesorul Schelling spune despre Everyman (Fiecare), o ve- 
ștită „Moralitute“* medievală : 

„Văzută pe scenă, într'o reprezentare recentă, este surprinză- 
tor cit de mult dispăreau abstracțiunile în coneretul reprezentării 
şi în puternica înfățișare a adevărului spiritual cuprins în piesă. 
Mare trebue să fi fost efectul acestei drame vechi într'o epocă in 
care vorbea direct auditorilor în limba, credinţa și isimțimintele 
vremii“, (Schelling F. E, English Drame, p. 26, London, Dent). 

In Everyman și alte „Moralităţi'“, ceea ce poporul din Anglia 
considera ca viii şi virtuţi — de fapt toate calitățile din catalogul mo- 
ral — era tradus în material literar cu toată culoarea locală 1). In 
Interludii aceste elemente erau puse aproape în poziţia pe care o 
au în viața reală : în loe ca viţiul san virtutea să formeze tot ca- 
racterul unui individ ele formau numai o parte din el, In piesa lui 
Heywood The Four P's ne vorbese chiar vocile unor tipuri caracte- 
ristice ale ţării şi vremii, eu felul şi dispoziţiile lor, 

Nici în istoria politică nici în cea socială nu devin oamenii așa 
de distineţi ca în aceste reprezentări ale lor prin ei înșiși. Ne ră- 
mine să notăm cîteva din mijloacele mai demne de încredere pentru 
apropierea literară de acel caracter special englez care este prezen- 
tat în literatura de astăzi. 

Tipuri convenţionale, cari sunt personificarea ideilor și felu- 
rilor de viaţă naționale, pot fi studiate în portrete incomplete sau 
ecmplete, Portretul incomplet, limitat la citeva cuvinta în forma 


t) Pilgrim'a Progress (Cilătoria Pelerinului) de Bunyan, poate fi privit 
ea o colecție de morulități dintr?o epocă mni târzie, 


LITERATURA ŞI CONVENŢIILE SOCIALE 45 


unei glume sau a unei scurte povești humoristice, ne înfățișază nu- 
mai una sau unele din trăsăturile comune tipului. Se cere oarecare 
practică înainte ca aceste trăsături să poată fi recunosente ca dind 
cheia caracterului, deşi semnul distinctiv al clasei — preot, doctor, 
hoţ, soț sau soție ete. — este totdeauna limpede marcat, E mai bine 
să noțăm şi să studiem întii portretul incomplet pentrucă ne serve- 
şte ca orientare în cercetarea noastră, 

Cel mai bun fel de a începe studiul tipurilor, complete ori in- 
complete, este prin portretele humoristice din paginile elazicei re- 
viste humoristice engleze Punch sau din alte forme humoriatice si- 
wilare prezintate mai condensat în puţine pagini. 

Nu este încă general recunoscut nici astăzi că humorul poate 
fı privit şi dintr'un punet de vedere foarte serios și nu numai glu- 
meț. Este un fapt interesant de notat că cele mai humoristice perso- 
nagii din toate literaturile, Falstaff și Don Quixote, au fost create 
de două popoare care sunt în genere recunoscute ca cele mai serioase 
din Europa — Englezii și Spaniolii, In literatura engleză, Ben 
Jonson, dramaturgul din vremea reginei Elisabeta, unul dintre cei 
care au luat arta și lumea mai în serios, s'a lăsat dominat de o 
teorie a „humorilor“” 1), și ne-a dat una din cele mai interesante 
încercări în englezeşte de a introduce psihologia în literatura erea- 
toare în Every Man în His Humour. Ideea că humorul este numai 
un producător de ris vine dintr'o confuzie a scopului em efectul 
incidental, Ținta autorului şi a cititorului se întilnese în descoperi- 

rea firii omenești și risul poate fi considerat ca manifestarea plăcerii 
de a fi făcut această descoperire. Recunoaşterea şi înţelegerea ca- 
prieiilor și a trăsăturilor predominante ale semenilor noștri produce 
una din cele mai mari sensaţii de plăcere pe care le poate avea omul ; 
iar cînd această cunoaştere nu este folosită de seriitor pentru a tace 
o tragedie, se întimplă de multe ori să se inventeze situațiuni în 
care oamenii devin un joc al capriciilor lor- Cu cît rezultatele sunt 
mai gtoteste, atita vreme cit aceste rezultate nu introdue un ele- 
ment asupra căruia nu putem avea nici o stăpinire, ca moartea sau 
o boală serioasă, cu atît mai mare este plăcerea şi ilaritatea produsă: 
Este interesant a nota că omul cu humor este printre cei dintii 
care să recunoască posibilitățile tragice ale vieţii 2), 
Iată cum deserie Thackeray funcțiunea humoristului: 
ü ginere, caută să destepte iubirea ta, mila ta, bunăvoința 
i SRR i g tău pentru neadevăr, pretenție... — înduioşarea pen- 
et e poz, pentru cei săraci, apăsaţi, nenoroeiţi. Pe cât poate mai 
ine el face comentarii asupra tuturor acţiunilor și pasiunilor obiş- 


1) Ben Jonson, înţelegea prin „humor“, o dispo ominan 
minţii (oma a trupului), determinată de cele i Îi de parai arapen peer 
tie phlegma, minin A ilustrat teoria că fiecare 

parerea predominantă în Every Man în Hia Humowr. 
kaslar Oole sea pri vestiți de n juca în tragedie este bine cunosentă 


el cîteva filme excelenta a căror 
de asempiu The Woman af Panes a a căror temă este tragică — 


46 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nuite ale vieţii. El se face, am putea spune, un predicator de toate 
zilele. (Thackeray, Lectures on The English Humorists). 

Acesta era și atitudinea spirituală a lui Cazamian cînd a seris: 

„En France nous vons le sentiment quand vous pronongons le 
mot „humour“ de toucher à quelque chose de spécialement britan- 
nique... Il este impossible d'exagârer la place tenue par V'humour 
dans le vie morale de l'Angletere i aie 

Sunt, fireşte, tipuri de humor mai larg sau mai strimt ; totuși 
chiar și tipul cel mai strimt de humor nu este cu totul superficial, 
deoarece este bazat pe o cunoaştere a firii omeneşti, Acesta se deo- 
sebeşte de humorul unui Shakespeare, care îmbrăţişază aproape 0 
lume, mai mult prin strimteţe decit printr'un fel deosebit de a fi. 

Dar toată această chestiune a humorului rămîne încă să fie 
explorată. Bergson şi Freud au atacat-o fără rezultate hotărîte, afară 
de acela că au arătat seriozitatea studiului, şi publicarea de curînd a 
trei cărți noi?) asupra acestui subiect arată că încă i se acordă 
multă atenţie*). In viitorul apropiat va fi poate recunoscut ca unul 
din cele mai importante elemente în literatură ca şi în nriitica psi- 
hologică. 

Artistul care este un om cu o sensibilitate neobişnuită, este 
plin de un respect religios în prezența lucrurilor cari merg mai 
adine decît cunoştinţa omenească, dar în același timp, afară de 
cazul dacă trăiește cu totul numai în sferele cele mai înalte *), el 
poate să înțeleagă ugor și maşinäria convenților sociale. Intr'adevăr 
opera sa, chiar dacă nu este deadreptul humoristică sau satirică, nu 
va fi adesea nimic mai mult decit un joe între omul convențional 
şi individul din el, şi aproape că nu mai e nevoie să menționăm că 
artistul ia de obiceiu partea celui din urmă. In Salvation of a For- 
syte (Mintuirea unui Forsyte) *) acest conflict formează acțiunea 
povestirii și convențiunea câștigă *) după cum se întîmplă adesea 


E 

*) Cazamian, op. éit, p- 9% 

=) Priestley, J. B. English Humour, Longmans, London. Edinger & Neep, 
The Future of Nonsense and Pons A . Goul Demoeritua or The 
Future of Langhter. 

a) Vezi citeva comentarii interesante în The Times Literary Supplement, 
Dee, 25, 1929. 

+} Nici Dante, nici Milton, nu sunt în genere socotiți ca avind simţ pentru 
homous. Profesoral Raleigh, spune despre Milton: m mi de humor Ja 
înstrăinat de mii de oameni“. (p, 0 în Milton), 

+) Prima poveste din volumul Caravan, 

LD) Convonționalinmul îmărăgortiților în opera Ini Dickens, dă ocazia lui 
Taine să serie o dintribă despre „Hipoerisia engleză! * (Curtea V, op. ct., Ca 

pt: 


LITERATURA ŞI CONVENŢIILE SOCIALE 4T 


la Englezi. La sfirși 
4 „Sfirșit, totuşi, seriitorul își ridi İ-şi 
regretul, dar aici, ca și în alte părţi ri hi eee adr 


unui tip engle : 
venţional. giezese credincios legilor propriului său mecanism eon- 


vV. 


„Istoria timpurilor i i 
instinctiv adevărul și E aoaie EDA dititie verzi 
alala: iei carea interpretării literare a timpurii 
ini Madai Tow pepe principal din romanul cu acelaș rand al 
tipilor săi din viața reală recunoscut imediat ca un portret al proto- 
tru explicarea căruia ar ddr ri misi aa repusă 
gică și cari Dar rala Serios aa l E sg critică sociolo- 
L ar vin uşor în minte și alte nume literare, cari conţin o critică 
rară concentrată a unor tipuri naturale şi sociale, Din Bib ca 
pe Daniel 1), Fariseu, Femeea lui Putifar și multe dinti e ag dum 
tura mai recentă Shylock, Othello, Jacques, Falstaff, Ro eos get 
rea Jekyll & Hyde, Bill Sykes*), Pecksniff, Sherlock Tatia. e 
ca e departe de a fi completă. Soeiologii şi filosofii dela Plato 
= pe pg Leine era găsit de cît rar şi incidentul în literatură me- 
1 că, au trecut adesea cu v 
cea mai veche critică a vieţii 2), Dar în Antari pita era 
implicită, nu explicită — aranjamentul semnificativ și constient i 
atunci cînd scriitorul este priceput, iau locul argumentului și m i 
ară soan în orice caz, ele sunt mai cu efect. i 
í itt sə deosebeşte de cele mai multe tipuri m i 
Dickens (Grandgrit este un bun exemplu al peisan poe ra cei 
că el nu e o victimă a naturii, ci a educaţiei şi a seal irilea a- 
ciale în care se găseşte. El nu este, totuși, numai un tip naţional sun 
reprezentativ pentru ocupaţia sa, ci el reprezintă vremea de astăzi 
în care oamenii sunt prea adesea sclavii mașinărieii pe tare au in- 
ventat-o ei înşişi. 

Sinelair Lewis ne-a dat în Main Street şi Dodsworth alte exemple 
de oamenii cărora societatea nu le-a permis sii se desvolte decit într'o 
singură direcţie. In literatura produsă în Anglia, tipul cel mai apro- 
piat de acesta este poate în romanul The Card al lui Bennett. In 
romanul şi filmul german Metropolis vedem un veac al mäşinis- 
mulni viitor încă mai formidabil decit cel pe care-l cunoaștem 


1) Felul cum poporul # primit judecata Jiterază se poate vedea din folo- 
er obișnuită a unor expresii ca: „Daniel a venit la judecată“, sau „Un Romeo 
a 7 
2) Imtreboinţat adesea în limba gnzetărească în englesește en sinonzira 
pentru tâlbar. 
3) Matheiu Arnold, „The Study of poetry‘, în Essays ón Criticism 
Second Series. Muemillan, 1925, p. 5. 


48 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


Amintindu-ne de vechea epigramă a filosofilor că omul a 
pe Dumnezeu după chipul şi asemănarea sa, recunoaştem că 
biti are nevoie de o nouă religie. Bruce Barton a pătruns În min- 
tes tuturor semenilor lui Babbitt şi în romanul său The Man No- 
body Knows (Omul pe care nu-l] cunoaște nimeni) a prezentat în- 
ir'o expunere clară o religie care înlocuieşte vechea moralitate con- 
venţională prin oportunism. Putem vedea ce este nou În religia 
vremii noastre comparind pe Cristos al lui Thomas a Kempis (din 
Imitația lui Isus Cristos} sau pe cel al lui Saint François de Sales 
(Traité de l'amour de Dieu) cu acel al lui Bruce Burton, 

Afară de aceste varietăţi ale tipului Babbitt în America şi al 
familiei Porsyte în Anglia, ce tipari populare mai avem astăzi în 
Anglia ? Dacă teoria noastră este bună ne aşteptăm ca răspunsul 
să fie semnificativ pentru tendinţele sociale. lată ce spune unul 
dintre „moderni*' despre acest subiect: 

j eà de a cren mituri.. pare a fi datorită unui fel de ferti- 
litate vitală emoţională foarte intensi pe care numai puţini autori 
moderni o posedă. James Joyce o are : notorietatea lui Mr. Bloom, 
acest Anti-Pickwick (am putea spune chiar „Anti-Ohrist'') al in- 
teligenţii, l-a făcut nemuritor pentru un număr tot mai mare de 
cititori. Galsworthy a reuşit poate tot aşa de bine cu familia For- 
syte; dar cine se preocupă de caracterele create de Miss Richard- 


pendența artistului creator de atmosfera mentală a timpului în 
care trăieşte, (confirmând astfel teza noastră), Chiar dacă adăogăm 


nâți mai sus ca avînd puterea de a produce caractere vitale, vom 
nota o coincidență curioasă : toţi aceştia aparțin generaţiei mai 
vechi şi astfel îşi iau inspirația vitală dintr'o vreme trecută. 

Haosul de idei pe care-l găsim la Huxley, deşi el însuși recu- 
noaște, cum am văzut mai sus, tă el nu este reprezentativ, şi cu 
toate cele ce am spus mai înainte, ne dă totuşi o lămurire asupra 
epoeei sale, tot așa și vagile încercări pslho-analitice ale lui D. H 
Lawrence. Haosul şi vagul sunt-o caracteristică a mi r de 
după războiul mondial, și cum Huxley şi Lawrence sunt și ei luați 
de curentul acesta, ei pot fi socotiți că-l reprezintă, deşi prin aces- 
sta nu reprezintă încă în totul epoca lor. Faptul că ei n'au rengit 
să ne înfățişeze earactere ne arată că convențiile vremii ce vine nu 
şi-au găsit încă forma în cărțile lor și că aceste convenții nu sunt 
încă şi nici mu par a deveni așa de decadente cum vor unli pesi- 
mişti să ne facă să credem. 


1) Sherard Vines, Movements in Modern Poetry and Prose, p. 274 
2) „Tho Funetion of ritieiam nt the Present Time. 


LITERATURA ŞI CONVENŢIILE SOCIALE 49 


Vechile convenții ale clasei ij 

è ei de mijloc din Angli 
pre ri dara după as se dovedește prin trudă re pom 
“cca: dai rsyta: în > m-Gesta, eroul cărții cu acelaşi nume a lui 
Stiti a a neres ntă idealul de soldat-gentleman-sportsman, ne 
arsa guaina p p care își păstrează locul în opinia populară îm 
ra manelor științifice de felul lui Wells sau a] celor d oe 

, cari reprezintă unele „tendințe moderne“, ` oai 


JOHN BURBANK 


UN PICTOR MOLDOVEAN 
DIN SECOLUL TRECUT: 
NICOLO LIVADITI!) 


Citeva notițe întimplătoare în Albi 
i na Rominească *) di ii 
ca şi patru tablouri aflate la Pinacoteca din 10 S 
tă tot ce s'a ştiut pînă acum despre existența acestui pictor din 
prima jumătate a veacului trecut. 
Nicolò Livaditi pe care soarta avea să-l Í 
h s -I poarte pină prin - 
go ze eee far la Triest, în anul 1802, ca al cineilza Re 
aa A iti și al soției sale Vassilachi, ambii de origină 
Negustor cu stare, tatăl pi i 
„cu stare, pictorului lăsa după iei gi 
Are şase copii ai săi (Cristoforo, Costantino, e neg bezea 
nas și Caterina) 0 avere în numerar de cirea patrucezi de mii de 
orini de Viena 4), două case şi mai multe prăvălii; el mai lăsa o 


1) Primele cercetări în legătură en acest acum 
r iotor Te- 
ao cae pir certi n ia res într'o podință a atara oan re Intoria 
ducerea prof. Gh. Oprescu, însă, datorită bună- 

oare descendenților pictorului și n altor Ar tea rtbuecă enre na fi bn ti 
repara am rr culege informații cu desăvârșire nouă şi descoperi taler 
Todor Eroare Eag so ptiuse nimica, nm socotit interesant să încere 8 
istoria artei sanns din k XIX fi PR se i a aE n y 
peacndi — Higura ucestui pietar pină acum ne- 

a x 

3 rutean Bominească, 1832, Nr. 07, P: 388 şi 1933, Nr. 21, p. 84. 
ui Dt Mega imediat următoare au fost lunte din testamentul 

iamante Livaditi, redncta ‘Priest în anul 1809, O copie aent 
A mg lao naen A Racz ré lichidarea averii läsntă de mie Tivaditi 
eA penad t Georges n?! Fundațiilor Culturale Regals 


„4 Plorinul de Viena oste slotul din Ardeal, Zloţii, după arată 
S panee (zlot aur) eran ln origină monede de nur, Totuşi Da ia T Aa 
S aisan Da apr a pf talerii. Un alot sau florin de Viena, avea del 

` de aur, dinainte de războiul mondial, ( 


UN PICTOR MOLDOVEAN DIN SECOLUL TRECUT: NICOLO LIVADITI 51 


sumă importantă biserici; ortodoxe San Nicolo din Triest și o alta 
mai modestă pentri săracii din oraş. 

Dată fiind starea materială a familiei, presupunem că Nicolò 
Livaditi a dus acasă la el o viață îmbelşugată; dar despre copilăria 
si adolescența lui nu avem niciun fel de ştire, Cunoaştem t) numai 
că tînăr încă, în orice caz înainte de a avea treizeci de ani, ¢l se că- 
sătoreşte cu florentina Carlotta Cianchi şi, la foarte scurtă vreme, 
pleacă cu ea spre Orient, Ce l-a determinat pe Livaditi să ia drumul 
pribegiei, mu putem spune precis, Se zice că părinți: Carlottei (în 
special mama sa, spaniola Medina Celli), s'au împotrivit cu atita 
îndirjire la căsătoria fiicei lor en un ortodox, încît cei doi tineri nu 
au putut decit fugind să scape de urgia lor, Nu știm pină la ce punet 
această ipoteză romanţioază și atît de mult în gustul vremii poate fi 
adevărată. In orice caz, chiar dacă această căsătorie a contribuit și 
ea într'o măsură oarecart, motivul cel mai temeinie al expatrierii lwi 
pare însă să fi fost de ordin politie și anume, împărtășind în echip 
făţiş ideile lui Mazzini, cu care se spune că a fost citva timp și în 

corespondență ?), tînărul Nicolă a devenit suspect și a fost silit să 
plece în grabă în striinătate 3). 

După un scurt popas la Constantinopol, Livaditi și soția lui se 
stabilese la Tagi, Nu cunoaştem nici motivul care l-a determinat să-și 
alengă tara noastră *), nu ştim nici cînd a venit. E totuşi eert că acest 
Imeru trebua să se fi întimplat cu eiîtva timp înainte de 1892, dată 
în care Livaditi era îndeajuns de cunoscut pentru s i se încredința 
decorarea teatrului înființat în acel an, în capitala Moldovei, de 
către fraţii Pouraux 5), după cum mărturisește următoarea însem- 


r) Informaţie dată de familie. 

2) Informnţie dată de d-na Adela Vidrașcu, nepontă de fin n pirtarului, 
care își aminteşte că tatăl său fi vorbea, în vroemen copilăriei, de acoste seri- 
sori care încă existau, dar despre eare neumna nu sè mai tie mimiea, Dealtfal 
în jegătură cu idoologin marziniună la nof se ponte veden: Alexandra Marcu, 
Conapirulori și Conapirații în epoca Renasterii politice a Rominiei (1848—1877) 
București, 1930. (Indice). 

3) Această a daus ipoteză e destul de voronimilă. nu numai pentrucă 
expatriorea lui Nicolò Lăvaditi coincide cu epoea. din preajma unmiui 1420, 
cind încap în Italia înrergubate persecutii împotriva discipolilor lui Mazzini 
(efr. Pietro Orsi, Breve storia d'Italia, Milano, Hoopti, 1923, p. 232) dar yi 
pentrută astfel putem să no exyilicăm doce pictorul, pleeat desigur pe furiy pi 
in mare prubă, și-a lãsat in părânire bunurile dela Triest. 

41) Nu ar fi exclus cu Livađiti să fi font atras la nol de mişcarea artis- 
țică îmighebată în acol nni do moldorennul Asachi, Nu credem totuși ca el să 
fi venit læ Ingi ehemnt (cum n fost cazul en Schiavoni) deoarece în acest pona 
nu avèm niel o mărturie, și apoi relațiile dintre pictor și Asachi au fost (şi se 
+a vedea) lipsite întru totul de eordialitate, 

3) In 1832, pe vromaa ceupației rusești, fraţii Pournux, veniți In Ingi 
eu o trupă frunceză, ter deln guvern, prin adresa Nr. 3.746 din 27 August, 
invoiren de a înființa un teatru, Sula amenajată de eñtro arhitectul Fraivalt 
(mie) și decorată de Livaditi n fost insugurată, mib numele de „Théatre de 
Varittia!! (sic) ln 4 Decemvrie neëlagi un, Cfr, T, Burada, Jatoria teatralui 
în Moldova, Iaşi, 1915, vol, I, p. p. 109 urm, 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


nare din Albina Rominească t): „„Decoraţiile s'au zugrăvit de D- 
Livaditi, carele pe cortină (perăeaua întiia) au întățisat muzale, fic- 
care în s lor îndelețnicira'“. 

La puţină vreme deci după stabilirea în țară, pictorul are pri- 
lejul de a se putea afirma printr'o lucrare importantă care, fără în- 
doială, nu a rămas necunoscută, date fiind proporțiile de adevărat 
eveniment pe care le-a luat, în viaţa culturaă a Iașului, deschiderea 
primului teatru $), 

Totuşi, trei ani mai tirziu, la înființarea Academiei Mihăilene, 
a cărei clasă de desemn gi „zugrăvie'* reprezintă oarecum prima 
comă superioară de pictură în Moldova, Nicolò Livaditi nu e numit 
profesor 3), iar în Albina Iui Asachi îl găsim mentionat de citeva ori 
în treacăt, fără niciun comentariu relativ Ja arta bui, lucru ciudat 
pentru foaia care, în mod obișnuit, împărțea ce dărnieie încurajări 
şi elogii celor ce se dedicau artei de a „zugrăvi'!. 

Dacă ținem apoi seamă da faptul că Asachi, îndromătorul res- 
peciat al picturi: moldovene — el însuşi pictor, de altfel — nu-i po- 
meneşte numele în niciuna din scrisorile în care găsim atitea infor- 
mații preţioase despre artiștii de atunci, avem dovada evidentă că el 
ni s'a bucurat de stima şi prietenia învățatului iegan +) şi astfel a 
rămas departe de mişcarea artistică oficială a vremii 2), 

Pictorul a fost în schimb protejat dela început de câtre familia 
Cantacuzino Păşeana, care l-a recomandat la mulţi boieri moldoveni, 
pentru a le face portretul. Și în puțin timp, Livaditi, tînăr, inteli- 
gent și cult, cu figură energică și cu ochi pătrunzători (așa cum îl 
putem vedea în autoportretul sân), priceput la „zugrăvie‘* și care, 
mai presus de orice, aducea cn el un suflu de romantism si răsvră- 
tire, şi-a ciştigat bunăvoința elitei din acele vremuri, pe care o şi 
distra de sigur cu însuşirile-i alese de muzicant €) şi uneori chiar de 
actor diletant, după cum găsim notat în Albina Românească. 

La începutul anului 1833 au avut loe pe scena teatrului de en- 
rind inangurat, donă reprezentații date de diletanţi; prima a fost în 


t) Albina Romineaacă, 1833, Nr. 97, p- 398. 

2) Ofr. T. Puruada, op. cit., p. p. 109 urm, 

5) Sẹ știe că nest post a fost Inerodințut la început lui Mller, litograful 
cficial al lui Asschi. In 1897 catedra a oferită italianului Behikvoni, chemat 
ls Tasi în scel an Ofr. Gh. Oprescu, Pictur româneazeă în accotul XIX, Bu 
cureti, 1937, p. p. 39 urm. 

4) Atitudinea aceasta pare într'aderâr ciudată mni ales că Livaditi vupra 
din țara unde Asachi fusese dus la învățătoră şi pentru m cărti artă nutrea 
un cult deosebit. (Grubu cu care oferă, în 1937, catedra de „zugrăvia'* italia 
nului Schiavoni è îndeajuna de eloeventă), Să credom că pe Liruditi nu-l aprecis 
ca ploter ar fi desigur nally, denaruce eunountem cu toți mentalitatea acelei vremi 
în materie de artă și apoi, pentru timpul său, Lăvaditi nu ora (şi o vom vedes 
îndată) un artist netuzentrat. Aşa încât indiferența san ponte ostilitatea, serii- 
torula ieșean si me ponte explica ecit pirintr’o mw n'elegere personală între 
tei doi man prin doosobirea Intro convingerile politico alo unuia și nle celuilalt. 

5) Ofr. Gh, Oprescu, op, cit, p. 48, 

4) Stim dela familio că atit Lăvaditi cit şi sotia sa cîntău frumos dit 


pură. 


D-pei <a 


i 


Pandele) 


Au topor tret 


forului 


Portretul Carlartei Livaditi (soţia pri 


(Col. D-pei col. Pandele) 


ivauditi (fica pictorului) 


Portretul Eufrosinei L 


(Col. D-nei Col. Pandele) 


Portre 


(Cal. D-uei Adela Vidragea) 


tal Iui Achile Livaditi (fin! pictorului) 


(Col Prot N. Ionescu). 


Portretul unei necunoscute 


Portretul Principelui Constantis 


( Muzeu! Saint-Georges al 


Fundațiilor Cultarale 


Regale) 


ı Mavrocordat 


(Muzeul Sima 


Portretul unei necuno scule 


TD» a TI Tuae * 


Daon AVU TRR | 
x > S U. 


„PICTOR MOLDOVEAN DIN SECOLUL TRECUT : ade uvat 53 


"Miha prin pina Benctieiul tul artat, director de orches- 
„trul teatrului. A doua era drama italiană a memuritorului Metas. 
ntasio, intitulată La Didone abandonata (sic) dată pentru benrficiul 
„lui Sinior Livaditi, ghibaciului zugrav neestui teatru, Sinior +} Liva- 
„diti care a reprezentat pe Dido şi Sinior *) Kemingher, în rolul Se- 
„lenii, prin cunoștința măestriei teatrale și a declamației versu- 
„rilor armonioase, au adua privitorilor cea mai blăcută amigi. 

„Asemenea și Sinior Livađiti în partea lui Eneas, s'a sireuit a 
„indeplini reprezentația italiană 3)", 


Așa încit pictorul, prețuit și încurajat de boieri, deei de „ama- 


neşti 3), Nicolă Livaditi se 


i 


in viaţă spre anul 1500. 


aproape 

deş, chipurile de boieri gl jupăniţe romînce din prima jumătate s 
veacului trecut, deoarece, în afară de pictura executată la Tentru! 
de Varietăţi *) şi care, după cît se ştie, a fost o încercare unică în 
cariera lui de pictor, Livaditi s'a consacrat exclusiv portretului, 


+ 


încît pentru a ne face a cit de sumară idee de ce a însemnat pietura 


1) Formă greșită pentru Signora, deoarece este vorba do Carlotta Lâvnăiti. 
2) Gropală identică cu aceea de mni mis. 
albina Bianan Mr. Kh, din ST Martie 3900, p MA. Perie în Te 


54 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lni, ne vom, rezuma deocamdată *) la acele cîteva pe care pînă în pre 
zent am reușit să le aflăm și anume: 4 

Un portret al principelui Constantin Mavrocordat, miniatură pe 
fildes, ovală (I, 005XL. 004), semnată și purtind data 1840, (Mu- 
zeul Al, Saint Georges al Fundațiilor Culturale Regale din Bupu- 
reşti 2). 

Un portret de femeie, uquarelă, ovală (L 0,16XL. 0,12), sèm- 
nată, nedstată (Muzeul Simu din București). 

Un portret de femeie, pictură în uleiu (I. 0,58XL. 0,48), sem- 
nat, nedatat (Col, Prof, N. loneseu, din Bucuresti), 

Portretul lui Achile Livaditi (fiul pictordlui), pictură in uleiu, 
(I. 023xX1L, 0,18) nesemnat, nedatat. (Col. D-nei Adela Vidraşeu, 
din Bucureşti). 

Portretul Eufrosinei Iavaditi (fiica pictorului), pictură în ulei, 
(1. OBSXL. 0,52) nesemnat, nedatat, (Col. D-nei Col. Pandele, din 
București). 

Portretul soției pictorului, pictură în ulei, nesemnat, nedatat. 
(Cal, D-nei Col. Pandele), 

Portretul artistului, pietură în ulei, oval, nesemnat, nedatat, 
(Ool. D-nei Col. Pandele), 

Dar înainte de a încerca pe baza acestor portrete, o caracteri- 
zare a operei ui Livaditi va trebui să aruncăm o cât de fugară pri- 
vire asupra gustului şi mentalității artistice de acum un veac, 
fiindcă numai integrind-o vremii în care a fost imerată vom putea 
să ne dăm seaima de adevărata ei valoare. 

Baudelaire a spus cîndva că „există două feluri de a înţelege 
„portretul: istoria şi romanul, Prima este redarea fidelă și minu- 
„țioasă a conturulni şi formei în vreme ce a dona, spreifică pictorilor 
„eorigti, constă în faptuè de a face dintr'un portret un tablou, mai 
„bine zis o poemă eu accesoriile sale de spaţiu ṣi de visare“ 2), 

Portretul romînese din secolul] trecut se integrează pe deplin 
în prima definiție și explicația firească o găsim cu ușurință, mai 
mult decit în tendinţa personală a pictorilor, în gustul şi preferința 
clientelei lor de atunci. In contabt cu Oecidentul pe care de puţină 
vreme primseseri a-l descoperi, boierii noştri îşi dan seama de rolul 
important al artei în viaţa unui popor care se vrea civilizat şi, dor- 


1) In boraren sa Pictura Romineaacă în secolul XIX, (ed. eit, p. 44) 
d-l prof, Gh. Oprescu, semnalează, în posesia Pinaeotecii din Tagi, patru por- 
trote ale lui Livaditi, reprezentind pe Logofățul A. Ghica, pa Col. Linbobratiel, 
pn Grigore Ghica şi po bătrinul Lochman, 

Di Col, Lupu Balaiy, descendent al pictorului, mă înștiințează de anomeni 
că posedă la moşia d-aule din jud. Dorohoi mai multe Inerări de Nicolò Livi- 
diti și că portreta de ucelaşi pietor ne află și în colecțiile altor cițiva proprie- 
tari de moşii din imprejurimi, Intrueit împrejurările nu mi-au permis să le 
våd înainte de redactarea prezentului articol, rămine ea, atit acesta cit gi celo 
deln Inşi, să fio integrato În prima ocazie în concluzii, 

2) Minlatura a fost donntă mesatul muzeu în anul 1930, de către principesa 
Ginăle Nicolae Foutro, strânepoata prințului Constantin Mavrocordat, 

3) După Baudelaire, Curianitin esthétiques, Paris, ôd. Lomerre p. 141. 


UN PICTOR MOLDOVEAN DIN SECOLUL TRECUT: NICOLO LIVADITI 55 


nici să contribue la ereurea și desvoltarea unei arte rominești, inu sub 
protecţia lor pe pictori şi încep să le dea comenzi, Dar bunăvoinței 
lor îi lipsește pregătirea și cultura necesară ca să poată înţelege și 
preţui obiectiv valoarea absolută a operei de artă 1). Astfel preferința 
lor se îndreaptă în mod fatal spre portret, gen distinat, prin însăși 
natura lui, să fie mai meesibi!) acelor nepregătiți care nu cer dela 
el decit ceea ce înţeleg şi cei poate satisface, adică o asemănare cit 
mai mare cu modelul, Reprezentarea fidelă a propriei lor imagini le 
încîntă naivitatea și le măguleşte orgoliul; iar atitudinea doamnei 
din aquarela menționată — care, după ce a îmbrăcat rochia cca mai 
elegantă —s'a instalat graţioasă cu brațul drept sprijinit, întrun 
gest plin de afectare, de măsuța de alături, lăsind pe celălalt că cadă, 
cn o voită nepăsure, peste mătasea neagră a rochiei, este dovada 
evidentă că pentru lumea de atunci portretul nu însemna mai mult 
decit acum fotografia, 

Totuşi în mulțimea aceasta de imagini zugrăvite se întilnese și 
portrete care, depăşind nivelul producției „artistice“ a vremii, ne 
vorbese de existența unor pictori îndeajuns de înzestrați, pentru a 
putea să pună în lucrul executat, alături de probitatea unor buni 
meşteșugari, suflet şi emoție. Printre ei, fără îndoială, merită să aibă 
un loc şi Nicolò Livaditi, „zugravul de acum un vene, care s'a 
arătat în stare nu numai să insufle viață şi să prindă în culoare pe 
chipul modelelor sale reflexul sufletului lor, dar care a și stăpinit cu 
destulă îndeminare (repetăm din nou că totul se judecă în raport 
cu vremea) tehnica însăși a picturii 

Desenator dibaci şi personal, chiar în bucrările cele mai nesxpre- 
sive, cum ar fi, de exemplu, portretul fiului său Achile (a cărui 
figură totuşi e foarte clar desemnată) sau squarela menționată în 
eare partea snperioară (figura, umerii, brațul) sunt de un contur 
fără greș, Livaditi s'a dovedit de asemenea îndeminatie și adesea ori 
plin de finețe în redarea, nu ușoară, a coloritului figurii, Remarea- 
bil pentru aceasta este mai sles portretul din Col. D-lui Prof. N 
Tonesen, în care tonul alb trandafiriu al pielii este atit de fin lucrat, 
încît simțim pulsînd sub el sîngele care-l colorează. Inr pentru a 
putea înțelege că nici sensibilitatea față de materie nu în lipsit 
acestui pictor e deajuns să privim miniatura pe fildeș mai înainte 
amintită, în care e atît de vădită preocuparea de n reda deosebirea 
dintre faţă, stofa costumului și păr, pe care, sub buclele lui, ÎL sim- 
im mătăsos și suplu, , 

Foarte minuţios de sigur ușa cum i se cerea, se dovedește picto- 
rul în redarea costumului. Tar atunci cînd este vorba de portrete 
femenine, el întîrzie mai ales asupra înflorituri:or din garniturile de 
dantetă san pentru a cizela fineţea bijuteriilor purtate. De altfel sco- 
stea sunt, aproape întotdeauna, singurele pete luminoase în tona- 
litatea brună, pînă la un punet moborită, a tablourilor lui. 


1) Pentru mentalitatea artistică n vremii, să m vadă Teodora Voinea, 
Anton Chladek şi începuturile picturii rominești, Bucuresti, 1926, p. p- 35 urm. 


56 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Insă tuturor acestor îndemănări de pictor conştiincios și în dea- 
juns de stăpîn pe meserie se adaugă la Livaditi o calitate mai de preţ, 
aceea de a fi insuflat viață figurilor pictate. Prin fluturarea unui 
zîmbet, prin tristețea ochilor sau resemnarea blindă a feţei el a 
ştiut să surprindă și să exprime pe chipul fiecăruia 
unui suf.et, pe care mult prea puţini dintre pictorii, de atunei l-au 
simţit și l-au redat, Pentru a ne putea convinge deajuns să pri- 
vim cît de vie şi expresivă este figura Carlottei, în portretul amintit. 

Imbrăcată într'un costum elegant dar serios, soția lui Livaditi 
se desprinde de pe fondul brun al cadrului într'o poză naturală, 
absolut necăutată, Cw mîinile încrucișate cuminte [pe genunchi, ea 
privește drept în față și în căutătura ei se deslușește ușor toată serio- 
zitate de burgheză înstărită, mamă a mai mulţi copii, pe care vil- 
toarea vieții cu ademenirile ei a încetat s'o mai înșele. De altfel pri- 
vires Carlottei, tihnită și înțeleaptă, e în deplină armonie cu placi- 
ditatea feței înceată în grăsime, care mai păstrează totuşi urma fru- 
mieții trecute, - 

In schimb chipul necunoseutei, din portretul aparținind D-lui 
Prof. loneseu, eu ochii albaştri frumoşi selipind o giretenie, care 
privesc puţin piezis, și forma arcuită dar dispreţuitoare a gurii, e 
mărturia unei firi convinsă de farmecul ei, care se pare că aşteaptă 
să înfrunte și să învingă viaţa 

La fel de adevărată și vie aste figura lui Livaditi e} însuși, în 
care doar ochii negri sclipitori au rămaa tineri şi din care, contras- 
tînd cu trăsăturile adinci și brăzdate ale feţei, se desprinde un senti- 
ment de profundă oboseală. 

Expresiv şi interesant, în deosebi pentru atmosferă, este de 
asemenea portretul fiicei sale Eufrosina, reprezentată șezind, cu o 
carte întredeschisă rezimată pe genunchi. Figura brună a copiei 
învestmintată în alb, apare pe un fond de peisagiu fantezist cu munți 
înalți, printre care şerpuește lin un rin. Două lebede elegante, plu- 
tind pe apela lni, înseamnă la rîndul lor alte pete albe mici, pe ver- 
dele mohorit al plantelor dinprejur, Tristețea acestui toe se restringe 
toată în ochii, cu limpezimi de ape albastre ai fetei care, rezimind 
o clipă cartea pe genunchi, privește înainte, drept, cu o fixitate în- 
trebătoare și poate grea de nostalgie. Singur printre tablourile, pe 
care le cunoaștem noi, unide figura omenească e încadrată de natură, 
portretul acesta rămîne pentru atmosfera lui, în care este evidentă 
amintirea maeștrilor itajieni, o bneată nu numai reușită, dar foarte 
expresivă atit pentru autor, cit şi pentru întreaga pictură romi- 
nească de acum o sută de ani, mărturie a influențelor care i-au venit 
din afară, la primele Începuturi. 

Fără a încerca să tragem concluzii definitive, putem totuși, din 
lucrările cunoscute pînă acum, să afirmăm că lâvaditi a posedat 
frumoase îneușiri de portretist. Bun observator și bun desenator el 
a prins cu deganță graţia plină a unui umăr, sau liniile mlădioase 
ale unui braț descoperit; a ştiut să îmbine culoarea pentru a reda 
fineţea unui obraz femenin. Na i-a lipsit nici dibăcia de a fixa cati- 


L 


UN PICTOR MOLDOVEAN DIN SECOLUL TRECUT: NICOLÒ LIVADITI 57 


felarea şi moliciunea unei stofe și, deşi ţinut de moda şi mentalitatea 
vremii, să facă din pictura lut mai mult o fotografie, în care brăța- 
rele san dantela dea guier trebuiau să se arate cu tonte înfloriturile 
dor, Livaditi a renşit să pună adevăr şi viaţă în multe din portretele 
pe care lea executat, f z 
Aşa încât el merită loe de cinste printre artiștii contemporani 
sau chiar mai tineri; și faptul că numele Iui a rămas necunoscut, 
aproape eu desăvirșire, vreme atit de îndelungă, a însemnat o ne- 
dreptate, nu numat faţă de acest pietor conştiincios și înzestrat, dar 
fată de valoarea însăși a „zugrăviei“! rominești în prima jumătate 


i = di JEANA GHEORGHIU 


EŞARFE DE MĂTASE 


— Traduceri din poezia japoneză — 


BIRUITĂ DE SOMN 


COLIBA MEA 


VISUL 


Mă 'ntrebam: — Va veni oare, 


Sou mă vow duce să-l caut? 
Și tot întrebindu-mă, 
Biruită de somn, am adormit 
Cu ușa deschisă. . 


Coliba mea 

E la poalele muntelui Miwa, 
Dacă vii să mă vezi, 

O vei recunoaște uşor, 

Căci e străjuită de cedri! 


Gindindu-mă la tine 
Am adormit, 
Și `n somn te-am visat! 


Dacă-aş fi ştiut că-i numai un vis, 


Nu m'aşi fi deşteptat! 


URMELE IUBIREI 


Cu toate că mă lupt 
Să-mi ascund Iubirea, 
Intreaga fiinţă mă trădează; 
Piecare mă "'ntreabă: 
De ce oare ești trist? 


DORINŢĂ 


Aş voi ca sufletul tău 

Bä se topească n mine 
Precum primăvara, ghețurile 
Igi amestecă apele 

Fără de urmă, 


ÎN LUMEA CEALALTĂ 


Cit timp voiu fi fericit 

In această lume, 

Ce-mi pasă dacă-am să renase 
Pasăre sau insectă 

In lumea cealaltă? 


AL. T. STAMATIAD 


DIN SCRIERILE INEDITE 
ALE COMISULUI IONICĂ TĂUTUL 


Născut în 1795, comisul Ionică Tăutul este cel mai interesant 
scriitor moldovean dela începutul veacului al XIX-lea. El reprezintă 
influenţa cugetării franceze — spiritul enciclopedistilor si a! declara- 
tiei drepturilor omului — altoită pe un pinditor original şi înzestrat 
cu deosebite calități de scriitor. Din nefericire, aproape toate serierilo 
sale au rămas necunoscute pină acum, astfel cù istorin literaturii ro- 
mineşii nu l-a înregistrat încă în catastiful său, De altfel, destinul său 
a contribuit în mare măsură la această ignorare, pregătinduil 0 
moarte prea timpurie, pe țărmli Bosforului, departe de țară și de 
prieteni, la virsta de abla 35 de ani. ȘI numai o întimplare miracu- 
lonsă n adus, de acàlo, manuscrisele sale pină în miinile noastre. 
Kogăiniceanu singur l-a publicat citeva versuri, la 1898, în AlMuta Ro- 
minească, și tot el, întrun fel de conspect, inedit, nl literaturii romi- 
nești, îl numeste „poet suav”, 

Mai tirziu, la 1555, Alecu Russo publică stiri preţioase și extrase 
succinete din òpera cormisului, înaoţindu le de aprecieri elogioase. La 
acosten se adaugă pamfetul politie, demn de pana lui ul-Louts 
Courier, pe care l-am publicat în „Viaţa Romtneazcă” din 1930, Nădăj- 
duim, pe de altă parte, să publicăm în curind şi dovezile definitive 
că cea dintii Constituţie moldovenească. scrisă în lasi la 13 Septem- 
vrie 1822, esle în intregime tot opera lui Ionică Tăutu t). Insäşi exis- 
tențn acestei încercări dea da o Constituţie Moldovei arată, implicit, 
tot ceea co plănuia şi tot ce aştepta generaţia comisului Ionică Täutul 
dela prima domnie păminteană,a lui Ioan San'lul Sturza Voevod, 

Pentru cunoaşterea stării de spirit de atunci, dar mai alea pen- 
tru a vedea proporțiile entusiasmului stirnit de numirea celui dintii 
Domn pămiîntean, În persoana lui Vodă Sturza, publicăm acum două 
texte inedite, după manuseriaele autografe ale comizului Ionică Tău- 
tul, autorul lor. 

Amindouă aceste texto sint adresate lui Vodă Sturza. Cel dintii 
cuprinde urările şi aşteptările cu care Moldova înțelegea să salute 
venirea acestuia ca Domn, după îndepărtarea Fanarioţilor, în vara 
anului 1822. Cel de al doilea, o scurtă trecere In revistă a realizări- 
lor celor cltava luni de domnia, Ip la sfîrşitul acelulaşi an, precum 
si urări cu prilejul noului an 1523, adresate Domnului ca din partea 
călugărilor unei minăstiri, Lectura amindurora arată neindoioa exis- 
tența unui mare scriitor politie. Prin cunoasterea lor și a celorlalte 
inedita pe care ne propunem să le dăm treptat pentru prima oară la 
lumină, istoria politică a veacului al XIX-lea va căpăta un relief deo- 
sebit, lar literatura romină un scriitor de care pină acum n fost vă- 
duvită prin ignorare. 


1) Pâărere pe cure am musținnt-o încă dela publicarea primului pamflet 
(Piața Rominească, XXII (1930), Nr. 4—0, p. 86). Menţionăm cu acest pri- 
lej că Inerările care îi sînt atribmițe la N. Iorga, Un „jacobin moldace“' aw 
XIX-e siele (Paris, 1926), nu aparțin cituși de puțin comisului Ionică Tăutul 


Tu, 
Ao 


DIN SCRIERILE INEDITE ALE COMISULUF IONICĂ TĂUTUL | 51 


nişte miini patrioțiceşti, răsuflă cu linigtire aerul pre care vecuri 
intregi an atrimtorit eu saspinurile! Nu este mai mult ! S'au ridicat 
sarcina supt enre niam- încujbat atita vremi! S'an timpit boldul 


noastre! S'an ridicat perdiaoa ce ne pine ascunsă, despre ochii noștri, 
lumina drepturilor | Și an căzut zidiul ce pune hotar între noi și 
între fericire | 

O! tu, înnaltă ființă! Dumnezăule stăpîne şi părinte a tuturor! 

A cărnia nestribătută și dreaptă pronie nu lasă totdinuna mîndrie şi 
viata zen * on o wargan priincioasă omenirii, pune 
schipt nişte miini nevinovate! Priimește, astăzi, 
mulțămirile ce, cu îngenunehere inimii, îndrăznește a-ţ aduce noro- 
dul pămintului nostru! Tu ai rădicat de asupra noastră biciul acel 
dat în urgie ta! Tu, dur, întărește temeiurile ce s'au statorninit da 
iznonvă În ocirmuire noastră, cărora tu însuș fiind martorul, braţul 
tău cel puternie le fie protector! Tu ai cercat, ai ispitit și ai ales pre 
unsul tău, pre oure astăa prin a ta rinduială, îl videm pre seaunul 
vechilor voevai! Tu, bunule părinte, dărueşte-i zilile cele în- 
delungate, întărește-i stăpinire în hotarile fericirii, ca dreapta ta s- 
pără-l, păzăște-l, şi pre toți protivnioii lui pune-i așternut picioarelor 
sale! In laturile lui aşază dreptate și adivărul, pre care tu însuț le 
oerotește cu puvăza sfințirii tale! Și precum noi, pre voevodul acesta, 
usămine și urmașilor noştri, primește în bună voință a dărui, să aibă, 
pentru stăpini și părinţi, pre fireștii moștenitori ai scaunului său! 
„_Slavă lui Dumonezăn ! E! an priimit, insfirgit, laerămile şi sus- 
pinare noastră! Slavă marelui gi pre puternicului nostru înpărat! 
El eu milostivire au aseultat jălnicile noastre tinguiri! Slavă pre 


62 VIAŢA ROMINEASCĂ 


înnălțatului nostru domn, prin care înduleim amărăciune vecurilor 
trecute! Slavă tuturor lucrătorilor folosului patriei! Arhivile noastre 
să vor auri cu numile lor cele nemuritoare! 

Glasul cel duios al patriei, lungă vremi au chemat un voevod 
patriot: „Vino, fiule şi părintele meu“ ! au strigat ia. „Vino! Izbă- 
vești-mă de vicleșugul ce mă sfäşue, de zavistie ce mă aprinde, de 
mîndrie ce mă surpă, şi de celelalte răntăți ce mă îngrozăse! Tu ești 
acela pre care proniia ti-au trimis, și ia, milostivă pentru a noastre 
ticăloşii, prin mijlocul lor ti-au adus pănă la scaun ! La tine, dar, o 
fiiule şi părinte a patriei! La tine este a le dezrădăcina, și de la 
îngrijire ta aşteptăm odraslile fericirii! Intindi-ne o mînă ocroti- 
toare! Cu braţ puternice rădică-ne din cădere noastră, și după tine 
cu toţii, eu pași urieșăști, vom alerga pre cale fericirii! Şterge la- 
crămile de pre fața norodului tău, gonește întristare 1) și măhni- 
ciune ce ni-au întovărășit păn 'acum, și chiamă, în sînul țării şi a 
patriei tale, vesălie, învoioșare, înbelșugare şi dreptate! Povăţu- 
eşti-ne cu plinătate stăpinirii! Iubeşti-ne ca un părinte! Gustă 
şi tu plăcere de a fi iubit de supuşi! Fă-ne să nu simţim niciodată 
pace și bucurie, fără a ne aduce aminte de tine, care ni liai dat ! 
Zideşte, în inimile noastre, stilpul pomenirii tale, care va mergi de 
la părinți la fii! Innalţă preste surpările ţării noastre oltariul?) 
slavii cei fără prihană! Numără ceasurile cu facirile de bine! Și fă 
ca nimine să nu poată eși din uşa ta, fără a striga din inimă : „lată 
dreptate! Iată dreptate! Tată vecul cel aurit!“ 

Ri care altul, afară de tine, şăzind pre scaunul acesta, ar pute 
face să mai strălueiască astăz o nedejde atita de stinsă? Dacă nu 
tu, care copilărie, tinerețile, vrista ce vesălă şi o parte din cărun: 
teţă, topindu-le în ticăloşiile opştiei, li-ai jărtvit dorinţii de a-ţ vide 
patrie inflorită? Cine altul va sti mai bine a dezrădăcina asupririle, 
a izgoni mita și pârtinire, şi a chema în stat bumile rinduele, dacă 
nu tu, care totdiauna văzind nevinovăție jărtvită, purure ai însă- 
togat de reguli și de dreptate? De la cine altul am fi putut aștepta 
fericire, dacă nu de la tine, pre care pronie însnș, dămolită de tin- 
guirile noastre, pentru a te învăța meşteșurul cel mare al orîrmu- 
irii, ti-au purtat prin toate asprimile sorții? Care altul ar pute fi 
mài bun protertor omenirii prigonite, dacă nu tu, care în cursul 
unii vieți en suspinurile ai măsurat prigonire? 

Fără sminteală, vrednicie din fățarnica fală şi adevărul din 
măgulire, nimine n'ar pute ști alegi mai bine decit tine, care, pomă- 
zuit de pronie a sprijini în mină greutate schiptrului, totdiauna 
purtindu-te ca un teptil pintre toate treptile locuitorilor, ți s'an fă- 
cut cunoseute hamaetirurile tnturor 3) ! 

:) Bters: „ticălogiile“ e, 

=; tera: „monumento, 

3) Stars: „Si dintr'aceasta este că vieleengul, zavistie, mindrie, măgalire 
şi tonto celelalte răutăți care ticăloşăse omenire, n'an priceput aș ascunde iz 
varul dela știimțn ta: deci, fățărie nu le va pute înprumnta bniae streine, pestra 
a În måpa de n ta întțălegiret, 


DIN SCRIERILE INEDITE ALE COMISULUI UL IONICĂ TĂUTUL 63 


Acesta este temeiul cel dintăi a nedejdii ce ne făgăduește supt 
ocîrmuire ta o pitrecire fericită ! Aceste sînt, pre înnălțatule voevod, 
cugetările ce îndeletnieese duhurile supușilor tăi! Şi nedejdile lor 
adie sora taa em «8, n: ţi ANDRA DI Și elor 
ce să ispitese să le 1 A 

Al Hușului pre osfințite părinte! Păstoriule eel adivărat, care 
sufletul t'ai pus pentru turmă, în mijlocul peirii nu ti-ai lăsat de 
a o povățui, și în întunerecul primejdii ai avut pentra ţintă făclie 
ce aprinsă a eredinții, a datoriei și a i a 
zion această mare, mulțămirila ce îţ aduce opştie tăn, adu- 
nind turma ce risipită, au mers în întru chemare drepturilor 
celor pierdute de strămoşi. Pre înnălțatul domnul nostru, aducin- 
du-le, an făent din zioa aceasta o epohi a naşterii de u doa, Întră, 
dar, întru bucurie isprăvii blugosloveniilor, și lucrări- 
lor ce ai pus! Gastă, din masa ce astăz hrănește pre opştie întriagă, 
rolurile cele dulei pre eare, cu strădalnice mâini, însuț ai sămănat! 

Şi voi, boerilor! Carii pre țărmurile Vosfornlui aţ dezgropat 
privileghiile noastre! Patrie, din inimă, vă mărturisăște îndatoririle 
rele mai mari şi vă închină cele mai curate mulțămiri! Vreme tul- 
burărilor au fost voi un mehenghiu pre care vaț cercat pa- 
triotiumul ; Îngrozirile şi primejdiile au fost treptile suișului vostru 
ln slavă; și trimbița vestii de pe ancum răsună în vecurile viitoare, 
nemurire numelui vostru! Tăutul, a căruia trudnice ostenele a vieții 
sale vor fi purure, supt ochii urmașilor celor mai depărtaţi, tipă- 
rite pe documenturile stării lor, acum, în sfirşit, încujbat supt gre- 
utate anilor, au numărat pașii strămoșului său! Cerchez, a cărue 
duh, plecat în folosurile patriei, i-au întrecut vrista! Grecianul, 
Cuza, Rișeanul, iubiți fii ai patriei și iubitori binelui ei! Aceste vor 
fi numile cele mai seumpe, pre care gurile noastre şi a urmaşilor le 
vor rosti eu plăcere! Soliile anului trecut: ace de la Tbrăila, prin 
care Bals şi Tăutul, trecînd alăture cu săcire morții, au hotărit 
soarta Moldavviei ; și ace de la Silistra, unde Balş și Cerchez su 
aruneat cele dintăi sămință a fericirii, a cărora rod acum gustăm 
eu bucurie, vor fi locurile cele mai însămnati în istorie țării noastre! 

Seriitorilor a arhivelor noastre! Fără îndoială, condeiul vostru, 
de mnlte vecuri neîndulcit de vre o fericire a ţării, au obosit seriind, 
cu slove de singe, ticăloșiile noastre! De mulțime lor, negreșit, du- 
hul vostru au putut ameţi, și agerime să vă lasă. Mai înnoiţi-vă 1), 
dar, puteri, din vesălie zilii aceştii mari, în care tot Moldovanul, ca 
în Siloam, spălindu-să de lepra vremii trecute, să faca ca un non 
născut! O fericire a patrie(i) mulțămeşte sufletul, rădică duhul, 
umple inimile de entusiasm, și pana făcîndu-să izvor ideilor, nu să 
satară de a le priserie! Voi nu veţi ave mai mult a zugrăvi ?) harac- 
tirul unui jucaș Stavrachi, unui înșălător Dragomanachi, unui min- 


1) tera: „Iunțitt, 
1) Ștoza: „priviti. 


64 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dru și trufaș Balasachi, unui viclian şi vinzător Mavrodin, unui 
falnie nevrednie ! Aceste patimi, streine pămîntului nostru, nein- 
țăiepție strămoșilor, sau, ca să zie mai bine, urgie ceriului, pentru o 
vremi spre osîndă li-an fost adus! Osînda au fost venit la ce mai 
depărtată margine! Dar vreme înplinindu-să, ceriul milostiv mi-au 
slobozit de dinsile, şi li-an făcut să triacă piste hotar, unde alcă- 
tuese pomba (sie) pribagului Suţul. 

Condeiul vostru, o | istoricilor ! de acum înainte, îndeletnieit nu. 
mai de fapta bună, de dreptate, de o slobodă umilință, de curățănie 
inimii, de iubire patriei, de supunire la pravile, de credința cătră 
stăpinire și de frica lui Dumnezău, pentru ca să rugrăvască härar- 
tirurile miniştrilor oblăduirii noastre, vor înprumata din analile 
vecurilor portreturile vechiului Tăutul, Balice hatmanu, Nădăbaieu 
vornic, Urechi vornic, și alții! In sfirsit, Sandul Sturza logofăt, a 
cărue iubire de dreptate și de sfintul adivăr au înpletit pentru sin- 
gile său cununa domniei noastre, vă va sluji de icoană vie cînd vep 
ave a arăta în vreunul înplinire datoriilor omului, a bunului lăcui- 
tori, a înțăleptului ministru și a smeritului creştin ! 

O! nume iubite Moldavviei!l O! suflete vertuasă, care în pă- 
mintul nostru aţ făcut fala vechimii! Ertați „dacă cu, cu slăbăciune, 
vă trag prin aducire aminte! Duhul meu obosăște a alerga pre cale 
ce mare a bunelor voastre fapte! 

Ertaţi, dacă din locul odihnii vă aduc să sărbați înpreună cu 
noi zioa această luminată a bucuriei! Căci dacă sufletile cele seîrbite, 
pre care vecurile li-au topit în ticăloşie, v'au întristat eu înștiin- 
tare de atare ce jălnică a patriei voastre, stare care acum a luat 
sfărșit; fără sminteală în mijlocul plăcerilor ce v'au gătit, acolo, 
dreptate voastră, nu veți fi nesimţitoare la opștiasea vesălie a ur- 
maşilor voştri | 

Judecătorilor, iubitori de dreptate! În adivăr, ocirmuire gre 
cească v'anu fost ripit pravilile din giudecătorie voastră, şi din fun- 
dul Fanariului au adus, pentru regulă, interesul, mita și părtinire! 
Bucurați-vă! Voevodul nostru patriot, părințile patriei noastre, va 
chema adivărul din ceriuri, și cu mina dreptăţii va serie codicul 
fiilor săi, cu care între toate viţile supușilor va lega nodul unii 
frăţii adivărate | 

Slujitorilor ai patriei! carii lungă vreme cu stare aţ cumpărat 
răsplătire sudorilor voastre, mîngieţi-vă ! Căci au contenit vreme 
aceia în care dlujbile era a patriei şi răsplătirile de la streini! Fiul 
patriei este acum părintile ei; el este acum adivăratul stăpîn a 
casii, slujbile casii sint drepte a lui, și la dărnicie lui sînt răsplă- 
tirile! 

Tinerilor, pre carii patrie îş întăreşte nedejdile strălucirii | Voi 
nu veț mai fi silip a cerea învăţăturile piste hotară! nostru 
părinte le va chema aice; el va face, prin voi, să oriască știin- 
țile şi meșteșugurile şi, prin acele, el vă va povăţui pașii de la ru- 
șine la slavă și de la giocuri la vrednicie! Știința noastră de acum, 


DIN SCRIERILE INEDITE ALE COMISULUI IONICĂ TĂUTUL 65 


înprumutată și cu lipsuri, sau, ca să zie mai bine, 
La 5 n 
abie amunge a pute spune rălile trecute. In a ră 
ave trebuință a încununa cu laude pre domnul, stăpinul, părintile 
şi făcătoriul nostru de bine; căci, fără sminteală, faptile și strălu- 
citile lui isprăvi vor întrece măsura învățăturii noastre! La voi, dar 
€ plăcuţilor tineri} la voi va rămîne a înplini |! A d 
: Moldavie, totdiauna silită a plăti răsfăţuri, jaeuri și asuprin, 
n au avut nici un ceas de neguțitorie! Deci, precât de mare an fost 
păn acum lipsa, fără îndoială pre atita va fi înbielșugare, cînd aurul 
va fi chemat de glasul dreptăţii şi păstrat de bunile rindusle! In- 
Peru =: ne o | neguţitorilor ! zioa aceasta, ca un început a veenlui 
ericirii 


Voi, muncitori ai pămîntului ! Sprijinitori ai ei! Cu 
Ogoarile voastre nu vor mai fi ndate cu sil pa ne Para 
deprins a vă înenjba supt asupriri, bueuraţi-vă! Sarcina voastră 
va fi de snopi săceraţ în vesălie, şi fericire noastră este că ceriul, 
spre învăţătură, au purtat pre obștescul nostru părinte pintre toate 
truzila voastre! Adesăori, partaşi durerii ee vă stăpine în vreme 
plîngirii, au unit cu a voastre lacrămile sale! Nimine, dar, altul 
nar pute stîrni în inimile voastre o nedejde atita de afintă, decît 
acela care, povățuit de mina proniei pre drumul seaunului, de mii 
de ori au odihnit în umilitele voastre colibi | 

Și tu, tristule jăluitor! Care mai înnainte tremurai dinainte 
uşilor unui stăpîn strein! Tu, care cumpărai întrare, și eşire o 
plătei cu nemulţămirea și, după ce la cerire ta, tăetă de suspinuri, 
luai un răspuns îngăimat şi într'o limbă necunoscută, pășăi pragul 
cu un picior potienitor, lăsat şi de însuş nedejde ce te povăţuisă : 
cutează, acum! Intră! Uşile sint deșehisă! Vorbeşte în limba maicii 
tale! Intreabă în îndrăzeală ! Spune, fără a te sfii! Este tatăl tău 
care te ascultă! Este un bărbat însătat de dreptate, care îș va da 
hotărîre, Miinile lui, prigonite lungă vreme de strimbătate, ţin 
acum cumpăna și arma dreptăţii: cu una va lămuri nevinovăție; 
cu ceialaltă, oerotindu-o, va pedepsi silnica năvălire | 

Usucă, dar, lacrămile de care mai înnainte în zădar îţ închi- 
puei o trebuință spre a dămoli piepturile cele înpietrite! Chei 
plinsul fiilor aduce întristare unui părinte. Cutiază, fără a te în. 
griji, căci hotărire lui va fi driaptă ! Indrăznește, căci s'au surpat 
jărtvelnicul pre care lungă vreme adivărul s'au făcut jărtvă min- 
ciunii, dreptate strimbătăţii, curățănie măgulirii, și nevinovăție vi- 
eleșugului |! 

Nu este mai mult! Oltariul Mamonii au ars cu Finixul! 1) 

Patrioţilor | Veniţ, înpreună să deşchidem inimile cătră în- 
trările bucuriei, ce astăzi să răvarsă de 2) la tronul nostru! Veniţ să 


+) Șters: „Grecilori*, 
2)  Ștora: „stăpinull'*. 


66 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mim t al vindecării la ranile ce ni-au deşehis vreme tre. 
ir pică pre ia de vă înduleiţ rămășița vieţii ! Veniţ, tine- 
rilor, gustaţ fericire şi vă înnoiţi putere întru săltările pasig apei 
stre | Veniţ, noroadelor, la sărbătoare naţiei ! Veniţi tu rasă e 
închinăm, şi cu un glas, cu un cuget şi cu o inimă. pa l ce 
pre înnalt, să strigăm : „Să trăiască ! Să trăiască | Să gi 
Mulţi ani să trăiască pre înnălțatul domnul nostru loan Sand 
Sturza Voevod !! 2) 


Ii. 


i t de un ver este, decind Moldova au fost contenit de 
a aa pira fericire să vază asupra scaunului său pre fiei ponn 
Mai mult de o sută de ori s'au început anul, și această vesălă usy æ 
toare pentru niumul nostru, în toată curgire acești vremi, au ri 
totdiauna amărită de oreşcare întristare de a vide gunoi ky 
miini streine, O sufletească nemulțămire era întru toți ine a 
Dar aceia acum nu este mai mult! $). Dumnezău cel prea înalt s'a: 
milostivit, însfirșit, marile nostru înpărat s'au îndurat, şi cu pri- 
vileghiile cele dintăi a țării au răsplătit ostinelile ce ai pus înălțime 
ta și boerii, patru luni! Sfirșitul anului ce s'au închiet repede 
fost pentru Moldovva o sărbătoare intriagă, în care acest. = A 
atita vremi girbovit supt un gug strein, uu avut plăceri a vide 29 
venire înnălțimii talt aducîndu-să driturile cele vechi, precum s 
nioară Marailtenii, săltind, s'au bucurat „la aducire sain DEL, 
Și nădejde învietă în toati inimile au înpins veste și păn a ps, 
între stincile munţilor (unde, ze esti de er eacpei prea pe £ 
în liniste, eu umilite rugăciuni, a chema îndurare celui lt) : 
gaina ta, prin strădanii sîrguindu-te a rs dvs n paee 
şi struncinate de vremile trecute, ținteşti toate dorinți sie hern 
aduce pentru fiei şi supușii înnălţimii tali veenl fericirii, sari 
ceasta închipnim că și anul ce să începe va fi asimine pentru > 
dova o sărbătoare în care, precum lepra în Siloam 4), aşa şi fap 5 
dorile ce vor scoati silinţile înnălţimii tali, să va spăla toată înti- 
năciune cu care neingrijire vremii trecuti au pătat roaga 
rinduielile, să vor zidi cele dărmate, Să vor îndrepta cele stricate, 
şi să vor face cale ce lipsăse 5). Negreşit, atunce să va păre că aură 
tru Moldova vreme s'au înturnat înnapoi eu 188 de am, şi supt un 
voevod patriot, lucrînd într'o slobodă curgire supunire *) cătră pre 


Ştors: dinsul*, 
s ial Situla Tasi, pach, 131 bis, nr. 10. Ciormă sutografă I, T. 
La stirii, fără dicio leghtorā ex textul, paria qi po ummi tist „Amis 
A x mortels commune! * 
= arie n vă ceriul es milostivitt*, 


DIN SCRIERILE INEDITE ALE COMISULUI IONICĂ TĂUTUL 67 


înnalta noastră Inpărăţie, și iubire patriei, să $) va mai sădi fericire 
ce vechi, în care tot Moldovanul săltind va înplini bisăriciasea zi- 
cere, că „sehiopul va sări ca cerbul, graiul gingavului să va limpizi, 
în locul urzicii va răsări mirsina, Atunee, într'unu, toati glasurile 
vor striga: „Fericit norodul ce este ocirmuit de un domn ce lu. 
criază 2) în binile lui, dar de mii de ori mai fericit domnul care 
urzăști fericire supușilor săi! El stăpinești în toate inimile, este 
opştese părinte, și supușii lui îi sint datori en viiața ! Tubese a-l ave 
purure 3) şi cu frică să tem a nu-l pierde !'* 

Această mingiitoare închipuire, măcar că sîntem depărtați de văl. 
măşagul lumii, însă nisu pătruns tot duhul şi inima de o vesillä 
bucurie: cu toții privim în înnălțime ta pe un durelnic fii al bisărieii 
ti pe ctitorul cel mare al ei, într'a cărue mină înnalta pronie au voit 
bine a pune slava a atița mari voevozi, carii cu a lor iubire da 
cele dumnezăești 4) an înpodobit pămîntul Moldavviei cu sfintele lor 
zidiri | Pomenire lor, a cărie lungimi *) să va măsura cu vecii, s'au clă- 
tit în adivăr de struneinare ce au întimpinat în vreme tristelor în- 
timplări. Dar rămiind la înnălţime ta să o așăzi în temeliile ei, va 
ina în tovărăşie veste numelui înnălțimii tale, și străbătind prin 
toate vecurile, vor agiungi în viaţa nemuririi, unde fiistecare din 
sfintele zidiri vor fi dovagii evlaviei ctitorului său, şi toati la un loe 
vor fi martori faptelor celor bune a înnălțimii tale! 

Fiiștecare din noi, depărtat în adivăr de cele lumești, dar xîn- 
gile trăgindu-l a cugeta cite odată și la priinţa rudelor, prietinilor şi a 
omenirii ce au lăsat, privește în înnălțime ta pe un părinte a tutu- 
ror, care, după veste ce 7), zburind în toate părțile, au trecut şi pe la 
noi, strădănnești a pune o statornică temelie fericirii supușilor, în- 
temeială pe dreptate opștiască, pentru a să pute cruța $) despre pu- 
trejune vremii, zidită cu piatra eredinţii şi a bunilor rinduele, pen- 
tru ca în toată vreme”) să fie o hrană îndestulată a norodului întreg! 
Această fericire, alcătuită de silințile înţălepeiunii, te va face pă- 
rinte tuturor celor ee să vor naşte şi vor trăi în vreme iai. Bătrinii 
ucestui vee, eu mulțămire să vor pogori la țărmurile mormântului ), 
neavînd nimică a să mai temi pentru urmașii lor ; și sufletele lor, 
cu 0 dulce înştiinţare, vor vesăli pre cele adormite în vreme tică- 
loșiei ! Tinerii vor rămâne mulţămiți, căci părinţii lor au stors cu a 
lor ispite toată asprime nenorocirii, și pe dinșii i-au lăsat în sinurile 
păcii, liniștirii și n bunii pitreceri! Cei ce se vor naște vor ave ce 
dintâi şi ce de pre urmă răsuflure în nern) cel curat a sfintei veri. 


i : privet 
s) Rara: arie 
ki Şters; „veenrileii 
1) Indreptat peste „morminturitori*, 


68 VIAŢA ROMINEASCĂ 


iri (sic), în care lege va sufla în toate inimile umilitele ei învă- 
țături, credința cătră Inpărăţie noastră tuturor va descoperi că in 
este ce] întăi razim a liniștirii, şi pravilele vor pune înnainte tutu- 
ror ochilor că, în cită vremi furnica și elefantul, fără a le jieni, le 
vor da aceiaș ascultare, fericire va fi nelipsită dintre norod! Atunce, 
pre înălțate doamne, atunce aducire aminte va tragi prin toate du- 
hurile că înnălţimea ta ai deșchis izvorul cel milit a atite bunătăţi! 
Cătră înălțime ta ') și în celi mai depărtati vremi, cătră sufletul în- 
näłțimii tale cu toții vor striga : „Acesta este cel adivărat părinte a 
nostru, aceste noi îi sîntem datori, cu tot binile ce tragim de la 
dînsul ! Căci deși numim părinţi pre cei ce ni-au făcut a ne naște, 
ce ni-au dat ei, însă, mai mult decit fiinţa! Și ce ne folosăşte viiaţa 
ce avem de la dinșii, cînd ia 2) va fi amărită de rălile întrebuințări, 
şi, în loe de flori, să înpodobește cu ghimpii strimbătăţii! Deci, 
dacă de la neie tragim ființa, de la acest opștese părinte a nostru 
tragim folosul de a fi bine !* Și nu vor conteni niciodată de a te 
ave în inimă!1), Atunce loan Vodă-cel-Bun va fi pentru norod un 
nume pre care nu-l va rosti fără a simţi oareșcare duleiață şi min- 
giere: In adivăr, cuvintul de bun nu să dă decăt aceluia care nu 
numai că umblă pe urmile dreptăţii, dar pgătindu-i cale cu bună 
chibzuire, face a umbla și alţii. Şi precit treapta 4) unii feţă este mai 
înnaltă, pre atita are mai multă nelesnire a câșliga acest titlu. Un 
om partieularnie *), pentru a-l dobindi, este destul să fie darnie, erti- 
tori, iubitori de dreptate și înplinitor datoriilor lui cătră altul. Pen- 
tra un domn, însă, nu este de agiuns să fie darnie ; mai virtos dăr- 
nicie lui trebue să fie măsurată, pentru a cruța dreptul şi avere 
opștească. Nu-i de agiuns să fie ertător, căci cu adivărat este o mă- 
rime de suflet a erta greșălile cele cătră dinsul, în cît nu vor fi de 
ace mare vinovăţie *) ea să de pildă de prilistire; iar a erta sălnicie 
unui om cătră aproapile său este o văzută înstrimbătăţire a silnicitu- 
lui. Nu-i de agiuns să fie iubitori de dreptate, ci trebui ca cu nişte 
rinduele bine chibzuite să facă pre toţi supușii săi a umbla pre căile 
ei! Căci ce foloseşte dacă zăci asupriți, înfățoşați înaintea lui, ș'au 
aflat îndestulare, şi o mie alții, în neputinţă de a-i”) egi de față și a 
cărora gias de multe ori este oprit de a agiungi pân la auzul lui, să nă- 
dușăse supt greutate asupririi și a strimbătății ! Nu-i destul să-ş În- 
pliniască datoriile sale, dar trebui ca, prin niște pravili pusă, să 
facă şi pre alţii a le înplini! Este pentru acest cuvînt că noi, slabii 
muritori, îndrăznim a zice marelui Dumnezău că este bun ! El lu- 


n Bian atah n 


a 1 gura (norodului) totdiauna va înghiți doleințā, etad 
cu salbă va rosti (rontui) numile*, 
4) z psfera““, 


+ Store mirgavă *. . 
3 Bters: i arita înnainte lui“, 


DIN SCRIERILE INEDITE ALE COMISULUI IONICĂ TĂUTUL 69 


criază ') la bună vreme tot aceia ce este bine! Este darnie tără hotar, 
pentru că visteriile lui nu au margini ! Este grabnic a erta tot aceia 
ce noi oamenii greşim cătră dănsul, căci tonti greșalile noastre sint 
nimică pre lingă milostivire lui ce mare! Insă dreptate lui nu-l lasă 
a nu pedepsi în noi aceia ce gresim celui de aproape, pentru aceia 
vameşului n'au ertat pănă n'au dat înnapoi aceia ce lunsă! El este 
inceputul dreptăţii, o iubeşte şi între toate zidirile sale au tipărit ur- 
mile ei, încît nu este bună sau ră, mișeare a făpturii, care să nu tiras- 
că după dînsa buna sau răoa răsplătire, El nu are nici o datorie, dar 
prin binile ce dă făpturii, îi face și ei asimine o datorie de a face 
bine, căci „fă şi tu altora, ceia ce eu am făcut ție"', au zis stăpinul, 
slugii sale, cărie i-au ertat datoriile, după evangheliciasea învăță. 
tură. După ucest chip, dar, un stăpinitori de norul 2) este pre pā- 
mint icoana stăpinului cerese, şi pre cît fața ce înehipuește este 
sfintă și încuviințată, pre atita este de mare şi datorie lui de a o 
purta fără prihană 3), 

Stăpînitorul nu este dator a da samă numai pentru răul ce va 
face |! El nu este răspunzător numai pentru răul ee vor face alții 
supt ocirmuire lui, dar încă și pentru binile ce au trebuit să facă 
şi n'au pus în lucrare, Căei, precit Dumnezău ne înnalță în treptele 
ominești, pre atita mai pentru multe lucruri sintem datori a-i da 
samă | 

Deci, după plecările ce răsună veste că ui înălțime ta *) întru în- 
temeiare opşteștii fericiri, prin niște rinduele neapărat trebuitoare 
acestui sfirsit, fără îndoială în curînd toati glasurile să vor uni a 
striga; „Bunul domn! Bunul Părinte! Și cel pre înnalt văzitor 
a toate va răsplăti îunălţimii tali, păn la cei depărtaţi urmaş, într'a- 
mâîndoi viețile, fericire ce vei urzi pentru un norod întreg, n cărue 
glasuri nenumărate, înpinsă de izbucnirile bucuriei, vor fi atiţa mar- 
turi ca să aducă la știința marelui înpărat înnaltele fapte a înnăl- 
țimii tale, și osăbire ce mare ce este între patrioticiasea ocirmuire 
îndeletnieită numai de datorie cătră înnalta stăpinire şi de binele 
opștese, şi între ocîrmuire te an fost păn'acum streină, neluătoari 
aminte de binele norodului, şi de multe ori abătută şi la vinzări! 

In socotință, dar, că toată vreme domniei înnălțimii tale 5) (pre 
care Dumnezău cel pre înnalt, în priința norodului nostru, să o lun- 
giaseñ, în ani mulţi, fericiți şi pacinici!) va fi ca nn an nou n 
vecurilor fericirii, îndrăznim, pre înnălțate doamne, pentru acest 
închipuit an nou, spre heretisire, a aduce prinos duhovnicesc înnăl- 
timit tale, cugetările noastre însăimnate mai sus, şi cătră ee] pre în- 
nalt, aice în singurătate noastră, rădicăm umilitele noastre rugă- 


1) Stema: „tot necia", 
2) Stars: y $ 
3 


4) Stere: „ifin tari, 
5) tors: „va fi, 


70 VIAȚA ROMINEASCĂ 


cimmi 1), chemind îndurare lui ce mare, ca în toată *) vreme să te aco- 
pără cu pavăza dreptăţii sale! 

Iar pentru obicinuitul an nou de acum, în care prăznuire ê) in- 
plinirii *) ce au făcut Dumnezău *) însuşi legii cei vechi cu tăere in- 
prepgiur, şi pomenire marelui Sfint Vasilie, va fi o zi care va osăbi ri- 
lile sfirșite în anul 1822, și binile început pentru toți anii viitori, pre- 
cum și sărbătoare ce mare”) în eare pomenim înbrăcure în fire a ce- 
lui pre înnalt, vădită noi prin a sa mintuitoare și cu minune naştire 
din fecioară; usămiîne și pomenire temeiulni ce au dat eredinții noas- 
tre cu botezare sa ce sfintă în Iordan: 

Rugăm pre cel a-tot-îndurat, ea aceste făcătoare de viiaţă po- 
meniri să fie înnălțimii tale spre îndelungare vieții, spre pitrecire 
ce pacinică și fericită, și spre întregime sănătății cei mai desăvărșit ! 
Și prorocul cel mare și înnainte mergătoriul loan, pre a cărue 
sfintă pomenire și înnălțime ta purure o sărbezi cu însus numile, 
să apiuti înnălţinii tale, ea precum însuş el au fost mergători Ín- 
nainte a stăpinului făpturilur, şi înnățime ta să fii înnainte mer- 
pători a fericirii supuşilor, şi să găteşti cale ej, precum ucela in 
pustii au strigat gătire căii Domnului! 

Deci ?), mii de glasuri în mănăstire noastră, unite cătră nenumă- 
rate altele în oblastul înnălțimii tali, nu vor conteni niciodată din 
suflet a cere darul şi mila celui pre înnalt pentru înnălțime ta, şi 
a ne ruga ca „mulți ani să trăieşti! să trăieşti“ 

Fără îndoiulă, rugăciunele noastre vor fi primiti, mai virtos 
cînd glasul a tot norodul, împins de bunătățile înnălțimii tali, nu 
va conteni de a striga înpreună: „amin, amin!“ 8), 


Cu toate dificultățile ce vin din formele moldoveneşti alc 
limbei, s'a putut vedea din aceste două terte că multiple calități de 
stil, de gindire și de simtire romînească împodobese scrisul comisului 
Ionică Tăutul. lar după publicarea integrală a scrierilor sale ne vom 
convinge și de aceasta: literatura romînă modernă începe cu Ionică 
Tăutul? 


EMIL VIRTOSU 


1) Stora: „Smehinăelunit“, 
*) Steza: „luvrure bunelor isprăvi“, 
5} Stera: „nrătaret*, 


+) Stern: „in fire, 

6) téras: „i nuștirei mintuitoriului mostra", 

:) Bterai „pitt, 

+) Arhivele Statului Iaşi, pac, 181 bis, nt, 9; elornă uutografă I. T 


MÎNA 


(Nuvelă înedită) 


La amiază, cind s'a întors dela birou, Ton Nichifor şi-a aruneat 
pălăria pe dulapul din sală și-a seos haina pe care şi-a agățat-o în 
cuiul de după ușă și, intrind în odaia dea mijloc unde dormeau 
copiii și familia lua masa, — s'a lăsat cu toată greutatea trupului 
pe scaunul cel mai apropiat, care scirții jalnic, Oftă şişi trecu 
palma peste frunte cu un geamăt ușor, ca omul pe care nu-l doare 
nimic, dar se simte tare trudit. Cei doi copii, care luaseră loc la 
masă înaintea lui și-l așteptau, îl priviră lung. Tocmai atunci, însă, 
întră şi mama, venind dela bucătărie şi ei îneepură să aștepte ne- 
răbtători, să le dea supă din eastronul de pe masă, deasupra căreia 
se ridicau aburi ca fumul dintr'un horn. 

— Mă doare rău unghia sub care m'am înțepat ieri.. zise 
bărbatul şi ridicind mina dreaptă deasupra mesei, se aplecă mult 
asupra ti și începu s'o privescă atent, Tinea degetele răschirate, 
privindu-le pe toate odată, apoi îşi fixă privirile numai pe de- 
getul mare, care era puţin umflat și roșu. Voia să facă o deosebire 
între degetul bolnav şi celelalte. 

— Nu-i nimie! zise femeea, observindu-i îngrijorarea. Mai 
pune un compres cu apă de plumb şi are să-ţi treneă... 

— Poate c'ar fi mai bine să mă due la spital... spuse bărbatul 
încet, 

— Eşti un fricos! Pentru toată nimica la spital.. Vrei să te 
ridă iar docturul $... 

Ion Nichifor își aminti că, într'adevăr, mai fusese acum citva 
timp la spital, pentru un fleac de cog care-i ieşise pe ceafă şi fiindcă 
se arătase îngrijorat, medicul îl cam luase peste picior. Era coge- 
mitea omul, fresat de toate asprimele vieți? şi nu-l mai impresionau 
nici glumele oamenilor, nici farsele destinului... Dar atunci simţise 
o tulburare năvalnică în corp, ea apele care se nivolbură și se răs- 
toarnă val pe val, când se rup zăgazurile, Pieles feţei parcă s'ar fi 

subțiat brase şi-ar fi lăsat toată fierbimțeala singelui si se scurgă 


72 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


afară, Plocase privirile şi ieşise din camera de consultaţii cu sufle- 
tul plin de amărăciune. 

Ti povestise întimplarea nevestei şi provocase altă ocazie ca să 
reușească, fiindcă şi ea l-a rîs. Apoi, de cite ori îi spunea că-l doare 
ceva îl geflemisea ; 

— Du-te la spital... 

— Poate nu-i nimic râu... își zise [on Nichifor făcindu-și curaj 
și, aplecîndu-se deasupra farfuriei, începu să mănînce din supa cu 
care nevasta îi umpluse farfuria... De cîte ori ridica mina cu lin- 
gura spre gură, simțea o împunsătură în degetul bolnav și o du- 
rere surdă aproape de cot, parcă s'ar fi legat strîns în jurul braţu- 
lui şi i se oprise eireulația sângelui; urmărea cu privirile, degetul, 
și i se părea că era mult mai umflat decit fusese ieri, chiar mult 
mai umflat decit fusese azi dimineață... li întuneca sufletul o ne- 
linişte efemeră, ca un abur... Se gîndea că dintr'un fleae de nimie 
cine ştie ce nenorocire putea 1eși... Dacă n'ar fi fost întîimplarea cu 
doctorul, s'ar fi dus imediat ln spital... Așa, însă, era nehotărit... 

In după amiaza aceea s'a dus ca deobiceiu la slujbă... Mai mult 
a privit degetul decît a lucrat, Rogeața se urense încet spre înche- 
setura cu degetul arătător, cuprinsese și apronpe jumătate din po- 
dul palmei. Unghħhia, împreună cu virful degetului, se învinațise, 
Și, fiindcă crescuseră și neliniștile din sufletul Tui, se ridică dela 
birou și treen pe rind pe la birourile colegilor lui... 

— Uite dragă ce-am pățit... Am dat să scot un dosar din du- 
lap și mi-a intrat o țandără sub unghie... Am scos-o. dar tot mă 
doare și s'a umflat... 

Toţi îi luară mîna, îi priviră degetul cu curiozitate... Unii dă- 
tinară din cap, dar cei mai mulți îi ziseră: 

— Nui nimic... Pune comprese en apă de plumb... De cîte ori 
m'am pățit şi eu așa... 

Ion Nichifor găsea o rază de lumină și încurajare în cuvintele 
fiecăruia, dar tot tremura la gîndul că poate degetul se infectase, 

Drumul spre casă i se păruse o veșnicie. Tot trupul îi era rece 
şi numai mîna îi ardea ca focul şi era grea, parcă-l trăgea în partea 
aceea spre pămint. De sub cot, durerea se mutase mai sus, sub- 
sioară. Incepuse să-l doară capul şi-i era greață, dar îşi zicea că 
asta-i din supărare și grijă... 

Acasă, luase odată din mineare, apoi simţi o silă nemărginită 
pentru tot ce-l înconjura. Se ridică și se întinse pe pat... 

— Nu mai mânînei? îl trebă femeea... 

— Nu mi-i bine! răspunse el mohorit și ea se gîndi cit de laş 
și de fricos face prabondia pe om. Nu-l mai sgindări, însă, şi, după 
ce-i făcu patul, îl ehemă să se culce... El se ridică greoi, trecu din- 
colo, se deabrăcă şi sila de sufletul lui se transformă deodată în 
ură pe femeea lui, fiindcă nu arăta interes pentra boala ce-l lovise, 
uu-l întreba ce are, nu-i ceruse mina ca s'o vadă... 


MINA 73 


Desbrăcindu-se, simțea cum mina îi mertu, svicnea 

într'însa sîngele bolnav și-l durea. Se ie gaa atac at își 
puse mîna bolnavă pe piept O pipăi un timp cu mâna cealaltă, mâna 
sănătoasă, Umfăturile erau mai pe o suprafață mai mare, dar în 
unele locuri aveau ghinduri tari. Apăsă cu virful degetului şi se 
mutan din lot în loc. In locurile moi, degetul intra ca în aluat și se 
gindea că dedesubt chiftește puroiul. Gindul îl îngrozea. Toți porii 
corpului i se deschideau, parcă ar fi intrat într'o baie de aburi Şi 
pielea i se brobonea de sudoare. 
„A adormit tirziu... Dimineaţa, cînd s'a trezit din somn, a 
incercat să se ridice, dar n'a putut. Mina bolnavă îl durea, parcă 
ar fi dormit pe dinsa, strimbă, și-i amorţise. A strigat-o pe nevasta 
lui, să-l ajute... 

—- Te doare rău? îl întrebă ea, scum speriată. 

EI nu răspunse altfel, ci numai ridică mineca largă şi lungă 
a cămășii de noapte. Desgoli un membru diform, roșu, aprins, Fe 
re, se sperie tare şi nu-și putu opri strigătul de alarmă şi Incră. 
mile. 

— _ Imbracă-te repede, omule, să mergem ln spital... 

— La spital! zise el acru și'n glasul lui mai era spaimă şi ură, 
Fomeea fugea de colo-colo prin cameră, căutindu-şi hainele și, 
zăpăcită, nu le găsea, deși eran puse la locul lor, ca întotdeauna. 

— Va trebui să-mi tae brațul... începu el să se văicăre, privind 
mîna cu groază, ca pe un animal veninos ce i se lipise de corp. Ce-o 
să mă fac? Coo să mă fac? Rămân muritor de foame.. Și tocmai 
mâna dreaptă... Cu ce-am greșit ?... Să rămân ciune! Ciung !... 

Vorbele lui jalnice o sperinu și mai ture pe femee, Incepu să 
tremure şi se gîndea că numai ea era o vinovată, fiindcă el voise 
să se ducă la spital şi ea, prin atitudinea şi ironia ei, îl oprise... 
Voin acum să-i fie cit mai de folos, ca să-l împace şi să-i capete 
iertarea... Dacă var fi întîmplat să-i tae mîna, ar fi avut un băr- 
bat ciung... Vedenia îngrozitoare adusă de gind în fața ochilor ei, 
o făcu să se cutrmure... Ce nenorocire! 

„Cit timp se îmbräease, la fiecare mişcare, el gemena mereu și, 
din minut în minut, se oprea și-și privea mîna, 

— Ce-o să mă fac fără o mână? întreba el, ca și cum chiar i-ar 
Ti tăiat-o,,. 

Sufletul femeii tremura acum ca o frunză. Se ruga în gînd lui 
Dumnezeu să le ajute să treacă pe lingă nenorocire... Glasul îi amor- 
țise de nici nu mai putea să vorbească... Şi cînd el fu gata îşi puse 
și ea pălăria pe cap, îşi luă pardisiul şi icșiră amindoi pe uşă. Pi- 
gurile le erau palide și'n ochi li se aprinseseră o flacără stranie... 
După înfățișare păreau amândoi bolnavi... 


74 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Dece n'ai venit din timp! îi zise doctorul cu imputare în 
glas, ridicind capul şi privindu-l lung, tragice. Ion Nichifor bănui 
gravitatea umilăturii dela mînă și sufletul începu să i se agite ca o 
barcă surprinsă de furtună în largul mării. Rămase cu privirile li- 
pite pe chipul doctorului, parcă n'ar fi înţeles ce-i spusese apoi fur- 
tuna dinăuntru îl cntremură şi-l euprinse tremurul, Ti tremura e4- 
pul, genuchit, miinile şi din faţă îi dispăru ultima picătură de sînge. 
Glasul i se înodase în gitlej... F 

— E grav, d-le doctor? auzi el, înceată, vocea femeii lui, de 
care şi uitase. 

— De ce mai veniţi, cînd nu mai e nimie de făcut? 

— Nimic! 

Se ridică ım urlet în pieptul lui, dar pieri cînd ajunse în gîtlej. 
Dinţii începură să-i elănțăne. In spatele lui femeea plingea. 

— Ce ai făcut cu degetul omule? îl întrebă doctorul privind 
punctul negru de sub unghia pe care carnea umflată dimprejur a- 

roape o acoperea, 
r E N am tăcut nimic! Am dat să scot un dosar dintr'un dulap 
și mi-a intrat o țandără sub unghie... 

Vorba îi era gifiită, ca după fugă... A 

Doctorul mai privi citeva clipe mina umflată, 9 pipăi sus, 
deasupra votului, cobori apoi mai jos, dedesubt, apoi în podul pal- 
mei... Il lăsă şi retrăgindu-se mai încolo şopti cu subehirugul, za 

Rămași singuri, bărbatul și femeea se priviră iar, lung, speriați. 
Ochii le erau aburiţi de lacrămi. 

— Să nuţi fie frică ! zise ea, dar el era atent la şoaptele celor- 
lalți doi și n'o auzi. 

r -- Ca să sulvăim mîna, — zise doctorul apropiindu-se — trebue 
à amputâm degetul infectat... 
Z Parcă ar fi trecut un curent electric prin trupul lui și-l sgudui. 

— Nn, nu vreau! gifii el, retrăgîndu-se spre ușă și ascunzin- 
du-i mîna la spate... 

— Vret să pierzi toată mâna? îl trebă doctorul puţin enervat. 
Și dacă mai întirzii o zi, ți se infectează sîngele, Nici cu sacrifica- 
rea minei nu mai scapi... 

Cuvintele erau mai aspre ca o sentință de moarte, dar într'in- 
sul spaima făcuse un gol atit de mare, încît nu mai era în stare nià 
să judece. š 

— Nu! Nu! repetă el şi, învirtindu-se în lot, smuci ușa şi se 
repezi nfară, înainte ca să-l fi putut opri cineva, Doctorul și sub- 
chirurgul se priviră mirați, iar femees, după o clipă în care nu 
ştia ce se întimplase, se repezi și ea pe ușă, după el, strigîndu-l. E 

Nu-l găsi nici pe sali, nici în curtea spitalului. [] ajunse din urmă 
în stradă, la cîțiva paşi de poartă, Stătea pe loc, cu capul plecat, 
eñ b stană de piatră, Işi ținea mina bolnavă pe palma celeilalte mên: 
şi o privea. Femeea se apropie și atingîndu-! pe brațul sănătos, îi 
zise, rugindu-l cu lacrămi în ochi: 


MINA 75 
— lonică, nu fii copil... Dacă nu-l asculți pe doctor va fi mai 


El ridică privirile, mirat parcă de a o vedea acolo, şi atunci ea 
n văzu lnerămi in ochi, Chipul îi ear galben ca ceara şi buzele i se 
sbăteau întrun tremur nervos, În sufletul ei se deslânțui furtună 
uăpraenică, o clipă, pe care însă o alungă tăria judecății rămasă încă 
bază ; şi liniștindu-se, rămase într'insa numai o emărăciune neagră, 
ea un fum cu miros înnecăeios după trăsnet... 

i — Vie înapoi... se rugă, întinzind brațul timid şi cuprinzindu-i 
mijlocul. 

lon Nichifor întoarse capul și privirile lui întilniră privirile 
femeii, Și, printre lucrămi, eiti în lumina lor o rugăminte atit de 
mare, atit de fierbinte, încît îşi simţi şi el deodată sufletul învăluit 
intr'o căldură care se revărsa spre toate mădularele trupului. Era 
în privirile acelea și o încurajare blindă şi temătoare... 

— Trebue să-mi pierd un deget! zise e] şi glasul îi tremura ugor. 
Tocmai degetul mare... Nu voi mai putea serie en mina asta! 

— Ai să te obișnuești,.. zise femeea, 

Nichifor făcu un pas înapoi, sprijinindu-se mai tare pe braţul 
ei. Se întoarse și ea și începură să meargă spre poarta spitalului fără 
să mai vorbească. De frică, întinde mina și parcă nu-l mai doare. 
Dar dacă o lăsa în jos, îl doare, îl doare înăuntru, măduva osului. 
Il doare în jurul cotului și durerea, după fiecare mişcare se urcă 
tot mai sus, spre umăr... 

Cind reintrară în camera de operaţii, doctorul dăduse foe spir- 
tului din vasul în care arunease instrumentele... Nici nu ridică pri- 
virile să vadă cine-i. Ştia cine intrase. Ii așteptase, pregătindu-se 
de operație... Era sigur că se vor întouree... Cine ar fi avut curajul 
+a dintre domă rele, 8'0 aleagă pe cea mai mare? 

Subehirurgul seotea dintr'un dulăpior nişte pansamente, In- 
tonrse capul, îi văz, pe chipul lui nu apăra nieio dungă, apoi îşi 
continuă treaba 

Ion Nichifor îşi scoase haina, Femeea îl ajută apoi îşi suflecá 
mineca dela cămașă, pînă sus, pe umăr. 

— Are să mă doare, oaref o întreabă el șoptit, negindindu-se 
că ea nu avea de unde să știe. Ea tăeu, ca răspunsul să nu-l sperie 
mai tare. Niei nu-i trecea prin minte dacă avea să-l adoarmă sau nu, 
sau să-i facă anestezia locală 17... 

Cind doctorul și subehirurgul se apropiară, un tremur uşor îl 
cuprinse din nou pe Nichifor și peste priviri i se lăsă ea un abur 
foarte subțire... Totul se petrecea încat, enervat de încet, estompat, 
ca într'um vis... Fiecare mi æ doctorului avea un reflex în 
trupul și în sufletul lui. Şi jar ae gîndi că-i va lipsi un deget, tocmai 
degetul cel mare. Avusese întotdeauna oroare de atingerea mînilor 
la care lipsea un deget. In viața lui simţise de citeva ori ciotul moale 

în palmă şi se înfiorase. Parcă ar fi luat în palmă un șoarece mort 
sau 0 rimă caldă... 


76 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Apoi doctorul se apropie și-l trase de mina sănătoasă, spre fe- 

reastră, unde era lumină mai multă şi mai albă. Se apropie și sub- 
i „. Pemeea rămase lingă ușă... 

Ion Nichifor își simți mîna bolnavă cuprinsă de alte două mini 
sănătoase, vinjoase. Statura uriașă a subehirurgului se aşeză între 
el și doctor, separindu-i ca un zid. Nu vedea nimie dincolo, numai 
auzea vorbă şoptit şi fiindeă nu înţelegea nimic tremura și mai tare 
de frică. Auzea sgomotul pe care-l făcea medicul căntind în vasul 
cn instrumente, auzi pocnitura unei fiole rupte.. Nu putea să se în- 
toarcă... Aștepta împunsătura injecției și teama de durere îi stre- 
curs fiori în tot corpul... 

lar nu-l mai durea nimie.,, 

Impunsătura se produse în clipa cînd își pierdu privirile pe 
fereastră, în lumina albă și bogată a primăverii... O împunsătară 
scurtă.. Nu-l durea, dar gemuse ca să-l facă pe doctor atent și să 
Imereze mai, ngor, ca să nu simtă... Incepu să creadă că nu trebue să 
se teamă... 

Era curios să-şi vadă mîna, să privească la operație. Doctorul 
se învârtea mereu grăbit, dar subehirurgul nu-i slăbea måns... 

Şi, deodată, începu să simtă cum îi smucea mâna. Paneţiunile îi 
erau paralizate, țesuturile nn mai primeau svicnirile miinii... Se rä- 
cea şi se umfla... Nu-și mai simțea degetele. Poate le mişca, dar nu-și 
dădea seama, parcă-i erau înghețate, Sau, poate nici nn putea să le 
mai miște... 

Şi, totuși, deodată simţi n durere surdă undeva; nu ar fi putut 
preciza la care mină, care deget; îl durea sus, în umăr..> Se gindi 
iar că dacă ar mai fi întirziat, ar fi trebuit să-i taie mîna! Poate 
i-o tăia acum, îl minţiseră, ca să nu-l sperie, spunîndu-i, că-i va 

"tăia numai un deget... Il trecură sudori reci... 

Se înțepeni pe picioare şi voi să tragă mâna, dar nu reuși mă- 
ec s'o clintească. Parcă căzuse un munte peste ea, înţepenind-o 

oc. 

— Fii liniştit! strigă subehirurgul bătînd din picioare. 

Tăcu și rămase eu privirile pierdute pe fereastră, urmărind 
în van o închipuire care nu se închega... Mina lui întreagă, fru- 
moasă, eu toate degetele! Cit de frumos seria! Cite laude la birou! 
Toate avansările pentru talentul la seris le luase... De-arum!,.. 

Şi cînd subehirurgul se ridică de pe mină și-l lăsă liber, tot 
nu se mișcă. Privea lung la mototolul de pansamente care-i aco- 
perea și brațul, pareă nu știa ce se întîmplase... 

— Gata! zise doctorul mai vesel,.. 

Incepu să simtă iar durerea în corp, dar parcă-l durea la unul 
din degetele piciorului... Venea de jos, mult mai de jos decît mîna, 
durerea această surdă, a osului tăiat... 

— Mi-aţi tăiat degetul? întrebă el aiurit. 

— Du-te neasă! zise doctorul, Stai liniştit... Faci rețeta asta... 
Și miine, tot pe la ora asta, vii la pansament... 


MINA TI 


leşind pe poarta spitalului, Ion Nichifor simţi durerea aceea 
ineentă mai sus, în corp. Se plimba de iei-colo. Îl durea o mînă, 
dar nu știa care. Parcă-l durea în stinga... 

— Te-a durut? întrebă femeea și ubia atunci èl întoarse capul 
şi o văzu alăturea. Se gîndi că ea, care nu se ducea la birou și nu 
porie, avea minile întregi, sănătoase... 

— Am pierdut un deget... începu el să se vnicăre. Ce-am să 
mă fac... 

Işi aminti că voise să vie din prima zi la spital și că nu venise 
ca să nu-l ridă femeea şi doctorul, 

— Tw ești vinovată! zise el cu răutate în glas, Rideai cînd îmi 
era frică de vreo infecție. Dacă veneam la timp, salvam degetul... 

Ea se simțea vinovată și tăceu,.. Mai tirziu, zise încet, rugător: 

— Nu te mai enerva... Așa a vrut Dumnezeu... 

— Dumnezeu! Dumnezeu ! serișni el dinții. Ce-l amesteei nici... 

II privi speriată, dar văzindu-i chipul atit de încruntat și roșu 
de minie, tăeu... Tăcerea aceasta acoperea o presimţire mai grea 
decit tonte tristețile.. Nu știa ce se mai putea întîmpla şi nici de ce-i 
venea să plingă, 

. 
>. . 


El nu putea să doarmă yi ea stăeta lingă dinsul ea săi aline 
rima plz muta prina de ewm se înserase, Stătea În- 
na pe sg navă pe piept) deasupra lapomă. 
Ridica din cind în cind ewpul, o privea lung. apoi ucid an na pernă 
și închidea ochii, Cind răminea cu ochii deschişi, privirile căpătan o 
fixitate bomăvicicnsă, ațintite spre tavan. 

Ea stătea mai departe, pe seaun și-l privea urmărindu-i fiecare 
mişcare, Cînd nemișearea se prelungen, se ridica uşor, se apropia 
de pat în virful picioarelor şi-l atingea pe frunte, cu palme. 

— Ionică! îl striga, 

El mișea numai capul și o privea obosit. 

— Te mai donre? îl întrebă femeea, 
cit prea: răspundea bărbatul gemînd și ai i se urea un nod de 

Spre miezul nopţii i se ridică bruse temperatura. Deveni şi mai 
neliniștit. Işi freca nervos picioarele, Aruncă plapoma de pe Edna 
Femeea se apropie iar de pat, mai speriată, 

ama trecu în camera vecină și trezi copiii, î 

i T £ şi copiii. Văzind-o plingind 

—l-i rău tare tatii... zise ea. Trebue să mă due d ă doetor... 

ag trecură în camera bolnavului. Se pete tn de pat și 
Tămâs privind cu ochii în lacrimi 1a omal pe eare nu-l văzuseră 
niciodată bolnav și care acum se frămînta chinuit de durere... 


78 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Mama se îmbrăcă repede şi ieşi. Bărbatul se mai linişti, Copiii 
se priveau speriați și se rugau în gind pentru tatăl lor. 

Cînd mama reveni cu doetorul, bolnavul începuse iar să se 
agite. Gemetele lui se înteţiră. 

- Deocamdată am să-i fae o injecție, ca să se linișteaseă... zise 
medicul după ce-i esamină braţul. Miine dimineață îl aduci la spi- 
tal. Trebue să rămie sub supravegherea noastră citeva zile 

Vorbele au speriat-o pe femee. Se păruse întiiu că bolnavul nu 
auzise nimic, dar deodată înălţă capul și privirile lui fulzerară spre 

r. 

— Nu, nu vreau! Dacă mă cere acolo, îmi tae şi mîna... Nu, nu 
vreau... Nu mai scap.. 

Căzu pe pernă, cu un hohot de plins sec... 

Medicul nu-l contrazise. [i făcu injecția, își strinse siringa. La 
plecare îi făcu semn femeii să-l urmeze... 

— Să nu întirzii! vise el. La opt, eel mai tirziu, să fie la spital... 

— De ce? întrebă ea, speriată, 

— Trebue să fii tare... SăA încurajazi. Poate va fi nevoie și de 
mai mult eroism... Pregătește-l... 

— Mina? întrebă iar, şoptit, ca un finerat. 

— Poate! zise, dar dindu-și seama că vorbise prea mult, se 
corectă: nu ştiu. Vom vedea miine dimineață.. 

` Tegi grăbit. 

Femeea rămase în sală, năncă, parcă ar fi primit o lovitură de 
măciucă în cap... Nu se îndoia! Avea să-i taie mîna! Hm... se cu- 
tremură. Și nu putea să-şi stingă disperarea. El era acolo, bolnav... 
Cum să-i spuie, cum să-l pregătească. Mai bine ar fi fost ea în lo- 
cul Iui, De ce nu trimesese cerul pe capul ei pedeapsa aceasta? Cu 
ce gregiseră oare? Ce nenorocire! 

Mai rămase în sală citeva clipe. Plinse infundat, muşeindu-şi 
mânile, apoi intră în easă, 

Injeeţia îl liniştise pe bolnav. Ceru apă, apoi zise copiilor: 

— Mi-i bine! Duceţi-vă la culcare... 

Mama le făcu semn să-l asculte... 

== Ce ţi-a spus doctorul? întrebă el, cind rămaseră singuri. 

— Nimic... zise ea șovăind, 

— Nimic? Nu se poate! De ee să mă duceți la spital? Nu mai 
sunt om! Imi va tăia mîna! Un biet ciung!... 

Începea iar să se agite.. 

'— Fii liniştit! se rugă ea. Îţi face rău... Trebue să fii tare... 

— Ti-a spus, vasăzică! Imi ascunzi! Mina, îmi va tăia mîna. 
Nu, nu vreau! Mai bine moartea... Nu mă due... 

Incercă să se ridice, să protesteze şi mai puternic, dar nu avu 
puterea, și rămase pe spate, [i curgeau lacrimi şi se prelingeau pe 
pernă, Apoi începu să vorbească încet, rar... 

— Am să rămîn ciung! Ciung! N'am să mai am ce căuta là 
birou... Şi tocmai mîna dreaptă... OL.. Hml.. 


MINA 79 


Pemeea îl asculta şi plingea fără suspine, Il văzu ridicînăd 
na să asă și o trecu peste plapomă, O puse întiiu pe umăr, 
à cobori încet pe braţ, pe antebraţ, pe laba învelită în pansa- 
ment, cum mingii un trup neînsuflețit, care a fost o fiinţă pe care 
ai iubit- mult. Repetă gestul, încă odată, de două ori, apoi se opri 
şi morila trupului de sub plapomă începu să se ridice şi să se s¢0- 
boare, Se auzea sughħițul plînsului disperat... 
3 Rere îneremenită, cu bărbia sprijinită în palme, ca o statue 

Durerea îi oprise și gindul în loe. Şi cind îşi reveni din aiu- 
reală, auzi respirația regulată a omului adormit. Se apropie de pat 
și se apiecă deasupra lui. In adevăr, dormea! I se umplu sufletul 
de bucurie şi se gindi că poate tot nu-și întorsese faţa dela ei Dum- 
nesen, că posté vu scăpa şi fără să-i taie mina... Era obosită şi se 
gindi să se culce, dar imediat se răsgindi și reluindu-și locul pe 
scaun, petrecu şi restul nopţii păzind liniștea omului bolnav... 

el se trezi înainte de a se lumina de ziuă... 


să 

și poranta de a-l aduce la spital. Ceru un ceaiu, îl bău, mîneînd gi 

un eol} de pline: prăjită pe plită. Se îmbrăcă și ea, dar nu avea 
rajul săi aieă „hai“, Aștepta. Și, nu după mult timp, el se ridică 


— Să mérgem! zise. Să nu mai întîrziem... 
Îşi sirată copiii, le dădu de grijă să fie cuminţi... 
— Mă întore sănătos... zise, clătină capul și zîmbi. Işi făcu cruce 


Fontes eredea că el uitase ce se petrecuse peste noapte. Vizita 
doctorului, ehemarea la spital, spaima lui să nu-i taie mîna... Dacă 
uitase, în fața realității crude, avea să-și arate iar disperarea... 

La spital, doctorul şi subehirurgul îi așteptau. Se desbrăcă. 
Cind apăra membrul bolnav, diform şi vinăt, încercă să glumeaseâ... 


> rise nimeni, Voise el să rîdă şi mai mult își strimbase futa, 

bidon, rul examină mîna, împietrit. Nichifor îl privi în față, 
voind să vadă vreo licărire, mișcîndu-se o fibră, dar nu văzu nimic, 
rgul chemă o gardiană, îi dădu ordin să pregătească o 


— Du-te en ea! îi zise apoi femeii lui Ion Nichifor... Aștepţi 
acolo pînă ce va veni și el... Er 
a ieși, mecanic, deși sufletul îi poruncea mînă... 
Treen prin alte săli, pe coridoare lungi... Albul nesfirșit al pereți- 
impresia de singurătate, de liniște eternă... O rodea o ne- 
gravă, adincă, ca o durere... 


80 VIATA ROMINEASCĂ 


Cind ajunse în camera unde trebuia să-l aducă și pe dinsul, 
iși trase un scaun lingă fereastră gi se lăsă eu toată grown 
ron Incepu o așteptare lungă, mai lungă parcă decit viața ei de 
pînă acum... 

Rămas numai cu doctorul şi subehirurgul, în sufletul lui Ion 
Nichifor, se redesehiseră zăgazurile panicei de ieri, ziua cînd Își 
pierduse degetul. Femeea era pentru dinsul un sprijin, o încurajare, 
și lipsa ei îl făcea iar fricos... 

— Dece n'aţi lăsat-o aici! zise el... 

Nu-i răspunse nimeni și se simți atit de singur și de nenorocit, 
încit îi veni să plingă. Apoi doctorul îi porunci să se urve pe masa 
de operaţie. Incepu să tremure deabinelea, ca scuturat de friguri. 
Tl ajutară și se urcă. Mai veniră două femei îmbrăcate în alb. 

Acum ers întins pe spate... Privea în plafonul alb... Se gîn- 
dea la ceeace trebuia să se întîmple cu dînsul... Voia să-și amintească 
În care parte era mîna bolnavă şi nu reușea... 

Apoi, parcă, deodată, plafonul alb cobori pe faţa lui, ca o flu- 

de batistă, ca o filfiire de aripi... Simţi o răcoare i 
Pleoapele i se îngreuian, se transformau în plumb și trupul i se 


„Cind auzise pași pe sală, se ridicase în picioare... 

Treecuse o oră, poate două, de așteptare chinuită... Nu știa pre- 
cis cît... I se păruse un veac... 

Acum aștepta cn respirația oprită să se deschidă = 

Pașii se apropiară. Voia să fie tare și-i era teamă e pre cadă... 

Ușa se deschise larg... 

Le vedea pe toate ea într'o ceaţă... Tremurau contururile, se 
destrăman și iar se închegau,.. 


Doi oameni purtau o targă. Targa era acoperită cu un cearșaf 
alb... Intrară... 


Oamenii lăsară targa jos. Atunei îl văzu. Mască de mort. Ur. | 


letul figni din întunericul dintr'insa, dar pieri înainte de a ieși 
afară. Se sprijini de fı "SII 
Oamenii au ridicat eu grijă trupul şi J-an pus pe pat, apoi 
npa care se închise, rămase o fată îmbrăeată în alb 
ngino AI DĂRRE cumplit de emoţii în sufletul ei pi iată în albai 
o vorbă... în 


Işi sprijini fruntea pe pat și deschise porțile durerii, ca să 
învingă furtuna dintr 'însa... Plingea disperarea pe care o văzuse 


— Nuii voe! auzi ea o voce la spatele si şi o mînă grăbită o 
ajută să se ridice... 

Era doctorul. Fata de lîngă ușă dispărase... 

— E bine acum... zise doctorul, Mai stai puţin, dar fii liniștită. 
Pe urmă te duci la copii și vii iar miine... De acum nu se va mai 
întîmpla nimic rău... 

Ii venea să ridă! Nu era nenorocirea destul de mare? Putea fi 
mai mare? Cu ce greşiseră f 

Avea atitea întrebări de pus, atita durere de strigat și nu pu- 
tea să lege două vorbe. Toate se petreceau ca într'un vis urât... 

— Să nu stai mult... îi zise iar doctorul, ieșind, Sä nu-l obo- 
septi, Avem noi grijă de el... Dacă eşti neliniştită, mai poți veni 
spre seară să-l yezi... A 

Mai rămase, Intrase iar fata, lingă ușă. Nu-l întreba nimie. 
Numai îl privea... É., 

El deschidea ochii din cînd în cînd, o privea trist, ofta și iar 

pe fata de lingă ușă tuși, poate ca să-i aducă aminte că tre. 
bue să plece, Iși aminti şi de copii... Aa ANA 
e fruntea pe care apăruse , CA 0 puzderie de 

BE punea ra 3 broboane de sudoare rece; o sărută. : 

Se ridică, se îndreptă spre ușă, se opri. Îl mai privi odată. Cind 
ajunse lîngă ușă, auzi glasul slab, strigînd-o. Se întoarse, 

El o simţise îndepărtindu-se şi, deşi suferința ei nu se putea 
măsura cu a lui, se gîndi s'o strige înapoi, s'o mingis. Aşa cum fä- 
cea în anii dintii ai vieții lor, cînd o vedea supărată... 

O strigă și ea se întoarse. Vitase și voi să ridice mîna pe care 
n’o mai avea, ca să-o mîngie,.. Dar mîna nu mai pntea să-l asculte, 
fiindcă lipsea și trupul se sgudui înfiorat. Inchisa ochii şi printre 

leoape ieșiră lacrămi... 
: — apetaren A De acum va fi bine.. 

Ce sens avea ultimul cuvînt! Bine.. 

Femeea se aplecă și-l sărută iar pe frunte. T) înveli. Mina ei 
atinse trupul. Acolo unde trebuea să fie mina, locul era gol... 

Se îndreptă și rămase în picioare, îneremenită, 

— Du-te! îi zise el într'un tirziu. Vezi de copiii... 
Ea clătină din cap. Din uşă mai privi odată spre patul alb. 
Apoi iesi... 
6 


82 VIATA ROMINEASCĂ 


anoa pe Sală îngindurată, nehotărită HI avea să se gindeaacă 


Avea să mai vie spre seară... Suferinţa f sdrobise sufletul... 
porn făcu citiva paşi şi auzi paşi apropiindu-se. Ridică 'pri- 

vV DB... 

Văzu un om de servieiu i din partea cealaltă a corido- 
rului,, dinspre sala de operaţii... Ducea cu el o căldare... 

Rămase cu privirile pe căldare... Omul o văzu, avu o tresărire, 
voi să se întoarcă, se răsgindi și treen în fugă pe Inui cati 

Dădu un țipăt Îngrozitor şi se prăbuși.,. 

Mina lui! Mina lni era acolo, o bucată de carne netrebnică, un 
stirv.... Omul se ducea să-] îngroape... 


Femeea a rămas în ea cn spaima acelei zile, cu un tremur ner- 
vos în gesturi, cu o umbră neştearsă de groază în priviri... 


În singurătatea retragerii în care trăia acum... 

Ultimul tablou al acelei zile era încă atit de viu într'însa,,. 
Poate n'avea să se şteargă niciodată... Cea mai neînsemnată în- 
timplare îl A 

Clipește des... Ce vis cumplit! Ce poveste îngrozitoare |... 

Dar altă întîmplare veni să se prindă la lanţul celor trecute, 
In clipa aceea își dă seama că nu-i vis, nu-i poveste, ei totul e trăit, 
Sunt frinturi din viața lor... 

. Sunt iarăşi toți la masă. I-a întins farfuria şi el a vrut să 
întindă min „ Mina pe care n'o maj are... Vitase şi 


Copiii privese en ochii mari la tatăl lor, care s'a înroșit. Lasă 
în jos și rămîne ușa eu capul plecat... 
runtea apasă pe umeri, grea și neagră. 

=. N'a fost m vis! Dar a trecut... E iar între ai lui... Viața 
curge mai departe gi aşa, parcă nimie nu s'ar fi întîmplat... 

=» Cind rămîne singur, Ton Nichifor înehide ochii și se gîndeşte 
la viaţa Imi trecută, care este atit de departe de ziua de azi. Trei 
luni și i se par trei veacuri... o scurgere nesfirșită de timp... 


MINA 83 


Uneori îi vine să ereadă că n’a fost niciodată altfel... că amin- 
tirea este poate numai un vis al lui, visat mai demult, care se re- 
petă și ale cărui rădăcini au creseut prea adîne în viața gate 

Atunci zimbeşte, dar nu trece mult şi-i apare în faţa or 
făptura vreunui semen al lui, Sînt cel de altădată și faţa i se aco- 

bra unei tristeţi nesfirșite,,, 
caca ra ie este el cel saag terg e altul... Cel ce-a fost e gerina 
tat în amintire... Lângă acest mormînt drag, sufletul lui pilpie ca 


o candelă nestinsă... MIHAIL ŞERBAN 


os VIAȚA ROMINEASCĂ 


Avea să mai vie apre seară... Sufarința îi sdrobise sufletul... 7 
„Abea făcu câţiva paşi și auzi paşi apropiindu-se. Ridică “pri. 


iu aa. oma de serviciu venind din partea cealaltă a eorido. 
*ului,, dinspre sala de operaţii... Ducea cu el o căldare.., 

Rămase cu privirile pe căldare... Omul o văzu, avu o tresărire, 
voi să sa întoarcă, se răsgîndi şi trecu în fugă pe lingă ea... 

Dădu un țipăt îngrozitor şi se präbuşi... 

Mina lui! Mina lui era acolo, o bucată de carne netrebnică, un 
stîrv... Omul se ducea să-l îngroape... 


Pemeea a rămas în că cu spaima acelei zile, cu un tremur ner- 
vos În gesturi, cu o umbră neștearsă de groază în priviri, 

Nu putea să uite ziua aceea, dela care începuse pentru ei o 
altă viață. El nu mai era cel ce fusese altădată... Redevenise un 


Ultimul tablou al acelei zile era încă atît de viu într’insa.... 
Poute n'avea să se șteargă niciodată... Cea mai neînsemnată în- 
timplare îl 


= Sunt iarăşi toţi la masă, I-a întins farfuria şi el a vrut să 
întindă mîna, ca s'o apuce... Mina pe care n'o mai are... Uitase şi 
ea, uitase și el, cum nitan adesea, 

Copiii privese cu ochii mari la tată! lor, care s'a înroșit. Lasă 
privirile în jos şi rămîne așa cu capul plecat... 

Fruntea apasă pe umeri, grea şi neagră. 


tan) Ani iată, care este atit de departa o. Fise gindepta 
pini pi i se par trei veacuri. o scurgere mentina e Ai 


CRONICA LITERARĂ 


IOANA POSTELNICU: „BOGDANA“, ROMAN 
In romanul de t 
ase paginile din 
Calitățile de stii 


ren deveni grea și 


adă paşii slujnicei, cum 


. urmărea marginea uşei cum se dèr 


CRONICA LITERARĂ 85 


chidea și se tnchidea apoi. Pusta slujnicei juca în jurul Blesnelor, 
paşii moi treceau din nou pe lingă pat. Un colţ al șalului, pa care.] 
scosese din dulap, îi atirna în urmă. H părea cu haz ciuturele roz 
ce-i bălăbănea între picioare şi-i venea să ridă, Inghiţea risul ca pe 


pat. Slujnica era ultima fiinţă ce mergea „aŭ moară“, masă. De 
cum se închidea uşa la bucătărie, nu ua mal mişca nimeni în casă. 
Sgomotale se pierdeau incetul cu incetul, dar lucrurile parcă inviau. 


şor. Dulapului (i răspundea masa şi pe urmă scaunul, Atunci 
spaima, Toate Jucrurile se Insufleţeau, Ponte era cineva în odna? Ponta 


că nu putea fi nimeni, că afară” e hmină, că numai la ea sub pat 
e intuneric; lăsa totuşi voit să 0 cuprindă teama. O căuta chiar, Dacă 
uneori se intimpla ca dulapul să nu troznească, se intorcea atunci 
pe spate, cu capul sprijinit de un coș do rufe, pe cara malcă-an îl 
lines acolo şi se uita printre arcurile somierei, Printre Sfuri şi fie- 


t să 
se fi cuibărit acolo. Seoten un picior lung şi-l plimba pe obraj. Ştia 
bine că nu e paianjen, deşi era tot atit de sigură că e, Spaima fi era 
negativă ca şi liniştea. Şi se întiineau venind în sens contrar în ace- 
laş prag. In năzuința de n fi așa cum dorea ea, i se părea că somiera 
se lăsase spre dinsa şi se bucura să audă ce Ştia dinainte, că va tra. 
bui să audă, deşi-i tremura toată carnea dinsa, Nu ora o frică 
compietă ca de ceva necunoscut, ca, de pildă, trica pe care o incerca 


mo căuta în niciun chip, pe cind spaima din semi-intunericul de sub 
pat ern filată, căutată, gradată, un segment din cercul vieţii ei pe 
care și-l rindula aşa cum voia. li plăcea fantasticul și umbla după 


Dar ascuțimena observației lăuntrice şi capacitatea de n exprima 
strins şi sugestiv nicăieri nu sunt mal neindoelnice ca în cela Şase pä- 
Kini (cap. VIII), în care autonrea descrie efectele unei priza de eter. 
Oricit de rău ar şedea, intro cronică, citatele lungi, suntem nevoiţi 


fragmenta, 
Intimplări ridicole, urmată de eJiminaren din şcoală, „se afundă cu 
capul In sticluţă”: „Roti ochii şi nu văzu pò nimeni. Patul į se 
păru aşezat în mijlocul lumii, intrun loc fără acoperiș, fâră podea, 


86 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mai departe, ca orbii şi copiii mici, Da, era plapoma, plapoma ei døe 


duioşă şi-i veni să plingă. Işi trase nasul de citeva ori înghițind. O mi Í 
fără margini o cuprinse. Din pricina plapomei, din pricina perdelei 
albe, cure, särmana, trebuia să stea spinzurată aşa, vertical, o viaţa 


perilenua ce se mişca filfiind din pricina aerului intrat printre ramele 
ferestrelor, nu era oare altă realitate, în care să stea tot așa întinsă, 
dar îgtr'un coselug sau intro groapă? Nu se va trezi oare acum şi-şi 
va da scama că nu mai este? Gindurile începură din nou a i se înecllei, 
spiriduşi nedisciplinaţi, scăpaţi din celulele bolnave ale creierului con- 
gestionat. Bogdana incepu să alunece într'insa în rostogoliri nebune 
şi de aci alunecă cu totul în pat și patul o luă razna prin fereastră, 
trăgind perdeaua peste el şi ca întrun vehicul bizar, dea-lungul con- 
tinentelor, pe globul rotund întrun virtej nebun..." Acest inceput de 
trezire din eter, urmat de recăderea în efectele intoxicației, ca şi visu- 
rile de toxicomană din paginile necitate, la care cititorul simta plăcere 
să revină, este un exemplu deplin de acuitate analitică şi stăpinire a 


maeştri identificabili dintr'odată în proza noastră narativă. D-na H. P. 
Bengescu, In ceace priveşte mlădierea exprimării pină la incorectitu- 
dinea formală, după desemnul mişcător al sufletului, şi d. E, Lovinescu, 
in ceeace priveste abuzul de sugestivitate a stilului, sunt mereu pre- 
zenţi în lectura romanului Bogdana. Si dacă autoarea Rădăcinilor 
poate fi întrevăzută, ca forță indrumitoare, mai ales în stăruința de 


plăcere de discipol; ele aparțin tipului metatoric, ca de ex: „Telefo- 
nul Bună strident şi-i ajunse în ureche ascuțit, drum de burghiu de 
loc”, „La început et (un tremur nervos n, 7.) se strinse, bulă de aer 
întrun tub de apă dupa agitare“, „en asista surprinsă la lupta ce se 
da Intr insa, cu o curiozitate încordată, — cimp de bătaie între doua 
eziatenţe” ete, ete, contracţiuni tare mai mult împiedică, dectt ajută 
răzbateroa unui text în proză. cursa cea mai primejdioasă în 


Imaginea se strocurase ca o flacără mistuitoare”, 


CRONICA LITERARĂ 87 


Oricum însă, chiar dacă asemenea abuzuri disi atenţia citi- 
torului dela insuşi faptul sufletesc, pe care vor să-l facă într'atit mai 
evident, de nenumărate ori se simte că autoarea stăpineşte remarea- 
bile virtuţi stilistice, cărora nu le li decit oarecare sobrietate şi 
reţinere, pentru a fi în adevăr admirabile. ȘI ne place să stăruim cu 
atit mai mult asupra meritului ei de a şti „să serie”, cu ctt deprinde 
rea curentă este n scrisului la intimplare, care după cum se tot spune, 
garantează așa zisa „autenticitate“. Iar, cînd în astfel de jurări 
o scriitoare tinără ține să-și supravegheze condeiul. cu toate că lu- 
crează într'o materie nebuloasă, acest lucru devine în primul rind 
vrednic de toată lauda. 

Cit despre romanul propriu zia; credem că el aparține, într'o mă- 
sură anumită, tipului romantic, lar într'alta tipului cerebral 
dana este o femee măritată, care, în primele capitole ale povesti 
schimbi fotografii cu un necunoscut, cu care nu nre decit relaţii tele- 
fonice, datorite unei Intimplări. Pentru ca schimbul de fotografii să 
capete temel paichologie, suntem introduşi în devenirea sufletească a 


căsătoria cu Adam Drăguș, avocatul a căru de gecrotar de- 
venise în urma vinderii casei părintești, — cu care viața | se 
în nemulțumiri de ordin mai alea sufletesc. tul de ln teje- 


De altă parte, am zis că poate fi privit ca roman cerebral. In ado- 
văr, deşi pe alocurea am fi iluzionaţi să credem că e vorba de o mare 
temperatură erotică, romanul d-nei Toana Postelnicu, observat a doua 
oară, e făcut cu răceală şi din răceală. Cele două personagii mai de 
seamă, Bogdana şi Adam Dräguş, au aceeaşi comportare amoroasă. 
Ele trăesc din plăcerea da a se suprapune propriului lor sentiment, 
pe care și-l derivează în şuvițe nesfirşite pînă la risipirea lui totala. 
Astfel Bogdana, după un sbuclum cu adevărat amoros, „dori o mină 
care să-i tremure uşor degetele pe plonpe, Niciodată nu rtvnise la alt- 
ceva. Nu mina lui și nici a altuia. Dorea o mină fără stăpin, deaper- 
sonalizată, palmă fină, lungă, albă, de la Incheetură În sus pierdută 
În necunoaştere, în intuneric. Să iasă ca un fulger din umbră, să se 
aplece caldă, bună, peste dinsa şi ea să-și miște capul, să ajute, să-și 
rotunjească singură egde ură în a se ei, să-si once are ape = 

lma prietenă. Dorul minii o apăsa uneori cump ca 

Pind Že fi prins-o Intro plasă țesută de degetele ei. & fie linişte, să 
audă undeva în jurul ei o soaptă uşoară... Altceva nimic... Nici Dră- 
guş nu reacționează eroticeşte altfel: cind Bogdana i se revelează 
dintr'odată, pe scara bibliotecii, despre care a mai fost vorba, ca „imä- 
gine dinamică, o inşiruire de siluete cu fiecare picior coborit pe rind 
pe scară, trup ce venea incetul cu încetul spre el în raza de lumină, ca 
intr'o baie de fosfor" se întimplă nu ceeace ar fi cum nu se poate mai 
firesc, ei contrariul: Drăguş îşi toarce şi el impresiile primea 
Bogdana, aşa că, după coborirea si, „el nu văzu în faţa lui decit o 
fată oarecare, venind spre dinsul“ gi deci rămase înlemnit, deoarece 
„Du fata aceasta intrase în el ca o otravă, ci cealaltă de pe scară“, 
Aceste două momente, unul privind pe Bogdana, iar al doilea pe Adam 
Drăguș, sunt reprezentative, 


88 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


E o ingetaro prin urmare să se creadă că Bogdana e un roman 
erotic. Speculația erotică interesează în gradul cel mai înalt. pe aceşti 
oameni şi nu erotismul propriu zis. Romanul d-nei Postelnicu are 
toate semnele romanului cerebral. Pe lingă frigiditatea speculaţiei 
amoroase, aceea ce îndreptățește în aceeaşi măsură concluzia noastră 
este calitatea romantismului din conversațiile telefonice ale Bogdanei. 
Bogdana și necunoscutul de la talefon işi spun versuri din poeţii nog 
tri moderni (din Arghezi —unele, iar altele — din necunoscuţi), se 
botează nu convenţional, ci ideal: Jeanne şi Val, iar, cînd e să-şi de 
claro fiecare identitatea, amindol se refugiază sub masca gravă a cite 
unei entităţi, care ti desființează ca indivizi trăitori: 

„— Cine eşti ? 

— Bărbatul. 

— In cazul ăsta cu sunt femeia... 

Pronunţase cu teamă că va auzi dincolo, plesnini racheta risu- 
lui. Dar n'auzi decit o tăcere mare şi o respirație caldi venind parcă 
din inima pămîntului, Apoi deodată: 

— Eşti fericită ? 

— Nu ştiu, 

— Ce faci tot timpul ? 


— Pontu cine? 
— Nu stiu, 

— Vrei să trä 
— Da, vreau, 


Intrebările porniseră terme ca Inainte unor mari hotărtri. Fe- 
meia răspundea soptit dar ferm ca şi el. Nici o clipă nu se gindi că ar 
puten isbucni risul. Nici aci la ca, nici dincolo. Ii păreau fireşti intre- 
bările şi nu se putea gindi că ar putea răspunde altfel“, Se înţelege: 
convorbeau doar două foarte grave ficțiuni: Bărbatul şi Femeia, depa- 


eşti pentru mine de azi înainta ? 


personagiilor din romanele cerebrale. Chiar dacă le Inroșeşte, in- 
derea nu le Infläcărează niciodată, „Romanul“ însă pierdea astrol din 
materia proprie, lectura Jui întreagă răminind numai pe seama citito- 


Totuşi carte d-nel Ioana Postelnicu, fiindcă se simte de atitea 
ori că este a unei autoare Imzestrată, merită si altă analiză, Dincolo 
de impresiile arătate ca şi de cele trecute cu vederea, cum este aceea 
care rezultă din întocmirea ei (după două sute de pagini, cititorul se 
află la aceeaşi convorbire telefonică de la începutul romanului, aştep- 
tind fapte noui, care insă nu se produc nici în ultimele cincizeci de 
pagini), există cu toate acestea o intenție artistică deosebit de inte- 
resantă, chiar numai ca intenţia. Căci Bogdana, ca unic personaj de 
roman, În care nu se întîmplă nimic, ca femee, dezvoltată dintr'un 
copil nobăga! în seamă de părinţi, care a fost silit să-şi croiască viaţa 
pe lingă viață, ca soție cucerită de aventura imaginaţiei, pe care no 


leneş V. cum este, Bogdana ni umai 
caractorizările autoare; dintre care n pe aig Aa retine 
nambulic detaşată reală, fără nici un contact cu lumea, 


taența 
Intro plutire strălucită şi dulce, o somnolen vrăjită, sgomot 
din casă, din jur, orice con cu realitatea aluma B: lingă e 
dana, izbind-o surd fără a simţi direct lovitura, Ca acele senaaţii 


CRONICA LITERARĂ 89 


cind cineva te bate, simți durerea, dar nu vezi cine te loveşte ori, 

d posi sori point, dureze carne dar nu te doare”. Cu alte 

cuvinte, fiind strict conceptuală, eroina d-nei Postelnicu, departe de 

panoan , “y lam Goncearov, este numa! o replică a lui Bizu din romanele 
-lu escu. 

In concluzia noastră, cartea d-nei Ioana Postelnicu, prin scoa- 

ieren eroilor din marginile lor individuale şi iagonirea în generalităţi 


cepției personajului 

şi analiză, nu este mai pu t că afirmă o seriito 

a AnaS A puțin adevăra o are vrednică 
VLADIMIR STREINU 


LITERATURA STRĂINĂTĂȚII 


O BIOGRAFIE A LUI RIMBAUD 


Literatura provocată de Rimbaud ia de pe-acum proporţii colosale, 
chiar dacă mam raporta-o numnaidecit la opera lui, care Incape toată 
intrun volum nu prea compact. Considerat cînd ca vagabond de ge- 
niu, (Rimbaud le voyou de Benjamin Fondane), cind ca vizionar 
{Rimbaud le voyant de Holland de Henâville, Rimbaud împărtășește 
cu marii creatori de poezie însuşirea fericită dar şi puţin penibilă 
de-a provoca reacţiuni foarte felurite. In ei, cu şi în Baudelaire, care 
e în multe privinţi înaintaşul lui, fiecare Răseşte ce-i convine. Paul 
Claudel vede în Rimbaud „un mistic în stare sălbatecă“, un mare 
credincios catolic. Interpretarea aceasta este datorită apologiei pe 
care sub numele de La vie de Jean-Arthur Rimbaud, a scris-o Pa- 
torne Berrichon, cumnat al poetului. Bine înţeles, nu lipsesc nici 
aceia care resping această tendință de-a face din Rimbaud un sfint, 


Trebula o lucrare care să pună la punct toate aceste păreri con- 
tradictorii. O carte, adică. în care, pe bază de documente şi de măr 
turii, să se evoace viaţa reală a lui Rimbaud, 

Sarcina aceasta şi-a luat-o Jean-Marie Carré. Lucrarea sa despre 
Rimbaud, apărută acum intro nouă ediție *) (ediţia primă datează din 
1926) este o biogratie în vechiul şi sănătosul înţeles al cuvîntului, 
adică nu conţine nicio romanţare şi stă mereu pe un teren solid sus- 
ținut de documente, 

In reconstituirea vieţii lui Rimbaud autorul a avut de luptat cu 
toate interpretările şi imaginile deformate despre care am vorbit mai 
sus, dintre care cea mai persistentă era aceia plăsmultă de Paterne 
Berrichon și de soția acestuia, Isabelle Rimbaud. Aceştia doi, însu- 
floţiţi de un puternic spirit familial, şi cu sincera dorință de-a reabi- 
lita figura lui Rimbaud, au împănat, el biogratia foarte puţin fidelă 
pe care ia consacart-o şi ea Amin ei, cu o mulţime de abaurdități 
şi de inexactităţi, interpretind în acelaș timp opera lui intrun chip 
greşit. 

„_ Crodinelos adevărului, Jean-Marie Carré nu se grăbeşte deloc să 
umple lacunele destul de multe ale vieţii lui Rimbaud cu comentarii 
şi presupuneri. Nu se sfieşte să mărturisească că nu ştie nimic acolo 
unde orice informație îi lipseşte, ceeace T deosebeşte în chip fericit 
de autorii de vieţi romanţate, specie literară absurdă, 


1) Jean-Marie Carré: La vie aventureuse de Jean-Arthur Rimbaud (Plon), 


LITERATURA STRĂINĂTĂŢII 91 


La alţii scriitori, atunci cind documentul biografic lipseşte, fti 
eiin fagri La aand rr a rara ru re Ja era 
ani urmă epocă tare de-abia opera poa i 43 
este intr'adevăr) de mare ajutor pină la limita tag virate, De-aici 


lui Rimbaud nu ne este cunoscută decit prin 
mărturii de-ale contemporanilor, rar; şi sumare şi unele şi altele, 

Aşadar cea mai mare parte, si cea mai „aventuroasă” întradevăr, 
din viaţa acestui poet este acela în care el nu scrie. Viaţa lui literară 
nu durează decit vreo patru ani. Aceasta este, dealtfel, şi epoca mai 
bine cunoscută din viața lui şi, fără îndoială, mai interesantă. 

Datorită revelaţiilor fostului lui profesor Georges Irambard, ado- 
lescența lui Rimbaud la Charleville, orășel aproape de granița bel- 
giană unde el se născuse în 1854, oste suficient luminată. La extraordi- 
nara lui vocaţie poetică se adaugă o stare permanentă de revoltă, hră- 
nită de un caracter obstinat şi voluntar, care avea, dealtiei, să dea 
mult de furcă mamei lui, fire voluntară şi ea dar fără imaginaţie, 
sgircită şi aprigă Ja cîştig. Despărţită de soţul ei, căpitanul Rimbaud, 
fire vionie şi nepăsătoare, cu care nu se potrivea, ea esto în conflict 
cu fiul ei. Revolta lui Rimbaud se îndreaptă ln inceput împotriva ei: 
„Inainte de-a se răsvrăti impotriva religiei, a societăţii, a literaturii, el 
se va răsvrăti impotriva familiei”. 

După o primă fugă de-acasă, în August 1870, cînd, arestat ca 
vagabond imediat după sosirea lui la Paris, e] este adus la Charle- 
ville de Georges Izambard, Rimbaud, peste citeva zile, pleacă din nou 
pe drumurile Franţei răvăşite de război, «pre frontiera belgiană, At- 
mosfera aceasta de neliniște şi de nesiguranţă, este cum nu se poate 
mai prielnică vocației de aventurier a lui Rimbaud. Dar şi vocația lui 
poetică este favorizată de aceste vagabondaje prin Belgia: 

„El in drumul spre Bruxelles, petrecindu-şi nopţile pe cimp, 
lingă stogurile de fin, cerşind prin sate, mincind cu argaţii pe la 
Da ra e epoca poemelor Le Buffet, La Maline, Les Douaniera, 
Ma Bo e: 


Je m'en allais, les poings dans mes poches crovtea, 
Mon paletot aussi devenait idéal, 

J'allais sòus le ciel, Muse, et j'étais ton fêal, 

Oh! là, Ià, que d'amours splendides f'ai râvtes ! 


Mon unique culotte avait un large trou. 
Petit Poucet râveur, jâgrenala dans ma course 


Des rimes. Mon auberge était à la Grande Ourse, 
Mes étoiles au ciel avaient un doux froutrou“, 


Această n doua fugă a luj Rimbaud se sfirşeşte printr'o vizită 
la Douai, în Izambard, care, din nou dar de data asta cu colabora- 


In fevruarie 1871 Rimbaud pleacă la Paris, unde rătăceşte citeva 


Rimbaud „expune teoria lui cu privire la poezia nouă şi concepțiunea 
lui despre poetul-vizionar“, La şaisprezece ani şi jumătate Rimbaud 


92 VIAŢA ROMÎNEASCĂ LITERATURA STRĂINĂTĂŢII 93 


„Se ştie că Une saison en enfer este epilogul, în bună parte, a 
prieteniei lui Rimbaud cu Verlaine, Această prietenie Insăşi este foarte 
cunoscută (desigur din pricina părților el de seandal scabros), Jean- 
Marie Carrá nu caută să umple cu comentarii, așa cum au făcut alții, 
lacunele pe care le prezintă povestea acestel amiciţii pline de trămîntări. 
In primăvara anului 1872 Rimbaud revine la Charleville. După o lună 
cedind eragi pă lui Verlaine, se întoarce iar la Paris. Pleacă amin- 
dol în Belgia şi de aici la Londra. Soţia lui Verlaine cere divorțul in- 
vocind ca motiv principal relațiunile sexuale dintre cei doi priateni. 
Plictisit de scenele de beţie ale lui Verlaine și de sentimentalismul lui 
de alcoolic, Rimbaud pleacă la Charleville, Verlaine se imbolnăveste 
grav la Londra. La chemările lui, Rimbaud din nou răspunde, venind. 
Intors iar la Charleville, Verlaine îl urmează acolo în curind. A doua 
plecare împreună la Londra. Insfirşit, în iulie 1873, intorsi amindoi 
la Bruxelles, unde vine şi mama lu} Verlaine, acesta răneste la brat 
pe Rimbaud cu un glonte de revolver, Din propria mărturisire a lui 
Rimbaud, scrisă şi semnată de ol la judecătorul de instrucţie, sa vede 
clar că el n'a denunțat tentativa de omor a lui Verlaine decit a doua 
zi, în drum spre gară, cind de teamă ca acesta să nu încerce din 
non să-l omoare, a luato la fugă pe stradă și a chemat un agent. 
Esta clar deasemeni din aceeaşi declaraţie că Rimbaud a făcut acea 
sta pentru a scăpa de prietenul lul care îl obosen şi 1] plictisea. 

Din citeva piese pe care le-a dat la iveală publicarea în 1930 a 
dosarului dela Bruxelles, Jean-Marie Carré trage concluzia că bă- 
nuclile de legături sexuale între cel doi sunt întemeiate. Atit numai 
că mobilul nu e acelaş la amindoi. La Verlaine există o adevărată 
pasiune, pe cind la Rimbaud nu e vorba decit de o curiozitate de 
adolescent „o aventură, o plecare”. Totul se explică la el „prin indi- 
ferenţa lui imoralistă, voința lui de dezordine sistematică, curiozi- 
tatea lui de voyant, care justifică în ochii lui aceste experienţe noi”, 


Partea a doua a vieţii lui Rimbaud, partea de aventură a resa- 
lului este față de prima parte întrun contrast puternie, Literutura 
este complet părăsită, uitată, disprețuită chiar. Parcă mar mai fi 
acelaș om. După ce publică Une saison en enfer, primită evident cu 
o totală tăcere de cei pe care îl vexase lipsa lui de „curtenia literară! 
Rimbaud nu se mai pindeşte decit să plece în lume și să facă avere. 
Se apucă mai intii să înveţe temeinic engleza și germana, locuind mai 
multe luni în Anglia şi în sudul Germaniei, la Stuttgart în special. 
Apoi, după cutreerări în lung şi în lat prin Europa, nu rareori pa 
Jos, se angajează în armata olandeză colonială și stă citeva luni în 
Iava, de unde pleacă, dezertind. Detalii asupra acestor aventuri lip- 
sec ȘI vor lipsi mereu pentrucă nu existi singurele documente capa- 
bile să ne informeze, adică scrisorile. Știm, cel puţin, locurile prin care 
a trecut între 1875—1880, epocă în care viața lui se rezumă într'o lungă 
Inşirare de localităţi din trei continente. Stă mai mult în insula Chi- 
pru, de unde se intoarce în Iunie 1879. 

Citeva mărturii contemporane acestei epoci ne informează des. 
pre atitudinea lui față de literatură. Cind Delahaye, prietenul din 
copilărie, îl întreabă dacă se mai gindeşte la literatură, Rimbaud Ti 
răspunde „cu un aer supărat şi cu un ton diapreţuitor: Nu mă maj 
ocup de așa ceva”, Unui alt prieten care tocmai cumpărase mai multa 
volume editate la Lemerre îi spune: „Asta înseamnă bani pirduţi, 
Să cumperi cărți, şi mul alea asemenea cărţi, © ceva complet idiot. 
Ai un cap pe umeri care trebue să înlocuiască toate cărţile. Cărţile, 
aşezate pe rafturi, nu sunt bune decit ca să acopere leprozităţila pe- 
reților vechi”, 


imul studiu al omului care vrea să fie poet este ria lui 
PR rane întreagă. El îşi caută sufletul, [1 cercetează, 11 piteşte, i 
învaţă. De îndată ce-l ştie, èl trebue şi-l cultive. Asta pare simplu: în 
orice minte se săvirşaşta o desvoltare naturală; sunt atiţia egoizti care 
se proclamă autori; şi sunt mulţi alţii care îşi atribue progresul lor 
intelectual ! — Este vorba, însă, de-a face monstruos sufletul... Inchi- 
puițivă un om care şi-ar implanta şi şi-ar cultiva negi pe faţă. Eu 
spun că trebue să fii vizionar, să te faci vizionar, Poetul se face vizio- 
nar printo lungă, imensă și chibruită destrinare a tuturor simturi- 
lor, Toate formele de iubire, de suferință, de nebunie... El epuizează în 
el însuş toate otrăvurile şi nu mai piistrează decit chintesenţa lor, Ne- 
spusă tortură în care are nevoie de toată credința, de toată forta 
supraomenească, şi prin care devine marele bolnav, marele criminal 
marele blestemat — gi supremul savant. Căci el ajunge necunoscut“, 

In August 1871, Rimbaud pleacă din nou la Paris, chemat de 
Verlaine, căruia îi scrisese trimițindu-i citeva poeme gi care fusese 
entusinemat, De data aceasta șederea lui Rimbaud la Paris avea să 
fie mai lungă. Prin mijlocirea lui Verlaine el face cunoştinţă cu Iu: 
mea literară a Parisului. 

Trobue să fi fost foarte comică surprinderea şi chiar spaima pe 
cure apariția lui Rimbaud a provocat-o în mediul literar parizian al 
vremii, Veşti despre aceasta au ajuns și pină la poi şi Jean-Marie 
Carré le relatează cu fidelitate şi humor. Firea lui Rimbaud încăpă- 
ținată și autoritară, upucăturile lul dezordonate, sălbătăcia lui, aerul 
lui de destrăbălat inadaptabil, nu-l făceau simpatic deloc. Burghez:- 
men literară a vremii îl considera desigur ca pe un copil obraznic, mon- 
struos prin precocitatea lul. Talentul, la început nu i-a fost recu- 
noscut decit de foarte puţini: Verlaine, Théodore da Banville, alți doi 
sau trei. Prin viața lul, Rimbaud scandalizează societatea, prin poezia 
lui, lumen literară. Verlaine singur e fermecat: 

„Pentru el Rimbaud leşea din mutismul lui. Ce tovarăș ! inteli- 
gența lul, viziunea lui originală în fascinan, Insă imediat ce-l ducen 
în mediuri literare, începeau decepțiile, incidentele, supărările. Să! 
bâtăcie, stingăcie, cinism, hotărit „copilul minune“ avea împotriva 
lui toata aparențele. Cu timiditatea lui brutală și absolutismul lul 
Inspăimintător, ol n'a putut sau n'a vrut să se adapteze nici la conye- 
niențele sociale, nici la legile elementare ale curteniej literare. Nu res- 
pecta nimic şi pe nimeni“, 

In asemenea condiţii desigur că scriitorii vremii, onorabili bur- 
ghezi ca Hérédia, Coppée, chiar Mallarmé care-l numește în chip 
destul de anost „passant considérable” ceiace nu spune nimic avind 
aerul că spune multe — desigur că toți aceștia nu vedeau în Rimbaud 
decit un adolescent rău crescut, viţioa şi impertinent, mistificatar 
firă respect faţă de inaintaşii consacraţi, Ce-i păsa lui Rimbaud de 
meurtenia literară“? Aşa ceva e bun pentru un mediocru Coppée, 
poet duios şi fad al micel i pariziene, El n'avea nevoile de 
asta pentrucă mavea de gind ajungă la glorie pe drumurile bine 


unul, 
pornise în căutarea ţărilor noi ale poeziei. Celălalt, moştenitor al apu- 
căturilor de ţărancă franceză atringătoare şi chibzuită ala mamei 
sale, avea să încerca aventura materială, 


94 VIATA ROMINEASCĂ 


In 1880, după ce încercă să-și reia lucrul în Chipru, Rimbaud se 
angajează ca reprezentant pentru Abisinia al unei case din Aden. Va 
rămîne aici unsprezece ani. Poetul e mort. Alt Rimbaud este acela 
care se va strădui, pe grele drumuri şi într'o climă obositoare pentru 
un European, să facă avere. Scrisorile către mama lui, din acest timp, 
sunt pline de socoteli şi de proceta de cistig., Trimite bani mamei lui 
ca să-i „plaseze bine şi asigur şi pe numele lui“, Cere să | se timeată un 
teodolit, o busolă, un sextant şi cărţi de chimie, de fizică, de trigonome- 
trie. In 1883 trimite Societăţii de e un raport asupra unor 
triburi pină atunce! necunoscute: Minat de îndeletnicirile lui comerciale, 
Rimbaud devine explorator. Intră în legătură cu Menelic. Și el, boe- 
mul de altădată, nu se mai pindeşte decit să „&dune parale“ şi să se 
însoare la Charleville. O tumoare în genunchiul drept îl obl să ia 
drumul spre casă, cu chimirul plin de aur. După o călătorie de citeva 
săptămini în condiții inconfortabile şi chinuit de dureri cumplite, 
ajunge la Marsilia unde i se amputează picorul. Adus acasă în Ardeni 
moare la 10 noembrie 1891, în virstă de treizeci şi şapte de ani, după 
ce a luat Iimpărtășania. 

Acest ultim detaliu, exaltat de Isabelle Rimbaud şi glorificat de 
Claudel, a dat naştere legendei unui Rimbaud convertit prin miracol, 


Dealttel, detaliu! acesta, al impărtăşaniei primite cind era aproape în 


puternica ei viață proprie, nici pentru aventuroasa lui viaţă, ea insăş 
9 operă de voință, de îndrăzneală şi de zbucium, expresie pe plan ma- 
terial a visurilor de aventură din vizionara Corabie beată. Și poate că, 
privind astfel lucrurile, vom comp (ata că viața lui Rimbaud comple- 
tează în chip foarte firesc opera lu 


măşițele unei experienţe nefaste, pe care am făcut-o în comun, Desigur, 
trebue să se înlăture prejudecăţi şi combinaţiuni „abile” pentru ca 
să se revină la rr aaa simple şi viguroase, pe cara le cere pericolul 


Desigur, trobue să se reprime în spiritul negociatorilor ideile 
biblice, care au vrut să facă din concesiune un element al victoriei 
şi din izolare un refugiu. Să ridice citeva temperamente la nivelul 

tăţii, care oste o prudență, Să se adune forțe de rezistentă, ener- 
gii de apărare. Să se lege din nou politica guvernelor democratice cu 
instinctul de conservare al naţiunilor. 

r, trebue să se uita în Moscova citeva umiliri si servituţi 
la care politica sovietică a fost supusă de miopia occidentală. Să nu se 
oc însă satisfacţiuni ap vanitate, în mijlocul unei drame, Sa nu se 

orească, prin cerinţe de formă şi de procedură, o incătusare zadar- 
nică a tradițtiunilor britanice. Anglia a îndeplinit mari ralar orga- 


solidă pentru organizațiunea pacifică la care lucrează, Serviciul mi- 
litar hligatoriu, garanții continentale, ajutor financiar şi economie 
sunt, în istoria britanică, siorţări şi sacrificii memorabile, Dar opi- 
niunea publică engleză, atit de bhotărită şi attt de lucidă, trebue să 
vadă în ele o deciziune proprie, o adaptare a voinței sale tradiţionale: 
cel mult, o constringere din partea adversarilor, dar nu o violentare 
din partea aliaţilor. Colaborarea nu sa poate aşezu pe iniriuueri mu- 


Desigur, trebue să se atenueza la Londra şi Paris nipertrofia in- 
tereselor capitaliste, cu pretenţiunile lor de dominare. Să se libereze 
națiunea de calculele de clasă şi de grija de „tantieme”, Să ae 

naţinoal la City ca şi la Bursa din Paris, Să se revină la do 
rința de pace, dar și la voinţa de apărare a poporului. 

Sentimentul naţional este un sentiment popular. 

Desigur, trebue să se uite greşelile şi decepțiunile istoriei. Intre 
state limitrofe să renască increderea, S'au schimbat condiţiunile vieții. 
Infidelitatea unui om sau unui elan atrăgea odinioară necredința 
unui popor. Astăzi, puterea lor este mal mică, chiar acolo unde pare 


96 VIAŢA ROMINEASCĂ 


decisivă. Exemplele istorice sunt aproape fără nicio valoare, atit sunt 
de variate şi de contradictorii. Dacă istoria ne dă o lecţiune, en este 
aceea a vecinicilor schimbări. chiar de paichologie, de ca- 
ruactere etnica. O naţiune se formează treptat, Se 1 țeşte cu ele- 
menta noi, cu vaste experienţe. Numai în ile ca sau în ghi- 
durite de călătorie, națiunile au o istorie lincară şi o paichologie 


stabilă, 

Desigur, trebue să se alăture regimuri politice de ideologie şi de 
formaţia opusa. Nevoile de salvare, de apărare în comun sunt atit de 
acute încit conduce la colaborări esențiale, care străbat substanţa na- 
țiunilor. Colaborări comandate de voinţa de viață a popoarelor, mai 
tari decit formele lor politice trecătoare. Intre Franţa și Rusia, spre 
exemplu, a existat o alianță politică în vreme ce între ţarism şi ropu- 
blică crau cele mai serloase opoziţiuni. Ţarul Rusiei $i pătura con- 
ducătoare aveau faţă de republica franceză democratică sentimen- 
te de neincredere şi de desgust tot atit de puternice ca şi cele ale de- 
mocrației franceze față de absolutismul ȘI totuşi alianţa franco- 
rusă a scăpat Europa, în 1914, de subjugare. 

Ştiu că, pe lingă aceste piedici, negocierile anglo-franco-ruse au 
să ţină seama de repercursiunile unui pact de alianță în toate părţile 
lumii. Limitat chiar la o aplicaţiune europeană, ei se prelungește ime- 
diat în pălenjenișurile asiatice sau în apele Pacificului. El se impune 
judecății americane sau hotărtrii dominioanelor. 


Dar aci stă şi imensul său avantagiu. In valoarea lui interna- 
tional, în semnificațiunea sa diplomatică, în virulenţa lui preven- 
tivă, nu numai în greutatea militară şi războinică pe care ar putea-o 
avea în cazul unui conflict. Un asemenea pact trebue socotit ca un 
element important al noului echilibru de forțe, ca un mijloc de sta- 
bilizare In lume, cau o piesă masivă de presiune asupra deciziunilor 
eventuale, De altfel, un tratat militar este, mai ales, un instrument 
diplomatie. Valoarea sa cea mai sizură se arată înaintea rărboiu- 
lui, în negocierile diplomatice, în forţa de atractie exercitată asti 
pra altor state, In puterea de impăciuire pe care o aro asupra ad- 
versurilor, precum și In formațiunile politice pe care lo sugerează 
sau le determină. In timpul războiului, tratatele de alianță sunt ade- 
sea supuse unul nou examen. Istoria, istoria cea mai recentă a făcut 
din nou această dureroasă dovadă, 

In privința pactului anglo-franco- rus, caracterul său decisiv şi 
valoarea sa preventivă sunt mărturisite şi subliniate de toţi negocla- 
toril. El va sta dealtfel la baza „frontului păcii”. Şi va determina, de- 
sigur, noul orientări în politica externă a multor state europene. Pu- 
teroa exercită o mare atracţie asupra statelor şi asupra oamenilor, Un 
sistem politic compus din Anglia, Franţa şi Rusia, cu mijloacele lor 
de putere și izvoarele lor de bogăţie, va fi un element decisiv de ju- 
decată şi de hotărire In spiritul conducătorilor politici şi al opiniel 
publice de pretutindeni. Răminind solidar, acest tront îşi va spori forța 
şi influenţa neincetat, în vreme ce axa a atins de pe acum punctul 
cel mal înalt al pregătirii sale generale. Iar politica de expansiune pe 
care 0 practică Statele totalitare exasperează sentimentul de indepen- 
denpi și voință de viaţă a tutulor statelor din Europa. Inăuntrul axei, 
dificultăţile de tot felul vor fi în curind cu mult mai mari decit avan- 
tagiile pe care le cuprinde organizarea totalitară şi dictatorială a ce- 
lor două state, în frontul păcii, mijloacele de organizare şi coordo- 
nare, care se întrebuinţează pe o scară din ce în ce mai întinsă, se vor 
sprijini pe isvoara neseente de energie şi de materii prime, 

Intro parte, constringere şi eroism, care obosesc o națiune şi îi 
Sloese energiile. In cealaltă, o colaborare disciplinată şi fructiticarea 


CRONICA EXTERNĂ 


3 


unor bogății naturale, care inspiră naţiunii sentimente de i 

inenga er parta, desfăşurarea nana mp lumii a ref garida 

dar ire simulează Tata de re poi dez și intimida la inceput, 
co rare şi de ocrotire a micilor 

piane = jurul magari À rase adeziunii fedar: 1 atacă 
curtă vreme „politica realistă“ va constata incăoda 

de utopică cu pretențiunea sa că numai forța brutală, peer hr 

ei de frică şi teroare, poate conduce lumea şi cind va vedea ce dome- 

niu imens de libertate şi nobleţe a lăsat în afară de preocupările sale. 

A a atitea navantagii evidente, de ce oare pactul nu sa semnat 


Fără el, frontul păcii este intirm, oricare ar fi valoarea 
Fără el, caracterul preventiv al frontului păcii ate compromis, porta 


Citeva din cauzele acestei intirzieri sunt indicate în primele rin- 


1. Intre Franţa, Anglia şi Rusia există o legätu : 
Orientul şi Occidentul Europei este o legăturăe parao A ee lao 
rea legală a acestul fapt, nu pretinde o prea mare urgenţă. In fond 
negociatorii aunt linistiţi, fiindcă ei ştiu că țările lor se vor apăra in 


Apoi, d-sa reprezintă toate tradiţiunile conservatoare 
tele lor do clasă şi cu interesele lor capitaliste. Nimeni nu poet rap 
frint mai multe repulaiuni ca nobilul președinte britanie pentru ta să 
accepte colaborarea cu bolşevicii. Nu este vorba desigur de interese 


7 


98 VIAŢA ROMINEASCĂ 


meschine sau particulare. Un om de Stat englez este cu mult deasupra 
acestor decăderi. Şi, mai ales d-l Chamberlain, Dar de preferinţe doc- 
trinale, de curate sentimente sociale, de vederi de stat 

Aduceţi-vă aminte că d-l Chamberiain a fost partizanul, protago- 
nistul cvlcilalte politici. D-sa a lovit de moarte Societatea Naţiunilor, 
a dislocat definitiv securitatea colectivă, a adopat practica pactelor bi- 
laterale, a patronat ideile de neutralitate şi a crezut în satisfacerea 
poltelor de agresiuni prin concesiuni succesive. 

Desigur, un om de stat cu onestitatea, sinceritatea şi demnitatea 
sa, văzind că n'a întiinit ințelegerea şi bunăvoința pe care le spera şi 
constatind ervarea pe care a făcut-o, poata schimba cu toată energia 
politica în care a crezut. 

Dar, oamenii cinstiţi se schimbă foarte greu de păreri. Şi tot mal 
rămine in sufletul lor ceva din credințele părăsite. 

3. Sovietele au şi ele oarecare neincredere, Nu au făcut o expe- 
riență fericită, de cînd au intrat în politica europeană. lar formulele 
de securitate şi de conciliaţiune, aşa cum s'au practicat la Geneva, nu 
le-au dat niclodată satisfactlune. 

De cite ori Frunţu era strimtorată, de atitea ori se intorcea prie- 
tenoasă către pactul cu Rusia. Cind însă situaţiunea i se părea con- 
fortabilă, pactul devenea cadru, Acest pact era un fel de haină de 
vreme rea, un instrument de schimb, de compensaţiune. lar, confe- 
rința deja München a fost o lovitură grea dată colaborării cu Rusia, 

Apoi, Sovietele au desigur prejudecăţi oatile claselor capitaliste, 
ȘI urmăresc poate un succes de vanitate, 

Dar argumentul lor cel mai important stă în nevoia de consis- 
tență şi de precizie a pactului pe care îl negociază. Prea s'au călcat 
multe Spălarea internaționale, tratate şi cuvinte solemne, prea s'a 
alergat după interpretări vinovate deciteori dispoziţiunile scrise nu 
Bveuu o vigoare desăvirșită, prea s'au transformat alianțele în sfaturi 
de a ceda pentruca să nu fie justificate precauţiunile actuale din 
partea unor negociatori mai sceptici, 

şi ntgocia- 
țiuni ca și notele următoare, cu conținutul lor vag şi unilateral au 


vrut Să aşeze pactul pe o bază de egalitate prin anga jaments reciproce 
şi au cerut o alianță tripartită intre Franţa, Anglia şi Rusia, Ele su 


cuceriri succesive şi au definit agresiunea directă şi indirectă. Ipo- 
teza ultimă nu este imaginară. Cazul ruşinos al d-lor Tisso şi Hacha 
i-au dat o tragică realitate 

Au vrut de asemenea să libereze pactul de aprecieri eventuala și 
reconslderări, să-i ridice orice caracter aleatoriu şi arbitrar şi au ce 
rut introducerea unor dispozițiuni de automntiam, care să-l asigure ý 
«Plicaţiune imediată şi nediscutabilă. Tar ca o esenţială condițiune a 
acestul automatism, au pretins Inţelegeri de Stat major, care să pre 
vadă toate ipotezele, 


* 4 Dar tocmai amploarea şi preciziunea care vor să se dea pacti- 
„Ul au ingreunat negociaţiunile. Au fost examinate tot felul de i 
definite feluritale agresiuni, măsurate ajutoarele eventuale. Vor fi fost 
asemenea calculate prelungirile inevitabile ale unui asemenea pact 
v- Pintea celor trel State față de multe probleme europene şi mon- 


Tonte aceste dificultati — şi altele pe caro nu le mai enumăr 
— se pot explica. Ele justifică o intirziere a negociaţiunilor. Dar ni- 
meni nu poate dori o nouă prelungire a lor. Importanța pactului este 


X) iulie 1939, 


CRONICA IDEILOR 
BAZELE FILOZOFICE ALE ŞTIINŢEI 


dat o 
Progresele ştiinţifice realizate în cursul ultimului secol au 
expresie nouă A aparam sili iar şi materialismului secolului eat ra: 
cepţille Omului-maşină şi mai ales vederile desvoltate în Sistem iws 
turii şi-au găsit incoronarea firească, dincolo de crap mun bg : 
în cărțile de largă circulație si expunere de vulgarizare filozofică, i 
und Stoff, Der Kreislauf des Lebens şi, mal cu deosebire, către silrşi oi 
secolului, Die Welrätsel, Se integra astfel, prin utilizarea datelor i: 
ţifice, o imagine de totalitate a univerzulu!; se dădeau explicaţii exa 

si definitive tuturor enigmelor lumii, înlăturindu-se zona de rea rr 
cut și nesiguranță pe care intr'o răsunătoare cuvintare inaugural 
Du Bois-Raymond o proclama totuşi în 1881, Coberenţa, solidaritatea 
aparentă a armături științifice, caracterul peremptoriu al mea A 
lor date şi mal alea invocarea prestigiului necontestat al pronade 
ştiinţific, au dat materialismului ştiințist al acestui timp o mare ya 
pindire, cu toată formularea şi gindirea simplistă pe care au vădi 
reprezentanţii lui, sau, poate, tocmai prin aceasta. 

Se contura astfel în acest timp întrun edificiu bine închegat to- 
talitatea rezultatelor obținute de diferitele discipline ştiinţifice: desco- 
peririle nstronomiti configurau viziunea unui univers material do- 
minat de legi inflexibile, chimia, fizica si geologia contribuiau la de- 
limitarea acestui univers material, In timp ce antropologia şi evolu- 
ţionismul lamarkian şi darwinist aduceau sprijine puternice ear 
demţei speţelor, explicind apariţia vieţii şi a omului pe pămînt. Totu 
era în această explicație coherent şi clar. Nici o soluţie de continuitate 
nu intervenea în desfăşurarea faptelor şi nici o îndoială nu se ridica 
In privinţa eficienței explicaţiilor ştiinţifice. Știința domina universul 
material, reuşind să explice originile și devenirea lumii. Savantul se 
găsea în posesia unui instrument de cercetare ca-l îngăduia să rezolve 
definitiv problemele grupate de Haeckel în celebra lui carte, subt aceste 
patru rubrici: omul, sufletul, lumea și Dumnezeu, 

Soliditatea ucestut sistem explicativ şi, mai ales, bapti eben în 
valoarea absolută a dobindirilor obț'nute prin ştiinţă nu au întirzint 
să se risipească încetul cu încetul. Simplismul de gindire, lipsa de ori- 
zont filozofie, entuziasmul necontrolat faţă de știință vădit de repre- 
zentanţii materialismului ştiinţific, au fost repede denunțata. Reac- 
tia a intervenit, tot atit de excesivă şi de parţială. S'a proclamat către 
sfirşitul secolului un „faliment al ştiinţei”. Dar alături de această 
ceartă între reprezentanţii ştiinţei sau filozofiei de vulgarizare, îşi tä- 
cea încet drum o direcţie de gindire esențial relativistă şi critică, opu- 


CRONICA IDEILOR 101 


nind enturiasrnului prematur al oamenilor de ştiinţă materialisti, un 
discernămint avizat, Evoluția teoriilor fizice şi termodinamice, noile 
experienţe si cercetări asupra lumii atomice sau a universului mare 
au pus bazele unel științe evoluate, fundamental deosebită de mecanica 
şi fizica clasică. orga ir pe care omul de ştiinţă şi-o face în prezent 
asupra universului, înțelegerea pe care o aro (aţă de realitate, ca şi 
felul cum apreciază valoarea rezultatelor ştiinţifice şi a teoriilor 
emise, sunt cu totul opuse imaginii coherente şi fixe pe care si-o for- 
maseră naturaliştii secolelor trecute. Universul material incadrat de 
legi fixe, diriguit de un determinisn inflexibil, compus din corpuseule 
materiale, este pulverizat de fizicienii şi astronomii actuali în discon- 
tinultate și incertitudine. In aceste condiţii, valoarea ştiinţei se pune 
din nou, dar cu alte resurse si în alt spirit, mult mai evoluat şi apri- 
jinit pe dobindiri ştiinţifice cara lărgese nobänut 


schimbare de prespoctivă. Discuţia se limitează prin ur 
exclusiv de fizicieni şi matematicieni. Pa urmare, con tusk 


Cercetarea critică a d-lui Anton Dumitriu examinează problema 
valorii ştiinţei, discutind validitatea punctelor de reazăm şi berceni 
lor prime ale acesteia, adică a faptelor ştiinţifice. Are faptul stiințifie 

D şi soliditntea pa care o presupune omul de ştiinţă convins de 
eficiența instrumentului lui de cercetare, sau nu este decit o iluzie 
psihologică? Concluziile obţinute din acest examen se vor răsiringe 
asupra întregii construcţii ştiinţifice, după cum gradul de rezistenţă 
a piesele unul edificiu ti condiţionează stabilitatea. 


un continuum, în parcelări şi fragmente arbitrare. Dar această 
picare este fictivă şi are la bază o iluzie psihologică. Nu prea pt 
acordăm acestei fragmentări o valoare obiectivă. Obiecţia aminteşte 
critica bergsoniană, la care, dealtmintari autorul se referă: ştiinţa 
dezarticulează în fapte statornice şi rigide o realitate în veşnică evo- 
luție şi dinamism. atare izolare de fapte, condiționată de structura 
arama psihologică şi comandată de nevoia noastră subiectivă de sim- 
plifieare, nu poate fi considerată însă în niciun caz ta avînd o corespon- 
dență g > Arerian poe valabilă în totalitatea cazurilor. 

„Un fapt științific, afirmă d-l Dumitriu, este o defini ie i 
un domeniu artificial separat de noi în natură. maria pana ai 
studiem mai bine, și pentru & fi accesibil limitărilor noastre psiholo- 
gice. Distingind un obiect oarecare de ultale—ceea ce poate să albă 
ceva obiectiv—ştiinţa, mai mult decit simţul comun, 1 izolează, din- 

o existență separată si individuală arbitrară.“ (pp. 29—30). 
~ Sa departe, şi mai precis: „Distingind într'o massă omogenă de 
pre te a, stiința mavens entităţi fără nicio existență 

+ Și Imbo e natura, complicind-o“ (p. 35), In 

faptul de ştiinţă își perde obiectivitatea: el de Dra BURG, 
o hunie Sau un artificiu psihologie al Pra Aer ae aa bara sonete, 


102 VIAȚA ROMINEASCĂ CRONICA IDEILOR 103 


Dar nevola de unitate, adine împlintată în structura noastră pai- 
hologică, ne conduce către sinteză, cătro unirea secundară a acestor 
fapte în organizări din ce în ce mai largi, tinzind înspre o unitate de 
ansamblu a realității. Autorul vede în această tendinţă o nouă dovadă 
de subiectivitate, nfirmind că orientarea ştiinţei spre unitate nu poate 
reprezenta „mersul adevărului“, 

Stabilind caracterul arbitrar al separaţiei taptelor zise ştiinţifice, 
din massa amorfă a universului, d-l Dumitriu menţionează în acelaşi 
timp legiiturile ce se ţes între aceste fapte, a relaţiilor lor reciproce, 
Pulverizarea naturii în centre oarecum individualizate presupune o 
interacţiune constantă a acestor realităţi. Raporturile constante între 
aceste unităţi arbitrare au fost numite legi, care, la rindu-le, sunt ia- 
răşi ficțiuni, „rezultate ale unor nevoi psihologice și jinite doar 
aparent pe fapte” (pag. 72). Elaborarea legilor este deci copotrivă co- 


guros Legile care -pos această desfăşurare externă nu avea 
prin urmare o simplă valoare subiectivă, ele corespunzind ir des- 
fäşuräri obiective, Independent deci de definiţia noastr şi de năzuința 
umană de a extrapola intervalele observate, care, în esență, poata fi 
repara SA mere a Pepi itatnlee apr prea şi neavind de- 

0 valoare ipo trebue să recunoaş că exprimă o în- 
lănţuire exterioară statornică. Sunt în această piir citeva verifi- 
cări științifice şi previziuni făcute prin calcul, peste care nu sè poate 


mare decit cele negative, acestea din urmă p 

evoluţii noindestulător de înaintate n ştiinţei. Dar rezultatele obținute 
dovedesc că există dacă hu o suprapunere, cel puţin o corespondenţă 
efectivă, Intra instrumentul de cercetare care e știința și realitatea ex- 


terioară; că legile au un substrat obiectiv şi că nu sunt produse fictive, 


prilejuit de parcelarea naturii în fapte. Rigoarea legilor naturale nu 
este absolută; ele sunt simple convenţii aproximative. Armonia lumii 
postulată de metafizica materialistă esta fictivă, 


Există totuşi o verificare experimentală şi repetată a valorii 
ştiinţei şi legilor stiinţifice: previziunea. Autorul previne obiecţia si 
consacră discuţiei acestui punet un întreg capitol. Ce este, propriu vor- 
bind, o previziune? D- Dumitriu defineşte: „O extrapolare a unui in- 
terval cercetat experimental" (p. 129). Aceasta definitie îl conduca la 
concluzia că previziunile nu sunt decit simple probabilităţi, Concluzia 
este însă condiţionată de accepţia pò care o dăm definiției noţiunii de 
previziune. Acceptind definiţia d-lui Dumitriu vom accepta implicit şi 
concluziile sale. Ayem totuşi convingerea că nceastă formulare nu de- 
fineşte sensul strict al noțiunii de previziune, și că, pentru usurinta 
reputării, d-} Dimitriu a dat noţiunii accepţia ei cea mai largă, deci 


exterioare, consemnindu-le inlănţuirea și succesia, Numeroasele veri- 
ră experimentala şi de Observație săvirşite pină în prezent o do- 


„Și totuși! Cite eşecuri nu a suferit ştiinţa! De cite ori au anun- 
tat astronomii fenomene care nu sau intimplat! De cite ori prevede- 
rile ştiinţifice au fost iluzorii!”, întimpină autorul (pag. 101). Iar citeva 

duri mai jos: „Efectiv, o eroare de reviziune a unei legi trebue să 
infirme cu necesitate această loga”, Inti 
lipsite de valabilitate, O eroare de previziune poate fi, deopotrivă, re- 
zultatul unui calcul greşit sau a unei cuprindori incomplete a fenome- 
nului studiat *n complexitatea lui de structură. Un rezultat practie 
inexact nu ponte anula în niciun caz valoarea teoretică a principiului 


Pentru a ne menţine la distincţiile autorului, vom preciza că, 
teoretic, domeniul previziunilor se poate limita la cazul fenomenelor 
de repetiție constantă. Dacă un fenomen A esta constituit unitorm, şi 
dacă faptul A se repetă In mod constant, A. A, A, atunci previziunea 
aste posibilă. Cum însă în natură faptele nu se succed nici odată iden- 
tic, faptele de succesie vor avea particularităţi în producerea lor: al, 
a2, a3 ete, pentru faptul A, care la repetiţia lui ar lua altă configu- 
rare: bi, b2, b3 etc, Mai este, în acest din urmă caz posibilă previziu- 
nea ştiinţifică? D-1 Dimitriu o recunoaşte: previziunea este posibilă, 
„deşi Sar obtine în mod foarte complicat” (pag. 123). Dar acesta ni se 
pare a fi sensul strict pa care trebue să-l acordăm noţiunii de previ- 
ziune. Din moment ce acceptăm această delimitare, eliminind din de- 
finiţia previziunii extrapolarea, din acest moment acceptăm implicit 
și valabilitatea previziuni, Eclipsa de soare pe care 0 prevede astro- 
nomul e un fapt care se petrece înlăuntrul unui ciclu periodic de 18 
ani şi 11 zile. Presupune această previziune o extrapolare? 

Dar această intirziere în definiția unui termen nu are, după pă- 
rerea nonsiră, decit o semnificaţie secundară, nefiind în legătură cu 
miezul problemei, 

z Intr'adevăr, ce vrea să dovedească d- Dumitriu? CĂ legile ştiin- 
țitice sunt fictive, iluzorii, simple expresii ale unor tendinţe subiective, 
Anticiparea prin calcul a unor fenomene naturale dovedeşte însă toc- 
mai dimpotr:vă, stringenta unei anumite evoluţii exterioare, care ex- 
primă o comportare fixă a faptelor, Previziunea eclipselor traduce o 
inlănţuire exterioară necesară, pe care calculul o poate exprima ri- 


argumentațlei sale tocmai datele care pun în evidentă caracterul flo- 
tant şi nesigur al dobîndirii ştiinţifice, in special a acelor recente, 


ca atare, cit mai ales a științei clasice, anchilozate în s 
minisme aboslute, In această privință discuţia la care d-l Dumitriu 
supune principiul determiniamului clasice şi amendările pe care le 
aduce concepţiei lui Broad sunt din cele mai sugestive. Autorul arată 
că determinismul universal nu este absolut, legină cele mai depărtate 
părți ale universului unele de altele printr'o cauzalitate efectivă, Afir- 
maţia pe care, teoretic, ar presupune-o acest determinism, că între un 


104 VIAŢA ROMINEASCĂ 


piat Intre atomul considerat și un fenomen de pe pămint, decit între 
acest atom și Sirlus; schimbindu-se, atomul nu va. determina modifi- 
cări coresputizătoare decit în sistemele fizice apropiate, schimbarea 

rată fiind fără efect asupra unor sisteme planetare sau stelare de- 

tate; există deci în funcțiunea ntomului anumite grade de determi- 
nism, cărora le corespunde, corclativ, anumite grade de libertate, Prin 
această nmendare se aduce o corectare dintre cele mai fecunde prin- 
cipiului rigid al determinismului clasie. y 

Dar această concluzie, mal e nevoie să o subliniem?, nu suprimă 
definitiv noţiunea determinismului și nu ridică ştiinţei posibilitatea de 
a se constitui ca atare prin coordonarea faptelor exterioare şi prin ob 
servația înlănţuirii lor? D-l Anton Dumitriu atacă cel mult fundamen- 
tul și spiritul ştiinţei clasice, dovedindu-i lipsa de înmlădiere şi per- 
spectivă, Nu trebue totuşi să considerăm pe autor ca pe un partizan 
hotăritor al nalor teorii științifice în beneficiul cărora el îndreaptă 
această critică impotriva științei clasice. Poziţia lui critică este bine 
definită, fixindu-se maij ales în capitolul intitulat „Explicaţia în 
Ştiinţă”, 

Autorul pune problema eficienței explicaţiei științifice, incheind 
în concordanță cu vederile desvoltate în capitolele anterioare că o 
explicaţie ştiinţifică nu recunoaşte un răspuns nevoilor noastre lo- 
gice, en răspunzind unui fel de halo sufletese difuz care înconjoară 
enunțarea rigidă a formulelor. Sau, în expunerea autorului: „Rezul- 
tatele ştiinţifice nu au în ele ingile explicația, ci aceasta stă în ceea 
ce, vag şi amorf, se adaugă formulelor, legilor, ete., formînd a atmos- 
ferd psihologică specială” (subliniat în text, pag, 167). Explicaţia ştiin- 
țifică nu se gäseste prin urmare în conținutul obiectiv al teoriilor sau 
datelor stiinţifice; acestea din urmă nu servesc dectt do pretext sau 
punct de plecare pentru jocul imaginativ sau cesul sufletesc cara 
construeşte în jurul acestor date explicaţii subiective. 

Intre explicația magică a primitivului şi explicația omului do 
știință nu este o diferenţă de structură psihologică, ci o diferență de 
grad de abstractizare. In esență, explicaţia ștlinţitică nu e decit o sen- 
sibilizare, o vizualizare, deci o traducere în fapte cotidiene, familiare, 
a unor raporturi abstracte între fenomene. Formularea atracției uni. 
versului de către Newton presupune, subliniază autorul, o comparație 
cu un fapt cotidian, atracţia, fără de care formularea ar pluti în vag 
In fond, între explicaţia primitivului, care presupune intervenția unor 
ființe supranaturale şi aceste „forţe” newtoniene, trecerea se poate ur- 
mări cu uşurinţă, după cum dela aceste „torţe” aj la proprietă- 
rea geometrice ale spaţiului, postulate de teoria relativitäți einstei- 

ene. 

Reprezintă explicația ştiinţifică, considerată fiind în eralita- 
tea ci, un progres faţă de explicaţiile primitive? D-1 Anton Dumtriu o 
neagă. Nu ne aflăm după credinţa autorului, decit în fața unui proce- 
deu de eludare a problemei, de substituție a explicațiilor veritabila prin 
formule verbale si prin explicații fanteziste, Intreaga ştiinţă ar fi re- 
zultatul unei „diversiuni psihologice”, în care adevărata explicaţie e 
mereu aminată, enigmele făcînd loc unor explicaţii caro nu conțin nici 
un răspuns efectiv, Obscurum per obscuris, Explicaţia ştiinţifică pre- 
supune, oricit de paradoxal ar părea faptul, o eliminare a explicaţiei 
Insăşi şi înlocuirea ef printr'o imagine, 

Care va fi deci răspunsul pe care autorul îl va da problemei car- 
dinale n luerării: ce este ştiinţa? Are ştiinţa un rol pur utilitar, sau 
reprezintă ea o „aproximaţie apropiată succesiv şi asimptotic de ade- 
vär"? ȘI In ucelazi timp: care este poziția omului de stiință în faţa uni- 
versului material? Posedă el în datele ştiinţifice o armătură îndestu- 
lätor de eficace pentru a putea adinci enigma lumii. sau trebue sA. ta 


CRONICA IDEILOR 105 


mul cu rezultate incomplete şi provizorii? Răspunsul d-lui 
Dumitriu este conținut în punctele sale de plecare: Omul de știință 
ajunge sů un univers fictiv, care nu se supune decit 


Ştiinţa e deci o expresie a realităţilor ective profunde ale omului, 
şi cu deosebire a dorinţei lui de a domina lumea prin cugetare. Teo- 
riile ştiinţifice au un tie simbolic, marcînd locul pină unde a putut 
ajunge eficacitatea explicaţii ştiinţifice. Autorul îşi incheo studiul 
printr'o definiție: „Știința deci, considerată inde nt, adică numai 
= o ra pă ră Aa mr de a ta trui simboluri ale propriei noas- 
re puteri (subliniat în tex . Auto i 

tel cotă sa pag. rul își fixează în acest mod 

. 
. . 


Suntem departe de cartitudinile omului de ştiinţă şi materialistu- 
lui secolului trecut, ca şi de imaginea pe tare re dia formaseră 
asupra Lumii. Secolul a adus, după cum remarcă Sir James Jeana 
la începutul unuia din studiile sale, două contribuţii fundamentale în 
domeniul ştiinţelor fizice, care au schimbat total perspectivele omului 
de ştiinţă: relativitatea şi teoria quantelor. Subt impulsul acestor două 
teorii, ştiinţa a suferit o adevărată criză de creştere, prilej de revi- 
zuire a datelor ci fundamentale. Criza nu se limitează de altminteri la 
domeniul fizicei. Cu toate progresele înregistrate, biologia se afli în 


pe 

erau decit rezultatul unei adinelri neindestulătoare a fenomene 

şi a unui spirit eritic deficient. Acum, cînd universul ne oferă apike 
imaurine, cînd ultimile date ale astronomiei sau fizice! atomice ne des- 
chid nai perspective, cînd se adaugă mereu contribuţii hotăritoara la 
devenirea științei, dovedind că stiința nu e o disciplină formată, ei 
una care e pe cale de conatitulre, apariția lucrărilor de examen critic 
ca aceea a d-lui Anton Dumitriu sunt destinate să aducă noi contri- 
buții pna e e batai şi a demarcație] domeniului et. 

Spirit clar $ format în disciplinele matematice, familia. 
rizat cu noile teorii ale fizicei, d-| Anton Dumitriu a deschis p diecutie 
ale căror concluzii sunt categoric negative valorii ştiinţei, considerată 
cei puţin în spiritul plin de încredere al cercetătorilor de specialitate. 
Negind obiectivitatea adevărului ştiințifie, nereţinînd din știință decit 
metoda, reducind dobindirila ştiinţifice la simple ficțiuni, autorul nu a 
considerat însă decit unul din termenii problemei: datele subiective ale 
cercetătorului. El a redus știința la o expresie a unei realităţi inte- 
rioare profunde, mai mult veleitare, de natură inconștientă şi emoția. 
nală. Prin aceasta el a privit problema trunchiat. Căci realităţii sufte- 
teşti li corespunde o realitate exterioară. Esenţa actului ştiinţifice con- 
pistă tocmai în punerea în raport a acestor realităţi. Fără îndoială, 
omul nu poate depăşi propria sa structură psiho-tizlologică, deşi ei 
caută prin matematizarea şi abstractizaren rogresivă a datelor ştiin- 
țifice să se emancipeze de restul organie şi de limitările propriilor de- 
prinderi de gindire, Dar în afară de faptul subiectiv se află realitatea 
obiectivă, pe care savantul o caută şi pe care vrea să o cuprindă, 


106 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Știința, aşa cum e constituită, nu e decit coordonarea celor două or- 
dine de realităţi, punerea lor faţă în faţă, corespondenţa lor, i 

O suprimare a realului, după exemplul idealismului filosofic, sau 
o tendinţă de anulare a subiectivitäții umane în elaborarea datului 
ştiinţifie, cum au făcut materialiştii, sunt deopotrivă de parțiale. Nu- 
mai o imbinare a acestor poziţii, aşa cum tinde să o stabilească noua 
fizică, poate fi fecundă; „Le point essentiel est que le physicien ne 
se considère plus comme entiârement distinct de la nature: la nature, 
c'est tantôt ce qu'il crée ou choisit, ou extrait, ot tantôt ce qu'il dé- 
truit; car sous certains de ses aspècts, quo révèle la nouvelle théorie 
des quanta, la nature est quelquè chose que détruit l'observation“ '). 
Ne aflăm, desigur, în momentul de iati, în plină evoluţie a ştiinţei 
într'o epocă de revizuiri şi dibuire, de căutare de noui orientări, cind 
nu avem poate indestulätoare Indreptäțiri să facem critici necruţă- 
toare şi să formulăm concluzii definitive. 

Rezultatele ştiinţifice, uneori aproximative, alte ori de o mare 
precizie, după gradul de subiectivitate pe tare le include, prezintă cu 
vromes 0 tendinţă do perfectionare şi o năzuință către o adincire din 
ce în ce mai îndrăsneață a lumii exterioare, 

D-l Dumitriu nu a privit în pătrunzătoarea sa critică decit unul 
din termenii problemei. In acest mod el reduce stiinta la un produs 
subiectiv arbitrar al spiritului, analog creației poetice, sau construc- 
ției filosofice fără suport experimental, Concluzia e desminţită da în- 
săşi devenirea ştiinţei, de rezultatele el practice, de previziunile ei, ca 
şi de explicaţiile ei teoretice. 

Apariţia cărţii d-lui Dumitriu întrun moment în care ştiinţa Hp- 
sită de prestigiul ei trecut traversează o epocă de prefacero, dovedeşte 
nevoia de limpezire critică a valorii ei. Reprezentind un punct de ve- 
dere, după opinia noastră parțială, şi ajungind la concluzii prea ca- 
tegorice, contribuţia d-lui Dumitriu la discuția acestei probleme este 
totuşi dintre cele mai reţioase. intinderea informaţiei autorului, al- 
titudinea perspectivei de studiu şi, mai ales, examenul strins al pro- 
blemelor urmărite explică valoarea acestei contribuţii, Intr'o discuție 
ulterioară în care problema va fi reluată pe alte baze şi în cara spri- 
jinu! datelor ştiinţifice dobindite între timp va fi mai concludent, po- 
ziția apărată de d-l Anton Dumitriu va alcătui un corectiv entuzias- 
mului necontrolat al partizanilor ştiinţei, iar spiritul lui critic un 
indemn la ponderaţie. 

ION BIBERI 


N 


1) Bir James Jeans, Les nouvelles base h science 
Hormann Bă. 1905 aa. » philosophiques de la . Paris, 


CRONICA ÎNVÄTĂMÎNTULUI 


CULTURĂ GENERALĂ ŞI 
CULTURĂ DE SPECIALITATE 


Gindul care ne îndeamnă să ne oprim o clipă asupra acestor 
două noţiuni — cultura generală și cultură de specialitate — deşi în 
aparenţă teoretic, esto totuşi un gind practie. Sunt două noţiuni pe 
care le intilnim des, în construcţiile noastre ped , în programele 

pe care le formulăm, în sfirşit, în directivele mari pe care le 
cerem politicii culturale, Totuşi, în jurul acestor noțiuni nu există o 
atmosferă limpede, de idei precise şi ferme. Adeseori, înţelesul lor şo- 
väe. Şi nu atit înțelesul fiecăreia în parte, ci al felului cum se leagii 
tma cu cealaltă, cum colaborează pe planul acţiunilor spirituale, cum 
ajută oamenilor care le preţuese să devină ceea ce năzuese: intelec- 
tuali adevăraţi, stăpini pe principiile şi criteriile lor de viață. 

Definiţiile acestor două noţiuni — stricte, lapidare, schematice, 
așa cum trebue să fie definițiile — nu se pot da dintr'odată. Denltmin- 
teri, nici nu ar avea prea mult sens să le dăm astfel. Există noţiuni 
care nu pot fi lămurite cu adevărat, în semnificaţia lor esențială, de- 
cit într'un singur chip: în contextul faptelor de viaţă la care iau parte, 
Aşa este şi cu noţiunile de care ne ocupăm nici. Inţeleaul lor se va 
desprinde dela sine, din înşirarea faptelor şi ideilor urmărite în cursul 
acestei desvoltări. 

Cultură generală — trebue să lămurim aceasta dela început — 
nu înseamnă enciclopedism. Omul care stie multe, care manifestă 

inii în toate domeniile, poate fi privit ca un „om informat”, poate 
îi socotit uneori chiar şi un „om spiritual”, mai greu însă unul cult, 
Dintre toate meşteşugurile spirituale, encicl ismul, cel puţin în 
forma lui modernă, este cel mai uşor de realizat. Are de partea lui 
unele avantagii, care îl fac, să zicem, căutat şi apreciat: este comod, 
dă satistacți imediate, împacă aparent şi cu o suficientă convenabilă 
o seamă întreagă dintre asa zisele exigențe culturala ale oamenilor. 
Enciclopedismul înfăţişează, din realitatea Iuerurilor, doar contururi 
de-ale jor generale; în schimb lasă spiritelor «uficiente impresia că 
au înțeles tot ce trebuia. In multe privinte, enelelopedisanul, ca formă 
de cultură modernă, se aseamănă cu sensurile materiale şi uniformi- 
zatoare ale tehnicei. De aceea, poate să întreţină, în cugetele, care 
Li Diva sentimentul că prin practica lul devin actuale şi active su- 
fleteşt 4 


In fond, enciclopediemul este o simplificare, şi chiar o adevărată 
diformare materială, a adevăratei culturi generale, Sufloteşte, cultura 


108 VIAŢA ROMINEASCĂ 


generală răsare din nevoia organizată de a cunoaşte, nu din aceea pri- 
mitivă de curiozitate, Ea nu se apleacă asupra unor domenii intim- 
plătoare, fără alegere, aşa cum se ivesc în ordinea curentă a faptelor 
zilnice, ci asupra domeniilor clasice ale cunoaşterii, acelea care alcă- 
tuese liniile de forţă şi de echilibru statornic ale spiritualităţii ome- 
nești, Cultura generală nu însemnează o răstirare de ginduri, încotro 
poate să bată vintul unel curiozităţi sau alta, ci o adunare a lor, sin- 
tetică, o adunare de ginduri care să ne poată da o imagine unitară, 
limuritoare, asupra lumii întregi, asupra funcționării ei, asupra pro- 
blemelar care o frămintă, în sfirşit, asupra faptelor care, dindu-i sens, 
întreţin ideea ei în sufletul nostru, Rezumind: enciclopedismul ne 
apare ca expresia unei legături trecătoare, cu aspecte materiale, de 
suprafaţă, ale lumii; cultura generală, dimpotrivă, este o străbatere 
mai în adibe, cea dintiiu pe care trebue să o parcurgem, în lumea de 
fapte care dau înțelesul şi valoarea spirituală a vieţii, 

De asemeni, este necesar să facem o precizare paralelă cu acea- 
sta, în ce priveşte cealaltă formă de cultură de care ne ocupăm. După 
cum cultura generală nu trebue confundată cu enciclopedismul, tot 
aşa cultura de specialitate nu trebue confundată cu simplul maşte- 
ŞUR, Suu cu ceea ce ar părea că trehue să alcătuiască stricta spiritua- 
litate a acestuia. Această opinie e frecventă, place si prinde în cu- 
gatul multora, pentrucă simplifică la maximum, şi pentrucă astfel 
răspunde mal bine unei anumite blazări sau oboseli spirituale a 
omului modern. Meşteşugul, privit doar în sine, este o simplă acti- 
vitate practică, la care ajungem prin deprinderi, prin rutină, prin 
participări corecte — doar atit — întrun domeniu sau altul al vieții 
Cultura de specialitate, dimpotrivă, este un fapt incomparabil mai 
adinc, mai complex. Rolul el, înainte de toate, este de a lămuri, de a 
măsura întinderi ale adevărului, de a pătrunde cu autoritate, în chip 
analitic, în domeniile ce trebuese cunoscute ale realităţii. 

De obiceiu, judecăm problema specialistului cu elemente empi- 
rice şi parțiale. Astfel, de foarte multe ori, socotim că acesta trebue 
să fie doar atit: un practician, capabil să conducă şi să determine 
elementele dintr'un domeniu dat, pină în ultima lor relație materială. 
Pusă astfel, problema rezultă cu o înfăţişare limitată, aproape pină 
la destigurarea ei. Privită mai de aprope, se poate vedea că această 
activitate practică, la care se referă atiția şi pe care o iau ca element 
absolut de măsurătoare, nu epuizează întreaga problemă spirituală 
a specializării, Aceasta nare nevoie, și ea, de orizonturi, de încadrări 
abstracte, de sisteme de ideaţie care să justifice existența ei pe planul 
valorilor universale ale culturii. Dela simplul meșteșug, pînă la aces- 
ten, există o adevărată prăpastie. In fond, specialistul trebue să fie 
nu numai un practician, ci şi un om de idei. Mai mult: am putea 
spune că numai tu acest preţ poate fi, în adevăratul înţeles al cuvin- 
tului, un specialist Mergind pină la limită, adică pină în punctul în 
Stare să ne dea impresia esenţială a procesului în discuţiune, se poate 
afirma că misiunea autentică a apetit Datu este, în fond, tot o mi- 
siune abstractă: să descopere și să verifice, unul cite unul, elementele 
sery; adunate la un loc, să ne poată da imaginea și înţelesul lumii 


Să nu procedim, însă, numai prin asemenea deosebiri dialectica. 
Så privim faptul și altfel, întrun chin ceva mai direct, mai practic. 

Există, oare, vreo erarhie între aceste două forme de culturi? 
Este vreuna din ele mai importantă decit cealaltă? Auzim asemenea 
întrebări, adeseori, în jurul nostru. Sunt destui oameni, care se for- 
mează, care își organizează munca lor spirituală, în lumina lor. Răs- 
pe per cu hotărire: această erarhie nu există, nu are sans să existe, 
n viaţa noastră personală, ca și în aceea n societăţii, amindouă sunt 


CRONICA ÎNVĂŢȚĂMINTULUI 109 


la fel de importante, lu fel de necesare, ta fel de integrante, Şi iată 
de ce: 


Dacă ne-am cerceta sufleteste mal de-aproape, ne-am da seama că 
una dintre cele mai puternice rniri interioare, atunci cind am 
ajuns la un sentiment ferm al fiinţii noastre, oste de a ne şti întă 
tuind ceva, de a ne simţi participind la opera de creaţie a umunității, 
Pentru a înfăptui, se cere însă o condiţia supremă: să ştim să ne li- 
mităm, adică să ştim să alegem domeniul în care înțelegerea, pute- 
rea de muncă şi devotamentul nostru vor putea să funcţioneze mal 
din plin, în care toate acestea să se poată simti mai la ele acasă. 

Străduința noastră finală, a tuturor care credem în ceva, este să 
înţelegem lumea, să ne Incadrăm organie în acțiunile și armoniile 
ei. Pentru a ajunge aici, e necesar să stim de unde plecăm. Mersul 
gîndirii şi al creației în general, este un mers ascendent, dela cunos- 
cut la necunoscut, dela empiric la ideal. Ce interesant ar fi să ne con- 
vingem că, de atitea ori, dacă nu ajungem să isbutim în multe dintre 
acţiurile noastre, nu este pentrucă n'am ştiut încotro să ne îndrep- 
tăm, ci pentrucă n'am ştiut de unde să pornim. In drama de viață 
spirituală a unui intelectual, cultura lui de specialitate inseamnă cu- 
hoscuta În care să se poată încrede, care să- dea primele temeiuri 
şi garanţii ale ordinei universale, din care să poată privi cu sigu- 
ranță către perspectivele mai îndepărtate, ale înțelegerilor lui gene- 
ralo despre lume. 

Tot așa, avem de precizat unele lucruri, în legătură şi cu cul- 
tura generală, Lumea adevărată nu este numai aceea pe care o avem 
sub simțuri, pe care o putem măsura şi limita direct. Lumea adavă- 
rată este o lume cu spați! mari, cu perspective îndepărtate, o lume in- 
finită. Trecutul, actualitatea şi viitorul nu sunt trei regiuni diferite, 
despărțite între ele prin prăpastii de netrecut, ci trei aspecte necesare, 
înlănțuite strins, ale aceluiaşi tot In fiecare gind al nostru trăeşta o 
întreagă istorie, In fiecare prevedere, se cuprinda o întreagă expea- 
rienţă trecută. Cine ar putea spune că a fost cova inutil, sau fără sens, 
în lume? Cine s'ar simţi impăcat sufletește, prieten adevărat cu viața, 
dacă s'ar märgini numai de a număra, de a înregistra şi de a folosi 
doar faptele actuale din jurul lui? 

Dacă ne dăm seama de aceste lucruri, de puterea interioară cu 
care vin în simţirea noastră, în cazul acesta, ne putem da seama, cu 
adevărat, şi de utilitatea culturii generale. Inainte de a răspunde 
unor exigente sociale, adică unor deprinderi care au intrat în nece- 
Sităţile și în stilul de viaţă al comunităţilor omenești, ele trebue să 
răspundă unor cerinți sufleteşti, dintre cele mai adinci cu putință, 
cerințele acelea care sunt chemate să definească poziţia fundamen- 
tală a omului, de ființă conştientă. 


110 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Incii o precizare. La ce ar putea să ne ducă cultura de specia- 
litate, limitată doar la ea insăşi, adică fără a primi, intr'un fel sau 
altul, sprijinul armonic si complimentar al celelialte? Aici, fără in- 
doială, răspunsul este mai uşor da dat. Adeseori, viața ne pune în 
situația de a fi viclime ale specialiştilor, care sufieteşte sau mär- 
ginit să fle doar atit: Specialişti. O asemenea metodă de viaţă cre- 
ează un tip de om incomplet, neconvingător şi, uneori, poate chiar 
periculos. Anume: tipul de om cu spirit obtuz, uniform, exclusivist, 
rutinar cite odată pină în ultima lui fibră; tipul de om care işi In- 
chide viața, care işi amorțeşte sufletul, care pe nesimţite, pe dea- 
supra voinţii şi puterii lui de sesizare a lucrurilor, cade într'unul 
dintre cele mai grave păcate omeneşti: să nu mui poată înţelege, 
că în viaţă şi în general în toate destășurările care o reprezintă, 
avem cu atit mai multă dreptate, cu ctt suntem pregătiți a primi, a 
recunoaşte și a înțelege adevărul mai multor fapte. 

Există şi o reciprocă a acestui caz? Fără îndoială că da. 
Există, In tipul de om care vede în cultura generală singura condiție 
a intelectualului adevărat. Şi acesta, ca om, ca slujitor al vieţii şi al 
valorilor, întruchipează o formă tot utit de incompletă, de neconvin- 
gătoare, Esta omul fără spirit pozitiv, în general puţin sau chiar de- 
loc putăptuitor. Omul care pentru linia simetrică a unei construcții 

e, este gata să sacrifice rostul practic şi necesar al oricitor 
realităţi. Ca intelectual, are tendința să procedeze cu armele dialec- 
ticii peste tot, chiar acolo unde singura demnitate activă ar trebui 
să fie acţiunea feumă si puternic organizată. Prin felul lui general de 
a privi problemele şi faptele vieţii, este omul care nu poate să se facă 
util decit unui număr restrins de oameni, cu toate că în fapt ar dori, 
cu toată putirea sufletului lui, contrariul. In fine, este omul care, 
chiar dacă diñ anumite puncte de vedere poate fi un exemplar de 
elită al vieţii, din altele, însă, nu prezintă decit promisiunea de a 
deveni un ratat. Intrun cuvint, este omul, în cugetul căruia proble- 
mele vieţii nu vor putea să înscrie, niciodată, puterea şi semnifica- 
ţia lor integrală, 

Cele citeva precizări de mai sus nu ridică o problemă nouă, c} 
reamintesc punctul de vedere clasic, într'o problemă veche care, în- 
tr'o formă sau alta, a stat intotdeauna în centrul preocupărilor de 
concepţie şi de organizare a învăţămîntului, Readucerea ef în discu- 
ție nu constitue a intimplare oarecare, ci o premisă, un element in 
plus de judecată, în analiza şi înțelegerea împrejurărilor de astăzi 
ale vieții noastre şcolare. 

Ne aflăm, din nou, într'o perioadă de reforme şcolare. Au tre- 
cut doar citeva luni, dela punerea în aplicare a nouej legi a înviă- 
țămintului superior, De curind, a fost promulgată o nouă a 
învățămîntului primar și normal, Reorganizarea invățămintului pro- 
feslonal este un fapt iminent, la care se lucrează asiduu de citeva luni 
incoace. In fine, principial se vorbeşte şi despre o reformă a învăţă- 
mintului secundar, cu toate că, dintre toate ramurile noastre de in- 


il trăim în prezent este un moment interesant, plin de Incordări şi 
de răspunderi. Intre condițiunile necesare pentru a face faţă aces- 
tor răspunderi, trebue să numărăm şi pe acestea: să stabilim o nr- 


aște trebue să mai întreținem atmosfera de 
riențalism empiric de pină acum şi, în sfirsit, să opunem o atitudine 
=. parere fată de atitea tendinţe de simplificare şi de conce- 


tunate. 


CRONICA ÎNVĂŢĂMINTULUI 111 


cadrul acestor ri, problema celor două orientări cru- 
p generală ai coltura da specialitate — ri să supe 


ei necesară, §co in general, se sbate într'o atmosferă de transfor- 
moi. are de partea ei toate avantagiile actualităţii, 
dar care în fond nu se sprijină încă pe o doctrină limpede şi cuprin- 
rătoare. Aşa cum funcționează în prezent, învățămîntul nostru pu- 
blic, de toate gradele, nu mai are putinţa de a întreţine, fie într'o di- 
recţie, fie in'r'alta, un climat adevărat de cultură. Este 
versităţile noastre, în forma lor de astăzi, nu dau la iveală alişti 
propriu zişi, tot aşa după cum liecele noastre, rivăşite de transfor- 
mări care durează de 20 ani incon 


de specialitate sunt două asemenea valori, al căror regim nu poate fi 
clădit empiric, Revalorizarea lor şi punerea lor în situaţia de a-şi in- 
deplini organic functiunea, iată două din punctele do bază ce pot să 

nouile încercări de reformă ale învățămîntului nostru pu- 


ION ZAMFIRESCU 


CRONICA MEDICALĂ 


PRINCIPIUL ANTAGONISMULUI 
ÎN BIOLOGIA UMANĂ 


Cercetările de fiziologie normală, patologică experi 
ajuns să puie la punct, încetul cu înceta, pină s erd în ese rai pod 
meniile de biologie umană (ca şi animală) chestiunea atit de impor- 
tantă a luptei dintre cele două sisteme care-și dispută întt'etatea in 
conducerea organismului viu: unul ercitator, stimulind şi chiar exa 
gerind functiunea organelor, celalt inhibitor, atenuind pină la dispa- 


celuilalt. Aşa se explică de ce găsim — cind influența se n - 
pra unor elemente izolate — orgrne deficiente > egean na ros 
ce constitue o predispoziţie pentru anumite afecțiuni, şi de ce — cind 
antagonismul Se repercutează asupra organismului intreg — avem 
de-a face cu indivizi a căror organizare intimă trădează insuficienta 


Dar şi în relaţiile lor reciproca aceste două siste - 
portă întrun mod special: ele ge controlează şi Be adapta ere? 
la nevoile celuilalt, făcînd ca vicisitud nile fiziologice, inerente unui 
organism viu, să fie cit mal reduse, şi ca linia de funcţionare şi des- 
ponasa e individului să nu depășească normala. 

act ne e permisă comparaţia, putem asemina aceşti dol fac 

e ri cu două segmente întinae de cauciuc, fixe la caăal lor pè- 
E ceri şi permițind prin capetele lor interne, fixate pe un obiect, 
i urile acestuia. Obiectul ar reprezenta co omenesc, iar mo 
= ae æ Km poziție pe care le suferă sub diferite impulsuri meca- 
n-am mbările firiologice ale organismului, Astfel, oridaciteori 
rară ctul se va apropia de unul din capetele periferice ale cauciueu- 
» Producind relaxarea segmentului din partea aceea, celalt seg- 


CRONICA MEDICALĂ 113 


ment se va întinde, ncomodindu-se in felul acesta la nonile nevoi 
ale sistemului, şi ncumulind în acelas timp o cantitate de energie 
care va servi la reuducerea la centru a obiectului, 

Să presupunem însă, că — la un moment dat — secţionăm 
unul din brațele de cauciuc. Instantaneu, obiectul va sări în partea 
opusă, atras de segmentul rămas Intact, alipindu-se de extremita- 
tea periferică a acestuia, 

Exact acelaș lucru se întimplă şi în mediul biologie uman 
cînd unul din sistemele de cari ne ocupăm devine inactiv din cauze 
patologice sau experimentale. Nu se constată, consecutiv, numai o 
pierdere a valorii, a caracterului lui în funcțiunea alor, ci şi— 
ceea ce este tocmai expresia clinică, exterioară a a i neîntrerupt 
antagonism — predominența imediată şi absolută a sistemului 
upus. Este o concurenţă vie și evidentă: cele două forțe se luptă ne- 
contenit pentru acapararea conducerii organismului, din moment 
ce fiecare așteaptă sucombarea celeilalte pentru a se introna, ain- 
gură, guvernatoare a mașinii umane. Chiar atunci cind n'au prin 
definiţie amprenta puterii stimulatorii sau a celei inhibitorii, ele 
se menajează sau se înfrinează reciproc prin simplul joc al anta- 
ponismului. 

Pentru a demonstra cale arătate pină acl, n'am greşi dacă 
ne-am referi la toate capitolele fizio-patologiei umane: am găsi în 
cele mai clasice și interesante experienţe, în cele mai neta ca şi în 
cele mai obscure sindrome patologice partea de manifestare a an- 
tagonismului dintre stimulantă şi cea inhibitoare. Domeniile 
însă, în cari manifens e acestui an apar mai caracte- 
ristice, şi de cari depind în realitate şi celelalte fenomene datorite 
aceluiaş antagonism, sunt: sistemul endocrin, sistemul nervos al 
vieţii de relaţie şi — mai cu seamă —sistemul nervos vegetativ; adică 
tocmai acelea cari conduc și coordonează funcțiunile organismului, 

Sistemul endocrin, sau — cu alte cuvinte — totalitatea gian- 
delor cu secrețiune internă, reprezintă, în ansamblu, încrucișarea 
u două constelații opuse ca funcțiune, cari se concurează şi se in- 
ving reciproc. Astfel, pentru o funcţiune dată; metabolismul glu- 
cidelor de ex., insulina — secreția internă a pancreasului — este 
excltatoare. Făcind să se fixeze mai mult glicogen în ficat şi să 
se utilizeze mai multă glucoză la nivelul “țesuturilor, eu accelerează 
consumarea glucozei din alimentație, micşorind în acelas timp can- 
titatea de zahăr din singe, Pituitrina — hormonul hipofizei — dim- 
potrivă, are ọ acţiune hiperglicemiantă, adică face să se mărească 
cantitatea de zabăr din singe şi, consecutiv, determină apariţia glu- 
cozei în urină. (De acea la acromegaliei şi la toţi cei a căror hipo- 
Uză funcţionează exagerat, glicemia este ridicată şi glicozuria apare), 

Cercetările şi experiențele lui Houssay din Buenos-Aires nu 
arătat, mal departe, că In diabetul experimental provocat la un cline 
prin extirparea pancreasului ar juca un rol important tocmai 
accastă pituitrină, pentrucă, dacă -- după ce i sa eliminat pancrea- 
sul — i se extirpă aceluiaș cline şi hipofiza, hiperglicemia şi glico- 
zuria nu se mai produc. Deci, faptul caracteristice este că în momen- 
tul în care — panereasul ne mai existind — insulina n'a mai stimulat 
metabolismul zahărului, nu numai că acesta a scăzut proporţional, 
dar sa adăugat acțiunea exngeratoare a unui alt organ, ținut pînă 
atunel în echilibru. 

Trecind la o altă funcţiune, aceea a reproducerii, putem cons 
tata — printre altele — antagonismul dintre cela două sexe chiar la 
acelaş indviid Se ştie ustăzi eñ ducă un bărbat de pildă, îşi are ca- 
racterele sexunle determinate de o cantitate oarecare de țesut gona- 
dal masculin, e] nu e cu totul lipsit nici de secrețiunea internă a 


8 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


patic, formează îs F na 
tuturor organelor, 
ologia umană. La 
reocupat în cal mai 
parte nouile achiziții din se datorese In mare 


cu inalte veleități 


CRONICA MEDICALĂ 115 


trebuințau inainte, pentru a-şi mări pupila, pentru & avea „ochi mari, 
negri“, picături de Beladona (nume indreptățit). Această substanţă 
are proprietatea de a paraliza parusimpaticul, tăcind să predomine 
astfel simpaticul. Acesta produce midriaza, sau dilatația pupilei, şi 
răspunde in modul acesta la dorința posesoarei ochilor. (Numai că 
această Beliadona e puţin cam toxică şi — după un timp — doam- 
nele, cu tot spiritul lor de sacrificiu, au abandonat-o}, Ă 

Dar, vorbind de substanțe chimice, putem aminti aci că există 
numeroase imitatoare ale acțiunii sistemului neuro-vegetativ, După 
natura lor $i după dozele în care se întrebuințează, noeste substanțe 
au o acțiune predominantă simpatică sau parasimpatică, 

Ne putem da seama ce importanță practică prezinti toate 
acesie date, E destul să ne gindim la foloasele pe cari medicina le-a 
tras din cunoașterea lor. Manevra de a obţine un efect terapeutic 
prin simola anihilare fiziologică a fenomenelor antagoniste a deye 
nit lucru curent în practica medicală, Astiel, injecţia de atropină 
Poate readuce la viaţă un bolnav în colaps numai grație faptului că 
~ puralizind parasimpalicul — exagerează activitatea cordului. Ex- 
lirparea lobului anterior al hipofizei preconizată de Houssay în dia- 
betul zabarat ar putea da rezultato dacă n'ar interveni în această 

şi alte elemente. 

In concluzie: există în biologia umană un principiu destul de 


zultă funcționarea normală a organismului, care niciodată nu In- 
seamnă Insă, perfecta lor echilibrare 

In stadiul actual al cunoştiințelor noastre, n'am putea spune 
dacă omul reprezintă sau nu treapta cea mai înaltă a scării filoge- 
netice, dar dacă — printr'o mutațiune — o nouă fiinţă ar puiea apă- 
rea, probabil că o izarea ei va trebui să fie bazată numai pe 
unu din aceste forțe, și anume pe aceto care va fi mai viabila. 


N. MARCU 


CRONICA MILITARĂ 


LEGĂTURA STRATEGICĂ DINTRE VEST ŞI EST 


Problema fundamentală a clipelor de groază prin 
tualmente omenirea, este aceea de a se 
războiului va putea fi „încercuită“ 
condamne dintru început şi definiti 
tale agresive. In procesul de ridicare al di 


considerare a unor noi elemente în eşchie 
pat cu împletirea corsetului de fier, 
îgresoare, 


Pină la terminarea războ'ului mondial 
litară n'a cunoscut decit un singur solu de 
late. Războaiele marii revoluţii franceze şi 


w a 


din 1914—18, istoria mi- 
ortificaţii: fortărețele izo- 


CRONICA MILITARĂ 117 


forțeze „ În urma capaniilor napoleoniene, odată cu deprecierea 
a a pricipiului de luptă defensiv, valoarea strategică a fortă- 
rețelor izolate pierde mal toată prestanţa ei de odinioară. Numai regi- 


şi tre, ca şi 

fu cazul cu regimul lui Napoleon al Iil-lea, Atit de jos cobori taima 
militară a fortărețelor izolate, îneit bătrinul Moltke, obişnuise să 
spună : „Istoria fortăreţelor se confundă cu coa a capitulirilor“, lucru 
care nu e de altfel riguros adevărat decit dela sfirșitul veacului al 
XVIII-lea. 

Chiar şi în cursul războiului mondial dintre 1914—18 fortărețele 
izolate n'au jucat decit un rol foarte mediocru. Opiniile publice au fost 
deseori mirate de repeziciunea cu care au căzut punctele fortificata ca 


soldați pentru a sa Sparge o poziţie organizată simplu, sub aer liber: 
şi încă rezultatele victorioase erau foarte greu obținute, Din această 
experiență s'a născut ideia clădirii fortificațiilor continui, de tapt cro- 
leli în beton mult mai savante, mai întărite şi mal înfundate în pä- 
mint, a tranșeelor din timpul războiului, spre deosebire de vechile 
forturi sau întărituri izolate. 

Insuşirile ideale ale unei linii de fortificaţii sunt: soliditatea, con- 
titultatea și profunzimea, In clipele de faţă nu există nicio linie de 
fortificaţii în lume care să Intrunească In aceeaşi măsură aceste trei 
calităţi, nici măcar faimoasa linie Maginot, Soliditatea este prima can- 
diție de rezistenţă n unei linii fortificate, Continuitatea perfectă, no 
lăsind niciun loc gol, nicio placă succepțibilă de a fi uşor turnată, esta 
absolut necesară pentru evitarea sanselor de succes ale incursiunilor 


inia Maginot este extrem de solid construită în beton, fruct al 
unei peer ani de zile. Ea esta de asemenea perfect. continuă. Ii 
lipseşte însă profunzimea, structura ei reducindu-se la o singură linte. 
Construirea încă a unei sau două linii de fortificaţii paralele şi de 
aceeași tărie, ar fi însemnat o muncă imensă şi niște cheltuieli aproape 
de neconceput, cind se ştie cit s'a lucrat şi ce capitaluri au fost în- 
vestite în actuala linie. Protunzimea urmează dar să fie asigurată în 
cazul isbucnirii ostilităţilor, prin lucrări de campanie, destinate a 


118 VIAŢA ROMINEASCĂ 


completa în adincime dispozitivul poziţiei de rezistenți. Marea soli- 
ditate a liniei Maginot permite să fie considerată indestulătoare această 
completare. 

Replica liniei Maginot de cealaltă parte a Rhinului, anume linia 
germană Siegfried, construită în grabă cu incepere din anul 1938, nu 
posedă nici pe departe suporturile de beton ale fort ficaţiilor franceze, 
Timpul scurt n'a putut materialmente ingădui lucrări de beton mai 
solide. Pentru a se compensa mediocritatea capacităţii de rezistență a 
Intăriturilor germane, acestea au fost înzestrate şi cu lucrări paralele, 
mergind în adincime pină la 6 şi chiar 10 km. Linia Siegfried, se deo- 
sebegşte așadar de fortificațiile franceze prin întinderea ei în adincime, 
linia Maginot prin solidimtea ei extraordinară. Care dintre aceste două 
sisteme se va dovedi mai rezistent în cursul operaţiilor (probabil cel 
francez!), ar fi de dorit ca experiența menită să tranșeze această ches- 
tiune să nu se intimple. Ceea ce trebue notat insă este faptul că insăşi 
existența lor, ca atare, proectează de „pe acum asu viitoarei even 
tuale conflagrații generale, o schemă tegică fundamental deosebită 
de cea a trecutului războiu mondial, 

Planul comandamentului german din ajunul lui August 1914, 
fusese inșurubut pe ideia invaziei fulgerătoare a nordului Franţei şi 
a cuceririi grabnice a Parisului. Era vorba așadar de deslănţuirea 
unui războiu de mișcare, de manevră, orientat p drumul istorie al 
cotropirei teritoriului francez pe la nord, Couliţiile îndreptate impo- 
triva primel republice incobine, cit şi armatele cuceritoare ale lui Bis- 
marek în 1870, au urmat aceeaşi cale, Construirea lanțurilor de forti- 
[icații Maginot şi Siegfried, pune capăt tradiției seculare a războtului 
de mişcare în vestul european. Dela Inceput, eventualele ostilităţi vor 
lua în apusul Europei caracterul unui războiu de poziţii pe tronturi 
stabilizate, după chipul bătăliilor de uzură din ultima fază a războiu- 
lui mondial. Fronturile apusene, prin urmare, sunt destinate a nu 
putea duce lu un rezultat decisiv, o perioadă de timp destul de lungă. 
Va cădea deci în sarcina celorlalte fronturi europene şi mondiale să 
decidă în primul rind de avantajele dobândite de una din tabere suu 
de cealaltă. Avantajii, care asvirlita în urmă, în cumpăna războiului 
de poziţii apusean, var const tui factorul hotăritor al victoriei finale, 

Spre deosebire de sectorul apusean, Mediterana, Africa şi estul 
european, vor constitui teatre ale războiului de mişcare prin excelenţă, 
Din punctul de vedere al aprovizionării cu materiile prime, absolut 
necesere al mentării frontului, rezultatele ciocnirilor din estul euro- 
pean vor decide șansele de iabindă ale puterilor totalitare. Dela Dan- 
zig pină la Porţile de Fier, din 1.300 de km. de graniţe, pină în prezent 


european prin desfăşurarea în această parte a continentului a unei 
campanii ofensive, cât mal pătrunză 
mai fulgerătoare. 

Războiul din 1914 a inceput printr'o cotropire activă a Belgiei şi 
a norului Franţei, deci prinir'o acţiunea strategică, comportind un 
element de mişcare covirşitor. Deciziunea putea interveni, din această 
parte, şi în consecință, ofensiva pe fronturile răsăritene nu deveni 
vitală decit mai tirziu, din momentul stabilizării ulterioare a trontu- 


CRONICA MILITARĂ 119 


rilor apusene, şi al inceperii blocării economice a pulerilor centrale 
Dimpotrivă, viitorul războiu european va fi iniţiat pen bătălii statice, 
de poz ţii, de durată lungă în zonele de vest. Acţiunile de mişcare stra- 
mă m din est vor căpăta deci din primul moment o importanți covir- 
şitoare. Vietorioase În această parte a Europei, puterile totalitare do- 
bindese capacitatea materială de a invinge pe Rhin sau în Alpi. Dim- 
porivă, eşecul lor pe malurile Vistulei sau la poaleie Carpaţilor va 
constitui preludiul necesar al victoriei blocului angio-trantez la Rhin. 

Aceasta este legătura strinsă de interese strategice care leagă 
teatrele de operaţii din vestul şi estul Europei. In lumina ei trebue 
considerati porseverenţa cu caro conducătorii Rusiei Sovietice cer ga- 
rantarea fără echivoc a Statelor baltice, în cursul actualelor convèr- 
satii anglo-franco-ruse, ca se prelungesc atit, In războiul ofensiv, de 
mişcare, pe care am văzut că forţa lucrurilor 1l va impune cu dense- 
bită intensitate In estul vuropean, în cazul isbucnirii ostilităţilor, 
alegerea unor poziţii inițiale cit maj favorabile, do pornire a ofen- 
sivei, în legătură cu direcţiile de mișcare şi efoctul lor strategic posibil 
este de o importanţă esenţială. Nici o mirare, dar că atita atenţie este 
concentrată eta giai teritoriilor baltice, atit de apropiate de al doilea 
oraş al Rusiei, ingradul. Cerind garantarea neechivoră a ţărilor 
baltice, Moscova nu urmăreşte niciun joc politie particular, căci te 
meiurile ei sunt impărțăsite în nceeași măsură şi de Varşovia, Le 
„Tempi dn 19 Iulie 1980, reproduce un articol al cunoscutului e 
neral polonez Sikorski, publicat in Kurier Warsawski, din care re 
văm următorul pasaj: 

„Totul vădeşte că cancelarul german continuă fără odihnă efor- 
tul său de a extinde hegemonia Reichului pe ambele ţărmuri ale Bal. 
ticei. Principalele porturi germane ale acestei mări sunt fortificate in 
grabă şi transformate în baze de războiu... Aceasta creiază o primej- 
die evidentă pentru independența tuturor Statelor riverane ale Bal- 
ticei, pentru Statele baltice, pentru Finlanda, atit cit și pentru Polonia. 
Dar Germania vizează prin aceaste țări înainte de toate Rusia”, 

Statele baltice nu trebue să devină o bază ofensivă de războiu, 
ceea ce ar înlesni foarte mult puterilor agresoare eficacitaten stra- 
tegică a räzbolului de mişcare K ne care ele vor trebui să-l 
din primu clipă în partea răsăriteană a Europei, Este deci şi în inte- 
resul vital al blocului franco-englez ca această poariă excelentă a 
ofensivei totalitare In est să rămină inaccesibilă. Tocmai pentru ca 
războiul prelung de poziţii din vest să fie suportat cit mai greu de 
puterile axei, 

Pare paradoxal, dar adevărul e că fortificațiile din lungul Rhi- 
nului, departe de a fi izolat teatrul de războiu franco-englez de estu) 
Europei, a mărit şi mai mult în cond tiile actuale interdependenţa 
strategică reciprocă. lar analiza substratului acestei int te 
aruncă o lumină cu atit mai deconcertantă asupra ezităr lor Angliei 
şi Franţei de a da sutistacţie deplină în chestia teritoriilor baltice (nu 
numai Moscovei, dar şi Vargoviei!), cu cât ea vădeşte că o aventuală 
disociere a colaborării dintre vestul şi estul european ar fi mal curind 
fatală celui dintiiu, 

Am găsit formulati pentru acest caz, cu deosebiti claritate, or 
dinea ipotezelor strategice, întrun aricol „Polonia între Downing Street 
şi Kremlin”, publicat de excelenta revistă franceză „l'Europe Nou 
velle“, articol care reflectă în mod manifest opiniile cercurilor răspun 
zitoare din Varsovia. 

„Dacă puterile vestului se dezinteresează de est, estul nu este încă 
pierdut. Căci, se spune la Varşovia, impotriva uniunii Statelor din 
estul european nu sunt posibile decit campanii napoleoniene, şi acestea 


120 VIAŢA ROMINEASCĂ 


se stirgeac totdeauna printr'o catastrofă. Şi ar trebui ținut socoteală 
de faptul, că numai o singură putere a Axei, Germania, ar intra in 
joc. Dar dacă estul sar desinteresa de vest, pentru Axă situaţia ar 
fi exact cea pe care ea o doreşte: un războlu pe trei. fronturi (Rhin, 
Alpi şi Pirinei, n. a), împotriva unui teritoriu limitat, iar cei doi 
aliați a Axei ar putea acţiona fără îngrijorare pentru spatele lor, 

La răsărit nu există intenţia de dezinteresare faţă de apus. Var- 
ovia ca şi Moscova, au făcut dovadă in cursul ultimelor două luni de 
o răbdare şi de o moderație supraomenească pentru a încerca de a 
goni din spiritul puterilor occidentale resturile spiritului dela Mün- 
chen, spiritului sinucideri!. Dar nici Varşovia, nici Moscova, n'au poftă 
de a se lăsa împinse în mod personal la sinucidere de către puterile 
occidentale. Dacă, într'o bună zi, s'ar observa că se merge într'acolo, 
se va şti, fie să se prevină pericolul, fie să se execute retragerea din 
zona amenințată, Există convingerea că sar avea in acea zi cu sine 
și bunul drept şi onoarea“, (L'Europe Nouvello“ din 1 Iulie 1939, 
pag. 708). 


lată o versiune asupra fondului tărăgănelii conversaţiilor anglo- 
franco-ruse, care situiază ilitäțile destul de limpede şi în- 
trun mod destul de deosebit de acel a-l unor ecouri de presă deajuns 
de răspindite. Şi e vorba da o versiune care reflectă sentimentele cer- 
curilor conducătoare polone, Dar independent de orice considerație 
relativă la acest element inedit de informație, un fapt e esențial: so- 
lidaritatea strategică intre vestul şi estul Europei este necesară am- 
belor piirţi, ba cihar, mail necesară vestului, Realizarea ei solidă pe 
tărimul diplomatic poate evita catastrofa viitorului războiu. Nereali- 
sarea ei ameninţă apusul cu o înfrîngere sdrobitoare şi finală, răsă- 
ritul col mult cu o serie de întringeri parţiale, succeptibile să se trans- 
forme ulterior în tot atitea cavouri ale năvălitorilor. Nicio linie Ma. 
Eine pie, ea Clt de tare nu va fi în stare g 

mano-italo-spaniole, avind spatele acoperit, ecesităţile strategice vor 
ca Marea Britanie şi Franța să nu aibă frontiera numai la Rhħin, la 
Vistula sau la Carpaţi, ci şi în teritoriile baltice, unde însăş indepen- 
denţa lor este apărată, în pofida prejudecăţilor sociale a unei părţi din 
conducătorii lor politici şi a complicității prototalitare a unei fracțiuni 
din clasele lor conducătoare. 

V. NICOLAU 


CRONICA DRAMATICĂ 


SPECTACOLE DE VARĂ 


curge la tot ce e mai violent, mai forțat şi mai lipsit de scrupule în 
arsenalul actorian de comedie. Tumbe, piedici, bîlbtieli, grimaze — 
aare Kya e prea mult sau prea dezonorant, pentru a obține risul pu- 
blic 


ȘI totuşi, aşa cum sunt, aceste spectacole reprezintă încă un 
anumit pitoresc al teatrului bucureştean — ceva care Ii leagă de ince- 
puturile lui şi menţine o anumită tradiție, la urma urmelor nu prea 
vinovată de cabotinaj uneori simpatic, cind rămine numai naty şi nu 
devine deabinelea pornograf. Insuși, modul în care se formează tru- 
pele de vară, cu actori de toată mina, adunaţi cum dă Dumnezeu, 


cu numele schimbat 

„Grădina de vară” este un întreg capitol în istoria teatrului ro- 
minesc, poate cel mal mişcätor capitol, căci reprezintă teatrul în as- 
pectul lui eroic, de sărăcie, de mizerie, de zbucium, teatrul nomad 
bătut de ploi și urmărit de nenoroc, 

Fraza cu care începe una din cronicile dramatice dela 1876, ale 
lui Eminescu, éste si astăzi emoţionantă 

„Actorii tineri ai Teatrului Naţional, au ridicat în grădina cafe- 
nelei Chateau aux fleurs o scenă unică, pe care executeuză cu mult 
succes piese întrun act şi canțonete înaintea unul public adesea foarte 
numeros”, 


122 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Cite asemenea „scene mici" ridicate în tot felul de grădini şi ca- 
fenele, nu dau istoriei teatrului nostru din trecut, său fami- 
liar, boem, nu lipsit de bună voie uneori, dar nici de melancolie! 

Este de scris o întreagă monografie asupra „teatrului de vară“, 
în Hominia şi sunt convins că subiectul păstrează nu numai un foarte 
interesant material documentar, dar şi un nebănuit farmec pentru 
a răsplăti munca cercetătorului, 

Dacă privim cu oarecare ingăduință şi în orice caz, nu cu indig- 
nare, spectacolele de farsă şi de revistă, care se joacă din centru pină 
la periferie, în tot felul de „grădini“, mai mult sau mai uţin de tea- 
tru, esie fiindcă în cel din urmă din aceste spectacole, dăinueşte poate 
— fără ştirea şi fără vina celor ce-l joacă — ceva din trecutul incă 
viu al teatrului nostru dela începuturile sala Mai mult chiar, mă in- 
treb dacă un anumit grad de grosolănie nu este strict necesar teatru- 
lui de vară, pentru a-i păstra caracterul de „teatru de cartier“, po care 
l-a avut totdeauna, şi graţie cărui Şi-a conservat marea lui populari- 
tate. Chiar atunci cînd se află în plin centru, grădina de teatru are q 
anumită nevoie de mahala, anum tă cordialitate Hălăgioasă, pestriță, 
în care încă perzistă parcă amintirea vremurilor cînd între acte se 
consuma bere şi se strigau dela o masă la alta, chelnerii. Vremuri pa- 
triarhale ale teatrului rominese, cînd limitele dintre comedie, canţo- 
netă şi music-hall nu erau lămurite — confuzie din care poate că se 
trage în linie directă şi actualul gen de revistă, popularizat de Tănase 
si continuat de atiţia alții... 

„Grădina de vară”, face parte din pelsagiul Bucureştiului, din pi- 
torescu lui, din viața lui populară, din însuflețirea nopţilor lui de 
Iulie, Cortina multicoloră de reclame, scaunele albe de lemn şi fier 
vopsit, pietrişul de pe jos, orhestra care atacă „uvertura” plină de re- 
frenuri cunoscute, zgomotul tramvaielor, care se aud trecind afară, în 
stradă, ferestrele luminate ale caselor cu etaj din apropiere, unde apar 
la pervaz, în cămăşi de noapte, vecinii treziţi d n somn — toate acestea 
sunt imagini atit de bucureştene, incit dispariţia lor ni se pare că ar 
sărăci oraşul de anumit farmec puţin provincial, care-l leagă încă de 
lumea lui Caragiale şi îi păstrează, dincolo de aspectul de metropolă 
modernă, amintirea unui trecut aproape idilic, 

Ne e greu să ne inchipuim un Bucureşti, fără grădini de vară, 
după cum ne è greu să ul-l inchipuim fără „trăsuri cu cai" — deci ne 
dăm seama că timpul nu le va ierta nici pe unele, nici pe celelalte şi 
în marele oraș european, pe care îl vedem căutindu-şi sub ochii noștri 
un plan ordonat de cetate modernă, nu se va opri în drumul său, de 
dragul pitorescului, Nostalgiile noastre nu pot în loc lucruri sor- 
tite să dispară şi care poate tocmai deaceea devin nostalgice. 

Oricum, vechiul Bucureşti se cum poate şi revine mereu 
acolo unde poate, la obişnuințele lui familiare. Oriunde se mai află 
50 de metri pătraţi, încă liberi, In centru sau la periferie, la un colţ 
de stradă, într'o curte ascunsă, la o margine de cartier sau pe o uliţă 
neluată încă de curentul noilor construcţii. vezi apărind din senin, un 
gard de lemn vopsit, o firmă albastră sau roşie de neon, ci o casă de 
bilete: „Grădina American“, Grădina Paris”, Grădina Pax”, „Gră- 
dina Milano”, „Grădina Florida“, „Grădina Unic“, „Grădina Nero”, 
„Grădina Meana”, „Grădina Edison“ y 


trădează dela primă vedere, e adevărat că locul principal ti 
aema toara fE, dar și res chiar rom fa ținem Aapa de pe 
care anunță „în pauză, artiş — grădinile acestea puţin 
răspindiroa relativ recentă a cinematografului, şi mai mult de tradiția 


CRONICA DRAMATICĂ 123 


unui gen de spectacol popular, specific bucureştean. Toate aceste gră 


c, coboară în 
morabilă „Grădina Union, unde în veci, neuitatul nostru prieten Ju- 
pin Dumitrache Titircă, îşi ducea „damele“ dumnealui, pe coana Veta 
şi pe Zita, să vadă acele „comedii de le joacă Ionescu”, 

Mă gindeam şi astăzi cu duioşie la toţi jupini! Dumitrache, la toți 
Venturienii, care Şi astăzi, nu am nici o îndoială, în serile de vară 
trebue să fie, schimbaţi de trecerea timpului și totuși, în fond inulte- 
rabili, în aceste grădini Union, unde joacă alţi loneşti, pentru mereu 


acelaşi public... 
MIHAIL SEBASTIAN 


SCRISORI DIN LONDRA 


„UMANITATEA MAI PRESUS DE TOATE“, - 
FRONTIERE. — ŞI TOTUŞI NU VA AVEA LOC . 


„Mai presus de toate na 
de nord — este umanitatea" 
am avut-o în călătoria de pes 
maşinel şi fabricațiunii in se 
este încă cea mai puternică d 
dială”: „Poate că în nicio 
evident decit pe continen 
vorbit Regele George al V 
nind, în cuvinte simple d 
le-a avut în călătoria făcu 
mitele geografice al 
mai tuturor raselor, 
„Şi totuşi, mai întiiu 


l-lea la Guildhall, în City, la 
ărcate de sinceritate 


pe 
a acestei opere de civilizaţie umană"... 
puternice, ca și aici la noi, instituţii 
ac, sub egida coroanei“, „ 
foarte incet şi adesea 


prin credința noastră în libertate 
i mult decit strălucirea gloriei n 
limbei engleze“, 


SCRISORI DIN LONDRA 125 


mul viu al umanităţii — se poate înălța spiritul omenesc către su 
blim. „Umanitarea mai presus de toate“ implică o continuitate a ef- 
vilizaţiei de purtare omenească şi de respect al fiecăruia faţă de per- 
sonalitatea semenului său, de toleranță faţă de credințele lui, de 
malia Ia Viață pe care fl are și el; „un popor mai presus de toato” 


ei din trecut ni se par azi cele mai absurde și mai ridicule, dar ele 
au fost, pentru vremea aceia, isvor de forță pentru om. Credinţelo 


că ori și ce exercitare a forței brutale şi a puterilor arbitrare, fie în 
numele dictatorilor, monarchilor, proletariat 


intelectuale ori hereditare, provoacă reacțiuni. Acest fenomen social 


niciodată: „Legea şi puterea arbitară rămin dușmani eterni". „Omul 
este făcut să fie guvernat de lege, lar acela care va substitui voinţa 
lui în locul legii este inamicul lui Dumnezeu”. Ori şi cit de mare ar 


al politicei dinamice care a făcut din Eu un adevărat azil de ne- 
buni nu este însă deloc stimularea unei a nei torturi sufleteşti pèn- 
tru a se da naştere unei noui credințe, ci e numai şi numai tactică, 


„umanitatea mai presus de toate“, 

Tactica aceasta se exercită prin mijloacele „Violentei dinamice“ 
care nu cunoaște niciun fel de limite $! care urmărește cu o fatală 
determinare pur și simplu explosia propriei sale forțe dinamice, Tae- 
tica este în același timp mijlocul şi scopul acela ce poate să devină 
pentru întreaga Europa „Die Revolution des Nihilismus", Spasmul, 
erupțţiuni vulcanice, deslănțuirea forţelor care aprind instinctele ani- 


126 VIAŢA ROMÎNEASCĂ SCRISORI DIN LONDRA 127 


rața coloniilor care formează uzi Statele Unite de Anglia. George ul 


malice, distrugerea credinţei, a legalităţii, a tradiţiei, a trecutului, a 
- Hiesa a nesocotit tradiţia stabilită in urma Revoluţiei lui Crorswall 


drepturilor omului, toată această explosie n forței dinamice deschide 
perspectivele sinistre către „Gâttordămmerung“, 

Dar instituţia — monarchia — pe caro o reprezintă Regele en- 
glez cel care proclamă „umanitatea mai presus de toate“ este solid 
răzimată pe credința adinci a poporului în această instituţie. Im- 
periul Britanic, compus din state care se guvernează singure, a în- 
cotat de a fi condus prin autoritate, ci prin credinţa întrun simbol 
care este Coroana şi In special acela care o poartă. Cu ett el, Regele, 
apare mai uman, cu cit posedă calităţile unui „gentleman“ pe car 
ori și cine dintre supușii lui le poate avea, cu cit viaţa lui e mai ew- 
rată, mai simplă, cu atit forța lui de magnet care atrage toate elo- 
mentele imperiului creste. Autoritatea Regelui englez, puterea mis 
tică pe care o are el isvoreşte din credinţa că el reprezintă legea, 
dreptatea pentru toţi, ideea adevărată de libertate, de toleranță, de 
pace și, mai presus de toate, că el este exponentul idealurilor etice și 
politice cătr» care tinde viața engleză. Este extrem de interesant să 
se noteze eit de repede a evoluat conceptia despre regalitate, în An- 
glia, în ultimii douăzeci de ani și cite schimbări a suferit mistica trn- 
tuenței regale. Regele și familia lui aunt socotiți ca un bun moral 
care aparține întregului popor şi de păstrarea căruia tot cetățeanul 
se simte răspunzător, Tot ce priveste viaţa fam liei regale ocupă pri- 
mul plan al interesului chiar şi celui mai umil englez. Este vorba, 
implicit, de acela care simbolizează libertăţ le lui pe care le-au lăsat 
atitea veacuri de lupte politice şi de îndreptări sociale, de împărţirea 
dreptăţii, de păzirea Ibortăţii conștiinței și a cuvîntului, de toleranța 
religioasă, de liniștea şi pacea socială, ca şi de buna administraţie a 
banului public. „The King can do no wrong” (Regele nu poate să facă 
rău) este verificat necontenit de ochii afectuoși ai lui Argus — po- 
rorul. Și trebue iarăși observat că deşi englezul posedă cea mai per- 
fectă artă în materie de compromis, totuși sunt anumite concepţii 
asupra cărora el nu admite niciun fel de compromisuri și rămîne, en 
moartea, neiertător, 

De acela, cuvintele regale, pe care le-am citat, au deosebită fr- 
semnătute pentru că ele reprezintă însăşi gindul şi sentimentul bri- 
tonic cu toată forța mistică pe care o are funcțiunea aceluia care le-a 
rostit. Armonia perfectă care există între suveranul englez şi poporul 
său este necontenit indicată, sincronizată de Parlament. Nicăiri, adu- 
narea reprezentanților naţiunii nu îndeplineşte acest rol ca în Anglia 
şi acolo se ponte afla tecretul prestigiului şi puterii regale ca şi al 
forței populare care a ajuns să se disciplineze singură. Parlamentul 
este însăşi motorul funcţionării vieţii publice engleze. El este autori- 
tatea cure imparte şi supraveghează toate rolurile necesara pentru 
funeț'onarea întregului sistem politic, „Constituția — seria Walter 
Bagehot, unul dintre acela care a aruncat maj multă lumină 
Constituţie: engleze, la 1851 — nu poate fi aplicată şi înţeleasă decit 
în funcţie de deshateri publice“. Acolo, miniştrii sunt necontenit în: 
trebaţi și trebue să mărturisească înaintea judecății populare faptele 
pe care le-au făcut în numele şi în interesul poporului, Nimeni nu 
peste nesocoti pe acest teribil mentor care este Parlamentul englez. 


trompetelor păgine şi in strălucirea uniformelor barbare, Pentru că 
drama care se joacă acum se poate sfirşi prin coborirea intunericu- 
lui ea în vremile invaziunilor barbare dacă nu va triumfa concepția 
de viaţă care însă predomină în Anglia, Franţa şi Statela Unite, Un 
exemplu puternic din trecut trebue adua pentru a se vedea ce ponte 
să așieple lumea de azi. Timp de două veacuri (1340—1540) oraşele 


au putut gindi şi visa nestinjenit dind lumi! atitea opere de artă cure 
var rămine pentru totdeauna gloria spiritului uman. Dar cînd Spa- 


luri trebuia să le îndeplinească, Cind religia lipseşte însă la ce-l 
bună degradarea circumeisiel la adinci bătrinețe? Dar se va vedea 
dacă din criza prin care trece neamul omenesc „umanitatea va rä» 


mine mai presus de toate”, 
FRONTIERE 


Genialul artist, Walt Disney, pune, îniruna din  delicionsrle 
lul „simfonii absurde” un puisor de găină, care reuşise după mare 
trudă să înghită o lăcustă voinică, să sară în tonte direcţiile după 
cum voia lăcusta pe care o înghiţise. Nu se 'ntimplă oare același 
lucru cu multe state care au înghițit ori li sa virit pe git puternice 
lăcuste „ideologice“? Nu se văd popoare care îşi pierd librul şi 
fac din cind în cind salturi groteşti după cum se agită läcustele 
dintrinsele? Pentru că ori cum am defini frontierele înapola cărora 
trăaşte o individualitate politică şi etnică: naturale, convenționale 
nedefinite, invizibile, spiritualizate, trebue să recunoaştem că ele 
sunt condiţionate, definite de forta vie, omogenă care se manifestă 
în cuprinsul acestor frontiere. Frontierele nedetinite cum le-au avut 
Germanii, Evreii, sau popoarele nomade au fixat totuşi anumite I'mite 


inima poporului său este pentru că el păzeşte cu relipiositate şi cu 
toată onestitatea regulile și tradițiile pe cara le-a it parlamen- 


128 VIAŢA ROMINEASCĂ SCRISORI DIN LONDRA 140 
pină unde își putea asigura viaţa indivizii „care trăiau în acest „spa- ceriri. „Kraft macht Recht", adică dre tul 

ţiu vital”. Grecii vechi, care erau şi filosofi și poeți, aveau despre geo- berbecele iatorico-geografic cu predă Pegas Ara pent ar rii. devine 
grafie o concepție mai de grabă filosofică, Geografii lor, Thales din al aumsinn, sentimentul spaţial, se creiază prin í eee 
Milet, Eratosthenes, Aristotel erau filosofi. Ei căutau, înainte de toate iar frontierele unui stat sunt definite de să în servi- 
să definească succesiunea fenomenelor naturale din universul fizic ciul politicei de expansiune cînd pe baza elementelor fiule, cind pe a 


şi ce corelaţii existau între aceste fenomene. Romanii însă cu spiri- 
ul lor practice, utilitar măsurau distanțe, alcătuiau dicţionare topo- 
grafice, fixau direcţia şi locul oraşelor şi localităţilor. Interesul lor 
ile căpetenie nu era cauza şi corelația fenomenelor naturale, ci co 


tului uman, după împrejurări şi după necesi 
mane. © frontieră se mai stabileşte şi upi pda amin e ego te 
d in opoziţie, ceia ce ar insemna, în termeni simpli, că cel mai slab 


decit sustinerea unor interesa imediate pentru expansiune, domina- 
ție și cucerire, Teoriile lui Ratzel, creatorul geografiel politice sunt 
acum Alterate, diformate, adaptate pentru a servi scopurilor expan- 
sioniste, lar în fruntea acestei falange „geopolitice“ se află generalul 
Haushofer care este şi profesor la Universitatea din Munich şi pre- 
şedinte ul Asociaţiei universitarilor germani. E poale interesant, fi- 
reşte, tot pentru a sa accentua caracterul strict ştiinţific şi concepţiile 
pur filosofice nle acestei „Geopolitik” pentru care văd că s'a format 
un cor de preamărire şi la noi să se mai udaoge că generalul Haus- 
hofer este autorul leoriei „răsboiului fără vărsare de singe”, o nouă 


secțiunea cărora depinde, în mare parte, securitatea europeană, nu 
Plerd prilejul să nu declare că sunt pata să se invoinacă e parar M-p 


sărăcie pe pămint bogat", Tot pentru a Învedera caracterul strict 
șii.nţitie ul operei profesorului dela Univeraitatea din Munich şi pre 
şedinte l Asociaţiei uulversitarilor germani e bine să se spună că 
lui se datoreşte punerea În surdină a teoriei rasiste şi anunprren 

tobe şi puternice trompete ştiinţifice a „Spațiului vital” (Lebens- 
raum), Lupta de clasă a marxismului este transferată, tot prin fa- 
langa geopolitică dela Munich, în domeniul luptei dintre opoare, Po- 


tep frontierele schimbătoare în raport cu expansiunea terii lor. 
Id vile, conacuri, 
şi pavilioane de vinătoare pe unde să-şi plimbe domiciliul şi capriciile 
şi În altul care n'are decit o cocioabă. Și pentru că s'au prăsit vecinii 


lului au rtreptul să deposedeze acele națiuni adormite de bogăţie şi 
grăsime, sterile, ori inupoiate și în stare de semibarbarie. Perspectivele 
pe care le deschide această filosofie şi această ştiinţă sunt din cele 
mai frumoase mal alea pentru generaţiile care vin imediat după nol. 
Conferinţele ţinute la radio, excursiile ştiinţifice”, cercetările pe tere- 
nutile cele mal sălbatice, publicațiile falangei geopolitice sporesc 


tei ce au pus mina pe putere. Pentru că trebue să avem curajul și 
bărbăţia să recunoaştem că trăim in cea mai revoluţionară eră din 
cite a cunoscut istoria omenirii, ȘI cind se mai ţine seamă şi de psi- 
chologia tiranică — după cum spune Plutareh. — „Cea mai cumplită 
furie o deslănțueşte destăinuirea păcatelor tiranilor"— înțelegem bine 
în ce lume vom trăi în viitorul apropiat, 

Dar chestiunea frontierelor se mal presintă şi sub alte forme. 
Ideia socialistă de a se redistribui sub o formă sau alta materiile 
Prime, după nevoile fiecărui stat tinde spre realizare. In Septemvrie 
1955, Sir Samuel Hoare, ministrul de externe britanic a proclamat, ln 
Geneva, că guvernul britanic este gata să urmărească și să pună în 
practică o politică de cooperare pe chestiunea distribuţiei materiilor 
prime. La congresul Internaţional al Camerilor de comerț ținut luna 
trecută la Copenhaga, s'a votat o moţiune care merge pină dincolo de 
orice limite compatibile cu principiile tratatelor de comerț de pină 
acum în ceia ce priveşte materiile ierte Se ştie bine că marile trus- 

iere şi poate nici interese napio- 
nale. Un exemplu teribil în aceste vremuri teribile, Germania a consu- 


tei politice să ze veselească sgomotos. Se văd de altfel perversităţi da- 
torite stării de enervare in cure se află lumea modernă, „Fii lui To- 

ie — spune Testumentul cel vechiu — sau veselit cu frenesie cind au 
inkropal pe tatăl lor, Acelaşi lucru se poate Spune acum de aceia 


Rarantau libertatea individuală jar ei, ca și fii lui Tobie, nu sunt de- 
cit copiii acestor mult batiocurite instituții. „Geopolitica” nu era însă 
alt-ca-va decit celălalt cul înhămat împreună cu Istoria, aşa cum o pu- 


trecutul — după aceste principii şi método — trebuia presentat În aşa 
fel încît conclusia naturală să ducă nu numai la complecta unituta 
sermană, dar chiar la creiarea de drepturi” istorice obținute prin cu 


130 VIAŢA RONINEASCĂ 


mat dela | Ianuarie 1999 şi pină la 1 Futie 6.450.000 tone de oţel. Din 
această cantitate numai puţin de 4.300.000 tone au fost importate din 


tea civilizaţiei greceşti asupra altor neamuri se datora faptului că 
Grecii ocupau o poziție geografică intermediară între Asia supraci- 
vilizată și subeivilizaţii 'Thraci şi Gall. Neamurile din Nord — spunea 


el — sunt curagioase dar de o nelimitată prostie, pe cind Orientalii 
sunt inteligenţi dar fără hotărire şi curaj, pe cind Grecii care trăiau 
între aceste neamuri erau şi foarte inteligenţi şi cu calităţi  bărbă- 


reu cu acelaşi ritm pe ţărmul Mării Galtene ca şi în satul Sărăel- 
neştii. Să nu ni se ridice ţitna de cită fudulie grecească a mii rămas 
prin tirgurile noastre şi să credem că am fi ca grecii lui Aristotel şi 
pe lingă frontierele pe care le avem să piistrâm comorile şi ale popo- 


lutese. Minunea se va produce şi vor strălu 
peste ele spiritul romineac eliberat el însuşi, 


ŞI TOTUŞI NU VA AVEA LOC.. 


spu- 
nea — se plimba noapieu, pe acoperişul casei unui senator, iar lupii 
avuseseră curajul să vină pe ọ noapte cu lună aus, la Capitol... în vre- 


ca un cine grăbit să-și purice propria lui coadă, Spre deosebire, mul- 
timile devin din ce în ce 


ar din lume, cu frica lui Dumnezeu și desigur, nesocoteşte nici 
spusele lui Mare Aureliu: „Cinsteşte pe zei şi nai ur trecutul”, Timea 
că, de cit-va timp, corespondențe din care se vede că în India au 

fost, şi poate mai sunt și acum, copii pe care i-au furat lupii şi care 


SCRISORI DIN LONDRA 121 


turisesc că mie nu-mi venea să cred legenda cu lupoalca şi cu stră- 
moşii noştri de pe malurile Tibrului, fiindcă în satul meu din munţii 
Gorjului, riscasem de multe ori să fiu mincat de lupi în drumul spra 
şcoală: dar scum, fmi vine să mă bucur că şi lupii se reabilitează din 
nenorocire, tocmai cind omul, prin bestialitates lui, tinde să le ia locul. 
Un semn al vremilor, desigur. Acelaşi ziar a publicat ştirea că un 


poezia lirică, această păsărică şi-a făcut cuibul întrun aeroplan, Un 
talentat redactor al lui Times a consacrat un articol destul de S" 
i 


iarăşi un semn, „o arătare”, cum imi spuneau sătenii cind 
se lveau semne ciudate. 

In India, sa întrerupt comunicările telegrafice între Bihar şi 
Patna, — serie Times — şi după îndelungate cercetări s'a găsit ca o 
cioară îşi făcuse cuibul Intra sirmele de telegraf, clocise, ajutată pro- 


„dë cruzime faţă de insecte” — telegrafia corespondentul special al lui 
Times în capitala Belgiei. Femeia vindea nişte prafuri peniru uciderea 
insectelor care se dau la om şi pentru a d | că întradevăr pratu- 


şi fiindcă ştiinţa caro ne deslega înţelesul unor astfel de întîmplări a 
pierit odată cu lumea antică, eu Incerc să le interpretez şi să spun că 
„totuşi nu va avea loc" Pentrucă la 30 Iunie, Lordul Halifax a de- 
clarat la „Royal Institute of International affairs“ din Londra, în 
esență: Am contractat angajamente precise, suntem mai pregătiți ca 


securitatea şi independența altor țări vor dispare, atunci şi indepen- 
denta şi securitatea noastră va pieri”. „Ştim bine că dacă legea și or- 
dinea internațională vor trobuj respectate, va trebui să fim gata să ne 
batem pentru ele”. Cuvinte aspre, grele, precise în gura unui profet și 
a unui perfect „gentleman”. „Sacrificiile pe care le facem pentru fnar- 
mări sunt fără precedent” a continuat Lord Halifax. „Avem o flotă cu 
care nu se poate măsura nimeni”, „Flota noastră aeriană a fost spo- 
rită în ultimele luni pînă la așa proporţii, incit acum nu se mai poate 


132 VIAŢA ROMINEASCĂ 


teme de nimeni". „N'am nicio îndoială că personalul flotei aeriene, ca 
instrucţie, pricepere şi curaj nu este inferior cui-va“, „Armata noastră 
progresează sub impulsiunea puternică a întregei voinți E 
Citim, revoltați, cum se falsifică motivele politicei noastre și ştim bine 
că acei care duc astfel de campanii, ştiu şi ei foarte bine că ceea ca 


astfel de pe vremile lui Palmeraton, ori dela declaraţiile I loyd 
George din timpul războiului. Primul minstru hanme Aer în 
termeni seci, tăloşi, precişi ca o sentință de condamnare: „Am dat ga- 
ranții precise... şi dacă cei garantați îşi vor apăra interesele lor vitale. 
vom sări intr'ajutorul lor imediat cu întreaga putere de care dispu- 
nem". Și ori şi cine are puţină bunăvoință să ințeleagă, ştie bine care 
aste „întreaga forță” a Imperiului Britanie şi în ce consistă ea, în 
afară de puterea de luptă pe cimpurile de bătae, Daladier a declarat, 
imediat după Lordul Halifax: „Franţa este hotărită să lu 
trenga ei forță împotriva oricărei încercări da dominație”, „Guvernul 


riteană va sfirşi prin a se îndrepta în a us”, Ceea i 
ca semn al vremilor în care tra, k na ayirar agina 
întregei armate franceze şi despre care ministrul de războiu al liei 


A Un alt semn — şi cel mai de seamă — este că mul ila s' - 
vina că Anibalul zilelor noastre al cărui nume de botez iara ls 
ar fans ho uns Dacă ar yoa nu poate face războiul. Că oamenii po- 

D onv è acest lucru — dacă nu to i, 
ritate — pare destul da evident; mulțimile însă re Pe mere a a 


ibal, are nevoie de aur, de forțe financiare şi economice şi, mai 
presus de toate de o pertectă siguran i stabili i 
în locul bătăii su preferat şi. Do a mp ot a oa 
chulrea“, ce 
anestesii administrată unuia sau mai multor opoare. Da 
dintre aceste popoare e slab de inimă poate si moară — pede 
timplă adese ori — în timpul „munichuirei”, ceea ce, fireşte, nu însem- 
nează că doctorii se vor lăsa de a mai face operaţii ori, vor putea fi 


Semnele, în ultimul timp — şi acestea le dau mai muli oamenii 


care vor să-şi organizeze a + armata engl 
perte la serbarea dela 14 Iuhe la Paris, alături de cea franceză, în amin- 
rin Revoluţiei franceze. Insularii, vră jmaşii înăscuți ai Revoluţiei 
vin la Paris pentru sărbătorirea el, Semne, semne ciudate. Naţiunile 
ci, numai de ne-ar păzi J Mp. ia re 
; u > 
incă de ce zic iarăși: „ȘI totuşi DU VA avea ul 


SCRISORI DIN PARIS 


DE 14 IULIE 


Cine râtăceşte prin Paris, în zilele de 13, 14 şi 15 Iulie e ulmit 
de posibilitatea de reactualizare a Revoluţiei în inimile francezilor de 


astăzi, Lucrurile petrecute acum 150 de ani recapătă, prin minune, a 
prezență intensă. Să fie oare pentrucă ideile, victoriouse atunci, ale re- 
voluţiei franceze se string, redevin vii, în faţa primejdiei mortale ce le 
amenință azi? Naţională și internaţională, revoluţia franceză se vedé 


amenințată dinatară spre inăuntru. O nouă dinummnizare, pornită 
dinăuntru spre afară va goni oare dela granițele ei (morale şi gio 
grafice) tot ceeace este impotriva ei, în lumea modernă? 

In orice caz, acestea sunt zilele în care, cu o claritate deosebită, 
poporul francez îşi dă seama că trăeste din lucrurile ciștigate atunci; 
că acestea sunt însăşi viaţa lui, Febrilitatoa ce cuprinde tot oraşul, 
tot poporul, capătă un caracter cert de luciditate. de conștiință. Sirnţi, 
că în sfirsit Bastilia a fost prinsă si dărimată, că libertatea a ieşit 
din închisoare, şi că dansează, cu toți francezii, pe străzi. Lucrurile 
cut acum, astăzi, atit de tare este posibilitatea de re- 
tarea lumii de atei, O revoluţie este degradati în mo- 
mentul în care devine regim; adică statică, conservatoare, administra. 
tivă. In momentul acesta, pierde din propriile ei valori, devine infe- 
rioară ci însăşi. Conservatorismul nu păstrează ci pierde, căutind să 
piardă ch mai puțin, Pentru aceasta, o revoluţie trebue să sa men- 
ţină actuală. 

Cine spuna că revoluțiile n'nu răspuns unor grave necemtiţi Isto- 
rice; că ar fi fost făcute de nu ştiu ce maffil; că ar fi fost doar o tnne- 
bunire a lumii, de către citiva oameni secreți si îndrăciţi, — e cu 
desăvirşire stupid. Ceeaco se poate spune însă este că tonte revoluțiile, 
— incepind cu Renaşterea și Reforma, — și închelate prin numerosul 
şir al revoluțiilor moderne, amestec de bine şi rău, de valori *pirituale 
şi de elemente demoniace, — au fost utilizate spre rău, intoarsa spre 
rău; rezultatele revoluțiilor au însemnat o permanentă cădere. Va- 
lorile înaite nu au fructificat niciodată. Rovoluţiile, care au pornit din 
necesitatea de-a îndrepta răul şi pentru a-l îndrepta (în sensul aceata 
s'a mai spus, îmi pare, că orice revoluţie este, de fapt, o reacțiune) 
au sfirşit prin a-l agrava. In felul acesta, lumea moderni se caracte- 
rizează printr'o cădere ce merge nccelerindusa spre nu ştiu ce catas- 
trofä finală, spre prăpastie. Destin apocaliptic al lumii ! 

Intr'adevăr, revoluția franceză a vrut să libareza Franța de regl- 
mul parazitar al claselor privilegiate care consumau trei sferturi din 
bugetul întreg al țării şi, în acelaș timp, să-l libareze pe om. Cred că 


actualizare, exal 


134 VIAŢA ROMINEASCĂ 


referire la autori ca Berdiaev, Maritani, Mauriac Bernano vunier 
ea E caracteristic, dealtfel faptul că deşi principali! geti e revo- 
uției dela 1789 erau atei, mişcarea lor nu s'a îndrepta 

sericii ci a clericilor, bogaţi sau nobili. Se ştie că pentru a împiedica 
pe eroi ai recevin O „casti socială“ se ceruse ca preoţii să fie aleşi 
nismuju oșii lor, — ceeace se făcea, dealtfel, în începuturile creşti- 

ar nu despre aceasta e vorba. Căci la urma i 
ist aa rior par sia A Credincioşii zeii pierzi 
ală, inferiori spiritualiceşte atellor dela 1 

au ayut curajul magnifie de a-și lua, în lume toate nsah tile; 
de a nu mai spera nimic dela cer, ci numai dela ei înce monezi 


aproape, compensau căderea depe celălalt pi i 
natie ensar pian. In orice caz, situația 
zi rea E teza şi sarakit lui erau magnifice. Omul dela 1789 era 
Ce a devenit însă În cursul secolului XIX, i 
o ştim cu toţii, 
ați a devenit demagogie gi burghezimea capitalistă eee ee 
odloasă decit nobilii din secolul XVIII, Devenind regim şi orga- 
Lă 


Rezultatul general a o sută cincizeci de ani de 
e ri Ț 

ii [or pata i cîtă distantă dela omu) liber şi ur ara ide abil dela 

ei însuși căzut, totusi, ape plan spiritual) si cel de-acum, — fără 

potriva relelo i 

eri și, ca atare. vătămător s'a soldat cu o re Benelli grai 
riro- valorile lui au fost compromise: individuale, religioase, na- 
sang E aa T și Coprates, Dragostea nu se mai poate realiza. Tre 
ent, spirite tre nesocolirea ei, — şi între o dragoste desinearnată, 


Orice situaţie, ctt de rea, este astfel mai bună. mai puțin dect- 


zută (deși tot decăzută este) dectt aceea care urmează revoluției făcută + 
it perpetua 


pentru ca so purifica şi s'o înalțe. In toate astea, nu văd dec! 


SCRISORI DIN PARIS 135 


cădere a omului. Omul revoluţiei dela 1789, — era încă plin de valoare 
umană (democraţie, răspundere, personalitate, libertate, naționalism), 
— œl al revoluțiilor contimporare nu mai are valoare umană. Sau 
una de care n'o să ne dăm seama decit după ce vom cădea mai rău: 
astfel, democraţia „putredi” este mai bună decit comunismul, şi comu- 
nismul preferabil, omeneşie, nazismului, în măsura în care nu e cinic 
şi 108%. petya unele valori de caritate si iubire umană (măcar 
teoretic). 

Ceea ce mi se pare demn de subliniat, — ca o cruntă ironte, — 
este că, deşi situația omului cădea din ce în ce, în secolul XIX se cre 
dea, — cu ce tărie mistică la acei antimistici, altă cruntă ironie; — 
că omenirea e în veşnică ascensiune şi progres, 

In concluzia pe care un ins pesimist ar putea-o trage din cala 
de mai i fi cam er toarea: consecințele oricărei revoluţii, deși 
orientată, în parte spre valorile pozitive ala omului. alunecă, totdeauna, 
spre ceeace este negativ, anarhic. Trebue să ne ferim de orice gest 
revoluționar, Dacă, fără voia noastră, trăim totuşi vreunul trebue să 
nu facem nimic împotrivă căci şi lupta impotriva este tot aşa de con- 
damnată, germinatoare de răul. Să nu stirnim răul în lume. Să trăim 
în rău, încercind să-l purificăm pe ett, omeneşie, e posibil. Orice ac- 
iune violent îndreptată împotriva răului, stirneste, fatal, toate for- 
tele răului împotrivă, Cum acţiunile omenesti sunt impure, — ceea ce 
omul vrea să roalizeze, se realizează infirm, căzut. Răul învinge con- 
rupind, instalindu-se în ceea ce este amestec de pur şi impur, — fä- 
cînd ca elementele impure să compromită, să conrupă şi cees ce este 
pur. Rovoluția se degradează şi degradează pentrucă e impură. Un 
punct cangrenos se întinde şi contagiază organismul intreg. Orice re- 
voluţie devine, în consecințele ei, nefastă. Dar nu e niciodată compro- 
misä sau învinsă dinafară ci prin acea ce are negativ în ea însăși; 
este învinsă de ea însăşi. (Lucrurile par a fi dealtfel, insolubile, căci 

dacă primim răul de teama de a nu cădea, pe urmă, în mai rău, nu 
putem să împledicăm căderea: căci şi non-acțiunea, — dacă nu e 
realizată ca ieşire din istorie ia figură de conservatorism; şi nu face, 
ca orice conservatoriarn, decit să amine, să încetineze căderea fatală), 
Ia cel mai puţin rău, poate sta, oricum, în abținerea dala orice 
gest... 

Un îns optimist ar trage, poate, o concluzie diferită, însăși mistica 
revoluționară cei reaprinde, de fiecare 14 Iulie, pe francezi, ar putea 
să i-o inspire, E de întrebat dacă vreo tehnică nu ar consta în efortul 
de a te ridica, din nou, pe una din treptele anterioare de pe cari au 
pornit diferite căderi istorice. Iţi dai seama, la 14 Iulie, că francezii 
sunt mai valoroşi omeneste atunci, fiindcă retržesc momentul, mas 
înalt decit cel actual, dela 1789; fiindcă ridică democrația lor decăzută 
la momentul de tensiune al acelor zile 

Sarcina lumii actuale ar fi poate să nu facă o revoluţie nouă, 
care ar strica totul, ci să refacă, în permanenţă, o revoluție deja fä- 
cută şi prost făcută (in mod necesar) şi să încerce un efort continuu 
de a o purifica în liniile ei. De a purifica ceea ce este: singura cale de 
depăşire. Efortul democraţiei franceze actuale, de pildă, 1i văd în fn- 
cercarea de-a reface revoluția dela 1789, de a se ridica ln 1789. Demo- 
crația nu a fost realizată niciodată; şi nici individualismul generos, ori 
ideia dreptăţii care a animat acea revoluţie. Mai tîrziu, ar putea să 
se ridice mai sua, la Renaștere, şi să „refacă” Renaşterea, purificind-o, 

Lupta noastră pozitivă: să refacem ordinea în dezordinea şi anar- 


hia, care sunt ordine degradată. 


SCRISORI DIN PARIS 137 
136 VIAŢA ROMINEASCĂ 


renacă, — ci să reziste pină la moarte, să organizeze rezistența pentru 
„facă o Europă dreaptă, cu dragoste întinzind mina, 
intiiu şi întiiu, propriilor duşmani şi ucigași”, 

Dar orice defensivă osto deficientă. A sia în apărare, inseamnă 
a pierde. Inchipuiţi-vă un duelist care ar para loviturile şi nu ar lovi 
niciodată. O simplă mişcare Ereșită față de o sută de reuşite 
de apărare, — şi totul Ștei, cade. Dar pentru a Jovi, e necesară 
a itura nu e decit, — astfel înțeles, — un 

ura, urma dragostei 


apărare; da 
Numai spiritul pur e în stare să dezarmeze ura, — fără să lo- 
venscă, prin simplă prezență. Dar cum suntem spirite încarnute, — 
un neam care nu iubeşte pînă la ură e devitalizat. Doresc neamului 
francez să fie însufleţit deo de ură supra-omenească, înde- 
minatie in tă şi justificată de o doctrină politică și metafizică, 
Marea primejdie spirituală, o cunoaştem: să nu fie ura mai tarè decit 

stea; să nu coboare pe om în stăpinirea adineurilor sale sub- 


FRANCEZII ŞI DINAMISMUL URII 


i tul că 
der ca un simptom grav de lipsă de vitalitate fap 

E aere nu mai înţeleg valoarea creatoare, dinamizantă, e ee şi 9 
violenţii, Pentru umanitatea lor, lucrul acesta e admirabil; pen 
calitatea lor spirituală, mai mult. Insă, aşa e făcută lumea, — aceasta 
o una din servitudinile condiției noastre omeneşti că dragostea însăşi 
trebue, în realizările ei politice, să se imbraca In haina 
şi a urii. Dacă te situezi afară din lume, — dacă nu intri in acţiune, 
singura atitudine pa care o poţi avea fuj de lume, este una de dra- 
goste şi milă; singura acţiune prin care poți ajuta lumea, este rugă- 
ciunea. Dacă însă intri şi lupţi în lume, trebue, în numele Insusi al 
dragostei, să urăşti. Cred că nu este oprit, nici pentru un creştin, să 
urasc uru, tăul şi incarnarea răului în lume. 

Ciţiva observatori, lipsiți de spirit de observaţie, au spus şi seris, 
în diferite locuri, că francezii ar vrea, — Tarena că n'au făcut 
lucrul acesta în 1015, — să ucidă jumătate din 
la sfrgitul unui viitor răsbolu în care ar fi victorioși; sau si des- 
mombreze Germania pentru a o impiedica să mai fie, în viitor, pri- 
moejdloasă, ș u. m. d, Lucrurile acestea, la urma urmii, cate posibil 
să le fi spus vreun francez oarecare, iritat, şi pe drept cuvint iritat, 
Dar în conştiinţa conducătorilor, politici sau spirituali; in mentalj- 
tatea tinerotului francez, de elită majoră sau medie; în soluţiile pe 
inira vor Să lo den problemelor europene, — nimic din toato astea nu 
intră cu ndovărat, Calomniată, înjuriată este Franţa de duşmanii 


nu mai avem ce face, e deci ca şi francezii să-l joace 
cit mai bine şi să-l epuizeze. Vor tace altul mal bun, pe urmă. Numai 
el TALE în stare să-l facă, 


mdată, numai dinamismul urii ti poate faca pe francezi 
si treacă ln ofensivă. 
EUGEN IONESCU 


p 
face ln fel. Toată politica lor, toată gindiraa lor actuală 
tru apropiere, pentru dragoste. Mai mult: nu pot să c pledează. pej- 


popoare care Hi urăse, Sunt convinşi că t 
opera conducătorilor, nu ale er imi TA rul aceata ent, UAE sunt 


> rul acest 
E a OS 
4 pe 3 i 
cen mas rep parte en N a e tă. PPE e cred, — și de care 
ozitia francezilor aste netă. Şi rtidele 
= pana- e de „Scoate (acestea cu aiie i aa Taj Şi partidele 
, 1rec e 
Erate în tradiția franceză, e pierre ee ratio ba Sie mai. perfect inte- 


grata tia este o jertfă 
i na aa A cind mori tu, — dar o crimă - teren 


rea 
- facă decit pe 
Do accea, ej kaiaia aindese sa Mea, ri prea 


MISCELLANEA 


ADEVARUL 


Răstolnd hirtii mai vechi, am dat peste un articol de zlar, cu tn- 
grijire tăiat de mine şi pus de o parte. Un articol din „Adevărul”, seris 
de Mihni Sadoveanu. 

Abea un an şi jumătate a trecut decind acest ziar a fost supri- 
mat; gi azi, cind mă gindesc la el, Imi apare ca ceva foarte depărtat, 
ca de pe altă planată. 

Doslgur, avea multe păcate redacţia şi conducerea bâtrinei ga- 
žute; multe şi variate. Şi poate că nu toți cei ce scriau acolo rinduri 
umanitariste erau umanitarizti, Dar aceasta-i poate încă şi mai fru- 
mos pontru umanitarism, Intr'adevăr, iată o casă unde toată lumea— 
Că croden sau nu — cra obligată să fie generoasă, să iubească drep- 
tatea, să iubească poporul, munca cinstita şi alte asemenea democra- 
tico lucruri, Obligată. Nu-i oare această admirabil? Să fii obligat a 
pleda pentru bunătate, chiar dacă osti personal rău să te simţi obligat 
a bustine frâţia între oameni, chiar dacă personal ai faţă de contem- 
porani o conduită de apaş. Intâinitu-sa vreodată 
lent la vre-un jurnal de dreapta? Adică să existe 
care să uihă opinii democrat ce şi totuşi să scri 


Faptul pare deadreptul incone tibil, Un om e te 
poate, la rigoare, suporta cu spice u i dei umanitaris 


e mal aproapa de firea lucru- 
rilor decit realitatea reacționară, rem î 
Mervenscă oameni din amies ri ea Vreme ce pe cea dintii pot so 


Sadoveanu era nou la 
vintului. Abla de un an lucra devărul”, 


Articolul lui Sadoveany, pe care îl aces ome 
ear fusese scria cu ocazia unej foarte ua ace dee ei atatea 
pr oiire ie na a primit, un volum de Sadoveanu Palat en Dani 
sfant le sei “an indignat, adimat de atitudinea d 


„Dacă nu este nsu iD 
Velea de ca un al Și Dea cetățeanul cu barda, atunci 7 
n'a trimis-o Papel Hygg i-ar fi trimis tocmai d-salo cartea. der 


S De ce 
miso mie, la urma urmei? Si as a Sanhita Sinod? de ce nu mi-a tri- 


MISCELLANEA . 139 


imprudenţa să afirme că, dacă is 
mase În e cata am auzit că i 


: 
i 
- 
- 


Toate lucrurile acestea sunt acum trecuta și aproape uitate. Dar 
tocmai de aceea face o melancolică plăcere să le d i din cînd în 
cind, pentru a putea scoate un suspin de uşurare, cit că aseme- 
nea întimptări nu mai sunt posibile. Şi tot astfel vom face în fața unui 
ült interesant pasagiu din acelaş articol de Sadoveanu. Autorul ci 
tează un text din Sfinta Scriptură, care conține cea mai gravă a 
nințare, sancţiunea cea mai aspră cu care se pot pedepsi oamenii: 

„Le voi da băeţi drept căpetenii pi copiii vor stapini peste dinpii™, 

Iată deci care este, după cea mai înţeleaptă dintre filozofiile ome- 
neşti, pedeapsa cea mai cumplită pe care o poata suferi un popor. 
Blestemul cel mai mare pentru o ţară este så ge păsească în exact 
situaiia care ameninţa Rominia pe vremea cind Sadoveanu scria ar- 
ticolul citat; pe vremea cind atudențasi imberbi trimbițau ocuparea, 
In curînd, a posturilor de comandă în Stat do către ciţi-va adolescenți 
suralivi cu, ca singur program, împuțearea adversarilor şi pensiona- 
rea tuturor bătrinllor dala 30 de ani în sua, 

„Adevărul” nü mai există. Să nu ultăm însă că, dacă Rominia 
există, așa cum e azi, adică mîntultă de primejdia anarhiei şi demen- 
kei juventocraţiei, asta se datorește, cel puţin în parte, atitudinei cura- 
joase, demne P e limpezi a cîtorva din conducătorii generosului ziar din 
Sărindar; articolelor de genul celul pe care-i citam adineaori, şi pe 
care autorul Îl termina cu cuvintele — oricind actuale, oricind fru- 
moase : 

„Je vous demande pardon des maux que f'ai soutferts". 


EXPRESIUNI IFOSATIVE 


In col mai mare ziar bucureştean de dimineață, se comenta un 
interview luat de toata împărăteasă a Etiopiei în care această spunea 
că (reproducem textul ziarului bu H 

e mpi etiopiene, în clipa cind va isbueni conflictul armat, 
rolul lor va fi pe cîmpul de bătălie“, 

Confraiele bucureştean contund „rol cu „loc”,. Un loc poate fi 

„ Rolul este însă de. E e eg că ò așa. Dar nu e vina noastră. 

rsonal dorim din toată 
sunet să fie și identice ca sena, Aste ar simplifica agreabil osteneala 
vorbitorului. Nu este oare cu totul păcat ca „adineaori”* „si „Dăl- 
nioară”, sau „conjectură” şi conjunctură”, sau „depinde“ și „de 

idä", sau „prejudiciu“ şi „prejudecată“, sau „contez* şi „scontez' 
scontez pe, bine înţelea) si nu fie sinonime, aşa cum o mulțime de, 
eminenţi intelectuali romini contemporani o reclamă, dind al însişi, 
personal exemplul. Dar nu este Jocul aci (sau „rolul aci”) să 
sistäm. 


Pe aceeași pagină a aceluiaș ziar găsim un alt document lin- 
guistic interesant, care traduce bine sentimentul de legitim orgoliu 
al omului care are onoarea să vorbească rominește, lată pasagiul: 

„Ospitalitatea Eschimoţilor e unică, DAR, în acelaş timp, cit se 
poate de ciudată”. 

Dacă această frază ar fi fost scrisă în franțureste, sau engle- 
zeşte, sau nemțeşte (sau, credem noi, în orice altă limbă din lume), 
ar fi însemnat că între noțiunea de unic și aceta de ciudat este opo- 
tiție logică, de vreme ce ele sunt legate de adversativul „dar“, Opi- 


140 VIAŢA ROMINEASCĂ 


să zicem unică, 
originală, — am putea pentru ca 
neon zar e dadais (adjectivul ciudat e totdeauna implicat în acela 


de unic). ră scrisă în 
im. Fraza a fost doa 
Dar nu-l nevoe să no omenirea serveşte atit la exprimarea idel- 


te, limbă unde vorb s 
tani piete kagen rron rangului social al individului, In romineşte, 


n în 
tările sunt redate cu foarte multă aproximaţie, găsim 

e ogan delicate, semitonuri subtile cind e vorba ca prin Ia 
vinte să, de pildă, marcăm locul unui subaltern, sau să ne um prea 
personal In pene, sau să ofensăm un colaborator, sau să restab 
situaţia de inferioritate a propriei noastre neveste, etc, ete, 

Dar maj presus de toate situațiile sociale care ne Imboldesc pe 
noi Homini! In întrobuinţarea limbajului articulat, exiată una gen 
și principială: este simplul fapt de u avea onoarea să vorbim romi- 
neşte. În această împrejurare, simţim o tandră afecțiune pentru con 
juneţiile wdveraative, ca: „insă”, „dar“, „totugi”, „degi“, „cu toate că 
cleodntă chiar cumulativ; „dar însă”). Căci toate aceste cuvinte 
marchează o atitudine opoziţionistă, lucid critică, un aer general de 
analist care distinge şi disociază, 
. Nu vol ohosi niciodată repetind un mic început de discurs al 
defunctului profesor de gimnastică Moceanu, cure, la un concurs inter 
naţional olimpice din 1905 în America — unde figura şi echipa rominea- 
ack de oină —, se adresa publicului aşa: 

„Domnitor, deși n'am onoarea să cunosc limba d-voastră, însă îmi 
pare bine că vam găsit sinătoşi”, 

a să intrebuințer o terminologie mai de filolog, vom spune 
că, în limba rumină, cuvintele dar, însă şi alte poeme re biena drept, 
conjuncţii adrosative, dar caracterul lor oponent nu este ad rem, ci în 


„Stau pr Cobălcescu, dar la Nr. 38", axta separă radical și răapl- 


= : 
a plan prestigios şi excepţional, Asa neit iron AMAO 2 
pe adera rea pejorativă”, sau „diminutivă“, pasivă” tranaitiva“* 
nat ve Ani e naer rra asa apasă că vocabulele dar, inad, ete, în 
lumoa co, şi-l intraductibil 1e ee a e e a oere însemnează ştie toată 


< 


In fonrto literara revistă „Vremea“ citim: 


„Cum toata Kau petrecut 
orau foarta desa — do o sută de ori — pe atunci co 
tra obligat să stea cele trei ocazia Să Încerce toate posibilitatile toaa 


se indigna „pe Trece 
ADA „pe usa prea multă vreme închisă cite un amator care 


pe e foarte curioasă 
Obiceiu o prepoziţie cere Aa 


MISCELLANEA 141 


anumit caz (dativul, aouzativul, ate). Aci, dinpotrivă: ace sprit pe doar 
arată că sa cerut deja cazul acuzativ. Adică substantivul e pus la acu- 
zativ nu fiindcă a intervenit prepoziţia pe, el Invers, prepoziţia pe a in- 
tervenit fiindcă substantivul — cu sau fără pe — cere cazul acuzativ. 
Deobiceiu articolul a acel care indică la ce caz e substantivul (sau di- 
rect substantivul, prin flexiune). Aci prepoziția este semnul arătător. 
Prepoziţia pe nu atrage acuzativul, ci este. ea, atrasi de acuzativ, 

Pot să zic, tot atit de bine: 

1. Turcii mi-au omorit băiatul —, şi 

2. Turcii au omorit pe bäintul meu, 

Cele două fraze au exact acelas înțeles. Fiecare cuvint are aceeaşi 
functiune. Fireşte, în ambele propoziţii, substantivul baiat este ln acu- 
zativ, Propoziția „pe“ nu adogă nimic, nu schimbă nimic, sau cel mult 
subliniază situația gramaticală deja existentă, accentulnăd ca să zicem 
aşa „acuzativitatea” substantivului. 

Această nevole de a exagera semnificația acuzativă a noțiunilor 
n'are poate, prea mare interes din punet de vedere strict gramatical dar 
mi se pare a avea unul din punct de vedere psihologie şi etnografie. 
De ce Rominul — spre deosebire de alți Europeni importanţi, simte no- 
voia să accentueze, printr'un cuvint special, caracterul acuzativ al sub- 
stantivelor (şi locotenenţilor lor, pronumelor)! Pentru ce această per- 
turbaţie gramnticală? (Căci perturbaţie este, întrucii avem o prepoziţie 
care îndeplineşte funcţie de articol, Aşa după cum „lui Petru” sau 
„lem Peter” doar indică un datiy provocat deja de alte împrejurări, tot 
astfel „pe Petru Tau ucis Turcil”, indică doar un acuzativ provenit din 
alte cauze decît acordul cu pe), 

Intilnim și în alte limbi asemenea confuzii de functiuni între pre- 
poziţie $i articol. Franțuzescul „ă” sau englezescul „to“ sunt prepoziții 
tu funcție de articol (în romineşte ele sunt chiar articol: „lui Petru“). 
Asemenea nevoi de accentuare n carului subatantivelor se găseşte deci 
şi ln alte popoare. Dar interesant este că numai la noi nevoia se simte 
pentru acuzativ. De ce? 

_Asemenea moravuri gramaticale isvorăse totdeauna dintr'o psiho- 
logie adincă, dintr'o specificitate sufletească milenară, din încercarea 
de nenumărate ori repetată a aceloraşi sentimente. E deci interesant să 
constatăm că Francezul sau Englezul privese cu grije dativul, pe cînd 
Rominul îşi rezervă ale sale deosebite atenții aţiilor de acuzativ. 
Din această deosebire de conduită se poate pune şi o diferență de 
mentalitate, Dativul marchează o atribuire de posesiuni (de acolo şi nu- 
mele: se dă cuiva ceva). Este o înveatire cu valori, o constituire de pro- 
prietate, o acumulare de bunuri. Cu riscul de a ne expune unor critice 
ca acele provocate de lucrările filozotice ale lui Lenin, vom spune că 
acest caz dativ din gramatică trădează instinctul capitalist, spiritul 
burghez al omului. 

Dar acuzativul? 


este, în romineşte, o 

Şi oridectte ori vrem să facem pe grozavii, avem tendința de a In- 
troduce pe acest „pe“, simbol al acuzativităţii. Asta se observă mal ales 
la creatorii de cuvinte. Astfel, am auzit personal o doamnă, ofensată 
pentru că n'a fost salutată, zicind: 

„M'anfiş po salutul dumitale; și m'anfiş şi pe d-ta”. 


In fond, acest „pe“ esta şi el, ca şi „dar“, sau „Însă”, — acest pe 
expresie ifozativă, £ 


142 VIAŢA ROMINEASCĂ 


există 
Verbul „a se anfişa” — dacă admitem că un paru dee e 
i mineşie, ceeace e mai mult decit angan ca presa akweh -Ariea 
i re construiască y= proposita A Soglo fonetică — a socotit = 
pao „ poate, r s 
pipera ă pă ri paipear er acuzativ, mal cuceritor şi mai prestigios 
aii airig pe ne N PS „pe“, tntocmai ca și conjuneţia „dar, 
sunt oxprosiuni itosative. 


DOCUMENTE OMENEȘTI 


1 unui 
Għasse, printre hirtiile mele, un exemplar din Martie 1933, a ? 
„tiar“ poea apare Vinerea” şi care se subintitulează „popular pereti 
dont”, Nu conţine decit anunţuri, Și numai anunţuri cu rep ră 
tim. Caen ce nu inscamnă că ele n'au si conținut comercial, Căci rr 
două aspecte ale vieții par a merge clteodată pericet împreună. Ex 
conduita „comerciale intime“, pe care tocmai acel jurnal care apare aṣa 
do cotidian Vinerea le cultivă și face să înflorească. 

Cităm : 

„Masouză germană caută clienți, primeşte şi acasă. Sunt tindra. 
Ziar 40 „A”, 

Este foarte emoţionantă, la sfirsitul anunţului, schimbarea de nu- 
mär |n pronumele personal, Declaraţia începe obiectiv, povestitor, cero- 
nicăreşte, la persoana treia. Este partea expositivă, comercială. „Pri- 
meste și acasă”, e deja mai echivoc; este jumătate profesional, jumătate 
sentimental. ȘI pe urmă, bruse, schimbare de macar: „Sunt tindra". 
Scurt, pasionat şi procis. Expunerea rece se preface în confidență. 
Oferta de serviciu devine promisiune de fericire, O fericire „ziar 40 A”, 

Un prieten, de mult, îmi povestea cum, la o petrecere, unul din co 
meseni, înzestrat cu mari pretonţiuni da suflet silav, scotea la fiecare 
auris al ţiganului lăutar un pumn de napolooni şi-i băga în vioara ar- 
tistului, Dela o bucată de vreme, prietenul care-mi povestea toate aces- 
ton, şi care în timpul chefului rămăsese relativ luci, socoti absurd ca 
cioara să continue a primi cite o sută de franci aur la tiocare „șlagăr” 
și că ce căpătase pină atunci era mai mult ca destul. Așa incit, în mo- 
mentul cînd gonerosul meloman ezi din nou mina în buzunarul cu 
napoleani, prietenul meu Îl opri, "Tiganul incasi această crudă pri- 
goană a destinului, şi-şi văzu de cintec. Cind însă 
prietenul meu făcu din nou să avorteze cadoul 


elo- 

i iute. Trebuia ceva lim- 
pede şi obscur în acelaş timp; limpede ca să priceapă persecutorul, 

Bcur ca mi nu inţeleagă care s S: 

cui, pressnik ia na ka victima, era, desigur, beată, dar, ori- 

ȘI atunci, intrun esfort de inspirație sup 


sau mai bine scrisni misterios printre dinț 


remă, baragladina s 
broscoi electrocutat: i a 


i, cu patetice pri 


inţelea): 


Sunt Hnără”, 
neroa, parpi din emplarul ziarului care ro 


spare aşa de regulat coti - 
vase ani muplimentairi retea clientei noastre a mutatii asi Siani 


MISCELLANEA. 143 


canism psihologie: 
= i, prezentabil, curat, cinstit, caută post da încredere, zau orice; 
Ziar A", 

Prima parte e biografică. A doua e profesională: „Caut poat”, A 
treia e deja echivocă: „de increderea”. Dar iată şi finalul: tare, definitiv, 
totdeodată vag, ṣi în fond foarte precis: 

„Bau orice”, 

E foarte curios cum Încercarea de a preciza înțelesul unul cuvint 
îi face încă şi mai vag. Astfel: 

„Domnişoară 20 ani, cuminte în tot Inelesul cuvîntului, caută 
sprijinul, ete”, 

Avem cuvintul „cuminte“. Autorul vrea să precizeze. Pentru asta, 
el explică bine că e vorba de toate înțelesurile cuvintulul, Deci lărgesta 
acest înțeles, Și totuşi îl înguitează, Căci cetitorul va ști că, în fond, 
dacă 1 s'a atras atenţia că persoana de 20 de ani, a cuminte în toate tn- 
țelesurile cuvintului, a fost pentru ca omor, clientela să se gindească 
numai la unul din aceste sensuri, acela foarte precis despre care nu & 
decent să ne gindim de obicelu. 

Se Intimplă adesea, în asemenea anunțuri, ca un cuvint să fn- 
semne, deodată, şi numai pentru odată exact contrariul de ce însamnă 
el deobiceiu; astfel: „Excelontă menajeră, educaţie, experienţă, prezență 
(adică prezentabilă, N. R.), doreşte a menuja domn în vîrstă. 

Este foarta curios amestecul de avocație şi luxură din toate aceste 
anunţuri; o combinaţie de raţionalismm meschin, caleulator şi de patimi 
cordială. Această structură particulară duce la anunţuri incredibile, ca 


„Doi domni serloşi, tineri de condiţie absolut bună, caută două 
domnişoare sru doamne bune prietene, inteligente, culte, fete de socie- 
tate, absolut frumoase, simpatice şi tinere, între 17—23 ani. Avem gar- 
sonieră ultra elegantă în centru, oferim absolut toate distracţiile ca- 
gi eventual sprijin. Lăsaţi adresa la ziar pentru „Pri solidă 


Această cotizare comerelală în vederea tății, această asociere 
în nume colectiv a unor amanți indigenţi, ne teşte geniala frază a 
lui Beaudelaire. 

„Comme le débauché, pauvre qui baise et mange, 

„Le sein martyrisé d'une antique catin, 

Débauchá pauvre, Un deafrinat sărac. E îngrozitor să te gindești 
că asemenea lucruri pot să existe. ȘI anunţurile micii publicităţi, a ct- 
ror redactare produce o primă impresie humoristică, ne Insă totuşi 1a 
urmă un gust amar şi o vastă silă pentru genul nostru uman, 


In rame goai un alt sfirsit de anunţ, care traduce acelaş me- 


DIN ANTOLOGIA SCRISULUI ROMIN 


Din cel mai mare ziar bucureştean de dimineață: 

„Cu un devotament mai presus de orice laudă, cu o duioşia care 
desvăluia protundele lor sentimente şi o gingăşie în mişcări cara con- 
trasta cu uniforma lor sobră şi ostăsască, ete, ete". 

Nu vedem dece ar fi un paradox ca ostaşṣul să aibă duioşie şi gin- 
gășie. Viaţa de tranşee desvoltă sentimente apronpo materna în rîndul 
soldaților, Dacă militarul ucida în timpul răsolului o face cu părere 
de rău, fiindcă nu se ponte altfel. Această obligaţia dă unui om normal 
un suflet încă mal sensibil, mai înduioşabil, Este cu totul falşe această 
concepție a ostașului neapărat brutal în simțăminte $i gesturi. A trecut 
vremea cînd militarul se năpustea ca o hienă în inamic, iar pe timp de 


144 VIAŢA ROMINEASCĂ 


paco turalmente la palme pe subalterni, Acest a trecut. Şi 
pna ră m MSi” nu mai are de co contrasta cu a uniformă 
militară. 


Tot în cel mal mare ziar bucureştean de dimineață: 

„ez Beaux Jours” este o operă care va face deliciul tuturor prin 
norul do prospețime, do tineresc şi de voe bună pe care îl aduce”, 

Este aproupe de necrezut acest sistem de a vorbi romineşte. Intr'o 
singură frază cumul masiv de enormităţi linguistice. Cum poți oare 
„luca un aer“? Şi co poata să însemne un „aer de tineresc“ Şi chiar 
dacă War putea zice „aar da prospeţime şi de voe bună”, asta 
oare atmosferă de p time, zau aparență de prospeţime — 
adică două lucruri nu numai diferite, dar aproape contrarii. 


„Pe această cale voi stărui atit personal cît şi în calit condu- 
cător al ziarului Universul în slujba ie eee a 
rici creştine, Iacălit: Stelian no aia EE a: 


Prea frumos ca să fie stricat cu comentarii, 


„Componentul cel mai mic al firmei nervi, 
deva: 
rere brn ă s agravase într'atit incit a Gubu aa he de man se 
mintale şi apoi a murit“, (Din cel ere a Ang 
ean de dimineaţă), Ra taia 6 
Märturisi vare cero 
ui aas m că, în materie de agra de boală, nu se ponte 


NICANOR & Co. 


RECENZII 147 


= Dinicu Golescu, Eliade tipograf și jurnalist, filolog şi fruntas po- 
€, 

„Pornită delr modele streine — în special Condillae — grama- 
tica lui Eliade fu gindiță indelung, apoi confruntati cu gramatica 
ardeleană şi în cele din urmă trecută şi prin şedinţele Societății Li- 
terare, după «e practic fusese predată şi discutată pa bâncila dela 
Sf. Sava” (p. 32), serie d. Creţu, sintetizind într'o frază meritele, re- 
cunoscute istoric, ale gramaticului Eliade, „Curierul Rominesc” avea 
să exprime concret principiile: cultura națională bogată pe cunoaş- 
terea celei universale și Limbi unitară”, 

„Zice că nu e nicio treabă librărie în tara romină; că Rominii 
cheltuiesc în toate secăturile, numai pe cărți nu fac cheltuială” — 
scrie Eliade către sfîrşitul vieţii. Eliade a cunoscut insuccese, fn- 
trigi meschine, priganiri, animorităţi violente, atacuri pătimage, ete. 
Insă niciciată wa codat şi nu sa oprit Este o falsă imagine acta 
a unui Eliade Imbâlat de optimism şi activitate, imagine pe care 
a prilejuit-o și faimosul îndemn: „Scrieţi bäiețit”. D. Ion Creţu în- 
lături această falsă imagine, și în locul ei ae dă un portret real al 
unei perseralități viguroase, fără săi elimine umbrele, D-an relevă 
cu deplină obiectivitate erorile lingvistice sau utopiile politice ale lui 
Eliade, S| totuşi și erorile acestea ne apar mult atenuate, cind ne dim 
seama că ele sun! urmări, consecințele fireşti la care ajunge un om 
care duce totul, idei și acţiune, pină la capăt, Idealiamul lui Eliade 
ne apare ca o trăsătură necesară, poate esențială, a personalităţii lui 
spirituale. 

Un capitol bogat închină d. Creţu activităţii politice a lui Eliade, 
stăruind însă asupra unor date cărora istoria le-a acordat mai puţină 
Menta, (de ex. Eliade i poporul în timpul revoluției dela 1948 și anii 

e exil), 

„Regimul Regulamentului Organie făcea inoperantă muncea pro- 
digloasă a hri Eliade şi a generatiei sale, „chel el tines clasele munci- 
toare, — poporul — în ipnoranță, sub exploatarea boierimii” (p, 79). 
Lupta politică pe care o duce Eliade şi tovarășii säl ideologiei, fle că 
ei sunt prioteni sau dusmani onali, este lupta impotriva aubjugării. 
naţionale şi Impotriva asupririi economice și a exploatării muncitori- 
mii plugăresti. Au rămas istorice cuvintele generalului Odobescu, omul 
reacționarilor, venit să aresteza pe capii mişcării revoluționare, şi care 
are i de braţ pe Eliade, li spuse: „Eşti arestat în numele proprie- 

or. 

Viața agitată și dramatică a lul Eliade Rădulescu ar fi putut fi o 
ispită pentru o npoteozare patetică. Biografia scrisii de d, prof, Creţu 
se remarcă însă printr'o admirabilă sobrietate, D-sa n ştiut că este su- 
ficientă povestirea simplă şi redarea credincioasă a unei astfel de vieţi 
care sa desfășurat sub semnul luptei și abnegației, Căci Eliade n'a fost 
numai un „sef de scoală” si un eminent înzestrat, cl şi un luptă- 
tor pasionat pentru realizarea | politice. 

C L GULIAN 


Dr. IOAN CLAUDIAN: „Alimentația poporului romin“, 
Ed. Fundaţia „Regele Carol II", 1939, Bucureşti). 


Cartea d-lui E Claudian este unul din documentele cele mai de 
preţ po cari le avem pentru studiul atărei reale à țărănimii şi servi- 
ciul pa ari pa z indeplineste merită toute laudele. 

tun nd se vorbeşte asa cum se vorbeşte despre țărănime, cu 
locuri comune traditionaliste, cu wori: rencționare, cu idei mincinoase, 


148 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


fille speetaculoaae 
= Jui L Claudian vine să desmintă fotogra 
5i ranig de prost gust cu privire la necesitatea păstrării stărilor 
ute, Í ă n 

aits „Alimentația poporului romin agpi cifre kenster peia ra 
pip aa pe agin pag i ra piere En bari arată deasemeni şi 
e țărani „despre car . 
porunci cu Totul epizodic al măsurilor luate pină ore rai ae 
esto formulată, soluţia spre care trebue să meargă cons 
L Claudian éste numai una de ansamblu, care cere o răsturnare s0- 
clulă totală. 
; Din punct de vedere ştiinţific, cartea d-lui I. Claudian prezintă 
mult interes, deonrece se s Hene pe us material complex de istorie, 
sociologie, economie politică şi ografie. 

Spleuim din eilenn d-sale unele constatări cari arată interesul 
vi ridicat. Cu privire la linia generală de alimentare a täranului ro- 
mån, — lată ce spune d-aa In prefață: „Particularităţilo hranei țAra- 
nului român, din aceste locuri, țin, în parte, de obiceiuri alimentare 
arhaice, care îşi au rădăcinile în factori antropogeografici complexi. 
So mulaogă la acestea o subnutriție”, — apărută din cauze lstarico- 
sociale. = 

Iată cele două mari caractere ale hranei ţăranului: 

1. O hrană monotonă, de tip predominant vegelal, 

2, Lipse obiceiului panificaţiei, avind porumbul ca bază de ali- 
mentatie, 

intrun prim capitol, mai curind istoric, A-1 I. Claudian se ocupă 
de trecutul alimentar al Rominilor, arătind intensa cultivare a meiu- 
lui şi apoi n porumbului în țărănime, — căci pariul a fost intrebuinţat 
aproape exclusiv de pătura boerească. Tehnica panificației puţin cu- 
eco te mn mers mină în mină cu lipsa tehnicii băuturilor termen- 


Caracteristica bucătăriei ţărăneşti ponte fi: „faza fierturilor şi 
palotelor”, fAră trecere la panificație. (p. 28), 

Anumite condiții rele (scăderea vitelor, ete), adpe următoarea 
consecinţă: „Dar, aṣa cum se prezintă astăzi er aa ar ţăranului 


romin din citeva provincii ale țării, ea apar hrană 
tip arhaic, ci chiar regresie" (p. s n F 


Apoi. autorul stabileşte că şi tru Ro 
tare de clasă, legată de un complex istori vorboşie 
deasemeni de hrana de foamete prin care au trecut adesea ţăranii 
(burneni, ctuperci, ete), Lipsa laptelui şi a cărnii este cauza subnu- 


triției ţăranului, și autorul crede că pelagra este mal 
cint a absenței acestor teri mal curind o conse- 
consumirii mari de porumb. rii din alimentare, decit un rezultat al 


Cu privire la reformel 
eonstatările diul L Cimudțaain pac XIX în fa 


Pauperizaren js au Imprejurări asemănătoare. 
dinl, este un proces analog, coincizind ao panterioara Tiahetulii moi 
sau la agricultura de export, de comert. A 


secol mai tirzių, „| ve colo, ca şi la noi, cu un 
nutritia Perie im ak crema ării merge, mina în mină, cu sub- 


Cu privire la actualit i 
nostru a ramas gtetua st ată co adaogă d- Claudian: „Țăranul 
DARE etar agricol, întra agri Predom 
realistă, comerci izată, depinzind de Hs a rup pieţei in- 


RECENZII 149 


ternaţionale, dar fără mijloacele agriculturii intensive, Reforma 
agrară nu a soluţionat problema pășunatului, esențială pentru alimen- 
tația și sănătatea poporului. Nu ne putem aştepta deci la o schimbare 
simţitoare a alimentației țărănesti. (p. 137), 

Şi o altă concluzie: „Privită din punct de vedere al evoluţiei 
alimentaţiei, aşa cum se prezintă astăzi, hrana ţăranului romin din 
anumite ținuturi este 1) arhaică şi 2) regresiva” (p. 140). 

Insfirşit suntem cu totul deacord cu fraza: 

„Soluțiile definitive ale acestei probleme nu pot fi decit de do- 
meniul economic”, Adică, largi măsuri cu caracter colectivist. 


D. TROST 


IACOB MIHAIL GRIGORIU: „Prizonierii“, Tip. Tirajul, 
Bucureşti, 1939, 


Nu ştiu de ce cartea d-lui Grigoriu poartă numele acesta, fiindcă 
din cuprins ințelesul acesta nu se desprinde, 

Autorul este un debutant, cum ni-l recomandă din prefaţă, cu 
vorbe dulci, d. Victor Eftimiu, tără bunăvoința cărula n'am fi citit 
romanul, Viaţa cu care se ocupă d. Grigoriu este accea imediat vecină 
cu sfirşitul răsboiului, cînd oamenii incercau să reia un fir întrerupt, 
încileit. Alexe Zamfirescu vine în. Bu i cu un suflet mare şi © 
traistă de manuscrise. Incă din tren, divinitatea îi protejează pe tină- 
rul înflăcărat, fiindcă o cunoaşte şi o sărută, deodată cu focul calei 
mal curate dintre iubiri, pa Geta, o studentă şi fiică de preot, Astfel 
se pune bine Alexe Zamiireseu cu partea sufletească, Foarte curind 
se va pune bine şi cu partea materială, fiindcă o editură îl oferă una 
sută de mii lei pentru romanul său de debutant şi Alexe Zamfirescu are 
toate şansele să devie cineva, Ă 

Cititorul ştie însă că nu sunt vremurile sub om, ci e bietul om 
sub vremuri, Aşa și aici. Intervin comuniştii — așa cum interveneau 
ei imediat după răsboiu — şi-i ditsrug fericirea, In mod deliberat, 
aceştia fac să planeze asupra lul Alexe Zamfirescu bânulala că ar fi 
comunist. Şi știți pentru ce? Pentru că Geta este cumnata lui Ilie 
Strajă, gazetar de temut, om integru şi stegarul mișcării de redestep- 
tare naţională, Ilie Strajă va fi compromis, Jocul comuniștilor reuşeşte 
pentru moment. Inainte de a-şi putea da seama de adevăr, Geta 
inebuneşta, 

D, Iacob Mihail Grigoriu mai anunţă: o carte sub tipar „Munel- 
torii” (evanghelia muncii), roman şi o carte care apare În 
„infidelitate“ (puterea destinelor), roman. E inutil să mai cheituiaacă 
banii, cînd li lipsesc cele mai clementare daruri serlitoriceşti. Coerce 
merită să fie reținut, este curajul de a fi tipărit o asemenea carie, 
pentru autor, şi curajul de a ff dat prefața, pentru d. Eftimiu. 


STELIAN J. POPESCU: Problemele unei economii dirijate 
in Rominia, 1939. 


Reprezentant al tinerii generaţii de economişti egiți depe băncile 
Academie! Comerciale şi ajutor al mal multor lucrări din domeniul 
tinanţelar publice, d-l Stelian J, Popescu dovedeşte, desigur, un mare 
curaj cind încearcă să dea soluţii viabile unei probleme atit de vaste 
şi tot atit de spinoase ca posibilitatea aplicării unui sistem plunificat 


150 VIAŢA ROMINEASCĂ 


in viața economică n țării noastre, orei trial maria naen 
tich tozet soara, paria Sg reg D si prea partizani ai di- 
me o citate din mer ° 

aroko scoli economice, fără a tnfățisa totuşi toate punctele de teen 
Trece apot la fixarea principalelor „probleme economice  romineş în 
cara vor trebu! sù formeze „obiectul economiei dirijate”; pentru ca 
capitolul următor să propuie mai multe reforme ce ur trebui să fie fä- 
cute do organelo Statului, în vederea soluționării fericite a probleme- 
lor „ce se car rezolvate“ din diferite „sectoare economice”, 

Dovodind o bună cunoaştere economisi naţionale, autorul se lasă 
totusi coplesit de frumuseţea, armonia şi logica unei economii ptanifi- 
ente gi exagerează fără să vrea puterea reală de intervenție a apara- 
tului de Stat în sectorul privat al vieţii economice, D-1 Stelian J. Po- 
pescu, we alitură acelor economisti care consideră că „economia diri- 
jată, desi de origină socialistă", îşi poate găsi aplicaţie și într'un regim 
de proprietate privată asupra mijloacelor de producţie cum e cazul 
Miri noastre. Şi neeasta cu toată diferenţa principială intre sistemul 
de producţie socialist în care planificarea ţine de insăşi natura regi 
mului și sistemul capitalist în care orice încercare de planificare for- 
ati loveşte în însăşi bazele regimului: iniţiativa şi proprietatea parti- 
culare. 

„Planificarea pe plan economie, — serio d-i Stelian Popescu, — 
tinteste la restabilirea echilibrului dintre producţie şi consumatie“, In 
sistemul de planificare socialist, „producţia urmăreşte să ridice din ce 
in ce mai mult nivelul mediu de trai“. Puterea de consum a spy 
tioi sa desvoltă deci paralel cu producţia bunurilor şi astfel ema 
supraproducţici şi a crizelor economice nu se poate pune. Aplicată sis- 
temului de producţie capitalist, planificarea economică frinează deo- 
bieriu producția bunurilor consumabile, căci are de scop să „ajusteze 
toți peur în ere e pie roze munci gel caro se menține la un nivel scăzut 

za urilor ca i 
concurenje: ce se stabilesc fără intervenţia liberei 

"artizanii economiei liberale au d ta 
„confunda liberalismul cu capitalismul“, susțin arip- reamh Ee pase 
tie capitalist fsi menține caracterul său progresit numai paa 1 
Iibanulti whimb. Recurgerea ln măsuri de organizare şi Ă sc în onem 
n producţia capitalistă nu poate fi decit un semn al cerizoi și al dirii 


lrecätoare înapoi din calea progresului, căci 
ajustare” se subminează insă, idea de ba A Aai e 


Diriguirea vioțli economice din 

-g at rasi deci ca un fenomen roA seriam einer se cama nu poatg 

Farima er dia pp rea e Socială a proprietății., edh porene opi: 

darul deelt să je ferite n„corectări” aduse proprietăţii r vat + „Pinni 

ce se pun în nicin nua pă apte ra întreprinderilor economi 
i au si 

uva", 9*7Y'Motor care este profitul, Initiates a profitului. Căci „fără 


Sunt momente în yi 
sectorul «ţa statelor cind intervenţi 
ui a ale Privat apare intr'adevăr necesa puterii publice in 


nent", fiind cerută de însăşi intrate E soramea 


RECENZII 151 


pentru „salvarea capitalismului în sine, a proprietăţii private, a pro- 
fitului”, Acest „pericol iminent” poate lua forma unei crize economice 
sau sociale, a unei amenințări din partea statelor imperialiste cu „di- 
namismul și agresivitatea lor permanent amenințătoare pentru sta- 
tele slabe și neorganizate“, 

Tendinţa de organizare şi de dirijare a producţiei exilată, într'a 
devăr, în economia capitalistă în actualul ei stadiu de deavoltare, dar 
iniţiativa acestei organizări nu vine din partea organelor, de Stat, ci 
dela însăși intreprinderi particulare, Acestea sa cartelează la început 
pe diferite „ramuri de activitate economică“, iar mai tirziu se întru- 
nec în concerne financiare uriașe care îşi intind influenţa lor chiar 
dineolo de graniţele statului lor național. Acestor întreprinderi parti- 
culare, care se asociază între ele sub diferita forme puternice de con 
centrare şi care nu de fapt proprietatea forțelor de producție, trebue 
să le recunoaştem deci puterea de n comanda In viața economică. 

Elaborarea mäsurilor practice de planificare într'o țară capita- 
jistă nu se poate face deci fără n ține seamă de interesele şi de gradul 
de organizare a sectorului economic privat, E explicabil deci faptul că 
soluțiile de „diriguire” a vieţii economice propuse de d-] Stelian, J. 
Popescu se referă mai mult la sectoarele bancar și industrial în care, 
dutorit „iniţiativelor particulare”, s'a ajuns la o concentrare destul de 
înaintată. In schimb, pentru realizarea scopului „esențial, imediat al 
diriguirei economice pe baza do plan“, care ar fi „ridicarea economică, 
sufletească și culturală a păturii ţărăneşti” cu economia oi neorgani- 
zată, autorul n'a putut da nici o indicație asupra măsurilor practic 
întradevăr valabile. Ar fi greşit, deci, să acordăm organelor de Stat 
rolul hotăritor în diriguirea economiei naţionala mai ales că acestea 
pot cădea în „greșala biuroeratizării” şi se pot uşor „identifica cu inte- 
resele iniţiativelor private”. Importanţa acestora se poate face simțită 
insă In lucrări şi Intreprinderi „de interes general” în care „principii 
pur economice cad pe al doilea plan”, fiind „călcate în picioare chiar 
principiile de rentabilitate". 

Puterea de rezistentă redusă a economisi noastre fată de instabi- 
litatea situației economice internaţionale îngreunează şi en bilită- 
tile unei economii dirijate autonome, După o lungă perii de ten- 
dinje autarhice în economia națională, suntem puși astăzi în faţa no- 
iei formule a „spațiului vital“, care răstoarnă în mare măsură toate 
planurile anterioare și ar putea să ne impună „renunțarea la indus- 
trializare, renunțarea chiar la unele ramuri de fubricaţie pentru care 
suntem deja utilaţi”, 

N. ROMANESCU 


OLIVEIRA SALAZAR: Doctrina și Organizarea revoluției 
portugheze. Ed. „Universul, 1939. 


Pentru cei care ar spera să afle o nouă doctrină socială de va- 
loarea corespunzătoare cu zilunția politică a autorului, citirea unor 
opere ca „Doctrina şi organizarea revoluţiei portugheze“ de Salazar 
sau „Fascismul”" de Mussolini oferă destule motive de deziluzie, Adre- 
sate mai mult supușilor obișnuiți să asculte şi si aprobe, de voie sau 
de nevoie, cuvintele dictatorului, acesta cărţi „de doctrină” surprind 

rin afirmaţii tendenţioase şi contradictorii, prin lipsa de claritate în 
[dei pe cititorii ce se consideră „cetățeni liberi” datori „să raționeze". 

Concepută mal mult ca o justificare teoretică a unei guvernări 
indelungate, „doctrina“ lui Salazar comparată cu liberalismul sau 
marxismul, deavăluie, ca şi alte „doctrini” nsemănitoare, caracterul 


152 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lui 
e „rovlzaţie comandată. In acest sena, e caracteristică fraza 
Mussolini Adresát lui Bianchi în 1921: „Fascismul italian are nevolo 
de o doctrină. Sper cå în două luni filozofia fascismului va fi creată”. 
Ce diferență fată de istaria liberalismului zămislit timp de secole şi 
tradus in ordinea politică după o temeinică pregătire doctrinară! 
„Doctrina“ tui Salazar nu poate apare deci ca ceva de sine stă- 
lAtor cu pretenţ'uni de valabilitate universală, E mal degrabă o rea- 
firmare „eorectată” prin diferite „legi speciale” sau o critică a vechi- 
lar principii democratice. Astfel, autorul se afirmă ca un adversar al 
„canstituțiilor liberale“ care sau lăsat preocupate numai de 
„lropturile şi garanţiile cetățeanului”, un duşman al „filozofiei mate- 
rialiate care consideră individul cu centru al lumii şi origină a drep- 
tului”, În acelaş timp, el constată totuşi că liberalismul, printr'o per- 
versiune neințeleasă, „propagă despreţulrea demnităţii omului“, 
Hestringindu-şi critica maj mult la viciile de aplicare în practică 
a Sistemului liberal, decit la doctrina liberală propriu zisă, 4-1 Salazar 
ntribue democraţiei unele concepţii intenţionat deformate. cum ar fi: 
„Idea absurdă de a considera indivizii ca fiinţe abstracte geometrie 
egale între ele”, sau o învinueşte că „rare conţinut economie şi s0- 
cal”, Realitatea „concretă“ ne arată însă că acest „Sistem abstract 
fondat numai pe indivizi" s'a dovedit extrem de viabil şi progreaist, 


= măi dăinue și se deavoltă chiar în țările ce poartă steagul givi- 
n ţie 


W lucruri, unul 
un sistem omnipotent care posedă în sine 


De asemenea 


şi Po stabiji irecţ i 

yi sociale ' jsă stabilească prețurile și sapa ŞI în a ietii economice 
re A ta produc- 
vai g e mal putin favorizate și să asi ure anätäșirea stării claselor de 


mc r o garan 
si morale a itat fără prej cierea 
tentă dovin posi gi : Adică salarii sub apang araa o juridice 
e mal pertectă, fioo Ului portughez „ in „moral“. In felul 
inatin etala", fiindcă se face Joc apenan iberan in Arr a At ce 
ul 


N. ROMANESCU 


RECENZII 153 


LUC DURTAIN, „La guerre n'existe pas“, (roman de 
1914—16) Flammarion, 1939. 


Do trel zilo mă frămint gindindu-mă cum să ticluase recenzia 
de faţă asupra ultimei cărți a lui Luc Durtain. Condelul îmi stă 
greu în mină, simt că orice voiu scrie va fi o neintrecută banalitate 
față de romanul de sub impresia căruia nu mă pot incă ee erai 
Nu e nimic de povestit. Stal faţă în față cu jurnalul unui e aflat 
pe front în primii doi ani al războiului, pină a fi fost răpus de schije. 
Aproape nici o intrigă, nici o îngiruire de întîmplări palpitante. 
Citeva episoade banale, din care cel mai pasional, o l ică care 
te părăsește pentrucă găseşte mai bună partida cu un ofiter din dosul 
frontului, părtaş la ciștigurile de războlu ale unel fabricii de muniții, 
nu ocupă decit tot un spaţiu foarte redus. O acţiune deci foarta re- 
strinsă, romanul însă, mai captivant, mai emoţionat, mai copleşitor 
decit povestea cea mal pasionant. Toate nile — o descriere de 
atmosferă. Atmosfera războiului. Dar ce Ti se tale răsufla- 
rea, eşti Invăluit ca într'un vis, simți o greutate atirnînd tot mai greu 
în trup, simţi că-ţi lipseşte aierul, că vrei aler, doreşti să asvirli cartea. 
dar degetele întorc nervos si tremurind paginele, simţi otrava făcîn- 
du-și efectul şi vrei să mai bei fără intrerupere din ea, 

Cartea, acest jurnal de front al bunului: doctor Răgimbault, n'are 
expresii tari, mare imprecații la adresa războiului, nici un blestem, 
Arta sublimă a lui Luc Durtain în această operă a sa, este de a fi 
proectat candoarea și sensibilitatea omenească pe fondul grozăviitor 
măcelului, Contrastul ò atit de puternie mett nmeteste, răstoarnă 
simţurile, firea. Și totuşi, în tolul masacrului, cind moartea își ser- 
bează triumful, viața triumtă asupra morții. Omenia se afirmă chiar 
în mijlocul celor mai mari grozăvii, Tată garanția ¢ñ războiul nu 
există în sufletul omului, că el există numai în împrejurările axte- 
rionre, că e] va putea fi gonit odată şi din lumea exterioară. Dar, 
cit de banal scriu! Vă implor, citiți pe Luc Durtain! 

VN 


ERNST WAGEMANN: „Der neue Balkan", Hanseatische 
Verlaganstalt, Hamburg, 1939. 


Prin eu însăşi, apariţia cărţii d-lui Wagemann este semnificativă. 
Nu è vorba e un oarecare doctor sau obscur docent, care să fi seris una 
din nenumăratele cărți germane de propagandă economică şi politică, 
ce apar memoria dela un timp încoace. Sarcina de a „programa“ axu- 
pra problemelor și perspectivelor economice ale „noilor Balcani" a fost 
atribuită însăși d-rului Wagemann, preşedintele Institutului de Con- 
jonetură dela Berlin şi cel maj ilustru economist şi statistician al ac- 
tualei Germanii. Astfel este subliniată atenţia din ce în ca mal sus 
ținută și mal perseverentă po enre o acordă Reichul țArilor balcanice 
şi îm special, din cauza aurului negru, României, De altfel, stilul, 
conținutul și concluziile cărții vădese cu prisoaință că ea constituia 
unul din instrumentele mentale adiacente cu ajutorul cărora influ- 
ența economică germană în Balcani incearcă să se facă tot mal do- 
a ceea ce trebue să trezească cu osebire atenţia — mai 


Nu putem să ne oprim în cursul aceastei scurte recenzii asupra 
principiilor de colaborare economică pe cari autorul le desvoită, ana- 


154 VIAŢA ROMINEASCĂ 


zind relaţiile dintre Reich şi ţările balcanice, precum și perspecti- 

ren de ri re Desi tormulările făcute în această privinţă în paginile 
cărții nu prezintă nimic ce mar fi justificat așternerea lor intr'un 
simplu articol; deşi ele nu sv etalează decit intr'o expunere foarte 
succintă lipsită de comentarii mai ample, bazate material sta- 
tistic sau pe fapte, analiza lor şi a scopurilor urmărite de ele cere 
o desvoltare mai largă, pe care ne-o promitem s'o facem întrun ar- 
ticol special, în numărul viitor al revistei noastre. Ne limităm deo- 
camdată la unele aspecte mai secundare ale cărţii, de-o originalitate 
cu totul specială, 

Ne frapează În primul rînd întreaga ţinută a cărţii, de-o super: 
ficialitate aproape supărătoare și oarecum de mirare din partea unul 
savant cu un renume mondial atit de mare. Explicaţia e simplă: cartea 
n'a fost serisi pentru a se studia ştiinţifice stările și aspirațiile eco- 
nomieo-sociale din Balcani, ci pentru a înfățişa veleităţile Reich-ului 
In acest „Raum” (spaţiu) european. Ea poartă în consecință pecetea 
intenţiei cu care a fost scrisă. A trebuit să fie pregătită în grabă 
pentru propagandă; deaceea unele „impresii“, în cari prejudecățile 
sau sentimentele autorului au ținut locul studierii anevoioase a rea- 
ltăţilor istorice sau actuale, formează buchetul teoretic al expunerii 
programului de acţiune economică a Reichului în Balcani. Relerăm 
din acest buchet o primă floare: viața naţională a popoarelor balen- 
nice, a născut în cursul secolului trecut pe fondul unui vid istoric, 


in nemţeste ad-littoram „Geschi it“ i p 
mr rr temea > chtslosigkeit“, Iată însăși propriile cu 


vede, 4 i istor 
Aunin An rage lipsit de istorie — nu prea deosebit de cel al 


d-rul Wagemann nimie E ae a se pune pe ei mal presus. Pentru 


din partea civilizaţiei ro - 
e grei ret A a oana: abilitatea şi rustul vieţii politice, cu 
ndenja audiate “dar mai ales calităţile, căci au înlesnit 


» cit de aparent 
disprețuitoare faţă de desto alitatea egocen- 


RECENZII 155 


în acest caz în cele balcanice, indiferent dacă acestea au fost mai mult 
sau mai puțin ilustre în istoria omenirii! 

Ideia deochiată a „vidului istoric” în Balcani nu e de loc fn- 
timplătoare, Dispoziţia spirituală ce i-a dat naștere se relevă şi în 
alte afirmaţii nu mai puţin stranii, D-rul Wagemann poate fi consi- 
derat şi ca autorul unei teorii cu totul speciale asupra structurii 50- 
ciale actuale a popoarelor balcanice. Ţările din Balcani ar fi, 
pasă-mi-te, formate din „ţărani şi funcționari”. Piramida socială în 
Balcani ar constitui un tip deosebit caracterizat prin faptul că „nu 
numai pătura mijlocie, dar şi pătura înaltă este foarte subțire si 
foarte slabă” (pag. 35). Autorul trebue să recunoască de pildă în 
privința Rominiei: „In Rominia se găseşte ca şi în Rusia țaristă un 
proletariat agrar numeros — şi în legătură cu extragerea petrolului 
şi a industriei forestiere — unul industrial nu fără importanță, şi 
imediat alături posesiuni mal mari de averi, da, mare bogăţie” 
(pag. 39). Recunoaşterea existenței în Rominia a unel pături supra- 
puse bogate, deci tari, şi a unui proletariat cu oarecare densitate, 
nu-l împiedică însă pe d-rul Wagermann să afirme sentenţioa: „Co- 
mun tuturor ţărilor balcanice este totuşi faptul că țărănimea şi func- 

ionărimea constituie celo două pături principale ale populaţiei Tog; 

. Să lăsăm la o parte inexactitatea ţipătoare a acestei afirmații 
generale, Și să ne întrebăm care este substratul perseverenței ma- 
nifestate de d-rul Wagemann în a simplifica structura socială a tä- 
rilor balcanice, în a o prezenta mult mai inapoiată şi primară din 
punctul de vedere al desvoltării capitaliste, decit că ea este intr'a- 
devăr, în a declara „foarte subțiri şi foarte slabe” pilturile suprapuse, 
atribuindu-le un rol mult mai puţin important ca cel al funcţionă- 
rimii? Răspunsul e simplu. Este aceeasi privire „rassială” de sus în 
jos, sortită a minimiza forțele proprii ale popoarelor balcanice şi lăsa 
deci în mod indirect să se înțeleagă rolul de „îndrumător” şi de „pro- 
tector" pe care ar trebui să-l joace în Balcani patria dornică de ex- 
pansiune a autorului. Despre preconizările esențiale ala cărții vom 
vorbi în numărul viitor, dar partea de acompaniament pe care trebue 
so numim în mod indulgent „teoretică”, e un avertisment din cele 
mai semnificative pentru nol balcanici, latini, slavi, greci sau otomani. 


V.N. 


PAUL NIZAN: „La Conspiration" (roman) Gallimard, 1938. 
1938. 


Un scriitor tinăr de mare talent îşi tale drum în bogata litera- 
tură franceză. „La Conspiration” a lui Paul Nizan s'a bucurat in mo- 
mentul apariţiei de un mare succes literar pe deplin meritat. După 
ce ai citit cartea al sentimentul că te afli în fața debutului unei noi 
serii monumentale de volume, sortite a forma întrunite unul din acele 
mari romane franceze cari vor trăi etern în literatura universală, 
şi printre cari se numără „Jean Cristophe” al lui Romain Rolland, 
„Lea Thibault" al lui R Martin du Gard sau les „Hommos de 
brune volonté“ a lui Jules Romaina. 

Paul Nizan continuă cea mal bună tradiţie a realismului literar 
francez, deschis tuturor marilor tendinţi și frâămintări ale lumii, căel 
tormează baza reală a vieții şi se reflectă ca atare în opera literară 
tornică de a fi oglinda vremilor pe cari ea le descrie. Eroii primului 
volum „La Conspiration” sunt cinci studenţi, vlăstare a unor fa- 
milii îndestulate, cari abordează viaţa într'o perioadă socială critică, 


156 VIAŢA ROMINEASCĂ 


frămintată de disputa aprigă dintre valorile unei societăţi ajunse in 
fuză doelinantă > valorile noi preconizate de perspectiva progresu- 
iul istorie. Cit de puternice trăiesc in felul de a se revolta, în ade- 
sărurile reale şi noi, ca şi În iluziile ce mişcă agitația sufletească 
a acestor tineri, divorțul lor sufletesc de familiile jor anchilozate în 
mentalitatea mulţumită, confirmată şi plină de prejudecăţi a hoga- 
ior acestei lumi; repulsia lor pentru profesorii cu prestigiul ştirbit 
de pe urma renunțării lor la o gindire curajoasă şi independentă 
de vederile virturilor piramidei sociale, Ce bine e descrisă această 
atmosferă n unor normalieni, stăpiniţi de neastimpărul primenirii 
lumii, trăind întrun mediu ideologic atit de divers, de variat şi de 
complex ca cel al vieţii spirituale şi politice pariziene şi nereuşind 
decit cu greu, să găsească canavuua potrivită acţiunii prin care el ar 
duri să-și verse focul lor sufletesc. ȘI nu toţi reuşesc să meargă de- 
parte. Unul so Impiedică în mrejele iubirii, în braţele căreia e fm- 
pina de revolta pe care o simte contra egoiamului, prejudecăţilor şi 


V. N. 


Buletinul Institutului 


de filol 
lippide". Director: lorg r Pie romină „Alexandru Phi- 


u Iordan. Vol. V, lași, in-8, IV -+396 pag 


Spuneam aMă dată cà unul di inci i 
aramă Publicaţii lingvistice conta de Principalele apei n a 
» Cu un termen împrumutat dela geologi, e Pe: vene Sa pod 
noi nume de colabora Lari. cană ca 


asupra Pluratului pmi aao a cu un articol al d-lui Torgu Iordan, 


telego 

nam decit a | -Din potrivă, în pă cum 

decit prin patte e e francezul Intelege altceva a Seuri este alt fo” 
vănescu 


susține că nu e vorta oog 


RECENZII 157 


de sunete, şi cë avem atitea sunete (cu valoare semantică), cite pu- 
tem pronunţa izolat. De unde ar rezulta că a scurt şi a lung sint în 
romineşte două foneme diferite, lucru vizibil tals. 

D. H. Mihăescu studiază începuturile sufixului romanic-mente, 
despre care arată, pe baza textelor, că este un procedau de origine 
aer și că porneşte dela Intelesurile figurate ale cuvintului mena 

nte". 


Urmează notele lingvistice. D. AL Graur prezintă un glosar din 
comuna Reviga (Ialomiţa), urmat de în ale d-lui lorgu lor- 
dan. D. Leo Spitzer, dela Universitatea din Baltimore, dă citeva note 
etimologice privitoare la termenii de argou romineşti. D., C. Ar- 
meanu, un glosar de argou ieşean. D. D. Florea-Rarişte, un studiu 
asupra graiului elevilor şi studenţilor, D. Gh. Bogaci, mai multe 
note etimologice. D, George Mihail Dragoş, un studiu de argou ba- 
sarabean. 

Asupra acestor trei din urmă studii aşi vrea să stăruesc pu- 
ţin, deoarece sint opera unor începători. D. Iorgu Iordan, n cărui 
competenţă este mal presus de discuție, şi al cărul merit în „lansarea” 
de noi specialişti l-am accentuat În mai multe rinduri, greşeşte to- 
tusi, după rea mea, atunel cînd lasă colaboratorilor deplină Hber- 
tate să scrie nnivităţi (mă refer la primul dintre cei trei autori po- 
maeniţi), pe care apoi, foarte adesea le rectitică în notă. Cred că ar fi 
mai util să le rectifice în manuscris. 

De exemplu, d. Florea-lariște discută cuvintul abiturient (p. 
198), ca şi cind ar fi format în romineşte, cînd de fapt e cuvint nem. 
tesc; la aceeaşi papes ne spune că „o sută” se spune pe latineşte 
centus! Transcriind un text franțuzesc ip. 213), d-sa adaugă un ze 
epini din rominesşte („se jouer de la trompe”), Explicații romantice: 
boboc pentru recruți sau începători este considerat ca un termen de 
mingiiere, ceea ce este explicat pe aproape o pagină întreagă: „atuden- 
ţii din anul Intti sint priviţi cu multă simpatie de studenţii mal vechi... 
pentru a-i determina să militeze într'o anumită direcție poltică” (p. 
199}. Ca şi cînd termenul argotic boboc ar data de acum cițiva ani! 
baterie, cu înţelesul din graiul beţivilor, esta explicat ca o transfor- 
mare a buteliei de Leyda! (p. 212). La aceeasi pagină: Cind doi tii 
spun că ești beat, du-te și te culcă, e considerat în mod gratuit ca o 
parodie n proverbului cînd doi se ceartă al treilea ciștigă. lată un pa- 
saj deosebit de naiv: 

„Intr'o zi cu soare „cindva, Intro zi fără precizare de dată, într'o 
zi oarecare” (obişnuit zilele sînt la noi luminoase, cu soare)”. 

Dar în Franţa cum sint, căei şi Francezul zice un beau jour, după 
cum Neamţul zice eines sehânen Tages? 

In sfirşit, ar fi de dorit ca autorul unui articol de lingvistică să 
serie mai corect în limba lui maternă şi să nu producă perle ca wr- 
mătoarele: 

„Aşa se explică situaţia că, alături de expresii cu totul genera- 
lizate, vom găsi altele răspindite numai în cercuri restrinae..” 
(pag. 198). 

„Faptul... se explică prin aceea că mai ales în Germania viața 
universitară luase pe vremuri un avint deosebit, existind studenţi 
care-şi petreceau aproape toată viaţa în universitate” (pag. 200). 

„franţuzescul bonjour, răspindit, desigur, de studente, In care 
se observă, in genere predilecție pentru nceat termin, căpătind prin 
rotunjirea buzelor un aer de falșă distincţie” (pag. 202). 

„Pentru a-și mărturisi dorința că, întradevăr, ar vrea să bea 
apă” (pag. 210). 


158 VIATA ROMINEASCĂ 


„Am avut prilej să înregistrăm unele cuvinte, pe care, repe- 

tindu-le pate o bucată d ora zimi care le intrebuinţase, acesta 
3 mintea de ele” (pag. . 

E, paeau re şcolarilor — pier Seyal s prin ideslismul avintat— 

vare, In urmArires unei porfecțiuni visate, distrugo tot ce nu li se 

pure In conformitate cu idealul” (pag. " 

Dar mă opresc, Pentru a încheia cu acest articol, nu vreau să 
spun că e cu totul lipsit de interes. Dacă insă ar fi fost revăzut 
în «ce priveşte limba, dacă sar fi înlăturat nnivităţile şi sar fi in- 
trodua În text Indreptările pe care d. Iordan le-a pus în note, ar- 
Ucolul d-lui Florea-Rarişte ar fi cîştigat foarte mult. 

Notele d-lui Bogaci, din potrivă, sint bine făcute. Autorul nu se 
arată protenţios, nu trage concluzii generale din flocare amănunt pe 
care-l discută, dar tot ce dă e corect, Mărturizeae că prefer tinerii care 
lasă lucrările de sinteză pentru mai tirziu. 

ȘI articolul d-lui Dragos este meritoriu. Se pot totuși releva unele 
scâpări, Pul, la poker, nu vine din francezul foule (pag. 260), ci din 
englezul full. 

„trap“, passè: „termin din vorbirea militarilor cavulerişti, näs- 
cut prin derivație sinonimieă după a merge, verb cu care se întreabă 
jucătorii dacă participă snu nu la joc” (pag. 261). Nu rezultă oare din 
agaia iaa ok e a înseamnă ~merg“* In realitate înseamnă „pas. 
n fine, a mete la baie pe cineva, Ware e - 
ratla (p. 260), ej indică murdari n are nimic de a face cu transpi 

Recenziile ocupă o sută de pagini. O singură obaorvație: co in- 


jelege d. Mihăescu (pag. 280), prin expresia ta petite tante, où tu aime 


RECENZII 


ION BIBERI: Cercuri in apă, colecția Universul literar, 
1939. 


lodată n’ t mai clar ca azi simţămintul inutilităţii 
PE, are ta poe ah DITA Pun: patit pierdut. A fap- 


pe 
nul d-lui Biberi. Incă „Thanatos“, cercurile în apă erau o imagine 
preferată scriitorului spre a sugera aparența, fără ecouri în adin- 
cime, a vieţii, 

De astădată, cercurile în apă se desfac în jurul domnului Neron, 
dictatorul politic al unui judeţ, avind el insuşi convingerea că ţine 
în mina sa destinele tuturor celor dimprejur, cari se apleacă în 
genere K puternic, capabil să-l ridice sau sh-i înfunde în 

„Adică, la drept vorbind, co s'a întimplat? A trecut prin viaţă 
un om vajnic şi neostenii, şi sa prăbuşit în noapte ca o stea căză- 
toare. E! şi? E singurul? Și apoi, din intimplare, lsbucneşte un incen- 
diu pe o noapte neagră, iar verdeața verii începinde e amenințată să 


jdea 
„Răacolirea sa Ii, Oamenii obosiră, oamenii uitară. Citeva săp- 
tămini în urmă, Neron nu fu doci o aaa ari, Chloe alip- 
mijlocul cărora trăise și luptase, începură a şi-l aminti cu ti- 
inţă şi indiferenţă. Viaţa îşi reluă mersul încropit, egal, Cuna Be 
ron nu mai fu decit ò amintire", 

Dar înăuntrul acestor cercuri în apă este o lume Intreagi de 
care autorul se serveşte spre a-și face demonstrația. Sunt oameni cari 
șia eri eo i aa a o johil clanul pi f 

-a propus sä- este „geful" clanului politie Jude- 

pe un şablon foarte curent în literatura de astăzi a R 


in sine toate defectele politicianului. În juru 
pe acelaş tipar, dintre cari autorul numat pe Constantin Barbu fi 
scoate într'o lume mai curată şi-l face ridicol intre atiția eroi pu- 


Uneori intilnim creaturi cari, pentru economia romanului, pu- 
tenu lipsi, rostul lor putind fi trecut în grija oricui altcuiva. Daet 


10 


146 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


de palme 

Arina, Mcârezc, ac, ea aari juste prâzenta In roman. lar un 
aron, nu 

ars ca Lică Stroici, care la început lasă uuyroala As i. a pupe 

principal, dispare de timpuriu, înainte de ea d-lui Biberi. 

lurile fundamentale şi deci rostul pe care-l are ra com AR Dia 

Sunt Ai ba pohime ati AR o a salnas Firat. Dilan. 
omnulul Neron, dau con 
Posisie constitue fata pitorească a tirgului de provincie, jumătata 

tini, jumătate ratași. 
cabin, son personaj deplin, desvoltat, este Neron. Ceilalţi sunt om- 
moni fragmente, ŞI e firesc să nu cunoastem decit pe acest Neron, rare 
e demonstratiy pentru intonţiunea urmărită de autor, Iubirea tumtii- 
tupas cu care o înconjoară pe Vera Spineanu ar putea fi singura 
latură simpatică a eroului, dacă şi ea n'ar fi împletită cu deprinderiie 
polițiste ale sefului politie, 

Ducă „Cercuri In apă” ar fi pură demostraţie metafizică pe 
temă etern reluată în literatură, cartea d-lui Biberi n'ar fl un roman. 
Cevaco-i dă identitatea nceaste, așa cum cere didactica literatură, deci 
ceeace face din „Cercuri în apă“ un roman este rugrăvirea momentu- 
lui social din care autorul îşi înalță demunstraţia. In ultima vreme 
scriitorii noștri sau obișnuit să arunce v piatră în starea politică 
rominenscă de pină mai ieri. D-iBiberi nu e Singur pe această cale 
Şarja pe care o întreprinde este axcesivă şi ni se pare că inteligența 
analitica a nutorului, foarte desvoltată altfel, a cedat unor credințe 
pe cit de curente, pe atit de uşoare. 


M E 


I. CREŢU: „Viața lui Eliade“. Ed. Cultura Rominească. 


Ceea ce caracterizează opera lui Eliade este o continuă ten- 


» Capătă 
iei revoluți p un sens unitar, 


Suntem obişnuiţi A- Ă 
„sef de scoala”, aim prin eet n mi Rii 


trezenacă niciun o i canică a ajuns să nu mai 
n relmprospătare, cou în spiritul celo 


era necesară o înfăţişare a vieţii lui Eliade, ien. a acestui epitet, si 


evenimentele, t r 
teln „mesianice: D. ooe semnificative si tot 


inturile activității eutsan tiu a urmărit cu 


aproape Jumătatea do 
Puțin cunoscute (do ex. Klaas ama cu date no 


işat, rind pe rind, îi Regulamentul o Şi 
lite rganic), Ne este in- 
ghe Lâzăr, apoi participind insufle al „Societăți, Ama? a i See 


TARIFUL PUBLICAŢIILOR 


Dela 1—1.000 fini... a 
Fi 1000 linti în sus... O ETTER 


lnformațiuni comerciale şi financiare, minimum 5 linii |... 
Articole, dări de seamă comerciale ctc., în corpul revistei |. 
Anunţurile colectorilor de loterii .. .,.,... 
Informațiuni loteria de Stat . . .  .. 
Intruniri electorale, anunțuri . .. .. .. să 


ORICE ANUNŢ ÎN TEXT 


e do... 


Anunţuri comerciale şi financiare . . 


Acte juridice, sentințe, hotărtri, cereri de naturalizare ete. 


CAE DDR: E o ATOE PIAA 
Acte de mulțumire; la informațiuni ...,....... 


Numiri, permutări, deplasări, decorări etc. la informațluni 

nedepăşțind O aae ea a E SES 
Extrase de divort simple . . > 
Schimbare de nume; trei publicații . , . .. sa saos. 
Anunţuri dela institutioni industriale ..,.-..... 


L An a aAa S . 9... r T . E T 0:'s 


» Comerciale 
o financiare, asigurări, oficiale ete. . . . .. s 
Anunţurile editorilor şi librärillor, se taxcază după tariful s5 


Lei 7 linia 
" 6. 
e 1, 
— B, 
A 12 +» 
„n Dha 
» l 
m Oa 
6 Wu 
. 0, 
Lei 10 linia 
» 8, 
s 39, 
a | e 
. 8, 
„ 200 bucata 
=- 40 , 
„ 400 . 
»„ 15.000 pagina 
» 15000 „ 
s 20.000 „ 


Anunţuri mai mici ca spațiu de cit 10 linii, se vor plăti cu tariful a 10 linii 
Anunţuri şi informaţluni cu fracțiuni de linii, nu se admit decit socotite 


fa: 10, 15, 20, 25 etc. linii. 


Orice anunţ cerut să apară special, se taxcază cu tarif special. 


Plata la orice anunț sau angajament se face numai anticipat, 


1939 — ANUL XXXI 


Nr. 9-10 — SEPTEMVRIE-OCTOMVRIE 


iaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ȘT IINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIŞOLANU 


MIHAIL SADOVEANU 
AL. PHILIPPIDE 


U I. PREUTESCU 


EUGEN IONESCU 
I. CONSTANTINESCU 


SUMARUL: 


Prea frumonsa atun (p. 3) 

Traduceri din Rainar Marin Riike íp. 13) 

Frica de formule (p. 15) 

Scurt tratat de ontologie (p, 20) 

Aristofan critio iterar (p. 28) 

După moarte (versuri p, 38) 

Umanismul Italien (p. 40) 

incercare asupra spiritului paliteței (p. 57) 

Tezele principala aia economiei de războlu (5. 76) 

Vinätorui (versur} p. 82) 

Doctrinale totniltariste şi drepturite subicetive (p, 55) 

Adevěratui 1048 (p. 98) 

Cronica literară (|. Hellada Rădulestu: Opere. Tomai |. Ediție critică 
su introducere, note și variante, de D, Popovici p, 104) 

Literatura străinătății (Aniversări și citeva sugestii P 11%) 

Gronica lingvistică (Şeonia polonă p., t4) 

Cronica ?nvâţâmintului (Agregaţie, în Imvâțăminul secundar p. nT) 

Cronica ideilor (Artă și valoare p, 173) 

Cronica economică (Început de războlu mondial p. t30) 

Gronia militară (Prima fază strategică a razboiului p, 134) 

Cronica plustică (Participarea noastră ia ai XYV-lan songrea inter- 
național de intorim artei, — Marile expoziții de artă min sezonului 
internațional p. 129) 

Cronica dramatică (Început de stagiune. — La atirgitul unal .xpe- 
rinte de „trust™ teatral p. 148) 

Sorisori din Londra (Prizonierii destinului ori ni străbunilor?, — 
Terorinma! vitezei. — Obsesio universală p. 1a) 

Sorisori din Poris (Punnte de vedere p. 

Vecinii nogtri: Sorisori din U. R, S. 5. (p. 102) 


- 


MISCELLANEA: (p, 109) Cayenne. — Proventiri Implinite, — Literatură și resiitate, — 
Olimpiada cinamatogrnafică daia Venaţia, 


REVISTA REVISTELoOR 


REDACȚIA ȘI PUBLICITATEA : STRADA AL, LAHOVARI Nr. 16 


Gis 


iiidid adani aaniaa batani 
ADMINISTRAŢIA 
MONITORUL OFICIAL ŞI 
IMPRIMERIILE STATULUI 
BULEVARDUL ELISABETA, 29 
BUCUREŞTI 

TELEFON 5-1820 


E E T 


ani 
Tenoonaasiii: M. RALEA si c. VISŞSOIANU 


Viața Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIŞOIANU 


Imscrisă în registrul de publicaţiuni periodice în Tribunalul Iior, Na. 32 998 


ANUL XXXI 
SEPTEMVRIE - OCTOMVRIE 1939 


PREA FRUMOASA ŞATUN') 


Se afla tasa Casealuiui întrun loe mneintat şi liniştit, nu de 
parte de cetatea împărătească Babaham Lângă sine ținea Sindipa 
doi slujitori muţi, care-i ştiuu toate obiceiurile vieții, Avea clădit 
deasupra acoperișului foişor, de unde, în vremea nopții, cerceta ce- 
rul şi zodiile, Din foişor, ziua, se vedea 0 apă curgind dincolo de 
dumbravă şi era atita pace lîngă acel mal încit veneau fiarele să sn 
odihnească acolo fără frică și fără dușmănie. lar un puiu de leu, rã- 
mas de mama sa, se deprinsese a se apropia de casă și învățase să as- 
culte de filosof, purtindu-se blind și cuviineioa. De la 0 vreme se 
juca și în preajma catirului care, împramntind ceva din firea blindă 
a stăpinului său, îl suferea cu filosofie, 

— Priveşte, fiule, la catîr și la leu, zise într'o zi Sindipa uceni- 
cului său. i vezi că trăiese în bună înțelegere; şi leul ridică ghiara 
asupra catirului en blindeţă, fără să-i dăuneze și jucindu-se numai. 
S'ar putea însă, într'o zi, să-l lovească, căci i-ar cuna să-şi arate 
puterea. Așa sint şi en, sărman filosof, subt braţul împăratului. Dacă 
nu-ți dan învăţătura cuvenită, ar avea drept să mă lovească ; însă ar 
putea să mă lovească şi după ce i te-aşi duce plin ca un stup. S'ar 
indulei din tine ca din faguri şi pe urmă m'ar lovi ca pe un catir 
nevolnie. 

— Asta war fi după dreptate, a strigat Ferid eu iuțeulă. 

— Bine ai răspuns, fiule; văd că Domnul Dumnezeu a pus în 
inima ta eci mai mare bun pe care se cuvine să-l aibă împărații. Căci 
nici sabia nici mărirea nu prețuiese cît dreptatea. 

In casă; dasealni a ales o chilie mure și a pus pe slugile sale s'o 
pregătească, văruind-o și lăsindu-i goi păreţii. Avind pe ucenie ulă- 
turi, învățătorul a început a serie pe alb semnele gîndirii. După 
aceea, zi en zi, a seris cerul, pămîntul și toată zidirea lui Dumnezeu, 
Și, seriind, dădea învățătură coconului împărătese. A urmat a serie 
numerele de aur și geometria şi toată învățătura acelei vremi. De 
patru ori pe zi scotea pe cocon la lumină și-i arăta cîmpul și pădu- 
rea și toate frumuseţile lumii, cu florile, gizele, paserile și animalele. 
1 le spunea pe toate și i le tălmăcea, ca să le cunoască bine. T le spu- 


1) Din „Divanul Parsian”, 


4 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nea și i le tălmăcea cu plăcere şi eu bucurie, ca să fie învăţătura nu 
silnieie, ci desfăture a vieţii. Cind se întorcea singur Ferid în odaia 
cea albă, stătea en zugrăvelile, cu numerele şi cu semnele gindului, 
dlineimlu-le şi pătrunzindu-se de ele. Atit de avintată era mintea 
tul şi atit de deschis sufletul cătră minunile lui Dumnezeu, încât, în 
mai puțină vreme decit făgăduise, dasealul a dat toată învăţătura 
sa coeomului împărătese, Deci a rimas răgaz ca toată învăţătura să 
sa concă în mintea și în sufletul ucenicului; și nici trupul nu i-a 
slăbit, nici ochii nu i s'au trudit. Avea vreme să fie bucuros şi zbur- 
datio ea leul cel tînăr. După asta l-a mai învățat Sindipa pe cocon 
să-și stăpineaseă minia și să-și înfrineze poftele. 

= seg fiule, este cea mai anevoioasă didahie dintre toate, 
zicea dascal Puţini împărați pot rindui în sine o cumpănă a li- 
nâștii Mai puţini pot struni desfătările trupului. Nefiind sehivniei, 
Dumnezeu nu cere prea mare asprime pentru fiinţile lor; căei zidi- 
torul a pus în noi carne și sînge; ci împărații an datorii mari şi griji 
crude, cînd mintea cată să se limpezenscă şi cele trupesti să se înlă- 
ture. Tu să înveţi însă a iubi viaţa şi oamenii, 

Ferid se mira. 


— Duscale, zise el, cunosdind toate acestea, pari mai presus 


decit itorii i i ie şi 
re stăpinitorii, şi totuși te văd trăind fără bogăţie și fără ntră- 
— Fiule, răspunse filosoful, Dumnezeu pune d | înțelep- 
- iunii și într'un om Rărac; nu crede că birak. și aia fra. mai 
o preț, Cind Ia putere se e tata atunci a fost seris 
i . Cînd îţi veni 
mea, asta să fii tu, fiule, pentru noroudele acestei pie, Mă 
$ i r e — viermele inimii. D 
ca pei scoti toate tainele, îți dorese s'ajungi la împărăție = pe 
pede «eine e e, să nu omori pe daseatul tăn, NEN 
ai poate ! a strigat ncenicul. Cüm l-aşi putea 


A suspinat filosoful, răspunzînd : 
— Dacă n'ai fi vrednie de învățăturile 
Atunei cceomul l-a îmbrățișat pe dasealui) să 


- Prea slăvite Done şi tată, iuti mä trimite dasealul meu 


tz € ăţătura . 3 
imovolesti a porunci, veni a mea s'a sfirşit și, lacă 

H măria-ta ait a Mini in fața măriei tale. In are 
in a A vagi lunare, și să dai dasealului mon vi agale 

S'a bu x 

poruneit ; curat împăratul i a sărutat pe coconul său. Apoi i-a 
-7 Îmtouree-te la dasenlul gua - 
Mri, Vor fi de fată eurten m mart anal ar pd re legea 
te şi să se 


PREA FRUMOASA ŞATUN 5 


busure. lar plata nu va fi după nevoia dasealului, ci după dărnicia 


Veselindu-se feciorul, a ieșit, ca si încalece pe eatirul filoso- 
fese. Inștiinţaţi fiind de sosirea sa, l-au întimpinat în grăđina pa- 
latului sfetnicii și căpitanii şi se îndulceau întrebânda-l. lar de la ză- 
brele, de la cămările din fund, îl priveau femeile şi rideau la el, eu 
buzele vopsite și sprineenele încondeiate, cum e rinduiala femeiască, 
lar Ferid grăia cu toţi fără semeţie și cu voie-bună, încât toți i se 
închinau cu dragoste şi binecuvintau harul lui Dumnezeu asupra 


împărăției persienești. j 
Cind s'a întors Ferid la casa de lîngă dumbravă, ziua se intu- 

necase deplin și asfințise luceafărul de sară. Sindipa înțeleptul era 

în foișor și cerceta stelele, citind zodia ce se pregătea feciorului de 


Lă 

Ucenicul s'a suit la el vesel și l-a păzit în jilțul său, cu fruntea 
plecată şi eu privirile mîhnite. 

A zis: 

— Tatăl meu împăratul poruncește să ne înfățișăm mini-di- 
mineață la curte, 

Sindipa îl privea în tăcere. 

— Ce ai, daseule! de ce eşti mihnit? 

— Fiu al sufletului men, a răspuns filosoful, sînt mihnit, căci 
am citit în stele şi am cunoscut acum ceea ce mi-a ascuns nn nour 
altădată, la nașterea ta. Nu poţi desvăli mini, fără primejdie, po- 
doaba minții tale. Mi s'a arătat în stele cumpână de moarte pentru 
viața ta. Abia într'a șaptea zi, începînd de mini, va ieși pe cer 
ima nouñ: acea sabie subțire de aur e somnul duhului tău și al bi- 
ruinții tale. Pînă atunci trebuie să fii mut. Abia atunci poţi vorbi. 

Ferid a zimbit, 

— Părinte al meu, a zis el, voin face cum hotărăgti și voin fi 
mut şapte zile, p : 

— Atunci izbînda va fi nu numai a ta, ci şi a mea, s'a bucurat 
înțeleptul Sindipa. 

ur: luat pe cocon și l-a dus cu sine în chilia sa, unde avea altar 
al ginei Isis. La supus în genunchi, l-a bineewvintat și l-a pus să 
jure că va fi mut şapte zile, Cind a ridicat ochii, Ferid a văzut pe 
uboliţă zimbindu-i, cu arătătorul minii stimgi pe buze, — îndemn la 
tăcere, 

A-doun-zi, la răsăritul soarelui, fiul împărătese a pornit pe jos 
cătră cetatea tatălui său, urmat de slujitorii muţi, care aveau a cu- 
noaște întimplările şi a duce în taină veștile unde știau ci. Invăţă- 
torul a încălecat pe catîr şi s'a îndreptat spre munte, Cind soarele 
a luminat dumbrava, s'a întors fiecare în loe, oprindu-se și privind 
în urmă. S'au închinat spre lumină. Au văzut pe puiul de leu 
stind dinaintea pridvorului şi păzind căsuţa, ceea ce a dat bună nă- 
dejde lui Ferid și filosofului, că se vor mai întoarce acolo, Și-au 
mai făcut un semn eu mîna și s'a dus fiecare în calea sa. 


5 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Împăratul Kirs dăduse poruncă să se facă mare adunare a 
curtenilor şi să fie împodobită cu flori sala cea mare a divanului. 
Cum s'a arătat Ferid, l-au întimpinat slujitorii şi l-au dus la baia 
împărătească ; i-au luat toiagul; au scos de pe el straiele de filosof, 
care, cum se știe, sînt straie de puţin preţ. L-au scăldat şi l-au uns 
cu miresme, l-au îmbrăcat cu mantie albă şi i-au pus cunună de tran- 
dafiri. Li se părea însă de mirare tuturor slujitorilor că măria-sa 
Ferid tace 

Ei nu vonteneau să-l întrebe felurite Imeruri; măriu-sa  Ferid 
se uita la ei cu blindeţă şi tăcea, 

. — Poate îşi păstrează cele dintăi vorbe pentru părintele său 
sopiran, grăiau ei în de ei curtenii. 
ul treilea ceas al dimineţii a dat sunet, gongul şi  Kira-im- 
părnt a pășit la jilpul de aur şi nestemate, întru Ba G sa strălu- 
miră pomat îi ap spata şi scutierul îi ducea stema cu =malțul 
şi arelui; cuparul îi i pivni 
arene iy Ateh p 1 ducea cupa şi pivnicerul purta ul- 

Asemenea arăture curtenii u tăimă : bucură- 
ratul de puterea şi mărirea sa- P ai e i tie ay aA 
său, bind vinul desfătării i 7 an 

Au intrat ȘI s'au așezat împrejur și cei şapte sfetnicii filosofi 


ui împărăției, Pier i i 
one ției, Fiecare avea toiagul sän și fiecare își mîngiia 


A cuvintat impăratul Kira: 
— Să se infățişeze fiui nostru prea-iubit. 
e rame şi pristavul porunca, 
itorii au i i 
ny purtat de subsuori pe cocon și l-au adus înaintea 


„_— Unde e dasealul Sindi 
CR dea erra Sindipa! a intrebat măria-sa. Poftese să 
Curtenii gopteau între ei: N'a venit dasealul Sindi 


Filosofii au intors unul cătră altul nasurile, întăi într'o part 
[i e, 


pe urmā în altă parte. N 
ciunul n'a scos cuvint, ușrevan filosof a îndrăznit a tuși usor, Ni- 


— Unde-i Sindi 'a mi 
Da ; indipa ? s'a mirat împăratul, 
Împăratul și. PP 
blindeţă,, šia Întors privirile cătră fiul său. L-a cercetat cu 


Unde e dusealul + de 


Văzut că Ferid stă į sir i 
clipit din oshi, n mărmurit. Nici nu și-a miscat id pra n'a 


eo —. x. 


E» Pop a e 


P 


PREA FRUMOASA ŞATUN 7 


— Te-am întrebat, a struit cu nelimiste impăratul ; răspr nde 
părintelui tău. 

Ferid a stat mut, 

— Ce este ? de ce nu răspunzi f 

Pe obrazul împăratului s'a zugrăvit întăi uimire; apoi s'a 
nrătat spaimă. Cu måna dreaptă a dat ta o parte pe spatar, cu mina 
stingă a dat la o parte pe scutier; a săltat din jilț, făcînd doi paşi 
înainte, Şoaptele curtenilor se alungan inte prin toate colțurile ca 
niște gingănii veninouse; îndată au ajuns şi au râscolit cămârile 
dinlăuntru, unde femeile gătite aşteptau să iasă și ele la lumina 
zilei, 

Împăratul a coborit la coconul săn și ia pns mina sa dreaptă 
pe umăr : 

— Fiule al nostru prea-iubiţ, ce ai ? 

Ferid pare a înţelege glasul tatălui său, dar nu dă răspuns. A 
fost numai o părere că ar fi înțelegind. Nugrevan filoso! îşi mătură 
pieptul eu barba. Fiecare barbă a fiecârni filosof se neliniștește, 

Împăratul, însfirşit, s'a întors spre ei: 

— Stetnicilor, puteți domniile voastre pătrunde această taină? 
puteţi oare da împărăției mele vreo lămurire ? Credineiosule al 
nostru sfetnic Nușrevan, domnia-ta ce spui ? 

— Inălțate împărate, a răspuns Nușrevan filosof, ce-ași putea 
eu îndrăzni să cuget, cînd împăratul meu este de faţă? Mintea stră. 
lucirii tale e cu mult mai pătrunzătoare decit a oricărnia dintre noi 
şi decit a tuturor la un lve; într'o clipă măria-ta poți face să sca- 
pere cremenea celei mai negre taine. N'ași îndrăzni deei să alătur 
prepusurile mele acolo unde luminăţia-ta dintr'odată ni înțeles că 
dasealul Sindipa, ca un vrăjitor egiptean ce se afli, neputind în- 
deplini legămintul său și temindu-se de pedeapsă, a încuiat cu far- 
meee glasul coconului, iar el-însugi a fugit. 

— Am înţeles asta |! a strigat cu miînie Kira-impărat; dar vi- 
decanul nu va scăpa de dreapta noastră minie, Să vie căpitanal 
străjii mele ! 

— Aici sînt, strălucite stăpiue ! 

— Aicea eşti f ai venit ? 

— Aicea sint, strălucite soare al vieţii și ascult porunca ta: 
să mă duce în clipă eu o sută de călăreţi, să caut pe dasealul Sindipa, 

— Si înealeci și să te duci în clipă cu o sntă de călăreți ! a po- 
runeit cu mînie împăratul 

— Unde să-l caut, străluerte stăpiîne ? 

Kira-impărat s'a întors cătră sfetnicii săi : 

— Unde să-l caute f s'a mirst măria-sa. 

Filozofii au venit mai aproape și s'au sfătuit ; după asta au fost 
de părere ea violeanul dascal Sindipa să fie căntat pretutindeni 

— Să iai o sută, să iai o mie, să iai o mie de mii, s'a miniat îm- 
păratul ameninţind pe căpitanul străjilor, şi să-mi găsești pe tirăloa. 
Vrau să-l văd în faţa mea și să vie gidea nostru Hurda să-l jupoaie 


8 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de piele inainte de a-i reteza capul en paloșul. Ce ai tu, copile ? s'a 
intors după aceea măria-sa la Ferid; încearcă de grăiește, ori fA un 
nemn, că să înţeleg ceva, 

An venit ln Ferid şi filosofii, pipăindu-l. 

— Pare n fi întreg, numai cît nu scoate cuvînt, a zis cu încredin- 
jare Nușrevan. Am putea să cercetăm dacă are simțirea toată infin- 
gindu un bold în coapsă ori în grumaz; dar nu se cuvine să impun- 
gem cocon impărătese. Dacă ar fi mişel, ar putea scoate pidea ade- 
vărul spinzurindu-l în cîrlige şi bătîndu-l cu harapnicul ; dar aseme- 
nea lucru nu s'a pomenit pentru odraslă domnească decîind e lumea. 
O ființă din os sfint poate pierde căpățina prin sabia gidei, dacă bi- 
nevmieşte a porunci împăratul; dar pîngărită de biciu ori de alte mi- 
șelnice cercări nn se cuvine a fi în veci. 


„_— Nu este alta de făcut, luminate împărate, decit aștep 
voia Ini Dumnezeu, Numai sfinția-sa stă dienten hapirina aii 
> Aşi ete; dar pînă cînd să aşteptăm ? 
Filosofii s'au sfătuit iar, chibzuind să afle cît este de așteptat. 


În vremea asta Ferid sta sin : 
s gur la o parte, tăe nan 
se mişe ppt Ai A 3 ) j nt și mihnit. Maierile 


a sa, dintre cele 


Șatun se oprise o clipă îi "eri i a venit 

- ; pă iingă Ferid, apoi a j 

mesi preiei a mat crelința, după accea a era > = j oeae 
n insa a sorbit de donă ori şi a făeu ze 


mire: Ata tew oarecare mulți- 
— Stäpine släyite i z 
ae piu o atm, eta să stan ap i 


u i r 
NEA CA puțin pieziş, ou cozile spre timple, Că) 


tului 
Trandafir-de-aur, Curtenii ce aura ame nou: Altinghiul, adică 


mai tmp i ndrăzneau să-i spui 
latag, Sa Senat Îngādnința să Kia zoo decit Şatun; a» 


ra min SA ŞATUN 9 

— Ce-ţi este voia, Şatun [E bete măria-sa. 

— Puternice stăpiine, a zis prea iubita Jui soție en glas dulce: îna- 
inte de a se duce la pedeapsa accea care se mai chiamă şi învăţătură, 
Ferid, coconul Domnului meu, obișnuia să vie în chilie la mine, ca să 
cante jucării şi să audă Lăpsit fiind de dragostea maicii sale, 


găsea o petrecere şi o i 
putea, cu blîndeță și gingăşie. fac să vorbească — dacă muţenia 
dacă e legat prin vrăji, vom găsi o 


lui e prefăcută ori poruneită. 
femeie bătrînă să-i desfacă, 

— Bine, a poruncit împăratul ; fă precum spui. 

Şatun s'a înehinat înaintea stăpinuiui său. S'a întors spre 
Ferid, luîndu-l de mînă și ducindu-l eu sine, Adunarea a rămas pe 
ioc, așteptind. Impăratul a mai poftit o cupă de vin de Biraz, 

După ce l-a dus în camara sa pe cocon, Batun l-a așezat pe un 
coltuc de puf lingă sine, alăturea de divan. 

— Dragul meu Ferid, a zis ea en dulceaţă, uită-te la mine, îm- 
blinzește-te și vorbeşte. 

Coconul tăceu, după rinduiala lui, 

Șatun i-a mîngiiuat putul bărbii și mustăcioara. 

— De cînd veneni în această chilie, a urmat ea, a trecut atita 
vreme cit ţi-a trebuit ca să creşti și să fii bărbat falnie, Nici nu te-ași 
fi cunoscut, dacă te-ași fi întîlnit undeva pe cale, ori într'un loe 
străin. Dacă m'ai fi cuprins, ași fi ţipat; dar dacă ai fi vorbit, te-ași 
ii cunosent după glas, 

Ai fost prietin cu mine, urmă ea văzindu-i neclintirea ; mă mir 
că astăzi te arăţi duşman al meu. Ştiu că-ţi plăceau danţurile mele; 
dacă dorești, lepăd haina și danțez numai pentru tine, Iţi plăcea să 
timțeşti mireasma sînului meu. Dacă îţi pleci spre mine obrazul, vei 

imţi că e N 
p la vorbă fapta, Satun cuprinse pe Ferid fäcindu-l să 
simtă mireasma oleului de roze. 

El se trase îndărăt, Ea rise eu plăcere şi-l cuprinse iar, 

— Nu-ţi cer atita să vorbesti, s'a întors ca cu glas scăzut, eft să 
mă asculți, Eu am înţeles că ai asupra ta o poruncă a tăcerii. Cind vei 
avea iar glas, aşi dori ca vorbele tale să fie prea-plăcule urechilor 
mele. Dacă pofteşti, sînt a ta, Dacă poruncești, bătrinu! nu va mai fi. 

Cunose o doftorie și, desară, poate să bea cea din urmă cupă de vin. 
Tuturora le ești drag şi toți te slăvese; toată Persia va fi bucuroasă 
de împărat tinăr, frumos și viteaz. 

Ochii lui Ferid s'au aprins, Ratun a crezut că s'au aprins de plă- 
cere pentru dinsa și s'a alăturat mai strins de el, cuprinzindu-l de 
după grumaz. 

Coconul a răsărit în picioare și a respins-o. 

A răenit cu mînie ; 

— În şapte zile vei afla răspunsul men! 

Pe urmă, dintr'odată şi-a muşcat limba en spaimă, avind ina- 
inten ochilor vedenia dasealului său. In aceeași clipă Şatun s'a rosto- 


10 VIAŢA ROMINEASCĂ 


¿olit în lungul divanului, rupînd de pe ea feregeaua, smulgindu-și 
Siru şi virindu-şi în lostani unghiile. A pipat de trei ori, din ce în ce 
mai tare și mai ascuțit ; F 

— Vai ! vai ! vni ! O 

Au răspuns murmure de întrebări; s'a stirnit mișeare în sala 
divanului, an pătruns slujitori în tinda chiliei. S'a arătat şi mă- 
rinse Împăratul, cu mare uimire. 

— Vai! s'a zireolit Şatun cu disperare, cărind În genunchi 
și tirîndu-se pe covor cătră Domnul său; nu mă lăsa, stăpâne al 
meu prea-iubit! Am orexut că due în chilia mea un copil bnd, 
și am cunosent cu spaimă mn tigru, care m'a cuprins voind să pîn- 
găresseă bunul tatălui său. 

— Cum? cef a răcnit împăratul eu înfricoșare; cine şi unde? 

— Fiul măriei-tale, împărate, plingea Satun, a voit să mă ru- 
şineze! a-mi viaţa, mărita-ta, căci nu mai putem trăi amindoi 
lingă tine. 

ere a tija cupa de aur în capul slujitorilor celor mai 
apropiaţi. apucat de grum fără să-i i fi i ai 
săi. A celt on Aian a az, i vadă, pe doi filosofi ai 

— Luați-l pe nelegiuit, închideți-l la întuneric. Gid i 
acută paloşul; desară să-i taie aul. sia 

S'a făcut mare spaimă între curteni, Nimene n'avea inimă 


să înainteze spre cocon, căci tuturor l 
e a e era drag, Impăratul a bä- 


— Luaţi-l! 

L-au cuprins slujitorii şi l-au dus. El nu arăta nici i 

E nici ură, nici 
Ep sie să tacă, ceeace cn nespusă mirare an băgat de 

Impărutul nu înceta să se frămînte şi să bolborosenseă, hol- 


Vindu-se cu minie asupra tuturor Ea > 
Satun s'a înfricoșat, inchizinduse în chilia duri, ot frumoasa 


— O, domnilor și fraților, a din 

[i + cu i i i 
ernle, Nuprevan filosof; ce facen gg ae bee ed dan 

Puternie a dat poruncă să fie stricat coconul său, și s'ar fi 
dată năprasnie şi fără cer- 


fățişeri şi două întrebări T ă orice pricină are donă în- 
răspundă coconul, La învinuirea femeii, se cuvine să 


— Insă i 
Aban-filosof. Moca, int vea, aă răspundă, a grăit din loul său 
TORI Intoemai préêcum Z e 
4 spui, uhi 
să răspundă, Dacă muţenia tai eee frate ori eonia vrea 
vrajă, ptăm ce lor 


PREA FRUMOASA ŞATUN 11 


delega vracii și va răspunde atunci, Dacă muțenia hui gi-a porun- 
cit-ọ el singur, trebuie să nșteptăm ziua cînd se va deslega de această 
rinduială și va vorbi. Atunci iarăși va putea fi intrebat. Ori va măr- 
turisi, ori va tăgădui, — părintele său va hotărî cu bună ştiinţă. 
S'a trecut, domnilor, vremea cînd tiranii Persiei tăiau capetele fără 
întrebare. De cînd s'a statornieit divan filosofese, împărații au în- 
vățat a face judecata en cercetarea cuvenită, 

— Aga este, a amestecat cuvint Mitrida filosoful; ai dreptate, 
imbite frate al nostru Nuşrevan. Dar dacă împăratul ridică sabia, 
ce poate face filosoful? îndrăzni-vam noi să înfruntăm pe mă- 
ria-sa ? 

— Nu ştiu; să vedem, a zis Nușrevan filosof eu îndoială; de 
aceea am desehis acest sfat. Din sfatul filosofilor numaidecit va să 
iasă lumină. 

Intre cei şapte sfetnici ai împărăției se afla şi Lidru, care era 
mare iubitor de vin și i se rumenea nasul în fiecare zi de la al doilea 
ceas al dimineţii. A ris Lidra filosof şi a zis: 

— lată de ee, domnilor, trebuie să înfruntăm pe măria-sa. Căci 
dacă nu-l întrumtăm și îl lăsăm să strice pe cocon, mini îi va părea 
poate rău şi se va întoarce asupra noastră mustrindu-ne că um tă- 
cut: datori sintem să cerem iertare ori aminare, cum e totdeauna 
obiceiul nostru, cind osindește măria-sa pe cineva la moarte, Un 
singur moștenitor are împărăția; dacă acesta piere, sufletul părin- 
telui nemîngiiat va fi, însă al împăratului se va înerîncena punin- 
du-ne nouă îndoită vină. Mă tem să nu fie mustrarea măriei-sale 
așa de înfricoșată, încât să răminem seurtați de capete. Cel puțin 
eu ași dori să mm mi se împuțineze zilele, cit mai am vin bun în ul- 
cioarele mele, 

Era între filosofi şi Urga, de neamul său dela Mongolia, 

— Dacă lăsăm pe împărat în voia mîniei sale, a grăit Urga fi. 
losof, atuncea eu vă poftese să-mi daţi drumul, ea tă încalee în 
pripă și să mă due spre miazănoapte. 

— Ba să nu te duci, l-a oprit Nugrevan filosof, şi să stai cu noi, 
ca să facem lezămint cu toţii să oprim pe măria-sa de a săvârși ase- 
menea faptă. 

— Dar dacă Ferl e vinovat? a întrebat Cos, filosul cel 
roşent. 

— 0, Cos filosoate, i-a întors răspuns atunci Aban; domn'u-ta 
ești între noi eel mai tînăr, şi cunoaștere a patimilor omeneşti ai 
mai puţină decît noi. Noi cei mai virstniei ne-am mirat că Ferid 
avea pe el straiul în cea mai bună rinduială, iar răsuflarea sa nu 
era ca unui harmasaraș înfierbintat, Deci poate că femein tãinnieste 
alt adevăr. lar dacă Ferid nu e vinovat și piere, nu vă întreb ce 
vom răspunde împăratului acestuia de pe pămînt, dar ce vom răg- 
punde unui judeţ mai înfricoșat, cînd va veni vremea să se fucă 
cercetarea faptelor noastre, 


12 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


uşrevan marele sfetnic a suspinat: a 

a3 Tată deci, domnilor, că sfatul nostru s'a luminat. Am înţeles 
că bine este să fim cu toții într'o înțelegere; că bine este de ase- 
meni să nu ne pierdem mai tirziu căpăţinile ; şi că se poate ca vina 
să fie a muicrii şi nu a coconului. Să ridicăm cuvint și sfat la 
împărăție, să nu piară coconul. Insă eu mai știu una, că, mini, fe- 
meia ret cere inrăşi osîndă pentru Ferid, Poate ar fi mai bine să 
indemnăm pe împărat ea să taie numai pe Sindipa: așa poate îşi va 
ixbăvi minia. Dar iarăși mă întorc și zie că Sindipa nu-i aici, ea 
să pontă fi tăiat. De asemenea, muierea nu cere capul lui Sindipu, 
ci al lui Feriă, 

S's sculat înrăși Lidra* 

— Domnilor, mie îmi este sete şi m'ași grăbi să mă duc la ale 
mele, Intr'o zi nu se pot faee toate; să rămiie fiecărei zile răutatea 
ti, cum a spus Pramata, cel mai de demult învăţător ul nostru dela 
India, Să înlăturăm deocamdată astăzi sabia de deasupra lui Ferid. 
Mini, ne vom nevoi s'o înlăturăm iarăși. lată, vine măria-sa îm pă- 
ratul. Cel întăiu ri cel mai gros dintre sfetniri să vorbească, Cere 
invoire dela mărin-sa şi, dacă măria-sa iți îngăduie cuvint, ştiu 
9 Aaaa va birui pe împărat, de oarece limba e mai ageră decit 
sabin, 

Intr'adevăr, impăratul obosse de atita umblat i i š 
csa ngur, aD oswa Dganitt Cum întră în e? any ie n E 

re, mărita i r A 
marar regia gre ee işi lăsă trupul să cadă în jilp şi se 

o capi — stiglete al mitării — i-a zburat de pe buve: 


Atuncea sfetnicul Nușrevan cu grabă a fäent 


voind parcă să prindă acea btranie un pas Înninte, 


şi nevăzută vietate, 
MIHAIL SADOVEANU 


TRADUCERI 
DIN RAINER MARIA RILKE 


DOUA DIN SONETELE CĂTRE ORFEU 


N, L 


Răsuflare, poem nezănit! 

Spaţiu pur pe care, necontenit, 

îi dau în schimb pentru propria-mi existenţă. 
Contrapondere în care mă întimplu în cadență 


Unic val a cărti mare 

treptată sint ou; 

dintre mări cea mai păstrătoare, — 
spațiu cîştigat mereu, 

Cite lacuri din spațiu n'an existat 


în mine-odimioară! Multe vinturi zglobii 
parcă mi-ar fi copii, 


Mă mai cunoşti, tu, adiere, plină de locurile unde-am stat? 


Tu, scoarță curată, 
rotunjime și frunză a vorbelor mele de altădată. 


14 


VIATA ROMÎNEASCĂ 


II, 3. 


Oglinzi: pin'acum nimeni Wa spus încă 
ce sînteți voi în firea voastr'adincă. 
Lacune ale vremii, împinzile 

parcă numai cu găuri de site. 


Im goale săli lumina voastră se risipește. 
Adinei ca miște codri sînteți, în seri albastre... 
Ki candelabru! ca un cerb păşește 

prin nepălrunderile voastre. 


Citeodată sinteti pline de figuri pictate. 
Unele par în voi scufundate, 
pe altele, de frică, departe le-aţi trimis. 


Dar cea mai jrumoasă va sta ca un via 


pină cînd prin obrajii păstraţi va străbate 
limpedele, slobodu! Narcis 


AL. PHILIPPIDE 


FRICA DE FORMULE 


Oamenii în general, semidocţii în special şi politicienii încă și 
mai mult (ei fiind cei mai intens şi activ semidoeți dintre oameni) == 
se sperie de formule (sau se entuziasmează delirant, ceeace-i în fond 
tot una). Expresinni ea socialism, naționalism, comunism, rassism, 
sunt, de vre-o cîțiva ani încoace de o mare putere executivă pe mă- 
sură ek ele acționează mai direct şi mai independent de vre-un 
conţinut. In faţa cuvîntului comunism sau naționalism, omul ajunge 
a porni somnambulie la fapte, dictate fireşte de interese foarte 
personale şi fără nici o legătură cu semnificația reală a formulei. 

Din fericire însă, sensibilitatea panică la auzul lozineelur are 
un antidot: nevoia, necesităţile reale, trebuinţele urgente, Un pro- 
verb popular zice că nevoia e mama tuturor invențiilor. Nu este 
tocmai exact. La dreptul vorbind invenţiunile importante se produe 
mai ales în momentele de liniște şi 'n epocile de belşug material, 
cind mintea omenească se bucură de răgaz suficient şi cind solici- 
tudinea omului pentra umana specie se poate slobod exercita. Marile 
invenții nu-s dica materiale, ei cele morale, acele care urmăresc o 
îmbunătăţire a condiţiei și demnității umane, care vor un supliment 
de fericire prin dreptate. Şi acest soiu de invenţiuni au loc atunci 
cind gîndul nostru e relativ desrobit de foame sau frică. 

Asta nn însumnă că foamea sau frica sau, în general, necesita- 
tea urgentă nu are un oarecare efect asupra invențiilor, Dar... 
asupra invențiilor deja făcute, făcute în epocile de prosperitate 
fizică şi morală, invenţii relativ vechi dar neluate în seamă din pri- 
cină că ele se găseau legate de cîte vre-o formulă în „istm!“ ce stirnea 
antipatie în sufletul celor pe care formulele fi înspăimintă, Nevoia 
are această proprietate de a ne face să nu ne mai fie frică de for- 
mule. Frica vindecă frica. Teama de a pierde totul ne face să în- 
vingem o teamă mai mică, teama noastră prosteaseă în fața cuvin- 
tului, a simplului cuvint, 

Un exemplu foarte doveditor îmi vine acum în minte, 

Inainte de răsboiu, cînd, pentru universitate, citeam primele 
mele cărți de economie politică, găseam în toate capitolele, înşirate 
soluțiile şcolii liberale alături de cele ale șeolilor socialiste, La cs- 
pitolul impoztielor, se vorbea, firește, şi de impozitul pe venit, pro- 


16 VIAŢA ROMINEASCĂ 


orțional și progresiv, dar arătindu-se că, în mod teoretic și ideal, 
ani ae acesta e seducător și echitabil, însă, utopie, și istoricește 
imposibil, realizarea lui fiind condiţionată de aceea a regimului 
socialist, el însuși utopie prin excelență. 

Vine, între timp, războiul, cu erescinda lui nevoe de bani. Rind 
pe rind, statele — atit cele cu democraţie bazată pe justiție, cit şi 
cela construite pe ascultare oarbă —, atit cele beligerante cit şi cele 
peutre, introduc impozitul proporțional şi progresiv pe venit. Lucrul 
s'a petrecut fără vorbe, automat şi irezistibil. Nevoia de bani făcuse 
să tacă frica de formule, Guvernele continuan să deteste socialismul. 
Dar pguvernaţii, subt imperiul necesității imediate, au uitat să se 
mai sperie de formule, Și după încheierea păcii, n'a mai rămas 
nici-un stat în Europa care să conceapă că sistemul fiscal normal 
al unui stat s'ar putea dispensa de această reformă privită câțiva 
ani înainte ea o utopică revoluție socialistă. 

Imprejurările actuale din Rominia mă fac să mă gindese la un 
alt caz, destul de similar. 

Reforma noastră agrară fusese votată și ca subt imperiul unei 
necesităţi oarbe, într'un moment cînd teama de formule pur ver- 
bale trebuise să cedeze pasul temerii de alte lucrari mult mai grave. 
Cîţi-va ani după, spiritele se calmau și eterna prostească panică în 
faţa formulei goale reapărea iarăşi. Un potop de critici, unele mai 
docte decit altele, eran svirlite împotriva împroprietăririi țărănești 
Unii o acuzau de socialism. Alţii îi reproșau că, din contra, calcă 
legile socialismului, care înseamnă prin definiţie socializare şi con- 
centrare, iar nu moreelare. Unii declarau că o reformă eare tinde 
să facă din țăran un mie burghez este o n i 
prin firea lui, niciodată să devină așa deva AN a caiete 
teza era să vrei să faci din ära Şi, Sotia Soa Gera 
ue era posibil, că i x 
ir catre Da reni apă zor prin noua reformă țăranul devenea 

și că asta trebuia evitat, ca fiind contrariu 


Prin anii 1923—1924, cînd în Aula F iei 
să conferențieze în fiecare Duminică toţi Sobe ne a rr ro 
niştri (ceea ce producea o imensă consumaţie de substanță cenușie 
venită desigur de o mai bună cauză), m'am apucat să recitese mai 
poeme socialistă asupra problemei agrare, lucru la care mă 
mineti: oare acută saga ln zare tra iapa dosar că 
de Istoria doctrinelor sociale la Panta Fo pia egezigarianteesară 


care le expun P Ă > 
dența Economia, Viața Rominească, în Adevărul și » 


FRICA DE FORMULE 17 


rietărire ea cele făcute după războiu în Europa insamnă im- 
plicit şi prealabil afirmarea proprietăţii Statului, a Comunităţii 
asupra totalității pămîntului dintr'o ţară. lar micul ogor lăsat să- 
teanului nu e un bun capitalist, ci are caracterul de unealtă, exact 
cum ar fi ciocanul sau dalta. Dimensiunile reduse ale pămintului 
îi schimbă şi natura, așa cum 2 lei sunt monedă iar 2 miliarde sunt 
capital. In materie economică schimbările cantitative devin sehim- 
bări calitative. Variația de volum preface natura, substanţa însăși 
s fenomenului. Este paradoxul fundamental al faptului economie. 
Și Marx mai strălucit ca oricare altul a atras atenţia asupră-i. Nu 
este deci contradictorie cu marxismul o împroprietărire țărănească. 
E chiar cea mai conformă en procesul dialectie marxist: 


Lmerătoral proprietar al uneltei (epoca precapitalistă ). 
Lmerătorul despărțit de unelte (epoca capitalistă). i 
Lmerătorul din nou împreunat cu uneltele sale (epoea socialistă). 


Bine-înţeles, pentru ca ultima fază să fie cun adevărat soeia- 
listă, trebue ca productivitatea sistemului să fie superioară celei din 
regimul precedent. Socialismul postulează nu numai un plus de 
Justiție, de democraţie și de libertate, dar şi o mai eficace produc- 
tivitate, Și aci toemui rezida una din principalele obiecţii ale reac- 
ționarilor. Ei arătau, cu o aparență de dreptate, că în vechea ex- 
ploatare bocrească a Vechiului-Regat se făcea mai mult griu decit 
pe moșioara liliputană a ţăranului împroprietărit, incult și trindav. 

Fără îndoială, acest ţăran de după reformă producea mai puțin 
decît ciocoiul care luera cu capital, organizare bună și selavi aproape 
gratuiţi. Decit asta abunda tocmai în sensul teoriei socialiste. Căci 
într'un regim colectivist, unde pămîntul este al comunității, şi unde 
individul nu-l poate decit folosi ca o unealtă, producția nu poate 
să se facă la eapriciul voinței individului, ci după un plan presta- 
bilit de societatea întreagă. Să nu uităm că principala discordie 
dintre șeolile burgheze și cele socialiste este faimoasa „anarhie a 
producţiei capitaliste“*, incoherenţa dezastruoasă a unui regim unde 
fiecare produce după cheful, socotelile, lenea san fantezia lui per- 
sonală. Intran regim comunist, cantitatea şi natura producției este 
determinată de comunitate pentru toată întinderea comunității și 
pentru toată dnrata unei campaniei de produeţiune. : 

Aşa dar — seriam eu în 1934 în Adevărul — într'un regim fă- 
rănese ca al nostru şi ca al țărilor ce au făcut o reformă agrară ca 
a noastră, regim net socialist, și anume țărănist — căci țărănism e 
sinonim cu socialism agrar — singurul mod de producție compatibil 
en spiritul regimului ar fi acela unde următoarele două condițiuni 
ar fi îndeplinite: , Í 

1. Orice ţăran să fie obligat a obține un anumit rendament la 

' hectar, stabilit după fertilitatea locului, și subt pedeapsă de a i se 
lna pămîntul şi a se da altuia care nu are, său chiar unuia care mai 
are, dar care a obținut acel rendament (sau unul superior), 

2 


18 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


2. Naturas culturii să nu fie lăsată la aprecierea ţăranului, ci 
indicată de Stat, potrivit nevoilor economiei naționale în ansamblul 
ei, Aceasta iarăşi subt sancţiunea perderii pămîntului. j 

Acel articol a stîrnit un potop de indignare alternată cu dispreţ. 
Indignarea provenea mai ales dela ţărănişti, în numele libertăţii 
asuprite, lar disprețul venea din toate taberile, în numele realismu- 
lui eare bntjocorea caracterul utopie al propunerilor mele. 

Ţin să reamintesc că pe vremea aceea — era în 1924 — nu 
exista nazional-socinlism, nici Hitler, nici planuri cincinale. Aceasta 
are importanţă pentru că Germana celui de al II-lea Reich, minată 
nu de preocuparea de a se conforma marxismului (pe care îl ignoră 
în umbele înțelesuri ale cuvintului) ci împinsă de necesitate, de 
foame și de frică a zilei de miine, a introdus, în exploatarea pămin- 
tulni, exact cele două condiţii propuse de mine en zece ani înainte. 
Inutil să adaog că nu acel articol a fost inspiratorul economiei 
agrare naziste, Ni cet excès d'honneur... Nu. A fost tocmai 
fenomenul oarecum contrar: absența de doctrină socială, desrobirea 
de orice preocupare ideologică (ideologia ar fi jenat pe Germani, 
căci era de inspiraţie marxistă, și mai precis davidistă) ; una din 
cauzele reformei germane a fost tocmai încetarea în mintea guver- 
nanților nazisti, a oricărei panici în faţa formulelor în „īism‘‘, și 
ascultarea directă de simpla necesitate de a intensifica producția 
pămîntului. Bineînțeles, în cîţiva ani, datorită noului sistem, renda- 
mentul agriculturii germane s'a triplat, 

Desigur, Germanii nu mai adăogat, la cele două condiții, și nu- 
meronse altele, ca bunăoară restricţii cu privire la vînzarea, de către 
țăran, a produsului recoltei sale, Asemenea măsuri pot fi bune sau 
rele, în tot cazul nu-s indispensabile ca cele donă de care vorbeam en. 

Dar să lăsăm Germania și să ne întoarcem la Romînia. 

i Introducerea celor donă amintite măsuri întilnește nenumărate 
rezistențe, Mai înțîi aceea a spiritului falş-democratie al Romi- 
mînului. A obliga pe țăran să facă, la el acasă, ce vrea altul; apoi 
ai lua, eventual pământul și a-l da altuia, toate acestea apar Ro- 
minului mijlociu ca atentate odioase Ja libertate. Pe el nu-l jeneuză 
absenţa de libertate la eare îi este supusă gindirea, dar îl deran- 


luată contra tuturora, fără excepție, ba chiar distincție 
1 fără între 
guvernanți şi guvernaţi, căei însuși Primul Ministru al ţării, dacă 


rasi 2 măsură ca aceea de care vorbeam în articolul din Adevărul 
„Hără îndoială bătae de cap. organizare minuțioasă, control 


psei de iniţiativă a guvernan-" 


FRICA DE FORMULE 19 


cinstit, euraj moral inerent începuturilor, ba chiar oarecare impopu- 
laritate în primele timpuri, pină ce țărănimea va realiza binefaee- 
rile sistemului și cînd deci impopularitatea se transformă dela sine 
în imensă recunoștință. 

O a treia rezistență este în frica de a părea socialist, comunist, 
și alte orori cu aceeaşi desinență. 

O altă temere este aceea de a fi acuzați că am plagiat pe nazişti. 

In schimb, în ultima vreme an apărut şi circumstanţe favora- 
bile. Starea noastră de neutralitate atrage o mare cerere de grine 
din partea beligeranţilor. Asta ur putea eventual iuți zelul ţăranului 
producător. Siguranţa debușeului şi sporirea ciștigului i-ar putea 
stimula puterea și voința de muncă. 

Dar pofta de profit nu are, vai, tăria necesității, n adevăratei 
necesități. Și o asemenea necesitate nu există încă scum, S'ar putea 
ivi mai tirziu, Statele beligerante, pa măsură ee războiul a'ar pre- 
lungi şi proviziile de hrană s'ar împuţina, vor cere a cumpăra tot 
mai mari cantități de cereale. Vinzările ereseînde, stirnite de urcarea 
preţului și mirajul cîștigului, ar putea să ne ducă la un moment 
cînd exportul de alimente ar periclita satisfacerea nevoilor de con- 
sum intern şi ar risca să determine o înfometare a populației ro- 
mineşti. In fața unei asemenea primejdii, am fi nevoiți să refuzăm 
din comenzile făcute de atatele beligerante, Dar acestea e foarta fi- 
rese că nu vor renunța dinsele la ele. Necesitatea se împacă greu 
eu renunţarea, Mai degrabă, beligeranții vor încerca să ne con- 
vingă să intensificăm producția, vor incerca să ne dovedeaseă că 
lnerul e posibil, că a fost efectiv realizat la unii din ei în felul des- 
eris de noi adineaori, că s'ar putea tripla ușor rendamentul agricol 
din Rominia, că țăranul va protesta doar la început, nemulțumirea 
lui prefăcindu-se în foarte scurt timp în gratitudine, că impopula- 
ritatea măsurii va exista iarăși numai la început, transformindu-se 
iute în titlun de glorie pentru autorii ei. 

Necesitatea va determina poate toate aceste curente de persuni- 
siune, Şi Rominia va avea atunci o producţie agricolă mult mai mare 
decit cea de pină acum (și încă și mai mare față de cea striet ae- 
tuală, redusă subt nivelul normal din pricina concentrărilor militare, 
a rechiziţiilor, ete..,). 

Şi fireşte, sistemul acesta eminamente țărănist, care forțează pe 
țăran să-și ridice standardul de viață şi-l înstărește de frică, de frica 
de a-și pierde pămîntul —, acest sistem, odată introdus de nevoe, 
subt presiunea urgenţii momentului, va fi conservat pe urmă pen- 
tru valoarea lui pozitivă. 

D. |. SUCHIANU 


SCURT TRATAT DE ONTOLOGIE 


Ai erede că „a exista“! are o semnificație unică și perfect evi- 
deptă, Dar nu e aşa. O bucată de fier şi una de lemn au însușiri 
foarte deosebite, dar există la fel, Dimpotrivă, să considerăm un 
corp şi spațiui pe care el îl ocupă; obiectul și locul ocupat au aceeași 
formă și acelaş volum, dar ai intuiţia că există fiecare în alt fel. 
Masa aceasta există, perceptia celui ce o vede există și de asemenea 
există noţiunea abstractă „masă“; dar simţi cim sensul verbului „a 
exista'* se schimbă de fiecare dată, 

Tonte aceste feluri diverse de a exista sunt cunoscute de simțul 
comun. Știința mu descopere (sau nu creează) feluri noi de existență, 
Chrpul existenţii unui eletron e același cu a unni obiect material 
leel puţin pentru fizica elnsică) ori cât de deosebiți sunt ca însușiri. 

Punem întrebarea: Ce au comun diversele feluri de „existență”* 
pentru ca să fie toata numite la fel? Sau, dacă nu au decit numele 
comun (ca „bronasea': din lae și broasca" dela sertar), atunci cum 
ve explică această comunitate de name, care se repetă în atitea limbi? 
____"Trebue, de altfel, să prevenim o neînțelegere, Obiectele, spațiul, 
ideile abstracts ne apar, în chip natural, ca existente, fiecare în felul 
său. Cu alte cuvinte fiecare corespunde unei întuiții ezistențiale 
specifice, Acecte intnitii existenț.nle le comparăm între ele în seur- 
tul tratat de față, fără să ne întrebăm dacă nu dreptate obiectiv. 
Nu ne interesează, de pildă, dacă intuiţia care afirmă că luerul 
acesta există, e obiectiv îndreptătită sau nu, Vrem doar să analizăm 
intuiţia însăşi și sensul afirmație: la care ea se reduce, Ziceam adi- 
neuori că electronii au acelasi fel de existență ca obiectul material. 
Sam nu Înseamnă că credem în existența obiectivă a electronilor. 
recrea pe nad (sa rai simțului comun „obiectul există" și 

„e LEI 2 
oar S psan! et ag există“, întrebuințează verbul „i 

Să considerăm nuanțele de cenușiu A, B, C,D...Ae aproape 
= cu foarte puțin mai închis, © abia mai închis decât B, ete. 

A vei pune alături nuanțele A şi B, prima îţi va apare albă, a 
dona cenușie, dacă compari B cu C, B îţi va apare alb şi C cenușiu. 
W aşa mai departe. La fel putem nonsidera o serie de „nuanţe existen- 


SCURT TRATAT DE ONTOLOGIE 21 


tiale‘, pe cari să le numim de asemenea A, B, C, D., astfel ca, 
dacă compari pe A eu B să ai itupresia că A există și B nu, dacă 
compari pe B cu Ç să-ți pară că B există și C nu, şi așa mai departe. 
O astfel de serie ar fi următoarea: un obiect material, o imagine din 
oglindă (sau un efect de miraj) un loe gol în spațiu, un număr real, 
un număr imaginar, un cere pătrat. Consideraţi într'adevăr afirma- 
țiile următoare, și fiecare în parte vă va părea justă, dacă nu o veți 
compara cu cea precedentă sau en cea următoarea, 

Un obiee: material, o casă edevărată, există, o casă văzută în 
deșert printr'un efect de miraj nui există. 

Să presupunem că acea casă văzută prin miraj ocupă 10 metri 
cubi. Dacă faci abstracție de casă, rămîn 10 m* de spațiu gol. Com- 
pară efectul de miraj eu vidul pe care îl lasă în urmă-i şi cred că 
ai să zici: „efectul de miraj există, vidul nu'“, 

Cei 10 metri cubi de gol au o anumită formă (înfăţişează, spre 
pildă, un partielipiped) şi au un loc anumit în spațiul întreg, Aceste 
însușiri concrete lipsece numiărulni abstract „10. In consecință in- 
tuiţia îmi spune: „o fracțiune anumită a spaţiului există, 10 în ge- 
neral, nn'*, 

10 există, fiind un număr real, dar V/—10 nu există, vãci e 
imaginar, 

Numărul imaginar e o noţiune curentă în matematică, deci 
V—10 există, pe cînd un cere pătrat nn există. 

Și ar fi uşor de introdus alţi termeni intermediari în serie. 


Cele ce preced dovedese că nuanțele existențiale formează un 
sistem, o serie în eare nu poți interverti doi termeni oare care, 

Şi după cum seria nuanțelor de cenușiu se reduce în realitate 
la amestecuri de alb și negru în proporții diverse, s'ar putea ea şi 
nuanțele exisiențiale să aibă drept principiu două elemente simple. 
Aceste elemente simple, feluri da a exista diametral opuse, oarecum 
ca negrul și albul, le vom considera acum. 


lată o stare de conştiinţă, perceperea unni sunet prelung spre 
pildă. Te întrebi: sensaţia aceasta există? Cred că răspunsul natu- 
ral ar fi afirmativ, dar cu un sentimont de reticență. Subt afirmație 
e o protestare mută care, dacă ar putea vorbi, ar zice: „sensația e 
mai curind o devenire decit o existenţă. Subt curgerea continuă a 
sensaţiei nu e nici un suport invariabil, care să te facă să ziei, în. 
tr'adevăr eu conștiința împăcată: „sensația există'*, Asa cum stau 
Imerurile nu pot seăpa de impresia că n'am întrebuințat cuvintul 
„existență eu totul coreet“*, 


22 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Această voce prea serupuloasă e foarte simptomatică și îi vom 
găsi mai târziu irah ea poste fi însă uşor redusă la tăcere, 
dacă compari sensația eare „există“* cu una care „nu există *, spre 
pildă eu o durere prefăcută. Zic: „durerea mea există, pe cînd du- 
rerea lui era prefăcută'*, şi toată lumea înţelege. 

Dacă te întrebi ce înseamnă „a exista'* în sensul pe care îl ana- 
lizăm pentru moment, răspunsul e: a exista înseamnă a dura (aten- 
ție: întrebuințăm totdeauna „durată“ în sensul bergsonian de de- 
venire). Sensaţia care există a avut un început, un sfirşit și durată 
între ele, durerii prefăcute ele i-au lipsit. Acestui fel de a exista să-i 
zicem „existență-durată'*, 

Bă trecem acum, după cum anunţase, la polul opus, la o idete 
abstractă, Te întrebi: „mumărul 8 axistă'* ? De data asta la fel, cred 
că răspunsul e afimativ, dar cu un sentiment de reticenţă; ceva 
protestează în tine astfel: „lui 8 îi lipsește existența propriu zisă, 
concretă: ol nw are devenire, Pe când sensaţia nu era decit durată, 
8 rămîne în afara timpului‘, Și iarăși vom închide gura acestui 
protestatar donr comp-rind pe $ cu ceva care nu „există'*, dar care 
nu există pe acelaş plan cu el. Ziri: între 6 și 7 nu există niciun nu- 
năr întreg, există unul cuprins între 7 și 9'*, Astfel te vei convinge 
că atribui în chip natural un anumit fel de existență lui 8, fel pe 
care îl numim ezistență-adeie. 

Dacă compari acum existența-durată en existenţa-ideie, înţelegi 
mai bine problema inițială, In sensul întîi, a exista înseamnă erclu- 
siv a dura, a fi o devenire. Dar atunci situația lui 8 e identică cu a 
suferinţii prefăcute din exemplul de adineaori : nici ea nici el nu au 
devenire. Nimic nu face mai sensibilă nepotrivirea dintre cele două 
feluri de a exista, Și ne întrebăm- ce poate fi comun între existența 
care consistă în devenire și cea care exclude devenirea ? lar dacă nu 
au nimie comun, de ce se numese amîndonă „existenţe'* în limbi 
Foarte deosebite 

Pentru a găsi soluţia să considerăm o existenţă pe care să o 
putem intitula astfel din toată inima, fără nicio reticentă, Astfel e, 
de pildă, existența unui obiect material. Vom constata atunci că 
această existență cuprinde ambele feluri de a exista de care a fost 
vorba. Evident, bucata asta de fier are o durată a ei, paralelă cu 
durata mea conştientă. Pelurile de a fi, stările bucății de fier fac o 
devenire proprie, un lanţ neintrerupt, concomitent cu stările mele 
de conștiință, Această durată poate schimba fierul nespus de mult, 
îi poate înloem coloarea, forma, “olumul, îl poate lichefia, gazeifica, 
ore lira însă Boa separe aceleiași cantităţi de fier, Acest ceva 

mine ac subt stări] i 
evident, idols, e cele mai neasemăniitoare este, în chip 

Intr'adevăr, identitatea e de două feluri (sa ă 
lesuri ale cuvintului „același*), Cînd zie: 7 Pi =: pre esa spera 
ca acum un ceas”, afirm o mare asemănare între starea conştientă 


SCURT TRATAT DE ONTOLOGIE 23 


de acum un ceas și cea de acum, În acest sens „acelaș! e relativ, o 
durere poate fi mai mult sau mai puţin „aceiași“ ; dar chiar la li- 
mită, cînd asemănarea ar fi perfectă, e vorba de două elemente pe 
care le compari și între care nu găsești diferențe. Dimpotrivă, cână 
zic: „8 e acelaș 8, ori cînd V'aşi gindi“*, identitatea e lipsită de orice 
relativitate şi, ceea ce e mai important, e afirmată unicitatea lui 8. 
Nici nu puteg fi altfel: în exemplul întâi e vorba de elementele 
unei durate, pe cînd afirmația a doua exprimă tocmai independenţa 
ideiei „5* față de timp. Ceea ce se menţine invariabil subt transfor- 
mările bucății de fier are oare o identitate de asemănare san ma 
ideală ? Evident o identitate ideală, căci nu avem două bucăţi de 
fier care să semene mai mult sau mai puţin ci, riguros, o singură 
bucată de fiev. 

Vedem așa dar că un obiect material există și ea ideie și ca 
durată ; sau, el e o ideie cărnia spiritul nostru fi atribne devenire. 

Ce ideie anume se ascunde în intuiţia obiectului material? Ca să 
o găseşti ajunge să elimini durata obiectului, Trebue adică să te în- 
trebi: dacă n'aşi mai avoa convingerea că obiectul acesta posedă o 
durată proprie şi că deei există independent de percepția mea, ce 
ar rămîne el pentru simţul comua f? Răspunsul e: ar rămîne un sis- 
tem de sensații posibile, mai bine zis, o posibilitate de sensaţii.— 
„O bucată de fier se află aci''. Această frază are două sensuri destul 
de deosebite. 1) Ea înseamnă că un mare număr de sensații vizuale, 
tactile, auditive, sunt posibile pentru mine sau pentru ori care altă 
ființă conștientă. 2) Ba mai afirmă că o devenire, o durată decurge 
acum, paralel cu durata mea cowștientă şi independentă de dinsa: 
ea afirmă durata obiectivă a bucății de fier, Dacă elimini acest al 
doilea sens nu rămâne din obiect decit posibilitatea unni sistem de 
sensaţii. Dar o posibilitate e, evident, o ideie, căci nu poate fi decit 
gindită şi nicu decum percepută prin simțuri. Posibilitatea de sen- 
safii, e, aşa dar, substratul ideal pe care îl căutam în intuiţia obiee- 
tului exterior. Obiectul e o posibilitate de sensaţii căreia îi incorpo- 
răm o durată. Din ce motive spiritul omenese procedează astfel e o 
întrebare care trece de limitele acestui tratat, 

Acum « ușor de înțeles de ce durata și ideia dădean impresia de 
existențe incomplete. „Existenţă“! corespunde intuiţiei pe care o ai 
în faţa unui amalgam de devenire şi ideie. Fiecare din componentele 
amalgamului trebue să dea deci impresia de existență neisprăvită, 
Amîndonă vor putea fi numite, «a puţină bună voinţă, „existențe'“, 
cu toate că nu an nimie comun, 

Intuiţia existenţei complete corespunde unui anumit echilibru 
între devenire şi ideie; acest echilibru poate fi stricat în favoarea 
uneia sau celeilalte. Seria descrescătoare de existențe pe care am 
considerat'o are drept principiu diminuarea treptată a componentei 


24 VIAŢA ROMINEASCĂ 


durată; de aceia toţi termenii seriei se înşiră în chip natural de-a 
lumgul unei singure dimensiuni, Să vedem într adevăr. RU 

Un efect de miraj sau o imagine în oglindă sunt și ele posibilităţi 
de sensaţii eu şi un obiect material, posibilități reduse, ce-i drept, la 
sensații vizuale. Dar marea lor inferioritate e de partea duratei. Un 
obiect din faţa unei oglinzi își senimbă culoarea, se face, de pildă, 
din roșu, verde. In durata mea conștientă se petrece aceiași deve- 
nire rogu-verde, fie că privese obiectul, fie că privese imaginea din 
oglindă {presupunind că oglinda e bună), Dacă aşi avea o foarte 
mare fantezie vizuală mi-aşi putes imagina aceiaşi schimbare 
„Mproipe parcă agì vedea-o'!, Aşi avea atunci o a treia devenire 
rogu-verde În durata mea conștientă, similară cu primele două. Ca 
conținut sensorial cele trei deveniri nu diferă, dar diferă cu atit 
mai mult printr'un alt factor care ar putea fi numit factorul exte- 
riorizant, Cind asist la schimbarea de culoare a obicetului, am con- 
vingorea că devenirea roșu-verde nu are loc numai în durata mea 
vonștientă, ci și în afara ei. Devenirea e obieotivată, intervine un 
factor exteriorizant. Cind privese schimbarea din oglindă, factorul 
«xteriorizant e mai slab. Ai chiar iluzia că e nul cînd compari ima- 
minen cu obiectul; adică: ești tentat să crezi că, în cazul imaginei, 
simţul comun ronsideră devenirea roșu-verde ca cuprinsă erelusiv în 
durata conștientă a spectatorului, că devenirea imaginei nu e nimic. 
Dar asta e o iluzie, Singură devenirea roșu-verde închipuită e exelu- 
siv subiectivă după simţul comun. Schimbarea din oglindă nu se pe- 
trece numai în durata mea, ci şi, puțin, în oglindă. Dovada e că, 
după convingerea comună, obiectul din fața oglinzii s'ar oelindi în 
en chiar în lipsa ori cărni spectator, 

Din cele ce preced se vede că superioritatea existențială a 
obiectului faţă de imagine e de fapt o superioritate a duratei. Astfel 
trebue să admitem că duratele se pot deosebi printr'un fel de inten- 
mtate: actul prin care acorzi o durată obiectului e mai „intens de- 
cît cel prin eare acorzi o durată imaginei. Aceste diferențe de in- 
tensitate nu pot fi deserise mai de aproape, după cum nu poţi deseri 
diferența dintre un sunet mai tire și altul mai slab. Putem spune 
doar atit: între tonte duratele, omul cunoaşte numai una în chip di- 
rect: „durata sa conştientă'“. Toste celelalte el le ucordă, pe drept 
mu pe nedrept, după modelul duratei sale conştiente, Și atunci, 
arag mona ver carni gne mai colorate sau mai palide, mai apro- 

ai depărta : 
in diu mai pafin modelul lor comun, duratele sunt mai 

Aşa dar, durata imaginei e mai „slabă: deci ieetului ; 
rindul ei, durata unei porțiuni determinate de eri ateearegrai ba 
poem pakes e SE o oa aTonii, intaia ae răspunde: ima- 

eve : f 
e mimi, fiind viat“ Stimate rail seară a 
ar „aparențe“', sunt totuși mai mult decât lipsa ori cărei schim- 


SCURT TRATAT DE ONTOLOGIE 25 


bări, atribuită spaţiului. Simţiţi cred, că imaginea „devine“ mai 
mult decît o porţiune de spaţiu. 

O nauă scădere a componentei „durată“, are loe cînd trecem 
dela spaţiu la un număr. S'ar erede că o ideie abstractă nu implică 
nicio urmă de durată ; chiar noi am deseris adineaori existența-ideie 
«a opusă existenței-durată, ca independentă de timp. Dar această in- 
dependenţă e completă doar de drept, nu de fapt. In teorie ne dăm 
seama că numărul 8 exclude orice flux temporal, că exclude orice 
schimbare; şi totuși spiritul nostru îi atribue pe nesimţite o durată, 
eei dreptul foarte palidă. Tot artfel știm, în teorie, că suferințele 
unui personaj de roman sunt inventate, și totuşi le atribuim pe ne- 
simțite realitate, altfel nu ne-ar emoţiona. Dovada cea mai bună că 
atribuim numerelor și ideilor în genere durata insensibile e că „nu- 
măr‘ e un substantiv, și că de obicei ideile au drept nume substan- 
tive; iar substanța implică durata, după cum am arătat analizând 
„Obiectul material". 

Dar durata unei idei abstracta e mai slabă decit a spaţiului, cãci 
neesta poate varia măcar ca conținat, pe cînd ideiei îi e refuzată pină 
şi această vagă schimbare, 

De asemenea un număr imaginar e mai puțin „obieetivi* decit 
unul real, și deci comportă o durată mai slabă; și tot astfel, „cercul 
patrat“ e mai puţin obiectiv, mai „imposibil“* decit un număr ima- 
ginar, comportă o durată mai palidă încă. 


Dar de ce elemeniul durată slăbeşte astfel dela obiectul mate- 
rial la cereul pătrat? Să căutăm unul măcar din principiile scăderii 
şi pentru aceasta să controlăm originea acestor durate, începând eu 
vea mai intensă, cu durata obiectului material. 

„Obiectul, afirmă simţul comun, există așa cum îl percep“. Cu 
alte cuvinte, conţinutul duratei obiective « identic cu conținutul du- 
ratei mele constiente atunci cînd percep obicetul. Un exemplu: floa- 
rea aceasta e roșie și mirositoare; întru cit eu san ori care altul vede 
sau miroase floarea, avem aface cu sensații, adică cu fragmente de 
durată conștientă ; dar după convingerea comună, felul de a exista 
a floarei e identie cu aceste sensații, dar independent de ale (căci 
floarea continuă să fie roșie şi mirositoare și în absența oricărei 
fiinţe conştiente) ; trebue să conehidem că obiectul își împrumută 
durata dela durata conștientă, şi annme dela acele sensații despre 
care zicem că „sunt datorate obieetului"*. 

Şi acum putem enunța unul din principiile variaţiei de intensi- 
tate a duratelcr: cu cit o creaţie a spiritului e mai „depărtată“, în- 
tr'un fel sau altul, de stările eoaștiente dela eare își împrumută 


26 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cu atit aceasta e mai palidă. S'a zis cu drept cuvint că spa- 
ie e altceva decit posibilitatea de a cuprinde un obiect, dar cum 
obiectul e o pusibilitate de sensații, spațiul e posibilitatea unei posi- 
bilităţi ; el e, aşa dar, mai departe de sensaţii decit un obiect sau o 
imagine, Tot ustfel e elar că un număr „real'* are un contact mult 
mai direct cu realitatea (și deci cu stările de conştiinţă) decit nu- 
mărul imaginar. Totuşi și acesta e într'o anumită relaţie, foarte de- 
părtată, cu datele sensibile, căci servește la rezolvarea unor probleme 
unde e vorba de cantităţi reale. Dimpotrivă „cercul pătrat'* e cu 
totul străin de realitate, e ideie pură, 


Sunt și existenţe în care echilibrul e stricat în favoarea duratei 
și nn în favoarea ideii, ca în exemplele de pînă aci. Astfel e spre 
pildă o forță. In forță găsim, bine înţeles, cele două componente ale 
ori cărei existențe: ideia și durata. Intr'adevăr, pe de o parte 
„forţa' e o posibilitate de deplasări a unor obiecte (şi ştim acum că 
„posibilitatea'* e ideia ce fondează multe existențe) ; dar o forță nu 
poate fi numai atit pentru intuiţie noastră, căci despre o posibilitate 
nu poți zice că „se exercită“. Dacă te observi cu atenție ai să con- 
staţi că asimilezi forţa unui efort, în special unei slorțări musculare. 
„La notion de foree dirive d'nne sensation qre nous désignons quel- 
quefois par le même terme, mais que nous distinguons mieux en T'ap- 
pelant effort" 1), Aşa dar forţa îsi impramută durata dela stările 
de conștiință numite „sforțări“*, după cum obiectul şi-o în dela stă- 
rile conștiente numite „percepțiile obiectului“ ; iar, pe de altă parte, 
și forţa și obiectul sunt posibilităţi. Dacă însă compari imtuiţiile lor 
existențiale, constați că forța e mai fluidă, mai puțin , 
tialăä“. Ea e mai asemănătoare, din acest primet de vedere, cu o stare 
de conştiinţă decit obiectul. Să presupunem că distanţa dintre un 
magnet și o bucată da fier atrasă de el seade la jumătate. In cazul 
acesta putem zice tot atât de bine „forţa de atracție s'a mărit'* ca și 
„forța a fost înlocuită cu alta mai puternică", Deci simţul comun 
poste considera o schimbare a însuşirilor forței ca o schimbare a 
identității; dimpotrivă când o buentă de ceară se topește, niciun mo- 
ment simțul comun nu e tentat să zică: „ceara solidă a fost anihilată, 
ra locul ri a fost creată ceara lichidă. Deci elementul invariabil 
care e ideia) e mai slab în forță decit în obiect. Dimpotrivă, elemen- 
tul durată e mai putarnie. Imaginezi destul de clar rt 
Saiak fe 1 cum un reso 
preferă ete pereţii cutiei, face «forțarea da a le depărta, fără 

ease © clipă; pe cînd un obiect roșu, nu ţi-l imaginezi 


1) Meyersan Identitő et Réalité, p, 341—429. 


La 


iso enf » 


R e i viu n ai apt d sà 


SCURT TRATAT DE ONTOLOGIE 27 


resimfind imaginea vizuală „rogu“. Cu alte cuvinte durata forței e 
mai apropiată de modelul ei decît durata obiectului de al său, De 
aceea antropomortismul forței a fost observat de mult, antropo- 
morfismul obiectului nu. 

In rezumat forța e o existență în care ideja e mai slabă şi du- 
rata mai tare decit în existențele perfecte, 


Am văzut că nu putem avea intuiţia unei idei cu totul lipsită de 
devenire. In teorie gindim pe § ca străin de orice flux temporal, dar 
prin faptul însuși că îi dăm un nume de tip substantival, intuiţia îl 
individualizează şi prin asta îi atribue o foarte palidă durată. Dar 
la fel nu putem intui ọ devenire fără nicio ideie dedesubt, fără niei- 
un suport. Spuneam că o sensație, de pildă auzirea unui sunet pre- 
lung, & devenire pură; dar luerul e adevărat de drept și nu de fapt, 
In teorie mintea îmi spune că subt sensație nu se găsește nimie con- 
stant, dar, pe nesimțita, intuiţia i: încorporează un suport ideal. Do- 
vada e că devenirea poartă drept nume un substantiv (,„devenire“, 
„sensație'“, „sunet, ete.) şi o substanță comportă un substrat Unul 
din avantajele unei lecturi asidue a lui Bergson, e că te învaţă eît de 
cât, să intuieşti o devenire relativ pură. 

IOAN D. GHEREA 


ARISTOFAN CRITIC LITERAR 


Nu e, de bună seamă, o taină pentru nimeni, faptul că, la fel 
cu tragedia, ori cu filosofia, la fel cu cea mai inspirată dintre poezii, 
comedia greacă nu s'a depărtat nicicînd de viaţă. „Oglindă a vie- 
tiiit îi spuneau cei vechi, gîndindu-se probabil la eternul omenese 
al caracterelor eroilor, la slăbiciunea lor înaintea patimilor, care 
e a fiecăruia din noi. Dar „oglindă a vieții“ se cuvine numită eo- 
media și pentru aceea că nici o altă formă de literatură ori de artă 
nu ne înfăţişează o icoană mai desăvîrşită a vîrstei istorice în care 
a înflorit, Cum se exprimă un mare elenist, cure e şi propovădni- 
torul unei noi spiritualități, împrospătată la isvonrele greco-latine, 
— cum se exprimă Werner Jaeger în a sa faimoasă Paideia: 
„Cine se mulțumește să studieze manifestările exterioare ale Ate- 
nienilor poate învăţa tot atîtea din picturile de pe vase ; dar les- 
nieioasa evidenţă a acestui gen de artă, al cărui album pestriț se 
parcurge ea un fel de epopee a vieţii orășenești, nu atinge înăl- 
țimile sferei de vibrantă înteleetualitate din care purced ereațiile 
de seamă, ajunse până la noi, ale Vechei Comedii. Unal din me- 
ritele însemnate ale acesteia, în ochii noștri, e acela că, în ea, Sta- 
tul, ideile filosofice şi creaţiile poetice ni se înfățișează în însăşi 
albia curentului spiritual care le dă naștere, purtate mai departe 
În curgerea lui. Desprinse din izolarea în care ne-am deprins să 
le privim, ne e îngăduit să le retrăim în dinamismul efectulni lor 
a asupra vremii căreia îi aparțin. Numai în perioada vă- 

prisma comediei suntem în măsură să înţelegem, în as- 
pectul ei social, elaborarea vieţii intelectuale, cunosentă it interi 
sub forma cristalizată a operei “at A a eais 
erudită a culturii, năzai Es Apa S eg 
A peur , năzuind spre țelul ei pe calea reconstituirii, e 
- întreprindere desperată : chiar atunei 
ajunse până la noi se întâmplă să 
pentru antichitate. Tişnită din 
2 Stare să oglindească ac 
fățișarea ei sensi : 
în fals acestui erei dp în miezul ei etern. Ne păsim astfel 


ARISTOFAN CRITIC LITERAR 29 


e poate nici o altă epocă a istoriei, fie ea și mai apropiată de noi, 
de care să ne simțim mai aproape — atît de aproape încît s'o putem 
atinge oarecum cu mîna — cum e virsta comediei attice'' 1), 

Ca să revin la ceea ce constituie rostul acestor pagini, nu puteau 
lipsi din operele celor mai vechi comici aluziile le producţia lite- 
rară contemporană. Asemenea aluzii se întilnese, într'adevăr, în 
comediile și fragmentele ajunse pînă la noi, în număr mare, și 
anume, fie sub formă de aprecieri mai mult sau mai puțin bine- 
voitoare asupra operei vreunui seriitor anumit, fie sub forma mai 
meșteșugită a parodiei. La rîndul ei, aceasta îmbracă, după natura 
piesei şi după verva poetului comic, cînd aspectul unei imitații 
hazlii a anumitor carncteristiei de stil san de tehnică dramatică 
(dacă autorul parodiat se întîmplă să fie un tragic), cînd pe acela 
— de irezistibil efect comic — al citării textuale de versuri izo- 
late, ori de pasapii întregi din opera înaintaşilor, într'un context 
diferit şi în situaţii cît mai depărtate de cele imaginate de autorul 
san autorii folosiți. Un mijloc ea acesta din urmă presupune, 
— se poate închipui, — nu numai un interes mereu treaz din par- 
tea autorului comie pentra producţia literară a timpului lui, ceea 
ce n'ar fi tocmai de mirare ; presupune, mai cu seamă, la frequen- 
tatorul comun al spectacolelor comice, o cultură serioasă, în orice 
caz o cunoaştere a operelor poetice vechi și noi neindoios superi- 
oară mijlociei cunoştinţelor literare ale spectatorului comun din 
zilele noastre. Rezultat al unor condiţii de viaţă asupra cărora nu 
cred necesar să mai stărui, o asemenea pregătire era făcută să 
exercite asupra mișeării literare ateniene o înrîurire ce nu poate 
fi trecută cu vederea, În ca își va fi găsit impulsul o producţie a 
cărei aspirație ascendentă avea s'o ridice pe culmile cele mai înalte 
ale artei, și tot ea explică, fără îndoială, prezența în operele comi- 
cilor a acelui spumos gen de critică literară de care va fi vorba 
îndată. 

Mai înainte, însă, o lămurire. Dacă reflecţiile de pînă acum, 
ea şi caracteristicile la eari am făcut aluzie, privese cea mai veche 
producţie comică atenieană în genere, precizările ce urmează și 
textele pe cari voiu avea prilejul să le citez sunt luate din opera lui 
Aristofan singur. De vină e faptul că, din întreaga comedie attică 
„veche'“, singură această operă a ajuns pînă la noi în condiţii de 
natură a ne permite să ne dăm seama nu numai de întinderea ori 
varietatea ei, ei și de semnificația-i adincă : de convingerile de 
vari era însuflețită, de idealul în slujba căruia se socotea mobili- 
zată Cu această fericită excepție, restul Comediei Vechi se re 
duce pentru noi la o puzderie de fragmente și la o seamă de nume, 
Unele și celelalte, completate cn vagi indicații spieuite în autorii 


1) Paideia. La formazione dell'uomo greco, Trad. L. Emery, Firenze, 1926, 
p. 526—627. 


a 
E Ga E i. 
30 -T VIATA ROMÂNEASCĂ 


vechi, au îngăduit istoricilor moderni să schițeze cu oarecare 
aproximație liniile de desvoltare ale genului, să-i fixeze chiar mo- 
mentele de căpetenie. 

Din punctul de vedere care ne interesează, fragmentele au 
fost puse la contribuție, nu de mult, într'o disertaţie a america- 
nului Baker: De comicis Graecis litterarum iudicibus"). Cercetarea 
e însă prea migăloasă şi rezultatele ei prea puțin substanțiale pen- 
tru a merita osteneala de a fi reluată aci. Mă voiu mulțumi dar 
să amintesc (cu titin de exemplu şi pentru că asemenea prece- 
dente ne înlesnese înțelegerea anumitor detalii din opera lui Aris- 
tofan) că, bunăoară, într'o comedie a lui PFrinichos intitulată 
Monsai, cele nouă zeițe adunate în sbor discutau despre meritele 
poeților tragici ai vremii și sfirşeau proclamînd întîietatea lui So- 
foele. Tot astfel, în comedia Demoi a lui Eupolis, cîţiva din oa- 
menii mari decedați ai Atenei erau din nou aduşi la lumină pen- 
tra calităţile lor eminente ; printre ei Pericle, al cărui talent de 
vorbitor era lăudat de poet în termeni atît de entusiasti, că multe 
veacuri în urmă aveau să fie reproduși de Qnintilian şi de Pliniu 
cel Tinăr ca un suprem omagiu adus oratoriei. 

Preocupări asemănătoare, în unele cazuri chiar analogii de 
situații, se întilnese în comediile lui Aristofan ajunse pînă la noi. 
Comedii inspirate în primul rînd de interesul pentru evoluția po- 
litică a Cetăţii, dar de-a-lungul cărora interesul politie e statornie 
împletit cu interesul pentru aspectele connexe ale vieții de polis: 
aspectul moral, aspectul religios, aspectul literar chiar, în măsura 
în care literatura juca rolul ştiut în educarea tinerelor generații, 

In toate aceste domenii și în tot cursul netivității lui creatoare, 
atitudinea lui Aristofan avea să fie o atitudine conservatoare. Mo- 
tivul central al fiecărei piese a lui — unic element comun într'o 
producție atît de variată — e contrastul între Trecut şi Prezent, 
între lumea transfizurată în frumuseţe a strămoșilor și lumea „de- 
căzută şi coruptă“ a contemporanilor. Intr'o bună măsură, o ase- 
menea atitudine este oarecum în natura vocației comice, Ivită pentru 
a da glas libertăţii de eritică şi spiritului de contradicție, comedia 
nu s'ar fi putut desvolta fără să atace într'o formă mai mult sau 
mai puțin blajină, pe de o parte cirmuirea, pe de alta ideile și de- 
prinderile celor mulți. In cazul lui Aristofan, însă, era în joc mai 
mult decit atît. Propria lui fire, structura lui morală şi intelec- 
vers pe ae gpaa de tradiţie pînă la pietate şi neînererătoare în 
tirei, în. aceeași ela aa: să-i fixeze obiectivele sa- 


Ea 


. „Ugarinţa, superficialitatea, indiferența estetică a omu- 
pentru plăcerea de a ride şi de a face pe alții să ridă 


1) Harvard Studies in Classical PMlology, XV, 


= SLA 


ARISTOFAN CRITIC LITERAR 5 


31 
— serie undeva Augusto Rostagni 1) — nu erau în firea lui Aris- 
tofan, nici în firea vremii lui, Inflorită în clipa cea mai frămin- 
tată și mai tragică din istoria Atenei, Comedia "Veche păstrează 
în structura ei un element tragic ; în grimasele risului, în glumele 
şi ghidușiile satirice oglindește suferința crizei: e o operă de patimă, 
de plămadă spirituală, de credinţă“ 1). 

In ordinea frumosului, singura ce trebue să ne rețină aci aten- 
ţia, dragostea lui de tradiţie, ostilitatea-i organică pentru inovaţii 
și schimbări, — mai presus de toate adeziunea călduroasă Ja un 
ideal de educaţie care-şi găsise expresia desăvirșiti în opera cîtorva 
mari înaintași, contribuiau să facă din Aristofan vrăjmașul pre- 
destinat al revoluţiei literare în curs de înfăptuire în zilele lui, 
și care decenii de-a-rîndul avea să se întrupeze pentru el în per- 
sonalitatea execrată a lui Euripide, 

Mai mult decit oricare dintre contemporani, Euripide oglin- 
dește pentru noi criza acelui sfîrşit de vene de-a-lungul căruia se 
înşiră opera lui (eea mai veche tragedie păstrată e din 438 : cele 
mai recente din 405): criză a Statului, măcinat de războiul fra- 
tricid cu Sparta și de grave frămîntări lăuntrice ; criză spirituală 
şi morală, deslănțuită de lupta vechilor concepţii religioase, mo- 
rale şi filosofice eu noile năzninţi ale spiritului, orientate spre eri- 
tică şi îndoială, Fire meditativă și melancolică, aplecată spre re- 
flexiune şi analiză, trăind în marginea realității dar obsedat de 
problemele ei, omul pe care un învățat din zilele noastre avea să-l 
numească „poetul iluminismului grec“* (der Dichter der griechi- 
schen Aufklaerung) era sortit să dea o expresie deosebit de amară 
tragicului conflict ce opunea Trecutul şi Viitorul. Ideile cele mai În- 
drăsneţe, criticile cele mai ascuţite aduse Statului, religiei şi tra- 
diției, găseau răsunet în sufletul lui, — trăite avid înainte de a fi 
transpuse în funcțiune şi împrăștiate dela înălțimea scenei, 

Ca scriitor tragice, ca scriitor urmărind înainte de toate să-și 
vadă operele reprezentate, Euripide nu se putea, fireşte, sustrage 
deprinderilor ce impuneau acestor producții anumite condiţii de 
cuprins și de formă. Nu se putea sustrage, între altele, obligaţiei 
de a-şi alege personagiile din aceeași lume mitică și legendară, care 
umple tragediile Imi Sofocle sau Eschyl. Lipsit însă de religiozi- 
tatea elementară a înaintaşilor săi, de acel sens al misterului ce 
transpare în concepţia de viață eroică și teologică a antorului 
Orestiei, bunăoară, Euripide nu putea să nu resimtă lipsa de lăun- 
trică realitate, de adevărată consistență a acestei lumi. Ca urmare, 
critica lui neadormită avea să se exercite pînă și asupra proprii- 
lor lui făpturi : conștient sau inconştient deformate și înjosite, 
întimplările mitice aveau să ajungă să-și piardă caracterul supra- 


1) Storia della letteratura greca, Milano, 1996, p. 135, 


32 VIAŢA ROMINEASCĂ 


natural, personagiile legendare să semene cu oamenii vieţii de 
toate zilele. A 

Din punctul de vedere al evoluţiei teatrului antic, lucrul e 
de cea mai mare însemnătate. Desbrăcind pe zei și pe eroi de orice 
aureolă, adincind psihologia personagiilor şi conferind pentru în- 
tia oară acţiunii dramatice o savoare de viață reală, tragedia lui 
Euripide pregătea înflorirea 'Comediei Noi. Mwy Bi pentru 
cei mai buni dintre reprezentanţii ei, un Difilos şi un Menandru, 
anticipind eu două milenii asupra teatrului „burghez'* şi a dra- 
mei moderne, aceasta avea să aspire să împletească, așa cum se 
întîmplă în realitate, tragicul şi comicul, sublimul şi cotidianul, 
— să înfățişeze, cum sună o definiție a vremii, o „oglindă a vieţii, 
o icoană a adevărului“. 

Aristofan nu era însă istoric literar, şi asemenea considera- 
țiuni, de le-ar fi eunosent, l-ar fi lăsat indiferent. Pentru el, co- 
borînd drama de pe piedestalul ei sublim, Euripide săvirşea un 
sacrilegiu, gi pentru acest sacrilegiu avea să-l urmărească cu gfi- 
chiul Imi răsbunător pînă dincolo de mormînt. Criticile răutăcioase 
la adresa persoanei sau a operei lui nu lipsesc din nici o comedie 
ajunsă pînă la noi. Simple aluzii în unele, procese în toată forma 
în altele, gama lor e prea variată pentru a putea fi pareursă în 
cîteva pagini. Stărnitoare și explicite sunt mai cn seamă învinui- 
rile formulate în comedia Broaștele, reprezentată în 405, după 
moartea tragoediogratului. Asupra lor îmi voiu îngădui să zăbo- 
vese mui mult, după ce, mai înainte, voin fi spus cîteva envinte des- 
pre ar e comedii ale autorului nostru, în eari ostilitatea pentru 
„feciorul zarzavagioaicei'! (cum i se spune într” poetul 
chantelor) îmbracă forma unor masti pipe jf ee 

In cea mai veche din acestea, Acharnienii, reprezentată în 425, 
caracteral precumpănitor politie al acţiunii lasă puțin loe polemici 
literare, Aceasta îşi face totuși apariţia în scena în care eroul pie- 
sei, Dikaiopolis, pe punctul de a fi condamnat de concetăţeni pentru 
Încercarea de a încheia o pace separată cu Lacedemonienii, în nu- 
mele său personal, recurge la ajutorul lni Euripide, cerîndu-i un 
orei capabil să stirnească mila judecătorilor şi să-și obțină 
scie e. cetăţeanului iubitor de pace e stăruitoare. In cău- 
snai d i sigure de isbăvire, înşiră toate procedeele seornite de 
EAr Aramatiei pentru impresiunea publicului (haine zdrenţuite, 
iniumități abătute pe capul protagoniștilor şi alte mijloace de si- 
sa văr a iu spectatorilor), fiecare din ele constituind o alu- 
sele lui Euti A În e tea unor procedee asemănătoare în pie- 

Tot incidentală e şi porniri i 
Norii (reprezentată în 423) al cărei tinei ani: Ja - cant) 
unei învățături identi Siati rei principal obiectiv e combaterea 

de Aristofan eu cea propovăduită de 


ARISTOFAN CRITIC LITERAR 33 


Socrate, și în care numele lui Euripide figurează ca al unui sus- 
ținător al acestei vătâmătoare orientări spirituale, 

Doisprezece ani mai tirziu, în comedia Thesmophoriazousai 
(„Femeile la sărbătoarea Demetrei“*), ridicnlizarea tui Euripide 
trece pe primul plan al preocupărilor comicului. Această ridiculi- 
zare (în care, incidental, e amestecat şi Agathon, el însuși autor 
tragie de mare renume, unul din înterlocutorii Banchetului pla- 
tonie, e încercată deopotrivă prin diseursurile dușminvase puse 
în gura femeilor adunate să hotărască uciderea lui Euripide și prin 
o serie întreagă de scene comice, parodii ingenioase ale diferitor, 
situații dramatice din opera acestuia. 

Mai însemnată însă decît comediile pomenite pină aci, — din 
punetul nostru de vedere cea mai prețioasă dintre comediile lui 
Aristofan, — e cea intitulată Broaștele, reprezentată după moartea 
lui Euripide, în 405, anul cînd Atena aclama pentru ultima cară 
numele poetului dispărut, la reprezentarea postumă a Paechantelor 
şi a Ifigeniei în Aulis. Singură între toate piesele lui Aristofan 
ajunse pînă la noi, Broaștele are un subiect exclusiv literar, 
E vorba în ea, nici mai mult nici mai puţin decit de judecarea 
meritelor literare ale lui Eschyl şi Euripide, în cadrul unei te- 
țiuni eare înfățișează pe zeul Dionysos, îngrijorat de viitorul tea- 
trului atenian, coborînd în Infern pentru a aduce la lumină pe 
el mai bun dintre antorii decedați. Aşa cum era de așteptat, după 
sentimentele lui Aristofan, întîietatea e dată mmi Eschyl. Nu însă 
înainte ca meritele şi defectele lui să fi fost supnse unei judecăţi 
serioase, și nu înainte ca Euripide el însuşi să fi avut prilejul să-și 
pledeze canza în chipul cel mai eloquent. 

Despre învinnirile și elogiile pe care le sehimbă eei doi rivali, 
în eursul unui duel oratoric din cele mai amuzante, va fi vorba 
îndată. Pînă atunci se cuvin relevate citeva afirmaţii cu carac- 
ter general puse în gura unuia sau altuia din cei doi interlocutori 
(de cele mai multe ori a lui Esehyl), dar exprimînd opiniile lui 
Aristofan asupra problemei celei mai importante din cîte se părea 
că pot fi ridicate în legătură cu literatura : rostul acesteia în co- 
munitatea socială. Sub o formă uşor deosebită („pentru eare motiv 
trebuiesc cinstiţi poeţii ?'*). întrebarea e acea pe care o adresează 
antorul lui Prometheu autorului Troienelor în versul 1.008. Tar 
răspunsul lui Euripide (chibzuit de Aristofan să pregătească înfrîn- 
gerea imprudentului) sună : „Pentrn priceperea gi învățătura pe 
eare o împrăștie ; pentru că facem pe oameni mai buni în sînul ce 
tăţii lor'** (v, 1.009—1.010). Ideea aceasta a funeținnii eduentive și 
civilizatoare a poeziei e dealtminteri afirmată în chip și mai lămu- 
rit. în versurile 1.090 și următoarele. „lacă — se adresează Eschyl 
lni Euripide — iacă în ce chip, din vremurile cele mai depărtate, 
poeţii cu suflet ales au știut să se facă folositori semenilor lor. Orfeu 
ne-a desvăluit tainele religiei şi ne-a învățat să ne ferim de omo- 


3 


r 


T 


34 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i; Monsaios, oracolele şi tămăduirea bolilor; Hesiod, munca 
aria aan roadei şi a arăturii. lar Wumnezeeseul Homer, de 
ve e el cinstit şi slăvit, dacă nu pentru bunele-i poveţe : vipduials 
ogtilor, virtuțile sufletului, armele voinicilor !* Valoarea didactică 
a poeziei e precizată nei în latura ei pozitivă. Ea mai are însă un 
aspect pe care l-am putea numi negativ, şi care impune poetului 
conştient de menirea lui obligația de a evita orice ar putes so 
contrarieze, „Poetul e dator să ascundă răul — ne spune în alt loc 
Aristofan — ei nu să-l scoată la vedere ori să-l înveţe, Căci ceea ce 


„e dascălul pentru copii e poetul pentru cei mari“ (v, 1053—1055). 


Aceasta fiind concepţia autorului nostru despre rostul social 
al netivităţii literare, nu-i greu de închipuit ce fel avea să se des- 
fășoare paralela critică Bsehyl— Euripide, Ceea ce domină desbate- 
rea e criteriul moral, şi acest criteriu nu putea duce decit In is- 
binda piosului autor al Perșior, 

lei xi colo, totuși, discuția poartă asupra unor chestiuni de formă 
ori de tehnică dramatică. Prin gura unuia sau altuia din cei doi 
rivali, Aristotan face asupra operei fiecărnia observaţii interesante 
si, de cele mai multe ori, întemeiate. Se impută astfel lui Eaohyl 
stingăcin construcției pieselor (prologurile misterioase, între al- 
tele), aplecarea spre grandiloquență, folosirea termenilor rari sau 
necunoscuți, Se recunoaște rivalului său meritul evitării acestor 
ensnruri : înainte de toate dibăcia alcătuirii pieselor, claritatea 
prolozurilor, limbajul lipsit de afectare. Incă odată însă, ceea ce 
“omină disenția e criterinl moral. Și, pe acest teren, comparația 
lui Euripide, autor de piese în care partea acordată sentimentului 
era judecată de Aristofan excesivă, cu dascălul de religie și vir- 
tute, cu ploriosul luptător pentru libertate, care fasese Esehyl, era 
unevoiasă, Am pomenit de parten acordată sentimentului de ereato- 
rul atitor nenitate personapii robite patimii, dela Fedra ori Meden 
pină la Elcetra și Agave, Dar „imoralitatea: subiectelor nu e sin- 
gura vină ce i se impută, Alături de înclinarea spre psibologism, de- 
prinderea raționamentelor subtile presărate în dialoguri, necredința 
şi lipsa de evlavie completează seria acuzațiilor, Socrate n'aves să 
fie învinuit de mai mult, și sfirsitul lni ne cunoaşte, Dacă autorul 
Broaştelor nu cere pentru Euripide enenta, explicaţia stă poate 
în faptul că omul apucase să moară de moarte bună. Condamna- 
roa (în efigie) nu-i totuşi mai puțin categorică, şi proclamarea 
isbinzii mi Eschyl, readus între cei vii de Dionysos apătă semni- 
i =: unui program, dacă nu a unui avertisment. m 
Ma nete ape temeinică a producţiei dramatice contemporune, 

» Agerime în descoperirea calităților şi a deteetel 
relor certetata, — acestea ar fi dar copii aditiv apari a 
tofan, d ri A caracteristicile criticei Ini Aris- 
esprinse din fugara cercetare a cîtorva d i 
daruri ce aveau să fie, din ei a din comediile lui : 
țin de tir Zi păcate, stingherite în liberul lor exerci- 
ania unui criteriu străin 
a operei de artă, Imbrățişind eu 


ARISTOFAN CRITIC LITERAR 35 


căldură ideea unei poezii sortite rolului de magistra vitae (cum 
avea să fie privită mai tirziu istoria) autorul Broaştelor nu a 
dealtminteri decit să se conformeze unei concepții despre fenome- 
nul literar comună celor mai mulți dintre ginditorii antichității. 
Afirmată odată eu cele mai vechi monumente ale li ii gre- 
cești (ecouri semnificative se pot desprinde încă din Theogonia lui 
Hesiod, subințeleasă în fiecare din mărturisirile lui Pindar, ea 
uvea să inspire, mai cu seamă, atitudinea intransipentă pînă la ab- 
surd a lwi Platon. 


D. M. PIPPIDI 


DUPĂ MOARTE 


„Cei plecaţi, vin după moarte, sumat 
odată la cel iubiţi. 


Inalt, subțire, după ce-oi muri, 
La miezul nopții, prinț de catifea, 
Voi cobori dintr'un înalt etaj 
Să stau şi după moarte, lîngă ea... 


Vai cobori în pelerină verde 

Și în mănuși de veacuri şi lumini 
Păcînd să "mloarcă după mine capul 
Şi să se "multe peste gard, grădini. 


Șiom sta pe-o bancă, eu luceafăr vin 
Şi chipul ei, lumină ca înaltul ; 


Eu, neputind să-mi văd prin dînsu moartea, .. .. -+s 


Ba, neputind vedea prin mine altul. 


Şi va fi fericirea mult prea caldă, 
Prea sfintă clipa pentru-a o trăi, 
Prea fără timp iubirea şi prea mare 
Ca să mai fie vremo-a ne iubi. 


DUPĂ MOARTE 


Voi sta în viață, ca pământ! Dueind 
Iutindu-ne cu mintea, noaptea toată, 
Fără să simtă dară-s lingă ra 

Şi să mă vadă, fără ca să poată... 


Și cînd la ora cinci a dimineții 

Mă va goni cocoșul triumfal 

Și moi întoarce singur iar la locu-mi 
Ca după-o noapte petrecută la un bal, 
Va fi pe mine pelerina ruptă 

Și ochii nu-mi vor mei avea setutei, 
Mă va cuprinde "'ntunectmea porții, 
Dar voi luci de amintirea vi... 


POEM PENTRU DOAMNA DESPINA 


Seara, prin ochii întredeschişi, nu stiu de unde 

Chipul tău de istorie, pînă la mine pătrunde, 

Nu cumva ne-om fi întâlnit pe undeva prin vise? 

Nu cumva gindurile tale, sint tocmai visurile mele scrise? 


Să ne fi ştiut oare mult înainte de-a fi? 
Mult înainte de-a-ţi vedea chipul în cărți sau de-a eiti? 


Dacă ne-am fi cunoscut doamnă cu părul ca griiele, 

Cu ochii prin care-și plimbau cimpurile piriiele. 

Dar'aşi fi trăit în vremea landonrilor şi-a anilor 

Cind buzele boierilor sărutau blind obrajii țăranilor, 

Poate ți-ași fi fost tristeţe, poate ți-ași fi fost gind, 

Poate ți-ași fi fost, umbra trupului tău plăpind. 

Dar așa, de unde ne știm visul şi bucuria 

Cind cu nu eram nici giud şi tu îți augrăveai pe ziduri 
[domnia? 


Nu cumva ţi-ai fi fost în altă viață vr'un om de gală? 
Nu cumva dacă sînt astăzi trist oi fi fost vreodată bufon 
` [la vreo curte regală? 


I 


A T HR Li 


Dă sidi 


POEM PENTRU DESPINA DOAMNA 39 


De unde vii atit de albă de parcă eşti mea 
Si te amesteci cu gindurile și cu viața mea? 


Oi fi fost şi tu mai înainte de-a fi doamnă mare 
Vreo temes care-ai secerat, care-ai îubit cine ştie ce arătare? 


Am fi mers cindva amindoi la horă, la fin? 

Qi fi fost cîndva flăcăul tare şi-a cîntat luna în rîn? 
Sau eşti vreo vedenie de-a mea, vreun drum lung 
La capătul cărtia nu pot niciodată s'ajung? 


Doamnă, doamnă, chiar dacă eşti umbră, chiar dacă eşti 
nebunie, 
Chiar dacă ești gînd care nu se poate spune, vis care nu 
[se poate serie, 
Doamnă care ai urcat veacurile ca pe nişte trepte, 
Sufletul meu, îndrăsneşte în fiecare seară să te aștepte, 
VIRGIL CARIANOPOL 


UMANISMUL ITALIAN 


Pînă în secolul XIV-lea, Franța exercitase asupra Europei o ne- 
contestată egemonie literară şi artistică. Odată cu apariția iui Dante, 
direcţia mişcării literare şi artistice trece asupra Italiei, care, prin 
poeții, artiştii și erudiţii ei asigură triumful decisiv al spiritului mo- 
dern, caracterizat prin libertatea de cercetare, prin spiritul istorie și 
eritie şi prin metoda experimentelă, SI. 

Literatura italiană și-a făcut ucenicia la şcoala poeziei pro- 
vensale, Trubadurii împrăștiați de cruciata contra Albigensilor gă- 
sese refugiu ie curtea lui Prederie IT şi împreună cu poeţii autoh- 
toni întemeiază prima şeoală de poezie italiană, Canzonele şi sont- 
tele, cu exigenţele lor tehnice, se impun poeţilor „volgari și-i de- 
prind cu aspra disciplină a artei, fără de care nu există operă du- 
rabilă. La sfirşitul secolului XIII, se constituie la Bologna și Flo- 
rențe, în jurul lui Guinizelli, Cavalcanti gi Gino da Postoia, o nouă 
şeoală poetică, i dolce stil unovo, în care tradiţia provensală se com- 
binā en poezia populară. La această şcoală au învăţat Dante și Pe- 
trawa arta de a spiritualiza iubirea, de a o tranalorma într'o fi- 
losofie subtilă și de a căuta inspirația nu în modele străine, ci în 
propriul lor suflet. 

Intemeietorul pocziei italiene, Dante Alighieri (1265—1321) 
este sinteza cea mai înaltă a evului mediu. Prin entuzinsmul său 
eligios şi prin întreaga sè concepție despre lume, Dante aparține 
civilizației medievale. Sonetele şi Canzonele, care formează sub- 
stanța primei lui cărți: Vita Nuova, sunt o apoteoză, de cea mai 
autentică tradiție provenselă, a femeei iubite, care devine un sim- 
bol de perfecțiune şi un exemplu al tuturor virtuților. 

Medieval a tost Dante și prin concepțiile sale politice, Partizan 
convins al supremației imperiale, socotea monarhia Cepetingilor ca 
© usurpare a drepturilor conferite de Dumnezeu împăraţilor, iar 
republicile italiene i se păreau simple cuiburi de rebeli. Idealul lui 
era monarhia universală a Ottonilor şi a Hohenstaufilor, 

Dante se arunease cu pasiune în luptele politice care sfișiau 


Florenţa și, surghiunit în 1302, îşi pusese toată nădejdea de re- 


UMANISMUL. ITALIAN 4l 


întoarcere în expediția lui Enric VII, „demnul urmaș al Cesari- 
lor'* care venise să-și afirme drepturile asupra Italiei (1311). Sfir- 
şitul lamentabil al expediției i-a spulberat nădejdile. In 1321, a 
murit în exil, după ce a rătăcit douăzeci de ani pe la curţile se- 
niorilor din nordul Italiei, Experienţa care i-a arătat cât de să- 
rată-i piinea altuia și cit e de greu să urci şi să cobori pe scări stră- 
ine, i-a inspirat cele mai puternice accente din Infern și cele mai 
moderne elemente din Divina Comedie. 

Sub conducerea lui Virgiliu, considerat în Evul media ca pro- 
fet, Dante străbate infernul, unde osindiţii de veci îşi ispăşese pă- 
catele şi urcă muntele purgatoriului unde, prin purificări dure- 
roase, sufletele celor pocăiţi ajung treptat la starea de nevinovăție 
a primilor oameni. 

In virful purgatoriului, Beatrice se arată lni Dante „în strălu- 
cirea vie a lumii eterne‘ şi, prin puterea privirii sale, íl ridică din 
planetă în planetă pînă în fața tronului lui Dumnezeu, Vederea de- * 
venindu-i mai pură și mai pătrunzătoare, Dante distinge în stră- 
lueirea empireului — spaţiu infinit și imobil, care nu cunoaşte nici 
timp, nici mişcare — nouă cercuri luminoase, care se învirt verti- 
ginos în jurul punctului divin: sunt cele nouă cete îngerești (sera- 
fimii, heruvimii, tronurile ete.). Condus în mijlocul Rosei ecrești, poe- 
tul vede pe aleşii vechii şi nouei alianțe aşezaţi, ca într'un amfi- 
teatru, pe scările Rosei cerești, apoi, la intervenția Maicii Domnu- 
lui, îi este îngăduit să fixeze punctul luminos în care distinge du- 
bia natură a lui Christos și unitatea celor trei persoane divine. In 
timp ce meditează usupra acestor revelații, un fulger de lumină îi 
străbate mintea şi-i revelă cele mai înalte mistere creştine. Cu a- 
ceastă viziune mistică se termină Divina Comedie. 

Călătoria în cele trei împărății ale morţilor e istoria izbăvirii 
lui Dante, care, prin pocăință şi ispășire, se ridică treptat dela sta- 
rea de păcat pină la înțelegerea celor mai nepătrunse taine, și în 
același timp, drumul pe care umanitatea trebue să-l străbată pentru 
a ajunge la mîntuire, i 

In această istorie a izbăvirii, Dante a intercalat episoade care 
expun destinul unui mare număr de persoane istorice sau contem- 
porane şi ideile sale asupra tuturor problemelor timpului. Divina 
Comedie constituie primul tablou epie al vieții comunale, în care 
re plămădeşte societatea modernă. Pasiunea luptelor politice vi- 
brează în cuvintele cu care poetul își întimpină prietenii gi dus- | 
manii întilniți în lumea cealaltă, 

Italienii din secolul XIV au văzut în Divina Comedie o enci- 
elopedie a tuturor științelor; abia în secolul XIX și-au dat seama 
că Dante a creat limba literară italiană şi una din cele mai geniale 
opere a tuturor literaturilor. 

Dar Divina Comedie n'a concentrat numai ideile și pasiunile 
timpului în care a apărut. Personalitatea lui Dante se manifestă 


42 VIAŢA ROMÍNEASCĂ 


în toate episoadele mai ales cînd se întreţine cu Florentinii săi des- 
blemele politice, religioase, artistice și literare care-l inte- 
pre problemele p PASS à az sama ui 
reseazā. Orgoliul lui de Florentin, conștiința superiorității lui şi 
admirația lui pentru antichitate fae din Dante un precursor al 
Renaşterii. DA 

Evul mediu e plin de amintiri antice, dar aceste amintiri sunt 
mai mult materie de enciclopedie. Dante reînvie însuși sentimen- 
tul vieţii antice, El a aşezat în vestibulul infernului sufletele înţe- 
lepţilor și eroilor antici, care, deși n'au păcătuit, n'au putut fi sal- 
ați, Fiindcă nu primiseră botezul. Intr'o grădină verde se plimbă 
gray, vorbind în șoaptă, Hector, Enea, Cesar, mai la o parte Sa- 
ladin, apoi ceva mai departe Aristotel, înconjurat de „familia fi- 
losafică'*, compusă din Socrate, Platon, Democrit, Anaxagoras. 
Thales şi Averroès care compuse „Comentarul cel mare‘. Scena e 
o anticipație a Academiilor din secolul XV, 

Pe lingă aceasta, Dante, uduce un nou sentiment al naturi 
yi o nonă concepție despre om. Comparaţiile lui au un caracter de 
simplitate şi de familiaritate omerică. Un osîndit care, prin întu- 
nerie, încearcă să distingă trăsăturile celor doi vizitatori neaștep- 
lați evocă imaginea bătrinului croitor care, clipind puternie din 
ochi, încearcă să tragă firul pe urechile acului. Peripeţiile călăto- 
riaj pe lumea cealaltă au toate aparențele unei călătorii adevărate. 
Centauri «din infern îşi dau seama că tovarășul lui Virgiliu e viu, 
Tiimdeă greutatea corpului lni rostogolește pietrele povirnişului pe 
care coboară, iar sufletele din purgatoriu trag aceeași concluzie din 
faptul că corpul lui Dante aruncă umbră, In sfîrșit Dante exce- 
lează în arta de a cerea stmostera. Deserierea pădurii întunecoase 
și sentimentul de groază pe care-l inspiră coborirea iminentă în 
bezna întunericului dau dela primele versuri, tonul Infernului. 
Tot ngu, murmurul infinit al mării, care străluceşte și freamătă 
in primele sclipiri ale zorilor, suspinul de ugurare la vederea ce- 
vului înstelut și aspirația nestăpinită spre lumină, ca şi forma Pur- 
patoriului care, din mijlocul valurilor, se ridică spre cerul lunar, 
exprimă avintul sufletului spre cer şi dau nota fundamentală a Pur- 
gatoriului. Divina Comedie ne-a dat primele exemple de glorificare 
poetică a naturii, în caro stă secretul artei Renaşterii, 

In mijlocul naturii glorifieate, omul apare înconjurat de o 
îureolă eroică, Epopea franceză a creat tipul eroului războinie, 
credincios seniorului şi vasalului și sie însuși. Pentru a nu fi bă- 
uuit de lipsă de curaj, Roland întirzie să sune cornul după ajutor 
si Paa Dr mii moartea întregii sale oștiri, Eroismul tragie al 
Me Pacepa Ant. pipi din conflictul între datorie şi onoare, te- 
tul da datorie feudală re zare pe veral si pure ne i asset 
toate obligațiile tată Spunea obligă pe Bernier să-și îndeplinească 
socoteală de m tä de Raoul de Cambrai, iminte de a-i cere 

vartea mamei sale — sunt Iueruri neînțelese pentru 


7 


UMANISMUL ITALIAN 43 


Dante, fiindeă în Italia desvoltarea precoce a oraşelor a împiedecat 
feudalismul să prindă rădăcini adînei, Poemele epice n'au fost cu- 
nascute în Italia decit din traduceri şi adaptări. 

Viaţa comunală, unde prin energie și inteligență oricine se pu- 
tea ridica la rangul întiiu, şi-a făurit alt ideal de om, pe cure îl gă- 
sim deja schițat în Divina Comedie. Nobleța adevărată nu stă, pentru 
Dante, în nume, rasă și avere, ci în superioritatea inteligenții și 
voinței. Prancesea da Rimini preferă să îndure pe vecii vecilor 
chinurile iadului decit să fie despărțită de iubitul ei, Contele Ugo- 
no înehis de arhiepiscopul Pisei într'un turn, moare în chinurile 
cele mai grozave, după ce şi-a văzut cei doi fii și cei doi nepoți pie- 
rind de foame. Dante l-a reprezentat în Infern rozînd ceafa duş- 
manului său de moarte şi ștergîndu-și gura de părul lui. Pentru 
toată fericirea raiului nu și-ar lăsa victima din miini. Farinata 
degli Umberti, osindit pentru eresie, stă drept în coseiugul de fier 
inroșit sfidind puterile iadului și divinitatea care, cu toate tortu- 
vile, nu-l poate fringe, Acesta e deja idealul de bărbăţie (virti) al 
Renaşterii. 


Dante avea mai mult nostalgia decit înţelegerea antichității, 
Petrarca a trăit în atmosfera intelectuală a vechii Rome. Pentru èl, 
Romanii erau strămoşii direcţi ai Italienilor, şi una din dorinţele 
lui cele mai vii a fost să vadă reînviind gloria Romei antice, Da 
două ori s'a adresat papei Benedict XII implorindu-l să părăsească 
Avigmonul și să se întoarcă la Roma. lar cînd Cola di Rienzo a pro- 
clamat, în 1347, republica la Roma, Petrarca l-a salutat ca pe tri- 
bunul trimis de Dumnezeu să libereze Italia de „tiranii străini”. 

Insuccesul încercării lui Rienzo l-a deseustat şi mai mult de 
vremea sa și ba Lăcut să enute consolare în trecutul măreț al Ro- 
mei. In aceste dispoziţii a compus A/rica, epopee al cărui erou e 
Scipio Atrieanul, și De viris illustribus, cuprinzând donäzeci și pi- 
tru de biografii de bărbați celebri, toți romani afară de trei. Dis- 
preţul prezentului nu e din cele mai prielnice stări de spirit pen- 
iru a serie istorie, fiindcă noi nu putem Înpeltge trecutul decit prin 
propria noastră experienţă. Cel puţin dacă Petrarca ar fi ales per- 
sonagii contemplative înrudite eu temperamentul săn, dar el a tra- 
tat mai ales oameni de acțiune, generali și bărbaţi de Stat, ea Seipio, 
Cato Censorul și Cesar cu care n'avea nicio afinitate sufletească. 
De aveea caracterizările lui se reduce la parafrasarea lui Tit-Liviu, 

Cu toate acestea, pentru a păstra pură ideia Imperiului roman, 
Petrarca a lăsat ln o parte fabulele medievale și şi-a întemeiat ex. 
punerea exclusiv pe documente clasice, examinate la lumina raţiu- 
nii, Coborindu-se la sursele originale și proclamind, mai presus 
de Cicero şi de Aristotel, suveranitatea rațiunii, Petrarea defineste 
spiritul critic și pune baza istoriografiei umaniste, Ad fontes de 


44 VIAŢA ROMINEASCĂ 


vine strigătul de luptă al umaniștilor şi principiul fecund al criticei 
filologice, A 3 

Tesunfotirai pentru antichitate explică şi pasiunea lui de colec- 
ționar de monete, inseripţii şi mannserise vechi. Petrarca a cu- 
treerat Italia, Elveţia, Franța şi Germania și a descoperit mai multe 
discursuri ale lui Cicero (Pro Archia, Pro Mione, Pro Marcello 
ete.) pì serisorile lui către Atticus, Brutus şi Quintus. 

Potrarea nu s'a mulțumit să le stringă pentru plăcerea de-a 
uvea piese rare, ci lea studiat de aproape cu dorința de a le pă- 
trunde spiritul şi de a d-scoperi în fiecare autor quiddam suum ac 
proprium, ceea ce e original și personal. Petrarca e primul scriitor 
«are nu caută în operile antice lecţii morale și alegorii, ca în evul 
mediu, «i e în stare să guste frumusețea stilului şi să aprecieze 
originalitatea gindirii. De aceea a fost numit „primul om moderni. 

Modern a fost și prin pătrunderea cu care și-a analizat pró- 
priile sule sentimente și idei. In Rimele sale italieneşti deserie chi- 
uurile iubirii sale neimpărtăşite pentru Laura, după cazuistica a- 
moroasă a poeziei provensale, dar cu un puteruie accent persnnal 
şi eu o mare originalitate de simţire. Laura nu mai e niei simbol, 
vici înger, E o femeie în carne și vase, a cărei atracție învinge orice 
putero de rezistenţă, și poetul mărturiseşte că, dacă iubirea sa a 
rămas pur platonică, meritul revine în întregime Laurei, Cu Pe- 
larca, iubirea se coboară din nou pe pământ. 

N Deceppiile sentimentale l-au silit să se coboare în sine însuși, 

să se analizeze, să-și disece bucuriile, durerile, dorințele şi amără- 
ctunile, și să se judece. Rezultatul acestei analize n'a fost, cum 
ne-am fi aşteptat dela un creştin intrat pe jumătate în ordinul 
monahal, un sentiment de smerenie şi de renunțare, ei dimpotrivă 
un sentiment de vanitate, Petrarca e convins că ceva ce a descoperit 
în sufletul său interesează umanitatea. De aceea, considerind că Ri- 
melo italieneşti nu-l pot face cunoscut decit în orașele Italiei, și-a 
răspindit confesiunile în tratate latinești, ca De vera sapientia, De 
su tpmua ct multorum ignorentia şi De contemplu mundi, Nimeni 
n'a știut mai bine decit Petrarca să-şi procure satisfaețiile de amor 
propriu la care aspira. Casa lui din Arezzo era păzită ca un mo- 
nument istorie; Florenţa i-a propus 0 catedră şi restituirea tuturor 
hunnrilor confiscate tatălui său, împăratul Carol IV l-a numit conte 
palatin, papa i-a oferit postul de secretar apostolic, iar universi- 
tatea din Paris şi Senatul din Homa i-au oferit în acelaşi timp co- 
roana de lauri. Optind pentru nceasta din urmă, în ziua de Paști, 
aur x fost încoronat solemn pe Capitoliu. 

ontrar însă unei opinii foarte răsninăi studi tichități 
y setea de glorie n'au slăbit smintimential estica O a PEA 
E devărata înțelepciune": pentru el rămîne cuvîntul lui Christos, 
| nn admite filosofia antică decit în măsura în - 
zice învățătura creștină. Umani š Ai ape) contra 

anismul lui Petrarca n'are nimie co- 


UMANISMUL ITALIAN 45 


mun cu păginismul unui Machiavelli, Studiul antichităţii a fost 
pentru el mijlocul unei vieţi sufletești mai largi și un incomparabil 
exereițin al facultăților intelectuale. Dar știința rămine sub contro- 
lul credinței, şi, dacă nopţile de meditaţie nu l-au făcut să îmbră- 
tişeze idealul monastic, pe care singur îl găsea conform învățăturii 
creștine, & că ținea prea mult la viaţă şi lu plăcerile ei. Petraren 
reprezintă idealul umanismului laie, care nu consideră învățătura 
creştină incompatibilă eu bucuriile vieții şi cu studiul antichităţii, 
Sub influența lui Petrarea, ideulul de cultură umană, bazat 
pe studiul antichităţii, tinde să devină elementul fundamentul al 
educației, Această tendință se manifestă nu în contradicție, ci în 
armonie cu doctrina creștină. Forțele de înnoire se desvoltă, pînă | 
lu începutul secolului XVI, în cadrul vechilor orinduiri, fără să | 
caute și fără să dorească o ruptură cu trecutul. Exemplu caracte- | 
ristic în această privinţă e Giovanni Boconecio (1919-13 

Autorul Decameronulii e considerat, în general, ca reprezen- 
tantul tipic al păginismului Renașterii. N'a înfățișa el, în triumful 
instinctelor naturale, superioritatea drepturilor naturii contra asce- 
tismului medieval? Această opinie se întemeiază pe satirile îndrep- 
tate contra clerului, cum e istoria Evreului Abraham, care, îndem- 
nat de un prieten creştin să se boteze, nu se hotărăște decit după 
ce a văzut Roma; el n'a păsit nici urmă de sfințenie și de evlavie 
în viaţa papilor, cardinalilor și a celorlalți preoți, dar tocmai acest 
lueru l-a convins de superioritatea creștinismului, căci o religie pe 
care păstorii ei se străduiese din toate puterile s'o distrugă și care, 
eu toate acestea, străluceşte tot mai puternică și mai pură, nu poate 
fi decit opera duhului sfint. Satira moravurilor clerului, departe 
de a constitui indiciul spiritului modern, e de cea mai autentică tra- 
diţie medievală şi populară. Exereitindu-şi verva satirică pe soto- 
teala clerului, Boceaccio ştie că cetitorii săi nu vor confunda per- 
soana și funcția preoţilor, și că purtarea acestora nu va pune în 
discuţie legitimitatea dogmei. De altfel o concepție laică și științi- 
fică despre lume, care să permită o atitudine independentă față de 
religie nu era cu putință atunci, și de aceea acuzația de ateism u- 
dusă chiar și umaniștilor din secolul XV trebue totdeauna primită 
cu rezervă, Boccaccio a dus atit de departe serupulul religios, încât 
în 1361 a renunțat lu preocupările sale profane şi s'a dedicat stu-, 
diilor de erudiție şi interpretării Divinei Comedi. 

Studiul antichităţii clasice n'a avut deci ca urmare slăbirea sen. 
timentului religios, şi ideia unui umanism fundamental areligios 
e de domeniul legendelor. Influenţa antichităţii, lu Boceneeio, ca și 
la Petrarca, se manifestă prin deșteptarea simțului artistic. azi j 

In opera lui Boccaccio apar pentru prima dată zeii păgini, nu 
ca elemente religioase, ci cu simboluri ale frumuseţii şi fericirii, In 
romanul său din tinerețe, Pildcolo, Venus, cu trupul transparent 
prin văl şi strălucitor de pare'ar fi fost stropit cu rouă, aleargă în 


46 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Admirația pentru capodoperile antica îl îndeam produce opere 
imite procedeele artistice ale antorilor lor, pentru a gg 
nvemănătoare, dar originale. Așa a izbutit Boecaerio de = 
artistică unei serii de nuvele, de origine diversă, care circula u 
toste țările, şi să exprime prin ele viața societății laice din timpul 
său. In vechiul fond medieval, care constitue materia Decameronu- 
lui, eu povestiri de dragoste şi romane de aventură, cu veșnicele 
glume pe socoteala bărbatului înșelat, a clericilor deatrinaţi, a me- 
dicilor şarlutani şi a magistraţilor venali, Boccaccio zugrăvește, din 
punetul de vedere laie, moravurile din timpul său şi proclamă 
idealul unei societăţi naturale şi libere, în eare femeile triumfă prin 
istețimea lor, iar bărbaţii prin voinţa şi energia lor. 

Elementul nou, revoluționar, în opera lui Boveareio e con- 
stiința sa de laic, care nu e de origine cărturărească, E ci socială. 
vu modelul antichității, ei triumful burgheziei florentine asupra 
“erulni şi nobilimei se exprimă în laicismul lui Boecaecio. Politica 
Horentină, care de un secol tinde la independență faţă de împărat 
și de papă găsește în Boccaccio un ecou eare ne permite să măsurăm 
tot progresul realizat. de societatea florentină în cursul secolului XIV. 
Pe cind Dante visează încă la monarhia universală a împăraţilor ger- 
mani, Boccaccio contestă împăratului dreptul de a domni peste alte 
naţiuni decit a 'Teutonilor săi şi preferă să moară decit să arunce 
„rinii florentini” la picioarele „corbilor septentrionali“, Forţele 
care se ridică împotriva universalismului medieval pureed din noile 
condiții sociale şi politice create prin renasterea comerţului şi in- 
dustriei, 

Plorența cen mai dezvoltată din acest punet de vedere a deve- 
nit centrul nouei culturi umaniste. 

Coluceio Salutati (1331—1406), numit în 1375 cancelar al Re- 
publicei florentine, a liberat stilul oficial de formele scolastice şi a 
introdus în corespondența oficială latina clasică. Pentru a nu fi puse 
În situația de inferioritate, cancelarie celorlalte State italiene an 
imitat exemplul Florenței și astfel o seamă de umaniști au dobinâit 
situaţii înalte şi sigure, de eare numa; clericii se bucuraseră pină 
munci. Cu Salutati, laicii încep să enerraască marile dregătorii ale 
Statului, 

___ Ideile Ini politice, religioase şi literare sunt încă medievale, pe 
cind neţiunea Ini reflectează sentimentele societăţii laice moderne, 
In teorie Salutati admite că papa şi împăratul, — „cele două lumini 
ale lumii'* — deţin puterea universală, și că monarhia e cea mai 
bună formă de guvernămînt. In practică, el apreciază evenimentele 
din punetul de vedere al unui italian credineios, dar patriot, In 
timpul războtulni între papalitate și Republica florentină (1375— 
1378), a combătut atit de violent politica Iui Urban V, încît acesta 
ba cuprins în mod explicit în interdietul care a lovit Florența. Fără 
Fă-i tonteste calitatea de vicar a lui Christos, cancelarul Florenței nu 


Poma 


UMANISMUL TTATIAN 47 


iartă papei că a părăsit Roma și duce dela Avignon o politică anti- 
italiană, Ca toţi contemporanii săi, Salutati făcea distincție între eu- 
veranul temporal şi vicarul lui Christos. Atacurile sale contra Cu- 
riei corupte, simoniace și efeminate, nu uting decit pe cel dintiin, 

Impotriva ducelui de Milan, care repreveutu față de Repubiiea 
Norentină principiul monarhie, Coluceio a susținut atit de eneryie 
cauza acesteia incit Giovan Galeazzo Visconti spunea că se teme mai 
mult de o terisoare a lui Salutati decit de o mie de călăreți floren- 
tini. Conştiinţa lui de cetățean liber i-a inspirat cele mai frumouse 
«uvinte din corespondența sa politică : „Comuna din Florenţa nu 
tace niciodată războiu decit pentru apărarta libertăţii şi combate- 
rea nedreptăţii'*, 

In ceea ce priveşte credința, aceeași discordanţă intre teorie şi 
practică. Ascetismul rămîne pentru Salutati idealul vieții creştine. 
Dar increderea în valoarea educativă a ştiinţei şi aspiraţia spre o 
viaţă cetăţeneaseă liberă dau acestui ideal o aceepție mai largă și 
mai umană, Docti plus hominis habent quam indocti, exprimă con- 
vingerea umanistului în valoarea educativă a ştiinţei, şi credința că 
adevărul poate fi descoperit pe căi multiple şi diverse, „Fie că l-ai 
găsit în Biblie sau la păgini, fie că l-au spus profeţii sau poeții, ade- 
vărul e dela Dumnezeu. Ori unde l-am dese“ peri, nu trebue să-l dis- 
preţuim', 

Activ pină la adinei bătrineţe, Salutati a murit, în 1406, la virsta 
de 76 ani. Corpul lui a fost expus în piața Peruzzi și, după ce a fost 
încoronat cu cununa de lauri, a fost înmormîntat în catedrala ora- 
şului. Onorurile acestea, care nu su acordau decit sfinţilor, sunt un 
semn al vremii. 

Principalul merit al lui Salutati constă în faptul că a continnat 
colecţionarea și studierea operelor clasice, a introdus la Florenţa stu- 
dul limbii eline și a pregătit generația de umaniști, care a deschis 
o nouă perioadă în istoriu umanismului. 

Această perioadă se caracterizează prin negarea plină de dispreţ 
a evului mediu, prin preferința acordată limbii latine faţă de cen 
vulzară, prin răspindirea elenismului, prin luieizarea progresivă a 
gîndirii şi prin întărirea spiritului erisie. Studiul antichității devine 
scop în sine, 

Petrarca a regretat totdeauna că n'a avut norocul să cunoască 
limba greacă. El a încercat s'o înveţe cu Barlanm, un Calabrez; enre 
stătuse timp mai îndelungat la Constantinopol și în 1339, venise în 
Italia cu o misiune din partea împăratului Cantacuzino. Petrarea 
l-a eunoseut probabil în 1342 şi s'a pos eu rivnă pe învățătură, dar 
greutatea limbii și plecarea prematură a lni Barlaam i-au zădăr. 
nicit planul, 

Un alt Calabrez care învățase la Constantinopol, Leontina Pi- 
intus, a fost profesorul lui Hoocaceio și a predat timp de trei ani 
greaca la Florenţa, Dar Leontius era lispit de pregătire științifică şi 
nu tunaștea decit greaca modernă, Rezultatul învăţământului lni a 
fost neînsemnat, 


48 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tatea de a învăţa limba greacă era în adevăr mare pentru 
lieni. Dimke iatină nu era de niciun ajutor, gramatici și Co: 
nare nu existau, iar greci care să cunoască elina şi antichitatea 
sică erau rari chiar şi la Constantinopol, şi nu puteau fi atrași în 
Italia decit prin promisiunea unor considerabile mizil mele 
și morala, Greci sau italieni vorbind greaca modernă se întilneau 
toata centrele comerciale ale Italiei; în. Calabria și în Sicilia existau 
incă sate grecești, dar toate acestea ni serveau la nimic. Deosebirea 
între greaca modernă și elina clasică era tot așa de mare ca între 
latinn medievală şi latina clasică, și înțelegerea învăţaților bizantini 
pentru geniul şi stilul literaturii clasice tot așa de insuficiente ca i 
filosofilor scolastici pentru latina clasică, Ey . 

In aceste împrejurări nu rămineu italienilor dornici de a învăţa 
wrenea decit să se ducă la Constantinopol sau să aducă de acolo in- 
văţaţi greci care cunoșteau elina şi erau dispuşi să accepte catedre 
de greacă la Florenţa sau aiurea. 

Primul profesor de greacă în Italia a fost Manuel Chrysoloras 
care a ținut cursuri de greacă la Florenţa din Ianuarie 1297 pînă în 
1400. Chrysoloras fusese trimis de împăratul Manuel IL Paleologul, 
în Italia să ceară ajutor contra turcilor, Florentinii i-au oferit 0 ca- 
tedră și el a acceptat. Chrysoloras avea toato însuzirile şi pregătirea 
necesară pentru a răspunde nădejdilor puse în el. Deja profesor la 
Constantinopol, erudit și elpevent, el s stirn:t un entuziasm durabil 
printre numeroșii auditori eare se încrămădeau la lecţiile lui, Leo- 
nardo Bruni a urmat cu atita însuflețire lecţiile lui Chrysoloras in- 
cit „noaptea visa ceea ce auzise dela el zina''. Astfel, după opt-nouă 
secole de întrerupere, studiul limbii grecești a fost restaurat și se 
poate spune, eu Bruni, că o nouă eră a inceput în istoria literelor eu- 
ropene, 

Chrysolorus a scris, sub formă de întrebări și răspunsuri, prima 
gramatică a limbii eline pentru uzul popcarelor moderne (Ero- 
tamata), 

Snecesul lut Chrysoloras şi atenția pe care Florența a acordat-o 
studiilor grecesti, ca și celor latine, an făcut din acest oraş centrul 
intelectual al Italiei în secolul XV, Stadiul limbii greceşti a făcut 
necontenite progrese, la care au contrbuit mereu noi savanți veniți 
dela Constantinopol, George Trapezuntius, care a venit în Italia pe 
In 1420, a profesat la Veneţia, Florența și Roma; Theodor Gaza, sosit 
în Italia pe la 1430, a ocupat nouă ani (1441—1450) catedra de 
greacă dela Universitatea din Ferrara, a tradus din Aristotel și u 
compus o gramatică greacă devenită ciasică, 

„ Sinodul oare s'a întrunit, în 1499, la Florența pentru a uni bi- 
serien ortodoxă gi eatolică, n grupat ur. mare număr de savanți greci 
şi latini, care au arătat mai mult interes pentru problemele filoso- 
fice ara pentru cele teologice, 

„„ Împăratul bizantin a venit însoțit i i i 
Aiacologiei și științei greceşti. Printre St ma ahia takai ae ele 
Nicen, Bessarion, partizan înfocat al unirii celor două biserici, Con- 


— e 


f 
i 
Ii 


Fa 


UMANISMUL ITALIAN 49 


vertit la catolicism, fu numit cardinal şi jucă vn rol însemnat în is- 
toria umanismului ca filosof, mesenat și colecționar de manuserise, 
Colecția lui constituie fondul cel mai însemnat al Bibliotecii mar- 
ciane ar iaeia 

0 uență mult mai puternică a exercitat asn ilor 
florentini Gemistos Plethon (mort 1445) Originar A Oae AAA 
moşneag de 83 ani, păru florentinilor întrnchiparea vie a înţelep- 
ciunii antice. El susținea că, pentru cunoașterea lucrurilor mate- 
tiale, trebue urmat Aristotel; pentru tot ce privește sufletul, „divi- 
nul Platon”! e superior, Aşa s'a deschis, între partizanii celor doi fi- 
iosofi greci, o discuție care avea să dureze treizeci de ani și sub care 
se ascundea de fapt o miscare- de opoziţie contra scolasticei, 

Leonardo Bruni (1370—1440) e primul din serin noilor uma- 
nişti, El cunoștea greaca și latina. Tradueerile lui din Platon eon- 
stituie primul contact al umanismului italian, eu textele originale ale 
filosofiei grecești, 

Opera cca mui de seamă a lui Bruni e Historia florentina, serisă 
în latina clasică, într'an scop de propagandā, pentru a asigura Flo- 
venţei simpatia umaniştilor, Cu istoria lui Bruni, punctul de vedere 
laie și interesul profan înlocuiese preocuparea religioasă n eronica- 
rilor medievali. Ei nu serie istorie pentru a dovedi influenţa provi- 
denței asupra mersului evenimentelor istorica, Pruni consideră is- 
torin ca mm gen al retoricei, Et nu caută să explice desvoltarea eco- 
nomică, socială şi politică a republicei florentine şi să scoată în evi- 
denţă evenimentele cu efecte durabile, ei să producă emoții, ca o 
tragedie de Seneca, Faptele lipsite de efect teatral, cum sunt træn- 
anețiile economica, desvoltarea instituțiilor, problemele administra- 
tive ete. sunt omise sau înlocuite cu expresii stereotipe, Apoi, pen- 
trn e menţine puritatea limbii letine, Bruni transpune termenii me- 
dievali în cuvinte clasice, chiar cînd n'aveau echivalent, Cardinalii 
devin patres; companiile medievale Legiones, cavalerii milites ete. 

Cu toate acestea, Historia Florentina are o importanță capitală 
pentru desvoltarea istoriografiei moderne. Broni e primul istorie 
modern care a făcut operă critică, s'a coborit la documentele origi- 
nale, a eliminat Jegentele și minunile şi a cântat să dea o explicație 
rațională a evenimentelor. In sfirşit, mutaria este ordonată artistie. 
Apoi, pe cind cronicarii medievali îngrămădeau materia fără nicio 
alegere şi o expuneau fără plaw, Bruni nu expe decit faptele care 
an legătură cu obiectul, Forma artistică pătrunde și în istorio- 
grafie, 

Poggio Braciolini (1380—1459) a fost cel mai norocos colec- 
tionar de codici. In calitate de secretar apostolice, a însoțit, în 1414, 
pe papa loan XXIII la sinodul dela Constanţa. Dar cum diseuţiile 
dogmaties nu-l interesan, a edtrecrut Elveţia și Suabia în căutarea 
manuscriselor vechi, La minăstirea San-Gallo a descoperit un ma- 
nuseris complet al Instituțiilor ni Quint'llian, Argonauti îmi Vale. 
rus Flaccus si opt discursuri neennosente ale lui C'eero. In alte 
biblioteci italiene a găsit Silvae-le lui Statius, Pumicae-le lui Sivius 

4 


50 | VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ttalieus şi De rerum natura a lui Lucretiu; cu totul, 20 opere necu- 
noscute în evul mediu, ; s : i 

Poggio a fost cal mai strălucit scriitor de epistole latine. În tim- 
pul unei excursii, a vizitat Baden și a deseris zilele vesele petrecute 
meolo. Scrisoarea aceasta permite să măsrăm tot progresul realizat 
de umanismul italian în ultima jumătate de venc, Nict urmă de pe- 
danterie şi morală, ca în scrisorile lui Salutati, Locurile şi oamenii, 
grupul de fete care se scaldă, sunt descrise cu o grație şi o naturaleţe 
cure dovedeşte că Baecioloni şi-a asimilat mu numai forma ci însuși 
spiritul limbei latine. Antichitatea care pină aici fusese imitație mei 
mult sau mai puțin independentă devine poezie şi frumusețe, 

Ou descoperirile lui Poggio, umaniști? ajung în posesiunea tu- 
turor operelor literaturii Intine pe cara le cwnosstem azi, : 

In acelaşi timp, Guarino da Verona, Aurispa, Ciriaco d'An- 
eona şi Filelfo, emuli ui lui Poggio, redau colturi; occidentale toată 
literatura elină, complet ignorată in evul mediu. Inainte de 1430, 
toți clasicii greci eran în mîinile umaniştilor italieni, care n'at aș- 
teptat să lbi trimită tareii cuceritori ai Constantinopolului, ej s'au 
dus el să-i aducă din Imperiul bizantin, unde nu fnseseră niciodată 
ui h 

pi - SRR SR stirnit de aceste descoperiri ful atît de puternie, 
încît umariștii avură impresia că din împărăţia morţilor un zvon de 
recunoștință se ridică spre ei, 

Poggio a povestit cum a descoperit pe Quintillian în pivnița 
întunecoasă a unui turn, Quintillian părea că întinde miinile după 
ajutor şi se roagă: „O voi, bărbaților, care iubiți limba latină, scã- 
patins din temnita întunecoasă și colbnită în care neay închis bar- 

rih“, 

Realitatea e mai puţin romantică. Manuserisele vechi sa aflau 
în biblioteeile minăstirilor, catalogate, incit nmaniștii m'aveau decit 
să consulte cataloagele pentru a descoperi ceca ce căutau, Multe des- 
coperiri s'au făcut, în Germania, Elveţia și fără ca măcar desco- 
peritorul sä se fi deplasat din Italia, Vorba adincă a lui Paseal: 
„M'aurais-tu cherché si tu ne m'avais déjà trouvât“* se aplică și 
pare pi ponton wy A fost nevoie de un anumit grad de matu- 
ri pentru ca spiritul modern să intel i caute an- 
tichității clasice. ? mg ae să aiik 

i După era descoperirilor începe era cercetării eritice. Ignoranța 
și neglijența copistilor, schimbaseră textul mnor opere încât ajunse 
de nerecunoscut, Cum însă unele opere s'an păstrat în două san mni 
multe copii, umaniști au căutat prin comparație și conjunctură să 
restabilesacă forma originară. Aşa s'a năsent eritica filologică. 

„Textul original nu se putea totdeauna reconstitui pe cale fito- 

Umaniștii au fost împinși să pătrundă în fondul operei, să-i 

desprindă spiritul și să caute în împrejurările externe, politice și 
sociale, soluţia problemei. Așa s'a desvoltat spiritul istorie. 

„__ Cereetarea critică a operei de artă n’a revelat umaniștilor nu- 
mai adevărul, ci și fromuseţea literaturii clasice Ej am căutat să 


UMANISMUL ITALIAN 51 


stabilească legile compoziţiei artistice. Aea s'a introdus în cultura 
Renaşterii ideea formei artistice, adică grija de a exprima ideile și 
sentimentele într'o ordine clară și logică. 

Reprezentantul cel mai de seamă al direcţiei critice a fost Lai 
rențiu Valla (1405—1457), Criticismul lui a atins un graul de des- 
voltare peste care umanismul italian no yë putea trote, Cu De elz- 
gantiis linguas latinae n întemeiat lexicografia modernă, Prin 
exemple luate din cei mai buni autori clasici, Valla determină sen- 
sul cuvintelor rare și obacure, și fixează mirna locițiunilor parti- 
eulare. Lexicul acesta răspundea atit de bine nevoilor învățămân 
tului încât între 1471 și 1536, a fost tipărit de șaizeci de ori, Din el 
a învățat Erasm să serie lutinește corect şi elegant. 

Valia a făcut asupra textului grocese al Vulgatei observaţii care 
au servit lui Erasm ca punet de plecare pentru traducerea Noului 
Testament, Jn 1440, la curtea regelui Neapohalui, Alfons 2 Aragon, 
Valla publică: De falso credita ot ementita Constantini donations, 
în care, eu argumente istorice şi filologice, dovedi că pretinsa dona- 
iune făcută de Constantin cel Mare papei Silvestru a o legendă, De 
atunci nimeni n'a mai îndrăznit să invoce acest document pentry 
a jițstifica pretențiile temporale ale papilor. 

În urma activităţii eritice a lui Valla concepția despre antichi- 
tate se schimbă, Umaniştii nu mai căutau în studini clasicilor 
plăcere estetică sau motive de mindria națională. Umanismul devine 
erudit și critic. Latina atinge o puritate jreproșabilă, dar rece: din 
limbă vie ajunga limbă mosrti, 

Odată eu Valla se schimbă şi caracterul filosofie al umanis- 
mulfi, Numărul acelora, care se îndepărtează de creștinism și se 
apropie de diferitele doctrine filosofice antice, crește Evoluția 
aceasta nu é totdeauna ușor de precizat, fiindeă opiniile religioase 
ale umaniștilor se ascund uneori sub aparență de respect pentru bi- 
serică, alteori se exprimă sub formă de dialog în care diverse per- 
soragii susțin teorii contrare fără ca martorul să indice clar pe acela 
care-i exprimă convingerile. Astfel, în De voluptate et vero bono, 
Valja pune faţă în față pe Leonardo Bruni, Panormita şi Niecolă Nie- 
coli. Partizan al stoicismului, Bruni se plinge că oamenii se dedau 
ma: mult la rele decit la fapte brune și, considerind prea anevoioasă 
practica virtuţii, se lasă împinși de natură spre plăceri, La cuvintele 


natijrii. Virtutea însăși e un efect al plăcerii. Cina o practice o face 
nu de dragul moralei, ei pentru a evita un rău mai mare sau pentro 
a dobindi glorie — deei tot pentru plăcere. Adevărata înțelepeiune 
stă în arta de a alege între diferite plăceri pe cea mai mare şi între 


52 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


S : i mi i face deosebire 
diferite neplăceri pe cea mai mică. Panormita nu y 
între plăcerile trupului și ale sufletului: în armonia lor stă su 

remul bine, = 
i Invitat să aplaneze conflictul, Niecoli obiectează celor doi inter- 
locutori că amîndoi an vorbit ca pàgini, nu ca creştini, Și el găsește 
i i frivoli“ fiindeă n'are un scop în 
că morala stoică e „deșartă și i S 
afară de sine, pe cînd epicureii subordonind plăcerile mici celor 
mari, s'apropie mai mult de morala creștină. Soluţia lui e un fel de 
enicutrism cerești eceptă plăcerea ca ultim scop al acțiunilor 
"pieuțrism creștin, care a p e Walse 
umane, dar o identifică en fericirea de dincolo de mormînt, r 
susține că aceasta e și părerea lui Valla, 3 

In ore caz, curentul epicurist crește în a doua jumătate a seco: 
lului XV. Umaniştii nm neagă fățis dogmele fundamentale ale cres- 
tinismului, nemurirea suftetulri si crearea lumii, dar le ignorează 
In locul religiei transcedentale, e; predică o religie pur rațională. 
Seopul suprem al vieții nn mai e fericirea de veci, ci fericirea pă- 
mintească. Omul devine din nou măsura tuturor lucrurilor și eel 
mai demn obiect de studiu pentru oameni, Desvoltarea tuturor însu- 
șiritor sale corporale şi spirituale, pentru ea să se poată bucura de- 
plin de viață, apare ca singurul scop legitim al educației, Antichi- 
taten clasică, en filosofia ei pozitiviată, eu știința ei îndreptată spre 
studiul naturii și eu arta ei închinată glorificării omului, reprezintă 
idealul de viaţă al umaniștilor dela sfîrșitul secolului XV. In locul 
evangheliei resemnării şi smereniei, evanghelia frumuseții și a glo- 
riei pământești, 

In Stanze per la Giostra ala lui Poliziano (1454—1494) și în 
Orlando furiozo al lui Ariosto (1474—1533) natura mu mai e tem- 
trul ispitelor, ca în evul mediu, sau un cadru decorativ ca în poezia 
petrarehistă, ei mama ocrotitoare eare îmbrăişează şi consolează pe 
toți cei ee știu să se apropie de ea. Acest sentiment de contopire a 
omului cu natura, e deosebit de puternie în Aminta lui Tasso, Ar 
fi însă greșit să se atribuie antichității clasice sentimentul de frater- 
nitate a omului cu natura, deoarece l-am găsit exprimat tot aşa de 
puternic în poezia lui San Francesco, Exemplele antice l-au ajutat 
numai să se exprime în formă poetică, Izvorul hui e în sensibilitatea 
antistică a societății italiene, care atinsese la sfîrşitul secolului XV 
punctul culminant al desvoltării sale. 

In mijlocul naturii proslăvite şi omul apare într'o lumină nouă, 
Dela Dante la Ariosto, idealul de om pe care şi l-a făurit Renaşterea 
italiană e antifendal, pozitivist și democrat, ea şi societatea burgheză 
constituită în Republicile comunale. Cavalerul medieval, en con- 
vepția lu; despre onoare care comandă anarifieiul desinteresat al 
Vieţii pentru suveran și Dumnezeu, mi maj stirnește decit zimbete 
ironice, Wroii celor două mari epopei italiene, Morgante de Pulei şi 
Orlando f urioso de Ariosto, sunt sau bruta care nu se lasă conduse 
decit de pasiuni şi de instinete Şi mm visează decit munți de carne 
şi de unt, san nebuni care se țin ca umbra de paşii unei cochete g 


- 


UMANISMUL ITALIAN . 53 


săvirșese de dragul ei cele maj neînchipuite isprăvi, pentru ca la 
urmă să se vadă părăsiți pentru un simplu soldat, Un ris ironic 
acopere toate virtuțile cavalerești. 

In opoziţie cu idealul feudal, Poggio descoperă în inima omului 


adevărata nobleţe, care nu se 


poate dobind; prin diploma de înobi- 


lare, ci prin virtute şi înțelepeiumne. Umaniștii, fiind în cea mai mare 
parte oamenii operelor lor, au făcut din valoarea personală supremaul 


titlu de noblețe, 


Baldassare Castiglione nea dat în M Cortegiano (Curteanul), 
sens în 1528, portretul omului stesăvirșit, adică al personagiului pe 
care contemporanii și-l propuneau ca model, In mărețul palat al 
ducelui de Urbino, unsă din cele mai frumoase din Italia, decorat eu 
tapete de uur și de are nt, cu vase de argint, en statui şi bipturi an- 
tice, cu tablouri moderne, cu cărți latinești, grecești și ebraice, îm 


brăeate în seourțe împodobite 


cu aur şi argint, sa întrunea o acele: 


tate vesela pentru a-și petrece yremea în serbări elegante și în con- 


versați spirituale. 


La cererea ducesei, oaspeții cuantă să definească însușirile nece- 


sare omului de lume și femeei 


desăvirşite, și educația cea mai potri- 


vită pentry a le desvolta. Vigoarea și dexteritatea fizică, fineţea, 
tactul şi varietatea cunoștințelor, cara i se cer, exprimă idealul de 


universalitate și perfecțiune al 


Renaşterii, Curteanul lui Castiglione 


va cundaște toate artele cavalerești, călăritul, serima și dansul, va 
şti să citească o partitură, să cinte dintr'un instrument pentru a-și 
risipi grijile şi pentru a face plăcere doamnelor, va învăța să dan- 
seze și să cunoască pictura, eare e una din podoabele vieții supe- 
rioăte, va studia literele, atît cele latinești, cit şi cele grecești, va citi 


poeţii, oratorii şi istoricii şi va 
acestea mu sunt scop în sint, 


ști să rimeze un sonet, Dar toata 
ci condiţii prealabile pentru desvol- 


tarea culturii inimii și a spiritului. Castiglione reclamă pentru femei 

» aceeaşi educaţie și aceleași drepturi. 
Aceste conversații sunt foarte caracteristice pentru desvoltarea 
culturii sociale în Italia. Dela mijlocul secolului XV, educaţia femeei 
a făcut progrese însemnate, Le șeoula lui Guarino da Verona, la 


Ferrara, fetele şi băieţii erau 


supuşi aceluiași sistem de educație 


toți învățau greaca și latina, toţi practican aceleaşi sporturi, Unele 
femei, ca Francesca Scala și surorile Nogarola şi-an cîștigat renume 
pentru erudiţia lor în filologia clasică. Altele, ca Vittoria Colonna, 
Veronica Gambara, Costanza D' Amalfi, dukesa de Ferrara și Tullia 
Aragon s'au distins prin talentul lor superior şi prin instrucția lor 
aleasă. Pietro Aretino, recomandă, în calabrele sale Ragionamenti, 


curtizanelor venețiene să aibă 
lui Petrarca. 


totdeauna la îndemînă Canzonisre-le 


Deşi condiția legală a femeei nu s'a schimbat, influența și în. 
semnătatea ri socială a cresent. Ea n'are încă dreptul să se mărite 
după înclinarea ei, dar educația pe care o primeşte îi permite să 


domnească în societate, și arta 
formare, 


reoglindeşte fidel această trans- 


54 VIAŢA ROMINEASCĂ 


g iție pe care feemia și-a cucerit-o în sveietate avu ca uT- 
i Agent ral iubirii. Im literatura medievală, noţiunea iubirii 
oseita între reprezentarea grosolană sau cinică a funeţiei de repro- 
ducere şi apoteoza ideală, filosofică suu religioasă a temeri. Femeia 
era femelă sau înger, Renaşterea ridică femeia și coboară îngerul în 
rangul de tovarăș egal îndreptăţit al bărbatului, Castiglione care 
reprezintă termenul final al evoluției ideei pe care Renaşterea şi-a 
făcut-o despre iubire și căsătorie, susține necesitatea de a întemeia 
căsătoria pe bază de egalitate, dreptate şi iubire, Avind aceleaşi ap- 
titudini ca și bărbatul, femeia are acelaș: drept la educație, viață 
şi foriire ea și bărbatul, Ea are dreptul să-și aleagă bărbutul după 
plae, şi, dacă s'a înşelat în alegerea ei, Castiglione îi recunoaște 
dreptul să-l schimbe, 

Vechea problemă a raportului dintre bărbat și femeie, pe care 
şi-o puseseră, dela trubaduri pină ln Castiglione, toți marii literați 
şi-a găsit soluția rațională şi sănătoasă. Dogma păcatului original şi 
concepția inferiorității femeei a fost înlăturată. Natura e frumoasă, 
viața e demnă să fie trăită şi iubirea sinceră e nobilă și binetăcă- 
toare, Cind doi soți și-au întemeiat căsnicia pe această huză, vor tu- 
noaşte fericirea pe pămînt şi vor dobîndi viaţa de veci, 

Pine înţeles, idealul lui Castiglione nu putea fi realizat dexit 
de o minoritate de privilegiați, destul de bogaţi pentru a-și dobindi 
educaţa aleasă, pe care se întemeiază concepția Curteanului, 

Mult mai profundă a fost sehimburea pe cara Renaşterea a adus-o 
în concepția politică, Statul modern, cu tendința lui de a concentra 
în miinile guvernului toate forţele vii ale raţiunii şi de a înlocui ve- 
chiul sistem bilateral de drepturi și de datorii feudale prin idea ro- 
mană a omnipotenţei Statului, ruinase încă din secolul XIV preten- 
ile la egemonia universală a papilor şi a împăraţilor. Politica nw se 
mai inspira decit dim raţiunea de Stat, adică din interesele tempo- 
rale ale societății Inica. On toate acestea, gindirea politică rămăsese 
la vechile teorii medievale, Acela care cel dintii a supus problemele 
politice liberei cercetări a rațiunii şi a liberat politica de religiune a 
fost Machiavelii, 

Niccolo Machiavelli (1469—1527), a fost, timp de 14 ani, seere- 
tarul guvernului florentin, însărcinat en redactarea instruețiilor 
către ambasadorii republicei. El însuşi a îndeplinit diverse misiuni, 
pe lingă Imdovie XII, Cesar Borgia, Iuliu II şi Maximilian I, La 
intoarverea Medicilor la Florența, în 1512, Machiavelli a fost des- 
ura cehii ca suspect şi surghiunit în tirgușorul San Casciano 

e a putut confrunta „lunga experi a lucruri? d 
cu învițăminete autorilor antiei. ai AIAT i 

, Principalul rezultat al meditaţiilor îmi a fost: Principele, 
Discursurile asupra primei Decade a lui Tit-Liviu și Istoriile floren- 
tine, Problema centrală e formarea și conservarea Statelor. 

Machiavelli împarte Statele în republici și principate; princi- 
pateis în creditare și nou întemeiate, Terito poate fi nou în În- 


UMANISMUL ITALIAN 55 


tregime sau în parte. Pentru fiecare ie. i 

A A ra categorie. Machiavelli reco- 
SV nui dune prin exedlență e Republica romană care a realizat 

peunea pe pămint şi spre care se îndreaptă toată simpatia hý 
Machiavelli, Republica, fiimd bunul comun al tuturor anuar 
a putut cere fiilor ei toate sucrificiile și eneeri toată lumea civili. 
vată de atunci, pe cînd Imperiul, ew slăbicinnea şi despotismul îmi, 
a distrus patriotismul și permis barbarilor să cucerească Italia. 

Papii au continuat să exercite asupaa Italiei nețiunea nefastă pe 
tare o avuse Imperiul roman. Stăpinirea pontificali a demoralizat 
Itatia și a împiedeent-o să se unenscă după modelul marilor monarhii 
veeine. „Sfintul Seaun, după ce şi-a întemeiat mutoritutea tempo- 
rală în Italia, n'a avut nici destulă putere, niei destul geniu pentru 
a ocupa şi i apr, tepe țării ; dar n'a fost niei destul de slabă pen- 
ta A der : A 
baan eas et Sere ajutorul său străinii împotriva aceluia care-i 


ti 
regim. Mai uşoară e întinderea stăpînirii asupra unor populații de 
limbă și obiceiuri comune, mai gres asupra unor populații prima 


li 
combaterea vecinilor puternici și sprijinirea celor slabi, cum de ase- 
menes în procedat romanii. Imdovie XII a pierdut şi Neapolul gi 
Milanul, erdinand 


tolicul. 


I ntemeierea unui Stat nu e lucru anevoios, fiindcă toți partizanii 
vechiului regim vor fi contra lui, iar pentru, numai acein cara as- 
teaptă vrenn folos. Două calități sunt necesare pentru a izbuti: 
tenie şi forță. Principele 


totdeauna, „profeţii înarmați au învins, iar cei desarmaţi s'au pră- 
buşit'', Astfel poporul a aclamat pe Savonarola şi apai l-a iksi să 


Cu totul altfel a procedat Cesar Borgia. Insărcinaţ ă 
Alexandru VI Borgia, ou guvernul Romagnei, Cesar pripala: 
niciun prilej şi mn s'a dat înapoi dela niciun mijloe pentru a-şi con- 
salida și întinde stăpînirea. Seniorii cara i ar fi putut opune au fost 
atrași într'o cursă și măcelăriți. Apoi, pentru a reprime desordinile 


56 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ala începutul domniei Iwi, numi guvernator, pe Ramiro D'Oreo, om 
mar neon energio, şi-i lăsă mină liberă. Cind găsi momentul potrivit 
să înlocuiască regimul excepţional printr'unul legal, Cesar Borgia 
trimise un sbir să-l junghie și să-i expună corpul în piața oraşului 
Cesena, Astfel s'a spălat de orice învmoire în ochii poporului şi a 
pus baze solide puterii lui. După ee a înşirat toate fărădelegile du- 
calul. Machiavelli mu mumai nu-i găsește nicio vină, dar îl propune 
ca model tuturor acelora care „printr'o întimplare sau cu ajutorul 
armelor altora au ajuns la şuveranitate'*, Un singur lucru n'a pre 
vănut Cesur: că va fi bolnav la moartea tatălui său și nu va putea 
împiedeca alegerea celui mai mare dușman ul familiei sale, Fulin T 
della Rovere, 

Principele eare vrea să se mențină pe tron trebue să cunoască 
arta războiului și să-şi creeze o urmată națională. Armatele de mer- 
cenari au pierdut în antichitate Cartagina, cum an pierdut în evul 
mediu Italia. Numai en ajutorul poporului înarmat, Principele va 
putea scăpa Italia de barbari şi de anarhije; numai așa va puten 
realiza unitatea și indepindența ţării, „Cine are arme bune, are 
totdeauna aliaţi”. 

In urmărirea acestui scop, Machiavelli nu ţine seamă decit de 
suțiunea de Stat, Dreptate, onoare, jurămint, morală nu sunt apre- 
¿late decit din pupietul de vedere al utilității. Dacă interesul politie 
o cere, le respeetă; dacă nu, nu. Reigiu însiiși nu-i pentru el decit 
un mijloc de guvernare; o acceptă şi o ocroteste, chiar cînd o erede 
falsă, fiindcă „un popor religios e mai ugor de cîrmuitif. 

Indiferența totală faţă de morală a fost numită machiavelism, 
ca şi cind Machiavelli ar fi inventat perfidia și trădarea, In realt- 
tate, el n'a făcut decit să expună în cărțile sale ceea ce iaw sugerat 
experienţa și studiul istoricilor clasici. In izolarea lui de'a Sen Cas- 
ciano, Machiavelli citește istoriile Inf Ti-Liviu şi Tacitus și-și mluce 
aminte de propriile sals întâmplări, 

La himina experienței sale, faptele rontanilor se luminează, se 
însuflețene și vin s'adatnge învățămintele lor la ale umanistului, Pe 
de altă parte, din serierile clasicilor, Machiavelli învață să gi exprime 
gîndurile în formă artistică, Deseriind procesul creaţiei sale isto- 
rice și politice, Machiavelli a definit esența umanismului, 


ANDREI OŢETEA 


| 


INCERCARE 
ASUPRA SPIRITULUI POLITEȚEI 


Deus nobia hoec otii fecit, 


Infinită e diversitatea omenirii, la fe) ev delectarea eelui ce 
cultivă, ca naturalist, istoria umanelor năravuri. Diversitate care 
nu ascunde însă fondul permanent de caractere fizice și psihice 
particulare omenirii, 

Din permanenţela psihice, fenomenul politeței surprinde ea 
tiind spontan, ubiquitar şi deosebit de tenace. 

Dar înţelesul obișnuit ce i se dă, nu-i cel adevărat. Și aci, în- 
florituri fără de rost astupă şi denaturează tema principală, — iar 
automatismul o transformă în monedă ştearsă, 

Așa că, pentru observatorul superficial, pare să fie o funeţie da 
lux, isvorită din lumească deșertăciune, Ce tristă însă, ce abruptă 
şi scăzută e viața elor ce n'o cunase sau n'o înțeleg. Și dimpotrivă, 
ce comori sufleteşti, ce putere, ve bucurii fine, ce acorduri și cite 
nuanțe nu împodobese pe cei cari, din fire dreaptă şi din dreaptă 
creștere, au căpătat auz și erai, înțelegere și rostire în numele ade- 
văratei pobiteţi, care vine din inimă, 

De îndață ce și-a asigurat fiinţa materială, nuanțele vieţii spi- 
rituale sunt şi rămîn, pentru omenire, supremele bunuri, 

Ceeace este mlădierea ca grație trupească, este, pe plunul api- 
ritual, politeţa, Dar pentru că aceasta nu-i numai o podoabă, o artă, 
un dresaj; pentru că cea adevărată vina din adineul sufletului, ea 
are o complexitate şi o valoare, asupra cărora notele de faţă tind 
să recheme luarea aminte. 

Nu poate fi vorba însă de o reabilitare. Este o nevoe tonică da 
purificare, de adincire a formei prin spirit. Și este mai cu samă, 
o afirmare, i 

-. . 


S'ar putea ivi, dela început, o nedumerire: ce rost pot avea 
acum probleme în aparență minore, cind chiar existența, ori cel 


58 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ii t Cerui 
tinuitatea culturii europene stau în grea cumpănă 
pese awe de sgomotul faurilor de războă Pentru arborele 
păaii, s'au construit, umdeva, sere blindate, cu der rana şi 
lumină artificială. Chiar dacă urgm n'a isbucniit, prepară arpa 
răului şi al neființei, îşi primeşte ofranda cu prisos, pasă- 


mai multe punete de vedere. 

Mai intii, ca problemă a sufletului omenesc, mereu frămîntat 
de dorul unei exprimări complete și adequate, 5 3 

Nu mai puțin, ca problemă morală, azi și ori de cîte ori se face 
o nouă intabulare a valorilor, i 

La fel, din punet de vedere social, cînd se opun înverşunate 
obsesii de nihilism și auto-digestie pe de o parte, iar pe de alta, cre- 
dința activă că forțele nu-i sunt dute omului numai spre distru- 
pere, fie şi cu titlu experimental. 

Punctul de vedere pragmatice nu-i mai puţin însemnat. Anume, 
buna viețnire de toate zilele nu poate fi asigurată fără codul poli- 
teței. Căci dacă legile veghează la apărarea persoanei, doar codul 
politeței apără personalitatea, evitind nenumărate conflicte și inu- 
tilă uzură, Insă codul politeței de acum zece ani e perimut pe alocuri, 
și în orice caz e incomplet; la fel va fi cel de azi peste un timp egal 
san chiar mai curind, 

Ori cum, mono-ideismul trebue evitat căci seamănă panică, 

In fine, chiar dacă va fi un cataclism apropiat, este de prevă- 
zut că nu va fi integral. Pentru cei de azi ca şi pentru cei de miine, 
trebue făcut inventarul problemelor. Printre acestea, în primul plan, 
va rămine întotdeauna, problema capitală a desvoltării armonioase 
a fiecărei personalități în concurență vitală en ambianța, sub dom- 
nin ideilor, renunțind la forța brutală, care e costisitoare şi ina- 
dequată. 

. 
. . 


era născut politeţa ? 

„Problema pare tot așa de insolubilă ea și cea a origi inii speciilor. 
Căci astăzi nu se poate cerceta, statu nascenti, nici specie, nici so- 
cietate umană. Miracolul Anadiomenei ori eel din a șasea zi a Cres- 
iei nu se mai repetă, Tar popoarele, descrise încă de exploratori ca 


Politeţa va să fie tot așa de veche ca şi pri 
' i > Ca şi primele încercări de 
viaţă în grup. Numai folosul şi numai friea nu sünt suficiente pen- 
trn S Renas și caunas o societate umană, 
unt totuși indicii de străveche praetieă a liteței, exprimate 
prin anume reticențe, prin anume nuanțe, ca Di attat. Incă din 
vremea eavernelor, oamenii au luat obiceiul să-şi orneze pereții cu 


ÎNCERCARE ASUPRA SPIRITULUI POLITEŢEI 59 


imagini plastice. Oare de ee reproduceau cu predilecție chipuri de 
animale și nu de oameni? De ce capetele de reni, de urși, de bour, 
de ce siluetele păsărilor stimuluu în deosebi ingeniul artistic al celor 
ce au iscodit, de fapt, artele plastice? De ce nu-i ispiteau la fel fisio- 
nomia hirsută, dar impunătoare a șefului cavemei, ari grația golaşe 
şi sbirlită a soaţei lui? Rate un fapt ce va rămîne inexplicabil. Ipo- 
tezele sunt deci legitime. Poate că aci trebue întrevăzută o primă, 
autentică și estetică dovadă a unei genuine politețe, colorată cu pru- 
dență, ca totdeauna. 

Fiece grup omenesc, fiece seminție şi epocă încheagă anume 
deprinderi de convieţnire. De aci, în dosagii priineioase de rasă ş. 
istorie, de tradiţie și evoluţie, se sublimează manifestările politeţei. 
Absența lor e doar aparentă şi, în oriee caz, nu-i decit o vremelnică 
imhibare. Indată ce furtuna dinăuntru ori din afară a trecut, inviu. 
cibil revine la suprafața sufletului individual ori colectiv tendința 
la politeţe. 

Nase și renase manifestările politeței ca urmare a unei nevoi 
profund simţite de către spiritul omenese, nevoe de măsură, de armo- 
nie, de perspectivă. Formele pot fi intermitente, inegale, dar ten- 
dința e tot așa de eternă ca și omenirea, 


. 
. Li 

Care este mecanismul intim al politeței? 

Dată fiind tendința permanentă a politeței, această tendință, 
ca ori care alta, devine motor, Ea determină ePectuări sensibile, in- 
tonații, atitudini, gesturi. Tendința la politeță a luat astfel clip şi 
trup, a devenit forță actuală, în staro să agite materia trupnlui, 
să-i imprime direeţii particulare. Porţă a cărei curbă de realizare 
e percepută ta un fapt, ce devine motor la rîndul său. Din repetare 
decurge obiceiul ; generalizarea în spaţiu și în timp îi dă putere de 
uz, de tradiţie, — de permanenţă. Apoi datina devine carte, şi chiar 
codificare, după epoci și civilizație, 

Datini şi câvilizaţii pot păli şi cides, ca frunzele toamna. Poleiul 
și furtuna — cumpăna vremii — pot rupe ramurile aviîntate, pot 
sărăci gi înehirei cugetul celor nevolniei, Dar trunchiul rămine, 
trunchiul omenirii eterne, — care cere și aspiră lumină prin fiese 
mugure şi trunză, prin fiece privire și suris, — care e zumzet de 
viaţă şi frumuseţe vie, şi nu-i decît o linie dreaptă din tină spre 
soare, ambele isvoare de viață, 

Iar năzuințele spirituale sunt totdeauna neeleași. Tendința pri- 
mordială pune în joe sentimente şi resorturi multiple, face posibil 
un răspuns care e o reacţie de ordin psiho-motor și ar merita un 
studiu amănunţit. Sunt reaețij cu viteză variabilă; de obicei un 
proces lent, educabil după plac. Alteori însă, se cere a fi instan- 
taneu, sub maximă tensiune sufletească. Rapiditatea reacției cere 


60 VIAŢA ROMINEASCĂ 


pnume condiţii favorabile ea atitudine mentală, afectivă şi educare 
4 reflexelor. . 


Se poate vorbi de principiile foadamentala pe eari se întemeiază 
iteta t de punctele sale cardinale à ERR 

PA nai pă ese este cel ce s'ar putea numi al armonizării înter- 
individuale, acolo unde nu intervine nici legea, nici morala, E evi- 
dent că politeța — poate ea mai veche — nu se conduce după mo- 
rula creștină. Aceasta spune: iubiţi-vă unii pe alţi, pe cind cea dintii 
nu mere mai departe de: „menajaţi-vă unii pe alți”! *). Oamenii an 
înțeles de mult acest mare rost, care însă nu e singurul. : 

S'a spus, en multă dreptate, că politeța cere, „in gindul fie 
cãruin, o reprezentare permanentă a altuia” *), Cu alte cuvinte, 
trebue o dedublare, spre a putea aprecia punetul de vedere al al- 
tuin, — fără a se uita pe sine **). , : 

Poate că cel mai greu luera în materie du politeță, este tocmai 
această drămuire a uitării și nenitării de sine. Trebue un echili- 
bru Între persoane, împrejurări şi munifestări; trebue ca fiecare să 
se privească puțin din afară, pentru n judeca obiectiv atitudinea ce 
îmbracă. Politeţa nu înseamnă atrofia personalităţii, dar uu in- 
güdue o vunitoasă, naivă etalare ale celor mai intime «olţuri. Tre- 
bue tact, disoreție, pradaţie în acordarea supremului dar — apro- 
piersa sufletească, 

Politrţa presupune un anumit tonus spiritual. E nevoe de vi- 
gilență — fără ugresivitate — spre a ţine la locul lor pietrele de 
hotar ale spațiului vital. Fiecare sufiet, fiecare personalitate în 
sens lare, are nevoe de un asemenea spaţiu pentru o desvoltare 
armonioasă. Niei-o încăleare, din nici-o parte, mai ales dela cei ce ne 
sunt scumpi. Căci atecţinnea, nesusținută de elemente din gama 
respectului tinde la degradare. Cam aceasta ar fi cuprinsul unui 
principiu fundamental ce s'ar putea numi al epalizării potențialu- 
iwi actual. 

Ori care ar fi însă întruchiparea politeţei, ori care ar fi forma 
aleasă, ea trebue să corespundă cît mai adequat, tendinței dela in- 
ceput, spiritului politeței. Este principiul, necesitatea absolută a 
congruențes dintre spirit şi formă. Aceasta nu numai pentru că e 
vorba de o funcție, — chiar de o secreție socială, — ci pentrucă nu 
există un spirit al politețai distinct şi separat de forma, de mani- 
festarea sensibilă a politeței, După cum, în artele plastice, frumosul 
nu există decit prin formele ce îmbracă *** A 

„ Realizarea politeţei trebue să fie şi să rămiie în armonie cu 
e arin ere n Ra cu o diserepanţă între spirit și întrupare 
acest domeniu, tăci politeţa e un examen 


*) Lëvin-Mir y 
oaf Feutni e a şi Vogât, 
) Henri Focillan, 


ÎNCERCARE ASUPRA SPIRITULUI POLITEȚEI 6! 


liber consimţit de perspicacitate în aprecierea valorilor individuale 
şi sociale, vizibile ori latente, un examen de perfectă dozare a reac- 
țiilor ce comportă, de perfectă stăpînire de sine în reacții, 


Ultimul principiu aci enunțat e şi cel mai bogat ca urmări. 

Individului fizic îi corespunde o entitate morală, o persona- 
litate, în sens larg. 

Politeţa trebue să asigure în jurul fiecărei entități sufleteşti, 
un spațiu vital, înconjurat de o zonă neutră — no man’s land, 

Aceste bariere ideale apără un cuget de încălcări din partea al- 
tui cuget, avind aplecări invadante, imperialiste, tira nice. Spaţiul 
vital e cu atit mai întins cu cit adăpostește peisagii sufleteşti mai 
variate; e cu atît mai roditor cu cft are un climat mai favorabil, mai 
puțin bintuit de furtuni și de secetă, în felurite forme. Spaţiul 
este al sufletului; acesta trimite antene în zona neutră, — sub 
forma unor avansuri de politeţe — în căutarea altor entități sutile- 
teşti cu care ajunge, accidental sau voit, în contact, Acesta e plin 
de prudenţă la început, spre a stabili afinități și consens, In ca 
prielnic, o apropriere sufletească naste uneori foarte repede și se 
desvoltă progresiv, graţie tocmai tactului, măsurii, gradaţiei pe 
care numai politețea, ca un mare compositor, le poate asigura, 

Prin analogie cu ceea ce ne învaţă biologii, s'ar putea spune că 
partea cea mai exterioară a fiecărui suflet, — adică manifestările 
sale aparente — joacă rolul unei membrane semi-permeabile, Acensta 
na sau inhibă importul şi exportul între fiece suflet şi mediui am- 
biant, 


Neetsitatea acestui spațiu vital este cel mal important dintro 
cele patru principii fundamentale, 


Caro esta eficacitatea politeței ? 

Lăsină la o parte aspectul estetieei sociale, nu se ponte nega 
un fapt: politeţa ușurează schimburile. Şi mai ales pentru cei ce au 
un suflet mai evoluat, cu mai multe laturi, mai deschis și înţelagă- 
tor, dobindit printr'o îndelungată maturare, fruct al continnități 
generaţiilor, Buna stare materială de obicei ajută, uneori inhibă, 
în ori ce caz nu condiţionează sine qua non progresiunea către 
politeţă. 

Se poate spune tă secolele de mure îmbogăţire și afirmare a 
cugetului omenesc sunt tocmai cele de mare sociabilitate, Dar 
aceasta ponte duce, — pentru cuget, — la dispersiune, la slăbire 
prin minimalizurea efortului, chiar la sterilizare, dacă traiul în 
suprafață scade traiul în profunzime, 

Treime deci o armonizare între individual și social, pe planul 
importului și exportului sufletese, 


62 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Biata omenire se sbate fără isbăvire între exigenţele sufletului 
individual, vibrind de neintervenţionism, și ale sufletului colectiv, 
care, în numele altei laturi a eternului omenesc, îi oferă infinit de 
mult, dar îşi recere drepturi ce nu suferă tăgadă. Alinarea nui 
decit în armonie, — cînd dominanta fiecărei existenţe o permite, 
Armonia nu-i decit tălmăcirea faptului basie că, nici material, nici 
spiritual, nimeni ne s'a iscat prin generație spontană; şi ori cit 
de singular, nu-i nnie, Fiecare ins e parte, e produs, e sämînță, Pe. 
nomenul individual e o funcţie a celui colectiv; nu ar fi apărut 
altfel, şi i-ar lipsi rostul său ce] maj fecund, - 

Conştiința clară a întregii bogății de care e în stare făptura și 
cugetul omenese nu se poate lămuri decit în viața de grup. Con- 
știința de sine se modelează și amplifică prin contrast, prin mutuulă 
oglindire, analiză și incitare, Ori acest interschimb cere ca punct 
de reazem un bilateral respect al personalităţii, al spaţiului vital. 

Dacă acesta nu este respectat, sufletele se închid, se zăvorese 
în timiditate sau în asprime şi dușmănie, fără înţelegere pentru 
sine și pentru alții, mărginite, sortite să devină sterpe, E o con- 
damnare pe viaţă la voiaj în juru] propriei sale camere intelec- 
tuale, fără nici un schimb cu lumea din afară. 

Asemenea sehimburi nu pot deveni rodnice decit atunci cînd 
se bucură de continuitate, Iar aceasta nu sa poate statorniei fără 
acea temperatură şi fluiditate optimă, pe care o realizează prantiea 
politeţei, în numele spiritului politeței, Continuitaea schimburilor 
condiţionează un cuget echilibrat. Dacă sunt întrerupte, este peri- 
e fi atrofie sufletească prin imobilizare, sau de intoxicație prin 
retenție, 
ascuţite, înmoaie virtul «pinilor, e un căluș pentru inutile şi ines- 

Mai mult, politeţa e nn emolient, poate amorţi sensibilităţii prea 
tetire vibrații. 

Dar mai presus de orice, politeţa apropie şi deschide suflete, — 
poate că nu-i, pe lume, altă destătare mai fină şi înviorătoare, tot- 
deauna nonă- 

. 
. - 


Cum s'a desvoltat, cum a evoluat conceptul politeţei ? 

Există o stare nativă, naturală a politeței. Sunt anumite firi 
care, în anumite împrejurări, pot realiza un emoţionant tip ai poli- 
tepi quasi-spontane, în afară de școală sau dascăl, ca şi de comple 
xut annis civilizație. 

t răzeși de pe plaiuri, sau dinspre deal, din locuri neisco- 

remie a a buchisese slova unei psaltiri mult răsfoite. 
è i ităţi i 

pelerini w i nt scurt: oastea, iarmarocul, autoritățile, legiui- 

Oameni ce au crescut drept, senin, cu încredere, dar chibeui 
fără naivitate. Politeţa lor isvorăște dintr'o conştiinţă bea 
tală, instinetivă, a valorii unuia faţă de celălalt, şi toate în cadrul 


ÎNCERCARE ASUPRA SPIRITULUI POLITEŢEI 63 


msi larg a] unei lumi, unde vrerea omului e așa de mult uneori, şi 
alteori aşa de puţin. Făptura, pletele argintii, portul alb, gestul şi 
rostul cuminte, sunt în armonie cu o casă curată, deretecată, cu odăi 
primitoare unde stau guta gavuanosul cu miere ori dulceaţă şi cana 
cu apă limpede, Prispa sau ceurdacul umbrit de un nue sau de un 
păr sălbateo, cu imensă coroană. Păsări dolulane ciugulese în pajiş- 
tea de romaniţă sun troseot, presărată cu citeva pietre — pină la 
gardul străjuit de nălbi și iasomie, de hamei și liliac; în preajma 
lor, stupili rotunzi. Busuiocul şi rosmarinul nn lipsese, aciniate în 
vase de întimplare. 

Nirio vorbă mai iute ca alta, nicio meschinărie, niciun şiretlie 
de tirgovăţ, nimie servil, dar nimie necumpănit; este doùr o re 
zervă, nu față de om, ei față de idee, faţă de cum ar putea Ñi pri- 
cepută vorba, din momentul ce a fast rostită. E lralitatea deplină 
a ospitalităţii depline, care primește cu casa deschisă și cu sullețul 
la fel, — dacă-i pe plac. Oază de pace sufletească şi lumească, ar- 
monia între făptură şi creaţie, minte care măsoară şi înţelege fără 
harță în deşert, 

Nu se gäsese aci toate elementele celei mai adevărate politeți? 
bine înţeles afară de forme și vorbe meșteșugite, care nu sunt decit 
un condiment, un fard, — şi deseori un pronume fără nume, 

In diferite timpuri şi locuri, lu acelaşi neam sau la neamuri 
deosebite, formele — și nu spiritul — au putut varia. Aceasta din 
cauza evoluţiei naturale ce suferă orice plăsmuira a cugetului ome- 
nest, Sunt însă diferențe ce provin din specificul etnie influențat 
de o îndelungă educație, 

Politeţa europeană procede prin trăsături pozitive, exagerind 
meritele agrăitului. Politeţa extremului Orient nu neglijează tră- 
săturile negative, umilind pe agrăitor, E desigur mai justă din 
punct, de vedere filosofie, avitind inflația şi asigurind mai bine eal- 
mul social. Este însă o grea piedică în desvoltarea forțelor active, 
creatoare, ale fiecărui ins luat în parte. 

Pentru Anglo-Saxoni încă mai mult decit pentru Francezi, re. 
ținerea personalității proprii este o trăsătură din cele mai curaete- 
ristice, Cheia de boltă a echilibrului anglo-saxon stă în self-control; 
de aci decurg gesturi puţine, debit verbal lent, cu surdină, aspet- 
tul flegmatic. E o stare de tonus, de încordare elastică ce evită ns- 
peritățile şi mai ales orice neglijenţă, desmăţ sau lăbărțare. Scopul 
propus e corectitudinea; indiferent dacă placi sau nu trebue în pri- 
mul rind să fii corect, Pentru Prnaceri, nevoia de n fi plăcut, da a 
face „cucerirea pașnică'“* a altuia e o tendinţă obișnuită, 

Dimpotrivă, soarele meridional slăbește nuto-con trolul şi sti- 
mulează un anume răsfâț al propriei persoane, dar mai ales nevoia 
de a se manifesta, cu intenţia de a face plăcere, Cid Campeador, ca 
să poată face mărturisiri, a cerut să fie deslegat, să i se lase libere 
miinile; ce poate fi vorba, pentru un bun meridional, dacă nu; ani- 
mată de gesticulări? 


B4 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Cit d:spre Nordici, nevoia unei aa e, agită în tt 
une împrejurări cu totul excepţionale. „e 
Sarasi depresiune nervoasă, care singură poate explica o aseme- 
nea abdicare. 


Ceca ce cuprindem astăzi în sfera politeței e o elaborare era 
plexă, lu care au contribuit, într'o măsură inegală, gamann Arpa 2 
şi epoci unde şi cînd s'au înfiripat, puțin câte puţin, mentali şi 
$ ura europeana, P e 
nas Se ponts. spune că, în linii mari, a fost predominantă influența 
franceză şi engleză. Trebue bine înţeles că nu è vorba numai de 
protocol, de ceremonial, — sau de ceeace Francezii numesc savoir 
faire, şi s'ar traduce prin; tehnice socială, sau deprinderi de lume- 
Protocolul! exprimă o ierarhie, un raport de forțe exprimat spațial 
intre toți eei eari sunt purtătorii unei parcele de suveranitate în 
diforitele sale forme și feluri, Politeţa exprimă raporturi de perso- 
nalităţi. Savoir faire ori savoir vivre Înseamnă soluţii pentru orice 
imprejurure a vieţii sociale, Aceste trei noțiuni diferă ca punet de 
vedere şi aplicare. KE 

Dat fiind că viața socială a luat în Franja o mare şi timpurie 
desvoltare, şi că aceustă țară exercită de multă vreme un prestigiu 
necontestat, politeța franceză, încă din vremea trubadurilor, a de- 
venit prototip al politeței, Pe măsură ce evolua spiritul european, În 
uceiași măsură noțiunile și practica politeței au ajuns apoi, sub Re- 
gèle Soare gi în secolul al XVII-lea, la o desvoltare şi o difusiune 
mult ajntată de marele rol politie, literar și artistie al Franței. 


Ar putea fi analizate pe scurt elementele componente. 

Creștinismul a contribuit în diferite feluri, direct şi indirect. S'a 
afirmat mai întâi, în domeniul vieţii sociale, sub forma eliminări, 
impulziilor primitive, violente, aspre, 

Dar creştinismul a mai intervenit şi altfel, răspîndind fondul 
de cultură păstrat de catolicism dela Roma imperială. Continuarea 
latinității și implicit, a elenismului, s'a făcut mai ales prin preo- 
time și minăstiri, pînă ee a fost preluat de colegii, de universităţi, 
Acestea au început în Europa şi mai tîrziu în America, ca Facul- 
lăți de Teologie. Manuserisele antice au fost salvate, folosite, difu- 
sate de preoți și călugări, fiind singurii ce ştiau ceti și serie. Cind 
Papa n vroit să ereștineze şi să lumineze pe Anglo-Saxonii din 
Britania, le-a trimis pe Teodor din Tars şi pe Adrian Africanul, 
cari su adus o întreagă bibliotecă de manuserise. Celebrul Lanfranc, 
dela Pavia, devenit călugăr și episcop de Caen, a fost chemat de 
Wilhelm Cuceritorul la Canterbury, Tot așa, cälugärii irlandezi 
răspindiseră creștinismul, dur și copii manuserise. Se cunorște rolul 
lni Aleuiu, elev al Ini Egbert şi al lui Bâde dela York, căruia i sa 


änt de Carol-eel-Mare, sarcina şeolilor şi care a reluat firul culturii 
greco-romane în Franța. 


ÎNCERCARE ASUPRA SPIRITULUI POLITEŢEI 65 


Tradiţia literară, tradiţia artelor plastice, adunate în Italia Ce- 
sarilor, a vegetat aci timp de secole, s'a răspîndit încet, prin clerici, 
în toate țările culte pînă la Renaştere, cînd a isbuenit iresistibil, ea 
o eflorescenţă fără pereche, Creștinătatea de pretudindeni îşi lua 
modele romane și italiene nu numai pentru latura religioasă, dar şi 
pentru cea spirituală in deobşte, — şi nu mai puțin pentru cea 
socială. Numeroasele relațiuni de călătorie în Italia o dovedesc; 
Stendhal continna o străveche tradiție. 

Din cele mai vechi timpuri, marile evenimente eclesiastice, con- 
cilii şi conclave, concentran un interes lumese pentru toate inovațiile 
de confort, lux și sociabilitate ale timpului. 

Cînd s'au înfiinţat apoi şeolile penteu laici, colegiile diriguite 
de călugări, precum celebrul colegiu întemeiat de Henric al IV-lea 
în eastelul La Flèche, unde a început a studia Descartes, seopul era 
instruirea aristocrației în cele creștine, o oarecare educaţie civică, 
dar și bunele deprinderi în lume, deprinderi pe care lungile răsboaie 
ale religiei le făcuseră foarte rare, 


Insă creștinismul originar prigonea trufia corporală, frumusețea 
și rafinamentul fizic, ea fiind isvoarele tuturor orpiilor şi îndobi- 
tocirii sensuale, care subminaseră statul roman poate mai mult chiar 
decit luptele pentru imperiu sau decit infiltrațiile barbare. A trebuit 
ca trupul, gingășia, frumosul omenese să fie reabilitate tocmai de spi- 
ritul trubadurilor și al cavalerilor, Les cours d'amour din Aquitania, 
Languedoc şi Provence au sintetizat noi valori spirituale, iar tru- 
badurii mai ales le-au difuzat. 

Instituția cavalerilor medievali nu a fost puţin hotăritoure, căci 
aducea un nou ideal de viață. Cavalerul nu era desăvirgit decât 
luerînd în folosul societăţii. Dacă Roland, „large d'épaules, grêle 
dea flanes“ era și „fort, fidèle et preux“, calitățile spirituale nu 
erau nici de origină eleno-romană, nici de origină strict creştină, 
Un cavaler îşi recunoștea menirea să servească dreptate, să apere 
religia, să ocrotească pe cei slabi. O societate nouă se elădea şi fie- 
care avea un rol. Viaţa li se părea plină de farmec, de atracţie, de 
prilejuri în care ingeniul, îndeminarea verbală şi fizică aveau liberă 
manifestare, fericită realizare. Și toată această desfătare a sufie- 
tului şi a trupului, după ce frica sfirșitului apocaliptice al anului 
1000 trecuse, — toată această fericire se revărsa în forme de viață 
mai mult ori mai puțin păgină, 

Rămineau însă, ca fond, ideia păcatului posibil — noțiune 
eminamente creștină — ca şi noțiunea moralei altruiste. De aci, 
poate, gîndul că în afară de „eu“ există alte entități egal îndrituite 
la graţie, cinstire, eroism. Sunt semenii, — adică teritorii morale, 
spaţii vitale, ce trebuese la fel respectate, Şi cum purtători ai aces- 
tor noi forme de viaţă socială erau trubudurii și cavalerii, sub tu- 
tela preceptelor creștine, cei ce au realizat această sinteză spirituală, 
au fost şi creatorii acestui nou condiment social, care e politeţa. 


5 


66 VIATA ROMINEASCĂ 


rea udevărut, că această floare nouă își dădea aroma mai ales 
ia exemplare de lux. Legenda nu spune cum Regele Arthur 
sau Sir Galahad agrăiau pe cei de rind. Salutări şi reverențe, for- 
mule şi omagii nu puteau fi înțelese, apreciate de oricine, Cei mulți 
şi proşti nn beneficiau, nici de sus în jos, nici între egali, de ase- 
menea invenții prețioase. Rămineau în marginea adevāratei umá- 
nităţi. Biserica se ocupa de sufletul lor şi le da speranțe mîÎntui- 
toare, dar nu le promitea egalitatea de drepturi decit în altă lume, 
Cu stimalentul corectiv însă al pereeptului:; „ajută-te și cerul îţi 
juta'“, : 
i Se imi regii şi aristocrația, vicarii Sfintului Petru, au sü- 
primat prigoana contra bisericii, dar n'au suprimat de îndată pri- 
goana celor mulți și slabi. Compromisul părea anti-ereştin, dar era 
numai o temporizare pînă cînd, cu încetul, clasă cu clasă, massa 
mare a poporului a progresat către deplinele fericiri ce se cuvin 
ființei omenești. 
rii intervenit apoi elementele culturii orăşene, care a dat poli- 
teţei anume note, 

Orașele se înmulțeau gi se înstăreau; se forma o lume nouă, 
însetată de cunoştinţe, de arte, de toate rafinamentele vieţii, preluind 
tradițiile de curtenie a nobilimei, cu o largă cultură umanistică, 
pe fondul creştin al vieţii interioare. Din moment ce a primit, fără 
derogare, să intre în funcțiile bisericii și magistraturii, alături cu 
simpli orășeni, nobilimea a contribuit să lărgească cercul celor În- 
drituiţi la bune procedee. Iar în Anglia, legea majoratului trimitea 
în diferitele profesiuni prea-piinu? cadrelor nobilimi, eare deși 
înconjurată cu privilegii migălos stabilite, a păstrat remarcabil de 
multă continuitate cu celelalte straturi sociale. Mai tirziu, reforma 
și tendinţele naționaliste au lăsat de o parte pecetea latinităţii, ca 
prea legată de catolicism și ca prea străină de spiritul local răs- 
vrătit contra Romei, ceeace a întărit încă mai mult acest nou 
spirit al orașelor, F 

In fine, mai aproape de noi, saloanele din vremea eneielope- 
diștilor cuprindeau pe lîngă aristocrația propriu zisă, noblețea robei, 
dar și lumea cultivată a orașelor, a cărei activitate productivă i-a 
dat apoi supremaţia, cu toate foloasele materiale şi morale ce-i revin. 


Ca multe alte bunuri spirituale, politeța a fost un rafinament 
Anventat de elită pentru elită, şi care a devenit apoi un bun de 
folosinţă tot mai largă. 

Pentru aceasta sunt necesare însă epoci de sedimentare, epoei 
în care munea, realizările, perspectivele sunt trase în chip clar, 
sizur și satisfăcător, așa că energiile sunt libere şi stimulate să se 
manifeste productiv și în direcția unei cît mai bune şi alese convie- 
tuiri, sub raportul confortului fizie și mental. 

j Pără stabilitatea socială, — indiferent de cea politică, — deci 
fără stabilitatea materială, tehnica vieții sociale nu se desvoltă pînă 


ÎNCERCARE ASUPRA SPIRITULUI POLITEŢEI 67 


la politeță, — chiar dacă firea celor ce compun un grup e lipsită 
de răutate, de egoism, de mesehinerie, de agresivitate. 


Pentru a defini mai plastic spiritul politeței, să încercăm a 
vedea pe scurt şi citeva imagini negative. Pictura prin contrast 
potte sublinia mai bine decit miniatura, unele trăsături distinctive. 

Politeţei adevărate i se pot opune formele ei caricaturale, 
abortive ori aberante, 

Politeţea snobilor e dintre cele mai stranii. Cum snobismul 
provine dintr'un defect de gust, sau de inteligență, sau din ambele, 
snobul nu are lt criteriu decit judecata altora. Este în completă 
dependenţă faţă de mediu. Dependenţa e luată aci în sensul asis- 
tenţei sociale: dependent e cel ce nu poate subveni la cheltuielile de 
fiecare zi ale existenţei. Dependenţa snobului e pe planul spiritual: 
resursele sale spirituale, prin atrofie sau agenesie, au devenit egale 
cu sărăcia — și nu poate exista spiritualicește decit luind de-a-pata, 
ideile la modă, arta la modă, hainele la modă — și chiar celebmtă- 
ţile la modă. 

Politeţu unui perfect snob este impersonală, nedozată, sau greşit 
dozată, Cum valorile sociale sunt în perpetuă transformare și de. 
venire, snobul, redus la aprecierea fiduciară a valorilor, nu poste 
percepe ca atare decit valorile confirmate de alții. E o caricatură a 
politeței — provenită dintr'o lipsă congenitală de personalitate 
sau renunțare la propria personalitate. 


O 'tormă aberantă este politeța parveniților, mai ales a celor 
aflaţi în plină ascensiune, Sunt aşa de preocupaţi şi plini de reali- 
zările lor, că nu mai pot percepe nimie ulteeva. Ambianţei nu i se 
lasă decit rolul să admire, ceegce este întiia favoare. Pentru ca am- 
bianţa să simtă deosebirea de nivel, mijlocul cel mai simplu e inso- 
lența, cu oarecare forme grațioase, vizibil alese — și aci e a doua 
favoare. Termenul mojicie, nu corespunde aci: mai degrabă muflerie, 
Mojicia exprimă cearențe în funcție de origine socială, prin lipsă 
de deprindere ori înţelegere. Pentru muflerie e nevoie da un carae- 
ter voit, intenționat al earenței. Lipsa unui termen potrivit în limba 
romînă nu înseamnă absența speciei; e doar o lacună de catalog. 
Zoologia socială nu poate prididi, 

In afară de maniera simili-grațioasă, alţii, din aceiași tagmă 
sufletească, preferă insolența glumelor ad personam, Sau practică in- 
solenţa exelusivității: iată-i intrînd eu sgomot, vorbind tare dela 
intrare, adresindu-se imediat unui ejusdem farinae, și ignorind res- 
tul celor de faţă. E greu de încetățenit neologismul, dur există o mui- 
flerie integrală, care se practică în sus şi În jos, față de camarazi 
rau de patroni, oficial sau între prieteni, Sunt incapabili de ironia 
senină, interesind ideația; chiar jocul ironiei sau al plumei e o În- 


68 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tată tirguială şi toe- 
cercare de a scădea pe cel de față. E o neînce 

smeală pentru a afirma că a parvenit on o zecime de grad mai sus. E 
o insinuantă denigrare a oricăror valori afară de cele proprii. După 
caz, persiflare sau simplu suris de superioară indulgență pentru 
orice creație care nu-i a sa. Iar pentru aceasta, o gravă şi incoerei- 
bilă prolixitate, 


Poli cu sens unic este nu mai puţin stranie. udă 

ee o practică cei cu o viaţă interiosră neobișnuit de in- 
tensă ; alteori, din eroare de perspectivă autodidaeţii, chiar cei su- 
periori, Fenomenalitatea proprie îi acaparează pînă într'atita, e o 
așa revărsare de egotism, încît sunt incapabili să întrebe, să asenlte,— 
să se înțeleagă, De aci atitudini singulare, Dar, spre diferență de 
Zarathustra sau de pastorul Brand, ei simt totuși nevoia unui con- 
sens en cei din jur, Consens la care ei sunt prima piedică. Uită că 
reprezintă uneori numai logică personală, resentimente argumen- 
toide, Uită acel adine, prudent şi încîntător si je ne me trompe pas 
al lui Charcot, ik 

Poilteța cu sens unic o manifestă alteori cei avind o afectivitate 
tiranică, monopolizantă. La aceștia, intervine poate atavismul, gla- 
sul multor generații de strămoşi prigoniţi, robiți, sufletește falşifi- 
cați. Pentru ei lumea se împarte în partizani şi duşmani, fără zonă 
neutră, 


Forme abortive: la cei ce nu au ajuns la spiritul critic, fie ca 
nevirstniei, fie ca imaturitate naţională. Nu au încă destul control 
asupra impresiilor și reacţiilor. An un volum spiritual mic, mai de- 
grabă o simplă peliculă, de suprafaţă, Dincolo de persoana lor, nu 
mai percep nimic alteeva. E o miopie cu durată variabilă. 


Dacă imaturitatea provine dintr'un defect rasial, miopia de- 
vine insuficiență quasi-definitivă. 

In contra filantropilor abstracți, se poate menţine faptul ine- 
palităților rasiale, Să fie clar: ea stare de fapt, și poate ca punct de 
plecare, niei de cum însă ca posibilitate de viitor. A 

Ceeace noi pretindem ca discreție, înfrînare, efort productiv 
dela cineva spre a-i acorda considerația ce se cuvine unui colabo- 
rator activ la bunurile civilizației, — pu-i nici de departe realizat, 
în chip egal, de toate semințiile påmîntului. i 

In Statele Unite, de pildă, sunt cetățeni colorați pe lîngă cei 


albi, Trebue realizată la faţa locului valoarea sub-mijloeie a colo- 


raților din punet de vedere al înfrînării, al auto-controlului, al eu- 
rățeniei personale, ul respectului faţă de copii, al trivialităţii nà- 
tve. Altfel, afirmarea egalității absolute şi instantanee e neînteme- 
iată, Poate că după cîteva secole, sau mai curind, colorații vor de 
veni mai aproape de standardul mijlociu al unui alb sau al unui 
devi: der pînă atunci toate manifestările inter-umane sunt for- 
tat inegale, 


ÎNCERCARE ASUPRA SPIRITULUI POLITEŢEI 69 


Metisajul cultural se aplică împrejurărilor unde o cultură im- 
portată nu este asimilată, însușită pe de-a întregul. Nase forme 
poale de sens, Incă mai aparent e fenomenul acolo unde se întîmplă şi 
metisaj rasial. Sub raportul mental şi psihie, fenotipul e mai aproape 
de componenţa aborigenă, cu spontaneitatea în minus, 

Comparind exemplare mijlocii de studenți spanioli en studenți 
mexicani și filipinezi (transportaţi în mediul universitar american), 
metişii au în general, ca şeolari, putere de lueru intelectual egală 
sau mai mare, sub raportul acumulării pasive. 

Dar către sfîrșitul studiilor, apare un fel de nesiguranță : pare 
că nu văd clar folosul şi aplicările posibile, toate consecințele prac- 
tice ale învățăturii urmate cu atitea saerificii. Se produee un fel de 
clivaj între planul intelectual și cel psihie, 

Sub raportul personalității manifestate în exterior, un orgoliu 
infantil tradus printr'un exces de „eu am spus, „en am făcut, 
încă mai aparent în forma interogativă „te voi face eut'', In acelaşi 
timp, o susceptibilitate extremă, ducînd uneori la izolare, alte ori la 
un complex de inferioritate combinat cu revendicări şi tendinţa vin- 
dicati 

Spre diferenţă de politeţa spaniolă, așa de nuanțată, acești des- 
cendenţi ai plebei conquistadorilor nu arată, de obicei, decit forme 
uberante, abortive ale politeţei, al cărui spirit nu l-au asimilat. E 
poate firese să fie așa; mulţi dintre cei ce formau trupele conquista- 
dorilor erau, la ei acasă, elemente asociale, indomptabili, indezira- 
bili. Insuşirile anti-sociale ale strămoşilor au devenit încă mai apa- 
rente la descendenţi. Păcat că rasa albă a trimis, pentru aceste mari 
experiențe de încrucișare, elemente aşa de inegale. 

Dimpotrivă, grupările compacte franceze din Canada, ca și cei 
expatriați din motive religioase, precum Puritanii din Nona- Anglie, 
neprezentind decit excepţional metisajul, chiar faţă de europenii de 
eltă origine etnică — au dat forme sociale şi culturale cu adevărat 
viguroase, originale şi fecunde. 


Există un obstacol în calea politaţei, este timiditatea. 

In primul rînd, oprește sau turbură manifestările, deviază şi ia 
un fals aspeet de mindrie, de neîncredere. In al doilea rind, ereiază 
incertitudini prin aceea că, nemanifestindu-se la timpul și în modul 
nimerit, nu-și marchează hotarele spațiului vital. De aci decurg 
ușoare încălcări, conflicte, uzură, 

Sunt poate tot aci de amintit cei cari, mai mult ori mai puțin 
organie, cultivă nehotărirea, cei cari au atitudini de suprafață, re- 
pede schimbată. 

La fel, pentru categoria destul de stranie a celor ce practică 
voit anume rezervă: ered că fac o economie de forţe neafirmindu-și 
părerile, mai ales cînd an de-a-face cu interlocutori foarte su 
tibili. Nemanifestindu-și părerile, sunt bănniţi de carențe multiple. 
Poate că e lipsă de tonus psihic, sau e prea mare coneentrare uni- 


70 VIAŢA ROMINEASCĂ 


laterală. Sunt tot atitea obstacole ce derivă din neclaritatea pozi- 
țiilor şi stiudinilor, M | 

Nu este vorba sei de timiditatea care e mai ales o rezervă exage- 
rată, sau un exces de auto-eritică: o asemenea timiditate e ù gä- 
ranție contra insolenței și supra-estimării de sine însuși: ar trebui 
sistematie altoită. 


Tot așa de instructive sant insuficiențele de politeță mergind 
pină In conflict. 

Politeţa — san complexul psiho-Pisie corespunzător, — este un 
semn (le reacție socială pozitivă, de eficienţă socială. In același 
timp, politeța e condiția necesară unei bune adaptări de grup. 
Ou alte cuvinte, o individualitate se manifestă ca fiind în armonie, 
în continuitate socială en individualităţile aceluiași grup. 

Cind se produce o inegalitate de politeță sub forma unui con- 
fict acut, ducînd la întreruperea comerțului social, este de obicei 
datorit faptului că unul din cei doi parteneri s'a socotit amenin- 
tat sau lezat în drepturile personalității sale, Inegalităţile de po- 
liteţă provin din inegalităţi dinamice între două personalități, în 
sensul american al cuvîntului. Se pot prezenta două cazuri: de egs- 
litate şi de inegalitate, 

Egalitatea efectivă între două personalităţi, realizează cama- 
raderia. La frantariile spațiilor vitale, sunt dese ori harţe reci- 
proc tolerate şi practicate, chiar dorite, Miei tachinerii, cum se 
spunea altădată, ușoare duceri, mici atacuri subliniind cu umor 
neagresiv defecte, ticuri, manii inofensive, fac unul din farme- 
cele prieteniei, așa cum o înțeleg mai ales meridionalii expansivi 
şi vorbăreţi, Foarte des însă dorința de a avea mereu &fbate noi, 
sau măi intense, lipsa de tact, precum și trecerea dela gluma in 
abstracto, relativă lu idei, la gluma personală, sau încă mai departe, 
la ceea ee Englezii nutnese a practical joke, face ca unu] din par- 
teneri să se simtă lezat, Regulele şi spiritul politeţei — spaţiul vi- 
tal — au fost încălcate, 

Oricare ar fi cauza conflictului, regula de aur a politeţei fiind 
„permanenta reprezentare mentală a interlocutorului“*, de aci de- 
curg multiple obligaţii. Trebue să se ţină socoteală nu numai de 
ea individuală și socială actuală, dar şi de potența, dè 
viitor, 

Potenţe încă nerealizate, posibilităţi încă neexprimate ale unui 
fond nerefulat, dar nemanifestat deoarece, poate, soeotit încă in- 
matur, sau prea intim spre a fi comunicat, Tocmai acest teritoriu 
adine al personalităţii e cel mai greu de apreciat din afară, căci 
poate fi en totul nebănuit. Cei en viaţă interioară mai bogată, sunt 
mai des expuşi la asemenea încălcări, 

Francezii şi Englezii fao o distincție între attentif şi attentive, 
pe deoparte şi, de altă parte, attentionné ori attentionée; ultimele 
două calificative implică o calitate altrnistă intuitivă față de ceea ce 


ÎNCERCARE ASUPRA SPIRITULUI POLITEŢEI TI 


ar putea fi gusturile, preferințele, nuanțele. Este cea mai evidentă 
înclinare nativă spre politeță. 


Există oare o profilaxie şi un tratament în materie de eventuale 
conflicte prin inegalităţi de potenţial actual? 

Pentru cei ce nu au neeleagi climat, — şi antenele adue repede 
asemenea informații — contactul social trebue redus și rărit. Sau 
sunt anume subiecte scoase din discuția unei familii, altfel unite. 
Insă, chiar între cei cu același climat, pot fi diferențe de tempe- 
ratură, de potenţial cuprinse în termenul grațios ori pejorativ de: 
capricii, 

Asemenea deosebiri sunt foarte periculoase pentru continni- 
tatea unei prietenii, a unei afecţii; uzura ce dau poate fi adine 
simțită, Un singur tratament e eficace: pauza, întreruperea unci 
intimități morale care a devenit dureroasă. 

Pentru prietenii obișunite, e simplu; nu-i aşa de ușor pentru 
afeoţii, mai ales pentru cele consfințite prin căsătorie, 

Americanii, în chip logic, au ajuns aci la concediul marital: 
citeva săptămîni de separație refac armonia necesară şi suficientă, 

Dar profilaxia? 

In relațiile obişnuite, un adevărat Anglo-saxon începe cu ma- 
ximum de prudență, dela (P de intimitate, eu o frază anodină unde 
elementul central e un subiect actual și impersonal: vremea. In 
stil famibar sună : fine day, isn’t it? în yankee; gorgivus day, — sau 
o variantă. Răspunsul arată dacă celălalt este sau nu nesociabil 
în acea- zi. Și Anglo-Saxonii reputați flegmatici, insensibili, au zile 
de nesoeiabilitate totală : he has his bad moods ori bis blues, — şi tre- 
bue ignorat. Abordarea arhaică și solemnă: good day, Sir, sau cea 
obişnuită: how do yon do? nu trebue să dea naștere la nicio confi- 
denţă, — la fel: comment vous portez-vous? Asta cel puţin la 
cei cu fire nordică. Pe cînd un: ce mai faci? poate atrage, ca firul 
Arianei, printr'un inextricabil dedal de ziceri, faceri și prefaceri. 

Prietenii vechi se şterg sau scad tocmai pentru asemenea în- 
călcări de personalitate, Chiar afectivii pun mai presus de afecție, 
această intangibilitate n eului intim, supremă cristalizare a posibi- 
lităților individuale în devenire. 


Mult mai deseori însă, entităţile sufleteşti în prezență nu sunt 
egale, Inegalitate de ani, de ascendent, de dinamism de realizări. 
Singurul mijloc de a salva politeţa — deci continuitatea socială — 
fără atrofia personalităţii juniorului, este cu seniorul să renunțe 
la încălcări de personalitate, la impuneri de păreri şi de atitudini. 
Incălcările sunt cu atit mai uşoare, cu cit juniorul e dezarmat prin 
recunoaşterea superiorității seniorului, prin afecție ori admira- 
ție. Este însă o mică laşitate a celui mai ilustru să impue opinii 


72 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nilalt, Sau juniorul primește în contra părerii lui, și primind 

pare maori apoi tot timpul; rezultă aservirea mentală, atrofia 
personalității. Rezultă un yes and no man, omul tui X, — termenul 
e medieval, rezumă declarația vasalului faţă de suzeran, | se recu- 
nouste numai dreptul la da şi nn când seniorul a zis da sau nu, 
San juniorul, cu mai multă ori mai puțină indeminare, rupe vasa- 
litatea ve i se prepară, cu asiatice insinuări şi irezistibile miei 
îndatoriri. | 

Mentalitatea feudală, aplicată teritoriitor spirituale iuli vidazate, 
nu porte duce la continuitatea socială, nu poate duce la stimula- 
rea reciprocă n două personalităţi. Delimitarea personalităților pe 
teren sufletese nu admite decât vaselitatea liber consimțită. Spi- 
ritul politeței cere o totală îndreptățire a diferitelor teritorii, a 
diferitelor unități spirituale, chiar dacă nu au nici acelagi punet 
de plecare, nici acelaşi nivel de realizare, 

Fără de aceasta, diversitatea infinită a naturii umane ar su- 
feri, diversitate care încearcă tipuri noi, chiar inegale ca valoare, 
ereind material în vederea seleeţiei. 


Drumnind dealungul celor de mai sus, o definire a spiritului 
politeței a fost căutată în chip mai ales indirect, dată fiind flui- 
ditatea subiectului. 

Trăsăturile cele mai caracteristice decurg însă din ceea ce s'ar 
putea spune pe seurt asupra finalității superioare a politețe, 

Care e finalitatea politeţei ! 

După cum nu există un spirit al politeţei în abstracto, indepen- 
dent de manifestare, tot aşa nu poute exista fără o finalitate, 

Politeţa nu înseamnă practică nedeficientă a tuturor virtuţilor. 
Nu are o finalitate morală, ci în primul rind una socială. Tinde a 
salva cit mai mult din patrimoniul fiecăruia în direcţia relațiilor 
inter-individuale directe, dincolo și dincoace de obligaţiile legale 


„Legalitatea reprezintă gramatica, politeța reprezintă stilul“. 
Cu cit personalitatea cuiva e mai bogată, mai deprinsă cu soluții 
rapide pentru fiece moment social, en cât cineva, din experiență sau 
ingeniozitate, dispune de o gamă mai felurită de reacții și nuanțe 
în exteriorizările sale, — cu atît mai mult dorește ca insul său moral 
și fizie să fie agreat, recunoscut, respectat, Aspiră la omagiu pentru 

achiziții dar, şi ca posibilităţi viitoare 


ÎNCERCARE ASUPRA SPIRITULUI POLITEŢEI 73 


şi gesturi, E un limbagiu simbolio, destinat semenilor de aceiași 
treaptă înaltă, sau chiar mai înaltă, 

Personalitatea manifestă a cuiva, aşa cum se traduce prin agră- 
ire, atitudini, reacții, este primul contact eu alteineva, care este de 
multe ori hotăritor, Cind Nord-Americanii spun despre o celebritate- 
he has a charming personality, asta înseamnă că felul de s fi al lui 
Chaliapin san lui Einstein, realizează un amestece optim de demni- 
tate nengresivă și nenrogantă, cu o rezervă, care nu-i nici stinguce, 
niei insolentă, arătind degajarea Fără neglijență. Este o comuniea- 
tivă încercare de apropiere, care nu cere declararea tuturor taine- 
lor, ca în a Za serisoare a lui Costache N i 

Pentru cei din jur, chestiunea valorii intrinsece nu se puna 
imediat şi în fiecare moment, ceea ce (sub specie neternitatis) este 
0 dovadă de gust şi de măsură. 

Politeţa e o modificare a suprafeței individului, comandată și 
dozată de o atitudine afectivă şi intelectuală mlequată, arătind că e 
apt pentru viața de grup, în continuitate socială cu lumea care l-a 
produs, în mijlocul căreia trăeşte și la evoluția căreia participă, 

Politeţa este cultul personalităţii manifeste, ca expresie, ca ima- 
gină sensibilă a individulităii imtegrale. Aceasta cuprinde prezen- 
tùl social, cu valorile ce au curs, dar și ecele în deavoltare, încă la- 
tente, care de a asemeni trebuese eruțate și onorate. Numai ușa 
poate fi fecundă continuitatea socială, 


E vorba deseori de estetica politeței. Cit timp însă acensta este 
numai artă pentru artă, rămîne o paradă deșartă, afectată, ce se 
scufundă odată cu categoria socială care vrea să ienoreze datoriile 
și sforțările, păstrînd numai delectarea şi folosința, 

„Cultal frumosului în relaţiile sociale': aminteşte de vremea 
cind vorbirea şi manierele alese, confortul fizie şi moral, sportul şi 
artele, larga cunoaștere a lumii $ oamenilor erau un monopol, un 
privilegiu. In zilele noastre, tot mai rari sunt cei cari pot să-şi păs- 
treze un răgaz așa de nelimitat, încît să nu aibă altă preocupare 
decit aceea de agrement gi estetică. Rareori asemenea imși sunt cu 
adevărat interesanţă. Imutilitatea socială duce mai curind ori mai tir- 
ziu la sterilizare, 

Printre alte mari ciștiguri ale vremilor de azi, este și nevein de 
lucru, de activitate, care a cuprins pe toată lumea. E o garanție de 
echilibru sufletese şi fizic, dar, în același timp, de aci decurge o 
nouă estetică socială, faţă de care practica și spiritul potiteței tre- 
bue să se adapteze, 


Finalitatea socială, şi, în mai mică măsură, cea estetică. sunt 
însă în funcţie de o finalitate eare tinde tocmai la stimularea capaci- 
tății sufleteşti, spirituale ale fiecărui ins în folosul direct sau indirect 
al vieţii de grup. Respectarea spațiilor vitale pentru cei ca triese 


74 VIAȚA ROMINEASCĂ 


totusi în strinsă grupare e poate esenţa politeţei şi finalitatea ei su- 
perioară, în interesul superior al speciei. 
Societatea e formată din unităţi spirituale; cu cit acestea vor fi 
mai bune calitativ, eu atât valoarea spirituală a grupului va fi mai 
mare, Această tendință a amplificării spirituale e tot ași de invin- 
cibilă ca sh cea spre amplificarea vitală u omenirii, materią și for- 
mele sensibile nefiind decît suportul ideilor-forțe, ideilor vii ce tind 
să realizeze, pe planul spiritual, toate acele posibilităţi capabile să 
perfecționeze specia umană în cadrul propriu acestei specii, 


Politeța e un corectiv pentru lipsurile inevitabile ale discernă- 
mintului uman, 

Acestea vin de acolo că nu dispunem nici de tabla de valori ri- 
guros stabilită, nici de pereepţie fără greş, nici de obiectivitate to- 
tală atunci cînd apreciem raporturile de valori şi de forțe psihice, 
raporturi ce stau la baza relaţiilor dintre indivizi. 

Ar fi temerar și jignitor la culme să încerce cineva a face proec- 
ţia milimetrică a calităților și defectelor cuiva, stabilind inegalităţi, 
— deci puncte în plus şi minus pentru raporturile din viața socială, 

Printr'un acord vital, prin convenția poliției, umanitatea, capa- 
bilă și de concepție şi de aspirații şi de examen, renunță mutual la 
acea proceție milimetrică a calităților și defectelor fiecăruia. Din 
potrivă, expresii mai largi, mai generale, în ori ce caz, nepersonale, 
tind să creeze un halo luminos în jurul personalității celui agriit, 


Această voită lipsă de precizie ereiază între indivizi graniţe elas- 
tive, evitind aprecierile contondente pentru amorul propriu. Conti- 
nuitatea socială este favorizată de asemenea granițe de otuciue, — 
pe care un filosof plin de umor le ca cel mai bun mijloc 
spre a evita răsboañele între nhțiuni 

In esența ei, în spiritul ei, politeţa este un omagiu adus realită- 
tilor imanente, 

Apreciind cît mai strîns împrejurările în cari se petrec acțiunile 
silnice ale vieţii sociale, dată fiind neputimţa de a avea noţiuni 
exacte, detaliate despre tot ce este, mai alea despre tot ce se prepară 
să devină o realitate, spiritul omenesc a ajuns la această prudență 
de manifestare, care « politeţa, pentru ca obicetivitatea expresiei să 
corespundă obiectivității înţelegerii, 

Rezervele pe cari le prescrie politeța cer să fie transportate în 
domeniul intelectual. 

„Atunci cînd trebue să cîntărim valorile umane așa de relative, 
politeţa e o corecțiune a erorilor de calcul pe care discernămintul, fa- 
tul defectuos, le face în aprecierea altora. E o cotă de securitate pen- 
tru continuitatea socială, dar este şi o cotă de seeuritate pentru 
însăși criteriile și tehnica aprecierii. E o asigurare contra inechității. 
Politeţa are mai presus de orice o finalitate etică. 


ÎNCERCARE ASUPRA SPIRITULUI POLITEȚEI 75 


Finalitatea politeţei nu este numai utilitate sun estetică socială, 
di de un ordin mai inalt; este vorba de etica socială, şi mai mult, de 
tehnica intelectuală aplicată la clasarea valorilor individuale, 

Spaţiul vital al unei individualități, forţele în devenire, de ori 
ce categorie, nu și-ar putea găsi locul decit în această mai elastică și 
largă apreciere à valorilor, — unde prima deficiență posibilă e a 


umane. 
Spiritul politeţei cere această rezervă mentală, în numele ra- 
ţiunii pure. 
EMIL. CONSTANTIN CRĂCIUN 


„Bobinsun'! 3,18 — Bărcăneşti, 3,39, 


TEZELE PRINCIPALE 
ALE ECONOMIEI DE RĂZBOI 


Economia de război nu are un conținut naţional precis şi de- 
limitat. Puneţiunea ei este identică pretutindeni, pregătirea și pur- 
tarea ecomomică a războinlui. De asemenei țelul ei este unic: ciş- 
tigarea războiului prin organizarea sa economică. Aceste definiţii 
au aparenţa foarte firească a pleonasmulni sau lapalissadei, ele con- 
țin, totuși ceea ce este general în diferitele maniere particulare de 
a concepe legătura între economie și război, Deosebirile încep acolo 
unde structura socială sau politică a unei țări, determină însăși sen- 
sul corpului de idei care aleătueşte fundamentul doctrinar al econo- 
mici de războiu. Propoziția marxistă care presupune similitudine de 
reacțiuni şi atitudini „ideologice'* în faze economice asemănătoare, 
nu se verifică în cazul celor patru State burgheze occidentale cari, 
puse în fața aceleași probleme, au ales soluţii diferite. 


. 
> - 


Teza cea mai simplă este nceia, optimistă, a diletanților. Pentru 
aceștia, războiul nu are un caracter ineluetabil, ci poate fi amînat 
pentru o generație, două, poate pentru totdeauna. O anumită ascen- 
dență puritană, frecventarea asiduă a Bibliei, înclinarea de a gândi 
negustorește au îndemnat o întreagă comunitate naţională să elimine 
războiul din ecuaţia existenţei sale. Este uşor de a preciza că patria 
utopică a păcii apriorice este Marea Britanie dinaintea discursului 
ținut de Stanley Baldwin în 1935. 

3 In Anglia, războiul era socotit inactual din multe pricini. In 
primul Tind, fiindeă era moral să fie așa. Scepticii, gen Winston 
Churchill, au fost continuu ţinmţi la marginea vieţii politice, într'o 
țară unde dinastia Churehill-Marlborough era definitiv ncceptată 
printre conducători, De efte ori, în Camera Comunelor, glasul lui 
Churehill aducea aminte cîteva adevăruri prime, murmurul constata 
„He is too clever and too cynical“, De ce acest amestec de deștep- 


TEZELE PRINCIPALE ALE ECONOMIEI DE RĂZBOI 77 


tăciune și cinism ? Pentrucă pentru englez, summa demoniei constă 
în înfrăţirea fiuenței oratorice cu obiectivitatea realistă. Reputatul 
realism britanie este un ghid excelent de politică banală, Ei se di- 
zolvă, însă, în preajma cîtorva probleme cardinale pentru rezolvi- 
rea cărora, preceptele moralei cromwelliene și victoriene rămîn 
singurele îndreptarii. A sugera, cum a făcut-o copios Churehill, că 
pacea nu poate fi menţinută printr'un act de voință unilaterală 
sau prin propovăduire apostolică, însemna a blastema. Astfel se 
explică extraordinarul succes, quasi-religios, al Societăţii pentru 
Liga Națiunilor. Credincioșii bisericilor nonconformiste coineideau 
eu aceia ai companiei dela Geneva. 

In al doilea rînd, războiul nu exista fiindcă nu era rentabil. 
Este un loe comun, dragostea negustornlui pentru pace. Aceasta a 
fost eauza interpretărilor specioase date tuturor conflictelor ar- 
mate dela Versailles pînă astăzi. In nici unul din ele, englezul nu 
voia Să recunoască esențialul şi caructeristicul, Erau, pentru el, 
fenomene locale, guerile neînsemnate, izolate, fără putinţa unei 
interpretări sistematice, Deteriorarea relațiunilor internaţionale, 
expresia aceasta uzată zilnic astăzi, nu se întrebuința decît pe un 
plan economie, deplorină căderea în desuetudine a liberului sehimb 
Adevărata semnificaţie a războaielor-essen, se putea găsi numai 
în cotele de asigurare ale Lloydului, cronică amoralä şi nepărtini- 
toare a timpului, 

In fine, războiul nu exista fiindcă nu avea cu ce să fie făcnt. 
Dezarmarea britanică era un fapt admis și liniştitor, Un frumos 
slogan laburist asigura că fără arme nu se poate pureede la război, 
ceeace, desigur, nu se putea contesta. O logică de fer întărea pro- 
poganda de stinga: era comprehensibilă tuturor și extrem de plas- 
tică. Fără bită, mu se încape o bătaie, imagina o anecdotă a tim- 
pului. Invitația la seriozitate a lui Baldwin în 1935, a fost făcută 
eu un considerabil rise de impopularitate şi răsunetul ei, la început, 
a rămas audibil numai unei elite. De abia la München, omul mat- 
churilor de cricket a acceptat să vadă, ca și cavalerul apocaliptie 
al lui Dürer, viziunea necomfortubilă a războiului. 

Intr'o asemenea ambianţă era normal ca pregătirea economică 
a războiului să se reducă la nepregătirea lui. Pe autenticul fond 
liberal britanie s'a înfipt astfel credința agreabilă că nu există di- 
ferențieri între organizările de pace şi război ale economiei. Ca 
deobicei, eei cîțiva amatori cari hotărau poziţia oficială engleză în 
această privinţă, se fereau să emită păreri de valoare generală, Se 
mărgineau să le circumserie partieularismului insular și să asigure 
că modestia măsurilor propuse se datora tradiției britanice de ne- 
imixtiune a Statului în viața economică. Acest punct de vedere era 
aprobat vehement de cei interesaţi, cari descopereau sub orice ten- 
tativă de organizare, mareta ereseîndă a socialismului, 


78 VIAŢA ROMINEASCĂ 


In curînd se putu remarca o oarecare popularizare a argumen- 
telor engleze, adoptate de mai toate statele burgheze, care își pro- 
puneau en multă naivitate să rămiie neutre cu prilejul unui război. 
Sa afirma că metoda optimă de a rezista economieeşte în cazul unui 
conflict, este de a permite, în timpul păcii, dezvoltarea liberă gi nor- 
mală a economiei naționale. Raționamentul revenea asupra nevoii 
de bogăţie, insistînd asupra faptului că bogăţia nu se poate erea 
şi menţine decît prin lipsă de constrîngere. Această constatare du- 
cen imediat la vechiul elişeu al economiei ortodoxe care preconiza, 
pentru Încurajarea acumulării de stocuri, de depozite de aur, de 
progres industrial, abolirea desăvirşită a oricărei organizări de in- 
spirație oficială, tm Îi > 

Treptat, însă, principiul comod al atitudinei indiferente a su- 
ferit oarecari sdruneinări. Economiștii dela Cambridge și dela Lon- 
don Sehool of Economies, obligaţi de pildele străine să reflecteze 
asupra economiei de război, nu dintr'un punet de vedere Sirius ci 
sub presiunea contingențelor, au început să aibă îndoecli asupra ex- 
celenței liberalismului strict. Astfel se explică dece, în urma cu- 
vintării realiste n lui Baldwin şi înmormântării himerelor, s'a admis 
ca soluțiile elegante și facile să sufere o eclipsă temporară, adop- 
tindn-se, cu enrneter excepțional, ideia organizării, 


Statele eu o anume experienţă continentală a războiului nu au 
nutrit niciodată prejudecățile britanice despre improvizație. Pen- 
tru continent, războiul este o întreprindere serioasă care, ori cari 
ar fi aprecierile etice cari s'ar emite, trebue condusă cu grija. Acea- 
stă respectabilitate de care se bucură războiul, dublată de o neînere- 
“ere empirică în eternitatea păcii, face ca pregătirile să aibă un ca- 
racter sistematic și cronic, 

Este adevărat că pasiunea organizării nu este egal distribuită 
între țările cari se așteaptă la război, Doctrina politică dominantă 
îşi imprimă și în sectorul organizării economice, maniera ta pro- 
prie de a regula relațiunile între Stat și cetățenii săi. Prin urmare, 
este normal, ea radical-socialismul francez să se organizeze pe alte 
temeiuri decit naţional-socialismul german. 

. Concepția demoeraţiilor continentale, cari au experiența răz- 
boiului și nu mai păstrează superstiția evitării lui, nu are nimie 
tranșant. Scepticismul interpretării istoriei şi corolarul său, inevi- 
îmbilitatea războiului, sunt domolite de o reală dragoste pentru pace 
şi beneficiile ei. Războiul este recunoscut inevitabil însă inter- 
mezzo-ul dintre două războaie este folosit pentru un trai bun şi 
tihnit. Pregătirea economică a războiului se face în așa fel încît 
să respecte, pe cit cu putință, buna stere a celor cari vor fi sacrifi- 
caţi la izbucnirea lui. Este o preparare a economici pentru un sta- 


ăi + e 


TEZELE PRINCIPALE ALE ECONOMIEI DE RĂZBOI 79 


diu viitor, iar nu acest stadiu însăși, Este, ceea ce s'a numit, o mo- 
bilizare a economiei. Franța şi în ultimii ani, Anglia, sunt repre- 
sentantele acestui fel de a vedea. 

Mobilizarea economică trebue să fie astfel condusă ineft să afee- 
teze minimum posibil regimul economie din timp de pace. Lipsită 
de caracter agresiv, mobilizarea nu face decit să studieze şi să orga- 
nizeze în vederea unui eveniment ulterior. Ea nu înregimentează 
ci trasează normele după cari o asemenea acțiune ar putea avea loe. 
In aceste condițiuni se păstrează toată capacitatea de muncă și 
acumulare a unei economii libere, fără a neglija întru nimie adap- 
tabilitatea la starea de război. Condiţia primă a reușitei mobili- 
zării este er perioada de tranziţie între economia de pace şi eta de 
război să fie extrem de scurtă, la momentul necesar, 

Imaginea simbolică a mobilizării economice este umbra, Sha- 
dow-system, Sehatten-system, organizarea în umbră, nu în sensul 
de secret ci în sensul de rezervă, Nu numai industria, dar și co- 
merţul, finanța, administraţia, sunt prevăzute cu o existență para- 
lelă, sterilă în timp de pace, eficace în timp de război. Fiecare acti- 
vitate banală, neinteresantă sub aspectul utilizării ei în război, 
este dublată de o activitate interesantă tocmai sub acest aspect. 
Crearea neestei structuri economice în umbră, presupune desi- 
gur un efort considerabil. El este însă suportabil deoarece esta În- 
treţinut prin activitatea normală a dublului, a economiei conforme 
cu nevoile obişnuite și permanente ale umanității. 

Educarea mobilizării economice pentru scopul ei ultim, ar pre- 
tenta stavili apreciabile, S'ar putea alega că organizația din um- 
bră nu este decit teoretic adaptată condiţiilor specifice ale războ- 
iului, experimetarea ei neputind fi făcută din pricina obieețiunilor 
psihologice eari s'ar putea ridica precum și din cauza a însăși de- 
finiției ei. Avantajul unei asemenea organizări ar fi anulat prin 
experiențe și prin repetiţii generale. Neajunsurile se pot, însă, co- 
recta prin problemele de antrenare și cele amînate cari se pun acestei 
organizări. O comandă de antrenare dată unei industrii, desigur 
fără caracter masiv, are o însemnătate pedagogică considerabilă, 
deoarece o obligă să-și studieze capacitatea de fabricaţie, de adap- 
tare. O comandă amînată, intrind în vigoare automat odată cu de- 
clanșarea războiului, invită industria să învestească şi să se echi- 
peze pentru a putea-o satisface la momentul oportun, 

Soluţia mixtă a mobilizării economice este, ca toate căile mij- 
locii, cea mai convenabilă. Ea protejă resturile de autonomie permise 
existenței individuale, asigurindu-i în același timp, şi instrumentele 
eu cari să-şi poată apăra ideile sale asupra enlturei și destinurilor 
omeneşti. 


80 VIAŢA ROMINEASCĂ 


= = 

Mediocritatea, chiar susținută printr un regate tader 
latin, nu este întotdeauna aurie, In orice caz, există rep să A 
de idei cari neagă oriee nobleță metalului galben, sim! L: cumin- 
țeniei şi măsurii burgheze. Fierul, oţelul, „duritatea, asprimea, €x- 
primă mai exact aspirațiile doetrinilor oficiale ale unor mari puteri. 
Pentru Germania, Italia, Japonia, viața trebue să fie necesar gron 
eroică, ofensivă. Nieăeri aceste condiții nu se găsesc mai bine împli- 
uite decit în război, sportul major al virilității. u Ă 

Asa dar, pentru o anume filozofie de stat, existenţa periculoasă 
este regula, nu excepția. Nu numai fiindeă ţelurile acestei filozofii 
nu pot fi atinse decît de o comunitate războinică, ci pentrucă viața 
de luptă are virtuți independente de orice interpretare programá- 
tică. Antinomia clasică între pace și război dispare, viața, în orice 
fază a ei, fiind un continuu efort. La sfîrşitul strâdaniei stan des- 
chise porțile Walhallei, tranșeele wagneriene unde odihna este de- 
finitivă, i A 

Cind gîndeşti astfel, este uşor să-ți proectezi monist sarcina 
pământească, Mesehinele tranzacţii şi combinaţiuni ale oamenilor 
cari tind să-și încununeze viața, într'o casă de țară aşezată într'o 
provincie dulce, cu crescătorii de epuri şi plantaţii de varză, nu 
pot fi comune celor cari au certitudinea cohabitării cu zeii. De aceia, 
pluralismul politie și economie al tipului sensual şi individualist de 
umanitate va fi înlocuit printr'un monism spartan, desbrăcat de 
îndnelile și diversitățile explicaţiilor multiple. Astfel se explică su- 
perstiția erarhiei și disciplinei, unitare și armonice, i 

Este fireso ca economia de război, într'o societate dedicată 
eroismului, să poarte pecetea acesteia. In consecință, ea nu mai 
trebue să fie pregătită, ci este. Economia de război în timp de pace 
devine corespondenta organizării economice în vederea războiu- 
lui, Ea nu deosebește între cele donà substantive, ei rămîne ace- 
iaşi, un răstimp indefinit. "i 

Avantagiile economiei de război instaurate din timpul păcii, 
gunt evidente. Se evită prin această precauție orice defect de 
transformare, de demaraj, al economiei din timp de paee. Ezită- 
rile și erorile inerente tranziţiilor dela starea de pace la cea de 
război, sunt eliminate, Intreaga economie este organizată pentru 
a nu fi surprinsă de evenimente, pentru a fi ferită de a cădea, Poate, 
pentru a respecta prejudecățile altora, o notă de clandestinism 
ar modera întrucitva intenţiile precise ale organizării. In reali- 
tate, însă, întreaga naţiune este pe picior de război, obişnuită să 
fie aşa, imună detracărilor nervoase san fizice. Războiul poate 
incepe oricînd, nu la o oră A prestabilită, ci la o oră z, aleasă la 
voie, potrivit conjuneturei politice favorabile. 

Cu toată indulgența pentru război, economiștii acestui ultim 
tip de organizare, nu pot să-şi ascundă că economia de război există 
pentru un scop definit, pentru a acorda unei naţiuni un avans 


TEZELE PRINCIPALE ALE ECONOMIEI DE RĂZBOI ȘI 


de pregătire asupra celorlalte. Dacă acest avans devine prea evi- 
dent şi nu este speculat în timp util, este probabil că va fi anulat 
prin eforturi paralele ale altor economii cari, chiar dacă nu sunt 
adepte ale organizării de război în timp de pace, sunt superioare 
din punet de vedere al materiilor prime, al patentelor sau poten- 
țialului industrial. In acest din urmă caz, sacrificiile admise de 
partizanii permanenţei stării de război, rămin un act gratuit, ne- 
lipsit de o anumită frumuseţe, dar inutil. 


Este cert că dintre cele trei teze înfățișate, cea mai eficientă 
pare ultima, Este singura sinceră și determinantă, Este, deasemeni, 
singura care s'a dispensat de formule conciliante şi ipocrite, Este, 
în fine, singura concepută de soldați politiei şi militari, econo- 
miştii nejucind în redactarea ei, decit un rol impus, Lipsa obiș- 
nuită de coordonare, între conducerea economică şi cea militară, 
este absentă din cea de a treia teză, soldații avînd sinvuri eon- 
ducerea, Concluzia nu ar putea fi, prin urmare, decit una : neîn- 
doiosul succes al acestei teze. 

Necunosentă rămîne, însă, reacție materialului omenese. Pre- 
viziunile sunt deseori eronate în această privință iar soluțiile me- 
canicilor sau psihologiilor sociale, puerile, Tăria omului nu izvo- 
răște totdeauna dintr'o disciplină și acceptare formală. Ea poate 
să răsară chiar acolo unde nu a fost solicitată, unde dezvoltarea 
ei s'a făcut în secret, bizuită pe convingeri interioare, neineuleate 
din afară, Prin urmare, pronoaticurile sunt nesigure și garanţiile, 
aleatorii, 


PAUL ZOTTA 


VÎNĂTORUL 


Prin văi cu pirae şi crengi de arin 

Prin ierburi cu sălcii și foi de pelin, 

In umbră de cetini, pe virfuri senine, 

De cs tulburi toamna cu somn de jivine...? 


Te-aleargă din urmă apusul şi sara 
Și geanta ti-e plină şi moale povara, 
De pene și ciocuri de pasări sihastre, 
Bocancul e ud de nomoale albastre, 


Acasă duci tară, în haine pădurea; 

Și apele limpezi, zăvoiul, securea, 

Ce plânge în funduri bătind depărtarea, 
Și foșnet de lanuri, și giza și zarea... 


In jiljul mai fraged decit frunza sub brumă 
Iți mingii un cîne cu capul de spumă, 

Ce pieptul îşi usucă la focul de pară, 

In vreme ce anii şi visul coboară, 


CERUL 


Cerul 

Ziua cu norii și rindunelele, 

Noaptea cu stelele, 

Spre el urcă fără putere, munții şi florile, 
Piatra copilului, 

Ochii păstorului, 

Şi gindul rar al nebunului. 


Sunt golfuri, sunt lumini și porturi, 

Spre care tainic se îndreaptă cite-o stea, 
Și ziua curcubee, 

Sub care telegari cu piept de apă, 

Trec vineji peste mări, în fund de corturi, 


In adâncimi 

Sub lei şi cîni, 

Sunt claști de aur şi balauri, 

Căruțe cu butuci de diamante și centauri. 
Doar bietele uscate mini 

Ce roagă *n seară împreunate, 

Deschid altarele albastre, 

Cu heruvimi şi trandafiri ce roagă, 

Din grotele sihastre 

Către cine? 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Omul rămas pădurilor umbroase, 
Și fulgerul în noapte, 
Mersul bourilor către pusthietate, 
Incrustă cerul pe piatră şi pe lemn, 
Pe singul El, 
Nedeslegatul semn, 
Pe caro atitea inimi omenești îl chiamă, 
Şi peste gol îl cern. 
MIHAI MOŞANDREI 


DOCTRINELE TOTALITARISTE 
ŞI DREPTURILE SUBIECTIVE 


Controversa universală dintre individual şi social stăruie de 
multă vreme și în știința dreptului. In ultima vreme însă această 
problemă este actualizată mai mult din cauza marilor transtormări 
de ordin politie la care asistăm. Viaţa socială organizată se dasvoltă 
în trei mari compartimente care implică trei aspecte de studiu și de 
disciplinare normativă: politie, economie și juridic, Primele două 
sunt mai mobile, depind mai mult de contingențele actualității, pe 
cînd aspectul juridie cuprinde din conținutul noțiunilor antago- 
niste—individual și social—eeea ce ele au mai esențial, Atit indivi- 
dul cit şi societatea sunt valori ireductibile, Individul este principial 
de viață și creație, societatea este unicul mijloc în care indivizii 
există și se pot desvolta. Statutul care reglementează condițiunile 
acestei coexistențe esta sistemul juridie. 

Privit din punctul de vedere al indivizilor, dreptul apare ca un 
grup de precepte Întemeiat mai mult pe recunoaştere și liber eon- 
simțămint, pe cînd, privit prin prisma puterii sociale, el apare ea 
un sistem de reguli impuse indivizilor pe cale de sancţiuni, 

Este adevărat că dreptul este influențat de celelalte aspecte în 
care se desfășoară viața socială; subt înriurirea noilor condiţii de 
viață şi a progresului de idei, el este în necontenită schimbare şi 
adaptare. Sunt însă o sumă de principii juridice fundamentale 
care nu numai că nu sunt succeptibile de influența vremurilor, dar 
constituese chiar un îndreptar pentru o revoluţie socială des- 
orientată, 

După cum în regimurile sociale autocrate, Dreptul este un instru- 
ment de progres minim în beneficiul unor cît mai largi pături ale 
poporului, tot ușa el este o piedică împotriva destrămării și consti- 
tue un minimum de ordine în fazele de anarhie ale evoluției sociale, 

Unul din pomenitele principii fundamentale ale Dreptului este 
existența drepturilor subiective individuale, Trebue să precizăm că 
nu este vorba de inexistența apriorică în individ a unor drepturi 
presociale, acest lucru nu este de conceput faţă de coneluziunile 


gö VIATA ROMINEASCĂ 


iințifice, acum în mod unanim admise, că omul s'a desvoltat nu- 
ir lată cu societatea și că personalitatea individuală este chiar 
i repturile subiective trebuese privite numai în în- 
un produs social. Drepturile : petice T- individu- 
telesu] preexistenței logice și al priorităţii de finalitate a in 
lui faţă de societate, : 

Societatea, adică, este numai mijloc. Scopul ei este desvoltarea 
indivizilor, evordonarea puterilor lor, mărirea fericirei materiale și 
spirituale pentru indivizi. | a. 

Drepturile aşa dar sunt traduețiunea socială n acestei libertăți și 
vornaţiuni a indivizilor către fericire, 

In cultura modernă, cu oarecare excepții dominante mai ales 
în şcolile germane, drepturile subiective nu au fost contestate. Ju- 
risconsulții clasici şi-au întemeiat toate cercetările și sistemele lor pe 
această fundamentală teorie devenită punct de plecare și de susți- 
nere în toate mișcările de idei şi experienţe sociale cu care se min- 
dreşte istoria culturii de după revoluția franceză. 

In spre sfirșitul secolului 19 şi începutul secolului actual s'au 
manifestat multe eritici împotriva teoriei drepturilor subiective în 
Franța şi în celelalte țări—dar mai mult în scopul științific poziti- 
vist, pe cînd în concepția germană predomină ideea de ordin meta- 
fizie a ntotputerniciei Statului care era considerat și isvorul şi seo- 
pil ultim al Dreptului. 

Pină în ultimele decenii cele trei aspecte principale ale vieții co- 
lective — politie, economic şi juridic — aveau un temeiu comun : li- 
beralismut, 

Statul s'a organizat mai mult sau mai puțin democratie, liber- 
tățile individuale se bucurau de o valoare nedđisentată şi individul 
era considerat un scop în activitatea şi orînduirea socială. 

Economia socială se baza pe raporturile directe şi naturale ale 
indivizilor și ale organizațiunilor care le reprezentau interesele, Ro- 
lul Statului s'a limitat la un intervenţionism moderat pentru a echi- 
libra, după cerinţele ordinei publice, forțele în luptă. 

Dreptul, aproape în toată lumea civilizată avînd tendinţele im- 
primate de codurile napoleoniene, avea ca preocupare centrală indi- 
vidul și libertăţile sale, 

In ultima vreme acest echilibru s'a sdruncinat. In multe țări 
Statul a evoluat spre o coneepție totalitară, economia socială a de- 
venit un compartiment subordonat ordinei politice şi în drept se 
afirmă din ce în ce mai mult că individul este numai un instrument 
în interesul Statului. Momentul este de o importanţă covîrșitoare şi 
teoria drepturilor subiective de cea mai mare actualitate, 

Credinţa noastră este că în statele care au înlăturat principiile 
liberaliste, indiferent de numele pe care-l poartă nonile doctrine: 
Bolşevism, Fascism, Naţional-socialism, numai elementul politie şi 
cel economie an suferit schimbări fundamentale. Ordinea juridică 


DOCTRINELE TOTALITARISTE ŞI DREPTURILE SUBIECTIVE 87 


este mai refraetară fluctuațiilor, Iată, în această privință ce spune 
un valoros teoretician al Corporativismului, 

„Din toata științele sociale, cea mai dificilă, mai închisă, atit 
prin esenţa sa intimă cit şi prin tradiția sa masivă și milenară este 
desigur Dreptul; acel Drept în a cărui inexorubilă preciziune eul- 
minează întreg procesul de eluborare socială dar care, toemai pen- 
tru aceasta, este din toate disciplinele, cea mai lentă, dificilă şi re- 
fractară la acțiunea, comprehensiunea, împlinirea noilor exigențe, 
nu numai spirituale și politice, dar chiar științifice şi metodologice“, 
(Arnaldo Volpicelli : Corporativismo e scienza giuridica, p. VII). 

Bolșevismul rus care reprezintă cea mai mare răsturnare a or- 

dinei moștenite, din cîte a cunoscut Istoria, încă, după multe prefa- 
ceri şi Încercări, a trebuit să facă concesiuni principiilor juridice 
individuale şi acest lanţ al concesiunilor nu este sfirşit. Național-so- 
cialismul german stăruie în primul rînd în principiul de întărire a 
comunităţii germane dar afirmă cu orice prilej că forţa Statului na- 
tional este un mare instrument de oerotire şi desvoltare pentru toți 
Germanii din lumea întreagă. Ceea ce deosebeste în primul rînd 
structura statului totalitar de statul liberalist nn este ceca ce se 
crede în mod obișnuit—subordonarea valorii individuale puterii sta- 
tului—ei prezența statului în toate raporturile sociale, Statul libe- 
ralist clasice, ideal este dealtfel numai un principiu normativ, pen- 
trucă în realitate totdeauna autoritatea a fost mai mult sau mai pu- 
țin intervenționistă, chiar în domenii care nu atingeau direct ordi- 
nea publică. In orice caz caracteristica statului liberalist este aceea 
a unui arbitru obiectiv exterior, pe cînd în doctrinele totalitariste 
statul este un principiu subiectivanterior care străbate, organizează 
şi însnflețeșta toate raporturile sociale, 

Statul liberalist are mai mult caracterul negativ-gardian şi pro- 
tector al drepturilor naturale ale particularilor, pe cînd statul fas- 
cist este conceput ca o forță pozitivă de creație, 

Pentru liberalişti Statul şi Națiunea sunt două concepte deo- 
sebite. Națiunea este un organism natural, Statul o instituție de 
drept publie, In concepțiile totalitariste aceste donă noțiuni tind să 
se confunde, „Noi vrem să dăm unitate Națiunii în statul suveran, 
care este deasupra tuturor și poate și împotriva tuturor pentrucă 
reprezintă continuitatea morală a Națiunii în istorie, Fără Stat nu 
este Națiune. Sunt numai adunări omenești, sucoeptibile de toate 
desugregările la cara istoria poate să le supună '“.—( Mussolini —Dis- 
curs § August 1924). Personalitatea superioară a unei mulţimi uni- 
ficată de o ideie—spune Mussolini—este naţiune în măsura în oare 
este stat. Statul creează națiunea. Statul creează Dreptul. Statul fas- 
eist—spune Mussolini—nu se limitează la funcțiunea simplă de or- 
dine și protecţie a intereselor individuale cu în sistemul liberalist, ci 
disciplinează tot corpul social şi pe toţi indivizii, pătrunde voinţa 
și inteligenţa. Este suflet, 


88 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Afirmațiunile creatorului Pascismului sunt cuprinzătoare, sin- 
tetice, Ele nu trebuese însă primite ea o concluzie precisă a unor 
studii atente, ci numai ca idei directoare pentru integralitatea doc- 
trinei fasciste. Juriştii supun unor migăloase cercetări influențele 
mişcării fasciste asupra principiilor juridice și în concluziunile lor 
nu săruneină prea mult aşezămîntul moștenit. i 

De altfel ceea ce Mussolini a spus despre elementul politie şi 
despre cel economie nu & spus și despre Drept. „Cînd la 13 Ianuarie 
1923 s'a oreiat Marele Consiliu, oamenii superficiali au putut gîndi: 
s'a ereiat un institut, Nu: în acea zi a fost înmormîntat liberalismul 
politic. Astăzi noi înmormîntăm liberalismul economie. Corporaţia 
joacă pe terenul economie rolul pe care Marele Consiliu şi Milițiile 
îl joacă pe cel politie'*, (Mussolini — citat din Romanini: I principi 
del Fascismo nel campo dell'educazione, p. 319), Liberalismul ju- 
ridie nu a fost înmormintat, pentrucă în acest caz s'ar înmorminta 
Dreptul însuşi. Noţiunea de drept este inseparabilă de națiunea de 
libertate. Chiar în doctrina autoritară a Corporativismului, teoriti- 
cienii fae concesiuni ordinei juridice, 

Începînd prin a defini fundamentul Dreptului construit după 
revoluția franceză, ca o concepţie automistică a individului din care 
s'a făcut o abstracţie arbitrară conducînd la coneluziuni şi insti- 
toții greşite, se recunoaște totuşi „che solo l'individuo esiste e può 
constituire il principio è Vobelta dell'ordinamento giuridico“ 
(Volpicolli, p. 7). Contrastul dintre individ şi societate presupune 
contrastul dintre libertate şi autoritate. Dar aceste valori nu pot 
exista una în afara alteia. Autoritatea nu are înțeles decît dacă 
în conştiinţa individului ea este norma interioară a libertăţii, iar 
libertatea adevărată nu este anarhia faptelor de natură, ci puterea 
de a dirigui impulsiunile conform unor norme puse în slujba unui 
seop de desvoltare superioară, „L'autorità esiste e vale soltanto sul 
fondamento e come espressione della libertâ“* (idem p. 12). 

In concepţia corporativistă se indentifică individul cu societa- 
tea — eu statul — și libertatea cu autoritatea. Trecerea prin dife- 
rite stări intermediare a acestor două forțe, în aparenţă antago- 
niste, se face datorită unui proces de spiritualizare permanentă 
care așează pe individ în realităţi etice din ce în ce mai cuprinză- 
toare: familie, prietenie, societate, stat. Individul deseătuşat de 
toate legăturile care în mod natural îi diminuează independenţa și 
libertatea, este o abstracție. Realitatea pe care se întemeiază Corpo- 
rativismul este deodată şi naturală și spirituală şi firul care leagă pe 
individ de stat este acela al solidarității sociale. 

Este o greșeală — spune Volpierili — pe care o comit mulți 
näşa zişi teoreticieni ai ideei corporative — de a susține că organis- 
mul social este o entitate transeendentă şi mecanică, înzestrată cu 
viață proprie: — deosebită și opusă celei a indivizilor care ar fi 


DOCTRINELE TOTALITARISTE ŞI DREPTURILE SUBIECTIVE 89 


numai nişte „instrumente“ deposedate de libertate şi inițiativă 
proprie, 

Organismul social este imanent şi coincide on indivizii. „El există 
în indivizi şi pentru indivizi, în şi pentru acţiunea lor, cu atît mai 
solidară și statuală — cu cît este mai intimă şi mai personală". 
(dem p. 15). 

„Rezultă din analiza și trimiterile de mai sus că individul este 
principiul şi obiectul ordinei juridice, Rezultă că el este şi scopul 
ultim al Dreptului. Cu aceste coneluziuni prăpastia dintre libera- 
lism şi concepțiile totalitariste pe terenul dreptului dispare. 

Identitatea individului eu statul — spune Volpicelli — este un 
principiu universul în istoria politică, comun regimului nutoeratie 
şi celui demoeratie. 

Suveranitatea antocrată se sprijină pe popor — prin faptul că 
poporul o tolerează, nu reacționează ; suveranitatea democrată por- 
neşte chiar dela popor. 

Diferenţa dintre regimul liberalist și totalitarismul fascist constă 
în faptul că în primul caz principiul identității individului eu sta- 
tul se mărginește numai la terenul politie — organizaţia da stat 
fiind concepută obiectiv și biuroeratie numai în scopul de protecție 
şi asigurare a desvoltării pacifice a indivizilor, — pe cînd în regi- 
mul fascist individul și statul se identifică subt toate aspectele vie- 
ţii publice şi aşa zise private.. (Op. cit, p. 160 și 166—167). 

Această identitate absolută dintre stat și individ este deasemeni 
şi obiectul doctrinelor socialiste, dar socialismul creează un stat mis- 
tie-materialist pentru care individul este un instrument. „A statua- 
liza societatea și a socializa statul însemnează pentru socialism a ab- 
sorbi într'un organism exterior şi impersonal toată viața individu- 
lui şi a face din el o simplă unealtă“, (p. 172). 

Scopul corporativismului este de a eontopi pe individ cu statul 
fără să rămînă nici pe seama individului așa zise domenii private, 
nici pe seama statului funcțiuni biuroeratiee: desparticularizarea 
și statnalizarea completă a individului, și destiurocratizarea com- 
pletă a funeţiunii statale care se rezolvă în individ, (p. 175). Indi- 
vidul și statul se identifică printr'un proces universal de spiritua- 
lizare, 

Dar pe tema acestei complete identificări a individului cu stä- 
tul — stărniese controverse și polemici între doetrinarii corporati. 
vismului — și ideia respectării unei limita individualiste se men- 
ține. Incă odată practica și interpretarea Dreptului împlinește rolul 
de ordonator al nouilor prefaceri sociale legind viitorul de trecut. 

Giovani Gentile critică teoria idealiştilor corporutiviști (Ugo 
Spirito, Volpicelli), care conduce la anihilarea individului în stat şi 
susţine că sistemul corporațiilor astfel cum este teoretizat de aceştia 
ascunde în realitate un socialism materialist. Gentile afirmă că rostul 
corporațiilor implică totdeauna o „magie individualistă“e asupra că- 


90 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ia procesul corporativ trebue să opereze. Identitatea absolută de 
ar pana de. Spirito şi Volpicelli este negată de însăși logica 
dinlectieă căci din moment ce individul este identic cu statul — n'ar 
trebui să mai existe individ şi stat, ceea ce este de neconceput. 

Volpicelli combate critica lui Gentile acuzindu-l de marea gre- 
şeulă de n verifica ideia corporativistă care are un caracter insti- 
tuțional pozitiv istorie — prin metoda dialectică, — care nu e vala- 
bilă decit în logica formală. Procesul istorie este în devenire. Idea- 
lismul spiritualist vede în corporație un proces de identificare a în- 
dividului eu statul în devenire (essa non è ma si realizza). 

Opera nu are o anumită limită. Confundarea individului în stat 
este un aspect ul resorbirei negației în afirmaţie, a particularului în 
universal. Dar acest proces tocmai presupune individul ca punct 
de plecare, iar opera de identificare absolută este a... veşnicului 
viitor. 

lată cîștigat suficient teren pentru salvarea drepturilor subitc- 
tive ale individului. 

Dar după cum am pomenit chiar dela început controversa stă- 
rule și în ce priveşte legitimitatea noțiunii de drept subiectiv, Se 
emite ca adevăr necontestabil că izvorul Dreptului este legea. Noi 
ne-am ocupat cu alt prilej de această problemă (Pandectele Romine, 
1980, p. IV, p. 35) şi am ajuns la concluzia că Dreptul cuprinde în 
sfera sa atit preocupările care premerg operei de legiuitor cit şi pe 
acelea de interpretare și comentare a legii, Decretarea regulelor po- 
zitive descinde dintr'o voință contingentă şi deseori foarte caprici- 
oesă, însă celălalt cimp al investigaţiilor care au drept obiect faptele 
sociale asupra cărora va trebui să acţioneze viitoarea lege, investigaţii 
care an scopul de a găsi în chiar observarea faptelor sensul către 
care e bine ca ele să fie diriguite, constitue obiectul principologie al 
științei Dreptului, adică desprinderea din însăși studiul realități lor 
sociale a unor principii care să conțină „cantitatea de determinism- 
probabilitate care se opune oricărei schimbări capricioase““. 

Aceste prime principii au de-a dreptul un caracter biologie în 
măsura în care însăși societatea este un mijloc biologie pentru eon- 
servarea speței umane, Formațiunea lor atît de elementară vieții so- 
ciale le asigură și un caracter de permanență care influențează su- 
prastructura civilizaţiei și culturii în actualitate, Evoluţia lentă a 
nonilor idei verificate şi adoptate în regulele conducătoare ale socie 
tății influenţează și ea la rîndul ei primele principii şi le adaptează 
noilor cerințe, 

Nu este ọ contradicție această afirmaţiune, Societatea ome- 
nească organizată are în orice moment al istorici ei un număr de 
reguli elementare care s'au fixat şi acceptat cu timpul. 

In cadrul acestor reguli fixate de însăși lupta naturală de for- 
mure și existență n societăţii primitive, se desvoltă multitudinea re- 
gulelor de ordin secundar pentru care voința cîrmuitorilor joacă eel 


DOCTRINELE TOTALITARISTE ŞI DREPTURILE SUBIECTIVE 91 


mai mare rol. Acestea din urmă nu pot însă nesocoti pe cele dintiiu 
fără a perielita chiar fiinţa societății, In acest înțeles principiile 
ultime ale vieţii sociale depăşesc caracterul contingent al faptelor şi 
normelor obișnuite, pentru a participa direct, împreună cu fenome- 
nele de natură la caracterul biologie permanent, 

Rămîne însă adevărată observația că structura socială desem- 
nată în mod lent de faptele și normele sociale contingente sfirgese 
prin a influenţa cu vremea și principiile ultime ale organizării so- 
čiale. Este un fenomen de interpenetraţiune şi infinemțiă reciprocă 
în înţelesul că principiile elementare exclud din viața socială fap- 
tele și normele sociale întemeiate pe capriciu și arbitrar, iar supra- 
structura ideologică caracteristică fazelor mari ale culturii, defi- 
nește cu mai multă preciziune san chiar determină noui directiva în 
evoluarea primelor principii. 

Drepturile subiective au fost susținute pe temeiuri diferite. În 
primul rînd s'a susținut formula dreptului natural apriorie, teo- 
retizată din punct de vedere filozofie mai tîrziu de Grotius, Hobbes, 
Christian Wolf, dar moștenită dela Romani, care au creat intregul 
jus gentium pornind dela sistemele juridice ale popoarelor cucerite 
şi dela principiile dreptului natural (jus naturale-quod naturalis 
ratio inter omnes homines posuit), Această doctrină nu a putut re- 
zista eriticismului filosofic general care a lovit dogmatismul în toate 
domeniile eunoaşterei, şcoalei istorice de cercetare a dreptului (Sa- 
viguy-Puchta) — și şeoalei sociologice moderne — (Durkheim, Levy 
Brühl, G. Tarde, ete.). 

In ultima vreme concepţia dreptului natural a fost reluată pen- 
tru a i se da un conținut mai nobil, înlocuindu-se apriorismul natu- 
rul prin formula mai sigură, pentrucă este istorică gi relativă, a 
idealului social, a echităţii, regulei morale. 

Fără a spune că sunt tofi partizanii teoriei dreptului natural, 
socotind totuşi că în studiile lor este ceva comun care idealizenză 
dreptul, însuflețește regula pozitivă în conformitate cu unele idei 
superioare sumei numerice n intereselor și indivizilor, pot fi citați 
în acest loe următorii filosofi şi juriști: Stammler, Saleilles, Char- 
mant, Gény, Duguit, Bomnecase, Le Pur, Renard, Hauriou, Michoud, 
Ripert, Del Vecchio, Josserand, Capitaut), 

D-l Profesor Iorgu Radu (Ştiinţa și Technica Dreptului Inter- 
național privat) susține că adevărata funeţiune a dreptului este co- 
lectivă şi nu individuală. Individul în sine nu este o valoare directă 
pentru Drept, rolul său apare numai în măsura în care este util 
grupului social cărnia îi aparţine. 

Personalitatea oricît de covirșitoare a unnia sau mai multor in- 
divizi nn poate fi reținută printre enuzele determinante ale Drep- 
tului. Dacă nu se recunoaște realitatea unei suprastrueturi volec- 
tive, a unei antităţi care are fiinţă proprie și directă (G. Simmel) 
nu se poate obține o explicaţinne cauzală științifică pentru naşte- 


92 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dreptului. Ar trebui să se recurgă din nou la un minimum de 
amd iiano pentru că atributele dreptului : generalitate, obligati- 
vitate, permanență depägşese limitele puterii indivizilor izolați. 

Soeotim că atit eriticile cît gi concluziunile mai sus menţionate 
sunt în cea mai mare parte întemeiate şi că în adevăr în afară de 
societate, în care se nase și evoluiază ideile, nu se poate vorbi de 
existenţa unui drept subiectiv care să premeargză nici din punet de 
vedere logic, nici din punet de vedere psihologie și istorie operei de 
societate, Decit şi în această nesfirşită diseuțiune îşi împlineşte rolul 
cunoscuta lege hegeliană a evoluţiei în antiteză. Impotriva curentu- 
lui dreptului natural se îndreaptă criticile cu atita forţă încît se 
comit în mod fatal erorile exagerării. D-l Profesor Radu, neeeono- 
misină nici una din argumentaţiile științifice şi concludente, nu se 
lipseşte nici de  exprimările cele mai ironice pentru a-şi susține 
opinia sa. 

Dacă s'ar accepta premizele raţionale ale dreptului natural — 
spune dsa —, se deschid larg „porțile subiectivismului şi usa zisul 
drept natural devine afacere de credință personală, căpătind carae- 
terul unei adevărate noţiuni eanciue'“*. Cu alte cuvinte am păși în 
artitrar, 

Dar, savantul antor, ilustrind dependența eficientă a dreptu- 
lni de realitatea colectivă vorbeşte de „complicata şi obscura muncă 
A istoriei sub influenţa hotăritoare a factorului colectiv, cuprinzind 
datele referitoare la morfologia socială, la practicele şi reprezen- 
tările colective“, şi împrennă cu Davy, consideră drept laboratorin 
unde juristul trebue să observe şi să experimenteze, coloanele lui 
Dalloz și Sirey, făcînd induecții științifice, desprinzînd cauze şi for- 
mulind legi“. Și cu aceasta — continuă d-sa citatul din Davy — 
nu Înseamnă că trimitem pe jurist la etica individuală a entărui sau 
entărui judecător. 

Importanța jurisprudenţei este net colectivă și prin urmare 
obiectivă, Din comparaţia cazurilor analoage se văd țișnind tendin- 
tele profunde care mai mult san mai puţin inconștient domină și 
dau naştere tuturor deciziilor de speţă. Așa dar nu regulele de 
justiţie sunt consecința unui sentiment de justiţie preexistent cum 
erede Duguit, ci sentimentul de justiție este opera lentă a societăţii 
care își înserie opera sa inconștientă de lungă durată în precedentele 
de fapt ale funeţiunii judecății — care ca fnneţiune — a fost o 
inexorabilă necesitate din primul moment al vieţii sociale, Ni se pare 
că în aceste propozițiuni se exagerează punetul de vedere sociologi- 
cist-obiectivist. Mai degrabă credem a risca arbitrariul en teoria 
Motputerniciei jurisprudenţei. Materialul oricît de enorm — de 
fapte, de cazuri jurisprudenţiale — conținînd precedente de inter- 
pretare şi aplicare a unor norme, rămîn totuși — prin ceea ce este 
valabil în ele— cazuri particulare, fapte, aplieaţiuni ale funeţianii 
judecătoreşti, Acest material jurispradențial clasat, analizat și in- 


DOCTRINELE TOTALITARISTE ŞI DREPTURILE SUBIECTIVE 93 


terpretat poate da o ideie asupra Dreptului într'o anumită epocă 
istorică. Dar Dreptul aplicabil în actualitate se studiază din punet 
de vedere structural nu istorie (ea Dreptul Roman de ex.). 

Studiul acesta comportă deci desprinderea unor principii care 
să se impună Jurisprudenţei, astfel ca aceasta să apară nu numai ca 
un izvor ci şi ca un scop al Dreptului. Jurisprudenţa este funeţiu- 
nea judecății, ea presupune deci în mod logie un Drept preexistent. 

In coloanele Dalloz și Sirey sunt afirmate și aplicate principii 
care preexistau cazurilor particulare pe eare aceste colecții le ra- 
portează, Regulele Dreptului modern sunt foarte multe pentru că 
viața socială a devenit foarte complicată și instituţiile cu care indi- 
vidul vine în contact numeroase şi variate. Trebue totuşi să obser- 
văm că principiile fundamentale au rămas neschimbate de mii de 
ani și numai diferența de organizare a societăţii, starea de primiti- 
vitate sau de mai multă civilizaţie determină deosebirile pe care le 
cunoaștem şi cure sunt mai puţin de esență cît de proporție și mă- 
sură a cîmpului de libertate individuală care rămîne izvorul primor- 
dial al Dreptului. 

Intr'o societate mai primitivă evoluţia către eterogen este fourta 
rudimentară și principiile nu sunt suficient desemnate, fără a se pu- 
tea nega pentru acest motiv, existența lor, 

Dacă sentimentul de justiție și cu el principiile elementare care 
îngrădese dar și oerotese libertăţile nu preexistă societății, voexistă 
eu aceasta din primul moment în care a fost necesitată ideia și fune- 
țiunea de ordine, 

Puneţiunea vitală comandă fiecărui individ să acționeze în gru- 
pul social astfel incit un minimum de condițiuni pentru asigurarea 
vieții sociale să fie asigurat înainte chiar de intervenția izolată şi 
conştientă a unui conducător, Şi din acest punet de vadere înteme- 
ierea societății apare ca un fapt de natură nu ca un act de voință 
cugetată, Ceiace s'a desprins din viaţa în comun ca fiind util vieții 
sociale a devenit o recomandațiune saneționată de însăși coleativi- 
tatea. 

Caracterul cu care se naște norma juridică este dublu: se des- 
prinde din faptele și ideile sociale, ale unui moment dat şi influen- 
țează la rindul ci structura și ordinea socială. 

In cartea sa intitulată expresiv „La vie du droit et L'impuis- 
sance des lois‘, Jean Cruiet, spune: „Nous voyons tons les jours la 
société refaire la loi. On n'a jamais vu la loi refaire la société“. So- 
cotim că această injustă afirmație se datorește numai Împrejurärii 
că în timp ce intervențiunea societății asupra legii se manifestă di- 
rect și imediat prin acte de autoritate concretă, influenţa legii asu- 
pra evoluţiei este lentă, indirectă şi de lungă durată. 

Pentru u invedera că această opinie asupra infirmităţii legilor 
este greșită este destul să pomenim că astăzi societatea europeană- 
aproximativ pe acelaș plan de civilizaţie şi cultură, evoluiază spre 


94 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


uri diferite după legislaţiile ce sunt impuse în diverse ări, 
ză ure un efect eB Seaca care nu se poate contesta. (vezi Fr, 
Nitti-Bolchevisme, Fascisme et Démocratie. Luigi omanini: I prin- 
cipi del Faseismo nel eampo dell” aducazione). De altfel ceea ce pre- 
zintă interes în această diseuţiune nu este desemnarea unor prinei- 
pii permanente cu caracterul precis al regulei de detaliu privind 
munea şi viața indivizilor, ci nevoia de dreptate ca înstinet care or- 
donează însăși ideia de societate — şi care este expresiunea socială 
a instinetului natural de libertate, Tönnies folosește doi termeni 
pentru a fixa poziția individului față de colectivitate. Indivizii au 
trăit întîiu în comunitate — stare anterioară societății organizate. 
In comunitate indivizii și colectivitatea alcătuese un tot inseparabil. 
Legăturile sunt mult mai strinse pentrucă sunt mai inconștiente. 
Individul-personalitate este o operă întirziată a stării de societate 
în care perspectiva și spiritul critice, conștiința şi liberul consimță- 
mint au înloenit faptul natural al convieţuirii organice. Cel mai 
mare merit al societăţii a fost toemai desrobirea individului. Civi- 
lizaţia și cultura însemnează creațiune materială și spirituală, dar 
însemnează în primul rînd recunoașterea a cit mai multe posibilități 
de desvoltare a însuşirilor spirituale şi morale ale indivizilor. Drep- 
turile subiective trebuese astfel înțelese ca determinări conerete de- 
duse din primatul finalităţii individului în societate. 

D-i Profesor Radn susţine că societatea nu se interesează de in- 
divid decit în măsura în care pentru virtualitățile ce reprezintă ar 
putea fi considerat ea folositor însuşi grupului social căruia îi apar- 
ține (Op. cit. p. 38), Teoria ni se pare nu numai inexactă dar peri- 
culoasă. Dacă un individ nu răspunde acestei cerințe, merită onre 
el mai puţin proteețiunea forţei sociale organizate cînd acțiunile 
sale sunt indiferente, în orice caz nepericuloase pentru viața so- 
cinlă? Dar cum şi mai ales cînd se poate verifica utilitatea unui in- 
divid pentru societate? Individul este un potențial — care se des- 
fășoară mai degrabă sau mai tirziu. 

Au fost oameni care și-au început viața prin fapte imorale și 
antisociale, pentru a dărni apoi culturii şi civilizaţiei valori de ge- 
nių, Autoritatea organizează libertatea, este prin urmare o negaţie 
și din această cauză trebuește interpretată cu stricteţe — ca o ex- 
cepție. Societatea po calea autorităţii, disciplinei, condiţionării, a 
delimitat și a luminat cîmpul libertăţii subiective. Pinalitatea este 
în individ nu în societate. Nu trebue să se confunde puncte de ve- 
dere deosebite, Pozitivismnl este o noțiune care se referă la metoda 
cercetărilor, pe cînd obieetivismul priveşte însuşi fondul realităților, 
Metoda pozitivistă stabileşte în societate izvorul drepturilor subiec- 
tive, dar ea nu se opune în a considera ca punet final al ordinei so- 
ciale maximum de bună stare materială şi morală pentru cît mai 
mulți indivizi. Obieetivismul juridie în înțelesul de negare a liber- 
tăţii individuale ca izvor și scop al drepturilor subiective, este un 


DOCTRINELE TOŢALIȚARISTE ŞI DREPTURILE SUBIECTIVE % 


aspect al doctrinelor politice dictatoriale care fixează organizațiunii 
sociale idealuri prestabilite, Și comunismul şi fascismul cultivă spi- 
ritul gregar de comunitate organică, cînd ar trebui să domine spiri- 
tul de liberă asociaţiune. 

Ideulul social este o valoare relativă care suferă influența cul- 
turii pe care o creează personalitățile individuale. Idealul social nn 
este transcendent ci imanent, se definește pas cu pas prin opera ano- 
nimă sau cunoscută a indivizilor tare sunt depozitarii civilizaţiei di- 
namice și culturii unei epoci. Pentru determinarea și pentru reali- 
zarea acestui ideal, mijloacele orzanizațiunii sociale trebuese să des- 
volte și să ocrotească individul. Nu individul ea fiinţă biologică ci 
individul social. 


LAURENŢIU 1. PREUTESCU 


ADEVĂRATUL 1848 


MIŞCAREA DIN MOLDOVA 


Incă din anul 1846, o importantă mişcare a corporațiilor ne 
gustoreşti şi meșteșugărești din Iași, prevesteşte explozia viitoare 
a poporului nemulţumit. In Juna Martie, o impunătoare adunare 
n membrilor corporațiilor, se formase în fața palatului damnese, 
cerind revizuirea statisticii impunerilor, a căror povară apisa din 
ce în ce mai mult, Cum în același timp, țăranii din părţile mm- 
toase ale Moklovei, an trimes o delegație de trei sute de oameni, 
pentru a-și susține jalba în capitala tării, Nu sunt primiţi pentru 
a-şi expune păsurile, rămase dealtfel fără ascultare, decât cîţiva 
dintre aceştia, „Poporul, — comentează acest eveniment, ziarul fran- 
cez Le National!) — a început insfirgit să deschidă ochii și să-şi 
dea seama că numai el suportă toate impozitele, că numai el suferă. 
Totul este pentru prinț şi nobilime. aceasta din urmă nu plătește 
impozite, nu suportă nicio sarcină bănească'*, 

Anul 1848, anul lanţului de isbueniri revoluționare „din în- 
treaga Europă găseşte aşadar Moldova în plină febră socială. Nu 
pluteşte numai în faţa ochilor iobugului moldovean exemplul cum- 
plitei răscoale ţărăneşti din Galiţia, îmbiindu-l a-și face singur 
dreptate, sfărimind lanţurile şerbiei și punînd stăpînire pe pămân- 
tul latifundiarilor, Nu tresaltă numai inima burghezului ieşean la 
primirea vestei despre mişcarea revoluţionară din luna Februarie, 
deslănţuită de către poporul şi burghezia din Paris. O parte insem- 
nată a protipendadei boereşti se agită și ea. Este și ea nemulțumită, 
Dorește răsturnarea domnitorului Sturdza care prin actele sale ar- 
bitrane și hrăpărețe şi-a provocat doșmănia invidioasă a celor mai 
mari boeri ai țării, 


1) Cu data do 6 Aprilie 1846. Vezi mânul 1948 în Principatele Române“, 
pag, 15— 


——— i ta, 


ADEVĂRATUL 1848 97 


Opoziția acestora era îndreptată exelusiv împotriva domni- 
torului şi necum în contra bazelor regimului social și politie, At- 
era și fondul de parazitism şi corupţie pe care se desfășoară 
acțiunea de competețiuna la domnie a marilor boeri este minunat 
de consulul francez din acele timpuri, Gueroult 2), Coali- 
țin boerilor era fie provocată de tratamentul brutal al prinţului, 
fie învorită din rivalităţile îneinse în jurul împărțirii diferitelor 
slujbe, fie stirnită de rîvna marilor seniori de a urea fiecare în 
parte treptele domniei. Faptul că fierberii revoluționare de jos 3 
se suprapunea o „revoluție“ de sus, conjurația palatistă a nobi- 
lilor. ar fi putut constitui o împrejurare norocoasă pentru debutul 
ii moldovene, Căci absolutismul domnese ar fi fost prins 
între două focuri, prăbușirea lui grăbită, şi astfel netul iniţial al 
revoluției înfăptuit printr'un atac comcentrie al Întregii sneietăți 
ul marilor boeri în mişcarea pornită împotriva domnito- 
ralui Sturdza a avut însă urmări fatale pentru soarta întregei ac- 
Huni moldovene, 

Agitaţia marilor seniori a fost dealtfel montată în mare parte şi 
de intrigile emisurilor cabinetului țarist. Incă în luna Februarie, 
într'un articol apărut în ziarul „Siebenbungiseher Wochenblatt a ), 
se vorbeste de construirea de magazii la Prit, despre relații dip?o- 
matice privind eantonarea trupelor, de ridicarea de <ăzărmi rü- 
sti şi de mici fortărețe în Moldova. Aceste pregătiri, întreprinse 
însintea isbuenirii oricărei neliniști în Moldova, constituie cea mai 
bună dovadă a intenţiei preconcepute a Țarului de a călea cu orice 
preţ pământul principatului, In vederea înfăptuirii neesti plan el 
pune la cale o provocare destul de mare, Pe ascuns, consulul rus în. 
deammnă pe boerii nemulțumiți să întreprindă o neţiune de răstur- 
nare a domnitorului, care era o fidelă unealtă muscăleuscă. Toate 
iavoarele documentare ale timpului confirmă existența acestei mano- 
pere. Ba chiar în luna Martie apăru la lași un manifest anonim 
de vădită inspirație rusească, care tuna și fulgere contra gospođa- 
rului: „Pînă cînd veţi dormita — glăsuia acel manifest, adresin- 
du-se boerilor— în letarghia unei nesimțiri neewvenite oririnälui 
vostru? Pină cînd veţi purta lanţul unei tiranii a domnitorului M. 
Sturdza, nevrednică singelui străin (œl rusese!!) ce s'a vărsat 
pentru voi, ca să vă lase mintuitoare instituții vrednice de toată 
memoria î** *) „Mintuitoare instituție" era numit bineînţeles Ite 
gulumentul | 

Provocind turburări în Moldova, diplomația petersburgheză că- 
uta un pretext pentru trecerea peste Prut a buionetelor căzăcești. Mo- 


3) Tbid, pag. 2300—10. 
2) Ibid, pag. 129 
4) R vorba de Regulamentul Orpganie. 


98 VIAŢA ROMINEASCĂ 


bitul acțiuni rusești iome eu prisosință din manifestul lansat de 
Martie 1848: dx A 

= pp Ana tis în Franța, revolta și anarhia s'au întins Fura 

pid în Germania, și curentul revdluționar crescînd pe ceapa Erori 

sawara arpe ed a Kanai lira "eT forță oarbă 

i ma., Xe o < 
aci rege Tiik pe care Dumnezeu ne-a încredințat-o în pază. 

. mai ări 

ne SEEEN denar a moment, exploziile revoluţionare 
ale anului 1848, au înspăimintat absolutismul țarist, marar 
groază de propria sa soartă, Chinuit de coșmarul acestui sentimen 
țarismul a intervenit cu armatele sale oriunde i-a fost cu putință 
pentru a înăbuși focarele revoluţionare care au țișnit în arie 
Europă. Planul ocupării militare a principatelor urmărea multiple 
țeluri. Prevenirea și în cazul cel mai rău înăbuşirea curentelor ra- 
voluţionare din principate. Făurirea în Muntenia u unei baze ay 
piate de acţiune, ţintind lovirea revoluției democrate ungare - 
Ardeal. Cu alte cuvinte îndepărtarea cît mai eficace de la granițe 
Rusia a fermenţilor răsturnători, însemnînd totodată salvarea so- 
lidară a monarhiei austriace, încolțite de ridicarea poporului atit la 
Viena cît și la Buda-Pesta. Și însfirşit, nu puţin a cântărit waji 
tainice a înfăptuirii anexării definitive a teritoriilor romîne, ipt 
care ar fi însemnat un considerabil avans spre mult rivnita cucerire 
u Constantinopolului, 

Oriza revoluționară pasoptistă din Moldova s'a copt așadar în 
condițiuni deosebit de complexe, La baza piramidei sociale sporea 
spiritul de răscoală al iobăgimii. Păturile meșteșugărești și semi- 
proletare ale capitalei, erau exasperate de vexaţiunile și specula- 
ție In care se deda administraţia domnească. Burghezia avind drept 
purtător de cuvînt pătura intelectuală, se speteu sub povara im- 
pozitelor, cerind drepturi politice. lar la virful piramidei, marii 
hori, prelueraţi de întrigăriile țariste, puneau la cale schimbarea 
domniei. 

Intre boeri şi iobagi, clase situate la cei doi poli ireductibil con- 
tradietorii ai societății, nu putea exista niej cel mai seurt drum 
comun pe parcursul revoluţiei. Intrigile tesute de boeri în jurul 
tronului nu mieșorau întru nimic îndirjirea eu care feudalii își 
apărau privilegiile. Iar pentru ţărani răpunerea dominaţiei și ex- 
ploatării stăpinilor feudali era alfa și omega isbăvirii lor. Nici stra- 
turile sărace ale capitalei, populația mizerilor coeioabe din maha- 
lale nu putea găsi nimic vital pentru interesele ei, într'o mişcare 
iseată de ambițiile boerilor de a parveni în scaunul princiar. 

In consecinţă, burghezia ieșeană cu avant-garda ei intelectuală. 
recrutată mai cu seamă printre boernași, se afla în faţa unei hotă- 
ritoare alternative. Să-yi însușească și să susțină revendicările no- 


5) „Anul 1848.9, 


realiza aspirațiile wi 
itică împotriva absolutis- 
mulni domnese și a privilegiilor ii feudale, San să adopte 
o atitudine foarte temperată, să se rafie mișcării marilor boeri, să 
se mărginiească În un program de acțiune dietat de interesele aces- 
tora în speranţa de a dobindi pe această cale, exelusiv pentru dinsa, 
un loengor cât de anie la aspăţul boerimii, niseaiva drepturi politice, 

Zarul alegerii căzu în ziua de 27 Martie. cînd mai toți boerii 
mari, Mitropolitul eu înaltul cler, negustori de diferite ranguri, př- 
mînteni şi străini. boeri mici. profesori, avocați, doctori, adică re- 
prezentanții nobilimii şi ai burgheziei, se adunară la hotelul Pe- 
terdbnire yi iscălireă „Petiţiunea proclamaţie n boerilor și notabili- 
lor moldoveni“, Primul aliniat al acestei proclumaţii recomanda 
„Afintă păzire a Revulamentilui în tot cuprinsul său şi fără nicio 
răstălmăeire"! ! Nicio iotă din rîndurile ei nu atingeau strmetura feu- 
dado-antoerată a regimului social şi politie. Ca măsuri mai progre- 
sive pot fi doar remareate cererile de liberare a arestaților politiei, 
înființarea unei gărzi cetățănești (sortite n apăra drepturile bur- 
gheziail) și îinliiturarea censurei, 

Manifestaţia publică sus arătată a marcat renunțarea burghe- 
ziei mohdlovene la propriile ei revendicări revoluționare die clasă şi 
deplina încadrare a neţiunii sale în vrizontul politie limitat al con- 
juraţiei aristocratice, îndreptate împotriva stăpinirii tiranice a Ini 
Sturdza, Condueătorii opoziţiei burgheze erau deplin conștienți de 
semnificația politică a căii apucate. Intr'o broșură anonimă „In- 
timplările din Moldova, în luna Martie 1848, apărută la lumina 
zilei după strivireu prin teroare a mișcării se afirma: „Ba (miş- 
carea) nu era nici împotriva regulamentului, Fiindeă precum am 
zis, luernb de căpetenie ce se cerea, a fost păzirea regulamentului ; 
revoluţionară ar fi fost mişearea atumei cind petiționarii ur fi avut 
în gind să schimbe duhul instituţiilor, eare sunt aristocratice, care 
hărăzese privilegii nobłeței, împilează însă partea neprivileziată ; 
revoluționară mișearea ar fi fost atunci când împotriva glăsuirii re 
gulamentului ar fi cerut o reprezentanță națională, cînd s'ar fi ce 
rut o Cameră, unde pe lingă boeri în mai mare parte să şadă ne 
tastori şi locuitori săteni; revoluționari ar fi fost petiționarii, cînd 
ei ar fi cerut egalitatea în contribuție, iar nn, precum regulamentul 
glăsuiește, o contribuţie nnmai pe capetele cele neavute, pe person- 
nele acele care abia prin sudoarea frunții lor se pot hrăni singure, 
Cind s'ar fi cernt desfiinţarea boeresenlui, şi țăranul să fie proprie- 
tar, Revoluţionari ar fi fost în sfirsit putiționarii, dacă ei ur fi cerut 
ca slujbele să fie ocupate numai de oameni en merit, fără deosebire 


100 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


dacă meritul se află sub hainele galante (ale) unui magnat sau sub 
îmbrăcămiintele modeste (ade) unui sătean sau negustor‘ 6), 
Tot în 1848, M. Cogălniceanu, cel ren crai se piae e 
eraţiei pașoptiste moldovene, îl completează pe autorul sus cia- 
irina ta expunind limpede și clar motivul atitudinii moderate 
pînă la nutonegare a capilor burghezi, în clipa alcătuirii proclama- 
țiunii dela hotelu! Petersburg. N : E 

„Cind In 18 Martie obștea adunată în Iași din toate ținuturile 
Mobdovei, aw cerut numai acele 35 puncturi întemeiate pe regit- 
ment, ea prin aceasta n’a arătat că n'ar avea trebuință şi de alte 
reforme anhi radicale, Insă tînguindu-se numai pentru ilegalităţi, 
en vroin a fi repusă în legalitate, ca atumei legal să-și poată da şi 
alte mai mari îmbunătăţiri” 7). 

In lumina acestei afirmații a lui Cogălniceanu, apare cu totul 
nejust chipul idealist în care Xenopol prezintă lucrurile, După 
marele istorie, „numai cît mai tirziu după desăvirşita înăbușire a 
revoluției moldovene, Încep a se îndruma în minţi reforme. care 
aveau drept ţintă nu numai îndreptarea abaterilor unei ocirinniri 
vitrege, ci si schimbarea întregii întoemiri politieo-sociale a Moldo- 
vei** *), Nu de îndrumare de idei putea fı vorba. ci de clasele anga- 
jate în luptă. de gradul lor de conștiință relativ la interesele lor, şi 
de desfășurarea strategică a acţiunilor, Ori, scrierile ieşite de sub 
pana pasoptistilor moldoveni dovefese en prisosință că burgheza 
ieşeană devenise conştientă de ţelurile ei specifice de clasă în ajunul 
deslănțnirii mişcării. I-a lipsit însă entezanța perspectivei revolu- 
ționare. Liegănindu-se în iluzii cu privire la posibilitatea de a smulge 
„legal antocratismului domnese concesii politice, en ajutorul unor 
simple proteste verbale; nutrind încredere în acțiunea antisturdzistă 
a unei părți din boerimea de seamă, de fapt vrăjmaşul ei istorie 
de clasă; apreciind mai mult forţa nobililor în lunta contra domni- 
torului, decit puterea de actiune a masselor populare, pe deoparte, 
nedorind pe de alti parte a ridica stindardul revenlicărilor noro- 
dului sătese şi orăgenese, de teama de a fi nevoită a da lupta îm- 
potriva boerimii feudale — pe care ca spera s'o „convingă'* ulte- 
rior să nceepte în bună pace reformele agrare — pătura burgheză 
moldoveană a preferat să adere eu arme și bagaje la mizerabilele 
veleițăţi „revoluționare“ ale marilor boeri, expuse în proclamația 
dela 14 Martie. Prin aceasta ea a retezat dela început arborelui ae- 
țiunii orice vitalitate condamnînd din primul moment la eşec, miş- 
carea întreprinsă, Pagoptiştii moldoveni, castrindu-și programul! 
acțiunii, s'an hrănit cu searbăda iluzie de a obține după expresia 
lui Cogălniceanu „legal, „alte mai mari îmbunătățiri“, 

6) Ibid, T, pag. 477—8. 

op Dorintelo partidei naționale în Moldova“, pag. 7—8. Subliniat de 
aa e 
Datoria Rominilor, XIII, pug. 63. 


ADEVĂRATUL 1848 101 


Desminţirea ilnziilor lor „leguliste“!, veni promptă și cumplită. 
După ee în timpul adunării dela hotelul Petersburg, domnitorul se 
prefăcu a accepta piticile reforme implorate, fiii lui năvălese în 
puterea nopții în fruntea unor bande de soldați imbätați, în iata- 
curile căpeteniilor boereşti și burgheze ai mișcării, îi incătușează 
în lanțuri, îi multratează oribil, le devastează și jefuese casele, In 
cele din urmă cei prins sunt surghiuniţi în Turcia. pe cînd te; sal- 
vați din ghiarele represiunii, iar drumul colindării prin ţară şi a 
pribegiei în străinătate, Intre prologul şi epilogul mișcării an trecut 
abia 48 de ore! 

„Acești oameni — raporta consulul frances Gueronlt — en 
vorba atit de mândră n'au făcut niciun fel de preparative; cea mai 
mare parte n'aveau arme, acei care avean n'an vrut să le folo- 
sească'* *). Era firese ca boerii înerezători eu totul în glasul îm- 
bolditor al urzelelor rusești să nu fi simțit necesitatea preparati- 
velor, menite a smulge, a impune isbinda acțiunii, Iar fruntașii pa- 
soptismului moldovenes, în naivitatea sau timiditatea lor poli- 
tieň, erodeau sau sperau că revoluția va semna unei arene de de- 
claraţii retorice. Stringi deodată în chingele brutale ale represiunii, 
unii din ei n'an îndrăsnit măcar să facă u» de puţinile arme, pe 
care le avea la dispoziție. Justificat în numele idealului înalt al 
evitării vărsării de singe cenenese, ncenstă ntitndine însemna de fapt 
supunerea plecată în faţa ororilor grozave ale absolutismului şi ale 
prigoanei singeroase deslănțuite de dinsul. 

Eroii burghezii ai mișcării palatiste moldovene şi-au adus totuși 
aminte în străfulgerarea clipelor grozave ale represiunii, de exis- 
tența întinsului norod şi de capacitatea de acţiune a mulțimilor sale 
In 2 Aprilie 1848, cînd imaginea proaspătă a evenimentelor ardea în 
mintea tuturor, Gh. Sion seria amicului său ardelean Gh. Bariț 
m- deodată aud zgomotul îndoit“ : „La arme! „La arme! Soldații 
omoară pe boeri“! „Dar in zadar zece oameni strigau astfel, căci 
nu era cine să-i asculte! Din nenorocire noi nu avem popor; noi na 
avean decit eițiva nobili ce știu de va să zică dreptul omenirii; sim- 
țirile poporului de jos sunt amorțite sub jugul despotismmlmi gi al 
impilărilor guvernului ** 19), 

Norodul, încătușat în bezna neștiinței de stăpînirea feudală 
retrogradă, a posedat înțelegerea clipelor importante istorice, ee le 
trăia. o înţelegere adincă, surprinzătoare. El care era destinat a 
aduce marele tribut de singe pe altarul progresului sovial, nu se 
putea insufleţi însă la auzul strigătului „soldații omoară pe boieri“, 
deoarece aceștia din urmă erau cei mai activi impilatori ni săi, 

>) Anul 1848, J, pag. 229. 

1) Ibid, pag. 226, 


102 VIAŢA ROMINEASCĂ 


N'avea dreptate Gh. Sion 11), Poporul exista. Despotismul departe 
de a-i fi tocit simţurile, i le asenţise pînă la paroxism, dar „nobilii ce 
ştian te va să zică dreptul omenirii‘, prea puțin au vrut să ştie şi 
de rănile sale singerinde. Revoluţia întreprinsă de ei era o revoluție 
de pulut, ea nu și-a asumat realizarea niciunei sarcini istorica a 
revoluției burghezo-democratice, ea nu a făpgăduit nimie poporului, 
şi de aceea nici acesta n'a consimţit s'o salte pe umerii săi vinjoși. 
Cercurile radicale consecvente, ale curentului revoluționar demo- 
eratio pasoptist an înțeles perfect pricina lipsei de bază populară 
a mișcării moldovene, Astfel într'o corespondență neiscălită din Iaşi, 
publicată în „Gazeta de Transilvania“ (din 9 Aprilie), este aster- 
nută următoarea reflecțiune: 

„ Întențiile se păreau bnne, dar sub mantaua patriotismului se 
ascundea interesul privat. „Seoală-te să sez eu !'*, era scopul cel ade- 
vărut și planul era organizat prin asemenea pășiri n ajunge la sehim- 
barea domniei. Nu e îndoială că într'un Stat cum e al nostru, sunt 
mai multe de îndreptat decit aiurea, din canza abuzurilor; dar 
nare cine calcă instituţiile țării? Tot acei ce le reclamează, Cine n 
ales pe reprezentanții deputaţi? Aci ce voiese astăzi a-i desface. Cine 
judecă strimb, eine asupregte pe țărani? Toţi cei ce ped în tribunal 
și acuză pe judecători, acei ce din 12 zile ale boereseului an făent 
250 zile pe an! Piritori și pirit sunt una, iar despre rezultat voiau 
să facă respunzător pe domnitor ! numai pentrucă nu sunt in locul 
lni ! fără a cumpăni cauzele acestei coneatenaţii““ 12), 

De o mişcare, pornită în asemenea jghiab, poporul nu putea 
decit să se lepede. Reprodueind strigătul de ajutor, menționat de 
Gh. Sion: „La arme! La arme! Soldaţii omoară pe boeri "*, eores- 
pondentul aceluiași ziar remarcă: „Insă poporul fuge; meeasta să 
fie boerilor de mare învăţătură. cum și guvernului dacă vrea binele 
patriei! 13), 

Nu boerilor, dirjilor stăpinitori feudali, trebuia sau putea 
să fie aceasta de învățătură, nici guvernului absolutist, eare aidoma 
cirmnirilor reacționare din toate timpurile nu vroia binele patriei 
dar cel al păturilor perimate și parazite. Ci capilor revoluționari 
si burgheziei moldovene paşaptiste, Intr'adevăr, după atit de lesni- 
cioasa stingere a focului de paie aprins de . revoluția“ aristocratică, 
paşoptiştii moldoveni îşi întore fața spre conţinutul veritabil şi real 
al revoluţiei burghezo-democratice. Apar sau sunt introduse în mod 
clandestin în Moldova o serie întreagă de broșuri prin care este în- 
sfîrşit propăvăduit programul unor adinci prefaceri burghezo-de- 
moeratice, Cea mni rengită dintre acestea, „Dorinţele partidei naţio- 

5) Conmalul frances Gueroult raporta în 2 Aprilie 1848, ponteriar pră- 
bușirii mișcării: dar cence e sigur e că netunlmente intreaga primejdia 
provine din parten țărunilor, (Ibid, pag. 230), 

17) Thid, pag. 291, 

'3) Thid, pag. 202, 


— -m 


ADEVĂRATUL 1848 103 


dale în Moldova'”, elaborată de mintea ageră a lui M, Cogălniceanu, 
cere înlăturarea definitivă a corsetului de fier impus de țarism, re- 
gulamentul organie, şi proclamă necesitatea introducerii unei refor- 
mări generale a vieții politice și sociale a principatelor. Egalitatea 
drepturilor civile şi politice (en oarecare restricții), adunarea ob- 
şteaseă compusă din reprezentanţii tuturor stărilor, lista civilă pro- 
porţională cu veniturile și mijloacele ţării, garantarea libertăţii in- 
dividuale şi a domiciliului, responsabilitatea miniştrilor şi a funeţio- 
narilor, libertatea tiparului, autonomia administrativă, instrucție gra- 
tuită și egală pentru toți romînii, întemeierea juriului pentru pricini 
politice, criminale și de tipar, doborirea tuturor privilegiilor și ran- 
gurilor personale sau de naștere, desființarea robiei, doborirea clăcii 
(a boereseului) și împroprietărirea tuturor gospodarilor săteni 
„dindu-se însă o dreaptă despăgubire vechilor stăpini ai pămin- 
tului“, acestea sunt prineipiile de seamă cuprinse în programul — 
noul program — de 36 de puncte al Ini Cogălniceanu. Ele desehi- 
dean perspectiva sfărimării privilegiilor boerimii feudale, a cuce- 
ririi libertăților democratice și constituiau un moderat program de 
emancipare a țărănimii iobage de snb jugul secular ul apăsării feu- 
dale. „Timpul mai marilor înbunătăţiri a venit", justifica Cogäl- 
niceanu această nouă platformă a pasoptiștilor moldoveni, Acestia, 
prin şovăirile lor, rataseră însă clipa prielnică prin excelență a erè 
zei revoluționare. Reacţiunea represivă a absolutismului, întărită în 
urma pe cit de uşoarei pe atit de brutalei reprimări din luna Martie. 
a putut ușor să menţină frînele ocîrmuirii, pînă în momentul inva- 
ziei în Moldova a trupelor ruseşti, eare inălțind un zid compact de 
baionete, parilizară orice nonă tentativă de ridicare națională. 

Mişcarea puşoptistă din Moldova n’a putut contracta propor- 
üle unei adevărate revoluţii, în stare să forţeze «el puţin pentru o 
perioadă oarecare de timp porțile zăvorite ale evulni mediu împlin- 
tate în calea progresului. Pieiren el în fașă, lamentabilul ei eșec, 
constituie unul din învățămintele prețioase ale luptelor soriale din 
trecutul nostru istoric. In lupta contra întunerecului, în împta pen- 
tru dobindirea și apărarea libertăţilor, nimie nu se cîştigă prin com- 
binaţie de culise, prin implorarea bunăvoinţei forţelor ce promovează 
sau tind la instaurarea unui regim net arbitrar, prin manifestații 
politice ce se mărginese la simple declaraţii retorice, prin refuzul 
de a îmbrăţiși revendicările cele mai elementare şi mai vitale ale 
straturilor populare, prin teama de a le antrena pe acestea în aprigă 
competiţie socială, 

Aceasta fu singura moștenire istorică a avortatei mişcări patru- 
zecioptiste moldoveneşti, 

ION C. ION 


CRONICA LITERARĂ 


|. HELIADE RĂDULESCU: OPERE. TOMUL 1. 
EDIŢIE CRITICA CU INTRODUCERE, NOTE 
ŞI VARIANTE, DE D. POPOVICI 


ton Heliade Rădulescu a avut o viaţă cu adevărat dramatică, ge- 
nerousă și mesehină, sublimă și prăbușşită; o viaţă byroniană în felul 
el, dacă nu i-ar fi lipsit geniul poetic, orientarea ateistă și scelera- 
tețea pentru a i se putea spune astfel cu toată îndreptățirea. In peri- 
petiilo acestei vieţi, biografii wu la îndemină o materie de rară bo- 


e 

Heliade Rădulescu a avut deasemeni un portret moral, care vea 
să se ropete În cadrul culturii noastre, portret de prooroc nu totdeauna 
crezut şi de aceea irascibil si veninos peste măsură, vast spirit ceţoa, 
în Jăuntrul căruia ideile cele mai potrivnice se inlocuiau amical, fiind 
predicate rind pe rind, sau citeodută şi în acelas timp, cu sinceritatea 
usupritoare a aceluiaș mare temperament versatil, haos de tendințe 
contrare pe care ceca ce îl identifica oricind era numai sentimentul de 
sine al omului; dar un sentiment nestăpinit care excludea scepti- 
cismul, necedind nici cind, rare or}, işi surprindea contrazicerile şi 
care, ca egotism anarhic, e de mirare că se mărginea totusi chiar cu 
ideea de Dumnezeu. In paichologia lui, moraliştii găsesc dar de ase- 
menea prilej să pună în vedere mişcările de care se poate arăta în 
stare clioodată firea omenească. 

Pe lingă o viaţă patetică si o conformaţie morulă de iluminat, 
„Părintele literaturii romine“, ca să-i zicem cum | se zicea încă din 
epocă, a mal avut o foarte întinsă şi felurită activitate polit'co-cultu- 
rală; ieșit la lumină din acea zisă „Societate literară” a boerilor mun- 
teni reformiști, e] a lucrat toată viaţa sa în vederea prefacerii spi- 
ritului public, fie ca om politie, care din revoluționar practic avea 
să devină vizionar utopie, fie ca pedagog, ca ziarist, ca literat, ca lin- 
guist sau ca filozof, care a organizat şi susținut aproape singur, în 
pirit de campanie, o neostenită politică a culturii. Căci numai ca 
politician al culturii, adică om de fapte de prevedere în acest domeniu, 
ne apare astăzi Heliade. Pentru literatura propriu zisă, căreia în toate 
felurile a căutat să-i creeze condiții prielnice, ci ru şi-a găsit deelt 
de prea puţine ori înleanirea trebuitoare. Afară de anumite pagini de 
proză, unele cuprinzind un umor familiar, altele avind clteodată fru- 
moase accente profetice, precum și afară de balada Sburătorul, unde 
talentul apare indiscutabil, opera lui formează un corp de traduceri. 
imitații si indemnuri, folositoare In vremea lor, la care se ndaucă 


CRONICA LITERARĂ 105 


puţine compuneri originale şi proecte poetice grandioase, dar nein- 
făptuite. Ca proect uriaș nerealizat, Heliade visase la o operă pe care 
urma so numească Umanitatea, operă impărțită în patru mari cin- 
turi, fiecare cint reînviind cite o epocă din isturin omenirii şi formind 
obiectul unui volum deosebit; volumul Inti! s'ar fi chemat Biblicele, 
al doilea — Erangelicele, ul treilea — Patria sau Omul sațial, sar ul- 
timul — Omul individual. ȘI ca să se vadă proporțiile în adevăr se- 
meţe ale proectului, care ar fi depăşit cu mult, dacă se realiza, exem- 
piele similare din Apus, e destul să se ştie că Biblicele, adică numai 
volumul Intti, trebuia să cuprindă, pa lingă altele, poemul Anatolida, 
compus In rindul jui din dovăzeci de cinturi: L Tohu-Bohu, IT. Imnul 
Creațiunii, HI Androginul, IV. Arboréte ştiinţei, V. Căderea, VI. Cain 
și Abel, VIL Descendenții lui Cain, VII, Descendenții tui Seth, IX. Ma- 
ritagiul fiilor cerului cu fiicele oamenilor, X, Saturn şi Jupiter, XI. 
Prometheu şi Pandora, XII. Jupiter pi Prometheu, XIL Prometheu 
Incatenat sau Desmot, XIV. Deluviul, XV. Confuzia lui Babel, XVI. 
Alianţa lui Dumnezeu cu omul, XVII, (titlu seăpat din vedere de însus 
Heliade), XVIIL Sodoma și Gomorha, XIX, lob sau Ariceandru si XX. 
Victoria Omului asupra zeului Forţa. Dar proectul nu numai al 
ciclului Umanitatea, ci și acela, de al doilea sau al treilea plan, al 
Anatolidei, din care n'a seris decit primele cinturi, a rămas proeet, 
adică semn al unei reverii colosale, simptom — ponte mai exnet spus— 
al elefantiasisului moral holiadiut, 

Activitatea lui, în botul, dar cu excepţiile indicate, este prin ur- 
mare o activitate culturală măreaţă, al cărei rost practic a fost sñ 
stirnească facultăţile creatoare locale, atingindu-le de marile litera- 
turi apusene. Critica propriu zisă, fiind în funcţie de literatura pro- 
priu zisă, care lipseste, nare ce căula la seritorul instituit ca agen- 
tură culturală n vremii lui; el este ohiect exeluziv al istorici literare, 
Şi În adevăr, istoricii literari, numa! el pină acum, sau preocupat în 
special de această operă specială. Cercetările d-lui D. Popovici, ulti- 
mul istoriogrut literar heliadist, ca şi acelea de mul 'nainte ale tul 
Bogdan-Duică, Ovid Densuveanu și ale d-lui N. lorga, sunt aşa dar 
singurele nimerite, 

D. D. Popovici sa dovedit, pină să întreprindă odiţia, despre 
care vom vorbi, singurul nostru heliadist si în general un bun etnos- 
cător ul etreulației ideilor apusene In prima jumătate a veacului al 
XIX-lea rominese, Lucrări anterioare, ca Ideologia literară a lui I. He- 
liade Rădulescu și „Santa Cetate”. Intre utopie și poezie, apărute In 
1935, l-au arătat în deajuns că tinde totdenuna şi ajunge de multe ori 
În cea mai recomandabilă seriozitate ştiinţifică, fiind in deosebi un 
genètist foarte stăruitor. Dacă ar fi totuşi să întimpinăm cu vreu re- 
zervă activitatea sa de istoriograt al lui Heliade si mal ales lucrarea 
sa dintii, am nota stilul oarecum pretenţios şi de aceea nepotrivit cu 
istoria literară, precum și eroaren de a prezenta pe Heliade nu nurmel 
ca om cu idei”, dur chiar cu „o ideologie“, cînd el, fire da luptător 
exeluziviat, a fost condus numai de impulsiuni, na cunoscut niciodată 
liniștea ideilor şi în orice caz, n'a susținut cu osteneala lui o singură 
ideologie. Admirind metoda, zelul și pregătirea d-lul D, Popovici, i-am 
obiecta așa dar o oarecare depăşire a istoriei literare, în cuvintele 
folosite, și nu vanitatea pasiunii genetice, nici vorbi, dar punctul de 
vedere iniţial asupra scriitorului. 

Mai mult insă, decit că nu-i impărtășim punctul de vedere, noi 
ținem prin aceasta să-l anunțăm cititorilor noştri, deoarece el se află 
şi ta baza ediţiei ce avem de discutat. In adevăr, lunga Introducere, 
asupra căreia se deschide ediţia, are aceleași merite şi trezeşte aceleași 


106 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nedumeriri, Stilul nefiresc în cadrul unei lucrări siinţifice se men- 
ține; amintind de cîţiva Invățaţi din Apus, care formau spiritul 
vochel noastre şcoli grecesti, prin care trecuse Heliade, d, Popovici 
nu se sficṣle să serio astfel „am fixat în punctele tor esențiale meri- 
dianele spirituale intre care avea să se desvolte activitatea scolii gre- 
cesti”. Istoricul literar, în contra menirei lui de a respinge frivolită- 
Wile îngăduite cite odată criticilor impresionişti, e ispitit de foarte 
multe ori de sonoritatea „prețioasă“ a cuvintelor și a Irazelor, Aşa că 
in alt loc putem citi încă: „.., singurul popor care ar fi putut fi che- 
mut ad întreprindă palingenesia Orientului, erau Hominii. Este drept 
că și aici sint multe lacune: o libertate rău înțeleasă, transformă o 
parte din societate în sclavi”, sau, altundeva, ca să incheem: „..eu 
tonte mărturisirile sale de devoțiune creștină, caria rațiunii avea să 
atace cu vremea şi temeliile credinței”. Istoriei literare parcă nu i-ar 
sedea rău u exprimare mul simplă, în orice caz, mal proprie. 

Dar, trecînd peste conduita stilistică a Imtroducerii, care nu im- 
piodică să apară seriozitatea cercetătorului, felul însuș de a privi pe 
"Heliade, din Ideologia literara... e acelaş. | se atr'bue, ca şi cind ar 
fi putut să-i nparţină, felurite grupuri de idei: e văzul ca raționaliet, 
cosmpolit, enciclopedie si progresist, ca oamenii secolului al XVIII-lea 
frances, dar deformat în convingeri de suflul noului veac, Istorio 
graful cercetează deci acest „proces de conștiință”, care, cu expresii 
sa cea mai nepotrivită pentru Heliade, „s'a consumat |.niști! în lumea 
ulacială a ideilor”, Felului de a vedea pe Heliade ca om de idei, ne 
vrăbim a o spune cit mai &curt, nu-l răspunde nicio realitate. Redu- 
ciad discuţia, pentru mai multă limpezime, numai Ia ideile literare, 
el exprima, cu aceeasi fidelitate, convingeri literare şi clasice şi rò- 
mantie; dar fără luptă, aproape fără conștiința contruzicerilor. La el 
nu se poate urmări o evoluţie, un „proces“, spiritul său fiind totder 
una prea cuprinzător și în permanentă revoluţie, D, Popovici însuș, în 
Ideologia literară, in capitolul Ce este poezia?, arntă toate zigzagi- 
rile sale „ideologice“, pe care e de mirat că nu le consideră ceea ee 
sunt, udică ecourile unui temperament nepotolit, Intre Boileau și 
Hugo, Intre Arta poetică și prefața la Cromwell, scriitorul nostru n'a 
optat niciodată: el a profesat concomitent cele două estetiei, căutind 
ritoodată să le împace în adevărate non-sensuri, ca unul care nu Era 
om de idol si care, pe nmindouă, le propunea compatrioților, fimdcă 
veneau de la scriitori vrednici si mai ales profitabil de imitat, Tar 
incă totusi în cele din urmă, s'ar mai putea susține că de crezul ro- 
mantie îl apropia firea sa turbure, către Boileau și urmaşii lui — 
nimie mu-l ntrăgea în afară de rezultatele posibile ale cunoașterii lui 
in nol. Astfel meh, a trata pe Heliade ca pe un spirit deplin erista- 
lizat, căruia | se poate urmări, fază cu fază, cristalizarea, e o încer- 
care cel puţin arbitrară; lar a-l închipui ca avind chiar fire de clasic, 
fiind numai copleșit de noua mentalitate literară a vremii, ca un Gr. 
Alexandrescu sau Alecsandri, e a eroare fundamentală de intuiție 
nxupra personajului. 

Introdurerea d-iul Popovici, de aceea, seamănă cu scele sofismi 
care, plecind de In o premisă falsă, ajung să concludă un neadevăr, 
dar n căror desfășurare respectă în totul mecanica silogistică, putind 
f încă, din acest punct de vedere, instructive. Observindu-le lipan de 
intemeere iniţială, susținerile d-lu: D. Popovici sunt, cum în acelas 
tol, totusi profitabile. Căci Heliade este la noi un mare nod cultural 
si incercarea de a-) desface, cind e dusă pină la capăt, de un genetist 
pasionat ca d, D. Popoviel, pune în discuție toate faptele de cultură. 
1onte ideile și persanngiile timpului, stabilind pînă la amănunt con 
cursul istorie din care se naşte, 


CRONICA LITERARĂ 107 


De altfel, genetismul erudit e trăsătura principală nu numa: æ 
introducerii, ci și a întregii ediţii. Ca exemplu, vom reproduce o parte 
din Notele şi Comentariile editorului în jurul traducerii din Sappho. 
La Amanta după Delille si Vurdalah, care, ul se arati că Indruma- 
seră pe Heliade către versul safic, primul cu traduceri proprii, lar al 
doilea cu reproducerea unei traduceri n lu! Boileau din Sappho, „poeta 
din Lesbos”, continuă d. Popovici, era actualizată de Lamartine, din ale 
cărui note de călătorie Helinda reproduce, în Curier de ambe sere, V, 
pag. 161, fragmentul despre Lesbos și Sappho, Trimiterile pe care le 
face scriitorul romin cu acest prilej ne autoriză să afirmām că el n 
put la contribuţie, de data aceasta, Souvenirs, imepresziona. pensées, 
paysages, pendant un voyage en Orient, Paria, 1815, în care pusajul 
vizat din Lamartine se găsea în t. II, pag. ISI Acelas poet francez, 
indruma atenția lui Holiade către Sappho gi prin poezia Sappho, 
Eligie antique din Nouvelles Meditations. Poezia, pe care Lamartine 
o numeşte „mun premier -2i Psant chef d'oeuvre", aduce in cuprinsul 
ci și traducerea citorva versuri din Sappho („comment décrire Tous 
les feux dont mon sein se remplit à ln fols? Ma langue se gliaçe, je 
demeura! sans voix“). CA Lamartine a fost prezent în mintea lui 
Hel'ade o dovedeşte gravura, po care o reproducem după Cura întreg 
de poesie generale gi care este inspirată nu de poezia ce o Insojeṣte în 
odiția noastră, ci de elegia lul Lamartine, sau de fabula ce se gä- 
seşie Ia baza acelei elegii. Inregistrez de asemenea volumul Les petits 
poètes precs, Paris, Desrez, 1840, npărut în colectia Panthton titté- 
raire, publicat de F- Falconnet, sub directia lui Aimé Martin: volumul 
aducea de asemenea traducerea poeziilor rămase da In Sappho, Amin 
iese în cele din urmă traducerea făcută de Poinsinet de Sivry, „ci- 
toyen français“, Annerton, Sapho, Moschus, Bion et autres poètes 
greca, traduits en vers francais par, Paris, 1797, traducere care a 
cireulat intre Romini, după cum dovođeşste exemplarul existent în 
biblioteca Academiei Romine (cota 1, 196.081). Poinsinet de Sivry re 
ponos traducerea lui Hoileau (pag, 74), sub titlul Ode d une Les. 

ienne, traduces (pag. 73—74) Hymne à Venus ṣi dădea pe deasupra 

Sapho å Phaon, Elėgie tirée d'Ovide (pag. 76—87), care pregătea calea 
Elegiei antice n lui Lamartine”. Aceasta este finuta intregej ediții a 
d-lui Popovici, de in Introducerea, care expune biografin intelectuală 
a lui Heliade si pină la Notele si Comentariile, laarte stufoase, nu spu- 
nem — inutil, uneori, de stufouse, ce insoteste fiecare text în parte. 

Eruditelor comentarii ale editorului, nu ne putem opri totuşi n 
le opune cltova observații: o lipsă, un exces şi, de citeva ori, un ton ne- 
potrivil, Lips este aceea că, de cite ori un text al ediției n mal fost 
comentat de d, Popovici, în lucrările sale anterioare, suntem trimeşi 
la acele lucrări, Conduita editorului nu ni se pare foarte rocoman- 
“abilă. Căci, textul sau are nevoe de un anumit comentar, care trebue 
să-l însoţească, snu se poale dispensa şi „trimiterile” nu mai au niċi 
un rosi. Cu toate acestea, cind cititorul vrea să se lămurească, în ca- 
urul ediției. asupra cite unei chestiuni, dă mai lotdenuna pesto indi- 
caţia: „e, ideologia literară a lui I. Heliade Rädulescu, pag“, sau 
„t, „Santa Cetate”, Utopie pi poezie, pag...” şi asa i se Intimplă la 
paginile 402, 494, 4195, 499, DAM, 505, 540, ete, ete... lată astfel următoa- 
rele rînduri de „tr miteri”, în tonte părțile de la pag "Ri—bR5: „Pen- 
tru explicarea influențelor aub care poezia (La F. Schiller, n, r), a 
luat magter» şi a notei personale dintr'insa, vezi cele ce am spus in 
Ideologia... pag, 228—330, „Cetatea Sintă”, din v. 7 este o rămășiță 
din vocabularul socialist al lui Heliade; v. poezia „Santa Cetate“, în 
Descrierea Europei după Tractatul din Paris, de loan Prosdociu 
(= Heliade Räduleseu), s. 1. 1856, pag. 55—58) şi Curs de poesie, I pag. 


108 VIAŢA ROMINEASCĂ 


957 — ; tru interpretarea el, v. lucrarea noastră „Santa Ce 
257-261); iar pentru IMP Bucuresti, 1935, în deosebi pag. 118— 


te”, intre utopie şi poti 
i In patek eee, pasg. 130142, am cc piane repare poezia 
Santa Cetate. In sfirşit, peon explicarea ap fm E elan 


este zidită poezia lui Heliade, v. Văelav Cern u 
dans la odali romantique occidentale entre 815—1530, Prague, 195°, 

Această lipsă se află totdeauna lingă un exces. Ni se dă astfel la 
Comentarii. fără nevose, tabloul traducerilor romineşti din Sapho 
ipag. 502—504), în ca următoare lul Heliade: in asupra operii 
lui Viennėt (pag. 55054), cunoscutul adversar al mitor romantici 
francezi, membru al Academiei Franceze, cel mai obtuz spirit clasi- 
cizant din cite se cunosc şi rămas faimos tocmai prin aceasta; o mică 
monografie asupra „poeziei ruinilor”, în literatura romină (pag. 573— 
580); schita bibliografică a „androginului”, în literatură (pag. 582- 
Se: ai altele încă, introduse fără necesitate în cuprinsul mal tuturor 
colorlalte pagini. 

In sfirşit, am spus că mal observi citeodată un ton nepotrivit 
en cerestarea ştiinţifică, ton polemic, dar — mirare! — nu faţă de ad- 
versarii metodei genetice, ci faţă de slujitorii uceleensi metode, D, Po- 

viei găseste nimerit, în comentariile sale critice, istorice, genetica și 
Ibliografiee, să fie ironic cu învățatul N. I. Apostolescu, predecesorul 
sňu intru genetism şi autor al cunoscutei Influence des romantiques 
tranenia sur la poésie roumaine (1909). Prilejul i-i dau paginile aces- 
tnin în jurul Sburătorului lui Heliade. Apostolescu, crede Popovici, 
că si-ar fi „aplicat pasiunea lui fâră margini de a stabili izvoare” 
asupra poeziei numite. Și după ce subliniază cu ironie toate susţ'- 
nerile acestuiu, istorlogratul nostru își satisface momentul polemic în 
următoarea severitate suplimentară: „Erudiţie improvizată si mal cu 
senmă inutilă, iată la ce se reduce tot ceea ce spune Apostoleacu in 
legătură cu Sburătorul”. Departe de noi dorința de a ne amesteca În 
neinţelegerile pgenetiştilor! Dar o latură n chestiunii e la libera. jude- 
cată a fiocăruia; lăsind de o parte acuzaţia de „erudiție improvizată”, 
caro nu se poate discuta în citeva rinduri, pentrucă nedreptățeşte 
adine pe fostul nostru profesor de liceu şi ar trebui, prin urmare, să 
arătăm pe multe pagini ușurința acestei afirmaţii polemice, ne vom 


opri o clipă asupra erudiţiei sale „inutile“. Cititorii pot aprecia sin- * 


guri, după cele ce am arătat Ja excesul comentariilor d-lui Popovici: 
„inutiiă”, va fi fost eruditia regretatului Apostolescu, dar ea apărea 
mai la locul ei, în cadrul unei cercetări generale de isvonre, şi nu 
intro ediţie critică! 

Cit despre felul cum si-a intocmit d. Popovici ediţia, iată ce ar 
mai fi de spus, 

D-sa anunţă în prefață că ediția sa „este o antologie a scrierilor 
cele mai caracteristice ale lui Heliade, alese după criterii și prezentate 
intr'o formă pe care le lămurese paginile introductive ale comentariului 
dela sfirsitul primului volum”. In adevăr, comentariile editorului sunt 
precedate de Citeva precizări. Citim acolo următoarele rînduri expli- 
cative: „Ediţia de faţă nu este o ediție completă, ci una antologică: ea 
năzueşte så pună în circulatie în primul rind scrierile reprezentative 
me autorului si să respecte, în măsura în care faptul este posibil cu 
un seriitor ca Heliade, cerințele artistice. Dacă primul criteriu poate fi 
aplicat cu strictețe, cel de ul doilea are de suferit flagelări lu tot pasul 
Pentru cine ar pierde din vedere bunăoară funcțiunea purificatoare pe 
sere traducerile din Lamartine o îndeplinesc în Hteratura romină dela 
meets ne perene de sensulism și de kef oriental, ediția de față n'ar mai 
eee = un rost; dar pentru cine are limpede în minte factorii care au 

n straturile ei cele mai adinei conştiinţa literară  romineaacă. 


CRONICA LITERARĂ 109 


ediția din 1830 a poeziilor lui Heliade însemnează un moment de 
primă importanţă şi explică pe de-a ntregul procedeul adoptat. Cău- 
tind să stabilească o dozare a principiului estetic şi a celui istoric, 
ediţia de faţă se întemeiază, în ultimă analiză, pe criteriul cultural şi 
cere să fie judveată pe terenul acesta, El explică de ce nu puteam să 
nu cuprind, în text, anumite traduceri din Lamartine sau anumite po- 
ezi ale lui Heliade: el explică în același timp pentru ce nu puteam să 
trec în text toate aceste poezii”. 

După cum se vede, despre o împărţire a materiei întregi nu ni se 
vorbeşte nimic. Cititorul bănueşte că vor apărea mai multe „tomuri 
antologice” din Heliade numai după indicaţia copertei: Opere (Tomul 
1). O ediția strict ştiinţifică, aşa cum reuşeşte să fie lucrarea d-lui Po- 
povici, poate ar fi trebuit să nu scape din vedere anunţarea nu numai 
a criteriului sau criteriilor, dar şi a distribuirii materiei pe un anumit 
număr de volume. Că vor apărea mai multe „tomuri”, se mal află 
abia din devizul Notelor şi Comentariilor acestui prim volum. Astfel, 
d. Popovici, comentind faimosul portret polemic Domnul Sarzailă Au- 
torul, notează: „Sarsailă revine la fiecare pas sub condeiul lui Holiude. 
o a > red a portretului ne-o dă e! în Biblioteca portativă. XV, Di- 
versé, Colectio de brebenei şi vioreile, Bucuresti, 1860, pag. 27, 36. Arti- 
colul a fost reprodus în Satirele și fabulele... pag. 99—105, Eate însă o 
diferență mare între Sarsnilă din 1838 şi cel din 1860: cel dintii este un 
persona) desprins din viaţa literară romină, cel de al doilea este des- 
prins din viaţa politică şi vizează în primul rind pe C. A. Rosetti, Ion 
Ghica şi Cesar Boliue. Asupra tuturor acestora tr mitem la volumul al 
treilea al prezentei ediţii, capitolul referitor lu serierile politice, Pentru 
raportul în care se găsesc idelle din acest articol faţă de concepţia des- 
pre critica literară a lui Heliade, v. vol. H ul acestei ediții, capitolul 
referitor la critica literară si, în special articolul „Despre autori”, îneit 
notele au şi valoare de prefaţă. Ar fi fost spre folosul lucrării întregi, 
să se fi dat planul ediţiei, cu numărul de volume și materia fiecăruia, 
fie In prefaţă, fie în cele Citeva precizări. 

Aminind însă această discuţie după apariția celorlalte volume, 
cite va fi intenționind autorul să tipărească, ideea de antologie a serie- 
rilor lui Heliade ne poste opri de pe acum, Este adevărat că, mai Ina- 
inte de a preciza cit poste opera lui Heliade să fie tratată antologie, 
trebue să atragem atenția că Insuşi d] Popovici vurbaste de „scrieri 
reprezentative“, Termenul este mal potrivit cu seriitorul editat. Căci 
o antologie heliadiată s'ar redute la citeva zeci de pagini de proză, pu- 
gini de umor familiar — unele, iar altele — de rotorism biblic, si În 
două-trei poezii, dintre care sigură ar fi numai balada Sburătorul, rés- 
tul aperii sale, avînd o mare importanță documentară, fie pentru ls 
toria noastră literară, fie pentru psichologia scriitorului; dar nu o im- 
porianți antelogică. Inţrlegem dar pentru ce d, Popovici Sa gindit Iu 
citeva tomuri de serleri „reprezentative” ṣi atit de în acord no aflăm 
cu dsa, că nici numai atăruim asupra caracterului antologic al edi- 
tial, despre care pomeneşte totuși din cind în cind. 

Din explicațiile citate, am văzut că traducerile din Lamartine sunt 
socotite ca avind o astfel de valoare reprezentativă; ele nu „purificat“, 
cum zice d-l Popovici, literatura epocii de maniera acelui Athanasie 
Cristopulos sub influența căruin suferise mult chiar inspirația Văcă 
reştilor şi a unui Conachi. E adevărat; dur în rindul traducerilor care 
au modificat mentalitatea poetică și au înrturit chiar sensibilitatea 
publică a ncelei vremi ctl puţin în acbeași măsură cu traducerile din 
Lamartine, au fost traducerile luj Holiade din Byron. O lungă seria de 
poeţi minori, în care ln sfirsitul secolului va lun loc și un poet mul 
adevărat, cum avea si fle Al. Macedonski, este în parte tributară nu- 


110 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„oaselor traduceri ate lui Heliade din Byron. El traduce Luarea Co- 
pr mere Oscar Alva, Mazeppa, Parisiana, Logodnica Aby- 
dos, Prizonierul de Chillon, Lamantaţiile lui Tassu, Beppo, Strigoiul 
{Din scrierile lui Lord Byron 1834); revede pe citeva dintre acestea și le 
completează cu altele, dintre care mai cunoscute sunt citeva Elegii şi 
Melodiile ebraice (Din scrierile lui Lord Byron, 1839); dar nu încetează 
de a mal traduce si după noua ediţia: Profeţiile lui Dante (1845). Don 
Juan (1847), celebrele balade Corsarul, Lara, Marino Falicra ca şi Ce- 
rul şi Pământul, acestea numai menţionate de Heliade ca fiind traduse 
in vederea unei ediţii integrale din Byron (ef. O. Densușeanu, Lit. rom. 
mad. pæ. 142. 

Aceste traduceri, privite cu „scrieri reprezentative” au o îndoită 
valoare documentară. Mai întii ele au contribuit la ceea ce într'o iš 
torie n literaturii romine se poate numi „byronlamul poeţilor mun- 
teni", tendinţă lirică nerelevată indeajuns pină acum, ca miscare de 
prup, și în totul deosebită de romantismul venit la noi în primul mo- 
ment din Franţa; iar în al doilea rind, aceleaşi traduceri sunt cu mult 
mai semnificative decit acelea din Lamartine pentru psichologia lui 
Heliade. Căci în Byron, Heliade vedea un semen indubitabil, Și dacă 
opera lul de traducător din toți marii seriitori se motivează cu hotă- 
rirea lui, de atitea ori exprimată, de a da serlitorilor nostri „modele” 
dn frumuseţe literară în limba lor, traducerile din Byron, pe lingă 
acest motiv, mai au la bază și simţimintul descoperirii traducătorului 
in poetul tradus Heliade se simţea ntrus de poetul englez ca de unu! 
care Îl exprimase fără să știe intro lrnbă străină, aproape ca de el 
insu, umindol apartinind aceleasi familii spirituale: mari tempera- 
mente impulsive, de un nestăpinit egotism, care, mai mult decit im- 
prejurărilor istorice, aven să-i pună în neelas conflict tragic cu socie- 
tuten şi ţara care umbiţionau să le domine spiritual şi chiar să le 
conducă politiceşte. Cu toate acestea, d. Popovici, fiind de sigur de altă 
părere, n'a găsit nimerit să dea atenţie, cuvenită totusi, traducerilor lui 
Helinde din Byron. Noi credem că cel puţin tot atit de îndreptăţită ar 
fi fast 3 ra dintre acestea cum sunt acelea din Lamartine, dacă 
nu mèl mult 


VLADIMIR STREINU 


LITERATURA STRĂINĂTĂȚII 


ANIVERSĂRII ŞI CÎTEVA SUGESTII 


Cu aniversarea a cinoizeci de am dela nasterea simbolismului 
francez s'a intimplat ceea ce se întimplase cu centenarul romantismu- 
lui: Nu sa ajuns la o înțelegere unanimă asupra datei dela care să se 
socotească aniversarea. Atunci, de bine de rău, se fixase, drept xi de 
nastere a romantismului francez ziua de 21 Februarie 1530, cind a avut 
joc premiera lui Hernani, Cu tot atita drept, de altfel, var fi putut lua 
unul 1827 cind apare prefaţu lu Cromwell sau data apariţiei Odelor gi 
Haladelor. Si n'ar fi fost tot atit de firesc să se aniversoze data npari- 
ției Xeditațiitor lui Lamartine? 

Toate aceste încercări de n fixa, cu preciziuni de lună zi și ceas, 
duta de naștere a unei mişcări literare sint destul de zadarnice. Ani- 
versarea centenarului romantismului în 1990 n'a fost decit aniver- 
sarea premierii lui Hernani, operă care nu este nici cea mai impor- 
tantă, nici cea mai caracteristică a lui Victor Hugo. Renumele pre- 
mierii ei se datorește scandalului care n izbucnit în sală după primele 
replici şi celebrei veste roşii (care dealtfel se pare că era verde în rean- 
litate) a lui Théophile Gautier), trecută în posteritate dropt steag ro- 
voluționar al tinerei mişcări romantice de pe atunci, Nu trebue să se 
airibue acestor detalii decit un simplu rol de pretext pentru comema- 
raron unui curent literar care e mult mal vast Și mai adine decit 
drama lui Hugo. Actul de naştere al romantismului francez nu trebue 
căutat nici în promiera cu scandal dela 1530, nici chiar în prefața pro- 
gram dela 1827, El nu trebue căutat nicăieri, pentrucă o miscare lite- 
rară de oarecare amploare (adică atunci cind corespunde une: realităţi 
sufletesti şi nu este numai o simplă schimbare în tehnica literară), se 
lormează pe îndelote şi în adincuri, ca izvoarele, Nicio determinare 
conştientă nu contribue la formarea noului curent care, Inainte de n fi 
literar, este sufletesc. Cind apar programele si manifestele, mișcarea n 
lust nastere de mult. 

Miscarea simbolistă franceză este încă şi mai greu deo nniversat 
cu proeiziune. Nau lipsit nici aici proclamnţiile. Una din ele, coa mai 
ilustră, este aceia a lui Jean Moreas, publicată în ziarul Figaro în 1886. 
La această dată însă curentul de rencțiune impotriva miscării parna- 
siene era pornit de mult, odată cu Romances sana paroles ale lui Ver. 
laine și cu L'après-midi Wun faune al lui Mallarmé, adică cu zece ani 
inainte 

Aniversăr'le acestea, însă, oricit de arbitrară ar fi fixarea lor, su 
pentru istoria literară un folos real. Ele provoacă puneri la punct, reg- 
lificări de perspectivă, și judecăţi de ansamblu, 


112 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Centenarul romantismului, de exemplu, n fost bine venit pentru n 
scoate încăodată în evidenţă caracterul permanent al sensibilităţii ro- 
mantice, care nu se ponte mărgini la o şcoală literară ci este unul din 
marile moduri de viață ale sufletului omenesc înainte de a fi un mod 
de expresie artistică. S'a văzut iarăş, şi din ce în ce cu mai multă lim- 
pezime, că parnasianismul cu pretenţiile lui de artă obiectivă, rece, 
„Imperennală” este în realitate o exasperare s pitorescului romantic. 
Leconte de Lisle (care este nu numai şeful ci şi singurul adept integral 
al parnus'anismului), rela toate temele lul Victor Hugo din La Legende 
des siècles și le tratează „obicetiv” şi „impersonal”, Rezultatul este, 
bine înţeles, că poemele „antice“, „barbare“ şi „tragice” ale celui dintii 
sint ca o replică de piatră perfectă dar neinsuflețită a poemelor lui 
Hugo Viaţa este absentă din ele. O impresie de răceală şi de inţepe- 
neală te cuprinde la lectura lor, ca la vizitarea unui muzeu cu sarca- 
fugii şi pielee funerare, Și ele nu aint într'adevăr decit piese de muzeu, 

Simbolismul comemorat în anii din urmă a fost şi e] socotit la 
Inceput cu o reacțiune nu numai împotriva parnasianismului ci chiar 
a romantismului. Jean Moras, răspunzind la o anchetă a lul Jules 
Hurei asupra „evoluției literare” în 1891, afirma cu dispreţ că „na- 
turalismul este putregaiul romantismului” şi acuza deopotrivă pe ro- 
mantiei si pe parnasieni că mau simboluri fără ca să spună mai pre- 
ris ce întelege prin simbol. Dealtfel simbolul în. concepția simbolişii- 
lar are o semnificaţie destul de vagă. Manterlinek răspunzind acele- 
laşi anchete, spune următoarele; 

„Cred că sunt donă feluri de simboluri: unul, care ar putea fi 
numit simbolul a priori; simbolul alcătuit cu voință (de propos déii 
béré); el pleacă dela abstraeţiuni şi incearcă să îmbrace cu umanitate 
ceste abhstracţiuni, Prototipul acestei simbolice care e foarte aproape 
de alegorie, s'ar găsi în partea a doua din Faust și în anumite basme 
nle lui Goethe, in faimosul său Märchen aller Märchen, de exemplu, 
Celmalt fel de simbol ar fi mai degrabă inconştient, ar avea loc fără 
știrea poetului, elloodată firă voia lul şi, aproape întotdeauna, ar de- 
păşi cu mult gindu] lui; aceata este simbolul care se naşte din orice 
creație generală a umanităţii; prototipul acestei simbolice Sar găsi în 
Eshil, în Shakespeare, ete.. 

Simbolul aici este de fapt un apel, în folosul poeziei, Ja activi- 
inten subconstlentA si ineonstientă a sufletului. Simbolismul este, 
după această concepţie, mostenitorul direct al romantismului ger- 
man, Întemeiat pe vis și pentru care visul este un mod de cercetare 
a sufotului, o cheie care deschide tainițele adinci ale subeonstientu- 
lui plin de bogății. 

Pentru Maeterlinck hrănit cu Novalis (din care a tradua Disci- 
polii din Sait și Fragmentele) această atitudine este firească. Mai 
puţin firească este ea pentru Atenianul Morâas, fire clasică în fond și 

are, după destriul programatic si rece din primele lui poeme, ajunge 
la puritateu (cam rece și ca dealtfel) a ordonatelor Stanţe. 

Simbolismul trebue privit ca o varietate a romantismului, El 
înseamnă chiar o îmbogăţire _cu elemente de vis nordic a romantis- 
mului francez, o completare a acestuia, Remarcabil este, în această 
privinţă, faptul că mulţi și cei mal importanți chiar dintre poeţii pe 
care istoria literară îi adună sub denumirea de simbolişști sunt Fla- 
manzi: Mnetertinck, Verhneren, Rodenbach, van Lerberghe gi alții, 
In romantismul francez, mai mult pitoresc şi superficial, indrägos- 
tt do „euloare locală”, elocvent şi sentimental, ei au adus fiorul me- 
tafizic şi adincirea în vis. (Influenţa lui Baudelaire, dacă exceptiim 
cerere Aria pape el şi aceia a lui Mallarmé din prima ei 

m . ai pu - 
hui decit ne erode deabia. P țin puternică în desvoltarea simbolismu 


LITERATURA STRĂINĂȚĂŢII 113 


francez, cu neputinţă de imaginat în altă Hteratură. Intradevăr, în 
nicio literatură prozodia nu are regul} atit de striete şi atit de codifi- 


u revoluţiei simboliste, nu are caracter revoluționar decit în poezia fran- 
are In alte poezii, cum este cea k = stup 


„inventatorul lor, în frunte, doar Mallarmé a spus lucruri adinei, 
pentrucă depășesc prozodia franceză și sunt universal valabile: 

„Versul există pretutindeni în limbă acolo unde este ritm, atară 
de afişe şi de pagina a patra a ziarelor, In genul numit proză, există 
versuri, clteodată admirabile, de toate ritmurile, In realitate, însă, nu 
există proză: există alfabetul şi pe urmă versuri mai mult sau ma, 
puţin strînse, mai mult sau mai puţin difuze. Oridecticori există sior- 
tare stilistică, există şi versificație. — Versu] oficial nu trebue sä ser- 
vească decit în momentele de criză a sufletului“, 

Fără îndoială că reacţiunea versului liber, introducerea lui in 
prozodia franceză, a fost rodnică pentru poezia franceză, Valoarea 
simbolismului nu stă, Insă, aici. Simbolismul a fost o Inviorare eu 
elemente noi a romantismului francez, De aceasta nu si-au dat seama 
„Şefii” lui cu Mortas în frunte. Ajunsi acum apronpe de mijlocul vea- 
cului nostru, vedem priveliștea literaturii franceze dn secolul trecut 
sub adevăratul ei apeos Un mare fluviu o sträbafe, cu izvoare din- 
colo de zarea secolului: e puternicul Muviu romantiet. Simbolismul se 
revarsă în el şi își amestecă apele cu ale Jul, Improspătindu.l. 


AL. PHILIPPIDE 


rata 


CRONICA LINGVISTICA 


ŞCOALA POLONĂ 


După ce am trecut în revistă lingvistica cehoslovacă, in numă- 
rul nostru pe Mai, turul de orizont pe care-l întreprindem, pentru 
n examina aportul țărilor vecine la stiinta limbilor ne aduce să ne 
ocupăm de contribuția Poloniei. 

Slavistica, după cum se știe, a fost constituită în jurul anului 
1800). Primul specialist a fost cehu) Dobrowsky, lar între primii 
străini care l-au urmat pe cimpul nou deschis a fost polonul S. Linde, 
autorul unui dicționar al limbii polone, în şase volume, a cărui pu- 
blicare a Inceput la 1807. Acest fericit început a fost urmat de o inflo- 
rire a studiilor de limbă în Polonia: nu numai limba maternă, ci $i 
limbile străine au inceput să fie cercetate în lumina noilor teorii şi 
cu metoda creată de germanul Bopp, Pe ia 1820, polonezul Majewski 
făcen cercetări în domeniul limbii indiene. Faptul nu trebue să ne 
surprindă, căci poporul polonez avea un glorios trecut politic şi cul- 
tural, cum și un însemnat tezaur literar, ale cărui baze sè p 
In secolul al XIV-lea, 

A urmat insă un eveniment politic, a cărui urmare n fost pără- 
sirea aproape totală æ studiilor de limbă: revoluţia polonă dela 1830. 
Miscarea fiind înfrintă de trupele țariste, Polonia rusească Işi plerde 
autonomia, eveu ce are ca efect o și mal mare antipatie a populație! 
tață de Ruși, și, printr'o exagerare urinsă, faţă de slavism în general, 
deoarece Rușii sint cel mai însemnat popor slav. Astfel oamenii de 
stiință ronunţă de a se mai ocupa de limba maternă și deci, prin 
lorta lucrurilor, de lingvistică în general. 

Au trebuit să trencă mal multe decenii pină cind reacţiunea 
necesară sa produs, Meritul principal l» nyut savantul de origine 
franceză Baudouin de Courtenay, lingvist de renume mondial si 
primul precursor al actualei şcoale fonologice (mort la adinei bătri- 
hote, în 1920). Mal toţi lingviştii actuali din Polonia sint, direct sau 
indirect, elevii lui. Trebue să udăugăm, de altfel, că şi lingvistica rusă 
ii datorează formarea mai multor savanţi de seamă. In aceeaşi vreme 
nu lucrat gramaticul A. Malecki și dialectologul Malinowski. 

In generația următoare trebue să pomenim pe J. Rozwadowski, 
profesor pină nu de mult ja Universitatea din Cracovia, slavist de 
artera dar cu reputaţie bine stabilită și în domeniul mai general al 
prizee indo-europene; pe J. Los, autor a foarte importante lucrări 
n domeniul gramaticei polone; pe J. Karlowiez, care a publicat un 


CRONICA LINGVISTICĂ 115 


mare dictionar al dialectelor polone în șase volume, Urmează apoi, 
tot în domeniul gramaticei polone, K. Nitsch; Stefan Glixelli, care a 
predat cițiva sni la Facultatea de Litere din Bucureşti și care a murit 
brusc, în floarea vîrstei, în iarna trecută, după ce apucuse tocmai să 
Upărească o gramatică polonă în limba romină. Tadeus Lehr-Spla- 
winski, eare a ținul acum vreo doi ani conferințe în Bucureşti, are lu 
activul său importante studii de dialectologie slavă. Trobue să mal po- 
menim pe St, Szober, T. Benni, K. Drzewiecki, H, Ulaszyn, apoi pe 
W Doroszewski, care se ocupă de aspectele generale ale lingvislicei, 
si în sfîrşit pe M. Malecki, care impreună cu K, Nitach publică 
Atlasul lingvistic al Poloniei, Specialist în dialectologia slavă, d, Ma- 
leeki n ţinut conferinţe la Bucuresti iarna trecută. 

„Ar fi însă o greșală să se creadă ci lingvistica poloneză se mär- 
gineste ln studiul limbii polone sau al limbilor stave In general. Din 
potrivă, ştiinţa polonă a adus şi aduce contribuții de prima tnsem- 
nătate in domeniul altor limbi, vii sau moarte, şi în ultimii ani a 
ajuns chiar să ocupe un loc de cinste în fruntea stiintei mondiale. 
Aici trebue să pomenim intii pe romanistul Wendkiewicz, care sn 
ocupat în mai multe rinduri si de limba romină; apoi pe latiniștii 
Otrembaki $i Safarewicz, acesta din urm devenit de curind profesor 
de gramatică comparată la Universitatea din Cracovia; in sfirsit 
Polonia are o școală reputată de indianişti, reprezentată în timpul 
din urmă prin doamna Willman-Grubowska si prin St. Michalski- 
Iwienski. Hegretuiul Gawroneki, mort acum cîțiva ani, se bucura de 
ọ solidă reputaţie în domeniul limbii sanscrite, Mai rămîne să pome- 
nese pe foneticianul Rudnicki, ca să pot apune că am vorbit, dacă nu 
mă înşeală memoria, de toţi lingvistii poloni, afară de unul pe care 
l-am lăsat cu intenţie In urmă, deoarece este cazul să-i nnalizer mai 
serios activitatea. 

Jerzy  Kurylowiez. lingvistul polonez pe care specialistii bu- 
curesteni au avut ocazia să-l nudă vorbind acum trei nani cind a 
ținut mai multe conferințe în capitala noastră, este astăzi, alături 
de francezul Benveniste, cel mal de seamă *pecinlist In limbile indo- 
europene. Pornind dela studiul limbilor romanice, pe enre le cu- 
nonaşte bine (a făcut în Polonia o lucrare asupra elomentelor orien- 
tale în limbile romanice, cu care ocazie s'a familiarizat cu turca, 
araba şi persana, d. Kurylowicz a trecut mai departe la nvestică, 

n dialect vechi iranian, ssupra căruia a publicat o importantă lu- 
crore în timpul cit s'a perfecţionat la Paris. De nici n ajuns la vechea 
indiană și ln hiţită; în acest din urmă domeniu este astăzi unul din 
cei mai de seamă specialisti, Dar nelivitaten sà nu Sa restrine la 
aceste domenii, destul de vaste. D. Kurylowiez s'a ocupat și de lim- 
bile celtice, si de cele purmanice şi slave, napoi a întreprina cercetări 
asupra fazelor mai vechi ale limbii indo-europene primitive (pentru 
a pregăti volumul | al acestor cercetări, apărut neum citiva sni, a 
trebuit să publice mai întti un studiu asupra limbii etiopiene), cum 
xi examinarea de probleme privitoare ja fonologie, la derivație, ete. 
privite din punetal de vedere al filozolului, Se poate spune fără exa- 
perare că de cite ori și-a aţintit privirile asupra unei probleme, n 
dat o capodoperă. Nu de muk, n atacat, în chip cu totul neașteptat, 
chestiunea acrentelor In suedeză, și rezultatele pe care lea obtinut 
nu uimit pe specialistii suedezi. Ca să se vadă imensitatea i diver- 
sitatea cunoștințelor sale, voi reproduce un amănunt caracteristic, 
Acum clțivu uni, la un congres de lingvistică în America, #au făcul 
optsprezece comunicări, în diverse limbi (engleză, franceză, germană, 
italiană ete), D, Kurylowiez a intervenit cu completări şi Indreptări 
la saptesprezece dintre ele, de fiecare dată In limba In care vorbise 
conferențiarul (ar mai fi putut vorbi curent, bine înţeles, în polonă, 


116 VIAŢA ROMINEASCĂ 


rusă, alte limbi). De é nu a intervenit și la a . 
ac in rusă, Pg Pentru că pe asea o rostise chiar d-ta. Ținind 
seamă că nu are Actualmente nied 45 de ani, trebue să credem că, 
dacă | se va îngăidui să-şi continue lucrările (d. Kurylowiez este in- 
valid din războiul trecut), opera dale va marca o epocă importantă 
în istoria lingvisticii. l 

Această concluzie este în oarecare măsură valabilă şi pentru 
"impvistica polonă ÎN generel, car după cum sa văzut din rindu- 
rile de mai sus, joacă un rol de frunte în ştiinţa mondială, 


AL. GRAUR 


CRONICA ÎNVĂȚĂMÎNTULUI 


AGREGAȚIE, ÎN ÎNVĂŢAMÎNTUL SECUNDAR 


Ne propunem să achițăm, in rindurile ce urmează, o temă de 
mare actualitate în viaje noastră şcolară, temă care dealtminteri 
am mai desbătut-o şi altă dată, intrun studiu publicat în Revista Ge. 
nerală a Incățămintului, numărul din Martie-Aprilie a, e 

In noua reformă a învăţămintului secundar, care me află pe pune- 
tul de a fi sancţionată și pusă în aplicare, unu dintre inovațiile im- 
portante este instituirea examenelor de ugragaţie pentru profesorii 
secundari. Nu cunoastem pină acum, în afară de această enunțare 
principială, niciun detaliu. Denltminteri, bänuim că detaliile n'au fost 
încă stabilite, Intru cit ele ar urma sä fie cuprinse, nu in legea pro- 
priu zisă, ci în regulamentul ei de aplicare, Intru ett recat regulument 
n'a fost încă ciabarat, ne putem îngădui o discuţie ca ncensta de faţă, 
cu scopul de-a da unele sugestii şi de a cresa În jurul necestei probleme 
d atmosferă de cit mai viu interes, 

În general, ideea introducerii oxamenelor de agrepație şi deci a 
unei novi trepte erarhica în organizara corpului didactice secundar, a 
fost primită cu simpatie și cu interes, Datorită unui lanţ de condițiuni 
explicabile, care privesc atit alcătuirea el sufletească precum şi regi- 
mul de viaţă ce-l este acordat, profosorimea este o categorie sociali care 
nu știe să-și manifeste îndeajuns bucuriile, tot asa după cum nu ştie 
nici să-şi strige îndeajuns sufer'nțele. Insă, cine s'ar apropia mal mult 
de starea ci sufletească, si-ar da seama că, dacă în clipa de faţă, do- 
reşte ceva cu putere, doreste ivirea unui program de acțiune san n 
unui om care S'o înțeleagă şi s'o apere, nu pentru ui crecu privilegii, 
ci pentru a-i da mijlocul să lucreze demn, pe domenii şi cu valori 
ferme, altfel decit cu starea de spirit pe care e fatal să i-a imprime fap- 
tele oscilante și măsurile experienţialiate. 

Cure sunt, deci, motivele ce ne fac să vodem în introducerea Agre- 
gaţici o măsură utilă și legitima? 

Organizarea uetuală n profesorutului secundar are, din punet de 
vedere social, unele vicii categorice. Este o organizare prèn ştearsă, 
prea fără relief, în care lucrurile par înghesuite, fără dreptate, pe un 
singur plan. Socialmente, profesorul în virstă, care îşi inchee cariera 
după 35—40 ani de netivitate, are exact aceeaşi situaţie ca linărul 
care pășeşte intlia oară pe treptele catedrei. De asemeni, protesorul- 
personalitate, reprezentind un maximum de pregătire şi fiind adeseori 
0 prezență considerabilă în cultura țării lui, este puse pe acelasi plan 
cu profesorul-funcţionar, care nu deține niciun alt merit afară de 
acela că îşi implineste corect și uniform mestesugul lui didactic, 


118 VIAŢA ROMISEASCĂ 


- tig i criteriu 

Nu ridicâm aici Ideea erarhică, pină la n face din ca un 
ii aa sa, in organizarea interioară n corpului didactic, In zapnes 
cu celelalte profesiuni, este clar că învățămîntul nu implică erarhii vi- 
zibile, decit cel mult pe cele de ordin administrativ, Factorul ersrhie 
intră cu necesitate, aproape pină în natura lucrurilor, acolo unde este 
varba de primate ale organizării, de activităţi care presupun treceri 
succesive prin toate treptele autorității şi, In general, de activităţi în 
care valorile au un regim oarecum rigid, codificat, Prin natura lui, pro- 
fesoratul presupune pe pp rime intime, care nu A e avea decit legături 
complet Indepărtate cu simetriile materiale erarhiei. Profesorul 
este profesor, în primul rind prin vocaţia lui, deci printrun factor a 
cărui realizare depinde de condițiuni sufletești misterioase, nu de con- 
diţiuni obiective, cuprinse în vreun fel sau altul în organizarea ma- 
terlală a erarhiei, Totuşi, o erarhie este onrecum necesară și aici, 
pentru motivul că faptul erarhic este un fapt social general, care 
intră ca atare în functionarea tuturor manifestărilor omeneşti, deter- 
ininind în cuprinsul acestora nu numai siatematizări materiale, ci şi 
criteri de judecată, 

Să păşim însă mai departe, înspre fapte — după părerea noastră 
— mult mai importante pentru viaţa sufletească a profesorimii 
noastre, 

lixistă o seamă de fapte, unele provenind din condițiuni locale, 
inr altele alcătuind fenomene generale ale epocii în care trăim, care 
uştern în sufletul profesorimil desamăgiri atit de mari, incit uneori 
acestea lau Infăţisarea unor adevărate demoralizări, > 

Socialmente şi moralmente, cariera didactică începe să fie 0 ci- 
rieră descoperită; o carieră căreia nu i se mul păstrează secretele şi al 
cărei drept do a fi respectată începe să fie din ce în ce mai puţin tn- 
jolea si respectat. Un tratament materini mediocru i-a luat de mult 
mijlocul de-a avea mai multă siguranță în es, impingind-o în schimb 
inspre un apăsător complex de inferioritate, In ultimi! ani, situația 
multor nlte corpuri sociale sa îmbunătăţit, atit sub raportul prestigiu- 
lui lor social cit si sub acela al tratamentului lor material, Situaţia 
prolesorimil n rimas însă pe loc, cu toate că ea avea un regim ma- 
terial dintre cele mai scăzute și cu toate că în cadrul nonilor institu- 
tuni de educaţia tineretului a primit obligaţii și răspunderi care l-au 
indoit munen. 

Un fapt mai dureros decit toate acestea èste faptul că, In gene- 
ral, profesorimea nu mal este înțeleasă şi apreclată Iñ justa ei valoare. 
Asupra ei plutesc o seamă întreagă de prejudecăţi, unele din ole oa: 
recum justificate, dar cele mai multe reprezentind simple generalizări 
arbitrare si nedrepte. 

Astfel, mulți au impresia că profesorimea alcătueşte un corp s0- 
tial prea numeros, deci depăşind nevoile reale ale țării şi tinzind a de 
veni, pini la un punet, o categorie socială parazitară. Au convingere 
că Întreaga supra-producție a universităţilor noastre s'a îndreptat fn- 
spra învhțâmini, asa incit acesta a devenit un compromis de viață, 
pentru atitea serii de titraţi inflaţioniate şi deci mediocru pregătite. In 
mäsura în eare tot! acestia susţin că în actuala stare de lucruri pro 


tesorimea nu mai poate conatitul o elită conducătoare a țării, sorotese 


ch ea nu mai are dreptul să ceară societății un regim mai bun deett 
acela ce-l este acordat în clipa de fată. Dacă la toate aceste lucruri 
adăugăm s! faptul că în împrejurările actuale de viaţă preocu 

de cultură troc printr'o criză cum poate n'au mai cunoscut-o niciodată, 
inţelegem: că profesoratul devine o carieră încercuită, inactunlă, față 
de care toţi aceia care judecă doar sub presiunea materială a faptelor 


curopte nu motiv y 
de necesitatea Tui. să se indolaseă, pe bună dreptate, de valoarea aau 


MeO 


CRONICA ÎNVĂŢĂMINTULUI 119 


Nu este locul să demonsträm, acum, cit de nedrepte și de empi- 
rice sunt toate aceste păreri. Ne märginim să ufirmăm, cu toată tăria 
cuvenită, că pe deasupra tuturor udversităților arătat, profesorimea 
secundari reprezintă o categorie socială reală, activă si productivă. In 
manifestările de astăzi ale culturii noastre romineşti, ea deţine pos- 
turi de răspundere şi își asumă răspunderi care cer, în permanență, 
pregătire şi atitudine. Serviciile de ordin cultura! pe care le aduca co- 
munităţii noastre romineşti, chiar în oficiile ei cele mai de sus, sunt 
remarcabile. 

Iată cltova exemple: Serisul cotidian și serisul periodice sunt de 
ținute, în bună parte, de către profesori secundari, Ori, se ştie, scriaul 
cotidian, bine înţeles cind nu sa referă la simplul fapt repartericese ci 
la comentarea critică a evenimentelor curente, nu este un lucru uşor. 
Aparent, credem despre el că este o cariară a sipirilor, n formelor mi- 
nore şi marpinalii, insă în fond este o disciplină întreagă, cu rolul de-a 
fi o pirghie de seamă a vieţii culturale. Numai cine l-a trăit de aproape 
işi poate da seama de fapte pe care marele public nu are de unde să 
le ştie. Scrisul cotidian cero generozitate, intuiție, informaţie prons- 
pätă, dăruire de sine, intrun cuvint, cere o anumită fervoare spirituală 
pe care nu o ponte realiza oricine şi cu orice mijloace, Critica noastră li- 
terară, În imensa ei majoritate, este susținută de către profesori secun- 
dari. Editările de texte clasice, rominești sau atreino, se sprijină, în 
imensa lor majoritate, pe puterea de muncă, pregătirea și pe inauflețirea 
tărturărească a profesorimii noastre secundare, Să facem un bilanţ al 
edițiilor comentate sau al edițiilor critice cure au upărut şi apar me- 
reu; vom vedea că cele mai multe sunt realizate de câtre profesori se- 
cundari. Trebue să recunoaştem că Antre profesorii universitari pe care 
i-am avut și li avem, mulţi dintre cel proveniţi din Invățămintul se- 
cundar au fost si sunt figuri de mina Intiia ale știinţii și pedagogiei 
romineşti, Nevistele noastre de ştiinţă, de ideologie sau de cultură gt 
nerală numără, între profesorii secundari, po mulţi dintre cei mai de 
seamă colaboratori al lor. în nouile instituțiuni de educaţia tineretu- 
lui — străjerie, serviciu social, ete, — contribuţia profesorimii secun- 
dare este fundamentală. ȘI, în general, toată munca ordonati şi con- 
tinuă a vieţii de şcoală, în aparență anonimi dar în fond atit de ne- 
cesară pentru echilibrul sufletesc nl comunităţii, este dusă de către 
profesori, de către această categorie de oameni modesti, care sunt poate 
singurii purtători de optimism ce-au mal rămas în clipa de faţă. 

Cultura și viața unei națiuni au nevoe de categorii diferite de 
oameni. Tot aşa cum au nevoe de oameni care să cîntărească totul gi 
care să transforme totul In tehnică şi In materie, au nevoe şi de on- 
meni care să viseze şi care să fie, cu gindurile lor, mai mult decit cu 
„Pasul vremei”, O cultură în mers are nevoe de intelectuali care să 
cerceteze desinteresat, să publ ce, să facă investigaţii, să muncească pe 
teren, să ridice probleme, să deschidă perspective, să capteze In jurul 
mcestora atenția generulă, să susțină o pedagogie continuă a lucrului 
spiritual şi, în stirsiţ, să întreţină un climat de cultură, de care să se 
simtă leguţi nu numai aceia care au suit treptele grave ale învăţăturii, 
ci toţi aceia care simt imboldul sincer de a participa la viață, Ja ade- 
văruriie şi la sensurile ei, O asemenea armată de intelectual, în mä- 
sura în care o avem, este aceea pe care o realizează, în cea mal mare 
parte, profesorimea secundară, 

De sigur, profesorii secundari nu au numai misiuneu limitată de 
n face lccţii pe catedră, Ej trebue să fie, deopotrivă, învăţaţi, oameni 
de cultură, oameni de ştiinţă, producători de opere, în gonbral, oameni 
de creaţie, pe care să se sprijine cultura și sp'ritualitatea unel naţiuni. 
Mai mult: sunt anumite netivităţi, în economia unei culturi naţionale. 


120 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ntru care profesorii secundari sunt intelectualii cei mal indicaţi să 


fe îndeplinească, să-şi la de ger rr dr alea, trebuesc scoşi din 


st scop, ei trebuese 
Ca. A episks şi din anonimatul care le pas fi fatal, pentru că 


te m 

alizează, tru că le întăreşte complexul de inferiorita 

n gri dn au început să cadă și pentru că ajung să nu mai preţulască 

or în societate. 

că de alte cuvinte, este nevoe de un fapt nou, care să fie pentru el 
i să le dea impresia că, întrun fel sau 

un reviriment sufletesc $i care n ză pr 

altul, problema profesorimili, a demnităţii şi a drepturilor el încep 

revină în sfera preocupărilor noastre atente şi efective. 

lată de ce, socotind că noua instituție a agregaţiei ar pulea să 
însemne în mare măsură Gn saaonea revitienă reg per aa 
în aceasi inovaţie un act de dreaptă înţelegere a ? teşti, 

Problema pa căpetenie, care no interesează în această chestiune, 
este următoarea: în ce va consta examenul de agregație? 

Fiind un examen da carieră, şi adresindu-se unor oameni în plină 
maturitate intelectuală, sunt două ipoteze posibile: examen de cunoş- 
tințe, într'o formă erudită şi severă, sau examen de titluri şi lucrări, 

Alegerea între aceste două posibilităţi nu este ușoară. Fiecare, din 
cele două forme de examen, îşi are partea lui de necesitate şi de dem- 
nitate academică. Incontestabil, stăpinirea de cunostinte întinse in- 
irun domeniu de specialitate este o condiţie indispensabilă pentru ori- 
cò profesionist intelectual, mal ales cind acesta face parte din cate- 
goria acelora care alcătuesc armata de conducători culturali şi de cer- 
cetători știinţifici al unei țări. Pe de altă parte, este tot aşa de ade 
värat că preocupările exclusivo în direcţia erudiție: impiedecă pro- 
cosele de cristalizare spirituali şi do trecere la fapte, adică impiedecă 
redactarea de lucrări şi de acţiuni care să susțină mersul efectiv al 
unei vieţi culturale publice. 

Totuși, întru cit o alegere este necesară, avem impresia că forma 
cea mal potrivită pentru a da agregaţiel un conţinut corespunzător cu 
misiunea ei, este aceea a examenului de titluri și lucrări. lată pe ce 
ne întemeiem această convingere: 

Pină a-şi obţine titlul definitiv în carieră, profesorul secundar a 
trebuit să treacă prin destule probe teoretice: bacalaureat, licenţă, 
şcoală normală superioară, examen de capacitate. Intre acestea, tipic 
pontru enracterul lui teoretic, este examenul de capacitate. In felul cum 
este organizat În prezent, nimeni nu se poate aşlepin să-l treacă, dacă 
mai întiiu n'a parcurs, măcar în linii generale, întreaga întindere a 
materiilor respective. In privinţa recrutării profesorilor secundari, dis 
punem de una dintre organizaţiile care prevăd cele mal numeroase $ 
mai grele probe teoretice. Departe de a ne ridica împotriva ncestul sis 
tem, dimpotrivă, îl socotim utii şi drept. 

Insă, trobue să recunoastem, că viața culturală și economia pro- 
fesiunilor intelectuale nu se poate reduca la atita, adică la însuşirea 
necontenită de nowi și vaste cunoștințe, Inmulţiren exclusivă a condi- 
tiunilor de erudiție şi a probelor teoretice, nu numai că n'ar avea sens, 
dar In multe privințe ar putea deveni chiar dăunătoare. 

amenele de cunoştinţe sunt necesare, în dauă situațiuni bine 
definite: în procesul de pregătire spirituală al viitorului intelectual şi 
in dobindirea titlurilor prin care i se acordă dreptul să păşească In 
carieră. Insă, odată intrarea în carieră consumată, statutul de muncă 
Și de obligaţiuni spirituale al profesionistului intelectual nu mai ponte 
fi același ca ul invățăcelului sau ai aspirantului, Cariera aste o cate- 
gorie complexă, în care condiţiunile dialectice continuă a exiata, însă 
intrun cadru militant, legat de manifestări şi de finalltäți precise ale 
vieţii sociale. Odată intrat în carieră, profesionistul intelectual trebue 


CRONICA ÎNVĂŢĂMINTULUI 121 


să se incadreze intro disciplinii anumită. Şi anume: trebue să-şi fixeze 
0 seamă de probleme cărora să se dedice, să se apecializeze în direcția 
lor, să-şi alcătuuscă un stii profesional coherent, putind să corespundă 
atit disciplinei generale pe care o reprezintă, cît şi problemelor deter- 
minate în care s'a specializat. In realizarea acestor fapte, vedem o 
condiţie esenţială, pentru ca peisagiul unei culturi să nu reprezinte o 
simplă realitate anonimă, fără viaţă proprie şi fără atitudini, ci dim- 
potrivă, un domeniu viu, în care personalismul creator să se poată 
afirma liber și să se simtă inconjurat de-o atmosferă prielnică. 

Un om cu personalitatea formată, cu un trecut cărturărese evi- 
dent, fixat Intr'o specialitate şi angajat în urmărirea unor probleme 
anumite, n'ar mai putea fi obligat ln corvoada unui examen de Cunoş- 
tințe, fără ca prin aceasta să nu fie onrecum stingherit și, In orice cas, 
fără ca prin aceasta să nu fie contrazis în unele dintre resorturile lui 
sufletești care l-au ajutat să devină un intelectual şi un specialist, 

Examenele de cunoștințe, în forma lor pură, sunt pentru cei ti- 
neri, adică pentru aceia care se pregăteae pentru a inira în carieră. 
Faptul este firesc și pe de-a'ntregul explicabil. In primul rind, cei ti- 
neri trebue să înmagazineze cunoştinţe, nemâsurat mal multe decit 
acelea care vor rămine în cristalizările lor spirituale definitive, pentru 
motivul că o spiritualitate implică întinse procese de selecţie, în mul- 
țimea ideilor si cunoştinţelor experimentate. în nì doilea rind, trebue 
să ne gindim la mecanismul sufleteste nl tinereţii, și în ce priveste po- 
sibilitățile lui specifice, pesoen şi în ce priveşte metoda care să-i den 
putinţa să se desvolte. Tinerețea are elasticități și promptitudini ca- 
racteristice, Sufleteşte si spiritualiceşte ea este încă disponibilă şi, de 
aceea, poste trece usemenea probe mai uşor, adică le poate trece di- 
rect, adaptindu-se lor dintrodată, fără a trece printre groutăț le si 
condiționările intime ale acelora care sunt dejn fixaţi întrun stii api 
ritual propriu. Aşa se explică de ce, cu ocazia tuturor examenelor de 
capacitate, sa putut observa că, întotdeauna. pr mele locuri ale clasi- 
ficației au fost ocupate de către candidaţii eri mal tineri, cu toate că 
mai tirziu, în enrieră, mulţi dintre acestia n'nu mai ieșit din comun, 

Eate clar: examenele de cunoștințe sa pot impune, în formă cit do 
masivă, acelora care sunt în procea de pregătire, care au de făcut in- 
Mile dovezi ale aptitudinii lor, în afirşit, care trebue să treacă prin 
toată gama de condițiuni ce mijlocesc, sufleteste un Inceput de perso- 
nalitate, iar socialmente dreptul de pătrundere intro carieră. 

Examenele de ugregaţie, despre care am văzut că se ndreseszã 
unor oameni formaţi atit sub raportul pregătirii lor intelectuale cit şi 
al celei profesionale, trebuese constituita pe o buză doctrinară diferită 
de cea analizată pină acum, Cu ocazia lor, vor trebui ajutata şi puse 
In valoare, nu spontaneităţile, nu promisiunile, nu neintrebuințările 
care pot să pară sclipitoare tocmai prin risipa de vnergie nedirijată de 
care sunt în atare, ci dimpotrivă, vor trebui sprijinite realizăvile întregi, 
evoluate, releşite dintro experienţă urmărită continuu, cu exegeză şi 
cu metodă. Galoanele activităţii în carieră sunt altele decit acelea ale 
pătrunderii în ea. Acestea, am văzut, implică promisiuni Și trebue să 
dovedească spontaneităţi. Cele dintii Insă, trebue să se întemeieze pe 
realizări şi pe examene de viaţi complete. Urmărind o asemenea di- 
rectivă, examenele de agregaţie vor face un mare bine, adică binele pe 
care îl așteaptă o bună parte din dăacălimen noastră pregătită și con- 
ştientă de rolul ei. Vor Intreţine credința că, pentru a se putea cuceri 
asemenea galoane, este nevoe de muncă gi de un devotament specifie 
faţă de catedră, devotament care să poată fi dovedit numai prin mij- 
loace tinind de raza, de esenţa şi de spiritualitatea acesteia. In clipa 
cînd, printre profesorizne, se va putea reuliza În moi) compact o ase 
menta stare de spirit, să fim s'guri, problema şcoalei secundara si n 


122 VIAŢA ROMÎNEASCÀ 


ului el general în viața noastră rominească va fi apărată şi pro- 
Seotal, a bine și mai organic, decit prin oricite transformări peda- 
gogice şi prin oricite revoluţionări ale sistemelor. 

Pentru a nu fi banalizată, sau în orice caz pentru a nu-și pierde 
semnificatia din care a răsărit, agregaţia va trebui garantată împotriva 
unor anumite categorii de oameni şi de moravuri. Se ştie că titlul de 
profesor este foarte intins și întrebuințat. Nu toţi aceia care m pir 
acest titlu şi care Îl folosesc insistent, sunt profesori propriu Unii 
au o simplă licență, alţii au avut cîndva în învăţămint o ape a supli» 
nire, alţii sunt întradevăr profesori în formă, dar de fapt se află în con- 
cediu sau sunt detaşaţi dela şcoală, pentru a funcționa în activităţi de 
altă natură. Sunt atlţia oameni care nu iubesc şeoala, care n'au făcut 
nimie pentru sufletul şi viaţa ei interioară, dur care n'au lipsit dela 
niciunul din onorurile şi marile ei demnități reprezentative. Sunt alţii 
care luncţionează în şcoala secundară, dar care nu îi dau nimic din su- 
fletul lor; nu fac din ea decit un mijloc social, o etapă in aşteptarea 
unei soluţii de viaţă mal comodă şi mai plină de avantagii sociale, Şi 
aşa mai departe, există întregi categorii de oameni, care folosesc adă- 
postul şcoalei doar pentru a avea un instrument social, pentru a acţiona 
în opinia şi In viaţa noastră publică, exclusiv în vederea intereselor şi 
vanităţilor lor. Apgregaţia va fi o instituţie organică, dacă va înțelege 
acest ndevăr, elementar și subtil totdeodati: că ea se cuvine, În sem- 
nul unei demne recunoașteri academice şi sociale, numai acelora care 
sunt cărturari adevăraţi și apoi ncelora care trăese în problema de 
viaţă a sconlei secundare, care si-au făcut din această problemă o pre- 
ocupare maximă a conștiinţii lor, care îi reprezintă doctrina cu ade- 
vărat şi care stăruesc a vedea în disciplina catedrei o nemăsurată no- 
bleţe spirituali si morală, 


cu luciu tipografic de circumstanţă; altele au însă caracter viu şi orga- 
nic, pentru că au lucrat şi pot lucra direct asupra sufletelor. Vrem să 
Spunem că, nu întotdeauna, slova tipărită este singura dovadă de inte- 
lectualitate fermă şi constructivă. Adeseori, această literă nu este decit 
simplă maculatură culturală, expresie nu a unor dăruiri, ci dimpo- 
trivä a unor penurii spirituale. Faptul acesta are deosebită importanță 
in judecarea profesorimii secundare. Nu este o simplă întimplare că, de 
atitea ori, cei mai străluciți dascăli de liceu pe care i-am avut, sunt 
aceia dela care nu ne-a rămas seria nimic. Este aici un proces psiholo- 
giec, care trebue înțeles. Acela care trebue să dăruiască ce are mai bun 


de Imeru, Adevărata lui nobleţe stă în chipul cum ştie să realizeze, în 


Agregatia isi va atinge scopul, în măsura în care va şti să răsplă- 
dascăluiui legat de catedră, de ere- 


ION ZAMPIRESCU 


EAT 


CRONICA IDEILOR 


ARTA ŞI VALOARE 


In destăşurarea metodică a concepţiei sale metafizice, d-l Lucian 
Blaga, după ce a insemnat liniile mari ale construcţiei, poposeşte pe 
rind în fiecare Incringătură a speculaţiei, luminind dela înălțimea 
aceleiaşi perspective problemele noi pe care și le propune. Incidenta 
subt care sunt privite faptele şi problemele și mai alea sistemul de date 
postulate iniţial la care sunt constant referite, le dau deslegări succe- 
sive, înlăturind obiecțiile, Se creiază astfel, prin coberenţa sistemului 
şi rigoarea articulaţiilor lul interioare, o lume de gind, un adevărat 
„cosmoid”, ca să intrebuințăm expresia autorului. Cititorul acceptind 
premizele şi datele sistemului d-lui Blaga, va adera pe rind la toate 
formulările şi explicaţiile lui, putind, în acelasi timp, prevedea drumul 
pe care îl va parcurge mai tirziu filozoful. Faptul dovedeste Inchega- 
rea ăuntrică a sistemului, echilibrul construcției săvirşite, fără să do- 
vedeaacă implicit valabilitatea lui indiscutabilă. Dar nu uceaata pare 
u fi năzuința filozofului. Chiar dacă, intim, d! Blaga ar nutri o atare 
convingere, cela ce, subt perspectivă subiectivă, găsim nu numai èx- 
plicabil, dar într'o oarecare măsură chiar necesar, oblectiv, prin pu- 
tinţa de a judeca impersonal faptele de cultură, d-sa a arătat în chiar 
introducerea studiului de faţă utilitatea pentru gindirea umană a unui 
sistem de gindire rodnic, chiar atunci cînd se sprijină pe fundamente 
greşite. Sunt fapte exacte, remarcă d-l Blaga, dobindițe definitiv de tn- 
țelegere, veriticate experimental dar lipsite de orice semniticaţie; în 
schimb, idei greşite sau cu neputinţă de dovedit, ne apar ca tot atitea 
axiome filozofice, alcătuind timp de secole fermentul activ al gindirii 
umane. Metoda analitică, oclectică sau empirică, cercetarea amănun- 
țită și răbditoare a specialiştilor, pot aduce unei disciplini contribuții 
prețioase, dar circumserise. Cit de rodnice şi de revelante sunt în 
schimb marile idei directoare, intuițiile deschizătoare de orizonturi, 
ale căror indicaţii de drum nu anulează în fapt contribuţia răbdurie a 
specialistului ! 

O atare deschidere de zare şi limpezire a datelor fundamentale 
ale esteticei îşi propune d-l Lucian Blaga în prezentul studiu}. Cons- 
tatind că dela romantici nici un ginditor nu a mni seris o estetică im- 
tegrată unui sistem metafizic, d-sa raportează problemele esenţiale 
ale acestei discipline la propriile sale vederi filozofice, dindu-le o tor 


muiare personală. š 


à | Lucian Blaga: Artă și valoare. Fundaţia pentru literatură şi artă „Regale 


124 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


merarea d-lui Lucian Blaga studiază structura şi valorile este- 
tice nie arici, examen întregit cu o lungă serie de discriminări teore 
tice. Dar perspectivele de privire, metoda, cit şi definițiile date fiind 
condiționate de întregul sistem de gindire, aşa cum a fost inchegat şi 
prezentat în volumele anterioare, d-l Blaga începe prin a integru pro- 
blemele esteticii intrun cadru mult mai larg, metafizic. Autorul cu- 
prinde astfel destinul uman şi fixează locul aparte pe cure Îl are omul 
in seara biologică şi în aşezările lumii. 

Există în univers, în concepția d-lui Blaga, o devenire necesară, 
o parcurgere de trepte săvirşită prin mutații felurite, a căror rațiune 
şi mecanism scapă înțelegerii umane. În această  nesfirşită serie de 
mutaţiun!, conducind la un fel de hierarhizare a formelor și vieţuitoa- 
volor, omul are o poziţie aparte, Pe plan biologic, omul este, desigur, 
rezultatul unei mutațiuni biologice, dar această transformare nu e in- 
destutătoare pentru a-l diferenţia de animalitate. D- Blaga desluşeşte 
o n doun mutație de ordin ontologie, ndăugindu-ze mutaţiei morfolo- 
gice şi stabilind pentru om un nou mod de a exista: este aşezarea Jul 
in orizontul misterului, Prin aceasta omul este învestit cu demnitate 
umană. El se va defini, prin urmare, prin vieţuirea în două zone de 
realitate, simultan sau succesiv, cu predominenţă alternativă a uneia 
asupra cellsite, în orizontul concret al lumii date, deci în comportare 
strict biologică cu imperativul nutoconservării, orizont comun cu restul 
animalelor, dar şi în zona misterului, care singur acordă conştiințai 
sale un mod nou de vieţuire, E cela ce autorul numeste amtibismul 
vonștiințoi. Sublinierea insistentă a unui orizont al misterului. propriu 
ronstiinței umane, va alcătui o perspectivă centrală a gîndirii d-lui 
Binga; acest nou orizont suprapus orizontului concret dă destinului 
omenesc adevărata sa semnificaţie, Dar existența în zona misterului 
implintă în conștiința umană nevoia de revelare. Situată între miste- 
rul din afară și propria-i taină, conștiința umană tinde să se apropie 
de aceste zone care li sunt interzise structural prinir'o necesitate me- 
tatizică ce depiseşte ființa umană. Năzuinţa de rovelare a misterului 
va fi realizată prin mijlocirea metaforoi revelatorii, condiţionată de 
categoriile abisate, Căci odată cu mutuția ontologică suferită, care i-a 
deschisa largă perspectiva misterului, conștiința umană s'a îmbogăţit 
cu o garnitură de categorii abisale. Acestea din urmă, esențial crên- 
„are, explici apariția actului de cultură, Cultura va fi deci o „reve 
inre metaforică şi în tipare stilistice a misterului” (p. 28}, 

Definiţia dată culturii va îngădui autorului o precizare a faptu- 
lui estetice printro simplă operație de integrare: arta este una din for- 
mele culturii, însumind deci caractere comune cu restul manifeatări- 
lor culturale, dar diferenţiindu-se de ele prin anume note particulare. 
Intr'adevăr, tonte formele de cultură, arta, mitologia, injahebarea teo- 
etică de ordin stiințifie sau metafizice, sunt expresii ale categoriilor 
abisale, avind, faţă de conștiința umană un rol echivalent: revelarea 
misterului, Arta va fi deci, în concepţia d-lui Blaga, un rezultat al vie 
țulrii umane În orizontul misterului: ea va alcătui o caracteristică n 
destinului uman, sortit structural să reveloze misterul, dar tmpiedecat 
n acesti năzuinţă eternă de rosturi divine. Ca orice fapt de cultură 
sn i va fi o „revelare metaforic limitată şi abisal înfrinată, a misteru- 
ui (pax. 53). Spre deosebire de celelalte forme ale creației culturale 
arta revelează misterul pe planul sensibilităţii, 

Integrarea Intr'o concepție metafizică vastă ne conduce la lim- 
peziri hotărite n datelor fundamentate ale eateticai; se ajunge, prin fi- 
rea unei poziţii bine statornicite, ja definiţii şi explicaţii ce pot fi 
complain aet de plecare pentru viitoarea construcţie. Poziţia artei in 
ura aeger oaas odată clarificată, autorul nu face decit să se lase 

+ Incheerile logice ale premiselor puse, pentru u-și clarifica 


CRONICA IDEILOR 125 


alte poziţii. Problema rege se rezolvă în aceste condiții aproape 
singură. Recunoscind de o parte semnificația artei şi condiționarea 
acesteia de structura și destinul vieții umane, iar de altă parte carac- 
terul de mare intensitate de viaţă a geniului, d-i Blaga va defini: „ge- 
niul esta darul de a trăi cu deosebită intensitate în orizontul misteru- 
lui, şi mat ales darul de a converti misterele in metafore revelatorii şi 
“e tipare abisale”, (subliniat în text, pag. 43}. In scelaşi mod rezolvă 
autorul şi alte probleme în legătură cu opera do artă, limitindu-ae a le 
datele la coordonatele generale ale sistemului său metafizic 
Geneza operei de artă, este condiţionată de noua mutație ontologică n 
ființei umane care viețueşte în orizontul misterului, iar satisfactia es- 
itică prilejultă de contemplarea operei de artă osto, în cadrul aceleiasi 
teorii, putinţa spirituală de a părăsi orizontul lumii concrete pentru 
parter misterului. Conşilinţa In contemplaţie estetică se smulge 
din orizontul concret st se integrează, prin mijlocirea artei, în orizon- 
tul misterului; ea repetă mutaţia ontologică săvirsită în momentul 
cind omul sa desprins de animalitate; sau, în redactarea d-lui Blaga: 
„în fața operei de artă insul işi simte accentul exlatenţial deplasindu-se 
afectiv spre orizontul misterului şi al rovelării (pag. 00), De unde nu- 
torul deduce destinaţia operei de artă, chemată să ne transpună In 
aria, misterului și al revelării, destinaţie de care natura este 
Pretungină consecinţele izvorind din datele primare postulate, d-i 
Blago va recunoaşte autonomia artei, o autonomie relativă, puralelă 
celorlalte creaţii în conceptul general al culturii, ca si precizarea ati- 
tudinii estetice, în caracterele ei speciale. Sensibilitatea umană, în 
concepția autorului, se poate prezenta în două moduri diferite: ea se 
poate adnpta lumi: sensibile, și în acest caz e comandată de categoriile 
respective ale conştiinţei, sau ea ponte adera ln orizontul misterului, 
aflindu-se prin urmare comandată de categoriile Inconstientulul Sen- 
sibilitatea se va comporta deci diferit după cum individul va lua con- 
tact cu lumea concretă sau faptul artistic; faţă de lumen exterioară 
sensibilitatea înregistrează faptele ca atare, sau ca simple „semne nje 
misterului, tără să poată năzui la rovelarea acestuin, în timp ce față 
de opera artistică sens bilitntea ae structurează. sub imperiul cutego. 
riilor abisale, în aşa fel, incit să poată fi deschisă misterului si reve- 
lării, Prin această distinctie a bifuneţionalismului sensibilităţii, d-l 
Blaga nu tinteste numai o precizare a atitudinii subicelive a congtiin- 
ti față de eatatie, dar şi o delimitare a domeniului său particular, Exis- 
lența a două orizonturi, a două feluri de cunoaştere, ca şi a hivalențel 
sensibilităţii, delimitează două tărimuri de realitate în care se pot in- 
chega deopotrivă valori estetice, dar nceaten sunt unele față de altele 
total heterogene, Esteticul realizat în cadrul lumii concrete este struc- 
tural diferit de esteticul artisic, care are o sferă de existenţă separată, 
definindu-se prin: „revelare de mister, sensibilitate, motaforism, tipure 
stilistice” (pag. 100), adică elemente de care este total lipsit euteticul na- 
tural. Urmează că între esteticul natural, realizat în lumea imediată, 
si Intre csteticul artistic, al misterului, nu există nici comună măsură 
și nici putinţă de conversiune, Autorul numește acenstă demurcaţie de 
poziţii legea „non-transponibilităţii”, dind prin formularea ei o desă- 
virșită autonomie esteticului artistic. 


126 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Consideraţiile generale asupra artei şi demurcaţiile săvirşite în 
cadrul Orii. ca şi sub unghi psihologic, cosmice şi pur estetic, sunt 
urmate da studiul valorilor care se organizează în realizarea artistică. 
Aceasta din urmă nu este ceva omogen, astructurat, ci prezintă o hie- 
rarhizare rtgurcasă de valori pe care autorul le distinge în cinei ca 
tegorii de valori: polare, vicariante, terțiare, flotante şi accesorii. 

Primele, valorile polare, de origină ontologică, definesc opera ar 
tiztică prin dozajut variat al unor valori opuse: opera de artă conţine, 
întradevăr, și mister dar si revelare sensibilă, prezintă în acelaşi timp 
unitate și mwitiplicitate, aspecte semnificative și aspecte iraționale, 
este deopotrivă o creaţie spontană şi o lucrare făcută, şi prezintă ală- 
turi de aspecte canonice laturi originale (pag. 125). Echilibrul sau pre- 
dominența unora din aceste valori şi închegurea lor In constelații, 
dau operelor artistice caractere particulare. Numai dozarea variabilă n 
acestor valori polare ponte conduce la opere valabile; psa acestei do- 
sări de valori polare, deci reducerea operelor la un singur plan, con- 
damn definitiv aceste imfăptuiri. 

Valorile vicariante sunt condiț onate de natura tiparelor stilistice 
ale conştiinţei. Acestea din urmă nu sunt universale; ele variază în 
funcție de epoci, popoare şi indivizi şi, după cum știm, ele condițio- 
nenză crestia actului de cultură. Dar în afară de aceste categorii in- 
constiente creatoare, proprii unul individ, există în conștiința noastri 
valori care sunt mărturia categoriilor abisale ale altor indivizi, pe caro 
noi le-am putut apropia printr'o comuniune de gînd, în timpul con- 
lemplaţ'el operelor lor artistice, Acesta valori sunt deci aubstituibile, 
cu alte cuvinte, ele ne permit să adoptăm, în mod involuntar, nişte ti- 
pare abisnle străine de noi, cu njutorul cărora putem comunica estetic 
cu o operă de artă străină. Acest proces presupune deci la cel ce con 
templă o mare elasticitate de spirit, „un gust generos”, cum se ex- 
primä autorul. Valorile vicarinnte, izvorita din natura categoriilor abl- 
sale, explieă deci constituirea mustului estetice si dau putinţa contactu- 
lui eficace cu o operă de artă străină. ` 

Primele două ordine de valori analizate pină în prezent nu au în 
datele lumii fizice nic o corespondență; valorile pe care d-l Blaga le nu- 
meşte „terțiare“ şi pe care le integrează și subordonează primelor, se pot 
deosobi deopotrivă în natură si în operele de artă, fără ca acest fapt 
să Infringă deaiminteri logea non-transponibilităţi. Sunt valori ale 
sensibilităţii avindu-si un corespondent în calităţile sensibile ale ma- 
terie! (proporție, armonie, ete.), dar cure, pentru a fi integrate operei, 
lrebuese raportate la coordonatele stilistice şi integrate functiei reve- 
latorii a artel. Fără aceastā orinduire, lumea senshilă rămine în 
afară de artă. „In imperiul artei, intuitivni, coneretal, cate exponențini 
organizat, atit prin categoriile constiințel cit şi prin categoriile abi- 
sale”, (pas. 151). 

4 Categoriile “nconstientulul, avind un rol precumpănitor în orga- 
nizarea artei, după cum am arătat, vor explica prin efecte vecundart 
raportul dintre arte şi caracterele particulare ale acestora. Aceste di 
ferenţieri sunt rezultatul raportului reciproc variat al celui de al pi- 
trulee ordin de valor’, valorile flotante. 


D-| Blaga #daugä acestor valori constitutive ate operei de artă un 
ultim grup, Oarecum periferic, valorile accesori, a căror lipsă „poate 


influenţa păgubitor o operă artistică (rama unui tablou, locul destinat 
unei pinza Intra expoziţie, ete.) 


CRONICA IDEILOR 127 


O operă artistică se infäțişează ca o realitate bine definită, cu 
structură complexă, izvorită din categoriile abisnle ale creatorului și 
avind o structură diferită de a lumii concrete; ea reprezintă deci un 
„cosmoid”, avind leşi de organizare internă diferite de acelea care di- 
jipuesc și organizează lumea sensibilă; definirea ei ca un organism 
sau ca un mierpeosm sunt deopotrivă de neințelegătoare; opera de 
artă îşi are o semnificație proprie, care se poate reduce la încercarea 
revelării „unui mister pe plan de sensibilitate şi în cadre catagorinle 
sui generis” (pag, 176). 

Dar orizontul expunerii d-lui Blaga se lărgeşte și mai mult. Au- 
torul trece dela discuţia problemelor generale ale esteticei la o pro- 
blemă şi mai vastă, a cărei soluţionare e destinată să integreze lumea 
valorilor în concepția sa metafizică, D-] Blaga se referă cu deosebire 
la valorile majore ale culturii, ln „valorile-terminus”, cum le numeşte, 
cărora conștiința umană le-a dat o aureolă particulară prin autono- 
mizare și absolulizare, întradevăr, aceste valori se bucură în cons- 
tiința noastră de un prestigiu de obiectivitate desăvirsti_ Bate wcest 
prestigiu rezultatul unei realități obiective? D) Blaga afirmă contra- 
riul: această ohicctivare n valorilor este efectul unei iluzionări subiee- 
tive". Constiinţa e înzestrată cu o imunitate nativă faţă de eriticiamul 
valorilor: în chip genuin, constiinta continuă să vadă „valorile“ co së 
declară în ea, ca o lume obiectivă, sau chiar autonomă, sau chiar ab- 
salută, cn o lume care trebue să fie realizată pentru ea însăș, In con- 
stiință are deci (loc) un proces de iuzionare finalistă” (pp. 192—198). 
Această iluzionare e fecundă, căci ne apără de nihilism ş scepticism, 
Căci valorile de origină abisală, mal cu deosebire, fiind rezultatul unei 
Imitări a Marelui Anonim, care ne interzice definitiv cuprinderea mis- 
terului, o percepere a lor ca limite şi sub un semn negat'v, ar fi des- 
rurajatoare pentru omenire. De aceia spiritul uman percepe aceste va- 
lori, nu în caracterul lor negativ, ci. printro iluzlonare plină de sem- 
nificaţie, ca date pozitive: ne aftăm în faţa unei „conversiuni trans- 
cendente“ a valorilor, care „tinde să nsigure bunurilor și valorilor un 
maximum de cticienţă” (p. 195). 


Alături de această cohorentă construcţie tenretică d-l Blaga a dis- 
cutat, în scop de discriminare, diferite teorii şi poziţii filozofice, O aso- 
riație bogati, o «tăpinire a domeniilor In care se referă, o mare pasi- 
une pentru idei și mal ales un ton hotărit şi adesea tAios, dau acestor 
considerați o deosebită savoare. Nu ne vom opri în lungul lor. Ne 
mărginim să notăm poziţia luată de d-l Blaga, consecvent cu întreaga 
sa concepție metafizică și estetică, In privința raportului dintre etnie 
și opera de artă, Autorul condamnă pe tenreticlenii care recomandă 
programatic artistilor anumite subiecte și poziţii literare. Nu In acest 
mod se pot obtine impregnate de suflul vieții etnice. Creatia 
artistică ascultă de categorii abisale, care în mod implicit vor contina 
în sine caractere esenţiale ale inconştientului colectiv, O operă de artă 
va conţine deci note etnice prin necesitatea legilor care nu prezidat la 
înfăptuirea ei. Recomandările teoretice snu nlegeraa de „subinele“ sunt 
inutile, și chiar pägubitonre. 

. 
- . 


Ca orice viziune dè ansamblu coherentà şi bine inchegatā, con- 
cepția metafizică n d-lui Lucian Blaga aduce tălmiiciri ale faptelor în 
cadul teoretie pe care N construeşte. Cu alte cuvinte, din momentul 


128 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ce se adoptă datele axlomatice fundamentale ale sistemului şi se aderă 
la putere intim al acestei gindiri, toate problemele examinate şi toate 
soluţiile propuse vor Apare ca necesare, prin logica desfășurării aceatel 
gindiri, Insăşi. 

Axiomele cure stau la baza sistemului d-lui Blaga par a fi pre- 
zenta misterului şi interzicerea cuprinderii lui, şi afirmarea impor: 
ianţei vieţii inconștiente în devenirea destinului uman. Dar amindouă 
aceste date, la care reducem schematizind sistemul, nu sunt de cit for- 
mule cuprinzătoare, desigur pline de rezonanțe şi de sugestii, dar, to- 
tugi, formule. Existenţa umană în orizontul misterului şi al revelării, 
constitue o situare a destinului uman destul de vagă, iar gre ra e 
asupra inconştientului a d-lui Blaga, după cum am arătat şi altă 
dată '), nu reprezintă o concepţie psihologică circumstanţiati, bazată 
pe observaţie stăruitonare şi experiment, ci o concepție pur teoretică, 
metafizică. Prin raportarea la aceste date fundamentale, esenţial vagi 
şi generale, d-l Blaga, va ajunge adesea la rezultate satisfăcătoare din 
punctul său de vedere, dar neindestulător adineite, dacă le considerăm 
sub un unghiu de privire mai larg. Problema geniului de pildă, gă- 
seşte în interpretarea d-lul Blaga un răspuns în același timp elegant și 
simplificator, El satisface logic pe autor, după cum satisface şi pe citi- 
torul care aderă necondiţionat la sistemul său metafizic. Totuşi defi- 
niția: „trăirea cu deosebită intensitate în orizontul misterului şi mai 
ales darul de a converti misterele în metafore revelatorii şi de tipare 
abisale” (pag. 43), reprezintă mai degrabă o enunţare generală, decit o 
istovire a problemel geniului, studiată în aspectele ei variate, Autorul 
se menţine deci în cadrul datelor generale, renunțind a studia în con 
crot şi amănunțime problemele; ei enunţă, dar nu adinceşte, priveşte 
pe Goasupra, dar nu se opreşte atăruitor, pentru a desprinde mecanis 
mul concret al fenomenelor, 

De asemeni, elaborarea operei de artă nu face obiectul unei cer- 
cetiri psihologice, a unei intrări în laboratorul intim al creatorului. 
Elaborarea operei de artă, ca problemă psihologică, este deci eludată 
în cercetarea el concretă şi înlocuită cu o simplă formulă, consecvent 
sistemului general de explicare: „naşterea operel de artă o aducem 
esențialmente în legătură cu existența omului în mister şi pentru reve- 
lare” (pag, 59), Esenţa contempliării estetice va fi de asemeni enunțată 
printr'o simplă deducție: „Satisfactia ce o resimte insul, ce se deschide 
operei do artă, va fi în adincul ei cel mai ascuns aceia de a se simţi 
integrat oarecum cu forţa în modul ontologie specific si deplin ome- 
nete, In orizontul misterului şi al revelării” (pag. 00). 

Menţinerea în domeniul formulelor vagi şi stereotipe ca şi în ea- 
rul teoretic pur, fără contact cu realitatea concretă, conduc la expl'- 
caţii pur verbale, fără conţinut precis, După cum în medicină s'a ato- 
perit totdenuna si se va mai acoperi încă multă vreme nesiguranţele 
cercetării cu etichete verbale şi explicaţii teoretice, ținind loc de exa- 
men clreumstanțiat al faptelor, tot astfel explicaţia metafizică poate 
reduce verbal si teoretic întreaga problematică a culturii umane la 
citeva formule generale. Această desfăşurare speculativă, care plecini 
dela o axiomă sau dela un mănunchi de date fundamentale 
logie și doductiv o întreagă sehelărie teoretică, fără raportare permi- 
nentă la faptele concrete şi fără năzuinţi de verificare empirică, ponte 


1) Viața Romineaset“ Noumvrie 1938 83—85, ef. luerarea noastră: 
Etudes sur la ia orya í 
pace ature roumaine contemporaine, Editions Ara rng 1937. e B8. 


cepiton in loe de acceptation), 


CRONICA IDEILOR 129 


ajunge la o construcţie care-şi pierde valoarea şi eficacitatea reducin- 
du-se ln o serio nestirșită de formule şi definiții, 

După metoda d-lui Blaga și în spiritul concepției sale, se pot trece 
in revistă toate disciplinele de gindire, anexindu-le sistemului, Va fl 
uşor d-lui Blaga să scrie de pildă o biologie. Definiţia vieţii raportute 
la concepţia sa metafizică, ar presupune de si evoluția formelor 
animale către modul ontologic al existenței în mister şi rovelare; 
problema evoluției speelilor ar fi rezolvată prin tendința imanentă 
vieţii de a se apropia de acest nou ontologic; apariţia vieţii, prin tre- 
cererea dela universul ncanimat la lumea organică, a aceleiaşi nă- 
zuinți, ete. Problemele speciale şi-ar găsi explicaţii tot aşa de comode: 
dementa, de pildă, ar putea fi considerată, ca efectul infringerii co- 
mandamentului Marelui Anonim, care interzice omului cuprinderea 
misterului, iar exemplele lui Hâlderlin, Nerval sau Edgar Poe, ar al- 
cătui ilustrații probante ale aceste! depăziri a condiţiei umane. In ate- 
laşi mod, deductiv şi logic, s'ar putea schița cuprinsul tuturor disci- 
plinelor speciale, şi ne întrebăm dacă d-l Lucian Binga, nu e po cale 
de n ne oferi o atare sistematizare, 

ION BIBERI 


CRONICA ECONOMICĂ 


ÎNCEPUT DE RĂZBOI MONDIAL 


Spre deosebire de războlul trecut care a început după aproape 
50 ani de prosperitate şi pace relativă, cel de sstäzi începe de abia 
după 25 ani dela sfirşitul altul război mondial, după o criză econo- 
mică unică în istorie ca profunzime şi durată (1929—1933), două crize 
mai miel (1920/21 şi 1937/38), o perioadă de inflaţie deschisă (1819— 
1925) si una latentă (1935/39), după o revoluţie care a scos un uriaş 
imperiu din economia mondială, şi în fine, după irel războaie de 
oarecare Insemnătate (italo-abisinian, chino-japonez şi cel spaniol). 
Războiul din 1914—1918 a început la stirşitul unei lungi perioade de 
prosperitate, cu imense capitaluri acumulate, cu monede sănătouse 
şi cu iluzia că va dura puţin. De aceea, în primil ani de război, toţi 
beligeranţii au putut consuma pe cimpul de luptă ce adunaseră în 
50 uni de prosperitate şi numai în a doua perioadă au fost siliți să 
aconteze viitorul. Dimpotrivă, războiul actual a fost aproape pretu- 
tinden) precedat de împrumuturi uriaşe, sau de exproprierea multor 
avuţii adunate. Inflaţia a urmat războiul trecut şi precedează pe cel 
isbucnit la 1 Septemvrie 1999, 

De altă parte, pregătirea accelerată a războiului actual a făcut 
ca în unele țări, forțele naturale şi sociale să fie parţial epuizate încă 
inainte de inceputul ostilităţilor. Un exemplu, în aparență mărunt 
şi totuşi extrem de semnificativ, este acela al căilor ferate 
Astfel, după „Institutul German pentru Studiul Conjuncturei” 
citatea de transport a căilor ferate germane la 31 Decamvrie era de 
10,45 milioane tone în 1928, de 10,42 milioane tone în 1993, şi de nu- 
mai 967 milioane tone în 1938, Situaţia părea at de delicată incit 
pentru perioada 1009—1943 se prevăzuse înlocuirea unei cincimi din 
parcul de vagoane. 

Asemenea constatări se pot face şi în ale sectoare ale diferi- 
telor economii naţionale. Este, de exemplu, notoriu faptul că încă din 


ratul industrial învechit nu a inceput să fie modernizat decit în 


nu a apărut nicio armă extraordinară, consumul de armament şi 
muniţiuni va avea probabil proporţiile celui din 1918, iar mașinile, 
minele şi oamenii, se vor prăpădi într'un ritm accelerat, pentru bunul 


CRONICA ECONOMICĂ 131 


motiv că nu s'a inventat pină astăzi nici maşini eterne, nici oameni 
nemuritori, şi nici nu sa putut transforma aerul în fer, petrol sau 
grăsime, 


PIAŢA MONDIALĂ SE DESCHIDE 


Puţine cetăţi nu fost asediate cu mai multă violență şi tenaci- 
tate decit aceia unde id ra nt “pe goi erei Par arenă 
sament geografic pre fără forti „la Liverpool sau 
Le Havre, la Hamburg și Marsita, la Shunghai și la New-York, ce. 
tatea unde se vinde şi se cumpără tot ce se produce pe suprafața 
globului, a învins armate şi teorii. La adăpostul castelelor şi catedra- 
lolor, feodalitatea a incercat s'o innăbuşe în numele unei tradiţii mi- 
lenare şi a fost înfrintă, In virtul baionetelor şi pe bordul vapoarelor 
imperiale, su dus în lume idein de liberare a mărfurilor şi oame- 
nior, Sau distrus civilizaţii milenare, sau omorit oameni şi obiecte 
de artă, insă vasta rețea a pieţii mondiale s'a intins peste mări și 
țări. Nici un colţ al lumii nu a rămas neatins de misionarii miirtu- 
rilor, Un secol și jumătate a fost suficient pentru a deschide toate 
granițele formate În decursul a mii de ani. 

cum În urmă, in ultimii xece ani, această puternică cetatea n 
suferit un nou atac, al autarhiei şi restricțiilor la import, Multipli- 
citatea măsurilor luate, pedepsele grele aplicate celor ce eşiau În 
marea cetate internațională, inventivitatea nestirşită a oamenilor de 
ştiinţă, obișnuiseră pe mulţi cu ideia că piața mondială n dispărut 
sau este pè cale să dispară. Și tocmai atunci cind victoria econo- 
miilor naționale împotriva pieţii mondiale părea desăvirşită, criza 
din 1957 a dat prima dezminţire comunicatelor oficiale, Cu excepţia 
Germaniei şi Rusiei, criza a izbucnit în toată lumea în August-Sep- 
temvrie 1937, a inregistrat un maxim În lanuarie-Fehruarie 1998, s'a 
terminat în August-Septemvria 1938 şi de ntunei situația s'a ame- 
Horat în toate țările. La 1 Septomvrie 1939 a isbucnit al dolloa răz- 
boi european. Trel State puternice au mobilizat şi deşi celalalte pu- 
teri europene nu declarat neutre, toate au mobilizat încă din pri- 
mele zile ale războiului, Mai mult, unele ţări transoceanice, au pro- 
codat imediat la întărirea forței armate, pentru a evita cu războiul 
„să se mute de pe Rhin pe Misisipi", Deci toată lumea scoata din pro- 
cesul de producție un număr considerabil de lucrători, jar cel cara 
rămin, trebue să muncească pentru a-i Intraține cu armament, echi- 
pament și alimente. Cu diferența distrugerilor şi a consumului de 
muniţiuni, nicio ţară nu scapă de consecințele economice ale răz- 
boiului. Sărăcia ca şi bunăstarea, sunt fenomene mondiale indiferent 
dacă este pace sau războl. Vremea cind neutrii se putea îmbogăţi pe 
socoteala beligeranţilor, a dispărut pentru totdeauna. 

Piața mondială născută în parte din diviziunea naturală a 
globului, intro perioadă cind toate materiile prime sunt necesare 
producţiei, esta o realitate atit de profundă, incit primele mişcări fn- 
semnate ale celor două partide In luptă, sunt în vederea expansiunii 
economice, nu militare. In timp ce Marea Britanie stabileşte „vimi“ 
in toate mările lumei, Germania ia măsuri militare, ca să-şi asigure 
contactul cu cetatea distrusă. Do unde în războaele trecuta operatiu- 
nile militare aveau precădere, de astă dată acestea sunt şi vor fi 
duse pentru a stabili legătura cu sursele de materii prime. De aceia, 
războiul actual, isvorit din nevoia de a restabili unitatea economică 
sub conducerea unul grup sau altul de State, din asfixia progresivă 


132 VIAŢA ROMINEASCĂ 


a nutarhiilor și ţărilor liberale, poate lua drumuri nebănuite altă 
dată. Pentru a construi armament și a întreţine milioane de soldaţi, 
nicio ţară nu dispune de toate materiile prime. Nu este exclus să 
vedem urmata mergind la sute de chilometri, pentru a lua produse 
necosare unui front occidental oarecare. Interdependenţa economică a 
Statelor poate îndrepta armatele spre regiuni care astăzi se aşteaptă 
in bunele vremuri ale neutralității. Victoria va fi a aceluia care va 
ocupa Insezisabila cetate a pieții mondiale. 

Atunci cind schimbul internaţional de mărfuri se micsora sub 
influența conversuțiilor diplomatice, granițele au început să se des- 
chidă sub presiunea tunului. Aşa sa deschis pe vremuri piața asis- 
lică, nga s'a procedat în America şi Africa, Forţele oarbe ale lumii 
imping oamenii Acolo unde raţiunea nu le-a putut elimina, resli- 
tatea profundă a pioţii mondiale intră în conştiințele lor, odată cu 
necesităţile inexorabile ale războiului, După acest cataclism, nimeni 
nu va mai încerca probabil vreodată să nege unitatea economică a 
globului. Deşi lupta a început prin măsuri destinate să se separe cit 
mai adine o țară de alta, primele sforţări sunt destinate expansiunii 
pieţii Interne, pină la limitele pieţii mondiale, 


ECONOMIA ŢĂRILOR NEUTRE 


In afară de imensele sarcini fixe pe care țările neutre trebue să le 
suporte din cauza mobilirării permanente la care sunt silite de im- 
prejurări, este neindoelnic că vor avea de suportat şi alte cheltuieli 
neaşteptate, In primul rînd, costul combustibilului FA transportului 
tinde să se mărească pe măsură ce frontul cere cantităţi din ce în #8 
mai mari de produse petrolifere si mijloace de transport. Dacă luăm 
ca bază de calcul consumul de produse petrolifere la sfirşitul răz- 
boiului trecut, este sigur că producția mondială actuală va deveni 
curind insuficientă pentru a asigura toate fronturile, Independent 
de distrugerile sau scăderile voluntare pe care războiul le va antrena, 
esta sigur că oferta va deveni prea mică față de cerere. Deci prețu: 
rile se vor urca şi prin aceasta se va stimula producţia şi consumul 
de cărbuni, 

De altă parte, numărul si capacitatea vapoarelor de mărfuri se 
micşorează, prin dispariţia din circulaţie a pA sa germane și a 
multor ri neutre, care nu vor să suporte riscul scufundării. Tot 
odată, imensa flotă comercială franco-britanică fiind rechiziționată 
şi la dispoziţia comandamentului militar, numărul vaselor dispo 
nibile pentru comerțul ţărilor neutre se reduce în proporţii 
mari, In fine, războiul submarin, a provocat şi va mai provoca ur- 
c ri simţitoare ale asigurării şi salariilor echipagiilor. Observații si- 
milnre se pot face în ce priveşte transportul feroviar, In afară de 
cazurile unor transporturi recunoscute de interes militar, toata cele- 

te vor suferi în mod fatal influenţa războiului, adică se vor efectua 

cu act și In preţuri ridicate. 
cultăţile pe care războiul le pune în calea transportului, 
confiscarea probabilă de către unii teligeranți a unor materii prime 
pe care lo monopolizează sau Je vor monopoliza (nickel, ètc), pre- 
are și costul lor ridicat, vor impune multor ţări neutre să res- 
TNA Kegan producția în unele sectoare ale economiei naţio- 
è asemeni, imposibilitatea de a găsi maşinile și piesele de 


him 
arma necesare, le vor sili să le producă la prețuri de cost ri 


m 


CRONICA ECONOMICĂ 133 


De acela, țările neutre și în particular cele europene, trebue să 
abandoneze imediat prejudecata imbogăţirii prin neutralitate şi să 
procedeze la reglementarea strict a producției consumului şi cir- 
culaţiei mărturilor în interior şi la monopolizarea comerțului exte- 
rior. Altfel, cheitulelije de mobilizare şi pierderile suferite prin 
aceasta, conjugate cu urcarea vertiginoasă a prețurilor de cost, ar 
putea antrena efecte inflaționiste, cu consecințe incaleulubile. Cu 
cit o țară este mai expusă și dispune de rezerve mai reatrinse, cu 
atit pericolul este mal mare şi măsurile de organizare trebue să fie 


mai generale. 
ANDREI ŞERBULESCU 


CRONICA MILITARĂ 


PRIMA FAZĂ STRATEGICĂ A RĂSBOIULUI 


acul tratativesor duse în vederaa încheierii pactului politic și 
amtar tripartit, anglo-franco-soviet.e, a dat păcii lovitura de grație. 
In clipa cind scriem aceste rinduri, după agresiunea comisă împotriva 
Poloniei şi a respectării obligaţiilor de asistență contractate de către 
Anglia şi Franţa, vilvătacele răsboiului nu şi cuprins patru țări mari 
din Europa: Anglia, Franţa, Germania şi Polonia, 

Vom incerca să desluşim în rindurile ce urmează, cttova din ma- 
rile probleme strategice pe care le ridică teribila iabucnire a pojarului 
curopean, À 

Din nou Europa şi lumea întreagă a intrat într'o grozavă fază 
istorică, în care raţiunile strategice, isvorite din raporturile de forță, 
primează asupra oricăror altor factori sau considerente. Cit de trist 
și də crud pentru soarta omenirii, că în clipele culminante de ieri, 
cînd pacea mai putea fi încă solid garantată, considerentele strate- 
Rice n'au fost luate în considerare în toată puritatea lor, aşa cum ele 
vor trebui să fie luate de azi înainte, nolens, volens! Esenţa strategică 
a rhaboiului ce a început, poate fi cu greu schiţată, în lin'ile ei mari 
şi înfăţişată în diferitele ei ipoteze, dacă nu este în prealubil exact de- 
terminată diagnoza eșuării tratativelor, care ar fi putut impune men- 
ținerea păcii, ştie că pe terenul eonversaţiilor militara concrete au 
esuat negocierile diplomatice dintre blocul anglo-francez şi Soviete, 
Revista influentă engleză „New Stateamen nnd Nation“, caracteri- 
zeaxi foarte bine în ultimul ei număr filmul diplomatic fatal, care a 
făcut posibilă deslințuirea răsboiului: ~ 

„Cind după 15 Martie, guvernul sovietic a propus întrunirea 
unei conferințe a ţărilor ataşate păci!, Chamberlain și Daladier ar fi 
trebuit să înțeleagă că aceasta era ultima posibilitate oferită pute- 
rilor apusene. Refuzul hotărit al guvernului polonez de a îngădui ar- 
matelor sovietice să treacă prin teritoriul polonez, n'a prea putut să 
facă guvernul sovietic să creadă în eficacitatea frontului puterilor pa- 
cifice, chiar dacă acest front ar fi fost crelat. In asemenea condiții. 
ü rămine fidel unei încercări de alianţe, în conducătorii cărora Un'u- 
nen Sovietică a avut temeiu să nu se încreadă, a părut mai riscat 
decit ducerea unei politici de balansare, în afara presupusei alianţe. 

„Incepind din 15 Martie, Anglia ar fi putut să făurească un front 
ofectiv de pace, pe calea unei allante largi cu U. R. S, S, Am fost con- 
tra unei asemenea alianțe atunci cind ea putea fi încheiată. Am Im- 
prăștint suspiciuni și acum recoltăm fructele amare, Ar fi grotesc să 
subostimâm toată seriozitatea situaţiei actuale. Ea a apropiat primej- 


CRONICA MILITARĂ 135 


dia de răsboiu, a încurajat pretențiile conducătorilor Germaniei si în 
acelaşi timp, a pus ţările upusene în faţa obligaţiilor lor, pe care ele nu 
le vor putea evita și pe care ele le vor putea îndeplini cu greutate", 

Serise înaintea isbucnirii risbolului, rîndurile de mai sus ale re- 
vistei engleze au ochit în plin miezul realităţii. Suaţinind Polonia In 
refuzul ei de a accepta o colaborare militară serioasă cu forțele vecinet 
el dela Răsărit, diplomaţia engleză a arătat că nu urmărea en tel 
principal făurirea temeinică a frontului păcii, ei combinaţii labile de 
circumstanţă, susceptibile a fi întoarse eventual contra marelui allat 
răsăritean! In urma acèestet atitudini, pacea era Iremediahbil compro- 
misă, răsboiul inevitabil, Rusia Sovietică nu putea să aibă de ales 
Intre frontul păcii şi pactul de neagresiune cu Germania, pentru sim- 
plul motiv că făurirea unui asemenea front fusese impledicată inde- 
pendent de voința ei şi din cauza neincrederii suspecte nutrite ja adresa 
ei. Ea a fost astfel pusă în situația de legitimă apărare, 


Nu l-a mai rămas decit să se asigure împotriva antrenării ci în 
răsboiu în condiţii dub'oase, sau chiar n devierii agresiuni! in direcţia 
ei. In acest scop, a fost încheiat pactul de neagresiune germano-sovie- 
tic. Acesta din urmă a isvorit ca o consecință a înmormintării sanselor 
de pace. Neputind fi în acelaș timp şi cauză şi efect, el nu poate fi con- 
sidorat deci în niciun caz ca un factor care t grăbit deslânţuirea räs- 
boiului. Dimpotrivă, acceptat de Rusia Sovietică, numal în urma con- 
statării reticențelor diplomaţiei engleze, care läsau în mod inevitabil 
drum deschis isbucnirii răaboiului, el a avut deocamdată ca rezultat 
cel puţin limitarea amplonrei răsboiului în răsăritul curopean. 

Am insistat asupra semnificației politice pe care a avut-o pactul 
Je neagresiune germano-sovietie, pentrucă de natura ua intrinsecă de- 
pinde una din laturile strategice cele mai improtante ale evoluției nou- 
Imi răsboiu european (şi poate mondial), ce a început, Intr'adevăr, prin 
isbuenirea ostilităț'lor, situaţia a căpătat un aspect nou: pentru am- 
bele părţi beligerante, neutralitatea Uniunei Sovietica a devenit dintr'o- 
dată o mare necunoscută. O Polonia strimtorată de desfăşurarea osti- 
Htăţilor, va mai putea ea acorda întiietatea reticențelor isvorite din 
prejudecăţi politice? Va mai putea ea, nu să refuze ajutorul militar 
oferit de o putere atit de însemnată, ca vecinul ei deln hăsărit, dar să 
se abţină de a nu cere, implora ncest ajutor militar? E greu de crezut. 
Pe de aiti parte, putea-va tolera Uniunea Sovietică eventuale succese 
sdrobitoare ale Germaniei în răsăntul european, atunci cind ea va fi 
în deplină posesie a fortelor ei proaspete şi neatinse, iar marea putere 
centrală agresoare istovită de eforturile depuse intrun răsboiu pe două 
fronturi? Ponrte improbabil. De sigur, totul depinde de modul în care 
vor evolua ostilitățile. Dar de pe acum se poate prevedea că s'ar putea 
uşor ivi cazul, în care Polonia, impreună cu aliatele ei dela Apus, să 
fie nevoite să ceară ajutorul militar, pe care ele au refuzat să-l nd- 
mită în mod prealabil, pecetluind astfel soarta păci! şi lăsind deschisa 
zăgazurile pentru revărsarea oribilei conflagrații oüropene, Ce tèri- 
bilă răspundere se va revela atunci In fata istoriei! De altfel, refuzul 
despre care vorbim, reprezintă, din toate punctele de vedere, un pas po- 
litic extrem de nenorocit, mergind chiar în contra intenţiilor care l-au 
dat naştere. Intrudevăr, ce scop putea avea înlăturarea ajutorului mi- 
litar sovietic, dacă nu dorința de n nu se ingădui acestui Stat o impor- 
tantă creştere a posibilităţilor sale de acţiune în cadrul internaţional? 
Care este însă rezultatul final? Azi Rusia sovietică este neutră, iar pe 
măsură ce ostilitățile vor crește în intensitate şi In amploare fiecare ta- 
bără beligerantă va simţi dorinţa şi nevoia de a o atrage de partea ei 
Dispunind de o forță armată neîntrecută, nici cantitativ, nici calitativ. 
de vreo altă putere curopeană, cu forțe proaspete, ea va avea 0 po- 


136 VIAŢA ROMINEASCĂ 


naţională extrem de favorabilă, pe care va ști 5'0 valorifice. 

re aceea puternic, ca a fost astfel transformată într'un viitor ar- 
bitru, aşezat Intro itie incomparabil mai întărită. Şi cind ne ma 
dim că pentru a ajunge la acest rezultat lamentabil din punctul e 
de vedere, dipiomațla premierului englez Chamberlain a ruinat ons 
pelo inchegării frontului păcii, care ar fi evitat cu siguranţă groaznic! 
măcel, tăind agresorilor dela prim inceput, orice speranță în vic 
lorie! 3 

n , pentru o perioadă de timp, a cărei durată va fi în funcţie 
Jò In An A E E SA de fort strategice ale actualului 
răsbolu european comportă necunoscuta evoluției neutralității ire 
tice şi acora a celorlalte ţări europene răsăritene limitrofe. Singuru 
punct de orientare în această privinţă este certitudinea că zona răsă- 
viteană a continentului, nu va putea sta impasibilă în faţa unei even- 
tuale ruperi a echilibrului european, cauzate de eventuala creştere ne- 
măsurată a forţelor puterii care a dat semnalul ostilităţilor. 

Nu e ingăduită nicio iluzie, cu privire la posibilitatea desfăşurării 
scurte și a terminării fulgerătoare a răsbolului, Insăşi doctrina mili- 
tară germană din ultimii ani, este categorică în această privinţă, nemai 
vorbind de experiența recentă atit de instructivă a răsbolului spaniol. 
Colonelul german de Stat-Major Thomas, declara fără codire în ofi- 
cinlele „Kriegawirtsehaftliche Jahresberichte” (1996); Ă 

„Concepţia îalşă a risboiului fulgerător ne-a dus deja odată la 
ruină. În epoca tancurilor şi a avioanelor de luptă mar trebui să ne 
lăsăm furaţi de mirajul unul răsbolu rapid” (p. 16). De asemeni, re- 
marcab lul autor austriac Possony, în a sa vestită carte „Webrwirt- 
schaft des totalen Krieges“, („Economia armată a răsboiului total”), 
apărută în 1998, a dovedit extrem de puţinele şanse ale unei campanii 
vijelionse de scurtă durată, Remarcind că flotele aeriene adverse, 38 
cam egaleazii, că deciziunea nu poate fi obținută pe calea aerului, că 
mijloacele de apărare pasivă nu atins o mare perfectie el înce urmă» 
torul raționament: „In sfirsit, în eventualitutea cea mai bună, un l0- 
cuitor dintro mie, poate deveni un bun aviator şi proporția este şi mai 
mică, cit priveşte conducătorii de tancuri, De altfel, de cele mai multe 
ori, e vorba de acelaşi indivizi: este rar într'adevăr, de a vedea un sol- 
dat inapt de a servi întrun tanc, în stare să devină un bun aviator. 
Dacă ţinem seama de pierderile suferite în timpul instrucției, dacă 
socotim doi piloți instruiți pentru un aparat şi dof conducători pentru 
un tane, în sfirgit dacă lăsăm o marjă pentru pierderile inevitable din 
timpul răsbolului, vom vedea că nu prea există un Stat în stare să fur- 


nizeze personal pentru mai mult de 10 pînă la 20 de mii de tancuri şi. 


de avioane, Ori, acest număr de maşini de distrugere nr fi fără Indo- 
inlă insuficient pentru a aduce deciziunea. lată pentruce, cind forţe 
economice şi morale adverse se echilibrează, o victorie rapidă este im- 
posibil, dat fiind că rolul apărării continud sd fie dominant, şi că 
blocus-ul poate fi pe viitor, ca pi în trecut, o armă de o importanță ca- 
pitată”, (p. 72). După avizul experţilor militari germani, sorții de rea- 
lizare ni unui răsbotu fulgerător, sunt asadar foarte reduşi, pentru a 
nu spune inexistenţi, 

Date fiind fortele imense intrate în joc, răsbolul actual va avea, 
intru cît privim din punctul de vedere exclusiv strategic o lungă du- 
rată. Un singur factor poate provoca terminarea pripiti a vărsărilor 
de singe: intervenţia voinței populare în ţara al cărei guvern n'a ezitat 
să declanșeze oribilul măcel. Timpul va arăta dacă această ipoteză 
va lua chip de realitate, întrun soroe mai scurt decit cel din 1914! 

- Cara este dispoziția raporturilor de torţe și eventualele mişcări 
strategice ce pot fi prevăzute cal puţin pentru prima fază a ostilită 
ilor? Prin intrarea Angliei şi a Franţei În răsboiu, Germania nu ma: 


| 


CRONICA MILITARĂ 137 


dispune pentru frontul oi răsăritean decit de o armată de un milion 
de oameni, echipată după ultimul strigăt al tehnicei militare. Polonia 
la rindul ei poate opune un efectiv egal, înzestrat însă cu un arma- 
ment, cel puţin cantitativ, mai interior, Germania se află în postura 
răsbolului de mişcare, de cucerire, şi se știe că forțele ofensive irebus 
Să intreacă serios forțele defensive pentru a putea impune ruperile de 
fronturi. Va fi suficientă superioritatea actuulă de armament germană 
pentru a sdruncina serios rezistenţa poloneză? Deoarece şi urmata po- 
loneză dispune de material serios, efectivele ce sa înfruntă pe acest 
front fiind egale, problema pusă constituie un mare semn da Intrebare, 
In afară de aceasta, mersul operaţiilor de pe frontul germano-polonez 
va fi direct înrturit de evoluţia ostilităților pe fronturile apusene. Si 
aici situația va mai necesita Incă multe clarificări. 

Intr'adevăr, pentru a veni efectiv în ajutorul Polonlei atacate, hlo- 
cul anglo-francez ar trebui să deslânțule o ofensivă puternică în sec 
torul apusean al teatrului de răshoiu, urmărini nstfol fixarea la Vest 
a celei mai importante fracțiuni din forțele armate germane, Ofens: 
limitată în planul aerian, deşi ar putea provoca pagube importante în 
organizarea economiei de răsboiu, oricit de puternică ar fi ea, nu va 
putea fi socotită eficace în această privință, Ea ar lăsa la dispoziția co- 
mandamentului german un surplus de forţe de infanterie si artilerie, 
şi de formații blindate, care ar putea opera In toată voia pe frontul 
polonez. Dificultatea e mare căci singura cale de acces a unei ofenalve 
terestre franco-engleze împotriva Germaniei, esta reprezentati de tron 
tiera renană, străjuită deoparte si de alta de faimoasele linii de forti- 
ficaţii Maginot şi Siegfried. Cel puţin în prima fază, a răsbotului fază 
a cărei durată depinzinul de mulţi factori ar fi greu de previizut, o ofen- 
sivă trontală impotriva unuia dintre aceste două coroane de for- 
titicaţii, ar constitui o întreprindere extrem de hazardatā, sortită 
aproape cu siguranţă esecului şi aproape imposibil de efectuat, din 
cauza neinchipuitelor jertie de sînge pe care le-ar cere. Nu este exclus 
ca În general o asemenen abordare de front a acestor linii să trebue să 
fie evitată în tot cursul răsboiului, aforţările statelor-majoare indrep- 
tindu-e în directia obținerii unor rezultate în alte sectoare, rezultate, 
care să facă posibilă înhățarea acestor linii din flanc, sau cine ştie, tn- 
toarcerea lor. In orice caz, chiar dacă ofensivele frontale în această zonă 
nu vor putea fi evitate, ele vor fi pornite numai cind o tabără belize- 
rantă va începe să dea semne de istovire ṣi cind producţia de muniții 
va atinge eventual asemenea proporții gigantice, încit se va putea pune 
problema vulnerabilităţii acestor labirinte moderne, In momentul de 
față, ln Inceputul răsboiului, asemenea operații strategice sunt însă eu 
desăvirşire excluse. 

Singurele orizonturi către care trupele blindate şi infanteriile 
anglo-franceze s'ar putea îndrepta pentru a aborda în mod otensiv Ger- 
mania, ar fi Ja Nord, Belgia şi Olanda, în direcţia cărora granițele 
germane nu sunt fortificate și la Sud, Italia, Nu mal este, de pildă, se- 
cret pentru nimeni, faptul că planul de operaţii al atatului-major 
tranco-englez, comporta din primul moment o ofensivă fulgerătoare, în 
josul Alpilor italieni, urmărindu-se prin această mişcare strategică 
scoaterea Italici din arena de luptă şi crearea bazelor necesare unei 
ofensive ulterioare împotriva Germaniei, prin ocolirea liniei Siegtriad, 
Neutralitatea italiană, aprobată în mod ostentativ da cancelarul Ger- 
munlei, după ce pactul militar italo-german din primăvară prevăzuse 
imediata intrare în răsboiu a ambelor puteri, are aerul tocmai de a 
contracara planurile ofensive franceze, Prin menţinerea neutralității 
italiene, comandamentul german cîştigă pe toate planurile: este scutit 
de obligaţia de a furniza ajutorul serios ce l-ar datora Italiei atacate 


138 VIAŢA ROMINEASCĂ 


pe In Nord; sustrage comandamentului anglo-francez cimpul de ope- 
rații în care acesta din urmă şi-ar putea desfăşura cu șanse de vic- 
tor. e primele ofensive; în sfirşit, foloseşte Italia neutră ca o poartă mi- 
nunată de aprovizionare, 

Care vaf reacţiunea blocului anglo-francez în fața acestui calcul 
german? Va provoca el intrarea forțată a Italiei în răsboiu, după ce 
va fi depus toate sforțările pentru a o atrage pe aceasta din urmă Im- 
potriva Germaniei, cum fu cazul în 1914? Sau se va acomoda cu si- 
tuația de fapt, și va pune în aplicare un plan de operaţii care să țină 
cont de neutralitatea italiană? In acest caz, ar rămîne calea ofenslvii 
prin Belgia şi Olanda. Vor admite insă aceste țări să renunţe la neu- 
tralitatea lor. Dacă nu, fi-vor ale supuse presiunii brutale anglo-tran- 
ceze? Ela îşi dau seama de gravitatea situaţiei şi au mobilizat. Hotări- 
vor Anglia și Franţa să se limiteze un timp oare care la ofensiva ae- 
riană sau economică împotriva Germaniei? Cit va putea În acest caz 
rezista frontul polonez? Trebuie remarcat că situaţia strategică e exact 
inversă comparativ cu cea din 1914. Atunci, Germania a fost acea care a 
deslânțuit ofensiva năpraznică la Vest, iar Rusia țaristă prin ofensiva 
ei plină de atitea reversuri a încercat să provoace ușurarea presiunii 
nemţeşti exercitate asupra Franţei. Astăzi, d'mpotrivă, frontul răsări- 
tean polonez este acela care preîntimplină avalanşa ofensivei germane, 
comandamentul german peer e o atitudine defensivă la Vest şi cade 
în sarcina Franţei și a Angliei să contrabalanseze prin activitatea lor 
ofensivă expansiunea militară germană pe frontul răsăritean. 

Soluţia adoptată de comandamentul anglo-francez în privinţa mo- 
dalităţii deslănţuir'i ofensivii apusene împotriva Germaniei va deter- 
mina cursul și caracterul operațiilor din prima fază a răsboiului, ce 
insingerenazăi abia după trecere de douăzeci si unu de ani, din nou, 


Europa. 
V. NICOLAU 


CRONICA PLASTICĂ 


PARTICIPAREA NOASTRĂ LA AL 
XV-LEA CONGRES INTERNAȚIONAL 
DE ISTORIA ARTEI 


Al cincisprezecelea congres de istoria artei s 
între 24 şi 29 Iulie curent. Hotärit acum irei ani rip metre rara 
rich, în condiţii mult mai priinetoaze, pină în ultimul moment nu s'a 
putut şti dacă împrejurările politice nu vor sili pe organizatori să-l 
amine, pentru o dată mai favorabilă. Comitetul executiv britanie, în 
capul căruia se găsea unul din cei mai cu autoritate directori de mu- 
zeu din Marea Britanie, Sir Eric Maclagan, şi care avea de secretar pe 
Leigh Ashton, un om metodic, conservator învăţat și, pe deasupra, cu 
O mare experiență administrativă, nu şi-a pierdut curajul şi încrede- 
rea. El a fost răsplătit pentru aceasta de frumoasele rezultate obținute: 
1° o participare numeroasă şi aleasă, în mijlocul căreia se găseau 
iluştri critici şi istorici de artă; 2* comunicări multiple şi interesante, 
care au ocupat cele gase zile, cit a ținut congresul. In afară de aceasta, 
0 atmosferă de caldă colegialitate a domnit tot timpul, poate ca un răs- 
puns la felul cu adevărat excepţional! în care sa exprimat cunoscuta 
ospitalitate engleză, Pentru cine pentru prima dată lua contact cu An- 
Flia şi constata cordialitatea ce domneşte obicinuit în orice recepție 
din acea ţară, felul în acelaș timp simplu şi nobil, în care totdeauna 
garda se achită de obligaţiile sale, frumuseţea decorului, ce! natural 
şi cel creat de om, tactul și delicataţa de suflet a unui popor deprins 
să trăinacă o elegantă viață de societate și în mijlocul celor mai rare 
opere de artă, primirea ce ni sa făcut, a lăsat impresii nesterse, 
Pentru a da un exemplu, intre multe altele, despre tactul organiza- 
toritor, este destul să menționez că, In genere, puţini au fost cei cărora 
li «a acordat o mai binevoitoare atenţie ca Germanilor şi Italienilor, 
orară Popa) rege due de altminteri — nu celor ce locuese azi In 
străin , ci celor rămaşi în lor, — cind se stin 
că răabolul bătea la uşe, m MA E doica 

Dintre Romini, deşi mai mulți fuseseră Inscrisi, n'au fost de față 
de cit d-l Alex. Busuloceanu si cu mine, Amindoi am prezentat elte o 
comunicare, ascultată cu atenţie de auditor: d-l Busuloceanu despre 
„O operă de Murillo regăsită: E] Cuadro do las Sombras"; eu despre 
Peetoom ale artei Evului Mediu și ale Renaşterii In arta ţăranului 

omin”, 


140 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i È 
Să utut asista la comunicarea colegului meu, Rezumatul ei, 
A Aa O si publicat in repertoriul comunicărilor rm repre 
cum şi articolul din Rominia dela 3 August, conceput pro apă 
date procurate tot dela d-l Busuloceanu, ne permit să ne e a o d 
precisă despre conţinutul şi valoarea acestei comunicări, Este a ; 
de un tablou de Murillo, a cărui urmă se pierduse. El era mei o 
in catalogul colecției regale, pe care Leo Bachelin îl redactase in Sa 
insă nu se ştiu cu ce ocazie fusese executat de celebrul pictor y e p 
D-l Busuioceanu, a izbutit să ne arate că e vorba de o lucrare por, 
tantă, produsă intrun moment hotăritor din viața maestrului, cin 
acesta devenise preşedinte al academiei de artă din Sevila. In cipal 
acesta, lista operelor lui Murillo se întregește cu un tablou semn fi- 
cativ, pe care avem satisfactia să-l ştim la noi, în ţară, alături de alte 
numeroase opere mari ale şcoalei spaniole. Oricare cercetător nou al 
picturii secolului al XVII-lea va fi recunoscător d-lui Busuioceanu, 
de a fi improspătat şi precizat afirmaţia din catalogul lui Bachelin ), 
Cu această ocazie, să-mi fie permis a spune citeva cuvinte despre 
valoarea acestui catalog, tipărit numai în citeva exemplare şi distri- 
buit gratis, ceea ce a avut drept rezultat că el n'a pătruns în bibliote- 
cile şi institutele de artă, unde ar fi putut fi cu foloa consultat, Ba- 
chelin nu era un „specialiat”, de sigur. El era însă un om de gust, un 
amator de pictură luminat şi cu multă experienţă, crescut întrun 
mediu de artişti si gata să ia cu succes condeiul ca să se exprime. 
Felul său de tratare, curgător şi uneori chiar elegant, poartă totuşi 
pecetea vremei în caro spare el denotă o supărătoare, pentru publicul 
de azi, tendință la deseripția literară. Păcatul acesta, păcat este, 
e însă curent multor critici din acea vreme; îl găsim la Théophile 
Gautier, de pildă, strălucitul curieriat artistic, la Taine şi, mai aproape 
de timpul nostru, chiar la Adolfo Venturi. Dar care catalog, redactat 
cam acum cincizeci de ani, nu ne pare azi învechit? Ar fi trist dacă, 
după un atare interval, cu studiile ce s'au intreprins de atunci in- 
coace, epoca noastră mar fi în sature să adaoge nimic la cele spuse mai 
inainte. Afirmațiile lui Bachelin, cum se poate oricind dovedi, sînt mai 


1) Această cronică a fost scrisă mai înainte ca să apară articolul meu 
din „Univermul'* (23 Fapt.) și rectiflearea d-lui Busuioceanu cu privire la ace) 
articol (25 Sept.). Credeam, vorbind despre comunicarea dlui Rusuloceanu, 
că oricine vu recunouste obiectivitatea celor afrimate de mine. Văd că m'am 
înşelat, Deşi am reeitit cu atenție daren mea de senmiă, întimpinarea d-sale 
şi toxtul lui Bachelin, nu cred că am să-mi impet mimie. Termenii „nou“ yi 
„meeunoseuti* nu în istoria urtel un sens bine definit, care exelude posibili- 
tatea ca o Jas citată de cineva sub numele precis al unui artist sau numat 
atribuită lui să mai poată fi considerată en nouă şi necunoscută, chiar dacă 
b'ar fi ndus nsupra ti mui multe preciziuni, decit so găseau în lucrarea ssu 
catalogul care o menționase mai înninte. Bachelin publicase în 1808 tabloul 
de Murillo, de cure e acum vorba, sub numele ncestai urtist. Prin urmare el 
nu mai putea fi „rmeunoseuti!, miei „noa“ în 1939. 

Ci gcesstă lueraro nu e citată de cei care mu făcut catulogul operei lut 
Murillo (de fapt unul singur e mai important, A. Mayer, în Klassiker der 
Kunst, celelalte monografii mai cunoscute fiind anterioare eu dntă eatalo- 
gului lui Bachelin) arată numai că biograful nn cunoștea întreaga bibliografio 
(even Ceg PIA din partea unui om ușa de serios ca Mayer), opera nu fusse 
mentiona 

Toate acestea nu micșorează cu nimie celelalt merite reale ale contri: 
pupie: d-lui Basuioceanu, care n i 

care tabloul n fost pictat — numirea lui Murillo en preyedinto al Acude- 
mini de Arte din Sevilla, pusă de Mayer în Thiâme şi Becker la 1660 — deoti 


să-l îmeadreze precis în netivi mai 
ame mile de ae, netivitatea muestrului, Și, în ce mă privește, nu 


CRONICA PLASTICĂ 141 


totdeauna serioase şi merită consideraţie, Ele sînt în mare parte ba- 
zate pe atribuţii ve care însoțeau operele, azi în colecţia regală, în 
diversele ocazii cind ele au apărut în comerţ. Și de data aceasta, cu 
Pesag tabloului lui Murillo, ca şi în alte dăți, s'a putut verifica jus- 
or. 
Comunicarea mea se referea la un caz concret de origină cultă a 
unor motive de artä Sint unii cercetători care nu admit 
că în arta populară există alte motive sau teme, de cit cele spontan 
inventate de țăran. Alţii, tot așa de exelusivi, pretind că toate moti- 
vele actuale din arta satelor au trebuit să fie, o dată, întrebuințate de 
urta cultă. Ele au dispărut din aceasta şi-au rămas azi numai în arta 
vărănenască, primite de ea cu oare care modificări şi de cele mai multe 
ari sub o formă degenerată, Adevărul însă este la mijloc, Sint exemple 
sigure şi de un caz, şi de celălalt, Astfel, cred că am putut preciza că 
anume ornamente, derivate dintr'un sistem de romburi, care e con 
tată în Apus, prin exemple destul de sigur datate, încă din see. al 
XII-lea, şi care s'au întins în timp pînă la Renaștere şi în spațiu pînă 
aproape de noi, au rămas şi se găsesc astäzi în ceapsele sau gäteala 
capului Bănățencelor, De asemenea, tehnica şi modelele broderiei pe 
muchea cutelor, tehnică şi modele ce se intiinese în costumul oameni- 
lor Renaşterii, mal în tot Apusul, după cum se vede din nenumărate 
portrete, unele reprezintind Regi sau nobili, altele figuri din tablourile 
religioase, se ă astăzi la noi, în Ardeaj, în regiunea atit de in- 
terosantă a Hațegului, pină către Sibiu şi mai departe. 


MARILE EXPOZIŢII DE ARTĂ ALE 
SEZONULUI INTERNAŢIONAL 


Niciodată ca în vara trecută n'am avut, în acelaş timp, mai nu- 
meroaze, mal variate şi mai frumoase expoziţii de artă. Cu toată 
nesiguranța timpurilor şi svonurilor de războiu, care începuseră să 
circule încă din primăvara trecută, Statele, unele după altele, ponte 
şi din dorința de a intensifica turismul, sau întrecut în organizarea 
acestor mijloace sigure de atracţie a străinilor. Italia ţine fruntea cu 
cele trei mari retrospective: Veronese la Veneţia, Leonardo da Vinci 
la Milano, şi epoca Medicişilor la Florenţa. Fio care din ele, în alte tim- 

„ar fi fost suficientă pentru a deștepta atenţia nu numai a eri- 
ticilor de artă şi a istoricilor, dar şi a oamenilor doritori de a se in- 
strui. Elveţia, care obicinuit se mulţumeşte să ofere admirației călă- 
torilor vederile munţilor şi lacurilor sale, de data aceasta organizase 
şi ca nu mai puţin de trei expoziţii, din care una cu adevărut aenaa- 
Vională, aşa cum multă vreme, chiar in timp de pace, nu va mai cu- 
noaşte Europa: cea a operelor spaniole, în special a celor apartinind 
muzeului Prado, care fusese salvate de furia războiului, Expoziţia 
naţională din Zürich, fără să pretindă n se compara cu cea de Ja Ge- 
neva, unde se găseau capodoperele venite din Spania. a lăsat o pro- 
lundă impresie vizitatorilor, chiar dacă ne mărginim, cum e intenția 
noastră, la artele plastice dela Kunsthaus. Aci, sub titlul: Zeichnen, 
Malen und Formen, adică realizări în desen, în pictură şi în sculptură, 
se putea trece în revistă toată evoluţia artei născută pe pămintul El 
veţiei, din vremea Romanilor pină astăzi, In sfirşit, la Berna, în mu- 
zeul de artă modernă, erau tablourile şi picturile mai importante, im- 
prumutate de muzeul din Montpellier, unde, după cum se ştia, se pă 
seşte o colecția celebră, donată de Bruyas, un distins amator dintra 
doua jumitate a secolului trecut, prieten cu cei mai mari artişti al 
timpului, mai ales cu Delacroir și Courbet. 


142 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Franţa, mal expusă decit alte ţări în cazul unui războiu, îşi 
indreptase atenția în alte direcţii. La Biblioteca Naţională se organi- 
zase totuşi o frumoasă expoziţie în legătură cu ocupațiile omului 
determinute de anotimpuri. Pentru ca se adoptase titlul faimoasei 
opere a lui Hesiod, Munci şi Zile, les Travaux et les Jours, In acelaş 
ame răapunzind unei invitaţii a guvernului din Argentina, conser- 
vatorul picturii din muzeul Luvrului instala la Buenos-Airea cea mai 
completă colecţie de artă franceză ce sa văzut vreo dată în afară de 
Europa. Tot în afară de Europa trebue să menţionăm secţia artistică, 
cea americani şi cea străină, dela marea expoziţie internaţională din 
Now-York. La Mûnchen, Germania invitase pe la mijlocul lui Iulie 
o seumă de critici şi de artiști, ca să asiste la deschiderea în casa artei 
germane, das Haus der Deutschen Kunst, a ceea ce ar corespunde cu 
Salonul anual din Paris, adică a producţiei din domeniul sculpturii, 
picturii, artelor grafice şi artelor aplicate, din cursul anilor 1998— 
1959. în dorinţa de purificare a oricărei expresii artistice şi literare, 
pentru a le face conforme doctrinei estetice oficiale a Reichului, inau- 
gurarea expoziţiei lua o mare importanță şi se făcea In prezența 
şefului Statului, Tot vara aceasta, Belgia s'a hotărit să comemoreze 
amintirea lui Memling, la Bruges, şi Olanda să prezinte la Amster- 
dam, ọ serie de picturi inspirate de Biblie, printre care strāluceau 
bine Ințeles, operele lui Rembrandt, 

La această listă s'ar mai putea adäoga și alte manifestări simi- 
jare, mai mărunte, de caractere local, mai ales în Itália, Ele nu pot 
Însă aspira să destepte în publicul internaţional interesul pe care îl 
destepta oricare din cele mai înainte menţionate. Le vom lăsa de o 
parte, ca şi pe cele pe care nu le-am putut vizita personal, adică pe 
era nu le-ai putea descrie decit după spusele altora şi după cata- 
oage, 

Voiu incepe cu Geneva, In localul muzeului de artă şi de istorie, 
după ce so scosese tot ce se găsea în etajul ultim, în le bine pro- 
porționate şi clare ale acestei construcţii încăpătoare şi simpatice, 
fuseseră expuse cele 195 de opere, alese din comorile de artă expediate 
În vremea războiului de Guvernul republican spaniol, In total se incre- 
dințase păstrării Ligii Naţiilor cam trei mii şase sute de tablouri, 


a lui van der Weyden, ciţiva leronimus Bosch, Triumful Mortei al 
lui Bruegel, portretul lui insuşi de Dürer şi mulți alții. Niciodată nu 
sau văzut impreună, invecinindu-se pe zidurile unui muzeu, atitea 


capodopere incontestabile căci, l 
Prado, se adăogasa pinze de da E Deore di COS Masa 


intreaga sală, ori cele dela Academia San Fernando sa 
; 0l u de la Escu- 
rial, Pe scări şi Jn clteva săli, decorul era companias cu sertie fat- 
al XVI- rintre ele 
cele cu subiecte din viața Mintulitorului, pe fond saga d a tesute din 
aur veritabil și mitase, şi provenind din colecţia familiei regale, iar 
azi proprietatea Statului spaniol. În felul lor aceste tapiserii nu erau 
cu nimic inferioare tablourilor vechilor flamanzi, lingă care erau 


Leonardo da Vinci: Pompă realizată după v schiță 
a maestrului, { Milano) 


sopiogq pnyojog wp ajjososap *0paqsnpuj : ÎS3UDI2A 


(oum) "pătizadxa aos wp tun miwa Vp opanuory 


— 


Leonardo da Vinci: Machetă de biserică. / Milano) 


Veronese: Fecioara cu sfinți 


144 VIAŢA ROMINEASCĂ 


iţi i lui Tintoretto, unii trecuţi. Marele decorator era 
ned gi pompe prezentat decit iluștrii săi contemporani. Chiar 
şi un palat, cum este Că Giustinian, pare prea sobru pentru ca pe 


tă desfăşura corteziile splendide, ims te de 
rame ggade Apr ger A e sărbătoare a ochiului din toată 


storia picturii. Rodolf Paliuchini a făcut minuni; totuşi, cu toată 
ariek- operelor expuse și prezentarea lor impecabilă, nu se puteau 
uita plafoanele palatului Dogilor şi celelalte lăcașuri, unde Vero- 
nese fixase pinzele sale. Din fericire, expoziţia nu se mărginena la 
ceea ce se puten vedea în palatul dela Canal Grande, I se asociase 
biserica S-tului Sebastian si villa Maser. Mai ales în biserică, în 
acea decorație în lemn si aur, de o bonăţie neinchipuită, formind 
cadrul în care vor fi prezentata scenele din viața Esterei şi celelalte 
tablouri de Veronese, acesta apărea în toată lumina ului A 
Si rare ori impresia lăsată de un pictor, în cel mai semafor 
cuvintului, ar putea eg se compare cu ces produsă de acest geni 


minuitor al penebulu GH. OPRESCU 


CRONICA DRAMATICĂ 


ÎNCEPUT DE STAGIUNE. — LA SFÎRŞITUL 
UNEI EXPERIENȚE DE „TRUST* TEATRAL 


In momentul în care seriu aceste rinduri, nu se ştia Incă fi 
viitoarea noastră stagiune de teatru. ic ii 
Teatrul, cel puţin la noi, esta o artă cara trăieşte din accidente, 


„Judecăţi generale în această materie, o greu să formulezi. Nu e loc de- 


cit pentru simple constatări deln caz la caz, dela spectacol la spectacol, 

Să observăm totuşi că noua stagiune începe în condițiuni oare: 
cum diferite, faţă de atagiunile Imediat precedente. vaie noastră tea- 
trală încearcă o refacere de cadre, pe care se cuvine o privim cu 
deosebită atenţie. 

Nu e vorba despre Teatrul Naţional, care reprezintă — şi prin re- 
portoriul şi prin trupa sa — un factor de stabilitate. Prezenţa unui om 
de cultură în fruntea acestui tentru, I pune la adăpostul şi al simplei 
continuităţi administrative, dar şi al îndrăznelilor formale, fals revo- 
luţionare. Directoriatul d-lui Camil Petrescu, poate marca schimbări 
adinci, în însăși structura teatrului, fără ca totuşi să se abată dela 
funcțiunea ponderatoare a instituției. 

Surprizele nu de nici pot veni, iar temerile nu nici se îndreaptă, 
„Refacerea de cadre” semnalată mai sus, se chițează în lumea teatre- 
ior particulare, unde înregistrăm iniţiativa şi regrupări de forțe, cn- 
pabile să dea o infăţisare cu totul nouă stagiunii care incepe. Timp de 
doi ani, teatrele noastre particulare au trăit intrun regim de „trust“, 
rare — bun sau rău — a dat întreaga măsură a resurselor lui, Este 
timpul ca această experiență să se incheie şi să facă loc unul regim da 
teatru mai larg, mai suplu, mai susceptibil de n primi iniţiativa şi di- 
rective variate. 

Ceea ce a făcut d-] Sică Alexandrescu în cursul anilor precedenţi, 
a fost interesant cel puţin prin temeritate. lată un om îndrăzneţ şi am- 
Viţias, care uneşte în chip pitoresc o mare lene şi un real gust de aven- 
tură, deplorabile înclinări spre teatrul de farsă şi în acelas timp sin- 
cere năzuinţi de artă, şi care pornind dela un modest teatru de cartier 
(fostul teatru „Marconi”, devenit mai tirziu „Vesel"), nu numaf că a 
reuşit să-şi facă o trupă proprie de dramă gi comedie, alcătuită din cele 
rani bune elemente actoricești, nu numai că a atras — prin contracte 
ce păreau la noi, fabuloase — „vedetele“ celorlalte scene (inclusiv Na- 
ţionalul) care nu puteau suporta o asemenea concurență, nu numai că 
n deschis succesiv sub diroeţin sa un teatru, două, trei, nu numai că 
înstirşit şi-a anexat companii întregi cu directori cu tot, într'un fe] de 
Spaţiu vital”, ce-şi lirgea necontenit limitele, inglobind de exemplu 


10 


145 VIAŢA ROMINEASCĂ 


vechiul teatru Bulandra, ca pe o Cehoslovacia oarecare și numind acolo 
pe dl V. Timus, ca pe un fel de „Heichsprotektlor” — dar prin toate 
acesta victorii a reuşit în cele din urmă să stabilească un adevărat 
monopol al teatrelor particulare şi să ţină sub controlul d-sale direct 
întreaga noastră viață teatrală. 

Se înţelege că acoastă dictatură, care a ficut să se plece atitea 
orgolii, bine plătite dar înfrinte, nu a fost suportată fără ostilitate, 
Rareori s'au dus în teatru campanii mal violente, decit cea susţinută 
oral şi prin presă Impotriva acestui „trust“, ale cărui succese şi „lo- 
vituri”, nu numai că erau iritante, dar păreau provocatoare. 

Fapt este că dela 1916 şi mai ales dela 1937, pină azi, intreaga 
mişcare teatrală a fost literalmente confiscată, D-] Sică Alexandrescu 
a blocat pe toți actorii disponibili, a ocupat toate sălile libere, a reținut 
toate piesele ce puteau fi eventual jucate, a anulat orice altă iniţiativă, 
a făcut imposibilă orice altă încercare şi a instituit astfel un regim de 
monopol, care l-a pus la dispoziţie resurse, pe care nimeni altul în is- 
toria teatrului rominese — nici Alexandru Davilla — nu lea avut 
vreodată, 

Ca aventură personală, trebue să recunoaştem că lucrul e remar- 
cahil. (Cine priveşte lucrurile puţin din culise şi este sensibil la come- 
dia umană a acestui mediu, ar putea spune: palpitant) ca experienţă 
de teatru însă, u fost hotărit un esec, căci realizările nu fost cu totul 
inferioare mijloacelor, Cu actorii pe care îi avea (în stare şi prin mu- 
măr şi prin talent şi prin diversitate să formeze citeva trupe), cu sce- 
nele numeroase care fi aparțineau, cu totala libertate de acţiune, pe 
care şi-o asigurase, d-l Sică Alexandrescu ar fi trebuit si noi am fi fost 
se raps a-i cere să marcheze un adevărat moment în teatrul ro- 
minese. 


Că s'au realizat sub regimul d-sale spectacole meritoase, ba chiar 
excelente, este evident. Că s'au pus în valoare actori tineri, cu totul ne- 
cunoscuți pinë atunci, e deasemeni incontestabil, Că literatura drama- 
tică originală, în măsura în care există, a găsit porţile deschise— poate 
ros exces de ospitalitate, dar oricum fără dusmânie — e deasemeni 

Toate acesita se cuvine cu atit mai mult a fi recunoscute, cu elt, 
din orbire polemică şi din violentă rea credință, au fost nu numai tre- 
cute cu vederea, dar chiar pătimaş tăgăduite, ce să nu ţinem seama 
de cele citeva spectacole, în care silinţa de realizare artistică, ba mai 
mult chiar, dezinteresarea artistică, au fost atît de clare? 

Cind spunem că experienţa, atit de îndrăzneață a d-lui Sică Alc- 
xandrescu, a eşuat, nu ignorăm realizările sale merituoase, dar consta» 
tăm că ele sunt insuficiente în raport cu bogăţia materialului de care 
dispunea. 

E destul de grav că avind o trupă de egale resurse în toate regis- 
trole expresiei dramatice, d-sa nu a jucat în trei stagiuni abaolut nicio 
operă esenţială. Nici Schakespeare, nici Molière, nici Calderon, nici 
Schiller, nici Musset — nici un mare clasic, nici un mare romantic, 


Este însă şi mai grav că atunci cînd a jucat totuşi opere de oare- 
care nivel artistic sau intelectual, le-a lăsat 24 za ema po lis reper 
toriu dezordonat, in care triv-alităţi intolerabile sau prostii inocent 
se auccedau fără alegere. Aceasta mi se pare vina cea mal gravă: 0% 
losala deosebire de nivel dela spectacol la spectacol, amestecul de ge 
nuri, confuzia de valori, lipsa de perspectivă şi — pentru ca să reunim 
toate Obiecți le intr'una singură — lipsa de stil, 

Mara Ale patru, scene ale d-lui Sică Alexandrescu („Comedia", „Regina 
M tia A giper” și „Vesel“) nu format un singur teatru haotice jucind 
a Tap ne drame de Dostoiewaki, operete, piese polițiste, subtile co- 
y> pŠ . poezie intimă (cum a fost delicata „Lea jours hencux”), farse 

e Arnold și Bach, drame grave (cum a fost puţin naiva şi totuşi miş 


Calvarul | detatiu). (Luvru) 


Veronese 


Veronese: Giuseppe da Porta 


(Col, Contini Bonacassi, Flareaţa) 


-a r >T | 2 d t 
i P ir n n cd 4 o brá 
di A e SA 
an, PP t = 


eY 
a O 


s 

p . 

yes pa 
f 


f Bet 
L] 


Veronese: Lupta de la Lepanto 


(ouo) "a4noabangs pasow mos : 0opinuoaŢ puhzodxg 


fobii “oinojpangs nwšow DIS :opanuor] mhhzodyxg 


TBAT AA 
AS i a a a -p =J 


Ja 


(oua ) “(ADIPĂ Mou Pi) DEI up Mur) * ISăuodaA 


147 
cătoarea „Mamă“ a lui Karl Capeck Ea 
repertoriu în care nimic nu avea sens, nici lucrurile bune, nici lucru- 
rile rele, căci toate se pierdeau într'o care 


xeze nsupra propriilor sale intenții sau ambiții, Nici nu s'a pu 
semna joace un repertoriu ordinur de vodeviluri 
Icare cu acest titlu îşi poste avea pertect o justificare), nici n'a Indrăz- 
nit să ronunțe la el şi să utace curajos un mare u arti. A 
oles calea cea mai greşită — o cale de mijloc, 

ezitări — Incercind să facă pace între incom 


zie. Tentrole particulare unificate intrun „irust® inform, fără cons- 


tint de sine, fără necesitate intima de existenţi, fără 


regăsest nga. 

râm că odată cu acoastă independență juridică, vor reuşi să-şi preci- 
zeze şi un contur artistic propriu, vor încerca să se diferenţioze unul 
de ahul, să-și asume anumite funcțiuni distinese, 

lusuşi d- Sică Alexandrescu, rămas la conducerea unul singur 
teatru şi eliberat de apăsarea unei prea istovitoare dictaturi teatrale 
jcăici prima victimă a oricărei dictaturi, aici ca şi în politică, eate dic- 
tatorul i vea prilejul să lucreze pe un sector mal redus, cu 
mal muMă clară vedere şi cu mai puţine răspunderi. 

In momentul în care teatrul „Regina Maria”, cu vechea companie 

ra-Maxirnilian-Starin 


tatea noustră, în momentul în 

m) me e he an Îl pod manngi era 
un teren ngrăd utem primi decit tisfacție această 

DINA auia Dochia, apeanti ataca Ae CLAG 


MIHAIL SEBASTIAN 


SCRISORI DIN LONDRA 


PRIZONIERII DESTINULUI ORI AI STRĂBUNILOR? — 
TERORISMUL VITEZEI. — OBSESIE UNIVERSALĂ 


Freud care s'a stabilit în Anglia, a publicat, acum de curind, o 
carte, Moses and Monotheism (Moise şi monoteismul), în care, pe lingă 
că prezintă teorii îndrăzneţe, provoacă violent raționamentul şi tur- 
bură concepțiile milenare despre monoteism, ca şi despre fondul reli- 
poa al conștiinței umane. După explorări specifice în domeniul arheo- 
ogiei cugetării omeneşti, Freud prezintă exodul evreilor din Egipt 
ca avind loc după moartea Faraonului Ikhnaton (1358 înainte de 
Christos). Acest Faraon încercase eliminarea tuturor zeităților din 
viața relig'oasă a supușilor săi și stabilirea lui Aton, zeul soarelui, 
ca unica divinitate şi al cărui cult trebuia să fie simbolul unei sin- 
gure divinităţi supreme pentru lumea întreagă, 

Monoteismul ebraic, aşa cum îl cunoaşte omenirea şi acela con 
ceput de Ikhnaton sunt aproape identice. Magia şi vrăjitoria sunt 
osindite de unul ca şi de celălalt; nicl-unul nu se preocupă dacă după 
moarte va mai exista o altă viaţă, iar cultul „Divinităţii universale“ 
așa cum Il prezintă aceste concepţii despre monnte:sm nu avea la 
bază ceremoniile şi sacrificiile, ci viața trăită întru dreptate. Profeţii 
evrei, în special, prezintă această concepţie. 

Adinca turburare, care a urmat în viaţa egipteană după moar- 
tea lul Ikhnaton şi ca efect al dărimării vieții religioase, a deter- 
minat exodul evreilor din Egipt. Moise (care insemnează copil) 
— spune Freud — nu este evreu, ci un egiptean, înflăcărat adept al 
Faraonului monoteist. El n'ar fi fost găsit lepădat de părinţii lui 
evrei în papurile de pe marginea Nilului, cum spune legenda, ci ar 
fi fost chiar fructul dragostei tăinuite a fetei lui Faraon, Egipteanul 
Moise a impus evreilor religia monoteistă şi circumeiziunea care era 
specific egipteană. Freud afirmă că acest Moise a fost ucis de evreii 
revoltați şi că mult mai tirziu un alt Moise le-a dat poruncile şi că 
religia cu legenda „vulcanică“ — foc, tunete şi fulgere — porneşte 
de la aceasta din urmă. Toate aceste afirmaţii ale unuia dintre cei mat 
de seamă cugetători pe care i-a produs lumea evreiască rămin să 
fie verificate, Ceia ce interesează în cel mai înalt grad este afirmaţia 
lui Freud că religia lui Ikhnaton „este cel dintii caz în istoria ome- 
mad Şi poate cel mai pur cînd e vorba de concepția religiei mono- 


Freudismul presupune că în individ ca şi în rasă dormitoază 
o conștiință a umilințelor, a ruşinei şi a durerilor suferite în prima 
fază n copilăriei şi care conştiinţă se deşteaptă sub influenţa fono- 
menelor din viaţa ulterioară. „Fenomenele religioase — spune 


SCRISORI DIN LONDRA 149 


Freud — pot îl înţelese ca o deşteptare a întimplărilor din istoria 
primitivă a familiei umane uitate demult. iar caracterul lor obse- 
dant se dutoreşte tocmai acelei origini”, E] se razimă pe teoria ge- 
nerală admisă de antropologi cum că primele grupuri semi-umane 
erau dominate de un conducător, de un tată feroce al tribului care 
conducea prin forţă şi masacru pină ce turma nu mai putea răbda 
şi proprii lul fil îi sfărimau capul, iar pentru a-şi asigura continuita- 
tea puterii mincau pe burta ucisă. 

Dacă admitem teoria lui Freud şi dacă suntem de acord că există 
indivizi şi grupuri de indivizi al căror fond sufletesc se apropie de 
acela al „sub-umanilor” clusaţi de antropologi, atunce! putem găsi èx- 
plicata multor fenomene psihologice, ŞI iarăşi, putem pătrunde 
adincul înţeles al evoluţiei civilizaţiei umane şi perspectivele pe 
care le deschide ea în cuvintele lui Sotoclea (Antigona): „N'am crezut 
că hotăririle tale erau atit de tari incit un muritor ar putea să fn- 
lăture legile nescrise dar rezpectate ale zeilor”. „Pentru că ele nu 
sunt de azi ori de ieri, ci trăesc necontenit şi nimeni nu stie de unde 
au purces". 

In conştiinţa umană, trăeşte încă setea de dominație prin forţa 
brută, iar acolo unde legea şi civilizaţia sunt atit de domul stipine 
încît „nimeni nu ştie de unde au purces“ domneşte judecata minţii 
şi respectul de fiinţa omenească. Dacă există un fond sufletesc cò- 
lectiv şi dacă se poate determina o voinţă colectivă — care este com- 
diția esențială a dinamismului totalitar — atunci ne putem explica 
straniul fenomen social şi politic anti-romano-grec, anti-creştin, anti- 
european care predomină şi tinde să schimbe complect viața popoa- 
relor pe bătrinul continent. Dacă Doctorul Faust — care poate fi 
şi un conducător de popoare — putea să poruneeaacă forțelor ador- 
mite în lumea misterelor, de ce mar putea deştepta prin incantațiile 
lui însăşi conştiinţa vieţii tribale adormită aproape de isvoarele 
vieţii spirituale a unul popor? Păginismul tribal care este readus la 
viaţă prin oxigenul imisticismului rasei și a purității singelui pierise 
la lumina vitală a creştinismului, 

Dacă „fenomenele religioase pot fi înțelese — după cum spune 
Freud — ca fiind o desteptare a intimplărilor din istoria prim tivă 
a familiei umane uitate demult” atunci caracterul obsedant şi opri- 
mant al nouilor religii care turbură sufletul european capătă un în- 
teles şi o justificare. Cei ce propovâduese noua religie a muschilor 
tari şi a toporului repudiind pe Christos, pe Dante, pe Apostolul 
Pavel, pe Luther, ca şi pe Goethe s: Kant sunt mal degrabă prizo- 
nierii destinului şi ai străbunilor. 

„Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ei acela al celor 
vii”, spune Mintuitorul Po cei vii, crest nismul îi întrățeste prin ltt- 
birea de aproapele făcindu-i pe toți egali inaintea lul Dumnezeu. 
Claustrofobia caro e la buza pătimirilor m lenare ale „Poporului 
ales”, cuprinde acum un alt popor care are însă mortala inferior 
tate de a se fi ales singur pentru a se proclama stăpinul altor 
neamuri. 

Religia forței, a cărei reinviere în vremile de cel mai intens 
progres mecanic din cite a cunoscut omenirea poate fi înțeleasă şi 
prin freudistu, implică suprimarea individului şi fără acesta însăși 
creştinismul devine incomprehensibil, 

Efectele acestei stări de spirit sunt atit de dezastruoase încit 
Lordul Halifax, despre care se poate spune că exprimă conştiinţa 
etică engleză, se exprimă cu pesimism usupra situaţiei de azi în 
Camera Lorzilor (12 Iunie), „Indiferent dacă ne place ori nu, sun- 


150 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tem siliți să recunoaştem că în acest an, 1939, trăim sub do- 
minația puterii, fortei politice”. „Intrebarea se pune acum: 

ce na vom fi împăcat cu ideia că forța a fost ridicată la ram- 
gul de arbitru care este scopul pentru care dorim să întrebuințăm 
forţat”. „Să întrebuinţăm forţa pentru a distruge justiţia şi ordi- 
nea ca şi alte lucruri pe care se reazimă societatea umană t", 
„Dacă însă nu dorim ca însăşi bazele societăţii umane să dispară 
din lume, atunci trebue să fim gata să întimpinăm forța prin 
forță”, „Trebue atunci ca forţa care va predomina să fie aceia care 
va apâra şi va întări însăși existenţa societăţii omeneşti“. Acela 
care vorbeşte şi trăeşte în atmosfera ordine! creştine nu poate con- 
cepe ca forța să fie întrebuințată pentru alt scop decit acela al drep- 
tăţii. Dela năvălirea barbarilor şi de la deslănţuirea puterii tur- 
cești asupra Europei nu s'a mai pus intrebuințarea forţei răsboi- 
nice pe două planuri atit de deosebite ca acum, în zilele noastre. 
De o parte încă predomină doctrina creştină a „libertăţii morale“, 
formulată mai bine de Kant care i-a dat strălucire să lumineze m- 
treg veacul al 19-lea; inr de alta, necesitatea, hotărirea da a domina 
cu orice pret, asigurarea de spaţiu vital, instaurarea drepturilor de 
popor ajes. De o parte se crede încă în spusele lui Kant: (Pacea 
perpetui, partea I-a, cap. I): „Legea naţiunilor trebue să aibă la 
bază o federaţie a statelor libère“, „Fiecare Stat pentru a-si asigura 
propria Iui existenţă poate — şi trebue — să ceară ca vecinul său 
să se supună obligaţiilor similare acelora ale societăți civile in 
care drepturile fiecărui individ sunt garantate“... „Dimpotrivă, fie- 
care stat crede mai degrabă ca „grandoarea“ lui (grandoarea unui 
popor e o expresie absurdă) atirnă chiar de faptul că nu este supus 
niciunui fel de nutoritate legală“, „Deosebirea dintre sălbatecii din 
uropa şi cel din America este că, pa cind multe dintre triburile 
acestora din urmă au fost dovorate de către inamicii lor, Europenii 
cunosce un mijloc cu mult mai practic pentru a utiliza pe cei în- 
vinşi decit de a-l minca: ei preferă să sporească prin numărul su- 
puşilor şi deci prin numărul instrumentelor pe care le întrehuin- 
jează intensificarea şi generalizarea răsbolulul“. Se urmăreşte deci, 
de o parte, sporirea instrumentelor pentru intensificarea şi gene 
ralizarea răsboiului prin încorporarea în autarehie a ținuturilor si 
popoarelor din zona expansiun'i, Reduceret acestor popoare şi tintu- 
turi prin dominaţia materialismului rasist la rolul de colonii, Ex- 
tinderea autarchiei asupra altor state implică desigur tranaforma- 
rea complectă a sistemului lor economic $i adaptarea lui la nevoile 
de economie ale răsboiului de supremație şi de politică a statului 
dominant. Eliminarea valorilor spirituale pe care le-a produs civi- 
Hzaţa creştină din viața popoarelor cuprinse in autarehia statului 
dominant nu poate fi decit un corolar al operei de stăpinire econo- 
mică, Împletirea legii morale cu legea politică, amindouă avind la 
bază religia și filosofia, libertatea de gindire, fără de care viața 
Ware niciun rost, aanctitatea vieţii omenești pot fi zagazuri împò- 
triva prăpădului nouii religii a cărei isbucnire se poate explica şi 
prin teoria lui Freud. In tot cazul, cultul forței a determinat neîn- 
credores generală în mijloacele legale pentru menținerea ordinei 
internaţionale în cit cuvintele lui Georges Duhamel par a exprima 
sent mentele oricărui cetățean al unni stat mare ori mie: Que les 
pacifiques résistent, qu'ils s'arment pour résister". „Tout le reste, 


A l'heure actuelle, n'est e sophism sottises, fausses manoeu- 
vres, erreura tragiques". Pi s ci 
g . 


SCRISORI DIN LONDRA 151 


Sculptorul Epstein, unul din cele mai puternice şi mai origi- 
nale talente din lumea artistică engleză de nzi, expune, in momentul 
de faţă, la Leicester Galleries din Londra, statuia lui Adam., O infio- 
rătoare matahulă, cu cea mai monstruoasă musculatură din cite aa 
poate paan sari fruntea turtită în dosul căreia nu se pot presupune 
cireomvoluţiuni cerebrale, o brută în care forța triumfă. Repulsiune, 
„Dumnezeu a creiat pe om dupi chipul şi asemănarea sa”, Şi to 
tuși, ceea co a impins pe Epstein, ba forţat brutal să tac în alaba- 
stru această dihanie din care se zice că ne-am trage cu toții, nu esie 
altceva decit triumful fortei cure domină toate actele omenirei de azi, 
Civilizaţia mecanică şi comereială care ne macină corpul şi ne su- 
grumă spiritul accelerează necontenit viata omenească, Omul de azi 
trăeşie sub teroarea vitezei. Cu un instinct de conservare, omenirea 
se întoarce la cultivarea forței musculare pentru a putea rezista în 
lupta cu maşina, precum a luptat sute de milioane de ani cu natura 
Şi cu toate Hghioanelo ei. Cugetarea, meditaţia, liniştea, contemplația 
sunt gonite pentru totdenuna din viaţa omului modern. Asia, lea- 
gänul tuturor religiilor, unde gindul omeneae pătrundea şi do- 
mina toate misterele vieţii, se mişcă acum în „pasul de piscă” al 
Europei, cu spiritul sugrumat prin cultul forta: şi al materialis- 
mului. Milioanele de copii şi de fetițe se depărtează cu paşi forţaţi, 
cu braţele ridicate — salutul sclavilor Romei, pe eare D'Annunzio l-a 
întrebuințat intii prin organizaţia lui de patriotism teatral şi apoi 
sa crezut că ar fi salutul roman — de viața spirituală, de cugotul 
trecutului, ea legiuni revoltate împotriva intelectualităţii. Sunt vieţi 
care se duc la sacrificii pe altarul! maşinei. Hăsbolul cel mai teribil, 
„La guerre blanche“, care sfărimă omenirea necontenit de la domi- 
nația complecă a maşinismului incoace, aruncind zeci de milioane 
de oameni, chiar în ţările cele mai bogate — ca America — pe dru- 
murile fără de lucru şi «pre pieirea prin foamete, întrece prin sufe- 
rinje și cruzime ori şi ce masacru rapid cu mitraliera ori explozi- 
bilul. Omenirea intensifică lupta dintre oameni în proporție cu spo- 
rirea bogățiilor şi ru accelerarea ritmului vieţii prin viteza masinii. 
Sistemul de guvernămint, aşa cum (îl concepea liberalismul filosofie 
ca bazindu-e pe proprietatea privată, se clatină, iar unele popoare 
l-au dărimat odată cu eliminarea ideii de proprietate privată, ame 
nințată acum aproape pretutindeni. Febrilitatea cu caro omul tn- 
cearcă să redevină animal cu musculatură cu mal formidabilă, cu 
nervi cit mal insensibili şi cu materie cenușie cit mai redusă, nu este 
decit un act reflex pe care Îl face omenirea, ca un organism enre 
luptă pentru a-şi păstra existența. Indolenta supunere a individului 
la inregimentările totalitare şi indiferența complectă cu care acceptă 
ca personalitatea lui să fie strivită ca o simplă moleculă în vasta pas- 
tilă a statului, nu poate fi decit dorinţa de n găsi un refugiu din acea- 
stă atmosferă do alineaţie universală. Succesiunea fulgerătoare ü 
evenimentelor din lumea întreagă pe care bietul om e forțat si le re- 
cunoască prin terorizarea maşinilor, care i le pun inaintea ochilor 5i 
urechilor, adoarme sensibilitatea şi timpeşte memoria. Mijloacele de 
a răspindi anumite stiri sunt atit de puternice încit bietul om nu poate 
lupta impotriva lor cum nu poate reacționa gindacul fixat în focarul 
de lumină al microscopului. Iac un exemplu de rapiditatea şi am- 
ploarea cu care se poate teroriza omenirea cu anumite ştiri. Cunos- 
cutul jurist, profesorul Joseph Barthâlenny a publicat în Le Temps. 
anul trecut, un articol prin care demonstra că Franța nu mai poata 
avea nicio obligație să vină în ajutorul Cehoslovaciei dacă aceasta 
ar fi atacată, pentru că o astfel de obligaţie ar fi tost în funcție de 
Pactul Locarno care, se ştie, fusese dărimat, In 7 Martie 1930, prin 


152 VIATA ROMINEASCĂ 


area aniel de către Germania. Centrala de radio de In Erfurt 
a ficut i eee? articol să apară în peste 300 de ziaro din celo mai 
importante din lumea întreagă, chiar în acceaşi zi, cind apăruse în 
Paris, In seara aceleiaşi zile, părerea lui Barthelenny èra auziti la 
radio Buenos Aires, din Santiago de Chile, din Dominionul Cap, la 
zeca din cele mai puternice staţiuni din America de Nord, la Tokio, 
la Londra, ca şi la Moscova, Acestea au fost verificate de biroul de 
informaţ uni al Ligii naţiunilor, Este inuti] să se mal stăruiască 
asupra primejdiei la care este expusă judecata omului şi mai ales asu- 
pra sourtei care aşteaptă statele mici care nu pot dispune de mijloace 
suficiente ca să se apere prompt împotriva unul atac de această 
magnitudine. 

g exemplu, acesta de accelerarea ritmului vieții omeneşti şi 
deci a evenimentelor. La 12 Martio 1938, intră în mormîntul] istoriei 
Austria, la 30 Septomvrio 1938, Sudetenland, la 15 Martie 1939 ur- 
meaz Slovacia, la 16 Martie 1939, Boemia şi Moravia, la 22 Martia 
1939 Memel, Intr'un interval atit de scurt s'a schimbat soarta atitor 
provincii şi s'a determinat cursul istoriei europene dacă nu chiar 
acela al rasei albe. Cum sa putut admite o atit de vastă ach'mbare 
nu atit în domeniul material, cît mai ales în acela al ordinei spiri- 
tunlo şi al moralei internaționale? Oamenii politici care aveau obli- 
gatia şi contractuală şi aceea față de concepția vieţii europene de 
libertate a popoarelor şi a individului au fost complect paral zaţi de 
frica mugnitudinei posibile a dezastrului pe care l-ar aduce răsboiul 
maşinelor, 

O altă cauză mult mai adincă este a lipsei de ori gi ce cre- 
dinti a conducătorilor popoarelor din apus în valorile morale pe cure 
ur fi trebuit să le apere. Aceşti conducători cred că principiul sero- 
terapie! se poate aplica şi statelor ca organisme politice, De aceea, se 
inoculează de către aceşti conducători microbi) dictaturii propriilor 
lor state, sub forme concrete ori doctrinale. Seroterapia politică 
poute Insă deveni extrem de primejdioasă, mai ales cind e făcută de 
nepricepuţi care nu ştiu că nu se experimentează inoculări cu micro» 
bul ciumei bubonice. O astfel de concepție, desigur, este In baza ne- 
rondelor ntfirmări pe care le repetă politicienii speriaţi că nu vor ca 
Europa să fie împărţită în blocuri, ca şi cind aceste blocuri m'ar fi 
cea mai brutală realitate şi însăşi cauza acestei catastrofale situatii. 

Dar ritmul mașinei cu teroarea vitezei amplifică influența pu- 
terilor ascunse care au dominat pe conducătorii statelor încă din evul 
mediu, decind a început sporirea negoțului şi specula banului cn şi 
a mijloacelor de trai. Cavalerii apocaliptici care se plimbă mai ales 
in aceste vremuri de nebunie univerasiă pe cîmpiile fără hotare po- 
litice ale marilor trusturi mondiale, au infinit mai multe mijloace 
technice ca să determine politica stutelor, să țină prizen:eri pe côt 
ducătorii de popoare şi să deglănțţulască furtuna fierului şi a sîn- 
gelui. Viteza cu care pot manipula specula şi creia panica pentru în- 
lesuirea operaţiilor lor este aproape aceea a luminei față de vremile 
ră la Waterloo, cînd porumbeii au adus ştirea victoriei la bursa din 


„Aurul — spune Christofor Columb, care trăia în spiritul Re- 
naşterii — constitue un tezaur şi acela care îl posedă are tot ce-i 
trebue pe lumea acenata, precum şi tot ce-l trebue ca să-şi răscum- 
pere sulietul din Purgatoriu şi să şi-l treacă în Paradis pentru feri- 
cirea eternă“, Pentru aur deci — deși cinismul vremilor de azi ucide 
orice gind de Paradis — se pot da în robie nentnuri fără ca aceiu 
care vor avea „să plină la riul vavilonului” să-şi dea seama cind 
şi cum au fost incătugaţi în lanţurile robiei. 


g: 


SCRISORI DIN LONDRA 153 


In veacul al XVl-lea, inapola puternicilor dinastii ale. Euro- 
pei, Habsburgii, Valois, Tudorii, stăteau dinastiile bancherilor. Pu- 
ternicii monarchi apar ca nişte păpuşi care se mişcă şi dansează 
după cum trage sfonra bancherul Welser; bancheri germani, finan- 
pază Portugalia în 150 în expediţia din India şi apoi la 1327 in 
Venezuela. Li ajutau desvolțarea comerțului portughez şi aveau in- 
terese considerabile în negoţul piperului, unul din cele mal reţuile 
articole pe vremea aceea, ca şi alte mirodenii; exploatau minele de 
aramă și argint din Europa şi aveau interese În toată Germania, in 
italia şi Elveţia. Hochstetter, Haug, Meuting, imhħoff erau puternicii 
bancheri in mina cărora stătea soarta popoarelor. Fugger a jucat 
cel mai insemnat rol în timpul lui Carol Quintus. Cu banii lui şi-a 
cumpărat acest suveran coroana imperială, lar alegerea sgomuloasă 
care sanctiona acest tirg semna mai degrabă cu transacţiile inm- 
fernale dintro bursă de New-York modern, ȘI cind împăratul „de pe 
ținuturile căruia soarele nu apunea niciodată“ nu plătea datoria, 
Fugger îl trata ca pe un biet negustor cu polije protestatu. Agenţii 
lui Fugger însoțeau pe Tetzel, cel care a stirnit furia lui Luther și 
tineau socotelile sumelor pe care acesta le încasa din vinzarea In- 
dulgențelor pentru a-şi primi banii imprumutaţi Papei, iar la 1552 
finanţează răsboiul lui Carol Quintus impotriva Protestanţilor, E 
cava schimbat, afară de numele bancherilor ? Se ştie de toată lumea 
că statele cele mai amenințate de inarmările germane au furnizat 
și furnizează necontenit nu numai oțel, dar şi materiile absolut ne- 
cesare industriei de răsboiu, Cind se va putea scrie tirguelile, vin- 
zările și cumpărările care sau făcut In lunile va au precedat acordul 
de lu Muenchen de la 30 Seplemvrie 1938, atunci se va vedea ceva din 
substratul vieții politice a Europei Moderne. 

O foarte interesantă lucrare, unică de acest fel, „The Modern 
corporation and private property“, de Bearle and Means, analizează 
puterea formidabilă pa care o exercită astfel de grupuri asupra vieţii 
moderne şi cum determină ele politica statelor şi a potentaţilor, iar 
un vestit filosof, Bertrand Russell, observă că aceste corporații au 
ucteuşi organizatie ca a Bisericii catolice. 

Desigur, ceeu ce numim „civilizaţie“ a schimbat profund aspis- 
tele exterioare ale vieţii omenesti, dar din pune! de vedere etic, yre- 
inilo moderne ale maşinii și materialismului sdrobese cu sălbntecă 
viteză iluziile acelora ce nu crezut pe filosoful care a definit pa om 
ca „animal moral”, Potrivite sunt vorbele pe care Shakespeare fuce 
să le rostească Henric al IV-lea în 1597, pe cind Mihai Viteazul lupta 
să stringă pe toţi rominii la un loc şi să no dea o ţară şi-un ideal: 


„To spend that shortness basely wore too long 
Si să pelreci josnic acea nilucire ar fi prea 
Indelu 
„O gentlemen, the time ot life is short, aaa 
„0, gentiemeni, prea beurtă-l vremea vieții, 
„If life did ride upon a dials paint, 
Chiar dacă ar shura viata pe virful acului 

de ad =. 
„Stll ending at the arrival of an ră ab 2 
Incheină sfirsitul cind trece ora 


. 
> » 
__ La 9 Iunie, Neville Chamberlain, vorbind al ätorilo 
Birmingham, spunea că reformele sociale po ra oa mă ma 
de douăzeci de ani nu pot asigura liniştea, prosperitatea şi fericirea 


154 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lui „după cum e menită viaţa omenească să fie trăită”, atita 
„poa cit securitatea naţională e în primejdie. Această 
trebuia să justifice preocuparea generală şi aproape exclusivă pen- 
tru problemele de politică externă. Pentru că întreaga viaţă a popoa- 
relor europene ca şi a unei bune părţi din restul lumii este trăită 
febril, cu toate torturile morale şi restricţiile materiale, numai în 
functie de pregătirea apărării naţionale. Primul Ministru britanie 
a adăogat cu tristeţe că de un an de zile na mal avut un sfirşit de 
săptămină liniştit pină la Rusalii, cînd a putut, în fine, să arate 
scumpilor peşti că n'a uitat de loc arta de a le înfige undiţa în git 
Desigur, omenirea n'a cunoscut niciodată momente lipsite de griji 
si turburări de o intensitate relativă, iar stăpinli Romei care par a ți 
fost înamoraţi de pescuit ca şi d. Chamberlain, sunt mustraţi de 
Ciceron intro scrisoare către Pomponius Atticus: „Marii noştri ow- 
meni — scrie el — cred că pipăe cerul cu virful degetelor cind au în 
piscinele lor crapi bătrîni care vin să mănince din miinile lor si nici 
nu le pasă de trebile statului”. Censorul Crassus a purtat doliu cind 
a murit unul din peştii lui favoriţi. Chamberlain, e drept, e mult 
mal rezervat în afecțiunile salè ichtice. Astăzi nu numai Şi cel mui 
uml cetățean este torturat direct şi indirect de primejdia pe cara 
toată lumea o asteaplă, dar și vieţuitoarele necuvintătoare sunt in- 
fiuenţate de universala încordare, iar bietele pasări nu-şi mai pot 
lua sborul liber din cauza aeroplanelor. Ceea ce pare însă de necre- 
zui, mai ales pentru aceia care cunosc poporul englez, este repezi- 
ciunea cu care s'a votat serviciul militar obligator de către Parla- 
mentul din Londra, Si iarăşi, ceea ce apare şi mai straniu este că 
mişcarea pentru serviciul militar obligator a pornit din popor şi nu 
a fost inițiată şi s'ar putea spune nici chiar stimulată de câtre condu- 
cătorii poltici. Acesta este probabil semnul cel mai caracteristic, 
adevăratul termometru care arată temperatura produsă de preocu- 
parea securităţii naţionale. Poporul englez care preţueşte libertatea 
mai presus de ori ce bunuri ale lumei acesteia şi pentru care e gata 
ori cînd să-şi dea viaţa, a socotit că atit de mare este nesiguranța 
lui încit s'a hotărit să facă sacrificii în paguba libertăţii individuale, 

Un alt semn al sentimentului de generală nes guranţă este fuga 
aurului în America. Suma fantastică de 570 miliarde fr. aur, 
se află acum în fortificațiile speciale pentru păstrarea fricosului 
metal preţina în Statele Tuite, ceia ce reprezintă peste 60 la sută din 
aurul mondial, Și ceia ce e şi mai fantastic, o adevărată pierdere de 
minţi, este ca această bogăţie să fie îngropată fără să aducă nici-un 
serviciu omenirii. Aurul mare altă funcție pentru comerțul mondial 
decit aceia a măgarului care să ducă în spate mărfurile din ţară în 
țară. Odată oprită funcțiunea lui, comerţul internațional e stinjenit 
ori recurge la schimburile în natură ca în vremile de semibarbarie. 
Statele mici din Europa amenințate de incendiul răsbolului şi al 
invaziei şi-au trimis aurul în America, precum și l'au trimis multe 
instituţii şi persoane particulare pentru a-l pune la mdăpost. Statele 
Un'te pentru a se apăra de complecta dărimare a sistemului lor ¢or 
nomic şi social pe care l'ar produce potopul aurului, sunt silite să 
ingroape acest element. 

Un fenomen însă care începe să predomine viața tuturor po- 
poarelor şi care este, de asemeni, datorit nesiguranței. naţionale res- 
poctive estie mobilizarea atit a energiei umane cit şi a bogăției na- 
Vonnle. Nu numai „aurul, smirna şi tămiia” omenirii întregi se 
aduce ca dar zeului Marte, dar şi trupul şi sufletul omenesc sunt 
jertfă păcătoasă, a aceluiaşi monstru al peirii, Dacă alte planete vor 
fi loculte şi dacă locuitorii de acolo ar putea să ne vadă şi să ne in- 


SCRISORI DIN LONDRA 155 


țeleagă planurile noastre păminteşti, apoi de bună seamă că pă- 
mintul ar fi numit de ei cuibul nebuniei, Şi dacă s'ar săpă un epi- 
tat tuturor conducătorilor de oameni din Europa el ar putea fi: „ne- 
Lear păstra justiţia printre ci au deslănțult furia forței de care au 
Fei, a din această aiureală universali se desprind oare tare ten- 

1. Mobilizarea permanentă a întregei forte armate, ca . 
To ia economice mitered totalitare. ei 2 ESD 

A erorizarea lumei întregi şi în special a popoarelor cu regi- 
muri de mai multă libertate prin toate aoar ih a dè propagandă 
caro să magnifice primejdia forței totalitarilor şi a celor mai dră- 
cești armamente şi maşini da distrugere, 

Se urmăreşte prin mobilizarea despre care vorbim la punctul 1, 
forțarea statelor care şi-ar simţi ameninţată securitatea de a recurge 
şi ele la măsuri militare și la tot felul de restricţiuni. Cetăţenii sta- 
telor care nu trăesc însă sub reg muri totalitare pot să-și exprime 
nemulţumirea, să reacționeze în mod diferit după interesele claselor 
cărora aparțin — cum se observă in Franţa şi Anglia —; pnt să fie 
supuși unei puternice influențe prin campanii de presă liberă în 
aparenţă, dar sub dictatura marilor trusturi şi intereselor finan- 
ciare, pe lingă influența mijloacelor propagandei venite din afară. 
Prin divizarea internă, statele cu regimuri mai mult ori mai puţin 
Iberale sunt paralizate şi pot deveni chiar: neputincioase în fata 
unei ameninţări a forțelor tinute sub arme de către statele tatali- 
lare, cum a fost cazul acordului dela Munich, după cum au fost ši- 
liji să recunoască mai tirziu, chiar semnatarii upuseni al! acestui 
paci despre care Georges Duhamel serie: „Deux grands peuples, nuls- 
sants de bien des manières, ont accepté Vl'effroyable crime de Munivh 
at signé leur defnite”, Scopul mob lizării permagente şi stimulării 
unei alarme generale pe care îl urmăresc totalitarii este şi ruinaree 
sistemului economic al adversarilor şi creiarea de stări revoluţio- 
Dare după cum s'a crezut cu atita s guranţă stupidă că se va In- 
timpla în Franţa. Imensele isvoare de bogăție de care dispune Impe- 
riul Britanic, Franţa şi înapoia lor Statele Unite incep însă a sonl- 
bera iluziile totalitare cu privire Ja epuisarea mijloacelor de rezis- 
tanpi şi mal alos a r i popoarelor din statele cn regimuri mai 
libere, Ceis ce însă vor putea obține totalitarii dela aceste state — pi 
aceasta pare a fi soluţia sigură a vastei crize pe care o trăim cu på- 
timire — Sunt concesii importante după modelul Munich şi cu sa- 

crilicarea de noui state cara pot deveni vasala păstrini doar o apa- 
rentă si pompoasă independenţă politică, economică şi morală, 

In ceea ce priveşte terorizarea prin sporirea primejdiei răsbolu- 
lui modern care d'spune de cele că | diabolice maşini en se exercitii 
insă de un mare număr de an! cu efecte incalculabile. Este drept că 
armele de foc de acum comparate cu cele din 1014 şi-au sporit — 
afirmă teehnicienii — de patru ori puterea ucigătoare, Astfel, o sin- 
gură puşcă mitralieră consumă într'o luptă de zece minute 30 de kar 
de muniții, iar o mitralieră 56 de kgr, Cu un cuvint, un singur ha- 
talion aruncă într'o luptă de zece minute trei tone de foe şi oțel. Vin 
apoi avioanele care şi-au sporit eficacitatea cu 80 la sută față de 
aceia pe care o aveau în 1914, fără a mai vorbi de acele termite, bom- 
bele incendiare pe care ştiinţa le-a pus în serviciul crimei. Propa- 
ganda totalitară a răspindit cu artă şi persistenți stiri „Absolut re- 
erata“ asupra infernalelor mașini „abia inventate şi perfecţionate” 
de regimurile care ar aduce fericire omen'rii intregi. Răsboiul civil 
din Spania unde s'au experimentat toata aceste maşini şi metode ale 
tăsboului modern a dovedit că primejdia a fost o mare exagerare 


Aat 


156 VIATA ROMINEASCĂ 


Delensiva, ori elt de slabă, ponte să țină In loc şi să parulizere — 
mai ales in regiuni muntoase, ceea ce este extrem de interesant pen- 
tru noi — forțe impătrite. Masina ori cit de perfecționată are miş- 
căzi determinate, fath de supletea şi iniţiativa forţei umane. Metoda 
urmată de propaganda statelor totalitare, dacă a reusit să croieza o 
starò de obsesie universală a primejdiei răsboiului, apoi a determi- 
nat două rezultate cu totul contrarii de acelea pe care le-a urmărit: 
a infuriat massele populare din statele cu reginuri libere impotriva 
„acelora care nu le lasă liniştea de muncă și de siguranţă, cum imi 


„spunea un englez de rind şi le-a făcut să accepte ori şi ce măsuri 


„Pentru a curma lată această situafie care înebuneşie pe om“, A 
provocat, chiar, în statele totalitare o vastă deteriorare a energiei 
umane şi o demogolizare prin încordarea extremă şi necontenită şi 
prin lpaurile şi restricțiunile enorme (des chevaliers sans beurre et 
sans brioche sunt numiţi cei care cereau tunuri), dar mai alea prin 
însăși agitația conducătorilor totalitari pe chestia „încercuirii“ e 
„coalizării* lumii întregi Impotriva regimurilor lor. Poporul cu jw- 
decata lui simplă îşi pune întrebarea destul de naturală: „pentru ea 
vor să ne încercuiască popoarele Europei”! „Nu cumva au făent 
conducătorii noştrii ceva ca să deştepte furia celorlalte popoare tro 
potriva noastră”? Este drept că poporul german este mai uşor de mu- 
mit cu idei vagi și cu indemnuri obsedlante. Voltaire avea dreptate 
sind spunea că „Anglia trăeşte pe apă, Franţa pe pămint solid, la» 
Gormania în nouri”, dar din nouri pornesc furtunile, şi ploaia şi 
grindina cad apoi pe pămint în realitatea noroiului. 

Cu toată neliniştea generală, cu fie-care cens în care pregătirile 
militare ale statelor din apus sporesc, cu atit se depărtează primej- 
dia unui conflict armat între marile puteri europene. Anul trecut a 
fost, fără îndoială timpul cel mai favorabil pe care Var fi putut dori 
stutele totalitare pentru provocarea conflictului armat cu marii lor 
adversari din apus, Asăzi, situaţia este cu totul altu, Pe lingă schim- 
hares complectă a paichologiei mulțimilor din Anglia şi Franta cara 
nu se mai tem deloc de răsbo!, ba dimpotrivă doresc să se sfirşească 
întrun fel sau altul en această stare intolerabilă“, teama, chiar pu- 
nica încep să-şi facă drum larg In mulţimea totalitară. Conducăto- 
torii statelor totalitare își dau bine seama că, În cazul unui rhaboi 
in care ar fi atrase Anglie şi Franţa, munţii de aur care sau ridicat 
in America, prin udăpostirea acolo a aurului european, vor face să 
vină un adevărat potop de materii prime ca şi material de răabol pe 
vechiul continent şi bine înțeles nu pentru totalitari. De aceia, ei vor 
căuta să ajungă ln o conferinţă re pace cit mai repede cu putință şi 
de aceia imping necontenit pe Pius al XII-lea care însă, din păcate, 
nu se poate bucura de prestigiul moral de care se bucura predace- 
soru) său. De altfel, atit Lordul Halifax, cit ṣi Neville Chamberlain, in 
ultimele declarații pe care le-au făcut asupra politicei externe brè 
tanico, nu spus: „Urmărim două scopuri:. să căutăm care ar fi cau- 
zole care ar putea duce la răsboi și să le înlăturăm chiar dacă ar fi 
vorba de modificarea situații actuale: să organizăm apărarea na 
tonală în așa fel incit dacă va veni vreme să se discute condiţiile 
unul acord nicio putere să nu fie in stare să ne impună cond ţii umi- 
lHosre ori dezastruoase pentru interesele noastre vitale“, Alurie ln 
Munich şi Chamberlain. Lordul Halifax, a spus: „Suntem gata să dis- 
cutăm la masa verde cererile Germaniei ori ale ori cărei alte țări cu 
condiţie ca să fie perspective serioase pentru a se ajunge la un rezul 
iat. „Și weest rezultat trebue să fie obținut prin negocieri, nu prin 
forță”. Se ştie ce doreşte şi mai ales ce ţine cu orice preţ să obt nă, 
deocamdată, Germania. Dr. Halfeld, care vorbeşte în termeni oficiali, 


SCRISORI DIN LONDRA 157 


f 


scrie în Hamburger Fremadenblatt dela 13 Lunle ca răspuns Lordului 
Hal'fax: „Pentru Germania nu există decit un criteriu de bunăvoință 
britanică”, „Este, spre exemplu. stricta reparație şi fără nici-o re- 
zervă & furtului colonial şi stricta recunoaştere a faptulvi că există 
un Lebensraum (spaţiu vital) al Marelui Reich german în Europa ră: 
săriteană și sudică: „Acestea sunt între altele, lucrurile ja care ge 
gindeste poporul german cind cere ca faptele să înlocuiască nesfir- 
şitele declarații diplomatice şi articolele de gazetă”, Redactorul fi- 
nanciar ul ziarului Frankfurter Zeitung serie la acelaşi dată: „Chiar 
dacă Germania ar accepta 80 la sută sau chiar mal mult, nu 40 la 
sută ca acum, din exportul aranjat la 23 Martie 1999, tot nu s'ar rea- 
liza intențiile acelora care au semnat acest tratat", Germania nu va 
renunți niciodată, cum cred mulţi negustori, bancheri si oameni pô- 
litici din Anglia şi Franța In autarehie pentru că aceasta ar fn- 
semna repudierea însăși a regimului de care se conduce azi. Siste- 
mul do tratate, economice pe care le va încheia cu statele din Lebens- 
raum vor fi bazate po principiul participării efective la exploatarea 
tuturor bogățiilor Statului cu eare va semna tratatul, ceea ce naem- 
néază, la inceput, adaptarea sistemului economic al statului contrac- 
tant lu acela al Reichului şi apoi a acelui politic şi ideologic. Ducele 
Mussolini a declarat, In d'scursul dela Turin că nu veda nici-o cauză 
care ar putea duce la răsboi. Desigur, aşa cum este aituuția actuală 
şi după cum se duc negocierile secrete se poate spune — fără n in- 
călea deloc domeniul profeţial — că nu va fi răshoi între marile state 


europene, 
D. N. CIOTORI 


SCRISORI DIN PARIS 


A scrie, în momentele de faţă, articole la revistă, este o ocupate 
co nre tot dreptul să ne pară paradoxală şi deşariă, Dar parcă 
pin'acum n'a fost acelaş lucru? Cum puteam avea superticialita de 
a credo în permanenta, în starea normală a liniştii? Sa vădiit, acum, 
ce era pe dedesupt. Nu trebue să avem nicio surpriză, Pentru prăvă- 
liri suntem făcuţi, pentru catastrofe, şi pentru catastrofe incă și mai 
tnari, A dura înseamnă a te transforma, — a atărima forme și a trece 
în altele: lucru ce nu se poate face nici fără durere, nici fără zarvă 
mare, 

Aceste banalităţi fiind spuse (e bine si ne repetăm banalităţile, 
ca să nu le uităm; dealtfel, banalităţile devin, — la prima schimbare 
de mentalitate, — paradoxe, lucruri tăgăduite), — şi liniştindu-mă, in 
chip precar, mă aflu în stare de a-mi faco cronica, despre care cine 
“lie însă dacă şi cum va mai apare? 

Scrisul are, cum bine o ştim, sau scopul de a exprima sentimente, 
~= sau pe acela de a lămuri oamenilor, lucrurile. A te exprima pe tine 
insuti, În momentele acestea, este parcă inutil (pentrucă nimeni nu 
se ocupă de tine), parcă deplasat: ceea ce, cum e şi firesc, nu mă împia- 
dică deloc a continua „să mă exprim”, Tot nu mă nscultă nimeni. 

In al doilea rind, — ser'sul nu poate servi, acum, nici la a jä- 
muri, devremece, — lăsînd în afară faptul că discuţiile mai mult in- 
curră decit lămurese (fapt îndeobşte cunoscut), — toate lucrurile par 
n începe să se lămurească singure. Nu ne mai rămine decit să aştep- 
tăm şi, pe cit putem, să ne păzim: căci dacă nu se mai ciocnesc ideile, 
din care nu totdeauna iese scintela adevărului, se ciocnesc lucruri mai 
grele din care ies, sigur, srintel mal mari decit le dorim. 

Deocamdată, destid pe orice deştept din lume să dea o explicaţie 
logică stărilor de fapt actuale, Lăimurirea trebue să încenpă, desigur. 
Dar ncum, trăim în hnosul cel mai perfect. Orice este posibil: chiar și 
să nu se întimple nimic. 

Ceea co mi se pare însă, acum, sigur este faptul că toată vechea 
aşezare se prăbușește, A fi nazist sau comunist sau democrat vechiu, 
este un lucru egal de depăşit, Această afirmație care putea să pară ab 
surdă pină ieri, — capătă astăzi conţinut. Nimeni nu ştie cu cine esta, 
impotriva cui este; se pare nstfel cå Germania, imperialistă şi cuprinsă 
de minia anexărilor teritoriale, este pe calea de a realiza idealul de 
mocratic și pan-european al societății naţiunilor; Rusia sovietică, odi- 
nioară, după cite stim, Insuflețită de idealul revoluţiei mondiale, este, 
astăzi, de un naționalism de fapt, intransigent; ceea ce Insă ne miră 
este că incă nu se observase identitatea esențială dintre extrema- 
craptă și extrema-rtingă, prin: colectiviam. anti-eapitaliam (teoretic), 
anti-individualiam, anti-creştinism, dictatură, Un alt lucru demn de 


SCRISORI DIN PARIS 159 


romarcat cate acesta: orice ins, de pe orice poziţie, se crede confirmat 
de evenimente. Un simptom mal sigur al haosului nici nu putea fi, Al 
impresia că sa dârimat casa și că tavanul zace lingă pivniță şi fè- 
reastra lingă use, Orice poate fi alături de orite, devreme ce construcția 
nu mai există, și nici logica cea do pină acum. 

Htel, confuziu nu este nouă, De mal de mult, puteau fl urmă- 
rite contradicţiile fundamentale în ușezările sociale și în concepţiile 
lumii moderne. Nu noi semnulăm pentru prima oară că democraţia 
burgheză era lundată pe principit ca se opuneau violent unul altuia: 
„dermocraţ.e” și „burghezie“; pe „libertate” şi „metafizică deterministă”; 
pe „egalitate“ și „robie capitalistă”; pe un principiu curios al „bise 
ricii” devenită — nu în tonte țările, — instrument al statului temporal, 

Şi In ultimul timp, contradicţiile nu au încetat să crească şi să 
atingă un magnifie apogeu: „determinism-marxist” și „iniţiativă rè- 
voluţionară“; sau „anti-individualism” și „cult ai eroului”; sau „naţiu- 
nalism-particula ist” şi „imperialism-univerealist”, 

A depista non-sensurile lumii actuale este un spori uşor şi plin de 
amuzarmente: „creştinism şi „anti-sermitiam”; democrat franco-englez, 
însullețit de respectul libertăţii naționalităților şi al demnităţii umane 
şi, totdeodată, imperial st dincolo de continent să fii nazist anti-lu- 
daic, și în acelas timp rasist, însuflețit de mitul „poporului ales“, de 
naţionalismul-exclusivist al celor mai vechi evrei, A vorbi de contra- 
dicţile atitudinelor, de viragiile de front, — este cu totul inutil. Eve- 
vimentele cele mai uluitoare ne stau sub ochi. Nicio explicaţie nu-mi 
pure suficientă. Un lucru doar e sigur: că nlelo ideologia nu mai are 
insemnătate decit ca mască, şi ca derutare a adversarilor; trăim în iu- 
mea cea mai materialistă şi cea mai cinică cu putință, —o lume a in- 
tereselor stricte. Omul numai este, cum se spune, un animal gratuit, 
— ci robul cel mai teluric, înlănţultul intereselor, nevoilor, Decadenţa 
lui spirituală esta marcată de această subumană lipsă de liber- 
tate. Omul de azi este un sclav umil, sau un sclav furios, sau 
un sclav agitat, sau inconştient tau chiar un sclav euforie, Fie 
că este „naționalist”, sau „anti-naționaliat“, — naționalismul lul 
este telurie, anti-naționalismul lui este economic. Omul de aatăzi stă 
cu fruntea în pâmint. Nu mai poate vedea cerul. Inşişi aşa-zişii apiri- 
tual şti, — spunind tare că omul este un spirit încarnat, uită esența 
lui spirituală şi nu mai teoretizează decit despre: pămint, rădăcini, bio- 

e, rată, specifie etnic, tradiţie (a pămintului) destin, neputinţă de 
comunicare a oamenilor între èi, pieţe, economia, ete... tic... Omul se 
Intunecă treptat. Niciodată, cred, nu s'a vorbit mai puţin decit în vre- 
mea noastră despre Cer. Chiar în hulitul secol ul nouăsprezecelea, Na- 
poleon II, făcea răshoaie impotriva intereselor sale, pentru o idein; 
pentru a apăra libertatea țărilor mici, Cind Stefan cel Mare lupin im» 
triva Turellor, avta sentimeniul că-si apără țara dar şi toată cresti- 
ndtatea, împotriva unor păgini. Cruciadele se făceau poate nu numai 
pentru a libera Sfintul Mormint — dar se făceau mai alea pentru asta. 

Acum vreun an şi jumătate, auzam spunindu-se, eu seriozitate, 
de oameni pe care mă ruşinez să-i mai numesc, că „Germania face un 
efort imens să salveze şi să reechilibreze lumea modernă, prin ofen: 
siva el împotriva comunismului şi a democraţiilor pre-comuniste”, (ara 
vizată, în primul rind, Franţa care desființează, in momentele acestea, 
pare Carpe e - rate se er L-ră atunci, că Germanian este cam. 
pionul unei mari bătălii ideologice. è r mai pu 
neesta, pare putea crede lucrul 

ne Sar incumeta să spună între cine se dä räs 
Intre eztrema-dreaptă şi ertrema-sttngă? lată o piirre gean] 
poate face orişicine, Intro lumen franceză și cen germanică? Ca rost 
are atunci participarea tuturora, Pentru un echilibru european? Dar 


160 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


i i triyltoare a 

i rite ajută realizarea suprereaţiei s 
aere porta mr ră s| anarhie? Să nu pere era ră d: 
erja i cele proletare? Intre o lume nouă, es însăși pr a eNA 
seri pol urmează a se răfui cu ea însăşi, — după Porta n pc grasa 
me capia despeie urcă, păci diete cae aiar 

ormu 
ma iaar peace el lupta aprigă modernă ce se pa aan ei 
clase: se aruncă o bucată de piine ln zece cerşetori, Aa gr nea 
tere. Dacă isbuteste vreunul să prindă bucata wp o i Parra 
coalizează impotriva lui şi i-o smulg. Coaliţiile s pe Fe e fară 
otriva aceluia cure deține, pentru moment, buca a e pnas eri 

nea d a ne gar Aare ei nE pă redea de pline, 
demină. Și aşa ma parte... 

Orieit de plastică îmi pare a fi analogia, cred ere = aa: are 
exprimă adevărul, Sunt gata a crede că interesele, ii, ae oe 
masca unor realităţi mult mai profunde ce ne scap Shire $ 7 
orice fel de afirmaţie; a preciza, clar, opoziții pic ar Are miau 
genei spera ideologice, e eine Punt depășite. Gindirea nu 

. oz 
mn beer a Acea greoiu, faptele; cind isbuteşte să le an ml np 
tele fac un nou salt formidabil şi inteligenţa qrhe nu mA te 
mic. (Ceea ce însemnează că inteligența nu e inteligen ree a gindi" 

Nu avem nimic altceva de făcut decit să aşteptăm., ere: ai 
este un lucru, mal ales pentru noi, rominii, — obositor, iri rasa 
prilejul unic de a astepta să gindim cîini lucrurile se vor ceea Eroi 
pin'atunei, să ne odihnim preţioasele minţi. Ponte vom ma 
voie de ele vreodată. 

Deocamdată, toate lucrurile şi formulele cad rr] Die eroon 
Cu cit prăbuşirea ar fi mai mare, — cu atit ceea ce va ag > 
fi mai diferit faţă de ce a fost şi este încă (abia). Din toate astea, 
așezare nouă, o sinteză nouă a lumii se va cristaliza. sau 

Nu este exclusă posibilitatea, o repetăm, ca nu gan or p 
treacă marea transformare, Nu am pierdut însă nimic, — căci, 
caz, nu mai avem prea mult de așteptat. 


PUNCTE DE VEDERE 


Prietenul meu, Monsieur Henri, crede că grija cea mai mare pe 
caro un om conştient de omenia lui trebue să o aibe astăzi ya pi 
moară spiritual'ceşte, Imi dă exemplul lui Beethoven care-şi făcea Ea 
foniile în pivniţă, sub bombe; al lui Hegel care, zice-se, Intrornp 
moömentu] cind scris, de sgomotul prea mare al saa ieg A 
şi-ar fi amaninjat proprietarul că se mută dacă va mai fi așa 
glos cartierul. Si non e pero.. 9 š 

Orice actiune splritunlă, crede Monsieur Henri, eate, în e armă 
tele de astăzi, ineficace; orice încercare de a participa la chinul eat, 
nu constitue decit un imens pericol spiritual şi personal, — gp A 
atita timp cît haosul exterior va fi tot atit de mare, atita timp k t Aad 
dura convulsiile, un singur lucru trebue făcut: să te retragi în rm 
sui, să realizezi o ordine, un echilibru interior, Nu să te pierzi că 
cula, neștiind că se cucereşte orasul, cum spune legenda că mape i 

imedo, — dar să te păstrezi, lucid; să nu te las! dominat de E de 
lumii. Există anumite preocupări eterne, de ştiinţă de pildă, sau s 
metafizică, — innfară de istorie, — care pot constitui conditi satis 
licătoare do echilibru interior, 


SCRISORI DIN PARIS 161 


Monsieur Henri are, în buzunar, un ordin de concentrare. Va 
lupta impotriva a două categorii de dusmani: dușmanii fizici ai pa- 
trici şi duşmani subtili şi mai periculoși ni omului spiritual. Monsieur 
Henri speră că-i va învinge şi pe unii și pe alții, 


+ 
. *» 


Părintele B, călugăr dominican, vade posibilitatea unei păginl- 
ări a Europei, Lucrul acesta nu insemnează însă sfirsitul ideji creg- 
tine. Creștinismul pnate să fie acoperit, să dispară, Intr'o parte sau în 
mai multe părţi ale lumii, — dar focarele vor reisbucni în alte părţi 
ale lumii. Lumea ocmdentali e puţin propice unei renaşteri spirituala; 
dar lumea asiatică, de pildă, e capabilă să păstreze un focar ap ritual: 
dacă cumva nu se „euro izează”, şi nu se „naţionnlizeară“ şi ea. Nu 
însemnează deloc că ue să fugim din lume; în orice caz Insi, în 
seria de răsboale, ererii, struncinări ce vor veni şi se vor menține, 
probabil multă vreme, — idela creştină nu va mai fi păstrată decit în 
cercuri de iniţiaţi. Va reaprinde lumen, mai tîrziu. In orice caz, lumea 
va fi necroeştină multă vreme (dar nici nu a fost creştină, cu adevărat, 
niciodată), — şi creşlinii vor fi risip ţi, tără putere, în lume. Destinul 
umii este să fie părăsită sie însăşi. În Evanghelie sti seria clar (en 
toutes lettres“) că atunci cînd Iius va veni a doua oari în lumò să ju- 
dece viii şi morţii, drept-eredine osii vor fi extrem de puţini. Liimea 
rishoinică ce se naște e, întradevăr, o lume telurică, n orgoliului, a 
eroului (împotriva sfintului), cu mari satisfacţii pămintesti, şi chiar 
spirituale, cu un sistem de valori proprii foarte închegat, molid into- 
meint și, prin urmare, din ce în ce mai puţin propice ocaziunilor spi- 
rituale. Ca tinăr din noua lume ar renunţa să fia erou, glorios, cuce- 
pile — pentru a fi caritabil şi umil? Cea mal dificiiă renunțare èste 


Crescindu-se, de mici, copiii în cultul forței, al măririi, al jafului, 
— se vu reuşi oare să so extirpere mila din sufletul omenesc? 


EUGEN IONESCU 


VECINII NOŞTRI: U.R. S. S. 


EXPOZIȚIA AGRICOLĂ 


da dè 
ima expoziţie agricolă a U. R. S. S-ului pentru perioada de 
timp 1090 ni tosl inaugurată ja 1 August în piața raoga 
lingă Moscova. Pr n ampioarea şi metodele ei de rain exp asi 
inaugurată la Moscova este privită de presa bea Nate å ca rn pă 
niment important pentru progresul ştiinţei şi practicei agri 
toate țările, SARE 

In cursul pr'melor două săptămini dela inaugurare, expoziţ 
fost vizitată de Hoi miniştri străini de agricultură şi apenre eor 
gaţii oficiale, venite aproape din toate ţările lumii, lar apg a) 
marilor ziare din apus au publicat reportagii interesanta 
cului, 

1 făţişare 

„Expoziţia, serie corespondentul agenţ'ei Havas, are o în 
deosebit PI east. En este clădită lingă Moscova, rond unda DS 
inte erau mlaştini, Acolo, unde creșteau pe vremuri bu seg preia 
se pot vedea astăzi grădini frumoase, cimpuri cu reaa i a zii -y 
nice, păşuni, iazuri experimentale, ete. Fiecare republic LA fe 
S.ului își are pavilionul el, al căre! arhitectură oglindeşte caracterul 
naţional al republicii respective, 

In limbajul cifrelor imaginea expoziţiei schițată mul sus capătă 
următoarea conervtizare: a 

Teritoriu! expoziţiei cuprinde o suprafață de 130 ha, pe pică n: 
ridicat 250 clădiri, avind 900 mii me. Sunt In total 52 de pa er 
agricole, 28 pavilioane speciale vit'cole și 22 ctădiri în seizoen. ti 
tulată „aspectul nou al satelor“, După aceia vin teatrele, c e gTa- 
fele, sălile da conferinţă, un cire, restaurantele şi cafenelele clădite f 
tru vizitatori, Pë teritor ul expoziției nu foat ridicate 400 sculpt 
ufură de cele citeva sute de tablouri și ori iat ZI Pi 

In afară de pavilioanele clădite, teritoriul expoziţiei prind 
cimpuri de cereale, plantaţii și grădini fructifere în care cva 
principale sunt expuse În atare naturali. Cimpurile da g e A 
exemplu, cuprind 1 mp, arătind 300 culturi de cerenle și 7 
diferite. Culturile tehnice, sunt în număr de 22 şi cuprind ca 
deosebita, In sere speciale, sunt expuse 04 feluri de struguri, Totodată, 
sunt reprezentate la expoziţie şi cele mai bune exemplare ale animale- 
lor de muncă, = 

La deservirea publicului lucrează ziinie 1.800 ghiduri și god 
duri speciali, pentru excursii de ţărani Au fost pregătite ? mono- 
wrafi! ale expoziției și 46 prospecte cu un tiraj de 10 milioane 


VECINII NOŞTRI: U. R. $ 5. 163 


pilare. S'au pregătit de asemenea şi vor fi Intăt'sate în tot cursul expo- 
ziţini 126 filma tehnice şi documentare agricole, 

Pentru înțelegerea caracterului special al expoziție! dela Moscova, 
trebue subliniat faptul că ea nu a fost organizată după modul obișnuit, 
N'au fost expuse pur şi simplu mostrele reuşite ale productiei agricole. 
Dreptul de a portic pa la expozitie, a fost determinat de nurme ştiinți- 
fice, precise, tru a cäpžta acest drept, colħozurile, sovhozurile, sta- 
iunile de maşini-tractoare, institutele de selecţionare, ete., trebuiau să 
obțină In muncea lor pentru ultimii doi ani, un anumit nivel 
destul de ridicat, stabilit de Comisariatul de Agricultură. Pentru fie 
care cultură şi pentru fiecare zonă agricolă În parte, a fost stabilit d` n- 
nainte, un anumit nivel de recoltă, care trebuia să fie intrecut de acele 
sate care doreau să capete posibilitatea de a participa In expoziţie 
şi a fi lrecute în cartea el de onoare. fn conformitate cu nor- 
mele stabilite, au căpătat dreptul de n participa la opaj 
15.220 colhozuri (din 29,859 cereri): 808 soyhozuri (din 1.798 cereri): 
stații de mașini-tractoare (la 991 cerer'); 11,004 ferme viticole (la 13067 
cereri) şi 155.231 țărani-colhoznlci care s'au relevat prin rezultatele 
muncii lor (din 189.017 cereri), 


Desigur însă, că toato aceste cifre nu pot fi înțelese, fär o cun- 
noaştere a structurei şi evoluţiei agriculturii sovietice; iar orice dès- 
triere a pavilioanelor Gour un, so vu reduce în fond ln expunerea aces- 
lei structuri specifice U, R. S. SS-ului, 

In lipsa unui contact direct cu realităţile agricole din U. R.S.S. 
credem că metoda statistică ar fi cea mai nimerită pentru a întăţi sa 
cititorului nostru sensul i rezultatele transformărilor Intăptuite de 
ruşi. Bineinteles, că acestor cifre li se poate imputa sursa lor oficială 
deși, în ultimul tmp, tnajoritatea cercetătorilor străini, inclin să 
creadă că cifrele oficiule ale statisticelor din U. R, S. S. nu depăşese cu 
mult realitatea, 

lată un tablou rezumativ statistic al evoluţiei agriculturi! sovia- 
tice, astfel cum l-am putut întocmi după publicaţiile Direcţiunii Ge- 
nerale a Planului de Stat din U. R. S. S. 


Numărul întreprinderilor ( gospodăriilor ) agricole în U.R. S. S. 
————————————— ———— 


Anul 1927 Anul 1938 
a RR, AN 
Savhozuri (Ferma da stat), .... 1,4 mii | Sovhozari, a, 3,961 
a n EEIT eta acas 14,5 mii | M. T. §. țatații de maşini trac- 

Kulsei (țărani chiaburi)... 11 mil. a TEN ILI: 
Gospodārii mijioeii și Molhoatzi ecua aseze 242,4 mii 
ic a A E S DN 23,7 mil. | Gospodarii individuzte ..... 1,3 mil 


La 1 lulie 1938, colhozurile sovietice (gospodăriile colective prä- 
neşti) cuprindeau 188 milioane curți țărănești, 933 din totalul gos- 
podăriilor, Suprafeţele insăminţate ale colhorurilor au crescut dela 
1,4 milioane hectare în 1928 la 1172 milioane hectare în 1938. 

Suprafețele Insămințate prin „fabricile de cerrale”"—sovhozurile— 
pt crescut dela 1.735 mii de hectare în 1998 la 12411 mii de hectare în 


Primul și cel mai însemnat rezultat al colectivizării agriculturii a 
fost mecanizarea muncilor agricole, 


164 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lată exprimate în cifre evoluţia şi rezultatele mecanizării munti 
lor agricole ṣi comparația cu situația din Rusia Țaristă: 


Uneltele agricole după recensământul din 1910 


Pluguri Total)... ..... OEA no — ARES Se 7,8 milioane 
Pluguri de lomn. caen 2.2 Ni 
Piuguei de fine... eco aduna oaie o vs.oo:e 42 n 
Grapo do lemn creea. 197 > 


Behimbarea uneltelor agricole după 1917 
(în mii da bucăți) 


PPP aD 
A A n'a i] 
naera iani 1910 | 1928 | 1958 

Pinguri, pluguri cn cirlig, ete. (în mil.).. 5,0 4,8 == 
Piugari de tractoare „a... EA 0,3 9,3 493,5 
Troerătoare mecanica. ... ac... nu existau 0ă 265,5 

= e TEORIE pe pet pa 323,7 717,9 676,4 
Kombayne pentru stringeran recoltei ...| nu existau 2 buc. 153,8 


Aceste sch'mbäri intervenite în utilajul tehnic al agriculturii co- 
lectivizate au schimbat fundamentul și raportul dintre munca meta- 
nizată şi munra oamenilor şi animalelor. La siirşitul lui 1916, anima- 
lele de muncă reprezentau 99,2%» din resursele energetice ale agricul- 
tur'i, lar la 1938 dimpotrivă, maşinile reprezintă la sută, lar ani- 
malele de muncă numai — 31,1 la sută. 

Economia de muncă omenească realizată prin mecanizarea mun- 
cilor agricole poate fi generalizată în următoarele cifre: 

Toate staţiie de maşini-trectoare—au efectuat în anul 1957—220,8 
mil oane zile de muncă-omenesti, avind un efectiv de 1,9 milioane lu- 
crători anuali, Dacă aceleaşi munci ar fi trebuit să fie executate de col- 
hozuri prin pluguri cu cai, etc, ele ar fi necesitat 1.0706 miloane zile 
de muncă-omeneşti şi un efectiv de 9,1 milioane muncitori anuali, Pen- 
tru executarea aceleiaș munci în gospodării individuale, ar fi nevoia 
de 1.5058- milioane zile de muncă-ormeneşti şi 128 milioane muncitori. 

lată cum exprimă cifrele, raportul între diferite sisteme de pro- 
aoas: și rezultatele directe ale colectivizării pe baza mecanizării agri- 
cu 

Să vedem acum care este situaţia recoltelor în U. R. S. S. şi cum 
au evoluat suprafeţele însămințate în ultimii ani după efectuarea co- 
pe ea 

acă luăm întreaga suprafaţă insămințată în 1913—drept egală 
cu 100—atunci în 1928 ea a ajuns la 1130 iar în 1938 la 1369, creşterile 
cele ma! mari fiind realizate în primul rind de culturile tehnice, dintre 
care multe, cu totul necunoscute în Rusia Ţaristă. 
BA ce a recoltei şi a producţiei de cereale a evoluat în modul ur- 

Producţia anuală de cereale în 1910—1914 era în medie egală cu 

SI: ace meet tenerne. Producția modie in 1928—1932 a ajuns ia Sna 
terne, în 1933— “i 
949.9 milione fenterne la 944,7 m lioane țenterne, iar în 
n ce priveşte griul, producţia anului 1937 de 248,2%/ faţă de 
1929; In același interval de timp în Statele Unite sa realizat 106,3 iar 
în Canada 50,80, 


VECINII NOŞTRI: U, R. S5. S. 165 


Iati acum şi clteva cifre cu privire la veniturile colhozurilor şi 
cadrele de care dispune actualmente agricultura din U, R.S.S. 


Cum mu evoluat vemturie in bani ale colhozurilor 


1932 1937 1938 
Veniturile băneşti ale colhàzurilor (in 
milioane rublo) acea 4567,1 141580,1 16751,6 
Veniturile de bani ale colhozariior : 
la 1 colhoz (mii de rubie),.,........ 21,7 58,8 700 
la una familie de colhoznici (rable) , 8311,0 786,0 904,0 


Crepterea remturilor colhozurilor în cursul celui de al doilea plan cincinal 


TIE în 
1932 1937 | da 193% 
in a 


Media mijlocie la una curte |ârâneaseă 


Zile do lucru etootuate 1)... 257 438 170,4 
Plata zilelor de lnoru : 
In cereale (puduri) ......,.. GEES tt 36,6 106,2 290,3 


ln bani (ruble) T ITOE 108,0 376,0 348,1 
Tonte veniturile personalo atit piata si- 

lelor de lucru elt și veniturile pā- 

mintului şi irowo de lingă casă 

(proprietate individuală) ete. ,..... 2,132 „D849 24 


Cresterea veniturilor — în natură și bani—exprimată mal sua, se 
mal poate urmări şi după tabloul mărfurilor desfăcute la aate; în ulti- 
mul timp vinzarea încălțămintei la sute n trecut dela 917,3 milioane 
ruble manufactură şi haine gata — în 1933 cifra vinzării aceloraşi 
duse s'a ridicat ia 62261 milioane ruble. In acelaş interval de timp 
vânzarea încălțămintei la sate a trecut dela 3,197 miloane ruble la 
1.4934 milioane ruble; săpun şi articole de parfumerie deja 231,5 mi- 
lioane ruble la 0234 milioane ruble; cărţi, aparate de radio, instru- 
mente muzicale ete. dela 214,8 milioane ruble la 1.2718 milioane ruble. 


Cadrele de specialisti pi muncitori cnlijieați din sorhozuri în 1938 
(in mii) 


nan ds 28. nOs piia museli presisie voleetivuizi pu ssoatepie după unitates de mimrå 


166 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Cadreie tehnice ale M. T. 8. {Glapiuni de magi ni-tracloare ) 


(in mii) 

1934 | 1933 
Tractorişti RITTET OT Ea ia pd 870 
Brigadieri-tractorigii ....,...... 21 120 
Combaineri EA FUEN GA it 125 
Ajutoare de combaineri ..,...... — 100 
i OADET N Saabe e 22 180 
za NEE PIE AAEE Piti d — 33 
SER NE pc do e iad e aa — g2 


A a E E iar ETER NOD 
Conducători ai larmelor de mărfuri ...........00000 18L4 3 
Brigadiori viticultori .. cra... pile pedae 68.385 


N 1914, statul rusese avea în serviciul său, în total 21 mil agro- 
In 1998 în serviciul statului se află: 107,2 mii agronomi, 27,9 mil 
postal, 92 mi agrolehnici şi zootehnici, 17,1 mii medici veterinari, 
A mii agenţi veterinari. 
E eri atit) ek al Sotie paza cincinal, SR specialişti au ab- 
adem ile agricole, iar şcolile cole icee cole) au 
avut 84,4 mii absolvenți. 3 pi yy R ic 

La nceste cifre, ar mai trebui adăugate datele generale care oglin- 
desc noul aspect al pătrunderii culturii la sate. Astfel, numărul şcoli: 
lor la sate a crescut dela 93.770 în 1914—1915 la 153.200 în anul 1938— 
1939; iar numărul elevilor dela 6.1172 mi! la 22,087,8 mil. 

La sate, există astăzi 61635 biblioteci, 92274 cluburi, 265 teatre ale 
colhozurilor, 18.802 cinematografe, dintre care 7.236 instalaţii de cine- 
matograf sonor şi citeva zeci de mil de spitale, maternități şi puncte 
sanitare 

Pentru a incheia această scurtă expunere, trebue să subliniem și 
modul în care, după metoda clasică a regimului, este folosită expoziţia 
agricolă, pentru influențarea evoluţiei v itoare a agriculturii. Noun ex- 
poziție a fost vizitată dela 1 la 9 August de 549500 oameni, între care 
re „țărani. Pină la sfirşitul expoziţiei în 1939, ea va fi vzitată de 
a mii țărani. Pentru vizitatorii satelor, expoziția egte o şcoală prac 
ică care arati concret ce se poate face prn organizarea şi folosirea 
metodelor ştiinţifice de muncă în agricultură. Intiinirile intre ţăranii 
e diferite naționalități, veniţi din regiuni despărțite prin mii de kilo- 
atei, se transformă de cele mai multe ori în intruniri organizate chiar 

Banas pavilioanelar expoziţiei. In aceste întruniri, ţăranii „celebri“ 
co rapa or povestesc metodele lor de lueru şi modul în care au obti- 
a Avatar pentru care au fost premiaţi. Se disrută şi se conirke 

ază pe loc obligații de intrecere intre diferite regiuni, 


VECINII NOŞTRI: U, R, 8, S 167 


astfel tuturor dorința de a participa și anul viitor la expoziţia, Profe- 
sorii şi asistenții academiiior agricole, conferențiază regulat în săliie 
expoziţiei în fața vizitatorilor. Preşedinţii de colhozuri capătă pe loc 
toate lămuririle necesare, planurile, devizele, ete., pentru orce lucrare 
tehnică care fi intereaază. lar la întoarcerea în sat, întruniri speciale 
de țiirani, ascultă și discută rapoartele amănunțite şi impres ile delr- 
gatiilor lor, care au participat Ia expoziție. In acest fel, se organizează 
pe întregul teritoriu al U. R, S S-ului intrecerea generală pentra drep- 
tul de participare la expoziția agricoli din 1940, întrecere care de fapt 
duce la progresul agricol şi ridicarea nivelului material al satelor par- 
ticipante. 


CANALUL DIN VALEA FEREGANULUI 


In republica Uabekistan (Rusia Asiatică) se petrec în ultimul timp 
fapte de-o amploare neobisnuită, care rețin atenţia opiniei publice din 
U, R. 5. S. Intr'o regiune unde veacuri dearindul omul a purtat o luptă 

a cu nisipurile deşertului, a început acum, din iniţiativa țăranilor 
Veni, construirea unei căi de 'rigaţie lungă de 270 km. Locurile unde 
au păşit altădată legiunile lui Tamerlan, — omul cu priv'rea pe care 
nu o putea suporta niciun muritor, și au dispărut din cauza lipsei de 
apă oraşe de veche civilizaţie, vor fi striibătute în curind de apela 
sclipitoare ale noului canal de irigație, 

„Apa este singe”, spune poporul în regiunea Pereganului, și toată 
istoria regiunii este de fapt istoria luptelor fratricide ale popoarelor 
asiatice pentru stăpinirea apei. Cine stăpineşte apa, acela este stipi- 
nul Orientului. Se pare însă, că de astă dată, pentru prima oară în is- 
toria popoarelor asiatice, apa unor întinse regluni va deveni într'ade- 
vär proprietatea poporului, 

Canalul din valea Fereganulul este interesant nu numai prin Im- 
portanța lui practică, dar mai alea prin modul în care a fost concepută 
clădirea lui, In Februarie cor, în perioada pregătirii celui de al 18-lea 
congres al partidului conducător d'n U. R. S. S. după obictiul sovietic, 
se duceau în Intreaga tară campanii de emulație pentru a sublinia 
prin fapte importanţa congresului. Astfel, stahanoviştii au stabilit nol 
norme de producț'e, minierii se Întrecenu tru înfăptuirea planului 
de producţie a cărbunelui, aviatarii au stabilit nol recorduri de aviație, 
ete. toate acestea fiind considerate drept „daruri“ congresului 

In acele zile, colhoznirii din regiunea Taskent nu hotărit să aducă 
şi ei un „dar“ congrexului, curăținl Izvonrale de apă din Curlăc-Bur- 
lac. In ziua deschiderii congresului, ei au şi terminat munca lor, căpă- 
tind posibil tatea de s iriga o suprafață de 10.000 ha. Acesta a foat înco- 
putul modest care a inspirat ideea marelui ceanal din Feregan. In rt- 
publicile Usbekistan, Turkmenistan şi Tasdiehiatan, lupta pentru apă 
inseamnă recoltă, bogăţie, viață. 

Pentru realizarea noii căi de viață nu iesit la lucru (60 mii de ti- 
rani, Noul canal care va trece po toritoriul a două mii de colhozuri, va 
da apă la 5 oraşe și vu lriga 4 regiuni agricolo ale Tașdikistanului, re- 
dind agrienhturii pesta 30 mil ha păminturi nol, va fi gata Intro sin- 
gură lună. La 1 August, au început lucrările pa un traseu de 300 kim., 
iar pini la 5 August au fost scoase 5 milioane metri cubi de-pămint, 
adică Vts. Se citează și unele cazuri, cind anumite colhozuri au ter- 
minat în 10 zile partea lar de lucru provătută pentru o lună, fiind pre- 
minţi pentru ucensta cu automobile şi alte daruri prețioase, 

Pe întregul traseu al canalului, ziarele sunt adusa cu avioanele 
echipelor speciale ale aviaţiei civile. Tentrele şi art ştii din întreaga re 
giune su plecat la locul lucrărilor pentru a da reprezentații în faţa 


168 VIAŢA ROMINEASCĂ 


constructorilor canalului. Transporturi speciale asigură celor de pe 
traseul canalului cele mai bune fructe şi legume, din regiune. 

Rușii cred a desprinde din modul cum n fost conceput şi se reali- 
zoaz marele canal, care nici pu a fost prevăzut în planurile Statului, 
rezultatele concrete ale eliberării imenselor torţe de care dispun ma- 
sele organizate, Iar cunoscutul regisor sovietic Eisenstein, (au 1 til- 
mului Alexandru Neysky) a plecat în regiunea Fereganului pentru a 
turna un flm al construcţiei canalului, după părerea artistului: „temă 
de cen mai arzătoare actualitate, munca colhoznicilor pentru întringe- 
nt T naii din care se desprinde sensul evoluției viitoare a uma- 

i", 


I. CONSTANTINESCU 


MISCELLANEA 


CAYENNE 


Cind cineva azi vrea să facă propagandă antilranţuzească, crede 
că este foarte abil să construiască un fiim In cure să se deserie vinta 
dintro inchisoare din Guyana de neum 30 de ani. O viață de cline, cu 
cenaşi livizi de foame şi istoviţi de muncă, cu gardieni brutali şi dozu- 
manizaţi, cu un director de penitenciar devenit pură fiară, etċ, ete. 

In realitate, asemenea poveşti cinematoyratiee obtin un rezultat de 
opinie publică exact opus celui urmărit. Căci prima şi foarta legitima 
întrebare pe care şi-o pune spectatorul este dacă şi acum regimul de in- 
chisoare este tot acelaşi cu cel de acum o jumătate de veac, Și cind află 
că nu, că azi deportații dela Cayennes sunt mai mult coloniști decit de- 
ţinuţi, că viaţa lor este igienică și că supravegherea Jor tinde nu la pa- 
depsire ci la îndreptare, că personalul de conducere esta selecționat 

printre oameni care vor să şi consacre viaţa nceatuj apostolat de reedu. 
care a unor fraţi nenorociţi şi pe care doar ceasul rău l-a făcut să cadă 
în păcat; cind, zic, spectatorul aflið cum Fran a putut, în citeva zeci 
de ani, să transforme acel infern-tip intr'un institut model, admirația 
lui pentru calitiţile morale franțuzeşti creşte, şi anume creşte, prin- 
aun efect de contrast, în raport invers proporțional cu atrocitățile de 


Dar să upunem că lucrurile nu s'ar fi intimplat așa, că regi- 
mul nu s'ar fi indreptat, Chiar si în acest caz, dacă nu chiar mai ales 
atunci, Francezul sar bucura de un asemenea film, Nimic nu poata 
produce o mai mare plăcere unui Francez — vreau să zic nimic nu-i 
apare mai limpede ca un serviciu ce | se face, decit denunţarea unui 
rău franțuzesc, Căci aceasta dă Francezului prilejul să purceadă la cea 
mai inteligentă şi mai sănătoasă dintre atitudinile în fața răului: la în- 
dreptarea lui. Revolta impotriva injustiţiei sociale oste o Intreprindere 
pentru care cetățeanul francez nre o deosebită vocaţie, şi este recunos- 
cător celor care îi dau, prin informaţiile lor, putinţa să o exercita. 

lată un mic fapt divers care ni-o va proba dată, fapt divers re- 
cent care a fost punctul de plecare al reflecțiun noastre de mai sus. 

A apărut, de curind, o carte de amintiri ale unui om foarte bitrin 
şi care t fost deținut iar apoi liberat din închisoare, dela acea Inchi- 
soare din Cayennes despre care vorbeam, Intre alte lucruri, povesteste 
el cum, în localul acela penitenciar, se găseşte și un muzeu de capete 
tăiate, un muzeu antropocriminologie unde sunt expuse capetele uelga- 
ilor incurabili, Dar — spune povestitorul — printre acesta cupele se 
ati și unul care a aparţinut nu unul ucigaș fără leac, ci unui nevino- 
nova 

Se numea Brière, şi fusese condamnat la muncă silnică pe vin 
fiindcă fusese găsit vinovut de a-și fi ucis copiii. Atit în Upal jodad. 


170 VIAŢA ROMINEASCĂ 


în timpul detențiunii, nenorocitul afirmase cu tărie că nu este 
Ul căt și anirai de temniţă precum şi cei mal mulţi dintre ieni 
aruu convingi de aceasta. Sinceritatea lul Brière avea acea aro: m 
totdeauna irezistibilă a adovărului, Şi, de altfel, peste ciţiva ani, fapte 
i-au confirmat inocenta, Adevăratul ucigaș îşi mărturiseşte crima, 

Atunci, fireşte, Brière cere revizuirea procesului. Doi ani durează 
cercetările domnilor procurori pentru a găsi un mijloc de procedură per- 
miţind juridiceşte valabil redeschiderea cauzei, Insfirşit, după doi ani, 
iau o hotârire, şi anume că, legile uril penale atunci În vigoare 
nu permit reluarea afacerii, şi că ère rămine condamnat. Şi neferi- 
citul îşi petrece restul zilelor în inchisoare, într'o stare de amărăciune 
şi disperare uşor de imaginat. Iar la urmă moare de supărare, 

Dar iată că un necunoscut, (nu se ştie dacă fusese un gardian Său 
un deţinut), reuşeşte, fără ca nimeni să fi ştiut cum, să taie și să imbăl- 
sâmeze capul lul Briâre, pe care îl oferă, însoţit de o scrisoare ano- 
nimă, muzeului de capete al penitenciarului, pentru ca vizitatorul să 
poată vedea nu numai cum e chipul unui criminal incurabil, ci şi cum 
arată la față un nevinovat victimă a erorii judiciare. Această in- 
timplare, precum şi tonul în care este comentată, într'o revistă fran- 
ceză din luna trecută, cartea de amintiri unde se esteşte asta, au, 
toate trel, ceva triumfal; este un accent de mulțămire că se poate ast- 
fel, povestind un rău odios, înștiinţa toţi francezii — şi în genere toți 
oamenii din lume — că în cea de a treia republică sensibilitatea la 
injustiție este prima şi ultima preocupare, şi că nu există nimic mai 
răufăcător si mai nedemn decit, subt pretext de propagandă naţională, 
să se cenzureze prin tăcere intimplările ruşinoase. Nu. Intimplări ruşi- 
noase se petrec şi se vor petrece totdeauna şi pretutindeni. Nu asta are 
importanţă. Ceea ce importă este să se arate că indignarea faţă de ele 
este mereu trează şi tare. 

Dar, fiindcă am plecat dela deportații dela Cayenne, și peatru a pă 
răsi toate aceste lucruri grave şi eroice ca să trecem la altele mai ve- 
sele, vol aminti un foarte amuzant episod de Istorie a Dreptului, unde 
se vorbeşte de Cayenne şi de Codul penal romin. 

Fuimoasa „Comisie Centrali” dela Focșani, instituită la, prin și 
pentru Unirea celor două Principate romineşti, avea, printre alte mil- 
siuni, și pe accen a unificării legislative. Era o epocă de admiraţie en- 
uziastă pentru Franţa. Pe de altă parte, codurile Napoleon erau privite 
pe atunci — şi de altfel cu drept cuvint — ca niște monumente de gin- 
dire juridică. Ce putes deci fi mai natural decit ca legiuitorul romin să 
se inspire dela ele, copiindu-le mai mult sau mai puțin întocmai, 

Şi astfel, cetățeanul romin de pe acele vremuri a putut avea plă- 
cerea, răstoind prima ediţie a codului nostru penal, să afle că, pentru 
nu mal stiu care delict, infractorul era pedepsit cu... deportarea ln Ca- 
yenne. Și veţi recunoaste că, în materie de influență franceză, nu sè 
poale pretinde ceva mai frumos. 


PREVESTIRI 


Unul din colaboratorii regulaţi ai revistei noastre seria, acum trel 
ani, mai precis în Ianuarie 1937: 3 

„Un asemenea moment există ascuns, undeva, în viitor. Este mo- 
mentul cind Hitler va anunţa, ca o nouă bombă, Europei, alianța Ger- 


maniei cu Rusia sovietică", 
LITERATURĂ ŞI VIAȚ Ă 


In vremuri tulburi ca acestea, valorile politice eclipsează pe cele 
lalte și omenirea e tentată să preţulască pe un Hitler, Daladier, Musso- 
lini, sau Chamberlain mni tare decit pe un Bergson, Einstein, S 


MISCELLANEA 171 


sau Freud [mai ales că toţi aceştia sunt evrei}. Una din cauzele aces- 
toi erori de judecată ţine de faptul că oamenii politici îşi epuizeuză cw- 
lebritatea din două surse, pe cînd gen'ile propriu zise numai dintruna 
singură. Pe un Bergson sau Freud li admirăm, pur şi simplu, Pe on- 
menii politiei, de pildă pe un Blum sau Stalin, unii îi adoră, alții îi 
detestă, ceen ce-i un indo t prilej de admirațiune, căci atit amorul cit și 
ura sunt fabrici de valoare. De aci aupraestimarea în importanță a on- 
menilor politici, mai cu seumă în epoci de surescitare generală ca 
aceea pe care o trăim azi, 

O formă foarte curentă de adorație este celebra formulă de tat- 
fas: „Dacuşi fi eu Hitler..." 


Este caracteristică această nevoe de identificare cu eroul conver- 
saţiei. Prestigiul bărbatului politic celebru e atit de mare, încit omul 
mijlociu nu-i în atare a se märgini să-i judece faptele și să-l înțeleagă 
pur şi amplu gindul. Merge direct pină la capăt și-și identifică perso- 
nalitatea sa cu a lui, ȘI aceasta e valabil nu numai la bine dar şi la 
rău, Imi amintese cit de mulţi erau, în 196, aceia cărora le plăcea 
să-şi inchipue că sunt Kalserul, pentru plăcerea de a putea simţi mai 
bine ch'nurile rafinate la care se gindeau ei că va fi supus Wilhelm, 
după victoria aliaților. 

Un fenomen asemănător am observat într'o revistă de mare tiraj, 
unde sa început de curînd publicarea, în fragmente, a unul roman 
care poartă ca titlu nici mai mult nici mai puţin decit: „Omul care a 
omorit pe... (Urmează numele unui bärbat politie astăzi în 
Autorul s'a inspirat desigur dela acel boer rus care publicase, în toate 
limbile europene, o carte intitulată „Cum lam ucis pe Rasputin”, De- 
cit nela chiar omori cu adevărat pe faimosul călugăr, Era deci la 
dinaul o simplă nevoe de mărturisire, ceea ce este desigur foarte freu- 
dian, dar nu atit de freudian ciù nevoia de a realiza prin literatură 
ceea ce este incomod și periculos să implinesti în viața reală. De altfel, 
Freud, ca orice mare cugetător cu influență asupra pindirii omeneşti, 
este nu numai ascultat dar si depăşit, Atunci cind el n construit 
faimoasa teorie a subi'mării catartice, a canalizării prin literatură a 
dorințelor refulate, nu bănula desigur pină unde oamenii vor merge 
cu confirmarea teoriilor sale. El se mărpinise a constata că literatura 
e arma visătorilor. Nu s'a gindit insă că ca poate deveni ò armă si 
MEA cele mai practice temperamente, O mică intimplare o va dovedi 
pe 

Prin anul 1924, vine la Constantin Graur, care pe vremea aceea se 
ocupa şi de „Adevărul Literar”, un domn care se plinge că a fost ca- 
lomnint în pomenita revistă, Era vorba de o nuvelă, pe care „Adevărul 
Literar” o publicase fără nic!-o suspiciune, şi în care croul povestii co- 
miteu tot soiul de acţiuni infamante, Constantin Graur nu vedea de loc 
unde era ofensa. „Autorul nuvelei este cel mal mare duşman al meu, 
=— NI răspunse reclamantul — şi cunoscuţii mel ştiu asats, şi ştiu că în 
nuvelă se face aluzie la mine”. D-i Graur tot nu pricepea temeiul jig- 
hirsi. „Dar nu intelegeti, Domnule Director, că pe mina mă chiamă 
exuet cu pe individul din poveste, acelaşi nume, același pronume, a00- 
taşi stradă, același număr; el e avocat, eu sun! avocat; el are două fete, 
eu am două fete, pe cure le chiamă Ja fol ca'n roman. Eu am 46 da ani, 
el are 48, Nu vedeţi perfidia?" 

Si să nu credeţi că întimplarea de mai sus este un caz izolat. Sunt 
mulţi cei pe care arma literară îl ispiteşte pentru en printrinsa să-și 
torpileze inamicii şi să-și reguleza micile lor afaceri personale. Mi 
sa intimplat și mie o asemenea mezaventură, Un domn foarte dis- 
tins şi ocupind o Înaltă situaţiune în cariera diplomatică scrisese un 
volum de amintiri. Mi-ain permis atunci să reproduc aci, în Viaţa 


. 


172 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Rominească, cita-va pasagii din acea lucrare, Autorul s'a supărat foc, 
şi a compus Întru aceasta un răspuns, Pentru motive pe care nu 
yroau să le discut, nici-o revistă ori gazetă n'a vrut să publice acel 
articol polem'e. Am aflat de aceasta încetul cu încetul, pe măsură ca 
refuzurile se produceau, Pină ce, după vre-un an, nam mai auzit ni 
mic Imi închipulam că eroul renunţase la r 

Dar imi subestimasem adversarul, Un bun prieten al meu, sdi 
rectorul unui înalt institut de cultură care editează şi o excelentă re- 
vită, îmi povesti Intro zi că domnul care se supărase pe mine a 
venit ln el cu o nuvelă, susținută de milioane de scrisori de recoman: 
daţie dela oameni ce nu se puteau refuza. Amicul meu se simţi deci 
obligat so publice, şi începu, oftind, cetirea manuscrisului. lată cam 
despre ce era vorba, 

Mă simţeam foarte obosit — seria eminentul literat. Mă hotării 
doci să mä cule de vreme. Mă desbrac, îmi pun pijamaua de mătase 
{de miei, la noi în familie, am fost deprinşi să purtăm mătase noap- 
tea), si adorm tun. In timpul somnului, un vis cudat, Se făcea că 
mă aflam întrun splendid local de noapte. La un moment dat, simpli 
nevoia de a mă duca la toaletă, Pardon Mademoiselle — intrebat 
atunci pe o domnişoară care vindea ţigări — nu ştiţi dv, dacă sun- 
teți atit de drăguță... etc, ete, (părinții mel ne-au învățat fntot- 
deauna să fim foarte amabili şi gentili cu damele, chiar cînd sunt din 
popor), Tinăra îmi indică itinerariul, si astfel, după cei spusei 
„merçi“, pleca! în căutarea clasicelor două uşi pe care serie fie Mes- 
sivura si Dames, fie Ladiea-Gentiemen,  Herrn-Frauen, Signori-Sig- 
nors, Domni—Doamne, după țara de origine. (In existenţa mea, am 
adorat wniagiile), Mă uit b'ne pe uşi. Nu seria nicăeri vreunul din 
uceste cuvinte, Insă pe două uși alăturate scria totuşi ceva. Mă uitai 
mal bine: pe ambele scrin... 

Și, aci, autorul visului punea, pur şi simplu, numele meu fn- 

Ceea ce confirmă teoria noastră deja început, anume că Freud 
e mai important decit Stalin, şi că marii gînditori au mai multă şi 
mat durab'lă putere asupra oamenilor decit simplii şi efemerii lor 
conducători politici. Ginditorii, si ei, „conduc pe oameni. Omenirea 
întreagă, prezentă, trecută si viitoare, nu ni se înfăț'tază oare ca și 
cind ar asculta supus de teoriile savantului vienez? Cita odață fi ur- 
menză şi în erori. Astfel, se cunosc ravagiile pe care teorije psihana- 
litlce şi E EO E freuđian le fac In populația seml-doctă ame- 
ricană. Un francez, Wladimir. Posner, a publicat de curind o foarte 
savuroasăi enrio: „Les Etats-Deaunis”, unde, printre alte fapte amii- 
zante povesteşte și nceasta: 

In tren, In o staţie, se urcă un călător, caro se nsază pe bancheta 
de lingă dinsul. Afară plouă torențial, Noul călător, privind pe gea- 
mul vagonului, exlamă atunci: 

„Ploaia asta nre ceva teribil de sexual...“ 


OLIMPIADA CINEMATOGRAFICĂ DELA VENEȚIA 


Printre sentimentele pe care Balzac [i plăcea să le descrie în 
„Comédie Humaine”, este unul care revine hinsta? şi care c 
intr'o curioasă transformare a ruşinii în triumf. Cind după ce ai fost 
tg n pars disprețuit de societate, vezi aceeaşi societate, a 
A e 
disprețului, simți o mare satisfacţie, dulce şi puternică în același timp. 


_." 


MISCELLANEA 173 


Acelaş sentiment aveam şi noi, cei dintii prieteni ai cinematogra- 
tului, cind ne găveam În August al acestui an la Veneţia, sediu ul 
olimpiadei DT numită pe scurt „hienala” (probabil 
fiindcă so ţine... numai odată pe an), 

Timp aproape un sfert de vene, toţi cel cari ae ocupau de acest 
lucru „puţin serios”, de această artă considerată mai mult Industrială 
decit estetică, de această distracție de blici, plăcere ieftină pentru 
copiii adulți; timp de douăzeci de ani acei care uu crezut în marile 
posibilițăţi ale unei noi frumuseți, pe care o făpăduize ecranul lumi- 
nos, şi care, deși recunoșteau inconvenientela şi vulgaritățile momen- 
tane alè cinematografului — și poate chlar pentru acest lucru — 
cereau să se ia foarte In serios această artă tirziu născută: toți, zic, 
col care au avut incredere în film şi au presimţit mirenţa lui desiä- 
surare, sunt astăzi minunat răzbunaţi de disprețul public. La Ve- 
neţia (şi peste citeva săptămini urma să aibă loc şi la Cannes o „bie- 
nală” pur democratică pe lingă cea veche, dar pe care războiul a ami- 
nat a sine die), am avut satisfacția să vedem că guvernele din toate 
țările din lume (şi guvernul este, nu-i asa? lucrul cel mai serios pe 

care Dumnezeu sau Dracu Ta făcut vreodată), că guvernele, zic, tra- 
lazi cinematograful în lucru oficial, Cecn ce altă dată avea reputnția 
de ceva rusinos, ușurel, de nemărturisit, îmbracă uzi toga publică şi 
devine afacere de Stat și eveniment mondial. 


Väzind, în ziua premierei de pală, miniştri 4i intelectuali de 
seamă. aducind prin prezenţa lor, prin discursuri şi ținuta lor, omagiu 
urtei cinematografice din cele cinel continente, mi-am adus aminte de 
iniriga ce mi sa urzit, acum cinsprezece ani, cu ocazia concursului 
mut de apregaţie la Universitate, pe motivul că scriam despre cine- 
matograf si că aceasta cra de natură să necinstească corpul didactic, 
Veneţia în sărbătoare m'a răzbunat cu prisosință şi m'a făcut să 
zimbese la amintirea tuturor prostilor trecuți şi viitori, 

Sediul bienalei esto un cartier al Veneţiei, insula Lido, Mal 
precis, acel hotel de după răzhoiu, imena Și Încărcat, care se 
chiamă Excelsior, un fel de falunsteră de o arhitectură destul de urită 
şi adăpostind in el oameni de Stat, cocote şi snobi de toate naţiunile, 
Penţru a le da acestor oameni o viaţă variată, hotelul face continui 
schimbări în interiorul Iui însuși; sălile de dans, de supeuri şi de 
dejunuri, se mută intre ele unele In altele, pentru ca, bine înțeles, din 
cind în cind să revie la punctul de plecare, şi să dea locatarilor plă- 
cutul sentiment al reintoarcerii acasă. PPE a 

In jargon parizian, prin cuvintele „Hotel du Courant d'Air", se 
înțelege lipsa totală de locuinţă. Luind însă acenstă zicală In pro- 
prit, esta un nume care se potriveşte perfect luxosului hotel Excelsior, 
a tărui cea mai trumuasă calitate este de a combate stupida preju- 
decată a „corentului”, In această vastă locuinţă, unde fiecare cameră 
are cel puţin un hectar, ferestrele si uşile sunt necontenit deschise şi 
un perpetuu curent străbate încăperile. 

O altă trăsătură nostimă a acestei societăţi temporare şi inchise, 
este costumul bărbaţilor în timpul zilei. Seara, fireşte, ei îmbracă 
smokingul alb şi toată lumea e la fel. Dimineaţa însă şi după amiază, 
populaţia masculină se dedă la o adevărată orgie vestimentară, Fio- 
care bărbat îşi descoperă un suflet de cocot — să zicem de cochetă—+ 
prilej unie de n se lansa în toate îndrăznelile îmbrăcăminţii, de a 
atbora toate eroielile gi toate culorile, toate formele de pantuloni gi 
toate nuanțele de cümäşi. O ingeniozitate îndrăcită se pune în servi- 
ciul unor subtile problema, ca de uvertura de pulover, fermoarul de 
short mecanismul de Inchelat sandala {strămoşii dnco-romani al d-lui 
Pisani să ierte aceşti termeni tehnici de eleganţă). 

Vezi domni foarte bine, înfisurnți în mătase verdo-biliard, roze- 
pompudur, ruj erevetă, bleu-jandlarm (strămoşii daco-romani ete, ete). 


174 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Sunt unii cărora li-se înţepeneşte gitul tot căznindu-se să păstreze un 
profil de guler de câmaşe cu măestrie indoit intrun „négligé“ artis- 
te. Alţii innăduşeau pentru că se simpiseră obligaţi să, păstreze la 
git, în plină câldură, un fular „à la pirate”. 

Bienala a fost deschisă la 8 August. De atunci Sau reprezentat 
regulat cite două filme pe zi, unul după masă şi altul seara, alese de 
țările respective, printre filmele cele mui bune ale anului. Ar fi prea 
lung să vorbim aci despre toate; mă mărginesc insă să fac o obser- 
vaţie, în legătură cu producţia italiană. Nu mă voin sfil să spun că 
tot ceca ce văzusem pină în acea zi, la București, Berlin $i Paris, era 
mal rău decit prost. La Veneţia însă mi s'au prezentat filme italic- 
nesti perfecte, comparabile din toate punctele de vedere cu filmele eu- 
ropene cele mai corecte, Am Intrebat pe producători de co păstrează 
acasă filmele bune şi exportă nuzmai pe cele proaste. La care interlo» 
cutorii mei îmi răspunseră cu un amestec de modestie şi orgoliu, pe 
care Îl recomand viitorilor producători romini: 

— „Pentrucă, domnule, de atiția ani de cînd lucrăm la Cine Citta, 
desi utilajul e perfecționat $i tehnicienii fără cusur abia anul acesta 
am ajuns să facem filme onorabile. Aşa în cit abia acum ne gindim 
In problema exportului; am aminat intenționat această chestiune 
pină în momentul cînd am socotit că producțiunea noastră ponte su- 
porta comparaţiune cu producţia Internaţională. 

NICANOR & Co. 


RECENZII 


ST. O. IOSIF: Poezii. (Ed. „Fundaţia Regele Carol II, Bu- 
curești, 1939). 


Colecţia „Ediţii definitive” mal numără azi un volum prețios: 
„Poezille” lui St O. Iosif, apărute sub ingrijirea d-lul Șerban Cio- 


ste de prisos să reamintim valoarea excepțională a acestor 
celții definitive. Cititorii romini au fost puși, pentru prima oară, în 
prezența unui text tipărit In admirab le condiţii grafice, cu aparatul 
parue necesar, adunind cele mal semnificative bucăţi ale autorilor 


De mult, cultura rominească nu a mai cunoscut scrupulozitatea 
şi seriozitatea textelor prezentata în colecţa de faţă, și apariția fie- 
cărui nou volum trebue salutată ca o izbindă. 

WI Serban Cioculescu — criticul de evidentă pricepere și dra- 
goste Sini — a reunit o bună parte din poeziile originale şi d'n 

la lui Iosif, — readucînd pe acest poet, pierdut în ediții urite 
Sa oneta, în miinile cititorilor pasionați de trecutul cultural al 


Cunoscut puţin în manuale, tipărt în edipi lipsite de control 

, — St. Iosif, fhră mijlocirea unei ediţii ca cea de faţă, ar 

fi riscat din ce în ce mal mult să devină un autor despre cure ae 
virbeste dar care nu este citit, 

Oarecum, ca şi Vlăhuţă, St Iosif era amenințat de a fi surclasat 
de alți mari romantici mai citiți, iar numele lui să facă parto dintr'o 
constelație cu puncte mult mal strălucitoare ca el. 

Că există ceva inuctual și mi naiv în poezia tul Iosif, — tată 
ceea ce nu sa afit să arate d-] Cioculescu în studiul introductiv al vo- 
iumului. Sa vede bine că editorul acesta a făcut mai curind un act de 
devoțiune, decit unul de admiraţie estetică. De aceea, prefața de care 
vorbim nu se pierde în laude diurambice obositoare, ci atrage atenţia 
deopotrivă asupra valorilor şi scăderilor poeziilor lui St O. Iosif, 

Din volumul de față au fost excluse lucrările ti rite în cola- 
borare cu D. Anghel, precum și lucrările dramat ce, Esta evident câ 
o ediție reprezentativă a unul poet îşi ponta îngădul eliminarea bucă- 
ților neconcludente, — răminind totdeauna posibilitatea unei cerce- 
tări de texte pentru cei ce depăşesc obiectivele strict estetice, 

D-1 Serban Cioculescu Impărtigeşte cititorilor săi modul său de 
lucru: ca texte a consultat, ce ortografie a menținut sau In ce măsură 
intervine cronologia. Toate aceste date sunt lipsite de gorutatea re- 
barbativă a anumitor ediţii, care duc exactitatea informației pină 
la îndepărtarea cititorului, 


176 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dar în afară de indicaţiile bibliografice, de adaosul vast de note 
si variante, d-l Serban Cioculescu întovărăşește poemele lui Iosif de 
citeva considerațiuni critice din cele mai juste, — deşi elo sunt poate 
uneori severe, 

Ne place să cităm o notă — din numeroasele — cu privire la 
romantismul intimist al poetului, care precizează unul din aspectele 
personalității poetului, „Spre deosebire însă de noțiunea curentă a 
'ntimismului, care împrumută un prestigiu de duioşie oricărui gèst 
sau cuvint al monotoniei cotidiene, nota intimă, proprie lui Iosif, 
merge mal rar către pulberea de fiecare zi a evenimentelor; ea fn- 
semnează mai adesea simţirea impersonalizată, a copilăriei şi a tre- 
cutului național” (p. XVIII), 

Aceleaşi observaţii sincere, lipslie de orice laudä inutilă, apărute 
grație perspectivei date da trei-patru decenii, le face d-l Serban Cio- 
culeseu cu privire la tălmăcitor. Cu privire la traducerile din Heine — 
de pildă — ni se spune că Iosif nu a putut reda decit sent:mentalis- 
mul poetului german, în timp ce umorul nu a fost accesibil poetului 
romin. Totuşi, meritele evidente ale tălmăcitorului sunt de netăgăduit, 
Unul este de ordin personal: prin traducere, Iosif a arătat care sunt 
valenţele sufletului său; apoi, traducerile erau făcute pe măsura sen- 
sibilităţii timpului. 

Acestea sunt doar cîteva fugitive însemnări ale unul studiu 
obiectiv, rece, onest la extrem, pe care l-a Intrepr'ns cu devotament 
l Serban Cioculescu pentru un scriitor care începuse să fie uitat. 

D. TROST 


ȘTEFAN POPESCU: „Poeme“. (Ed. Miron Neagu, Sighi- 
şoara, 1939). 


Anul acesta nt au apărut multe volume de poezii. De-ohice'u 
cu jertfe mari, poeţii tineri tipăreau ctte-un volum de versuri, Acesta 
făcea oarecum parte din ritmul cultura! al țării: independent de edi- 
lori sau de alte posibilități de răspindire, — apăreau un număr im- 
presionnbil de versuri tipărite, 

Anul acesta, cum am spus, au apărut puţine versuri, 

Printre debuturile poetice din anul acesta, trebue semnalat vo- 
lumul d-lui Stefan Popescu, întitulat simplu „Poeme“, 

Deschirindu-se sub semnul lui Whitman, regăsim cu acest prilej 
influența unei anumite poezii „spaţiale“, care cere dimensiunea vastă, 
gestul amplu, comunitatea sentimentaiă cu ceilalți oameni, 

De mult nu se auzise nota whitman'ană în poezia rominească, 
aad forme chinuite nu făceau decit să exprime un egotism pro- 
nunja 

Poemele d-lui Ștefan Popescu arată, în primul rind, o evidentă 
Obiectivitate: rareori este vorba de însuși persoana poetului. Este aci 
mai curind o poezie a obiectelor, o prietenie fată de obiecte, — cum 
sa spus odată. 

Cităm următoarele versuri ilustrative: 


„Nicăeri nu e 
liniștea or urcă în suflete vorbe neauzite, 
pietrele ridică uruitul prăbuşirilor mereu” 


i Această atitud'ne prietenească si calmă fată de obiectele Incon- 
jurătoare este corelată cu o animaţie de basm. Caracterul de ușor 


RECENZII 177 


fantastic al poeziei de faţă contribue la atitudinea da cunoaştere a 
stărilor familiare, subliniat de un ton calm şi persuasiv. 

Poezia d-lui Stefan Popescu — spre deosebire de cea cu care 
am fost obişnuiţi — este calmă, lentă, uneori gravă, Poate că este aci 
ceva din seninătatea meditativă a unui Rilke, — alt poet, ale cărul 
rădăcini se întilnese în versurile de faţă, 

Cităm astfel, din poezia „Intrebări“: 


„(Stele stau pe cer mai mici decit oamenii, 
Cit pumnii, mai mici decit pumnii. 
Oamenii sint mai mici chiar decit toate acestea)”, 


Astfel a fost construită o lume cu toate uşile deschise, prin eare 
srecerea este simplă şi uşoară. Fără ermetism nejustificat, fără a 
pune întrebări de natură filosofică — nepotrivite unui text poetice — 
întilnim totuşi o anumită reticență gravă, 

In „Lingă un via“, poem din ul doilea ciclu, găsim următoarele 
versuri. pe care ne place să le retrangcriem: 


„Era în noaptea visului cu tine, 
Cind stelele au intrat pe ferestre fără să le spargă; 
Cind s'au risipit subțiind sunete”, 


Uneori, poemele tind către o anumită tematică socială, de tipul 
net oratoric, ca în: „Vrem pacea de muncă. 

Poemele d-lui Stefan Popeacu sunt semnificative pentru posibili: 
tățile poetice de genul celor menționate și ele sunt mărturia unei au- 


tentice cheomări, 
D, T. 


ŞTEFAN ŞOIMESCU: „Lupta contra iluminismului: J. J. 
Rousseau". Ed. „Bucovina”, București, 1939. 


Nu putem avea decit toată simpatia faţă de admiraţia nutrită 
de d-l Stefan Şoimescu penan marele filosof francez al veacului al 
XVIII-lea, Jean Jacques Rousseau. Această admiraţie, azi — cind gin- 
direa filosofică este invadată de curente care se întrec unele pe altele 
în a dispreţui tot ce e mai delicat si mal înalt în simţimintele de 
solidaritate şi de fraternitate ale omului — constitue mai mult decit 
o afinitate de gindire filosofică, constitue un adevărat act de cre 
dință. Remarcăm în introducere sensul adinc pe care autorul îl atri- 
bue sclipirii filosofice a lui Rousseau: „In felul acesta vom cunoaşte 
mai sigur ce-şi propunea, ce a vroit şi cit de arzător n vroit, acest 
caracter de o neasemuită energie, o mai dreaptă stare de lucruri 
pentru binele general și individual” (pag. 13). Desigur, autorul face 
şi unele rezerve, care ni se per mas cron de circumstanță. Dat tai 
mai rolul enorm îndeplinit de Rousseau ca precursor spiritual 
brenia marii revoluţii franceze dela 1789. In cadrul acestor rezerve 
poate fi de pildă încadrată afirmaţia că Rousseau ar f!i reacționas 
împotriva iluminiştilor pentru motivul că „raționalismul lor rece, 
ruperea legăturilor cu tradiţia, nerecunoaşterea niciunei alte auto- 
rităţ:, decit a raţiunii, constituia cea mai mare primejdie, ce cu pași 
repezi ducea sau spre pleire, sau spre mari sguduiri sociale, pe care 
le-a prevăzut, le-a profetizat cu o clarviziunea surprinzitoare şi lupta 
să le înlăture cu orice preț” (pag. 15), Aceste reticențe nu-l Impiedică 
insă pe autor să pătrundă admirabil resorturile gindirii filosofice 


13 


178 VIAŢA ROMINEASCĂ 


a ui Rouseau, şi să privească adine de tot în isvoarele cristaline n 
inaltei concepţii umanitare, care a însufiețit teoriile lui Rousseau 
asupra destinelor societăţi! omeneşti, Dovada ne e dată de 
modul fericit ul alegerii citatelor reproduse din diferitele opere ale 
marelui filosof. După cum tonalitatea faco muzica, lot asa în inter- 
preluarea diferitelor apere tilosof'ce lucrul cel mai gingaş e găsirea 
şi evidenţierea esenţialului, a acelor puncte culminante în care sbu- 
ciumul filosofului a concentrat tot ce e mai progresiv, mai preţios 
şi mai adine în gindirea sa. Expunerea relativ scurtă a d-lui Şoi- 
mescu (şi regretăm că nu i-a dat o amploare mai mare) excelează 
în această privință. Dorim de aceea să nu incheiem această scurtă 
roci bd a a da cuvintul însuşi autorului, ajuns în pragul sin- 
ere nale: 


2 omului izolat, ce ar fi precedat convieţuirea socială, constitue partea 
utopică, lipsită de fundament Ştiinţific a s stemului filosofic conceput 
ar Rousseau, Această parte a fost perimată de vreme, de progresele 
uimitoare ale ştiinţei sociologice moderne. Dar celălalt principiu, neel 
2 obligat nhri a oamenilor de a constata relativitatea institu- 
S 4 Ce a combate necontenit pentru preface i 
iavoarea binelui colectiv şi individual, constitue incă e gri e sl 


V. N. 


OTILIA CAZIMIR: Poezii București. Fundația i 
b pentru Li- 
teratură și Artă „Regele Carol II", 1939, in 8, 186 p. — 80 lei, 


Se fac recensii In cărți cetite pe j i 

A i pe jumătate, se fac recensii : 

Senata şi lipsa unei conştiinciosităţi, măcar elementare e es 
20 Denit täțile săritoare în ochi la prima verificare a cititorului, re 
no me păr, d rromă e alteori — lesne de recunoscut după 

sentu i 
suo Ac persah SN elogii şi calificative sunătoare pentru 
5 ecensentului cu o conștiinciositate, măcar elemen 

Şi care nu-și precupeţeşte laudele, căutind să slăvească osta o AOI 


RECENZII 179 


cinstit şi moral s'ar cuveni să fie criticat, infierat, pus la zid; aces- 
tuii | se înce loc în rindul criticilor literari de vază; ucestui recensent 
i se deschid radacţiile cotidianelor, redacţiile tuturor revistelor care 
şt.u plăti bine, ; 

Recensenţii care găsesc totdeauna un cuvint mlădios, o menţiune 
pentru cine ştie ce rătăcită găselniță în versul cutăruia ori cutirula— 
sint cei primiţi, cei iubiți ş. pe deasupra apreciati nelimitat, 

Dacă elementara conştinciositate lipseşte, lucrurile merg lesne, 
din toate punctele de vedere: Hecensentul nu citeşte cartea; nu se mai 
windeşte ce să critice, ce să remarce; scrupulele sint îndepărtate; greu- 
tatea de a înşira tre! vorbe Încondeiute e mult mai măruntă decit 
truda de n cintări ce e rău şi ce e bine. Degajat de obligaţiile faţă de 
conştiinţă, prin lipsa de exigență n conștiinței ori prin lipsa conştiinţei 
ch ar, — siropul critic — e mai ales gustat, iar autorul suav şi genial, 
in semn de recunoştinţă, nu ştie cum să te mai răsfeţe, Din critic 
emerit, de gust, somitate, halal! singurul nu te mai slăbeşte. ȘI 
aceasta nu este puţin. Un recensent e tinăr, are nevoe de reclamă, are 
nevoe de aprecieri luudative, fie ele și mincinoase, fie ele şi pe nimic. 
Reclama astfel, ca reclama pentru orice, e — cel puţin pentru lumea 
noastră — chezăşia calităţi, chezăşia mărfii. 


Marii şi micii recensenţii au insă adeseori dreptate să citească 
dintr'o carte pe care să o recenseze apoi, numai citeva pagini sau, doat 
pe-alocuri, Aceasta numai cind valoarea ei e subimediocră. Dar, pentru 
volumele pe care nu le poţi ceti pînă la capăt, e mult mal bine să nu 
serii un rind, Vrei să seri — scrii numai alunei cînd ai parcurs mi- 
gălos, atent, din scoarță în scoarță, tot volumul. Aṣa ar fi bine, dar 
binele acesta e potrivnic numelui täu. Alegi cinstea şi adevărul, ai mles 
rău pentru tine. N'ai să fii niciodată un recensent nu numai prețuit, 
dar nici măcar cotit, 

Recensiile care se scriu astăzi, en să fie cetite, măcar de poetul 
despre a cărei plachetă te pronunți, trebue să conțină complimentări, 
elog i, sprijinite pe calităţi scornita de tine, ori pur şi simplu gratuita, 
in beneficiu de Inventar. 

lar, ft indeă precisam odată, în preliminariile unei recensii, ce 
Wreabă are de făcut recensia (să anunţe, să arate.. ş. a. m. (d), cu atit 
mai mult, recensia — în iresponsabilitutea ei — (raportind-o la ero- 
nied, la crtica literară propriu zisă) — în vremea noastră, gingureşta 
numai complimente, numai vorbe bune, 

Poate că noi — pe-ulocurea doar — incercărn altceva, ca robi ai 
unei conştiinţe, ai unei conștiinciozități tefere, nelegănate de estimările 
iutorilor şi publiculu -cetitor, mai păstrăm fn recensiile noastre unii 
rare Pata amar pentru mărturisit în scris cite ceva cinstit, 
adevăra 


Preliminariile de mai sus nu stau cu necesitate în fruntea numai 
şi numai a recensici despre volumul Otiliei Cazimir. Ele puteau fi 
nina altădată şi puteau figura ca frontispiciu oricărei recenali sem- 
nate de noi. 


Hotärit — referindu-ne la cele spuse mai sua — volumul de poesii, 
recent apărut şi semnat de Otilia Cazimir, nu este din cele pe care să 
nu-l poţi parcurge plină la ultimul poem. Mai întii, fiindcă reputaţia 


180 VIATA ROMINEASCĂ 


nutoarel te obliga.) K Ani ora O i anumite calități ale volumului 
mină să-l ci 
+ mă e e ei cincilea volum cu an a Prora ni arată = 
$ cineva meşteşugar bătrin ehnele 
eee Rebut, neindeminările de scriere, piper rr fad, ori prea cu 
ochii peste cap sint înlăturate şi inlocuite de calităţile pe care expe- 
riența — ca să nu mal pomenim de talent — le ştie asorta. poe 
Versurile Otiliei Cazimir, astăzi poate mal mult decit oricind tl- 
tădată, lasă să se vadă calităţile ei, precisind felul poesiet pe care 
o semneară uutoarea și adhugind — de data asta — altceva, inedit, o 
cutii de umbră peste lumina și gingăşia feminină neosteniţe, dit 
Varsurilor de-acum li se adaogă pe lingă caracteristica, în 
şi altădată, (naivitate, seninătate, simplitate, suavitate, delicateţă) eră 
do umbră [mzarea-i împinzită în fum”, p. 17; dragostea: EA 
de flori de fum“, p. St; m.mi-e inima un ghem de umbră, p. 179). Ceva 
minar si trist pecetlueşie de data asta finalul cintecelor autoarei” 


„Lä piatra cenuşie de hotar, 
In miezul zilei arse m'am oprit 
Oy arr amar 
Şi oatenit,. 
(Hotarul, p. 183%. 


Pilpliritor lirice ale poetesei, freumătului mărunt, futurărilor dia- 
fano, cintecolor de opgoit prunci, atmosferelor primăvăratece, minore; 
în melodiile inocente, de copil, ale sensibilităţii Otiliei Cazimir... „Cei 
ceuu trecut în lumea umbrelor, Şi-au aninat surisul trist, anume 
(De dincolo, p. 23). 


Ceen ce îna'nte poeta gingurea cu glas pupintal, subțirel, capătă 
uneori, în volumul de faţă, greul tristeții, al amâărăciunii. Amintirea 
prinde să vorbească şi ea, regretul şi el prinde să vorbească. s 

Natura (drumul, fintina, cimpul *), florile"), arborii %), apa, pri- 
mivara *), cu tonte gizele el (greeri şi fluturi) räspindesc, în poesille de 
care ne ocupă, un ser de sărbătoare, de tinerețe, voe bună, optimism, 
prin care se petrece un fior ndine de omenie, de bunătate, 

Cosa ce altădată ja Otilia Cazimir era numai şăgalnie, în volumul 
de faţă, în multe tocuri, devine uşoară supărare: pentru ce înainta ora 
numni ztmbet, se udaogă acum un tuspin; pentru voiosia sănătoasă, 


rumenă, optimistă de altădată, o tristete întunecă fruntea ca o diră 
de umbră. 


Melodiitar copilăreşti, mozart-iene || s'au furişat un indice de du- 
rere, do regret. 


, Paletoi cu „lumini şi umbre“ exuberante, luxuriante, rizătoare, 
imbietonre In un trai ferice, dulce (amintind culorile lui Watteau) | sau 
adiogut sumbrul unei suferinte, 


portera : 
„Prima datà, pontru Fluturi de noapte (Premiul francez „Pemina“*, al Aca- 
demiei Romine) și a doun oară, pentra Cintee de comoară, (Marele Premiu Na- 


t) Subt iarba cîmpului, p. 29; In otmp, p. 49. 
1) Brindugele p. 33; r 
Fie p. 33; Ghioeetul, p. 3 
+) La primăvară, p, 61; E primăvară iar, p. 107. 


RECENZII 181 


Cu „glasul mic gi sfint“, (p. 59), notind impresti, pretexte de gind, 
Otilia Cazimir a seria 


„Carten care Toamna a închis 
Cel mai trist şi cel din urmă viz", 


Toamnă, (p. 69), 


Amarul, nostalgiile știe să și-le exprime delicat. Eleglacul sună 
adesea grav printre ceea ce odinioară era vioi, sprințar: 


„Că 'n pumnii lacomi am cules, 
Din vremea [ără ințeles, 
Luceaţăr negru, — stea de moarte. 


(Cîntecul apei, p, 87). 
Faţă cu trecutul, iși rezumă astfel starea de-acum: 


„Floare la ureche 
Tindră subt roud, 
F veche, 
Suferintă nouă. ..* 


(Nu mai plinge., p, 91). 


Anumite popasuri în lirica de altădată, pe care poeta le face cu 
stihur'le de acum, ne pot îndemna să credem că Iarăşi, lira autoarei 
se va acorda pentru melodiile atit de dragi de totdeauna, pe care nu 
va întirzia să la publice In volumele ce vor veni: 


„Cintă, greer mititel, 
Cintec dulce şi cuminte, — 
Cinta ză ne-aduci aminte, 
C'am uitat, şi eu, şi et", 


(Cintă, greer mititei, p. 95). 


Mai curind credem într'o revenire — totuşi incită — decit în 
schimbarea pe care volumul reconsat astăzi o încearcă numai, Pen- 
tru credinta noastră ar putea ata mărturie si următorul distih din 
poesia Hotarul, care încheie volumul: 


„Si, singur, sufletu-mi porneşte mai departe, 
Nepåsdtor, şi tinär, şi plăpind,...“, (p. 183). 


ŞTEFAN POPESCU 


AUREL CHIRESCU: Finister. Poeme, — București, Fun- 
dația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II", 1939, in 8, 
95 p. — 50 lei. 


Daci pentru poesia doamnei Otilia Cazimir, am avut n spune 
unele lucruri, cu alte vorbe vom considera poemele proaspătului poet, 
Aurel Chirescu, Pe alte temelli vom descărca poverile de frumuseți din 
Finister si cu alte ri vom considera ceea ce socotim mădular din 
mădularul generaţiei noastre. 

veziile doamnei Otilia Cazimir notau pentru noj combinații dejn 
spuse, într'un fel deja cunoscut, Tratam volumul ca pe un popas într'o 


182 VIAŢA ROMINEASCĂ 


temporară. în tris- 
demult pornită, îi remarcam sinuositatea 
aigen proreeti chei pentru uşile de după care au să înceapă alte 


drumuri, PRIE 
despre poemele lui Aurel Chirescu găsim 

N pi ag a i Aeon privi lucrurile pr ntrun unga: critic 
mai ascuțit. Aceasta, cu atit mai mult, cu cît e vorba: 1, De un 1% 
marad de generaţie; din generaț a noastră, a celor care nam A pr 
vreme să credem òine În ceva; 2, Fiindcă, deşi Aurel pnie încă 
din Facultate seria ṣi publica versuri, pătrunzind harnic şi ws în 
falanga Gindirei, citadela cu tipicur!, cu îngeri, cu teologi, — wtuş 
abia în 1930, își stringe în volum 23 poeme: mul volum; volum = 
debut. Aya | se spune; 3. Pe deasupra, volumul de debut e pentru med 
Chirescu volumul de consacrare ca poet, Finister e încununat pe 1 
cu premiul Fundaţiei pentru Literatură, şi Artă „Regele Carol I“, şi 
publicat în colecta editurei Fundaţiei: Operele premiate ale scriitorilor 
tineri români, 

Pentru cele trei motive înşirate mai sua, ne pindim să privim 


lucrurile cu alte lentile. 


Fiindcă avem să recensăm volumul preţios al unui camarad de 
generaţie, Finister ne îndeamnă să notăm la punctul 1 următoarele: 

1. E de remarcat, poate cu satisfacţie, că în cele 23 poeme niciunul 
nu este închinat iubitei, niciunul nu è plin de Inmentaţii amor , 
Aproape toate caietele cu versuri ale liricilor tineri — ştim — sint 
încărcate de idile, acrizori, de daruri şi amofuri. Faţă de acestea, ca o 
calitate, Aurel Chirascu prezintă altceva. La poetul nostru barul ceresc, 
duhul, Dumnezeu sînt prizele, rivnirile, chemările. Sint în Finister 
dorinţe de evadare din carnea pămintului, spre înălțimile pure; sint 
năzuinţe spre revelații; înclinări de a îndumnezei pămin Acestea 
din urmă — regretabil socotim noi — mai puţine decit cele mult mai 
arzătoare rugi pentru a-l promova pe el, de a-l elibera de cătugşele 
păminteacului, tiranice, de a fi smuls spre a-l saptelea cer, el, poetul, 
părăsind beznele de abis ale vieţei omeneşti. De aceea tot ce-i prile- 
juoşto cugetare spre tărimul de dincolo, e cintat ca suprem bine hă- 
păzi de divinitate, omului oropsit. Asa visul e prilej, de a se închipul 
măcar, întrun rai zămisiit ad-hoc, 

Toată poezis lul Aurel Chirescu, este neput'ncloasă strādanie 
omenenscă, sub formă croștinească, de elevare, de ridicare din cenușiu, 
din sh din scrum a spiritului încinerat în teribila gheenă pămin- 
vască, 

Protestim impotriva aceste! atitudini, noi toți cei ni generaţiei 
din care face parte şi poetul Aurel Ch reseu, Azi, mai mult ea oricind, 
uzi cind ne irosim fără muncă de continuitate, cu nervii măcipati de 
Don area orei eta generuţia cu o. cepiiaria în bubuitul i nad 

, nerețe uUsă — — İ ranget, 
acestui fol de poesia. Pta i POOR ES 


Astfel sună primul vers al plachotei: 
„De aci intrăm cu paşi de [um în marea legendă" 
şi dela a) troilea verp: 
mbtelele au început să sboare peste ape,” 
isr bieţ i oameni aint 
„Duşi de blestem, stingi de mister...“ 


RECENZII 183 


pe o corabie-fantomd,.. 
„Pe o apă [ără melodii şi lumini." : 


Toată nădejdea autorului, a poetului- 
Spune el, rătăcit: x o AA Pi e: Dati 


„Pentru cei de jos sint prea departe,” 


(Noi l-am dori printre aceștia şi sintem convi 5 i 
putut seri al doilea vers: = PR EES 


„Pentru cei de sus, prea la fund" 1) 


E ponto cazul să tilcuim vorba romineaacă; Chiorul e împărat 
fn țara orbilor, ori Mai bine stdpin pe puținul tău, decit vätaf la aro 
a ieber la aa vag sau Mai bine sărac-bogat, decit bogat-sdrae °) 

Nut vrem pe poet desprins de pămint, îl chemăm cind îl ştim 
pornit spre cer: 


„Ad uit inapoi: e 'ntuneric şi utnt.. 
Departe, spre lume, batista de-adio (19) 
Mai fiutură poate, și-acuma pământ, (N 
Mă uit inainte: în cor este siud," + 


Pentru Imdoeli *) l-am cere Certitudini şi risipirii.. de-acum, O 
clipă de adunare, de cugetut dacă următoarele două versuri pol 
merge împreună cu al treilea, care le urmează: 


„Dorm undeva furtuni pe care nu le putem atirni, 
Fulgere pe care nu le putem aprinde" 


„Și inimi pe care nu le mai putem înflori” 
Probabil postul gîndeşte la inima sa. ȘI, evident, cind 
mufiecare viz e un dans 


Ca o adiere de catifeal,.“, 
furtuni-le de viață 


adevărată, plină. sănătousă = 
Aa N a C nu le putem stirni şi Pulgere-le acţiunei 


Cu resonanţe minore, femi j 
poetul se lamentează In Stih rii SENA Plin MEDENO 


„Sub cerul rău 
Destinul tău 

Și sub rea stea 
Durerea mea“ *) 


1) Citatele de enrè neam folosi R 
REN arnica hy ar noum folosit wing din poesia câze n dat titlu volu: 


2) Vazi şi porestra vorbei 

3) Din Finister II, p, 1. 

i p. 14—15. 

3) Citato din Jndoati, p, 14—15, 


däi VĂ P. 38. — Ca ntmosferă, ne-am gindi la unele poezii ale doamnei Otilia 


a vă s As 


Aurel Chireseu, om chipeș şi zdravân, cu puternic dor de viaţă, 
astfel iși petrece tinerețea gindului: 


„Ce lacrimă să-ţi dărui pustnicie,” N 
„Ce vis să-ţi pling, singurătate ajintă, 


Amintind de boarea lui zihastră sa adreseară stelelor surate: 


„Ne vom purta tristețile impreună 
De-aci "nainte, fără vre-un suspin, 
lar eu voi fi, singurătate bund, 
Cu tine mai aproape de destin“. 
(Ape de seară, p. 50—51). 


Destrămaări-le 7) se întimplă la tot pasul şi mai pretutindeni „Un 
gol sute, nu numal în singe, ci parcă si'n poesie: „Un gol... din pămint 
sau din vis" (Destrămări]. 

Cu vlaga tinorețoi poetul notează: cețurile noastre, Cenuşile de 
taină, Atita oboseala, cu să sfirşească poema”) cu aceste două catrene 
de rezonanţă adecvată vremurilor actuale: 


„În vers, în poarta e, poate, un cuvint 

Ce nu-şi mai aminteşte de soarele din el. 
Sunt anii care astupă lumina cu grea 
Srtriin la [und ecouri şi aurori, țel. 


Ca nişte [uri trec unii prin cețurile noastre... 
in urma lor rămine un cer tot matl pustiu, 
Imcet, saștern pe vreme cenuşile albastre 
Apa cum se aşterne, țârtna pe sicriu" 


(Ani, p 71). 
Desigur, bardul nostru a: 
ulunaticut, 
Tristul, singuraticul 
„veșledul P Mi 
rămas 
„Stingher în cimpie” 
cu 
„Fruntea lui pustie” 
fără să se stle 
mate nălued, 
Ce vrajă-l usura" 
ori, care îi e 
„Marea agonie”, 
„Semnul cared seacă” 
S 
2 Vezi p, 06—67 
Ani. p, 70—71. 


RECENZII 185 


cind In 
wStinsa cimpie” 
vintul li destramă 


„Umbra rea, săracă" 
şi cind 


umtrunehiul simte 
In inima lui 
Virf de spin și cuin" 
(Singuraticul Pom, p. 90). 


Final-ul *) e cu deosebire sfişietar; 


„Ce grea cade bruma pe pleoape 
Si cht de ‘nainte de-a şti! 

Prin cerul de ceață, pe-apronpe, 
Curg umurele stinaetur piy 


Un vint innoptat se stirnegie 
Din mitic stråäjuni de stihii. 
In urma lui bruma răreşte 
Lumina din ochi, 


Și cortegiul aceata, atit de bine realizat, atit de dureros-lriat se 
inehele cu năruirea inainte de vreme, cu o năruire prea curind: 


Vegiejește 
Aldturea, dorul de-a şti. 


Singura oară cind poetul serişneşte, însemnind o poeale vinjoasă, 
aspră, tinără, e atunci cînd serie Stih tinar: 


Peste anii teferi și plini 

Aleargit. vie, inima de jar. 

Ciasul de cremene ‘pi preface ‘n lumini 
Villarile fulgerale ‘n amnar. 


Undeva tulmice înalte adună 
Codrii de voinici prin vai; 
Sufletul mru aci rosună, 
Tinerețe, de clopoţeii tai. 


Trecerea [iecărui vis 

Mi-te răsucezte 'n singe ca pe-o cheie 
De-mi aflu tot cerul deschis 

Imspre grădinile de cureubeia. 


Vreun fulger aprins la "ntimplare 
De-aveţi, atunci treceţi-l, viu, 
Vai, ani de bronz şi de soare 
Prin stihurile pe care le scriu 4), 


(o p. siss, 


186 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Treeind te faimoasele grădini de curcubeie, Aurel Chirescu 
oferă de asta dată o poezie teafără, pling, vie, de jar ete. și sintem 
mulțumiți că poetul îşi știe cenuşiul pesimirmului său cînd cere un 
fulger aprins să i-l petrecem, noi camarazii lui, viu, prin atihurile pe 
cara le scria. 


2. Privind Finister ca primul volum al poetului, ca plachetă de 
debut avem să obzervăm de astădată, citecova din arsenalul efectelor 
cu care dă loviturile. Totdeodată vom desprinde şi citeva carattere 
(repetind ponte chiar citeceva din cele deja spuse la punctul 1). 

Exprimindu-se într'o formă nu şarjat-nouă, găsim în poezia ul 
Aurel Chirescu idei noui, idei quasi-noul şi altele aparent noui, Cind 
spunem asta nu gindim să cerem autorului imposibilul, marea cu sa- 
rea. (Acestea sint dealtfel încercări, neisbutiie în parte, de a lămuri pe 
cei grăbiţi să ne socotească hiper-pretențioşi, ori chiar de rea credinţă. 
Nu è cazul!). 

Cind citeşti Finister, noutatea nu te isbeşte, Nu no laplteşie să 
incodim o noti absolut inedită. De altfel în zadar am scotoci, nu am 
afla-a. Fa nu e. 

Cu „Al cui glas it mai despletim pe viori” (p. 15), ori cu „Singele 
mi-a încremenit lingă ore și flaute“, (p. 18), exemplificăim procedee ve 
chi, sterile, nesugestive. Remarcăm, din citatele de mal sus, un frumos 
Un imagini sugerate cu lucruri disparate, (ore şi flaute, $ n, m), 
(sAsim realist un poetic da față, de exterior, nu de adincime, de protun- 
zime. Dacă procedeele de scriere ale lui Aurel Chirescu au fost găsite 
Indrăsnețe, de o bună indrăaneală, Inovaţie, crimpeie de genialitate, 
atunci poate că sa greşit, 

Printre procedeole cu efect de față, de primă impresie: Intrebuin- 
teari tezaure de har, duh, lumini. 

Aurel Chireacu închiagă o poesie da o subțire simtire monahală, 
ornamentată cu stele "), cu har, cu lumină 1), dar şi cu cenușă *), cu 
fum 14). Totuşi, intru totul o neprihană dulce, călugărească tămtiază 
intreaga lui plachetă. Sau sînt versurile acrise de: 


«+0 COTA 
Ce ra jucat prea mult cu harurile-Ți 


sfinte, 
Minjindu-le "n naivitatea ei, cu-argila. 
(Stih naiv, p. 42). 


„Simt strinse în poesii figuri de stil care nu evocă, mărunte, sărace, 
puține, Poetul nu ne face să putem crede că „ceru ‘n nopți albastre va 
arbora medatii.. și n'ci să ne inchipuim cum va şterge — el, Alt 
Don Quijote 5) — vechia pată a morilor de vint”! 

Impletiturile de vorbă ale noului 
RE ne carieră e Don Quijote ne fac să-l preferă 


11) Seonuri din ape, din stele, (p. 15 alte multe, 
as mMgerii (Mo de lumină pi că gi ș.a. m. 
E, nene ca de cenușă, (p, 22 y 

i pe ec (p. 22); ore de fum, (p, 27) ete. 


——.. 


RECENZII 187 


3. Şi totuşi poesia lui Aurel Chirescu e sumeţie omenească, de 
Inudă, pentru făcutul minunilor. Se încearcă meşter să Inchipuo mi. 
nuni în poesie. Cit a reusit, e atit cit a fost răsplătit, Nu chiar ati, ci 
mai atit pe cit a fost răsplătit. 

Şi dacă uneori porsiu lui e despulată de micile minuni de frumu- 
anțe pe care omul mie se coboară să le facă, apol poetul, cinstit şi 
curul, ni se spovedeșia: 


„În tot er rodesc 
Nimic n'am ceresc”, 
(Legendă, p. 63), 


Pentru toate cite nu le afliim din poesia lui Aurel Chirescu, avem 
totuși realizări de ginduri şi o stare poetică valabilă, autentică. Sub 
titlurile Finister, Ani, Stih tirziu, „„tindr, ... mic, „naiv sint geode în 
care Sa cristalizat o porsie bund, în sănătoasa nccepție n cuvintului, 
Cu desăviraire remarcabilă esta încă: Divina Poezie (p. 74), pe care am 
citao În întregire, iar truda de hurnică tinerețe a nutenticului poet, 
generoasă, îşi poate aduna sio-si — meritat — darurile risipite: 


Ai fost aleasă clipa 
larelor mele bucurii, 
Cu trudă te-am cules din ape vii 
Ca să te dărui vieții cu risipå. 
(Polymnia, p. 78). 


Cu Aurel Chirescu, un nume nou se înserte în rindurile seriitort- 
lor romini. Premiul Fundaţiei urărm să-i fie îndemn spre urcuşuri mai 


indrăsnețe, 
ŞTEFAN POPESCU 


POMPILIU CONSTANTINESCU: Figuri literare. Ed. 


Vremea. 


Portretul sintetic esta în esenţă simplificator, adesea ori defor 
mant, Operația de extragere dintrun complex de trăsături morale a el- 
torva note caracteristice şi reunirea lor secundară pentru nevoie unei 
rotuniiri formate, redă în deobste n imagine falsi și incompletă a mo- 
delului cercetat Intuiţia critică, oricit de sagace, izolind din structura 
unei personalităţi citeva caractere dominante, este în fond condusă de 
consideraţii subiective și deprinderi annlit'ce aflate în afara structurii 
adevărate n vieţii, Dacă adăugăm la aceste tendințe frecvent man fes- 
tate de critici, de a exprima un om printr'o formulă, o gindire nunan- 
tată prin generulități şi un sbucium de viaţă prin încercări de definiţii 
cuprinzătoare, vom recunoaşte că portretele rerumative ale seriitorilor 
päcătuese adesea prin abstracţie și generalitate, Tendința man fastă, 
urmir tă voluntar sau rezultată fără vrere, de a integra un scriitor tn- 
tr'un tip general de umanitate, definirea prin termeni generali a unei 
vieţi unice în structura ei, ticul cercetării prin stabilirea de filinţii is- 
lorice, încadrărila în familii de spirite, rotunjirea unor conturur ima- 

nare In locul unei personalităţi vil, vor fi consecințele atestu! nna- 
ism superficial şi grăbit. Numai intuița psihologică Innliscută şi sub 
țilitatea spiritului deprins să opereze cu nuanțe pol înlătura dificul 
tățile care se opun reuşitei portretului sintetic: simplif carea şi defor- 
marea prin perspectiva subiectivă n criticului, 


188 VIAŢA ROMINEASCĂ 


In volumul ultim al domnului Pompiliu appears persane 
la o reacţie energică impotriva j or globale ale ri agies Par 
potriva formulelor generale şi a portre ului linear, Breg zen i 
torii studiați în acest volum sunt adinciţi în cone R m t prao: 
nalității lor, în caracterele distinctive ale operelor, re pori ri p 
cisă fată de ambianța culturală a vremii, Această fntreită nire re- 
clamă din partea autorului, deopotrivă, un nuanțat simţ pethotngte și 
o cunoaştere udincită nu numiti a operelor autorilor atudiaţi dar şi a 
utmosferei morale n vremei în care aceştia nu trăit și, înstirşit, a con 
diţiilor istorice generale a literaturii romineşti, Câlăurit de spiritul său 
critic, disociativ şi maleabil, d-l Pompiliu Constant.nescu reuşeşie să 
cuprindă în largi portrete nuanțate, fizionomia interioară şi operele 
citorva scriitori Jon Creangă, I. L. Caragiale, Titu Maartin, neut Za- 
rijopol, Ibrăileanu, Lucian Blaga, sau să facă importante distincţii şi 
discriminări critice (Haşdeu, Matei Caragiale), contribuind prin 
aceasta la o situare mai exactă a autorilor în evoluţia noastră literară, 
sau la o mai exactă Intelegere a formației lor lăuntrice, 


Autorul nu aplică deci o metodă unică de cercetare; el adupteuză 
instrumentul său analitic fiecărui autor în parte, după condițiile par 
ticulure ale operelor, sau natura vieţii ikuntrice ale creatorilor. Por- 
tretizind larg şi sintetie pe Creangă, Zarifopol şi Ibrăileanu, d-l Pom- 
piliu Constant. nescu stărue îndelung asupra operei literare a lui L L. 
Caragiale, urmăreşte pe etape evoluția lirismului d-lui Lucian Blaga, 
conturează cu predominen pe plan psihologic personalitatea lui Ma: 
iorescu, si se opreste cu discriminări precise şi numeroase asupra lul 
Haşdeu sau Matei Curagisle. Această varinţie a metodel critice nu eate, 
cum s'ar putea obiecta, un rezultat ocazional oferit de o reeditare a 
operelor, do un aniversar, sau de dispariția scriitorilor. Adaptarea unei 
metode diferite de cercetare fiecărui autor în parte ascultă de o logică 
mai adincă, dictată de raportul respectiv al timpului nostru față de 
seriitori: examinaţi. D-4 Pompiliu Constantinescu a evitat reeditarea 
detin ţiilor și caractorizărilor devenite locuri comune în literatura non- 
strā critică. Poziția lui Titu Maiorescu în viața noastră culturală şi li: 
terari este bine cunoscută: D-l Constantinescu a înţeles să ne pună În 
lumină zbuciumul interior al omului, arătindu-ne alături de masca 
cgulă cu sine, tumultul din adincuri. Preţuirea global entuziastă şi 
fară reticențe a lui Haşdeu din partea unor admiratori zeloși, opunin- 
du-se necunoaşterei sau tăgadei incomprehensive a adversarilor, de- 
termină examenul atent şi necruţător al criticului, care înțelege să si- 
tueze Kas clar vedere şi justeţe opera marelui poligraf în cultura romt- 
nenscă, 

D-1 Pompiliu Constantinescu reprezintă deci în critica noastră, 
impreună cu clţiva dintre colegii săi între critică şi generaţie, o mare 
luciditate a spiritului şi o independenţă de 


nului dela perspective prea dai te, 
contur imprecis. tetos, p epărtate, care dau faptelor studiate un 


Acestor însușiri de logică, pătrundere cultură, d-1 Pompiliu 
Constantinescu le asociază o nerdruncinatá pozitio et ins şi o indepen- 


logică şi 
onestitate intelectuală caracteristică, fundamentală spiritului d-lul 
Constantinescu, deprins să cumpănească totul cu limpezime, să varieze 
unghiurile de porepactjvä dela care îşi studiază modelele şi, în acelaşi 
r decăţii sale valoarea unei precieri nestin 
ticuri intelectuale, niel de determinante străine A S 


RECENZII 189 


In fața operelor criticul ştie să păstreze o poziție fermă eliberată de 
prejudeciiţi sau de pasiune polemică. 

intilnim în această carte o expunere sobră dar plină de reliet, o 
desvoltare organică a gîndiri:, formulată în ordonanţe limpezi; dar pa- 
pinile de expunere, în care gindirea se înlânțue metodie ṣi demon- 
straţia inaintează riguros, ajung la definitia cuprinzătoure şi fericită, 
ca neceastă parulelă: „Kogălniceanu şi Bălcescu sunt produsele isto- 
rel romantice evocative, Eminescu a] poeticei romantice metafizice, 
Hașdeu al ştiinţei romantice și al unul anume pozitivism injectat cu 
un puternic spiritualisr”. (Pag, 76), Notăm de asemeni paralele dintre 
Haşdeu, Eminescu și Maiorescu (pr 74—73), sau această remarcabilă 
intuire: „Omul Maiorescu este viu, este mobil, este pasional şi de un 
orgoliu rece, ascunzind sub masca Jui fixă, dar trădată de o sculp- 
tură voluntară și un sensualiam luminos, citeva turburătonre furtuni. 
EI ştie să domine şi să aubjugo, să atragă şi să ţină la distanţă, să 
nege și să afirme, să disprețuiască şi să adore, să sufere si să se bucure 
intrun echilibru alternativ, de o mare capacitate interioară, Maio- 
rescu are el însuși: intuiţia clară n substanței lul sufletesti, dar ure şi 
virtuozitatea artistică so exploateze cu dibicie, s'o dispună în doze 
echilibrate, Voința de personalitate, de stil. intă secretul lui: struie 
turul este asemănător cu Goethe, ca intensitate şi adincime este de- 
sigur un ep'gon"“ ipag. 49). 

Prin publicarea acestor studii în volum, personalitatea critică a 
domnului Pompiliu Constantinescu se conturează şi se defineşte, Lec- 
tura risipită a articolelor publicate la intervale, chiar regulute, nu 
ajunge la unjirea de ansamblu pe tare o dă unitatea unul volum 
coherent, chiar cind substanța lui ar fi ca obiect de studiu, etorogenă. 
Dir în lipsa unet omogenităţi de conţinut, ne aflăm în faţa unei idon 
tități de atitudine critică, ceeia ce nlcătuaşte volumului o unitate de 
adincime mult mai semnificativă. Opera critică atit de întinsă a d-lui 
Pompiliu Constantinescu trebue să albe un alt destin decit consultarea 
precară de ehtiva cercetători constiineiosi în lungul colecțiilor de re- 
viste. Este Intimpinurea pa care o repetăm, pentru n citea oară?, și 
domnului Şerban Cioculescu. A contribui la formarea disciplinei de 
studiu n tinerilor confrați, învățindu-t să cerceteze vechile publicații, 
este dacă vreți, mal degrabă o dovadă de intenții pedagogice, care 
poate fi şi y ironie, dar nu o soluţie, 

ION BIBER 


M. BERZA: Amalfi preducale. (Extras din Ephemeris Da- 
coromana. Annuario della Scuola romena di Roma, vol. HI). 
Roma. Libreria di Scienze e Lettere, 1938, 96 p. in 4. 


In forma în care ni se înfăţişează, contributia d-lui Berza, canre 
reprezintă abia o parte n cercotăr lor d-sale asupra trecutului amal- 
fitan, reconstituie istoria oraşului dela cea dintii ştire păstrată (590), 
pină spre mijlocul veacului al X-lea, eind capul micului stat asumă 
țillul de duce. 

inliuntrul acestor limite cronologice, sa studiază raporturile co- 
titii cu ducatul de Napoli şi cu vecinii longobarzi; se fixează data tu- 
ceriri: ei de principele Sicardo din Beneveni; se stabileste lipana unei 
mişcări comunale propriu zise; se examinează, — în lumina preciziu- 
nilor aduse de corespondonţa Papei loan al VIII-lea, atitudinea Amal- 
fitanilor în epoca proectelor de luptă penerat-italiană impotriva Ara- 
bilor. 


190 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Sub raportul vieţii interne a cetăţii, se ni pietei veghe de 
instaurare a unei dinastii și triumful principiu ui dinas Sri plai pi 
nea expansiunea comerţului amalfitan şi, în măsura îngăd 


x iti 7 izează 
, organizarea socială şi politică, Insfirşi, se precizea: 
locul tului amalfitan în cadrul imperiului bizantin şi raportur'le 
Bizanțul. A inute 
men Taportanii prin amploarea Walami oi grin zemine fie 
cercarer d-l erza, de A : a inem 
pasaian a istoriei amalfitane apare şi MAI, Impertăată dacă acena 
aoai ae eg > a S AADO In această din 
diaz o lacună a istoriografiei . ui Matteo Ca- 
urmă privinţă, e deajuns să amintesc că, dela lucrarea 
Mera, Senacie storico-diplomatiche dell'antica en sie Aur pica 
Amalfi, publicată în a doua ediţie în 1876, pină astăzi, - pr - rA 
nografii a frumoasei fazas vo rame 2 2, tren li range pr 
ri e anevoinţa întreprin lj oas säră 
eta seiko diplomatice şi de puțina valoare documentară a ronas 
— singură o pregătire APRE O aer pg pe o pătrundere cr p 
se putea incumeta so înfrun y 
ear ai i ee eminent al istor cului, o informaţie ce depăşeşte obice- 
tul studiului întinzindu-se asupra întregei Italii sudice bizantino-lon- 
pobarde, se împletesc în lucrarea d-lui Berza, cu înţelegerea ascuţ tă 
a problemelor social-economice ale bazinului mediteranean la incepu- 
tul evulul-mediu. O atit de largă perspectivă, ca şi judicioasele con- 
fruntări cu condiţiile de deavoltare ale altor formaţiuni municipale 
marinăreşti din aceeaşi vreme şi din veacurile următoare conferă stu- 
diului Amalfi preducale un interes superior acelu'a al unei oricit de 
prețioase contribuţii de istorie locală, Cum observă G. Praga, în darea 
de seumă publicată în Riv. Stor. Italiana (198, fasc, 3): „lucrarea e 
importantă nu numai pentru că oferă un tablou al deavoltării istorice 
a orașului campan, ci pentru că pune şi contribue să deslege probleme 
esențiale ale istoriei cetăților mediteraneene în primele veacuri ale 
ovulul mediu”. Sub condeiul unui istoric italian, asemenea cuvinte de 
prețuire echivalează cu o consacrare, După cum o consacrare mi se 
pare a citi în aprecierile recenzentului francez Yves Renouard, care, 
întrun recent fascicul din Revue Historique. (Oct—Dec. 1933, p. 324), 
iscăleşte rîindur'le ce urmează: „Trebuie să-i fim recunoscători d-lui 
Berza pentru curajul de a fi întreprins un asemenea studiu, în cluda 
sărăciei isvoarelor diplomatice şi a incoherenţei cronicilor, 'Trebu'e 
mai ales să-l felicităm pentru desăvirşita lui :sbindă, pentru chipul 
cum a șiitut să scoată la iveală liniile mari ale evoluţiei, subliniind 
la fiece pas gravele nedumiriri cu cari avem de luptat”, 
D, M, P. 


Dr. D. C. GEORGESCU: Mortalitatea prin tumori maligne 
in Rominia. Ed. Institutul Central de Statistică, 


Problema cancerului — ne däm toţi seama astăzi — nu ma! cons 
titue doar un capitol nerezolvat de medicină; a ajuns un adevărat bun 
Public, o chestiune pe care fiecare şi-o pune şi are dreptul so puie şi 
rea Lo Apor medicilor, cu ZA i nervozitate caracteristică opiniei pu- 

usă la încercare prin ci uni sa 
at Inea Fc p prea des repetate la cari nu 

tru cit această nerăbdare este sau nu justificată, nu e locul să 
discutiim ei, ri = este că specialiştii nu stau degeaba: în fiecare an 
&par În medie 1 lucrări în acest domeniu. La fiecare trei luni, Liga 


RECENZII 191 


franceză contra cancerului scoate un număr din revista „Index ana- 
Iyticus cancerologiae", care oferă cititorului miel dări de seamă asu- 
Pra tuturor studiilor apărute cu privire la cancer şi alte tumor” ma- 
ligne. In mai fiecare ţară, funcționează o societate formată din specia- 
jişti, care are scopul de a studia boala şi a populariza mijloacele ac- 
tuale de tratament, 

Pare desigur curios unora că o problemă vitală ca aceea a can- 
cerului cere mal mult timp şi mult mai multă... hirtie pentru a fi re- 
z0lvată, decit de exemplu descoperirea vaccinului antivariolic sau mi- 
raculoasa gäsire a razelor X. Dar acestea din urmă, şi — atitea altele 
au fost datorite întimplăr |, niste accidente fericite, şi poate că în mare 
măsură pletora lucrărilor şi cerectărilor cancerologice nu constitue 
decit un mijloc de a forța intimplarea şi acum, în chestiunea aceasta, 
care pentru secolul nostru e una din cele mai importante, 

Rominia s'a situat dela inceput gi se găseşte şi astăzi printre tă- 
rile cari duc cu vigoure „lupta auticanceroasă“ (termen eufemic, care 
ar fi adevărat dacă am cunoaşte o armă specifică pentru combaterea 
boalei, dar care — și aşa — luat în sens romantic, poate fi înteles ca 
un asalt ce se dă redutei necunoscute a cancerului, considerindu-se 
lupta cîştigată în momentul în care remediul boalei va fi găsit). 

Autorul lucrării de faţă ne asigură că studiul d-sale nu reprezintă 
decit un fragment dintro monografie „in extenao“ asupra problemei 
cancerului în general şi a celui din Rominia în special, pe care Insti- 
tutul Central de Statistică o va elabora întrun viitor apropiat, în co- 
laborare cu Institutul Babeş. E vorba dec: de un studiu complect, pen- 
trucă — dacă chimia îşi are importanţa el în studierea diteritelor 
forme și simptome ale neoplaziilor maligne — ceeace defineşte can- 
cerul şi stabileşte malignitatea lui este anatomia patologică. ar coeace 
ne dă întinderea morbidităţii si a pericolului lui social, adică tocmai 
motivul pentru care cancerul e o problemă, este statistica, 

Dintre datele importante pe cari lè uflăm din studiul d-lui Dr. 

Georgescu, citim: 
_ Mortalitatea anuală în urma tumorilor maligne ¢ la noi în pară 
de 7.957, adică 41,9 la 100.000 locuitori, Ea e de trei ori mai ridicată la 
oraşe decit la sate, şi merge dupä un ritm crescind in special în me- 
iul rural. 

In raport cu celelalte tări, dintre care Anglia deține întiietatea, 
Rominiu ocupă ultimul loc în privința mortalităţii posteanceroase, 

In céeaco priveşte repartiţia geograf că, Ardealul, Bucovina şi 
mai ales Banatul sunt mai încercate de funesta boală decit vechiul 
regat. 

Există o corelație între mortalitatea prin cancer şi gradul de 
„urbanizare” (procentul populaţiei urbane față de totalul populației 
judeţului), care este pozilivă şi semnificativă, 

Restul observaţiilor, procentelor şi corelaţiilor pe cari D, Dr. 
Georgescu le extrage din statistici par să se suprapună celor generule: 
tubul digestiv şi organele genitale interne fermele aunt cele mal des 
atinse; virsta joacă și în noi un rol precumpănitar, ete. 

Hămine chestiunea valabilității acestor statistici. Intru elt datele 
emană dela autorităţile administrative şi sanitare locale, avem drep- 
tul sä ne punem întrebarea în ce măsură aceste cifre corespund reali- 
tății? Diagnosticarea cancerului nu este totdeauna uşoară, mai ales 
cind cei cari o fac nu au la bază studi: speciale. Ne putem întreba, în 
consecință, dacă toate cazurile de tumori maligne au fost trecute ca 
atare, ş mai cu seamă dacă toate decesele datorita acestor tumori — 
pentrucă e chestiunea care ne interesează, și pentrucă stim din expe 


192 VIAŢA ROMINEASCĂ 


rlenţă că peste „cauza morţii” se trece în genral mai cu uşurinţă în 
Bultinele de deces — au fost semnalate. PE, 
In această privință, nu suntem de acord cu cereau: Pap rape 
. ne ocupăm şi care susține că insuficientele şi erorile ră eră 
pre constitue o piedică prea mare în stabilirea conclu gf run is 
oaze a prablem aiunt in Sat, mortalitatea datorii allor mar 
> foarte n ra A 
Tip sori se vor proecta cu atit mai mari în proce ri si 
departe în concluzii. Şansele de falsificare a adevărului devin 
dintr'odată apreciabile. E 
5 “ Matural, şi aci trebue să ne încredem în timp; dar concluzia cea 
mai fericită pe care ar putea s'o sugereze studiul apa de pers 
ştiințificeste al d-lui Dr. Georgescu, credem că ar i s.. i 
mai solide a personalului auxiliar sanitar din mediul rural şi a reac o 
tivării propagandei sanitare la ţară prin medici cit mai mulţi şi 


mal. pricepuţi. N. MARCU 


G. 1. BRATIANU: Les Vénitiens dans la Mer Noire au 
XIV-e siècle. La politique du Sénat en 1932—33 et la notion de 
latinité, Bucarest. Académie Roumaine. Etudes et Recherches 
XI, 1939, în 8, 56 pag. + V pl. 


Popasul iniţiativelor negustoreşti ale Genevei şi Veneţiei în Mà- 
rea Neagră și contactul lor cu regiunile dela Dunăre, au format unul 
dintre cele mai interesante capitole a legăturilor noastre cu Apusul. 
Este totodată o etapă care ajută la stabilirea rostului avut de noi în 
desfășurarea comerțului european. 

In lucrarea ce recenzăm D-1 Prof. Gh. I. Brătianu — care a strii- 
bătut indelung acest domeniu — se opreşte la un anume com 
ment, limitind pentru anii 1932—33, cercetarea politice! venetiene in 
Marea Neagră, 

Momentul nu è ales la intimplare, el marchează o răspintie a 
politicei coloniale dusă de Republica adriatică. Atunci, sub impulsul 
energic a Senatului, activitatea mercantilă în anticul Pont Euxin ia 
un nou $i puternice avint. 

El e precipitat fără îndoială de înfiriparea unor planuri eruciate 
— Dăzuinţă care a luminat în tot cursul Evului Mediu minţile şi su- 
Hetul popoarelor, dar își are obirşia şi în socoteli negustoreşti mai pu- 
tin idealiste. Spiritul practic şi pătrunzător a Veneţienilor, ştiuse să 
observe de mult avantagiile intensificării comerțului cu regiunile dela 
Marea Neagră, chiar în dauna celui tradiţional cu Egiptul. In calcu- 
lelo lor nu întră numa! bogăţia materiilor prime acumulate în jurul 
Portului, cl și caracterul larg internațional, pe care cucerirea tătară 
Îl asigurase acelor locuri. Acolo se încrucişau acum numeroasele dru- 
muri de carnvană care aduceau din depărtările abia pomenite ale 
Asiel, nepreţulte mărturi. Ori, — cum notează cu dreptate d-l Brú- 
tianu — tocmai caracterul internațional al acelor piețe, constituia prin- 
cipalul punet de atracție pentru inițiativele apusene, 

, Dar pomenita acțiune de îinviorare a schimbului şi colonizării în 
Nord, necesita un spor a capitalului uman. ȘI dat fiind că rezervele de 
cate dispunea Republica nu erau din cale afară de bogate, mal alès 


Ph. 


RECENZII 193 


în acele regiuni îndepărtate, s'a recurs la vechea şi eterna formulă a 
naturalizăr.i, 

Astfel Senatul se decide să acorde cu sgircenie „cetăţenia vene- 
țiană” valabilă numai în regiunile mongole, străinilor care, — aici 
vine trăsătura interesantă, — vor dovedi că sunt „de origină şi limbă 
latină”. 

Această condiție restrictivă aruncă o lumină specială asupra 
mentalității vremi! şi contribue varecum la adincirea cunoaşterii noa- 
sire în prublema atit de sporasi ŞI delicată a ceeace s'ar numi con- 
ştiinţa naţională în Evul Mediu. 

D-lui Brătianu nu i-a scăpat însemnătatea pasagiului citat, de- 
acela Domnia sa va căuta, să privească problema sub toate aspectele, 
inainte de n ajunge la o concluzie. 


In primul rind, se cerea evitarea periculoaselor exagerări tante- 
ziste care ispitesc uneori seriozitatea nepărtinitoare a istoricilor, cum 
& fost cazul petrecut recent cu cercetătorul maghiar Domanotszky. 
Profesorul dela lași ferindu-se prudent de tot acest balast primejdios, 
nu s'a dat înapoi de a recunoaşte acele adevăruri în stare să reziste 
unei critice ob.ective, 


Aşa, dacă e prematur să se vorbească de o conştiinţă națională, 
cu tot ceeace noi legăm azi de acest cuvint, se poale totuşi  întrezări 
inhiriparea unei solidarităţi etnice, prezentă în mintea contemporani- 
lor. Şi tocmai, decretul Senatului Republicei desvălue conţinutul pe 
care Venețienii sec. XIV îl atribuiau acelei noţiuni, 


Criteriul de admitere ar fi deci comunitatea origine şi a limbei, 
lăsind la o parte problema religiei, care fără îndoială e subinţeleasă— 
deşi Intro vreme de sincer şi fervent misticism locuitorii cetăţii lui 


San Marc nu se sfiau si răspindească zicala „Siamo Veneziani poi 
Christiani”, 


Trebue subliniat că această solidaritate cu substrat etnic pana 
şi dintro comunitate de interese. D-} Brătianu crede că în limitele 
acelei splidarităț latine, nu trebuesc cuprinse toate națiunile pe care 
comoditatea tradiționalistă le va desena cu numele generic de 
„Franci", ci numai Italienii, Provensalii şi Catalanii, Ne îngăduim a 
socoti justă precizarea, deoarece pentru vremurile da care ne ocupăm, 
tocmai aceste neamuri furnizan contingentela de întreprinzători şi nt 
infricaţi exploratori ai Mediteranei şi Marii Negre. Era după cum se 
vede manifestarea conștiințe. unor evidente asemănări, constatate în 
lungul anilor de comună indeletnicire în bazinul clasice al Medite 
ranei şi în mările apropiate, 

Problema în întregul ei, mer'tă desigur o mai vastă cercetare, la 
care de altfel d-l Brătianu ne făgădueşte să revină, Pină atunci evi- 
tind o evadare din marginele fixate de lucrarea pe care o avem în 
faţă, vom încheia rindurile ce-l sunt dedicate relevind felul armonie 
în care se integrează acest studiu în opera autorului, 


Faptul se datorește nu numai ob ectului pe care-l tratează ci şi 
anumitor trăsături caracteristice, In primul rind o pătrunzătoare ana- 
liză sprijinită la tot pasul de numeroase comparații pe care d-l Bră- 
tianu le alege cu discernămint din cimpul vast a Istoriei un'versale, 
pe care Domniia sa o coboară pină în cea mai actuală contemporanei- 
tate, ŞI în sfîrşit acele soluţii, cu a căror originală ingen ozitate me-a 
obicinuit autorul şi care deşteaptă intotdeauna interesul, chiar dacă 
uneori nu ciştigă udeziunea. 

EMIL C. CIUREA 


13 


104 VIAŢA ROMINEASCĂ 


MILAN KAŠANIN: PArt Yougoslave des origines å nos 
jours. 4", 90 de pagine de text și 160 de planșe. Beograd, 1939. 


Kaaanin este directorul Muzeului Principelu!: Paul, din 
Pa pri repetate rinduri, aici şi în cronicile mele din plug orpoeseli 
am avut ocazia să mă ocup de activitatea acestui energie şi agrar 
animator al celui mai recent muzeu de capitală, din Europa. pri- 
jinit de Regentul, al cărui nume a trecut în chip natural asupra in- 
stituției celo! mal însemnate la vecinii noştri jugoslavi, perene 
putut realiza în scurtă vreme, una după alta, o serie de expoziţi 
care au avut răsunet pină dincolo de hotarele ţării, Mal fericit de 
cum suntem noi, la Bucuresti, sau poate trăind între oameni mai 
cu omenie, în loc să że vadă insultat în presă, de colegi şi de artişti, 
astăzi tot ce contează In opinia publică din Bolgrad, mare decit sen- 
timente de admirație şi de recunoştinţă pentru dinsul. 

Dar Kasunin nu e numai administratorul luminat şi inventiv, 
ereat parcă pentru a faca cunoscută şi iubiti arta, sub toate formele, 
cea națională şi cea străină, compatrioților săi; el este şi un învățat 
crițic şi istorie de artă, un bun scriitor în limba franceză şi, de sgur, 
in cea sirhească. Publicaţa sa ultimă esto lucrarea pe cara toți o 
aşteptam şi cure ne aduce preţioase informaţii, celor interesaţi da 
arta jugoslavă, veche şi nouă. In 90 de pagini de text şi 160 de 
planșe minunat tipărite şi elegant prezentate, cu ceva din seriozitatea 
volumelor englezeşti, ne trece pe dinaintea ochilor istoria celor 12 
secole de artă jugoslavă, începind cu epoca în care poporul aceata, 
viteaz și muncitor, vesel şi bucurindu-se de viaţă, deci făcut să apre- 
cere creațiile frumosului, su aşezat în Pen.nsula Haicanică, pină 


Citind textul prec's, de o concizie cè nu exclude punerea În va- 
loare a fiecărei nuanțe, toxt bazat pe studiile mai vechi ale altora 
şi pe cercetările personale ale aulorulu', ne trec dina ntea ochilor 
toate fuzele evoluției artei poporului jugoslav, arțit în trei ra- 
muri principale, trăind în trei medii deosebite, şi totuşi unul şi ucelasi 
ga reacţiunile sale, prin atitudinea sa în faţa vieţii și a naturii 

è este surprinzător nu este că, în anume perioade, resursele sale 
au fost stinjenite de împrejurările politice, ei tocmai, cunoscind acele 
împrejurări și soarta tragică a Sirbilor, după cucerirea turcească, 
că putem totuși constata, în chip netăgăduit, un fir neintrerupt în 
domeniul artei, care se menţ ne vie timp de mai bine de o mie de ani. 
Cum s'ar mal putea cineva îndoi de vitalitatea şi de darurile de 
creaţie ale unui popor, după o astfel de probă? 

In legătură directă cu Bizanțul, inspirați și influenţaţi de ceta 
ce se producea în captula Imperiului de Răsârt, artiştii jugoslavi 
temperează ceea ce era oarecum excesiv şi completează ceea ce era 
unilateral în tendințele ce le veneau din educaţia lor or entală prin 
ceea ct so obținon pe calea mării, dela Italienii de dincolo de Adria- 
tica, De aceea, mai mult decit oricare ali neam din preajma Imyä- 
răţiei lui Constantin, Jugoslavii sunt inclinati spre forma pl 
introduce în bisericile lor, chiar cei ortodoxi, un element sculptural 


de câtre Latini, apoi secolul al XIV-lea, reprezintă perioadele culmi- 
Bante ale arhitecturii sirbeşti: „jamais les reia pn de l'art serbe 


RECENZII 195 


n'ont ât6 plus répandus aur des territolres nussi vastes, jamais 1s 
wont ét si nombreux, si variés; jamais ils mont intéressé tant de 
mécènes n! occupé tant d'artistes que dans les trois premiers quarts 
du XIV-e siècle“ (p. 25). Ne găsim in epoca în care, din focar Steun- 
dar, la umbra celor aprinse in Constantinopol sau în Italia, arta 
jugostavă devine focar principal la rindul ei, trimite raze hinefăci 
tware și alora, în Principatul Muntean de pildă, care profită de pe 
urma experienţei sirbosti, punind la contribuție ştiinţa şi talentul 
artiştilor ce veneau de dincolo de Dunăre. 

Cucerirea turcească Incetinegie ritmul unei producţii artistica, 
care cunoscuse în trecut realizări aşa de înalte, cum erau Sopociani 
41200) și Gracianiţa (1320), En însă nu dispare, ci se refugiază mul 
ales pe litoralul mării şi în Nord, unde era mai multă ai uranță şi 
un relativ adăpost. Honnsterea, mal tirziu Barocul, văd ridicindu-se 
Incă monumente impunătoare, direct sub influenţa Italei, în Du- 
brovnik, în Sibenik, chiar şi în Croaţia şi Slovenia, deşi, cum ne 
spune Hasanin, Renaşterea, pentru poporul strbesc, este una din 
cilo „lea plus douloureuzea et les plus lamentables". Centrul şi Nordul 
țării rămin însă credinc'onse formelor derivate din D'zanţ. binetnțelea 
modificate, impregnate de acele caractere co apar în epocile de po- 
tolire, de relativă obosire a stilurilor. In aceenşi vreme, să nu uitim, 
stilul bizantin producea la noi minunate exemplare de artă rel'gioasă, 
sub Mircea si urmașii săi, mai întiiu, apoi sub Ștefan cel Mare, flii 
şi nepoţii acestu'a, 

Chiar şi atunci, Serbin văzuse născindu-se pe solul său artişti 
renumiţi, de al căror talent profită însă sirăinhinten, Andren * edil» 
voni, Nicolae Bojidarevie, mult apreciaţi de Italieni. Eate Interesant 
de constatat că unul din pictorii Barocului, poartă numele ce mi sè 
pare foarte romineae de Kraciun (t 1781), 

„_ Pină la finele secolului a) XVIII-lea, deși legătura dintre arta 
Serbiei şi cea din Pr'neipatele Romine este incontestabilă, se poate 
spune că raportul dintre nol şi vecinii nostri sirbi este col pe care-l 
observăm uneori intro bucată de muzică simfonică, cind melodia, 
după ce a fost sust nuti de un Instrument. treer în altal, Primul 
n'a încetat cu totul partea sa, o cîntă însă în surdină, în timp ce 
celălalt o reln cu toată puterea, variind-o, schimbindu-l chiar carac- 
terul, din pricina timbrului său deosebit. Secolul al XIX-lea însă si 
chiar cel de al XX-lea, la ej şi le noi, oferă un complet paralelism, 
(tind expunerea lul Kasanin, care Împarte această parte în mai 
multe capitole, pornind dela ceen ca se observi în arta franceză, (cla- 
sicism, romantism, realism, impresion' san), ragăseam imaginea exactă 
a picturii rominesii, Acelaşi primitivism, la inceputul secoiului, acelaşi 
ser provincial, de mică burghezie, ncelens avinturi frînte din pricina 
formaţiei insuficiente și mai ales — trist de spus, exact pină şi pentru 
Gr gorescu — din pricina mediului, n lipsei do emulatie Un Con- 
stantin Danil sau Daniel (1708—1873), pe care îl revendicăm de o 
potrivă şi noi, şi Sirbii, este o onorabilă excepție. „Tiţianul Sirbese", 
ori Bănăteun, este Ins departe de a-si merita porecla, 

Si la nol, $' in Sirbi, începutul secolului al XIX-lea este lipsit 
de sculptură, Ei avuseseră însă un glorios trecut pe acest teren, da 
care noi fusesem lipsiti. De aceea, dacă noi ne putem mindri cu un 
Grigorescu, cu un Andreescu, cu un Luchian, care nu mi se par a 
avea echivalent printre contimporanii lor Jugoslavi, aceștia au, în 

mb, personalitatea unui Mestrovie, a unul Rosandic. 

„Studiul acesta al Iui Kasanin se udresează mai alea străinilor. 
EI are toato ca tățile ce se pot cere unei astfel de publicații, cu o 
singură rezervă; este lipsit de o hartă. Niciunul d n noi nu esie aşa 
üe familiarizat cu geografia Jugoslaviei incit să poată urmări cu 


196 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


autor în peregrinaţiile sale artistice. Totus, chiar cu această 

ine pe adam i el merită toată recunoştinţa celor destul de nume 

roşi azi, care îşi îndreaptă privirile spre trecutul şi prezentul artistic 

al noilor State sau al celor acum întregite din Europa Sud-Orientală. 
OH OPRESCU 


G. DELOGU: Michelangelo, Plastik, Gemälde und Hand- 
zeichnungen, mit 132 Kuplertieldruchtatein, 47 Olisettalteln und 
2 Farbentateln. 4, Fretz und Wasmuth Verlag, Zürich-Leipzig. 


Deschizind o nouă monografie asupra unor artişti de talia lui 
Michel Angelo nu ne aşteptăm de sigur să găsim informaţii necunos- 
cute; Sutele şi miile de studii precedente au spus despre ei tot ce ome- 
netse se putea spune. In schimb, ori de cîte ori un biograf sau un critic 
tratează astfel de teme cu sinceritate şi competenţă, prin simplul con- 
tact cu cei mai înalţi dintre creatorii din domeniul artei, nu se poate 
si nu na răscolească pină în adincuri, să nu ne sguduie cu analiza lor. 
lar Delogu posedă ambele nceste calităţi, EI se apropie de Michelangelo 
cu sfiala unui autor constient de grandoarea si de greutatea subiec- 
tului, dar şi cu o dragoste nemărginită, cu o ştiintă desăvirştă a epo- 
ċilor ce au precedat, ce au fost martore sau au urmat apariției acestui 
reprezentant suprem al noamului omenesc, ` 

Pentru Delogu, trăsătura dominantă a geniului lul Michelangelo 
enia deaperarea (die Verzweiflung), în fata lumel, asa cum a fost ca 
creată de Dumnezeu. un pesimism care-l duce alături de Ieremia, a 
cărul figură măreață n cternizat-o în Capela Sixtină, şi de Ecleziast. 
De nici atracția lui pentru Biblie, pentru Dante, în materia cărora el 
văsen elementele cu care să-şi justifica si să-si hrănească propria sa 
durere, De nici încă unitatea. consecventa desăvirşită a atitudinei ce 
adoptă în multiplele si varintele sale manifestări; de aici acea „Terri- 
ar mesi Ade nimeni n'a parat vreo dată rămine nesimtitor, acea 
2 „ cum O muimeşte Delogu, care face din èl un răzvrătit în 
luptă eu soarta, cu soarta lui si a a 
arandioase ale Ronanerel şi ltora, una din figurile cu adevărat 

Oricum Tam considera, ori cu ce măsură l'am măsura, îl facem o 
nedreptate. El este ol numai cînd îl cuprindem în Anca incă în totali- 

ea producției sale. „Indepărtind pe Michelangelo din clădirea pic- 
turei italiene, ea nu se va dărtma, în vreme ce ar rămine un gol sen- 
sibil în ea, dacă am da la o parte pe Mnsacein. sau pe Leonardo. In- 
pomană istorie a culturii italiene în secolele a! XVI-lea si al XVII-lea, ar 


tă însă de o bază tundament 
Bounarotti și lumea sa (pp. = it ra dacă am elimina statura lui 


Condus de acest principlu ca de un Leitmotiv, dar totuşi neoprin- 
neo la opera de arhitect a lui Michelangelo. Delogu ne explică de ce 
fnurile de care a'a servit maestrul. interpreții gîndului său, trebuiau 
sa aibă proporții gigantice şi să fle toți gol. „Sarcina grea a vieţii, 
aan y n na ei, nu le poate purta de cit un uriaș”. Și pentru că 

a să augereza are nèvo 
va fi elementul de care se va pieh ii g Cea 0 SiR 


mată şi ochiul nostru, Omul devine astfel un simbo 

cu strict atita 
Airra- orin cîtă e necesară ca să ne convingă de mpr ări tul şi să ne 
ale femei fur prea „topeşte” formele bărbatului şi pe cele 
si vigoarea! bărbatului o Si tipurile femeiești vor avea mușeulatura 


RECENZII 197 


Este poate Interesant să apropiem de aceste juste observaţii als 
lut Delogu faptul că, în acelasi timp, rivalul detestat al lui Michelan- 
gelo. Leonardo, simțea şi el nevoia unel sinteze identice, a unei „lopiri” 
a trupurilor bărbatului şi femeiei, punind însă accentul pe graţia şi 
tinereţe, pe delicateța trăsăturilor si mnlirclunea  pielel, şi ajungind 
astfel la figura, puțin echivocă, a androginului, Astfel și pe acest teren 
apare contrastul puternic între cele două genii, 


In chestia, aga de cu paalune discutată de câtre Renastere, „care 
dintre cele două arte, pictura si sculplura, merită întiietatea”, nu e de 
mirare, după cele precedente, că Michelangelo ia apărarea sculpturei, 
pe cind Leonardo pe cea a picturvi 


Capitolele acestea introductive, sînt partea con mai interesantă şi 
mai personală a autorului In ele se fixează doctrina tul Michelan- 
gelo şi atitudinea sa în fata artei, Delogu ne vorbeste apoi despre „om“, 
de tristeța ce nu-l părăseşte nicio dată, de gravitatea cu care consideră 
ori ce manifestare umană. de „umbrele morței”, care, ca un memento 
mori, li întunecă întreaga existenţă. de relaţiile cu rudele, cu disci- 
polii, cu mai marii zilei, cu unii confrati, cu prietenii. Urmează apoi 
istoria operei, Insoţită de toate amănuntele menite să ne-o facă tnte- 
leasă. „Tragedia”, cîtorva din comenzile mai importante (monumentul 
Pnpoi Tulius, Capela Modicisşilor, Plafonul Sixtinei, Judecata din urmă) 
apare astfel în plină lumină. Necazuri, certuri si lupte, exil, amenine 
taroa cu moariea. iati bilanţul vieței artistului, viaţă de sfint, plină 
de privatit voluntare, simplă, dirză, luminată de citeva prietenii excep- 
tionale, închinată toată artei şi credinței, care, amindouă, în concepția 
lul nu se puteau despărți, 

Cole 44 pagini de text, urmate de o tablă a Ilustrațiilor şi de o 
scurtă bibliografie, sînt însoţite, după cum se veda din titlu, de 179 
planse, în plină pagină, excelenta şi după cele mal nol procedee. In 
special cele care reprezintă stalui snu desenuri, merită toată laudu 
Mal puțin reuşite cele în culori. Totusi, ela. nu miczorează valoarea 
acestei foarte serioase monografii, densă si plini de sugestii, În acs 
las timp atudiu subtil al unui mediu si al unel personalități exceptio- 
nale, şi colecția de documente indispensabile oricărei biblioțeci de ls- 
torin artei, 

(i OPRESCU 


GEORGE MENIUC: „Interior casnic" (Chişinău, 1939). 


Poeţii Basarabiei, mediocri și tersi, ecouri întirziata și firuve ale 
marei lirice ruse, se văd dintr'odată Intrecuţi de un tinăr de 21 ani?) 
care cu o siguranță și putere uimitoare so situează în primele rinduri 
ale poezit noastre tinere, 

Apărut la încrucișarea a două popoare și răscrucea a două lumi, 
fiu de muncitor, George Meniuc exprimă în poezia sa tulbura epocă 
prin eare trecem. Dar, spre deosebire de majoritatea poeţilor tineri, 
Meniuc subliniază fecunditatea triateţilor, bucuriilor, freneziei şi ti- 
niştei prin care trecem. Niciodată tristeţea sa nu devine desperare şi 
chiar moartea e zămisiltoare; 


„Azi soră cu mierla, miine pahar de cristal, 
Miine albinele vor stringe polenu-i floril, 

Ce-am iubit, servește buzelor să ben vin, 

Co-am visat, rămine miere pentru cineva străin, 


1) George Maniac „Interior casnic” poemo, 1939, 


198 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Tinjese svienind în sîngele din alba mină 
Culorile soarelul și aroma din grădină. 
Cito plante, încă nerodite, azimă o vori 
Toate minunile lumii o cheamă, Dă-i-o lor”, 


dezia tul Meniuc are o vizualitate neobisnuită. In locul imagi- 
lie fetal „trase de păr” ale atitora. imaginile lui ies din normalele 
lor alveole tainice fără efort şi serişniri: 


„Strigol ciudat cimpiei, simt pe-o prăjină, 

Un craniu, altădată hulit și ara de biciu, 
Visează 'n deal amurgul brăzdat de rindunici, 
S- cheme iar cu mina, din prag, cite-o rugină; 


Ori la imans să fugă de hergħelia toată 

SI stuhul nopţii, singur, departe să-l străbată, 
Arcuşul apei limpezi. pe şes cit o nuia, 

Vrăjit de murmur molcom şi cer Intors, să-l bea. 


De n'ar fi somnul veşted în care inimi culci, 
Ar rumega si astăzi licoarea ierbii dulci, 
Ciolan de roib, sprincene, topita ca o sare, 
Trec zări necunoscute cu ceața în spinare. 


Asarunsă ‘n osul rece, e viața” Incropită. 
Zăbala n'o ma! poartă si orzul nu-l mai stie, 
Nachez de minz si urmă de țeapiină copită 
S'au rătăcit cu anii şi ploaia în cîmpie”, 


(„Oseminte”, p. 18). 


Un cald panteism ahimă poemele lui Meniuc. Poemele plantelor. 
pămintului, singelui fecund, albumurilor şi făpturilor trecutului risi- 
pite peste tot, 

Dar acesten sunt străbătute de un elan atoteuprinzător şi o dra- 
koste puternică pentru toate, Uneori puțin retorică, alteori niţel dis- 
cursivă, poezia lui George Meniuc e mereu plină de vitalitate, 


„Cerul nestirsit e doar oglinda 

Ce 'nfAţisează tainele pămîntului: 
Sunt osemintele Sciţilor — stelele, 
E comoara lui Dromichete — luna. 


Burela tale sunt altele. Sunt vii. 

Jaru) lor mă sufocă dureros. 

Imbrățisarena asta nu-i patimă, nu-i iubire 
Fa germinează tot viitorul omenirii”, 


(„Geneză“, p, 34). 


Dragostea e pentru Meniuc nu un sfirsit, cepu ger- 
minează tot viitorul omenirii”, o geneză. rod pe ee Cei ale 
poetilor Indrăgoatiţi, Meniuc aduce speranță, energ'e, viaţă. 


Tehnica poeziei hri e adesea directă: abă, răspun 25 
le gr spuse din plin, fără sugestii gi aiok z aiiai 
tul şi rima trebue să se supună conţinutului şi sxpreésiel. Dacë 

nu, sunt dat pui 1 
jinhass ră oparia fără ezitare, Meniuc nu face concesii flaşnetel 


substanțială, cu a Raa ie a biitut mecanie, De altfel, poezia lui este 


199 


E! art ceva de spus, şi spune. 
tele unei viziuni a lumii. Viziune ca 
va fi energetică. Fa 


poezie care cuprinde elemen- 
că azi mai este amară, miine 


Sunt incă unele influenţe bar m jin „Cere medial” şi argheziune 
în „Cosmogonie”, Dar originalitate nu sufera prea mult, 
„Năruită melodia ca f le toamnei, 
Ascult aripa ci de cocori er 
Această spargere de g en Mit, ca cul? 


listă talazul sau cine transfigurarea? 

Pe țârmuri lincezeşte luna 

ȘI pumnii sdreliţi, po valuri, luptă. 

Oglinzi în ceaţă, în singe, în lumină 

Şueră trecerea orizontal întreruptă”. 
„Umbre“, p. 43). 


Poemul care dă însă întreaga măsură a talentului lui Georga Me- 
niuc este „Clasa II-a“. Este drumul în ceață ul oamenilor care nu văd 
încă viitorul, al celor ce se tem de ci—înșişi şi nu ştiu ce vor, Este o 
definire a lumii contimporane. Este tulburarea apelor, a lucrurilor, o 
impietire a vieţii şi morţii, 


Atita elan care se fringe, 


„Vin cu un val spre țărmul condorilor 
Şi privesc sfişiat..”, 


Atita dragoste cara se irosesto, 


„De visul obrajilor täi mă apropii 
Şi, palido, nu ştiu ce vreau..“, 


Atita trecut care arde, 


„Din crengile ce se sbat, parcă pisicile mluună 
ŞI mă sgirie cu arsura trecutului", 


Citez un fragment mal lung: 


„Stranie trecere 

Pe drumuri de fier. 

Stranie trecere 

Sub vinătul cer. 

Sui, pe banca vecină, 

Bâtrinul infige unghia 'n geam. 
Afară e noapte, înlăuntru noapte, 
Intreabă cineva: ce-i în cimpie 

Sau locomotiva fumează şi iuşeşte? 
Bătrinul se preface că doarme şi tace, 
Opacă trecere 

Sub vinătul cer... 

ȘI iar cineva; mi se pare că stäm.. 

O sută de glasuri und: ba mergem! 
Invalidul: unde-mi-a braţele? au fost... 
Minierul: viermele beznej e omul, 
Plugarul: ogorul şi ce singurătatea... 
Neliniștea glòatei nu ţipă: încotro... 
Stină, telegraf, poduri se destac şi flutură 
Po lingă noi străine, 


200 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Şi lar cineva: ce net aie anal înainte vecina? 
banca roşc 

ră ul se preface că doarme şi tace. 

Amară orar 

S înătul Otr. 

Ban Elaran a ploaie, a vint, nu se ştie. 

Painjenii tremură'n bolți, pe rețele 

ȘI liniştea creşte `n jur cit o ne gte 

De-i auzi imensa călătorie. 

De visul obrajilor tăi mă apropii 

Şi, palido, nu ştiu ce vreau”, 


i inlerului, 
ilătoria oamenilor în necunoscut. Viața plugarului, m 
invaliauhir far sens. lar bătrinul cara ştie se preface că doarme şi 


tace, 
Și dragostea tinărului: 


ind în me şi cum să te păstrez pi 
ag Pe de ape Pole Doar palmele fumegă, nu-s". 


Si stirşitul poemului: 


„— Moşula mi s'a urit de călătorie. 
Afară è noapte, înlăuntru noapte. 
CălAtorim în ceaţă sau în altă parte? 
Mi s'a urit de pămint şi călătorie”, 


Am ċitat atit pentru a da posibilitate rain a verifice afir- 

ia noastră că George Meniuc este un poe ev = 

id Dar din rediosi. in care se află încă, vitalitatea lui va leşi tri 

umfătoare, Să nu creadă că „răsăritul acesta nou de undeva din jalea 
norodului, e tirziu! Nu, 

să Şi numa! o apropiere a lul Meniuc de norod N va ajuta să se in- 


Pentrucă nu e destul să fii poetul plantelor, apelor, stelelor, tre- 
bue să fii şi poetul oamenilor. 


vi 


MIRCEA FLORIAN: „Cunoaştere şi existență”. Ed. „So- 
cietatea romină de filosofie", 


Filosofia contemporană este în prazul unei prefaceri decisive 
pentru destinul ei, Schimbarea aceasta fundamentală este clar va: 
DIA în tematica filosofică; ea poate fi sumar tradusă prin formula 
windărăt la existență”. Intoarcerea aceasta înseamnă o mena „9 
„pocel filosofice, obsedată de teoria cunoaşterii, operă inaugurată de 
Descartes, și care a culminat prin kantism și neokantism, Teoria cu- 
noaşterii trebuie să cedeze locul teoriei şi cercetării existenței. Idon- 


„Obsesia epistemologică trebulă risipită; trebuiău anulate toate 
acele erori de interpretare, toate acele denulurări teoretice ale feno- 


RECENZII 201 


menelor care au fost tot atitea piedici în calea cunoasterii i cupru- 
derii realităţii, Luerares de faţă a d-lui Mircea Florian, este rodul upei 
indelungi reflecţii asupra metodei suprimării erorilor şi teoriilor para- 
zitare, care au crescut în jurul fenomenului cunoasterii, D-aa a ur- 
mărit nu o nouă „teorie” gnosologică, ci dimpotrivă, o anulare eri- 
tică a tuturor teoriilor și interpretării care. din pricina unel confuzii 
primare, au obnubilat natura simplă şi limpede a faptului cunoaş- 
terii. Filosofia, apune d-ta, trebuie înțaleuzi ca fiind ştiinţă lipsită de 
prejudecăţi. Deaceea unul din scopurile urmășite cu tente tale de 
autor, esto desvâluirea prejudecăţi simțului comun, Poziţia idea- 
listă in problema cunoaşterii se mutregte tocmai din aceste prejudecăţi 
àle simțului comun, — oricit de paradoxul ar părea acest fapt ln 
prima vedere. Este unul din meritele de seumă ale Iverării d-lui Fio- 
rian, desvăluirea acestui report intim între simţul comun 3i puzițiu 
idealistă, căci idealismul ni se arată nu ca un „lip” ourecure şi ca un 
„Punct de vedere”, ci cu rod al atitudinei neștiințifice. Intradevăr: 
„problema transcendenţei In epistemologie și metafizică îşi are ohir- 
a în falsa spaţializare și localizare a sufletului” (p. 35). 
Pentru simţul comun este rea! coeace se află intrun anumit lve 
și anume în locul în cara lucrează, vize gri sunt localizate în corp; 
-ie această prejudecată, s'a închis dela început posibilitatea 
înțelegerii structurii cunoaşterii. D, M, Florian urmăreşte, în tot cursul 
lucrării, consecințele primejdioase, false si sterile cure sau născut 
din această gemă” a localizării conștiinței în spaţiu. Alături de 
Johannes R 6 a cărui magistrala lucrare „Philosophie als 
fGrundwissenschaft" (1910), inaugurează reforma teoriei cunoasterii, 
a. Florian duce o luptă aprigă împulriva spaţializării cunoștiinței, care 
singură a generat abaunlităţile idealismului și solipsismului. D-sa ne 
arată cum, dealungul istoriei filosofiei „conștiința absoarbe existenţa”. 
Gindirea este orientată, în mod spontan, usupru existenței. Din inter- 
pretarea nefericită a erorilor simțului comun, — localizarea coustiin- 
(i s'an născut acel „principiu al conştiinţei”, sau al imanenței şi 
acoă problemă a transeendenţei conștiinței. Așk s'a ajune la unceă 
teorie obsedantă: conştiinta are „În ea conţinuturi subiective: cum 
se transecende conştiinţa pentru a avea conținuturi obiective? Cum 
putem cunoaște realitatea externă! Fapul, atit de simplu şi evident, 
ul cunoaşerii, a fost astfel transformat intr'o problemă absurdă. Căci 
In loc de a cerceta şi a descoperi pretala în presupunerile greşite ale 
autonomiei de mai sus, filosofii au recurs În o ipoteză care a agravat 
confuzia: teoria imaginii. Cunoaşterea n foet explicată așadar nu chiar 
ca 0 posesie æ lucrului care trebule cunoscut, ci ca o posesie a ima- 
pinii lui. Insă „făurită pentru Justificarea cunoasterii realiste, teoriu 
imaginii duce inevitabil! fa ruina valorii antologice a cunostiinței si se 
incoronează en o doctrină idealiată” ip. 59). Imaginile sunt localizate 
„in suflet”, şi sunt socotite ca o copie fidelă a lucrurilor. Insă teoria 
imaginii se pune în conflict cu faptul cunoașterii de sine: „iu cunoaş- 
lerea de sine nu intilnim nicio imagine mijlocitoure între subiect și 
obiect, ci o prehonsiune nemijlocită a obiectului sau o contopire a 
obiectului şi subiectului; urmează că nielun fel de cunoștință nu are 
nevoie de imagine şi deci, că dualitatea obiect și imagine e grogită” 
Ip. 71). Concluzia inevitabilă a principiului imanenţei si a teoriei ima- 
pinilor, a fost idealismul şi solipsismul: „tot ce cunoastem è numai 
roprezen interioară”, Rezultatul straniu a foat câ spuțiul, lumen şi 
le ei sunt „inăuntrul” conștiinței; idealismul ma dat îndărăt 
In faţa acestei abrurdităţi. Dela Hume ln Husseri si Heidegger, ider- 
lismul s'a destăşurat în etape variate, dar care n'au putut decit să pre- 
lungească agonia inevitabilă n idealismului, D. Florian ne prezintă în 
partea doua a lucrării d-sale, intitulată „Intre solipsiam și realism", 
abaterile filosofiei moderne, pentru a se libera ide caprana solipaistă, 


ii 
n 


202 VIATA ROMÎNEASCĂ 


i neoempirišmul, nici teoria semnelor, nici neorealismul (0, 
roei gaen putut aduce oò solute liniştitoare și definitivi. 

D. Florian recunoaşte in J. Remke, pe criticul necruţător de lucid 
care a isbutit să pună bazele rc rr a antologice a cunoaşterii, 
natrucţiile opistemolog t 
ran Date vünoasisrii n fost soluționată în clipa cind s'a dovedit 
eñ faptul cunoasterii nu este legat inseparabil de conştiinţă. Con- 
ştiinţa nu poate „conţine” obiectele; existenta nu este legată de su 

bioct; realigatea este autohtonă. 

Argumentarea luminoasă şi temeinică a acestor teze constituie 
aportul pozitiv, constructiv al lucrării de față, în care primele două 
părţi constituie introducerea critică, $ 

Conceptia antolagică a cunoasterii pornește dela citeva reflecţii 
decisive asupra tontuziilor din care se nutreă idalismul, Mai intii: 
idealismul, voind să determine esența cunoașterii, contopeste „conţi- 
nere” şi „uparţinere”, Dacă percepțiile sunt numite „conţinuturi“, 
acoasta Înseamnă că ele pot fi cercetate independent sau în sine. Căci 
conţinutul este allcovă decit conţinătorul. Ceeace aparține unui lucru 
nu poate fl despărțit de el (de ex. cotoare, intinderea), pe cind conți- 
nuturile sunt imlependente. Faptul că un obiect este cunoscut, è o 
simplă relație secundară între obiectul cunoscut și subiect. Intre obier- 
tole date şi organizaţia psihofizică a omului există anumite relaţii, 
In3ă această rejaționare există numai pe plan psihic. Astfel este des- 
văluită eroarea tuturor epistemologiilor: nesocotirea celor doud pla- 
nuri sau strate nlo cunoaşterii. Pe plan psihic există o relaţianare: pe 
plan antologie cunoaşterea e o posesie [Ard relație. Realul e nemijlocit 
dat, tot aşa cum este dată lumea internă. O reducere n „exteriorului“ 
la „interior” apare fără sens, dincolo de hotarele înţelegerii. Exteriorul 
şi interiorul stau pe acelaş pian de realitate, „Realismul e astfel in- 

tățit n luă ca punet de-plecare obiectele sau existenjele ca atare.” 
a + lar „a cunoaste, e a stă inaintea obiectului, fară nicio rela- 

Onara, dincolo de mijlocii și nemijlocit, dincolo de imanent şi tram 
acondent” (p. 314). 


Lucrarea d-lui Mircea Florian se inscrie printre cele mai deci- 
sive critici ale erorilor şi exceselor epistemologiei. Noua direcţie anto- 
sagică co se afirmă in filosofia contemporană nu se poate realizà de- 
elt temeiul unei reforme şi a unei soluționări a probiemei cunoas- 
torii. Cartea d-lui Florian face parte din seria acelor lucrări de bază, 
aer EVE un vrizont promiţător filosofiei de miine: realismului fi- 

Pentru litoratura filosofică rominească, cartea de faji este un 
punet de plecare nocesar — a lucrare unică prin tezele ei şi puritatea 
uerului ştiinţifice. 


C.I GULIAN 


suu spra Norvegici, găacee abso) 


REVISTA REVISTELOR 


REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE. Anul VI, 1 August 
1939, Nr. 8. 


Suntem în epoeu deverierilur A călătorie, Ziurele și revistele sunt plime 
personule ale celor care, dacindmae en 
trenul, ul stu antomobilul, dela prana ge in Venrția și Consta de Azur, 
f Pocesur să no împârtășenacă yi 
pag În de pilda Toino di anaa e ant A de puține ezeeptih, eum 
n a Jti AL 
mii gen pane vcia ti Rosotti, toate acesta doserhori 
Cu atit mai maro plăcere mean făcut notele de călătorie publicate de 
úl prof, N, Iorgn èn titin! „Po vechea linie romană Reims-Trier'“, în Rovistu 
SEn: P. prof. Iorgu este un cunoseut maestru în această privință, In 
tonte călătoriilor d-sale — şi aunt foarte multe — noa uimit 
prospețimea, prin pitoreseul, prin erudiția impreniilor, Notele ncentea din urmă 
put fi socotite printre cele mul bune ale d-sale, 
DA N. Aloman, eare noa mni dăruit mai demult o sehiță din vini mi- 
rta a E a tanagi Ac crimpeiu din seelagi mediu, E manită gb- 
m 
sannâtura damla, Pe reținută, în cele citeva pagini ce poartă 
rimoase iilo dlui V. Voirniosen, - 
Stos nu mi ae par pron Air nimiosas, Dimpotrivă versurile d-lui Victor 
ma Maria traduco eu malt talent elteva dim Rainer 
aA atit de deosebit de firea rase ee P Tat i 
ei s] grou de redat în romineyto. D-na isbut 
fneereãrile deale Ne-a plăcut in spoeiul rrr A ae S a 
- amersoenl perdea marya mearga steigon emdliche Taten wio schwache 
ănen'*, aa 3 „Din doruri lenc, fnpte 
precum fintini plăpinde'c, y sura Aida 
DI Visdimir Streinu, în „Eminescu, poet dificil! (n! doilea fragment 
j anumite laturi obacure 
în poetica ncestula, „poat pe cit de mazo, pe cit de ermetic", iar d-l ban 
Qioculose una‘ tā 


Sy ice 
admiraţie pontru ultimele ponme ale fni Al. piete 
mii'*, pu caro dsa Îl i 


m tre œi mal i 
Remarcăm ue substanțial stodin nl d-lui Nicola HA 
sistemului muzica) de nokai colse Ene despre „Critica 


Cronici bogato, semnate de d-nii M, Sebastian, M, Eliade, D. 1. Susbianu, ete. 


TARIFUL PUBLICAŢIILOR 


Diin LOO Mle oaie meet eee A Lei 4 linia 
ó 1.000 linii in sus . . . .- aoia e Elua = - 
Ştiri: Artistice, judiciare, şcolare . . . . . - . . » ae Are 
Bilanţuri, convocări, notificări ete. .. sso r 15 n 
Informațiuni comerciale şi financiare, minimum 5 linii... 12 + 
Articole, dări de seamă comerciale etc., în corpul revistei . . pă 
Anunţurile colectorilor de loterii . vă brâie, miei ” SEE: 
Informațiuni loteria de Stat . . . . SEAS creiaza Eu 10 „ 
Informaţiuni colectori de loterii , -. -.. -a i 2 ra 10 
Intruniri electorale, anunţuri . .. s- -so 5 10, 
ORICE ANUNŢ ÎN TEXT 
Anunţuri comerciale şi financiare . .. . spro: Lei 10 linia 
Acte Juridice, sentinţe, hotăriri, cereri de naturalizare etc. 
So idei n ci o a Sea a Și 
Acte de mulțumire; la informațiuni , . . . .,. sa 2 10 , 
Cutia cu scrisori; plasat lingă text . . . ..... REEE. 0, 
Acte de mulțumire ...... eti vie ka ARS 9 Sa 93 
Numiri, permutări, deplasări, decorări ate. la informațiuni 
nedepăşind 10 ln . .... ia £ „ 200 bucata 
Extrase de divorţ simple . , , .,....,..,.... n 400 
Schimbare de nume; trei publicaţi . . . , , „n 400 , 
Anunţuri dela instituțiuni industriale j „am 15000 pagina 
ui Cilicia ti > m ADD. e 
å financiare, asigurări, oficialeete. . ,... „ 20.000 


Anunţurile editorilor și librăriilor, se taxează după tariful special, 

Anunţuri mai mici ca spaţiu de-cit 10 linii, se vor plăti cu tariful a 10 linit 
Anunţuri şi informaţiuni cu fracțiuni de linii, nu se admit decit socotite 
la: 10, 15, 20, 25 etc. linii. 


Orice anunţ cerut să apară special, se taxează cu tarif special, 


Plata la orice anunț sau angajament se face numai anticipat. 


1939 — ANUL XXXI 


Nr. 11 — NOEMVRIE 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 


I. D. GHEREA 

AL. PHILIPPIDE 
IOANA POSTELNICU 
D. i. SUCHIANU 
MARIA HOLBAN 
GEO BOGZA 
SANDRA COoTovu 
ION FRUNZETTI 
AURELIU WEISS 
GH. BĂILEANU 
VLADIMIR STREINU 


ANDRE! ŞERBULESCU 


V. NICOLAU 

N. MARCU 

GH. OPRESCU 
MIHAIL SEBASTIAN 
RADU GEORGESCU 


DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIŞOIANU 


SUMARUL: 


Două surse ale filosofiei (p, 3) 

Din Eduard Mărika (versuri p. 17) 

Popasuri în munţi (p. 19) 

Pedepse pentru libertate (p. 31) 

Din Paul Valéry (versuri p. 37) 

Un igarot special (p, 43) 

La răspintie (p. 51) 

Din Arthur Rimbaud (versuri p. 90) 

Variaţiuni pe tema „iuceatărului” (p. 84) 

Ctitorii din grai bătrin (p. 72) 

Cronica literară (Note: „Făt-frumos din telu" şi „Povestea teiului” p. 78) 

Literatura străinătății (O Reovtzuire a valorilor postice franceze (Pu) 

Cronica lingvistică (Aspeote ale limbii actuale p. 29) 

Cronica Inväțămintului (Un =spect din probiema învățămintului supe- 
Fior ni iiterelor și al gtiințelor p. 97) 

Cronica ideilor (O carte asupra morții p. 103) 

Cronica economică („Quos vult pordere ..," p- 108) 

Cronica militară (Cauzele viitoarei ofansive germane p. 118) 

Cronica medicală (Ceroethri asupra bâtrineţii p. 124) 

CGronien plastică (introducere în un studiu asupra lul G. Petrașcu p. 127) 

Cronica dramatică („Scrisomea pierdută" într'o nouă interpretare p. 120) 

Cronica muzicală (Comnerte — Opera p. 133) 


MISCELLANEA: (p. 138) Armand Călinescu, — Din antologia sorisului romin, — Şcoala erimal, — 
Violapuguri nouă. — Reforma d-lui Patre Andrei, — Quot respublicas tot sententiaa. 


RECENZII: (p. 150) Al. Philippide: Visuri în vuntul wramii, posme. Fundaţia pentru literatură şi 
artă „Regele Carei H". — Vindimir Streinu: Pagini de eritică literară. Fundaţia pentru iiteratură și 
artă „Regale Carol ii”, — Ministerul SănBtaţii și Asistenţei Sociale: Probleme şi realizări, impri- 
merie Naţională 1939, — Geo Bogza: Țări de piutră, de foe și de pâmint. Bucureşti, edit. 
Fundaţiile Regale Carol ii, 1939. — Stelian J}. Popescu: Problemele unei economii dirijate în Ro- 
minin. Anui 1030, — istoria filosofiei moderne, vol. IV, Societatea Romină de Filosolie, td, Tiparul 
Universitar. — Maria Banuy: Poeme din Rainer Marin Riiko. Ed. Fundația pentru literatură şi artă 
„Regele Carei I". — Ing. Virgii Paviu: Obţinerea sutiului din pirite prin reducere cu metan și oxi- 
dare su bioxid de sult. — C. Weppor: Dicționar engiaz-romin. 738 pag. Editura Autorilor Asociați, 


REVISTA REVISTELOR 


PI E 2 ZI N RE E ZORI DORITE. 
REDACȚIA ȘI PUBLICITATEA : STRADA AL, LAHOVARI Nr. 16 


Pro 


| Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIŞOIANU 


' Inscrisi in registrul de publicațiuai periodice ia Tribunalul lifov, No. 38200 


IUTE EET UUȚE III] 
ADMINISTRAŢIA 
MONITORUL OFICIAL ŞI | 
IMPRIMERIILE STATULUI 
BULEVARDUL ELISABETA, 29 
PUSE ST 1 
TELEFON 5-1820 


ÎN EET 


ANUL XXXI 
NOEMVRIE 1939 


Siranti responsabiii: M. RALEA şi C. VIŞOIANU vedea S- 


DOUĂ SURSE ALE FILOZOFIEI 


Noţiumie de bază ale simțului comum (timp, spaţiu, eu, obiect 
ete.), implică o serie de contradicții crase, Oamenii nu-și dau seama 
de ele mulțumită obieinuinţii și faptului că în viaţa de toate zilele 
cle nu sunt dăunătoare, căci au luat naștere chiar subt imboldul 
practicei, sunt deci adaptate ei. Indată însă ce priveşti lumea cu 
„Ochi teoretici“, adică îndată ce filosofezi, contradicţiile devin sen- 
sibile. In bună parte, filosofia nu e decit lupta, mai mult sau mai 
puţin inconștientă, împotriva contradicțiilor simțului comun, In Le 
Moi et le Monde am analizat acesta contradicții și le-am arătat ros- 
tul; vreau aci să ilustrez prin două exemple reacțiunile filosofiei 


în alt fenomen deosebit de primul, și că în alte cazuri schimbarea 
continuă nu e posibilă, In primul caz zicem că cele două fenomene 
împreună cu cele intermediare formează o continuitate (Poincaré 
zice: „un continuu“), Astfel notele muzicale sunt o continuitate, căci 
poți să treci fără „soluție de continuitate" de la o notă groasă la 


trecut la cea actuală în chip continuu, traversînd o multiplicitate 
de stări intermediare (numim „durată conștientă“ curgerea con- 
tinuă a stărilor de conștiință), De asemenea e o continuitate durata 
inconștientă a unui obiect material: obiectul trece în chip continuu 
de la o stare la alta. Dimpotrivă, nu poți preface pe nestimțite un 
sunet într'un miros, între ele nu poate fi decit o trecere bruscă + 
zicem că sunetul și mirosul nu fac parte din aceiași continuitate. 

Fenomenele care constitue continuitatea le numim clementele 
ei. Punctele sunt elementele unei linii, stările conștiente elementele 
unei durate conștiente, colorile elementele continuității colorilor ete. 


4 VIAŢA ROMINEASCĂ 


a să schimbi în chip continuu un element a în altul b, trebue 
să Azi prin alte elemente „intermediare“ ; acestea formează un 
„interval“ a cărui extremități sunt # și b. 

O continuitate nre o singură dimensiune cînd unul din elementele 
ei, sau un număr mărginit de elemente, o împart în două, așa îne! 
nu mai poţi trece dintr'o parte într'alta fără să traversezi unul pa 
elementele despărţitoare. Un punet de pe o dreaptă o împarte 
două semi-drepte, două puncte de pe un cere îl despart în două arce, 
o notă desparte şirul notelor mai grave decit ea de cele mai ascu- 
fite ete; toate acestea sunt continuităţi unidimensionale. Continui- 
tățile en două dimensiuni sunt cele care nu pot fi tăiate astfel prin 
simple elemente, dar sunt Minte ar rien ta Poenari să " 

lan nu poate fi despărțit ouă de un punct ci. ý 
Ait solar continuitatea sunetelor muzicale variind atit ca înăl- 
time cit și ca intensitate nu poate fi divizată de un singur sunet; 
dar o continuitate unidimensională de sunete, de la cel mai grav la 
cel mai ascuţit toate de intensitate dată, o desparte într'o parte mai 
intensă şi alta mai puţin intensă — Continuităţile eu trei dimensiuni 
au nevoe, pentru a fi divizate, de eontinuități cu donă dimen- 
siuni, ete, i 

Două continnități unidimensionale „se pot intilni“, adică pot 
avea unul san mai multe elemente comune: astfel sunt liniile care 
se taie. In acest caz ele formează, după definiția noastră, o singură 
continuitate unidimensională: într'adevăr, poți trece pe nesimţite 
de la orice element al primului la orice element al celui de-al doi- 
lea, traversînd unul din elementele comune: mai multe drepte care 
se taie pot fi considerate ca o singură linie frintă. Continnităţi cu 
adevărat distincte sunt cele care nu se întilnese. 


anume O, trebue să putem trece de la A la B prin elemente care nu 
le aparțin lor, însă aparțin lui C. Dar aceste elemente nu pot forma 

; i am reveni: la cazul (1) pe 
care ni l-am interzis. Aşa dar drumul între A și B trebue să fie 


DOUĂ SURSE ALE FILOZOFIEI 5 


pluridimensional, ceia ce înseamnă că C are mai mult decit o di- 
mensiune. Astfel drepte care nu se întilnese sunt cuprinse de un 
plan sau de spațiu, 

Cele spuse mai sus sunt ilustrate cel mai bine prin continnităţi 
spațiale, prin drepte, planuri ete. ; dar e ușor să-ți dai seama că sunt 
adevărate despre orice continuități. Să considerăm spre exemplu 
continuitatea unidimensională alb-negru trecînd prin toate nuanțele 
de cenușiu, și continuitatea eare leagă un anumit rog de un anumit 
verde trecînd prin nuanțele intermediare de roșu-verzui, lată două 
continnități unidimensionale care nu se întîlnesc, Ele nu pot fi cu- 
prinse decit de continuitatea tuturor eolorilor care, se ştie, are trei 
dimensiuni (aşa numitul Farbenkirper a lui Wundt şi Ostwald), 

Aşa dar concluzia, importantă pentra scopul nostru, è urmă- 
toarea: continuități unidimensionale care nn se întilnese, pot fi eu- 
prinse doar de o continuitate pinridimensională, 

Dese ori cuprinderea unor continuități de către o alta e imposi- 
bilă. Astfel continuitatea sensațiilor calorice şi cea formată de co- 
lori nu pot fi cuprinse într'o singură continnitate, nici cea a sune- 
telor muzicale și o linie din spațiu. Această imposibilitate are loe 
cînd nu se poate trece pe nesimţite de la un element al primei eon- 
tinuităţi la unul din a doua: nu poți preface pe nesimţite sensuția 
de cald în cea de roș; de asemenea nu e drum de la un sunet la un 
punet din spațiu, ci numai de la sunet la sunet și de la punet la 
punct. 

Să ne întrebăm acum dacă două durate conștiente se pot în- 
tilni vreo dată, dacă pot avea un element comun. Răspunsul nu poate 
fi decit negativ, Poate o stare conştientă a mea să fie şi a altuia? 
Să presupumen că, măcar pentru cîteva clipe, doi onmeni văd şi 
simt exact acelaşi lucru, conținutul unei durate e identic en al celej- 
lalte. Chiar în acest caz avem două conţinuturi identice, nu un sin- 
gur conținut; identitatea lor nu poate fi numerică. Să ne inchipuim 
două paralele formate din segmente divers colorate. Dacă, din in- 
timplare, un segment al uneia e identic en un segment din cealaltă, 
asta nu înseamnă că cele donă drepte se întîlnesc, că au un segment 
comun, 

Duratele conştiente nu se intilnesc, prin urmare ele nu pot fi 
cuprinse de o continuitate unidimensională. Dar nici chiar o conti- 
nuitate pluridimensională nu le-ar puten cuprinde, căci duratela 
sunt, una față de alta, ca și continuitatea sensaţiilor calorice față 
de cea a colorilor : perfect izolate. Intre două stări conștiente succesive 
din aceiași durată e un interval de stări conștiente care le leagă în 
chip continuu; dimpotrivă, între două date conştiente cuprinse fie. 
care în altă durată nu poate fi nici un interval, ei e o diseontinui- 
tate esențială: nu există o continuitate de stări conştiente începînd 
cu o stare a mea, trecind prin stări intermediare şi terminîndu-se 
eu o stare a altuia. Am văzut că continuității de acestea nu pot fi 
cuprinse de nicio continuitate, fie și pluridimensională. Și totusi 


6 VIAȚA ROMINEASCĂ 


intuitia îmi afirmă că toate durutele conștiente sunt cuprinse de 
dr continuitate cu o singură dimensiune, E aci o contradicție a 
cărei soluţie o vom schița pe scurt. Dar mai întii să prevenim o obiec- 
ție. S'ar putea obiecta anume că continuitateu e o noțiune contra- 
dictorie =: între două elemente, ori cit de apropiate, se găsese altele, 
ceea ce implică existența unui număr infinit de elemente, Lu aceasta 
răspundem mai întîi că argumentul, adus de filosofi, dā dreptate 
tezei noastre, după care filosofia e, în parte, lupta împotriva contra- 
diețiilor simțului comun; căci continuitatea e o intuiție a acestuia. 
„Dar, ni se va zice încă, ce valoare mai are demonstraţia contradic- 
tiei dintre timpul unie și duratele multiple, dacă noțiunea de la care 
pleci e contradictorie f. Răspundem : continuitatea, așa cum am de- 
finit-o noi, nu implică contradicția infinitului actual. Am două co- 
lori foarte deosebite A și B. Experienţa îmi arată că pot găsi 50 
de alte colori, Ca, Ce, Us... Csa, așa încit să nu pot vedea o deosebire 
intre A şi Ca, între Ci și Oe, ete... și între Cso şi B. Zic că A și B fae 
parte dintr'o continuitate, Să admitem că, obiectiv, nu există între 
A și B decit un milion de nuanțe; asta nu va impiedctas să fie dro- 
mul continuu între A şi B pentru simţurile omenești și deei pentru 
definiţia noastră. După cum spune foarte bine Poincaré, „continni- 
tatea” nu presupune decit faptul banal că uneori simțim o deose- 
bire între sensațiile noastre, alteori nu, Chiar dacă n'ar fi cum spu- 
nem, demonstrația noastră ar fi tot atit de riguroasă ca cela ale geo- 
metriri, care operează şi ea cu continuități: cu linii, suprafeţe ete. 
Ducă ţi s'ar demonstra că mai multe linii paralele nu pot fi cuprinse 
de o singură linie, e puțin probabil că te-ai îndoi de demonstraţie, 
subt emvint eă linia e o noţiune contradictorie. 

Să ne întoarcem acum la soluţia contradicpiei timpului. Coloana 
de mereur a unui termometru poate fi socotită un segment de 
dreaptă, deci o continuitate cu o dimensiune. Temperaturile con- 
stitue de asemenea o continuitate unidimensională, Să presupunem 
că un gaz studiat într'un laborator e verde la 0 şi devine pe încetul 
rog dacă îl încălzim la 50°, trecînd totdeauna prin aceleaşi nuanțe 
intermediare; ele formează o a treia continuitate eu o dimensiune. 
Cele trei continuități sunt izolate una de alta: nu există interval 
între un punct și o temperatură san o coloare, ei există doar inter- 
vale liniare între punetele coloanei de mercur, intervale de tempera- 
tură între temperaturi, intervale de coloare între colori. Dar conti- 
nuităţile îşi corespund element cu element: fiecărui punet de pe co- 
loană îi corespunde o temperatură şi o coloare. Și atunci, pentru un 
fizician care a experimentat mulţi ani cu acel gaz, între tempera- 
tura de 10" și o anumită coloare (acea a gazului la 30°) va fi un in- 
terval de 20. Mintea lui va fi creat o continuitate fictivä, abstractă, 
care începe cu 0 şi se termină cu 50, și a cărui elemente simbolizează 
fiecare un punet, o temperatură şi o coloare. Fizicianul va avea poate 
chiar impresia că continuitatea fictivă nu reprezintă numai pe cele 
reale, ei le unifică eu adevărat, le cuprinde într'o continnitate unică; 


DOUĂ SURSE ALE FILOZOFIEI T7 


va avea deci impresia că intre o temperatură și o colòarò e un in- 
terval adevărat, nu doar simbolic, La fel cu duratele conştiente. Ele 
își corespund element cu element, adică stare conștientă cu stare con- 
ştientă. Stările corespunzătoare se zit „simultane*“, Ca să ni le re- 
prezentăm pe tonte, închipuim o durată fictivă care le simbolizează: 
toate clipele „simultane“ din duratele conștiente sunt reprezentate 
de o singură clipă din durata fictivă — aşa cum 20 reprezenta în 
același timp un punct, o temperatură și o coloure. Dar simţul comun 
uită caracterul simbolic al simultaneităţii, Pentru ei, „simultan 
nu mai înseamnă doar „corespunzători, ci chiar „identie ea recep- 
tacol temporal'* ; el are intuiţia intensă (deși, după cum vedem, ab- 
surdă) că duratele se confundă într'o durată unică ; acesta e timpul, 
Cit de intensă e intuiţia de care vorbim rezultă din următoa- 
rele. Două date conștiente din una şi același durată se zie „sucee- 
sive cind sunt despărțite printr'un interval de stări conștiente ; 
cu alte cuvinte, ele sunt „succesive“ cînd relația între ele e aceiași 
ca cea între două temperaturi, între două puncte sau între donă 
colori. Dar am văzut că între două stări cuprinse în durate deose- 
bite nn ponte fi un interval de stări conştiente, Ele nu pot fi cu ade- 
vărat succesive, după cum nu poate fi un interval adevărat între un 
punet şi o coloare. Ele apar ca succesive, mulțumită simbolizării 
printr'o durată unică a duratelor multiple. Şi totuși cît de evidentă 
pare succesiunea între două stări din durate deosebite | Incăpăţina- 
rea cu eare se impune timpul unidimensional, perfecția acestei false 
evidențe, cer să fie explicate. 

Să analizăm noţiunea de „simultaneitate“!, Sunt alături da Pe- 
tre cînd răsună un strigăt, Am o sensație sonoră, jar din spusele se- 
menilor mei știn că în cazuri ca acesta are loc, în durata lui Petre, 
o sensaţie foarte asemănătoare cu a mea. Simțul comun consideră că 
cele două sensaţii își corespund (așa cum îşi corespundeau un punct 
şi o temperatură), Dar mai am o convingere, și aceasta e cea care 
trebue analizată: am impresia hotărită că sensațiile sonore conpă 
același interval de timp, deşi ele se petrec în durate distinete, N'aşi 
putea avea o intuiție atît de evidentă a simultaneităţii pereepțiilor, 
dacă strigătul perceput n'ar fi, pentru intuiţia mea, o realitate in- 
dependentă de duratele noastre, a mea și a lui Petre. După convin- 
gerea simțului comun, strigătul are o durată proprie, „Perceperea“ 
strigătului e un fel de participare la durata lui: pe cînd îl percep, 
durata mea și a strigătului se identifică, oarecum (simțul comun 
exprimă această identitate afirmind: „aud strigătul așa cum e el 
cu adevărat“); de asemenea se identifică durata lui Petre cu a stri- 
gătului, pe cînd îl percepe el; astfel durata mea şi a lui Petre sunt 
puse în contact şi „simultanizate“: mulţumită percepției comune a 
strigătului. Am arătat în Le Moi et le Monde că rostul „lumii exte- 
rioare“* e tocmai să pună astfel în contact reciproe duratele con- 
ştiente. Acordăm durate proprii corparilor, sunetelor, luminelor, 
pentru ca ele să servească de legătură între duratele noastre, 


3 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ile coloanei de mercur, a temperaturilor, a colorilor 

își Apoc a acre îşi corespund 'duratele conştiente. Dar, spre 
deosebire de acestea, ele nn au continuității ajutătoare are să le 
pună în contact. De aceia, pentru fizicianul de adineaori, eontinui- 
tățile nu se contopeau nici pe departe cu aceiaşi energie cu care s 
eontopese duratele în timpul unie. Dacă ai explica fizicianului 
unificarea continuităților e doar o ficțiune utilă economiei de sin 
dire, el ar înţelege uşor și ti-ar da imediat dreptate. Dimpotrivă 
noi, în toți oamenii, impresia că timpul unidimensional cuprinde du- 
ratele, posedă o evidenţă tiranică, aproape de neînvins. dă 

Am spus la început că „timpul'* implică o contradicție. Acum 
ştim în ce consistă ea: prin ideia de „timp'* confundăm multiplici- 
tatea duratelor reale într'o singură durată fictivă; o vom numi „con- 
tradicţia temporală”, 


+ 
+ - 


Contradicția temporală a exercitat diverse feluri de influenţe 
asupra filosofiei, Le vom examina pe rînd, j = 

In viaţa curentă nu ne împiedicăm niciodată de contradicția 
temporală. Cu o supleţe uimitoare, mintea trece dela aspectul „mul- 
tiplicitate‘* la aspectul „unitate! a duratelor, după felul problemei 
practice de rezolvat, De obicei ea consideră segmentele simultane 
de durate ca distincte, fără să-i pese că, în teorie, ele ar trebui să 
se confunde într'unul singur. Dar nu mai e acelaşi lueru cînd pără- 
seşti atitudinea practică și începi să faci, mai mult sau mai puţin, 
filosofie. Atunci încerci adesea, în chip inconştient, să înlături con- 
tradieţia ; dar cum încercarea se face instinctiv, ea nu ar putea re- 
zista criti 


Să considerăm o multiplicitate de date simultane, fiecare cu- 
prinsă în altă durată. Această multieiplitate e în contradicție cu 
timpul asimilat unei linii unice, cu timpul „uniliniar** ; în conse- 
cință gindirea filosofică va pune adesea multiplicitatea simultană 


ralitate nu e posibilă decît ori elemnt după element, în timp, ori ele- 
ment lîngă element, în spațiu“. Fraza îi va apare de o evidenţă 


le-ar cuprinse fiecare în substanța cenușie a altui ereer) și 
nici nu sunt unul după altul, fiind simultane. Cum se face că o aser- 
țiune atît de evident falsă ea cea de adineaori părea atit de evident 
adevărată ? Răspunsul e: dacă consideri timpul ca uniliniar, el nu 
poate cuprinde decit fenomene succesive; în consecință îţi pare evis 
dent că simultaneitatea implică exclusiv spațiul, 


E FILOZOFIEI 9 


Nu trebue să ne fie ruşine ı fi căzut victimă acelei false eyi- 
denţe; filosofi de geniu maufrbsistat mai bine. Iată, ea primă do- 
vadă, citeva citata din Suhor duer: 

_ Die Vorstellung des Zug A i ina aber ist în der blossen Zeit 
nieht möglich... weil in der bldh Pi Zeit alles nacheinander, im Raum 
aber nebeneinder ist. (Über E erfache Wurzel... artie, 18), 

In der blossen Zeit wiederiy väre alles flüchtig: Kein Beharren, 
Kein Nebeneinander und daher Kein Zugleich, (Die Welt als Wille... 
vol. I, Buch FI, artie, 23). 

In der Zeit für sich allein wäre alles nacheinander, (Die Welt 
als Wille... vol IT, pag. 62, ediția Reklam), 

E clar. Sehopenhauer e supus aceleași iluzii ca și noi adineaori: 
timpul fiind ca un fir unie, numai mulțumită spațiului poate fi si- 
multaneitate. 

Acest postulat e presupus şi în filosofia lui Kant, chiar dacă 
nu e ennnfat în chip explicit. Dar instinetul care tinde să facă ra- 
tional timpul uniliniar uzează încă de o altă manoperă în mintea Ini 
Kant, de sigur fără știrea lui: „Die Zeit ist nichts anderes als die 
Form des inneren Sinnes, d. i. des Anschauens unserer selbst und 
unseres innern Zustandes, Denn die Zeit Kann Keine Bestimmung 
iusserer Erscheinungen sein...*, Prin această afirmaţie timpul în- 
treg e redus la o sigură durată, la durata proprie; nu e deci de mi- 
rare că e uniliniar. Dar timpul nu poate să rămînă astfel mutilat ; 
şi Kant restabilește legătura cu restul realității adăugînd citeva rin- 
duri mai departe: „weil alle Vorstellungen, sie măgen nun äussere 
Dinge zum Gegenstande haben, oder nicht, doch an sich selbst, als 
Bestimmungen des Gemiiths, zum inneren Zustande gehören, dieser 
innere Zustand nber unter der formalen Bedingung der inneren 
Anschanung, mithin der Zeit gehört, so ist die Zeit eine Bedingung 
a priori von aller Erscheinung überhaupt“ (Kritik der reinen Ver- 
nunft, transe. Aesthetik, paragr. 6), Cu alte cuvinte, timpul nu „eu- 
prinde" (ist die Form) decit durata proprie şi deci e uniliniar: la 
celelalte durate el se referă doar indirect, e o condiţie a lor (Bedin- 
gung), nu le cuprinde. Dacă ar fi astfel, linearitatea timpului n'ar 
mai fi contradictorie. Din nenorocire, după simţul comun, timpul 
cuprinde durata mea și împreună cu en toate celelalte. Și de cite ori 
vorbește de timp, Kant îi acordă acest înțeles: îl consideră recepta- 
colul tuturor „evenimentelor, nu numai a celor din conştiinţa 
proprie. 

Să luăm drept al treilea exemplu pe Bergson, În capitolul al 
doilea din Les données immédiates de la Conscience el face o analiză 
a ideii de multiciplitate, a cărei concluzie e: il y a deux espèces de 
multiplicité: celle des objets matériels qui forme un nombre immé- 
diatement, et eelle des faits de conscience, qui ne saurait prendre 
Paspeet d'un nombre sans l'intermédiaire de quelque représentation 
symbolique, où intervient nécessairement l'espace". (p. 66). Dar 
Bergson consideră exclusiv stări cuprinse într'o aceeaşi durată. El 


10 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i ile mele A şi B, 
intreabă ; ce fel de multiplicitate formează stări , 
dee nu se întreabă ve = de ponen Ă iesene rapa 
altuia B. E evident că acesta e un s > i03- 
erele se merita unulitat. Dar, instinctiv, rar îl ignoră, Fersa 
astfel timpul întreg e redus la o durată unică şi forma si 
neară e salvată, Şi totuşi tocmai soluția problemei pe po zone 
rește Bergson ar fi fost upor găsită, dacă autorul ar consid ein 
„devărata origine a ideii de „timp. Problema lui ine e: 2 
ajunge spiritul să conceapă timpul homogen, când i prins pe ari 
ne-o prezintă conştiinţa interioară e NI ee, nr d 
Pentru a răspunde, să asimilăm din nou duratele unor linii AnA 
foarte numerouse, fiecare linie compusă din segmente peri pe 
rate, de toate nuanțele cureubeului, și snecedindu-se în ch p cel 
maj enpricios. Dacă, printr'o mişcare de translație, am anadi 
coincidă nenumăratele paralele, dreapta rezultată din ran ep a 
ar fi de un cenuşiu uniform. Tot astfel duratele conștiente a z le 
heterogene, dan, contopindu-se, timpul homogen, Dar această Pases e 
ar fi presupus descompunerea timpului în duratele sale. Pire ions 
mintea lui Bergson stăpinește viziunea unui timp uniliniar, i ceri 
tul său îl impinge să îl deducă dintr'o durată unică, spre a evi 
contradieţia temporală. f J 
Unii prior a dau „timpului“ un înţeles deosebit de acel al sim- 
tului comun, așa fel că contradicția temporală e evitată, lată spre 
pildă ce spune Descartes: „De ces qualités ou attributs il y en a 
quelques-uns qui sont dans les choses mêmes et d'autres qui ne pr 
que dans notre pensée. Ainsi le temps par exemple, que nous A 
tinguons de la durée prise en général, et que nous disons âtre 
nombre du mouvement, n'est rien qu'une certaine façon dont nons 
pensons à cette durées pouree que nous ne concevons point que la 
durée des choses qui sont mues soit autre que celle des choses qui ne 
le sont point: comme il est évident de ce que, si deux corps sont mus 
pendant une heure, l'un vite et Pautre lentement, nous ne comptons 
pas plus de temps en lun qu'en l'autre, encore que nous supposions 
plus de mouvement en lun de ces deux corps, Mais, afin de com- 
prendre la durte de tontes les choses sons une même mesure, nous 
nous servons ordinairement de la durée de certains mouvements ré- 
guliers qui sont les jours et les années, et la nommons temps, après 
l'avoir ainsi comparée; bien qu'en effet ce que nous nommons ainsi 
no soit rien hors de la véritable durée des choses, qu'une façon de 
penser‘, (Les principes de la philosophie. Prem. partie. artic. 57). 
Acest „timp“ care e comuna măsură a mișcărilor (noi am zice: a 
duratelor) nu e prea deosebit de durata fictivă deserisă de noi. 
Dacă Descartes ar continua să considere timpul ca o ficțiune, „qui ne 
soit que dans notre pensée“, el ar elimina contradicţia temporală. 
Din nenorocire Descartes procedează ca mulţi alţi gînditori, Și nu 
numai în ce priveşte timpul. El delimitează o noţiune deosebită de 
cea a simțului comun, deşi purtînd același nume, dar mai tîrziu se 
intoarce pe nesimţite la noţiunea cu care e prea obicinuit. „Timpul 


DOUĂ SURSE ALE FILOZOFIEI 1 


măsură comună a mișeărilor nu poate fi şi un receptacol, Și totuşi ar 
putea îi citute nenumărate pasagii din Descartes în care timpul are 
înţelesul obicinnit: acel de conținător a tuturor întimplărilor, 

Am dat citeva exemple a unei reacțiuni tipice față de contra- 
dicția temporală, Cred că ea ur merita să fie studiată sistematie, 
de-a-lungul întregii istorii a filozofiei, Fiind iustinetivă, ea nu se déo- 
sebește mult de procedeele simțului comun. Ca și acesta, în exem- 
plele citate filozofii menţin timpul uniliniar şi eseamotează plurali- 
tatea duratelor în chip foarte neindeminatec. Căci reacțiunile in- 
stinetive nu sunt bune decit în practică ; teoria pură, adică filozofia, 
cere un maximum de conștiență şi de explicitare, 

Filozofia mai dă un alt fel de soluţii contradiecţiei temporale, 
soluții „metafizice“. Schema lor e următoarea : admiți că lumea sen- 
sibilă e înșelătoare şi postulezi o realitate ascunsă, în care contra- 
dieția temporală nu mai are loc. Spre exemplu Malebranche: „IL 
faut... savoir que Dieu est très étroitement uni à nos âmes par sa 
présence, de sorte qu'on peut dire qu'il est le liou des esprits, de 
même que les espaces tont en un sens le lieu des corps"*. (Recherche 
de la Vérité, Livre troisième I-e partie, chap. VI). Consecințele 
acestei afirmații sunt clare: „Spiritele, adică duratele conştiente, 
nu mai au drept receptacol timpul uniliniar, în care nu încap, ci pe 
Dumnezeu însuși ; astfel scăpăm de contradicţie, 

Tipul soluției metafizice însă, îl vom examina acum, Oricărui 
om i se întimplă să întrerupă şirul nesfirşit de ginduri orientate 
practice şi, pentru seurtă vreme, să considere realitatea cu ochi con- 
templativi, obiectivi, desinteresați. E atitudinea filozofică. Triieşști 
atunci intens întrebarea: „Ce sunt toata astea“ 1? In asemnea Îm- 
prejurare ai ades impresia destul de precisă că multiplicitatea reali- 
tăților trebue să fie înșelătoare, fiind contradictorie, că realitatea 
trebue să fie unică. Dacă ți s'ar cere însă să precizezi în ce consistă 
contradieția, n'ai putea-o face, Dar acum, după cele ce preced, nu e 
greu să-i dăm de urmă, Orice realitate, orice existență substanțială, 
implică o durată, Multiplicitatea existenţelor implică pe a duratelor, 
iar aceasta contrazice natura uniliniară a timpului, 

E de prevăzut că sentimentul care afirmă absurditatea multi- 
plicității trebue să se reflecteze în tot cursul filozofiei. Și într'adevăr, 
credința că realitatea metafizică se reduce la o existență unică, re- 
vine ea o obsesie, ca un motiv wagnerian de-a lungul unei drame 
muzicale, Vechea filozofie indiană, şcoala eleată, neo-platonicienii, 
gnosticii, unii scolastici, (Seotus Erigena), Spinoza, Schopenhaner 
(ultimul metatizician pînă acum), iată cîteva din etapele mai im- 
portante ale acestei teze. Imi pare greu să explici monismul periodic 
din filozofie, în aşa flagrantă opoziție, cu experiența, dacă nu ad- 
miți că își are originea în contradicţin temporală. Impresia comună 
că toate duratele sunt o singură durată, se traduce în mintea meta- 
fizicienilor „toate realităţile sunt o singură realitate“; traducerea 


12 VIATA ROMINEASCĂ 


nu e grea, căci orice realitate implică o durată. De sigur, un stadiu 
larg a diverselor hipostaze ale monitmului ar aduce dovada neindo- 
ioasă a originii sale, 


- 
+ » 


Am spus că vom da două exemple care să ilustreze şi să explice 
seusul tezei noastre, după care filozofia e, în bună parte, lupta spi- 
ritului împotriva contradicțiilor simțului comun. Am văzut primul 


- 


exemplu; promitem că cel de-al doilea nu va lua proporțiile celui 
intii 


Ştim acum că toate realitățile „lumii exterioare'*, obiectele ma. 
teriale, sunetele, luminile, posedă, pentru simţul comun, durate 
proprii. Am văzut de asemenea cu ee scop simțul comun atribue 
aceste durate: ele se confundă uneori cu duratele conştiente și sta- 
bilese astfel legătura între acestea din urmă. Dar oare un astfel de 
fenomen se reduce la durata lui? De sigur că nu, căci dacă spiritul 
omense acordă durata, trebue să o acorde cuiva sau la ceva. Ca să 
găsim acest ceva, să anulim în minte durata unui astfel de fenomen. 
Să presupunem că nu mai ered în realitatea duratei mesei pe care o 
văd în fața mea. S'ar părea că masa devine atunci asemenea unei 
mese văzute într'un vis în care știi că visezi; ea s'ar reduce, pare-se, 
la niște sensaţii vizuale, adică la nişte date cuprinse exclusiv în du- 
rata mea conștientă. Totuşi „masa'* ar fi și atunci ceva mai mult 
decit atit. Sensaţiile din vis sau dintr'o halucinație nu prezintă nici o 
garanție de viitor: pot să dispară sau să se transforme în chipul cel 
mai neprevăzut și mai capricios, Dimpotrivă, sensaţiile de care e 
vorta ar garanta posibilitatea multor altor sensaţii organizate în- 
tr'un sistem foarte complex. Experienţa mi-a dovedit că sensațiile vi- 
zuale actuale nu sunt unicele posibile, că pot avea nenumărate altele 
subt condiții determinate (privind adică masa dela distanțe şi din 
direcții diferite); ea mi-a mai dovedit că pot avea sensații tactile 
pipăind'o, sonore lovind'o, ete. Din afirmaţiile altora știu că acest 
sistem de sensaţii posibile se repetă acelaşi și pentru ei. El e indepen- 
dent de durata acordată mesii. Cînd halcinaţia încetează nn rămîne 
nimie în urma ei; dimpotrivă, ehiar dacă neg durata proprie acestei 
mese şi dacă închizînd ochii n'o mai văd, posibilitatea sensațiilor de 
care am vorbit se menține, Acestei posibilități de sensații îi acordă 
spiritul o durată proprie. Ea e deci logie anterioară duratei și e 
implicată în intuiţia noastră de „obiect material. Dovada e că 
Stuart Mill a considerat obiectul ca redueîndu-se la posibilitatea de 
sensaţii. Dînsa are toate însuşirile obiectului, zicea Mill: e stabilă ca 
şi el, spre deosebire de sensații însăși, efemere; e comună oamenilor 
ca și obiectul, iar sensaţiile la care se referă ocupă spațiu ca și el. 
Și totuși simţi că masa asta nu se poate reduce la o posibilitate de 
sensații ; căci posibilitatea e o ideie şi o ideio nu durează, Prin ur- 


DOUĂ SURSE ALE FILOZOFIEI 13 


mare obiectul e amalgamul unei dur i ibilități 
posi g i ate şi a unei posibilități de 

Ni s'ar putea obiecta: ,, această bucată de fier îmi poate da vi- 
ziuni variate, imi, poate da sensaţii tactile, sonore, ete.; dar dacă 
topese bucata de fier, sensaţiile care corespund fierului solid nu mai 
sunt posibile, ci sunt înlocuite cu altele corspunzind Fierului lichid ; 
prin urmare posibilitatea de sensaţii nu se menţine cind fierul își 
schimbă starea“. Dar lucrurile nu stau așa; în realitate grupul de 
sensații corespunzind fierului solid au rămas posibile, doar condiţiile 
pentru realizarea lor s'au înmulţit; nn mai ajunge, ca să ai cutare 
Viziune, să ocupi o anume poziţie faţă de bucata de fier; trebue mai 
întii să laşi fierul lichid să se răcească şi să-i dai forma inițială, Se 
înţelege deci că, orice stare ar avea fierul în acest moment, sensațiile 
corespunzind tuturor stărilor sale, sunt posibile subt anumite con- 
diţii; și abea toate posibilităţile împreună constitue componenta 
obiectului, 

Poţi sehimba în nenumărate feluri stările acestei bucăţi de fier; 
toate, afirmă simţul comun, sunt ale aceluiași corp. Aci se ascund, 
cu toată aparența contrară, două afirmaţii foarte deosebite. Prima 
glăsueşte : toate aceste stări formează o singură durată, durata fie- 
rului lichid prelungeşte durata fierului solid. Durata şi nu spaţiul 
e un adevărat principium individuationis, ca să întrebuinţăm ter. 
menul scolastie: spaţiul nu determină individualitatea obiectului, 
căci un obiect se poate mişca, poate deci schimba spaţiul venpat, 
fără să-și piardă individualitatea. Să ne închipuim două bile perfect 
identice ca volum, formă, coloare, ete., prima oeupind locui A, a 
doua locul B, Presupunem că cele două bile ajung fiecare în locul 
celeilalte, prima în B, a doua în A. Cu toate astea bilele îşi vor 
păstra fiecare individualitatea ei. Prima bilă continuă să fie „pri- 
ma‘, deși e acum identică în toate privințele, inclusiv locul ocupat, 
cu bila „a doua“ de adineaori. De ce t „Pentrucă, răspunde simțul 
comun, ea este cea care adineaori se afla în A, şi care a ajuns în B, 
trecind prin toate poziţiile intermediare“, Prin urmare bila tirăşte 
după ea un trecut, o durată proprie, și durata e cea care o indivi- 
dualizează. Acest adevăr atit de evident nn e formulat imediat ce-ţi 
pui întrebarea, pentru că durata individuală se pierde în timpul im- 
personal. Abea după ce ai desfăcut timpul în fibrele lui, adică în 
durate, poţi înțelege sensul individualizării. 

Să ne închipuim o mulțime de mărgele foarte deosebite ca cu- 
loare și mărime; diversitatea nu le va împiedica să formeze un singur 
sir, dacă le vom rindui astfel. Tot așa, cînd zici „bucata de fier ră- 
mine tot ea, ori cum s'ar preface'“, înșiruiești în minte toate acele 
stări de-a-lungul unei singure durate. 

Dar, după cum spuneam, afirmarea identităţii fierului mai are 
un sens, distinct de acesta. Intr'adevăr, simţi că identitatea obiectu- 
lui nu se reduce la unitatea şirului de stări ci că, dacă ai considera 
două stări la oricît de mare interval una de alta ai găsi un element 


14 VIAŢA ROMINEASCĂ 


care u rămas acelaşi și care le leagă. Acesta nu poate fi decit posibi- 
litatea de sensaţii, Mărgelele de adineaori nu sunt numai puse una 
lingă altu, ci înşirate pe un același fir. Posibilitatea de sensaţii joacă 
rolul acestui tir, 

Comparaţia nu pare prea exactă la prima vedere: atit şirul de 
märgele cit şi firul pe care ele se înşiră pot [i considerate ea conti- 
nuități cu o dimensiune; dimpotrivă, stările obiectului formează o 
continuitate (durata lui), pe cînd posibilitatea nu, Ea e străină de 
orice durată fiind o ideie, Cum poate atunci posibilitatea să snbin- 
tindă durata obiectului, să fie coextensivă cu eat Soluţia e că pentru 
a face aliajul dintre durată și ideie, spiritul nostru o schimbă pe 
aceasta după chipul şi asemănarea primei. Ideia e „incorporată'* 
duratei, astfel că pare a dura. Cele două componente sunt topite îm- 
preună într'un amalgam, avind toate aparențele homogeneității și 
unității. Nu ţi-ar veni să erezi că obiectul e două Ineruri foarte deo- 
sebite. Cind zici „lucrul acesta se schimbă neincetat şi cînd zici 
„luerul acesta rămîne neîncetat același“, pi se pare în chip natural 
că cele două afirmaţii au un același subiect, deși ele sunt con- 
tradietorii, 

Pentru a ne convinge definitiv, să aplicăm analiza noastră nu 
unui obiect material ca adineaori, ei altui fenomen exterior, de 
exemplu unui sunet. Să considerăm o stare conștientă care se pre- 
lungește neschimbată, spre pildă perceperea vijiitului unei cascade 
anzită din acelaşi loc, şi să o comparăm cu o ideie, cu numărul 4, Şi 
percepția și numărul „se mențin’, „rămîn la fel‘; 4 rămîne număr 
pereche, egal cu 3+1, ete., iar sensația vijiielii își păstrează intensi- 
em sapp ete. Dar intuiția îmi afirmă că e o deosebire esen. 
țială între cele două „menţineri“! : starea conștientă curge, se suc- 
cede, devine, chiar dacă rămîne la fel, numărul nu. În terminologia 
noastră: starea conștientă durează: numărul nu. Să ne întrebăm 
acum În ce fel se menţine „zgomotul“! cascadei, cînd înceteară starea 
conştientă. Cemi spune simpla experiență? Ea îmi spune că de cite 
ori mă apropii de cascadă aud vijiit, de câte ori mă depărtez sufi- 
cient nu aud nimic, Intreb alți oameni și aflu că şi lor li se întîmplă 
la fel. Deci experiența singură îmi spune doar atît: cînd nimeni nu 
aude vijiitul, se menţine posibilitatea de a-l auzi, posibilitate vala- 
bilă pentru orice ființă conștientă subt condiţia aproprierii. Dar 


continuă indiferent de auditori':, căci ibili j 
bilitatea fa o AA căci o posibilitate nu vijiie. Posi- 
tul obiectiv, aga cum îl concepe simțul comun, durează. E deci 
clar că simţul comun adaugă menţinerii „ideale“, menținerea prin 
durată. El acordă simplei posibilităţi o durată proprie şi o conto- 


pește stit de intim în A 
făcut ad cr aihe. cît ca să le desparți, trebue să faci ce am 


consideri separat i i 
de adadni mintea, sep ce-ţi oferă experienţa pură şi 


DOUĂ SURSE ALE FILOZOFIEI 15 


Cele spuse se potrivese la fel forțelor, luminii, întregei „lumii 
exterioare", și de asemenea fiinţelor vii, deei „eului“, în seurt ele 
se potrivesc la „tot ce există“. In orice existență, în orice „sub- 
stanță'', se amalgamează confundindu-se două elemente nu se poate 
mai deosebite: o ideie și o durată. Orice substanţă durează şi totuși 
nu durează, In viaţa practică contradieția nu te supără; instinetul 
filosofie însă o va simţi, mai mult sau mai puţin inconștient, și va 
reacţiona în chip divers, Cu și în primul exemplu, am putea urmări 
ea o fibră în istoria filosofiei, a cărei origine e contradicția subatan- 
tei (astfel vom numi contradieția descrisă). 

In donă feluri, oare cum simetrice, poţi anula contradicţia sub- 
stanţei : negi radical, ori realitatea ideii ori realitatea duratei, Și în- 
tr'adevăr, la începuturile filosofiei greceşti găsești o opoziție sime- 
trică de acest fel: de o parte Heraclit, de cealaltă șeoala eleată. He- 
raelit pare să fi negat identitatea în timp a tuturor realităţilor (nu 
numai a fluviului). Dar dacă totul curge, dacă intuiţia de suport a 
realităților e iluzorie, atunci contradicția substanței e înlăturată, 
realitatea a devenit rațională, Şi iarăși, dacă ori ce mişcare, ba chiar 
orice schimbare, e absurdă şi deci inexistentă, dacă orice durată è 
iluzorie, dacă realitatea ascunsă după lumea înșelătoare a simțurilor 
e imobilă și invariabilă ea o ideie, atunci contradicția substanței e de 
asemenea înlăturată, 

Opoziția între filosofia statică şi cca dinamică se continuă apoi 
în toată evoiuţia gindirii omeneşti, In zilele noastre ea s'a manifestat 
prin apariția simetrică a lui Bergson şi a lui Husserl, Fără îndoială, 
dacă ai urmări firul acestei opoziții, originea ei, indicată mai sus, ar 
apare evidentă. 

Bine înţeles, nu toate reacțiunile filosofilor față de contradieţia 
substanței sunt atit de directe, atit de simple. Dovadă filosofia lui 
Platon. Intuiţia fundamentală dela care pleacă Platon e că lumea 
pe care ne-o prezintă sirațurile (în terminologia actuală : „lumea 
simțului comun!“ ) e schimbătoare şi contingentă, în opoziție cu con- 
ceptele care sunt. vecinice şi necesare: obiectele verzi pot fi distruse 
sau își pot schimba coloarea, dar noțiunea, „verde e neschimbă- 
toare, Platon are deci intuiţia că realitatea nu e cu adevărat pă- 
trunsă de stabilitatea ideilor, El simte că, prin natura lor, posibili- 
tățile de sensaţii nu sunt contopite cu duratele în substanțe, că la 
mijloc e o ficţiune, un true. Deci, conchide Platon, ceea ce există 
on adevărat sunt ideile, Dar „a exista'* în înțelesul plin al cuvintu- 
Ini, înseamnă a fi substanță, a exista implică durată cu și ideie, și 
ideile singure nu au durată. In consecință Platon nu poate socoti cu 
totul reale ideile așa cum le cunoaștem noi, De aceea admite o lume a 
ideilor pe care sufletele nu au cunoscut-o decit înainte de incarnație, 
iar oamenii o pot bănui doar în clipe excepționale de inspiraţie. Lu- 
meu ideilor e spaţială, se află în Empireu, dincolo de boltele aştri- 
lor. Acesta idei ocupă deci loc în spaţiu, sunt prin urmare un fel de 
obiecte. Astfel Platon restitue ideilor duratele de care le curățare. 


16 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Idasile din Empireu sunt, de sigur, în intuiţia lui Platou, idei care 
durează în chip natural, fără ca mintea să le siluească, 

Dar Platon nu e totdeauna consecvent în această privință: alte 
ori vorbeşte de idei ca şi cum ar fi vorba de noţiunile omeneşti. lată 
de ce. Tot ce ne înconjoară şi tot ce suntem noi înşine, toate „rea- 
lităţile“* sunt substanţe, adică idei pe care spiritul le face să dureze, 
Suntem atit de obişnuiţi cu aceasta, încît nu mai putem intui o 
o ideie cu totul pură de durată. După cum o fiinţă vie, un eu, e ca 
un punet imobil prin identitatea lui și totuşi prins în mobilitatea 
unei durate, lu fel o noțiune ne apare foarte vag ca un cineva, ca 
avind natura unei individualități; numai că durata pe care o acor- 
dăm unei noţiuni e infinit mai palidă, mai puţin sensibilă, decit cea 
acordată unei substanţe adevărate. Totuși antropomorfismul merge 
mult mai departe decit se admite în genere: nu numai că substan- 
țializăm ideile numindu-le cu substantive, dar le atribuim și un gen, 
femenin sau masculin. Ce dovadă mai bună că le asimilăm unor 
fiinţe vii, deci unor substanţe? Tendinţa de a substanțializa ideile 
aste în noi. desi slabă, Platon nu face decit să o urmeze pînă ls ca- 
păt, mai bine zis să o întărească. Şi astfel face începutul „realismu 
lui'*, în sensul scolaaticei (De altfel realismul e mai vechi încă: Pi- 
tazora realiza, adică substanțializa, numerele). 

Realismul e natural spiritului nostru, căci felul în care realis- 
tul aubstanțializează noţiunile nu e deosebit de felul în care inteli- 
genta substanţializează „realitățile“, Procedeul e același, Realistul 
observă că sunt multe obiecte verzi şi că multe dispar sau își schimbă 
roloarea pe cînd „verdele“ se menţine. Oricărui verde „real“ spiri- 
tul îi acordă o durată proprie după enm am văzut ; „verdele! în ge- 
neral însă nu are durată proprie (mai bine zis, are una atit de pa- 
lidă incit nu o observi cînd atenţia e obișnuită cu celelalte), Realis- 
tul, „în virtutea inerţiei“*, obișnuit cum e să acorde durate nenumă- 
ratelor realităţi care îl înconjor şi-l constitue, atribue o durată sen- 
sibilă şi „verdelui'*. Prin aceasta asimilează ideia unei substanţe în 
chip mai pronunțat decit simţul în comun; de fapt nu face decit să 
contmue un impuls, o indicație a acestuia, 

, Nominalistul se supune unei intaiţii nu mai puțin naturale, El 
îşi dă seama că ideii de „verde“ nu i se cuvine o durată ca obiecte- 
lor verzi, ba chiar, în teorie, nu i se cuvine niei chiar urma de du- 
rată pe care i-o acordă simţul comun. Și ca o reacțiune faţă de rea- 
lişti, nominalistul exagerează, ajunge să spună că conceptele nu 
sünt nimic, ci doar un flatus vocis. 


AS 


—— e 7 


DIN EDUARD MORIKE 


ÎNTR'O DIMINEAŢĂ DE IARNĂ 
ÎNAINTE DE RĂSĂRITUL SOARELUI 


O, timp usor ca puful ul sumbrei dimineți! 
Ce lume nouă desfăşori în mine! 
De ce deodată mă aprind în tine 
De duleea voluptate a'ntregii mele vieţi? 


Mi-i sufletul acume asemeni c'un cristal 
Prin care nicio falsă lumină nu străbate; 

Și cugetu-și adoarme nepotolitul val, 
Deschis spre-acele forțe fermecate 

Pe care pentru mine le chiam’ un magic duh 
Din hăurile-albastrului văzduh. 


Cu limpezi ochi parcă visez mereu, 

Și în închid, ca visul să nu zboare. 

In țara zinelor ajuns-am oare? 

Cine-a chemat la podrta sufletului meu 
Atitea ginduri și imagini care 

In inimă plutesc strălucitoare 

Ca peşti de aur într'un heleşteu? 

In mine-un fluer de păstor adie 

Ca lingă seslea noptii în veci miraculoase, 
Şiand culegătoii cântind în vie... 
Cine-a adus atita bucurie 

Intre pereții tristei mele case? 


18 


VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Ce vlagă fericită simt în mine 

Cind gindul limpede în zări s'avintă! 
Hrănit cu miezul proaspit al zilei care vine, 
Sint gata pentru orice înfăptuire sfintă. 
Cit ține cerul sufletul meu zboară. 

In mine geniul chiuse. Dar tată: 

De ce privirea-i umedă deodată? 

Vreo stinsă fericire mă'nduioșează iară? 

E una care-acuma vrea'n suflet să străbaă ? 
— 0, duh al meu, porneşte şi nu te mai opri: 
A fost o clipă numai și totul va pieri. 


Priveşte cum perdeaua în zări s'a ridicat. 
Acum zina visează că noaptea a plecat; 
Buzelea rogii se deschid uşor, 

hRăsuflă blind şi ochii ei scîntee, 

Și dintr'odată ziua, ca o zee, 

In solluri îşi începe împărătescu-i sbor. 


AL. PHILIPPIDE 


POPASURI ÎN MUNŢI. 


i Am pornit Luni spre seară din satul Cacova, așezat între Sibiu 
și Săliște, cu o căruţă ţărănească, ureînd cinei ore neîntrerupt, prin 
beznă. Drumul la început albicios ca o fășie destul de lată, se întu- 
necă tot mai mult, îngustindu-se între maluri înalte, străjuite de 
o parte şi de alta de brazi deși şi negri. Nu se vede înaintea noastră 
de cit forma nelămurită a calului, înnintînd în întuneric şi zidurile 
înalte și opace ale pădurii, în dreapta și în stînga. Deasupra acestui 
coridor întunecos și adine, cerul pune un acoperis sumbru, iar ste- 
lele clipese fricos și slab, acoperite în parte de nori subțiri, cennaii, 
Vîntul începe să guere printre crengi, Brazii uscați trosnese ea lo- 
viţi de secure. 

— Se schimbă vremea, boerule — ne spune ţăranul ce merga 
înaintea cailor, înghiţit de noapte. Miine nu va ploua, da'poimiine 
de bună samă, E 00 i 

Prevederile ţăranului ne întristeuză puţin, pe urmă, gindin- 
du-ne lu echipamentul împotriva ploii, pe care-l avem cu noi, ne 
alungăm gindul. 

După citeva ore ajungem la o padini deschisă; cerul e mai 
larg, stele mai multe, iar norii mai depărtați. In fund, departe, în 
partea de unde venim, cerul arde ea o torță. Para se aprinde, se 
potoleşte, se aprinde din nou, ca o respirație luminoasă, plămîn în- 
Năcărat, viu, prins în marginea boltei. 

— Să acolo, bădiţă, îl întreb 

_ — Focul dela Mediaş, — îmi răspunde țăranul, cazan de draci, 
mai ir el, apucînd-o înainte. 
naintăm printre căpiţe de fin împrăștiate fantomatie pe întin- 
sul plaiului. Malacoave uriașe și negre cu tiv luminos, tra 
cerului rog, ca o găteală de petrecere nocturnă și fantastică. Citeva 
luminițe răsleţe pilpiie prinse în nimic — colibe ţărăneşti. Suntem 
între finațe și țăranul ne asigură că mai avem puţin și ajungem la 
coliba lui. Drumul începe să urce din nou şi căruţa înaintează pe 
un fel de șanț îngust, cînd pe o roată, cînd pe alta. In întunerie 
silueta calului urcind pieptiş, erește şi mai mult şi-l văd uriaș, cu 
crupa umflată ca un zid, dincolo de care nu zărese nici gitul, nici 


20) VIAŢA ROMINEASCĂ 


capul animalului, nici țăranul ce trebue să-l tragă de căpăstru, 
va — în fa , a 
ze Pomi o DA pă nou și după cîtva timp ne oprim în fața 
unei colibe răsărită pe re aaa în faţa noastră, pată mai intu- 
T în întunericul din jur. k 
e nul aprinde felinaul şi intrăm în colibă, mormint patrat, 
cu ziduri de lemn lipit cu pămînt, fără urmă de geam, cu tavanul 
jos, ea o ladă mare, din care ai desfăcut o seîndură — ușa. Pe nişte 
scînduri așezate într'un colţ țăranul așează un braț de fin proaspăt, 
inzrămădeşte mai mult spre cap, întinde deasupra o pătură şi ne 
pofteşte să ne prag după 'ce mai întîi deshamă calul şi agaţă 
hamul într'un cni în perete, : ; 
AR ank: Maia NAIA, ne: Sany Sa I Lore Scad daca dag 
vnrul şi pe la cinei vă bat în ușe, că eu musai să cobor, 
Mi-a învelit capul într'un gal şi m'am culcat. In colibă hamul 
încă ud împrăștie un miros acru. Lampa sfiriie uşor, Pe sub pă- 
tură, prin fin, aseult pași mici, mărunți de gize, de musculițe, de 
urechelnițe. In jurul lămpii de gaz un fluture gras, cenușiu, se căz- 
nește zadarnic să-şi ardă aripele la flacăra închisă în sticlă, Pe pere- 
tele lipit cu pămînt, o urechelniță roșeată cu coada despicată în 
două ca o furcă, iese din fin. Imi desfac șalul, îl răsueese și isbese. 
Urechelniţa cade undeva sub pătură. Imi leg mai bine șalul peste 
urechi, potrivese pătura la margini și adorm. 


Dimineaţa ieşind din coliba întunecoasă, cerul albastru, curat 
şi transparent mă primește cu braţe răcoroase, Privese în jur, Un 
plai mare, verde, colibe împrăștiate rar printre căpiţe și, departe, 
munți înalţi spre care trebue să pornim şi pe care trebue să-i stră- 
Datem. 

Ne luăm rămas bun dela ţăran, după ce ne arată drumul şi o 
pornim pe jos, mereu în sus pe plaiul verde, cu soarele ce Începe 
să ne încălzească din spate, Străbatem o pădure și după trei ore 
de mers, zărim dincolo, în creasta muntelui din e Tiar cabana 
unde trebuie să poposim și să luăm informaţii re drum, 

Coborim pină în vale și urcăm apoi sus la cabană. Un ciine 
jigărit se răsteşte la noi, stirnind o femeie ce ne iese înainte aom- 
noroasă. Cabana nu se desehide decit în ziua următoare „cu pompă", 
drumul nu-l ştie, ceai ne poate face: dacă avem ce ne trebue, ea 
bucuras ne dă apă. 


atingem în ziua aceia și știa aproximativ direcţia. Mergem printr'o 


POPASURI ÎN MUNŢI 21 


pădure defrișată, cu cioate albe și uscate, răsucite fantastic ea în 
codrul fără viață, din basm, fără urmă de potecă. Zărim deodată 
un acoperiș, casa pădurarului. Cu nădejdi noi ne îndreptăm spre 
ca. Părăsită, 

Soarele străluceşte peste cimitirul fostei păduri, îmbrăcind în 
argint cioatele funerare, In faţa noastră munţi, în spate munţi, 
peste tot înălțări uriașe și nici o urmă de pas omenesc, Căutăm 
drumul indicat de hartă, drum de căruţe ce trebuia să fie într'o 
margine de pădure. Urcăm, coborim, ne intoarcem, urcăm din nou, 
atingem margini de păduri, le părăsim și deodată, după vre-un 
ceas de eaznă, ne pomenim în faţa unui drum lat, frumos, drag. 
Harta se dovedise prețioasă și n'o vom mai părăsi. 

Ceasuri, ceasuri, prin pădure, sub bolta înaltă a brazilor, pe 
poteci barate de arbori rupţi de furtună, prin luminișuri pline de 
soare cald, cu izvoare a căror apă limpede şi rece fusese prinsă de 
alții, trecuţi înaintea noastră pe acolo, în scocuri de brad, căzind 
argintiu în palmele noastre, răcorindu-ne obrajii, Nici un am în- 
tilnit în drum, doar păsărele mici, codubaturi en coada mobilă, 
mișcind frunzele; de n'ar fi vre-un urs sau lup, mă gindesa înfri- 
coșată, și în jos undeva murmurul riurilor. Ce voi vedea după ce 
voi fi ieșit din pădurea aceasta? Altă pădure! Un cătun! Un 
munte | 

Şi, deodată, toată zarea se lărgește, pădurea rămîne în urmă şi 
păşim pe un plaiu înalt, iar jur împrejur alte plaiuri aşternute pe 
cocoașe uriaşe, căldări mari, întoarse în cerc. Colibe împrăștiate peste 
tot sub soarele strălucitor şi cald. 'Tălângi se aud pe coaste şi mai 
în vale doi copilași se dau tumba. Cer albastru fără urmă de nori, 
Cătunul Duși îl zărim dincolo ascuns între brazi. Pornim necăjiţi 
că va trebui să urcăm de partea cealaltă, tot ceea ce coborim acum, 
cu sentimentul zădărnieiei în noi. După două ceasuri ajungem la 
Duși fosta vamă austro-ungară, citeva case părăsite, şi un han nnde 
doi copii sălbateei se uită la noi ca la întiile fiinţe străine văzute de 
ei pină atunci. Aei poposim mai mult, mîncăm din merindea din 
ruksak şi bem apă reea din termosul umplut pe drum. 

Ne așteaptă acum un ureuş mare pe vîrful Rudarilor și zăbovim 
să vină cineva cu eni să ne ducă barem ruksakul. Trece un ciobânaș 
cu care ne toemim şi încalce. Căluţul e cuminte, mă ascultă, nu se 
potienește, cunoaşte fiecare pietricică, ocolește drumul rău, se opreşte 
singur să se odihnească. Ciobănașul vorbește multe, e deștept, a 
călătorit. Sibiul nu l-a văzut, dar a fost la Miercurea, la Sălişte, iar 
drumul acesta îl face pentru a zecea oară, Cind il întreb efte ceva, 
întoarce capul și zice: Ha? pe urmă răspunde. 

Drumul e rău, înalt, pietre mari sunt îngrămidita pe el aduse 
de puboaie, Se face tot mai răcoare, în pădure e umbră și întunerie 
şi petele de lumină ce răzbat în luminișuri, sunt calde și bune. A 
trecut un ceas, au trecut două. Nişte oameni coboară şi-i întrebăm 
de drum, pe care dela Duși îl sehimbaserăm, ca să tăiem. Vin toe- 


22 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mai dela Bistra şi ne arată locul de unde drumul e însemnat en 
albastru și unde vom părăsi pe ciobănaş. Mai mergem ea la vreun 
ceas. E aproape unu. Cobor şi dau locul ciotănașului. Sunt înţe- 
penită, Întiii paşi sunt dureroși şi grei. Niciodată nu voiu putea 
ajunge la capăt. Căluțul s'a depărtat și eu stau pe picioarele mele 
pe care nu reuşese să le mișe din loc, Trebue în sfârşit să pornese şi, 
după câtva timp, nu mai simt nicio oboseală. d 

Mai avem cinei ore, Sunt mai liniștită, drumul fiind însemnat 
nu mi se mai pare atît de pustiu, mi-e frică totuși de urs. Cum se 
mistä o frunză, îmi pare că se apropie și după fiecare cotitură mă 
astept să-l văd în faţă. Mă gîndese cum să-mi apăr obrajii să nu mi-i 
rupă. Să upuce de braţe, de piept, de orice parte a trupului, dar nu 
de față. 

Eu vreau să rămîn întreagă. Pe urmă rid, şi-mi spun, şi ştiu că 
o aşa, că e cu neputinţă să vie ursul, trebue totuşi să-mi fie frică. 
Dacă nu mi-ar fi, drumul în pădure mi-ar părea o plimbare undeva 
într'un pare, făcut fără sforțări și fără emoţii şi cât de mult m'am 
obosit pînă am ajuns aci- 

Pustiu, niciun om în cale, nicio păsărică nu văd, numai izvo- 
ruse subțiri ca guvițele de argint. 

Ieșim din nou într'o poiană și pierdem semnul, Peste culme, o 
colibă. Chinim, Nu vine nimeni. Ne așezăm jos să ne încălzim la 
soare şi aşteptăm, Deodată un sunet cristalin de fluier se aude din 
pădure, triluri mărunte şi clare se apropie din ce în ce, E liniște, 
Numai soare şi trilurile fluierului. Dintre brazi, ca dintre culise, 
apar doi flăcăi, venind spre noi ca într'o scenă dintr'o piesă cimpe- 
nească, Decorul atit căutat pare artificial şi înaintarea lor atit de 
promptă, pare comandată de un regisor, Ne bucurăm cînd îi vedem 
şi, după ce ne dau lămuriri, pornim din nou, acum în coboriş lin 
pînă la Bistra. Incă trei ore pe jos și vom fi făcut 25 km. La cinci 
după masă, după un cot, pe neaşteptate, ne apare în față colonia 
Bistra cu casele din birne groase, așezate linear în spatele unui şir 
de brazi. Cu 60 de ani înainte un grup de bavarezi au înfiinţat colo- 
nia aceasta, așezînd-o pe un culoar îngust între două păduri dese. 
Casele sunt vechi, friguroase, em geamuri mici, prin care nu intră 
soarele niciodată, Pădurea înăbușe de altfel colonia lipsind-o de 
lumină. Natura lăsată în voie, sălbatecă şi înfri 

Am dormit aci pe paturi rudimentare, saltele cu fin și pături 
de cai. In sobă focul duduia, încălzindu-ne pe o parte, în timp ce de 
alta aurar ne era îng 

mineața cerul acoperit. "Țăranul începea să aibă dreptate. 
Am nreat mai sus într'un cătun de pădurari şi cînd ne-am întors, 
pe enlonrul coloniei, întunereeul cerului se lăsase greu, Dinspre 
Cindrel nori uriași și negri se rostogoleau sehimbindu-și forma, um- 
Mindu-se ca pinzele de corăbii, îngustîndu-se ca trupurile de şarpe. 
3 nu ne grăbim să pornim, vom risca să rămînem închiși, unm, 
ouă sau mai multe zile în colonia aceasta friguroasă și tristă. 


POPASURI ÎN MUNŢI 23 


Pină jos 12 km, în coboriş repede. Luăm ruksakul şi pornim, 
După vreun sfert de ceas, cerul se sparge, apele curg, Ne încercăm 
echipamentul de ploaie, Deocamdată hainele de vint sunt bune, bo- 
cancii nu lasă să treacă apa. Coborim mereu pe malul apet Bistra, 
tivită cu brazi rostogoliţi în albie de pe coastele pădurilor defrișate 
şi înțepenite în mal, așteptind să se umile riul, să o pornească spre 
'Tân în jos, Deodată aud un sgomot uşor și văd ursul de care mă 
temearu, în chip de vulpe sperioasii, ce ne taie drumul şi se afundă 
în pădure. După vreo două ore şi ceva apare Tăul. Două cabane 
enorme cu etaj, bine întreţinute, O sufragerie veselă, caldă, cu gea- 
muri late și mușeate în ferestre mă face să mă gindese la cottagiu- 
rile elveţiene. Dume multă. O englezouică slabă și urîtă croșetează 
ciorapi, în vreme ce vorbeşte politică cu un doctor ardelean, înult 
ca zidul. O fetiţă de vreo 18 ani, firavă, cu părul negru strîns în 
creştet, cn obrajii transparenţi și palizi gade alături. Cum se spune 
în englezeşte, „nu-mi place ploaia“! ; întrerupe fetița pe nemţeşte, 
si vocea răgnșită mi se sparge dureros de neplăcut în urechi, 

Deta Tău, hotărim să pornim pe eai la Oașia, 25 km. 

Dimineaţa la cinci caii sunt în curte. O ploaie măruntă și rece 
cerne peste noi. Incălecăm şi pornim în sas pe malul rîului F'ru- 
moasa, cure aci la Tău, se împreună cu Bistra. 

E frig. Caii merg încet și ploaia măruntă începe să ne răcească 
umerii. După un ceas băgăm de seamă că n'am făcut decit 2 km 
jumătate. Pe jos făceam 414— 5 km și cel puțin ne încălzeam. Des- 
călecăim şi renunțăm la ei, întorcîind omul înapoi, după ce-l răsplă- 
tim, spre mulțumirea lui, 

Pornim tot pe mal de rîu în eare se prăvale zidurile înclinate 
ale munților acoperiți de păturile întunecate ale brazilor, Din cind 
în eînd creasta rămîne golaşe, acoperită de pomi descojiți, galbeni, 
culeaţi la pămînt și rostogoliți pînă în ape. Mici colibe risipite rar, 
iei eolo pe mal, sub cerul cenușiu şi uniform, din care ploaia cade 
măruntă şi fără încetare. Niciun om pe drum, doar dincolo de rîu 
fumul ieşind prin acoperișul colibelor ne arată că nu suntem singuri 
sub cer. Din cind în cînd ne mai odihnim sub crengile brazilor, ori 
sub stinea ieșită mai în afară. Jos, Frumoasa se sbate furioasă gi 
îşi rostogoleşte apele în valuri mari înălțate peste bolovanii albiei, 
Deodată un sgomot asurzitor, ea o mie de tunete deslănțnite între 
pereții acestui defileu, ne opreşte pe loe. Valea răsună sălbatee, 
apele fierb, ploaia măruntă cade neturburată, Privim în susul rîului 
și înțelegem, Buşteni, mii de bușteni, se rostogolese pe apele slo- 
bozite de sus do Onşin, se isbese între ei, se încalecă, se învirtese în- 
tre virtejuri, izbind malul ori bolovanii din cale, burind, o vreme, 
drumul, oprind valul buștenilor pînă ee zidul de lemne erescut din 
ape, uimitor de repede, se sparge într'un zgomot asurzitor, pornind 
la vale sălbatec și furios, trăgînd după ei mărăcini rupți din mal. 
Stäm înmărmuriți şi privim în meştire puhoiul acesta sălbatee și îmi 
trece prin gind ceva asemănător citit în Hanul lui Almayer al lui 


24 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Conrad. Un om prins între bușteni cu trupul sdrobit de isbiturile 
lor. Intore capul și, sub o stincă, alături, văd o eruce înfiptă în pă- 
mint, pe care citesc: Ion a lni Andrei, mort, lovit de bușteni... 

Pornim mereu înainte, privind obsedant apa, peste care a 

i um mai desfăcuţi, alunecă uşor ca niște scobitori uşoar 

wapate, de po o aveati po aka de val. Ne vdlinim și misim 
Ploaia a mai stat. Cerul vrea parcă să se limpezească și încep să-l 
deseînt. — Treci ploaie călătoare că te-așteaptă soarele şi-ţi taia pi- 
cioarel hematom murdară ES 
Pornim., Trecem peste poduri șubrede, se ura se sub picior. 
E ora unu, trebue să ajungem. În adevăr, întilnim un baraj de lemn 
admirabil, construit în dosul căruia apa e strinsă într'un lae imens, 
acoperită de bușteni ee așteaptă să pornească în jos. i 

Oașia, cătun de cîteva case risipite. Intrăm la cantonier, unde 
găsim un foc mare şi unde vom sta o noapte, Dimineaţa vom porni 
cu cai peste Tărtărău și vom cobori pe jos la Petroșani. Trimitem pe 
eantonier să găsească cai în timp ce noi schimbăm hainele ude cu al- 
tele uscate, Cum tot vom sta o noapte aci, cer o covată cu apă să spăl 
eiorapii plini de noroi, cămăşile umezite de ploaie, batistele ude, din 
buzunarele prin care a pătruns apa. Un ceai bun cu coniac mă in- 
călzește. Un prichindel de vre-o doi ani îmi cere să bea. Nu-i dau, are 
conine, 
— Nu-i nimic, zice maică-sa, noi îi dăm și ţuică. x 

— Bine, fac eu şi-i torn într'an pahar, După citva timp copilul 
nu mai e de stăpinit. Umblă forfota prin odaie, se repede ca un bolid 
în zid, înhaţă mătura de sub pat, o izbește în toate părțile, scoate 
colțunii din picioare şi-i aruncă ca o minge în tavan, Trage de un 
leagăn plin cu cojoace și urlă că nu-l poate răsturna. Mama, o fru- 
moasă femeie din vestitul loc de fete mîndre Șugag, îl privește ri- 
zind şi toarce mai departe senină, dintr'un caer mare de lină pe care 
copilașul se căzneşte acum să-l ajungă și să-l deafacă. Intind rufele 
să se nsuce. Halta aceasta de refacere era necesară, tot ce era pe noi 
se umezise. Echipamentul nostru nu rezistă la 3 ore de ploaie. Cantor 
nieru} se întoarce, Nu putem găsi cai. Pe jos nu vom putea porni, ur- 
cușul fiind mare şi drumul lung și greu, mai cu seamă din pricina 
ploii. Totuși, dacă s'ar face pînă miine frumos, am porni-o pe jos. Pe 
vremea asta nu e cu putință nici pe sus, nici pe jos. O desnădejde 
uşoară mă cuprinde. Inehiși în munți, departe de tren, cale de ọ zi, 

pe care până la urmă văd că va trebui să-l facem cu piciorul. 

Noroe că ciorapi stau întinşi pe sfoară să se usuce, altfel, cina știe. 


veta îi danat dai scurte, Copilul ţipă și încearcă să mă loveaseă cu 


Para oar Trv 


POPASURI ÎN MUNŢI 25 


deasupra tuturor tu capul învelit în neguri, ee fierb umflindu-se ca 
de tămiie împrăștiat anume în fața lui ca să-l îmblinzească, 

bine că vom sta noaptea asta aci, că voi dormi pe patul pe 
încere de-i bun, că e cald..... Cantonierul se întoarce bucuros 

ne spună că a îutilnit niște poenari ce urcă în munți acum: să vor- 
bim eu ei, poate ne iau și pe noi. Cu neputinţă, hainele noastre stau 

pe sfoară ude, Până să încep să protestez, să explic, lucrurile s'an şi 

aranjat, Poenarii au și intrat la noi binevoitori. Dacă plecăm pînă 

într'o jumătate de ceas, ne due prin Sălăne, un drum de «inei ore 

seurt, dar prăpăstios, mult mai aproape de Petroșani, decit prin Tăr- 

tărăa, Vom dormi la noapte ln stină și dimineața în patru ceasuri 

vom fi jos, Ce trebuia să fac? Afară plouă, bocancii fumegă în faţa 
jăratecului, ciorapii mei de lină sunt leoarcă pe sfoară, ca și fusta. 
pantalon. Aseult picăturile ce se scurg de pe ele și cad pe plita În- 
cinsă sfiriind. Dacă nu plecăm, cine știe cînd vom mai putea jesi de 
aci, ploaia pornită odată la munte, nu se opreşte săptămîni și după 
cum spun poenarii, ei au intrat de mult în toamnă, Trag ciorapi sub- 
tiri uscați, găsiţi pe fundul ruksakului și trei perechi de ciorapi bär- 
băteşti, iar în locul fustei-pantaloni, două perechi de pantaloni de 
pijama vărgați, Arăt ca un clown. Incere să usue haina de vint în 
jumătatea de ceas îngăduită şi înteţese focul eft pot, Invirt în faţa 
jărateeului jacheta, efte un ciorap, caut să svint pe cit se poate ru- 
fele de pe sfoară, din care apa ciuruie. Nu-i vreme. String totul pa- 
chet, agez în rukeak. Mă ure pe singurul cal din cei patru, care poate 
fi ineälecat. Ciobanul îmi dă o pătură groasă, pe care o pun pe umeri 
și peste genunchi și pornim. Ploaia e mai măruntă şi se opreşte în 
pătură. Drumul e deocamdată pe posea nouă, numită „drumul Re- 
gelui“, desfundată de ploi, Privese înapoi. Munţii se string departe 
în dosul barajului de lemn şi coamele lor pur perdele întunecate, 
iar plaiul Ouşei cu casele risipite în iarba verde, proaspătă, pure 
un tablou ireal. Cotim la dreapta și urcăm. Aşa vom urea patru 
ceasuri, aplecată mult pe gitul calului pentru ca să nu mă izbească 
crengile joase ale brazilor, peste față. Nu e decit o cărare, drumul 
pe care-l urmăm, cunoscut doar de ciobani și care tae trei sferturi 
din drumul obişnuit. Ureăm în piept, pe sub pomii bătrini, a căror 
rădăcini, desgolite din pricina ploilor, se întind negre, osificate, 
împletite ca o pinză înfricoşetoare de păenjeniş uriaş, ca niște 
phiare negre de vrăjitoare bătrină ascunsă sub pămînt., Calul 

se poticnește uneori în ele, ori în vre-o piatră ce pornește repede 
la vale. Brazii useați scirție legănați de vint, gata-gata să se 

prăvale. Nu mi-e frig, pătura ciobanului e caldă și pe sub ea și 
mine simt un aer cald ca o a doua haină. Se întunecă în pădure, 
cerul e mai negru nici. Ureuşul grozav de greu. Iesim într'o poiană, 

Cerul s'a mai luminat înspre Tărtărău, al cărui virf îl vedem acum 

bine şi dela el lu dreapta şi în stinga pornesc culmi da munți mai 

mici ori mai mari, în ondulări vinete, Ne adineim din nou în bărg. 

Nu mai plouă. Brazii sunt tot mai mici: se face tot mai frig. Cren- 

gile aplecate îşi scutură picăturile de apă pe umerii mei, Intră 


25 VIAȚA ROMINEASCĂ 


într'un plaiu cu mărăcini ciudați, întinși pe pāmint, fâră urmă de 
potecă. Calul merge înainte, recunoaște fiecare piatră, fiecare ciot 
şi intrăm din nou în păduri cu brazi mai mici, mai deși, Piciorul 
calului se afundă în stratul de catină rumnie, aerul miroase a umed 
şi a molift, Chiote prelungi răsună dela un munte lu altul, pe des- 
fao în ecouri prelungite şi cereuri de aer din ce în ce mai depărtate, 

Deodată, niște cîini mari ca lupii se reped spre noi, lătrind 
sălbatec. Poenarii se apără cu ciomegile fluerind într'un anumit 
fel, prelung și subțire, Zadarnic. Haitale sunt rele şi nu vor să ne 
luse să trecem prin fața stinei ce se zăreşte în poiană, Strigăm cio- 
banii stinii să potolească efinii, altfel după spusele oamenilor cu 
care suntem, nu vom putea înainta, fără să nu ne sfişie, 

Un băeţel vine fugind și stringe ciinii în jurul lui pină ce ne 
pierdem din nou În pădure. Ciinii latră încă multă vreme şi ecoul 
ni se saprge în urechi, după ce s'a izbit de toţi munții şi a cutreerat 
tonte văile din adine, Ajungem din nou într'un luminis. E cumplit 
de frig, cernl limpezit pe jumătate din boltă, ne desvălue șirul în- 
fricoşetor de munţi vineți — eu culmile mai întunecate ori mai 
limpezi, coborite în vale. Conturul e aprins ea un tiv alcătuit div 
tuburi eu neon, aninate în marginile lor, a căror nuanță de roz, 
portocaliu, violet, se pierde irizat pe boltă. Chiuituri muntene, tă- 
lăngile ve se aud clar de pe o coastă pe alta, foşnetul lin de brazi, 
fundalul rog al cerului de pe care soarele a dispărut de curînd, va- 
luri întunecate a lanţului de munţi pornit în ondulări neelintite şi 
măreţe, jumătatea de cer întunecat şi plin de neguri. 

Intrăm din nou în pădure, Porțiunea de cer de deasupra noastră 
s'a întunecat iarăși și cînd ieşim din brădet, dăm într'un plaiu aco- 
perit de bălării ciudate, un fel de ștevie lată. Pe dată, sub ochii 
noştri, se lasă un nor des şi alb. Nu mai vedem înaintea noastră. 
Deabia zărese gîtul calului. Bijbiim în norul acesta ca de vată stt- 
focantă, strigindu-ne, ea să nu ne pierdem unul de altul. E frig 
ea iarna, poate mult mai frig decit iarna și mă simt izolată de toți, 
pierdută în înălțimi, învăluită în aburul rece şi opac. Merg cum mă 
duce calul, care simte pasul tiobunului înaintaș, urcăm mereu și 
ceața e mai deasă, mai rece, Genunehii mi-au îngheţat cu totul, Îi 
masez eu degetele, îi lovese cu biciușea din mînă. Zadarnic. Și, deo- 
dată, prin învelișul opac și obsedant prin monotonia lni, o voce strā- 
bate pînă la mine. — Am ajuns. — In sfirzit, suntem în virful 
Sălanelor, 1.850 m. Nu văd nimie, parcă aş fi învelită cu cal eu 
tot în fişii fine de vată. Ciobanul chiue odată prelung. Un sunet 
îi răspunde şi din ceaţă se desface, crește și vine spre noi, întiiu o 
formă neprecisă, ea un abur mai întunecat, pe urmă foarte aproape 
de noi, conturîndu-se bine, o băciță. Femeia ne primeşte cu cuvinte 
calde și merge înainte să stringă ctinii, iar noi venim în urmă, 
înnintind greu prin norul ce începuse să se ridice. Ajungem la 
stină, minunat aşezată pe un plai deschis și înclinat, 

Vaci grase și mari ca taurii stau întinse leneș în iarba măruntă. 
Qile mai la o parte, strînse în tare, aşteaptă rîndul să fie mulse, 


POPASURI ÎN MUNŢI 27 


0 imë de oameni, femei, copii, bărbați se învîrt în jurul nostru, 
binevoitori şi căutind să ne fie de folos. Intrăm în colibă, unde în- 
cing pe dată un foe strașnie, Coliba făcută doar din birne neapro- 
piate, Însă să treacă vintul ce începuse să se deslânțuiaacă, Focul 
făcut jos pe pămînt împrăștie fumul în colibă şi vintul îl umflă 
spre colţurile ci și-l scoate afară, după ce a trecut peste noi, ustu- 
rindu-ne ochii și afumindu-ne bine. Vreo patru băciţe, vreo cinci 
ciobani, un copil de nouă ani şi noi toţi strînși în jurul focului, 
sfumindu-ne deopotrivă și fără părtinire, Coliba e împărțită în 
două prin niște seînduri desfăcute și pătrundem dincolo printr'un 
spațiu fără ușe, unde zărim, pe poliţe de lemn, covutele pline cu 
lupte pentru preparat brinza, Altfel e curată coliba, mirosind a 
aer, de vreme ce vintul trece prin ea fără greutate, Ni se dă o 
cîrpă groasă în cap și cîte un cojoc mure în spate, ca să nu ne tragă 
la şale. Incep să scot rufele mele ude, să le împart pe la femeile din 
jurul focului, să le usuce, învîrtindu-le cind pe o parte, cînd pa 
alta, E întuneric în colibă. Sedem cu toţii în jurul focului, usein- 
du-ne picioarele ude şi flacările albe, ori roșii luminează obrajii ne- 
bărbieriți ai eiobanilor, ori trăsăturile îmbătrinite ale femeilor. Prin 
semi-obseurul acesta, cerut de afară, văzut printre scindurile des- 
făcute ale colibei, pare vinăt și clar, ea și cînd întreaga colibă ar fi 
învelită într'o catifea prețioasă. 

Focul se potoleşte şi se face mai Întuneric. Ciobanii din jurul 
nostru sunt primitori, se interesează de tot şi vor să ne facă gederea 
la ei cât mai plăcută, Aruncă din nou citeva lemne pe foc, un nou 
val de fum ne îneacă pină ce lemnul prinde a arde şi siluatele 
pierdute în umbră capătă din non contur mai precis la flacăra 
albă a focului. 

Fae ciain într'un cinun prins de un cirliguș de lemn, deasupra 
focului şi împărțeae tuturor. La rindul lor, o biăciţi se oferă să ne 
facă „bălmăgel'* special, pentru ea să o ținem minte. După ce se spală 
pe mâini, se apucă să prepare într'un cinun mare, o mincare eu 
lapte, cu unt, cu mălai, cu brînză. Ne uităm la cantitatea ce tot 
creşte în ciaun şi o întrebăm dacă face pentru toți. Nu, numai pen- 
tru noi, Să nu ne speriem, să-l mincăm că e bun. Pe urmă, răstoarnă 
pe un fund „bălmășelul'* mare cit o piine și înfige două fureulițe 
de fier în pîntecul auriu, poftindu-ne să ne așezăm pe patul de seîn- 
duri ce servea de masă și să mincăm. Incepem cu frică. Bălmăgelul 
este însă minunat, cald și gustos și încetul eu încetul se micșorează. 
Băcița se uită la noi mulţumită, pe urmă ne prepară patul într'un 
colț unde înprămădește niște saci cu făină, ca să nu ne tragă la 
spate. Pe scindură așează pături şi sub cap un cojoc mare. 

leşim afară să vedem cerul limpezit. Nimic din ceața de acum 
un ceas, Cerul adine și negru și o puzderie de stele mici și luminonse 
clipese spre noi, Intre două versante repezi, departe, în vale, un 
mănunchi de stele răsturnate pe pămint, căzute parcă din cer ea o 
ploaie de meteorite strînse în chinga munţilor. Orăşelul Cimpa, eli- 


28 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ind mărunt, şi depărtat spre noi, ca o chemare dintr'un alt cer, 
aA a din ea de sus, departe în vale. Prin scîndurile colibei, lu- 
mina focnlui clipeşte roșiatee şi umbrele aplecate peste foc fac un 
grup straniu. Alături în spatele nostru, o vacă, culeată pe o parte, 
se lăsa suptă de cinci purceluşi mici şi dolofani. Departe, tälängi, 
răslețe, chiote, argintii și clare, hămăit de ciini și behăit calm și 
monoton de oi, şi peste noi toți, cerul întunecat, învăluindu-ne ca o 
haină prea frumoasă, prea mindră, ea să ne poată încălzi. A 

Intrăm să ne culeăm, Mă întind pe patul de seînduri, băcița 
potrivește la spate o pătură groasă. Nu pot dormi, fumul mă îneacă, 
ridice cârpa de lină în jurul obrajilor făcînd un fel de apărărtoare. 
Pumul trece peste obstacol, eu însă mă înăbuș. Ciobanii vin pe rind 
se descalță şi îşi usucă picioarele. Aburi ies din tălpile umflate și 
umede. Vorbese încet, îi aud ca în vis, unul povestește de un cioban 
ce trece în fiecare seară la stina vecină în muntele celălalt, cale de 
vreo trei ceasuri să se culce cu Măria. Nu-l simte nimeni, cînd se fu- 
rișează lingă ea, mai cu seamă bărbatul ce doarme alături. Hazul 
pe care-l fac, îl aud spart în somnul meu, în caseade mici, uşoare, 
fumul nu-l mai simt; prin ochii aproape închiși, văd jăratecul roșu, 
picioare multe, albe, fumegînd, pornite din întunerec, din trunchiuri 
întunecate pe care nu le mai văd, doar le aud uşor ca un murmur. 
Coliba tremură sub vîntul deslănțuit mai puternic acum, mă ghe 
muese sub pătură, mă string și adorm. 

Mă trezesc într'o forfotă mare, deschid ochii. Printre señm 
duri, cerul e altastru, în colibă e frig. De prin colțuri, dela picioa- 
rele noastre se înalță mogildeţe acoperite cu cojoace. Băciţele se 
trezese și fără o vorbă strine broboadele în jurul făleilor, şnururile 
lărgite peste noapte ale fnstelor, se freacă pe braţe ca să le desmor- 
ţească şi pornese unele en cite o vadră, la muls oile, alta pregătește 
focul, alta mătură pe jos en o eraengă de brad. Nu së aude o șoaptă. 
Toate mișună de colo, colo, pornite la o treabă precisă, făcută la fel 
de ani de zile. N'a mai rămas în colibă decît o femee buzată, care se 
căzneşte să aprindă focul în tăciunii de aseară, acoperiţi de spuză 
Umflă buzele şi printre ele iese un şuerat prelung care iroseşte ce- 
nușa fără a ap e vreaseurile așezate deasupra. Femeea stă în ge- 
nunehi și pe palme și suflă de zor, Nu reușește. Se scoală grăbită și 
caută pe poliţă cutia cu chibrituri. Freacă unul, dar pînă să-l vire 
cu degetele ei groase sub vreascuri, vintul îl stinge. Aprinde altul, 
ve stinge și el. Aprinde încă unul și încă unul. Incepe din non să 
sufle acum oftind des și necăjit. Se scoală din nou grăbită şi caută 
pe poliţă, se întoarce cu o luminare, aprinde un chibrit, dar degetele 

i flacăra ce fie 
o clipă, moare. Imi vine să tid. De ce, na știu, dor femela toa 


POPASURI ÎN MUNŢI 29 


mare pe care și-o așează în eap, făcind adăpost chibritului. Vintul 
se strecoară pe sut o pulpană și-l stinge, A ars vreo treizeci de chi- 
brite, te pomenești că nu mai are. Mi-e milă de ea. Femela oftează 
greu, cuprinsă de panică, Nu știe de ce să se apuce, Să sufle în 
spuză, să aprindă chibritul, să mai ia o pătură în cap, In sfirșit, 
după ce le face toate, degetele groase frămîntă spermanțetul lumt- 
nării, înfășurindu-l în jurul unei cîrpe. Sub cele două pături din 
cap, aprinde. De data asta izbutește să aprindă pinza ceruită. Dege- 
tele groase se viră cu repeziciune sub vreaseuri, a căror eșafodaj era 
cit pe aci să-l răstoarne și deodată o flacără ca d sabie Incind în bă- 
taia soarelui, se înalță. Femeia oftează și tot repezit potriveşte efr- 
ligul de lemn deasupra focului şi prinde ciaunul în el. Ciobanii vin 
să mănince- Mincarea nu e gata. Oamenii fac observaţii luînd-o în bă- 
taie de joc, întrebind-o unde fusese peste noapte de nu s'a putut 
trezi la timp să le facă mincarea. Femeia urită și buzată nu spune 
o vorbă, Deabea acum înțeleg graba ei comică şi mi-e milă. 

Ne seulăm, scoatem ciaiul cald din termos, ne luăm rămas bun 
dela oameni şi pornim, Trupurile noastre taie atmosfera rece, Obrajii 
se rotunjese și-i simt tari și reci. Prin nările încălzite aerul rece pă- 
trunde în mine ca donă șuviţe îngheţate. Mă doare rădăcina nasului 
şi ochii îmi lăcrămează ca iarna. Toate crestele sunt limpezi parcă 
ieșite dintr'o baie de primeneală. Cerul e vioriu, soare nu vom avea, 
dar nici ploaie, 

Coborim pe un drum accidentat şi eleios. Trebue să alergăm, 
atit de înclinat e coborişul. A ploat mult pe aci, și boeancul alunecă 
în noroi, Patinăm cite o jumătate de metru, Din non s'a întunecat. 
Un cocos sălbatee ne tae drumul. Mă speriu iarăși de urs și vreau 
să fiu cit mai curind afară din pădure. Clisa cuprinde bocaneul 
pină mai sus de glesnă și-l îngreunează. Mă sprijin cu minile de 
trunchiuri, ori alerg dela un copac la altul; um mers mult, pădu- 
rea nu mai e de brad; fagi cu coajă albă se intind înaintea noastră. 
O iau deadreptul. Lunee departe pe frunzele netede, Din nou un 
nor vine spre noi și ne învălue, Incepe să ploaie tare. Coborișul e 
foarte greu, apa ne împiedică să vedem înuintea noastră și piciorul 
şovăe. Cerul e plumburiu. Poteca strimtă, O coastră cu iarbă mă- 
runtă seurtează mult, Pornese pe ea. Iarba lunecă, eu fug, panta e 
prea mare, vreau să mă oprese. Nu pot, N'am nici un pom în care 
să mă proptese, pasul mă ia înainte, mă împiedice, cad cu piciorul 
sub mine complet răsucit. Ce s'a intimplat t S'a rupt ori nu f Du- 
rerea m'a amuţit. Nu mă pot mișca. Strig însfirșit și încerc să mişe 
piciorul. O durere ingrozitoare mi se răspindește în trup, ea o 
otravă. Tovarăşul se apropie îngrijorat, Cu mare caznă reuşim să 
întimdem piciorul, 

Un masaj mă linişteşte. O luxaţie, Incere să mă ridie, nu pot. 
Trebue să cobor. Totuşi mă ridic. Coborișul e anevoios, merg cu 
nespusă greutate, sprijinită de umărul tovarăşului şi într'un baston. 
Piciorul mă doare cumplit. Încă puţin și am răsbit la Jiu. Mi se 


30 VIAŢA ROMINEASCĂ 


pure că niciodată nu ce va sfirşi drumul acesta, Ajungem totuși, 
La o colibă închiriem un cal. Mă ure cu greutate. Ploaia a început 
iurăși repede și mare, Pornim, Prin băltoace êa se sparge în dege- 
tare, Trese prin toate hainele şi mă înyhiață. Piciorul nu-l mai simt 
de durere și frig. Imi pierd răbdarea. Calul e prost, se potienește, 
odată cade în genunchi. O exasperare mă cuprinde şi o simt cum 
creste, fără să o pot stăpîni, Imi vine să strig, să urlu, aci în cimp, 
în mijlocul ploii. Cimpa e departe. De acolo de sus dela Sălane era 
mult mai aproape de noi, De trei ceasuri ne bate ploaia, trecînd prin 
piele. Nu-mi mai vipe nici să strig, nici să protestez, Sunt înțepe- 
mită și îngheţată cu totul. Refuz să mai îndemn glouba. Potopul nu 
se va sfirși niciodată, iar sutul Cimpa, pe care ţăranii ce-i întîm- 
pinăm în drum ne asigură că-l vom întilni numai „acolo“, a de- 
venit o fată morgană. 

Autobuzul lăsat într'o rină, turtit, cu geamuri sparte, multi- 
color ea un päpagal beteag e o vedenie binecuviîntată. Intiiul indiciu 
de civilizație, această caroserie antedelnviană, minunată totuşi, su- 


Peste o ară vom fi la Petroșani, într'un hotel, într'un pat, 
eu piciorul odihnit pe saltele moi. Maşina porneşte cu greu, tremură 
din toate încheieturile, geamurile răngănese, o mie de cioburi ishite 
între ele, Ce importanță are ? Mă seufund în seaunul de piele des- 
fundat, arcurile se îndeasă prin învelitoare. Nu mai simt nimic. 
Mi-e somn, ochii mi se închid, capul se clatină în dreapta și în 
stînga —goseana e stricată —pe armă se sprijină în umărul tovară- 
şului ; moţăi... adorm, 

IOANA POSTELNICU 


PEDEPSE PENTRU LIBERTATE 


i In ziarul „Times, poate cel muri prestigios dintre eotidianele 
britanice, era dăunăzi un articol despre viitoarea pace care se vu în- 
eheia între beligeranți. Desigur, noi, vei ce trăim tulburile zile da 
astăzi, și deci anzim neincetat în juru-ne fraze ce ne trimit ecoul 
doctrinelor actualmente în luptă, suntem obişnuiţi cu toate aceste 
idei, totuşi nu pntem să nu avem o tresărire de surpriză în faţa 
unor texte ca acela din jurnalul londonez, Este, orişicit, ceva 
foarte non, un tratat de pace unde, în loc să se găsească clauze 
teritoriale sau economice, intilnim dour pretenții de politică internă, 
al căror ton este egal de cominatoriu Ia adresa adversarului presu- 
pus răpus, cit și faţă de prezumatul învingător. Intr'adevăr, în acel 
anteproiect de tratat de pace se spune că unicul său conținut va fi 
organizarea libertăţii cuvîntului, religiei și presei în Europa, Eu- 
ropa e societatea politică fundamentală, compusă din State nație. 
nale mai mult san mai puțin confederate. Și pentru ca țările geloase 
de autonomie să nu se alarmeze, anteproieetul repetă, de maè multe 
ori, formula liniștitoare: „confederate după modelul netaalei eon- 
ferințe balcanice sau al uniunei ţărilor baltice, 

Putem lăsa deoparte problema federalizării europene. Nu pen- 
tru că ea ar fi insolubilă sau incompatibilă cu o deseoltare ori cât 
de mare n suveranităților naţionale, nici că un asemenea regim pan- 
european n'ar fi de dorit, ci pentru că această problemă nu o condi- 
ționează în mod absolut pe cealaltă. Organizarea europeană u celor 
trei libertăţi fundamentale nu depinde neapărat de vreo federali- 
zare juridică și economică a Statelor de astăzi, după cum nici astăzi 
nu se poate spune că o oarecare federalizare nu există deja, Pro- 
blema însă a libertății în Europa e o chestiune oarecum separată, o 
problemă care depinde de alte condițiuni, la care de obiceiu niei 
nu ne gindim, și anume de o transformare din temelie a codului 
penal, 

Nu-şi poate cineva închipui ce gren o să se modifice un cod 
penal. Dela Becari și pînă la ultimele inovațiuni pozitiviste sat vo- 
luntariste (aga se chiamă doctrina nouă germană) teoriile și apliea- 
tiile legislative s'un succedat cu zecile — a-și putea aproape zice cu 


32 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Si totuşi, nu s'a sehimbat, în fond, nimic, Cetiţi, fiindeă vă 
para pei pihaa strat excelenta expunere de motive făcută de Con- 
siliul Legislativ romîn a nouei noastre legiuiri Carol II. Inovaţiile, 
punerile la punet, combinarea cuminte a tendințelor diverse pentru 
a face o sinteză a tot ce e bun în fiecare concepţie penală, — toate 
aceste se păsese eminent realizate în nona carte a pedepselor, pro- 
mulgată anul trecut. 

Decit, din acest nou cod — precum şi dm toate cele votate în 
cursul aceleiaşi generații de penaliști — lipsesc tocmai reformele cele 
mai importanta, acelea fără de care societatea contemporană însăși 
devine neviabilă. De sigur, juriştii eminenţi care, la noi ca și în alte 
state, au elaborat nouile anteproiecte, n'au nicio vină. Nu puteau 
introduce acele reforme „despre care vom vorbi, pentru simpla pri- 
cină că ideile care le inspiră nu se găsese în niciun tratat de drept 
din lume, în nicio lucrare penală existentă astăzi, Aceste idei n'au 
fost formulate încă, deşi realităţile economice şi morale cure le alcă- 
tuiese substructura au ajuns la o intensitate acută și primejdioasă. 

Codurile penale în vigoare păcătniese prin două lipsuri. Lasă 
nepedepsit delictul cel mai grav, delictul care periclitează cel mai 
mult societatea de astăzi. Și, în al doilea rînd, jumătate din pedep- 
sele din codurile actuale, anume acele cn caracter pecuniar, sunt 
ineficace, Amenzile, așa cum sunt ele edictate de codurile chiar cele 
mai moderne, sunt pedepse care pur și simplu nu pedepsesc. ; 

Intr'adevăr, pedeapsa trebue să aibă multiple efeeta: să fie 
reparatorie pentru victimă, să fie exemplară pentru ceilalți, să fie 
remlucativă pentru vinovat. De aceea trebue să fie foarta minuțios 
proporţională eu culpa, Codurile noastre cred că o pot realiza asta 
printr'o seară calenlată în unităţi de timp pentra închisoare și În 
unităţi monetare pentru amendă. Pentru închisoare sunt dispus a 
crede că măsurătorile au fost perfecte. Pentru amendă însă nu există 
nicio proporţionalitate. Căci o aceeași amendă, pentru aceeaşi infrac- 
țiune, şi ori cât ar jongla judecătorul între un maximum și un mini- 
mum permis de lege, nu parvine aproape niciodată să pedepsească. 
Vreau să zie că sau pedepseşte prea mult, sau prea puţin. Și asta 
fiindcă efectul pedepsitor al unei privaţiuni Lănești nu depinde de 
cuantumul sumei, ci de raportul acesteia cu bugetul personal al de- 
lieventului, O amendă de 100.000 de lei este pentru d-l Pierpont 
Morgan cit unu de 1 leu pentru un funcţionar superior din Ro- 
minias; iar o confiscare de 100.000 lei pentru un profesor sau magis- 
trat bucureștean constitue o catastrofă mult mai mare decit o pier- 
dere de 1 miliard pentru d-l Ford. 


Se va spune poate că o asemenea eîntărire farmaceutică a efec- 
tului psihologie nu cadrează cu obiectivitatea rigidă a unei reguli 
de drept, Prineipiul hedonistic- al „utilității marginale“, aşa zisa 
„Grenznutztheorie“* e o incontestabilă şi foarte explicativă teorie în 


PEDEPSE PENTRU LIBERTATE 33 


Economia politică, dar — se vu zice — are un caracter prea imate- 
rai prea ideal-moral pentru a fi folosită într'un text de legisla- 
une, 

In realitate nu-i adevărat nici că penaliștilor le repugnă psiho- 
logia, nici că ea nu e uplicabilă — și chiar efectiv aplicată — în 
dreptul pozitiv, Să ne amintim toată nebuloasa filosofie a lui „uomo 
criminale“, metafizica antropologiei lombroziene, a psihologiei po- 
vitiviste, a sociologiei garofaliene. Penalistul se simte fosrte bine în 
mijlocul teoriilor mai mult literare decit ştiinţifice asupra sufleta- 
lui delieventului. Pe de altă parte există o întreagă ramură a drep- 
tului care e direct şi riguros fundată pe acen „Grenznutztheoria'*, 
pe seara de plăcere și durere a cheltuielii băneşti. Este Dreptul 
fiscul, mai precis: legislația impozitelor directe. Degrevări lu bază, 
proporționalitate a impozitului pe venit, progresivitatea impozitu- 
lui global, adică instituit pe totalitatea bunurilor unui contribuabil, 
iată tot atitea dovezi că psihologia economică este uneori buza pe 
care regede textul de lege şi-i condiționează direet precizarea în de- 
talin a materialelor, 

Acest exemplu luat din Dreptul fiscal este de altminteri mai mult 
decit un exemplu; este un model. El poate fi sursa de inspiraţie 
pentru o corectă stabilire a pedepselor băneşti, Acel maximum și 
minimum, pe eare codurile penale le statilese pentru aproape fie- 
care amendă, nu trebue să se refere la două sume determinate de 
bani, ci la două cifre de alt gen, la slovă procente, la două cantităţi 
la sută. Cu alte cuvinte, un cod penal care ar dori să stabilească sane- 
țiuni pecuniare echitabile şi (even ce-i exaet ucelași lueru) eficace, 
va trebui să spună nu că, pentru cutare delict, amenda va fi dela 
100 de lei la 10.000, ei, bunioară, dela 5 la 20 la sută din venitul în. 
fraetorului. Judecătorul sa va mişea în interiorul dintre maximum 
ți minimum pentru a ajusta pedeapsa la gradul de culpabilitate al 
delicventului, și nu la gradul său de bogăţie. Această ultimă potri- 
vire s'ar face automat prin însăși exprimarea pedepsei sub forma 
unui procentaj, al unui atit la sută din patrimoniul prevenitului. 
Faţă de calculu) prin procentaj la buget, toate bugetele sunt egale, 
toţi delicvenţii loviți la fel, indiferent de avuţia ori sărăcia lor; 10 
ln sută din averea d-lui Rockefelar reprezintă, psihologicește, exact 
tot atit cit 10 la sută, oricare 10 la sută din venitul oricărui alt om 
din lume, sau dacă nu, se poate şi aci, alături de principiul propor. 
ționalităţii, introduce acela al progresivității. 

Există un început de introducere, pe cale judiciară, jurispru- 
dențială, a acestui înalt principin de drept în unele procese de di- 
vort. Adeseori — mai ales în America — soțul e condamnat să plă- 
teaseă, toată viața, soției sau fostei sale soții bunioară 50 la sută din 
tot ee el cîștigă, De sigur, nsemenea sancțiuni, trec, în cercurile ju- 
ridice, drept sancţiuni civile şi nu penale, Decit oricare ar fi for. 
mula judecătorului, e limpede că aceste daune sunt în fond pedepsea 
propriu zise. Ele supără; ele ustură, Sunt o amendă, ò amendă ea 


3 


34 VIAŢA ROMINEASCĂ 


oricare altu. Judecătorul american care o pronunţă, știe că nu-i des- 
unare, ci pedea şi chiar : ; 

Astfel, pe aici ea totdeauna, „zic dreptul“, S 
creează, prin interpretare, în sensul dezideratelor morale 

i entului. i 
P p poues e modelul după care trebue reorganizată toată acea jumă- 
tate n codurilor penale care se ocupă eu pedepsele în bani, f 

Şi ur fi absurd să se obiecteze că aplicarea unui asemenea sistem 
u complicat, sub cuvînt că este aproape imposibil să se ştie, pentru 
fiecare om, cit de bogat este, In realitate este perfect posibil să an ză 
minim, pentru fiecare om, acest Îneru ; şi mai e și perfect simplu 
o facem, de vreme ce orice cetățean are o fose de impunere, o declara- 
tie de venituri, un certificat de buget, Este exact declarația pe care e 
nevoit să o facă în tot cazul pentru fise, Și aceasta ponta fi oricînd, 
foarte comod, baza de caleul a amenzii. i 3 

Ar fi așa de ușor pentru penalişti să introducă această santem 
litate simplă în noile lor coduri, Decit toemai nu este ugor să me: 
vingi pe un penalist să facă ceea ee niciun penalist pe lume n'a pe 
“dunt Încă, Intre penalişti există o solidaritate eel puţin tot atit d 
tare cit şi nceen dintre clienţii lor, delievenţii ; un „špirit de corp‘, 
o mentalitate conjurativă, o frăție ca de conspiratori, Aceleași priviri 
oblice, suspicioase, disprețuitoare, faţă de orice eugetător care nu 
aparține clanului penaliştilor regulaţi şi înscriși. Este aproape o ne- 
bunie să-şi închipuie cineva că un penalist va putea vreodată orase 
o supeatiune dela un nepenalist. Iată de ce este nevoie de o adevăra 
reonluţie spirituală, sau de cine ştie ce hazarduri favorabile (un mi- 
nistro de justiție nejurist, un rege pasionat de această problemă, 
etr.), san atunei de urgenţa unei nevoi acute, (da exemplu disolvarea 
iminentă a represiunii într'o societate dată), pentru a se învinge, an- 
toritativ, prejudacata de specialist a penaliștilor și a se ajusta ĉo- 
durile penale la Istoria contemporană., i 

Dar să presupunem că Iuerul s'a realizat. De altminteri presupu- 
neren e în fond o certitudine pentru viitor, căci este imposibil ca mai 
curînd ori mai tîrziu reforma să nu aibă loc, Ea e nu numai foarte 
adecuntă structurii morale din statele actuale, dar este și singura 
adeenată. Se poate chiar prevedea o prevalare progresivă a pedepsei 
pecuniare faţă de aceea privativă de libertate. Inchisoarea è inco- 
modă, costisitoare, iar, pentru anumiți deliquenți foarte corupți, ine- 
fiente. Este un lux din toate punctele de vedere. Pe cînd amenda, 
strict proporțională bugetului individual, este, ori deciteori averea 
prevenitului se ridică la o sumă mare, cea mai uşurătoare din tonte, 
cea mai exemplară pentru public, cea mai comodă, mai puţin costi- 
sitoare pentru stat, şi desigur cea mai îmbogăţitoare pentru vistieria 
publică, Putem, fără grijă de a fi desminţiţi de evenimente, pre- 
vesti, că, într'o mare măsură pedeapsa bănească va suplanta pe vii- 
tor pe aceea a recluziunii, Aceasta e și în firea lucrurilor, a Istoriei, 


PEDEPSE PENTRU LIBERTATE 33 


a stadiului capitalist de evoluție al societăţilor noastre, fundate, 
cum se zice, „pe primatul economiei“. 

Așa dar să presupunem că reforma noastră penală, învingând 
aprehensiunea penaliștilor, s'ar realiza, Decit, pedeapsa è numai in- 
strumentul; scopul e pedepsirea, adică înlăturarea infracțiunii. Şi 
meri miia o altă problemă nouă, o altă reformă penală de înde- 
plinit, 

Spuneam, la început, că principalul delict din societatea modernă 
codul nu-l pedepseşte, Este vorba de delictul de presă, Afirmaținnea 
publicată și nesprijinită pe dovezi. Sancţiunile împotriva ealomniei, 
a diformațiunii sunt astăzi ridicole, Cinci lei — în monedă mai forte 
deei cinei centime — este exact ca și cînd nu s'ar pedepsi de loe. Se 
pot cere, ce-i drept, „daune morate“ ; decit dacă acestea sunt cituși 
de puțin ridicate, ele obligă pe reclamant, în momentul intentării 
procesului, ła taxe conrme, plătite prealabil şi independent de faptul 
cîștigării sau pierderii în fața tribunalului, 

In realitate, pedeapsa plătită de calomniator nu trebue să aibă 
enrurterul de daune, nici să fie proporționată dimensiunilor preju- 
diciului cauzat victimii. 'Trebue să fie o amendă ; firește cu un mini- 
mim și un maximum, dar aceeași pentru toate cazurile cînd s'a pro- 
dus acest delict precis; afirmarea prin presă a unui neadevir, sin, 
ceea cei acelasi Ineru, afirmarea nedovedită, Pe de ultă parte, înlo- 
cuind suma brută prin „procentajul bugetar‘, se adaptează perteat 
sanețiunea la infracţiune, şi se egalizează pentru toți, indiferent de 
ei ep sau avers, 

A are poate curios ca defăimarea, insulta, să nu fie pedepsite pro- 
porținal en intensitatea lor și a răului pricinuit, Decât ki au altă că 
minciuna, inducerea publicului în eroare, insulta şi ponegriren sant 
crime totdeauna egale en ele însele. Niciodată o ealomnie nu poate fi 
mai mică decit o altă calomnie, Toate sunt odios de egale în oroare. 
Toate lovese în ce există mai scump pe lume: securitatea onoarei, 
securitatea informațiunei. Un om trebue să aibă dreptul să trăiască, 


Omenirea e fonrte sensibilă la această crimă fundamentală. ori- 
mă care copleșeşte în importanță pe oricare alta, Și atunei cînd simte 
că nceastă nelegiuire tinde să invadeze societatea, — se apără, 

Trăim tocmai. în zilele noastre, un asemenea m 
Sfineterele morale care, pînă în secolul trecut, astupau ieşirea calom. 
niilor prin presă, și care îngăduiau un regim de libertate a cuvîntului 


Şi atunci reacţiunea de apărare a fost controlarea rin Stat 
însăşi libertății serisului. Remediu nu zic mai rău decât răul, a sa 
mult mai puţin rău. Totuși întru eîtva seuzabil. Căci orice „primă 


36 VIAŢA ROMINEASCĂ 


reacțiune“ de apărare e Prustă, violentă, primară, direetă și totali- 
tară. Din fericire, totdeauna îi urmează o a doua, mai chibzuită, mai 
complexă, mai multiplu adaptată scopului. Apărînd demnitatea ome- 
nească, societatea începe prin a ucide libertatea omenească. Dar se 
poate perfect salva una fără a se viola cealaltă. Un mijloc sigur e 
acela de care vorbeam mai sus: pedepsirea cumplită a afirmaţiunii 
nesprijinite pe dovezi, Că uneori e greu de adus dovezi, chiar cînd 
dreptatea e certă în conștiința scriitorului —, aceasta e o complicație 
a problemei despre care am mai spus cîndva cîteva cuvinte (v. „Viaţa 
Romînească'*, Nr. 9, anul 1938, p, 115). Dar dificultățile de detaliu 
se pot înlătura, Ele nu trebue să ne rețină dela o reformă de care de- 
pinde însăşi libertatea omenească, adică cel mai rivnit şi mai onorabil 
dintre bunurile de pe acest pămînt. 

Cum spuneam, o asemenea reformă, fiind esențialmente o re- 
formă a codurilor penale, presupune o întreagă revoluție în popula- 
ţia penaliștilor. 

Lucru desigur greu, totuşi nu imposibil. In tot cazul, de această 
reglementare eficace a delictului de opiniune și a crimei de minciună 
depinde renașterea libertății cuvîntului, Să ne grăbim să o facem. 
Căci peste cîțiva ani se va încheia Pacea. Și ea nu trebue să fie altfel 
decit așa cum ziarul „Times'* o spunea zilele trecute. 


D. |. SUCHIANU 


DIN PAUL VALERY 


CIMITIRUL MARIN 


Senina culme, prag de păsări sfinte, 
Lung între pini palpită "ntre morminte: 
Amiaza fără 'nduplec, din scântei, 
Re'nvie marea pururi reînwată... 

O, după gindul pur, lunga răsplată 

A ochilor spre pacea unor zei! 


Ce încercări de fulgere consumă 
Atitea nestemate de-albă spumă? 

Și câtă linişte se țese "n zări! 

Cind pe adineuri soarele se-așlerne 
— Bilințe simple-a cauzei eterne — 
Timpul sointeie, Visu-i adevăr. 


Comoară 'n veci, templu drept al gîndirii, 
Pace 'ntrupată, cumpăt al privirii, 
Oglindă trează, ochiu co'n tine-ascunzi 
Atita somn sub un văl de văpac, 

O, iu tăcerea-mu! Tainică odaa! 

Dar culme de-aur sub solzii rotunzi, 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Timplă de Timp, un dor doar te cuprinde, 
Spre punctul pur mă 'malț a mă deprinde 
Inconjurat de ochiu-mi pe ocean: 

Și zeilor ca jertfa cea mai scumpă, 
Senina scînteiere’n larg aruncă 

Peste adincuri dispreț suveran. 


Ca fructul ce se pierde în savoare, 
Cum în deliciu, forma care moare 
Igi schimbă neființa 'n mii de guri, 
Respir în aer hoarea-mi viitoare, 
Și cerul cintă'n sufletu'n viltoare 
Schimbarea malului în vuet pur. 


Cer vecine, tu, priveşte-mă'n schimbare! 
După atita culme, dup'atare 
Neincordare 'n pragul unui sbor 

Mă las în zare luciul să mă "mece, 

Peste morminte moarte umbra-mi treca 
Inlănțuindu-mă în mers usor. 


Sufletul pradă torțelor luminii 
Eu te înfrunt, dreptate a seninei 
Urgii de soare, crunt săgetător! 
Şi te redau la locu-ți fără tină: 
Priveşte-te! Dar a redă lumină 
Tot cere umbră, preț isbăvitor, i 


O, singur pentru mine’n mine, mie-mi, 
In prag dè cint, în preajma unei inimi, 
Intre meant și fulgerul de gind, 

Ascult adincul linişti-mi eterne: 
Sonore, sumbre, și-amare cisterne 
Sunind în suflet golu'm veci erescînd! 


DIN PAUL VALERY 


Ştii tu, fugară sprintenă prin eringuri, 
Tu, golf flämind al firavelor dimburi, 
— Taine de flăcări pe-ochii mei răpuși — 
Ce trup mă atrage lin spre-a sale ținte, 
Ce frunte grea m'apleacă pe morminte? 
Un fulger doar gîndeşte la cei duși, 


Inchis, sfințit de-un foc fără 'ntrupare, 
Pragment de glie prins în fulgerare, 
Ast loc îmi place, dominat de torti, 
Compus din aur, pietre, cetini sumbre, 
Cu-atitea mârmuri tremurînd pe umbre: 
Marea de strajă doarme peste morţi. 


O, lătrătoare, "'nlătură profan! 
Cind singuratec, simbind ca ciobanii, 
Imi pase prelung, ca tainice miari, 
In albă turmă lincle-mi morminte, 
Alungă stolul lung de păsări sfinte, 
De vise vagi, de îngeri rotitori! 


Ajuns aci timpul e nepăsare. 

Grecrul sgine argita la soare: 

Totul e ars, topit, primit în dar 
Pe-altarul mut şi ne'ndurat al firii, 
Și viața vastă, vis al nesfirpirii, 
Și-aleanu-i lin și cugetul o clar. 


Stau bine morții 'n glia cea adincă 
Ce le preface taina callă'n stincă: 
Amiaza”'n slävi, încremeonita-amias" 
Se prinde "n gind, cu gindu-i se "mpreună. 
Frunto *mplinită, neânfrintă cunună, 
Fu sunt în tine tainicul talaz. 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


Mă at pe mine doar ca să-ți port chinul: 
Regretele, "ndoiala-mi şi suspinul, 

Sunt umbra diamantului tău clar: 
Da'n noaptea grea de lespezi funerare 
Un stins morod ce-ţi doarme la picioare 
Spre bine "'ntoarce chipul său fugar, 


S'au destrămat într'o grea neființă, 
Argila roşie soarbe alba fiinţă 

Şi harul vieții trece 'n flori pe rînd... 
Unde sunt morții cu-ale lor cuvinte, 
Chipul lor tainic, ne'nfrățita minte? 
Door larva toarce'n plinsul de alteînd. 


Chiot nebun de fete amețite, 

Ochi înnecați, pleoape umezite, 
Sin fraged ce se joacă cu-al său foc, 
Imsingerarea buzelor învinse, 
Supremul dar şi minile cuprinse, 
Totul dispare şi reintră "n joc. 


lar tu, o suflet, speri o mălucire 

Care să n'oibă oarba strălucire, 

In ochii grei a undelor de-aci ? 
Cintă-vei cînd pluti-vei prin tărie ? 
Da, val e totul, Ființa-mi se subție... 
Chiar sfinta nerăbdare va muri. 


Firavă nemurire "ntunecată! 
Mingiietoare crunt încununată! 

Tu ce din moarte faci un sin matern, 
Ce sfint eros ce îngelare blândă! 
Cine n'alungă'n veci hida osîndă: 
Teasta deșartă cu-al său ris etern? 


DIN PAUL VALERY 


Părinţi adinci, voi timple părăsite, 
Ce sub lopeți de țărină svirlite 
Sunteţi pământ sub pașii noştri reci, 
Mistuitorul vierme fără tihnă 

Nu este 'n voi sub lespezi de odihnă, 
E’n viața vie, pi mă roade 'n veci, 


Iubire poate, sau de mine ură? 

Atit de aproape-i crunta-i mușcătură 

Că toate numele i se cuvin, 

Tot una-i. Vede, vrea, gândeşte, simte, 
Prupu-mi îi place, și cînd dorm, în minte 
Vegheasă viu, și viu îi aparțin, 


O Zânon, crude Zânon din Eleea! 
Străpunsu-m'ai tu cu săgeata-acoca 
Ce tremură şi sboară în nesbor? 
Svonul mă'nvie, săgeata mă curmă... 
Și soarele — Ce umbră fără urmă 
Po sufletul ce-aleargă fără spor! 


Nu, mu. Te-avintă'n ora trecătoare! 
Sparge, o trupu-mi, Jorma ginditoare! 
O suflete, bed vintul dela mal! 

O doare rece de prin larg adie 

Și mis mă redă. O viagă vie! 

Alerg spre mare să renase din val. 


Da, mare, tu, delir de nesfirșire, 
Panteră licie, hlamydă subțire 
Ce mii şi mii de idoli o străpung, 
Hydră de-azur awmdă doar de tine 
Ce te sfipii în vuet și lumine 
Imtr'un tumult care tace prelung, 


41 


42 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Mă 'ntorc la viață. Se înalță vintul, 
Sboru-i imens închide ?n cărți cuvintul, 
Valul în pulberi se avintă ?'n larg. 
Sburați spre larguri, pagini însorite, 
Sfărmaţi, o valuri, sfărmaţi înmiite 
Senina culme cu sbor de catarg, 


9—10 lutie 1930 


UN ȚIGARET SPECIAL 


Intr'o dimineaţă pe la unsprezece vocea de bărzăun a lui Buzatu 
se auzi pe coridor: 

— Măi care cumperi... 

laringele lui metalic, răguşit și profund, făcea să sbârnâie ges- 
murile, cu sunetele pe care le emitea, cu o goarnă veche şi coclită : 

— Măi cara cumperi... 

Peste citeva clipe uşa odăii noastre se deschise și el apăru deo- 
dată, într'un nor de abur, format din rotocoale care se gudurau în 
jurul lui, ca nişte căţei pufași și alburii. Afară era frig și umezeală, 

— Măi sare cumperi un ţigaret cu femeie în el? 

După se rosti această invitație, Buzatu se apropie de sobă să 
se încălzească, Capul lui de boxeur, cu păr scurt şi aspru, era vînăt 
de frig. Se vedea că de dimineață colindase toată închisoarea fără 
să-şi poată vinde marfa. Buzatu, aşa gros și greoi cum e la voce şi la 
umblet, e cuprins totuși de un neastimpăr de argint viu, într'o per- 
petuă mişcare și agitație, De la șuse dimineața cînd se deschid odăile 
şi se face apelul, silueta lui rustică, atît de ciudată în pardesiul de 
eroială englezească, poate fi văzută cum dă tireoale pe la infirmerie, 
pe la cantină, pe la celulele unde dorm boierii, la minori, la trecă- 
tori, la „privința mare“ şi la „privința mică“. 

— Mă: care ai de vinzare o juma de piine? 

Dacă a început cu formula asta într'un colț al închisorii, peste 
un sfert de oră el are să ajungă în celalt colţ, rostind-o prin cori- 
doare, pe la toate ferestrele, prin toate camerile, ca un dascăl care 
ar da ocol bisericei cu o rugăciune. 

— Măi care ai de vinzare o juma de piinef 

Vocea lui e groasă, teribil de groasă, şi cu o ciudată facultate 
de a face să dăinuie ecoul cuvintelor, multă vreme după ee au fost 
rostite. În timp ce Buzatu îşi face rondul, peste tot Văcăreștiul plu- 
teşte parcă un dangăt de clopot: 

— Măi care ni de vinzare o juma de piine! 

Asemeni acelor mici prăvălii, aproape suspecte, din unele por- 
turi cosmopolite, a căror multiplă activitate este rezumată în această 
formulă serisă în diagonală pe geamuri: „Import-Export'*, activi- 


44 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tatea lui Buzatu poate fi cuprinsă într'o formulă asemănătoare: 
„Vinde-Cumpără“*. In adevăr, rolul, pasiunea și misiunea lui Bu- 
zatu la Văcăreşti, stă în împlinirea fără răgaz a tot ceea ce poate fi 
diabolism în această lapidară formulă comercială: Vinde-Cumpără, 
Din necesitate, dar şi din vocație, Buzatu este colportorul permanent 
şi stărnitor al tuturor obiectelor ce sunt de vinzare în închisoarea 
Văcăreștilor, 

— Măi care cumperi o pereche de ismene bune? 

Vocea lni se ande de departe şi stăruie între zidurile închisorii 
pină ce Buzatu şi-a găsit cumpărătorul şi a încheiat tirpul. Dar din 
banii obţinuţi el vrea să-și ofere numaidecit o supraalimentație şi 
atunei pornind să cutreiere odăile, biziitul lui gros de bărzăun se 
nude din non: 

— Măi care ai de vinzare o juma de pîine? 

Evident, piine se găseşte şi la cantină. Dar Buzatu caută piine 
„de ocazie*, Cite unul cărnia i-a venit mîncare de acasă şi îşi vinde 
pîinea închisorii pe un preţ de nimie. 

De altfel, la rîndul Ini, Buzatu vinde tot ceen ce are de vânzare, 
pe preţuri de nimic, Negustoria lui e un șir nesfirșit de „ocazii“! de 
obiecte vîndute uluitor de ieftin. E un fenomen al închisorii unde 
banii își înzecese deodată valoarea. Buzatu și clienții Ini știu toate 
acestea. Rinduri de haine, perechi de pantofi se vind uneori pe 
cîțiva poli. Buzatu face marabrul, grotescul sau uneori amuzantul 
colportaj. 

— Măi care cumperi... 

— Măi care vinzi... 

Acest „măi earo“ e o formulă a lui personală, un fel de blazon 
vocal, după care e recunoscut în toată închisoarea, el, unicul, incom- 
parubilul, Buzatu. E „marea înregistrată“ a negustoriei lni. Rind 
pe rînd toţi cei care lipsiți de bani și răsbiți de foame se hotărăse 
să-şi vîndă cite ceva din lucrurile cu care au venit de afară, îl oprese 
pe Buzatu și i le predau, ea singurului om în stare să scoată ceva 
pe ele, 

— Nea Buzatule, îi spun ci ea să îl perie, deși Buzatu e destul 
de tînăr, iată tabacherea asta, e destul de mişto, Poate fi găsești un 
muştariu. Seoti pe ea ce vrei, mie îmi dai șase lei. Mă taie al dra- 
eului la ramazan, 

, — Bine, măi fratemiu, te servese, răspunde Buzatu protector 
și eu compasiune. Și nnmaidecit geamurile odăilor încep să sbîrniie: 

— Măi care cumperi o tabachere Li 

El trece din odaie în odaie, eădelniţind vocal, iese prin curți, 
se amestecă în grupurile de pușcăriași arătîndu-le tabacherea : 

— Măi care dai doişpe lei pe tabacherea asta? 

„Bineînţeles că atunci cînd se păseşte mușteriul, începe toemeala. 
Ducă Buzatu a cerut „loișpe lei“*, acesta dă cinci. Buzatu lasă nu- 
maidecit la nouă. Tirgul se încheie la opt și uneori chiar Ja şapte, 
după ce Buzatu a cheltuit destulă elocință; mu într'un fel volubil, 


UN ŢIGARET SPECIAL 45 


fiindcă nu e „stilul: lui, ei masiv și greoi, punindu-și în valoare 
timbrul profund al vocii. Incercările cumpărătorilor de a se men- 
ține în preţul scăzut olerit la început, el le stărimă privindui sar- 
castie și vorbindu-le, de parcă i-ar lovi în cap cu nişte ciomege: dă 
măi, haida măi nu te mai codi, e chilipir măi, îi trebue piine măi că 
altfel n'ar vinde-o măi... 

In felul acesta vinde Buzatu tot ce pot avea pușcăriașii de vin- 
zare : bricege, bucăți de săpun, prosoape, cuie, oglinzi, pantaloni, 
pantofi, cravate şi uneori lucruri din cele mai neașteptate, Așa de 
pildă, Buzatu a apărut într'o seară pe coridoare, puţin înainte de 
închidere : 

— Mii care cumperi lemnul ăsta barosan? 

El avea în mină o bucată de lemn, furat pe semne de pe undeva. 
Era un mie butue, numai bun să țină focul peste noapte. Domnul 
Niculae contralandistul de portocale dela pivniţa treia, l-a întrebat: 

— Cit ceri pe el mă Buzatule? 

— Un leu boierule, a răspuns Buzatu on un ner suveran, svir- 
lind preţul aproape ca o sfidare. Ştia că nu mai poate incape nicio 
toemeală. Contrabandistul a scos portmoneul doldora de bani și i-a 
dat un leu, luîndu-și în primire lemnul, 

In dimineaţa aceia cînd a intrat în camera noastră, Buzatu avea 
de vînzare un lueru deadreptul năstrusnie, 

— Măi eare cumperi un ţigaret special cu femeie goală înă- 
untra? repetă și preeciză el întrebarea, după ce ajungind la sobă, 
făcu eu cehii ocolul celor prezenți, 

Nae minorul, care era în partea cealaltă a camerii, sări numai- 


— Aha, țigaretul, exclamă el plin de bucurie, lăsînd să se în- 
țeleagă că avea cunoștință de existența acestui obiect, Si se apropie 
de Buzatu, cu ochi strălueitori. In afară de Nae care nu era decit 
servitorul camerii şi dormea la minori, nevenind decit dimineața 
pentru curățenie, se mai aflau atunci acolo: Bella falșificatorul de 
bani, Stoenescu comisarul devenit spărgător, Florescu omul misg- 
terios care ştia pe dinafară codul penal, Dumitrescu, studentul Je- 
gionar de pe Griviței care trăsese cu revolverul în chiriagul tatălui 
său şi David desenatorul bandei de falsificatori. 

— Ce ţigaret e ăla măi! îl întreb din colțul meu pe Buzatu, cu 
aierul unui eventual cumpărător. Buzatu e greoi, dar Nae cînd ande 
această întrebare sare În sus și începe să se agite. 

— Un ţigaret special, spune și el, Şi repezindu-se, in țigaretul 
din mîna lui Buzatu și mi-l aduce, E un ţigaret obişnuit, scurt și lä- 
tiret, cam cît degetul mie al unei miini, E făcut din materialul acela 
gălbui care imită chihlimbarul, Gura îi e murdară şi îmbiosită de ne- 
greală de tutun. Se vede că s'a fomàt mult cu el. 

— Vită-te pe nici, îmi spune Nae. 

In corpul țigaretului, pe una din laturi, se află, mult mai mică 
decit un bob de mazăre, o lentilă minusenlă. E, în culoarea galbenă 


To, 


dă 


46 VIAȚA ROMINEASCĂ 


a retului, un mie strop bulbueat și incolor. Dacă îl potriveşti în 
rosa pupilei, așa cum îmi arată Nae, privirea pătrunde în inte- 
riorul țizaretului, unde scăldată într’o lumină de soare de n'amiezi, 
se află o femeie complet lipsită de veștminte, Ba stă în picioare, cu 
fața spre cel cure o privește, încadrată de un peisaj sălbatec, de 
stînci și de copaci. Alături de ea se află un ciine uriaș pe care îşi 
sprijină o mină, Corpul acestei zeițe e subțire şi suplu ca al unei fe- 
mei moderne şi ceea ce întărește mai mult această impresie, e părul 
pe care îl are tuns cu breton, acoperindu-i jumătate din frunte și 
dindu-i un ser monden, aproape frivol. 

Cit de mare era această imagine și pe unde fusese introdusă în 
Yuaret, nu se vedea şi nu se putea ști. Pe semne că era lucrul migă- 
los al vreunui pugcăriaș care păstra secretul și tehnica fabricaţiei. 

— Cite parale ţigaretul, măi Buzatule ? 

— Doișpe lei, răspunse el, seurt, 

Buzatu se afla într'una din acele dispoziții cînd arunea prep- 
rile ea pe o sfidare, Așa mi se păruse mie cel puțin, Fiindeă Nae 
cure se afla în dreapta mea pe pat, cînd mă văzu că due mîna spre 
buzunar fără să seot o vorbă, începu să-mi șopteaseă precipitat: opt 
lei, dă-i opt lei că-l lasă en atit, 

Faptul. că se găsea cineva care să cumpere țigaretul, trezi nu- 
maidecit în cameră o mare emoție și un viu interes. Toți îşi lăsară 
ocupațiile de pină atunei, privind atenți spre colțul unde avea loc 
tîrgul. 

— Opt lei, dă-i numai opt lei, continua să-mi șopteaseă Nae, 
tot mai alarmat, ca în fața unui om edre e gata să comită, cu bună 
ştiinţă, o greșeală de neiertat. Dar Buzatu se apropia, masiv și zdro- 
titor, faţă de tentativele disperate ale lui Nae. El privi stupefiat cum 
ti înminni fără nicio vorbă eei doisprezece lei ceruţi. La prînz duse 
vestea în toată închisoarea că Buzatu a vîndut țigaretul fără toc- 
meală și pină seara la închidere a tot vorbit despre întîmplarea 
uerasta ea de un lueru care, în memoria lvi cel puțin, avea să ră- 
mină de pomină, 

In memoria mea, aveau să rămînă de pomină zilele și nopţile 
care au urmat, In clipa în care cumpărasem țigaretul, mai mult din 
simpatie pentru Buzatu, fusesem departe să bănui rolul, fantastic 
aproape, pe care el avea să-l joace în viața prizonierilor dela pri- 
vința numărul cinci, Dureroase şi abjecte în același timp, groteşti şi 
tragiee în orice tuz, fură evenimentele care urmară în camera noas- 
tră, din clipa în care ţigaretul îşi făcu apariția, 

Deabia se depărtase Buzatu, şi vocea lui se mai uuzea pe cori- 
dor: Măi care ai de vânzare... eind David, deobicei palid și taciturn, 
îşi îndreptă ochii spre mine şi întinse mîna: 

z nt bun să mi-l dai puțin? 

„Davi purta în fiinţa Îmi o mare tristețe şi amărăciune, Avea 
miini frumoase și albe, ca de fată, Se spunea că avea mult talent 


UN ŢIOARET SPECIAL 47 


pentru desen și că el crezuse că are să ajungă un mare pictor. Acum, 
se afla condamnat cu ceilalți falșificatori, fiindeă le desenase mo- 
delul hirtiilor de o mie de lei. Nu vorbea cu nimeni, şi de pe patul 
lui privea totul en niște ochi albaștri, a căror culoare nu se potrivea 
deloc cu închisoarea. Acum, privea imaginea dinăuntrul țigaretului. 
Privea atent, minuțios aproape. Mina lni se mișcă de citeva ori în 
ser, eaşicum ar fi vrut să mîngiie ceva. 

Dar alături de el se afla Bella, bătrinul, şi uetsta fi ceru figa- 
retul în ungurește. David i-l întinse tăcut şi cu fruntea mai amară 
încă. La început Bella privi sforăitor, sgomotos, asu cum își bea 
uneori cafeana. Dar după citeva clipe ieni parcă de un nod pus în 
git, fața sbireită i se înezri măi mult şi colțurile gurii i se lăsură în 
jos, eaşicum ar fi trebuit vă i se prelingă pe acolo nişte bale, Aceasta 
fu expresia pe care o căpătară cei mai mulţi dintre puscăriaşii cara 
cerură țigaretul să privească. Lui Nae îi stieleau ochii grozav, iar 
fața lui Stoenescu căpătă o strălucire de fochist de locomotivă, el 
rise sardonie și spuse o mulțime de poreârii, 

Dar omul asupra căruia țigaretul avea să producă o impresie 
cumplită, făcînd în el adevărate ravagii, nu sosi decit către ora prin- 
zalui, cind se dădu drumul celor eare lucrau la ateliere. Savu avea 
vreo treizeci şi cinei de ani, o siluetă deșirată de vlăjgan, și o față 
slabă şi gălbejită, veștedă de foame și de necazuri. Dintre toți prizo- 
nierii suportase cel mai rău închisoarea, In cei doj ani de cind se afla 
închis, părul i se rărise într'un fel macabru, iar dinții îi căzuseră 
aproape toţi. Vorbea morfolit, dintr'o gură ştirbă gi scofileită de 
babă. Era cel mai demoralizat și mai prăpădit dintre toți puşcă- 
riașii, Aceştia avean pentru el oarecare considerație și compătimire, 

In libertate, Savu fusese dirigintele unni oficiu postal dintr'un 
araş de provincie. Ehe! făcea el un gest care părea că rezumă pră- 
buşirea unni imperiu, în timp ee ceilalți îl priveau muţi de admi- 
rație. Și toţi îşi dădean seama ce fusese viața lui Savu pînă la inchi- 
soare. Diriginte al oficinlui poştal. Făcuse parta din cele citeva 
notubilități ale orașulni. Avea fotografii de pe vremea aceia. Un 
băiat frumos, îmbrăcat elegant. Preză impecabilă, eravată paplon. 
Seara cînd ieșea în centru, fetele... Și eueoanele eare veneau la ofi- 
ciu cu scrisori... Bruse, această existență fusese curmată şi Savu 
aruncat în închisoare, pe doi ani şi jumătate, pentru o lipsă în cassà 
de numai treizeci şi şapte de mii, spunea el. Şi totul nu fusese decit 
o lucrătură a unor duşmani pe care visa să se răzbune, la liberare, 
Dar pînă atunci Savu se scofiloise, nărnindu-se treptat, ca un mal, 
ros de apele murdare ale mizeriei. Nimeni din cei cu eare petrecuse, 
nu-l mai ţinuse minte și nu venise să-l vadă, 

Acesta era omul căruia țigaretul lui Buzatu îi fusese parcă pre- 
destinat, să-i aducă aminte, în mod dramatie, timpurile fericite de 
odinioară. 


48 VIATA ROMINEASCĂ 


Deubia intrase în cameră grupul celor care lucrau la ateliere, 
că Nue se și repezi cu vestea: 

— Ia să vedeţi ce țigaret a adus Buzatu şi l-a cumpărat dum- 
nealui. Printre primii care se upropiară, fu şi Savu. 

— Tii|... făcu el deodată, picantă damă domnule! 

Savu găsise în vocabularul lui de fost băiat levent, un califica- 
tiy destul de just. In adevăr, cu tot peisajul rustic și caracterul cla- 
sie al compoziţiei, era ceva picant în femeia din fundul ţigaretalui. 
Poate din pricina bretonului... . 

— Mersi, îmi înapoie Savn ţiguretul, politicos și manierat, Și 
scoase de sub pernă castronul soios, să mănince, Dar după masă, în 
timp ce ceilalţi se pregăteau să se întoarcă la lucru, el se apropie 
din nou de mine: 

— Eşti bun te rog să-mi mai dai puţin chestia aia, numai pu- 
ţin? Şi suridea politicos din gura-i lipsită de dinți, 

— Aa, te, au, domnu Savu... îi făcură puşcăriașii galerie, vă- 
vindu-l iarăși eu ţigaretul, Clopotul care suna intrarea în ateliere, 
îl smulse cu brutalitate din contemplare. Seara, el se întoarse dela 
lucru, mai însuflețit ca deobicein, O flacăre mică îi pilpiia în pri- 
viri., Și uneori își mişca buzele, de parcă ar fi vrut să se lingă pe 
ele. De peste paturi, mă întrebă : 

— Mi-l dai să fumez o ţigure cu elf 

Pușcăriașii, făcură iarăși cor. Savu se prefăcu şi el la început, 
că nu-i interesat decit de laturea „picantă“ a chestiunii, 

— Faină damă, n'am ce zice, rostea gura lui ştirbă, cu un aer 
care vroia să fie cinie. Uite una ca asta am să-mi iau cînd o să mă 
liberez. Mai întîi, am s'o pun să se spele bine... 

“Toţi cei de față făcură haz mare. Savu răsuei o țigare şi virînd-o 
în țigaret, începu să o fumeze, dindu-și ochii peste cap, mimând gro- 
tese o mare voluptate şi făcînd aluzii la femeia dinăuntru. 

Dar după apelul de seară cînd furăm îneniați în cameră pînă 
a doua zi și începu noaptea lungă și grea a Văeăreştilor, Savu 
aprinse o nouă pigare și încetă să glumească, Legat la cap cu un 
fular soios, în formă de turban, să nu răcească peste noapte, așezat 
în pat cu picioarele îndoite dedesubt, el fumă cu pasiune şi desnă- 
dejde, trăgînd fumul pînă în fundul plămînilor. Apoi, potrivind ți- 
garetul în lumina lămpii de petrol, el supse cu pupila ca pe un 
haşiş vizual, imaginea femeiei dinăuntru. Tăeut şi palid, nu mai 
făcea niciun fel de aluzie. Ceilalţi puşeăriași, îl priviră şi ei tăcuți. 
Apoi, ea pe o porţie comună de fericire, îşi trecură unii altora tiga- 
retul și fără nicio vorbă îl potriviră în dreptul ochiului. El ajunse 
din non la Sava și însfirşit se întoarse la mine, făcîndu-mă să simt 
că sunt proprietarul anui teribil paradis artificial, 

Tinut în podul palmei, (igaretul nu avea nimie neobișnuit, era 
un obiect banal, în a cărui materie amorfă nu ai fi putut bănni că 
se află un lucru atit de tulturător şi de neașteptat, un peisaj întreg 
și o femeie goală, în toată înălțimea și frumuseţea ei. Era mai ales 


UN ŢIGARET SUC 49 


de necrezut că o astfel de imagine îşi poate face apariția, oricare ar 
fi fost procedeul, neolo, în lumea aceia de pușcăriași descompuşi, eu 
respiraţii otrăvite şi fetide, acoperiți de jeg negru şi de cocleală 
verde a morţii, Şi ceea ce părea cu totul absurd şi miraculos, e că 
imaginea aceasta, cu tot ce era ca în stare să evoce în închisoare, 
teribilele voluptăţi ale libertății, putea fi ținută în cel mai strict se- 
oret, închisă în obiectul atît de mic şi de neînsemnat al țigaretului, 

Un obiect oarecare, mai mie decit o fureuliță san un briceag. 
Dar îl puneai la ochi, şi ca de pe ecranul unui cinematograf, un pai- 
saj plin de detalii și o femeie goală îţi surprindeau privirile, obiş- 
nuite numai cu aspectele -sordide ale închisorii: zidurile leproase, 
hirdaiele de murdării, convoiul pușcăriaşilor tremurind în ploaie și 
frig, ușteptind să li se împartă mizerabila ciorbă. 

Nopți nestfirșite, pînă ce am plecat din închisoare, prizonierii de 
la privinţa cinei, au visat, au fumat şi s'au chinuit cu ţigaretul adus 
într'o dimineaţă de Buzatu. Pină la prînz, David falşifieatorul, îl 
ținea între mîinile lui de fecioară și îşi potrivea în dreptul lentilei, 
ochii albaştri, singura culoare necennșie şi nemurdară din toată în- 
ehisoarea. Ca şi în prima zi, el îl trecea bătrinului Bella, vorbind un- 
gurește. Unul avea o tristețe elegiacă și amăruie de tinăr, altul o tris- 
teţe concentrată și neagră, de bătrin, Veneau apoi la rind toți ceilalţi, 

La prânz, se mai plumea uneori și se mai spuneau porcării. Dar 
seara, țigaretul nu mai era decit prilej de visare sau de chin. Era la 
începutul lui Aprilie și se vestea primăvara, Pe lingă zidurile umede 
ale închisorii, începuse să incolțească primele fire ale ierbii. In va- 
mera în care nu se aflan decit citeva linguri, cîteva saltele de paie şi 
citeva castronașe, alături de bocanci vechi şi de haine rupte, soionse, 
țizaretul avea o strălucire ca de fosfor şi eu teribila imagine pe care 
e cuprindea, trecea din mină în mînă, pe rînd, la toți pușeăriușii, 

— Ia mai dă, să o mai văd şi eu puţin, măi frate-miu. 

— Una ca asta... chel.. una ca asta, oftau ei. Cind o fi să ne li- 
berăm... Dar toţi eran mai mult nişte spectre, niște umbre omeneşti. 

Seara, după ce suna stingerea, țigaretul îi revenea lui Savu, cel 
mai înverșunat emmsumator al imaginei dinăuntra. După ce pașii 
rondului se depărtau și ceilalți pnşeăriaşi adormeau pe rind, Savu își 
întoamea din mahorcă sau din chiostecuri, o țizare pentru marea lui 
visare. Lumina lămpii traversind țigaretul, ducea în el, pînă în fun- 
dul oaselor roase de carii, fiorii sublimi cărora le revina marele merit 
de a fi perpetuat în lungul milenilor, speța umană, Savu se lăsa sgu- 
duit de ei, ca de un curent electrice care l-ar fi electrocutat, 

Vreme îndelungată, pînă ce aerul din cameră se prefăcea într'o 
miasmă din pricina respirațiilor stricate, jar noaptea de afară nu mii 
era decit un vaer de cucuvelo prin care și mai sinistru se auzea stri- 
gătul santinelelor: numărul unu, bine... fostul diriginte al oficiului 
poştal rămânea într'o contemplare, ce începea să se asemene cu de- 
menţa. Luiînd uneori ţigaretul de la ochi și așezindu-l în podul pal- 

mii, Savu îl privea perplex, interzis. Era de nepriceput cum în bucata 


4 


50 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


aceea de material opac poate sta o imagine atit de tulburătoare, atit 
de completă, scăldată într'o lumină care curgea parcă dintr'un tavan 
eu sute de becuri. Savu măsura ţigaretul între degete, îl răsucea pe o 
parte şi alta, uneori parcă încercînd să-l sfărime pentru a ajunge la 
femeia dinăuntru, și iar îl punea la ochi, continuindu-și minute lungi 
infernala contemplare, Intr'un tîrziu capul lui căpăta o expresie de 
parcă ar fi vrut să şi-l sdrobeaseă de pereți. Nine, el făcea cu privi- 
rea ocolul cumerii, apoi se culca dintr'odată, cu un gest hotărît şi 
plin de revoltă. Și nn i se auzea decit oftatul gren, de vită înjun- 
ghiată: 

— Of, Doamne, Duumna |! 

— Cu-cu-veau, Cu-cu-veau, îi răspundeau de afară, cu macabră 
promptitudine, sfintele nopților văcăreștene, singurele spirite care ve- 
gheau somnul blestemat al pușcăriaşilor. 

— Cu-cu-veau, Cu-en-vean | 

— Număru unu, binee... 

GEO BOGZA 


LA RĂSPÎNTIE 


Cind a apărut în ușă, ea desprinsă dintr'un cadru, în rochia de 
tafta roz, lungă şi înfoiată cum erau rochiile de demult, i-a întîlnit 
numaideeit, subt pleoape grele, privirea sfredelitoare şi Parcă... cu 
îndoită expresie. Din gară chiar, cind s'au întilnit întiia oară, au 
atras-o ochii lui, O intilnire cam ca 'n „Anu Karenin'*, şi-a zis în 
primul moment dar a aflat îndată că bărbatul care a ţintuit-o citeva 
clipe sub focul privirilor, în timp ce Radu se preocupa de bagaje, 
era... bărbatul Luciei. Cite Inni să fi trecut de-atunci, de cînd s'au 
întilnit întiia oară? stă Adina şi se socotește. Pe urmă iar își aduce 
aminte... 

„åşa dar bogăţie, notorietate“, a înțeles din capul locului că 
viața Luciei se transformase între timp. lar cind Baby Serghi s'a 
apropiat de ea, triamfător întrucitva (era doară sărbătoritul zilei), 
s'a întrebat cu ușoară îndoială: „Oare şi dragoste? Să-i fi revenit 
Lmciei chiar toate noroacele t‘. 

De ce s'au abținut atita timp, ea şi Lucia, să se mai întilneaseă t 
Și'm timp ce, ca să se așeze pe-o canapea, își destfăcea cu uceeași gra- 
ție de portret faldurile bogate, se încrunta ca să-şi aducă aminte: 

— Dar, eine ar fi crezut? 

Uşor îmbătată de luxul înconjurător, conversa vioi: 

— „„Mărturisese, după emoţiile bacalaureatului, o bucată de 
vreme mi-a fost silă de tot ce implica concentrare, efort, de tot ce 
nu era simplă curgere de viaţă... 

— Şi te-ai grăbit să te măriţi ? In timp ce Lucia îşi ducea viața 
ei activă... 

— Cam aşa cavu,.. 

— i'n timpul ăsta v'aţi pierdut din vedere, 

— Pină cind întimplarea deunăzi în gară, precum știi, ne-a 
adus față'm faţă... 

77 Cind ați simțit că vă iubeaţi totuşi, — o tot deseosea Baby 
Serghi, 

Iar cind s'au așezat la masă, amindoi alături, lumînările arzină 
tainic în sfeșnice de argint, după ce a fost stins randelabrul mare 
de deasupra: 

— Dacă admitem metempsicoza, dumneata, în altă viaţă, pre- 
supun c'ai fost... chinezoaică, 


52 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Pină ntr'atita de resemnată, pină mtr'atita de fără dorinţi 
îți apar? Dar ce vei fi fost dumneata? a întrebat ca curioasă. 

— Condotier, uliu, pasăre de pradă... Nu degeaba's aviator. 

Peste tavan, deasupra, umbra candelubrului — o gumă de 
umbre, unele întunecate, dar altele lucind albe — se așternuse în 
chip de ghirlinzi, de pandantive, de tercei şi de himerice blazoane. 
Și la fel luciau, ca nişte bijuterii, ochii lui Serghi în care se răsfrin- 
geau focurile luminărilor din steșniee, A 

Pină către sfirgitul mesei, n'ar putea reeapitula vorbă cu vorbă 
toate etapele conversaţiei (băuse înte timp vin mult, șampanie, 
licheur, — așa a băut toată lumea în cinstea lui...), i-a goptit în cele 
din urmă: 

— Nu sînt frumos, frumos, dar cine mă cunoaște de-aproape, 
inevitabil, mă iubeşte, Nu crezi! i 

Bi ciudat! aserţiunea aceasta nu i sa părut naivă ori prezum- 
țioasă, cum i s'ar fi părut la oricare altul, ci doar încredere bazată pe 
cunoaştere de sine, simplu adevăr. : 7 

— Dar Lucia? s'a trezit ca atunci că intreabă, puțin cam ca'n- 
tr'un vis. = A să e 

— Lucia. Mereu, Lucia. Peste tot, Lucia, a zis el. 

Pg cae n'a mai întilnit pe nimeni să-i samene, Arzind ȘI 
împrăștiind căldură. Şi dela prima întilnire, din gară chiar, cînd a 
condus-o frumusel la braț, în timp ce Radu şi Lucia veneau în urma 
lor cu hamalii, parcă Par fi cunoscut deecind lumea. 

— Pleci iar? se arăta el mirat atunci în gară cînd eu i-a spus că 
peste citeva zile pleacă In Constanţa. Te plimbi mereu după cum 
înțeleg. Intti la munte, pe urmă la mare, pe urmă poate că iar la 
munte... Și, probabil, ca păsările cerului, veselă, liberă? Probabil, 
de cele mui multe ori, fără... domnul Radu? 

— Da, nu se poate spune că ași fi chiar un om serios, serios, a 
incuviințat ea, 

Așa au stat de vorbă cînd s'au întîlnit întiia oară. 

lar cind să se despartă, pe peron, Lucia i-a poftit ia petrecere. 

— Pentru performanța lui Baby. Ca să-l sărbătorim pe Baby, 
le-a explicat ca, a fost vizibil! eu drag mare, 

Dacă admitem metempsicoza, atunci, da, pasăre de pradă ori 
condatier — a recunoscut doară singur! —trebuie să fi fost, Ori 
poate că după felul cum își pironește uneori privirea să fi fost — 
de ce nu? — un hipnotizator, De ce nu și un înşelător de inimi? 
Un Caliostro, poate? 

Cum stă eufundată adine în fotolin şi cu miinele căpătii în 
odaia de care se simte ea mai mult legată, poate pentrucă altădată 
cu orizont deschis asupra unui pare secular dar căreia i s'a înălțat 
de oitva timp o casă drept în faţă, iarăş și inrăș își aduce aminte... 
Revede cu un fel de desnădejde în cele din urmă, ca şi cum de azi 
încolo şi-ar ina adio dela astfel de recapitulări duioase, şi o zi de 


LA RĂSPÎNTIE 53 


vară între multe altele pe care le-au petrecut dela o vreme laolaltă. 
Cum au fost odată primiţi, toți patru, unde? stă să se întrebe. Poate 
că în vreo insulă din Polinezia, undeva unde se menține raiul pe 
pămînt? Și parcă nici gazda, mititică, dulce şi bătrină, n'ar fi fost 
om obișnuit, ci parcă răsărit dintr'o viață patriarhală de mult apusă, 
îşi zice. O amiază de vară străbătută de pale scurte de vint, eind, 
toropiți de căldură, an sosit ei tirziu asupra prinzului : 

— Sintem flăminzi bunicuţă, o să te păpăm şi pe matu de vie 
dacă nu ne dai repede de mineare, a declarat Serghi, vesel şi ne- 
răbdător ca un copil, dela poartă chiar. 

In curte la umbra deasă a unni cais — era plină curtea eu 
caii — masa fusese pusă cu oarecare trudă, farfuriile și cele tre- 
buincioase fiind aduse toemai din fundul casei și trente pe nrmä 
afară, una cite una, pe-o fereastră. Cind au sosit ei, cucoana cea bă- 
trină, la fereastră încă, trecea servitoarei ultimele servicii- un ser- 
viciu de salată eu sticluțele puțintel stirbite, un vas de ceramică bej 
cu flori... Iar cînd la urmă de tot n fost pus pe masă serviciul de 
seobitori — un trepied fragil on fundiţe albe și'n virt en giioace de 
ou prinsă savant în plasă fină de croșet — din pom s'a desprins o 
caisă mare și răsconptă (anume nn fusese culese enisele ca să vadă 
ei pomii încăreați) împroşeînd cu zeamă galbenă, portocalie, fața 
de masă imaculată, serviciul de salată, trepiedul cu seobitori,.. Dar 
numai bunica părea dezolută de întimplare, Ei patru nu numai că, 
pentra atita, nu s'au necăjit deloe dar din veseli enm eran, nitind 
de foame, s'au înveselit și mai tare, După ce-au tras masa În o parte 
pe care au deretecat-o tot ei într'un minut, s'au cățărat pe urmă, 
care pe ce-au apucat, să culeagă din pomi caisele, 

— Un moment, bunico. Altfel cad şi altele, părea Serghi mai 
înveselit decit toţi. 

Se suise în virful unui scăunel înălţat şi-acela pe um fotoliu de 
pai și dădea drumul fructelor culese în coșulețul pe care Adina de 
jos de subt pom îl întindea, ca să i-l apropie, cît putea mai sus, 

— Mai încet! nu mai prididea en să-l urmărească. Și-şi strimba 
gâtul ea să înalțe coșul. 

Din cind în cînd vintul deschidea tuneluri in frunzișul des de 
deasupra descoperind cerul adine, ars de soare, Umbrele frunzelor 
se clätinau în același timp distinct, una cîte una, peste brațele eu 
minicele dela cămașă suflecate, peste obrajii bronzați, peste părul 
negru puțintel răsfăţat, Din virful scăunelului Baby deelama : 


„Prin terburile crude, 
„Subt cerul fără fund" 
nS auda“ 

„Un bizti profund 


„Adine și liniştit“ 


Ori deunăzi cînd i-a spus că vrea să se despartă de Lucia, re- 
vede ea încă o seară de petrecere. Seena îi stielește o clipă plină de 
graţie şi parcă privită din afară, cu ochiu străin, eu plăcere obiec- 
tivă de spectator. Rochia de tafta, aceeaşi rochie infoiată, şi-a oprit 
mişearea de pendul, tului roz a alunecat în același timp de pe părul 
blond pe umerii albi... și a stat un moment țeapănă în faţa oglinzii, 
ca un potir răsturnat. 

— De cind te aşteptam! i-a zis el eum ca, după ce a sosit tirziu, 
zăbovea încă pe-o sală, singură în faţa oglinzii. Şi pentru moment 
nu s'a putut împiedica să nu fie adine mulțumită că fusese aștep- 
tată cu nerăbdare, Dar îşi aducea aminte cum a protestat mai în- 
colo, cînd au dansat împreună, 

— Baby, Baby... Sint mai cinstită decit crezi, Baby. Și te rog 
numaidecit să mă laşi undeva, oriunde... Te rog. 

Da, Baby Serghi i-a spus lămurit atunci că vrea să se despartă 
de Lucia și e'o vrea pe ca, Adina. I-a spus lămurit, Pe urmă, bine- 
înțeles, că ea s'a cam ferit de el. Iar de două zile la telefon Luciei, 
cum Lucia îi reproşa c'o ocolește, i-a spus în față: 

— Noi, nu trebuie să ne mai vedem... 

Nu şi-a pus în ajun și nici de dimineaţă părul pe bigudiuri ca 
să nu fie ispitită să se ducă la întîlnire, şi stă acuma numai în capot 
şi n papuci de casă așteptind parcă ceva — cef — uşor înspăimin- 
tată, Din cînd în cînd işi scoate din papuci picioarele goale și-și 
priveşte, unul cite unul, degetele, Nu, n'o să știe niciodată Baby 
Serghi cit sînt de frumoase picioarele ei, Şi nici cît e de mătăsos și 
de moale părul ei cînd e lăsat s'alunece liber, aşa ca acum, — își 
trece éa degetele prin păr răsfirindu-l. „Regarder sa vie comme du 
milieu d'un râve'*,.. Liberează-te! trăeşte-ți viața! Renunţă la pre 
vederile cuminţi, la sentimentele generoase, Fiecare — nimeni nu 
poate indrepta nimie — cu soarta care i-a fost hărăzită! se simte 
pe de o parte îmboldită, en toate că nu se clinteşte din fotoliu, să 
alerge la întilnire, Dar revine singură. Să recitească „Ana Kare- 
nint — pentru ce s'a străduit doară să cugete lucid Tolstoi? — îşi 
întoarce gindul la cartea din poulă pe care a luat-o cu intenţie din 
bibliotecă, „Tous les bonheurs se ressemblent, mais chaque infortune 
a sa physionomie particuliăre''. Oare așa să fie? o captivează pri- 
mele rinduri. Dar, după citeva pagini, simte cum cearta dintre soții 
Oblonski n'o mai interesează și renunță pentru moment la lectură. 
Subt influența Anei Karenin, totuşi, înehizind şi deschizind de mäi 
multe ori, maşinalicește, cartea, stă pe urmă şi cintărește adine totul. 
Pentru cteace ar atrâge după sine, pentru ceeace ar implica o con- 
simţite ea mustrare de conștiință, știindu-i pe alții că suferă, și, 


LA RĂSPĪNTIE 55 


inevitabil mai tirziu — de ce să nu spue lucrurilor nume? 

pentru ceeace ar implica ca dezamăgire (Baby este doară — recu- 
noaște o lume — un om fermecător, da, dar şi uşor înflăcărabil 
caprieios, schimbător...) ; da, de ce n'ar fi mai bine să păstreze in 
tactă o iluzie, să rămiie cu regretul a aceeace ar fi putut să fie, eru- 
tind în același timp şi fericirea altora? Cu puțină bunăvoință o pa- 
sune, Orice pasiune, se poate transforma. Inţelegere dulee? Prie- 
tenie ușor inflăcărată ? Izvor nesecat de vis și de înălțare? Oare ce 
înfățișare ar lua en timpul dragostea lor? Și încet, încet, să-i facă, 


Dar tresare cind neașteptat ca o veste, o coală jurnal 

p >. . 2 mare d 
[i înălțată de vint şi aplicată o clipă, ea ţinută de-o iz Se fe- 
reastră. Semn rău! Ce să fie oare? Un jurnal înălțat de vint pină 
la etajul patru? Furtună mare, poate? Altădată din odaia aceasta 


mai linişteşte, Altfel s'ar sbate ferestrele, altfel i i 
eurai, dacă ar fi furtună. Pentru atita, pri Rezl că e 

— Plec miine într'un raid periculos. S'ar 
vezi, i-a zis el cînd s'au intilnit: întimplător depre gr pre cae: 
văzuseră de vreo săptămînă — la o cunoștință comună. Plee chiar 
dacă-i furtună. Afară dacă, în caz că-i vreme rea, vii să mă reții 
Și pem co îi fie furtună, E 

— Plet chiar și noaptea? s'a prefăr -li i 

Dar i i-a confirmat toată pen om er TARI fa ROA 

— Da, chiar şi noaptea, dacă nu vii... Pină la o 

Dacă ar suna la telefon! Să afle dela Leia plec ge ai 
pleacă? îi vine în gind cind pe fereastra dela birou, unde a trecut 
să-și caute o țigară, vede la hotelul de peste drum filfiind tare un 
steag. Dar cînd să pue mina pe receptor își aduce aminte, Ce i-o fi 
venit deunăzi s'o prevină pe Lucia? Şi, contrariată, după ce-şi 
aprinde Heara și renunțind să mai citească pune cartea la loe în 
bibliotecă, se întoarce în aceeași odae, Bun! își ziee cînd, du Š e 
se așează ln loe în fotoliu, i se aduce o calea. aie 

— Cum e afară, Ileano? o întreabă 

— Cum să fie, dudue? Toamnă... 

— Nu-i furtună ? 

— Să mă due să văd? 

— Nuun... 

~ Te păstrezi pentru Radu? ŢI iubeşti chiar atita. 
aveam impresia că nu l-ai iubit niciodată! į 
rizind răutăcios, lar o şuviță 


pe femee, cînd să iasă pe ușă. 


Şi eu care 
-a mai zis el tot aseară, 
de pār îi alunecase puțin pe frunte 


56 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cind s'a aplecat să-i şoptească, nu departe de Lucia, de Radu şi de 
încă altă lume. : 

— Da, tactică de cuceritor. Să împresori femeea ca pe-o cetate 
enm serie la carte, s'a împotrivit ea cînd s'au putut trage de-o parte 
şi-au fost un moment singuri, Be 

— Dar de mine să ştii că ascultă toate femeile! i-a mai şoptit ei 
jumătate glumind, jumătate amenințător. Se juca în același timp, 
cnm stăteau lingă o fereastră, cu eiucurii dela perdea. Ceva de neuitat 
în felul cum netezea unul cîte unul ciucurii, a băgat ea de seamă și 
cit îi erau de frumoase miinile. Dar nu s'a lăsat impresionată: 

— Să înspăimiînţi la nevoe femeea, s'o sugestionezi, tot ca la 
curte. Cunose procedeele... 

Jar mai încolo, serios: 

— Vei fi dummeata egoist și îndărătnie, dar... să ştii că gi eu 
sint egoistă şi încăpăținată, 

Zidul din faţă, cum stă iar neclintită, nm se mai zărește decit 
ca o pată neagră și, la fel, din odăile celelalte prin nga deschisă nu 
mai străbate lumina de zi, In întuneree pe urmă, cînd ascultă iar 
atent, dintr'odată vintul nu i se mai pare dulce şi inofensiv şi venit 
Ae departe ca nn cîntece grav de orgă ci, vijiind sinistru, pare să se 
fi întețit între timp. Și dacă totuși viața lui e în pericol? se sperie ca 
cînd aude odată vintul în fereastră clănțănind prelung şi gemind 
pe urmă stins, cum ar geme cineva obosit de moarte, cum i-ar elăn- 
äni cuiva de spaimă dinţii, 

— Neana, Ileana... Du-te gi vezi cum e afară, Ileana. 

Și'n ncelași timp îi fuge gîndul la Lucia, se simte înfrățită cu 
ea în ginduri, en pe vremuri, La fel o fi pîndind şi ea, dela vreo 
fereastră, vremea. La fel o fi tremurind pentru viața lui, își zite. 
„intotdeauna ne vom iubi noi așa, Adina?“ îi revine o întrebare de- 
demult cînd ea și Lucia erau niște fete neștintoare, iar prietenia 
între ele izbucnise și crescuse ușor înflăcărată. „Lucia, Lucia! își 
aduce aminte cum o chema atunci în orice clipă. „Unde eşti Lucia? 
Fără tine m merg, Lucia. Vino să învăţăm împreună, Lucia.“ 
Erau nedespărțite |! 

Cum au stat ele într'o noapte la pension — n'a mai cunoscut 
de-atunci pe nimeni, trebue să recunoască, eare să viseze cu ochii 
deschişi ca Lucia — da, cum au urmărit ele dela fereastră, întîi 
viorie iar pe miisură ce apărean stelele tot mai transparentă, noap- 
tea. „Ca niște ochi la pindă!“ i-arăta Lucia, jorimprejurul curții 
pătrate, ferestrele citva timp luminate. Iar mai încolo gata amin- 
două să se sue în pat, tot Lucia, cum o simțise că se înfioară, o li- 
niştise: „In fond, noi sintem cele care pîndim. Pindește eel care stă 
pitit în umbră, nu cel care se expune vederilor în lumină“, lar 
cînd s'au stins curînd luminele şi la celelalte dormitoare: „ȘI, eu 
tonte că sîntem atitea laolaltă, totuşi în elipa asta îndărătul feres- 
trelor și'n intunerecul din odăi, e foarte probabil că fiecare, profe 
soară ori elevă, să se simtă singură. Singură fiecare cu bucuriile, cu 


LA RĂSPINTIE 57 


durerile, eu visurile ei,.. Nu erezi?! Şi poate că numai nouă donă, pie 
şi mie, Adina, ni-e dat în clipa asta să ne împărtășim, nestingherite 
de nimeni, gindurile!* „Ca nişte clopoței, vezit" i-a arătat mai în- 
colo cum se sbătenu gi lucian delicat subt stele nişte plopi argintii. 

„Ca o dantelă ** a mai zis despre nişte zorele care-și procctan um- 
brele miei într'un loc pe trotoarul dimprejurul curții. Pină către 
ziuă au stat ele atunci treze, chiar după ce s'au suit în pat, hotă- 
rindu-se greu să adoarmă pe o noupte atit de frumoasă, Iar cind n'au 
mai stat de vorbă — dindărătul paravanului s'ar fi putut trezi şi 
sora pusă acolo de straje — peste cărăruia dintre paturi își strin- 
geau din cînd în cind, cs să se simtă aproape, mîinile, Cum de a 
uitat toate aceste? Da, cum? se miră singură. Şi oare de dragul Lu- 
ciei n'ar trebui ca să alerge neum, să împiedice poate — numai dacă 
n'ar fi prea tirziu | — o nenorocire? 

— E furtună mare, dudue! apare ilena și spune, 

Nu-i timp de pierdut, Dintr'un moment într'altul sar putea 
ivi și Radu, aleargă ea să se îmbrace. 

e Repede, Ileana ! 

„Șimn timp ee se piaptănă, Ileana îi scoate din erob taillenr 
din dulăpiorul de lingă pat pantofii.. Ce bine ATA 
pune lucrurile în acelaşi lor cînd se desbracă, că şi le perie cind vine 
din oraz, îşi zice. 

— Mai repede, Deana. 

— Ce s'a intimplat, duduet 

— Ce să se intimple? îşi încetinește en un moment mișcările, 
pentru Ileana, 

Și cu un taxi ieșit în cale aleargă pe urmă, prin ploaie şi fur- 
tună mare la acrodrom. 

ó p ey aerodrom? s'a cam mirat şofeurul, 

n cana iar acuma, poftim ! pină şi șofeurul ăsta străin are i 
trigat, își zice, Da, și el și Ileana par să-i fi għicit, ca din virtul dori 
antene, nelinistea. Aşa dar e vizibilă îngrijorarea ei pentru oricine! 
interpretează ea, porte că totuși fals, ușoara mirare a şofeurului, 

p O pisică neagră a avienit de undeva, cînd să străbată trotoarul 
pînă la maşină; de pe raft, din dulapul cu rufe, an alunecat de di- 
minenţă, fără să le fi atins, nişte cearceaturi, o năpădese presim- 
țirile rele. 

— Opregte, gofeur... 

Şi se coboară cind ajunge în dreptul unei biserici — o biseri- 
cuță cunoscută ei — pitulată în fundul unei curți. Iar după ce stră- 
bate anevoe, prin ploaie şi'n întuneree, alunecind de citeva ori gata 
să endă, curtea pardosită cu bolovani mari și colţuroşi, aprinde în 
biserică luminare și se închină o scurtă climă, Cruţă-l, Doamne. Nu 
mă pedepsi dacă am fost ușuratecă, rea şi invidioasă. Pentru feri. 
cirea Luciei, pentru liniştea mea, se închină ea. 

Dar cînd ajunge în cîmp, la aerodrom, nu prea știe cum să 
se descurce, Nu fusese atentă în ajun cînd el i-a explicat. Şi stă un 


58 VIAŢA ROMINEASCĂ 


moment după ce se coboară din mașină să se întrebe. S'o ia rama 
prin oo t Şi măcar dacă și-ar fi luat o umbrelă... Dacă lar tri- 
mete pe șofeur, să se ducă el să întrebe? Și se sne la loc în maşină. 

Pe șoseaua inundată și pe subt șirurile de lumini trec pe urmă 
cind așteaptă, ca nişte bolizi, maşini cu lume ieșită la plimbare. Pi. 
tulată în umbra confortabilă a limuzinelor, lumea aceea care cir. 
culă, da, nu pare să se sinchisească de furtună ori de ploaia care 
curge potop şi nici de chinul pe care-l îndură eu. Ba mai degrabă 
pentru ceeace îndură, dacă ar şti cineva, oricine, ar desaproba-o. 
Cum arputut nădăjdui altfel? îşi fringe miinile cu desnădejde. 

Iar cînd se întoarce şofeurul fără veste, izbucnește în plins 

— Ai întrebat? 

— Am întrebat, eneoană ? 

Și o bucată de vreme, şovăitoare, stă încă în drum, în timp ce 
ploaia cade neîntrerupt, — răsunind, pic, pic, — peste copaci 
aproape; peste acoperămintul maşinii de unde se scurge șiroaie : ori 
de-adreptul peste asfalt, adunindu-se pe urmă toată şi curgind 
puhoi pe clinele şoselei. Incotro s'alerge acum? O hotărire, totuşi, 
trebuie să ia, De undeva trebuie să afle. Ar înebuni dacă n'ar şti 
chiar din seara asta. 


I-a Unde mergem? se întoarce șofeurul și întreabă în cele din 

lar, după ce hotărăşte să treacă pe la minister, ele sub- 
țiri dar neîntrerupte, răscolindu.-le, ci Mite la d app A maşini 
inapoi spre oraș. 

Ce-or să spue cei dela minister cind or vedea-o? S'ar putea 
s'o şi cunoască cineva! Trebuie să fie plin ministerul, la ora asta, de 
lume! își zice, Ori s'o întrebe cine e? S'o întrebe cineva — de ce 
nu? — dacă-i nevasta Init Ce şi-o fi zicînd şi șofeurul? revine și la 
şofeur, hărțuită un răstimp de preocupări mărunte. 

__— Nu, nu la minister! se răzgîndeşte cînd ajung în dreptul 
ministerului, 

Să treacă întii pe la ei pe-acasă. E mult mai simplu. Şi minată 
de un dor aprig şi neînfrînat, dintr'odată nu-i mai pasă nimic. Fie 
ce-o fi! Numai dacă nu i s'ar fi întîmplat nimic, numai dacă l'ar 
găsi acasă | geme ea ușor. 

— Aţi spus ceva, coniţă? chiar Întreabă șoferul, 

Casa îi apare în primul moment, eind coboară din mașină, eu- 
Tundată în întunerec, Dar după ee se apropie, printre interstițiile 
jaluzelelor, observă stielind pe ici pe colo, ea niște așchii delicate, 
rute de lumină palidă. Tar cînd se deschide uşa la intrare, peste 
zona de întuneree din odăile dela mijloc şi dela stradă, se revarsă 
dinspre fund — dinspre sufragerie ori dinspre biroul luit stă să se 
întrebe r lumină dulce şi imbietoare. 

— Coniţa nu-i acasă, vine siujuica è 

— Dar domnu? pem 


LA RĂSPINTIE 59 


— Conaşu-i acasă, 

— Ce uguratee eşti! il mîngiie ea pe urmă cum îl găsește singur 
în casă, Dacă m'am speriat? își trece ea mina în neștire prin părul 
lui, uitînd de Lucia şi de lumea toată, Vezi, vezi în fond cît sint de 
încrezătoare și de proastă? şoptește ea încetișor, cînd el încearcă 
să-i explice, abia revenită din lumea înfrieoșerilor şi a dezbaterilor 
generoase. Și cufundindu-se într'o clipă de rătăcire — de-acuma 
fie ce-o fi! — în iadul dulce al bucuriilor interzise: Ana Karenin ? 
se mai întreabă totuși. Dar tot ea se încurajează : De ce nu cineva cu 
inima mai ușoară t 

SANDRA COTOVU 


DIN ARTHUR RIMBAUD 


CORABIA BEATA 


Cum seoboram agale pe Fluvii înainte 
Văzui că nu-s tirită de nici-un otgonar: 
Piei- Roșii beji de chiot îi luaseră drept ținte 
Goi, pironiți la stilmi spoiți, pe vre-un altar. 


fidam mepăsătoare oricare echipaj 

Purtind flamande grine sau alb bumbac engler. 
Cind fui, cu otgonarii, scutită de tapaj, 

M'au slobozit torentele oricum să navighez. 


Prim plesnetul mareelor, turbat, 

Eu, alte ierni în somnul prumnciei cerebrale, 
Plecata-m! și Peninsule desprinse de uscat 
N'au suferit harababuri mat triumfale! 


Mi-aghezmui furtuna trezirile marime 


Și-am dănțuit mai sprintemă decit un dop, pe valuri 


Rostogolind cadavre, — nopti zece şi mai bine, 
Ne-mai dorindu-mi ochiul nătîng al vr'unor faruri. 


Mai dulce decit pruncilor acreala poamei crude 
Pătrumse apa verde găoacea mea de brad, 
Pindind, de vin albastru şi vărsătură, ude, 
Cum se desprinde cârma și ancorele-mi cad. 


pape 
4 F + 


DIN ARTHUR RIMBAUD ŝi 


De-atuncea mă'mbăiară verzi poeme 

Pe marea lactescentă de sideral un crop, 

Azurul mistuindu-l, pe care, vested hop, 

Trişti îmnecați extatici descind din vreme 'n vreme. 


Unde 'mpecingenînd albastrul, brusc, delirele 
Şi ritmurile lente sub selipătul luminii 

Mai tari decit rachiul, mai vaste decit lirele 
Dospese codit ruginile amare-ale iubirii! 


Eu știu plesnite bolțile de fulgere; ştiu strimbi 
Și'ntorși curenți și spart talas; știu nopți ce nu 
Sbueniră zori ca pe noroade de porumbi. 
Și-adescori văzut-am ce Omul doar crezu, 


Văzui în soare pete de mistica orari 

Prelung sluminindu-și jos, chiaguri viorii. 
Asemenea actorilor de-antice comedii, 

Și sări vibrând în valuri ca "n draperii fiori. 


Eu am visat în noapte virteje de zăpezi: 
Săruturi înspre ochiuri de mări swind uşor. 
Neprinsă 'cercuirea n auz, de seve verzi 
Și-albaștri zori, şi galbeni, de fosfor cîntător. 


Am urmărit cu lunile, ca niște herghelii 
Istorice, furtuna "n asalt nebun de stônci 
Nebămuind ca tălpile seninelor Mari 

Astmatice oceane să poată da pe brinci. 


Ştiţi? M'am ciocnit de neorezutele Floride 
Smălţind prin ierburi piei de pantere cu pistrui 
Şi curcubec ca de frîne arcuite 

Sub orizontul mării, spra turme vag verzui, 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Văzui dospind mocirle: gigantice mnăvoade 
Ce putrezese aproape-un Leviathan în stuh 
Bi "n larguri calme, ape surpate din văzduh 
Și depărtări învârtejimdu-se *n cascade! 


Gheţari, sidef de valuri, bolți-jaruri, sori de-argint, 
Împolmoliri hidoase în fund de golfuri rele 

In care supti de ploșniți șerpi monştri se desprind 
Și cad, descolăcindu-și de crengi, miasme grele, 


Aş fi voit să vadă și prunoii, poleit 

Albastrul tot, cu aur de mrene cintătoare. 
Spume de flori plecarea mi-o binecuvîntară 
Și să mă "'ntraripeze vint tainic s'a grăbit. 


Arar, de poli şi zone sălulă mucenică 

Vedeam prin legănarea ce-mi da suspinul măni 
Ce palide ventuze și flori de-amurg ridică 

Spre mine, femeieşte lăsată "ngenunohiării. 


Peninsulă, pe malurile mele pendulind 

Harţag strident de păsări bălăi, și găinaț, 
Pluteam simțind prin coastele scheletului plăpînd 
Cum scoborau să doramă de-a "ndoasele "nmecaţi, 


Ci eu, pierdută navă prin plete submarine 
Svirlită de cicloame 'n eter pustiu de sbor 
Cind mici velele Hansei și nici un Monitor 
N'ar ști carcasa beată de ape să-mi amine, 


Eu, liberă, fumându-mi albastra "mnegurare, 

Eu ce treceam prin cerul roșcat ca prin pereți, 
Ce due, duleețuri scumpe oricăror buni poeți, 
Mucozităţi de-azururi și cruzi licheni de soare, 


DIN ARTHUR RIMBAUD 


Eu, plută năzdrăvană purtind electrici colti 
Somilunari, ce 'n urmă murgi hippocampi atrag, 
Cind Iulie surpase cu ritmuri de ciomag 

În pilni arzătoare, ultramarine bolți, 


Eu ce vibram la scîncete aduse zile” șir 

Din rut de Behemoți și Maclstrămi, zeci de leghe, 
Eternă mincătoare de-albastre neclintiri 

Azi jelui stăvilare din Europa veche. 


Eu ştiu arhipelagul ostroavelor stelare! 
Cu vast delir de ceruri pribegilor menit: 
In noaptea lor ţi-e somnul surghiunit, 
Stol auriu de păsări, Vigoare viitoare? 


Dar nu, prea mult am plins, Mis zarile legie 

Și luna cît de cruntă-i și soarele de-amar! 

M'au îmbuibat lingorile iubirii de betie, 

0, de-ar plesni găoacea-mi! O, mări înghite-m'ar! 


De mai dorese vre-o apă din Europa-i poate 

Întunecata baltă *n amurgul cu se jilav 

Pa care trist, copilul cinchit la mal, sloboade 
O luntre sveltă cum e în Mai un flutur firaw. 


Dar nu mai pot, scăldată de lincezeli, prelung 

O, valuri! cărăușilor de grine să vă fur, 

Nici îngimfări de steaguri și flamuri să străpung 
Nici groaznice pontoane țintindu-mă să ndur. 


ION FRUNZETTI 


VARIAȚIUNI PE TEMA 
„LUCEAFĂRULUI“ 


Timpul seurs dela întiia publicare a poeziei Luceafărul, n'a 
putut micşora impresia udincă pe care o produc asupra generațiilor 
de cititori, orizonturile vaste ale gîndirii filozofice şi frumuseţea 
imaginilor concentrate în versurile ei. Dimpotrivă, perspectiva isto- 
rică în care a apărut, desvăluie tot mai mult însemnătatea sforțării 
realizată de Eminescu, în cadrul sărace al poeticei romine de pînă 
atunci. Pe o temă simplă, împrumutată din povestea lui Runiseh, 
autorul Luceafărului a țesut acea succesie de imagini şi de euge- 
tări, care vor face să vibreze, încă multă vreme, sentimente gene- 
roase, în agitarea unor probleme, pe cît de adinci, pe atit de inso- 
lubile, 

Duelul omului cu absolutul şi cu infinitul, a constituit, pe vre- 
muri, lozinea poeziei și filozofiei romantice germane, Pixindu-și 
energic limitele aceluiaşi obiectiv, „Luceafărul a putut condensa, 
într'um singur „caz'*, esenţa antagonismului dintre aspirație şi ren- 
litate și toată amărăciunea zădărniciei luptei împotriva imposi- 
bilului, 

Im versifiearea legendei dragostei dintre un nemuritor şi o mu- 
ritoare, Eminescu avusese înaintași și contemporani, care tra 
probleme similare, cu vădite accente filozofice, Dela apariţia Lucea- 
fărului, se părea că isvorul temei secătuise și că nici o inspirație poe- 
tică nu mai tindea să reinoiască interesul unor idei și alegorii, care 
treziseră prin generaţii, odată cu amărăciunea indoelii, fiorul setei 
de a străbate peste graniţele posibilităților materiale de realizare. 

Iată însă că, de foarte curînd, genul a găsit o nouă expresie, în 
opera unui talent subtil, în Ondine a lui Jean Giraudoux. Mai de 
mult, romanticul german de origine franceză, La Motte Fouqui, 
aflase cu povestea Undine un succes răsunător. El găsise motivul 
„undinei“* la Theophrastus Paracelsus, eare se inspirase, la rindul 
lui, dintr'o veche legendă germană, Hoffmann, autorul cunoscu- 

„telor povești „fantastice“, compusese o partitură muzicală pe libre 
tul tras din legenda lui La Motte Fouqué, 


VARIAŢIUNI PE TEMA „LUCEAFĂRULUI"* 65 


Astăzi, după o lungă trecere de timp, Giraudoux reia motivul 
şi il dramatizează, strecurind în țesutul lni ironia inefabilă şi gustul 
amar al nnei filozofii dezamăgite. Piesa în trei acte a seriitorulu: 
francez renaşte legenda rinelor apelor, a acelor spirite cărora închi 
puirea populară le-a atribuit o viață veşnică. 

„Din flora închipuirilor medievale, apare nemuritoarea „un- 
Gin“, care închină stindardul dragostei și al nemuririi în faţa în- 
sușirilor cavalerești ale cuceritorului Haus von Wittenstein. O lege 
misterioasă a firii vrea însă ca distanța planetară dela om pînă la 
creațiunea superioară u perfecțiunii gi purității absolute, să nu 
poată fi redusă sau înlăturată şi, de aceea, bărbatul nu se poate 
înălța pînă lu transparența desăvirșită și supranaturală a dragostei 
„undinei'*, El va plăti cu viaţa instabilitatea sentimentului ome- 
nese şi peregrinările lui pe urmele unei vechi iubiri, în care regă- 
sește căldura slăbiciunii și imperfecţiunii fiinţei omenești. 

Ca şi în Luceafărul lui Eminescu, puterile supreme ale firii, 
aruncă şi aici, în cumpăna sorții, greaua lege a destinelor deosebite 
și a separaţiei ireductibile dintre om și închipuirile superioare ale 
aspirației sale, oprind contopirea tăriei imortalităţii, cu slăbiciunea 
structurală a afecțiunii omeneşti. 

Prin căile tainice ale vieţii spiritului se strecoară astfel, în con- 
cepția intimă a unui seriitor francez, esența filosofiei romantice 
germane. Umbrele lui Fichte, Schelling şi Hegel, nu săvârşit mi- 
nunes de a obseda peste decenii și peste țări imaginația lui Girau- 
doux, spre a-i inspira esența aceleiaşi concepţiuni ce străbătuse ver- 
surile din Lmoeafărul Ini Eminescu, 


Este o veche constatare că, atunci cind asprimea vieţii se face 
mai simțită, cînd legăturile materiale devin mai apăsătoare, spi- 
ritul caută să se libereze din lanțurile realităţii și să-şi ia zborul 
spre ţinuturile fără de sfirșit ale visurilor noastre, Această ten- 
dință a compensațiunilor morale, pe care o incearcă în perioade 
neregulate omenirea, explică reușita legendei dramatiee a lui Gi- 
randoux și actualitatea, mereu vie, a Luceafărului lui Eminescu, 
Interesul pe care problema literară, suseitată de aceste lucrări îl 
conservă astăzi, mă determină să indrept privirea cititorului spre 
cîteva exemplare similare concepute neum citeva decenii şi spre unul 
încă mai vechiu, al lui Goethe. Vom vedea că bătaia trecerii timpu- 
lui, care toceşte și suprimă atitea opere ale ereațiunii omeneşti, 
n'a putut altera frăgezimea temei acestor opere poetice. 


VARIAȚIUNI PE TEMA „„LUCEAFĂRULUI" 67 
VIAŢA ROMINEASCĂ 

% momente de gindire filosofică. Ce ar fi putut învedera mai bine de- 
cât motivul literar al dragostei nefericite, lanul furtunos al năzuin= 
telor omenești spre fârmele înalte şi inaccesibile ale creației, zborul 
avîntat spre infinitul înehipuirii noastre și fringerea dureroasă a 
aripilor în sforțarea desnădăjduită n luptei împotriva imposibilului t 
Goethe, Eminescu, lordul Lytton, Giraudoux... au tratat tema iu. 
birii în apropierea sentimentală dintre două lumi despărțite, prin 
imortalitatea uneia și caracterul peritor a] celeilalte, transformiînd, 
prin alchimia rafinată a poeziei, infinitul lumii cosmice în nemărgi- 
nirea lumii morale, 


lt prăpastia 

erii | german Hoffmann, arātase mai demul 

AD apei elen realitate şi ideal. an Rg span sare trb i 

din strinsoarea materi i gi al ! | 

ara gin Cred că tocmai virtualitatea filozofică din Bea 

lui La Motte Fouqué îl îndemnase să o folosească pentru libretu 
i sale eu acelaşi nume. Ri A 

pac fornriesiă deși pătruns de filosofia romantieilor germani, ex 

plică înţelesul alegoriei Luceafărului numai prin sourta eee r 

care dobindeşte nemurirea, fără n putea sorbi pare şi pn 

ru orci ema bene gena er 
tării şi a închipuirii lui, deasupr i 

lor ta oaa o optică, o tume şi o viaţă proprie, pe care anre bnr: 

meni an le pot percepe şi asimila. Abisul dintre coló on 

apare, eu toată vigoarea, în cunoscutele versuri finale: 


g anuch: osent materializarea dragostei 
dintre nemuritori şi păminteni, Der Gott und die Bajadere (zoul gi 


donx, reeditează povesten straniei iubiri, în care supranaturalul gej- 
tăţii se înclină, sub puterea apăsării sentimentului, spre ființa plă- 
pindă a unor muritori și în eare avintul atot eotropitor al dorului, 
înalță simţimintela omeneşti pină spre culmea innreasibilă a spații- 
lor planetare, „Luceafărul“ Ini Eminescu și zeul Mahadoch, al hai 
Goethe, jan înfăţişarea unor bărbaţi. Steana lni Lytton și „undina“: 


Îmi Giraudoux îşi închengă apariția sub aspectul unor femei ntră- 
gätoare, 


„Prăind în cercul vostru sirîmt, 
„Norocul vă petrece — 
„Și ou în lumea mea mă simt 
„Nemuritor și recs“, 


Cu toată nuanţa deosebită pe care o dă Eminescu temei poetice 
şi ideologice, Zaccafărul oglindește însă tot contrastul rea abao- 
lutul păzninţelor și relativitatea simțimintelor noastre, mreatea 
nelimitat nl gîndului şi cîmpul mărginit al posibilităţilor nene ză 
care formaseră, pe vremuri, leit-motivul melancoliei romantice, 
Căci ce e altceva „geniul“ în poezia lui Eminescu, decit ez pn 
lat al uspiraţiei, pe care sforțările umane nu-l pot realiza în 
sistem de sensibilizare palpabilă? 


. bd 


Oricare ar fi deosebirea de concepţie și de tratare, unitatea ne- 
îndoioasă a temei apare, eu toată claritatea posibilă, în poezia nmin- 
tită a lui Eminescu şi în cea a lordului Lytton. Conţinutul ficeăreia 
dintre ele îndeamnă la reflexie asupra celeilalte, Comparația lor în. | 
vederează superioritatea mijloacelor poetice nle lui Emineseu gi 
scoate mai bine în relief tehnica realizării poemului său filozofie. 

Poezia L'idéal et la possession este reprodusă integral în cel de 
al cincilea volum a] Confesiumilor lui Arsène Houssaye. Fiu al éu- 
noscutulni scriitor englez Bulwer, lordul Lytton a posedat, în afara 
aptitudinilor lui literare, o cultură vastă, care i-a înlesnit urcarea 
celor mai înalte trepte în cariera politică și diplomatică: a fost viee- 
rege al Indiilor şi ambasador al Angliei în Franța. 

Eroul poeziei lordului Lytton este un poëet, indrăgostit de o 
stea. Ca și Cătălina lui Eminescu, el își înalță privirile faseinata 
spre orizontul înstelat : 


Poezia filosofică poate exprima cu strălucire şi, uneori, cu pia 
ştiinţifică rigoare, complicaţia fenomenelor cosmice, în eadenţa zi 
mată a versului, Strofele din Luceafărul şi La steaua dovedese 
Eminescu ar fi putut ţine un curs de cosmogonie în versuri. Dar 
datele ştiinţei, oricît de atrăgător s'ar fi legănat în ritmul COTES 
n'ar fi fost apte să trezească acea vibrare intimă, în adincurile afec- 
tivităţii noastre, care formează esenţa și justificarea geniului ponit: 
a ronet aril, Xa Papua, gi, în iiia rentuna poesii d 
losofiee, ntilizeszā detaliul cosmje numai ea un cadru al e 
mîntări a dragostei, eu vicisitudinile, melancolia ei şi en toate efec- 
tele pe care simţirea, imaginaţia și cugetarea poetului le dau aspec- 
telor, mereu sehimbătoare, ale aceluiași fenomen primar. 

„Intensitatea și radierea vastă a sentimentului iubirii, l-an tăcut 
să fie ales en deosebire de poeţi, spre a sensibiliza aspectele unor 


„Un pote, un rêveur adarait une dtoila 

„Et, pendant tout le jour, il attendait la nuit, 
„O ma belle! pourquoi dans cst azur sans voilè, 
„As-tu placé si loin tout ce qui me sédwit“, 


68 VIATA ROMINEASCĂ 


„Etoile, mon idole, on ma muit solitaire, ` 

„Ton coeur à tes amanta ne s'est jamais livré. 
„Que ne puis-je un seul jour t'attirer sur la terre, 
„T'étroindri dans mes bras et mourrir enivré“ 1), 


Remareați paralelismul inspirației, cu cea din Luceefärnt, in 


această primă parte a tratării: 


„lar ea vorbind cu el în somn, 
„Oftind cu greu suspmă: 

„O dulce-al noptii mele Domn, 
„De ce nu vii tu? Vină. 


Uobori în jos, luceafăr blind, 
„llunecind pe o rază, 
„Pătrunde în casă și în gind 
„Și viața-mi luminează 


După stăruitoarea implorare a poetului, poezia lordului Eytton 


sontinuă nstfel: 


„Cet amour du rêveur toucha la surhumatne 
„Qui, délaissant pour lui son empire des cieus, 
„Descendit des hauteurs de sa sphère loimtainc : 

„Uno fomme superbe apparut à ses yeus“ 2), 


Primele două versuri amintesc pornirea furtunoasă a „lucca- 
fărului'* lui Eminescu „rupt din locul lui de sus“, spre a cere „Pă- 
rinteini”* detlegarea „de greul negrei veșnicii : 


„Reoia-mi al nemuririi nimb 

„Și focul din privire, 

„Și pentru toate dă-mi îm schimb 
„0 oră de iubire”, 


1) iu port, wa tizător, adora o stea 
tot 


Și, timpul zilei, așiepta venirea nopții, 
0, frumoasa mea? ce în azurul fără nouri, 
di asezat atăt de e tot ceca ce mă sedea", 


„Ara, idolul meu, în non men wratecă, 
Inima ta nu s'a dat nea acad pa. nn tăi. 


De ce nu te pot atrage o singură si pe pămâni 


i 
i 


=) Această iubire a viitorului migo pr nemiuritaarea 


VARIAŢIUNI PE TEMA „LUCEAFĂRULUI' 69 


De aici se separă însă concepția trutării în cele două poezii, 
„Luceafărul“ se oprește în elipa cind e guta să-și jertfeaseă nemu- 
rirea. Se cunose cunsiderațiile cosmogomice, unite en viziunea silā- 
biciunii și uitării omeneşti, care determină revenirea „Inceafăruhui“ * 
în lumea rece a nemuririi lui. În poezia lordului Lytton, steaua co- 
boară pe pămînt, spre a-și consuma destinul atracției spre poetul 
muritor. Dar în această indräsneală a concepției, în această magică 
antropomurtizare, cite lipsuri de realizare poetică, în comparaţie 
cu arătarea transfigurată n „Iuceatărului“* | Seriitorul englez de- 
finește apariția umanizată + „o femeie superbă“, Nici o tuluerare 
de imagini nu umple această vagā definire, Cind însă, în poezia lui 
Eminescu „un mindru chip se "neheagă“, viziunea păstrează toată 
*plendourea fulgurantă a supranaturainini : 


„Dar ochii mari şi minunati 
„Laeese adine, chimeric, 
„Ca două patimi fără zaț 
„Si pline de intuneric‘, 


Diferenţa mijloacelor de tratare nu duce; totuși, la coneluzii 
diferite. Imposibilitatea uniunii perfrete a idealului cu posesiunea, 
x aspiraţiei en realitatea. apare și în ultimele doui strofe ale poe- 
ziei lordului Lytton : 


sb'étmile vn pălissunt se donna corps et âme, 
„0 mon amant, dis-moi lequel valait Ww micuz, 
phe regard de Uétoilto on le sein de la femme!" 
„Et homme répondit lo regard anxieus:* 


wl'ai perdu, je le sens en mon âme inguiète, 

„Ot pur rayon du ciel qui brûlait mon désir, 
w— El moi, reprit la femme sere oncor de plaiiir, 
„En me donnant à toi, j'ai perdu mon poète“ 1), 


Cedind iubirii visătorului, steaua coboară pe pămînt, dar el 
pierde, în îmbrățișarea amoroasă, „raza pură a cerului, care-i ardea 
dorința'*, în timp ee ca nu mni află pe poetul care-i cinta odinioară 
1) Steaaa, pălind, se dădu ep și suflet, 

O, tubitul meu, spune-mi or prețuia mei nurit, 
Privirea stelei mau vinul femeii! 
Şi omul răspunse cu privirea chinuită: 


„dm pirrdnt, o simt în mafietul men îngrijit, 
Acra razi pură a cerului, care-mi ardea dorin!a, 
— Şi en, miv femela incă amotitä de plärrre, 
Dirdu-mä fie, mi-mw pierdut poetul, 


>. 


70 VIAȚA BOMINEASCĂ 


strălucirea. Farmecul visării dispare astfel lu contactul cu reali- 
tea, oricare ur fi intensitatea acestei realizări. Numai prin oprirea 
lui mîndră și dispreţuitoare, „luceafărul** evită consumarea ma- 
terială a aceloraşi reflexiuni, 


e + 


Piesa lui Giraudoux, Ondine, are un fond filozofio mie 3 y 
conservă savoarea amärnie a poeziei romantice germane, pe 
sugerează cursul legendei lui Fouqué. Giraudoux îi toarnă me- 
laneolia unei cugetări rafinate, 

„Undina“*, nemuritoare, erede că dragostea cavalerului Hans 
este incoruptibilă, ea și sentimentul ei, Puritatea supranaturală a 
„Undinei'*, nu împlineşte nevoia de dragoste simplă, umană și tär- 
murită a bărbatului, El va ispăși cu moartea trădarea 
„Undinei'*. In timp ce Hans moare sub privirile ei îndurerate 
„Undina' își pierde memoria, Prin această uitare, ea îşi reinoeşte 
propriul ei isvor de viață și de puritate, răminind „nemuritoare 
şi rece‘, cum spune poetul romin. Astfel concepția lui Girsudoux 
se apropie sensibil de cea a lui Eminescu, demonstrînd din non as- 
pectul antagonie dintre năzuințele spre perfecțiune şi limitele 
strimte ale realităților omenesti, 


Se întimplă, uneori, ca şi seriitorii de cele mai deosebite struc- 
turi intelectuale, să ajungă la aceleaşi gînduri și concluzii. Mă gin- 
dese la curioasa legendă a lui Oscar Wilde, publicată sub titlul: 
Prințul fericit. Nemurirea rece este închipuită de scriitorul. irlan- 
dez sub forma unei statui a „prinţului fericit'*, împodobită cu pie- 
tre scumpe și cu metale preţioase, Toată lumea se oprește plină de 
admiraţie şi de respeet în fața strălucirii statuiei, atit de străină de 
nevoile şi de necazurile omenești. Dar iată că „prințul fericit”, 
mişcat de suferințele umane, dărnește oamenilor toate podoabele ce-i 
crează strălucirea, Din acea clipă, nimeni nu mai ia în seamă statuia, 
care cade în uitarea oamenilor, - 

Ce s'ar fi întîmplat dacă „Luceafărul lui Emineseu nu ar fi 
avut puterea de stăpinire și suverana înțelepciune de a rămîne în 
sfera lui, admirat de oameni şi visat de poeţi, strălucitor cum fusese 
odinioară „prințul fericit!“ şi ar fi cedat îndemnului arzător al unor 
momente de pămîntească slăbiciune! Răspunsul îl dau „steaua“ 
lordului Lytton şi soarta „prinţului fericit“ al lui Wilde... 


VARIAŢIUNI PE TEMA „„LUCEAFĂRULUI'! 71 


Şi, totuşi, un poet căruia lumina antichităţii grece îi ajutase 
să risipească melancolia ceţelor nordice, n'a împărtășit deplin ideea 
imposibilității sforțării umane de a se apropia de puritatea zeități, 
Și el pusese în celebra exelamare a Ini Faust, problema antagonis- 
mului dintre cele două tendinți ale sufletului omonesè : „Două su- 
flete sălăşluese în sinul meu. Unnl vrea să se despartă de celalt; 
unul, printr'o dorinţă energică, se leagă, se ține de această lame 
cu organele sale. Celalt se ridică violent din fundul intunerieului 
către fiinţele sublime căroru le datorează viața“. 

Pe téma unei legende indice, Goethe dă, in Der Gott und die 
Bajadere, o deslegare poetică problemei: dragostea înalță pe om, 
prin jertfă, pînă la sublimul care se confundă cu zeitatea, Poetul 

german face să coboare printre oameni pe nemaritorul Mahadoch, 
stăpinul pămintului, care vrea să-i vunvască, trăind omenește prin- 
tre ei. Patereu de seducţie a tinărului, sub chipul căruia apare zeul, 
subjuză sufletul unei buiadere. Ea cade îndrăgostită în braţele lui. 

Zeul, tare pătrunde adine în taina firii oamenilor, vrea să în- 
cerce tăria dragostei femeii şi ia viaţa corpului tinăr al bărbatului 
iubit. Nebuni de durere şi de dragoste, aceasta se aruncă în flăcă- 
rile rugului, pe care arde trupul bărbatului. Atunci zeul se ridică 
din flăcările rugului şi înalță cu el pe femeia care se jertfise, 

Dintre toţi seriitorii pe care i-am citat, numai Goethe încheie 
en un accent optimist idila nnui nemuritor ¢u o muritoare: pasiu- 
nea care ureă pină la cea mai înaltă treaptă a sncrificului, se înalță 
pină la dumnezeire. Astfel firea plăpindă şi păcătoasă a omului, se 
poate ridica prin iubire şi prin jertfă dincolo de zăpuzurile imper- 
fecţiunii noastre. Dela ideen puterii purificatoare a dragostei, Goethe 
ajunge la splendoarea divinului prin sublimul sentimentului şi al 
sacrificiului, împăcînd aparentul antagonism al conceptelor amin- 
tite, într’o contopire unitară, 

Dispreţul pe care îl arată Eminescu pentru slăbiciunea senti- 
mentului omenesc, înfăţişată prin Cătălina, este ocolit de Goethe, 
Biografii scriitorului german ne-au lăsat, ca şi opera lui, multe măr- 
turii în dovedirea conștiinței adinei pe care o dobindise şi Goethe 
în mărginirea puterilor omeneşti, Dar vugetarea lui, pătrunsă de 
lumina și de căldura iubirii pentru semeni, întinde acestora o punte 
a mintuirii spirituale, In loc «a zeitatea să, coboare la nivelul scă- 
zut al omenirii, am văzut că eu înalţă sufletul omului pînă la ea. 

Concepţia Ini Goethe este luminoasă şi tonică dar, gindindu-ne 
la limitele puterilor şi simţimintelor noastre, trebue să ajungem la 
concluzia că, cea a lui Eminescu este mai corespunzătoare realității 

şi mai adaptată destinelor omenești, 


AURELIU WEISS 


CTITORII DIN GRAI BĂTRÎN 


— DELA HERŢA — 


— Pofteşte hoierule, zise cn glas de sehivnie bătrinul păzitor al 
iăeașului de închinăciune, de-i vedea şi înțelepciunea ta cum îi hä- 
lăduită prin 'nănntru biserica noastră dela Dumnerău. Și ridieînd 
lăeatele depe poarta zidnini din jur, paznicul cu plete înălbite și 
girbov, continuă : 

Mulţi Voevozi pravoslavniei ai țării Moldove au săvirşit aici 
de-u-pururea jertfa cea fără sînge, aușters mulțime de păeate și-au 
izbăvit suflete, lesnindu-le călătoria către Impărăţii, 

— Dar, tirgusgorul mosule? 

— Apoi D'niata boierule, n'ei fi zavişnie să nn știi că Herţa 
noastră-i veche, depe cînd neguțătorii moldoveni duceau mierţele de 
griu, brinza'n birbințe și vitele prim vaduri spre Cernăuţi, ca să Je 
treacă dincolo la Comeniţa Podoliei din Polonia. 

Pentru a putea cuprinde ru privirile zările îndepărtate. moșul 
ingrijitor tot istorisind, o luă cu 'neețișorul pe scările strimbe si mîn- 
cate de pasul vremii la clopotnița dogită din turn: 

Numele localităţii vine şi-i păzit de noi, deln vechii stăpini nea- 
dormiţi în cuget și priveghere curată al-de Mihailaș și Gheorghiţă 
Herţa, veliţii boieri dela 1433 a lui Iliaș Vodă, fiul lui Alexandru 
ee] Bun. Numai la grea cumpănire și nu de îstov, Tiag a făcut jură- 
mint de supunere către Vladislav al III-lea Craiul Legăse. 

Iar, dacă vrei mata cumva, să-ți întregești lămurirea de aceste 
Imeruri și bune așezări, poftim acolo jos lîngă masa ceia cu virfuri 
de iască, unde avem de vechi we sunt nişte acte useate, numai de le-i 
pute ceti. 

Intr'adevăr, seoborind în prosehinatar, moș Neculai, mai eu 
fața plină de mindrie, cînd ca clipe de adîneă evlavie, mi-a pus îna- 
inte actele, ce zicea că sunt găsite prin partea locului. Erau niște 
copii parțial transerise după altele mai vechi, fără ca ele să-ţi poată 
da prăfuită a formelor vieții noastre din trecut, sau ca de 
obicei, măear cîteva idei călăuzitoare de miine, 

Documentele arătau că Vasile Lupu a întărit cu hrisov pe Io- 
nașeu Herta pe două părţi din această moșie, pe care apm Sau 
aşezat locuitorii eu besmăn la 1672 în vremea domniei lui Duca-Vodă. 


CTITORII DIN GRAI BĂTRIN 73 


Mai tirziu, către 1713, pe cînd ţara era sub obăduirea Domnito- 
rului N, Mavrocordat, Turci care se vilvoiau de foe cu Polonii și 
cu Ruşii, au așezat o garnizoană de pază la cetatea Hotinului. în 
raionul căreia au dat și ținutul Herţii. In fine că, Domnitorul 
Mihuil Suţu a ridicat Herţa la 1796, la rangul de prefectură ocir- 
mnitoare a wami ținut de peste 20 de sate, răminind astfel fărâ stră- 
mutare aproape 38 de ani, 

Prinzind un moment de intrerupere pela mijlocul cetirii bir- 
tiilor, bătrinul țiitor de seripte m'a întrebat eu mare nerăbdare: 

— Dar D'niata conașule eşti căsătorit? 

— Pînă acuma nu, moş Neculai, dur decemi pui această în- 
trebare ? 

— Amăi jaca pentruce, fiindeă pela 1777 Georgie Holban, 
Drinnezău să-l ierte, eare s'a însurat fără slobodna părinților lui şi 
s'a dus să trăiască în păginie la Țarigrad a căzut zmređujt de boala 
ciumei și a murit pe lo. Acolo l'o îngropat în biserica Sintului Ton 
Botezătorul şi îbovnica lni a rămas tot între Ture, 

— Mă fereaseă Dumnezeu, moșule, de-așa o grozăvie, că atunei 
nu mä mai răsătorese toată viața, dar întîmplarea turcească azi... 

— Nu, nu, să nu te minii mata, mă mtrerupue moşul, n'am 
sbirgit cuvintul, că vroiam să-ți mai grăiese ceva tot de biserica 
aiasta. ȘI, ridicind mina dreaptă. Făe un semn de luare aminte, 
după care continnă: Tătin'săn. vel Pitarul Tlie Holban, ştiind că 
omul iertător se face vrednie de mari răsplătiri în veacul acesta și 
în cel ee nu are sfirsit, lăsă prin diatu lni dela 1785 să se întemeieze 
mecastă biserică în Herţa pe atunci făcută de lemn, taman din 
partea de avere ce-o hirăzise netericitului copil, Se'nțelage că 
hramul i Pa pus după numele purtat de fiu-săn, lu Sf. Gheorghe, 
ca să împlinească un mare folos sifletese, 

Dar. n'a treent multă vreme şi peln 1794 (Iunie 14), Fiica ri- 
posatului Georgie, Elenea Holban, avind ca urmași dritul de chiro- 
nomie, a cerut unchilor săi Vasile, Toader și Andrei, să desghine 
dela dingi proprietatea bisericii din Herţa, cum că i se cuvenea ei, 
împtennă eu toate veniturile atirnătoure, precum: locul țintirimului 
de jur-imprejur câte 30 de stinjeni gospod, care fusese dat biserieii 
de către răzăşii de pe moşia 'Țintenilor Herţii, danie întărită şi prin 
hrisovul luminatului Domn Mihail C. Suţu, la 28 Iulie acelagi ve- 
leat, eum și altele. Dar, Doamna Elenca nu cerea această avere ca 
s'o epitropiceaacă ea din neam în neam, nu. Dinsa vroia să afiorisească 
lăcașul de rugă cu acaretele lui cu tot, printr'o serisoare de danie- 
pomenire acolo unde hodinea de vei tatăl ei; bisericii SF, Ton Bote- 
zătorul din Cueuseșmea la "Țarigrad. Că, această biserică a Sfintului 
Iom din țara turcească aparținea lui Mibail Suțu, peste hotare şi 
mări, din 'ainte ca dinsul să se fi așezat, mulțămită milei şi proniei 
Celui atotputernie la slăvitul seaun strămoșesc al Moldovei, este știut. 

Dar, să vezi D'niata, cînd au auzit Holbăneştii despa ceva s'au 
răseulat si s'au opus foarte, ea Elenca să săvirșeaseă o asemenea 


| 


74 VIAŢA ROMINEASCĂ 


danie. Doamna însă n'a uitat fapta bună şi plăcută lui Dumnezăn 
şi alergind de zor la Măria Sa, e a cîte i-a fost cn putință, a obținut 
ighemonieceasca încuviinţare, răshirind orice altă strădania şi pri- 
¿inä de împotrivire. 

La utlarea uneia ca asta, Însăși marele vel Logofătul Iordachi 
Ghica n ndus pe dată, cuvinte de laudă și bucurie şi fapte de îm- 
bărbătare. Căci, de îndată, a agiutorat şi dinsul biserica din Herţa, 
dărudindu-i ln 1795 (Ianuarie 18) tot locul pe cure este binaua etito- 
riei eu cil ţintirim va mai trebui, ca şi alte obraze milostive, după 
vremuri să Încă aștiderea. 

— Bine, moş Neculai, dar asta însumnă că Domnitorul a intrat 
în stăpînirea acestei averi, de vreme ce ctitoria din Herţa a fost 
unită eu biserica mi din Constantinopol, 

— Să vede e'na. Ai dreptate mata, fiindcă la 1801, cind a fost 
mazilit şi a rămas fără leţeaia, Mihai! Suţu a vindut veniturile bise- 
rieii noastre negnstorului Horea Bogos Apicsade cu suma de 
30.000 Iei. Dar, tot noi am seos-o de-acolo, fiindcă părinţii noștri 
din tîrgaşor nu s'ai lăsat și, cînd după un an neguțătorul a venit 
In Herţa să-şi culeagă veniturile, bătrinii de obște i-au spus vorbe 
de pagubă, au dat dosurile şi nu i-au făcut acest hatir trebuineios 
atit de tare, Văzină ase, străinul nemernie a alergat iute şi a cerut 
țdulă noului Domnitor Alexandru C. Moruz, ca să-l încwviințeze 
să vindă biserica din Herţa cu veniturile și mitoacele ei la mezat. 

Domnul nostru. însă, eu toate căi era ureat de curînd în părin- 
teseul seaun, din fierbinte rîvnă și dorința ce avea către calea ade- 
vărată a poruncilor lui Dumnezăn, a gis: „negăsind, Domnia Mea, 
„a fi nici după lege, nici după plăcerea lui Dumnezău. nepratas- 
„lăvnie şi fără cuvinte urit, a se vinde lăcașul Celui de Sus în 
„iveală. strigindu-se prin oraş și preţeluindu-se, Ineru hulit de cătră 
„oameni, hotărim să se alipeaseă biserica din Herţa cu toată averea 
„ee are, bisericii SË, Dumitru to! din Țarigrad". 

Dar în dreapta giudecată a prea Luminățiii Sale a mai făcut 
și alteeva de mare laudă... 

— Muilţumese, moșule, dar de-acum înainte sunt lămurit asupra 
celorlalte întîmplări, întrerupiei da-odată pe binevoitorul men po- 
vestitor. Am la mine cîteva însemnări tot atit de adevărate cași cele 
ce mi-ai spus și Dumveata. Pi le Jas, dacă vrei să le citaști, lartă-mă, 
dar sunt foarte grăbit, Mă aşteaptă acasă la Sfinția Su Părintele, 
tovarășul cu care am venit din Iaşi și n'ași voi ea la întoareere să ne 
upuee noaptea pe drum. 

_ Mirat <ă n'am voit să iau cunoștință toemai de părțile zilelor 
hei is e orgie anumitor situațiuni de azi, la ieşirea din 
„ mog Neculai, extrem de curios, i : 

n i platit; os, oprindu-se în prag ma 

— Dar de imde-i ştii D'niata ce-a mai fost dup 'accia 
de nu mă läsi diloe să-ți spun. Nu cumva ai aflat că dei = pa 


CTITORII DIN GRAL BĂTRIN 75 


în groapa aiasta, unde ai noștri se stiest și la privire, apoi nu mai 


pleci, — că nu-s sigur, — decit, poate, hăt piste trii nopți din Herța? 


Și aungind lingă vechea hrubă cutundată sab zidul din jur, păzi 
Meaului, cu fiori prin trup, elătină din timeri, rară. mire a 
näpastă afurisită. S'a uitat apoi în altă parte şi făcînd rotocol cu 
oehii, îi tinti sus &pre cruce, de parcă astundea într'o adineă tăcere 
süflateascä, singura ca-l mai putea scăpa, multe taine omeneşti din 
negura timpurilor trecute, 

— Spune-mi, unchiule, ce s'a întîmplat niei? 

Etna N'am dezlegare să spin la nimeni, niei D'nitale, că acum 
tri nopţi chiar... şi mai mult nimie. 

El îm. da n înțelege că ponte să amuțească şi de aceea şi-a 
făcut cruce. Desigur, toate insistenţele mele în orice fel au rămas 
zadarnice, n'a fost chip să-i scot un cuvint, 

— Lasă aşa. Hai atunci, să mergem la Părinte, zisei eu, 

In tăcere o pornirăm amindoi încet la vale să intrăm în tirg. 
Pe cînd mergeam bătrinul ingrijitor m'a rugat să-i citese hirtiile 
pe care i le dăduseni, iar eu i-am mai cerut odată eu persistentă 
să-mi paie ee pes tainele aseunzătoarei din ograda bisericii 

Răspieat, is aceasta, dar stăpînit de-a teamă apăsătoare. 
el îmi şopti cu binişərnl ete un pote iri a 

„„„— Dacă, Cuvioşia Sa, Popa nostru o să facă o regăciune, să 
ridice singhilia cea cu blestem mare, poate că ţi-a spune Sfinţia Sa, 
dar, zău nu știu, că suntem în post... da, pînă ajungem di-vale, mă 
rog, fă a și citește-mi hirtiile D'nitale, 

— nu spun moșule, alt lucru, — întregesc numai ce gtii si 
riza Rorer ate făcut. ea urmare Domnitorul Morus Sa pi 

veaseă de nsei, — Mă rog. — Iti i 
be a sei Mă rog Iți fae bucuros plăcerea şi 

Pa scele vremuri, Epitropii bisericii din He ntu 
primi hotărîrea Domnească, căci dacă s'ar fi erp aste A ro 
de biseriea Sf, Dumitru din Constantinopol, apoi ei ar fi trebuit aï 
plătească hé Apiesiate, lui Pencoviei și altor ereditori ce se mai 
iviseră, toate datoriile în cauză. 

Aşa fiind, Domnitorul Alexandru C. Moruz, spre a putea tra- 
duce în fapt intenţiunile părintelui său Constantin, care-și mani- 
festase dorința de a dona jumătate din moşia sa Hotărnicenii, 

Minăstirii Sf. Spiridon, unde este bolniță la lași, pentru fondarea 

tnui spital în care să se chivernisească vei mai cinstiți bolnayi, 

Alex. C, Moruz u cumpărat imediat dela negustori Întreaga etitorie 
cu toste datoriile ce atimnau pe preţul de 50.000 lei, a lust din 
miinile străinilor zapisele și ispisoacele etitoriei din Herţa şi în 
schimbul Hotărnicenilor, donează prin brisovul său din 15 Mai 1804 
această biserică domeaseă Epitropiei Sf. Spiridon, Bine definit 
scopul donaţiunii urmărea construirea spitalului dorit de tatăl său 
şi destinat „enrarisirii şi odihnei celor mai cinstiți bolnavi, sau 


76 VIAŢA ROMINEASCĂ 


străini, suu neputineioși a suferi strimtorile și nevoile în spitalul 
o e; 

nar” iată după hrisov eu ce venituri şi averi donează Moruz V. V. 
această ctitorie domnească din Herţa, Gheneralnicei Epitropii a 
ospitalelor Sf. Spiridon, anume; locul şi ograda bisericii en trei case, 
din eare donă pe locul răposatului Gr. Ghica, o dugheană mişcătoare 
şi venitul dela rufetul cinbotarilor, Apoi, 400 lei milă pe an din 
răsurile țiganilor gospod, mortasipia din Tg. Tuzora la Orhei. 20 lei 
innar din earvasaraua vămii pentru luminările bisericii, plus 150 lei 
de hram, 20 seutalniei, 20 sălaşe de țigani robi și venitul de 200 lei 
pe an dela mortasipia Tg. Fălticeni. După aceia, mortasipiile din 
Tg. Dorohoiulni și Kişinăului la Orhei de 650 lei, precum și a Stro- 
ieștilor şi, în fine, vatra Tg. Dorohoi «un toate veniturile ei de: 
2 bani de vadra de vin și un ban pe rachiul vindut în cirgme de 
tirgoveţii creștini san jidovi şi numai dohotul biserieii să se vindă. 
Gospodarii șezători la fața ulițelor să plătească 80 parale pe an, inr 
cei dela mahalale cite 1 len, fiind sentite numai femeile sărace și 
fără feciori. De asemenea, scaunele de carne să plătească bisericii 
venitul ea în alte tîrgutri, din 50 de stupi să se dea bisericii unul, 
iar sub 50 de stupi să se dea una para de stup şi, în fine, 200 lei 
din ocnă, i 

Peste tonte aceste venitnri. Domnitorul Mornz a mai dat Epi- 
tropici dela Iaşi şi 15.000 lei din vamara lui proprie pentru ca spi- 
talul să înceapă a se zidi, hotărind totodată ca vechea biserică de 
lemnărie să fie clădită la Herţa din zid. Atunei, biserica din lemn 
a fost mntată de pe locul ei şi dusă în mahalaua eiubotărimii, unde 
a ars la olaltă cu tîrgușorii! Herţii în 30 Septembrie 1892. 

Pe baza dreptului de ziditori, pe ngë Gheneralnica Epitrupie 
a Sf. Spiridon au fost numiţi etitori ai lieasului din Herta, cîte un 
membru din familiile Ghienlestilor și Holbăneştilor: Constantin 
Ghica Hatmanul și Andrei Holban fiind primii care au depus mare 
stăruință la clădirea bisericii din zid, terminată la 1807. 

— Ai văzul, D'niata ce avere am avut, se minună și moș Ne 
enlai, iar acum nici leafă n'avem, stringem cd patrahirul. 

In acest moment um intrat pe poarta Părintelui Pantăş, care 
surizind, m'a întîmpinat en o veste minunată: 

— Ştii că s'a stricat masina și am trimis radiatorul la Cer- 
năuți să] ropare, așa că pe trei zile, sunteţi încă ai mei, 

— Ce vorbeşti, Părinte, de altfel am bănuit una ca asta dela 
moş Neculai, Și ce bine am venit la dus! 

N'ai să erezi eă'n picla zorilor de zi din ast'vară, prietenul 
men Lieenehi ma ispitit de mai multe ori dela hodină să-l întovă- 
rășese spre drumul Dorohoiului, Abea acum ne-am hotărît. 

„Am pornit ieri des-de-dimineață pe răcoare, să nu ne prindă 
dricul verii înainte de-a fi ajuns în codrii Herţii. Prin admirabila 
podoabă a dimineţii, dilijansul nostru fără surugii era condus, de 
către stăpîn dela volan. Cind am ureat pieptiş vreun deal, sau am 


CĂNITORII DIN ORAI BĂTRÂN TI 


coborit repedea drumului, nu ştiu, — căci, evpeaua fără nieio 
sminteală, poposi aa de iute, dincolo de Dorohoi eu 27 chilometri 
la Sfinția ta, aci în Herţa, 

La avea oră, se 'nẹelege, Sfinţia ta nu-ți aveai încă orinduite 
trebugoarele prin tirguyor. În schimb am găsit acasă gospodăria 
plină de belșug şi n'ar fi zăbovit să ne ospăteze chiar în lipsă — că 
ne ors tare forme, — iu meeleagi bucate bime slobozite apoi, din 
poruncile Sfinţiei tale, colo pe masa noastră ce-ai întins în grădina 
răcoritoare de vară. 

In sfirgit, ne-am așezat domol din nou la mîncare. 

Apoi sm mulțumit frumos de atita bumătate şi de frică să nu 
ne vie „anadelele“', em rugat pe Sfinția Sa să contenenscă masa, 
eoi mai avea și puțintică treabă prin orăşel, 

Am pornit pe'nserate să aflu cula pictorului Verona prea 
frumos așezată tot lingă biserica domnească din tîrg. Avi, pe cînd 
priveam fraptul muntii de pe pinzele măiestos zogrăvita de el, zării 
pe moș Neculai venind spre mine en pas grăbit cași la prima dată 
cind m'a poftit în biserică: 

— Conaşule, conaşule, aveţi chiar acum cursa care pleacă spre 
Ingi... 


GEORGE BĂILEANU 


uep r. 


CRONICA LITERARĂ 


NOTE : „FĂT-FRUMOS DIN TEIU+ 
ŞI „POVESTEA TEIULUI“ 


Ediția Eminescu, întocmită de d. Perpessicius, este evenimentul 
cultural col mai de seamă al cercetiirilor noastre literare. din ultimul 
timp. Şi se poate bănui că situația va răminea aceeași pentru un bun 
număr de ani chiar după încheerea marei lucrări abia începute. 

Deocamdată ne aflăm numai în faţa primului volum, care cu- 
prinde Poezii tipărite în timpul vieţii. Nici o scăpare din vedere esen- 
Mală sau ușurință de vreun fel oarecare nu se surprinde în lucrul și 
amănunțit şi larg văzător al d-lui P cius, Ca să se inchipue de 
oricine linia monumentală a întreprinderii, este destul aflindu-se ci, 
deşi primul volum conține numai ce n tipărit poetul ca versuri În 
rm apa vieţii, comentariile critice totuşi nu ajung să intre decit pină la 
Strigoii inclusiv. Acuste „note“ sunt concepute şi infiptuite atit de mo- 
nogrufic, că interesul lor, ui categoric valoarea unor poezii de 
tinerețe ca La mormintul lui Aron Pumnul, La Heliade sau La o ar- 
tistä, stă in cumpănă dreaptă cu valoarea poeziilor, care fac glória lui 
Eminescu, Cum am putea aşa dar să repretăm că studiile ivitoare 
la Luceafărul, ln Scrisori, la Oda (in metru antic) şi la alte 
trivă de faimoase, neincăpind aci, au fost lăsate celui de al doilea vo- 
erei Ediţia e astfel întocmită, că răspunde singură obiacţillor prin- 
ripale, 

Citeodată intervine insusi editorul, Un asemenen caz avem, cind 
il. Perpessicius, dupt „organizarea aparatului de variante“, se teme să 
nu fie întimpinat de critică In vreun fel oarecare si previne: „Se poate 


szu disproporţia ci”. Fie dar că răapunde intrengă a lucrării 
fie că editorul însuși îs. arähojis să arde romi erlie îşi plerd 


Ediții „critice“ ale operei eminesciene am mai avut şi încă nume 
roast, Nici unu insă n'a dedus cu mai multă atenţie voința 


poetului, 
pentru a şi-o da ca normă fără ubateri. Avem azi un text ferit de in- 
lervenţia împrejurărilor, ferit chinr de intervențiile zise estetice. Sa 


1. 


CRONICA LITERARĂ 79 


tragică de a nu i se mai puter cunoaşte părerea. D. Perpessicius, cre- 
dincioa textului la care se oprise poetul insuși, introduce în corpul 
operei strofele excluse, restituind, credem — pentru to! nu nu- 
mai integritatea materială a unei ci celebre, dar şi un plus real de 
frumusețe, Fragmentul, care dela Maiorescu se aruncă cel mult la 
„note“ sau în „adaosuri” finale, priveste incercarea creatorului de a 
smulge Luceafărului renunțarea la comdiția omenească prin compen- 
en n una decit alta mai ispititoare; si cu nimic nu e mai prejos ca în- 


lar tu, Hyperion, rămil 

__ Oriunde ai apune... 

Cere-mi cuvintul meu de'utilu, 
Să-[i dau ințelepriune? 


Vrei să dau glas acelei guri, 
Ca după a ei cintare 

Să se ia munţii cu păduri 
Şi insulele "n mare? 


Vrei poate ‘n faptă să arăţi 
Dreptate şi lărie? 

Ti-aş da pămintul in bucăţi 
Sa-l faci împărăție. 


lji dau catarg,lingă catarg, 
Oştiri spre ü străbale 

Părmintu ‘n tung și marea ‘n try, 
Dar moartea nu së poatt.. 


Cum nu urmărim însă n face prezentarea generali a edi- 
tiei d-lui Perpessicius, deoarece am făcut-o cu alt prilej si altundeva, 
ne vom restringe numai decit la obicelul acestor însemnări marginale, 
Regula textului publicat de Eminescu e adoptată, cit faptul este eu pu- 

Vă, și în operaţia cronologizării poeziilor, Se stie că editorii, afară 
de cei care urmăresc clasificări estetice, au grija să aseze producţia ori- 
cărui scriitor în ordine cromlogică. Fi presupun pe drept. cuvint că 
procesul ereatiel literare își descălue astfel treptele și lorita muai mult, 
in orice caz, decit clasiticindu-i rezultatele după un gust totdenuna ar- 
bitrar, ȘI esta eu atit mal adevrat, cu cit cronologia anuală se In- 
timplă, ca la q, Perpessicius, să fie sprijinită de cronologia intimă, de 
acel timp intern, care face ca o poezie, lucrată impreună cu altele, să 
ie tipărită de poet, din motive pină la care nu putem ajunge, mai 

u. 3 

Din acest punet de vedere, noua ediţie Eminescu este cu totul in- 
teresantă. Cititorul poate umnări atit deavoltarea, an cu an, ð poetului 
ca poet, cit şi mai legäturile de grup contemporan între poezii pu- 
blicate totuși In date diferite, ceeace, prin stabilirea acestor adevărute 
increngături în creaţia eminesciană. Îl instrueşte indeajuns asupra 
modalității procesului crentar, Un usemenea grup de nuclee este Cå- 
lin-Fât-jrumoa din teiu- Craiasa din poveşti Peste rirjuri, intre cure. în 
timpul Mi ril lor en opere distincte, a existat o continuă circulație 
de sevă, gri matoriniă stan versurile ce au trecut dintruna 
in altu, modificate numai ca metrică, spre a nu mai menționa ncerasi 
atmosferă lirieă, 

Perioadele intime, ciclurile — cum le spune d. Perpessicius, sunt 
aşa dar, etape mai semnificative în creaţia eminesciană decit anii pu- 
blicării diferitelor bucăţi din acelasi grup; ele imping limita cronologiei 


80 VIAŢA ROMINEASCĂ 


te în conştiinţa poetului, unde perminaţiu lirică poate fi pri- 
SHa mal de aproape. lar voința do a le tipări la data deosebite pierde 


chiar de prisos. Eminescu punisi, de exemplu, Făt-frumos din teiu în 
1873; revine însă asupra motivulu 


pe caro poetul a crezut-o definitivă. Totuşi ei au procedat felurit, 

După istoricul chestiunii făcut de d. Perpessicius, Maiorescu ti- 
păreste numai Povestea teiului, căreia însă îi dă titlul variantei Fat- 
frumos din teiu, ca mai frumos; Ion Scurtu le tipăreşte pe umindouă, 
dar socotește forma definitivă ca variantă; Ibrăileanu aşează Povestea 
telului la text, iar Făt-frumos din tiu într'un adaos; C. Botez le păs- 
trează în ordines lor cronologică, materialul manuscript în mite ine 
grupimin- în jurul formei definitive, și d. M. Dragomirescu, clasificinul 
nateticezte poeziile, iese din discuţia noastră, 

La acestea e de adăugat, peste arătările noului editor, că d. G. Că- 
linescu aduce Povestea teiului lîngă data publicării primei forme, iar 
d. Perpessicius, tipărindu-le pe amindouă lu text, le separă, după anii 
cind fiecare a fost dată de poet tiparului, ca şi Botez, numai cu doosi 
birea că ultimul editor distribue și manuscrisele în două planuri, Iñ- 
sind fiecare formă in laboratorul ei. Căci „respectul datorit unui toxt, 
tinărit sub a sa răspundere, de scriitor, e întiia dintre legile unei ediții 
corecte” notează d. Perpessicius, Soarta poeziei Făt-frumos din teiu- 
Povestea teiului arat „cel puţin existenţa a două torme, fiecare din ele 
avind dreptul lu un capitol special” mai adaogä d-sa. á 

De unde rezultă „dreptul In un capitol special“, ca pentru bucăţi 
tirä logătură între ele, pentru fiecare, noi nu vedem, Aceasta dove- 
deste un respect aproape superstițios faţă de cronologia anualii, cure, 
dacă e de înțeles cît priveste creaţiuni de sine stătătoare, deşi chiar 
atunci cronologia intimă o dă totdeauna mai Inapoi, devine cu totul 
vurioasă fiind vorba de formele acelecaşi poezii. Căci în cazul de faţă 
anul 1675, nu poate sta pe ucelași plan de însemnătate cu 1873, unui 
tipăririi formei definitive; amindouă datele sunt importante, nici 
vorbă, dar în chip felurit: prima este treaptă de creaţie în cadrul ras 
irina al Povestei teiului, în timp ce n două e o otupă în cadrul larg al 
creației ominesciene intregi Şi atunci. ducă astfel stau lucrurile, ediția 
„corectă” aseară, fără discuţie posibilă, materialul provizoriu la notele 
formei definitive, 

Că postul n publicat mai întii Pătjrumoa din teim, e ñdevärat. 
Voința lui e totdeauna de luat în considerare ca un criteriu general, 
Dar tot atit de adevărat este că el insuşi a revenit printrun gest remar 
cabil asupra acelei voințe, cind, reluind motivul formei deja tipărite, 
t-a înălțat la nivelul superior din Povestea teiului, Aşa incit, editorul 


Impotrivirea veniti din partea cronologiei anusle, care ar părou 
astfel onracum sacrificată, este deasemenea fără temei. Cici, ducă s 
merge, după cum am văzut, la timpul mal semnificativ, intern, Şt DU 
la cel calendaristic, datele extreme ale motivului, data cînd apare 


in 
manuscrise și data cind se publică sau se retipăreşte definitiv, au în 
adavâr, numai ele, valoare critică In cazul discuiat, reținem nu pe 
1875 si 1875, ci perioada 1872—1878, adică durata intimă, se dë- 


CRONICA LITERARĂ SI 


clară cu varianta în versuri albe la PAL-/rumos din teiu, reprodusă de 
d. Perpessicius, şi se închea cu tipărirea Povestei testului. încât tipă- 
rirea ambelor forme la text şi la datele publicării lor de către t 
adică întocmai ca orice nite două poezii fără de legături organice Eire 
ele, ni se pare un serupul excesiv, prin caro se împarte în două uni- 
tatea vie a motivului şi se voința cea mai valabilă a poetului. 

Dar aceste simple insemnări dorim să fiò înțelese numai ca o dis- 
cuie posibilă în marginea exemplarei lucrări a d-lui Perpessicius; ele 
privesc limita cronologizării în ediţiile critica, chestiune asupra căraiu, 
lu nevob, am putea reveni cu desvoltările trobnitoare. 


VLADIMIR STREINU 


LITERATURA STRĂINĂTĂȚII 


O REVIZUIRE A VALORILOR 
POETICE FRANCEZE 


Din confruntarea gustului poetic la diferite epoci se pol trage 
multe învățături. Poezia, care cate legată mal puţin decit proza de rr 
pul şi de locul în care a fost serisă, poate spera o viaţă mai lungă 
amintirea oamenilor, Ea poate cînta mai multă vreme în suflete, Cin- 
tecul acesta, insă, poate fi adesea curmat, clicodată chiar puţină vreme 
după ce a început, pentruca să renască mal tirziu. Asemeni cu riurile 
ncalea care dispar în pământ pous ca să apară din nou la mari de- 
părtări sau în acelaşi loc după o trecere de timp care nu poate fi mä- 
surată mai dinainte, tòt asa şi viața unei opere poetice, a unui curent 
poetic, a unui anumit fel de poezie, poate înceta un timp pentru a se 
trezi din nou peste citeva generaţii şi uneori chlar în altă ţară decit 
acaia de baștină. Poezia lui Ronsard şi a Pleiadei din secolul al 
XVI-lea n'a fost pustată timp de două sute de ani și a fost scoasă din 
uitare la inceputul veacului trecut, dmorită lui Sainte-Beuyve şi ro- 
manticilor francezi, cu Gautier în frunte. Shakespeare s'a născut din 
nou, peste aproape două secole dela moarte, în traducerea lui August 
Wilhelm Schlegel şi n fost prețuit în Germania, n dona lui patrie, aşa 
cum încă nu fusese prețuit în ţara lui. Din faptul că un poet nu mai 
este citit la un moment dat nu se poate trage nicio concluzie cu pri- 
vire In valoarea lui. Gustul literar se schimbă, valorile poetice rămin. 
Un lucru è sigur: mal curind sau mai tirziu vine vremea cind valoarea 
uitată este aşezată la locul care | ge cuvine, Nu este exemplu de ade- 
vărată mare poezie care să fie dispreţuită în chip constant şi durabil. 

E bine, totuși, ca din cînd în cînd să se facă o revizuire a valorilor 
poetice dintr'o literatură, tocmai pentru a grăbi pe ch. se poate opera 
de control şi de consacrare care se săvirgeste prin trecerea vremii, De 
altfel, în fapt, de multe ori aşezarea definitivă a valorilor se face tot 
datorită unei iniţiative, fie a unui singur om, fie a unui grup de Oå- 
meni care, cu pasiune lucidă, cercetează trecutul ca să desgronpe co- 
morile uitate. A ai 

Această pasiune inteligentă însufiețeşta şi cartea | tierry Maul- 
nier care poartă titlul, modest dar plin de răspunderi, de Introdur 

tion d la poésie française *). 


carte; restul 


Introducerea propriu zisă cuprinde ceva mai mult de un sfert din 
este consacrat terit 


unei antologii alcătuite după un cri 


*) Gaimard, 12839, 


LITERATURA STRĂINĂTĂŢII 63 


foarta personal şi menită să susțină prin dovezi afirmaţiile din textul 
introductiv, 


Ferindu-se să dea o definiţie poeziei în generat şi o caracterizare 
a poeziei franceze în special, autorul declară că „o adevărată introdu- 
cere in ua franceză este o introducere în asemănarea particulari- 
tăţilor din fiecare poet francez”, lEmurind afirmatia aceasta cam ai 
bilină în chipul urmâtor: 

„Criticul nu atinge pe poet, poetul nu utinge în el insusi esența poe- 
ziei decit în măsura în care ei ktiu să pășească întrun domeniu unde 
esentialul nu coincide cu ceiace eate mai general ci cu coince esta mai 
lăuntric. Poetul este cel mal poet in ceince e! are mal personal si mal 
inalienabil; şi tocmai în partea cea mal tainică din el Insusi atinge e) 
ceiace constituie adevărata şi valabila lui înrudire cu ceilalţi poeți". 

Această tainică parte care înce valoarea poetică nu se pâseşte 
de obicei. afirmă autorul, în oporele admirate din pricina limpezimii 
lor sau a semnificației lor generale. După ei, marile valori, nfară de 
citeva excepții, sint sistematic depreciate de critica univoraitară, de 
gustul emit, de istoria lterură. Dar tot așa cum respinge claritatea 
banală, Maulnier respinge si hermetismu, acesta fiind „un adevărnț 

Toeil poetic” care „acopere cu o obscuritate premeditat clari- 
tatea limbajului, in timp co funețiunen poeziei este BÄ facă să ți- 
nească misterul din adincimile luminii”, Aşa dar, obscuritatea preton- 
pioasă e tot așa de seacă în fond ca şi locul comun, 

izan al regularităţii formale, Maulnier aduce în sprijinul 
acesteia o apărare interesantă, Poetul, spune el, minueşte, tată 
de auditorul lui, deopotrivă asteptarea si surpriza. „Obligat să 
dea fiecărei clipe n inlănțuirii verbala pe care o creiază forta ex- 
plosivă a unei operaţii magice si fiocărul cuvint puterea de 
trăsnet de caro întrehuințarea curentă l-a despoint cu incetul, pow 
tul e silit la o prefăcălorie continuă, la o continuă substituire... Poe- 
tul ne pregăteşte o surpriză, ne atrage cu totul spre o deceptie mira- 
culoasă, și printr'o simulare În care ne precipită, el no face să ne ay- 
teptăm la altceva decit ceiace tocmai așteptăm, Pini intr'atita înctţ, 
atunci cind poetul lincereşte si nu no dă decit tocmal efectul pentru 
care ne pregăteşte, definim imediat această banalitate în care cade 
prin chiar expresia de efect aşteptat, Poetul trabue să ne conducă din 
surpriză in surpriză şi trebue să ne croiască drumul in care no pregă- 
testa cursele, Din acest punet de vedere forma fixă, cudența apare in 
poezie cu procedeul de creație n aşteptării, ca mijlocul pentru poet 
dea încerca mai dinainte lanțul clipelor previziblle po cart, ca pe nişte 
tipare de țăcere pură, le va umplea puterea de desetnter a vorbolor, şi 
apare în acelasi timp ca definiția misterului potrivit căruia ceva se va 
produce, Regularitatea poemului este astfel unicul mijloc de care dis- 
pune poetul pentru a da imprevizibilului carnetarul necoaltății: en cate 
un element capital al dialecticei pomului, completind si eombäitind 
totodată uluitoarea improvizibilitate a acestuia... demu) nu există do- 
cit acolo unde există această implacabilă luare în posesio n sufletului 
care are drept instrument ritmul”. 

Piedoaria aceasta exclude din poezie tot ce e vera liber. Unele din 
cela mai frumoase poeme alo lul Goethe, alo lui Mörike Flegiile din 
Duino ule lui Rilke, chiar Sonetele ctre Orfeu ale acestuia (care nu 
sint în fapt sonate pentrucă cele putrusprezece versuri sunt deobicei 
“de ritmuri diferita), apoi atitea poema din Verhaeren, din Francia Jam. 
mes, — toate acestea nu intră in această definiţie a poeziei, ceince do- 
vedeşte ekepimovo sn Versul liber are rostul luj, el transpune anditiy 
progresarea sufletească a poemului, miădiindu. Í 4 
fletesc al clipei. po du-se după conţinultui su 

Trebue să considerăm cn specific francez acest + - 
perstițios al formei fixe, al regularității, al cadenti Si ua cc polei 


34 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ie constringerea formală n'a jucat un rol atit de covirşitor ca 
apr artere gy el este desigur în primul rind în firea rasei, 
clară, ordonată, rațională. Şi tot această fire explică faptul că poezia 
franceză esto o poezie aavantă, fără rădăcini în folklor. Autorul acestei 
Introduceri spune cu drept cuvint că „poezia franceză a avut avanta- 
jul să so nască şi să-și realizeze operele în s nul unui popor şi al unei 
limbi deosebit de potrivnice farmecelor „poetice“ vulgare”, Mai puţină 
dreptate cred că are el atunci cind spune că „in poporul francez 
aproape că nu există poezie difuză, putere de creaţie că, folklor”. 
Asta înseamnii să neglijezi poez'a populară franceză, la chanson fran- 
çaise, atit de magic ce ta de Gârard de Nerval în Sylvie şi în Chan- 
song et légendes du Valois. $ 

Poezie savantii nu înseamnă poezie roce, stearpă, didactică, fără 
inspiraţie, fără vis, Savantă întru atit cit nu se alimentează din iz- 
voare populare naţionale. „Poetul francez nu-i la el acasă decit în po- 
porul temelor. El nu colindă printre lucruri ci ntre miracolele cul- 
turii, ale lucidității, ale imaginaţiei, ale analizei". ȘI mal : 
„Poezia franceză constituie cea mai literară dintre toate activităţile ti- 
torare, într'o țară unde literatura este obiectul unui cult aproape na- 
tional“, Aceasta e o afirmaţie justă. Insuşi Gérard, exploratorul de fot- 
klor, este în poezia lui complet degajat de orice reminiscență popu- 
lară. 


Maulnler recunoaşte drept epoci de strălucire ale ei franceze 
epoca lui Ronsard şi a Ploiadel, aşa dar a doua jumătate n secolului 
al XVI-lea şi epoca dela începutul secolului al XVII-lea. Omagiul său 
merge în deosebi către Maurice Scâve, autor al lungului poem Delte 
(1544) compus din strofe de zece versuri, poet subtil, adeseori obscur, 
plin de sensuri abstracte, care poate fi considerat ca un spirit înrudit 
cu acela al lui Paul Valéry. In secolul al XVII-lea Maulnier nu găseşte 
un merit decit lui Corneille, lui Racine, într'o oarecare măsură lui La 
Fontaine. Secolul al XVIII-lea, i ae pare pe bună dreptate, sărac în ce 
privește poezia. Faţă de romantismul francez se arată sever, chiar ne- 
drept. Aduce romanticilor acuzația de a fi fost nişte falși romantici: 
„Marii romantici dela 1830 au profitat în chip straniu şi injust de con- 
trastul cu absoluta sterilitate care ii precedase, de lucirea facilă a 
ritorva din exerciţiile lor verbale, de atracţia pe care o exercita asupra 
marelui public banala claritate a operelor lor şi alura provocătoare a 
manifestărilor lor, de ignoranta marelui public, față de epocile într'a- 
devăr strălucite ale poeziei franceze, ca secolul al -lea şi începutul 
secolului al XVIl-lea”, Inovaţiile lor au fost „numai formale, dealtfel 
fonrte timide“, Insfârsit, ei „n'au introdus aproape nimic în Franţa 
din adevărul romantismului străin ai cărui imitatori pretindeau că 
stat”, 


La aceasta sar putea obiecta că romantismul este în esenţa lui 
adinet Corlay oriunde, trei modul lui = În ra mer ag p =r 
a popor la popor şi dee apare sub te aspecte în 
diferite. ofera aie francez există foarte bine definit, cu caractere 
proprii. El trebue luat așa cum este, pitoresc, magniloevent, elar, sen- 
“mental, fără adincimea şi fără întinderea romantismului german, 
aceata din urmă fiind modul cel mai pur și cel mai complet al roman- 
tismului pentrucă e cal original. Nu se poate ge painei franceze 
dela 1830. caracterul romantic prin excelenţă, visul, explorarea 
şi exploatarea visului, Și nici nu i se poate reproşa că n'a explorat vi- 
aul atit de adine cum a făcut romantismul german, pentrucă, repro- 
cotul ooga înseamnă să nosocoteşti deosebirea dintra două firi 
na 
__ Predilocția lui Maulnier merge spre Gérard de Nerval, po care Îl 
numeşte „singurul romantic francez”. Cred că expresia nu o nimerită. 
Gérard a fost poate singurul romantic complet dintre toţi romantici 


LITERATURA STRĂINĂTĂŢII 85 


francezi, cel mai adinc, cel mai apropiat, prin fire gi cultură, de roman- 
tismul german. Dap tocmai din pricina asta el a fost, într'o privință, 
cel mai puțin francez dintre romanticii francezi. Franceză este ln s 
şi în chip strălucit, forma. Iar miracolul Iwi este îmbinarea nem 
întiinită de-atunei a unei pure forme clasice franceze cu un fond de 
vis şi de viaţă interioară profundă cum nu se găsește indeobste la ro- 
manticii francezi. 

Plin de mefienţă faţă de Hugo (din cauze popularității acestuia) 
fără să pomenească de Gautier, acordind doar puţine rînduri disprețul- 
toare lui Lamartine, lui Musset, lui Vigny, autorul sè opreşte la citeva 
culmi. Lui Baudelaire ti in ae rr cu drept cuvint „satanismul ieftin”, 
titlul „ridicul” al operei lui poetice, „mediocritatea unora din poemele 
lui prea mult admirate”, (iarăşi disprețul, poate exagerat, fată de po- 
pularitate). Rimbaud, Mallarmé se bucură, mai ales cel de-a! doilea, de 
elogii; „Magicianul Mallarmé sondoază și chinueşte cuvintele însăși, le 
supune celor mai ciudate combinaţiuni și celor mai neobişnuite tempe- 
ruiuri, pentru ca să le silenscă «i destăinue ceva din puterile lor cele 
mai tainice, din virtuțile lor cele mal insezisabile, Astfel el se intoarce 
la adevăratele bogății ale poetului, cure nu sint decit forţele insondahile 
şi prost cunoscute închise în limba însăşi”. Exact. Mallarmé a vrut 
toate acestea, Dar poate dintr'o sterilitate sufletească mai mult decât 
dintro viziune adincă. Și pe urmă părerea că cuvintele sint prin ele 
înșile generatoare de poezie este prea absolută. Puterea lor, dacă nu 
esto alimentată de visul dinlăuntru, anterior oricarei vorbe, se exercită 
în zadar, macină vid. 

Antologia care completează volumul este, în felul el, un lucru 
rar. Maulinier a ales (condus de un gust foarte sigur, cu care poți sau 
nu să fii de acord, dar căruia nu-i poţi reluza măcar o calitate: origi- 
nalitatea punctului de vedere), tot poeme din poeți puțin sau prost 
cunoscuţi, uitaţi, nedreptăţiți, Alegeren, spune singur, n fost făcută 
„ca să facă pe cititor aă recurgă la textele integrale” (uneori, dintru 
poem mai cunoacut, nu se citează decit citeva strofe, chiar numai ct- 
teva versuri). Fără îndoială că spiritul în care a fost alcătuită anto- 
logia nu implică niciun aparat savant cu biografii, bibliografie, note 
explicative. Avind în vedere însă că mulți din autorii din care s'au tä- 
cut extrase sint foarte puţin cunoscuţi (de exemplu Arbaud de Porchă- 
res, Sponde, Du Bois Hua) ar (i trebuit să se dea pentru fiecare o scurtă 
notiță bio-bibliografică, şi aceasta tocmai pentru a uşura lectorului 
„recurgerea la textele integrale”, 

Dar, încăodată, alegerea este foarte bine făcut, Figurează uici 
bucăţi care de obicei nu-și au locul în antologiile obişnuite şi poeţi 
alungaţi din istoriile literare. Culegerea ilustrează perfect afirmaţia 
justă a autorului că „ar fi bine să se inceteze de-a se considera clari- 
tatea formală n anumitor opere, care nu rezultă adesea decit din ba- 
nalitatea lor, drept cea mai bună garanţie a valorii şi a duratei lor. 
Trebue să se redea poeziei franceze comoara adincimilor ei”, Secolul 
al XVI-lea e reprezentat nu numai prin Ronsard și Pleindă. Sint nici 
bogate extrase din Delia lui Maurice Scève, Găsim apol pe Louise Labé, 
„liè belle cordière" ṣi pe Pernette du Guillen amindouă din Lyon, pe 
care Istoriile literare le aruncă în capitolul urmaşilor lui Marot dar 
care au, cea dintii mai ales, o pasiune, o muzicalitate, o „fralcheur”, 
uneori o melancolie, cu totul neobişnuite șconlei Marot: 


Tout auss} tôt que je commence à prendre 
Dans le mol lit le repos désiré, 

Mon triste esprit hors de moi retiré 
S'en va vera toi incontinent se rendre, 


86 VIAŢA ROMÎNEASCÀ 


Lora m'est avis que dedans mon sein tendre 
Je tiens le bien, où Jai tant aspiré, 

Et pour lequel j'ai si haut soupiré 

Que de sangiots ai souvent cuidó fendre. 


O doux sommeil, 6 nutt à moi heureuse! 
Plaisant repos, plein de tranguillité, 
Continuez toutes les nuits mon songe: 


Et si jamais ma pauvre âme amoureuse 
Ne doit avoir de bien en vérite, 
Faites du moins qu'elle en alt le mensonge, 


(Louise Labé). 
Intilnim şi surprize, Iată de exemplu un sonet de „de-o 
subtilă ore Tep dat lui Jean-Antoine de Baii, membru Pleiadei, 


t aiminteri ca autor de aride poeme în motru antic (inovație 
po rug ode să brindă în limba franceză, cu totul refractară firea 
si—eca şi cea romină de altfel — acestei transplantări) şi de reci tradu- 
ceri de psalmi: 


O doux plaisir plein de doux pensement 
Quand la douceur de la douce mêlée 
Etreint et joint l'âme en lâme mêlée, 
Le corps au corps accoupilé doucement. 


O douce vie, 6 doux trépassement, 

Mon åme alors de grand joie troublée, 

De moi dans toi s'écoulant à lemblée, 
Puis haut, puis bas, quiert son ravissement. 


Quand nous ardents, Méline, d'amour forte, 
Moi d'être en toi, toi d'en toi tout me prendre, 
Par cela mien, qui dans toi entre plus, 


Tu le reçois, me laissant masse morte; 
Puis vient ta bouche en ma bouche le rendre, 
Me ranimant tous mes membres perclus. 


Agrippa d'Aubigné, soldat și poet, tovaräş al lui Henric IV, tem- 
porament satiric și violent, talent viguros, aprig în invectivă, este re- 
prezentat prin coplioase extrase. Théophile de Viau, Saint-Amant, 
Tristan IHermitte, „extraordinar de atenţi la viața ascunsă a tăcerii, 
a nemişcării şi a întunecimii”, figurează deasemeni, în ciuda anate- 
melor cu care i-a improşeat Boileau, acest anti-poet desăvirșit. Ce sur- 
priză deasemeni acest sonet puțin cunoscut, de Philippe Desportes, 
ama post, de obicei cam superficial, din a doua jumătate a secolu- 
A “Mea: 


Autour des co qu'une mort avancée 
Par violence ngjar AS e du beau jour, 

Les ombres vont, et font maint et maint tour, 
Aimant encor leur dépouille laissée. 

Au lieu cruel où j'eus l 

Et fus meurtri par lea flèches d'Amour, 


LITERATURA STRÄINÀTĂȚII 87 


Lėgers ësprits, plus que moi fortunés, 
Comme il vous plait vous allez et venez, 
Au Heu qui clôt votre dépouille aimée. 


Vous la voy vous la pouvez toucher, 
Où las! je ns seulement d'approcher, 
Lendroit qui tient ma richesse enfermée, 


A SI ma lipseste bine înțeles nici Maynard, cu cunoscuta lul La belle 
miile: 


„„L-'ârmo pleine d'amour et de mélancolie, 

Et couché aur des fleurs et sous les sanea 
Jai montré ma blessure aux deux mers d'Italie 
Et fait diro ton nom aux échos étrangers.. 


şi cu o mai puțin cunoscută Margot, care aminteşte, prin ton măcar 
da poeziile lui priapice, obăconități spuse cu inaltă artă: ao 


Cache ton corps sous un habit funeste, 
Ton lit, Margot, a perdu ses chalands; 

Et tu n'es plus qu'un misérable reste 

Du premier siècle, et des premiers galanta, 


II est certain que tu vins sur la terre 
Avant ee Home eût dâtrâne sea rois, 

Et que yeux virent naitre la guerre 
Qui mit les Grecs dans un cheval de bois, 


La mort bardie, et sous qui tout succombe 
N'ose envoyer ta cutensse à la tombe, 
Et n'est pour toi quun impuissant Démon. 


Veux-tu savoir quel siècle t'a portée? 
Je ta l'apprends. Ton corps est du limon 
Qui fut pâtri des mains de Prométhée, 


Din Musset este indicată Venise, Souvenir şi sînt 
cintece: A Saint-Blaise, d la Zuecca.. și ereu oare an 


Beau chevalier qui partez pour la guerre 
Qu ‘allez-vous faire ici 

i Si toin d'ici? 

Voyez-vous pas que la nuit èst profonde 
Et què le monde 
N'est que souci? 


___ Tonul just al lui Musset se ăseşte i Oarte probabi 
Rici, şi în alte citeva cintece. Intensives, P mmebormgi y a + 


preţul curajos (nu-i va sări onre $ 
sos eame i pia față de frau tatei ră pre rea E 
g , alviţe sentimentale, 
pl aar A è, din care trăgeau 
Dacă prejudecata popularității (sau a impo; itäții 
E pularității, dacă vreți 
nu Tar fi oprit, poate că autorul uceatai antologii ar d ales praa 
mai bogate din Hugo, Hugo estè şi el un nedreptăţit în felul lui. Oa- 


88 VIATA ROMINEASCĂ 


mult pe cele consacrate. „VER și Valiy si 
C erea aduce ja sfirgit pollinaire două 
ED e poeme de Maurras. Într'un apendice, izolaţi, Cocteau şi 


deci, din zia contemp e drept că, în introducere, 
liştii sint judecați, cu înțelegere, simpatie si oarecare rezerve, pe 
citeva pagini. 

AL. PHILIPPIDE 


CRONICA LINGVISTICĂ 


ASPECTE ALE LIMBII ACTUALE 


Căruţabi! 


Cum numeste un Romin partea străzii pe care circulă vehiculele! 
In generul o numeste pur şi simplu stradă: se paveuză strada, strada 
este barată, chiar dacă trotuarul e pavat dinainte şi rămine liber 
pentru circulație, Dacă esw nevoo săi se facă deosebire între partea 
rezervată vehiculelor și trotuar, atunci prima este numită mijlocul 
străzii: nu umbla prin mijlocul străzii, că te calcă maşinile sau tram- 
raiul, 

De citva timp începe să se răspiuidească, prin ordonanțele oficiale, 
un termen mult mai precis, dar cu totul greşit în ce priveşte formaţia: 
partea căruțabilă. Se spune astfel că „pietonii nu au voe să traverseze 
oblic partea căruţabilă”, De ce spun câ acest cuvint este format gresit? 
Mai întii pentru că toste cuvintele terminate în -abil sint formate dela 
verbe, și, cel g în Bucureşti, un verb a căruța sau u ze căruța este 
necunoscut. è drept, prin unele părţi, la tară, există verbu] u cd 
ruja, cu înţelesul de „a plimba, ẹ transporta cu căruţa”. Dar cuvintul 
cărutabil a fost format de oameni care nu s'au gindit la acest verb şi 
care nici măcar nu-i cunosteau existența, In afară de asta, adjectivele 
în -abil care pot fi intelese ca formate în rominește au toate inteles 
pasiv: Mudahil „enre poate fi liudat”, stimabil „care poate fi stimat”, 
adorabil „care merită să fie adorat” și așa mai departe. Deci, admiţină 
că sur fi pornit dela verbul a cărula, câruțabil n'ar putea avea decit 
înțelesul de „care poate fi căruțat”, adică „transportat eu căruţa”, și 
nici de cum pe acela de „pe unde se merge cu căruța”. 

Zicoam că adjectivele în -abil „care pot fi înțelese en formate în 
romineşte” au înțeles pasiv, Am precizat acest lucru pentru că în latina 
bisericească există exemple de -abilis activ. Dar nu am zis „adjectivele 


rădăcina rominească e neglijată, De multe ori cuvintele produse astfel 
fac o impresie oribilă, ca fezabil, intruvab 
a And, i [ezabil, vabil, dar totuşi nu se recurge 


90 VIAŢA ROMINEASCĂ 


model latin sau francez, atunci se formează fn romineşte un derivat 
cu alt sufix, de exemplu cu -lor; se zice astfel casă vinzâtoare, vacă 
mulgătoare cu înţelesul de „care se vinde, care se mulge”, 

Dar dacă nu se formează în romineşte adjective cu sufixul -abil, 
cum s'a creat căruțabil? Prin copierea gresiti a unui cuvint franţu- 
zesc. Intr'adovăr, termenul oficial (și afectat) franțuzesc pentru a deo- 
sebi partea vehiculelor de partea oamenilor este partie carrossable 
(publicul spune în general chaussée). Oticialitatea noastră, care a vrut 
să tranapună in rominesle pe carrossable, a constatat că intre căruță 
şi carrosse ešte o mare asemănare de formă (etimologia ambelor cu- 
vinte este comună), deaceea a atirnat sufixul lui carrotse ln căruță. 
Defectul principal al combinației este că înţelesul cuvintului francez 
este altul decit al celui rominesc; în «fară de aceasta, data cind s'au 
format derivatele este diferită. Carrosse înseamnă „trăsură de lux" 
(vezi expresia rouler carrosse care înseamnă „a fi bogat, a face lux"), 
deci une voie carrossable este o „sosea pe care se poale călători con- 
fortabil”, pe cind căruță este un vehicul puţin comod şi încă si mai 
puțin distins. Cuvintul carrossable apare pentru prima oară intrun 
text francez dela 1832, pe vremea cind nu erau încă biciclete, motoci- 
clete, automobile si tramvaie electrice, Era deci normal ca derivatul 
să pornească dela „trăsură“, Cuvintul căruțabil apare la noi cu o sută 
de ani mai tirziu, pe vremea cind căruțele numai sint dese în oraşe, ba 
cred chiar că sint interzise pe arterele principale. Este deci absurd să 
le acorzi verbal toată partea străzii dintre cele două trotuare, atunci 
cind în fapt le înterzici total accesul. 

Dacă țineam neapărat să avem în romineşte pe carrossable, utunci 
trebuia să-l imprumutăm asa cum se g şi săi zicem carosabil. 
In general cuvintele tehnico sînt cu atit mai bune cu cit eng am lor 
esio mai puțin transparentă, căci li se acordă exact Ințelesul ştiințitic 
po care vrem să li- atribuira, Pentru noi, azotul nu are decit definiţia 
pe cere i-o recunose chimiștii. Pentru un German Însă, care numeşte 
azotul Stickstoff, cuvintul acesta are înțelesul de „materie înăhugi- 
toare”, definiţie care este inexactă şi mai alea incompletă. Tot aşa ca- 
rosubii pentru noi ar însemna „partea străzii cuprinsă între cele două 
trotuare”, pe cînd căruțabil înseamnă „pe care merg căruțele”, lucru 
cu totul inexact, 

Adoptarea unui cuvint dintro limbă străină se poate face în două 
feluri: prin imprumut sau prin calc. Imprumutul este introducerea cu 
vintului strin direct în limba ta, iar calcul este desfacerea origina- 
lului străin în elementele din care se compune, şi traducerea fiecărui 
element în parte în limba ta. Cine zice în romineste mal de mer a făcut 
un împrumut din franţuzeşte, iar cine zice rău de mare a făcut un 
oaie regii de altfel, căci mal în cazul acesta nu înseamnă „rău“, ei 

In privința lui căruțabil, “a intrebuintat un procedeu mixt: şi îm. 
prumut şi cale. Imprumut, deoarece s'a păstrat sufixul originar, iar 
calc, deoarece cuvintul sträin carrosse a fost inlocuit prin traducerea 
lui (nproximativă) căruță, 

apte asemănătoare se pot aduna din limba turcă de azi. Se ştie 
că dela război încoace poporul ture a întreprins un urias efort de or- 
ganizare şi de modernizare, efort care în cele mai multe direcţii a fost 
încununat cu succes. In domeniul lingvistic, ajunge să amintim că 
alfabetul exotic arab a fost înlocuit cu caracterele Intine, ceea ce dă 
textelor turcesti actuale un aspect european şi va permite pătrunderea 
mai uşoară a civilizației apusene în republica euro-asiatică. Dar orice 
ie rep mare socială este însoțită de o renovare şi îmbogăţire a voca 
2 arului: numai retrograzii pretind să nu se introducă deloc termeni 
riiini în limbă, deşi aceasta ar echivala cu o anchilozare a societăţii 
însăşi. Turcii au fost obligați să introducă foarte numer 
termeni de civilizaţie din occident în unele cazuri însă, rădă i 


CRONICA LINGVISTICĂ 91 


străine au fost în aşa fel apropiate de unele indigene asemănătoare 
numai ca formă, incit neștiutorii ar putea avea impresia că e vorba 
de derivate din riidăcini turceşti. Procedeul a fost studiat de profeao- 
rul Konrad Nielsen în revista norvegiană Norsk Tidsskrift for Sprog- 
videnskap, vot, VIII: atanic a devenit In turceşte atayik, aşa incit să 
se poată crede ci e format dela turcescul atad „lată”: comun devine 
kamun, alăturat de vechini turcese kamu „tôt“; şcoală (fr, école) de- 
vine okul sau okula, vezi ture. oku „a studia” şi aṣa mai departe. 

Formațiile acestea trădează o oarecare naivitate, căci specialiştii 
în limba turci nu se vor lăsa îndelaţi și nu vor crede că au în fața lor 
expresii vechi turcesti; iar poporul se va lăsa indus în eroare de eti- 
mologia transparentă a termenilor noi şi va crede, de exemplu, că ata- 
vismul există numni pentru insusirile tatălui (ata), nu și pentru ale 
mamei. In orice caz, un lucru este clar, şi anume că procedeul mixt a 
fost Intrebuințat aici în mod constient şi cu intenţii patriotice, In cazul 
lui căruța al nostru însă, mi se pare evident că inlocuirea lui car- 
rosse cu căruță s'a făcut în chip involuntar, adic funcţionarul romin 
a avut impresia că nu aduce nicio schimbare de înțeles expresiei. 
Există şi alte exemple de asemenea trunaformnări, dintre care vol cita 
mai jos dou. 

Acum citiva ani au toat aduse la noi citeva negrese cu talere in 
buze. Pe franțuzeşte li se spune négresse d plateaur. Impresarul nos- 
tru, care adusese negresele din Franţa, n'a găsit o formă comodă de 

lural în romineşte pentru plateau tar fi putut să zică platouri): dar 
mod inconstient i-a venit în minte cuvintul matan, pe care-l cunoş- 
isa desigur fără să ştie tocmai bine ce înseamnă, și astfel a apărut pe 
afișe grotescul negrese cu platane. 

Redactorii noştri sportivi, care se cred obligaţi să traducă din zia- 
rele franțuzeşti şi exprealile de argou şi chiar și pe cele netraductibile, 
s'au oprit incurcuţi în faţa lui épreuves sportives: épreuve este un cu- 
vint comod pentru a numi cursele, concursurile şi intrecerile de tot 
felul. Day mare echivalent rominese. Cum épreuve seamănă cu preuve, 
sa recurs la echivalentul acestuia din urmă, probă, și se vorbeşte de 
probe de înot, de probe ricliste şi asa mai departe, deşi o cit de simplă 
judecată ne arată că e vorba de întreceri, nu de probe, adică de „do- 
vezi”, 

Biânuesc că un fenomen similar Sa petrecut şi cu expresia spor- 
tivă mingea la mălai: arbitrul aruncă mingea în sus, ca so prindă 
cine poate din cele două echipe. Desigur trebue să pornim dela fran- 
țuzescul mele, tradus une-ori în rominește, la rugby, prin grămadă. 
Dar col care a adaptat cuvintul cunostea recitativu) copilirese Tai 
mălai în două, întrebuințat în împrejurări care au oarecare asemă- 
gAs 5ga colo descrise mai sus, denccea a transformat pe melde în 
m 

Oameni care au luat oarecari lecţii de limba greacă in liceu zic 
une-ori stergomen pentru „plèc“. Unul dintre primele cuvinte întilnite 
în manualul de greacă este stergomen „iubim“. Acest cuvint este prin 
tre puţinele pe care le rețin elevii, dar, încrucişat cu a o şterge, e! 
ajunge la un inţeles cu totul deosebit de cel primitiv. 

Amestecarea inconștientă a cuvintelor care seamiină lu formă dar 
au înțelesuri deosebite este un lucru destul de grav, deoarece constitue 
o dovadă a lipsei de cultură. Numai cineva care nu stie exact ce in- 
m za épreuve sau plateau poate recurge în traducere la probă și la 

atan. 


Autar hie 


Acest cuvint, sub forma pe care am notat-o mai sus, îşi datoregte 
existența uhei confuzii. In grecește se numea autarkeia însuşirea de a 
ta mulţumi cu ce ai. Acest cuvint a fost împrumutat în diverse limbi 


92 VIAŢA ROMINEASCĂ 


curopene lea termen medical), dar nicăeri sa bucurat de 
prior S ] numai de Stiva ani, anume 


orice termen nou, cauzat de apariţia unei noi Insti 
imediat în limbile vecine, mai ales cînd e vorba, ca nici, de un element 
care aparține clasicismului, Germanul Autarkie a fost automat intro- 
dus în limba franceză. Aici încă s'a produs confuzia de care vorbeam 
mai sus. Francezii nu au litera K, deci cuvintul trebuia adaptat, De 
altfel, avind în vedere că e vorba de un element grecesc, era normal 
s se penaos dela originalul antic, nu dela reprezentantul lui ger- 
man Dar rădăcina ark- din autarhkeia nu se găseşte în franțureşte; în 
schimb franceza şi celelalte limbi moderne cunosc foarte bine altă ră- 
dücină greacă, arkh- , pe cure o avem monarchie, oligarchie, anar- 
chie, ele. Si nimie nu era mai uşor decit să se confunde rădăcina din 
autarkeia cu cen din monarchie, cu atit mai mult cu cit în elementele 
moştenite din latineşte franceza a transformat adesea pe k în ș (scris 
ch): vacra devine vache ete. Prin urmare autarkeia devine în franţu- 
seste autarchie. Desigur mulţi îl detali ca „stăpinire, guvernare pro- 
prie”, sinonim aproximativ cu independență. Aceasta esta însă o gre- 
sali, pentru că pe de o parte statele care nu practică autarkia nu sint 
mai puţin independente decit celelalte, lar pe de altă parte statele au- 
tarkice sint depurie de a fi absolut independente: în realitate, astăzi 
toate statele depind unul de altul. 

In romineste, cuvintul n venit, evident, din izvor francez, deci cu 
confuzia gata efectuată (e drept că în frantu unii scriu, corect, 
vutareie). Denceca s'a zis dela început autarkie, Se serie însă autarehie, 
căci în multe elemente cești se mai păstrează un ce pur grafic ina- 
inte de h: technic, architect ete, Deaceca, dacă vrem să corectim pre 
sula şi să arătăm că trebue să pronunțăm fără h, ne izbim de o greu- 
tate, căci scrierea cu ch nu este lipsită de ambigultate. Singură soluție 
este cea pe care am adoptat-o mal sus, scrierea cu k: autarkie. Dar 
ucenată soluţie este numai ocazionulă, căci nici noi nu avem litera k. 
Ar trebui să scriem autarihie numai doi-trei ani, pină cînd sar de- 
prinde lumea cu pronunțarea adevărată, apoi am putea reveni la scri- 
ra enarek; unde însă eh nr avea valoaren lul obtsnuită (ca în ochi 
de p B 


Vre-o 


O explicaţie preliminară: seriu vre-o, vre-un, cu trăsură de unire, 
munci cind avem a face cu numeralul o, un: a trecut vre-o lună; cind 
vine vre-un drumeţ; din potrivă, seriu treo, întrun cuvint, cînd nume- 
valul urmează: vreo doi lei, vreo doud pagini. In rindurile care ur- 
mează va fi vorba de prima categorie, deci se va scrie peste tot cu tră- 
sură de unire. 
salas orare, Dn a tei lata k ae Conima) i d a 

e sau ve. exemp e că 
şi eleva din cele care vor urma, provin din Dicţionarul lui ti 


Cine. va avea la dinsul vre-un lucru străin și vor veni să-l fure. 
De o mai avea vre-o fată, Să-i puie e sub piatră... 

Ai vre-un cunoscut care te-ar putea 

Cine vede vre-o ieşire din această încurcături? 


in propoziţii interogative se poate întrebuința vre-o chiar după o 
negatie: N'ai vre-un cunoscut? Nu vede cineva vre-o leşire? In propozi- 


CRONICA LINGVISTICĂ 93 


ţiile negative Insă, vre-o este inlocuit cu nici o. Aceasta pentru că pro- 
pozitiile condiționate şi interogative exprimă ideea de nehotărire: Aj 
vre-o bănuială? Dacă ai vre-o bänuiatd... Cel care vorbeşte nu ştie dacă 
a ra este real; din potrivă, cel care răspunde zice. N'am nici o bänu- 
ială, căci el cunoaste precis laptele. Limba romină nu se sfioşte de a 
intrebuința negaţii duble: aşa cum admite pe mu e nimic, ni ptite ni- 
meni, suportă si expresii ca mam nici un cunoscut, mu văd mici o it- 
şire. Totuşi trebue distinse mai multe cazuri, 

Dacă negnţia este precedată de nici, se pune deobicei vre-o, căci 
nici dela început ingreuiază Intrebuintarea lui nici la stirşit: 

Aurul și aryintul le naște pământul, şi nici nu va înceta vre-odată 
a le naşte, 

Nu poti yti, nici nu vei pti mre-adată, copita adorată, ctt de mult 
u fe iubesc, 

In afară de aceasta, cind negația se găseşte în propoziţia princi- 
pală, în propoziția secundară nu se poate pune nici, d nu ere: 

yns sa pomenit să fi fost vwre-odată biserică mai mare, mai minu- 
na 

Nu credeam sä'nvdt a muri vre-odată. 

Faptul nu pare să aibă vre-o explicație. 

Explicaţia este simplă: propoziţia secundară, în cazul acesta, este 
afirmativă, nu negativă. Dacă am zice: Nu credeam sămvdț a muri 
nici-odată, a doua negaţie nu s'ar putea referi decit tot la prima pro- 
poziţie, adică ar trebui să înţelegem: niciodată nu credeam. In orice 
caz, eri fost niciodată, sau a muri nici-odată nu merge cu nici 
un p 

Insitrşit, se pure că vre èste socotit ca mai puțin brutal decit nici. 
Incă în Evanghelia deln 1683 citim: 

Socotiţi za nu obidiți pe vre unul dentru aceşti miei, 

Vre adaugă nici ideea de nehotărit; s'ar putea uşor udăuga cumva, 
oarecare, adică, ideea că nuditorii ar putea să obidenscă este cu totul 
ipotetică, pe cind dacă s'ar fi spus sd nu obidiți pe niciunul, s'ar fi 
putut înţelege aşa: desigur, pe cei mai mulţi nu var da în gind să-i 
obidiţi, dar eu vă cer să nu-i obidiţi nici pe ceilalți, puţini. Tot aga în 
textul de reclamă a unul fotograf ambulant: 

Puteţi vedea fotografiile fără vre-o plată. 
dat Evre si o arce datorită accentului: cind zicem nu vei şti 

accentul principal esto pe nici-adată, cind în nu vei ști 

iei v-- Vor accentuat este nu. E ý 
ceusă e atenuare mi se pare că e responsabilă de inlocui- 
rea tot mai densă a lui nici cu vre. In articole de ziare, în telegrame 
do agenții, pe afişe, pretutindeni apare »stäzi vre în propoziții p 
aa picuese la intimplare citeva exemple din ziare apărute în ukini 

Negocierile vor continua, dar nu este babil sä aiba loc 
etnie md et cu di peer inainte de Tuni: giat 

>ar fi putut spune şi nici o nouă intrévedera, 

PEA mai drastică. Ep Li eved dar afirmația ar fi 

seneralul Homma a adăugat că nu a pri . À 
menea acte tar fi produs. = pân im oara raul 
aag cati ușor ed acel prieten wa cistigat vre-odată un ban deta 
Mai straniu sună exemplele următoare: 
intrebat de d-i Henderson dacă aceasta inseamnă cd uvernul ja- 
pones nu a [ormulat încă cu precizie vre-o plingere în potriva Angliei 
a ae Scam bară orice met rara pentru afac: si e străine se subliniaza 

~ p anglo-franceze nu re nt - 
Tre e cu rele precedente. HARNA WENN Peara în 
ci atenuarea este inutilă, dacă nu dăunătoare, | i . 
piu din cauza locuțiunii ndverbiale cu precizie, în nl doilea D 


94 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cauza tonului general m frazei, care amtă clar că se urmăreșṣie o ca- 
rizare tranșată a situaţiei, za ici 

state = vre s'a strecurat si în propozițiile principale, pozitive, adică 

in acelea despre care vorhitorul ştie cu precizie că sint negative: 

Nu există vre-o dificultate în calea acestui plan. 


Echipa României nu a dat vre-un motiv Ialienilor ca ad joace 


Despre aceste din urmă exemple, simţul limbii imi spune că sint 
net greşite, E destul să inversăm termenii, ca să ge vadă că nu merge 
decit nici: Niei-o dificultate nu ezistă; Nici-un motiv n'a fost dat. Ar fi 
imposibil să se zică: Vre-o dificultate nu există, Vre-un motiv n'a fost 
dai, Dar acest soi do oxpresii apare din ce în ce mal dea, şi e de pre- 
su că va deveni curent, ? 

a aMfel fenomenul se extinde gi Ia alte cuvinte cu înţeles simi- 
lar, de exemplu orice si oricare: 

A declarat. că orice încercare de încercuire nu va schimba nimic. 

Este o carte ce nu trebue să lipsească din mina oricărui tinăr. 

Acest din urmă exemplu este cu atit mai curios, cu cit oricare 
implică o alegere, E destul să ne pindim la formula contrarie: Nu ori. 
care tinăr poate citi această carte, 

Rezultatul final al nvaluţiei 1] ghicim usor. pontru că ne putem 
orienla după ce s'a petrecut în alte părți. 

In dialectul macedo-romin, virnu, forma corespunzătoare Jul 
vre-un, a lunt un ințeles negativ si a ajunsa să excludă pe nici-un, după 
cum five, corespunzător lui ceva al nostru, a inlocuit pe nimic, Exem- 
plele care urmansză sint Mc dintr'un ation nl d-lui T Ba 
cinschi (Grai şi Suflet, vol. II): 

Agiumsiră la pălate, şi nveasta nu vrea $ casă la virnu, nu vrea 
să zburască cu virnu, mapi cu hillu de-amiră je o-aduse („Ajunseră la 
palate, şi nevasta nu voia să iasă la vre-unul, nu voia să vorbească cu 
vre-unui, decit cu fiul de impărat caro o aduse”), 

Şi-l pălăcărsi s nu spună a vtrnui că s feale stihiu („ȘI-L rugi să 
nu spună vre-unuia că s'a făcut stafie”), 

Lasă, nu-i fiva, că ti mveţ, cum mi nvițai g io (Lash, nu-i ceva, că 
te înveţi, cum mæn învățat şi eu”), 

Aceeaşi evoluție, dela „vre-unul” fa „niciunul”, a suferit-o In 
greceşte cuvintul araiz dela „ceva“ la „nimic” a trecut rizore. In fran- 
țuzeşte, se cunoaşte cazul analog al lui pas, plus. point, guère, rien, ja- 
mais etc, particule afirmativo la origine, care, fiiny întrebuințate în 
fraza negative, au ajuns să albă Inţeles negativ. De exemplu je ne vois 
rien însemna in început „nu văd un lucru”, „nu văd cova”, apoi à 


ajuns rčerihyrreena „Du văd nimic”. lată calea pe care se angajează in 


Să posede 


i. Ca atare, el nu poata fi 
conjugat decit după unul din cele două me A ogor ei 


doua, verbele mai 4 
~: a mai noi, imprumutate, sau fäcute (orl refăcute) în ro 


CRONICA LINGVISTICĂ 95 


dour. Dar cei care l-au împrumutat (din franțuzesto unde possèder e 
de conjugarea 1), deși l-au încadrat în conjugarea I, stiau că în lati- 
neşte este de conjugarea n Ila, deaceea, în loc să-i pună sufixul -ez ca 
la celelalte verbe împrumutate din franțuzeşte (agrees, ajides, consiliez 
ete), l-au lăsat cu accentul pe rădăcină şi l-au incadrat in categoria 
verbelor vechi (ca las, plec ete), Asa dar formele cu sufixul -es sint cu 
totul scoase din cauză, căci nimeni nu vu fi tentat să zich posedează, 
să pozedeze. Nu mai rămîne deci decit al doitea model: posedă, sa po- 
sede. Dacă zicem totuşi să poseadd, formim un subjónctiv de conju- 
garen a M-n «nu a Ill-a (co sd piardă de oxempiu), cecen ce este greşit, 
odată ce a poseda este de conjugarea |, 

Persoana a I-a singulară a subjonetivului arată o deosebire de 
vocală față de acceaşi persoană a indicativului prezent (lucrul produce 
mare nedumerire pentru străinii cure luvaţă romilnește): la conjugarea 
I indicativul se termină cu -a, iar subjonctivul cu o (cîntă, să cinte); la 
celelalte conjugări. din potrivă, indicativul se termină cu e, iar sub- 
jonctivul cu d (vede, ză vadă; zice, să zică; doarme, să doarmă), Die. 
renta aceasta n fost creată. încă din limba latină, pentru motive pe 
care nu e locul să le pomenese aici. In orice caz, un lucru e sigur, 
odată ce æ poseda are Indicativul cu -d, subjonctivul lui trebue să fie 
cu -e, deti sd posede, 

De ce totuşi această formă sună atit de rău la ureche? Pentru 
motivul că, la verbele rominesti vechi, care au în rădăcină un e, mal 
este încă o diferenţă între indicativ şi subjoneliv: la conjugarea |, in- 
dicativul are ca şi subjonetivul are e (leagă, sd lege): ln celelalte con- 
juzări, lucrurile se petrec iarăşi invers adică indicativul are e şi sub- 
jonctivul ea (vede, ză oadà, dintrun mal vechi să vadă; frece, sd 
treacă; iese, să iasi), Motivul este de pată dati rominese, degi è în te 
pătură cu fonomentul de origine latină pe care bam ennlizat mal sus: 
diftonparea jul e necentuat in ea sa menţinut eind în silaba urmă- 
toare se găsea un d (leagă, treacă, ete.) si nu sa menţinut, ci difton- 
gul e fost redus din nou la e, cind în silaba urmâtoare se gäsen un e, 
(leage, treace au devenit asifel lege, frece), In ultimă analiză, daci, 
cauze diferenţei de rādäcină este tot alternanța ed in terminaţie, 

Ce rezultă de aici pentru problema pe care o urmărim? Că vor- 
bitorul este deprins ca verbete cu e în rădăcină 4ă prezinte o alter- 
nanții: Ori să fie e la indicativ, dar atunci să fie ea lu subjonetiv, ori, 
din potrivă, să fie ca ia indicativ, dar atunci să fio e la subjonetiv, Ce 
e drept, diftongarea lui e nu se mai produce astăzi in cuvintele care 
intră acum în mbă. De exemplu send. adresă se păstrează cu e, 
(numai ţăranii zic adreasă), De uecea nici În poseda e nu s'a difton- 
seri Dar diftongarea aceasta, care era un fapt pur fonetic, a ajune să 

dace un rol morfologie, anume să diferențieze subjonetivul de indi- 

tutiv. Si acest rol morfologie continuă să fie viu în mintea vorbita 

car chiar după ce foneticeste diftonparea n încetat de a se mai pro- 
uee, 


Pentru a prezenta lucrurile mul clar, vol Jun un exemplu nit- 
log. Intr'o fază veche a limbii romine, ti sn schimbat în ți: capitina 
a devenit căpățină, barbati a devenit bărbaţi, Acest fenomen a încetat 
de mult de à se mai produce în cuvinte noi, de exemplu matineu nu 

maţineu. Dar în terminația cuvintelor masculine, alternanța 
E f a ajuns să servească pentru a diferenția singularu] de plural 
(bărbat : bărbaţi). De aceea schimbarea lui £ în ¢ continuă să se pro- 
ducă la sfirsitul substantivelor masculine, se cînd sint de dată re 
centă (poet : poeţi). 

ne întoarcem acum la cazul lui a poseda. La ludicotiv am vä- 
zut că ditlongarea nu su produs, din cauza datei recente cind a fost 
imprumutat cuvintul. Dar vorbitorul simte nevoia alternanţei cu sub- 
jonetivul, De aceea, nu mai ţine seama că la conjugarea I, indicativul 
trebue să aibă ea şi subjonetivul e, şi, odată ce găseşte e ln indicativ. 


Q VIATA ROMINEASCĂ 


pune ra In subjonctiv, Do notat că nu creează un monstru, căci cate- 
goria e (indicativ): ea (subjonetiv) există (merge :meargă!. Si 
complicatie este că nceastă categorie este valabilă la celelalte con- 
jugări decit intila, tar a poseda este de conjugarea întiia, Dar împăr- 
ţirea verbelor în patru conjugări a părut vorbitorului mai puţin im- 
portantă decit menţinerea alternanței vocalice la subjonctiv, de necesen 
n proforat pe sd poseadă, cu alternanță, dar construit conform econ- 
jugării a I-a, decit sd posede, construit corect după conjugarea I, 
dar fără nlternanţă. 
AL, GRAUR 


CRONICA ÎNVĂȚĂMÎNTULUI 


UN ASPECT DIN PROBLEMA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI 
SUPERIOR AL LITERELOR ŞI AL ŞTIINŢELOR 


Inchiderea treptată a carierii didactice, precum şi refuzul din ce 
în ce mal marcat al nollor generaţii, fată de sensurile spirituale ate 
aceastei cariere, aduc, printre primele urmări de care putem să ne dim 
seama, o completă trecere în umbră a celor doud ramuri de tnvätd- 
mint superior care o privesc direct: literele şi ştiinţele. 

Apariţia unui asemenea declin este un fapt important, plin de 
consecințe şi semnificaţii, care ne obligă să ne sesivăâm, Ar fi cu totul 
nepotrivit să-l privim cu pasivitate, socotind cu suficientă că usa a 
fost sau a trebuit să fie, Nu poate fi vorba doar de-o defectiune oare- 
care, în funcţionarea și orgunizarea învățământului, ci de o perspec: 
tivă îngrijorătoare, pentru întreaga nonstră viaţă culturali. 

Trobuo să ne dăm seama că, fără aceste ramuri de invăţimint, 
cultura noastră ur aven de suferit o amputare dureroasă, care ar de- 
natura-o şi ar Împiedoca-o să reprezinte ce trebue, Ar ti lovită în 
esența ei, în rosturile fundamentale care o caracterizează, Am pune 
in umbră, dintre mijloacele noastre spirituale, tocmai pe acelea care 
ne sunt mal organice, care no pol ajuta mai mult pentru à înțelege 
rari aa culturii noastre si pentru a elabora o doctrină proprie a rea- 

ltăţilor noastre rominesii. In sfirsit, ne-am läsa tiriţi într'o eroare din 
acelea în care, dacă ne däm oarecum stama cind inträm, nu vom ști 
însă niciodată cind şi cu ce preţ vom putea să legim. 

Intr'adevăr, iată o problemă ln care este necesar să roflectăm 
mul de-aproape, deoarece aspectele èl sunt tocmai acelea care ar tre. 
bui să constitue temele de bază alè programelor și nle acţiunilor 
honstre culturale, 

Cineva care ar vrea să-și lămurească problema culturii şi a civi- 
lizațţiei noastre romineşti sar lovi de greutăţi mari, pe alocuri de ne- 
invins. l-ar lipsi, pentru aceasta, multe dintre Isvoarele şi datele tre- 
buitoare. Noi nu avem incă niciun tratat limuritor despre psihologia 
poporului rominese. Problema etnieului nostru naţional! pluteste incă 
În incertitudini de tot felul. C noastre de folclor sunt incom- 
plete si multe din ele învechite, alcătuite fără aparatul critic trebuitor, 
după metode care nu mai pot să reziste ştiinţei, perfecționării şi 
punctelor de vedere actuale, Clasicii noștri, cu toate că în ultimii ani 
s'au făcut numeroase studii şi reeditări din operele lor, sunt încă 
destul de necunoscuţi și de neanalizaţi. In istoria noastră naţională 


7 


FSA 


E K TON "A 


98 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ime de probleme, care stărueac în bătaia controver- 
m rea Nu. pidage o istorie a civilizaţiei şi nici una a ast ro- 
minei, în ae ania ay inceput ek Aie orcetate, In rerne ce altele din 

ceput s i É 

iai apacak pere ani nevolis de revizuiri fundamentale. Nu avem 
incă o înţelegere, lămuritoare, a valorilor romineşti, a puterii lor de er 
zentative, în ce priveşte procesele şi puterile de afirmare ale nemua 
täții noastre naționale. Deşi suntem un popor latin şi invocăm ` i 
lucru ca argument suprem ul întocmirii noastre istorice, nu avem în 
sentimentul ferm al clasicismului, al spiritualității Re cure acesta 0 re- 
prezintă, tot asa după cum nu avem înțelegerea iipulul in care ar 
putea să ne ajute pentru a pune ordine în atitea dintre nedumeririle 
noastre spirituale, Lucrările de intocmire ale Dicţionarului Acndu- 
mici Romine, merg cu încetineala cunoscută, şi aceasta nu numa! 
din cauza problemei în sine și a greutăților ei ştiinţifice, dar și pen- 
tru faptul că nu avem încă destui cercetători de specialitate, în spe- 
cial tineret, care să-şi ia asupră-şi sarcina grea a stringerii de ma- 
terial. In destule privințe, problema limbii noastre pluteşte încă în 
haos. Ne lipsesc, într'o măsură destul de pronunțată, studii monogra- 
fico complete asupra locurilor, populațiilor și datelor etnografice pri- 
vind viaţa şi realitatea noastră naţională. Pămintul rominese nu este 
cunoscut, cu adincimea şi seriozitatea adevăratelor investigaţii ştiin- 
țifice, decit în prea puţine părţi ale lui, Astfel, generalizind, putem 
spune că noi nu avem intelegerea realităţii noastre romineşti decit 
incă întrun chip vag şi incert, tot aşa după cum nu avem, faţă de 
multe dintre procesele actuale ale acestei realităţi, decit atitudini 
inegale şi risipite, 

Inşirinul toate aceste lucruri, nu ne-am lăsat furaţi de vreo vo- 
luptate negativiată sau alta, n'am stabilit premise pentru niciun fel 
de rechizitoriu, ci ne-am propus să conturăm cu obiectivitate nivelul 
realizărilor de pină acum, în ce priveşte problema s ž a culturii 
romineşti şi în ce priveşte felul cum trebue să se ogl ndească în preo- 
cupările de organizare a învățământului nostru superior, Este incon- 
testabil că o societate nu poate funcţiona organic şi nu-şi poate da 0 
contenență istorică, dacă ea nu-și înțelege forțele lăuntrice de care 
dispune, dacă nu pătrunde semnificația spirituală a etapelor de viață 
pe care le-a străbătut, dacă din acestea nu Ştie să desprindă un sens 
carueteristie al finalităților ei şi, într'un cuvint, dacă nu-și întemeiază 
viaţa pe o doctrină culturală proprie, care să reprezinte valorile şi 
elementele definitive ale alcătuirii ei fenomenologice. Dacă este aga, 
suntem obligaţi să ne întrebăm: care sunt domeniile în stare să no 
ducă la asemenea înțelegeri, în stare să ne lămurească forma auten- 
tică a valorilor romineşti? 

Civilizaţia rominească, cel puţin cea de pînă acum, n'a fost o 
civilizație de forme materiale sau de stiluri corespunzătoare acestora, 
Tehnica, profesionalismul, economismul, toate acestea reprezintă în 
viața societiiţii noastre orizonturi recente, care încep să se nfirme ca 
atare, abia țirziu, paralel cu intrarea noastră în orbita modernă a 
burgheziei apusene. Pentru istoria noastră socială în secolul XIX, 
într'adevăr, ele au o însemnitate necesară şi, pe alocuri, chiar fun- 
damentală. Insă, a face din ele o chee generală, şi a întemeia pe baza 
lor o istorie mnterialistă a întregei noastre vieţi naționale, ar fi, de 
sigur, nu atita o simplificare a faptelor, cit o denaturare şi chiar o 
eliminare n lor. Sufletul rominase s'a format în condiţii pe care 
schema materialistă este departe de n le caracteriza şi de a le lămuri 
În adevărata lor complexitate. Acein care ar vrea să ne cunoască mai 
adevărat, aşa cum suntem şi așa cum am putut să ne închegăm 


Jorg - 


-en 


e imisa 


viaţa noastră istorică de pină 
primul rind, de realităţile noastre: 
diţiile istorice în cure ne-am debvoltat nu ne-au îngăduit realizarea 
unei mari civilizaţii materiale, n schimb ne-au prilejuit o adin- 
cire neobişnuit de mare a realiiițilbr noastre sufleteşti. Organizărite 
şi rezistențele vieţii noastre națidnude au fost, de cele mai multe ori, 
nu de ordin strategie sau economic, ci de ordin cultura! şi sufletesc, 
Toate acestea, pentru a putea ft-cunoscute, intelese si apreciate ln 
mlevăruta lor valoare, nu cer numai un ochiu al preciziei inginereşti 
sau al exactităților stutistice, el un simţ special, o inițiere caracte- 
ristică, capabilă să străbată în substraturile vieţii noastre etnice, să 
ințeleagă dramele de conștiință care au brăzdat-o şi să descifreze 
sensurile filosofice în care soarta noastră de popor agrarian şi-a pa- 
sit temeiuri şi echilibru, Cultura rominească, În adevăratul el Ințeles, 
nu inseamnă traducerea în limba autohtonă a unor fapte şi valori 
din afară, ci o cunoastere conştiincionsă a formelor dinăuntru, a for- 
melor caracteristice care au patronat evoluția comunităţii noastre 
naţionale. 

Da ce insistăm asupra acestor lucruri? Aparent, far putea crede 
că am dat curs unei divagaţii. De fapt, mam făcut altceva decit să 
menţionăm un aspect necesar din problema anunțată, Există o uma- 
nizlică rominească — dach ni se îngădue so numim aattel — în afara 
căreia nam putea să înțelegem nimic esențial din problema realității 
noastre naţionale, în afara căreia ne indoim dacă s'ar putea forma 
un cuget care so aprecieze cum se cuvine şi, în gfirşit, în alara căreia 
nimeni dintre noi n'ar putea căpăta pregătirea şi autoritatea nece- 
sară de n solicita în conducerea si responsahilităţile spirituale ale 30- 
cietăţii noastre. 

Prin natura ci, ṣi prin natura generală a lucrurilor, această umu 
nistică națională nu re meze Ji cercetată și promovată decit prin învă. 
țămintul superior al literelor romineşti. Declinul vizibil al acestui în 
viţămint, adică eventuala lui ieşire din actualitatea culturală a Vre 
mei, va aduce după sine, în mod fatal, o trecere în umbră a intregei 
probleme, Dacă deocamdată acest lucru nu ne emoționează inden- 
juns, este pentru că, de sigur, nu ne dăm încă seama de pericolul 
către care ne îndreptăm. În realitate, exle în joc o perspectivă aproapa 
tragică., Este în joc cultura rominească în genere, sistemul de justi- 
ficări spirituale ale existenței noastre naţionale şi, în total, este în 
joc însăşi funcţionarea normală a operei de cunoaştere științifică n 
realităţii romineşti, 

Invățămintul literelor — a cărul trecere în umbră ne sugerează 
tonto aceste observațiuni — are misiunea de a pregăti o categoria de 
intelectuali care, indiferent de profesiunea către care se îndreaptă sau 
sar putea îndrepta, trebue să formeze contingentele de cercetători ai 
problemelor legate de această umanistică rominească. Nu numai atit: 
dar aceştia trebue să întreţină atmosfera el, a'o păstreze permanent 
în ordinea de zi a preocupărilor noastre ştiinţifice, să adune mate- 
rialul caro o priveşte, să facă din ea o buză a pedagogiei și a organib 
zărilor noastre şcolare, s'o impună tuturor spiritelor doritoare de ori- 
zonturi autentice şi, prin toate acestea, să polarizeze în jurul proble. 
mei, pe lingă interesul cărturărese și academic, şi o încordare sus- 
tinută, de mindrie, de conştiinţă naţională. 

Intemeerea unei doctrine culturale romineşti este o lucrare în 
curs, Încă pe santier, In această elaborare, nu ne putem multimi 
doar cu datele pe care le avem în prezent, sau În orice caz n'o putem 
face, fără en prin aceasta să nu ştirbim ceva adine din drepturile 
noastre spirituale și să nu ne simtim vinovaţi de nesocotirea ropriei 
noastre realităţi naţionale, Este încă de lucru, în aceste direcții, pen- 
tru generaţii întregi, de-acum înainte, Trebue să ne dăm seama, în 


100 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nouşte valorile caracteristice ale culturii noastre, şi 
pari F ig tonia paaien pasg S lor, nu este numai o ngpa ag 
demică, alături cum s'ar părta de stilul şi preocupările Sun A 
epocei, ci şi o misiune de întărire şi de promovare a ideei de pa pei 
O armă, prin urmare, fără de care revendicările noastre ca e 
ordine si de cultură mar putea să aibă toată majeatatea şi toate jus 
țificările lor structurale. In clipa în care fie din vina lul, fie din acea 
a unor constringeri exterioare, învățămîntul literelor ar trebui Ea 
cadă întrun unghiu mort, ne-am n în fața unei adovărate ir 
pa culturale. Am Inregistra o în , O desfacere tragică 
deea autenticităţii noastre culturale şi astfel am prilejui, noi înşine, 
o victorie a tezelor adverse, a tuturor acelora care s'au înlrecut în n 
ne tăgădui drepturile şi posibilităţile noastre spirituale. 

Cu o deopotrivă îngrijorare trebue să privim şi la cealaltă even- 
tualitate, la fel de iminentă ca şi cea dintilu: la declinul arta rege ă 
tului științific superior. ȘI în această privinţă, a nivelului pri se 
cultură ştiinţifică, suntem departe de-a fi atins un cuprins cat 
realizări, aşa încit să privim la criza ce se deschide sub ochii noştri 
fără griji şi frămintări deosebite, Ştiinţa rominească a dat pină acum 
lu iveală cercetători admirabili, cu renume mondial, nu Însă şi o con- 
vingere generală, măcar a păturii noastre conducătoare, față de ramii 
surile şi puterile lămuritoare ale spiritualității ştiinţifice, Observin 
cu atenţie multe din procesele acţiunii romineşti în genere, ne vom 
da seama de un fapt, cit se poate de caracteristic. Și anume, ne vom 
da seama că, adeseori, ceea ce le compromite oarecum, ceea ce le tm- 
piedecă de a deveni realităţi întregi şi pe deplin eficiente, nu este — 
să zicem — lipsa noastră de străduințe sau cumva de neinţelegere a 
lucrurilor, ci o lipsă de organizare, de coordonare & de disciplinare, 
susținută a elementelor pe care le punem in joc, Cu alte cuvinte, o 
lipsă de metodă, posibilitate logică şi sufletească totdeodată, pe care 
nu ne-o putem însuşi, în chip real, decit i yha practica atentă şi eus- 
ținută a spiritualităţii ştiinţifice. Afirmin l aceasta, nu forțăm nimic 
și nu dăm curs vreunei construcţii diajectice sau alta. Fără îndoială, 
creația și devotamentul stiinţific nu trebue să se consume numai În 
biblioteci, în laboratorii sau în tăcerea singuratecă a cabinetelor de 
lucru. Din aceste oficii, unde se frămintă în cugete singulare, incor- 
drile acțiunii ştiinţifice trebue să se resfringă în afară, să creeze 
mentalități, stări de suflet, să pătrundă în gindurile de viață nle ön- 
monilor, să alcătuiască axe de spiritualitate, dacă nu mai mult, mä- 
car pentru contingentele celor chemaţi să formeze ura conducă- 
toate a unei societăți. Cu alte cuvinte, viața intelectuală a unei 
națiuni nre nevoie, fireşte şi de savanţi și de cercetători pamona, 
dar și de o condiție gonerală sufletească, de-o anumită atmosferă uni- 
tară a preocupărilor, adică de cera ce trebue să înțelegem prin denu- 
mires categorial de spirit științific. Trebue să recunoastem că noi 
nam ajuns încă, în media posibilităţilor noastre de viaţă şi de ac- 
liune socială, la realizarea şi stăpinirea acestui spirit științific, Ca 
dovadă, o sumedenie de fapte: oscilările aşa de dese şi de flagrante 
ale opiniei noastre publice; promovările de carton care se construeac 
Intr'o noapte, pentru ca a doua zi să fie doborita cu uşurinţă, ca şi 
cum n'ar fi fost; apiritul mobil şi neunitar al atitora dintre atitudi- 
nile pe care le încercăm; o anumită incapacitate de-a organiza con- 
tinultatea celor ce întreprindem: uşurinţa cu care primim ex % 
țialismul modelor de tot felul, dela acelea care se ocupă doar de stilul 
uurenbil al faptelor secundare, pînă In acelea care privese în 
grav problema valorilor structurale; greutatea de a ne forma 
rele pe care le dorim şi de care în definitiv simţim că atirnă soarta 
gonerală a comunităţii noastre; preferința pe care o acordăm a 
minariilor şi întinderilor în suprafaţă şi încetineala cu care ne luăm 


CRONICA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI 101 


curajul de a ne apropia uneori şi de esențele lucrurilor; în fine, chi- 
pul în care consacrăm improviziri, ajungind pină la a întemeia ade- 
värate doctrine din strălucirea lor aparentă, 

Mai avem de făcut inci o observaţie, Se ştie că numărul studen- 
ților dela Litere şi Ştiinte scade simţitor, în wreme ce acela al stu- 
denţilor dela Politehnice, dela Drept şi dela Medicină creşte în raport 
invera proporțional. Sar putea spune că sueceaul sau actualitatea 
acestor ramuri de învățămînt este în măsură să compenseze eclipsa 
celorlalte. Aparent, impresia este justă; în fond, ta se întemeiază pe 
o eroare, Judecind lucrurile In primul rind principial, ne dăm seama 
că asemenea aglomerări trebue să fie necesar atinse de vreuna vietu 
oarecare, fie de natură spirituală, fie de cauzalitate socială. Aglome- 
raren, ca fapt în sine, constitue prin ea însăşi un semn de criză gi de 
desechilibru, ale cărei rezultate, chiar dacă nu sunt deocamdată vizi- 
bile, nu vor întirzia însă de u se arăta ca atare, întro zi. Să lăsăm 
insă această latură de o parte, si să judecăm faptul, ca şi pe celelalte, 
doar din punet de vedere cultural, 

Viaţa culturală are nevoie da anumite oficii, pe care absolvenții 
şcoalelor şi ai facultăţilor citate mai sua, oricit ar fi de pregătiţi si 
de stăpini pe programul lor de viaţă, nu le pot totuşi îndeplini sau 
suplini, Orizontul cure domină pregătirea și năzuințele acestora esto 
un orizont predominant profesional, Medicul, inginerul sau avocatul 
sa gindesc, în primul rind, In cariera lor, la perspectivele ei practice, 
la succesul pe care îl întrevăul prin exerciţiul ei, la confortul acestuia, 
în sfirsit, Ia posihilităţile ei de-a cuceri primutele sociale şi economice 
ale timpului. Medicul se consueră clientelei; inginerul acţiunilor prac- 
tice; avocatul barel sau, mal ales, intreprinderilor care îl pot duce în 
fruntea ernrhiilor publice, Toţi aceștia, cu cit au mai mult Snecer şi 
îşi simt posibilitiţi de actiune mai reale, cu atit devin mat preocupați 
de propria lor problemă, cu atit se simt mai În slujba enuzelor care 
se leagă direct de aceasta si, în fine, cu atit ae depărtează de senti- 
mentul contribuţiilor desinteresate, inchinate oficiilor şi tolosinții co- 
muns. Fireste, din uceste observatiuni nu putem pretinde că scoatem 
o regulă generală. Totuşi, despre o regulă a mediei, a tendinţelor mai 
evidenta decit altele, se ponte vorbi, fără tramă că am greşi anu că 
am judeca arbitrar, 

Viaţa profesională, oricit de riguros şi de disciplinat ar fi con- 
dusă, nu poate alcătui climatul Intreg de care au nevoile desfăşuriiriie 
unei culturi. Ea reprezintă forma materializată, soclulizată, a atră- 
dinințelor culturale, nu însă gi spiritualitatea lor în creştere, tteryes- 


să stabilească premise şi să stringă materialul marilor cercetări 
susţină o pedagogie a educatiei știinţitice şi, în afärsit, să creeze E 


4a ba i i Aa 
CN 


102 VIAȚA ROMINEASCĂ 


existu. Este vorba de un fapt pe care nu-l mai putem 
ep pi sea petrece paralel cu proceaul de Pet în pa nur 
două categorii de facultăţi — am văzut de ce — par ce 


ae et incit a-l mal 
X tfel înfăţişat ni se pare atit de important, 
RIA reia grijile aren şi a nu mai ține seama de el în tot = 
facem pentru reforma și Berig ng teriga vga cea ar - 
i cum min fi pierdut n $ ringul proprie 
rare realități naţionale, al propriului nostru destin cultural, 


ION ZAMFIRESCU 


CRONICA IDEILOR 


O CARTE ASUPRA MORȚII 


Ponte că nici din una din preocupările noastre nu are rădăcini 
mai adinci ca ideia de moarte, în sensul că nu ne aflăm în fata unei 
eluborări exclusiv logice, ideia morţii fiind legată de Intreaga noastră 
complexiune spirituală şi organică. Desigur, orice concept, oricit ar fi 
de anodin sau de neutru subt raportul relației lui cu ființa noastră, 
are pe lingă un conţinut strict logic, o coloratură afectivă, evidentă 
sau umbrită, reprezintă în germen, sau mai precis subteran, © alitu- 
dine a intregei noastre fiinţe faţă de ob eclul pe care îl reprezintă, o 
tendinţă de acceptare, respingere, sau adeziune, Credem că participa- 
rea ființei noastre la elaborările logice este efectivă, totdeauna pre- 
zentă, deşi nepulind fi cu uşurinţă vădită. După cum lectura mentală 
a unul text scris presupune mişcări sch ţute sau inhibate a mușchilor 
care condiţionează vorbirea articulată, tot astfel simpla enunțare a 
unui conţinut log'< comportă o participare de totalitate a ființei noas- 
tre, şi cu deosebire a fondului nostru de sensibilitate, Lumea tendin- 
Velor, a mişcărilor ab'a sch'țate, a răsiringerii emotive, a atitudinilor, 
ne apare deci ca învăluind, colorind și prea adesea determinind con- 
ținuturile şi enunțările logice, Part'e'parea Intregei noastre persona: 
lităti la cugetarea abstractă este măsurată desigur de gradul trăirii 
problemelor pe care le deshatem, Această măsură e färä indoiati va 
riabilă, fiind în funcţie de coeficientul individual al fiecărui om, Sunt 
într'adevăr, oameni pentru care gindirea abstractă apare ca un lux, 
ca o activitate ntesențială, oarecum de zonă oxterioarii a fiinţei lor, şi 
sunt alţii pentru care preocupările gindului prezintă intensitatea unei 
drame hărţuitoare, angajindu-le întreaga personalitate Intro tensiune 
permanentă. Alături de spiritele care răstring preocupări de ordin 
moral cu suferință şi dramă, va trebui deel să menţionăm pe acela 
“are trăeac prohlemele da cunoastere cu o adincime şi o absorbţie dea- 
sebite. Sunt oamenii a căror gindire alcitueşte o functia vitală, esen» 
tială. a personalității, a căror concentrare lhuntrică atinge paroxisme 
şi răvâşiri, Pentru ncenstă categorie de ginditori. reflexia nu mai are 
caracterul liniştii, măsurat şi de rigoare geometrică a constructorilor 
de teorii organic înjehebate după modele şi simetrii imaginare sau 
“Inpă orientarea în structura obiectivă a lumil, ei are un carreter răs- 
colitor. de adincime a întregei lor vieţi, In acest caz, gindirea nu mai 
aparo ca o simplă despicare analitică, d'rigultă după jocul şi strin- 
aentele dialecticei; gindul e smuls din însăşi temeliile adinci ale struc- 
turii vitale, exprimind-o şi detinind-o. Formularea teoretică nu mai 


By 


` 


i 


— 


104 VIAŢA ROMINEASCĂ 


scop În sine şi ea nu aparo ca fiind izvorită exclusiv din pro- 
pom bin dialectiek, ci se Infäf sează ca o expresie, ca o încoronare 
sau o suprastructură a unei realități sufleteşti mai adinci, de natură 
ramplexă, cu predominentă afectivă. N 

Am subliniat mai sus faptul că orice gindire, oricit ar fi de 
enrăţită de rădăcinile ei afective şi oricit ar apărea ca o construcție 
exclusiv logică, trebue să fie considerată ca un corolar a unei plă- 
mădiri obscure, apărute în gestație în întreaga personalitate a gindi- 
torului. Există desigur deosebiri fundamentale între gradul de partici- 
pare a gîndirii la prea plinul sufletesc care li serveşte do substrat. Dar 
dacă privim lucrurile genetic, şi căulăm să cuprindem o gindire în 
izvoarele ei şi nu numai în aspectele ei trecătoare subt care se înfăți- 
şează, atunci nu putem în niciun caz deslipi conţinutul logic de fondul 
afectiv care îl presupune, deşi acest fond poate fi uneori mascat sau 
voluntar anihilat 

Preocuparea morţii ne angajează direct în ceeace avem mai pro- 
priu şi mai esențial. Fără îndo'ală, asupra morţii și neantului se pot 
face speculaţii strict logice, dar ne întrebăm în ce măsură aceste spe- 
culații pot fi eficiente, desprinse fiind de placenta emotivă cara le-a 
hrănit şi care le-a îngăduit desvoltarea. 

Intr'adevăr, neantul se impune subiectului nostru ginditor, în pri- 
mul rind ca o perspectivă ce stirneşte ecouri emotive adinci, După cum 
na aflăm în fața unei persoane emotive sau a unul om care nu reacţio- 
nează puternic la perspectiva morţii, vom avea grade diferite de răs- 
*rinsera Interioară a neantului. Pentru simpliticare şi pentru a circum- 
serie problema vom lua în considerare numai primul caz, al sensibili- 
tăţilor impresionabile, cărora perspectiva morţii le stirneste adinci 
miscări de suflet, Pentru aceşti oameni neantul apare ca o tră'ra ime- 
diată si nu un simplu obiect de speculare metafizică, Participarea 
individului la întrebările sau problemele pe care le vădeşte perspec: 
tiva nimicirii individuale sau a inexistenței lumii este totală. 

Acesta e un fapt esenţial. Un fapt prim, de trăire directă, nemiy 
locită. a unei realităţi sau a unei probleme, Această trăire presupune 
necesar colaborarea întregului organism la solicitarea problemei 
morții. a fiecărei fibre, a întregului fond afectiv, a tuturor tendințelor 
fiinţei. Fventualitatea morţii determină atunci o reacţie da totalitate 
a înrividualităţii, o atitudine de acceptare sau de refuz, da cabrare a 
fiinţei în faţa perspectivei pe care o deschide sau, înstirşit, de împă- 
care liniştită, 

Formularea logică, elaborările teoretice, vin secundar. Ele nu fac 
decit să dea un fel de justificare ulterioară, de sancţionare a atitudinii 
individului, Oricit ar căuta cercetătorul să le desghiocheze de rezonan- 
tele emotive. edificiul teoretic va păstra mereu urma acestor ecouri. 
Fie că problema morţii sa impune conștiinței în urma unei crize de 
spaimă, cum am arătat amănunțit în lucrarea noastr os, fie 
că ea determină prin datela ei teoretice răstringeri durabile în sensi 
bilitatea noastră, aa cum am putea accepta pentru anumite cazuri, 
Findirea acestei probleme va fi întovărășită de o vie participare a 
sensibilităţii, Afirmația sau negația vieţii, întrebarea asupra perspte- 
tivoli morţii presupune o luare de poziţie spirituală hotărită, care nu 
angajează numai mecanismele logice ale gîndirii. 

Dar chiar problema neantului, ca problemă de logică, poate do- 
bindi deschideri de perspectivă din experiențele emotive. In lecţia sa 
inaugurală „Ce este metafisica” Heidegger se intreabă dacă anumite 
dispoziţii emotive nu pot revela nean conştiinţei individuale şi 
răspunde că: „acest eveniment e cu putință—destul de rar, în adevăr, 
şi nedurind decit un moment — în dispoziţia fundametală a spai- 


CRONICA IDEILOR 105 


mei” 1), lar la an Bre următoare Heidegger adaugă: „Spaima reve- 


lează neantul” 
Fără a nega eticien 
asupra probleme! morţii 


blinierea e a autorului). 


ta rezultatelor obținute prin speculaţia pură 
și a neantului, afirmăm totuși că în genere, 


Orientarea reflexiei asupra acestor probleme iși are un substrat afec- 
tiv sau o cxperiență personală unică sau repelată, În aceste cazuri, re- 
veluţia neantului sau trăirea sentimentului morții, resimţit primar cu 
date sufleteşti fundamentale şi innnalizabile, îmbracă secundar forma 


unei reflecţii organ zate, 


care va da expresie experienței sufletesti fun- 


damentule — aceea de spaimă, accident grav, pierderea unel finte 
‘apropiate ete, — en ṣi structurii sufletesti generale a subiectului. Aceste 
reflexii pot conduce, Intr'adavăr, fie către soluții mistice, fie către vi- 
ziuni de împăcare panteistă, de cufundare a ființei în tot, fie de 
oxagerare n spaimei avind ca desnodămint paradoxal sinuciderea 


după cum remarcă, bizui 


t pe observaţii, D-rul Maurice Fleury, fie că- 


tre o cludure n Abe prin artificii logice sau invocarea fortelor 


supranaturale. 


i eul să spunem că nu există o „problemă a morţii” 
universal valabilă și ale cărej soluţii eventuale trebue să se impună 


de a gindi moartea, din 


perioada sănătăţii a făcut loc unei trăiri a 


sentimentului morţii; nevoia luj sufletească de certitudini, de răäspun- 


revista Bifwr, Tuin 1991, n, 


1) Heidegger. Qu'est-ce que la métuphysiyve, trad. de Corbin: Petithenry, în 


8, pag, 16. 


106 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Witimul studiu apărut în publicistica noastră asupra morţii!) ne 
intăreste In această convingere. Lucrarea domnului „Feier pare a fi 
rodul unel violente erize de conștiință. Problema morţi! s'a impus deci 
în prim rind sensibilităţii autorului, dominindu-i și absorbinda-l fn- 
treaga viață, Obsesia şi-un căutat însă deslegări, O suprastructură logici 
sa adăugat tălăzulrii emotive, căutind să o îndigulască, să o cana- 
lizeze, D-l Feier a reacționat în faţa perspectivei morţii în felul său, 
«diferit da al bolnavului I. S. citat ma: sus. Dacă primul subiect a acep 
tat moartea, cel puţin în intervalul dintre crizele de spaimă, ca o rea- 
titate cu neputinţă de înlăturat, ca o deavoltare necesară câtre care 
tindea întreaga sa evoluţie de viaţă, D- Feier o refuză gi o consideră 
ca un rău, „voire le plus grand des maux“ (pag, 87); în timp ce prima 
conştiinţă găsea în propria dispariţie și In eventualitatea absorbției 
sale în lume un liman 4j o Incoronare firească a volutei unui imens 
proces cosmic în a cărei traectorie se găsea e] însuşi ca un moment 
zi o etapă de evoluție, D- I. Feier se străduesta să găsenscă ocul 
de a suprima acest rău „sau cel puţin mijloacele prin care să linis- 
teacă frica pe care ne-o inspiră, şi care să ne permită p o su 
cu seninătate” (pag. 89—90), 

Autorul caută soluţii care să-i limpezească datele propriei pro- 
bleme, După ce trece în revistă soluţiile oferite de ginditorii şi sisternele 
filozofice de pină scum, pe care, fireşte, le găseşte neindestulătoare, 
D-sa ne dă propriul său răspuns, Obţinerea acestul rezultat ar trebui 
să însemne în viața interioară a d-lui I. Feier un moment hotăritor. 
D-sa a voit să consemne această soluție într'o lucrare amplă, intitulată 
La ophie de la mort. Imprejurärile nu i-au îngăduit însă duce- 
rea la bun sfirsit a lucrării, dar soluţia obţinută reprezintă pentru con- 
stiința lul o atare importanţă şi © atare urgență, încit s'a hotărit să 
publice citeva fragmente din această lucrare, în actuala broșură. 

La philosophie de la mort, are în intenţia autorului trei părți: o 
primă parte de discuţie critică a sistemelor filozofice şi a „soluţiilor” 
oferite de acestea problemei morţii, căci D-) Feier simte nevoia unor 
răspunsuri precise, care să poată tempera sau anihila frica de moarte, 
a doua parte consacrată cercetărilor biologice contemporane, care nu 
ar fi cu totul ostilă nemuririi individuale (problemă care, în aceşti ter- 
mon, este rău pusă, după cum am incercat să dovedim în lucrarea 
noastră) şi, în sfirsit, un ultim capitol reprezentind contribuția proprie 
a autorului. 

D-} Feler e în posesia unei soluţii care dacă nu e efectivă, deci 
capabilă să suprime necesitatea morţii individuale, oferă totuşi o tm- 
păcare morală prin strămutarea datelor problemei, Desigur o conștiință 
lorturață de frica de moarte nu se poate în prezent sustrage dela des 
tinul comun vieţii, reprezentat prin îmbătrinire şi moarte. Dar, adaugă 
autorul, biologia nu închide cu desăvirşire posibilitatea de a se ajunge 
cindva la suprimarea morţii și obținerea nemuririi, Dacă presupunem 
leci un om animat de această convingere şi, în acelaşi timp, putind 
prin cercetările sale ştiinţifice contribu! la rezolvarea problemei nemu- 
ririi, pentru nceastă persoană groaza de moarte va fi în largă măsură 
atenuată, Constiinta că întrun viltor nedeterminat vor exista oameni 
care vor beneficia de rezultatele cercetărilor sale, dobindind nemurirea, 
va alcătui pentru el un ideal care-i va absorbi temerile, integrindu-! 
intro linie de viată care are drept scop ultim obţinerea nemuririi. Chiar 
facă individualitatea sa proprie nu va putea fi sustrasă destinului 
morţii, constin contribuţiei sale In soluţia problemei nemuririi ti va 
suprima tortura de conștiință prilejuită de moarte. O atare soluţie nu Ya 


1)'1. Feler, Essais aur la mort, Bucarest, 1989, 


CRONICA IDEILOR 107 


rezolvi desigur problema, cel putin în datele ai actuale, ci mai degrabă 
o eludează în termenii ei atricţi, căpătind în acelaşi timp un caracter 
utopic prin sprijinirea el pe temelii incerte ṣi pe aspirații proectate 
Intr'un viitor nedeterminat; ea se poate discuta, susține sau combate 
cu argumente, se poate sprijini pe autorităţi ştiintifice, după cum 
poale fi prezentată ca o simplă ipoteză cu efecte linistitoare pentru 
temo'ur'le noastre metafizice. Dar nu vom urmări pe autor pe această 
cale, Soluţia propusă e un răspuna ul unei conştiinţe în faţa perspec- 
tivei stirșitului, răspuns care satisface nevoi mai adinci decit jocul 
ingenios nl dinlectieei. Il consemnim deel cu năzuinţi de înțelegere, în- 
clinindu-ne către străfundurile de gind din care izvorăşte, 


ION BIBERI 


d 


CRONICA ECONOMICĂ 
„QUOS VULT PERDERE...“ 


Amintirea persistentă a războiului trecut împiedecă Statele neu- 
tre şi mai cu seamă cele cu venit național scăzut, să vadă că, de astă- 
dată, vor suferi pierderi similare cu ale beligeranților. Incapacitatea 
de plată, transfer şi transport a unora din le în război, numărul 
mare de soldaţi mobilizați pe care statele neutre sunt obligate să-i 
ție pe picior de război, precum şi costul ridicat al înarmării, fac Im- 
pos bilă revenirea prosperității din 1914—1918, 

Ar fi fost deci logice ca ţările neutre să aplice de îndată măsuri 
economice destinate să amine şi să atenueze efectele defavorabile ale 
neutralității Inarmate. Fie însă că nimeni nu a luat răzhoiul în se- 
rios, fie că pericolul nu a trecut pragul sensibilităţii guvernamentale, 
in afară de unele măsuri sporadice, statele neutre continuă să tră- 
iască întrun fel de liberalism clasic. De exemplu, în timp ce statele 
beligerante complectează fără întrerupere sistemul de măsuri pentru 
n încetini și amina inevitabila urcare a prețurilor, cele neutre par să 
aştepte binetăcătoarele roade ale lui „laisser faire, laisser = 
Care de altfel nu au fntirziat să devie vizibile. Totul se întimplă ca 
şi cum ar fi vorba de vremuri normale, cind urcarea a toni este 
simptomul premergător prosperității şi nu al dezorganizării vieţii eco. 
nomice. În adevăr, preţurile nu cresc odată cu producţia şi investiţiile, 
ci, simultan cu scăderea acestora. De rocă roia nivelul preţurilor re- 
zultat din Cisproportia între cerere şi ofertă nu tinde să se stabilizeze, 
de oarece nici preţurile de cost şi nici circulația fiduciară nu pot ră 
mine staționare. Urcarea preţurilor odată inițiată, continuă pină ce 
dispare iluzia prosperității, 

O analiză amănunţită prealabilă a mecanismului formării pre- 
turilor în timp de răzhoi prezintă deci un interes deosebit. 

Valoarea mijloacelor de plată pe piaţă depinda, evident, de va- 
loarea mărfurilor destinate vinzării şi de viteza lor de circulație, Dacă 
fiece semn monetar ar fi utilizat o singură dată întro unitate de 
timp, valoarea acestora ar fi egală cu a mărfurilor. Cum însă acelaşi 
semn monetar serveşte la mai multe tranzacţii, cu cit numărul aces- 
era mal mare, cu atit vor fi necesare mai puţine mijloace de 
pla 

In timpuri normale, circulația fiduciară a unei țări se adap 
tează automat nevoilor pieții. Institutul de Emisiune, nu pune în 
circulaţie mal multe bilete de bancă decit este nevole la o producţie 
şi o" viteză de circulaţie determinate, Dimpotrivă, în vremuri anor- 
male, Institutul de Emisiune este silit să amplifice circulaţia fidu- 


CRONICA ECONOMICĂ 109 


clară pentrucă: a) Statul are cheltuieli extraordinare; b) celelalte 
mijloace de plată, cum ar fi polițele, sunt mai puţin utilizate; c) pre- 
țurile se urcă din motive speculative; d) toată lumea tezaurizeazii bi- 
lete de bancă din prevedere. Astfel, deşi producția scade automat în 
urma mobilizării, circulația fiduciară creşte, Un volum redus de mär- 
furi oglindindu-se întrun număr mai mare de semne monetare, dacă 
viteza de circulaţie rămine staționară, preţurile trebue să crească. 
Acest spor se adaogă la cel speculativ sau în cazul cel mai rău il con- 
solideazä, 

Paralel însă cu această primă majorare a prețurilor, intervine o 
a doua provocată de deprecierea monedei în raport cu devizele țirilor 
depărtate de cimpul de luptă (dolarul de exemplu). Teama de rărboi 
conjugată cu dificultăţile exportului, dezechilibrează balanţa plăţilor, 
cererea de devize străine creşte, oferta scade şi moneda se depreciază, 
Deci prețurile de export şi import se mărese, antrenind mişcarea ge- 
nerală a preţurilor interne. 

In fine, independent de cauzele de ordin speculativ sau mone- 
tar, prețurile de cost au tendința să crească din cauza lipsei minei 
de lucru calificate, a majorării sarcinelor fixe pe unitatea de marfă 
şi n micşorării producţiei. 

Miscarea ascendentă a prețurilor, odată inițiată, este foarte grou 
de oprit, de oarece nu poate avea ca urmare creşterea rapidă a pro- 
ducției, La început nu fac stocuri şi provizii decit cei avuţi şi deci 
prudenţi. Cu vremea însă. întreaga populaţie Işi dă seama că micile 
nconomii adunate pentru cazuri grave, pierd valoarea cu fiece zi 
care trece. De accen, din momentul în care preturile au atins un anu- 
mit nivel şi creșterea are o anumită viteză, toată lumea cumpără 
orice, numai să scape de bani, Tranzacţiile dovin mai numeroase, su- 
mele blocate intră in circulație şi viteza de circulaţie a monetei 
creşte. Deci, urcarea prețurilor încape să se accelereze. De atunci Ir- 
colo urcarea salariilor nu mai poate fi oprită, cheltuielile Sta. 
tului se amplifică şi atit plata cit si Statul fac apeluri din ce în ce 
mai presante la Institutul de Emisiune, care evident nu Je poate re- 
fuza. Noua expansiune a circulației fiduciare antrenează o nouă şi 
rapidă urcare n preţurilor şi salariilor, viteza da circulație a mone 
tei şi prețurile de cost cresc accelerat şi asa mai departe pină ce viața 
economică capătă o palpitaţie morbidă. Febra inflaționistă nu trebue 
să înșele, pentrucă dă loc unei vieţi economice extrem de active, 
Aceasta nu poata fi decit de scurtă durată; apoi urmează inevitabilul 
şi tragicul sfirsit 

Cine susține că urcarea inflaţionistă a preţurilor în vreme de 
război, poate fi evitată, nu ştie ce spune. Aceasta ar Inseamna că războ 
iul nu costă şi că toată lumea se poate îmbogăţi nemuneind şi dis- 
trugind valori reale și oameni, In cazul cel mai bun printr'a politică 
adecuată, sa pot limita, atenua şi amina efectele periculoase ale răz 
boiului. 

Este desigur absurd să ne inchipuim că printr'o simplă măsură 
administrativă, cum ar fi aceea cunoscută sub numele de maximalizareu 
preţurilor, sar putea ajunge la stabilizarea acestora, atunci cînd 
expansiunea circulaţiei fiduciare, urcarea preţurilor de cost şi lipsa 
do mărturi, sunt consecinţe inevitabile nle războiului. Aplicind însă 
măsuri administrative extrem de severe (de exemplu 10 ani muncă 
silnică) se pot impiedeca urcările speculative ale preţurilor. Cele- 
lalte enuze determinante ale mişcării prețurilor trehuese combătute 
prin măsuri de altă natură. 

Evident, în primul rind trebue evitată scăderea producţiei, pu- 
nind la dispoziţia fabricanților materiile prime şi mina de lucru, 


110 VIAŢA ROMINEASCĂ 


itar dacă în chipul acesta se urează o parte din stocul metalic sau 
ra reduce utectivelei unor unităţi, Aurul fiind destinat să acopere soldul 
deficitar al balanței plăţilor, niciun moment nu este mai potrivit pen- 
tru utilizarea lui, decit războiul. Pierderile din stocul metalic sau din 
efective se compensează larg prin moralul ridicat al populației și 
capacitatea de rezistenţă măr a economiei naţionale, 

Intreţinind producţia, expansiunea circuluției monetare este în 
parte compensată şi preţurile nu mai creac prea repede. Cum însă 
armata consumă mult, fără ca productia să se mărească, autoritățile 
trebue să asigure stabilitatea raportului între cerere și ofertă prin 
ruționaren consumului la prețuri constante. Limitind consumul la 
nivelul producţiei şi pedepsind sever urcarea preţurilor se atenu 
cresterea acestora. 

Procedind astfel, pe piaţă râmin în permanenţă suma de bani 
fără o contraparte în mărfuri. în specia] în clasa voniturilor mari, 
untle conaumul mèdiu este fatal mai ridicat decit la restul pepu- 
laţiel, apar economii în căutare de plasament în mărturi. Și cum 
nu le găsesc pe piaţa lberä, le caută în piața neagră pe care de 
multe ori o crează, De accea, măsurile cele mai obisnuite în războiul 
modern sunt urcarea substanțială a impozitelor directe şi Imprumu- 
luriie forțate, Po aceasiă cala Statul își procură venituri resorbind 
cel puţin o parte din mijloacele de plată inflaţioniste. 

In ţările neutre producătoare de materii prime, problema pre 
țurilor interne oste mai uşor de rezolvit, doonrece preţurile externe 
crescind vertiginos, cele interne pot fi menținute staționare, fără să 
prejudicioze pe exportatori. Da exemplu, aplicind taxe la export, Statul 
isi procură venituri suplimentare, în timp ce consumatorii interni plă- 
tesc pentru toate produsele preţuri mai mici decit cele externe. Această 
măsură uplicută la noi, în perioada de după râzboiu n la produ- 
sole agricole, ar pulea fi generalizată și diferențiată după producători. 
De exemplu s'ar putea aplica taxe mari la produsele prtrolifere şi la 
lemn, iar In produsele agricole taxele ar varia după întinderea pro- 
prietăţii, 

Prin urmare, toate măsurile antiinfiaţioniste se reduc la 1) sti- 
mularen productiei; 2) comprimarea beneficiilor de toate categoriile 
şi 3) limitarea şi uniformizarea consumului. Astfe] enunțate, aceste 
trei principii exprimă însăși conținutul economic al războlului, adică 
uzarea forțelor economice, însă fi adaogă un element nou. Sacrifi- 
ciie cerute celor mulți au o contraparte în reducerea beneficiilor 
cor puţini, Deci condiția generală a unui sistem antiinflaționist de 
preţuri este de ordin social şi politie. Cine nu înțelege sau nu vrea să 
ințeleagă ncest adevăr elementar, lăsînd ca totul să se aranjeze 
“ela sine, contribue la pauperizarea rapidă chiar și a celei mai bogate 
țări, Joaca de-a prețurile poate gripa şi cea mai perfectă maşină eco- 
nomică, Experiența țărilor occidentale arată că în ţări alimentate 
din afart, preţurile pot fi menținute staţionare, graţie unul sistem 
complex de măsuri economica şi administrativa, Chiar și în Germa- 
nia unde modul de finanţare ar fi trebuit să facă imposibilă men- 
Vinerea constantă a preţurilor, situația este relativ favorabilă. Cu 
atit mal mult această politică ar trebui să dea rezultate buna între 
țară neutră producătoare de materii prime agricole și industriale- 
Si totuși, în unele țări agricole, dela isbucnirea războiului, costul 
visţii sa mărit cu 15—18% Mai mult, prețurile de detaliu par să 
area mai repede decit cele de gros, ceea co esto simptom sigur de 


Ta. 
IT e 9u pee j | Au Re 


CRONICA ECONOMICĂ 111 


BLOCADĂ ŞI CONTRABLOCADĂ 


Din modul cum sa desfășurat războlul in imi 
rezultă că în timp ce militarii mai cenută Încă do, par go aie 
aconomiștii şi-au fixat planul de luptă. Grupul anglotreneez blo- 
cheaz German!a impiedecind vasele comerciale s'o aprovizioneze, 
inr în țările cure ar putea expedia Germaniei mărfuri pe cale terestră 
sau urii cumpâză toate disponibilităţile ce sè oferă, indiferent 
ora he, sau bu. Pretutindeni au npārut, ca din pămint, 
tree SARE vâmi engleze și în special vapoare de räzboiu şi 

Experienţa rizboiului trecut şi statisticile come j 
Sroine că zi eta TOR ponto da retulate, iezi 

rmană se zează pe: a) ut'liznrea submarinelor 
avioanelor: b Aprovizionarea din Rusia şi ţările sud-est rise a 
e) intensificarea producţiei germane, 

„___ Războiul din 1914—1918 a arătat că submarinele germane rou- 
şiseră să seutunde in fiecare lună maximum 700—800 mii tone, Da în 
dată insi te Sau organizat convcaele, pierderile lunare suferite dirn 
cauza submarinelor s'an redus la 150--200 mii tone, Intre timp insă, 
fota germani pierduse a roape 300 submarine, 

Adm țind ci amiralitates britanici va reusi si do nsth dată să 
IIn a va Cati să se gpass directe ar E: ši mai mici decit 

` ibä că aprovizionarea Hal aj aiv 

j deplin aai oy In adevar: p K si Franţei va 

u nevoile armatelor anglo-franceze se Imohilizrază vuar 
comerciale n căror tonaj este evaluat la 5—6 milloane tone, adici un 
sfert Sa: ewm gre mer celor două ţări; 

carea și desciirearea n 20—25 vase comerciale, formini un 
merit neputindu-ae efectua in acelasi timp, o cursă dus si intors 

mai mult decit ar dura ducă transportul sar efectua cu fie 
cure din cele 25 vase separat; 

PE Pee rge piispa gin pisri apn, ee pp au orina: 

u merg ziua iecit in apele absolut s 
cursele durează deci mai mult; £ 5 g 

r 4) viteza vaselor comerciale nefiind acelaşi, un convoi are tot- 

Hoaunn viteza vasului cel mai puţin rapid, 
PESE ile teama submarinelor şi avioanelor, vasele acostează In por- 
E cele mai păzite şi nu în cele ma: apropiate şi bine echipate (de 
xem Pa în po mane apoa tle Angliei şi e ri cele răsăritene); 
t războiului european Și a eslui sino-japonez impor- 
jet franco-britan'e din Ruropa gi Asia se reduce la Zrt pee A m ară 
imb cresia importul din America. 

Prin urmare, deşi războiul submarin si aerian nu amenință to- 
pana brut al franco-britanicilor, în schimb periel'tenză tonnjul util. 
ni tutori ered că prin lungirea distanțelor și a pierderilor de 

mp, cupacitatea de transport pierdută ar fi de 6—7 m lioane tone 
ar arma la acosten tonajul utiiisat de armată, ajungem In concluzia 

rderile indirecta provocate de războiu depăsese 50°/o d 
nur e ră (24 milioane), ' ; A aahi 

n „ pierderile beligeranților uu fost comp A 
arg măsură prin Intrebuintarea vaselor neutre şi ma regali gta 
celor americane. Astăzi aceastā soluţie pure čel putin problematică 
din cauza legii americane a neutralității, n războiului sino-japonez şi 
n pericolelor care ameninţă unele state neutre: (Norvegia, Finlanda 
Danemarra. Suedia, Olanda ete), De mecea, creil ch ge va recurge la 
metoda cen mai puţin utilizată în războiul trecut și anume la cen 
strucţia de vase noi, Anglia, Franța si coloniile dispunind de o capa 


112 VIAŢA ROMINEASCĂ 


te anuală de producţie care depășește 4 milioane tone şi care poate 
pron mărită, precum şi de muneitori calificaţi, inutili pe frontul 
occidental, cate de aşteptat să pue în construcţie un număr apreciabil 
de vase comertiale. De altă parte, raționind dela început consumul, 
nu esto de prevăzut ca războiul submarin să ducă la asfixierea eco- 
nomiei anglo-franceze. Vor exista desigur pierderi mari, însă supor- 
tabile. 

In ce priveşte întrebuinţarea avioanelor ca armă a contra blo- 
catei, pină acum rezultatele sunt neînsemnate. Este probabil însă că 
prin utilizarea unui număr mare de aparate şi cu riscul unor pierderi 
apreciabile, avioanele germane vor reuşi să domine Marea Nordului, 
Dar scopul urmărit în acest spaţiu nu pare să fie atit distrugerea va- 
selor britanice cât îndreptarea exportului suedo-norvegian dè fier şi 
lemn spre Germania. Lipsind ţările nordice de debușeul britanic, Ger- 
mania speri să-şi asigure aprovizionarea cu minereuri de fier, pro- 
duse metalurgice, celuloză, lemn şi unele metale colorate. 

In fine, graţie acordurilor comerciale recent încheiate cu U. R. 
S. S, Rominia, Iugoslavia, Bulgaria și Grecia, Germania poate pro 
ceda metodice la reorganizarea exportului acestor țări, aşa incit să-şi 
umple golurile lăsate de blocada britanică. Dacă operaţiile militare 
vor da comandamentului economic răgazul necesar, se poate admite 
că operaţia va reuşi, deşi va fi nevoile de un personal calificat extrem 
de numeros şi de o muncă eşalonată pe ani de zile. In adevăr, tot 
acest grup de ţări are mari disponibilităţi latente de materii prime, 
însă excedentele exportabile sunt reduse din cauza insuficienţii pro- 
ducţiei şi al mijloacelor de transport, 

Tată de exemplu rezultatele la care ajunge un cunoscut specia- 
list german, F. Friedensburg (înainte de încheierea acordului ruso- 
german!) cu privire la coeficientul de aprovizionare a Rusiei în ma- 
terii prime minerale (vezi „Der heutige Stand des russischen Berg- 
baus” in Zeitschrift für praktische Geologie, 1938, Heft § şi 9) şi posi- 
bilitatea de extindere a producției. Participarea in %a n producţiei so- 
vielice Ja consumul intern de minereuri, precum şi perspectivele de 
viitor, rezultă clar din tabloul următor: 


Minereai m3 1909 1987 Perspective de viitor 
CN 7 E E A . BO 103%% 1019 staperire complect fără 
Petrol și gaz ........ „+ 1079 1360% 10800 sps ame po N 
Cupru... gates Si O N O 500] complectă insă cu 
Stanin ..... E ET Ah tt — cadeva prosent în o ae 
Plumb oien st G 3B 579 acoperire pomplectă pentra, 
Zine....,, ORAS 2 „969 4a 96e mooperire completă pakis l! 
Nichel „....., Kae ZA e:i o * acoperire comploctā pe 
Alaminiam, Aaa S = 36% acoperire peaplatiă SEE 
a RR E PP 1000), 200 Mth seoperire complectă pe timp 


CRONICA ECONOMICĂ 113 


Minereul EELE] 1323 1807 Perspective de viitor 
STAN pe e pier aria ap e -= =- 30409 dubias 
Minaren de fer ........ » 107%% 108%% 101%% acoperire complectă pe se- 
Minereu de mangan ..,.. 1350% 3500p 127%% Seah completă pə se- 
Minereu de crom ,,..... 1500/4 1100, 10090 m zeel complectă pe timp 
Mineren de wolfram ..... — — 1% ra puțin probabilă 
Minereari de molibden,  — -= 10 0/ nimio sigur 
KONOEN: yarisina soh — — ?  nimiosigur 
Caleopirită ca... 1009, 100%, 100% ea air totală de lungă 
Gratit ...,... PD, 7 100% 889o 1000), Wiiro pe secolo 
Mics..... r o ERN 1000/4 108%% 1200% acoperire pe timp nelimitat 
pe a A e A ENS 1200% 1700% 130%% acoperire pe timp nelimitat 
Magnesit .....,.. sassa 1000% dOh 1039p idem 
Schwerspat ....., se ă aiva 100%, 97 9/s 1000, idem 
Plompeat „,.......c.c., =- 1000; 1000/4 idem 
a ARIE E RE ase msosaa F009 1040% 1030 idem 
e T LIET tal ez - — 1109), idem 
Pag, ici, 1000);  BO%%ù 1300% idem 


Cu excepția a citorva produse (staniu, vanadiu, wolfram mo- 
libden), Rusia singură te acoperi astăzi toate nevoile er rul 
german de minereuri. voltind şi raționalizind întreprinderile so. 
vietice, Germania poate uşor compensa blocada britanică, 

Cu atit mai mult putem afirma aceasta despre produsele ugricole 

ntare, lemn, ete. Dar chiar şi pentru uriaşa capacitate de orga- 
nizare a poporului german, 0 asemenea operaţie cero timp îndelungat, 
Vor lăsa aliații ca Germania să termine regruparea forțelor econo* 
mice în Rusia şi sud-est? 

Problema se pune cu totul altfel pentru Anglia şi Franța, Acestea 
au la dispoziție imensa capacitate de producţie a Americei şi statelor 
'ransoceanice. Dacă mijloacele de transport ṣi plată vor fi suficiente, 
războlul submarin si aerian nu va avea decit efecte minimale în ra- 
mezin. e pierderile pe care blocada anglo-tranceză le vu provoca Ger- 


Din acnste motive, atit blocada cit şi contrablocada depind În nl- 
timă analiză de puterea de rezistență actuală a economiilor helige- 
rante. Exceptind o ofensivă militară încununată de suecos, care ar 
schimba datele problemei, efectele finale ale războiului economie sunt 
în funcţia de rezervele actuale de materii prime și capitaluri din fiece 
țară, precum şi de alianțele economice de cenre var dispune nartanarii, 
Nu se poate afirma dinainte că războiul de uzură va fi favorabil unel 
părți sau alteia. Cert este însă că toți se vor uza asa că la urmă nu 
pate exclusă o victorie a celor rămași în afara războiului, 


114 VIAŢA ROMINEASCĂ 


REVENIREA MAREI DISPĂRUTE 


August 1939, Uniunea Sovietică a intrat In conştiinţa uni- 
virate ia o mare putere, Sensibilitatea noastră a înregistrat exis- 
tanța acesteia atunci cind, prin semnarea pactului de neagresiune ruso- 
german, s'a rupt echilibrul de forţe pe continent. Consemnarea fap- 
tului de către Gormania, războiul din occident şi mobilizarea n peste 
3 milioane soldaţi rusi, au conturat bruse epicentrul difuz al unui nou 
reg m social, întins între Nistru şi Oceanul Pacific. Cota ce dă re 
acestei apariții speetaculare conţinutul real de mare putere, nu sunt 
nici imensele întinderi şi nici numărul mare de locuitori, ci potenția 

3 economic, 
A “Desigur, producția industrială gi agricolă a Rusiei, raportată la 
numărul locultarilor, este departe de nivelul ţărilor occidentale sau al 
Statolor-Unite. De asemeni, nici capacitatea de producţie si nici cali- 
tatea mărfurilor nu este totdeauna tom iñ cu a marilor state 
industriale. Totuşi, ductis industrială a Rusiei formează astăzi 
13-—1%/ din producția Industrială a lumii, față de numai 4—5%e în 
1920, urmind imediat după iata cita (46%/0), ps un, pna ra 
cr roducția industrială, fiind extrem de 

vaari hoari rr Rusia! la producția mondială să île şi mai mare 
în anii care vin. Iată citeva date edificatoare: 


Producţia industrială a Rusiei 


Emeryle tami: TWM- Motoare 
pa Cârdul elect ponta Oi Fie ae en pee 
mil. tone mil. kwit in milioane tone mil. kw. 
ARST 9 29,1 1 42 42 35 5,9 s51 
inso Nep N > 3 ri 40 49 3.9 370 400 


19,7 AI] 6,5 
1998 *).,.... SrO 1589 38,0 14,7 181i 149 3400 600,0 


in total, producţia industriali a Rusiei sa mărit în perioada 
1029—1838 cu 4770 fată de 73e în Japonia, 35—00" în țările pa 
vuropene și 2e în Germania. Chiap dacă admitem că proporția ro 
mărfuri inutilizabile (deşeuri) este superioară aceleia din alte pe 
industriale şi că produsele nu se deosebese printo calitate except nj 
nală. încă sporul apare extrem de ridicat. In ultimii zece ani s'au on 
industrii care nu existau inainte de războig sau erau embrionare. 
exemplu întreaga industrio electrică și chimică, industria multor me- 
taie colorate, precum și o uriașă Industrie de armament (avioane, tan- 
curi etc.), au fost create în ultimii rece ani, | 

După cum era de aşteptat, într'o ţară agricolă lipsită de capita- 
luri străine, industrializarea intr'un ritm atit de accelerat nu s'a putut 
fite fără sacrificii mari. Imensele investiţi! făcute In sectorul indus- 
tri lor producătoare de mijloace de producție, au avut drept conira 
parie menţinerea la nivel scăzut a productiei bunurilor de consum $ 
a standardului de viață a populaţiei. Astfel, pe cînd în eri pă 
duceau (5 milioane metri țesături de lină, în 1004 numărul ra 
troco In 73 milioane, iar în 1998 la aproximativ 103 milioane. De ar 
moni In 1913 se ucenu 2.25 milioane metri țesături de bumbac ṣi 


1057 numai milioane metri. Producţia de zahăr at a tre- 
cut în acelaşi interval dola 1.340 mii tone la 2.600 mil tone. Cum însă 
*) Cifrele po 1938 sunt provizerii, 
~ P 


CRONICA ECONOMICĂ 115 


în 1913 mai existau cerne insemnate de bunuri de consum produse 
de industria mică sau casnică care nu erau înregistrate, și cum popu- 
laţia sa mărit de atunci cu peste 40 milioane locu tori, este de presu- 
pus că producţia de bunuri do consum pe cap de locuitor nu #'a mărit 
şi în unele domenii a scăzut, 

In ce priveşte agricultura, situatia apare mai puţin favorabilă din 
punct de vedere al producției, insă sensul evoluției este indiscutabil, Co- 
jectivizarea și mecanizarea agriculturii au avut drept rezultat o cres- 
tere considerabilă n potenţialului agricol, după ce în perioada 1929-1919 
provocaseră o scădere n producției de cereaje şi mal cu seamă à numă 
rului de animale. De atunci, situaţia s'a ameliorat și din mărturiile tu- 
turor speciulistilor, reforma agriculturii sovietice începe să dea roade 
lată cum a evoluat producția principalelor produse agricole, numitrul 
vitelor și al tractonrelor: 


Seclă 
Cereale Pumhae fn dezahăr Cal Boi Pori Tractoare 
milloane Wuintate milloane =ni Rp, 
1916..... ne 1040 24 00 99,1 35,8 60,6 20,9 — 
1989... e 984 83 82 1014 33,6 70,5 36,0 781 
U r RP N 1150 AB 52 -211,0 17,0 60,0 340 83024 


In raport cu perloada dinuinte de războiu numărul animalelor 
esta încă foarte redus, ceea ce influențează defavorabil attt industria 
alimentară cit şi cea a pielăriei, 

Căile ferate par să fie sectorul cel mai slab al Rusiei Sovietica. 
Desi în perioada 1913—1997 lungimea liniilor a trecut dela 585 mii km. 
la 85,1 mii km., iar tonele km, parcurse deta 65,7 miliarde la 354,8 mi- 
Harde, esta sigur că, pentru o economie întinsă pe un continent, aceasta 
inseamnă mult prea puţin. U. R. S, $. mai are navole de cel puţin încă 
100—150 mii km de cale ferată, pentru a putea ridica volumul trans- 
porturilor În un nivel acceptabil, Desigur, Imensa rețea de cunaluri în 
construcție, precum şi traficul automobilistic vor lua, cu vremea, o 
parte din ce în ce mai Insemnată în transporturile sovietice, Pentru 
moment însă, situația rimine încă delicată, 

Faţă de uriașul utilaj industrial şi agricol, acumulat cu atitea 
sacrificii, productivitatea, pe cap de Iucrător, este încă redusă. Intă 
după datele publicata de un cercetător obiectiv („La Planification So- 
viótigue", de Ch, Bettelheim, edit. Marcel Rivière), care era în 1998 
productivitatea în Rusia, în raport cu Statele-Unita: 


Productivitatea 
în as fă de 
us. 
Toată produrția, aaa ans s 42,8 9h 
Extragerea cărbunelui... soalna 38.85%, 
POR ei oa ie too bee bazal aie 37,7 1h 
Constracti do mașini. ,.., 41,40%) 


După datele oficiale, în perionda 1933—1938, productivitatea în 
industrie s'a märit cu 628%. 

In ee privește agricultura, „O zi-lacru a unui țăran cheltuită ln 
cultura griului de toumnă în slepeie Ukrainel, reprezenta în 1923 a 
producție da 072 chintale, In 1893 de 138 chintale, în 1096 de 21 chin- 


116 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


tale şi în 1937 de 42 chintale, adică o creştere a productivităţii de 204% 
faţă de 1933", Acest spor este datorii mărirei randamentului la hectar 
şi mecanirării care a micşorat timpul de lucru, Totuși, dacă observăm 
că randamentul la hectar a producţiei de cereale variază între 10 şi 11 
chintale, faţă de 18—20 chintale în ţările cu cultură intensivă, rezultă 
că Rusila mai are de parcurs un drum lung înainte de a ajunge tările 
occidentale. 

Acelasi autor citat mai sus, bun cunoscător al economiei sovietice 
gi ul limbei ruse, după un lung voiaj în U. R. S. S. ajunge la urmă- 
toarele concluzii asupra rezultatelor planurilor cincinale: 

„1) Industrializarea U. R. S. S. este un fapt împlinit şi aceasta 
trä să se fi infeodat capitalului străin; 

„2) Colectivizarea este ca și terminată, producţia agricolă creşte 
„Odată cu productivitatea muncii agricole $i importanța produselor 
„agricole destinate pieţii; 

„3) Armata Roşie dispune acum de o bază materială cu mult 
„mai solidă decit inainte de planurile cincinale; 

„4) Comerţul şi industria particulare sunt complect eliminate; 

„3) Din contră, standardul de viață nū pare să fi făcut progrese 
„considerabile (se poate chiar să fi scăzut)... 

„Rezultatul planurilor cincinale pentru economia sovietică pro- 
priu-zisă, este o transformare profundă a structurii economice şi s0- 
ciale a ţării, Planurile cincinale au fost în esenţă un mijloc de a rea- 
liza progrese tehnice rapide (este adevărat că în detrimentul nevoilor 
celor mai elementare ale populației), scopurile riu-zis economice 
fiind puse pe al doilea plan. Politica planurilor a făcut U. R. S. S, să 
parcurgă în zece ani toate etapele revoluției industriale (etape pe care 
țările Europel occidentale le-au în mai bine de o jumătate de 
secol) şi a transformat-o dintro ţară înapolată intruna avansată, do 
tată cu un utilaj industrial și agricol deosebit de perfecţionat”. Poli- 
ticn A ceapa cincinale a făcut ca U. R. S., S, să nu mai cunoască 
crizele de priv razei a şi „a realizat o revoluție agrară, singura de 
genul el în istoria lumii şi a cărej efecte fericite asupra productivităţii 
muncii agricole încep să se resimtă”, 

____ Din această analiză sumară, însă făcută pe bază de date certe, a 
situaţiei economice a Rusiei, rezultă că vecina noastră a reuşit, cu 
imense jertfe omeneşti evident, să-şi creeze un potențial economic 
urias, Cu toate că scoate în fiece an peste 100 mii titraţi şi că a lichi 
dat analfabetismul, nu dispuna încă de o mină de lucru inalt califi- 
cată şi de specialişti Ia nivelul celor din occident sau din Statele-Unite. 
Ceea ce de altfel este normal, de oarece neexistind miracole, nu se pot 
transforme zec) de milioane de ţărani inapolaţi ir lucrători calificaţi, 
întrun înterval de numai zece ani şi uceastă fără sprijinul străină 
tăţii. Esto sigur însă că sau făcut şi se fac progrese neîntrerupte, 
ceea ce ne dă certitudinea că, în cei gece ani care urmează, Rusia va 
fi Car toata punctele de vedere comparabilă cu ţările industriala avan- 
sate, 

De altă parte, este în afară de orice îndoială că imensele in- 
vestiţii făcute în ultimii zece ani simultan cu transformarea agri- 
culturii, nu erau posibile fără ca standardul de viaţă să nu răimie 
la un nivel scăzut, foarte scăzut. Atunci cînd intro economie na- 
tionaiä extrem de săracă, cum era Rusia în 1928, se acumulează în 
fiece an 25—45 din venitul naţional și cind se cheltuegte numai pen- 
tru apărarea naţionali 20—25% din acelaș: venit, este imposibil ca 
standardul de viaţă să crească. Numai cine nu ştie că în țările indus- 
triale vechi partea acumulată din venitul naţional nu a depășit nici 
odată 5-—10%/a, poate afirma că în U. R, S, S, standardul de viaţă este 
ridicat. Pornind dela zero, nu se poate crea în zece ani şi a doua țară 


CRONICA ECONOMICĂ 117 


industriali a lumii, şi un paradis terestru, De abin, după ce a creat 
aparatul industrial și a transformat agricultura, ma poate spera 
să ridice, este drept foarta repede, productia bunurilor de consum şi 
în general standardul de viaţă al ulaţiei, Dacă Iuerurile sar pe- 
trece altfel, ar fi un miracol greu de imaginat. 

Apariţia Uniunii Sovietice ca mare putere politică, coincide cu 
terminarea celei mai importante faze a industrializării şi colectivi- 
osia; ceea co dä Ia porc ani rare practic nelimitate. Acum 

ani, pe un continent s'a his un uriaș șantier. Astăzi începe 
se profileze silueta nouei uzine. ma iog în ca 


ANDREI ŞERBULESCU 


CRONICA MILITARĂ 
CAUZELE VIITOAREI OFENSIVE GERMANE 


Prin lichidarea frontului polonez răsboiul european a intrat in- 
tro fază, a cărei originalitate nu e lipsită de oare care picanterie. Deşi 
armistițiul n'a fost proclamat în mod formal, nici-o ciocnire terestră 
dè mal mare importanţă n'a fost Inregistrată pe frontul de vest. In tă- 
cerea ivită, se agită din nou vocile diplomaților. Intermezzo-ul secondat 
de tatonările cancelariilor ţărilor beligerante pare însă să se îndrepte 
către un sfirşit apropiat. Dacă, după cum e foarte probabil, refuzul 
Angliei şi al Franței de a lua în considerare propunerile de pace for 
mulate de cancelarul Hitler, rămine definitiv, se creiază o situație în 
care sunt foarte puţine șanse ca ritmul ostilităților să nu capete o alură 
din cele mai vii. Li FEREN 

Pentru a defini termenii în cari se pune problema, Ă 
mic bilanț al operaţiilor desfăşurate pînă în acest început de ultimă 
decadă a lunii Octombrie. i E RE Gon 

Succesul fulgerător obținut de armatele germane ir zi 
toriu polonez nu are decit o însemnătate militară foarte limitată, El gm 
poste constitui un termen de comparație gi de deducţiune cu privire aa 
eventuala evoluţie a ostilităților pe frontul de vest, Caracteristica pri 
mordială n răsboiului germuno-polon a fost inegalitatea prepaga 
dintre forțele reprezentate de cele două tahere adverse. Această situaţie 
nu se mai poate repeta pe frontul apusean, Răshoiul fulger, posibil In- 
trun caz, nu mai e posibil în celălalt caz după opinia unanimă a i 
reticienilor militari, inclusiv cei germani. E adevărat, căderea Polonie 
ar fi putut impune şi Germaniei jertfe materiale si umane mult mai 
importante şi o încordare mult mul îndelungată dacă aparatul militar 

lonez n'ar fi funcţionat întrun mod atit de defectuos. De cite ori is- 

ricii se vor ocupa de acest episod, ei vor trebui să puie accentul mi- 
rării asupra faptului că comandamentul polonez a stabilit un dispozi- 
tiv ofensiv în preajma lui 1 Septermvrie, în loc să fi preintimpinat atacul 
kerman cu un dispozitiv defensiv solid închegat, în stare să folosească 
cel puţin toate resursele îngăduite de situație. agresiunea era de 
prevăzut cu săptămini înainte, Polonia a fost surprinsă de atacul ger- 
man în plin cpr de mobilizare şi împiedicată de a-l continua, api 
care a fărămiţat punerea in linie de bătaie a grosulul forțelor ei. În 
sfirşit, pentru a ne limita la principalele incapacităţi, reteaua de apio- 
naj germană a fost atit de adine înfiptă, încit aviația germană a pane 
urmări şi bombarda pas cu pas ronin smd marelui stat major polonez, 
deşi acesta şi-a schimbat regulat reşedinta la intervale de numai citeva 
zile, njungindu-se astfel la desființarea unităţii centrale de comanda- 
ment. Toate aceste Imprejuräri au grăbit și mal mult victoria arma- 


pie ET a aa 


CRONICA MILITARĂ 119 


telor germane, favorizate de marea lor superioritate cantitativă şi ca- 
ltativă. Niciun factor de natură asemănătoare nu s'ar putea însă ivi 
pe frontul de vest. Cel mai important element, acela de surprindere, 
este cu desăvirşire exclus. La adăpostul campaniei din Polonia, Fran 
a dispus exact de timpul necesar pentru a-şi perfecta mohilizarea: 
de zile. La adăpostul cauzei diplomatice creiate prin ofertele da pace 
permane, ea şi-a schimbat dispozitivul ofensiv intrunul defensiv, con- 
form cu planul strategic general adoptat deocamdată de puterile aliate. 
plan despre care vom mai vorbi, 

campania germană din Polonia nu îngăduie pronunțarea 
niciunei prezumţii favorabile cu privire la desfăşurarea eventuală a 
ostilităţilor de pe frontul de vest, acţiunea întreprinsă de blocul aliat 
in aceeaşi perioadă a pus prima temelie serioasă a unui întreg plan 
strategic indreptat împotriva Germaniei, Dintre cele atru formule 
Jfensive posibile: atacareu frontală a liniei Siegfried, folosirea ofensivă 
a căii de trecere prin Belgia şi Olanda, atacul aerian masiv şi asedie- 
rea economică a Germaniei, comandamentul anglo-francez a adoptat 
ultima variantă. Motivele acestei alegeri sunt leane de înțeles. Atacarea 
frontală a liniei Siegfried ar costa jertfe umane imensa, Ofensiva prin 
Ţările-de-joa, deşi mai uşor de înfăptuit, a fost considerati pentru ace- 
laşi motiv, în afara impedimentelor de natură politică ce i se pun în 
cale, cel puţin prematură, 

Sorţii Şi norocul isbinzii vor deveni intr'adevăr cu atit mai favo- 
rabili cu cit epuizarea Germaniei va fi mai efectivă. Ofensiva aeriană 
masivă, abstracţie făcindu-se de consideraţia că ea nu sar putea des- 
făşuru în mod autonom, nu ¢ încă prea realizabilă cu folos deoarece 


Preferinţa comandamentului anglo-francez, este deplin justificată 
de ansamblul raporturilor de forțe. Flota de răsboiu a blocului aliat 
dispune de un volum total de un milion şapte sute cincizeci de mii de 
tone, cea germană atinge abia patru sute de mii de tone, adică nici 
măcar un sfert din capacitatea adversarului. In asemenea condiţii for. 
{ele navale franco-britanice pot exercita controlul efectiv al mărilor şi 
stabili un regim din ce în ce mai sever de hlocare a comunicaţiilor ma- 
ritime germane. Prin însăși onunţarea acestui fapt situaţia devine in- 
tolerabilă pentru cconomia germană, Posibilităţile de procurare a măr- 
furilor transoceanice fiind aproape complect desființate, spațiul de 
sprovizionare din jurul imperiului german ze limitează tot mai mult 
ia furniturile ţărilor scandinave şi a celor balcanice. Pentru moment 
trecem cu vederea problema relațiilor comerciale cu Rusia sovietică. 
Ori, regiunile balcanice nu pot acoperi nici pe departe miicar nevoile 
în produse agrare ale Germaniei. necum cerințele ei de petrol, bumbac, 
lină, cauciuc, ete... De asemeni, țările scandinave pot oferi minerale şi 
produse metalurgice, nu însă materiile de primă importanță enunțate 
mai sus, fără de cari răsboiul seamănă cu o maşină ce nu poata fi 
pusă în mişcare din cauza lipsel corabustibilului de toate felurile. 

Statul-major francez şi-a stabilit planurile de luptă în consecință 
Dispozitivul ofensiv, graţie căruia trupele franceze au inaintat în teri- 
toriul german a fost transformat intrun dispozitie defensiv, imbogățit 
cu o nouă linie de rezistenţă formată din lucrări de campanie, aşezate 
în faţa liniei Maginot, la o distanţă mergind dela 10 pină la 15 km; 


120 VIATA ROMINEASCĂ 


şi urmind exact hotarul francez. Pină a putea lua contactul nemijlocit 
cu cordonul de fortificaţii al linlei Maginot, trupele germane vor 

în cursul unei eventuale viitoare ofensive să străpungă această nouă 
linie de rezistenţă. Fapl, care, dată fiind superioritatea mijloacelor de 
apărare asupra celor de atac în încăerarea dintre adversari de talie 
egală, va impune Germaniei un efort apreciabil în plus. Perioada de 
lincezeală a operaţiilor de pe frontul apusean a mai fost folosită de 
către comandamentul francez pentru complectarea unor lucrări de 
campanie în dosul liniei Maginot, care, precum se ştie, constituie o 
barieră unică, lipsită de dispozitive în adincime, Aceste lucrări întru- 
chipă o linie de oprire în dosul barajului Maginot, linie destinată a 
face faţă evontualităţilor celor mai extreme. Cantonat astfel întrun 
dispozitiv defensiv, lărgit dela începerea răsboiului şi în faţa și în spa- 
tele liniei Maginot, comandamentul francez așteaptă în apărare epui- 
er ru economică a adversarului pindind eventualele sale 
ofensive. 

Pină în clipa, în care scriem rîndurile de faţă, Germania s'a mär- 
pinit în a reacţiona prin deslănţulrea contra-ofensivei submarine. Un 
bilanţ al primelor șase-șşapte săptămni de încordate încăcrări navale 
Pose, fi deja schiţat în linii mari. Acest bilanţ se soldează precum ur- 
mează: 


a) Germania n'a reuşit să turbure prin atacurile ei submarine 
cituşi de puțin legăturile transoceanice şi mediteraniene ale Marei Bri- 
tanii si Franţei. Sistemul convonelor de vase comerciale escortate de 
flota de răsbolu funcţionează cu pierderi i nega ae „neinsemnate, In 
mare parte întrerupte au fost numai legăturile maritime ale blocului 
aliat cu țările scandinave, mai ales prin confiscarea de către germani 
a încărcăturilor vaselor neutre, Trebuia considerat de altfel, că acest 
rezultat, în cazul cind va fi menţinut, reprezintă efectul de ansamblu 
masiv pe care flota submarină germană îl poate dobindi în răsboiul ei 
naval împotriva comunicaţiilor comerciale Jo-tranceze. Cu alte cu- 
vinte, primele sapte săptămâni de răsboi au dovedit că atacurile sub- 
marinelor germane nu pot stingheri în mod vital aprovizionările ma- 
ritime anglo-franceze, în timp ce pentru Germania, situaţia crelată e 
tocmai inversă; 

b) Rezultate mal eficace nu vor putea fi obținute de câtre unită- 

"ile submarine Germane decit dacă ele vor reuşi să anemieze în mod in- 
tempestiv flota de răsbolu anglo-franceză, Bilanţul de pină acum tn- 
repistrează deoparte pierderea a două mari unităţi engleze, vasul port- 
avion „Curngeous"” şi cuirasatul „Royal Oak” pe de altă parte nimicirea 
unui sfert pină la o treime din numărul submarinelor germane aflate 
în luptă. Avindu-«e în vedere că în șantierele anglo-franceze se află în 
construcţie actualmente circa cinci sute de mii de tone de bastimente 
de răaboiu, adică ceva mai puţin de o treime din forța totală navală 
militară a blocului aliat, primejdia distrugerii flotei submarine gêr- 
mane apare mai apropiată decit cea a secerării rapide a vaselor de linie 
anglo-franceze, 

In concluzie, Germania se află în prezent în situația unei cetăți 
asediate, pe mare şi pe uscat. Ea nu e în atare să rupă cordonul tot 
mäi sever ul blocării navale, cel puţin în perioada istorică viitoare pre- 
vizibilă, Incercările neisbutite din primele şapte săptămini de ostilități 
au dovedit acest lucru cu prisosință, Tentativa de străpungere a ase- 
diului nu poate fi făcută decit pe cale terestră. Din acest punet de ve- 
dere situaţia strategică generala impune Germaniei în mod inerorabil 
deslanțuirea unei ofensive în stil grandios pe frontul apusean. Svonul 
inceperii acestei ofensive are și el limită predeterminată de netrecut: 
momentul în care privațiunile provocate de blocada navală vor fi stelt 
ultimele rezerve de materii prime ale Germaniei. 


CRONICA MILITARĂ 121 


Ofensiva de mare amploare pe frontul de Vest va pune soarta 
Germaniei naționul-socialiste în joc. Ea va cere jertfe omeneşti imense, 
iar suceesul apare îndoelnic, dată fiind soliditatea obstacolului repre- 
zentat de linia Maginot, De asemenea pentru a preveni termenul în 
care sporirea enormă a producției de răsbolu anglo-franceze își va fi 
dat deja toata roadele După părerile exprimate de cercurile aliate, 
producția de avioane, de pildă, a marilor puteri apusene ar urma să 
depăsească în citeva luni de două ori pe cea germană. 

Cert e că după terminarea campaniei din Polonia conducătorii 
Germaniei au ezitat și mai ezită încă să declanșeze marea ofensivă 
apuseană, Drumul unor noi campanii de cuceriri în orientul european 
sau În răsăritul apropiat este cu desăvirşire oprit, căci în această di- 
rectie ciocnirea cu opera de securitate a Uniunei Sovietice ar deveni 
inevitabilă şi instantanee. Pe această cale deci Germania nu şi-ar p”- 
lea procura un surplus de rezerve destinat a o face mai rezistentă fară 
de efectele asediului naval. Râmine de cercetat în această ordine de 
idei un ultim factor: eventunla evoluţie a relaţiilor comerciale ger- 
mane-sovietice. 

A prevedea inseamnă a cunoaşte, Fazele viitoare ale actualei in- 
căerări europene sunt greu de prevăzut, factorii intraţi în joc fiind 
foarte diferiți şi în permanentă schimbare. Cu atit mai anevoioasă este 
dobindirea unul minimum de claritate în analizarea cursului eveni- 
mentolor și în determinarea pronosticurilor imediate, fără o prealabilă 
disecare a substratului adine al politicii externe sovietice, Cit de de- 
parte poate ajunge noua prietenie ruso-germanii? Poate, ea depăşi ca- 
drul economic? Ponte en, chiar în sînul acestui cadru, dohindi o extin- 
dere apreciabilă? Importanţa acestor întrebări e evidentă. De răspun- 
surile pe cari ele le vor primi în realitate, depinde faptul dacă Germa» 
nia vu lupta izolată sau nu, dacă ea va rezista mai mult sau mai puţin 
biocadei navale, în sfirşit dacă ea va fi constrinsă rapid la destänțui. 
rea unei ofentive de anvergură sau dacă va rămine întrucitva mai li- 
beră pe mişcările ei militare. 

Diplomaţia sovietică a sprijinit propunerile de pace ale cancela- 
rului Hitler, nu în sensul unei solidarizări depline, el în sensul afir- 
mării necesității incordării discuţiilor pentru incheierea păcii. Oficio- 
sul soviete „lavestia” n scris textual: propunerile germane pot fi accep- 
tate, respinse sau corijate, esenţial este însă ca tative concrete de 
pace să inceapă. între Berlin şi Moscova acordul era deci stabilit nu- 
mai în privința principiului încheierii păcii, nu însă și asupra tuturor 
condiţiilor acesteia, Sovietele urmăresc deci scopuri ale lor proprii. 
Care sunt aceste țeluri? 

Judecind după concepţiile obişnuite în materie de politică externă, 
unii au crezut că diplomația sovietică se va strădui să lase beligeranții 
să se macine reciproc cit mal mult, pentru a putea ulterior trage cit 
mai substanţiale avantagii în urma sleirii generale. Insistonţa depusă 
de conducătorii Moscovei în direcţia suscitării tratativelor de pace des- 
minte această apreciere, Nu e riscat a afirma cH oricare alt guvern al 
unei mari puteri ar fi urmărit cu satisfactie asemenea combinaţie, 
Nici această opinie nu s'a dovedit identică cu realitatea. Scopurile ur- 
mărite de diplomaţia sovietică par să se încadreze intro perspectivă 
mai largă. Faptul că politica externă a marei puteri dela răsărit nu 
sa lăsat ademenită de perspectiva măcinării colective a marilor puteri 
europene şi că ea s'a străduit să bătitarească drumul discuţiilor de 
paco dovedeşte că ea nu urmăreşte scopuri egoiste şi egocentrice el 
pune mai presus de toate interesele păcii, pe cari le consideră identice 
cu cele ale sala, ale tuturor popoarelor şi ale întregii civilizaţii euro- 
pene. Faptul că ea în acelaşi timp a aprobat iniţiativa propunerii tra- 
tativelor de pace nu înseamnă că oa ar fi pierdut din vedere ostilitatea 


„Dă 


122 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sa organică împotriva concepțiilor şi practicelor agresive ale regimului 
naţional-socialist, ostilitate manifestată atit de sgomotos de puterile 

usene, Ea consideră însă că omenirea nu trebuie sd plătească cu 
vieţile n zeci de milioane de oameni, pentrucă acest preț poale fi 
evitat. Sovietele consideră că vina eşuării tratativelor artite cade 
usupra guvernelor englez şi francez, şi că dacă aceste din urmă gu- 
verne n'ur fi urmărit scopuri lăturalnice, pacea n'ar fi putut fi sdrun- 
cinată, lar regimul naţional-socialist ar fi fost conatrins să lupte cu 
pacea şi nu cu răsboiul. Consecvente, ele consideră astăzi că o pace 
încheiată subt garanția de asistenţă mutuală a marilor puteri euro- 
pene, ar echivala cu nelvirea sub o nouă formă a vechiului pact tripar- 
tit neincheint. CA astfel, un baraj de netrecut poata fi opus în fata 
eventualilor viitoare veleităţi agresive ale celui de-al treilea Reich, fără 
ca să fie nevoie pentru acessta a se continua răsboiul şi să se mistuie 
viaţa a zeci de milioane de oameni, transformindu-ae totodată măre- 
tiile civilizaţiei tehnice europene în ruini. Acestea sunt motivele funda- 
mentale ale atitudinei diplomatice sovietice din ultimul timp, 

Cauzele pentru cari guvernele Chamberlain şi Daladier au refuzat 
să accepte în prines discuţiile de pace sunt lesne de înțeles. Inche- 
ierea păcii sub auspiciile paranţiei Sovietice ṣi eventual a Statelor- 
Unite, ar atirni o serie de probleme interne de mari p , în 
cursul cărora chestiunile sociale şi scormonirea onsabilităților 
esuării pactului tripartit anglo-franco-rus ar juca un rol de frunte, Gu- 
vernanţii actuali al Angliei şi Franţei consideră că o asemenea pers- 
pectivă trebuie evitată cu orice preţ și că în viltoarea răsbolului şi a 
unei eventuale victorii armate repurtate contra lui Hitler multe istorii 
vor putea fi inmormintate, iar frămintările sociale în bună parte de- 
viate, In acest scop el sunt dispuşi să jertfească cit de mult, nimic nu 
apare prea scump! Oamenii dela Munich au rămas oamenii dela Ma- 
nich, chiar dacă atitudinile sunt complect ramversate. Aceleaşi preju- 
decăţi sociale, aceleaşi reticențe şi temeri de ordin intern, încalecă şi 
încurcă intrun mod vătămător ițele politicii externe. 

Nu putem discuta în cadrul acestei cronice întru cit rezultatele fi- 
nale vor dovedi vanitatea sau caracterul riscat al acestor calcule. Ceea 
ce ne interesează pentru moment e constatarea, că dirjeniei de a con- 
Unua răshoiul manifestate de blocul aliat îi stă fată în faţă la Moscova 
o politică care urmăreşte consecvent încheierea păcii dar, care nu se 
îintilneşte cu Berlinul decit în măsura necesară păstrării unor rela, 
țiuni pașnice de corectă vecinătate, Aceste relaţiuni servesc Moscovei 
drept paratrăsnet contra oricărei încercări de a se devia ascuţişul con- 
flictului impotriva el. Atit timp cit va dura conjunctura de fată, o co- 
luborare militară între Moscova şi Berlin este în consecinţă cu desă- 
virgire exclusă, Deviza capitalei vecinului dela răsărit rimine menţi- 
nereg păcii, neutralitate şi libertate de acțiune pentru a face față 
achimbăritor de situaţii. Dar tocmai pentrucă interesul Moscovei în ra- 
porturile ei cu Berlinul se mărginește strict la neutralizarea puterii 
de expansiune germane în răsărit, nu există nici un motiv a crede că 
Uniunea Sovietică va face sforţări extraordinare sau sacrificii speciale 
pentru a mâri schimburile el comerciale cu Germania. Desigur comer. 
tul între cele două țări va creşte, Și chiar dacă el va ajunge sau va 
depăși volumul maxim dn anul 1951 (circa 1,1 miliarde mărci), acest 
lucru încă nu va putea constitui un antidot eficace împotriva blocadei 
navale antigermane, E problemnlie dacă Germania va putea plăti în 
maşini chiar şi un asemenea volum de schimburi, necum unul mai 
mare., Pe de ultă parte, bogăţiile principale consumate de fronturile de 
luptă în foarte mică măsură vor putea fi deocamdată furnizate de 
Uniunea Sovietică Reichului. Citeva exemple. Nevoile Germaniei de 
petrol în timp de răsboiu activ sunt apreciate la 30 milioane de tone, 
dintre cari cel puţin 22 de milioane rămin neacoperite după scăderea 


LE E i 


CRONICA MILITARĂ 123 


producției artificiale interne şi a aportului balcanic. Intreaga produc- 
ţie anuală de aur negru a Rusiei atinge actualmente cam 28 de mili- 
oane de tone, din cari foarte puține rămin disponibile pentru export 
(nici măcar un milion), date d cererile continuu sporite, provocata 
de procesul industrializării. La fel e şi cazul cu cărbunele, grinele, ete... 
Singurele produse pe cari U. R. S, S. le-ar putea furniza din belşug 
Germaniei ar fi lemnele şi manganezul. Comerţul cu Rusia nu ta 
putea dar feri Reichul național-socialist de încleştarea îndbuşiloare a 
blocadei navale anglo-jranceze. 

Alternativa în faţa căreia se află conducătorii actuali ai Reichu- 
lui este așadar: acceptarea condiţiilor anglo-franceze, sau obligaţia de 
a deslănţui o teribilă ofensivă la vest, ofensivă pe care ei au avut cele 
mai bune motive din lume să se atrăduiască s'o evite. Și intr'un caz $i 
în celălalt desnodămiîntul nu va fi uşor, 

V. NICOLAU 


CRONICA MEDICALĂ 


CERCETĂRI ASUPRA BĂTRINEŢII 


Am fi vrut să incepem cronica aceasta cu o definiţie a bătrineţii, 
Din păcate, tocmai cuprinsul acestei definiţii se discută încă şi astăzi, 
lără să se fi putut ajunge la o unificare a diferitelor păreri sau la o 
formulare precisă a uneia din ele, Această răminere în vag se dato- 
reşte în bună parte confuziei dintre senilitatea propriu zisă, aceea 
care constitue faza preterminală a vieţii umane, şi senilitatea prema- 
tură, care e o stare patologică şi care ia în medicină diferite numiri 
cupă etiologia sau simptomatologia ei; confuzie căreia cad victime 
incă mulţi autori. 

Problema se pune, pe plan biologico-medical, în modul următor: 
este bătrinețea o stare morbidă, un accident în evoluţia normală a in- 
dividului — şi-atunei ni se poate cere să o combatem ca pe orice 
boală, — au este o fază fiziologică a vieţii, o degradare prin uzură a 
corpului omenesc — şi-atunci nu putem decit să asistăm la produce- 
rea ei şi, în cazul cel mai fericit, să ne silim a-i amina apariţia? Ulti- 
renta oră vc în acest domeniu ne recomandă acceptarea celei de-a 

oua ze. 


perioare 
au o viață limitată, în timp ce alte celule (celule germinative) îşi asumă 
transmite ctarele 


cara 
părintești. Tocmai în aceste celule somatice sn localizat de multă 
vreme procesul intim al îmbătrinirii. Metehnicoit credea că sub 
influenţa intoxicaţiilor cronice de origină intestinală (cari s'ar pro- 
duce la bătrîni), celulele organelor şi-ar plerde rezistenţa în faţa unor 
elemente speciale, pe cari el — primul — le-a văzut: „fagocitele” (min: 
cătoare de celule) şi cari, astfel, ar distruge treptat țesuturile organice. 

De atunci, părerile s'au înmulțit, şi au mai evoluat. Procesul de 
involuție senilă se petrece întradevăr în celulă dar nu e deajuns să-l 
atribui unei evoluţii preconcepute a materiei organice pentru a avea 
explicația procesului macroscopice cel pe care-l trădează faţa zbircită 
n bătrinului, mersul lui caracteristic sau decăderea lui psihică. Fie- 
care moment clinic, fiece manifestare exterioară corespunde unti mo- 
dificări în profunzimea mediului organic. Şi această modificare celu- 
Inră este nu numai o expresie a înaintării In viaţă a însăşi materiei 
celulare, dar și rezultatul înrturirilor din afară, ale complexului bio- 
logic și cosmice care înconjoară celula, 


să 


CRONICA MEDICALĂ 125 


Toate aceste cauze impreună stau la buza fenomenului citologic 
al imbătrinirii. 

In cees ce priveşte fenomenele externe mediului celular cari ar 
iuca un rol în transformările senile, s'a ridicat dela început obiecţiu- 
nea că ele ar constitui — dimpotrivă — o consecință a bătrineţii, o 
modificare ca toate celelalte produsă în urma procesului de inovaţia 
celulară, Dar, chiar udmiţindu-le ca atare, stim că aceste fenomene 
sunt — la rindul lor — eficiente în acelaşi sens, şi că fenomenul bă- 
trineţii, care e un fenomen progresiv prin definiție, nu va face decit să 
înainteze graţie acestor modificări. Se susţine astfel — si cu bună 
dreptate — analogia dintre senilitate şi mizoedem (insuficiența ti- 
moidiană) şi se admite în genere că bătrinețea nu merge fără un 
oarecare grad de insuficientă a importantei glande din regiunea cer- 
vicală. Dar, chiar dacă această insuficientă nu este o cauză cel un 
efect al hătrineţii, glanda tiroidă suferind şi ea, ca mal toate orga- 
nele, consecințele modificării esenţiale senile, turburările pe cari 

ea le aduce nu vor exista mal puţin și bătrinețea va inainta In acè- 
aşi măsură. Același lucru se poate afirma si în privința arterioscle- 
rozei. Sunt autori cari au susținut că „avem virsta arterelor noastre”, 
cu alte cuvinte că bâtrinețea sa Instalează progresiv odată cu înaln- 
tarea procesului de sclerozare a arterelor. Sunt alții cari au căutat 
să arate că arterioscreloza e numai un semn al bitrineții. 

Prima părere — ca și toate teoriile cari ridică un singur factor 
la rangul de cauză unică a bătrineţii — au defectul exclusiviamului. 

O teorie tot atit de exclusiviată însă care a ţinut mai mult timp 
incordată atenţia cercetătorilor este cea endocrinologică sau — mai 
bine zis — gonadali. Doctorul Voronoff, promotorul ei, a reuşit într'a- 
devăr să demonstreze prin traneplantări de țesut sexual dela animale 
la om, rolul important ul activităţii glandelor genitale în menţinerea 
morfologiei și fiziologiei umane în forma lor adultă, și în apărarea 
contra îmbătrinirii premature, Atit Voronoti însă, cit şi elevii săi, 
presupuneau la baza fenomenului de transplantat o activare a tesu- 
tului gonadal grefat și înlocuirea în acest mod a glandei vechi, insu- 
ficiente. Or, anul acesta, un grup de autori sovietici a ajuns să arate 
că procesul este mai complicat, si anume: ae practica transplantării, 
sar stimula funcțiunea glandei sexuale din corpul-gazdă, astfel i 
sar mai prelungi viața cu un timp variabil, în timp ce grefa s'ar 
rozorbi. Tocmai din această rezorbţie a grefei, ar rezulta nişte corpi 
pe cari acesti cercetători îi numesc „auto-catalizori”: şi cari ar stimula 
glanda veche, reuşind pină in cele din urmă să o renctiveze, Ipoteza 
aceasta a avut de pe acum urmări practice. Observind că aceşti „auto- 
catalizori” iau naştere si în cursul altor fenomene, şi In general în 
cursul proceselor de coloidoclazie, hemolizi, au întrebuințat pentru 
reactivarea gonadelor: transtuzia de singe, serul hemolitic şi „Serul 
antireticular citotoxic”, şi au obținut rezultate tot atit de demon- 
sirative. Ş 

Dar aceste cercetări se rateră la factorii „exogeni”, adică cei cari 
lucrează din afară. Am arătat însă că celula însăși, încărcată cu un 
capital energetic anumit, ajunge în virtutea principiului uzurii, să 
manifeste turburări de structură sau funcțiune In momentul în care 
acest capital energetic s'a epuizat. 

Astfel, Osterhout a arâtat că rezistenţa electrică a celulei scade, 
cèta ce face ca permenbilitatea ci pentru anumiţi loni să crească. Ca- 
pacitatea de ozidaţie (fenomen capital în funcțiunea celulară) scade 
deasemenea, Lucrul aceata a fost arătat de Prof, Marinescu, care a 
constatat reducerea cantitativă a fermenţilor oxidanţi din celulele 
senile, şi mai e dovedit indirect prin insuficiența glandei tiroide, care 
prezintă fenomenele de oxidaţie din tot organismul, 


125 VIAŢA ROMINEASCĂ 
tie în mod precis, cercetărilor din ultima 
că A pe mă mai im structura celulară, în timpul 


luţie coloidală 
„ aste Moconizarea coloizilor. După cum o so Å 
ar. 8 parta S Denta E aa 
erei precipită, tat ez aceeaşi scară fenomenologică şi duce 
o rin enengle care pe comună n, mediaj, ogtular gi care 
piei e prog reprezintă o forță unică, iniţială, aşa cum mayn m 
rătorii teoriei „ i regi ma vitale”, ci o eo. paza redă că san - 
liza şi n elabora fortele din afară: căldură, lumină, pone hene 
eapacitste care se reduca treptat în cursul vieţii şi se an 
cu moartea, j Aa 
trinețea constitue o condiţiune norma 
indivia rpne er ze Kiista nanem, e pape Rene- ire 
in condițiunile provocatoare ale unei mu min photos 
spec ntrucă traduce uzura unei capac 
an a e mira e. meta şi Ineronte celulei organice, şi nu poate 
ti decit aminată prin artificii medicale sau chirurgicale, Zi 
N. MAR 


p n hi 
Aa n eului mă FII! Mr o PIȚ 


CRONICA PLASTICĂ 


INTRODUCERE LA UN STUDIU 
ASUPRA LUI G. PETRAŞCU 


Pentru unii artisti pictura înseamnă desen sigur şi fericită im- 
binare de linii, Pentru alţii ea esta coloare, rinduire 

citoare şi variute, ce se ncardează în «hip nemerit pe Suprafața pin- 
sei, Există insă şi o a treja categorie de pictori, indiferenți în farme- 
cul unei compoziţii nobile ori savante, rebeli la plăcerea produsă 
numai de prospetimea tonurilor unui tablou. Această n trela grupă, 
ținteşte inainte de toate la o sutisfeeție de un ordin poate ceva mai 


servi! artistul, a pastei suculente, grase, lucioase, care, cu timpul, a 
it translucidă, și în care stau parcă Inchise pulberi de pletre 
scumpe, smalturi, ori de-adreptul parcele de raze de lumină. Pensula 


să pipãi tabloul, să-l mingli cu mina, să-ţi apropii de el obrazul, cum 
ni face cu o stofă culdă 3i moale, cu un fruct cu pielea luciousă şi ne 
tedă sau acoperit cu puf, 

Evident, coloritul unor astfel de opere, felul In care aînt aran- 
jate tonurile, sau încă jocul alternat al uivelo şi luminelor, nau 
putut să nu preocupe şi ele pe autorul lor. Insă aceasta s'a întimplat 
într'o măsură mal neînsemnată și în mod subsidiar, Calitatea de sut- 
vitate și finete, tul imbitător une ori, alte ori ca o explozie de 
lumină al adesăraților colorişti, nu le găsim în lucrările lor. Cici, un 
adevărat colorist este făcut să prindă din natură infinita varietate a 
nunnţeior sau, cel puţin, a valorilor (cineva poste fi colorist în alb şi 
negru), chiar a celor mai subtile, raporturile lor reciproce, reflexela 
unora asupra altora, acele tonuri, cind pulide si delicate, cînd vii şi 


128 VIATA ROMINEASCĂ 


pastel, vinelor ce prăzdează materia picturală, cind se amestecă dout 
tonuri, expresivității „tugei”, adică acelor însuşiri care constituese 
aşa zicind „geologia" unei opere pictate, A 

Ceea ce un astfel de pictor doreşte mal presus de orice, este ca o 
pinză si apari sub forma unui obiect preţios; ca stratele succesive da 
coloare ce au dat naştere tabloului să se potrivească între ole şi să 
se comporte ca faldurile suprapuse ale unui teren; ca ele să formeze 
un fel de pavără solidă şi strălucitoare peste stofa de in sau scin- 
dura de lemn ce le suportă; ca epiderma, prin grăuntele său, prin 
modul cum primeşte, reține și reflectă lumina, să satisfach în noi acea 
nevole instinctivă de materie bogată, somptuoasă, rară, Pentru a 
atinge acest scop nimic nu e neglijat şi, mai puțin ca orice, r 
valorilor între ele, contrastul sau armonia între fond şi te 
părţi ale compoziţiei, între tonurile calde şi cele reci, între notele de 
efect şi suprafețele neutre ce le pun in valoare, între lumini şi umbre. 
Prin astfel de preocupări aceşti făuritori de amalţuri şi giuvaere în 
pictură se apropie de colorişti. Ei vor produce tablouri care nu-s de 
loe mai prejos de cele ale coloriştilor, în ce priveşte calitatea ochiului 
celui care le-a produs puterea lul de a se emoţiona în faţa unui motiv 
— peizaj sau figură, — de a realiza echilibrul întregului, întrun cu- 
vint de n scoata ceva armonios şi unitar. 

George Petrașcu aparţine şi e] acestul grup. In tinăra şcoală 
romină care numără pinë acum citeva talente remarcabile, Pe- 
traseu este o personalitate de seamă şi pictura sa se recunoaşte între 
toate, Altii au produs poate opere mai vesele, care iți dau mai mult 
de cit ale sale impresia unui dar irezistibil şi a spontaneităței; 
nimeni însă nu se arată azi mai personal, mai solid, mai conştient 
de ce vrea şi de ce face, incontestabil mai el însuşi, ca Petraşcu. 

De sigur, nu se poate nega că şi el s'a resimţit de simpatiile ce-i 
stăpineau în timpul prev 2 şi tinerețel sale, adică în epoca de 

n Paris; de contactele stabilite în acea 


situl secolului trecut şi din începutul celui actual una din epocele 
capitale ale artei. Insă, ecoprile pe care acei maeştri le-au deşteptat 


și 

plexe, spre a se putea vorbi de o „influenţă“. Un fond vechiu romt- 
nesc, aş zice chiar moldovenese (Petrașcu e născut la Tecuci), de sim- 
plicitate aspră, de adevăr rustic, de rezervă mindră, de melancolie 
chiar — o melancolie gravă — care nu exclude note de caldă sensuali- 
tate, dau dominanţa acestui mare pictor. Lor se datoreşte teama de 
succesele repezi şi uşoare, teamă care l'a menţinut pe artist pe o cale 
adesea grea şi ingrută, dar care conducea în regiuni, şi la noi, la 
alţii, neexplorate. lar dacă îi căutăm cu tot dinadinsul str: şi 
afinii, îi găsim printre acei pictori cărora, atenţi în deosebi la felul 

apare pentru simţuri opera lor, firă prea multă grije de latura ci 


teziilor fără friu, ori chiar macabre, şi nu cu tovarășul vesel şi îngă- 
duitor al „Majei” „poale și ispititoare, sau al tipurilor din popor, cu 
Daumier, cu Monticelli şi Courbet, poate chiar cu Vlaminck, nu sînt 
numai întimplătoare, Există între pictorul romin, marii săi înaintaşi 


de a vedea şi mai nies de a picta un motiv, ce ne obligă să-i clasăm 
în aceasi familie spirituală, Temperamentul tuturor prezintă trăsă- 
turi asemănătoare: simțuri robuste şi nu ştiu ce poftă lacomă de 
viaţă, de ceea ce-i constitue floarea şi farmecul. Toţi iubesc fructele 


CRONICA PLASTICĂ 129 


coapte şi zemoase, trupul cald de femela 

i cu carne - 
i aaa A Morile fragede si umede, cu tonuri pierre epe 
700 din peura adinci şi _singuratice, aspectele din i yre- 
- cn Fara părăsite şi pustii, ale locuinței omului. Le place încă 
} i n redea aceste motive prin colori pe care lenu pregătit 
arena rue a arzi inchise, pornind de la brunuri şi de la preda 
Perl asia și fluturări de note vii. Setea lor de viaţă, de sati 
re je olentă chiar, evidentă, apare totuşi voalată de amărăciune, s 
areo a r e în 

- ale sufletului 

arga Aing i arin gg á A sub un înveliş de erat Pac ara m 
rel pp a ie 10 cea 1, de sarcasm la Daumier, de rezervă 


GH. OPRESCU 


CRONICA DRAMATICĂ 


„SCRISOAREA PIERDUTĂ* 
ÎNTR'O NOUĂ INTERPRETARE 


i j" 7 tare şi cu o 
tarea risorii pierdute” într'o nouă mon 
coat i ribuție, a sezon la începutul acestei e Are 3 me 
de curiozitate şi de interes, care arată incă odată cit sea se spira 
lui Carugiale, nu numai în conştiinţa noastră literară, dar, 
chiar, în conştiinţa noastră publică, . italia 
Se înţelege s'a reluat şi de astădată In resă ye ramele 
inactualităţii lui Caragiale” (afirmată cu mulţi ani = aură de Dar 
pata arme bors ord își Egan e Paul pi nu contrazice 
pete de. div AR zisă „inactualitate”. decit însuşi faptul me- 
Ss penat NL ANU DRE etala este rreai ze la = rea piee 
area « 
tadir Heen, turia. ponas ae rer i odată acelaşi lucru? 


Q "e 
a apere aa Eeee Aow care ne obaedenză, această „ultare”, care 


nu ne lasă să dormim, este o glumă fără sfirşit în istoria noastră H- 


ii dere este „Inactuni”, atunci 
bit prea deea pe ip arte Agara valorilor de artă şi nu 


cure ag rpg an cu publicul, phone şi În genere cu ceea te 
erar. unu 
E oriana sonna TO lucru nu se intimplä a rula ori 
As iu i joacă volumele Jul se tipăresc, opera lu “= Pititori 
omega done forță de pătrundere în noile generaj 
y -amanen cunoaşte — cu excepţia lui Ermi- 
SI: (mtce orioa ice De e mai mult şi care eh atore pan 
mai bogat malaria do cercetare şi de motata rc rapa de veti 
ție definitivă, magistral incepută de Paul A cena T bo tn rian 
eu dublă pietate de a-l Serban .Cloculesct, ph ea ik rece egra riție, 
studii și monografii apărute în ama sa tera Perii, 
maci Pee ma at operei sale o permanentă verificare de ro- 
ee = nu vorbim doxpre influența covirşitoare pe p: poa 5 a 
exercite şi astăzi caragiale fn aio carat Poe căi politică sau o 
aproa potibi nev. cerce 
cin de ere) fără ca amintirea do neştere, de neinlăturat a lu 


CRONICA DRAMATICĂ 131 


lancu Caragiale să nu străbată in dialog, în scenariu, ln vocabular, 
Dela „Plicul” d-lui Rebreanu la „Titanic-Vals” al d-lui Musuieacu, 
dela d- Valjan la d-nii Al. sau N, Kiritzascu, dela d, Sin-Glorgiu la 
d. Eftimiu, toată comedia rominenscă de moravuri, buni sau tea, 
trăeşte sub ncrastă tutelară amintire. (Un Intreg act din „Ferestrele 
albastre” ale d-lui Eftimiu a fost seris — cum am arătat intro ero 
nică mal veche — cu ambiții, dar vait nu eu resurse, caragealeşti), 

Să nu vorbim deci despre activitatea lui C ale în producţia 
noastră dramatică de astăzi, căci prin. căces de evidență, lucrul niel 
nu mai trebue romareat. 

Dar să observăm că temele Jul servase neastepiate sugestii crea- 
toare În alto domenii decit literatura: în gitars şi desen (unde un 
Aurel Jiquide lzbuteste să traducă plastic limbajul şi lumea lui Ca- 
ragiale) ba mai mult chiar — lucru cu totul neaşteptat — în muzică 
(unde un compozitor do talentul tinărului Paul Constantinescu nu 
numai că ne-a dat o „Noapte furtunoasă” plină de humor, dar Iin mici 
piesa simfonice, spiritual serize, ne oferă o transpunere muzicală 
uneori fericit şi totdeauna ingenioasă a spiritului caragealese), 

Tonts aceste mărturii, venite din domenii atit de diferite, relua 
la ridicu) aşa zisa „inactualitate a lui Caragiale”, cel puţin sub rapor- 
tul existenţei sale artistice 

Se spune însă că această inactualitata nu e de ordin urtiație, ci 
de ordin social, Mai precis, se afirmă că opera lui Caragiula sẹ re- 
feră la o lume care n dispărut şi că sociotatea ilo azi, mult ovoloată, 
nu mai are nime comun cu mediul „Scriaorii pierduta”, 

In fapt, obiecția e inexactă, iar cu idet este rudimentară. 

In ee ne priveste, noi nu credem că societates rominească s'a 
„descarnpenlizat”, Pretutindeni, în politică şi în cultură, Cataveneii 
şi Fartuziz.i abundó. 

In cele mai neașteptate medii, în cele mat surprinzătoare im 
prejurări (bunăoară — cine ar zice? — la o ategere de presedinte al 
Societăţii Seritorilor), situaţii t'ple şi irezistibil caraupaleati sa iyòse 
spre tristețea dar şi spre deafătarea noastră, 

Să trecem însă peste acest punct al discuţiei si să convenit, 
dacă vreţi, că lumea lui pe (vie, autentică, zilnică, lnrdiată 


Aaga acest lucru după sine, neapărat, dispariția operet cero 
e? Dar esența fnsăsi a Operei de arth nu este do a face 


Ce minte de şeolar nedeprins cu lecturile elementare de vate- 
tică, poate gindi că existența unei opere de artă e subordonată condi- 
tillor exterioare cn i-au Wat naşterea şi monro odată cu ele? 

O astfel de stupidă idee ur duce imediat ln anularea intregii ti- 
teraturi dela Homer la Shakespeare şi a tuturor artelor dela incepu- 
tul lumii pină azi, 

In sensul de mai sus toţi mar'i artisti, poeți, pictori sau muzi- 
cienl, tot! fără exceptie sunt „inuctuali”, căci omenirea a depäyit în 
mersul său şi lucrurile pe care ei le-au cunoscut și instrumentele de 
expresie de caro ei s'au servit. 

Dacă mai există în societatea romineuseăi de azi Cuţavenci, Brin 
xoveneşti, Cucoana Zoiţ ce, Trahanuchi şi Dandanachi, esta, pentru 
Soarta operei ini Caragiale, cu totul Indiferent. Ceea ce este însă sigur 
ê că ei există în acenată oporă, că sunt acolo vii și că în cadrul ei, rä- 
min pentru totdeauna nepieritori. 

Asa so şi explici da altfel rumoareu, curiozitatea, Insufleţirea şi 
nenumâratele discuţii, pe care le-a provocat reprezentarea „Serisarii 
Pierdute” intro nouă montare, 

Nouii interpreţi nu aveau simpla sarcină de a juca o plesă şi de 
a da viaţă unor personaje de tea „ cu “întreaga libertate a unei 


132 VIAŢA ROMINEASCĂ 


creaţii i ci sarcina mult mai grea de a întruchipa figuri 
vii, Se pini pin Erig care träese în armean d miza e că 
ntă pentru cai realităţi puternice, familiare, p 
pepe pa joacă în pence ps ae a re a E o 
cheam ", fiin u care tează 
oară primar OE cu gesturile, cu ticurile, cu inflexiunile lul 
uni 


reb esfirşi iñ supunere pen- 
t tact, o mare modestie, o tota a 
tru arl Jura pe Caragiale, ai mal trebue (ucr indlapenaabil) o fori 
de temperament, 
a porii prea EAAS. prea vii, ca să sufere interpretări coreean n 
p igur nu toți actorii care au fost încercați în urgia 
n „Scrisorii pierdute" vor putea să-şi menţină ro urile. e să neaga pre 
un Agamiţă, un Cetăţean turmentat, nu se găsesc ușor şi mu 
it, vid ekia melodramatic, proa 
-1 Ovid Brădescu face un Cațavencu prea 3 i 
ipani, preu tenebros. Ii lipseşte cordialitatea flecară a persona 
Juul. i tenție şi i rea monoton, prea 
m in e şi ca ținută, e r 
SE. orron orat o care chiar în lamentaţie trebue să aibă 
viviciune. : n iia 
dem că se vor putea menţine, după cum nu 
a narius (alia, dată un ese Brineevenesul, va fi pitza în Agac 
mo dor e orez prezent la anumite remanieri în pi za le, 
încercînd în fiecare rol cite doi-trei inte h o e primirii ; 
Va me bi pet în toate etapele ei, căci ea realizează 
una din funeţiunila esenţiale ale teatrului rominesc, Ei 
De pe acum să observăm că cel puţin trei qia. soul E, ag ră 
Incercati de d-l Camil Petrescu, ni se par inexpropiubi ear 
Godeanu, d-l Pop-Marţian şi dl IL Ulmeni, Avem o € 


lu 
i i devărul e că cele patru acte alo piesei sunt un exemp 
pene de caii dramatică şi de compainia organică. 


MIHAIL SEBASTIAN 


CRONICA MUZICALĂ 
CONCERTE, — OPERA 


Hăgarul unui început de stagiune permite repetiţii suficiente şi 
lucrul su făcut simţit în pregătirea fără $ u primului concert sim- 
fonic, din care n'au lipsit nici primu audiție, nici solistul virtuoz si nici 
piesa de mare virtuozitate orchestrală. 

Echilibrat şi variat, substanțial fără exces, temeinic Pregătit şi 
scinteetor dirijat, acest prim concert n potolit dorul de muzică al 
ascultătorilor și le-a dăruit citoyan ore de nobilă evadare. 
pre cunoscutele variuţiuni „La Folie”, de Corelli, care nu lip- 
sesc din repertoriul nici unul violonist, s'ar putea spune că sint pren 

mici pentru o orchestri mure. Poate că în această apreciere intervine 
amintirea atitor violonigti care au triumfat, stăpininul dificultăţile 
ce ale acestor pagini și insuflindu-la solemnitate dramatică, 
Acele imponderubile în frazare, în accent, în respirație, in timbru, 
care aparțin vocei omenesti şi instrumentelor de coardă, lipsesc prin 
firea lucrurilor Intro orchestră şi apoi dificultățile, reale pentru 
solist, încetează da a mai exista, cind sint distribuite în orchestră, şi 
astfel se pierde aspectul de „performantă“ din această piesă, nspect 
care nu esto neglijabil în obtinerea efectului, Li Mă de infätiyaren ei 
eroică şi mărginită ln mesugiul ei strict muzieni, varinţiile lui Corelli 
se ascultă cu © confortabilă absenţă de concentrare si constitueae 
O excelentă intrare pentru un program care avea să sfirseasch cu 
frumonaa şi obosiloaren ascensiunea a simfoniei Alpilor, de Strauss. 

Lucrarea aceasta de vaste proporţii închide în ea toate darurile 
sclipitoare dar şi absențele, excesele şi păcatele compozitorului el, Jude- 
cînd după anul cind a fost erish, 1915, a'ar putea spune că simfonia 
Alpilor e o lucrare de maturitate, dacă maturitatea artistică în dome- 
niu) simfonie nu sar fi produs la R. Strnus, exuberantă si totală, încă 
din prima lui tinerețe, Excesiv în abundența programului, excesiv în 
suprustructurile armonice, excesiv în sclipirile orbitoare ale orchestrei, 
de o incredibilă indulgență uneori în alegerea temelor, nervos, hnaatie 
şi torențial, astfel apare R. Siraus, artistul răstățut ad scurtei, si în 
acest poem simfonic. Acel dintre ascultiitori însă, care nu se lasă fn- 
frinți de nbosealñ, sint răsplătiți regeşto de splendoarea privelistilor 
care a y oferă krer yi eog i a 

. George ruescu, interpreți european și consacrat ni operelor 
simfonice a Jui Strauss, a realizat magistral această vastă desf 
de muzică descriptivă şi publicul, antrenat după o primă încercare, ţi 
he fi recunoscător dacă | se va da prilejul să mal încerce odată ascen- 
unen, 


S'au adus de câtre critica noastră muzicală laude mari lui Dinu 
Lipatti. Oricit de obiectiv si de scrupuloa ar fi măsurate cuvintele, ni- 


134 VIAȚA ROMIREASCĂ 


t ianiat şi co itor nu 
mic din ceeace s'a spus deapre aceast perfect p Eir 
onte tit ca o exagerare sau ca 0 complezentä, Cu 
EA za, în n m Lasă a Pr are EE 
tiatace profund n 
aie Dureri adine înțelegător şi rafinat totodată stăpineşte per- 
sir seară ge Liszt pe cure Va executat la primul concert simfonic 
a fost în această privinţă o „âmirabilă realizare de peer pe A 
de scrupulpoasă ore poe ergo her capre ec gusi, z Dita Kong pala 
şi de primejdii acest concert de Liszt în c nT ade i 
de r nltera în declamaţie înlsă, Apoi cite m usuri 
de e ao ina în faidurile largi si ocrotitoare ale unei pè- 
dale prea generos sustinute! Și ce efecte groase nu 5e pot ei mica 
contrastele tari care puse a rue DURE A ae rara ar 
5 desartă si exreaul de eftuziune, - i r 
Paper i rca n ci numai printr'o muzicalitate am pp 
şi o puritate techinică încintătoare, nu ponte fi decit fapta unui e 4 
cinn de rasă si a unui pianist în suverană stăpinire a instrumentului, 

Personalitatea compozitorului Lipatti e tot atit de ore ce ez id 
ca şi n pianistului. Suita clasică în patru părţi pentru S sa 
cameră și pian, scris încă din 1836, cind sutorul et mere fi Aare un 
lucru mechelat gi Isprävyit, în care Lipatti izbutegte un ndevărat m 
col de echilibru stilistic. Atmosfera se stabileste din primele miisur! - 
secolul a) XVIII-lea și se menține astfel dealungul celor patru părţi ne 
suitei cu neindoionse ovocări n lui Bach în primele două pe g s> 
lui Scarlatti în ultimile două, totul presărat discret rr a ră 
mente „moderniste”, atit cit trebue ca să nu uităm că au = ra 
tinăr contimporan: şi totuși suita este lot atit de departe e: 
inţia servilă ca şi de condescendența ironică sau glumeaţă n pe ra- 
vinaky sau Prokopieff. Este o n ue genere de n inspiraţie şi o abun- 
denţă melodică, o voioşie ingenioasă şi cochetă a ritmului care mere 
irezistibil secolul lui Mozart şi a lui Watteau, Orchestra uşoură şi tra 
parentă, împarte cu pianul substanța muzicală și jocurile acestor pë- 
gini proaspete şi spirituale. Menuetul și finalul în special, a va area 
cu un instinct intailibil ul formei şi al efectului, au pus în valoare piară 
hescurile uşoare şi repezi ale pianului, lucrate dintr'o materie son 
de o limpezime cuceritoare. 

Azure simfonice următor, dirijat tot de d. Georgescu, a fost pei 
orgunizațiunii „Muncă şi Vole Bună”. Nu se ponte indeajuns arie pie în 
binele despre această organizaţie care în primul el an de ac pri: ee 
izbutit ai realizeze, între altele, un program cultural E, eee 
zical nl concertului dela „Ateneu“, n corespuns în totul o der ASE 
panizatorilor, cu a singură excepție credem: acea a „concer 
dovenese” de d. Stan Golastan, executat în primă audiție cu rd 
ocazie, Credem că limbajul muzical al d-lui Stan Golestan, rare a 
scoala contimporană franceză, nu a putut atirni în mintea au epi 
— présupuşi a avea o slabi experiență a muzicei culte şi în ar 
celei simfonice, — decit nedumerire şi neincredere. In arme fapt S 
ieptat reperul vreunei reminissente moldovenești discernabile, oara SE 
le ingădue o cit de aproximativă orientare în această limbă muz ani 
străină şi necunoscută lor, Aceasta nu scade cu nimic însă, ui e 
harnicului nostru violoncelist d. G. Cocea, solistul santai cone 

Marele nostru Enescu este din nou printre noi ṣi de data prostia ta 
pentru mai multă vreme ca de obicei; imprejurările grele de za La 
apropie şi mai mult, poate de pkmintul acesta pe care Îl iubeste și- A 
țelege cum numa foarte puţini dintre cei aleşi au stiut să-l ințeleag 
şi pe care hu a incetat o clipă ns m era dealu ANA unei cariere ar- 
tistice caro creste mereu în strălucire şi în 

Vom avea deci din nou prilejul să ne înălţăm acolo de re 
Enescu predică frumosul si adevărul muzical Neodihnit şi neobosit 


CRONICA MUZICALĂ 135 


va cutrecra incă odali țara în lung şi în lat; trebue să fie mii si mii 
acei care au avut revelația adincă a muzicei care nu primit botezul 
intru muzică pură din vioara fermecată a meşterului. 

Ca și în alţi ani cinstea și răspunderea de a-i fi tovurăş dèe sonate 

a fost distribuită printre pianiştii noştri. Primul a fost Dinu Lipatti, 
Rareori s'a putut intilni o imperechere muzicală mai fericită, căci pe 
lingă toate darurile muzicianului si ale virtuozului tinărul maestru 
mai posedă și pe acela preţios —, şi deloe Obiigator pentru un „B0- 
list" —, de a presimţi şi de a realiza intențiile tovarăşului pină la cele 
mai delicate nuanțe, Această colaborare i lost en deosebire fructuoasă 
in interpretarea de neuitat a primei sonate pentru vioară şi pian de 
Fauré, în care părţile celor două instrumente se întregesc intra Imple- 
thuri atit de strinsă și de gingaşă totodată, incit numa! o fuziune per- 
fectă, totală a interpretării puter da naştere acelui sentiment de bea- 
titudine pe cure lau trăit acel cure n avut privilegiul de a-i nacuita. 
Serisi încă din 1975, sonnin nceasta Şi-a pâstrat intact farmecul ei 
vrimăvărutee; tiriamul vi cald gi pătrunzățor, dar în acelaşi timp dia- 
cret şi dè o inimitubilă grație, va feri de uitare încă mulți ani opara in- 
coinparabilulut melodist care n fost Gabrie) Fauré. 

In aceeași seară binecuvintată, Enescu à oficist o sonată şi în su: 
pliment un Andante de Beethoven. Mai ales în Beethoven îşi pot da 
seama Acei care nu-l cunosc indesjuns co mare, co admirabil muzician 
este Enescu. Seva puternică si generoasă a muzicadlităţii lui pătrunde 
și fructifică cole mai infime detalii dindu-le sens, adincime şi putere 
expresivi 

Realisatii pe acara vastă n orchestrei şi în vegetatia bogati şi 
deasă a stilului lui Brahms, muzicalitatea luminoasă n muestrului a 
destuşit și n tălmăcit fiecare măsură din impozanta și compacta sim- 
fonie a patra a compozitorului german, care figura în programul con- 
cortului simfonie următor. Ultima parte în special, in care variațiile 
meștegugite şi savante ale tanel iniţiale complică şi Incarcă țesătura 
polifonică, au fost deslusite, scoase la lumină astfel incit, — lucru mi- 
nunat —, seriitura lui Brahms devenise limpede, transparentă, Vocile 
multiple nle orchestrei conlucra armonios, expresiv si mal alea inteli- 
gibil acolo unde altădată şi nu arareori, uscultătorul avea numai im- 

presia ci vorbesc toste în acelaşi tim 

A fost credem una din puţinele ocazii cind acest final a fost salvul 
dela imputarea că este greoi, complicat şi pedant 

Astiel este puterea de interpretare, — s'ar puten spuna de trans- 
mutare a valorilor muzicale —, a maestrului Enescu, Programul pe 
care l'a dirijat începuse cu unul din acele săniloasa şi suculente con- 
certe brandenburgheze de Bach. Pianul (D-na Muza Germani-Ciomac), 
violina (D. I, Theodorescu) și Mautul (D. V, Jianu), concertau împletin- 
Gu-şi vocile, impotriva „grosului” de coarde al orchestrei, solistii şi în 
special conducătorul lor, pianul, punind în serviciul cauzei toată matu- 
ritutea unei experiențe bogate şi muzicalitatea alensă a unor artiști 
consacraţi, 

A urmat apoi o rapsodie de Linpunow pentru pian i orohesträ 
lucrare care a mal fost executată In concèriole noastre simfonice, — 
pentru prima oară tot cu D-na Muza Germani-Clomue la pian, şi care 
a plăcut pentru agrementul el nepretenţios, pentru frumuseţea simplă 
şi directă a temelor populare, pentru strălucirea părţii pianistice plină 
de efecte tot atit de siguro pe cit sint de dificile ca realizare technică. 

A și altă dată excelenta noastră pianistă şi eminentă profesoară n în- 
vina fără greutate obatacolele technice și a dat friu liber veseljei exuba- 
rante şi juciiuşe cure animă aceste pagini, 

Tot în prima parte a arestu: concert a fost executat şi un scherzo 
de N. seu. Lucraren aceasta, extrasă din baletul „Rubinul miracu- 
loa", a fost compusi în 1922, epocă la enre autorul, juilecind după acest 
„šcherzo", era pe cale să deaăviryenseă elibnrarea sa de subt influenţa 


f 


136 VIAŢA ROMINEASCĂ 


scoal franceze, păstrind însă din această ucenicie o mare 

Anaa toer Si oupieté in B, vamile culorilor orchestrale g care a = 

losit mai tirziu cu atit succes În fragmentele cunoscute din opera „ 

Matei citire”. au 2 ati oi 
Romiînă stagiunea a început sub cele 

ED i ana Reluarea „Vasului fantomă”, reprezentarea pentru prima 


spensabile, dar ele erau oarecum distribuite în loc de a fi con- 
pasci ding şi nu arareori „ansumblul” lor a funcționat mediocru, 
Fără a micşora întru nimic meritele redecesorilor, trebue recu- 


i area si realizarea întregului spectacol, a dispărut acel „à 
PL pe de fixnitar pentru urechi sensibile. Nu ştiu dacă sub 
presiunea conducerii acelor două mai importante instituţiuni muzicale, 


inceputurile ei și care a fost dirijată atunci tot de d. Georgescu, 
ag on ce într'o distribuție foarte multumitoare; din punet de ve- 
Gere vocal, primul de luat în considerare, nu sînt decit cuvinte bune 
de spus: d-na Alexandra Grozea în rolul Sentei a utilizat toate resur- 
sele unui glas minunat de bine înzestrat şi ca putere expresivă si ca 
volum; plăcerea de a auzi controlată această forţă a naturei compensa 
stingăcia mişcărilor sau mai exact Imobilitatea scenică. â 

Vina însă nu e toată a d-nei Grozea care desigur nu ar iri 
asculte indicaţiile și îndrumările care i sur da sau pe care je-ar ăi n 
solicita. In rolul lui Erich, d. Dinu Bădescu sa dovedit a fi în d P 
ascensiune, muzicală şi vocali, Din amindouă punctele de vedere cară 
toriite şi activitatea pe scenele străine sint pe cale de a face pe cîntă- 
rețul nostru să renunţe la efectele uşoare, cultivind în schimb muzica- 
litatea şi stilul; dacă va persevera de drumul acesta, ap goga l-a a 
unele manierisme ale gestului, d. Bădescu poate aspira la o carie 
ternaţională strălucită. 

capra olandezului d. Lupescu a plăcut deasemeni din unei m 
vedere vocal și mal puţin din acel al jocului de scenă; si în caz setea 
lucrul ar putea fi remeidat în bună măsură dacă i sar da mai mul 
atenţie. Desigur că interesul muzical primează într'o operă, ri toc- 
mai pentru aceasta cintăreţul nu trebue să distragă ascultătoru pria 
stingäciile mişcării, ci dimpotrivă să stabilească o soresponsenii, v 
paralelism între muzică, cuvint şi gest. E un adevăr burger e. ar 
care continuă a nu fi îndeajuna cultivat pe scena erei noastre, a 

Corurile sonore curate și precise, lipsite în fine inerția supără” 
toare a maselor. Orchestra, bine sunătoare, a realizat în ciuda mijloa- 
cele reduse de care dispune la Operă, toate efectele romantismului eră 
tunecat şi zbuciumat ale acestei partituri. Cum era de așteptat de A 
temperamentul şi autoritatea maestrului Georgescu, conducerea mu 
zicală a imprimat întregului spectacol unitate, ritm și viaţă. a 

Unde s'a învederat însă mai ales munca ṣi grija de me al 
cum trebue un lucru, à fost în reprezentarea „Fluutului fermecat”, - 
zari cu îngelătoarea simplicitate a muzicei lui e adevărată piatră de in- 
cercare pentru o orchestră sau un ansamblu dramatic şi trebue recu- 
noscut că așa cum a fost realizat din punet de vedere muzical el in- 


CRONICA MUZICALĂ 137 


dreptiţewe cele mai frumoase speranţe, Toate operile lui Mozart sint 
excesiv de pretențioase, căci cea mai uşoară impertecţie de execuţie în 
orchestră sau pe cenă e prinsă de o ureche chiar neexperimentată, și 
este supărătoare. Dar nici una poate, în măsura „Flautului fermecat”. 

Ceeace se petrece şi se spune pe scenă este atit de insuportabil, 
naiv şi copilăros incit mai mult ca în oricare altă operă, ascultătorul 
se refugiază cu toată dreptatea in muzică. Oricit de nobilă ar fi lupta 
între „Preotul Luminei” şi „Regina intunerecului”, sau alegoriile ini- 
ţierei masonice, nimic din ceeace se petrece pe scenă nu poate scoate 
auditorul din legitima lui indiferenţă pentru textul operei. La drept 
vorbind, chiar muzica se desinternsează de nobilele frămintări ale per- 
sonagiilor, mulțurmindu-se a-i face să cinte acele veşnice tinere arii, 
duete şi terţete, inalterabile în frumuseţea lor simplă şi pertectă, 

In ceeace priveşte punerea in scenă, decorurile, costumele, sint 
unele rezerve de formulat. Evident că nimeni nu se aşteaptă la un res- 
pect exagerat al adevărului istoric, geografic, ete, fantezia si imasi- 
naţia sînt libere să aleagă, cu sau fără respectul tradiţiei. Dar odată 
alegerea „cadrului” făcută, el trebue să se prezinte unitar conceput şi 
să caute a-şi modela aspectul după chipul şi înfăţişarea muzicei. Cum 
„Flautul fermecat” rămine credem definitiv ciştigat în repertoriul per- 
manent al operei, e de dorit ca şi subt acest aspect, el să se ridice 
la înălțimea execuţiei muzicale; Opera nu duce lipsă nici de talente 
nici de competenţe experimentate în acest domeniu; rămine numai 
să se producă o conlucrare mal strinsă şi o unitate de viziuni” 
care să se întregească armonios în spiritul muzicei. 

In ceeace priveşte execuţia şi interpretarea muzicală credem că 
si cel mai prelenţios dintre ascultători va fi avut momente de multu- 
mire deplină. Heuşita unei opere de Mozart nu poate fi efectul unei 
„bune-dispoziţii” trecătoare şi nici nu poate fi obținută de strălucirea 
individuală a vreunei „atele”; pentru obţinerea ei se cere o pregătire 
minuțioasă care nu lasă nimic la „inspiraţia” momentului sau a tem- 
peramentului, o cizelare împinsă pină la ultimile detalii, o disciplină 
pe scenă și în orchestră cure să le inchege într'un tot ce-si primeste ca 
un singur instrument modelajul expresiv și impulsul ritmului din vò- 
inga unică a dirijorului. Toate acestea le-a realizat cu superioară au: 
toritate şi cu o vervă selipltoure d. George Georgescu. 

Personalitatea artistică a principalilor interpreți este prea cu- 
noseută pentru a insista. Suavitatea jocului si puritatea timbrului din 
Valentina Creţolu-Tassian în rolul Paminet, technica curată n vocali- 
zelor d-nei Emilia Guţianu Alessandrescu în rolul Reginei, metalul 
poate puţin prea eroic în vocea d-lui Mircea L.azâr în rolul lui Tamino, 
jocul plin de veselie liberă şi naturală a d-lui Tassian în rolul lui Pa- 
pagena, grația d-sonrei L. Dima fn rolul Papagenei, demnitatea sneer- 
dotată a d-lui Niculescu Basu în rolul lui Saraato, nu servit pină la 
nuanță intenţiile dirijogului, Dar vom sublinia în special perfecta reu- 
sită a celor două terțete de voci femeeşti. D-nele Grozea, Moreanu şi 
Davideanu, d-rele Savagian, Dogeanu şi Nela Dimitriu nu cucerit ay- 
diența cu puritatea emisiunii, delicuteţa nuanţărilor şi preciziunea rit- 
mică a unor glasuri fericit potrivite să ceinte impreună. Corurile şi de 
astă dată sonore, precise, curate. Orchestra în fine, agită gi colorată în 
transparența ei uşoară. In totul un spectacol care face cinste tuturor 
celor care au contribuit Ja desăvirşirea lui. 


R. GEORGESCU 


MISCELLANEA 
ARM AND CALINESCU 


Călinescu Prezidentul de Consiliu al Rominiei care a fost 
EL ate ml printrun act de inealificabilă sălbătăcie, era un mare 
prieten al revistei noastre. 
Directorul ei d-l Mihail Ralea, va publica în numbrul viitor un ar- 
ticol asupra personalităţii şi carierii acestui mare romin. 


DIN ANTOLOGIA SCRISULUI ROMIN 


Cea mai tristă dovadă că în Hominia nu există o preocupare 
serioasă de n se scrio corect romineşte ni-o dă înausi felul cum uni 
grămătici de ziar înțeleg să îndrepteze limba, Ei se leagă sau da 
erori prea evidente („este măsline”, „ieşi dol care știu să scriu”, ete), 
sam de greşeli care nu sunt greşeli (ca de pildă neologismele, revoltă 
in loe de răzvrătire, speranţă în loc do nădejde) sau de greşeli care 
nu există. (De exemplu inutila cruciadă impotriva cuvintului „bon- 
jur”. Nu serie nimeni cuvintul „bonjur”, El se spune oral — şi atunci 
sa vorbeşte franțu sau se amestecă în vorbire două limbi, ceea 
coi perfect legitim. Un seriltor, cind serie cuvintul „bonjur”, este ca 
să zuprăvească personajul acesta bilingvu și e conştient că nu e un 
cuvint rominesc). PA PERN 

Toate aceste false probleme de indreptire a limbii sun 
si efectul impiedecării adevăratei ştiinţe, ndevăratei cunoașteri a 
limbii romine. Ceea ce e monstruos gi dereaperani e că adevăratele 
greşeli de romineşte nu-s percepute, Ele trec neobăervate, deşi se gë- 
sesc cu droala în toate ziarele (poate tocmai de aceea, Numărul prea 
mare înnearä spiritul de observaţie şi-l asfixiază), 

Luaţi primul reportaj întilnit. fată un mare cotidian bucu- 
vestean, unul din cele mai răspindite, Gäsese acolo o dure de senmă 
a unel logodne senanționale între o deţinută şi un deținut. Ea se 
cheamă Lidya Maria Atel, si este descendenta unei vechi şi bogate 
familii aristocratice ungare. E] se numrite Emil 
pictor. Amândoi sunt închiși la penitenciarul din Cluj. Ca să 
că cei doi tineri pensionari snu logodit şi au cerut ministrului de 
justiție voe să sa căsătorească, reporterul nostru comite infinite 
greseli de limbă, sau, mai precis: neglijenţe de vorbire, neglijenţe care-s. 
In fond, mai grave decit erorile evidente, căci riscă să treacă mai uşor 
neobăervnte. Gradul lor de „periculnzitate” — cum zie pebaliştii — este 
mai mure decit pentru greseli gen: „eu, mă "nţeleşi, sa ‘nchis Senatu” 


MISCELLANEA 139 


De pilda, 

„Cazuri de căsătorie între dot deținuți sau mai văzut. dar, date 
fiind personalitatile tineritor logodnici, ete, ele". 

Asa-i ch presula poate trece nebăgală în zeami? Și totusi nu-l 
permis a st apune „personalităţile tinerilor logodnici”. Se zice, în 
romineşte precum şi în orice altă limbă: „dată find personalitatea 
celor doi logodnici”. Din fraza rului release că fiecare din lo- 
godnici poseiă mai multe personalităţi. Fenomenul de dublă tau mul- 
tiplă personalitate există, desigur. Dar nu la asta s'a gindit autorul. Şi 
se numeşte a nu ști să vorbeşti tocmai a vroi să spui unn, 3i n apune, 
cu totul alteeva. Mal departo: 

„Lidya Maria Atzet, este descendenta unei familii de vechi aris- 
tncrati unpuri, proprietarii unor întinse Intifundii din judeţele Someş, 
Sălaj, şi Ungaria”, 

Mai intii mu trebuia spus „proprietarii”, ci nearticulat: „pro- 
prietari ai “. Articolul nu este o fantezie absurd si un enpriclu al 
vorbitorului. Are o noimă, o funcţiune, EI ne permite să punem ac- 
centul gindirii pe n anumită idee (şi vict-veraa, nearticulind un cu- 
vînt, să scoatem accentul de pe el; greutatea gindului nostru nu mai 
pasă pe acel cuvint) 

6 îşi va fi zis autorul nostru — „proprietari ai” prea sèa- 
mănă ca sunet cu „proprietarii”, Şi atunci u alea cuvintul mai scurt, 
mai uşor de pronunţat, Asta se Intimplă si mai des cu substantivele 
temanine, Do pildă, în loc de „deacendenti a”, se zice „descendenta", 
ceeace inrăşi nu e de loc acelas lucru. 

In fraza citată, accentul, interesul psilogic, cade-pe fată, nu pe 
părinţi, Cuvintul „proprietari“ nro exact aceeaşi functiune ca şi 
„vechi aristocrați unguri“; este continuarea unel enumeraţii; nu 
trebula deci accentuat, Este o eroare egală cu aceea pe care am fi 
făcut-o spunînd: „descendenta familiei de vechi aristocrați unguri”, 
său „descendenta unei familii a vechilor aristocrați unguri”. In 
ambele cazuri fraza aşteaptă o complectare finalā, o preci- 
zare în detalii a familiei (ceva apecial în legătură cu noțiunea de 
familie) siu a aristrocraţilo unguri în ceea de a doua frază (ceva 
special legat de noţiunea de nobieţă maghiară), 

A li atent, cind vorbeşti rumineşte, la intrebuinţarea corectii m 
pârţilor de cuvint, a părților de propoziţie, a evita uşezarea frazelor 
în poziţie de dezechilibru (ceeu pe se întimplă ori de cite ori parcă ar 
mai trebui Să urmeze ceva, si nu vine) — lată ce inseamnă a şti 
vorbi romineste, Un francez sau englez bacalaureat sare in sus in 
fuţu unei greșeli ca aceea cu „proprietarii” în loe de „proprietari 
ai”, şi încă şi mai sus în faţa unei proze de genul uceiela tipărită pe 
Aa ani imprumut de Stat, unda scria: „Imprumutul de fnzestra- 

Dar sunt sigur că cetitorul do ziare n'a observat o ah pgreşală, 
cuprinsă în aceeași frază n reporterului nostru. 

Latifundiile domnişoarei Atzel, sar fi găsind situate în tret 
judeţe. Intradevăr: 

verises, tinge latifundii din județele Someş, Sălaj şi Ungaria“, 

Ass dar Ungarie este un judeţ din Hominin. Dacă avem vre-o 
nemulţumire din partea lui Horthy, facem o jalbă la d- Oteacu, care 
il ponte aplica sancţiuni disciplinare. 

Mai departe: 

„Inteligenta, extrem de [rumoasă, crescută in cadrul ariatocru- 
tic nl castelului de secole ce-l stăpinea familia ei, Lidya etc., ete. 

Si "n această frază sunt vre-o citeva preseli. 

Nu se poata spune „Castelului de secole ce-l stăpinoa”, Mai intii 
Hinică nu se ponte spune castel de secole, si nl doilea pentru că nu 
se ponte spune „ce-l stäpinea™. In colo, restul e corèct.... 


140 VIAŢA ROMINEASCĂ 


țel poate fi de piatră, de lemn, de marmură; ti de 
o eee poate fi chlar de vis, adică făcut din substanța din 
care se fac visele. Dar nu poate fi de secole. Poate, cau incă să 
clădit de secole“, sau „vechiu de mai multe eecole”. atunci 
irebue să o spui. Vorbele dintro frază sunt făcute pentru a fi spus, 
nu pentru a fi Inghiţite, (Fireşte, ar fi mai odihnitor dacă frazele e 
noastre le-am exprima pronunţind cuvintele din cinei în cin e 
Instirşit, se poate spune „castel pe care îl stăpinea de secole se 
chiar că la asta s'a pindit autorul. Dar asemenea prostului vi smn 
căruia un cal 0 la înainte iar celalt rămine în urmă, pane 
nostru a apucat să scape din condelu ideea „de secole e e a 
fi avut răbdarea să astepte pă vină ideea de „pe care îl „ing 
De altfel, în pasagiul din ziar nu scrie tocmai aşa, ci „castelul 
secole ce-l stăpinea“ ceea cei cu totul altceva, sau mai precis: cu 
totul incorect. In romineşte ai dreptul să spui: 

„fata pe care a iubesc”, suu: 

„fata ce iubesc”, Nu se poate însă zice: 

„lata ce-o iubesc”, 

i departe: 
Pi ei au mâăritat-o, frf ma astimpăra, la virsta 
à de 17 ani, cu un tindr din aristocrația ungară”... 
(jmgae do că verbul romin „eu mă aatimpăr cu“ ar putea la rigoare 
să existe, Mi se pare posibilă o frază ca: „mă mg eri cu puţin vin“. 
Dar tocmai denceca este destul de comic cu un nte să-și astim- 
pere fica cu un băiat. Pentru a scăpa de echivoc, trebuia să se fi pus 
cuvintele „pentru a o E. la începutul frazei. Atunci orice 
primejdie de înţeles humoristie dispărea. Ceeace ne readuce la teoria 
agaa i vaa 
a eparte: 7 

„Sa măritat, rînd pe rind, cu diverse rel zane politice, însă 
gt pi n'o A en se arsa întrun loc”, 

Altă mică e e de ero : 

Mai intii nu poţi spune „a te mărita rind pe rind cu diverse 
personalităţi”, pentru simplul motiv, că nu te poţi mărita decit rind 
pe rind, şi nici odată simultan; asta chiar în caz de bi suu trigamie, 

Al doilea nu te poți mărita cu personalități, Te măriţi cu un 
bărbat care el, poate fi sau nu o personalitate, sau o somitate, Că- 
siMorindu-te nu te insori sau măriţi cu somitatea, ci cu omul care 
este acest lucru. 

Insfirşit, finalul frazei conţine un contra-senă Textual, ar in- 
semna că eroina nu se putea fxa numai la lumea politică, ci că neas- 
timpärul o făcea să caute soţi și în alte cercuri. Cuvintul „insă“, 
— pune cuvintele „personalităţi politice” — în opoziție cu restul 
frazei, adică: „neastimpărul n'o lăsa să ge fixeze întrun loc. „Loc, 
„un loc“, e aici opus lui „diverse personalități politice”. In reali- 
tate, autorul vroia să spună cu totul altceva, şi anume că fata nu 
putea sta locului, nu putea locui mereu In acelaș oraș, în aceeaşi 
țară. Dar atunci nu trebuia să zică „insă“. A nu putea sta jocului 
nu e în opoziţie cu situaţia de soţie de... personalitate, Poţi voiaja și 
ca nevastă de personalitatea. Desigur autorul nostru a înghiţit din 
nou vre-o două-trei noțiuni intermediare. ȘI atunci a opus prin 
vorba „insă” două noţiuni perfect compatibile una cu alta, Regătim 
aici o veche predilecție a scmidoctului pentru conjucţiile adversative 
(deşi, însă, totuşi, dar, cu toate că, etc.), care permit totdeauna un 
supliment de ifos, ca bunioară atunci cind zicem: 

raze pe bulevardul Elisabeta, dar însă Ja numărul 6", 


ai de ~; 
„Cind Abisinia a fort cucerită de trupele italiene, odată cu cti- 


demnitari, siliți sä se refugieze, a plecat şi aventuriera ba- 
roneasă”, 


MISCELLANEA 141 


Şi aici găsim o greşeală gravă de vorbire, care schimbă complet 
sensul fazei. Cuvintul „ceilalţi“ face ca aventuriera să fi fost şi ea 
la curtes imperială abisiniană. Autorul a zis „ceilalți“ în loc 
de „diverşi. O mică, foarte mică confuzie, „La examenul de capaci- 
tate, la lucrarea scrisă (zicea odată un profesor de gimnastică), n'am 
făcut decit o singură greşală. Am confundat femur cu fenomen”, 
Eroare mai puţin gravă decit a reporterului nostru, căci barem ca nu 
ne obligă să credem lucruri falşe, 

Mai departe: 

„Ne mai avind unde să se ducă, a venit la Cluj, unde autori- 
tăţile romine au erpulsat-o” 

Mai intii, dacă zicem: „a venit la Cluj”, înghițind propoziţia 
intermediară: („a venit în Rominia, și anume la Cluj") cetitorul poate 
şi chiar e obligat să creadă că, atunci cind mare omul unde se mai 
duce, se duce la Cluj, că acest oraş este refugiul tuturor celor ce nu 
stiu unde să meargă. 

Al doilea, nu se poate zice „unde au expulaat-o, ci „de unde 
au expulsat-o”. Altminteri, ar însemna că autoritiţile romine, cind 
expulsează pe cineva, îl trimit la Cluj. Dacă spunem „recipientul unde 
a fost expulsati fierea” înseamnă, nu-i aşa, că ficrea a fost vărsată în, 
nu deșertată din zisul recipient. 

Mai departe: 

„După un scurt popas la Budapesta, a plecat în Spania repu- 
blicană, de unde a revenit iar în Ungaria”, 

Mai intii, constatăm că autorul nostru cunoaşte intolesul vorbei: 
de unde, pe care chiar o întrebuințează. Asu dar el doar o confundă, 
din cind în cînd, cu unde; ceea ce nu-i prea grav: partea dela urmă 
samănă aşa de mult! 

Al doilea nu se zice „revine iar”. Este un pleonasm. A reveni 
inzeambă a veni iar. 

Al treilea, nu se poale zice „a revenit”. Unguronica noastră n'a 
revenit; ci s'a intors. A reveni este a veni din nou. Și un ungur nu 
poate veni în Ungaria, Un străin poate veni, şi reveni acolo, Un băş- 
tinaş poate numai să se „intoarcă” în ţara lui, 

Mai departe: 

„Ca și baroneasa, poetul Cimpeanu era stâpinit de un tempera- 
ment care l-a dus la o serie întreagă de compromisiuni”. 

larăşi confuzie de noțiuni. Aci se spune „compromisiune” (cu- 
vint care nu există) în loc de „fapte compromiţătoare”, combinat pro- 
babil și cu ceva din ideea de „compromisuri. 

Aceste aproximaţii de limbaj sunt poate cel mai teribil flagel al 
limbii, şi este, în romineşte ceva, din nefericire foarte curent. Imi 
amintesc de o proprietăreasă a mea care acceptase tonte condiţiile 
mele, în timp ce cu nu prea respectam pe ale ei, şi care proprietă- 
reasă îmi spunea: 

— Nu poţi sä zici că nu sunt o persoană acceptabilă. Pe cind 
d-ta, ce să-ţi spun, nu eşti de loc conditional.. 


Aţi înţeles: 
ani acceptabilă = care acceptă. 
Om qondiţional = care se ţine de condiţii, 


lar eu, ca să mai repar puţin acuzaţia de „om necondiționat“, i-am 
răspuns, cu dulceaţă: 

— Vedeţi, doamnă, eu sunt mai degrabă un optativ... 

Dar să revenim Ja subiect; iată ultima fază a reportajului; poate 
cea mai frumoasă, mai bogată, mai misterioasă din toate: 

„Ping cînd va veni răspunsul (dela Ministerul do Justiţie) fa- 
vorabil anu nu, cei doi logodnici în haine vărgate vor aștipla, fiecare 
în celula se, ferciţi a se Fras laolaltă. Dacă nu, din inchisoare, afară 

upă ce şi va termina fiecare de ispășit pedeapsa, pi 4 
liberi, spre noi aventuri”, į RINE SEPE A 


h bhf mi Aa a p = 97 d, bg 
a 4 Ta -a 
» 


142 VIATA ROMINEASCĂ 


Mai intti, dacă cei ara mima dungaţi stau, „fiecare in celula 
aa”, cum se pot ei „vedea la o h A 

i se referă onre cuvintele: „Dacă nu“? La „Dacă nu 
vor pure eg „Dacă nu vor fi fericiţi de a se vedea laolniiž™t 
Sau ln „Dacă răspunsul nu va fi favorabil”? 

A) treilla, ce înseamnă: „din închisoare, afară după ce îşi va 
termina fiecare de ispășit poudeapeu”. Ce var face et Erei E arene n 
afară”? Desigur asta se raportează ln „să so vadă laol au i 
se vor veden din închisoare, afară. Intii se aşază el In în inot "4 
ea afară pentru a se uita unul la altul. Po urmă ea înăun a 
afară; acest mic antrenament în scop — cum închee prea bine an 
rul — de a porni „către noui aventuri”, 


rezer iam 
stul reportaj nu l-am alea. L-am cules, La intimplare. Vo 

să si marie această rubrică a „Antologiei scrisului crea Ia 
mi-am propua să demonstrez că nu trebue să cauţi neap h i k 
citi medicali (cum caută d-l Pisane, doritor de a triumfa peripesi 
deajuns să pui degetul po ori care filă de gazetă pentru a : ooper 
în tot pasul greseli de vorbire rominească, greșeli grave, căc ră n 
nu atit din neştiinţă, ci din neglijență, şi, cenace-i intruciiva scolas 
lucru, din neştlință de a gindi. Vreţi > dovadă? a a 

vom culege tot din reportajul de care ne-am ocup 

apl ary papada de detalii usupra celor doi ai săi eroi. Date 
intoemai cum cîinele care, vrind să ridice zece mere da jos, apucă uon 
apoj ca să-l ia pe al doilea lasă jos pe cel dintii, tot astfel agramatu 
nostru confrate vrind să povestească cit mai mult, omite să ne «pună 
esențialul: pentru co fuseseră închiși cei doi romantici și vărgaţi 1o- 
podnici, EI ştie de ce; și n'a uitat: dar n ultat că nu ne-a sput, 


„ȘCOALA CRIMEI" 
Intro revistă franceză recentă se păzea un lun set unde 


în 
a jar a intrării și traficului de monede zu pe A SEA 
Articolul n'a fast oprit de nici-o censur i de cea franci 
pici de cea Simian, M este perfect explicabil, Censura pontes 
censura presei aste mult mai cuminte decit cenzura care se orata 
«supra artel în numele moralei. Ca să avem o idee despra Beta 
din urmă, trebue să axistăm odată În un comitet de consură din si 
tele-Unita. O carte, o piesă de teatru, un film, ca să poată vedea a 
mina tiparului, scenei sau ecranului, trebue să fi fost aprobată, 
fiecare din cele aproape 50 de Stat confederate ale Republicei, o 
comisie de censură locală compusă aproape numai din fete bătrine 
său În genere (ceea ce-i ucelas lucru) din femel urile, care găsesc e 
dublă plăcere în a consuma fructul oprit şi a-l interzice eee i 
Unul din ogan'-urile cele mai curente al aces s0 
conzură este pă ae ja „Şcoala crimei“, Prin această formulă se ir- 
țelege tot ce poate iniţia pe oameni la crimă sau delicet, Un roman 
unde “ar explica detaliat cum trebue să procedăm pentru ca lovitura 
să reuseasrii —, aceasta e considerat ca un curs de deliquență, 
o ectie în arta de a fura. 


DI a e Co 


MISCELLANEA 143 


„Scoala crimei”; e deajuns să ve pronunţe aceste două cuvinte, 
pentru ca să fim siguri că publicul va trebui iurăsi să renunțe le o 
piesă de teatru bună sau la un tilm interesant. i mai ales cind 
opera e urlisticeşte frumoasă, atunci consorii moralității interzice mai 
tare, Cu cit bucata are mai multă valoare esteticii, cu atit — zic ci — 
puterea de sugestie năupra publicului e mai profundă, cu atit deci 
„Seoala crimei” îşi atinge mai sigur țelul. Ceea ce dealiminteri e per: 
fect adevărat, 

Dar ceea ce nu-i sigur de toc estè ch țelul aceata ar fi aşa de 
reprobabil cum se zice, „Scoala crimei” porte că nu-i teva atit de oribil 
Ponte că are, peniru morală, şi oarecuri uvantagii, 

In fond cenzorii confundă doua lucruri deosebite; confundă 
„Şcoala crimei”, adică aceste povesti unde ni se deserit, technie, di- 
versele trucuri ale deliquentei, cu exortaţia la crimă, cu indemnul lo 
infracțiune, — teea ce-i cu totul altceva, şi de altfel pedepsit de codul 
penal, S aiai deci inutile osteneala si „deranjut* comitetelor de 
cenzură, 

„Scoala crimei”, departe de a fi un lucru Imoral, este din potrivă 
unul din principalele auxilii ale represiunii. Filmele, romanele unde 
„Învăţăm” cum że face corect un furt, ndich astfel inett sh fi¢ dus 
la bun sfirsit; sau cum se omoară „cum-sewade" un om astfel încit 
3ă nu rămină nici-o urmă —, aceste romane criminale sau „filme- 
revolver“ departe de a fi pernicloase sănătăţii sufletesti n publicului. 
sunt, din potrivă, importante instrumente de mornlizare, de ntanare 
n moravurilor. Nu o spunem numai noi, O spun Dameni mult mai 
importanți decit noi. 

O spune mai intti „toată lumea”, adicii cò osto mal intelept pë 
lume. „Tout le monde a plus d'esprit quo Monsieur ie Voltaire: — 
zicea Voltaire, Şi această „toată lumea” a parvenit să Intrinză in co 

rivește romanul polițist, rezistența babelor din comitetele de ronaurii 
n țările cele mai puritane, aceastii lterntură oste lăsată să apară, În 
ciuda vehomentelor blesteme ale consurii, Și asta pur şi simplu fiindeă 
opinia publică nu o considră imorală. 

Din nefericire, In materie de fime, nctastă opinie publici n'a 
putut să-și impună voința, Pricina a fost desigur aspectul material) 
voluminos al filmului, Un film nn poate treco, ca o carte, din mină 
în mină, si pe subt mină, pentru a fi consumat în tnină şi a elreula 
mai departe, Inti de ce interiiețiile cenzurilar n'au putut să fie zñ- 
dărnicite de publicul cure ndorä asemenea filme. 

Mai este cineva foarte serios şi demn de stimi cure se pronunţă 
în favoarea povestilor criminale. 

intrun manual francez de sociologie, destinat scolilor normale, 
adică şcolilor unde se formează viitorii învţători și institutor, adică 
tot co poate fi mal aacru pe lume: oamenii cărora noi le Incredintăm 
sufletul copiilor noştri — întrun asemenea manual am gäsit, la en- 
pitolul „Sociologiei penale, urmbtearea foarte inteligentă remarcă: 

De multe ori suntem Ishiţi de importanța caro se dă În gazete 
unei afaceri pasionale, Sunter scandalizat cind vedem cum cutărei 
mari invenții stiintifice, jurnalul îi acordă trel linii, pe cind povesti- 
rea unei erime ordinare, se etalează pe sase coloane, 

In realitate, — spune tratatul de sociologie pentru institutor — 
nu trebue să ne indigneze acest inlerea ul publicului pentru crimă. O 
societate este sănătoasă nu atunci cind intr'insa nu se petrec crime 
(aşa ceva nu există), ci ntunei cind infractiunile nu rămine napedep- 
xite, cind deci indignarea publicului esta pinā ln urmă transformati 
in satisfacție si nu în rezignare, Cena ce aslwuri represiunea nu egt» 
atit excelența poliției, eit sensibilitatea publicului, excitabilitatea lui 
faţă de oroarea infracţiunii. Această mine a publicului este cauza caro 
stimulează zelul poliţiştilor. In multe romane de acestea ni se arată, 
cum situaţia de slujitor In Scotland Yard devine un supliciu, atunci 


> r = 


144 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cină o anu erimă Imre Să, e pedepsită politai, SRi eaor 
biect de permanentă deriziune şi dezapro; dascălilor francezi 
E te vai și amar — zice manualul nostru reagen e societate unde 
as ind o aocietate și-a pierdut interesul pentru : nbr rare > turturilor 
pese erge"-ul nu se mai face 000. pal batea! p i a dant ti 
si omorurilor, 0 Asemenea sot este p interesu 


aces 1 
~“, alimentind şi improspătind mereu 

adara stiro gea beega io un serviciu eminent sănătăţii morale a 

türii sale. 


ală a crimei” de 
te un motiv care face ca acea „co i . 
care partan comitetele de cenzură să fie în fond mult mai mult bime- 


Dintr'o asemenea poveste, omul învață e a amens nr egra 
ak fure corect 4i e a ia iar m Meer ti scandalizeară. 
+7, ne Arie pags asemenea arktare a trucurilor ingentoase 


de ingenioase ca să nu fie totuşi 


1 doilea, că; 

că ni-s arătate nouă acum). A i 

ae 0 e Fete încheind banditului și contratrucurile poltira 
lui aonais din înving (ca dovadă demascarea 3 


ca să fie eficace, 
sta a De mi idioti, întrebuinţind a rage „aie a aţă se. 
viei ii naive, şi totuşi isbutind să nu fie prinşi; pr Se 
ce atiu să fugă, nu stiu să tragă, nu ştiu i peer Parma mra 
ice b papa La cl parein să Matt, Ie perplex. El este chiar caprine de 
ine publice yE i admirație pentru acel deliquent, căruia totul mow 
seste. Tără ca el să fi contribuit la asta pari hig tie roata d 
image pier je ori mi Sata Na, chiar că, de pildă, este ajutat în Si 
|, ŞI o sensatie 
ET rira i cind ni $e arată citeva eaen rii predea ae 
guta ne, Apriora, Ae Itt ste ore ări 
ian banditului care rămine neprins, peste a iasota ma, 
toare, Poate atunci mai mult ca oricînd, p sar 
stimulat să găsească m cr proscijuiul, arma de apära 
i tac a deliquen z 
E A GAN e pad cinta en Pui sau vizionarea filmelor cu 
caracter polițist, cetățeanul îşi spune: i iai dep Kii 
— Tot toate invențiile, toate tru A mea” d ae 
PO ied game -a Şi dacă un bandit puternic, deştept, in m prins, -A 


rin a 
nant, afirşeşte totuşi să [le prins (s80 ri sre Rm mr head 


sonal, vaj tem nici ingenioşi, nici 
deliquent, noi care nu sun P 
ana resi nici = Şi o mare descurajare apu pe ar e Aen 
rora admirația pentru erou li-ar fi suscitat vreo ne are e 
Silă care variază direct propo cu ntz rob Peg ra 
ditului, şi cu admiraţia noastră pentru ingenio: ni ary- și lint- 
n a crimei” cuprinsă în oaa TE E ii i. 
poues kaliy med rara ai a banditului; si sfirşeşte mep 
ai aci tä Inanivitate cărela orice poliţie ti poale găsi anti- 
dotul. 


i coala crim mare ralizare. Filmele, ro- 
Scoala ei” este o instituție de mo Kisare. Fao a 
manele simp triumfätori şi ingenioşi 

tiile aiie Pa piei sufletească a populaţiei. Şi trebue, in comi- 


RE ned e 
d i i n i m N a 


e 


MISCELLANEA 145 


tetele de cenzură, să felicităm totdeauna pe aceia care combat prejude- 
cata simplistă şi puritană, sintetizată în formula „Şcoală a crimei”, 
Iată de ce am fost foarte satisfăcuţi cotind, într'o revistă fran- 
ceză recentă, expunerea doctă şi didactică a sistemelor celor mai co- 
recte de a face nepedepsit comerțul ilicit de devize. 
Și este amuzant de arătat citeva din acestea. 


VICLEȘUGURI NOUA 


Trucurile acestea sunt de două ori măgulitoare pentru genul 
uman. Mai intti fiindcă trebue să fii foarte deştept ca să le inventezi, 
şi al doilea pentrucă noi, ceilalţi, suntem totuşi încă și mai destepţi, 

vreme ce am descoperit trişeria, 

Problema este, în speţă, următoarea: cum putem scoate din ţări cu 
valută slabă monedă străină tare; de exemplu din Germania, care e 
tara cea mai severă în această privinţă, să trecem afară franci, sau 
livre, sau dolari. 

Există mai multe mijloace, 

Fabricați monedă. Tipăriţi livre sterline, dolari, florini, franci 
elvețeni, francezi, belgieni. E uşor de făcut, E greu de făcut bine, ast- 
fel încît banii falși să fie confundați cu cei adevăraţi. Dar imitații 
proaste poate executa oricine. Fireşte, fără pretenția de a introduce 
moneda cea falsă în circulație, pentru a obtine în schimbul ei alte hu- 
nuri. Meseria de falşificator este prea periculoasă, De aceta dacă plăs- 
muiţi monedă, feriți-vă să o strecuraţi în circulație. Mulţi falşificatori 
au avut de suferit închisoare din cauza acestei imprudente, Moneda 
falsificată poate fi mult mai sigur întrebuințată altfel: 

Faceţi o călătorie în Germania, sau Iugoslavia, sau Ungaria, etc. 
ţări cu control vamal de valută, La graniţă veţi fi întrebaţi ce bani 
străini aveţi. Atunci dv. declarați toț banii falși, pe care îi conţin bu- 
zunarele dv.. Controlorul se va uita ln acei bani, cu singura preocu- 
pare de a-i număra, ca nu cumva d-tră să spuneti mai mult decit 
aveţi şi deci, cînd veţi trece frontiera de ieşire, să scoateţi un supli- 
ment de valută peste graniţă. 

Odată în Germania, sau Ungaria, ete, vă grăbiţi să ardeţi banii 
falşi. Ar fi neplăcut să fiți găsiți cu ei. Cu atit mai mult cu cit vā 
puteți procura alții, autentici, po piată. Livrele sau dolarii care s'ar 
descoperi în punga unul german, atrag o pedeapsă exemplară. De 
actea sunt cam depreciați acolo, ṣi deci relativ uşor cedabili. Acelasi 
bani însă găsiţi în punga călătorului străin nu numai că sunt admisi, 
dar au dreptul şi să lasă din Germania, baza „Gèldschein“-ului, eli- 
berat de Zollbeamter-ul însuşi dela frontiera de intrare. 

Altă combinatie, găsită de un Ungur, Ungurul nostru îşi procură 
a comandă de locomotive în India; adică un client indian comandă 
prin ei, 20 de locomotive în Ungaria. Fabrica, Incîntată, le execută şi 
e gata să le livreze, In momentul acela, indianul declară că nu poate 
plăti. Ungurul — care fireşte e un om foarte solvabil și care a garan- 
tat cu averea lui achitarea preţului — plăteşte el fabricei costul inte- 
gral ul locomotivelor, adică contravaloarea lor în pengő şi ză 
marfa. La primul său voiaj la Londra, el va gäsi acolo, la o bancă. 
20.000 de livre, pe care indianul, dela Inceput conivență cu dinaul, 
Îl depusese. Și astfel, au ieșit din Ungaria 20.000 de livre sterline, 
indică n'a apucat să intre, deşi contravaloarea lor în locomotive, fusese 
exportată). 

Alt true. In cazul cind posedaţi efecte străine, provenind dintr'o 
țară cu valută tare (de pildă acţiuni Royal Duteh, sau altele engleze, 
americane, elvețiene, ete.), pe care bineinteles nu aveţi dreptul să le 
scoateţi din Germania sau Ungaria, le puneţi frumos în sobă şi le daţi 


10 


í 46 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tata no 
făcut un testament autentic, în 
foc. Piregte nu maine je e i numele, notează toate numerile Și titul 


ent, îl pu trece 
ală (şi care, fiind un intim testami A 
răi = eri n servi să obiineţi în Olanda sau tingiltera, up 


cate după acțiunile po ne A declaraţi arse — 


le vindeţi t autorităţilor naziste), şi, 
tament (este un lucru plăcu iefti 
e rati eena stoc de acțiuni americane rora pagr aered ponta 
vä tabricaţi un nou testament, ardeţi noile actiu tut cind ingenio- 
ur arasi la infinit, adică mai precis pină în rare care 
"i Miţiatului e mal mare ca i deliquentului, numai la ure- 
rc gand > rte iute, de vreme ce trucul a ajuns nu imien să-l 
ie justitiei, dar şi la ale noastre, deși nu ne ostenisem cu n 
descoperim, 


REFORMA D-LUI PETRE ANDREI 


le mele articole de, 
amin cu induloşare de unul din prime > 
re ro, „toc Do diek prin mată revizii de 2 ani. Un cra 
Pe $ e 

pongen h asta e usemănător aceluia de azi al aer cara faca er 
cort istrul Instrucţiunei Publice, Ca și d-aa, om (area 
fie un învăţămint rezervat viitoarei elite intalastuas i să ai e = 

i urceadă la înființarea de licee model, p at zar? E oma 
răni tică, adică cu cei mai mulți elevi bursieri n pr Age >a 
Par martiri — de stat. Ca şi spre apară karey A are A popa unei 
dee și ap Aene page aceleaşi materii să fie predate altfel. 


Mai „intelectual i le ncestui „mai intelectun? 

z taliile de realizare a na 
tei se rar geaca iveruri diferă poate puțin de cel instit it 
pg d4 Anini Deşi, privit mal atent, nu diferă chiar aşa 


esor talentat, care 

aproape de loc, în sensul că un prof age 

Pe urgenta istet ud al „toorii” mele, i 5 gezi | erp a 

ari in nai Oaa fa instituie oua. aaa “dintre ideile mele si 

ai im Bekas 

ode Se ui Anah G e apărea E a a e 
toră Äe falși hear de pseudo intelectuali, deopotrivă de rataţi pe 


ronimititate 1o- 
i i 1 mult oarecare aparență de ve 
seg pgi kasa donare se adăoga și puţină loipes rii parae 
atrioțitor care au avut totdeauna credința mgn ea" PAD 
zi S smn acei a] prear Ă e vi menire să mult pe diploma de 
numai e , baza 
i re rpm conţinut cultural propriu zii, PEE OEN 
Insă şi cu eram Romin. Ip această cn pann Pe „pane, 
vaga intuiție a primejdtei ara ar vese pentru aun a mnes 
rapran a dof oaa dei dana şi aceea de conducător politie. 


udent. 
Nu « nevoe 
t este suficient să fi urmat la liceu. 
să fi pipire E wrea fin clasă fn clasă se obtine nu prin studiu 


MISCELLANEA 147 


personn), ci prin pistonajul social obținut dela persoanele aparținind 
unei anumite Jumi, 

Această anumită lume era compusă exclusiv din titrati, Titrații 
se împărțeau în douli: în rude cu familia candidatului și rude cu cu- 
nostințele fumilivi candidatului. Era o vastă conjurație a titraților puri, 

Astfel, incetul cu încetul, noţiunea de titrat suferea două truta- 
mente: pe deoparte se golea de orice conţinut intelectuul şi scolar; pe 
de altă parte se apropia, pînă In identifieare, de notiunea de conduch- 
Lor în societate, 

Evoluţii continuă si se „corseară”, Catiyoria „titratului” 
Din toate unghiurile ţării, vedem un efort 
plomă, Cu orice sacrificiu 


sa umilă. 
ervic de a se ajunge la di- 

de bani, gcolarul cată să obțină diploma de 

liceu şi studentul pe aceen de licenţă. Odată ajuns la Universitate, stu- 
dentul despărțit de familie (care, în timpul liceului, îl ajutase cergind 
atit bani eit și protecție) cerzeale singur, prin propriile Ini mijloace, 
sau eventual adunate cu acele ale tuturor colegilor săi, 

Atunci începe un proces curios: studenţimea — în mod normal 
categorie pur genlari — deveni categorie itică, cu revendicări 
Jumătate didactice jumătate politice. Partea idnetică, fireşte, nu pri- 
vea chestiuni de ştiinţă, cl de ca să zicem nga „organizaţie“, ca de 
pildă! imlulgență in examene, gratuitate la taxe, numerus clausus, sub 
venţii, căminuri oblieutorii pentru stat, ate. lar revendicările politico- 
sociale, dată flind totala incultură n luptătorilor, nu puteau depligi 
nivelul fruat al unui nationalism de scoală primară, consistind din 
cite-va vorbe poale, unele din ele perfect adevărate (ca „Trăiască Rò- 
minta”, sau „Hoţii la inchisoare”, sau „lubiți-vă patria, etc., ete), altela 
puerile (ca „Jos Masonoria“, „Vinduţi jidanilor“, „Franţa e o țară pu- 
tredi", ete., ale]. 

Dar, bannle sau foise, aceste Jozinei erau sprijiniiè de massele 
famelice de oameni fär meseria posibilă şi fără nituica de per- 
dut, In fața lor, conduecñtorii politici încurcaţi în preocupările intere- 


selor personale si, din cauza virstei, adversari ni violenţii, nu fost din 
ce în ce moi mult impresionați. Tineretul si Senectutea guvernant mu 
intrat atunci la tormenlä. 


Bātrinii au dat bani si inpunitate judiciară. lar tinerii au inceput 
să menajeze guüvérnale, să le ajute contra „toncurenței”, dir fireste 
just atit cit să-şi păstreze intact prestigiul violenţei şi ul amenințării, 
Cărdăşia corespundea nu numai unui modus vivendi posibil dintra 
tele doul părți contractante, dar si unei oarecari afinități morale. Stu. 
denţii de meserie si politicienii de meserie erau două categorii sociale 
destul de asemănătoare eu structură sufletească, In fond, si unii si alții 
oran, mai Inainte și mal presus de orişice, nişte „titrați”, Mira puri” 
Ambii erau de nastere mai mult sau mal puţin mitocăneazeă. Ambii 


pre T mult suu mai puțin analfabeți, Cu ţii erau sută Ja sută 
„litraţi”. 


Inţelegerea a fost deci posibilă, En se colora chiar cu oarecare 
simpatie, ba chiar admiraţie a titratului bătrin fai de titratul tinăr, 
care inspira celuilalt respect prin superba sa amenințare cu violențu, 


ft, cum se Intimplă totdeauna între negustorii co vind aceeasi 
marii, cartelurile sunt efemere, şi cel mai e 


; puternic trebue să expro- 
prieze po cel mai slnb. Titratul (inăr a început deci să emită preten- 
uni mereu creseinde de monopol cete he vieţii politice, 

i Pină atunei, pentru a ajunge conducător în societate era deajuns 
să fii titrat. Titlul acesta academie mir era supus vre-unei alte condi- 
iuni. Acum situaţia se schimbă. Numai e suficient să fii titrat. Trebue 
să fii titrat tinâr, Si virsta optimă tru a merita, en titrat, să eon- 
duci ţara, à fost fixată intre 17 și de ani. 

Acesta a fost ultimul n 


vatar al bizarului proces istorie de z 
Intre noțiunea de titrat si aceen de conduchtor. confusio 


148 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Odată ajunsă aci, tocletatea rominvască s'a spina cu sănătate şi 
energie. Prestigiul competenţei reale a reapărut, Raportul de valoare 
dintre virste a fost restabilit. 

Dar această reacțiune de însănătoşire ar risca să fie neindestulă- 
toare dacă răul iniţial nu se curăță. Răul a fost acen cludată confuzie 
dintre studii academice și dreptul de a guverna, Pentru a această 
bitrină aberaţie (contemporană cu Nominia Modernă ca | și) trebue 
o schimbare energică, revoluţionară, necruțătoare a organizării liceu- 
lui. lar pentru asta nu-i suficient să serii simple articole, ca acel din 
Viata Rominească 1919, despre care pomeneam. Este nevoe să fii minis- 
tru, să fii intelectual adevărat, caro zeci de ani să fi t subt lampă 
aplecat pe cărti și manuscrise; insfirşit trebue să faci o lege care să 
reformeze din temelie învățămîntul secundar rominesc, 

lată de ce, zilele trecute, cînd am citit în ziar explicarea pe larg 
a nouei legi a lui Petre Andrei, am încercat cel mai mare sentiment 
de usurare şi liniştire. Acum, ultimul izvor de confuzie, ultima sursă 
de auramatiam si canibală viole au fost distruse, ȘI Rominia va 
putea să-şi constitue adevărate elite intelectuale, îndeletnicire pentru 
care poporul nostru aro o incontestabilă vocnţiune. 


QUOT RESPUBLICAE TOT SENTENTIAE 


Același delict poate fi mai tare delict în cutare țară şi mai puţin 
tare în cutare alta, 

La inceputul războialui, Italia, pentru a putea păstra o atitudine 
obiectivă între dorința de a rămîne neutră şi dorința de a merge cu 
Franţa, se mulțumea a copla legislația germană, cu privire la co- 
merțul de devize şi la audițiile de emisiuni radiofonice, 

Se ştie că cea mal mică abatere dela oregano e circulației de 
devize, atrage În Germaniu penalități enorme, închisoare și chiar 
spânzurătoarea. Italienii, ln declararea războiului vecin, au edictat și 
ni aceste măsuri, 

La Postumia, graniţă italo-iugoslavă, un funcionar italian făcea 
revizia valutei. Era foarte chipeș (italienii sunt o splendidă rasă), era 
foarte elegant îmbrăcat, (italienii au o mare grijă a frumuseţii vesti- 
mentare), era foarte af rapper dee sigur cel mal politicos şi mal 
prietenos popor din lume), şi în tera foarte dornic să termine 
nocturna și neplăcuta misiune, 

Se adresează grupului de călători, şi, începând cu o doamnă bä- 
trină, o întreabă os valulă străină are În da. Aceasta tace un ung po 
melnie, pe care controlorul la început incearcă, instinctiv și al, 
să-l memoreza tot. Dar pe urmă se opreşte brusc, De ce să-și încarce 
memoria? E mai simplu să ceară procesul-verbal, obligatoriu elibe- 

dela granița franco-ilaliană. 


— Eu n n n'am. 
La care controlorul a lungă frază muzicali, emisă, aspl- 
rant, DI AAL AEA GIRS Dao aia i Repara aceinaty NISN O 
tts, ceea ce în limbajul nearticulat al tuturor r 
inseamnă dozolare dezaprobatoare și uimită indignare. 
avea o oriontare cireulară, ca pentru a lun ca martori pe taţi cèi pre- 
zenţi, spre a confirma cită dreptate avea el să fie su 


MISCELLANEA 149 


După Ager se adresă altui călător, şi-i ceru şi Iui hivtia, 


— Nu, nici eu m'am. 


D-l revizor îi aruncă atunci un „Hha: 
zivă declarație de desgust cu ui T Sainai ea, „e Site e ee 
Aart ger er ji A deac ae du gest al palmei ca pentru a zice: „Stai 
= Dar d-ta? întreabă el a treis oară, Ai certificatul? 
ui man Li ară raei eg controlor, poltiți, alel... 
triumfator prin pă = verde rtia, so uită ln ea și începe a o flutura 
— aţi? Brava Domnule, foarte frumos! 
d-voastră, Luaţi exemplu dela d-lui. Toată cre a i ae 
aur = deojanatia e graniță. Luaţi exemplu dela el... 
reşte, i-a lăsat să place mai departe pe toţi. Şi totusi, în alte 


țări, aceasta s'ar fi - 
identic cu cel din pedepsi t cu carcera grea, deși textul legij este exact 


Vérité en deça des Pyrénées, erreur au delà? 
NICANOR & Co. 


RECENZII 


AL. PHILIPPIDE: Visuri in vuetul vremii, poeme. Fundaţia 
pentru literatură și artă „Regele Carol H", 


U te aducind ecouri dintro viaţă interioară solicitată de 
dinte donirali şi bräzdat de indoeli amare, în caro pere e 
porindă fugitiv amintiri, dorințe nelămurite şi năzuinți ev pui: 
imposibile. Răaftringerea asupra propriei vieţi ajunge în poemul ara 
Philippide pînă în ţinutul în care gindirea logică se ra [ia 
cuită fiind cu o perindare nestirşită de viziuni şi amintiri, vi 
si mărturii, de prăbuşiri şi aspirații, de intreaga devenire a unei viata: 
cu avatarurile, dramele, extazele, dureren şi 


şi lipsa ei de elevaţie, El se situează dela saapas pe un ia 'atitudinė 
un amestec de amărăciune, de aspirație către nemăruinire, is 
oliu de sensibilitate me- 
pros poniru vulpita Și ea aA ui eră rr reda E ră 
tost bsolut situat dincolo de forme și timp, pe care îl esu 
Die, Maat, atunci cind nu încearcă să-l descifreze în semnele vei 
De aci situarea poeziei domnului Al. Pilippiiie între introspe X 
lucidă şi evadarea în me) fixarea exclusivă În temele mari, perma 
ale vieţii şi poezie X 
ON e mai e nevoa să o spunem?, in fața unei poezii anio- 
zofice”, adică a unei deavoltări reale a k- veva siias, e m 
fata cărora poetul se opreşte gren în atitu miei iz AB are 
poezie a fost de mult depășită de evoluția literar. Nu, o se 
tepta în niei un caz dela un poet care apăruse în li ră u De 
ventantul unui modernism ostentativ, sä rela o tehn Rora a DA 
mută. Dar gravitatea tonului şi conţinutul de viaţă pe nr p - 
inecrustat în vers, dau acestor poeme o rezonanță de gin r na 
vică. Poetul nu înfăţişează şi nu expune „probleme“, rah Amr poi 
țeşte discursiv, nu le despică analitic. El sugerează rr pr 
rituale, incidente, revelări. Fără a năzul către un corp trină. 
care Lam putea eticheta si defini mai apoi din lectura olari 
„ Philippide se defineşte totuşi ca atitudine spirituală şi vibrare 
suflet, Poemele sale vor defini o dramă interioară, &răită, cu, seci 
Versurile prezentului volum țisează un nolog, care poetul 
į va fi murmurat în momente de singurătate. Uneori tonul acestei 


RECENZII 151 


mărturii e atit de grav, incit el se apropie de confesie şi jurnal intim, 
nedestinat si fie împărtăși! publicului. Potzia domnului Philippide 
va putea depăna astfel marile teme ale gindirii şi enunţa îndoalile 
care-l străbat, fără a cădea în poezia discursivă, 

Intensitatea dramei interioare nu s'a exprimat încă exclusiv prin 
murmur si confesiune, Accentul devine „pe alocuri uşor relorie şi 
expresia de grandilocvenţă greu disimulată: 


Primaeşte-acum această închinare 

A unor versuri crincene şi-amare 

Cu strofele cu nişte drapele sdrenjuite 
in bătălia rimelor rebele 

Deslânțuite 

Asemeni unor ploi de stele 

Pe ceru nchipuirii miele! 


Aristocratisunul simțirii şi izolarea prilejuese accente stenice, 
depărtate de monotonia spovedaniei: 


Deschideţi iara vechile atlase; 
Pornim spre zdrile miraculoase, 

Dar nici un vers pentru contemporani! 
Și poate-aşa din nou ne vom deprinde 
Să socotim cu veacuri, nu cu ani, 


In această asociere a introspeeției stărulitoare, a visării şi medi- 
taţiei, cu accentul viguros și plin, vedem originalitatea poeziei d-lui 
Philippide. Asocierea este, întradevăr, rară. Psihologiceşie ea presu- 
pune refuliri energice şi tensiune, insatisfacțli repetate. De obiceiu, 
tendinţa către introversiune şi refugiul în lumea propriei fantezii este 
însoţit de un ton scăzut, egal, firă izbucniri şi fără hotărire, Poetul 
ue oferă în chiar aceustă culegere atari momente de părăsire; 


E-atita timp în tine de cind mu te-ai întors! 
Ca nişte pietre grele dai clipele într'o parte, 
Dărimi porii ruginite şi sufiin visuri moarte. 
Pdiangenii amintirii tot mau sfirgit de tors. 

Te mai cunoşti? Tentimpini ca pe-un strein, 
Eşti tot numai răspintii și drumuri färä'ntors. 


Dar accentul face loc imediat expansiunii si fermităţii, afirmației 
hotărite si elanului: 


Un singur gind ca o mireazmă tare: 
Sä te desprinzi din tine si zd zbori 
Asemeni continentelor de nori 

Pe valuri de văzduhuri viitoare; 
Şintrun tărim de inedit azur 

in care nici o amintire nu vibrează, 
Sajungi în calea ta văsduhul pur; 
Miraculaasă, veşnică amiază .,. 


Poemul d-lui Philippide îmbină deci în structura lui ritmuri inte- 
vioare deosebite şi orientări opuse, cînd înspre ţinutul sur al visului, 
cind înspre limpezimile solure, Dar aceste oscilări dispar în momentul 
cind, reculea, poetul imbrățisează larg destinul condiţiei umane. Des- 
prins din contingențele care-l fixează întrun colţ de lume, el cuprinde 
într'o viziune înfrigurută destinul vieţii omeneşti şi rostogolirea ne- 
sfirşită a astrilor în spațiu. Ultimile poeme ale culegerii, (mai ales 
In marile singurătăţii, M'attrn de tine, Viaja aldturi, Suntem făcuţi 


152 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mai mult din noapte, Cintec din anii blestemaţi, Peste clle mii de ani, 
depăsese clipa și ținutul terestru: 


Din timpul meu aş vrea să sar 
Pe-o rază rece de lumină 
Să'nconjur cosmosul stelar... 


„tos de'ndoell, bolnav de nostalgii", poetul nu se oprește la seci- 
dente şi intăţișări trecătoare: 


Caut ciac durează. 


Prin această Incercare de anulare n aceldentalului și inserare în 
oternitate, amintind zia cosmică a lui Laforgue din ciclul „Le 
sanglot de la terre“, D- Philippide se înfățișează ca un poet al desti- 
nului uman. Vizionar, el trece fiiră să se oprească pe lingă pr goe 
trecătoare ale lumii concrete, Poti zgomotul și agitația din Jur; 
èl ştie că undeva, departe, se ăşură armoniile stelare, în timp ce, 
SEORSA, vinta lui interioară işi deapănă mereu susurul incan- 


u. 

Această situare între bogăţia luntrică şi eternitatea armoniilor 
cosmice, îl indepărtează de tumultul vieţii, manifestată în fapte minore 
şi banale. Poetul le depășește. El nu reţine de cit permanentul, afir- 
mind in acelaşi timp semnificația şi Mogăiia vieții interioare. Numai 
această convingere în valoarea şi demnitatea vieţii umane, conside- 
rată in manifestarea ei plenară, îl poate susține credința în dăinuirea 
nesfirșită a propriei vieţi: 


Cind m'si înloarce iard pe pămint 
Cu florile, cu viermii, cu vulturii, cu iarba, 
In lutul trindav şin azurul sfint 
t în mii și mii de mar a 
i mp în pragul eternei d eți 
dstra-voi poate un strop din cel ce sint! 


Nesimțit, tul so îndreaptă spre închecre plină de tile, ce dă 
volumului un fel de concluzie firească: 


Să ne mindrim că fiecare 
Din voi e-un mie exemplar 
Fără putință de reeditare! 


Sa poate întrevede din aceasta că îmbinările lexe de date 

contradi rve se menţin şi în structura internă a ului: deşi 

tă culegere de poeme frinturi de meditații ce 

depăşesc zona logicului si simetrillor mentale el le-a organizat totuși, 

dindu-le coherenţă și diriguindu-le către o concluzie care să se poată 
impune inteligențelor şi pe cale discursivă. Ale îi 


VLADIMIR STREINU: Pagini de critică literară. Fundaţia 
pentru literatură și artă „Regele Carol II”. 


Spirit de riguroasă disciplină Tăuntrică, d-] Vladimir Streinu, este 


-~ 


>- -m "Et 


RECENZII 153 


ca un proces lent de filtrare savanti, de doräri farmaceutice, judecata 
sa critică este rezultatul unel adincențe sustinute cu opera, dar mal 
ales a unci cumpiâniri indelungi şi răbdătoare. Nimic improvizat în 
această activitate. Meditaţie permanentă asupra unei idei, gestațin el 
liniștită, prilejuind sedirentări lente, conduc la concluzii precise, in- 
corsetate în formulări stricte, conținind totuzi în substanța lor, pentru 
minţile care ştiu să le adinccască substanța, toate implicațiile logice 
pe care le presupun. O atare formaţie intelectuală interzice principial 
improvizaţia și neprăvăzutul, Dacă în elaborurea tehnică a scrisului 
său D. Vladimir Streinu, na apare ca un spirit stăpinit do rigorile 
unei reflexii care diselplinează, cu atit mai mult activitatea sa critica 
va fi, considerulă în întregul ei, ca rezultatul unei poziţii bine dofinite 
faţă de opera artistică și de gindirea critică. Aceasta din urmă nu a 
avut, desigur, în evoluţia d-lui Streinu tilcul unei revelații, a unei vo- 
capii bruse descoperite sau, dimpotrivă, nu a fost recunoscuta de autor 
ca fiind organice condiţionată de structura sa spiritunlă. Critica d-lui 
Streinu, este rezultatul unei poziţii fixate deliberat, prin meditație și 
consideraţii teoretice, Fără a fi nicidecum tributar unul dogmatism 
rigid, neputind fi redus, după cum vom arăta, nici la formele unul ra- 
ționalism uscat, d-l Streinu şi-a comliționat dela inceput cariera cri- 
tică de statornicirea unei pozitii înţăi de fenomenul literar. Critica ss 
va repouza deci po fundamentul trainic al unei armături ideclogice, 
care nu ajunge totuşi la formularea unui corp de doctrină. Dar în 
lipsa unui atare sistem critic Ja care uutorul nu năzueşte si care 
N refuză în realitatea si mat ales In consecințele lui de practică a gin- 
dirii critice, d-} Vladimir Streinu şi-a elaborat un mănunchiu de prin- 
cipii cure-i călăuzese activitatea. Indicurea acestora va fixa poziţia teo- 
retică a criticului, dar [i va defini În același timp și subt raportul acti- 
vităţii lui realizate. Suprapunerea acestor două ordino de fapte care 
ar putea părea arbitrară la un spirit mai puţin coherent, se justifică 
In structura fără discontinuități şi hiatusuri a gîndirii criticului, 

Spre deosebire de critica istoricistă, căliuzită de principiul stadi- 
lirii de filiaţii si eine green An între acriitori, crilica d-lui Streinu, se 
adresează în prim rind structurii operei literare, In coca ce aceasta are 
ca unic și nou. Raportul dintre opera studiată și complexul de factori 
din afară este sijuat pe un plan secund. Criticul se opreste sthruitor 
asupra acestei realităţi „imonadice”, neclasificabile, rofractară catego- 
ristrilor cuprinzătoure şi trăgindu-si substanța dintr'o vibrație de viață 
unică. Dincolo de rusă, de epocă şi chiar de psihologia individuală n 
creatorului se situiază, pe cit posibil, în structura ei ascunsă, În ecia 
ce criticul numeşte „coneretul necutegorial” (p. 295). In fața unei opare 
de artă criticul nu va Intirzia deci în considerații psihologice, sociolo- 
gice sau istorice; el va căuta să-i surprindă „nucleul vital”, pe cit se 
poate in structura lui intimă, 

Arta este incă „o realitate-limită a intelegerii moastra" A 
Faptul artistic nu are o realitate precisă, iar spiritul uman nu-l poate 
intui în esența Ini ultimă, Poziţia d-lui Streinu e relativistă. D-sa nu 
fixează criticei idealul absolut al unel explicări sau udineiri exhaus- 
tive a concretului artistic, EI se limitează la o „aproximare“ a operei, 
la o tendinţă de apropiere, fără chozăşii poate, fără nădejdi de s-i 
istovi bogăţiile. Critica d-lui Streinu este deci o cercetare in concret, în 
individual, In simburele unic $i ireductibil al faptului artistic: „a tinde 
la individual şi nu la general, a formula particularitatea neclasifica- 
bilă. a expune ceea ce sconte pe un teriitor din orice lege şi nu legva 
care îl cuprinde, ar trebui să fie preocuparea de căpetenie a erilicei li- 
terare” (312). 

Dar, deși „aproximată”, apropierea de opera de artă din partea 
criticului este efectivă. Contactul vital cu lumea monadică a operei 
este o experienţă care angajează intreaga viaţă interioară n criticului, 
Cum va putea acesta comunica fiorul cateiic, revelația noului univers 


154 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


poetic descoperii? Prin înşiruireu silogistică n considerațiilor și de- 
monstrațiilor teoretice? Prin ascuţimea unei analize precise? Prin 6o- 
mmunicarea verbală adecvată gindirii, cu ajutorul conceptelor rotunjite, 
«vind contururi Și demareaţii bine statornicite? Toate aceste procedee 
felaifică esența experienței poetice şi misterul ultim intrupat în opera 
do artă. Teoretizarea pedantă, &nalismul riguros sau expunerea logică, 
nu pot traduce esența trăirii poetice. I se impune deci criticului intre- 
buinţarea unul instrument de expresie cure să fie un succedaneu cu 
năzuinţe de echivalență a actului poetic. Unde îl va putea găsi orre 
decit în chiar tehnica poetică, în elaborarea metafore ? Critica devine 
astfel prin întrebuinţarea stilului artist, un fel de corolur al experien- 
tef poetice, utilizindu-i recrea de expresie, ceta ce-i chezășueşie de 
alminteri un grad mai Inaintat de „aproximare“ a misterului ci ultim, 
Serisul artistic nu mai este, în aceste condiţii numai expresia persona- 
lităţii criticului, care își elaborează stilul independent de natura ope- 
rei artistice; el devine condiţionat de însăşi natura experienței critice, 
pe care caută să o explieiteze, cit şi n unicităţii operei de artă pe cure 
vrea sii o aproximeze. Conviţionat de natura faptului artistic, care îl 
urmăreşte, stilul metaforic este în acelaşi timp şi efectul unui efort 
metodologic al criticului, care, pentru u-şi face sensibilă ideia, o aso. 
ciază concretului sensibil, împletind-o cu elemente plastice, 

Critica d-lui Vladimir Streinu este în inţențiile ei teoretice cu Şi 
în aplicarea ei directă o ilustrare a unui fel de „vitalism“ estetic, călă- 
uzit de substanta unică a operelor şi obsedat de redaren A pareri A ex- 
periențelor critice. Cititorul poate urmări in Paginile de critică iite- 
rară, ce nu cuprind decit un număr restrins de foiletoane şi studii, o 
activitate critică urmărită consecvent ani indelungi, activitate, care re- 
rien în acelasi timp mărturia unei indelungi desbatori sufleteşti, 

äci critica d-lui Streinu nu este, după exemplul scepticismului dezin- 
volt, o gimplă jonglare de idei, o luare de poziţii sau o dialectică a in- 
teligenței fără substrat afectiv, Preţuirea pe care o vădeste faptului 
artistic, seriozitatea misiunii pe care întelege să o îndeplinească, sub- 
linierea caracterului adesea incert şi aproximativ al investigaţiei èx- 
plică aecentul sufletesc grav Și recules pe care le desprindem din 
aceste pagini. Rindurile dela capătul pătrunzătorului studiu închinat 
d-lui Tudor Arghezi, sunt in această privinţă, edificatoare: „Și în sfir- 
sii, acum cind mecanismul arghezian îmi stă demontat în față sau cel 
puţin imi închipui aceasta, aimt că dincolo de teme, procedee, compo- 
zitio, ritmică, psihologje si influențe rămine un duh inanalizabil care 
mă umileste. Incerc o dramă de inteligență” — lpag. 24): 

Intelegere cuprinzătoare, estet format în şcoala ee enter pai 
poeziei pure, spirit refractar cărărilor umblute si comodităților de gin- 
dire d1 Vladimir Streinu a închis în Pa inile sale nu numai o activi- 
tata critică, dar şi o experiență de viață, Lectura cărții mulțumește pe 
căutătorii de metafore rare, pe prejuitorii expresiei cizelate dar şi ni 
gindirii precise, ca și a pătrunderii intuitive, a formulărilor conturate 
ca și a sugestiilor risipite, în aparență, cu nepăsare. Teoreticianul va 
obiecta însă d-lui Vladimir Streinu, trecerea repede, tangențială, asu- 
pra caracterelor structurale ale operei artistice, asupra conţinutului 
concret al creației. Postularea „unicului“, a faptului monadic, a vi- 
brației calitative de viață a operei, alcătuesc formule cu circulaţia în 
pindirea contemporanii. Autorul ar fi trebuit, pentru cristalizarea cit 
mai limpede a principiilor lor conducătoare, să se oprească asupra 
acestei date fundamentale cu precizări complimentare. Pără să ajungă 
la conturarea unui sistem, această amănunţire i-ar fi îngăduit o si- 
tuare definitivă a gîndirii sale critice. Dar în lipsa unei atari formu- 
lări explicita, cititorii vor afla răspunsul acestei probleme În articolele 
critice publicate în prima parte a volumului, 

JION BIBERI 


RECENZII 155 


MINISTERUL SANATĂȚII ȘI ASISTENȚEI SOCIALE: 
Probleme și realizări. (Imprimeria Naţională 1939). 


Cele patru volume masive pe cure Ministerul Sănătăţii le-a scos 
pentru a face sinteza unui an de activitate pe terenul sănătiţii pu- 
blice, oglindesc desigur o satisfacție, dar — pentru noi — ele înseamnă 
mal cu sonmă un angajament, Nu putem $ti dacă va fi posibil ca 
după fiece an de muncă să se publice măcar un volum de bilanţ de 
felul acestora dar vrem să credem că activitatea practică, actes care 
a pricinuit apariţia lucrării „Probleme și realizări”, aceea care se 
desfăsoară în depărtatul sat basarabean sau în fundul munţilor din 
regiunea Moților, efectiv, cu cheltuială de energie fizică şi intelectuală, 
şi răsplătită numai cu mica satisfactie a rezultatului imediat, va 
continua pină la completa evidenţiere a răului, pentrucă ar fi ponte 
abuziv din partea noastră de a pretinde şi o victorie acolo unde ina- 
micul n'a fost incă scos din intuneric pe de-a întregul. 

Nu vom rezuma Iucrarea de fnţă, deoarece interesul pe care-l 
prezintă se traduce în cifre $i am risca să trunalormăm darea noastră 
de seamă intrun tablou de statistică, Trebue să spunem ci, în ceea 
ce priveşte capitolul Realizări, datele po care ni le oferă studiul Mi- 
nisterului Sănătăţii dovedeze indeajuns cit de serios s'a lucrat şi căi — 
dacă n'ar exista celalt capitol: Probleme (dar nu probleme în sensul 
celor dezlegate pină acum, ci probleme mari, inerente unor anumite 
stări de lucruri greu de atacat) — ofensiva aceasta pur sanitară ar 
inainta mult mai repede si cu mult mai maro eficacitate. Tocmai la 
aceste probleme nm vrea să ne oprim, Foarte frumos, întradevăr, 
planul de organizare, atit ul depistării preliminare # nevoilor popu- 
laţiei, cit si al campaniei sanitare propriu ziee, Dar chiar d1 ministru 
G-ral Dr. Marinescu, recunoaşte în introducerea pe care o face tu- 
crării, că sunt factori mai presus dè puterile igienei şi medicinei s0- 
rinie, care condiționează sănătatea publică. Rate în primul rind starea 
economică a populaţiei, 

Frumoasa pagină pe care D- Ministru o consucră evidenţierii 
contradicţiilor si aparentelor paradoxe din viața țărănească, ar me- 
vita să tie reprodusă în intregime; 

„Care din noi nu ştie că la țară copilul pină la un an este stropit 
cu citeva picături de ţuică şi stă ametit şi adormit pină la întoarcerea 
mamei dela munca cimpului? 

Stie lumea că cei mai mulți copii sunt la locuitorii din munți Și 
ci stau pină la 150 insi înghesuiți în două camere de şcoală, iar cind 
se imbolnăvese de boale contagioase, pe regiuni, nu există aproape 
nicio posibilitate de izolare?”, ete, 

Este strigătul unul om cure a descoperit realitatea și e cutremu- 
rat de vina flagrantă a anumitor factori pe care această jalnică 
situatie îi trădează. Concluzia la care dsa ajunge — scrisă de alţii — 
ar părea revoluționară: 

„Singura explicaţie ar fi lipsa unei repartițiuni logice a produse- 
lor acestei țări față de masa populațiunii şi lipsa unei întrebuințări 
raionale a muncii”, 

lată una din acele probleme pe cari singură ofensiva sanitară nu 
le va putea rezolva, 

Dar mai există o chestiune tot atit de importantă și în fond còla- 
terali problemei stării economice: standardul de viată. Dar aceata e In 
functiune pe de-o parte de staren materială a populației gi pe de alta, 
de starea ei culturală. Si cum umindouă aceste condițiuni nu sunt la 
indemina medicilor şi personalului însărcinat cu ofensiva sanitară, 
iati un al dollea semn de întrebare. 

Dar la noi în ţară, se mai întimplă şi altceva. In afară de nenu- 
măratele boli favorizate de staren materială proastă şi de standardul 


a 


156 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de viaţă scăzut al poporului, observatorul conştiincioa poate descoperi 
altele haana nidi cu voie $i cu un seop precis de o clasă de oameni. 
Cităm din precuvintarea D-lui G-ral Dr, i maa rirni 

„Nu stim cu toţii că din niciun angajament, pe care 
1 fac cu țăranii pentru munca cimpului, nu lipseşte alcoolul: tulca sau 
alte băuturi mai tari cure le oferă pentru a-i excita şi a-i secătul 
toată puterea de m şi toată vlaga lui”? 

Gindindu-ne că alcoolismul, ca mai toate intoxicaţiile cronice 
cari civilizaţia actuală le-a ridicat ln rangul de „maniis, este o m 
de obişnuinţă, ne dăm seama dece şi cum dela o şedinţă la ctreiumă 
sub auspiciile „boerulul”, se ajunge la nărnv şi — mai tragice — In bău- 
tură din pevoo, Cu plte cuvinte, și la băutură în locul hranei. Deci, lu. 
crurile stau cam aşa: 2 

Situaţia sanitară a tării — ne-o arati toate datele pe cari ni le 

me Ja dispoziție lucrarea de față, — esta mai mult decit mediocră. 
solile medico-sociale acaparează regiuni întregi. La 100.000 locuitori 
avem 556 tuberculosi, (cel cari sunt cunoscuţii), 919 sifilitici, 1.707 ma- 
larici. Numai la 100.000. Campania din 1938 a descoperit, 1903 cazuri 
de febră tifoida, 9,062 dọ tuse convulsivä, 16 de tifos exantematic, 
ett, ete. 

Toate aceste boli — inclusiv cele contagioase — au un caracter 
zocial, adică su ercusiuni asupra situaţiei demografice, asupra ca- 
pacităţii de muncă a populaţiei şi — indirect — asupra vieţii econo- 
mice a ţării. In afară de aceasta, ele recunosc în cea mai mare parte, 
o etiologio de asemenea socială, Astfel, pentru bolile de mai sus, cau- 
zele determinante sau ajutătoare pentru dasvoltarea lor sunt — pe plan 
social — următoarele: 

Tuberculoza — convieţuire neigienică în familie, mizerie, lipsă de 
alimentaţie şi mai tirziu — lipsă de ingrijire. 

Sifilisul — defielenţa educaţiei sexuale a tineretului, deficienta 
oi rearea i antisifilitice şi — după declararea boalei — lipsa de in- 
prijire, 

Malaria — regiunile paludigene (cu mlaștini şi ținţari). 

Febra tifoidă — aşezarea defectuoasă a latrinelor sau inexistența 
lor, i ri de canalizare. 

Ifosul exantematic — uglomeraţiile de populaţie, mizeria şi insu- 
ficiența higienel corpo: 

Nu mai amintim de aşa zisele „boli de nutriţie”, al căror nume 
singur ne indică originea lor alimentară (lipsă de vitamine, de anumite 
proteine sau de săruri minerale) şi cari figurează si ele i 
ia mei bolile sociale. Asa sunt: ; core beri 

triva acestei armate pato ca şi riva ua 
demografice (mortalitate mare infantilă, deşi LA mol e apreciabilă), 
campania sanitară a pornit nu numai cu mijloace perfecţionate de 
di c cu medicamente, dar şi cu lucrări de salubritate (asanări 
de lacuri, băi comunale, construiri de latrine, îmbunătăţirea locuinţe- 
lor ete.). S'au trimis In toate colţurile ţării: mediei, surori de ocroti 
echipieri regali, premilitari, car au făcut tot ce le-a stat în putin 
Para a duce la îndeplinire misiunea pe care le-a dato Ministerul. Au 
ăcut-o —eredem — cu elan tineresc şi cu încredere în rondele viitoare 
ale ostenelii lor. Au ajutat şi cu vorba bună acolo unde, poate, nu ajun- 
genu medicamentele, ȘI, desigur, mulţi au gindit că numai din truda 
lor, ţara îşi va putea face o faţă nouă, o față de sănătate. 

Dar am văzut mai sus că atita nu este deajuns. Sunt încă pro- 
bleme referitoare ta acele condițiuni în depărtate 
sanitară a unei ţări, dar cari sunt în realitate în strinsi conexiune cu 


probabil primul care-şi dă seama de obstacalul pe care aceste chestiuni 
nitaye, şi-şi mărturisește 
mecompetinţa pentru soluționarea lor, Totusi, campania sanitară tre- 


1% 


RECENZII 157 


bue să continue: întii, pentrucă ea contribue la ridicarea nivelului cul- 
tural al ei; al doilea, pontrucă — în ceea ce priveşte tratamen- 
tul boaleior dacă nu profilaxia lor), acţiunea ei e salutară; şi al treitea, 
pentrucă ea scoute la lumină adevărata stare sanitară a țării, eviden 
pază nevoile populaţiei şi... pune pe ginduri, 

N, MARCU 


GEO BOGZA: „Țări de piatră, de foc şi de pāmint". (Bu- 
curești, ed. Fundaţiile Regale Carol II, 1939). 


Au fost scriitori care au plecat departo pentu a povesti dès- 
pre oameni şi despre pe:sagii. Reportajul a iinplicat aproape intot- 
denuna distanţa şi senzationalul, Trebulan descoperite fapte noui care 
să uimească, in Orient sau pe oceane, Oricum, propriul continent nu 
era destul de întins pentru frenezia reporterilor porniţi să intereseze 
prin inedit și surpriză. 

Geo Bogza este unul dintre puţinii scriitori care n'a urmat 
azeastă cale a evaziunii și care a inteles că aproape de el, foarte 
aproape, frebulau să existo oameni si lucruri tot atit de mişcătoare 
ca cele mai fermecate călătorii. 

La început, Geo Bogza este un spectator care povesteşte; dar mai 
tirziu, vezi că volumul constitue una din cele mal exacte hár als 
țării, din cite există, Căci acest serlitor care nu a merg prea departe, 
4 aritat că In imediata noastră apropiere se consumă lungi drame 
colective, complexe şi ingrozitoare, care nu ajung la cetitorul obisnuit, 
Cina trece prin toată cartea, şi îşi aminteşte de minerii munţilor, de 
grănicerii basarabeni sau de marinarii morți de febre În spitale, aste 
surprins, în primul rînd, de faptul că există atitea straturi de onmeni 
care se ignoră între ci, Cine îşi ia ochii dela hărțile geografice frumos 
desenate, în care o țară vale unificată prin culori şi legi administra- 
tive, şi întilnind existanţele ciudate de mizerie si suferință ale po- 
voslirii lul Goo Bogza nu poate erede că sub atitea acie de aparentă 
organizare, se ascunde marele număr al celor ce trăese în limitele 
metalice nle condiţiei lor. 

Reportagiile lui Geo Bogza din munţii Apuseni sau din Cadri- 
Inter, din Nordul Basarabiei sau din Deltă, conatitue şi ele o viziune 
monografică a condiției umane, care a fost fie ignorati în mod cut- 
pabil, fie văzută printrun romantism convenţional, 

„ări de piatră, de foc şi de pămint” esto o carta din care con- 
vnţionaliamul u fost exclus, Nu mai există ţărani veseli In haine 
da sărbătoare, nu mai există muncitori bucurindu-ae de munca lor 
cinstiti. Nu, nici sunt mari grupe de pameni care träesc în haluci- 
naţia mizeriei, care nu cunoae aproape nimic din înlesnirile curenta 
aiurea, caro trăese sub teronrea administrației sau a superstiţiei, Este 
aici un „azil de noapte” multiplicat ilẹ zeci de mil de ori, care se 
intinde dela un capăt al țării la celălalt, 

„Nimic convenţional în această carte aspră, Nici măcar ro” 
mantismul miloi sau comentariul revoltat. Fapte, fapte yi iar fapte, 
aṣa cum ur cerea ces mai riguroasă metodă sociologică; dar cu 
Wvaseb! rea că puzderia cazurilor nu serveste aici pentru a ascunde 
marile concluzii şi că nu se ia un exomplu-model. 

Apoi, nu este aci o literatură de cazuri. Volumul, făcut din 
reportagii disparate, a căpătat unitate artistică tocmai prin senti- 
mentul po care t} comunică: de a fi mişcat mari mulţimi de oa 
moni, Cartea este parcursă de grupuri numeroase şi puternice de 
indivizi care se schimbă mereu, fără a lăsa teritoriile cltorva, alegi, 


158 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Goo Bogza a redat aatlei, cu o atitudine social halucinantă, 
intrun mod veridic și cu un profund ton pontice, viaţa unor oa- 
meni de care nu se ocupă nimeni în mod sincer, din punct de ve- 
dero literar. Fără comentarii didactice şi fără a lua atitudine po- 
Htică, el a dat totuşi un mănunchiu de adevăruri atit de triste 
şi atit do crude, încit ele rămin ca unul din cele mal incontestabile d0 
cumente ale timpului. 

Explorarea. în adincime care a foal utilizată de romancieri pen- 
tru studiul cttorva indivizi. este folosită aici pentru mari cantități de 
oameni, aşa cum apar el uneori în miscitoare desene sat vuri, 

Seris întradevăr sub semnul veracităţii şi al alocvenței faptelor, 
acest năprasmie reportaj nu a exagerat nimic. Un obiect mărit de lupă 
aau de lunetă nu este exagerat, ci doar mărit, aceasta a fost şi atitudi- 
nea scriitorului dealtfel nu a adhogat aci nicio considerațiune strict 
politică şi nici măcar un prognostie asupra viitoarei dezrohiri a 
eroilor săl, : 

Dar seriitorul nu sa ocupat numai despre oameni nici. Ci și das 
pre vintul sec nl Dobrogei, despre morile de vint reale, sau despre iu- 
gheţul Duniirii. 

Cartea este mult animată, cind vorbeşte despre oameni în legă- 
tură cu solul. Cind vorbeste numai despre natură, Geo Bogza poate 
aluneca în „pitorese”—văzut ca termen de afiş—ca de pildă în descrie: 
rea deltei. Cînd vorbeste numai despre oameni, el poante fi puțin santi 
mental, —eéa ilẹ pidä cu locuitorii provinciei basarabene, Dar cind esto 
vm.ba de raportul dintre oameni si pămint,—alunei intotdeauna poves- 
tirea vibrează de putere. Fraza devine virilă, oamenii tăcuţi si invol- 
buraţi încep să fie animați, pe cadran acele se agită frenetic. Oamenii 
sunt, oarecum, o exereseență a solului la acest romancier cete stabi- 
leste între ei si geologie un fel de corespondențe secrete și subtila. 
nmintini alhimia renașterii, 

Mai e aici si un sentiment de ultimă căllitorie într'o cutia de aticlii- 
Oamenii nu fost văzuţi şi consemnat! într'a povestire. Dar ei conținuă 
să rămînă singuri cuprinsi de legi care trec deasupra capului lor. Este 
o unică si ultimă întilnire cu un om venind dintre certitudini interi- 
oare de lumini, este o priveliste puţin imobilă și funerară care scoate 
pe aceşti onmeni-—de sigur în mod neârept—din marile fenomene care 
îi vor cuprinde. i 

Viziunea aceasta puţin statică, tincturată de o aspră melancolie 
constitue însă un suficient moment artistic. Cu o retină de Impresia- 
mist, dar cu o exactitate de fotograf. Geo Bogza a creat relaţii între oa- 
moni şi natură. care nu mai pot fi uitate. Cine cunoaşte oamenii şi lo 
curile deseriza de el, nu le mai poate despărți de aceste imagini obse- 
danta. Cred că nici măcar un geolog sau un geograf nu ar mai putea 
uita, după lectură, că în interiorul munţilor sunt mine da aur, cu mi- 
nerit lor, că în Sud, emipreară zeci da mil de oameni înnchuniți de un 
gind. 

Arta povestirii ln Geo Bogza ține totodată de procedeele poetice $i 
de organizarea nnturaliată a temei. Astfel el utilizează cuvintul pină 
la crearea obsesiei, alteori aspru și grou luat întrun sens puțin abn- 
ziv, cuvintul contrastează cu fluiditatea. 

Un contrast există aproape întotdeauna de-altfel, făcut dintr'o as- 
tunsă vitalitate și un calm ago ga din cela mai crunte adevă- 
ruri sunt spuse pe un ton de litanie, 

E o bucurie de a semnala apariția „Țărilor de piatră, de 
fve şi de pămînt”, această carte atit de sinceră și voridică, în Rominia 
anului 1930. PRI ce 


vecenzi 159 


STELIAN J. POPESCU: Problemele unei economii dirijate 
în România. Anul 1939. 


Heperentant talentat al tinerei generatii de economisti, i 
pe băncile Academiei Comreisle si nutor e mai prea iona ia 
domeniul finanțelor publice, d-l Stelian 3. Popescu, se poate număra 
printre puținii epeeintisti capabili de a aborda o temă, atit de vasti, 
ca ilitatea și sarcinile „economiei dirijate” în tara noastră, Ba. 

use pe o serioasă documentare teoretică şi pe o bună cunoaştera 
a vieţii economice naţionale, autorul face în cartea sa o lungă oxcurale 
in teoria Șilințelor economice pentru a justifica teza susținută şi pro- 
pune apoi o serie de măsuri practice, fări a Infăţişa, desigur, tonte 
punctele de vedere asupra „economiei dirijate” ki fără a epuiza toate 
probiumele „atit de variate şi vaste“, în legătură cu aceasta, 

Furst de frumuseţea, armonia $i logica unei economii planti- 
cate, de idea că „materia trebue organizată”, d-l Stelian Popescu, am- 
plifică, fără să vrea, posibilităţile intervenţionualtemului de Stat în 
viaţa cconumică particulară, căutind să construiască acestui inter- 
venţlonalisru O solidă bază ştiinţifică. Ideea principali a autorului 
este că „tconomin dirijată, deşi de origină socialistă. iși ponte găsi 
aplicaţie și intrun regim de proprietate privată asupra mijloacelor de 
productie, turm e cazul ţării noastre, Totuşi, după cum observi si 2u- 
tol. în economia socialistă, planificarea economiei, e determinată 
de insiiși structura regimului, pe cind în economia capitalisti, on- so 
loveşte mereu de inviolabilitatea proprietñtii private 

„Planificarea pe pian economie, — serie d4 Stellan Popescu, — 
Unteşta la restabilirea echilibrului dintre productie si consumagle”. 
In sistemul de planificare socialist „producția urmăreşte să ridica din 
ce în ca mai mul nivelul mediu de trai”. Puterea de consum a po- 
puluţiei se dezvoltă deci paralel cu producţia şi astfel problema su- 
gara a gi n crizelor economice nu se poate pune. Aplicată sistemului 

e productio cepitalist, planificarea economică, înlocuind iniţiativa 
piei x dinamizată de dorinţa eiştigului, pierde caructerul său pro- 
air # aru de scop de n njusta producţia la puterea de absorbţie 
usii a pietii de desfacere, Astfel se năruie însăși ideia da bază a 
econamiel plunificate, care presupune un plan creator, un plan con- 
structiv, un plan de mărire și de deavoltare n producţiei, un plan de 
oaas ypa a omului impotriva naturii. 
© de mirare deci, că tonte planurile economice puse în apli- 
care in țări capitaliste sunt planuri de restringere a producției, de ot 
S rare a suprafeţelor cultivate, planuri de Infrinare a forțelor pro- 
ran ve de îndrumare a activităţii economice, spre producerea obiee- 
bo; r neconsumabile, in cele mai dese cazuri spre industria de riz- 
pg Si Intradevăr, diriguirea vieţii economice din partea organelor 
ari nu poate fi considerată en un fenomen normal In regimul de 
producție capitalist. Ea poate fi înţeleasă doar ca „mäsurile econo- 
ee cb se inu sub presiunea unul pericol iminent”, fiind cerute Sta- 
ui de însăși intreprinderile particulare pentru „aulvaren capitalis- 
ului în sine, a proprietăţii private, n profitului“. Acest „pericol imi- 
nont", ponte lun forma unei crize economice sau sociale, a unei ame. 
nințări din partea Statelor imperialiste cu „dinamismul şi agresivi. 
tuten lor permanent amenințătoare pentru Statele slabe gi neorgani- 
zate", cum e tara noastră. 

In vremurile normale, toate aceste idei ca „funcţie socială a pro- 
prietății”, „profit social”, „planificare parţială”, diferite „corectiri' 
aduse proprisihţii private, nu fac decit să jeneze activitatea economic 
a întreprinuerilor eupitaliste care se pun În mişcare numai dacă au 
siguranta profitului. Chei „fără acest nerv-motor care este profitul 
iniţiativa privită nu ponte fi activă”, Este adevărat că tendințe de or. 


160 VIAŢA ROMINEASCĂ 
RECENZII 161 


panizare a producţiei există şi în economia m in grei 1a sanaa gi 


stadiu de desyoltare. Dar iniţiativa lor porneşte treprinderi 
particulare cure se cartelează la Inceput pe diferite „ramuri de aeti- 
vitute economică”, lar mai târziu se întrunesc în concerne financiare 
uriaşe, care își întind influența chiar dincolo de granițele Statului 
lor naţional. Aceştia, avind prletatea forțelor de producţie, sunt 
e a comanda în viaţa economică, 


de fapt acel care au puterea 
Prin urmare ar fi greşit să acordăm organelor de Stat rolul ho 
tăritor în diriguirea economiei naţionale, mai ales că acestea pot ch- 


dea în „greşala biroeratizării” şi se pot ușor „identifica cu interesele 
iniţiativelor private”. Totuşi, contribuţia economiştilor din serviciul 
Statului capătă o mare însemnătate pentru orientarea inițiulivelor 
particulare, pentru studiul diferitelor lucrări de interes publice în care 
or rinderile private n'ar avea curajul să se hazardeze fără ajute 
rul Statului. Importanța organelor de Stat, se face simțită mai pu- 
ternie în situaţii economice anormale cind „principii pur economice 
cad pe ul doilea plan” și cind sunt „călcate chiar principiile de ren- 
tabilitate“, 

In tarn noastră, problema economiei dirijate întimpină două 
mari dificultăți: lipsa de organizare a aparatului de Stat, atit din 
punct do vedere al salarizării, cit şi din cel al oficacităţii muncii de- 
pusė, şi în al doileu rind, puterea de rezistență redusă a economiei 
noastre, fah de instabilitatea situaţiei economice internaţionale. 
Astfel după o lungă de tendințe nutarelee în economia 
noastră, suntem puşi astăzi în fața ideiei „spaţiului vital”, care, ras- 
turnin toate planurile anterioare, ar putea să ne impună „ronunta- 
rea la industrializare, renunțarea chiar la unele ramuri de fabricaţie 
pentru care eram deja utilaţi”. 

E semnificativ, că soluțiile practice de „diriguire” propuse de au- 
tor se referă la sectoarele bancar si industrial în care, datorită „iniţia- 
tivelor particulare", s'a ajuns la un grad de organizare şi concentrare 
dentul de ridicat. In schimb scopul „esenţial, Imediat al diriguirei eco- 
nomice pe bază de plan”, indicat de autor pentru țara noastră şi care 
ar fi „ridicarea economică, sufletească şi culturală a păturii ţără 
nesti", cu economia ei neorganizată, rămine în acelaşi „punet mort” 
în care l'au lăsat şi ceilalţi economişti, care au căutat în zadar „8o- 
luții eroice” pentru rezolvarea problemei noastre agrare. 

N. ROMANESCU 


Colaborările străine, care o 

í , cupă apro 

mană era nume mult cunoscute ale gindirii conien i neg et 
 D-nii Lion Brunsehvieg, Jacques Chevalier, Henri Goubisr, 


două directive, două atituqi 
atm , tudini care altădată îşi era 
gues Chevalier, pornind dela D Hiunțată definire grei îm be 


i apropiat de evenimentele ist 
pene, d, Rent Hubert Hne să e mod că errata o AA uduirile ra 


trăeşta un fapt grav: indolal 
u 4 A asupr i 
harrar (p. cc „ideologiile veacului XIX sau poeti i valabilă 
tur . „idealismul libertăți i, în 
fiece țarii, masse populare din ce în co iiad onadan maT rA 


D. Fr. Orestano exami 
1 SA i 3 : ineaz curentele fila 
sei ora lic (PRE Prticipa ale idealismului renan nene, nea: 
$ J}. D-sa relevă punctul de plecare comun Pyar 


| i 
ro problamii prea largă, şi care ar ciştiga în interes daci a ară 
z A 


centra asupra criticismului etie La 
1 ism tent in dire i 
pis PNS cotaborările străine sunt tiu și doua studi iatioană. 
„Asupra determinlsmului şi tauzalității in biologiei“ AL roa 
ü- 


+ determinisruul 


Istoria filosofiei moderne, vol. IV. Societatea Romină de Fi- 
losotie. Ed. „Tiparul universitar”. 


Prin volumul de aţă, „Societatea romină de filosofia” întregeşte 
tabloul genera! al filosofiei contemporane, urmind cn volumul al cin- 
cilea,—ultimul, să ne prezinte o istorie temeinică a filosofiei romineşti, 
In volumul anterior, fusese prezentată gindirea contemporană din a 
doua jumătate n secolului XIX şi cea din primele decenii ale veacului 
nostru, locul de frunte ocupindu'l filosofia germană, De astădată locul 
acesta de frunte îl deține gindirea franceză, atit prin articolele trimise 
de ginditorii francezi, cure au ținut să-l omagieze pe d-l profesor I. 
Petrovici, cit şi prin studiile colaboratorilor romini. Este studiată Insă, 
i în tablouri succinte dar luminoase, și filosofia străină pe care cititorul 
J romin nu o cunoştea pină astăzi decit din expunerile franceze sau gor- 
k j mane; este vorba de ginditorii reprezentativi anglo-americani, italieni 

şi spanioli, care şi-au grefat eminenţi interpreţi în d-ra N. Façon şi 
d-nii N. Tatu şi Edgar Papu. 


Moisil, în cara autorul 

at studi i: y 

logicilor nan-chrysipiene şi no meta Eta P ilor logi 

litäți pe predice rea romini sa prezintă, toate, cu aceleasi ca: 

volumului TAL: vut prilejul sä le subliniem într'o retenzi re 
i AM: strictă obiectivitate, conelzie şi claritate enzie asupra 


simţ analitic, legăturile acestora 
n i i cu problemele girn 
RN H iara han eneas onie studiată sub toat ri Poe sori 
$ e urmâresle tonte ] a. 
ra uturile s 
iza Parae e pe Lee în: n ac per intuiționismul Dau ea 
x "i storie Î 4 
filósofa di miine. „Bergsonismul date Seat Şi lee 


162 VIAŢA ROMINEASCĂ 


titvela 
i ăreşte d-l Jon Zamfirescu mo 
. itä comprebensiune urm: T 
viile concepțiilor celor doi ginditori trance Je un spirit filosofie 
Jean-Marie e he a gare nit pas uneori identice, Dat peA 
tiiu deslegurea ginditori, in 
pre ap a tezelor pentru care au militat ia par înţelegere, 


trat Lachelier fai de 
i să, rezervele po care le-a păs ntă do 
pipi, suni pr de curentul snti-inielect unii, ada pe Cs. 
asemeni pragmatismul lui Lonea idealismului speculativ (brad 


franceze acterul atit de ac- 
i „d. L Didilescu relevă car pe 
mie și sociologic ntologico manifestate de Emil Meyerson in problema 
1 
ranean: Pe ee raționalist al d-lui Lion Sr i gre merse 
telectunlist al lui Edouard Le Roy, men a rame 
anti n iseticei spiritualiste (Lavelle şi le ne), Despre 
puvi competent d. : 
cra itp pete şi interesante a acestui gindo EREA n 
pre Romet a. Bagar Papu, un mate cunaseter al 1ioaesyonlat, prin 
r 
ne expune intro va Gentile: driano Tilgher deşi este un Rind E 
perenge: ini Ceai n perenă mat saaana, SE ber ye Pesa 
italist”. La sS u i , d. i 
idealistă, dar un „ideali rue a desvoltării şi raţiunii idealismului 
o 
cräri 
à rindueşte în seria marilor lu 
i care 58 i i: 
Pele Mee) Ga punto de Filosofie“ păşeşte 2a eosed rr 
intreprinderi peoe mere Dieu Poe moderne, printr'o ză 
i 3 incheia a] 1 art 
matca ee văi vea e nu poet S a asist, ci gi ee > 
elementele noul pe care ci ea pene grei ere i din vo: 
iummele apărute, tendințele, problemele yi soluțiile diverse 


E, L-OULIAN 


MARIA BANUŞ: Poeme din Rainer m Rilke. Ed. „Fun- 
dația pentru literatură și artă „Regele Carol H”. 


i. numeroşi traducători, 
i îl itit, în ultimii ani, e 
Ural pa A Pee nume cunoscute prin proprie creat 


căru | 
i ia ti datorăm valoroase studii şi co aa 
tie. Danii en Filia (carea jui Rilke), Eugen Jebeleanu, $ Savin, 


RECENZII 163 


car Walter Cisek si alții au tradus u 


lui Rilke, d calea unor înce 
cit limba germană rămine accesibilă numai unei minorităţi a publicu- 
lui nostru literar. Traducerile acestea rămîn o inițiativă prețioasă, nu 
numai pentru realizările parțiale artistice, ci și pentru lărgirea ori- 
sontului poetic pe care le-au prilejuit, prin cunoaşterea poezie!) pure 
germane, 

D-na Maria Benus, care n publicat în ultimii ani numeroase 
traduceri din poemele lui Rilke, a adăugat o serie și mai numeroasă 
de traduceri inedite, iabutind să ne dea o antologie din intreaga lirică 
rilkeană. In volumul de faţă, opera lui Rilke ne este infățisată în tota- 
Htatea momentelor el caracteristice; cele șaptezeci şi cinei poeme pe 
care le-a ales traducătonarea, Aau cititorului romin, pentru prima oară, 
o viziune totală a lumi! lui Rilke. Traducerile răzlețe nu putuseră de- 
cit să schiteze şi să sugereze univaraul poetic rilkean, pe care îl aflăm 
de data aceasta intr'o transpunere din cele mail desăvirşite. D-na Ra 
Duş nu sa mulţumit cu exemplificările din „Cartea imaginilor” şi 
„Cartea orelor”, care au ispitit pe majoritatea traducătorilor, ci n tn- 
corcat.—ţi a isbutit, să Invingii dificultăţile poezial ermetice. care sa 
prag ~ In „Poeme tirzii”, „Poeme nowi“ şi, mai alea în „Sonetele 
citre eu”. 


Desigur cii orice poet traducător 
rituale. Insă afinităţile acestea 


n număr restrins din poemele 
rcări cu atit mal binevenite, cu 


porneşte dela certe afinități spi- 
3 t trebue relevate concrèt printr'o migi- 
lonsă tehnică poetică, printo continuă prijă de n trunspune adecvat. 
printrun simţ critic al limbii gi prin continua raportare la textul ori- 
inal. Cititorul care nu cunoaşte textul original poate judeca traduce 
rile. după criteriul nejustificat al valorificării traducerii „în sine”, 
Unii traducători ai lui Rilke nu isbutit într'adevăr să ne dea versuri 
minunate, care însă nu mai transpun poezia lui Rilke, cl sunt miei 
creații originale, 


Í caro Sau rupt de punctul de plecare. Astfel în cunos- 
ruta „Iniţială”, varsurile originale: 


„Aus unendlichen Sehnetchten steigen 
endliche Taten wie achirache Fontänen, 
die sich zeitig und zittern neigen. 


unul din traducători s'a 


depărtat cu totul de textul original, schim- 
bind sensul cu o tibertate excesivă: 


„Din dorurile noastre ne'mplinite 
se ‘nalja fapte, pline ca lsvoare (9) 
Cuvintele „pline ca isvoare” anulează complet sentimentul de 
“firşire, istovire.—care se traduce vizual prin curbele „fintinilor stahe” 
din original, şi cara estè original redat prin versurile d-nei Banus: 


„Din doruri nesfirșite sue, pleacă, 

fapte sfirșind precum fintini plăpinde 

ce timpuriu și tremurind sc-apleacă”, 
lată 


prima strofă din .„Cintae de dragoste”, în care alălurăm tra- 
ducerea d-nei Banus celei incercata de-un alt poet: 


„Cum să oprese suftetul meu spre a 

nu se uni cu-al täu? Cum să-l sul oare 
Me-asupra ta spre un alt ideal (>) 

Ah, cit de mult să-l cirmuiese aşi vrea 
la țărmu-acela'n beznr-ascuna, de ul 
puna 'ntrun loc străin, tăcut şi care 
să stea, cînd profunsimi vibrezi în val" 


164 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mi sufletul acesta, cum, 
repare por de-al täu? Cum să-l ea 
deasupra-ți, spre alte lucruri din afar 
Ce drag mi-ar fi să-l pot grep ape 
la adăpost, pierdut, în miez de seară, 
cort oale ra a 'mfioară”. 

~ „de e . 

e iei sui (trad. Banus). 


int cu totu! stră'n 

că traducătorul n introdus un cuv 7 yie 

gi in Brg deal), det ultimile patru versuri sunt și obscure, $ 
tate, $ y 

lipite de orice oe (de altfel poat stipin pe verei Hey 
A inversiuni greoaie, versuri ohscure, pehiompârt.« > a dan că 
vine site de valoare poetică. Şi totuşi, traducerile rox TENG, SOR 
vA zu strictețiă sensurile celo mai mnanţate, relev Ă n mana 
tim cea mai deplină realizare artistică. D-sa n grea „SE Rei er 
riika nu se reduce Ja o tematică, la un ansamhia A AE 
rr tie, ete N 
aceste motive trebue transpuse prin es redare e me bg ră 

int $i fiece sonor 
oor goa ronpi Meet irs de traducere prerioune. a. aoga: a 
entä pătrundere js arne Urini naa Sare Ace qusan d eon- 
n rd 
AA ae e cet cal. 'Traducerile dnei Band ia ipun prin 
Seset fericit aliaj a) afinităţilor Interioare cu daru par Set ae ti 
mii in acord cu orice ton poetic (ef. de ex-; „Ce tin aonr ti 
per iim urii” si „Numai acel ce 'mtre umbre” din „Son e dei 
ere Da n redat momentele liricii lui Rilke printr'o prevri zna 
boirai ), i pătrundere n faptelor. Astfel în poemele sin pri sie vo. 
einen ea dominantă pate parte aaan ppi i ae asi La 
eru 5 i j 
ie, rez nege lire a rin de y nesimtite, motivul Op me 
A ctre ciclu, ni se pare, începe acea dematerializare pe care 
Tisit-o in versiunea d-nei Banus: 


trăiesr viața în cercuri ce cresc 
pei lucruri mă întind şi trec. 
Poate că ultimul nu-l împlinesc, 
dar vreau şi pe el săi încerc. DEP 
„in jurul pate nori iri SEN un 

e milenii, p 

pry Apa jr încă: runt un goim, o furtună, 
sau un cintec mare şi greu". 


“ folosind totusi cu- 
iabutit să redea „poesia pură”, Et 
te paie eg eg oma eat iti coat, 
m s . 
eroii idei rr beer tul Saul”, în care se aude uree mg en 
Mal aoseutuat în primele, mai atenuat In utimele versuri, 
lizeară un „decrescendo” pur muzical: 


-i cum cintul coardei mele 
a: jo = prin care ne mișcăm 
împotrivă, buimaci duşi de stele, 
şi apoi ca ploaia ne lăsăm, A 
și "nftoreşte "n locurile-acele”. 


i „este pietatea ar- 
titus valoarea traducerilor de faţă, eë 
tistiok fais de arion vars al marelui poet, indiferent că acest vers se afla 


RECENZII 165 


intrun poem mai ur ogag sau maj puţin important D-na Banus 
n'a tradus un ansamblu de poeme alese arbitrar, cl a transpusa insăși 
poezia rilkeană. Oriunde deschizi volumul de fati, oricare vera con- 
firmă și întărește impresia că autoarea a realizat, printr'un remar- 
cabil efort artistile, o operă ce pretucgte cit şi originalul, 


C L-GULIAN 


ING. VIRGIL PAVLU: Obţinerea suflului din pirite prin 
reducere cu metan şi oxidare cu pet de sulf. Are i 


Astăzi, cind sistemul autareie constitue caracteristica din punet 
ile vedere economic a ţărilor în stare de puce, şi cind consolidarea gra- 
nijelor si blocurile creiază o uutarcje forțată în statele beligerante, teza 
do doctorat a dul ing. Paviu ne oferă o Intrezärire a posibilităților 
autohtone de intensificare a industriei noastre chimice, şi ne dä curaj. 

„Dacă răcămintele naturale de sult, situate atit da departe [în Spa- 
nia, Italia și Statele-Unita) pot deveni la un moment dat inaccesibile, 
pirita, gazul metan şi bioxdul de sulf (obținut prin arderea rezidiului 
re pirită rămas din reducere), le putem avea oricind la indemină, 
Munţii noştri Apuseni constitue garanția ncostor clemente. 

Procedeul de Preparare—asa cum îl proconizează autorul cele cit 
5e poate de simplu, Pirita ajunge să olibereze, prin reducere, pină la 
23 din sulful pe care- conţine, cantitaien rezultată erescind proportio- 
nal cu temperatura la caro se lucrează, 

Cumplectindu-se manevra cu oxidarea hidrogenului sulfurat obti- 
nut În cursul reducerii prin bioxidul de sulf rezultat din prăjirea rezi- 
iului, se obține pînă In RI din suliw) piritei, în staro pură. 

Mai rămina un rest sub formă de bioxid de sulf, care poate fi utl- 
lizat, ca și sulful pur, în industrie, agricultură, medicină ete... 

Teza d-lui ing. Pavlu na maj oferă o recapitulare a celorlalte tme- 


tode de obținere a sultului din pirite şi o listă n zăcămintelor de plrită 
și de metan din țară, 


N. M. 


C. WEPPER: Dicționar englez-romin, 138 pag. Editura 
Autorilor Asociaţi, 


D-l Prof. Wepper a luat asupră-si o muncă dintre cele mal aneyo- 
joase cind s'a hotiărit să roducteze și să tipărească un dicţionar englez- 
romin: în afară de lucrarea obișnuită în dicționare, adică de traducere- 
rea cuvintelor, mai trebuin să indice şi pronontarin fiecărui cuvint in 
parte, și aceasta, cit posibil, fără să întrebuințeze semne speciale, 
kreu de procurat în imprimeriile noastre, Se poale însă spune că dsa 
n reuşit în totul în această întreprindere, nsa incit dicționarul pe enre-] 
publică, în format comod ți pe un preţ nu prea ridicat, cuprinde cam 
tat ce este esenţial pentra cineva care vrea să citească englezeste, De 
altfel, întrun mie număr de pagini în inceput, se găsesc reguleje de 
pronunțare, o gramatică în rezumat, cu lista verbelor neregulate; lu 
sfirsit, un dicţionar de nume proprii, cu pronunțarea exactă. 

In măsura in care se poata constula acest lucru fără o utilizare 
mai îndelungntă, dicţionarul aste corect, adică nu lipsesc cuvinte şi 
traducerile sint exacte, O menţiune specială merită imprimarea: litera 
deși mică, este perfect clară şi, lucru esențial pentru o astfel de lucrare 
nu prezintă nici o rosătură sau $tersitură, 

Cred deci că dicționarul d-lui Weppur se va bucura dè un frumos 
succes de librărie, 


AG 


REVISTA REVISTELOR 


ARTA ŞI TEHNICA GRAFICĂ, Buletinul Imprimeriilor 
Statului, Caietul 9. 


i 
i 
i 


Esto o plăcere dintro cele mal rare så răafoi ip im 
în atit de bune condițiuni tehnico; de aceta ia acestei reviste esto 
tati întotdeauna cu nerăbdare de către cititorii ei fideli, 
număr aduce lueruri inedite și de un real interes artist 


să adune un materia] bolo. 
tristie mulțumitor, pentru artă situnțin esto pi mai încă. 
In țară la noi, numărul celor care Sana do chestiuaj care piar paien 
avea locul Jntr'o ustfel de publicație este foarte redus, poate toemal pentru că, 
pimă acum, publicațin aceasta lipsea. Să sperăm, deci, că apariția ei regulată 
gi excelente, va constitui un continuu îndemn pentru cci eari, prin 


în 
preocupările lor, sunt indicaţi să-i mmple paginele, 


i 
z 
i 
i 
: 
i 
; 
i 
zi 
| 


i 
5 
i 
f 
. 
: 
: 
{ 


noștri. Ne între! chiar, dacă nu ar fi eu putin ca, în numerele în earo 
i mey i a ie hore textele și toate ius- 


perta . 
truțiile eare nu sent cerute de celelalte articole, să fie aloee din opera artistului 
respectiv, formînd, astfel, un fol de album consacrat Imi. Sunt cițiva desenatori 
romini enre, fără îndoiulă, ar merita necastă cinste (este suficient să amintim, 
în afară de cel al lui Stefan Popescu, numele unor artişti ca: Steriadi, Iser, 
Pallady, Rosu, Btefan Dumitrescu, cte.). Numerele ar câștiga în omogenitate 


gi în interes. 
Cealaltă serba de nrtieale, referitoare În ornumentarea manuserimlor poas- 
tre vechi, o anunță d-l Emil Virtoeu, la inceputul articolului săa „Condi- 


oclo de documente eu miniaturi ale minăstirilor Cotroceni şi Radu- odk‘, in- 
actìt de foarte interesante ilustrații, Am prefera, însă, ca aceste articole să 
su se mărgineaaeă numni la simpla deseriere a 


REVISTA REVISTELOR 


tari, ar trebui să apară în mod ini 
constant în ile noosi 
aceasta nu lipesc, de À pe aa: 
acestora atit de e Rod er Aa av stat zi d cai 
Bemnalăm, din restul numărului, interesant isi 
tati, Vilcea, prezentată de d-na Marin esa Acer mi 


nieari, de ex.). Sarcina għairii unel astfel de caligratti ram 


uşor arhaizante, tot l 5 j 
cinatea poeta cet orce „Artă și Tehnică Genfiei“ gi-nr 


TARIFUL PUBLICAŢIILOR 


Dela 1—1.000 linii ...... ESTA TT: Lei 7 linia 
Li 1.000 linii în sus ' + HE Fa IR R OLE +. . - 5 Li 
Ştiri: Artistice, judiciare, școlare . . . n sarnana bi msi 
Bilanţuri, convocări, notificări ete. ....... seme w 1S 
Informaţiuni comerciale şi financiare, minimum 5 tinii . <. „ 123 „ 
Articole, dări de seamă comerciale etc., în corpul revistei . „ 2% „ 
Anunţurile colectorilor de loterii . . cc... . z DS 
Informațiuni loteria de Stat. o... ... pa a zii 
Informațiuni colectori de loterii , . . - . . sisueo ge a 


Intruniri electorale, anunțuri . . s > ,oo soso să arte 19 


ORICE ANUNŢ ÎN TEXT 


Anunţuri comerciale şi financiare cc... Lei 10 linia 
A AAS, dară hotăriri, cereri de naturalizare ete. 
fa anuai . s.a... EA rile 8... 
Acte de mulțumire; la informațiuni . . , . . asso îi 103, 
Cutia cu scrisori; plasat lingă text .., ....... i: i š 
Acto de mulțumire... os. s i-es are ea... . d 
Numiri, permutări, deplasări, decorări etc. la informnţiuni 
nedepăşind 10 linii ,..... petre S „200 bucata 
Extrase de divorţ simple ...... cae eo VRET AD 
Schimbare de nume; trel publicații . , .. s.s s 3400: e 
Anunţuri dela instițuţiuni industriale . . ,, s.. .-. 15.000 pagina 
a. COMO, e i... + RPR E Sep ST „15.000 „ 
„financiare, asigurări, oficiale etc. .....,... „2000 , 


Anunţurile editorilor şi librăriilor, se taxează după tarifat special, 


de cit 10 linii, se vor plăti cu tariful a 10 linii. 
curea sac cu fracțiuni de linii, nu se admit decit socotite 
la: 10, 15, 20, 25 ete. linii. 


Orice anunţ cerut să apară special, se taxează cu tarif special. 


Plata la orice anunţ sau angajament se face numai anticipat. 


1939 — ANUL XXXI 


Nr. 12 — DECEMVRIE 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 


N. A. GHEORGHIU 
VLADIMIR STREINU 


AL. PHILIPPIDE 
AL. GRAUR 

ION BIBERI 

ION ZAMFIRESCU 
PAUL ZOTTA 


N. MARCU 


MISCELLANEA  (p. 105) Giroudoua 
răabolu. — Wagner și filmul sonor, ~ 


RECENZII: (p.ti) Mircea Mateascu: Realitate şi aroare, 
Literar”, seria „cercetări filosofica”, 1938, — Potru 

du”, (Edit. Fundațiilor Regale, 1930). —/ Mircea Eliade: 
lorgu lordan: De quaiques traits caractéristiques du roumain. — 


DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIŞOIANU 


SUMARUL: 


Lacul Roș (p. 3) 

Din Rainer Marin Riike (versuri p. 7) 

O sumară de iarnă (p. 9) 

Poezii (p. 20) 

Ginduri despre Aldous Huziei (p. 23) 

Autoportret (versuri p, 29) 

lenăchiță Văcărescu popularizat în apus ip. 43) 

Cronica literară (Zaharia Stancu: Poeme simpla (1927), Tăimăciri din 
Serghei Esenin (1934), Alba (1037), Clopotul de Awr (1939) (p. 58) 

Literatura ntrăinătății (Mesuras p. 03) 

Cronica lingvistică (Acta Himguistiea p. 88) 

Cronica ideilor (Stări extreme şi stări intermediare p, 03) 

Cronica învățămintuluj (Nepotriviri Tatre taorie şi realitate p. 75) 

Cronica armamentului (Structura beneticiului în industria armamen= 
tului p. 50) 

Croniea ptiinţineă (Premiul Nobel pentru medicină, — Sultamidate. 
rapia p 8% 


şi sportul. — Amica noastr Europa. — Ploaie, — Vitimul 


Sașa Pană: „Munţii, nenptea, neliniștea”. (Unu, 1940. Oradea), — Institutul Central de Statis- 
Hc: institupuniie de maistență socială și de porotire, 


REVISTA REVISTELOR 


REDACȚIA ŞI PUBLICITATEA : STRADA AL. LAHOVARI Nr. 16 


A N Ea5ITĂTII (ŞI 


CL UDA N ti 
ADMINISTRAŢIA 

MONITORUL OFICIAL ŞI 
IMPRIMERIILE STATULUI 
BULEVARDUL ELISABETA, 29 


BUCUR E ŞT! | 
TELEFON 61820 


ÎI IEEE ET TITT 


Biranti responnabili: M. RPLEA şi © VIȘOIANU 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIŞOIANU 


Inscrisă În registrul de publicaţiuni perlodice la Tribunalul Ilfov, No. 382933 


ANUL XXXI 
DECEMVRIE 1939 


C, 22.167 


a e 


LACUL-ROŞ 


In curînd aceste singurătăți se vor împuţina, pină ee nu vor 
mai fi de loe singurătăţi. Ochiul sinistru al lacului se va imblinzi 
şi oamenii nu vor mai găsi în el nimie misterios. Munţii care-l îm- 
presură şi l-au despărțit de lume atita vreme, de la epoca zidirii 
celei dintâi, vor fi pleșuviţi şi străpunşi de felurite meşteşuguri 
necurate; oameni după oameni vor trece cu căruțe de foe, fără să 
se mai mire de ce ne mirăm noi acum ; altitudinea pură unde mai 
aflăm adăpost le va fi indiferentă ; vor zbura pe sus drăcovenii, vor 
intra pe sub pămint rîme de fier; vor spune unii: „Am aflat că ar 
fi fost cîndva aici, în această populată localitate, un tău eu nu- 
mele Ghilkoş — ceeace ar fi Însemnini ucigas. Nu se mai vede nì- 
mie, — „Poate să fie vorba de Lacul-Roș, ar răspunde careva; e 
probabil însă să fi fost şi o simplă invenţie poetică ; oamenii de- 
demult se înşelan en vorbe și petreceau cu înșelări. Seriitori vechi 
pretind că într'un lac cu asemenea nume s'ar fi prins şi păstrăvi, 
An exagerat; abia este loc în această apă pentru exercițiile noastre 
de inot“. 

Cu asemenea spaimă a lucrurilor viitoare am stat privind în 
vara trecută frumosul popas cu numele de mai sus, frumos popas 
între toate popasurile acestui pămînt. Drumul de la Gheorgheni 
vine urcind și coborind un munte, în serpentine. Localnicii zia 
acestor serpentine „eîrjoaie"“, şi le lasă la o parte, întrebuințind 
poteca veche care suie de-adreptul în pise și se prăvale apoi în 
ripă. Dintre păduri de brădet şi dintre ponoare puţin cunoscute vine 
pirăul Bicaz, alinindu-se în lac: după aceea deodată saltă pe trepte 


Popasul e pe polița lacului, Aici nu bat vinturi şi cerul s'ar 
oglindi larg într'o limpezime ca de lacrimă, dacă luciul lacului n'ar 


adincime de desişurile încileite ale pădurii străvechi şi de liane, 


4 VIAŢA ROMINEASCĂ 


acest tän oerotește în misterul lui păstrăvii, eu care noi undițarii 
um venit să ne luptăm. Dulci zile de August și pașnice inserări, — 
va veni un timp cînd nu veți mai fi nici amintire. 

Socotese acest moment — August 1939 — a m punet de ma- 
ximă lumină a peisagiului. L-am absorbit şi-l port în mine; va 
dura în mine cînd el în realitate nu va mai fi; apoi nu voiu ee 
fi eu; şi din amindoi nu se va mai pâsi decit vestigiul acestor rîn- 
duri, Din această clipă de solstițiu sufletesc, am încercat să mā due 
îndărăt în timp, ca să descopăr o imagine mai pură și mai simplă, 

Căutind să pătrund asemenea viață pentru totdeauna asfinţită, 
mă amuzam eu clipa prezentă, și en trecătoare şi fragilă. , 

Cind împungea soarele de către miază-ti, mă plimbam cu câțiva 
prietini spre intrarea Cheilor, In faţa poștei şi telefoanelor (căci 
acestea n luat ființă și la Lacul-Roș), pe o costişă trăgănată, se 
deschideau citeva gospodării modeste, între vilele de puțină vreme 
construite. Cind îmi înălțam ochii într'acolo, prindeam întâi în 
privire un zbor grăbit de fluturi, apoi descopeream după o pe 
de răzlogi câutăturile vielene ale celor două fetiţe, care ne pin- 
deau trecerea. Cum înțelegeau că le-am descoperit, porneau în 
fugă „la deal'*, borănind cu phetuțele şi ifiindu-și hainele minia- 
turale, tăiate ea și ale mamelor lor. Le chemum. Ele se opreau și ae 

toreeau inate. Ad 
A e ai ai măruţă o chema Floarea Vanesa. Pe cea mititică, 
Nuţa Andaricu. Aveau priviri neliniștite,, zimbete ascunse; ştiau 
că, după un sehimb de pia envinte, primese în minuţele lor o 
vamă, — tul nostru do trecere. 

Intăi cale obiceiu să se unter re “ iaia Pe urmă 

i cuviineios să se prelacă a fugi 4 
ae perlă sed evenimentul trecind pui se dz ; ele rămineau 
i te, privind de aproape dobinda. i 
Pera E piară de începe a se strecura din lac Bieazul, se 
producea al doilea atac la drumul mare. Era acolo un oarecare acas 
tor de cinci ani, en numele Vasile. Acela avea altă metodă, pe 
upăream în cercul lui de domnie, începea să cinte cu Meme in 
trișeă celor cinei oițe. Ne lisa să ne apropiem; sta întors cu fața 

spre munte, fără să ne observe, Apoi primea şi el vamă. 

— Cum ai învățat să area Vasile? 

— Cn oile... răspundea el vag. , 

Aştepta să ne ducem mai departe, ea să-şi vire pe urmă nasu n 
Pai zi, după ce am trecut de vama lui Vasile, am avut $ 
reprezentaţie extraordinară și uratuită, Auzisem că sar fi gi 
de câtva timp, musafiri la Laweul-Roș, cîțiva Egipteni adevărați, ră 
caseră de ln Nil şi se suiseră tocmai aici, ea să se bucure de ră- 
coare și ploaie, Aveau plăcere pentru mîncările locale şi pentru vi- 
nurile din văi. Pină într'acea zi binecuvintată nu avusesem prile- 
jul să-i eunose. Atunci i-am cunoscut, 


LACUL-ROŞ 5 


Erau cu feţe brune, rotunde şi vesele. Unul din ei, pentru mo- 
tive necunoscute nouă, arunease bastonul în sirmele de telefoane de 
sus, pină ce izbutise a-l face să rămiie atirnat în cârjă. lar acum cel 
ce-și avea bastonul între persoana sa și cer se urease pe umerii unui 
tovarăș, alcătuind ceeace s'ar numi o piramidă, și c'o rudă nodu- 
roasă, ruptă din lăstăriş, încerca să degajeze cirja de pe sirmă. 
Cum atingea bastonul, cîrja luneca pe sirmă într'o direcţie sau în 
alta, Cred că trebuie să fi fost la mijloc un rămăşag și că îndeletni- 
ciren aceasta interesantă dura de vreo donă ceasuri, pinind samă 
de starea de trudă și de năduşală în vare se aflau acei strănepoţi 
ai mumiilor, Coboritori din milenii, probabil că acordau o medioeră 
valoare timpului, Bun lucru, mă gindeam eu, să vii de la Egipt ca 
să-ți anini cirja în nişte sirme de la Lacul-Roş, 

Nu departe de căderea Bicazului, un om mai priceput şi mai 
înțelept decit noi a stabilit o nadă cu vin, bere şi gustări, la care 
pescarii se due de bună-voie, prinzindu-se cu ușurință, 

Cine, ne întoureem spre gazdele noastre, mai avem ceva de 
făcut la o punte a Bicazului. Strîngem cosaşi din marginea pajiș- 
tii și-i aruncăm pe rînd în pirău, așteptind ea priatinii noștri păs- 
trăvi, ştiuți şi cunoscuți la locurile lor de pindă, să sară, să atace și 
să înhape prada pe care le-o da Dumnezeu. De săptămini de zile 
Alecu, Ghiţă şi Zaharia, păstrăvii noștri, Își pâstrau țiitorile — ca și 
Nuţa, Floarea şi Vasile, — şi benefician de dajdia noastră. Tşi miş- 
cau aripioarele fine în unda limpede, bmenrindu-se în felul lor — 
ca și Egiptenii — de fragmentul de veşnicie ce li s'a acordat. 

După ce ne întorecam la gazdă şi îndeplineam ritualul ome- 
nese ce se chiamă prînz, stăteam ușteptind ceasul cel mai important 
al zilei — coborirea pe lac, în luntri. Din acea clipă mă desfăceam 
de lume şi trăiam cu tăul şi cu păâstrăvii, nrmindu-mi investigațiile 
fanteziste în trecut. 

Prima taină din trecut ce mi se prezinta era formația tăului, 
Cum şi ce s'a întimplat — ea să putem noi, în August 1939, pluti 
cu luntrea pe deasupra unei păduri de brazi? Potecile, ripele, de- 
simile, luminișurile sint dedesubtul nostru, Unde eîntau privigheto- 
rile, acum săgetenază păntrăvii, 

Povestese unii dintre localnici că s'ar fi scufundat valea și 
apele Bicazului au umplut surpătura, Alţii sint de părere că niște 
lunecări de straturi ar fi închis şi zăgăzuit valea, la ieșirea Bicazu- 
lui spre chei. 

Se poate; dar mie imi place să pun alteeva în locul unor ase 
menea aserțiuni, In locul explicațiilor ași pune mai degrabă un 
mister de nepătruns. Arune undița cu muscă artificială sau cu 
„devon“*, ascult puietul lin al pădurii de brad de pe țărmul din 
asfințit, și mă întore, etapă cu etapă, la singurătatea primordială. 
E o călătorie mai rapidă și mai sigură decit eu aeroplanul. E ceva 
ce cunoaştem de mult, de la bâtrinii noştri: „Cum să mergem, stă- 
pine? ca vintul ori ca gândul?“ — „Ca gindul — răspunde tot- 
deauna fantasticul erou din copilăria noastră şi a lumii, 


N a 


6 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dei acum un deceniu am umblat pe aici cu tovarăși care 
acuma sint trecuţi în lumea umbrelor. 

M'am mai întors iarăși, fără folos și cu bucurie, căutind — cum 
spune poporul — „pe dracu‘, (Pe care de-altminteri l-am găsit; 
asta-i însă altă poveste). 

Mai demult, cînd nu eram decit o posibilitate, cind trăiau alți 
oameni cu alte rîindnieli sub soare, — aici la Ghilkoș era numai o 
singurătate a sălbătăciilor, Umbla ursul la smenră pe la coala tău- 
lui; ș'un pribeag hălăduia subt o surpătură de stîncă. Era un 
fugar pe care îl aștepta ori spinmrătoarea în văile eu oameni, ori 
moartea în pustia de sus, de-a-valma en frunzele, sălbătăciunile şi 
virtejurile prăpăstiilor. A apărut o vreme, din cînd în cind. la focul 
de sub stinca ruptă, şi-l vedea o singură gaiţă, care avea cuib într'o 
scorbură de fag. I striga în limba ei şi el ridica ochii fioroşi. Pe 
urmă s'a prăpădit el; nu s'a mai văzut nici gaița; puhoaiele au dus 
la tău cenuşa vetrei. 

lată un cer gi mai limpede, într'un timp mai afund şi mai 
aproape de zidirea dințăi. Păduri și tăpșane. Trăieşte o lume de- 
părtată de podişurile de la miazăzi. Altă lume, eo totul despărțită, 
înspre văile câtră care curge cu vuiet de tunet veșnice Bieazul. 
Citeodată urcă de la acele văi și din poalele Ceahlăului oameni cu 
serică, trecind în plaiul Ardealului, La un an odată, după ce tree 
zăporurile, urcă acei oameni puţini. Și dacă intirzie lingă acest tău 
cînd se întinde fumegarea amuriului, iese din mlaștinile străfunde, 
de subt pădurea scufundată, balaurul despre care nu s'ar povesti 
dacă n'ar fi fost, şi-şi in pradă dintre oamenii călători. Aici a fost 
totdeauna locul vămilor; altădată erau vămi erincene; acuma s'au 
îmblinzit. 

Asa s'a dus veste spre amiază și spre erivâţ despre acenstă 
primejdie, pînă ce a rinduit Domnul-Dumnezen un baciu tinăr să 
vie la tăul cel negru. A adus en el sabie ageră şi a tăiat pe balaurul 
cel bătrin cînd a ieșit cu dinţii rinjiți la focul de popas. S'a 
erușit apa și s'a umplut de miasmă valea; dar a dona zi dimineață 
toate erau mai mîndre, apa se limpezise, flori nouă înfloriseră, 


Nu înflareau florile, 
Ii veniseră baciului oile... 


Turma a trecut pe costișă sunînd din tălângi şi deatunei acest 
loc a rămas curat şi luminat, Aşa l-am văzut în adîncimea vremii, 
pe cind soarele unor zile nouă şi mai puţin bune se scufunda după 
codru. 


MIHAIL SADOVEANU 


DIN RAINER MARIA RILKE 


CITITORUL 


Citeam demult. De-atunei de cînd acea 
ploioasă dup 'amiazä la geamul meu zăcea, 
Afară vintul nut mai auzeam: 

erä grea cartea 'n care m'adineceam, 
Priveam în foi ca 'n miște chipuri care 

se "'ntunecă de multă chibzure, 

şi "mcetimită, vremea mă priveghea n citire... 
Deodată filetes strălucitoare 

Și m loo de-a șirurilor încâlcire: 

amurg, amurg, cu văd în fiecare. 

Dar nu vreau încă să mă wit afară, 

și rinderile cărții încep să se desfacă, 

şi vorbele din yiruri se desprind 

şi se rostogolese și "n vote pleacă, 

Și pliu acum că ceruri mari se 'nlind 
peste grădinile străluritoare 

şi peste tot e înc'odată svart.. 

Şi iată noaptea vine văratecă și-adincă, 
ce e räzlof în grupuri mărunte se adună, 


pe drumuri lungi, ca umbre irec oameni împreună, 


şi straniu de departe s'aude cum răsună, 
multiplicat, puținul care se "'ntimplă încă... 


VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Tar cînd acum ridic din carte ochii, 

nimic nu e ciudat și fotu-i mare; 

tot ce exist "afară cu ştiu aici demult; 

şi-aici si-acolo lumea e fără de hotare; 

doar eu cu-aceste toate m "amestec tot mai mult; 

privirea mea pe lucruri cînd se lasă, 

pe grava lor simplheitate, — 

pămîntul din el însuși pare "ar voi să iasă 

și să cuprindă cerurile toate: 

şi prima stea e-asemeni cu cea din urmă casă. 
AL. PHILIPPIDE 


O SEARĂ DE 


Se întunecase deabinalea ajunseră la cabana Turing-Clu- 
bului, Ultima parte a drumul făcuseră cu lămpile de buzunar 
aprinse, orientindu-se mai mult după strigătele ce se anzean din- 
spre vîrful muntelui decit după semnele de pe copaci, care nu se 
mai vedeau deloc în întunerie, 

Locuri libere nu erau decit în dormitorul comun, „Ducă staţi 
mai mult, după sărbători, poate să vă dăm o cameră cu două pa- 
turi'*, le spuse omul care-i conducea. Mergeau după el, resemnați, 
în tăcere, 

„Dormitorul'* era o lungă magazie de birne, În mijlocul încă- 
perii ardea o lampă cu carbit, 

„Foc nu se face? întrebă Nora eu indiferenţă, 

„Aieia nu. Dacă vreţi să vă 'mcălziţi, veniţi sus, în sala mare. 
Tot acolo se serveste masa. O să suziți clopotul, cînd sună, 

Paturile eru aliniate pe două rînduri, ea într'un dormitor de 
cazarmă. Pături aspre, reci, acopereau un așterunt de pinză zerun- 
țuroasă, cenușie, 

Nora își seoase sacul din spinare şi îl puse jos, lingă patul ei. 
„Patul numărul 16'* spuse ea, citind o cifră vopsită pe perete. La 
15, se enlease Paul, îmbrăcat, cu ruksacul la răpătăi, în loc de pernă, 

— Vrei sä te speli? 

— Nu. 

— Vrei să măninei? 

— Nu, 

— Eşti supărat? 

— Sunt ferbeiţ, 

„E nedrept“* îşi spuse în wind. „Poate vrea să mă vadă plin- 
gind, Poate vrea să se răzbuna“, 

Ca şi cum i-ar fi ghicit gindul, èl o apucă de mină și o trasa 
spre el, 


*) Fragment din romanul „Accidentul: wub tipur în editura Fundației 
pentru literatură şi artă „Regele Carol TI“, 


i Vis UG Sân 4 


10 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


— Nu glumese, Nora. Sunt într'adevăr fericit. Totdeauna am 
așteptat pata ăsta, oboseala asta, noaptea asta, Aș vrea să fie o 
noapte lungă. Promite-mi că va fi o noapte foarte lungă. Š, 

Vorbea încet, rar, eu ochii deschişi. Nora îl mingie pe frun 

aul, ered că ai febră“, DA 
E Se duse spre patul ei să caute în ruksac tubul cu aspirine, dar 
pe urmă se răzginili. „Mai bine-l las să doarmă. E obosit : Fe 

Era în tot dormitorul un miros de bocanci uzi, de paie umede, 
de lemn putrezit, dar peste toate acestea — ca o voce po aco- 
perindu-le pe toate celelalte — un miros pătrunzător de carbi ce 

„Lampa asta nu se poate stinge?“ întreabă fără să ştie pe sine. 
o voce, din fund, îi răspunse mormiind. „Se stinge la ora RES A 

Ora 11, ora 11'*. Nora repetă cuvintele în gind şi nu le gāsi 
nici un înțeles. I se părea că noaptea aceea nu avea ore și că nici 
odată acele ochiuri de geam îngheţat nu se vor lumina de y E 

Cineva trecu pe lingă ei şi plimbă peste paturile lor . ampă 
cu baterie, pe care o stinse imediat. „Lume nouă, lume ere SEA 

Din cind în cind, se deschidea uşa dela intrare și o altă um 
intra sau ieşea. „Umbre, numai umbre'*, spuse Nora. RL Atata 
să distingă nicio figură. Pînă și vocile aveau ceva pate weenie 
noton, parcă ar fi fost o singură voce, vorbind dela dep i 
ferite. < ; 

dormit se gindi ea. In orice caz, citva timp nu 
mai ie eoi de carbit și acum îl simte din nou. cozi > 
clatină încet, cu o mişcare slabă de pendulă. Incă nu e ora - PA 
vreme ce e tot aprinsă. Vocile de adineauri au tăcut, „S'or fi 
or fi adormit“. r 

s peoria Simțea carbitul ea un praf acru, pină A n re 
gitlejului, Totul mirosea a carbit: pătura, perna, perg şi pas m 
batista pe gură, ca un tampon, dar mirosul trecea prin pinză, 

umed, seru. r = $ $ 
PO ridică dela locul ei, amețită, și merse vya Saori plane 
paturi. Işi auzea bocancii tropăind pe podea și își spunea: , pini 
să nu fae atita zgomot“, dar fiecare pas era o cădere, d peon 
o putea opri. Lângă uşă, își căută mai mult bijbiind skiurile și 
mauri rămase citeva clipe în prag, fără nici un gind, Simțea 
pe frunte, pe timple, aerul de noapte ca o zăpadă uşoari ia cu: 

Işi puse skiurile şi porni încet, neștiiind bine gr pa sosuri 
bana mare se anzeau voci, zgomot de pahare, risete. zone ar: 
ferestrele luminate și pe urmă întoarse spre scai po Ă sr 
Ciinele cabanei se feri din calea ei, mirîind, mesi ta sete 
giie în trecere pe blana lui ciobănească, pe urechi lui , 7 

Toate se depărtau ca printr'o pînză de somn, voci şi lumini. 


te. Nora 
iurile alunecau greu, cu un fognet de frunze usca 
Pa rs arăta zăpezii, în genunehi, ca o frină. Nu-şi dădea seama 


O SEARĂ DE IARNĂ 11 


de cit timp merges, Pe timpla dreaptă, avea o zgîrietură care sîn- 
gera. „M'am lovit probabil. Dar cînd? Dar undef‘ 

Lampa cu baterie era aprinsă şi aplicată, în stinga, pe buzu- 
narul de sus al tunieii, ca un far, „Pe inimă: gîndi Nora, Nu ți- 
nea minte nici cind a aprins-o, nici eînd a fixat-o de nasturele bu- 
zunarului. li urmărea pata albă de lumină pe zăpadă, pe copaci, 
I se părea că e o mică vietate, care aleargă înaintea ei şi o chiamă. 
Avea sărituri de veveriță. „O veveriţă albă“, 

La cotituri, muchea skiului zziria zăpada îngheţată, ca un 
virf de briceag, Era un zgomot ascuțit, ea un țipăt seurt. „Ar trebui 
să mă oprese. Ar trebui să știu unde merg“*. Nu ştia unde merge ; 
știa numai că nu vrea să se întoarcă. În urma ei, simţea încă acea 
oribilă lampă de carbit, legănindu-se şi aşteptind o „oră 11“, care 
nu va veni niciodată, 

Se opri şi încercă să-și adune gîndurile, Trebuia să fie, pe ver- 
santul celălalt al muntelui, un drum care să coboare spre Timiș, 
„la ora asta, Nora? Eşti nebună t“, 

Işi amintea parcă să fi văzut undeva pe o hartă sau pe o tablă 
indicatoare, un drum mareat cu romburi galbene şi albastre. In- 
toarse lanterna spre bradul lingă care se afla şi îl lumină de jos 
în sus, Niei un semn, niei unul... „Poate că dorm“ îsi zise Nora, 
„Poate că semnul ăsta pe care-l] caut, îl caut în vis, Simţea totuşi, 
sub degetele ei înghețate, scoarța aspră a copacului, Avea impresia 
că e la marginea unui vis, din care se zbătea să iasă, 

Pe urmă se pomeni din nou alunecind pe skiuri și nu-și dădea 
seama dacă alunecarea aceasta o intoarce În somn sau o readuce la 
trezie. Pata albă de lumină alerga înaintea ei mai repede decit îna- 
inte, mereu mai repede. Skiurile pierduseră bruse dim greutate şi 
pluteau fără zgomot fără obstacol. „Ar trebui să frînez* gîindea 
Nora, dar genunchii n’o ascultau. Era pe o pantă deschisă tare c0- 
bora spre citeva umbre de brazi, abea deslugite în întuneree. „Dacă 
nu oprese sunt pierdută“ își spunea Nora, dar i se părea că e vocea 
unei ulte Nore, rămasă în afară de vis și privind de-acolo, prin fe- 
reastră, lucruri pe eare nu le înţelegea. Incercă să se amucească spre 
dreapta en o mişcare de răsucire, care rămase însă fără răspuns: 
umerii, genunchii erau ca niște clape fără sunet. Skiurile, eu botu- 
rile apropiate, alergau după pata albă de lumină, într'o viteză care 
le ridica usor deasupra zăpezii. Nora închise ochii şi se aruncă îna- 
inte cu braţele deschise, cu capul în zăpadă. Avea impresia că în 
ultimul moment, cineva o impinsese din spate, Se rostogoli de cîteva 
ari la vale, eu skiurile împiedecate unul de altul. Zăpada o zgiria pe 
frunte, pe mâini, Un gust cald de singe îi umezea buzele, 

Acum avea într'adevăr impresia că se trezește din somn. Din 
somn său din leșin, Se văzu trintită pe stradă, lingă trotoar, în mij- 
loeul unui grup de trecători curioși, Anzea vocile lor și simţea o pri- 
vire de bărbat fixată asupra ei, privire pe care o cunoștea. Așa dar 
totul, totul fusese un vis... Aşa dar ne reîntoureem la acest acci- 


m e că 


12 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dent do tramvai, care nu se mai termină... Așa dar încă n'am reuşit 


i ami i îraseă pînă la mar- 
înd să-şi amintească drumul, Ar fi trebuit să se t 
ari de sus a poienei, din brad în brad, şi de acolo să strige. Poate 
că nu era prea departe, poate o vor auzi... Mai alea își dădea seama 
că nu trebue să rămînă pe loc. Un fel de toropenlă dulce o trăgea 
spre zăpadă, spre somn, și știa că somnul acesta îngeală. | 
Amîndouă skiurile îi rămăseseră fixate de bocanci, da: baston 
nele le pierduse în cădere. Se ridică, azăţindu-se eu miinile de un 
brad. Abia atunci băgă de seamă că era exact la liziera pădurii. O 
secundă mai tirzia. Şi totuși, și totuşi poate că ar fi fost o moarte 
bună, cu timpla strivită de um copas, Mai bună decit această noapte 
fără sfirşit care se deschidea înaintea ei şi pentru care nu maj avea 
estule puteri ca s'o străbată. 
r "Să tinem ochii deschişi, Nora, și să mergem. Cit vom putea. 
Pină unde vom putea”. 


Na-şi simţea decit rana dela timplă sîngerind. Era EA N 
senzaţie care mai stăruia în somnul greu cu care se lupta, „Ș 
merg, ştiu bine că merg, îmi dau seama că merg‘ : Se lovea uneori 
cu genunchii, eu miinile de copaci, dur erau lovituri care nu dora 
care nu lăsau urme. Nu-şi mai simţea skinrile în picioare. „Pon 
că leam stos“ — dar nu ţinea minte cînd. 

Į se păru că aude de undeva un lătrat de sine Avu puterea 
să zimbească. „Nu te amăgi, Nora, Nu crede, Nori d za 

Erau totuşi lumini printre brazi. „Să fi ajuns la cabană E 
Nu o recunoștea. Era o casă mică, numni cu două ferestre lumi- 
nate. Un ciîine ciobănese, mare cît un urs, lătra spre ea, din prag. 

„De ce nu sare la mine? Toate astea nu pot fi adevărate, Ar 

i să sară la mine”, 
pge cale ieşise afară din casă, bătu cfinile pe cenfă şi Inîndu-l 
de urechi, potolit, veni spre Nora. Ținea în miini un felinar pe 
care îl ridică spre fruntea ei și o privi cităva vreme. Era 0 lumină 
eare o orbea. Pe urmă, cobori felinarul și se întoarse în casă fără 
ci un cuvint, fără niei o întrebare. 
i „Toate astea nu pot fi adevārate"“ spunea Nora. Era mereu 
acelaşi vis absurd, care nu se mai termina. 


O SEARĂ DE IARNĂ 13 


Se auzeau voci dinăuntru şi pe urmă o tăcere mai mare. 


Ușa se deschise din nou şi, din prag, omul cu felinarul îi făcu 
semn să intre. 


. 
» + 


Nora rămase citeva clipe in prag, ezitind să intre. Era lumină, 
era cald. Iși duse mina la git, ca să-şi în fularul de lină și nu-l găsi, 
„L-am pierdut probabil pe drum'*. 

Lingă fereastră era o masă şi o lampă cu glob alb, Cineva geilen 
acolo într'un fotoliu și o privea, iar în picioare, puțin în umbră, 
era omul cu felinarul. „Ar trebui să-l stingă“ gindi Nora, uitindu-se 
spre acea lumină, care încă ardea, Pe masă era un cuțit, o carte 
eu seoarțe galbene şi un ceas care arăta o oră imposibilă: 9 şi 20. 
Se uită m atenţie la fiecare obiect în parte, 

„Ceasul ăsta stă'“, spuse en și îl arătă cu degetul, fără să 
ştie cui. 

Pe urmă se prăbuşi, dindu-și seama că se prăbuseste și mai 
avind timpul să-și spună: „Ar trebui să nu cad, ar trebui să nu 
pling“. Plingea în hohote, cu capul în miini, eu lacrimi fierbinți, 
pe care le simţea arzind pe obrajii Înghețsți, pe degetele înţea» 
penite, 

Auzen pași apropiindu-se, voci care se oprean deasupra ei, 
Cineva o mîngiin pe părul plin de zăpadă. 

Un glas tinăr şoptea cuvinte puţin cintate, ca Într'un vers, 


Wanderer tritt still herein 
Schmera versteinerto dia Kehwello 


Se opri un moment din plins ca să audă mnai bine și să ințe- 
lează, dar lacrimile, o clipă ţinute în loc, izbueniră iar, ca într'o 
nouă cădere. 

Două braţe puternice o ridicau de jos, cineva trăgea un fotoliu 
Spre cămin, 

Ca prin ceaţă, întrezărea în gura căminului butuci mari dè 
jar, arzind fără zgomot. Miini atente, sigure, îl scoteau tunica udă 
de zăpadă și îi puneau pe umeri o haină groasă de catifea — poate 
o baini de vinătoare — care mirosen slab a foi de tutun, 

Nora deschise ochii. Avea la picioarele ei un băiat tînăr, care 
a privea probabil de mai multă vreme, în tăcere, 

— Sie haben warscheinlich dem Weg verloren. Wohin gingen 
Sie den? vnn wo kommen Sie den? 

Nora nu răspunse nimic. Băiatul avea ochi albaștri deschigi, 
v frunte înaltă tristă, luminată de văpaia focului din cămin și um 
imbet puţin ironie, „E un copil'* gindi ea și intoarse capul să 
ăsească pe alteineva în acea casă streină pe cineva căruia să-i 
poată cere iertare pentru cele întimplute, Dar nu mai era nimeni, 
nici măcar omul eu felinarul. 


14 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


— Nu trebue să vă fie frică. Sunteţi aici la adăpost. Aveţi 
nevoe de odihnă. Dacă vreți, puteţi dormi, 

Vorbea de astă dată rominește, eu accent săsesc, dar fără apă- 
sare, cu un fel de întirziere, care desfăcea silabele una cite una. 

Se ridicase în picioare. Acum cînd nu mai era în bătaia flacă- 
rilor, fruntea îi era palidă, dar ochii mereu vioi, în albastrul lor 
copilăroa. 

Nora își aminti că văzuse din prag un ceas, dar nu mai ţinea 
minte unde și îl căută cu privirea. 

— Cit să fie oare ceasul? 

— Nouă jumătate. 

Ea repetă cuvintele, fără să le înţeleagă. „Nouă jumătate... 
Ce fel de nouă jumătate?'*... Avea în privire-o neliniște care aștepta 
răspuns, care cerea ajutor, 

El se înclină din nou spre ea și o privi drept în ochi, vor- 
bindu-i rar şi seuturînd-o ușor de umeri, ca și cum ar fi vrut s'o 
trezească din somn. 

— E nouă jumătate seara. Mă auzi? Este Joi, 20 Decemvrie 
1934 e senră şi e ora nouă jumătate. 

Nora îşi duse mîinile la timple, ca să-şi adune gindurile, 

— E de necrezut. Aveam impresia că am rătăcit ore întregi, 
Mi se părea că trebue să fie foarte tirziu, că noaptea e pe sfirşite.., 

Se opri pe gînduri... Băiatul din faţa ei o asculta mereu. Nora 
continuă cu oarecare greutate, cu o voce pe care nu şi-o recunoștea, 

— Veneam dela cabana Turingului. E lume multă acolo, Fegi- 
sem să mă plimb, să respir, să fiu singură. Cind am vrut să mă 
întore, n'am mai găsit drumul. Mi-au alunecat skiurile, am căzut. 
Aveam cu mine o lanternă care s'a spart sau, poate, s'a pierdut... 
Pe urmă, nu ştiu ce a mai fost. Am mers, am mèrs... 

Rămase cîtva timp tăcută şi pe urmă întrebă cu oarecare ne- 
liniște, 

— E departe? 

— Ce? 

— Cabana 'Turingului, 

— Citeva sute de metri, 

— Ar putea cineva să mă însoțească pină acolo, sau si-mi arate 
drumul? 

— Se înţelege că da, dar nu credeţi că e mai bine să rămineți 
aici? Cel puţin pînă miine dimineaţă? 

Nora eiti în privirea lui anumită îngrijorare, puţină compa- 
siune, deşi un zîmbet ușor de ironie perzista încă. „In ce hal trebue 
să fiu, Doamne!'*. 
=- — Nu vreau să vă sperii, dar cred că aveţi nevoe de odihnă. 
Este sus o cameră liberă. Am spus să se facă foc. 


Lia am pad mo 
f 


jeu i inat rer D >> 


O SEARĂ DE IARNĂ 15 


Nora Îşi trecu încet mîna dreaptă 
tă în 
ia Andi pisi ptă pe frunte, pe obraji. 
o m spus că nu vreau să vă sperii și s i y 
| inu şi v'am N 
pe grav. O zgîrieturä pe timpla dreaptă și alta A spe acc 
curs pisc singe. Să căutăm vată şi alcool, iii 
— Am eu în ruksacul meu, Dar e sus la i 
= iara pe cineva să-l aducă. Tre 
Nora rămase un 4 îndoi i 
qi ar e Aaaa la îndoială, gata să primească, dar 
— Nu, nu pot să rămîn, 
— De cet 
— Pentrucă nu sunt singură. Am plecat fără să spun că plee, 


Trebue să mă î E 
a a întorc, Poate a băgat de seamă că lipsesc, poate mă 


7 Soțul dumneavoastră ? 
=: Nora se uită la el, surprinsă de ace] cuvint, pe care nu-l gîndise 
nici odată și care acum îi făcea imposibil orice răspuns. „Pot 
să-l spun copilului ăstuia, pot eu să-i spun... piece 
E] hn o lăsă să-și termine gindurile, 
> da ps paza pentru întrebarea mea stupidă. Dar oricine 
Avea o neașteptată siguranţă de gest, 'Trecuse peste acel mo- 
ment penibil, eu o disereție de om bătrin, Numai o nșoară roșeaţă 
pe fruntea pînă atunei palidă, îl trăda pe adolescent. „In ce clasă 
o fi? * se întrebă Nora, Purta un pulover roșu cu mineei lungi și 
la git o eșarfă de lină, tot roșie, dar de un roşu închis, aproape 
negru, Părul blond, tăiat pe timple scurt, nemţește, îi cădea în 
faţă pe frunte. „„Trebue să-i stea bine în uniforma lui de teen". 
i Pe o ușă laterală, intră în momentul acela omul eu felinarul, 
Nara îl reeunaseu după statura lui înaltă de uriaș. Aducea pe brațe 
cițiva butuci pentru foc. Era îmbrăcat en un surtne vinătorese, 
inchis pină sus, ca o haină neagră de postav. In picioare avea cizme 
inalte, iar pe umeri o curioasă pelerină de stofă cenușie, largă, eu 
o glugă lăsată pe spate. A 
Băiatul blond îi vorbea într'o limbă, pe care Nora n'o înţe- 
legea, Vocalele eran greoaie, lungi și surde. Poate olandeză, poata 
un dialect flamand... El rise de neeste presupuneri, 
cita nein! Es ist nur siicksisch. Wir biede sprechen immer 
Dar omul cu felinarul înțelegea romineşte, ba şi vorbea eu 
vărecare greutate, destul de limpede însă. Nora îi explică unde va 
găsi ruksacul ei și ce trebue să spună domnului care doarme ia 
Turing-Club, în dormitorul comun, pe patul numărul 15. 


når trebui să-i seriu citeva cuvinte, se gindea ea. Poate că nu 
va voi să vină“, í 


AY IA A a Aa in A AE a i 
16 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dar omul eu pelerina cenușie îşi ridicase gluga şi plecase. 
Se auzeau încă cizmele lui afară. 


ind 
__ Mă wumese Gunther Grodeck spuse băiatul cel blond, E 
rămaseră singuri. Am 21 de ani, Sau, ca să spun drept, nu-i am 
încă, i L! 

"făcu un moment, cu o neașteptată întunecare şi șopti: „Din 
nefericire, încă nu“. Í yM ENA 

Pe urmă se scutură din această tristețe și ra tA 
îndirjire, ca și cum ar fi amenințat pe cineva: „Dar îi aven!'*. 

Nora zimbi, 

— Cind? A 

— In Martie. La sfirșitul lui Martie. A k 

O paloare străvezie trecea peste figura lui, fără să-i acopere 
"i E aiaee vă fie foame, spuse el cu vădită voință de a schimba 
vorba. Vä rog să mă iertaţi că nu v'am întrebat pînă acum, Mă due 

te i Lă 

zi ir d DAE a (snu, nu mi-e foame, se fost, mi-a 

wt.) dar el iegise din cameră, Jăsind-o singur ST 
pranz. e ainga pereţii luminoși, albi și cu grinzi mre 
fumurii. Pe un perete era o scoarță roşie și două Saroi or i 
Fotoliile şi un divan eran făcute dintr'o cretonă înflorată, de e “i 
deschise şi tot din aceeaşi cretonă erau şi perdelele la ferestre, C 
minul era ţărănese, eu vatra deschisă larg, parcă ar fi fòst o ușă 
de intrare spre altă încăpere. etate odaie semăna în același timp 

cabană de vinătoare şi cu un hol. 4 

ui “Pe o stajer erau citeva cărţi nemţești şi un portret de tene 
desenat în creion. Desenul era fin, estompat, parcă puţin șters de 
bar ARE, revenind în cameră, o găsi pe Nora în faţa acelui 


? * 

Băiatul tăcu a clipă. Pe urmă, ea întors din depărtate gin- 
duri, spuse: 

— Aici locnese numai eu cu Hagen. i 

— Nora neștiind despre bine e vorba. 

— veți ea y'a deschis, Omul eu pelerina vans: 
Trebue să-l cunoaşteţi din nume. Nu vă amintiți? Din Niebelungi 
din Qătterdămerung? Intunecatul Hagen! 

— E numele lui? 3 vee. Vă 

— E numele pe care i l-am dat eu. Cred că i se potri 

-rog să nu-i spuneți altfel. Aici pe munte, toată lumea știe ehl 
chiamă tpa. 


O SEARĂ DE IARNĂ 17 


__ — Aiei pa munte..., repetă Nora ginditoare. La drept vorbind, 
nici nu ştiu bine, unde mă aflu. Ştiam că există pe tot muntele 
numai două cabane, Despre casa asta nu mi-a vorbit nimeni. 

— Pentru că n'o ştie aproape nimeni. Am clădit-o astă toamnă. 
Cind a căzut prima zăpadă, în Noemvrie, nici nu eram pata. Nici 
acuma nu suntem cn totul gata. Seara, pe intuneric, nu se prea 
bagă de seamă, dar miine dimineață o să vedeți că lipsese multa 
lueruri, Poate o vom termina, la primăvară, dacă va mai fi nevoe 
de ea. Da, poate... 

Din nou era în expresia Ini ceva Îndirjit, ea o amenințare adre- 
sată euiva nevăzut. Pe urmă, zimbetul lui ironie aduse puţină pace 
pe aċen figură de copil ingindurat. 

— Trebue să ştiţi că aici nu intră nimeni. Vrean să spun că 
nu primim pe nimeni, Faffner nu ne-ar lăsa, 

— Faffner? 

— Fafiner e ciinele meu, L-aţi văzut poate mlineauri, afară. 
E un ciine mare, eiobănese. Mă întreb de ce nu v'a atacat. 

— Vă pare rău? 

— Na. Am Încredere în el, In familia noastră, în familia 
Grodeck, Fatiner și cu mine nyem nceleași antipatii, Faffner urăştie 
vumenii pe care îi urăsc. 

Avea sub paloaren lui de copil, minii scurte, intense, cure nn 
durau decit ọ secundă și se stinpenu apoi într'o mare tristeţe. 

— Treo zile intregi, zise Gunther, în care nu auzim nici o voce 
streină, nu vedem nici un om strein, 

— Totuşi ziceai că nu sunteţi departe fe cabanna Turinrnlui. 

— Nu departe, dar bine ascunși. Cunoasteti Dreimiderlwiese ? 

— Poiana Trei fetiţe? 

— Dacă vreţi... Eu îi spun pe numele ei săsese, Așa m'am 
obişnuit. Bi bine, cabana mea e ceva mai sus, spre nord, nord-west, 

— Nu se poate! exelamă Nora, 

— De ce nu se poate? 

— Pentru că nn mai înțeleg nimic.. Mă eredeam cu totul în 
cenialtă parte a muntelui, pe celălalt versant. Cind nm plecat, stin 
bine că am luat-o spre virf, cu gîndul să tant drumul care coboară 
la Timiș. Nu înţeleg cum am ajuns aiei, 

— Rătăeind, 

Nora repetă onvintul după el, 

— Da... Rătăcind... 

Gunther Ină un creion şi un bloe de hirtie şi se apropie de Nora, 

— Mi se pare că tot nu sunteţi lămurită, Tată! Să girem că 
aici e cabana S. K., V. aici cabana T. C. R, aici Dreimiderlwiesa.,. 

Creionul lui trăgea linii subțiri pe hirtie. Nora urmărea cu 
atenție mica hartă improvizată. 

— Ei bine, dacă unim cm cite o linie dreaptă cele trei punete, 
avem un triunghin și cam în mijlocul arestai triunghin, iată aici, 
este cabana noastră, 

Afară, sub ferestre, cîinele mîrtin. 


18 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


| Tagen, zise Gunther. 
rulz atit ca eu o teamă pe care nu o pase emaan 
S$ Nu. Dacă ar fi singur, Faffner nu s'ar fi trezit somn, 
i ineva. X 7 ai 
Fi tat rani amindoi în tăcere, paşii care se apropiau, ua m 
era rezemat de cămin, cu brațele deschise. Se mita sare arh ză ez 
cu un glas şoptit, pe care Nora îşi aminti al mwi fi a 
SeAră : 
Mancher auf der Wandersehaf 
Kommt ans Tor auf dunklen Pfaden... 


= 
> + 


Pfaden.. Pe întunecate cărări... A ş 
ter a gindea Nora privindu-l pe Paul me pura A 
tr'sdevär nimeni nu vine dintr'o mai adineă noapte, pe 
necate cărări decit omul ăsta. 
Morse spre el, ea să-l rar era 
-— ï ai jte s'au ae å 
I pek; T hi l-a văzut de mult, că-l a pete ui pla 
deapărțire i ar fi vrut să poate face pantin et Ya e Vi E tios- 
tandreță, unul de recunoaştere, un semn de înțeleg 
F T P de Drak. ca să-l prezinte lui Gunther; băiatul însă ieșise 
fără să spună vreun cuvînt şi îi lăsase singuri. 
— Vino aici, nagta Paul, 
ili să Ā otolin. 5 
ace au saca mi ri pet a a 
i prin păd rin zăpa fite F i 
Sant aie și mapi de cind am girat Spu mă wrai, ms 
mä i apn 1 D 
= iapa URA ţină mereu, Aş vrea să nu mă înțore 
3 naa ; - 
ui ae mina dreaptă spre flacăra din cămin, ea şi cum ar 
t s'o prindă între degetele lui desehise. „le aa 
n — Mă tem de un singur Imeru : că mm e respir nt 
lecat... că totul se petrece în vis.. ins ea Aso 
pen tul nu e decit un vis din care s'ar putea rr nar REA 
: Vo bea în şoapte, ta şi cum s'ar fi temut ca propri 
or „ta 
i ramăni flacâre 
za air re pag mă asta care arde... S on ` p A isosta 
adevărată? Unde ai mai văzut, decit în vis, o flacă arna 
aşa de uşoarã... Uite, tree cu dop via n) pă E A tg. 
i vie, il prinse á 
su “Paul, tu at febră. Nu ştii ce vorbeşti. Trebue să te culci, 
LA g că nici n'o aude şi continua să vorbească cu același 
glas înăbușit. 


O SEARĂ DE IARNĂ 19 


— Când a venit omn) acela en pelerină neagră şi m'a bătut pe 
umăr și mi-a spus să vin eu el, nu lam întrebat nimic, dar încă 
odută mi s'a părut că totul se întîmplă în vis 

Işi ridică ochii spre ea. 

— Şi tu, Nora, nu ești și tu cu mine, în același vis? De unde e 
rana asta la timplă? De unde sinurele ăsta pe frunte? Eşti sigură, 
spune, eşti sigură că nu ne ingelăm f Eşti șigură că e adevărat? 

— Vrei săi fie udevăratf îl întrebă ea în şoupte. 

— Vreau să dureze. Să nu se termine. Să nu mă intore, 

— Unde? 

EI fien un gest va 


g cu mina, arătind ceva dincolo de fereastră, 
dincolo de noapte, 


Eran la masă toți trei, tăeuți. Se 
lui Hagen, care le aduce piine și vin, U 
cămin cu un zgomot surd. Intoaruară 
Nacările, un moment înviorate, se lini 
arzătoare de cărbuni și cenușă. 

De afară, sub fereastră, se auzea o răsuflare prea, ca de urs. 

— E Faffner spuse Gunther, Nu ponte să doarmă, Simte că 
se întimplă cava neobişnuit, 

Era la masă între Nora și Paul. Se uita In unul și la celălalt eu 
o privire gravă, în care ochii lui albaştri îşi pierdeau zimbetul, 

— Mi-ar fi gren într'adovăr să vă spun eit de neobisnuită este 
venirea voastră aici., cît de neobişnuită pentru noi trei, pentru 
Hagen, pentru Faffner, pentru mina... 

Se ridică dela masă, se duse spre fereastră şi rămase acolo 
citva timp cu fruntea lipită de geam, uitindu-se afară, în noapte. 


Cu o voce schimbată, spuse ea pentru el, şoptind, Parcă ur fi 
fost un deseîntee. 


auzea numai pasul greu al 
n butur de jar se prăbnşi în 
toţi trei capetele într'acalo: 
Ștean ngoure pe o grămadă 


Wanderer tritt still herrin 
Sehmaerz, veorsteinerte die Sehwelle, 
Da erglănzt in reiner Helle. 

Auf der Tische Brot und Wein, 


Se lăsă apoi a tăcere adineă, după care Nora îl întrebă, tot în 
mpte: 


— Ce esta? 
— Un poem. A fost seris mai de mult de un nustrine tinâr, 


mort în război, Se ehiamă „Fin Winterabend..."*, O seară de iarnă... 
Și întoreîndu-se spre ei, îi întrebă: 


— Nu vise pare că seamănă cu scara aceasta ? 


MIHAIL SEBASTIAN 


LECȚII 


Tăblitele de-ardezie-s frecate: 
Ruretele ce-atirnă mări în sfoară 
A şters greşelile: ca'ntija oară 
Po ele-a linii roșii, ferecate. 


Vom serie cum se-adună în pătrate 

Și cum se scade, pin” la cifra chioară, 
Ca nota cea mai proastă: restul sboară, 
Ca regula'n pedepsele lălrate. 


Vom sta'n genunchi visînd la alte cele, 
In recreații vorbele spureate 
Leom învăța din ghioale și surcele, 


Vom fi elevii triplicei Hecate, 
Ca să ne stringem, oale și ulcele, 
Absenţe negron alb inehenărate 


SURDINĂ ALBĂ 


Sunete simple, 

fulgi 

căzind se topesc, 

tin 

alții mai des, 

în liniștire, 

umed 

păten jemiş de văsduh, 
siegi plutit, 

se deslipese de colori, 
singuri, 

nerätäciti 

în cringul 

verilor plins, 

ca într'un somn de copil 
schimbă 

nădejdii de stea 

tot ne ating, 

sunetul îl oploșear 
într'un azur 

nemitor, 

dor neroshite ghicitori, 
lumi de mărgean 
se'ntregese afinat 

în afunduri 

trezo 

de moartă 

maró... 


PLOAIE PE GEAM 


Mânușo ncugră în fereastră scursă, 
Rupt nor pleanit de fulgere și tunel, 
Cind mirosul de praf se face sunat, 
Dim uscdciunea stoarsă ouge mursă. 


Pe sticlă noi pun alge transparență, 
Cu'n pie rămase rădăcini, ca'n Ursă, 
Marina, lungă'n rătăcire cursă. 

Dar odisei mai lungi de aparență. 


Porvazul gilgiie atlasul sdrențe, 
De rod mărunt, clăbucul, judecata 


Spre nunta'n care mirii pot fi minit. 


Dorințta'nadoaie şapte diferențe 
Din sănătateu-i erud nevindecată — 
unii! 
0, neagră mină, mină a minuni 
ŞT, NENIŢESCU 


GÎNDURI 
DESPRE ALDOUS HUXLEY 


Un. francez bătăios, eare nu esta luat prea in serios, e drept, 
de compatriaţii săi, dar eare are multe selipiri, a calificat acum 
vre-o 15 ani see. XIX-lea, drept. stupid. Această afirmație suge. 
Pează ideea că see. XX-lea, èste ou totul diferit și probabil în bine 
faţă ce predevesorul său, bine înţeles din punet de vedere a ceeace 
esta, în sens foarte larg, esențialmente omanese. Asunenea incidente 
pe care afirmaţia lui Leon Daudet, el însuşi un antentie om al 
sec. XIX-lea, le-ar găsi eventual în noi, trebuiese respinsa hotărit. 
Secolul XX care în înţelesul ce ne preocupă începe dela 1914, 
nu este nici eu totul altul, ceeace ar fi o imposibilitate şi nici nu 
e În progres faţă de omenesrul secolului a) XIX-lea. Felul însă 
în care s'au pus și s'au trăit principalele probleme eterne ale vieții 
după ce în 1918 se terminase, mai exact printr'un armistițiu pre- 
lmgit decit printr'o pace, primul războiu mondial, au făcut pe 
mulți supraviețuitori ai secolului al XIX-lea să rămină cu totul 
dezorientați, să nu mti recunoască şi să arunce chiar anatema 
asupra lumii, noi în aparență, care năștea. Caracterul agitat, gri- 
bit, sineer pină la brutalitate, nelinigtit, aproape spasmodic, al ge- 
nerației care Ina conștiință de sino în epoca haotică si chinnită din 
prima decadă de după războiu, a făcut ca să se poată spune cu gren 
cum vede lumea, ce preocupă mai intens pe membrii acestei 
generaţii. 

Acest proces Ce luare de conștiință, carnețeristie și hotăritor, 
s'a făcut cu greu, tocmai din cauza trăsățurilor dominante ale vre. 
murilor, care imp! că schimbări brusti, fulgerătoare, în aparență pur 
capricioase şi nemotivate, de atitudini la oameni ca indivizi, trans- 
formări zpuduitoare şi radicale la colectivități. 

Membrii generaţiei precedenta, care în virtutea unui fel da 
inaintare la vechime deţin încă în multe state o bună parte din pos- 
turile de comandă socială sau oficial spirituală, deşi simțeau, pe 


li 


24 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lîngă multă neînțelegere și o animozitate peer pix maai A 
repeat de pna eee lia mţia lor, făcută în 
de acest neliniș e i 
is pen delieateți de hipopotam, a tins mai mult efon. 
eeesibtuihe marete ga i social Aplica papey. 
rasta lor, ciştigate prin fel de fel de perpe ari A mi 
erati nouilor veniți și anume acelora re i seg: 
tentiei noi. Odată acest scop atins, momentan și p fi A aa gri 
tinănă a fost lăsată să se descurce sin gură, cel puţin ea i 
ikani mai puțin perieulos imediat. Intre cele Aer să ea Arată 
ciori paza icon ară fel puei în perete, Cin sînul 
ări i re au avut reuşi mori 
o ine goe pte dea a să se recruteze, pe cale de era pn să 
i art i intrepreți firești, artiști de preferință aţă A 
Riga pan prima generație a secolului al XX-lea se va g 
Lă 
i i formula 
F: ge îi mu au avut nevoia să-și aplece urechea, neaga ari 
e tă și să asculte ce se ibătex în sufletele tineri. St îs 
Pat să dea expresie prupriei lor a morti iza fs 
făcut dece ri atit de fericită, de potrivită, de au atică tost 
P RE en entuziasm şi sancționată peit NS țişare admi 
ia de către intreaga tinereţe a omenirii cn -= ui 
Unul din rezultatele tendinței spre nnitormizare, 


Ar 
standard al omului contimporan carel face, ce e crept, să pia 


; ional al fiecăruia, este că face 
mult din pitorese, din i un intelectual format 


rd 
7 iversi i. eu altul format la Oxford, 
sitemap e a gaasiga pai nu chiar la Belgrad sau la 
părăsind bătrina El-Azar ă orei 
fel ca induşii care vin in Angi 
ca și numeroșii chinezi Ce 


sparge Sa Soy i 
oricât de eredineioasi și nimerită ar fi ar cădea 


GÂNDURI DESPRE ALDOUS HUXLEY 2 


Unul din acești mari erentori de artă şi mai ales în acest sens, 
este, credem nui, scriitorul englez Aldony Huxley, 


Purtător al unui nume mai de mult ilustru În istoria gîndirii, 
un ascendent patern ul său fiind o celebritate ştiinţifică, Aldous 
Huxley are o hereditate care] pune într'o situație privilegiată. 

Orieit ar vrea cineva, pătruns de prejudecăți egulitare, să 

limiteze importanţa aseendenței bunăoară numai la cai sau la cîini, 
nu ar putea să nu recunoască rolul pe care aceasta a avut-o în cazul 
lni Huxley cît și acela al mediului de înaltă intelectualitate în care 
n trăit. Tatăl siu era profesor de filologie la universitatea din St, 
Jack și se prea poate ca multe trăsături redate răutăcios ale unui 
filolog, cure esta toemai tatăl unui personaj ce poate fi o personi- 
ficare a lui Huxley, să-i fie inspirate de maniile tatălui său, Pietatea 
nu este partea tare a autorului nostru. Mama sa jeger de ssemenea 
dintr'o famitie de intelectuali rafinați, Se poate ușor hânni că în 
acest mediu, de foarte tînăr, Huxley era să fie cn totul familiarizat 
eu cele mai subtile probleme ale științei moderne, Cum însă tem- 
peramentul sän nu-l va împinge spre știința pură, va face un fel da 
ştiinţă îmbinată cu literatară, ud'că va presăra în opera sa, de pe 
seum destul de amplă, miei dizertații, aluzii, sau mai ales glume cu 
caracter științific pe care gustul săn de diletant, datat en humor 
foarte seeentnnt, îl va faee să le aleagă on o notă de grotese, de cu- 
riozitate, ce le face aproape întotdeauna interesante pentu lectorul 
destul de mămulit că pe neaşteptate face știință, Mai ales biologia, 
dar și fiziologia, fizica, etimologia, etnografie, medicina, ete., furni- 
zmză materiale variate acestui oelaetism diletant, dar uneori destul 
de pendant și chiar inutil Spre pildă într'un loc în cunoscutul 
„Contrapunet'!, ni se deseriu micile oase nle urechei, pe care jè cu- 
noaşytem en toții din gimnaziu, 

Cu toate acestea, apelul continuu la mai toate Cisciplimele 
ştiinţei numită exactă (una din marile slăbiciuni sau tării ale lumii 
eontimporane, moştenită și cultivată, cu toate revoltele, dela tee, 
XIX-lea), are de scop a creia cadrul, a integra în cosmosul pe care 
il are continnu În vedere, problemele de etică, de psiholorie yi de 
estetică pe care, în relief pe acest fond vast, dar consistent, real, 
tangibili, științifie, Je pune Huxley cu ajutorul eroijor săi. Această 
unitate a lumii, variată. multiplă în aspectele ei, la interesat şi l-a 
atras pe Huxley. E! laudă materialismul astfel înțeles care l-a fm- 
pins din laborator și bibliotecă în mari călătorii, în jurul lumii chiar, 
pe care caută să ne o facă palpabilă, eu tot farmecul său reeșind 
dintr'uceastă complexitate aproape infinită, ameţitoare în care bun, 
rău, urit, frumos, sublim, desgustător, ete., ete. se amestecă, se În- 
tretaie spre a face viața noastră de animale dotate cu conștiință în 


g" | A d i Tip De e 4 piei du 
-ibA Pe. , e e sa m Tan => GIEN, SE e (79 iii ei A 
MESS Za ? AX > SKS JOLA g iY h PI 


26 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


sens psihologic și filozofie atit de agitată, uneori atit de înspă'mîn- 


dar şi de atrăgătoare. ȘI, pi 
A d iai + al operei lui Huxley, cu ing aroa 4 
erori idea ata a pă explică ai tă parte, crea, eu, 
i În e i 
ariak i ra în sînul aeon soragan aea A, 
adevărului într'un gra i i 
e e «i, semn vizibil și exterior al unei Mpa St aci: 
ă ; este în ochii ei o garanție de autent citate, 
apasa întreaga operă. Am auzit pe mulți oameni de capia 
ştiinţifică exprimînd oarecare dispreţ pentru literatură, FI m =, 
că nu corespunde eu nimie. sper E Oaa po : 
tä, a inginerului care ela a 
meniu întreba; bine, dar ce demonstrează aceasta t mee S 
această audiție nn demonstra nimie, permitea -g ingine 
arate imbecilitatea, dacă povestea o fi adevărată. aia 
Dealtfel numeroși oameni contimporani, cu culti pe 
ai mult sau mai puțin serioasă, sunt departe de a fi consecvent $ 
G Tasua i eu disprețul pe care îl artă faik de operie atmama o 
și o Pază în mare număr sălile de cinematograf, unde tisă a 
multă răbdare şi chiar plăcere debitarea unor opere tea ab 
imaginație de un nivel, în genere, cel puţin tot atit de 
acelora care produe foiletoanele de duzină, K 
Sentimentul estetic există tot atit de puternic la oameni ca și 
altă dată. Calitatea şi gradul de rafinament, de exige nță is pe 
i exi e sunt schimbate. Una din aceste exigen i 
A, Sanap este tocmai un grad oarecare sei 
citate științifică pe care, la Huxley, ei l-au re noa of 
t de gind niciodată să facă un e ope 
anii beri d ki că adevăratele sale preocupări, pe care vom 
încerca să le redăm mai la vale, sunt de alt orcin, Totuşi pg 
«aptatio benevolentiae“ de care am pomenit, voită sau nu, a 
de rte de a fi inutilă. AT oa 
jja înțelege uşor că acea monotonie $: pi ee care 
nu pot seăpa complet cei mai buni seriitori de literatură psiho pet 
mt za neg Dare g de Proust, de 
tit de reală şi de varia unte j Faak da 
Gide, Zweig, de Giraudoux şi az) Ses ee pi i pr ae hear 
fel) dar mai ales de literatura atit de su , 
sac prea fină, nevertebrată, şi ese bA numeroaselor domnişoare 
trine englezoaice, voiajoare și seri 
A; Unii din cei care au seris pină acum despre Huxley Pugin ge tt 
este influențat de Proust, care i-a făcut şi marea oaae af era 
în opera sa. In general ni se pare că e un joe seo şi 


GÂNDURI DESPRE ALDOUS HUXLEY 27 


literură anostă a căuta influenţe, Huxley, lector prodigios, ea mulți 
intelectuali contimporani, la care lectura e un fel de viţiu, trebuind 
să parcurgă zilnic cu privirea mai mulţi m. p. de hirtie tipărită, e un 
excelent cunoscător al literaturii franceze contimporane, şi face dese 
aluzii la en, dar de aici a spine că există în opera sa o influenţă 
puternică și vizibilă a lui Proust e o mare distanță. Cu tot atit temei 
sar putea găsi o influență puternică a autorilor pe care i-am po- 
menit mai sus ca maeștrii ai literaturii de analiză psihologică. 

Incă dela primele sale nuvele, Huxley ajunge lu realizări re 

nareabile în domeniul acesta. care singure ar fi fost suficiente să-i 
asigure un loe de prim ordin printre seriitorii contimporani, De 
exemplu în nuvela: „Two or Three Graces! sunt admirebile notări 
psihologice asupra personalității, dotată de mimetism, pe care o an 
majoritatea femeilor față de bărbatul care le domină. 

Dealtfel în opera sa se gäsese realizate multe personagii feme- 
nine, care reduu în multe nuanțe, psihologia femeii contimporane. 
Moira Tharwin, aparenta frigidă eare sub soarele taliei devine o 
pasionată, Mary Amberley, profitourea cinică şi liniștită, fără re- 
muşeări, com poate că era lumea înainte de 1914 cînd fusese ea 
tinără,aLuey Tantamornt, ediţie postbelică a aceluiaşi tip, Helen 
Ledwige, pasionată dar cn fond sincer de cinste și de clan spre 
devotament, tovarășă bună întru frămintări a eroilor masculini de 
care ne vom ocupi mai la vale, Marjorie Carling, femee indul- 
gentă profund cinstită și corectă dar fără larmee, Mrs: Viwech, 
epieuriană ce merge spre neurastenie, ete., ete, 

După cit se pare, urîțenia lui Huxley, care cu ochelarii săi și 
părul sbirlit reamintește pe a lui Giovani Papini, ceeace nu-i puțin 
lucru, nu l-a împiedicat să aibă multă experiență în acest domeniu, 

Pentru talentul său, încercările de analiză psihologică feme- 
nină au fost un joe lesnicios pi o preparație pentru analizele mult 
mai anevoioase a complexelor suflate ale bărbaților de pe vremea 
noastră, cum mai tirziu vor rămîne o recreere în munca prea pe 
care o cere realizarea operei sale. 

Această evoluţie dela simplu la complex se poate ușor urmări şi 
în cronologia operelor, a genurilor literare atacate și a tehnicei sale. 
Debutind foarte tinăr. cam în epoca războiului, cu poeme distin- 
giudu-se în special prin originalitate şi ingeniozitate, trecea la nuvela 
dela început foarta reușite şi în fine seria un roman prin 1922, 
Crome Yellow (Galben de Crome) spiritual grațios, dar destul de 
anodin, amintind pe Henry de Regnier sau pe Anatole Franee, Ope- 
rele în proză se succed însă, dovedind o muncă de pătrundere psi- 
hologică din ce în ce mai acerbă şi o intuiţie mai aseuţită, ro- 
manele capătă o amploare ereseîndă În profunzime, în varietatea 
personajelor și a preocupărilor de tot felul ce se văd a exista la 
Huxley. El părăsește tehnica obişnuită discursivă, cronologică în ro- 
manele sale. Acţiuni multiple şi personagii variate sunt urmărite con- 
comitent și chiar oarecum haotic pentru a reda un fel de simfonie 


Dar 


28 VIAŢA ROMINEASCĂ 


vieţei. Intr'unul din ultimele sale romane, în dorința de a reda 
pă mai exact fluxul eaprieios al vieții sufleteşti, succesiunea oro- 
nologică este cu totul păriisită şi se fac salturi neașteptate în timp, 
redindu-se episoade din toate epocile vieţii personajelor așa cum 
memoria le-ar readuce în conştiinţa cuiva. 

Un om dotat cu o cultură științifică serioasă va fi și un bun ob- 

servator şi nu va fugi deloe de realităţi. In special în ultimele pro- 
dueţii ale lui Iluxlny această caracteristică se precizează. Astiel în 
marele roman „Eyeless in Gaza“ tradus în franțuzește sub titlul, 
care este o ironie „La Paix de Protondeurs'* se pot găsi confidențele 
unui homosexual precum şi o scenă de răfuială de socoteli a aceluiaşi 
cu o curtezană masculină, Deasemenea anumite plăceri anormale 
specifice adolescenței masculine sunt evocate. Nicei urmă însă de 
trivialitate, care nu se găsește nici în această, atit de justă, de- 
scriere a unei femei în dragoste: „Ba își sucea și-și răsucea cu agi- 
tație capul pe pernă ca și cind ar fi căutat, dar totdeauna în zadar, 
o uşurare cit de mică, un răgaz chiar numai de o clipă, a suferinţei 
sale intolerabile. Cite odată, cu gestul cuiva care imploră cu dispe- 
rare ca o cupă să-i fie luată „ea îşi împreuna miinile şi ridicindu-le 
pină la gură mușea încheeturile degetelor sau apăsa un pumn între 
fălcile căsente, ca pentru a-și înăbuși hohotele, Strimbat, obrazul 
său era masea unei dureri groaznice. Era masca uneia din sfintele 
lemei pe care Wan der Weiden leu reprezentat la piciorul crucii, 
Pe urmă, dela o clipă la alta, se produse o acalmie, Victima îneetă 
de a-și rostogoli pe pernă capul torturat. Miinile ragătoare recărură 
inerte. Expresia de durere la paroxism făcu loc unei seninătăți 
supraomeneşti şi fericită. Gura redeveni serioasă ca n unei sfinte“, 
Cu toată precizia imaginei, cită diferență între acest realism şi vul- 
garele evocări În care s'ar fi complăcut un realist din școala numită 
uuturnlistă! Huxley privește cu ochiul lucid al savantului și evocă 
eu imaginile estetului, 

În rîndurile de mai sus de vre-o două ori, în mod firesc, cu- 
vintul diletant mi-a venit sub pană şi este normial să fie așa, Am 
văzut că Huxley face știință în literatură: Diletantism, Intr'un 
sens mai larg şi fără nuanța pejorativă care se leagă de acest ter- 
men oriee artist este un diletant în viaţă, Atitudinea dezinteresată 
contemplativă are în sine ceva inadaptat, nepractie. Unui om de 
mare cultură informat în toate domeniile şi care are un spirit critic 
foarte desvoltat, dacă że mai adaogă şi circumstanțe că este născut 
în clasa marei burghezii, la adăpost de tirania necesităților econo- 
mice, cred că, în mod natural, contribuind și oarecare inelinație 
a temperamentului său, nespecializarea îi va permite să fie la o 
parte de orice îmeadrure socială prea strimtă, Această situație, la 
prima vedere privilegiată și invidiată de atiția robi ai determinis- 
mulni social, poate duce însă la o îndepărtare, In o lipsă de sim- 
pătie, de impârtășire eu durerile şi bucuriile omenirii, Individul 
aflat într'o asemenea situație privilegiată se simte astfel izolat, un 


QÂNDURI DESPRE ALDOUS HUXLEY 29 


` A pi sui generis şi are remușcări... sau ar vrea să aibă re- 
i Iată], spre pildă, pe Antony Beavis, personagin din „Evelesa 
i i aa despre care bănmese că are multe analogii psihologice cu 
a ty. ca şi romancierul Filip Quurles din „Contra punet“: 
i te un sociolog, fost student strălucit la Oxford, unde natură 
timidă dar avid de ştiiuță, regreta că nu are mai multe” perechi 
de ochi spre n citi toste cărțile, chiar concomitent, ca un fel de 
Tanus, elnie peste grămadă „Candide en „imitațiunea'*, „Pro- 
blema stilului: de Gourmond eu operele Sfintului Toan în spaniolă 
scrisorile lui Byron, romanele lni Dostoevsehi, ete, şi caro de vre-o 
două decenii lucrează lu un tratat din caro ni se oferă chiar, ca 
mixiel eap., 1] despre individ și concepțiile sale despre personali 
tate, în bare se vorbeşte de personalităţi ln mod; „Tneintătonre 
personalitate de interior dela Proust“, „Casa Nietzsche yi Kipting: 
personalitate de sport“, „personalitate de noapte: Creațiune La- 
wrence'* cte. Intre timp insă, după ce a scăpat de războiu nee 
multe călătorii, se culcă cu femei frumbase și interesante, roeven- 
tenză cercuri, unde oameni bogaţi, cultivați și de spirit discută artă 
politică, ete. emiţind interesante paradoxuri. Intr'un cuvânt trăieşte 
bine, este un juisor şi fuge cu mnltä grije de orice perspective de 
complicaţii, de drame, de sentimente prea puternice ea să nu intre 
„Dumnezeu ştie în ee mlaștini de emoţii“, Totuși e nemulțumit, din 
ce în ce mai nemulțumit ; își spune că „indiferența e o formă a leii 
şi „lenea e unul din simptomele lipsei de dragostei, „Problems: onm 
să ir cu să iubeşti? Nu este uşor a da un răspuns“. l 
ersonawiul este deseris și din altă vot ivă 
un medie tare îi transpune psiholocin pene pai fivioloica de e 
vor: rad galben, ronstipaţie, exemă, mitreață, cîreci, dureri de 
, = ironie, seepticis ivi răra 
„tellow'* dela Oxford babe da oarece iza Se Plone) 08: Aaa 
Nemulțumirea de sine devine din ce în ce mai obsedanti pentru 
Anthony Beavis, esre Între altele, din ambiție prostească, făcuse p 
cel mai bun prieten al siiu să se sinucidă, seducîndu.i ioiguăsijet i 
care acum t chinuit de problema: „Să găsim un mijloc de n fi mai 
presus de cărți, mai presus de carnea parfumati şi elastică a femei- 
lor, sau decit fries şi lenea, mai presus decit viziunea dureroasă, dar 
În ascuns măgulitoare, a lumii ca o menajere și un azil de nebuni". 
Contlietul, astfel devenit acut, sfirgegte prin a-l face să regrete 
amar că s respins dragostea ce i se oferea en tot elanul de o femeie 
care după ce îi fusese amantă îl părăsește exasperată de atita egoism 
și prin a-l sèonte pe sociologul nostru din turnul de fildeş și a-l îm- 
pinge spre acțiunea socială. 
Cartea se sfirşeşte arătindu-ne pe Anthon Beavis, i 
găsit echilibrul sufletese reintegrindu-se în picta pleid, să ia 
cuvîntul la o întrunire pacifistă, cu toate că primise o scrisoare 


E av 
R 


Ta PEN i =o S pot, y 


30 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i i viaţa, scumpa 
i e în care se spunea că îi este în perico pa 
a eronat altă dată o apăra cu atita grije de cele mai mici 
price proces snfletese, urmărit atent, se evidențiază LA er se 
vă cea fel, drama interioară a multor penoa tigge 
lui Huxley, aleşi din mediul marei pigos opa tr ra E 
finate şi amatoare de cultură şi artă, dar oe e I BT A 
hisky en dans, dragoste, voiaje, ete, Frica de ri ma pan ea 
hi ase ZĂ de Imat viața în serios şi nesfirşi ae gameri e u 
din aceste personagii, rentieri, spears eu dee md piu Piese fa 
știință pură, paraziți, femei de profesie a Aa 7 praga 
ne, reda e aeriene A e is Vaa 
"eroul vipo. și celelalte opere ale lui Huxley îmi tepari b w 
2 iniscență istorică. Henry Houssaye serie într anul i sra 
ls de istorie napoleoniană, că atunci caa siai ay urde al 
în ISIAtinerii Dandy ai epocii se aduna Fyer da 
Tortony și discutară dacă nu este ridicol să anehe ir E S 
zidurile orașului. După ample diseuții se lapri oome 
că luptară chiar eu bravură, Paris ; i E 
Des ultatul acţiunei sociale a lui Beavis nu știm n Î nea 
to e interesăm, procesul sufletese de evoluție dela ora 
tiu în credință fiind ceeace ne-a reținut și pe care poa 
suie vitei flu i di ietatea engleză strict con- 
rii de oameni din societatea apă 
i E as Soak să pară puțin interesante. Ce ne phas nouă de 
ari sea utărui farniente dela Londra? Și totuși nu ea 
rugase veste psihologie, căci în definitiv acești aea n 
E se lita spirituală și socială a celei mai puternice n Zn 
araa noastră. Cum nu putea să fie fără interes acer apo 
Cite di Botea de pe vremea lui August, nu se ponte să tz ee 
mică Sp să nu aibă importanță frămîntările oamenilor a gre 
iati, evident nu din punet de e aptă financiar 
politie din capitala Imperiului Britanie e ata osia mo- 
Dacă ne reamintim și anumite cireumstan eri ea 
e am mai pomenit, e natural ca în yen me 
era scai fără cultură proprie puternică, tei d "s efas 
re atitudinile spirituale caracteristice repăleaa gat să apese 
pa omenrii să fie ample. Dacă în aceste țări erele 
prielnice a produce creatori de priză de un există 
cel puţin un mediu receptiv favora 


Dar în aceste sere calde și privilegiate, clasele gigi 
gleze, se desvoltă şi alte personalităţi puternice care 
punctul extrem al traeetoriei tendințelor lor. 


GÂNDURI DESPRE ALDOUS HUXLEY 31 


latii-l pe Mark Steauthas, aristoeratul ce în adolescență era atît 
de mindru de clasa sa, de tradițiile şi bogăţia ei, dar cure, la un 
moment dat, este jignit în delicatețea extremă a sensibilităţii sale 
de facilitatea vieții claselor superioare, ai cărei membrii ajung atit 
de natural și de repede, de desgnstător de repede, la situații strå- 
lucite, la situații tradneîndu-se în venituri anuale de 5 cifre în lire 
sterline, după expresia tatălui său. Spre a se reab'lita în proprii 
săi ochi, îşi propune să trăiască ea un ascet, refuzindu-și oriee plă- 
cere a simțurilor și să înfrunte, în chip cu totul gratuit şi inutil, 
pericole şi suferințe, eeence-l face, între altele, să plece special în 
Mexie spre a Ina parta lu o revoluție alături de nn aventurier, 

In sufletul său da esență eroică e o sete arzătoare de absolut 
şi de frumos, poate de sublim, Găseşte că civilizația noastră a pro- 
fanat, explicat și familiarizat totul: religia, umorul, arta, numai 
moartea a rămas doar intactă pînă vind va fi și ea poate explicată 
P profanată şi, eine ştie, înlăturată de un om zelos „ea un căţel cara 
face p'pi pe Acropolă'*, 

Are oroare de tot ce nu e veritabil, ei numai 
daneu. De ce oare Doctorul Miller, un optimist con 
vat viața, nerugat, e adevărat. spune că poporul englez a fient cel 
msi frumos dar omenirii cînd i-a dat religia sporturilor, care pot 
înlocui războiul prin întreceri violente, dar nn sinrernnse? Esto tot 
un succedaneu în locul articolului veritabil autentice, 

Arest erou al lwi Huxley în care se zbate dureros cea mai fru- 
moasă aspirație a snfletului omenese, elanul spre absolut, frate bun 
mai lucid și mai amar, în haine și vorbe de azi, cu eroul tragie şi atit 
de aproape de inimile noastre ul lui Cervantes, e prin prezența ni 
sub o altă mască, uşor diferită, dar tot atit de chinuită în altă 
operă fundamentală Huxleyană, profund semnificativ. 

Vreau să vorbese de Maurice Spandrell, romantieul personaj 
din „Contra punet, Cu masea sa tragică (,pometele şi maxilarela 
erau aparente sub pielea întinsă. Ochii cenusii erau înfunduți adine 
în orbite. In masea de cadavru doar kura era cărnoasă'*), eu preo- 
cupările sale f'loznfiece și sareasmul său demoniac, teatral și melo- 
dramatie, aminteşte imperios nn erou al scriitorilor ruși, Chiar 
Huxley prin intermediul unnia din personajele sale (Rampion), 
spune că aminteşte pe un eron din „Idiotul* Ini Dostoievsohi, 

Acest Spandrel! este un delicat, un hipersensibil care a fost 
rănit sufletește de o prea timpurie revelație a unor aspecte nle 
vieții (lectura unei rârţi pornografice foarte realista). 

Mai tîrz'w, în plină maturitate, deși inteligent și capabil „dar 
nu atit cit să producă luerurile mari pe care le admiră şi nevrind 
să se umilească să facă altele mai modesta: leneș și orgolios, dis- 
prețuitor a muncii pe care o consideră ea „un alcool ce te face să 
iți pierzi luciditatea și îi împ'edecă pe oameni să-și observe neexis- 
tenţa, căci sunt numai niște găuri în aer şi încă rău mirositoure'*, 


surogat, sece- 
vins ce i-a sal- 


La ai 
. 


A 


32 VIAŢA ROMINEASCĂ 


acest erou frapant devine un intelectual anarhizant şi un vițios, 
mdicînd perversitatea la rangul unei dogme. 

Tgi cultivă cu grije luciditatea și trindăvia, carel duc fatal la 
neurastenie gi pervertirea sentimentelor. Acest adevărat estet, care 
cu cîteva minuta înainte de clipa rind ști că va muri. se împărtă- 
şeşte dn perfecţia unei muzici de Bach și care se simte fericit vä- 
zînd o pereche de oameni interesantă şi frumoasă (Mark şi Mary 
Rampion), spune totuși sincer: „îmi place în adevăr să trăse oa- 
menii şi lucrurile şi să fiu arhiphietisit de ri“. De asemenea, ușa 
cum simte o plăcere anormală să profaneze sentimentele frumoase 
ale unei biete fete şi chiar ale sale proprii, gustă o mare voluptate 
să distrngă en bastonul o pajiște de flor: pe care o întilneşte intro 
plimbare la țară, făcută din gust pentru grotese cu o bătrină curte- 
zană sentimentală, pajiște care į se părea prea frumoasă, sfidător 
de frumoasă, E o sermă erispantă, dar foarte revelatoare, 

Din aceste indicatii cred că psihologia acestni personni apare 
netă, Mie personal îmi uminteşte, en riscul de a părea mai inițiat 
decît Huxley asupra personajelor sale, mai mult pe alt personaj 
dostoavsehian, anume pe Svidrigailov din „Crimă și Pedeapsă'“, 

Toată faţada de diletantism și de cinism a acestui Svidripailov 
nu îl împiadecă să sfirșească lamentabil, aşa cum sfirșeşte și Man- 
rice Spandrell, executat de tovarășii unui şef de partid fascist 
imaginar în Anglia, pe eare el îl ucisese cu totul dezinteresat, poata 
ca să se vadă cum o să se petreacă Înrrnrile și ce va urma, 

Am insistat asupra psihologiei și tragediei interioare a acestor 
trei eroi ai Ini Huxley fiindcă în ele se păsese, într'o formă extremă, 
frapantă, trăsături şi elemente care sunt comune în forme divers 
nuanțate aproape tuturor personagiilor sale. 

Inteligenți și lucizi sunt npronpe toți frămintați şi nefericiţi 

In mijlocul epocii noastre, enre este aceea a radionini, a avio- 
nului și a culturii celei mai rafinate, dar și a gazelor asfixiante, 
a torpilelor aeriene, și a orașelor cu sute de mii de prostituate şi 
de proletari subalimentaţi. maşini producătoare de plăceri și de 
utilităţi sociale, oamenii își poartă aceleași preocupări, ba și mai 
tragice, ca ale eroilor romantiċi cei mai tipici. Costumele și frazele 
sunt mai diserete, e drept, dar problemele ce obserdează biata ome- 
nire, se pun sub o formă mai acută și mai precisă. Nică o nebulozi- 
tata nu mai ponte să-i ascundă lui însuși realitățile vieții și polul 
sufletese pe care le vede și le simte pînă la obsesie, mn om de cul- 
tură gi ştiinţă de azi, dacă este credincios în totul agnosticismului 
şi scientismului. l 

Această tragedie a redat-o în cele mai variate notații și cn mä- 
iestrie Aldous Huxley, fiindcă desigur a trâit-o. 

Ea se simte, se aude în surdină ca să zic aşa, în toată opera. 
“sa, In surăină, dar pe urmă din ce în ce mai precis pînă la romanul 


QÂNDURI DESPRE ALDOUS HUXLEY 33 


„Eyeless in Gaza'*, cu care cred ogeu 

E; Ă i că tal j 

g in care incepe să fie mai perdea dura A arda pur 
eseriptivă spre a încerca să dea directive de trăire, 


Pe de altă parte sensibilitat 
tatea îl face ede să i 
în problemele subtile ale răspundarilor tt da mesi ATN Aala 
cu ajutorul najel sira 20 See 
est ra ge or sale de care ne-am ocupat mai deapronpe, 
Tragicul vieţii lor, en a noastră a tuturor, |” 
[i „AA rezu 
cu vechea formulă prea adevărată: „Video meliora reiron aris 
ni e pana - De cite ori fiecare din noi văzînd bine ce ar trebui 
As pur cp er contrariul! Acest „ceeace ar trebui fent“ în 
meg Angna N oe pegian banale, e destul de ngor de văznt: 
emele i j i 
Melior“ e as Sa on m mud sandamsnisie ale eticei acest 
u toate că în unele părți, veva mai vechi (Contrepoi 
ți, e o 
operei sale, vorbește de echilibrul mai mult ine mal arat Aer 
arse pus migi spiritualitate pe care trebue să canta să-l realizeze 
am Ara : uxley este un forvent al spiritualității gi chiar un 
nni ine ru supremația ei în forma clasică a raționalismului 
Atit Toria koea ee erai de azi îi seot strigăte de indignare. 
ri nt şi forțele insidioase ale instinetelor îi re- 
we beci extreme ale naţionalismului, rasismul german, apo- 
p- ră: mac EA rca onoarei îl exasperează și-l fae să spună 
A <A i idi 
SRA divin al baturen polonte mian AE DE AE d. S 
tind în Angust 1937 citeam într'o 
? i gazetă că la S i ni 
RR aeriene aruncate de donă avioane asupra acestui can soia 
Do uciseserä sau răniseră 3.000 de persoane, bineînţeles mai mult 
eme Și copii, parcă înclinam să-i dan dreptate lui Huxley mai de- 
ci dice liricelor pagini din „Mein Kampt* asupra războiului 
sal as problemă a vieţii sufletești, care de mult l-a preocupat 
pe Areni ea fost aceia a experienței, a cunoaşterei mistice religioase, 
aia ey 5 a dus să o vadă mai de aproape, la ea acasă, în India. 
a eco l-a izbit, pe lingă extrema murdărie în care se complace 
Aer misticism sută la sută, a fost lipsa de măsură, atitudinile 
rosa rar la care dnce această continuă şi avidă sete de contonire 
cu divinitatea. Abdicarea dela personalitatea, condiție primă yerstd 


3 


i 


34 VIAŢA ROMINEASCĂ 


qua non a extazului, nu a putut decit să-i pară un preţ prea scump 
plătit unei personalități ca Huxley 1), 

Cu toată aparența sa de acrobat desinteresat al ideilor, Huxley 
este un pasionat şi un orgolios. Un orgolios al inteligenței şi un pa- 
sionat al adevărului, aşa cum inteligența sa îl face să-l vadă. In do- 
sul obligatorului drapaj de ironie, pacoste a mai tuturor mînuito- 
rilor moderni ai condeiului, violența fanaticului sau a convertitalui 
se simte de multe ori la el. Tot ce caută să înjosească valorile eterne 
omenești așa cum le-au văzut, încă de acum 2.000 de ani, grecii, îl 
supără. Civilizaţia caricaturală a americanilor de nord, exagerație 
de prost gust a unor idei a secolului al XIX-lea European, îi pro- 
voacă numai sarcasm. Los Angelos este numit de el orașul îngrozi- 
toarei veselii, eu jazzurile sale de sălbatici, amuzamentele în serie, 
femeile în serie, ca automobilele şi ca oamenii și ea totul acolo. 

America, recte U. S. A, l-a impresionat mult pe Huxley; el a 
văzut în H. Ford exponentul ei cel mai calificat şi ideile regelui 
automobilului, aşa de glorios realizate în practică, i-au dat de gindit 

supra perspectivelor de viitor ale civilizației. 

Problema aceasta a frămintat mult în vremea noastră pe eu- 
getători, ca: Oswald Spengler, Contele Kaizerling, H. Massis și 
atâția alţii pretutindeni. Operele lor, pe care nici pe deasupra nu 
le putem aminti aici, păstrează însă caracterul abstract al specula- 
tiei filozofice. In marele publie au o difuzare restrinsă, Nu tot ast- 
fel se întîmplă eu utopiile romanțate pe care le-au seris unii román- 
cieri cu imaginație, dar și cu preocupări interesate, cum se arată 
a fi şi Huxley. Din aceste preocupări ale sale a rezultat un roman 
de anticipație asupra unei versiuni posibile a lumii viitoare: „Brave 
new world“ („Le meilleur des mondes*), Märturisese că personal 
nu gust prea mult acest soi de fantezii... prea fanteziste, Lucrarea 
in; Huxley însă, în care bhumorul nu lipsește niet un moment, se 
lasă citită foarta uşor şi ce e mai grav, dă de gîndit că acest aspeet 
posibil al lumii viitoare este din nenorocire chiar probabil. 

Această civilizaţie nouă situată în timp eam cu 6—8 secole în 
viitor va grupa omenirea într'un stat mondial condus de un con- 
siliu de administraţie, Deviza acestui stat va fi comunitate, identi- 
tate, stabilitate. Pentru a se ajunge In acest ideal oamenii se re- 
produe industrial gi în serie bineînţeles, în diverse categorii: alfa, 
beta, gama ete. Intr'o măreață uzină nenumărate flacoane, care con- 
țin fetuși obținuți prin fecnndaţie artificială stau timpul normal de 
gestație şi sunt condiţionaţi în vederea viitoarelor roluri sociale. 
Pentru categoriile inferioare se obțin grupuri mari de gemeni din 
acelaşi ovul femenin prin divizare artificială. Omul de serie perfect 
în fine realizat! Aceşti oameni perfect condiţionaţi pentru sarcinile 
cele mai penibile, mine, industrii grele, vor face fără nici un efort, 
chiar cu plăcere lucrul ce li se cere. Oamenii din categoriile supt- 


1) Aceast voi și aceste aprecieri datează do mai bine de mote ani. Vent 
vedea mai jos că uxley aro acum nltă părere despre experienţa mistică. 


GÂNDURI DESPRE ALDOUS HUXLEY 35 


rioare condiţionaţi şi ei în timpul gestației 
cor erezia negii, eliberati de i familiei, moralei 
ditia da puncte în aoei ete, triiese, fără niei un efort, În con- 
A jro mal perfecte, avind fiecare helicopterul său 
aa t a dece a Sikei prea vare este a fiecăruia și fă- 
mura per ducesă ție de ohiacta industrinlizate, pentru a 
Monumentele, bibliotecile, operele de i i 
arti pa eur Orice inovaţie tohoi Theft poesia Kai 
tastă izație Îşi găsise echilibrul ee trebue menţinut eu free 


şi în timpul copilăriei 


ingenioase ar risca 
i $ războiu mondial de 
a de acest sport ştiinţific şi eroje, 

lumi nowi va fi Ford, iar era 
primul său motor în 


are o slăbiciune pentru 


de soare şi grandi 
0 rezervă cu indieni lăsați cu obieciurile lor, en sintimi Dk 


milie Á 

kitäeite aoao. Baup Și trăeşte un băiat al unei femei civilizate 
vechi ediții = = ; EA făcut educația singur, cu ajutorul unei 
civilizate, tot Moon lui Sehalespeare, Rendus în mijlocul lumii 
niatul wil en Jul său sentimental şi ideologie furnizat de 
contrast siolent popoia puternice și frumos exprimate, îl e în, 
nică năseînd în ai. ifaa repede ae care eum simt o pasiune puter- 
ea să nu turburo, fere SRi- Ay ea A preparat „Soma“ 


Rops 0 I eram revoltă, sălbateeul se apinzură. 
VA e d une profe poste să pună pe ginduri pe oricine 


noritate fără mare influență. Rest bineînţeles, însă numai de o mi- 


locul odăii, lăsînd ; 

iii, pe filosofi să 
vorba lui France, Văzinul însă că 
telor care se dan cu 


Un bolnav condamnat, d j 
1 , deşi înconjurat de o i de 
tot asia Moare însă on diagnosticul pus cu oibepaae a 
in opera celor mai lucizi dintre vontimporanii noştri—şi Huxley 


36 VIAȚA ROMINEASCĂ 


tru oameni. Deşi lupta i se pare inegală, poate e po 
inainte crede că totuşi trebue dată cu tot amhain, A 
trecut la acţiunea socială, a luat parte la iz cati Aare ură 
işi de stinga, umanitariști și pacifişti, congrese car sis pc 
cele mai mari nume ale literaturii mondiale ep y 6 Secta s 
tieole, eseuri şi cărți de doctrină abstractă. In 9 in date era 
pete destul de voluminoasă : „Scopul și nigra A renta 
omenească, individuală și socială, este studiată trage Ata 
doro: Ai E tel ageri A ase au ajuns 
ism'* acum A 4 
seste earrak inare de care ori erau mia ra ra 
i is prin intermediul e „pu cum ; j 
cial Asn S şia seris autobiografia aventurilor pr 
ta e: i sufleteşti. Omul superior, fără legături DA n ne 
nek fa şi materială, dar în comunitate sufletească, exp s pri ră 
ilă şi comprehensiune, cu semenii săi, acesta este op dp 
lo acelei : educația, nu obligatorie și uniformă, pac er prea arid 
zati gi de maşină, religia, nu formală și sectară, - m aie 
ticism intuițional, societatea, nu despărțită în clase ja See 
în despărțită în națiuni sălbatie ridicate una eo a 
Nu intrăm în detalii şi nu discutăm eficiența ter Aa da a 
ideile idealiștilor superiori de totdeauna, începînd cu rA miha 
e irist. Apariția, tocmai în zilele pe care le trăim, a ar rece 
ae are ceva Înduioşetor şi giniaș, ca un porumbe e pace 
+ căpăta pe ţeava mitralierii unui tane... al a i 
i =: Nietasehe spune undeva, într'una din metaforele 


im în ea un Huxley — cămilă, cel cu doetele și pedantele 


id ştiinţifice — un nunc — şi în fine Huxley- 


iai ds tiv insula", spune el acelora care Sr iri 
mer eg siritalui. „Prostia nu este partea mea tare ; w pret 
ei er pazita toţi criticii i-au făcut o vink, repro es 
ret ea, italia: După cum vedem, Huxley nah sapte eră e 
re i acest defect. Ca să ne explicăm asemenen mda podea 
apa tim că lumea civilizată de azi a eeni wo ea A 
palam lvi Luwrenee, tare propovăduește că ph 
mântui lumea de relele ce o ameninţă... cat are 
pen pia second resort prana d-lui Dekobra, 
unor opere ca: n garço DE ' 


pentru a vorbi de cele mai importante, 


GÂNDURI DESPRE ALDOUS HUXLEY 37 


Pentru o epocă pe care unii o compară en Renaşterea, nu e 
prea îmbucurător,. 'Trebue ţinut însă seamă că și femeile se ocupă 
mult cu literatura. Este un semn bun şi aproape neașteptat câ 
operele lui Huxley mai pot să aibă şi ele succes, ehiar de librărie. 

Aceasta se datorește fără îndoială în cea mai mare parte tine- 
retului de pretutindeni EL nu a găsit că Huxley este mai inteli- 
gent decit trebue, nici prea useat ea să se upropie, nu numai de 
inteligența, dar şi de inima lui. Se prea poate ca Aldous Huxley 
să nu ajungă niciodată un mare romancier popular. El nu este 
însă nici romancier în sensul balzacian ul termenului şi este și mai 
puţin popular, Intr'un sens, este mai puțin și în altul mai malt 
va un romancier. Se adresează unui publie mai restrins, unei elite 
intelectuale, cărora le pune la dispoziţie probleme, reflerţii, jude- 

căţi, asupra aproape tot ce-l preocupă mai intens, 

Prin acest aspect extrem de complex, de multiplu și greu de 
evocat al operelor sale mai importante, care depăşesc cu totul 
cadrul banal al romanului, ele dobindese un caracter de sinteză 
reprezentativă a intelectualității și sensibilităţii epocii noastre, 

Un efort prodigios s'a cerut pentru a realiza această sinteză, 
dar se poate spune de pe semm că ea esta realizată. 


Recitind aceste citeva pagini, am văzut citā lipsă de metodă 
se găseşte în ele, Mărturisese însă că nu am fost prea supărat şi 
aceasta pentru motivul simplu că nu am vrut niei pe departe să 
fat o critică dowmntică a operei lui Huxley, 

„Această operă este, din fericire pentru noi, încă în dève- 
nire, 

Aldous Huxley, vlăjgan de vreo 2 metri, are doar 45 de ani, 
aga că probabil va mai trăi și serie mult, astfel că peste multe 
decenii doar, opera sa definitiv delimitată va putea să fie întinsă 
ea un cadavru pe masa de disecția a criticilor ştiinţifici ai viito- 
rului, va fi metodic diseeată, compartimentată, explicată şi arhi- 
omorită prin aceste operații și în fine servită în doza rațională 
acelora care, pe atunci, se vor mai ocupa poate de istorie literară, 

Nici prin gînd nu mi-a trecut să mă substitui acestor even. 
tuali profesioniști ai viitorului, care vor vorbi pe larg și sistematic 
despre: prima, a doun, a treia, eventual a n-a maniera lui Huxley, 
influențele suferite și cea exercitată de el, calitățile sale de roman- 
vier, de nuvelist, eseist, ete., eta. 

Am vrut numai să seot în evidență, en ajutorul unor notări 
disparate și foarta subiective, meritele unui artist care n ştiut să 
facă palpabilă frămintarea lăuntrică a unei epoci, a noastră, care 
nu é lipsită de patetie. 

S'a spus, pe lingă multe alte formule, că este o epocă de tran 
ziţie, ca și cum nu tonte epocile ar fi de tranziție în mersul con- 


38 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


i iefĵi această epocă se poate spune însă că ritmul 
Sihi ests mai mevelerat pi cå de pe o 2i la alta se pot intimpla 
ewenirmamte oare- sk fnsemno’ aperi Undi: Tmi p. zapas frena 
In lumina acestei perspective tragice, opera nan ma 
Huxley, împreună cu cîteva altele, poate să apară ca un e 
SRI a Se: RA cu AA i ici diac! 
VALENTIN BUNESCU 


Iulie 1939, 


AUTOPORTRET 


Și-a coborit litiera în apele sumbre 
omul acela ciudat, pescuitorul de umbre 


„uitați-vă, are o privire de dement 
cînd poruncește lopeților, vehement. 


Stati puțin, asta nu-i a bună: 
s'a încurcat în patru raze de lună“. 


umbrele fug ca apucate de strechie: 
le va răstigni pe toate omul într'o ureche. 


ele nu știu că vizitatorul acesta e un tinâr serios 
care nu întoarce viața, ca pe o mânuşă, pe dos; 


că scrie poeme despre lucruri de care i-e teamă 
dar știe să se prefacă: le dorește, le cheamă; 


e un farseur, un actor prost, 
nu crede în nimic, e trindav, fără rost; 


dar cînd întunericul creşte hräparet 
iși ia o mutră penitentă de staret 
şi flueră tare ca să-și dea curaj... 


(pentru-o țigară-ți dă sufletul gaj). 


MONDSCHEINSONATE 


Ră-ți cînt, iubit-o, Beethoven, ca atunci? 


paseri fabuloase au visit peste lunci 

aruncând un vis tulbure, o nadă, 

în somn de mătase, în destin de zăpadă; 
Teri d ază fluid şi cad apoi pe spate... 


iii 1 e ştirb şi eu nu mai știu „Mondscheinsonate'“. 


vrei totuşi să încere, să încerce? 

clipele de scrum s'au așezat în cere 

şi ne string tot mai mult, ca într'un cleste... 
distanța, ca um scamator, se topeşte. 


aşadar o măsură, donă,... p 
dar ce au mîinile? au încremenit amindonä. 


praful, anti, demonii din clavir 
rid cu hohat și vorbesc fără șir: 
„mită-te la timple, priveşte-ţi vinele umflate 


şi, năue, pianul sare într'un picior și se sbate. 


MOARTEA IOANEI 


Ioana trebue să moară 

chiar noaptea asta trebue să moară 
şi-ași urea să tsprăvim iubirea noastră 
deosebit, ca într'o carte măiastră. 


de pildă, eu să fiu Armand Duval 

iar ea să moară greu, ca Marguerite, 

să pot juca (pentru imaginare doamne din sial) 
scenă tea mare dela sfirsit, 


Să-mi curgă lacrimi, să sufăr cumplit, 
dar să-mi văd în oglindă 

fața amar suferindă 

și mimica, și gestul studiat îngrijit: 


iar cînd ea își va fi stins lumina 

cu talent, făcindu-se covrig, 

să mă ridic din genunchi și să strig: 
lăsați cortina! 


ORA DE VIS 


Dimineaţa mă prinde uneori în locuri deșuchiate 
sunt atunci un gentleman din finuluri îndepărtate 
am o plantație de cauciuc, pe reia 

în țara în care împărățeşte o haimana. 


alte ori adorm pe maluri nordice, profund. 
atunci cerul mi se pare mesehin, scund: 
în aer miroase a crimă, a orgie, a viol, 
fecioarele lapone stau limgă mine, stol, 


și mă mai încearcă doruri felurite 
cînd Poë mă îmbată cu vinuri vestite: 
ciroiuma se face atunci vapor și fără popas 
mă duce într'o insulă care nu se află în atlas. 
RADU BELIGAN 


IENĂCHIŢĂ VĂCĂRESCU 
POPULARIZAT ÎN APUS 


înfiriparea unui gind în limba strămoşilor, poeziile sale serise în 
limba greacă, au putut avea pe Vremea aceea un răsunet mult mai 
larg, datorită interesului desteptat în apusul Europei de limba şi 
literatura neopreucă. 

Acest interes, trezit din motive de ordin umanitar, pornea dela 
ideen că Grecii, în împrejurări prielnice de viață, vor face să re- 
Huse virtuțile lor străvechi. Poporul care scrisese o pazinii de aur 
în istoria lumii 4i contribuise intr'o largă măsură la cultura şi civi- 
lizația omenirii, se sbueiuma în lanțurile selaviei otomane. Sufe- 
rințele şi jertfele sale, după atitea veacuri de urgie, îl îndreptă- 
țeau să năzniască la libertatea lui de odinioară, spre care se avinta 


Diplomați, seriitori sau simpli călători apuseni prin Grecia 
de odinioară, întoreîndu-se între aj lor, propagau prin seris sau 
prin viu grain, un adevărat cult pentru poporul grecese — vrodnie 
urmaş al vechilor Elini —, pentru această țară căreia îi întreză. 
rean zorile redeșteptării naționale, ca și pentru tot ceea ce purta 
mireasma vechii Elade. Cultul acesta pentru Grecia, în preajma 
liberării sale de subt jugul asupritor al 'Tureilor, n cresent cu vre. 
mea și a dat naștere unui curent filelenie care n lăsat urme adinei 
în literatura vremii şi a căpătat cea mai mare intensitate, îndată 
ce libertatea Greciei a fost înfăptuită, 

Datorită acestei stări de lucruri, literatura serisă în limba 
freacă, fie că aparţinea sau nu celor ieşiţi din mijlocul acestui popor, 
a putut fi cunoscută în spus unde, ln rindul ei, servea ca mijloa 


de propagandă. 


4 VIAŢA ROMINEASCĂ 


umai i j wiri a 
astfel se te explica răspindirea unei plăsmuiri 
adi ai poet CUA, ai s'a bucurat de o popularizare puțin 
obişnuită pe vremea aceea, fiind tălmăcită în trei rînduri în limba 
franceză și odată în limba germană. Și în ucest chip lenăchiţă Vă 
cărescu ni se prezintă subt un aspect nebănuit încă, acela de poet, 
cu faimă universală, al vremii. 


i în articolul d-sale 

D. f. N. Iorga a cunoseut și a reprodus l 
Două Ban necunoscute ale lui Ienăchiţă Văcărescu 1), una A 
cele trei traduceri franceze ale poeziei lui lenăehiţă. Această tradu- 


uceri germane și se găseşte în descrierea de călătorie a lni J. D. 
gerit rai seal en Grèce fait dans les années 1303 et ago 
traduit de Vallemand par A. du de (2 volume cu desene de Gro 
A a oraraa le chei între altele, de propăşirea Greciei mo- 
derne pe tărimul cultural. Trecând prin țările mot ame 
câte ceva şi despre neestea 2). Tar între poeziile pe rea t 
şi le tipăreşte în cartea sa, este şi o poezie, „pe 0 arle Hassan‘, 
a lui „lenăchiţă „boier din Țara Rominească”. iit Taina 

După ce reproduce textul francez al poeziei lui 5 i pe 
care îl însoţeşte de o traducere romîneaseă, d. prof. pes i 
primă părerea de rău „că n'avem forma însăși, ir nu i onrem? 
chipni măcar cadența versurilor pe care le ei ze per care 
lui Bartholdy, cari erau şi aceia ai lui Tenăchiţă !*. Ap p er 
legătură motivul poeziei cu împrejurările vitrege din viaţa poetul 
şi pe temeiul acestora Încearcă să o dateze: i Sa NAY 

„Desigur că aceste versuri s'au seris la 1787, en rar zar 
pe poetul prigonit de Vodă-Mavrogheni pe rind > g can fi poi 
tocmai în insula Rodos, cu pribegia veche a lui Mihnea al « ' 
veacul al XVI-lea, la Tirnova cu azi par cele yes ardeal În 

i îi di tru, le Adrianopol, i 
ca i pr epM e ee rod repezi în culmea snferinţii, dar nu fără 
a-l mai purta pe la Adrianopol din nou și pe la Sumla, în lagărni 
turcesc‘ *). 


ea lui Bartholdy apăruse în limba germană, cu doi ani mai 
md a fi tradusă în limba franceză, subt titlul: neta ut 
zur nähern Kenntniss des heutigen Griechenlandes, gesam ouf 
einer Reise im Jahre 1803—1804, Berlin, in der PESTRIN 
handlung, 1905, Antorul, eu numele lui întreg Jaeob-Levi ppn 
Bartholdy (1779—1825), evreu trecut la protestantism, a up 2 
ca ofițer în armata austriacă prs lui Napoleon 4 mai i im 
a intrat în diplomaţie, fiind consul general Prusiei 


1) în Omagiu lui I. Bianu din partea colegilor și foștilor săi elewi, Bucu 


tregti 7, 226—230. 
ý 11014. I. 890828, unde se dau senrte extrase. 
3) Tid, p. 229. 


TENĂCHIŢĂ VĂCĂRESCU POPULARIZAT ÎN APUS 45 


Roma, unde adună o bogată colecţie de artă. Intr'o lungă călătorie 
a avut prilejul să cunoască Grecia care, pe vremea aceea, începuse 
lupta pentru libertate. Fie la Constantinopol, fie în principatele 
romine, pe unde, poate, de asemeni a trecut, el a cunoscut poezia 
lui lenăchiță Văcărescu, pe care a tradus-o în versuri 4), 


Pe lingă traducerea germană — în versuri — a lui Bartholdy, 
voiu înfățișa încă alte două traduceri franceze neeunoseute ale ace- 
leiaşi poezii, dintre care, cea dintii — în proză — dovedește, prin 
data la care a fost publicată, că lenăchiţă Văcărescu serisese acea- 
stă poezie cu mult mai înainte de 1787; iar cea de-a doua — în ver- 
suri — este datorită unui poet en faimă dela începutul secolului al 
XIX-lea. Amindouă sint însoțite de aprecieri care nu pot decit să 
măgulească. Pe lîngă cea dintii — gi cea mai veche — sa gisaște și 
poezia originală serisă de Văcărescu — nu în romineşte — ci în 
limba greacă și publicată acolo încă din timpul vieții antorului, mai 
înainte ca el să fi tipărit culegerea în versuri romineşti ce însoțese 
îndrumările de poetică din Gramatica sa. 

„Cântecul lni lenăchiţă“* — eum îl numeşte cel din urmă din 
traducătorii săi în limba franceză — se ăsesta publicat pentru în- 
tiia dată, în originalul srecese şi traducere franceză, într'o altă 
carte asupra Greciei, En poartă titlul: Vavage litirmre de la Grâce 
ou ettres sur les Grecs anciena et modernes, avec un Parallèle de 
leurs Moturs par M. Guys, Négociant, de UAcadémie de Marseille 
(2 volume), À Paris, chez la Veuve Duchesne... 1771. 

Autorul acestei călătorii, Pierrò-Aungustin Guys (1720—1799), 
em un om en o cultură aleasă, pe care interesele îl purtau 
adeseori la Constantinopol şi în alte oraşe mari nle Orientului, mai 
ales de pe la 1750 înainte. A fost șef al instrucţiunii publice la 
Zante şi membru al Institutului național al Franței 5). Călătoria 


lui „literară“ san „istorică şi literară" — enm adaugă pe drept 
titlul interior al cărții — era serisă ca şi aceea mni nonă a lui Bar- 
tholdy, într'o limbă universală și — ca şi aceea — pornea din ad- 


miraţia pentru poporul precese, care își cerea drepturile la viață 
liberă, urmărind să atragă simpatia puterilor apusene şi să arate 
—cum chiar titlul ne face să bănuim dela început — că neest pò- 
por și-a păstrat, după ptiteu vencuri de robie, limba, credința și 
datinele nestrămutate. Ea a fost tipărită într'o a dona ediție la 1776, 
de asemeni în două volume, eu care prilej a adăugat multe Ineruri 
noi — 0 descriere de călătorie la Sofia, la Constantinopol și în tta- 
lia, un poem despre anotimpuri şi o traducere a elegiei lui Ovidiu 


*) Traducerea germană a lui Bartholdy mia fost comunicată de dA ing, |, 
Moizil, 

3) Ch EA, Guys. Le Gwido de la Macidoniz, Puris Mnraaille 1837 (Bi 
bliothègue dea Voynguuri), p 204 și nma 2. Antorul — „anelen consul de France 
à Balonique, membre de !'Acadâmie de Marseille ot de plunioara nociótés sa- 
vante‘, — era nepotul mi P.-A. Guys, 


46 VIAŢA ROMINEASCĂ 

la moartea lui Tibul — cum și ilustrațiuni în text; iar în 1783 apare 
a treia ediţie, în patru volume ?), şi pînă către cei din urmă ani ai 
vieţii el a lucrat la înnoirea materialului 7). Dela Guys ar 

de asemeni un Mémoire sur les Éerivains de la Grèce”), în care, 
poate, s'ar afla cite ceva şi despre mişcarea literară dela noi. 

Intia ediţie, pe care am avut-o la îndemină *), cuprinde un 
număr de patruzeci de serisori ale autorului către prietenul său, 
Bourlat de Montredon — „homme très instruit et amateur éclairé 
dea Arts" ©) —: treizeci în volumul intii — cea din urmă cuprin- 
zind in-extenso o scrisoare a contelui de Bonneval despre o istorie 
a sa asupra lui Mohamed pe care o pregătea —, zece în continuare 
în volumul al doilea — dintre care una repetă din greșală pe cea 
din urmă din volumul întîi —, împreună eu o scrisoare către de 
Peyssonel, consul al Franţei la Smirna, alta a lui Bourlat de Mon- 
tredon către autor şi, în sfirșit, una a autorului către copiii săi. 

Ele privesc — uneori în linii mari, alteori în amănunte — 
aspecte din viața poporului grecesc, culese însă de cele mai multe 
ori din izvoare clasice. Guys uită că ceea ce își propusese el să do- 
vedească era tocmai continuitatea teestor aspecte în epoca modernă, 
așa că toată bogăția de informaţii desvăluie mai curind pe omul 
iubitor de erudiție decit pe ce! ce urmărește să propage o idee. 


o serisoare-prefaţă, Guys face observaţii generale asupra 
'Pureilor, Armenilor, Evreilor şi Grecilor. Arată ocupațiile lor de 
căpetenie și căutînd să caracterizeze pe Greci, le găseşte alături de 
păcatele care nu lipseau nici strămoșilor, virtuțile acelora, pe care 
însă împrejurările vitrege nu îngăduiau să le cultive, Deserie înte- 
viorul căminului, pe femei și pe însoţitoarele lor, îmbrăcămintea şi 
podoabele lor; apoi stăruie asupra sentimentului național al Greci- 
lor şi asupra limbii vulgare pe care o cunoștea. Cu acest prilej 
caută să explice fenomenul de diglosie și îndreaptă, pentru căpăta- 
rea noțiunilor generale asupra acestei limbi, la gramatica lui „Tho- 
mas de Paris, Capucin“ şi la dicționarul de cuvinte uzuale dela 
sfirgitul „călătoriei lui Spon“ 11), 
După o revenire la moda femenină, vorbeşte despre sărbători, 
ospețe și cîntece, despre religie, superstiții, preziceri şi despre pro- 
nunțarea limbii, pe care o găseşte întru totul asemănătoare vechii 


*) Noweelle Biographie pândrale, XXIV, Paris 1858, col. 064—M05 și J- 
Ch, Brunnet, Manuel du Libraire et de l'Amuteur de Litres, 1, Paris, 1881, 


col. 1836, 

?) O.-Ed, Guys, Le Gwide de la Maoidonie, p. 204 gi nota 2. 

*) Nouvelle Biographie générale, XXIV, 005, 

») Prin bunăvoința d-lui prof, A. Dmpront, directorul Institutului francez 
de înalte studii din Rominia, 

1) P-A, Guya, Foyage ttiraire de la Orice, I, Avertissement p. V, 

n) Jl ya une tràs-bonmne grammaire pour le Groc vulgaire faite par le Rê- 

vons 


IENÄCHIȚĂ VĂCĂRESCU POPULARIZAT ÎN APUS 47 


Ea 4 - 'u referitoare la citey. leei 
Turcilor și la Mohamed, Tot äiti reproduce și er soiien 


bește despre arte, măreţia clădirilor, 


despre ciumă şi rugăciunile i în generul la orientali, cîntecele lor, 
gostea de patrie şi inseripţii. S îi apără de acest flagel, despre dra- 


apela de a E: Întreg lui Ronrlat de Montredon 


arhitectură, muzica la Greci [i 


Dintre puţinele lui izv i 
POP e oare moderne, principalul ] 
e area Saua a lui Dimitrie Cantemir, pe tea părea 
n e haa haragan saygin de Jonequières din 1743 şi pe 
? - in note, y i 
Mpa poe dă ddr rd orideciteori o foloseşte 13), 


; 4 i voastre Guys nu dă inf ii 
decit în treacăt. Vorbind, de pildă, despre ocupațiile ac aiea 


1 
sai Frame I, Douzième Lettre, p. 195, în nota 


a) Vorbind nstfel — îitiia 


r dată — despre eintescle Groeilór, Guys po- 
uioșat într'atit prin cîntul său a 
n ; său pe Sultanul Amurat nl IV-le e 
îndură şi-i lăsă vința, — Ibid,, |, Dixiìme Lettre, p, 131 și had ros RR 


Cu privire la pronunțarea limbii imi 
p greceşti trimito intr’ e 
ore k groon Cantemir pomenește o Academia Erai de reit denar lea ei 
ya — Be ocupa cu această probiună, — Thid., T, Onziime Lettre 4 
XI P 


semn de multumire, îi dărui mita hisa 
care se afla es. — Thid, IT, Lattro tren i i 
În măsură malt mai largă ia Ja DOGA r E Ei 


compusese diferite nrili, Și cu acest prilej reproduct din „Istorin Imperiulni 
Otom e mosfern binevoitoare 
Un cîntăreţ persan intră în grațiile Bultanului Amurat al IV-lea. Acesta 
tul Permannlni de 


48 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tește că „cei geroase e er 
de afaceri In Poartă ai voevozilor din Țara Rominească și - 
dova 14) şi că dintre ei se aleg „astăzi voevozi pentru harain 
nească şi Moldova, dar — adaugă el — cum ei sînt yorsa > pam] 
aceleaşi patimi, aceleagìi intrigi și aceleaşi hărţuieli in râu rii 
şi îi înlătură deopotrivă“ 15), lueru de pe urma căruia Ture 
e i t. * - - 

i e Au dansurile obişnuite la Greci, amintește „Valaha, joe 
foarte vechi în ţara de unde și-a luat numele . Cu „pasul stai 
acelaşi, ce nu seamănă cu pașii altor dansuri grecești, nu e neplă- 


i 

Pog 
[fr 
pis 


E 
Ẹ 
ge 
F 
E 
> 


i 
$ 
fi 
i 
if 
í 


ii 
i 
E 

j 
ji 
ERE 
i 


i 


F, 
ii 
ii 
E 
fani 
H 
ii 
Ea 
nH 
alz 
Îi 


atraire de are Ponera da Valashio & do elan a TRUE, I, Lattre pre 
eo o mit ta iat Tass aa et 
pirat Ior ir Mia E d tza viena dp M lea âlovent 
Rr pa per ea nevoi Ta a ae erei e dans ln pays 
Aoh elle prend son nom, Cetin danso, dont le pus est toujours ; 


IENÄCHITĂ VĂCĂRESCU POPULARIZAT ÎN APUS 49 


Ca pildă de lucrare artistică dă „frumoasa şi măreați casă a 
nefericitului Grec Stavraehi'*, care se află În Constantinopol, „pe 
malul mării Negre‘ şi pe care Sultanul a dărimat-o, după ce a stran- 
gulat mai întîi pe bogatul său supus, Un alt Grec, curînd după 
aceea, ridică pe locul ei un alt palat, „mai frames" 17), fără tenmă 
că ar putea să aibă și el acelaşi sfirsit. 


In scrisoarea XXXVI despre muzica Ja Greci şi In orientali, 
aflată în al doilea volum, Guys, pe li informaţiile asupra acestui 
ir, traduce un „Cîntee grecese* 18) gi două 


Poetul este surprins de furtună pe mare. In mijlocul valurilor 
și al negurii nu se ivește niciun semn eare să-i dea nădejde de seă- 
pare. Nu se zăreşte nicăieri nicio diră de lumină, nici țărmul, nici 
vadul, nici portul unde să poată arunca ancora. Desnădăjduit, cu- 
prinde pînzele bărcii, eu care sau se va 
rezista pînă în cele din urmă — va ieși la liman, 


Se poate ca Guys să fi cunoscut pe poetul romin. Odată amin- 
tește într'una din scrisorile sale că a avut prilejul să cunoască prin- 
tre Greci „Anacreoni moderni", alo căror cîntece sînt pe buzele tu. 
turor $), Altădată, împotriva unor afirmaţii, asigură de asemeni 
că Grecia „are încă Anacreonii și Muzele sala“ *1). In sfirșit, înainte 
de a reproduce poezia lui Văcăreseu arată că el nu vrea să spună, 
ca un ultul înaintea lui, cum că aceste cîntece „Pot fi puse alături 
de cele mai bune poeme ale anticilor“*, dar că într'adevăr „poeții 
greci din zilele noastre ştiu să cînte încă trandafirul şi primă- 


reeemble à aueun de emux dea nutren danses Grocques, n'est g dássgréable, 
quand ello est bien conduite, & avee la juatesse qu ‘olle exige, Elle pourroit bion 
vonir des Daces, qui ħabitolent ancionnement în Valnehiett, — Thid, 1, Trei- 
zième Lettre, p. 193. 

17) „Om vit îl y a quelques années à ur srana aad sur în canal de la mer 
noire, Ia belle & magnifique maison de l'infortuné Groc Stavraky, dovenu fa- 
vori du Grand-Seigneur., Le Sultan en le faisant périr fit ramer ce bej étifica, 
Sur loguel on a va depuis, aver un Juste étumnement, un nutre Gres faire élever 
une maison encore plus belle‘, — tbid., TI, Lettro trento-mnitmoe, p. 17, 

1) Id, IT. Lottre trente-sizidme, p, BO—B1, 

1) Thid., TI, p, 81—84. 

M) Celo turcești, truunerisa en litere istine, itid., TI, p, 85—87; — cel gro- 
ose, dhid, TI, p. 89, 

=) Tdíd., p. 43, nota (12). 

*) „T'ai vu parmi eux., des Annerdons moğarnes, dont on répète les 
rănnsonu, i, — Jii., I, Troinitane Lattre, p. 20, 

=) mn puis asurer, au contraire, qu'elle a noore sua Anneróons & sos 
Musea'', — Id, I, Dixitme Lettre, p, 131, 


50 VIAŢA ROMINEASCĂ 


vara, teile fla- 
Anacreb i în cîntecele lor se gasesc sein 

i aoi i aa pi E nicidecum la ei ud N 

i 1763—1764 se aflau la Constantinopol e trei: A e 

rege serisorile sale, cît și Văcărescu *5). Cu fea t 

e eN socoti că aceste cuvinte de admiraţie pen poeții 


Cu privire la data plăsmuirii „ui Văcărescu, msg gi de s- 

cest fel pe care ni le pune ab vagi rA ape ste nesigure 

i ice, Totuşi pe temei unge concluzie. 
şi sporadice, poste 


i i imiterile din note nu 

i is, 4 Decemvrie 1759. Trim ia 

is iig anis sigure în această privință, Genea nge à 
cs fost adăugate în urmă, pe lingă noi pasagii atunci 
Perie erau gata de tipar. An Bey i eraa serisoareă „a arara e 
titä mai sus n lui Bourlat de Mon da Lea Eag 


pour a 
grade le 18 Septembre 1739, par M. 1'Abbé Laugier'*, care a apă- 


Scrisorile lui Guys cuprind și ele asemenea nene das par 

fi în concordanță cu timpul cînd au fost serise. Astfel mere eee ră 
XXI iara tza gar eee P Rouaan Mars 1760, 
i 128); pede 7 T — imediat rcs a A 
rupta se află poezia lui ape a tinar „iren o 
nomi embre & Décembre "), a 
mergi Ar tera apărnt în ultimul trimestru al anu 


in fuire, sinsi 
m) „Je no dirai pas comme un Auteur Français a piy 


, être 
Frenata nciena, Mais ă lei Podtea Greca de noa jours savont en- 
EN dana 
ooro e Ardea rose & io printems, sapne egpaoeţe ră g Sap eirge ant areen 
du feu 
lenrs chansons den étincelles pottiqi étalnt 


ext. — Ibid,, IT, Lettre tronteatzièmo; p. > LB i 4929, p. 108. 
=) Guys, TT, p, 220—221, nota (1) 
ainaka Tars ix eñ mal aduce un punet de aurie ar aa 
mește cova despre ueideren lui Stavruchi, despre 


IENĂCHIŢĂ vĂcĂREscU POPULARIZAT ÎN Apus 51 


ca szymáwa (= vinturi), Shapin (=mintuire) Şi Taupa» (= viseol), 
cu totul necunoscuta limbii vorbite în hotarele Greciei. 

Poezia lui Lenăchiţă așa e 
versuri. In realitate ea ara ys reproducinul-o, 
din economie de Spațiu, a seris cîte două versuri intr'un 
rînd, Tambii alternează regulat in versuri de cite șapte şi 
opt silabe cu rime împerechiate. De data aceasta, pe lingă resta- 
bilirea formei originale, i s'an corectat şi numeroasele greşeli de 
transcriere sau de tipar, 

Cunoscător al literaturii clasice, 
decorul marin al poeziei este datorit 
Intr'o notă la traducerea franceză a poeziei lui lenăchiţă, el re- 
produce — ta izvor — un pasagiu din „Thebaida'*, epopeea poetului 
latin Statius, în care se povesteşte dugmănia dintre Eteocle şi Poli- 
nice. Intre altele, în cartea a noua a acestei poeme, Statius arată 
cum falangele cadmeene tiräse cadavrul lui 'Tydeu, pe care Însă 
Danaii îl smulg din nou, lucru care se petrece de trei ori, și aseamănă 
această hărţuială cu „o corabie, în mijlocul valurilor întăritate ale 
mării siciliene“, care „cu toată silința corăbierului, rătăceşte la în- 

timplare şi apucă din nou după pinza întoarsă, pe urmele sale 30), 
Pasagiul acesta este socotit de Guys ca izvorul poetului nostru. 

Este greu de crezut ea puţin răspindita operă a lui Statius să 
fi căzut în mîinile poetului nostru, Apropierea lui Văcărescu de 
Statius este astfel întîmplătoare, eu atît mai mult cu cît ea se re- 
feră numai la cadrul poeziei, Statius recurge şi alteori la aseme- 
nea comparații din domeniul marin, Astfel, in aceeaşi carte din 
„Thebaida'*, cu vreo cincizeci de versuri mai sus, el vorbeşte despre 
Hippomedon, care aşteaptă să întimpine o trupă de tineri lup- 
tători ai lui Eteocla și cu acest prilej, găseşte potrivit să asemene 


um a reprodus- Guys ure numai 14 
28 de versuri, dar Gu 


Guys este ispitit să creadă că 
unui izvor de această natură. 


zi — „Aicoli velat anxia puppis 


Seditiona maris, pes negru iam obstante magistro, 
. 4 volo. 
Errat, & averso ri n vestigin KA 
Ibid., 1F, p. 80, nota (19), , 
In editis ini Nisard cuprinzând operele lui Statins, 


Martial şi ale altor 
latini minori, apărută la Puria în 1851, versurile [Thebais, IX, 141—143) 
giimene la p, 231, coloana 1, 


52 VIAŢA ROMINEASCĂ 


liniștea sufletească a celui dintâi eu o stincă neclințită in bătaia 
valurilor care se sfărimă la poalele ei 2). 

Im această privinţă, mai hotăritoare este apropierea Ini Văcă- 
rescu de alte izvoare clasice, care cuprind lămurit motivul acestei 
plăsmuiri 32), Astfel în „Odiseea“, Ulise întîmpină în citeva rinduri 
furtuna pe mare, în „Eneida'* lui Virgiliu motivul se regăseşte în 
citeva pasagii, iar în „Metamorfosele““ lui Ovidiu, povestirea nau- 
fragiulni lui Ceyx (XI, v. 477—572) cuprinde asemănări ce nu 
mai par întimplătoare: o parte din corăbieri pier înghiți de valuri, 
iar alții se agaţă de rămășițele corăbiei. Ceyx însuși prinde o frîn- 
tură de ramă, cu ajutorul căreia nădăjdnia să seape. 

Motivul a circulat apoi în literatura medievală și modernă. Se 
regăseşte astfel în povestirea nantraginlni Ini Ruggier din „Orlando 
furioso‘ a lui Ariosto (CXLI, 8—24), în „Lusiadele** lui Camoins 
(VI, 70—85), în „Aventurile Iui Telemac“ (VI) — unde eroul lui 
Pântlon, mai norocos decit acela al lui Ovidin, scapă agățindu-se de 
catargul corăbiei aruncat în valuri —, ca și în „Henriada'* lui Vol- 
taire (1), Și mai ales asemănarea em erîmpeiul din opera lui F'éné- 
lon, inspirat de episodul amintit din „Metamorfose“, mă face să 
ered că Viăcăreseu va fi cunoscut cel puțin traducerea neogrecrască 
a „Aventurilor lui Telemac‘, datorită lni Athanasie Siiadas™) şi 
tipărită la Veneția în 1742. Ae 

Apoi, în legătură cu acest motiv mai sunt de amintit încă cele 
cîteva cuvinte en care tipografii nostri de pe vremuri, încheiau căr- 
tile sfinte tipărite de dinşii. i 

Tată ce spune unul dintre aceștia, mulțumit că a ajuns În en- 
pătul Incrării : 

„Precum doresc să sosească ln vadul cel eu adăpostirea, carii 
sănt bătuți de valuri întru luciul mării, așa am dorit și eu să sosesc 
la sfărșitul svintei cărții aceștiia”* 24), 

Ceva mai tirziu aceste citeva cuvinte au fost amplificate și ver- 
sificate, poate de către Antim Ivireanul, pe cînd era ieromonah la mî- 
năstirea Snagov. Una din tipăriturile sale se încheie cu ateste versuri : 

Precum cei streini dorese moșiia să-și vază, 
Când sânt într'altă țară de nu po! să şotă; 
Şi ca cei ce-a pre mare bătuţi de furtună 
Şi roagă pre Dumnezeu de liniste bună, 
Aşa și tipograful de-a cărții sfărșire, 
Laudä ne'ncetată dă şi mulțemire =). 


=) Staţii Thebaia, IX, 36—04, ed. Nisard, p. 200. 

Pai i acestui motiv în literatura Întină. vezi N, I, Herescu, 
Un thâme traditionnel de la te latine: le Nawmfrage, în Revista clasei, 
TV—Y (1934—1933), p. 119—137, 

=) i e me od y Nerathlyriag priokoyin, TI, nr. 95, p. 45, unde 
me identifică tendoritorul; cf. E. Legrand, Bibliographie hellénique, 18-âme 
siècle, I, nde 299 gi 400, p. 301—2302, 

B 1) Xvanghelia, tipărită de teromonahnl ic e ae, 1652, f. 174; 
- ef, Bianu-Hodoş, Ribliografia românească veche, I, p. , 

1) Beeaghelia, tipărită de boromonabul Antim Ivironnul, Snagov 1607, 

f. 180 v.; ef, Bianu Hodoș, |, e., I, p. 34. 


IENÄCHIȚĂ VĂCĂRESCU POPULARIZAT ÎN APUS 53 


Epilogul acesta — fie în roză, fie în versuri 
folosit de mai toţi meșterii tipa. oră ra 
cadru mai apropiat de poezia 
din epopeea lui Statius, 

Dar motivul fundamental 
opera cunoscută a poetului n 
Văcărescu, scrisă de data ucensta în limba r 
ct rană 22 mai puţin cadrul marin din p 
cteași oțerire şi mai ules aceřagi 
fața loviturilor soartei : AC cai 


i a fost apoi 
pografi de pe vremuri și cuprinde A 
lui Văcăreseu decit versurile amintite 


specifie orientală. în 


La o"'ntristare, 

Amară foarte, 

"cit cel ce-o are 

Să-și roage moarte, 
N'ai ce să fuci. 


Nu-i miniere, 

Nici e putință, 

Acel ce piere, 

Să-ţi dea credinţă, 
Trebui să taci a), 


_ Cel din urmă traducător al „cintecului lui lenăehiţă”*, enre, e 
și Bartholdy, s'a silit să tălmăcenscă în versuri, este nost l fe a 
cez Lemereier (1774—1540). ibid 

Louis-Jean-Népomucène Lemercier a fost un poet, al 
lent 5'a afirmat încă dela virsta de 15 ani. A seris numer 
teatru — iage şi comedii — care i- , 
moase suecese. Datorită acestor succese a avut rilej ă : 
strinsă prietenie eu marele Napoleon. Cunosenutul aim apă pr aA 
Pougueville—uniutind vdată pe poeții francezi inspirați ue Grucia—, 
nu se sfieşte să afirme despre două din tragediile Îmi Lemereier. 
Fridigondde et Brunehaut și „A gamennon, că posteritatea le vu agza 
alături de tragediile lui Corneille şi Racine 37), lar tragedin s 
Les Martyrs de Sonli, care 'nfățişează un episod din istoria evo 
haţiei arecești — afirgitul eroic ul Sulioţilor la 1803, intr'o luptă 
impotriva Tureilor — şi a cărei reprezentare n'a fost îngăduită de 
cenzură, cuprinde — după cum ne încredințează un poet contim 
poran, Pierre Lebrun — cea mai frumoasă sceni serisă de dinsul 3) 
=) lanurhe Viciăroseul, Obmervații sn băgări de seamă asupra ie 


și oriaduclalor gramaticii rumineşti, Rimnie 1787 
pP, 171—479, 


”) FO H. L, Pooquivilir. Poyaye de la Grèce, e ddition | 


cărui ta- 
roase piese de 
au adus de multe ori fru- 


gulelor 
+ P- 199; Vima, amlagi an, 


ua, P: LXXV, pica 
dt VA sat Echn, Le Fopige de Grice, poème, Tariu 1538, p. 105 


54 VIATA ROMINEASCĂ 


Dintre comediile sale, mai cunoscute sint Plaute, cu subiect luat din 
antichitatea romană și comedia istorică Pinto, ou la Journée d'une 
Conspiration. De asemeni a compus o mare poemă dialogată, în 
douăzeci de cînturi, La Panhypocrisiade, ou le Spectacle infernal 
du XVl-e siècle, cum şi alte numeroase poeme, poezii și romane, în 
al căror număr se ascund, alături de seînteierile care i-au adus lau- 
rii, păcatele care i-au întunecat faima. 

In cadrul curentului filelenie, pe lingă tragedia amintită mai 
sus, Lemereier publică mai tirziu o colecție de cîntece populare gre- 
cești, Chants héroigues des montagnards et matelots grecs (2 vo- 
lume), Paris, 1524—1825, Tipărită toemai cînd Grecia mergea cu 
pași hotăritori spre izbindă, ea cuprinde în cea mai mare parte 
poezii verificate după cunoscuta colecţie, apărută în acelaşi timp, 
a lui O. Fauriel, Chants populaires de la Grèco moderne (2 vo- 
lume), Paris, 1824—1825, 

In volumul al doilea, în afară de cîntecele versifieate după Fau- 
riel, Lemercier a adăugat și alte cîteva traduceri din literatura 
neogreacă, Printre acestea din urmă se găsește și poezia lui Ienă- 
chiță Văcărescu 29), 

Intr'o notiţă care însoțește tălmăcirea, Lemercier amintește pe 
cei care, înaintea sa, au tradus această poezie „în proză“, pe Guys 
şi pe Bartholdy, a cărui traducere n'a cunoscut-o decât în versiun 
franceză. Nu s'a folosit însă de niciuna din cele două tălmăciri, 
deoarece — spune tot acolo — a avut înainte chiar „textul“* poeziei— 
firă îndoială originalul grecesc — pe care i l-a pus la îndemină eu- 
noscutul istorie și orientalist Jean-Alexandre Buchon (1791—1846), 
care avea poezia lui Văcărescu în „enietele'! sale. Apoi arată „în- 
vățătura filozofică“ pe care o cuprinde, de a nu desnădăjdui în fața 
primejdiei şi adaugă că „poetul valah'* o înfățișază „în felul lui 
Horaţiu'*, printr'o imagine din cele mai însufleţite 19). 


Această plăsmuire necunoscută a lui Ienăchiță Văcărescu a- 
runcă o lumină nonă ssupra eelui dintii poet romin care devine 
astfel și cel dintii poet romin eu faimă universală. Serisă în limba 
greacă, ea a putut fi răspîndită în citeva traduceri deosebite, în lim- 
bile franceză şi germană, odată cu literatura neogreacă menită să 
servească în apus ca mijloc de propagandă. Și în aceste împreju- 
rări, literatura romînească poate fi deci privită, pe lângă aspectul 
subt care a fost cercetată — acela al împrumuturilor din afară — 
și subt celălalt aspect, pangia ei peste hotare într'o vreme 

'ar fi bănuit ceva. 
ani apă ar: N.-A. GHEORGHIU 


pi Lemereier, Chants hâroigues, II, p, 107—108, 
s) Ibid, 11, p. 100. 


IENĂCHIŢĂ VĂCĂRESCU POPULARIZAT ÎN APUS 


„CÎNTECUL GRECESC“ AL LUI IENĂCHIȚĂ 
VĂCĂRESCU ŞI TRADUCERILE LUI IN 
LIMBA FRANCEZĂ ŞI GERMANĂ 


(CÎNTEC GRECESC) 


Mè îoarbifac misai, 

Mt Pásava úz to dand 
Elpa, aal mvăweteo 

Kal vă AaB wovrelea, 

Xò mtizyoc civ auppapäv 
Mè imniõovov ET 
M'âvtpurns disâring, 
podis nal dmat, 

ME zipata zahăr, 
Topa dvastevayui, 
Biizaza poat, 
Ilohăă ăyaogutvr, 

"Oz appe wat pă, 
Mè oxpavâna zerk, 
Xivvepz oara 


Kai nataan fesgutva, 


Kal vă pai mià (axcemă, 
Nå Dow că pára uoo otp, 
“Prită vepă vă spw 
Mânia nai dă îzzbpoa, 
Năpâţo mai dv demp 
Diari dpdv èv Gapi. 
M'ănsin:alzv spiru 

Lea deva me Elw, 

[lo pè aică när vă ahy, 
“H oshapit vă sdy, 

Kal võra äv fast, 
Mzopoby vă uè mot, 


TRADUCERE LIBERĂ 


lupt cu nenorociri, 

Ca chinuri pină la git 

Gint, mă aflu în primejdie 

gm apropiu de pierzanie, 

Pe asiel 
Vreme p usă, 

Prin vinturi pirdalnice, 

Puternice şi protivnice, 

Cu valurile multor chinuri, 

În viscolul gemetelor. 

tă, 


Norii întunecați 


i 
Și să apară un cer limpede, 
ă vadă ochii mei țărmul, 
Să găncac vadul 
Mă străduiese, dar nu sint în stare, 
ȘI na pot să arane ancora 
iimdlea nu zăresc limanul, 


Ou care cel puțin să mă înpec, 
Sau să aflu mintaire, 

Și acestea dacă țin, 

Pot să mă sespe, 


S 


56 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Traducerea franceză a lui P.-A. Guys, 1771 


CHANSON GRECQUE 


Je lutte contre toute(s) les disgraces, plongé dans une abime de 
malheurs, Egaré, flottant sur cet Océan d 'infortunes, mon frêle bat- 
teau sera bientôt submergé. Des vents contraires, impétueux, soule- 
vent contre moi les flots irrités qui m’assiégent, je soupire au milien 
d'un brouillard épais, La mer affreuse & blanchissante d'écume re- 
tentit de mugissemens ; ils répondent aux coups redoublés qui par- 
tent du sein des nuages sombres accumulés sur ma tête. 

Où trouverai-je un peu de clarté, pour découvrir la terre que 
j'ai perdue? Où trouverai-je une ean paisible, un port assuré, pour 
y jetter mon ancre? Désespéré, je cours à mes voiles que j embrasse, 
pour m'abimer ou pour me szuver avec elles. 


Traducerea germană a lui ]-L.-S. Bartholdy, 1805 


Mitten in dem offnen Meere werd "ich hin — und hergetrieben, 
Hingeworfen in den Fluthen, die wie Fewer mich umstieben, 

Und in Schaum löst sich die Welle, und wie Berge stehn die Wogen, 
Heben sich zu steilen Felsen, thiirmend bis zum Wolken bogen; 
Mitten în der Stürme Bausen, in dem Toben, das mieh schreckt, 
Zichen sich die Nebel tiefer, Finsterniss die Schöpfung deckt; 
Länger hält nicht mehr das egel, immer wachsen dis Gefahren, 
Immer loser wird die Barke, nirgends kann ich Land gewahren; 
Diese Nacht voll Angst und Grauen, sie vernichtet all mein Hoffèn, 
Und ich weiss nicht, wo ich steure in den Pluthen weit und offon. 
Und der Geist, der in mir waltet, kann mir Ruhe nicht gewähren, 
Schwankend ungewiss erzittert er dem Tod in tiefen Meeren. 
Kann ich noch in dem Qewühlo Heil und Hilfs mir erschauen? 
Ohne Steuermann im turme, ach! auf einem Retter bawen? 

„Und wenn alles sehon verloren, wenn Verzweiflung ringt die Hände, 
Giebt das Bchicksal unverhofft noch vielleicht ein glücklich Ends“, 


Versiunea franceză a traducerii lui Bartholdy, 1807 
(Reprodusă după N, torga, Doud poesii necamosente ale iwi Jendehita Văcărescu) 


Je suis bollottă că et là snr une mer orageuse, exposé au cour- 
roux des flots qui s'élèvent sur moi tout en feu: s'entassant comme 
des montairnes, les vagues feumantes s'élèvent jusqu'à la voûte des 
cienx. Au milien du sifflement des tempêtes, an milien de te 
bruit qui porte l'effroi dans mon âme, je vois les nuages s’'épaissir, 
de profondes ténèbres enveloppent tonte la nature; ma voilure ne 


IENĂCHIŢĂ VĂCĂRESCU POPULARIZAT ÎN APUS 57 


résiste plus, le danger croit àù chaque instant; je vois ma barque 
prête à se dissondre, et d'aucun côté la terre ne s'offre ă mes re- 
gards, Cette nuit d'alarmes et de horreur anéantit toutes mes espé- 
rances et je ne sais plus de quel côté me diriger, L'esprit qui habite 
en moi est hors d'état de me soutenir, perdu lui-même, il tremble 
devant les abymes qu'il voit entr'ouverta. Au milieu de ce tumulte, 
puis-je même penser à des moyens de salut? Sans pilote au milieu 
de la tempête, puis-je encore compter sur un libérateur? Oni à 
I instant même où tout semble perdu pour toi, et où tu te figures 
qu'il ne te restè plus qu’à t'abandonner au désespoir, peut-être que 
le destin travaille ă préparer la délivrance. 


Traducerea franceză a lui L.-J.-N. Lemercier, 1825 


CHANT DE JANAKITZA 


Battu des vents de la tempête, 
Assailli par l'onde et les feuz, 

Les foudres grondent sur ma lête, 
A mes pieds les flots orogeuz, 

Les airs sifflent dans la tourmente: 
La mer irritée, écumante, 

Semble un vaste gouffre sans bord: 
Nul fanal; mais le bruit et P'ambre, 
Des vagues, des écueils sans nombre, 
OÈ P'ancre appelle en vain un port, 


Les cieuz obscurs n’ont plus d'étoiles 
L'abime est prêt àù m'engloutir 
Vais-je, hélas! en rouvrant mes voiles, 
We sauver, ou m'anéantir? 

Mes agrès, dernière espérance, 

Ils se brisent.. Ah! ma constance 
Vaincra l'Octon et la mort: 

Anere du salut, le courage 

Peut seul ravir l'homme auw naufrage, 
Et triompher das coups du sort. 


NOTICE. 


On trouve dans les ouvrages de Guys et de Bartholdi des tra- 
ductions diverses faites en prose de ce morceau, dont le texte m'a 
été procuré par les cahiers de M. Buchon. La lecçon philosophique 
refermée en ce chant nons enseigne à ne jamais nous laissar abattre 
par le malheur et par le danger au milien deg traverses les lús 
oragenses de la vie. C'est la plus ntile qu'on puisse donner rar 
hommes; et le poëte vninque qui la met en action dans șes vera nous 
la présenta, à ja manière d'H orace, sous image la" plus anime. 


DC «4 


CRONICA LITERARĂ 


ZAHARIA STANCU : POEME SIMPLE (1927), 
TĂLMĂCIRI DIN SERGHEI ESENIN (1934), 
ALBE (1937), CLOPOTUL DE AUR (1939), 


Despre d, Zabaria Stancu, autorul recentului volum de catrene 
Clopotul de aur, e mai uşor săi se vorbească, fiind privit în toate vo- 
lumele sale de poezie, la un loc, decit în fiecare, in parte şi la timpul 
său. Neavind nici însuşirile pozitive şi nici pe cele negative ale abut- 
denței, poezia sa e mai mult decit reţinută și mai mult decit discretă, 
sau, cum am zice mal propriu, e puţină; dar atit de puţină că r 
nerea şi discreția ei abia prin acumulare pot fi gustate mai bine. 
aceea, din prilejul apariției unul nou volum de versuri, am făcut 
momentul de a prezenta întreaga producţie a poetului, de pină acum. 

După cum se întimplă cu orice scriitor, fie el cit de mare sau cit 
de mic, urmele mediului literar frecuentat în anii formaţiei lirice 
persistă neşterse şi la d. Zaharia Stancu. Ar fi şi nefiresc si fie 
altfel. Trăit în atmosfera literară a unei reviste militante, destulă 
vreme $i tocmai în timpul cind talentul e o materie plastică, tendin- 
e -ae maitatai în care s'a format, sunt în parte chiar tendinţele poe- 

e. i 
Dar nu atit orientarea generală a Gindirii este de remarcat în 
lirismul d-lui Zaharia Stancu, deşi cimpenismul inspirației rămîne 
mereu evident, cit cultivarea cite unui procedeu, cite unui ton şi mo- 
tiy caracteristic poeților mai în virstă, care au ilustrat gruparea, 

Astfel, lăsind de o parte vocabularul adesea voit țărănesc, a că- 
rui asprime căutată chlar în forme dialectale e, fără Indoială, reflexul 
exceselor lexicale din poezia d-lui V. Voiculescu, poetul nostru are 
gustul unel anumite imagini construită pe Indelete, compusă din 
părți ce nu s'au dat intulției dintro dată, ci s'au alăturat mintal şi 
oarecum industrioa. Iată citeva exemple: 


Pe uliţi umbre “nalte şi sure cum e pruna 

Şi peste case ca peste o punte moale 

Păşeşte noaptea caldă pin mlddieri domoale 

In păr co re 'nvoallă, de rduruscă, — luna. 
Lă 


Poteca peste mirişti coboarăn drumul strimb 
Pe care-l ştiu Fi Ă mr şi casele de lut. 
Dintre butucii viei rămasă sus pe dimb, 
Ciorchine galben crește un chip de lună slut. 
Li 
. . 


CRONICA LITERARĂ 59 


Luna își pierden lene veșmintele ei grele 

Prin ramurile pline de licurici bătrini 

Şi jrintä, ca o babă, pe margini de fintini 

Din palma-i cad în fund șiraguri de mărgele, 
La 


+ s 
Pe unde-i fi acuma? Eu de-agi pleca prin soare 
Şi m'aşi opri în holde cu brajele în Bint 
Aș ti, luat de oameni drept o sperietoare 
Si mar ochia ciobanii cu bulgări de påmint. 


Asemenea mici eforturi de imaginaţie, ca mişcare nici 
ca rezultat, amintesc Imaginile logice atit de reuniti e In soran 
d-lor V. Voiculescu şi L Pillat, Primul dintre aceştia mai este pre 
zent, după cum am spus, in vocabularul ostenaibil țărânese (duium, 
reavăn, aciuiez, sălud etc..). iar al doilea — In caracteristica mai 
subtilă a tonului, care timbrenză particular o serie întreagă de ver- 
rocii nov: CUNU, iubit în prima tinereţe, apare în strofe, cum sunt 


Cind vii şi-mi dărui coșul și umărul bel 

Şi tălpile ţi-a umezi ca foile cu rouă ca 

Eşti norul pogorit, din slavă, säl ajung, 

Eşti zorii ce-mi aduc cu avon lumina nouă, 
+ 


* * 
Vreau, vară dulce, leneşi cireşii şi bostanii 
Zemoşi, pe care-i coace, goi și gălbui amiaza, 
Vreau gura ta cirenșă, şi trupul täu bostan, 
Vreau apele și norii culcați pe cimp cu snopii, 
+ 


+ A 
Amurgul cade'n ape. sentunecä și moare. 
Dar boii mai rämin cu stelele în coarne: 
Vii petece din ziua pâsrulă pe răsoart, 
Din ziua care mtine din nou o să se'ntoarne. 


Despre același mediu literar al forma iei, vorbe 
versului şi motivul, amindouă venind re d. ae ee A more 
Albe, culegerea cea mai substanțială a d-lui Zaharia Stancu, cuprinde, 
între altele, douii poezii, Sun către nord... şi Oră, pe care, chiar în afară 
da ceea ce semnifică ele ca produse nle aceleeaşi atmosfere lirice, 
le-um fi reprodus oricum pentru frumuseţea lor incontestabilă: 


Numele tău simplu, ca al Maicii Domnului, 
Mă înfășură cald, ca un sal 

Zac uitat la portile somnului 

Cu ochii spre celălalt mal. 


Pașii cenușii, ca pașii zorilor, 

Pe unde or fi? Nud mai aud. 

Cu inima, clopot al florilor, 

Sun către nord, sun câtre rud... 
sau, mai concludent: 

Cudranul e fără semne. Sborul mare 

Nu-l mai măsoară nici o aşteplare 

Lîngă coapsa ta acrul beat 

Sa oprit şi a îngenuchiat, 


Cudranul e [ără semne, Anul 
Şi-a părăsit cuibul şi lanul, 
Dar timplele bat și se clatină 
Meci, ca șerpii de platină, 


60 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Motivul din Ord, pe care il recunoaştem dintr'odată a fi însăşi 
inima poeziei dul Blaga, ne dă ocazia să afirmăm că nici un critic 
n'a mers mai dire viziunea particulară din Lauda somnului şi 
in marea trecere ca poetul acestor două strofe. Și dacă este | uit 
să întirziem puțin, vom spune că aparența de obscuritate la d. Blaga 
provine tocmai din părăsirea oricărui cadru istoric, din atempora- 
litatea momentului liric, pe care d, Zaharia Stancu, intuindu-i, l-a 
reformulat în citeva din versurile celor două catrene, 

Dar orice am crede despre această chestiune, fapt este că şi ur- 
mele d-lui Blaga, în producţia mai tinărului său confrate, ne duc către 
aceeaşi grupare literară, cu ale cărei tendinţe lirice, fără să prindă 
de veste — se înțelege, autorul Albelor și-a altoit talentul, din prima 
tinereţe, 

D-lui Zaharia Stancu, | sa observat de asemenea o influență 
jammesz-istă, care s'a împărţit, după cum cunoscătorii poeziei noastre 
contemporane ştiu bine, între mal toţi poeții acelui mediu literar din 
care n ieşit şi d-se. Religia simplităţii, care a dat, intruna din răs- 
fringerile sale, titlul primului său volum (Poeme simple), rusticitateu 
luminată, în condiţia ei umilă, de aerul stințeniei biblice, rusticitate 
care la d. Stancu, oarecum se și exaltează, în toate culegerile sale, 
geniul sub-uman, care se manifestă în mugetul Cirezilor poetului 
nostru, „cînd îl presimt plutind pe Dumnezeu pe-aproape sau paşi 
descalţi de îngeri prin ierburi cînd aud“, întreaga viziune ca şi amă- 
jenat bucolic sunt tot atitea semne de recunoaştere ale lui Francis 

ammes. | 

Dincolo însă de orice altoiuri sau modele, poezia d-lui Stancu, 
în cadrul ei restrina, exprimă o sănătate primitivă, căreia i-am vice 
admirabilă, dacă frăpezimea nu i-ar subția manifestările, exprimă 
farmecul simplităţii trăite şi numai rareori voința de a trăi simplu, 
este praţloasă ca iezii, care apar atit de dea în versurile sale, şi nici- 
odată nu aspiră, avind deplină conştiinţă despre natura proprie, la 
mai mult decit un acord, cu totul diseret şi acela, 

Naturismul din Poeme simple, din Albe şi Clopotul de aur, e o 
idilă ce se naşte din sine, mai puţin și în acelaşi timp mal mult decit 
o aspirație întreţinută: o stare. In patru versuri, de cele mai multe 
ori, citeodată numai Intr'unul singur, un pastel întreg, vibrător şi ge- 
nuin, ocupă atenţia cititorului, din care, chiar dacă piere ca repre- 
ventare vie, continuă îndelung să stärulasc sub forma imprecisă a 
satisfactiei pleneriste; „Izvoarele clar cintă din fluere de-argint”, „Vi- 
sez: în miez de codru, lingă izvoare meleci“, „Cireşii 'şi zumzăe 'nfio- 
rirea nouă”, „Spre ziuă atelen roi sau năruit spre munte”, „Auzi: 
plesnesr pe ramuri mugurii verzi și mol”. sau, mai ales: 


Cu steme vocvodale pe frunte 

Melcii sute'n crengile livezii, 

Sau furişat spre munţi, spre munte. 
Lebedele zăpezii 


catren, în care sugerarea primăverii e mai puternică decit in nume- 
rosse lungi poezii ce ne sunt cunoscute. 

In acest cadru de sănătate pleneristă, pe care postul am spune 
că Îl celebrează, dacă mar fi mal adevărat că numai îl respiră din ne 
cesitate nereflectată, un mic roman bucolic, ca un adaos, pe lingă 
viaţa difuză, de însufleţire a pastelului, îşi plimbă bucuriile şi dezamă- 
uirile. Si iubirea omului devine şi ea simplă ca natura, care oferă „un 
maldăr de ferigă” din codrii muntelui pentru a se ascunde „trupul 
bălan” al femeii lubite Nu este în intenţia noastră să urmărim cum 
ies trăsăturile poeziei d-lui Stancu unele din altele, dar fără îndoială 
că iubirea în simplitate, desprinsă de cadrul cimpenesc, în care ni-st 
arată de nenumărate ori în cele trei culegeri de versuri ale sale, a 


CRONICA LITERARĂ 61 


învăţat să se imbete de ea insăşi ca de frumuseţea cta 

învățat să-şi spună pe nume fără înforiri tau acte Aria pote 
folositoare şi acestea cînd iubirea, nefiind deplină, simte nevoia să se 
ajute în acest fel, a deprins însfirşit să se cinte pe éa însăşi în vorbe 


sugestive numai prin etiție. Cu 
pr somnifer 2 onae m Se poate explica altfel cintecul de 


Îţi mingii obrazul de lună, 
Ubrazul de lund 

Feriga părului, fildeşul trupului, 
Feriga părului. 


Apele tale prin mine le treci 
Re Balba ip 

Sincile tale de var şi mărgean 
in mine le elatini eat ocean. 


Accentul acesta ca şi firdusian, scos din miezul rareori 
al cuvintelor Obişnuite, e desigur alteova decit ceea po d Binda a da. 
prins în mediul literar al formaţiei sale; el străbate totul, limpezind 
pină şi pasiunea cea mai turbure, ca în Focul din singe: 7 


De unde a inceput cintecul? 
h unde sa ridicat intii zarea? 

imeni nu cunoaște marginea ajulu 
Nimeni nu sărută buzele jena aa dam 


De unde a izvorit singele? 

Focul din singe de unde a venit? 

Cine ne-a inebunit cu foc sîngele? 

Cine a înnebunit cu tinge focul şi L-a hrănit 


Şi, cu Firdusi, al cărui cîntec parcă ar fi tre 
U ż : cut pri 
acestea, fiindcă ne aflăm lingă orientul miniaturistie şi mei 


re astfel, deoarece înțelegem pri 
te cuvinte — pastelul sumar adus în casă pe mici bucăţi de mătase 


Căci mai inainte de orice, fie cind sugerează orizonturi 

ear de per și lumină, fie cind se dedă la gustul decadent pp ra 
ere şi decoraţiei domestice, d-sa este un fragmentarist. Arm putea 
e mega că dimensiunea maximă a poeziilor sale nu trece în nici un caz 
> ouä strofe, deşi ştim bine că în Poeme Simple, se află unele bu- 
câți, a De li-ai purta faptura, Serisoare din cimp, Primăvară ete, 

re epăşese măsura, Dar tocmai fiindcă ştim aceasta, cu atit mal 
mult afirmăm că avem de n face cu un frogmentarist. La atitea in- 
suşiri pozitive de frăgezime, discreție, delicateţe şi cite se mai pot 
Rindi în legătură cu cele numite, se aduuză, în compunerea talentului 
său, o lipsă tot atit de remarcabilă şi anume lipsa suflului, Poeziile 
cu mai mult decit două strofe par a fi fost simţite şi lucrate strofie, 
aşa incit ele nu pot face corp, De aceea însuşi autorul a reuşit cu 
mare uşurinţă, Intre strofele aceleaşi poezii neexistind o coeziune 
organică, să le descompună în catrene şi din Poeme simple, unde 
figurau sub acelaşi titlu, ca o singură bucată, să le treacă pulverizate 
in Albe sau Clopotul de nur, apărut deunăzi. Aşa s'a intimplat de plidă 
cu Primăvară, din care, pe lingă alte strofe, nu fost scoase şi trecute 
în Albe, mai cu seamă, două, una fiind acoca (Melcii cu steme voevo- 
dale...) pe care am citat-o ca exemplu de prospețime, Ceea ce insem- 


dacă d-sa are în adevăr numai calităţile de tenuitate ale cintecului. 


„Zorile purpurii care vin”, „ziua de mat care, oricum ar fi, „roşie, 


strimbe. Dar 
nişte triviale idei, cum sunt toate ideile politice, din 
ei ie ung la upis artistică. Am spus 


orice e ar veni ele, cind nu aj 
pornire neințeleasă? Nu tocmai, Căci, 
descoperim în volumele cercetate, un 


xprimă, du ă cum am văzut, în asprimi de vocabular țărănesc cite 

odată E alto ori, în scurte compuneri cu un caracter de inversunare 
lirică. Dar această tendință ni se pare mai mult dezideratul poetului 
de a încerca posibilităţi complementare; deşi vocea de cameră 


nu ue forțată în săli deschise. 


natură. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


din ceta ce am afirmat pină acum, că fragmentaristului, cum este fi- 
să fie, li du-l suflul, fi lipseşte totodată şi energia sau vehe- 


ia dreptul vorbind, cind şi cind, 
fel de energie veloitară, care se 


LITERATURA STRĂINĂTĂȚII 


MESURES 


Mesures este o publicaţie trimestrială franceză, aju 
- . nsă a 

emi al cincilea de existenţă. Caracterul el este acela ai unui pe m 

e curiozităţi şi de rarităţi literare, Un amestec de anticărie şi de nou- 
tate, de tradiţia şi de avant-gardă, care dă prilej de multe apropleri şi 
comparații interesante. Totul este ales cu pricepere. Revista oferă un 
lac larg literaturilor străine. Fiecare număr aduce traduceri excelente 
ie din marile literaturi cît gi din cele mai puţin cunoscute. Autori 
dan stau alături de scriitori ignoraţi, dar care la lectură se dove- 
esc de primul rang. Prin faptul că se oferă multe texte, publicaţia 
constitue o antologie periodică n literaturii universale, întemeiată pe 
principiul descoperirii de tezaure ultate sau neştiute, 
N Mă voi opri la ultimele două numere (dar sar putea vorbi foarte 

pe despre oricare din fascicule, întii, fiindcă actualitatea nu joacă 
er pi in construcţia revistei şi deci nici în aprecierea el, și al doi- 
în Ro mor aia publicaţie este, bănuesc, destul de puţin cunoscută 

Numărul din 15 Iulie 1939 este consacrat, în chip excepţional, unui 
domeniu limitat, deşi vast: literaturii americane. Textele au fost alese 
şi aici după criteriul obişnuit al revistei, deja indicat. Prea puţine 
nume ilustre: Benjamin Franklin, Washington Irving, Edgar Poe, 

alt Whitman, Din Poe este tradus un capitol puţin cunoscut de Su- 
Festii, din care reproduc următoarele două, interesante, cea dintii, 
pentru caracterizarea firii romantice şi cea de-a doua fiindcă cuprinde 
© observaţie justă cu privire la mecanismul admiraţiei: 

„Putini sînt oamenii înzestrați cu acea sensibilitate specială ce 
stă la rădăcina geniului, care, în prima lor tinerețe să nu fi cheltuit o 
bună parte din energia lor mintală, trăind prea repede, Mai tirziu 
apare dorința de-a îmboldi imaginaţia pînă la punctul pe care lar fi 
putut ajunge în chip normal într'o viață obişnuită și bine orinduită. 
Sumbra dorinţă a excitantelor artificiale care, din nenorocire, a carac- 
terizat pe utiţia oameni de seamă, poata fi atunei privită ca o nevoie 
psihică, — o sforţare pentru a găsi ce-a fost pierdut, — o luptă pe care 
rapmne a dă ca să recucerească poziția care, în alte împrejurări, i Sar 

nit“. 

„Aproape toți gtnditorii vor fi surprinşi cînd vor constata, exami- 
nind retrospectiv lumea gindirii, că foarte des primele impresii, cele 
intuitive, au fost cele adevărate, Un poem. de exemplu, ne farmecă 
adolescența. Puțin mai tirziu ne dăm seama că e plin de defecte. In 
primii ani ai virilităţii, 1 dispreţuim adine şi-l osindim. ȘI deabia 
atunci cînd virsta matură a dat accent sensaţiilor noastre, a lărgit cu- 


Nr, IL 


54 VIAŢA ROMINEASCĂ 


noaşterea noastră şi ne-a perfecționat inteligenţa, ne întoarcem la sen- 
timentul nostru primordial şi la prima noastră admiraţie, cu plăcerea 
care se adaugă Intotdeauna cînd înțelegem în ce fel am fost ți 
odinioară și pentru ce mai admirăm și acum”. 


poeţilor 
de puțin sau chiar deloc familiari EFuropeanului nespecialist. Din ce! 
mai vechi figurează Emily Dickinson (1830—1886), ale cărei versuri, pu- 
blicate posue, aduc aminte, prin transparența lor mistică, de Wil 
liam Blake; sint în orice caz din aceiaşi familie cu poemele acestuia. 
Sint nişte notaţiuni directe, fără meșteșug, emanatie a sufletului mis- 
tic, captată în vorbe simple şi pure. 

Cu totul alt spectacol oferă ceilalţi poeţi, Se recunoaşte în toţi în- 
fluenta lui Whitman, a lui Rimbaud citeodată. Aceluia care cunoaşte 
„le Panama ou lea aventures de mès sept oncles” a lui Blaise Cen- 
drara. i se va părea mai puţin ciudat The Santa-Pă trait (Drumul la 
Santa-Fe) de Vachel Lindsay (1879—1931): este aici poezia călătoriei şi 
a aventurii, o poezie de emigrant, care, după sfirsitul războiului din 
1914—1918, apăruse, în multe literaturi, ca o expresie a deseustului de 
ce fusese si a nădejdil că o evadare este posibilă (în ce măsură această 
nădejde nu sn împlinit, realitatea europeană de astăzi o dovedeşte 
fără să mai fie nevoie de niciun comentariu, dealtfel pe cit de greu de 
făcut pe atit de zădarnic), In orice caz se poate afirma că această 
poezie va învia încă de multa ori în istoria literaturilor, din pricină 
că izvorul ei este adine şi nesecat O aflăm în multe din textele adu- 
nate În acest număr din Mesures. Ea este, foarte probabil, dominantă 
în Statele-Unite, Interesantă este contribuţia Negrilor cu James Wel- 
don Johnson (1871-1938), autor şi al unei Antologii a porților negri. 
Dintre prozatorii, de altfel foarte puţini la număr, care figurează în 
volumul de faţă, remarcabil este Henry Miller (n. 1891), printr'o bu- 
ceată Via Dieppe-Newhaven, spirituală şi crudă satiră impotriva tem- 

ramentului britanie, scrisă întrun stil care aminteşte de al lui Mir- 
au, pe alocurea, prin violența termenilor ṣi prin evitarea cufemis- 
melor şi a peritrazelor pudice. 


O curioasă coincidenţă face ca un poet complet uitat de mai bine 
de trei sute de ani să fie reabilitat aproape simultan în două cărți deo- 
sebite, de doi autori care n'au avut cunoştinţă unul de altul. 

Este cazul lui Jean de Sponde, din care Thierry Maulnier în a sa 
recent apărută Introduction d la poésie française *], reprodusese ci- 
teva sonete, Şi iată acum că numărul din 15 Octomvrie 1939 din Me- 
sures aduce, cu privire la acest poet, un articol semnat Alan Boase şi 
urmat de douăzeci şi nouă de sonete ale poetului uitat. 

Uitat. întradevăr, cum niciun poet n'a fost uitat vreodată: „In 
materie de literatură, spune comentatorul şi revelatorul lui actual — 
se găseste de obicei în cursul secolelor măcar o pagină a vreunul erudit 
sau a vreunul amator de curiozităţi literare care este destul pentru a 
dovedi că numele şi calităţile cutărui scriitor de-al doilea sau chiar de-a] 
treilea rang n'au rămas cu desăvirşire necunoscute, Insă cu Jean de 
Sponde... am impresia că facem o adevărată desgropare, Bine înţalea 
semnalarea completă a poemelor lui se găseşte, ca şi aceia a tuturor 
poeţilor din culegerile colective din secolele XVI şi XVII, în monumen- 


*) Carte analizată în Literatura străinătății din Viața Românesacă, 1939, 


LITERATURA STRĂINĂTĂŢII 65 


tala Bibliografie a lui Lachâvre. Dar fost-a itit? 
nu 4 ponia pen nici dè Lachâvre”, 91: Poarta probabit -ef 
tuşi Jean de Sponde, care a trăit intre 1557 și 1505, 
aarep eră erg iae şi subtile, sonetele” lui sit a de 
i ari de vigoare. Transeri i i 
inchinat Morţii, în ortografia actuală. anda ral 


Qui sont, qui sont ceuzr-ld, dont lè cocur ldolåtr. 

Se jette au pied du Monde, et flatte ses konntari 
Et qui sont ces Valels, et qui zont ces Seigneurs, 
Et ces dmes d'ebene, et ces faces d'albátre? 


Ces masques déguisés, dont la troupe foldtre 
S'amusé À caresser je ne sais quels donneurs 

De fumeés de Cour, et cez entrepreneurs 

De vaincre encore le ciel quw`its ne peuvent combattre? 


Qui sont ces louvoyeurs qui ziloignent du Port? 
Hommagera å la vie et filons: à la mart, 
Dont l'étoile est leur Bien, le vent leur fantaisie? 


dJe vogue en même mer, et craindrais de pěrir 
Si ce nest que je sais que cette même vie 
N'est rien que le [anal qui me guide au mourir: 


Intre Ronsard si Malherbe, alături de reabilita ţii mal vechi de pe 
vremea romantismului, Théophile de Viau, Saint-Amant, Tristan 
L Hermitte, uitatul Jean de Sponde işi merità un loc onorabil, pe cara 
e; intotdeauna enigmatic, al gloriei literare į l-a refuzat pină 

Mai notez, Intre altele, nişte curioase fragmente din Ramon Lul, 
filozoful mistic catalan din secolul al XIII-lea, traduse din Intineste; 
Tratatul despre monarhia divină, al lui Philon ludeul tradus din 
krecește; traducerea unor cintece de mort rominesti făcută de L Vo- 
ronca şi Jacques Lassalgne, pentru a completa ideia despre spiritul 
în care este lucrată această Interesantă publicaţie, hrană aleasă pentru 
demonul curiozității literare. 


AL, PHILIPPIDE 


CRONICA LINGUISTICĂ 


ACTA LINGUISTICA 


Studiile de limbă au fost consacrate dela inceput şi pină în zilele 
noastre aproape exclusiv analizei. De cîţiva ani abia sau pus bazele 
unor cercetări sintetice, Anume, de unde mai înainte studiile de limbă 
erau aproape întotdeauna istorice şi dădeau mul mare atenţie fone- 
ticei, etimologiei şi morfologiei, Cercul lingvistic din Praga şi Cercul 
lingvistic din Copenhaga au pus pe primul plan fonologia și studiul 
structurii limbilor, sau cum i se mai zice, lingvistica structuralistă. 
Cercetind elementele fundamentale din care este constituită o limbă, 
şi comparind aceste elemente cu cele care se găsesc în alte limbi, 
chiar şi neinrudite, lingviştii structuralişti au ajuns la ideia uniunilor 
lingvistice, caracterizate prin posedarea în comun a anumitor trăsii- 
turi principale. "i 

Cercul lingvistic din Praga are de mai mulţi ani o revistă, pon- 
tru care însă preocuparea esențială este fonologia. De aceea Cercul 
lingvistic din Copenhaga, ai cărui membri sînt mai toți prieteni cu 
cel din Praga, a găsit totuşi necesar să publice o nouă revistă, dedi- 
cată cercetărilor structuraliste, Intimplarea a făcut ca această re- 
viată să apară tocmai în momentul cind, pe urma împrejurărilor 
stiute, Iniţiatorii şcoalei din Praga au fost împiedecaţi de a mai 
lucra în cercul pe care şi-l formaseră, unul, prinţul Trubetzkoy, fiind 
ajutat să moară, celălalt, d. Roman Jakobson, fiind obligat să ia 
pentru a doua oară drumul pribegiei (deocamdată e găzduit la Co- 
penhaga). Este deci foarte probabil că revista cea nouă va absorbi si 
o parte dintre energiile care în alte condiţii ar fi fost active la Praga. 

Acta linguistica, noua publicație de care ne ocu „ apare la 
Copenhaga, sub directa îngrijire a d-lor Viggo Brândal, cunoscut pu- 
blicului nostru, şi Louis Hjelmslev, Aceşti doi savanţi danezi sint aju- 
taţi de un comitet internațional de 22 de specialişti, reprezentind 19 
pari (Franţa, Statele-Unite şi Cehoslovacia au cite doi reprezentanți). 

ominia este prezentă în persoana profesorului Al, Rosetti. 

Primele două fascicule ale Actelor Linguistice aduc articole ex- 
trem de interesante. Un manifest semnat de cei doi directori limureşte 
pe cititor usupra programului de activitate al noului organ. Iată un 
pasaj din acest manifest: š i 

„Lingvistica clasică privea limba ca pe o activitate a vorbitorilor, 
şi prin urmare ca un obiect nestabil, supus la schimbări necontenite 
şi treptate, şi consistind dintr'o infinitate de elemente (sunete, sêm- 
nificaţii) incoerente și variabile. Singura regularitate admisă era cea 
a evoluţiei, dirijată de legi onale si temporare (legi fonetice). Sin- 
gura explicaţie a unei stări limbă consista în a o considera ca 


i + 


CRONICA LINGUISTICĂ 67 


rezultatul contingent 
de ordin palhalogie, 


Lingvistica structurală, înlocui 
aZ i ocuin s i 
vistica clasică, distinge vorbirea rT Ste, "individual ei 


al unei evoluții oarbe ṣi al unor acțiuni analogice 


care prin opoziţiile dintre cle asigură echilibrul 
explice manifesta- 


Acest program va lămuri 
dinţelor noii șrupări şi y A pif 
forzdart a obiectului de bring A Aae aaa ATSE da 9 er 
ere erele pa n discut fiecare a 
m a ngul 
cesibil nespecialistului, ce ti pper pro urile Mal so 
lingvisticii Structuraliste, 


rât, constatăm că indos ii si 
: "europenii sint linpăr 
limbi, ba în multe locuri se vorbeau in ies 


ca şi interiorul (ceea ce nu n 
] caz ile) 
ra Incepe neapărat cu rădăcina, eg rm încape Saabe), 3 cuvintul 
roi ri paate face nu numai cu sufixe, ci şi cu 
cină, 5, există și alternanţa consonantice, 


indo-europeana nfinităţi (pe cind pipi uralo-altaic prezintă afini 
desvoltat indo-europeana este ln mijloc inte că korin ar zi ir 


taucazlene și mediteraneene, Ipoteza indiană şi iraniană n eee 
u 


68 VIAȚA ROMINEASCĂ 


detalii, prea savante ca să le pot reproduce aici, fac pe au- 

PE Ra desapa a creadă că punctul de plecare a fost în eee 
limbilor caucaziene de răsărit, lar direcţia de inaintare a În ce o E 

ilor a fost spre limbile fino-ugriene, de care sau apropiat trep at 
După cum se vede, concluziile sint noi şi chiar surprinzătoare, vrea 
toati lumea era convinsă că direcţia de înaintare n Indo-europenilor 

fost dela Nord la Sud, nu vice-versa, y 

a Am citat acest articol ca un model tru subiectul ales şi po 
tru metoda cu care e tratat, pentru ca cititorii să-și poată face 9 ad 
de importanța pè care o prezintă erei publicaţie pe terenul lingv 

i i ener; 
ticei şi al studiului omului în # A Cop <A 


CRONICA IDEILOR 


STĂRI EXTREME ŞI STĂRI INTERMEDIARE 


Variaţiile tonusului vital ne conduce în răstimpuri la stări sufle. 
teşti extreme, a cüror durată esie în deobşte scurtă. |Desprinzindu-se 
din ritmul obişnuit şi din climatul mediu a] vieţii, rosie stări, do 
luciditate desăvirşită sau de abatere lotată, de exaltare sau de prä- 
buşire, reprezintă o îndepărtare de linin medie n vieţii, Dacă um re- 
prezenta oscilaţiile existenţei interiore printo curbă grafică, aceste 
Stări ar fi insemnate cu depărtările cele mul accentuate de valori 
medii. Dar cum ele nu pot dura în genere, cu excepția agoniei cara 
se poale prelungi în moarte printr'o curbă lină, decit răstimpuri 
scurte, comparate fiind cu stările mijlocii, curba care le exprimă 
are în aceste poziţii maxime, unghiuri ascutite, Lucrul pare firesc 
pentru momentele de tensiune și luciditate, care durind puţin pot fi 
exprimate grafie prin urcări efilate, tinzind către subțirimea liniei; 
dar şi abaterile ur fi şi ele Ja rindu-le insemnate tot prin „ctrlige“, 
deşi mai puţin ascuțite ale curbei grafice, dar dincolo de linia me- 
diană, în josul ei, Căci viaţa este nivelatoare, iar complexiunea noastră 
organică e insetută de echilibru. Ea nu poate suporta fără primejdie 
tensiunile extreme snu prăbuşirile prelungite, Un mecanism regulu- 
tor, de basculă, alternează aceste stări scurte, tinzinul să le rezolve în 
oscilaţii de amplitudine medie. Aşa ne comandă corpul şi existenţa: 
să scurtăm momentele de mare tensiune sau de profundă risipire de 
sine, resemnindu-ne Ja trăiri cotidiene, Zadarnic am incerca si pre- 
lungim peste Ilia stările extreme, convinşi fiind de bogăţia, de pleni- 
tudinea şi densitatea lor, de tileul lor deosebit, Fntalităţile organice ne 
ehiamă către nivelul mediu. Zadarnice sunt deci eforturile de voinţă 
de a preiungi nefiresc momentele privilegiate, zadarnice sunt şi nă- 
zuinţele de a ne obisnul climatul interior cu aceste stări, siu a ne 
„dura printr'un indelung exercitiu cu depăşirea limitelor organice, Si 

iar dacă, prin ascetism moral, am putea ajunge la acest ideal, la 
care se pare că au ajuns ciţiva mistici şi exaltaţi, ne-am putea fn- 
treba: putem vedea oare în incercarea de înfringere a legilor organice 
care ne dirigueac o perspectivă largă de existenţă? Nu ne vom amputa 
prin aceasta viaja de variațiile ei nesfirşite, de sinuozitățile curbei 
care ar reprezenta-o grafie gi care redă în acelaşi timp o oscilaçie ca- 
ricioasă, o devenire accidentata? 

A vedea În suprimarea acestor oscilații un ideal de viață, inio- 
cuindu-le cu un platou unit, cu o desfăşurare monotonă, vesnic a; 
aoma, de stări interioare egale, inseamnă a sărăci viaţa, Repetăm» 
a o sărăci, a o lipsi de bogăţia variațiilor ei, Căci 0 existenţă redusă 


"da extaz violent sau la letargio completă ar fi deopotrivă de mono- 


? 


70 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cordă şi de sterilii. De alminteri, valoarea acesor tensiuni nu e decit 
comparativă, prin rezonanţele subiective pe care le trăim fiecare. Din 
moment ce o stare extremă devine anentă, ea încetează prin 
uceasta chiar de a mai avea plenitud căci este lipsită de termenii 
de comparaţie care sunt tocmai variațiile curbei, scăderile tensiunii, 
răgazurile, menţinere pe culmi sau o prăbuşire definitivă în ma- 
rasmul letargic sunt deci deopotrivă de inumane. Regimul interior 
adevărat al omului trebueşie căutat în oscilaţiile variabile ale tonu- 
sului său sufletesc, care îi ingăduese rind pe rind expansiuni frenetice 
sau căderi dureroase, elanuri dirze sau descurajări înfricale, dar mai 
ales momente de repaus şi destindere, 

Dar aci se deschide o perspectivă interioară care diferenţiază 
răspicat pe oameni, unii de alţii, putind alcătui oarecum un criteriu 
de apreciere absolută a valorii lor interioare: este amplitudinea acestor 
oscilaţii de tonus. 


prin nenumărate oscilaţii şi întretăeri capricionse ale liniei central 
se poate reconstitui concret climatul interior al existenței noastre, > 

Dar dacă încercăm să comparăm două din asemenea grafice. 
apartinind a doi indivizi diferiţi, vom observa diferenţe de traseu a 
oscilaţiilor. Unele, în amplitudinea acestor variaţii, în depărtarea lor 
variubilă de linia de mijloc, şi altele în rapiditatea lor, adică în lun- 
pie a reni oscilaţii. Am putea intilni de pildă două curbe vitale de 
etul u or 


Observaţi diferența: prima curbă è mal accidentată şi mai con- 
iractată; a douu e aproape plană şi răstirată, tinzind către platou, 


Dacă aflăm că atesta două curbe exprimă trăirea acelor două fiinţe 
pe aceeaşi perioadă de timp, vom fi conduşi către aceste concluzii: 
1. Individul A are o acuitate de trăire superioară individului P, 


„căci variațiile curbei sale vitale se îndepărtează cu mult mai mult de 


axa centrală, Ele sunt în acelaşi timp mai înalte şi mai adânci, Prin 


pa 


CRONICA IDEILOR 71 


urmare, A va trăi cu mai multă putere stările extreme, fiè de expan- 
siune, luciditate si concentrare, fie de depresiune si risipire, Gama lu! 
interioară are o excursie mai amplă. 

2. Trăirea individului A este mai concentrată, mal dramatică şi 
în același timp mui intensă cantitativ, dacă putem să ne exprimăm 
astfel, EI trăeşte mai concentrat pe unitatea de timp, In comparaţie cu 
'mdividul B. In aceeași unitate de timp el parcurge întradevăr o gamă 
interioară mult mai bogată, căci acest timp e populat cu evenimente 
interioare mult mai numeroase. Observaţi curbele: prima e vinzolită, 
tortuoasă, am putea spune neliniştită, concentrind pe un spațiu res- 
trins nenumărate vibrații; cea din urmă e aproape plană, cu variaţii 
pe care am fi tentaţi să le atrihuim exclusiv tonusului organic, exelu- 
zind participarea trăirii Kiuntrice 

Aşa dar, A este deschis stărilor extreme, pe care le trăeşte cu as- 
cuţime, după cum ascuțite sunt creşterile grafico exprimind aceste 
exaltări trecătoare, în timp ce B este închis acestor cresteri brusce, 
cantonindu-se în valori mijloeii, A are o viată mult mai plină. Am pu- 
tea spune chiar, că în comparaţie cu B, el trăeşte de trel sau patru orl 
mai intens. : 

(Notăm aci, aşa cum am avut grija să”o facem şi în alte rînduri, 
că ne referim lIa două cazuri extreme, alee astfel pentru na înfățișa 
două tipuri oarecum opuse. Experiența concretă substitue acestor 
tipuri extreme, comportări intermediare. Exemplul nostru are deci va- 
reia unui simplu artificiu metodologie, menit să explice probant 

aptul), 

Tiner si subliniem că aceste oscilatii grafice, trasate ideal, nu 
reproduc oscilaţiile „tensiunii psihologice” (Janot). Traseul nostru gra- 
fie înseamnă o trăire complexă, de totalitate, a personalităţii noastre. 
Curbu lui se poate uneori suprapune oscilaţiilor tensiunii (poibiogica, 
dar această suprapunere nu are un caracter obligator. In timpul som» 
nului, caracterizat printr'o tensiune psihologică joasă, ca şi în timpul 
meditaţiei în care ne lăsăm conduşi pasiv de jocul obscur al sintezelor 
creatoare ale subeonştientului, putem trăi totuşi momente de plinătate, 
pe care va trebui să le înreglatrăm grafic prin oscilaţii depărtate de 
axa valorilor sufletesti medii, și tot astfel, în momentul concentrării 

lucide a veghei, cind suntem absorbiți de realul căruia trebue să ne 
adaptăm In scop strict utilitar, deşi träim momente de tensiune psiho- 
logică înaltă, nu putem reprezenta grafic aceste stări decit printr'un 
traseu în zona valorilor negative, din josul liniei centrale, sau, In orice 
caz, În vecinătatea ei imediată, 

Graficul nostru nu coincide, de altă parte, în mod absolut, nici cu 
osilnțiile viații noastre emotive, deşi prezintă cu aceasta numeroase 
ju uneri. {Chci dacă o emoție violentă poate, prin calitatea ei, fi 
no into curbă pozitivă. o altă emoție de resort strict biologie, 
frica de pildă, deşi intensă, nu poate avea aceeaşi reprezentare grafică, 
fiind lipsiti de semnificație sufletească înalti. Asociom deci acestei 
trăiri şi o valoare, raportată nu numai la intensitatea stărilor de 
conştiinţă, dar şi ia semnificatia lor pentru viaţa noastră spirituală 
Incercăm să exprimăm în ncest mod devenirea interioară, indicind 
momentele hotăritoare de trăire maximă, reprezentati prin depărtări 
pozitive cit mai mari de axa mediană a graficului. 

Acestea sunt stările extreme. Ele vin, In aparență nepregătite şi 
se deslânțue în noi fără cauzalitate aparentă, Sunt momente de mari 
deschideri de suflet, în caro cuprindem neţăirmuritul sau ne înţelegem 
pe noi, în care comunicăm cu inefabilul, cu universul şi cu propria 
noastră viaţă, dincolo de inurâdirile ce limitează insul biologie şi omul 
social; sunt momentele de liberare totală, cind se vădesc în noi marile 
adevăruri care ne centrează viața și ne revelează tilcuri not, pregătind 
calea creaţiilor sau iluminării: momentele în care Jean Paul a avut 
revelaron sensului morții, sau Dostoiewski a seris discursul asupra lui 


72 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Puschkin, momentele în care faţa atitor mistici a primit reflexul ultim 
sl adevărului căutat. Kepler și Newton şi-au descoperit legile, Poincarâ 
a intuit în somn soluţia funeţiunilor tuchsiene, Laânnec, a imaginat 
principiul nuscultației mediate, sau Baudelaire a citit primele pagini 
din Edgar Pue. Clipe şi trăiri, organic puţin diferențiate de celelalte 
ale vieții, dar grele de tite uman sau creator, pe care graficul nostru 
Yar însemna prin piscuri grafice deminind oscilaţiile întregei vieți. 

Şi sunt stările extreme, pe care le-am numi negative (denumire 
adoptat prin analogie geometrică şi sugerată de curba grafică) şi pe 
care le însemnim în josul axului median al traseului grafic: momen- 
tele de profundă depresiune organică, de letargie interioară, de anu- 
lare a gindirii și estompare a sensibilităţii. mei tra Cei agonice, 
scoborind vertical în clipa prăbuşirii noastre definitive, dincolo de lu- 
ciditățile întretăiate ale celei din urmă agonii. 

Aceste stări, cu izvoriri interioare dintre cele mai obscure şi mai 
îndepărtate, trebueae, după părerea noastră, acceptate ca atare, trăite 
în autenticul lor, fără dramatizare, fără poză, fără năzuinţi de a le 
intensifica vibrația şi mai ales de a le prelungi durata. Ele nu se pot, 
nici determina voit, nici prescurta, nici modifica în calitatea lor, ȘI 


| chiar dacă, printr'o păgubitoare intervenţie, le-am putea schimba ca- 


denja sau coloritul emotiv, le-am altera substanta lor şi le-am sărăci. 
Ele ne exprimă viaţa În ceea ce aceasta are mal propriu, dincolo de 
Grice diriguire şi cutare conştientă; se cuvine deci să le acceptăm 
total, tără intervenţie, ducind pînă la ultimile corolare suprema in- 
țelepeiune goelheană: 


Wie ex auch sei, das Leben, es ist gut, 


Ele conțin un adevăr, care ni se impune cu toată puterea şi evi- 
denţa vieții. Căci limitele pe care le indică punctele depărtate ale stă- 
rilor extreme, indică adevărata noastră capacitate de trăire. Tot ce e 
înăuntrul acestor limite poate fi cuprins de noi şi înțeles; tot ceea ce 
depăşeşte aceste stări este şi va rămine definitiv în afara apropierii 
noastre, Pentru fiecare din noi, aceste stări de trăire-limnită, reprezintă 
valori absolute in sensul că ele închid între parantezele lor intregul uni- 
vers. Flocare individ are limite și rezonanțe proprii care-i măsoară am- 
plitudinea trăirii, contactul cu viaţa şi universul. Inpelepeiunea pare 
a fi aceasta: să ne acceptăm propriile limite. Nimeni nu poate sări 
peste propria umbră, nimeni nu se poate nega pe sine sau 
Trebue să ne accepti, să ne lisăm trăind, părăsindu-ne libertăţii 
interioare, care singură ne va conduce la împlinirea unui destin neur- 
mărit conştient, ci apărind ca o încoronare a tuturor potenţialităţilor 
şi a întregii noastre structuri de viaţă, 


Stările extreme pozitive reprezintă deci valori vitale unice pontru 
hecare individ, definind în același timp excursul propriei trăiri a indi- 
vidului, în contact cu universul şi măsurindu-i concret lărgimea un 
għiului său de participare la cosmos, Ele indică prin amplitudinea, 
calitatea şi frecvența producerii lor coeficientul specific de trăire a 
unei individualităţi, un fel de absolut individual, care nu poate fi re 
trăit de nicio altă individualitate şi nici depăşit de propria ființă. Să 
rile extreme apar prin urmare ca valori individuale unice 

Dar prin calitatea tensiunii lor, ele nu se pot prelungi peste o anu- 
mită limită, fără primejdii pentru echilibrul individualität 
prea mare, o revelație răscolitoare sau o încordare dosnău 
tru captarea unui absolut, nu se pot menține timp trde 


. nivel; ele sau se irosesc în obişnuință, sau omoară ind vi d 


Intro tensiune supraumană. Omul nu-şi poate dep 


CRONICA IDEILOR 73 


tali linia medie a vieţii. Saltul po care îl tace nu poate fi nemăsurat 
şi nici etern. Condiţia umană ne fixează limite de spaţiu și timp: sunt 
stările extreme, pe cure le atingem arare, pentru a fi absorbiți din nou 
de eei vegetutivului, 

Stările extreme, cu toată varietatea lor, au un caracter com $ 
durata lor se limitează la clipă. Revelația extazului sau per pere 
pur ul creaţiei poetice sau aura epileptică sunt concentrate În moment: 
structura umană nu poate suporta indelung atari stări de vinzaolire 
interioară, fără să nu-și compromită echilibrul vital Comparaţia lui 
Button, dacă ne amintim bine, a creaţiei de geniu cu „un toup de fou- 
dre“ nu e o simplă figură retorică, e o precizare psihologici a duratei 
stărilor extreme de exaltare şi euforie creatoare de care vorbeşte şi 
Nietzsche, intr'o pagină memorabilă („unde crestia e compurată cu un 
fulger“), Aceste momente relativ rare în cursul unei vieți au totuşi un 
tiic hotăritor, Ele sunt Incăreate cu atita plinătate de viaţă și de gind, 
încit pur a fi pregătite de desfăşurarea intregei vieţi a individului, apă- 
rind în același timp ca o încoronare a acesteia, şi ca un fel de răsplată 
metai ` u si de a trăi cotidian. 

"or înţelege deci FOTN] hotärttor pe care îl are Clipa In viaţa mi 

ticilor, a poeţilor sau a anumitor ginditori, Plinitalea pa rraga 
trăit-o în secundă, ca un fel do concentrare a eternității în moment, 
va avea pentru viața acestora o semnificație decisivă. Din aceste clipe 
rovelatou re se vor desprinde marile creaţii poetice și marile Impăcări 
mistice, „L-a vie serait difficilement supportable si elle ne reposait pas 
sur des instants privitégiós qul font jaillir Ia saveur d'une réalité 
estompée la plupart du temps. De même que les chansons populaires 
ne donnent que le sommet d'une aetion, les moments pathétiques et les 
details parfois infimes mais non point arbitraires, notre „vraie“ vie se 
fait d’ éiats” en „éiats“, rebondit d'instants en instanta Wélite"(..). „Cea 
instants sont à la base de la poésie et de la mystique; certains pren- 
rome ra Cmporei on. eri les cultive et vit de l'espoir de les res- 

- La religion en tisse l'étoffe de ses rites. P sti 

ore n Renate sara d ras hy f s rites. Pour les mystiques, H 

„Clipa“ misticilor e ridicată de anume secte, coufi musulmani sat 
scoala budistă zen, la valoarea unei adevărata metode, după cum su- 
Diniază Dermenghom în studiul citat; reflexul stării extreme trăite în 
plinătatea unui moment conduce deci la formulări de doctrină. Kir- 
kegnarid a trăit la rindu-i plinătatea „clipei“ in stările de spim. 
Si am putea urmări la diferiți scriitori, (Dostoiewski, în deosebi), măr- 
turia trăirilor maxime, concentrate în durata „elipei" şi exprimate 
prin violente crize de constiinţă, 

Momentele privilegiate, stările extreme nu sunt însă piscuri sus- 
pendate, fără legăturii cu zonele mijlocii ale vieţii. Ele sunt condiționate 
de anume pregătiri, de anume fermentări obscure, prelungite Inde 
lung, părăsite un timp, apoi reluate subt alte forme şi plămădiri, Stă- 
rile extreme ale revelației, ale invenţiei sau creaţiei aunt pregătite prin 
dibuirile neincetate ale neliniştilor subterane. Ceea ce apare ca o izbuc 
nire bruscă, nu e în realitate decit un rezultat indelung pregătit. 

Zonele sufleteşti unde dospesc aceste prefaceri nu trebuesc însă 
căutate în jurul liniei medii a graficului nostru, în ținutul vegetati. 
vului cotidian. Ele se află în altă parte, în zonele intermediare: sunt 
stările de amurg, nedecise, turburi, între somn şi veghe, în meditaţia 
vagaboandä, în ascultărite distrate ale tălăzuirilor propriei vieţi, 
Atunci creşte din mdincimi, cum se umflă apele fluxului marin, valul 


1) Emile Dermenghem. „L'instant ches | i 

poòtee în Mesures, 15 juillet 1938, 2 dea mystiques et ches quelques 
*) Jean Wahl, Kierkegaard: L'Angoisse et l'instant, i 

Avril 1932, pp. 634 ş, u. at, in La N. E. F. 1 


14 | VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


care exprimă viaţa ce ia deodată cunoştinţă de ea insăşi. 
parerii se ni mda) sent noastră creatoare. Sunt clipe în care ne 
părăsim nouă înşine şi din care eşim îmbogiăţiţi, fără ca, totuşi, să 
putem inventaria rezultatele pozitive ale dobindirilor. Momentele in- 
termediare devin însă din ce în ce mai bogate şi mai adinci, pină cînd 
din nelămuritul lor se desăvirşeşte deodată revelația opat. În em 
tană, dar pe arabă prup îndelung: este starea extremă, - 
u-se subt 

Mind poeți au înţeles instinctiv sau au descoperit poate prin ob 
servaţie, tilcul stărilor intermediare; al a au căutal să le provoace, 
creindu-şi paradisuri artificiale, e rar a 
plunte rare, care în realitate nu erau decit adevărate scuftun 
sine. Pentru unii, căutarea de stări intermediare, de crepuscul, are o 
provocare intenționată de fermentări interioare, prilejuitoare de creații 
ce aveau să se desluşească tirziu, în timpul stărilor extreme; pa 
alţii. stările intermediare erau acceptate numai pentru tonalitatea 
sufletească asurzilă si rarefiată, de continuă şi neoprită cădere în sine. 
Si unii şi alţii au înțeles însă că cele două ordine de stări sunt com 
plimentare şi că din succeaia lor capricioasă se întreţese intreaga exis 
tență interioară, cu oscilaţiile ei continue între avinturi spre înălţimi 
luminate şi poposiri leneşe în regiuni de mijloc şi umbrite. Devenirea 
noastră interioară se va putea reconstitui deci în momentele aj esen- 
tiale prin înlăturarea stărilor vegetative sau poate prin înglobarea şi 
subordonarea lor categoriilor de stări intermediare şi extreme. Acestea 
din urmă alternează după o logică internă, care scapă anticipărilor 
noastre, pregătind momente de exaltare, tensiune, creaţie sau hoti- 
rîri cätre act, prin meditaţie şi vagabondare crepusculară, 

* Dar intim sudate cu aceste stări, alcătuindu-le oarecum substra- 
tul, se află fluctuațiile ineaca organie, avind şi e], la rinduri, o evo- 

oscilații com oare. 

luţie prin oscilaț pensr e BEES 


CRONICA ÎNVĂȚĂMÎNTULUI 


NEPOTRIVIRI ÎNTRE TEORIE ŞI REALITATE 


Ne propunem să annlizărn, în rindurile ce urmează, una dintra 
contrazicerile evidente la care asistăm, între diterite opinii ale noastre 
în materie de învăţămînt și stările de fapt din realitatea noastră o- 
cială. Prezenţa acestor contraziceri, şi mai ales perzeverarea lor, este 
oarecum supăriitoare, Eu imprumută politicii noastre şcolare un ca- 
racter artificios, plin de contingențe, de presumţii inutile și de conse- 
cinți nogative. 

Ne vom referi, tn această cronică, la un aspect din problema ge- 
nerală a învățămintului profesional. Anume: la chipul cum înţelegem 
să prezentăm doctrinar și să realizărm valorificarea socială a acestui 
învăţământ, 

Intilnira în mod curent, în toate programele noastra da cultură 
în toate declarațiile noastre de principii, afirmări ca acestea: „Ea 
„evo să creem o pătură muncitoare, pe deplin instruită și calificată, 
„Viitorul țării noastre atirnă, în bună parte, de pregătirea pentru 
„viață a piiturilor ei muncitoare. Am perseverat în greşala de a da in- 
„Yvăţămintului nostru public un caracter a roape exclusiv teoretic. As- 
ntăzi, cînd vedem cum carierele nonstre intelectuale se inchid una 
„după alta, In vreme ce numărul postulanţilor cu diplomă creşte în 
„proporție progresivă, nu facem decit să culegem roadele fatale ale 
„unel asemenea greşite orientări, Este necesar si punem o stavilă în 
menlea inflației de titraţi. De asemeni, este necesar să risipi goana 
„Înfrigurată după titluri academice, devenită aproape o obaesie, Această 
„goană nu ar putea să ducă la o promovare a ideci de învățătură, ci 
„dimpotrivă, la o demonetizare, la o înecare a ei în massa oportunită- 
„ţilor sociale", 

Continuind în forma aceasta, şi trecind la concluziile firesti ale 
unor asemenea premise, programele zi declaraţiile In chestiune vor 
adăuga: „Trebue să dăm tineretului nostru o altă orientare. 'Trebue 
„Bă-l îndreptăm înspre școlile practice, convingindu-l că adeviratele 
„demnități ale vieţii nu se miisoariă cu criteriile formale ale unui titlu 
„Sau altul, ci cu gradul de competenţă şi de utilitate pe care va putea 
„să le aducă în oricare din sectoarele productive ale vieţii sociale. Tre- 
„bue să-l convingem că de această nouă orientare va depinde, nu nu- 
„mai buna lui stare materială in viaţă, ci şi o condiţie mai generali, 
„Privind organizarea şi înălțarea temeinică n ţării: formarea păturii 
„producătoare, cure să înlocuiască, cu o demnitate sporită, mulţimea 
„Streinilor ce deţin astăzi atitea posturi de seamă ale economiei națio- 
„Bale, Avem de convins, nu numai pe tinerii studiosi, dar pe toți câți 
„Blcătuese societuten noastră, că şcolile profesionale nu reprezintă o 


78 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


a oamenilor. In cugetul tuturor celor legaţi de viaţa acestor scoli 
pare à domni o stare de nesiguranţă, de neorientare, Elevii, atit cit 
pot să-şi den seama, nu au entuziasm pentru şcoala pe care o ur- 
mează; profesorii îşi văd situaţia lor ameninţată, expusă unor even- 
tualităţi, pe care ori nu le bănuesc, ori le construese haotic, sub apă- 
sarea unei imaginaţii chinuită de nesiguranţă; lar părinţii elevilor se 
întreabă cu grije dacă, prin şcoala pe care o urmează în puan, copiii 
lor vor avea o soartă asigurată, sau măcar o posibilitate evidentă de 
a şi-o asigura. 

7 Rezumind toate aceste precizări de pină aici, şi aducindu-le la li- 
mita aceea de unde să putem avea viziunea unei concluzii, vom da 
peste o situaţie ca aceasta: 

Pe de o parte, facem in toate chipurile apologia învățământului 
profesional şi cerem ca el să fie Inscris cit mai adine în programul 
nostru de viaţă Pe de altă te, trebue însă să constatăm că acest 
învățămint nu are în fapt, nici pe departe, organizarea pe care o me- 
rită, pe care ar reclama-o sensurile lui firești şi nevoile imediate ale 
societăţii noastre, Sau, mai mult decit atita: constatăm că pe alocuri 
nici nu are propriu zis o organizare, ci doar o înjehebure provizorie, 
promițătoare cel mult a ceva ce ar putea să vină, dar promițătoare tn- 
trun chip vag, care nu poate satisface pe nimeni şi, în orice caz, care 
nu ar putea să trezească o convingere Sau O adeziune mai nctivă în 
rîndurile niciuneia dintre păturile noastre interesate, $ 

Urmind acestor constatări, me pore put unele întrebări: în de 
finitiv, cum ar putea fi trezit interesul social visat, faţă de un învăţă- 
mint care în realitate nu are încă o structură, care de fapt nu ştie încă 
ce vrea, care pentru moment funcţionează într'o stare de provizorat? 
Fiind aşa, ce valoare ar mai putea aver şi ce autoritale ar mai putea 
reprezenta toate acele declarații de principii despre care vorbeam mai 
sus? 

Observăm, deci, că orideciteori am certat pe acei core nau pre- 
tuit şi nu s'au îndreptat cu destulă hotărire înspre învățămintul pro- 
fesional, am avut și n'am avut dreptate. De cele mai multe ori, se poate 
spune, n'am avut dreptate. Pentru că nu puteam cere nimănui să 
meargă în necunoscut, cînd este vorbu de cariera lui, de posibilitiiţile 
lui în viaţă. In orice caz, nu-i putem cere să meargă pe cărări nesi- 
gure, cărări care astăzi sunt unele, care miine ar putea să fie altele, 
pentru ca astfel, pină în cele din urmă, toţi aceştia să constate că mer- 
kind pe ele n'au făcut decit să-şi risipească energia pe domeniile unor 
preliminarii incerte, dacă nu chiar inutile. 

Astfel, de faptul că învățămîntul profesional ma fost pînă acum 
onorat aşa cum Sar fi cuvenit, nu trebuese acuzate numai men- 
talităţile dela noi, sau aşa zisele greşite orientări ale preferințelor non- 
stre burgheze, În mare parte, vina acestui fapt o poartă politica nom 
stră şcolară, politică pe care am perpetuat-o ani în şir, aproape toți 
ciți s'au scurs dela războiu încoace, fără a pătrunde cu putere în inima 
realităţitor şi fără a şti să ne devotăm îndeajuns marilor cauze sociale 
de care depindeam, 

In clipa de faţă, ne aflăm în ajunul punerii în vigoare a unel 
noui reforme a învățămințului profesional. Se spune că această re- 
formă a fost elaborată, că ea a fost rezultatul unor indelungi studii şi 
învestigaţiuni şi că va aduce, pentru întiia oară în istoria învăţimin- 
tului nostru profesional, un strîns acord între structura lui doctrinară 
şi situația obiectivă a realităţilor sociale, cărora li se adresează. 

S'a spus pe alocuri, de sigur pe bază de simple supoziţii sau de 
informațţiuni lăturalnice, că ace reformă va veni cu o mare sim- 
plificare a sistemului de pină acum şi că, în consecinți, ea va aduce 
învățămîntul profesional la un nivel strict practic. 

À Neştlind dacă este așa sau nu, ridicăm o obiecțiune de ordin cu 
totul principial. Un îinvăţiimint strict practic poate că nu ar fi punctul 


CRONICA ÎNVĂŢĂMINTULUI 79 


de vedere cel mai potrivit. Prin aplicarea lul, sar produce o deosebire 
pres radicală între şcolile profesionale și cele teoretica şi, se ştia, con- 
trastele prea vii, intro formă sau alta. au dăunat intotdeauna. De pe 
urma unei asemenea deosebiri, cele care ar cîştiga partida, şi de astă 
dată într'o formă chiar mai violentă decit în trecut, ar fi tot scoalele 
teoretice. Prejudecăţile burgheze de care sufere societatea noastră sunt 
încă atit de înrădăcinate, încât nu atacul violent împotriva lor le-ar 
putea corecta, ci dimpotrivă, o acţiune de încercuire a lor liniştită, 
treptată și hotărită, Afară de aceasta, socotim că ideea unei pregătiri 
teoretice nu ar trebui neglijată, chiar şi în aceste scoli, oricit de prat- 
tice și de imediate ar fi totuşi caracterele lor. Păturile noastre sociale 
au încă nevoo de instrucţie, de-o instructie generală, aceea care să for- 
meze un suflet echilibrat al colectivității noastre, care să-i dea acesteia 
o capacitate de înțelegere a lucrurilor, în sfirsit, care să-l creeze o bază 
de spiritualitate autonomă, de eare să se lega organic toate manifesti- 
rile ai de viaţă, Nu suntem încă în situația de a läsa pe seama altor 
factori, în speţă pe seama opiniei publice, sarcina aceasta de a face 
educația și instrucţia generală a păturilor noastre sociale, In faza în 
care ne aflăm, adică ţiuind seama de chipul cum sunt articulate în 
prezent diferitele funcțiuni ale societății noastre, instituţia căreia fi 
revine în primul rind această sarcină, care îi poartă po de-u'ntregul 
răspunderea, este tot coala. Ori, o scoală care ar da numai mestesugz 
şi numal deprindere material-protesonală, fără a cuprinde în ea gi 
A sa A r ripe giene aran omeneşti permanente, ar fi o şconlä 
care nu ar ști să răspundă la una dintre marile indatariri i 
pe care iò nyem de apărat si de împlinit. ANDI ceea T 
De asemeni, mal sunt de ţinut în seamă atitea alta lucrur t 
nu este suficient să reformăm doar legea invätămintului o Aar enar 
Preocuparea noastră trebue să meargă mai departe decit atit. Anume: 
să ne întrebăm asupra posibilităţilor de viaţă ce se deschid absolven- 
ţilor acestor geoli; să ne întrebăm dacă există legi, în diferitele do- 
menii ale producţiei şi ale acţiunii noastre sociale, care să ofera ances- 
tora garanţii de viaţă precise şi onorabile; să ne întrebăm dacă acesta 
legi au în ele ceva încurajator, o primă socială oarecare, fără de care 
ştim că nu sar putea produce curentul acela pe care îl urmărim, de 
simpatie, de interes şi devotament fată de învățămîntul nostru prote- 
sional, al nouilor noastre generatii, Cu alte cuvinte, este necesar ca 
paralel cu reforma învățămintului profesional, să operăm modificări 
sau atluptări corespunzătoare în toate acele sectoure ale acțiunii noas- 
tre publice care, într'o formă sau alta, ar putea veni in contact cu 
acest învățămint, cu rosturile lui şi cu problema de viață a absolven- 
tilor lui, Fără aceste garanţii, reforma învăţămîntului în sine oricit 
ar fi de bine studiată şi de ințtelegätoarė în mod teoretic a situațiilor 
n'ar putea să ducă totusi la rezultatele aşteptate, Ar riimine ceea c 
de fapt, au fost și surorile ei de pină acum: încă un imens silogism, 
Încă o vastă teoretizare, şi deci încă o perpetuare, pentru cine ştie cită 
vreme încă, a sistemului care din nefericire ne este atit da cunoscut: 
mareal Fr sori pred Epraite pes coca ce gindim teoretic la masa 
y i ceea ce i i 
Dt poe ru Sia ce înfăptuim practic în domeniile vii ale ren- 


ION ZAMFIRESCU 


CRONICA ARMAMENTULUI 


STRUCTURA BENEFICIULUI 
ÎN INDUSTRIA DE ARMAMENT 


Industria de armament nu este excesiv de populară. Impotriva 
negustorului de tunuri, polemistul sau militantul de atinga a distilat in- 
totdeauna un venin fertil în succese şi aprobări. Un sofism lapidar şi 
inteligibil oricui enunţa funcțiunea existind între arme şi război: pre 
zenţa unora conducea inexorabil la izbucnirea celuilalt. 

Intro epocă nu de mult sfirşilă, atitudinea autimilitaristă şi pro- 
dezarmarea coincidea chiar cu un fel de supra civism, cu un act de afir- 
maţie religioasă. Imi aduc perfect aminte estrada dela Queen's Hall, 
ocupată de compania con mai aleasă a paciflamului moderat londonez: 
H., G. Wells, episcopul de Liverpool, Megan Lloyd George, E, M. Fo:ster, 
In sală, o mie de oameni cuminţi şi tenaci, cari făcuseră coadă ceasuri 
lungi în faţa porţilor din Regent Street şi cari filtraseră, dealungul 
acestor ore de purgatoriu, nădejdea unei comunieri spirituale, a unel 
chorale de invocare a Păcii. Oratorul era Pierre Cot, fost presedinta de 
tineret catolic, politician radical şi viitor ministru al aerului francez. 
Hebdomadarele pariziene şi cameloții acţiunii franceze nu Îi creiaseră 
incă aureola nesigură de inamic public. Purta cu sine numai reputația 
juvenilă a unor studii strălucite şi germenii unei cariere fulgerăloare 
întemeiate, In special, pe fluenţă oratorică și exprimare fericită. 

Cuvintele lui Cat, cu toate că intrun idiom neinteles de majori- 
tatea celor din sală, îndeplineau un rit magie. Modulaţiile, sacadele, 
efectele de intensitate ale vocet erau urmărite quasi hipnotice, cu atit 
mul mult cu cit atenţia nu era distrasă ile nici o acompaniere mimică 
sau gesticulatorie. Momentul isteric fu atins cind Cot repetă o formulă 
a lui Briand în care protestantismul paine nativ al acestuia, domolit 
de responsabilitatea omului do stat, si găsea totuşi drum într'o for- 
mulä critică: „Un crucişetor“, cita Cot, „costă şase sute de mihoane de 

franci, din care douăsule de milioane reprezintă costul materialelor, 
două sute mina de lucru, iar ultimele două sute, beneficiul. Impotriva 
acestor din urmă două sute de milioane se ridică întreaga noastră re- 
voltă”, 
Pledoaria francezului împotriva beneficiului industriei de armi- 
ment specula pa vechea aversiune omenească în contra banilor pătaţi 
de crimă. Pateticul sordid al genezei aurului din singe, imaginea omu- 
lui care îsi continuă, amellorată, viața sensuală cu ajutorul rentelor 
acumulate din moartea altora, oferă un inatrument de emoţionare mult 
rea pue pentru a nu fi uzat copios. Nici un retor nu îşi oferă luxul 
utadei cinice cu asemenea elemente grave. Cind 


i 


Hermann Göring a. 


A 


f 
4 


CRONICA ARMAMENTULUI S1 


pus alternativa Kanonen anstatt Butter, a făcut-o tocmai sublin 

este pipe tragic și obligatoriu al hotărirei. Chiar Briand rares 
mplicit necesitatea înarmărei cind ataca beneficiul realizat din această 
activitate, dirijindu-şi atacul numai împotriva tradiționalului proțitor 
şi escaumotind problema esenţială a relaţiei între armament si război. 


Răzhoiul dela 1914—1918 a izbucni 4 a aaa 
t într'o A bara 
su În pvc ri uri Dorea atacat s doctr aur eri iu Aran erei 
cticã £ ia cu care Statele occidenta - 
ppm me beneficiile industriei de armament, încețineala tere 
ii nape speria acesteia, dovedesc rezistența opusă inţervenţiunei 
ru rala uron perm 
orice eztravaganji oinik, ge te poe ERD a 
vaco interesa în primul rind era producţiun 
prosas dee ny caleulații de prețuri” era iai praia reniir Deitanie 
nici k aa nli- ae a are cp seat a a. S 
F à n min 
Treptat Însă, odată eu stabilizarea Fonimnlar da Are s Aag aT eni 
Jus, ep e mary rien y arge: de război, o cotă destinată lee rail pă 
petelor extraordinare, Astfel, parte din costul război 
din însăşi impunerea activității economi x Havien arras 
conomice create de război, R į 
acestei cote asupra comunităţilor im; i fireoin g 
puso s'a făcut destul de neastep 
pentru războlul din 1914. Eroismul fiscal brita i re 
costul războiului pe cind taxarea germană poante cortegiu E 
In general, principiul prevalent în im oa A T er i 
l i i dusiriei de război 
care prin lărgirea accepţiunii naţionale d a re y sedea 
din industria ţărilor beligerante, era respectarea Unui popii orandan 
1 „era respectarea unui it 
al anilor imediat precedenţi războiului. A ni N T 
Julie 1015, eit ai in oi războ pie tit în Munitions ot War Act 
-4 > xărea beneficiilor de războ 
ranţa (Tulio 1916) și Germania (Iunie 1918 rr ee ir 
beneficiile industriei de război se hida pa mase ipeituia ra 
ici s a şi fi 
Srmaare -pentiti egal cu cel ceai în în er ai Peace cota 
iener regim nu putea să satisf 
opije cari în anii imediat urmatori räsboiuiul aiat Partidelor sri 
Ja = a Diore ara au lor propagande din materialul ofarit de proaperi 
de tii pierdere a Bataie, a m ec ami tate 
i | u a bilanţurilor, ci se constatau i 
orase; mărirea instalațiilor, a personalului, a lu “al Pre 
n sd Sper ar Caan aeni inexpert drept ră aningrteei Să riza 
x care a prezidat, la Geneva şi W 
as insultante şi dăuniitoare, cari au petit vă rapran e eren e 
eră pennis decalaje periculoase în înnrmările marilor puteri şi fe 
o A ar pre directă, cauza actualelor conflicte armate e SE 
ui Este just că în ambianța actuală, industria de răizboiu este prot 
cer u Sin tă grijă împotriva atacurilor opiniei publice Trel i 
eri g waes paus aomas poro; comună tuturor statelor aaeeea 
1 ire, i un sect de apărare a unei o de 
ro iar nici de cum acoperirea operaţiunilor unei lpk ripa 
a cum ar fi imaginat literatura foiletonistică n criticei a | nitita. 
ste dacă ar fi găsit liber curs de exprimare, TNS: 


Activitatea romantică a industriei i 

: i de război apá i í 

mila: Aspectul serlos şi sumbru al războiului Satory raa 
aĵio sa Iransmis tuturor compartimentelor de viață erect pc 


f 


82 VIAŢA ROMINEASCĂ 


şi intelectuală, ingăduimă un şir intreg da reforme, imposibil de îma- 
ginat într'o evoluţie normală a societăţii. Unei burghezii sceptice asupra 
primatului ei politic şi asupra controlului ei economic, i Sa naigurat 
că progresul etatismului li va diminua influența numai în măsura În 
care aceasta era insuportahilă. „Cedează o mică parte din bunurile şi 
libartăţile tale pentru a putea păstra cés mai mare parte a lor“, era in- 
joncțiunea realistă a burghezului conduelitor către burghezul condus 
Cu timpul însă, renunţările succesive au pauperizat pe toate planuriie 
burghezia posedantă, aşa încit în curind întreg patrimoniul său da 
avuţie şi pricepere va fi împrăștiat. l 

Ceeace vale însă mai grav, pentru sectorul limitat al industriei fe 
război, este că însusi bunul mers al acesteia periclitează şi că tradiţia 
exploatărilor întemeiate pe răspundere personală so dezintegrează ce 
dind locul indiferenţei impersonale a Statului, 


Pentru cel care studiază situaţia actuală a industriei de arma- 
ment, spare evident că asupra acesteia apasă, În afară de sarcinile 
comune întregii industrii, sarcini proprii, mărturii ale extraordinurului 
progres al imixtiunii etatice, 

Intre Stat, reprezentat prin ministerele sale de resori, și industria 
de armament, legăturile se stabilesc, ca în deobşta între furnizor și 
cllent, pe bază de contract, Acest legămint, deseori nerespectat de client, 
estè o ultimă reminiscență formală a liberalismului economie. 

Redactarea unui contract de furnitură între industria de arma- 
ment si Stat nu se rezumă la impunerea unui caet de sarcini, a unor 
termene de livrare şi a unor condițiuni de plută. Prilejul încheerei unui 
contract este prea favorabil, pentru ca toate planurile refulate în sche- 
mele de organizare utopică ale Statului, să nu-și găsească o eşire, 

Astfel, un contract de armament prevede, ca simplu corolar al sem- 
nării lui, construirea de noi uzine sau măriri a celor existente, stòcaj 
de materii prime precum şi construcţii de fabrici de materii prime siu 
participări la construirea acestora. 

In acest chip, executarea unui contract nu înseamnă executarea 
unei comenzi, Aceasta este condiționată de considerabile investiții cari 
nu primese nici un aport material din care să fie făcute precum şi nici 
garanţia amortizării. Acest lucru se explică prin faptul că comanda se 
lichidează in deobste inaintea terminării instalaţiunilor noi sau «e 
mărire impuse prin clauza contractuală, 

Materiile prime cari trebuese stocate, in majoritatea cazurilor 
pentru şase luni sau un an de exploatare intensă, reprezintă deseori 
un însemnat procent al citrei totale a comenzii, care trebueşte debursat 
in prealabil, fără a aștepta plătirea avansului sau achitarea livrărilor. 
Rolul avansului asupra contractului, care cra tocmai de a înlesni achi- 
siționarea materiilor prime pentru stocaj, esta foarte redus și făcut 
ineficaco prin neînsemnătatea sa (10% sau 20e asupra comenzii). 

In fine, participările la sau creerile de industrii anexe de materii 
prime, presupun de asemeni investiţii considerabile cari nu se pot amor- 
tiza decit întrun ritm lent şi fără certitudinea unei depline recuperări 
a sumelor înaintate. 

Nesiguranța amortizării este, dealtfel, una din problemele centrale 
alo industriei de armament. Intr'adevăr, instalaţiile uzinelor acestei im- 
dustrii au luat în ultimii ani un caracter prea special pentru a se putea 
presupune că o transformare a lor ar fi cu putință, Prin urmare, 5 
gura lor funcțiune este aceea pentru care au fost construite, Dela 
această funcţiune trebue să se astepte toate reenperările și amortizärile 
care înc viabilă o intreprindere, Dacă această fureţiune nu se exercită, 


l. Țuculescu 


În port, 


Vavilyna : Grădina Tuileries 


A 
10, 
pi 

4] 

[i 

D 

iS 

mipun, 

p 

J 

N 

n. 

P 

> 

pn 

2 

"D. 


; 


- r è e 
W E s * > Ă » 
sbs . e bA 
taun PPE ` 
Îi + 
= 
3 
É H 
Q 
b < 
3 
ha 
u 
E 
„XR 
f = 
i o 
, z 
s 
t 4 
. i 
» 
kd - ad pd 
hi ” a à 
Ñ . 
32 Eaa ` e ~ À . K . e 
p Ao . Li + 
a N pi tă KA X X * i PRR | 34 5 be 
ra cae 2 A ja - pi ta 3 au - i 


G. Petrașcu: La Roscoff (Bretania). 


"“(P[240u90) tinpaațsia wp asap : binpayăup 


na aceste neajunsuri, se va spune cu drept 
cuvint, ar fi suficient ca ln calculatia preţului de coat 4 produsului 
rage: rara conform contractului, să se ja toate măsurile protecţie 


educaţie contabilă si technică, Piceare factură de materie ; > AR 
fiecare i i a PA a iei 4 
acestor acte, a căror interprotarè nu poate să fie ambiguă, se caleu- 


chiar şi ucelui mirare ea e ai 

hiar şi ncelul maj luminat, un u 

faţă de ortodoxia contabilă a industriei, Este ceva magie și subtil în in- 
cifrelor care, dela Pitagora pină la controlorii de prețuri 

ai armamentului, a fascinat cu constanţă, pe minuitorul lor, Din cauza 

ueestei prejudecăţi, carti suplimentare de „reajustare“ s prețurilor 


de da luate cu e. 
ilităţile renjuatirilor sunt numeroase. Preţurile de cost 
se fixează pe intreaga doraiă a contractului sau pe perioade de t 
de 6 luni pină la un an. După expirarea valabili ţii preţului stabițit, 
în ipoteza a doua, se (ace recalcularea acestuia pe temeiul nollor valori 
late de facturi, rapoarte de fabricaţie impozite ete, Indeohste, însă, 
recalculările trebue să ţie seamă de tendinţa de ridicare a prețului 
materiilor prime și a impozitelor. Deaceea, recalcularea ce îndeplineşte 

un ritual obligatoriu prevăzindu-me însă dintru început un plafon * 
maximal, care este deabiceiu prețul de cost fixat la facerea contrac- 


SE 
z 
z 
: 
a 
4 
E 
š 
: 
i ş 


A deserească, rise ri do bursă 
liberă sau prin convenții interguvernamentale, Cheltu 
măresc lo fine, după 


ta, 

Toata influențe rod marginea de beneficiu, admisă cu 
multă pareimonie în momentul caleulaţiei şi neintrecind 10%, nmp 
tind in mare măsură însăşi cheltuelile generale si de regie şi d 
pierderi p: amj întreprinderii. 


operati 

de E ria en ai ia iuti să fie 
or con urmează efer- 

tunte pe măsura recepționării armamentului de către comisiile de re- 


84 VIAŢA ROMINEASCĂ 


į tului. După semnarea contractului, Statul însă se răsgin- 
Da a erisin ag modalităţi de plată, Cele mai banale Sio agi- 
lonarea plăţilor, nu conform livrărilor, ci potrivit unor planuri finan- 
clare de repartizare a cheltuelilor bugetare pentru armament, ssu 

de teza 


A ustria de armament cu 
Cu ajutorul acestor ingenioase idei, ind pac pi 


bonul de tezaur este în el însuși o amt- 
benzii ti a priză posibilă decit în jurul cotei de 80% din 


valoare. E 


înfiţişată, soarta industriei de armament și a inexistea- 
tului E banilria este, astăzi, o biată ţintă pentru atacurile pistia- 
a Í e re rocă să ră ardei din 
i ă suplimen ca 
ori ph Pier nelichidata ale comandei precedente, Regimul se 


vor fi distruse, instituţiile de petre în er toare se vor găsi în imposi- 
i reintra în bani şi un l 
peara ea alai un stirşit stupid, provocat de o legendă ngeran de 
un absurd criticism etic. In acel moment final, sicanarea ogari râ-a 
lui Pierre Cot va suna fals şi auditoriul său va reflecta cu no e 
cind un tolerant cal de băta ADL angina sale pentru purga 
sufistească a unor oameni oneş ci latra 


CRONICA ȘTIINȚIFICĂ 


PREMIUL NOBEL PENTRU MEDICINĂ. — 
SULFAMIDOTERAPIA 


In 1955, Profesorul G, Domagk publica primele rezultate ale expe- 
riențelor sale pe soarece cu o noni substanţă băctericidă: sulfamido- 
crizoidină, sau — cum a fost numit în comerţ — Prontosil-ul, Arăta 
atunci efectele curative pe care acest podus chimie le are asupra in- 
fecţiei cu streptococ hemolitic şi cu sta ilococ, observind în acelaşi timp 
că acţiunea aceasta se produce „in vivo” (in organismul animal) si că 
eB nu se poate demonstra niciodată „in vitro“, adică în afara organis- 
mului, asupra unei culturi din microbii arătaţi mai sus. 

i se acordă Prof. G. Domagk, pentru descoperirea sa, pre- 
miul Nobel. Desigur că rolul principal în determinarea acordării aces- 
tei distincţiuni l-a jucat extensiunea pe care a luat-o aplicarea „sulta- 
midelor” în ultimul timp (1837—1938). Nenumăraţii descendenți ai 
Proutosil-ului au făcut carieră. 

Rămine deschisă problema, valabilă dealtiel pentru toata cazu- 
rile identice, dacă meritul nu aparține celor care au dat anvergură ele- 
mentului inițial, lărgindu-i indicaţiunile, valorificindu-l; pentrucă toc- 

din Se gania extensiune — în cazul nostru — va proveni renumele 


n 

Si în adevăr, sulfamidoterapia (tratamentul prin sulfamide) a 
ajuns astăzi — graţie cercetărilor si experiențelor cari s'au succedat 
după descoperirea lui Domagk — o armă extrem de puternică și mut 
tilaterală în mina medicinei, 

Există în momentul de față două varietăţi de sultamide: 

a) Sulfamidele colorate (în care intră, pe lingă substanța princi- 

un grup azoic), cum sunt Prontosilul, Rubiazolul și altele, 

b) Sulfamidele albe (fără grup azoic, avind formula: Amino-fenil- 
sulfamidă). So găsesc subt numele de: Septoplix, Dagennn, Septazină, 
ete. In acelaşi an, dupii câteva luni dela publicarea lucrării lui Domagk, 
soţii Trefouët şi colaboratorii lor ajung, prin experiențe identica din 
punet de vedere al metodei ntale, la concluzia că amido-eri- 
zoidina odată administrată, se disociază în organism în grupul azole 
de o parte, şi un grup amino-fenil-sulfamidie de altă parte, şi că 
acesta din urmă e singurul nucleu activ asupra streptococului, Mai tir- 
xiu (1936) se va vedea că, intr'adevăr, o variantă a acestui grup chimie: 
para-amino-feni) sulfamida, gre acţiune directă bactericidi asupra 
unei culturi de streptococ în bulion, în timp ce usul complect 
(Prontosilul) se arătase ineficace în aceleaşi condițiuni. 

Din această diferenţiere între produsele complete sulfamido- 
uzoice şi cele fără pul din urmă, vor lua naştere cele două cate- 
gorii de medicamente, cari se găsesc astăzi în circulație. 


“Mi 
z să 

de 

G 

>” 


A 


Pi e s PA 


i după 
Aplicarea în clinică a sulfamidelor a În t la puțin timp 
e nasa lui Domagk. — Acţiunea Pron lui în erizipel herena 
insă pină astăzi dubloasă avind în vedere că neeantă boală are or ss 
o evoluţie be — Imcereările cu substanța 1.102 F. (para-amino- 
fenil sultamida), sunt insă, dela început concludente, — Prin marea sa 
difuzibilitute şi puterea sa de penetraţie în lichidul cetalo-rachidian, 
acest medicament are eficacitate în meningitele streptococice şi menin- 
Rococioo. itel 
e fiecare preparat sulfamidic are o acţiune specifi 
AI fran unul mierob anumit Astfel, unele asupra gonoenculul, 
altele asupra tococului, ete. Există totuşi, două preparate cu ac- 
tune polivalentă. practică, sa dovedit că şi alte produse au indica- 
tiuni multiple, dar din acestea, numai unul sau două sunt stiințifie 
'mdreptăţite, 2 
Fapt este că, de acum, sulfamidele sunt întrebuințate pe o 
scară tdaxte nd A alea în specialităţile; urologie, ginecologie și 
maladii infectioase. Rezultatele sunt atit de surprinzătoare în boli ati 
te variate, incit se poate crede cu drept cuvint că sultfamidoterapia va 
acapara mare parte din terapeutica viitorului, . ' 
O chestiune care n'a fost încă rezolvată, deşi după unii autor 
sar părea că eu e definitiv elucidată e acoca a mecanismului intim al 
actiunii acestor medicamente. Alternativa se pune intre influența di- 
roctă a corpului chimie asupra microbului (putere bactericidă directă) 
și înriurirea po care aceste substanțe o pol avea asupra sistemului da 
apărare al organismului, pentru cn acesta la rindul lui să anihileze 
germenul (stimularea aiatemului reticulo-endotelinal). i 
Faptul că unele sulfamide au acţiune „in vitro” asupra microbi- 
lor, si observaţia făcută de citiva medici că niei splenectomia (splina 
fiind un organ bogat în ţesut reticulo-endotelial), nici blocajul medica- 
mentos al acestui sistem nu diminuează acţiunea protectoare a amino- 
fenil-sulfamidel, pledează pentru prima ipoteză. Totuşi, în aplicaţiuni 
locale, rezultatele sunt dubioase, lar în bolile datorite virusurilor fil- 
trabile (reumatism poliarticular, de pildă), deşi e vorba tot de un ger- 
men patogen, nu s'a obținut niciun efect pină acum. 
SuMamidoterapia reprezintă deci, în practica medicinei actuale, o 
întreagă metodă de tratament, bazată pe o serie de produse chimice 
foarte înrudite Intre ele. Spre diferență de celelalte mijloace pm sed 
rapice, care sunt, fiecare in parte, specifice pentru o boală anumită, 
cum ar fi neosalvarsanul în sifilis, chinina în paludism, salicilatul de 
sodiu în reumatismul poliarticular, aceste medicamente noi atacă, atit 
impreună, cit si fiecare separat (ceea revine cam la același lucru, 
avind in vedere similitudinea lor chimică), infecţiuni diverse. Pentru 
prima dată în chimioterapie, formula chimică nu mai corespunde unu 
singur microb, 
Putem considera de aceea, intrarea în practică a sulfamidelor ca 
o revoluție în medicină, după cum revoluția a insemnat introducerea 
ec A Pe ee si vacelnurile, sulfamidele vor avea să jouce 
un important rol social. Eficacitatea lor sigură, manipularea uyoari, 
vor dure la prepararea lor în mari cantităţi şi — in consecință — la 
micsorarea treptată a preţurilor. Ele vor fi astfel puse la indemina tu- 
turor bolnavilor, indiferent de starea Jor materială, " 
Sulfamidoterapta este deci o metodă terapeutică care tinde : 
simplifice medicina cuprinzind intrun singur tratament o sere * 
boale infecțioase, Ea intensifică în acelaşi timp, prin oaze eră i 
sigură, sentimentul de securitate pe care ştiinţa medicală îl insp 
iţilor ei, 
praga ue ae în aceste motive, nu putem decti aplauda încoronarea 
ca i se face, 


N. MARCU 


CRONICA PLASTICĂ 


După oare care ezitări, cu toată nesiguranța timpurilor, anul ar- 
tistic pare să-şi fi luat cursul normal, acum în luna Noemvrie. Pré- 
tutindeni, în sălile în care ne-am obicinuit să fntlinim expoziţii, ca și 
în cele care nu se deschid decit ocazional, cum ar fi cea deln Şosea, la 
Colonadă, ori teatrul Comedia, orl încă Ileana, se găseşte un motiv de 
atracţie pentru fiecare: La Colonadă, Salonul de toamnă, consacrat 
artelor repre la Ioana, un grup de tineri artişti, şi ei văzuţi tot sub 
aspectul de desinatori; la Comedia, o tinără pictoriţă, preocupată de 
probleme demne de atenţie; la Ateneu, Kimon Loghi, tot așa de ju- 
venil ca şi în trecut; la Universul, d-na Bacalogiu; la Dalles, nu mai 
puţin de cinci artisti; Vavilyna, Ecaterina Delighioz, Vasile Popescu, 
Angheluţă şi Țuculescu, Sub raportul picturei nu ne putem plinge. Sa 
va vedea la finele lunei dacă interesul publicului pentru este În 
raport cu cel al artiştilor pentru public. 

Nam intenția, In cele ce urmează, să mä ocup de fiecare din pic 
torii mal sus menţionaţi. Am făcut-o în cronicele mele din Universul, 
Ceea co aş dori acum, ar fi să mă opresc ceva mai mult asupra celor 
dintre ei care se găsesc la o răspintie a carierei, sau asupra celor care 
si-au ciștigat, ca Vasile Popescu, un loc de prim plan în arta noastră 
şi prin aceasta ne impun a-i urmărim pas cu pas, în evoluţia lor, 
Bineinţeles vom acorda și salonului grafic, ca o manifestare colectivă, 
şi semnificativă, atenţia pe care o merită, 

Să începem cu expoziția Țuculescu. Intă un om de formație şti- 
inţifică — doctor în medicină şi în atlinţele naturale, mi se pare, — 
care îşi simte o vocaţie ireziatibilă pentru pictură, şi care, cu o pa- 
siune de posedat, sacrifică acestei arte tot timpul său liber şi tot ca 
posta sustrage celorinite îndelctuiciri, Cazul nu e cu totul nou, nici 
măcar la noi; am însă impresia că niciodată n'a fost vorba de o mai 
tiranică pasiune pentru pictură docit acum, la Țuculescu, Pus în fața 
“alorilor, ca un avar în fata comorei sale, el si-a pierdut calmul firei 
sale de oltean, n fost cuprins de unu din acele betii, cum pe povestesc 
anticii că simțeau cei care participau la misterele lui Bacchus, Din 
această exaltare n Intregei sale fiinţe a iesit prima expoziţie, cea da 
acum doi ani, Cine a văzut-o, n'a mal putut-o uita, Amintirea lui van 
Gogh, cu explosiele sale arglastice, Îți venea fără voio in minte, un 
van Gogh însă stăpin de sine, chiar tn mijlocul celei mai mari des- 
iänțuiri de patimä. Incuticienţe de ordin tehnic, atingăcii, naivităţi 
poate, erau încă destule. Dar ce temperament, ce avint, ce entuzinană 
în fața pasibilitățel „de a te exprima liric prin culoare”! Ca acel copil 
care şi-au primit jucăria la care visaseră în momentele lor de mare 
speranţă şi care îşi pot făuri astfel, de atunci incolo, o lume a lor, 


88 VIAŢA ROMINEASCĂ 


plină de neprevăzut şi de încintare a simţurilor, Țuculescu îşi pri- 
mise și e] „jucăria“. E AER 
„ atita exces de viaţă şi de vigoare devenea niţel nelinig 4 
Ce Sy- E de a doua expoziție? Acesta era punctul de A gpa 
Mulţumit de primirea ce | se făcuse, cel puţin de o parte paaa i 
aa age = = here rari de pam gin tr pi 
| combinaţii A 
orree din lucrările executate acolo, pornite dela un aa: era 
şi o serie de fantezii cromatice, pe teme cind delicate, cind o 
lentā aproape bruială, Casa ce date, Nedre, prin Se ratat 
ranța instinctului. EI H conduce, ca un fir E va 
înfăp „Nicăeri nu apare vreo notă de vulgari 
ori de prost auat, aya de mru ia aaas Ca Dotai 
lescu; nicăeri o repetiţie; w a, C 
rr A bag că o nouă problemă s'a prezentat A sate, pe es 
si-a dat osteneala s'o rezolve, nu prin cine ştie ce subterfugiu e 
sactiirări furțăate pe dia ana că ee a e ioare. M cale cu 
ib e n i 
a, Suie oară Paisai de pildă, el caută si fie veridic. să-şi 
spună adevărul său, care nu este adevărul altuia. Tema din na- 
tură fare apel la pictor întrun anumit fel; evocă în el cine ştie ce vi- 
ziune interioară, cu care el se strādueşte s'o compare, sa zi aa 
asa în cit realizind tabloul, el fixează în acelasi timp un colţ din ce 
ştie ce insultă grecească, dar si o stare a sufletului, Un permas ss; un 
état d'âme, au spus romanticii, lar Țuculescu este romantic su 


moartă nrdel uzeul Toma Stelian, ori cu 
unele din buchetele de flori. Alte ori ca într'o scenă de balete a ra 


ică aceasta? : 
"ji Aceasta se explică prin unitatea desăvirșită ce domneşte în mai 
fiecare pinză, prin intensitatea mereu vie a sentimentului şi a 
echilibrul între tonuri. Orchestra cintă din tonte instrumentele, ce 
drept, întrun fortissimo sălbatec, dar sunetul ei oste topit și bine inm 
chegnt. S'a vorbit, știu, de anume bizarerii, de anume indrăzneli tre- 
cind dincolo de ce e permis în artă. Sunt cel diniiiu să-mi închipui şi 
mal ales, si sper că Țuculescu, din fericire, nu se va opri la ceea ce 
ne prezintă astăzi, că el are un drum lung şi greu de parcurs, pină ve 
fi invins toste dificultăţile, Bizareriile Iui fac insă parte din tempera 
ment, căci sunt sincere; şi, dacă ne uiăm bine, ele se incadrează com- 
plet în ansamblul tabloului, care râmine o operă unitar simțită şi 
unitar executată. 

Angheluţă este o natură mai ponderati, deşi un artist plin de 
calităţi şi de o rară perseverență. Conştiineios, admirator 5 re 
anume picturi elare, pe care şcoala franceză a pus-o la modă, huie 
silegte să-şi creeze o tehnică, în care să se poată exprima rez a 
fără prea multă greutate. Ceea ce-l preocupă mai ales este teribi pe 
blemă a luminei, pe care şi-au pus'o succesiv e mhana şi oga 
lor, pe care au rezolvit-o în felul lor, dar din pricina căreia au 
ficat adesea forma şi volumul. Anghetuţă nu vrea să sacrifice nimic 


CRONICA PLASTICĂ 89 


perecheze cercetările sale în pri- 
ure-l impinge spre un desen pre- 


Vasile Popescu este o natură veaelă, imistă şi pli 
tezle, Pictura sa îţi va da adesea termen lg joc y” poging Bank 
de sensibilitate. Impresionabil la o combinaţie nouă de tanuri, la o 
compoziție neașteptată, care aro aerul că răstoarnă legile admise de 
cei mai mulţi, la o siluetă amuzantă, d-sa se distrează pe sine şi na 
distrează şi pe noi. Fină, insinuantă, pictura sa e o artă de rafinat, 
în care inteligența şi instinctul au o parte egală. Dar aceste calităţi 
mar însemna nimic fără acea execuție sigură, care le dă corp şi care 
dezarmează, chiar pe cei mai puţin ficuţi să iubească o atare pie- 
tură. Natura sa care este, tundră“, mai de grabă femenini, simta din 
cind în cînd nevoia de a se prezenta sub semnul vigoarei, Aşa sunt 
acele peisagii, foarte interesante ca încercare şi unele ca realizare, In 
care găsim dorința de a armoniza două puternice tonuri raci; verdele 
x SDAR be despre Vavil 

vă vor re Vavilynu, mai nainte de a trece la st 

Salonului, în Mai, ta Colonadă, -sa trimisese două E e ape 
Franţa, care fuseseră bine apreciate de public şi da critică. Ele cons- 
titulau o parte din recolta primăverei trecute. După cle, în expoziția 
de acum, alte citeva pinze aparțin aceleasi atări de spirit ai se re- 
marcă prin aceeași preciziune a viziunii, prin aceeași subtilitate în ex- 
primare. Cel mai frumos din toate, incontestabil, este vederea din gr- 
dina Luvrului, 

Lingä cele citeva picturi, un loc irm rtant în expoziție este ocu- 
pat de desenuri, Vavilyna n acordat De-aia o poetă ie naestu 
fel dë a se exprima, in care si pină acum ne-a dat opere reuşite, Ni- 
pomană E pala sa suplă Ka rime! în acelaşi timp n'a produs 

mare pur in nuduri s5 te citeva s 
arie e pa au cele citeva studii 

Despre Salon, evident, nimeni nu ponte aştepta o cronică amà- 
nunţită, în care fiecare artist să fiè analizat în parte, dat fiind că 
sunt peste o sută de expozanţi, ṣi, mal ales, că aceste rinduri vor 
apare după Inchiderea expoziţiei. Mă voi märgini la o serie de consi- 
deraţii de ordin general. O constatare, incă dela început: ţinuta mai 
mult decit onorabilă a înțregei expoziţii, Au dispărut cu totul acele 
exerciţii, lipsite de orice însuzire, pe care, nu mal departe decit anul 
trecut, le întilneam încă în Salonul de toamnă. O n doua constatare, 
tot atit de imbucurătoure, este importanța pe care a Inut-o. anul 
acesta, gravura, sub toate formele ei, Am avut plăcerea să văd, da 
cind mă ocup de cronica plastică, cum dela un an la altul crestea nu- 
mărul artiştilor care o practicau, cum maniera lor devenea mai li- 
beri, mal personală. Astăzi se poate spune că avem şi noi un mănun- 
chiu de pravori, aşa cum de mult posedau vecinii noştri Unguri şi 
Jugoslavi, ca să nu vorbese de Cehi si Poloni, In care această tehnică 
este de mult în mare cinste. Regretäm, printre nquafortişti, absența 
lui Naum, pe care ne-am deprins să-l considerăm ca un pionier şi 
care, printre cei tineri, este de sigur cel mal dotat, In sfirsit, cèn de a 
treia constatare privește calitatea contribuţiei feminine de anul aceata. 
Mai mult poate decit în pictură, unde totuşi multe din artistele dela 
noi şi-au cîștigat un nume respectat, In desen ele au ajuns să ne dea 
opere cu totul satisfăcătoare, Desenul este o artă de intimitate, deci 
de simtire delicată, dar şi o artă de răbdare şi de exerciţiu de toată 
ziua, însușiri pe care le intilnim mult mai des Ja femei, decit, din ne 


Aa A a 


Sarf [a 
VIAŢA ROMĪNEASCĀ 

e Ace ao ia a N ami. Vo 
ı Murnu- Nuţi Acontz, Va- 
cescu, Ecaterina Delizhioz, Maria Droc, Silvia Pa- 

Lili Pancu, Margareta Sterian, ca să nu vorbesc de Elena 
i gra 
l vori, au irimia unele din cele mai atrăgătoare lucrări expuse. Evi- 
dent. sentimentul cu care esto „văzut” un portret, de d-na Murnu-Fi- 


ionescu, nu poate place oricui. Este ceva mai mult bolnăvicios decit 
morbid în acea tristețe răspinditi în trăsăturile figurei, In oboseala 


observat, 

Printre tinerii a căror participare la expoziție se cuvine a fi su- 
jutată cu bucurie, semnalez în primul rînd pe cei doi sculptori, Anas- 
taso şi Grosu, care multă vreme s'au ținut departe de Salonul de 
toamnă. Mă împace mult mai puţin cu cele două sanghine de Plămă- 
deală, Desenul sculptorilor, în care totul este tratat prin planuri şi 
mese mari, are ceva atit de particular, încît o comparaţie a lui cu de- 

| senul pictorilor, mai ales n celor tru care coloarea este elementul 
Ă esenţial (cum sint mai toţi cei noi), gate totdeguna instructivă 
După cum am spus şi altă dată, un colorist găseşte mijlocul să-și arate 
preferinţele chiar şi în alb și negru. Nu vreau să citez alt exemplu, 
ca mărturie pentru ceea ce afirm, decit cele mai multe din desenu- 
. rile lui N. Grigorescu, a cărul re va da desigur mult de 
gindit pictorilor mal tineri. Deşi nu sau putut stringe toate lucrările 
mai importante ale maestrului, sint printr ele citeva bucăţi, care ar 
foce cinste oricãrui mare artist apusan din a doua jumătate a seco- 
< tulul trecut. Mentionez în primul rind studiul de femeie, în posesia 
lui Sandu Steriadi, și printre cole mai puţin cunoscute, citeva din cele 
ce au aparţinut lui Gh. Grigorescu, fiul artistului, şi care azi sint des- 
tinata să figureze în muzeul Grigorescu, pe care Ținutul Bucegi şi 
Primăria Cimplnei au dorința să-l fundeze în atelierul din Cimpina. 

Angheluţă, Bălţutu, Avachian îşi urmează drumul lor obicinuit. 

O foarte frumoasă şi delicat văzută acuarelă a primului, din Amster- 
3 dam. Berea, deosebit faţă de trecut. Florența su nu-i cea pe care o cu- 
| noaştem cu toţii, dar nu-i lipsită de interes, prezentată cu humour şi 

cu o mină ușoară. Drăguțescu, care a renunțat la caricaturile sale cu 
- substrat social, dovedeşte că cei care apreciau talentul său de obser- 

yator nu sè înşelau. Ambele lucrări actunle merită să fie menylonate. 
t Ghiaţă, mărginindu-se la linia conturelor, în compoziţii care pot fi 
E considerate ca nişte studii in vederea unei lucrări decorative mai 
EA mari, arată odată mai mult calitatea viziunii sale şi un simţ netă- 
aj găduit pentru „stil“. Lucian Grigorescu, prin trei prea frumoase 
2 uuaşe, pe care le botează „desenuri colorate”, iese puţin din atmos- 
> 
f 


T 


tera Salonului, De altfel nu e singurul. Și anul acesta numărul celor 
care au trecut dincolo de ce ar fi, în chip logic, îngăduit ca element 
cromatic într'o expoziţie grafică, este destul de însemnat, Iordache 
din contră, tinde să ne demonstreze că în alb şi negru cineva poate 
fi tot aşa de „colorat” şi de nuanțut, ca şi atunci cind recurge la toate 


CRONICA PLASTICĂ 91 


tonurile paletei. Odată mai mult avem prile mirăra acest 
pic rarr și muncitor, în care mulki no rela pi edi 
a oarte bune şi complete desenele lui Moscu, ca şi cele ale lui 
n. rimul interesat, poate în chip cam uniform, de toate deta- 
reni fin t mărginindu-se la cele esenţiale, dind prin aceasta ner şi 
vederilor din Bucureşti, în redarea cărora excelează. Bune, de 
asemenea, notele lui Nărmescu, poate cam prea sumare. Excelente de- 
senele colorate ale lui Ziotescu (desene colorate şi nu acuarele), în 
Epe ta de cavalerie, şi studiile pentru portrete ala lui Velisa- 
u, pe care de altminteri îl mai întilnim şi printre pravori. Salo- 


nul a fo i 
ua ; ră, ra si de ast aceasta, prin prezența a dol mari dese- 


GH. OPRESCU 


SCRISORI DIN PARIS 


aris. 19 Mai 1939. Nu înţeleg ṣi nu ştiu nimic, nimic, nimic, N'am 
n pana d ta de n 
să incerc po ' 
Taia KOPIN dincolo de cer şi stele, dincolo de legi, Sunt un „ora 
usor să spui: „totul e absurd, nu pot şti şi înţelege nimie : s u- 
ceruri“, — dar cuvintele astea sunt banale dacă nu le vioară upper 
sunt intr'unul din rarele momente În care Imi dau seama ca ne pr 
de leneş intelectualiceşte sunt, în care trăesc uscuţii că nu stiu și 
nu văd, E 
timentul greu că lumen sfirşeşte, că totul se va prābuşi. 
Piye eenia ar mai avea lumea să continue să iceage 
şi ce ar mal putea fi după cele ce nu mei şi erai după. Apena zac p 
olo, Gindul sfirşitului lumii a deveni poniru anen 
familiar, Ce-ar mai pea fi după a imensă oboseală lungă şi 
co - 
eee reg ln erat penibil sentiment stă acum în urma faptului că 
nu văd, că nu stiu nimic nimic. Ce e dincolo de miliardele de oameni, 
de stele, de case, dincolo de înăuntrul lor; ce este ceea ce nu mă pot 
intreba, ce esto? Politicul, „marile“ momente istorice actuale, legile 
umane, medicina, fizica, chimia, astronomia $, a. m. d, sunt fleacuri 
si imbecilităţi inefabile, impreună cu cuvintul „inefabile”. Nu ştiu 
decit că tonte lucrurile astea sunt prostii despărțite de sens, despre 
care nu stiu ce este. 


22 Mai. Acum o lună, am fost, împreună cu R. în satul „La 
Chapelle-Anthenalae”, — Woont ARES mele, De peste şrisprezece 
èni am plecat deacolo ṣi nu niciodată. (Cind seriu lucru- 
rile acestea, mä gindesc că dacă nu au altă valoare, o vor avea pe 
aceea de a-mi înlesni reamintirea; de a mă face să sufăr mai adânc 
cînd voi citi spusă precis — o viaţă totdeauna în goană după viaţă). 

arie, ţăranca ce mă ise cînd eram mic, mi-a dat adresa Simonei, 
mica mea camaradă din copilărie, acum măritată B. Am fost astăzi 
s'o văd. 


ca în fața miracolului morţii, al vieţii, al transformării, o priveam 
cu o fixitate obosiloare, fără să-mi „Era nna peg 
2 străină, apți. IBE să DE Ie SASN e, E Arme, ee n 
tegrau ei, nu, ca într'o luptă. ceva — 

că E a parcă foarte bine și parcă deloc, — doi oameni întâl- 


SCRISORI DIN PARIS 93 


nindu-se intr'altă viaţă. Căci era, oricum, peste o mulțime de baricade, 
o legătură aşa de adincă şi obscură, apărind din străfundurile uitate 
ale arat alea 

amintesc, din copilărie, relativ puţine lu dar, mai mult 
decit amintirea lucrurilor precise, — e şi o altă primi SĂ din nd 
aşa cum trebue să aibă morţii amintirea vieţii: fără fapte, fără sen- 
puri, fără oameni sau peisagii. Vorbirăm despre Marie, despre „la 
Chapelle“, despre Moară. Constatai că Simona îşi amintea lucruri şi 
mai puţine decit mine: dar ern, ca şi la mine, aceeaşi amintire fără 
amintiri, extrem de intensă, crescută nu ştii de unde. Eurile noastre 
actuale ne separau. Un eu, foarte Interior, un eu necunoscut şi 
atit de nutentic al nostru, ne lega, ne leagă. „Sunt atit de fericită să 
te revăd”, — fură primele ei vorbe, spuse cu figura uşor strimbată de 
emoție, şi erau adevirate. 

(Neapărat, neapărat trebue să seriu despre Moară, despre copilă- 
rie, înainte de-a uita iremediabil totul; atita timp cit încă mai pet 
avea destulă sensibilitate, adică destulă amintire a substanței copilă- 
riel. Și ce chin fâră nume să ncerci să spui astea. Nici dacă aşi ave 
talent n'aşi putea-o face), 

Eram într'o stare cu totul curioasă, nouă, inefabilă, Asta trebue 
să simţi la Judecata de Apoi cind Ii amintesti viaţa de care răspunzi, 
nu lucrurile ci substanţa vieții. 

Sunt atit de mult altul, — decit cel care eram eu acum atita 
timp! Am impresia că eul deatunci se trezeste ultima oară în mine, 
înainte de a muri definitiv, căci, astăzi, puar'că redevin puţin cel de. 
atunci, Aşa va muri pentru cel de saizeci de ani și virsta asta de 
rome: și nouă de ani; așa va muri şi omul ăsta eu, pentru ceeace 
eu va fi. 

Cum am putut muri, în mine insumi, pe încetul, fără să-mi dau 
seama! Mi-e dor de mine, cel de-atunci, cel mic, un dor disperat, fără 
leac, cum mbe dor de morţi, de malcă-men. 

(Ingrămădesc aici vorbe fără şir, abstracte şi goale, fac un efort 
teribil să traduc, şi nu pot, intensitatea acestor momente), 

Deodată simt cit de adine misterioase sunt toate, Sunt aproape 
de esenţa intimă, de legen, unitatea miraculoasă a lumil. 

In definitiv, ceeace simt acum, e asta: sunt altul decit ce] de 
azi dimineaţă, înainte de a o vedea pe Simona. Eul meu deacum 
şaisprezece sau saptesprezece uni reträeste in mine, o elipă. Nu cum 
era. Numai un fel de spirit al lui trăeste. Sau, mai precis: eu, cel ce 
sunt acum sunt luminat de el, 

» De fapt, nu pot înţelege nimic din toate astea, Nimic nu pot 
desprinde. Imi dau acama doar că trăesc un moment extrem de intens. 
luminat de o lumină nouă. Și însăși starea aceasta a început, în clipa 
în care scriu, să se stingă, Nu am decit siguranța acestui miracol 
inexprimabil, a apariţiei lui neaşteptate, în mine, din imense depăr 
tări, din altă lume. 

Mai sunt sigur că niciodată nu am să mni trăeae ceerco trăese 
acum. Voi pierde unicitatea momentului, — si l-am plerdut definitiv 
şi pe el. Imi voi aminti că momentul aceata n fost luminos şi tare, 
dar nimic nu voi păstra din luminozitatea şi puterea lui. 

(Mi-e groaz cind mă gindesc că niciodată n'am să mai trăeze 
asta și că mline, recitind aceste pagini, au să-mi pară banale, tără 
cuprins, golite de o substanță ce nu se lasă niciodată prinsă, Dealtfel, 
pentruca să se înțeleagă cova din aceste pagini chinuita, e necesar 
un efort mare de bunăvoință și atenție: un efort pentru n deapula 
cuvintele de uzura și cotidianul lor. Pentruca niște vorbe banale să-ţi 
exprime oarecare substanţă de viaţă, trebue să le citesti ca şi cum 
le-ai întiini pentru prima oară; trebue să le citesti extrem de atent și 


94 i VIATA ROMINEASCĂ 


ca şi cum le-ai traduce din altă limbă; numai ata oile nu rămin 
neutre, ci se pot umple de viaţă; o frază trebue trăită). erele 
Dacă miast duce a, revăă pe lenta ue ai putea mitini decit 
u atunci, 
ra robe grăi oarecare, Simona cea nouă de ucum, Nam 
trec niciodată ln ea. 
5 MO A A mi-a fost poras he gren să plec dela ei. Nu ştiu ce 
fast trist şi pustiu la plecare, 

DE e. mă uitai citeva aurs 3 pair red si E rar 

buhžit de om matur, matur, matur, — % 
clear Acelasi efort Cana e er ză de a descoperi chipul 

inla mea spiritu 
cz e lu mine o curioasă psihologie de strigoi. Z nr n 
de reintoarcere pentru a împlini o 1 : de retrăire a aceloraş Be 
ceruri: de nedepăsire. Mă intorc la 3 gind vagă Dome a, 
+ s i e 
pentru a o retrăi; mă caut, în străfunduri, rile tert DI Sant 
fi las să mä pierd, să mă regăsese pe p t 
E a Mai gina e 0 Aaa eaa i a, 
3 rezolvo a 
z e foarte obosit. Mă mir că am putut serie atita), 


litatea de n vibra 
34 Mai. In două zile, aproape am pierdut posibi 

crurile acelea. Recitind, nu regăsesc nimic, Sa 
i sinte şi literatura pot leane exprima puana Eo rei 
panica dn, i gentia porii Biorag aiM, F ealitate, pentrucă 

i in 
ce suni făcute din subeianta si pentru poatitaten, inferioară. te eu 
ea pete aa ad V ani î legilor mari şi tainice 
obişnuite, tò afii, deodată, orbit m aţa ua Maner ia 
ale liuntricului realităților: moartea, via! are că 

pul mina pe e 
scoperi gară inmărmurit, și rămii subt e e pe ae 
uns, —nu se poate, —la cit de puţin 
ră creea er dar mi Borit prezenţei lor uimitoare, Misterul nu 
se poate spune. OR 
intre ji francezi si simbolismului ( 
ae r dn i at uta a 
Himbaud) au încercat să fach, — iv 5 re 
i mult decit pot, să pătrundă în zone superioare 

dee Engr ile pe al unor oameni care intuinu obacur aagana 
peste dament. Dacă au reușit, deși atit de imperfect, să expr e pa 
ei si pentru un moment lucruri inexprimabile, şi să-și pu ma 
lucruri nelămurite şi ininteligihile, — nu redevenit, în e aria En 
teligibili. Tentativa lui Mallarmé, cum bine se ştie, a : t pe 
măsură cè trece timpul, Mallarmé e tot mai Inchis în el însuși, 
cuvinte care în loc să devină punți, devin ziduri, bariere. Curind, va 
ti cu totul de neinteles. A E 

Prozatorii, cel ce exprimă realităţi pipiibile, gatere gi” Mae 
umane obişnuite ete, — devin, în schimb, din ce în ce rapi p5 
mai facili, mai „documentari”, Nici chiar Proust care e cel pem 
dintre prozatori, gis mai poèt e ba re mn Deisyn al sor vera 

— această curioasă degradare: fr r 
Agp e er a valoarea lui artistică tinde să devină tot mai mult 
valoare de document, 


4 Iunie. Au reinceput neliniştile europene. Presimt că iarăşi vom 
trece prin nişte crize groaznice care vor impiedica patru sau cinci sea 
de. milioane de europeni să albe capul la orice altceva, eră nou, 
insumi voi fi coplesit, aperiat, cu respirația întretăiată, fu 


SCRISORI DIN PARIS 95 


in Paris, în luna Martie şi Aprilie trălam intro tensiune Intole- 
rabilă: din clipă în clipă aşteptam să'nceapă răsboiul, să fie bom- 
bardat Parisul. După ca a trecut momentul de primejdie iminentă am 
mal rămas, un timp, în atmosfera alarmei. Trătam dela o zi pe alta, 
bucurindu-mă de liniştea provizorie ce-mi era dată în acea zi păstrind 
însă, permanent, sentimentul fragilitāțil, stării de provizarat a linistii. 
Eram pregătit sufleteste pentru cataclismul ce se aştepta. L-aşi fi 
primit, prin urmare, mult mat puţin greu, 

Dar, de ln jumătatea lui Aprilie, lucrurile sa schimbară, Senti- 
mentul primejditi, al crizei permanente se atenuă, dispăru. Am re 
Hi ut să trăiesc intro dulce linişte, Se înd Artase cu totul neal 
te: ret de așteptare, de pindire n catastrofei, și iati mä din son 
dezarmat re paul în faţa ei, 

nzaţii proaste, presimţiri rete. In curind, trebue să se petreacă 
lucruri teribile în Europa, Nu trebue să mă mai las pradă! linistii: 
să flu, din nou, pregătit pentru totul, in atmosfera de catastrofă imi- 
nenti. Să fiu mereu gata. Să nu fiu surprins, Trebue să reintru, din 
clipa asta, în neliniste, și să n'o mai pirăsese, Şase săptămini de 
„Vacanti“ au fost suficiente ca să mă facă Să pierd sensația crizei, 
ca să mă facă si mă reintegrez într'o liniste absurdă, irenlă. 

Lumea de ustăzi este panică. Lumea reală este panică. Nu trebue 
să mă dezobisnuese de rău. Orice obişnuință provizorie în răgaz îmi 
poate fi fatală, Nu am şanse să rezist decit dacă mă inoculez zilnic 
cu această ntmosferă n teribilului care să-și fie, poate, propriul antidot, 


4 Iunie, Azi dimineaţă, privindu-mă, mi-am xis: iată un picior 
bătrin, de om de aproape treizeci de ani; o burtă de aproape treizeci 
de ani. In curind, o să am treizeci de ani, Nu am decit să întind 
pasul, şi intă-mă la treizeci de ani. 

„Mă uitam la mine ca la o făptură monstruoasă. Asa cum mă 
uitam, cind eram tinăr sau avi ga la oamenii de treizeci de ani, de 
patruzeci de ani, i şi păroşi. 

Am devenit ei, acum. Sunt un om „ta la treizeci de uni”, Sunt 
un bărbat, un matur. Am obrazul lat, de bărbat, E groasnic, e des 
pustător. K groasnie să nu fii foarte tinăr, Virsta de douăzeci şi opt, 
treizeci de ani îmi părea, nu prea de mult incă, pierdută în noaptea 
care pugă și-acura iată, e în plină zi, în plin miez de zi. Parcă e o 


E îngrozitor să fii matur: impietrit, păros, gras, murdar, Cum 
ai ajuns aici? E inexplicabil. 

O nostalgie ascuţită după copilărie. Măcar virsta de optsprezece 
anit. Mai tirziu, esti un bâtrin fără ardoare, fără fervori, care nu mal 
e în stare de nimic, nici să se convertească, nici să se dimneze, nici 
să fie genial. Un om „ca la treizeci de ani”. Un om sfirsit, 


. 
-. . 


Mă gindese că sunt cu desăvirşire stupid, inchipuindu-mi că pot 
ar puţin din ireparabil, că pot realiza şi salva, scriind acest 
jurn 


Mai întiiu: serlind şi manifestindu-te în literatură, nu salvezi 
absolut nimic niciodată, Dimpotrivă, dacă e ceva omenesc care ar 
putea scăpa dela pierdere, îl pierzi definitiv făcind literatură. Min 

adevărul sunt dincolo de manifestările omenesti de orice fel: 
sociale, politice, cultură, știință, ete. Tot cecuce omul scoate din omenia 
lui şi îl dă, în literatură, omului, este pierdut, aruncat din nou, Coeace 
este omenesc în om trebue ridicat po deasupra omenescului, eliberat, 
salvat din omenesc, Dacă aşa ceva se poate. Dacă nu, în niciun caz 


e Aar ! [i 


96 VIATA ROMINEASCĂ 


nu e nimic de făcut, O încercare mare trebue făcută în realizarea 
op e altă parte, — niei menţinindu-mă, mărginit şi icenuta, a 
A na n cultură. în carea pentru om a rara me 
se n ră arat iei foloseşti page pean en ga ră ortin pevar ra 
Dumnezeu), — nu fac un joc bun. orme È 
aibe, yochiu erari pegen în lume, — dacă va pula e: orea; To 
se va ci a 
ce a sunt crize şi probleme ale „leri”-ului. Dia a 3 
incerca să trăiesc in oameni care, ei înşişi, mor. 
oamenii ce se nase astăzi şi miine. 


i la acest 
sunt un om constituit din goluri, Acum, s 
{i Lan E ere nu mai sunt nici măcar o f tera egani an 
Cazul meu e rezolvit de ei $i trecut la arhive. Nu mai sunt p 


gravă. 
dec Ji" imbar, “rapiti In goluri. Bogăţiile mele sun 


: iciun 
y losit nicio experință, nu mi sa dat nic 
roi o ame. eter fica în miini, Mă uit în urmă. Nu am 
da e n a i să flu trist, să ard. 
vă periei a le na e ni" singur om, ea, mă poate 


2 aaa Ac Ce merită să fie salvat în mine? Chemările, febrele, 
ia i: fapt, gigi pară lucrurile Ri, gresit, pe 
planui sentimentalului. popa E ara mare A) Eaa tra rară i 
ct Ea = arakan seo We cu lumea veche, afectivă și 
religioasă, Lumea de miine e de metal mal tare, 


unie. i ici 
zile de cînd nu am mai seris nimic a 

K că Mag ieh dectt de leri. Fuga timpului se accelerează 
E iam Agp pang rie că mă culc pentru a mă trezi mline di- 
enti t de n 

ei rate pieri mă pee R. imbitrineşte, odată cu mine, că mm 

fugea: panin mm, teatre E A grea pere pda işi 

rr ere Dr Age ariel ‘pentru a mă organiza, pe mine cel 

care aps, ; 

N pr or care suni otet prietenul meu, cinta, la batió; un 

cintec popular, sfișietor: un plinset a paraati, Sap ga A. arie i 

radoi prea Nain „pre: IN, = imbătrinit deodată, viată, tineretea 

dci printre degete. Era o fără oi aà am ekaan 

in dimineața însorită, plingind de fericirea de an- p $ ayan: 

"AI douăzeci si cinci de ani, nu gtizeci", Insă, panica unui gol, ara 

trecut gol, unei vieţi în urmă fără vi Ra nopi ri g x + 

| cum, Nici mai alea acum. 
DONN za pam d i să se întindă = nipone rin goe în tuga a 
di ate gonit, spre bătrineţe oast. 
AIE o aan constitue, se impietreşte, se detinitivează In mint, 
peste mine, 


97 
Am de lucrat, neîntrerupt, zi şi te, 

impresia că pierd timpul Dacă mă ii e porii ma rapirea 
pe pat cu un roman în miini, pentru ọ jumătate de oră; šau mă due 
„Să iau puţin aer“, o oră, pe cheiurile Senei şi mă trezesc, deodată, 
că au trecut (cum? cum?!) trei zile, trei săptămini, trei luni, Aşa 
între somn și trezie, — şi timpul trece golindu-mă. 
urma urrali, ce importanță are şi asta? Toţi oamenii trăese 


în toată lumea. Dar eu simt nevoia să mă umplu, să nu 


E 
afp: 


man, uman, uman, uman! Pină'n git Uman, umant M 
nai cit de uman sunt, document uman! Piff! Umanitate, bjo 


6 Iulie. Răshoiul european pare a fi foarte aproape. O frică mă 
cuprinde, O să scăpăm oare şi de data asta? Dacă sciipăm acum, vom 
fi liniștiți pînă In anul: anul fatidic, 1940, Lipsa noastră de curaj, 
comoditatea noastră refuză răsboiul. Cerșim citeva luni de pace. 
Citeva luni! E un timp infinit. 

Tot aştept marea sguduire care să mä îmboldenacă pe calea 
marilor şi esențialelor valori ale Spiritului, dar mă tem că voi fi in- 
dolent g in timpul marei sguduiri, cutropit, dominat. 

~ Sunt plin de ulmire, nedumerire, tristețe, față de toate aceste 
tierne suferinţi umane: nostalgia cerului, panica de moarte, blestemul 

a ne uri unii pe alții (sau de a ne iubi); cu stelele deasupra capului, 
cu pămintul ästa sub picioare, ce fac eu alei? şi ce e asta? 

Mă întreb prosteste: e oare adevărat ce se spune că faţa lumii 
are să se schimbe? Că oamenii care au ochii făcuţi ca să vadă lumea 
de astăzi, nu vor putea să vadă lumea de miine? 

Scriu eu în jurnalul aceata, va mal putea oure interesa? Dacă 
se schimbă lumea fundamental, literatura asta nu va mul aven rost, 
Pentru cunoaşterea omului, vor fi poate mijlouce mult mai sigure, 
mai pătrunzătoare docti superficialele mele auto-analize desueta 
(ştiinţele vor schimba cu totul perspectivele actuale; iar metafizica 
însăşi și noile aşezări politico-aociale vor determina o altă intelegere 
a omului; lucrul se spune de toată lumea, dar mi- spun şi eu mie), 
ŞI, la urma urmii, nu ştiu dacă merită ca un asemenea scop, — upra- 
viețuire a mea, a acestul ins care mă desrustă cind il privesc în 
oglindă, sau interior, să grupeze toate preocupările mele pentru tontă 
vista; mă'ndoiesc dacă merită si-mi dau toată viața pentru asta, 
pentru mine; şi, apoi, nu ştiu dacă voi avea linistea şi lipsa de lene 
necesare, 

In orice caz, dacă totuși mă consacru acestui scop mărunt, in- 
Bummnoază că am pierdut definitiv orice sens al dragostei, al mintuirii, 
al realizării spirituale. Nu mai simt, nu mai știu ce înseamnă min. 
tuirea. ȘI, ne mai stiind, nu mai pot să vreau mintuirea. 

ȘI cu cit voiu îmbătrini (şi va fi atit de repede!) în această litera- 
tură şi indiferentă spirituală, cu atit mat greu îmi va fi să parvin a 
ca ceva. Imposibil, va fi. 

otărăsc să fac, totuşi, tonte eforturile sä râmin treaz. Voi lupta 
împotriva tuturor grăsimelor cărnii şi ale sufletului, Bătrinețea este 
krăsime, Indiferenta este grăsime, Inertia este grăsime, Moartea e o 
coborire în pămînturile grase. Diavolul este grăsime. Burphezia este 
grăsime (in burtă şi capital). Lenea esto grăsime, 


12 Iulie, A apărut jurnalul complet, pe cincizeci de ani, al lui 
André Gide. Apariţia lui datează de vreo două sau trei săptămîni şi 
nu m'am putut decide să-l cumpăr. Mä tem cumplit că scriu și eu 
în același gen, — dar cu mult mai puţine mijloace. Nu interesează 
fiecare caz şi om In parte. André Gide mă reprezintă, odată cu el 


7 


D. Ghiaţă : La margine de tirg. 


nu trebue 


mine, 
Fe şi 
rost ar 
ea 
r, nici în 
ceva 
nik 
xilirea 
tru un 
va 
ici chiar cu, 


ir R 
$ E i, EEEREEA 


Ş i | ji o îgaii cazat $ 
i iyi “zii i [ui 


[ii HR 


at 8 


BER SE 


ag en ip ot men pmpn iin 

EGPARE HR epitiiie 
| i. HPE PeH Haii 
3 piia pig stg Bias eisiiaga T gaban) siaiiia: è 
i la iți și îl i i | RHE A i: 
Ei Gi a THER pni R 
pede hiis Cini i ida apii 
i fasa ii: i side i iz i TA dani 
pitici IE pp iile filia 
isa E “=i Hei îi pisi 


mi 
1 Iulio, o „durere í 


i 
je 


săz 


4 


9.4 EF a TNT d 


e 
a 


Dem. Iordache: Genova 


HsəguiyN ` DOSAIDUD DIAS 


N, Stoica : Pe chei ( Bucureşti). 


"Fa Noguld In M2S20!Z ‘D 


SCRISORI 9% 
diner, ... s'est dissipé“. In ziua de 2 putut nota 
eri miere si le după mine "ope n doi 
se întreabă dacă Jean T., e inteli prede că pă Cartii i 
portanță, capătă în Iulie 1914, probl nteligenţii lui T. La? 

ulie: , tte attend sea petita on heurs; elle rôde inquiă- 
et installé dans le pasame ș.a, lajo Terapi splen- 
dide, e, piano“ ei nD Muta. arma că fa 


: piano“, (Trei săp 
mai forte). La 11 Iulie: „ te albă. A fost foarte cal 
Tulio: serie că primeste o revistă, Ti care Henri Massis scria 
Caves du Vatican. La 13 Iulie: „ce matin, des six heures, 
remettre en cage mon sansonnet qui a volé vera moi nuagitât 
a vu venir“... La 14 Iulie, — ridiculul preocupărilor lui, (în con» 
ales cu preocupările ce ale Europei întregi) culminează: 
„secretul tuturor slăbiciunilor mele, stă în această ingrozitoare mo- 
destie de care nu parvin să mă vindec”. (Intr'adevăr), „Mau crezut un 
revoltat (Claudel şi ip gi pentrucă nu s putut obtine, anu pre- 


f 
z 

> 
AE: 


i 


= 
z 
i 
3 
E 
3 
; 
3 
E 
E 
i 


E 
urmau sü intre în transee, dar și la confortul moral al seelora ce 
PEIA SODI danii n Ianis; de taons: vădit să sè işte. 

Îl acuz de faptul că s'ar afla, departe de oameni, întrun „turn 
de fildeş”, Căci nu e nici în turn de fildeş, — ci în mocirle de indite- 
rență. Mă uimeste lipsa lui de sensibilitate, de ecouri interioare, de 
răspuns, — la covirşitoarele evenimente ce începeau să se intimple, 


Şi continuă la fel: la 15 Iuli descrie străzi, un cire, o cafenea, un 


luptător ete. La 16 Iulie: „corrigé mes épreuves" ete. Apoi, vorbeste 
despre păsărici, La 17 Iulie, — se ocupă de cariera lui K. sfătuindu-l 
si nu facă comerţ, La 18 Iulie, — se ocupă de co scrie, La 


scoala de ` 
Cardonnel despre Les caves du Vatican, — si despre o păsărică pe 
carv pisicile vor so minince. La 19 Iulio, e nenorocit: „ce matin, mon 
s'est laissé déchirer par les chats”, Ti descrie monr- 


Apoi, despre 

ulie, devine cu totul surprinzător: „Această ciudată upucătură, 
care totdeauna am avut-o, de a face să lucreze, de preferinţă, la 
cele mal lenese din mine”, Do ce nu face să-l lucreze flerul? In ncòeaṣi zi 
ei Julie 19141} serie: „Azi dimineaţă a trebuit să mă due să-l enut pe 

eg A gs care, ieri, fugise la soţii Dumont, atras de cățeaua lor”, 
La 22 Iulie, — îl interesează, în deosebi, faptul că „Basserman, tradu- 
cătorul meu, a sosit cu trenul de ora şase”, La 23 Julie serie că e bo: 


cu mediocritate, 
izolare nu roditoare ci tristă, sterilă. 

Nu te retrage In tine însuţi decit intrun chip dureros; din 
ratare, orgoliu, umilință ete. Nefiind primit de lume, sau neputindu-te 


A 
| 


100 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nale, de pildă, nu pot fi decit un mizerabil paliativ, Le cauţi pe ele, 
din lipsă n altceva. Neputind participa la drama lumii, faci din tine 
o a umil). 

La 7 Octomvrie 1938, adică în împrejurări identice, după douăzeci 
şi patru AN, map neparticipare, mărturisită cu incercarea de a 


dont „on“ pourra s'étonner de ne trouver aucun reflet ici.. les 
råflexions que je pus faire ne me paraissent ère å leur place dans ce 
carnet (dece?) et si je cessai durant ce temps Ep visa derire, c'est qu'el- 
jes occupaient toute ma pensée", lar la B oct. ară: 
mon esprit retrouve sa valeur reste inenvahiasable... (lată un seriitor 
care declară că e apărat de emoţiile umane. Dar ce îl fruetifică 
atunci?) Citează din Montaigne şi declară: „ s outre, Il ne sert 
à rien de gémir". Facil şi fals, — mal ales pentru Gide a cărui litera- 
tură este, în mare parte, geamăt, 


Jurnalul lui Gide nu e o mărturie a trăirilor lui. Nu « viața, res- 

pirați lui ci un fel de literatură de mina doua, destinată și organi- 

A se întreabă cum poate cineva să 

seria, chiar în jurnal, fără ordine. Dar „ordinea” jurnalului e cu totul 

diferită de cer a literaturii organizate. E o ordine interioară, ne- 
technicä. 

Jurnalul e nereusit dacă e conceput ca „literatură de mins doua”. 
Jurnalul e valoros cînd exprimă intensităţi, arderi. E mal autentic 
decit un roman şi nimic nu-l împiedică, la urma urmii, să fie artistic, 
căei intensităţile se pot grupa după un ritm spiritual, după o anumită 
respiraţie. Organizarea romanului n'ar trebui să fie, ea însăşi, decit 
organizare după un ritm firtac de respirație umană, 

Multe din jurnalele intime scrise pin'acum nau fost realizate 
pentrucă nu fost scrise de mediocri ori au fost gresit concepute, Nimeni 
nu Impledică pe nimeni să-l serii altfel. Fiind însăşi respiraţia omului, 
jurnalul e în legătură strinsă și directă cu valoarea însăşi a omului; 
e însuşi omul. Jurnalul poale depăşi planul de mărturisiri semi-confi- 
dențiale şi poate deveni, ca poezia, țipăt, El poate să nu fie un refugiu, 
ci o tribună, o isbucenire, un discurs permanent, o viaţă care se ridică 
ea însăşi In intensităţi dramatice, la iritensităţi semnificative. Jurnalul 
poate exprima admirabil, — tot ceru ce este, tipat, scrisnit, trăit, 


Mai tirslu — Jurnalul: un om care vorbeşte, crede, chiamă, plinge, 
luptă, vrea să convingă, ete. Poate fi foarte viu şi foarte complex. E 
cinematografierea omului. Ponte să se ridice la imălțimi de poem, epică, 
pamflet ete. Expreale directă vie, yehementă, personală. In cazul cel mai 
rău, el poate fi un santier, un teren de experiențe literare, o technică a 
mărturiairii. E o prejudecată impotriva jurnalului intim care trebue 
neapărat clarificată şi înlăturată 


23 Fulie. Jurnalul nu se învecheşte, nu se perimează niciodată. O tra- 
gedie, un roman, © nuvelă, sunt învechite după, cel mult, o sută de ani. 
Orice construcție literară, orice operă organizată are, cu timpul, tèn- 
Ss să-şi piardă substanța umană şi să-și vădească aforile, meca- 


SCRISORI DIN PARIS 101 


In schimb, jurnalul, proza memorialistică, mărturisirile, (gindi- 
numai la cîțiva memorialişti: Pepys, Switt, Montaigne, ni 
int-Simon, Jules Renard; dar gindiţi-vă Şi in alţii mai mici: Amiel, 
Goncourt, etc.), eresc în valoare, ca vinul, pe măsură ce se Inve- 
Lipsa lor de orice integrare într'o modă estetică trecătoare, e 
e 


înăbuşi omenescuL Cele mai mari capodopere ale literaturii universale 
cer, pentru a mai putea fi primite, o dificilă reactuali- 
zara O zare care, de le 


apt, 

Nuditatea jurnalului, viaţa lui naturală ii apără, El constitue 
urma cea mai pură şi cea mai permanentă a omenescului, Mă cîștigă 
în el imbinarea aceasta de caz şi de generalitate umană. La limita ex- 
tromă care uneşte generalul cu particularul, ei antisface astfel unul 
din desideratele cele mai c ce ale artei literare, Jurnalul, 
eri lipsa lui de „artistic; —are garanţie de expresie, precizie, adevăr, 

nu vom putea niciodată condamna îndeajuns arta „artistică", 
hrănită din propria ei substanţă, şi nu din viaţă. 

ry detinitiv jurnalul poate avea exact valoarea umană a omului 


25 Iulie, Detectul cel mare al jurnalului fl- constitue, hotärit, 
lipsa lui de grupare în jurul unor centre de probleme, Jurnalul escris 
pentru exprimarea unei vieţi intense, dramatice. In schimb, greu 
poate sluji problemelor obiective, mari. Iată dece imi propun să gru 
per idei, în esăeu, în jurul citorva probleme ce mă frămintă: omul şi 
DD umană; primejdia unor metafizici si mitologii ce pun siduri 


p ete. 

Peste două zile mă duc da ţară, la „Moara” dela „Chapelle-Anthe- 
naise”. Am să stau, o săplămină sau zece zile, Voi lua cu mine jurna- 
lul lui Andre Gide şi Confesiunile Sfintului- Augustin. Compararea 
acestor două clirți atit de opuse, şi a acestor oameni ce nu se pot com- 
para întro ei, îmi va fi, cred, revelatoare. 

Volu avea oare timpul să scriu acolo o nuvelă de vreo sută de 
pagini, în care să [ie înfăţişată o parte din copilăria mea? Subliniez 
că vreau să scriu nuvela aceasta pontrucii mentalitatea oamenilor 
mi-o care; se spune că seriu jurnal intim pentrucă nu sunt în stare 
de creaţie. Deşi în sinea mea, diapreţuese aceste stupidităţi si medio- 
crităţi, totuşi, ceva superficial din temperamentul meu se simte prost 
cu povara acestei judecăţi în spinare. Nuvela va fi sorisă tot lu per- 
rari a întiia; trebue să aibe ceva do poem; un lirism intens, o frază 


Mai tirziu, Am recitit versuri de Eminescu. Din ce în ce sunt mai 
sigur că troi sferturi din ele au devenit ilisibile, au căzut. Multe par 
siropoase. De un sentimentalism, de un sentimentalism! 

Acum patru sau cinci anl cind era la nol furia romanelor da 
dragoste (Camil Petrescu, Holban, M. Sebastian, M. Eliade, M. Cela- 
rian, lonel Teodoreanu, O. Suluțiu, D. Petraşineu, Lucia Demetrius, 
otc; cind apăreau și unele capodopere ale gonului ca Adela, ete), 
Eminescu rezista încă în proporţie de șaptezeci şi cinci la sută. Era 
actual. are aa prez noastră cere im gg macara n Acura, Emi- 
nescu, cu ultimele romane reuşite de dragoste, é n se stu- 
funda şi èl, impreună cn stiha] si problemuticela unui Belu. 


26 Iulie. Nevola ca toate tristeţile mele, nemulțumirile, plinsetel 
să fie semniticative. De aceea le : cu speruhța că sunt R ainnir 
tive, Nu pot purta povara lor, umilinţa lor amară, existența lor pură, 
Trebuo să le aureolez, să le scriu, să sper că oamenii le vor citi, vor 


102 VIAŢA ROMINEASCĂ 


fi interesaţi, se vor regăsi, ete... lată dece nu rezolv niciodată lucru- 
rile, iată de ce nu merg în adincul lucrurilor. Trebue să mă sprijin, 

să nu are decit ceea ce vrea să albă (aproape 
fiecare om izbutește să aibă ce vrea, dacă se sbuciumă pentru ceea ce 


aibă este foarte probabil că, întradevăr, vol fi citit şi „discutat“, că 
intro anumită istorie literară (dacă istoria 
moment scurt. 


se salveze prin literatură, m'apură ruşinea. Imi dau seama că lucrul 
acesta este nedemn, mesehin. 
E lesne să reușești în literatură, tocmai din cauza mediocrită- 


Totuşi, incă nu am renunţat ca jurnalul acesta să poarte urmele 
eee tă unor probleme mari, unui angajament pentru lume, unor 


Dar, în fond, atita vreme cit vol sorie în acest jurnal, şi atita 
vreme cit nu voi încerca Să ies dincolo de lume, nu mă voi putea aş- 
tepta la nicio victorie spirituală, la nicio depăşire a condiției mele infe- 
rioare de om, de om torturat. (Tortura este har sau joanicie?), 

Seara. Miine plec la țară. Trebue să-mi pregătesc valiza, să pun 
acolo ciorapi, cămăși, Să fac un pachet din cufele murdare. Să mă 
spăl upol, pe corpul ăsta Trebue să mă culc cu hotărirea de a adormi 
m rea ri catia ein ape TOAN pp png ge toate i 
mineţile, miacială, umedă, merg În gåra neuman 
în trenul cu oameni nesuleriți și mulţi, 

Sunt întrun moment rău, Nu ored în nimic. Lucrurile sunt goale; 
_ cuvintele cadre fără cuprins. O tristeţe nestirgită, 


29 Iulie, La Chapelle-Anthenaise, Marie imi spune: „Mais tu 
écris tous les jours, mon gars?”, Mais oui, Marie, tous les jourst“, 
„Tous les jours?.. Et ça ne te fatigue pas?.. Tu ne vivras pas vieux! 
Et combien de pages dois-tu remplir par jourt‘... „Mais... une dizaine, 
environ". „Oh, alors.. mata tu ne dols jamais avoir le sommeil tran- 
qulile?” — „En effet." — „Moi, si jâcrivais un jour tant que ça, je 
ne ferais plus rien pendant une semaine,..“, 


Casa asta de piatră, țărănească, e veche de citeva sute de ani. 
Pin-acum o sută cincizeci da ani a fost moară. Astăzi eo fermă mică. 
Generaţii de morari şi țărani francezi au trăit şi murit între zidurile 
acestea, Dintre ei, mulţi au fost călugări. Iubesc amintirea lor, ca a 
propriilor mei strămoşi. 

Casa aceasta, zidurile, paturile, podoabele sunt omeneşti cum nt- 
mai lucrurile Virănești pot fM. Încă ered că omenia adevărată e lu 
țară. Există o internaţională autentică: aceea a ţăranilor. 

Ceca ce iubesc la țărani este şi admirabila lor lipsă de igienă. 
Igiena sterilizează; ne face moartea nefamiliară, dușmană. In loc să 
vedem prietenia în lucruri, ne speriem de ele şi ni le Indepărtăm. 
„Obiectul acesta este contaminat! Periţi-vă de microbi!” și iată obsesia 
microbilor care ajunsese să-l chinulască pe Pasteur însuşi, îmbolnă- 
vindu-l de nervi, Intr'adovăr, suspectind tot ce esta în jurul tău, te 
simţi încolțit, persecutat, In spitalele de boli nervoase, există o mul- 
time de maniaci ul microbilor, 


SCRISORI DIN PARIS 103 


Pa timpul regilor magnifici al Franţei, nobilii şi regli Insist 
(Ludovic XIV, mai ales), miroseau îngrozitor. „Ingrozitor”, ni se pare 
nouă acum; de fapt, — citeam actasta de curind, intro revistă care 
totuşi nu e reacționară, — igiena, bălie zilnice ale modernilor, pasta 
de Son Saguen, partunmariin, ROA să Tara mirosul greu al 
omu miros n au făcut se piardă și ceva din integritatea 
firească a omului, á x 

De altfel un cunoscut se intreba dacă nu igiena este aceea care 
Ta fätut să aibă oroare de corp, sudoare, păr, grăsimi, L'a făcut să 
devină, oarecum, manicheist, Desgustul lui de eo nu e puritate 
(puritatea iubeşte corpul, nu se deagustă), ci o deosintegrare, desinear- 
bare, Este un paradoxal sensual, ruşinat de simţuri, de corp. 


30 Iulie, E-o linişte aşa de mare aici, încit mi-e imposibii să mă 
gindesc la războiul care ameninţă să isbuenească în lume, La moarte, 
mă pot gîndi, E liniştea morţii în pace. 


31 Iulie. Nu mă gindesc decit să seriu, să scriu gi iar să seriu, 
am devenit un literat incorigibii, tocmai eu care disprețueac pe lite- 
rați şi literatura, ŞI tocmai acum, „literat”, cînd nici nu mai e mo 
mentul (n'a fost niciodată). 

Odinioară, aveam un fel de vervă feobrilă, la serie. Acum, doar o 
ciudată predispoziţie la vorbă la a spune „tot ce am pe inimă”, o fa- 
cilitate, deplorabilă în a însemna tot ce-mi trece prin gind. Și „eloq: 
uenta” mea se epulzează pe o pagină. 


Am oroare de tot ce este tehnică şi nu viaţă, De aceea, imi place 
jurnalul, Romanul organizat elimină anumite conţinuturi și dă al- 
tora intensităţi false, 

Mä'ntreb dacă literatura nu intenalfică, ci falsifică? Dă o fntel= 
gere greşită a realităţii, De aceea, se ştie că un literat este un om fal- 
sificat. 

(Distinctie: un „literat“ nu este un poat; romanul nu este un 
poem; | se văd schemele). 

Un prieten îmi spune: „nu-ți place romanul, pentrucă nu poți 
face decit jurnal intim”. La care ge poate replica: cu atit mai bine”, 

De fapt, sunt întradevăr inclinat a crede că nu sunt în stare să 
fac o pete paie ră artistică Incerc să fac o nuvelă a copilăriei, Intim- 
pin dificultăţi pentrucă vreau să mă exprim ca în jurnal: sunt sin- 
car. Stiu, e totdeauna suspectată posibilitatea sincerității directe și 
conştiente; «-o sinceritate care nu coboară în adincimi; dar niei ro 
manul, proza literară nu poate face asta. Visul poate face asta, şi 
poezia. Jurnalul e încă mai valabil decit romanul. 


Paris, 40 August 4939. 

Intors deln ţară, revin întrun Paris plin de asteptare şi febră. 
Presentimentul războlului. Agonia Europei? Elitele presimt moartea, 
Mă 'ntorc în Bucureşti, curind. Va fi, cred, nevoie să fiu acolo. Pro- 
blemele mele personale îmi pur a fi, deodată, de-o intolerabilă mes- 
chinărie, Stiam, stiam întotdeauna că realitatea esențială esto aceea 
a ultimului prezent, aceea a sfirşitului, a morții. O ştiam fără să o 
ştiu. Acum trăesc lucrul acesta. 

in vasul acesta al lumii care se scufundă trăiesc, multiplicati, 
groaza meu individuală, şi groaza celorlalți, 


104 VIAŢA ROMINEASCĂ 


N u dacă să pling pentru mine mal intfiu, sau pentru lume? 
De a E DD dn ogrene aang potire lut 


omul 
grea, apăsătoare. O milă sfişiată pentru munca zadarnică a omului, 
get ag imic nu 


N 
totul; dar totul era ursit să nu fie întemelat aMfal t greşit. 
de rău protundă ca pentru propria mea moarte. (Eu 
insumi cit voi mai trăi?) Clipe din ce-a fost; curtea lui Ludovic XIV; 
Beethoven; Napoleon |; romantismul german; amorul 
courtois; Henric IV: „Paris vaut bien une mese”; Renaşterea; Savo- 
naralo, Papii.. 
Un dezastru, un uragan peste toate 
mai e E 


caro ne părea mediocru şi acum, în luminile crepuseulare actuale, se 


Totul, totul de prisos. Braţele recad. Omul îngennchează. Cerul 
se, Aninei. Cani ocină în AAAA. PASITA Doua cea ME, a Corul 
fost? Riutăcioasă farsă. 

Mă restring, mä ghemuese. Merg în ţară. Abia aştept 30 re 


văd R. 

d plecarea mea din „La Chapelle-Anthenaise”, spre Paris, în 
gari, Matia inosrta să no piMgE-Na putea nici să vorbească. Intr'un 
Srziu, a putut scoate un început de frază: „Am presimţirea că nu te 
voiu mai vedea!”. Şi mai tirziu: „Dacă nu te 'ntorei decit pesto şaptes 
prezece ani, cum ai făcut acum... mai săi mai găseşti pe nimeni la 
Moară. şi poate nici pietrele..." ; 

Roagä-te, Maria, pentru nol, li spusel. Dacă nu e războiu, mă 
întore în două luni, Dacă o război.. 


Şi, în același timp, peste toate aceste lucruri, o ideie incertă îşi 
face drum: toate astea nu sunt nici bune, nici rele. Sunt necesare 
echilibrului fizic al lumii. Toate astea sunt candide ca un ciclon, ca 
un cutremur de pămînt, ca o erupție vulcanică: dacă eşti lava nsvtr- 
lită, valul, piatra ce se prăbușește, e natural să te sbați, să urăsti, să 
lupţi, să suferi, să te aperi, 

ezeu este în afară de lumea asta, — părăsită sie însăşi 
reechilibrindu-se prin ea însăşi, — cu mult deasupra, şi nu ţine nici 
cu unii, nici cu alţii. EI e dincolo de geologie şi de istorie. 

Nici unii, nici alţii, — în geologie sau în istorie, — nu au drep- 
tate sau nedreptate. Trabue să te peste geo şi istorie, spro 

te integra într'o ordine spirituală, independentă lumea asta că- 
rela îi aparţii, dar de caro te poţi libera. 

Trebua să ducem o luptă teribilă pentru ca să ne rămină intactă 
pona de a urca, de a ne libera de lanțurile geologiei şi istoriei. 
dăm istoriei tributul (ascultarea, viața), dar să nu-i dăm sufletul 
Să n'o confundăm cu cerul. Să putem fi liberi. 

EUGEN IONESCU 


MISCELLANEA 


GIRAUDOUX ŞI SPORTUL 


„Sportul este singurul mijloc de a conserva la om calitățile omului 

N ul permite trecerea dela èra de piatră care a fost la 

èra de piatră care va fi; trecerea dela preistorie la postistorie, Graţie 
lui, sar putea să dispară orice urmă a maleficiilor civilizațiunii”, 

Acel care a spus asta este Jean Giraudoux, cunoscutul romancier 

francez, autorul lui Amphytrion, al lui Siegfried, Bella, Eglantine, 

Jerâme Bardini şi alte foarte delicate scrieri. Amintita delienteţi a 

produs aci ciudate efecte şi semnificative pentru cit de persistentă 

este aprehensiunea intelectualilor faţă de sport, în ciuda favorii cres- 

aAA care această îndeletnicire o găseşte In marele publie de pre- 

n 


Giraudoux, ca orice francez de bună calitate, se silegto să fie 
obiectiv. Ințelege că nu se poate polemiza cu realitatea. Sportul a 
încetat azi a mai fi plăcera uolanilor, repetentilor şi rataţilor, Este 
o ocupaţie încetăţenită în toate straturile sociale şi practicată fără 
ruşinare la toate virstele, Aprobată de marele public, ea trebue deci 
să fie stimată şi de elita intelectuală, Ca dovadă, Giraudoux el inauşi 
îi consacră un întreg mic volum de aforisme, 


ȘI totuşi, din pasagiul reprodus adineaori, se veda că Giraudoux, 
cu toată sincera lui dorinţă de a se arăta binevoitor faţă de fenomenul 
n, sein se simte totuşi obligat, vorbind de sport, să facă asociaţii de 

cu preistoria, epoca pietrii şi viața barbară, Bl merge încă si mai 
departe în silinţa lui de simpatie faţă de sport: vorbeşte despre civili- 
zaţie ca de o sursă de maleficii (ceea ce dă cupotării sale acel ceva 
neplăcut de paradox intenţiona!) Dar atăt de tare este el tentat, vor- 
bind de sport, să se gindenscă la omul cavernelor, încit, alături de 
èra pietrii ca să spunem aşa clasică. dsa mai concepe si o a doua, o 
epocă a pietrii biz, eventuală, 

Poate, ln urma urmelor, că o asemenea revenire la sălbătăcie nu 
tate lipsită de verosimilitate. Odată şi odată omenirea îşi va săcătui 
izvoarele ei de avuţie — deşi ipoteza contrarie eate egal da plauzibilă. 
In stare de sărăcie materială absolută, nu-l cu neputinţă ca toate 
riturile civilizaţiei să cadă în desuetudine — deşi este perfect ndmisibil 
să presupunem că lipaa confortului fizic, dinpotrivă, va stimula cău- 
tarea bunurilor celorlalte, a frumuseții, a bunătății, a cugetării dezin- 
teresate, Tocmai fiindcă azi există avuţie mate „ care prin firea 
ei nu se poate poseda decit privind pe alţii de ea, contemporanii nostri, 
odioşii noştri contemporani, uită adesea să cultive valorile celelalte, 
acelea care nu scad impărțindu-se ci din contra sporesc prin distribu- 
țiune; valorile etice, estetice, filozofice, Nu-i deci absurd să prevestim 


106 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


— ipoteză pentru ipoteză — că acen torio a lui Giraudoux va 
însemna poate victoria bunurilor ideale faţă de cele materiale. 

E drept că valorile variază direct proporţional cu raritatea. Dar 
raritate înseamnă altceva decit absență. Raritatea e o împuţinare 
nu o inexistentă. Dacă întradevăr va fi o nouă şi definitivă epocă a 
pietrii, bunurile materiale vor dispărea atunci de tot. Preţuirea lor 
va inceta deci din lipsă de obiect. Iar civilizaţia — ințelegind prin 
asta nu „confort modern” ci amor pentru bunătate, frumuseţe şi 
adavăr — va fi poate mai activă ca oricind. 


N re Avaat aportar în: MORAR, amane 
1]— după Giraudoux — este printre toate bunurile cultu- 
rale, singurul compatibil cu regimurile de dră-de-piatră. Să admitem 


că celelalte bunuri culturale nu-s compatibile cu viaţa în caverne, Să 
admitem că, din tot ce a fost civilizaţie, singur tul ponte supravieţui 
în întunecata şi inghetata viaţă a omului p tiv viitor. Decit, ca- 
pabil de mentalitate sportivă, acest strănepot al nostru recăzut în 
barbarie va fi, implicit, capabil de o mulțime de lucruri foarte cu- 
rioase. Va lubi generozitatea în luptă, va practica admiraţia surizătoare 
fată da rival, va gusta plăcerea de a ameliora mişcările instinctuale 
ale muşehilor săi prin invențiuni de mișcări neinstinctiye dar mai 
eficace, va cultiva deci acea valoare jumătate materială, jumătate 
ideală care se chiamă technică; în sfirsit, va urmări acea valoare 
ideală remă care sa numaşte stil — categorie estetică prin excelenţă; 
eee so gratie, precizie, aupleță, adaptare subtilă şi meticuloasă 


zice) recâdea în civilizație. poetei) nu se poate practica fără o anumită 
teorie etică a cunoaşterii. Un om care nu e dresat pentru „fair-play“, 


sancţiune”, un om care nu are rari ae mai jocul „dur“, abuziv, 
care jucătorul se năpusteşte asupra oricărei accidentale 
a adversarului — acest om nu numai că nu ştie gusta civilizaţia, dar 
nici măcar nu o poate percepe. 
Giraudoux se însală. Sportivul postistoriei va fi un civilizat — 
san ea nu va fi deloc (ceeace-i inrăşi o ipoteză cit se poate de 
uzibilă), 


AMICA NOASTRA EUROPA 


A upărut zilele acestea o carte care poartă titlul: „Amica mea 
pa". Europa cate ceva care a interesat toldeauna foarte tare 


acel 
cel mai gios blazon al rasei noastre, arată urgenţa naturală 
cu care haana niizueste la civilizaţie. E o grabă care nu numai că 
îi face onoare, dar şi exprimă cit de imperios e resimțită această 
necesitate de adaptare la Occident. 


MISCELLANEA 107 


Se numeşte Europa subordonarea valorilor materiale celor e 
estetice şi intelectuale. Se numeste Europa a prefera să știi Gaa a 
ai, a prefera să dai decit să jei ṣi a înţelege că dind aduni mai mult 
decit luind. Se numește Europa o desvoltare oricit de mare n technicei, 
a bvuţiei, a puterii politice, dar însoțită de o subpreţuire a acestor 
bunuri faţă de acele ale cugotării şi frumuseţii. ȘI în America există 
cultură: ştiinţă, artă, filozofie, Dar ele-a trecute la remorea valorilor 
în dolari şi în maşini. Siegfried, analizind odată uzinele din Statele- 
Unite, observa că ele-s mai puţin importante decit cele din unele i 
occidentale ale Europei. Nu, aşa dar, pentru că nu-s destul de mari și 
multe avuţiile materiale ale Europei, ci pentru că-a materiale, Euro- 
peanul le aşază pe un plan secundar. 

Acest stil de civilizație — care se numește Europa — este alimentul 
natural prin care Rominul se poate desvolta și deveni din ce în ce 
mai Romin. Am fost acuzaţi că imităm servil Europa, Este de două 
ori nedrept. Mai întii fiindcă, să vrem să copiem, nu putem, firea 
rasei noastre imprimind o pecetie indelebilă tuturor acțiunilor noastre; 
şi al doilea fiindcă nu imităm, nu imităm destul Europa, Esta marele 
nostru cusur. Istoria romină cuprinde două perioade: una de conaar- 
vare, unde lu adăpostul lăcomiei de bani a Turcilor neam putut 
păstra intactă ființa noastri originală şi originară, aşteptină timpuri 
mai bune; o alta, epoca de „timpuri mai bune“, în care ne-a fost dat 
să nutrim sufletul rominesc cu singura hrană care îi prieşte: civili- 
rația vest-europeană, amestec de blindeţe şi deşteptăciune, de agerime 
şi dezinteresare, de curiozitate şi boerie în upucături, In clipele mai 
nefericite cind suntem tăiaţi fată de sursa de oxigen din Europa apu- 
seană, vedem cum rominitaten însă-şi se tulbură și se ofileşte. Denceea, 
printrun instinct sigur de apărare al vieţii, tindem către Europa ca 
viețuitoarele spre căldură, apă si lumină. 

Amica noastră Europa. Marea noastră amică, dela care am Tn- 
vățal mereu si mereu mai bine sentimentul de a fi Romini. Aliment 
sufletesc complect, el prieşte multor popoure. Nouk Rominilor nu ne 
prieşte; ne este indispensabil. Fără el devenim o mulțime de lucruri 
unele mai neromineşti decit altele, 

Există în Franţa nişte publicaţii, în sine destul de medloere, şi 
care se chiamă „les grands hebdomadaires”. (Gringoire, Marianne 
Candide, Match ete.). Ele se vind nebuneste în Hominia. Sunt așa 
de căutate pentrucă aduc, ca un adevărat tren de marfă ce sunt, 
toata soiurile de substanță europeană. 

Rominia e o rasă cure crește, care poate creşte prodigios, de- 
îndată ce un sistem general oarecare li va permite regularitatea 
aprovizionării cu evenimente şi conduite europene. Depărtarea geo- 
grafică e şi nu e un obstacol, o cauză de intirziere. Confuzia de astäri 
ce domnese pe acest vechiu și scump continent va potrivi poate dru- 
muri nouă şi sugestii pentru noi, 


PLOAIE 


In toamna aceasta o ploaie de filme rominești s'a abătut asupra 
Rominiei. Comereialmenta socoteala fusese bună și s'a chiar adeverit 
a fi astfel, La toate aceste producţiuni publicul s'a năpustit, curios 
şi nerăbdător să audă lanterna magică vorbind romineste. Se svonise 
de atita vreme că filmul romineac este o imposibilitate, incit oamenii 
s'au dus să vadă operile d-lor Porsena, Muşatescu, Cornel Dumitrescu, 
ete, cu sentimentul că vor asista la un miracol. Miracol, val, reali- 
zabil. Autorii triumfau; dovediseră că microfonul nu so astupă cind 
oda, ta d-l Vraca, nici că pelicula se voalează cînd fotografiom pe 
ri prea ce susţinuseră contrariul fuseseră așadar, niște odioşi 
culom A 


108 VIAŢA ROMINEASCĂ 


In fond, cusurul cel mare al acestor filme este tocmai că micro- 
tonul şi pelicula mau făcut ceeace ar fi dorit calomniatorii, Dar e un 
păcat răscumpărat de avan Căci 


Autorii nu fost, în felul lor, profesori. 


Să nu uităm că literatura proastă pregăteşte pe cea bună. Cotitorul 
George Ohnet face posibil pe acel al lui Anatole France, Fără 
două bune duzine de filme romineşti de genul celor săvirşite în luna 
aceasta nu vom putea niciodată avea altele esteticeṣte valabile. Este 


gorio lucrul prost, Să fim deci 
îngreţoşării noastre viitoare, $i să trecem mai departe, Incercind a 
vorbi puţin pentru mult mai tirziu. 

Banalitatea unul subiect nu-l nici cusur, nici calitate. Sublectul—în 
ți. Importante sunt, în schimb, mate- 


el crede Li 
ciene, deltă şi bucegi, troițe ṣi ciobani, ete, ete); ori atunci cade în 
vulgaritate falș-caragealiană, în fi“ stătosi de bodegă sau prea-dia- 
stinsso domnişoare de Teatru-Naţ 
In realitate avem şi noi, în Rominia, oameni adevăraţi, cu tragedii 
veritabile, cu drame interioare şi fapte diverse cotidiene şi importante. 


că n'au făcut-o, : 

De asemeni chestiunea technicel fizice este şi ea secundară. Cu 

bani se poate avea imediat orice perfectie technică. Jar cind nu-s 
bani destui, spectatorul — chiar. cel pios — lartă, trece bucuros 
cu vederea imperfecţiile de aparat dacă vede că materialele ome- 
nesti de care vorbeam sunt interesante (aşa cum ne agaseazi dar 
totusi trecem cu vederea că un roman bun a fost tipărit murdar pe 
hirtie proastă). 
Fără îndoială, jocul actorilor are o mare importanţă intrun film. 
E deci foarte util un regizor care să explice (uneori cîte 23.000 
de ori) unui interpret să nu între călare în odaie şi să vorbească ca 
toată lumea. 4 

Dar regisori cu bun gust se găsesc uşor dacă ti cauţi afară din 
cadrele teatrului, iar interpretul, cind nu-e actor de meserie, ascultă 
dacă îl fel cu bini: adică dacă I obosesti bine până ce consimte 
să renunte la ceace 0] numeste personalitate, 

In schimb, niei pe me cel mal priceput, nici actorul cel mai 
bine obosit nu pot da ic dacă scenariul esta idiot, 

In compunerea valorii unui film scenariul însumnă minimum 


"Rominul işi face o curioasă idee despre scenariu. In cel mai 
bun caz el crede că un scenariu este o țăiată în scene 


scurte 
u indicaţii de decor, costum, mu şi dialog. Rominul 
e perene E e e arta delaliilor sugestive lo țigară ce tumegă 


MISCELLANEA 109 


singură, despărțită de proprietar; un gag comic; o poartă care se 
deschide simbolic; ete.). Şi crede că scenariul este o listă a tuturor 


In realitate scenariul este redarea unei seguențe (acesta e chiar 
termenul technic); o seguenţă de intrări şi i care au ca scop 
principal de a face pe spectator să nu observe că se intră sau se iese, 
că se vine sau se pleacă, Cusurul cel mai mare a! filmelor proaste 
(in care cele rominesti şi-au cucerit o situaţie privilegiată) este că 
actorul stă în dreapta în loc de în stinga, în fund în loc de în faţă, 
că vorbeşte în loc să tacă sau viceversa. 

Personajul de pe ecran trebue să ne facă să uităm ch el a sosit 
pe ecran; şi să ne dea Impresia că noi am sosit să-l vedem trăind 
pur şi simplu. Gagurile nostime sau profunde, păsirile ingenioase de 

u, semnificaţiile tulburătoare tragice sau poetice care ae 
desprind din fapte, toate acestea se elaborează în timpul si in excitația 
filmării, în febra creatrice a „turnării”, Ideile vin atunci, din insăgi 
munca luărilor de vederi, Ele nu-s cuprinse In scenariu, sau mai 
cortet nu-s indicate precis: sunt doar făcute posibile printr'o „sequentă“ 
naturală, elastice articulată şi care ascunde articulaţiunile. Scenariul 
cuprinde tot ceeace spectalorul nu trebue să vadă, tot ce trebue lui 
să-i rămină neobservat. Este prima și cea mai grea condiție a unei 
poveşti cinematografice să te facă a nu vedea detaliile do aşezare in 
pinză a oamenilor și lucrurilor. Pe urmă, ceeace spectatorul trebue 
să vadă, să observe, — asta e usor de găsit si relativ uşor de plasat 
bine. Dar principalul e urzeala care nu se vede, care trobue împletită 
astfel incit să nu se bage de seamă. 

Am zis că ze numeşte „sequenti“ această aşezare a faptelor, ŞI 
este o meserie întreagă, care se Învață treptat si grou. Deaceea din 
toati fauna cinematografică dela Hollywood, arenaristul e animnlul 
cel mai rar. Se face în California crescătorie de oameni pentru toate 
varietățile fizice şi psihologice de peraonagii, Se păzesc chiar regisori 
cu sutele, Dar criza de scenaristi rămine cronică, chiar acolo, în patria 
cinematografului. 

Toate neveste explicaţii arată lămurit care e calea de urmat pentru 
filmul rominese, Prima sureină e de a găsi, de a cumpara, oricit de 
scump, un bun scenariu. Pentru producţiile naţionale incipiente su- 
mele de bani afectate cumpărării scenariului au dreptul să se ridice 
pină la 80% din costul total al filmului. Nu e risipă, Este dimpotrivă 
o bună afacere, Și este singura scoală posibilă pentru rostul opera- 
ţiilor (joc, invenţie de gaguri, intelectualizare a filmului, efecte de 
lumină sau de dialog, etec). Numai o bună sequenţă poate stimula 
invenția, în timpul turnării, a unor detalii artistice impresionante 

Trebue deci să se procedez exact asa cum nu Sa procedat în 
nici-unul din filmele romineşti de pini azi. Asta costă bani, dar nieto- 
dată aceasta nu n fost un obstacol în ercațiunea artistică. 

Tar în cinematograf, cuvintele „costă buni” trebue să dispară 
din lista inconvenientelor, pentru simplul motiv că acest inconvenient 
nu este niciodată, dar niciodată, evitabil, 


ULTIMUL RASBOIU 


De trei luni Europa se găseşte în stare de răshoiu. Este a doua 
RARĂ sâni un răsboiu se înscrie în Istorie cu pretenţiunea de a fi 

mul, 

Ar fi deopotrivă de neexact n e a că în 1914 oamenii au mințit 
sau că în 1 ci au spus adevărul. Cum numai Dumnezeu şi Cate- 
neaua cunosc viitorul, e greu de spus că actuala băfălie dintre popoare 
nu va fi, totuşi, poate, cea din urmă. Ceeace istoricul are dreplul să 


no viaa monimească 


să noteze faptele şi, dacă vrea, să le comenteze semnificaţia 
aa d petitie pe cure acestea le-ar indreptăţi. 


că cei cel fac promit ori cred ori 
devine sau nu devine o operație materialmente imposibilă. ua a 
ă problema. Aşa o puseseră odată istorici-sociologi de felul lu 
elis, care explicau cum mijloacele de exterminare vor fi în curind 
atit de atroce, încit sau nimeni nu va mul supravieţui riata 
(şi el va fi ultimul prin definiţie), sau nimeni nu va mai ona A 
iacă (şi atunci ultimul războiu efectuat va fi fost de două ori ms : 
Realitatea istorică ne oferă, în trei luni, un npon co 
curios, Pe deoparte, popoarele au consimţit să intre în rage u, = 
toate că ştiau, fiecare, ṣi co hine e pregătit adversarul şi ce semi 
toare sunt azi mijloacele de distrugere pe care vor putea teo ` 
le întrebuințeze (ca represalii sau altfel). Aşa dar, orar ge ii A 
enormitatea eeunet unui răsboiu, popoarele și-au învins uş 
i aj ensiunea. 
rit pu intrate în luptă, aceste poponre aproape că nu se 
bat. Pe apă şi în ner, lupta e limitată de numărul necesarmente ere 
al vehiculelor. Pe uscat, oștile se contemplă mut şi nu întrep reg 
nimic. Afară de asta, ambii beligeranţi privese cu grijă statele neu n 
E un punct asupra căruia cele două grupe rivale sunt riguros i 
acord: statele neutre trebue să rămînă neutre, cit mai ens st e 
mai multe, ȘI unii și alţii dorese pacea în mod pasionat, Unii o oori 
tot timpul. Alții o promit durabilă, aproape eternă. Intre era, de a 2 
socot è bine să nu se întreprindă nimic decisiv, Unii spun: cupe 
de vreme lucrează pentru noi. Ceilalţi îşi zic: timpul, prelungirea A 
cordării oboseşte, adoarme clanul belicist, predispune la mok - 
toată lumea aşteaptă, Toată pene kaperara popa pari n er pn a 
că nu-l fac, Toţi se tem ca 
Pevină Bg: arh propriu zis. Ambii luptători fac declara yi de ne 
ternitate adversarului, schimbind formulele, apoi revenind la ele, apo: 
LI iară, 


l să ne întrebăm ducă sunt sinceri sau ipocriţi. In ambele 
Lb ppt e acelaş, şi evident: cu toții refuză să merg Fean 
răsboiul propriu zis, papat ro roae e aşa de mare încit chiar 
în ei, popoarele e ~ j 
TRAEN încât, e poze ar fi conţinutul Istoriei veacului nostru; je 
că actualul conflict se va duce pină la capăt, făcind uz Sa es: 
mijloacele de distrugere, fie că, invers, e) va avorta întro p 
promptă; fie că această pace va fi bine făcută, fie că va fi o pace 
şehioapă ca cea trecută, lăsînd loc unui alt conflict viitor (pentru 
care devin, d-a capo, valabile toate supoziţiile de mai sus) ca în arieni 
din aceste ipoteze istoricul. odată și odată, va putea scrie: „în 3 
ae penra apa omenești, care — cu o scurtă intre- 
4 


şi cu firea omenească”, SO 
Să nu ne grăbim deci a spune că în 1914, ne inşei € 

acel brea mă taiat, ni că în 1939 mințeam cind ne îndoiam că 

iu va fi și cel din urmă, 

zau ge pb în să nu izolăm artificial evenimentele, Ca 
Avem, cu adevărat n face, de un sfert de veac, cu feno n opa 

compleză dar totuși unitară a ultimului rdzboiu. I se va sine, dpi or 

răsboiul de 30 de ani, s&u „cel de al doilea răsboiu de 30 F 

„răsboiul de 40 ani“ete., ote. Dar, se va zice sigur paaa căt pană 

Felul cum s'a luptat în 1914—1919, felul cum nu s'a luptat în 


MISCELLANEA 111 


fapte. Şi aceste fapte istorice nu o semnificație precisă; oricit de necu- 
e iei sau de entuaziamate sau de cupide ar fi popoarele, ele nu mai 
vor, nu mai pot vol răsboiul, Această singeroasă ocupaţie devine o ca- 
tegorie trecută, ştearsă din Istoria viitoare așa cum au mai dispărut 
şi altele, ta totemismul, sclavia, ete. 

` Tn aceste vremi da întunecare a gindurilor, e bine să ne dăm sama 
că în fond organizăm inaugurarea — pentru foarte în curind — à unol 
epoci din care răsboiul va fi eliminat. Vom trăi, aproape toţi cei de 
astăzi, Inceputul acestui nou ev, cărula nu stim cum i se va zice în mä- 
nualele de Istorie, dar care în tot cazul ne este acum o sursă de ro- 


„confort şi o promisiune de fericire. Vom găsi, desigur, mai tirziu alte 


Rriji și alte supărări. Dar nu supărările trebue să ne înspiitminte, ci 
uriciunea, simplitatea și nedemnitutea lor. Fericirea — cuvint confuz 
Şi familiar — nu-i în fond decit o ameliorare în calitate a necazurilor 


WAGNER ȘI FILMUL SONOR 


Colaboratorul nostru, d. H. Filip, crede următoarele: 


„Productia muzicală a celor din urmă 50 de ani, a adu: o desmin- 
tire eșteticei lui Richard Wagner. Credinţa sa, că „opera de artă inte- 
grală a viitorului”, sinteză a tuturor artelor, In felul de dinsul stabilit 
is Beyrouth, va fi unica formă posibilă de exprimare artistică, s'a do- 
vedit — în aparență — neintemaiată, Intr'adevăr, elementele noui ar- 
monice, arhitectonice şi orchestrale, descoperite şi pentru întiia dată 
utilizate de Wagner, departe de a anihila formele muzicale clasice, au 
contribuit, dimpotrivă, în cea mai mare măsură ln intinderea şi desvol- 

a lor. Astfel Wagner, compozitorul, a provocat ej Însuşi propria sa 
dezavuare ca teoretician. Un fapt care desigur nu poate decit să dea 
naştere unei anumite nedumeriri, 

Teoriile estetice ale unui compozitor, presupun o concepție în cea 
mul strinsi legătură cu compozitiile sale. Deci vom aştepta ca aceste 
compoziții şi teorii să uibă o valoare egală; — ceence la Wagner, pare 
sä nn fie cazul. Dramele sale muzicale Sunt astăzi consacrate, nemuri- 
toare, pe cînd teoriile lui, au trebuit să sufere soarta tuturor proteţillor 
za ~ inite. 

i totuşi în aczastä privinţă i s'a tăcut o mare nedreptate. Scurt 
timp după moartea lut, frații Lumière au inventat mijloacele technice, 
cu ajutorul cărora, fotografia, care un moment a tins să „Inlocuiaseă”, 
pictura, şi care în orice caz poate fi considerată drept reprezentanta 
acesteia, pusă în situaţia de a putea reda iluzia vieţii, devine elementul 
material de bază al acelei arte noi, care deocamdată a apărut ca un sa. 
rogāt al teatrului, Adică cinematograful. Şi acest surogat, din prima 
clipă a apariției sale, s'a dovedit incapabil de a se lipsi de un acompa- 
niament muzical. Iar puţine decenii mai tirziu, filmul incetează de a fi 
„mut“; devine „vorbitor”, Exponenţi și elemente deci ale picturii, teatru- 
lui, muzicii, literaturii, alcătuete sau au tendința de a alcătui aci o sin- 

Nu cumva avem aci de-a face cu acea „Operă de artă integrală a 
viitorului”, preconizată de Wagner? Fie şi întra formă surprinzătoare, 
pe care în niciun caz dinsul n'ar fi putut so prevada? 

Marea neincrederea pe care această ipoteză e sortită s'o deslăințule, 
ar avea o singură cauză: incontestabila diferență de calitate artistică 
care există de pildă între „Maeștrii cîntăreţi din Nürnberg" şi „Ctinele 
din Baskerville, O asociație de idei intre Beyreuth şi Hollywood este 
net inadmisibilă tuturor acelora, cari nu vor uita că cinematograful n'a 
putut produce pină astăzi nici o operă de artă durabilă. 

Negreyit însă ch acestei Ohiecţii, trebue opus argumentul, că ceen- 
cò încă n'a fost, poate să se intimple de acum inainte. Argumentul 


112 VIAȚA ROMINEASCĂ 


pari tirzi lui „Don Juan“? Sau apariţia lui „Fidelio“? 
n rade artera eri păi Si de artă, menit să aibă și el maeştrii 
ng peer poi fre ea filmul în situatia dsa ger eră sluji de toate Sg 
eo vor v i 3 
lorile, şi nu numai de aşa zisele „culori naturale“, cop eaea prea pe 
sibile; iar care pe de altă parte vor aieri o ero aparitia acestor inae: 
ate la ate 

stri tia vor trebui < albă mai irma e aw 2a 1 -s Kan 


teatrale, față de exponențtii celorlalte nrto participante, 
vesa avh aceste arte vor fi more EN sä alcătuiască Intr'adevär o 
E at oaie O MAANA. a inoata. de a f 
fatalmente efemeră, 
duce la implinirea visului lul Richard Wag- 
ner: jarai eraen per noul, care intocmai ca şi tragedia antică şi m 
aceeaşi măsură cu dinsa, să fie abilă să atragă asupra ei ere 
ep anii ¢ ay de paeran de mirar primi sai Farer 
y ultor zeci Ă j 
i rage: în aooaiai de aur al cinematografului, va fi alcătuit 
de câtre întreaga omenire. 


NICANOR & Co. 


RECENZII 


MIRCEA MATEESCU: Realitate şi eroare. Bucureşti, co- 
lecţia „Universul Literar“, seria „cercetări filosofice”, 1939, 


Ce şi-a propus să facii hotărindu-se In redactarea unei cărți de 
filosofie, Domnul Mircea Mateescu, e greu de spus, chiar după ultima 
(3381). Ca face insă Domnul Mateescu, e vădit dela prima: con- 


aparțin unor planuri diferita, iar împreunarea lor cu aspect nutentie e 
un non-sens flagrant, Cind zicem „Mdevăr-eroare”, alăturim termeni 
antugonişti, din acelaşi domeniu însă. Alipind pe „realitate“ de „ada- 
văr”, notăm corespondența lor pe terenuri deosebite. Diferenţa dintre 
ontologie și logică nu pare însă a fi o achiziţie a autorului, cu toate că 
dialectica, adică tocmai ceen ce bănuim că încearcă domnia-sa, se ba- 
sează pe claritutea si distincţia conceptelor, Păcat de monrte, nu nu» 
mai impotriva filosofiei, dar faţă de inteligență pur și simplu, — 
imixtiunea planurilor, ni se intăţişează drept supremă dogmi a cărții 
de care vorbim. DJ M. M. na înțeies noțiunile elementare cu care are 
de a face. Iată o definiţie n gnoseologiei: .. gnoseologia (metafizica na- 
turii), este aşa dar bine susţinută ..” (p. 60). 

Sau „.. gnoseologia, adică ceen ca Kant numise metafisica naturii, 
este accesibilă spiritului omenesc”, (p. 65). Că filosotul deln Koânigs- 
berg va fi identificat vre-odată aceste două concepte, ni sò pare cu ne 
putinţă de susţinut, Dar o „gnoseologie accesibil spiritului“ e o for- 
mulare de-a-dreptul ridicolă, odată ce gnoseologia e tocmai un produs 
al spiritului, Patru pagini mal departe; „Astfel văzinii lucrurile, dis- 
tincțiunea dintre gnoseologie şi metafizică ni «e pare Invederată™ (p. 


60). Aauaari erau acelaşi lucru. Consegquența nutorului e impresio- 
nantă! 


Iată o confuzie în care putem surprinde nutomalismul pindirii 
d-lui M. M.: „Hegel crezuse că ne putem face o idee despre „asenta 
eternă”, despre Dumnezeu, cuprinzindu-l şi pricepindu-l cu rațiunea 
suficientă cu logica omului” (p. 65). Sensul conceptului de rațiune su- 
Hicientă e pentru d1 M., cantitativ: bruma da rațiune a omului, Cu 
toate că se stie încă din liceu ce complect alteovu Insemnează princi- 
piul raţiunii suficiente. El ţine de structura chuzalistă a intelectului si 
nu de indigențele lui cantitative, Descoperim ecuaţii şi mai interesante, 
la pag. 67: „fenomenul, gnoseologia, ştiinţa sau metafizica naturii — 
propune cunonşterii un obiect care, mal tirziu say mai devreme, se 
descoperă, îl cunoaştem”. 


114 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Aşadar: 1) fenomenul, 2) gnoseologia, $) ştiinţa și 4) metafizica 

naturii, sunt acelaşi lucru, Ele îndeplinesc acelaşi rol: „propune (sich 

erii un obiect". Să reflectăm: propune cunoaşterii un 

obiect; ca şi cum n'ar fi şi ea ce enomenul propune cunoa- 

sterii un obiect; ca şi cum n'ar fi tocmai el obiectul, $. a. m. d. „Obiect... 
care îl cunoaştem”, E clar! 

Dar iată o confesiune emoţionantă, D-1 M. a descoperit ceva de o 
capitală importanță. Anume: (p. 65), m... lucrul în sine, adică... (elimi- 
năm explicația, A mn de noi confuzii). nu poate fi niciodată fenome- 
mul”, Fără restricția aceasta, explicit rostită, ne-am fi putut pomeni, 
poate, că lucrul în sine, capricios, ara chef să devie din cind în cind 
fenomen. Fraza d-lul M, vine ca un veto: niciodată! Aşa se pune, do 
obiceiu, punct pe iota. 

Exemplele pot fi luate de oriunde. In cuprinsul citorva rinduri, 
nonsensurile sunt mal abundente decit verbale predicative, Extragem 
din prefaţă: „Dacă logica şi palhologia sunt metode fenomeniste, inapte 
pentru a desco adevărul absolut, dificultatea problemei, unită cu 
aceon a metodei, se anunţă întreagă, pal onte” dualistă: necesară pe 


ee mer necesară pa cît de imperfectă? Dar să trecem peste acestea: 
Aflăm de mal sus că psihologia şi logica sunt metode, discută to- 
tuşi d metodele psihologiei, Are o metodă nevoio de metode, 
cumva? Mai mult: „logica şi palhologia sunt inapte pentru a descoperi 
adevărul absolut”. Are gen at actuală veleitatea aceasta? E ọ pro- 
blemă care n'o interesează, altele fiind țintele sale ştiinţifice. Despre 19- 
gică ştim că e doar „ştiinţa gîndirii formulate”, De ce să-i mai atri- 
buim intenții de recidivare? 

Dar gindirea Domnului M. are și un aspect critic. „Pluraliamul 
modern, observa d-sa. „izvorit din constatarea pluralităţii materiei (a 
fenomenului), este mai degrabă un monism fenomenist, un monism al 
materiei” (pp. 33—34). Am subliniat confuzia dintre conceptele de mi- 
torie şi fenomen. Un „tour de force“ e însă si afirmi că pluralismul e 
monism, monism al materiei care e fenomen. ȘI aceasta pentrucă izvo- 
räşte din conatatarea pluralității materiei! Motiv temeinic să fie mo- 
nism, desigur. Chiar termenii beni ca acel are génie" al lui 
Descartes, sunt înţeleşi de-a 'ndo La pag. el e tradus prin 
„Spirit insuficient". 

lată la 69, cum comentează autorul un citat din Julien 
Benda: „Rindurile sunt frumoase ca sinteză, zice dl M, însă nu le 
subscriem, mai cu seamă în partea finală”, Ori, pentru cine pare 
citatul, sare în ochi că în partea finală, e predicatul unei intregi se i 
de subiecte, enumerate în pr paa Dort H. M. admite subiec- 


în ), în raport ; i 
lui. just yet. Cale 171 pagini d „cunoastere şi certitudine , alte 

despre „drept şi valoare şi încă 30 asupra „valorii probelor”, menite să 
alcătuiuscă un tratat complet de filosofie teoretică şi practică, sunt 
scrise cum am arătat, Inţelegem să-l fi preocupat Ă se autor în calitate 
de avocat, putinţele de înlăturare a erorilor udi , $i „funcțiunea 
probelor procesuale“. Nu vedem însă necesitatea unui volum de „cer 
cotări filosofice", tru 1 acesta. Obligativitatea culturii filoso- 
fice nu e lege nicăieri, cu m dai putin în nol Lage e paie tot însă, 
atunci cind se întreprind „cercetări filozofice”, o informaţie bine asimi- 


RECENZII 115 


lată şi mai cu seamă un intelect bine discipli 
r i plinat pentru asimilarea in 
ntem de acord cu autorul că volumul are unitate de ansam- 
hlu—asigurată nu de identitatea criteriului, cum speră, ci de felul cum 
domnia sa şi-a „putut menţine aceeaşi înţelegerea critică” In tot cu- 
rani aaa An legii gre la gindul că, tără sprijinul celor 
n prelață, cartea sa n' i _ 
on pe d fie pede à nur fi azi o realitate cu 
ION FRUNZETTI 


PETRU COMARNESCU: Introducere la „Straniul Inter- 
ludiu”. (Ed. Fundațiilor Regale, 1939). 


Introducerea la studiul celebrei piese „Straniul Interludiu”, de 
Eugene O'Neill nu constitue o lucrare auton ci este alătur 
traducerii romiînesști a plesal. on ENY 

In primul rind, trebue să vedem în această traducere unul din 

tele servicii care sau adus culturii romine, prin punerea la dis- 
poziţia ei a textului uneia din cele mal de seamă piese care s'au seris 
în Hteratura de după războiu. 

Nu cunoaştem textul englez al piesei și nu vom vorbi, aşa dar, de 
traducere, pe care o bănulm foarte dificilă și care trebue să fi cerut 
mari eforturi traducătorului —mai ales în unele din numeroasele mo- 
nologuri interioare, 

Textul traducerii este însoţit de o lungă introducere în care este 
discutată semnificaţia piesei, Toate valenţele el sunt reluate de di 
P. Comarnescu gi sunt prezentata critic, întrun fel care luminează 
bine resorturile ci intime şi legăturile ei ascunse. Dar un studiu cara 
nu pleacă dela literatura comparată şi dela ohservațiuni strict teh- 
nice ci dela încercarea de a legitima teoretic pieša. 

Sunt, în această introducere de preţ, citeva puncte care, credem, 
trebue discutate şi cărora—deşi nu ne putem sprijini pe o amplă bi- 
bliografie — vrem să le alăturăm citeva opinii personale. 

In primul rind, avem impresia că d-l Petre Comarnescu a atris 
Duit dramaturgului american intenţii teoretice, care se găsesc poate 
în germene, dar pe care piesa este departe de a le suliaface 

Just, observă studiul că: „Inlăuntrul vieţii lor, personajele singe- 
rează după fericire pentru a vedea că fericirea Incape să se arnte doar 
după ce se renunță la ca; că fericirea este o Iluzie Intro altă iluzie, 
viața” P: XV). 

Intr'adevăr, aceasta esta conătatarea tuturor eroilor (cu excepția 
celor foarte tineri). 

Această idee dominantă restringe dela început adîncimea teone- 
tică a piesei. Să fim bine inţeleşi: „Straniul Interludiu” este una din 
cele maf remarcabile plese de teatru ale secolului. Dar tocmai această 
idee îi arată limitele, deoarece ea repune pe eroi în această filozofie 
destul de comună si spectaculoasă. 

Suntem de asemeni de acord cu afirmația: „Gordon este mitul 
care va determina tonte acțiunile Ninel, nga cum umbra tatălui con 
aa eu ni Hamlet” (p. XVII), 

u o ro totuşi, Umbra tatălui lui Hamilet—care 
punde, în definitiv unuia din aspectele conştiinţei lui Hamlet — me. 
prezintă persistența ideilor feudale şi mal ales apăsarea lor ce sa 
opune conştiinţei „moderne“ a eroului. Gordon, are o altă funcţiune. E! 
simbolizează ò sexualitate reprimată. forță cu totul exterioară. Alei, 


116 VIAŢA ROMINEASCĂ 


drama nu sa mai prezintă istorie și nu se mai petrece cn O luptă in 
ternă ci exclusiv îndreptată Impotriva rezistenţii lumii din afară. 
deosebirea pe care o véda di 
P. Bovary şi Nina Leeds. Numai că moti- 
vele acestei deosebiri, le vedem în altă 

este o eroină cara sa de ă 
șeşte prin catastrofă. Nina 


Aa eřy—evoluția ei, care ocupă 

toată piesa—va fi potolirea progresivă a pasiunilor și acordul cres- 

nemodificabilă, acord care apare în constatarea —să 

roo 9 destul de puţin „modernă”—că viața e un straniu in- 
iu, 


Do aceea, credem că, cu excepția sălbătăciei erotice de care este 
cuprinsă Nina la Inceputul piesei, —ea se supune, prin descoperire de 
justificaţii, cetor mai severe abdlicări şi piesa e lipsită tocmai de o anu- 
mită febră agitatorică așteptată, 

Si aci, observația foarte justă a d-lui P. Comarnescu vine în 
sprijinul acestei afirmaţii, arătind că deşi piesa „este mereu gata să 
explodeze”, ea nu explodează niciodată „din pricină că patima și cru- 
simea lor telurică nu sunt realităţi absolute” (p. XXI). 

Cred că tocmai din această lipsă de explozie" a piesei decurge 
caracterul ei uşor convenţional —deşi en denunță convenţiile;—de- 
nunţul transtormă aceste date sociale şi aceste evenimente personale 
în fatalităţi şi destine, 

D-l P. C. armă amploarea dramei, cu privire la descrierea ex- 
haustivă a femeii: „Fecioară, soţie, amantă, mamă: iată feţele acestei 
existența uriașe, prin care Eugene O'Neill a căutat să tipizeza fe 
meia”. (XXV). 

Intr'adevăr, „Straniul Interludiu” aro meritul evident de a pre 
zenta succesiunea formelor erotice feminine. Am adăoga la aceasta, 
că se găsește aci şi un subtil proces de „degradare” a eroinei: sănăta- 
tea ei tinerească sa transformă, pină la ev) într'o bătrinoțe făcută 
din resemnäri. Este aci o contraventie puternică la obisnuita fixitate 
a eroilor de teatru şi ao opoziţie la calificarea definitivă a per- 
50 z 
Credem, fără a voi să utilizăm un prea frecvent şi prea ieftin 
rocedou critic, — că există o vizibilă mediocritate (în sensul etimo- 
[ogic) a eroilor acestei piese. 

Acest fapt ne pare confirmat de următorul j din prefaţă: 
„Tot ce se petrece propriu zis în Straniul Interludiu este afirmarea 
unei lupta cu păcatul, este timpul în care destinul răstoarnă toate so- 
cotelile şi așteptările oamenilor, este o devenire năpraznică, ciudată, 
absurdă a sentimentelor omenesti. Oamenii lui O'Neill sunt plini de 
viață si energio, aşa că lupta dintre om și destin pare dusă dela egal 
a egal”. (XXXII). 

Tocmai această transformare a contradieţiilor vieții lor în destin 
oarecum personificat, destin coroborat cu obisnuitele note de ironie, 
tristețe, duritate, etc., reduce Insemnătatea teoretică a personaziilor. 

In ceea ca no privește, suntem ispitiți de a vedea în piesă, în pri- 
mul rind, o calitate tehnică: exprimare a gindurilor intime, fără pro- 
pare ere ar e gindurilor, care te monologul orga” 

Această exprimare a f, R 
nizat şi plictisitor, care nu cere rigiditatea dialogului, îngădua comu- 
nicarea color mai delicate nuanţe, arată mereu ditproporția dintre 
ceea ce comuniciim şi ceea ce ecizenză caracterul proto- 
plasmic al conştiinţei noastre, Trebue să reținem că este vorba de un 


RECENZII 117 


mijloc care prezintă persoan într” Late, işnui 
ca a dialogului nu e ele o sinceri pe care ob ita 
i Ă em că o a doua mare insusire, decur 

er esto o nouă organizare a fluxului constiinţei, ping fost pol ca 
ti, de către marii romancieri, să vedem „durata psihologică", ca o 

E Omtell aseina m iri ereu rolei u a a 

w nterludiu” tei 

a: EI arată, urmărind pe eroii săi o viaţă intreaga” că exista 
eee ere ~ în persistente care revin mereu. În toata situaţiile de 
Da are = le rara ntan, una din imaginile lor favorite. Nina, 
e p și hăcări; Manden, pe prima femes de stradă cu- 


u 

Gindurile lor sunt ca rețelele care trec mereu i circular, 

sta puncte esenţiale, prin cîteva imagini poză pă mai ” 

n sfirşit, Nina Leeds e d tă de tovarăşele ei din teatrul na- 
cvropean-— Ibsen, Strin Pirandello—da 


ia culoarea nebuloasă a marilor croine europene, in care o sensi- 
re. 


Această geneză vizibil externă a suferinței Nimei, n 
È „nu ingădua 
itate 5 mita atmosferă poetică deşi îl dA un prestigiu de actua- 
raţie traducerii d-lui P, Comarnescu, cetitorul romin n 
; obtinut Premiul Nobel 1996. A y iers 
recete nina aicea cere y traducătorului, îngădue o rapidă in- 
atica e ; 
aan a ia aiea - Ema regretim că nu au fost tipărite aci şi 


D. TROST 


MIRCEA ELIADE: Fragmentariam. Editura Vremea, 1939, 


O culegere de fragmente, cum anur titlul: „note ier” 
fără altă formă decit aceea aproximativă, atatea subt ed, pere 
mai de mult în reviste și ziare, Caracterul de inventar provizoriu al 
volumului acestuia „non-conformist”, după o expresia scumpă auto- 
ului (dacă interpretăm just sentimentul „introducerii cu aspect de 
onora et y berek pen matei ip carnet de pictor, în caro fie- 

ec e s rel 

sita k coordonata eu sed dn uată mai tirziu, desvoltată, 

ca să-ş e loc ulterior In context, aceste , p 
lipiste de valoare, chiar cind sunt i erste seară parta i 
urma vecinătăţilor intimplätoare, Defectul e al tuturor carnetelor de 
soiul acestuia: Samuel Butler citit continuu nu supără mal puţin prin 
varietatea de mozaic a fragmentelor, ȘI totusi, considerată global, 


ana ultima pagină, cu viziunea completă a cărţii, — ce unitate par- 


jime, (termenul echivalează cu „perfecţiune“ ef. Dincolo de etimslo 
p- 152), aproape primitivă. Bar om modern, (adică cre legi da e a 


118 VIAȚA ROMINEASCĂ 


subt aaao de „scepticism“; atitudinea neutră faţă de orice afirmaţie, 
tă 


sri pei rolul de argument pentru anumite „adevăruri“ personale 


Omoloparea perfectă a marco şi microcosmos-ului e problema centrulă 


X ui cu Cosmosul, 
a acestei antropoloxii, (vezi p. 49: gpn arituta persoanei 


, dinainte şi de după el..."). Concepţia 
umane cu viața ar a din pign pre he red pb 


reda de fige: SI eee di folosi, desigur, nu numai celui ce le scrie, pe 
a m atei zi ION FRUNZETTI 


IORGU IORDAN. De quelques traits caractéristiques du 
roumain. 


închinat lingvistului elvețian Ch. Bally, pu* 
plicat. ian pna appear ae şi un articol ai d-lui I. Iordan, cu ttul 
citat mal sus, Printre lingviştii romini, d. lordan este tea sere n ca 
acordă cea mai mare atenție limbii actuale, scrise și vorbite, Deaceea 


ză rien ra RE prima chestiune, autorul arată că tendința popu- 


in cuvinte ca laborator (in loc de la- 
e a acad avy domeniu, Tagram: AA Teci 
Š -s 
trează mai mult pe u sint cele termi 
pt ina ofta ga RATE crti dia Dene 
meme y heti garanie d peleng ‘a avut niciodată termi- 
ventilateur, ar trebui scos din listă, deoarece n'a a mi 
i N lte cuvinte ar trebui să se | 
naţia iu. In afară de aceasta, la mal mu E datei Îi a 
că ele n'au venit la noi direct dintr'o limb 
A rpm străin, de exemplu fotel şi portofel probabil prin co 


dar cel în e la neutre Constatăm însă că la genltivul singular a] 


eecenzu 119 


mentar, inventar, seminar prin germană sau prin ceea cò explică 
în bună parte forma lor actuală, F ua d 

Pluralul substantivelor este la noi de ma! multe feluri, După d. 

tendinţa ar fi ca pluralul în į să sa generalizeze ln janina, 

temi» 

or este tendința ea i să fie înlocuit cu e, Astfel citim în ziare ge- 

nitive ca onoarei, mourei, cearei ete, şi această tä pare curioasă 

ri de cea analizată de d, Iordan. 


Meritele d-lui Iorgu Iordan nu maj au nevoe să fle subliniate, acti- 
vitatea d-sale esta bine cunoscută de specialişti şi de marele public, aşa 
încit orice lucrare pe care o publică este cititi cu convingerea că va 
aduce o contribuție serioasă și originală asupra unel importante pro- 
See de limbi. Nici de data aceasta așteptările noastre n'au fost fn- 


AG. 


DUMITRU ALMAŞ: Miron Costin. 


D. Dumitru Almaș, cunoscut pină acum cu o nuvelă ce n publi- 
cat-o revista „Azi“, atunci cind apărea lunar, nuvelă primită cu multă 
căldură de critică, a dat acum la iveală cartea în două volume, care e 
o viaţă romanţată a cronicarului Miron Costin. In seria „vieților ro- 
manţate” apărute la noi în ultimii ani, cartes d-lui Almas, vine să 
ocupe un loc aparte. Autorul se arată un talentat minuitar de condeiu, 
Si nu rare ori momente din această carte, evocă o atmosferă epică de 
cea mai bună calitate. Dar tocmai aceasta ne dă prilejul, ca, înainte 
de a intra în fondul cărţii, să abordim o problemă cure ni se pare că 
e de mare importanță pentru literatura noastră în proză, de ari, şi 
anume: E acea „modă“ — dacă vreţi — a „vieților romanţata” care în 
ultimii ani a mobilizat aproape complet pe tinerii noştri scriitori, De 
aceea toate aceste „vieti romanţate”, tind n sa înfățișa subt formă de 
Toman, pun accentul pe elementul pahihologie. E oare atit de searbädă 
epoca pe care o trăim, incit serlilorul să nu poată găsi, o temă pentru 
roman în viaţa curentă, trebuind pentru aceasta să răscolenscă su- 
biectele de acum citeva sute de ani? O „viaţă romanțată” are fireşte şi 
un element documentar-informuativ. Din acest punct de vedere se poate 
înțelege, apariția, din cînd în cind, a unor astfel de luerâri, Cind astfel 
de lucrări însă, mobilizează vocaţia literară a, aproupe, întregii gene- 
raţii de scriitori, atunci problema aceasta capătă un aspect de o deose- 
bită gravitate, Pentrucă refugiul acesta In teme îndepărtate, este în 
acelaşi timp şi o evadare din prezent. 


Nu prezinti viața pe care o trăim din epoca aceasta niciun in- 
teres? Goethe spunea: „umpleţi sufletul cu spiritul epocii tale şi opera 
e gata”. Aci e spiritul epocii, 

D- Almaș a debutat în literatură cu o nuvelă, bine apreciată de 
critică, Acecuşi critică aştepta dela d-sa, desigur, şi alte roducțiuni li- 
terare. Cartea „Miron Costin”, dovedește odată mai mult, că d-sa are 
resursele necesare pentru a serie şi un roman sau nuvele mai dese, 

Totuşi, urmind „moda“ d-sa sa apucat de o „viaţă romanţată”, 
F o simplă modă, nau, acest fapt se datoregte inaderenţii scriitorilor la 
spiritul vremii da azi? Rar, ponto, în istoria lumii, a fost o epocă 
în care apt vremii să fi gilgtit atit de spumos, Rar cind frămin- 
tări istorico-soeiale, au dat prilej de manifestare la atitea laturi inte- 
resante a psihologiei omeneşti, Niciodată, poate, sufletul uman n'a fost 
frâmintat, aguduit mai mult de vuetul vremii, ca acum, şi totuşi, pana 


120 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


tinerilor scriitori rămine absentă dela acest epocal avint de viaţă, dela 
această frămintare a naşterii unei lumi noi. 

Vom analiza, poate, cu alt prilej care e cauza acestei absenje, 
care e motivul S aere care literatura noastră, rămine inaderentă la 
spiritul vremii de azi, 

De astă dată ne mărginim să spunem doar că „refugiul” acesta 
în cultivarea unei literaturi de vieţi romanțate, dăunează chiar lite- 
raturii. neputind în nici un caz, substitui aportul spiritual, pe care îi 
aduce o adevărată literatură în viața unei societăţi. Din contră aceste 
vieți romanţate, abat atenția dela ceea ce este viu şi creator intr'o epocă 
titorul ar vreu să-l găsească sintetizat expus de scriitor, în 


Am spus, că spate d-lui Almaş, se situlază totuşi, pe un plan 
oparte, faţă de multe alte vieţi romanţate; și aceasta tocmai prin ele- 
mentul ei documentar. Prin faţa ochilor n se ret mgp poate, cea 
mai turbure perioadă din istoria Moldovei. n tin estè prezentat 
ca om „dintr'o bucată”, care e preocupat continuu de soarta ţării, cind e 
în Divan, de soarta răzăş a , cind e staroste la Putna. 
Ura lui contra „mincătorilor de răzăsi“, cum erau numiţi boierii care 
despulau pe răzăși de pâminturile lor, protestele lui contra birurilor 
exagerate co aduceau poporul la cta mai reda pot 
rare, care dealtfel n şi dat pe acele vremuri loc la o revoltă a masselor 
. Toata acestea ne arată importante procese soclale ce se pè- 
treceau atunci în Moldova. Pentru a Ti înțeleasă, motivată psihologi- 
coste în cadrul cărţii, durerea lui Miron Costin în faţa realităților so- 
ciale din timpul lui ar fi trebuit ca autorul să ne prezinte un tablou 
cit mai amplu şi mai veridic a vieţii tuturor păturilor sociale de 
atunci — nu numai a domnitorilor şi a unor holeri. Intregirea tablou- 
lui cu aceste elemente, ar fi adăugat operii acea cadență de tragism 
epopeic, de care sunt pline paginile istoriei poporului rominese, 
Totuşi, chiar şi fără aceste cartea d-lui Almaş, este un 
prețios aport pentru cunoaşterea mai indeaproape a unor timpuri pe 
care istoria ni le redă, numai cronologie. 
ALEX, LIPCAN 


AA PANĂ: „Munţii, noaptea, neliniștea”. (Unu, 1940. 
ea). 


Vorbind despre acest mic volum de poezii — şi numai despre el, — 
trebue să spunem că el constitue doar un banul divertisment. 

Aici, nu a mal rămas aproape nimic agresiv. Cite o metaforă Inu- 
zitată, nu modifică caracterul cuminte a] acestor poezii versuri, 

O ind Ä foarte circumspectă, o plictiseală foarte puțin ori- 
ginală, o noutate verbală redusă definesc „munții, noaptea, neliniştea”. 

Cităm chiar din primul un poem: 


„Atel e mai apro cerul de pămini 
Dimineața din han e limpede 

Ozonul se dăruieşte agresiv 

Urzică plăminii carbonizaţi ai orăşanului 

Peluze cocoşate peticese poalele munţilor 
Smaragdul cunoaşte toale semitonurile 
Voluptatea clorozilei deslănțuită în libertate 
Garoafelor li este mai as mireasma şi petalele 
Niciun firicel de iarbă 

Niciun gind air”. 


RECENZII 121 


ani: apeiga de îndrăzneli cunoaşte și ea o cuminţire, un manierism, asa 


decurge din cuvint, e drept— dar nu orice alăturarea 
cuvinte transmite atmosfera poetică. Există, şi nici, poeme "e 


reia să ascundă caracterul just al inspirației, nota uzată a meta: 


„Munţii, noaptea, neliniştea” ni sau părut într'atit lipsiti de o 
reală paper ar Rerage $ mere presa poem tentaţi de ar atribui 
sensul ă rina d interesu - 
Uni die elo ak paoti eresio M moa dimitas o a că inte eon 


p.T, 


INSTITUTUL CENTRAL DE STATISTICA: Instituţiunile 
de asistență socială și de ocrotire, 


Ideea de asistentă socială nu sa bucurat niciodată în ţara noastră 
do suficientă încredere. Publicul rominese, care în general numai de 
lipsa sentimentului de compătimire şi dărnicie nu poate fi învinuit, 
este totuşi departe de a fi convins de necesitatea și posibilitatea orga- 
nizări! asistenții sociale pe scara naţională. Marele publice arată un in- 
teres cu totul neinseranat faţă de sumele destul de mari care se chel- 
tuese pentru asistența socială şi care rezultă în mare parte din aju- 
torul benevol al cetăţenilor dat în mod spontan și întimplător cu ocazia 
diferitelor serbări, chete, donaţii, ete. 

Satisfăcindu-si o pornire momentană de generozitate, colățeanul 
nostru nu caută în general să cunoască întrebuințarea ce se dă sju- 
torului său şi rezultatele ce se obțin. Una din principatele cauze ale 
acestei dezinleresări este lipsa unei vederi de ansamblu asupra întregii 
activităţii de asistenţă şi ocrotire socială din ţara noastră. 

Institutul Central de Statistică sub conducerea d-lui Dr, Sabin 
Manuilă a avut frumoasa inițiativă de a umple acest gol în statistica 
noastră socială, dind o lucrare rezumativă care să stabilească stit nu- 
mărul şi alcătuirea tuturor instituțiilor de asistenţă socială din țara 
noastră, cit gi activitatea destişurată de ele şi mijloacele ce le-au stat 
la dispoziţie. Această lucrare urma să stabilească deasemenea amploa- 
rea activităţii de asistenţă socială faţă de necesitiiţile concrete, dind 
astfel indicaţii prețioase asupra direcțiilor principale în care trebueşte 
îndreptată anu accentuată această acţiune de un mare interes social. 

Recensămintul instituțiilor de asistenţă socială, primul de acest 
fol în tara noastră, s'a inceput la 1 Ianuarie 1936 şi a întimpinat ne 
numărate greutăţi. Cu toate stiruințėele depuse, nu sa putut stabili 
nici lista completă a insituţiilor de asistenţă socială, iar identificarea 
instituţiunilor recenzate a cerul o lucrare premergătoare Indelungată 
şi anevoioasă. Lipsa de interes si de atenţie manifestată de către un 
număr considerabil din instituţiile recenzate, precum şi insuficienta tn- 
ţelegere şi colaborare din partea autorităţilor a îngreunat mult strin- 
gerea datelor necesare. 

Datorită insistențelor depuse de conducătorii institutului de Stn- 
tiatică, s'au putut recenza în total 951 de instituţii de asistentă socială 
care înglobează aproape în întregime activitatea de asistentă si ocrotire 
socială din țara noastră, Din cauza insuficienței și inexactității răspun- 


122 VIAŢA ROMINEASCĂ 


gurilor date da instituţii, au rămas neprelucrate o serie de date cerute 
prin buletine de recensămint ca: personalul instituţiilor, averea lor, 
repartizarea bugetului şi altele. 

Departe de a fi completă, lucrarea Institutului de Statistică con- 
ţine o mulţime de date statistico preţionae şi formează un început 
peste care se vor suprapune edițiile viitoare mai perfecţionate. Tabe- 
tele publicate se referi la următoarele probleme; vechimea instituții- 
lor, proveniența resurselor financiare, Impărțirea lor între autorităţile 
de Stat ṣi initiativa particulară, distribuţia după personalitatea jurt- 
dică, numărul filialelor şi în fine partea cea mai importantă privitoare 
la activitatea propriu zisă desfăşurată de acesta instituţii. 

Cei mal mare număr de instituţii I dă inițiativa particulară (830 
din 951); totusi instituţiile de stat sunt muit mai mari și mai bine or- 
ganizate, Prima instituție de asistenţă socială din țară este Institutul 
Säracilor din Bistriţa înfiinţat în 1925, In cursul veacului trecut, se ob» 
servă o înmulţire lentă a instituţiilor de asistenţă socială care îşi în- 
dreaptă atenţia în primul rind asupra i , bătrinilor şi în oare- 
care măsură asupra copiilor orfani şi părăsiți. După răaboiu, problema 
asistenții copiilor trece pe primul un curent puternic 
de raţionalizare; se creiază şcoli nte so- 

aaa inaugurează noi ramuri de 
a 

In cursul anului 1995, instituţiile de asistență şi ocrotire uu chel- 
tuit aproape trei sute de milioane lei adică cinsprezece lei pe cap de 
locuitor din care două treimi revin iniţiativei iculare. Sumele cele 
mai mari sau cheltuit pentru asistența coplilor şi bătrinilor în lea- 
gäne, colonii şi aziluri şi pentru asistența sanitară şi medicală a - 
laţiei prin muternităţi, sanatorii de tuberculoză, filialele Crucii Roşii, 
ete. Resursele de care dispun instituţiile da asistenţă sunt extrem de re- 
dusa şi cu totul neîndestulătoare faţă de nevolle concrete de asistenţă. 
Astfel în cursul anului 1935, s'au bucurat de asistență închisă: 1 la fie- 
care 43 orbi, 1 la 71 surdo-muţi și 1 la 140 bătrini trecuţi de 65 anl. Pen- 
tru fiecare copil sau bătrin din leagăne, colonii şi aziluri, s'a cheltuit 
miri 3 A N O aa ta darea na ONO WA awaka cheltuelile ad- 

nistrative. 


In afară de tabelele statistice care ne dau informaţii atit de pre- 
ţioase asupra activității de asistenţă şi ocrotire din țara noastră, lu- 
crarea mai este complectată cu două indicatoare ale instituțiilor de asis- 
tent socială: primul după ordinea alfabetică a denumirilor institutii- 
"ar iar al doilea după specialitatea lor. 

N. ROMANESCU 


REVISTA REVISTELOR 


„REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE", Anul VI. Noem- 
vrie 1939. Nr. 11. 


Ultimul număr nl revistei Fundațiilor Regale, începe cu colaborarea d-lui 
prof. N. Iorga care semnează un f t întitulat „Privelişti bănățene'”, 

DJ AL Philippide, publică traduceri din Baudelsiro, caro transcrie 
ultimele versuri: 


Din țara asta unde me pliotiaim, atrăimi! 
A apele pi cerul acum sunt de cărbune, 
inimile noastre sunt pline de lumini, 


O, toarmă-ne drept balsam otrava ta aloară! 
Nik mintea arsă'n focul deesta și voim 

Să cercotăm abisul, infern sau cer, nu-mi pasă! 
Și'n fund de necunoaşteri ceva nou să găsim! 


Lâţeratură mai semnează d-nii Gh. Brăesra și dna Homrictte Yvonna 
Stahl. Tn i număr d-i Ion Potroviei publică un studiu interosant despre 


„Limitele licării psihologice". 
dela mere fiănută aeum doi ani de esteticinnul franoea 


ca auxiliar profion a epistomologiri, 
ia afirmă dl Potroviei nu are peria sae ger 
Poate tunsă eroarea, Psihologia nu te să. justifies dar poate să souze 
e prevedea rangul de imf rpp ki valoros pentru cele mai 

te elaborării alo spiritului omenesc", 

Articolul d-lui Mircea Eliade despre „Ierburile de subt cruco‘... po lingă 
coneepțile personale ale antorulai despre valoarea „mesajului Creştin"! cam» 
ține totuși multă informaţie foiklorică despre lagendele și credințele populare 
străvechi preluate din lumea păgină și trannfigurate de religia creştină, 

Partea critică a revistei oste mai bogată şi în genere mai interesantā decit 
cca literară. 

DI G, Câlineneu publică „Fişe literaref* despre G. Sion, prozator și Carol 

romancier „naturalist“. 

DI Pompiliu Constantinescu continuă studiul eritie despre comediile lui 
Caragiale. D- Cioculesen vor do cele trei cărți ale Ini Mihail Sa- 
doveanu: Istorisiri de vinătonre, Ochiul de ura și Morminte, i 

Despre ultmul roman al d-lui Tonel Teodoreanu „Prăvale-baba'*, serie dl 
Viadimir Streinu găsind, că meeantă curte dovedește încă odântă „neştirhita 
identitate cu sine n romancierului‘... încît deși nouă, „nu se elteșta el se re- 


124 VIAŢA ROMINEASCĂ 


‘m pen ce de altfel n'a avot efeetul de a împrăștia popularitatea unui 
cărțile încât totul „dela ficțiunea întreagă și 


| 


literutura mosatră sunt ori țărani ori domni, Există în 
accantă privință, în romanul rominese o dublă superstiție: a intelectualului dis- 


Apariția frasi, mer  revintei gi materialul de "inantăfinmtå intel 
a 
ă * eontribue la tra or intelectuale 
ale cetății de vocho cultură ez mata 
In ultimul număr d-na Otilia Cazimir semnează un fragment dintr'un 


nirea Ardealului și atmosfera de acum 21 de ani eind s'an înfăptuit marile 
acte istorice ale Unirii, serie di I, Borden, 


In afară de cronica fanteziată semnată de d-1 Ştefan Tita și o înenreare 


interesantă de icarea rațională n fenomenului mistic pe eare o întreprinde 
dl L Bunescu, ieşene‘, publică o cronieñ externă eare merită o 
Intitulată „Un pact de neagresiune și conuocințele sale'*, cronien externă 


a weard are re Raţia, expune cu o claritate admirabilă problemele esențiale ale 


D. Raţiu explică împrejurările cari au dus la încheerea pactului de nen- 
uloripurinaa, și feat e amiteă je Mintea D mamiiia case rezulta 


In actunlele momente de dezorientare și de confuzie a planurilor, expu- 
nerea d-lui Raţiu este o contribuție intoresanță și sorioasă pentru lămurirea 
opiniei publice romineşti. 


„TINE. E", revista elevilor școlii normale V. Lupu, laşi. 
Anul III, Ne a i K că ais 


> 


REVISTA REVISTELOR 125 


De ce n'ar imp maeştrii serisūlui „soeretele'* pi experiența meştogu- 
terare şcolare cu tradiție proprie, reviste caro 


Tinerețen'’, are un conținut variat yi ingrijit, 
» 
poezii sunt semnato de clevii: T. Matei 


privește calitatea și specifieul 
al paginilor „Tinerețal!! ele ridică problema interesante pane le vom 


e rind, atunei cînd va fi vorba şi de celelalte reviste literare şeolare 


„MOLDAVIA"”, Bolgrad. Anul |, Nr, 2—3. 


Recenzenţii literari ai ziarelor din Capitală n'au vizitat desigur micul 
rășel ruginit, trist şi murdar, pierdut undeva po malul unui ine sadbasnrabean. 
aeei cari au văzut cu ochii lor, străzile deafunânte şi cojoacele locuite» 
rilor din Bolgrad, îşi vor putea da esma de emoția cu care am rântoit noun 
revistă „Moldavia“*. Fenomenul este într'adevăr extraordinar, Intr'un colț de 

ingie ărtată să reușeşti să seoți o revistă care prin înfățișarea al, condi- 

ee şi conținut întrece multe reviste din Capitală — esto un tur de 
cure merită subliniat, 

Revista „Moldavia: apare mub conducerea dlor Ioan St, Botea și Vindi- 
mir Cavarnali. Activitatea literară n seestuia din urmă este cunoscută, In ultimul 
tomär al „Moldavini'*, d-l Cavarnali, care a tălmăcit eu cițiva ani în urmă 
poemele lni Hasonin, publică de astă dntă, o traducere din limba cehi „din 
cîntecele lui Smetunn'*, în eoinborare eu Freng Studni, In acelagi mumâr 11 
Cavarnali publică sfaturi pentru poeți, care merită un comentariu, deonrece 
zeprozintă ri destul de răspindite In rîndurile intelectualilor noştri; 

„Intr'o epocă de degringoladă, afirmă d1 Cavarnali cind se pare că ome 
nirea se află în preziua unui efort nocunoseut istorie, poezia nu poate implini 
nici o misiune‘, 

Mai este oare nevoie să spunem tă socotim greșită această concepție? 
Intr'un moment cind este în joe soarta valorilor culturale porții — are so 
bucură de privi I lor de a putea influența psihologia și faptele oamnnilor 
— să rămină vi i să privesseñ eu indiferență cum se încearcă distrugerea 
culturii? 


i 


N'ar însemns aceasta pur și nimplu o laitnte de neiertnt — laşitate caru 
de altfel a fost atrăină tuturor marilor ponți ai trecutului, cari au participat 

şi disputele puaionante ale romilor, 

„Pontul nro de nlos între pervertirea conștiinței salo, alături de moraal 
sgomotos al tambalagiilor de duzină și păstrarea singurătăţii sale‘, Dilemā, 
falsă, şi profund nendevărată, RARA 

A la chemarea timpului, a servi națiunii talo i umanității in- 
tregi prin forța talentului po care ți l-a hărâzit natura, mu în niei 

să conştiinței“* după cum n merge ia pas cu timpul mu fa- 
samnă renunțare În tatea creatoare, j 

In tot cazul, revista d-lui Cavarnati ajute o p ă bucurie: mese 
de a putea semnala că ai în provincia îndepărtată, en mijloacele cele mai ma- 
dėsto, se ponto totuşi edita o rovistă de genul „Moldaviai“*, 


„CADRAN“, pentru literatură și artă. Anul 1, Nr. 3. Noem- 
vrie 1939. 


Intro rutistele literare tinerești, „Cadran'* (director d-l Stefan Popezou), 
ar evidențiază printr 'un material enre nu igoork problemele arzătoare ale 


timpului, 


+ 
p 
4 


„ȚARA NOUĂ“, Cluj, Anul I, Nr. 28. 26 Noemvrie 1939, 


Autorul acestor rindari nn este arădean gi nici „regionulist!!, Aceasta 


îi 
pi 
i 
| 
i 


„Țara Nouă! — îndreptar ardelemene de gind yi faptă rominenaeă — 

ne-a confirmat odată mai mult ncenată 

Reviata clujeană e tar DE py x Da dota, oi ein, bine 
na în IN aaa E, 


Bopgă, Mihai Benive, Vasile Munteanu şi Victor Tamen (tedastotul Armee 


j 
- 
ri: 
i 
ii 
Eji 
iși 


ANR. en: Xeon c > = e ta ai 
nou . 

$ Ne place să subliniem pumai că și în nonn easă, so continnā servirea multor 
idoaluri „veehi' 4, 


In eşle douăzeci şi opt de numere apărute pină asi, s'au publicat zeci 
de articole jodicionae asupra problemelor zilei. Au fost prezentate puncte de 
enron! ag olygonaceae arabe Mag 

şi dragoste față de cei mulți şi nodreptățiți. 
a discutat problemele arzătoare ale 
d-lul Mihail — este una din cele mni inte- 


revistelor bueureștene foarte pricepute în ep mită NI adela 
nat eu diapret „vulgului"*, 
re 


kx REVISTA REVISTELOR 127 


„VIAȚA BASARABIEI", Anul 8, Nr. 9—10, 1939, 


Din paginile revistei lunare editate de Asociaţia culturală „Ouvint mol- 


| davenese!* respiră par'eă o atmosferă de melancolie specifică provineiei dintre 


ară da Nistru eu oriișelole ei pierdute în noroi şi drumurile ateunse printre ape 

Pruntagul basarabean Pun Hnlipa, directorul revistei, publică o poesie: 
„La Chindia vieţii'*, Versurile de facturii veche ale d-lul Halipa, comunică o 
atmosferă de tristețe şi de 


„Sufletul îmbătrinit de om 
Sătul de visuri vagi de Prometeu, ş, a. m. d, 


Dl Nicolae P semnează o schiță întitulată „Troi vieri“, în card 
aceiași a d specifie basarabeană — erame vechi ea pereții de muola 
te eu lut, printre tufe de plăvaie și poame rare.. Vil bitrine, unde vierii 

3 ze baterea de cîntecele de pe vremea turcilor... 
In partea istorică a revistei profesorul Al, Boldur, publică un 
din „Istoria Basarabiei sub dominația rusenneăi, — lucrare documentată şi 
cra zar Interesantă deasemenea deserierea muzeului region) al Basaras 
SE nn care ge mpre în curind cincizeei de ani de existenţă, ceapa 
paaken instituții cercetări gtiințifice gi de populnrizare, semnat de 
dl ing. Gr. Vrabie, aduce multe date și informaţii interenunte cu privire la 
soarta și progresele unui muzeu provincial inițiat cu mijloace modeste de 
Basarabeană şi înconjurat de simpatia activi a înturor pătarilor 
sociale basarnbene, 
Viaţa Basaruhieit* ne închee prin citeva eroniei și recenzii lisină însă 


e 


Dela 1—1.000 linii . . BIE ET ARA EL Lei 7 linia 
ý E D E mia EA . . E e» R a R'a 
Ştiri: Artistice, judiciare, şcolare - , ... ai 40 a 
Bianţuri, convocări, notificări ete. . . . joi va 5 e 
Iatormaţiuni comerciale şi financiare, minimum 5 linii ela 12 » 
Articole, dări de seamă comerciale etc., în corpul revistei . „20 , 
Anunţurile colectorilor de loterii... . . .... A pi 
Informaţiuni loteria de Stat da Ce leu Bta) d.e s se 
Intormaţiuni colectori de loterii ,.....- Pia E NA w 10 a 
Intruniri electorale, anunțuri . . .. .- oras r ivi "10 a 


ORICE ANUNŢ ÎN TEXT 


Anunţuri comerciale şi financiare . . .. -s o sesso Lei 10 linia 
Acte juridice, sentințe, hotăriri, cereri de naturaliiare etc. 
laanunțuri >; s. o... .... Dei ei 2 FE 
Acte de mulțumire; la informaţiuni IER lui te. oile ET AU 
Cutia cu scrisori; plasat lingă text... ..-.... E Wa 
Acte de mulțumire . . s s s» orons str reroer 5 Si 
Numiri, permutări, deplasări, decorări etc. la intormatiuni 
nedepăşind 10 imi... » 200 bucata 
Extrase de divorţ simple . . > «s cc... SP: y 
Schimbare de nume; trel publicații o... Š 400 á ș 
Anunţuri dela instituțiuni industriale . . «ss soso „15.000 pagina 
p. Ccomeriale . cc. iire S „ 1500 ,„ 
„ ` financiare, asigurări, oficialeete. . ...-.-- „ 20.000 „ 


Anunţurile editorilor și librăriilor, se taxează după tariful special. 


Anunţuri mai mici ca spaţiu de cât 10 linii, se vor plăti cu tariful a 10 Hri 
Anunţuri şi informaţiuni cu tracţiani de linii, nu se admit decit socotite 
la: 10, 15, 20, 25 ete. Hnli. 


Orice anunţ cerut să apară special, se taxează cu tarif special. 


Piata la orice anunţ sau angajament se face numai anticipat