Viata Rom. (R.), 1946, 38

e ereet SPonioaice | 


y 


Viaţa Romînească 


REVISTĂ DE LITERATURA, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 


7 


EDITURA „UNIVERSUL“ 5, A. BUCUREŞTI, BREZOIANU a 3-23 
e. 15973 


ALCHIMIE 


__ Azi am fiert un curcubeu 
* In căldarea cea fierbinte 
Din laboratorul meu 
De cuvinte, 


Sapte-am pus? — Safir, Rubin 
Läcrämioare. Mătrăgună. 
Aromatice. Senin 

Si Furtună. 


— Mai apoi încet, încet 
Mestecind fără 'ncetare, 
A eşit un biet poet. 
Din cäldare. 


Ce-am trezit din curcubeu 
M'a cuprins atunci mirarea 
y Cind văzui că's însumi eu 
2 b + Arătarea. 


VALURI ji 


Ca o nălucă dintr'un gind, 
Pe lac apare svelta barcă 
Şi'ndepărtindu-se, curînd 

In valuri se cufundă parcă. 


Pe urma ei, un joc nebun, 

A vintului stridentä larmă 
Främintä valuri în Neptun 
Și cum le nagte-aga le farmă, 


Pe mal, de plictiseală cast, 
Torcindu-mi gindurile: Valuri 
Din frămîntarea căror mase 
Si mor atîtea idealuri. 


ns te rii = 


LUNA PLINAN MAI 


Din sferă blondă, lună opalină 

Vrăjeşten goluri linişte de-argint... 
5 sin noaptea asta plină de lumină 

Uităm că ea și stelele me mint. < 


Foşnese tăceri de-armonioase şoapte 
Ce din surdina altor lumi pornesc. 

Sunt îngerii ce fredonează'm noapte, 
Ori sufletele morților șoptesc?... ; 


DRAGOSTEA 


O pisică 'mdrăgostită 
Miorlăia pe coperk; 
- Asta-i dragostea: Suis 
Spre demonica ispită 


EXTAZ 


Cind Frumosul din Natură 
Singuratic îl admir, 

Cu nesățioasă gură 
Din nocturna miorlăire | 
Se iscară trei pisoi; E 
Asta-i dragostea: Suvoi 
Nesecat de nemurire. 


Il respir. 


Șimbătat de armonia 
Ce pătrunde'n mine viu, 
Simt că asta-i Poezia. 


Nu so scriu. 


„RUGA 


Cinele, lovit, urla: 

Işi striga spre cer Uurerea; 
Dară sus în cer, Puterea 
Strigătul mu-i asculta, 


Cinele-a murit, Ei şi... 


Parcă ce-i, de moare-un cine... 


— lartă-i strigătul, Stăpine, 
Că din voia Ta porni!... 


i ze : 25 RÉ Ca Da” oa ata a 
pa . ai fie FR X 
. 

QE, s 
SE RUPE LANTUL 


' Umbläm prin întuneric şi pustiu. 
Deși e plin de lămpi tot Universul, 
Pe dibuite'n beznă ne e mersul 
Din zori de leagăn pină la sicriu. 


De ce trăim și cum trăim nu știu 

£ Și pe 'ndoieli crucificat mi-i versul. 
Medaliile toate-și au reversul 
Și-argintul chiar, cu vremea-i plumburiu. 


Cu gindul hoinărim pină la stele, 
Ba'l fluturăm chiar dincolo de ele 
Deși me Jeagă lutul de Pămînt... 


lar cînd me sună ceasul deslegării, 
Se rupe-un lanţ de clipe și'n mormint 
a li zîngănesc verigele uitării, 


MIHAI CODREANU 


MARCEL PROUST 


Publicarea operei lui Marcel Proust în traducerea ej romi- 
nească este un mare eveniment al limbii si literaturii noastre. 
Desigur, se va spune, cunoștința limbii franceze este destul de 
răspindită printre noi, încât publicul rominesc va prefera ori- 
cînd să se apropie de versiunea originală a vestitei opere, 
decit s'o citească în tälmäeirea ei, oricît de abilă. Observaţia 
este menită mai de grabă să explice întirzierea lucrării, pe 
care alte popoare au făcut-o de mult, decit să infirme valoarea 
şi necesitatea ei. Căci în afară de faptul că nu numai necunos- 
cătorii limbii franceze, dar şi acei cari, printre noi, şi-au în- 
suşit-o cu oarecare temeinicie, var găsi interesant să urmă- 
rească echivalentele romînesti ale lui Proust, lucrarea care 
incepe să apară astăzi înseamnă încercarea diligentă si în- 
dräsneatä de a extinde si adinci posibilitățile graiului nostru, 
pentru a-l face capabil să exprime reprezentările unei fantazii 
evocatoare și nuanțele unei gindiri atit de subtile, încît în- 
treaga lume contimporană a recunoscut, în opera marcată 
prin aceste calități, un fenomen literar de o însemnătate unică 
si hatăritoare. 

In căutarea timpului pierdut („A la recherche du temps 
perdu", 16 vol, 1913—1927) este opera unui autor parizian 
care, după o tinerețe petrecută în saloanele metropolei si după 
o activitate publicistică, prin cronicile sale în ziarul Le Figaro, 
prin traducerile şi comentariile sale din John Ruskin, nu dă- 
duse o idee suficientă despre neobişnuita lui înzestrare, se 
concentrează în timpul celor din urmă cincisprezece ani ai 
vieții şi într'o claustrare dureroasă si ganaticä, asupra unei 
mari 'ucrări epice şi memorialistice, din care formula acestor 
două genuri literare trebuia să apară profund renovată si cu 
© neezalată putere de înriurire asupra artei de a evoca şi po- 
vesti în literaturile nationale cele mai deosebite. Autorul era 
un spirit disert, sociabil, foarte cultivat, plin de grație cuce- 
ritoar=, după cum o dovedesc nenumăratele amintiri ale fos- 
tilor ¿wi prieteni, reveniti cu uimire și emoție către amintire: 
lui, îndată ce moartea prematură îndepărtase sa 
riei din perspectivele aceluia care începuse să se bucure de ea 


apt r ` 
MARCEL PROUST . 11 


şi care o dorise atita. Vechea artă a sociabilităţii franceze, 
făcută din finețe psihologică, din puterea de a ob- 
serva alţii şi de a se supraveghia pe sine, din nenumărate 
fapte de stăpinire, chiar în acţiunea ioasă de a se im- 
pune şi afirma, acea artă a cuvintului, a gustului si atitudinii, 
extrem de delicată pentrucă se realizează aproape numai prin 
implicaţiile cşle mai ascunse ale mijloacelor nôastre de ex- 
presie, şi foarte riguroasă, pentrucă dă loc la codificärile cele 
mai stricte, această artă, care este in același timp o ştiinţă mi- 
nuțioasă și o tehnică dintre cele mai ingenioase, produsese 
în Marce) Proust, copilul a două rase vechi şi moștenitorul 
unei tradiții morale și literare, formată în practica seculară a 
vieţii de curte, a saloanelor, a diplomației şi a confesionalului, 
pe unul din reprezenanții ei cei mai caracteristici, O boală 
care îşi făcuse apariția încă din copilăria autorului si care nu 
încetase de-atunci să se agraveze, chinuitoarele si frecventele 
crize de astm, dind complexiunii sale fizice o mare gingăşie 
și regimului său de viață uh fel straniu şi cu totul nefiresc, 
intrerupe în cele din urmă legătura scriitorului cu lumea de 
cire îl lega inclinärile sale către plăcerea prin sociabilitate şi o 
foarte vie curiozitate intelectuală, Opera lui Proust, compusă 
în timpul acestei izolări silite, este deci un produs de com- 
ție. Neputind să-şi trăiască viața in direcţia viitorului, 
roust este adus să şi-o retrăiască, s'o recistige din trecut, 
Impiedicat să-și îmbogăţească experiența, să-i adauge noi sec- 
toare, este obligat să reflecteze ia aceea adunată pină atunci, 
Cistigurile anilor petrecuţi în pat, în camera căptușită cu plută, 
unde nici o influență turburăoare din afară nu mai, putea pă- 
trunde, nu se adună deci în suprafață, ci în adincime. Träin- 
du-gi viața pentru a doua oară, el o face mai lucid, cu o ştiinţă 
mai deplină a motivelor care l-au mişcat pe sine sau care i-au 
determinat pe alții. Darul de a cobori în sine dobindeste la el 
puteri aproape monstruoase şi, împreună cu lungile răgazuri 
ale contemplatiei introspective, isbuteşte să pătrundă în stra- 
turi din ce în ce mai adinci ale persoanei, sau să grupeze amin- 
tirile şi impresiile în configurații ne mai întilnite, după afi- 
nitéfile lor rare ori simțite și rare ori exprimate. 
„În căutarea roze ré mai ate însă si un alt în- | 
ce cucereşte scriitorul în lucrarea de e rare á 
ape său trecut nu este numai unica formă aperi 
ngăduită lui, dar si adevărul lucrurilor şi al ființelor, singurul 
adevăr accesibil spiritului omenesc şi pe care nu ni-l mai dă- 
ruește, din cînd în cind, decit arta, înțeleasă ca acel fel de 
cunoaştere care cuprinde, dincolo de convențiile limbii şi de 
simbolurile inteligenții, individualitatea fermecătoare a apa- 
rențelor. Privim în deobște lumea prin reprezentările noastre 


_ generale despre ea şi ne amintim experiențele de altă dată în- 


12 VIAȚA ROMINEASCĂ 


tr'un chip care lipseşte imaginele lăsate de trecut de accentul 
lor individual, de căldura şi semnificația intimă a lucrurilor 
trăite altă dată, Uneori însă, prin grația nu știu cărei libertăți 
interioare, vălurile sunt sfisiate, simbolurile generale ale Hm- 
bii şi inteligentii sunt eliminate și subconștientul ne predă 
chipul virginal al realității trecute, împreună cu sensafia in- 
finit delectabilä a unei jubilări interne, Este ʻo mare deose 
bire între a-ți aminti, aşa cum ai făcut de nenumărate ori, 
un fapt oarecare al trecutului, păstrat în depozitele memoriei 
ca o cunoştinţă impersonală despre el, si altceva a simţi erup- 
tia în conștiință a trecutului trăit, pulsind încă de viaţa lui de 
altă dată. Este o mare deosebire între memoria-habitudine şi 
memoria involuntară, D'ferenta teoretică a pregătit-o Bergson 
şi renumitele lui analize par a fi avut un adinc răsunet asupra 
lui Proust. In pagini de o mare frumusețe, Proust a evocat de 
mai multe ori aceste clipe ale revelatiei, cînd jocurile amin 
tirii oferă conștiinței sensatia realității trăite, pe care nu atit 
prima intilnire cu ea, cit abia pescuirea ei din noianul me- 
moriei ne-o poate dăruj “cu adevărat, Căutind timpul pierdut, 
Proust regăsește deci realitatea însăşi si lucrarea memorialis. 
ticä are, pentru «el, interesul unei experiențe metafizice, 
Printre diferitii autori de memorii şi confesiuni, sunt unii 
cari le-au întreprins pentru a-şi învinovăţi epoca sau pentru 
a se acuza pe ei înșiși, nădăjduind mintuirea lor în viața de 
dincolo sau pacea conștiinței lor de pe acum, prin actul aceste! 
autoflagelări, alții cari au vrut să dovedească relele ce au pu- 
tut decurge pentru vremea lor din faptul că părerea lor n'a 
fost ascultată, alții pentru a stabili un exemplu în favoarea 
descendenților, alții pentru @ ilustra, prin mărturisirea mi- 
zeriei lor, mizeria însăşi a condiției umane, alții pentru a arăta 
fericita potrivire a întimplărilor vieţii, planul ascuns al unei 
existente umane, din care se desprinde atenția binevoitoare a 
Providentei sau armonia fericitä a Naturii, alții pentru a re- 
ține simpla amintire a trecutului sau pentru a oferi viitorului 
un document și pentru a-l ajuta în dificultăţile lui de viaţă, 
care ar putea repeta pe ale autorului, alții numai pentru plă- 
cerea de a umple cu evocarea trecutului momentele de vid gi 
de urit ale omului îmbătrinit şi care, retras din virtejurile 
vieții, simte că nu-i mai rămîne decit să si le reamintească pe 
ale trecutului. Sunt rare memoriile sau confesiunile care să 
nu-și propună o finalitate practică, un folos pentru alții sau 
pentru autorul lor, Motivele acestea sunt deopotrivă prezente, 
laolaltă sau numai unele din ele, în opere ca aceea a lui Au- 
gustin, a lui Grigore din Nazianz, a lui Rousseau, a lui Goethe, 
a lui Casanova, a lui Tolstoi, a lui Kropotkin sau a luj Nietz- 
sche, Nu este nici unul dintre aceştia care să nu fi dorit să 
insumeze o experiență, să ofere o învățătură sau cel puțin 


E: 


MARCEL PROUST 13 


„să-și acorde o plăcee şi o mingiere in zilele mohorite ale bă- 
„trineţii. Proust nu doreşte însă nici să dea o lecție de morală 
“timpului său, el nu vrea să se amelioreze pe sine sau pe alţii, 
„nu năzuește să se arate nici mai bun nici mai rău decit a fost, 
nu urmărește să înscrie o pagină în arhiva istoriei, nici să pro- 


- voace la reflecții generale asupra soartei. omului, nici să in- 


chine un imn Naturii sau Divinitätil, nici să-și consoleze ră- 
gazurile dureroase ale bătrineții sau ale boalei. Infr'un anu- 
mit fel, memoriile, adeseori „Yoalate“ ale lui Proust, nici nu 
sunt o „operă“, în înțelesul unui lucru plăsmuit, pentru alţii, 
așă cum orice produs al ştiinţei sau indeminärii noastre, in- 
dată te se desparte de noi, intră în circulația de bunuri a în- 
tregei omeniri. Opera” lui Proust este, în primul rînd, o 
formă a vieţii sale, o experiență deschisă si atintitä către 
captarea realului, pe care înțelege că nu-l poate cuprinde de- 
cît prin graţia desinteresată a memoriei, Paginile lui Proust 
hu se opresc așa dar în fața unor concluzii şi interesul lor 
nu stă în ceea cé ele ne minvaţă'“, ci în ceea ce ele ne „revelă“ 
și în metoda de cunoaştere pe care ne-o comunică. 

Disociate de orice finalitate practică, memoriile lui Proust 
nu sunt luminate decit cel mult de idealul artistic. Dincolo de 
realitate, seriitorul nu descoperă o țintă a aspiratiei umane şi 
astfel peste marea mulțime de ființe, înțelese în mobilele care 
le mișcă, în vanitätile şi umilintele lor, dihcolo de aspra lor 
goană după plăcere, mai departe decit dorintele'si posesiunile 
lor, nu se deschide drumul vreunei bune-vointe şi nu se ar-+ 
cueste cerul vreunei speranțe. Lumea lui Proust, făcută din 
rămâșița aristocrației franceze, care îşi joacă véchile ei forme 
de viaţă, acum cînd resturile ei de altă dată nu mai există, 
yi lume conține şi pe sateliții aristocrației, scriitorii ei 
şi burghezia „5nobă » aspirind la condiția ei si substituindu-i-se, 
în noua formă a salonului liberal si dreyfusard, în care patroni 
îmbătriniți si degenerafi, dispretuitori altă dată, vin acum să 

ze cite un fotoliu ; această lume mai cunoaște, în fine, 

de mai temeinică a provinciei, din spita căreia serii- 
ki E, bagi descindea si pe care ti place s'o jlustreze prin cîte- 
a finte iubite, redate însă cu o tandrete fără speranţă, pen- 
trucä dincolo de ele si prin ele nu se deschide nici o cale mai 
faota a ran oameni. Nimeni nu trăește, nu suferă şi nu 
Er i umea lui Proust, pentru vre-o cauză mai mare, afară 
fiinţă É » Cind simpatia autorului îmbrățișează vreo 
sea LT pe vechiul trunchiu al burghèziei provinciale, 
ea nt pentru resemnarea ei în impl'nirea sarcinei 
este, în cercul cald dar limitat al familiei. Numai artiştii 


„par a lumina 0 zare pentru ceilalţi oameni. Lumea lui Proust 


este In genere apăsată de o mare tristețe și imprej 
>: A apăsa e și jurarea apare 
tu atrocitate la finele operii („Le temps retrouvé“, vol. 15 şi 


— 


1 4 VIAȚA ROMINEASCA 


16, al serie} întregi), cind autorul iși regăseşte vechile lui cu- 
nostinte, mai rigide în deprinderile lor, mai subjugate de ghiara 
cumplită a viţiilor practicate, purtind întipărirea devastatoare 
a vtemii scurse. Timpul nu trecuse deci pentru a creia, ci pen- 
tru a inmulti și adinci automatismele, pentru a spori mate- 
rialitatea mecanică a lumii, nu pentru a elibera spiritul şi pu- 
terea lui de creație. Nici o fiinţă tinärä nu vine să aducă vestea 
ei în această lume imbätrinitä, care se pregăteşte să moară 
fără speranță, Peste această umanitate desnădăjduită, în acest 
cer întunecos, se desfășoară însă curcubeul artei, bucata de zid 
luminată de soare în tabloul lui Ver Meer şi, cel mult, ima- 
pinea patriei franceze, iubită pentru frumusețile ei dăruite de 
natură sau produse de artă, pentru peisagiile și catedralele sale, 
pentru operele poeţilor, muzicienilor si pictorilor ei. Estetis- 
mul este insă singura legătură cu idealul, ingäduitä unui su 
filet amputat de vechile lui credințe, incapabil să cîştige altele 
noi. Prin această trăsătură a naturii sale, Proust este de fapt 
un om al veacului al XIX-lea, un produs al criticei lui, în în- 
chinător al culturii trecute, un epigon al istoriei, așa cum l-a 
definit Nietzsche. Nu vom spune totuşi că sufletul lui Proust 
rümine străin unei vremi care, întocmai ca a noastră, caută 
drumuri noi şi încearcă să reclădească măreția idealurilor, căci 
în afară de marele interes al formulei sale de artă, ne apropie 
şi ne leagă de Proust vastitatea investigației sale umane, 
enorma îmbogățire a figurii omului prin intuiţia şi analiza sa, 
-a acelui om pe care nu-l putem iubi şi na-l putem ajuta să 
se inalte decit cunoscindu-l mai complect si mai adînc. Pe te- 
meliile unei antropologii primitive și insuficiente, programul 
ameliorării umane rămine limitat. Numai fapta de pătrundere 
şi simpatie a savanților și artiștilor poate acorda acestui pro- 
gram întreaga lui întindere si eficacitate. 

Am vorbit tot timpul despre opera lui Proust ca despre 
niste memori! şi, fără îndoială, atitudinea centrală a scriito- 
rului, aceea fără de care opera sa n'ar fi luat nici odată ființă, 
este atitudinea memoriei față de evenimentele trecute, pe care 
scriitorul doreşte să le înțeleagă în resortul lor exact Din 
această pricină, „In căutarea timpului pierdut" a fost dese ori 
comparată cu „Memoriile“ lui Saint-Simon. Prezența caracte- 
rului memorialistic în lucrarea lui Proust à inarmat zelul cer- 
cetătorilor de a pune un nume și o figură reală sub fiecare 
din personagiile ei Proust însuşi a căutat să tempereze acest 
zel. lămurind că în fiecare din oamenii cărții sale a întrunit 
mai multe si felurite trăsături ale celor intflnifi în viaţă şi că 


așa zisele „chei“, propuse pentru identificarea eroilor lui, nu 


functionează totdeauna exact. Este incontestabil că, asemănată 
cu opera altui istoric al timpului si socieății sale, cu „Comedia 
umană“ d lui Balzac, fresca lui Proust conține mult mai nume- 


x 


MARCEL PROUST ] 5 


roase elemente memorialistice. Datele memoriei sunt introduse 
totuși de Proust în sintezele fanteziei, încît „In căutarea tim- 
pului pierdut“ este în același timp o creație memorialistică și 
una epică, un roman. Poate că această îmbinare explică marile 
inovaţii ale lui Proust în arta povestirii. Cări vechii roman- 
cieri au față de evenimentele narate o atitudine care priveşte 
din viitor către trecut: ei cunosc si, prin toată construcția ‘ 
operit lor, doresc să motiveze viitorul, adică sfirşitul întimplă- 
rilor povestite, finalul romanului. Memorialistul privește însă 
din trecut către viitor, el urmează cursul evenimentelor po- 
vestite, Simulind că nu ştie incotro se îndreaptă, imitind mis- 
carea neprevăzută a vieții. Avind atitudinea unui memorialist 
Proust a privit oamenii cum trăese, cum se transformă şi cura! 
imbătrinesc, cum pasiunile lor se ofilese şi cum caracterul lar 
se modifică. Devenirea psihologică, viața în timp este adevă- 
ratul subiect al romanului lui Proust si aci stă poate principala 
deosebire a artei sale față de formula clasică a romanului. Căci 


conștientului său. Un parfum, o frază muzie un cuvin 
à 
zit, un gest întimplător pun în mişcare ein i e pd 
Pinto ai i învie as atipite, urcă din adincuri remușcări 
1 , dec i. Ni ieri 
cer : re a ien a ci unul din romancierii mo- 


tiplicităţii de planuri în profunzime a sufletului omenesc 


manul lui Proust n'are propriu zis un i telesu 
i n'a ja Subiect“, f 

care se dă de obiceiu acestui cuvint, adică în urna pre 
de evenimente izolate dintr'o unitate mai vastă şi care 


16 VIAȚA ROMINEASCA 


dar şi la aceea a romanului. „Golurile“ introduc într'o con- 
strucție desemnul; „plinurile“ introduc massa şi coloarea. 
Cînd un romancier narează unele fapte, el lacă între ele mai 
multe spaţii libere, Chiar atunci cînd povestitorul notează un 
dialog, el elimină din notația sa tot ce se agită în sufletul per- 
sonagiilor care pronunţă replicele si întreg ecoul pe care aces- 
tea îl trezesc în mintea si sensibilitatea convorbitorilor, AC 
tiunea poate astfel propäsi cu rapiditate şi desemnul operii de- 
vine ferm, captivant, Proust a răsturnat însă în arta sa nara- 
tivă raportul traditional dintre goluri si plinuri, dintre desemn 
şi massă, In jurul notației gestului celui mai neînsemnat, al 
teplicei celei mai obișnuite, el a sporit, prin actul unei nemai 
întilnite scormoniri psihologice, asociaţiile cele mai neașteptate 
și a scos la iveală implicaţiile cele mai ascunse și mai nepre- 
văzute, Intocmai ca în drama wagneriană, unde orhestra con 
tinuă să răsune singură, atunci tind eroii, prin gestul şi cin- 
tecul lor, ajung la limita puterii lor de exprimare, tot astfel 
Proust prelungește în abundentul şi neistovitul lui comentar 
psihologic si liric notarea faptelor gi spuselor personagiilor 
sale, Insemnarea întimlării celei mal modeste devine astfel o 
unitate complexă, al cărei corespondent sintactic şi stilistie 
sunt lergile perioade, amplu ramificate, si întinsele paragrafe, 
ca tot atitea blocuri ciclopeene, care împrumută operii lui 
Proust masivitatea ei monumentală. Din această privință, de- 
semnul ei este mai puţin limpede și variat şi ușurința citito- 
rului de a urmări progresul faptelor este oarecum stinjenită. 
Cititorul trebue deci să găsească o atitudine potrivită față de 
această operă, care îi va vorbi maj cu seamă prin exceptio- 
naiul ei interes psihologic, prin lirismul ei pur si vibrant, prin 
massa şi coloarea acestei structuri unice, care se înalță la ori- 
zontul timpului nostru ca o impunătoare catedrală romană, 
Desigur, iniţiativele literare ale lui Proust m'au fost cu 
totul pregătite. Indatä după Renaștere, arta povestirii și-a 
mutat centrul ei din afară înlăuntrul omului, dela fabulatie la 
analiză, dela captarea interesului prin vivacitatea acțiunii la 
bucuriile cunoaşterii interne a omului. Cine compară poemele 
epice ale lui Ariosto sau Tasso cu unele din romanele veacului 
a) XVII-lea şi al XVIII-lea, „Orlando furioso" şi „Gerusalemme 
Liberata“, cu „La Princesse de Cleve“ a D-nei de Lafayette, 
„Les Liaisons dangereuses" de Laclos sau cu „Afinitățile elec- 
tive" ale lui Goethe, înțelege măsura transformării produse în 
timp. Știința naturalistă a vremii execută și ea c mişcare jden- 
bcă în direcţia cunoaşterii omului fizic. După lucrările anato- 
miştilor Renașterii, începe descrierea marilor organe şi a prin- 
cipalelor funcțiuni fisiologice. Statua musculară, din vechile 
planșe anatomice ale Renașterii, face loc ansamblului de func- 
tiuni, propulsate de marile organe, pe care le descrie deopo- 


MARCEL PROUST 17 


trivă știința fisiologică mai nouă. In acelaș sens şi mai departe 
se descurere, întrun plan mai adine al intimității organice, 
structurile histologice, glardele interstiiale si secrețiile lor. 


„ şi dela principalele organe, în interiorul lor şi în spaţiile dintre 
ele. Ochiul naturalistului nu mai este un instrument suficient 
de cercetare; m'eroscopul a devenit necesar, Proust execută o 
mișcare ana:oagă in domeniul cunoașterii omului moral. O- 
Liectu] studiului său nu mai este făcut din „marile pasiuni“ 
şi din caracterele „tipice“, în fața cărora se oprea Shakespeare 
Mol ere și Balzac, Viziunea microscopică a lui Proust desc re 
spaţiile ignorate ale complexiunii moraie, pătrunde în Ps en 
stiti și obține astfel o altă icoană a omului interior decit aceea 
lăsată de cei mai de seamă dintre poeții si moralistij trecu- 
tului. Poate că din această cauză oamenii lui Proust nu mai au 
măreţia simplă și clară a vechilor creații epice si dramatice 
oc pipi este însă larg compensată prin abundența și a- 

cimea tuturor acelor analize, prin care Proust a dus atit de 
departe cunoașterea sufletului omenesc. 


versiunii lui, după” vreun model nati 
à l onal. 

ra. şi-ar fi putut face sarcina mai ușoară, puri a 
le proustiene si oferindu-ne astfel un text mai sii de 
ra El n'a consimtit insä n'tiodatä la această simplificare 
ge e a l-ar fi lipsit de unul din principalele lui ca- 

Li şi, invingind dificultățile, a 
| A făcut să răsune 


său oprit de nenumărate ori în fața acestor fapte, 


8 VIAȚA ROMINEASCA 
] 

ifici . D- Radu 

cu uşurinţă unei versiuni REG 

ins stiut y inläture si aceastä primejdie, a spa 
traducerea sa de impresia decalcului rer APE 
tutindeni grațiile şi subfirimile origina “SA ho i 
însuşiri, lucrarea d-lui Radu Cioculescu, m 2 qe 
entuziaste si devotate întrun lung răstimp a = area 
unui eveniment de seamă al limbii și literatu 


TUDOR VIANU 


NOTĂ. A la recherche du temps perdu cuprinde, în enya 

ceză a operii (Librairie Gallimard, pra sé gas pes 
, Paris), următoarele volume : I. n 

US L'ombre des jeunes filles en fleurs, 3 vol. ; IIL Le e Agi 
Guermantes 1, 1 vol; IV. Le Coté de Guermantes, II. Sodome | 
morrhe, L 1 vol; IV. Sodome et Gomorrhe, 11, 3 vol.; VI. La prisonnière, A 
1 vol; VII. Albertine disparue, 2 vol; VIII. Le me 2", à 
Primele două volume ale seriei întregi apar româneşte intrun ij 


singur volum 


COINCIDENTE 


Cucu, cucu, cucu ! pitpalaé, pitpalac, pitpalac ! ora 3 fix. 
Toată lumea în jurul mesei. Un scaun gol: al bătrinei Catian. 
Ceruse cu limbă de moarte și nepoatele ii făgăduiră, îi jurară 
că-i vor păstra la masă, cit vor trăi, scaunul ei... 

Era deci prezentă şi străbunica mea moartă, în clipa în 
care am intrat Dar dece mai era alături un scaun gol ? Fusese 
invitat şi bunicul mort? Fusese şi el la parastasul Catrinei ? 

Nu, scaunul neocupat era al meu. Dar din zăpăceală era 
să mă aşez alături. Toată lumea a sărit ca ridicată de acelaș 


. resort : 


— Ce impietate, a suerat Tanti Marie. 

— Dacă nu te simți bine, nu ești obligată să stai la masă. 
Eşti galbenă. O să fi se trimeată un ceaiu în camera ta — în- 
cerca tata ca deobiceiu să mă apere. ` 

Nu-mi venea să cred c'am scăpat. Făcusem dintre crime 
Pe cea mai mare. Dispärusem din biserică înainte chiar de 
inceperea slujbei ; şi din grabă, luasem cu mine pachetul cu 
prescură și cap... 

Semeni cu bunică-ta Fana, îmi sufla în ureche străbu- 
nica, din groapă ; numai ea ar fi fost în stare de astfel de fapte. 


ana. Ridea cu o poftă de nedescris, ținea tigarea în mînă gi 
avea părul tuns si vopsit. „N'am crezut niciodată această ver- 
siune. Flecare o descria îmbrăcată altfel și nimeni nu ştia 
ren TE + numea cafeneaua), 
-tpa:ac gură dată... E si un sfert. Trei un sfert. 
Un țipăt a străbătut casa. r 
Mirona ! 
Cineva luase foc? Dece mă chemau atît de îngrozite si 
eneea și mama? In sufragerie toată lumea în a rss Ba 
pete.e aplecate asupra unui pachet desfăcut. Pe hirtia de tipla 


VIATA ROMINEASCĂ 
20 


scria oblic „Femme chic 
untru trei pirate i 
— Ce inseamnă asta 3 
iserică i ? é ai luat revolverele astea ! 
biserică, unde ai fost ? şi de und Îi roze dr 


beşte, vorbeşte si cele $ 
de E atei Masă un gol lung în stomac. Tata pare foart:k 


i i i de trei ori repetată... 
meile rtă aceiaş trei | 
ergo usca şi ste nu aud.. Pe scaunul ei vid a pipa 
irina Catian moartă cu neg p2 frunte şi albeafä pe ochi. tide | 
giret: „eu știu unde ai fost, în timp ce mi se făcea slujba”. 
_ De unde ai revolverele? stäru'a tata aspru, energie. 
Dar pe mine mă turbura mai mult tăcerea lui Tanti Marie. 
Mă gindeam - poate a amuţit, poate vrea să rostească un cu- 
i i izbutește. 
i fața. mea kagi a se învirti o roată. Pe fiecare spiti 
un cap: Catrina Catian, cu un zîmbet complice clipea: „eu 
ştiu unde ai fost”, îmi spunea ochiul: celălalt era alb, era mort. 
Pe urmă, la rind, pe spitele roții, Tata încruntat peste măsură, 
Marie cu gura înţepenită, mută. Neneea și mama priviri rs 
bate Apare, pe o altă spitä, Stefan : „Mirona, cura), drag! e, 
iubita mea“... Alături, Madeleine, neagră, puţină mustață hi 
pieptănătura spaniolă, buze strînse subțiri : „Vezi ce-ai päțit! 
Pe urmă, fata cu părul roșcat, cu ochi rotunzi, scăpărători :| 
„Ia pachetul, dă-mi pachetul, îmi scapi viaţa... Se învirteau | 
capetele, se suprapuneau, se repetau, dispäreau. Rämäses® | 
doar ochiul sănătos al Catrinei Catian si negul din mijlocul 


“ alte două hirtii albe simple .. si înă- 


fruntii. č 


+". à 


Eram întinsă pe pat, si nu ştiam dece e beznă, dece © 
greutate mă apasă pe frunte. 
— Te simți mai bine? mă întrebă tata. 
— Ce sa intimplat? Dece nu văd? y 
— Uite, fi-am pus o compresă rece. Erai gata să cazi din 
picioare, Probabil că n'ai mincat nici dimineața nimic gi e tre! 
jumătate. .. 
Deci bătuse pendula de două ori „pitpalac“ si nu auzisem 
Am încercat să mişe picloarele şi -miinile. Eram vie. O bucuri? 
imensă s'a răspîndit în ființa mea toată. M'am gindit: träies:, 
şi am încercat ca de atitea alte ori să cuprind bine cu minte: 
acest miracol. Tata mi-a zimbit, s'a rid'cat şi a păşit spre 
Singură, am încercat să pun orînduială în haosul zilei. 
Cind m'am trezit, mi s'a părut mişcare neobişnuită în 
casă, dar n'am ţinut să aflu nimic. Dimpotrivă. Vraioam 
readorm, să-mi prelungesc visul. Stefan în somn îmi arăta? 
pe o foaie albă scris cu litere groase: stihuri pentru Eva. În 


? mă întrebă tata... ai dispărut dela. 
| 
ușă. 
să 


commcmeeys $ 21 


vis mă numeam Eva... Incercam acum între imagini incerte, 
fugare, să regăsesc aceeaşi adincime de vibrație, de căldură şi 
senzualitate de care abia mă despărțisem... „Praful obrazului 
tău de lumini mi-l zvirle în față polenul din grădini“. Asta 
era tot ce-mi aminteam... Dar pendula nu mă ierta: pitpalac! 
Asta insemna şi un sfert. Dar cit era ceasul? 
— S'au înmulţit gindacii la bucătărie, o auzeam din su- 
lragerie pe Tanti Marie, 
— Să fierbem acid boric. 
— Zici să facem poale în briu? 
= Mai e coltunasi. 
aminteam acum de un peisaj mauresc, spaniol, apoi 
de nu știu ce unduiri de ape, Imi veneau în minte versuri sera 
nu maj ştiam dacă le citisem undeva, dacă erau cele visate în 
stihuri aa Eva, său le imaginam acuma, fără să vreau : 
e caut 
In descintece, în versuri nescrise, 
In catifeuua din petunii 
In cintecul tăcut al lunt 


Nu-mi puteam da sama dacă vorbele 
à a NE pet erau făcute din litare, 
i „Stihurile pentru Eva“ curgeau mai departe ; 
Printre tristefi si cringuri neumblate 
Subt așteptări şi subt nopți ingfnate 
Puful obrazului tău de lumini 
Mi-l zvirle în față polenul din grădini... 

Și vorbele continuau, se prelungeau încă, mult bogat, 
amefitor, cufundate în ceaţă. Zvonurile casei deveneau din ce 
in ce mai diferite de cele zilnice. Neobișnuite contururi căpăta 
dimineaţa. Abia într'un tirziu am aflat. Da-da ! Parastasul bä- 
trinei Caț'an... Floarea, spălătoreasa, nu putea veni. Avea pi- 
cioarele umflate de gută, și totdeauna ea făcea coliva. Nimeni 
nu reușea colive gustoase și arătoase ca Floarea. 

Consiliul familiei a hotărît s'o-trimeată pe mama, cu toate 
cumpărăturile în Teiu la Floarea acasă. Marie şi Nencea fier- 
beau. Din nervozitate se repezeau mereu, fără rost là ferea- 
stra mea, de unde se vedea poarta. Pînă la urmă a sunat în- 
tr'adevăr cineva. Un biet om întreba probabil de o adresă ve- 
cină... Nu auzea nimic, dar îl vedeam amefit de întrebări. Un 
plasture pe care îl avea lipit de bărbie, neglijent, peste o bu- 


muite amănunte, mătușile mele nu observau că 

faţa suptă, căpătase o bărbiță albă care se G-ral yx nee 
în ce mai fragilă, mai obosită. Cînd au rămas între ele au în- 
ceput ca de vbicau să discute : „de unde o fi avind Georgescu 


22 VIATA ROMINEASCA 


avere ? Eri a sosit cu un taxi si cu o multime de pachete, Nu 
ți se pare că duce o „viață pictată ?“ si făcînd legături pe care 
eu niciodată nu le dibuiam, au ajuns la o problemă pe care au 
măcinat-o si anul trecut cu acelaș prilej al parastasului şi u 
aceeaș patimă : dacă Sorin o va aduce sau nu la parastas pe 
Mada, o fată pe care o luase în căsătorie, deşi n'avea ceverei 
respectivă, deși dusese re cit se pare „o viață pictată“, des 
familia se opusese energic. 


Deodată m'a cuprins o nel'niste mai întîi fără nume, di- 
fuză, anoi vie. tirenicä, precisă: „Ora 12 la Biżerica Albă” 
imi soptise Ștefan. Mă mîngiia şi acum răsuflarea lui şi ochii 
aceia albaştri, reci cari depăsenu vointa mea, stăruiau : „Ora 
12 la Biserica Albă”. Am sunat să vie jupineasa s'o întreb: 
unde, la ce oră e parastasul, Dar au apärut în acelaș timo Ms 
rie si Neneea : ochi bulbucati, nas ascuţit, mişcări de git sv 
cadate... parcă erau capetele de găini cind ies din coşul nitea- 
nului si nu pricep ce se întîmplă pe stradă. 

— Aş vrea să ştiu, am început timid... 

— Ce ai vrea să știi?... Ti-am pregătit lucrurile, la fel ca 
anul trecut si ca acum doi ani si ca acum trei ani la inmormin- 
tare... C'orapi negrii, mănuși negare... Ti-am araniat şi pălăria. 
l-am pus două bride, s'o legi strîns sub bărbie, Să n'o mai ia 
vintul... Ţii minte la Belu cînd au început să alerge după en 
Coloneiul și finu Popa, și judecătorul Oreste? Parcă intrase în 
pămint,,. 

— Păi nu se pitise într'o groapă afurisita de pälärie?. A 
cui o fi fost groapa aceea Marie? Te-a; interesat? 

— Sigur că m'am interesat. Eu ştiu tot ce mişcă acolo. Ers 
o farmacistă, Ionescu. 

— Si cum era născută? 

— La ce oră e parastasul am indräsnit să întrerup, 

Telefonul suna, 

— Tanti, tu ești? Deobiceiu tanti Marie str'ga numai atund 
cind vorbea cu provincia. Cap? prescură şi cap? Cum o să uit 

— De unde o fi telefonind Tanti. 

— De la Madam Alexandrescu. Asta înseamnă că e gata co 
liva... Ce zici, o s'o aducă? 

— Coliva? 

— Nu, Sorin pe matracuca aia a lui... 

— Păi de ce crezi că s'a dus Tanti la Madam Alexandrescu? 
Dacă nu ca s'o iscodească despre Sorin si Mada, 

Iar telefonul. Nu știu dece tresăream de fiecare dată deşi nü 
putea fi pentru mine soneria aceea stridentă... 

— Alo, Tanfi? Da? Cum să nu! Vai se poate? 


COINCIDENTE 23 


Marie striga tare, fiindcă Madam Alexandrescu şedea de 
parte. Tocmai în Tei... 

— Cap si prescură? N'avea grije Tanţi, ce Dumnezeu. Am 
ințeles: cap și prescură, cum o să uit. Mirona: luminările, eu: 
cap si prescură, Neneea: sticla de vin... 12 fix... Fii fără grijă. 
La Biserica Albă. De Sorin ai aflat? Nu se știe incă nimic? 

Am rămas impietrita. 

— Cai Area nu te simţi bine? Păi dacă nu mäninel de 
dimineață nimic? 

Dece nu alesese Stefan alt loc, altă oră pentru întilnirea noa- 
stră? Dece nu Sf. Iosif, cinematograful Select, sau Carul cu 
Bere... 

Cind viața face o glumă, gluma e teribilă. In sufragerie pen- 
dula va spune candid: cucu... de douăsprezece ori... pitpalac, 
de trei ori... Eu voi descinde la intilnirea mea cu Stefan, in- 
mulată în negru, cu luminări în mină între gei doi cioclii: Ma- 
tie si Nencea, 

— Da ce grijă a avut biata Tantil de cap şi prescură! 

— Seamână cu bunica, Ti; minte cum repeta cite un lucru 
pină te ametea? ) p 


Trăsura înainta anevoe. 

— Cu stopurile astea € o nenorocire. 

— Tii minte anul trecut cînd a căzut Sultanu? Ce chin a fost 
şi cit timp a durat ca să-l ridice! 

Cred că are ceva la copită. 

— Aș, nu schioapätä decit cind ne ducem la cimitir, sau la 
biserică pentru bunica. | 

— I-a făcut si bătrina destule mizerii. Me | 

Eram disperată. Drumul nu se mai sfirşea... ȘI singura mea 
nädejdie era să ajungem mai devreme, să nu mă vadă Ștefan 
coborind din trăsură... In casă mätusile mele erau doar demo- 
date si putin ridicule, dar nu lipsite de poezia fotografiilor de 
familie... Pe stradă, ele păreau nişte manechine din vitrina 
unuj magazin de mina doua. Si nu le plăcea drumul tăiat, pe 
străzi dosnice, întortochiate... De cîte ori se iviă prilejul, de- 
filau cu trăsura pe „Marile bulevarde”, Erau încredințate că 
toată lumea știe cine sunt și ce rol important au de jucat în 
ziua pa e. Sultanu şchiopăta. 

— Pus ia socoteaiă tot, o să ajungem exact, linişti 
tanti Marie pe Neneea, j A 

.“. ai 
In faţa bisericei, o maşină lungă, arătoasă. 
— Cine o ti? Rotirä ochii mătușile mele... 


- 


22 


VIAȚA ROMINEASCA 


avere ? Eri a sosit cu un taxi și cu o multime de pachete. Nu 
ti se pare că duce o „viață pictată ?“ şi făcînd legături pe care 


eu 


niciodată nu le dibuiam, au ajuns la o prob'emă pe care au 


mäcinat-o şi anul trecut cu acelaș prilej al parastasului şi su 


aceeas patimă : dacă Sorn o va aduce sau nu la parastas pe 
Mada, o fată pe care o luase în căsătorie, deşi n'avea everea 
respectivă, deși dusese pe cît se pare „O viaţă pictată“, deşi 
familia se opusese energic. 


Deodată m'a cuprins o neliniște mai întîi fără nume, di- 


fuză, anoi vie, tiranică, precisă: „Ora 12 la Bizerica Abă” 
îmi soptise Stefan. Mă mingiia și acum răsuflarea lui şi ochii 
aceia albaştri, reci cari depășeau vointa mea, stăruiau : „Ora 
12 la Biserica Albă”. Am sunat să vie jupineasa so întreb: 
unde, la ce oră e parastasul. Dar au avărut în acelaș timo Ma 
rie si Neneea : ochi bulbucati, nas ascuţit, mişcări de git si- 
cadate... parcă erau capetele de găini cînd les din coşul oltea- 
nului si nu pricep ce se intimplä pe stradă. 


— Aş vrea să ştiu, am început timid... : 
— Ce ai vrea să știi?... Ti-am pregătit lucrurile, la fel ca 


anul trecut si ca ècum doi ani şi ca acum trei ani la inmormin- 
tare... C'orapi negrii, mănuși negre... Ti-am araniat şi pălăria. 
l-am pus două bride, s'o leg; strîns sub bărbie, Să n'o mai ia 
vintul... Tii m'nte la Belu cînd au început să alerge după en 
Colonelul şi finu Popa, şi judecătorul Oreste? Parcă intrase în 


pămint,., 


— Păi nu se pitise într'o groapă afurisita de pălărie?... A 


cui o fi fost groapa aceea Marie? Te-aj interesat? 


— Tanti, tu eşti? Deobiceiu tanti Marie striga numai atunci 
cînd vorbea cu provincia. Cap? prescură si cap? Cum o să uit 


liva... Ce zici, o s'o aducă? 


Dacă nu ca s'o iscodească despre Sorin și Mada. 


putea fi 
— Alo, Tanti? Da? Cum să.nu! Vai se poate? 


— Sigur că m'am interesat. Eu ştiu tot ce mişcă acolo. Er: 
farmacistă, Ionescu. 

— Si cum era născută? 

— La ce oră e parastasul, am îndrăsnit să întrerup. 
Telefonul suna. 


— De unde o fi telefonind Tanti. 
— De la Madam Alexandrescu. Asta înseamnă că e gata co- 


— Coliva? 
— Nu, Sorin pe matracuca ala a lui... 
— Păi de ce crezi că s'a dus Tanti la Madam Alexandrescu? 


Iar telefonul. Nu ştiu dece tresăream de fiecare dată deşi nu 
pentru mine soneria aceea stridentă... 


COINCIDENTE 23 


Marie striga tare, fiindcă Madam Alexandrescu şedea de 
parte. Tocmai în Tei... ; 

— Cap şi prescură? N'avea grije Tanţi, ce Dumnezeu, Am 
înțeles: cap si prescură, cum o să uit. Mirona: luminärile, eu: 
cap şi prescură, Neneea: sticla de vin... 12 fix... Fii fără grijă. | 
La Biserica Albă. De Sorin ai aflat? Nu se știe încă n'mic? 

Am rămas impietrita, 

— Ce-i Mirona, nu te simţi bine? Păi dacă nu mäninel de 
dimineață nimic? 

Dece nu alesese Stefan alt loc, altă oră pentru intilnirea noa- 
stră? Dece nu Sf. Iosif, cinematograful Select, sau Carul cu 
Bere 


Cind viaţa face o glumă, gluma e teribilă. In sufragerie pen- 
dula va spune candid: cucu... de douăsprezece ori... pitpalac, 
de trei ori... Eu voi descinde la întiln'rea mea cu Ștefan, în- 
muiată în negru, cu luminäri în mină între gei doi cioclii: Ma- 
rie şi Neneea. 

— Da ce grijă a avut biata Tantil de cap şi prescurä! 

— Seamănă cu bunica. Tij minte cum repeta cite un lucru 
pină te ametea? i + 


+ zi + 

Trăsura înainta anevoe. 

— Cu stopurile astea € o nenorocire. 

— Tii minte anul trecut cind a căzut Sultanu? Ce chin a fost 
şi cit timp a durat ca să-l ridice! 

Cred că are ceva la copită. 

— Aş, nu şchioapătă decit cînd ne ducem la cimitir, sau la 
biserică pentru bunica. 

— I-a făcut si bătrina destule mizerii, Caz 

Eram disperată. Drumul nu se mai sfirșea... Si singura mea 
nădejdie era să ajungem mai devreme, să nu mă vadă Ştefan 
coborind din trăsură... In casă mătușile mele erau doar demo- 
date si putin ridicule, dar nu lipsite de poezia fotografiilor de 
familie... Pe stradă, ele păreau niște manechine din vitrina 
unuj magazin de mina doua. Și nu le plăcea drumul tăiat, pe 
străzi dosnice, întortochiate... De cîte ori se ivia prilejul, de- 
filau cu trăsura pe „Marile bulevarde”, Erau încredințate că 
toată lumea ştie cine sunt și ce rol important au de jucat în 
ziua iri ra riza n Sultanu şchiopăta, 
pa Mans pé og tot, o să ajungem exact, n linişti 

S "+ za 
In faţa bisericei, o mașină 1 arătoasă. 
— Cine o ti? Rotiră ochii sr ir 1ga 


~ 


94 VIATA ROMINEASCĂ 
Stefan cobori odată cu e, rea că vroia să se încredințeze 
t una din cele trei ciori. 
rs Dă-mi mie lumînările Mirona si tine tu pachetul cu cap 
şi prescură... Si mai trezeste-te, ce Dumnezeu... Dacă-l vezi pe 
Sorin, să ne faci semn si nouă. Să vedem dacă-i cu „ea . i 
Gindul că Ştefan plictisit Da e plece, să dispară iar 
tie ce colț al Europei, mä înebunea. 
a mai ales LE prăbuşea goi e bor ip grotească. Tineam 
ient. mă ascundeam ca ul. 5 
EE piei col'va! Au exclamat în biserică tanti Marie şi 
Neneea. Apoi au încenut să vorbească pe înfundate cu mama. 

— Au adus-o pe Nada? 

— Da... Ui-te acolo. e gena š 

— red că a îndrăsnit.., e 

— it cu bor mare, căptușită pe dinăuntru cu alb. Ja- 
chetä scurtă de miînz. mănuși albe, fular alb... 

— Cum a îndrăznit? Nu ştie că i-am închis usa 

— Uşa bisericii e morii pa 

— Nu trebuia să profite de t 

— Aşa sa pândit Al trecut. Dar voi ati pretins că lui So- 
rin îi e ruşine să iasă în lume cu ea... Tineti minte? 

— Ce-ţi veni să-i lei partea? E 

Pilcuri, pilcuri, ceilalți membrii ai familiei desbäteau pe în- 
fundate aceeasi problemă... Bătrîna Catinn fusese nitată. Dealt- 
minteri cred că și ea era tă cu Sorin şi cu Mada... 7 

Gindul acesta, că nici străbunica nu e atentă, și că nu-mi 
urmăreşte din groapă fiecare miscare, îmi dădu curajul să mă 
strecor spre usä, In drum, am întîlnit un surîs ușor care parcă 
pudra o figură gravă si blondă. Am recunoscut-o pe Mada. Pri- 
virile noastre s'au atins o clipă cu prietenie. 

Afară l-am găsit pe Ștefan. 

— Te aşteptam... Iti mulțumesc... 

Abia acum îmi dădeam seama că soarele încălzește bine 
adierile reci sle sfirșitului de Martie. In aer, un tremur uşor, 
făcut parcă din inpercevtibile diferențe de temperatură si de 
lum'nă. Mi-am scos pălăr'a si mi-am scuturat părul. O țigancă 
sa apropiat cu un coş de ghiocei, ca un tort imens acoperit de 
frişcă. Am luat un buchet si am băgat coditele în piept ca să-mi 
înveselese îmbrăcămintea neagră. 

Abia am urcat în mașină că am si coborit: Piața Amzii,.. Un 
us scări înguste, un vestibul, o cameră cu multe cărți. 

— Stefan... 


— Draga mea, a mea, a mea... 

Focul mare în usa deschisă a sobei de teracotă era singura 
lumină în odae... Ba nu, deşi storurile fuseseră trase, pe mar- 
gin'le ferestrelor soarele lua forma unor lame de argint. 

Abia tirziu mi-am dat seama, că printre lucrurile toate ne- 


gre, trîntite la intimplare pe brațul unuj fotoliu, între ciorapi, 
mănuși si pălăria cu bride, pata aceea mare albă, care multă 
vreme m'a nedumerit, era pachetul care din zăpăceală rămă- 
sese la mine: „prescură şi cap”. 

.“. 

Tata a intrat iar în odaie. In clipa în care se deschidea usa 
ei sufragerie, am numărat cucu de patru ori, pitpalac de 

i ori. 

Hotăriseră probabil „fetele” în fața scaunului gol al Catrinei 
Catian, atit de ofensată în ziua aceea, să facă lumină cu or'ce 
preț... să dezlege misterul, Necuvinta şi misterul trebuiau 14- 
murite. Și fusese delegat tata. De obiceiu împiedecau apropia 
rea dintre noi. Tata era slab, sau, mai rău, nepăsător. Da? 
„fetele mă șt'au incäpätinatä, și suprema lor siretenie era să 
încerce la început blindețea. Cu ochii închiși, asteptam. 

= Cred că te simți mai bine, Mirona. 

Dice vocei lui, în ritmul clipei, ceva mă înduşio- 
şează, 

=. Su şt'u ce sa fntimplat. 

cest trebue” mă face să mă string ca un arici, să mă apăr. 
Apoi, liniştită, trează, hotărăsc să mă joc puțin cu acest leu 
familiar trimis în delegaţie... Voi simula amnezia: 

— Cine sunteți Dvs. întreb, şi, în aşteptare, privese dese 
nele de pe pereți. Era aceeaşi hirtie verzule, aceeaşi nuferi 
stilizați pe vremea Fanel. Aceeași pendulă de sufragerie ţine» 
sufletul în suspensie tăia tmpul în felii grele... 

os Vrei să fim prieteni Mirona? 

așteptată întrebare... O lacrimă îşi face loc. O în 
Caut să-mi amintese cînd l-am pierdut pe tata, Fur sfirsit 


— Ce vrei să știi? Cum îl cheamă? — tefan... - 
mese pentru m'ne copacii, norii, soarele şi cer de d 
fără rost, imbufnares mea bruscă, tristețea mea... Aj văzut 
fructe de carton, pentru reclamă sau umplute cu vată Jucării 
de pom de Crăc'un. Ei bine, cele mai zemoase portocale perv 
şi D-ersici ar avea gust de carton și de vată, dacă Ştefan n'ar 
mai fi... Il văd foarte rar. Uneori cred că nu mai există decit 
în mintea, în nelinistea si în nădejdea mea... E totuşi o veşnică 
gens o re caldă și parfumaţă... ti 

— E ciu cit semeni cu Fana. Şi ea tot 
timpul, dar cînd vorbea parcă era dintr'o bon Fe 
neliniște în odae... Apoi amintindu-și că avea o misiune, mă 


intreb fe: ă i ce: 
arh ă energie; ce legătură e între Stefan si cele trei revnl- 


— Revolvere?! Care revolvere?... A, da... 


26 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Tata mă privi înmărmurit. Isi dădea seama că uitasem de 
acest cavitol, în jurul căruia toată casa fierbea 

— Era ora 2 trecut cînd mă intonrceam spre casă... Mă gån- 
deam cum să explic teribila mea dispariție... Măcar de-asi fi 
lăsat la biserică pachetul cu cap şi pre-cură, Dacă ai ştii de 
cîte ori renetase mama’ cap, să nu uitati cap... presculä si cap. 
Sa-l las undeva în drum, ca să nu-l mai car dună mine? Dar 
se putea să observe cineva, şi să creadă că-i înăuntru vreun 
cutit cu care am ucis, vreun corn delict... Vă imaginam pe voi 
acasă adunati în jurul mesi. Mi-era frică de scaunul gol ai 
bätrinii Catian: unde ai fost, dece ai luat pachetul, ne-ai făcut 
neamul de ris, etc... In același timp mă sinderm la Mada sotia 
lui Sarin si la Madeleine. soția lui Ştefan. Poate din pricina 
asemănării de nime. 

— Cine-i Madeleine? 

— Despărțirea de Stefan mi se părea monstruoasă. Si eu 
mă întreh la fel: „cine-i Madele'ne?” 

Si dacă Stefan o sărută cînd intră în casă dacă are un astfel 
de obirein? O durere surdă se trezea, se avinta. întuneca ziua 
_Inantitudine la fericire” îmi soptea Stefan. Eram atit de ab 
sorhită că n'am auzit că cineva, pe stradă, se avronie de mine. 
O fată tînără re cara nare'o mai văzusem, ră-ări deodată 13 
dreapta mea. Părul blond roșcat, strîns simplu la spate, infä- 
tisare modestă, ochi rotunzi vioi, foarte Inciosi. „Dati-mi pa- 
chetul, si luati-l pe al meu: îm: scäpati viata”. Si apoi încă- 
odată: „Imi scäpati viata”... In tim» ce încercam să mă desme- 
ticesc să pricep a schimbat cu mine pachetul şi a dispărut. 

— Unde era asta? 

— Pe strada Revală. 

— Ce cäutai acolo? N'ai luat tramvaiul? 

— Fireşte că nu.. Atit de plin era sufletul meu, că n'ar # 
încăpnt în tramvai. 

— Si pe urmă? 

— Nimic. Ba da: mi-a spus „mâ'ne la zece la Poştă vi-l 
aduc san vi-l trimit”, Abea acum îmi dau seama că în clipele 
acelea îsi juca viata. Dar pentru ce? 

Era albă ca varul nu pot s'o uit... Să nu crezi că nu mă dis- 
pretuiesc uneori... Viata mea se cheltueste tot atit de egoist, 
de mărunt ca si a mătusilor mele... Aş vrea s'o cunosc pe fata 
aceia... Crezi co să vie? 

— Mirona, e adevărată toată povestea asta? 

— Care? 

— Cu revolverele? 

Am ridicat capul depe pernă si l-am privit pe tata... n'af 
putea spune în ce fel. Imi părea rău cam orbit... 


— Tartă-mă Mirona, dar ce vrei, întimplarea e destul de 


stranie... 


COINCIDENTE | 27 


= Si mie mi s'a părut la început. Dar cînd m'am desmet'cit 
mi-a venit să rid; căci m'em gînd't asa: dacă-i un nou sistem 
de a fura, a-şi însusi tot felul de lucruri de valoare, luînd cum- 
părăturile doamnelor depe stradă în schimbul unui pachet, 
See e cons pra să conție un pietroi... sub motiv că-i 

api viața, atunci de data asta s'a păcălit... Mi-o inui 
desfäcind hirtia si găsind înäuntru Fab si ad acri Măcar 
de-ar avea si ea un parastas. Nu crezi că tanti Marie ar fi îne- 
bunit dacă i-ar fi cerut cineva pachetul pe stradă? 

— Si-ar fi revenit numaidecit si, bineînțeles, nu l-ar fi dat. 

— trai cil ka capul când e vorba să dea ceva... 

— ca n res = mindru 
de calambur, prescura spuse tata, inseninat, 

iceiu rideam ca sã-i fac plăcere, Dar ecum i 

© nevoe de descărcare care îmi alimenta explozia Feys rad 
selie, hohotele răsunătoare. Jar tata, copilăros, bucuros că a 
esit d ntr'o situatie so'emnă în care se simtise tot timpul stîn- 
gac'u, piictisit, ridea si el cu aceiaşi stridentă. 


In use stăteau uluite surorile toate trei, cu panglicute negre 


de cati i 
i = eN on în jurul gitului ca în atitea fotografii vechi păstrate 


Pendula din j 
Piru en a sufragerie îşi făcea candid datoria: pitpalac, 
CELLA SERGHI 


CHARDIN 


sa na rvati 
Sunt puțini artişti care ca Chardin să treacă neobse 
la prima e inert dar care pe urmă să te reţină vreme atât de 


îndelungată. Intr'adevăr Chardin se mulțumește a fi un pictor 
pur şi simplu. 


si elan. UM 
Gândiţi-vă la acea Danaë, care se ridică depe culcusul ei, 
şi căreia clar-obscurul lui Rembrandt, îi ține loc de ploaie de 
aur: mă atrage şi mă nelinisteste. Și înainte de a admira ma- 
teria misterioasă din care pictorul a compus draperiile pe care 
ea le dă la oparte, mă întreb dacă această femee e tânără sau 
bătrână, urită sau frumoasă ; încerc să aflu dacă obrazul ei e 
atrăgător sau fanat, grav sau dornic de plăceri. 3 

La Chardin nici-o chestie preliminară ; întâlneşti o cäl- 
dare într'un muzeu care nu pretinde să fie alt decât un lucru 
pictat. Această căldare n'are nevoie de comentarii; Chardin 
se situează la antipodul oricărei literaturi. Femeile svelte şi 
turhurätoare ale lui Boticelli duc la poeziile fade ale pre-ra- 
faelitilar. „Sărbătoarea venețiană“ a lui Watteau aduce Co- 
lombinele lui Verlaine. Corot a imaginat, înainte de-aşi con- 
centra toată atentia asunra câmpurilor brune sau verzi cari 
se înecriu în bordura pădurilor, nimfele cari dansează sub 
frunzisul pomilor. Chardin pleacă dela ceeace vede cu ochiul, 
si nu simte nevoia său nn îndrăznește să meargă mai departe.. 
Delacroix n'ar putea aplica lui Chardin ceesce a spus despre 
Poussin. anume că a dat ideei mai mult decât picturei : încă 
msi putin “ar verifica vorba hri Degas despre Gustave Moreau 
„că ar vrea să ne facă să credem că zeli ar purta lanturi de 
ceas“, La Chardin nu găsim. nici bijuterii cari încearcă să ma 


terializeze simboluri, nici simboluri cari încearcă să aureoleze 


CHARDIN 20 


imaginea unei fete de mese sau a unei fructiere. Se fine totdes- 
una la distanță de orice fabulatie mitologică ; această distanță 
nu e dispreţ ci mal curând timiditatea nestiutorului. Se simte 
la el lipsa studiilor la cari a visat ca si Jude de Thomas Hardy, 
care vedea în negura înserării luminile din Christminister, 
acel ora$ unde spiritele nu încetează să vegheze pentru a a- 
ete prin geo culmile științei. Bine-infeles că acest dor nu 
uce cu sine frământare ca la Jude ; nelinistea nu apare nici 
odată la Chardin, la nici una din cotiturile operei lui, In orice 
caz, regretul de a nu se putea apropia de cărți, a trebuit să 
fie foarte puternic. Si pentrucă avem puțină încredere în copiii 
noștri şi mai multe aspirații pentru ei decât pentru noi înşine 
și pentrucă nici-odată nu ni se pare că-i înconjurăm cu destulă 
grije, pictorul a transpus asupra fiului lui viziunea acestul pa- 
radis pierdut. Cele mai mari genii păstrează din fericire pen- 
tru alții si nu pentru ei, prejudecăţi surprinzătoare, şi Chardin 
a visat să facă din fiul său un „Pictor de subiecte istorice“ fu 
care se inneacă în chip misterios într'un canal din Veneţia. 


Fericiti ar fi țăranii, dacă ar cun 
, aște prețul b 
mă se Virgiliu. Fericit a fost Chardin, care n'a Gt 
[a rurile sale, ale mâinilor şi ochiului său; l mitele 


științei sale l'au ferit «de orice gând s 
trăin de spi - 
decâteori ochii lui părăseau un borcan de aa de o Lg 
Sèvres, pentru a se întoarce înapoi la pânză. 


.". 


Chardin și-a găsit vocaţia în câteva ore; servi - 
cerut Nicolas Coypel de a picta o puşcă pe siere nb an 
îmbrăcat în vânător se situează pe acelaș plan cu experiența 
mărului lui Newton. In ambele cazuri geniul întrevede într'o 
clipă adevărata lui misiune. Această puşcă nu trebue redată ca 
unul din acele articole pe care preczia tehnică îl reduce la 
starea de schelet şi care se întinde pe paginile de publicitate 
a cataloagelor moderne de armurărie; acel tub de oțel ce se 
reazimă pe o crossă de lemn nu trebue considerat drept un obi- 
ect fără vieaţă. El poseda o greutate în atmosfera, o strălucire 
rea nă, nea înțelege dintr'o dată densitatea lucrurilor 

a seama tă această densitate constitue i - 
crurilor, condiția lor de existență. Acuma el ant 
a ca să creeze din nou și pe cont propriu materia 
M ne G pentru noi, viața de toate zilele, alimente 

această pușcă, simpla adăugire a unui portret, 
Chardin face experiența ochiului sau, ca și Racine care rela- 


30. VIAŢA ROMINEASCĂ = 


tänd un fapt divers tragic, întâmplat la Uzès, face experiența 
lreneziei pasionale și descoperă tragedia. EM de. ai 
Şu i poale reincepe AE GO netedă a unei piese 
mai ingra, acela de a 1eproduce supralaa E fo butoi pita 
mélauvce, Free ue ARR à pe pad ui, si care agt- 
un 1rumos epure avan caii 
se lasă in acea curbă eleganta pe care 
note grabi prn această oprire SDN ONE rs 
grape sea genta eu AC asuteta 8 incl 
äsa Cor, A 
vaz ere idila de à cadavrului. 'Lrebue să rampe ara 
la ijeoaita rânită a arvei asir.ene, careia săgețile imp 
şira spinărei i-au separat partea inferioară a ra cae ze 
pentru a admira aceeaş indemanare de a mod un peer 
care câldura sangelui n'a plecat incă, insă pe care nici o roaga 
nu-l mai susț.ne. Uiuma tensiune a esanuiui vieţii inain 
moartea s'o turtească la pământ, i | 
Dupä spusele unui contemporan, pictorul so ages 
ar fi examinat această Pare de rap rele păi preia ureei 
obiect: „bentru a nu mă preocu j i + 
i uit tot ce-am vazut gi chiar maniera in care aces 
baa á ont tratat de alții. 'Trebue să-l pun la o distanţă anu- 
mită incât să nu mai vad detaliile”. 
Şi chiar maniera”: Mai întâi să uiţi ceeace au văzut cei- 
lalți, şi asta nu prin prezumplie, ci fiindcă e inutil să Agron 
aceiaş lucru, fiindcă ştii că nu contează decât ceeace 
tine. Ce sar spune de un om credincios, care ar recita mereu 
rugăciunile liturghiei, şi n'ar oferi niciodată lui Dumnezeu nici 
cea mai mică vorbă izvorită din suflet. Cu excepția atenţiei 
date maeștrilor olandezi, Chardin nu se alimentează din nici o 
sursă; îşi e lui singur izvor, izvor care nu va naște dealtfel nici 
un fluviu, Apa pe care a făcut-o să țâşnească, se va scurge toată 
cu el. El nu-şi pune prea multe probleme; dar acele pe care şi 
le pune, are ambiția să le rezolve prin cercetări proprii, şi ur- 
månd jaloanele cele mai simple. Apoi eliminarea detaliilor. 
Voltaire proclama această necesitate pentru lucrările istorice. 
Necesitatea încă mai severă pentru pictor; altfel va cădea în 
detailismul lui Meissonnier, și va reproduce, după cum 
ii spunea lui Detaille „o lume văzută prin binociu,”, Detabul 
aparține vieţii trecătoare; el nu este inerent ființei şi trebue 
să dispară. La ce serveşte să putem număra firele unui epolet, 
dacă abundența lor ne împiedecă să ne dăm seama din ce fel 
de mătase e ţesut acest ornament. Ce rezultat am obţinut dacă 
putem număra fulgii unei pene de pasăre, si dacă această pană, 
lipsită de orice strălucire seamănă cu o plansä dintr'un tratat 


citannin 31 


de vânătoare. Nu e atât de important să faci bilanțul erburilor 
cari acoperă un câmp ci rămane de determ nat locul ce acest 
câmp ocupa sub soare. In faţa epurelui mort, Chardin nu se 
preocupa de a fixa pe pânză fiecare păr la rând, ci va realiza 
insăș: munca blănarului, atât de bine, încât mâna noastră va 
fi tentată să se cufunde in pânză pentru a simți moliciunea ca- 
tifelată a blănii. Astfel Chardin completează operaţia filozo- 
lului. Intr'un fragment recent din „Journal metaphysique“, Ga- 
brie] Marcel stabilește cu multă precizie raporturile între în- 
treg şi părți: „Catedrala din Chartres, de ex. nu poate fi consi- 
derată ca o sumă a tuturor priveliștilor ce oferă, a aspectelor 
ce prezinta, sau a detaliilor observabila, E transcendenta aces-. 
tor lucruri, fără să fie usor de determinat ce trebue să se inte- 
leagă pozitiv prin această transcendentä". Se pare ca pictura 
lui Chardin este una din realizările care se apropie cel mai 
mult de această transcendenţă. . 


Fiu de stoler de biliarde care lustruia pentru plăcerea re- 
gelui acele frumoase mobile cu cari majestatea sa, îşi măsura 
indemânarea, Chardin era născut „Om iscusit“; pentru el, de- 
getele, ca nişte agile și subtiie detectoare, corigează sau desvoltă 
experiența ochiului și lecţiile inteligenței. Toate simțurile hå, 
toţi muşchii participă la demersurile spiritului. Nu e ca acele 
fiinţe foarte rafinate desigur, dar ale căror mâini, atârnând 
inerte ca niște liane, nu aduc nici un concurs pentru aprofun- 
darea cunoașterii lumii. 

„Astfel Chardin intră în pictură sub semnul silintei. In 
lipsa propriei lui asemănări fizice, el reproduce cel putin se- 
riozitatea și gravitatea ce le simte în el, în trăsăturile acelui tâ- 
năr desenator ocupat cu copierea formelor unui Hermes. Pe 
fața lui se citeşte distincţie, si înțelepciune ca dealtminteri 
aceea a celuilalt tânăr care și-a infofolit mâna stângă într'un 
manşon și care se apleacă cu solicitudine asupra lucrului tova; 
tășului său. In această sală goală, pe care însă un brasero în 
i reuşeşte să-l incâlzească, oarecum tot i - 
he muncă răbdătoare, > hits 
domeniul picturei există mai multe încă = - 
tru violenti, ca de ex. Caravage sau Viami pa pen 
efecte, şi ale căror lumini prea livide sau nori prea groși står 
şesc prin a face din suflet ceva destul de opac; altele pentru 
marii seniori ca Rubens, care etalează minunat culoarea, păs- 
trând totdeauna distanțele, si la nevoe trecând prin interme- 
diul mâinii unui elev. Infine pictura îşi are și inteleptii ei, un 


Champaigne, un Chardin, un Corot; pentru ei arta inseamnă 


32 VIAȚA ROMINEASCĂ 


conștiință și scrupule; ei pătrund într'o lume pe care o desco- 
peră e In acest caz pictorul în sine contează puțin, 
iar obiectul picturei foarte mult; spre deosebire de aceeia cari 
vor să-şi exprime tumultul interior, şi pentru cari subiectul e 
un simplu punct de fixafie. 

Pictura pentru Chardin, se prezintă deci ca o meserie, o 
meserie frumoasă; dealtfel când va fi ales la Academie, specia- 


litatea lui Chardin va fi menţionată cu grijă: „pictor de flori. 
fructe, şi capete de expresie“ ca şi când artistul pentru grădina 
sa, ar fi primit la împărțeală, un colț bine delimitat din univers. 


LA 
2 * 


Acest lucrător neobosit a fost un om blând; ni-l repre- 
zentăm greu, având acel caracter urit, sau acel ton morocänos 
pe care-l afectează așa de des acci ce fin o pensulä în mână. 
Prima sa nevastă, Marguerite Saintard, nu prea sănătoasă, ne 
apare ca un obiect domestic delicat, care-şi plimbă cu ea veș- 
mintele sale albe. De aitiel, tot ce înconjoară acest înger al 
casei, este alb, atunci când prepară „alimentele convalescenţei“. 
Fața de masă, şervetul, oala, pâinea, farfurioara cu oul şi 
ouarul, tot albul acesta se armonizează cu vieata chinuită a 
bietei bolnave; dar fața de masă și hainele trebue să prezinte 
o scoarță destul de aspră, pentru ca să permită cu o așa de fru 

materie, să se facă pictură bună. Tânăra femee, care in 
timp ce aprinde o lumânare, ţine în braţe coada cratiței (altă 
ocazie de a face să strălucească o pată albă) este in imaginea 
ochilor soțului ei, friguroasă şi hipersensibilă la schimbările de 
lumină. Nimic din acest ansamblu nu aminteşte prodigioasa 
„rață“ a lui Oudry, unde toate alburile îşi dau întâlnire, cu o 
extraordinară virtuozitate; dela penele păsării, până la oala 
cu smântână şi sfeshicul de argint. Aci nici o voință de a în- 
vinge cele mai subtile greutăți, ci dorinţa de a încarna bună- 
tatea ziln.că într'o viziune atât de reală a soţiei gratioase cu 
trup subțire şi foarte drept, căruia grosimea stofelor ce-l aco 
peră nu parvin totuși să-i disimuleze fragilitatea. 
~ eg * 
Inchis în casa sa din strada Princesse, Chardin nu percepe 
decât imobilitatea lucrurilor; nici nu-l interesează raza de soare 
care face să danseze grăunțele de praf suspendate în aer, ca © 
probă a căderii lente a atomilor afirmată de Lucrețiu. Când se 


plimbă pe stradă el nu se pasionează pentru mişcările trecăto- 


rilor; pe el nu-l preocupă, ca pe nervosul Watteau să surprindă | 


ceeace Michelet numeşte atât de bine „un mister unic de graţie 
şi mişcare: cum merge Francezul”. Dacă reprezintă un fotoliu 


montat pe roți, aceasta pare imobil iar cel ce-l trage are mai - | 


‘1 


CHARDIN 33 


de grabă aerul să aștepte la colț d i j 

pa e stradă venirea clientului. 

cap ru o zi se avântă până la țară, el va îndrăzni şi mai ea 

vor [i imobilizate de alioa où le x dacă pipon prepelite, ele 

Elri pe Cati ochiul îi 27 rupt aripile. Singurele miş- 
plăcere, şi at im 

pecabi}, sunt reflexele unei unelte supt celeilalte, k pand los 


cat 
ă pe un trepied, fântâna domină Băleata cu apă, polonicul 


„Pictura : 
tr'o zi Ch paira o insulă a cărei țărmuri le-am atins“ a sp 


opera necunoscută“ Balzac 


mal - 
povestește drama pictorului Frenhofer, care inebunit de 


ta consistă t e Prin a-și arde pânzel 
cem, în a ot atât în a nu mi eg 
e supra estima, Nom van mălnilor noastre, ca și în a mu 


dă într' 
a chida omul intr'un cerc fă i 
eri propună slăbiciunei noastre a ire; 
rer à celeste. Trebue să ştim să 3 Er pe pas sed 
Pre noastre; import numai să raportăm ceea poseda à 
ricärei inspirați, Așa făcu „bătrânul Chardin şi Fee 


VIAȚA ROMINEASCĂ 
34 j 


atunci când e clavecinist exp 


iului lor şi a origineior acestui > € 
lată A ie bare agreabilă aceea a“unor ren cat 
n'am putea repeta îndeajuns observația lui La E ruyere, lera 
fect aplicabilă lui Chardin al nostru, atât de preocupa Rens 
rajul compozitiilor sale: „Modestia este față de merit berar 
sunt umbrele față de figurile unui tablou; îi dau forța și À 


= 
Li * 


j la- 
Nu un mare creeator de forme ca Michel-Angelo sau De 
croix, dar mai modest și mat minunat poate, un creator de cf 
terie, Materia n'a existat ea oare înaintea formei? Chardin y 
un mestesugar care frământă şi recreează materia. Prefera le 
altfel materia lucrată, transformată prin ingeniozitatea PRP 
torului, smaltul, gresia, pielea tăbăcită depe o cutie, o stic 


bine suflată, Il atrage mai putin materia brută, pământ, stânci, . 


ape. Niciun peisagiu la Chaardin; nici n'ar îndrăzni să se 
Cortina în Fata ie spectacole ale naturii, și aceasta îi 
apare sub formă de salate, de praz sau de fructe. Nu se uită 
bine la produsele solului decât dacă sunt transportate în ori- 
zontul limitat al atelierului, în fundul unei strädute pariziene; 
şi atunci obscuritatea odăii e luminată de ceeace gospodina 
scoate din coş. Il atrag mai cu seamă legumele bine spălate, 
preparate şi prezentate cu cochetărie. Trebue să fie simțită și 
mâna omului care le-a curățit de tärâna care le hrănise. Pic- 
tura lui Chardin devine un imn de recunoștință, discret der 
plin de avânt, către Domnul, care împarte hrana omului: „Dă- 
ne nouă pâinea noastră cea de toate zilele“, Această rugăminte 
pictorul o reface în fiecare zi, arătându-ne umilele pregătiri 
ale mesei: o adevărată sanctificare a bucătăriei și investirea 
acestei importante füunstiuni cu toată noblețea care-i aparține: 
Astfel îngerii lui Murillo, în „Miracolul lui Sf. Diego“ vin să 
ajute bunului călugăr, pisând gräuntele în piulifä, 

farfuriile pe masă, aducând apă în vase mari, si atâtänd focul 
în cuptoare. Trebue să aducem omagiu acestei mâini care prê- 
pară în fiecare zi bucatele destinate a deveni substanța din 
corpul nostru; acestor peşti frumoşi pe care solzii îi îmbracă 
in cel mai strălutitor vestmânt, aceşti frumoși gogolosi dê 


pâine cu tonuri aurite, pe care servitoarea îi depune pe bufet, 


enano 35 


acestui frumos vin roșu pe care o sticlă fină îl păstrează ca pe 


un fir de sânge viguros care tocmai țâşnește; acestui cuțit cu 
mâner de corn lucios care va tăia fructele şi carnea. 


Inainte de a institui masa de împărtășanie din propriul lui 


El multiplică pâinile şi peştii, şi pentru a fi mai recu- 
noscut de at săi după înviere. El mănâncă un pt gl masa 
lor. Nici o altă probă nu putea fi mai convingătoare pentru a 
arăta că trupul său și-a reluat toate funcțiile vitale, . 

3 tak 


t + ' 


Ca ambasador la Bruxelles, Paul Claudel a fost 
să facă un voiaj în Olanda; din v SE at gar 
el s'a întors cu amintirile or TE n era zar 


| libru", obi 
despre care s'ar spune că-s ea să cadă. Si mai departe ada- 
asi morală din planul i 
aani înșirare de martori semi-aerieni, pee ns Rev Min 
tä dau sens tuturor acestor năruiri materiale. Natura moartă 


sat în prada de gata să se desfacä, este ceva Iž- 


Cu Chardin urmăm aproape acel 
a aş drum, Să 
ba tronează în mijlocul fructelor; să Fute de = 
am 
oiam À caz gran noastră, această minunată brumă care 


es i i 
io nue nee op care îmbăiază frumoasa piele de 


SE în jure e mai ales la construcția care se 


Decât să coborim drumul mai bine-] 
trecem dela eternitate la durată, am f Aer tre 


ER dela Sărată Are La început ne cufundäm în viață 
cum ne-o arată în fină one sue Faber re 


servet t E ; 
faat E. sade gent și care-și desfăşoară cutele nestân- 


36 VIAȚA ROMINEASCĂ 


minate. Pe măsură ce ne ducem spre fundul tabloului, întâl-" 
nim borcane, farfurii, o supieră, toate acestea bine aşezate, ca 
un simbol de soliditate şi echilibru. Dealtfel o tendință na- 
turală a artistului plasează în fundul compoziției aceea ce- 
atârnă mai greu şi pe primul plan tot ceeace-i cade în mână 
in ultima clipă, un lucru mai uşor de apucat, o ceașcă, un ct- 
tit, un fruct tăiat. Astfel paracliserul presăra cu flori aruncate 
treptele altarului a cărui ordine se înalță odată cu cande- 


labrele. 

Naturile moarte nu ne introduc numai în succesiunea tim- 
pului- şi a eternității; ne fac să pătrundem chiar în sufletul 
omului; ne fac să descoperim, prin însăși așezarea elementelor, 
ceeace în noi, e mai intim şi mal esențial. Detectivii din ro- 
manele polițiste reconstitue acțiunile “personagiilor prin exa- 
menul obiectelor atinse, deplasate, sau svârlite; cum e vorba 
deobicei de a acțiune criminală, deci excepțională, aceste in- 
dicii exterioare sunt şi ele din fericire pentru anchetatori, ex- 
ceptionale. Proklema consistă în a afla ce hrană a absorbit 


pe această masă această tavă si nu acest ceainic. 
Prin analiza aceloras obiecte, pictorul ne face să pătrun- 
dem mai adânc linia permanentă a sufletului omenesc. Aceste 


și sentimentele. O frunte poate ascunde ce gândește, ochii pot 
masca ce simt, din contră aceste instrumente sau bucăţi de 
vânat reunite, desvălue toată viaţa noastră interioară; lasă să 
iasă ca într'o eflorescenţă, tot ceeace le-am încredințat, şi pàs- 
trează ordinea ce le-am fixat. Aceste obiecte împărtăşesc oare- 
cum soartă noastră; sunt binecuvântate şi blestemate casi noi. 

Să privim această legătură de praz de lângă ceaun, a că- 
rei dezordine şi scämosire a rădăcinilor, reprezintă dezorga- 
nizarea pe care vieafa de toate zilele o aduce intentiilor noas- 
tre celor mai studiate. O ingrämädire de butelii si flori reuşeşte 
să descrie însuşi mersul gândirii noastre; acest untdelemn gras 
si greu care umple borcanul, simbolizează temeliile minţii noa- 
stre, şi contribue a-l echilibra. Sentimentul acea de netă se- 
paratie a fiintelor, de acea absolută _necomunicabilitate, pe 
care Georges de la Tour a exprimat-o atât de bine în „Tri- 
cheur", Baugin. Oudry, şi după ei Chardin, o extind asupra 
lucrurilor: avem aci ex un fel de constantă bine definită a sti- 
lului francez. Intr'o natură moartă de Oudry, o spadă subțire, 
elegant împodobită, pare a se feri mândră de vecinătatea cu o 
violă, care în colțul ei, ia alura putin dispretuitoare a unei no- 
bile doamne cu forme pline, 

Prin faptul de a fi mai amestecate, lulelele şi cupele lui 


+ ©] 


€HARDIN | 37 


reapare Luvru, nu înseamnă că rămân mai puţin dis- 
esa per contact afară ‘poate de reciprocitatea reflexelor 
ae A re lungi şi porțelan, sticlăria fină pe care o strân 
ken rumaosul sipet de piele roşie cu incheutori bine he 
me pri Zaharnifa împodobită cu delicate flori roșii sau 
A is, bomboniera, paharul de cositor. ȘI, deoparte 
pa ar cu pre ‘i revarsă spuma sa lăptoasă, spuma aceea 
care are darul să insufleteascä intrea < iți i 
să-i dea viaţă, gi D EL 


x 
L > 


marele artist. Chardin anunţă şi i estig. 
Chan şi întrece chiar investigäri 
să pe inerea Se ee ant se = Borior, autin 
ci a-i silinta pentru ca florile și tructele ok oi ps og 
a încă vie in minte anecdota povestită de Reynaldo 
n, în care Proust miroase îndelungat un trandafir, Same 


delul; şi răbdarea lui mai 
; dura i i j 
ges ochiul său continua PE pre rl ur prés mu 
ro sages mes Fructul se strică, corpul animalului put 
Dome pentu intrării în eternitate, Astfel Chardin i 
„are Te we creației în plină glorie, roadele ământului 
À À e ~ reptul la eternitate.. Dar cu oda ei 
x ți, Dumnezeu însărcinează pe artişti. TNT 
sau re Rares. vioiciune în fixarea unei senzaţii, ca de e 
marchiază bruse i piersică pasajul, dela 


verde i i 
le od roz, si aceeaş încetineală ca 


miar pe numeroase pagini, fi 
spinişor inflorit, sau de n Chardin rig om ag 
centrează atât de bine, er capi tern yo be rt 


gloriile expoziției din 1937. Acele Rs RE ne di 
cu 


piele satina 
tă, așezate unele peste altele, în timp ce reflexele 


VIAȚA ROMINEASCĂ 
38 


foilor verzi ce le înconjoară, le scaldă într'o ujonc pete 
are că, pentru a se menţine şi a se înnoi, viața agăța poe 
de acești vapori umezi şi aducători de fecunditate. marin i 
tablou ne prezintă toate gamele solid.tăţii si a vapo an 
Pe de o parte, soliditatea din ce în ce mai încercată cu pi e 
cireșelor, grosimea învelişului prunelor, pentru a Re 
ritatea cojilor de nucă; pe de altă parte, uşurătatea e 


dită prin acele sclipiri cari trec dela coşul cu prune la ciresele - 


trans inele şi la coacăze strălucitoare ca perlele. 
cari hp ao îi fata umilelor sale modele ne caps 
teste ceeace un biograf a lui Henry Matisse ne pers a. Se 
curând „şi anume că pictorul n'a putut niciodată să m Arie 
fructele şi alimentele pictate de el, având un sentimen 
cri ve ce grad de subtilitate ajunsese Chardin în „Attributs 
des arts”, când exprima mișcarea, agitația minţii caza 
prezentând pe masa de lucru, acele foi de desen rulate negli 
jent, acele schițe volante, acel porte-crayon, mișcare si se 
a minţii care duc la stabilitatea cărților frumos legate. În: 
mijloc, obrazul liniștit al bătrânului Mercur, mulat dup că 
tul lui Pigal, marchează împlinirea, concluzia efortului noa 
tor, după ce a ajuns la repaos, după ré stabilit epura care 
i itiv întreaga sa concepție. PR 
ger e aN ea ss 4 sentimentele noastre cele mai in- 
time; ii ajunge să unească instrumente musicale pentru a 
forma toate melodiile şi compune toate simfoniile. Construeş 


i i câteva foi răs- 
iv de elegie; e ca sufletul-unui cântec vechi, i 
sete de sa îşi etalează în primul plan cutele gran 
ca pentru a pune în mijlocul atător acorduri o notă m 


ansambluri sonore. Aci nevoile muzicei militare 
NE o tobă mare, o trompetă, flageolete, cărți, pataas 
toată puterea şi ia marilor instrumente, alămuri s ou 
izbucnesc; gurile instrumentelor de suflat se îndreap Re 
noi ca nişte tunuri amenințătoare. Iar noi avem imp “sie 
ne răsună în urechi, cimbale care totuşi se odihnesc. 


CHARDIN 39 


chestre pusă să exercite concertele cele mai diverse, dela sere- 
nade şi sonate până la simfoniile cele mai largi. Şi aici alămu- 
rile şi bașii sunt cuplati, dar fin un loc mai puţin covärgitor 
decât in muzica militară; mai ales vioara cu arcusul aşezat 
deacurmezişul sufletului säu, ca pentru a despărți și ciarica 
mai bine sunetele, aduce nota de inteligență si de analisă nece- 
sară desvoitării unei compoziții mari. Si totdeauna în prim 
plan, câteva foi mototolite, şi jocul sinuos al unei panglici 
pentru a adăuga un element de dezagregare, ca pentru a a- 
minti că toate aceste instrumente nu sunt destinate să stea pe 
veci aglomerate unele într-altele, dar că dezordinea panglicei 
și a partiturei reprezintă mersul sinuos al melodiei, mers care 
mai bine decât orice cadran de ceas ne arată desfășurarea 
timpului, 

Este intr'adevär o grijă a lui Chardin de a scăpa obiectele 
ce le adună de obsesia eternității în care le-ar cufunda o imo- 
bilitate prea mare. Trebue să facă să se miște un colț din ta- 
bloul lui; si dacă paginile deschise ale unui caet de note sau 
spuma unui pahar de bere nu-l deajuns merge mai departe şi 
turbură brusc o stabilitate prea absolută prin apariția neaș- 
teptată a unei ființe vii, Ici o pisică, cu acea agilitate capabilă 
de orice salt, se pregătește să provoace o răsturnare durabilă 
în carnea peştelui care se întinde ca o massă de şerbet roz, 
Intro natură moartă dela Luvru, se găseşte realizată cea mai 
mare distanță între lumea fixă şi cea mișcătoare, Pe o poliţă, 
se întinde o somptuoasă cascadă de alimente care se centrează 
în jurul unei piramide de piersici, pere şi mere, si o farfurie 
cu stridii deschise alături. Cocotat pe o amforă, unde o pânză 
de masă trece prin mâner ca o apă spumegândă, un papagal 
se apleacă cu mirare asupra acelor suculente; iar dedesubt, 
lângă o legătură de napi, abandonată pe coşul cu sticle, un 
câine de vânătoare, miscându-și coada stufoăsă, își îndreaptă 
cu lăcomie botul spre această grămadă, în care totuşi nu este 
carne. Ca si cum aceste două animale care dialogheazä la fie- 
care extremitate a acestei zone de imutabilitate, ar voi prin 
lătratul sau turuitul lor să deștepte obiectele din somn. 

De aici gustul lui Chardin pentru copii, aceste ființe pline 
de nervozitate și surpriză cari cu jocurile lor și mai ales cu 
tobitele lor, vin să întrerupă calmul prea fntepenit si liniștea 
prea vidă. Pentru a se supune aceluiași motiv, pentru a se dis- 
tra și a eși din contemplatie, din concentrarea acea istovitoare 
în fața unui vas sau a unui epure, pictorul îşi permite oarecari 
amuzamente. Ne arată de pildă o maimuţă îmbrăcată ceremo- 
nios care pietează şi ea la rândul ei, o compoziție curioasă de 


40 VIAŢA ROMINEASCĂ 


natură moartă cu o mică statuetă de copil urcată pe pahare. 
Numai marile virtuți nu vor să se încreadă prea mult în ele, 
numai marile temperamente de artişti ştiu să-și râdă de ele 
insile. 


Li 
LJ = 


S'a putut spune despre anumite pagini din marile romane 
de Tolstoi, că dacä viața ar putea vorbi, sar exprima exact 
așa. Noi spunem că, viața dacă s'ar putea picta pe ea însăşi, 
ne-ar da exactul echivalent al unora din tablourile lui Char- 
din. Chardin reuşeşte ca nimeni altul, să prindă cursul micilor 
noastre acțiuni zilnice, în neincetata lor desfăşurare, Astfel, 
acea pânză unde o tânără femee îmbrăcată intro rochie al- 
bastră cu dungi verzi, tivite cu roșu, fine in mână o scrisoare 
şi un băț de ceară, In picioare, în dosul mesei, un lacheu în 
haină albastră aprinde o lumânare în timp ce câinele se ghe- 
mueste la genunchii stăpânei lui. S'a pretins că era vorba de 
singurul tablou galant a lui Chardin si că scrisoarea pe care 


tânăra femee se grăbeşte s'o închidă, ar fi un bilet de amor; 
trebue să recunoaştem că în cazul ăsta galanteria e foarte au- 
steră, şi că ne transportă departe de subiectele lui Fragonard. 
Dar mai sunt si alte diferențe; la Fragonard, „tânăra femee 
surprinsă în citirea scrisorii amantului ei, se întoarce brusc 
spre vizitatorul care intră; se întoarce către vizitator dar și 
către noi, şi e foarte conștientă de farmecul pe care-l răspân- 
deşte şi care, e sigură, ne va seduce, Personagiile, c'o fi doamnă 
sau un servitor, dau dovada de acea indiferență care se răs- 
pândeste pe obrazul tuturor acelora absorbiți de ce fac, Scena 
nu corespunde unei opriri a timpului, unui eveniment care să 
să ia un caracter excepțional. Nu, o acțiune se petrece aici ca 
oricare alta, o acțiune care nu oferă nimic special, se simte că 
au precedat-o si o vor urma multe altele. Viața nu suferă deci 
întrerupere, nici în timp, si oarecum nici în spațiu, această 
acțiune, după cum nu e extrasă din mersul horologiului, nici 
nu se separă de cadrul în core se împlineşte La fel cum cer 
toate momentele care au precedat-o și cari o vor urma, ea re- 
clamă toată ambianța în care a avut loc. Chardin îl vestește 
pe marele Vuillard, care excelează în situarea personagiilor 
în mediul lor, și în găsirea echilibrului între persoană şi at- 
mosfera care o înconjoară. Cadrul capătă un prestigiu special 
pin prezența omului; iar omul nu pierde nimic din grandoa- 
rea sa, participând la această viață secretă în care e cufundat. 
Niciun moment e lui Chardin nu te lasă să bă- 
nuești că ar putea fi observate; prinse în întimitate, ele nu 
dau impresia că privesc pictorul, e eee nu se 
ocupă de noi, nu ne deșteaptă curiozita ă 

aceasta o eminentă demnitate. Ca anumite opere din înnaltele 


CHARDIN 41 


regiuni ale muzicei, cari nu caută să ne atragă spre ele. In 
„Sesinette”, a doua soție a artistului bine înfășurată într'o 
largă rochie înflorată, s'a oprit o clipă de a țese lucrul întins 
pe gherghef, pentru a se odihni putin; ființa ei e împărțită în- 
Le urechile pe cari le imprsionează sunetul cam pitigäiat al 
cutiei de muzică depe genunchi, și intre ochii pe care-i preo- 
cupă jocurile canarului din colivie. Această femee se simte ab- 
solut singură, sentiment care antrenează lipsa oricărei poze, 
care nu provoacă i i 
pra à had totuşi cel mai mic abandon sau negli- 
_ Şi copilul sugaciu, micul Godefroy, fiul bijutierului, ve- 
cinul său, a aruncat pe careul strâns al mesei, într'o uitare 
completă a tuturor lucrurilor, mica jucărie de sidef; imagine 
a bucuriei care cere o singurătate absolută, a cărei 
grije e tocmai ca nu cumva un nepoftit să vină să-i ia' o cât 
de mică parte din posesia şi plăcerea lui, Toată ființa acestui 
tânăr e întoarsă acum cu pasiune și conștiință către un Joe 
de câteva clipe; dar odată ce se poate abandona astfel unei 
mici bucurii secrete, nu posedă el oare un suflet, senin si 
dulce, capabil de a parveni şi el la contemplarea unei hami 
mai ridicate şi mai misterioase ? „L'enfant au toton” se ală- 
tură sfinților si regilor de Jean Fouquet si de Nicolas Froment, 
cu totul absorb iți de viziunea vieții lor viitoare, și care n'ar 
putea, nici pentru o clip, să-și întoarcă figura de piatră dela 


bele pictorului raportate de Diderot. Chardin întrebând pe 
oare cu culori?“ Celălalt sa 


ROMINEASCA 
42 VIATA 


: „Dar cu ce?" — „Cu ce?“ răspunde Chardin „Cu sen- 
ri da Cu sentimentul cel mai robust și cel mai tandru, 
vor fi pictate toate micile crâmpee din viața zilnică, In er 
„Toilette du matin“ o tânără mamă, ajustează boneta 
care se duce la școală ; alburi minunate îşi răspund, dela fața 

e masă depe noptieră, 
aug re ger Mau intregei pânze și tuturor tesäturilor o 
aureolă de inocentä, scăldând întreaga această scenă, într'o 
profundă nobletä interioară. Nobletä sporită prin totala indi- 
ferentä a femeilor şi copiilor faţă de spectator ; această „Mere 
laborieuse“ care o învaţă pe fiică-sa un punct de canava, nare 
alt gând decăt rezolvarea acestei dificultăţi ; ai impresia că 
dacă le-ai vorbi, le-ai deranja. 

Văzând. atâtea ample rochii, cari unele peste altele ca 
petalele unui boboc de trandafir, transformă spălătoreasa, cis- 
märeasa, curätätoreasa, în päpusi active, la care Sere måi- 

j azil mai arată că sunt femei, ne spunem c impins 
e A sa umilitate, Chardin, fiind vorba de creeafie, sa 
dat deoparte în fața aceleia a lui Dumnezeu Însuși, creeatia 
de trup si carne. Nu cunoaștem la acest pictor nici un nud 
fie de bărbat sau de femee ; și aceasta nu se explică printr'un 
sentiment de ruşinare, dar prin unul de neputinţă în fața unui 
atât de mare si de miscätor subiect. Acest corp omenesc pe 
care nu îndrăzneşte să-l reproducă, îl acoperă de _vestminte 
si dă acestor rm o frumusete de materie deosebit de pre- 
tioasä. Toate aceste femei, stăpâne sau servitoare, sunt înfă- 
şurate ca Olandezele în fuste largi, ceeace le permite să-şi 
arate bine netezimea sortului. Rochia purtată de rândăşoaică, 
dintr'o pânză groasă, are aspectul catifelat și cärnos de crin, 
care ne satisface deopotrivă pipăitul si vederea ; pictorul ne 
dă impresia că a compus această rochie ca o schiță de sculp- 
tură, ca şi cum ar fi atins cu degetele acea țesătură groasă 
si proaspătă. Această mică figură care-și spală tigaia deasupra 
unei putine, atinge soliditatea şi măreția lucrurilor seculare. 
De altfel, cu toată grămada de haine, ghicim une-ori un corp 
suplu cu atitudini pline de graţie și distincție, ca acelea ale 
„Pourvoyeuse-i“, a acelei femei care aduce mâncarea bărba- 
tuhii, şi a cărei forme se ascund în dosul unui şort de culoa- 
rea prunei violete. Robusta frumuseţe a acestor corpuri are 
alt scop decât a fi contemplată. Corpurile acestea sunt cons- 
truite pentru a îndeplini toate muncile necesare bunului mers 
al vieții zilnice. Dacă partea Mariei e rezervată, nici cea a 
Martei nu e mai prejos. 


+. + 


„Benedicite“, „Gouvernante", „Bonne education”, „Mere 
laborieuse", tot atâtea omagii aduse virtuții. Nimic care să 


CHARDIN 4 3 


amintească intențiile pedagogului, mai puțin incă admones- 
tările lirice dragi preceptorului lui Emil. Pentru Chardin, 
virtutea se confundă putin cu tăcerea, iar reproducerea ei se 
apropie de pictura naturilor moarte. Din cutele rochiilor, din 
broboade, din dantele, din obraji rotunzi se degajă un parfum 
de bländete şi calm, ca dintr'un miez de pâine sau din aceste 
fructe care par că trăesc aceeaşi viață mută. Virtutea e înainte 
de toate ceeac tace. lată poate, o cauză a lipsei de interes ce 
obţine virtutea în teatru; teatrul înseamnă mişcare şi acțiune, 
şi teatrul fie chiar a lui Maeterlinck, nu se poate mulțumi să 
inregistreze o suită de tăceri, Aceste tăceri, pot fi, pe de altă 
parte prinse şi fixate de pictură cu ușurință, Virtutea contem- 
plează, iar când acționează ea refuză să facă cel mai mic zgo- 
mot, Aceste tăceri în timpul cărora toată meditaţia sufletului 
se concentrează și se linişteşte. Chardin ne duce departe de 
Greuze, acest slab pictor a falsei virtuţi la care nici o pânză 
nu rămâne tăcută. Declamatii zgomotoase o umple si o pla- 
sează pe planul teatrului; de unde admirația lui Diderot. 
Dacă din întâmplare pâaza lui Greuze tace, e pentru a läsa 
să se audă dorințele secrete ale unei ruşinări înșelătoare, si 
a unei inocente mincinoase. Es -zi i 
De ia à die te vasă-zică o legătură strânsă 
Din contra, tragicul reușește mai greu în pictură; chiar 
„Medeea“ sau „Masacrele din Chio" de Delacroix, provoacă 
vena > ara Arai eg 0 urmare Care nu vine, şi 
; e ou sea putin cu un decupaj în i 
multe episoade. Dacă pictorul vrea neapărat să are 2 es tré 


gicul, ar putea recurge în mod mai fericit la o schiță: 
mic tablou din muzeul dela Lyon, unde acelaş Dalai, ca a 
prezintă pe episcopul de Liege asasinat în timpul unui ban- 
chet. Această scenă, unde o mulțime de personagii se gru- 
peazä intr'un format restrâns si unde străfulgeră pana roşie 
i Do räsboinie, rămâne mai nedefinită, are mai multe posi- 

ti; astfel surprinsă în nașterea si tumultul ei, acțiunea 
se îngreuiază de tot felul de ramificații în timp şi spaţiu. 

+ 


* * 


pună acelora pe care are 
artelor căutat de unii 
său culorilor, 
astfel cum o 


VIAȚA ROMINEASCĂ 
44 


mentelor mai slabe cari nu pătrund destul de adânc mt pn 
riorul unei singure discipline, Ochelarii, a căror oc er) so 
talică faptează reflexele fugare, ajută la acuitatea privirii, iar 
abat-jourul de un albastru translucid, ridicat ca ae ei er 
coif, protejează ochii de o lumină prea tare, za are 

brele. Ca bătrânul Rembrandt, bătrânul Chardin se întreabă 


i i tă 
sunt; dar îndărătul acestei asprimi, care nu cau 
docht să apere autonomia unui tempe rament, se rer 
nani prea Are ré sat lu mătase a nuanțe albe 
rămâne ace! 
o or. pini Es ira gamele turbanului și întăşură gra- 
tios gâtul artistului ? In fine bătrânul pictor care nu mai Le 
destul de sigur de penelul său, a avut curajul să-şi schim 


i ile; ceea ce-i va permite la sfârşitul carierii, să re- 
roti ar H săi preceptele : „Domnilor, dulceaţă, mai muită 
dulceaţă” 


+ * 
s 


. Chardin, pictor al materiei, gi al unei materii care atârnă 
greutate, care ne susține d 
pr a lui Flaubert, care ne trage în jos si ne apasă, când, 


Bovary. Bietul călugăr de Croisset, de frica greutății, ajunge 


} ână în gât şi 

i. Le vârsta la care Fiaubert se cufunds până 4 
img în ce mai adânc în materialitatea acestei lumi, Chardin 
fără să piardă întru nimic garanția de soliditate, introduce 


des o idee de complicaa cure me iveste aici prin excepție, întrun element 


lucrurilor 

cunoaștem via ființelor cari triesc în ambianța lor, ei fiimdeă le folosește 
A uitarea eoor săi, măsura cere după cum știm, nu tinde: mieiodară 
ai mări 


CHARDIN | 45 


în tristele zile de bătrâneţe, grație intrebuinfärii pastelului, 
acel element de dulceaţă. care transformă totul. Și această 
dulceaţă pe care o recomandă discipolilor şi o răspândește pe 
fața celei de-a doua soții a lui, a acelei Marguerite Pouget, cu 
care atinge de altfel, fără nici un infident prea grav, bäträ- 
nețea ; ca şi Baucis. Fraţii Goncourt au evocat mi- 
nunat în faţa acestui portret „obrajii asemănători unui fruct 
peste care a trecut iarna”; și totuși, chiar aici, pastelul ate- 
nuează ridurile pe care anii, chiar fericiţi, le-ar fi putut aduce. 
La fel on şi soțul, soția are capul “acoperit cu o bonetă, ca şi 
cum ar vrea să nu audă nici un fel de zgomot, fiind absorbită 
cu totul de contemplarea unei naturi moarte de Jean-Simeon ; 
își spune probabil că tingirile de aramă sunt cu atât mai fru- 


moase când sunt pictate, căci nici un abur nu le mai poate 
lua strălucirea, 


JEAN MOUTON 


Traduceri din Charles Baudelaire 


O MARTIRA 


Desen de un maestru necunoscut 


Printre flacoane, stofe cu horbote-argintate 
i mobile voluptuoase, 
prie statui, tablouri şi rochii parfumate 
Zwirlite'n falduri somptuoase, 


Intr'o odaie culdă, ca într'o seră, unde 
Vüzduhu- neprielnic gi fatal 

Sin racla lor de sticlă buchete muribunde 
Imprästie suspinul lor final, 


Zace-un cadavru decapitat din care curge 
Ca un guvoi pe pernele'mbibate 

Un singe viu şi roșu pe care pinza-l suge 
Cu setea unei pajiște uscate, 


Ca palele vedenii care se nasc din umbră 
Inläntuind privirile zglobii, 

Lăsat deoparte, capul, trudit de coama-i sumbră 
Şi de bogatele-i bijuterii. 


Ca un bujor pe masa de noapte s'odihneşte. 
Si o privire de gândiri golită 3 

Din ochii cu pupile holbate'n gol fignegte 
Ca zorii albă și nelămurită. 


Gol, trunchiul îşi întinde pe pat cu nepăsare 
Si-si desfășoar'acum nestingherit 
Fatala frumuseţe și tainica splendoare 
Pe care firea i le-a dăruit. 


Din volumul Flori alese din Les fleurs du Mal, apărut în edi-| 
tura Forum. 


O MARTIRA 47 


Un ciorap roz, cu tivuri de aur, pe picior 
Intins rămine ca o amintire, 

Și jartiera ca un ochi tainic, arzător, 
Arunc'o diamantică primire. 


Singurătatea asta ciudată şi obscură 
Şi un portret înalt și visător 

Cu ochi plini de sfidare ca'ntreaga lui făptură 
Destäinuiese un tenebros amor, 


Nişte petreceri stranii, o poftă vinovată, 
Și infernale săruturi de care 

Se bucura tot raiul de îngeri răi ce'noată 
Printre perdelele fălduitoare; 


Și totuș, privind forma firavă, delicată, 
A umărului cu conturul frint, 

Coapsa cam ascuțită şi talia 'ncordată 
Ca o reptilă gata să-şi ia vint, 


O vezi ce crudă-i încă! — Inima-i răzvrătită 
Și simțurile de urit mugcate 

Deschisu-s'au vreodată spre haita îndirjită 
A poftelor mereu nesăturate ? 


Bărbatul erunt pe care în viață n'ai putut 
Să-l saturi cu întreaga ta iubire 

Și-a implinit pe trupul tău păbdător şi mut 
Dorinţa lui „imensă peste fire ? 


Răspunde, hoit impudic! Si spune, cap cumplit, 
Dacă te-a ridicat cu 'mfrigurare 

De buclele rigide și dacă şi-a lipit 
Pe dinţii reci suprema sărutare! 


— Departe de mulțimea glumeață și impură, 
Departe de-orice magistrat curios, 

In pace dormi, în pace, ciudată creatură, 
Dorm; în mormîntul tău misterios; 


Fugar îţi umblă soțul; eterna ta ființă 
Veghiază lingă el prin somn, departe; 

Si el fără 'ndoială îţi va păstra credința, 
Statornie ca gi tine, pin'la moarte. 


CÂNIEC DE TOAMNA 


I 


In recile tenebre ne-om scufunda curind; + 

Adio, veri prea scurte cu Sr pl mat: dat lucii! 

Aud de pe acuma, funebră-răsunind, | 

Cum cad prin curți pe lespezi, bufnind adinc, butucii. 


In mine iarna toată va năvăli: oroare, 
Fiori, minie, ură, silită muncă grea. 

Ca soarele'n infernul pustiilor polare 
Un îngheţat bloc roşu va fi inima mea, 


Lemn după lemn Cum cade ascult cu nepläcere; 
Nici eșafodu'n lucru n'are-un ecou mai greu. 
Mi-i sufletul asemeni cu turnul care piere, 
De crincenul berbec lovit în plin, mereu. 


Izbirea memotonă m'apasă ca și cum 

S'ar tintui pe-aproape o raclă'n graba marei: 
A cui? — Ieri era vară şi toamnă e acum ! 
Ciudatul zgomot sună profund ca o plecare. 


II 


Imi place strälucirea din ochii tăi verzui, : 
Frumoasa mea, dar iată, azi toate-mi par amare. 
Iubirea ta, budoarul, căminul, nimic nu-i 

Ca soarele puternic, strălucitor pe mare. 


i toduș, suflet darnic, iubeşte-mă! fii mamă i 
a eg eat nestatornic, chiar pentru un păcătos; 
Si, soră sau amantă, jii vraja ce-o destramă 
Vremelnic toamma mândră sau un apus frumos. 


Nu-ţi va fi greu! Mormintul aşteaptă; e flämind! 
O, lasă pe genunchii tăi fruntea-mi să se culce, 
Şi astfel, alba vară fierbinte regretind, $ 

Din toamna pe sfirşite să gust o rază dulce! 


AL. Philippide 


CAZUL BLAGA 


Filosofa occidentală din veacul al XX-lea trădează a 
„conştiinţă tragică”, Ginditorii, cu foarte ranę excepţii, pome- 
nese inir un fel sau altul de „criza" stinjei și sunt in căutareg 
unu. refugiu intro zonă metafizică, intrun plan imaginar, 
transcenaent sau imanent conștiinței, Bergson face critica 
justă a mecanismului şi se salvează în... intuiţie, Husserl pro- 
clamă fenomenologia, adică stinja descriptivă a concretu.ui, 
dar descrie de fapt ,esenjele" ficțiuni me afizice, matema- 
ticienii şi logist cienii se sbat intr'un formalism dus la ultime- 
le-i Imie, Heidegger şi Jaspers fac şcoală actualizind tragis- 
mul kierk.gaardian intro filosofie existent ală”, Klages u:- 
mărește lupta dintre „Geist” și „Seele”, dintre „Spirit” şi 
„Viaţă”, visind la frumoasa epocă „pelasgică”, în care ,,viata” 
işi avea drepturile sale depl ne. Pe alceuri se incearcă medi- 
taţii scolast ce (neo-tomnismul maritainsan), Berdiaev preves- 
leşie un nou ev-mediu, lar Oswald Spengier aruncă, tunător, 
asupra ăcsstei lumi in descompunere, formula: „Der Unter- 
gang des Abendlandes", 

S'a scris enorm despre „eriza” ştiinţei,  înțelegindu-se 
ajungerea la punctul mort, falimentul teoretic, care trebuia 
Să-l sugereze pe cel practic. Nu mai puţin însă s'a desbătut 
tema renașterii Metatizicei, desfășurată in toată plenitud nea, 

epoca mult hulită a filosofiei scientiste, Nu intentionäm 
prezentarea unui tablou al cugetärii contemporane şi al ,ne- 
liniştii” sale plină de pretiozitate, dar spațiul nu ne ingädue 
amänun ele descriptive sau explicat.ve, Am încercat doar să 
notăm atmosfera filosofică în care se ivește „cazul Blaga”, 
Izvoarele gîndirii, d-lui Blaga ne sunt indiferente şi nu-: vom 
aduce acuzația lipsei de originalita e. Fără indoiaiä că d. Blega, 
așezat in fața oricäru a dintre ginditorii citați ar lus o ati u- 
dine critică, demonstrind superioritatea punctului d-sale de 
vedere. Adevărul este însă că gindirea d-lui Blaga se inca- 
l cu desävirgire în această a mosteră și se explică, în 
general, prin aceleași cauze. Dacă pentru cea de a doua afir- 


“matie nu nădăjduim sä cădem de acord cu autorul „Eonului 


atic”, în privința celei dintii credem că nu poate fi ne- 


|! - . 
50 VIATA ROMINEASCA e 


. [i 
i ini ă s'ar zice: cu entu- 
aspecte hiar d. Blaga le subliniază, arata 
j gb sa pia o inrudesc cu epoca elenistă. Nu ne passe 
à mi fl in materie de ştiinţă, dar nu pu 


i analogiile å, € ie 
æ a re diui Blaga justetea observării unor asem 


' ituri ă, A 

nări între sfirsituri de epoc ie d. Blaga — sa întețit im- | 
sp ASpiraiiă RES a dons EEESTIS, 

univertal crizei spirituale 


şi 
rica, gindul asiatic şi 
Niciodată de cind există o memorie istor gi tt A 


> 
misterioasă priză asupra actualității a unor 

ra ă ce au zăcut în 

idei sau moduri care aparțin elenismului, dup 


şi-] í ` 
mire ca „pe: temeiul unei c - 
e ei păr ntelor să vedem astrologia ram pă e | 
Be Ciel ial” (d-sa dă chestiunea ca atare, gar 2 pro. 
sut DEA VI crime usii piper d Blaga. în do - 
mul rr bd Sos că. rr atunci, pragmatis- * 
Ni mul în zilele noastre. Intelectul desabuzat | 
mul Și de unde să scoată puterea de a crea de o į 
nu è 


ta ea plăsmuirilor sale.) 


La acestea se adaogă sentimentul istoriei .„Un accent, « 
amar pentru unii, de nădejde 


cerească pentru alții se pupe 
pe fatalitatea istoriei” *). i 


ent. 
In sfirşit toate ger se n Tee intr'un „sentim: | 
de început de lume”, L-am lăsat inadins pe d. Blaga să intre- 
gească tabloul contuz al Ros materie de sinteze | 
d-sa are o mare experiență în : | 


Un aspect al epocilor elehistice pe care d-sa nu l-a sub 


:Looia 138. 

terii (Eonul dogmatic) p 137-1 
3 Tlogis Capet (Eonù dogmatic) p. 1%. 
Er Cunoagterii 


(Éoaul dogmatic) p. M0. * 


CAZUL 'BCAGA 5] 


liniat însă deajuns și direct este mistificarea, Se găsesc, fire- 
ste, în asemenea vremuri și oameni cari se iau in serios şi 
cari tră.esc tragedii pin la capăi, dar nota ca ac eristică 
este aita: sub averse măşti fiiosotice:si mai putin filosotice, 
se agită tot felul de idei, fără să se accepte în fond micuna, 
agnosucismul cei mai absurd poate îi mascat prin „creaue”, 
doscuran.ismul poate fi privit ca o „fatalitate” istorică, obiec-. 
livitatea teoretică devine mijloc de cultivare a confuziei şi a 
diversiunii etc, Să ne întoarcem însă la „sen-imentul escato- 
logic” și la „sentimentul eonic", Dacă „Sentimentul escato- 
logic” l-au avut fără indoială o seamă de ginditori, ca Spen- 
gier, Keiserling, Berdiaeev, in schimb acești eminenti profeti 
ai sfirşitului nu au avut, în aceiași măsură, un adevărat „sen- 
timent eonic”, aşa cum îl ințelege d. Blaga. 

Ce este „eonul" blagaian? „Eon inseamnă tru noi 
o nouă lume spirituală de lungă durată” 0) „Perlea eo- 
nice se izează pritntr'o creştere enormă a conștiinței, 
ele sunt mai degajate de mediul crono-spațial. Centrul lor 
generator fine de stratosfera spirituală. Ele au tendința de 
A depăși orice orizont” (*). Asemenea perioade „eonice” au fost 
„budismul" sau „eclesia crştină”.  Elenismul reprezintă nO 
criză de 1recere intr'o «pocă de culturi locale şi o eră de accen- 
taată monumentală spiritualitate” (+), 

Pentru d. Blaga ca să vie un on” spiritual, in care se 
va reabilita „dogma” (ca mod de ), se vor folosi 
„intelectul ecsta.ic” (intelectul „evadat” din sine). 

Evident anticipările unui Keyserling sau Berdiaev sunt 
palide pe lingă o asemenea viziune... conică. Ca să încheem 
portretul „eonului”, care — afirmă d. Blaga — va semăna 


fizică dogmatică neindividualistă, dacă nu chiar anti”, că s'ar 
putea să avem o reedi.are a dogmaticei eonice în sens de con- 
stringere, desigur, nu definitivă, fiindcă d. Blaga aminteşte 
mereu că nimic nu e definitiv, dar — dar așa — cam pentru 
vreo mie de ani (atita a durat „eonul” creștin), totul 
menta! nu numai cu concepte abstracte, ci și cu ,pläsmuiri" 
ale unei 'noi gindiri mitice. 

Recitind paginile „Eonuli dogmatic” ca și ale întregii 
opere filosofice a d-lui Blaga, ne gindeam — cu regret penteu 
autor, dar și pentru noi —: ce păcat că nu àu fost traduse într'o 
limbă europeană, că nu au avut o circulație mai largă. Am 
“pus „cu regret pentru d. Blaga” fiindcă in acest fel şi-ar 
fi putut valorifica o concepție care traduce — cu toate sub- 


és 
1) Trilogia C E 
2) Trilogia Cunat (Eonul dogmatic) p. 140, 


(Eonul dogmatic) 141. 
3) Trilogia Cunoasterii (Eanul dogmatic) x 141, 


52 VIAȚA BOMINEASCA 


| | ee 
titlurile, gbetrnețiumila Kurt neprecizärile acea ,neue ord- 
nung” eonică a iasc ina 


Am mai spus: „cu regret şi 
citare la timp a poziției, aşezarea cărților pe faţă, A 
confuz. Filosofii 


cu un ceas mai devreme acest caz pre 
pe d. Biaga cu ridicări din umeri, dacă 


t sau 
Duel 


l-au pr.m-t ag ct 

bete ironice, 

pros dréniatie. Popularizat de cercurile de dreapta, 

avut oarecare E E 

mila robert însă autorul „censurii pg aicea m f- 
reuşit să devie, şi poate că s'a ferit chiar, un agitator 14 

ic. In aces- domen.u locurile erau ocupate de PEPON: ar 

res in mascarada ideilor, un Nichifor Craini 


rivnit o carieră terestră şi 
totul transcedentă. In realitate d-sa a 
lumeascä, fie cea diploma ticä, scai 
alt soi. Insingurarea d-lui ea 
un corolar al destinului său creator, dar se explică, poate, 


ducă la bun sfirgit „vis i 
bească cu noi trilogii filosofia r 
Așa wh gindind filosoful şi aceia care-și 


p nas ds gindirea diletantis'ä şi de maniera meta- 
forică Blagianā, ce se intindea ca o lepră printre re a e: 
pa rostit cuvinte critice, CE Let a Lee ap a. 
iți -a fos - i 
a păi sp pps brie d-sale de vedere „creator S 
apar însă că d. Blaga este desminfit, dacă Be ms a a 
tul său „escatologic", dar cu sgurantä în $ la „eon oe 
e | însăşi experi:nţă. Nu mai csta vorba FRE uk i 
cutare ginditor, gelos pe puterea creatoare n a note oi 
lui dogmatice”, ci chiar de „is ôrie”, de o e i 
transcendentă, care-și îngădue să-l cenzureze E urma ur- 
lor, să-l îngroap> pe d. Blaga, fără remușc Du cui aa 
me Sub unghiul experienței putem judzca o gr re jt 
zică numai cu un „nu”, dar niciodată cu categoric pda); A 
Intru totul de acord eu autorul acestui NÉ pr: 
Metafizicei d-lui Blaga, în numele experienței is-0r. i 
orie nu! 
aa In locul „eonului” spulberat 


în rumele Berlinului se 1 
veste, într'adevăr, o lume nouă, pe Care 


d. Blaga nu a putt 
1) Trilogia Cunoagteril (Censura transcendentă) ed cit p 


CAZUL BLAGA 


53 


sau nu a vrut să o gindească, de vreme ce „istoria” sa se re- 
duce la unele analogii vagi, la cîteva „determinante stilistice”, 
sau là mis erioasa acțiune în „eonul” visat, a lui „nisus dog- 
mat'cus” t) 

Lumea aceasta nouă este rezultatul unui enorm proces 
dialectic in care omul stie — cum spune Marcel Prenant — 
că nu este decit „un élément d'un devenir immense qui, parti 
de l'amibe ou de moins encore, échappera del nitivement à 
l'animalité avec la société sans classes, et s'ach:minera peu À 
peu vers une puissance illimitée”), 

Lumea nouă ştie cum se rezolvă contradictille realului cu 
real. asa că „intelectul ecstatic”, „minus cunoaș erea” şi „doa- 
mat'cul” d-lui Blaga sunt sortite să rămînă ce-au fost din 
totdeaua : simple cuvinte. 

Lumea nouă crede în progres şi în puterile rațiunii umane 
cunoscătoare, nu me afizice, iar credința ei este verificată în 
practică 

In faţa aenosticismulul său... creator, d. Blaga vede ri- 
dicîndu-se edificiul uriaș al ştiinţei creatoare și transfor- 
matoare. 

Intr'un punct, s'ar părea, că nu s'a înşelat d, Blaga, D-sa 
vorbește despre un declin al individualismului, în virtutea 
pe „Tim istoric” şi visează o metafizică dogmatică... co- 

tivă, 

Numai că, odată cu metafizica, s'a sfărimat în țăndările : 
Æonului" și „colectivul” d-lui Blaga, „elita visată de „Bin 
direa” fascistă si fascizantă. Nu ne îndoim că toate împreju- 
rările de mai sus l-au supărat nespus pe „Marele Anonim” 
care-si va fi aducind, în sigurătatea-i ecs'atică, aspre invinu- 
iri că n'a éfeat, la timp, o îndeajuns de strictă „cenzură trans- 
cendentă”,, z 

—7 Cazul Blaga trebue privit cu toată seriozitatea, şi prin 

seriozi ate nu întelegem aiei numai obiectivitate științifică, 

7 Peste un număr oarecare” de an! d, Blaga, în măsura în care 
‘va mai prezenta interes, va fi clasat si explicat. 

Astăzi, cînd ruinele si rănile războiului ne sunt prezente, 
cînd a început să se facă judecata criminalilor mari si má- 
runti, astăzi datoria noastră este să denunțăm, să spulberäm 


1) De ce a învins tendința dogmatică în crestinism? fEonul dog- 
mitic. ed cit. p. 21, 22. i y 

D Bi-g răspunde prin... .nléur dematious"! In resimte caura 
este de ordip eronomie si polltie, Fortele e-oncimler si politica eart 
stăteau În sostnle Bi'seriri pe colo de orgenirare evstinesu a politică 
religioasă entidemecratică, cai în suprastructura ideoogică se tra- 
dure, conștient sau inconstent. pin dogmă", Absurdhi, ntntelesul, 
anărsu în cest rectos autoritatea Bisericii Toute erezfile pu caracter 
“loge” şi popular. Ele sunt fnfrinte find-ă forta economică şi po- 
litici era de partea cez'ată de partea .dogmel". 

2) M Prenant: „Marxisme et Biologie” E S I p. 215. 


54 VIAȚA ROMINEASCĂ 


nfuzia, să rupem mästile — oricit de bine ticluite — să 
rer rază de lumină în besna din care a colcäit fascismu], 
Trebue să stirpim răul din rădăcină, să-l smulgem din 
cotloanele spiritului.  Deaceea am deschis „cazul Blaga”: ca 
să ştie toți aceia cari au visat viitorul într'um anume fel, tonie 
sau mai putin eonic, în speranta că „deocamdată putem visa 
mult si nepedepsiți” î) că pedeapsa to'usi soseşte si că în fața 
iudecătii nimicitoare a istoriei nu are scăpare nimeni si Nimic. 
Opera filosofică a d-lui Blaga este alcătuită din „trilogii” » 
Trilosia Cunoasterii, Trilogia Culturii, Trilogia Valorilor, ete. 
Mania aceasta filosofică tripartitä a stirnit, fireste, nedu- 
metiri şi explicaţii extravagante. S'a spus că d. Blaga gin- 
deste „muzical, că meditatia d-sale, ca orce cugetare “Vie”, 
are un ritm propriu $. a. < 
Insusi autorul lasă să se înțeleagă că motivele sale filo- 
sofice se îmoletesc cs intro fugă de Bach. atunci cind nu 
preferă me'afora „visului cu multiple cupole”. Este adevărat 
că filosoful a căutat să-si serie onerele ca fragmente de sine 
stătătoare, citibile independent. Dar dece trei npere de ro- 
blemă si nu patru sau niciuna, aceasta rămîne un mister. 
Dacă ne reamintim însă că d. Blaga, ca fidel admira'or 
al manierei filosofice germanice este un mare iubitor de 
scheme, grafice, tabele, un soi de geometrie kabbalistică, a: 
putin iz științific. cu oarecare aer ocult, ne putem explica ma 
ușor si mania trilogistică. Dar dacă am pornit pe Smet DU 
ciatilor ne duce gindul mai degrabä la „două concepții = 
tan‘iste rominesti: „filosofia integralistä tripartită a, Mera 
satului critic Mihalache Dragomirescu și „Sistemul ce ne Re 
luminilor” (Simplex, duplex, triplex) al unui oarecare € dr 
Christescu, rătăcit printre astre — decit la Tabela categorii 
din Critica Raţiunii Pure, 


umii, o atracție de r 
= dr di priza a — mistificare, mai mult sau mai putin pre- 


printre semi-doctii ilosofi 

Peintaţi să preerie o atit de înaltă justificare a 
i A 

za porn ai o atit de viguroasă corespondență în + 


întru scamatoria i naa P, 
ciali, inspäimintati de absoluta interdictie ce opunea ~ 
; ee transcendentä, mai putin tolerantă decit censura m 


1) Trilogia Cunouşteri: (Eonul dogmatic), ed, cit, p 144 


55 
ingäduitoare cu asemenea inofensive e- 


. 


CAZUL BLAGA 


lunară, in deobste 
xemplare. 

I sa aruntat dlui Blaga epitetul de ,mistic”. *Greşală! 
D. Blaga nu crede în niciun fel de revelații; pentru d-sa 
„mistica nu e cu putință, decit ca mistificare, dar o misti- 
ficare „creatoare”. S'a mai spus că d. Blaga este un agnostic. 
Fals! D-sa este cel mai vajnic apărător al cunoaşterii, asigu- 
rind fiecăruia, în vecii vecilor, cea mai desävirsitä libertate în 
acest domeniu, Decit, „cunoaș'erea” la d Blaga este tot un 
fe! ‘de mistificare, o mistificare „creatoare”, S'a mai vorbit de 
anti-raționalismul blagaian sau da anti-intelectualism. Inpro- 
prie exprimare ! Dar tocmai d. Blaga este cel care deschide, 
in „Eonul dogmatic” si aiurea, largi posibilităţi in'electului, 
Numai că intelectul d-lui Blaga este... „eestatic”, „evadat din 
sine”, un fel de fantomă, adică tot mistificare cratoare. Iată 
deci că d, Blaga a făcut întradevăr o mare, foarte mare des- 
coperire. De pe poziția d-sale filosofică se poate distruge totul 
şi se poate totdeodată salva orice. L-au botezat unli pe Kant, 
„ă-toate-distrugă'orul”, iar alții „a-toate-salvatorul”, Formu- 
lele însă, ni se pare, se potrivesc de minune si amindouă deo- 
dată d-lui Blaga, Cunoaşterea ? Nu e cu putință fiindcă „mis- 
teru!” nu paate fi cunoscut. Doar, tocmai astfel se asigură 
posibilita‘ea unei cunoașteri indefinite, Mistica ? Nici vorbă, 
fiindcă ,misterul" nu poate fi relevat în niciun chip. Insă, mis- 
tica este o bilitate creatoare şi încă una dintre cele mai 
nobile. Concluzia totusi nu este aceea a Eclesiastului, Filosofia 
d-lui Blaga, un adevärat tirg al desertäciunilor, devine un 
bilei al tuturor mistificărilor. Intrebarea e: ce distruge si cum 
salvează d. Blaga? Un comentator idealist” apropia filosofia 
d-lui Blaga de concepția lui Kant. In special filosofia culturii 
era prezentată ca o filosof'e entală. Cu toate că între 
Kant si d. Blaga nu făcea nicio apropiere de ordinul valorii 
și cu toate că nu socotim gindirea d-sale o filosofie transcen- 
tală, o anumită prezentare paralelă nu poate fi decit uilă 
Kant credea în ştiinţă: pentru el problema științei era însă 
pur toretică, Toată epistemologia Kantianä mu are alt rost 
decit explicarea posibilității teoretice a stiintei, 

O cunoaștere a „lucrului în sine” ar fi însemnat, pentru 
Kant, o cunoaștere empirică si deci ar fi fost lipsită de ,nece- 
sitate și universitate”. „Existenta” propozitiunilor < necesare 
şi universale” dovedește că știința nu este simolă „empirie” 
si, deci, cunoașterea noastră nu priveşte lucrurile „în sine”. 
ci fenomenele, ca produse „duale”, în cari „necesar și univer- 
sal” este tocmai ceeace a pus in ele spontaneitatea „constiin- 
tei în genere”, „Salvind” știința Kant distrugea posibilita- 
tea teoretică a Metafizicei, Agnosticismul Kantinian este un 

Să vedem acum procedeul d-lui Blaga, Tema centrală 


56 Ñ VIATA ROMINEASCA 


epistemologică si ontologică a filosofiej blaganiene este „nry. 
terul”. Acesta, pă mister firește, nu poate îi nicicum și niej. 
cînd cunoscut sau relevat, ei doar „atenuat”, „permanen izaț 
sau „potențat”. Ce distruge o asemenea concepție? T 
ceeace voia să salveze Kant: Ştiinţa, ca tzor.e „universală şi 
necesară” 


„salvează” d. Blaga? „Creaţia”, adică tot ce doriți, 
. Este d pagis distanță dela Kan: la d. Biaga, măsurabilă ny. 
numai prin calitatea filosof lor, ci şi prin schimbările petre- 
cute în sinul clase! sociale pe care o reflectă filosofic amindoi, 
Pentru Kant, reprezentant al burghezie; germane dela Între- 
tăerea veacurilor al XVIII-lea st al XIX-lea. f'losofia trebuia 
să aducă o cer itudine subiectivă, trebuia să a Mg o 
revoluție în „conștiință, surogat al revoluției reale. Cit de 
mult l-a ‘mpresonat pe Kant vestea izbucnirii Revoluţiei 
Franceze! Atit de mult incit.. a uitat să-și fecä plimbarea 
zilnică, de o precizare astronomică, pină a unci. Filosofia 


burgheziei franceze revoluționare dn secolul a] XVIll-iea era « 


materialistă. 
ăstra acolo întreaga valoare practică. Kant îşi 
TE an pân overa cotidiană dar... preferá s a perap 
ştiinţa este, desigur, bunul ce pre 
E air envers şi necesară", Kant avea nevoe de certi- 
tud'ni si p'ntrucä nu putea, din cauza poziției clasei sale, să 
găsească certitudinea obiectivă, pe care > dă acțiunea, prac- 


tică, căuta certitudinea subiectivă a propozitiunilor s.ntetice . 


„necesare şi universale”. 
Ideslismul d-lui Blaga servește cu totul alte scopuri. 


Kant se găsea la intretéerea a două epoci în existenta uni 


sociale, sinteza sa filosofică oscilează între feudalism şi 
e Pi daiket; departe te , a 2 Erata ~ pe ar apt 
'ns unii, este o revolu , 
“3. ES ară însă la între ăerea a două lumi iar sia 
socială pe care filosofia sa o reprezintă Petre La 
căpătat un pronunțat „sentiment escatologic”. Fiin Să, 5 
nu-şi acceptă cu sen'nătate sfirşi ul, filosofi ca A. ceri 
reped să construiască un nou „ean”. Ce ar fi fost în arte 
acest „eon” ne-a arătat-o deplin agresiunea fascistă, R 
să vedem cum se reflectă „onul” in mintea d-lui Blaga. 28 
In primul rînd trebuia găsi ă o modalitate nouă, o Aer 
care să îndepărteze neplăcuta redlitate, Si, d. Blaga a găsi i 
' Cunoaşterea este „paradisiacă” sau „luciferică”, Egee i 
umană va fi „întru comfort gi securitate" sau „intru mg ss 
şi revelare". Ce înseamnă ac:as a? Un mie artificiu Ce- ai 
pära pe d. Blaga? Cunoașterea pozitivă si eficientă, ne à 
care-l dovedea inutilitatea, sfirsitul lumii sale, existenta 
nä în transformare, în progres, cucerind libertatea p lupi 
împotriva necesi.ății. Aici era primejdia şi aceste 


CAZUL BLAGA 57 
e 

trebuiau minimal'zate, coborit», arătate ca „nedemne” de on- 
tologia umană. D, Blaga le-a botezat, cu marea sa inventivi- 
tate în materie de.. cuvinte: „cunoaș ere paradisiacă” si „e- 
xistentä întru comfort si securitate” si le-a dat pur şi siplu 
cu piciorul. Trebue notat aie! că în aceste modalități intră 
cam tot ceeace a realizat filosofia si ști nța pină acum, aşa că 
d. Blaga a făcut un mare si real s’rviciu celor măcinati de 
nistre „sentimente escatolnga'ce” : i-a scăpat pe d=pin de ‘ot 
ccesce le ves ea sfirsitul, După cum vedem, „Zădărnicia" -ny 
putea fi proclamată pe arest plan. Un asemenea scapticien 
nu mai “putea prinde astăzi. „Zădărnica” apartine unui alt 
plan, la care s= ajunge prin'r'o „miitație” ontologică, pianul 
„misterului deschis”, al existeniii „întru m'ster si revelara”, 
în care făptura umani „imoatită olin de sens ontic” enmătă 
o demnitate pronrie singulară, Findcă „misteru!” nu poate 
fi cunotent sau revela! în mod adecvat, ca orice mister” care 
se reset, rémine omului posibilitatea nelimitată a cunoaş- 
tr'i i revelării inadecvate. 

Iată cum constiinta travică a „zădărniciei” | ădărnicia” este 
o temă pe care n'cio speculație nu. o mai poate înlătura pen- 
tm o anumită ceteonr'e de oameni) este dublată də o zon- 
gtiintă „ereatoare”, Intr'sdevär. suntem „ēreateri" — îşi vor 
fi sous discipol!} d-lui Blaga, Si cind te gindesti că erau cit 
p'aci să creadă că au scăpat din mlini frinele lumii? 

De altf'] „creatia”, în urma dsconeririi d-lui Blaga nici 
nu, maf poate să aibă alt sons, „Zădărniela” garantează „Croa= 
Ha” vesnică, adică veșnieia modalităţii existentiale umane a 
d-lui Blaga si a semenilor săi. D. Blaga are chiar grije — 
pentru a potoli unels temari — să adaoge că ,mutatia” în 
chestia es'e ultima, F'Insofia aceasta a misterului" servests 
d-lui Blaga să-și definească teoretice citeva teze scumpe: 
„m nus-cunoașterea” in Ep'stemologle, ,categoriilb-abisale" în 
filosofis culturii, stinta văzută ca o cratie de erminată „Sti 
listic”, în filosofa valorilor, lumea concepută ca „Poveste în- 
finit mutilată”, în Cosmologic si, pătrunzind prin toate aces- 
tea, teza me afizic-mitică a „Marelui Anonim, cu „cenzura şi 
„irinele” lui transcendente. 

«Minus-eunoasterea", dogmatismul ca metodă, arestea sunt 
modurile de cunoaștere pe care le převede d. Blaga domi- 
nante în „viitorul eon”. Nu vom intra arum în amănuntele 
ep's emolov'ei blagalene. Este deajuns să spunem că minus- 
cunoasterea” înseamnă „radical'zare", „notentare” a misteru- 
lui. De pildă, dogma creștină a trinitätit este o potentare a 
misterului, un caz de „m nus-eunbaștere”, o „antinomia trans- 
figurată”, care cuprinde „prin înșiși termenii ce-i “întrebuin- 
țează” (o fiinţă în trei perscane, termenul „fiintă” fiind ,scin- 
dat” de acela de „persoană”, cu care în mod logic este solidar) 
„Şi o indicație precisă că logicul trebue depășit și că antio- 


58 VIAȚA ROMINEASCA 
, e 
mia e presupusă ca solutionatä impotriva posibilităților noas- 
- el agere” 1 

D rfi M — spune d. Blaga — „nu trebue 
privită ca o „lipsă” de cunoaștere, ci ca o cunonsters realizată 
în altă direcție, decit se face de obicei, ca un mod de cunvaş- 
tere solicitat de existența unor „mistere” de o poten(ä supe- 
rioară” 3). „Prin operațiile, implicate de o formulă de minus- 
cunoaștere, cr'ptieul" — („partea ascunsă” a unui mistr, în 
opoziţie cu „falnicul”, ceeace se arată, n. n.) — „unui mis'er 
deschis devine şi mai criptie, iar misterul deschis se inteteste, 
se potenteazä, se radicalizeazä" ?). Nu numai atit însă, ci „mi- 
nus-cunoaşterea” este „capabilă de progres și spor imprevizibil 
in același sens. (Formulele minus-cunoașterii evoluează dela un 
minimum de ilitate spre un maximum de in- 
comprehensibilita'e. O formulă dogmatică este suscentibilă de 
developare, de precizare, devine tot mai neînteligibilă, înre- 
distrind un spor de carate dogmatice)" *), 

D, Blaga este un abil epistemolog. D-sa scorneste metoda 
dogmatică de cunoaștere analiznd forma! doemat'ca cres inä, 
dar nu procedează deloc „kKogmatic” (în celălalt înteles al cu- 
vintului). ,Minus-cunoasterea” se aplică ea col gură D. Biega 

ele le în această privintä : concen 

ab à adm simbolul! alef al lui Cantor în 
matematica transfini‘ului ete. si afirmă: „De asemnea dog- 
maticul, circumseriind o metodică virtuală, nu ex- 
clude controlul ştiintifice, nici chiar cel experimental 5. Jar 
în altă parte: „De sigur că înainte de a trece la revelarea 
minut” a unui mister descris, adică la radicalizarea lui, se 
impune ca măsură de precauție epuizarea tuturor căilor 
_plus-cunoastere" *). „Minus-cunoasterea” este deci un caz di- 
mită şi-i serveşte d-lui Blaga, nici mai mult, nici mai putin 
decit pentru a înlătura pretinsa „criză” științifică, Este lăuda- 
bil că d. Blaga vrea să „salveze” șiinta „îmbogătind”-o eu 0 
nouă metodă — sau subliniind o metodă în uzul ştiinţei — 
însă nu ne putem entuziasma în fata unor perspective de -pro 
gres” ştiintifice „dela un minimum de incomprehensibi 
spre un maximum de incomprehensihilitate”. Dacă d. ari 
nu ar fi construit o solutie idealistă si ar i renea 
teza pe care-io impune însăsi stiinta pe care vrea în 
p salveze, anume teza contradictiei realului, atunci mi < 
fi fost nevoe să caute metode „noi” si „salvatoare” tocmai 
Philon sau la dogmaticii Bisericii creștine. In repetate 


s AF 
Login Cunoaşterii (Eonul dogmatic), ed. cit p, 39 
à u sv (Cunoaşterea luciferică), ed cit p 258 
3) Trilogia { luclfericA), ed, cât, p 258: 
4 , 


logis Cunoaşterii (Eonul dogmatic) ed st p k 
Pons Cunoaşteriă mami ve tucifarică), ed. cit. p 25% 


CAZUL BLAGA 50 


d. Biaga caută să-și ferească „minus-cunoaşterea” de o even- 
tuală confundare cu dialegtica. „O teză antinomică nu se poate 
susține decit dacă se postulează o sinteză. Cum insă în cadrul 
primea esa pai o sinteză de termeni antinomici e astfel 
vonstituită că nu e nici inteligibilă, nici nu poate fi cuprinsă 
cu intuiţia, ea își poate avea justificarea numai ca expresie 
a unui mister potențiat”, t) 

Ne rezervăm o amänuntire a concepției blagaene intr'un 
studiu următor. Deocamdată subliniem: In ce scop (de „te- 
meiu” nu mai întrebăm) mută d. Blaga un asemenes procedeu 
în $iință? De ce d. Blaga ia în considerație numai d'alectica 
hegeliană? Răspunsul este simplu. Contradictia ca esență a 
realității mu mai poate fi negată. Pentru a nu accepta toate 
consecințele, neplăcute pentru o anume categorie, ale acestui 
adevăr, d. Blaga a găsit o sub'ilă soluție: „minus-cunoaşterea”, 
„progresul ştiinţei in., incomprehensibilitate, „potentarea” 
misterului. ȘI asta se chiamă a „salva” ştiinţa din criză! Să 
ni se ierte aprop'erea, dar cam asa vroiau fasciștii să „sal- 
vez" propriile lor popoare din criză. Diversionismul sesmănă 
pe toate planurile, D. Blasa este însă si un filosof al culturii, 
mal ales un filosof al culturii, lată, într'ad-văr, un domeniu 
în care se pot apune lucruri interesante! Aici se pot găsi co- 
respondențee „abisale” bätrinelor categorii kantiene, aici se 
pot pune bariere serioase In fata „misterului”. Rezultatul. 
cultura este În funcție de o anumită „ma'rice stilistică”, de o 
rețea de categorii ale inconstientului care o determină stilistie. 
Pornit pe acest drum si desfäsurind o mare rivnă în ,portreti- 
zarea” şi „schematizarea” culturilor, d. Blaga „salvează” de 
data aceasta ,creatia”, așezind-o în cadrul unor „tipuri” de- 
term 'nate din adincurile spiritului. 

Gindirea d-lui Blaga se întinde pe spații vaste, Cercetind, 
pe rind, cunoașterea, cultura, valorile, cosmosul. istoria, d-sa 
a produs — după cite știm — trei... trilogii commlete (trilogii 
cari uneori sunt... tetralogii; vezi: Trilogia valorilor, cu volu- 
minosul supliment: „Despre gindirea magică”) și încă o operă, 
dintr'o a patra trilogie. Cum spuneam, prin aceste trilogii plu- 
teste duhul „Marelui Anonim”. 

„Marele Anonim, totali'ate de supremă complexitate” — 
afirmă d. Blaga — „se găsește în virtutea plenitudinii sale, 
necurmat în situația de a se reproduce pe sine însuși, aidoma, 
si la nesfirgit. Interesul de a se asigura rinduisls centralistă 
a existenții, constringe însă pe Marele Anonim la o atitudine 
ci „ uneori adversă, și întotdeauna restrictivă, față 
de propriile sale posibilități reproductive”?), 

De aici urmează: „Lumea este poveste infinit mmtilată”, 
„cenzura transcendentă”, „categoriile abisale” şi celelalte, In- 
Le "m 


1) Trétogia Cunoasterii (Cunoaşterea luciferică), ed. cit 258. 
2) Diferențialole divine, 1940, p 147 HE 


— mai uşor pulherea decit holovanii. Deocamdată ne-am multu- 


60 VIAȚA ROMINEASCĂ 


r> 


tr'ađevär, „Marele Anonim” din 
se apără cu strășnicie. Metafizica 
ginală... 
'Trcem peste „Marele Anon'm”, care ne reamintegte — ne 
gindim la termen — o anume literatură politis à sau nu mai 
stim ce farse de prost gust şi ne oprim la formidabila armă- 
tură de „cenzuri”. S'ar putea crede — şi în filosof a d-lui 
Blaga asemena ispite sunt pretutideni -— că mitul blagaian 
şi-a luat ca model figurile sin's re şi „centrale care terorizau 
popoarele, apärati de mit şi de cenzură, pină nu de multă 
vreme. x 

Ne-am provus în această primă parte a studiului nostra « 
să deschidem” un ,mister”: filosof'a d-lui Blaga. Desigur, | 
conreptia blagatană e vastă si atinge foarte multe domenii, - 
Pentru a o pune în adevărată lumini se cuvine, în par er ur- 
mătoare, să procedăm sistematic: mituro'ul istoriei va curäti 


„inalte rațiuni centraliste” 
d-lui Blaga «ste foarte ori 


i sch'dem „cazul Blaga”, Arsenalul fascist pe care l-am 
di as se dala „minus-cunoastere” pinä la „înalt-le ratiuni 
cen raliste ale Marelui Anonimi", va fi — socotim — nu numai 
o justificare a cercetării viitoare, ci şi o obligaţie de a duce. 
munra pînă la cunăt. Nu pentrucă am nădăidui să-l limurim 
pe d. Blaga, ci pentru că — destul de multi — au nevoe de 
putin ajutor ca să-şi dea seama în ce „eon” trăiesc. 


NESTOR L IGNAT 


PARIS, ILINIE 40 


1 Iunie. Diminesta e limpede si albă. In sala cea mare a 
gării Austerlitz, îmi aştept rindul în fata ghişeului de bilete. 
Mulţim'le terne și disciplinate din fiecare zi; poate mai terne 
şi mai numeroase, dar la fel de placide, şi ași putea să cred, de 
absente, 

In sală, pe cheiuri, grupuri aşteaptă pornirea spre necu- 
noscute destine. Totul mi se pare încă destul de obişnuit şi de 
comun, Pregătirea noastră sa făcut pe încetul. I-am văzut mai 
intii pe citiva, sosind istoviti din vreo gară a Nordului, apoi 
pe mai multi, şi nävala de azi nu e decit sporul călătorilor de, 
ieri. Even mentele mari nu se văd decit de departe ; aici, lingă 
ele, am tot timpul să mă impacientez gi să mă preocup de 
importantele mele nim curi, : 

Sunt totuși multi copii, unii singuri, călătorind cuminţi și 
fără curiozități. Sau poate numai obosiţi de nopți nedormite. 
Vin de pe lingă Sedan si dnspre Metz; călătoresc de mai 
multe zi.e, si se duc undeva, oriunde, spre Sud. Culoare'e sunt 
pline de lume. Doi bä'eti &e odihnesc pe valiza mea nouă, de 
piele, pe care aba ieri seară am cumpărat-o, Imi dau seama 
că e un gest necesar si neînsemnat, și sunt totuși tortura. la 
Lecare secundă, la gindul că ar putea să-mi murdärehscà 
husa albastră, cu ciubotele lor pline de noroi, Au fugit de la 
muncile cimpului, îndată ce s'a svonit că se apropie ceilalți. 
Mi se pare că gestul pr'n care i-am poftit să se od hnească, e 
mica mea contribuţie de eroism, e sacrificiul meu liber con- 
simțit ; şi mă silese in zadar să mă apăr de preocuparea mes- 
chină care-mi atrage mereu privirile spre frumoasa mea husä. 
E dealtfel în obisnuinfele mele, să mă preocupe amănuntul 
ridicol ; tot astfel la înmormintări mă fascinează cite o ja- 
chetă rău croită, şi un neg al oratorului mă pasionează la con- 
ferinte. 3 

Ideea fixă îmi cempl'cä o bună parte a călătoriei, fnc'n- 
gindu-ze în jurul ej o corrida, un fel de divertismânt furios. 
Poata deaceea drumul pină la Tours mi sa părut că decurge 
normal. Nu vorbeşte nimeni in ccmpartiment; doar în răs- 
timpuri se ridică soapte, cuprinzind întrebări şi nedumeriri 
ocolite asupra necunoscutului viitor. E o mare grije pentru 


> 62 VIATA ROMINEASCA 


ma 


Pe E 


Nr 7 7 - 
să ştie ce speră pentru numaidecit, Dar mai departe de pres. 
cupările imediate, se vede in privirile fiecăruia un fel de lu- 
mină încruntată. E ca un far în furtună, departe, dar viu. Q 
nădejde pe care aşi califica-o de absurdă, dacă aşi judeca-g 
numa! cu criteriile materiale. Dar iată că si eu, care nu fug, 
ci numai călătoresc, care nu am ce apăra şi la ce gindi inapoi 
cu durere, în afară de bunurile care nu sunt ale mele mai mult 
decit ale tuturor, si eu plutese pe aripi la fel de absurde. 

In ţara opiniilor si a individualismelor, pentru intiia oară 
simt, de o lună încoace, pulsul comun. Nimeni nu crede cà 
va putea să se întimple „ceva”, Nici o înfringere, nici o nouă 
spărtură, nu pot servi de demonstrație sau schimba o părere. 
E marea forță, sau marea slăbiciune a Franței, această su- 
premä încredere în puterile ei, atit de crud desmintitä de 
fapte ? 

In fața Băncii Franţei, in fața Agenţiei Havas, am văzut 
leri de dimineaţă enorme camioane cu remorci. Aceasta insem- 
nează poate că sunt şi oameni mdi cuminţi decit noi? Dar am 

ə văzut alături şi mulțimea de gură-cască glumind pe socoteala 
patronilor fricoşi. Diapazonul țării e acela al străzii ; şi opinii 
astfel exprimată de cel dintii titi, răspunde părerii intime a 
conducătorilor. De lu „istoria nu cunoaşte catastrofe“, la 
„Franţa nu poate să cadă“, silogismul e dintre cele mai sim- 
ple. Deaceea nu există nicăieri idees conştientă a unel even- 
tuale adăpostiri. Deaceea lăzile enorme zăceau şi azi în gan> 
gurile palatuluj Prefecturii, fără să consimtă cineva a gindi 
că s'ar putea ca plecarea lor să fie inevitabilă, În curînd. 

Cu putin inainte de Chatellerault, trenul se oprește în 
cimp. Nu e nimic. S'au anunțat doar avioane inamice de bom- 
bardament. Nu ne trece prin gind că trenul ar putea că fie 
un obiectiv. Prea multe şi prea vechi obiceiuri de gindire ne 
fac să zimbim la tot ce e neomenesc, și să acordăm credit 
numai acelor lucruri, care se înscriu într'o ordine prestabilită. 
Dar cred.nța că s'ar putea ca omul să fie funciarmente bun, 
è desigur cea mai mare desamăgire a Franței contemporane 
Asteptarea noastră se prelungste, sub soarele aprig al 
am.ezii. Nu se aude nimic, nu se simte nimic, Pornim din nou, 
dar nu fără noi întreruperi. Frumoasa colină pe care ar trebul 
să ne primească Poitiers, apia se profilează în fața noastră, 
odată cu căderea serii, : 

La opt kilometri de oraș, castelul de ia Auxances își rr 
dică masa de piatră într'un fel de pungă formată de linele 
ondulări ale cimpiei pictate. Uriașul donjon impunge cerul cu 
ascutisul acoperişului conic. La adăpostul lui se deschid mal 
in siguranţă ferestrele locuinței, înconjurate de un parc mi- 
nuseul şi de iazul de mult părăsit, Trecînd printre cele dintii 


a + > + . P x à “i e a . : 
ceasul. de miine. Toți aceștia orbăcăiese prin întuneric, fără 


PARIS, IUNIE 4 03 


case ale satului, drumul ocolește șoseaua principală, care 
marge spre Niort şi La Roche-sur-Yon şi se strecoară pe sub 
crengile bătrine ale aleji de fagi, pînă la primitoarea intrara 
ce ne așteaptă. 

10 Tunie, Increzätor in rezultatul final, călătoria aceasta 
ar fi trebuit să fie numai un week-end, ca oricare altul. De 
viner; dimineaţă pină duminică seara mă bucur de o libertate 
provizorie, în timpul căreia “alte lucruri devin importante, de 
care n'a fost vorba în cursul săptăminii. Pe marginea iazulu 
părăsit sau în finetele necosite din jurul fermei, scrutind cu 
prefăcută încordare curcubeurile rotitoare ale apei, aproape de 
scoc, sau colinele placide şi dt un verde atit de potolit, orice 
fel de vise sunt ingäduite, Și visul nu mai este o evadare spre 
viitor, ci numai o melancolică întoarcere spre trecut. Sgom)- 
tul bătăliei se aude inäbusit, de departe, ca o muzică de cu- 
lise ; și dacă n'ar fi atit de crudele rechemări la realitate, ar 
crede cineva că e pus dinadins, pentru a susţine interesul şi 
a sublinia. 

Dar duminică seara, nu mai există trenuri pentru Paris, 
In gară, la Poitiers, sala de așteptare şi peronul sunt imbulzite 
cu mulțimi mizere cum wam văzut niciodată. Oraşul însuşi 
are un aspect de așteptare nelinistitä, care nu e panica, ci un 
frate mai mic. O veste de mult temutä, și care nu msi con- 
stituie o surpriză. Der ca toate acele lucruri careenu fac parte 
din categoria permanentului omenesc si depăşesc norma co- 
mună, evenimentul ni sa părut pînă astăzi, în același timp 
imposibil și sigur, Numai cind o asemenea laşitate a devenit 
fapt consumat, îți dai segma că totuși nu te asteptai la rea- 
lizarea ei în planul material. Toate glosele politice, toate ex- 
plicațiile militare, cad neputincioase in fața enormităţii ac- 
tului constatat. La 10 Iunie, Italia a declarat războlu Franței. 

enunțarea adevărului e absurdă: sună casi cum ași 
spune : La 10 lunie Italia s'a sinucis. 

La miezul nopţii se intorc T, și M, Plecaseră spre spitalui 
din Septeuil, unde funcționează el, dar m'au putut ajunge pină 
acolo. Mașina le-a fost oprită în pădurea de la Saint-Germain, 
unde au petrecut o noapte sub refiectoare si sub sgomotele 
bombardamentului apropiat. Parisul a intrat în zona de räz- 
boiu. Sosese pe rind cunoştinţele întirziate. G. şi Valentine 
au putut să plece cu trenul, din gara Austerlitz, sărind peste 
grilajul inalt de trei metri, pentru a evita coada de cijeva 
mii de persoane care așteaptă rindul la bilete. Aparatul de 
radio a devenit un instrument de tortură ; şi totuși sadismul 
nostru nu cunoaște margini, căci suntem tot timpul în jurul 
lui, pentru. a afla alte veşti rele. 

12 Iunie. Sosesc cei din urmă prieteni. L a făcut cu mia- 


-fina o zi și o noapte de la Paris, atit erau.de intesate dru- 


61 VIAŢA ROMÎNEASCA 


ile. 1 em să înțelegem mai bine tragedia marelui oraș: 
atit e de adevărat că evenimentele mari nu se văd decit de 
departe. Au plecat d.n Paris sub un fum negru care învălu.a 
tot orașul, și care fusese aruncat din ordin, de toate coşurile 
uzinelor, pentru a deruta eventualele încercări ale av aţiei da 
a repera convoaiele si centreie sglomerate. Orașul s'a golit 
în 48 de ore; se presupune că 80% din locuitori au fugit. 
Lingă podul de cale ferată, pe sub care şoseaua dinspre Paris 
intră în Poitiers, privim fluviul neintrerupt de mașini care 
trec. Vin în trei şiruri, cu o viteză uniformă, şi curg fără 
odihnă , cite șaptezeci si optzeci, de mii de maşini pe zi, după 
cîte ni se spun la Prefectură. Sunt vehicole de tot felul : un 
sfert din populația Franţei de la Nord de Sena a fugit, cu 
toate mijloacele pe care le-a găsit la îndemină. Unui şi-a 
incärcat automobilul cu toata lucrur le gospodăriei, şi-a legat 
pe cei doi copii peste apărătoarele roților din față. Altul a 
fugit pe tractorul cu care lucra la cimp, și care: înaintează 
penibil printre mașini, ca un catir în mijlocul turmi de oi, 
Unii merg tinindu-se de miini, in picioare pe scara mașinilor 
sau a camioanelor. Alții sunt parcati, într'un {arc închis cu 
fringhii, tocmai deacupra p.atformei pe care p formează la- 
zile așezate pe cite un camion, pinä la înălțimi cu totul ne- 
prevăzute. Spectacolul ar fi pitoresc, dacă n'ar fi tragic. Oraşul 
e plin de lume, care mișună pretu indeni, în cafenele, în ma- 
gaz ne, pe străzi. Si ce mi re pere mai curios, ridicol si miş- 
cător de corect, e faptul că toată lumea aceasta în debandadă 
nu caută altceva decit să reintre în ordine, să-și regăsească 
o rațiune socială; magazinele sunt țoate deschise şi vind to 
tul, la preţurile vechi, fără restricţii și fără schimbări. 

14 Iulie. Mergem spre Tours, unde :e află instalată pro- 
vizoriu embasada scastră. Drumurile sugrumate de intensi- 
tatea circulației dn uitimee zle. Incercăm să sträbatem e 
drumuri de tară, dar pretutindeni aceeaşi frămintare. Flv 
curge neistovit, dind o puternică impresie asupra ape 
isvorului unic din care pornește. Cite o maşină rimine în pa ă, 
şi e repede prăvălită în sant, pentru a nu întrerupe unda fre- 
mătătoare a celor care aşteaptă în urmă. Biciclete, se strecoara 
printre ee cum pot. Si mulţi oameni pe jos, mergind de cine 
ştie cîte zile, minati de cne ştie ce spaimă. Pe drumul ră 
sfirsit, cu a-faltul înc'ns de căldura emiezii,. femeia aceia, T 
legătura neagră de umăr, si în brațe cu un copil pe care 
purta, ostenită, fără să ştie desigur încotro se indresntä. Pre- 
tutindeni impresia unei lumi cu busola deodată pierdută, La 
Tours ajungem pe la 1 după amiază. Totul ar părea neschina 
bat, dacă n'ar fi numărul mare al maşin lor care aleargă p? 
străzi. Toate mesele de la trase sunt pline de o lume care 


se vede b.ne, n'a ieșit să se plimbe sau să se odihneuscă, €} 


p Skr 


PARIS, IUNIS LU] 65 


să afle sau să inteleagä ceva. Intilnim pe P., grațios servit 
cu aperitive, care-i dau o vervă alta decit putina obişnuită, 
E străin de tot ce se întîmplă, nu bănuiește nimic, nu găsește 
nimic ciudat. Aflăm însă, de la primul telefon. că ambasado 
rul a fost invitat stăruitor, acum două ore, să părăsească ora- 
sul imediat. Deruta e generală după citeva minute, în tot cer 
cul îngust al prietenilor printre care ne miscäm. Nu mai ayem 
vrema să mergem pină la ambasadă, care à fost instalată fn- 
tr'un castel din apropiere. bagajele ei sunt făcute, şi plecarea 
trebuie să uibă loc dintr'un moment în altul, spre Bordeaux, 
său poate şi mai departe. 

f Plecăm şi noi, în mijlocul multimil de maşini în sens unic 
Abia ieşiţi din oraş, se aud sunetele alarmei aeriene, Ascunsi 
in pădure, auzim sgomotul apropiat al motoarelor, şi explozii 
undeva, la marginea orașului. Apărarea nu se face s'mţită. 
Pină la Poitiers, nenumărate dificultăţi mărunte, Aici, mul- 
țimea face străzile cu to'ul impracticabile, Belgienii, care 
erau atit de numeroși la inceout, făcind*din Poitiers un fel da 
capitală a refugiului lor, păzită chiar de gardieni de-ai lor, 
se retrag pe incetul ; după rit se pare, se îndreaptă spre Anglia, 

15 Iunie. Parisul a căzut În mîna Germanilor. 

18 lunie. Zile de depresiune, zile nelinistite, în care p 
mină pare că apasă pe pâtlejul fiecăruia dintre noi. Mari pa- 
sări albe rotesc de-asupra castelului, şi merg să semene Moar 
tea la cifiva kilometri de noi, în periferiile orașului. Bombe 
cu intirziere au obstruat drumul, și nu se mal ajunge la Poi- 
tiers decit pe străzi ocolite. Drumurile nu mai sunt la fel de 
aglomerate, dupăce toată populația Parisului s'a scurs spre 
Sud. Dar străzile oraşului sunt la fel de congestionate. Mul- 
țimea doarme pe sub panguri sau prin grădinile märginage, 
Pe R, profesor la Facultatea de Drept, l-am găsit dimineața, 
dupăce dormise pe pardesiul întins pe trotuar. 

Neputincioasă inactiune, Un fel de amortealä, un senti- 
ment de sațietate, ca în toate problemele insolubile şi prea 
mari. Dar nu mă pot impledice să încere judecăţi. E singura 
consolare a biroului, singurul surogat al imposibilei acțiuni, 
Cum trebuie explicată această înfrîngere, şi în ce stă supe- 
rioritatea germană ? Nu ştiu dacă există această superioritate ; 
nu Cunose niciunul din elementele puterii germane, Dar nu e 
vorba mai curind de o absenţă, sau mai bine de o retractare 
a Franței ? Nepäsare si stingăcie au fost cele două constante 
ale trecutului, Franța, țară de principii, a refuzat să trăiască 
pentru o politică de supunere către hazard. Cele nouă lunt 
de războlu n'au însemnat niciun progres pentru pregătirea 
militară. Nu ştiu care poate să fie situația reală, deşi cunosc 
atitea persoane din cercurile care se spun informate ; dar am 
învățat de mult să mă ferese de asemenea informații. Dacă 


/ 
L 
66 VIATA ROMINEASCA 


e însă adevărat ce se spune, că astăzi Franța fabrică două 
tancuri grele pe zi, unul la Saint-Etienne si altul la Saint- 
Chamond ; că aceste tancuri intră pe linia frontului în rodaj ; 
că uzinele Latécoère n'au produs în nouă luni niciun avion ; 
că partea cea mal bună a armamentului francez (se vorbeşte 
de 3000 de tancuri şi de 600 de avioane) a rămas în Belgia, 
distrusă în lupte sau în pană de benzină ; dacă toate acestea 
sunt numai pe jumătate adevărate, atunci nu € greu să se în- 
țeleagă situația. 

Situaţia, de altfel, ans inţeles-u în parte cu trei ani in 
urmă, atunci cind am ascultat în tren, intre Bourg și Ambé- 
rieu, cea mai curioasă dintre conversații, între do; mici bur- 
ghezi. Vorbeau de eficacitatea liniei Maginot, in care afirmau 
o încredere absolută. Si soluția pentru viitor se arăta foarte 
simplă în ochii acestor reprezentanți ai duhului mijlociu : 
mai tirziu, cînd se vor mai linişti lucrurile, se va prelungi 
această linie pe Alpi, de-a lungul Pirinellor și spre Belgia, și 
Franța vu trāj insfirsif liniștită în hotarele ei neviolate. Franţa 
imperială, Franța piatră angulară a echilibrului european, 
Franta sabie a dreptății și apărătoare a Principiului, apărea 
astfel sub ochii mei, anchilozată, prudentă, sfioasă, redusă ‘a 
idealul zidurilor chinezeşti, înapoia cărora să se retracteze si 
să dispară. De aici porneau toate ispășirile ceasului de fatä ; 
conștiința scăzută a unei misiunii în care nu mai are încredere, 
e capătul unui fir care se sfirseste aici. 

20 Iunie. Oaspetii castelului au început să plece mai spre 
Sud. Generalul D, a plecat ieri cu soţia lui, azi pleacă T. cu 
fiica lui: primul pentrucă e general, al doilea pentrucă e 
Englez. Ne întrebăm ce trebuie să facem. Cu toate că panici 
celorlalți nu ne lasă reci nici pe noi, deliberările aduc hotă- 
rirea de a răminea. Spectacolul străzilor din Poitiers nu ne 
încurajează spre un nou exod, 

23 Iunie. leri la 4 şi jumătate sa semnat armistițiul, în 
vagonul istoric de la Compiègne, Nicio condiție a armistițiului 
nu e cunoscută Germanii au sosit la Potiers aproape în ace- 
laşi timp. De două sau trei zile se aude sgomotul tunului, 
dinspre Chatellerault, Ieri de dimineaţă, primele trei automo 
bile blindate au trecut prin sat, în recunoaștere, indreptin- 
du-se spre Poitiers, venind dinspre Le Roche-sur-Yon, Se în- 
torc din oraş în cursul după amiezii, ducînd cu ei pe coman- 
dantul pieţii, un colonel care va trebui să trateze ocuparea 
oraşului de către trupele Wehrmacht-ului, Intre timp, toți mi 
litarii francezi părăsesc oraşul, în afară de formațiunile sa- 


nitare, care au ordin să rămînă. Panica pătrunde şi aici: ofi- 


terii nu ştiu ce să facă cu mașinile, armele și depozitele ar- 
matei, pentru a le feri să cadă în minile Germanilor. 
Primul contact cu aceştiă din urmă e de-a dreptul edifi- 


PARIS, IUNIE 40 67 


cator. Prin mijlocul satului trece un piriu care şosea 
traversează pe un pcdeț de piatră. Satul sea fa tes 
de locuitori In timp normal, și sporit astăzi cu 200 de Spanioli 
refugiați ai războiului civil, cu vreo 500 de Belgieni și cu peste 
1000 de refugiați francezi, nu are nicio importanță strategică ; 
podetul, cu atit mai putin. Totuşi, de azi dimineaţă s'au iti- 
stalat la cele patru colțuri ale podului, patru sentinele ger- 
mane. Tot satul sa strins să-i vadă ; m'am dus şi eu, cind am 
prins de veste de ce e vorba. Sunt patru băieţi tineri, de cel 
mult 25 de ani, echipați nu numai cu ingrijire, dar cu o ele- 
ganţă extremă. Curelele şi catarämile lucese pe ei; totul e 
de o curățenie demnă de orice salon care se respectă. Vorbesc 
toți patru o limbă franceză ireproşabilă ; oferă țigări şi şovo- 
tată țăranilor adunaţi în jurul lor, şi fac o propagandă anti- 
engleză care se preface în același timp a fi foarte amicală pen- 
tru Franța, victimă involuntară a unui războiu nedorit, Vino- 
vaţii cel mari sunt Churchill şi Georges Mandel, doi incon- 
stienti care au dus țările lor şi Europa întreagă pe marginile 
prăpastiei, Sfirșitul Angliei va fi aproape, şi soarta el cruntă, 
Franța, nu-şi va putea găsi drumul adevărat al viitorului, de- 
cit debsrasindu-se de Evrei şi de aşa zișii democrați şi pri- 
mind prietenia generoasă pe care i-o oferă Germania. Glumele 
pe socoteala Angliei sunt urmate de o nouă distribuţie de ti- 
gări. Dar după două ore de convorbiri, în timpul cărora jumă- 
tate din sat a trecut pe acolo, cele patru sentinele de operetă 
pleacă să ia in primire un alt post, mai departe. In locul lar 
vine 0 singură zentinelă, un rezervist neras si morocănos, în 
jurul căruia se face golul numaidecit, i 
Armistițiul, Si Germanii. li avem amindoi i 
de azi. O tētere de moarte danie. rares a m ge on o ur 
maşinilor germane care se indrtptä spre Poitiers se aude de 
aici, atit de mare € liniștea în împrejurimi. Toată lumea um- 
blă în virful picioarelor, cu sfială, ca într'o încăpere în car> - 
: ar afla un mort, Jupineasa ne servește cafeaua cu lapte, si 
äcrimi mari şi tăcute îi curg pe obraji. Incercăm s'o consolăm 
pe cît se poate intr'o zi ca aceasta, și neputindu-și stăpini o 
izbuenire de plins, fuge sā se ascundă în bucătărie, E însăr- 
cinată de șase luni, şi nu mai ştie de citeva săptămini nimic 


„desbre bărbatul ei, plecat pe front undeva, în Lorena. In spa- 


tele tarabei pe care îşi debitează carnea i 
í nea, meticulos ca de obi- 
re esteri ala şi el lacrimi in ochi. O încordare e pe fața 
i “tor. Armistițiul nu e o usurare, ci o rușine şi v 


i 26 Iunie. Șirurile de camioane şi de maşini blindate n'au 
mat contenit, Sofeurii germani sunt stăpini absoluti 

) | pe dru- 

muri, îngăduindu-și toate libertățile şi toate fanteziile, chiar 

si in centrul orașului, unde gardienii asistă neputincioşi la 


„PARIS. TUNIE 4e | 69 


ii line cae ne t Odată inai mult ne hots. 
ee eaei porn A, Acum însă nu se i 
poate circula pe drumuri, decit cu un Auswe is al iar täti 
germane ; un asemenea mpi m ne poate fi eliberat d de 
| a germană de la Tours. îi 5 
Ci di din nou spre Loara, ca să căpătăm dreptyf 
de a ne îndrepta mai tirziu spre Bordeaux, unde se mA refu- 
giat guvernul francez. Pretutindeni, pe drum, resturile exo 
dului : mașini răsturnate în şanţuri, obiecte heteroclite risp 
pe cimp, de ls păpuși si căructoare de copii, la dosare + ar- 
hivä şi cauciucuri. Cantonamente germane in fiecare sat. Ca- 
mioane germane pretutindeni pe drumuri. Lungi COS 
care impresionează prin monotonia lor, si prin figurile Ted 
tipe ale soldaților, băietani de cel mult 22 sau 23 de ani, cu 
priviri candide si cu risuri satisfăcute. Mascota celor mal mes) 
dintre camioane e casca găurită de gleanie a i tr òy sei 
francez, atârnată de radiator. Din epoca vechilor năvăliri, var 
putea crede că numai 'recuzita s'a RER à dust 

Tours, nimie nu ne surprinde, pînă cînd ajung in. 
Porc Numsi de acolo se poate măsura razii 
dezastrului. Bombardamentul încă recent, căci n'au trecu > 
cit patru zile de cind sau dat lupteie pentru pes. poze ee | 
lui,-a distrus în întregime cartierul dintre prefectură $ We 
Excepție mu fece decit o singură biserică gotică, pe care sr 
putes crede că bombele au menaist-o, dar care a si ea dest r 
de stricată: In puține minute obținem Auswe'sul pentru a 
am venit, Cu mare greutate, si uzind de toate argumentele: 
posibile obținem si 100 de litri de benzină. RP 
din Tours nu conţine decit 1000 de litri, confiscati de a | 
germană, şi ascunși undeva, în fundul unui depozit al pri- 
märiei 

ate acestea, fac un drum de recunoaştere prin 
Dig arme stradi Nationale e distrusă. Distrus Restant 
tul Lvonnez, în care am luat masa acum 12 "e coca E 
mecätorul cuib al lui Buré, în care am petrecu = tea as 
plăcu'e, si căruia încerc acum zadarnic să-i us as i 
plasamentul, printre ruinele fumeginde. De ară oui NS 
trotuarului, pietrele si cărămizile dărimătur ae: > | 
dite în stive, pentru a degaja strada, cit să pe trestii 
unei mașini. Aceste teancuri de pletre sunt npes m N 
in picicare. Strada întreagă îmi aminteşte un aa ja n Pom: 
pei, scäldatä cum e de acclasi soare meridional, care aruncă 
sclinirt de o extraordinară albeatä pe pietrele albe ne pers. 
Nicio casă nu se ridică mai sus de înălțimea pervazul £ 
melor ferestre. Dintr'un bloc n'a rămas in picioare qe à cuca 
metalică a ascensorului, ridicindu-se întreagă pe in 
fostelor șase etaje, şi avintindu-se ridicolă către cer- 


Anticarul meu din strada Sellerie, la care zilele trecute, 
am cumpărat frumoasele volume de Redi şi de Sotomayor, 
scăpat numal cu etajul distrus, și cu vitrina smulsă de ex. 
plozie. Inăuntru, nicio pierdere, în afară de praful alb care 
s'a depus masiv pe rafturile pline. Dar celalt anticar, din spa 
tele bibliotecii, nu mai există : şi mă doare să ştiu că a dispă» 
tut în acest cutremur frumosul cap de inger gotic, cu zimbetul 
enigmatic al veacurilor care l-au netezit, și pe care n'am pu- 
tut să-l iau data trecută, din cauza greutății blocului din cara 
iesise, Din bibliotecă au rămas în picioare zidurile exterioare 
purtind, pe latura dinspre Loara, placa comemorativă a ava 
riilor suferite în 1870. Inăuntru ard încă mai multe focum 
inăbușite. Intreaga clădire s'a prăbușit spre interior. In mij- 
loc se recunosc, printre grinzi arse şi cărămizi, blocurile de 
marmură ale treptelor spre etaj. Intr'un colț, incendiul a in- 
cir pietrele, care sunt incandescente şi aruncă flacări albe. 
Căldura e inäbusitoare deși focul arde de patru zile. Prin 
spărtură pe care pătrund, dau peste un välmäsag de piètre, 
de-asupra cărora zac cele două amfore de bronz care impo 
dobeau scara de onoare, Mă utc peste pietrele prăvălite, şi le 
imt cufundindu-se sub picioare, ca Intr'un fél de apă. Dede- 
subt, totul e o pulbere albă și de o extraordinară finețe, atita 
incit nu se ponte despărți în grăunțe, ca făina sau pudra, ‘ci 
aderă în întregime la piele, sau dispare toată odată. E tot 

de volume, arse la temperatură 
inaltă. Tot cartierul e astfel distrus, pină departe, spre Cate- 
drală, pină la care nu pot ajunge, din cauza dărimăturilor care 
la e de neuitat, maj ales că i se 


Cu pași inceți, ca printr'un cimitir, mă îndrept spre celalt 
anticar al meu, din cartierul gării, De patru zile e ascuns, nu 
se ştie unde. Aceste patru zile, vinzătoarea cu care vorbese în 
locul lui, le-a petrecut într'o pivniță, fără să ştie nimic din 
cele ce s'au petrecut. Nici n'a văzut orașul, de ieri seară, de 
cînd a ieșit; alţii sunt și acum prin pivnițe şi subsoluri, vii 
sau morți, nu se ştie. “E 

Oraşul e plin de soldați germani: La fiecare bar, se opresc 
cite doi sau trei si cer să bea. Singura lor băutură e tehampan. 
Negustorii scot de sub rafturi tot felul de vinuri spumoase 
de mina a doua, siguri că rezultatul va fi acelaş: o strimbă- 
tură din nas, şi o desamăgire marchează cunoştinţa cu bău- 
tura atit de glorificată. Soldaţi in toate magazinele. Cumpără 
orice e de cumpărat, Am văzut pe unul cerind două perechi 
de pantofi de copil, pe altul un sac de damă. Un colonel jess 
dintr'un mare magazin alimentar, la subsuoară cu bine cunos 
cutele cutii de cinei kilograme de ceai. In spatele Jui, nu mai 


70 VIAȚA ROMINEASCA 


contenese soldaţii de ordonanță cărind la comandamente eg. 
surile cu sticle de vin si de şampanie. Articole oo far. 
duri, pe care le page aa bine pe nume, ria temid 
otul e bun de cu rat, i 
ue unie. Pornim spre Clermont-Ferrand, unde am af] t 
că se transportă chiar acum ambasada. Trebuie neapărat ă 
‘luäm contact cu ea. Se întîmplă în ţară lucruri de care nu a- 
vem decit ştiri vagi și se iau măsuri care ar putea să ne pri- 
vească şi pe noi. Căpătăm benzină de la, comandantura so à 
Poitiers. E articulul cel mai scump și mai căutat astăzi; to- 
tuși Germanii îl risipese pretutindeni, căci au pe mina pe 
marile depozite ale armatei franceze, şi înoată în şug. - 
cem limita teritoriului ocupat, într'un sat, la 26 de ki i 
de Poitiers, unde ne intimpină un post francez de control. Ajun- 
gem la amiază la Limoges, unde îmbulzeala refugiaților e ex- 
traordinarä, si nu cunoaşte asemănare cu ceeace am läsat ni 
teritoriul ocupat. Un loc în restaurant si o IPES eră, 
se obţin cu prețul celor mai strașnice intervenții şi lupte. De 
aici la Clermont, cels două margini ale drumului sunt pline 
cu resturi de maşini accidentate, cu tunuri antitanc părăsite 
în şanţuri, cu triste amintiri ale dezastrului din zilele trecute, 
Ajungem la Clermont la 9 seara. Niciun loc, nicăieri, 
două ore de căutare, prefectura ne pune la d spozitie * 
două camere, la Grand Hôtel, rechizitionat pentru ministerele 
care urmează să sosească miine. Le si d 
| ie. Ambasada nu e la Riom, unde am fos măi: 
azi 4 erei pe o pistă greşită. Afluenta pretutindeni z 
cecasi ; mai mică totuși aici, de vreme ce am putut a sa 
păr intr'un singur debit mai multe pachete de țigări, a i dei 
rare si de prețioase în alte părți. E drept că aici şi manufac- 
tura e aproape. Am fost repartizaţi cu locuinţa la Royat, e 
ajungem spre seară, la Hôtel Richelieu. Alături, asistăm e: 
tristul spectacol al bolnavilor veniți pentru cură, si en 
pentru a face loc serviciilor ministerelor. Hallul e plin e 
mei bătrine, smulse din patul lor, şi care nu ştiu unde să : 
ducă, şi de ce mijloc de locomoţie să se servească. Sun er 
patru într'o cameră ; totuşi, suntem pe punctul de a fi er 
zati la rindul nostru, pentrucă dactilografele nu știu cărui 
nister refuză să doarmă cite două într'o cameră, — a 
30 Tunie. Insfärsit, am prins urmele ambasadei, Ja pe 
boule, unde plecăm mediat. Sunt toți la un loc, pregătin A 
să plece la Vichy, unde nu se ştie deasemenea cit au rd ei 
mină, Hotărim să räminem la Clermont-Ferrand, pompe À as 
a se concentra ce rămine din presa pariz lanä. Vizită 
dactia ziarului La Montagne, organ provificial devenit 
tant numai în urma dispariţiei celor din Paris, Bu 


` 


_ 
pO: = 


iN 


LES 


PARIS, sue w 71 


7 Iulie. Pentru a pregăti stabilirea noastră mai indelun- 
gată la Clermont, plecăm spre Paris. Ne strecurăm pe cit pu- 
tem printre interminabilele convoaie germane, care străbat 
indelete toate drumurile, pină la cele mai putin importante. 
imense camioane pregătese depozitele de benzină ale aero- 
dromurilor ; bucătării hipomobile, conduse de bătrini mustă- 


tarea noastră se face cu mare greutate, si așteptăm uneori 
ceasuri întregi, pină cind ni se degajează trecerea, la o incru- 
cigare de drumuri sau fa un pod aruncat în grabă peste rituri. 

Revedem ruinele din Tours, și trecem prin zidurile fume- 
ginde de la Blois, patetice ruine care par a afirma o voinţă 
de distrugere nesatisiăcută, căci zidurile se tin tot în picioare, 
Abia intrați în oraş, ne fac semne printr'un grilaj culori cu- 
noscute. Sunt prizonieri francezi, care au văzut în sfirsit o 
mașină mergind spre Paris, şi ne roagă să ducem scrisori ce. 
ior de acasă. In Orléans domneste un miros de vatră si de cär- 
bune încă pe jumătate aprins. Tot centrul, de la poştă la ca- 
tedralä, € ras la nivelul solului. A stăpat doar cafeneaua la 
Rotonde, unde cuceritorii şi-au instalat cartierul general. In 
mod practic orașul e pustiu. 

Sosim la Châtenay seara, la 5 ceasuri, Revăd cu emoție 
grilajul plin de trandafiri sălbatici, si poarta încuiată, de care 
nu s'a atins nimeni. Totul e intact. Doar iarba peluzel a cres- 
cut mai mare şi mai palidă, neudată de-o luhă ; Citeva fire au 
început să se ițească şi printre pietrizul alaii. Si calitatea ae- 
rului închis și familiar, îndată ce s'a déscuiat usa, înainte de 
a da drumul cbloanelor din ferestre. Plăceri egoiste, pe care 
le sorbi mai bine în ruina altora, pe care le apreciezi cînd ştii 
că sar fi putut să le pierzi. Mi-am tegăsit locul la masa de 


favorite, si l-am luat în stă- 
pinire ca un flämind Afară scade lumina pe'ncetul : 


9 Iulie. Am pierdut pentru totdeauna Parisul. Ceence 
gäsese în locul lui, e fotografia unui mort scump, € continua 
rea artificială a unei iluzii de care sunt conştient, 

Dacă uși fi intrat intr'insul odată cu trupele invingätoare, 
acum pentru prima oară, poate că n’asi fi știut şi n'asi fi in- 
țeles nimic, Dar freamätul şi bucuria Parisului, dar sgomo- 
tul, dar mulțimile, dar guatul. Orașul e linced ca un bolnav 
Luminile scumpe ale crepusculului care se scaldă în Sena, la 


72 k VIAȚA ROMINEASCA 


fel sunt, dar insipide acum. Și pe cât contemplu, aplecat pe- 
ste balustradă, valul aprins de asfinfit care pare că duce de- 
parte tot singele marelui creș, sunt întrerupt din visare de 
doi soldați. Vor să ştie dacă mai au mult de mers pînă la In- 
valizi. Vor să se închine si ei unor umbre. Si siluetele lor care 
se depărtează legănate, profilindu-se pe pata albă a Legiunii 
de Onoare vecine, fac un fel de medalion al durerii. ; 

Din ce-mi fusese drag la Paris, nu-mi mai rămine nimic. 
Ferestrele sunt pretutindeni închise și cu obloanele trase. 


Străzile sunt goale. Prin magazine, lumea vorbește numai atit _ 


cît trebuie, par'că grăbită să se ascundă. Ziarele poartă toate 
titluri mincinoase, și numai negrul cernelei maf seamănă cu 
ceeace erau. Cinematografele poartă chipurile mari ale unor 
artiști ce care Parisul n'a auzit niciodată, 

Printr'o favoare extrem de rară, şi pe care o datorăm 
tristului nostru priviegiu de neutri, putem intra ia Soldaten- 
Kino, pentru a asista de departe la ultima fază a războlului 
din Franța si la semnarea armistițiului de la Compiggne. Ceea- 
ce vedem nu se potriveşte nici cu propaganda prietenoasă la 
adresa Franței, nici cu intențiile modeste afișate de cuceritori, 
Mansuetudinea e în realitate o groaznică sete de revanșe, o 
răzbunare care se manifestă în fiecare amănunt, în vagonul 
istoric ca şi în defilarea simbolilcă din bulevardul Mareşalului 
Foch, Manifestările de bucurie ale ccnducătorilor Germaniei, 
arătate în toată simplicitatea lor de prost gust, sunt convin- 
gătoare pentru nivelul la care tindem : Hitler dind cu cotul lui 
Goering si lovindu-se peste burtă cu voluptate, iată spectacolul 
cu gare se desfată învingătorii de astăzi. 

Cu darul meu de a vedea mai întii amănuntul, nu văd în 
Paris decât pe Germani. Dar Parisul, unde se va fi ascuns? 
Risul, eleganța, înțelepciunea și frumuseţea? Ca un cird de 
pasări alungate de vint. Obrazul Parisului se sbirceşte: abia 
astăseară îmi dau seama cit e de bätrin, 


AL. CIORANESCU 


N CAUTAREA ADEVARULUI 


Cu aratul şi cu semänatul de toamnă terminasem. Acum 
lrebuia să seamăn și ogorul spiritului meu, să-mi îndeplinesc 
marea fägäduin(ä pe care mi-o făcusem mie Însumi de multă 
vreme, cu ani in urmă, şi pe care mi-o actualizase şi intărise 
incă mai mult intrebarea neașteptată a bunicului pe coasta 
ip când ne vam mai mult împreună la plug şi când 

uziasmul meu de proaspăt b imi 

şul pe al soépticiemului su. MORT ui 

"aveam însă cărți. N'aveam săimința cea bună. Intäia pro- 

e cau: a o era a por ării fireşte fără să le cumpăr, Fei 
: iar 

ang sat o r așa ceva nu le puteam cere. Eu 

Colindai iarăşi satele vecine : Hovrila Buciumi, Văleni si 
orășelul Somcufa-Mare, In Văleni -locuiauy cițiva e brom 
foşti colegi dela Gimnaziul Somcuta, toți fii de plugari La 
oeg Su ali relaiiv multe cărți, dar mai cu seamă romane 
in iegătură cu „amorul, care ştiam i 
PR: grar ru 1", despre eu că practic re 

Gindul mi s'a oprit asupra bibliotecii Gimnagi r unde 
invä{asem cele 4 clase ale cursului inferior. In te impu- 
nătoare din apropierea parcului în care functionase gimnaziul, 


nind in fiecare zi pe jos din Ciolt Astfel inci] 

de lecturi din iarna anului 1930/31 a fosi această lee 3 
Dar nici aici nu am găsit cărţile pe care eu le numeam : 
„de actualitate”, cărțile -care-mi trebuiau mie, cărțile care să 
pună probiema războiului, problema mizeriei, problema religi- 
vi-singurele probleme care mă interesau atunci şi mi se păreau 
primordiale, probleme şi pe care şcoala mi le ascunsese, 

— „Toate drumurile duc la Roma" — zice o antică vorbă. 


at Ig, 


b 


mari revela ii tinereții mele. Această operă mi-a ofe- 
eee reia tu pa a „ Substanţa ei era paeroun og 
losofică. Ea m'a pregătit simțitor pentru acceptarea prias ME 
-lor bune si obiective de mal tirziu, pe care sociologia A y 
mi-le arate în toată goliciunea lor, fără deghizarea și “reg à 
gurarea artei; adevăruri crude şi teribile asupra șocie 


QT“ cate fusesem in iad, eu care träisem delirul repair Al 
tibil al groazei, puteam bine să mă identific cu dramele Le Re 
teşti ale personagiilor lui Shakespeare: Hamlet, Machbe h pe- 
gele Lear, Othello, Shylock etc. Cum îl intelegeam pe Ma À 
cind după comiterea crimei, exclamă: — „lumina soarelui a 
inceput să mă plictiseascä, Nărue-te lume” ! x Ea 

Sau pe fantascul Prinţ al Danemarcei: — „Intr'o coaj 
nucă, Hamlet s'ar simți regele spațiului infinit, numai să nu 
aibă visuri rele!...” Si Polonius, ascultind pe Hamlet: — „Ade- 
qon nebunia pătrunde ceiace mintea sănătoasă nu poate inte- 

T totelohl vieţii noastre ? Gloucester cel 6rb, care susținea 
că a ajuns să vadă numai după ce a orbit, zicea, compätimind 
omenirea cea adevărat oarbă: — „Suntem ca mustele pentru 
copiii care se joacă: zeii ne ucid din distractiel”.. i 

“Tar Shylock mi-a arătat esența problemei evreiești : 

—,,Oare evreul n'are ochi? N'are mini, organe, trup, sim- 
turi, afecțiuni, pasiuni? Nu mănincă el aceiaşi hrană, nu e ră- 
nit de aceleaşi arme, nu-i expus la aceleași boli, si tămăduit 
cu aceleaşi leacuri, nu e încălzit de aceiaşi vară si infrigurat 
de aceiași iarnă — ca si un creștin? Dacă îl împungi nu singe- 
trează? Dacă îl gidili nu ride? Dacă il oträvesti nu moare? Si 
dacă îi faei rău, vrei-să nu se răzbune? Dacă e una cu creştinii 
in toate, trebuie să fie și în răzbunare!” 

Opera aceasta nemuritoare, alături de dramele sumbre ale 
lui Ibsen si povestirile pline de umanitate ale lui Tolstoi mi-au 
arătat că lumea nu începe cu mine, că problemele care mă 
preocupă și mă chinuiau atit de nemilos preocupau şi chinuiau 


de mult pe foarte mulți, pe toți cei ce şi-au dedicat viața cer- 


cetării și rezolvării lor, eliberării şi fericirii geniului uman. 
La Somcuta cunoşteam pe fiul re + tam cäruia ae 
sesem lapte cu coşul cind eram copil. Odată cu primăvara, bu- 
nica îmi spusese că Alexandru Corvin sa reîntors 
dela Bucureşti, din capitala țării. Desigur mă gindeam eu că 
el trebuie să aibă cărți de valoare și „de actualitate”. Am să-l 
caut neapărat, şi cit mai curind. Luni este zi de tirg; plec şi 
eu la oraş să-l întîlnesc, De mult timp nu-l văzusem şi nu 
vorbisem cu dinsul, de cînd fusese la liceu în Baia Mare. Fiind 
superiorul meu cu o diferență de două clase, nu am fost cu el 
prieten şi nu am avut nici un fel de . El mă cunoştea 
incă de mic, din şcoala primară, cind bunica se lăuda către el 


boala, 


er 
D 
- 


IN CĂUTAREA ADEVARULUI 75 


că și ea are up nepot care „umblă la şcoală”, Corvin ăsta era 
un om înalt și subțire, ‘brun, cu părul negru și abundent, dat 
peste Cap, oaches, cu figură concentrată si buzele strînse. Au-. 
zisem pe la liceu vorbindu-se de el că e om foarte spiritual, 
cult şi inteligent. In sala de desen îi vedeam lucrările puse pe 
pereţi la loc de frunte. 

După ce şi-a luat bacalaureatul, a făcut Dreptul la Oradea, 
iar ultimul an a stat în Bucur i, ; 

Pentru mine care și sub ràportul călătoriilor aveam un 
orizont rural şi care nu fusesem nici chiar la Cluj, capitala 
Ardealului, Corvin îmi apărea ca un om misterios și atractiv, 

Eu nu știam anume ce ştie, dar bănuiam că trebue să cu- 
noască multe lucruri demne de cunoscut, că trebue să fi citit 
mult şi că, fiind dela oraş, trebue să aibă cărți — cărţi „ate- 
iste“ și cărți despre război, 

Imi propusei deci să tret pe la locuinţa lui numai după 
masă, ca să-l găsesc sigur acasă, Dar cind intru în „Librăria 
Pop" — mica și unica librărie a orășelului — ca să-mi iau 
nişte ziare, pe cine intilnesc? — chiar pe El, pe „omul miste- 
rios", Imi primeşte, foarte amical, salutul, surprinzător chiar 
pentru mine, văzind ce repede se topește zidul de ghintä care 
ne separase din copilărie. După ce-i explic situația mea de 
„bacalaureat fără bani“, prind curaj şi-l întreb dacă nu cumva 
are ceva cărți şi reviste acasă, pe care ar putea să mi le fim- 
prumute. . 

Dintr'o aruncătură de ochi m'a înțeles, mi-a diagnosticat 

Si m'a invitat insistent să trec pe la el după ora unu. 
. O casă mai veche dar mare şi frumoasă, afundată intr'un 
cring de brazi, cu alei de nisip ce se pierdeau în întunecimea 
grädinei mari, Ne aşezăm în veranda inconjuratä eu flori. Dis- 
cutia incepe. Din primele clipe constat superioritatea lui față 
de mine. Mă impresionează la el mai cu seamă actualitatea 
problemelor puse, legătura lor nemijlocită cu viaţa mea per- 
sonală, cu viața täränimei, cu viața poporului. 

Observ apoi frumusețea, conciziunea şi fluiditatea limba- 
jului. Chestiuni iresistibile de vimä, de literatură si critică 
literară, exprimate într'o formă excelentă — afirmativă și 
concisă. Vorbea așa cum eu n'auzisem vorbind pe nimeni pînă : 
atunci, nici chiar pe profesorii mei de literatură, 

Sa preocupet în primul rind de situaţia mea personală, 
de care se revoltă mult mai mult decit mine insumi, 

— „Cum, zice el, un orfan de război, un fiu de ţăran, să 
nu poată călca pragul Universităţii, fiindcă nu are bani? Dar 
oare ce trebue să aibă valoare mai mare, omul sau banul ? Ii 
dai dumneata seama de nedreptatea ce ţi se face? Räspun- 
de-mi deschis : venit-a cineva din partea reprezentanţilor cul- 
turii oficiale să te întrebe : „Ce faci tu tinere afundat într'un 
sat la spatele lui Dumnezeu, ce vrei, ce aspirații ai și cum 


Li 


La 


e am VE RAT Le i 5 - 
76 =, VIATA ROMIMEASCA 


ţara si societatea ?", pentru 


on te ro er pupa a şi desnădejdea în care te-a 


ca, apoi, să te smulgă din părăsire 


“aruncat lipsea banului. 


tiner i la viaţă gi la 
etul este nedreptăţit, drepturile lui 4 i 
Wc sunt: călcate în picioare, yictimă şomajului și mizeriei. 


Tineretul să rupă cu trecutul, să-și caute un ideal nou! Să. 


i să se 
rezentul şi poruncile viitorului! Să lupte și 
er dos o viață nouă, în care inegalitatea socială va fi 

aruncată la coș!” 5 k 
A u la el, căci se va 

s re a a re der at ous PEMAI däduse, 
ingriji să-mi procure şi alte cărți dec x è Fi 

Duceam acum spre Ciolt „Trecut şi viitor! de Pan 
trati, romanul lui Upton Sinclair: „Jimmie Highins“ şi por 
“numere din revista „Viaţa Raminească", care apărea pe at 
la Iași. . à 

In „Trecut şi viitor“ autorul arunca deviza : „Să rästur- 
năm cumpăna milenară a prejudecätilor si să-i toți învinși 
pînă nu vor mai exis'a învinși si învingători! 

„in „Viaţa Rominească“ am găsit un limbaj nou; erau 
studiile de analiză socială şi literară ale lui Stere, Ibrăileanu, 
Ralea, Suchianu, Andrei, ete. Ceiace am remarcat dela înce 
put în această revistă, era simpatia puternică față de pătura 
téäränesses, Si tot mai des mă întilneam „acolo cu termenul 
„problema socială“, — „problema. luptei dintre capital și 
muncă“, y 

In paginile acestei reviste m'am documentat şi mai mult 
asupra fenomenului literar, mi-am dst cu adevărat seama ce 
vasăzică „literatură“ si „operă de artă“. Pe scurt am înţeles 
că si arta este o armă de luptă în încleştarea neindurată a 
acestei lumi, , = 

Acum îmi adoptasem un criteriu în judecata lucrurilor și 
oamenilor : — „Cu poporul sau contra poporului ?“ 

ind am terminat lectura cărţilor primite, m'am dus din 
nou la Corvin. Interesiridu-mă de acesta unde aşi putea găsi 
si alte numere din revista „Viața Rominească“, am fost indru- 
mat spre Biblioteca tirgului, la „Cassinoul orașului“, Prese- 
dintele societății culturale de acolo, Doctorul Radocea, după 
ce m'a cumpănit din privire dacă sunt element de încredere, 
mi-a aprobat să împrumut tot ce-mi place din bibliotecă. Cind 
privea, parcă voia să-mi spună: „Uite încă unul care umblă 
după potcoave de cai morți”. 

Praful gros care acoperea volumele, imi arăta gradul de 
interes al somcutenilor pentru preocupärile intelectuale. 

Primul lucru pe care l-am făcut a fost ca să duc acasă 
toată colecția revistei „Viața Rominească“, toate exemplarele 
apărute între 1920 şi 1931, adică dela războiul mondial in- 
coace. Exemplarele revistei erau netäiate. Eram, se vede, pri- 
mul explorator în acea regiune 


ab 


Zi dud. T EFS “e ATLAS 
DRE. iii e LS LA ESS EL STORES 
rd pe. sey; À A A 4 > 42 25 A ed à je si | 

77.3 es Le 


Li 


- 


IN CĂUTAREA ADEVANULUI 77 


. Astfel m'am pus la curent în linii generale cu problemele 
ultimului deceniu — deceniul postbelic —, şi, pe de altă parte, 
cu prezentul, cu problemele „Contemporane“, i 
LS El sjungi d D ra ce mare cîştig pentru mine care 

1 Multe veacuri în urmă, pentru mi ý 

.o mentalitate de Evul Mediu, P paies a 

__ In vizitele pe cari i le făceam cu regularitate la o săptă- 
mină sau două, Corvin mă iscodea ca să vadă dacă am înțeles 
cu adevărat cele citite. Nu pricepeam prea bine bucuria cu 
care mă primea, voluptatea Jui intelectmalä, cînd îmi vorbea 
pină tirziu în amurgul serilor parfumate de primăvară şi vară. 
Nu-mi dădeam încă seama că el avea ceeace se chiamă entu- 
ziasmul educatorului, nici că el face cu mina şcoală, că mă 
„formează“, mă „reeducă“, îmi dozează ideile cele noi ale 
veacului. $ 

Autoritatea lui în ochii mei şi stima faţă de el au crescut 
considerabil cind am citit cîteva articole de-ale lui publicate 
in unele reviste din București. Aveam, așa dar, în fața mea 
un publicist, un „scriitor“ ; un om căruia să mă pot inărtu- 
risi, un om care desigur nu va ride de mine. Si astfel i-am 
povestit copilăria mea, moartea lui taică-meu, distrugerea fa- 
miliei și refugiul la bunici, dragostea mea pentru Hermina si 
moartea acestei femei frumoase, viața de elev şi insfirsit ne- 
bunia mea religioasă, în urma căreia m'am declarat... „liber- 
cugetätor‘ ! 

Corvin mă ascultă cu un interes vădit. Și cînd isprăvisem 
Şi voiam să plec spre Ciolt, fiindcă sé lăsase valul nopţii, el 
îmi zicea poruncitor : 

E”: „Scrie, scrie toate acestea, așa cum mi le-ai povestit 
mie, simplu, spontan şi sincer, Trebue să serii, înţelegi ? Scri- 
sul este o armă de luptă si dumneata ai un temperament de 

„ luptător. Invatä să scrii, altfel nu mai stau de vorbă cu d-ta”, 

Eu ripostam rusinat si coplesit de această laudă : 

— „Cred că pentru asta ar trebui mai intilu să am un 
scop precis, să cunosc bine problemele vieţii, să fiu înarmat 
Cu idei limpezi. Şi eu sunt doar la inceput”, 

— Nu fii timid, aibi curaj, fă ucenicie, fii activ, afirmă-te, 
expermentează-te, caută să-ţi exprimi gindurile pe hirtie sim- - 
Plu şi limpede, încearcă să-ți cunoşti capacitățile, pentru ca 
apoi să le foloseşti în serviciul unei idei superioare, unui 
ideal care totdeauna ne depăşeşte. Scrisul nu este un privi- 
legiu de clasă şi nici chiar un dar al cerului ; el se învață ca 
Orice altă meserie“, 

Nu intelegeam despre ce idei superioare vorbește. Desi- 

— îmi ziceam eu — face aluzie la ideile revoluţiei fran- 
ceze : libertate, egalitate, fraternitate... A 

Cum conversaţia asta avusese loc în grădina, si eu mă 
grābeam să plec, spre sat, el mă rugă să aştept putin gi intră 


J AP a. LA A un. Ve. | -F 
IC RR EEN Oe wa. e 
ê DORE - Ca Sir 45 d. “A | ; 


NO 
à ” 


78 VIATA ROMINEASCĂ 
` i 

în una din camerile elegante și obscure. it 

se reîntoarse cu un volum În mină, spunindu-mi : 


peră absolut necesară tru d-ta“. 
Era ' Manifestul Comunist” al lui Karl'Marx. In seara 


După citeva minute 
„lată o o- 


acela Corvin m'a însoțit pină departe pe drumul care ducea 


spre satul meu, | 
Numai mai tirziu am înțeles eu ce insemna dosajul ideilor, 


pregătirea gradată si prudentä a spiritului pentru marea taină 
a Adevărului. Cirtita, care trăeşte sub pămint, tot la intune- 
rec, dacă o scoti si o ţii la soare, nu poate să reziste ; moare. 

Acelas lucru şi cu omul. Nu există eliberare spirituală 
fără luptă, fără așteptare, fără duelurile conștiinței. Victoriile 
noastre luntrice adeseaori se realizează chiar în clipa cînd 
credem că am pierdut bătălia, 

Fiinţa veche caută să se menţină cu disperare, și se opune 
fiinţei noui care caută să-i ia locul. Una din ele trebue să în- 
vingă sau să piară | Un vierfne, o omidă sunt ființe slabe și 
pat fi strivite cu uşurinţă ; dar cît rău fac ele atunci cînd rod 
fructul cel dulce st frumos! 

Cu o prejudecată nu se petrece oare acelaș lucru? Nu 
roade ea sănătatea creerului, podoabele spiritului ?... 


GH. MICLE 


RADU TUDORAN 


Faptul că Radu Tudoran (N. Bogza, frate al lui : 
… născut în 1910),și-a publicat primul volum (Oraşul par ges 
| race, Socec, Buc. 1940, ediție complectată, 1944) relativ tirziu 
era O girânţie de seriozitate în mediul nostru literar unde ti- 
L ner tipăresc plachete de versuri la 18 ani şi romane la 20 
E Scriitorul debuta cu nuvele de o tematică variată, luate 
- dela mai multe latitudini și scrise cu o viociune remarcabilă 
Simple bucăţi de almanah in cea mai mare parte, nuvelele devin 
interesante prin aceea că prefigurează, în scurte maratiuni, ro- 
b manele de mai tîrziu. Aşa, Oraşul cu fete sărace, Mamocica 
i ună monede albe (1939) si Ospăț cu oameni buni (1940) pot 
ţ Pete ca niște exerciţii în vederea romanului Un port la 

ărit, după cum Aerodromul dela Șura Mică (1938) şi Con- 
fesiune (1939) prevestesc romanul Anotimpuri. Chiar Plăcări, 
aenga roman al lui Radu Tudoran, a fost anticipat prin nu- 
| à chelă părăsită (1943), Dealtminteri, autorul însuşi măr. 
i miere acest lucru, ba chiar arată că si cetelalte nuvele: fn- 
„ata re din alt sezon (1933—39), Foehn (1934—39) si Bom- 
À mentul (1939) sunt fragmente din romane, ori chiar miei 
ae abandonate, Inainte de Un port la răsărit, romancierul 
ÎN ice a pe prin urmare alte cinci romane la a cărar defi- 
| redactare a renunţat apoi păstrind numai unele pagini. 
„AR Deși autorul nu se simte „chemat de nuvelă“, aptitudi- 
à Patru acest gen nu-i lipsesc cu totul, Un Crăciun în satul 
| Caza or (1938), Intimplare din alt sezon, Hingherul (1943) 
Ras à nu numai pricepere tehnică, dar și putere de a crea 
a arh (burghezul terorizat de nevastă Patrocle, căpita- 
i 7 viață” Serghei Danilov, eternul cocu Dimitrie Arti- 
mov), darul observaţiei, humor de bună calitate, dramatism. 
A die à ae insă subiectele sunt neglijate din punct de vedere 
itap dee ea poaae r rea sensualității (fata care se 

cag, i aa sa g ) sau a unui rómantism vag, 

a un indiciu de ie a ii 

| F au Php bogi senzafiilor se poate cita deserie- 
tre: PE masă, deasupra căreia cădea lumina străluci 
trei candelabre de cristal, mîinile bucătarilor ea ame in 


s 


Li 


RADÉ TUDORAN 81 


— Sunt grațioase şi de o erudiție tehnică inegalabilă. Cuvinte 
ca: randă, ghiu, parimă, straiu, etravă, rouf, arbore artimon, 
spiraiu, cockpit, patarafinä, sart, clin foc, fungi, palancuri, 
babă, şcote, eche, tambuchiu, santină, greement, ghirodel, siifia 
ete. Sunt la locul lor în acest jurnal de bord sentimental, 
La o escală în portul Bugaz iahtmanul cunoaște pe adb- 
jescenta Nadia Rabega şi se prinde să-i dea lecţii de matelo- 
taj, pentru a învăța dela ea inotul, Sglobie, ingenuă, miste- 
rioasă ca o apariţie din Ivan T'urgheniev, Nadia este inttin 
creație feminină a lui Radu Tudoran. Plimbările echipajului 
îndrăgostit pe mare ar fi însă — cu toate frumoasele descripth 
de peisagii — un artificiu cinematografic, dacă ar răminea o 
simplă distracţie. De aceea autorul le dă o semnificaţie, expli- 
cind prin ele dorința eroilor de a evada din promiscuitatea 
ui. 


din nişte nenumărate coşuri ale abundenței, cele mai felurite, 


“ae de argint, puse de-acurmezișul, stăteau css sp 
socotit de cinste, nisetrul, in maioneză, înconjurat d 
gătite la rindul lor cu zarzavaturi verzi şi CU pui 

lonen, giibul, De We da lipici in. erp sei de lapte cu 

niti la foc domal, ingimfați ca şi în viaţă, purce ap i 

. soricul arămia plesnit, lăsînd să se vadă slănina şi pu 

foasă, fazanii, împodobiţi cu propriile lor pene colorate, po- 

3 timichile, făcute piramide pe platouri de faianţă... Un alt sir 
de farturii care le înconjura pe acestea, mărginind cg oa 

masă, conțineau acele gustări mici, atit de felurite că nu e 

mai ştii*numele, nelipsite dela ospätul unor oameni buni ł che- 

fali săraţi, muraţi sau afumati, pentru toate gusturile, icre 

negre, de morun sau de păstrugă, icre roșii de Mandciuria, ba 

chiar si din acelea de crap si de stiucä, innecate în untdelemn 

fin, Mai erau 'sardele, raci cu crusta roșie, stridii plăpinde în 
capacele lor sidefli, css cu mustäti lungi, hazoase și cu ochi 

negri, sticlosi, de şobolan... E LRR 

Succesul de librărie obținut cu Un port la răsărit (Socec, 

Buc., 1941 : ed. V, 1943) produce suspiciuni cititorului de lite- 

ratură aleasă şi rară. Ce-i drept, romanul face multe concesii 

genului popular, Prima parte nu-i decit o înşirare da petre- 

ceri, orgii, baluri, toate intrun mediu pitoresc în care se bea 
zubrowcä, belogalowkä şi „Muscat de Efieri“, cu ofițeri cheflii 

şi femei din așa zisa elită, ori cu fete de noapte. Citeva tipuri 

° ' se conturează însă dela inceput: comandorul tenebros: Maxi- 
mov, corăbier enigmatic, alcoolicul Igor Ronski, șeful uzinei 
electrice din Cetatea Albă, soț inselat și personaj dezabuzat, 

< guralivul Nagaviska, groomul eroului principal, un inginer 
tinăr, locotenentul Ilinca, betiv, zgomotos și melancolic, Liuda, 
virgină amorfă cu nostalg'a dancingurilor, Tamara, soția infi- 

delă a lui Ronsky, Vera, Mura, Gena, Manea, Olea, Mila, Ta- 

nea.. Seriitorul urmăreşte să creeze o atmosferă de oameni pre 
ocupați „să trăiască“. Este în această parte un tablou nu lipsit 

de culoare a orașului dela limanul Nistrului, văzut pentru în- 
tiia Pos în literatura noastră, de un inedit asigurat, aproape 

exotice, - s 
Abia in partea a doua se începe povestirea. Ca Alain Ger- 
bault, romancierul (cartea e scrisă la persoana întiia) îşi face 
un cuter — un vollier de haute mer — cum ar fi zis faimosul 
pilot francez, dintr'o corabie mică dăruită de celălalt räsooli- 
\ tor al mărilot, comandorul Maximov si vagabondează în larg. 
Riclo îndoială că „Miladu!” ie o imagine a Firecrest-ului din 
Seul, ă travers PAtlantique, dar cursurile de navigație intre- 
` prinse cu prilejul expedițiilor de autor, fost él însuşi ofițer de 
- marină şi ctitor al lui Josuah Slocum (Seul autour du monde), 


. - 


— „Înginerule — vorbise înainte de a muri Ronsky — e 
un oraș blestemat, Ai s'o simţi! Ai s'o înţelegi, Un oraş care 
te omoară incet, de care nu te poţi desprinde, in care te cu- 
funzi, ca în întunerec, Un oraş de betivi şi de tirfe!. De cit 
timp eşti la noi ? De opt luni! Ti-am făcut socoteala ! In cu- 
rînd, are să vină toamna, si are să fie un an... Dar n'ai să poți 
pleca! Ai să vezi ; niciodată n'ai să poți pleca! Nu te teme, 
are să se păsească un loc în cimitirul de pe Liman, şi pentru 
dumneata“. 

Fatalitatea pindeste într'adevăr pe inginer si la sfirşitul 
croazierei sale, pe cînd se pregătea să arunce ancora la Bugaz, 
ca să se însoare cu Nadia, o furtună îi întimpină, Miludul se 
izbeste de o geamandură și logodnica e înghițită de valuri. Cu 
citeva clipe înainte de naufragiu, văzindu-și iubita despletită, 
mätelotului i se päruse că are înaintea ochilor pe Ludmila, 
fiica lui Maximov, căreia aparținuse odinioară vasul si care 
murise înecată... 

Istorie emoţionantă şi condusă încet spre desnodämint ca 
nuvela lui Joseph Conrad (descrierea furtunii din Un port la 
răsărit are ceva din Typhoon), Scene dramatice sunt deaseme- 
nea cele pasionale, de pelozie, cind Nadia vrea să plece cu 

y în America, de patimă — în popasul dela Vilcov al 
Protagonistilor, noaptea. 

Fără îndoială, Radu Tudoran are talent de povestitor și 
un stil. Efecte: artistice dă pe față atunci cînd evocă euforic 
libațiile, memorind : 

„Oare ce vin o fi luat Ilinca? mă intreb apoi, După cit 
se pare, din pivnita lui Titorenco ieșea. Mai tin eu oare minte 
Vinurile lui Titorenco ? Sunt vinuri oleacă acrisoare, dar sănă- 

„oho, cum să nu le ştiu ! Oare o fi luat Alignte, din acel 
Rălbui, cum e chihlimbarul, sau Pinot, cenușiu? Ce nume! 
Parcă nu merg toate la fel repede, pe același gitlej! Dar 

s 


nu umbla cu doctorii la butoaiele lui“. 
spumos, căci mesa: agiile secundare trăesc, Stefänel, fra- 


åz, turcul Nail cu piciorul lui de lemn. Numai Ifim Mihailiue, 
a analfabetismul și limbajul lui stricat, e convenţional, In pre- 


humor indoelnic. - 

Evident, scenele prlapice sunt cam dese, iar acelea cu po- 
sesiuni prin şanţuri și cimitire (amintind pasaje din La Hopda 
lui V. Blasco Ibanez) regretabile, 

Un port la răsărit rămine totuşi filmul unor privelişti de 
neuitat, prezentate cu nu știu ce parfum de stepă rusească, ca 
În acest pastel elegiac ; À 

„A nins două zile, frumos, ca în copilărie ; oraşul sa im- 
brăcat în poleiala festivă a iernii, Străzile, casele, copacii au 
luat infätistrea artificială, ca niște piese de decor, presărate 
cu scamă albă. Au apărut sănii, cu zurgălăi cristalini… Caii 
lor slabi alunecă obosiţi, cu trapul mic, dintr'un trotuar În 
altul. Mă opresc si mă uit după ele, cu o neînteleasä sfisiere, 
Unde-i troica, troica nebună aducind domniţe cu diademe albe 
şi cu obrajii palizi, de peste stepă ? Unde sunt surugiii spätosi, 
cu subs mare, cu barba sură, surugiii betivi si inimosi minind 
caii ca pe näluci în virtejul de zăpadă?“ 

Anotimpuri (Socec, Buc., 1943, ed. II 1944) a fost așteptat 
cu legitimă curiozitate, Din nenorocire, romanul, masiv cași 
anteriorul, nu constitue un progres. Faptul că autorul variază 
atmosfera ar fi o notă bună. Ni se prezintă acum viața în jurul 
unui aerodrom şi „psihologia zborului”, In acest scop Radu 
Tudoran, fost şi ofițer de aviație, a citit „We“ a lui Charles A. 
Lindbergh si s'a informat asupra biografiei aviatorilor iluștri 
Garros, Chavez, Chaupt, Dorme, Terline, Guynemer, Boyau. 
Coiffard, Leroy, Nungesser, Lucy, Pedelac, Moneyres, Petit, 
Prust, Scott, Erwin, Texier, Paukert, Grenedau, Hamilton, 
Guerin, Saint Roman, Coli, Med Calf, Minchin, Mircea Zori- 
leanu, ete., ete. Cei doi eroi principali, Vladimir Antal si Ga- 
briel Savin-Ades, sunt piloți. Vladimir și-a făcut ucenicia la 
Issy les Moulineaux si posedă al unsprezecelea brevet de zbor 
european, Ades-e un as, însăși Manuela, studentă în Litere, 
aspiră la brevet, 

Acrul de bäetanä al Manuelei, în contrast cu atela ursuz 
al lui Vladimir, bărbat grav si rece, ar sfirşi prin a se insinua, 
dacă romancierul l-ar urmări pină la capăt. De îndată ce a- 

> pare Ades, Manuela uită însă pe Vladimir si însetată de pa- 
timă, se dă lui Gabriel, amorez mai exersat, Numai după ce 
acesta cade cu aparatul întrun zbor în jurul pămîntului, Ma- 


nuela își dă seama de situație. Insărcinată, es are un accident ‘ 


» 


Fe 83 


RADU TUDORAN 


Fireşte, intriga e minoră şi prea puti compli 

cele 486 de pagini. Spre a eri aria mr ser ml 
au introduce tot felul de intimplări fără nicio legătură 
cu substanța romanului : éxhibitlile unchiului Manuelei, Ame- 
deu, cu parașuta, descrierea casei acestuia, expediția unor copii 


Infäfisarea cit mai multor medii, e în chi 
vădit urmărită (tendinţa de a romanfa realitatea e comună la 
cazul celor doi de 


în maniera lui G. M. Zamfirescu. Tipuri ca acelea ale Majenei 
(mama Jeni), Babirina (baba Irina), Chiaş Ilie (unchiaşul Ilie), 
sau 8l zăludului Amedeu și ale copiilor teribili (Gaita, Colo- 
salul) sunt false şi amintesc cele mai rele pagini ale lui Ionel 


Numai elanul spre ideal al unor eroi (zborul lui Vladimir 
de pildă), aduce o undă de poezie în acest roman monoton. A- 
unct, ar fi si i i 
med : P fi şi duelurile dintre Vladimir 
— „N'ai fi curios să ştii cum mă chiamă? îl întrebă, cli- 
ee ace atita drum impreună, am putea să ne spunem 
— Aș fi putut să ştiu, fiindcă lista elevilor e pe biroul 
meu, dar recunosc că nu m'a interesat. Numele, e ultimul a“ 
mănunt pe care vreau să-l aflu despre cineva, Nu-i nevoie să 
mi-l spui pe al dumitale, Sunt sigur că nu ti se potriveste, 
Cind o să fim prieteni, am să-ți găsesc eu unul. Cit despre 
mine, după botez, mă numese Vladimir. Privește-mă si spuñe 
dacă nu-i ridicol! Sunt mulțumit însă că nimeni nu mi-a 
“Pus așa, 
__ Manuela observă că nu-i mai vorbea familiar ca adineaori 
ȘI nu înțelese cum se putea schimba, dela un moment la altul 
— Dar cum ti se spune, la urma urmei ? îl întrebă, 
El ridică din umeri: 
„— Nu ştiu; n'am observat să-mi fi găsit cineva un nume. 
Mi se spune : tu, măi, ăla, afară de cazul cînd mi se găsesc 
€pitete jignitoare. As vrea odată să le aud ; îţi închipui însă 
nu mi se spun în față. 
. — Dar... Manuela ezită. Dar, în sfirsit, în intimitate, fe- 
Meile, prietenele dumitale, cum îți spun ? 
— Oh! Femeile găsesc totdeauna nume ridicole: fiecare 


i ve 4- 
… A s 4.” par t 
à “ - t 6 i '. — | WE 
. A 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


are co) ei de diminutive, nume de cai sau de 

cr ur fi acri azi fiu chemat astfel, în blic' y 
fie că autorul a voit-o, fie că „materialul s'a aşezat sin- 
gur așa“, Flăcări (Forum, Buc:, 1945) e un roman social. Serii- 
torul înfăţişează de data aceasta viața dintro regiune piro 

literă (Cimpina), pe care o cunoaște din experiență propr 
(Radu Tudoran sa născut la Ploeşti), Acţiunea se organizează 

în jurul formidabilului incendiu dela Runcu. 

zis nu e 0 singură argano atitea, cite perso- 


nagii. Si romanul cuprinde o galerie 


indigeni, expl ] « i 
unctionari spilcuifi ca Telengescu, negustori ca Bilaşcu, 
pese cămătari ca Dimopol, administratori venali ca Pascu, ar- 
gati arivişti ca Stoian („Coteiul“), jandarmi fiorosi ca Bre- 
beanu, comisionari ca Motoncä, lucrătoare ca surorile - 
„botezate de oameni cu numere, dela 1 pină la 5 caşi sondele, 
fiindcă aduc venituri din vitiu, téräncute poetice cum e Copila, 
apoi o întreagă echipă de i eri şi sondori, 

Mulțimea personagiilor este un indiciu că autorul nu tin- 
teste să ne prezinte caractere, ci o întreagă lume, mai mult 


butoaie, boerindu-şi calul şi dindu-i ie, sau sparge gea- 
muri la Ploesti ca să afle lumea că „l-a räzbit păcura“ (i-au 
erupt sondele). Bocanu își arată disprețul pentru venetici scul- 
pind voluminos si purtind o uriașă bită, Copila iubeşte caii 
şi copacii. 

Focul e pus de moș Vlădoue pentru a se răzbuna pe Du- 
mitrică, fiindcă l-a înşelat cumpărindu-i terenul petrolifer și 
lăsîndu-l pe drumuri.. Distrugind totul şi luind un mare tribut 
de singe, flăcările vor purifica atmasfera de nedreptäti, jos- 
nicii si desfriu, iscată din circulația aurului, Dumitrică e ucis 
de baba Neaga Vlădoae, Brebeanu „arde ca un cărăbuș“, Di- 
mopol, venit din Ploestj să vadă casa ipotecată a lui Lipänescu, 
răceşte şi moare, Telengescu, craiul de oraș, e bătut si alungat 
de Motoacă, — însăşi Copila, ființa nevinovată, piere în incen- 
diu. Pierzind averea, Lipănescu inebuneste, Bocanu se înjun- 
£hie pe cind îşi tăia de Ignat porcul, Motoacä pleacă la tirg. 

Curios este că scriitorul nu-şi la un aer moralizator față 
de societatea industrială în , nu pledează nicio 
teză, nu ia nicio atitudine. El se supune la obiect ca un ade- 
vărat realist, mai degrabă naturalist, şi descrie. De aceea ro- 
manul e cam umflat, prolix, cu multe capitole întregi de prisos. 


= aa a Nr. SA na = 


ul > 7 


RADU TUDORAN i | 85 


isteniele de ordin documentar 
ia tie confiautul obosesc, episoadele secundare 
Totuși, unele personagii (ca Brebeanu şi Dimopol) sunt 
realizate, iar altele ca Bocanu si Gogoi se impun, chiar dacă 
i exterior, ochiului, prin vitalitatea lor aproape mitică, 
de uriași rabelaisieni. Mai vaporoasă e Copila in graţia și 
inocenta ei de hamadriadă, ` 
Viziunea marelui sinistru dela Runcu e dantescă şi tran- 


| serisé in pagini halucinante : 


„De jur împrejur, pe dealurile roşii, lanțul n al son- 
dorilor stătea neclintit; numai umbrele în pie Pr sda se mis- 
cau, împletindu-se unele cu altele. Orbiti de flăcări, oamenii 
priveau neputincioşi, indobitociti, lesurile fumeginde de care 
nu isbutea să se apropie nimeni, ca să le ridice. 

„Sirenele încetară, una cite una şi în aer rămase numai 
pilpiitul flăcării uriașe, intorcindu-se cînd pe o parte, cind pe 
alta, plesnind cerul. In jurul celor cîteva sonde, așezate mai 
sus, pe pantă, alergau oameni ; unii săpau șanțuri, ca să nu se 
întindă focul, alții minuiau pompe de incendiu, stropind turlele 
şi acoperișurile baräcilor, luptindu-se indirjiti cu dogoarea care 
En unit sa 

Ün hu înc făcea pämintul să tremure — şi, 
flacără, vibrația se transmitea aerului care se auzea ză ine 
mătind, svireolindu-se în întuneric, pînă departe, fluturindu-și 
marginile bolții deasupra orizontului. 

„Virfurile copacilor începură să pălească, fosnind, aplecîn- 
du-se ca niște luminări sub dogoare. Intre pilplirile focului, se 
auzeau trunchiurile încinse pocnind — şi pădurea prindea 
sunetele, ducîndu-le ecoul din ce în ce mai departe în adînc, 


„ ca pe niște semnale de alarmă“, 


AL. PIRU 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 
(„GRAN CANARIA”), de A. J. CRONIN 


Gran Canaria se citeşte cu interes crescind, pină la sfir- 
şitul celor peste 400 pagini. Şi aceasta pentru că impresia to- 
talä este a unor realități la cari aproape am participat direct, 
atit de vii sunt înscenările ; lucrurile nu se frămintă pe loc, 
ci's doar schijate, evocate. Se pune accentul voit, şi apoi se 
trece la altceva tot așa de plastic, ` À 

Fictiunea şi realul au aci tot timpul o fericită imbinare. 

Ficțiune şi supranatural: Mary Fielding e obsedată de 
viziunea unei case străvechi şi däräpänate, cu lebede, între 
flori de fresia, Ea și doctorul Harvey Leith găsesc într adevăr 
casa visurilor aidoma : e Casa de los Cisnes, maison des Cyg- 
nes, lingă Santa Cruz, în cea mai mare din insulele arhipela- 
gului Canarelor. Emblema casei e lebăda şi grădina e plină 
cu flori de fresia, care își ā tot parfumul nativ, aşa 
cum Îl au numai în ţinuturile calde. Și impresia de fantastic 
este sporită cu toată arta prin felul cum este redată atmosfera 
casei, unde un trecut de glorie şi fast mai pilpiie în bătrina 
Marquesa de Luego, văduva ultimului descendent al conquis- 
tadorului de acum patru secole. Groaza unei epidemii de febră 
galbenă este dusă la culme prin aceea că chiar Mary, eroină 
suavă şi imaculatä, ia molima, Ni-i teamă de un sfirgit rău, 
urmărim cu incordare ravagiile crizelor de febră, hemoragii 
și slăbire a inimei. Dar în momentul ultim, criza salvatoare 
vine şi, ca o concordanță cosmică, un uragan îşi revarsă furia, 
suvoaiele inundă orașul. O victimă e oferită în holocaust, biata 
Suzan Tranter, infirmieră, robusta încarnare a tuturor decep- 
tülor şi disgraţiilor fizice, dar iluminată de bunătate, curaj şi 
sacrificiu. Ea piere în viltoarea apelor, încercînd să-și salveze 
fratele, un pastor protestant. Asta ca să confirme misterioasa 
prezicere a marchizei, cu apucături de vrăjitoare, că cineva 
se va prăpădi, dar nu ea, deşi foarte bătrină, căci ea „va trece 
în urma altora fluviul“, poate Styxul. 

Ficțiune şi mister: ultima scenă, cind autorul ne lasă să 
credem ce vrem. Are Harvey Leith o halucinație, cînd simte 
parfumul fresiei si aude pași pe parchetul camerei vecine? 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 87 


sau Mary a ieşit din indecizie, l'a părăsit pe Lordul Fielding, 

istoricul său castel dela Buckden, venind să împartă eroic 
viaţa de luptă si privaţii a lui Leith, în serviciul ştiinţei pure ? 
Oricare din aceste două sfirşituri este posibil, în logica plăs- 
muiri de faţă, dar un sfirsit precis ni-ar fi dat poate o de- 
ceptie. sau putea fi criticat. Aşa că din cochetărie sau prudență, 
autorul îşi acordă libertatea să termine în mister şi ireal, ca 
o notă in flajolet. . 

Realismul, sau mai bine zis maturismul wcestui roman 
compensează larg aceste citeva resurse de Rrațioasă melo- 
dramă, care, petrecindu-se la tropice, printre Spanioli şi indi- 
geni, e acceptabilă. 

Acţiunea se începe în Anglia : tablouri de ceață si burnitä 
într'un port plin de sirene, ciocane hidraulice, macarale si 
coșuri fumeginde, pe uscat si pe apă. Urmează cadrul unei 
navigalii pe un vapor de mic tonaj, o „barcă de banane“, în 
tre Liverpool şi Gran Canaria. Evident, acțiunea e mai vero- 
simil să se inchege rapid pe o „banana-boat'“, o ridiculă coră- 
bioară de mărfuri gi de pasageri de lux, unde doar opt perso- 
nagii, toate de prim plan, se înfruntă mereu. căci nu se pot 
evita. Așa ceva ar fi imposibil pe un transatlantic cu zeci. şi 
sute de călători. Numai în cere mic se puteau naşte atitea fire 
de intrigă literară, si autorul, ca un bun cunoscător al croazie- 
relor, situiază naturist povestirea sa, Tripticul se inchee tot 
in Anglia, dar cu ambianță de aer liber, sau de caste] clădit 
în stilul epocei dinästiei Tudor, şi apol la Londra, pe care o 
bănuim cit e de umedă după mantale si umbrele. 

Cine să nu fie atras de o poveste care începe cu o croa- 
zieră ? Și încă spre paradisul florilor, “pre Canare ? 

Desfășurarea acţiunii nu-i de loc dulceagă, deși autorul 
reușește un tur de forță: totul e centrat de o idilă care rămine 
pură şi potențială, fără însă a cădea în mieroasele vibrații ale 
celebrei „Amitié amoureuse", nici în patologice desacorduri 
psiho-fizice, Dar, ca o contrapondere, ca să facă lertatä si 
uitată această suavă evocare, în acest secol așa cum este, au- 
torul aruncă amatorilor de inedit sensual, imaginea scabroasă 
R unui behăit pastor pretentios, care e indus la inițiere chiar 
Pe vapor, de către o prea frumoasă si elegantă colectionarä de 
orice fel de aventuri. E singurul fapt înscris de Eros în tot 
romanul. Și apoi acelaş pastor sonor, ca să se răsbune pe lume 
Si mai ales pe Putifara lui, încă mai crudă după victorie, se 

e într'o casă de toleranță, a cărei patroană ne era cu- 
noscută tot de pe vapor, Mamma Emmingway, incarnind iste- 
Himes vulgarä a profesiei. 

Nici-o dulcegärie. Fiecare personaj aruncă pietre în 
„Vitrina iluziilor” celuilalt. Autorul îşi ţine dialogurile sub un 


Viu de înțepături, impertinente, negratiozitäfi şi chiar 
Brosolănii. 


LA 


dulcegărie nici măcar descrierile ce ar putea 
să To da ra pastel edulcorat : farmecul insinuant al crea 
celor, navigația, castelul cu confort ideal, cu ps are. 
cu serviciu impecabil şi discret. E prea serioasă rgis arta 
aceste personagil, pentru ca autorul să sibă timp past 
veze. sau să încarce, De abia e loc pentru o- țesătură ur- 
zeală strinsă, cu ite multe, şi autorul, ca un fesätor stäpin pe 
arta lui, le manevreazü cu un verosimil de netăgăduit. Nici un 
detaliu nu pare de prisos. Totul e concentrat. Personagiile și 
vieţile lor sunt prescurtate, ca în perspectivă, Ar putea fie- 
care forma un mic roman ; dar autorul nu ne lasă atita răgaz, 
acțiunea se precipită și asigură unitatea operei. Sunt analogii 
între această technică beletristică şi technica expresionismului 
„fauviste“. Henri Matisse spunea : „Tout ce qui n'a pas duti- 
lité dans le tableau, est par lă-mâme nuisible. Une oeuvre 
comporte une harmonie d'ensemble. Tout detail superflu pren= 
drait, dans l'esprit du spectateur, la place d'un autre détail, 

tial“, > 

Aci stă desigur o parte din valoarea obiectivă a scrierii, 
Autorul ne face chiar să simțim „tremurul tăcerii“, antipodul 
verbiajului proust-ian. 

se pierd în considerații hamletiene, ci iu- 
besc, urăsc, si mai ales se mișcă. Dela serafica Mary pină la 
prea păminteasca patroană a casel de toleranță pentru nau- 
fragiati de toată teapa ; dela namila de Irlandez lăudăros, im- 
prudent, bun, onest, entuziast comentator al lui Platon (deve- 
nit, în limbajul său de fost boxeur: Pleiton) si pînă la prea 
perfectul gentilom, lordul Fielding ; dela cul Leith pină la 
aventurierii profitori şi julsorl ai SE Chiar si episodi- 
cul căpitan al coräbiel, stewart-ul, personalul, toți au o „tușă“ 
de real indiscutabil, Simtim că așa erau, că nu's personagi 
fictive, ci filmate de autor într'o lungă și mai ales intelegä- 
toare disectie a vieții, 

Ironia cea mai crudă şi biciuitoare se adresează pastorului 
Tranter, sec, vanitos, lipsit de orice tact si înțelegere mai 
adine simţite: 0 vacă rătăcită întrun magazin cu portela- 
nuri“. Dar nu-i Englez, ci American. Pentru Irlandezi, calită- 
file si defectele sunt schitate în Corcoran, fostul, boxeur. E- 
goismul vulgar și tonic are interpret în patroana Emmingway: 
vla virsta d-tale, n'ai ajuns să-ţi dai seamă că dragostea de 
oameni începe" cu dragostea față de tine?" 


Dar si pensulări din cele mai suave și delicate înconjoară | 


cu adoratie ce e mai fragil și mai pur în frumuseta femenină, 
adică Mary. Evocă subtil acordul între delicatetea sufletească 
a Suzanei Tranter, iubitoare fără de noroc, menite unei morți 
apropiate şi farmecul amurgului, 

Domină doctorul Harvey Leith, E redat ca un tinăr savant 
posedat de „un instinct ciudat de cercetare, de o dorință arză- 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 89 


riete i i 
meyi ad providenţial si chirurg cu succes, îl imbarcä pen- 
Leith nu-i deloc idealizat. „Spune totdeau r 
nume", are totdeauna la tidak o aer mes na pe 
repeadă în vitrina iluziilor” proprii sau vecine. Duce un trai 
auster, işi dă singele pentru o transfuzie salvatoare. Dar eroul 
èe orgolios, inuman, neafectiv, închis, „agresiv, unilateral, im- 
prudent, surmenat, izolat. Acest personaj, căzut din trufie si 


goste. Mintuirea e complexă, nuanțată şi adincă, Căci Leit 
este salvat, mai bine zis, iși recapătă increderea în sine, ara 
vind-o dela moarte pe Mary ; iar biata Suzan — iubitoarea 
fără noroc — ca infirmieră, e oglinda, e martora chinuită a 
acestei supra-omeneşti îngrijiri, Epicul boalei se amplifică 
prin drama afectivă, Prezenţa unei infirmiere aşa de urită şi 
de geloasă — o declară cam emfatic chiar ca e o garanţie de 
respectabilitate între Mary şi Leith. Cei doi eroi, în acest pa- 
radis de flori si lumină, imediat după suprema si tirzia măr- 
turisire a cuvintelor de iubire, sunt bruse, implacabil separați 
prin oroarea bolii, una din cele mai cumplite. o adevărată 
sia, ba tropicelor : febra galbenă. De altfel Mary nu vina la 
a ebedelor decit in stare de boală: autorul ni-o spune 
ady retie, dar suficiente detalii medicale. Prin urmare, deși 
aaa încă, May al cu totul responsabilă de această e- 
orabilitate spre vis t i deli 
boalei o transpune în Pr à ds pat detina 
semnificativă această dublă motivare, în comparati 
vipu] depe Continent, mai ales că, în loc să fie in pir 
ei im Va jeg ici Casa Lebedelor, cu miresme de 
, uca resia, de 

pentru dy Pien devine un sanatoriu particular 

„Nu-i lipseşte lui Leith nici aureola curajului fizic, în dou 
Pigilate. După cum din filmul german nu lipsește eve 
din-cele franceze dragostea fizică, tot așa din filmele şi 

anele anglo-saxone nu lipsesc whisky şi= pumni. 

a Conflictul central e al doctorului Harvey Leith cu am- 
rutinierä a profesiunei medicale. Are curajul nebunesc 


i = 
unui tratament executat neortodox, neesitind între securi- 
de să salvarea pacientei. Tema va fi reluată în mai mare 
eu doctorul Andrew Manson, eroul nepieritor al ,, Citadelei”. 
Cronin face aci doar 0. mică repetiţie generală, își exercită 
intrun cadru de semi-fictiune, ridică numai un colț 
al cortinei care acoperă atitea grave lipsuri ale organizațiilor 
medicale din Anglia și de ori unde. Anume, conflictul dintre 


şi prin misericordie, reia cariera sa de cercetător, „umil și ne- 
stiut de nimeni“, „Vreau să încerc, să fac ceva, atit și nimic 
mai mult. Nu mai sunt vanitosul de altă dată. Vreau să pot 
lucra“, Simte că i s'a spulberat raționalismul de care făcea 
atita paradă. In lumea aceasta, sunt o mulțime de lucruri de 
care eu n'aveam habar, cari sunt mai presus de înțelegerea 
omenească“, Nenorocirile încercate, treziseră interesul; „o 
toleranță de care de multă vreme avea nevoie, un fel de umi- 
lintä binefăcătoare, care pină acum îi Hpsise“, 

Cu atit mai crincenä e critica în potriva unei stări de 
lucruri, cari, întrun astfel de domeniu ca cel al medicinei, 
poate duce la ireductibile conflicte de conştiinţă, cu grele ur- 
mări pentru bolnav, Acelaş conflict îl va mai exercita Cronin 
în romanul următor „Sub stele“, apărut doi ani mai tirziu 
în 1935, pentruca apoi să-l dea toată amploarea după alţi doi 
ani, cu mult citata „Ciatadelă“, ? 

Socialul este și pe aci. Leith e foarte milos; e 
impresionat de „spectacolul uitor al vieții măcinate de 
sărăcie“, Un muncitor pasionat ca Leith, ajunge în lumea zisă 
foarte bună, pe care o măsoară fără indulgență : „oare fiecare 
din oamenii aceștia are un suflet, o personalitate? o viață a 
lui praprie ? De ce nu încerci să lucrezi ceva, așa, pentru va- 
riatie ?“ întreabă el fără ocol pe eleganta colectionarä de a- 
venturi, Iar lordului: „Dumneata n'ai mișcat nici un deget 
pentru castelul acesta. Nu l'ai ciştigat , ţi-a căzut pleașcă, îm- 
preună cu mii de hectare, cu azilurile, păunii, valetii, luxul 
si päduchii de lemn. Stati toată ziua în casa aceasta uriașă, 
mincati si dormiti. Fiecare caută să se distreze cit mal bine. 
Elissa face colecție de amanți; Dumneata faci colecție de cen- 
tagenari. Pe urmă fuga pină la Londra. Aci mâncaţi si 
dormiti ceva mai mult decit acasă, Vă duceti la spectacole 
proaste. Dumneata expui un geranium albastru pe care l'a cul- 
tivat altcineva pentru dumneata. Ti se acordă o medalie, Pe 


LA > À 
Te , i Ia - Mie. TARA RA 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 91 


te repezi în goană i 
i, go acasă, ca să deschizi un bazar, 
i peri aa festival de binefacere, tot felul de nimi- 
„Fielding era un genti i i 
j ; entilom în cel mai sever sens al 
cuvint pema: Un om bun, încîntător, vesel, dite. au poi 
fost i Ë = d să supere nici o muscă, peste putință să aibă duş- 
ma Herr u poate să se gindească la ceva mai serios are o 
calmă sa “renţă pentru tot ce vede în jurul său”, i 
e asemenea „legături de vată, cari i se înfăşoară în jurul 
trupului, îi intraseră în gură, în ochi si în urechi“. Leith 
smulge, şi sers la muncä. pe 
ary simte contrastul: „ai trezit în min. i 
r A eo ā 
As gs să fac ceva să dau ceva din sufletul şi din fiinta ai 
așa ră am și eu dreptul să primesc ceva în schimb“. 
5 i. ca Res, 23 Autorul nu face nici o reflexie, ne dă 
ate 1 LA » ne lasă să judecäm, după ce ni-a dat toate 
Din fericire, romanul poate fi şi i i 
, a un capitol d - 
turală, de antropologie romantatä, care, ari acts LA era 
devine captivantă, savuroasä si plină de înțelesuri, 


EMIL C. CRĂCIUN 


ADEVARATA FAŢA A JUNIMII 


S'a socotit totdeauna şi încă se socotește ca un act de mare 


cunoaște. nivelul adevărat al poeziei lirice din vremea accea. 
In realitate, versurile lui Eminescu, față de producția poeților 
vremii : Heliade, Bolintineanu, Aricescu, Mihail Zamfi 

Nicoleanu, Grandes, Nicolae Pruncu, N. Georgescu" şi chiar A- 
lecsandri, nu puteau să nu izbească imediat pe un om cit de 
putin familiarizat cu valorile literare, un om care astfel era 
în stare să-și dea seama de dezastruoasa stare a liricei mmi- 
nești și să tresară cind s'a auzit pentru prima oară sunetul 


prestigiul lui Maiorescu, în care un În- 

semnat sprijin l-a constituit tocmai recunoaşterea rapidă a 

unui adevărat poet în Eminescu, datorită faptului că pînă 

astăzi lipseşte o justă proectare a operei acestula din urmă 
' faţă de a înaintașilor imediati si a contemporanilor. 

Nicio mirare de altfel, căci perioada 1850—1880 este una 
din cele mai ignorate din literatura noastră. Kogălniceanu și 
Bălcescu atrăgeau atenția cu vigoare, către sfirșitul primei 
jumătăți al secolului XIX, istoricilor noştri că o nouă concep- 
tie își făcea loc în domeniul lor care, ascultind de tendințele 
vremii, se democratiza si înceta de a mai fi înfăţişarea faptelor 
Domnului, a „personalităților“, pentru a zugrăvi vieata între- 
gei sogletäti, cu toate instituțiile, cu toate aspectele acestei 
So x In istoria literară romigă nimeni n'a făcut acest 
ucru. 

Vieata colectivă, factorul social si întrepătrunderea lor cu 
fenomenul cultural si literar au rămas mal departe numa! in- 
cidental atinse, deci bună parte necunoscute. Predominată deci 
pină azi de vechi concepții, era firesc ca istoria noastră lite- 
rară să nu surprindă însemnătatea capitală de barieră între 
două evuri a datei 1848—1850 pentru gindirea rominească. 
Pină în acest moment, literatura, istoria, ideologia noastră, 
su dominant 


ADEVARATA FAȚA A JŪNIMII 93 


i Alexandrescu și N. Băle 
Gris. a secolului trecut, pra 
ja rii. In afară de ei, cu except 


cu, cei care ilustrează prima 
produse ale marei sau micii 
ia lui Heliade și a lui Bolin 


i personalități in parte duce la 
aterialului. Chiar cind nu 


$ cruri ce se pet eosebi 

cele două Principate, pe atunci despă it Pos j ps S 
literară, Propășirea, mișcarea dela 1848 e pă 
tese cam de către aceeași oameni, astfel 


ceasta de a cerceta și înfățișa literatura, a 
„ pentru epocile ce au urmat 
„Ei Însă au scăpat din vedere însemnătatea cu tot ose 
bitä a momentului 1848, După această dată incepe în per 
zibil ceea ce s'a numit democratizarea literaturii romina Pro- 
tagoniștii perioadei ce Începe acum, dacă mai sunt tot repre- 
zentanți ai aristocrației, în orice caz nu sunt aceeași din perioada 
anterioară. Toţi insă sunt democrați de principiu cel putin : 
Een sep are rămîne pe o poziţie conservatoare, C. Negruzzi 
k ncheie de fapt cariera odată cu revoluția lingă care nu s'a 
aflat, Dar ei sunt departe de a mai monopoliza intreaga mis- 
paresliterară, Datorită revoluției dela 1949 si ideilor sale, da- 
cir contactului direct a unei bune părți din revoluționari cu 
ee Cu ideile de acolo, mai accentuate ca oricind în pe 
da aceia de mare tensiune europeană pe care o concentra 
datorită, de asemenea, unei fireşti evoluții a societăţii, 
se ridică în spatele si în jurul figurilor de prim plan din mis- 
carea noastră culturală si literară o serie intreagă, numeroasă 
diversă, de figuri mai mărunte a căror origine socială este 
Nu re în mica burghezie şi chiar în pătura ţărănească. 
din este o intimplare că figurile cele mai mari de după 1850 
literatura noastră : Eminescu, Creangă, Maiorescu, Slavici, 
mai ale, sunt de proveniență mic-burgheză. Dar aceștia nu 
| Sunt nişte culmi singuratice, minuni ale naturii la prima 
"ai ci o parte dintr'un ansamblu organic. Inainte de ei, în 
tori, lor, în literatura noastră abundă un mare număr de serii- 
„foarte numeroşi din ei de valoare redusă, care prin origina 
- Pot identifica mai bine cu ideile revoluției dela 1848 şi 


după 1830 să se înțeleagă paralelismul și legătura între reyo- 
lutia politică si cea literară, scriitorii aceştia, pe care revoluția 
în deosebi şi schimbările de mentalități pe care ea le implică 
îi împing dacă nu pe ul plan în orice caz la lumină, pot 

‘in parte și din cauza nr sigle pipa heat pi et 
decäti artistice, mai ușor contamina politicul cu li Aşa 
se face că, după 1850 în deosebi, care marchează începutul re- 
venirii în țară a exilatilor dela 1848, fizionomia literaturii noas- 
tre se schimbă fundamental. Ea încetează definitiv să mai fie 
o simplă galerie de tablouri care, chiar cînd fac parte din a- 
ceeaşi generație si aceeași „școală“, rămin bine individualizate, 
cu un caracter propriu ușor de ramarcat și incontestabil. Litera- 
tura, acum, capătă un aspect mai dinamic, de vieatä colectivă, cu 
caractere mai generale, creind o atmosferă, curente și unităţi 
de preocupări cu urmări si asupra tuturor sciitorilor şi asupra 
societăţii, care dau nota dominantă a vremii. 

lată de ce toate prezentările acestei epoci sunt insuficiente 
tocmai pentrucă, nesesizind însemnătatea deosebită pe care o 
are în evoluția literaturii noastre momentul 1848 şi schimbă- 
rile fundamentale care se petrec dela această dată, continuă să 
folosească metoda studierii individualitätilor, care, dacă pen- 
tru perioada anterioară mai putea da încă rezultate, acum lăsa 
ignorate lucruri extrem de interesante, în deosebi configuraţia 
adevărată a mișcării literare în întregul ei, 

Evident, lucrul nu este nici simplu, nici uşor de făcut, mai 
ales că din punct de vedere strict literar e greu de vorbit în 
această vreme de un precis curent, 

Este poate cea mai amorfă perioadă din cite 
literatura noastră, în care se amestecă şi stau alături produc- 
tile cele mai deosebite ca mentalitate, ideologie, structură şi 
formă literară. Fenomenul este foarte explicabil de altfel. Ro- 
mantismul rominesc în literatură de fapt nu există pină la 
această dată, Cele citeva motive ce pot fi aflate și invocate 
sunt dovada unui contact fugitiv al cîtorva serlitori romîni cu 
acest curent, sub forma în cate îl cunoștea literatura şi sensi- 
bilitatea franceză fără ca el să fi cuceri! conștiințele și să 
creeze o modă la noi. Clasicismul, fireşte, în realitate, existase 
și mai putin. 

Cind, în preajma revoluției dela 1648, un publie ceva mai 
numeros se interesează mal de aproape de Franța, urmăreşte 
ce se petrece acolo, se ia cu adevărat contact cu romantismul 
şi se ajunge la difuzarea lui pe O scară mai largă. Existența 
unei complete şi metodice biblografii a literaturii romîne, inte- 
meiată şi pe întreg materialul din periodice, ar îngădui urmă- 
rirea traducerilor, a imitaţiilor, a influențelor înainte şi după 


+ 


' [i >La pe * 
Îi Ma 7 D 0 art: Là UE DEN À à 


à : ADEVARATA FAȚA A JUNIMII 95 


1848 si în felul acesta ar da o mai mare temeinicie 
momentul tări prin forţa lucrurilor fragmentare şi aproxima- 
unor afirmaţia generală însă cam aceasta pare să fie. Dar 
tive. literat ; i 

cind literatura noastră ia contact mai indeaproape 
în V vréivele lirice cele mai caracteristice ale poeziei unui La- 
cu ine sau Musset, aceștia trăiau din punct de vedere literar 
sraa pe baza Le prestigiu, Romantismul sub formele 
lui eterate dela 1820—1830, incetase să mai fie pe gustul pu- 
bli $ i i 

“Toate formele literare evoluiează acum dincolo de roman- 
ism. Uitimele manifestări ale acestuia sunt puternic colorate 
de ideile saint-simoniene şi fourieriste asupra functiunii artă, 
Aceasta face să se intoarcä privirea mai des si spre clasele de 
jos şi poezia capătă un ton de luptă pentru ele uneori. 
Romanul romantic, în veșnică alergare după necunoscut 
culoare locală, obosit de a mai inventa, incepe să abandoneze 
regiunile geografic sau istoric îndepărtate, pentru a frapa ru- 
riozitatea publicului, doritor veșnic de lucruri noi și neastep- 
tate, prin înfățișarea vieţii, tot aşa de ignorate ca cea din 
evul mediu sau dintr'o țară depărtată a lumii nevoiase, Ele- 
mentele de culoare locală, pitorești rămineau astfel; ele însă 
deveneau din ce în ce mai realiste, prin înfățișarea unor si- 
tuatii adevărate. Citeodată, în asemenea romane își fac loc ele- 
mente socialiste, iar dacă gustul pentru romanele istorice în 
geniul lui Walter Scott se păstrează si se cultivă, din zugră- 


„ Virea trecutului! se face un mijloc de a exprima aspirațiile 


pie viitor, de a critica scäderile prezentului mai mult decit 
Re eticii, cum se vede și in literatura noastră. chiar în 
pia de t şi noi al lui Filimon, unde Dedicatia împreună cu 
ie | Are destul de limpede aceasta. Bine fnteles roman- 
Prise se vechiul tip nu murise cu totul. Ca totdeauna si pre- 
ms er erau intirziati aici, Nici un curent nu moare 

după es DER momentul cind ia naştere ce-l ce-i urmează, 
blieul din unul nu ia ființă deodată cu forța, cucerind pu- 
šunt prima clipă. Chiar cind există asemenea impresti, 
rilor, în el cercetării de suprafață, În adineul lucru 
tatea fenomenelor există fără exceptie pentru 


tecare |: 
i ip Petiţie o lentă pregătire, manifestări prealabile timide 
din ce în se, sunt, pe de altă parte paralele cu ecourile 


modei pe mi slabe, mai lipsita de convingere si de răsunet 
Parte dince) cale să dispară, care se prelungeşte încă mult de- 
o acceptarea generală a curentului ce urmează. 

“de a con ca perioadă de interferență între două chipuri 
din Here arta, vicata si lumea — căci parale! cu nouile ten- 
rană își sea și înaintea lor chiar întreaga gindire contempo- 
spre poziti mbase chipul de a privi toate fenomenele, päsind 
mai Press — este în Franța atunci cînd Rominii iau con- 

RS, mai direct si mai amplu cu literatura şi ideile 


96 | VIAȚA ROMINEASCĂ 


LA 


ei. Tocmai în momentul acesta apare în literatura noastră © 
conștiință democratică mai largă și scriitori noi, proveniţi din 
clasele de înjjloc si de jos. 


această dată roman- 
tismui să se bucure totuşi de o totală adeziune"), dar toate 
elementele acestea sunt de aflat în opera unui singur scrlitor 
amestecate fără nici un discernămint şi fără conștiință literară 


vind, pe de altă parte, în această vreme nicio personalitate li- 


manierism si melodramatism, folosind sablanul vechi ca teme, 
mijloace comune ca expresie, dind o literatură superficială, fără 
oameni vii, fără sentimente puternice, fără concepții adinci,- 
i bere bin grec SCOR o GAT AA Vos se 
bitrară ca logică a i si nu atit pa se= 
lectării materialului, cît din aceea a transfigurärii în adevă- 
artă artă. 4 

Literatura aceasta, cu toate realele ei scăderi, există însă, 
Dovada că se generalizează si devenea stăpinitoare, este că chiar 
personalități din vechea generaţie ca Bolintineanu, intrau în 
orbita ei, Ceeace este mai interesant este că acum, prin apa- 
ritia în mişcarea literară a numeroşi seriitori din clasele de jos, 
interesate la o cât mal reală şi rapidă realizare a democrației, 
mai ales după ce contactul permanent cu Franța arată şi acolo 
o împerechere t literaturii cu „politica, în care se avântase un 
Lamartine și un Victor Hugo, lupta pentru libertăţi, simpla 
dar elocventa înfățișare a mizeriei claselor de jos, Chiar dacă 
era făcută cu mijloace ieftine, pentru a impresiona prin melo- 
dramatism, idealul unei societăți mal drept organizate, toate 


acestea își fac un loc din ce în ce mai mare în literatura, mo-- 


destä ca valoare literară, de după 1850. Dacă pe de altă parte 


1) ct V. A. Ureche: De clasicism, romantism și realism, în Opere 
complecie, seria B, Tomul I, București, 1978, p. 42. 


Istana Mei i 


ADEVARATA FAŢA A JUNIMTI i 97 


că din momentul 1848 işi fa i 

à itul ce apariția un cate- 
mai interes în marele public, in cercurile largi de societăţii 
cart literatură, după cum o dovedesc traducerile, din ce în 
PF mai pă dată, er qe dată inainte înțelegem că asis- 
la c eua democratizare a vieții i 
täm că literatura romină incetase să Le vele dorea 


reprezentanţii celor pe care această formă politică îi avantaja. 


Că, in mod firesc la inceput, aceste manifestări erau fără o 


si de a aice răspindirea ideilor generoase, 
Bine eles că reprezentânții claselor superi 
+ 8 perioare nu pu- 
teau lăsa să se desăvirşească acest fenomen, nu atit Scari aa 
amenința să le răpească dictatura literară din mină, cit 
mai ales, pe de o parte, pentrucă le amenința poziția politie 


'socială, iar pe de alta pentrucă pierdeau un însemnat instru- 


ment de a manevra, de a consola si de a min i 
a ți publicul, con. 
bre ora astfel că aceea în care trăiau era atatia socială 
rame mes că mai bine nu se poate sau dacă se poate se poale 
e, pă 5 pe incetul, cu alte cuvinte un însemnat instrument 
re din apere și să le conserve situația preponderentă, Este 
zi matie totuși că nicio reacțiune putin mai serioasă nu 
Produce împotriva acestei nrientäri, democratice din tonte 
Cuza de vedere, a literaturii noastre cîtă vreme domnia lui 
pa tea democratizarea în toate domeniile. Fireşte, reac- 
să înceapă za, dar nu literatura era cea cu care trebuia 
E * Vamenii se pricepesu să facă politică si să-și apere 
interesele. roduce așa dar, în primul ri a i 
va. Act pr așa d primul rind, detronarea lui 
vatori si tea impotriva lui, care strinsese leolaltä pe conser- 
Ş à berali, în așa numita „monstruoasă coaliție", avea 
reforme, upă cum s'a dovedit limpede să impiedice realizarea 
legi se Terre care dădea pämint țăranilor si votarea unei 
Para, orale, prin care s'ar fi îngrădit preponderența, în a- 
indust e Buvernare, a marilor proprietari funciari, negustori, 
Tiași Şi liber profesioniști înstăriți 1). Detronarea lui ur- 


1 f 
1945, p. 205 Lucretiu Pătriişcanu: Un vene de frământări sociale, Buc. 


r 


NAS: à + CES SE AS Rx 
y o .. A 4 È . 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


98 
mărea să facă a înceta procesul de democratizare şi firește 
lucrul trebuia apoi continuat cu chibzuială pe toate laturile, 
pentru a reintra în vechiul fägas, - 
Insemnătatea literaturii pentru a creia gi întreține o atmos- 
terä democratică, idealul de libertate, egalitate şi demnitate 
revindetării materiale și un sentiment de compătimire 


inseiäciu 

literar al clasei de sus refăcut, In fruntea acestei mișcări s'a a- 
sezat nou constituita mişcare junimistă. Caracterul ei politic a 
mal fost ubliniat și oste desttil de pie, de observat din secti- 
vitătea celor mai însemnați din rii «i din oblectivele pe 
tărim așa zis strict literar al Convorbirilor Literare. Este de- 
parte de a fi o intimplare că încă din primul număr Maiorescu 
ia rominä, devenit mai tirziu 


tului ce se desena din ce în ce mai puternic în literatura noa- 
stră, ñu trebula dusă nici frontal, nici fățiș. Ar fi fost lipsit 
de elementară abilitate si de eficacitate să se ecară pe față 
o literatură în care sunt aprobate atitudinile conservatoare si 
să se combată cea în care îşi făceau loc ideile democratice. Tre 
bula găsită altă cale si Maiorescu o află. Mai intii, el îşi dă 
sema care este punctul cel mai vulnerabil în această litera- 
tură şi se hotărăște să lovească în primul rind în lipea ei de 
valoare artistică. Sub pretextul că face un fel de îndrumător 
"pentru lămurirea tuturor în probleme literare, eu © ironie mus- 
cătoare, uneori cu o batjocură violentă, izbutește prin exem- 
plele ce le dă să acopere de ridicol literatura vremii acelea, 
Si după ce examinează — fireşte cu ajutorul lui Vischer, după 
cum s'a semnalat, din care împrumută fără să-i pomenească 
numele și metoda și chisr citeva exemple — cauzele de ordin 
strict literar care duceau la slăbiciunile constatate : personifică- 
rile, comparatiile, ete., poate trece şi la vinovăția politiei, Pen- 
tru a da un caracter de perfectă obiectivitate atitudinei sale, 
criticul, cu foarte mult tact, nu se ridică, aşa cum am precizat 
mai înainte împotriva elementelor democratice emestecate în 
operele literare, ci împotriva tuturor manifestărilor politice. 
„Este probabil — zice el, că politica nu a surpat mica temelie 
artistică ce o pusese în țara noastră poeţii adevărați, Alecsan- 
dri, Bolintineanu, Gr. Alexandrescu. Atit, cel putin, este sigur, 
că cele mai rele aberatiuni, cele mai decăzute produceri între 
poeziile noastre, dela un timp încoace, sunt cele ce su primit 


ADEVĂRATA FAȚA A JUNIMII ! 99 
şi 
| 
lor elemente politice“. Asta nu-l î idticä 
$ - însă 
i er cele Piti, exemple ce le dă pentru a dv poezia 
în care suite trei S 
iar e ocratiei. Intentia de a le bagateliza tocmai 
pe oc e] vizibilă mai ales dacă adăugăm şi o 
mai limpede sol 
în contra, i i j 
timea impresiei poetice în mijlocul preocupațiilâr de toate 
zilele”. $ f 1 i 
politica trebuie deci isgonită cu severitate din literatură. 
Argumest 


se află , 
care, pină la urmă, arată destul de limpede că studiul 


nu rare = arabe rac strămoşeşti, a legăturilor care tre- 
need pac acest trecut, dincolo de care nu se pot face 
Tirita fn acest scop, în Junimea la loc de cinste sunt ținute, 
zice do a ey pentru respectul obiectivitätii, teoriile isto- 
nantu] p e le, după care legile sunt efectul nu determi- 

eră, ui social, că ele nu sunt în stare să înlăture 
ing rad E pledind cu alte cuvinte contra unei legislații 
cînd asa ar hO bunitäțiri sociale, ea fiind inoperantä, indi- 
fi Beer ăsarea lucrurilor să se facă dela sine, printr'o 
cit Pae stepa pe care bine înțeles ei aveau grije s'o amine 
z . dacă nu s'o impiedice. Căci dacă nu era ascultat 
pe care Juni nt, se ajungea la „forme fără fond“ — temă 
nu fără mea a folosit-o aşa de intens — şi să mărturisim : 

cuc — impotriva reformelor democratice dela noi. 
tentant on poziția lui Maiorescu, în calitate de repre- 
Te si izat al junimismului politic, În aceste chestiuni 

2) Idem Mirescu : Critice, I Bucureşti, Socec 1931; p. 76 


3} ; 
Convorbire O 4 
lite "vire retrospectivă asupra „Con m 
terare, ciur ete onvorbirilor literare 


j 


nică opiniei publice, asupra tei ei şi 
asupra evoluţiei reală KA romineşti ? Foarte limpade : 
2 necruțătoare im; literaturii curente, cu incontes- 
tabile scăderi artistice, în fond insă nu în primul rind din 


toare. A 
Cine poate afirma că este intimplătoare apariția serlitn- 
zilor din prima generație in deosebi a Convorbirilor Literare 
şi chiar a celor de mai u? Creangă înfățișează o vieaţă 
rurală a bu pr race fără revendicări sociale şi aproape fericiţi 
de unele aspecte din romanele lui Bolintineanu 
de pildă. Eminescu este prozatorul dominat de preocupări me- 
tafizice, nu sociale ; ziaristul pentru care trecutul este idealul 
suprem, poetul care în Impărat şi Proletar, lucrare privită ca 
moment reprezentativ eminescian, renunță la poezia net favo- 
abilă proletarului, pe care o aflăm în variantele anterioare 
formei definitive, pentru a ajunge la concluzia desar- 
mantä, că totul e zadarnic şi orice al face, lumea 
nu poate fi schimbată. Este semnificativ că pină în 1872, 
cînd la contact direct cu Junimea şi corifeii ei, în scrisul lui 
Eminescu se găsesc numeroase note care indicau o conştiinţă 


limpezită asupra menirii sociale a artistului şi înțelegere pen- . 


tru bruscările revoluționare. Epigonii, Proletarul, Geniul Pustiu 
sunt numai cele mai însemnate din pildele ce se pot da. Mai 
tirziu, apare la Convorbiri Literare nuvelistul Ion Slavici, cu 
o lume țărănească tot fără revendicări sociale si aproape mul- 
tumitä, în orice caz avind cheia fericirii în mina sa, cum este 
în Popa Tanda. Nu mult după aceea apare I. L, Caragiale, care. 
deşi ca om displăcea profund lui Maiorescu, după cum o măr- 
turiseşte în numeroase ocazii, este copilul räsfätat al Junimii, 
nu numaldecit pentrucă pentru marele pontif opera prima 
asupra omului, dar pentrucă opera aceasta era tuemai cea mai 
formidabilă armă de luptă împotriva tendințelor ce-și făcea 
loc în societatea rominească din ce în ce mai insistent. Iar 
cind dramaturgul este acuzat de imoralitate din tabăra ace 
lora care se simțeau vizati politiceste de satisă lui şi nu Indräz- 
neau să se apere, dintr'o ciudată pudoare pe care ideile Ju- 
nimii reuşiseră să o impună cu privire la imperativul artei dea- 


T 
cre 
sitor pen 


a, GERS 


abia în Pr 


ADEVARATA FATA A JUNIMII 101 


ărilor de fiecare zi, — atunci Maiorescu ÎNSUȘI 


supra š în arenă pentru a-i lua apărarea. 
fi 


t să contestăm sefului Junimet un 
s t ş rol folo- 
tru literatură. El era fără îndoială nu numai un ind:- 
om politic dar şi un echilibrat cu gustu! destul de for- 


mănatec 3 ARE 

mat, ca să recunoască, să pretuiaseä şi să impună lucrurile de 

reală valoare Ce 

iiteraturii parte nu poate fi trecut cu vederea. Ar fi însă 
rat să ne imaginăm că lui singur i se datoreste în- 


ce-i veneau dinainte, aşa că rolul său in evoluția 


re a literaturii romine spre culmile pe care 


avea să le atingă — chiar în cadrul Convorbirilor literare — 


eajma lui 1880 şi mai ales după aceza. Chiar fa 
( a, tul 
atita vreme dela necruțătoarea critică a indrumärilor 


lui prime, din 1867, şi acelor ce le-au urmat, dovedeşte că nu 
el a creeat © vieață nouă în literatura noastră, ci că ea apărea 
printr'o evoluţie firească, lui Maiorescu răminindu-i incontes- 
tabilul merit de a fi priceput acest lucru încă dinainte, de a 
fi ştiut că producţii de seamă vor urma şi de a fi putut să deo- 
sebească din 


vreme pe cei ce vor fi în stare să le dea. 


G. C. NICOLESCU 


PRELIMINAR LA „HAN RYNER" 


Mais c'est pour moi que j'écris, Je ne 
qui enseigne, je suis un 


LA SAGESSE QUI RIT, p. X- 


Nicicind, împrejurările n'au fost mai neprielnice pentru 
înfăptuirea unsi abea culturale : — de creație literară, de sin- 
teză critică, de meditare ce adinceste realităţile si înjghebează 
apoi din valori etice, estetice şi spirituale o concepție despre 
lume şi viață. O asemenea întreprindere ar stirni zimbe ul 
irotic sau compătimitor al celor care se cred lucizi sau prac- 
tici, într'o vreme de cumplită frământare, de răsturnare a tu- 
turor valorilor materiale si, cu atât mai necrutäior, a celor 
intelectuale şi sufletești. Mai mult încă: într'o vreme de dis- 
trugere frenetică, de pustiire a civilizației noas re de către 
uraganele războiului, care trec din ţară în țară, dintr'un con- 
tinent în altul, lăsând în urmă ruină şi moarte — şi révenind 


exprimă cuvinte, ci prin strigăte. Şi văzduhul e plin de 
ra iara ra omeneşti. Pămintul e sguduit de cataclis- 
mele desläntuite de pasiunile si absurditätile colective, de ig- 
noranta mulțimilor aseultătoare și de știință infernală a mi- 
noritätilor „ronducătoare”. Trăim cu toții acasa ze VE za 
războ'ul mondial, ‘ru care nu mai avem ,, = 
parați>” în trecut pierres care vor trebui născocite expresii 
si formule noui, o limbă mai înflăcărată și mai cuprinzătoare 
decât a profeților și poeților de altădată. 

Acum trăim războiul, zi cu zi, noapte cu noapte, cutremu- 
rati de evenimen'a care se succed vertiginos, desmintind spe- 
rantele ce prind să mijească în scurte per'oade de acalmie. 
Sfârseala, desnăd-jdea, renuntarea sunt biciuite de fulgerele 
bătăliilor, galvanizate de terorile ce sbucnesc de pretutindeni 
— de pământ si din cer, din adâncul apelor si din zările in- 


| 


pee à g Lé E Mes 2 AP me + "+ >» F ~ A 
"F . A $ =é Ce 


PRELIMINAR LA „HAN RYNER” 103 


cendiate, din capitale congestionate şi din văgăunile munților, 
la colțuri de stradă, din pereții odăii înăbuși oare ca o celulă 
de închisoare, din gestul brusc al unui trecător, din cuvintul 
bilbiit al unui năpăstuit, din privirea inläcrimatä a unei ființe 
dragi... Obsesia războiului e crincenă, infiptä ca ventuzele ne- 
numărate ale unei hidre, în toa.ă lumea şi în fiecare individ, 
Fiecare trăim războiul, mai mult sau mai putin conștient, mai 
mult sau mai putin dureros. (Da! sunt unii care trässe „feri- 
citi ' în aceste vremuri, ca viermii în stirv, ca lipitorile ce sug 
singele celui rătăcit intr'o mlaştină). Dar toți oamenii, în care 
stăruie instinctul de conservare şi elementele solidarităţii 
umane, resimt îndajuns războiul, pentru a fi, pentru genera- 
tiile de miine, „eroii” celei mai gigantice drame pămintene, 
martorii unor präbusiri si prefaceri care — cine ştie ? — vor da 
al.ă faţă planetei noastre martirizate, 

Suntem cuprinși de acea incandescență a unui sfirgit de 
lume, care nu atacă numai aparențele ei, formele ei momen- 
tane, supuse oricum unei evoluţii necruțătoare — ci însăși ră- 
dăcinile ei, înfipte în realităţile obscure şi permanente ale 
vieții. Respirăm acea atmosferă încinsă, plină de pulberea 
atitor nimiciri,, de m'asmele atitor descompuneri fizice şi mo- 
rale, de otrăvurile aitor uri şi egoisme încărcate, de fulgerele 
şi tunetele atitor panici şi porunci. Nu e deci de mirare că 
ceeace se numeşte judecată, logică, bun simţ, e anihilat în ne- 
numărate cugete, amortit în cei mai multi „oameni mijlocii”, 
denaturat în inteligente lase sau opor uniste, hipertrofiat în 
forme absolutiste, tiranice, la acei cari tin în miinile lor fe- 
brile si dure destinul noroadelor. 

Dar acei care vor să-și mențină integritatea lor intelec- 
tuală în acest vălmăşag al forțelor distrugă oare — în acest 
infern al energiilor umane şi naturale, coordonate si sporite 
monstruos cu ajutorul științei și tehnicet numai în scopuri 
răsboinice, — acei care vor să rămină ,çconstiinti libere” în 
toiul celei mai sfidătoare negatii a constiintii clarvăză oare gi 
a libertăţii creatoare, aceia resimt războlul prin toate fibrele 
fiinţei lor. Nervii lor vibrează ca niște coarde lovite de dege- 
tele de fier ale barbariet; inima lor svieneste la toate suferin- 
tele si cruzimile măcelului; creerul lor, lucid si dirz inregis- 
trează ororiie, absurd 'tățile, nonsensurile contimporanilor, că- 
rora le opun acele citeva adevăruri de totdeauna ale Spiritu- 
lui combativ, pătruns de un altfel de eroism — de acel al iu- 
birii, care vede dincolo de orice îngrădiri artificiale, dincolo 
de dogme politice, religioase, rasiste sau nationale, Iubire, care 
e totodată milă frățească pentru mulțimile ignorante si robite, 
înțelegere pentru ceea ce falșii învățători numesc „tainele” 
lumii, tolerantă în fireasca varietate şi concurență a formelor 
de viață socială şi morală — dar si Intransigentä si refuz. In- 
transigentä faţă de minciunile ucigase, față de lozincile care 


vor să inlănțue gindirea si sufletul. Refuz faţă de legile arbi- 
trare ale ci orya „g gantosauri” care vor să le impună tuturor 
popoarelor întregii omeniri alcătuite — cu toate desmintirile 
istoriei şi ale prezentului — din indivizi, nu din turme minate 
spre abatoarele războiului, după ce li s'a stors vlaga prin uzini, 
şantiere și ogoare. : 
Aceste ,cons'iinti libere” stărue în singurătatea lor tra- 
gică, în toate țările peste care sa revărsat prăpădul omorului 
şi distrugerii sistematice, Ele există sub înfățișări modeste, 
anonime — mai numeroase decit acei care poartă un nume 
consacrat, cu resonantä europeană sau chiar mondială, — „Dar 


glasul lor nu sə aude!” Aşa ar pu ea să ne obiecteze vreun . 


deştept care se crede bine pus la adăpost față de riscurile răz- 
boiului, Dacă în toiul războiului precedent au răsunat aseme- 
nea glasuri, nu numai de pe înălțimile senine ale unor refugii 
neutrale, ci si din adincul tulbure ale taberelor incaerate, tre- 
bue să racunoastem că, în anii aceștia apocaliptici, glasurile 
libere nu s'au auzit în vacarmul armelor și al megafoanelor. 
Propaganda oficială s'a folosit de toate desävirsirile tehnice, 
de toate mijloacele de persuasiune, de sugestie şi de constrin- 
gere, pentru a etatiza si monopoliza toate condeitle, toate elo- 
cintele si toate „entusiasmele”, 

Nicicind nu s'a vădit, ca în zilele noastre o abdicare mai 
generală a intelectualilor, dela umilul învățător pînă la sa- 
vantul împodobit cu privilegii academice. Au abdicat chiar 
multi dintr> aceia care, în urmă cu două decenii, au cutezat 
să se ridice „deasupra invälmäselii”. Ne-au părăsit tovarăși 
de luptă, prie'eni pe care i-am iubit... Si ciţi au pierit, nu în 
luptă dreaptă, ci asasinați, fără judecată, fără „glorie“. De 
alţii, nici nu ştim dacă mai trăiesc. Intre noi s'a ridicat zidul 
multiplu al intendictiilor, al cenzurei, al neștiinței. Poate că 

ntru unii, de pes'e țări si oceane, eu însumi sunt mort. 
Si chiar în aceste momente, nu ştiu dacă îmi este dat să 
termin aceste pagini — sau să le transmit altora, ca o măr- 
turie de frăție dintr'un colţ răvășit al Europei. 

Si totuşi, mai puternică decit tăcerea silnică, acea po- 
muncă a constiinții solidare cu marile cunoștiinți ale umani- 
tății acea lege nescrisă a universului lăuntric în care vibrează 
o undă a consumului înstelat, — o luminitä hrăni ă din ace- 

eaşi substanță nepieritoanz, ce insufleteste formele mereu 
înoite ale eternității creatoare. Această mică lumină, atit 
de plăpindă într'un destin individual, dar atit de tenace dacă 
își împletește razele cu focarele şi aureolele transmise prin 
amintiri istorice şi chiar prels'orice, prin sacrificul precurso- 
rilor, prin prezența marilor contimporani si prin presentimen- 
tul voluntar şi infailibil al unui viitor ce se va întrupa în 
ginduri mai desăvirşite si fapte mai hotăritoare, — aceas ä 
mică lumină e singura noastră mîndrie în noaptea bintuitä 


PRELIMINAR LA „HAN RYNEN | 105 


de uraganele urii pustiitoare. Am ngä- 
RER UI 7 pästrat-c odată, su sti 
cita ul, aur dar şi cu elanul primei noase tinereti, în 
Bec n 1914-18; şi acum, după un sfert de secol, ne 
parsen = so menţinem, cu experiența atitor lupte sociale şi 
poe uais, cu voința unei maturități uneori obosită dar mai 
€ PARA lucidă, uneori amară dar hotărită să găsească pină 
gi bn dulceata speranței şi a isbăvirii. 
ai ne ruginäm de clipele de desnădejd=, de orele is ovite 
sai ie er Prin pustiu, de isomniile pline de nelinisti 
pein e care se strecoară șerpii veninoşi ai Negatiei, de solilocu- 
rue sau controversele in care scapără rinjetelz Satanismului 
sau blestemele vulgare către divinităţi iluzorii şi fatalităţi in- 
dileren e. Mărtur sim aceste siăbiciuni, pentrucă am luptat 
necontenit cu noi înşine şi cu o lume dusmänoasä. Si, mai ales, 
pentrucă totdeauna, la ' marginea prăpăstiei, am simțit mina 
blindă sau fermă, consolatoare sau îndrumătoare a unuia din- 
tre „binefăcători omenirii”. Legendare sau istorice, mistice 
sau pozi iviste, etice, poetice sau ştiinţifice, cuvintele lor ne-au 
însuflat putere nouă, au trezit în noi ginduri amortite, au 
făcut să vibreze iar „coardele dormitinde” ale solidarității bio- 
logice şi spirituale, chiar în toiul celor mai inverşunate in- 
clestäri pe cimpiile de măcel ale celor cinci contin-n'e, Ei sunt 
prezenți în mine, profeții, mintuitorii, înţelepţi, învățații, ge- 
niile creatoare ale artei si adevărului, al binelui si tubirii, Cu- 
vintele lor așteaptă, inalterabile, în biblioteci — chiar în cele 
„epurate” də inchisitori si incendiari ; ele sunt grava'e în tai- 
nitele cerebrale, topite în sîngele si în plasma generatiilor. 
Cine mai poate ucide acum pe Budha, pe Moise şi Isus? pe 
Pitagora, pe Socrate şi Epictet? pe Erasmus, pe Spinoza si 
Montaigne ? pe Servet, pe Casello şi Ferrer? pe atitia alți 
martiri, pe atîta nemuritori din Panteonul umanității, nu al 
unui stat sau al unei caste — și chiar pe contemporanii care 
au moștenit învățăturilor milenare, ca să le păs'reze, să le 
sporească și să le transmită celor încă nenăscuti ? Cine poate 
secätui isvoarele Vieții, care ţișnezec pînă si din ruini, eflu- 
viile Etemnităţii, care plutesc şi peste cimitirile atitor popoare 
şi cwilizatii ? 
L 2 
-+ - 


„Aşa am resis'at un an, doi, trei, in acest războiu — însin- 
gurat şi izolat, proscris și covirgit de plasa de fier a legiu'rilor 
draconice, hirțuit de suspiciuni, de „anchete”, de regimul 
special al „rasei“ mele, obsedat de toate ororile şi terorile co- 
lective, înrădăcinat în acelaşi loc ca un osindit legat de stilpul 
supliciulut — şi totuși purtindu-mi pașii prin străzile febrile 
ale unei Capitale, în care Occidentul si Orientul s'au ameste- 
cat fără'să se contopească încă într'o sinteză proprie. 


106 VIATA ROMINEASCA 


Dar nu e aci locul să povestesc o mică odisee personală, 
In cerul uriaşei tragedii, niciun glas nu se poate desprinde în- 
tr'un solo patetic, Vreau însă, în al pa rulea an al războiului, 
să aduc mărturia unei existente-intr'adevär eroice, care a în- 
cetat trupeste, în 1938, dar ale cărei roade spirituale s> vădesc 
din ce in ce, pirguite şi luminoase, în frunzișul främintat al 
aparențelor. M'am ho'ărit să scriu o carte despre acel „So- 
crate modern”, cum îl numesc unii, despre „cel mai mare Eu- 
ropean contimporan”, despre „unul dn cei mari scriitori, u- 
nul din cei mai profunzi cugetători ai epocii noastre”, adică 
ai secolilor XIX si XX, cum proclamă alții. 

Evit însă dela început superlativele critice și idolatria 
estetico-li erară, considerindu-l pe Han Ryner, cu toată sm- 
plitatea si cu toată convingerea ca pe unul din binefăcătorii 
omenirii. 

L-am „descoperit“ după războiul european, în 1922. Timp 
de două decenii, l-am citit si recitit, primind fiecare operă a 
sa, pe cele mai vechi şi pe c:le ce mi le trimiie el însuşi, ca 
daruri de bucurie sau de învățătură, de încîntare sau de inoire. 
El n'a fost, cum se spune în săracul stil gazetăresc, „scriitorul 
meu preferat“. Rareori am cutezat să notez citeva opinii, să 
schitez un medalion sau să aduc vreo mărturie publică acestui 
„magician al gîndirii”, El a fos: pentru mine un învățător — 
nu al uneia, ci al tuturor învățăturilor — un înțelept care nu 
m'a stinjenit si nu'm'a desamăgit niciodată, pentrucă, voind 
să se realizeze şi să se elibereze pe el însuși, mi-a dăruit prin 
aceasta secretul unei realizări si eliberări personale. Atit e 
deajuns, pen'ru a aduce la rîndul meu mărturia unei visți şi a 
unei opere care, abia acum, sub domnia intunericului, a Min- 
ciunii si a Crimei, strălucesc în toată puritatea lar spirituală și 
în măreția lor ihtelectuală. 

Nu anticipez însă, în acest , un portret ce tre- 
bue să se precizeze dela sine în cursul aces ei lucrări, care nu 
este nici o critică Literară sau un studiu filosofic, nici o viață 
romantatä. Nu vreau să scriu o carte de erudiție sau una de 
imaginație. Ci, o carte vie, care să resfringă luminile atitor 
opere înfăptu te în trudă de sihastru — dar şi în arenele bă- 
tăilor cul urale şi sociale — de un scriitor care a fost mai pre- 
sus de toate un om ; da un om care s'a depășit neîncetat pentru 
a aduce semenilor săi, de pe piscurile unde sa ridicat, florile 
atit de rare şi balsamice al lubirii, ale Intelepciunii si Fru- 
museţii, 

De cit-ori, în zilele acestea de febră, de silă, de chinui- 
toare astep are, n'am deschis cărțile tale, Han Ryner, frate 
mai mare şi atit de bun, înțelept cu zimbet linistitor, care nu 
te-ai închis în turnul de fildeș al pseudo-estetilor, sau în ca- 
binetul molesitor al savanților oficiali, sau în tabernacolul 


+ 
. p 
. 


PRELIMINAR LA „HAN RYkEa” 107 


pingărit de negustorii credinței. 

À Tu puteai fi chemat ori 
Veneai, Er intrupat in eroii täi, cu Tindurile tale ra pa 
Sage si a cu „visurile” tale unduitoare ca apele, schimbă- 
gode r tusi esenţiale ca focul si norii. Veneai ca un mag sau 
= „Proiet, ca un poet sau un tämädui or. Nu aveam decit să 


tind mina spre b.bliotecă — ba nu : spre unu din cele două 


valize, în care am adunat 4 
oper n 
cesarä. Ca dintr'o cutie a Pa ele tale si „documentarea” ne- 


mate aiba ndorei, scoteam bogății impalpabile 
pa arm n care nu le văd decit ochii ie aici Da! intro 
“on vab =— aşa am ajuns să trãesc in aceşti ani de 
ar i ngere : intro singură cameră, încăreată cu rămăşiţele ` 
ei gospodării și ale unei familii. Gata oricind pentru eva- 
resursă E, colțul unde eram tolerat în propria-mi casă, gata 
pai ce: cutremur, bombardamente, p:rchezitie, depose- 
— căci le-am trăit pe toa e acestea, — gata de surgiun 
sau Rae călătorie a eliberării... * 
e citeori, în nopţile de veghe, cind mă năpădeau în- 
trebările, indoelile şi alarmele — ale mele, ale cnrs «A 
orașului, ale lumii — nu mi-am întors privirea spre chipul tău 


atirnat pe perete: imens suris în alb si negru, cum l-a fixat 


prietenul si invätäcelul lău, pictorul Pierre Larivière, într'un 
mare portret. Surizi cu ochii tăi scäpärätori, adinciti sub frun- 
tea dăltuită de geniu, cu buzele ascunse în stufigul unei bărbi 
răvăşite, cu toată faţa ta însenina ă de înțelegere și bunăvoință. 
Surizi — şi citești. Măna ta face semnul care explică şi poto- 
leste. O mină tare şi noduroasă, de evocator si constructor al 
marilor viciuri, al marilor armonii — chiar dacă ele sunt o 
sindite unei noui prăbuşiri. Din vina oamenilor, nu a ta, Poate 
că foile din care citeşti unui grup de amici sau unei mulțimi 
anonime, ca atitea ori în Părisul proteic, cuprind chiar capi- 
tolul XII din La Vie éternelle, „roman al misterului”, pe care-l 
mer" acest miez de noapte... 
aià pagina unde m'am oprit. Povestesti despre - 

chaldeana, una din avatarurile Béatricel ie Ca si gd 
acest välmwçag sängeros al noroadelor, ca gi tine, ca şi mine si 
atätia alţi fraţi nestiutori, că a împărtășit marile speranțe ale 
zidar'lor care credeau că înalță acolo, la Babel, fraternitatea 
umană și simbolul ei: turnul gigan'ic al popoarelor. Miinile 
ei au singerat de „dubla, lor neputinţă şi de dublul lor eşec”. 
Căci : „ea a înțeles cauza cea mare a nereusitei și că, pentru 
a înfăptui blinda unitate a inimilor, Arebue să se primească 
mai întîi diversitatea inevitabilă și prețioasă a spiritelor. Pen- 
trucă fiecare rasă a vrut — din generozitate, credea dinsa — 
să facă din gindirea sa cea mai adincă gindirea și credința tu- 
turor, oameni au ajuns în cele din urmă să se bată, să se u- 
cidă între ei, să se urască si să fugă”... Si, fără tranziţie, în- 
vătătura ta individualistă cade pe neașteptate, grea ca un fruct: 
„Ca şi corpul meu, inteligența mea are o formă pe care nicio 


iubire şi nicio tiranie nu o pot schimba”... Și avertismentul tău 
e sever, cu toată forma sa interogativä, așa cum ii şade bine 
unui Socrate, unui Epictet : „Care iubirea care stăruie să do- 
bindească asemenea modificări, nu devine și ea o oarbă şi si- 
lui oare tiranie?  Impotrivirea mea şi nereusita ei nu o vor 
schimba numaidecit în ură 7”. “ 

Iubire, ură — cei doi poli ai osiei în jurul căreia se învir- 
teste planeta noastră, cu sărmana ei omenire ce se trudeşte si 
singerează ca și in vremurile babilonice... De citeori a înălțat 
ea turnul Păcii si de citeori s'a prăbuşit el peste dinsa, în sgu- 
. duirile provocate de propriile ei pasiuni si erori, de propriile ei 
pasiuni si fetisisme? De citeari? Si, fi-va actuala mäcelärire 
şi prăbuşire a lumii noastre, ultima pe care au s'o îndure po- 
poarele s:rvile şi indivizii rebeli ? ; 

Intrebare la care nu pot răspunde aci, Ca și tine, Han Ry- 
ner, sunt un om care, căutindu-se pe sine, caută adevărul, lu- 
mina mintuitoare și revol ätoare. Cu tine, cu operele tale, 
pornesc acum din nou la drum, dibuind urmele existenţei tale, 
— scriind pentru mine, spui în La Sagesse qui rit, ca să învăţ a 
cunoaşte, nu o dogmă, ci viața însăși în necurmatele ei pre- 
faceri. Si, prin această învăţătură, să dăruesc ceva şi acelora 

i in 
care te ignorează încă. BRUGEN BELLE 


București, lunie 1943. 


.- 


CRONICA EXTERNA 


CERTITUDINEA INȚELEGERII CELOR TREI 


S'au intimplat multe pe glob dela răsunătorul eşec al conferinței 
miniștrilor de externe; si nam avea destule pagini dacă ar fl să no 
ocupăm deabrospe şi în amânunt de fiecare erupție care, în această 
etapă a pubertätii Păcii, a apărut pe obrazul lumi, 

Să nu ultäm, intr'adevăr, «i. în acest ultim trimestru nl anului, 
am avut de înrogistrat o stare de continuă fierbere In Orlentul imij- 
iociu, din pricina problemei palestiniene ; o stare de încordare Int- 
untrul Greciei, datorită conflictului incă neaplanat dintre papulişti şi 
helasisti, respectiv dintre dreapta şi stinga partidelor politice. Am 
avut de Inregistrat deasemenea două demisii cu tile (Subasici şi Sute]) 
din guvernul provizoriu al mareșalului Tito, Tot în legătură cu Iugo- 
slavia, s'a adus Anglici acuzația că ar tolera în zona britanică de ocu- 
pale, existența unor trupe ale faimosului general Mihailoviel care, 
(nu numai din cauza pilozităţii) a Jucat în epopeea rezistenții iugoslave, 
rolul Jui Esau din Bbilie faţă de Iacob. 

Ne amintim iarăşi, sgomotosul cadril argentinian, cu dictatura 
care a plecat şi sa întors Si n'am uitat, fireşte de schimbarea apa- 
rentă la față a dictaturii portugheze si de främintärile interne care au 
însoțit-o, Am mal avut de însemnat: încăorările singeroase din Java, 
luptele dintre francezi si anamiți în Indochina, războiul din China, inei- 
dentele din Iran, crizele politice din Italia şi din Franta, conflictela 
dintre Turci si Kurzi, şi încă alte evenimente pe care le vom reintâlni 
în cele ce urmează, a 

A ne ocupa de fiecare din aceste cazuri, ar însemna să facem, 
cum ar fi spus Anatole de Monzie: „du petit contentieux", treabă de 
judecător de ocol, sau, din pricina copacilor, să nu vedem pădurea. 

Aş vrea să se gāsoască cineva, printre creatorii do apoftegme, 
care Intro formulă lapidară, în felul cristalinelor maxime latine, să 
lămurească pe citi sar putea mai multi (dacă nu chiar pe toată lu- 
mea) că și în politica internațională există principii cs ,Resoluto jure 
dantis, resolvitur jus acriplentis” sau ca „Bccesoriul urmează princi- 
palul”. 

ȘI unul din principiile acestea noi, izvorite din renlitätiie răz- 
boiului si ale biruintif, precum şi din starea de drept, creată la Dum- 
barton Oaks, confirmată la San Francisco si ratificată ulterior, este că 
nointelegerile specifice sunt reflexele neintelegeri! generale, Conflic- 
tele sporadice sunt rezultatul divergenţelor din triumviratul dela sirma 
politicii mondiale, Ciocnirile de ici şi colo oglindesc atingerile de pe 
firul conducător. 

TInutil dec! să tratăm în parte fiecare abces politic. Ar fi ca sl 
cînd un medic ar privi izolat, erupție cu eruptie, neglljind total să 
cercetezo diabetul sau sifilisul dela baza lor. Ar fi tot atit de năue 
ca şi cind nu ne-am da seama că mișcările anormale ale membrelor 


Coe TINE pe Ai a Ce Se Co LU > 8 24 


provin dintr'un deranjament al cerebelului sau dacă am atribui difi- 
eultätile de vorbire limbii ori buzelor şi nu părții stingi a encefalului. 

Principiul trebue bine precizat, Politica mondială, astăzi, e ca o 
partitură a unui poem muzical, a cărei tonalitate e impusă de cei trei 
diezi dela cheè. Dacă aceştia nu sunt rinduiți pe portativ în ordinea 
si în acordul, statornicit de legile armoniei, atunci o simfonie devine 
cacofonie. 

Să pornim dela fapte cunoscute: situația politică dela noi, 

Este la mintea oricui că dacă cei trei din complectul de judecată 
a treburilor mondiale nu sar fi aflat în divergentä, atunci hotärires 
lor ar fi fost, vrind nevrind acceptată „pro veritate”, de ambele tabern 
in litigiu. Dat fiindcă n'a existat pină în prezent o atitudine comună 
şi o identitate de vederi în supremul for deliberativ, fiecare din păr- 
tile litigante a mizat pe altă carte, a sperat în soluții diferite şi « 
scontat cistigul de cauză al propriului său punct de vedere. De aici, 
împărțirea în clanuri antagoniste, concurență şi turburäri, O situați- 
une, în fond, similară cu accea care a existat şi în alte ţări, vremea 
cind exista îndoială în tabăra cul, pină la urmă, se va așeza Victoria. 

Cind a devenit clar şi pentru cei mai miopl sau mai fanatici că 
izbinda va fi a cr, aproape că nici Diogene, purecind cu 
lanterna gloatele, mar mai fi putut descoperi vreun antidemocrat.. 

Crede oare cineva că răsunătoarea criză din Franța, provocată 
de faptul că generalul de Gaulle nu vroia să admită pe comuniști în 
fruntea departamentelor-chee. ar fl fost cu putință, dacă trinitates 
cirmuitoare ar îi fost, ca şi sfinta Trinitate, „una in tres"? 

Dacă cineva ar crede-o, totuși, n'am avea atunci decit să-i cităm 
pasagii din două cuvintări ale generalului de Gaulle însuși, spre a se 
încredința de contrariul, Discursul dela radio Paris din seara de 17 
Noembrie, unde s'a explicat poporului francez că dificultăţile interna - 
tonale nu au putut îngădui să se atribue comuniștilor externele, inter- 
nele sau armata, Si cuvintarea, tot dela radio, din seara de 11 Decem- 
brie, cind şeful uuvernului francez a vorbit de cele două grupuri noul 
de puteri între care el trebue să mentle un „echilibru riguros”. 

Crede, iarăşi, oare cineva că EAM-ul ar fi fost exclus dola qu 
vern, în Grecia. dacă „cel trei” sar fi pus de acord asupra interpre- 
tării si aplicării pe teren a principiilor statornicite la Yalta şi dacă 
mar fi exisat doză măsuri, ca urmare a două atitudini deosebite în 
sinul trlumviratului? ' 

Si mai crede cineva că ar fi izbucnit conflict în congresul natic- 
nal indian, între nati si comuniști, dacă între căpeteniile lumii 
nu s'ar fi iscat divirgentele dela Londra? 

Franco ar mai fl rămas la putere, dacă înțelegerea principială 
dela Potsdam ar fi avut de corolar o înțelegere, la punerea în practică 
a deciziilor de acolo? In tot cazul, cu siguranță că ar fi încetat atit 
luptele din China, dintre trupele guvernamentale ale Kuomintingulut 
şi trupele comuniste, cât si manifestațiile antisovietice dela Istambul 
şi cele comuniste dela Sidney, din Australia, 

Astăzi, în situația de interdependentä a tuturor fenomenelor 
politice, sociale şi economice, e clar lucru că ce se petrece intern e în 
raport direct cu pulsul international, Atit de adevărat, incit cuvintul 
„intern” pare rupt din cuvintul „International“, constituind un derivat 
din acesta din urmă, Intern şi internațional, nu că nu sunt anti- 
parai dar sunt chlar strîns cuplate, primul fiind în funcţie de se- 
cundul, 

Så dăm o altă pildă, . 

Spre sfirzitul lui August, urma să aibă loc alegeri generale in 
Bulgaria. în ajunul lor, o notă americană adresată guvernului dela 
Sofia a cerut ca alegerile să fio aminate intrucit Departamentul de 
Stat socotea că regimul colonelului Ghelrghieff nu era îndeajuns de 


CRONICA EXTERNA 111 


reprezentativ, Primul ministru, 
loc orice-ar fl, a supus nota comisiei aliate de control, Şi această co- 


alegerile wu fost fixate da: 
două zile înainte, guvernul Statelor Unite a dat publlcithit un eo e 
nicat prin care i p Mi un comu- 
, Tepetind considerentele din nota din August, cerea 
indirect ca alegerile sä fie din nou aminate fiindcă „este probabil ca re- 
zultatele lor să nu fie recunoscute" de Wash ngton. De daia aceasta, 
însă, nemaifiind în perspectivă nic o conferință tar, pe de altă parte, 
în relațiile dintre cele două mari puteri, subsistind răceala produsă 
= ss Rate e En no mo crea intervenția americană 
rezul ntil, a ncit al i 

ziția a isit cu cale + Qi die t alegerile sau efectuat, lar opo 
e probabil ca alegerile care, în acceaşi zi de 18 Noembrie, au 
te i = A e ari participarea opoziției, să se fi aminat 
ashingtonul x 
St de o aa ; g + Londra şi Moscova ar fi actio 
i Iată, prin urmare, cum viața politică internă a două ţări a fost 

direct inriuritä de stadiul raporturilor dintre puterile Ft ph 

Și iată de ce, pe de altă parte, apare de prisos să dim o atenţie 
speciali fiecărm fenomen în aparență izolat, din cite ne-au fost sem- 
Qalate pe suprafața globului. 

Toate areste fenomene, oricît de grave s'au arătat, nu trebue să 
nu îngrijoreze, dacă avem limpede fixat în minte că ele suni sau re- 
percursiunile sau consecințele Mpsei de unitate în acțiunile, metodele 
çi felul de a gindi a celor două grupuri de puteri gigantice si dacă 
avem credința că în cele din urmă această lipsă de unitate va fl înlă- 
turată. Trebue, dimpotrivă, să ne îngrijoreze fiecare din fenomenele 
politice mai sus ingirate, oricit de nelnsemnat ar părea el, dacă per- 
sistăm a ne închipul (ceeace în numărul trecut dovedeam că este ab- 
surd) că nu se va ajunge la Integelere intre marii ciştigători ai räzboiu- 
lui. Căci atunci lumea ar prezenta imaginea unei cloace pline de intrigi 
şi rivalități. Am ajunge să vedem reproduse pe plan mondial, luptele 
acelea lăuntrice de altădată dintre partizanii unui pretendent la tron 
şi partizanii altul pretendent, tot atit de legitim justificat să aspire ln 
coroană. Nu sar mai putea zugrăvi harta lumii în culori, căci nu s'ar 
mai putea da unui stat o singură culcare, toate împărțindu-se la rin- 
du-le în cel putin alte două culori.. 

Dacă, însă, va fi tratat radical și tämäduit definitiv morbul dis- 
cordici la centrul motor al organismului politie planetar, atuncl suto- 
mat, ca prin minune, Sar absorbi și ar dispărea toate răscoalele, il 
covile, ciocnirile la fruntarii, plus toate antagonismele națonale sau 
ideologice, de care sunt pline astăzi, cronicile externe 


+ 
* * r 

Dacă! Un proverb francez spune: „Avec un al, on pourrait mettre 
Paris dans une bouteille", Lumea ar vrea să ştie mai precis care din 
aceste două ipoteze e mai probabilă. 

In numărul : t am încercat să combat prejudecata politics 
că un conflict între biruitorii cu ideologii diferite, ar fi de turat, 
Si cred că am putut face proba cit de neintemeată este teza acelora 
care, intuitiv, susțin că în mod necesar clocniren va trebul să se pro- 
ducă. `~“ 


“A fost, însă, o probă negativă + 


A 


dA 


Ha 3 


i cae ges à 7 E SA 
+ 5 2. r 


aa: VIATA ROMINEASCA 


„Imi propun, de data aceasta, să fac proba pozitivă, și anume. 
de ce se va ajunge sigur ia o înțelegere între cel trel, Căci nu-i 
juns să spui: „un război de succesiune la roadele victoriei între pute- 
rile victoridase e de neconceput“, Nici azi acest război nu există, Si to- 
tuşi pămintul e bintuit de nenumărate frământări şi incidente, unele — 
ginartoase; altele — mentinind o stare de Incordare tot de atit ds 
dăunătoare restaurării păcii şi reclädirii lumii, 

A susține deci că război nu va fi, nu înseamnă a afirma implicit 
că se va pune capăt tuturor abceselor supărătoare şi molipsitoare care 
sau ivit si se vor mai ivi fie pe conturul statelor, fie Inläuntrul lor. 
După cum spuneam, această stare de lucruri nu va fi curmală decit 
dacă se unifică acțiunea politică internaţională a celor trei cancelarii 
dominante. Dacă acțiunea accasta continuă să se cxercite disparat, 
separat şi chiar în sensuri apuse, atunci, chiar dacă războiul ar fi ex- 
clus, ar însemna să vedem situația actuală continufnd la rindul el să 
re apese pe inimă şi să ne tie legați. 

Este de cei mai mare interes, aşa dar să ştim pozitiv dacă rea- 
lizarea unti politici unice mondiale este cu putință sau nu, ca să ne 
putem da seama încotro se Indreaptä lumea si ce perspective ne oferă 
ziua de mine, ; 

Or, a pune problems este a o şi rezolva. Căcl a admite că înțele- 
gerea între biruitori nu sar fâce, ar însemna a accepta că starea de 
lucruri de astăzi sar putea prelungi la infinit, cu alte cuvinte a accepta 
ca pe un timp îndelungat şi nedeterminat lumea să continue a îi im- 
părțţită în două tabere, ryte între ele printrun zid mal rigid decit 
cel chinezesc; ca nicio stabilizare şi nici un curs valutar să nu poată 
fi stabilite, Schimburile economice să fie mirzinite, ca sub regimurile 
autarhice, n'amai în cadrul restrins al zonelor de influentă, Iar în 
celelalte domenii, să nu existe nici un fel de colaborare. În plus, opera 
de refacere a țărilor devastate, ră fie intirziată și pacea propriu zisă, 
să nu mai fie decît un simulacru de pace, un „ersatz”. O situatiune, 
prin urmare, mal rea decit aceea, calificată de Jaurès „pacea armati“, 
căci atunci cînd un război era câuza războiului următor cind un 
război decurgea din cel premergător, ca după o lege reziunea 
contaminată era restrinsă şi aroa de încordare, de așteptare, de insta-, 
bilitate nu cuprindea, ca astăzi, omenirea întreagă, 

Ei bine, nu este de conceput că o asemenea ipoteză sar putea 
edeveri, $i nu este de conceput mai intil fiindcă prima consecință ar 
fi căderea organizaţiei Naţiunilor Unite care n'ar mai avea obiect, Or, 
această UNO (United Nations Organization), fn care sunt ate, 
prestigiul, autoritatea și räspunderea  giganticelor puteri biruitoare, 
n'ar putea cădea decit dacă am presupune că, în disprețul Chartei el, 
ar mat putea izbucni un nou 

Isbucnirea unul nou războiu pare imposibilă, căci, spre deosebire 
de cecace sa intimplat în 1914 şi în 1959, cînd agresorul n'a avut în 
fața lui o coaliție a popoarelor paşnice (această coaliție neînchegindu-re 
declt tirziu, după izbucnirea conflictului), de data asta coaliția este 
realizată şi pre-exiată unui eventual conflict, ȘI este atit de vastă şi de 
puternică această coaliție, incit nici cel mai dezmetic dintre agresori 
n'ar cuteza s'o înfrunte. 

Politica internaţională de echilibru, imaginată de Metternich la 
1815, a înretat, Fortele agresoare azi nu sar mii putea bizui pe o ega- 
litate sau quasi-egalitate de forță de partea opusă, Ar fi în netă si 
formidabilă inferioritate din capul locului. Deci încercarea norocului 
ar echivala cu o ncindoioasă nenorocire pentru cine ar vrea să repete 
gestul unie în istorie (şi chiar acesta legendar) al clobănașului cu 
Din dis Biblie, care păstor, cel putin, avea de partea lui etica gi 
dreptatea. 4 

Prin urmare. dacă războiul a devenit imposibil, nu poate să 


~ 


CRONICA EXTERNA 113 


devie posibilă o z 
stare intro zi şi Les get să fie de fapt un război fără tunuri, O 


qu'une porte solt ouverte on formée 
tulul armat e închisă, 


Dar prelungirea şi defini 


Fiecare ţară se afā astăzi în faja unor bleme sociale 
i 4 i , finan- 
care, economico etit de vaste. yi de îinpovăsă uara. tacis depügesc cu 
mult pozibilitățiie ei proprii de à le rezolva, După cum spunea la Con- 
gresul internațional al Sindicatelor dela Paria d. Cecrges Isaacs, mi- 
ue britanie al muncii, şi după cum este si adevărat, niciuna din a- 
mă probleme, nu-și mal poate găsi in vremurile noastre, soluția gecit 
pe plan internațional. Cum însă neclarificarea politicului ține în Joe 
atit cconomicul cit şi financiarul, atit socialul cît si culturalul, ass 
precum, în drept so spune că „le eriminel tient Jo civil en état, esto 
dela sine înțeles că peniru a soute lumea din haosul In care a prä- 
välit-o războiul, este mai intii indispensnhii de a se ajunge ia un acord 
politic intre coi trei care puvernează această lame, intocmai cum in 
aritmetică factorul comun acordă pe toți ceilalți factori din paranteză. 
Iată deci cum și din acest punet de vedere înțelegerea se im- 
pune prin necesitatea absolută de n se reveni la normal, revenirea 

strict condiţionată de acordul anglo-americano-vovietie, 


Și în afară de aceasta, ca så sustinem că noiațulegeroa s'ar 
permanentiza, trebue să descoperim un intéres al cuiva in menținerea 
acestei noînfolegeri căci ar fi pesta măsură de diabolie să pretindem 
că cele trei puteri vor răminea desbinate numai așa, de dragul discor- 
dici, Ori, întreținerea mai departe a vrăjbei, cul prodest ? 

Angliei, în nici un caz. Dezbaterile dela Comune în legătură cu 
acordul financiar anglo-american au arâtat suficient că Analia a ieşit 
foarte slăbită financiarmente sl cconomicește din cel gaso ani de răz- 
bol pentruca să nu fie dornică de a vedea căt mal curând inucăunată 
pacea, dela care aşteaptă însănătozirea finanțelor şi a economiei at 
în plus, ca aro desjuns griji în Indii, în Burma, în Ceylon, în Egipt, 
in Palestina spre a gi le müi éren şi aiurea, 

Statela Unite? Dar ele sunt cele dintăi care au interesul să 
capete cât mai neintārziat, cât mal multe si mul largi debuyeuri, fiind 
altminteri amenințate tar de criza de supraproductie şi de somaj. 
ce nau ; creditele pe care lo acordă și noua lor politică comercială 
externă. 


Atunel ar rămîne Uniunca Sovietelor? Simplul bun simţ şi 6 ele- 
mentară judecată ne arată că după experiența ficută între anii 
1910 şi 1923, cînd lipsurile de tot felul, inflația si mizeria din 
Ungaria, Polonia, I'alie, Austria şi Germania, adu däunnt tnig- 
cărilor de stänga, dând naştere fnsclemulul şi împingând aceste țări 
in tentaculele meduzel reacționare la pândă „e clar că Sovietele care 
atunci n'au fost în măsură să poată remedia racilele externe, fiind 
absorbite de situația lor luntrică, ru vor läsa de astă dată ca prin 
prelungirea unor stări similare istoria să se repete, ŞI lucrul acesta 
a putut reieși pentru orice cetitor atent dintre rândurile capitolului 
doi al raportului dela 6 Noembre al d-lui Molotov la Kremlin. 

Deci dacă nici interes nu există de nici o parte ca néintelogeron 
si continue ci dimpotrivă, toate împrejurările silesc prin ta lor 
activă irezistibilă, la o fmpäcare, „absolut esențială” (cum spunea ra- 
dio Moscova) „pentruca ziua de miine să fie asigurată tuturor bärba- 
pes femellor din lume”, atunci fireşte că starea actuală nu poate 

privită decât ca o ctapă tranzitorie care va dăinui atâta vreme doar 
cât va dura procesul de cristalizare. După ce acul barometrului po- 


` 


NET A IE PT NOEP E 


' 


11 4 - VIATA ROMINEASCA 


Mtic internațional își va fi terminat oscilärile, inerente vremilor 'de 
furtună, el se va opri în dreptul „Ințelegerii”. Fiindcă această 
înțelegere e în firea lucrurilor, Căcl lumea trebue să supraviețuiască, 
lar pentru a supraviețui, ea trebue să se reazeme pe tripledul anglo- 
amerlcuno-sovietic. - i 

Tripied, da! Adică altăceva decât cecace a fost „triple intele- 
gere” sau. „pactul tripartit” care erau triunghiuri (cum, dealtmin- 
teri acesta din urmă sa st intitulat) iar nu triodre, Aveau întindere 
dar n'aveau volum şi mai ales nu &venu o culme spre care să tindă 
în comun. Când spun, așa dar, tripled sau triedru må gândesc la un 
sistem de înțelegore, în care fiecare din cele trei puteri „maltrosses” 
să-şi poată fixa picioarele, idelogic, pe terenuri separate (cum € gi 
cazul: Statele Unite fiind democrato-capitaliste ; Anglia, democrato- 
laburistă lar Uniunea Sovietelor, democrato-comunistă), însă capetele 
lor, să fie, ca întrun tripied sáu triedru, unite pentru susţinerea unor 
goan identice, şi anume a acelora inscrise în Charta Naţiunilor 

nite, : 

Că planeta noastră nu și-ar putea găsi tihnă şi n'ar pulea 
nu numai propäsi dar măcar supraviețui decit sprijinită de a- 
ceastă înțelegere, este iarăşi un adovâr axiomatic. Cele trei puteri 
sunt singurele, astăzi, care au rămas pe glob cu resurse imense, cu 
forțe armate considerabile, cu spații continentale şi cu posibilităţi de 
distrugere sau de constructie gigantice; Fiecare dintre ele nar avea 
a se teme de nici o altă națiune și de nic un alt grup de state de pe 
pământ. Flocare dintre ele este însă de o putere quasi-cgală cu a 
celeilalte din marele trei, Deaceea ințeiegerea şi cooperarea între ele 
pot tot binele. Neinţelagerea şi acțiunea lor centrifugă pot să dozlân- 
tue, în schimb, asupra omenirii tot răul. - 

De acest adevär sunt conştiente şi pătrunse tustrele. Ele ştiu 
doacera și răspunderea care le incumbă, Iată, deci, și un al treilea motiv, 
pentru care socotim că în această eră n noastră, când principiul râs- 
punderii și-a găsit, în sfârșit, aplicarea în procesul dela Niiremberg, 
înțelegerea anglo-sovieto-americană se impune ca un imperativ dola 
care nici un altul mar putea-o abate. 

Am putea aduce si alte argumente, amplificind şi mat mult accastă 
demonstrare, Dar deja a intervenit un fapt care ne dispensează de 
restul de dovezi, Faptul e: conferința dela Moscova, 

Deabia a început, în momentul în care sfirşim această croins. 
Nu-l stim încă rezultatul. Dar 1-1 putem bänul. 

Ca să constate că nu se pot înțelege, nu era nevoe ca cei trel 
miniştri să se întâlnească din nou, renunțând la vacanţă, lăsând Cră- 
ciunul deoparte, călcând tradiția de a-și petrece sărbătorile în inti- 
mitate, acasă, printre ai lor, şi infruntänd, pe viscol, toate primej- 
diile unei călătorii pe calea aerului, spre a străbate mil de kilometri 
de văzduh înghețat până la Moscova, 

In urma constatărilor, însă, pe care le-au făcut în aceste trei 
luni care au trecut dela eșecul dela Londra şi care au constituit, după 
expresia d-lui Molotov, „un avertisment”, și-au dat sedma şi unul, gi 
celălalt, si cel de al treilea şi toți laolaltă că oricât ar fi interesele 
specifice ale fiecărula, de respectabile şi de puternice, mai respectabil 
şi mal puternic, este interesul general al omenirii care n'a supravie- 
fuit ca să-şi tirie viața ca un lințoliu ti cum zicea Roosevelt, ca să 
cunoască un trai care să merite a fi trăit. 


Ne vine în minte versurile unui poet rus, scrise acuma peste 


CRONICA EXTERNA | 115 


gilzeci de ani şi publicate versuri 
Nadson (în traducere rari tonere = Du AS 
Si, avec douleur, ma raison reconnait 
Que jamais un rayon de lumière 
piegon les ténèbres qui m'environnent, — 
ue m'importe cette vie sans but el sans fin? 
J'étoufferat de vivre, j'aurai honte de vivre 
Intelegerea intre cel troi este i 


PAS rap a singura In măsură să ne facă 
me viața, nici să ne fie ruşine s'o mai trăim, 


A Dr. L FLAVIUS 


CRONICA IDEILOR 


GENETICA SI EXPLICAȚIA OMULUI!) 


1. imaginea pe care știința o oferă asupra realității sau asupra 
unui sector limitat al lumii are o valoare foarte relativă; ea nu înfâ- 
țişează decit rodul unui stadiu enumit al cercetării, care poate primi 
ina! tirziu corectärl importante, sau chiar primeniri fundamentale. 
Intre structura universului, văzută de materialismul ştiințist al secolu- 
lui trecut, şi concepțiile fizice din ultimile decenii se adinceste astfel 
o opoziţie. 

Problems omului a primit o strămutaro de termeni tot atit de 
răspieată. Disciplinéle cele mat deosebite, dela psichologis la etnogrs- 
fie şi genetică, au contribuit la acastä viziune à ființei umane, Sun- 
tem, în prezent, mult depärtati de concepțiile sensualiste alé unul Con- 
dilliac şi de atomismul vechei psicholagil. 

Adovărata primenire a substratului ştiinţific care conduce la o 
nouă viziune asupra ființei umane o aduce insă genetica. Contribuţia 
nouel științe este hotärltäare, deşi linia mare a concepțiilor care se 
desprind din faptele nouci discipline nu reprezintă principii revolt- 
tionure, cl se înserează întrun corp unitar de doctrină, recunoscind 
un spirit şi o metodă folosită şi do alte discipline ştiinţilice. ca dé 
pildă psirhologis. Datele prezentate de genetică se articulează, aşa dar, 
rezultatelor altor ştiinţe, conducind la o concepție unitară asupra umului. 

Vremea noastră pune problema omulul în centrul preocupäirilor 
filosofice, Numeroase cercetări tind si dea acéstui studiu un material 
de sprijin strict ştiinţific, strämutind datele problemei pe un terea 
experimenta! gi pozitiv. Timpul nostru, în chutarea nnor noi 
taruri, se află în posesia datelor care vor Îngădui desprinderea unei 
concepții unitare asupra individunlilății umane, Materialul este adu- 
net, Nu se cere decit efortul sintezei şi a desprinderii concluziilo: 
filosofice generale. In această privință, cercetările săvirşite pină acum 
aunt inegal împărțile. Dacă asupra rezultatelor strict ştiinţifice ale 
gencticei, care reprezintă punctul de plecare a ştiinţei moderne à 
vieții st omului, oxistă citeva mii de lucrări, efortul de a intregi o 
viziune asupra ființe! umane pe temeiul studiilor genetice, după cu- 
noştiința noastră, , Aceasta este, de alminteri, motivul care ne-» 
îndemnat să publi recent lucrarea noastră, Individunlitate şi Des- 
tin, în care întreprindem o explicare a omului din perspectivă genetică 

Concepţia pe cure o putem întregi în prezent din studiul eredi- 
tal! va svea de sigur, o semnificație condiționată de stadiul actual 
a] ştiinţei, Fiind un fapt omenesc, ştiinţa Impärtäseste toate nesigu- 
rantele, dar si toate putințele de propäsire ale omului. Rezultatele de 
astăzi ale geneticei, ca-și viziunea asupra omulul care se desprinde din 
această știință, pot primi în viitor corectări importante, dar ele râs 
fring credincios etapa actuală a cercetării științifice. Ele pot fi con- 
senmale sub această prealabilă menționare valorii lor relative, în 
o etapă determinată în istoria spiritului oménese, 


15. Fragment din lucrarea noastră „Introdicere la simtial eredității” sub presă, 


„ Weismann, care a primit 


2. Ca orice individualitate 


: A diferențiată, ființa umană reprez 
a PR PS savura, Aia Sa a 
R prin i 
zija. omului față de fenomenul vieţii fag a pei ae 


marti dap al xată ge gr on iul 
7 ao imi numercase confirinări experi- 
Muia e : ară top indivizilor, some, nu este decit un pâstrâtor al pie 

¿ a plasmei sexuale, care se continuă în generații: celulele 


care asigură continuitatea vitală nu sunt f 
crede omul s nt formate, aşa cum ar -puten 
te utul DL câtre corpul oamenilor adulți, ci sunt formate 


; pe care individul fa primit odată cu nmaştera” 
Pie S pronat o relativă. independență in corpu! pieritor a nf a 
ea , ființa concretă, individul, pieritor gl injocult la fie- 
ce nu € deci! un vector al principiului germinal nl vieții 
permanente, Individul e unic, trocétor, variabil; gormenul şi viața 
sunt, practic vorbind, foarte stabite şi permanente. Continuitatea vieții 
nu op: o trecînd prin corpul indivizilor, care er fi creatoare de celule 
sexuale ; permanents Vieții este asigurată de continultatea directă m 
germenului ; în acest proces, individul nu apare deri} ca un simpln 


piotegultor si propagator al tesutului i 
Aiari. odati ge martea t ului germinal, primit deln linia ere- 


Poziția omului in viață şi univers este statornică prin această 
mea de fapte, verificată experimental și prin fapte Fa observaţie 
3 un Fr de pasagi Katare meaa, păsări, @mfibieni) dar pink 
cum, ii structurilor ifice ani H 
rioare, încă nedovedită la acestea din ii e vu ai PEEPS, aP 


3. Structura ființei umane este esențial dublă, sau, fru à 
întrebuința termenul ştiinţific consacrat, diplotdă : fiecare cotul ara 
o îndoită formaţie cromczomială, cu semnificație echivalentă, Această 
imbinare esto rezultatul conjugării celor ou celule sexuale Intiinle, 
care au generat ființa. Fiecare celulă sexuată a contribuit la formația 
ființei cu cîte un singur lot cromezomie, Astfel, celulele scxuple pi- 
rentale, care au fircare valoarea unei celule simple (carea sunt deci 
haploide) contribue fiecare cu cite o unitate la formaţia dublă, de 
origină parentală, a individualitätil. 

Există, prin urmare, o diferență atructuralñ Intre celulele 
corpului, care sunt duble, si celulele sexuale, care sunt simple, Paza 
primă a procesului eredității se află în mecanismul formator ni celu- 
lelor sexuale, care se simplifică în cursul maturatiel lar, pierzindu-și 
o Jumătate din lotul cromozomilor, şi anume un cromozom de fiecare 


pereche, 

individului față de linia hereditară va 6 acesta, în 
esență : format din conjugarea a două celule sexuale și reprezentind, 
prin urmare, o ființă dublă, individul, sau mai precis, țesutul gter- 
minal pe care îl adăpostește în glandele sexuale nu transmite liniei 
creditare prin mijlocirea celulelor sexuale decit o jumitate din po- 
tentialut care Îl reprezintă. Dar acest potențial, conținut în celula 
sa SCxUN îşi este, într'o oarecare măsură, suficient sie-și, alcătuină 
o unitate biologică, faptul acesta fiind pus în evidență, de altminteri, 
prin exemplele numeroase ale narthenogenezei, 

Ereditatea se prezintă ca un joc extrem de complex de factori, 
care din cauza acestei complexitâţi intră în domeniul numerelor mart, 
al probabilităților şi hazardului ; patrimoniul hereditur se disociuză 
şi se reface la fiecare generație, la fiecare ifdivid. Perechile cromo- 
zomiale, alcătuind substratul material al eredității prezintă un fel Ae 
cadril extrem de complicat, care pcale fi asemuit mai sugestiv capri- 
crului uzul joc de cărți: comparind mussa hereditari a unui individ, 
(reprez: ntată prin cele 24 perechi de chromozomi, caracteristici speţat 


ae N Si lits MSIE à 


singur cromozom, fie pa $ 
täm: la intimplare) — din perechile cromozomiale, 
celulele corpului parental (atit soma, cit gi germen), In această com- 
paratie, formația unui nou individ rezultat prin conjugarea a celor 
două celule parentale, simple, continind cite 24 cromozomi şi tare se 
dispun din nou în perechi, după structura lor homologä, refäcind prin 
acensta ființa dublă a individului, (con 24 perechi de cromozomi 
homologi), poate fi comparată cu cerea unui nou joc, de do 
rinduri de cărți, prin alăturarea a cite două figuri de același fel, 
“dispus în perechi, 

Acest joc cromozomial supus unor condiționări factoriale infi- 
nite, exprimă deopotrivă formația dublă a individului uman, relație 
lui cu genitorii ca si unicitatea lui structurală. Individul e unic, 
apărut o singură dată în timpuri, iar structura sa de adincime, de 
ordin ereditar, este rezultatul jocului complex al dispozițiilor cromo- 
zomiale, disociate şi refăcute la fiecare generație, 

In acest proces, individul e schimbător si unic, materia eredi- 
tară însăşi a celulei sexuale se schimbă. Rămine însă neschimbată 
structura funcțională a celulelor sexuale și a oului, dispoziția, ordo- 
nanta acestora, chezäsuind faptul eredității, adică o fmbunätätire 
ră razna reactionale statornice, la condițiile particulare ale me 


E 


4. Genetica, Individul este, prin urmare, | 
ic vorbind, întimplător, al unui substrat vital permanent; e 
oficiul de transmisiune al unor aptitudini reacționale generale, 
pe care, în parte, le are în structura lui, realizate actual, deci vizibil. 
Jocul cromozomilor condiționează însă nenumărate latonțe, pe care 


individul le conține, fără ca să le poată 
Individul, realizare À toate 


ca structurală, nu 
potentialitätile ereditare, pe care totuşi le poate conține latent şi 
transmite în descendență. Fenotipul, realizarea actuală a individui, 
este diferită de structura ereditară profundă ; individul poate conţine 
maladii recesive, care nu vor apărea decit la urmaşi, poate prezente 
; Domo iaae a E AS Gr dorer pen Maea 

tre ființa unică actuală a individului şi linia biolo- 
mică, a continuitate indi a prilejueste, totuşi; individul nu 
transmite nimic din ce a dobindit în cursul vieţii, nimic din ceia ce 
ti este propriu, dar transmite în schimb, potențialități de care pare 
străin, <a şi o scamă de sptitudini generale, îndoit rezultat al jocului fac- 
torial cromozomic al fenomenelor de maturatie si fecundare. Eredi- 
tatea nu e o transmisiune de „caractere” asemănătoare, ci un 
functional. Rezultat variabil si de cele mai multe ori imprevizibil al 
unel ordonanțe care se menține în generații în stringenta şi cechill- 
bru ei functional, dar sare nu exclude şi care chiar presupune sub=- 
stituiri materiale, de geni și individul, ca apariţie izolată, 
aberantă pe firul continuității vieții, este unic, şi ca atare nu-şi “poate 
transmite integral ființe în descendență, în primul rind, din cauza 
jocului complex al disocierilor, alimentärilor şi îmbinărilor reprezen- 
tate prin procesele biologice ale mitozei și conjugării sexuale. 


= Poe. 


CRONICA IDEILOR 119 


5. Acest proces, de formare genetică, se îmbină şi se împlinește 
tm altul, de integrare al substratului material al af tn în ais 
Si universului, in mediu, deci în peristază, Formaţia unui indi- 

E. perupune actualizarea unor aptitudini creditare în interiorul 
unul mediu apropiat, Infățiarea actuală, vizibiiă, a individului este 
condiționată de datele acestui mediu, luat în înțelesul lui cel mai jarg 
(climat, alimentaţie, altitudine, etc). Individul, In măsura în cure apare 
realizat structural, e o rezultaniă a acestar două ordine de fapte, 
Œxewplul plantei de ges crescind pitie la mare altitudine, sau a 
animalelor primind experimental o alimentaţie deosebită, abundentă 
sau de carență, ceia ce creiază, de © parte, forme, pline de expan- 
siune vitală, iar de alta forme pipernicite ssu morbide, ete). 

Astfel, individul ca atare, este o realizare jenotipieă, rezultat 
unic al îmbinării messei hereditare şi a mediului. Această infâtisare 
pă pori Te du pa ta nu influențează decit corpul indivi- 

or, nu te înri - 
ès Ru 2 mortefehe. si poa iuri specific germenul ; astfel, 

In aceste condiţii, individualitatea este do două ori suspendată 
și redusă la unicitate: şi prin jocul combinațiilor factoriale genetica, 
şi prin caracterul fenotipic de realizare a individului intr'o ambiantä 
exterioară determinată. 

6. In cazul particular al omului, noțiunea de paristază (E, Fi- 
scher)) primește o eccepție nouă. Condiţiile generale ate mediului 
sunt întregite de valorile culturale ale societății si de educație. Omul 
nu e o individualitate exclusiv biologică, ci şi o ființă spirituală, El 
ete, nu numai o expresie a unel atmosfere de valori culturale, a unel 
tradiții a a unei educați, ci şi a unui efort personal de formaţie. Se 
subliniază o adincă deosebire, sub acest raport, între om si animal, 
In timp ce ultimul este rezultatul unor intersectiuni naturale de 
factori, formaţia personalităţii umane teste rodul unul proces activ 
urmărit şi diriguit voluntar. 

Prin aceasta, se înlătură caracterul fatal, determinat odată 
pentru totdeauna, pe care lar presupune o concepție ereditară sim- 
plistă, care afirmă exclusiv importanța masei creditare. Se afirmă, 
dimpotrivă, rolul educației și al voinţei în înfăptuirea ființei umane. 


7. Individualitatea umană, astfel realizată din permanente ere- 
ditare, dar si din influențe peristatice și eforturi constinte, prezintă 
caractere fenotipice, deci netransmizibile, Dobindirile intelectuale şi 
morale ale omului, nu-i aparțin decit lui: el nu le poate transmite 
urmaşilor, nici măcar sub formă de potențialităţi. Caractereie dobin- 
dite nu se transmit ereditar. In această privință, experiențele si ob- 
servaţiile biologiei par concordante, Părintele poate în schimb con- 
tribui la formaţia copiilor prin educație „exemplu gi oferirea de con- 
diții priincioase de pregătire intelectuală și morală. In felul acesta, 
biologia actuală înlătură, pe temeiu strict știinţilic, fatalismul ere- 
ditatii si concepția substratului raciai al ființei umane. 

Se afirmă deci, incă odată caracterul activ al formației perso 
nalitätii omeneşti, unică si limitată la individ, Procesul umanizării este 

anent şi el trebue să fie reluat la fiecare copil. O întrerupere a 
etortului şi. vigilenței pe o singură generaţie poate intoarce omeni- 
rea la starca Ge barbarie, Acestei perspective omenirea nu-l poate 
opune decit valorile culturale ale vieţii sociale şi aie educaţiei. 

Se realizează asttol o integrare a individualității umane fntro 
viață colectivă. Omul, unie și izolat în viața biologică, deopotrivă prin 
hazardul jocului factorial genetic, ca si al caracterului fenotipic al 
structurii sale individuale, se integrează unei comunități morale, la 
care participă şi la prapăşirea căreia are obligația morală do a co- 


labora activ. ION BIBERI 


CRONICA PLASTICA 


. E 


Octombrie 1945 
PUNCTE DE VEDERE 


Millommole de locuințe, sutc'e de oraşe care ‘trebuesc refăcute în 
toate continentele în urma pustiirtop războiului total, pun o multime 
de probleme fit în domeniul cconcme gi social cit şi in cei strict 
erhitectural. Niclod-tă poate, arhitecții n'au fost pup în fața unei 
tit do mari răspunderi El su de dat o nouă înfâțicare lumi! de 
miine. Datorită epoci de intense experiențe constructive dintre cele 
două rāzbome mondale, în limpul căreia sau infruntat toata tendin- 
tele cele mai apuse și sau incerc:t tonte formulele care nau dus 
decit rareori la forme, o anumită oboseaiă de inovație şi un desgust 


diferiteior focare de civilizație vom vedea că toate păresu a tirde 
spre acolts punct de vedere pi mai ales, că toate încercau regisres 
unei discipline în armonie cu ir:dița lor, Dar să nu anticipăm. O 
scurtă analiză a activității gi a operelor ficcărula din uceste focare 
ne va lămuri, dindu-ne indicaţii a coca co se va face de acum întinte. 
Un iucru totuşi trebue constatat dela început: că oriunde arhitectura 
a reintrat în maree cadru =] problemelor soclale, temele sau pus mai 
larg si mai generos. Unii cred că acest fenomen este o mare inovaţie, 
o adincă ție, o totală reformā a Arh'testurbi, în reslitate, nu e 
t de o reintrare în ordine; fircaxă a acestei arte Merile 
arhitecturi religioase, civile şi militare au fost în primul rind expre- 
sia socială cea mai autentică a unei colectivități. Chei arhitectura e 
consecința directă a unel ctvlltzeți, 
ärile care au construit coe mai multe oraşe în nitimele două, 
vea au fost cu siguranță Rusia și Statele Unite ale Americii, Dela 
Petru cel Maro și dela George Washington, pe marilé întinderi ale 
vällor stepetor, pe malurile oceanurilor fi ale märlor, pe fhwil 
si plaj tacturilor, cele donă state au ridicat firă obosos # în truda 
lor colonizatorie de mari imperii, orare si porturi menite să orgni- 
zere viața în jurul 40e. Pentru Rusi si pentru Americani re puneau 
acoleasi probleme de organ'zare spațială, Și unii şi altii su întrobuin- 
fat soceasi metodă riguroasă. care astăzi ne part cam rigid şi adesea 
arbitrară, das care la vremea ei si-a avut fnsusiri ce rämin valabile 
în bună parte. Era vorbă pentru unii și pentru altii de a rrea orse, 
făra tradiție si fără trecut (nu vorbese pentru Rusia, de vech'le oraşe 
istorice) rare totusi avezu si evoce o rivilizate cu trecut si traditie, 
Era vorbă deci de a crea un crdru vrel vieti de stat adânmtnd nu 
numat Jocuitorli, dar instituții de cultură sau de guvernämint, ers 
vorbă de a da o înfățișare autorității civilizatorie. Americanii edificau 


i 


sico ale sfirşitului Renaşterii sau birui Emi i 
îi pe. principilte disciplinelor 
rez fară LEE Dacă analizăm plenurie oraşelor rusesti) și, ame- 
ne. vede ai pers rind o jaure comună; o mure gencrézitets 
re Fear que or in dümior, trasnte după principiile until rest 
si să siirşitul veacului ai XIJllea de Vauban, aveau dela In- 
troie evarde largi, străzi întotdeauna suficiente gi Mari intinderi 
pentru parcuri şi grădini Datortă acestoi viziuni, sorste 
cir i Sapu creşte, au putut propäsi, tără a fi stinjenite de un pan 
FA văzut fâră pos bliläfi de amplificare, A doua calitate comună: 
o preocupare judicioasă în ierarhizarea monumentetor şi clădirilor. 
Re. ris re p ape pietelor regulate afirmau o moms- 
i simbo pe erele de locuin nti To- 
gulate şi paşnice, pe lotisări ample, pu ua aa 
Coloni Anglo-Saxoni veniseră din trite lor cu un tip - de 
Case care le era drag şi la care țineau si pe care l'au menținut in 
nolle lor orage, pe cit au putut. Ruşii și el aveau construcțiile lor 
de lemn și acele locunte organizate pentru lupta în contra frigului 
si a vintulul. Aceste feluri do case și-au gäsit ușor locul in plastica 
urbană, dind note locale de pitoresc. Cind America o pomit 1: remi- 
zarea marilor industrii, materialele de construcţii, bogälia, spiritul de 
cutezanță si dragostea pentru publicitate gi redamā au dat oraşelor 
nowd-: ne posibilități nebănuite ping atunci de desvoltare LL 


merica 
“niştitele urbii de odinioară sau desvoltat vertical în ronlizări gigan- 


tice ulmind lumea. In urma revoluției comuniste a venit o epoci de 
réculegere si de experiențe re ga Cu multă seriozitate şi o nein- 
frinată răbdare arhitectii din URSS, au căutat celo mai nimorite 
forme pentru o nous rsezare socială care începe. Generozitatea spa- 
taš o purtau în ei. Fără a fl zăpăriți ca în alte țări de noutățile 
tehnice, fără a rupe cu plastica lor truditflonala, aşezată pe temeiuri 
c'asice, amplificind programele, au inceput să rezolve problemele de 
locuințe ale martor aşezări industriale, organizind melodie spatiile și 
Up itindu-Je față de stepă. Au simţit, în fața acestog întinderi fără 
de sfirşit, aceeaşi nevoie de forme simple si mărete, Dacă însă, atit 
in URSS, cit în America sau făcht uncie experiente functionale 
duse pină la lor consecință, atit intro táră elt în alt: sa 

războlu ui, apre o revenire la 


recon- 
strucției, după chiar mărturisirea arhitectilos Jor: umanizare; aspet- 
tului și organizaţiei de ansemblu a orașelor: o grila cit mal mare 
pentru locuința individua ă sau grupată; o stenție deosebite a tot ce 
priveste educaţia şi cultura Bineinteles că acest paralelism nu poate 
merge la infinit. Am vorbi numai do unele esntinle similitudini, 
care se joacă cu virtuozitățiie tehnice, se depărtează des de concepții e 
noastre europene. Pe urmă în America problema insisi 2 reconstrun= 
tiei nu se pune pentru unele colonii si protectorate. Tara de dinrolo 
de Ocean a rămas revătămată, In Stitele Unite se pune pur # simplu 
o problemă a cărei rezolvare e la continuare: creea a costru țel 

tru îndestularea unei populațiuni din ce in ce mai exgente, In 
Empul răzbalutui Amercanil au cont'nuat tot timpul experinoféle lor, 
în căut-rea unor locuinte cit mal potrivite marii mulțimi și mai ales 
au perfecționat materialele de construcție pentru ca, prin prelucrarea 
şi prefabrivarea lor. locuințele char eftine să ajungă la o calitate 
desăvirgită Acest lucru, în goana dupñ noutăţi fusese pres mult l5- 
sat deoparte în Europe. Parisa nereușită a arhitecturii moderne se 


intro largă măsura lipsei de materiale eftine şi totodată 

De pate seci rea vastelor programe arhitecturale, Forme care 

în simplicitatea lor cercou o reali desăvirşită prin materialele 

: Daila Moru: ein seara 

dare. Experien americane var fi repede vale pentru Europä 
precum e vălabilă şi noțiunea Lumină, 

vesele, iată ce ne arată revistele de arhitectură care ne vin din U.S.A, 

Există aroo o dominantă de a situs cit mai mult pe om 


; regăsex> numai fn realizärle lor 
coloninte, unde se simt piro mat la brgul lor, Americanii au sentit 


Anstuste Perret domină lumen 
Acret om a interrat betonul armat arhiterturti Pe rr atita niti 
arhiterti de pretutindeni ou clădit zub desbotismul betonul armat 
rău asimilat construcțiilor srhitecturale, Perret a stăpinit dela început 


monumentse a locuinței. Italianul în mod 


e de 
de stil depăşind mereu prezentul, într'o ‘ i 
clară vizi plas- 
turnat în cadente magistrale formele arhitecturi 
n are de reconstruit mult, Cs gi Englezul, Francezul e 
påmintul lui, sau mai bine zis de pei i hÉ Acest peisaj 
el nu-l vrea denaturat, à cat, El are prea multi rezo. 
nous în sufletul iui. Nu e vorba ca in America, de a crea © lume 
nR, € a continua © lume veşnic tinără care mereu şi-aduce 


Acest lucru este adevărat şi pentru Italia Ca 
« ces franceză, 
ar ur me un imperativ pentru arhitect. Nu e vorba acolo 
sentimentală. E vorba de ©! ură sufie 


şi monumente care-şi găsiseră prin veau un cadru ce se integrase 
în plastica Renașterii. Ruinele romane au fost trezite dn letargia lor 

ia procesul imperiniismului fasist. Ruf- 
nele au fost scoase din decorul lor vegeta și ptorese coloanele au 
fost spălate și frecate, ziduri intrezi rezidite, mormîntul lui Ceasar 
August rcodificat, pentru a deveni documente politice 'Tâcutele irm- 
prejurimi ale Romei, acest paradis al evocării, a devenit o regiune 
intens industrială. Totul a fost rävist şi pus Intro lumină falsă, Dar 
nu trebue să confund%n erorle unui regim cu activitatea multor ar- 
tisfi cari au lucrat Înainte fără 68 pierde echilibrul spiritual si a 
căra opere arată un sànàtos p valahii punct dr vedere. Dacă Italia 
n'a avu: echivalenta unui Auguste Perret, ce a svut o sootan întreagă 
of ci roza care au lucrat sl gîndit unitar,.. ceea pe este ponte şi 

mult. 

y Această școală va şti să rirlce ruinele greu încercatel tor țări, 
care vu redeveni în curind tarpa fägäiduime tuturor arhitectior, La 
italieni nu se pun prea multe probleme noL Numărul mare de orase 
mici cu particutaritățile lor proprii, îmemorala lor experienţă urbană 
sunt atitea şi atitea premise de reușită, La aceasta trebue adăugat 
darui de a pregăti și întrebuința matorizele, tradiția unui lung si 
ci mai calificat artizanat şi o industrie care se va ridica din ruinele 
sale, Italianul, cu toate că este un mediter:nean care în ore libere 
trăește mutt în stradă şi pe plata publici aro o noțiune cu tendinte 
firese gindeste și vede 


In Germania problema nu este prea diferită decit în Franţa, 
Itaia gt Anglia. Peisajul german are în suflétul Jocuitorilor o mare 
rezonanță şi un mare prestigiu, O mare parte din oraşele germane 
vechi au fost însă complect distruse. Arhiterţii germani au participat 
mult mai vehement decit italienii ta propaganda politică  Faimoeul 
Sprer, care ş-de azi pe bände ocuzatilor marilor criminali de războl, 
a încercat, nu de altfa) fără talent, o arhitectură impera. Totusi 
se simte în creațiile lui ceva arbitrar si factice. Pe urmă, Influenta 
lui a fost dictatorieilă și împotriva tendintelor firești de arhitecturii 
germane, care în ultimii 30 de ani ta perfecționarea Invulntei și 
reoilizace întradevăr foarte reuşite centre muncitorestl si tindea să 
ridice standardul clasei mijlocii. In organizarea si gospodărirea ora- 
selor arhitecții germani ajunseseră foarta departe. Dar activitatea lor 


Mai este o familie de arhitecți cire nu poule fi trecută cu ve- 
lor N : Olanda, 


derez: ncees a päri ordice: Danemarca, Suedia, Norvegia 
şi Finlanda. Fiecare din zcesta ţări are caracțeristicele sale. Ele au însă 
un punct de vedere comun care le înrudeşte! felul cumpätat de a 
rezolva problemele p'asticei, Intrebüinfind formele gl materielela cu 
un gust care se desminte rar şi o execuție prețioară care se găsește 
puține orl într'altă parte. Arhitectura acestor țări mărturiseşte un nivel 
economic şi cultural ridicat, o lungă obişnuință a păcii și preocuparea 
de a integra în cadrele trediționaie cele mai cutezătoare experiente, 
în ccese „țări problema reconstrucției nu se pune peste tot Exemplul 
lor însă, fără a avea puterea de tradiție a Frantel, a Americii sau a 
Italici, nu ne poate lăsa nepäsitori, Tehnica construcțiilor în lemn din 
Finlanda st Suedia influentese de mult arhitectura germani. Noţiunta 
d=.oraş şi de locuinţă conceput într'un mare respect pentru om trebue 
să ne dea de gindit şi na poate servi de îndreptar în viziune: noastră 
a lumii de ne, odată ce pacea va deveni si o realitate sufietensci. 


idea made are ptet re rupuri de arhitecți cu concepții 
opuse, foarte hotäriti a nu se înțelege. Sunt trad#fionaksti, modernisti 
și celalți. Printre categoria din urmă se situează scel arhitecți cari 
cred că un echilibru este necesar de găsit pe barele disciplineor cla- 
sice. fără a nesocoti întru nimic niciuna din temele modeme si fără 
a intoarce spatelo tradiției, Cacofonia de azi va, trebui să înceteze 
totuşi. Cind? Atunces cind planul general de reconstrucție va fi dis- 
cutat ee parte decit în ziare, cind se va créa un organ director, 


unste confuzii. Se întrebuințează în garetăria criticei cuvinte 
luate din voabularul politie. De exemplu. în „Semniiul” din 9 Oè- 
tombris 1045 arhitectul R. Bordensche întitucază un articol „Reforma 
Arhitecturii sl urbanistica secolului al XX-lea”. Ei bine nu, arhitec- 
tura nu se reformearii! Se poate vorbi de o reformă 2erarä, 

formă a aparatului de Stat, a finantelor și a mai ştiu eu ce Dar o 
artă nu se roformează, în prezent de cind existi arhitectura, 
avindu-si disciplinele întemeiate pe legile gravitafisi, avînd etatonul 
om şi ca supremă nâruinté frumustea ca o denäsire a utllu'ul, arhitre= 
tura a evoluat fără s fi reformată, Prin diverse tehnice si diverse con- 
cenții arhitmetura a rezolvat, în funcția diferitelor tradiţii alo civiliza- 
tiijor, problemele care 1 s'au supus, în cadrul temelor date, Se pot 
reforme temele, provramele si ma sles educația wrhtectl'or dar nu 
si nrhiteetuma În arelas articol se vorbeşte de răzvrătirea arhitectilor 
mondernieti fmniedouti în realizărila for de preocupările estetice mal 
vehi Ceea ce a rămas ca o piedică a mhitecților preocupati de a fn- 
fântul rentre muneitoreatf si de a renliza Morminte luminoase „pe pa- 
muri libere” a fost lina de program a industriilor, egoismul patroni- 
lor si napăanrea Ststulul, Ceea ce trebue reformat nu e arhitectura în 


rentia Ă 
el va deveni o rratiate de Stat. când se va face un program esmionat 
timp bizal pe răbdare și bună voință. atuncea toate ge- 


E 


CRONICA PLASTICA l 23 


neroasile talente din țari vor even posibilitatea se manifeste nu 
numai în arhitectură, dar și în toite artele re à Con ce trebue 
reformat € atitudinea chiar a arhitectului în faja vieţii şi a proble- 
melor sale. Trebue roformat tipul de semizeu estet al ahitostulul 
Apolonian. Poate că asta e vrut să epună domnul Dordenache şi în 
acest sens îi dau depiiny dreptate Tehnicele s'au înmu lit linzied à 
deveni din ce în ce mei subtile. Problemele si ele sau mulliplent, 
avind din ce în cé mal multe puncte de sprijin In realitatea socistā. 
Toate arestea arhitectul trebue să Je simtă st si le ste, No e vorbă 
de a visa numa! la gablul unel colonrft, Ce importă o organizarea pre- 
miselor fericirii umane. Arhitectul modern trebue să pună une 
atit în concepții generale, cit si In amănunte „car en architecture il 
n'y a pus de detail”, cees ce inseamnă că nimic nu poste fi neglijat 

Un arhitect nu poate trä întrun ton de Fildeş dur phintre oa- 
meni, cu oameni, pentru oameni, Nu © vorbă deci numai de muzică 
de mase, „de armonii transcendentale, de rezonante spamie E vorbă 
de a rezowa problemele mérunte ale vieţii zlinico, de a combate mi- 
zria si sspectoe el, de a ajuta pe cm să munceasca mal bino si să 
se regăsească după muncă ma; usor Arhtectului nu | se te inter- 
zice speculații: filosofice, cu condiția ca filosofin lui să tinză spro o 
metafizică a fericirii Din elementele mărunte si multiple pe utitulul, 
trebue totuși să scaztă mtezea frumuseții, căci frumusetea este o nevole 
continuă a kufietului uman, care nu poate fi nezocoțită, Utiul cel mai 
sterre à terre" poate deveni o temi a frumuseţii fără autorul ora» 


- mentelor placate şi a vanitätilor paseiste, Tur pentru ca arhitectul să 


poată buera în liniste la binele soc'etăţii, aceasta eletste trebue si-l 
ocrotezscă în asa fel ca el să nu fie cbigat pentru a irii să accepte 
propunerile spoculei si tonte absurdoie și firaniecle fantezii mte ynei 
clientele inculte. grăbită să realizeze cu orice prop beneficii. Situnţia 
arhitectului în Rominia e tr:gică mal eles din acest pune! de vedere 
Statul tinde să fecă din ol un funcţionar biroorat şi clientul îl înlin- 
tuesté în putin intercsentele sile epeculaliuni materiale  Arhitectul 
trebue scutit de aceste tirani! si ajutat sì redevie un om bep st ferit 
de nevol. Adică portes comerciali a rpewerlel trebue fnlituraiä ssu 
micsorsté, fără a stinge emulatia si concurente, ambele fecundo spirt- 
tului creator, ) 

Am schiţat situatia arhitecturii în principalele centre de elvili- 
zatie. pentru a putea marta mal bine emntrestul care exoxtu Intre ten- 
dinta. generală de rovenire la ordine si măsura din strāināħate pi la 
dezordires şi anarhias care dommeste Im noi, unde arhitecții de torte 
virstele se visează novatori şi reformatori. atunrea cind e pres bino 
stiut că experiențele au fost fhout» în linii mari şi că acuma rkmine 
de ales şi de lucrat. Au de eles elemente Valabte pentru n construi 
în spiritul lor întit şi pe teren și în spatiu pe urmi. E co văzut ich 
arhitecții vor şti să participe la ordinea rouă, cam n'ure nevole să fie 
cucerită căci există si cere numai a fi adoptată, Aren nrtine constru- 
tivă e izvorită din dorința de a lua omul ca misur à tuturor lucrurilor 
si în acelaș timp că punct de plecare m tuturor wecu uțirnilor rpi- 
tiale. Acea ordino e do esență mediteraneană ca enrovpe toată cultura 
europeană. Pentru a intra și noi în acea armonie vor trebui upele re- 
nuntäri, va fi novcée poate să se încetinească fou dupi. origin titats, 
pitoresc şi noutate. E bine ca un arhitect să aibă curajul să fie banal 
Banolitaten ndscută din renunțare: unor mafi arnementale și țitneii 
temperamentale se poate astfel ridica la rengui de virtute, 

O artă îşi are convențiile «e. Dar ce éste o convenție? dacă nu 
o formă =supra utilității şi frumuseţii căreia sa convenit Trebue deci 
să „comvenim” asupra anumitor principii, reguli și legi plastice, ca să 
ne apucăm de treabă, 


VIAŢA ROMINEASCA 


PICTURA r 
CAZUL DAMIAN 


Cazul pictorului Damian care şi-a prezentat lucrările recent în- 
tro saia din Ateneul Romin este tipica dramă a unul tinăr forte dotat 
care îşi confundă abilitatea cu ul. Făcindu-şi debutul sub ocrotirea 
unui foarte doct critie si unor amatori de pictură entuziaşti, pictorul 
Damian sa simiit definitiv înscăunat in jiltul gloriei. Virtuozititea 
lui şi mai ales facilitatea cu tare intrebuințează o pastă generoasă 
l-au dus spre hotarul haosului Naturi.e sale moarte de o nejustificată 
dimensiune, cu aparente de , suni pretexte pentru efectele 
de alb care-l pasion pe pictor, Ele nu rezistă unei mei îndelungate 

chier dacă Culoarea lor 


construcția compoziției printr'o dezordine temperamenta amuzantă 
dar obositoare. Figurile (portret de bärbat si femele în cämase) sunt 
de un desen greoiu, de o totală lipsă de compoziție şi de culori mocirloëse. 
Pelsajele mari, de un colorit bruta; fără nuanțe, fără desen si fără 
ere ama ţii, mărturisesc o totală 


E 
care se cheamă probltates, Sperăm că tinăril și zburdalnicul pictor 
romin va întiini odată și odată această patroană a artistitor velabili 
din toate vremurile. 


EXPOZIȚIA SIEGFRIED. Căminul Artelor 


Pictorul Siegfried n ficut o expoziție cu impresii de vacants 
Peisaje avind iizaţiile scoicilor şi păstrind ceva din rumoarea mării 

armonios, sensibii şi spiritual. Paral desene, 
arâtau în ce largă măsură 


munca era mul puțin în adin- 
cime, Sperăm că în viitor acest subtit artist va ale 


CRONICA PLASTICA 127 


e sugerat și e] prin incandescenta luminii şi orizont 
marin. Acest tablou, cu toate că are unew rominisente din alt 
Buachelor si a atișului, e o lucrare, o compoziție, rezuitatu: unul efort 

cuvint o operă... poate chiar singura opera din Sa- 


. 
SALONUL OFICIAL DE TOAMNĂ ALB ŞI NEGRU 


Anul acesta Salonul de alb şi negru ire o ținută mat satistăcă- 
toare. In primul rind smt expuse chiar desene. Nr printre vi- 
ziunlle monccrome prezentate sunt unele cure mărturisesc un anume 
alort spre formă. a 


descompunerea formelor şi valorilor dintr'un exces de analiză şi de 
critică, avem neve să ne întoarcem din cind în cind apre fondul 
solid al vechilor doctrine aie meșieșugului, Replica presel à fost însă 
vchementà, Am fost acuzat de lipea de înțelegere pentru tehiice e nor 
In ceca ce priveşte această invinuiré o socotesc un resultal al confu- 
rie care exilată in genert în capul criticilor, care vorbesc cu p sur- 
prinzătoare usurință de tehnlcele noi. Criticii de astăzi sant gazetari. 
Ei au nevoie de senzațional oriunde., chiar în artă. El trăese în acham) 
şi nu vor să ştie dé permanente De când- oamenii incearcă reprezen- 
tarea miturii şi obiectelor făcute de gi, desenul w evaluat in gurut for 
Desenul trasează pe o suprafață plană formele pe care le sugoroazä 
natura sau obiectele manufacturate, Desenul evolusază în jurul formei, 
indiferent de miile de expresi! pe care le poate primi. Atit em vrut să 
spun atuncea. Sunt fericit că între Salonul de toamnă din anul acesta 
si punctul meu de vedere nu mai sunt incompatibilități, Bine inteles 
că „tehnice noi” continuă să bintue ascunzind sub un machiaj do falsă 
persona itate o mulțime de deficiențe şi mai les o lipsa de cunog- 
tintä, Ciel desenul în analiza gl interpretarea formelor rămine un act 
al inteligenței. A desena, în primul rind înseamnă a cunoaște obiectul 
care se desmcază, 
"Să privim. în de reusitele acestui salon. i 
Un frumos şi original desen colorat gl d-ooarel Elena Des'iu în- 
ă o animată și bine echilibrată compoziție, care aro în structura 
ei posibilități, de desvoltare pina la frescă. E 
Domin Zoe Bkicolsnu ist continué ovoluția către brutalitate. 
Desenele d_aale, ca si sculpturiie, tind spre o stilizare greoaie și fără 


forță. 
Seria desenelor d-lui Gheorghe Ghitescu are stil pi intenții încă 
nu deplin realizate, In orice caz, nu smt lipsite de vervă si de un 


acut spirit de observație, 

__ Eugen Drägutescu e un desermstor prin excelență, Virtuazitatea 
nu-l împiedică să fie incisiv si Desenele lui sunt însă rămă- 
site din aite expoziţii. care nu ne aduc nimio nou din activitatea Iui 

Ana Viorica Tonesu expune un porttot sensthil 
Domnul Gheorghe Lüwendal, cu caligrafia lui de zbireituri pre- 
zintă cîteva foarte antipatice, pseudo-reallste, pretentioase gi fotogra- 
desene. Imitativul împins atit de departe lipseşte de interes și mal 
ME i ă frumusete și 
Ligia Macovei are doux desene de o excepțional s 
de o adincă inspiratie: sunt Ilustrații pentru poomul domnului 
Radu Paraschivescu „Noaptea nopților”. Trăsătura e ușoară și sigură, 


VIAȚA ROMINEASCA 


128 . 


compozi rfectă. Bine înțeles că doamna L M ne putut si se 
abție Ru în compartimentul cogmarului su 
Edith Mayer prezintă gravuri, dintre care un cap de expresie 
care rezumă bine însușirile temeinice =le acestei artiste 
Printre gravuri sunt de cit lucrările d-goaroi Lilla Simu. Wanda 
Seche arie- Vladimirescu, Sendra Slătineanu şi lon Diaconescu. Gra- 
vura e În mare progres. Meșteşugul pare a prinde, datorită în bună 
parte atelierului profesorului luca Pi 
Alexandru Drägol expune un luminos desen „Le coasă” si Iliescu 
Gheorghe un evocatur pelséglu moldovenesc, A 
"Pale cu. înot”, a hi Tasan Foboirier estul sat: piticul: şi sen- 
e un desen al d-yoarei Lii Poncu. 
ny Afişele expusa sunt de o indecent& uritenie, 
In acest salon sé iscă tendinte Interesante și ve început chiar de 
seriozitate, Uz 


EXPOZIŢIA PICTORILOR ROMÂNI CARI AU 
LUCRAT IN FRANŢA 


Domnul Profesor Oprescu a organizat o expoziție a pictorilor 
romini de formație franceză, Acest lucru însemna prezentire, retnos- 
pectivă a întregii picturi rominşti moderne. In Muzeul Toms Steliter 
pubheul poate privr un veac de pictură romincască 


cind Henry Catargi (prea putin reprezentat 
hucrează la André Lothe cu Lucian Grigorescu gi nre 
din pletorii citați şi-au realizat personalitates, Niclunul nu e o rep 


Stoenescu, m legat. de această şecată, are inrudiri cu portre- 
tisti à ne t Whistler, Zuloag-). Pétrasou rămine 
în 


un izloat în formatia si izarea lui, Dar el, prin preocuparea fun- 


clar-obecur. 

ri „ Pittori români, 
Aman cere e prins încă acel sfârsit de Renastere pa care 

reprezintă pictura romantică, au intrat în mod natural 2 

sols ce căuta să grd gh puritate primitivă a culorii bazată pe 


Fronta până In războiu, O mulţime de 
cturii contin temele tui Carolus Durand stu ale lui Poul Dela 
a picta mu ia lust însă în consideraţie, privind spre 


CRONICA PLASTICA 129 
er que) nee nr ve ces O enr ȘI CUbiști in general n'au 
ne-a ut at acces a cromaticei pure Nu aur sos 


Sterisde. Pa Este sumir reprezentat, on şi ser. Luchi Í 

fi judecat acolo nici el. Sala In tuee „Ca și - Luchian nu poate 
faţă e chiar oia epocii, Palady şi Steriade stau faţă in 

și Grigorescu si-au făcut ucenicia în 3 

Aman. Pe când Aman va rămâne toată vista lui un bois tee 
care à pictat în Rominia, Grigorescu şi Andreescu, odată mestesugul 
învățat, se vor întoarce în rā pentru a picta peisaje şi subiecte ro- 
mivestl In Franța ei studiază colturi de aaturā, dar nu încearcă decit 
prea puțin studierea caracterului piesajului francez. Pallady, dimpo- 
trivă. devine un peisagist al P'risulur. In jurul catedra ei Notre-Dame 
şi dealungul cheiurilor cure une această biserică cu „Pont neuf" 
timp de 20 de ani Pallady a reluat sub lumini diverse aceleasi toma, 
Nu mai vorbese de „Place Dauphine” vizută din fereastr: ntelirrului 
său, care a prilejult subiectul atitor fonduri da flori şi naturi moarte. 
Pallady si-a pus problome atît de grea a peisajului arhitectonic si a 
caracterului acestul peisaj da Paris, Se vorbește moreu de asemăna= 
rea lui Pal:dy cu Matisse, Mal ales rei ceri caută să-l micsoreze ateg 
cu sirguintă toate punctele de seminare, lăsînd să înțe' capii că puncte 
de divergentă și zone de autonomie palladvenr n'ar exista, Aceşti ama- 
tori de artă nu cu privit nic'odstñ peisajele lui Pallady In arneral şi 
cele din Paris în particular. Ele sunt expresia unei viziuni cit se poate 
de original si cît me poate de donărtată do aceca a lul Matisse. Acelag 
Fucru se porte spune pentru felul cum Pallady a tratat privelistile din 
Provence. Nici acolo vre-un fel de reminisconțe. O viziune dramatik N 
şi reținută. fără efecte zgomotoase, M-tisss schemntizeczi po'eatul 
întrun spirit decorativ, pe cînd Patindw îl analizează în nuanțiri infil- 
nite. Doci diferență de metoda si de temperamnt. ` 

Sterlade rămine un impresionist- Poizalele sele sunt construite 
adesea sumar, dsr totusi fntotdeaun: construite, Gama de care se ser- 
veste o caldă şi vie. „La douceur de vivre” a pelsalulul francez a ex- 
primei cu vervă pe pingele sale. Tablourile de acum 40 de ani si cele 
făcute putin înainte de război su arecssi tinerete. accens) vhi, Că 
pictează In Sens la Auxerre, la Rostov, în Bretagna, stu lingă Cassis 
si Toulon, Stertade pare întotdeauna însoțit fio de Francois Villon, fie 
de Gargantua, 

In sudul Frantei Stertade şi-a gäait poate subiectele de prodi- 
lectie, pe care mai tirziu a încercat să lo regăsească la Balcic. Steriade, 
Lucien Grigorescu şi H. Catargi au pictat mult pe coasta Mediteranei, 
întorși în Romima ei su încercat o aclimntizare a experiontelor de 
aco pe malul Mării Negre Atmosfera feerică dela Balcic n'a coa- 
venit Qui H., Catargi, pictor auster și rigures prin excelentă dar a 
Lucian Grigoresu, precipitind procesul de disol- 


monizärile lui hiverzensihile de culori, frenezia chiar a crilorii, a supri- 
mei încetu' cu fnretul forma dul Larisa CGrigarescu 

vorbit de formă. Gratie tui Luran Grigorscu se va putre vorbi de 
serm fnainte de fond fără formă, Acest lucru, eu siguranță că nu La 
învățat în Frante. i 


ai Æot, ma i m 


” 


e 
t5 


CRONICA DRAMATICA 


„DISCIPOLUL DIAVOLULUI“ LA TEATRUL NOSTRU 


- Una din impresiile pe care ti le lasă un Shaw este mi- 
rares că dintre cele câteva zeci de comedii PA safe rie cr nonagenar 
— şi după afirmaţiile sale viitor tricentenar — se joacă atit de puţine 
şi la intervale atit de mari. Lucrul e şi mai ciudat față de vesnicele 
lamentäri pe cûre aşa zisa criză a repertoriului le smulge oamenilor 
de teatru si față de surprinzätoarele exhumări din ultima vreme, E 
ciudat mal ales pentrucă teatrul lui Shaw îşi verifică şi comercial priza 
asupra publicului, 

Cealaltă verificare, cea a rezistenței artistice la timp, sa dove- 
dit la fel de pozitivă. Lucrul s'a văzut chiar cu prilejul unor plese care, 
prin anumite situații şi probleme depășite, puteau suna bâtrin. Astfel, 
anul trecut „Profesiunea d-nei Warren” și „Medicul în dilemă”, Si cu 
atit mai mult işi păstrează viaţa dramatică acest -Discipol al diavolu- 
lui” în care nici satira apendicitei, nici prea cunoscute si elementare 
vorm feministe nu constituie corpuri străine, care să Ingreuner: 
dialogul, LI 

-Discipolul diavolului”, prima dintre cele trei piese pentru puri- 
tani e o evocare istorică — nume totuşi nepotrivit pentru acest nume 
contractează cu renunțarea sistematică la pitoresc si la crearea de 
atmosferă. — Discipolul Diavolului e poate singura plesă în care Shaw 
a vrut şi a isbutit să-si coloreze intens ,melodrama si să redea tot 
păclosul, atmosfera innäbusitoare a puritaniemului american din secolul 
al XVIII-lea. Altfel, în „Sfânta Ioana” în „Omul destinului” su în 
„Androcles şi leul” anti-romantismul agresiv al lui Shaw nu se mul- 
tumeste numai cu evitarea culorii istorice, ci folosește sistematic iz- 
vorul de comic pe care îi constituie un anumit soiu de anneronism : 
personajele sunt puse să rostească idel apartinind mai curind unul 
viitor comentator, care priveşte lucrurile prin perspectiva istariel 
Contele Warwick şi episcopul Cauchon din „Sfânta T " subliniază 
in convorbirea care hotărăşte soarta Ioanei punctul de al feu- 
dalismului şi cel al catolicismului, amenințate de cecace li se părea | 
erezie revoluționară. Chiar în „Discipolul diavolului” unde după cum 
am spus, tendința de a evoca atmosfera trecută este mal puternică, 
jocul acesta de a ecorda unul personaj o & luciditate şi a-l 
face să-şi priv ă timpul în chip critic, cu o lărgime a perspectiva 
cire Vitorului — jocul acesta duce la multe din replicile 
acide prin care generalul Bourgogne Își judecă atitudinea guvernului 
din Londra faţă de coloniştii răsculați. Dacă ar fi repetat mecanic, 
modul acesta de a amesteca anacronic perspectivele ar deveni obositor 
pentru spectatori si primejdios pentru piese, introducind în ele ele 
mentul ucigător al abstracţici, Shaw ştie însă să-și varieze procedeul 
si să-l dozoze astfel, ca să râmină tot timpul comic 

Epoca războiului de independenţă al Statelor-Unite- oferea din 


132 VIAȚA ROMINEASCA 


multe cte de vedere un subiect ispltitar pentru Shaw, Nu atit prin 
internal tatea cu care eroicul pv acțiunile coloniştilor fără ex- 
perienté militară, ce și-au cîștigat prin arme libertatea — căci nici 
in gama posibilităților nici în cea a intereselor lui Shaw nu intră 
obținerea unei temperaturi dramatice ridicate. Dar această epocă 
prilejuia o dublă critică. In primul rind, cea a puritanismulul — fe- 
nomen de maximă importanță pentru cultura americană, Și oferea mai 
ales prilejul — căutat în deosebi de Shaw — de a striipunge din nou 
armura de suficientă a Angliei victoriene. Mai tirziu, încercarea lui 
Shaw de a şoca respeciabilitutea şi tabuurile claselor medii engleze 
a luat uneori unul „enfant-teribilism” prea licit, pentrucă 
publicul său s'a deprins să- se lase șocat cu voluptate şi să-i guste 
peradoxele proporțional cu îndrăzneala lor. Dar în „Diseipolul Dia- 


este 

tula că altul a fost arestat în locul său, pastorul, spre marea ci de- 
ctpția nu tecurge la soluția romantică, — să se 
spinzurat împreună cu Richard — ci la cea practică. Fuge după ajutor 
şi reuşeşte să se întoarcă ja timp si să-i salveze. Si această ,melo- 
dramă” e soluționată astfel intrun chp tot atit de anti-romantie ca 
orice „ neplăcută”, 

Ironia pe care şi-a permis-o Shaw de a-şi boteza piesa „malo- 
dramă” — pentru a dovedi, probabil, că poate obține aceleași efecte 
folosindu-se de o acțiune complicată şi de anumite situatii-tip, a avut 
o neașteptată influență asupra modului ei de reprezentare pe scena 
Teatrului Nostru, Direcţia de scenă a d-lul Victor Ion Popa a accep- 
tat literal această denumire. Aşa că în loc de tonul pozitiv și de mä- 
sura pe carle p un spectacol Shaw, am văzut acrentuindu-se 
trăsături cu adevărat mélodramatice : isbucnirl vocale, mule personaje 
de compoziție, ba chier destul patetism. In acest spirit au Jucat mai 
ales interpreții celor trei roluri principale, d-na Dina Cocea şi d-nil 
Gabor gi Sireteanu. In schimb — şi lucrul trebue subliniat prin rari- 
tatea lui în teatrul — rolurile secundare au fost în majori- 
tate bine ţinute de d-ra Sarah Manu gi de d-nii Cernea, Henter gi 


Anatol, | 

Totuşi această accentuare a melodramaticulul e mal mult o 
lipsă de nuanţă. Spectacolul râmine închegat şi fără stridente. E 0 
precizare care se impune, Căci față de modul cum se joacă şi se ro- 
gizează pe atitea scene bu tene, ar însemna să nu pro- 
portille, dacă n'am sublinia f — fn afară de valoarea intrinsecă a 


piesei lui Shaw — spectacolul acesta se situează, incontestabil, la un 
nivel ridicat, 


SILVIAN IOSIFESCU 


+ 


MISCELLANEA 


BOMBARDAMENTELE ANG LO-AMERICANE 


Un cititor al acestei tub i 
wici, incredinjat — 3; drepta 
jat — că are aceltași idei ca noi, noa Iior cha drepiate 


< J complicate şi mal corecte, Dar la inceput, 
ra peniru a stirnii acuzații 
u uneori comice aceste formie născocite de cetăţenii pitié prin a- 


4 iri nemții, adversarul are oricind facultat 
ridice braţele în sus gi să še predea, Pe cind aici o asemenea solutia 


„Așa dar mă plimbam printre dirimături, minat de un sentiment 
À moment vreau să mă otup de = 
Lea celorlalți, de bucuresteanul indignat în fața „barbarii. Cite: 
ag de, întîmpla ca printre tresători să se gâsască vre-un tunoscut, 
xa p tia ideile antantofile, Se apropla de mine si, cu o ricanare de 
umi, = spunea, oarecum implicindu-mă in comp lritatea infarmniei - 
a sc ' acuma tot mai poţi să-i sustii pe prietenii d-tale englezii 
| Arne canli? Imi poţi spune prin ce se mai deosebese e: de nemți? 
-ți spun eu. Nemţii n'ar fi în stare să trază în Oro dosvhisé (Am- 
nezia a fost intotéemuna un mere reconfort moral pentru germanofihh, 
„Spre profunda lul surprindere şi déceptiuné, căci se astepta din 
ca la un mea culpa răsunător, primea dela mine următorul 
— Dacă am venit dela mime de acasă tocmai pină sici, este 
pentru <A aceste bombardamente americane sunt singurele mele mo- 
menté de fericire pliră şi intensă. Dea räsboiu, fericirea este, pentru 
noi, rominii, o stare sufletească destul de rară, Trăim cu taţii în faţa 
noastră. un viitor întumecnt. De atita vreme asteptăm, zi mal toti dintre 
poi credem că esteptăm zadarnic. Deşi infringerea nemților e neindoel- 
pică, totugi, nouă, nimic bun mu ponte să ne vie. Mai ales că dinlăuntru 
din inimile noastre, nu rässre nici revoltă nici actiune, Si lată, că 
totusi ceva a venit. Avioanele acestea. Aparent distruvătoare, èe adut 
în fond mintuirea. Ficcare bombă americană este aruncată în serviciul 
later, îdeauri de omenie, libertate, respect pentru demnitate « 
securitatea cmulul..... 
„Recunosc că o asemenea judecată putea părea varadoxală in- 
terlocutorului meu. O ghiules care distruge omului caza si eventual 
viața. cu greu se poate admite că a fost trimisă în numele şi pentru 


i 


Li 


| V7: ZE ÈS rl Sr à Be aci i, Paye 


EL eo i, 
5 MW | 


4 un 
131 VIATA ROMINEASCA 


realizarea concepției umanitariste. Deaceea mă simțeam dator să ex- 
plic mai pe larg: 

- — Vezi, adevărurile morale sunt complexe şi intortochiate, Să 
ne #rim, în epocite tulburi ca aceea a noastră, de adevăruri care-și 
datoreze evidența faptului că-s adevăruri pur verbale, Bombă in- 
seamnă distrugere de oameni. Umanitarism însamnă respect pentru 
viața omenească. Dar contradicția e numal în cuvinte. In vremi con- 
fuze cà ala noastre, drumurile către un tel nu-s drepte, ci ocolite. 
Cind vrem să ajungem în virful unui munte, şi suirea în gleptul dea- 
iului e imposibilă filndcă povirnișul. e prea abrupt, luăm calea de 
Inconjur a serpentinei. În cursul mersului pe spirală, sunt momente 
cînd ne afläm cu spatele la obiectiv şi mersul nostru pare a se depärts 
de ţel. Dar asta nu trebue să ne inselé Tot spre tel umblăm, și drugui 
luat nu-i numai bun, dar şi singurui posibil, 

„In folul acesta trebuesc privite și primite proectilele americane. 
Ele urmărese un scop de două ori moral, Fiecare explozie scurtează 
războiul, Pentru cîțiva accidentați — care adeseori ar fi putut scăpa 
dacă orau mai prudenti — se scutesc dela moarte zeci şi sute de mii 
de oameni care vor apuca pacea cu un moment mai de vreme. Dso- 
sebii de asta, efectul bombardamentelor 7 moralului rominesc 
este excolent. Mă gindesc mal ales la cei ce stăm aici şi o ducem bine 
şi! am uitat că e răsbolu, si am uitat că oror! neinchipulte se petrec 
în_lume. Chiar cei ce cred că aliaţii vor fnvinge pină la urmă, îşi 
închipue că noi, atunci, vom trece zimbind în cealaltă tabără, și vom 
relua viața uşoară numai un scurt moment întreruptă, întreruptă de 
gre Cr dispoziție prin care victoria trece simplu dintrun cimp 
in t R 

„O asemenea mentalitate. unde beatitudine și lichelism se ames- 
tecă, este marea noastră nenorocire şi sursa profunde! noastre imora- 
litäti naționale. Bombele americane ne readuc aminte că războiul e 
ceva real si responsabilitățite un lucru serios. Fiecare proectil care 
cade marchează nu numal o scurtare a gronenicel suferinți omeneşti 
ve bintue pretutindeni, dar totodată, pe noi Rominii ne trezeşte din 
nepäsare şi oportunism, re u-ne, făcindu-ne să participăm 
si noi la emoțiile fără de care azi cineva nu are dreptul să se nu- 


„Sunt indirecte si complicate, ştim bine, toate aceste adevăruri. 
Ele nu au evidența acelor postulate azi în vogă, cum ar fi: „pleacă tu 
să m'ased eu”; dar în schimb sunt adevăruri veritabile, Cu toată apa- 
renta de paradox, este limpede că fiecare ghiulea aliată e un pas spre 
regăsirea umanității din noi, a unel umantăți aproape nitate..." ` 

= 
2-41” 

Intrerupem aici citatia din manuseris Ne face o nespusă plăcere 
să ne oprim asupra acestei idei de adevăr indirect și întortochiat, Ea 
exprimă întreaga tragedie a epocei noastre, 

Toate ge de de azi sar reduce pe jumătate dacă oamenii 
ar înţelege că adev e un fenomen omenesc, care nre şi el o Istorie, 
adică un drum cu sthimbări, Astăzi, din pricina cutremurului de sen- 
timente si instituţii acre a fost răsboiul hitlerist şi antibitlerist, adevă- 
rul a îmbrăcat o haină nouă, De totdeauna minciuna a încercat să se 
costumeze în adevăr, Nazismul, mare amic al acesteia, a găsit un nou 
mijloc de mascaradă. Cu o intuiţie psihologică nu lipsită de abilitate, 
propaganda lui Göbbels a descoperit că adevărul real nu consistă din 
fapte, ci din ansambluri. Că e deajuns dacă dintrun tablou lipsește 
un singur element pentru ca totul sā devină mistificare. Omialunea e 
adevărata sursă a minciunei, In natură adevărul ori este integral, ori 
nu mai e de loc Povestirea unei {ntfmpläri, unde fiecare fapt e real, 


Ma L'un | indie. / 
I - zè 7% À e e 
MISCELLANEA 135 
devine tot : | i d 
petrecute de A oaa de minciuni dacă un singur eveniment din cele 


Germanii celui de al treilea 
i şi ultim Rele 
de pi ge Au färimitat adevărul, care e rage robe < 
pri va em, pe care ei le prezintau izolat, ca adevăruri de sine sti- 
toare. am mulţi acei care, -= poca de glorie gormanä, ne amu- 
te articole care, fi 
eq a à teza cea ortodoxă, dar care, zeta gr parte ez 
a SGA mur pr re né teza exact contrarie. Au fost micile 
zei la] erie, care aduc aminte de o vorbă profundă a 


„il ne nous restait plus — triste met ' 

Dar acest amuzament era şia tte Mortal pe atena 
bitlerism în organismul nestru moral consistase din o simplificare a 
adevărului, o misțificare prin simplificarea mintilor, o inlocuire 
demonstratiel onfyle prin lozinca brută, A lucra în taină la recirpi i 
krapat e peace mei A adevärului, era în fond cea mal eficace fst curati 

operant remediu împotri į ` 
versala care Ds nie pan sg încercării de Imbecilizare unl- 

Dar lupta contra microbilor e necesara n 
maladiei, cl şi în perioada convalescenții. Epoca SR a i ear 
şi spiritul nostru a supraviețuit, Dar dezintoxicarea e incă in curs- 
Efectele minciunii hitleriste peraistă. Gresitui obiceiu de a fragmenta 
adevărul e chiar, astăzi, mai prosper ca oricind. Nu vedem oare ridi- 
cindu-se pretențiuni care am vrea să fie numul comice dacă ele n'ar 
fi mai cu seamă tragice, ca, de pildă, astăzi obtuza discuție pentru 
„Libertate”, unde un tinăr analfabet, cu leafa, pe zi, de două ori mai 
mare decit tot ce cistigä pe lună primul demnitar al Statului Romin 
uită că prima formă a libertății este aceea indicată de Roosevelt, ii- 
bertatea pe care ţi-o dă gindul că a doua zi vei avea cu ce să plätesti 
coşnița. Sau acea neobosită acuzație de nellbertate a presti, intr'o 
țară unde magistratul caro ar urma să apere pe cetăţean de calomnie 
şi mistificare prin jurnale are o leafă egală cu (nam dat osteneala 
să facem socoteala) exact a zecea-milioana-parte din salariul unui ju- 
ane À ue Curtea Supremă din Washington. 

el cum bombele americane căzute Bucureşti erau instru- 
mente eficace de pace si mijloace sincere 4 À reinstaurare a pre 
umanitare, tot astfel diversele măsuri coercitive luate, cu regret, în 
aceste țări bolnave încă de mizeria si simplitatea mentală aduse de 
hitlerism, sunt procedee, indirecte dar sigure, de a reveni la libertate. 

Este o elementară datorie de onestitate, justiție şi curtoazie din 
partea celor ce, cind-va, ne trimeteau din văzduh bombe pe cure noi, 
în ciuda aparentelor, le primeam cu recunoștință si Intelegere, să in- 
țeleagă acum la rindu-le, Nol am făcut-o, deşi e mult mai greu să 
judeci obiectiv dintr'o privință pe vreme de alarmă decit de pe putul 
moale al unui apartament de zece camere rechizitionat în numele 
egalității, libertăţi şi fraternității. 

De altfel, nu trebue să fim nedrepți. Ascultind emisiunile ra- 
diofonice despre Rominia, aflăm zilnic că nenumărați reporteri englezi 
şi americani judecă stările dela noi exact așa cum le simţim si noi 
Dacă pe lingă aceste interpretări mai există şi altele, unde cuvintul 
interpretare e un eufemism al nostru căci în fond e vorba de fapte 
fais şi evenimente inventate — trebue să fim la rindul nostru Impar- 
iali şi să recunoaștem că nu «e nici în asta motiv de supărare, In 

a de origine a acestor poeți, asemenea informaţii neadovărate se 

cu închisoarea. Aşa că nol nu avem a face aci cu ziarişti, 

ei cu deliquenti, In plus, avem gi noi o parte de răspundere, Acesti os- 

meni au devenit infractori Les în Rominia. Este, cum zic francezii, 
efectul proastelor froquen + 


fr 
` . 
e - 


crurl : logie, chirurgie, etc, precum şi o 
seamă de dexterităţi, ca istoria, psihologia. etc. fatr'un cuvint, el e, sau 
cel putin | se cere să fie, un intelectual, 

Nu tot aṣọ era — la aurora acestei profesiuni. Licécle iși recru- 
tesu maeştrii cum puteau. Moceanu, Velescu, N. Sp. Bădescu n'avenu 
niciun fel de studii. Cecace dedea vorbirii lor un stil inflorit şi o sa- 
voare remarcabilă, La o mare dispută dé cină, în 1913, la care asistase 
si a re N. Sp, Bădescu, întrun discurs. adresându-se Su- 
Véeranei, zicea: 


cea dintii veţi fi pe veel.. mama oinii !* 
Cind elevii rideau la docteje lui expuneri, Spè declara, sever 
şi demn : 

„Nu vreau să fac personificiiri, dar e bäeti c ride”. 

Celălalt veteran al sportului profesorul Moceanu, la un 
concurs intermațional, de gimnastică din 1905, ținut în America, işi 
începea cuvintares sa omagialä cu vorbele: 

„Domnilor, deși mu am onoarea să cunosc limba d-voastră, to- 
tuşi îmi pare bine că vă găsesc sănătoşi”. 

Cu timpul, pretențiile intelectuale ale Statului cresc. Maeștrii 
existenți sunt considerați suplinitori — locțiitori ai unui titular care 
nu exista încă nicăeri — şi supuși unui examen de definitivare, Un a- 
semenea candidat ne povestea emoțiile sale academice, Li se dăduse 
mai multe teze, Una despre egolsm și altruism. La aceasta „făcuse 
bine”. Scrisese, cum zicea el, o „paralelă între Mihal Viteazul si Ste- 
fan cel Mare”, unde explicase ch dacă pe atunci, i în secolul al 
XV si XVI, am putut produce asemenea oameni, as cind avem au- 
tomobile, telefon, C.F.R, lumină electrică, etc. e lesne de dedus la 
ce fol de oameni trebue să ne aşteptăm, 

Mal putin încintat era de teza lui de „suedeză“. Greşizse la un 
mic detaliu : „Peste tot fn doc de femur, am seria fenomen. Dar sper 
că n'o să se observe”, 

Erea foarte mindru de ştiinţa sa, Cineva, cu o evidentă lipsă de 
tact, protesta că asemenea maeștri vor Ti asimilați cu un profesor de 
liceu, de pildă cu un profesor de limba romină, care pe lingă romină 
trebue sk ştie şi latină, și greacă, şi franceză... x 

.— Dar suedeza !?!?, explodă maestrul, crezi d-ta că suedeza « 
fleac ? Ştii d-ta, îți dai d-ta sama câte figuri sunt la suedeză ? 

Incetul cu încetul, profesorii de gimnastică pentru liceu devin 


leeu, iau si ei alură intelectuală de domni şi un limbaj cult, unde se 
reg o predilecție pentru tonul ştiinţific si expresille fixico-mate- 
matice. 

Intro zi, aveam nevoe să fac cunoştinţă cu un anume profesor 
de înot, pe tate m'am dus să-l întilnese la o pisclnă din Bucuresti 
Cind am sosit; el tocmai ieșă, falnic, arătos si ud, din bazin: 

EU, — Dv, sunteți dl Profesor Ionescu ? 

EL Precis. 


EU, = Nu vă îmbrăcați numaidecit; poate mai staţi cîte-va 
clipe aici? 
EL. — Fatal. 


DIN 3 UI SPORTIV 


păun. MĂ seuzaţi vă rog o clipă? 


ait | 
IP age o conversaţie de un sfert de oră, şi ca să fiu amabil, il 
: | 
EU Plecafi undeva la vară ? 
Functie de congediu. 


"Bi pe cnd spera - 
E — Fuuctie de here să-l căpătați ? 


E 
EU, — A. Da. Imi spuneați că şi Doamna e functionari, 


© — Precis. 
.— Dar veți putea ob b ? 
E = ie iine ambele congedii ? 


inainte de a ne despărți, gi vrind eu insumi să fac ọ bae, M 


EU. — Cum € apa. E reco? 
aia Be — jo ca și cind mi-ar fi dat cea mai favorabilă ves- 

In fața mirării mele de a auzi pe cineva anunţind cu atita en- 
tuziasm că un lucru esto mediocru, d. Profesor simte că poate s'a ex- 
primat greşit, si corectează : 

— Demlocră 

____ Înțelegeam perfect co so petrecuse, Hominul are fire» bogată. 
Cind gregeste, lucrează în stil mare, Face „d'une pierre deux coups", 
sau chiar mai multe. Odată — imi amintesc — la comisia de cenzură, * 
unul din membrii făcuse un raport unde réprusa filmului „Doktor Ma- 
buse” că conține prea multe scene „apocaliptice”, Mă întrebam cum o 
poveste polițistă modernă poate avea legătură cu apocalipsa. In rea- 
litate, Doctorul Mabuse cădea în transă şi, din această extralucida 
stare, ordona omoruri, Domnul cenzor se mulțumise să confunde asta 
cu catalepsia. Adică nu se multumise, céol, larăşi din motive miste- 
rioase, crezuse că cataleptic se chiamă apoplectic, astfel că, pinä la 
urmă i-a fost foarte uşoar să-i zică apocaliptic, Limbajul articulat, 
odată angajat pe primejdloasa pantă a culturii generale, poate duce 
la orice. Astfel. demiocră însemna mediocră, adică nici pres cală şi 
nici prea rece, adică o apă ideal potrivită ca temperatură... 

EU. — Intraţi și dv. în apă? 

EL. — Procis. 

EU, — Desigur pe aici, pe la trambulină? 

EL — Matematic, | 

EU, — Vreau să vă văd. Ce fol de săritură o să faceţi? De pe 
loc ? Nu. Desigur că săriți cu vint şi cu bătae? 

EL. — Fatal. 

La plecare il găsesc subt cascada dugoi calde, unde se săpunca 
frenetic pe fie-care ioc în parte. Intre două lucrări, imi explică amabili 
cum primise un telefon anuntindu-l că soția sa tocmai se Inlorsese 
dela Tirgoviste. 

— Aşa încât, fatal... 2 A 

Dar să lăsăm pe d-l maestru ramin, îşi, „in fuñclie de soție, 
şi să-mi fie îngăduit a cita o pagină splendidă dintrun autor clasic, 
Este cunoscutul tratat de natale al profesorului francez Vilpion : 

„a stricte observance des principes établis — scrie maestrul — 
nous rend à même de fendre aisément l'élément liquide, tel un jeune 
dieu marin se glissant voluptueusement dans le sillage du char d'Am- 
phytrite”. 

— Găsim şi aci amorul pentru limbajul fizico-matematic, sa 
care se adaugă NI o mare grije pentru expresia distins literară. In loc 
de „permet“, se va zice „nous rend à même”. E mult mal cult. lar 


întreo 


PA 


. 


E 


A 


MST TR 0" l S = ` 

Le” * NN e... x E 

138 VIATA ROMINEASCĂ | ci 1 
. 9 


cuvintele plebelene: „a intra în apă” nu se vor pronunța niciodată. 
Se va spune, frumos; „a sointeca clementul lichid”, Dar mai e ceva. 
In Franța candidatul la intelectualitate se crede dator să-și agremen- 
teze stilul cu tezaure humanistice, dictoane latine si metafore mai 
mult sau mai puţin mitologice. De aci intervenţia inopinatä de zei 
marini şi caruri amfitritice 

Si eminentul scriitor continuă : 

„Ii n'en est point ainsi si l'on se contente de nageotter à la vu 
comme je te pousse..." 

Mai intii sā se observe că nu se spune niciodată „pas“, ci ,point" 
Mult mel listins. Din păcate însă, încordarea de eleganță, la un mo- 
ment dat, plesnește, După atitea turnüri de fază aristocratice ex- 
plodează firea omului se întorc amintirile de „argot” ale celui ce 
și-a petrecut junețea pe maidane și fortifuri jucind bile şi arsice ; 
„hageolter à la va comme je te pousse” se traduce pa romineşte, in 
dialect pungășese echivalent ! „a te bălăei a la mişcă, putoare!”, 


Dar această subită dare a arămii pe față o scurtă, Cărturarul 
Hi readună repede ținuta, şi-şi termină fraza din nou academic: 

„et îl n'y a, dés lors, point lieu de s'étonner si votre stroke ne 
rend point”. 

Cuvintul „stroke” (adică lovitură, vislire, bătae) este indispensa- 
bilul condiment anglosaxon din vocabularul oricărui perfect gentle- 
man sportiv... 

Dar findcă am vorbi! de tratate clasice, trebue să menţianăm şi 
pe acel al maestrului Sabouret asupra patinajului. Inotul e un 
atletic. Patinajul e un exercițiu de pură eleganță. Atit în idei cit şi in 
redactare, o mare preocupare de grație trebue să-l anime. Astfel, 
maestrul Sabouret, vorbind de echipamentul masculin, spune : 

„D'aucuna préconisent le maillot collant, Mais la formule n'est 
point heureuse pour l'entre-jambe”. i 

Autorul nostru, pentru a evita o expresie vulgară, nu ezită aci 
să creeze un cuvint nou: l'entre-fambe, care tradus în romineste, si 
ca sens şi ca distincțiune, ar avea ca echivalent termenul technic de 
„Intereracial”, 


UN NOU PARTID BURGHEZ 


In cursul acestei luni sa agitat în țara noastră ideea unui partid 
al păturilor mijlocii. Mica şi mijlocia burghezie par a reclama un orga- 
nism care să le reprezinte interesele i. Istoriceste, aceasta consti- 
tue o noutate, nu numai românească, ci general curopeană, Si în Franța, 
si în Italia şi în Ungaria asistăm la un fenomen aproape identic. Pentru 
prima oară, burghezia, mică şi medie, doreşte a înceta de a se mai găsi 
la remorea celei mari, Așa dela 1848, proletariatul din occident, 
care luptase în diferite mişcări revoluționare alături de burghezie, în- 


tru dinsa, tot astfel, după 1944, mica şi mijlocin burghezie constată ră 
azociația cu cea mare fusese o sursă de perpetuă päcälire, Programul 
ei figurase, ca un codicil final, la coada programului burgheziei mari, , 
și figurase Just atît cit trebue pentru ca el să nu fie realizat niciodată 
Această clasă compusă din oameni viciati de un net complex de infe- 
rloritate care îl făcea mereu dornici de a dezerta din propria lor clásă 
pentru visul utopie al „saltului socla!” în burghezia cea mare —, 

tru întila oară în Istorie această clasă amortă, chaotică şi 


MISCELLANEA 1 139 


Odată acesta din urmă doborit, tendința naturală æ miscärilor 

ra rezistenţă a fost să verse pe membrii lor Map în partidele consti- 
le şi redevenite legale: comuniste, socialiste, burgheze de centru si 
de dreapta. Dar, după efectuarea acestei operații, s'a intimplat că, în 
unele țari, să rămînă neincorporați foarte numeroşi membri, care nu 
aveau afinități precise pentru vreunul din partidele existente, Aceast 
massă sa văzul atunci dispusă a constituit ea însăşi un partid distinet. 
Astfel apărură partidul Aul de Gaule: acel al lui Parri, acel al micilor 


rage a maghiari, Se pare că acelaş lucru încearcă să pe realizeze ui 


In Rominia tendința aceasta Isi trage un supliment de forță din 
următoarea imprejurare specială, Partidele mare-burgheze străbat o 
criză care amenință să se perpetueze, fiindcă se datoreste nu numai fi- 
rescului conservalism social al marelui capital, ci mai ales faptului că 
aceste partide şi-au făcut existența imposibilă pe plan extern, Printr'o 
eroare suicidală, ele sau angajat într'o atitudine de ostilitate față d>? 
una din marite puteri care răspund azi de pacea lumii. Cum armonia #i 
acordul unanim intre aceste mari?națiuul este un principiy Intangibil, 
un partid politic fundat pe teoria cenflictului interaliat plorde ireme- 
diabil dreptul de acces la guvernare. lar membrilor sii nu le rämine 
ore y să se regrupeze, să se dizolve pentru a se readuns, dela început si 

In Rominta există trei partide burgheze, Dintre ele, numai unul 
« avut cumintenia de a respecta rigur:s postulatul wrnioniet interaliate, 
Celelalte două conţin o massă considerabilă de oameni care nu pot rämi- 
ne indefinit negrupati si perpetuu opozanți, O parte din ei vor trece (şi 


anu- puţini ce ce au trecut deja) la ingurul din cele trei partide burgheze 


cu acces la guvernare. Dar tot mai rămine un număr apreciabil de mem- 
bri care nu ştiu sub ce barieră să se înroleze. Si atunci soluția creării unui 
partid propriu apare ca cea mai firească, cea mut simplă, cea mal ispi- 
titoare si cea mai eficace Nesimtind afinități pentru partidele socls- 
lizante, lar pe de altă parte simțind că actuala lor situație constitue un 
punct mort, nevoia de a participa la viața politică a țării îi mină în 
mod natural spre o grupare nouă si consistontä. Pină azi, mica burghe- 
zis romintască fusese ubandonată numa! de marii săi asocinti, Acum 
të sé vede abandonată oarecum de soartă; se vede suspendată în vid 
Este un moment de detresä cu mult mai mare decit cele suferite pină 
astăzi. Aceasta stimulează ca niciodată instinctul de apărare al acestri 
clase, şi o fave să dorească a se grupa ferm îp jurul unui program precis 
rogram e lesne de înțeles în ce consistă. Este un amestec 
de Pre e ni stinga. Po deoparte amor pentru tradifionalism (fn- 
milie, proprietate, monarhie, biserieñ) —, pe de alta simpatie yi înțele- 
gere pentru cei nevoiași, respect al muncii, şi mal ales părbsire a acelei 
aversiuni categorice pentru reforme, aprehensiune caracteristică marei 
burghezli, Un asemenea crez adună azi, în diferitele țări europene, 
massele considerabile ale pături! mijlvo. fur în Rominis, resorturile 
acestei mi sunt încă mal puternice, flindcä clasa de mijloc, prin 
greşelile speciale făcute de foştii ci asociaţi, se vede, cum spuneam. 
de ne rtid i te judoca si gubt 
t unui asemenes pa se mal poa 1 un 
alt SA rez e privire. Fizionomia naţiunilor de astăzi şi statutul lor 
fundamental este o colaborare leală între curentele burgheze și cele 


L 
£ 

1 
x 


y 
22 
Să 
à 


g 
THN 
LEPE 


j 
g 
È 
i 
4 
- 
4 
EI 
EX 
B 
À 
i 


destinur e: este să se asemene cu clasa bogatilor sau să fraternizeze cu 
aceea a proletariatului, 


REVISTE NOUI 


resante, în tot cazul cele mai ,reusité”, cel putin în ce priveşte ti- 
rajul, bogăţia materială a cuprinsulul şi srenutația comercială. După 
concepția americană a presei, — pe care, de citeva zeci de ani, încep 
a o adopta numeroase jurnale din Europa — o gazetă este o colecție 
de „news“; fapte crude, evenimente eloquente prin ele însele. Co- 
mentariul, interpretarea, critica sunt lăsate cărții si revistei. Jurnalul 
dă veşti. Reporterul fiecărei foi se va ingenia să descopere intimpläri 
pe care colegii lui dela alte cotidiane nu le-au putut detecta, Astfel, 
marele vor fi totodată identice și diferite; vor avea exact aceea 

structură, aceeaşi natură de conținut: dar conţinutul atesta va fi votul 
foarte deosebit dela un jurnal la altul, pentru că fiecare va descrie alt= 
evenimente, alte noutăți”. 

E drept că, dela răsboiu, şi chiar după, faptele interesante sunt 
mal putin variate ca înainte. Căci azi, interesante sunt mai cu samă 
actele guvernelor. Cind toată omenirea stă încordată asupra silinței 
de a clădi o lume nouă, sau măcar de à consolida pacea, e firesc că 
problema raporturilor dintre principalii zidari ai nouei ordine să ex- 
clipseze în importanță toate celelalte probleme. Comunicatul oficial 
devine ştirea preferată, Si gazetele se acoperă astfel de o mare mo- 
notonie, Difuzind, toate, aceleași evenimente guvernamentale, ziarele 
sfirgesc prin a semăna leit unele cu altele, Reporterii, care înainte 
mirau pe cetitori cu fapte vibrante de realitate, acum se mulțumesc 


| 
iri 
K 


RÉ ea a A 
4 $ N : 4 
LE 


MISCELLANEA 141 


să-i deceptioneże cu le 
intotdeauna îndeplini. Sinau onasticuri miel a ory a Bg nad ru 
este să plece undeva departe şi, de acolo, în calitate da „corespondent 
străin”, profitind de distanță şi, de i ib y t 
mposibilitate de control şi de im- 
punitatoa neadevărului, să cableze, subt formă de lucruri văzute pror- 
dusul propriei lui imaginațiubi. 6 

In țări barbare, cărora el le reprosazä, sever că nu cunase liber 
tatea presei, reporterul civilizat va practica a libertate în inventarea 
faptelor pe care în propria lui evoluată tară cu siguranță că nu o are. 

Dar toate acestea-a aspecte tranzitorii. In timp normal, cultul 
faptului arenira este puternic şi vinătoarea după noutăţi autentice o 

Am reamintit toate acestea pentru a se Intel bine deosrbirea 
dintre un jurnal şi o revistă, Funcțiunea unuia razi numai diferită, 
dar am putea zice inversă. Spunem că, în timpuri normale, un ziar poate 
fi — și chiar de cele mai mult este — perfect identic eu oricare altui 
Aceeași factură, aceeași preocupare unică: colecția de „news, Ştirile 
ete, să fie distincte dela un jurnal la altul; dar operația însăşi, adică 
adunarea de știri clar şi pitoresc prezentată, aceasta caracterizeazii toate 
jurnalele deopotrivă, 

Es o revistă, raportul dintre structură si conținut e oarecum 
invers. O revistă poste fi profund originală, chlar dacă ar cuprinde 
exact aceleaşi „noutăţi” literare, filozofice, politice, artistice san ştiin- 
tifice, pe care le-am mai găsi şi in alte publicațiuni. Interesul aci cade 
asupra interpretării, a felului de a privi, a modului de prezentare, n 
atitudinei în faţa problemelor, O revistă maro dreptul de n se nazte 
decit dacă aduce pe lume un nou „punct de vedere”. Aceasta e valabil 
chiar pentru „revistele bazar”, Căcl şi un bazar amorf ponte deveni un 
punct de vedore pmpriu. Pure maradoxul, dur un asemenea paradox 
este adeseori un fapt. Şi tocmai o realitate de acest fel aparo azi in 
presa română, Se numește „ECRITS FRANCAIS”, E o revistă scrisă în 
limbă străină, dar aparține literelor rominești, nu numa! prin locul, dar 
și prin scopul pentru care Le Telul ei este de a prezenta, Rominilor 
— şi numai Rominilor —, de a infâtisa obiectiv si direct, fidel şi fără 
comentarii, noua gândire franceză, 

O asemenea întreprindere ar fi utilă, necesară şi inovatoare chinr 
dacă condiţii de trafie normale ar fi permis importarea facilă a tuturor 
publicațilior franceze Această muncă de selecție a ceeace e mai vulab'l 
din ce se scrie în Franţa ar fi fost folositoare publicului românest 
chiar în timp de pace complectă. Cu atit mai interesantă este ea astăzi, 
cînd numai pe cale special şi personal diplomatică put veni, în cite un 
singur exemplar, revistele, jurnalele gi cărțile tipărite In marea noastră 

că latină. 
pEr = Michel Dard, profesor ul misiunii universitare farncoze, di- 
rector adjunct la Institutul francez de înalte Studii si conferenţiar de 
literatură la Facultatea din Bucureşti este direcorui nouei reviste care 
poartă titlul „Ecrits français”, D-sa şi-a luat plăcuta, obosifourei şi 
meritoasa sarcină de a ceti toată această producție intelectuală fran- 
ceză, pentru a extrage dintrinsa ce i se va părea mai caracteristic, din 
toate domeniile gindirii: beletristică, filozofie, essou, artă plastică 
casa ee at după informaţiile noastre, va cuprinde urmitoarele 


rub 

spec adică poezii, nuvele, esseuri, cele trei clemente care 
compun simbolieul cuvînt pen”, adică condeiu In primul număr al 
revistei vor apărea studii asupra filozofic! „existențialiste”, tilo- 


: 
x . 
‘ 
sè în b 
— a. aM — —_.————— 


Pi Ld 


142 i | | VIAȚA ROMINEASCA 


tori de simiescă şi mahalagistă memorie). Francezii au prelucrat acest 
gen de inspiraţie la lumina tradiţiei lor de idei clare, Dar nu yrem să 
anticipăm, pentru a läsa întreagă şi proaspătă plăcerea cetitorulu din 
luna viitoare... 

A doua rubrică a revistei se intitulează „Idces”, A treia: „Lattres”; 
sunt pagini de critică literară, dări de samă despre cărți, etc. Celelalte 
rubrici se numesc „Arts”, „Seience” și Variété”, aceasta din urmă 
ocupindu-se cu evenimente din lumea sportului a model, a turlamului, 
ete. 


‘Indicarés cuprinsulul dispensează de comentarii asupra valorii 
ideii si de pronosticuri esypra suceesului practic. Un singur cuvint, 
totuşi, de adaos. 

Spuneam că, spre deosebire de jurnal, unde interesul stă în i 
la o revistä accentul se pune pe judecată. Și mai adăogam că pa xul 
unui bazar care să fie o atitudine este totuşi o posibilă realitate. Un 
inventar fidel al gindirii franceze face funcțiune de „punct de vodere” 
dacă îl plasăm într'o altă țară unde, fatal, altele sunt criteriile de cu- 
getare, recepţia sufletească a evenimentelor, unghiul de privire a lu- 
cruriior. O fotografie pur expozitivă devine astfel o lecţie critică, poate 
chiar cea mai profund răscolitoare dintre lecţiuni. Si aceasta ne tre 
zeste Imbucurătoare ginduri, căci mai ales așa trebue si concepem 
viața spirituală a fericitei societăţi de miine. O vedem — si suntem si- 
guri că nu vedem greşit — ca o ascuțire a ambelor mari tendinti cul- 
turale: colaborarea internațională şi originalitatea națională proprie. 
In societatea viitoare — foarte curind viltoare — diversele națiuni par- 
ticulare, debarasate de funcții ce nu-s pe potriva puterilor şi competin- 
ței lor, scăpate de obligația rezolvării imposibile a unor probleme mon- 
dinle (ca moneda repartiția materiilor prime transporturile, regimul 
muntii, ete), şi concentrate asupra unor sarcini cu adevărat nationale, 
adică administraţia, justiţia şi cultura, — națiunile se vor întrece intre 
ele pe tărimul civilizației si gîndirii creatoare aşa cum nu avuseseră 
pină acum niciodată răgazul să e facă. Dar pentru ca un ¿punct dé 
vedere” specific naționali să se înalțe şi să-şi 1 bstanta, nu-i 
decit o cale: cunoaşterea punctulu. de vedere al altuia al celorlalte 
popoare, a citor mai multe altele. Am dori ca în Rominia întreprinderi 
ssemänätoure aceleia a d-lui Michel Dard să ne aducă şi oglinda altor 
țări: Anglia, Rusia, Spania, Statele Unite. In ce priveşte pe acestea din 
urmă, încercarea a fost făcută, dar subt forma oarecum bastardă a unet 
„Reviste Romino-Ameoricane”, Ast 
culturii din această vastă şi presti țară. Cit despre Republica so- 
vietică, societăţile Cartea Rusă si Arlus se ocupă fructuos cu traduceri 


resant din actualitatea rusă, Ce dovadă mal bună de utlitatea unei ase- 
menea lucrări decit exemplul nouei reviste franceze? Rominului îi este 
secesibilă cartea sau revista franceză ca nici-unui alt străin pe lume, 
El e deja deplin familiar cu modul de gindire francez şi cu operile 
acesteia. Totuși sa crezut necesar a i se aduce o imagine globală a spi- 
ritului francez. Cu atit mal folositor ne va fi aceasta pentru culturi ce 
ne sunt mai puțin cunoscute, 

De bună samă, „Revista Romina-Americană” ne aduce o mulțime 
de informații asupra prietenilor noştri de peste ocean. Lüsind la o parte 
articolele foarte scurte ale citorva personalități romine foarte impor- 
tante, atit de importante încît aceasta dă articolelor un caracter exclusiv 
solemn găsim în cele peste 160 de pagini ale publicaţiei un matoriul 
informativ enorm. Rubrica cărților e poate cea mai interesantă. Ast- 
fei semnalăm analizele lucrărilor asupra politicei externe americane a 


MISCELLANEA 143 


trei vedete: Li 
dere diferite, | nann, Sumner Welles 


dornici sun i arab igo an la noi această ţară şi cit de 
oaste, formula adopta : 
este deocamdată formula probabil cea mai pink 1. fn aa soviată 


DOCUMENTE OMENEŞTI 


Buwata de literatură publicată in acest număr al revistei de d-na 

se numeşte „Coincidenţe”. ŞI nu este coincidenţă dacă se 

numeşte aşa. Fusese adusă de autoare în ziua de Marti (incă o coinciden- 
tă) 16 Decembrie. Liam citit şi comentat împreună. Ca niciodată în li- 
teratura ei, Calla 5 in e un Mic eveniment sensationil de 
roman - Dsigur, fără oki-o influență asupra stilului pur psiho- 
logic, am spune chiar liric, al povestirii. Totuşi, această ieşire din obi- 
celu mă isbise, „Esta efectul jafurilor de pe stradă” — l-am spus eu, 
mai ales că, In nuvelă era vorba tot de © acostare brutală pe stradă, 
a In cursul narațiunii, eroina, Mirona, vizitează sau mii bine 
zis ni se descrie cum ca se află între două lumi, între trezirea Incă 
imperfectä şi un coșmar pe care acum că ştia ră este vis, încerca 


s pare amuzantă, şi care mai e si adevărată. O ve! folosi întrun roman 
viitor. (Abia acum îmi dau seama că In mémentià acesta iju +adoul 
înapol. Dar după cum se va vedea mai la vale, am toate drepturile la 


Ideea era aceasta. Adeseori mi s'a intimplat să fiu in vis Intro 
situație infernală. Cineva scump murea, sau eu, aflat în țară străină, 
scăpam trenul intr'o gară şi-mi perdeam toate bagajele; însfirgit, una 
din eccle stări pentru care nu există toşire. Totuşi. mai răminea una, 
Totul sar fi aranjat dacă totul ar fi fost vis, Si. bineintoles din mo- 
mentul acela să mă trezesc. Dar nu de tut, Mal dormeam 
just cît trebue pentru a fi în stare să-mi zic: „Prost am fost că mi-am 
bătut capul să caut- fa] de fel de soluții, cind cea găsită e axa de 
radicală. de simplă, de uşoară”. Si-mi aminteam o infinitate de mici gi 
mari dificultăți prin care trecusem în viața reală, şi de soluțiile im- 
perfocte cu care le tratasem. Imi propunoum ferm şi gray ca, deuel 
înainte, oridecitoori vol avea o supărare. să o tratez ru acesi magnifie 
şi atit de oper=nt procedeu... 

Se făcuse censul 9 seara. Cella Serghi locueste foarte 
de casa mea, Am egit cu ea s'o conduc. Ajunși în strada Sf Constantin, 
doi indiviz ne tin cdlea. In momentul acela am stiut en ne arteaptă 
Ceasornic, bani, poate si palton. în nici-un caz viata, Căci eram dispus 
să nu opun nici-o rezistență. Dar d-na Cella Serghi nu ginden așa, 
sau mi bine zis nu mai dindea deloc, căci în acel mrrnent începu să 
tragă niște pipete sMbatece, care avură dublul efect să populeze ser- 
murile caselor cu figuri omenesti și să 2, din partea avreaorlor, 
rafale de gloanțe de revolver, Desi eñucstia mea înariiită Pmi interzic» 
a vorbi ristit cu damele, mi-am permis să interzic, poruncitor dommrei 
Cela Serghi să mal urle, iar pe de altă parte am fneenut să exntie 


144 ; VIAȚA ROMINEASCĂ 


care-s capak 
fi absurd și mojie din partea lor să nu-mi dea hirtille inspoi. Pină la 
partenerei mele aminte că av 


generos dispreţ, și aruncară d-nel Serghi sacul de piele 
pe care nici mâcar nu-l desehiseseră. Desigur, înlăuntru nu era mai 


100.000 de Jei. Era deci o fatalitate; inflația 
deste rejurări ale vieții noastre, să nu putem scăpa de calitatea de 
milionar 


räs enti Aovis hot, dacă ar fi găsit pe Cella Senghi 


sà 
ipe: In schimb, însoțită, scâpă nestinză, fizic şi économie (ceazul ii 
fusese deja furat într'o plăcută asemenea întiinire anterioară), 
Ușurat, m'am întors acasă. Bygones are bygones. Nu m'am mal 
gindit la asta. Aveam de lucru, și am scris pină la 3 dimineața. In 
schimb, pe Cola Serghi a apucat-o ora 1 stind o margine de saun 
cu pălăria tot pe cap, şi gindindu-se profund nu ár putea folosi 
excelentul procedeu al teezirii din vis pe care cu generozitate i-] dò- 
nasem în acesas seară 


tres 


+ 
RĂSPUNSUL D-lui BIBERI LA O RECENZIE 


In numărul trecut al revistei, d. AL Piru s'a ocupat de lucra- 
rea noastră, Individualitate gi destin, apărută recent în Editura Fun- 


a nu le vom discuta, nici în esența, nici în legitimitatea lor. 
en D M ertiticim faptele» relevate de recenzent 


în cursul primelor trei părți, si care ocupă aproape 700 
pagini ale cărţii, D. Piru notează: „Pînă acl, lucrarea D-lui lon Bi- 


beri nu e decit o compilație, exhaustivă poate. compilație”. 
Si autorul recenziei arin mp ge recunoască jP rit pe e 


Nu înțelegem să respingom principial aprecierea d-lui Piru, ex- 

primată grin, armenu pejorativ, de „momonție H my a pas de 0 
; noastră nu o ca sg, 
De sigur, utilitatea unei lucrări de compilaţie în literaturi 


: > p 


À (100 HE am L oa 


MISCELLANEA 1 45 


romineescă asupra unor probleme şi unor autori ca ln 
ges parte, sunt discutaţi pentru prima cară in Romina, nu per 
pr Fos a Tar, o repetäm, nu aceasta a fost intenția noastră, Indi- 


și destin reprezintă o lucrar = 
viziuni şi à unei cercetări + personală, mărturie a unei 


umane. Faptul apare eu claritate din lectura cartii 
de not încă din prefaţă. Nu am inteles să s asupra faptului, 
rii moral Je n e revce de a a desvoltete, Dar un cititor atent 
a uşor seama fapt. Această perspecti 
ne-a iost oferiti de studiul genetic, = eue 
Există, în adevăr, în literatura biologică, numeroase cârți ssu- 
ştiinţei eredității, dar, după cunoştinţa noastră, nu există nici o 
ucrare care să folosească filosofic concluziile şi datele ştiințel, pentru 
9 explicare de totalitate a omului, Individualitute şi destin reprezintă, 
in esență, un studiu de antropologie, din perspectivă genetică. Pets- 
pectiva este nouă şi tratarea, în cartea noas trä, este personală, In 
această lucrare am raportat la criteriul genetic toate coordonatele 
individualitäqii, dela datele biologice pinä la viaţa spiriuală, și am 
înfățișat o viziune coherentă asupra ființei şi dostinulul uman. Am 
căutat, cu alte cuvinte, să suplinim lipsa de cultură şi perspectiva, 
filosofică a specialiştilor, limitați la un singur plan al ființei, şi să 
oferim o cuprindere, în măsura putințel, exhaustivă, a individualității 
umane. 

Astfel, intreaga ncastri expunere este personală. Loctorti bi- 
bliografiei problemelor — şi trebue să notăm câ sunt citeva mii de 
asemenea lucrări, pe care, din onestitate intelectuală, le-am parcurs 
amănunțit în lungul anilor, prin biblioteci streine — vor putea apre- 
cia originalitatea expunerii noastre .Am folosit, de bună seamă, aşa 
cum era și firesc, un numeros material documentar, şi sutele de lu- 
crări citate în paginile cărții noastre, alcătuese o dovadă. Dar ințer= 
pretarea, perspective, spiritul general al examenului şi mersul gin- 

ne aparțin, conducindu-ne la formulări proprii şi la poziţii ori- 
ginale. Sunt personale şi expunerile asupra formei şi dinamicii so- 
matice, cit şi mai ales asupra temperamentului şi caracterului ; eon- 
duita umani face obicetul unei expureri proprii, în care folosim, 
între altele, noțiunea de „schemă”, a cărei paternitate, DL Piru ne-o 
recunoaşte ; capitolul „omul, ființă spirituală” conține contribuții 
personale prin discuția problemei comp-suflet din perspectivă penetică 
si prin concluziile, desprinse din excureul în peico-patologic, asupra 
vieţii spirituale umane; de asemeni, contributii personale şi puncte 
de vedere noi conțin celelalte capitole ale cărții, 

Rugäm să ni se ierte această insistentă Nu stăruim tru că 
refuzăm o minimizare a strădaniei noastre, cl pentru motivul că afir- 
mafia recenzentului este inexactă, Termenul de compilație este cel 
din urmă care ar prezinta dela prima la ultima pagină mărturia 
unei viziuni personale si coherente asupra ființei umane. 

Infelegem însă, cauza erorii D-lui Piru. Explicația trebue cău- 
tată în altă parte, decit în substanța cărții. Am fost nevoit, in adevăr, 
fn cursul expunerii, să facem o seamă de expuneri de doctrine şi teo- 
rii apertinind altor cercetători, mu de fapte generale, mai putin 
cunoscute de omul de cultură generală. Am consacrat astfel, pagini 
doctrinelor lui Kretschmer şi Pende, endocrinologiei, teoriilor lui 
Bigaud sau Mac-Auliffe, problemelor vieții vegetative, după cum în 
volumul sl doilea, Ja discuția poziției omului fată de animal, am 
amintit citeva date de paloontologie, lar în capitolul de sinteză, am 
trecut în revistă, intro scurtă prezentare de treizeci de pagini, prin- 

sisteme ale caracterologiei modern 


sipalele e. 
Aceste expuneri generale, ne-au apărut însă obligatorii pentru 
două motive: în primul rind, pentru că tratind intro sinteză pro- 


416 VIAȚA ROMINEASCA 


bleme referindu-se la domenii atit de disparate, era firesc ca majori- 
tatea cititorilor să nu albă cunoştinţa adincite asupra tuturor aces- 
tor domenii, care trec succesiv. dela biologie, la psichologie, caracte- 
rologie, medicină, filosofie. Si chiar pentru cunoscători, am socotit 
necesar un examen al datelor problemelor, din perspectiva specială 
a cărții noasire (A vedea, în această privință, discuția asupra glan- 
delor cu secreție înternă). 

Un al doilea motiv, tot atit de important, ne-a obligat la aceste 
expuneri generale : faptul că o bună parte din problemele discutate 
în actastă curte erau fie puţin vinturate în literatura noastră filo- 
zoficä, fie complet- inedite. Eram obligat deci să dim citeva indi- 
catii asupra unor autori şi asupra unor teorii la care ne refeream în 
cursul lucrării, pentru a nu da cărții un caracter hermetic, sau re- 
zervat exciusiv specialiştilor, 

Aprecierea D-lui Firu, privitor la caracterul de ,çcompilatie" 
al cărții, apare astfel ca rodul unei nediscriminäri între substanța 
intimă a lucrării şi clteva explicitări cerute de condiția de sihteză a 
unel atari lucrări, imbrățişind un domeniu atit de întins. 

Dar obiecția cea mai gravă care i se poate face recenziei D-lui 
Piru este că ca dă impresia că volumul nosiru este rodul exclusiv al 
unei cercetări livreşti, Şi totuşi, sm arătat în prefață, că cercetarea 
noastră, departe de a se limita la bibilotecă, a cuprins o experiență 
foarte Intinsä : laboratorul, clinica, practica medicală, în primul rind. 
Am răsirint în paginile studiului nostru rodul unel cercetări perso- 
nale, urmărite pe mii de indivizi şi prelungite timp de douăzeci de ani 
incă din primul an al vieţii de student, A trece peste tot acest mate- 
rial documentar, cules din medilie cele mai diferite, înseamnă a trun- 
chia substanța cărții, a-i neglija arbitrar spiritul gi metoda de lucru, 
Astfel, un om care iși continuă observaţiile timp de anl indelungi în 
contact direct cu viața, si care-şi variază obéervaliile dela mediul rural 
şi provincial rominese la clinicile rominest{ și sireine si mai ales, la 
serviciile de consultaţii ale clinicilor psihlatrice, sau a consultatiilor 
prefecturilor de poliție ale marilor capitale care oferă cel mai poa 
cios şi mai varist obiect de studiu) se vede tratat de compilator, 
deși In eureul lucrării s'a referit la cazuri şi observații proprii. 

D-L Firu, a cătui orientare In aceste probleme nu o cunoaştem, 
dar a cicui competență o binuim întinsă şi temeinică (pentrucă nu 
putem totuşi admite că recenzentui sa improvizat cercetător într'un 
demniu în care face aprecieri şi dă verdicte), D-l Piru ne-a limitat 
elcborares cărții la o simplă alëturare de fişe de lectură, atunci cind 
cérlile si biblioteche nu prezdntau pentru noi decit un instrument 
de verificare. 

In asemenea condiţii, rămine ca cititorii să aprecieze temeini- 
cia judecății recenzentului. 

2. Rezumindü-ne cartea, D, Piru ne atribue orientări care nu 
se épartin si un spirit de care suntem cu desvirşire streini: „Ceia 
ce preocupi pe autor, scrie d-sa, este problema individualităţii, pe 
care tinde a o defini, spre a-i scruta în urmă finalitatea (destinul) 

Notaţia D-lui Piru ne denaturează adinc gindirea şi poziția 
noastră filosofică. In adevăr, nici nu am identificat finalitatea omu- 
lul cu destinul şi nici nu avem vre-o interferență cu vederi finaliste. 
La pagina 552 a volumului I, al lucrării noastre, precizăm în acest 
sens: „Notăm, cu titlul de informaţie, introducerea de tendințe fina- 
liste și vederi metafizice în biologia contemporană, fără să ni Je in- 
sușim, de altminteri, (...)” 

i Ni se atribue deci, cu tot atita temeinicie, ca şi calitatea ,com- 
pilației”, poziţii flosofice cu care nu avem nimic comun, ` j 

3. Trecând peste inexactităţi de detaliu, ne vom opri la legătura 

pe care o face D. Piru între filosofia lui Nae Ionescu şi poziția nota 


: 
A 


MISCELLANEA 147 


? cuncscut personal, nu lam t 
À ră pr anul 1923, când am urmat câteva luni Spire Te 
curești, i-am ascultat câteva lecții şi am făcut la seminar 


iar pe timpul dictaturii am refuzat să scriu, 
Legătura, făcută de d. Piru, între gândirea Jui N 
lucrarea mea reprezintă, în aceste condiții, o nouă mereu 


recté, și ea s'a manifestat prin inculcarea unui spirit ințifie rigu- 
ros şi exact, și printr'un îndemn pentru elaborarea Si ms n ară 


Fără îndoială, rămîne de apreciat dacă un recenzat. în fa 
unei lucrări ce atari dirrensil şi atari näzuinti are obligația. des 
sate în evidență originalitatea autorului. Meritul acestula poste fi 
recunoscut sau nu; e o problemă de conștiință a criticului. Dar cali- 
tăţile nu pot fi transformate în nici un caz în defecto, lar informatia 
vastă, în care clinica, laboratorul şi bibliotoca se unesc pentru a con- 
duce la o metodă proprie şi lao viziune personală a lucrurilor, nu 
pot deveni în nici un caz „compilație”, Și În același timp, in prezen- 
tarea unei cărți. respectul gândului autérului şi exactitatea rezumn- 
tului, atunci când e făcut, sunt obligatorii. Pentru ca să nu mai àdäu- 
ur atribuirea autorului de idei și convingeri de care acesta este 

T 

De bună seamă, nu socotim lucrarea noastră inatacabllā şi rø- 
zultatele la care am ajuns, definitive, Am cercetat, în adevăr, pro- 
blema esențială a filosofiei, acela a structurii omului, a destinului 
lui și a locului pe care îl ccupă în univers Este, desigur, fatal, ca+ 
răspunsul nostru să fie șovăelnic şi rezultatele obținute incomplete. 
Dar am înteles să examinăm problems cu mijloacele noastre, cu me- 
toda noasttră, acceptând toate riscurile sl, eventual, toate rătăcirile. 

Ne-am fi aseptat ca această încercare pe care um prezentat-o 
publicului românesc să fie examinată în acest plan, al metodei şi al 
atitudinii noastre, al răspunsului provizoriu şi incomplet, desigur, pe 
care îl dim, dar care este al nostru și care trebuia luat în conside- 
rare, în primul rând. 

NICANOR & CO. 


RECENZII 


MIHAIL RALEA: Nord-Sud, Fundaţia regală pentru 
literatură și artă, 1945. 


Cititorii formaţi la disciplina gândului clasic vor parcurge tot- 
deauna cu interes paginile lui Emile Faguet, consacrata scriitorilor se- 
colelor trecute, Fi nu vor găsi niciodată în cărțile criticului gravitatea 
tigidă a cercetătorului care se aplică sirguincios asupra obiectului şi 
niei diferența de stil interior, între scriitorul analizat şi critic. Faguet 
îşi tratează scriitorii dela egal la egal, dând impresia că vorbeşte despre 
un contemporan a cărei cunoaştere îi e familiară. De aci, tonul de 
„Ciuserie” a paginilor sale, savoarea scrisului şi a judecăților sale. 

Lectura cărţii D-lui Mihaii Ralea aminteşte o poziție sufletească 
similară. faţă de faptele, Imprejurärile gi oamenii intfiniti peste hotare. 
Nici urmă din sfiala compatriotului care trece granita, sau, am zice, de 
grasse de inferioritate care se vădeşte atât de limpede în literatura 

călătorie ale unora dintre predecesorii sii români. O bună parte din 
acești călători erau, in adevăr, intimidati de formele de viață streine 
sau, că spunem lucrurile pe nume, apăreau ca speriați în mijlocul unei 
civilizaţii care fi depășea. De aci, o permanentă exaltare si un regim 
interior de revelaţie, care se résfringe supăritor în notele lor de câlă- 


Nord-Sud. volumul D-lui Mihail Ralea cuprinde notatiile uni 
spirit format în climatul valorilor universale, Spirit mediteranean, cres- 
eut în disciplina unul Descartes, observator fin şi lucid şi scriitor fmbo- 
gătit prin lectura textelor esențiale ale Mteraturilor occidentale DL 
' Mihail Ralea işi consemnează rapid fără efecte de stil, dar într'o expu- 
nere concentrată gi pe alocuri aforistică, imprestile de călătorie. Scrii- 
torul nu se limitează lu observaţie, la notarea de impresii şi detalii pi- 
toresti, la descrieri de arnbiante, deşi atari pagini fin un loc important în 
cartea de față;; decorul nu este restituit numa! în liniile conturului sau 
a valorilor picturale; exteriorul aicétuegte un prilej peptru o adâncire 
în sine, de resonante: „Fiecare punct din spațiu are o valoare afectivă”, 
notează D. Ralen, Trecerea prin ţinuturi atât de deosebite cum sunt 
Egiptul. Olanda, Anglia şi Spania nu este decât un prilej pentru ca 
viața lăuntrică să-și vădească valenţele. Omul se integrează în peisaj, 
se acordă cu ambianța. Acăasta din urm prelungeste în simtire vaste 
armonice muzicale. Astfel, în lungul paginilor, călătorul, bogat sufle- 
teste, notează nu numai schimbările de decor. 


registrând în acelaşi ti tim gr 

acestor civiliza în n mp a 

vibrarea proprie în rois. climate diferite, Cartea va fi, astfel, e 
de evadări, cuprinzând varietate de accent şi o necontanită 

primenire de viziuni. z 


RECENZII 149 


Perindarea de lumi diferite şi contrastante 
nu este obti = 
mai prin notații topice şi sugestive, prin relief şi pitoresc, ere Mate 


D. Rulea e un gânditor şi un sociolog, El desprinde din i 
trăsături generale, priveşte critic; călâtorul notează ae on 
epiritul eapi i esențial relativist al autorului, priveşte lucrurile 
în perspectiva ui şi a cadrului làrg al devenirii lor; actualitatea 
nu-l interesează decât în măsura în care pitorescul are o valoare în sina 


şi în care îl poate protila pe fundalul mileniilor: gindul morții civiliza- 
filer U urmăreşte cu atit mal mult, cu cât unele din cr à pepe 


Fr concreta și pieritoare se întregesc cu o perapectivă ist ricá 
Trecutul se integrează în infütisärie actualității, ele, t 

In genere, literatura de călătorie resfrânge o atitudine sufletească 
unitară. Sunt călători care întrun oreg nu se ocupă decit de perma- 
nențe, de valorile durabile de ordin artistic poposind numai în muzee 
ş: catedrale; poziția aceasta osifică, desigur, viața, o reduce la o singură 
dimensie; alţi călători se opresc asupra decorului, pe care fl descriu cu 
exactitate st colorat; sunt, în sfârşit. călători filosofi, care iau lumea 
din afară de ei drept un simplu pretext pentru reflexia personală şi 
pentru o construcție ingenioasă de teorii. Victor Hugo, Chateaubriand, 
nn à sau Keyserling, reprezintă de bună seamă, poziții extrome „i 

usive. 

Di. Ralea procedează sintetic: paginile sale nu sunt saturate de 
culoare şi descriptie, nici invadate de teorii şi nici limitate la aspecte 
izolate. Autorul nu năzueşte, desigur, să fie exaustiv: e prea putin 
metodic sau, poate, prea sceptic pentru aceasta, El năzueşte însă la à 
viziune de sinteză, în care caută să cuprindă realitatea sub perspecti- 
vele sale cele mai diferite. Ne aflăm în fața unui spirit informat, a unui, 
observator fin, care ştia să vadă să interpreteze, să explice. şi în acelaşi 
timp, care-şi face indirect un portret mental, din valorile pe care știe 
să le desprindă din faptele ce se perindă prin faţă. ca şi prin accentul 
pe care Îl pune în descrieri. 

Notele de călătorie prin Spania ale D-lui Ralea chiamă în gind 
îndepărtate si somptuoase amintiri livresti, Comparația delimitează şi 
mai lămurit profilul mental al autorului român: față de lirismul sus- 
ținut și perfecția formală a unui Barrès sau descriphin colorată a unui 
Gautier, dl. Mihail Ralea este inut şi lucid; el nu perindă viziuni 

nteetoare sau descrieri de nuntime, nu rafinoază și nu poposests 

nuanțări; ne aflăm în fața unui peicholog şi a unul spirit critic, care 
știe ië pună frină. exaltărilor şi entuzissmulul necontrolat, clanurilor 
subiective. Admiratin pentru Goya se temperează — făză ca, personal 
cel putin, să ne convingă — iar descrierea luptei de tauri a lui Gautier 
cu deosebire ultima, din cartes de călătorie a autorului francez) prile- 
jueste o înțelegere psichologică a fenomenului înfăţişată cu sobrictate. 

Nord-Sud este cartea de călătorie a unul contemporan, în care 
intilnim bogăția de informație și rezonantele variate ale unui suflet 
complex, rind pe rind emotiv şi sceptic, observator exact si lucid, 
cunostător al esenței civilizaţiilor, dar şi al farmecului lucrurilor ef 
mere, cutreerind cu gindul timpurile, dar savurind sensual clipa care 
trece näzuind să inteleagä şi să explice totul, dar ferindu-aa de formulă 
şi schematizm — un contemporan care-și scrie impresiile firesc, sobru, 
uneori aforistic, într'un stil à l'emporte pièce, nervos şi sugestiv. 


lon Biberi 


Pi d 


` d ha 
a . 


150 - VIAȚA ROMINEASCA - 


ȘERBAN CIOCULESCU, Dimitrie Anghel, viața şi opera, 
Publicom, București, 1945. 


Iniţiativa studiilor monografice asupra scriitorilor romini este 


lăudabilă și privim cu toată tia pe acei critici care évadind o 
clipă din realitatea imediată în, actualitate cite unul 
ilustru dispărut. In literatura noastră Anghel e un poet şi tor de 


mina intii, din ce în ce mal putin citit totuși, 

Sunt exact douăzeci de ani de cind poetul a făcut oblectul unei 
teze de doctorat trecut de o persoană dispărută chiar de atunci din 
publicistică (Dr. Silvia T. Bălan, Opera literară a poetului Dimitrie 
Anghel, Cultura Naţională, Buc, 1925). Era firesc prin urmare ci 
éublectul să fie reluat astăzi şi desbătut în lumina prezentului de un 
critic cu sutoritate, So vede însă că „poetul florilor” e predestinat să 
rămină obiectul lucrărilor cu caracter oficial ; lucrarea de față a d-lui 
Serban Cioculescu a fost prezentată deasemenea ca teză de doctorat. 

Din păcate, nici de data aceasta materia nu e epulzată. Fireşte, 
în 30 de pagini de biografie se poate spune ceva; nu totul, Dar cu 
130 de pagini de analiză a operei se poate trece oricind un doctorat 

Toste amănuntele în legătură cu viața precum şi toate ideile în 
icgătură cu poezia şi proza lui Anghel ne erau cunoscute, Cele mai 
multo se găsesc în Istoria literaturii romine dela origini pină în pre- 
pent a d-lui G. Cälinescu. D. Serban Cioculescu nu face decit să 
reproducă o discuție Inceput în 1939 (la Jurnalul literar) cu un aparat 
mai bogat gi o „metodă” proprie. 

Cu privire la primă parte a studiului (viața) sar fi putut face 
investigații mal ample. Probabil că timpul cercetătorului a fost limitat. 
Oricum, pentru a da continuitate ,caldel povesitiri a vieţii” critica 
izvoarelor trebule eliminată din text, Asa cum ni se fnfätiseazä, pare 
mai mult o introducere în biografie, Gecit o biografie propriu zisă (de 
alfel autorul îşi intitulează singur capitolul: „O privire asupra vieții 
si pomului”, ca spre a sugera trecerea în sbor). 

Analiza poeziei începe cu cercetarea didactici şi exterioară a 
versificatii („metrica şi versul“) prin stiutele clișee despre metru, ritm 
si rimă, o strofă fiind citată în această ordine de idei — nu mai puţin 
de cinci ori (odată ca în text, odată cu versurile tälate după uzură şi 
suprapuse, odată cu bare pentru celelalte cezuri, odată cu cezurile 
secundara, în fine altădată iarăşi ta în text. pentru reconstituirea 
unității logice). Ni se afirmă în concluzie că „Anghel este un meșter 
al versului melopeic, de vrajă insinuantă şi învăluitoare”, 

Evoluţia bricei nu se bucură de mai multă pătrundere (d. Şerban 
Cioculescu nu are, lucrul e cert, Hitate artistică). Enumerarea 
fiorilor ce intră în universul poetice al lui Anghel, o ţia că ,nu- 
meroase dar nesbundenté, comparafiile sunt uneori surprizătoare”, 
cau că „Invocaţia, exclamația şi interogația sunt procedee frecvente 
aducind oarecare inviorare în structura melopeică a strofei”, nu ‘vor 
revoluţiona cunoştinţele elevilor de liceu în acest domeniu. Lipsit de 
ințulții casi de darul de a exprime prin cuvinte reprezentări, autorul 
se refugiază ati în aplicarea unor noțiuni de poetică elementară. 

Si mai greşită este (dela d-lul Șerban Cioculescu de a revizui 
toate părerile (exceptind pe acces a d-nei Silvia T. Bălan, de care nu 
aminteşte) emise, despre Anghel, înaintea sa. Un critic se cade să vină 
cu o imagine proprie, dedusă dintr'o percepție personală a operel scrii- 
torului. Confruntarea cu alte imagini existente ori posibile o facem nol. 
Asa zisa critică a criticel este însă pentru mulţi o operație foarte fruc- 
țuoasă. Sub pretextul înlăturării unor erori, d. Cioculescu imprumuli 
sugestii de pretutindeni încît ulterior opinia sa nu mai e decit media 


= RECENZII 1 51 


judecăților. de valoare fo 

ora in sur pare Se anterior, Evident, polemica mănincă 
mp prea departe, lema borär j ghel 

bre rca eus + Putem m ri pro ane ba, ir ge A 
V, Cum anume versuri sunt 

„cind cutare altele de Josif. Pink la o en pdt à vf ga 

got fi inireptățite și eronate. A reduce insă rolul fui losit la a. 

simplu „secretar” al lul Anghel ni se pare hazardat, cu atit mai 


dosif LE rs Angbel işi incheiase aclivitaton lirică in versuri, 
i n îi ro este analizată, lu fel, sub aspectul tehnic 
„Artist și evolutiv (Povestitorul, portretistul şi mémorialistul"), 


reținut sunt „procedeele” descoperite. Ni se f sü ] 
s spune că in tretiatică 
rue ea wETulescul enorm al iui Calot cu sarcastnul vehement 
al iui unuer, ceeace ni se pare cam exagerat, „Viziunea plastică” 
h imgerr. maer Tetfiu de G. Călinescu, D-i Cioculescu îl descoperg 
gea „wa d-lui să Munteanu) procedee impresionante şi poan= 
Ultimul capitol (despre influenta lui Anghel asupra lui Victor 
Eftimiu, Alice Călugăru, G, Topirceanu, Alfred Mogi urit d rai 
Otilia Cazimir, Radu Gyr, N. Milcu gi Mihail Celarlanu în poczie şi 
Tudor Arghezi şi E. Lovinescu în prozä) este superfluu, Ce sar in- 
timpla, de pildă, dacă un monografist al lui Eminescu s'ar apuca să-i 
+ Urmească influenţele asupra poeţilor, prozatorilor şi ideologilor de mai 
tirziu? Credem că sar consuma muită hirtie, fără prea mare profit 
pentru Eminescu (vezi lucrările de acest fel ale lul Gr. Gr. Scorpan), 
D. Şerban Cioculescu are un stil (inriurit de o bucată de vrema 
de acela al d-lul G. Călinescu). Nota sa carscteristică e falsa parci= 
monie „Nu trecem cu vederea lirismul {hanatolific al lui N. lorga, 
care a fixat, în Oameni cari au fost — 4 serii, 1912-1939 — cea mai 
întinsă galerie do figuri dispărute, din cultura noustră, procum şi de 
peste hotare...) și mica maliţie repotati insidios (chestia cu Secrets 
titul” lui Iosif). Invenţia verbală e insă minimă si adesea intilnim 
ticuri: Anghel e „prevăzut cu o memorie vizuală“, Radu Gyr e npra- 
văzut cu o mare euforie imagistică”, Arghezi e „prevăzut cu o viziune 
caleidoscopică ", beietristul de azi „ prevăzut cu orientare literară mo- 
dernă”, ete. In 162 de pagini expresia putea să mal varieze, 


AL. PIRU 


PETRE ANDREI, Filosofia valorii, Fundaţia Regele Mihai I, 
Bucureşti, 1945. 


Lucrarea de față — ne informează editorul ei, d. D. Gusti — re- 
rezintă teza de doctorat in sociologie a fostului profesor dela 
hiversitatea din laşi, Petre Andrii Ea a fost concepută între 1913— 

- 1818 şi susținută în 1918, cină sutoru] avea numai 27 de ani, 
Publicată acum după manuactiseie rămase, cartea — deși o lu- 
creare de tine:efe — :şi păstrează meritu! de m fi cea dintii care a tratat 
da noi problem: axloiogică. (De gitiel, intre timp n'au mai apărut în 


acest domeniu decit două studii: Arial peloare, 1939 a d-lui Lucian 
Biaga și Introducere în teoria ilor, 1942 a d-lui Tudor Vianu. 


y 


Le 7 


152 VIATA ROMINEASCA 


Pilosolta valorii sa născut mei intii ca o preocupare fie de soo- 
purile umane şi sociale, fle de problema destinului, voinței ori acțiunii, 
Maletraneb pare să fi oferit printre primii o filosofie a valorilor, crea- 
torul disc bilbe; este ÎnsÄ H Loize care În Mikrokozmos (3 vol. 18%4— 
1884) vorbea de un „imperiu ii vaorilor” (Reich der Werte). La râs 
pindirea termenului de valoare Jir înțeles filosofic a contribuit st F. 
Nietzeche (opera sa Der Wilte zur Macht are cu subtitlu: Eine Umwer- 
tung aller Werte}. Mulţi sderenți a avut £cou dul F. Brentano printre 
care cei mai cunoscuți sunt Meinong, Ehren(eis Kruiger, Kraus, Krei- 
big, Scheler. etc Deasemenea, Münsterberg, Heyn, Messer, Müller- 
Freionfels, Alf. Stern sunt teoreticieni importanţi. 

Originalitatea lul Petre Andrei «tă în faptul că la el valoarea se 
intemeiază pe teoria cunoaşterii și logică. Valoarea ca fenomen ori 
fapt dat e „un sentiment ce întovărăşeşie o judecată şi care caută să 
concretiveze obicetul său subt form: unui scop”, Nu poate exista 7a- 
loare colo unde nu e conștiință. Valoarea premupune neapărat o ju- 
decală sau o simlire, într'un cuviat: o funcție psihica, 

In actul de cunoaştere, valoarea are un fund mental. De 
„toată cunoştinta e un proces prin care noi constatăm valori”, - 
tatea apărindu-ne doir ssb aspectul acestora, In această explicație e 
valorii fundută pe epistemologie, ginditorul romin se apropie de Kant, 
cu o singură deosebire : con ta în genere din filosofia lui Kant este 
pentru el o conştiinţă a valoril care are drept corelat edevărul. 

importantă este distincția pe care Andrei o face între procesul 

de cunoastere w valorilor (care vizează promovare: valorilor beg- 
re explicative) şi procesul practic de valorificare (apreciere) a va- 
lortior. In literatura problemei conzultită de cercetător aceste procese 
diferite erau confundate si e meritul său de a le fi separat. 

Valorile alcätuite sub influența mediului sunt elémente active ale 
vieții sociale si se împart în vari economice, , tice, etice, 
tstorice, estetice, religio-se si culturale-sociale. Lipsesc de aci valoarea 
vitală şi coa teoretică, aceasta din unmă fiind o valoare logică (enalizată 
în prima perte a lucrării). 

In ceeace pri salorile estetice, ideile lui Andre merg im- 
preună cu acelea ale lui Kant din Kritik des Urtellakraft. Structura 
obiectului estetic e constituită din intuiții = ordobate intrun 
tot unitar, sintetice, prin categoria finalităţii „târă scop“ (Zweckmâstig- 
keit ohne Zweck). Cam intuitile şi ordonarea lor presupun un. factor 
subiectiv, ar urma ca valoriticăriie fapleior estëtice să fe şi ele su 
blective, Kant însă consideră că există o val-bilitate 


subiec- 
tivă, un acord, o simtire sublectivé a acevași ln toţi oamenii. 
Această valoare care există pentru sublectivitates genera! omene:acă 


etica 153 


LETITIA PAPU, Cercul alb 
literatură și artă, Bucureşti, aie » Fundaţia regală pentru 


ol d-rei Liens ns recent cu un premiu literar volumul de debut 
din condei eu paz PU DU ne convinge. Simpiă nuvelă! de magazin, odasi 
din categoria ME Se ap oa ă și cursivitate. Cercul alb face parte 
cinematografie. e sugerează dela primele pagini scensriul 


Unul tinâr sărac, romanti à 
mgazin de cărţi rare si camps ala, ee Aus iomar. în un 
i 


aceea, res i e i 
m tabilind situaţia de mai inainte, Cum era si de aşteptat, erout 


de re à cl un 3 Sa consourtä, posesoare plină 
n éogenod stet magnifie şi al unui zimbet de o cadoare inocentă, 
păcate însă Alina, mereu lucidă de ficțiunea mutri 
' J trimon 
À aak era: iși îndreaptă privirile către un camarad sportiv, Ca € 
ado, care-si conceñiase neprevăzător amanta: rămine din- 


Pentru arest scenariu de film cu Deana Drirbin, d- 
& făcut apel lu străvechea convenția literară a aiba lupi 
autoare ca din intimplare. Fapt, dealtfel, cu totul de prisos, povestirea 
etil tui Mihai Pallade éesfisurindu-se în stilul cel mai obiectiv cu 


In afară de aerul dezghetat, juvenil si pe alocuri surprinzător de 

daoul pentru o tînără scriitoare, d-ra Papu nu ne pare 4 releva nicio 

tă însușire mai deosebită. Lectura este pe alocuri alertă, destul de 
atrăgăteare, impresie ultimă este incl de spumă şi imconsistență. 


ADRIAN MARINO 


PAVEL CHIHAIA, La farmecul nopții, piesă în trei acte, 
Fundaţia regală pentru literatură și artă, Bucureşti, 1945- 


Teatrul anglo-saxon modern, care a devenit în ultima vreme 
pîinea traducătorilor snobi şi a unul public lipsit de educație artistică 
adevărată pre a-şi găsi în debutul d-lui Pavel Chihaia poate cea 
dintii urmare pozitivă, într'o anume măsură. Nu ne stă acum în gind 
a defini amänuntit acest teatru şi cu atit mai mult a-l wocepta sau 
respinge dintr'od-tă, ştiut fiind cit de greu este unui străin să judece 
specificitatea unor prodicțiuni din afară, în fond inofabile. Care 


Ne aflăm în Scitia mică şi alci pămintul erte sterg, lutos și mat 
ales ingrozitor de monoton, Cind soarele Îl încinge cu putere, aerul 
devine inäbusitor, präfuit gi prinde îndată o duhoere de vegetale pu- 


xetiune a 
asfintit este luminat de o împurpurare stranie, incandescentă, iar mi- 


154 VIAȚA ROMINEASCA 


rajuï stepei împinge imbietor şi plin de apăsare la rătăcire, Moartea 
este văzulă ca 0 intuire veșnică, iar eroii smulşi pentru o clipă din 
aceste locuri sterpe sunt atraşi înapoi de pretutindeni şi vin să moară 
îndărăt în stepă, de unde s'au desprins cîndva printr'un efort singerind 
co nu se mai ponte şierge. 

In mod netăgăduit, acest cadru al piesel d-lui Chihaia este evocat 
prin sugestii de o surprinzätosre prospețime lirică. Lucru curios însă | 
In ciuda notației abundente, locurile nu ne devin dintr'odată familiare, 
nu se imprictenesc-cu ochiul nostru, nu ne fac să ne simțim pe deaîntre- 
gul la noi acasă. Această uşoară plutire în aer gevpgrafică, unită cu 
«fectarea distinsă a lgnoräri; localizării în timp, este poate cel dintâi 
aspect supărător din La farmecul nopţii. Ce deosebire de semnificaţie 
Gramatică, sau numai spectaculoasă, este In fond intre stepa dobro- 
gcană a d-lui Chihaia şi pusti: nisipoasă din Pădurea fmpictrità a lui 
Sherwood, de piidă, sau oricare alta din Arizona, aceasta niciodată 
mam pute-a spüne cu certitudine. 

Şi mal iritənt, constructiv vorbind, me apare schematiamul tem- 
“peramentél al personagiilor, văzute aproape de convenție, adesea mult 
prea tipic-cinematografice pentru a mai atrge privirlie noastre ci 
ingenuliate, Avem deaface cu cterna femee- de moravuri ușoare, po- 
câită şi care ar vrea să se sicrifice Ă gr bărbatul pe cure=l iubeşte, 
artistul împins spre prăbașirea morală, ținut la viață doar de eceastä 
liuzie salvatoare, eternul medic izolat în pustie, îndrăgostit cu fatalitate 
de ncașteptati apariție ieșită în cale, ete. Nu în această direcţie vor 
trebui căutate însuşirile adevărate ae d-lui Pavel cre na 
ajuns încă ia independența daplină față de isvosrele sale, urmare tirzie 
a maturizäril si limpezirii propriilor aspirații. Ioasaf, înțelept dobro- 
gan, ţine erolior un lmbaj de pastor american din secolul trecuti 

Ar mii fi de adăugat un anume dispreţ cam ostentativ pentru 
„teatri“, pe care în forme dinlogute excesiv de stilizate îl avea şi Girau- 
doux, precum gi serul său superior de a face necontenit doar „Utera- 
tură”, frī a se preocupa pres mult de spectatori sau de eventuala pu- 
nere îm scenă. In general, se simte un anume spirit dramatice cosmopolit, 
n: ge u besir = À vrome ne care dr Leg defini ne 

e exces tuaţii şi conflicte, e pe o problema a 
destinuiui individului, văzut ca o mană. gh ferestrele veșnic inchise. 

Adevăr:tele merite ale autorului ne par a fi în schimb de ordin 
pur literar, cem ce nu este tot una a spune că lui Pavel Chihaia îi 
peşte cu desfvirșire vigoarea şi dramatismul scenic La farmecul 
nopţii esta o piesă muțumitor închegată, studiată emaänuntit, trădind 
o certă coeziune interioară ce dovedeşte meditaţia artistică. Cu toata 
acestea este însă vădit că intenția sa cea mal fină merge cu precădere în 
direcția creaţiei literire pare, personaglul principal din piesă lăzind cu 
mult în urmă figurile «um factice ale eroilor. Eroina adevăratii a d-lui 
Devel Chihaia este stepa dobrogeană, dezolantă, aridă și inibusitoare 

isa pt 
climatul ideal pentru exacerberea iu cume a singwrătăţii origin:re a 
erolor, pentru drplina lor impermeabilizare sufletească, tnchistindu-1 
în lumea propriilor ginduri, aruncindu-i orbește înebuniţi de apare 
uni! împotrivi: altula, pentru a-i despărți din nou şi pentru totdeauna, 

Un astfel da fiu déraciné al Dobrogiel centrale, rupt cu brutalitate 
din mediul său teribil, a câtui amintire va deveni în curind maladivă, 
este Filip, ajun undeva întrum oraş de „piatră“, scriitor cu renume 


Crescut Ji Azaplar ca o sălhăticiune de pustă, de un uechiu al săi la 


fel de cufundat în propria sa tume de ginduri, avind în singe neliniştea 
omu.ui de stepă, trezirea fiorului său scltic va îmbrăca în scurtă vreme 
re d obsedante, halucinatorii, ținind de patologie. D se întoarce deci 
pe rile copilăriei sale, cu gindul că resptrarez aertiul dobrogean fl 
va aduce în cele din urmă Mapa marches şi ivanätogirea morală 
după care tinjeste. Filip este cu: t mereu de teroarea singurătății 


sont pe căi poetice deloc obisnuite şi intimplätozre. Este : 


moartea, 
- faptul straniu că repr 


si stepa dela Azaplsr 
edinc în miraj, gina ce 
sa punte cu exteriorul — 


el îşi dă seama cu infivrare de sinaurățitea sa originară, de 


vintu sună rebarbaiiv), moral iroductibi (dar cu- 


Sterilitates sa 
Această idee fundamentală este relaată de 


ncesatisfâcută, Moartea es rgi 
destinului singuritee at fiecârula, găsită de fiecare dată in Ses CRE 
A apăsător şi sumbru. 

f Intuirea rmiversului moral inchis în sine pentru totdeauna, fr- 
trun cadru potrivit deplinei uacăciuni interioare este atit de justă, 
atit de vie ln Pwvol Chihata, incit 
ideea sa de bază ar fi cerut mal degrabă spaţiul larg al unui roman, loc 
ou sar fi arâtat prea n pattira ati Modan pi ne, De 

a șa tiatrală modernă la turentul 
gencral al epocii, Pavel Chihiis ne-ar fi dat o curte in B asha deea valo- 
roasă. Asupra acestei probleme, d-nia sa va avos de meditat fără In- 


+ 3 A M, 


F. ADERCA, Revolte, Buc., Fundaţia Regală pentru litera- 
tură și artă, 1945. 


Ce se poate pretui cu adevărat, sub raport literar, din întreg ro- 
manul D-lui F, Aderca, fine tot de stilul autorului, pin de ironie rece, 
uscată, al unui om inteligent, deprins cu purtarea infloxibilă a feței și 
cu aruncarea de priviri metalice peste toate Intimpiärile grotesti şi ab- 
surde ieșite în cale, Incolo, deşi lectura este adesea agreabilă, vioaie şi 
recreativ humoristică, romanul apare pină la urmă destul de Inconsie- 
tent si umflat cu voință prin adñogtre de părți străine de economia seri- 
eril Ideea fundamentală, deși folosită în atitea rinduri, nu este însă 
deloc rea, oferind autorului un bun prilej de cultivare sistematică a 
humorului absurdului judiciar. 

Materia propriu zisă este alcătuită din povestirea tribulațiilor pro- 
cesului lui Stefan Istrăteanu, voiajor comercial în slujba unel morl, dat 
in judecată pentru o vină ilogică, absurdă, pur formală, prilej de inițiere 
în tainele grotesti ale Palatului de Justiţie, cu un ochi inpenetrabil gi 
cu mijloace superioare lui Damian Stănoiu. Tot interesul romanului stă 
în cursivitatea ironică şi tăioasă în anume detalii și mai ales In îngro- 
șarea humorului autorităților judiciare, surprinse flegmatic în reactiu- 
nile lor pur omeneşti, neprevăzute, sub masca unui formalism greoiu 
şi rigid. Vorbind practic, DI. F, Aderca pare a profesa în această privință 
un anume relativism al justiţiei umane, sprijinit pe o teorie a „micilor 
fupte” hotăritoare, asemănătoare celei a lui Scribe. 


ie Vaz = Dei, pia Sie Dal CP Dig fini 5 UE Ace aa à 
156 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Un prim r căruia acuzatul îi trezeşte amintiri din copilărie 


-procuro 
şi ambiția de a purta echilibristie un par pe bărbie. un judecător căruia 
declarația serisi, ironică și impănată cu versuri, a lui Istrăteanu, îi evocă 
anume fnfringeri erotice, o şedinţă a Camerii de punere sub acuzare 
unde în chip baroc se discută muzică, toate acestea alcătueac mici des- 
coperiri distractive, subliniate de un scurt comentariu pince-sans-rire: 

„Urmă o tăcere, 

Intrebai emoţionat, ultind de soarta mea: 

— „Totdeauna se discută probleme de istoria muzicii în şedinţele 
Camerii de punere sub acuzare?” 

Materia, cu toată primbiarea prin fața întregii seri! a instanțelor 
de judecată, rămine insă destul de sărncă, mereu notabil fiind dear tonul 
blazat de delicvent subțire şi cu simțul humorului al autorului, 

Sunt şi unele reactiun! satirice, altele programatice, cam jurna- 
listice şi care ar fi fost mal bine dacă luau calea articolului de ziar. Na 
l:psește nici spiritul usor, deși distractiv : 

io „Sunteţi. dă... arestat! auzil un scîncet, deşi cu încercare de 
accent energic, de dincolo de masivul soției. 

— „Chiar acum, sau după desert? întrebai fără nici un-gind 
ascuns. Suntem tocmai la felut doi. Trebuie să vie şi fructele". 

Dindu-si seama de puţinătatea de conţinut a romanului său, DL 
F. Aderca a căutat să-i sporească volumul prin adäogiri de scurte nu- 
vele, sub formă de amintiri penitenciare ale acuzatului. Insellate rapid 
toate tratează mici tragedii sentimentale, cazuri de refulări si neuras- 
tenii femenine, rezolvate în cele din urmă în ,revolte”, întimplări amin- 
tito de starea de spirit a eroului. Condeiul D-lui F. Aderca 
acum o rutină literară certă, Curloritatea nu este însă trezită cu ade 
virat decit prin străbaterea întregului cimp de experiențe erotice cos- 
mopolite ale autorului. 


À. M. 


LUCIA DEMETRIUS, Album de familie, nuvele, Bucuresti, 
Fundația regală pentru literatură si artă, 1945. 


Din imposibilitatea de a face o distincție hotărită între pasiunea 
literară şi egocentrismul femenin tiple s'au tras totdeauna criticului tot 
felul de supărări, încât e] este îndemnat principial la o anumită pru- 
dentä, scepticiam si misoginie. A recenza un volum de literatură femi- 
mină este de multe ori o întreprindere plină de primejdii, cu totul ris- 
cati, asemenea unei îmbarcări temerare pe o mare deslänutuitä. Nu 
ştii niciodată ce stânci ascuțite te pândesc din umbră şi pe ce ţărmuri 
neospitaliere te pomenești aruncat pe negândite. Nu ne îndoim o clipă 
că d-ra Lucia Demetrius va înțelege cu bunăvoință adevăratul spirit 
de obiectivitate dela care pleacă observațiile noastre. astfel că soarta 
nefericită ne va îl crutatä cu märinimie. 

Sunt mal multe lucruri supăritoare în literatura d-rei Lucia 
Demetrius, dar col mai important este — de bună seamă — stilul au- 
toarel, cind excesiv familiar, deslinat şi afectat, cînd sacadat și mecanic 
până la monotonie. Felul de a scrie a d-rei Lucia Demetrius irită dela 


net + mm — io 


M.) 32 pia zi pa A 
- 


RECENZII 1 57 


giu venise adevăratul rost- al întâmplării la iveală” zuze 
4 À ă LEI 
loc de „alăbise”), ete. Nici afectarea dulceagä nu AC cura bleo S-a 


Toate acestea n'ar atinge însă substanța volumului 
„ care putea să 
zo în același timp calități deosebite in direcția analizei, aeaa 
petenie a autoarei, Ne este greu sa spunem, dar nici in această di- 
vene aveli drei Lucla Dtmetrius nu ne par a träde adevărata yo- 
cație literară. Se observă dear prédiiecfia pentru stările de suflet på- 


şi mecanică de detalii, fără colcare psihică sau reli 

3 ief plastie, 
chipul cel mai sistematic, dar și cel mai obositor, de n'en de 
mosferä, rezultatul ultim fiind o stare de plictis, Subiectele sunt în 


deci, o escapadă extra-conjugalà anodină, ete. Eroii sunt de regulă 


tinem fete de familie aleasă impiedecate dela o viață sexuală normală, 


saloane bătrineșii şi solemne şi mai ales localități balneare nsluni 
şi sanatorii de lux, unde erii consumă alimente imposibile, bilartante: 
dapte bătut cu... boabe de in, ceai de mācies, ceal de, coji de nuci, 
linte cu orez și nuci, griu crud, orz risnit, mei murat ete. De aceeaşi 
origină este şi grija neintreruptă a d-rei autoare de a fi mereu distinsă, 
poetică (albume, evantae. fotografii vechi, interioare grele, apăsătoare, 
pad eur la fel de supărător, acoperind repede intenţia onestă 
Poate cea mal bine scrisă nuvelă rămine Fantezia ntică 
Faraon sepulerală a unei iubiri romantice, istorice, petrecuti 
fii cadru transilvănean, care sugerează In chip mulțumitor goticul 
Lil atmosfera de mister ce străbate pe alocuri. Mişcarea este ceva 
mai vie, lungimile neingădulte şi ticurile verbale au dispărut în cea 
n mare atmosfera fiind cam acea din Koerigsmarck, al lui 
erre Benoit. Din păcate „restul volumului este mult prea static 
amorf și inextricabil, pentru ca buna impresie să nu se împrăștie 
eurind Nuvelele d-rei Lucia Demetrius lasă în urna lor un gust sălciu. 


AM, 


hs. 


Y 


TIPOGRAFIA „UNIVERSUL* S. A. 
BUCUREȘTI, STR, BREZOIANU, 23—25 
1946 


ES e n E „uiti — a ad di 
Preţul Lei 1.500 


PREŢUL ABONAMENTELOR: 


Abonamentele 
Particulari: . . , . Lei 18.000 se pot foce la 
Autorităţi si instituții „. 35.000 any 00 ini 
In sirăinălate:. . . ,, 60. 


N 
b 


1946 — ANUL XXXVIII Nr. 2 Februarie 1946 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ȘI D. L SUCHIANU 


SUMARUL : 
B. FAY Istoria, enalomia şi fiziologia jurnalismului american (p. 3) 
ION CARAION 5 poeme, „Viaţa rämine la uşă” (versuri) (p. 25) 
VIRGIL IERUNCA Despre Joon Richard Bloch (p. 31) 
ANDREI OŢETEA . LC. ANH istorie (p. 40) 
C. IONESCU GULIAN  Sociologi, ofico şi obisctivilotea (p, 45) 
MARIA BANUS Din Percy Eysshe Shallay (varsuri) (p. 49) 
EUSEBIU CAMILAR Prin țara dn sus (p. 53) 
GUY PAUKER New Deal (p. 58) 
MIHAI CODREANU Versuri (p. 76) 
PAUL B, MARIAN Charlie Chaplin primul poof al ecranului (p. 80) 
AL, PIRU Mihai Beniuc (p. 86) 
Dr. L FLAVIUS Cronica exiernă (p. 94) 
ION BIBER 


{| Cronica idollor (Critica Herarë şi lohnica scrisului, p. 100 
SILVIAN IOSIFESCU Cronica dramatică, (p. zau 


G. M. CANTACUZINO Cronica plastică, (p. 117) 
AL. CIORÂNESCU Scrisori din Franţa, (Esenţa franceze, p, 127), 
A. ZACORDONET Scrisori din Rusia, (Din subtilitätile limbii ruse, p. 127) 


MISCELLANEA : (p, 136) Pacea perpetuă. — ideile D-lui Drimba asupra culturii 


germons 
Un afla fel de controversă. — Dialectica democraţiei, — Un prafios instrument de educaţie 
şi gindire, 


RECENZII: (p. 149) Al. Philippide: Flori alese din „Les fleurs du mal”, (Forum). — Andrei 
Ofetsat Tudor Vladimirescu şi mişcarea etaristă în Ţările Rominesti, 1821-1822, Bucureşti 
1945. („Institutul de studii şi cércetéri balcanice”). — V. G, Paleolog: Erik Satie şi noul 
muzicalism, Buc, 1944. — Mircea Alaxandru Petrescu : Ne-aşteaptă morile de vint, Vară, 
Pro-Pace, Eucuresil, 1945. — Stefan Popescu: Se ridică ceața : Literatura nouă, Buc. 1945, 
lon Biberi: Lumea de miine, Forum, Bucureşti, 1945. 


Pret, Pr POE SEPI ep pe CET IP IPEE CERE rr See er 0 
REDACȚIA ȘI PUBLICITATEA: STRADA SFT. CONSTANTIN Nr. 8 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ȘTIINȚĂ ŞI IDEOLCGIE 


ITURA „UNIVERSUL“ S. A. BUCUREȘTI, BREZOIANU 23-25 
e 18452 


pe 


ISTORIA, ANATOMIA şi FIZIOLOGIA 
JURNALISMULUI AMERICAN 


La 31 Octombrie 1938, în ediția sa de după amiază, „New- 
York World Telegram“ anunţă : „La sosirea sa în New-York, 
abatele Ernest Dimnet, vestitul scriitor francez, a plătit un 
strălucit tribut presei libere din Statele Unite In timpul re- 
centei crize internaționale, spunea acesta, noi oamenii din Eu- 
ropa nu înțelegeam ce se întimp.ă. Ziarele noastre, din pricina 
unei cenzuri impuse sau voite, nu tipăreau decit ce vroiau 
guvernele. Aceasta infăț șa evenimentele deosebit de ceeace 
erau în realitate, 

Preotul Dimnet care se găsea în Franţa în timpul crizei, 
declară că pentru prima oară a cunoscut adevărata față a eve- 
mimentelor din Europa si adevăratul lor sens prin ziarela 
americane pe care i le trimetea un prieten al cău din Statele 
Unite. „Libertatea presei în Statele Unite — adaugă el — e una 
din rarele lumini cari ne consoleazä într'o lume în care totul 
se intunecă“. 

Cu o modestie pudică şi totuşi mindrä, New-York World 
Telegram adăugă : „Credem că acest lucru e adevărat, şi mi 
se pare că ceeace a spus abatele Dimnet ar trebui să facă pe 
jurnarnalistii americani totodată mindri și umili. Mindri de 
acest tribut, dar umili în fața marei lor răspunderi, căci ei 
trebue să uzeze de această libertate, dar să nu abuzeze“, 

E incontestabil că în ceasul de față, dintre toate presele 
din lume, cea americană e cea mai puternică, prin massa, prin 
resursele și prin volubilitatea el. Cu cele 200 pagini ale edi- 
tiunilor de Duminică, jurnalele americane nu se aseamănă cu 
săracele gazete europene de două foi. Statele Unite sunt pa- 
radisul „celei de a patra Puteri“, si, într'o lume în care opinia 
rece Pare oi jurnalismul american stäpineste peste un | 


Aceasta o datorește el cultului pentru ştiri. Fiecare popor 
umple ziarele cu ceeace îl interesează, Cele franceze sunt pline 
de literatură ; gazetele americane, foaie după foaie, ediție după 
ediție, sunt pline de noutăți, de: „news“. , 

Chiar şi reclamele sunt prezentate sub formă de veşti, iar 


4 VIAȚA ROMINEASCA 


articolele, reduse la minimum, nu-s decit rezumate de ştiri. 

Francezii n'au iubit niciodată prea mult „nuvela“, Primul 
dintre ei care a creeat un jurnal, „Mercure galant", crezu că 
trebue să dea o formă plăcută mărfii sale, dacă nu voia să fie 
disprețuit de cititori. Dela început, jurnalismul francez caută 
picanteria, și nu primește noutatea decit in măsura în care 
putea s0 impodobeascä, s'o facă obiect de artă. Puțin mai 
tirziu, cînd simțul artistic e mai scăzut în Franţa și curiozi- 
tatea creşte, știrile sunt considerate ca un mijloc de a învăța, 
material pentru gindire. Alături de foi literare, Franţa are 
jurnale filosofice ; iar marile cotidiane, cu toate lipsurile lor, 
sunt jurnale din care se trag învățături, sursă de meditaţie, 
discuție polemică, È 

nai rm franceză e veche, suntem putin obosiţi de ea 
si de cele care-i seamănă. Nu găsim plăcut zgomotul pe cire 
il face. Ne pare putin plicticos, și-i preferăm foşnetul vintului 
printre frunze, al arcusului pe corzile viorii, sau armonia d's- 
tinctă a unei voci individuale. Intr'un cuvint, viața soci-lă fără 
ornamente ne displace. Dimpotrivă, ea este bucuria perpetuă 
a Americanilor. Pierduti în continentul lor imens, ei se con- 
solează de toate neajunsurile prin atingerea pe care o au cu 
oamenii, îmbătați de contactul cu mulțimea, de căldura și 
strenia multiplicitate omenească. Tot ce-i apropie de ea îl 
incintä. , 

Pentru ei, dela început, ştirea a fost un lucru prețios. Dela 
originile ziaristicei americane, editorii tipäreau vestile unele 
peste altele, noutăți din existența cotidiană și noutăţi despre 
viața locală ; vaci de vinzare, sclava fugitä care trebue prinsă, 
armăsarul disponibil, sosirea în port a unui vas european, fuga 
unei femei cu amantul, protestul bărbatului care nu voia să 
plătească datoriile... 

Ziarele din Europa se multumeau să noteze mișcările ar- 
matelor, audientele prinților, tot oceace făceau stăpinii cei 
mari. Gazetele americane se interesau de invazia broastelor 
cari îngrozea orașele din Connecticut, de prețul släninei care 
nu înceta să se urce, de vinzarea sclavilor din Congo, sau de 
țăranii care veneau din Polonia... Jurnalul din America nu e 
ca la noi „aperitivul spiritelor subțiri“, care-l parcurg înainte 
de a se duce în societate, spre a-și aseuti inteligenta. E ali- 
mentul tuturora, căci toți sunt domici de a se simţi în contact 
cu toți, si incintati de gustul pe care-l are existența materială. 

Americanii sunt fabricantii care în trei secole, cu o mare 
viteză, au făcut un Univers nou, plin de obiecte pentru el și 
pentru clienți. a grai arte popi catalog al acestei 


uce plăcere. Orice s'ar face, jurnalul francez nu va fi 
Pe Pe căi în Europa noutates mare cumplri- 


ISTORIA, ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA IURNALISMULU: AMERICAN 5 


tori, în timp ce în America toți sunt avizi de ea. Datoria jur- 
ge sys D e să inventeze în fiecare zi un sos care că 

reacă știrile; cea a jurnalistului american isească : 
stiri și să le servească crude, u a 

ntimitatea Americanului cu jurnalul său e un lu 

necrezut. Dimineaţa cind ies de acasă, întilnese pe rarele 
meu John pe stradă. Inainte de a vorbi, scoate din buzunar o 
tăetură din jurnal. I-a plăcut, acolo, o glumă atît de mult încât 
n'o va uita toată ziua. Zece pași mai încolo, un coleg a desco- 
perit în jurnsl un rezumat al viitoarei teorii matematice a luf 
Einstein şi vrea s'o discute cu mine. Scap de el ca să dau da 
Arthur, care-mi desface în faţa ochilor o hirtie din Reno unde 
se anunță divorțul celei de a treia soţii a sa, cu vechiul băr- 
bat al soției celei de a doua. 

Astfel începută, dimineața se continuă în ritmul diver- 
selor ediții, sub influența constantă a tăeturilor pe care le 
comentează interlocutorii şi cele pe care le adresează cores- 
pondentii. Täetura din ziar e o caracteristică a vieții amari- 
cane. La sfirsitul zilei, am buzunarele pline, şi mai sunt o 
mulțime pe masa mea de lucru. Prieteni, dușmani, furnizori, 
camarazi, societăți de asigurare, procuratori de automobile sau 
de castraveți, toți îţi aduc tăeturi pentru a-ți dovedi minunätia 
produselor lor, sau sinceritatea prieteniei şi seriozitatea afir- 
maţiilor lor. Pentru ei viața e o serie de ştiri, si ştirile sunt 
jurnalul însuși. 

Noutatea constitue marea resursă a presei americane, că- 
reia de altfel ii datorește o bună parte din importanța ei. Intr'o 
epocă în care era dispretuitä pretutindeni, aci ea a fost o ade- 
vărată descoperire. Incă din secolul al XVII-lea, jurnaliștii 
dela Boston și Filadelfia au simţit aceasta. Dar un om de pentu 
sa consacrat inventiunii de noutăţi si lansării lor. Acest om 
a fost Benjamin Franklin. 

Serios, siret, glumet, omul cel cuminte din Philadelphia, 
a știut să plăzmuiască afacerile si noutățile. Singur printre a- 
tiția oameni mari din secolul al XVIII-lea, s'a ridicat prin forța 
pumnilor dela băcănia pe care o ținea tatăl său, pînă la stră- 
lucitoarele saloane dela Versailles, unde era adorat ca un pa- 
triarh. Drumul acestă imens l-a parcurs grație geniului; si 
atributul esențial al geniului său a fost că a iubit adevărul în 
forma sa cea mai crudă. A fost re! mai bun ascultător al pietii 
din Ph'ladelphia, gi scriitorul cel mai abil în reportarea fop- 
telor sub forma lor cea mai simplă și directă. Fie că era vorba 
de pene de giscă, sau de stilografele pe care le avea în ma- 
gazin, sau de poștarul Whitefield, convertisor si moral:zator, 
sau de trotozre si felinare pe care le instalase în Phileldepha, 
sau de viciile oamenilor, ridicoluri, prostii și erori cu care el 
se amuza mereu, Benjamin Franklin scria despre toate în 


CA LÉ 


6 VIATA ROMINEASCA 


avide pe care le-a avut vreodată America, înzestrat cu spiri- 
tul cel mai ager, cel mai clar şi mai curios cu care un Anglo- 
Saxon a putut fi vreodată gratificat, Franklin a făcut din foaia 
sa, „Gazeta din Pennsylvania“, un repertoriu universal de fapte 
prezente unde oamenii, cuminţi şi nebuni, găseau fapte după 
gustul lor, unde toate parfumurile, atît de tari, variate şi cap- 
tioase din această viață brutală și minunată totdeodată a seco- 
lului al XVIII-lea, se regăseau intacte, 

Erau de toate în „Gazeta Pennsylvaniei“. Dar toate sub 
formă de ştire. Nici articole de fond, nici cronici literare, pici 
romane ; paragrafe mici cu întimplări din Philadelphia, altele 
mai scurte cu evenimentele din Europa, fel de fel de anunţuri, 
si, din cînd în cînd, o colosmă mai compactă care prezenta un 
fapt mai important sau detaila o aventură mai complicată. Tot 
ce se întîmpla în jurul lui ajungea pină la el. Nu refuza nimic. 
Astfel parveni el însuşi pînă la cele mai înalte trepte. Impri- 
meria sa unde gazeta era dosr podoaba, l-a îmbogăţit ; 2000 lire 
sterline îi aducea pe an, venit considerabil pentru vremea a- 
ceea. Tot asta l-a făcut celebru. I-a adus prietenii preţioase 
si dusmänii nepretuite, din cele ce fac din noi martiri, sau 
sefi de partid. Mai mult decit Voltaire, trecea drept tipul per- 
fect al inteleptului. Era imitat, citit. 


LA 
+ >» 


Dela 1760 şi pînă pe la 1930, jurnalul american a trăit din 
ştiri, Regimul i-a reușit si l-a făcut, după cum se ştie, să devină 
enorm. Dar fiecărei generaţii i-au trebuit procedee noi ca să 
cucerească noutățile şi să le adune, Un Benjamin Franklin 
mavea decit să coboare în plata, unde-si avea băcănia și să 
facă o sută de metri pînă la taverna de lingă port, ci să ştie 
tot ce spuneau mahalagioaicele, tot ce povestea omul dela 
postă, si tot ce anuntau căpitanii de corăbii. Acestea erau cele 
trel agenții de informaţie. Nu existsu altele mai vechi nici 
mai abundente: în 1750 erau singurele. După 1800, lucrurile 
se sch:mbă. Serviciile regulate de navigatie. avoi calea ferată, 
telograful. telerrafia electrică, telefonul, putin mai tirziu ra- 
dioul, multiplicînd contactul dintre oameni, au complicat rolul 
jurna ninti si i-eu inereuiat misiunea. 

Tetnria jurnalismului american e istoria oamenilor cire, 
unul după altul, au descoperit mijloacele cele mai moderne de 
n ayer acces la „noutate“ la „news. 

Au fost şi ceasuri grele. După moartea lui Franklin, la 
inceputul secolului al XIX-lea, Americă se Imbatä de isbindă. 
Nu se gindeau oamenii decit să vindä şi să cumpere pămin- 
turi, să taie păduri, să speculeze, să se îmbogăţească. Sărma- 


ISTORIA, ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA JURNALISMULUI AMERICAN 7 
i 


nul gazetar ajunsese a lucra pe degeaba. Hirtia şi ar- 


À 3 aproape 
ticolele sale nu interesau pe nimeni. Era plătit, mai prost ca 
un mcanic. A crezut că face bine intrind în politică si trans- 


„formindu-și gazeta în organ de partid. In felul acesta a chei- 


tuit cîțiva dolari, dar politicienii plătesc prost, şi politica e 
plină de capricii, Se epuiza vrind să se facă auzit în tumultul 
tuturor acestor negustori, răcnind pentru a-și vinde marfa, 
Trebue să-l iertăm dacă uneori provoca scandal ca să atragă 
atenfiunea. Procurorul general al Statului Massachussets spu 
nea că în ultimele şase luni ale anului 1811, presa din oraş 
publicase 253 articole susceptibile de procese pentru defăi- 
mare. Ca să-și emotioneze publicul, jurnaliştii au riscat a- 
menzi, închisoare, expulsarea ; iar ziarele cădeau unele după 
ëltele. Nici un cotidian nu atingea un tiraj mai mare de 900. 

Atunci apăru James Gordon Bennett. Ce bizar american 
și acest Irlandez din Scotia, născut în 1785, catolic, ba chiar 
seminarist, profesor, corector de imprimerie, traducător, con- 
ferentiar, care se lansează deodată si fundează la 6 Mai 1836 
cel mai mare ziar al Americel, „New-York Herald“. Timp de 
50 de ani, Gordonii au stăpinit peste Statele Unite. Ce au 
făcut pentru asta? James Gordon îşi declarase ziarul „inde- 
pendent", ceeace însemna că-l despärtea de luptele politice ce 
avuseseră loc între 1790—1835 si care întunecaseră interesul 
pentru ştiri, s 

A fost prima gazetă care a publicat dări de seamă ssupra 
finanțelor din Wall-Street (13 Iunie 1835); cea dintii care a 
utilizat telegraful pentru reproducerea unui lung discurs (1846), 
care a publicat fotografii în capul ziarului. Insfirşit Gordon 
Benett e cel care a inventat „reporterul“. Desigur, înaintea 
lui au fost jurnaliști. Din totdeauna au fost oameni cari au 
Ytiut să audă si să repete ceeace aud. Dar nu-și dădeau prea 
mare osteneală, fiindcă erau prost plătiți. Intr'o lume mate- 
rialistă, jurnalistul sărac, aservit politicii, părea fără substantă 
si fără importantă. Gordon Benett, contopin jurnalul eu v'ata 
economică, si plătind bine reporterii, a conferit acestora přes- 
tigiu şi importantă. A profitat el, cel dintii, de asta. Câci a 
domnit peste minţile oamenilor si a devenit aproape legendar, 

Nu i-au lipsit concurenții. S'a încercat a i se fura repor- 
terii. Henri I. Blske (directorul ,„Paladiumului“ din Boston) a 
cumpărat pentru jumalul său o barcă rapidă ca să poată 
merge în întimpinarea vapoarelor sosite în port ; Tappan, dla 
„Jurnalul Comerțului“ din New-York, şi-a procurat imbarca- 
tiuni rapide, şi-a instalat la Sandy Hook un semaphor la in- 
trarea în New-York, ca să poată fi primul care să puie mina 
pe vapoarele noui venite; „Sun“ din Baltimore, a avut încă 
si mai mult curaj: în Mai 1837 a creeat un ,,pony-express. 
Saizeci de cai pur singe asigurau serviciul între jurnal și restul 


8 VIATA ROMINEASCA 


țării. Poşta privată a acestui organ fiind mai rapidă decit poșta 

națională. 
a Astfel concurența devenea din ce în ce mai grea pentru 

Benett, si publicul urmărea cu pasiune aceste luări la întrecere. . 

„Herald“ s'a menţinut graţie tinărului Gordon Bennett. 
Acesta avusese o ideie genială : şi-a zis că singurul mijloc de 
a obţine ştiri înaintea celorlalţi, e să le creezi singur. In con- 
secintä nu-i mai era deajuns să asculte ceeace se întimplă; 
fabrica singur evenimentele. Intr'un timp în care toată lumea 
|! credea pierdut pe Liwingstone în Africa, Gordon trimite pe 
Stanley să-l caute. 

Instruit, arogant şi în felul lui genial, se amestecă în toate, 
A fondat cu Makay „Commercial Cable“ una din cele mai 
mari companii telegrafice din Univers. Sportiv strălucit, a 
cistigat personal la regate cursa Angliei contra New-York. 
(1866); numele său era în multe competiţii sportive celebre şi 
renumele său mitic, singularitätile sale, au fäcut din el patro- 
nul Gazetei americane moderne, 

Adolphe Ochs a fost educatorul acesteia. Tinărul evreu, cu 
trăsături armonioase si puternice, cu ochii umezi si gravi, cu 
părul! ciltos, avea darul autorităţii. Dacă jurnalismul american 
datorează originalității și sufletului fantasc al lui Gordon Ben- 
nett prestigiul său de strălucire, e] datorește inteligenței me- 
todice şi caracterului ferm al celui ce a început modest la un 
jurnal local din Sud ca să termine prin a fi proprietarul lui 
„New-York Times“ prestigiul său solid și ascendentul de care 
se bucura în lumea afacerilor. ? 

Familia israelitä de unde venea Adolphe Ochs era mo- 
destă. 


El își face drum singur. Incepe viața de editor la 20 de ani. 
Cind cu 287 dollari, cumpăra Chattanoga Times", acest ziar 
t nu-] costă decit 37 de dollari, căci restul sumei, 250 

dolari i-a fost împrumutată, Pe această bază a reuşit să se ridice 
prin muncă grea, și prin vioiciunea spiritului rasei sale. Primul 
succes aducindu-i altele. a reusit să cumpere „New-York Ti- 
mes“ în primăvara anului 1896. Era atunci un ziar comolet rui- 
nat. Tirajul era 19.000 exemplare din care numai 9000 vin- 
dute, şi nu avea nici un prestigiu. Gloria lui Gordon Bennett 
domina nesupărată. Părea destul de greu pentru un evreu 
tînăr nou venit în New-York, să-si cîştige un loc printre atitia 
magnati, în această societate americană strălucitoare, arogantă, 
brutală din secolul al XIX-lea, în plină criză a prosperității si 
îmbătată de plăcerea îmbogățirii. Ochs, totuși, reușește, Nu 
putea să-l întreacă pe Benett în îndrăsneală, în fantezie; dar 
înțelegea mai bine spiritul timpului, și cucerirea pentru pressä 
sinewra glorie care-i lipsea încă. aureola științifică si indus- 
trială Sistematic, el face din „New-York Times“ uzina cea 


i Moi 


ISTORIA, ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA JURNALISMULUI AMERICAN 9 


mai modernă, arhivele cele mai bine te din L N 

Niciodatä, Bennett-ii n'au fost foarte | pie perse 
ştiinţei. „New-York Tribune“ în 1861 a fost primul care a in- 
trodus stereotipia. Sub noul său proprietar el devine ziarul cal 
ee re şi-şi a a strada No. 2 un sgirie-nori, 

e pitoresc, care e şi azi unul din m i 
centrul-New-Yorkului. Lica 

Inzestrat cu mașini excelente, cu o imprimerie de prim 
ordin, cu fotografii remarcabile, el a dat Americanilor acea im- 
presie de bună stare care place atit oamenilor de dincolo de 
ocean. In sfirgit, in toate domeniile, Ochs s'a preocupat să sta- 
bilească jurnalul zău pe baze solide si de lungă durată. In timp 
ce Gordon Benett stringea în jurul lui spiritele indrägostite 
de aventură, 'Ochs constituia o echipă omogenă şi stabilă; pe 
cînd Bennett căuta pentru „Herald“ toate ştirile senz:ț'onale 
şi creea agitaţie, Ochs, voit, dădea un caracter liniştit foii sale 
şi-i păstra caracterul senin; Bennett consacra loc mult vieţii 
mondene şi scandalurilor, incercind să ciştige „oamenii bine" 
și mulțimea străzilor, Ochs scria pentru burghezie, Cind luase 
„Times“ acest jurnal, destinat claselor bogate si puternice se 
vindea 3 bani. Numai gazetele senzaţionale se vindeau la o 
centimă, Ideea genială a fost de a conserva lui „Times“ as- 
pertul burghez, totdeodatä coboindu-i prețul la 1 cent. Marele 
public fu cîştigat. Şi această cucerire ştiu să o păstreze. Ti- 
rajul crescu dela 18.000 în 1896 la 102.000 în 1901, la 209 mii 
în 1912; în 1921 incheea 350.000 exemplare în zilele de săptă- 
mină şi 500.000 Duminicile. Valoarea creştea în aceeas pro- 
porțile, Devenise cel mai sigur plasament din New-York. Ca să 
avem o idee, subliniem ca în 1896 reclamele plătite nu se ri- 
dicau decit la 2.227.000 dollari; în 1920, ele a ajuns la 33 mi- 
lioane 500.000. e s 

In fiecare dimineaţă, bancherul, funcţionarul, negressa tl- 
teau „Times“ cu evlavie, căci contemplau intr'insul ca un fel 
de mărturie a stabilităţii americane. Acest evreu înțelept reuşi 
să creeze în lumea nouă o tribună cel mai adine pătrunsă de 
resvectabilitatea anglo-saxonă, exact așa cum era ea practicată 
în insulele britanice, si a ştiut să o facă sensibilă tuturor cla- 
selor, tuturor vîrstelor, tuturor rasselor. 

Un al patrulea personaj, irlandez de data aceasta, avea să 
aducă jurnalismului modern american emoțiile si aroma de 
care nu se pot lipsi cei din Lumea Nouă. Numele lui Hearst 
e prea cunoscut în Europa ca să trebuiască să facem aici bio- 
grafia acestui magnat celt care poseda un palat în California, 
cel mai mare domeniu din Mexic, un lant de 26 jurnale, mai 
multe agentii de presă, si reputația cea mai discutată din osle 
două emisfere. Hearst a profitat de ascendentul pe care-l luau 
în politica locală americană Irlandezii, dela 1890—1930, El da 


- 


Sg A, ; VIATA ROMINEASCĂ 


tonul în această epocă. Cu fața osoasă, ochii albaștrii, cu tră- 
sâturi dure, vestind în acelaș timp şiretenie complexă şi o sur- 
prinzătoare simplicitate, acest milionar bizar care, după haine 
judecind, putea fi luat drept un samsar sau un arhiepiscop in- 
cognito; acest personaj curios care n'a fost niciodată credincios 
catolicismului, a provocat în America mai multă furie, mai 
mult entuziasm si mai multă curiozitate decit oricare, din con- 
timporanii săi. 

Influența lui asupra jurnalismului american a fost pro- 
fundă, revoluţionară. Pentru prima oară un editor îndrăzneşte 
să* micşoreze numărul ştirilor în jurnalele destinate publicu- 
lui; paginile se umplu de fotografii senzaţionale, desenuri ba- 
roce şi litere mari cît grațiile scaunelor. M, Hearst a bănuit că 
massele de emigranţi, Americanii cei noui, se interesau prea 
putin de ceeace se întimpla si n'aveau posibilitatea să inps- 
leagă, dar erau avizi de emoții brutale. Crime, catastrofe, tră- 
dări, războaie, cutremure, asta le trebuia lor, combinat mai 
ales cu remarci sentiment e si morale. Pe cîni Times‘ con- 
venea populației marilor orașe din Est, American:lor ds singe 
saxon, jurnalele lui M. Hearst, dela „Los Angeles Examiner“ 
pină la New-York Journal“ cucereau dintr'o dată „mulțimile, 

Sistemul face școală. Unul după altul, toate cotidienele 
din Europa adoptă punctul de vedere Hearst şi din ce îm ce 
mai mult in America“ feature-ul“ adică povestea pitorească, 
inlôcueste ştirea, Exemplul cel mai bun e afacerea Simpson. 
în acel moment revoluția spaniolă era desläntuitä: Hitler se 
lansase; Italia era angajată în războiul abisinian, China si Ja 
ponia se războ'au, problemele cele mai grave erau în suspen- 
sie, Statele Unite erau în febra alegerilor prezidențiale; to- 
tusi între luna embrie si cea a lui Decembrie, prima pagină 
a zisrelor era mereu consacrată dragostei melancolice si neno- 
rocite a regelui Eduard al VIll-lea cu Doamna Wally Simpson. 
In saloane, la ferme, în gări, pe pietele publice, se runeau jur- 
n-lele ca să se afle cînd şi cum a inceput această idilă, La in- 
ceputul lui Decembrie, în regiunea centrală a Statelor Un't», 
telefonul marilor cotidiene era asaltat zi si noapte de femei 
cari cereau informații despre Doamna Simpson. Jurnalele ame- 
rcane, în 1936, au revelat publicului american apoi întregului 
Univers si Angliei însăși, relațiile intime ale tinărului roge cu 
american: Doamnă Tot jurnalele au publicat fotografii. au 
obligat opinia publică engleză si guvernămintul Anglei să se 
ora de această chestiune: ele sunt poate responsabile de ab- 
dicare, D'n Sertembrie în Decembrie jiurnslemul vankeu tră- 
este luni da beție și triumf. Nu se mai văzuse o »semenea reu- 
și*ă! Jurnalele afnericane somau un rege englez să ia o regină 
amer'cană seu să se retragă. Eduard abdică. Apoteoză a presei 
din Statele Unite, și poate zorii primului declin. Dar înainte 


> ISTORIA, ANATOMIA SI FIZIOLOGIA JURNALISMULUI AMERICAN T 1 


de a începe povestirea melancolică a greutăților prezente, să 
examinăm funcţionarea unui ziar american, în această a lui 
cea mai prosperă epocă. 

Aspectul unui jurnal american n'are nimic asemănător 
cu ceeace vedem în Europa. Formatul lui e mai mare; costă 
doi bani şi are 20 sau 30 de pagini. „Times“ din New-York, 
„Tribuna“ din Cicago au 40 pagini. două treimi din spațiu sunt 
consacrate reclamelor. E un belșug ameț tor; placarde, dese- 
nuri („Cartoons“), legende mari şi mici, ete. 

Ştirile senzat'onale stau în fruntea gazetei sau pe pagina 
din mijloc. Articolele de fond sunt în general puse la mijloc. 
Majoritatea jurnalelor sunt separate în două, longitudinal, o 
tre.me continind ştiri, două treimi “reclame. Adesea vedem 
presărate iei si colo desene comice, foarte gustate de clientelă, 
E partea imaginativă şi, cu adevărat origina.ă a jurnalului, ab- 
sentă la jurnalele din lumea veche. Aceste „cartoane care nu 
sunt desene satirice, ci simple imagini sau variafiuni pe tema 
vieții, exprimă concepția originală americană a existenței. 
Poate nu-s prea frumoase, dar nu li se poate contesta vioiciu- 
nea si un humor fascinant. Nimic libertin, nici crud; un ton 
simplu, vesel, liber. Impreună cu cinematograful, sunt cele 
ma: importante mărturii ale acestui adevăr, că Americanul e 
înainte de toate un vizual. N'au nimic intelectual aceste de- 
sene, nici filozofie, cu toate că poţi găsi la ele o oarecare filo- 
sofie destul de originală, dar spontană. Urmäresc înainte de 
toate să retie atenţia cititorului. Un jurnal american, chiar din 
pricina massei lui enorme, ciştigă mai mult de pe urma anun- 
furilor. Aci e adevărata lui bogăție. Un jurnal ca „Times" din 
New-York, grație meclam<or sale, ciștgă anual 18 milioane 
de dolari din care 4 sunt beneficii nete Această organizaţie 
permite tuturor jurnalelor să trăiască și să ducă o viață inde- 
pendentä si demnă. Știrile pe care le .publicä și desenele pe 
care le reproduc nu sunt destinate decit ca să emuze publicu? 
şi să retie atenția cititorului. Adevăratul ciştig sunt anunţurile 
In Universităţi sunt catedre unde se predă felul de a redacta 
enunțuri şi la marea Academie de Jurnalism din Columbia, 
un loc preponderent e rezervat publ etätii, Un bun redactor 
d- anunțuri e sigur că va avea o viață prosperă. Sute de o3- 
məni tineri în America lucrează ca să avanseze în această de- 
leatä stiință. Publicitatea e mult mai îngrijită acolo ca în Eu- 
ropa. Nu numai că sunt căutate formulele care să izboască 
imaginatia, dar cele care s'o rețină şi să explice calitatea obiec- 
tului. lăudat, Există azi în America o întreagă literatură de 
anunțuri. Sunt mai multe tendințe. Se caută exactitatea şi s2 
rată printr'un desen analitic valoarea obiectului, sau erva 
fascinant ca de pildă deviza „Vă satisface” (despre ţigara Ches- 
terf.eld}, pe care o vedem pe toate ziduriie din America. ilustrată 


As 


12 VIAȚA ROMINEASCĂ 


printr'un bărbat tînăr şi vesel care fumează; sau deviza care 
vrea să surprindă. In California se putea într'o vară întilni 
peste tot această inscripţie misterioasă, jumătate galbenă, ju- 
mătate albă: „Intrebați pe vărul din Oakland, dacă e în cu- 
rent“. Ca s'o înţelegi trebuia să știi că Ford, fabricantul də 
automobile, posedă o agenţie la Oakland și-și numeşte clienţii: 
veri, Majoritatea anunţurilor americane, au un caracter mai 
practice, citează cifre și dau exemple, dar cu freudismul şi 
mods Einstein, anunţurile au început să aibă o psihologie mai 
complexă, care nu e poate totdeauna si judicioasă. 

Pentru a ne conforma învățăturii lor, vom cita aici citeva 
cifre; vom da o idee de ceeace e publicitatea în Statele Unite 
şi cimpul imens pe În ds îmbrățișează. „Chicago Daily News“ 
unul din cele mai i ziare din Chicago, a publicat statistici 
relative la serviciul său de anunţuri. Din Ianuarie în August 
1923, a publicat 9.676.376 linii de publicitate care se împart 
astfel; 3.900.000 linii pentru magazinele de noutăți; 1.500.000 
pentru haine; 615.000 pentru mobile; 500.000 pentru alimente; 
426.000 pentru automobile; 108.000 pentru obiecte de interior; 
82.000 pentru radio; 80.000 pentru cărți; 77.000 pentru imo- 
bile; 65.000 pentru instituțiile de educație; 49.000 pentru bi- 
serici; 17.000 pentru opticieni si 1.5000.000 diverse, Această 
cifră demonstrează ceeace e reclama întrun mare ziar ame- 
rican și amploarea clientelei care uzează de ea. 

Fiecare jurnal se specializează, într'o anumită branșă de 
-eclamă, şi nu trebue dedus iin exemplul de mai sus că ma- 
gazinele de noutăți furnizează jumătate din anunţurile nouilor 
jurnale, si bisericile a suta parte, Un jurnal se va ocupa de 
automobile, un altul de imobile si terenuri, și așa mai departe. 

Chicago Daily News" e interesant fiindcă a desvoltat în- 
tr'un fel destul de armonios toate bransele de reclame, lucru 
destul de greu. Cel mai bine se face publicitatea la Chicago. 
Buna organizație a anunţurilor are o importanță vitală pentru 
un cotidian, căci, pierzind el, pierde la vinzare si fiecare nu- 
măr în plus e o pagubă, pe care nu o reciștigă decit prin re- 
clame: Anunţurile fac ră prin ea vinzarea dezastruoasă se 
transformă în afacere bună. 3 

Cu cit circulația unui jurnal e mai mare, cu atît costul 
reclamelor e mai ridicat. Pe aceasta se sprijină averea lui 
„New York Times“ care are mai mult decît 350.000 exemplare 
cotidiene, si a lui „Saturday Evening Post“ care vinda 2 mi- 
lioane 500.000 numere säptäminal ` 

Anunţurile acestea sunt celebre prin redactarea lor, sunt 
scumpe şi căutate. Direcția jurnalului a adoptat principiul de a 
nu face reclame înșelătoare, ci numai aceea a produselor de 
reală calitate, Printre jurnale, cele care tăesc din reclama far- 
maceutice sunt un fel de paria gi sunt disprețuite... Calitatea 


ISTORIA, ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA JURNALISMULUI AMERICAN 13 


unui jurnal în America depinde mai mult de calitatea publi- 
cităţii decit de aceea a redacției, si prim-redactorul are mică :m- 
portanță față de şeful publicității. Acesta trebue să fie bine 
crescut, cultivat, să știe să exprime în stil frumos adevărurile 
plătite bine. i 
„_ Astfel concepută, presa e în America o roată a marei ma- 
ş:nării economice, Fiecare criză industrială o atinge, orice pe- 
arena de prosperitate comercială şi industrială se reflectează 
In ansamblu, ea e prosperă. E antrenată cu pas fatal de 
starea industrială a momentului. Jurnalul, proprietatea unui 
jurnalist, sau a unui grup de indivizi, politicieni, financiari, e 
o categorie dispărută. Nu vor rămine în curind decit trusturi 
jurnalistice imense, întînzindu--și ramificatiile pe teritorii ne- 
măsurate şi pline de oameni. Unele foi au luptat multă vreme 
ca să-şi conserve caracterul individual si să reacționeze contra 
industrializării în pressä, De curind a dispărut „New-York 
Evening Post“, care în miinile lui Ewin Gay, rămăsese o foaie 
inteligentă, liberă, şi îndrăzneață. A trecut în minile Domnu- 
hui Curtiss, care posedă în Philadelphia unul din cele mai for- 
m:dabile grupuri (Saturday Evening Post, 250.000 exemplare; 
Ladies Home Journal, pe care Bock l'a ridicat la un tiraj 
aproape analog; Philadelphia Ledger, al cărui serviciu de in- 
formațiuni europene alimentează zeci de jurnale provinciale: 
nenumărate reviste, etc) Astfel, acești magnați ai presei pun 
progresiv embargoul pe toate celelalte gazete. Cele două gru- 
puri mai importante sunt: M. W. R. Hearst şi grupul Scripps- 
Howard. In Octombrie 1923, primul număra 8 jurnale de di- 


mineafä, 12 de după amiază si 13 de Duminică, împărțite în Š 


14 oraşe, In fiecare zi 3.000.000 de cetățeni americani citeau 
aceste foi. Grupul Hearst datorează puterea sa geniului lui M. 
Hearst, care e un jurnalist dotat și un strateg abil. Foile aces- 
tea, sunt împărțite în toate punctele delicate si sensibile; New- 
York, Boston, Chicago, San-Francisco, Los Angeles, Seattle, 
Forth Worth, Washington, Detroit, Oackland, Milwaukee, Ro- 
chester, Syracuse, Atlanta. Grupul Hearst e mai puternic în 
marile orașe din Est, din centru și Vest. E mai slab în Sud şi | 
în regiunile agricole. Dimpotrivă grupul Seripps-Howard, cu 
ale sale 24 de jurnale, are o poziție puternică în Sud. Principa- 
lele orase unde grupul posedă organele sale sunt Cleveland, 
Akron, Columbus, Cincinatti, Terre Haute, Evansville, Toledo, 
Youngstown, Memphis, Knoxville, Norfolk, Houston, Dallas, 
Forth Worth, El Paso, Denver, San Diego, San Francisco, Was- 
hington, Indianopolis, Sacramento, Convington, Des, Moines, Ok- 
lahrma, Baltimore, Albuquerque, Pittsburg. In anul 1923, a achi- 
zitionat „Pittsburg Press“, în condiţii foarte curioase, Acest 
jurnal, unul din cele mai bune din Middle-West, a fost plătit 
6.000.000 de dollari, cumpărat în absența lui M. Scripps, care 


14 VIATA ROMINEASCA 


se afla in călătorie pe Yachtul său şi care la reîntoarcere a ra- 
tificat vinzarea făcută de secretarul său. Se mai citează încă 
4 grupe care mai posedă 5 cotidiene; grupul Schaeffer, puter- 
nic în Middl-West, grupul Perry si R. Liloyd Jones, puternic 
în Sud, Compania Booth, in Nord-Vest, Sindicatul Lea care 
domnește la Lowa. Menţionăm în sfirgit un grup în creștere, 
grupul Cowles, al cărui centru e Des Moines (Lowa) M. Man- 
ssy, la New-York, care posedă 3 ziare; „Sun“, „Herald“ si 
„Globe”; Mac Cormick, care are „Tribuna” din Chicago, imen- 
sa organizaţie a cărei influență în M'ddle- West este colosală; 
„New-York Daily New“ singura foaie ilustrată al cărei tiraj 
trece de o jumătate de milion de exemplare pe zi; „New- 
york Times“, legat de „Chattanoga Times“ şi afiliat unui nu- 
măr de jurnale. 


Scripps are o linie de conduită proprie. Dimpotrivă M, Hearst 
își manevrează forțele ca un regiment bine dresat. Deobiceiu, 


tea economică, secțiunea comică și fotografiile, 
centru comun, si numai restul e ales de editorul particular al 
fiecărui jurnal. 

In raport cu numărul imens de jurnale din Statele Unite, 
cele 70 pe care le-am enumerat ar fi putin lucru, dacă ele n'ar 
fi cuprins organele cele mai influente şi dacă acest procedeu 
de unificare n'ar fi atras la el toate jurnalele din Statele Unite 


versal Service pentru ziarele de dimineață), 4 sindicate pen- 
tru vînzarea fotografiilor si filmelar de cinematograf (Inter- 


” 


ISTORIA, ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA JURNALISMULUI AMEMICAN 15 


Intr'un jurnal american ; produse de serie, vindute în serie şi 
destinate să servească intr'un număr mare de locuri. Uaora, 
M. Hearst le vinde ştiri, altora fotografii pentru ziarele de Du- 
minica, altora le cedează fotografiile sau drepturile de rep.o- 


tor Booting, Harper's Bazaar, Orchard and Farm, acestea în 
America ; Good Housekeeping, Nash's Magazine in Anglia, A- 
eee me i prinț american în secolul XX-lea. Si regii, 

sar teme de el. Fiecare grup îşi întinde 
astfel tentaculele în jurul său departe, prin toată lumea. Gru- 
pul Seripps Howard, bine condus de d. Scripps şi d. Haward, 
despre care se spune mult bine în Lumea Nouă, posedă o a- 
gentie de informatiuni : „United Press", un serviciu de actua- 
litäti cinematografice, trei posturi emițătoare de radio, etc... 


Glasgow, ,Dantziger Zeitung”, „Morgen Post” din Berlin, 
„Neue Freie Presse" din Viena, „Le Matin" din Paris. Se poate 


d'n Chicago, si puterea pe care aceasta o conferă unui finan- 
ciar şi ţării căreia îi aparține. 

Această organizație colosală procură jurnalistului o exis- 
tentä demnă, liberă şi interesantă, si, în acelaș timp un fel de 
sarvitudine. Jurnalul e un organism economic căruia nicio ori- 
ginalitate nu-i mai e îngăduită. Ca şi săpunul, drumul de fier 
sau pasta de dinți, el trebue să fie în fiecare zi acelaş, ca să 
poată vinde ușor si să nu deceptioneze massele, clienții cei 
buni, de care nu se poate lipsi. Indrăsneala gindirii e îndevăr- 
tată, un conformism social îngust i-a fost impus şi o tendință 
naivă de a flata gustul multimii. Jurnalistul încetează să fie 
un ghid, ca să devie un servitar. Prins în organizații enorme, 
dacă e abil, liniștit, dotat mai ales cu calități de invenție prac- 
ticä mai bine decit cu geniu intelectual, talent verbal sau putere 
de gindire, el se va simţi la largul lui în această atmosferă de 
producție intensă, se va desvolta va parveni să se fscă plătit 
și respectat de grupuri pe care nu le-ar fi cunoscut niciodată, 
dacă ar fi fost un simplu jurnalist, fără contact cu viaţa eco- 
nomicä. 

Instituții ca „Pressa Asociată'“ o companie fondată pe cele 
mai vechi principii de informaţie ale jurnalelor din Statele 


16 VIAȚA ROMINEASCA 


Unite, ilustrează bine calitățile sistemului. Fiecare gazetar ata- 
şat la „Associated Press" e un om de lume bine plătit, la adă- 
post de banii publici, dotat cu o reală influență, permitindu-i 
să joace un rol international important. Atita timp cât rămîne 
în domeniul faptelor, se bucură de o complectă independență, 
şi poate exprima tot ceeace găsește just si bun. Dacă ar vrea 
să se angajeze într'o polemică de idei, sau să riște să-și sustie 
teoriile s'ar vedea într'o situație jenantă şi şi-ar compromite 
locul. Trebue să caute să vadă cit mai multe lucruri posibile, 
să le reprezinte în foiletoane vii, -rapide, care să retie pe cœ- 
titor, fără doctrina sau teorie generală. Tot astfel şi alte agenţii 
op gara dar mai putin puternice, cum e „United Press“ şi 
e, 
Astfel, prin organizația sa, presa americană e 

tentă, la curent cu toate şi în acelaș timp mioapă. Ea vede si 
adună ò serie de fapte: caută să le lege, dar nici să le subli- 
nieze ideea generală. Fiecare magnat, în spatele lanțului de- 
jurnale, bombardează publicul cu fapte ca să provoace în spi- 
ritul masselor ideea la care ţine si pe care o ascunde cu grije. 

"Graţie acestor procedee, jurnalistul american a reuşit să cig- 
tige mulțimi înfinite. In 1775 America nu numără decit 37 jur- 
nale ; în 1840 avea 1400 şi 5871, în 1870. Azi 12.285 de jurnale 
apăreau în Statele Unite şi tirajul lor superior cifrei de 265 de 
miliozne, cifra statistice! din 1935. Cea mai mare putere o au 
jurnalele Hearst, numai 26 de cotidiane, dar dintre care unele 
extrem de important, ca New-York Herald Tribune (republi- 
can) jurnalul de seară din Boston „Boston Transcroat“ care 
trece drept cel mai bine întocmit printre ziarele din Lumea 
Nouă. Philladelpha, Washington, Sainz-Louis, Cleveland, Des 
Moines, sunt centre importante de jurnalism; Sudul, si Extre-- 
mul Răsărit mai putin. Aceste regiuni sunt influențate de jur- 
nalism: Sudul, gi Extremul Răsărit mai puțin. Aceste regiuni. 
sunt influențate de marile ziare din vest, ale căror ediții de Du- 
minecă acoperă întreaga națiune, Odată pe săptămînă, în zilele 
calme, fără evenimente, jurnalele împrăștie cetitorilor săi, în 
afară de un rezumat el ştirilor mondiale, 4 sau 8 paigni de de- 
sene comice colorate, tablouri de statistică, reproduceri după 
tablouri celebre, dări de seamă asupra activității mon- 
dene, analize de cărți, studii istorice si articole filosofice adap- 
tate tmpubui, locurilor si oamenilor. Trebue să fi fost în Ame- 
rics, la țară, într'o familie de treabă si fără treabă, într'o după 
amiază de vară: fata, sub portic, se leagănă întrun balansoar, 
citind fără poftă si fără interes paginile vesele: mama în ca- 
mera ei, parcurge cele 20 de pagini de publicitate ca să gă- 
sească o bucătăreasă; iar tatăl, în sufragerie, cu creionul în 
mină, urmărește itinerariul sugerat, de serviciul de Turism 
pentru o plimbare fără incidente și sdruncinături; trebue să, 


ISTORIA, ANATOMIA SI FIZIOLOGIA JURNALISMULUI AMERICAN 17 


fi cunoscut toate acestea, ca să-ți poți da seama de locul pe 
care-l ocupă in America jurnalismul. Mai mult decit religia 
decit politica, decit literatura, jurnalele sunt acelea cari aufor- 
mat spiritele și sufletul Americei moderne. Franklin, Pulitzer, 
Cordon Bennett, Ochs, Hearst, sunt Sfintul Bernar, Montes- 
quieu şi Victor Hugo, ai Lumii Noui, Poate ar trebui, să spu- 


. nem „au” fost? Căci, de o bucată de vreme, o epocă nouă pare 


a fi început. 


.*. 


Intr'o bună zi, America a observat că fără să înceteze de 
a fi țara cea mai bogată depe glob, era săracă. Cind sa în- 
timplat această catastrofă. se părea că se va prăvăli civilizația 
intregei Lumi Noui. Nu s'a uitat nici pină azi săptămina aceea 
cînd toate băncile amerizane au fost închise. Dolarul a fost 
restabilit: dar numai era ce fusese dolarul de aur sau argint. 
Era un dollar de cauciue ale cărui contorsiuni nu contenesu 
să uimească lumea. In timpul acelor 40 de luni, panica domnea; 
toate industriile sufereau; doar jurnalismul a fost cruțat, cel 
puțin la început, Dacă America consuma mai putin cărbune, 
griu si benzină, cerea mai multă politică, discuții si emoţii. 
Astfel nici New-York Times, nici Chicago Tribune, nici Saint 
Louis Post-Dispatch, nici unul din marile jurnale nu au fost 
serios atinse la începutul crizei. Fără îndoială aveau mai pu- 
tine reclame, dar cum odinioară fuseseră obligaţi să refuze o 
bună parte din ele, tot mai rămineau destule. 

O transformare se întimpla în jurnalism. Organele bine 
conduse au început să crească, dar în jurul lor, foile care s'au 
lăsat surprinse de discuții si de timp au dispărut una după 
alta, Ca toate celelalte industrii americane, jurnalismul vedea 
micile afaceri cedind locul celor mari şi acestea absorbind 
fot! în calea lor. In opt ani, numărul jurnalelor scăzu dela 
14.065 (1925) la 10.343 (1933) fără ca numărul foilor vindute 
să fi descrescut. 

Asa dar. criza cea mare era încă anodină pentru industria 
urnaliemului, Nu atinsese forțele vii ale presei. Dar stifhta, 
atit de favorabilă odinioară programului, s'a întors acuma con- 
tra lui. Dacă marile rotative, imprimeriile rapide, mor 
Morse. telegrafia fără fir, telefonia fără fir, etc., au ușurat 
märit triumful jurnalismului o invenție miraculoasă, radioul, 
avea să-i dea o lovitură teribilă. Această mașină misterioasă 
care aduce acasă toate știrile de care n'avem nevoe, ne dis- 
pensează să citim, să înțelegem, să gindim și chiar să ascultăm. 
Lucru foarte ademenitor pentru o națiune imensă care se in- 
toarce în fiecare seară dela lucru frintă de oboseală și care 


48 : VIATA ROMINEASCA ISTORIA, ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA JURNALISMULUI AMERICAN 19 


impreunează o curiozitate nesäturatä cu o suverană nepăsare. 

In citiva ani, radiou-ul devine regele ştirilor rapide, In- 
locueste jurnalul în gustul mulțimii. Asediază inteligentele și 
umple cu prezența sa constantă vidul din orice ființă omenes- 
sci Aceasta s'a văzut în ultima campanie electorală, 

Doamna elegantă vine acasă, obosită după o zi de curse, 
ceaiuri şi cok-tail-uri. Camera sa albă, cu fotolii de piele albă, 
cu tencuiala în calcio vechio, cu covorul alb și bibelourile de 
porțelan alb, îi oferă odihnă, Se intide pe o canapea moale de 
mătase albă; închide ochii, dar în minte ii vin cuvinte, ginduri, 
speranţe, amintiri cari produc o insuportabilă gălăgie; atunci 
mina albă mingiie un buton pe care-l întoarce, și în cameră 
pătrunde pasta sonoră care se cheamă radio. Ascultătoarea nu 
mai trebue să gindesscä; nu mai poate să regrete sau să se teamă. 
America îi ține de urit. Această toropeală numită opinie pu- 
blică e cu ea, e în ea. Tot ce cere radio-ului e să fie continuu. 
Și radiou-ul politic are acest caracter. E dulceag şi continu. 

S'a sfirsit masa şi tinerii pun patefonul ca să dansaze. 
Clubul e plin de adolescenţi, fete şi bäeti. Intr'un colț, câțiva 
oameni serioşi s'au așezat la bridge. Vorbese putin si sunt 
menti la joc. Zgomotul care ajunge pînă la ei îi încălzeşte şi 
nu-i supără, Intre timp, unul dintrinsii se apropie de o mobilă 
de cireş care seamănă cu o consolă gotică făcută de un lucrător 
japonez. Suceste un buton, si imediat se răspindește pe masa 
de bridge un sgomot nou: vocea care debitează cifre statistice 
si explică diagrame. Reașezindu-se, jucătorul spune camara- 
zilor să!: „Trebue să urmărim campania electorală; n'am avut 
ncă timp să mă duc la nicio întrunire. O să-l ascultăm pe 
Dewey, jucind; dacă ne plictiseşte, putem opri. Bine, spun 
ceilalti; dar potrivește, așa încit să nu ne deranjeze... 

Nu sunt obligați si după o zi de muncă grea, se duc să se 
culce, Paturi:e gemene, prevätite pentru noapte au o înfățișare 
bucolicä şi modestă. In calmul odăii cu lucruri familiare, ei 
se desbracă repede, sting lampa şi încep să vorbească cu voce 
înceată; viața nu e ușoară, afacerile nu merg bine, bilanțul 
nu e grozav. Cuvintele sunt rare dar grijile multe. Deodată, 
sculindu-se din pat, el se apropie de radio și-l deschide: „Ce 
preferi? o întreabă pe soția sa? Jazz, sau discurs? Zehman vor: 
beşte acum la Syracusa. —Oh! nu jazz, n'o să putem dormi. 
Pune Zehman, dar nu prea tare. 

Si în timp ce se așează în pat se aude vocea enormă și con- 
fidentialä a guvernatorului din New-York, descriind efortu- 
rile sale pentru democrație, pentru asigurarea libertății, întin- 
derea egalitătii și domnia fraternității. In curind, soții adorm; 
si vocea lui Zehman e ca un refren cîntat de o doică pentru 
adormit. copiii mari... 

Autobuzul fuge grăbit prin cimpie. Afară e noapte. Ici si 
colo, se zäreste o casă, un far; în interiorul autobuzului e pe 


numbră, căci şoferul ca să vadă mai bine a stins lamps, lä- 
sind doar două luminite mici albastre. Cu un gest brusc, el 
dă drumul la radio, şi vocea plingäreatä a unui negru pă- 
trunde pe cei 24 de vui-jori 

Agentul de schimb mai e încă la biroul lui; îşi face soco- 
telile; sună secretara: „Jane, am să rămin ceva mai tirziu, să 
lucrez; adu-mi un sandwich, un pahar cu lapte si două radio- 
uri; pune unul la dreapta cu discursul lui Roosevelt, celălalt 
la sting cu discursul lui Hoover”. Incepe să lucreze, în timp 
ce fata instalează aparatele, Din timp în timp îşi întrerupe lu- 
ap ca să asculte emisiunea mai bine. Apoi bea o inghititurä 
de lapte... 

Astfel dela un capăt al altuia al Statelor Unite, în case, 
hoteluri, trenuri, taxiuri, baruri şi clinici, în birouri şi saloane, 
de dimineață pînă seara si de seara pînă dimineața, bărbați, 
femei şi copii nu parvin a se plictisi de radio. Se poate oare 
spune că „ascultă? Acea stare de completă pasivitate şi de 
receptivitatea instinctivă le permite să audă fără să asculte, să 
urmărească fără să fie atenți, să asimileze fără să digere, 

Radioul nu e o fortă intelectuală, ci una fizică. Se simte 
nine aceasta în Statele Unite care sunt acoperite de o rețea de 
733 de posturi. Aceste companii obțin privilegiul lor dela Sta- 
tul federal şi sunt supuse unei jurisdictiuni cu sediul la Was- 
hington (Federal Communications Commission). Fără îndoială 
că se bucură de o libertate intelectuală şi politică completă 
in teorie, dar se poate închipui tot ceeace această problemă a 
autorizaţiilor de obținut şi de păstrat, implică din partea con- 
cesionarilor şi vizavi fată de Statul federal. 

Totuşi voga e atit de mare, că radiou-ul este respectat. In 
timp ce scade mai mult, pe fiecare zi, influența presei 


Această situație nouă s'a arătat în chip izbitor în Septem- 
brie 1938. Cind America întreagă palpita de emoție, jurnalele 
n'au avut ocazia să scoată o singură ediție specială. Toate sti- 
rile senzaţionale fuseseră deja transmise prin radio. Fiecare 
familie sta atentă la postul de radio. Se sfirsise cu epoca în 
care numai reporterii, graţie artei lor, puteau să ne dea im- 

-sia unei atmosfere, sensul ascuţit al unei situaţii sau aspec- 
tul pitoresc al unei personalități, Ce reportaj putea fi atit de 
elocvent ca tumultul marilor serate dela Niirnberg transmise 
prin aer, sau viltoarea Parlamentlui Britanic? Jurnalele au 
trebuit atunci să-și măsoare decăderea. Era triplă. Intii, pu- 
blicul cumpăra mult mai puţine jurnale, resursele fiecărui or- 
gan, a întregei prese erau diminuate, şi reporterii erau mai 
prost plătiţi. In loc să constitue o clasă artistocratică a spiri- 
tului, aşa cum se întimplase între 1900 si 1925, ei se văd în- 
cärcati cu misiuni delicate, importante si periculoase cu mij- 
loace restrinse, cu resurse reduse. Mulţi din ei se revoltă si 


CETUR T > À 


20 VIAȚA ROMINEASCA 


contractă o stare de spirit de aristocrați proletari, care îi face 
să ia atitudini din ce înce ma radicale, să de 
preferinţă teze socialiste sau marxiste şi să se îndepărteze ast- 
iel de massa clientelei obicinuite, In Statele Unite, cititorul 
se ocupă in genere prea putin de ideologie şi e plin de bă- 
nueli față de tot ce e pasiune politică violentă, Dar acum fu- 
ria şi amäräciunea indispun. Totuşi sărăcia presei făcea nai 
precară influența jurnalelor asupra publicului. Evenimentele 
din 1936 în timpul campaniei electorale care opunea pe Lan- 
dau lui Roosevelt au dovedit-o. Majoritatea presei era pentru 
Landau. Totuşi, aceasta nu l-a împ.edicat pe Roosevelt să ob- 
țină o majoritate sdrobitoare. 

in 1938, trei sferturi din jurnale erau ostile pactului dela 
München, şi-l condamnau în termeni violenti; totuși, majori- 
tatea, in special în statele din centru, acceptă acordul dela 
München, ca un lurcu desigur rău, dezagreabil, dar preferabil 
unei catastrofe. Jurnalul nu mai formează, singur, opinia pu- 
biică in Statele Unite, 

Cea mai mare pierdere suferită de jurnale nu e mate- 
rială, ci intelectuală. Marfa pe care o vindea jurnalul ameri- 
can, era noutatea şi trebue să recunoaștem că jurnalismul ame- 
rican reuşise să-i dea un aspect strălucitor şi o soliditate re- 
mareabilă. Dotati cu un spirit vioi şi cu observaţie alertă, co- 
respondentii americani trimeteau ziarelor lor acele telegrame 
lungi, precise si pitorești care rezumau bine situatiunile cele 
mai complexe. Din nefericire acest lucru a devenit azi impo- 
sibil. Inainte ca redactorul să fi avut timp să se informeze, să 
redacteze telegrama si s'o trimeată, cititorul a primit ştirea 
prin radio. Dacă a înțeles-o, nu-l mai interesează; dacă n'a in- 
teles-0, nu-l mai interesează; dacă n-a ințeles-o, îl plictiseste. 
Tot ce va citi pe urmă i se va părea știut, citit. Jurnalul nu mai 
lansează ştiri; e condamnat să le comenteze. Decit cea mai 
mare parte a oamenilor nu se interesează de evenimentele care 
nu-i interesează direct. Astfel în America (şi Europa e oare 
altfel?) nu mai se publică informatiuni, ci emoții, senzații, pa- 
siuni pe care le räspindesc si le cultivă. Reușesc astfel să salveze 
un domeniu care le e propriu ; dar cu prețul a citor sacrificii ? 


Presei nu-i mai rămine decit o singură resursă. Dacă ra- 
dio a prins imaginația publică, jurnalul trebue să devie vizual, 
să prezinte din ce în ce mai multe imagini. Foile mari au se- 
curs la curbe, scheme, statistici. Hebdomadarele populare sunt 
pline cu serii de fotografii. Intr'un cuvint se speculează plă- 
cerea vizuală şi curiozitatea ochilor. Cimpul acesta e vast în- 
tr'o țară ca Statele Unite unde omul e mereu dornic de spec- 
tacole. Nu trebue să ne mire dacă a apărut recent o nouă floră 
de jurnale și hebdomadare. Genialul fondator al hebdomada- 
rului „Time”, d. Henry Luce, a lansat curînd după asta un 


+ abat 


+» 


ISTORIA, ANATOMIA SI FIZIOLOGIA JURNALISMULUI AMERICAN 21 


altul, „Life“, un fel de oglindă care reflecta fiecare săptămină, 
cu grijile ei, dorinţele, şi fanteziile i american, Curba 
acestui jurnal a crescut atit de mult, în cit în timp de citeva 
săptămini scotea un milion de numere. Dacă ar fi avut maşină 
destule ar fi ajuns la 3 milioane în primul an. Editorii Cowies 
(din Iowa) care, cu d. Luce, sunt cel mai activi si intreprinzä- 
tori din Statele Unite, au fondat lunarul „Look“ care a depă- 
sit 2 milioane, Această formua e populară si apropriatä tim- 
pului nostru. Are ttuşi inconveniente dintre care cele mai 
grave n'au apărut imediat. Radioul spune ştirile, jurnalul le 
reprezintă, nu era oare aceusta o muncă armonioasă de echipă? 
Fireşte, dar cine ascultă ştiri la radio nu le reține. Ele plutese 
vag în mintea noastră, Păstrează contururi schimbătoare si re- 
zonantele pe care le deşteaptă sunt sentimentale sau nervoase, 
mai curind decit intelectuale. Tot astfel fotografia, graficul, 
curbele, dau impresia crudă şi brutală, care place realismului 
american dər care dispensează spiritul de muncă analitică, De 
zece ani, publicul american a devenit dacă nu mai putin precis 
şi întelegător, cel putin mai impulsiv şi mai emotiv. 
Duminică, 30 Octombrie 1938, la orele 10 seara, Statrle 
Unite au fost zguduite de o vastă si imensă frică. Posturile de 
poliție din New-York, Pennsylvania, New-Jersey, Delaware 
au fost inundate de apeluri : voc îngrijite întrebau dacă e sde- 
vărat că în citeva m'nute, avea să se producă Sfirşitul Lumii. 
La Toledo, trei persoane au leșinat la telefon, încercînd să 
cheme poliția care nu résnundes destul de rerede ; la Chicago, 
in restaurante, clienții şi-au părăsit cina pentru ca să se pre- 
pătească pentru moarte: în Providence (Rhode Island) 9 massă 
de femei isterice au tăbărit în redacția unui jurnal cerind de- 
talii asupra masacrului si distrugerii New-Yorkului. La R'ch- 
mond (Virginia) suflete ploase se rugau. La Princeton N=w- 
Jersey} oamenii se grăbeau să întrerună conversatifle spunînd 
„Dacă lumea se va sfirsi, am multe de făcut si trebne să mă 
ocup de toate”. La Jersey (New Jersey) o doamnă ennstiin- 
cioasă întreba poliția dacă trebue să lase fereastra deschisă 
ram ri închidă în momentul cînd va începe Sfirsitul Lumii 
La Princeton mai muti profesori curagiosi dar imorudenț!, au 
ieșit în grabă în automobile spre a putea studia pe loc feno- 
menul. 
Ce se întimplase? k 
Acea noapte era „Hallomeen“, care după traditia scoțiană, 
e consacrată vrăjilor. Fideli acesti traditii, dar vrind s'o mo- 
dernizeze, un conferențiar la radio a glumit, povestind, dia- 
logat. un fragment din cartea lui Wells, despre debarcarea 
Martienilor în Anglia. Ca să-și facă povestea mai interesantă, 
a schimbat scena din roman și a plasat evenimentul în Statul 
New Jersey, lingă Princeton. Rezultatul fu triumfal si catas- 
trofie. Dela un capăt la altul al Americei, doamne bătrine» au 


22 VIAȚA ROMINEASCA 


leginat, cele tinere au avut crize de nervi, toţi erau în panică, 
oamenii cu bun simţ se preparau de moarte, singuri bejivii si 
ignorantii care nu ştiau că planeta Marte e locuită, scäparä 

ieri. 
+ Si toate acestea, fiindcă fără să asculte inceputul confe- 
rinţei, amatorii de radio, abandonind la 10 și 5 pe faimosul 
ventrilog Charles Me, Carthy care-şi terminase vurbăria. au 
căzut în mijlocul emisiunii martiene, a cărei istoricitate nau 
pus'o nici un moment la îndoială. | 

A doua zi, jurnalele au publicat acest incident cu un ames- 
de sentimente, in care se găsea și pudoare și satis[acfie. Se pu- 
tea acum spune, că era oarecum rușine să vezi poporul cel mai 
democratic, mai liberal si mai luminat, lăsindu-se pradă unei 
frici atit de gratuite; dar se putea si demonstra că acest val 
de spaimă se datora proastelor obiceiuri date publicului prin 
radio, şi declinului gazetăriei. 

Evident, dacă auditorii americani ar fi fost deprinşi să 
asculte cu grije, dacă și-ar fi dat osteneala să asculte intregul 
program, ar fi auzit că dela început li s'a anunțat că e vorba 
de o „Fantezie fantast că“ adaotatä duvă Wells. Dar radio-ul 
e o plăcere lenesä, fiecare ascultă orice, oricum şi oriunde, 


toate greșelile, toate neînțelegerile, toate quiproquo-urile sunt . 


nosibile, Transmisiunea radiofonică e una din cele mai joase 
forme pe cere le po t nbr ci comunicația dintre oameni. 
Acest proges e în realitate o metodă de a prosti care ar fi sur- 
prins fără îndoială pe strămoșii noștri din cavernelor. 

Jurnalele cel putin dădeau știri imprimate, controlabile, 
care chiar false, păstrau o oarecare exactitudine, Cu toate că 
hirtia ziarelor se transformă în praf în zece ani, se pot exa- 
mina si incrimina prostiile măcar în timpul acestor 10 ani, E 
mult. Del» radio nu rămine nimic. Acest zgomot îmbracă cu 
greu o formă omenească. Se strecoară prin ureche ma! fluid 
decit apa printr'un robinet; trece prin minte așa cum trece prin 
jghiab supa din ajun. Din ceeace a existat nimic nu mai rămîne. 

Acestea spuse, ar fi nedrept să denunțăm radioul ca sin- 
gurul vinovat. El a primit opinia americană mai mult decit a 
format-o. A moştenit-o dela jurnalism, şi dacă a aăugat pu- 
tin, temeliile culturii americane sunt imputabile jurnalis- 
mului. Hearst, Ochs, Pulitzer, Gordon Bennett, Benjamin Fran- 
klin, au dat sufletului american culoare, și spiritului contur. 

Au învățat pe American să creadă în ştiinţă. Din 1740, 
Franklin propovăduia că totul trebue înţeles si că ştiinţa tre- 
bue să explice totul. Adăuga că depe acum putea destul, şi ră 
vom putea totul în viitor. Tot ceeace se prezintă sub aspect 
științific e bine văzut apriori în Statele Unite. In tim ce din 
1700 un scepticism ascuțit se aplica din ce în ce mai mult sen- 
timentelor, principiilor si disciplinelor relig'ose, dala 1740 
un entuziasm mereu mai candid se oferea științei, descoperi- 


ISTORIA, ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA JURNALISMULUI AMERICAN 23 


rilor şi aplicațiilor sale. Auditorii dela radio America s'ar fi 
prăpădit de ris dacă li sar fi spus că Arnanghelul Gab iel a 
debarcat in Str. 42. si că avea intentiunea să-l viziteze pe 
Rousevelt. Nu s'au îndoit deloc, n'au ezitat cind li s'a spus că 
Martienii au debarcat lingă Princeton şi au inceput distru- 
gerea țării lor. Aceasta le părea tot atit de natural ca un acci- 
dent de cale ferată sau ca alegerile prezidențiale. 

Un om din secolul al XII-lea ar fi găsit absurdă o ase- 
menea teamă, De unde vine această radicală diferenţă? Din 
multe pricini, dar mai ales pentrucă omul din secolul al XII-lea 
lipsit de cultura cotidiană a z are.or, mu vorbea în fiecare zi de 
campania electorală, de violuri, de divorturile starurilor de 
cinema. Nici de telegrafie fără fir sau de radio. Viciul princi- 
pal al zaruiui (si nu num a! celui american) e de a ne face 
să credem ca adevărat orice faptă din jurnal şi de a accepte 
ca exactă orice cifră, abandonind orice efort de înțelegere a 
relațiilor logice dintre lucruri. Jurnalul ne-a dat despre exis- 
tentă o imagine sacadată, cinematografică si pseudo-ştiinţi- 
fică. Totuşi sunt nuanţe între rezultatele din Europa şi cele 
din Statele Unite. Secolul al XVIII-lea la noi, enciclopedic şi 
intelectual, ne-a lăsat în minte nevoi intelectuale. Jurnalele 
sunt obligate să ne prezinte o teorie a oricărui eveniment, A- 
ceasta încetinește, desigur, acțiunea si adesea o stinghereste 
iremediabil: dar conservă inteligenței noastre o coeziune. 

Jurnalismul american s'a format sub influența ştiinţei ex- 
perimentale; a excelat în prinderea conturulul exterior al eve- 
nimentelor şi în redarea lor sub forma cea mai netă. Dintru 
început, a renunțat să lege faptele între ele, si să prezinte sin- 
teze. Presa rămine un catolog. Ajută la dezordinea mintilor, 
stimulează reactiunile rapide, încurajează mișcările temerare. 

Conștienți de acest pericol, jurnaliştii americani fac azi o 
mare sfortare ca să reacționeze şi să-şi reia locul în societate. 

Situaţia lor în 1939 nu era fără analogie cu aceea care se 

produsese la finele secolului al XVIII-lea. Atunci, ca acum. con- 
d'țiile economice făceau foarte grea dezvoltarea jurnalismului 
ca meserie autonomă. La sfirsitul secolului al XVIII-lea, 
a fost aservită partidelor nolitice. Acum. jurnalismul se silește 
eX devie preotul și predicatorul credintei sociale à națiunii. 
Tinde să ia locul pastorului si să devină ghidul spiritual a! po- 
pornlui. Se văd inmultindu-se în ziare esseuri de înnaltă ținută 
intelectuală, serise zilnic de iurnalisti celebri daspre diverse 
snh'ecta, cu, drept temă principală. cultul democrației ad-vă- 
rate, al stiintel si progresului. 

Jurnalismul american prezintă de 20 ani un grum de 
apostoli si predicatori fémarcabili. Cal mai distins e D-l Walter 
Duranty, care a trăit 20 de ani în Rusia, un mare om într'a- 
deyär, si care nu şi-a pierdut credința nici în democrație nici 
în comunism 


9 4 VIAȚA ROMINEASCĂ 


“Mai putin celebri, dar foarte talentați sunt frații Mowrer, 
John erori Albert Mathews, Heywood Brown, Westbrook 
Pegler, generalul Johnson, George Seldes, Doamna Dorothy 
Thomson, Walter Winchell, ale căror succese sunt considera- 
bile. Aceşti scriitori eminenti, dintre care un mare număr cu 
sînge evreesc, au dus cu condeiul lor, o luptă zilnic contra tota- 
ltartsmului, nazismului, fascismului, reacționarismului. 

_ Cartea D-lui Georges Seldes „Lords of Press” exprimă 
punctul lor de vedere. In ochii lor, prima datorie a jurnalistu- 
lui e să accepte realitatea şi să formeze spiritul poporului în 
așa fel ca să serveastă interesele democraţiei. Autorul consi- 
deră că proprietarii de jurnale si chiar publicul n'au niciun 
drept asupra declaraţiilor sau publicaţiilor făcute de jurnalişti. 
Aceștia singuri sunt ili de ceeace spun, responsabili 
pentru conștiința și idealurile lor. O astfel de concepe teore- 
tică e pe cale să ia o importanţă practică. Grupaţi într'o aso- 
ciatie sindicală, (Newspapers Guild) ei dau o bătălie puternică 
pentru a se elibera de sub tutela capitalistă devenind călăuze 
mai curind decit servitori publici. Ca să-şi ajungă scopul, și-au 
afiliat sindicatul D-lui Lewis, seful extremist, 

Această cruciadă ia forme cînd viclene cînd mai violente. 
S'au format la un moment dat buletine clandestine, publicate 
de redactorii unui jurnal contra unui coleg ale cărui idei sau 
tendințe nu li se păreau ortodoxe. Puternicul New York Times 
a fost obiectul unui atac de acest fel; în birourile sale circula 
o foaie amară si misterioasă „Retter T'mes‘ ale cărei origini 
n'a putut fi descoperită si unde nu se ascundeau amintitele 
convinderi. In grumi! ..T*ma=-Fortune-Lifa” o altă fose de acest 
fel sub titlul de „High Time” denunța pe unul din redactorii 
a cărui politică externă părea prea dulce faţă de dictatori. Sub 
o formă mai curtenitoare, o echipă de jurnalişti au întocmit 
şi publicat un buletin hebdom=nr care punea la zid pe colegii 
lor suspectați de molesealä civică. 

Jurnalismul american se revoltă contra spiritului conser- 
vator al burgheziei si contra atotputerniciei banului; el refuză 


să rămînă ceeace fusese în sam! sl XIX-lea, o roată liniştită. 


în imensulorganism economic a Republicii Americane: el vrea 
să ia aspectul preotimii si cere drepturile si prerogativele ei. 

„Fără îndoială, această transformare nu se obține usr si 
victoria e departe de a fi cistigatä de către reformatori. Totuși 
influenta lor creste din zi în zi si sncnezul lor dovedeste în ochii 
filosofului, istoricului, observatorului, drumul cîştigat de pa- 
siunile ideologice si locul din ce în ce mai mare ocupat în 
viața noastră de teribilul război - religios, care are drept obiect 
însuşi sufletul nostru, . 


B. FAY.. 


5 POEME DIN CARTEA 
„VIAŢA RAMÂNE LA UŞA” 


INTERLUDIU 


Femeie 'n tot ce ai pe trupul gol, fantastic, 

de sevă tropicală sau stranie meduză, 

— te uiţi în altă parte cînd se descheie-o bluză 
perfidă, nu simți mina prin sinul sterp și plastic. 


Falange moi, albite ţi-alunecă pe coapsă 
o sirmă spartă urcă difuză de sub rochii 
ne căutăm cu gura şi 'mcovrigăm cu ochii 
aceste șşolduri calde întinse ca o capsü. 


Tis pulpele atita de-aprinse și de fine, 

că "n irizarea pielii tot singele-i porfir; 
flacoane mari în vine ascunse can clondir 
duc luna mai departe pe sănii și'n patine. 


Subţire treci prin carne, dar carnea nu mai este, 
cum ceasul care bate în vreme fu şi moare ; 
prin tine dorm incendii, se umplu samovoare 
şi-un ceaiu rusesc te strigă din cestile funeste, 


în timp ce birja trece absentă mai departe, 
statuile 'n istorii, istoriile n moarte 

şi doar castanii negrii —-iregular sau drept — 
ca niște copci înnalte, încheie pămintul la piept. 


DIJMA 


Am închis în coasta cărții, strimtă, 
räni adinci, neliniştite aleasă — 
hiriiau din piepturi șobolanii, 
Dumnezeu plecase ciung pe-acasă. 


Doi pitici clorotici în chilie 

flutură luminile besmetic — 

nu știu, dar departe 'n noaptea albă 
scirba mea își coase iar un petic. 


Obosit mereu ca un sfirgit 

vine gindu'n cîrjă dela vraci, 
de atita multă fărdelege 

l-oiu da poate'n dijmă la săraci. 


Ne gonesc de-aici proprietarii, 
cortea asta-i neagră... Decorații — 
anii urcă buzna de-a spinare, 

ne gonesc de-aicea împărații... 


CÂNTEC DE PECINGINE 


Grijania ta de dragoste, tirjă! muiere 

Care treci pe bulevarde gi puti a tăcere, 

Cum umbli'n ureche, cum ricii în ochi... 

De-aș fi meletar, ce te-aș prinde de rochi 

să te sgiltii — nevastă : 

— Ascultă, cocoană, fi sa făcut ori ești proastă? 


Pe prispele casei — ştii, prispele goale... — 
Mă pupau dimineţile'n creştet, mă stringeau curvele 'n poale 
Degeaba... Nu auziseră de toate scirbele buruienii mele, amare. 
Credeau că am buzunarele pline gi mă căutau în buzunare. 
Venea toamna, ca o piine, pe sub pardesiu 
Si mă'ntrebau pietonii : 

— Tu ești vizitiu ? 


Terfelitä, lehuză, plină de bube, de riie, 

pp =. veto op ati 
mingiie 

Tremura doar în bluzele visului căpiu — paparudă. 

Amintirile se uitau în fundul meu ca să ridă, 

Cind scormonit de neliniști ca — în jug — un resteu 

Mai mă 'ntilneam uneori seara cu sufletul meu. 


Smingälisem cu mangan pe zid, pe castani... 

Zicea cineva că o să fie bine peste o mie de ani 

Cau să se schimbe oamenii, cau să moară mai rar, 
lisus Hristos o să se facă om politic sau un pirlit de văcar, 
Va cina cu argaţii, va cumpăra fustă iubitei 

S'o odihni cu pădurea lingă baliga vitei, 

Va vorbi de Dumnezeu-Tatäl pe furiș 

Ca de un stäpîn care nu-ți mai dă bacsig 

Si gr: ne de iarnă (fără tuberculosi, fără băutură, fără 
O să-și ia boii să plece, singur pe drumuri, la raiu. 

Va bate acolo la poartă cum bate în masă betivul 

Cind nu mai știe de lume și nu-l mai interesează motivul; 
Va striga la surugii, va sbiera — ce destin!...— 

— Desbrăcaţi-mă iute si-aduceti-mi vin! 


28 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Cumpärati-mi femei ! (Femeia blestemu-i....) 

S'o dumic în plăpămi, s'o pipăi, so ghemui. 

Ce te uiţi, muceniţă, ca la un pom fără scoarță? 
Parcă ţie nu-ţi place ? — Dă-te aproape, fă fleoarță! 
He-hei, pe lisus-ul sărac de-avufii 

Boierii cerului l-or desmoşteni... 


Au să-l scuipe, desigur, funcționarii celești : 
— Hei, unde crezi că te găsești ? 
Vezi-ţi de treabă, smintite care-ai dormit noaptea cu hoţii! 
Nu mai e timpul pentru emoţii... 
Ce tremuri ca’ blegii ? Ce te uiţi numa 'n ploști? 
Sufletul e bun totdeauna doar pentru-animale şi proști. 
Fă-te aproape și spune-mi: 

Cine te-a minţit? Cine te bate? 


— Eşti tînăr şi de-aia mai crezi în dreptate... 

Ai must în privire, azi gilgii de singe — 

Dacă ne-am intilni cu MORȚII, ţi-ai rupe vicata și-ai plinge. 
Ascultă vorba asta nătingă, eu zic: ` 
Să nu mai vorbim despre nimeni niciodată nimic. 

Să nu mai grăim despre domni, să nu le mai știm jaful, 
Alege-s'ar cenușă de noi şi de cintece prajul! 


Au să se schimbe, prevăd, toate: 

Arhanghelii vor umbla în papuci si papucii pe roate, 

Cuvioasele din icoane cu obrajii ca lina, 5 

Vor discuta despre ibovnici şi ne vor face cu mîna, 

Sfinții vor trăi cu muieri,Maica-Domnului se va face avocat 

Să sustie procesele doamnelor care s'au culcat cu alții în pat, 

Au rA dispară ștreangurile, — va rămine din toată legea un 
ești : i 

Să scoţi autorizație cînd vrei să zimbesti. 

Pentru orice surpriză lucrată'n dantelă, 

Să fii mediocru și să ai o cartelă, 


Diminetile vor fi negre, serile mari si adinci, 

Vom adormi, ca dezertorii, pe brinci, 

Intre noroiul băltoacei şi ciorapul urzicii — 

Vom biiguÿn silabe caşi cei din ospicii 

Și numai Dumnezeu — desbrăcatul ! — va lipi pe străzile ce- 
[rului coale : 


— NU MAI ARE VOIE NIMENI SA POARTE PISTOALE. 


+ 


1947 


TRECERE 


Mai văd gi acuma urmele lucii 

in miinile invinetite, prelungi 

tu, frunte — mai gemi; tu, rană — împungi 
grumazii, Columbii aceștia — coltucii. 


La groapa mea nu plinge Maria din Magdäla 
— eu wam fost dumnezeul popoarelor ; 
triunghiul, numai triunghiul cocoarelor 
mă'nțeapă cu frigul și bala. 


Peste mine vin ploile omenirii 

— o, dac'ași fi putut iubi toate lucrurile lumii! 
Cu brazii de-acolo, postumii, 

se'nchid și tineretile — fini-i ! 


Strig înnăuntru (minereu) 

dincolo, nu mă mai cunoaște nimeni; 

inima miroase întreagă a chimen 

— în seara aceea trecea peste ape nu Petru, ci eu... 


SONATINĂ 


Din strălucirea moale a coapselor de lotuși 
saude cum lumina îruptă'n partituri 

a biiguit la poartă, mucegăit, şi totuşi 

ca o legendă pură, culcată în păduri. 


Bolnave rămase în viroage 
îngenunchiază'n seara de zmeură și lapte, 
ca o femeie crudă, în care mustul coace 
livezile, sin care cad rodiile coapte. 


Castanele de sgură și vislele de vată 
adulmecă aroma finețelor amare, — 

beţia unor baluri, pe care, altădată 

le-qu dus în inimi regii și prințiin buzunare. 


Păminturile grase s'au învelit în aburi, 

ne urcă în artere căldura și ne-alungă; 
din ugerele serii prin ele jghiaburi 
se'ntinde umbra'n suflet, melodică și lungă... 


Arsurile din sinuri şi-obrajii ca pelinul 

ne strigă din sonata cocorilor... In jocuri, 
salcimii ne par negri... Iubito, curge vinul 
îndepărtării noastre de oameni gi de locuri, 


TON CARAION 


DESPRE JEAN RICHARD BLOCH 


Dacă represmtantii mai tineri ai sp'ritului francez au 
cunoscut rezistența numai cînd patria le-a fost supusă şi in- 
terzisă, Jean Richard Bloch se poate mindri cu aproape patru 
decenii de luptă Lnearä, de crezuri îndreptate în acelaş sens, 
pentru aceleaşi scopuri. 

Dacă Paul Eluard, Supervielle şi Michaux, mai mult, 
Aragon sau Roger Caillois mai putin, reprezintă rezistența 
franceză prin ve , prin atitudinea lor isvorită din con- 
fruntări imediati> cu realitatea (Germania călca în picioare 
spiritul Franţei) dacă participarea acestora este într'o mä- 
sură condiționată, în sensul că ea recunoaşte si renuntäri si 
adoptiuni de moment, acțiunea lui Jean Richard Bloch con- 
stitue o prezență, o permanentă si stăruitoare linie. 

Drumurile lui Jean Richard Bloch sunt drumurile cinst te 
si egale ale citorva spirite canə au introdus în sectoarele plu- 
rale ale culturii franceze, capitolul entuziasmului. 

Bineinteles, e vorba de entuziasmele care exclud occi- 
dentul care nu se confundă cu impulsivi atea si accesul, E 
vorba de entuziasmele pricepute și bun> ale unor oameni de 
cultură care luptă, se agită si mai ales cred în reabilitarea 
condiției omului, prin efort si bunăvoință. 

Si chiar dacă uneori aceste entuziasme nu renegă nici 
chiar un fel de ortodox'e a insistentei, ele rămin valabile ca 
demonstrative, pentru cei ce concep actele de creație ca ma- 
nifes are organizată, întocmită. 

Jean Richard Bloch exprimă şi reprezintă acest sector 
entuziast, alături de compana fertilă a lui Romain Holland, 
Elie Faure, Pierre Hamp si dean Guéhenno, deşi acesta din 
urmă se situează, mai degrabă, prin organizarea entuziasme- 
lor sale alături de slujitorii majori ai condiției omului, de 
Malraux sau Saint-Exupery. 

Ceeac” îl caractarizează pe Jean Richard Bloch este uni- 
tatea, rectilinia susținută, drumul drept. 

Activitatea lui resfirată în toate formele de literatură 
în roman, eseu sau teatru, denotă aceleași probe, aceleași in- 
tentii si crezuri. Jean Richard Bloch cunoaște fervoarea agi- 
tațiilor dispuse armonios, pentruca însăși luptele lui sunt de 
finite şi clare. 

Eseist sau romancier, dramaturg sau reporter, el intru- 


39 | VIATA DOMNEASCA 


neşte o mare calitate de convergenţă a actelor, de confluență 
a contrariilor. 

Despre viaţa lui particulară a lăsat să se vorbească ex- 
trem de putin. Modesia lui — pe care au recunoscut-o şi 
asupra căreia au insistat si comentatori lui cei mai apropiaţi, 
Luc Durtain, Bournisux sau Jacques Decour — l-a impiedicat 
dela mărturisiri, sgomotoase. e 

Retinem din biografia lui discretă, participarea la primul 
războ.u mondial, unde este rănit de trei ori și refugiul lui la 
Moscova, după invadarea Franței de către armatele hitleriste. 
De acolo, Jean Richard Bloch își imbărbătează, prin emisiu- 
nile de radio, compatrioţii, invätindu-i lecţia mare a rezisteri- 
tei cu orice pret. Azi Bloch e din nou în patria lui Deși bă- 
trîn, el a rămas același entuziast pe care îl cunoaște şi-l re- 
cunoaşte toată pleiada celor ce luptă prin cuvint. 

Sunt în această existență, fapte și atitudini care com- 
pletează și întăresc o operă, definesc și explică un om. | 

Dacă datele biografice sunt reținute, puține, opera lui 
Jean Richard Bloch este condiserabilă prin eforturile şi di- 
versitatea ei. 

Inceputuiile lui scriitoricesti se leagă de anul 1910. Un 
an si o perioadă de timp contradictorie si disponibilă; curente 
care sfirsesc, elanuri care se epuizează, experienfe care încep, 
intenții care se dovedesc. In acest an și la această încurcătură 
de direcții, Jean Richard Bloch ia conducerea revistei 
„L'Effort”, revistä de „tehnică a artei şi umanităţii”, pe care 
el o voeste combativă si valabilă. i 

«L'Effort" devine în scurtă vreme, „l/Effort libre”, cît 
de importantă este această revistă pentru promovarea ideilor 
progresiste au dovedit-o însuși colaboratorii ei, care numără 
şi pe Martinet, criticul literar dela , Humanité” si pe Bazal- 
gette si pe Charles Vildrac $i pe Jean Guéhenno. 

.L'Effort libre” a devenit o Academie dezinvoltă a gin- 
ditorilor liberi. Alături de ,L'Art révolutionnaire” revista 
aceasta a arătat vreme multă căile fireşti pe care vor trebui 
să apuce arta și literatura. 

Cum a înțeles Jean Richard Bloch această artă si această 
literatură în paginile constructiviste ale revistei sale, o do- 
vedeste celebra „Prière de l'écrivain” pe care Bloch o publicä 
în 1919, Era într'o vreme cînd Europa era epuizată și răvășită 
de toate dramele la care participase. Constiintele deveniseră 
obosi'e, inerte, din cauza atitor sguduiri contradictorii. Haosul 
räminea o certitudine ultimă, snobismul anarhiei punea stă- 
pinire din ce în ce mai mult peste conștiințe și oameni. 


In acest cadru de decadență resfirată, contemporan cu 


atîtea incertitudini, Jean Richard Bloch consimte să continue 
lupta printr'o explicatie-manifest, care să arate tuturor, drep- 
turile si rolul scriitorului. Actul de a continua lupta, pe care 


DESPRE JEAN RICHARD BLOCH 33 


Bloch il adresează oamenilor, este şi astăzi nu n i 
ci şi şi umai frumos 

„În momentul cind îmi reiau penita care mi-a fost con- 
fiscatä — se scriitorul — mă închin înaintea ta, 
spirit omenesc care ai căutat neîncetat ș n'ai desperat nici 
odată să-ţi găsești calea ta, direcția ta, libertatea si perma- 
nența ta, în cursul acestui haos nemaipomenit din care am 
ieșit cu toţii. 

Vreau să mă închin inaintea ta, suferință a oamenilor, 
care ai fost mută si înfinită, care nu te-ai refuzat niciodată, 
care ai înfruntat nelinistile trupului si ale spiritului, gloantele, 
exploziile, gazul, vilvätäile, cangrena, mulilatiile, foamea, 
frigul, îndoiala, frica, singurătatea şi descurajarea. 

Vreau să mă închin înaintea ta, bunătate a oamenilor, 
care ai suscitat în lumea întreagă servitori modesti şi atenți 
şi pe care i-ai trimis pretutindeni unde e suferință, pentruca 
să rivalizeze cu infecția, cu noroiul, cu iarna, cu incendiile 
şi cu disperarea; 

Vreau să mă închin tie, prietenie, a bărbaților între el 
şi a femeilor între ele, tu, care ai fost adevăratul ciment al 
speței, în timpul acestei tentative de asasinat a spetei, care 
ne-ai dat la toți forța să îndurăm, forța să mergem înainte, 
forța de a ne menţine încrezători, de a rămine voioși, 

Vreau să mă închin înaintea voastră celor patru, spirit, 
suferință, bunătate şi prietenie ale oamenilor, pentrucă voi 
m'ati salvat de ruşinea de a mă numi om. Voi mi-ati dat cer- 
titudinea că există și risc, dar si glorie să fii un bărbat sau o 
femee. Voi mi-ati întărit încrederea pentru bărbat si pentru 
femee, respectul meu pentru bărbat si pentru femee”. „Ru- 
găciunea” lui Jean Richard Bloch constitue un imn, cu fața 
spre viață, spre valorile ei clare şi bune. Ea se rosteşie ca 
un lucru de dragoste. 

După ce își verifică multumirea de a trăi, scriitorul in- 
cepe „ruga” pentru cei în numerele cărora se întoarce să serie. 
Accentele lui sunt puternice şi au o martialitate a căldurii, 
care impresionează direct. 

„In momentul cînd îmi reiau umeltele în mină, îmi ingädul 
să vreau, ca pe suprafața pămintului acestuia — care poate 
să ne poarte pe toți cu atita usurimtä — fiecare om să-şi gä- 
sească un loc decent pentruca să se adăpostească si un spațiu 
onorabil pentruca să-și crească acolo copiii, în sănătate 
destulă. 

Imi îngădui să vreau ca pe suprafața pămîntului ace- 
stuia — care poate să ne hrănească pe toți cu atita ușurință 
— fiecare om să aibă acces egal la piinea trupului și la aceea 
a spiritului; ; 

îmi ingädui să vreau ca pe suprafața pămîntului acestuia 


4 mA 
CR A À if 4 


31 VIATA ROMINEASCA 


— unde atitea cimpri, atitea oceane și atitea mine, 
destule un toi — argumentele de forţă, de prestigiu, a 
hegemonie, de onoare și de rivalitate națională, să nu mai fie 
niciodată aruncate deacurmezișul fericirii oamenilor, 

îmi îngădui să vreau ca pe suprafața pămintului acestuia 
— unde aerul si griul nu sunt privilegiul unora sau altora — 
niciun bărbat, nicio femee, niciun grup de bărbați sau de 
femei, să nu poată, în numele bogăției sau sărăciei lor, să 
stabilească asupra restului sai A er sari care să se în- 
toarcă spre profitul celor violen ăi, ; à 

imi ingädui să vreau, ca pe suprafața pämintului acestuia 
— unde nimic nu se naște din nimic — munca să fie restau- 
rată ca o obligație şi ca o demnitate pentru toți și intro mă- 
sură proprie, fiecăruia după putintele lui”. 

găciunea scriitorului la întoarcerea sa printre nā- 
meni, delimitează o nouă artă poetică, pe care Jean Richard 
Bloch, consimte so prelungească în toată activitatea lui 

Scoala şi certitudinile pe care le capătă scriitorul la 
„L/'Effort libre”, această „revistă de civilizație revoluționară" 
le vom înțilni în anii următori, în cadrul altor publicații. 
„Europe”, acest buletin de cultură umanistă, destinat masselor 
largi de cititori, numără între colaboratorii ei, încă din primele 
numere pe Jean Richard Bloch. 

La „Vendredi” sau „„Monde”, la ,,Commune” sau la 
„Avant-garde”, Jean Richard Bloch e prezent alături de cei- 
lalti scriitori de stinga, cu care si formează, dealtfel, în 1937, 
Asociaţia Scriitorilor și Artiștilor revoluționari din Franţa. 

Opera beletristică a lui Jean Richard Bloch e diversă şi 
unitară, Toată trădează efortul scriitorului pentru restaurarea 
unei „civilizații noui”, care să fie reprezentată de ceace nu- 
meste el cu — minimă utopie — „Viaţa fericită a omului 
modern”, | ms 

Realitatea aceasta rivnitä cu multă bunăvoință este însă 
-- vorbim de volumele sale de povestiri, „Premier livre de 
rontes” şi ,Lévy” — uneori prea schematică, prea arbitrară. 
Sunt aici scheme și simboluri ostentative, care nu conving 
decit în măsură cînd le subliniem intențiile. In ,,Lévy” mai 
ales, asistăm la o fortare a tensiunii eroice, care oboseste şi 
dizolvă argumentele de artă. Jean Richard Bloch e încă la 
început şi nu stäpineste suficient tehnica de a sintetiza şi 
revela. 

In „Et Compagnie” — care reprezintă de altfel suma po- 
sibilitätilor sale de romancier — roman cu linii desfäşurate 
balzacian — Bloch dovedeşte însă competență și elanuri spo- 
rite. Contrastele care inaugurează miezul romanului, sunt dis- 
puse dramatic şi dual. Drama începe din por i dB ee 
membrii unei familii dintr'o casă comercială înregistreaz 


yA 
La = . 


DESPRE JEAN RICHARD BLOCH 35 


vel a te mr în virtutea unei noui dem- 
e: aceea a suplini rezoluția indiv 
actul conștient în colectiv, 4 qu tza a 

Sunt in dispoziția dramatică a acestui roman, realităţi şi 
complexe, de care scriitorul se achită frumos si cu dexteritate. 
Constiinta de durabil, de lucru organic înfățișat, e evidentă 
şi persistă, 

Sunt apoi insinuări de poezie, pe care paginile acesta 
roman sever, nu le interzic, dar pe care le distribue în doze 
cumpătate. 

Dispozitia pentru poezie o completează Bloch prin accesul 
pitorescului în operele sale. Mai ales în „La Nuit Kurde”, „Sur 
un Cargo”, „Première journée à Rufisque” sunt evidenta in- 
terventiile abundente ale farmecului exotic. Există în deosebi 
în „La Nuit Kurde", un fel de feerie amestecată şi crudă, care 
amenteste de orgiile distila'e din „Salambâ”, Sinceritatea care 
construeste şi veghează la țesutul acestei reverii, nu neglijează 
insă nici realitățile imediate, sociale. Jean Richard Bloch ştie 
totdeauna unde visează. Işi ia visul în serios. 

De altfel această rezistență a realității sociale în operele 
lui de artă e și mai evidență în „Chasses de Renaut”, pove 
stiri de războiu, în care culorile se verifică pe realități. Sertito- 
rul stă de vorbă cu oamenii. El se interesează de ei, în cali- 
tatea lui dublă, de om si de artist. Viaţa și arta se întrepă- 
trund, întocmai ca vasele ce-şi spun comunicante, 

Jean Richard Bloch pledează pentru lucrul total. In ac- 
tivitatea lui diversă, teatrul înseamnă un capitol de verificări 
noui, de împliniri adäogate, Pasiunea lui Bloch pentru teatru 
o încă din activitatea lui dela „L/Effart libre”, 
unde îl interesa în deosebi formula teatrului în același timp 
serios și accesibil mulțimii, 

Fie că aducea pe scenă o legendă a lumii contemporane 
Ca În „Le Dernier Empereur”, fie că înțelege să continue li- 
rismul ușor, gen Musset sau Marivaux, ca în „Diz filles dans 
un pré”, fie că revendică fresca modernă, cu secțiuni directe 
în social ca în „Naissance d'une Cité” sau în ultima lui piesă, 
scrisă la Moscova , Toulon”. Jean Richard Bloch nu neglijează 
ținuta și rolurile teatrului, în contactul lui cu spectatorii. 
Pentruca demonstrația să nu rămină în starea ei de afiș, Jean 
Richard Bloch foloseşte tehnica lui de 14: sinteza dintre delec- 
tare si rol, cu contribuția unei tehnici destule. 

Ultima dar și cea mai importantă notă a personalității 
lui Jean Richard Bloch este aceea a eseistului. Intr'adevär, 
dacă operele lui beletristice vor cunoaşte cîndva libertatea de 
a fi depășite, eseul lui rămîne ca un document de agitație si 
efort, de înțelegere a timpului cu luciditate, 


36 VIAȚA ROMINEASCA 


Pentrucă intr'adevär, Jean Richard Bloch este dintre 
aceiă care au încercat să-și înțeleagă mai bine vremea, cu 
seriozitate si corectitudine. 

Eseul lui Jean Richard Bloch este un semn de acțiune & 
omului modern, care își recunoaște neliniștea, iși organizează 
certitudinile, îşi depăşeşte contradicţiile, 

Jean Richard Bloch este un animator pe poziție. Actele 
lui sunt nu numai continui, ci și tinere. 

Pentrucă se pare că totdeauna sau chemat tinere actele 
susținute de o conștiință luptătoare. 

Primul volum de eseuri, e vorba de „Carnaval est mort” 
reuneşte articolele mai tative, pe care Jean Richard 
Bloch le-a scris în „L/Effort” si ,,L'Effort libre”. 

De reţinut rechizitoriul împotriva formulei îmbătrinite 
si nejustificate — artă pentru artă — precum si consideratiile 
lui bine intenţionate, valabile, pentru o nouă condiţie a tea- 
trului. Pasiunea lui Bloch pentru teatru se confirmă şi se 
afişează insă — cu referințe multe si organizate — în volumul 
următor: „Destin du théâtre”. Rostul eseului la Bloch este 
pozitiv si definit de el însuși cînd își supune toate conclu- 
ziile, încercării de a-şi înțelege cit mai bine timpul în care 
träeste. Intelegerea aceasta o află si o extrage Bloch din ra- 
lități reprezentative pentru conștiința modernă: cultura, po- 
litica, teatrul. ; 

Dacă „Offrande a la politique” constitue o încercare de 
a reabilita politicul împotriva politicianismului, dacă în „Nais- 
sance d’une culture”, Bloch interpretează dialectic și critic 
acest mare bun al oamenilor, cultura, în „Destin du théatre” 
Bloch îşi restrîinge observaţiile întrun singur sector, căruia 


el îi acordă însă o importanță egală cu aceea oferită politice: - 


si culturii: teatrul. 

Pentru Jean Richard Bloch, teatrul reprezintă o moda- 
litate bună, un mijloc perfect de a constitui apropierea dintre 
oameni și bunurile artei. „Prin teatru — spune el — conștiința 
artistului devine bun popular, înțelegere, formă și act”. 

Destinul teatrului. întocmai ca si destinul întreg și colosal 
al culturii este — după Bloch — în funcţie de stările sociale 
si economice, pe care oamenii și istoria lor, le suportă si le 
parcurg. Din această cauză, cînd își construeste un inventar 
al teatrului de o sută de ani încoace, Bloch nu înțelege jude- 
cata de valoare, decit în măsura în care aceasta e susținută 
de explicaţia istorică. Câteva date reprezentative, istoric, 1830, 
1848, 1870, dau posibilitatea cercetătorului să depășească în- 
săși constatarea istorică, în folosul concluziei critice. 

Jean Richard Bloch condamnă în „Destin du Thâatre”-în 
deosebi romantismul formal, exterior, romantismul aces'a care 
a confiscat aspirația și tehnica, pentruca să nu ajungă decit 


DESPRE JEAN RICHARD BLOCH 37 


la o copie plată, oarecare a realității, Romantismul consumat 
în trecut — constată Bloch — chiar cind a voit să re-creeze 
realitatea, n'a reușit decit s'o deformeze. Intre re-creare 
şi diform există nu numai o diferență de grad ci şi una de 
substanță. Adversar al romantismului, Bloch se pronunță însă 
— şi fără amor de paradox — tocmai pentru romantism, Un 
romantism care să se angajeze interior, un romantism care 
să fie etern, cum spune el, și care să aibă mai ales un stil. 

Dar ce înțelege Bloch prin stilul romantice al teatrului? 

Dispozitia artistului de a reface realitatea, a o interpreta 
si de a-i acorda sensuri pe care nu le conține, sau de a le 
destinde, în măsura în care presupune. „Deaceea teatrulavii- 
torului — spune Bloch — va fi liric, cu tendință eroică, kis 
tinut de teme istorice, cu structură filosofică”. 

Mult mai complet si mai reprezentativ pentru Bloch este 
însă „Destin du siècle”. Efortul de luciditate este continuu ; 
se întrevăd perspectivele de comentariu larg, abundent si 
profund. Apare moralistul. De-ar fi să subliniem numai ca- 
pitolul care pomeneşte despre „cadavrele cuvintelor”, în care 
miturile si vorbele mari ale epocii sunt golite d» toată em- 
faza lor gratuită și tot ar fi destul pentruca să vedem puterea 
lui Bloch de a impune adevăruri, de a sezisa situaţii. 

Dar din această cochetărie pozitivă a I&i Jean Richard 
Bloch cu miturile, reținem unul pe care îl socotim reprezen- 
ta'iv si pentru scriitorul francez şi pentru mentalitatea ar- 
tistului de astăzi : mitul lui Marsyas, rival al lui Apollo, tipul 
muncitorului loial, care se regăsește numai în gesturile si rit- 
mul muncii sale. 

Jean Richard Bloch se regăsește în Marsyas. El însus e 
un Marsyas. Si pentrucă istoria are datoria să sprijine uneori 
asertiunile moralistilor, Bloch îi solicită colaborarea pentru 
argumente. El regăsește o întreagă generație care recunoaște 
în Marsyas un patron si un simbol: e vorba de generația care 
cunoaște servitutea voluntară si care crede în primatul socia- 
lului. E vorba, mai precis, de acele spirite care îşi agită con- 
ştiinţa cinstit şi cu foloase directe pentru oameni, de un Jaurès, 
de un Péguy sau de un Romain Rolland 

Jean Richard Bloch găseşte că odată reabilitat mitul lui 
Marsyas se reabilitează însăși justiția, binele. Credinţa lui e 
cinstită şi bună, chiar dacă argumentele se rezolvă uneori mai 
mult patetic, decit cu obiectivitate. 

Ultima carte de idei şi fapte a lui Jean Richard Bloch 
este şi opera lui reprezentativă, Pentrucă „Espagne, Espagne” 
nu e numai un reportaj politic, gén Paul Nizan, din „L/Equi- 
nore de Septembre”, nu e numai o carte cu mărturii, si cu 
roezie sau o simplă pledoarie pentru „Spania justă“. „Espagne 
Espagne" este o concluzie de conştiinţă şi o împlinire de artă. 


38 | VIAȚA HOMINEASCA 


In ea, Jean Richard Bloch şi-a sintetizat crezurile. Dar tot 
în ea, scriitorul s'a depășit în meșteşugurile cu care a scris-o, 
Colaborarea dintre adevăr, frumos şi bine, pare că explică, 
într'adevăr, dece „Espăgne, Espagne” rămine cartea de vizită 
politică şi literară a unui scriitor care a persistat și a isbutit. 

„Această carte — îşi avertizează Jean Richard Bloch citi- 
torii — nu este monumentul la care are dreptul Spania, ea 
nu € decit acest „romancero” al dramei spaniole, care va tre- 
bui scris şi va fi. E prea de vreme. Strigätele ränitilor, sughi- 
tul agonizantilor, gemetele constiintelor, umplu spaţiul. Ma- 
dridul este încercuit si va fi asediat miine — cu pretul citor 
lacrimi și citor torente de singe! Voința unui popor de a se 
pei bună singur este amenințată cu pedepse, cu moartea 
însăși, 

Eroismul este pretutindeni si pretutindeni lasitatea, Din 
telegramă în telegramă, locul dramei şi al peripețiilor se 
schimbă ca perdelele de brumă. 

E ora corespondentilor de războiu si nu a scriitorilor, Ora 
combatanţilor şi nu a istoricilor,-Ora faptelor si nu a medita- 
tiei asupra faptelor”. 

Acesta este tonul, tînăr, revoltat, din cartea lui Bloch 
despre Spania, 

Referințele lui sunt convulsive,  Accentele sigure, Jean 
Richard Bloch spune lucrurile cu acea sinceritate apăsată a 
unui Marsyas, în același timp revoltat şi revoluţionar : 

„Revăd cimpiile goala, satele mizerabile pe acești tărani 
inselati şi pinä în grădinile Andaluziei — acest Eden al Eu- 
roper — pe acești muncitori înfometați, pe aceste multimi ig- 
norante, mâncate de superstiții, rămase la instinctele lor ele- 
e qi și totuşi — prin ce minune — pline de noblete şi ele- 
ganță. 

Ravăd clerul acesta care misunä pe acest pămint jupuit, 
ca și altădată pe acela din vechea Rusie expunindu-si sufi- 
cienfa şi corupția pe care foarte puţini o renegă, această Bi- 
serică acaparatoare și avară, totdeauna alături de cel puternic, 
de stăpin, de nobil. Revăd această burghezie seducătoare si 
plină de curtozaie, dar leneşă, neglijentă, devorată de plicti- 
seală si inertiü. 

_ _ Şİ vechea regulă pe care am păstrat-o toată viața mea, 

imi apare încăodată în minte : chiar cînd greseste, săracul are 

i tag pentrucă singură mizeria lui poate acuza pe cel 
at”. 

Dar Jean Richard Bloch nu neglijează nici date s*mni- 
ficative, confruntări imediate. E demnă de amintit întîlnirea 
lui în Spania republicană cu Ventura Gassol, (poetul care, re- 
fugiat în Elveția a scos anul trecut un frumos volum de poeme, 
care a sosit și în librăriile noastre) si tot atit de demnă, a- 


“ ` + 
DESPRE JEAN RICHARD BLOCH 39 


tentia pe care Jean Richard Bloch o acordă catolicului José 
Bergamin, unul dintre spiritele combatante ale Spaniei con- 
stiente. 
` , Espagne” este cartea ‘unui om cu o experiență 
dusă la capăt, mărturia unui sertitor combatant, a unui con- 
temporan care și-a înțeles timpul in care a convenit să 
trăiască. 

De Jean Richard Bloch trebue să țină seama ideile, pen- 
trucă el a fost totdeauna animatorul lor; vor trebui să ţină 
seama oamenii pentrucă a fost alături de ei; va trebui să țină 
seama literatura, pentrucă a servit-o cu bunăvoință. 


Virgil letunca 


|. C. FILITTI ISTORIC 


In mijlocul marilor frământări şi prefaceri care preocupă 
lumea a trecut, aproape neobservat, din vieață unul din cei 
mai onesti şi mai inteligenți cercetători ai istoriei noastre. L 
C. Filitti a consacrat mai bine de patruzeci de ani — o vieatä 
de om laborios, metodic şi pătrunzător — originii României 
moderne. Rezultatul acestor lungi cercetări e cuprins în trei 
opere de importanță capitală : 

1. Främintäri politice și sociale în Principatele romîne 
dela 1821 la 1828 (1932). 

2. Ocupaţia rusească dela 1828 la 1834 și Regulamentul 
organic (1934), 

3. Domniile romine sub Regulamentul organic dela 1834 
la 1848 (1915). 

Pentru a mea o imagine Eros es gl gr 
t sä mai adäu aceste opere mverg 
iles se RTS ii n studii de amänunt, Proprietatea 
solului în Principatele romîne pînă la 1864 vacă E 

Dacă n'ar fi scris decit atit, ar fi enorm. Dar opera 
Filitti e mult mai vastă. Un memoriu de titluri şi Mer on 
1939 enumeră „82 volume şi broşuri cuprinzind 267 studii ş 
articole”. Chiar şi după această dată, pină la moartea sa, Fi- 
litti a continuat să publice lucrări noi sau să îndrepteze lu- 

ei cele diverse probl de isto- 

Această ră tratează mai di eme 
rie politicä, “Social, culturală, dar se concentrează în jurul 
unui punct central — epoca Regulamentului organic — şi 
prezintă o perfectă unitate de spirit și de metodă, care se 
explică prin formația intelectuală a autorului. Filitti a fost 
un jurist si el a introdus în istoriografia romînească punctul 
de vedere si metode de cercetare a unui jurist. In toate studiile 
sale, el a acordat o deosebită atenție evoluţiei instituțiilor. In 
„Originile democraţiei romine“, el urmăreşte desvoltarea ideei 
de democrație, prin diferitele instituții în care s'au întrupat, 
dela cererile si proiectele de reforme care s'au produs în se- 
colul al XVIII-lea pînă la Constituţia din 1866, trecînd prin 
memoriile si revendicările din 1821—1822 si prin revoluția 
din 1848, pentru a ajunge la concluzia că textul constituției 


I. € FILITTI ISTORIC! 41 


“din 1866 nu e o simplă compilaţie a modelului ei belgian, ci 


produsul unui efort de cristalizare de aproape un veac. Sem- 
nificafia fiecărui proiect constituțional e degajată prin analiza 
intereselor clasei care l-a inspirat. In „Proprietatea solului în 
neo, ra raport fige studiază chestiunea agrară din 
poca preistorică pi orma lui Cuza-Vodă, în raport cu 
situaţia claselor noastre sociale. j p3 

Metoda de cercetare şi de expunere, de asemenea, e ca- 
racteristică spiritului său juridic. In loc de a cerceta ele- 
mentele unei probleme pentru a-și face o idele personală, si 
de a expune apoi rezultatul după un plan rațional, realegind 
în subsol probele, Filitti enumeră în text toate dovezile, le 
confruntă, le discută în fața cititorului ca intr'o sală de au- 
diență. Această metodă îngreuiază uneori lectura, dar ceea ce 
cărțile lui Filitti pierd din punctul de vedere al compoziției, 
cîștigă din punctul de vedere al puterii de convingere. 

Această metodă i-a permis să aducă preciziuni sau com- 
pletări în chestiuni ca aceea asupra „Legăturii lui Mihai Vi- 
teazul“, magistral tratată de C. Giurescu sau în chestiunea așa 
de pasionant discutată a originii proprietății boereşti. 

In sfirşi!, prin formația juridică a autorului, se explică 
tonul incolor si rece, lipsa de sensibilitate si de poezie, inca- 
pacitatea de a reconstitui şi de a evoca, ca si aceea de a pre- 
‘zenta rezultatul cercetărilor într'un sistem organic bine in- 
chegat care să se impună prin coerenţa si seriostatea sa. Ex- 
punerea e o înşirare de analize, totdeauna exacte, bazate pe 
© informaţie în general exhaustivă, clară dar lipsită si de cu- 
loare si de vigoare. Operele lui Filitti n'au nici vibrația pe care 
© da gîndirea concentrată, ca la C. Giurescu, nici coloritul pe 
care-l dau imaginația şi sensibilitatea, ca în scrierile lui N, 
Iorga. Dela prima pînă -la ultima sa lucrare, I. C. Filitti a 
rămas un judecător de instrucție prob, neobosit, sagace si im- 


I. C. Filitti a debutat în istorie cu o teză de doctorat, în 
drept, susținută în 1904, la Facultatea de Drept din Paris şi 
întitulată : Les Principautés roumaines sous l'occupation russe 
(1828—1834). Le règlement organique, Etude de droit public 
et d'histoire diplomatique. Preciziunea cu care a expus faptele 
politice şi reformele care au transformat instituțiile noastre din 
prima jumătate a secolului al XIX-lea a determinat Universi- 
tea din Paris să-i acorde un premiu. 

Succesul acestei lucrări a fost hotärîtor pentru destinul in- 
telectual al lui Filitti. El i-a descoperit vocatia care era de a 
studia fenomenele istorice din punct de vedere juridic, prin 
prisma instituţiilor. Teza de doctorat a devenit punctul de ple- 
care al unei lungi serii de cercetări, care timn de treizeci da 
ani, au fixat atenția lui Filitti asupra epocii Regulamentului 
organic, Tot ce se serie în următorii zece ani nu vor fi decit 


42 . VIAŢA ROMINEASCA 


lucrări premergătoare pentru marea „sinteză“ pe care o va da 
în 1915, sub titlul: Domniile romine sub Regulamentul orga- 
nic. Inainte de a ajunge aci, el explorează arhivele naţionale 
din Paris, arhivele Vaticanului, arhivele ministerului nostru 
de externe, compulsează Jurnalele inedite ale obstestii extra- 
ordinare Adunări de revizie a Regulamentului organic al Mol- 
dovei (1910) studiază Primele convenţii între Principatele ro- 
mine (1908) scrie Despre abuzurile Consiliilor în Epoca regle- 
mentară; Turburări revoluționare în ţara Rominească între 
1840 şi 1843 şi examinează Inscrierile de reforme în Muntenia 
sub Grigore Ghica-Vodă (1822—1827, Insfirsit, condiţiile reli 
gioase şi culturale ale epocii sunt evocate în Aşezămintul cul- 
tural al mitropolitului Dositei Filiti, dela înființare pină as- 
tăzi”, iar politica externă in corespondența Domnilor și boerilor 
romini cu Metternich și Gentz (1821)—1828). In 1915, Folitti 
a publicat un volum mare (535 p.) intitulat: Lettres et extraits 
concernent les relations des Principatés roumaines avec la 
France (1728—1810) si Rominia faţă de capitulatiile Turciei, 
care conțin numeroase si minutioase amănunte de naturä is- 
torică şi juridică, asupra diferitelor instanțe competente şi 
asupra normelor care trebuiau urmate în materie civilă Filiti 
definește regimul capitulaţiilor: „Un drept excepțional devenit 
dreptul comun al străinilor din Imperiul otoman“. 

In urma acestor variate și multiple investigații, Filotti pu- 
blică în 1915: Domniile romine sub Regulamentul organic 
(1834—1848), care continuă teza de doctorat, studiul transfor- 
mării instituțiilor noastre administrative, financiare, judi- 
ciare si culturale pînă în 1848. Intemeiată pe o documentare 
foarte bogată, in parte inedită, lucrarea s'a impus imediat si a 
[ost premiată de Academia Romină cu marele premiu Năsturel, 

Realizarea unităţii noastre naționale şi problema organi- 
zării Statului român, şi unele publicații pripite, ca a d-lui D, V. 
Barnoschi despre Originele demonstrației romîne, îl conduc să 
cerceteze, la lumina documentelor, Originele democrației ro- 
minești (1922—1923) şi Clasele sociale în trecutul Principatelor 
romine (1925). Aceste două lucrări inițiază, în activitatea lui 
Filitti, o nouă orientare care va duce, în 1935, la publicarea 
unei alte scrieri capitale: Proprietatea solului în Principntele 
romine pină la 1864, 

Reforma agrară din 1920—1922 actualizase discuțiile în jurul 
originii proprietății boereşti. N. Bălcescu sustinuse că stăpini- 
rea romană în Dacia impärtise pămîntul în părți egale între 
toți coloniștii, și că mica proprietate liberă se mentinuse pină 
la întemeierea țării rominesti si a Moldovei. Atunci începe pro- 
cesul de expropriere si robie al micilor proprietari liberi. Ală 
turi de mica proprietate, compusă din anumite terenuri rămase 
inculte și deserte în urma retragerii Barbarilor, Domnii le-au 
înstrăinat prin denii către comandanții ostirilor, marii dregä- 


1 C. FIITTI ISTORIC 43 


tori, oraşe şi minăstiri. Asa s'a constituit marea proprietate in 
folosul boerilor, clerului şi minăstirilor. Aceste terenuri au fost 
populate cu coloni aduși din Transilvania şi din Mesia. In 
schimbul unei concesiuni de pămint, ei erau siliți să facă un 
număr de zile de clacă pe rezerva proprietarului. Claca a per- 
mis acestuia să reducă pe coloni la condiția de serbi. 

Serbia a fost urmarea fatală a clăcii. Folosindu-se apoi de 
puterea pe care le-o confereau slujbele statului, marii proprie- 
tari au izbutit să acapareze si mica proprietate si să robească 
şi pe țăranii liberi. Exproprierea s'a făcut prin trei mijloacs : 
interesul, nevoia şi sila, 

Interesul. — Marii proprietari, care erau si deținătorii ma- 
rilor dregători în stat, obtinurä dela Domni scutire de impo- 
zit pentru locuitori de pe moșiile lor. Birul și däjdiile au căzut 
astfel numai pe ţăranii liberi, numiți moşneni în Muntenia, ră- 
zesi in Moldova, 

Nevoia. — Räzboaiele necurmate au silit pe moșneni, care 
dădeau grosul efectivelor armatei, să se îndatoreze şi, zum 
multi dintre ei n'au putut să se libereze la timp, proprietatea 
lor a căzut în mina creditorilor care erau boerii şi mînăstirile. 

Sla. — Dar cel mai eficace şi mai general dintre mijloacele 
de spoliere a țăranilor a fost sila, sub toste formele ei: incäl- 
carea şi anexarea brutală a proprietății moşneanului, falsifioa- 
rea şi chiar furtul documentelor, Urmarea acestui proces e că 
poporul se degajeazä prin robie si sărăcie, ca și boerii prin bo- 
găție si asuprire“. A 

Radu Rosetti a susținut că pămintul a aparținut obştei să- 
tenilor liberi cirmuiti de un cneaz care avea și el în parte in- 
diviză hotarul satului. Simplii judecători la început, cnezii s'au 
transformat prin silnicie în proprietari mari. 

Si, într'o ipoteză si în alta, dreptul istoric asupra pătnin- 
tului apartinea țăranilor si ei erau indreptätiti să ceară a fi re- 
puși în drepturile lor fără nici o despăgubire. 

L C. Filitti a reluat problema gi a examinat-o din epoca 
preistorică pină în 1864. Concluziile la care a ajuns cu privire 
la originea marii proprietăți sunt acelea pe care le stabilise C. 
Grinescu în „vechimea romîniei si legătura lui Mihai Viteazul": 
Oricit de departe ne-am cobori în trecut întilnim la țară două 
categorii de locuitori: proprietari liberi pe moşia cărora trăiau. 

Filitti se ridică împotriva teoriei umei proprietăți mosnenesti 
vechi, alodale, anterioare întemeerii "Țării, care s'ar opune prs- 
prietätii boierești noi, rezultate din danie domnească sau din 
cotropire. „A existat un singur drept de proprietate, spune el, 
proprietatea în indivizie a familiilor simple, scoborîtoars din- 

trim strămoș comun, din una sau mai multe familii simple, des- 
călecătoare ale hotarului, sau care au primit hotarul în dar 
dela Domm“... 

„Proprietatea boereascä, hotărnicită, dirză. a fost totdes- 


44 VIAȚA ROMINEASCA 


una posibilă în drept... A ieşit din indivizie cine a putut, cine 
a avut interes, prin bogăţia și situaţia sa... Aceste două feluri 
de proprietăţi, divizie si indivizie, au coexistat încă din veacul 
àl XV-lea, dar precum oricine putea ieși din indivizie, tot ast- 
fel proprietăţi la origine divize putehu deveni cu timpul indi- 
vize", 

Aceste concluzii erau de acord cu aversiunea autorului 
pentru improprietäririle din 1864 și 1920 care au înzestrat pe 
tărani cu loturi egale şi insuficiente, în loc să lese joc liber se- 
lectiei naturale pentru formarea unei mici burghezii rurale! 
Concluziile investigaţiilor sale istorice erau de acord cu senti- 
mentele sale politice. Filitti a rămas pină la sfîrşit conservator 
In 1934, Filitti a sculat, cu toată experiența și cunoştinţele acu- 
mulate în treizeci de ani de activitate istorică, subiectul tezei 
sale dela Paris. El a complectat astfel trilogia care îmbrățișează 
istoria noastră din prima jumătate a secolului al XIX. 

J. C. Filitti a avut astfel fericirea de a-și încheia activita- 
tea ştiinţifică cu tema cu care a început-o, ca o operă perfect 
compusă. E cea mai bună dovadă a perseverentei si persiunii 
cu care, toată vieata sa, a urmărit adevărul. 


ANDREI OTETA 


SOCIOLOGII, ETICA ȘI 
OBIECTIVITATEA 


Acum patru decenii sociologul Lévy-Bruhl scotea o carte 
prin care credea că a isbutit să anexeze etica sociologiei. Lévy- 
Bruhl pornea la drum cu cele mai bune intenţii. El nu voia să 
răpească eticii dreptul la viață ca disciplină filosofică autonomă 
dintr'un resentiment față de eticieni, ci fiindcă era convins că 
o etică nu va deveni ştiinţă decât când va fi un compartiment 
al sociologiei. Deaceia lucrarea lui se si intitulează : „La morale 
et la science des moeurs”. 

Este evident că problema certitudinii sau a valorii concep- 
{ilor morale nu poate lăsa pe nimeni indiferent. Ca să nu vor- 
bim de întrebarea mai adincă, şi numai aparent rezervată „spe- 
Gialistilor” care sună: „Care este temeiul sau cauza atitudi- 
soer etice, cauza varietății doctrinelor si a polemicelor dintre 

e?", 

Dela primele pagini ale cărții mai sus pomenite, Lévy- 
Bruhl desvăluie o proiundă naivitate, dealtfel frecventă savan- 
tilor pe care natura nu i-a înzestrat cu prea multă ascutime psi- 
hologică. Anume : Lévy-Bruhl credea că este suficient efortul 
ştiinţific pentru a transforma radical morala dintr'o ştiinţă a 
valorilor, dintro disciplină normativă, într'o știință neutzală 
sau obiectivă cum este fizica. Cu alte cuvinte Lévy-Bruhl își 
ini că etica ar putea, prin voința cîtorva indivizi să-și 
anuleze trăsătura ei esenţială de a oglindi nevoile, dorin- 
ele, patimile şi idealurile societăţii în desvoltare. Savantul 
francez, — ca si alți ideologi încă mai depärtati de viaţă, vola, 
nici mai mult nici mai putin decât imposibilul : ca oamenii să 
devină obiectivi tocmai în problema subiectivissimă a ciocnirii 
intereselor şi normelor, a apărării existenței și a luptei pentru 
sensul vieţii. . 

Idealul obiectivităţii în ştiinţă este un desiderat indiscuta- 
bil atât timp cit este formulat ca desiderat. Dar devine grozav 
de discutabil dacă începem să precizăm unde, cînd şi întrucit 
a fost si este realizabil, Lenin amintea vorba: dacă axiomele 
peometrice ar atinge interesele omenești, şi ele ar fi combătute. 
Si de fapt istoria științelor ne arată că dezideratul ohiectivitätii 


há i fan dt =- n- 


46 | VIATA ROMINEASCA 


s'a isbit de o crincenä rezistență în astronomie, fizică, biologie, 
medicină, atunci cind atingea interesele sociale care comandau 
perpetuarea prejudecätilor. 

Dar oare etica nu devine „literatură” în cazul când trebule 
să-şi ia nădejdea de a atinge vreodată idealul obrectivitätih ? 
Ar trebui însă dovedit mai întîi că etica nu poate fi obiectivă, 

Invätati ca Lévy-Bruhl nu acceptau ideia că o ştiinţă să 
se poată ocupa de valori se poate constitui o ştiinţă normativä. 
Felul de a gîndi al acestor savanţi nu se împacă, în această pro- 
blemă, decit cu alternativele : sau știință, — dar fără norme, 
sau gindire despre norme, dar care nu mai poate pretinde să 
fie ştiinţă. „Știință normativă” apare acestui fel de a gindi ca 
o contradicție, ca ceva incompatibil cu spiritul logic. 

Acolo unde unii văd alternative fixe, putem însă distinge 
un raport de momente dialectice : raportul dintre norme (va- 
lori) şi gindirea obiectivă. Faptul că etica nu poate exista decit 
ca manifestare variabilă a intereselor si idealurilor societății In 
evoluția ei, — faptul că etica este esențial subiectivă și ca nu 
poate fi absolut obiectivă decit în mintea utopistilor, nu anu- 
leazä deloc putinţa une! ştiinţe obiective care studiază cauza- 
litatea, — atit subiectivă (psihologică) cit şi istorică (socială), a 
idealurilor morale. Etica oricărui etician este „subiectivă” prin 
faptul că ginditorul exprimă desideratele categoriei sociale din 
care face parte, Dar nimic nu-l opreşte să încerce pătrunderea 
„Obiectivă” a mecanismului istorie și psihologic care se află 
la baza oricărei morale, In etică, în planul normativ, nicio ființă 
omenească nu poate sluji în alt chip „obiectivitatea” decit fă 
cînd efortul de-a pătrunde raporturile cauzale ale fenomenelor 
morale. „Știința normativă” nu-i u contradicţie sterilă, aşa cum 
apare gindirii nedialectice, ci ccexistența reală a unor momente 
contrarii, pe care gânditorul, — si lucid, şi conştiincios, isbu- 
teste să le imbine într'o sinteză specifică, sinteză care poate 
purta numele de „Etică”, 


.*. 


Trebuie incäodatä să repetăm că intenţiile lui Lévy-Bruhl 
sa u punctul de vedere sociologic în problema moralei, (înfăți- 
sat pînă azi de mai toți sociologii) merită toată stima, Lévy- 
Bruhl ataca „morala teoretică” fiindcă o găsea abstractă, inu- 
tilă, nestiintificä. Criticile pe care le-a adus acestui tip de mo- 
rală teoretică sunt cit se poate de juste şi au o valoare istorica 
incontestabilă. Lévy-Bruhl lovea în plin atunci când arăta non- 
sensul unor morale hedoniste, utilitariste sau sceptice, care se 
contraziceau între ele numai prin telurile etice pe care le con- 
siderau ca cele mai resonabile, dar care toate erau clădite în 
aer. Aceste morale teoretice erau speculative, porneau dela prin- 


p d h bg 0 07 e 
L i f } 


ON LE R 3 P 1 = 
i Lie | 
SOCIOLOGII, ETICA ȘI OBIECTIVITATEA 47 


cipii abstracte în loc să se fundeze pe studiul concret al reali- 
tăților morale si sociale, pe diversitatea lor concretă în timp şi 
spațiu. Lévy-Bruhl milita pentru o „Ştiinţă a moravurilor“ care 
să devină tot atit de pozitivă, ca si fizica sau botanica. Morala 
să renunţe la obiceiul de-a „prescrie” norme, de a da directive 
zi îndemnuri oamenilor; eticienii să se convingă că morala tre- 
buie să devină o „fizică a moravurilor”. 

Ca să-şi ilustreze şi să-și sprijine argumentele, Lévy-Bruhl 
făcea o comparație între situația moralei si situația unor ştiinţe 
pozitive ca fizica și medicina. Dacă aceste științe au isbutit, 
printr'a lentă evoluție, să se desprindă, una din placenta mis- 
tico-magică, cealaltă din päienjenisul speculațiilor deductive, 
dece mar deveni și morala o știință pozitivă, care să privească 
surizînd naivitätile normative ale „moralei teoretice" depăşite ? 
in loc să-și irosească timpul decretind „ceeace trebuie să fie”, 
cticienii ar face mai bine să se apuce de studiul minuțios a 
„ceeace este”, de studiul sociologic al moravurilor. Ştiinţa mo 
ravurilor are în față un vast material, al diversității moravu- 
rilor şi culturilor în timp si spațiu pe care urmează să-l ana- 
lizeze rațional si din care să degajeze legi. 

In tezele acestea premisele sunt juste, dar concluziile do 
vedesc o concepție oarecum mecanică, nedialectică, asupra fe- 


.nomenului eminent dialectice care este fenomenul moral. Sta 


bilirea punctului de plecare în „știința moravurilor” este de » 
indiscutabilă justete : în loc să plece dela principiile abstracte 
ale conştiinţei, legi morale, imperativ, binele sau răul, etc. 
așa cum au pornit întotdeauna eticienii, metafizicienii, etica 
trebuie să aibă la bază substratul faptelor morale, fie ele so- 
ciale, istorice, fie psihologice. Ca să devină ştiinţă, etica tre- 
buie să pătrundă reacțiile dintre fapte sociale-istorice si faptele 
morale propriu zis care se petrec în sfera vieţii interioare, Mo 
rale teoretică trebuie să pornească dela studiul practicei, 

In această formulare ultimă, cititorul va recunoaște idel» 
centrală a materialismului istoric. Intr'adevăr : fără să fie prea 
conştienţi de faptul că Marx şi Engels anticipase ideia expli- 
catiei moralei prin practice sucietäfil in evoluţia ei, sociologi 
au pornit la realizarea acestui program. Fără să facă vreo re- 
ferință la Marx sau Engels, Lévy-Bruhl relua argumentarea din 
„Antidihring”, prin care se accentuiază că nu există o morală 
abstractă deasupra disciplinelor și niciun om abstract, indepen- 
dent de determinările istorice. (cf. cap. III) din „La morale et 
la science des moeurs, p. 66, ed. II, 1904). 

Lăsind momentan chestiunea prioritätii ideii unei metode 
ştiinţifice în etică, trebuie recunoscut că Lévy-Bruhl a desvol- 
tat şi susținut cu mijloace remarcabile teza „ştiinţei moravuri- 
lor” si critica moralei teoretice. Gresala lui este alta : este con- 
ceptia mărginită, nedialectică asupra raportului dintre teorie şi 


Pd . 
48 VIAȚA ROMINEASCĂ 


practică în problema etică, El, şi împreună cu el sociologii în: 
general, nu vedeau că în fața practicei, în fața materialului 
adunat de ştiinţa moravurilor nu putem avea atitudinea unică 
neutrală, obiectivă pe care o are fizicianul față de razele X sau 
botanistul faţă de clasificarea gramineelor. 

Putem fi „obiectivi” față de faptele morale atât timp cât 
adunăm date şi, mărturii despre moravurile australienilor, inca- 
şilor, egiptenilor, grecilor, oamenilor din veacurile XVI, XIX 
si chiar XX. Dar această „operație” rece ştiinţifică obiectivă nu 
poate înăbuși câtusi de putin atitudinea vie, etică, pe care o 
luăm involuntar, spontan, față de valorile si nonvalorile cu- 
prinse, incluse în faptele pe care le studiem. 

Ceeace putem studia „obiectiv” este raportul dintre struc- 
tura unei societăți şi moravurile sau morala ei. Putem analiza 
si descrie obiectiv raportul dintre societatea sclavagistă şi mo- 
rala sclavagistä, dintre societatea feudală şi morala feudală, etc. 
Suntem obiectivi pentrucă studiem un raport dintre cauză şi 
efect, dintre conditionäri economice, sociale, politice si conse- 
cintele ler pe plan moral, spiritual. Suntem obiectivi şi trebuie 
să fim obiectivi în etică atit cit putem fi obiectivi. Dar etica nu 
se reduce la această atitudine unică, pentrucă niciodată un cer- 
cetător al moravurilor trecute sau depărtate nu poate anula 
faptul că si el face parte dintr'o anumită epocă. Si teoria sau 
atitudinea lui teoretică este determinată de practică ! 

Lévy-Bruhl si sociologii în general pornesc dela o premiză 
pe care o uită pe drum: să plecăm dela ideia că practica de- 
termină teoria morală, ca să ajungem să pretindem o „fizică a 
moravurilor” nedeterminată de practica socială, adică de inte- 
rese si idealuri, de Necesitate si Valoare ! 

Că faptul nu-i posibil şi că fizica moravurilor rămâne un 
ideal abstract, ne-o dovedesc toate paginile care s'au scris până 
azi în istoria moravurilor şi a moralei. Mai mult sau mai putin 
conștient, mai mascat sau mai vizibil, mai reținut sau mai pă- 
timaș, orice „studiu” al moralei oglindește poziția etică a omu- 
lui care studiază, traduce perspectiva necesităților şi valorilor 
pe care le trăieşte categoria socială din care face parte 
eticianul. 

Faţă de valorile si moravurile din orice timp si loc nu ne 
putem opri reacţia spontană pe care ne-o comandă desidera- 
tele epocei noastre. n aa. sau ostilitatea, aprobarea sau de 
saprobarea, entuziasmul disprețul funcţionează mai puter- 
nic şi mai adînc decit intenția onorabilă, dar deplasată în sfera 
valorilor, pe care o susțin adepții „obiectivităţii” absolut în 
etică. Ca să nu mai vorbim de contradictia ridiculă dintre com- 
baterea moralei teoretice abstracte şi credința iluzorie în o- 
biectivitatea abstractă deasupra timpului şi spațiului. 


C. IONESCU-GULIAN 


LL 


7 


ODA VINTULUI DE VEST 
de PERCY BYSSHE SHELLEY 


I 


Tu, suflu-al Toamnei, vint răscolitor 
De care moarte frunze sunt împinse, 
Cum fug nălucile de-un vrăjitor, 


Negre, livide și febril aprinse, 
Mulţimi ciumate. Tu, cărăuș, ce duci 
Intr'aripatele semințe 'nvinse, 


Spre patul rece-al iernii, și le culci, 
Pe fiecare ca un leș ce zace 'n groapă, 
Pină cind iar, din trimbiţele-i dulci, 


Fratele tău primäväratec sună, 
Şi cimpul cu mirezme vii adapă, 
Şin aer turmele de muguri mină, 


Sălbatec Duh, ce pretutindenea pătrunzi, 
Distrugătorule şi păstrătorule, auzi! 


+ 


N 


Tu, rîu, prin ripele văzduhului clintite, 
In cari nori rupt se scutură asemeni 
Cu frunzele pămintului sleite, 


Din arborii înlănțuiți gi gemeni 
Ai cerului şi mării: aripi frinte, 
Ingeri de ploaie, fulgere și cremeni, 


Ori despletit, scăpărător, pe unde, 
Din orizont pină'n zenit, un caer, 
Ca pletele vreunei Menade crude, 


VIAȚA RONINEASCĂ 


Părul furtunii care vine, Vaer, 
O, tu, al anului ce moare. Pe mormintu-i 


Dom vast al nopții vei bolti în aer, 


Cu cetele-ți de aburi grei, d'fuzi, 
Din care foc şi grindină figni-vor ; o, auzi! 


+ 


II 


Tu, ce-ai trezit din visele-i senine, 
Mediterana dormitind în vară, 
Sub murmurul de valuri cristaline, 


In golful Beia, ling'o insulă ușoară, 
Şi prin al cărei somn mijiră turnuri, 
Care'n amiaza undei tremurară, 


Castele vechi sub plante troienite, 
Atit de dulci, încît se st si ginduri, 
Tu, pentru care forțele-i tihnite 


Atlanicu'n prăpatsii îşi despică, 
lar alge nämoloase-adine, în fund, 
Oceanice păduri pălesc de frică, 


Si se desfoaie'n tremur, cunoscind 
Că-i glasul tău. Auzi-mă, tu, vint! 


+ 


IV 


De-aș fi o frunză moartä-ai auzi, 
Nor de ag fi să te'nsoțesc în zbor; 
Val gifiind sub tine. Aș împărți, 


Puterea ta, mai putin liber doar, 
O, tu, neîmbl . Şi dacă, 
Aş fi asemenea băiatului măcar, 


Cel ce voia pe tine să te'ntreacă, 
Im goanele-i cereşti, gi nu-i părea 
Să fie-un vis; cu ruga mea săracă 


ODA VINTULUI DE VEST | 51 


N'a$ jimfruntat astfel puterea ta. 
O, ca pe-un val, un nor, o frunză, ia-mă sus, 
Sunt plin de singe! Şi doar spini în viața mea! 


Ceasuri, poveri, în lanțuri grele-au pus, 
Pe unul ca și tine: dirz, iute, nesupus. 


+ 


V 


O, fă din mine, lira ta, ca și-o pădure: 
Chiar dac asemeni ei, eu mă desfoi! 
Tumultul armoniei tale dure, 


Va smulge-un ton adinc din amindoi, 
Tomnatec, trist şi dulce. Fii tu, spirit advers 
Spiritul meu, fii tu, sălbatecule, eu, fii noi! 


Du-mi gindurile moarten univers, 
Foi ce grăbesc prefacerea căzind! 
Și 'mprăștie sub vraja-acestui vers, 


“Ca dintr'o vatră pururea arzind, 
Scrum și scintei, mesagiul meu de moarte! 
Fii tu, prin gura-mi, adormitului pămînt 


Fanfara unei prevestiri! O, vint, 
Cind iarna vine, poate fi Martie departe? 


Traducere de MARIA BANUŞ 


CÎNTEC — POPORULUI ENGLEZ | 
de PERCY BYSSHE SHELLEY 


Popor englez, de ce să ari 
Pentru stăpinii crunfi gi tari? 
De ce să tesi, trudind de moarte, 
Pinza ce ei o să o poarte? 


De ce dai hrană, haine, spor, 
De cind se nasc şi pină mor, 
Unor nevrednici trintori care 
Ii sug şi singe și sudoare? 


Albine ale Angliei, voi, 

De ce dați trintorilor moi, 
Atitea arme, lanțuri, bice, 

Ca rodul muncii să vi-l strice? 


Aveţi voi pace, ocrotire, 

Casă şi hrană și iubire? 

Sau la un preț atit de mare 

— pe chin gi frică — ce luaţi oare? 


Voi semänati, altul culege; 
Aflati averi, altul alege, 
Haina ce teseti altu 'mbracă, 
Arma, tiranul o încârcă, 


Insämintafi — nu ei să stringä, 
Avutul — nu la ei sajungă, 
Tesefi — nu trindavi sămbrăcaţi, 
Arme căliți — ca să luptafi. 


Zăceţi în groapă, beci, bordei; 
In case ce-ati zidit stau ei. 

De ce să rupefi lanțul? lată, 
Oţelul ce-afi călit v'agteaptä. 


Zidifi cu plug, gherghef și sapă 
Mormintu’n care ei văngroapă, 
Şi ţeseți giulgiul, pină cînd 
Frumoasa Anglie vi-e mormint. 


Traducere de MARIA BANUŞ 
din „Antologia de poezie” în pregătire. 


Pe PUS Pt RS è 2 Fe 


PRIN TARA DE SUS) 


Zi şi noapte. depărtările bubuiau sub cumpăna clopotelor. 
Vulturii roscati, după ce se urcau în seninätäti, se rostogoleau 
asemeni uonr stânci, prin fulgerärile văzduhului, 

Spre înserări. glasul copotelor căpăta înălțimi — şi parcă 
milioane de trâmbiţe ar fi răsunat după dealurile negre care 
ascundeau tirgul Sfintului loan. 

In pâcla vânătă a zării, băteau tropotele unor cai uriași. 

„ Pământenii, acoperiţi cu pădurile şi cu munţii, ascultau 
cum îi cheamă şi cum îi tinguie clopotele. 

Ani şi ani amiri fugiseră ei așa, cerind ocrotirea gorunilor, 
tovărășia sălbăticiunilor, până sabăteau către ülte laturi de 
lume cumpenele. 

Acum, blestemul ciumei se Insotise cu lăcomia Racovitei 
Vodă. a impinziserä ţara, stringind pămintenii de 
grumaji. 

Nişte popi înalți, se opreau la porţile satelor, şi apucau 
plugarii de gât, în numele lui Iisus Cristos, cerându-le bani. 
Cu o mină apucau grivnele, iar cu cealaltă făceau semne de bles- 
tem asupra năpăstuitului. Din piepturi puternice, tunau afuri- 
senie asupra sărăciei satelor, Luau vitele, turmele, bulucindu- 
le cu ghioaga. Incărcau în harabale toalele afumate, päduchioase, 
“iar când oamenii gemeau chemând ocrotirea lui Dumnezeu, ei 
răspundeau : 

— N'a spus Fiul Omului : ,.Fericiti cei săraci?“ Pocăiţi-vă... 
Nu vă trebuiască avuţie... Că vin furii si vi le fură si moliile 
să vi le destrame... 5 

Și le vorbeau, cu ochii plini de focuri sångerii, despre lu- 
mea de dincolo, pregătită de la începutul lucurilor pentru mân- 
gâerea celor săraci. 

— Acolo veţi văcui în verdeață și desfătare, până la ca- 
cor agp Aici pe pământ, nu-i loc de hodină pen- 
tru voi... 

Aici, legea voastră e munca până la istovire... 

La un semn de clopot, satele sa ridicau, pentru a apăra 
-ogorul care nu era al lor. Bărbaţii, apucau parii, coaæle, Se 


1) Din romanul „TURMELE” in curs de apariție la „Editura de stat” 


54 VIAŢA ROMINEASCĂ 


invälmäseau. Mureau cutropifi în färänä. Apărau holda bose- 


rească, zidurile de piatră, în timp ce plozii gi muierile lor mu- 
reau în suliti, în pari, sau sub copitele cailor iuți. 

La sfârşitul încrâncenărilor, boierii pe care îi apărau, că- 
pătau dela voivozi daruri si räspläti, în nesfärsite pământuri. 
Țăranii rămâneau tot inchircifi în buruiana amarului, 

Asemeni unor corăbii lumioase, pregătite pentru văzdu- 
huri, se inältau bisericile, după fiecare bătălie, pentru pomem- 
. rea faptelor, pecetluind de fiecare dată nedreptatea, 

An de an, dela începutul istorie: moldoveneşti, astfel a fost 
infloritä si secerată floarea țărănimii. Haturile copiilor, teme- 


liile apelor, zidurile pădurilor, sunt amestecate cu pulberea lu- 


minoşilor băetani morţi pentru apărarea curților. Dac'ar putea 

grăi adâncile ierburi, dacă uriași goruni ar căpăta glas, veacuri 
ar putea istorisi despre främintärile nedreptății... 

| Acum, buba neagrä si arsita, veniserä ca un semn de sus, 

poate pentru a potoli lăcomia domnească. 

Colburile drumurilor căpătaseră culoarea roşie a slăvilor. 

In puterea nopții, satele pustii se aprindeau singure, svâr- 
lind în cer vacarmuri de scântei și fumuri negre. 

Rând pe rând, noapte după noapte, depărtările se inväl- 
vorau, si așezările ghemuite sub cusme grele de stuh se mä- 
cinau în puterea sălbatecă a focului, 

Iar clopotele Sucevii gemeau scufundate în cenuşa depär- 
tării, dând veste Moldovei că pustia se întinde din ce în ce mai 

năpraznică. 
| In sălbăticia arborilor, oamenii ghemuifi umăr la umăr, 
ascultând, îşi inchipuiau cum vine sfârşitul lumii. 

Intii vor bintui plăgile Eghiptienilor; apele se vor preface 
în sânge şi toată vietatea apelor va pieri. 

Din locurile ascunse va tăbări mişuna umedă a broaștelor 
împânzind tot locul de pe pământ. Vor acoperi cărările, dru- 
murile: vor urca pragurile. intrând în locuințe, urcându-se pe 
mese; iar noaptea se vor sui în paturi, pe piepturile, pe obrajii 
adormitilor. 

Gângania ţânţarilor va veni după aceea, răsărită din colbu- 
rile infierbântate, să sugă sângele și ochii vietätilor. 

Arşiţa, focul si ciuma se trătaseră, dar inima lui Faraon. 
rămânea impictritä. Retras în păduri ascunse, benchetuia la 
mese de aur, şi nici nu-i păsa de geamătul surd al norodului. 

Ce plăgi vor mai bântui oare? Căci iată : nouri se arată tot 
mai roșii, târându-se peste câmpuri, cu capete şi cu aripi tot 
mai roşii. 

Apele s'au oprit. Albiile s'au golit dintr'o dată, de strälu- 
cirea valurilor... Din fântâni ies în zori aburi alburii, asemeni 


unor fumuri. Vietätile fântânilor, şerpi si păsări, au ieșit spe- 


run TARA DE SUS 55 


riate şi au fugit pe sub dâmburi. Päpurisurile, rămase cu pi- 
cioarele goale, arată ca nişte mulțimi de săbii de foc. In albiile 
părăsite, putrezesc gângană ciudate, imprästiind duhori grele, 
In laturile drumurilor, stärvuri cu ciolane uscate, strălucesc în 
săgeata dogorilor, Carnea morţilor sa prefăcut în movile de 
viermi păroși care foșgăluesc acum prin colburi, urcă pe scoarța 
copacilor, se zăresc în crăpăturile pămintului. lar soarele, 
parcă n'ar răsări şi mar asfinţi niciodată, căci cerul are pururi 
aceeași culoare de foc adânc, ziua și noaptea. 

Ochii osteniti ai lui Irodion Grămadă degeaba îl caută, 
degeaba ridică el mâna la cer şi vrea să strige. Vede înaintea 
lui Ai un foc uriaş, dincolo de turnurile Sucevii unde bat clo- 
po 

în gâtlej i s'au cuibărit pulberile si, când tuseste, stupeste 
numai glod. 

De câtva timp i se năzare lângă dânsul un cioban înalt, 
31 = va À ce galii Aa caro ai a cran 
graful... 
In răstimpuri, arătarea îl întreabă : 

— A! auzit de țarina Solobodei? Acolo sunt râuri verzi 
şi umbre adânci. Sipote, saltă ca niște iezi... 

Si-1 îndeamnă : 

. — Nu vrei să-ţi faci pumnii cäus? Ia apă în pumn si bea... 

— De ce mă chinuesti, Doamne? se tângue ciumatul. 

— Prostule,.. râde arătarea. Nu vezi grădinile umbroase? 
Iatä-le : întinde mâna; sunt lângă tâmpla ta... 

lrodion geme si desluşește grădinile, prin păinjenișul pri- 
virilor 

— Doamne... oftează el. căzând în genuchi. 

Intinde brațele, să cuprindă stufisuri mlădioase, şi bol- 
boroseste : 

— Cât am umblat... Cât... 

Dar, arătarea, râse, deasupra lui: 

— Prostule... Ai chiorât? Prinzi a visa... 

Şi vraja câmpiilor Solobodei se risipi dintr'odată. Sta lângă 
o albie seacă unde se vedea că o urmă de vită, plină cu o apă 
verzuie 

Arätarea se asvârii deodată, luându-i-o înainte, acoperind 
cu trupu-i uriaş apa. 

— N'ai s'o beai... rânji arătarea. N'ai s'o beai şi-ai să mori 
de sete. 

Si râse, imprästiind din gură duhoare : 

— Imi dai suflteul, în schimbul apei? 

— Te ucid... scrâşni Irodon, repezindu-se, 

Dar arătarea se făcu nevăzută. 

Și'n timp ce drumetul își înfipse buzele în cloaca fierbinte, 


CRE 


56 VIATA ROMINEASCA 


sorbind'o ru tot cu lumini{ä, prin văzduh. deasupra lui, simţea 
cum se svârcoleşte aerul si un glas spunea : 

— N'ai să vezi câmpia Solobodei niciodată... 

Insă insetatul n'avea vreme s'asculte ci își înfipse gura 
şi-a doua oară, dar apă nu mai era. Pe fundul cloacei, o brcuscă 
mare sbătea din labe, cu pântecul galben în sus. Mii de gâze 
negre, încleștate unele de altele, se sbăteau, desgolite de apă. 
Un pui de șarpe, negru, în josul albiei, se sbătea ca şi cum tr 
fi lunecat pe Jăratec.. 

— Ca sălbăticiunile... se tângi ciobanul, sculändu-se, 

— Ai băut șerpi si broaște... răse un glas, 

Şi arătarea se ivi iar „mergând pasa la pas cu dânsul, pe-un 
drum lăturalnic care urcă în cer către clopotele care băteau 
adunând sub vuetul lor rotund depärtärile, 

Ruinile cetăţii din Suceava se arătau negre, aproape. Pe 
dâmburile Sântiliei si Scheilor poposeau hultani vineti cu aripi 
căzute, 

„Iar Jrodion urca, abea târându-și picioarele. Pe lângă tâm- 
ple, îi vuiau lin ca niste răscoliri de vânturi. Incă un pas şi va 
zări zarea verde... Si räscolirile de vânt se făceau tot mai blânde, 
mai răcoritoare. Dacă ar fi putut ridica ochii în sus, ar fi văzut 
cum îi dau târcoale pe deasupra capului, hultanii. Inima i se 
umplu de cântecul clopotelor wprapiate si zărind'tunurile Sfân- 
tului Ion căzu în genunchi cu timpla pe rohatcă. Se tinguia, 
cu umerii sguduindu-i-se : 

— Doamne. Unde-s tarinele ? 

Printre ruini şi turnuri, ochii lui zăriră crestele Solobodei 
împodobite în purpură, la capătul depărtării. Cât de bine se 
mäna creasta Oadecilor cu Ineul albastru, cu Värful Ciungilor... 
Tată, colo spre Răsărit, pădurea albastä a Voronel: sälciisurile 
Hancei se văd ca o pâclă. Apa Sucevii sclipeste si arde între pă- 
iduri, vie. Suluri de fum se văd ca niște semne ale vieții, peste 
coroanele arborilor. | 

Irodion Grămadă intră în târgul care se cutremură de 
puterea clopntelor. Pe wlițe. mrmblau cârd șoareci si şobo'ani 
iesiti de sub temelii. Mâte cu capete mari, cu pântecul supt, 
săreau din calea lor, cățărându-se pe garduri. 

j Si ciobanului i se părea că aude de sub pământ, din cine 
ştie ce temnițe, glasuri tânguitoare; boceau femei; urlau cânt; 
cântau, prelung, eocoșii. 

Prin obloanele sparte, se vedeau vălmășagurile din dugh= 
nele prädate, Suluri de raze, căzând piezis, arătau în fundul 
caselor, oameni morti, präbusiti cu fața la pământ. 

Turnurile Sfîntului Ion își arătau capetele uriaşe, peste de- 
simea arborilor. Cărărui înguste duceau pină la usa mînăstirii, 
unde se zărea, pe umbra neagră, o lumină ca aurul. 


- . AP." . r << 
pu : { - 


PRIN TARA DE SUS 57 


Acolo, între lumânări gi icoane, un bătrân cu barba 
şi pletele până la brâu, tresări por auzi intrând în 
«nânăstire paşi de om. 

Văzu ca o arătare neagră în față, eu ochil arzändu-i în 
fundul capului, päsind rar, ciocânind piatra cu vârful bätului 
de drum, apropiindu-se ca vrăjit de para luminärilor. 

zu AIE afară, clopotele cintau tot mai puternie, din trimbite 
a i. 
R Omul se apropie de călugăr, gata să se repeadă, cu mâinile 

— Anticrist… întrebă călugărul; cine eşti? 

— Mi sete... bolborosi ciumatul, prăbușindu-se în fața 
altarului. 

Si, cu umerii sguduindu-i-se de plâns, continu : 

— Mântueşte-mă,.. 

— Cine ești? întrebă încă odată călugărul, 
dé + Cioban din Maramureș... Merg către pământul Solo- 

ei... 

— Ti-i sete? întrebă călugărul, cu glas uscat, văzând pe 
mâna străinul s boifa neagră; în numele lui Dumnezeu, vina.. 

— Apă... Apă... rosti ciobanul, ubea soptit, ridicându-se 
şi pornind în urma călugărului car] tot pândea, intorcändu-gi 
un ochiu vânăt, stufos, peste umăr. 

Treceau printre arbori uriași, cu trupuri schimonosite, că- 
tră părăul Cocăinei. = 

— La Soloboda pământu-i verde... spunea ciobanul. Din 
urmă, vine obstia. turmele... : 

— Auzi... apuse el deodată, oprindu-se cu dreapta ridicată 
la ceruri. Ia'n auzi... Par'că s'apropie trâmbița... 

— Hai mai repede... îi răspunse călugărul, trebue să-ți 

Si-1 tot pândea, cu un ochiu vânăt, peste umăr, 

— Mă arde în fundul capului... bolborosea ciobanul. 

— Lasă... răspunse, mânios, călugărul, oprindu-se la ghiz- 
durile fântânii si ridicând capacul greu. 

Din fund, răzbi afară o duhoare de hoituri, dar Irodion Gră- 
madă nu simț nimic, c1, sprijinându-și pieptul uscat de bâ-na 
ghizdurlor, se plecă repede asupra ciuturii, apucând-o cu amân- 
două mâinile. 

Un glas din lhuntrul lui strigă: 

— la seama... 

Vru să-şi ridice capul, să se uite la călugăr, dar acesta îl 
apucă de picioare și-l imbrânci cu toate puterile în adânc, izbind 
capacul şi depärtändu-se repede 


EUSEBIU CAMILAR 


NEW DEAL 


In perioada 1925—1934 venitul naţional (socotit pe cap de 
populaţie activă) era în Statele Unite de 1381 dolari, faţă de 
120 în China gi 352 în Polonia. Cifrele arată, mai bine decit 
cuvintele, marea bogăţie la care Statele Unite ajunseseră în 
secolul al 20-lea. 

Totuşi, după 1929, ele au cunoscut o criză economică de 

ii gigantice, nemai intilnite, care a arătat că ceva era 
dereglat în structura economică a marei republici. 

Cind în 1798 preotul englez Malthus publica celebrul 
„Esseu despre populaţie“, ideia care îl obsedase era că populaţia 
globului se înmulțește prea repede pentru a putea avea asi- 
gurate alimentele necesare. 

Si totuşi, cind scria Malthus începuse deja èra masinis- 
mului, care avea să ducă pe oameni, după numai 150 de ani, 
în pragul a ceiace a fost întotdeauna visul oamenilor, în pragul 
trei abundenței. Masinismul înlocuind manufactura pe deo- 
parte, descoperirile ştiinţifice aplicate în agricultură pe de alta, 
rezolvă simplu și strălucit problema lui Malthus. Ba chiar, după 
studiile experților, capacitatea industrială din marile state ca- 
pitaliste, nici nu e folosită pînă la limitele ei naturale. Iar în 
agricultură, dacă s'ar aplica cele mai perfecționate metode 
ştiinţifice, recolta actuală ar putea fi obținută cultivind doar 
o cincime din întinderea actual utilizată și nefolosind decit a 
cincea parte din mina de lucru întrebuințată actualmente. Pro- 
blema producției a încetat de a mai fi preocuparea fundamen- 
tală. O putem, liniștit, încredința tehnicienilor. Ceiace obsedează 
astăz pe economiști e distribuirea bunurilor pe care tehnica le 
poate creia. 

In societatea capitalistă bunurile se “distribuie prin meca- 
nismul vinzării-cumpărării, care e legat de monetă. In schimbul 
muncii lor oamenii sunt plătiţi în bani. Cantitatea de numerar 
pe care și-o pot astfel procura determină ce anume parte din 
totalitatea bunurilor creiate în societate, revine fiecăruia. 

Cind marea criză economică începută în 1929 a pus capăt 
epocii de prosperitate pe care Statele Unite au cunoscut-o 
după război, am asistat la o manifestare „à rebours" a legei 


NEW DEAL 59 


lui Malthus: bunurile s'au înmulțit mai repede decit le-au pu- 
tut oamenii consuma. Statele Unite sau innecat literalmente 
în propria lor bogăţie, 

In 1929 producția din ce în ce mai abundentă nu a mai 
putut fi distribuită, industria si agricultura au trebuit să-și 
încetinească activitatea, șomajul a luat proporții colosale si în 
momentul cel mai acut al crizei, aproape jumătate din popu- 
latia Statelor Unite nu a mai avut posibilitatea practică de a 
+ Le pige arr o inconjurau. 

a so problemei ar părea simplă: să se adopte 
un alt mecanism de distribuție decit cel pe ses Numai că 
o asemenea schimbare, lesne de formulat pe hirtie, se loveşte 
de uriaşe dificultăţi cind e vorba de realizarea ei practică. In- 
locuirea mecanismului de distribuție bazat pe proprietatea pri- 
vatä si pe economia monetară s'ar lovi de o rezistenţă înver- 
şunată din partea posesorilor de bunuri. Şi chiar aceia care nu 
sunt în situația de expropiabili, opun din motive psihologice 
o rezistență foarte dirză unor propuneri cu caracter revolutio- 
nar deși nu ar atrage după sine pentru ei pierderea vre-unor 
bunuri materiale dar le-ar strica oarecari inerții în felul de 
viață în care au fost obicinuiti. 

New Deal-ul (Nous Impărțire) a încercat să imbunätä- 
jeascä sistemul de distribuție al economiei americane, fără să 
recurgă la reforme de structură. E 

In încheierea uneia din lucrările sale fundamentale, cele- 
brul economist englez lordul Keynes observă că în domeniul 
filozofiei economice şi politice nu multi sunt aceia care mai 
pot fi influenţaţi de teorii noi după ce trec de virsta de 25-30 
de ani. Asa că — observă el — ideile pe care funcționarii, poli- 
ticienii si chiar agitatorii le aplică evenimentelor contempo- 
rane nu sunt totdeauna cele mai noi. Nici ideile pe care le-a 
aplicat preşedintele Roosevelt nu erau noi. Reformele durabile 
înfăptuite graţie lui în Statele Unite erau necesare de multă 
vreme şi fuseseră introduse mult înainte în ţările industriale 
din lumea veche. 

Totuşi experiența Roosevelt a avut un excepțional răsunet. 
Poate fiindcă el a avut curajul să încerce ceva într'un moment 
cînd nimeni nu indräsnea să acționeze, pornind la lucru cu 
hotărirea nesträmutatä de a experimenta mijloace concrete 
pentru soluționarea problemelor, fără a se speria de criticele 
inversunate care i s'au adus şi avind clar în minte că politica 
fiind arta posibilului nu putea face altceva decit ceiace poporul 
care îi încredințase conducerea era dispus să accepte. 

Ziaristul Walter Millis, unul din redactorii ziarului cu 
simpatii republicane „New-York Herald Tribune” se întreba 
în toamna 1933 într'un articol din revista Virginian Quarterly 
unde analiza prima sută de zile ale administraţiei Roosevelt : 


» 


60 VIAŢA ROMINEASCA 


„E el unul din acei conducători întîmplători care nu fac decit 
să turbure cursul istoriei, sau e una din acele figuri care sunt 
recunoscute retrospectiv ca instrumentele indispensabile ale 
evoluției ?“ 

Doisprezece ani mai tirziu, în vara anului 1945, d-l Millis 
a publicat în aceiași revistă un alt articol despre Roosevelt 
scriind: „In ciuda a tot ce a fost confuz şi a numeroaselor sale 
eşecuri New Deal-ul în cursul primelor două sdministratii (ale 
președintelui Roosevelt) a modificat şi modernizat sistemul 
politico-economic american în citeva direcţii fundamentale, pe 
care nimeni nu a propus de atunci să le mai schimbe. Astăzi 
contribuţiile sale permanente par mai curind simple, aproape 
evidente: devaluarea dolarului si finanțarea deficitară pe scară 
mare în epoci de prăbuşire economică, reglementarea pieții va- 
lorilor mobiliare si a proceselor de formare a creditului, spri- 
jinirea şi subvenţionarea agriculturii pe plan de egalitate com- 
petitivă cu industria, asigurări sociale și sprijin guvernamen- 
tal acordat organizării sindicale, salarii minimale şi ore plafo- 
nate, limitarea insecuritätilor mecanismului economic... In trel 
alegeri, opoziţia nu a contestat niciodată în mod serios vreuna 
din aceste realizări esențiale ale New Deal-ului. Majoritatea 
lor apar, după cum am spus, ca evidente si toate îmoreună 
însumează o foarte reală revoluție în viața americană”. 

In prima epocă a New Deal-ului s'a vorbit mult în Statele 
Unite „de omul uitat“, (the forgotten man) căruia trebuie să i 
se acorde atenția autorității pentru a i se da din nou o „șansă” 
în viață. Se înțelegea prin aceasta că imensei majorități a po- 
pulatiei în luptă cu greutăţile vieţii să i se creieze din nou acea 
egalitate: a condiţiilor între oameni care să-i permită în cadrul 
unei economii bazată pe libertatea intreprinderii si pe mobilul 
profitului, posibilitatea unei existente. . 

In trecut Statele Unite au apărut totdeauna în special eu- 
ropenilor ca o țară în care fiecare om înzestrat cu putere de 
muncă și tenacitate își putea croi drumul. 

E ceace împingea pe atitea milioane de europeni să treacă 
Atlanticul şi să se stabilească în lumea nouă. 

La sfirşitul secolului trecut însă condiţiile încep să se 
schimbe, Capitalismul american ajunsese în faza de dezvoltare 
pe care economiştii o numese a capitalismului financiar, în 
care controlul mecanismului, economic al națiunii se concen- 
trează în tot mai puține mini prin constituirea unor între- 
prinderi gigantice, proprietatea unor societăți anonime, care 
la rîndul lor sunt legate între ele prin așa numitele holdin- 
guri, — societăți avînd ca singur sau principal obiect deținerea 
acțiunilor altor societăți — manevrate de cîțiva mari f'nanciari. 

ştii americani au arătat de pildă că firma J, P. Morgan 
& Co. cu un capital propriu de circa 53 milioane dolari, con-. 


NEW DEAL 61 


trola, gratie holdingurilor, întreprinderi financiare, industriale, 
de transporturi si de comunicație reprezentind un capital de 
o mie de ori mai mare, adică aproximativ de 55 miliarde dolari, 

In asemenea imprejurări Statele Unite erau fireşte foarte 
departe de situaţia din 1835 cind Alexis de Tocqueville, în 
volumul său „De la démocratie en Amerique" scria: „Pe mă- 
sură ce studiam societatea americană vedeam tot mai mult în 
egalitatea condiţiilor faptul generator din care fiecare fapt par- 
ticuler părea să se tragă si îl găseam fără încetara înaintea mea 
ca punct central spre care converg toate observaţiile mele”. 

Tocqueville vizitase Statele Unite în 1631. 

Cu trei ani înainte fusese ales președinte Andrew Jackson 
a cărui intrare în Casa Albă a fost socotită începutul unei ere 
noi, acea a domniei poporului, — ,democratia” in sensul ori- 
ginar şi autentic al cuvintului. 

Un contemporan, citat de istoricii americani Nevins și 
Commager, relatează că: „Mulțimea împestrițată de democrați 
entuziasmați a dat buzna în Casa Albă... Oameni cu cisme pline 
de noroi sedeau pe mobile acoperite de mătase“, 

Intr'o lucrare erudită publicată acum citeva luni în Statele 
Unite sub titlul „Epoca lui Jackson“, d. Arthur M. Schlesinger 
Jr, un tînăr istoric american, demonstrează că „revoluția jack- 
soniană care a adus forțe sociale cu totul noi în cimpul politi- 
cei americane nu a fost decit revoluția roosevelt-iană în stare 
embrionară. Aceleaşi forte care l-au sprijinit pe Jackson au 
animat, o sută de ani mai tîrziu, New Deal-ul”. 

„Cind Jackson a fost ales presedinte, prețurile produselor 
agricole erau nestabile. Se întimpla adesea ca fermierii, vrind 
să-și vindä bumbacul, porumbul sau porcii, să constate că pre- 
turile acestor produse scăzuseră, iar prețurile mărfurilor dela 
oraș crescuseră, răsturnindu-le toate socotelile. 

„Profitorii erau deţinătorii banului, financiarii. Ceace a dus 
la lipsă de încredere si la ură față de bănci din partea fermle- 
rilor din Vest, de pe hotarul care atunci trecea prin centrul 
continentului american, Susţinătorii agrarieni ai lui Jackson 
au cerut favorizarea debitorilor faţă de creditori și abolirea do- 
minatiei capitaliste a Estului asupra restului țării. 

In aceiași evocă apăruse în orașele din Răsărit o massă de 
muncitori care începeau să se organizeze în asociaţii profesio- 
nale $i care sprijineau și ele noua democrație jackeoniană, 

Interesul Preşedintelui pentru muncitori s'a manifestat 
între altele în 1836, cînd a limitat ziua de muncă în șantierele 
„vale naționale la 10 ore pe zi. Impotriva amestecului marei 
finanţe în politică, Jackson a luptat exercitind dreptul consti- 
tutional de veto împotriva legii pentru reînnoirea statutelor 
băncii Statelor Unite condusă de Nicholas Biddle, 

americană începea să simtă efectele revoluţiei 
industriale; apăruseră trenurile şi vapoarele cu aburi. 


62 "VIAȚA ROMINEASCA 


Ca si Roosevelt în al său New Deal, Jackson a încercat să 
meargă mai departe pe calea democraţiei, adăugină la refor- 
mele politice pe cele economice. 

„Jacksonienii credeau că există conflicte cu rădăcini adinci 
între clasele producătoare şi cele neproducătoare — fermieri 
şi muncitori pe de o parte și lumea afacerilor pe de altă parte. 
Capitaliștii erau socotiți ca definind toate atuurile, prin reţeaua 
de bănci şi societăți anonime, prin controlul şcolilor și al presei 
şi mai presus de toate prin puterea lor asupra statului” scrie 
d. Schlesinger. 

In ciuda acestor idei anticipative asupra viitorului, Statele 
Unite rämineau, atît ca alcătuire politică cit şi ca filozofie so- 
cială, rodul veacului al 18-lea. După cum constituția Statelor 
Unite este aplicarea neverosimil de riguroasă a principiului 
scparatiei puterilor inventat de secolul lui Locke si Montes- 
quieu ca cea mai sigură pavăză a libertăților individuale 
scumpe acelei epoci, tot astfel atitudinea oamenilor față de 
treburile publice amintește veacul expirat, veacul lui Voltaire, 
cînd Candide, după toate peregrinările sale, găsea că trebue 
să-şi cultive grădina si să se dezintereseze de treburile publice. 
Politica nu interesa. Rareori ducea ea la discuții de principii. 

O singură dată America și-a ieșit din acest obicei, şi rezul- 
tatul a fost dezastruos: războiul civil „de secesiune“. Pornin- 
du-se dela discuţia dacă trei milioane de sclavi negri trebue 
emancipati treptat sau dintr'odată, s'a ajuns la neinchipuite 
pustiiri si la aproape 700.000 albi morţi pe cimpurile de luptă. 

Egalitatea condiţiilor pe care o admirase Tocqueville în 
prima jumătate a secolului trecut a continuat în principiu să 
existe. Teoretic, fiecare putea să ajungă orice. Dar, odată cu 
era industriei mari, odată cu capitalismul financiar, societatea 
americană ajunge, în citeva decenii, să fie dominată de cei 
mai întreprinzători, mai tenaci, mai gireti, maj abili, mai lip- 
siti de scrupule, ridicaţi în virful piramidei sociale, 

Intr'o societate unde forțele politice jucau un rol secun- 
dar, forțele economice erau precumpănitoare. După cum cons- 
tată profesorii Nevins si Commager („Istoria Statelor Unite“), 
Intr'o singură generație, dela Abraham Lincoln la Theodor 
Roosevelt, schimbarea societății americane este totală. 

„O nouă serie de probleme complexe şi confuze s'au im- 
pus poporului american prea lipsit de experientä pentru a pri- 
cepe propriul său caracter gi prea ocupat pentru a gîndi“. 

„Dintre aceste probleme, cele mai importante erau dis- 
tribuirea bogăției, controlul unei vaste și puternice acumulări 
de capital, menţinerea unei democrații politice sub regimul unei 
economii nedemocratice, somajul de dimensiuni mari și tur- 
burările muncitorești, congestionarea orașelor şi asimilarea 
străinilor, scédèrea veniturilor fermelor și înmulțirea numă- 


NEW DEAL 63 


rului arendasilor, conservarea resurselor nationale care se e- 
puizau repede printr'o exploatare nechibzuitä, răspunderea 
pentru posesiunile de peste Ocean si pentru politica mondială, 
precum și adaptarea instituțiilor politice, la origine create pen- 
tru nevoile unei mici republici rurale gi care acum aveau să 
per faţă cererilor formidabile ale unei mari națiuni indus- 
riale”, 

+ Legea concentrării capitaliste îşi urmează neintrerupt 
cursul, Averea națională a poporului american se concen- 
trează în mina „regilor“ de tot soiul, dela cei ai petrolului şi 
otelurilor, pină la cei ai bomboanelor si pesmeţilor. In cele din 
urmă Congresul a trebuit să intervină. Legea Shermann fm- 
potriva trusturilor (1890) a declarat ilegale toate contractele, 
combinațiile sau conspiratiile cu scopul de a restringe comer- 
tul si de a favoriZa monopolurile, Dar trusturile contra căroră 
guvernul intenta acțiuni în baza legii Shermann se bucurau 
de favoarea tribunalelor, aceleași tribunale care în schimb 
aplicau aceeaşi lege cu ultima rigoare împotriva sindicatelor 
muncitoreşti socotite că stinjenese comerțul prin greve sau alte 
mijloace! Aşa se explică cum pină la Roosevelt America nu a 
avut o legislație muncitorească. i 

Mai erau şi alte cauze de agravare a condițiilor muncii 

industriale : ocuparea completă a pämintului Statelor Unite 
de către coloniști, desăvirşită abia în preajma primului război 
mondial, închisese supapa de siguranță a plecării spre Vest, 
sosirea continuă de noui imigranți din alte continente, adu- 
cea mereu alți muncitori dispuși să primească salarii oricât 
de mici şi concurind deci pe cei cu un standard de viață mai 
ridicat. Apoi structura constituțională a Statelor Unite făcea 
ca legislația muncitorească să fie de competenţa statelor con- 
federate, iar nu a guvernului federal dela Washington. Dacă 
într'un stat se introducea o legislație favorabilă muncitorimii, 
proprietarii industriei respective n'aveau decit să-şi mute în- 
treprinderile în statul de alături, unde asemenea legi nu e- 
xistau. 
: Dar mai cu seamă, mișcarea muncitorească americană a 
fost în to* acest timp slabă. Ea nu grupa decit o minoritate de 
lucrători. Una din primele asemenea organizări a fost „No- 
bilul ordin al cavalerilor muncei“ înființat la 1869, dar care 
după mai putin de 30 de ani. dispare, La 1866 a fost organizată 
Federația americană a muncii rezervată muncitorilor calificați 
şi avînd o politică oportunistă de realizări imediate fără pro- 
gram de ansamblu si de lungă durată. 

Abia în 1935, încurajată de legislația președintelui Roo- 
sevelt mişcarea sindicalistă ia avint, odată cu înființarea C. L 
O.-ului (Congress of Industrial Organizations). 

In acelaşi timp produetia agricolă ia o mare desvoltare 


64 VIAŢA ROMINEASCĂ 


atie colanizărilor făcute în pămînturile bogate din Vest, ne- 
„dept de cultură intensivă, Mecanizatea agriculturii, des- 
voltarea agronomiei aduc un real progres dar şi crize penibile 
pentru fermierii din regiunile colonizate mai de mult, culti- 
vatori ai unui sol pe cale de slăbire şi împărţit în proprietăţi 
mici care nu permiteau folosirea nouilor metode tehnice. 

Spre sfirş:tul secolului trecut preţurile agricole erau în 
continuă scădere, iar numărul ipotecilor agricole creştea ama- 
nintätor. 

anala de debitori fermieri nu puteau fi salvate decit 
printr'o usurare a sarcinilor bazată pe ridicarea prețurilor a- 
gricole. Soluţia cea mai simplă părea să fie mărirea circulației 
monetare. Lupta s'a dus în jurul restabilirii valorii monetare 
a argintului, demonetizat printr'o lege din 1873. Chestiunea 
monetară devine punctul central al campaniei electorale din 
1896, una din cele mai vijelioase din istoria Statelor Unite. 

Campionul „omului obișnuit”, William Jennings Bryan, 
susținătorul măsurilor monetare menite să ajute pe agricultori, 
este însă înfrint în alegeri de Mc. Kinley sprijinit de comer- 
cianti, industriasi și bancheri care i-au finanțat o spectaculoasă 
campanie electorală, Statele Unite nu erau încă coapte pentru 
reforme, Succesorul lui Me Kinley (asasinat de un anarhist în 
1901) a fost Theodor Roosevelt, o figură care oglindea toate 
contradicţiile sistemului capitalist. Pasionat de reforme, sim- 
tindu-se aproape de popor, el a proclamat principiul „dreptei 
împărțiri“ (Square Deal) şi a luptat contra trusturilor. Pe de 
altă parte însă tot el a fost promotorul expansiunii imperialiste. 

imperialismul american inaugurat de Roosevelt avea să 
continue cu succesorul său, Taft. Dar si tendințele sale progre- 
siste se accentuează. Despätindu-se de republicani, Theodor 
Roosevelt candidează în fruntea noului partid progresist la 3- 
legerile din 1912 care avea să aducă la Casa Albă pe Wood- 
row Wilson. 

Profesorul de științe politice al Universităţii Princeton, 
ajuns preşedinte al Statelor Unite, a proclamat necesitatea 
cuceririi unei noui libertăți (New-Freedom) : cea economică. - 

Inainte de a ajunge o figură mare a politicei internatio- 
nale— ca si Franklin Delano Roosevelt — Wilson a fost un 
indräsnet şi hotärît reformator intern. El a denunțat şi a in- 
cercat să înlăture „tariful vamal care transforma guvernul 
într'un instrument docil în miinile intereselor particulare”; tot 
astfel sistemul bancar și monetar, “adaptat perfect concentrării 
monetei si restringerii creditului“; tot astfel sistemul indus- 
trial „care restringea libertăţile și limita posibilităţile mun- 
cei”; tot astfel „defectuoasa economie agricolă ineficace și ne- 
glijată ducind la exploatarea resurselor naturale în favoarea 
particularilor“, a 


era tehnica ci faptul că controlul era în miini particulare 
: Izbucnirea primului război mondial atenifcază interesul 
opiniei publice americane pentru reforma. Economia de război 
soluție temporară a dificultăților regimului capitalist, prikeju- 
este Statelor Unite o perioadă de mare prosperitate. Industria 
lucrează din plin pentru comenzile militare, iar agricultura gă- 
seste ge sere în Europa subalimentată, 
à toare, importatoare de c i 

Unite devin marele creditor al lumii. Rea pes re 
belsug fără limite începea pentru republica americană. 

Credința curentă din anii de prosperitate de după primul 
război mondial in Statele Unite, a fost că „era de aur“ va 
continua la infinit. Curind, criza începută în 1929 a arătat 
defectele sistemului capitalist; massele nu s'au îndreptat totuşi 
spre mișcări violente, revoluţionare, ci au continuat să aibă 
încredere in posibilitatea înfăptuirii unor schimbări fără zgu- 
duiri a “app prin she cauzelor dereglării mecanismelor 
economice şi repunerea lor în funcţie prin proced 
aplicate dela caz la caz. pan via Éd Se 

E ceeace a încercat să facă preşedintele Roosevelt. 

Intr'un discurs pe care l'a ţinut în timpul primei sale cam- 


‘panii electorale el a declarat: „Țara aceasta are nevoie si 


chiar cere dacă nu mă ingel asupra caracterului ei, experienţe 
îndrăznețe si mereu noi. E rezonabil să alegi o metodă, să o 
încerci; dacă dă greş trebue recunoscut sincer acest fapt şi în- 
cercatä alta. Dir mai presus de toate trebue incercat ceva. 

Milioanele de oameni aflați în nevoie nu vor rămîne veşnic 
täcuti, în timo ce lucrurile care i-ar putea satisface se află la ` 
indemina lor“. 

Permanentele economico-sociale ale Statelor Unite, de 
care își dau prea bine seama toți istoricii americani serioşi (cei 
citați de noi sunt istorici de mare notorietate, am putea spune 
chiar oficiali) au revenit la suprafaţă de îndată ce valurile 
bogăției răscolită artificial de primul război mondial s'au li- 
nistit. 

Insuficienta mijloacelor monetare care obseda secolul al 
19-lea, dispăruse în era atilor frenetice. O extraordinară 
expansiune a creditului mărind viteza de circulație a banului, 
compensa puţinătatea lui numerică. Defectele de structură au 
fost acoperite de spuma strălucitoare adusă de valurile tot mai 
inalte ale speculatiei. Iluzia nu s'a oprit la cercurile capitaliste 
propriu zise ci a cuprins întreaga populație. Fiecare american 
îşi investea economiile, cit de mici, în acțiuni. Urcarea cursuri- 


66 VIAȚA ROMINEASCĂ 


lor îi dădea iluzia că se imbogätise. Cumpăra în rate bunuri pe 
care nu le putea plăti din veniturile lui obișnuite, fiind convins 
că urcärile vor continua fără sfirgit. 

Contradictiile sistemului n'au incetat însă să se manifeste. 
Producția agricolă depăşea cu mult nevoile interne. Fermierii 
trebuiau să exporte o bună parte din produsele lor. Dar indus- 
tria şi comerțul care controlau viața politică a națiunii im- 
puneau tarife vamale protecționiste, zădărnicind scurgerea 
surplusului de bunuri agricole dincolo de frontiere. 

Preţurile bunurilor agricole scädeau continuu, iar valoarea 
producţiei agricole ajunge dela 15 jum. milioane dolari în 
1920 la numai 5 jum. milioane dolari în 1932. Sarcina dato- 
riilor ipotecare ale fermierilor devine tot mai grea, vinzärile 
silite de ferme tot mai numeroase. 

Expansiunii extraordinară a producţiei industriale nu i-a 
corespuns o repartizare proporțională a venitului national 
Intre 1922 si 1929, în timo ce cantitatea produselor creștea 
cu 3,5 la sută pe an, salariile reale nu cresc decit cu 2.1 la sută. 
Puterea de cumpărare a masei rămine în urmă față de cres- 
terea cantității de bunuri. Diferenţa măreşte profiturile capi- 
talului, care nu sunt decit partial consumate, restul fiind în- 
vestit în producție şi prin aceasta mărind încă mai mult abun- 
denta de bunuri imposibil de plasat. 

Expansiunea creditului căpăta în acest timp un caracter 
inflationist tot mai pronunțat si se îndrepta mai mult spre spe- 
culatit bursiere. Cum spun economiștii, moneta trecea din cir- 
cuitul industrial în circuitul financiar. A fost destul ca un grup 
restrîns de oameni de afaceri, observă economistul englez Cole, 
să-şi dea seama de caracterul precar, artificial al urcării actiuni- 
lor şi să în să vindä „cit mai era încă bine”, pentru ca pri- 
mele scăderi la bursă să apară, antrenînd marea massă a spe- 
culantilor. Rezultatul inevitabil a fost o scădere acoelerată a 
cursurilor. 

Cei ce acordaseră credite garantate cu depuneri de ac 
tiuni, au refuzat să le prelungească în fața scăderii continue 
a valorii garanțiilor deținute, oblirind astfel pe debitori să 
vîndă pentru a-și procura disponibilul necesare. 

Catastrota se desfășoară rapid. La 21 Octombrie 1929 se 
produc primele scăderi. La 24 Octombrie se vind peste 12 mi- 
loane de actiuni, Pînă la sfirsitul lunii valoarea în dolari a 
actiunilor scade cu 15 miliarde de dolari. Pină la finele anului 
pierderile ating 40 de miliarde. Panica financiară paralizează 
Intresga viață economică. Comerţul se opreşte. 

Inustria a trebuit atunci să-şi reducă activitatea, conce- 
diind milioane de salariați. Agricultura a încetat să mai pre- 
zinte rentabilitate. O țară imensă cade pradă disperării. Oa- 


NW pean 67 


Le vedeau inutili, fără perspective, săraci în mijlocul 

A Administraţia Hoover, renuntind cu greu la doctrina că 

intervenind cit mai puţin în viaţa economică, lucrurile se vor 

priza e cit mai bine dela sine, nu lua decit măsuri vagi, ne- 
icace. 

E drept de altfel că lipseau exemplele ; planificarea eco- 
nomică, condiție indispensabilă a folosirii depline a mijloa- 
celor şti nţifice si tehnice moderne nu era încă o idee populară. 

Singurele planificări din era industrială fuseseră cele din 
primul război mondial. Dar acestea nu erau un exemplu prea 
convingător. Bunurile create de ele erau bunuri destinate să 


„fie imediat distruse. Cit despre prima planificare în vederea 


abundentii, întiul plan de cinci ani sovietic, începuse abia cu 
un an inainte, în 1928, 

_Acestea-s împrejurările în care Franklin Delano Roosevelt 
devine președinte al Statelor Unite cu 22.800.000 voturi faţă ` 
de 15.800.000 ale candidatului republican Hoover si de 880.000 
ale candidatului socialist Norman Thomas. Patru ani mai tir- 
ziu, în 1936, cu drept contracandidat, guvernatorul Landon, 
Roosevelt obține 27.500.000 voturi față de 16.700.000 

In cursul celor patru ani s'a desfășurat partea cea mai 
spectaculară a încercărilor indräsnete de salvare a sistemului 
capitalist. Realegerea președintelui, cu o majoritate mult spo- 
rită după patru ani, arată că, în ansamblu, poporul ameritan 
fusese mulțumit de silintele sale în vastele probleme ridicate 
să adaptarea societăţii capitaliste la necesitățile erei indus- 

e. 

Primele 100 de zile ale New Deal-ului au fost si cele mai 
impresionante ca punere în scenă, Despre ele s'a scris mai ales. 

Sistemul bancar se prăbuşise. Dacă s'ar fi făcut o re-va- 
luare a activului tuturor băncilor din Statele Unite în mo- 
mentul cînd preşedintele Roosevelt a preluat, la 4 Martie 1933, 
conducerea, s'ar fi constatat că toate erau falite din pr'cina 
scăderii valorilor constituind activul lor. Publicul simțind a- 
ceasta se năpustea la ghişee pentru a-şi retrage depunerile. 

După cum se ştie, nici-o bancă nu poate rezista cînd pa- 
nica cuprinde pe deponenti si toți se înghesue să-şi ridice banii, 
deoarece numerarul de care dispune o bancă nu reprezintă 
niciodată decit un procent redus din totalul obligaţiilor ei. 

Era deci o chestiune de restabilire a încrederii, 

Președintele Roosevelt a ordonat închiderea băncilor pe 
cîteva zile, în care timp situaţia acestora a fost examinată de 
autorităţi şi a fost permisă apoi redeschiderea numai a acelora 
avind o situație solidă. Operațiunile acestora au fost supra- 
veghiate de guvernul federal și depunerile micilor d=ponenţi 
garantate. S'au luat apoi măsuri pentru asanarea bursei prin- 


tr'o care obliga pe acei care emiteau acțiuni $ obligaţiuni 
să ea publicului toate lămuririle necesare unei cunoașteri a 
situaţiei reale a întreprinderii respective, . 

De oarece proprietăţile micilor fermieri erau ecoperite de 
ipoteci pe care bänc:le le uch:dau forçat transformind astfel pe 
mici! proprietari agricoli în arendasi, ipotecile au fost pre- 
luate de stat dindu-se creditorilor in schimb bonuri garantate 
de tezaur cu dobindă mai mică decit cea a ipotecilor respec- 
tive si consolidind astfel mica proprietate. 

Pentru a mări nivelul prețurilor Statele Unite au aban- 
donat la 20 Aprilie 1933 etalonul aur, ceeace a declanşat a- 
proape automat ridicarea prețurilor publicul renuntind la te- 
zaurizare și grăbindu-se să schimbe dolarii contra mărfuri. 

Dar ceeace a preocupat în special pe președinte era ridi- 
carea puterii de cumpărare a masselor, Unul din consilieri! cei 
mai ascultați în acea epocă de preşedintele Roosvelt, era pro- 
` fesorul Rexford Guy Tugwell, economist cunoscut dela univer- 
sitatea Columbia, 

Teoria acestuia era : „Dacă ne lipsește puterea de cumpă- 
rare ne lipsește totul. Dacă o avem, posedăm tot ceeace are 
intr'adevär valoare și adevărată prosperitate. Aceasta nu se 
obține prin rețete magice, cum par a crede multi si nici nu e 
un mister insondabil în faţa căruia voința omului e neputin- 
c:nasă. In asemenea cazuri nu e decit un lucru de făcut, trebue 
luați banii de acolo unde sunt si puși acolo unde ar trebui să 
fie. In fapt, aceasta însemnează că singurul remediu e o fis- 
calitate brutală si nemiloasă față de bogați si o distributie 
foarte generoasă de către guvern către acei consumatori care 
își vor cheltui banti în cumpărături utile, astfel încît să puie 
din nou în mișcare maşina oprită și să creieze prin aceasta din 
nou propria lor sursă de ciştiguri si puterea lor de cumpărare. 

„In loc să ne irosim ingeniozitatea si energia căutînd re- 
medi! vane pentru dificultățile noastre financiare, trebue să 
recurgem la remedii adevărate. 

Să nu ne epuizăm în a voi să restabilim o încredere vană 
ci să căutăm să restabilim puterea de cumpârare”, 


Teoria americană a puterii de cumpărare se baza pe ana- 


lize statistice, 

Astfel economiştii Lewen, Moulton și Warburton în lu- 
crarea lor „Capacitatea de consumatie a Americii”, arătaseră 
că „0,1 la sută din familiile americane, cu veniturile cele mai 
mari, cistigau în total la fel de mult ca 42 la sută din fami- 
liile americane cu veniturile cele mai mici. Dacă distribuția 
veniturilor ar fi fost egală, fiecare familie ar fi dispus de sufi- 
cientă putere de cumpărare pentru a trăi decent. Așa însă 
mass: cumpărătorilor trebuia să-și limiteze cumpărăturile la 
“minimum, iar în categoria celor'cu:venituri foarte mari pu- 


NEW DEAL 69 


terea de cumpărare depășea cu mult posibilitățile lor də con- 


Spirit practic, presedinte,e Hooseveit nu a încercat să aplice 
o doctrină academică de redistribuire a bogățiilor, stin că 
asemenea măsuri s'ar fi lovit de o rezistență prea înverșunată. 
Dacă ar fi fost in principiu dispus să o facă, nu ştim. In orice 
caz pornind dela teoria puterii de cumpărare a încercat să ia 
măsuri care să poată fi puse în practică, 

Problema care se punea guvernului american era ca prin 
mărirea prețurilor produselor agricole vindute de fermieri si 
prin ridicarea salariilor si micșorarea numărului de ore de lu- 
cru ale muncitorilor industriali, massei poporului american — 
ee rr Aano un să i „Sp Ara puterea de cumpârare şi 

s ntreg m mul econom! iå i 
Naa în ne Ve d omie al naţiunii să fie 

Unul din membrii cei mai influenți ai guvernului Roose- 
velt, d-l Ickes, ministrul de interne, exprima această idee în 
următoarele cuvinte: 

„Vechile zile au trecut, vechile zile ale vernului calor 
bogaţi și puternici, pentru cei bogați si DURE in detr'mentu! 
marei masse a poporului. Au trecut sperăm pentru totdauna 
Cred că suntem la începutul unei ere în care bărbatul, femeia 
şi copilu! obişnuit vor avea posibilitatea unei vieți mai bogate 
şi mai fericite, E drept si de dorit să fie astfel. 

“In fond nu trăim în această lume pen'ru a lucra ca la 
galere timp de ore îndelungate îndeplinind sarcini penibile 
pentru a acumula în mîinile a 2% din populație 80% din ave- 
rea națională“, 

Air rază grrr Lg raze Roosevelt nu a avut —desi 
cuvintele de mai sus e unor agitatori extremisti — 
caracter revolutionar. dE ia i e 

El a căutat doar să restabilească echilibrul de forte între 
patroni şi salariați încurajind sindicalizarea lucrătorilor şi ne- 
pocierea colectivă pentru contractele de muncă, sprijinirea far- 
m-erilor astfel ca în schimbul produselor lor să capete o parte 
mai dreaptă din venitul național şi fiindcă aceste măsuri pu- 
teau mări puterea de cumoärare a persoanelor întrebuintate 
în cîmpul muncii, nu însă să rezolve complet problema toma- 
ara a Fabregas npes măsuri printr'un vast program de lu- 
crări publice. Sunt cele trei as | 
bit sir pecte fundamentale ale expe- 

Pentru normalizarea raporturilor din industrie a fost in- 
trodusă faimoasa legislaţie N.LR.A. (National Industrial Re- 
Er, Act) care în paragraful 7 A permitea sindicalizarea lu-. 
crätorilor. 


- Aceiagi lege instituia codurile N.R.A. (National Recovery 


MA” 4 


70 VIAȚA ROMINEASCA 


Administration), care tindeau la o organizare oarecum corpora- 
tivă a diferitelor ramuri industriale, pentru înlăturarea concu- 
rentei neloiale dintre intreprinderi, De unde prin legile con- 
tra trusturilor din 1990 şi 1913 se interzicea constituirea de 
trusturi ca tinzind să restringă libertatea comerţului, endurile 
N.R.A. permiteau dinpotrivă intelegerea între producători, 
Aceasta a făcut pe unii critici ai legislaţiei să afirme că în rea- 
litate legea N.I.R.A. cu excepția paragrafului 1 À sus menţio- 
nat, era în fond o capitulare a guvernului în fața marei in- 
dustrii căreia îi permitea mult dorita asociere între producători 
in schimbul recunoaşterii dreptului de sindicalizare al munci- 
torilor. 

In Mai 1935 legislația N.LR.A. a fost declarată neconsti 
tutionalä de Curtea Supremă de Justiție a Statelor Unite prin- 
tr'un vot unanim, care se explica prin acea că elementele reac- 
tionare din compunerea Curţei, au vrut să anulez= măsurile 
muncitoreşti cuprinse în acei legislație, iar elementele progre- 
siste căutau să distrugă o legislaţie, care se punea in caiea lup- 
tei devenită tradițională impotriva trusturilor. 

In Iulie 1935 s'a votat atunci de către Congres o altă leg, 
cunoscută sub numele de Wagner-Act, care reintroducea mă- 
surile de protecție a mişcării sindicale din codurile abrogate, 
lege care e şi astăzi în vigoare. 

Csalaltä parte, codurile N.R.A,, izvorite dintr'o concepție 
solidaristă care vedea în patroni și salariați „o singură mare 
familie fericită” — cum se exprima profesorul Raymond Mo- 
ley unul dn consilierii cei m» de seamă ai președintelui Roo- 
sevelt din primii ani ai New Deal-ului — pare a nu fi avut suc- 
ces, Astăzi cind conflictele de muncă în Statele Unite încep din 
nou să ia proporții, pare că tendinta e către o luptă dură între 
cele două tabere care își apără fiecare propriile interese, jar 
despre „o singură mare familie fericită“ nu se poate, cel putin 
deocamdată, vorbi. 

In ce privește pe agricultori, preşedintele Roosevelt a avut 
dela început drept colaborator pe d-l Henry A. Wallace pe 
atunci ministru al agriculturii. Cu concursul d-sale s'a ela- 
borat o altă lene cunoscută sub inițialele A.A.A. (Aer'cultural 
Adjustment Administration). Soluția optimă pentru agr cultură 
americană producind mai mult decît nevoile pietii interne (sau 
după părerea acelor economiști care arată că alimentarea poou- 
lației americane nu atinsese încă un nivel destul de ridicat 
pentru a se putea vorbi despre o supraproductie absolută, mai 
mult decit putea cumpăra piata internă) ar fi fost o lărgire a 
debusæ'or prin export. In 1933 criza economică era însă 
mondială. 4 | 

Celslalte state răspundezu la tarifele vamile protectio- 
niste americane din 1930 cu măsuri de „ care închi- 


# 4 


NEW DEAL 71 


Geau piaţa lor produselor agricole americane. Soluția momen- 
tană nu putea consta decit în crearea unei penurii artificiale 
prin reducerea suprafeţei însămințate, pentru a obține astfel 
ridicarea prețurilor. 

Măsurile luate în acest scop erau desigur supărătoare de 
oarece se puneau în calea dorinței omului de pretutindeni da 
a tră: în abundență, și asta într'o epocă în care multe părți 
ale lumii cunoșteau foametea si mizeria, 

De altfel d-l H. Wallace era conştient de acest lucru: „Sun- 
tem obligați — spunea d-sa — să facem şi să continuăm a face 
lucruri pe care nu le dor'm”. „E un lucru care merge împotriva 
instinctelor celor mai sănătoase ale naturii umane”. 

Pe lingă înlăturarea ipotecilor și acordarea de credite spe- 
cale, legislația A.A.A. tindea să obțină din partea fermierilor 
reducerea voluntară a culturii bumbacului, tutunului, griului 
şi a creşterii porcilor. 

Despăgubirile pe care le primeau pentru aceasta se plă- 
teau din fondurile obținute prin taxe asupra transformării bu- 
nurilor respective, taxe care cădeau asupra consumatorilor. 

După cum a arătat economistul englez Cole, nu era o pla- 
nificare a producției agricole, ci o serie de măsuri menite să 
redea rentabilitate unei agriculturi neplanificate, 

Natura a ajutat eforturile guvernului și o secetă cumplită 
şi... salvatoare, în 1934 a contribuit — după unii, mai mult 
decit legislația A A.A. — la reducerea cantităţii recoltelor si 
prin aceasta la ridicarea preţurilor. 

In Ianuarie 1936 legea a fost declarată neconstitutionalä 
de către Curtea Supremă. 

A treia serie de măsuri în cadrul New Deal-ului tindea, 
după cum am spus, să dea de lucru acelor șomeri, cărora nici 

le din domeniul industrial, nici cele din domeniul agri- 
col nu le putuseră rezolva problema existentii, După cum se 
ştie şomajul atinsese în 1933 un număr de peste 13 milioane 
de persoane capabile si dornice de a muncii. 

Administraţia Roosevelt trebuia să găsească proscte de lu- 
crări, care să nu concureze inițiativa privată, ceace n'ar fi avut 
ca rezultat decît reluarea lucrului în unele sectoare şi înce- 
tarea lui în altele. 

Renunţind la vechea doctrină a echilibrului bugetar sub 
influenta indirectă a teoriilor economice ale lui Kevnes și ale 
economiştilor americani cu vederi similare. guvernul american 
a alocat fonduri mari obtinute printr'o mărire a datoriei pu- 
blice diverselor lucrări publice utile sau mai putin utile, cire 
a» fact propuse în scopul intrebuintärii minei de lucru dispo- 
nibil.ă 


Sub conducerea d-lui Harold Ickes a fost înființată Admi- 


72 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nistratia lucrărilor publice (P.W.A.), iar sub conducerea d-lui 
Hany. Hopkins Administratis lucrărilor civile (C.W.A.). 

Somajul a scäzut considerabil. In 1938, dupä statisticele 
lui „American Federation of Labour“, mai erau totuşi circa 8 
milioane şomeri. Pină la izbucnirea războiului, problema şo- 
majului nu a putut fi complet rezolvată. 


Una din inițiativele luate în cadrul New Deal-ului pentru | 


crearea de lucrări publice a avut un succes excepțional. E vorba 
de faimoasa Tennessee Valley Authority, (T.V.A.), strălucit 
exemplu de planificare pe scară mare bazat pe cooperarea v 
luntară în cadrul sistemului capitalist. $ 

Pornind dela ideia senatorului George Norris, a desvoltării 
re-urselor unor regiuni naturale, T V.A-u. a refăcut în 10 ani 
resursele unei regiuni agricole care devenise stearpă prin ero- 
ziunea solului, a construit uriaşe zägazuri pe riul Tennessee 
permifind controlarea regimului apelor, suprimare: inundatii- 
lor şi electrificarea unei regiuni de circa 100.000 km. patraț. 

Succesul deplin al acestei experiențe, începută în anul 
1933, a determinst guvernul american să studieze continuarea 
pe o scară mult lărgită a programelor de desvoltări regionale, 
care au fost întrerupte de război, dar a căror problemă se pune 
din nou astăzi. 

Nu am examinat aci decit cele mai importante măsuri 
luate în prima fază a New Deal-ului de către președintele 
Roosevelt, 


Un tablou complet ar trebui să amintească detailat de 
măsurile monetare în legătură cu dolarul: de legea acordurilor 
comerciale reciproce din 1934 datorită inițiativei secretarului 
de stat Cordell Hull, prin care se tindea la o normalizare a 
engin à comerciale internationale; de măsurile prin care 
s'a pus capăt muncii copiilor în industrie: de legea asigurărilor 
sociale, (Social Security Act) din August 1935: de mAsurile pen- 
tru conservarea resurselor naturale ale Statelor Unite execu- 
tata de „Civilisn Conservation Corns“, si de o multime de alte 
mäsuri luate toate în scopul modernizării vieții politico-eco- 
nomice 2 Statelor Unite. 

A doua fază a New-Deal-ului a început odată cu reale- 
gerer în 1936 a preşedintelui Roosevelt cu majoritatea mult 
sporită pe care am mentionat-o mai sus. 

După cum s'a văzut, două din principalele legi ale New- 
Dea!-ului, cea referitoare la industrie si cea referitoare la agri- 
culinră au fost invalidate în 1935—1936 de Curtea Supremă 
de Justitie. 

După realegerea sa, care i-a arătat că este pe caler cea 
bună, că are de partea sa poporul american, președintele Roose- 
velt a pornit la luptă împotriva acelor instituții învechite, care 


NEW DEAL 73 


- împiedicau guvernul american să ia măsurile necesare adap- 


tării vieții americane la necesitățile lumii contemporane. 


Curtea Supremă apără cu strășnicie drepturile c:lor 48 
de state confederate împotriva imixtiunil ps > À federal 
dela Washington în ceeace se consideră în baza Constituţiei 
a fi de resortul lor exclusiv. 

N.R.Ag și A.A.A,, au fost declarate neconstitu e pe 
baza interpretärii date de Curte, cä Congresul nu Pr a 
să reglementeze aceste chestiuni, care erau de compelența fie- 
cărui stat confederat în parte. \ 

Comentind hotäririle Curţii referitoare la N.R.A., prese- 
dintele Roosevelt spunea că „a fost, în era maşinei, o decizie 
din epoca trăsurii cu cai". In Februarie 1937, Preşedintele pro- 
pune Congresului o leg= pentru reforma Curţii Supreme care 
a iscat, după cum s'a afirmat, una din cele mai aprige contro- 
verse politice din istoria ultimilor 100 de ani a Statelor Unite. 
Se încerca stabilirea unei limite de virstä pentru jud-cătorii 
Curţii Supreme numiţi pinä atunci pe viaţă, spre a-i putea în- 
locui cu persoane avind vederi progresiste, favorabili Now- 
Deal-ului, 

După aprige desbateri în cursul anului 1937, legoa a fost 
respinsă de Congresul Statelor Unite în luna August, însă prin 
demisia sau decesul majorității celor 9 judecâtori, preşedintele 
Roosevelt şi-a putut realiza intenţia în anii următori, deşi a fost 
învins în lupta cu Constituţia. 

Rezultatul campaniei președintelui a fost că legea Wag- 
ner pentru reglementarea relatiunilor în cîmpul muncii d'n 
1935 a fost declarată constituțională. D= asemenea și a doua 
lege A.A.A, din 1938, care nu mai pornea dela principiul res- 
trîngerii voluntare a culturilor, ci dela acel al îmhrmătătirii 
solului si a unui program de asistență p=ntru fermierii ame- 
ricani. Tot astfel a putut fi votată si menţinută leger din 1938 
cunmcută în ceneral sub numele de legea pentru sa'arii şi ore 
(Wace and Hour Law). care a stabilit că din Octombrie 1945, 
salarin] minims] în industrie să fie de 40 centi pe oră, jar nu- 
märul de ore maximum 49 pe săptămînă. Leca e pris astăzi 
din nou în discutie de sindicate, care cer ridicarea plafnnmui 
la 65 centi ne oră, ţinîndu-se seama de scumpirea vieții în 
cursul războiului, 

Tot în perioada a doua a New Deal-ului. dună 1937. pe lingă 
legislația menționată mal sus, care a introdus măsuri cu carac- 
ter rermanent după primele tatonări ale anului 1933. s'au fn- 
ceput măsuri pentru reorganizarea administraţiei Statelor Unite, 
ţinîndu-se seama de faptul că o socletate evoluatä, în care ad- 
ministraţia are roluri însemnate de conducere si control nu 
mai poate fi încredințată unor funcţionari schimbaţi periodic 


74 VIAŢA ROMINEASCĂ 


după rezultatele alegerilor. E vorba acum de crearea unui corp- 
de funcţionari de carieră, special pregătiţi pentru sarcinile lor. 

Asistăm aşa dar la transformarea Statelor Unite într'un 
stat cu o tendinţă centralistă mereu mai puternică, pe cale să-şi 
dea o biurocraţie. - 

Acum, odată cu terminarea celui de al doilea război mon- 
dial, „New Deal-ul continuă”. 

Sub acest titlu serviciul american de informații din Eu- 
ropa a difuzat mesagiul pe care președintele Truman l-a adresat 
la 6 Septembrie 1945 Congresului și în care se ocupa de pro- 
blemele mari ale momentului actual: demobilizare, reconver- 
siune, lucru pentru toți, desvoltarea producției, lucrări publice. 

Urmărirea experiențelor pe care presed'ntele Roosevelt le-a 
inceput în 1933 si care astăzi se identifică cu însăși viața na- 
tiunii americane va fi în anii care vin pasionantă, căci această 
experiență va arăta dacă un stat industrial înzestrat cu resurse 
foarte bogate, avind o populaţie relativ redusă faţă de imensul 
său teritoriu şi înzestrată cu o capacitate de producţie foarte 
mare, poate rezolva problemele de distribuție echitabilă a bu- 
nurilor, fără a renunța la democraţia parlamentară de tip occi- 
dental si la libertatea întreprinderii, astfel ca întreprinzătorii 
să înceteze de a mai fi conduşi exclusiv de motivul profitului 
si să acorde atenția cuvenită valoarei sociale a serviciilor pe 
care le prestează, 

Dar reușita unei asemenea încercări depășește cadrul eco- 
nom'c. Ea depinde de factori morali. 

Marele ziarist american Herbert Agar, scria despre New- 
Deal (în volumul „A time for greatness", 1942): „Ceace trebue 
în special, e o schimbare în inima și spiritul oamenilor mai cu- 
rind decit în organizatia lor. Nu cerem să ne cotorosm da sis- 
temul întreprinderii libere şi al capitalismului; vrea numai ca 
el să fie luat în serios, vrem să se revină la principiile lui fun- 
damentale, să se amelioreze cînd e necesar, să se adapteze la 
progresele tehnicei pe măsură ce ele apar, să fie împiedicat de 
a se sinucide, Să nu se uite că acest sistem în domeniile 
vaste ale economiei noastre, e încă cel mai bun pentru a ajuta 
pe om să producă si să distribue producția într'o atmosferă de 
libertate si independenţă. Nu sub povara defectelor lui proprii 
s'a prăbuşit acest sistem, ei din pricina defectelor noastre, a 
fragilitätii noastre spirituale care a lăsat sistemul să d>vină 
un scop în sine si apoi să transgreseze propriile sale legi pentru 
satisfacerea unor pofte imediate“. 

Toți cei care socotesc că sistemul capitalist al întreprin- 
derii libere poate fi adaptat trei industriale fac apel la 
sentimentele morale ale omului şi arată că dacă aceste senti- 


NEW DEAL 15 


nente reiau în viața socială locul pe care ar fi trebuit să-l aibă, 
soluţiile violente vor fi inutile. 

Tocmai de aceea experienţa începută de președintele Roos- 
velt cu New-Deal-ul si care va continua în anii viitori în Sta- 
tele Unite sub ochii noştrii e o foarte interesantă şi în același 
timp ultimă experiență pentru verificarea acestei ipoteze. 


GUY PAUKER 


CUM SE CALESTE FIERUL 


Ca păt'maș culegător de vise, 

Am cultivat abstractul în sonet, 
Fiindu-my silă de banal concret 

Ce zilnic păsurile mi-otrăvise. ` 


Şi-aşa în templul meu cu porți închise, 
Frumosului i-am închinat discret 
Șnfiorarea caldă de poet 

Și crta rece care-o stăpinise. 


Cu mintea sufletul mi l-am câlit 
Cum se cäleste fierul inrogt 
Spre-a'i ofeli flecsibila substanță. 


Numai așa am isbutit să "nfring 
Vulgara lacrimei eruberantä, 
Cind suferința mă făcea să pling. 


SPRE TINTA 


Vin valuri după valuri să te'nece 
Și voinicește către mal inoti 
Bărfesc mereu clevetitorii toți 
Și... Cinii latră, caravana trece. 


Delao'altă slugile, stăpinii, 
Plecîndu-și fruntea, fericire cer; 
Deasupra tace veșnicul mister... 
lar jos domneşte tirania pinii. 


Te mușcă dinţii clipelor fugare 

Și zi cu zi îndur; ofensa lor, 

Pășind ca un desmetic pe-un icovor 
Pe care-l simţ fugindu-fi sub picioare, 


Și-așa, cu anii lupta te'mp'etrește. 
Te'năbuşi de-al desertäciunii fum... 
Să-ţi faci cu coatele'nainte drum 
Spre viermele ce'n umbră te pindește. 


PENTRU CRITIC 


Nu ţin 'de nici o şcoală literară; 
Nici nu imit, nici mom imitatori 
Stau singur printre versificatori, 
Păstrindu-mi strict ținuta sol:tard. 


Din cite tulburări mă frămîntară, 
Sonete 'nfiripate-am uneori, 

Cum din țărină se'nţiripă flori 
Prin largă binefacere solară, 


De-i poezie'n parcul meu, nu știu; 
Am vrut atit: Să-mi fie verbul viu 
Si să-l înalt în limpede-atmosferă. 


Cit despre critic, zică tot ce-o vrea... 
Cind eu cioplesc granit în carieră 
El bate’n toba lui cù truda mea. 


VIS 


Visez ades c'a fost un vis 

Intreg războiul blestemat, 
Un vis urit de Iad trimis, 
Pe care treaz l'ag fi visat. 


Doar oamenii n'au fost nebuni 
Să fi făcut atit măcel, 

Cind toți deavalma sunt minuni 
Cu chipul Domnului la fel. 


Ca sufletul să mi-l incint, 
Visez că vechiul Paradis 
Mai lasă urme pe Pămint... 
Dar ce rămine dintr'un vis?... 


MIHAI CODREANU 


CHARLIE CHAPLIN, 
PRIMUL POET AL ECRANULUI 


— CHARLOT, MIMUL SINGURATIC ŞI TRIST — 


Acum vreo şaisprezece ani, dacă n'o fi cumva mai mult, 
se prezenta un film Mirage de mică însemnătate, un film ca 
multe altele şi care, desigur. ar fi fost repede uitat dacă, în- 
tr'un rol cu totul episodic, Chaplin n'ar fi dat replica lui Ma- 
rion Davies. 

Acea scurtă apariție o socotesc printre cele mai emotio- 
nante impresii cinematografice, căci Chaplin mu mai apărea 
aci cu masca lui Charlot, ci sub trăsăturile unui mic gentleman 
cu părul argintiu, aproape alb, şi a cărei față ascundea sub 
zimbetul ei cea mai tainică amărăciune... = = 

Cei cari au negat origina israilitä a lui Charlie Spencer 
Chaplin, ar fi trebuit să vadă neapărat filmul acela: virsta, 
grijile făceau să reiasă, în mod puternic, tone caracterele 
etnice pe care un machiaj clownesc ni le-a ascuns multă vre- 
me, şi înțelegem în fața acestei măști, despuiatä în sfirșit, de 
unde vine aceea neliniște, gustul acela al nenorocirii, aceea 
constantă as prație spre altceva, aceea goană nebună, care ca- 
racterizează spiritul lui Chaplin și arta sa. 

In r'adevär, cu mult înaintea lui Ted Lewis si Hal Sher- 
man, tînărul Chaplin joacă în music-hall în trupa englezului 
Fred Karno, Tocmai atunci se deschide drumul cine:ratogra- 
fului şi el se îndreaptă spre el. Căci tocmai atunci cind ba- 
rizrele seculare, cari interziceau Evreilor drumul spre artă, 
cădeau, se nästea cinematograful. Și țara în care el îşi va găsi 
„climatul” e tocmai aceea a cărei civilizaţie constitue pentru 
obiceiur:le ances rale, corosivul cel mai violent, Aceasta si 
explică poate, în parte, de ce Statele Unite n'au putut totuti 
să-l asimileze spiritualiceste pe Charlot. Tragedia lui Chaplin, 
umorul lui Chaplin capătă o si mai mare intensita e în eun- 
flictul intim dintre artist şi civilizaţia jankee. Fără îndoială, 
Chaplin a făcut si face reţetă în Statele Un:t8; averea lui o 
dovedește. Dar el n'a isbutit acolo să-și cistige gloria de care 
se bucură în E 

In Statele Unite lumea e serioasă şi cine ar putea avea 
acolo considerație pentru un clown ? 


> 


CHARLIE CHAPLIN, PRIMUL POET AL ECRANULUI 31 


cunoaște mai degrabă? Nu. Căci si aci se mai găsesc încă 
mulţi infi pentru care Chaplin nu-i decit un seat dotée sau, 
si mai bine și mai aproape de adevăr, „un amuseur”, cum 
aer tre pete apr. să care are mult mai mult 

it alți clowni, acești inși n'au putut vedea că 
nenorocirile lui trădează o sensibilitate ascuţită. 

Chaplin rămine pentru ei un individ stingaciu care se 
chatinä, alunecă si cade cu nasul într'o bältoacä de noroi, in- 
dividul distrat care se așează pe grilajul unei grădini, ca să 
bage de seamă abea mai tirziu, că-i scara unui automobil sau 
pur şi simplu idiotul care-și merită soarta sa tristă. Intr'adevär, 
pe acești spectatori, piciorul aplicat lui Charlot într'un anu- 
mit loc îi amuză copios, atit de mult li se pare acest gest 
rezultatul logic a mediocritätii unui asemenea individ. Si, vol 
adăuga eu, acelaș gest linisteste pe foarte multi insi, căci pi- 
ciorul „trîntit în turul pantalonilor hui Charlot le demons- 
trează, în laconismul lui, că societatea bine crescută si îngră- 
dită în legi va rămine neclintitä ; gestul acesta e la înălțimea 
ideilor comune, ia uneori semnificatia unui act de justiţie şi 
se înalță astfel pină la Dumnezeu. 

Totuși, ținem să stăruim în cuprinsul acestui articol că 
judecata aceasta e greșită şi individul al cărui tur de pantalon 
servește de amortizor pentru diverse picioare, ascunde si o 
inimă. O inimă, care e închisă tuturor bucuriilor; ei nu i-au 
rămas decit fericirea visurilor, pe care Charlot le tirește în 
trindăvia lui prin ceața cartierelor murdare, fericirea altora, 
cu cara se ciocneste la colțuri de strădă, misgăerile „impalpa- 
bile” pe care el le „respiră” ca aburii calzi de mincare veniți 
dintr'o bucătărie. 

Căci, de fapt, Chaplin subliniază cu un suris si o alură 
melancolică, tristețea acestei lumi. Aceasta ne şi îndeamnă să 
spunem despre el că-i singur. 

Intr'adevăr, puțini au reușit să dea singurătăţii o versiune 
atit de precisă si de dramatică ca el. Te întrebi: incotro se 
îndreaptă Charlot? El vine nu se ştie de unde si, cu numai 
cîteva excepții, toate filmele lui se termină cu o plecare: el, 
numai el, rămîne singur, pe un drum, pe un cîmp. 

El dorește să fie singur, dar de cum se agită fantomele, îi e 
o teamă grozavă de singurătate, Căci el nu vrea și mu îndră- 
snefte să cunoască nălucile fără nume care, în jurul lui crese 
şi murmură. Vrea să le nege existența, dar nu poate, totuşi, 
nă de ele si să le îndrăgească 
Charlot știe că el provoacă risul, dar la ce bun să facă 


CHARLIE CHAPLIN, 
PRIMUL POET AL ECRANULUI 


— CHARLOT, MIMUL SINGURATIC ŞI TRIST — 


Acum vreo şaisprezece ani, dacă n'o fi cumva mai mul!, 
se prezenta un film Mirage de mică însemnătate, un film ca 
multe aitele si care, desigur. ar fi fost repede uitat dacă, în- 
tr'un rol cu totul episodic, Chaplin n'ar fi dat replica lui Ma- 
rion Davies. 

Acea scurtă apariție o socotesc printre cele mai emotio- 
nante impresii cinematografice, căci Chaplin nu mai apărea 
aci cu masca lui Charlot, ci sub trăsăturile unui mic gentleman 
cu părul argintiu, aproape alb, şi a cărei față ascundea sub 
zimbetul ei cea mai tainică amărăciune... “ 

Cei cari au negat origina israilitä a lui Charlie Spencer 
Chaplin, ar fi trebuit să vadă neapărat filmul acela: virsta, 
grijile făceau să reiasă, în mod puternic, toae caracterele 
etnice pe care un machiaj clownesc ni le-a ascuns multă vre- 
me, si înțelegem în fața acestei măști, despuiată în sfirșit, de 
unde vine aceea neliniște, gustul acela al nenorocirii, aceea 
constantă as prație spre altceva, aceea goană nebună, care ĉa- 
racterizează spiritul lui Chaplin și arta sa. 

In r'adevăr, cu mult înaintea lui Ted Lewis si Hal Sher- 
man, tinărul Chaplin joacă în music-hall în trupa englezului 
Fred Karno. Tocmai atunci se deschide drumul cinerratogra- 
fului şi el se îndreaptă spre el. Căci tocmai atunci cind ba- 
rizrele seculare, cari interziceau Evreilor drumul spre artă, 
cădeau, se nästea cinematograful. Si țara în care el iși va găsi 
„climatul” e tocmai aceea a cărei civilizaţie constitue pentru 
obiceiur:le ances rale, corosivul cel mai violent, Aceasta si 
explică poate, în parte, de ce Statele Unite n'au putut totuti 
să-l asimileze spiritualiceste pe Charlot. Trag-dia lui Chaplin, 
umorul lui Chaplin capătă o şi mai mare intensita e în cun- 
flictul intim dintre artist si civilizaţia jankee. Fără îndoială, 
Chaplin a făcut si face reţetă în Statele Unit; averea lui o 
dovedește. Dar el n'a isbutit acolo să-și cîştige gloria de care 
se bucură în Europa. 

In Statele Unite lumea e serioasă şi cine ar putea avea 
acolo considerație pentru un clown? 


CHARLIE CHAPLIN, PRIMUL POET AL ECRANULUI 31 


E adevărat că America e țara unde fiecare cuvint îşi are 


3 Totuși, ținem să stăruim in cuprinsul acestui articol că 
judecata aceasta e gresitä și individul al cărui tur de pantalon 
serveşte de amortizor pentru diverse picioare, ascunde şi o 
inimă. O inimă, care e închisă tuturor bucuriilor; ei nu i-au 
rămas decît fericirea visurilor, pe care Charlot le tireste în 
trindävia lui prin ceața cartierelor murdare, fericirea altora, 
cu care se ciocneste la colțuri de strădă, misgăerile „impalpa- 
bile” pe care el le „respiră” ca aburii calzi de mincare veniți 
dintr'o bucătărie. 

Căci, de fapt, Chaplin subliniază cu un suris si o alură 
melancolică, tristețea acestei lumi. Aceasta ne si îndeamnă să 
spunem despre el că-i singur, 

Intr'adevăr, puţini au reușit să dea singurătăţii o versiune 
atit de precisă si de dramatică ca el. Te intrebi: încotro se 
îndreaptă Charlot? El vine nu se ştie de unde şi, cu nemai 
cîteva excepții, toate filmele lui se termină cu o plecare; el, 
numai el, rămîne singur, pe un drum, pe un cîmp. 

El doreşte să fie singur, dar de cum se agită fantomele, îi e 
o teamă grozavă de singurătate. Căci el nu vrea si nu îndră- 
snefte să cunoască nălucile fără nume care, în jurul lui cresc 
și murmură. Vrea să le nege existenta, dar nu poste, totuşi, 
să nu-i fie teamă de ele și să le îndrăgească 

Charlot ştie că el provoacă rîsul, dar la ce bun să facă 


82 VIATA ROMINEASCA 


să ridă, de vremte ce el nu crede nici în bucurie, nici în fericire. 
Aşa & insalä, fără voia lui, pe cei care fi caută. El nu se poate 
opri să nu facă să ridă și e deajuns să rostesti doar numele lui, 

tru îndată pe toate chipurile omeneşti să apară rictusul 
stirnit de ris. Toți vor să ridă și cînd Chariot le arată mizeria 
tristețea si cruzimea destinului lui, care e al întregului său 
popor cum, s'ar putea spune &, în mare măsură, a întregii o 
men.ri, face să isbucnească, fără voia lui, aceea bucurie scan- 
er precadere totul stăpinire pe copii, bărbaţi si bätrini 

Ca un refren care amintește tristețile sau bucuriile tre- 
cute, cuvintul acesta înspăimintă pe Charlot. Ar putea să 
scape de această necesitate ar putea să evadeze ? 

El se gindește la o răsbunare cerească, la o țară strămo- 
şească, Uită blindetea ca să nu vadă decit cruzimea. Compară 
risul cu minia, căci el ştie că acei cari rid nu sunt decit nişte 
oameni brutali, egoisti si cruzi. A ride, se gindeşte el, înseamnă 
să te bucuri de nenoroc n:a altora, a voi să mdrepii stingăciile 
lor incurabile. Si Charlot știe că el e stingaciu, distrat, neli- 
nis it. Ceea ce îl främinta % îl surprinde e dincolo de viz unea 
umană într'o lume necunoscută spre care se îndreaptă citeo- 
dată. Şi calea aceasta îl face să piardă din vedere necesitățile 
imediata, Se clatină, ezită, cade şi această șovăială, această 
tremurare, care îl face să se întoarcă brusc amuză pe cei cari 
le văd, nenumäratii spectatori ai stingăciilor lui. 

Atunci de ce continuă Charlot să facă lumea să ridă de 
el? Automatamul. li e teamă poate că miinile întinse ca să-l 
aplaude s'ar putea ca miine, poimiine să fie gata să se închidă, 
simpatia ar putea să se indepärteze de el. Nu îndrăzneşte, 
încă, să înfrun'e răceala, răutatea, rânjetul. „Are slăbiciunea 
să prefere risul acesta, care îl persecută, urii și 
lumii întregi, 

Trebuie să-şi urmeze deci calea, să caute mereu cele o 
mie si una de forme ale risului. N'are decit să gonească mereu 
in căutarea acelui altceva, să sufere iarăși, să cadă, să fie bătut 
şi să fie urmărit de destinul crud, ca toată lumea să ridă şi 
să fie feric:tă. Asa cum s'a ris odinioară de nenorocirile stră- 
mosilor lui ; aşa cum s'a ris pînă mai eri gi poale şi azi de cele 
ale tuturor celor din acecași rasă cu el. 


— „MICUL COMEDIAN ENGLEZ“ IN LUPTĂ 
CU LUMINILE ORAŞULUI — 


Dar toate acestea nu sunt deajuns ca să ne facă să inje- 
legem pe una din cele mai puternice tăți ce le-au 
creiat cinematograful american, cartierul evreesc din Londra 
şi music-hallul englezesc. 


CHARLIE CHAPLIN, PRIMUL POET AL ECRANULUI 83 


Spun așa, căci, cit de respectos ar fi 

> de mijloace 
qu și de legile proprii ale artei ti da îmi 

presa că Chaplin ar avea mai puţină nevoie de cinemato- 
graf, ca cinematograful de el. Dacă cinematograful mar fi e 
xistat, Chaplin ar fi fost, cu siguranță, un mare scriitor sau 
un clown de geniu, dar ar fi spus tot cata se avea de spus. 

. Dar vorbea lui Kipling, e altă povestel!... Am 
întitulat articolul de față pe Charlot, primul poet al ecranului, 
Poet ? Da, desigur. In aşa măsură, încît Charlot se va mul- 
tumi, în toate filmele lui, doar cu Visul, căci destinul lui crud 
se incăpăținează să-i refuze o bucurie precisă. Trăieşte în 
sdrențe, dar încheiat cu îngrijire la haină, ca un bogätas, ras 
ca un dandy şi cu butonera inforatä ca un Don Juan. In 
turnul lui de fildeș el va primi pe cele mai frumoase fete, va 
rosti pen ru ele vorbe de haz care dezarmează pe virtuoase, va 
avea spiritul viu, un farmec savant, cuvintul potrivit, bine ales, 
mingiierea tandră; va cistiga fără sträduinti, căci va avea, 
deodată, îndrăzneala şi frumusețea !... 

Toate aceste visuri frumoase se vor topi, desigur, ca luate 
de vint, sub bastonul de cauciuc imperios al „policeman”-ului 
de serviciu sau de curen ul de aer rece, inghetat, al dimineții. 

Charlot va lăsa atunci färämiturile „fericirii” lui pe mai- 
danul gol, unde a și dormit, si în zorile spălăcite si cenușii, va 
reveni fără tristețe, la timiditatea lui dela început, la docili- 
tatea lui politicoasă, la umilința lui... 

Oare acest poet să nu fie decit o paiatä de bilciu ? 

E mai mult decit atit: e un tip uman. Charlot poartă în 
el germenu! de nefters al raselor persecutate. Totul o trădează 
în el: revolta lui nepu'inciosă, zimbetul, răbdarea, resemnares, 
îndrăzn=ala, dorințele. 

Charlot acceptă totul. se adaptă la totul, cu atit mai multă 
ușurință, cu cît va face ca totul să se transforme En ridicol. 
El e veşnic dincolo de ceea ce se peirece cu el, de ceea ce 
suferă : foame, dragoste, mizerii. Betia acestui joc îl răzbună 
de toată absurditatea vieții, El incearcă să evadeze tocmai din 
ceea ce îl apasă mai mult, îl face să sufere mai mult. 

Charlot evadează... Acesta ar putea fi titlul general al o- 
perelor complete ale lui Charlie Chaplin. Căci tot acel univers 
pe care Chaplin, regisorul „i-l impune lui Charlot, personajul 
creiat de el, Charlot fuge, evadează din strinsoarea lui. 
râmine el şi aci e un semn distinct care aparține rasei lui 

Toate aceste lucruri ne înlesnesc să sezizăm mai ușor Co- 
micul dureros al marelui mim. Putem măsura astfel mai bine 
apropierea pe cane o facem între origina sa semitică şi jocul 
lui atît de pu'ernic, caltatea tristetii sale pasive. , 

Toate acțiunile, speranțele lui, pe care raționamentul i 1 
înfăţişează ca irealizabile, izolarea lui, colaborează la afirmația 
noastră. 


84 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Charlot acceptă loviturile, ba uneori îşi mai ridică, într un 
salut grațios, melonul, după ce piciorul brutal sa 
dar, cochet, șterge praful lăsat de talpa ghetei pe 
nu-și i nici un desgust pentru ironiile cu care e CO- 
plesit, — dar nici nu se lasă mai prejos. Iar celor 
place smecheria: Charlot caută să „se învirtească” 
poate, fie că-i vorba de o halbă de bere, de un zîmbet 
un crenwiirst. 

Imi veţi spune că-l ghinionist, Fără îndoială, căci e 
atit de pierdut între ghețarii imenși ai Alaskăi, ca şi în 
tierele leproase ale Metropolisului, dar el nu disperează 
odată de lipsa lui de noroc şi poate câ, la urma, urmei, 
găsi odată. Totuşi, el rămîne, in mod instinctiv — altă carac- 

rassei i 


i 


BE 
i pèr 


338 


hrănit, îi prilejuesc lui Charlot aceeiaș spaimă 
cazacilor o sădise în sufletele strămoșilor lui, din străduințele 
murdare şi mizerabile ale ghetourilor. 


fraților săi, plingind la „Zidurile Plingerii” ; n'a citit ebraica, 
dar păstrează in fundul sufle ului său, teama şi curiozitatea 
rasei sale, 

De altfel pare extrem de curios că personajul Charlot s'a 
născut în America, în Statele Unite, că acolo a căpătat un 
trup şi un suflet, si că printr'o antiteză a fost nevoie de „reu- 
şita“ unei națiuni cum e aceia a U. S. A-ului pentru a da 
viață celui care n'a reușit niciodată, ' 

Zeci de milioane pentru a se echilibra acest golan fără un 
ban în buzunar. Milioane de prinzuri pentru a compensa pe 
acest ins care crapă de foame. Toţi sgirie-norii din New-York 
si Chicago ; si iatä pe acest coate-goale, care doarme noaptea 
pe cîmpul gol, avind dr=pt plapomă cerul instelat. 

Atitea Forduri care alunecă, în sgomot de fiare vechi, pe 
şosea. Si alături de ele, acest ins devenit fără voie „globe-trot- 
teur”. Si, aceste femei superbe, ca niște flori produse în serie, 
ca tot ce se face în U. S, A, cu zimbetul perfect, pielea ide 
camelie au ca revers, pe acest îndrăgostit nenorocit, pe acest 
Clitandre în sdrente, veșnic refuzat. lată și aparatul celei mai 
formidabile datorii: policemanul. Si contra acestei armate, cu 
totul singur, acest individ, scos afară din lege. lar în fața ban- 
delor înarmate de gangsteri, acest om micuf și cinstit cu basto- 
naşul şi florile lui de cimp. Si iată-l şi amic al whiskyului, în 
țara — pînă eri —a prohibitiei. Iată iarăși, în țara puritanilor, 
pe omul care nu visează decit seduceri ; și în țara acelor mate- 
rialisti, adoratori ai bunului simț, acest donator, acest visător, 


CHARLIE CHAPLIN, PRIMUL POET AL ECRANULUI 85 


' Iar printre acei inventatori ai muncii, ai standardizării, ai muncii 


în es ai ao iată-l pe divinul, pe savurosul Trindaw. 
os a te aceste contraste, apoi cauţi să-ți explici 
pt ae - reali ate, aflăm aici un joc al naturii, căreia 

re eori să cantopească contrastele, Datorită acestui joc, 
capii pe Mor convinși intră, la minăstire şi îi vedem 
termini stindardul negru al anarhiei pe copiii familiilor 


ţii. 

Și apoi Charlot a avut sub ochii lui, înain 
a a m te de roduce 
see pori peer ale lui filme,, acelea care îl clasează retire cei 
treaga river se Rp A meri “Babbi 3 ts oră 
cerească lumea. m jude e 

Poate fi privit dde aceea Charlot drept L 
i american ? 

rd in țara sa de adopţie, iai PSR AA da A Ee OU 
. Civiliza tia Jankee îl depâteşte în mod vizibil; el in- 
cearcă s'o înțeleagă, s'o așeze la înălțimea sa, s'o slujească, I-a 

copiat de aceea moravurile, maniile, elegantele. 
| pa 34 deci melonul, pe care îl va ridica cu acea politeţă spe- 
riată a celor umili; iată si bastonașul de trestie, gulerul tare. 


tip extraordinar, acestui vagabond optimi 
lie Chaplin i-a dat o amploare molierească : În podea Beza 
îl înconjoră, sunt observate în filmele lui cu o cruzime ati‘ de 
caricaturală, încît veselia „gag”-ului nu izbutește 
i ALOE SIAN arh dres 

lot r meru un umil, care n'a izbutit să biru- 
mască nici orașul, nici obiceiurile lui, dar Charlie Chaplin — 
eare îi seamănă, se spune, ca un frate — a ştiu! Fă dea nu- 
melui său, dealungul întregei lumi, strălucirea durabilă a pri- 
mului poet tragic al cinematografului. 


PAUL B. MARIAN 


MIHAI BENIUC 


Succesul poeziei lui Mihai Beniuc, care a fost încununată 
anul trecut cu un premiu academic, se explică în bună parte prin 
consonanta ei cu aspiraţiile si, cite odată, cuceririle prezentului. 
Dar, pentru istoria literară, acest lucru ar conta prea putin. 
Timpul fuge ireparabi! si arhiva ar înghiţi în curind expresia 
document” a momentului. Din fericire, această poezie mai 
este încă a viitorului prin mesagiul ei încă nerealizat, dacă 
nu şi irealizabil; iar legătura-i puternică cu trecutul Îi asigură 
deopotrivă viabilitatea. 

Ardelean din Sebis-Arad, născut în 1907, anul räscoale- 
lor, Mihai Beniuc era predestinat să fie şeful generației tinere 
de poeţi. Coșbuc fusese pe la 1890 „poetul țărănimii” și con- 
ducătorul unei școli care a întrerupt curentul eminescian, con- 
tinuată prin Şt. O. Iosif. La 1906 răsună „cîntarea pătimirii 
noastre”. f 
Pină la împlinirea idealurile nationale, poezia iredentistă 
a lui Octavian Goga a dominat. După 1920 însă, versurile lui 
deveniseră în mare parte istorice şi lirica vremii trebui să-și 
caute alte orientări. Cu Aron Cotruş si alţii, poezia lui, cea din 
sectorul social, sa continuat totuşi, mai departe, în Ardealul 
incă iobag. À 

Primul volum de versuri al lui Mihai Beniuc (Cintece de 
pierzanie, colecția Abecedar, Sighişoara, 1938) e în linia aces- 
tei tradiții, fapt pentru care nici n'a fost remarcat. S'a impu- 
tat poetului, ca deobiceiu, teza, inoportunitatea, lipsa. gratui- 
tății... Poezia romină era în plin modernism... 

Temperamentul lui Mihai Beniuc este acela al unui lup- 
tător. Dealungul celor patru cicluri ale volumului (Destin, In- 
dureratul Eros, Intoarcere, Flamurile morţii) aceeași stare de 
spirit’ revolta. Pentru a o traduce, o nouă tehnică se impune, 
mai energică : 

Cind voi isbi odată eu cu barda, 
Această stincă are să se crape 


Si va pipni din ea șuvoi de ape! 
Băieți, aceasta este arta! 


MIHAI BENIUC 87 


După lungi deliberări, poetul a înțeles toate tainele lumii 
pa e caer le dispretueste păstrind doar credința în desti- 
Mis FOR dacă se încumetă să-i stea in cale, îl 

Mognege! lasă drumul slobod, 

Să treacă smeii mei în tropot. 
De'mpărăţia ta sbor mai departe, 
Dincolo de viaţă gi dincolo de moarte! 
Pe unde n'a fost pin'acum nimic 

O lume nouă Eu am sā ridic! 


Di ! caii mei, 

Nu vă lăsați, 
Sburafi ca smei 
Inaripaţi, 

Spre creste de vis, 
Spre vis de creste, 
Vis nedescris 

Nic, în poveste. 


Acest stil de rapsodie fugoasă, punctată de chiote, este 
“ecoul unui nepotolit dor de ducă, al instinctului de a vagabon- 
da, caracteristic lui Essenin: 


La Sebiș ori în altă parte 
Mereu acelaş dor de ducă 
Spre Nu-ştiu-unde mă usucă, 
Mă chinue mereu, mă arde. 
Nu sunt acasă nicäeri, 

La Cluj, vreau satul si pădurea, 
Mă simt la mine doar Aiurea 
Si az îmi pare rău de Teri. 
Visez necontenit un Miine 
Ce n'as vrea să se facă Azi, 
O țară fără de popas, 

Un drum care fugnd rămine. 


Ardenta, fervoarea, febrilitatea sunt celelalte aspecte ale 
firii poetului. Omul vrea să trăiască pasiunile cu violență, să 
găsească neapărat un sens vieții, să rinduiască omenirea în 
mars, să călăuzească soarta semenilor. Atitea eforturi supra- 
omeneşti imputineazä vitalitatea, totuși războiul trebue dus 
mai departe, fie și numai de dragul luptei : 


De-aș pierde, cine să regrete ? 
Bu nu regret o clipă barem. 
Mai dăm azi un atac, băiete ? 
Obosim, obosim. 


83 VIAŢA ROMINEASCA 


Poezia de dragoste e influențată de Arghezi, mai ales cel 


din Cuvinte potrivite. dar ea seamănă, prin sinceritate, cu - 


aceea à lui Eminescu. Poetul cîntă jalea de a nu fi fost înţeles, 
e re Amr a fi rămas nelumit, fără căpătiiu şi fără urmaşi. 
Uneori tonul e de romantä populară, goală şi voit dulceagă, 
ori chiar trivială, ca spre a sugera nimicurile iubirii. Apoi 
versul devine mindru, sententios, urlător. Ana Kelemen na 
priceput că dragostea ar fi înobilat-o, ridicîndu-o deasupra or- 
dinii terestre: 


Te märiti gi știu, vei naşte prunci 
Veţi avea cămin şi alte cele 

Dar aşa frumoasă ca atunci 

Cind erai stăpina vieţii mele 

Nu vei fi tu niciodată, 

Niciodată, 


Pare curios ca la un poet preocupat în primul rind de în- 
dreptarea condiției umane să găsim atit de multe versuri în- 
chinate „indureratului Eros”. E un semn de vocație sigură 
care nu se sfieste să calce prin grămezi de platitudini. 

In 1938, Beniuc nu înţelegea însă să cînte pe o singură 


strună şi într'o răsunătoare poezie venea cu un slogan nou, 


adevărat catechism de generaţie, patriotic ; - 


Poeți, poeți ! 

Vă puneţi urechea pe inima țării 
i ascultați bătăile neregulate. 

Spuneti-mi ce e aceasta? , 

De ce-i bolnavă oare țara noastră ? 

A putrezit stejarul românesc ? 

Il rod la rădăcină viermii tainic 

De-si clatină coroana a cădere ? 

De ce atitea crengi uscate'n virf, 

Atita visc 

Şi-atitea frunze vestede ? 

Ce'nseamnă tinjirea aceasta ? a 


Si după această solemnă si turburătoare apostrofă, o spo- 
ie maiakovskyană : : 


Cit despre mine, ce să vă spui? 

Eu nu am darul versului decit în mică măsură, 
Prefer să spun în proză ce gindesc 

Si mai presus de toate îmi place să tac. 

Dar cite odată mă copleşește tristețea 
Si-atunci trebue să scriu, 

Ca fluzul mării 


- 


MIHAIL BENIUC 89 


Crese în mine durerile-valuri, 
Sfärimind în drumul lor cotropitor 
Zăgazurile puse cu învăţ. 

Suferințele gloate: neșttutoare 
Clocotese în mine ca viforul. 

Mă simt din nou țăranul de pe Crisuri 
Si-m reînvie'n minte vremea Iancului. 
Ah! domnii, domnii... 

Nu cu penița, 

Cu ascuțișul coasei 

Imi scriu poemele sălbatice. 

Ca gloanţele din flinte! 
Cuvintele-mi sboară de foc şi de plumb 
Să lase rană vie orice vers al meu 
In cititor, 

Să-i singere de durerea neamului 
Inima'mpietrită ! 


Cuvinte de foc, discurs în clocot, ce nu putea fi scandat. 


Alarma se menține pînă la sfirsit si îndemnurile sunt stri- 
gate cu aceeași virulență : 


Nu-i timp acum de cintece duioase, 
De lună şi dragoste. 

Ca murmurul izvoarelor 

Si sopotul frunzei, 

S'aud mai tare gemetele surde 

Din pieptul mulțimilor. 

Descintece si blesteme ne trebue ! 
Ca vracii să virim în viață 

Febra mișcării, 

Să plesnească odată gogoaşa prezentului, 
Ca să vedem egind din ea 

Fluturele vieții noui, 

Din zările de singe şi de scrum, 
Ca o minune nouă să räsară, 
Călare pe destin, 

Omul! 


Departe de stridenta sirenelor şi lătratul motoarelor 
Aici cu voi alături copaci bătrini și fiare pădurețe 
Vreau să-mi prindă rădăcină visurile 

De viaţă fără moarte, de tinerețe fără bätrinete, 


90 VIAŢA ROMINEASCA 


temporară, moartea însăși fiind invocată mai în- 
colo cu i de sarabandă în trei timpi: 
Eu singur în vreme rămin fără teamă, 
Sunt viu și mi-i patul un pat-năsălie. 
Că-i ziuă ori noapte, de mult nu fin seamă 
Şi hoardele Morții 'Ntirzie să wie. 


Hai Moartea mea 
Şi-mi pune capăt, 
Mi-i viața grea, 

Ag vrea s'o leapäd. 


f 
Cintece noui (Colecţia Abecedar, Sighişoara, 1940) rezumă 
atitudinile esențiale din primul volum. Lirica elegiacă e mai 
funebră, dar tot voluntară. Sentimentul desrădăcinării apare 
cu o ușoară melancolie bucolită : 


Nainte de a muri mai vreau să văd 
Cum înfloresc la Șebiș ciregii primăvara. 
Mi-i dor de gardurile vechi 

Cu pruni aplecafi către uliţă 

Sias vrea să mingüu capul vițeilor 

Cu botul umed şi miros de lapte, 

Aș sta visător pe malurile Desnei, 
Privind vremelnicia undelor, 

In care soarele-și topește curul... 


Se cîntă tinerețea pierdută printre străini : 


De-acuma, insă tinerețea-i dusă, 
Cenuşa rece nu mai dă sch'ntei 

Un vint cu frunze roșii și cu tusă 
A scuturat pădurea din temei. 
Apusul ca un vultur plin de sînge 
Se sbate pe cimpina înserată, 
Aleargă vintul buimăcit și plinge — 
N'oi merge eu acasă niciodată ! 


De reținut sunt versurile datate Helgoland 1933 cu inte- 
resante corespondențe și intonatij muzicale : 


La orizont un vas ce fumegă. 

Ne facem mina streșină, iar tu 

Mă "'ntrebi de-mi bate inima mai tare 
Cind se arată cite-un vas în zare. 
— Nu. 


Si marea spumegă, spumegă. 


MIHAI BENIUC 9} 


In alte poezii, revin îndemnurile la luptă (cu prilejul morţii 
lui Pavel Dan) adresate tovarășilor coreligionari : 


Grigore, Zevedei sau tu Mihai, Go 
Hai! 


Scobifi o groapă și i o cruce. 
Apoi la drum. A re 

Nainte! Nainte! 

Pină 'm seară trebue să dăm atacul 
Chiar de ne ia dracul! 


Al treilea volum de Poezii (Fundaţia regală pentru lite- 
ratură şi artă 1943) reprezintă producția de maturitate a lui 
Mihai Beniuc. „Drumuri“ e un poem ciclic drama 
interioară a poetului însetat de viață şi lovit din toate părțile 
de realități bruale. Aspiratia spre fericire rezisă însă tuturor 
adversitäfilor. Romantic si whitmanian, lirismul e fastuos şi 
grandilocvent : è 


Voiu îmbrăca în negru 
De sus pină jos 


ugust 
Voi plinge cu jerbe de stele. 
Dă grai, durerea mea superbă, 
Fintinilor de cintece 
Inchise ca întrun miez de munte 
In sufletu-mi adînc. 
Răsune iar cornul de moarte 
Străbătător al ritmurilor mele. 
Zburaţi, zburaţi 
In măreţia toamnei, 
Voi, visuri aurii 
A primăverior ce vin! 


Chinuitoarele întrebări asupra existenței, hamletismu!, 
conștiința caducitätil noastre si a zădărnicie; eforturilor, mic- 
soreazä elanul vital. Citeodată soluția e resemnarea. Atunci 
poetul scoate accente de mare suferință în elegii patetice me- 
morabile : 


Să cint stejarii 'n flăcări ce se destramă ’n vint 
In toamna "'ngindurată de aurul tristetii ? 

Ori stingerea iubirii în amintiri so cînt, 

Si scoicile visării din anii tinereții? 


VIAŢA ROMINEASCA 


Ori cum te-ating o, liră, din glasul tău metalic 
Zwoneşte moartea ceasul sfirşitului de vreme. 
Pe norul melancolic al vieții mele 'ncalic 
Gonit mereu din urmă de-a stingerii blesteme. 


Imcerce alții vinul din cupa cu iluzii 

A crezului în steaua scutită de apus — 

Tu, inima mea tristă, convimge-te și nu zi 

Că locul sfinte; noastre pasuni e 'n ceruri sus, 
Sub frunze descompuse în somnul greu şi umed 
Rod viermii trupuri albe. lubitele femei 

Din membre putrezite să le 'nţeleg mă 'mcumet. 
Pier stelele în beznă, o mină de schintei. 


MIHAI BENIUC SL, 93. 


slobod să mai cint" si disprețuind gloria postumă {intea sco- 
puri materiale mai grabnice : 


Tot una-mi este de va fi să pier, 


„ De n'o să stee cîntecele mele 


Nici cit o dungă palidă pe cer 
Ce-o lasă 'n urmă căzătoare stele. 


Nu piu să-mi fie bronzul în piață, 
Să 'ntrebe gură-cască cine-am fost, 
Aici şi-acuma cît mai sunt în viață 
Aş vrea să aibă verbul meu, ‘un rost. 


În ciuda acestui testament modest, versurile lui Mihai 
Beniuc nu vor pieri odată cu poetul. 


Șirul- amărăriunilor personale nu amufeste totuși verbul 
amenintätor al profetului, exponent al dreptăţii celor asupriti, 
intr'o odă către „eîmpul rominesc“, poetul are viziunea ma- FR 
selor de moti ridicate pentru dreptate : ' 
Coboară din cocoașa munților, 
Trepte cu trepte, 

In haine albe, cu coase drepte, 
Cu cugmele pe zarea frunților, 
Feciorii, feciorii 

Urmașii, stränepofii ~ 

Horii. 


Călăuzind ÿnäreata trecere t 
Cineva 'n cer poartă o secere. 


Cimp rominesc 

In tine se varsă, foiese 
Odraslele tale semete, 

Cu arsele, stoarsele fete, 

Dar aspre şi crunte ca Moartea! 
E ceasul pentru cei migei, 
Hehei ! 

Să li se deie partea! 


Orașul pierdut (Cartea refugiatului ardelean nr. 7) adună 
la un loc poeziile de revendicări sociale și naţionale ale lui 
Mihai Beniuc (volumul cuprinde 7 poezii noi si 25 de repro- 
duceri). 

„Cu faţa 'n asfinţit“ poetul ne întreba în 1943 dacă „e 


„CRONICA EXTERNA 


DE CE E ORGANIZAŢIA NAȚIUNILOR UNITE 
ALTCEVA, DECIT SOCIETATEA NAȚIUNILOR? 


tul acesta internațional a pus în umbra pe toate cele- 
lnlte, Si pe bună dreptate. Căci evenimentele fericite, n'au istorie; ati 
rețin atenția opiniei publice mai mult de 24 de ore, să res pr 
mult 72 cînd faptul e de prima mărime. Aşa încit nu-i de rare 


inceputurile 
profesiun'i lui, o gazetă în care excludea toate ştirile referitoare Ta 


decit de faptele meritorii și. acţiunile 
Pa cer us me pomenit nu numai fără material, dar și aproape 
tori.. 


panonia amore TE de ak 
popoa N: lor Unitei ho fiind a gene- 
uiti o Popoarele, Me fiagelul căzbulului caro, de două ori in deur- 
„sul vieţii noastre, a adus omenirii nespuse suferinti, ali 

„hotărite a statornic! condiţiile în care drepta şi gate 
„penru oboi ce dorita din GATS ER wiis OS drept 
international să poată fi respectate ; | 

„hotări vederea atingerii acestor scopuri, să determinăm 
popoirele mă tllases in poce și în bună vecinătate unele cu altele și 


CRONICA EXTERNA - js 
LZ 


„să unim forțele noastre apre 
„Honală, etc. ete. ete. a menţine pacea şi securitatea interna- 


chill de pe „Potomac”, la 14 August 1941. A fost pe urmă schițată prin- 
cipia] în faimoasa declaratiune a Naţiunilor Un'te. semnată de 28 de 
‘State la 12 Ianuario 1942. A fost conturată în linii mari cu prilejul 
conferinței celor trei miniştrii de externe din Octombrie 1043 la Mos- 


Abia acuma UNO a inceput sa trăiască. Mai înainte, nefiind cons- 
tituită, nu putea interveni și nici nu putes să aplice charta. Denceen 
din zlua victoriei si pină azi persistase primejdia ca toate frumoasele 
dispozițiuni din statutele dela San Francisco să rămină !teră moartă. 
De azi încolo, avind formele implinite, ONU devine o realitate ve. Art 
un presed nie, Biroul i-a fost ales, comisiunile lucrează. Consiliul de 
securitate, acel consiliu de unsprezece care are „răspunderea princi- 
pali" a menţinerii păcii si core nu număra pină la 12 lanvarie decât 
pe cel cinci membri de drept, a fost complectat. Poate fi ses zat cu orice 
litigiu. Trebue să-și facă datoria. Zăgazul împotriva a tot ce-ar fi În 
stare să turbure apele păcii, e ridicat, 

S'ar putea, însă, ca în fața acestei imagini a situaței, cineva, ba 
chiar mal mulţi să ne amintească de vorbele lui Clemenceau: „Nous 
nous enthousiasmons trop tôt et nous nous désolons trop v te”, si să ne 
repete cu sarcasm replica iul Don Salluste, dată lui Ruy Blas: „Am 
mai trecut si noi prin “Ade astea L.. Liga Naţiunilor! Geneva ! 

Cu multă dreptate „Izvestia” a atras atenție, pe la m'jlocul a- 
vestei luni, unui comentator francez care făcea asemenea comparație, 
că acesta nu era lămuri! încă ceeace-1 ONU. 

Intre UNO şi SDN deosebirile sunt mut mai multe si mai im- 

decit asomănările. Este o similitudine de nume, de scop, de 
bază, dar între liga Naţiunilor si ONU este tot atita deoseb're ca, de 
pildă între democrația atheniană gi cea de astăzi. Democraţie ş una, 
şi pur uitai dar fiecare dintre ele, altfel concepută şi cu totul divers 
pl cat 

In prim riid UNO se întemeiază pe o conştiinţă internatională 
mai coaptă. La 1918 izbindea principiul național tățiior cere aparținea 
secolului premergător. Doamna individualismul naţional. 


conservatori egocentristi, fie de liberali 'zolaționişti. Conştiința inter- 
națională ex'sta numai în sufletul cîtorva precursori de elită. In tot 
„cazul, la indivizi, nu la popoare. 

Astăzi a tzbindit principiul păcii indivizibile și al interdependenţii 


popoare. Popoarele au înțeles că securitatea lor nu poate fi de- 
cit colectivă. Ele sunt cirmuite în cea mai mare parte de. socialişti, de 
nur te M: enak aa af re amener 49 a 
viatie, unes luată de radio, descoperirea bombelor-rachetä, fap- 
tul că orice ungher de pe pămînt poate fi atins în cel mai scurt timp, 
toate acestea au contribuit să arate oricui cil a devenit pămîntul de 
mic, cît de absurde sunt frontierele şi cîtă dreptate cuprind cuvintele 
lui Clemenceau: „Les peuples tout limités qu'ils soient par des fron- 


| 
8 
: 
5 
i 
- 
| 
i 
i 
i 


printre tele care veneau să constitue ma cu- 

rule Dols. aoii En Miar, Gal re ea națiunile lumii au simțit pe 

propria lor spinare loviturile si urmările ui belic, așa încît nu 

mai au, ca în urmă cu un sfert de = de a par- 
o 


mas pe 
andă, în delta olandeză, în Flandra si în Tyrol pentru a recăpăta pen- 
tu Ponts, Belgieni, Olandezi, Luxemburghez', Austrieci, indepen- 
denta. Pe toate fronturile, în toate cazematele s'au nfrățit de data acea- 


Räzbolul care a zămisiit ONU a fost o mare revoluţie, A impins 
popoarele — cum a spus regele Angliei la ospätul dela Saint-James — 
să sară, nu în apărarea egoistă a simplului interes național, ci în apă- 
rarea intregei comunităţi a națiunilor. 

Deaceca suflul care azi animă UNO lipsea Societăţii Naţiunilor. 

a porte ler dă în met ; e a 

unilor pur si simplu, adunate la un nu ` 
Pe Cessions a e a CLAE aaa et 


adject'v n'ar fi deocamdată decit un deziderat, el alcătueşte totuşi o- 


CRONICA EXTERNA 97 


deviză, un program, o țintă spre care se tinde şi pentru care se 


4 In 1920, nu numai că nu se putea vorbi de națiuni sunite” 
ni măcar articularea cuvintului națiuni, nu era a Se putea : 
mult califica Liga, drept Societatea unor Națiuni.  Câci lipseau din 
capul locului din arcopag ce! puț n doua ţări, cit două continente : Sta- 
tele Unite şi Rusia Sovietică,  numărind împreună o populație de 
papa trei pc qu Pre de ;sufiete și dispunind fiecare de o forță 

mire cit a tuturor acelora care nutreau chi a 
impune pacea în lume, fără sprijinul lor. Presque 


Din pricină că State Un'te se rctrăseseră din Ligă, autoritatea 


țunilor semăna, cu alte cuvinte perfect cu lacul Leman. O apă liniştită, 
incintătoare, romantică, d:r bună numai pentru promenade şi curse de 
vedete. Activitaien se desfăşoară, însă, pe marginea lacului ceeace à 
făcut pe un humorist să exclame că Liga e ca o scuipätoare: adică un 
vas în jurul căruia se scuipă, 

De dat: acrasta, nu numai că aunt în UNO, zece state în plus 
față de cîte număra Liga, dar printre ele se află alături de Statele 
Unite si Uniunea Sovietelor, 

La 1920, lipsa Rusiei Sovietice dădea Ligei Naţiunilor un carac- 
ter de soc etate particulară și de club, în care interesele se substi'uiau 
principiilor. Era o societata cu acțiunile în mina citorva potentati care 
vroiau să facă din Ligă un instrument al lor, Excluderea pronunța!ă față 
de o putere care luptase trei ani dearindul în tabira învingătorilor şi 
ea, prin urmare, într'o situat e elmilară cu aceea a Franței, astăzi, nu 
era potrivită nici cu telu} de a solidariza naţiunile, pe care şi-l pro- 
pusese, nici cu dorința de a păstra pacea, de vreme ce inlätura dela 
opera de securitate colectivă, o forță atit de considerabilă gi atit de 
dornică de a zăgăzul agresiunea. 

Astăzi, Uniunea Sovietică este uril din unghiurile poligonului 4e 
susținere a edificiului creat prin UNO. 

Deci alta este si autoritatea si posibilitatea de coercit une a not= 
lul organism pentru menținerea păcii. 

In plus, spre deoseb're de Liga Naţiunilor, UNO va fi investită 
și va putea dispune în orice moment de o forță militară internațională 
spre a opri sau comb:te pe un eventua, agresor. 

Woodrow Wilson spunea, într'un discurs țnut la Guildhall la 
finele anului 1918:  „Cheea păcii este garanția dată, nu stipulațiile 
prevăzute”, De data aceas'a, garanția există, Mai ales că pentru luarea 
hotäririlor nu se mai cere la UNO, uranimitatea de voturi ce era ne- 
cesară la Soc etatea Naţiunilor iar țările mici au consimţit, în interesul 
menţinerii păcli, să abandoneze o parte din suveranitaiea lor, pe care, 
la Liga Naţiunilor, au ținut să şi-o păstreze nest rbită. 

Avem, așa dar, motive puternice şi multiple nu numai ca să mi 
vedem între S. N. şi UNO decit o aseminare exterioară, dar ca să şi 
credem ră aceasta din urma va rontribui în mod efect'v si cficăce la 
salvgardarea păcii şi la punerea în siguranță a națiunilor care cu vre 
mea vor fi liberate de frică. i. $ a be 

Problema este, însă, ca mecanismul să funcționeze h timp 
greş, să corespundă cu alle cuvinte, prin acțiune, literei dn chartä. 
Căci, ca şi în chirurgie, poţi avea ja îndemină tot intrumentarul, ştiinţa, 


Li 


98 | VIAȚA ROMINEASCA 


sala, ajutoarele, timpul, obligația morilă și totusi să șovă! sau chiar să 


Em se discutat mult în adunarea din Palatul Westm'nster 


asupra condiţiilor în care charta sar aplica în spiritul în care a fost 
tă. 


D. Dr. Eduardo Zuleta Angelo, delegatut Columbiei, care a pre- 
zidat şi deschis ședința inaugurală a spus că e nevoe să ne ridcăm cu 
toții la nivelul unui umanitar sm cu adevărat intelegätor si ca să e- 
xiste spir tul de cooperare, DES si autosacrificiul care au dus, în 
război la triumful democratiilor. . ES 

D. Clement Attlee, primul m'nistru al Marei Britanii, a susținut 
că e nevoe de dorința tuturor de a subordona interesele mai mici, hi- 
nelu! comun. 

D. Paul Henri Spaak, ministrul de externe al Belgiei și 


D. James Byrnes, şeful departamentului de stat nord-american a 
declarat că esențialul este să se obt nā pentru ideile şi scopurile urmă- 
adeziunea 


în mințile şi inimile oamenitor, reusesc întotdeauna și să iasi birui- 
toare într'un fel sau atul din orice criză”, 

Delegatul Braziliei, d-eul Suza Dintas a condiționat reușta Na- 
tiunilor Unite de asezares bazelor pentru o mare morală 

D. Wellington Ku, purtătorul de cuvint el Chinei, a fos: de pă- 
rere că pentruca UNO să-şi poată face pe deplin datoria, ar trebul să 
i se dea „cea mai mare | bertale posibilă”. 

D. profesor Schermenhoim, primul ministru al Olandei a opinat 
ñe viabili aten Organ ratlel este în funcție de respectarea principiilor 
öc moralitate internațională, i 

De unde se vede că experții dibuie încă şi nu au putut stabii 
precis care anume ar fi singurele şi cele mal s gure mijloace pentruca 
UNO să corespundă așteptărilor si să dea rezultatele scontate, 

După neinsemnat; noastră părere, condiția primordială, necesară 
şi suficientă pentru ca UNO si atingă scopul, este să voghieze ca 
principiile si practica să perfect. De îndată ce se va produce 
© diferență de nivel între teoria enunțată și falul în care ea se va apl ca 
pe teren, prin această spărtură se va infiltra neincredere: şi ĉa va 
surpa şi nărui pină la urmă instituția, A XA à 

Cind sa aflat că Schoppénhauer, care träts ls Dan auzind c 
la Frankfurt am Oder a izbucnit o epidemie, a fugit, de frică să nu 

molipsească tocmai în Italia, niciunul dn contimporanii săi nu sa 


esențial de realizat pentru a nu Jisa 
eta polie dalers e Mele Stat 


Spunea Danton cu 150 de an! înainte de a se 
tlanticului, în fața Convenţiei: „Après avolr posé les bases qui garan- 
tissent le règne de l'égalité, anéant ssons cet esprit de parti qui nous 
perdrait.” Paratrazindu-l am putea spune: „După ce sau pus aceste 
baze care garantează domnia securităţii colective, comun 


CRONICA EXTERNA 09 


-contra amenințărilor şi agresiunii, să ne tepădăm de spiritul egoist 
naționalist care ar rupe solidarititea şi aș restaura teama”, 

Nu se poate ca în viața publică, de fa cu reprezentanții tutu- 
ror națiunilor, să se facă declarații de re si de fidelitate Char- 
tei care asigură pe fiecare națiune să nu mai fi teamă iar, totodată, 
în ceesce-aș numi vis: privată, popoarele să desmintă, prin măsurile 
care le fau din proprie inițiativă, că nu le-ar ma fi teamă. Căci in- 


“este cu neputinţă să admitem ca ele să se comporte totuși, ca şi magazi- 


nele concurente, separate, rinduite de o parte si de alta a unei străzi ; 
cu alte cuvinte ca înlăuntrul Lafayettului, fiecare reion să tragă 
obloane, să se imprejmueascä cu griaje de fer, să pue lacăt şi så a- 
rate că ii este teamă de raionul vecin sau că raioanele dea etajul 1 
se gândesc la măsuri de siguranță fiindcă suspectează raioanele dela 
“etajul II sau dela parter. In cazul acesta, cine ar mai crede întrun 
interes comun, intro solidaritate universală, intro încredere mutuală? 
Magazinul universal mar mai fi decât un mänunch! de prăvăiil mul 
gare în loc sii fie înșirute, una lângă alta, cu fata, toate, spre strad 
şi cu intrări separate, cum le vedem si le ştim din copilărie, ar fi 
aşezate în cerc şi în caturi, dar în fond nu sar fi schimbat nimic, nici 


"in mentalitatea lor concurentă, nic. în spiritul lor separaiist, nici în 
simțămân 


tul lor de mutuală suspiciune şi teamă. 

UNO nu s':r putea consolida decât prin adoptarea de către 
membrii ei a unei politici un'ce şi universale. Politica externă a fie- 
cărei ţări ar trebui armonizată, aliniată Ja politica UNO, întocmai cum 
înăuntrul fecărei țări, politica unui prefect se orientează după dispo- 
zițiile ministerului de interne gi întocmai astfel cum fieccre cod co- 
primita sau penal, are sau aviatic, că-i argentinean sau suedez, 
"elveţian sau turc, cuprinde dispozitiuni aidoma în ceeace priveşte ra- 
portutile de reciprocitite internaţională. ? 

Popoarele din UNO, dară sunt întradevăr iubitoare de pace, 
trebue să înlăture tot ce ar putea fi interpretat ca fiind altceva decât 
o politică comună şi să subordoneze realmente politica națională, celei 


Numai dacă er fi aşa, preşedintele Adunării UNO ar fi îndrituit 
să ridice şedinţa de închidere a acestei prime sesiuni care se fne 
actualmente la Londra, în Hall-ul Central al Palatului Westminster, 
cu cuvintele pe care le-a rostit Goethe după bătălii; dela Valmy: „Din 
„sceaală zi și din acest loc datează o nouă eră în istoria omenirii”, 


Dr. L FLAVIUS 


Li 


CRONICA IDEILOR 


CRITICA LITERARĂ ŞI TEHNICA SCRISULUI 
I 


Examenul scrisului din ultimele secole vädeste o neîncetată war 
riație a mijloacelor de expresie, realizate in formule uneori foarte di- 
ferite unele de altole. Există, desigur, o originalitate de stil proprie 
fiecărui scriitor, Dar dincolo de aceste diferente individuale, se poate 
distinge o devenire msi generală, o evoluție pe şcoll şi familii spiri- 
tuale. Am putea afirma că am asistat, mai ales în ultimele decade, ia 
o adovărată revoluţie formală în arta literară. Cauzele acestei evoluții 
trebuesc căutate în primul rind intro înţelegere mal adincită a vietii 
sufletești, care se cerea exprimată în opere, ca și în nevoia de a găsi 
acestor stări un nou instrument da expresie. 

Litératura clasică era în deobște limitată la stări de gind lim- 
pezi, formulabile ; chiar în cazurile cînd autorii ajungeau în zonele 
cejonse ale sufletului, expresia își menținea claritatea şi pertinenta ; 
clasicismul a însemnat tocmat această năzuință de a reda cu exacti- 
tate, în larg! perlonde oratorice, toate mișcările de sensibilitate ale 
unor eroi. în genere abstracti, avînd o individualizare vagă, tinzind: 
către tip. Intuitia și fineţea psihologică a lui Jean Racine a scoborit 


` adesea jocul psichologic pină în ținutul vinzolit al pasiunilor contrarii, 


a impulsiilor irezistibile, instinctuale, si a particularizat psichologiceste 
eroii unul teatru orientat către generalitate şi convenție. Dar, tributar 
mijloacelor de expresie ale vremii, esențial retorice, Racine nu a putut 
săvirşi revoluția formală pe care fineţea sa psicholozică ar fi putut-o: 
realiza. A compensat însă prin artă, prin muzicalitatea Inimitabilă a. 
versurilor, prin valoarea de sugestie a cintecului verbal, rigiditatea tl- 
parului clasic, Opera lui Racine alcătueşte prin urmare e sinteză între 
a metodă de expresie adresată mulțimii și adaptată stărilor de gind 
conturate și o înțelegere psichologică de adincime a conflictelor si dra- 
melor de conştiinţă. : 

Teatrul ei în deobşte întreaga literatură clasică exprimă viața 
rațională, de suprafață, a conștiinței; e o literatură a măsurii si bü- 
nulul simț, a reflexiei lucide, a cuvîntului cîntărit si a gindului comu- 
nicabil ; clasicul, cu rari excepţii, nu pătrunde în laboratorul intim el 
eroilor săi si nici nu întirzie în descrierea propriilor frămintări de coz- 
stiință ; el se limitează numai la rezultatul ultim al dibuirilor şi ṣo- 
văelllor nmului singuratec ; el nu exprimă decit gindul omului social 
care vorbește pentru a se face înteles, Această literatură se adresează 
deci unei mulțimi, unei elite, desigur, dar unei socletäti totuşi, culti- 
vind cu grijă conveniente şi regule de limbaj. Vorbind pentru a se face 
înțeles si năzuind a se face înțeles fără efort, scriitorul clasice intrebu- 
ințează în mod firesc tonul direct, expresia clară şi cuvintul propriu. 


TANT"; ÿ LE "A 


CRONICA IDEILOR. 101 


EI nu-şi poate fngidui nesuptavezheri şi imprerciziuni, după cum nu 
poate întrebuința un stil prea concentrat, prea dens red a solicita o 


namente socială, adresindu-se in esen ci prezin 
caracter accentuat oratoric. LÉ app Ras ss 


+ 
+ + 


Prin situarea geografică şi orientare sufletească, francezul trăește 
într'o ambiantä socială, de care este intim legat. Aceasta nu înscamnă 
că francezul nu are viață interioară bogată și că centrul da gravitate 


al vieții sale cade in afară de sine. Dar observația statorniceste gradul 


de integrare al unui individualist, cave cultivindu-si viața lăuntrică şi 
promovindu-şi „meritul“, înțelege să nu se depărteze de circuitul string 
al vieţii sociale şi al opiniei publice. So poate înţelege, în aceste condi- 
ţii, calitatea de căpetenie a literaturii franceze pănă In ultimul timp: 
calitatea oratorică. Scotind în evidenţă faptul, nu înțelegem să ne rè- 
vendicâm meritul originalității. Lucrul a fost de multe ori subliniat, 
Nu ne rămine decit să-i desprindem semnificaţia; 

Fiind o literatură ce se adresează, in genere, unet mulțimi orga 
nizate în societate şi nu unui lector singuratec, literatura franceză, şi 
tu deosebire cea clasică, va fi o literatură cultivând stilul oratoric 
Chiar în operele de reculegere, in care se expune o viață interioară în 
singurătatea ei si care se desviluese mișcări de suflet puternic Inte- 
rioritate, scriitorul francez va scăpa cu greutate de acest ton, presu- 
punind respectarea şi utilizarea retoricii, deci a elaborării lucide. 

Discursul este o construcția strict logică, rațională. Chiar dacă se 
adresează sensibilităţii, oratorul işi organizează expunerea după un 
pian savant dispus. In această privinţă, vechile tratate de retorică erau 
concludente, deosebind în structura, în dispoziția discursului, o succe- 
sie de momente organic inläntuite, rezultat al unei inighebări minu- 
Moase : exordul, sau precautia oratorică, pentru a dispune publicul la 
c ascultare cu luare aminte a expunerii, era urmat d: propoziție, deci 
„de enunfarea temei generale ; urmează divizlunea subiectului, enume- 
rarea punctelor principale care trebuesc desvoltate, experiența psicho- 
logică dovedind că o expunere se urmăreşte mai uşor cird | se cunoaşte 
dinainte schema desfäşurärii, decit in cazul cind desvoltarea inalntează 
în necunoscut: amănunțirea faptelor succede logic expunerii schemat ce, 
sprijinită imediat şi oportun de confirmarea lor prin argumente, ca si 
de respingerea eventualelor intimpinäri ce pot fi aduse de un adversar 
real sau ipotetic ; în sfirsit, recapitularea intregeste sintetic o viziune 
asupra intregei desfăşurări a vorbirii, după care, în peroratie, oratorul 
se adresează direct emotivitätil ascultătorilor, Discursul este deci o ela- 
borare rațională, pentru obținerea unei convingeri, 


Nu este o intimplare că unul dintre scriitorii cei mai remarca- ` 


bili ai Franței, Bossuet, a fost un orator. Dacă Rabelais a întrebuințat 
un stil natural, vorbit, cu expresie savuroasă si directă, Bossuet a des- 
voltat stilul pompos, cu efecte retorice, de mare perfectie formală, plin 
„de relief şi culoare, bogat în imagini, care fixează luarea aminte prin 
noutate și neprevăzut. Stilul lui Bossuet, animat de o puternică miş- 
care emotivă care conduce elaborarea verbală şi magia expunerii, este 
legănat pe largi perioade, cu respirație amplă, bogat enumerative, 
“susținut prin comparații fam liare sau aniiteze savante: 

„Mais de même qu'une eau débordée ne fait pas partout les 
mêmes ravages, parce que sa rapidité ne trouve pas partout les mêmes 
‘benchants et les mêmes ouvertures; ainsi, quoique cet esprit d'indoci- 


102 VIAȚA ROMINEASCA 


lité et d'indépendence soit également répandu dans toutes les hérésics- 
les mêmes. 


de ces derniers siècles, il n'a pas produit universellement 

«ffats ; il a reçu diverses limites, suivant que la crainte, ou les intéréts 
ou l'humeur des particuliers et des nations, ou enfin la puissance di- 
vine, qui donne quand il lui plait des bornes secrètes aux passions das- 
hommes les plus emportés, l'ont différemment retenu”, 

Expresiv, pompos, şi în același tmp construit răbdător, inspirat 
şi totuşi foarte supraveghiat, scrisul lui Bossuet reprezintă o ilustrare 
a scr erii clasice, oratorice si declamatorii, ce se citește de preferință 
cu voce tare, cu toată solemnitatea lui, sau poate tocmai din cauza 
acestei solemnităţi. Temele mari ale vieți si morții nu prilejuesc lui 
Dossuet reculegeri singuratece şi gravitate închisă, pedantä, Dimpotri- 
vă, infiorarea lu, tinde să se cufunde cu tălăzuirea colectivă, intro- 
vastă mişcare unitară de comuniune sufletească. Tonul oratoric, efso- 
tele retorice, armonia verbală, cadenta debitului şi ritmul expunerii se 
adaugă deci calităților de proprietate si relief a limbajului, creind ma- 
gia unei expuneri vibrante şi vii. 


; TE 

Pe această linie orator cä sa desvoltat în măsură diferită un 
mare număr de scriitori francez, Buffon, Bernardin de Saint-Pierre, 
Chateaubriand, mal ales, descind din şcoala oratorică a lui Bossuet. 
Dacă secolul XVIII, mai intélectualizat, a rupt armonia per oadei lui 
Bossuet, folosind fraza nervoasă gi analitică, ser itorii au “rat totust 
aceleaşi calități de retorică şi aceleași observante form Scrisul se 
av ză totdeauna unei mulțimi, iar scriitorul se inchipue pe o tri- 
bun 

Arta lui Chateaubriand derivă din opera lu. Bossuet. Dar, geniu 
descript v, cu o viziune exactă şi limpede a concretului, Chateaubriand 
e adăugat ritmului învăluitor, „numeros” a unei expuneri armonioase, 
o paletă de o uimitoare bogăție, Scriitorul comunică direct cu peisajul, 
se lasă cuprins de efluviile si 'radierile lucrurilor, şi le redă plastic 
eugestiv. Scrisul lui se desfășură amplu, cortej nesfirsit de imagini, 
cintec verbal: „Un moment it pour changer la aérienne: 
on voyat alors des gueules de four enflammées, de grands tas de 
braise, des rivières de laves, des paysages ardents (.) sau, mult cu- 
noscutul peisaj nocturn: „Ces nues ployant et déployant leurs voiles se 
déroulaient en zones diaphanes de satin blanc, se dispersaient en légers 
flocons d'écume”... Atala, René, Les Natschez sau al său Itinerariu, 
cuprind numeroase peisagii asemănătoare, reprezentind arta serlito- 
rului în esența et pură, desprinsă din nes gurantçele inceputului, sau 
exagerările si maniera din Mémoires d'outre-tombe. 

La tòf acești autori, derivind direct sau indirect din Bossuet, 
intilnim aceleași „figuri” retorice, acelaşi stil oratoric şi aceleaş mij- 
lcace artistice, destinate a exprima colorat, sugest v, stări de conştiin,ă 
clare, logice, conturate: tropele, exclamatiile, epiphonemele, apostro- 
fele, antitezele, metaforele, dau acestul stil o structură savantă, obti- 
rută pr ntr'o severă supraveghere şi ncobosită rémaniere a textului. 
Corectările unui Chateaubriand sau Bossuet, grija pe care o puneau 
acești autori în varierea ritmului, alegerea epitetului sau proprietatea 
expres ei, explică reuşita perfectiei formale obținute, vădind stricte- 
tea canonului estetic urmărit. , 

Scriitorii secolului trecut s'au aflat în bună parte pe aceeași linie 
de preocupări, E. au continuat activitatea de „prelucrare a stilului, 
uneori cu mal multă pasiune şi conștiincioztate, ajungind poate la ob- 
sesie: Flaubert, Alţii au accentuat asupra culorii, impetuozității, ela- 
nului läuntre, făcind retetele oratorice uneori prea vizibile şi chiar 
supărătoare, in deosebi antiteza și enumerația: Victor Hugo, Dar în 


CRONICA IDEILOR 103 


toată această direcție literară, independent de şcoli gl temperamente 
individuale, se remarcă ace aşi structură oratorică a stilului şi aceiași 
limitare la zonele conştiente ale vieții sufletești, 


> - 
+ + 

Mânuită de poeţi, proza capătă elan si mișcarea interioară, armo- 
pie, „număr”, putere de sugestie, magie, uneori insinuare de incanta- 
tie. In proza lui Vector Hugo, în Les travailleurs de la mer, L'homme 
qui rit, Les miserables se află pagini de înaltă frumusețe poetică; 
furtunile descrise in primele două cärti au in'ensitate şi patetic, iar 
anume pagini din epopeia în proză din Les misérables dau scrisului 
hugolian un 'negalabil suflu poetic. Proza se infiltrează de poezie şi 
capătă iradiere sugestivă, plină de culoare, deşi pe alocuri intimă şi 
gravă, învecinindu-se cu cea mai autentică proză m stică. 

Partea de mister si nclămurit a real tăţii si gindului se vădeşte 
deasemeni în proza marilor creatori ai secolulu trecut. Victor Hugo 
sau Balzac, (Seraphita, Louis Lambert), prin vastitudinea lor spirituală, 
prin complexitatea v etili lor interioare, sau în urma influențelor mis- 
tice suferite (Kabbala, Swedenborg) ajung, dincolo de planul reall- 
tätii concrete, cu detaliile și fastul ei, cu minuția descrieri colorate, 
întrun inu: de reculegere şi impreciziune, unde iş) fac drum 
visul, speculația abstractă, evaz unea, revelația, Zonele de adâncime a 
ființei, cu nelămuritul, impreciziunea și drama lor tăcută apar în ex- 
presia literară. Scrisul se adaptează acestei mărturii de adinc me, ate- 
nuindu-şi fermitatea si tinzind către fluiditate si invălu re sugestivă. 


Atari momente de iluminare lăuntrică sunt Însă răslețe într'a 
existenţă solic tată de feeria lumii exterioare. Momentele de interiori- 
zare sunt rare, dar cu atit mai prețioase, Revenit din evaziune, poetul 
se integrează cu mai multă părăsire lumii din afară, lumini, peisa- 
iului sau tumultului social; el poartă în suflet amintirea experiențelor 
sufletest: singuratece a rătăcirii reale. Viaţa lul se împletește astfel, 
armonios, din pendulări între trăirea cu sine însuşi, cu reverii şi ilu- 
minări subite, dar ş cu adeziune la realitatea exterioară. Opera va 
conține o räsfringere a acestei fluctuații: descrierea exteriorului si 
participarea seri torului la lume va alterna cu pagini de reculegere 
gravă. Acestea din urmă sunt risipite, putin numeroase, deşi alcătuind 
adevărate piscuri de viață interioară. Momentele de revelate sunt 
scurte. lar poemul, ca realizare artistică, va asculta de această lege psi- 
cholog că. Evazlunea nu este durabilă, organizată, putändu-se articula 
afhiectonic IÎntr'o operă de mari dimensiuni; ea este, dimpotrivă, ins- 
tantanee, extaz de mare ‘ntensitate, dar de scurtă durată. De aci leges 
scurtimil poemului, formulată de Edgar Pos. Fiind o mărturie a unui 
moment de viață privilegiată, excepţională, care durează put n, poc- 
mul va fi în genere scurt, redind prin intensitatea accentului adevaä- 
rul sufletesc din care pi 

In operele în proză de mare respirație se găsesc atari caz: de 
reculegere şi meditaţie singuratecă. In Chateaubriand pentru a merge 
mai în urmă, se găseşte fragmentul invocat ei către Lucia, reprezentind, 
in literatura franceză pr ma a poemului în proză, 

Scrisul devine saturat de poezie, patetic, inspirat, realizat cu 
mijloace de muzicalitate sugestivă, amint nd în alte literaturi, arta 
Noptilor lui Young sau a Imnurilor către noapte ale lui Novalis. Poe= 
mul în proză îşi face drum în. literatura franceză, ca n nevne a seru- 
torului de a exprima stări sufleteşti int ms, fluide, muzicala, ps care 
numat cadenta versului ar f. putut-o reda. Poemul în proză are insă 
prilejul de a exprima aceste stări delicvescente şi În ra regulelar, 
<anoanele gi ritmul exterior, neascultind decit de unduirea valului 


104 À | VIAȚA ROMINEASCA 


lăuntric şi de muzica proprie a momentului sufletesc ce se cere ex“ 
„primat 


Aloysius Bertrand în Gaspard de la nuit, a folosit, primul, $ni- 
tr'o operă mal întinsă, această tehnică a scrisului. poetul nu avea 
gestulă fluiditate, nu a reus t să anuleze cu desăvârșire suprastructură 
rațională, claritatea de contur a concretului, limpezimea gindului arti- 
culut, Bertrand are totuşi pagini sugestive, restitu nd un nelämurit 
prelungit în penumbră şi fantezie ca poemul Ondine sau Le Fou: 

„La lun: peignait ses chevéaux avec un déméloir d'ébène 
argentait d'une pluie de vers luisants les collines, les près et les bois 


* 

Scarbo, gnome dont les trésors foisonnent, vannait sur un toit, 
au cri de le girouette, ducate et florins qui suutatent en cadence, les 
pièces fausses jonchant lu rue. ` 

* 


Comme ricana la fou qui vague, chaque nuit, par la cité déserte, 
un oeil d la lune et V'autore — crevé! 


= 
— „Foin de la lune! grommela-t-il, ramassant les jetons du dio 
ble, jacheterai le pilori pour me chauffer au soleil”, 


* 

Mais c'était toujours la lune, la lune qui se couchait, — et Scarbo 

Here apa sourdement dans ma cave ducats et florins à coups de ba- 
ncier, 

Poemul în proză, formă literară compozită, întrunește deopotrivă 

suflul poetic și expresia în proză. E o re de sub exigenţele 

poetice, fără o părăsire a mişcării nterloare şi a rezonanţalor afective. 

In această privință este, concludentă comparâția dintre câ.eva 
poeme in proză ale lui Baudelaire şi poamsle cara contn temele 
acestor proze, şi mai cu deosebire comparatia între Un hémisphère dans 
une chevelure și L'Invitation au voyage din Poèmes en prose g. poeziile 
La Chevelure şi Le voyage din Les fleurs du mal, 

Regăsim. aproape cu aceleași cuvinte, temele fundamentale din 
proze reluate în poezii; dar r tmul din proze este mal liber, mai curgă- 
tor, mai insinuant, decit cadentn poetică, realizată totuşi în cele mal 
echilibrate poezii ale artistului: 


“Laisse moi respirer longtemps, longtemps, l'odeur de tes che- 
veux, plonger tout mon visage, comme un homme altéré dans l'eau 
d'une source, et les agiier avec une malin comme un mouchoir odo- 
Tant, pour secouer des souvenirs dans l'a r. 

Si tu pouvais savoir fout ce que je vois! tout ce que je sensa? 
tout ce que j'entends dans tes cheveux! Mon âme voyage sur le par- 
fum comme l'âme des autres hommes sur la musique”. 

Ultima trază devine in poem! 


Comme d'autres esprits voguent sur la musique 
Le mien, ô mon amour, nage sur ton parfum. 

Cadenţa versului este mal ve, mai evidentă, mai exterioară 
al sunati, fără a o dilua, totuşi. Proza poetică este insă mai 
muzicală: 

„Il est un pays superbe, un pays de Cocagne, dit-on. que je rêve 
de visiter avec une vielle amie, Pays singulier, noyé dans les brumes 
de notre Nord, et qu'on pourrait appeler l'Orent de l'Occident, 1a 
Chine de Le ni tant la chaude et capricieuse fantaisie s'y est donnée 
carrière, tant elle l'a patiemment et opiniätrement illustré de ses sa- 
vantes et délicates végétations 


Un pays de Cocagne, où tout est beau, riche, tranquille, bonnête ; 


CRONICA IDEILOR 105 


où le luxe a le plaisr de se mirer dans l'ordre; où la via est grasse 
ai douce à respirer." 

Sunt, poate, paginile cele mai muzicale din întreaga literatură 
franceză, Exbresia se adaptează stării sufleteşti pe care tinde să o ex- 
prime. Cadenţa oratorică, destinată a reda atitud ni conştiente şi stări 
comunicablie direct prin vehiculul cuvintului colorat, ajutat de o ar- 


monie de suprafaţă, de o cadență regulată şi oarecum exterioară. evo- 


luiază către un rtm. mult mai discret, mai intim, în care cuvintul se 
integrează nu după semnificaţia lui notionalä, cl după valoarea lui 
de sugestie. Poemul în proză se opune deci stilului oratorie atit prin 
codență, cit şi prn valoarea funcţională acordată cuvintului. Dacă in 
stilul oratoric calitatea dominantă a vocabularului era pertinenta şi 
relieful, în poemul în proză cuvintul deviază dela sensul lui obişnuit, 
este intrebuințat adesea în mod impropriu, în catachreze, întunecind 
pr n aceasta inaderenta la idee, limpezimea şi preelzia expunerii orà- 
orice, Asistăm la o decantare a valorilor verbale, la o primă trans- 
mutare poetică, condiționată de noutatea conținu'ului sufletesc care se 
impune expresiei poetice, x 

Acest nou continent spir tual, parcurs mal înainte de romantici 
germani, intră în literatura franceză în secolul. trecut, odată cu Gerard 
de Nerval. Evaziunea nervaliană nu este reveria trează, rătăclre fără 
țintă, diriguită subteran de insatisfacţi personale; este onirismul pur, 
scufundarea în gratuitatea subconstientului, a destrămării in spațiu şi 
a anulării timpului ; este, mai ales, delirul morbid, ‘luminärils exta- 
zelor întreținute de surpärile grave a echilibrulul sufletesc, care vor 
duce pe viitor la nebunie și s nucidere, Gérard de Nerval recunoaşte 
formaţia sufletească a clanului şi suferinței romantice, a predestina- 
tului naufragiat subt semnul „soarelui negru al melancoliei”: 

Je suis le ténébreux, le veuf, l'inconsolé.…. 

Dar, deși opera lul în proză este străbătută de viziuni şi vise, 
de rătăciri, într'o demență plină de peisaje de fast si inedit, Nerval nu 
aduce o inovaţie tehnică a scr sului. Stilul său este poetic, desigur, 
sugestiv şi viu, dar nu reprezintă semnul unei revoluții formale : 


“Pendant la nuit qui preceda mon travail, je m'étais cru trans- 
porté dans une planète obscure où se débattalent les premiers germes 
de la créat on. Du sein de l'argile encore molle s'élevaient des palmiers 
gigantesques, des euphorbes vénéneux et des acanthes tortillés autour 
des cactus; — des figures arides des rochers #élunçaient comme des 
squelettes de cette ébauche de création, et de hideux reptiles serpen- 
toient, s’élargissalent au s'arrondissaient au m lieu ds Vinextricable 
réseau d'une végétation sauvage. La pâle lumière des astres éclairaient 
seule les perspectives bleuitres, de cet étrange horizon,  cepedant, 
à mesure que ces créations se formaient, une étole plus lumineuse y 
puisalt les germes de la clarté"? (Aurelia). 

Perioada clasică rămine deci în arhitectonica ei echilibrată : ro- 
mant smul îi aduce însă o și mai mare strălucire si, mal ales cu Victor 
Hugo, o mai mare abundență în adjective si o mai puternică miscare 
interioară. Tehnica scrisulu' evoluiazi încet, după formația sufleicască 
a scriitorului : muzicală cu Gérard de Nerval, ea capătă culoare cu 
Gautier. Viz unea plastică şi picturală a acestui din urmă scriitor, su- 
bliniată cu atita insistență de E. Faguet si acceptată de Thibaudet, 
aduce în scrisul artistului contururi şi culori, abundență de date des. 
criptive, ca în acest fragment, în care redă stär le beţiei de haşiş : 

„Dans un air confusément, lumineux, voltigeaient avec un mou- 
vement perpetuel de milliards de papillons, dont les ‘ailes brulssatent 
comme des évantails, De gigantesques fleurs au calca da cristal, d'é- 
normes passeroses, des lits dor et d'argent mon'aient et s'épanou s$- 
saient autour de mol avec une crépitation pareille à celle des bouquets 


106 VIAȚA ROMINEASCA 


de feux d'artifice, Mon ouïe s'était prodigeusement développée; j'en- 
tendais le bruits des couleurs”, 


+ 


Problema stilului, importantă pentru orice scriitor, este în deobste 
subordonată viziunii generale a lumi, conținutului de gînd, vibratiel 
emotive ce se revelează în operă. Oricit ar fi de esenţial instrumentul 
expresiei si oricit ar face obiectul unei elaborări const ente, ridicată 
la rangul de doctrină, stilul nu devine preocuparea cardinală a scrii- 
torului. Există, îreşte, grade în această luare aminte către perfectia 
formei. Intre un scriitor torențial, care se lasă cucerit de verva lul 
imaginativă, de personagiile sale și de pasiunile acestora, lăsînd în 
umbră 'cizelarea vorb rii, şi între un poet a cărul țintă principală este 
tocmai cuprinderea realităţii prin mijlocirea cuvintelor, Gongora sau 
Mallarmé, este o mare distanță. In genere, însă, scriitorul în proză 
reprezintă un echilibru, în care stilul se subordonează conținutului 
vieții pe care o exprimă. Este cu atit mai impresionant exemplul serii- 
torului a cărui preocupare formală devine esent alä, subordonindu-i si 
uneori sacrificindu-i focunditatea producției. Flaubert ocupă în atea- 
stă privință un loc aparte în istoria literelor. Preocuparea formală de 
vne la el obsesie și scrupul: perfectia stilului, varierea perioadelor, 
îngrijirea cadentei, locul cuvintelor In frază, epurarea scrisului, supra- 
vegherea sonorităților, eliminarea hiatusurilor, a repetitiilor și a între- 
buințăr i timpului verbelor au alcătuit citeva din principiile care l'au 
țintuit ani întregi la masa de scris. Flaubert și-a crelat un adavărat 
laborator al scrisului, care să-i îngădue o căutare a cuvintelor, o apre- 
ciere a armoniilor verbale, o siguranță a corectitudini: gramaticale. 
Opera lui, diminuată în întindere tocmai din această încordare şi 
permanentă călăuzire către perfectia formel şi prin reluarea textelor 
sale în numeroase versiuni, este un ob ect de bogate invätäminte l= 
terare, Stilul său a făcut de altminteri obiectul unor cercetări atente 1} 

Nu vom s'ärui deloc asupra caracterelor stilului fiaubertian. 
Vom menţiona însă, odată cu Thibaudet, frecvența perioadei tern 
escendente sau descendente, reuşita frazelor imitative, variația pli 
de efect a perioadelor, evitarea pronumelor relative qut şi que, Inver- 
siunea şi locul acordat adverbelor, întrebuințarea conjunctiei et pentru 
vuloarea oi de mișcare si mai ales știința savantă a întrebuințări 
verbelor. Artist scrupulos, Flaubert nu se lim ta numai la aprecierea 
vizuală a scrisului, a lecturi: mentale. Lectura cu voce tare, al său 
„Eueuloir”, îngăduind aprecierea tuturor nuantelor şi subtilitätilor fra- 
zel, este tot atit de celebru ca si „sottisier“-ul sáu. 

Prin cal tățile sale de corectitudine gramaticală, de perfectie for- 
mală, de armonie a frazei și mal ales prin structura sa sufletească, 
esențial oratorică. Flaubert este un continuator al stilului clasic fran- 
cez, a cărul linie pleacă dela Guez de Balzac şi ajunge la Chatcau- 
briand, trecind prn Bossuet si Massillon ; scriitorul a temperat acest 
elan oratoric, l-a supraveghiat și retinut prin cezuri care punctează 
nervos şi întrerupe ritmice pinza lichidă a scurgerii oratorice; el ur- 
mează în acest din urmă punct Inväfäm ntele scrisului unui la Bru- 
yere si Montesquieu. Prin această imbinare a stilului oratoric si è 
„cupei“, îmbinare pusă în evidență de Thibaudet, Flaubert reprezintă 


1) A se vedea: Albert Thibaudet, Gustave Flaubert. Gallimard 
Ediția 1935, pp. 205—264, capitolul Le style de Flaubert: ct. articolele 
consacrate aceluiaș autor din Réflexions sur la critique, Gallimard, 
pp. 58 gl u; articolul lui Marcel publicat în N.R.F. Janvier 
1920 şi reprodus în apendicele acestei cărți ; cf. polemica dintre Paul 
Souday şi Louis de Robert, lucrarea lui Faguet, etc. e 


CRONICA IDEILOR 107 


` 


krigs o niy aur fer rens sinteză a artei scrisului în proză, așa cum 
evoluția melor secole, al cărui reprezentant 
doctrina! a fost Malherbe, g ET 
Flaubert a fost obsedat de pèrfectia formală; stilul lui variat, 
expresiv, echil brat, alcătuește un model, dar nu alcätueste o etapă 
evolutivă în scris; Flaubert nu este un novator, cu toate originalitá- 
ble lui, care îngăduiau lui Marcel Proust să compare acțiunea lui în 


pori cu a ginditorului din Koenisberg, în domeniul speculat el meta. 
ca 


+ 


Nici scrisul lui Lautréamont, deși original şi elaborat la mare 
tensiune şi temperatură, nu aduce o revoluție tehnică, Invocatiile sau 
sposiroleit ducassiene, hiperLola și enumératia, imaginea + olentä, va- 
riatia de ton, trecînd dela sarcasm la imprecatie si dela imn la recu- 
legerea confesiunii, sunt tot atitea „figuri“ retorice, pe care Lautreta- 
mont le foloseşte, de altminteri cu dozări feric te, intro proză plină de 
artificiu, grandilocventé şi de largă respirat e lirică. Amestec de proză, 
mistificare $i saanism, de humor şi osientate, scrisul lui Isidore 
Ducasse impresionează prin noutatea imaginilor şi virulenta lui coro- 
zivă, desvălu nd viziuni de vis rău sau də incandescente astrale. Din- 
colo de aceste fandări în gol si strimbäturi de copil răstățat, ae ghi- 
ceşte însă o dramă a solitudinii umane, a poziţie; metafizice față de _ 
Dumnezeu, a suferinței în faţa veţii si neantului Dar virtejul des- 
voltărilor retorice îneacă aceste accente, scotind în evidenţă piruetele 
şi violențele formale ale unui stil, rind pe rind oratoric şi muzical, 
dens şi risipit în largi dezvoltări retor ce : 

„Sur le mur de ma chambre, quelle ombre dessine, avet une 
puissance incomparable, la fantasmagorique projection de sa xilhuette 
racornie ? Quand je place sur mon cœur cette interrogation délirante 
et muétte, c'est moins pour la majesté de la forme, pour le tableau de 
la réalité, que le sobriété du style se conduit ds la sorte Quel que qu 
soia, défends-toi, car je vais d riger vers toi la fronde d'une terrible 
accusation : Ces yeux ne tappartiennent pas. où les as-tu pris ?..* 
šau acest pasagiu dela începutul celui de al treilea .cînt, descr ind gu- 
lopada a doi călăreţi: „On dirait que, volant câte à câte, comme deux 
condors des Andes, ils aimaient à planer, en cercles concentriques, 
permi les couches d'atmosphères qui avoisinent le sole 1, qu'ils se nour- 
risaient, dans ces parages, des plus pures essences da la lumière; mais 
qu'ils ne se décidalent qu'avec peine à rabattre l'incl naison de leur 
vol vertical vers l'orbite epouvantée où tourne le globe humain en 
délire, habité par des esprits cruels qui se massacrent entre eux dans 
les champs où rugit la bats lle (quand ils ne se tuent pas perfidement, 
en secret, dans le centre des villes, avec le poignard de la haine et 
de l'ambition) et qui se nourrissent d'êtres pleins de ve comme eux et 
placés quelques degrés plus bas dans l'échelle des existences"... 


+ 


Către aceiaşi epocă, problema tehnică a scr'sului se punea cu 
ascuțime unor scriitori fundamental deosebiți prin structură şi orien- 
tare spirituală . unor romancieri consacrall descriem faptului coneret, 
a realității imediate, si unui poet care, considerindu-se ca rătăcit într'o 
lume streinä de asp rațiile lui intime, näzuia către cuprinderea în scris 
a unui nou tărim planetar, Cu influență imediată sau depărtată foarte 
diferită, fraţii Goncourt şi Arthur Rimbaud au însemnat însă etape 
în evoluția serlsului în proză. : 

Edmond de Goncourt nota în 1884, în prefața romanului 


103 VIAŢA ROMINEASCA 


+ 

Chérie: „Non, le romanc'er, qui a le désir de se survivre, continuera 
à s'efforcer de mettre dans sa prose de la poésie, continuera à vouloir 
un rythme e: une cadence pour ses périodes, continuera à chercher 
l'image peinte, continuera à courir après l'épithète rare, continuera 
(..) à ne pas rejeter un vocable comblant un trou parmi les rares 
mots adms à monter dans les carrosses de l'Académie, commetira 
enfin, oui! un néologisme”... postulind deci o reinoire lex că şi o proză 
ritmată gi muzicală, Stilul artist al fraților Goncourt, plin de în- 
dräsnel, de contorsiuni, de incidente şi de neologisme pe care spiritul 
limbii nu le-a reținut, e un stil prețios, încărcat, acumulină neobosit 
efecte, stil „paplilotant“ şi lipsit de simplicitate. In scrisul fra lor 
Goncourt străbate pasiunea colectionarului de bibelouri si desene, de 
tapițerii şi; ,japonisme" ; un spirit femenin, cu grație rafinată şi putin 
desuetä, prelungire a uneia din notele distinctve ale seciolulu XVIII, 
a părții Jui minore, delicate si fără cons2cinte, străbate in această 
operă literară, dindu-i o sträluc re şi un farmec care „datează”, Scrisul 
artist prelungeşte totuși o linie a spiritului francez, plecată dela Hôtel 
de Rambouillet şi continuindu-se la simbolisti: observaţia lul Thi- 
baudet situiază fraţii Goncourt în familia lor spirituală. 


Arthur R mbaud nu se consacră descripției exacte, concretului ; 
vizionar, vrind să capteze un nelămurit pe care-l presimțea vibrind 
obscur în sine, el proced=ază prin impreciziuni şi stil aluziv. Adap- 
tarea la obiect, pruprie real smului, devine la Rimbaud vibrația fină 
a unci antene spirituale care nu este, totuşi, adaptată surprinderii ?n 
esenta ei a unei realități depășind calitativ lumea concretă. Serisul lui 
Rimbaud din Les Illuminations — sugestiv titlu! — este reflexul a- 
cestei căutări dibuite printre zonele de prelungire ale universului ex- 
terior în haos și irealitate, Pentru a putea exprima aceste căutăr. me- 
tafizice, Rimbaud și-a făurit o adevărată alchimie a verbului, notată 
Intr'unul din poemele sale dn Une saison en enfer (Délires II): 
„d'inventais la couleur des voyelles! — A noir, E blanc, 7 rouge, 
O bleu, U verte, — Je réglal la forms et le mouvement de chaque con- 
sonne, et, avec des rythmes instinctifs, je me flattai d'inventer un 
verbe poétique accesible, un jour cu l'autre, à tous les sens. Je ré- 
servais la traduction. 

Ce fut d'abord une étude. J'écrivais des s'lences, des nuits, je 
notais l'inexprimable. Je fixais des vertiges”, Iar două pagini mal de- 
parte : „Je m'habituai à l'hallucination simple (...) Puis J'expl quai mes 
éophisimes magiques avec l'hallucination des mots!“ Consistind intro 
experiență metafizică de cunoaștere, cu prețul a propr ului echilibru 
şi char prin dezaxarea voită a simetriilor interioare, poezia, în con- 
cepția lui Rimbaud, alcătua o încercare supremă a spiritului dea 
cuceri supranaturalul. Mistica rimbaldiană, clarvederea lui, halucinație 
şi extazul, ,decantärile" și salturile lui în absolut nu se puteau reda 
decit printr'o violentare a mijloacelor de exprese curentă, printr'o 
rouă alchimie verbală, Perioadele muzicale, vocabularul clasic, dexte- 
ritäfile retorice sunt insuficiente pentru a exprima vasta exper ență. 
Jacques Rivière a urmărit cu pătrundere şi subtilitate tehnica lui Ar- 
thur Rimbaud, ca si cond ționarea acestei expresii, incoherente la 
prima vedere, haotică și greu inteligibilă, de experiența metafizică pe 
care o redi cu exactitate. 

Fraza lui Rimbaud dn Iliuminations nu are, notează Rivière, 
cadenta și mal ales „căderea“, punctuatia finală, închiderea şi rotun- 
mea perioadei poetica; e un stil cursiv, s“deschis", apt a se adapta 

andrelor și cuprinderii flu de a realității mablle, pe care poetul o 
7 mer Prin prelungirile, lipsa lui de simetrie exterloarä gi carac- 


CRONICA IDEILOR 1 co 


terul lui suspensiv, scrisul Ju: Rimbaud corespunde viziunilor impre- 
cise care se impun spiritului său, Această notă dominantă este Intre- 
gită printr'o muzicalita:e nternă, discretă, da o rară delivateta şi sub- 
til tate. Muzicalitatea serisului lul Rimbaud nu e cadență, lichidă, 
exterioară ; ea este rodul unei prelucrări savante a sonor tätllor, a vo- 
celelor gi diftongilor, a orchestraliel verbale după o tehnică nouă. 
Poetul incearcă valorile fonice ale „cuvintelor, le grupează în armonii, 
în jocuri rafinate, dar nu după rezonanțele exter oare, perceptibile la 
lectura cu voce tare, ci la voluptätile inelectuale, tăcute, ale textului 
intuit în esența lui ascunsă. E o armonie interioară, care nu se vä- 
deste prin alămurile muzicii mil tare, destinate a insufieți pe omul 
de pe stradă, cl a partiturii capabilă de a da bucurii rafinate muzi- 
cantulu. care o citoste. Prelucrarea textelor lui Rimbaud, alegerea 
cuvintelor, a sonoritätilor, sau asonantelor delicate, se explică n 
elaborarea conștientă a unul instrument poetic destinat a Sn arm 
ecouri din zona de interferență a real tății cu supranaturalul. 


i 


O experiență literară in prelungirea operei lui R'mbaud, dar 
depäsind-o în semnificație pur tehnică, avea să conducă în curind 
actul scrisului la semnificația unei adevărate revoluţii literare: este 
activ tatea literară a lul Mallarmé. In timp ce la Rimbaud scrisul e un 
mijloc de comunicare a unei experiențe mistice, un act de redare a 
obiectului, sau cel putin de apropiere a lui aproximativă, la Mallarmé 
expresia alcätueste un scop în sne, dincolo de semnificare, de valori 
şi conținuturi notionale. Tehnica poetică a lui Rimbaud era subordo- 
nută realității sufleteşti a revelatiilor trăite si a zonelor de realitate 
sau irealitate presimtite: ser'sul se adaptează obiectului, caută sä- 
traducă liniile şi contururile, accidentele ; el este diriguit de ritmul 
din afară şi de exigenţele adaptări: la o realitate exterioară legilor 
proprii ale limbajului. La Mallarmé, dimpotrivă, actul scrisului este 
conținut în însăși virtuțile intrinseci ale cuvintului şi limbajului; 
poctul se străduește să descopere aceste valori ; el își elaborează stiiul 
după exigenţele interne ale instrumentului său de expresie, care de- 
vine o valoare de sine stătătoare, depășind semnificația unul simplu 
instrument, Tehnica scrisului la Mallarmé se reduce în aceste condiții 
la punerea în ecuație si rezolvarea datelor axiomalice şi valorilor qu- 
prinse 'nițial în potentialitätile cuvîntului. Scrisul devine deci o acti- 
vitate laborioasă, îndelungă, dramatică, pentru a realiza toata virtuo- 
zităţile mustinde ale verbului : „Separer les images de la parole comme 
Aristote et ses successeurs séparèrent les usages du ralsonnement, les 


110 VIATA ROMINEASCA 


déployer ou les retenir non selon les moyens du hasard et de la con- 
vont on, mai selon les moyens impliqués dans l'essence du langage et 
du livre, précis on et allusion, musique et silence, ponctuation et blancs, 
ligne, page, volume, tout cela forme précisement l'antithèse systéma- 
tisée de la spontancité et aussi de la d scipline oratolres" 1). 

Arta lui Mallarmé purcede, prin urmare déla realitatea, densi- 
tatea şi prezența cuvîntului, ale cărui resurse, pos bilități gi virtuţi poe- 
tul înțelege să le cuprindă și să lerutilizeze, 

Car le mot, qu'ou'on le sache, est un etre vivant 

„A toute la nature npparenté et se rapprochant ainsi de l'orga- 
nisme dépositaire de la vie, le mot présente dans ses voyelles et ses 
d phtongues comme une chair ; et dañs ses consonnes comme une ossà- 
ture délicate à disséquer”, (Mallarmé, citat de Thibaudet, op, cit. p. 221). 
Cuvintul nu mai este întrebuințat după semnificație și nici chiar după 
sonoritate, c) după indicibilul si prelungirile pe care le evocă. Mallarmé 
operează cu valori implicite, aluzive, în afara sensurilor pe care cuvîntul 
le are în raporturile sale cu oblectul. Cuvintul dobindegte o realitate 
haluc natorie, obsesivă, exprimată de altminteri de post în poemul în 
proză Le Démon de l'Analogie; el devine un centru de sins stătător, 
cu iradiatie, colorit şi substanță, propri: ; poetul se apropie de el cu 
un sensualism al inteligenţei, cu un simț al nuanțelor şi al consistenței 
particulare, substanțiale, a valorii intrinsec; pe care o descopere în 
realitatea lui adincă. - Scrisul gi versul se subordonează prin urmare 
utilizării cuvintului. Actul scrisulu ajung> la un formalism pur, Mal- 
larmé se situiază la un pol opus frazei oratorice; arta sa este esen- 
tal antiretoricä. Particularitätile scrisulu’ său în proză, analizat de 
alminteri cu o ascuțime şi pătrundere neezalate de Albert Thibaudet 
în studiul citat (pag. 313 şi urm), vor deriva din acest cult gi această 
semnif caie atribuită cuvintului: alegerea epitetului rar, reapulsie 
pentru cuvintul demonetizat prin uzura „tribului“, stilul substantiv, 
«liminarea, în măsura putintei, a verbului din frază, util zarea anu- 
mitor figuri retorice, anaculutha si silepsa, abundența parafrazelor, 
reacția împotriva ritmulu: oratoric, în sfirsit, punctuatia ascultind nu 
de regul! gramaticale, ci de necesi'stea de înlocuire a g2stulut şi in- 
torației unui vorbitor care-și sublinază vorbirea prin mijloace exte- 
rioare gindului, 

Toate aceste inovaţii tehnice, această prelucrare a expresiei, tm- 
preună cu indräsnelile exterioare scr sului, de ordin vizual, suspensii, 
pasagli albe, utilizarea de caractere tipografice diferite, sublinieri, nu 
alcătuiau un simplu Joc fără constențe; Mallarmé năzuia ponte să 
ajungă prin mijlocirea magiei verbale la o realitate pură, platoniciană, 
de idel absolute ; cuvintul și arta serisulu: nu au deci menire descrip- 
tivă, reproducătoare a realului, ci dimpotrivă, să surprindă, dincolo de 
realitate, o lume ideală si pură. 
= Scrisul lui Mallarmé repreznă o vastă și dramatică experiență 


.“. 


Epoca este de alminteri reptezentativă pentru efortul către ex- 
prosia originală, uneori savantă, bizară, plină de indräsnell, Un Vil- 
hers de l'Isle-Adam, unind într'o ctudată sinteză o conștiință profund 
catolică şi un orientalism opulent, misticismul şi ironia, aristocratis- 
mul atitudinii si caracterul ostentativ morbid al simțirii, a scris într'o 
proză somptuoasă, îngrijit cizelată, con: nuind legănarea retorică a 


1) Albert Thibaudet. La poésie de Stephane Mallarmé, Paris Gal- 
“limard, 1926, pag. 402-463, 


CRONICA IDEILOR t 1 11 


perioadei clasice, dar imbogätite de sonorități neaşteptate si culoare; 


seste proza din Akédisséril şi din mal toate povestirile lui ,crude"”. 


Stilul său indică deopotrivă Inalta conştiinţa artistică, fast şi rigoa 
bogätie de adject ve, subtilitate a desenului si pere À Villiers a fost 
un exponent al unei mişcări literare mai largi. Opera sa se împletește 
cu lirismul simbolist şi-şi găsate corespondenţa în conştiinţe art stice 
înrudite. Derivind din Poe şi Baudelaire, el îşi prelungește influența 
sau prez ntă interferenţe cu prozatorii simbolisti, 

Marcel Schwob, atras de eruditie şi miraculos, lasă de asemeni 
© operă de înalță tnu‘ä liierară, plină də rigoare şi supraveghere. 
Rémy de Gourmont, spirit mult mai complex, dispersat poate, atras 


-cu egală dilectiune înspre domenii de gindire difarite, şi-a elaborat 


un stil artistic, cultivind turnura bizară, epitetul - 
zel adesea contorsionatä: e stilul din re din carie pagr an 
cu deosebire; e scrisul din Fantome: „Aux matins d= notre amour le 
ciel fut blanc et miséricord eux; les mamelles sidêrales épanchaient 
vers nos lèvres le lait très intègre du premter rafräichissement, et vers 
nos yeux, les prunelles polaires, la grâce d'une lumière équivalente à 
la transparence de nos désirs” sau începutul din Sixtine: „Sous les 
sombres sapins séxagénaires dont les branches s'alourdissaient vers 
ies pelouses jaunies, côte à côte ils allaient”. 

Rafinamentul gimtiri și expresiei ajunge astfel, continuind o 
knie tradițională ce pornește din secolul XVII, dela Pretiosi, la o pos- 
tulsre a originalității cu variaţii de amplitud ne. o îmbogățire a limbii 
literare franceze, fără să reprezinte totuşi o inovație tehnică funda- 
mentală. Scriitorii următori s mbolismului au reprezentat, toţi, acest 
aia Sa ma pet lä, r Mate E particularități individuale 

; ur ce rrès sau Anatole ance, Ja 3 
Proust, Gide sau Colette. E Ce 

Inovaţiile tehnice, menționate la inaintaşii secolului trecut, au 
fost reluate și întrebuințate în arhitectonica expresie nollor prozatori. 
Dar influența muzicei, din ce în ce mai accentuată asupra estetilor 
moderni, sa räsfrint si în proza literară, nu numai subt forma r'tmu- 
Jui, a cadenţei frazelor alambicate, a efectului de sonoritate al tecturit 
cu voce tare, dar şi prin efortul serlitorulu!' în proză de a traduce un 
extaz muzical. Pentru a reda această balasare interioară, bogată, am- 
plă, reculeasă, Proust a utilizat un stil gerpuitor, încărcat şi difuz, 
pin de asociaţii şi incidente, topite organic în pinza unei desfiișurări 
armonioase, capabil să transcrie cu fidelitate ramificatia stufoasă și 
continuitatea adincului: „Et avait déjà été un grand plais r quand 
au dessous de la petite ligne du violon mince, résistante, dense et di- 
rectrice, il avat vu tout d'un coup chercher à s'élever un clapotement 
liquide, la masse de la partie du piano, multitorme, indivisée, plane et 
entrechoqute comme la mauve agitation des flots que charme et bé- 
molise le clar de lune...” 

In acest pasagiu, ca şi în celelalte asemănătoare, Proust redă 
gindirea muzicală prin legänarea ritmului, prin aliteratiile, şocurile 
consonantelor, succesia adject velor şi vocalelor, , (mince, résistante, 
dense et directrice), prin învăluirea sugestivă a textului. Thomas Mann 
de asemeni a restituit în proză stări muzicale, dar cu alte mijloace, 
oarecum analitice şi descriptive, mai tehnice decit Marcel Proust 1}, 


1) v. Thomas Mann. Les Buddenbrook, tr. fr. Fayard, Ed vol. II, 
pp. 136—138 şi 400 g. u. 


112 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Din trunchlul acestei evoluții literare definită prin invadarea 
poeziei în proză şi prin emanciparea de discurs se desprind însă două 
ramificat i majore, reprezentind cu adevărat inovații tehnice hotäritoare: 
aceste revoluţii formale şi-au avut punctul de plecare în Franța sau 
aproape simultan în mal multe țări, şi au ciştgat prin iradiere un 
sector intins al literaturii contemporane: ele sunt reprezentate prin 
monologul interior şi prin suprarealism | 


ION BIBERI 


CRONICA DRAMATICA 


„PUTEREA ÎNTUNERICULUI”, „INVIEREA“. „NEVASTA 
MUTĂ”, „GLORIA”, „POTASCH şi PERLMUTTER". 


` 


Avalanşa premierelor a continuat in ultimele într'un 
tempo precip,tat. Cit de conştiincios sau răbdător, un cronicar tot n'ar 
dovedi să le pe toate, căci au fost zile cînd s'au repre- 
zentat simultan pină la patru piese. ' 

La interval foarte scurt, numele lul Tolstoi a fost folosit în două 
rinduri pe afișe. In „Puterea întunericului“, care s'a jucât la Teatrul 
Modern, apoi într'o dramatizare după „Invierea“, la Comedia. Să mai 
amintim şi de „Cadavrul viu“, reprezentată acum vreo opt hmi. 

E aproape o banal tate a spune că Tolstoi nu a fost un autor 
dramatic. Convenţiile teatrului lau jenat si totuşi le-a respectat. Lu- 
rul apare în multe trăsături, mai ales în chipul schematic în care ac- 
"iunea € tiiată în tablouri, în mersul ei lent. De altfel, Tolstoi, care 
unca, ca mulți dintre marii artişti, orgoliul în creație cu un simţ auto- 
critic deoscb t de ascuţit, n'a inceput să scrie teatru decit tirziu. Cele 
citeva apere dramatice fac parte din ultima perioadă a operei. Tolstoi 
părăsise formal gi arta, dar arta continua 841 stăpinească. 
E în același timp miscätor şi plin de semnificație chipul în care serii- 
torul, după ce acuzase arta ca pe o primejdioasă falsificare a purității 
naturale, se strădua să-şi găsească scuze pentru a continua să creeze. 
Arta era folosită astfel în aparenţă ca un instrument de răspind re a 
doctrinei, deşi nimic nu poate fi mai depărtat de literatura tezistă 
decit oricare dn ultimele nuvele, romane sau piese, Aici își găseşta 
locul şi opera sa dramatică, unele piese exprimind direct poziții față 
de anumite probleme, — antialcoolismul din „Toate însușirile vin dela 
ea” sau diferitele time din „Ințelepciunea copilului”, 

In „Puterea întunericului”, l'psurile construcției dramatice se 
fac mult mai putin simţite, mascate fiind de culorile tari ale tablou- 
lui, Căci „Puterea în'unericulu ” e în primul rînd un tablou dramatic. 
In această piesă din 1886, adică după ce doctrina religioase-socială fu- 
sese închegată, nu st nghereste niciun retorism, nicio stărultoare în-, 
cercare de a convinge, Intunecata imagine a satului rus după 
pseudo-reformele țariste se apropie mult de aceea pe care o făcea, cam 
in aceiaşi epocă, Cehov în „Mujicii”, Dar ex stă mari deosebiri în ati- 
tudinta celor doi scr” tori față de aceiași realitate. Chiar în cele mai 


pentru Tolstoi, ceea ce se opune 

turii, ci acea a purităţi: morale, a trăirii 

primă cele două figuri luminoase, Akim gi Marina. 
Punind în scenă „Puterea întunericului”, d. Ma'can a izbutit să 

ereeze o convingătoare atmosferă de sat rus. Distribuţia a corespuns 


>» pe Care o ex~ 


` 
CO ka 


114 VIATA ROMINEASC 


numai în parte, D. Demetru, în rolul lui Nikita, a fost de o prea inex- 
presivă mas vitate, lar d-na Silvia Fulda a fost o tot atit de putin 
veridică térancä rusă, pe cit fusese In piesa anterioară ca marchiză 
jialiană. Insă d. Moruzan, în rolul lui Akim, a pus atita înțelegere, 
omenesc şi d secreție expresivă, încit rolul acesta venind după o inter- 
pretare de valoarea cele. a lul Beicredi din „Henric al IV-lea”, îl a- 
şează fără dubiu printre primii noştri 'nterpreti, Acelaşi lucru trebue 
spus despre d. Ramadan pentru relieful — care nu însemna deloc o 
incercare de a ieşi din ansamblul scenic și de a juca pe cont propr uw 
pe care l-a dat rolului lui Mitrici. 

Domnii Radu Beligan şi Ivan Dubrovin au avut ciudata ideie să 
dramatizeze „Invierea” lui Tolstoi, Nu vom mal repeta aici adevărurile 
prea de multe ori spuse — ce nu-și perd însă prin veraci:a- 
tea — asupra diferentelor ireduct bile dintre teatru si roman. Să amin- 
tim însă că dacă există un domeniu în care cele două genuri cu spirite 
şi mijloace diferite să se poată apropia, acesta e cel al romanului de 
acțiune, în nicun caz al romanului psihologie — folosind bineînțeles 
cel doi termeni cu tot arbitrarul pe care-l comportă, * 

Totuşi, încercările de dramatizare abundă. La noi, în special, 
se pare că 'spita pe care o constituie faima unor romane duce la pu- 
nerca în scenă a diverse dramatizări, autohtone si străine. Marile ro- 
mane ruseşti s'au bucurat în special de această discutabilă preferință. 
S'a jucat mai de mult o dramatizare după ,ldiotul“, Anul trecut s'a 
reprezentat o lamentabilă dramatizare a lu! Copeau după „Fraţii Kara- 
mazov". lar acum, această şi mai lamentabilä „Inviere, ~” 

Caracteristica dramatizăr i d-lor Beligan şi Dubrovin este dezin- 
voltura cu care e tratat tex'ul romanului, D-lor nu s'au sfiit să adaoge 
din belşug si să transforme citeva fraze întrun tablou în'reg. Asttel, 
dialogul din primele tablour: le aparține în intregime. Iar tendința 
celor doi dramatizatori de a face fraze atinge uneori banalul, iar alteori 
cade dedesupiul lul. Nu vrem să împrăştiem räutäti, dar è penibil să 
auzi puse În gura personajelor dintr'o carte dragă replici aducind gro- 
zay cu nişte tilluri de tangourl — cum e cazul, în special, cu scenele 
din înch soare. 

In afară de prolixititea şi calitatea inferioară a dialogului, cea- 
laltă mare lipsă a acestel dramat zări este schimbarea temei centrale 
e romanului. Fie lipsă de înțelegere, fle — mal probabil — evitarea 
éif cuitätilor, d-nil Beligan şi Dubrovin au pus în centrul acţiunii pe 
Catiusa Maslova. Nu mal e vorba de învierea morală a prințului Ne- 
kludov, de procesul transformării arlstocratului elegant şi juisor în 
misionar. Transformarea are loc între culise si pe seducătorul lipsit 
de scrupule îl vedem măcinat de remuscär, gata la orice jertfă, fără 
ca altceva, în afară de câ'eva secunde de mimică foarte convențio- 
" mală a d-lui Toma Dimitriu, să ne ajute să pricepem schimbarea sur- 
venită. = 

După cum se întimplă adesea la Teatrul Comedia, care folosește 
la ma' toate premierele un şir de ac'ori cu posibilități verificate, inter- 
pretarea Invierii a strălucit mai ales în rolurile mici. D-na Elliza Pe- 
trăchescu, putin potrivită pentru tipul de 'ngenuă pe care-l ceren Ca- 
tiusa din primele tablouri, s'a regăsit în celelalte. D, Toma Dimitriu a 
fost cu totul rigid. see şi a dat uneori imoresia de past ge, semänind, 
în scene care cereau Intensitate emoțională. mai curînd a „tată nobil” 
din piesele de acum un secol, decit a om främintat de sentimente con- 
tradictor |. Bune, apariţiile d-lor Giugaru, Ciubotärasu şi Mircea Con- 
stantinescu. S 

* $ + 

Un teatru de care presa gi publicul se ocupă prea puțin e Stu- 

dioul Teatrului Nostru — ansamblu de tineri, care ne-a oferit de 


CRONICA DRAMATICA 1 1 5 


reprezentarea A 
curind une a dintre puținele încercări dramatice ale lui 


Ta Bagg ah contemporaine” a aceluiaşi France un 
sonaj, bu , burghez, funcționar la prefectură, pe care intimpiares l-a 
© infätisare aducind Brozav cu ca a vechilor Gali. oa 


pus obligația unul anumit comportam secret pre- 
ent. A 
precepu Ken y şi eminamente moral d'ane D Mess 
cheln À se arate certäret.cu mean are, să facă curte doamne- 
E 


Astfel, la începutul spectacolul o 
voce se în - 
cul (e m i cau pre us À ee de re par No es. 
tacol rtina û esa propri 
pantomimă. Idea e de oportunitate îndoelaici? din seri me Mai 


a d_lu Val. Mugur a incercat s'o trateze î 

€ ntrun stil 
de ge à gg ons rap sete imită teatrul de pr mer pi ge 
inova repetiţ e al cărui rost artistic nu se ponte 


E probabil că scopul real al introduceri 
R | acestui 
ml d gt a lungi un spectacol foarte scurt, La aaan MA S 
adremen, pe aen a Former t France a desvoltat un pasagiu miere 
La Our Meter care sa insurat cu o femeie mută, 
à graiul si femel 
ue încât soțul. năucit, cere doctorului so eng <rărca ca 
= declară incompetent, dar îl oferă alt leac: să-l facă pe el surd. 
ai n acest pasagiu, France a extras citeva scene cu multă savoare 
ne Du A Lin ze pere un spectacol. Pentru a com- 
, å. Va ugur a căutat să-i dea Í 
r giditatea mişcărilor aspectul unei rezen: ir go 
că mijloacele au fost prea simplist [a ne ae eee betie 
S e, în orice caz rezultate] 
pund si dau oarecare impresie de sarjat si prefata 
de a face ceva nou şi trebue pater iti eq ua 


Din d'stribulie, d-nii C. Anatol, Henter, Ianculescu ocça 
confirmat posibilităţi serioase şi fägaduitoare. E i 


# 
+ + 


„Gloria” d-lor N'cuşor Constantinescu și Selari 
Jat Frod 
ao ane vpn À Lu ces o tion: concret secieul de ne 
Si scara bucureşteană, adică fără ema 
tică, fără evoluţia interioară a personajului si y ns 5 
l 
sp iei Re nucă uşor, pr Tema : hnk pny: me o a 
sa interpret se hotărăște să f À 
serveşte cafelele o mare actriță. Ca ş în Sale cs or aia 
care eroina se revoltă pentrucă e socot'tă doar un subiect de pa ve 
entä, ate ca şi dragostea finală dintre sculptor şi statula insuflet ti. 
spre deosebire de Shaw, autorii ,Gloriel" nu s'au ma încurcat 1 
Spanaloruiarea eroinei, odată cu condițiile e de viată. Tânăra cafegioaică 
edeste dela început sensibilitate si aderente postice d ntre rela i 
grafionse, se exprimă metaforic despre stele şi flori, Altfel, intrigă și 


116 VIAŢA ROMINBASCĂ 


N schimbe vre-un gest sau 
vreo inflexiune vocală, Precum se vede, un desăvirşit acord Între actor 
şi public, chela sigură, dacă nu a artei, cel puțin a popular tăţil. 

Cu humorul şi neîntrecuta d-sale naturalete, d. Timică şi-a uma- 
Sink pantei i ne Marie Jia E ei die caen aa 
Du : 


madan si Moruzan mar fi dat din nou măsura unor daruri care sar 
cere mai potrivit întrebuințate. 


SILVIAN IOSIFESCU 


CRONICA PLASTICA . 


lanuarie 1946. 


DESPRE UN PROGRAM DE RECONSTRUCŢIE 


Un program de reconstrucție a ţări! nu se ponte concepe decit 
printr'o prealabilă seriare a problemelor, Dar această clasare nu “e 
valabilă dacă un inițial punct de vedere nu este admis ş anume: că 
Rominia este un organism viu care trebue unificat nu numai din punet 
de vedere spiritual dar și plastic. In jurul acestei teme trebue organi- 
zate m jloacele de reconstrucție întii si norme stabilite pe urmă, Con- 
copția reconstrucției nu e o treabă regională şi nu poate fi lăsată iniția- 
tivei particulare. E o problemă de stat ca şi reorganizarea invätämin- 
tului sau administrației. Reco va cere din partea celor care 
vor fi chemaţi a o concepe si executa un maximum de lucid tate. Deoa- 
rece este vorba de înfăţişarea care se va da progresiv țării, ea nu poate 
fi tratată cu ușile închise, de că!re autor tăți. Omul de pe stradă are 
dreptul să stie cum va arăta țara în care vor trăi copiii săi, tehnicianul 
e îndreptăţit a cunoaşte care efort si în ce direcție i se va cere arhi- 
tectul cum va putea colabora la planul general de reedificare, care sunt 
“materialele si mijloacele de care va dispune si ce programe | se vor 
supune spre rezolvare. 

Deoarece în vremurile de az. mai ales posibilitățile bugetului une 
țări nu pot fi prevăzute, eșaionarea în timp a executării unu' plan de 
reconstrucție nu poate fi limitat. Dar asta nu înseamnă că el nu poate 
fi pus la punct în amănuntele sale cu grijă şi sirguință. Nu esie poate 
încă momentul de a construi, e însă cu siguranță momentul de a cugeta 
asupra problemei şi: de a pregăti soluția el. Dela început se pune o 
întrebare: Faţă de apiitudinele noastre, ce putem si ce vrem? Mulţi 
visează o cit ma! grabnică indusirializare a ţării, fără de care ei nu 
concep posibilă reconstrucția. Să privim lucrurile mai de aproape. Tre- 
bue înființate fabrici care vor furniza materiale prefabricate impunind 
țări” o standardizare industrială, sau vom mări şi diversifica mina de 
lucru indreptind-o spre meserii manuale sau artizanat? Vom cău'a să 
imităm marile țări industriale cu pos bilități nelimitate cum e Rusia 
sau America ori vom reconstrucția la scara posibil ăților noas- 
tre? Marea industrie alunge, oricâ! de absurd pare acest lucru la 
primă vedere, prin cantitate la calitate. Neputând face concurență in- 
dustriei mar nu ne rămâne, cel putin în domeniul cons'ructiei, să 
tindem spre calitate prin industrii mici în sânul cărea artisanatul ar 
putea înflori. Căci, dacă e vorba də à fine seamă de aptitudinele 
noastre, nu trebue uitat că Rominul e un bun meser aș şi are în acest 
sens o veche tradiție Zicind că Rominul e agricultor sa suprimă o 
mulțime de probleme, Dacă ne gindim însă că în fiecare sat, chiar 
în cel mai mic, se găsesc întotdeauna meseriaşi îndeminateci în lu- 


118 VIAŢA ROMINEASCĂ 


crul lemnului, al fierului şi în arta de a ridica case, dacă ne gind'm 
că aceşti meseriaşi prin munca lor indestuléazä o mare parte din ne- 
voile satelor, suntem indreptätiti a deveni sceptic: în intens'ficarea 
anumitor industrii şi în utilita.ea prefabricări: exagerate a materia- 
lelor de construcţie. 

După prima expropriere satele au făcut mar intotdeauna mart 
progrese. Acum, în noul cadru al vieţii sociale, e neindozinic că pro- 
gresele vor merge înainte. D fuzarea mini de lucru pe şantiere şi prin 
ateliere, întărirea meseriei şi a artlzanaiului pentru care Rominul e 
dotat, iată primul lucru care trebue urmărit. In ce măsură e oare po- 
sibil acest lucru ? In felul cum se va concepe planul de reconstruct e 
Dacă se vor infi nta fabrici de case-barăci gata fàcute, care vor ferlci 
satele si oraşele, fabrici care vor concentra mina de lucru în marile 
centre, bineinteles că artizanatul va pu şi Rominia va semăna ince- 
tul cu încetul cu Kamtcea'ca sau alte ceglun industriale da oriunde 
Dacă se vor slabili norme pentru debitarea materialelor, s'andardizin- 
du-le după regiun şi nu standardizind formele sl mina de lucru, Ro- 
minia îşi va continus desvoltarea el firească Dacă se vor înfiinta 
mari industri de mobile, care vor crea tipuri uniforme peniru toată 
țara, bineïnfeles că artizanatul și toată vlaga lul creatoare vor apune, 
atelierele locale vor dispare și meseriașul va fi inlocuit de mașini 
cure vor scoate mobile șablon. Dacă dimpotrivă, se va da posibilitatea 
meserlasului să-și desvolte ancestralele aptl:udin, arta mobilei poale 
inflori în Rominia, devenind chiar un obiect de export. 

A da unei țări o înfățișare unitară nu înseamnă mono‘on a for- 
melor standard, Prin intrebuințarea materialelor locale, prin adapta- 
rea formelor condit unilor climei, a obiceiurilor si a duunilor, o {vasa 
de locuit sau o instituţie se integrează mai uşor în peisaj, complectin- 
du-l şi dindu-l adevărata însemnătate Fiecare tară e fasonată de po- 


caracter une privelişii. Natura stăpinită și organizată de om crează 
peisajul, Deșertul si marea ne dapişese, ca şi munţii, Le găsim mä- 
rete sau obsedante dar nu vom vorbi niciodată de caracterul lor. 
Are caracter ceea ce a fost format de mina omului, 

Unul din elementele care au o deosabită însemnătate în tmpre- 
sia de ansambliu pe care ne-o face o țară suni căle de comunicație, 
Ele sunt una din cele mai precise afirmați a voinței civilizatorii a 
unul popor, De aceea aspeciul lor nu va fi studiat niciodată cu des- 
tulă grijă. Pentru un inginer un drum este strict un drum, adică o 
fişie de pămint eu o substructură cit mai dură, aptă circulației, cu 
la drepta şi la stinga santuri de scurgere penru apă, poduri pentru 
trecut apele... şi atita to!. Dar drumul poate f privit şi dintr'un punet 
do vedere arhitectonic sau mai bine zis pelsatlstic, Există o ară de a 
incisa un drum într'o privel ste care e înw'adevăr rară si există în 
puține țări. Ea este cu desăvirşire necunoscută la nol. Ea nu se învaţă 
în nicio pol tehnicà. In loc de a fi o fisie caro tas fără milă o pri- 
velişte, drumul poate sublinia, monumentaliza şi complec'a un peisaj. 
Un drum poate fi, ș ar trebui să fie cât mai des, o lungă grădină, 
Plantat în mod fericit si la o dis'anță adecvată. avind o lărgime bine 
chibzultă si un pavaj bun, drumul își canăti o proporțe fericită E 
ușor de găsit pentru cine-l caută, e frumos peniru cine-l priveşte 
e plăcut pentru cine-l calcă. In parcursul său el va avea ape de tre- 
cut Podurile vor fidupä d mensiuni, de tipuri diferite şi după re- 
giuni, de ma'eriale diferite, Cantoanele nu vor fi aceleaşi în regtun le 
muntoase sau în şes. In rezumat drumul cu plantațiile şi construs:tiile 
sale formează un sol de monument dsalungul căruia priveliștea țări 
se vor desfășura. El este primul element cu care o va avea despre 


Le 


, CRONICA PLASTICA 119 


4 

țara prin care trece. Să ne aducem aminte de frumos plantatele 
drumuri din Franţa, șoselele îngrijite ale Angliei care par a $e-pul 
mereu intrun parc, mărețele drumuri ale Italie in care chiar pie- 
trele de kilometraj au o formă frumoasă, da plieticoasele autostrade 
de pre utindeni şi de orlbilele $! niciodată plantatele noastre şosele 
raționale. Șoseaua este cel mai bun exemplu că un element util poate 
tinde spre frumos, fără a pierde n mic din utilitatea lui şi devenind 
chiar mai util pe cî: este mai frumos, 

Dar să revenim la problema reconstrucției şi a estaticei sale. 
La noi, problema drumurilor ‘rébue complect revăzută şi studiată în 
tot ansamblul ei. Odată felurile de plantaţii alese, tipurile de can- 
toane, poduri si petre kilometrice studiate, traseurile vor trebul rè- 
studiate, ma'erlaleie pregătite şi stocate, vaste pepiniere Inf intate. 
Pentru asta trebue bineinteles bani ca pentru orice lucru, dar trebue 
înainte de toa'e multă ordine în idei şi voința hotărită a aplicării aces- 
tor idei. Ca işi planurile de oraşe sau de locuinţei, procctele de şosele 
ar trebul expuse, publicate, explicate. E un lucru care interesează pe 
cricine, Marle dromos-uri pe care circulă un neam întreg, de pe 
care se priveş.e o țară întreagă. sunt un element hotăritor nu numal 
În organizarea dar şi pentru infätisarea unei civil zaţii, 

Toate cite sau spus despre drumuri rămin valab le pentru căile 


` ferate, Gările, cantoanele, podurile, viaductele st plantațiile “sun: atitea 


sl atitea prilejuri də Infrumusetare a unei țări, Infrumusetare ut Là 
prestigiului -unel ţări, elemente care prin grija cu care au fos: stu- 
diste şi prin înrudirea aspectului lor crează o atmosferă armonioasă 
ş unitară care ajută la formarea noțiunii de țară, atit pentru călă- 
torul străin cit şi peniru cetățeanul bășiinaş. Câile de comunicație 
privite în lumina acestor preocupări, devin elemanie de unifleare“in- 
tre diversele regiuni şi diversele orase, sublin ind continuitatea unui 
efort gospodäresc si a unei vointi civ lizaloril. 

De aceea credem că, în programul de reconstrucție a țării, acest 
fel de a privi problema căilor de comunicaţie ar putea fi util. 


Li + 


pa Li + 


O EXPOZIȚIE IDEOLOGICĂ: MAXY. (Sala Dalles). 


* 
: Ina nte de a-și deschide expoziţia cu grupul säu, pictorul Maxy 
a tnus o serie de conferințe pentru a-şi explica punctul de vedere 
privitor la rolul social al pic'urii, Maxy este un doctrinar ca mafo- 
ritatea celor care au fost formaţi la şcoala cub stă. In „Contimpora- 
nul” ei explica, de alfel cu inteligență, nevoia unei structuri construc- 
tive a pictu 1, Astăzi, răzimindu-se pe această structură, el pune 
ştiinţa şi talentul lui în slujba unel cauze sociale, Ceca ce ne place 
la domnul Maxy e categorica lul sinceritate. El nu flirtează cu Mar- 
xismul, pur şi simplu el se pune în slujba lui. El vrea ca pictura să 
fe un element de promovare a unor idel, o ilustrare a lor pentru a 
exalta şi a lumina poporul. De aceea el cere cu orice pret subiectul 
in pictură, subiectul social, vast, monumen'al. Dacă analzim bine 
tendința şi dorințele lui Maxy, observăm că el vrea pur și simplu 
fn'oarcerea la pictura monumentală care nu poate fi fără subiect na- 
raliv sau simbolic. Ca orice cutezantă năzuința lul Maxi e binevenită. 
El condamnă şi rebudiazä pictura ult mulul veac cu subiecte limitate 
modeste sau intime; nuduri, flori, pelsaje, naturi moarte. in‘imismul, 
cromat smul, ete. sub pretext că ele au o acțiune limita ă şi egoistă 
care nu ating masele, răminind numai pentru esteți şi colecționari, 


RA da ee “. nes |” LÉ "a "he 99 b \ E" C o. e 


` RAS zii x 


120 VIATA ROMINÉASCA 


adică ce poate fi mai burghez pe lume. A desbate controversa după 
noi n'are n ciun sens. Vor fi intotdeauna pictori peisajişti pictori de 
naturi moarte sau de frescă și fiecare categorie va pretinde că felul 
gău de a vedea şi picta cel bun. Puvia de Chavannss a fost contimpe- 
ranul impresion stilor şi al lui Cezane. Corot a fost contimporanul Jui 
Delacroix, etc, etc. în definitiv, ceeace dorește Maxi e ceeace a dorit 
întodeauna marea pictură. Fi ndcă nu ne vine să credem că năzuin- 
tele d-sale se vor opri la afişul de propagandā. 

Acum citiva ani doamna Olga Greceanu, condamnind în bloc 
pletura de chevalet, propovădula întoarcerea la frescă cu subiect is- 
torc sau religios, Deosebirea între Olga Greceanu şi Maxi e, între 
altele, că aces:a din urmă în primul rînd îşi cunoaşte meseria, a trecut 
intr'adevär prin faza picturii de chevalet, a practicat-o, a iubt-o, 
cetace îi dă întro anumită măsură dreprul so repudiezé Repudierea 
e gravă ş ne pare a fi un păcat capital, mai ales atuncea cind se 
practică în nestire, Si pe urmă, Maxi repudiazi spiritul, nu gi teh- 
nica picturi moderne, Pe cind Olga Greceanu condamna în bloc felul 
de a picta şi desena al ultimului veac, preconizind reintoarcerea la 
un arhalsm bigot, Maxi vrea o poetură monumentală pentru edifica- 
rea poporului, pentru exaltarea lui, execuată cu ajutorul tuturor 
experiențelor moderne concludente. Si pictura religioasă a fost ş mai 
este o pictură socială, decarec è o ilustrare a unui sentimen: colec- 
tv al credinței. Prcum pictura religioasă, datorită unci pleiade de 
tineri pictori, a putut să se înnoiască chiar fără sfaiurile d-nei Gre- 
ceanu, aşa şi pictura cu subiect social a domnulu. Maxy va putea 
prilejui noilor talente teme vaste si nelipsite de măreție. In rå, 
la girma urmei, totul se reduce la o chestiune de taleni. Nu 
importă atit cit felul de a le rata. Căci în artă execuţia operei rezumă 
aproape întregul succes și întreaga valoare. 3 


esie un art st pros încercat pen 
luţii tehnice care nu duc nicäeri si sunt bun» numai pentru a impre- 


G. M. CANTACUZINO 


ve 


Piz» » Prea gr 


mips -a prprene - 


SCRISORI DIN FRANȚA 


ESENTE FRANCEZE 


Intelepciunea populară rominească, pe care veacurile incilcite 
ale istorie. au ascuţit-o prin atingerea cu atitea neamuri străine, şi-a 
constituit de mult un fel de dicționar al psihologici etnice. Lucrind 
prin definiţii scurte care const tuesc o sinieză rapidă a individualitä- 
ilor naționale, această cuminţenie populară sə inşeală de multe ori, 
fiind aproape constant dominată de intenti: satirice sau cel putin iro- 
nice, „Grecul e giret, Leahul e mindru" sun: asemenea caracterizări 
rapide, care cuprind în ele multă aproximație ş mai mult spirit de 
sistemă, dar care nu sunt mai putin documente ale gîndirii populare, 
si ale temeiului judecăților lui. 

O astfel de sentinţă nu există în folklorul nostru, care să pri- 
wească poporul francez. Lucrul e şi explicabil, căci contactul nostru 
direct cu Franţa e tirzieln c, şi nu s'a făcut pe bare larg populare, care 
să înlesnească o atit de profundă cunoaştere. Dacă at fi totuşi să tra- 
gm concluzii mai largi din opiniile astăzi răspindite în mod curent, 
+ să încercăm să injghebäm un protest al Franței pe baza lor, am 
ajunge la rezultate destul de curioase. In general, Francezul e repre- 
zenta'iv pentru cine nu-l cunoaşte de aproape şi încearcă să-l judece 
din documentele psihologice curente: piesa de teatru, filme, romane, 
ziare, drept un ins superf cial, de o eleganță căutată gi oarecum de- 
suctă, formalist şi în fond putin serios. Portretul nu é deloc incura- 
doter ; el corespunde însă, în liniile lui mari, cu opina pe care Europa 
mijlocie şi-o face despre Francez de mal bine de o sută de anl. Aceasta 
e părerta ş a Itallanulul, gi a Spaniolului şi a Germanului despre ve- 
cinli lor, părere în care e desigur loc şi pentru anumite rivalități gi 
golozii naționale, şi pentru un sn! ment do stimă sau de invidie ade- 
stori, dar care rămîne identic în fondul lut. = 

Mam întrebat adeseori de unde poate veni această imaginea 
Francezului modern ; si mărtur sese că răspunsul nu mi se pare uşor. 
Tntr'un fel cu totul general s'ar putea spune că judecarea carac'erulu 
etnic al popoarelor se bizule îndeobște pe ideea latentă a unei rivali 
tăți, și deci are toate sansele să fie eronată, Eroarea se repetă prea 
des însă în cazul de faţă, ca să nu merte să-i căutăm substratul real. 
Ea e cu atit mai gravé aici, cu cit noi, Rominil, ne-am recunoscut dela 
începu: puternice afinități şi corespondențe cu Franța, și ne-am fn- 
dreptat cu însetare spre toate isvoarele ei spirituale, uneor chiar cu 
o exagerare car n'ar mai lăsa loc pentru asemenea opinii, Bine înțeles 
că nu ne vom osteni să dovedim cu documente că reputația ce se face 
astfel națiunii franceza e nedreaptă si neîntemeiatä, c numal si cer 
cetăm pentru care motive ca a putut să prindă rădăcini în spiritul 
colectiv. De altfel, sunt destul de sc2p'ic pentru ce priveste renutatin 
de usurintä ce se poate faze unu' popor; şi mă întreb dacă misticul 
Egiptean, sau practicul Roman nu judecau la fel, în mijlacie, pe Grecul 


122 "VIAȚA ROMINEASCA T 


iubitor de frumoa, atunci cind piesele procesului erau marmurele pie 
tate, sveltele coloane înflorite şi comedi le lui Aristofan. 


Sa fie oare Francezul un superficial și un uşuratic? Nu puţini 


sunt Francezii care, călătorind în afara hotarelor lor, sau izbit 4e , 
această părere gencralizată. Dovez le nu lips:sc; voi aminti însă doar - 


una, care mi se pare mai plină de pitoresc şi mal caracteristică pen.ru 
ceeace ne interesează, Dovezile nu lipsesc; voi aminti însă doar una, 
care mi se par mai plină de pitoresc şi mai caracteristică pentru cecar> 
nt interesează. Eroul ei e celebrul Ala n-Fournier, pe atunci tinär stu- 
dent si practicant intro întreprindere dla Londra. Visătorul autor al 
Frumoase! Aventuri de mai tirziu, cel care avea să scrie Le Grand Medul- 
nes (sun em în 1905), sa simţit stinjenit de această op nie curent räs 
pindia, şi pentru a-i da o desminţirt, a lucrat în întreprinderea lui cu 
o rivnă reintrecută, care-i atrase simpatia generală, şi recompensa mai 
sensibilă a unui spor de salariu binevenit. „Sunt mulțumit, serie ot 
atunci către pre‘enul Rivière, de a fi dovedit că, dacă aşi vrea, aşi 
putea să mă descurs mai bine decât onorabil din una din treburile 
vieţii obișnuite, curente, comerc ale“, Camaradele lui de lucru nu văd 
in el decit pe Frantezul galant şi flusturatic ; şi aceea care e mal apro- 
pia'ă de el, e surprinsă, spune el însuși, „de a mă vedea atit de reco 
şi de rezervat, deosebit de ce-şi închipuia ea şi de ce se crede aici des- 
pre totiFrancezii, M'am întors din Anglia, adaogă el, cu ideea dispre- 
fului față de Francezi, care sunt nişte oameni mărunți, cu bărbuță şi 
mustață, și care ñu ştiu să-și țină gura şi să-şi conducă afacerile“. 

Nu se poate spune deci că nu e netedă, la tinărul Henri Four- 
nier, conștiința propriului său portret în mintea celorlalți, cum şi lipsa 
de potrivire între el cel real şi el cel închipuit de alţii. Dar îndată 
după aceste etrioase reflectiuni, care-i trădează profunda nemulțumire, 
si-l însoțim pe drumul întoarceri., şi să constatăm efectul pe care i-l 
foce Parisul acestui proaspăt debarcat la Saint-Lazare: „Av?am un 
birjar beat, beat la nouă de dimineaţă; de douăzeci de ori a fost pe 
punctul de a-mi fringe gitul, si, gräb fi cum eram, n'a găsit decit răa- 
crucile aglomerate, piețele pline de lume, străzile impracticabile, Era 
duminică de dim neatä. Toa ă lumea era veselă. Toată lumea îl injura, 
cu o vervă ! Toată lumea îmi vorbea cu atita spirit! Am ris cu lacrime 
de primirea pe care m-a făcut-o Parisul”, 

Să fie oare aceasta, așa cum ar fi tentaţi să credem la prima 
vedere, o dovadă peremptorie de superficialitate? Cred că e sensibil 
peniru or cine că e vorba de altcèva, mai adine şi mai complicat, mar 
greu de lămurit prin cuvinte si sensibil pentru cei bogati în profunde 
experiente sufletesti. Nu rämine mai puțin adevărat însă că tranzitia 
e surprinzătoare, dela omul care protestează împotriva falsei sale repu- 
tati, la cel care se lasă insultat cu dalicil, Mi se pare că în aceasă 
tranziție, sau mai bine zis În această lipsă de tranziție, stă chela jn- 
telegeril sufletului francez. 

Prima caracter stică a acestuia, şi aceea asupra căreia se insistă 
de obieei mai putin e extrema lul varietate şi mobilitate. Țară a re- 
voluțiilor şi a răsturnărilor, Franta îşi mer tă cel putin această repu- 
taîle, prin accom- că mal mult decit oricare altă țară, a ştiut să lapedr 
inerțiile trecutului, să se conformeze unor tinte ş unor drumuri noi, 
cu o ușurința care à putut sà fi. interpretată uneori drept n2stator- 
nicie. Asemenea întoarcer. n'ar fl fost posibile, dacă în individuali- 
taita Francezulul n'ar intra ca o notă componentă dragostea de prefa- 
cere şi de inaire, care nu e, în ultima esență, decit eterna dorință 
de p'rfecționare. Cu aproape patru sute de ani în urmă, celebrul Tor 
quate Tasso sublin a că Francezii „sunt dornici de activitate, şi înda'ă 
ce n'o mai pot avea, încep să docadă, întocmai ca cel obișnuit cu mun- 
cile sau cu roțile unul ceasornic, care se ruginesc dacă nu mal merg" 


SCRISORI DIN FRANȚA 123 


Nu nestatornic'e, ci nevoie de agitație, de ac‘ivitate, de pretacere; cau, 
tradusă in alte cuvinte, o sete de cunoaştere care se par ane tuturor 
formulelor, care îmbrătisează tone gamele posbilitätilor sufletești 
Acelaşi Alain-Fournier îşi închipuie, in generozitatea lui tinerească, 
„Suprema intelepe une ca putinţa de a înţelege toate, şi după aceea, de 
a iubi toate“. Nu ştiu dacă e limpede ce imens cimp de activliate spi- 
rituală se deschide indiv dului şi colectivității etnice care-și propune 
astfel de perspective; dar numat prin diversita:ea lor se poate ex- 
Plica lolalul de creații pe care Franţa le-a oferit omfnirii, ş caro 
cuprinde momente atit de esențial deotebite, mergind dela catedrale 
la dealul laic revoluționar, dela Pascal la saint-simonism, dea Ka- 
belaie la Lamartine, 


In adzvir, o națiune prezintă în general un număr de trăsături 
consubstantiale, care se regăsesc la orice epocă şi la orice margine a 
vefil naţionale. Se poate chiar pretinde că națiunea e viabilă în bună 
măsură şi prin această unitate de suflet, care admite numär d> 
formule şi respinge în mod solidar alte formule care 'alcătuieşie deci 
un fel de consens al ind vizilor în jurul unui număr restrins de ide. 
comune. Pentru Franța, problema nu se pune în actiagi termeni; 
ideile comune în jurul cărora s'a solidarizat de doua veacuri poporul 
francez, sunt ide le comune ale umanitétil. In felul acesta, comuni: 
tatea franceză nu alcätuleste o exclusivă, nu e închisă penru niciun 
fel de gindire, nu € refractară niciunel pătrunder. ; bunul şi răul se 
filtrează in mod automat prin libera consimtire a mediulu, şi nu prin 
neputincioase bariere artif ciale. Varictatzu, din care am făcu prin- 
cipala caracteristică a sufletului francez, e de altfel extremă numai 
prin bogăț a nuantelor, și nu si prin depărtarea dintre tonuri. Dimpo- 
trivă, ex:remele sunt destul de apropiate de mijlocie, şi nu reuşesc 
niciodată să devină extravagante. 

Toate acestea inlesnesc publiculu' francez o receptivitate unică 
în Europa, si care face, fără ca noi să ne dăm seama, una din marile 
forța ale turi; franceze. Meritul cel mare ál acesteea din urmă nu 
e a fi inventa‘, ci de a fi pus in circulație, de à fi redus sau 
amplificat la juste proporții marile curente de gindire europene, de 
a fi făcut glasul însuşi al consti nței europene timp de aproape o mie 
de anl Franţa a fost în realitate filtrul intelectual al aumani.ätil, a- 
gentul prn care au devenit bunuri comune valori care altfel ar fi 
riscat să se piardă fără ecou. In evul mediu, Franța a fost depozitara 
culturii aniice, pe care o perpetuat-o prin minästirile e. Primind din 
lumea germanică instituția cavalerească „ea a dus-o apoi la o perfec- 
tune de realizare ş. i-a impus idealuri care sunt cele ale intregii lumi 
ovilizate timp de mai multe sute de ani. Renaşterea, apârută mai 
intii pe solul italian, a pr ns apoi în Franța, unde a trecut spre An- 
glia şi spre Germania. Literatura secolului clasic, Marele Sécol al 
culturi. franceze, e sub semnul influenții spaniole, care e însă alt de 
mult depăşită încît nimeni nu se mai gindeste la ea. In secolul ur- 
mător, enciclopedigtii atrag a‘entiunea asupra cugetări şi asupra for- 
melor de viaţă publică din Anglia, şi răspindesc astfel în toată Pu- 
repa, îmbrăcate în ha na prestigiului francez, o serie de idei din cele 
mai fertile pentru viitorul umanității. La începutul secolului trecut, 
mișcarea romantică, de origine german că şi englezi, a cucerit Europa 
mal ales sub haina ei frunceză, haină care n'a fost poate cea mai po- 
triv tă, gl nici cra mal strălucitoare, dar care a făcu: înconjurul lumii 
graţie aceluiaşi prestigiu inevitabil lega: de tot ce e produs al spiri- 
tului francez . ' 

Se vede dar, dn această scurtă ingiruire de fapte că nu tot ce 
e mare în cultura francezi e producţie originală în strictul inteles 
al cuvîntului. In germene, flecare din aceste curente şi forme de gin- 


124 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dire ar fi ex stat desigur si fără Franța, Graţie acesteca însă cle sau 
impus Europei şi lumii, cu o putere suverană de expansiune, și sub 
forma de modă, care e iarăş o creaţie exclusiv franceză. Divorsi'alea 
spiritului francez. şi nevoia de a-i căuta satisfacția pe planuri deose- 
bte, a impus întradevăr un fel de periodică revizulre a capitalului 
de cunoştinţe si a punctelor de vzdere deja ciştigate, o revoluționare 
a pozitillor stabilite, care nu e altceva deci: noțiunea de modă, fe că 
ep s? aplică „concepțiilor artist ce, stilului de viață sau ultimei tăieturi 
de haină. Ciştigată acestei idei, si obișnuită cu gindul f tot ce e bun 
vine dela Paris, Euròpa s'a supus modei franceze de mai bine de trei 
sute de anl; si pină astăzi orice încercări artif ciale de a creta a 
modă din altă parte, au rămas fără succes. 


Astfel filtrind valorile cele mai d verse, și obişnuită a s'a la 
răscrucea tuturor curentelor europene, geniul francez e învățat de 
mult să aleagă din ele doar ce e bun, si şi-a alcătuit pe încetul un 
gust pe câre nimic nu l-a depäs t. Fcerveniind şcoala marilor modele, 
gustul a fost codificat în articole de lege, care au avut o putere ab- 
solută în vremea clasicismului şi care, orice sar spune, däinuesc şi 
astăzi sub impresia de absolută libertate a ariei, Pr ncipalu! articol 
sl acesor Legi ale artzi e spiritul de echilibru şi de măsură. El a fost 
chiar considerat adeseori ca o caracteristică fundamentală a sp ritu- 
lui francez, fie că i s'a spus naţiune sau spri! de geometrie sau ori- 
cum altfel. Inchipuirea, nebuna casei, cum Í sa spus, nu are decit un 


mal greu de obținut şi din care decurg cele mai multe din marile va- 
lori ale arie franceze: măsura este luciditatea în pasiune, este sigu- 
ranja în analiză si proprietatea în termeni, Intr'adevär, in mod greşit 
sa interpretate uneori că rațiunea așa cum e Înțeltasă de Francez şi 
de arta lu, usucă şi devitalizează. Ea nu împiedică pasiunea; Fran- 
sezul nu e un om de rațiune, ci un om de rațiune caldă, Luciditatea 
in pasiune e un lucru care se poale obține relativ ușor; mai greu de 
obținut e însă culoarea sent menlă a lucidității, care să nu 

sterpe. Numa! 'prin această ultimă posibilitate, a alianţei intime şi 
profunde dntre judecati si avînt, se poate expl'ca o bună parte a artei 
franceze, dela Malherbe la Mallarmé şi Valéry, dela Lebrun la Rodin. 
Un critic a spus, citind unul din acele versuri de marmură ale lui 
Racine, care trec dropt cele ma fericite realizări ale limbii franceze : 

Jai voulu lui parler, et ma voix s'était tue 

„nu-mi dau seama dacă e o zăpadă rece, sau o flacără pură”, Tot ast- 
fel se poate spune despre aproape tot ce e vers liric în poezia franceză 
adevărată, Intrucit pr n esență și din cle mai vechi timpuri, lirismul 
s a. complot al in'electului cu pasiunea şi un indestructibil amestec 


Din varietatea spir tului francez, din calitățile lui de receptivi- 
tate derivă un nou caracter, în mod mai universal cunoscut, şi care e 
extrema soclabilitate a Prancezului. Asupra acesiu' punct, insistențele 
ar fi inoportune. Salonul și conversaţia sunt inventi: pur franceze, gi 
mal ales o artă franceză ; ele au fost mult timp o necesitate aproape 
Hz că, si explică cta mai bună parte a literaturii franceze şi chiar a 
celorlalte arte din secolele XVII şi XVIII. Valney povesteşte în această 
privință o destul de amuzantă anecdotă. In timpul Revoluţiei Fran- 
ceze, un număr de nobili em granfi se refugiaseră în America de Nord, 
în vastele cimoii din Noul-Orléans, unde se transformaseră în fer- 
mieri. Din cînd în cind, dorul de salon şi de conversație s> trezea însă 
întrinşi, şi atunci, lăsind muncile cimpului, 62 îmbrăcau cu haine 
de sărbătoare, şi porneau spre oraș, spre a sta de vorbă cu prietenii, 


SCRISORI DIN FRANȚA pă 


uitnd că acel oraş se afla uneori la depärtäri de peste o mie de ki- 


număr de daruri fireşti, care la un loc formează omul soc abil. 
Principala trăsătură a acestula e dorința de a piéces 0 deci nevoile de 
a cișt pa derorurile prin care te faci plăcut. Poate doaceea Stendhal, 
cure nu era departe de a fi un mizantrop, a taxat pe Francezi drept 
„Națiunea cea mai vanitoasă din lume”, Intr'adevăr, rivalitatea pe care 
o presupune viața socală rafinată, dorința de a apărea împodobit cu 
cit mai multe calități, dau naştere unul fel de iubiri de sine însuşi, 


care e însă un drum greșt al sociabilitätii, întruit duce la rezultatele 
contrarii. 


Insfirşit, aceeaşi sociabilitate a mai adus un rezultar care e poate 
cel mai prețios dn toate darurile pe care le-a făcut Franţa omenirii. 
Trăind laolaltă, cu conştiinţa îndatoririlor care sunt făcute casă ușu- 
reze acest fraiu în comun, Francezul a ajuns la elaborarea, desigur 
lentă, dar de mult perfectată, a unui adevărat cod ål L ber:Afil indi- 
viduale si sociale, care a fost luat drept model de intreaga omenire. 
Libertatea n'a fost, așa cum a venit peniru nol în secolul trecut, un 
dar după care am suspinat îndelung, ci un drept cist gat prin cele 
mai grele sfortäri. Idea democratică, îndelung desbätutä de filosofii 
secolului premergător Revoluţie”, aplicată cu riscuri şi cu greșeli în 
timpul aceleaşi revoluții, apărind sugrumath gi renăscută în secolul 
trecut şi-a dat de mult roade care nu mai pot fi perdute pentru 
Franța şi nici pentru omenire. In acelaşi timp, țara Icoanei dn Arc e 
aceea care a răspindit în largul lumii 'deea națională şi a dreptului 
de liberă determinare, cărora Rominia îi datorează ființa ei ‘ndepen- 
den:ă. Toate aceste idei, atit de fertile în rezultate încît au sch mbat 
fața lumii în cursul secolului trecut, m'au fost o simplă doctrină arun- 
cată în vint, „ci un ideal urmărt cu tenacitate și nu fără sacrifeiii, 
pînă la integrala lui realizare, cu o desinteresare care râmine o pildă 
pentru isiorie Dovada cea mai bună a cons derabilei importante pe 
care o are în istoria modernă suma de idealuri apirate de Franţa, e 
cea care s'a făcut prin negatie! vremelnica eclipsă a Frantel g a 
puterii franceze, în fața uraganului agresor al Germaniei a dus în 
mod fatal la un desechilibru european care, în l'peu Franței, se reface 
astăzi în cele mai grele condițiuni. 


Dasă ar fi să recapitulăm observați le de pină acum, într'o sin- 
teză finală, ar trebui să definim Franţa drept țara armoniei în varie- 
tate, * spune chiar: tara perspectivelor, dacă prin perspective mi-ar 
fi îngăduit să înțeleg acelaşi lucru, Insuși aspoctui fizic al țării ar in- 
druma spre asemenea concluzii. Franța nu m se pare a fi o țară a 
culor i, ci a nuantelor, La noi, peisaglul apare dominat de cele mal 
mult ori de culori pămintii, de cafeniul cu tonuri variate, care e culoa- 
rea pământului argilos şi în care se rezolvă grinele coapte, frunzele 
vestode, apele tulburi şi zăpezile topite în noroaie. In Italia lumina 
e puternic solară, orbitoare și fastuoask, cu umbre nobile 
stinca goală si albicioază, marea stridentă adeseor, și casele vopsite 
în culori declamatorii, In Franţa, cerul e schimbător şi pune tonuri 


>» 


126 ÿ VIATA ROMINEASCA 


neutre în pe'sagiu, care interesează mai ales prin armonie gl prin 
adincime, deci prin perspectivă. Pelsagiul clasic francez apare cu 

lipsit de relief $ d2 interes, dacă nu e susținut de un fond şi de o 
perspectivă. Valea Loirei cu armonoase ondulaţii, colinele ei 


tot altea pilde de cadre ale naturii care nu valorează 

indivizibil, prin dulceața inefabiilă a întinder lor liniștite, dar nu plate, 
prn compoziția lor mai mul: decit prin culoare. Același lucru se poate 
spune despre oraşele franceze, în care culoarta e sobră, într'o aqua- 
forte, dom nată de <enusiul patinat de vreme, dar în care impresia 
cea mai puternică vine din savanta menajare a efectelor și din grija 
cu care e pus în valoare fiecare amănunt. Emerson spunea că numai 
ego știi pot clădi fără grije pentru efectul artistic ; arhitectura fran- 
ceză e în acest caz cel mal bun certificat de eleganță sufletească al 
temperamentului francez, si elementul care se încadrează mai bine 
pelsagiului specif e. Caşi acolo, valoarea arhitecturii vine mai cu 
seamă din perspeciivă, care nu e numai cea a spațiului, dar s' a 
timpului, a amimtirilor ce se leagă de fiecare monument, a prestigiului 
istoric. Altfel cum ne-am explica explicația unui estet ca Rémy de 
Gourmont, care făcea afirmația xală că nu există în lume pei- 
saglu mal frumos decit cheiul Voltaire din Paris? Perspectivele do- 
mină de asemenea în Il'eraturä, atit în spat u, prin ordonantarea se- 
veră pe tare o impun celor mai multe dintra genurile literare, cît şi 
în timp, prn legătura tainică s certă cu cele mai bune din tradiţiile 
unul mare trecut. Căci oricît ar părea de paradoxal pentru aces: popor 
iubitor de schimbări si de răsturnăr, legăturile cu trecutul, renegate 
în mod superficial. nu sunt mal puțin continuate, cons! ent sau invo- 
luntar de fiecare din generaţiile noi, care smt mai departe, după ex- 
presia lui Julas Romains, în Franța de totdeauna aceeași „multitude 
où je trempe et qu' me continue”, acezaşi mulțime în care se cufundä 
ca în'r'o baie individul, care fl va continua mal tirziu, Insfirsit. pers- 
pectivele vasta ale umanitäti nu sunt absente de pe planul politic şi 
social, pe planul cugtării constructive, în care Franța a însemnat atit 
de mult peniru omenire. 

Atitea uși deschise spre vastul univers, cag! spre tainele mereu 
tenitita al viitorului, fac din Franța fermentul cel ma nobil al aspira- 
ților noastre intelectuale Si cum în această țară a perspec'ivelor larg 
deschise, pe care gindul ș inspirația noastră a tuturor a colindat atit 
de mult în trecut, nimic n'a obosit şi nicio ugs nu se închide, cum o 
regenerare mal nouă şi ma: puternică decit toate celelalte e pa cale 
de a reînălța Franța de-asupra unei crizs care nu e mai gravă decit 
altele din trecutul ei, ne place să întrevedem prin celelalie perspec- 
tive, neguroase, ale unul vitor care abla începe si se limpezeascä, la 
capătul drumului pe care ne îndreptăm. pașii noștri călăuziți do a- 
cecaşi Frantä eternă, paväzä a const intelor şi sol roditor a! libertăţii, 
templu al artei si oglindă a cunoasterii de sine, luptă si odihnă, sete 
de şti ntă ș mulcomă desfätare, făclie si înaintaș pe drumuri nebătute, 
care e Franţa de totdeauna. 


AL. CIORANESCU 


SCRISORI DIN RUSIA 


i DIN SUBTILITATILE LIMBII RUSE 


Toată lumen ştie astăzi că limba rusă se înva foarte greu, 
caz mult mai greu decât oricare din limbile rien be À rt er 
23 Români s'au apucat, uni cu mare entuziasm, tri 
vefe limba rusă. Ce! mai multi însă, dela primele lecti, s'au dexcur2jat 
și au abandonat studiul acestei interesante limbi, considerându-se inapți 
să-i pătrundă sistemul gramatica! atât de complicat Faptul acesta 
pare cu atăt mai curios cu cât limba rusă nu se deosebeşte f indsmental 
(ca limba turcă bunăoară) de celelalte limb! din Europa, făcând parta, 
prin originea sa, din acelaşi grup de limbi numite indocuropene. Cu toate 
acestea, ea oferă stră'nilor dificultăți enorme — unele aproape de ne- 
învins — atât în fonetică cât şi în gramatică, Astfel prima dificultate 
de care se izbeşte un străin este alfabetul, Si celace ji frapează mal 
a es pe streini nu este atât greutatea de al învăța, cât mal ales po- 
zifia oarecum izolată a alfabetului rus față de caracterul universal 
al alfabetului latin. Când până şi limba turcă e sdoptat sit: betul 
lutin, pentru ce limba rusă, care este mult mai înrudită cu limbile eu- 
ropene, contnuă să poarte un veșmânt grafic asa de deosebit, se în. 
treabă nedumerifi străinii, Si, în consecință, ei găsesc că ar fi foarte 
natural şi simplu ca gi în limba rusă să se serle cu alfab*tul latin i In 
practică insă nu este aşa de simplu, fiindcă introducerea alfabetului 
latin ar pune problema retipăririi a milloane de volume +eris: cu al- 
fs“betuf vechi, ceiace ar provoca mari perturbări în viața cultura ă ru- 
steecă. Apoi nici din punct de vedere fonetic nu poate fi recomandat 
alfabetul latin, findră cel russe este mult mai apt să redea cu cca mal 
mare fidelitate sunetele limbii rusești, ȘI, în sfârşit, alfabetul rusese 
nu este chiar așa de greu cum pare la prima impresie. O mare parte 
d'n literele ruseşti se aseamănă cu cele latine, întrucât în fond ele ro- 
prezintă o modificare a literelor alfabetului chirilic în stilul literzlor 
latine, fücutä în 1708 cu prilejul introducerii în tipar a caracterelor noni 
numite civile, ? 

Elementul cel mai dificil însă al fonetirii rusești este accentul, 
pentrucă în această limbă accentul au are loc fix, ci poate sta pe orice 


1) Se povesteşte ca autentic cazul unui avocat (om cult gi autor al 
câtorva articole juridice) care. angajänd un profesor de limba rusă, i-a 
pus condiția să-l Invete limba rusă cu alfabetul latin. Insă după multe 
tratative şi discuţii (şi mi se pare chiar după câteva încercări pe „teren'“), 
avocatul latinizant şi profesorul de limbă rusă au trebuit să se despartă, 
fiindcă profesorul n'a vrut să accepte acest „compromis de scriere, 


*) Cunoacute la ruşi sub numele de grajdanskii şrift. 


. 


128 VIATA ROMINEASCA 


- 


sensul că el nu rămâne pe acelaşi silabă, cl variază în cursul fiexiunii 
cuvântului. De exemplu, substantivul rukáð 'mână' la genitiv, dativ, 
instrumental şi locativ este accentuat pe ultima silabă: ruki 
rukâi, v ruké, iar la acuzativ pe prima 


Toată greutatea vine de acolo că legile accentului rusesc soipă 
observației și nu pot fi stabilite cu precizie decât in relativ puține ca- 
zuri. Astfel nu se poate explica dece vodat" ' face la ac. sg. vâdult, 
adică este accentuat la acest caz pe temă: pe când un substantiv ca 
ovtä !? 'oaie', alcătuit, ca și vodă, tot din două silabe si fiind accentuat 
la nom. sg. tot pe terminaţie, face la ac. sg. ovțu!*, adică nu-și schimbă 
accentul. Deasemenea, ar rămânea fără niciun rezultat orice încercare 
de a se explica dece pustit'i? ‘a läsa’ ere accentul mobil (puști, püstis®t 
etc), în timp ce un verb ca ugostit®? ‘a trata' are accentul imobi 
(ugoştu23, ugostiş?t, etc-). In privința aceasta, rus J. Grot fă- 
cca la sfârșitul secolului trecut următoarea constatare piină de semni- 
ficaţie : „Se știe că unul din capitolele cele mai putin studiate nle limbii 
ruse sunt regalele accentului. Până acum ele incă n'au fost determinate 
decât în foarte puține cazuri ; iar în celelalte cazuri accentul nostru 
scapă oricărei investigații şi este așa de capricios, încât am putea chlar 
să ne îndoim, dacă el este , într'adevăr, ia legi constante şi dacă 
nu cumva el depinde mai cur: de cerinţele inconștiente și impercep- 


tibile ale auzului”. 25), 

Si totuși, cunoașterea accentului în limba rusă este esențială. în- 
trucât el este folosit, de multe ori, pentru a marca deosebirea dintre 
două forme gramaticale care au acelaşi  terminație. Astfei accentul 
rusesc rien P > 

1. D caz : 

ei Nominatiy 


Genitiv singular À 
zäpah vină 2€ "mirosul vinului" doroghie vina? ‘vinuri scumpe 
bez miésta 2% "fără loc’ miestd zânlati 20 "locurile sun! ocupate 

2. Diferența de timp: 

Viitor 
uznáľu 2 'voiu afla' 

3. Diferența de mod.: 

Indicatiy \ 
prâsite 2? ‘voi ceretl' 


uznaid 81 "aflu 


prosite 33 'cereți ! 


omonime îi deosebite graţie accentului: 
mele st eantel di <a zamak 2 act 
mika 3 'ehin' mukă 87 "făină" 


Dar cunoaşterea accentului rusesc apare şi mal necesară pentru 


nunțare. > 

Astfel tonte vocalele rusesti, afară de u, se pronunță așa cum 

sunt descrise în alfabet numai în poziție accentuată, lar în poziţie ne- 

accentuată ele sunt supuse la diverse alterări fonetice, care uneori vä- 

rieză chiar la acelaşi vocală după locul pe care en îl ocupă în raport 
a dee at 


"anporă. fraptara. “acerduneraa. *onoma. "pyxé, "pyxm, pyré, pyndă, 


a pyxé. 'pyry. "npoemrb. ?npotiy. apôcam, apóesr. npåenm. Pnpôcure. | 


> poat. "adgy. ongi. Moeuy nyerers. ayyy. *inyermu. Éyroernre. 
= yromyy. “tyroermm, 
"Cercetări filologice, SPb, 1885, vol, |, p. 372 
2*sinax pHni, 2 aoporne mima, "Gea uter. Pueerå sámarn. "yaww. ”yammo. 
Mapõenre, “upoenre, #a4mox. sawÓr. uyre. Yuyrå. 


| 
| 


SCRISORI DIN RUSIA 129 


servă valoarea foneticä: noghi? 'picioare' se pronunt 
pelage à ral eg po sata a treia den Su + os Brie er 
, aiterarea e i 
intra sunet foarte mort Pee te mai departe gi o se transformă 
Pe ca gåva ” "a vorbi”; se scrie poïotné 6 » B 
pâlatnă, adică acelaşi vocală (0) se pronunţă aire după cum se Eises 
pe gages imediat precedentă sau anteprecedantă faţă de siba acen- 


[2 


Tot așa vocala e, în poz'ția neacc, se pronuntă ca un sanet foarte 
consoane 


apropiat de i, iar vocala jat (=i:) şi un uraj 

air are pronunță, în acelaşi Sonia e KA după 
„dă, se scre 
mir pi -rang 
vesi 8 'cântar' visi 
lavilsa ? 'a apărut Yevilsn 
platnô 19 'pată' f pietnó 
şalun 1! ştrengar' şelun 


Cumosstef.a accentului rusesc este așa de importantă, încât pro- 


Dificultăţi serioase prezintă gi ortografia rusă, care are la bază 
trej principi: fonctic, morfologic şi isto Dintre toate însă, csa mat 
largă aplicare are principiul mo ologic. De exemplu, se scrie sad 12 
grădină”, cu toate că se pronunţă sat, pontru mot'vul că în celelalte 
forme ale acestul cuvânt d se pronunță sonor: gen. sâdalf joc. y sadüt4 
"În grădină, ete. La fel se scrie vodă și nu vadă, cum se pronunță după 
ere pe formele la care onu se modifică în a: v véd iš în apă, 

Pe terenul € tismului rusesc greutatea ces mal mare, de 
care se loveac strâăini!, este pronunțarea consoanelor moi. Aproape fie- 
care consoană rusească poate fi tare sau moala ipalataiă), după cum 
este urmatä de o vocală pură (a. o, u, î)17 sau iotată (a, lo, lu, ie, i) t#, 
De pildă, consoana m din mesto 1° ‘loc! se deosebeste radical de m din 
most 2 "pod. Tot aşa L din lôsed' 21 cal’ este foarte deosebit de ! din 
lest 'pădure' Străinii insă confundă totdeauna aceste două serii de 
consoane. 

Trecând în domeniul gramaticii ruse, remarcăm aici, în 
rând. lipsa articolului. Cuvântul vra 23, de exemplu, poate fl tradus 
în limba română în trei ch'puri: fără niciun articol (la vrč% “sunt 
doctor}, cu articolul hotărit (vra* dâma 26 'doctorul este acasă), şi cu 
articolu! nehotărit (zdies i.viot vra 20 'aici stă un doctor”. 


De fapt lipsa articolului îi încurcă mai rău pe rus' decât pe stră- 
ini, Toţi rușii care nu vorbesc bine româneşte. se remarcă mai ales prin 
întrebu nțarea greşită a articolului, Construcţii vieloase ca 'am venit cu 
tren', ‘am vorbit cu zidar”, 'am cumpărat lamnele’, ‘am băut apa', 'am 
stat sub acoperişul”, sunt foarte curente la ruși. 

Una din greutăţile capitale ale mortologiel rusesti este desigur 
Grclinarea nominală şi pronominală. 

Din partea unui român, depr'ns cu puține forme de caz în l'mbs 
lui matirnä, cee gso cazuri ruseşti, fiecare cu forma lui proprie va. 
Find după numâr si gen, cer multă răbdare şi un mare ofort de me- 


' morie. Dică totuși învățarea pur mecanică a cazurilor ruseşti se poate 


Imari, "enexă, Óra, rompre, "moară. "s 'ceerpi, "seen, Panuaca. "netă, 
l'uraayn. "eaa, Metan. easy, n noay. abat, Ua, osy, N). tin, d, 30, e n), 
mcera. Mmocr, ‘anicage, ace, "epas, a spaw, “a pas aUna. Vagceb m HRÈT apaw 


130 VIAȚA ROMINEASCA 
j 


e relativ usor, în schimb utilizarea lor în vorbire constitue pentru 
străini un examen din cele mai grele. Mai alas cazul instrumentul şi 
locativ se deprind greu, întrucât ele nu există ca formă nici in limba 
română si nici îm celelate limbi romanice, în locul lor întrebuințân- 
du-se acuzat vul precedat d+ diferite prepoziț.uni. Construcția de 
ia riéju nojâm! ‘es taiu cu cuțitul”, în care expresia ‘cu cuțitul’ e redată 
printr'un singur cuvint, este simțită de un romin ca un procedeu 
antic, ce aminteşte de limba ating si greacă, coutrständ puternic 
cu sistemul gramaticai al limbilor eme. Mintea unui român, edu- 
cat lingvistic într'un alt sistem morfologic, refuză să înțeleagă cum e 
posibl ca diverse prepozit românești (cu, de, prin) să fie cuprinse în 
corpul substantivuiui pe care ar trebui să-l preceadă, fiind exprimate 
printr'un sufix (-om, -oi) : la umiväius milom” 'mă spăl cu săpun”, on 
dovôlen kémnatoit ‘el este mulțumit de cameră”, on rânien oskâlkom 
snariâdat %2] este rănit de o schijă də obuz. Toate aceste construcții 
prezintă un paralelism desăvârșit cu limba lat'nă. De exemplu ablati- 
vu: „cenibus' din propozitiunes latine-scă cervus u canibua laniatus 
est’ ( erbul a fost sfășiat de cân') e traduce în ruseşte prin cazul ins- 
trumental : oén’ btl rastiërzan sobäkamis, Tot aşa cuvântul 'bienditiis' 
din fraza ’benevolenti:m civium blenditis coligere turpe est (este 
rusinos a căpăta bunävonta cetățenilor prin lingusir:) se traduce în 
limba rusă tot prin instrumental: 
Uéstiu postădno€. In avest al doilea caz para'clismul este perfe:t, fi- 
indcă ambele cuvinte, atât ab'ativul cât şi instrumentalul, au sunt prè- 
cedate de nicio prepozitie. 
Asemânarea cu declinerea latină nu este, din nefercire, o încu- 
rajare pentru străini, fiind-ă s: ştie cât de greu se învaţă în liceu limba 
latină tocmai din cauza varietätii mari de forme c:zuale, 


posesiunii la cazul genitiv: țenă hleba? ‘pretul pânii'”, arătarea uneltel 
iun $ A 

cu care se face unea la cazul instrumental : ïa risû u karandaşóm " 
"eu desenez cu cre i: ; designarea obiectului pentru cate se face ac- 
tiunea la cazul dativ: ja nepisål pismo brâtu” 'am seris o scrisoare 
fratelui poate fi încă înțeleasă cu nu prea mare greutats, în schimb 
mu times funcțiunlor pe care le îndeplineşte fiecare ceg În diverse si. 
tuatii sintactice sunt mult mai greu de pricaput şi de fînvät:t, fiindcă 
nu au, de multe ori, nicio aparenţă de logică, Dece avem cazul instrumen- 
tal într'o expresie ca ia bil rebiénkom 1° ‘am fost copil”, când nuanţa 
sintactică pe care o exprimă cuvântul ‘reblénkom' n'are nim e comun cu 
idoia de unealtă, prin care se definește instrumentalul ? Deasernenes, 
un fenomen foarte curios, care calcă legea elementară a gramaticii, 
acordul in mumăr, este faptul că în limba rusă numerele doi. trei şi 
patru se construasc cu genitivul singuiar : dva vâlka 11 ‘doi lupi”, tri sta- 
kâna!: "trei pahare”, cetire kâmnatii? "patru odăi”, Pentru un român a- 
semenea construcții par cu totul anormale, fiindcă este inadmisibil din 
punct de vedere gramatica? ca numeralele 2, 3 si 4, care conțin prin 
exceientä idels de pluralitate, să se acorde cu un substantiv la sin- 
gular 14, 


in pixy nomâw, În ymunameb Mbtaom, oi aonfaen kOmnaroii, fon pânen. 
ocnfanom enapian, Poathb BA pacripaan cobimaun, ‘apuobperirs pneiinACA 
minne rpaxgan accrino nocrwano, gena xAtGa, "a preyio kapansa vom. "a mannei” 
nncuud Gpéry. ln Guta pebittrom "asa póaka. rpa craxâna. '7uerbipe umar. 
Mistoriveste faptul acesta este explicabil: forma stola (in expresia dva stulă 
două mese) este o râmășiță a cazului nominativ dual. După disparit a 
dua'u'ul, ea sa confundat cu gen. sg. cu care era omonimă. Apol, prin 
analogie, a Inceput să se intrébuinteze şi după numeralele doi si trei. 


priobrietât' raspolojenie g âjdan ' 


SCRISORI DIN RUSIA 131 


In legătură cu cazurile o dificultate serioasă prezintă prepoaițiile, 
pentru motivul că anumit it: = : 
pen ke parasa e frepoatt uni cer anumite cazuri, în tmp 


24 la, spre, prin, sub, în, se cons- 
truesc toate cu acuzativul, în limba fiecare din echivalenteia 
se construește cu alt caz: oz ar 


N. stenâ' 'perete’ 

G. do steni? 'până la perete" 

D. k stené? 'spre perete 

A. skvoz' stenut 'prin perete’ 

I. pod stenói” ‘sub perete 

` 2 v stené® „în perete 
creastă repari.zare a prepoziţ ilor pe cazuri pare unui străin 

ceva arbitrar, fiindcă nu este nicio rațiune ca perii + iz? "din! sa 
se construiască cu cazul genitiv (iz karmâna* ‘din buzunar”), jar pre- 
pozitiunea pod 'sub' să dirijeze cazul instrumental (pod stolém® ‘eub 
mes}. Apoi unele pripoziţii prezintă o sintaxă și mai complicată. De 
pildă na W ‘pe’ poate cere cazul locativ sau acuzativ după cum exprimă 
locul sau direcţia acţiunii: kniga lejit na stolé 11 'cartea stă pe masă'; 
en polojil knigu na stol!? ‘ol a pus cartea pe masă, 

Aceiasi repartiție pe cazuri găsim și în clasa verbelor în sensul 
că unele verbe cer genetivul, altele dativul, altele instrumentalul, etc., 
fără ca această afintate dintre amumit> verbe și anumite cezuri să 
pară ca foarte logică. Un român nu vade nicio necesitate ca verbele jat 
a aștepta”, 1 şât' "a priva’, dostignut’ ‘a atinge, etc, să iie vrmate tot- 
doauna de cazul genitiv: ia jdu poezda' 'aştept trenul. liubov' ligila 
evé rassůdka!t "dragostea i-a luat rațiunea, {a dostig 161119 'mi-am ajuns 
scop. Dimpotrivă, i se pare mult mai potrivit în astfel de cazuri 


_acuzativral. 


Tot aşa de bizară pare regu'a după care complimentul direct al 
unul verb negativ se pune la genitiv: mi iedim miâsol! ‘noi mâncăm 
came; mi ne iedim miâsa 17 ‘noi nu mâncăm carne’. Din această cauză! 
câteodată subiectul logic al propozitiunii stă în genitiv: on déma# el 
este acasă'; levé niet dóma !* ‘el nu este acasă. 

Pe terenul adjectivului prima greutate de care lovim sunt 
adject cle aşa zise de relație, care arată materia, dest! timpul, 
spațiul, etc. Greutatea constă în faptul că acest tip de adjective au 
foarte rar corespondente paralele în limba română,  traducându-se 
aproape totdeauna printrun substantiv precedat de  prepoziția d: 
jeliésnti most 20 "pod de fier. zolotâle kolté*1 “inel de aur”, tovérnis 

22 “tren de marfă! citâlnii zal 2% "sală de lectură”, morskéi vid 24 
‘aspoct marin’. 

Prin urmare, din toate exemplele numal adjectivul ‘morskél' află 
un echivalent parale! în limba română în termenul "marin. 

O altă dificultate prezintă grads'e de comparație, care se for- 
mează prin procedee morfolog'ce şi sintactice : 

bilele vküenil sau vkusnéle 2% ‘mai gustos 
sâmii vhüsnti sau vkissnéisi?0 'cel mai gustos 

De remarcat că sistemul de comparație rusese aminteşte foarte 
mult pe cel latin: 

pax melior bello = mir li?şe voini2? 
sau: pax est mellor quam belium = mir lürge čem volná 24 


lereni, ao erei. x erent. 'eknoab ereny, Pnoa eTen à. fa erent, ma. 
Saa xapmina, "noa eToabm. ya Vara acant Ha CTIAË, OM MOAORNA RHNTY na 
er A. Va may n'esan. 'AoGinn Aita E o paceyana. ln aocrer Mean, “um 
canm Maca. ma me eaum vaca. l'on ama, ero mer adma. 'meataniali moer, 
“iaoanr e koani, 2 'ronipmaă nocas, anriaseuñ sar. mopenf ana. "hiace 
axyenuă — axyenie. “ea mxyeunilt sau pryeneñwnň. Tmnp ayuwe bohas. 
inp Aymue uem poñná. 


132 VIATA ROMINEASCA 


In clasa pronumelui, un fenomen interesant oferă pronumele 
reflexiv sebiă (pronunțat: sibiă) şi pronumele poseziv-reflexiv ‘svol” 
(pronunțat : =fol) 

Pronumele 'seblă' prezintă o mare greutate de întrebuința 
care ar put.a fi totuși inv.nsă, dacă în gramalicile russșii pentru stră: 
sar explica bine împrejurările sintactice in care apare acest cuvânt. 
In pr-mil rând trebuie reținut că acest pronume este valabii peniru 
toate persoane.e : întâia, a doua şi a tr.ia. Seblé (cazu; acuzativ), de 
plidă, poate fi tradus în românește nu numai prin pronume reflexiv 
"se, ‘pe sine (forme reflexive propriu zse care există în limba română 
numa, la p-ra. a trela), dar gi prin formele cazurilor oblice, lungi su 
scurte, ale pronumelui personal de pers. I-a şi a 2-a. Astf2l "+ bis poate 
f. tradus prin: pe minc, mă, pe tine, te, pe noi, ne, pe voi, vă, sina, 
se, etc. : ia obespecil sebiâ! ‘eu m'am asigurat”, ti vida! sebi4? te ai 
trăd.t. Tot așa cazul dativ ‘sebé’ poate ză insamne: m e, îmi, mi- ție, iți, 
ţi, nouă, ne, etc : ia kup.l sebè şiiâput 'm-am cumpărat o pălărie, 
kupi sebé peri Atkit 'cumpără-ți mânuși', Deci, ‘sebiá' se referă toid a- 
una ia subicct, adică determină o act une ce se întoarce asupra subiec- 
tuui, În aceste cazuri, seblă înlocuieşte formele : meniât, tebiâd: fevÔ?, 
nass, vas’, ete. Cu aite cuvinte, cazurile oblice sie pronumelui personal 
românesc (pe m'nz, mă, pe tine, te, mie, îmi, etc.) se traduc cu persoa- 
nele si cazuriie respective ale pronume ui personat ruscs: (meniâ, tebiă, 


-mne, etc) numai atunci când nu au funcție refiexivă ; când însă aceste 


forme pronominale au valoare refexivă, ele se traduc prin szbiă, etc 
Un român In:ä va fi indemnat mereu să aplice sintaxa limbii sale 
materne ia limb» rusă, spunând: la kupil mme knigu W în loc de ia 
kupil sebé knigu'!, ‘mi-am cumpărat o carte, ți ne berejâș tebiâ!2 în 
loc de ti ne berejôs vebi 13 "tu nu te păzeşti', 

Tot așa de greu este gi posesivul-reflexiv 'svoT”, care încurcă enorm 
pe un român, si în genere pe orice străin din lumea neslavä, fiindcă 
Un român sau un francez, care Îl simte ca Un pronume posesiy de pir- 
scana a 3-2, și numai de a tre'a, corespunzător deci lul său, sa, săi, 
sala în rom, și Faj son, sa, ss în frentuzeste, nu-l poate concepe şi la 
cele'aite persoane, adică la pers. întâia şi a doua, O exp de tipul 
ia kușalu svol hleb14, însemnând ad litteram 'eu mănânc pâinea 
sa', trebuind însă a fi tradusă corect ‘eu mănânc pânea mes’ su © 


propoziție ca ti prodalés svoi domi, care inseamnă textual: ‘tu vinzi - 


cesa sa' tar în realitate "tu Jinzi casa fa', asemenea expresii pot să 
pară și chiar par unul străin un paradox lingvistic, ceva care răstoarnă 
sniaxa limbii saie materne, un fel de intrebuintare pe dos a pronu- 
melui posesiv de pers. a 3-a10, Si aceasta, repet incă odată, din pricina 
că străinul îl mte pe ’svol’ ca un pronime de pers. a treja, pe când 
rusul îl simte ca un pronume valabil pentru toate personnee, Cu alte 
cuvinte svol poate insemna, după împrijurări, al meu, al tău, àl său, 
a! lu', al nostru al vostru, tot așa 'svolă' poate fi; a mea, a ta, a noa- 
siră, a voastră, ete. Această înlocuire a formelor moli? (al meu), tvoil* 
(al tău), naș!? (al nostru) vas® (al vostru). etc. prin svol este posibilă 


‘n obecniuna cea, ru nigar cebr, În Kynna cele wanny, kyni cebe 
nepuirnu, "Mena. "mel. le 6 “mac, "sac, "a wynna mue HAUT, a kynna ceă 
kanry, Urm me Gepeminn redau, oi me Gcperémes ces. n nyumo enoii rae. 
yes np anti cm îi gom. 

"9 Ca iticând diversele fenomene gramaticale rusesti ca bizsre sau 
par:doxa e, nu mi-am notat impresilie mele proprii ci sm interpretat im- 
presia un i român care învaţă rusește, fără că s4-mi insugesc, bine nțeles, 
astiel de sprecieri produsa de primul contact cu limbă rusă, Dimpotriva, 
tosti aceste construcții cure pur curioase sau anormale, la o analiză mai 
fini nu numai că lhi se pote afia totienuns o explicatie logică, dar ele 
pot să pară char unul străin, care a învăţat bine risoste, mai perfecte gi 
poate ma! frumoase decôt echivatentele lor din aite limbi. 

Tuoi. reof, tnan, pan, 


SCRISORI DIN RUSIA 133 


„numai atunci când 


posesorul subiectul aceiaşi persoană, 
adică subiectul se identifică £ poseorul e En 
In practică deci greutatea cea mal mare tru 
I romå 
î aceia că aceiași formă pronominală tău ph m de pildă, er iida 
qu hage e. ra Cazuri cu 'svol', iar în altele cu "two: 
ut cre onu] tău' ti terié} randé 
PRE de pac ont een creionul} jiä er a 
'el a creionul tău' on nasti tvol 2 
(el fi-a gäsit creionul). e — 


In sfârșit, greutăți imense întâmpină străini terenul verbu- 
lul, O mare originalitate a limbii ruse reed în re i că ru verb 
ligă pia s éme trei infinitive. Acest lucru frapează puternic 

' nu - pricepe pentru ce această limbă nevo 
două infinitive, când toate limbile au unu: singur. Existența în re 


ul cel m:i delicat al gramatici; ruseşti, Acest fenomen grama- 


că nu ştiu să utilizeze corect, in toate cazurile, =spectul verbal, deși, 
rus 


Der te este aspectul verb:l şi care este funcția lui maticală ? 
Aspectul verbal este propr'etatza verbului rusesc de a arăta, printr'in 
singur cuvânt, grație unui sistem special de sufixe şi prefixe, pa-alel 
cu timpul, felul acțiuni! (durata, repetit'a, habitudines, inst:ntaasita= 
tea, rezultatul, etc) 3. Efectul ce! mai important si cel mai vizibil ol 
aspectului este, cum am văzut, existența în l. rusă a două infinitive 
de acelişi verb. Infinitivul care exprimă durata (cu nuanțele : reparti. 
ia, hibitudinesa) se numește imperfectiv, de exemplu 'brosât't (a arunca 
mereu, de mai multe ori), "pisât’ 5 (a scrie mereu), iar infinitivul care 
arată rezultatul, sau terminarea acţiunii (cu nuanțele: instentanelta= 
tea, iuțeala) se numeşte perfectiv, de exemplu 'brosit'€ (a arunca o 
singură dată. a termina de aruncat), 'naplsât'7 (a serie o singură dată. 

In ce priveşte functia gramaticală a aspectului, ea a fost expli- 
cată foarte e de savantul rus Ovsianiko-Ku'ikovski : „Limba rusă 
veche, spune acest savant, era mult ma! bogată în forme de limo decât 
rusa modernă. Aceasta din urmă are numal trei timpuri: prezentul, 
perfectul și viitorul, Această sărăcie însă este numai aparentă: insu- 
ficienta timpurilor este compensată cu prisos'nță de asp-ctele verbale, 
grație cărora verbul rusesc este capabil să exprime tele mai fine 
nuanţe ale actunior văzute în curgerea lor, în succesiune: lor ş în 
raporturile reciproce dintre ele, nefiind întrecut, în privința supletel şi 
expresivității de nicio aită limbă. Majoritatea formelor de timp au 
ieşit din uz, fiindcă odată cu desvoltarea aspectelor au devenit inutile” a 


Si întradevăr, limba rusă nu are decât o singură formă pentru 
timpul trecut, care se formează adăugându-se terminația -I la tema 


1 aa motepua cocă xapamtanu. "OH MamëA aoû napanaæ tr, 

Este semmfcauv faptul că in urumaticele rusesti scrise pentru 
străini se 'nsistă foarte putin neuprs ap ctului verbal, iar în manuniele 
de limb rusă apărute în româneşte nici nu se pomeneşte despre arcastă 
entevorie cramaticu À, tje că autorii lor a consideră lusită de importants, 
fie că n'a cunote deloc san nu-8i în räspunder: a de a rxpica in'elegibil 
publiculni românes un fenomen ermitien! asa de subtil, 

"Gpocârb, nneürs, "6pâenri, 7Manneâri, "Sintaxa limbii rusă pg. 102 


134 VIAȚA ROMINEASCĂ 


pusă îl formează dela tema infinitivul 
dela tema tatei, peor ia brosâlă (deriv:t dela brosât) = 
ia 


"aruncam , 
Prin urmare, cu aceleași elemente morfologice, limba rusă for- 
mează timpuri diferite, alasându-ie la infinitive d ferite. 


(cure la verbele perfective are valoarea de vitor). Greut t-a este de 
ordin fonetic. Majoritatea consoanelor din finalul À 

modifică la prezent in alte consoane œ, t in © ; g d în d: sins b în 
b, p în pl, ete). De exemplu hodit'* (a merge), ia hoj 6 

pisât' 7 (a scrie), ia pisû 8 (eu scriu); kupit' ? (a cumpăra), ïa kupl 10 (voiu 
cumpăra). Fenomenal este cunoscut sub numeie de alternanța conso- 
nentice. Dificultatea donstă încă în faptul că la unele verbe consoanele 
eltenante apar modifice numal la pers. I-a sg, iar la celelalte per- 
soane rămân neschimbate: prosit!! (a cere) proşu!?, prâsiși? prâsitit, 
etc, pe când la alte verbe consoana ată la pers I a se mentine 
până la sfârşitul paradigmei ; skazât 15 (spune), skaju 19, skâjeș 17, ská- 


cti 

dicționarele ruseşti suferă toate de scelasi defect capital: nu arată 
ni tă formele gramaticale la cuw'ntele fexibile. Ori un bun di 
tionar rusesc trebue să arate totdenuna cazul genitiv sg. la substanti- 
vele masculine 1> care dispare o sau e (rot 2 'gură' gen. rta%l, den 23 'zi 
gen. dnia®8) şi cazul genitiv pl. la substantivele feminine si neutre la 
care apare o sau e fugitiv (oknâ24 'fereastră', g- pl. 6kon 3%; pâlka 2% 
"băț, g- pl. pálok 27). j 

Iar la verbele care prezintă fenomenul altemanțelor fonetice 
trebue arătat totdeauna pers. I-a sg, a 2-a sg- gi a 3-a pl. De exemplu 
pet 25 (a coace); peku 2%, petâş20, pekut #1. 

In sfârșit, la cuvintele cu 2ccentul mobil trebue să se indice for- 
mele la care accentul se schimbă. De exemplu kozá 82 (capră), n. pl. 
kâzi 2 ; nosiť ™ (a purta), nogů™, nâsis. 

> G pannan a limbii ruse, care ține de pe apeme sintetic 
al acestel limbi, este preferința ei pentru gerundiu, prin 
care se înlocuese, mai ales în limba literară, propozițiunile atribative 
şi circumstantiale. samoloti j'etäli nad gorévrim gérodom * "avioanele 
sburau deasupr: orașuiui care ardea’; ucenik, razbivşii okn6, bil strôgo 
nakázan™, ‘elevul care a spart fereastra, a fost aspru pedepsit ; 
soverșiu ubiitvo, prestüpnik skrilsa 2%, 'după ce a comis omorul, crimi- 
naiul a dispărut”. 3 

Mă u'cl, fiindcă nu era în intenția mes să fac un inventar 
complet a! particularitätilor gramatic le aflate în limba rusă. Am scos 
în relief numai căteva fenomene mai cararteristice si mai dift-ile în 
acelaş tmp, care sunt suficiente pentru a încheg: o imagine destul de 
exactă, din punct de vedere morfologie, a limbii ruse. In lumina el, un 
lingvist ar putea face observații interesante de ordin teoretic asupra 


tepers. în cnar ^n Gpocéx. în Opina Poate "A xomy. fnmenre, PA MMINY, 
*xynnro. a nynaro. !'npoenrb, apruy. "inp'enmb. ‘'npocur, Mersa re, 'feramy. 
examen. eramer, 'examev, pr. “pra. aeni. Pana, om, nm, însa. 
naron, “newn, Pnemy. Vneutep "neryr. Toni, ais, Maocurs, Tomy, 
unennin. Feamoaïrw aerian wag rop'amru op“, ysennm, 
OKNO erporo haxănan, Pcosepman YGhăcrso, Hpecrynuun CkPMACA, 


+ 


SCRISORI DIN RUSIA 135 


Ne ag à este o nuanță a aspectului perfectiv numită aspectul se- 
Elemente concrete, foarte multe, se găsesc nu numai in tica 
mbli ruse, dar si în vocabularul ei, Astfe] dintre două verbe rm 
mişcarea, unul rusesc si unul românesc, în majoritatea cazurilor terme- 
nul rusesc este mii concret, iar cel românesc ma! abstract. De pildă, 
în limba română se spune: ‘a intrat un fluture în oduiz”, cu toate că 
fruturele a intrat în cameră sburând. pe calea sborului. In limba rusă 
însă se întrebuințe-ză în acest caz verbul letét " (a sbura) prevăzut ru 
un prefix (za-) cire arată direcția (din afară 'năuntru): 'bâbo'kâ zale- 
tela v kâmnatu'*. Evident că expresia 'zaletela' este mal conrretă decât 
expresia 'a intrut'. Termenul "a intra este ma' general, fiindcă se ponte 
spune d orice tip de mişcare (a intrat trenul, a intrat profesorul, 
a intrat cânele), pe d verbui ‘letet' este un termen mai special, care 
nu se poate aplica decât unui anumit gen de mişcare. 

In cest sens un exemplu si maj concludent ne oferă termenul 
rusesc pentru noțiunea ‘a găsi' anume, verbul 'naiti™, In dicționarul lui 
Sälneanu, la verbul ‘a găsi” cit'm_urmă!oarea explicaţie : a da peste ceva 
căutând sau din întâmplare), Verbul "'naiti' însă conține mceztä lămu- 
rire chiar în corpul său, fiindcă elementele din care este alcătuit ma" 
şi iti 12 înseamnă, insersänd ordinea lor, ‘a merge peste, adică exact ex- 
p'icatia din dicționar dată verbului ‘3 gäsi. Vresăzică, imaginea actului 
găsirii, ata cum este sugerată de aceste două verbe, apare în imba rusă 
mai concretă şi mai plastică decât în limba română. 

Deci, în ciuda greutăților enorme, pe care le rezintă pentru 
străini, Vmb= rusă trebue studiată tocmai pentru originalitatea ei, fiindcă 
o limbă nu este numai un instrument social sau de cultură, care se 
învată numai pentru scopuri practice (ce pot izvori uneori şi din opor- 
tunitate istorică). ci poate fi şi un obiect de cercetări lingvistice. Si cu 
cât o limbă este mai originală. cu atât studiul ei poate f mai fecund 
în observații si concluzii de ordin teoretic. Este tocmai cazul lmbii ruse, 
care, prin bogăția formelor şi mulțimea nuantelor. oferă pentru lingviști 
un teren din cele mai interesante. 


A. ZACORDONET 


ns ropiume o aoma nmfemana enfira. 2vopiumero. Îxirarh, ‘xénnyrs, 
*Gaeeriru. MGacenyrh. TGAeenyA orouêx m no de, ‘AëriTe, lGabouxa sanreréas B 
némnary. narn. ua ‘uroi. 


MISCELLANEA 


PACEA PERPETUĂ 


Prin anii 1940-1943, revistele colaboration ste franceze se com- 
p'äceau a descrie viitoarele posibile „arma noui“ ale lui Adolf Hitler. 
Alături de rachete şi planoare, gaze şi exploz vi microbieni, se min- 
Fiona şi bomba atomică. Supozitia era plauzibilă, gi techniceș:e gi psi- 
hologiceste. £ A 

D: mai multă vreme se știa că dezagregarea unul atom, char 
foarte inert chimiceste, era o operație perfect realizabilă. Dar se mai 
ştia că savanții care ar f putut-o face, se obținuseră sistema ic dela 
asemenea încercări, pentru bunul motiv că un asemenea proces, odată 
declanşat, contagiază materia învecinată, putind foarte lesne produre 
un cataclism cosmic. Si era încă proaspăă în memoria noastră inter- 
venția soților Joliot-Curge împotriva proectului citorva învățați de a 
tenta o asemenea expitiență în deşertul african. z 

Pe de altă parte, psihologia de ,va-banque* si de „après moi le 
déluge" care caracteriza pe naziști şi pe seful lor făcea perfect posibil 
ca, în momentul când ei se vor simţi bătuți, să-şi termine aventura 
printrun gest suicidal de neronianä grandomanie. Si cum inf 
germană îmi apărea ca o certitudine, temerea unei anuläri a victoriei 
aliate prn explozia planetei mă chinuia necontenit. Momentul cul- 
minant al panicei mele a fost acela cind, pe la incepuuul anului 1944, 
Goebils, într'un discurs, a spus: 

„ar dacă va fi să părăsim vreodată scena mondială, să se ştie 
că, lesind, vom trinti astfel uşile, încit să răsune intreaga Istorie Tin.- 
versală“ 


Eram sigur că această sibilinică frazi nu putea avta altă tradu- 
cere decit intenţia acestor nebuni infumurati de a arunca, în clipa dis- 
perarii, întreg pămintul în aer. Si pînă în ziua cap tulării, plăcerea 
victoriilor tot mai d:se fmb era sistematic o răvită de apropierea, pari 

passu, a scadente! orlbilei supoz țiuni. 
4 Cind presupunerea nu sa realizat, sentimentul meu də ușurare 
se alia cu acela al ptrplexitäti. Pentru ce Hitler renuntase la o fapiă 
atit de conformă men'alității lui? ` 

Expl catla mi-a fost adu-ă, multe luni după, cu ocazia bombar- 
damentului dela Hiroşima. Publicul afla atunci că Germanii lucraseră 
intens la „bomba atomică" şi că numai accelerarea de ultima oră a 
victor ti aliate le răpise răgazul necesar unei puneri la punct a nouci 
arme, 


Așa dar, printr'o paradoxală intimplare, succesele cerce'ărilor 
ssvantilor germani ne-au ferit de catastrofă, Căci speranța găsirii unui 
exploziv atomic care să permită agresorulu de a supraviețui făcuse pe 
germani să nu se mai gindească la întrebuintarea unei bombe. mult 
mai ușor de fabricat, dar care avea inconvenientul da a ucide pe ambii 


. bel geranti în întregime, 


MISCELLANEA ‘ l 37 


yi 
atit de desvoltată iechniceşte, era deasom:ni firesc ca o astfel da 
să găsească, printre cele dintii, procedeul technic al fabricării Se 


proect 1 atomic care să nu pericliteze via ce 
cauzalitatta fenomenului, AA fa celui care-l lansează. In 


minant, 

Pentru aceleaşi motiye există şi o coresponden erfeciă între 
technica  răsbbiului con n din Steel = se ar se zice — 
„epocă atomică”, si toată suprastructura spirituală (etică, politică, juri- 
dică) a nouei societăţi pe care o clădim acum, 

într'adivăr, ceea ce caracterizează lumea ce se nasto astăzi este 
dorința de pace, da înfrățire prin orice m jloc a claselor sociale, de 
prosp:ritate oconomică generală (incompatibilă cu frica vre-unui nou 
räsbo u). Si esie curios de constatat că bomba atomică fuce nu numai 
posibile, dar necesare toate acestea. 

Nu ne gindim îndeajuns la curlosul fapt că, pentru prima oară 
în Istorie, s'a ivit un proectil căruia să nu-i poală f opusă o culrasă 
apropriată, Contra bombei atomice nu există apărare, Ceeace-i foarte 
grav, căc cauza principală a tuturor räsboaelor se găseşte în calculele 
făcute de beligeranti cu privire la găsirea culrasei, Germanii, bună- 
cură, au inceput lupta în 1992 pentru că erau convinşi că vor Înv nge 
înainte ca adversarul să fi avut timpul să invente miploacele de apă- 
rste impotriva nouilor arme german’ Iar dacă anglo-americant au 
lăsat pe Germani să se inarmeze şi să atace a fost pentru că erau la 
rindu-le convinşi că banii şi desvoltarea techn cel le va permite, pins 
la urmă, să găsească cuirasa potrivită, 

Dar bomba atomică e o armă pentru care cuirasa nu există, 
Presupunind că amb | adversari ar putea fabrica aceste proectile, răg- 
boiul ar însemna o distrugere infiorätoare și egală də ambele părţi, 
fără victorie pentru nimeni, Desigur, gi räsboucle precedente au fost 
răsboae fără vetorie, singura isbindi fiind împedscarea isbindei în 
tabăra popoarelor de pradă. Dar oamenii înțeleg greu că răsboiul nu-l 
niciodată o bună afacere pentru nimeni. Si tocmai condif ile speciale 
ale răsboiului atomic fac evident acest adevăr, ad cå acest caracter 
de afacere în to: cazul proastă a oricărui viitor răsboiu, 

La această socoteală se mai adaogā si alta. In cazul cînd unul 
sgur din nouile proectile ar da naştere la un accident, nu am aver 
o simplă nenorocire locală, ci o catastrofă care ar distruge Intreaga 
pla-etă. Frica de o asemon:a prime!die, este, ea singură, suficientă 
peniru a îndepărta popoarele dela gindul unul räsbsiu Cu atit mai 
mult cu cit cele două mar! națiuni capabile să producă bombe atomice 
știu că adversarul e oarecum invulnerabil și Inexpugnabil, căci este 
dovedit că o bombă căzută pe un pământ cituşi də putin bogat în mi- 
nereu uranifer are tone şansele si declanseze un cataclism cosmic, Ceta 
ce sporeşte rcunoaşterea de proaz ă afacere sigură a răsbolului. (Rusia 
şi Statele Unite sunt țările cele mai avute în astfel da minereuri). 

In asemenea condiţii, în faza technicei atom ce, singura formă 
posibilă de viață sociali este o organizare mondială a nat unilor. Mi= 
cile discuţii şi neințelegerile pe detali sunt lucruri secundare și vre- 
melnice, care nu pot impedeca antanta generală şi durabilă a natiu- 
nilor unite. 

In această atmosferă apare, la pr ma vedtre, paradoxa] ep'sodul 
luptelor din Isdonezia, unde indigeni In fustă də papură ameninţă cu 
şerpi şi săgeți otrăvite un adversar blindat $ capabil să producă pro- 
eciile atomice, Ciudätenia este însă lesne explicabilă. Pentru că la 
aceste popoare adevărata armă nu e saba lancea, sau furca, săgeata 


138 VIAȚA ROMINEASCĂ 


sau veninul, ci ferma si incoerciblla dorință de emancipare, Arma lor è 
morală, iar sculele fizice, prin char putinätatea eficacităţii lor, sim- 
bolizează tăria credinței şi a hotăririi de l bertate, precum si, poate, 

cea nouă că azi cu cit o armă e mai distruet vă, cu a'ît 


Ne vine în m nte cunoscutul 1 
arată pasărea albatros prizonieră a propriei sale imense pu eri, Cu 
„aripile sale de gigant”, albatrosul e „regele azurului”. Dar folos rea 
acestui aparat uriaș de sbor reclamă atitea condiții de spaţiu st de 
tmp, încît regele văzrduhului, odată oprit, nu se mai poate mișca de 
loc: 


„Ses alles de géant l'empêchent de marcher" 
imensitaten puterii sale de mişcare îl condamnă la imobilitate, 
intormai cum imensitatea puter | de distrugere a nouilor arme atomice 
condamnă popoarele contemporane la pace perpetuă. 


IDEILE D-lui DRIMBA ASUPRA CULTURII GERMANE 


In rev'sta „Lumea“ (Nr. 5, pag. 4), la rubrica oarecum mai dos- 
nică „Fapte“, un scriitor foarte tinăr, Ovidiu Drimba, publică o 
notă scur'ă despre o problemă enormă: fenomenul spiritual german. 
Cea ce-i însă mal ulm tor în toate acestea. e maturitatea cu care pro- 
blema e desbă'ută, ingeniozitatea argumentelor, seriozitatea de infor- 
matie a autorului. D-l Drimba are o anumită teorie asupra fenome- 
nulu german. teorle originală gi sprijinită pe multe observații perso- 
nale, In loc de a proceda, balcanic, explontind in vaste gi repeta.e lu- 
crări această sursă de venituri intelectuale, d-l Drimba dărueste publi- 
cului, bruse şi dintr'oda'ä, toată această avuţie. Numai în țări de 
foarte veche < vilizatie vedem pe cărturari risipind, într'o notă la stir- 
şitul unei roviste. sugestii din care ar fi putu: trăi intelectualiceste 
toată viața. Iată de ce un nespus orgoliu național m'a cuprins cetind 
rîndurile tinärulu ginditor romin. 

Cit despre teoria însăşi, cred că ea oûrecari rezerve. 
Si fiindcă fenomenul german este cu siguranță o problems mal mult 
ca oricind actuală, mai mult ca or cind enigmatică — problema merită 
să ne rețină. 

D-1 Drimba observă cum germanii au obiceiul de a îngloba ideea 
de civilizatie In noțiunea ma generală de cultură, pe cind francezii, pe 
care cuvintul cultură fi agasează, sun: depringi a includa cultura, adică 
rue si producția spirituală, în not unea, după ei mai vastă, de ci: 
v tte. 

Dar. spune d, Drimba. chiar dacă lăsăm deoparte sensul german 
el cuvintulu  kultur, si ne referim la accéptia pură a culturii, chiar a- 
tunri se face o regretabilă confuze în:re „creația de cultură” și ,pro- 
ductia de cultură” : 

„lată. se spune despre germani că sunt un ponor creator de cul- 
tură, — ceeace este inexact, Germanii nu sunt creatori de cultură, ci 
producători de cultură. Tar cum afirmatia ar putes surprinde, deși nu 
prartă nici a intentionalitate extra-culturală ci exclus y una pur mor- 
fologică, vom incerca o motivare. i 

In adevăr, în materie de cultură germanii nu au crea: nimic, 
dar au organ zat admirabil şi au perfecționat. Au produs lucruri su- 
preme dar nu au creat nimic, — căci în materie de cultură, creaţie in- 
scamnă formă. I. S. Bach duce la culmi acea formă evoluată a „lau- 
delor” medievale italiene care este oratoriul, Beethoven desăvirşeşte 


MISCELLANEA l 39 


LK 


simfonia creată de 'talieni, iar Wagner drama lirică inltiatä de Gluck 
Geniu lui Kant constă în concilierea a două tendințe parem fire À anie- 
ror: rajonanism şi empirism, iar romantieii lucrează în cadrul unul 
curent prin excelență onglez, Desigur constatăr le acestea nu privesc 
; dar pentru punctul nostru de vedere lucrurile ating para- 
doxalul cînd observăm că nici chiar în tehnică — marele orgoliu ger- 
i = niciuna honge sg éd Rép aN omeniri mau fost crea'e de 
' -a cat ca 
este p apol să lucreze admirabil tə 

Explicația faptulu' rezidă în însăși structura lor stilistică, Ger- 
manii lucrează cu minunată tenaci'ate pe forme date de alții, 

Adeziunea la formă, la stabil, la tipar, implică un spirt întrw 
citva stabil, calm ; un spirit de măsură. Dar germanii sun: lipsiți de 
spiritul de măsură — conditia fundamentală pentru crearea formelor : 
pe punctul de a umple cu conţinutul său o formă creată de alţi, ger- 
manul se en'uzlasmează cu exaltarea caracteristică neofitulul. 

Această carentä spirl'ualä apare mal gravă tocmai în monumentele 
plasticei lor. In pictură, germanii p ctează idei, nu forme; pictura lor 
se epuizează aproape în întregime în cursul unei singure jumä'äti de 
veac, şi vă fl cit se poate de instructiv să prezentăm, întrun artienl 
“i tor, tratatul de pictură prea putin cunoscut al lui Duerer, In arhi- 
tectură.n'au făcut decit să pastiseze formele italiene ale barocului spa- 
n'ol, sau să exagereze pînă la abstractizare elanurile misiice ale tr un- 
gh urilor goticului de origine franceză, Dar cel putin în zona formel 
care nu durează. — a dat cîndva Germana vreun mare dansator, un 
sculptor al formelor momentane ?" 

Argumentarea, cit e ea de scur'ă (sau mal exact: de concen- 
trată), pare convingătoare, şi pe bună dreptate convingătoare, căci 
conține multe priv ri corecte despre fenomenul cultural german. Totuşi 
ideea centrală a d-lui Drimba. anume că germanii nu-s capabili a 
creea forme, dar foarte capabili de a umple formele cu conţinuturi, 
— această idee e susceptib lā de oarecari precizări, 

Mai întii ea se împacă greu cu cîteva fpte is'orice In domeniul 
gindirei metafizice, si oricit ar fi flozofia kantiană un conpromis 
între forme deja existente. ea esie totuşi o „formă” nouă de cugetare, 
Criticismul este o conduită intelectuală inedită, un al. tipar pentru 
cunoaştere, pe care de alfel cugetător i ul'eriori n'au întirziat a-l umple 
cu conținuturile cele mai diverse. Tot astfel şi imperativul categorie 
al eticei sale („consideră pe om ca pt un scop în sine, far nu ca pe 
un mijloc”) a fos: matrita în care s'a turnat toată gindiiea soc alista 
de mai tirziu (filozoful rus Tugan Baranowski susține aceasta cu o 
mare abundență de argumente’, In sfirsit, dacă vreodată un giriditor ` 
a fos: obsedat de conceptul şi fenomenul formel", acesta a fost cu si- 
gurantă Kant Revoluţia de gen anticopernician pè care el o face îr 
gind re a consistat din a reduce întregul univers la rolul mai modest 
isau poa'e în fond încă mai prestigios) de simple conținuturi a unor 
forme de sensibilitate individuală. Secole întreg! sa hrânit — și se 
va hrăni — cugetarea f lozoficä din această încăpătoare idee. 

Faptul că doctrina kantianä împacă raționalismul eu empirlamul 
e un aspèct lăturalnie. Si de altfel, orice concenție orizinali nu răsare 
din neant. T se pot orcind găsi filiatii si analogii. Orice geniu dato- 
reste mul: genillor care l-au precedat. Procodeul filiatiilor culturale, 
amplu folosit de d. Drimba, este totodată legitim şi periculos. Ceeace 
nu î"seamnă că, în cazul culturi. germane, d. Drmba nu are perfectă 
dreptate să remarce că, în genere, germanii au o speciali vocatie de 
a umple, abundent si entuziast, cu conținuturi noui nvenfil vechi. Dar 
avra acestui punct vom reveni. Să urmăr m acum mai departe fap- 
tele. i 


140 VIATA ROMINEASCA 


Un alt me'afizician profund original, obsedat și el de fenomenul 
formei, a fost Georg Simmel. „Metafizica morții”, „Filosofia Aventuri fa 
„Filozofia Banului” — și în genere toate studiile sale, privesc aspectele 
vării silə universului ca forme, care se umplu cind de un conținut 
cind de al'cle, fundamental şi real in Lume fiind numai relațiile for- 
male. Relativismul acesta integral a dăruit gindirii morale o pură socio- 
log e a, formei, de care s'a folosit bine şcoala sociologică franceză. 
Durkheimismul, atunci cînd insistă asupra caracterului institutional al 
lucrurilor sociale, aiunt: cină verbeste de „formme vieți religioase", 
atunci cind extrage legi valabile pentru toate soiurile de conținuturi 
ce pot umplea un grup social, — nu face, el însuși, decit să umple, cu 
un nou cuprins, forma gind rei sociologice simmellene, Da altfel, unul 
din membrii şcolii durkheimisie, Bouglé, este considerat de multi ca 
find tot atita un discipol al „sociologiei formelor“ nauguratä de Sim- 
mel. ȘI, în orice caz, toți durkheimienii subscriu la conceptia simme- 
lianä despre individ, despre personal tate. Personalita:ea, după Simmel, 
© fenomenul cel mai tipic formal: este, cum zice el, punctul de inter- 
eccție al cercurilor sociale diverse, absolut independent de conținu'ul 
în valori al acestora, Individul e produsul unei nterferențe mecanice 
de forme. Nu poate fi o doctrină mai formală ca aceasta, care face din 
persoana omenească, cea mai bogată în cuprins dintre toate real tätilz 
lumii. un fenomen de pură formă. Şi aceasctă doctrină a fost, fără 
nici un dubiu, lansată de un z 

In ord nea gîndirii istorice, cu greu putem să nu ținem seama 


i -de un nume care, ca și cele două precedent pomeni e, a marcat inte- 


resul, obsesia chiar pentru fenomenul formă. subt indoitul aspect al 
unei doctrine t par, al unei matrițe în care gereratiile viitoare să toarne 
cele mai diverse conținuturi nouă, — cit şi subt aspectul unel pre 
“âtlectii peniru însuși fenomenul formel, din care face punctul central 
sl fllozof ei sale. Acest cugetător al formelor istorica este Karl Marx. 
Cele mai palpabile lucruri nu-s, după el, dacit categorii caduci, din 
momentul cînd forma so-lalä care le conținea nu mal exis 4 

Dar, last but not least, Germania a fost țara de naștere a und 
filozot | care a revoluționat lumea, care a obligat pe crea orii celor 
mai diverse discipline (fizică. psihologie, metafizică, matema'ică. bio- 
logie, fiz olorie) să re-gindească tot ce se gindise pini atunci. Nict-un 
colt al cugetării contemporane nu se poate sustrage obligatiei de a-și 
pune rezultatele cercetărilor sale în acord cu ce e valabil dn utmi- 
toarea „Gestaltphilosophie“ germană. Si, după cum se vedo, însuşi 
numele noului sistem esta „Filozofia formelor“. Forma e real'atea fun- 
dementală. Nu se mai poate zice, ca pe vreme lui Aris'ot, că lucru- 
rile „au“ formă, ci că „sunt“ forme. Si această dostrină mal are a 
priv legiul de a da'ori creatorilor de origine negermană mai putin de- 
cit orlcare doctrină din lume, Originalitatea ei tedesci este, dacă se 
Poste soune, „mai absolută“ decit a oricărei al'a. 

Derit, tonte aceste fapte istorice, care dovedose că germanii au 
fost, cel putin cit altii. „creatori d7 forme”, nu infirmă fondul teoriei 
d-lui Drimba. Căci realmente germanii au mai multă vocaţie „pentru 
„producerea de continuturi“ decit pentru creația de forme. Dacă, to- 
tusi, din ciud în cind, avar la ei mari creatori do forme, un Kant, un 
Simmel un Marx. un Einstein, un Plank, un Kăhlrr. un Freud, este 
pentru ră atune cind tara e mare ponulatia densă, belşsugul economie 
remarcabil, relathle intelectuale intense, — es'e s'atisticeste obliga- 
toriu să răsară mari creatori, Dar acest fenomen Jäturalnic nu trebue 
și-l mascheze pe cel cu adevărat „dă'ător d+ măsură“ al soirltului 
german, Germanul rămâne îndrăgosti: de sarcina executării culturale 
zelo de a „umble cu continuturi” forma deta create d» alţii — ger- 
mani sau negermant Intr'un cuvînt, germanii sunt realmente asa cum 
ni-l zugrăvește d. Drimba. Si poate că aceasta expl că însăşi faptele 


MISCELLANEA 141 


cuta“, de a aduce la implinire idei deja date, din această escen 

disciplinată specific germani trebue cu fatalitaie să dates, à n pre 
in cind, cite o mare şi originală personalitate, In Germania, persona 
lităţile au două caractere propri : sun! rare si enorme, Căci sunt pro- 
dusul unui furnicar de eforturi, de munci în veierza simplei ,pro- 
ductii de cultură“ — ca să întrebuințăm excelenta formulă a d lui 
Drimba. Este o veche ranghenă deea că germanii trebue să se cotizcze 
cu zecile de mllioane de oameni pentru a da un om mare Cind Il 
dau, el este, fireşte, un „creator de forme”, şi creator ades:ori mai 


La Germani, din efortul colectiv al unei întregi civilizații, se 
atunge. prin efectul orb al l:glior marilor numere, ca un rezul.at de 
fatalitate statistică, se ajunge la fenomenul prupriu zia cultural, adică 
la gândirea personală, creatoare de forme noui, In Franța, dinpotrivă, 
se pleacă dela o multipl citate de eforturi individuale dizpara e, efor- 
turl oarecum izolate — în măsura în care acțiunea izolată îşi are lec 
intro societate Un număr impresionant ds francezi gând: ps cont 
propriu, căutind, fiecare în parte, s3 alungă la inchegares une forme 
noui în care să toarne lucrurile ce-l înconjoară, Din această puzderie 
de mici reuşite, se înighiabă, încet încet, cu pas misura: g sigur. çivi- 
lizația franceză. Cu alte cuvinte, în Germania se ajunge prin "lv lzatie 
la cultură; în Franța se urmează drumul învera. De ati tendința de a 
păstra, din cele două vocabule, pe acel de Kultur sau p2 acela de 
civilisation pentr u a dezigna fenomenul în ansamblu, 

Ņi toate acestea ne fac și mal bine să intelegem fonomenul hit- 
lerist. Hitlerismul nu a fost nicl conf rmarsa nici infirmarea caracte- 
tului propriu al culturii şi civilizației germane.. A fos: pur şi smplu, 
o eclipsă. Nu este oare impresionant că, în decursul calor zac* anl de 
nazism, epocă în care populat a era supusi unul efort nervoa sup“n=- 
emenese, nici-un rind citibil nu a fost tipărit în tari lui Gut'embzrg? 
In epoca anterioară, pe vremea celu de al doilea- Reich, cu toată mi- 
zeria, şomajul, zăpăceala si nelinistea, Germania a fov cavabilă să 
imbogățească patrimoniul culturi cu o cantitate imnresionastñ da 
forme de gindire nouă şi de mare valoare crentonre. Dar tra e aceatea 
su amutit, Cultura germană a fost emsdorată cn nuli si neaventiä 
Nazismul a fost o stih e, o' simpli ca'astrofi Culturi grmi în ce 
are ea bun şi rău nu are nicio- legătură cu hi'lerisnul. D> altminteri, 
hitlerismul nu- fenomen local, ct international Un blestem a căzut 
pe această tară, cînd destinul a ales-o pe ca si dură la îndeplinire 
etana cea mal sinistră a Istoriei capital se O evoluţia isto-ci fa'a'ă 
— pe care marxistul Hiiferdings o zunrăvea aminunțit încă din 1909, 
cordamnase omen rea să sufere, — și pe una din marile țări burgheze 
să ex:cute — această operă inevitabilă a „capitalismului monopeolis ici, 
In cursul acestei scurte faze, cultura era sortită să tacă, si sufere o 


totalā ecl psă, o aminure in bloc peatru cina ştie cind mal tirziu 


142 VIAŢA ROMINEASCA 


Acum coşmarul a trecut. Cultura germană va putea să reapară, 
după cum sar putea ca letargia din vremea nazistă să se transforme 
in moarte pură şi simplă. Dar aceasia nu depinde de Germani, ci de 
ceilaly, ad că de noi cu toții, 


UN ALT FEL DE CONTRAVERSĂ 


poemul, esseul, drama, sunt „chestiuni de gust“, că éricine are drept 
să-i placă sau să-i displacă o bucată, că talen ul unu autor atirnă de 
verdictul publicului, sa năseut o întreagă populație de cronicari care 
folosesc această exorbitantă putere pen.ru a da sentinţe scurte despre 
to: ce apare, cu convingerea că nici-o motivare nu este necesară, 
Am discuta: de multe ori aceasta cu Ibrăileanu, care era ROBE 
„explice 


monstreuză, pe e o - 
opere de artă, La rindu-ne, am căutat into deauna, de cite nr vorbeam 
de o carte, să nu afirmăm nimic fără dovezi, cltafii, stabiliri de ri- 
porturi, ele. Aceas.a deoseb t de sarcina de naturalist a criticului, care 
trebue să clasifice, să stabilească filatii, să raporteze opera la mediul 
soclal, — n seamă de operaţii care nu prejudecă n ci în bine nici în 
rău asupra valorii însăşi a scrierii, 

Intrun studiu recent, analizam poemul lui Geo Bogza: „Cintec 
de revol.ă, de dragoste ș moarte“, pe care îl găsisem remarcabil, Pem 
tru ca însă această socotință pions să poată face obiectul unel 
aprecieri scrise ; tru ca aceast 
tréabe publică, Am crezu: o elementară datorie de etică profesională 
si aduc dovezi. De aceca am redactat un studiu, mai lung chiar deci 

insuşi, în care arătam cum o mulțime de idei interesante şi 


1946 
„Ce are d. D. I. Suchianu cu d. Geo Bogza? Cu ce i-a păcătuit 
acest scriitor de talent, ca să-l ia in räspär, cons derindu-l un... Victor 
Hiugo al Romînict". : 
Dacă am spus sau nu asa, d. Unu se ostenegte să o dovedească, 
citind din <udiul nostru următorul pasaglu : 
„Arghezi cîntă numai pe Romin, acel suflet rominesc particular 
pe care el il numește „cuget hotar, între înger gi măgar”. Arghezi + 
poetul popular, care singur măriurisește că : 
„durerea noastră surdă și amară 
o grămădii pe-o singură vloarä" 
Geo Bogza, Hugo sau Em nescu nu-s poeți locali, ei mondiall. 
Cu lectun relativ puține, dar cu un talent urtaș, Eminescu sau Hugo 


MISCELLANEA l 43 


au pus în versuri uimitoare tot ceeace int 
pre ră interesa gindirea și știința din 
Dn aceeași categorie poetică face parte Geo 
Hugo nu are nevoe să fie tradus. rated nu zare căci ver- 
surile ae poe meg TA OAE T ate Geo Bogza are privilegiul de a © 
scris poem n proză. ac acea ) 
race ioa te granitele. eca, stă splendidă lucrara poate 
i:atele făcute de d, Unu ajung să arate că nici-un moment nu 
mam dedat la naiva si absurda operație care consistă din è declare 
ck cutare poet e „mai mare” ca altul sau „mai mic“ decit un al treiles 
Cind în cr tica literară se vorbes.e de valoarea unui seriitor, se pleacă 
ori dela ideea că această valoare există, ori că nu există, ori, în stir- 
sit, că opera e inegală. Și, binoințeles, cu citați care trebue să ocupe 
cel putin 50%» din studiul în ches.iune, se aduc cuvenitele dovezi, 
Acordarea de premii d ferentiale şi „ordine la clasificație“ nu-s con- 
duite de critic literar, 

, clasificări se pot face, dar numal pentru a dsterm ns, 
oarecum ca un botanist, genul, ca'egoria din care scriitorul face parte, 
Rec tiți pasagiul citat de d. Unu, Faptul că Arghezi e un poet local și 
Eminescu sau Hugo sunt poeți universali, său mondiali, nu conține nici 
c afirmaţie privitoare la iulentui lor, carn e presupus şi necomparab | 
dela unul la altul. Dar d. Unu socoate că dacă cineva e comparat cu 
Hugo, aceasta implică o judecată de egalizare a talentelor respective. 
De ce d. Unu sccoa.e astfel, e lesne de înțeles Ca multi alţii, d-su w 
deprins cu procedeul verdictelor scurte şi nemotiva.e, al judecăților de 
valoare lansate autoritativ. Judecata, lauda ivă sau deprociativä, dună 
d-sa, se proferä, nu se demonstrează, Si valoarea unui autor analizat 
e matema.ic proporţională cu numărul brut de pagin pe care domnul 
critic binevoeste să-l acorde, De aceea a fost d-sa atit de supărat de 
dimensiunile studiului meu despre Bogza, în t mp ce despre Arghem 
Eminescu, Baudelaire şi Hugo am scris de abia ci'eva rindur. Si nu 
ar fi mposibil ca numărul de linii consacrate aci domniei-sale să-l da- 
termine să-şi facă o părere artificială asupra părerii pe care la rîn- 
du-mm o am despre d-sa, 

In toate cele de mal sus, d. Unu este, evident, de buni credință 
D-sa crede sincer că a împărți pe poeți în locali si universali, jar apol 
a spune că Hugo şi Bogza „iaz parte din aceeași categorie poetică” 
Li i lu şi aritmetic Bogza = Hugo, Bine înțeles, buna cte- 
dintä nu absolvă de vinovăție. Pină şi crimele pot fi neintentionale. 
Culpa d-sale ac consistă din a spune ncadevăruri, din a-mi atribui 
judecăți de măsurare comparativă n talentelor poetice pe care, rezultă 
net din textul meu, nici nu mi-a trecut prin gind să le fac. Şi cum 
asemenea măsurători sunt o dovadă de imbeclita:e, d-sa îmi aduce 
indirect această destul de insultătoare acuzație. In materie de delice 
de presă, arätarea neadevărată şi detăimarea se pedepsesc indiferent 
de orice element intențional, Exces de malit e, sau defici: de înțelegere, 
oricare ar fi explicația faptei d-lul Unu, ea consitus, în tot cazul, o 
infracțiune pe care țările cu care noi pretindem a ne sil să semänäm 
o ped'psese cu luni de inchisoare. 

Dar iatñ şi exemple unde nu mai există controversă asupra elo 
mentului inentional. 

„Fac critică la Vata Rominească — spune d-sa — scriitori sai 
tineri fără o calificare precisă... 

Apoi, vorbind despre mine, nu mai comiteneşte de a mi numi 
„d letant”. 


144 VIAŢA ROMINEASCA 


dezarmati în fa unii de „linăr fără o califirare precisă“, 
rte mistemne ile St -init OU 0 ea Teen scouts 

Am aceste controverse lexicale și să trecem la 

fond, Tinereţea sau bätrinetea unui 

avem tot atita dreptul de a ne lega 


ete, etc... Se poale chiar acuzi un critic d: lipsi ds gust, — 
acuzație gravă, ce trebue sprijinită pe zeci de ,flagrante-del cte“, care, 
la rirdu-le, odată menţionate, rămin a fi ratificate şi de alți celitori.., 
Cu alte cuvinte, un cr tic nu este tinăr sau bärin, diletant sau profe- 
sionist , un crtic este avela care, serlind despre o carte, nu spune nicl 
prosifi, nici inexact tăți, nici cuvinte de laudă ori de negare nespriji- 
nite pe dovezi. Nu diletanti şi specialişti. Există treaba profe- 
sional b ne făcută şi prost făcută. 
Pe deasupra, nu văd cum sar pu'ea defini un diletant. Iată, de 
pildă, cazul meu cel nefericit, De aproape 


la Revista Fundațiilor. 
Viața Rominească, în Adevărul ]terar ; am tipărit si volum» de „As- 
pecte literare“. Toate acesiea la un loc nu îmi dau decit dreptul să mă 
pumesc mal departe „diletant”, si tot odată pe acela de a mă înfiora 
gindindu-mă la cl: de bitrin trebuz să fie d-l Profesion st Unu, pre- 
cum gi la ignoranta, din parte-mi, a operii d-sale, desigur plur secu- 
lară, de special st în cronica cărților. 

Cu riscul de a părea prea lung aci așa cum mi sa reprosat cind 
m'am ocupat de d-1 Bogza, voi mai aminti o învinuire ce m se aduce, 
D-l Unu mă citează: 

„Hugo nu are nevoe să fie tradus. Eminescu nu poate, căci ver- 
sur le sunt in'raductibile. Geo Bogza are privilegiul de a fi scris poe- 
mul ee proză. Deaceea..., această splendid lucrare poate trece toate 
gran £ 


„Ce spuneți de astfel de fraze bombastice? Intelegeti dv. biett 
poate fi... superioară uneia în versuri 

d. Bozza are pr.vilegiul, In fața lui Arghezi, Emineseu si Hugo 
fi scris poemul în proză“ 

Această frază e un adevărat document. Conţine, în numai patru 
rînduri, patru incoreetitudini. 

Mai înti, ea vrea să spună că e absurd st risibll să se spună că 
a scrie poeme în proză, în loc dea le scrie în versuri, cons itue un 
privilegiu. Dar cetitorul, dn chiar pasajul meu, reprodus da d. Unu, 
vede că cu nu am spus asta, ci doar că un poem seris în proză se poale 
traduce, pe cind unul în versuri nu. şi că, prin asta. scrierea poate 
ajunge, fără scăderi, la cunostinta publ cului din străină ate. Ceea ca 
sigur constitue un privilegiu. Dacă toată lumea nu ponte face un anu- 
mit lucru si o anumită persoană îl pon'e face, împrejurarea care a dat 
loc la areastă putință se numeşte priv legiu şi mă indoesc să mal exista 
© altă dofinitie a acestui cuvînt. 

Pe dé al:4 parte. a putea fi tradus fiindcă e seris în proză este, 
pentru un poem. un plăcut avantagiu, dar, nicidecum o „superior ta'e", 


rionră”, ci „superioară“, aceste puncte-puncte indicind ferma d-sale 
hotărire de ironie prerum gl convingerea că ironia este sinonim cu 
impunita'e în înselătorie. 

In al treilea rînd. pentru ce d. Unu cred= ci a zice: 

„această splendidă lucrare poate trece toa'e graniţele“ 


g 
g 
; 
A 
$ 


is. 


MISCELLANEA 1 45 


înseamnă a te exprima în „fraze bombastice“. pă d-sale e 
cuvîntul ,bombastic e tot atit de personală pt ice mată a is 
pre „privileg.u”. Si misterioasă de asemeni, Cäci adjectivul ,splen- 
did”, singurul mai superlatiy (deşi „splendid“, după tot ce am spus 
despre Bogza, nu are sens hiperbolice, ci acela propriu de „Selipitar“, 
adică aruncind lumini în mai multe direcții) — acest adjectiv fl in- 
trebu'nțează si d-sa, citeva rînduri mai tirziu, vorbind de „Cartei 
Oltului”, Mărturisese că mu mal înțeleg nimic, (In calitatea mea de 
diletant, scriam în 1926 că a nu înțelege este nu numai congenital, 
dar şi Lure ae 
ntru a sfirgi, voi reproduce la rindu-mi felul îcaloniat de 

a face critică literară al d-hi Unu : Pra 

„Oraşul plăcerilor (de Sandra Cotavu), mult evoluată peste ceca 
ce a scris pină acum (evoluat peste” ne place ta nebunie) Esseul d-lui 
Guy Pauker, foarte prețios. Maria Banuş, în poema Bucureștiul copi- 
lăriei este nepermis de argheziană, incit ne mirăm că n'a renunța! să 
o mai publice. D-1 Ionescu Gulian, în Studul Antiiduhring, documen- 
tat si indräsnef, Un portret al seriitorulul englez John Priestley, de 
d. Silvian lositescu, bun", . 

Acest stil ne readuc în minte cronicele dramatice antebelice, 
unde citeam : 

„În rolurile principale, au fost: corect d. Băltăţeanu, viguros d. 
Vraca, susț nut d. Bulfinskl; cochet D-ra Popo Cristodorescu”. 

Alteori d. Profes onist Unu este încă şi mai generos: 

unu Volumul de poeme al d-lui Geo Bogza (în speță poemele este 
unui singur), despre care, repetăm, n'avem părere proastă,..”, 

Acuma știm precis în ce consistă un critic literar cu adevărat 
profesionist. 


DIALECTICA DEMOCRAȚIE 


Acum citeva zile, întrun mare cotidian din Bucureşti, citeam 
aceste rinduri : 

„La 6 Septembrie 1940, în noaptea sinistră, n'a fost răsturnată 
democrația romină, A fost răsturnată dictatura lui Carol II, Democra- 
tia fusese lichidată de Carol 11 da 10 Februarie 1938", (Jurnalul de di- 
mineaţă, Ianuarie, semmat T. Teodorescu Braniște), 

Ne-a impresionat această remarcă, fiindcă ea conține cu sigu- 
rantä un adevăr mai adine şi mai important decit însuși autorul ei a 
vrut să spună. N 

Este un vechiu si defectuos ob ceiu de a se atribui evenimentelor 
Istoriei date cronologice precise. In realitate, Istoria se desfăşoară mai 
continuu, mai organic, minatä de obscure fenomene de massă, m lioane 
de mici fapte cotidiane a căror convergență ne dă iluzia că cineva, Ja 
un moment determinat, a voit, conştient, să comită o acțiune determi- 
nată. Caracterul spectaculos al unor asementa momente de convergență 
maschează caracterul veritabil al procesului. 

= Astfel, — şi tru a reven? la cazul „răsturnării” democraţiei 
romineşti, a font bis că sa atras atenţia că această răsturnare nu e 
avut loc în „sinistra noapte” de 6 Septembrie 1940. Pentru ce această 
dată precisă? Mai există altele, tot atit de 'sbitoare. Astfel a fost ziua, 
deopotrivă de sinistră, din 14 Nocmvrie 1935, cînd partidul ce-și z'cen 
atunci detentorul exclusiv al apir tului democratic în Rominia a renun- 
fat, pentru motive cu totul neplauzibile „la marele atac de massă, 
destinat a repune principiul democrate în toate drepturile lul. 


LEU 


1 46 a VIAȚA ROMINEASCĂ 


De asemeni foarte speculară a fost și acea zi din anul 1926 cînd 
un partid, care avea toate șansele să devină reprezentantul democra- 

fuz onează cu un partid de dreapta, un partid cu idéologie vag 
er ese şi cu drept singur capitol mal consistent în programul sežu, 
lupta impotriva unei dominatii strā ne care tocmai înctease de a mai 
existe 


S'ar putea chiar merge mai departe în trecut şi găsi o altă dată 
istorică impresionantă : anul 1905 cind grupa socialistă a „gencroşilor” 
trece cu arme şi bagaje în partidul oligarhiei liberale, 

In fond, nici 1905, nici 1926, nici 1935, nici 1938, nici 1940 nu-s 
momente dec sive de „r a democraţiei romine, ci toate deo- 
potrivă exprimă un fapt mult mai trisi și anume că anagata romină 
n'a existat în fund nciodată, Sau, dacă vreți, ea s'a estat subt 
unica nefericită formă a unor velei:ăţi regulat înăbușite. Datele ‘storice 
enumerate mal sus (şi sar mai putea găsi şi altele) sunt simple exem- 
plo de felul cum, în Rominia, democrația a fost sistematic impedecatä 


De altfel, nu numai la noi, ci chiar şi în occident, edeviărata 
democratie — adică libertatea pentru toți — este încă și azi mal mult 
un deziderat decit o real tate, de vreme ce aiit de mari deosebiri de 
avere subsistà. In fond, democrația, ca toate marile fenomene sociale, 
asculță de legile dialzeticei hegeliene, de legea celor tre: faze: teză, 
antiteză, sinteză. Tendintele libertare şi egal tare apar în lume; teza se 
afirmă răsunător în Revoluţia franceză şi în cele care i-au succedat, 
Vine apo. negația, antiteza; capitalismul monopolist institue un regim 
oligarhic care, respectind fațada juridică concentrează toată libertatea 
şi puterea în miinile cîtorva familii, Naz smul n'a fost decit culmina- 
ţia şi exagerarea caricaturală a unui fenomen de reacţie ant democra- 
ticä generală. Dar, după antlieză vine sinteza, sau cum se zice dalec- 
tic: negația negatiel, într'un efort de sinteză enormă, toate popoarele 
lumi combat anti-democratismul fasclst si hitelerian. Abia în această 
a treia etapă dialectică începe să apară „adevărata” democrație. Avem, 
noi cei de astăzi, onoarea de a o putea clădi, onoare refuzată prédecs- 
sorilor noştri, care cel mult puteau „dor” democraţia. Intre epoca lor 
şi aceea a democraţiei reale avea să se interpună cu fatalitate perioada 
dialectică a anti-teze”, cind toate forțele anti-democratice trebuiau să 
se rtunească pentru a aduce o epocă de sclavle scurtă şi atroce, cu 
milioane de morți şi ruina materială a întrege' lumi. 

Dar perioada intermediară a trecut, Istoria democrație! ajunge 
acum in faz+ construcției definitive. Clădirea « grea, ca orce clădire, 
Secolul al XIX-lea a însemnat nu zidirea ci doar afirmarea ocra- 
tie. Libertatea nu fusese încă lege, ci! simplu anteproect, Nouă, celor 
de azi, ne revine sarcina de a traduce în edificiu ceeace revoluția fran- 
ceză ne transmisese ca un ordin testamentar. Democratie „adevărată” 
fnsamnä democrat a celei de a treia faze a procesului dialectic. Cele 
două agresiuni germane cu, între ele, odivasa politică de lasitate, 15- 
comis nepricapere, profit şi nepäsare care a caracterizat Europa $ 
America de după Versailles, sunt faza antitezel dialectice, Ea ne-a fn- 
vätat ce nu este democrat a, ne-a făcut să pricepem ce, subt haina 
uneori a verbiajului democratic, este în fond străin si duşman tezei 
originare si eterne a revoluţie” franceze, 

Nimic nu oglindește mal bine caracterul de fatalitate al acestui 
proces tr fazic, ca rolul jucat de diverseie personalități în desfäsura- 


res evenimentelor. De pildă, în Rominia, cei ce au aruncat pe „gene- 


roşii” sotialişti în biatele liberalilor, sau ce: cs au împins la fuziunea 
istilor cu national-ardeleni erau democrați sinceri şi bine inten- 


y democratică 
dela 23 August a avut loc deşi o asemenea fusese, dela înce- 


M: 


MISCELLANEA 1 47 


putul ei şi pină în ultimul moment, impedeca tirzia ngreu- 
natä de personajul politic care se bucura pe rer de eri (ră mare 
prestig u în ochii aliaților, Căci, încă odată, persoanele nu contează, 
Ele m grăi met panin ai cel Rosink pot, prin strălucirea tulentului şi 
abili i aces i i 

D Me d'A $ e itāți să ajute procesul istoric care 


democraţiei, concepută de revoluția franceză, dar născută aba azi, şi 


pe care avem sarcina so crestem de acum inainte, In termeni hege- 
3 1 


1) Tezä: l'hbertate pentru toți (afirmaţia teoretică a revol 
franceze; deviza „liberté — egalité — fraternité, A ia 

2) Antiteză: libertate pentru citiva (manifestări tipice: a) faimo- 
sul fa r-play sau free-trade englez, unde handicapul economic făcea 
din libertate gi din liberul schimb un adevărat monopol naiural; şi b) 

3) Sinteză gi iu see orar 

: Tbe pentru toți, adică corectarea excesive! liber- 
tatt prin egalitatea condiției economice, la rindul ei devenită posib lä 
prin fraternizarea cu clasele de jos. Adcă relipirea la loc a devizel 
revoluţiei franceze : Mberté — égalité — ‘fraternité. 
ais RARES ag Vs en ne a doua o negare si a trela o tradu- 
a rmatiei din ima fazä, du ce 

negația din faza doua. ji Ps ne res 

Clădirea ,adeväratei" democraţii a început. Cortina se ridică tn 
fața ochilor noștr. pe ultimul act al celel mat palpitante Intimplärs. 
Este actul surprizelor. Căci surprize vor fi. Firește, nu În ce privește 
desnodămintul, care nu poate fi decit unul singur, zi asupra felului 
cum se va ajunge la el, asupra detal ilor realizării. Acestea vor depinde 


"de înțelepciunea sau, dimpotrivă, de erorile fiecăruia din marii şi mici 


participanți. 


UN PREȚIOS INSTRUMENT DE EDUCAȚIE ȘI GINDIRE 


Revista cea nouă, de care vorbeam în numărul nostru de Ianua- 
rie, a apărut, O revistă unde găsim, în limba lor originală, ceeace s'a 
părut a fl mai interesant de semnalat din scrisul francez al Frautel 
celei noui. Selecția e făcută de un om de gust şi de muncă probă, pro- 
fesorul Michel Dard, şi majoritatea textelor sunt publicate in extenso, 
Socotim à procura o reală plăcere cetitorilor noştri indicind aci su- 
marul acestui prim număr din „Ecrits de France“, adevărat ambasador 
intelectual al strălucitei republici, 

TEXTES, 

Paul Valéry: Mon Faust. — Paul Claudel: La Mystique des 
Pierres Précleuses. 

LES IDÉES. 

Un nouveau courant de la pensée françase : 

George Izard: L'être et l'infini, — Théophile Spoerri: „Les 
Mouches" de I. P. Sartre. — Jean-Paul Sartre: L'existentialisme. Mise 
au point. 

Vers une nouvelle constitution : 

Em, Mounier: Faut-il refaire la „Declaration des Droits"? — 
André Philip: Thèses pour servir à une discussion, — Fr, de Menthon : 
République. 


Vers la Constitution de la IVe 


LES LETTRES. 
Paul Eluard : La poésie française devant le monde. — Jean Coc- 


ETS DR ANTON TA Pa Ce 
CLR 148 VIAŢA ROMINÉASCA vhs 


tenu: Sécret de beauté. — Julien Benda: L'enseignement et le présen- | 
telsme, — 
NOTES: André Gide: Education, — Fr. de Mionendre; Autour | 


‘du Journal des Goncourt. — Ch, Bruneau: L'argot des maquie. 
LIVRES 


: recenzii a cărților lui Jean Louis Bory, Elsa Triolet, 


LES 1 
Aragon, Roger Peyrefitte, Benda, Valéry, Gide, Simone de Bauvoir, 
THEATRE : Ra Ci : Comédi 


; e Française — Paul 
Chauveau : Caligula, de A. Camus — Echos et tions. 
LES ARTS: G, Braque : Pensées sur l'art, — René Hugghe: Li- 
querelle de l'art 
CHRONIQUES ; Urbanisme, Arts plastque, Musique, Cinéma. 
LES SCIENCES : 


VARIETES : L'automobile française 
caise. — Echos et informations, 


de demain, — La mode fran- 


NICANOR & Co. 


RECENZII 


3 AL. PHILIPPIDE : Flori alese din „Les fleurs du mal”, 
Forum, ? 


Evoluția unei culturi nu consemnă numai operele de creație orl- 
ginală, ci şi momentele de introducere în atmosfera ei a carii 
streine, prin mijlocirea tălmăcirilor de ţinută artistică. Incorporare 
lui Plutarh cuiturii franceze, odată cu traducerea lui Amvot, sau în 
Germania, a operei lui Homer și Shakespeare, prin strădaniile unor 
Voss, Schlegel și Teck, au însemnat date hotăritoare în formatia 
acestor culturi. Nu ne aflăm numai în faţa punerii în circulație a 
unui sutor, ci a transpuneti! intro nouă limbă a spiritului intim al 
unor creatori, a integrării de valori streine în viața unei culturi, Ori- 
zantul acestea din urmă se lărgeşte, resursele de expresie se inmlă- 
diază, bogăția ei structurală ciștigă în adincime, Se săvirşeşie, în 
afară de aceasta, o corespondenţă intimă între două culturi si se sta- 
PRE de legătură între nivelul creației naționale şi valorile uni 
ver! 


Acest adevăr a fost cu deosebire subliniat în viața literară rusă, 
iar urmările practice sau făcut imedat simţite: poate că în nici « 
laăt ară din lume mu există o grijă mai stăruitoare în traducerea ca- 
sic lor streini ca în literatura rusă, care are totuşi, o atit de variată 
şi puternică originalitate de conţinut şi de accent. 

Ne-am gindit tétdeauna cu melancolie la situația din țara nons 
trä, săracă în atari transpuneri. Intro cultură tinără, lipsită de perioa- 
dă clasică, de modele şi trad tie de mare prestigiu estetic, o atare 
situație se resimte dureros, Desigur, ile de pină acum pot fi 
în parte mer'torii, dar nu sunt îndestulătoare. Cultura rominenscä are 
neapărat nevoe de tălmăciri ai marilor clasici, antici sau moderni. 
Ceeace este pe punctul de a se înfăptui față de literatura rusă, va tre- 
bul întreprins față de toate celelalte apere de iradiere universală, în 
traduceri de nivel înalt, reprezentind adevărate impăminteniri ale 
mar lor clasici, Nu vom putea niciodată stărui îndeajuns asupra şem- 
nificatiei traducerii în romineşte, fie chiar şi parțiale, a lui Rabelais, 
sau Montaigne, 

Traducerea d-lui Al. Philippide din Ch. Baudelaire se așează 
firesc în cadrul acestei opere de transpunere în limba romină ale upar 
valori universale. Baudelaire este încetățenit în Rominia prin mijlo- 
cirea acestui efort, Desigur, opera nu este încă desăvirşită: traducerea 


fără durată. El ştie că traducerea lui Baudelaire poate ocupa plinătatea 
unei vieţi: el pă continua la intervale, m gălind şi desävirsind expresia, 
opera începută. Ne îngăduim să vedem, prin urmare, în traducerea 
D-lui Philippide o operă în continuare. Alături de creaţia proprie 


. | 
150 “VIAŢA ROMINEASCA 


poetul se consacră artei lui Baudelaire, pe care va trebui să-l intro- 
ducă integral si fără nes guranje de expresie In cultura rominească, 

D, AL Philippide era destinat structural să traducă pe Baudelaire. 
Condiţia esenţială a transpunerll — sage ~ m'erioarä cu pottul 
francez — este realizată. Poetul romin are, cu toată diferența de teme 
ale producţiei proprii, faţă de opera lui Baudelaire, o atitud ne simi- 
iară în fața vieţii şi un accent sufletesc foarte apropiat. O artă supra- 
veghiată şi o const ință, aproape o obsesie, a nevoli de perfectie for- 
mală, îi va oferi siguranța de mestesug pe care o presupune o atarè 


transpunere. Ea adaugă acestor condiții respectul textului și dragos:ea : 


pentru traducere, pentru fapt în sine, urmare a format ei lăunirice a 
unui cărturar evoluat. Premizele transpunerii lui Baudelaire în ro- 
mineşte sunt, prin urmare, înfăpiuite, DI, Al. Ph lippide va reuși res- 
tituirea, delicatä intre toate, a spiritului baudefair an în limba romîné, 
Greutatea Intimpinatä de DL Phil ppide este numai de ordin tehnic, 
ẹ anume, numa: în măsura în care poetul romin intră direct în atmos- 
fera operei lui Baudelaire, îi cuprinda v brarea intimă, adincă. Con- 
sonanța este organică, temperamentalä. Näzuinta D-lui Philipp de va 
fi, astfel, de a res.itui „cintecul orig nalului”, acea tonalitate afectivă, 
care este comună atit poetulu francez, cit şi traducătorului. 

Asistăm la un proces de re-creație a posziei lui Baudelaire în 
Imba romină. D. Philippide, identificat cu timbrul emotiv al origina- 
lului, cu sunetul lui particular, va avea de luptat cu aceleaşi dificul- 
tăți ale materialului verbal pe care le-a cunoscut şi maestrul francez, 
Se cunosc etapele şi scrupulul creației baudelairiene; se cunosc gi 
prelucrările nesfirsiie, sgura versurilor aruncate din laboratorul intim 
al poetului. Conştiinţa artistică a lu' Baudelaire nu a dus pinä ta 
forma ultimă, după nesfirsite metamorfoze, decit expresia echilibrată 
a creaței sale: măriurie sunt fragmentele publicate în volumul Vers 
retrouvés Vom întilni în activitatea D-lu Philippide aceiaşi prelu- 
rar el re tă, aceaşi succesvă reluare a versului pină la forma tul 

Prezentul volum este mărturia conştiinţei artistice a D-lui Phi- 
lppide în plin proces de elaborare. Unele dn aceste poeme au ajuns 
la forma perfectă, redind spiritul, muzicalitatea, puterea de incantatie 
si legănarea versulu' baudelairlan: sun! în general, versurile care au 
fost reluate de poetul romin şi prelucrate di nnou, după ani de repaus. 
Alte poeme, vor alcătui o mărturie a unei etape de tranziție, în care 
forma deși indelung ciocän:tä şi refăcută, nu a ajuns încă la stabili- 
tatea din urmă. ° 

Din această din urmă categorie face parte poemul de largă evo- 
care a lui Baudelaire, Călătoria' de unde, după cum semnalează cr ticil 
şi poeţii francezi de astăzi, purced deopotrivă poemnzle lu Léon Dier 
şi Arthur Rimbaud. Călătoria redă, des gur, mişcarea şi adincul poe- 
mului lul Baudelaire, dar nu-i oferă echlibrul formal. Expresia e 
adesea or diluat și chiar prozalcă: magicul: Malgré bien des choses 
et d'imprévus désastres, devine: gn ciuda unor pitdici neprevdzut de 
grele, expresia de brillants paradis devine, prin 


aa gryn} splendori 
färä temei, sau abstractul: La jouissance ajoute désir de la force, 


acest proces de re-creare a poeziei lui Baudela re. D, Philippide va 

sfirşi în lungul anilor să conducă si acest poem la perfectia Albatro- 

sulut şi Cintecul de toamnă, a poemelor exprimind erotica lul Baude- 

la re, Părul şi Balconul, a transpunerii din Vis parizian, sau a citorva 
dir, poeme inttulate Sleen, pe care ni le oferă volumul de față. 

In aceste poeme, cititorul romiîn regăseşte pe Baudelaire cu toată 

si bogăția lui de rezonanță, Versul rominesc se împletește 

2 presinja obsedantă a versului baudelair'an, creind o simbiozä pot- 


RECENZII 151 


țică, adevărată chezăşie a consonantet spirit 
et şi a pertecţiei los artisti. ao iei spirituale dintre cele două opere, 
Textul original 


La Nature est un tempie où de vivants piliers 
Laissent parfois sortir de confuses paroles: 
devine în romineste: 


Natura e un templu ai cărui stilpi trăese 
Şi scot adesea vorbe ciudate şi obscure, 


L'homme y passe à travers des forêts de symboles 
Qui l'observent avec des regards familiers 


este tradus: 


Sin viață omul trece mereu printro pădure 
De simboluri ce-l cearcă cun ochi prietenese. 


iar mai departe: 
Comme de longs échos comme de loin se confondent 
Dans une ténébreuse et profonde unité 
Vaste comme le nuit et comme la clarté 
Les parfums, les couleurs et les sons se répondent: 


tradus în rominegie: 
Ca nişte lungi ecouri care din depărtare 
Deavalma se confundă întrun ecou profund, 


Vast, unitar, ca noaptea sau zările solare, 
Parfumul si culoarea şi sunetu-şi răspund, _ 


ION BIBERI 


ANDREI OTETEA: Tudor Vladimirescu şi mişcarea 
eteristă în Țările Rominesti, 1821-1822, Bucureşti, 1945. („Institutul 
de studii şi cercetări balcanice”). 

La drept vorbind recenzarea unel astfel de cărți nu stă în că- 
derea noastră, Prea bântue dela o vreme în publicistica noastră m- 


provizatia, semidociismul şi preocupările universale! Proa am devent 
diletanti şi prea avem oroare de cultura sstematică şi universitaräl 


+ Nu avem cituşi de putin cultul „specializării” cu orice pret, dar Între 


un esse st dubios şi voclferant şi între un cercetă:or modest, aplicat 
unor probleme precisa şi documentate, am început să dăm dreptate 
întotdeauna acestuia din urmă. Fără a f decl un profesionist al isto- 
riei Rominilor, întâmplarea face însă ca unele mici preocupări biogra- 
fice în jurul lu! Macedonski să ne apropie de izvoarele acestei epori. 
Bunicii poetului, Dimitrie şi Pavel Macedonski au sat doar în eveni 
mentele dela 1821 mereu îm preajma lui Tudor Vlad mirescu! Rindu 
rile noastre nu sunt aşa dar improvizate. 

Ideea originală a lucrării d-lui Andrei Oțetea este că revoluția 
dela 1821 n'a fost nici o mişcare spontană şi anti-grecească, deci natio- 
nalistă, aşa cum s'a spus mereu dela 1848 încoace, dar nici o mișcare 


À < Li a 


i MERETET E A în PP L J „A ur 
-y 


152 VIAŢA ROMINEASCA 


' Tărănească şi socală așa cum a susținut intiia dată A. D. Xenopol. D-1 
H e, Vladimirescu 


Oteica susține, sprijinit pe multe dovezi, că Tudor a 
pornit să răscoale Oltenia doar ca mandatar al Eteriel, acțunca lui Tu- 
dor nefiind pornită la început decit ca simplă mişcare de diversiune, 
menită să înlesnească trecerea peste Dunăre a lui Alexandru Ypsilanti, 
Scopuri militare, strategice si politice mai mult decit nationaliste sau 
sociale ! Legea intimă a miscätii nu este alta si dovezile esențiale aduse 
de d-l Andrei Oțetea sunt în privința aceasta impreslonante. 

De ar îi pornit să răscoale Oltenia doar impotriva boerilor fana- 
rioţi, ce rost ar fi avut ca Tudor să declare în proclamația dela Pades 
că țăranii pot să prade „averile rău agonisite ale țăranilor boeri", der 
numai ale acelora care nu se vor alătura mișcării, „precum sunt făgă- 
dut"? Cum sar explica represiunile lui Tudor împotriva pandurilor 
şi în genere disciplina țeapănă instaurată în tabără, care l-a fnde- 
părtat în scurtă vreme multe dintre simpatille pandurilor? Nu numa: 
că Tudor nu se ridicase impotriva boerilor fanarioți, care în cea mai 
mare parte sprijinea pe Ypsilante, dar constrins de evenimente el 
sfirșeşte prin a deven! cu desävirgire subordonat lor. . 

Pină la dezavuarea solemnă a Eteriei din partea Țarului Ale- 
xandru al Il-lca, răscoala lul Tudor nu apare aşa dar de cit ca prt- 
mult act al acestei mişcări. In ci pa însă cind Vladimirescu avea să ge 
incredințeze că Ypsilanti nu se mai bucură de sprijinul Rusilor şi sim 
tindu-se dintradată descoperit, al va face atunc! o dublă gi funestă 
croare de tactică. Pe de o parte va căuta să intre în înţelegere cu 
boeril, cu ajutorul cărora spera să ajungă Domn (şi prin acordul dela 
23 Martie el saer ficä în totul cauza țăranilor care veniseră atraşi 
spre sine prin promisiuni ambigui). Pe de altă parte însă, el se va 
vtrădul să intre totodată in legătură cu Turci, cărora ar fi vrut să-l 
predea pe Ypsilanti, réabilitindu-si în felul acesta pata de pe figura 
sa de răsculat politic. fi 

Două even mente neprevăzute au răsturnat acest plan înjghebat 
in pripă: căpitanii lui Tudor vor să rămină credincioși pînă la capăt 
ur in tiale ale răscoalei (faceasta este semnificația condamnării 

moarte a celor patru căpitani, cate au refuzat să reinoiască jură- 
mintul lor de credinţă), în timp ce scrisorile lui Tudor către pași dela 
Dunăra cod din intimplare în mina lui Ypsilanti. Din punct de vedere 
formal, juridic, „trădătorul“ era prin urmare Tudor Viadimirescu. Si 
Ypsilanti, atunci cind îl va prinde şi executa, avea pe deplin constiinta 
dreptății purtăr lor sale. Defectiunea căpitanilor şi pandurilor, evo- 
cată cu multă culoare de cronicarul Mihai Cioranu, doar în felul acesta 
se explică şi numai astfel ne putem lămuri cum Tudor a fost ridicat 
din mijlocul tovarășilor säi, fără ca acestia să schiteze vreun gest de 
împotrivire. Tudor călcase jurămintele față de Eterie, făcute înainte 
de a pieca să ridice Oltenia, iar față de țărani nu-și tinuse niei una 
din prom siunile dela Pudeş, In felul acesta se spulberă si cea 4e » 
doua parte a legendei, mitul naționalist al „Domnului Tudor”, 

In sprijinul acestel teze fndräsnete, care inlitură contrazicerile 
şi dă > explicaii unitară evenimentelor, d, Andrei Oțetea aduce o aduce 
o demonstraţie vioaie şi inteligentă, care poate fi gustatä si în sine. 
Autorul minueste o polemică ştiinţifică, adesea plină de vervă, 
iar proza istorică folosită este de a cursivitate si chiar de o eleganţă 
puț n întilnită în studiile noastre savante. Unită cu descoperirea pro- 
gresivi a adevărului istoric si a înlăturării sistematice a unui sr în- 


treg de prejudecăți apăsătoare, lectura volumului d-lui Oțetea se do- 


vedeşte plină de interes, stirnind dela inceput curiozitatea şi gatis- 
factia intelectuală. ý ne 


Doar întrun singur punct de amănunt ne despärt m de dl. An- 
drei Ofetea, In cursul expunerii, Pavel Macodonski apare doar ca un 


Poe 


RECENZII 1 53 


simplu intermediar intre Tudor şi fondurile comune ale Eter.ci, Avem 
insă motive să credem că Pavel investise in cauza răscoalei mai de 
grabă bani: săi proprii, din socoteli pur personale, Vladimirescu apă- 
rind pentru toată lumea drept un bărbat de viitor. O chitanță de 


cinci la pungă pă lună, şi mi se vor cere să am a-l răspunde 
fr de cuvint altul” (Emil Virtosu, Tudor Vladimirescu, Glose, Fapte 
şi documente nol (1821), Buc., Casa Scoalelor, 1927, p. 70), 


Dovada ne este adusă de insusi Tudor, care lăsa cu limbă de 
moarte negustorului craiovean Hagi-Janoş următoarele- cuvinte, ce 
trădează grija omului cinstit de a se plăti cit mai curind suma de bani 
împrumutată, după cit se vede în nume strict personal : „Să plăteşti 
și datoria mea, pentru care am dat sineturile mele, mai ales ale fra- 
telui nostru Macedonscki cel dintiiu”, (N, Iorga, iordache Olimpiotul, 
vinzătorul lui Tudor Vladimirescu, An. Ac, Rom. $ II, T. XXXVIII, 
Mem, Sect. Ist, Buc., 1916). De vor fi fost banii Etoriei, cine l-ar ti 
obligat să mai întoarcă inapo! pungile? 


ADRIAN MARINO 


V. G. PALEOLOG: Erik Satie si noul muzicalism, Buc. 1944. 


Preocupările estetice gi formale ale D-lui V. G. Paleolog, vădite 
In cartea sa recentă consacrată compozitorului Erik Satie ar putea părea 
inactuale unui spirit inserat in atmosfera culturală a timpului nostru, 
Reprezentant al unei epoci bine circumscrise a evoluției artistice a 
continentului, D. Paleolog ar putea apărea ca situat în marginea pro- 
cesului de evoluție a vremei de față. Intelegerea estetică pe care o mär- 
turiseşte in studiile sale şi perspectiva dela care priveşte problemele 
nu-l îndepărtează, totuşi. decit aparent de orientările actualității. Poate 
cé mai mult decit oricind, actualitatea impune artistului examene de 
conștiință gi bilanturi In această reexaminare a mijloacelor artistice 
din unghiul de incidență a vremei noastre, valorile trecutului nu pot fi 
trecute cu vederea, mai ales cind sunt legate cu liniile constante, direc- 
toare, ale problemelor eterne ale artei, . 

Poziţia izolată a D-lui Paleolog este, prin urmare, corectată prin 
deschiderile largi pe care le face asupra discuţiilor și preocupărilor 
estetice care ar putea interesa actualitatea, prin reamintirea unor 
titi valabile ale trecutului, sau, cum este cazul actualei cărți, a desprin. 
derii uneia din tendințele artistice de avant-gardä, manifestată cu hotă- 
rire în decursul ultimilor decenii, 

Spirit de mare rafinament artistic, format tn mediile literare ale 
apusului, avind o curlozitate şi o competenţă îndreptată in mai multe 
domenii ale artei, d. V. G. Paleolog a publicat la scurte intervale două | 
plachete de o prezentare tipografică cu totul deosebite şi consacrate 
respectiv, lui Alexandru Macedonski şi lul Erik Satie. Lista lucrărilor 
sale cuprinde, între altele, şi un esseu asupra lui Brincusi. Divergenţa 
preocupărilor nu este insă decât aparentă, Cele trei călăuziri, înspre 
poezie. muzică şi sculptură, se inmänunchiazä in realitate în spiritul 
acestui cercetător al frumosului. Nu ne aflăm in fața unui contemplativ 
pur, care se mărgineşte să filtreze în sine bucuriile artei, si eventual să 
noteze impresiile sala de estet evoluat. D. Pelolog se ridică la teoreti- 
zare. Desigur, consideratiile sale nu au inchegare, nu se desfășură eam- 


A 


„Debussy, îi subliniază efeminarea, inconsistenta. Visează o nouă muzică» 


154 VIAȚA ROMINEASCĂ 


plu în edificii arhitectonice, complicate şi susținute de aparatul, uneori 
pedant, şi rebarbativ, al trimiterilor şi textelor. Esseistul se limitează la 
simple enuntäri de probleme, la schitäri de poziţii. El se dovedeşte a fi 
introdus în problemele esențiale ale esteticel şi moderne, desbă- 
tind, în ultima analiză, procesul celor mai inaintate forme ale inova- 
tlilor artistice. 

In studiul consacrat lui Macedonski, d. Paleolog, plecind dela preo- 
cupările estetice simboliste, ajunge la o discuţie mai a raportu- 
rilor dintre muzică, poezie culoare si magie. Autorul stabilea corela- 
tile, corespondentele, dintre artă şi deschidea perspective largi asupra 
evoluției poeziei. In actualul esseu, autorul își limitează aria preocupi- 
rilor la universul muzical, prin prezentarea evoluției sufleteşti a lui Erik 
Satie. Se înțelege însă, că pentru un spirit format în acordurile cores- 
pondentelor baudeleriene şi svedenborgiene, o limitare la o singură artă. 
nu era cu putință. D. Paleolog parcurge deci orizonturi în aparență 
streine muzicii, ceta ce ingädue, de alminteri, să-şi definească etapele 
evoluției. 

Schematie privit volumul urmărește implinirea unui destin ar- 
tistic, realizarea unei vocatil. Desfăşurarea e dramatică și, subt un: 
anumit raport semnificativă. Satie înfăţişează exemplul artistului in- 
transigent, absorbit de adevărul formulei artistice pe care vrea să o 
impună lumii si care înțelege să lupte cu toate adversitäfile. Sărăcia, 
lupta cu sine însuşi şi cu alții. dar mai ales insatisfacfia faţă de propria 
creație şi nevola sufletească de aut ire se vädese cu claritate în 
această fugitivä biografie intelectuală, Satie este artistul care îşi afirmă 
cu violență şi ostentatie o viziune proprie, împotriva curentelor de modă, 
impotriva formulelor cu succes în public. Persistent, neobosit, el nu 
încatează de a experimenta noi forme de expresie şi nu pregetă la un 
moment dat să reînceapă studiul muzical, înscriindu-se ca elev la- 
„Schola Cantorum” spre marea surprindere a profesorilor şi camarazilor 
lui. Reacționează împotriva influenţei wagneriene şi, deşi prieten cu | 


fără formă, fără exploatarea obositoare a unor teme, reluate fără ince- 
tare. Si D. Paleolog urmărește evoluția artistică a lui Erik Satie prin 
etapele succesive ale creaţiei sale 


Autorul nu se limitează la o analiză muzicală. Caracterul muzicii, 


RECENZII 1 55 


şi de dimineaţă pină seara printre pitorestile vilioa färilo: 
te, care rezumau globul la acea pol ri 7e js 
Mirajul indepärtärilor inaccesibile şi al prestigioasalor ținuturi: 
ue res sing Hewat cu flori ciudate, Anam cu munți săpați cu 
espan cA cu mirodenii, plimbate de vânturi deasupra pagode- 
Muzici stranii, pline de sonorități neasteptate scări 
à 3 ritmuri 
noui, îi descopereau priveliști auditive necercétate ta ebr 
usete, cad, și Aveti va d încă în nebănuite lor 
deste gur. în aceste pagini, infiuen stilului arti 
avându-și corespondențe în literatura noastră cu tre din scuar e 
Matei Caragiale. Cu acest instrument de expresie milădios şi bogat în 
rezonanțe, cu o călăuzire sigură în viața artistică a ultimilor decenii, D. 
Paleolog ne-a dat o rapidă prezentare a unui artist şi a unei proble- 
matici, vădind calități de fineţe şi ascutime. 


lon Biberi 


MIRCEA ALEXANDRU PETRESCU: Ne-așteaptă morile 
de vânt, Vară, Pro-Pace, Bucureşti, 1945. 


Apariția unei cărți, mai ales intr'o vreme cînd criza literară și 
criza de hirtie este acută, nu poate fi decit îmbucurătoare. Deci, plin 
de bucurie şi entuziasm, am pornit la lectura „romanului“ d-lui Mircea 
mor pig Petrescu, care însă, trebue să mărturisesc, m'a desamăgit 

mp 

N'am priceput dece „Vară“ — primul volum din ciclul „Ne-aş- 
teaptă morile de vint" — pretinde a fi roman, cînd epicul şi intriga 
(indispensabile unei atare specii) lipsesc cu desävirsire, Apol am fin- 
teles că, în définitiv, Vară nu are nimic comun cu literatura. Totuşi, 
ca să fiu exact, vol accepta că este „romanul confesiune al tuturor fan- 
teziilor“, după însăși spusele pretinsului romancier, 

Eroul principal, Dany, intrind în vacanţă, trebue să „trăiască“, 
să „petreacă“, să aibă „aventuri“, să facă „nebunii“, sau... „să facă pe 
nebunul“, Toate acestea le va face la Vatra-Veche, o mânăstire în 
munții Neamţului, împreună cu prietenii lui: Duţu, Anton, Răţoi, 
Fănică, Geo, Pyk. Aici însă eroll nu fac nimic extraordinar, Se plimbă 
prin păduri, munţi, peşteri, descoperă un lac pe care construesc o plută 
(Indiana), şi formează o bandă de „pirați“. Prin apariția unei fete „şue“, 
Una, banda îşi măreşte numărul. Contrar tuturor aşteptărilor însă 
Una nu rămine între băeţi, decit un ,pirat", Intreg „romanul se rezumă 
la ,nebuniile" acestor „pirați“ care beau, minincă, dansează și... discută . 
despre femei, viaţă gi moarte. Alteori, fiindcă eroii sunt elevi, își amin- 
tesc de Mall , Veléry, Rilke, Withman. Viaţa acestora se repetă 
astfel zi de zi pină cînd sapropie toamna, se vacanța și tre- 
PRES FERRER fiecare la casele lor. Cu aceasta se încheie gi ro- 
man 

Dat fiind locul unde se petrec toate acestea, te-al aștepta măcar 
la frumoase descrieri de natură, dar scriitorul, orășean, (cel puțin așa 
xeiese din carte), nu cunoaște vista în mijlocul naturii, nu o pricepe 
şi nu o poate descrie. Eroii săi rămin doar ,emofionafi" în fața mun- 
plor care „crese simfonic, grandios“. 

Inrturirea lui Cervantes, Unamuno, Alain Fournier duce la re- 
zultate groteşti, căci autorul nu pătrunde spiritul modelelor. In schimb- 
se poste vorbi de o influență directă a lui Ionel Teodoreanu, din ro- 


AL Y RP En Pe En, Le = ic Apa 


156 VIATA ROMINEASCA 


> Ă 
manele lul cele mai proaste. Dealtfel lectura cărţii îți dă impresia că 
acesta : 
ME — ridicat si am mers lingă fereastră. In fund se vedeau 
dealurile Ciricului, verzi, brăzdate de drumuri, 
Şi după ele? 
Alte dealuri și alte dealuri... 
© La pleacă la mare. 
De s'ar termina examenele. 
In caisul din colțul grădinii se vedeau mici, fructele aproape 
coapte. 
— Dany. 
sau : 


„Rideam. 
Cu hohote, Rideam, trăind spontan şi intens ceasurile acelea de 
iresponsabilitate, de ieșire din zăgazurile cuminteniei și bunului simţ”. 


Liberi. 4 à 
Liberi să fim proști, liberi să fim banal, liberi să strigăm, sau 
dacă am vrea, liberi să fim pravi, (deși nu eram)“. etc, . 


exandru 
cum „din väle se apropie măcăind 
mac venea legänat la culcare“. Si fiindcă veni vorba de 
limbii, am mai descoperit că D. Mircea Alexandru Petrescu scrie: 
„Simțeam că e poate singura femee de pină acum, cère mi-ar fi pututo 
(1) da”, 
Alte comentarii, după atare exemple, le socotesc inutile. 


PAUL LĂZĂRESCU 


ŞTEFAN „POPESCU : Se ridică ceața: Literatura nouă, 
Bucureşti, 1945. 


Ultimul volum de versuri (al ) a) domului Stefan Po- 
cele depe urmă. Primul ciclu cuprinde în genere versuri omagiale 
democra 


şi ce q stat 
cu dorul de 
sosește lin și parcă, aci opreşte drept, 


Odată cu ridicarea ,cetei" tot ce a fost rău se vindecă gi omul, 
recăpătindu-și libertatea, se „preschimbă“, devine plin de „carate” : 


şi din veninuri mute, tămăduitul râu 
se preschimbă în omul de mii carate plin. 


In felul acesta poetul 'continuă în tot restul ciclului, omagiind 
„tineretul care poartă pe umeri „poruncile progresului“ pro- 


E u dre — 


caca dia 157 


presist), roadele actuale ale muncii adevărate (Culesul „de apoi“), re- 


e pi | Reconstruim). 

u putem tăgădui merite, în acest ciclu, insă nu vom emit - 

decăți de valoare, dintr'o rezervă pentru tot ceeace este eo e 

in artă, Prin asta nu neg existența acestul gen de poezie, care fără 

range roate qu însă, în cazul de față, am socotit că nu în 
acesta utea descoperi toate posibilitățile poetice ale domnului 

Ștefan Popescu, deşi pot cita şi de aici versuri meritoase : 


Toţi hotärifi, taţi desläntuitt 

cu munca zăbală främintatä în spume 
să biruim în șarjă cumplită 

vadurile rele „pentru altă lume. 


In schimb, ciclul Cele dintâi sint cele depe urmă oferă toate 
aspectele poeziei domnului Stefan Popescu, în ceeace are ca mal va- 
er Evidentä „asia mal ales Su lui Tudor Arghezi gi ceva mai 

„ a poetului american t Whitman, Arghezianismul țișneşte 
uneori (poate fără voe) cu destul farmec: 4 


De plins a plins pruncul Chivii 
(il strigau Vlăduţ, pergivii), 
era făcut cu şeful de post 
pe la început de post. 
+ 


Li 
Dă limba prin scoicä 
să te 'nțarce doică, 
Trei rugi, şapte rugi, 
dorule, ca din scutece 
din băiat să fugi. 


Alteori nu numal versurile se resimnt de această influență, dar 
chiar intreg aerul poeziei are ceva arghezian. (A lui Radu lui Afi, Des- 
cîntec de dor, Sintă-Măria). Originalitatea nu lipseşte însă, şi dă une- 
ori poeziei un aspect cu totul propriu şi nou: | 


E haidamac şi fără sfant 
cu unghia sgirie oblon la han, 
în fereastră luminarea. 


Pe poliţă ciob cu otoi, 
sub laviță botforii noi, 


Imaginile sunt uneori chiar fericite: 


Cine i-a spus ce i-a spus? . 
Că au mustit parcă faguri în auz. 


Un loc aparte ocupă poemele Saşa şi In parc prin gingäsia lor. 


După cum am văzut, poemele acestui de al doilea ciclu, prile- 
juesc, prin diversitatea lor (datorită poate şi marelor diferențe de date 
ale compunerilor), posibilitatea adincirii şi aprecierii juste a pa 
domnului Stefan Popescu. Numele nefiind nou publicului, apariția yo- 
lumului a fost salutată, cu siguranță, cu bucuria cuvenită, 


158 | VIAȚA ROMINEASCA 


După acest de al şaptelea volum, cred că cititorul de azi îşi are 
formulată o idee despre poezia domnului Ștefan Popescu. 
însă verdictul posterităţii, care pare a fi întotdeauna cel mai just. 


PAUL LĂZĂRESCU 


ION BIBERI: Lumea de miine, Forum, Bucureşti, 1945. 


Sub acest titlu, d. Ion Biberi adună, întrun volum, răspun- 
surile ce i s'au dat anul trecut de către d-nil George Enescu, Mi- 
hall Sadoveanu, Tudor Arghezi, Dimitrie Gusti, P. P. Negulescu, Lu- 
cretiu Pătrășcanu, Mihail Ralea, Tudor Vianu, AL Rosetti, Anton Bi- 
bescu, Fr. Sirato, Gr. T. Popa, F. Aderca, G. Călinescu, K. H. Zam- 
baccian, 1, D. Gherea, Basil Munteanu, Petre Pandrea, Geo Dumitre- 
scu, Ion Sava, Petru Comarnescu şi d-na Alice Voinescu la o anchetă 
întreprinsă în săptăminalul, azi dispărut, Democrația. 

Răspunsurile celor douăzeci si doi de intelectuali, deşi privesc 
foarte putin (citeodată deloc) „lumea de mline” sunt interesante or:- 
cum, fle prin informaţiile de ordin biografic ce consemnă, fie prin 
diversele mărturi: asupra prezentului. Trebue să recunoaştem că d. Bi- 
beri s'a adresat în general unor foarte distinse personalități a căror 
inută dă tonul. Fireşte, au rămas neinterogate tot atit de multe figuri 
in viața noastră sp rituală, Lucrul era inevitabil, 

Care este însă partea de contribuție, în această anchetă, a d-lui 
Ion Biberi? (Căci cartea e scrisă pe numele său). O prefaţă de opt 
pagini si cite un medalion” la începutul fiecărui nume, 

„Cea mai mare parte a acestor întrevederi au fost redactate de 
noi, imediat în urma convorbirilor (cum poate cineva redacta o intre- 
vedere ?) O parte dintre interlocutori au cerut în prealabil o indicate 
asupra problemelor care aveau să fie desbätute ; o altă parte a refuzat 
orice fel de chestionar prezentat dinainte, preferind răspunsul spon- 
tan, neelaborat, Redactarea textelor, făcută după notele luate în timpul 
întrevederi, a urmărit, în măsura putinței, restabilirea convorbirii ; 
pentru a avea chezägil de exactitate, am supus, în cursul unei noi în- 
trevederi, textul, astfel orinduit, unei lecturi în fața celui întrebat, 
pentru eventuale corectări de umănunt”, 

„Un număr restrins dintre cei anchetați a preferat să ne dea 
un text scris, pe care l'am comentat ma! tirziu, la lectura comună. 
Forma ultmă a textului reprezintă această discuție dialectică (?) a 
paginilor redactate de anchetați”. 

Interviewul e un lucru uşor si dificil în acelaşi timp. El cere din 
partea celui care întreabă imaginate, orientare multilaterală, agerime 
de spirit, iar din partea celui care răspunde bunăvoință, sinceritate, 
memorie, judecată, luciditate. 

De obiceiu, ziaristul se introduce cu cîteva flex'uni vertebrale 
în cabinetul intelectualului şi, după o formulă de scuză sau de multu- 
mire, cere un curriculum vitae. Dacă persoana anchetată mărturiseşte 
ca însăşi că se gindea la aşa ceva, d, Biberi proferä „dialecte”: 

— „Intiiniţi în această privință pe psichologul Adler, care afirmă 
că în prima cop lărie se formeazi toate orientările fundamentale ale 

“vieții de mal tirziu”. 


| 


RECENZII 1 59 


Uneori, cineva explică o problemă. D. Biberi, atunci, inversează 


rolurile, si se auto-interviewează : 


— „Observaţia dvs, că un biolog este pregătit sufleteste mai bine 
de cit mulţi oameni de ştiinţă pentru întreț nerea sentimentului reli- 
gios Ími trezeşte o amintire, care este In acelaşi timp o confirmare a 
acestui gind. Mă aflam acum cițiva ani intr'un muzeu occanogratie 
din străinătate şi admiram formele nesecate ale vieții  adincurilor. 
Alături de mine se afla un domn în virstă. Am rămas multă vreme 
alătur,, fixați pe acelaşi spectacol. Intr'un tirziu bätrinul se smulse 
contemplării şi fără să mă cunoască, mi se adresă cu o voce sugru- 
mată de emoție: 

— Voyez-vous Monsieur, il n'y a ici qu'une seule explication: 
Dieu !” 


Se întîmplă ca altcineva să pronunțe cuvintul a refula, 

— „Imi dați voe să interpretez oarecum froudian procesul crea- 
ei Dvs? — întreabă d. Ion Biberi. 

— De cite orl se citează nume străine d. Ion Riberi intervine : 


— „Da, Pascal e întotdeauna şi pretutinden', excepţia excepții- 
lor, Scrisul lui e incoruptibil, e pur. E un diamant..." 

Dar adesea anchetatul monologhează pur sf simplu tinind pe d. 
lon Biberi să asculte felur te istorii, extrem de lungi (ca de pildă, con- 
fesiunea lui Aderca în legătură cu teatrul său), Atunci interviewerul 
propune: — „Să revenim, dacă doriţi, la mediul intelectual francez”, 
or. numal : — „Continuati, vă rog", 

De-ar fi să pastisäm stilul d-lui Ion Biberi, întrebuințind expre- 
şiile d-sale favorite, ar trebui să ne exprimăm cam aşa: 

-— Domnule *+* ‘ntentionez să statornicese într'o teamă de ex- 
plicitări, interpretativ, formele viitoare ale lumii de miine. Binevoiţi 

a ne expune dobindirile deven rii dvs, intelectuale, Urmäresc o 
succesie de confesii pentru a întrevedea cum se va chifiuzi in ceață 
omen rea după acest războiu. Integrati-vé, dacă voiţi, în palpitul social, 
dar căutaț. să lichidati drama inteligenței dvs. prin denudarea de gre- 
garism. Rezultatul nu va fi, vă asigur, grimasaänt, Vom ajunge la o 
structură remarcabilă a destinului individual'tății umane. Genetica a 
făcut, în această privinţă, salturi abisale, 5 

Ca să nu se creadă că exageräm, citām cite ceva din „medali- 

oane”: 
„Gindirea doamnei Alice Voinescu, atit de organic desfășurată, 
poartă urma unei feminitäti sensibile, vibratile. Accepta, des gur, sub- 
ţilitățile disocterilor, dar numal ca un simplu joc intelectual. Se dri- 
gueste, însă, înspre lucrurile grave, înspre miez, si caută să desprindă 
liniile generale, care o vor conduce la o vizune de totalitate a vieţii 
umane, 

„In timpul convorbirilor avute cu Doamna Voinescu, numele lui 
Pascal iaa a fost rostit. , lucrul mă surprinde”, 

u: 

„Năzuim fiecare, către liberări, pe care ni le mărginesc, însă, au- 
tomatismele şi obisnuinta: evadärile ne sunt limitats; amplitudinea 
lor vă măsoară putintele de anulare a gregarului. Citiva dintre no: se 
ridică peste aceste constringeri gi retineri în cotidian, Sunt oameni 
care surprind totdeauna pru gind 4 ananifestări. D. F. Aderca este 
dintre aceștia”, 

Si în fine: | 

„Anton Bibescu uneşte gravitatea cu surisul, e nepreväzut, Are 
-© memorie ciudată; nu reţine lucrurile care ne par în genere impor- 


1896", Pro prieten avea 


că scriitorul s'a născut in 1871 Dar L Biberi 


vestitul luptător socialist Muşoiu, Petru (in loc de 
împiedică să desprindă „din lucruri şi 
după alte criterii decit ale celorlalți oameni”, 


1946 — ANUL XXXVIII Nr. 3, Martie 19 


Viaţa Romineasc: 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ȘTIINȚĂ SI IDEOLOGIE 
DIRECTORI ; M. RALEA ȘI D, I. SUCHIANU 


A SUMARUL: 

CICERONE THEODORESCU Calea Griviței (p. 3) 
> gre FAIR BENGESCU mec ne (p. 19 A 

9 + SADO N gov (Trad. din Turgheniav p, 20 

TIPOGRAFIA ,UNIVERSUL* S. A. SANDA MOVILĂ Aur. — Baladă (versuri p. 29) 
BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU, 33—35 ION CALUGARU Charlot iubeşte (p. 31) 
1946 SILVIAN IOSIFESCU Snobismul inteligenței (p. 46) 
S, PAVES Experiente Liferore (Trad, din T. Arghazi, p. 57) 
C. IONESCU-GULIAN introducere în Elice Nouă (p. 66) 
ION VITNER Opera filosofică a lui V, |. Lanin (o. 72) 
CORNELIU GOLOPENTIA Versuri (p, 86) 
IONEL BLAU Asupra originii unor simboluri (p. 91) 
AL, PIRU Poetul Dimitrie Stelaru (p. 95) 
Dr. |. FLAVIUS Cronica externă (Concluzii de pe urma primel sesiuni 
organizaţiei națiunilor unite p. 102) 
ION BIBERI Cronica ideilor (Critica literară #1 technica scrisului p.10! 
SĂ Cronica dramatică („Ultima oră”, p. 122 
G, M. CANTACUZINO Cronice plastică (Artele Plastice în U. 5. A, p 125) 
EUGEN IONESCU Scrisori din Franţa (Fragmente dintr'un jurnal intim, p. 13° 
PETROVEANU MIHAIL ais ram (ja Ehrenburg gazetar şi povestitoi 
14 


MISCELLANEA: (p, 145) Documenta pm Pontru Spanie. — Mica burghezie se rea 
dună. — Definiţia cuvîntului „reacțţionar”, — Revis  fundoflilor regale, — Noté despre recenz 


RC en | 


Pretul Lei 2.400 
PREȚUL ABONAMENTELOR : e 
Particulari: . . . . Lei :30.000 se pot foce la 
Ziarul „Universul“ 


Auloritäfi şi instituții . 60.000 


Bucureşti 
In sträinätate :. . . ,, 100.000 


sau prin orice librărie din țară. REDACȚIA ȘI PUBLICITATEA: STRADA SFT. CONSTANTIN Nr. 8 


À 


he 


CALEA GRIVITEI 


Erau două tuneluri — ochii tatălui meu — 
Ce-adună'n ele umbra trenurilor mereu 
Sin care umbra tatei mereu voi dibui-o 
Pină s'o face iarăș, la capătul lor, ziuă. 


De mult, pe Calea Griviței, aici în preajma gării, 


Fără de veste jarul şi-a degertat vulcanic 
Adincul orbitelor și-al disperării 
Unui mecanic. 


Pe stradă orbise!. 


Despletit peste case 
Un clopt de groază cu blestemul greu 
Singur la toate obloanele trase 
Striga din ochii tatălui meu... 


Holbaţi stau de-atunci ochii lui, ca de pază : 

Cind norul s'o rupe, vreo rază 

Scăpind, cît de slabă, 

In ei so mai prindă odată ! 

Și-atit de ciudată 

Privirea li-i parcă de tablă 

Şi-i frintă în besnă cwn pämint o lopată. 
I 

Acum intunericu-i la el acasă; 

Ferestrele-astupă, perdelele lasă 

Şi scoate tiptil prin spărturile-ovale 

Nesomnul negru-al orbitelor goale 

Si mingie aerul și fără odihnă 

Imfășură poduri gi mahalale 

Şi linii ferate și străzi în ruină... 

Și peste orașul întreg, falduri grele 

Nu noaptea coboară — ci el e! 


P's PSA VIAŢA ROMINEASCA ` 
Un singur strop 
“De jar cioclop : 
Tigara, scurmă 
Prin jumătate veac de nopți în urmă... 
f 
Fostul mecanic, bunul moşneag, 
Pe poduri la calea ferată i-e drag, 
li place cînd simte 
Mirosul de păcuri şi fumul fierbinte — 
Sau poate c'așteaptă scinteia captivă 
Să iasă din coşuri de locomotivă, 
In ochii de unde-a fugit să se'ntoarcă, 
Numai o clipă să se mai poată, 
Luminile trenului să mai fulgere-odată ! 


Luminile trenului și-a scinteilor joacă 
Pentru ochii lui n'or să mai treacă. 


Guri negre de coșuri orbitele'n fum 

Fără scintee, așteaptă și-acum. 
E-acolo un mort licărit de cărbune 

Ce din afară nimic nu-i mai spune! 

Și mina întinsă prin aer, de gardă, 

Un geam ne'mcetat aburit dă să șteargă... 


Nu mușcă de suflet — cine-i de vină... — 

Pe nimeni dintre-ai luminii sătui 
Flămindele găuri... Nu-i învenină 

Nu-i mistue blestemul vechi din orbitele lui 


Oh, din al gindurilor negre sfat 

Nimic nu scapără, nimic n'a scăpărat, 
Ascunsă încă în țiței si cărbune 

Văpaia nu se vede, taina ei nu se spune. 


Cine cutia de foc a mașinii o ştie 


Vadă inima orbului, laolaltă arzind 
Cu gheizerii roşii ce fignesc în cutie, 


ET, F. + e 


CALEA GRIVIȚEI 5 


Vadă umbra orbitelor lui, cum alunecă 
arindu negură de mătasă blajină 

este-orașul întreg — cind se'ntunecă... 

= 3 s 
Grasi-uriasi volii seri 
„ba ni rumegă... rum 

Suflarea lor, cit Calea Griviței de toma ese d 
Și-un bob adine de jar ciclop, ţigara, seurină “a 
Prin jumätate veac de nopţi în urmă, 


„„Scîntei scotea luleaua de jar a mecanicului 

Scintei, pe'ntuneric, şi coșul maşinii: 

Cu ochiul făceau prin fluviul de fum 6 
ind după vifor împreună pe linti 

Prin semne se'nțelegeau de minune, 


eva că și-ar spune. 


à Prades, de departe, presimțindu-a, pindar 
ucureștiul — și eļ— luleaua de jar... | 


Ochiul sting päzea mersul locomotivei 
Dreptul, dacă e liberă linia ; 

Şin miezul nopții fin puterea amiezii 
Asta a fost partea lor de noroc; 

Unul — halucinind în cutia de foc 
Celălalt — în cuțitul înghețat al vitezii,,, 


O jumătate veac de nopți în urmă! 
In Gara de Nord pufăia, gifiia 
Locomotiva tatălui meu 

Victorioasă tirind după ea 

Mereu alte vagoane, mereu 

A vagoanelor spornică turmă, 
Voioasa lor turmă ce vine 

Cu ugere pline... 


Cornute, porcine, 

Osinze umane, 

Și märfuri, confecții şi materiale 

Și blănuri gi farduri, mătăsuri, zorzoane, 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


Unelte, bandaje şi hrană și toale 

Pentru ospäturi, pentru spitale, 

Pe rind ale vieţii, — ale morţii icoane, 
Pestrite poeme: convoaie, vagoane, 

Cu burti ce se'nfruptă, 

Cu braţe ce leagănă visuri de muncă 

Cu frunti, la ferestre, filfiind ginditoare 
— Brate de muncă, steaguri de luptă... — 
Şi, bine bătut, acest cocktail se-aruncă 

In gușa oraşului încăpătoare. 


Mai sosesc, ca și-atunci, mai coboară 
Mărinimosul Inimă-Ruptă 

Călare pe propria-i tirtiță 

Si mintosul Piatră-de-Moară 
Buimac de grăsimi ca o cârtiță 

Şi stragnica muză Cilţi-de-Păpușă 

A cintäretului risipitor 

Rătăcitorul Strai-de-Cenușă 

Bufonul trist al domniilor lor. 


Toţi, toate-s în trecere spre-aceeaș gușă 
A bunei dihanii veșnic lihnitā... 

Toţi, toate 'ntr'o sită, 

Prin gara vrednică gi neistovită 
Salahoare 

Şi cărăușă 

A tolănitului, a uriasului 

Boer de pe Dimbovifa, Domnul Cutare, 
Gara — hamalul bătrin al orașului... 


. * 
Fe culeg de piatră, pe calea de fier 
Luminind insfirgit aste căi de povară 
Ce-opintesc dintre cimpuri, de-ajarä, + 
La jug — un bou alb cun bou negru alături — 
Ai bătut aripa ingere-al lor! , 


4 


CALEA GRIVIŢEI 


Sin sgomotul muncilor asurzitor 
Sirenele'n fabrici scot urlet de fiară 
Stilcit, prizonier, un urlet de cușcă 
Sio foame tilhară 

Un vultur în sbor 

Cu urlet de dor 

Rărunchii le muşcă... 


Baţi aripa ingere. răsbunător ! 
Și-o aripă-i bate 

Strinsorii la glesnele încătușate 
Un clocot de aripă bate-i 

Sin dată un clocot de lavă 
Aprinde şi sgura orbitelor tatei... 


Din stradă în stradă, din slavă în slavă, 
In vuet de casnă şi singurătate 
Dau mugurii dorului de libertate. 


lar calea de piatră — prin noapte — si calea, de fier 
Par albi: tăiate de lava unui crater... 


„Așa veni — aşa, blestemata 

Lună Februarie a lui "treizeci și trei 

Pe Griviţa sus, unde curge țiței 

De se'mbibă'n pămint şi-ţi minjeste lopata. 


Cu toți, erau gata 

Ca unul, 

— De grevă: 

Pe coastele-pirostrii, fără sevd, o 
Mai neagră inima decit ceaunul 

Fierbea, în flacăra ei, ca'ntr'o rană, 

V'aduceti aminte.., 

Cereau ceferistii dreptate şi hrand. 

Le luase şi blidul de linte! 

Dreptatea orbise |.. 


. Cereau, ca și tata, 
Măcar un bob de lumină fierbinte. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dar în Februarie-a lui "treizeci şi trei * 
Cei mari au crezut că li se cere 

Să mute-Abatorul la Ateliere 

Pe Griviţa, sus, unde curge țiței... 


„Agan seara de pomină, ultima seară, 
Văzură flăminzii gi goii spre ei 

Miscind baionete la armă 

Lucind în poziție mitraliere 

Cu reci reflexe de-oțel taciturn 

— Și locomotivele toate strigară 

In plină alarmă, 

Sin plină alarmă sirena din turn... — 
Sincercuiti, în puterea restriştii 

Strivifi, ceferistii 

Văzură cum monștrii greoi, care cască 
Din cîmpuri de apă 

Sculați să-i sdrobească, 

Coloana le-o gitue pe drumul nocturn 
Cu solzii le-o'mping înapoi și le-o'nțeapă... 
Văzură, aevea, ofiţerii distinși j 
té tile int tälpii insi 
Dind der odati, şi pe flancuri s'atace, 
Cum de jos aburesc singerinde băltoace 
Cum — pe stradă — muncitori și soldați 
Se'mbrățișează, în moarte, 'mpăcaţi, 


Sau cum pe'ntuneric, dusmäneste, orbește, 
Ranga cu glontul se întilnește, 


o Ca şerpii'n lături lanțurile fug 
Cind trece printre ele cite-un drug. 


Neştiută, lingă cer, din văpăi, sa'nălţat 
Arătare cumplită peste-a morţii 'ncleștare : 
„„„Rămas sentinelă ne'nduplecat 

Băiatul sus la sirenă 'mpușcat 

Spinzura de manetă gin legănare 

Soldaţii zadarnic trăgeau sä-l doboare 
Mortul trăgea de sirenă mai tare 

Sirena urla mai infricogat. 


CALEA GHIVIȚEI 


…Fierari, turnători, cazangii a 
In zori, mai putură.auzi 3 | 
Aplauzele seci de armă-automhată | * 
Și gloantele ce se'nvățau să bată 

Nituri fierbinţi — în trupuri vii? 


Ucenicul Vasile, băiat de țăran, : 

Mai știu cum îl jelue, din compresoare 
— Cu flaut de moarte 

Cu şuer ce arde — 

Bätrinul tevilor- fierbătoare 

Aburul alb, ca un cioban 


Scoborind acasă tun ciopor de mivare ?. . 


„Ceb mari au crezut că li se cere 
Să mute-Abatorul la Ateliere... 


Din noptile-acelea, glasul umbrelor scumpe 
In coruri, puternic, irumpe : 

— Aţi tras. Ne-aţi învins, Am murit... 
Tiriind, zornăind, fastuoase 

Eroice oase 

Drapate în giulgii, după-asfințit, 

In giulgii fosforescente de mit, 

Ne "'ntoarcem schelete sub glorii. 

Cu nopțile — dacă v'am chinuit 

Cu luciu de arme ca'ntotdeauna 

Vă apără zorii 

Cu sant de cetate înaltă cit norii 

Vă 'nconjură luna... 


Oh, văile bune se strigă, se-adună 
"Primindu-ne 'n strae de sărbătoare, 
Cu-onoruri, sub lună 2. 
Dar noi din Februarie "treizeci și trei 
Suntem fantome rătăcitoare 
Spre lumea drepţilor... 

N'am ajuns pin’ la ei! 


Mereu sus, ucigasilor, sunteți cerul de pază 
In haine albastre 
Travestit lucrător, 


10 


> j | 
VIAȚA ROMINEASCA A 


Sunteţi leneşul, odihnitul cer trădător 

Care, şi-acolo, barează 

Înaintarea fantomelor noastre 

Si-acolo, la ultima poartă, fixează 

Enormă, o plasă 

De stele, de sirmă ghimpată 

Şi "m crestet, pe piepturi, dușman ne-o apasă. 


Strigăm trădătorului in haine albastre : 


. — Am murit. Dă-ne drumul, De-ajuns !... 


Dar cerul cu focuri ne dă răspuns 
Na seceră încă odată... 
…Gloante țișnesc și din stelele voastre! 


Mai avem. Pînă unde? Nu știm. N'am ajuns. 


* 
+ kd 


Spre-acoperigul cerului păzit de ucigași 
Sună din moarte, a moarte răsună 
Acoperișurile smulse din oraș. 

Sunt în aripi de tablă Icari uriași 

— Neodihnite duhuri în furtună — 
Icari scrignind că nimeni un-i răsbună, 
In ale vintului spinzurători rămaşi... 


è Deasupra, se 'ngustează și-aleargă înainte 
O noapte de tuneluri, rece prin fum fierbinte ! 


Si-acele umbre scumpe ce 'ntunecau mai greu 
Tunelurile stinse, ochii tatălui meu, 

Acolo umbra tatei vor întovărăși-o 

Pină 'nsfirşit deplină, la capăt, va fi ziuă... 


Singure-aici, mai umblă peste-oraş pină 'n zori 
Coguri de fabrică fumind cu capu 'n nori. 
Locomotivele pun întunericul zäbranic 

— Nu te mai vezi, din aburi, prea bunule mecanic... 


Dar flacăra de taină — viața ta o va spune! 
Şi va da: e 'n ţiţei. Va ieşi: e 'n cărbune. 
CICERONE THEODORESCU 


VIERMELE 


Trei anişori... patru? Copilita unor oameni de treabă. Trei 
unișori, patru! In spațiul amintirii, aşa cum sta copila sde 
casa ceia, dacă veniai din oraș, se afla pe o stradă ce se deschi- 
dea vederi; spre dreapta, casa însăși pe dreapta acelei uliti — 
căci e vorba de a statornici exactitatea memoriei primei copi- 
lării. Fetiţa aflase mai tirziu că orașul se chema Tecuci, că acolo 
tatăl ei pe atunci căpitan, se afla în garnizoană. Căpitanul co- 
mandă o campanie, dar.tatăl ei in gindul si sufletul Fetitei era 
cel maj mare ostaș depe lume; îl adora Fetița pe tatăl ei şi ori- 
cine nu lar fi prețuit la fel, ar fi fost pentru ea casi nimeni, 
dar tatăl ei era prețuit, respectat si temut. Insäs adorația Fe- 
tiței era un amestec de iubire, teamă şi respect — atit numai 
că ea, copilita, simtia că are asupra acestui om puternic, o mai 
mare putere, 

_ Acestea, mai tirziu, dealungul şi latul vieței; deocamdată 
Fetița avea trei anișori... patru... Mai putin nu şi nici mai mult, 

Aşa dar în curtea unei anume case locuită de o familie 
cunoscută părinţilor. mtrai pe o portitä de lemn încrustată în 
grilajul de lemn — nevopsit lemnul. Casa era îndată la drum 
cu cele trei ferestre şi curtea pe de lături... Din curte urcai la 
stinga o scară de lemn, așa — nici nouă nici veche — era scara 
ceia... O urcai pină la un pridvor ce da in ograda — nici mică, 
nici mare. — In ogradă era pe dreapta un răzor cu ceva fiori 
crescut în voie — dar ce frumoase sunt florile oriunde, oride- 
cari... Petunii să fi fost — poate fiindcă la ea acasă, la Fetiţă, 
— erau petunii şi le recunostea din ochi, fără nevoia vreunui 
nume. Plante urcätoare, se agäfau in dezordine pe gardul ogrä- 
zii. Cam așa se păstrase — cum şi ce fel — planul acelei case 
oarecari, locuite de cunoscuţi oarecari ai părinților ei, ai Feti 
tei, care peatunci avea trei anisori, poate, patru, mai mult nu, 
nici mai putin. Sus, pe ceardacul pătrat, strimt oarecit, stau 
cucoanele — trei erau — şi una din ele era mama Fetifei — da, 
mama cea firavă, mama cea blindă, mama cea virtuoasä a Feti- 
Vei. inte ogor te bg med ae lv tagul vorbă, 
cuprinsă in ne dragostea uri pentru soțul si copila ei, 
două iubiri ce abia încăpeau în ea fără s'o orb atit erau 
ele de mari si atita de firavă era încăperea trupeascä în care se 


+ 


, 


] 2 VIAȚA ROMINEASCUA 


sbăteau... Aşa ca intotdeauna, Mama, cu degete albe, subțiri, 
sculptate parcă ținea o igliță, iar în poala rochiei era un mosor 
ce se depäna Încet; mama Fetitei lucra nesfirsit la o horbotă 
-Îină — era moldovancă mama Fetitei, 

Mai erau acolo pe acel pridvor, o cucoană străină Şi cu- 
coana de gazdă, cea străină vorbia mult, repede şi sgomotos. 

Doamna de gazdă ware era trupesä, reprezinta probabil 
pentru copilă, un volum oarecare, iar glasul ei, ceva ca trecé- 
rea unei căruțe, pe o uliţă wpavată cu bolovani. Fetiţa se jucase 
"un timp jos în curte, apoi dorind pe Mama, se apropiase de 
scară — ce seară naltă — si acum sta lingă ultima treaptă, 
pregătită să urce muntele acelei scări, ajutindu-se cu mfinile, 
— de-a busele — adică, căci rampa de lemn, era nâltă, inacce- 


sibilă. | 

Da, Fetiţei i se urise lângă răzor si vrea să ajungă sus, 
sus, acolo unde Mama lucra liniștit cu iglita ; vrea copila să se 
lipească de fustele Mamei, poate cine ştie, se scoală Mama zi 
amindouă pleacă spre casa lor. Aceasta era pesemne, în făp- 
tura ei mică, dorința si nădejdea. 

Aşa, cu mâinile și cu genunchii, a căror pieliță subțire 
o durea putin. urca Fetița scara cea înaltă, naltă... căci va fi 
avut vreo zece trepte — şi iată sus acolo pe balcon un singur 
gas se auzia — nu cel al Mamei, cea tăcută, și glasul tantei 
e gazdă povestind sgomotos, cu inflexiuni mereu crescinde, cu 
game cromatice ce sgiriau auzul, pe cînd celelalte două, tăceau. 
Fetița nici nu asculta, nici nu înțelegea vorbirea aceia, altfel 
decit pe celelalte sunete sonore ale străzii. Fetiţa știa numai că 
i sa urit și că vrea la Mama... spre Mama urca deci, cu toate 
puterile adunate în genunchii gräsuti si în mîinile miei şi pu- 
amar — minuțele cele cu cinci gropite în dreptul celor cinei 

egete. r 

lată că ajunsă cam pe la a cincea treaptă, Fetiţa se 
oprise, nu era ostenită ci dimpotrivă grăbită să ajungă lingă 
Mama, totuș se oprise. Tanti cea de gazdă vorbia acum cu glas 
schimbat, aplecindu-se din timp în timp spre celelalte două, ex- 
clamină, mai apoi rizind, dind din mfini, aşa dar sgomote si 
mișcări. Fetița de trei-patru anișori, era mai ales adunată toată 
spre grija de a urca scara 
cădea, totodată acolo în capul ei mic, se mira, cum . oare 
Mama nu se ridică de pe locul ei, nu se sperie văzind-o că, 
urcă singură, cum oare nu vine palidă şi temătoare s'o ajute? 
Nu! Mama se uită numai la cele două miini albe şi fine ale ei, 
şi da igliță, fără însă a vedea aţa nici sporul iglitelor şi nici pe 
Fetitä urcind primejdios muntele acelei scări. Obrazul Mamei 
cel de obiceiu patid, diafan, era acum imbujorat — pesemne 
de apusul soarelui — percepții vagi, cași tapite în vagul în- 


tregului, subordonat efortului de a urca fără de accident seară 


Ye Li 


Jaai NIRO LE. EAS i 13 


Di ui înaltă, cea de zece trepte, depărtate una de al S 
„seia chiar Fetița urca așa cum nu e frumos pe e pata ii 


bluză de oboseala vorbitului — pepfi învolţi nu avea Mama 
şi hici bunicuţa, nimeni, — Cu de gazdă, spunea, jată spu- 
nea multe, toate neînțelese. ip 4 


dintro” pricină neașteptată, neînțeleasă, . Un vierme, da un 


tița știa că e un vierme, 
Și ca se speriase și vroise să pli ă, stringind i 

fustele mamei, Mama o impäcase și iiit ae lire ge e era 
vise pesemne, dar nu în văzul ei, atit numai știia că Mama a 
inlăturat acel lucru, care mișcă si e moale şi urit... Acum iată 
un vierme era acolo, nu-l vedea, deci nu cuteza să strige pe 
Mama ca să-l omoare, nu-l vedea, şi totus era, era vier- 


mele, Pe scara pe care > \ 
fricä ca alteori a Er Pal rpg Su gr i, dns nu, nu-i era 


tel — prea albă era cind er, lb age 
rit oa ta at a așa albă, acasă îi da să bea 


de vierme, îl simțea numai acolo aproape şi era grijulie de 
zența lui. Nu, nu-i făcea grijă nici teamă, Die d pie 


dar puse acum ceeace îi aduna puterile rii 
laolaltă, era viermele, rîma care părea a fi paste tot, pe 
fiecare a scării, dar și în răzoarele cu verbine 


mai ales sus acolo unde vrea Fetiţa să ajungă, spre a lua pe 
Mama de mînă ca să meargă la casa lor neviermănoasă, căci 
peste tot, atita timp cit nu se vor fi înapoiat la casa lor, rima 
va fi acolo şi Mama va fi albă la faţă, va avea buba la inimă. 
Fetiţa nu s'ar fi temut acum de rimele din răzoare, ea 
va fi stăpina lor, ea le putea strivi cu ghetuta albă, dar iată, 


| rima A i 3 intiin 
aceasta “n'o vedea, ştia numai că acum pentru 
LE VOR un alt vierme care era şi nu era, un vierme care 
treptat ce ea se apropia de Tanti cea cu povești urca cu ea ali- 
turi o treaptă iar cind plecaseră spre casa lor cinstiti 
desgustătoare, nu mai 
T O poveste scabroasä va fi povestit grăsuna cucoană, in 
fata Mamei, cea „ Ciudată concretizare, Fetiţa silos 
räminä către cuvintul necuvenit iară e prea caşi concretă 
iermelui acela, păros, tiritor, t figarea căruia instin- 
tul binelui şi al răului i se infätigase. Să ne ridicäm ochii pe 
stele, lăsînd rima în noroiul ei, — avea să-i şoptească un g 
intors din sfinta vreme a i, 


La 


GRADINITA 


Erea micuță și frumoasă grădinița casei lor, curată, bine 
rinduită. Din stradă intrai în curtea îngustă, pietruită şi care 
avea scurgere în așa fel încit să nu fie urmă de noroi. Curtea 
ducea la intrarea cu trei trepte a casei cu chirie în care trăiau 
ei laolaltă : — Tata, Mama, Mama Tinca si ea Fetița. -— Ma 
era şi lon ordonanța. Casă cu chirie, dar pentru Fetiţa, orice a- 
coperiș care Îi cuprindea, era al lor, era cuibul. Tata rinduls= 
ca tot fundul ogrăzii, să fie transformat în grădiniță, aşa chiar 
se făcuse și era multe ronduri, dintre care unele, în pofida nu- 
melui de rond, erau pătrate sau dreptunghiulare, da, ronduri 
multe unele cu muscate, altele cu trandafiri pitici, cu busuioc 
care era plăcut lui Mama Tica, sau cu verbine, pe toată lungi- 
mea gardului era „urcătoare” care înfloreau frumos la timpul 
lor, şi înverziau bogat pină tirziu toamna. Dealungul acelui 
gard cu urcătoare, era un răzor care îi plăcea Fetitei cu deose- 
bire, un răzor plin cu bronzul nuantat, cu galbenul aprins sa 1 
palid si stropit cu roșu al cältunasilor — o floare care îi era 
mamei dragă dar nu chiar atit de mult ca rozeta, aceia îi era 
mamei favorită. Traiu modest, traiu cinstit, traiu fericit, cu 
griji și cu muncă pentru părinţi firește, dar şi cu linişte, iubire, 
culori si parfumuri — a florilor si a sufletelor. Pretutindeni 
unde se strămutau, duceau cu ei iubirea lor unul pentru altul, 
rostul lor modest dar sigur si dragostea pentru fiori, mai duceau 
pretutindeni şi grija zilei de miine, nu a sărăciei, dar a lefei, 
care trebuia chibzuitä cu rost, căci era, mică după buget, — 
cum circula o glumă pe atunci. Gospodina casei Mama Tice, 
mai trebhuia să țină seama că Duminica şi sărbătoarea, dacă 
nu era un dulce la masă, Domnul si stăpinul, era posomorit. 
Domnul, era tată! Fetitei, militarul sever și omul încîntător ps 
care copilița îl adora. Oarecare avuţii fuseseră pe vremuri şi în 
neamul Mamei si în al Tatei, dar fuseseră spoliati de rude la- 
come, despre acest subiect nu se vorbia, nimeni nu cuteza a 
spune un cuvint, aşa poruncise Tata iar Mama era tăcută 
și bizjină. Mama Tica deși era o străină, era mai aprigă si în- 
fläcäratä împotriva tâlharilor, cum le zicea, fără ocol, fireşte 
cind Domnul si Stăpinul, nu era de față. 

— O străină Mama Tica! Să fi auzit copila pe cineva 


= 


+ 


1 D f+ 
16 VIAȚA ROMINEASCA 
spunînd că Mama Tica € o străină, cit de mult sar fi infuriat, 
ce nu ar fi făcut... Desigur ar fi plins — şi să nu creadă ni- 
meni că aceea armă nu era o amenințare puternică — acolo în 
cuibul lor, lacrimile copilei turburau, duriau pe cei trei. 
Mama Tica nu era o rudă, era o văduvă sărăcită de rud= 
rele şi lacome, văduva unui profesor care avusese un pensionat 
al lui. Murise tinăr, murise neașteptat și văduva lui plătise cu 
ultimii gologan; mici datorii, tocmai atunci părinţii Fetitei, 
* căutau o gospodină, o crescătoare pentru copilă, căci Mama èrs 
firavă şi tinără si nestiutoure, 
? Aşa dar erau ei aceştia trei în ps sr dl age arret 
nese j i grădinița care pentru cop 
D Ecenne din pación culorilor, luminilor şi formelor, — Ce 
se va fi petrecind în mintea copilagilor ! Copiliţa avea cam 
vre-o patru anisori, o prostufä mică era copila peatunci, căci la 


Mama z 
$ limbe în grădiniță,, tă de departe de ochii gri- 
hr Dr da gi ai hi Mama A rer bună și totuş...! lată, 
Tata la prinz Tata intrase în casă, ca de obiceiu, în felul unui 
mire or ip: „apa e pra 
brad oii trei erau sclavii ei cu adevă- 
rat, şi nu-i temea, deşi — pentru ca adevărul să fie sfințit, avea 
pentru Tata, un fel de respect, din compunerea căruia nu lipsia 
oarecare teamă ; glasul, statura, privirea, energia lui, îi făceau 


din puțină febră, transformau acest sever 
intr'un om lipsit de orice putere, 


Sclipirea acelor bani era o distracție pentru Fetiţă, d= 
oarece făceau lumini banii galbeni, 


»”= 


GRADINITA 17 


— Banii galbeni aduși de Tata, nu erau deajuns, — Concluzie : 


Cine s'ar fi uitat pe fereastră, ar fi văzut pe Fetitä iñ- 
tiînd e virful pantofiorilor în odaia mare, cu inima plină de 
dragoste, cu cäpsorul bălan plin de grele socoteli. Apoi copilita 
coborise tiptil scara si se apucase pesemnt de joacă în grädi- 
niță., După ce grädinärise acolo inspre răzorul de lingä grilaj, 
fără ca nimeni s'o turbure în munca ei, iată era acum gata şi 
mersese să se spele pe minute la pompa unde curgea mereu un 


ochii la pardosea, apoi cercetau treptele, apoi iar în casă, dar 
umblau ca pe ace, cu ochii în jos, iar Ion ieşise şi pe trotuar în 
uliţă si se inturnase necăjit, şi îşi privia virful bocancilor, iar 
Tata, Mama și Mama Tica păriau că nici nu o văd. Fetița gin- 
dia: — Toţi cestia oameni mari, puternici, iată au plecat şi 
m'au lăsat singură în casă şi în ogradă, un biet copil mic, nu- 
mai de patru anișori, o fetiță frimoasă, Cum însă cercetarea nu 
incetase nici înspre seară, copila nici ea nu-și încetase plinge- 
rile: — Lăsaţi singură o fetiță mică, cu spaimele din casă ! — 
cări era acum spre Soare-apune si în casă dibuia umbra aceia 
care stringe inimioarele mici de copii, — Aşa faceţi voi, în care 
eu îmi pui toată nădejdea. Mereu vă aud spunînd că Dum- 
pezeu v'a dăruit un odor de fetiță si iată cum vă îngrijiţi odo- 
rul! — dar mustrarea ei, iată nu răsbătia pină la sufletul, nici 
măcar pînă la auzul lor, aşa de necăjiţi erau. 

— Leafa toată pe o lună! Cum o să explic că a pierit 
leafa toată pe o lună, cerind un avans din prima zi! — Jur, 
trăiţi, pe copiii mei! repeta cu desperare Jon ordonanța, dar 
ei îi făceau semne să tacă căci nimeni nu-l bänuieste şi iarăși 
se ridicau preşurile si se cercetau ungherele, 

Se așezară apoi pe scaune, țepeni și Cu capul plecat, 
cașicum aşteptau să cadă cuțitul să le reteze gitul, Pe Fetiţa o 
uitaseră — biata, micuța Fetiţa! — se consola, se desmierda 
copila părăsită. Mama, cea întîi. ridică ochii spre iconostas, în 
partea odăiei unde si Fetița sta părăsită: — Cocuţă scumpă 


2 


RAA. . "re - P «2 33e di 
= , 


18 à VIATA ROMINEASCĂ 


mică n'ai văzut tu nişte bani... aşa... bani galbeni? — întrebă 


“vocea stinsă a Mamei, dintr'o nevoie de a nu ocoli orice nā- . 


dejde, fie ea absurdă — şi iar se sculă Mama și se uită pe subt 
hirtii, pe subt broadate, 

— Bani galbeni ! — se auzi trilul cristalin al vocei co- 
piläresti — Fetiţa a văzut bani galbeni. Mulţi bani galbeni... 
Dimineaţa, mulți bani galbeni ! 

— Nu dimineața odoru meu — întrerupse Mama Tica. — 
Nu dimineaţa... Acum cînd a venit Tata. — Dar Tata o luase de 
mină pe Fetiţă. — Unde ai văzut tu bani galbeni Cocutä ? — 
şi se lăsase dus de ea pe coridorul din dos al casei, apoi 
în curte, spre răzorul de lingă gard: — Aici pus Fetiţa banii 
galbeni | — explicase copila corect, — Nu... Nu scumpă mică. . 
Bani... Bani cu care cumpărăm carne si bonboane si piine...! — 
Aici bani galbeni! —sstăryia copila. Mama ii rechemase la 
gustarea de la cinci, dar tatăl încrezător, întreba cu răbdare : 
— Unde fetița tatei !... Unde Cocutä scumpă ? — Mulţi, Mulţi! 


țărina răzorului cel de lingă gard, aruncind ochii spre Fetiţă, 
care îl încuraja : — Aici. Aici ! lată străluci ceva, primul na- 
poleon, apoi cu precautiune căutați, apărură toți pinä la unul! 
Leafa întreagă pe o lună luna cea cu plata chiriei. Acum 
tatăl şi mama, o sărutau pe fetiță, o ameţeau sărutind-o. — Da, 
sărutați-o ! Särutati-o, că a făcut buchucul,.. Ea, Cocuta cea 
mai cuminte. Să mă bage-n boale... Să mă omoare! — se văieta 
Mama Tica. — Dece atita gălăgie ! — intrebă Tata, cu severi- 
tate. — Ba bine că nu! Nu sunt eu răspunzătoare de copilă, 
de un strănut, de o poznă, de orice... Nu e datoria mea să ştiu 
tot ce face... Atunci de ce mai sunt om... dece mănînc aici pti- 
me... dece copila îmi zice Mama Tica! — Ajunge! Ajunge cu 
remușcările ! l-am găsit pe toți! — sună Tata napoleonii în 
palmă și se auzi un clinchet plăcut. 

-Ajunserä sus, la Mama, care biata, ținea mina pe inimă 
ceia buclucasä care şi la bucurie si la necaz, pornia să se sbatä 
primejdios. Mama, cu glas slab, întrebă: — Dece ai pus mâna 
pe bani Cocuţă ? Nu ştii că nu e voie? — Stie Cocuta că nu e 
voie... dar a că nu ajunge... şi i-am semănat... ca să crească 
multi, multi ! — oftă copilita printre lacrimi. Cei trei se uitară 
unul la altul, apoi spre icoana din perete, apoi Tata lupă copi- 
liţa pe genunchi călare, jocul ei preferat : — Ditii cali. Diiii! 

Sfintă naivitate a copilăriei, apropiată de acei mare ade- 
văr : — Ce semeni, culegi ! — Acolo în răzor Fetiţa își semă- 
nase sufletelul si iată cumva totuș, banii galbeni, poate se vor 
înmulţi. — Un mandat pentru Domnul Căpitan ! anunță peste 
citeva zile factorul postal, — plin de importanța rolului său.— 
Mandat ? De unde? — se minunată părinţii, bänuind o gre- 


GRADINITA 19 


şeală. Mandatul venia de la un camarad care de 

luni îl imprumutese și care numai dase semn. Mama se oii 
spre copilă.., Tata rămăsese o clipă îngîndurat... iar Mama Tica, 
ieam ceva în care numele Maicei Domnului, se amesteca cu 
agea cei Ti E urle copii cari fără de voie pun mina pe lucrurile 


Mama luă incet pe genunchi copilita care avea ochii 
grei de lacrimi şi o desmierdă. — Numai lae altădată — sus- 
pină copila adinc, din pieptisorul mic, i j j 
topesc din auzul acelui suspin : — Nimi 


copilăresc. Ion dela Blebea, ordonanța, el salvă pe cei 


din primejdia emotiei. Ion înşfăcă copila l 
gap dir + ua opila, o săltă sus... m 


glasul cristalin al glas 


HORTENSIA PAPADAT BENGESCU 


LGOV 


$ 


DIN POVESTIRILE UNUI VINATOR MIC 
de IVAN TURGHENIEV 


— Hai să mergem la Lgov, mi-a zis într'o zi Iermolai, pe 
care cetitorii noștri îl cunosc bine; acolo impuscäm o mulţime 
de-a rate. | s 

> că tru adevăratul vinător rața sălbatică nu 
Edi pina atara deosebit, în lipsa altui vinat (eram la înce- 
putul lui Septembrie: sitarii incă nu veniseră si de alergat pe s 
cimpuri după Pr mă săturasem), am ascultat pe omul 
meu si am pornit Lgov. 7 zi 

Lgov e un sat mare în etepă, are o biserică veche de pia- 
tră cu un singur turn și două mori pe riul mlăștinos care se 
chiamă Rosota. Riușorul acesta, la cinci verste de Lgov, se 
preface într'un iaz larg acoperit la maluri și ici-colo în mijloc 
de stufärii dese, care în dialectul dela Orel se chiamă maier. 
Pe iaz, în bălți ferite între plăvii, s'au așezat, inmul{indu-se 
în citimi nenumărate rațe de toate soiurile cu putinţă: mari, 
cinepii, sarsele, rață rindunea, bodirlă... Neîncetat stoluri eg 
din aceste rate zburau sau pluteau pe apă si, la bătaia puștii, 
se ridicau în nouri aşa de a a e fără 

ie mina la cușmă cun strigăt ung: 
RE ame ici şi cu mine am luat-o la început în lungul malu- 
lui; dar mai intti rața, putere alloasă; nu stă aproape de țărm: 
al doilea, chiar dacă vreo sarselă obosită sau neexperimen 
ar fi venit către pustile noastre și ar fi fost ucisă, cinii se aflau 
în neputinţă să o caute în maiere. Cu tot zelul lor nobil, nu 


tisul trestiilor. 
— Nu merge, a zis însfirşit Ermolai. Trebue să căutăm 
barcă: să întoarcem la Lgov. 

> Am Seni abia f cîțiva paşi și iată, se repede 
întru întimpinarea noastră, dintr'un tufiș des de sălcii, 
un prepelicar nenorocit si după dinsul s'arată un om mijlociu 
de stat, într'o redingotă albastră roasă tare, cu o vestă galbenă 
si niște pantaloni gris-de-lin sau bleu-d'amour, viriti in pripä 
în niște cisme rupte, co basma vișinie în jurul gitului si c'o 


- 


LGov : 21 
puşcă c'o singură țeavă pe umăr. In vreme ce ciinii noștri, cu 
obișnuitul ceremonial chinezesc, propriu rasei lor, îşi frecau 
nasurile lor de al noului venit, — care dealtminteri se arăta 


i şi 
vacs îi cădea în vite bățoare. Ochii mici castanii ii clipeau 
prietinos; obrazu-i infäsurat c'o basma neagră cagicum îl du- 
reau măselele, zimbea cu blindetä, 

— Permiteţi-mi să mă recomand, a inceput el cu o voce 
moale şi lingușitoare ; eu sunt Vladimir, vinätorul de aici. 
Aflind de sosirea domniei voastre si înțelegind că o să bine- 
voiti a vizita malurile heleșteului nostru, m'am hotărit, dacă 
n'aveți nimic împotrivă, să vă ofer serviciile mele. 

Vinătorul Vladimir vorbea întocmai ca un actor de pro- 
vincie care ar juca un rol de june-prim. I-am primit propu- 
nerea și, chiar inainte de a ajunge la Lgov, îi cunoşteam viaţa. 
Era un serv de curte, eliberat: în tinereta dintii învățase mu- 
zica, după aceea fusese valet, ştia să citească; citise, după cit 
înțelegeam, un număr oarecare de cărți si, trăind acuma, ca 
mulţi alții în Rusia, fără nici un ban în buzunar şi fără inde- 
letnicire statornicä, se hrănea cu ce da Dumnezeu, Vorbea 
extraordinar de pretentios si se fălea vădit cu manierelei ele- 
gante; era de sigur si mare crai gi probabil avea succese; fete- 
lor în Rusia le place mult vorba infloritä. Intre altele, mi-a 
dat să înţeleg că uneori se duce pe la proprietarii vecini, că 
face vizite în oraș, că joacă preferans și că are cunostinti în 
capitală, Era mare maistru în surisuri si ştia să le varieze ne- 
contenit; mai cu seamă îi sta bine surisul modest şi stăpinit 
care rătăcea pe buzele lui cînd asculta pe cineva vorbind: As- 
culta, aproba în totul; cu toate acestea se vedea că nu-şi pierde 
sentimentul propriei valori şi în orice-caz dădea a intelege că 
și el ar putea, la nevose, să aibă o părere personală. Ermolai, 
ca un om needucat ce se afla şi „nesubtil”, a început să-l tu- 
tujască. Era interesant de văzut cu ce ironie Vladimir nu-l mai 
släbea din „dumneavoastră”... 

— De ce v'ati legat où batista? l-am întrebat eu: vă dor 
măselele ? s 

— Nu, îmi răspunse el, E mai degrabă o consecință fu- 
nestă a imprudentei mele. Aveam un amic, om excelent, însă 
deloc vinător, cum se întimplă ades. lată că-mi spune într'o 
zi : dragul meu, ia-mă la vinătoare: sunt curios să ştiu în ce 
constă această distracţie. Eu, bineinteles, nu puteam să refuz 
un camarad; i-am făcut rost de-o puşcă si lam luat lù vână- 
toare. După ce-am vînat un timp, ne-am gindit să ne repau- 
zäm. Eu m'am așezat subt un arbore, El, în fața mea, începe 
să facă exerciții cu arma şi mă ia ha ochi. L-am invitat să în- 


22 20: VIAȚA ROMINEASCA 


ceteze dar el, neavind nici o experienţă, nu m'a ascultat. Pușca 
se descarcă și rămîn fără o parte din bărbie și fără indexul 

Am ajuns la Lgov. Vladimir şi Ermolai, hotăriseră amin- 
doi că fără barcă nu era cu putință să vinăm. 

— Suciok are o plută, spuse Vladimir, dar nu ştiu unde ‘a 
dosit-o. Trebue să ne ducem pină la el. 

— La cine? am întrebat eu. 

— La un om de-aici poreclit Suciok. 

Vladimir s'a dus cu Ermolai să-l caute pe Suciok, Le-am 
spus că îi aștept lingă biserică. Cercetind mormintele cimiti- 
rului, am găsit o coloană pătrată inegritä de vreme, cu urmă- 
toarele inscripții: pe-o latură, în frantuzeste: „Ci-git Théo- 
phile-Henri, vicomte de Blangy”; pe alta: „Subt această piatră 
e îngropat trupul supusului francez. vicontele de Blangy, năs- 
cut în 1737, mort în 1799, la virsta de 62 de ami”, a treia: „Pace 
rămășițelor lui”; insfirsit pe laturea a patra: 


Subt această piatră zace un emigrant ! 
Frantuz de viţă nobilă gi cu mult talent. 
Plingindu-și pe ai săi gi soafa adorată 

Püräsitu-gi-a patria de tirani călcată. 

Ajungind pe țărmul pămîntului rusesc, 

Dobindi la bätrinefe sălaș prietenesc, 

A învăţat pe copii, pe părinți i-a mingiiat, 

In pace odihnească, de Dumnezeu iertat ! 


Sosirea lui Ermolai, a lui Vladimir şi a individului cu po- 
rec ciudat a întrerupt cugetările mele. 

Suciok descult zdrenquit, cu părul zbirlit, părea un fost 
serv de curte de vreo şaizeci de ani vîrstă. 

— Ai o barcă? l-am întrebat eu. 

— Am, răspunse el cu glas stins și răgușit; dar nu-i bună. 

— Ce are? 

— E desfăcută; i-au ieșit cilții dintre donge. 


ești 
— Apoi în balta noastră nu mai este peste. 
— Pestele nu sufere gustul de rugină din mlestinä, a ob- 
servat cu gravitate vinătorul meu. 
— Haide, i-am zis lui Ermolai, du-te și caută cilți și drege 
barca, dar repede. | 
Ermolai a plecat. vă i 


- . A 


AN y | ; 


LGOvy 23 


— Ei ce zici? Ne ducem la fund? i-am zi Vladimir 
— Ferească Dumnezeu, răspunse pe rari : 
pranga că iazul nu-i adinc. er Laza zii arca 

— Da, nu-i adînc, zise Suciok c'o voce ciuda 
somn; însă la fund este mil si is şi rca r 
ace urnă mai A # brädis si încilcitură de trestii, 
mir, A een să tragem e gheat ro A à î 

— Care i, la plută? Trebue ghionder, M 

opefi, re £ . Merg eu cu 
nr am acolo o prăjină, și putem să luăm şi-o 

— Cu lopata nu-i potrivi ocuri n'o să 
ii Pre ea roaga ia vit, în unele 1 n'o să poți ajun- 

— Aga-i, nu-i potrivit, 

M'am așezat pe-un mormint așteptind Ermolai 

x . t 1 » e Vla- 
re ap pue A tigre mai de-oparte și p un şi el Su- 

s în picioare înclina i 
ceiul vechiu, cu miinile la mate, a pom ie 
À a a spune-mi, am început eu, de multă vreme ești pes- 

— De vreo șapte ani, a răspuns 1 tresärind 

— Şi înainte ce fceai, 4 | 

— pere am fost vizitiu. 

— e te-a scos din slu: de vizitiu ? 

— Ei, stăpina cea nouă. aa 1 

— as stăpină ? 

B aceea care ne-a cumpărat. Poate n'o cunoaşteţi: 
Aliona Timosfeevna, una groasă... cam ol à 

— Şi cum i-a dat în gind să te facă pescar ? 

__— Dumnezeu ştie! Dumneaei a venit la noi dela altă moşi 
din Tambov, a poruncit să se adune toată slujitorimea de 
ieșit să ne vadă. Noi intii îi pupäm mina; Dumneaei nu zice 
nimica, nu se supără; dură aceea începe să ne întrebe de-a fira 
părului: ce faci tu? ce slujbă ai tu? Vine şi rindul meu: mă în- 
treabă şi pe mine: Da tu ce-ai fost? li spun: vizitiu. — Vizitiu? 
tu vizitiu? Uită-te si te vezi! halal vizitiu! Nu se cuvine să fii 
vizitiu; tu să fii la mine pescar și du-te de-ti rade barba. De 
cite ori am să vin aici, tu s'aduci pește la masa boierească. Ai 
pg £ pe Bruni sunt pescar. — Ascultă, zice să-mi 

iazul în bună ri ială!... iaz 4 
E Iu îi Cum pot să tin iazul în bună 

— şi ryanna al cui eri ? 

S i Sergheici Pehterev, Ne primise ste- 
nire. Dar nu ne-a stăpinit prea mult, în totul lui tot gase ani, 
La dumnealui eram vizitiu... da nu la oraș — acolo avea 
alții — ci așa la ţară. ` ; 

— Și-ai fost vizitiu dela inceput? 


N 4 x VIAȚA ROMINEASCIA 


— Cum dela inceput? Vizitiu am fost la Serghei Ser- 
gheici, dar inainte de asta am fost bucătar; însă iar, nu la oraş, 
ci numai așa... la ţară. 

— La cine ai fost bucătar ? 

— Ei, la stäpinui de mai înainte, la Afanasie Nefedici, 
unchiu lui Serghei Sergheici, Dumnealui cumpărate Lgov; 
Afanasie Nefedici îl cumpărase. 

— Dela cine îl cumpărase ? 

— Ei, dela Tatiana Vasilievna. 

— Care Tatiana Vasilievna ? 

— Ei, aceea care a murit anul trecut lingă Bolhov... Adică 
nu, lingă Karacev. A murit fată bătrină... N'a fost niciodată 
măritată. N'ati binevoit s'o i? Dumneaei rme-a avut 
dela tatăl dumisale Vasile Semenici, A fost stäpina noastră 
destulă vreme... vreo douăzeci de ani. 

— Vra să zică, la dinsa ai fost bucătar ? 

— Da, mai întii am fost bucătar. După aceea am fost cu 
«afelele.... koffsenk. 

— Cum? 

— Kofișen. 

— Ce fel de slujbä-ieasta ? 

— Nu știu, batiușea. Slujeam ia sufragerie şi mă chema 
Anton nu Kuzma. Asa binevoise a poronci stăpina, 

— Prin urmare te chiamă Kuzma ? 

— Kuzma. 

— Și toată vremea ai fost kofisenk ? 

— Nu, nu toată vremea: am fost si aftior. 

— Cum se poate ? 

— Da, am fost... am jucat la chiatru. Stăpina noastră avea 
chiatru seasă, 

— Şi ce roluri jucai ? 

— Poftim ? i 

— Ce fäceai la teatru ? 

— Cum, dumneavoastră nu știți? Iaca, mă iau dumnealor 
şi mă îmbracă cu straie frumoase; și umblu aşa gătit, stau pe 
loc, ori m'asez pe scaun, cum mä'nvatä. Apoi îmi zic dumnea- 
lor: uite ce să soul, — si eu spun. Intr'un rind am făcut pe-un 
orb... Mi-au virit subt pleoape cîte-un fir de mazăre... laca așa! 

— Și după aceea ce-ai fost? 

— După aceea m'am făcut iam bucătar. 

— Si de ce te-au făcut iar bucătar. 

— Ei, din pricină că fugise frate-meu. 

— Dar la tatăl stăninei celei dintii ce făcaai ? 

— Apoi am făcut felurite slujbe: întii am fost căzăcel, după 


aceea surugiu, grădinar, şi am fost si psar... vätaful cîinilor. - 


— Psar ?... Si umblai călare ducind cânii ? 
— Da, umblam cu ciînii, dar n'am avut noroc: am căzut 
depe cal si calul s'a betejit. Boierul cel bätrin era rău tare. A 


Laov 25 


poruncit să mă bată cu vergile i să mă trimeată L M 
uceriic la un ciubotar. re ES 
7 Cum ucenic? Doar nu mai erai copi! cind te-au făcut 
— Da, aveam cel putin douăzeci de ani. 
— Se poste ucenic la douăzeci de ani? 


— Se poate, știu eu? Dacă așa d poruncit stăpinul,.. Dar 


am lavut noroc că n'a trecut mult si dumnealui a murit, și 
m'am întors iar în sat, 

— Dar meşteşugul de bucătar cind l-ai învățat ? 

Suciok şi-a ridicat fața slabă și galbenă si a zimbit, 

> S Prin urmare, am zis eu, ai văzut şi ai făcut de toate în 
viața ta, Kuzma. Spune-mi ce faci acuma ca pescar, dacă nu-i 
peste în iaz? 

4 Nu mă pling, batinsca Multämesc lui Dumnezeu că-s 
pescar. Uite, este altul, bătrin ca şi mine, unul Andrei Pupir, 
pe care stăpina noastră l-a pus la fabrica de hirtie. E păcat, 
zice dumneaiei, să mäninci pine degeaba... Si Pupir mai trage 
nădejde c'are să se milostivească de el. Are un fel de văr care 
e slujbaș la curtea boerească; acela i-a făgăduit să se roage 
pentru dinsul la stăpină; dar nu cred să-i fi spus... Am văzut 
eu pe Pupiru rugindu-se în genunchi de văru--său, 

— Ai copii ? Ai fost însurat ? 

— Nu, batiusea, n'am fost insurat. Răposata Tatiana Vasi- 
lievna Dumnezeu s'o ierte, nu îngăduia nimănui să se însoare, 
ferit-a sfintul! Zicea dumneuiei: da eu cum am rămas fată? 
Poftim desmierdare la dinsii! Asta le mai trebue ! 

— Şi acuma din ce trăieşti? Ai leafă ? 

— Care leafä, batiușea ?.. Ne dă tain şi, slavă Domnului, 
îs multämit. Dumnezeu să-i deie sănătate stăpinei noastre! 

Ermolai s'a întors. 

— Barca-i gata, a zis el cu glas ursuz. Hai, du-te tu şi cau- 
tä-ti prăjina ! 

Suciok sa dus în fugă după gionder. Toată vremea cit 
stătusem de vorbă cu bietul bătrin, Vladimir vinătorul se ui- 
tase la el cu un suris dispretuitor. 

— E un imbecil, mi-a zis el după plecarea lui Suciok. Un 
om complect lipsit de cultură, un țăran si nimic mai mult, N'asi 


„ crede să fi fost curtean... se laudă... Cum putea să fie actor? 


Judecafi și dumneavoastră! Nu făcea să vă deranjati si să staţi 
de vorbă cu dinsul. ù 

După un sfert de ceas ne-am aşezat pe pluta lui Suciok. 
(Cânii îi lăsasem în izbă subt privigherea lui legudin vizitiul). 
Nu ne era tocmai îndămină însă vinătorii nu sunt oameni pre- 
tentiosi. La coada plutei sta Suciok care mîna cu prăjina; Vla- 
dimir și cu mine ne asezasem pe o scindurä în curmieziș; Er- 
molai sta Înainte, la capul plutei. Cu tot cilțul, apa numhidecit 
a pătruns la picioarele noastre. Din fericire vremea era lină si 


A 


Li 


26 | VIAȚA ROMINEASGA 


iazul părea adormit. Pluteam destul de domol. Bătrinul trăgea 
cu greutate din milul cleios prăjina lungă înfășurată în rețele 
verzi de ierburi acvatice. Frunzele rotunde şi dese ale nuferilor 
albi stinjeneau de asemeni inaintarea bărcii noastre, Insfirsit 


plăcere a lui Ermolai, trăgea foarte prost, si la fiecare lovitură 
greşită, lua o înfățișare uimită, îşi cerceta arma, sufla într'însa, 


am avut o patanie destul de neplăcută. 
Băgasem de samă încă de mult că apa, încet-încet creștea 
în pluta noastră. Vladimir avea însărcinarea s'o dea afară c'o 


mergea destul de bine, atit timp cât Vladimir nu-și uita slujba. 
Dar la sfirşitul vinătorii, onsicum ar fi vrut să ne salute de 
bun rămas, rațele s'au ridicat în stoluri atît de mari, încît abia 
aveam vreme să ne încărcăm armele, In fierbinteala Impuscä- 
turilor nu mai băgam sama la starea vasului nostru, cind, din- 
tr'odatä, la o mișcare zmucitä a lui Ermolal, (pe cînd se silea 
să ajungă o rață căzută si se sprijinea din toată greutatea pe 
margine) barca noastră veche se înclină luind apă din plin, si 
se scufundă solemn întrun 'loc, din fericire, nu prea adine 
Am scos cu toții un strigăt, dar era prea tirziu. După o clipă 
ne aflam p nä la git în apă și'mprejurul nostru plutea lesurile 
rațelor ucise. Astăzi nu pot să-mi amintesc fără să râd de mu- 
trele inspäimintate și palide ale tovarășilor mei (probabil că 
nici chipul meu nu era altfel); dar atunci, mărturisesc că nici 
prin minte nu-mi trecea să rid. Fiecare din noi își ținea pușca 
deasupra capului şi Suciok, fără îndoială din obignuinta de a-și 


160v REA 


aia neui, tinea şi el sus präjina, Cel dintii a rupt tăcerea 

— Ei, drăcia dracului! mormäi el scuipind în ; uite 
dumneata păţanie! Și numai din pricina ta, diavol Arta pe Alea 
el cu minie adresindu-se lui Suciok. Asta-i barcă ? 

— lertați-mă îngină moșneagul, 

— Da şi tu, urmă vinătorul meu întarcind capul cătră 
Vladimir, unde te zgiiai De ce nu scoteai apă? Tu... tu., 

Dar Vladimir nu era in stare să răspundă. Tremura ca 
varga, îi clănțăneau dinții si z mbea complet aiurit. Unde i se 
dusese elocvența, unde îi era simțul bunelor maniere si ai, 


noastre... In clipa nautragiului apa mi se păruse foarte rece dar 
in curind m'am obișnuit. După ce-a trecut prima clipă de 
spaimă, m'am uitat imprejur. La zece pași de noi se înălța 


— Să vedem, mi-a răspuns el. N'o să minem wici. Na, 
ține-mi tu pușca, vorbi el către Vladimir. 

Vladimir s'a supus fără murmur. 

— Mă duc să caut vadul, urmă Ermolai hotărît, ca si cum 
în tot iazul acela trebuia să se gäsească numaidecit vad. Apucă 
us lui Suciok şi se indreptä cătră țărm, sondind prudent 


. — Da ştii să inoti? l-am întrebat eu. 

— Nu, nu ştiu, răsună glasul lui de după trestii. 

— Atunci are să se înece, zise nepăsător Suciok, căruia 
în prima clipă îi fusese frică nu de primejdie ci de minia 
noastră. Acuma, deplin liniștit, pufnea numai din cind în 
cînd și părea că nu simte nicio dorință să iasă de-acolo. 

— Si-are să se prăpădească fără nici un folos, se tingui 
Vladimir. 

Ermolai n'a întirziat mai mult de-un: ceas. Acel ceas mi 
sa părut o veșnicie. La început em schimbat cu el chemări 
destul de dese; apoi a răspuns mai rar glasurilor noastre; la 
sfîrşit a tăcut cu desăvirşire. In sat au sunat clopotele de ve- 
cernie. Nu vorbeam între noi, chiar incercam să nu ne uităm 
unul Ja altul, Rate treceau pe de-asupra capetelor noastre; u- 
nele părea că vor să se așeze lingă noi, apoi dintr'odatä se 
inșurubau în sus şi se duceau măcăind. Incepea a ne cuprinde 
amorfeala. Suciok clipea des ca și cum ar fi fost gata s'a- 
doarmă. 

Insfirsit, spre bucuria noastră nespusă, Ermolai se în- 
toarse. 

— Ei, ce-ai făcut ? 

— Am fost pînă la mal; am găsit vadul... Haidem! 


à LA | > PRE $ 
28 ViATA ROMINEASCA | 


Noi vroiam să plecăm îndată; însă el mai întăi viri mina 
subt apă și trase din buzunar o fringhioară, legă de picioare 
rațele “ucise, luă în dinţi capetele fringhioarei si porni înainte; 
TOTE API T Su” după, Toalet, Paok "ien ca dn 

Pină la țărm erau cam două sute de pași. Ermolai pä- 
şea cu îndrăzneală şi fără a soväi, așa de bine își însemnase 
drumul. Numai din cînd în cînd striga: „Mai la stînga! aici 
la dreapta este o bulboană”! sau: „Mai la dreapta, la stinga 
dăm în nomol”. Citeodată apa ni se suia pină la bărbie şi de 
două sau trei ori bietul Suciok, mai scund decit noi toți, sa 
scufundat scotind bulbuci. „Hai! hai”! îi striga aspru Ermolai 
şi Suciok se sälta, da din picioare și din mini si ajungea în- 
trun loc mai putin adine, însă chiar în cea mai grea împre- 
jurare nu-şi îngăduise să se agate de pulpanele hainei mele. 


+ , După două ceasuri, zvintafi pe 
așezasem Într'un sarai larg si ne pregäteam să cinäm. Jegudin 
vizitiul, om foarte domol, greu de pornit din loc st pärîind 
intr'una adormit, sta în ușă si indopa darnic pe Suciok cu ta- 
bac. (Am observat că în Rusia vizitii se împrietenesc îndată 
cu toată lumea). Suciok trăgea tabacul pe nas cu învierşunare 
pînă ce i se făcea rău: scuipa, tușea și-i plăcea grozav. Vla- 
dimir luase o înfăţişare melancolică, îşi plecase capul pe umăr 
si vorbea puțin. Ermolai curăța arma lui și-a mea. Ciinii, aş- 
teptindu-si fiertura de ovăs, vinturau cu repeziciune din cozi; 
caii băteau din copite și nechezau subt şopron... Asfintea soa- 
rele; ultimele-i raze se desfăceau din ce în ce, păreau caiere 
bine spălate si pieptănate... In sat răsunau cîntece... 


din original de » 
MIHAIL SADOVEANU 


Le. 


-o 


AUR 


Aurul picase în toate blidele 

atit de mult soare intrase în casă. 

Copiii îl adunau în linguri, ca pe piine și fructe, 
cu aur era tivită fața de masă, 

In jurul fetelor supte de foame, 

aureolele de aur sträluceau. 

In odaia mizeră jucau lingourile de aur. 


In părul negru al mamei 

soarele scuturase frunze de aur. 

Păsări mici de aur erau mfinile-i vii, 
cuvintele mamei aveau sonorități de aur 
şi copiii le iubeau ca pe jucării. 


Bastonul prinţului era de aur greu 

și mânerul lui — un cap de cine — încrustat în diamante. 
Lovia cu sete trupurile mici, sub sdrente, 

lebedele depe lac, păunii de sub tei...” 

Prințul era bolnav de atita aur şi diamante. 

De aur vechi ertu brätärile Doamnei 


De aur vechi erau brätärile Doamnei 

cu ochii lungi crescuți din basme gi vise. 

Brăţările o înfășurau pină la glesne, 

și buclele Doamnei tot cu aur scrise, 

Dar cuvintele tinărului palid, 

cu ochii fläminzi, scufundati în orbite, 

cu pardesiul ros, bătut vinturi, 

pe tribune improvizate la colțuri, trimbitau cumplite. 

Nu erau din aurul palid cu sclipiri lunare și reci, 

ci incendiare își sunau talgerele de aur roșu, peste timpurile seci. 


Cerşetori de aur suntem și îl căutăm, îl riunim. 
Aurul toamnelor stors în cupe de vin, 

aurul care se preschimbă ’n tain. 

Oameni suntem, cersetori de piine, de vin. 

De cuvinte de aur ne e și mai sete. 

Aşteptăm, mereu, aşteptăm pe cel ce va veni, 
să ne poftească la marele lui ospăț, 

şi cu tot aurul lumii să ne imbete. 


BALADA 


Si Doamna în turnul înalt 

privia departe, neclintit, peste hotare, 

Orologiul încremenise präfuit sub rotunde clestare. 
Stăpinul moșiei şi al inimii ei temut domn 

nu se mai ivia din depărtări ce musteau singe. 
Floarea gurii ei se'ntristase și picase'n poene. 

Doar fruntea prelungită în vis, părea a plinge. 


Doamna suise'n turn de multă vreme. 

Miinile Doamnei lungi și străvezii. 

Prin ele se vedea cerul scris ca prin vitralii, 

Acolo, sus, timpul se oprise. 

Pe hainele-i de catifea crescuse licheni aurii. 

Numai jos, pădurile îşi schimbau culorile, șoaptele. 

Frunze putrezeau peste frunze, noaptea se culca peste noapte. 


Turnul Doamnei nu era într'o țară a Gallilor 

cu câteva veacuri în urmă 

şi nici seniorul inimii ei Malborough, 

ci crescut castelul în mătăsoase 

undeva, unde cerul scutură ploi albastre 

peste plaiuri mătăsoase, răsăritene, 

sau poate mai aci, mai pe-aproape, 

lângă un ştiut meridian, 

într'o țară dulce, ce curge din cregstet de munte, 
pe sinii aurii de podgorii, spre Balcan. 


LA 
Dar uneori noaptea, Doamna cu cozile 
lungi, împletite cu luceferi si stele, auzia 
sunetul goarnelor, nu adus de vânt, ` 
ci din adinc, din miez de pămint 
urca tinguitul goarnelor, 
unde seniorul ei se scufundase cu oștile. ; 
Departe, pe cimpü, vedea cum defilau doar testele, măștile, 
uniformele putrezite, fireturile înegrite, 
săbiile singure defilau cu virfurile ridicate spr» cer, 
şi în fiece noapte Doamna vedea din turn 
capul lunii cum pica retezat în al văilor paner. 


SANDA MOVILĂ 


CHARLOT IUBEŞTE... 


— Comedie în trei acte — 


— ACTUL 1 — 


(La ridicarea cortinei se vede: în dreapta, un birou improvizat 
intro cumeră de hotel iar în birou, adunate mai multe persoane, În 
stinga, un salonas în care se intră prin birou — ușița este deocanudată 
inchisă. Cea mai de seamă mobilă a solomaşului este un pian cu coadă. 
In această încăpere se găsește Charlie Chaplin, trecut de patruzeci de 
ani, O altă uşă dă la stinga spre alte încăperi care însă no pot fi vä- 
cute de spectatori, Cum Charlie este văzut din spate pare că ar tuyt 
sœu că ar plinge — deşi el nu face decit să potrivească o placă de pate- 
fon. Cind se intoarce, soneria telefonului cheamă stăruitor. Chaplin 
se apropie plictisit de aparat — în timp ce din patefon se impräglie 
melodia unui tango languros. 


SECRETARUL: (în birou, la masă, potrivindu-și ochelarii si 
ştergindu-şi chelia de sudoare, răspunde la teleton....) Spre ma- 
rele nostmu regret, nu se poate..: Seara e dată de mult... Nici 
după amiaza... Tocmai o avem dată... Suntem pe yachtul lui 
mister Frank Guold... Desigur, desigur... D „Chaplin are o con- 
ferimtä de afaceri. Dar peste o oră... sau mai bine, ca să vă eco- 
nomisim osteneala... miine dimineață vom fixa seara cind d. 
Chaplin va avea deosebita plăcere de a fi primit de dv. Nu- 
mai să nu fie Miercurea... Că e dată... Avem ca să zic așa o mică 
serbare intimă la d. Șaliapin, marele cintäret rus. Vine Alteța 
Sa Prințul de Galles cu cîțiva amici... Da, desigur, sunt tot- 
deauna la dispoziția dv. — doamnă contesă!... (pune receptorul 
la loc şi se uită peste ochelarii cu rama de baga, la o femele ti- 
nără, elegantă, care stă în fața biroului și.i fixează cu o privire 
simpatic insolentä). De prisos orice insistentä!… D. Chaplin nu 
poate fi deramjat în momentul de față. Am ordin. Foarte im- 
portantă conferință financiară. 

TÂNĂRA: (ironic) Imi închipui că d. Chaplin nu încheie 
afaceri cu un patefon, Ca miine ai să-l pui să țină discursuri 
pomilor si să învețe alfabetul orbilor, ca să-l predice apoi päu- 
nilor... š 

SECRETARUL (enervat): Mister Chaplin is a Worldknown 
figure... Isi poate plăti fanteziile pe care... pe care... matale... eu 
şi toți cîți suntem aici, nu avem dreptul nici să visăm. Aga fiind 


n Fe 
AH Pi æi > 


32 VIAȚA ROMINEASCĂ 


mai mult chiar în absență, pentru d. Chaplin n'ar strica. 

+ SIDNEY: (intervenind) Adică... quot licet Jovi, non licet 

bovi... 

TÂNĂRA (se întoarce către Sid, îi suride cu un aer de ma- 
donä inocentă...) Mă veți scuza... Italieneşte nu prea ştiu. N'am 
luat decit cîteva lecţii la un curs seral. 

`. SECRETARUL: (simțind că fraza e aruncată ca momeală, 
pentruca tinăra să fie întrebată ce ştie altceva). Rugăm ca acei 
ceri au primit răspunsul nostru definitiv, să binevoiascä a pă- 
răsi biroul... 

TANARA: (ridicindu-și fusta si arătind gambele ei minu- 
nate), Picioarele mele au luat premiul de frumusetä, Cred că 
dacă pe dv. nu vă mai inter:sează astfel de „articole”, pe d. 
Chaplin l-ar interesa. ‘ 

SECRETARUL: D. Chaplin cind caută, cind se intere- 

1 sează, se interesează de cap nu de picioare... 

-. TÂNĂRA: Aş prefera totuși să aud părerea d-lui Chaplin. 
Chiar de ar fi de crudă. Fiindcă sunt fete care nu preferă să 
fie mincate de un guzgan (veninoasä), Si încă, cu ochelari, 
domnule secretar... Dacă nu i-ar plăcea picioarele s'ar fi făcut 
popă, nu comedian. 

SECRETARUL (scos din sărite): Aţi intrat neanun- 
tată, Insistati fără să fie nevoie şi faceţi glume cam nesărate. 
Vă rugăm a ne dispensa de prezența dv. care, poate fi plăcută, 
poate chiar dorită, în anumite case, dar nu ln noi, — un templu 
al artei... 

TÂNĂRA: Pedelul mai fudul ca rectorul, cățelul mai truv 
faş ca stäpinul. Aici e o cameră de hotel și nu un templu me- 
todist de urangutani cu fete de scrumbii si foce. O femeie € 
poate mai la locul ei decât un vulpoi nepirlit-care a fost, pedea- 
supra, jumulit de cîini... 

__ SECRETARUL (infuriat): Dacă înțeleg bine, sunteți fără 
ai d îndoială impertinentä, Pentru dv. ușa se inchide pe din- 

ară... 

TÂNĂRA: (își rotește privirile, caută un punct de sprijin, 
negăsind pe nimeni să-i ia apărarea, se apropie de uşă. 
Pune tacticos mina pe chanté întoarce numai capul... Are o mu. 
tră mucalită, simpatică). Si cu toate astea, vreau si mă va cu- 
noaşte d. Chaplin, Un om trist ca dinsul are nevoie să-si odih- 
nească ochii pe ceva agreabil. Tu jigodie, cu conjuctivită, 
mi-i procuri decât cosmaruri. Cînd te vede pe tine se vede în 
plin iad, Te dispretuiese si am să cer d-nii Chanlin să te dea în 
brinci afară, în brînei si să asmută şi trei buldogi ca să te muste. 
Devotamentul d-tale este cu totul pägubitor… Auzi, behe! 
(scoate limha şi închide grabnic usa pe dinafară), 

SECRETARUI, (consternat către cei din birou cari abia se 
stăpinese să nu ridă), Crede că o pereche de picioare fotogenice 


EL în) li în came QU CEA SD à re a. 


` - < ” a a 
DIT 2 sue CAN 


Ra 4 Š 


` CHARLOT 1UBEŞTE | 33 


pot înlocui un cap inteligent ! Stelele astea făcute să facă tro- 
tuarul, îndată ce urcă in ascensor se şi cred ajunse pe firma. 
mentul gloriei... Dacă-i cameră de hotel nu msi e templu și 
dumneaei trebue să se strecoare nepoftitä 1... Nemaipomenit 
ce îndrăsneală! Numai pe coasta asta bleștemată se pot petrece 
estfel de neruşinări. 

SID: (nerăbdător) Cred că vine. Poate isbutim să risipim 
norii, Cit să fie de cind am părăsit cazinoul?.,. 

SECRETARUL: N'ai nici o grijă. Nu întirzie. N'a găsit ar- 
măsar de călărit la cazino, căci altfel nu dădea tircoale prin 
anticameră, așteptând parcă pe cineva. 

SID: Ce fragedă-l. Un fruct amar, acidulat, pătruns de o 
foarte subtilă dulceaţă. Tocmai ceeace ii place... Ceiace îl tre- 
bue lui, mai cu seamă. 

SECRETARUL: Fructuletul, dragă Sid, trădează o şirete- 
nie, în stare să dea peste cap zece vulpoi bătrîni... Si Charlie, 
cu tati istețimea lui, cade ca un liceian din secolul trecut, El 
nu şte să domine dragostea : se lasă dominat. 

SID: Tu le găseşti numai cusururi. Mi teamă că strugurii 
cei mai dulci, rămân acri pentru tine... Spune drept, ai fost vre- 
odată amorezat ? 

SECRETARUL: Eu sunt un om serios; sunt un om însurat 
rat (pauză). Dar nu-i vorba de mine, ci de ea şi Charlie... Să-mi 
aduci aminte la prima intrigă pe care o va face dulceata ta 
protejată dintre tine şi fratele tău. Cind se va crede stăpină 
pe situaţie... Mititicuta a căutat o scară de urcat în viață. A 
găsit-o în tine... Tu te crezi foarte iscusit, viclean, dar te pă- 
călește orice jucător de belotă, fie cît de prost. 

SID: May si intrigi? Capul ei zumzuie de toalete și parfu- 
muri. Toată seva trupului ei tînăr s'a revărsat în creer ca să in- 
vente plăceri, 

SECRETARUL: Da. Da... Cunoaștem noi... Timp pierdut 
cu femeile pentru oameni ca noi... Cu d. Chaplin e altceva, Are 
nevoe de materie primă pentru producţie! Trebue mai întîi să 
le acorde atenție, ca să-l păcălească, şi pe urmă să-și răzbune 
tristețea şi amărăciunile... turnind un film. (ride). 

SID: Şi pentrucă dumnealui e un copil mare — nu gă- 
sești, dragă, că-i place prea mult să fie copil ? — trebuie să 
se îngrijească fratele Sid sau secretarul particular să-i des- 
copere o dragoste, să-l sileascä să se amorezeze... 

SECRETARUL: In tine fierbe, orice ai zice, un pic de ge- 


e... i 
SID: Eu?… Ştii că eşti nostim. De ce aş fi gelos pe 
Charlie ? 


SECRETARUL : Dece? Fiindcă nu eşti ca dinsul. De 
pildă : în vacanță el se plictiseste, Tu mt cunoști sentimentul 
plictiselii. 


N 


i a PP e Pai e 
fd 
| ve. LY Pad 


+ 


74 VIAȚA ROMINEASCIK 

SID: l-au băgat în cap că-i candoarea intrupatä, Că el 
si cu Charlot una fac şi dumnealui crede. Inchipuie-ţi un ne- 
gustor de haine care şi-ar pune in minte să samene perfect 
cu manechinele din magazinul lui... 

SECRETARUL :.E foarte ciudat ; dar ozmenilor ca Char- 
lie, dacă au imitat odată un cocostire și au stirnit risul prin ati- 
tudinea lor, vor să stea într'un picior toată viaţa. N avem în- 
cotro. Trebue să le satisfacem capriciul. Mai cu seamă că atita 
lume trăieşte depe urma capriciilor lor, Ce este inspirația ?... 

SID : Mi-i că vizitatorii fac zimbre. Işi închipuie, desigur, 
că vorbim despre ei. Bicţii proşti. Ce bine e să nu aștepți în 
vreo anticameră să te primească omul mare! N'ai ocazia să fii 
un prost gratuit. 

SECRETARUL (în soaptä): Mai incet, Sid... Te aude liota 
asta care m'a plictisit cu anticamera ei. 

= SID: Dur pe mine? Mai cu seamă că ei n'o cunosc pe poama 
de frate-meu... 

SECRETARUL : Revenim la ce am spus. Noi, dragă Sid, 

avem datoria să-l amorezăm pe Charlie în momentul de față. 
Il vezi te pustiu. e. Nu ştie ce să facă cu timpul. Se joacă cu 
patefonul. Ti-as putea face socoteala ce rentabilitate are fie- 
care dezamăgire a lui în dragoste... (pune mina pe blocul de 
birou și pe creion). 
í SID: Lasă! lasă teoriile tale. E mai ot oz noi Charlie. El 
se amorezează cînd vrea el, nu cînd vrem noi, Mai bine să re- 
zolväm corespondența (se uită la ceas)). Mai trebue să vină... Ce 
surpriză pentru Charlie că nu va mînca singur... 

SECRETARUL: (in şoaptă) Să expediem intii pe ăştia.. 
{adresindu-se doamnelor) Dv?. 

TOATE IN COR: Ne-aţi promis... să-l vedem pe d. Chaplin... 
Vrem un autograf si să-i auzim vocea divină, pe care în film 
n'o putem auzi, 

SECRETARUL: (ceremonios) Celace am spus adineauri 
acelei tinere foarte putin bine crescută nu era o simplă min- 
ciună. Vă asigur și vă poate asigura si fratele d-lui Charlie 
Chaplin, d. Sidney Chaplin (Sidney se inclinä) la fel, doamnele 
mele: fntr'adevär, alături se trâtează chestiuni foarte impor- 
tante si dacă se aude oarecare muzică este că se fac unele de- 
monstratii din filmele noastre în preparatie... Asa e felul nostru 
de afaceri. Aveţi deosebita plăcere să aflați înaintea lumii în- 
tregi că d. Chaplin pregătește două bande noi: Isus şi Napeleon... 
In jurul acestor filme se duc tratative, așa că aveti avantajul de 
a afla primele din lume o stire despre Chaplin. ~ 


(In acest timp se aud depe stradă murmurele unei mulțimi 
adunate în faţa hotelului. Se desluseste din cînd în cînd un 
stigăt de bas profund: Vive Charlot! In camera de alături Cha- 


- 


“Top. 3947.10 1. Nec Pan à 
+ . di ar A, 
= sr 


4 CSS NOESIS e *), Er 
- l 7 - . 
CHARLOT IUBEȘTE . 

me SR 
plin se plimbă, schiteazä paşi de tango. Dealtminteri, nici o 
clipă nu stă locului. Trece dela o pantomimă la alta. Cind dan. 
sează cu o ducesă imaginară, îi suride şi o conduce la locul 
ei mimind şi rolul ei, cind un tango cu o „steluță” 
încrezută, cu o admiratoare obeză, cînd schimbă tangoul 
întrun dans de bal popular. Intermitent se apropie de 
oglindă, se studiază și începe altă pantomimă), É 

Corul femeitor (consternate) Păcat! Păcat!... (se retra) 

SECRETARUL (către cei trei domni): Dvs. veți à au 
e gr AR Api plecarea d-lui Chaplin ne vom apuca de 

u și vom rezolva. Dacă, bine întel iți inä 
y mine dimineata, e înțeles, nu doriți să aminäm 

L DIN CEI TREI: Mai bine să terminäm astăzi. (U 
se deschide și apare o fată de vreo 18 ani f à yi a 
tip la modă între 1920—1930). Za it: atare 
Si $ (ieșind-ui întru intimpinare). Parolistă ca totdeauna, 
MAY: Helo, Sid, mi-i o foame că te văd ca: un pui la 
rin ia m intirziem cu masa... Am cheltuit site calori ca 
ajung aici... Pină m'am -strecurat prin multi îl 
aclamă pe Charlie Chaplin !... ANEI per 
(May se învirte prin birou, cei trei domni care îl așteaptă 
pe secretar, agenți de publicitate o salută; ea se apropie de 
perete şi se uită la o fotografie). 

MAY: Ce dedicatii știu să toare nevestele de bijutier! 
Cred că ştii că dumneaei este soția ăluia depe — cum se chea- 
mă strada? — Bogată tipesă! Işi poate permite luxul deu se lăsa 
curtată de Charlie Chaplin!... 

SID: (clipind ironic) Ai sosit la timp ca s'o cureti pe această 
bătrină clapoancä, Dealtminteri, nici nu știam că Charlie ţine 
mai mult de o zi fotografii de astea... Soarta lor, scumpa şi mi- 


„cuţa mea May, este să fie aruncate la cutia care se uită cind 


părăsim hotelul... Sunt sigur că numai văzindu-te pe tine ci- 
neva uită toate femeile pe care le-a iubit si le-or fi putut iubi 
în viața lui, In fața ta pină si stelele îngenunchie, 

MAY (cu viclenie de gâscuță): Asa! Vrei să spui că d. 
Chaplin mă va remarca pentru a mă uita apoi ?... 

SID: Numai fotografii uităm. Persoanele fermecătoare, în 
carne și case nu uităm și nu părăsim niciodată. Dacă ne permit, 
le si luăm cu noi mai mult decit în amintire... 

MAY: Lingușitorule!... Vorbeşti ca şi cum ai impärti cu 
Charlie toate plăcerile!,.. 

SID: Numai neplăcerile le împărțim... Si ca dovadă, că 
nu am de gind deloc să te lingusesc. este că te las. Am un eu- 
vînt — o chestie de afaceri — cu Charlie, care trebue să plece 


i - 


Gus, de oh SL i pd e SNL >: d lin. 


36 + | VIAȚA ROMINEASGA 


si el curind la un banchet şi pe urmă mergem s'o luăm și pe 
MAY: Si pină atunci să mor de foame?... s 
SID: Nu, micuța mea May, pină atunci îţi faci poftă de 
mincare... i 


(Se deschide ușa laterală şi intră Chaplin. Vrea să spună 
ceva fratelui său, secretarului, îi măsoară din creştet pină 
în tălpi pe cei trei agenți de publicitate — cari s'au ridicat în 
picioare — apoi rămâne cu ozhii afintifi asupra tinerei fete). 


SID: (îl scoate din incurcäturä) N'o cunoşti? O bună a 
prietenă, May? + 

CHARLIE: Mi-ai ascuns-0, De unde vrei s'o cunosc? (cäu- 
tind aprobarea asistenței) Well, well, well, is'nt she adorable ? 
(Uită că e de față fratele său, că vorbeşte cu dinsul şi se adre- 
sează numai fetei. In acest timp Sid și secretarul îşi surid cu 
subinţeies). Desigur că-mi pare grozav de bine să te cunosc... 
(incurcat). Nu dansezi un tengo? — 

MAY (cu prefăcută modestie) Tangoul ? Asta intră în me- 
seria mea aş zice chlar că-i meseria mea. Sunt dansatoare acro- 
batică. Am venit aici să mă odihnesc după turneul Berlin- 
Viena... (e gata să debiteze intreaga poveste a vieţii ei). 


(Trec în camera de alături, unde Charlie pune o placă 


de patefon, gi execulă un balet, înainte de a-și pune la incer.. 


care partenera, In biroul secretarului, o pantomină de gesturi 
banale: Sid și cu secretarul rezolvă core fa, vorbesc 
la telefon, în timp ce agenţii de publicitate îi urmăresc cu 
încordare gi se întrețin în șoaptă). A 


CHARLIE: (cu un accent de îngrijorare) Si partenerul ? 
MAY: N'am partener. Dansez cu o nepoată a Gretei Garbo 


Trebue s'o cunoaşteţi. Fi ea face film. Joacă foarte drăguţ. 


Nu-i așa că asta-i si părerea dv. ? 

CHARLIE : Si eşti cu prietena aici ? 

MAY : Nu, cu o mätusä a mea... Dar eu aș vrea să vă pun 
nişte întrebări, 

CHARLIE: Eşti reporteriță? ~ 

MAY: Nu... 

CHARLIE (înviorat) Atunci să dimsăm un tango în cin- 
stea ta. Și nu mă îndoesc, a fermecătoarei tale mătușe. E mult 
mai bine decât să vorbim. Sunt pentru filmul mut în artă şi 
pentru tăcere cînd te afli în prezența unei femei. 
„(CHARLIE o atrage pe May, dansează amindoi cu ochii 
închiși în ritmul languros al tangoului adevărat. Apoi se o 
prește sorbind din ochi pe May). Rochia de catifea îţi vine ca 


rr . prpa po -——. 


Po oyen: 


CHARLOT IURYSTE 37 


o mânuşă. Ai merita premiul întîi la un concurs de trupuri 


MAY: (ton de modestă mindrie y 
concursul dela Juan les Pins al celei My a să Die do 
coasta de azur... Mätusa zice că fiu știu, să fac vilvă în jurul 
aa aaa mele. Trebue să fii prietenă cu ziariștii ca să-ţi facă 

CHARLIE: Nu te superi dacă-ţi fac o rugăminte ? 

MAY: Vai... Sunt gata să faco 

CHARLIE: Chiar orice K ian is 

MAY: Desigur, ceiace este îngăduit.... 

“CHARLIE: Fermecătoare, dar cu rezerve. 

MAY: Ati văzut vreodată o herghelie, 

CHARLIE: Din nefericire n'am väzut decit cai räzleti. 

Dar dece ti-i gindul la herghelie ?... 

MAY : Mă gindiam la concursul de frumusetä unde am 
luat premiul. 

CHARLIE; Începusem să-ți fac o rugăminte... Stii care? 
Nu-mi vorbi de ziaristi, de reclamă, E ca şi cum ai ținea luna 
intr'o mină şi în cealaltă o ceapă tăiată care face să-ți lăcră- 
meze ochii... 

MAY: Dacă există ziarişti dece nu am vorbi de ei?,. 

CHARLIE: Tu ţi-o închipui pe Eva vorbindu-i lui Adam 
de mica publicitate. 

MAY: Dece nu? Dacă avea nevoile să caute ceva. 

CHARLIE: Draga mea, Eva nu era în căutare de serviciu, 
Pină si sarpele o servia pe ea: îi aducea pe tipsie fructe, 

MAY: Şarpele avea tipsie în bufetul lui ? 

CHARLIE: Ce bine că fructele au la dispoziție arome, flo- 
rile miresme și nu vorbe! 

MAY: Eu nu înţeleg. 

CHARLIE: Crezi că privighetorile, nuferii si mestecenii 
înțeleg ? 

MAY: Sigur. La noi în grădină aveam un mesteacăn alb. 
Niciodată nu lăsa pisica să se suie pe trunchiul lui, ştia că vrea 
să sfișie păsărelele. 

CHARLIE: Si ce limbă vorbea mesteacănul vostru ?,.. 

MAY : Nu, domnule Chaplin, nu vorbia nici o limbă, dar 
înțelegea totul. Ca un om, p | 

CHARLIE" Și noi aveam acasă o uşă care intelegen totul. 
Dar era aşa de încăpăținate că dacă îi spuneai: deschide-te! nu 
vroia cu nic un preţ. Pe usa noastră o chema Eulalia. 

MAY: Interesant!... Domnule Chaplin nu-l apucă ameteala 
pe un om cînd e celebru ? 

CHARLIE: Dece? 

MAY: Fiindcă e cu atit mai presus de muritorii de rind. 


` - - 


38 VIAȚA ROMINEASCIA 


Cind ajungi celebru ești ca şi cum ai fi sus, sus pe virful unui 
te. 

mAn CHARLIE: Ametesc numai acei ce încetează de a fi oa- 

meni si se transformă în papagali. 

MAY: Domnule Chaplin, dece vorbesc papagalii ?, Mätusa 
mea zice fiindcă au avut strămoși oameni... 

CHARLIE: Mätusa ma trebuie să fie o fetiţă... 

MAY: Nu e fetiță. E vă „a treia oară prin divorț. Nu- 
mai pentru întiia dată a fost văduvă prin deces, 

CHARLIE: (ca pentru sine) Făclia stă citeodată ascunsă 
sub obroc... (apoi mai tare) Dar dece te uiţi aşa la mine?... _ 

MAY: Mă gîndesc... 

CHARLIE: Periculos! Periculos pentru un cäpsor pus pe 
un trup de stetuie să gîndească... 

MAY: Mă gindeam cum arătați în „Goana după aur” și... 
că la urma urmei e bine să fi celebru. Stai la cel mai bun hotel, 
te asaltaază lumea. 

CHARLIE (expresie de amărăciune pe figură): Te-am de- 
samăgit, micuța mes? Da... da... Păcat că sunt cu zece ani mai 
bătrin decit s'ar cuveni, Ce copil s'ar facel.. ; 

MAY: (Cu prefăcută indignare) Dar bine, domnule Cha- 
plin !... à 

CHARLIE: Mama avea o vorlfä: ghioceii dela timplă sunt 
cele dintii frunzulite de tintirim. Acel care îi poartă, simte; la 
ivirea lor, gustul morţii... 

MAY: (ca si cum nu l-ar asculta) Am cetit jurnslul dv. de 
călătorie. Spuneţi acolo undeva : bogatii cumpără zarvă... E 
ceva foarte urit zarva, . 

CHARLIE: Adică? 

MAY: Nu știu dece căutați zarva... Si plătiți ca să puneţi 
mîna pe ea. 
CHARLIE: Nu o caut, Fuge după mine... Ce bine nr fi dacă 
în aceste privelişti încintătoare n'am fi decit noi amindoi!... 

MAY: Dar, domnule Chaplin, dece vreți să fiţi cu mine? 
Nu mă cunousteti decit de citeva clipe... 

CHARLIE: Formal. Dar ființele noastre se cunosc de mult. 
Nu simți cu cit dor s'au căutat, prin lume, una pe alta. Parcă 
suntem cele două jumătăți ale androginului lui Aristofan... 

MAY: Domnule Chaplin, vă place să luaţi peste picior fe- 
tele. (Intră Sid din camera alăturată). 

SID: Charlie, e ora banchetului... May are să te farmece 
atit că ai să uiţi de toate si abia pest un veac ai să te destepti 
din somn. 

CHARLIE: Dar cum să trec prin lumea adunată în fața 
hotelului? f 

SID: A! nu ţi-am spus, —am invitat pe toți în restaurantul 
hotelului... 


Ge re pam. 


———_ . ee 1. 0, O 


CHARLOT IUBEŞTE 39 


CHARLIE: Well, well! Atunci vine şi May... 

SID: May este invitata soției mele L.. 

CHARLIE: Ce ar fi ca soția tă să dea banchetul, iar eu să 
mă invit undeva, într'un mic restaurant cu May sau, să rămin 
aici, în apartament. 

MAY: Nu-i puteţi lăsa pe musafiri să wştepte. | 

CHARLIE: (indignat) Să mă slăbească invitaţii... Am drep- 


- tul să-mi petrec vacanța aşa cum îmi place, Le-am concesionat 


umbra: n'am decit să se ducă la cinema s'o vadă. Pe mine să 
mă ingăduie să-l ajut pe Charlot al lor să invente alt joc — altă 
petrecere pentru ei. 

SID: Capriciile tale ne pot fi foarte, foarte dăunătoare. ' 

CHARLIE : Vouă... vă... Moi, je m'en fous. 

SID: Ifi aduce aminte ce revoltă a stârnit divprtul tău? 
Toţi scriitorii si artiştii Franţei au sărit să-ţi ia apărarea... Alt- 
fel erai de mult inmormintat, Să nu-ți închipui; bă'stule, ră 
ești de capul tău, că lumea poate fi sfruntată după bunul tău 


CHARLIE: (încălzit) Ca un nou Oscar Wilde. Ce revoltă ? 
O singură dată, in trei ani de căsnicie n'am simțit ceva din îm- 
brätisärile ei... 

Amor conjugal: festin de cauciut si chinină! Si fiindcă n'am 
îndurat regimul, fiindcă am vrut să dau libertate pornirilor 
mele si să redau libertatea unei fiinte cu care n'aveam nimic 
eomun, s'au ridicat împotriva mea? Cine?... Fetele täbäcte de 
bătrinețe, care n'au ajuns pină la diugoste, văduvele care au 
ratat-o şi Indäräptul lor erau duşmsnii mei bărbaţi ? Bineinte- 
les, mişcarea lor de indignare a fost cu multă dibäcie dirijată 
de concurență. ; > 

SID (ea să schimbe vorba): Charlie, aș vrea să ştiu ce râs- 
pundem la telegrama asta din Tokio? 

CHARLIE: Ti-am spus că astăzi nu vreau să ştiu de Tokio 
— nu vreau să ştiu de Roval Dutch, Rio-Tinto, toate acțiuni'e 
in care sunt Investiti banii mei şi toate fleazcurile... 

SID: Cu agenţii de publicitate, i-am dat mină liberă se- 
eretarului să resolve... 

CHARLIE: Niciodată n'am să mai scap de pinza de pa- 
ianjeni în care m'ati prins ? 

SID: Vom lăsa pe miine dimineață resolvarea chestiilor 
eurente. Dar la banchet trebue să plecăm imediat... 

(De afară se aude corul din ce în ce mai stins: Vive Charlat!) 

CHARLIE: Se plătește scump gloria de a-i face să ridă,.. 

SID: Si ei plătese iîmpărătește pe comedianul lor, Cit ar 
fi dat Molière să se bucure de astfel de manifestații! 

CHARLIE: Cu, deosebirea: ei dau în rate, unuia singur, 
"iar eu sunt silit să mă dărui tuturor si dintr'odată. 

SID: Pregătește-te... Eşti în mare întirziere... ) 


CHARLIE: (cu o mutră de copil bosumflat) Da, tu May, 
trebuie să vii neapărat cu mine... Si tu, Sid, ti-as face o pro- 
punere: comandă, că nu se știe ce se intimplä, un supeu pentru 
două persoane... (Charlie se apropie de patefon, pune un tango 
argentinian. Pină să pună placa Sid are răgazul să schițeze 
unele mișcări de pentam.mă din care se vede că e dezolat ca 
fratele său i-o răpește pe May, dar că în acelaș timp asta a 
vrut). : 
SID: Toate capriciile tale de copil trebuiesc satisfăcute. 

Are să se supere nevastă-mea că nu vine May cu noi... Ca să 
fac? Totdeauna am împăcat eu pe cei din familie... (Iese pe ușa 
ce dă in camera secretarului, în care timp Charlot dansează 
în jurul fetei ca in jurul unui idol, apoi imbrätiseazä trupul 
ei — ale cărei contururi ferme se strevăd prin rochia de ca- 
tilea — și continuind dânsul, mimează foamea, pregătirea de 
masā, iese împreună cu ca pe ușa ce dă în biroul secretarului 
şi nu-şi reia atitudinea normală decit cînd ajunge pe culoar, ca 
să se ducă la banchet). 

UNUL DIN AGENŢII DE PUBLICITATE: (după plecarea 
lui Chaplin). Maestrul e foarte vesel în astăseară. Niciodată nu 
l-am văzut mai insufletit, mai exaltat... i 

SECRETARUL: Domnii mei, nu e vorba de exaltare, ci 
de felul cum un comedian își face repetiţia, ca să apară in 

public. Mai e vorba de comportarea unui om al secolului XX 
faţă de femei... Acum însă putem lucra, Numai o clipă: să 
termin cu d. Sidney Chaplin. 

SID: Se răspunde la Tokio: d. Chaplin vine persona! să 
trateze, Firma va suporta cheltuelile de deplasare, Premiera 
„City Lights” va avea loc în prezența lui Charlie Chaplin... 

SECRETARUL: (notind pe carnet) Seriu şi persoanele ce-l 
însoțesc... 

SID: Se înţelege dela sine; d. Chaplin nu călătoreşte fără 
valetul său japonez, secretar și secretară, director administra- 
tiv si director technic... Pune în total şapte — nu șaptesprezece 
persoane... La urma urmelor, dacă plăteşte firma fie si două- 
zeci şi cinci, Ii pe amicii noștri în Extremul-Orient. 

SECRETARUL: Si cu dispozițiile pentru Wall Street? 

SID: Să lăsăm pe miine. Ştii că lui nu-i place să facă pla- 
samente decit din propria-i inițiativă... 

SECRETARUL: N'ai avut se vede nici o idee nouă astăzi 
— nici o inspirație. Si cu domnii ce facem? 

SID: Nu s'a aranjat? Tariful obișnuit... 

UNUL DIN AGENŢII DE PUBLICITATE: Dar s'au seris 
studii semnate de scriitori iluștri — cu tariful de ùn dolar 
cuvintul, 

SID: Credeţi dv. că Charlie Chaplin mai are nevoe de* 

„reclamă ? , 


+ CHARLOT IUBEŞTE 41 


AL DOILEA AGENT: (misterios) Nu se ştie.. 
AL TREILEA : Arta fără reclamă e ca automobilul fără 


SID: Foarte interesantă constatarea dv. care sună 
ul £ 8 ca o de 
finitie de manual de estetică. Numai că Molière există chiar 
dacă cronicarii l-ar ignora, iar fratele meu, care este un Molière 
al artei fotogenice există Şi va exista chiar dacă l-ar ignora 


„PRIMUL AGENT: Reclama nu e menită să schimbe opi- 
niile acelora cari sunt în stare să si le fäurenses — dar e în 
stare să stirnească sau măcar să dea iluzia că s'au născut, acolo 
unde n'ar exista altminteri un mare şi desăvirșit gol... 

SID: Inaintea fratelui meu faima luminează ca un reflec- 
tor deosebit de orbitar. Reflectoarele reclamei nu ajută, deşi 
nu aş putea susține că-i strică, 

AL DOILEA AGENT: Geniul d-lui Chaplin se plăteşte insă, 

SID: Desigur. Mai bine zis trebue plătit şi iar plătit... ca 
ceva exceptional... 

AL TREILEA AGENT: Deaceia și noi nu cerem decit ca 
serviciile de publicitate obisnuite să fie plătite după tariful 
normal, iar cele excepționale, cum e folosirea unor celebrități 
în slujba gloriei d-lui Chaplin — să fie „răsplătite”, aşa cum 
sustineti chiar dv, 

SID: Dar ceeace pretindeti, mi se pare că va fi imposibil, 
cu toate că nu ne lipsește bunavointa, Mai întîi, după cit sunt 
informat — studiile despre arta lui Chaplin şi sensul ei epocal 


„erau pregătite de acei cari apreciază la justa ei valoare apa- 


riția lui în arta filmului... Dv. n'ati făcut decât să culegeti nişte 
fructe coapte. 

PRIMUL AGENT: Stiti tot atît de bine ca şi noi că at- 
mosfera de simpatie poate fi transformată oricind intr'una de 
antipatie fätisä. B 

SID: Dacă înțeleg bine: o amenințare? 

AL DOILEA AGENT: Noi nu amenintän, tratăm. 

SID: (aprinzindu-și o tigare si luind dosarul de «coupure 
depe biroul secretarului) — Serie aici: „Chaplin înseamnă pen- 
tru fotogenie geniul care a organizat haosul, Un Molière care 
convertește comedia în dramă, mulțumită unui scenariu de o 3 
simplicitate unică. Din confuzii el a smuls un tip de clown în ` 
care vibrează intreaga tristeţă a unei epoci — si a inventat o 
mască permanentă, în care se Intâlnesc toate expresiile lumii 
moderne. Arta lui Chaplin e rafinată și populară, realistă în 
amănunte şi o sinteză totuși a spiritului care a insufletit în- 
ceputul secolului XX“, Credeţi că astfel de vorbe se şterg, se 
pot șterge cu altele ? Aș vrea să ştiu cum ar putea fi transfor- 


„mată atmosfera de simpatie pentru marele comedian Charlie 


Si zărit Aaa aha care pură ae e 
ri A 4 E > $ 4 r k 
+ A VIAȚA ROMINEASCA 


Chaplin și cine va crede că nu se ascunde ceva dedesubt — 
dacă "s'ar încerca totuşi un atac? 

PRIMUL AGENT: Mijloacele noastre sunt infinite — dela 
svonul răuvoitor pină la cancan, dela ştirea inventată pină la 
studiul foarte documentat şi obiectiv... 

SID: Pentru o scădere de tarif sunteţi în stare să nimiciti 
eciace s'a creiat întrun sfert de vesec ?... „Sunteţi în stare să- 
loviți un artist care exprimă ca nimeni altul sufletul unei epoci? 

AL DOILEA AGENT: Să nu exagerăm... 

AL TREILEA: Colegul meu a vrut să înțeleagă că gustul 
public e ca vorba acela; La donna e mobile... : 

AL DOILEA; Tocmai de gceia socotim noi că tariful nos- 
tru pentru servicii excepționale este foarte moderat. Să nu 
uităm, domnule Chaplin, că noi lucrăm intr'un domeniu unde 
nu există criterii absolute de judecată, Se poate ca miine să 
nu-ți mai placă celace ţi-a plăcut eri... 

PRIMUL: Fiecare câută doar un motiv să uite ziua de eri... 

SID: Eu tot nu înțeleg cum ati putea smulge din inima 
publicului imaginea lui Charlot l, 

AL DOILEA: Numai să vrei să defaimi pe cineva... 

PRIMUL: D. Charlot apare în filme “ca cel mii simpatic 
vagabond scos din lege, din societate, numai prin tristeţea lui, 
fermecător prin stingäcie, uluitor prin ceeace poate dărui... Ce 
ar fi să popularizăm figura unui miliardar american care de- 
testă poporul ce menifestează pentru dinsul... un bărbat di- 
vortat, care se desintereseazä de copiii săi, dar leșină după na- 
iade premiate la concursuri de înnot... 

SID (roseste) : E o-gravă ameninţare dar... 

AL TREILEA AGENT : Colegul meu v'a .spus că nouă, 
nici prin gind nu ne trece să amenintäm. Nol căutăm numai 
o punte de înțelegere. Nici nu exagerăm desacordul... 

Ps PRIMUL AGENT: Poate că ar fi bine să expunem cazul 
nostru d-lui-Charlie Chaplin. 

SID : Fratele meu nici nu trebue să afle că noi, fără ştiinţa 
lui, fără ca el măcar să bănuiască. destinăm un fond sp:cial 
-pentru publicitate. Ştiţi cum sunt artiştii : irascibili ca femeile 
și ca zeii... Vă inchipuiti Jupiter plătind lui Omer versurile din 
Odeisea, după tarif!... 

PRIMUL AGENT : Ştim că sunteţi așteptat si am dori să 
rezolvim... H 

SID (către secretar): Unde este scrisoarea’? (Secretarul îi 
arată pe scrisoare o serie de cifre). Este mult mai scump de- 
cît am plătit în Anglia şi Germania și decit plătim la noi în 
America... (scoate din sertar un tablou comparativ), 

SID: Domnii mei (le arată tabloul), deşi discuţiile cu dv. 
nu mi-au plăcut, totuși... (e întrerupt de Charlie care irupe pe 
ușă, tirind-o aproape de braț pe May). 


. - - 
. é « 


RL MATE ST Ne ed, LD tt” A1. 


CHARLIE : Ei, ati comandat su ? 

SECRETARUL : Incă... încă ari credeam să vă îna- 
poiaţi atit de curind. Dar în cinci minute e gata... (Pune mina 
pe receptor, Charlie si May trec in salonul din stinga). 

SID: Acceptat... 

AGENŢII DE PUBLICITATE : Nu putem să vă refuzăm 
dat fiind că nu ne veți trece cu vederea la alte COMENZI... 

(les. Rămin. Sid şi secretarul cari vorbesc, gesticu- 
lează, dar nu se aude nimic. In salonagul lui Charlie, pi- 
ckupul repetă acelaș tango argentinian pus înainte de ple- 
care. May cade obosită pe un fotoliu și răsuflă adine, 

Charlie o priveşte atent şi o analizează amănunțit). 

CHARLIE : Ce dinţi frumoși! Dar şi eu am o danturä de 
lup. Pentru virsta mea, mai cu seamă!... . 

MAY (punind un deget pe unul din colții de lup ai lui 
Charlie) : Din caninii ăştia tisneste toată otrava. Aşa sé zice 
în țara mea... 

CHARLIE : In ţara ta? 

MAY : Da, în Austro-Ungaria, unde m'am născut... 

CHARLIE : Ce rău îmi pare că nu te-ai născut odată cu 
mine — să nu fii avut nici un fel de viață înainte de a te fi 
cunoscut! Și să nu te fi născut în Austro-Ungaria, ci pe o în. 


_sulä din Pacific... s 


(Un chelner aduce un supeu rece şi pune în tăcere masa). 

MAY (ca să schimbe vorba): Nu găsiți acum coasta de 
azur are mai mult farmec ca oricind ?... 

CHARLIE (oprind pickupul): Adică ? 

MAY :- Anotimpul mumiilor a trecut. E desgustätor să 
treci pe promenadă şi să vezi caricaturile sbircite, fardate cum 
se coc la soarele rece, ca niște şopirle monstruoase. Odată cu 
zefirul iese la iveală tineretului, toalete vaporoase... Dar acum 
coasta e tăcută, melancolică... è 

CHARLIE (șoptind) : Darling, you are so svest... (chelne- 
rul iese pe ușă, cu plecăciuni Adinci). 

MAY: Si mătuşa ce va spune dacă întirziu prea mult?... 

CHARLIE ; Nu ştiu dece cind îmi vorbeşti de persoane 
cari te-au cunoscut și întilnit înaintea ‘mea, mă copleseste un 
sentiment de... de... aş zice de gelozie... da! da! Probabil că 
ăsta-i cuvintul! 

(Se așează la masă. Charlie mai mult o soarbe din ochi 

reci gap dar May înfulecă, cu lăcomie de animal hă- 
mesit). . 
CHARLIE : Mă gindesc că nu mai sunt acelas. Ba nu... 
Tristeta dinlăuntrul meu la fel musteste ca în trecut... Numai 
copilele mă simt altfel... Peste puţin voi implini cincizeci... 
Incepe declinul, In inimă va pilpii aceiași flacăre, dar... 


y PEUR A Ernie ide Rei atei Arbaleta 
PC 3° | i 
44 VIAȚA ROMINEASCĂ | 


MAY : Domnule Chaplin, mă 'ntristezi şi pe mine (soarbe 
o gură de șampanie). 

CHARLIE (inviorat) : Spune-mi : iubeşti pe cineva ?... N'ai 
partener? Un partener pentru o dinsatoare este citeodată ca 
un pæuträsnet, Dacă... dacă m'ai simpatiza putin ?... 

MAY : Dar toată lumea vă simpatizează. Cu mulţi ani 
înainte de a-l cunoaște măcar pe fratele dv., aveam fotogra- 
fia dv. 

CHARLIE : Dar nu simpatie de asta ger eu. Povesteste-mi 
totul despre felul cum ui trăit până acum... Ne vom duce în 
orașul tău natal. (Apropie scaunul si o sărută). Dar înainte de 
asta vrei să vii cu mine în Algeria? 

MAY: Păreţi un om atit de bun... Dece sunt bărbaţii 
atit de repezi? Şi... - 


CHARLIE: ȘI ?... 
MAY: Păreţi atit de trist... şi singur. Mai cu seamă în mij- 
locul multimei 


* CHARLIE: Cit de simplă ești May! Și blindă. Eşti cea 
mai seducătoare dintre femei, tocmai fiindcă nu vrei să seduci... 

MAY : Naivi sunt bărbaţii ? Ei cred atît de mult în in- 
timplare şi întimplarea nu există. 

CHARLIE (grimasă ca si cum nările i-ar fi izbite de o 
miroznă grea): Noi înşine nu ştim cînd suntem si cînd nu 
suntem naivi!... Ne transformäm de atitea ori. Nu suntem 
niciodată siguri cînd suntem cu adevărat așa sau altfel... Dar 
dece credeți că eu sunt trist ? As vrea să vă iasă din cap că eu, 
Charlie Chaplin, sunt un fel de Carlito, bufon modern al re 
gilor fără tron, amărit, infometat... | 

MAY (ca si cum cuvintele lui nu i-ar fi pătruns în scoica 
urechii) : Dacă vrei să fim prieteni, promite-mi ceva. ce 
depinde numai si numai de bunul matale plac... 

CHARLIE : Anume ? 

MAY : Să nu-mi faci răul! 

CHARLIE (fixindu-si privirile in ochii ei ca să citească 
pînă în sträfundul lor): Mama ta e tinără ? 

MAY : Nu văd legătura! 

CHARLIE : Nu-i așa că mâi mult pe tata decit pe mama 
îl iubeai în copilărie? 

MAY : De De unde ştii? 

CHARLIE (räzind}): Citesc in ochii tăi... 

MAY : Si ce mai citeşti acolo... . 

CHARLIE: Că după ce ai crescut mai înaltă ca dinsa, mama 
te mai purta cu rochite scurte; că e femeie drăguță şi de 
temperament, că te lăsa singură acasă, fiindcă în fiecare după 
amiază avea cîte o vizită de făcut... 

MAY : Adevărat! Cred că Sid ţi-a povestit... 


= 
. 


y ' FRACS 
ENANOS HER 45 


CHARLIE : Cu Sid n'am vorbit niciodată de tine. 

MAY : Atunci de unde ştii? Din pricina mamei am fost 
mr ar mătușa m'a vindecat... 

ARLIE : i ai rămas cu temerea, Oricine iti 
tari FER ge vos l te măriți? (ete Aa 
F : Eu nu. mătușa zice că trebue. M serie 
nu trebuie să mă încure mereu gi să uit pentru pre es ar 
dansatoare si pentruce sunt mereu in turneu... 

CHARLIE : Ce ochi stranii! Adevărat că te-ai născut în 
Europa Centrală? Pari totuşi cu totul şi totul orientală, Ag 
er ve an er ae, tu să fii o fetiţă de beduin! Ai juca bine 

S gur, vii neapărat cu mine i ica... i 
Tul Tout de ij p mine în America... (Se apropie 

MAY : Simt cum sampania se urcă la cap ca mercurul în 
termometru... (se ridică depe scaun şi se ae pină la fotoliu 
ca să-şi ia poşeta. Scoate o batistă și șterge rujul depe buze). 

CHARLIE; Ce trup mlădios ! Sari ca un pui de kangur... 
Eşti frumoasă. Ai o frunte inteligentă, un obraz spiritualizat. 
Iţi stă mult mai bine cînd nu eşti fardață, Şi gura e mai caldă 
cînd e fără ruj... 

MAY : Dece eşti la fel de linguşitor ca toți bărbații ? 

CHARLIE : Cine te-a învățat să spui asta? 

MAY: Nimeni. Totuşi trebue să plec. Mätusa trebue să fie 
îngrijorată... Imi face muzică... Mai cu seamă dacă nu mă con- 
duc acasă doamna si domnul Sid Chaplin... 

CHARLIE (ingindurat subit): Ah, dacă as fi cu zece ani 
mai tinăr... Sunt prea bătrin... May, hi vrea să fii, să fii cu 
mine... altfel decit eşti acum? 

MAY: Dar abia, ubia, vă cunosc... De unde ştii că eu nu 
v'as desamăgi... Și apoi ce înseamnă acel altfel? 

CHARLIE (n'o lasă să sfirşească): Un copil te-ar lega 
strins. Poate pentru totdeauna. (O imbrätiseazä). 

MAY: Un copil? O dansatoare cu copil? Nostimă idzie! De 
cine m'ar lega.. 

CHARLIE : De mine. 


+; 


(Cortina). 


Februarie 1941; 
ION CALUGARU 


2 1484 s E e E E Y ERIC Ace Ele 1 + = g" XA: AE ` 
4” > -! Li L 


SNOBISMUL INTELIGENTEI 


Gindirea mecanică nu cunoaşte ră instrumentul sim- 
plu si räspindit al locului comun, Alte forme, în aparenţă în- 
depărtate, ba uneori chiar opuse, trădează la o cercetare înru- 
direa cu ea, ca origine şi mecanism, Un anum't tip de paradox, 
de circulație mai largă, intră astfel între chipurile de expri- 
mare ale acestej pseudo-gindiri. 

Nu orice fel de paradox. In acelaş timp formă de gindire 
şi armă critică, afirmație care presupune un sistem întreg de 
negatii si o luare de poziţie, paradoxul poate [i si a fost în 
atitea rinduri un miloc al criticii, al aporturilor pozitive. Sub 
acest aspect îl caracterizează combativitatea, intenția polemică, 
care îl duce uneori la generalizări voit exagerate, la anumite 
nediscriminäri intenționate. Asemenea paradoxe sunt fertile si 
completează sau pot constituj singure sisteme, cu amindouă fe- 
tele ior, critică şi pozitivă. Mai tot Diderot — cel din „Neveu 
de Rameau” din corespondență, din „Lettre sur les aveugles” 
şi din „Paradoxe sur le eomâdien — aliniează astfel de para- 
doxe care, agresive si totuși subtile, sub aparența lor dintr'o 
bucată, par că respiră duelurile intelectuale din cafenelele 
timpului, dela Régence sau Procope. Sunt sinteze de afir- 
mații contrarii, contacte stabilite între puncte de vedere di- 
verse. E o funcţie care îi revine paradoxului în epocile de fer- 
mentare, de cite ori trebuie să angajeze mai mult decit o ati- 
tudine pur ideologică. O vom regăsi în lupta pe care o incepe 
Shaw, pe la 1880. 

Dar o aceiași formă de expresie poate închide conținuturi 
şi funcțiuni deosebite. Principalele trăsături ale, paradoxului, 
caracterul său aforistic, faptul că nu pretinde demonstraţii, ci 
se mulţumeşte să afirme, generalizarea şi simplificarea — îl 
fac propice pentru a servi la ceva psihologic important: să 
dea un mijloc de a se ridica deasupra locului comun, celor care 
sole rai mijloc. Paradoxul devine astfel o reacțiune banală la 

nalitate, E 


Negarea sistematică a banalului, pe care o constitue gindirea 


asi PER Din volumul „Oameni și cărţi”, în curs de apariție la Editura 
t. ; 


Pi: Can "af Į V3 A araa ie Pa, Se : T x 11 PLUS 9, 
a 4 e Y 


|. SNOBISMUL INTELIGENȚEI "47 


critică cere la amîndouă capetele sale condiții cintärind greu. 
In prealabil, pretinde adoptarea unei scări de valori, contactul 
permanent cu realitatea și deci putinţa de a vedea realitatea 


o simplă constatare, ci atrage adoptarea unei i 
implică. Evadarea din locul nn — eram = aere Aa 
spurt totală, dar oare această evadare totală există ? — præ 
tinde complexitate si adincime atît în experiențele afective, cît 
gi ae bawa R un non-conformism de gindire, aie cărui 
mp^cațiuni sociale cer un non-conformism da actiune, 
dificile şi incomode. Totusi, dezechilibre ip sans sau ra 
impun adesea omului mijlociu nevoia unei lesiri din obisnuit, 
din acțiunea tip, din părerea tip, din sentimentul tip. Pe plan 
intelectual, paradoxal Ti oferă un instrument uşor accesibil, 

Suntem aici în plin domeniu al diversităţii şi totuşi meca- 
nismul general e acelaşi. Dela omul mi jlociu, care contrazice 
pe ceilalţi, trecînd prin cugetătorul de cafenea — de cafenea 
contemporană, foarte deosebită de cea a hui Diderot, care a 
jucat rolul său în pregătirea culturală a Revoluției — pînă la 
literat, gradele de ingeniozitate și eleganță în formulare diferă. 
Atitudinea e insă aceiași, ca si caracterele esenţiale ale mij- 
locului folosit. S 

Sunt oameni care adoptă totdeauna poziția contrarie gin- 
dirii comune. Opinia lor într'un anumit aere se arr 


duce aufomat, luînd inversa opiniei generale. Paradoxul capătă , 


astfel o" puritate etimologică. E în afara opiniei comune şi e 
exclusiv aceasta. Legătura luj cu locul comun e indisolubilà, 
ca orice legătură între contradictorii : se atrag unul pe altul. 

Un loc comun spune: clasele sociale superioare trebuie să 
dea un exemplu bun celor de jos, In „The importance of being 
earnest" Wilde pune pe un personaj să rostească cu cinism 
„Vederile lui Lane în materie de căsătorie mi se par cam imo- 
rale. Ei bine, dacă clasele de jos n'o să ne dea exemple bune, 
la ce mai folosesc ?“ 

Desigur, paradoxul n'are totdeauna înfățișarea aceasta 
simplă, de răsturnare a unei afirmaţii. Dar sub aparența mai 
complexă sau alambicată se poate regăsi atitudinea de sepa- 
rare, ieșirea din cpinia curentă. 

Aceasta ar fi o primă trăsătură caracteristică. O alta o con- 
stitue lipsa de contact cu realitatea. E o lipsă care poate fi ini- 
țială. Absurditäfile sunt desvoltate cu seriozitate, pentru sim- 
plul merit de a fi contrarii simțului comun. Alteori însă inversa 
locului comun e principial justă, Dar lipsa de discriminare şi 
extinderea nejustificată o transformă în inutilă aglomerare de 
cuvinte. 

Căci asemenea paradoxe se mărginesc arareori la afirmații 


- 


Titlul vorbește de un snobism al inteligenței. Mai complet 
ar fi fost: al inteligenții iluzorii, In marele haos ce domneşte 
în opina comună asupra inteligenței, virtuozitatea verbală şi 
atitudinea care surprinde dau în mod comun celui care vorbeste 
şi celor care ascultă iluzia superiorității intelectuale. Aproape 
in unanimitate, psihologia atribuie astăzi inteligenței ca prin- 
cipal caracter plasticitatea, inventarea de conduite destinate să 
rezolve situații — teoretice sau practice — cit mai complexe... 
„O conduită inventată de individ, nouă măcar prin anumite 
laturi, care consistă în a alege, în multe împrejurări o soluţie 
de mijloc, în a plasa o acțiune necunoscută pină atunci între 


două acțiuni bine cunoscute, adică a acționa în mod relativ“, - 


spune Pierre Janet, lar Paul Guillaume, traducind gândirea 
configurationistilor, serie şi el: „Tocmai această plasticitate a 
organizației caracterizează nivelurile intelectuale superioare“. 
Psihologia modernă anexează la domeniul inteligenței foarte 
mult din ceea ce bergsonismul păstra ca specific pentru intuiţie. 

Nimic nu e mai departe de plasticitatea, de inventivitatea 
— pe care corectivul riguros, constituit de practică, o împiedică 
să se depărteze de realitate — dovedite de inteligență în rezol- 
varea problemelor nenumărate, ce le propune exitatea 
mediului social, decît mecanismul simplu al acestui tip de pa- 
radox, egal de simplu cu acel al locului comun. E un snobicm 
“al pseudo-inteligentei, E mai ales snobismul originalității, di- 
rect şi uşor obţinute, al separațieiacu puțină cheltuială mintală. 

Cind sunt formulate cu spirit și ingeniozitate — fie sub 
forma verbală a paradoxului de cafenea, fie sub cea scrisă, — 
aceste paradoxe pot fi amuzante. Prelungite, stăruiind într'o 
atitudine, ele devin obositoare. Mersul în miini poate interesa 
la început pe privitor, dar un fenomen care ar merge în miini 


la nesfirșit, fără să se arate obosit, ar provoca un sentiment 


provoacă omului mijlociu sentimentul amestecat, de admirație 
faţă de acuitatea intelectuală si de teamă din pricina opiniei 
sacrilege. Sunt acceptate ca adevăruri dela sine înțelese, ori- 
gina lor piraati se pierde. Reactiune la locul comun, devin 
singure locuri comune, La apariție, teoria peudo-stintif că 
asupra raportului dintre degenerescentä şi geniu va fi șocat 
reverența omului mijlociu față de marile personalităţi, pe care 


+ 


++ FERE] i ON 27 se de Fi 

y Ñ 3 L S 
SNOBISMUL INTELIGENTEI 19 
! 


le ierarhizează si le respectă „proporțional — deşi neincrederea 
faţă de cel care iese din ccmun e mai veche, Astăzi, în orice 
familie respectabilă se ştie că geniul e de fapt un degenerat. 

„Totul e relativ“ este formula prin care teoria, ceva mai 
complexă, a intervalului şi a spaţiului quadridimensional rela- 
tivist, e tradusă pentru uzul general, 

Sub formă pură, paradoxul simplificat se intilneste arare- 
ori. In asemenea cazuri, are de cele mai multe uri aspect co- 
mercial, Există o anumită categorie de literatură, care își da- 
toreste larga difuziune tocmai artei de a scandaliza moderat 
pe cmul mijlociu, la nivđul său de înțelegere. Inteligența intră 
aici mai mult în modul fabricației decit în conţinuturi şi snobis- 
mul nu e atit al scriitorului, care urmăreşte în special succesul 
comercial, cit al cititorului, atras de sentimentul pătrunderii 
într'o lume de subtilitate, atras de speranța singularizării. In- 
tr'un asemenea chip e folosit paradoxul în multe comedii bu- 
levardiere. Si aceasta e cheia imensului succes, pe care l-a avut 
acum zece-cincisprezece ani opera lui Pitigrilli, Humoristul ita- 
lian prelucra cu ingeniozita 
risme amintind de un France simplificat. Paradoxul nu era 


gante și cinice prin saloane luxoase, să amestece rafinamente 


— &moruri în sicrie, etc. — cu exotismul, chiar cu aparența 
culturii. Dar paradoxul domina şi simili-critica dădea impresia 
unuj anarhism atrăgător, de fapt puţin periculos pentru or- 
dinea stabilită, — deși Pitigrilli locuia la Paris, cărţile lui se 
vindeau liber în Italia fascistă și cu prilejul unor nepläceri 


probabile critici, Unele pagini, născute pe semne din această 
dorință de a se afirma altfel decit ca romancier de succes, do- 
vedesu posibilități de critică mai adincă, de a para- 
doxului verbal. Insă a rămas cu sagacitate înăuntrul unui do- 
meniu sigur şi fructuos și nu s'a încercat în îndoclnice even- 
turi literare, 

Sub forma sa pură, paradoxul mecanic rămine aşa dar rar » 
si e fără prea mare interes, fie că ia forma şuetei, fie pe cea a 
articolului de ziar. Cel mai adeseori se găseşte amestecat si 
sensul apariţiei sale e atunci semnificativ. 

In artă, paradoxul ocupă locuri variabile. In plastică e foarte 
răspândit și intoväräseste mai totdeauna ratarea. Lucrul apare 


' din oglindirea literară a mediilor artistice. In „Le chat maigre“, 


descrie pe un pictor plin de idei, transformind aforistic 
ae Be ci 23 trétens Un subiect, dacă nù a taie cinci sute 


4 


France — revin aproape 
pictorului sau sculptorului a fost un mediu cate i-a atras mult 
ne naturalisti si figuri asemănătoare se regăsesc la Zola si Gon- 
court. Și în afară de orice apariție literară, figura artistului 
teoretician de cafenea se poate întiini destul de frecvent în 
realitate. l 
Muzica e din acest punct de vedere mai puţin intelectua- 
lizată și cunoaște mult mai rar asemenea artiști înnoitori şi 
sterili. In schimb, în literatură se întilnese din belşug. 
„Localizarea istorică a paradoxului mecanic se poate face cu 


destulă probabilitate. Intr'un sens mult mai larg, i s'ar putea | 


găsi strămoși în raționamentele viciate ale soliștilor. Dar so- 
fismele romîn raționamente şi a ierea lor de aforismele cu 
mecanism simplu ale acestor paradoxe mar putea naște decit 
confuzie. , 

Pestana” is locul comun, e naturali să căutăm începutul 
paradoxului mecanic odată cu cel al marei difuziuni a locului 
comun, adică odată cu sec, XIX. Intr'adevăr, paradoxul inflo- 
reste cu romantismul. Misunä în scrierile teoretice ale roman- 
ticilor, în prefața la „Cromwell", în romanele de atitud'ne vag 
negativistă şi de „boala secolului“ oa în „Confession d'un enfant 
du siècle”. Frecvența lui e confirmată si de documentul roma- 
nului realist si dacă Crevel sau Birotteau se exprimă în locuri 
comune, pe care și le-ar fi putut însuşi eroii de mai tirziu ai 
lui Flaubert, tinerii din ;La peau de chagrin“ fac asalt de 

aradoxe 


p . 

Paradoxul devine atunci marfă curentă, de ziare. Trece- 
rile dela păradox la loc comun pot fi astfel urrmărite cu folos. 
Pela 1850, burghezia franceză începe să capete atracţia „ge- 
nului artist şi boem", Pe atunci, „Scènes de la vie de bohème“ 
ale lui Henry Murger stabilesc o serie de poncife asupra boe- 
mei, care vor fi gustate de multe generații si vor crea formule 
de largă circulație asupra artei si vieții de artist, Junele Léon, 

„al doilea amant al doamnei Bovary, plănuiește să meargă la 
Paris, unde are de gînd să ducă „o existenţă de artist“ cu fan- 
tezii vestimentare și exerciții muzicale ce amintesc de Schau- 
nard al lui Murger. In „Scânes de la vie de bohème“, parado- 
xele circulă cu atita belşug, încît Rodolphe se oferă să vîndă 
citeva unui critic pentru articoul său şi criticul primește, deşi 
Rodolphe îl prevenis€ că paradoxele sunt „cumpărate dela un 
prieten în mizerie şi că au servit fowte putin“, jar „ideile sale 
asupra “tragediei au fost deja imprimate în două-trei rînduri“, 
+ 


. PA. 
vă f; 
, fi | a c N < / Y + 
hg et ` 9 s | i Hi 
m- ! à a À à 


y 


VERPA E AE à ae ES ANNE, à 
h iri ~t af a EL x 


7 a 
+ 


SNOBISMUL INTELIGENTEL 51 


Din multiplicitatea cazurilor, în care paradoxul mecanic 
serveşte pentru afirmarea unei originalitäti facile si pentru 
da iluzia criticii, mai interesante rămîn cele cuprinzind un sens 
social, care preced o reacție mai adincă sau pur și simplu 
transformă în, manieră un început de critică. Un exemplu va 
ilustra dif ja esenţială dintre puradoxul mecanic si cel 
critic şi măsura în care stau totuși în legătură, E cazul lui Wilde 
și al estetismului său. 


sts 
S'a vorbit adesea de literatura victoriană ca de un bloc 
unitar, cu aceleaşi caractere, limite şi prohibiții, pe care citeva 
curente divergente au venit să le nege şi să le înlocuiască spre 
sfirşitul secolului trecut. Dar, de “fapt, niciunul dintre marii 
victoțieni nu corespunde cliseului format asupra scriitorului 


victorian, cu tot ce cuprinde negativ, cu suficiența, dulcegăria 


sau naivitatea, Nici surorile Brontë, nici George Eliot, nici 
Dickens, nici Thackeray nu rămîn mărginiți la viziunea de 
stabilitite si de auto-satisfactie. 

Totuși, universul victorian iși simțea limitele. Respectin- 
du-i convențiile si posibilitățile, maj toţi romancierii săj în- 
cercau crăpături în această lume închisă. Critica îşi făcea lo 
cul, ca o consec'ntä a unui realism consecvent la Thskeray gi 
— Cu structura lui specială — la Dickens, Aventura pătrundea 
cu acelaşi Dicken: şi cu Wilkie Collins, iar maj apoi cu Ste- 
venson. Optimismuui victorian, Hardy îi opunea un pesimism 
fonciar. Spre deosebire de poezia poetior laureați de tip Tenny- 
son, spre deosebire de domeniul moral şi politic, romanul vic- 
torlan e mai putin conformist. mai înclinat să răstoarne viziu- 
nea acceptată, 

Dar coacerile soc'ale cereau reactiuni mai previše si mai 
ample. Alături de orgoliu! cu care burghezia engleză contempla 
creșterea imoeriuluj şi prezența ei economică si paltică din 
ce în ce mai întnsă — stare de spirit care avea să ducă la lite: 
ratura imperialistă a lui Hen'ey și Kipling — främintärie in- 
terioare şi conflictele crexinde ale societății victoriene im- 
Puneau o reacțiune critică. Tabla ei rigidă de valori era prea 
depărtată şi de spiritul în care evolua cuitura și de realitatea 
raporturilor sociale, pentru a putea evita atacuri hotăriteare. 

Reactiunea critică a fntimp'nat rezistente deosebit de pu- 
ternice, a decurs cu opriri şi reîntoarceri: Clasele mijlocii en- 
gleze își apărau cu strășnicie prejudecățile și oprel știle. Ta 
democratica Anglie ‘de pe la 1890, Shaw a avut'de luptat cu 
cenzura dramatică, rămasă din secolu! al. XVII-lea, care î-a 
mterzis reprezentarea „Profesunii doamnei Warren“. , 

Intre sfirsitul victorianismului si perioada critică, pe cire 


52 Ver Ya Rec 


9 introduce în literatură desvoltarea socialismului englez, este- 
tismul reprezintă o reacţie intermediară, hibridă şi deci fatal 
caducă 


Wilde nu e astăzi uitat, dar a rămas maj mult ca un nume 
şi o formulă. Tratatele de estetică îl menţionează la capitolul 
estetism, se citează dintre cuvintele sale de spirit, se mentio- 
ncază povestea procesului, iar incépätorii în limba engleză 
citesc din „The happy prince“, Dezuetudinea se întinde a- 
proape asupra întregii opere și cuprinde şi pagini care ar me- 
rita o altă apreciere. 4 

Schematic, cazul Wilde sar putea rezuma în întîlnirea 
dintre o dorinţă de afirmare, sprijinită pe un mare talent si o 
stare de spirit, 

Concepția lui Wilde nu-i aparține. Studentul irlandez, 
cinic si strălucitor, a audiat da Oxford cursurile unui profesor, 
ul căruj nume nu trecuse de rîndurile unui grup restrins de 
studenţi și prieteni. Walter Pater, autorul lui „Marius Epicu- 
rianul““, profesa un hedonism particular, Vieata unică trebuie 
trăită în toate posibilităţile pe care le oferă de a intensifica 


flacăra conștiinței, trebu'e să cuprindă: toate experiențele care” 


o concentra, indiferent de constringeri si prohibitii. Pri- 
À trăirea plină, în care experiența spirituală e departe de 
a avea ultimul loc. Acest hedonism extrem, indiferent la social 
şi la regulele sale, anarhic, era-rodul apăsării celor câțiva zeci 
de ani de rigiditate puritanä si de severe convenții culturale. 
>> Dăruit cu mari posibilităţi de a asimila și de a formula ne- 
prevăzut si colorat, Wilde a început a traduce pentru marele 
public doctrina închisă între zidurile universităţii din Oxforă 
si în cîteva romane și studii critice putin räspindite, A; făcut-o 
mai intüju ora. Irlandezul, de orgine relativ umilă, pä 
trunde în saloanele aristocrației eng.eze si devine amuseur-ul 
căutat. Faptul e esenţial pentru sensul si limitele operei vii- 
toare a literatului. In conversaţia lui, transformată în operă de 
artă, Wilde se adreza unei lumi ce-i perm'tea dizolvarea va- 
lorilor, de care clasele mijlocii rămineau foarte atașate, ii gusta 
cinismul și disprețul faţă de tot ce părea emfatic si serios, era 
sedusă de morala amoralismului si de Satul ragaie dar 
nu i-ar fi îngăduit să împingă negativismu orme maj con- 
turate social. Estetismul ignora socialul, îl subordona frumo- 
sului si atunci exploatarea sau mizeria deveneau detalii mărunte 
şi neinteresante, Mai mult, ele erau implicit necesare pentru 
urmărirea și realizarea frumosului, țelul suprem. Căci cine al- 
tul decit Dorian Gray sau Lordul Henry Wotton îl pot realiza? 
Tot ce se poate spune despre problemele soc'ale sunt paradoxe 
de felul „Munca este plaga claselor care beau“, Tonul serios — 
niciodată însă prea serios — e rezervat pentru crezul estetic. 
„Niciun estet n'are vreodată simpatii etice. O simpatie etică 


- J 


SNOBISMUL INTELIGENȚEI E 53 


ia un artist este un man'erism de st] de neiertat”. „Niciun 
artist nu € vreodată morbid, artistul poate exprima 'orice”. 
„Putem ierta pe un om că face un lucru util, atit timp cit nu-l 
rari Fee scuză pentru a face un lucru inutil este fap- 
- miri intens", „Orice ar i ā“ 
picture of Dorian Gray). Fe PRE A a iia 

Estetul de salon, cu floare la butonieră, se face simţit în 
primele opere. Reci și manieriste, de o drägäläsenie de bibe 
touri, versurile din primul volum ,Poem;” (1881) nu depäşese 
roadele artistice ale unui aristocrat-poet amator, aşa cum se 
voia Wilde. Studiile critice din „Intentions” sunt — nu solide, 
căci acest adjectiv e refuzat de orice operă a lui Wilde, — ci 
mai angajante. Inteligența si pătrunderea critică erau cheltuite 
iftr'o serie de sugestii pe marginea unor subiecte cu iz deca- 
dent. („„Decăderea minciunii”, „Pană, penel și otravă” „Criti- 
cul ca artist”, „Adevărul măștilor”) care desemnau o atitu- 
dine și un stil de gindire. Traducerea pentru saloane a concep- 
bei lui Pater se închega într'un sistem. 

Mai tot ce a scris Wilde, cu excepția celor cîteva opere de 
după proces se cuprinde în cei zece ani dintre 1885—1895, 
ani de succes — fntilu monden ‘apoi literar. Sunt povestirile 
şi nuvelele din „Lord Arthur Savile's crime” şi „The happy ` 
prince”, romanul , The picture of Dorian Gray” Intre 1891 şi 
1895 are loc marele său succes în teatru „Lady Windermere's 
fan” A woman of no importance” „An ideal husband" „The im- 


-portance of being earnest", precum si , Salomé” scrisă in fran- 


ceză şi jucată mai întiiu la Paris, 

In 1895, procesul de moravuri intentat lui Wi'de dă o lo- 
vitură de moarte estetismului si marchează începutul unei pe- 
rioade de reacțiune spre rigiditate. Burghez'a victoriană fusese 
departe de a accepta ceea ce sedusese lumea saloanelor. Vio- 
lența cu care își apăra convgnţiile, dovedește că simțea cit de 
multe putea atrage după sine negativismul elegant al lui Wilde 
și at'tudinea judecătorului la proces măsoară severitatea reac- 
țiunii. Cei doi ani de „hard labour” l-au sdrobit pe Wilde, dar 
e discutabil dacă au transformat scriitorul, „In realitatea 
mizeriei se — spune Louis Cazamian, Wilde a găsit inspira- 
tia versurilor cele mai energice și ale singurelor accente sfisie- 
toare pe care le-a seris „(Ballad of Reading Gaol”) „De pro- 
fundis”, prin care sufietul său ulcerat împărtășește amărăciu- 
ne, orgoliu şi milă de sine-însuşi, mai curind decit remuşcări 
şi umilință, e o operă ciudată, care interesează fără să miste : 
intuiţia a ceeace poate să însemne purificarea prin durere e 

ă, vie. Dar ea iluminează dear bucuria secretă a ar- 
tistului, care găseşte în renunțare un mijloc nou de expresie 
intensă”, E consecința, demnă de un discipol a lui Pater, a unei 
experiențe aspre. Pentru Wilde, seriitorul, care moare la Paris, 


9. 2 a T A told TSA |. = > DP 


54 | VIAȚA ROMINEASCA 

după cifiva ani, în 1900, caracteristică rămine opera dinainte 

1895. à 

ko Cesa ce a apărut mai ales seducätor pentru Anglia dela 
1880 e tonul nou, spiritul unei culturi deosebite, pe care îl a- 
ducea Wilde. Cu el inf.uenta poeziei si prozei franceze de sfir- 
sit de secol pătrundea cu o intensitate, care aminteşte de Wa- 
pole şi de contactul dintre sec, al XVIII-lea francez si cel 
englez. 

Dar nu numai noutatea explică voga estetismului, vogă 
ce iesise, odată cu pieseie și nuvelele, din cadrul limitat al sa- 
louneior și pătrundea in marele publie, astfel încît — spune 
Maurois — „în metro, putea auzi pe NEC de bancä spu- 
nind că tunelul e frumos pînă la W nster, dar nu şi dela 
Sloane Square la Nottingham Hill” Estetismul părea că aduce 
cu el un aer tare, un ton eliberator și revoluționar, cel putin 
intrucit d'2olva si nega. 

Anglia cunoscuse deja o critică ascuţită şi totală, care nu 
se mulțumise să vagabondeze, jucindu-se, la suprafața lucruri- 
lor. „Erewhon or over the range” a lui Samuel Butler, apă- 
ruse în 1872. Dar Butier a rămas un izolat, pe care abia secolul 
àl XX-lea avea să-l redescopere. Si dacă Shaw s'a declarat 
discipolul lui, opera i-a rămas în sec. al XIX-lea puțin apre- 
ciatä şi putin înţeleasă, iar spre deosebire de Pater, n'a avut 
un Wide care s'o popularizeze. 

Dacă ar fi să se aleagă ceeace, sub maniera şi poză, păs- 
trează astăzi în opera lui Wilde virtute de permanență, poves- 
tirile din „Lord Arthur Savile's crime” si mai ales din. „The 
happy prince” s'ar impune. „The devoted friend", sau „The 
remarcable rocket”, cu fantezia, graţia uşoară a povestirii şi 
poezia estompată, amintesc de unele din cele mai fermecătoare 
basme ale lui Andersen. . ` 


Dar pentru definirea poziției pentru semnificația lor în 
cadrul curentului pe care-l exprimă, sunt mai importante pie- 
sele şi „The picture of Dorian Gray”. 

Ca şi „Intentions” si mai mult decit acolo, „The picture of 
Dorian Gray” e opera în care Wilde a încercat să pună tot ce 
socotea esențial, tot ce împrăștiase amestecat si sugerat în 
conversație sau esseuri, Roman ? Poate mai putin. Singurele 
personaje consistente sunt cele două create prin dedublarea 
autorului, Dorian Gray şi Lord Henry. Povestea misteriaasă a 
tabioului care imbätrineste si a modelului păstrind o neatinsă 
tinerețe, exprimă alegoric irii 
ca o operă de artă. Iar arta îşi afirmă permanenta și prima- 
tul la sfîrşitul cărții, care a inregistrat urmele vi- 

“ciilor si vestejirea fizică a lui Dorian Gray, îşi regăseşte pri- 
mul său aspect, nepieritor. | 

Aici, minuitorul de paradoxe își apără forma preferatä 


PLT TENA Er ET ne UN pita r 
g : „A | 


| SNOBISMUL INTRLIGENȚRI 55 


printr'o imagine spirituală, dacă nu si convingătoare... „Calea 
paradoxelor este calea adevărului. Ca să verifici realitatea, 


trebuie s'o vezi pe o funie subțire. Cind adevărurile devin 


acrobate, le putem judeca”, 


__ Sub aparența lor de mare uşurinţă, cele patru comedii ale 
lui Wilde dau la iveală amestecuri de tonuri, de intenții si de 


facturi — nu vom vorbi de Salomé, care în sensualitatea eicon- 


centrală dar artificială ara un parfum de „fin de siècle” fran- 
cez. Wilde a ştiut că folosească tehnica pieselor franceze de 
comic verbal, de „„mots” care, pentru publicul englez consti- 
tuia o totală noutate. N'a renunțat nici la comicul de situație, 
chier dacă l-a tratat cu mină ușoară, O comedie întreagă, de 
construcție vodevilescă — „The importance af being earnest” 
se bazează pe un joc de cuvinte, pe pronunțarea identică a 
numelui Ernest si adjectivului earnest" (serios), 

Amoralismul din „The picture of Dorian Gray” e atenuat 
in comedii. Wide își cunoștea publicul şi ma încercat să-și per- 
mită cu el tot ce-şi permitea în saloane. Încheierile sunt a- 
cape uniform morale şi cei răi pedepsiți cu un simț al justi- 
tiei, pe care nu l-ar fi des fit Dickens. Palma, pe care o pri- 
meste Lord Ilingworth dea o soție demnă şi sacrificată, sau 
frazelor lui Hester („A woman of no importance”) umilirea fi- 
nală a aventurieriii Mrs. Cheveley („An ideal husband") recu- 
noaşterea sacrificiului eroic «si matern („Lady Windermere's 
fan”) sunt tot atitea reverente pe care cinicul Wilde le făcea 
faţă de morala acceptată. Deasemenea, unele situaţii dramatice 
par surprinzătoare pentru bunul său gust si exclamatia d-nei 
Arbuthnot, în actul al treilea din „A woman of no importance” . 
„Oprește-te Gerald, oprește.te, e tatăl tău”, n'ar fi desmintitä 
de cea mai putin prețioasă melodramä. 

Toate aceste concesiuni făcute conventionalului nu impie- 
dică latura critică să existe, nu în acțiune — care rămîne de 
importanţă secundară — ci în dialogul de o vervă sprintenă 
şi inepuizabilă, Judecătorul lui Wilde nu sa înşelat. Există 
ceva în piese, ca si în tot restul operei, care nu se putea im- 
păca deloc cu iluzia de stabilitate și perfectie a societăţii vieto- 
riene. Personajele acelea cu titluri și domenii — căci lumea 
pieselor lui Wilde e destul de exclusivă și nu intră în ea decit 
cei pe care invitatul saloanelor, rămas totuși în afara lor, i-a 
ironizat și pizmuit — aceste personaje rostesc printre clinchetul 
replicelor de spirit cite o observație acidă asupra vreunei tra- 
difii sau idei respectate. In fiecare piesă, un alt lord Henry 
Wotton, mai puțin tăios și gata — pentru a fi ugreat de public 
— la generozitate si gesturi nobile, reprezintă persnajul prin- 
cipal, non-comformistul, 

Dar nu merge prea departe. Risipită, critica rămîne la su- 
prafață si se dizolvă în spuma paradoxelor, care au doar aerul 


je 


aeiia e ET ER CR r adusi bose RAE 


IATA ROMINEASGA ii 
de a spune ceva. „Femeile ne iubesc pentru defectele noastre. 
avem destule, ne iartă totul, chiar fi inteligența”. „E 
„foarte periculos să asculti Cind asculti, poți fi convins”. Orice 
e imoral. Esenţa sa adevărată e distrugerea. Dacă te gin- 
m la ceva, îl nimcesti. Nimic nu cuc due 5 cind € 
gindit”. 


care n cerea evoluția culturii engleze se în manieră. 
Dar, în a timp, socialiștii englezi dădeau reprezen- 
taţii cu piesele lui Ibsen şi alt Irlandez își publicase „Piesele 


neplăcute”. Shaw avea să treacă totul prin sita măruntă a criticii 
sale si să folosească și el paradoxul, dar nu limitat la formule 
elegante şi vide, ci aplicate la realitate., Cu unele 


dinta de singularizare duce adesea la paradoxul pentru para- 
dox. După primul şoc, publicul lui Shaw s'a deprins să fie 
scandalizat si să i se răstoarne convingerile, mai ales în do- 
meniiie care nu antrenau consecințe sociale prea directe, Că- 
derea în manieră nu e un pericol pe care Shaw să-l fi evitat în- 
Dar a ştiut să reacționeze împotriva unei asemenea 
automatizări și să-și sprijine mereu critica pe realitate. E unul 
din motivele principale ale vitalitätii deosebite dintre două 
opere, Cafe, oricum, au cam aceiași vîrstă, i 
- SILVIAN IOSIFESCU 


` 


ss > ea Ricamo sume- 


ea n -—- 


EXPERIENȚE LITERARE 


NOTA 


Cetitorii Vieții Romineşti au putut observa că aproape în liecăre 
număr, publicăm traduceri de versuri. Pe de altă parte, rämine va- 
labilä credința noastră că versurile sunt intraduciibile, şi cu atit mai 
mult de ea ara cu cit poetul 
adevăr nu exclu legi.imitatea literară z ` 
D a era a opcratiel, care se justifică 

____ Mai intii, o traducere de versuri nu-l o traducere in sensul pro- 
priu al cuvintulul, ci fntr'unul oarecum metaforic, cam în sensul in 
care se vorbeşte de artistul care exprimă na'ura în limba propriei lui 
arte. Este relația dintre model şi creație; intre subiect şi sul. Un 
poct traves'este realitatea, fizică şi sufletrască, în cuvinte, după cum 
j Model pentru artist 
poate fi orice lucru de pe lume, un peisaj ori o stare sufictească, putin 
importä. De alfel, nu s'a zis oare că un peisaj este o stare sufletească 
(după cum s'ar putea tot atit de binə spune că o situaţie psihologică 


Traducerea de versuri nu-i o traducere în înțeles linguistic, ci 
constitue un fel de gen li:erar propriu, unde „Modelul“, în loc să fie 
marea sau muntele, tristețea sau bucuria, este o bucată de versuri 
scrisă de altul. Un poem € şi €] o realitate, îndreptăţi:ă ca oricare alta 
să devină „subiect“ de literatură, şi chiar subiect de poem. Sonata lui 
Vinteuil este un adevărat personagiu ; de ce o poezie n'ar putea fi ea 
Insăși temă de poezie pentru altul. p È tir tutajt 

Este o operație tipic artistică accea dè a traduca în ajul artei 
un obiect care ee el însuşi o operă de artă, Modele cu adevărat 
„brute“ aproape nu există, Nourii pe cari li cintă poetul nu-s natură 
pură, ei naiură deja poetizatä de o întreagă opinie publică literară 
Natura percepută de oamenii unei socie.ăți cit de cit civilizate este o 
natură deja imbrăcată în haina artel, st pe care artistul cel nou o im- 
bracä, la rindu-i, altfel, într'un stil care conține gi un element per- 
sonal 


* Traducerea de versuri străine este acelas lucru. Modelul obligă, 
prin sensurile si sonoritätile lui. Leagä-pe noul autor, silindu-l să in- 
venteze dirijat. Dar asemenea corsete nu slävilese, ci bieluese forts 
de invenţie. Tolstoi, unul din cel mai uriași creatori de viaţă. făcea 
uneori zeci de verste călare pentru a revedea un anumit colț de deal 
pe care voia să-l d'acrie. Această supugere la obiect nu-i paraliza însă 
cu nimic imaginaţia. Si frintura ri peisaj, el o exprima tot în limba 

ropr sensibilităţii lui rsonale. 

A Are ni aa ones de versuri e o admirabilă şcoală de 
gindire şi asuplisare a sensibilităţii, Căci un cuvint are întro limbă 
alie „armonici“ decit într'o alta. Ca să le redăm pe toate — şi accasta-i 
tocmai misiunea de încredere a poetului — trebue să supunem cea de 
a doua limbă la acuplări ingenioase de cuvinte, care nu se d:pârtează 
de versiunea literală decit pentru e se apropia mai bine de cea reală. 
In traducerile de mai jos am ales versurile unui autor foarte 
Intraductibil fiindcă e foarte specific rominesc : Tudor Arghezi, şi sun- 
tem încredințați că tälmäcitorul, DI. S. Paves, a găsi! nuanțele potrivite 

capabile să satisfacă pe autorul însuşi care a servit drept model 

V.R. 


PSAUME 


Je suis coupable de n'avoir convoité | 
Toujours et partout que le bien prohibé. 
J'ai désiré toutes les bonnes choses. 

Lo nuit, j'ai forcé la ville aux portes closes s 
Et je Vai pillée, alors qu'elle dormait, 

De mes bras tendus et de mes poings crispés. 

Mon pas, sur la dalle marbrée, 

Se posait comme en terre glaisée. 

Le drapeau de la nuit, d'étoiles décoré, 

Couvrait mes faits 

Et faisait dormir, sur le hena sans défense, 

Le gardien appuyé sur sa e. 

role fe m'en allais à cheval, mon trophée 
Comptait toujours quelque femme volée 

Aux cheveux de tabac séché, 

A la mûre du téton noire, aux yeux de martinet. 

Les tentations faciles et bénignes 

De moi furent et sont toujours indignes. 

Dans mon plat, aussi bien que dans mes pensées, 


PSALM | 


È 
i 
| 
z 
5 
| 
8 
4i 
LII 


— Răzi suliţi. — plecam călare, cu trofee, — 
rai pass? tema d sage ak magang aghe be ret SE ni 
De E a les Prea în ai in ai 

tru mine. — în blidul meu, ca cugetare, — Deprins-am gustul 
Strävit — Mă scald în Mă pi mi cc pe sioh — 


$ 
' 
ih 


1 


FSAUME 


J'aime les saveurs fortes, empoisonnées. 

Je me baigne dans la glace et-dors sur le rocher. 
Je pétris Vâtincelle quand la nuit veut régner, 
Je brise les menottes quand le silence traîne 

Et j'abats la porte avec la chaîne. 


Quand je me vois sur le sommet, 
Je cherche et fais naître le danger, 


C'est toujours l'étroit sentier 


que je gagne, 


Portant sur mon dos toute la montagne. 


Mais mon véritable péché 


Est bien plus lourd et ne se peut pardonner. 
J'avais, avec mon are audacieux, 

Voulu te renverser toi-même, Dieu ! 
Brigand des cieux, d'accomplis ma mission, 
De ravager, avec les aigles, l'horizon ! 


Mais appelant en secret tous 
J'ouis ta grande voir disunt- 


les biens de mes voeux, 
„Il ne se peut!” 


Le — s Lan “ De D Mo. nu a Sra, = AS AE 
Í Rae (eat + EA La par TVA "E; PT si ET EA SAT 


L'APPEL 


D'entre les cailloux desséchés 

| Un mince fil d'herbe a surgi 
Et sa pointe, dans linfini, å 3 
Etrangère, ose regarder. 


Né d'un petit brin de soleil 

Et d'un léger débris de terre, 
Le fil propret, saint et précaire, 
Donne une fleur à ton réveil. 


Broyé dans la rue où tout luit, 
Fané par Vasphalte cruel, 

Il est de l'essence du ciel 

Qui, de haut, lui parle et instruit. 


ENTRE DEUX NUITS 


Dans ma chambre j'avais planté ma bêche aiguë. 
Dehors soujflait le vent, dehors tombait la pluie. 


Et j'ai béché ma chambre, sous terre, bien avant. 
Dehors giclait la pluie, dehors hurlait le vent. 


J'ai sortit Le déblar du souterrain obscur, 
La terre était bien noire et son rideau d'azur. 


Or, la terre atteignit la fenêtre et s'accrut, 
Son faite, un Univers; en haut pleurait Jébus. 


La bêche se brisa. Et vois, c'est lui le Pére, 
Qui l'ébréchait avec ses reliques de pierre. | 


Et content qu'en foit de pâtée 

La nuit lui porte un bol de lait, | 
Il rit quand un cousin distrait d 
Se prend à sa houppe dorée, 


Je revins sur mes pas en traversant les temps 
Et je trouvai chez mo: le,même ennui d'antan. 


Lors, je voulus monter sur le pic sans brouillard. 
Aux cieux brillait un astre. Au ciel il était tard. 


CHEMAREA INTRE DOUA NOPȚI 


Din pietre sterpe şi uscate — Un fir de iarbă s'a ivit — Si 

virtul lui în infinit — A cutezat străin, să cate. — Născut dintr'un 

| crimpei de soare — Și o fărimă de pämint, — Firul gingas, curat et 
À sfint — A ‘mbobocit şi-a dat o floare. — Strivit in ulița măreață — 
Secat de drumul de asfalt, — El e de-un fel cu ctrul cel înalt, — Care 

“are Spune puii învață. — & arte read a dreplnerinde, — 1-aduce 
lapte noap n pahar, — Se CU -= i 
auriu re prinde. ca ac Da pape 


groapă, pe fereastră. — Pămintul era negru: perdeaua lui, albastră, — 
S'a ridicat la geamuri pămintul pină sus, - Cit lumea< era piscul 
şi n pisc plingea Isus. — Sägind sa rupt lopata. Cel ce-o ştirbise, 
iată-l, — Cu moașiele-i de piatră, fusese insus Tatăl — Si m'am în- 
prin timpuri, pe unde-am scoborit, — Și în odaia goală din nou 
fost Și am voit atuncea să sui şi 'n pisc să fiu. — O stee 


era pe ceruri. In cer era tirziu. 


| ABONDANCE >` ati 


Solitaire, il trace jusqu'au ciel elair 

| ` Le sillon creusé dans Vancestrale terre. 

UE Quand tu les vois, empêtrés dans du fer, 

| Il paraît, lui, de bronze et ses boeufs, de pierre. 


Rose 


Froment, maïs et seigle, orge et millet, 
Aucune graine ne sera perdue. 
Quand le soc de la charrue a tourné, 


Ce mt 
L 


| Sa lame au soleil brûle toute nue, 

L 3» | 

À L'agile acier. découpe jusqu'au fond 

à Le sol lourd, travaillé avec tant de haine 

j Et d'espoir, jusqu'à ce que le tesson 

Ni De la lune s'installe sur le domaine. 

i z à 

A Du peuplier tout noir, qui dans les airs s'appuie, 
À . La nuit dans les champs lentement se déploie 
a A l'infini, ainsi que d'un bout de quenouille, 
a A Sur un fond de fils lumineux qui rougeoient. 
JL Un silence comme à l'aube des temps. 

Es, Tu ne détournes point vers l'arrière tes yeux. 
de Car, le bon Dieu s'approchant à pas lents, 

M Tu vois déjà son ombre errer parmi les boeufs. 


BELSUG j ; 


tic, duce către cer — Brazda pornită 'n ţară, dela 


Pleine de soleil, sa corbeille blanche, 

Calée sur la ceinture contre la hanche, 

Portait des gerbes d'yeux jaunes, aux cils de lait 
Et des belles-de-nuit à souhait. 

Sur son sein comme la mûre 

Se fixaient les yeux pleins de luxure 

Des sveltes seigneurs attablés. 

— Qui donp desire encore des muguets ? 


Hé, Tinca, la fille, tes boucles en topaze, 

Tes perles, tes babouches de soie, rien ne vient d'Athanase 
Et quand à chacun de tes doigts une bagúe a relui, 

Il ne te l'a pas mise de ses mains, lui! 


Qui donc a pétri ta chair d'ébène ? 

A qui livras-tu tes formes de reine 
Pour qu'il les connût ? 

Et tes soupirs menteurs, qui les a bus? 


Qui donc a dénoué tes cheveux odeur de tabac ? 
Qui donc t'enlevait la chemise et les bas flous? 
Qui donc ensevelissait ta têté, là-bas, 

Comme un fou, 

Dans ses bras poilus, noueux et gros 

Et te donnait la fièvre brûlante jusqu'aux os? 


Tu n'as voulu dire, mignonne, 

A personne 

Où tu t'anuitais, 

Doure catin, aux muguets de mai! 


Athanase le forçat, 

N'a su te pénétrér qu'une fois, 
Mais alors toute, tu vois, 

Avec tout son coutelas... 


TINCA | 


Coşul ei cu soare, — Proptit in şold pe cingătoare, — Ducen 
snopi de ochi galbeni, cu gene de lapte, — Si garoafe de noapte. — 
In sinul ei ca mura — Isi pironeau căutâtura — Domnii zvelți din 
jurul mesii. — — Cine mai ia florile mirtsii ? — FĂ, Tinco, fă ! papucii 
de mitaze, — Märgolele, cerceii, nu ţi i-a dat Năstase — Si 'n fie- 
care desti cite-un inel — Nu ti l-a strîns cu miinile lui, el? — Cine 
i-a främin'at carnea de abanss — Şi ţi-a băut oflatu} mincinos ?— 
Cui i-ai dat, fă, să ţi-o cunoască — Fäptura ta împărătească ? — Cine 


> 


RADA 


Une fleur entre les dents, 

Rada est un églantier aux dards brülants, 
Comme une abeille, sur le sol poudreuz, 
Elle danse, du soleil dans les cheveux, 
Elle se penche, se lève en bondisscant 
Avec des colliers 'cliquetants 

Tels des mors, d'âcume blanchis, — 

Se courbe d demi, 

Raidit la hanche, lance la jambe fière 
Au ciel, vers le groupe où le Sagittaire 
Guette, la nuit, le vol des grands aigles d'argent. 


Elle a dévoilé en sautant 

Sa pivoine noire et son pucelage. 

On dirait que s’est ouvert et refermé sous l'ombrage 
L'écrin d'un joyau de sang. a 

J'y mettrais la bouche et serrerais les dents, 


LUMIERE CALME 


Comment donc gis-tu, légère créature, 
Perdue ici, sur le bord du chemin, 

Et non dans le pollen de quelque fleur pure, 
Enveloppée et d'or et de parfum? 


Rebelle au vent de la ruche bénie, 
Dans le vert filet du jour tu t'élanças — 
Et les riches dons de tant de résédes 
Brisent à présent ta force engourdie. 


Portant la cire, précieux butin, 
De ton haut chemin tu fus précipitée... 
Et qui donc cherchera ton corps ce matin 


ve ? 
Pour souffler vers lui la- chaleur envolée Sa statue d'ambre jaune, je voudrais 


La crucifier sur le.sol, comme Le fait 

Le maréchal-ferrant à la pouliche ardente, 

Hennissante. 

D's.lui donc de ne plus faire 

Quand elle danse, des saules, des nénuphars et des eaux 
éphémères 

Et des retables et des oiseaux et des jardins pleins de fleurs. 

Je suis malade de senteurs. 

Maman, je suis malade de chansons séductrices ! 

Amène-la moi pour qu’elle danse couchée et gémisse ! 


Trad, de S. Paves. 


Les ailes dans le rêve et dans le limon, 
Serre ton trésor sur ta poitrine frêle. , 
O, je te chéris, mon abeille si belle, 

Qui peris sous le poids de ta mission ! 


~ 


RADA 


Cu o floare 'n dinţi — Rada-i un mâces cu ghimpi fierbin 
LUMINA LINĂ — Joacă 'n tină — Cu soarele 'n păr, ca o albină. — Se-apleacă, ai 
scoală, sare, — Cu sălbile zornăitoare, — Ca nişte zăbale «pumate. — 
Cum te găsești, uşoară zburătoare, — Zăcind aci, pe-o mar- Se încovcale pe jumătate, — Opreşte çoldu 'n loc, zvirle piciorul — 
Spre pileul, în cer, unde Săgetătorul — Aţine noaptea drumul vultu- 
rilor de-argint. — Și-a desvelit sărind — Bujorul negru şi fetia, — 
în plasa verde-a zilei — Si darurile-acum, ele zambilei, — Puterile- » Parcă s'a deschis si sa închis cutia — Unul giuvaer, d singe. — Aş 
A pune gura și-aş stringe. — Statuia ei de chihlimbar, — Aș rästigni-o, 


cel vie, trupul tău de-afară ca un potcovar — Minză, ka pämint, — Nechezind. — Spune-i să nu 
caute şi 'n jur să sufle cald ? — Cu aripa 'n tärinä şi în vie — Stringe mai facă — Sălcii, nuferi şi ape cind joacă, — Si stoluri şi grădini şi 
la piept comonra ta deplină. — O! te iubesc, frumoasa mea albină, catapetesme, — Sunt bolnav de miresme, — Sunt bolnav de cintece. 
Că sarcina chemării te-a ucis! mamă. — Adu-mi-o, să joace culcată gi să geamă! 


INTRODUCERE IN „ETICA NOUA") 


Pină ls criza contemporană istorică, actualizată prin al dot- 
lea război mondial, mai erau oameni, care încă se mai puteau ilu- 
ziona că trăirea valorilor se poate realiza ca un fenomen izolat 
de frămiîntările sociale și politice, Evenimentele brutale care au 
carăcterizat fascismul agresiv au sguduit si pe indivizii cei mai 
puţin lucizi şi i-au făcut să „trăiască”, — dacă nu să „înţeleagă”, 
că. vachea concepție despre „om şi valori” trebuie radical trans- 
formată, odată cu prefacerile istorice fundamentale. Fiind dis- 
ciplina cea mai apropiată de vieatä, oglindind antinomiile vie- 
tii sufletești individuale cît si contradicț iie vieţii sociale, „etica 
nouă” trebuie să fie cea dintii care să reflecte omul nou şi vieata 
ncuă, cu felurile, dificultățile, contradicţiile si nădejdiile ei, 
Etica sau „filosofia practică” desbate toate întrebările 
de necesitatea omului de a acționa şi realiza. Necesitatea de a 
afla un sens al vieții proprii, dar si de a trezi pe alții la vieatä 
etică, rezistența pătimașe împotriva nonvalorilor si setea uttării 
de sine, toate acestea sunt trăiri fundamentale ale vieții, Vieata 
noastră etică deși se petrece „în noi”, se rezolvă în afară ssu iz- 
voräste dintr'un contact cu valorile sau nonvalorile, raporturile 
sau obstocolele care se află în afara noastră, Hotărirea de a 
vorbi la o manifestaţie, încadrarea într'un partid politic, con- 
vorbirea politică cu un necunoscut, renunțarea la satisfactiile mä- 
runte ale vanității sau ambifionarea tenace a unui post de răs- 
pundere, simplă aprobare sau desaprobare a altora printr'un 
zîmbet sau o grimusä, sunt tot atitea manifestări variate ale 
atitudinii etice In epocile de criză istorică şi socială cum este 
epoca noastră, dispar gesturile „indiferente”. Orice cuvint, ori- 
ce act, orice intenție capătă accent etic; pentru sau contra vialo- 
rilor pe care le impune momentul istoric. Gindurile cele mai 
„interioare” nu scapă de priza trăirii etice, Ezitarea cea mal fu- 
gară si impreeptibilă de a trece sau nu peste slăbiciunile noastre 
în favoarea scopurilor obiective, se află într'un raport indiscu- 
tabil cu valorile sau nonvalorile etice. Numai conştiinţa etică 
naivă și nematură se lasă inselatä de aspectul subiectiv al vie- 
ţii etice. Aceasta este aspectul imediat, dar cure nu poate masca 
sensul obiectiv adinc pe care îl posedă orice dorinţă, hotărîre 


D Din volumul cu acelaş titlu, care va apare În „Editura de Stat”. 


INTRODUCERE IN „ETICA NOUA è ` 67 


sau acţiune. Vieafa noastră sufletească nu poate fi niciodată izo- 
lată, ci totdeauna se află în contact cu valorile si nevalorile 
sbiective. Acestea sunt valori sau nevalori pentru toți camenu 
care trăiesc în acelaș moment istoric; ele se impun tuturor cu 
acelaş sens etic şi nu permit nicio răstilmăcire personală, Cind 


` dreptatea socială este înțeleasă diferit de către camenii din 


acelaşi moment istoric, aceasta nu se întimplă fiindcă ar exista 
„două” valori ale dreptății, ci penjrucă intresele sociale desse- 
bite răstilmăcese deosebit ideia dreptății. Cei care in vieata 
publică isbutesc să-şi apropieze munca a mii de cameni, practică 
în familie „justa repartiție” a bunurilor apropiate, regăsesc deci 
pere axiologie cu echitatea; dar numai sub acoperișul ft- 
milial... 

Valorile etica, — fie idealul antic al fericirii sau „indife- 
renței”, fie cel medieval al „purității” sau virtuților cavale- 
reşti, fie cel modern al „desăvirșirii individuale” sau cel actual 
al luptei pentru dreptate socială, sunt idealuri morale care n'au 
depins și nu depind de „alegerea” subiectivă à indivizilor. Idea- 
lurile acestea sintetizează stări subiective sufleteşti : bucuria, 
puritatea, consecirita, tensiunea luptei pentru dreptate, ete., 
sunt evidente stări sufleteşti. Dar faptul că oameni! află valoarea 
supremă etică în piäcerea individualistă, în extaz mistic sau în 
lupta antifascistă, acestea nu mai depinde de voința individu- 
fui, ci de evoluţia economică şi de stadiul raporturilor sociale. 
Oricât de izolate apar stările sufleteşti în sfera lor, ele ne des- 
văluie un raport de fundamenuală importanţă cu stările ,obiec- 
tive“ ale tehnicei producţiei şi ale relaţiilor sociale de produc- 
ție. Oricât sar strădui cineva să trăiască într'o sferă a veşni- 
ciei, a desävärsirii morule atemporale, valoarea aceasta a de- 
săvârșirii şi veşniciei a fost condiţionată de o anumită fază 
istorică a mijltacelor de produdie şi a raporturilor dintre 
categoriile sociale. 

Pină astăzi, morala ca disciplină filosofică s'a sbătut intre 
„absolutismul” şi „relativitatea” valorilor între „autonomizm" 
si „condiționare istorică” a valorilor. Criteriul unic de intele- 
gere justă a acestor contradicții, criteriu pe care il oferise de 
mul materialismul istoric, n'a lost folosit. Etica filosofică a 
fost instalată pe planul veșniciei: valorile au fost considerate 
numai în 120larea lor față de necesitatea pe care o exprimă 
concret nevoile materiale ale oamenilor, tehnica producției şi 
raporturile lor de producție. Etica filosofică a rupt raporturile 
fireşti de condiționare dintre valori şi vicata materială a socie 
tétii, Metoda de tratare a problemelor etice a fost cea ideulista 
şi nondialectică (metafizică). deoarece a separat valorile de iso. 
rie şi a anulat raportul de condiționare dintre Valoare şi Ne. 
cesitate. Atitudinea idealistă a reflectatedorinta de a ignora sau 


de a masca faptul că uparitia clasei muncitoreşti, ca efect al 
revoluției industriale, implică o etică nouă, 

Faza maşinistă a producţiei capitaliste a avut drept conse- 
cinţă creiarea prolcturiatului modern, cum arată pe 
in „Situaţia clasej muncitorești în Anglia“ (1845)). Clasa aceasta 
nouă nu se putea submite unei morale care era cu totul străină 
nevoilor și dezideratelor ei proprii. Etica idealistă n'a văzut 
sau na vrut să vadă că teoria valorilor şi proslävirea omului 

„care trăiește numi în sferă valorilor suna discordant peniru 

urechile majorității oamenilor. Aceste masse nu puteau accepta 
o etică individulistă cu rädäcini imperialiste, cum era morala 
nietzscheanä, nici nu se putea mulțumi cu concluziile pesimiste 
si sterile ale unui Schopenhauer sau Kierkegaard sau urmașul 
lor Șestov, Ginditorii aceștia care s'au oprit la întrebările cele 
mai vii, la problemele etice, cele mai pasionante, au dat o etică 
indiferentă față de evenimentele cele mai izbitoare din istoria 
socială a veacului XIX. Etica filosotică dela Schopenhauer pină 
la contemporanii Nicolai Hartmann si Heiddegger este o etică 
înstrăinată de vieata concretă, istorică, de frămintările vieţii 
sociale. 

Pornind dela faptul fundamental al crizei istorice actuale, 
delu conflictul ultim dintre fascism şi antifascism, 


ca nudă existenți devine o valcure căci năzuind spre valori, 
omul actual trebuie să realizeze Necesitatea, să rezolve criza 
socială şi politică, es însăşi un efect al imperialismului. 


cestei crize, ultimile manifestări ale eticei filosofice se dove- 
dese neputincioase. Etica valorilor (Wertethik) reprezentată de 
Max Scheler și Nicolai Hartmann, ira'ionalismul şi pesimismuul 
unui Leon Sestov, reînvierea „filozofiei desperării” a roman- 
tiului Kierkegard de către filzofia existențială a unui Heideg- 
ger sau Jaspers, reprezintă atitudini optimiste sau pesimiste ale 
etosului individualist, care ignoră până și problema fundam-n- 
tală etică a omului actutal. Toţi filozofii mai sus pomeniti ignoră 
faptul că problema etică nu se mai petrece în cercul strimt al 


INTRODUCERE ÎN „ETICA NOVa“ 09 


| cométiintei, ci oglindeşte desfășurarea gigantică a crizei sociale 


şi politice. Dela marea revoluție franceză, criza socială s'a matu- 
rizat lent şi sub an, pentru a izbucni ustăzi in manifestarea ei 
politică culminantă, în conflictul pe viaţă si moarte dintre fas- 
cism si antifascism; 

Orice individ trăieşte astăzi în chip mai mult sau mai 
tin brut criza istorică actuală. Ea angajează nu Pa ct 


tății, ei nu atingeau gravitatea ultimă a riscului morții. 

Astăzi însă, ce trebue să facem ?", a pierdut orice gansä 
de a fi tilmăcită ca o întrebare de lux, ca o problemă a reflec- 
bei rafinate. Punctul culminant pe care l-a atins desfășurarea 
contradicțiilor economice, sociale şi Politice impun problema 
etică drept o problemă vitală. Nimeni nu se mai puite sustrage 
acestei probleme etice, deoarece acțiunea seu inacțiunea fiacă- 
ruia din noi sprijină şi este sprijinită, poate dobori stau poate 
fi doborită de acțiunea sau inacțiunea tuturor celorlalti Unul 
din fenomenele frapent caructeristioe ale epocei noastre este 
frăirea colectivă a crizei istorice. Existența tuturor si a fiecă- 
ruia în parte depinde simultan de eforturile individuale și de 
acțiunea omogenă a tuturor. Problema vrganizării sindicale şi 
politice a devenit simbolul orientării eticei colective. In 
divizii inconstienti care refuză încadrarea, riscă să fie striviţi 
între massele cimentate. 

Imensa majoritate a oamenilor trăiese crima existențială 
actuală în mod brut, nerelectat. In alte epoci, interiorizarea si 
refleoția asupra binelui și a răului, bsupra a ceeace trebue sau 
nu trebue să facem, putea fi socotită un lux, Un spirit excep. 
tional ca Descartes se împăca liniştit cu „suspendarea” reflectiei 
etice, prefernd să-şi insușească* mecanic, să îmbrace automat 
morala sau moravurile veacului. Atitudinea această filozofică 
este oarecum explicabilă : faza desvoltării economice si sociale 
din veacul XVII ingäduia individului valorile etice ca bucuria 
de vicaţă, plăcerile trupului sau ale minţii, fie arta, fie eunosg- 


mo té DES SR y A — —a ETS ‘2 Ve + Pole ră 


pă 


70 ! VIAȚA ROMINEASCIA 


terea. Mulţi alegeau ca Descartes, realizarea etică prin valos- 
rea cunoaşterii, 

Astăzi insă, reflectia asupra întrebărilor etice nu mai este | 
un lux, ci o necesitate. Intr'o epocă de criză existențială, orice 
individ nelämurit asupra ceeace trebuie să facă si cum trebui 
să acționeze, nu este numai a mostră de primitivism, ci o pri- ! 
mejdie pentru existența celorlalți. Căci astăzi, cine nu află justa 
acţionare pentru salvarea propriei vieți materiale si morale, de- 
` vine un obstacol sau un dușman ridicat în fața celor sare luptă 
pentru salvarea existenței şi a culturii, A trezi pe cit mai multi 
la o vieaiä etică insemnează azi a lupta pentru realizarea va- 
lorilor, prin realizarea Necesităţii. Pentru Socrat, a-l face pe 
om să se cunoască era un scop în sine, Pentru noi, trezirea con- 
ştiinţei morale este un mijloc. Constiünta este numai un tu- 
nel prin cure trebuie să ieşim afară, în cimpul luptei, A 

Dar imaginea nu trebue înţeleasă radice], unilateral. Etica 
noastră nu se reduce la realizarea schematică a Necesităţii prin 
Valori. Lupta politică nu este numai scop ultim, ci mijloc și 
drum spre o lume nouă a valorilor, Jar din această luptă care 
concretizează realizarea Necesitätii, răsare un grup de valori 
specifice epocei noastre. alianța rară între cun:aștere si acțiune, 
energie și dăruire de sine, luciditate şi jertfă, depersonalizare 
şi caldă camaraderie, intensificarea virtuților personale şi tot- 
odată comuniunea în luptă fi bucurie colectivă. Etica nouă este 
etica acţiunii, dar se deosebeşte de amoralismul fascist, care-i 
si el acţiune, prin faptul că realizarea Necesităţ-i se află în con- 
tinuu raport cu valorile, Chiar cînd omul nou este silit să ac- 
ționeze cu duritate, chiar cînd actele lui par că se depărtează 
de criteriul echităţii, atitudinea aceasta este o reacție față de 
forta brută a adversarului, față de perfidia sau răutatea lui ani- 
malică. In acest caz morala „întoarcerii obrazului celuilalt” nu 
numai că ar fi anacronică, dar ar semnifica o trădare fätisä 
u imperativului primar al realizării Necesităţii, al desființării 
nedreptäti si oprimärii, Etica nouă are citeva trăsături ale omu- 
lui în legitimă apărare și cine o judecă din perspectiva moralei 
dulcege este sau ipocrit sau inconştient, 

O „etică nouă” trebuie să legitimeze actele, utitudinile, e- 
forturile şi näzuintele omului nou, De acte nelegitimate etic se 
bucură numai animalele, Fascismul însuşi a trebuit să apeleze 
la o mixtură în care intra morala clasică, cea a supra-omului şi 
surogatele pseudonationalismului, Ni se impune ca primă temă 
reliefarea abisului dintre două morale, care se înfăţişează emän_ 
două ca etici de „acţiune”, căci „faptele” n'au lipsit în colecția 
moralei fasciste: dela pogromurile din 1933 pină la crematoa- 
rele din Polonia istoricii moralei vor afla mai tirziu o graiare 
complectă a manifestatiilor energetice pe care nu le bänuiau 


i INTRODUCERE IN „ETICA NOUA" 71 


admiratorii „naturii speculative și visätoare" a Teutonilor. 

Necesitatea singură nu poate justifica acțiunile. Omul nou 
nu poate râmine cu această :luzionare, fiindcă atunci pierdem 
criteriul care desparte antifascismul de fascim. Etica nouă 
este o morală a acțunii, este practică, este colectivă, pourtä 
adine întipärit pecetea dură a Necesitätn. Dar in tmp ce 
amoralismul fascist şi-a desväluit rădăcinile ca nonvalori ale 
lăcom.-zi, oprimării și cruzimii, etica nouă antifascistă trebue 
să găsească o clipă de reculegere pentru a-și dovedi relațiile 
adinci cu seria de valori pe care le determină momentul istoric 
al crizei existenţiale. 

Etica nouă nu poate aspira la realizarea unor valori ana- 
cronice, omul nu se poate epuiza întru implinirea unor norme 
şi imperative caduce. Valorile noui sunt istorie determinate, 
sunt nermele pe care ni le cere necesitatea istorică. Filozofii şi 
moruliștii idealişti sau „realiști” de până azi se iluzionau că 
omul îşi poate croi sau poate răsturna tabelele valorilor şi că 
un Zarathustra genial poate oricând inaugura o nouă morală. 
Oamenii însă nu se pot jertfi decât pentru idealurile etice pe 
care le condiționează fazele istorice ale desvoltării societății. 
Nici o valoare etică n'a fost si nu va fi desprinsă de Necesita- 
tea istorică, ci se va înălța numai ca un n captiv prins de 
solul vietn maternale. Ceeace nu va atenua cu nimic strălucirea 
valorilor, căci si cele mai suave flori se nutresc din seva pä- 
mintului. 


C. IONESCU-GULIAN 


> 
>- 
> 


OPERA FILOZOFICĂ A GUI V. L LENIN a 


àle marxismului, verificând în mod ştiinţific, viabilitatea şi 
can itatea uriașă de adevăruri, exprimate teoretic de Marx şi 
Engels. ci a fost în acelaș timp un continuator genial al învă- 
fäturii marxiste. 

_„ Intro convorbire cu prima delegație muncitorească ame- 
ricană (la 9 Sep. 1927), întrebat ce principii noi au fost în mod 
practic adăugate marxismului de către Lenin si de către Pari- 
dul Comuniăt (bolşevic) al U.R.S.S., 1. V. Stalin a răspuns: 

„Cred că Lenin n'a „adăugat” nici un fel de „Principii noi” 
marxismului, după cum nici n'a înlăturat vreunul din „vechile” 
principii ale marxismului. Lenin a fost şi rämine discipolul cel 
mai credincios şi mai consecvent al lui Marx şi Engels, spriji- 
nindu-se cu desăvirşire pe principiile marxismului. Dar Lenin 
nu a fost numai un înfăptuitor al învățăturii lui Marx și En- 
gels. El a fos: în acelaș timp şi continuatorul invätäturii lui 
Marx şi Engels. Ce înseamnă aceasta? Aceasta înseamnă, că 
el a desvoltat mai departe învățătura lui Marx și Engels po- 
trivit noilor condiții ds desvoltare, aplicind-o la noua fază a 
capitalismului, aplicînd-o la imperialism. Aceasta înseamnă că, 
desvoltind mai departe învățătura lui Marx în noile condiții 
ale luptei de clasă, Lenin a îmbogăţi! tezaurul marxismului 
cu ceva nou față de ceiace dăduseră Marx si Engels. Acest 
element nou, depus de Lenin în tezaurul marxismului, se ba- 
zează însă cu desăvirşire pe principiile lui Marx si Engels !). 

° Lenin este cunoscut în aspectele lui esențiale de teoreti- 
cian, de om politic si de revoluționar. 

Dacă privim transformările uriașe petrecute în domeniul 
vieții sociale în U.RS.S., putem prinde ca într'o oglindă, ima- 
ginea reală a tot ceiace a realizat în domeniul atit de concret 
al vieții de toate zilele, acest conducător ial, putem înțelege 
tot ceace au adăugat ca nou, Lenin și Stalin la tezaurul de 
cunoştinţe al marxismului. f 

Dar figura lui Lenin rămine incomplectă fără cumoasterea 
aportului adus de acest fecund ginditor în domeniul filozofiei. 
Caracterizarea Generalissimului Stalin rămine si aci valabilă. 

Cont nuator strălucit al materialismului filozofie marxist, 
Lenin a depus o muncă înverșunată pentru apărarea invätä- 
turii tradiționale și reale a gindirii filozofice marx ste, impo- 
triva tuturor celor care voe s'o rex A done o ns 

inută tru împrăștierea ei masele muncitoreşti şi a 
lait iai tezaur al filosofie: marxiste adăugindu-i tot 
ceiace știința timpului său a realizat, lărgind perspectiva si 
accen uînd valabilitatea gindir'i materialist dialectice. 


1) Karl Marx : Scrieri alese vol. I p. 71--82, Moscova 1937 


OPERA FILOZOFICA A LUI. 
V. I. LENIN’) | | 


Maxim Gorki în amintirile sale asupra lui Lenin 
caracterizarea făcută de un muncitor DE a Salarena E eaan 
la ta celei mai accentuate trăsături a lui Lenin răs- 


— Lenin este simplu ca adevărul, 
PRE ai rs Rae go munci or este tributarä bunului 
ses schema putem reconstitui întreaga trage- 


ui. 
Acesta este intradevär simplu. Dar o simplicitate care 
este rezulta'ul final al unei munei aprige de arheolog, ii 
a putea desprinde din straturile multiple de tärîinä nefolosi- 
a În ra al ob'ectului căutat. 
o legătură semnificativă între această carac'erizare 
a lui Lenin, făcută de muncitorul din Sormovo, si cuvintele 
Brin care Lenin a precizat poziția esenţială -a materialismului 
„Teza fundamentală a d'alecticei este : Nu există adevăr 
abstract, adevărul este întotdeauna concret” ?. ; 
La această căutare permanentă a concretului, a substanței 
reale a fenomenelor, putem rezuma fără a greși intreaga acti- 
vitate și luptă a lui V. I. Lenin. 

Distipol fidel al învățăturii lui Marx si Engels, Lenin a 
ştiut să lupte cu .hotărire împotriva tuturor tendinţelor cari 
căutati să denatureze viziunea precisă despre lume a marxis- 
mului şi să realizeze, să puie în practică, să dăruiască cenere. 
tului, tot ceeace Marx și Engels construiseră teoreticeşte. 

Dar Lenin, nu a dăruit numai viață principiilor de bază 


1) Fragment din studiul să filosofică lui V, I. 
DRE 70 D T Euh duc Len me 
. J + L . „Cuv di p> 
tura în limbi străme. Moscova 1945, p. 16 tnte "a 


16. 
3) „Un pas inainte, doi înapoi în V L Lenin: Opere 
Il p. 539, Moscova 1936. ! RS 


à n 


74 # à VIAȚA ROMINEASCA 
O FILOZOFIE ELABORATĂ IN ARSITA LUPTEI- 
MATERIALISMUL DIALECTIC. 


Gindirea materialistă a întimpinat în cursul evoluției sale 
nenumărate piedici. Este explicabil acest lucru, dacă ne gindim 
că filozofia materialistă a stăruit pentru o cunoaştere temeinică 
a realității, în scopul de a elibera umanitatea de prejudecăţi 
cari îi împovărau gindirea și o făceau să depindă — sub for- 
ma unei supuneri oarbe — de forte imaginare situate dincolo 
de lumea realității noastre. 

Era firesc ca materialismul să intimpine greutăţi, în lupta 
necruțătoare dusă în vederea atingerii unei intelegeri depline, 
a adevărului obiectiv cu privire la natură, la om și la legătura 
oxre poate fi stabilită între natură si gindirea sa. 

O înţelegere deplină și adevărată a mul îplelor aspects ale 
realității inconjurăucure, dănueşte individului o mare liber- 
tate de gindire, posibilități nelimitate de justă orientare și mai 
ales conștiința forței pe care o rtprezintä în această lume în 
mijlocul căreia se află. O asemenea cons intä îi poate indruma 
pașii către drumul sigur al unei intervenţii eficace pentru 
schimbarea aspectelor acestei lumi. 

Atingerea unei asemenea conștiințe superioare, constituie 
un element supărător în cadrul unei orinduiri sociale în care 
există stăpinitari și oprimaţi ; un element supărător pentru cei 
care caută în permanenţă să domine și să oprime; un tel pe 
care caută să-l atingă, un bun pe care trebuie să-l cucerească 
prin luptă, mulțimile de oameni cari tinjese după libertate. 

In acest aspect al unei umanitäti împărţi ă între antago- 
nisme și agitată de contraziceri, gândirea mhterialistä trece 
dincolo de atribuția ei limitată de cercetătoare obiectivă a 
cosmosului şi devine — prin conștiința libertăţii si a forței pe 
care o dăruește individului — o armă de luptă. 

Această tendință naturală a gîndirei materialiste este 
bat în mod lămurit de Marx, în „Teze asupra lui Feuer- 

„Filozofii au interpretat lumea în chipuri deosebite; che- 
Siiunea este însă de a o schimba”), 

Epocile de inflorins si largă răspindire a gîndirii materia- 
liste, corespund epoc'lor de înverşunate lupte pentru dărima- 


rea unor forme de viață socială învechite, epocilor în cari se - 


afirmă voința maselor populare de a făuri o lume insufletitä 
de adevărul smplu şi concret al libertăţii şi egalității sociale. 

Aceias gindire filozofică este imbrätisatä de plebea care 
luptă împotriva tiraniei în vremea lui Epicur, ca şi de burghe- 


1) In Karl Marx : Scr'er alese I p. 531, (coopera de Edi- 
a munéätoräior străini din U. LES Me e 


OPERA FILOZOFICA A LUI V. 1. ENIN 75 


zia care lup'ă în timpul revoluției franceze impotriva feudalis- 
mului, după cum aceiaș gindire filozofică cunoaşte o strälucire 
unca in vremea în care muncitorii, țăranii şi intelectualii Ru- 
siei răstoarnă, în 1917, absolutismul țarist, 6 

In această afirmare a filozofiei materialiste, in epocile de 
mari frământări închinate progresului umanității, rezidă carac- 
terul À ae tere se sein filozofii, 

ism ialectic corespunde unei e importante 
d'n istoria umanității, unei pericade în care a adbase ştifn- 
țificā capătă o desvoltare pe care nu o cunoscuse pină atunci, 
pe cind pe plan social, se conturează din ce în ce mai precis - 
conștiința de clasă a prolstariatului, care tinde să devină avan- 
garda progresistă a întregei omeniri. 

Diferența dintre vechiul materaliam si materialismul di- 
alectic al lui Marx și Engels, este că: „Punctul de vedere al 
vechiului materialism este societa ea „burgheză”, punctul de 
vedere al celui nou este societatea omenească sau omenirea sò- 
cializată” 1), | 

Prin aceasta, devine şi mai stăruitoare corespondența ne- 
cesară dintre gindirea filozofică si lupta socială, dintre teorie 
si practică. Ma 'erialismul dialectic nu caută numai să interpre- 
teze lumea, dar caută să-i schimbe înfăţişarea. El este în acelaș 
timp gind re filozofică si armă de luptă. 7 

Nu trebuie deaceia să uimească pe nimeni, faptul carac- 
teristic al formărei acestei noui filozofii, în mijlocul unei lupte 
invésunate dusă de numeroși adversari, în scopul de a-i de. 
natura învățătura concretă, de a-i devia sau anula misiunea ei 


' precisă. 


In istoria filozofiilor, modul în care materialismul d'alectie 
s'a conturat si s'a menţinut, constituie din acest punct de ve- 
dere un fenomen unic. 

Dela „Sfinta Familie sau Critica criticei critice” a lui Mar- 
şi Engels, care constitue primul document al negării acelui 
hegelianism de dreapta — pătruns de spiritul filozofiei idea- 
liste—al fratilor Bruno și Edgar Bauer, și marchează orientarea 
lui Marx si Engels către materialismul lui Feuerbach, la „Ideolo- 
gia Germană”, care conține o critică a în regei filozofii post-he- 
geliene şi „Mizeria Filozofiei” — critică aspră a prudon smului 
şi a falsei interpretări a dialseticei — şi pînă la,,Anti-Dühring”, 
filipica filozoficä a lui Engels, împotriva falsului socialist şi 
a falsului materialist Eugen Dühring, omul care voia să revi- 
zuiască marxismul, vom găsi răspândite cunoștinți asupra ma- 
terialismului dialectic într'o serie întreagă de lucrări, cari sunt 
tot atitea momente de luptă şi de apărare a noii filozofii. 

Este prima dată cind „doctorii” în filozofie germani, asistă 


1) Idom : p. 541. 


A 


70 5 


la un spectacol nou pentru ei : în țara în care fiecare absolvent 
al facultății de filozofie își construia un sistem filozofie propriu, 
închizându-i metodic, în tomuri impresionante prin dimensiuni, 


VIAȚA ROMINEASGA | 


plectă a materialismului dialectic 
niciodată răgazul de a-l pune în aplicare. 

Ne-a rămas astfel imaginea unei filozofii vi și combative, 
formată în toiul luptei cu tot ce poate cons itui gindire flo- 
zofică abstractă, idealistă, reacționară, imaginea unei filo- 
zofii în continuă devenire si în cont'nuă îmbogățin> cu toate 


filozofie bine precizată în elementele sale constitutive si 
chisă larg tuturor realizărilor progresului gindirei umane. 


ETAPELE OPEREI FILOZOFICE A LUI V. 1. LENIN 


Din această cauză, toți cei cari au atacat marxismul sau 
au căutat să-l „revizuiască”, au atacat în acelaș ti 


& 


lui Marx si Engels, In aceiaș măsură, pentru 
un discipol luminat, apare ca o indatorire esimțială de a a- 
păra acest tezaur al gind:rei marxiste. Este lucrul pe care Le- 


nin l-a făcut ză primul moment în care şi-a însușit cunostin- 


marxismului. 
Vom găsi în opera filozofică a lui Lenin, aceias notă ca- 
racteris ică operei înaintaşilor săi: este o filozofie combat'vă, 


OPERA FILOZOFICA A LUI V, I, LENIN ză Pr ie | 


O primă perioadă a pregătirei sale filozofice o constituie 
munca propagandis icä pe care Lenin o face încă din 1989 în 
cercul tneretului revoluționar din Samara, condus de Sclia- 
renco. Acest cerc studia problemele de istorie, economie si fi- 
lozofie, și în mod special problema țărănească, în spiritul na- 
rodnicist can reuş'se să pătrundă şi să se impună în asociaţiile 
revoluționare de atunci. Lenin face în aceste cercuri o critică 
aspră narodnicismului, arătind deosebirea uriașă d ntre ade- 
vărata înţelegere marxistă a problemei täränesi si cea na- 
rodnică, 

In acelaș timp, Lenin contribuie la înțelegerea şi räspin- 
direa filozofi:i marxiste, făcînd o serie de referate asupra o- 
perelor filozofice fundamentale ale lui Marx şi Engels, 

Influenţa sa este atit de mare, încît intregul cere al lui 
Scliarenco îşi insuseste punctul de vedere marxist, 

Cinci ani mai lirziu, în 1894, Lenin va sintetiza preocu- 
pările şi lupta dn această epocă în prima sa operă cilebră : 
„Ce sunt „prietenii poporului” şi cum luptă ei impotriva sô- 
cial-democraților” ? 

Lenin, în această lucrare — care reprezintă un adevărat 
man fest al unui partid orientat în spirit marxist — subliniază 
impor anfa fundamentală a' ideilor socializmului științific si 
anata că singura posibilitate de victorie, a clasei muncitoare stă 
în însușirea temeinică a acestor idei, în răspindir:a lor cit 
mai largă printre muncitori, 

Paralel cu această 'luptă impotriva narodncilor, Lenin face 
o critică pătrunzătoare a actiunei „marxiștilor legali”, cari deşi 
afirmau apartenența lor la mişcarea muncitorească, nu făceau 
în fond altceva decit să propage idele unui liberalism bur- 
ghez. Incercarea de denaturare a invätäturei lui Marx, făcută 
cu multă abilitate de Piotr Struve — reprezentan ul autorizat 
al marxistilor legali — este demascată de Lenin intr'un articol 
din volumul „Materiale pentru caracterizarea desvoltării noa. 
stre economice” (1895) la care au colaborat în afară de Lenin, 
Plehanov, Struve şi alții. 

In acest articol găsim pentru prima dată exprimată ideia 
— care va fi desvoltată pe larg în „Materialism si Empiriocri- 
ticism” — a răsfringerii antagonismelor sociale în domeniul 
gindirei filosofice şi a filozofiei ca expresie indirectă a luptelor 

itice : 

Fe Materialismul include, ca să spunem astf:l, spiritul de 
partid obl'gindu-ne ca în orice apreciere a evenimentelor să 
stim pe față si fără echivoc pe punctul de vedere al unui anuè 
mit grup social” t). 

1) Lenin: Opere complecte v. 1 p. 380-381, Ed. IV rusă (citat în 
„Scurtă expunere a veţi si activității lui Lenin”, Inst. Marx-Engels- 
Lenin), 


u 


” 
< 
Le 


m 
- - 


78 VIAȚA ROMINEASGR e ` 


Peste citeva luni, în August 1895, Lenin aflat în strătnă- 
tate ca delegat al social-democratilor din Petersburg, p-ntru a 
lua contact cu gruparea marxistă „Desrob'rea muncii” va serie 
un necroiog închinat lui Fr. Engels, cu prilejul morţii marelui 
învăță or socialist. Acest articol constituie una din expune- 
tile cele mai limpezi, nu numai a vieții și activității lui Engels, 
dar în acelaș timp, a principiilor fundamentale ale invätätunei 
marxiste '). 

A doua ă a pregătirei filozofice a lui Len'n, cores- 
punde exilului său în Siberia, în satul Şuşenskoie, unde avea 
să petreacă aproape trei ani de zle. 

In acest răstimp, în care a scris peste 30 de lucrări cu 
privir> la atitudinea par idului social-democrat rus în diferite 
probleme politice şi economice de actualitate, Lenin a conti- 
nuat să-şi însușească cunoștinți temeinice din domeniul filo- 
zot'ei, studiind Ka pe lucrările clasite ale filozofiei dela 
e somer ge a Lange. In corespondența din această epocă, 
* D LA M Pen date voii tanii de opare mn 

ra ilozo Lenin să-i fie cumpărate și 
trimise. . y ga id 
Interesantă este corespondența păstrată din această 
rioadă, dintre Lenin şi Lengnik — un tovarăș care-și cedat 
exiluf în acelaș guvernământ s'berian, Enisei, ca și Lenin, dar 
în sa ul Kazacensk, 
Legnik mărturisia pasiunea cu care citise operile lui Kant 
şi Hume şi modul în care vedea posibilă o apropiere între a- 
cești filozofi și doctrina lui Marx şi Engels: 
__ „In scrisorile sale de Täspuns, povestește Lengnik, Vla- 
dimir Ilici se ridica în mod foarte delicat, dar totodată cît 
* s2 poate de ho'ărit și împotriva scepticismului lui Hume si a 
idealismului lui Kant, opunindu-le filozof a plină de viață a 
lui Marx si a lui Engels. El demonstra cu înfocare că nu poate 
exista nici un hotar pentru știința omenesscă, ce trebue să 
progreseze şi să lapede coaja idealistă burgheză, pe măsură ce 
se va desvolta mişcarea muncitorească revoluționară, mişcare, 
cana trebuie să determne nu numai atludinea si concepția 
clasei muncitoare însăşi — concepție de o limpezime deplină, 
plină de viață și cuceritoare prin frumusețea ei simplă — dar 
ea va determina în modul cel mai precis şi atitudinea şi con- 
ceptia inamicilor ei de clasă și îi va sili ca în loc de teorii 
si visuri încețoșate si pierdut» în nori să vorbească în limba 
faptelor şi prin focul baricadalor” 2). 
In concepția lui Lenin devine din ce în ce mai clară ne- 
1) V. L Lenin; Friedrich Engels, Ed. P. C. R. 1945: 


?) In culegere a operelor lul Lenin v. F 204-205, Ed. rusi, 
(tat în „Scurtă expunere” p. 37). = x 


OPERA FILOZOFICA A LUI V. 1. LENIN 79 


cesitatea de a răspindi in masele muncitoreș'i în rățătura mar- 
xistă, de a obișnui activistul de partid cu această muncă teo- 
reticä, de a crea o strinsă legătură între teorie si practică, 
in nè munca ideologică și cea politică. Apare limpede pentru 
Lenin, în această perioadă, că numai prelucrarea atentă a da- 
telor materialismului d'alectic și istorie, precizarea elementului 
viu, revoluționar al acestor învățături, este capabilă de a da 
maselor supletea necesară în lupta politică si în acelaş timp 
hotărîrea şi energia neczsară în munca depusă pen ru stingerea 
telului lor. 

Găsim în acest sens, formulată în lucrarea sa din 1897 
„Sarcinile social-democratilor ruşi” sentința leninistă a căre. 
importanță rămine permanent valabilă "fără teorie revolutio- 
nară nu poate exista nici mișcare revoluționară”, 

Acest îndemn a contribuit la cunoașterea temeinică a 
ma'erialismului dialectice si istoric, la räspindrea largă a con- 
cepției marxiste despre lume, în rindul maselor muncitorești 
ca şi în rindul intelectualilor, mai mult decit orice exegeză. 

Un eveniment deosebit de insemnat, petrecut în acești ani 
de exil, îl determină pə Lenin să adincească studiul proble- 
melor filozofice şi face ca, un ‘imp îndelungat, filozofia să se 
situeze în primul plan al peocupărilor sale. i 

In anul 1899, apare în Germania lucrarea lui Bernstein 
„Premizele socialismului”, în care autorul ei întreprinde o a- 
semenea revizuire a marxismului, încit din leul revoluționar, 
nu mai rămîne din învățătura lui ară bat Engels decit un mo- 
dest căţel ipäsit pe lingă casa burgheziei reacționare. 

Leds ee protestele impotriva cärtii lui Bernstein sunt 
puține si slabe, iar în Rusia unde terenul fusese pregä it in 
sens reviz'onist de marxistii legali, „Premizele socialismului 
găsesc un lang ecou si provoacă o gravă confuzie în rîndurile 
mili’ lor mişcării muncitorești. 

praga a atitudine impotriva acestui curent dsfetist, 
însă după părerea lui Lenin nu este suficient de ho ărît, 

Pe de altă parte, Lenin iși dă seama de insuficiența pre- 
gătirii salè filozofice şi caută să umple toate lacunele pe care 
le avea. 

Intr'o scrisoare din Iunie 1899, Lenin spune: „Sunt foarte 
conştient de incultura mea filozofică si n'am intent'a să scriu 
asupra aces'or teme pină nu voi învăța bine. Tocmai cu acest 
lucru mă ocup acum, înc-pind cu Holbach si. Helvetius și pre- 
gătindu-mă să tree la Kant”). 

In acelaș an, aa scria mamei lui Lenin : „„Volodia 
citește cu stäruintä tot felul de lucrări filozofice (aceasta este 


1) Lenn . Opere complecte v. 28 p. 40, Ed, rusă (tat din „Scurtă 
expunere” p. 41). . 


La bb a "vw LA d de De. - 


£0 © VIAȚA ROMINEASŒ 
acum ocupația lui oficială: pe Holbach, Helvetius ş. a, m. d. 
Eu rid de el, că f ncurind'o să fie grozav să vorbeşti cu dinsul, 
atit e de imbibat de această filozofie”!). 

Pină la Lenin, nu ajunsese în aceste luni de vară ale anu- 
lui 1899, decit ecoul cărții lui Berstein. ` 

Conţinutul acestei cărți, îi era cunoscut numai din recen- 
ziile citite si din discuţia contradictorie pe care a stârnit-o în 
revistele şi ziarele epocii. Lenin stărueșta pe lingă familia sa 
pentru a-i procura si trimite volumul, 

Către sfârșitul anului 1899 el primeste cartea lui Bern- 
stein si impresiile aces ei lecturi sunt consemnate într'o scri- 
soare către familia sa : „Cuprinsul ei mă uimeste tot mai mult. 
Din punct de vedere teoretic este neînchipuit de slabă: o 
repetare de ginduri străine. Praze despre critică si nici măcar 
de critică serioasă şi independen ă. Din punct de ved:re prac- 


Această urmă carele titluri: Spinoza ; E- 
tica ; Spinoza : Tratat teologico politic; Spinoza; De emen- 
datione intellectus; Helvetius: Despre spirit;  Heivetius: 
Despre om; Kant: Critica ratiunei pure; Fche: Datele con- 
ştiinţei ; Fichte : Menirea omului ; Schelling : Opere complecte: 
Hegel : Enciclopedia ; Hegel: Elemente de flozofia dreptului; 
Feuerbach: Istoria filozofiei; Feuerbach: Critici “filozofice ; 
Plehanov : Contribuţii la istoria materialismului ; Lange: Is- 
toria materialismului. 


„A irea perioada si cea mai însemnată a muncii teoretice 
a lui V. L Lenin, corespunde emigrației sale în Elveția şi 
Franța, după înfrângerea revoluției din 1905. 
— — 


1) Lenin : Serisori către ai săi p. 220, Ed. rusă (citat în „Scurtă 


expunere” p. 41). 
7) Lenin : complecte v. XII p. 299, Ed rusă (citat de 
Lă 


„Scurtă expunere), 


> wd. « 


: 
| 
| 
4 
| 
4 
| 
à 


-Te CS . 
= 


OPERA FILOZOFICA A LUI V. I. LENIN 81 


Anul 1905 a fost o ă hotăritoare tru În 
care muncitorească din Ru, ais ie anie 

Plină de concluzii practice pentru militanții conştienţi, a- 
ceastă infringere a prilejuit o limpezire a apelor tulburi ale 
par idului soc al-democrat rus, o despărțire de milul care îm- 
povăra mişcările, de toate elementele care prin ingustimea ve- 
derii lor, compromiteau atitudinea justă, revoluţionară, către 
care masele se îndreptau din ce în ce mai mult. 

. Din rindul acelora care au luat parte la mișcarea revo- 
lufionarä din 1905, unii se pierd în anonimatul neutralității, 
alții trec fätis în tabăra adversarilor, pactizind cu tarismul. 
Alţii continuă să lucreze în organizațiile legale ale muncito- 
rimii. Primejdia cea mai mare, pentru mişcarea muncitorească, 
venea din partea acestora din urmă, pentrucă în aceste orga- 
nizatiuni legale pătrunseseră o serie întreagă de elemente cre- 
d'ncicase reactiunei, care începură în curind o mare acțiune 
diversionistă impotriva caracterului revoluționar al luptei 
muncitoreşti, 

Această acțiune diversionistă îşi exercită forța sa de atac 
în special împotriva elementelor de bază ale învățăturii mar- 
xis e, sub aspectul cunoscut al „revizuirii” si al ,criticei" ma- 
terialismului dialectic şi a materialismului istoric. 

Această tendință criticistă, revizionistă, avea de astă dată 
o asemenea amploare, încât aderaserä la ea si unele elemente 
dn fracțiunea bolșevică a partidului Social-democrat rus. 

La începutul anului 1908 apare un volum de „Studii asu- 
pra filozofiei marxiste” alcătuit din articole semnate de Ba- 
zarov, Bogdanov, luskevici, Lamaciarski, Berman ş, a. 

Acest valum, concre izează atitudinea revizionistă, care se 
făcea sub scutul empiriocriticismului fizicianului si filozofului 
austriac Ernst Mach. d 

Dintre cei care colaborau la această lucrap> colectivă: 
Bogdanov, Bazarov si Lunaciarski, aderaseră la fracțiunea bol- 
sevicä în timpul revoluției din 1905, ceilalți colaboratori erau 
mensevici. i ; 

După lectura acestui volum, Lenin îi scria lui Gorki, la 
25 Februarie 1908: „Au apărut acum” Studiile asupra filozo- 
fiei marxismului”. Am citit toate articolele in afară de cel al 
lui Suvorov (pe care îl citesc) şi cu fiece articol fierb tot mai 
mult de indignare. Nu, asta nu e marxism! și cum se viră 
empirio-eriticistii, empiromoniştii, și empirosimbolistii nos- 
trii în mlaștină. Să asiguri pe cititor, că „credința” In reali- 
tatea lumei exterioare este „m'sticism” (Bazarov), să confunzi 
în modul cel mai scandalos materialismul şi kantianismul 
(Bazarov și Bogdanov), să propovăduești o varietate a agnos- 
ticismului (empiriocriticismul) şi a idealismului (empiriomo- 
niamul) să înweţi pe muncitori „ateismul religios” şi „divini- 


învățătura lui Engels despre dialectică drept misticism (Ber- 
man), să te adapi din izvorul rău mirosior al unor „poziti- 
vişti” francezi oarecare : agnostici sau metafizicieni — lua-i-ar 
naiba! — cu a lor teorie simbolistă a cunoștinței (Iuskevici) ! 
Nu asta e prea mult. Desigur n'om fi noi, marxistii simpli, așa 
de grozavi în ale filozofiei, dar ori cit, dece să-şi bată joc de 
noi în halul ăsta şi să ne dea astfel de lucruri drept filozofie 
marxisă! Eu m'asi lăsa mai curind sfisiat in bucăți decit 
să-mi dau consimtämintul de a face parte dintr'un organ sau 
dintr'un colegiu care propovădueşte astlel de lucruri °). 

Cu pasiunea care-i caracterizează orice muncă și inițiativă, 
Lenin începe să studieze tembinic filozofia lui Mach și luerä- 
rile machistilor ruşi, complectindu-si în acelaș timp toate lip- 
surile. pe cari le mai avea în domeniul filozofiei. 

O primă manifestare a atitudinii sale, împotriva tuturor 
acelora cari voiau să revizuiască învățătura marxistă, este ar- 
ticolul apărut cu prilejul implinirii a 25 de ani dela moartea 
lui Marx, intitulat „Marxism şi revizionism” °). 

Lenin subliniază în acest articol caracteristica fundamen- 
tală a marxismului: o doctrină creiată în mijlocul unor fră- 
mintäri şi lupte teribile, o doctrină care a trebuit să învingă 
în cursul evoluției sale o serie întreagă de rezistențe, o învă- 


cării muncitoreşti. ' ; 

Marxismul se găsește astfel în situația de a trebui apărat, 
nu numai împotriva dușmanilor fätisi, dar şi împotriva unor 
așa ziși ,discipali”. h f 

„Nu e de mirare că învățătura lui Marx, care slujește di- 
rect la luminarea și organizarea clasei înaintate a societății 
contemporane, care indică sarcinile acestei clase și dovedeşte 
că înlocuirea alcătuirii sociale de azi cu o orinduire nouă este, 


Lenin arată că socialismul premarxist, nedesvoltat si 
confuzionist, a fost sfărimat de apariția învăţăturii marxiste, 
de apariția socialismului științific. Insă, ca orice fenomen so- 
cial, acest socialism primitiv nu a dispărut totul, mai în- 
cearcă încă să supra vietuiascä. Dar nemai putind să se folo- 
seascä de armele sale învechite, imutilizabile : „el continuă 
lup'a, dar nu o mai face pe propriul său teren ci pe terenul 
general al marxismului, el luptă ca revizionism”. 

1) Lenin: Opere complecté v. XII p. 393 Ed rusă (citat de „Scur- 
tă expunere), 

2) Vezi Marx : Opere alese v. I p. 65-75, Moscova 1937. 


OPERA FILOZOFICA A LUI V. |. LENIN 


83 


geau „inapoi la Kant” iar revizionismul se tira după neo-kan- 
t.eni. Profesorii repetau împotriva materialismului filozofie 
banali ätile popesti de mii de ori povestite, iar revizioniştii, 
zimbind cu indulgență, bombäneau (cuvînt cu cuvint d 

ultimul Handbuch) că materialismul e de mult „tesmințit". 
Profesorii îl tratau pe Hegel ca pe un „ciine mort” si propo- 


se tirau după dinșii în mocirla banalizării filozofice a ştiinţei 
înlocuind dialec ica „şireată” (şi revoluţionară) prin sar po 
simplă” (şi liniştită). 

Lenin notează faptul, că singurul marxist în social- de- 
mocrafia internațională care sa ridicat impotriva revizionis- 
mului cu Hotärîre şi seriozitate, a fost Plehanov. 

Lenin mai arată în acest articol, revizuirile aduse marxis 
mului pe tărîmul economiei politice si al tacticei politice şi 
semnalează diformarea scopului fina! al mișcării muncitorești. 

Intr'o notă anexată acestui articol, Lenin indică — în 
sfera de preocupări revizioniste — apariţia volumului ,Con- 
tributii asupra filozofiei marxismului” şi adaugă: . Nu este 
locul să mă ocup aici de această carte si trebuie să mă măr- 
ginesc deocamdată cu declarația, că în viitorul apropiat voi 
dovedi într'o serie de articole sau într'o broșură specială că 
tot ce-i spus în text despre revizionistii neokantieni se referă 
nb la acești „noui revizionisti neo-humeisti si neo-ber- 

Atitudinea fermă pe care Lenin a luat-o în această dis- 
pută, în aparență pur teoretică, a fost determinată tocmai de 
faptul că cei mai mulți din conducătorii cu notorietate ai 
partidelor social-democrate europene, neglijau complectamen‘e 
influenta puternică a machistilor în rîndurile maselor munci- 
toare. Realitatea era însă, că prin numeroase broșuri de popu- 
larizare, mach:smul începuse să pătrundă şi în cercurile mun- 
c:toreşti unde, sub forma aceasta mult mai primejdioasă a no- 


-țiunilor popularizate, se căuta antrenarea muncitorimii pe un 


făgaş greşit. 

Kautsky, rugat să lămurească această problemă a rapor- 
turilor pos.bile dintre filozofia lui Mach și marxism, a răs- 
puns că nu vede nici o incompatibilifate în apropierea acestor 
două filozofii. După Kautsky, Marx nu avea nici o filozofie, 
pentrucă proclamase sfirșiul oricărei filozofii, astfel că so- 
cotea inutilă orice agitaţie provocată de neînțelegeri teore- 


84 VIAȚA ROMINEASCIA 


tice si credea că este mai nimerit ca problemele filozofice să 
fie considerate „o afacere personală” şi nu o chestiune de in- 
teres general, - $ 

Lenin avea însă cunoștiința valorii înalte a probiemelor 
teore ice şi importanța deosebit de mare ps care o deţineau 
în orientarea maselor muncitorești, 

Deşi această ceartă filozofică amenința să rupă în două 
fracțiunea bolşevică, el porneşte lupta deschisă împotriva ma- 
chiştilor. Pentru Lenin această probiemă a corespondenței de 
n‘énläturat dintre leorie ‘si practică era atit de clară, încît 
prefera o lămurire deplină şi cit mai grabnică, chiar cu riscul 
unei rupturi politice, decit împrăștierea unui șir neîntrerupt 
de confuzii, pe cari Lenin le vedea urmate de consecinti su- 
pärätoare. 

In anul 1908 Lenin începe să lucreze la cartea sa. Strîn- 
gera materialului documen ar îi răpește tot timpul disponibil. 
Lenin nu studiază în această epocă numai problemele filozo- 
fice, dar își pune la punct si cunoștințele din domeniul stiin- 
telor naturale, adincind mai ales tot ce se referia ka cunoştinţele 
din domeniul fizicei, 

Considera această muncă atît de importantă si de urgen à, 
încit neglijează completamente, activitatea pe care o desfü- 
şura la ziarul „Proletarul”, Lenin îi scria lui Maxim Gorki în 
Aprilie 1908: „Niciodată pînă astăzi nu am neglijat jurnalul 
nos'mu ca acum ; îmi petrec zile întregi citind pe adepții de o 
sută de ori blestemati ai lui Mach”. 

Maxim Gorky a încercat într'o serie de scrisori să imp e- 
dice ruptura din sînul partidului, din cauza acestor dispute 
teoretice, să-l detrrmine pe Lenin să săvirșească un compro- 
mis care să ducă la o înțelegere, 

In amintirile sale, Gorki notează hotărîrea cu care Lenin 
a respins această încercare de conciliere: Ne am în finit după 
Paris la Capri. Mi-a rămas o foarte curioasă imnresie : ca și 
cum Vladimir Ilici ar fi fost de două ori la Capri și de fieca. 
dată ar fi avut dispoziţii cu totul deosebite. 

Ilici îndată ce l-am intilnit pe chei, mi-a și declarat 
hotărit : i 

— Ştiu că Dv., Alexei Maximovici, tot nädäjduifi că ar 
fi posibil să mă împac cu machistii, cu toate că v'am prevenit 
prin scrisoare, că aceasta nu este posibil. Nu mai faceți deaceia 
HE 0 ENORM: a ME a e: ve 

Si iată l'am văzut A fața mea pe Vladimir Ilici Lenin mai 
tare încă, mai neinduplicat de cum a fost la congresul dela 
Londra, dar atunci el fusese emoționat, fuseseră și momen e 
cînd se simția clar că desbinarea din partid îl face să treacă 
prin minute foarte grele. Acum însă avea dispoziţie liniştită, 


Li 


OPERA FILOZOFICĂ A LUI V. 1. LENIN 83 


cam rece și batjocoritoare, respingea cu asprime orice con- 
versatie pe temă filozofică si în i= 
gilenţă” 3). şi general se purta cu vi 

Pentru a pune la punct materialul adunat, Lenin pleacă 
în a doua jumătate a lunii Mai la Londra. Timp de aproape o 
lună de zile îşi petrece tot timpul disponibil în biblioteca Mu- 
zeului Britanic, luind note si făcînd însemnări. 

La sfirgitul lunei Iunie, el scrie familiei sale: „boala m'a 
împiedicat mult în munca mea în domeniul filozofiei. Acum 
sun: însă aproape vindicat si voi serie neapărat o carte. Am 
lucrat mult asupra machistilor, și cred că am descurcat toate 
banalitätile lor de neînchipuit”. 

Incepe să scrie cartea, în Februarie si o termină în Oc- 
tombrie 1908. Dar problema cea mai dificilă era găs'rea unui 
editor în Rusia, pentru prezentarea legală a acestei cărți. 

Familia sa — şi în special sora lui Lenin — l-au ajuat 
mult în acrastä privință. Din corespondența care a rămas din 
această epocă — între Lenin şi familia sa — se poate vedea 
cu cîtă infrigurare urmărea Lenin tipărirea volumului său și 
cită grije acorda pînă si corecturilor pe care le făcea el singur. 

In cele din urmă în Mai 1908 apare volumul, cu titlul 
„Materialism şi Empiriocriticism”. 


ION VITNER 


1) M Gorki: V. |. Lenin, (in „Cuvinte despre Lenin” Edit în 
ümb străine. Moscova, 1945). 


f 


“nica = la Meg S VAE fai el niv e e eta T 
pv - - * à r è ñ 4 


Născut din negură de temeri, 
te-au desăvirșit frici milenare. 


In clipe, prefaci mult, Imaginatii de neînfrint 
în nimic. te-au înscăunat în Olimpuri. 
- Îți lași ampreta r Ai trecut peste veșnicii, 
și dispari efemeră realitate ; 
așa cum ai venit, A şi timpul ţi-a conturat 


existenta-fi inexistentă. 

Geaba te deszic eu, 

un pigmeu, gigant atotputernic ; 
tu tot vei trăi. 

In mina-fi care nu-i, 

vei fine mai departe, 

pe cei ce te-au creiat, 


fi totuşi, tu, 


` 


à A p 4 
i AVFE AE ENT Cd 
aR, © - „24 e af ai. PSN e i Ae 


MOARTEA 


Moartea nu e un sfirșit, 

nu e nici un început; 
dincolo de moarte 

e ceiace a fost dincolo de viață ; 
adică, nimic, 

Ea, e doar o clipă 

între a fi și a nu mai fi. 


Cît a fost pară, era iubire; 
acum, à 
cind nu-i decit serum, | 

îi spune ură, 

Dar mint 

acei ce spun că-urăsc. 

Ei iubesc, iubesc cu totul, 
iubesc absolut ; 

așa de mult iubesc aceştia, 
Car omori, ar muri mai bine 
decit să-renunțe. 

li spun doar ură, 

că nici ei nu pricep 

că se poate iubi atît. 


IUBIREA. 


Nimic nu se naște din nimic; 
şi totuși, iubirea 

din nimic se naște. 

Iubirea 

e soră cu focul; 

din nimic 

clädegte imensitäti, 

da? le mistuie ea însăși, 


ASUPRA ORIGINII UNOR SIMBOLURI 


Ceeace isbeşte mai întâi pe cercetătorul istoriei religiilor 
— mai ales atunci când e vorba de religii primitive — este 
uriașa varietate a formelor exterioare prin cari se manifestă 
mentalitatea religioasă. Fie că e vorba de dogme, rituri, sim- 
boluri sau obiecte de cult, abundența formelor îngreunează 
mult opera de clasificare, fără de care nu se poate incerca o 
explicație. 

Ori, o anumită formă este produs al unei anumite gândiri 
colective, iar un anumit sistem de gindire colectiv se sprijină 
pe realităţi sociale şi economice. Rolul cercetătorului ce caută 
o explicaţie, este deci de a urmări aceste raporturi cauzale, 
a descoperi cari sunt conditiunile materiale profunde ale exis- 
tentii sociale, în care îşi au origină, în ultimă analiză, produsele 
de imaginaţie dela suprafața suprastructurii sociale $i a deter- 
mina pentruce, la capătul acestei înlănțuiri cauzale, există 
anumite forme — produse ale imaginaţiei — și nu altele. 

Cel ce studiază, de pildă, cultul egeean este isbit de frec- 
venta a două  mboluri, cari abundă în reprezentările plastice 
rămase dela Egeeni, ne că aceste reprezentări indică ceremo- 
nii cultuale propriu zise, fie că evocă manifestări de ordin 
laic, puse — cum este general în societăţile de civilizaţie în- 
cepătoare — sub scut religios. Aceste două simboluri sunt: 
toporul cu două tăișuri, grecescul dabrys, şi scutul, smplu sau 
dublu, amintind forma unui 8. Faptul este cunoscut de istorici 
şi este subliniat de G. Glotz în a sa „Civilisation Egéenne“ 
(Paris—1937), unde vorbeşte de „destinul strălucit” 3] acestor 
unelte. dar mai ales al toporului dublu (Pag, 273), 

Este cuncecut rolul toporului în viaţa preistorică şi pro- 
toistorică, instrument prin excelenţă al omului, dealungul pa- 
leo şi neoliticului, dealungul epocilor bronzului si fierului. Din 
piatră cioplită sau lustruită, din bronz, sau din fier, este primul 
şi cel mai preţios auxiliar al muncii la inceputurile umani- 
tății. Aşa numitul „coup de poing" primul instrument al omu- 
lui din Chellean-ul de pretutindeni nu este altceva, decit un 
topor-ciocan. Cu ajutorul lui atacă fiara, cu el se sparge coaja 
nucii cu el se rupe din copac craca groasă, care va servi la 
construirea primului adăpost. Aproape că nu există depozit 


92 | VIAŢA ROMINEASCA | 


preistoric, in care una din variantele acestei unelte să nu 
apară. Mii de ani de muncă productivă s'au desfășurat sub sem- 
nul toporului-ciocan si se poate afirma, fără gresalä, că teme- 
lia civilizaţiei moderne s'a construit cu ajutorul lui. 

Efectul acestei largi si permanente participäri a uneltei, 
pline de insușiri, in viața de toate zileie a fost puternic. Acea- 
stă unealtă capătă un larg ascendent asupra psihologiei extra- 

ar de receptive a omului zis primitiv, Puterea unelte nu 
se explică încă prin însușirile materiei, siu ale formei. - Ten- 
dinta însăși spre explicaţie nu a apărut încă. Omul îi constată 
existența, îi simte dominaţia. Ea apare ca o forță în sine. Acea- 
stă forță este indispensabilă vieţii productive, interesul per- 
manent cere să i se asigure constanta şi eficacitatea. Pute-ea 
instrumentului, prelucrată de un ient proces colec‘iv, 
se instalează în gindirea colectivă sub forma instrumentuiui 
forţă, a uneltei-personalitate. Pe latura religioasă, gindirea co 
lectivă preluind conceptul uneltei-forță-personalitate, îi va da 
caracter sacru. Produs al unei orientări mintale colective, 
unealta devine simbol colectiv, simbol de putere si de efici- 
citate, Asociată actului religios sau obiectului de cult, ea esta 
ținută a asigura actului sau obiectului aceiași ef'cacitate pe 
care o posedă ea însăși, în conformitate cu o cauzilitate intui- 
tivă particulară mentalitätii zise primitve. Mă refer la cauza- 
litatea care dă naștere magiei imitative, de care această men- 


ko gar este dominată, (A se vedea J. Frazer — „Le rameau 


gice ale labrys-ului. Nu e locul aci de a analiza origina eco- 
nomicä a cultului taurului, atît de răspîndit în antichitate şi 
la asazisii primitivi, Subliniez doar, că — privit ca depozitar 
al forței vitale fecundante şi vivifiante — taurul îşi tenam`te 


e acela, care asigură transmisiunea de fortă vi ijloci 

dormea a a e, e mijlocitorul 
i eana a și umanitatea avidă de acest spor de 
x Stilpul de susținere e foarte important în arhitectura ege- 
cană, Este privit eu grije si cu venerație. Functiunile sale sunt 
mai bine asigurate dacă i se incrusteazä labrys-ul, Acelas lu- 
cru în ce priveşte blocurile de piatră din cari sunt construite 
clădirile, Stilpi şi blocuri, la-a căror desprindere şi fasonare 


. ASUPRA ORIGINII UNOR SIMBOLURI 93 


toporul a avut un rol hotăritor, asigură prin prezenţa semnului 
sacru, soliditatea si fericirea egificului ia care participă. Do- 
minind gindirea religioasă, labrys-ul devine motiv artistic. Sim- 
plu sau stilizat, mergindu-se în stilizare pînă la imagini pur 
ornamentale, labrys-ul devine aproape leit-motiv al reprezen- 
tărilor plastice egeene. 

După labryss, alt simbol religios destul de răspindit este 
scutul, care are, la început, o formă bilobată, care se apropie 
de aceia a unui 8, neînchis la mijloc. Insotind deaproape cere- 
moniile religioase, el devine simbol-talisman pentru arme și 
alte obiecte, spre a ajunge motiv artistic răspindit. 

Dacă toporul-ciocan a fost prima unealtă a omului, uneal- 
tă, să zicem, ofensivă, prima lui unealtă defensivă a fost scu- 
tul, Este drept că depozitele preistorice nu ne prea păstrează 
scuturi, care se fabrică mai întotdeauna din materiale p'eri- 
toare, dar, dacă ținem seamă că cele mai înapoiate societăți 
omeneşti contimporane cunosc scutul alături de sculele cele 
mai rudimentare, ipoteza rămine valabilă. 

Cele două poziții fundamentalee ale traiului omului din 
faza copilăriei, cea activă de producere a mijloacelor de exis- 
tentä si cea pasivă de apărare contra concurenţii semenilor și 
contra naturii în general, sunt concretizate și sublimate, în 
acelaş timn. în cele două simboluri religioase, egeene: toporul 
dublu si scutul. 

Particularitatea comună a celor două umelte-reprezenta- 
rea lor dedublată, poate fi considerată ca o mărturie mai mult, 
a sensului magico-utilitar al reprezentării. In mintea crudă 
a omului preistoric, calitatea este direct proporțională cu can- 
titatea. Puterea unui obiect sau a unui act e cu atit mai mare, 
cu cît însușirea, de care acea putere pară să depindă, e mai 
pronuntatä, iar repetarea este procedeu magic frecvent, „Dacă 
o doză anumită de medicament vindecă întrun timp dat o 
doză de zece ori mai mare vindecă întrun timp de zece ori 
mai scurt „judecă primitivul, spre desnădejdea misionarului. 
Un răspîndit procedeu magic, destinat să asigure femeii carac- 
tere procreative cit mai active, este acela de a reprezenta fe- 
meia plastic, cu exagerarea xtremă a tuturor părților anato- 
mice ce contribue la fecunditate. Sunt statuetele așa zis stea- 
topige, din cari s'au găsit exemplare tocmai în diferite puncte 
ale Mării Egee, inclusiv Creta (Eugène Pitlurd — „Les races 
et l'histoire" — Paris 1932 — Pag. 376). y 

Exagerarea cantitativă, repetarea, sau dedublarea, au ace- 
iaşi semnificație magică. In cazul toporului și, probabil, și al 
scutului, dedublarea ponte fi deci socotită, ca avînd rostul de 
a asigura o mai mare eficacitate uneltei, atit în caracterele ei 


materiale cît şiîn cele simbolice. 
'Transpunerea unor elemente legate de munca productivă 


S d » a LA 
VIAȚA ROMINEASOA 


= 


— în treacăt — că labrys-ul, cu semnificati care 
am arătat-o este intilnit în toată Asia Mică, omise ice Me 
sopotamia, Observind aceasta, G. Glotz (Op. cit. — Pag. 
271—272) adaugă că nu poate constata vreo influență între 
Egeida si Orientul apropiat, ceeace sprijină teza unei origini 
spontane, paralele, în condițiuni similare de existență. Dease- 
meni Misterele din Samotraki evocă o trinitate de zei, intim 
legaţi de ideia de producţie şi productivitate: Axieros, Axio- 
kersa. Or, O. Habert, care citează faptul în a sa „La À 


5 


s adevărate zeități- À 
ema aceasta, a originii formelor simbolurilor 
una din cele mai interesante ale iaio Sa si petre 


IONEL BLAU 


POETUL DIMITRIE STELARU 


Victimă a umor entuziasme precipitate, retrase apoi tot atît 
de repede, Dimitrie Stelaru este totuși poetul cel mai prețuit 
al ultimului lustru. De bună seamă, o glorie nu se fäureste în 
cițiva ani si pentru a da o judecată definitivă criticul simte ne- 
voia perspectivei; dar posteritatea e in bună parte opera con- 
temporanilor si adevărul spus cu un ceas mai devreme poate 

Ceeace n'am putea ascunde, este faptul că atit poetul cit 
şi poezia lui s'au bucurat de avantajul mitului. Foarte puţini 
ştiu că s'a născut la Turnu Măgurele (9 Mart 1916), că în re- 
gistrele stării civile e trecut sub numele de Dumitru Petrescu 
și că a publicat — cu pseudonimul D. Orfanul — cinci pla- 
chete de poezii (Melancolie, Blestem, Cerşetorul, Abracadabru, 
Preamărireu durerii). Că ar fi învățat literele oficial (după cum 
declară) e mai îndoelnic. Că va muri la 1959 este o ironie la 
adresa amatorilor de horoscopuri, 

Dimitrie Stelaru s'a făcut cunoscut ca poet în 1938 odată 
cu apariţia volumului Preamărirea durerii, tipărit pe socoteală 
proprie la „Astoria”, Bucureşti. Acest volum dedicat „Cada- 
vrului de Aur: Euf" se găsește la Academie. Celelalte sunt cu 
neputinţă de aflat si ne întrebăm chiar dacă au apărut (D. Geo 
Dumitrescu posedă un exemplar din Abracadabru, Prin 1939 
D, Orfanul îşi anunța Cetatea de marmură, iar în 1941, Vaga- 
bondul, la , Cadran”. Editura „Alfa” înscria in programul ei 
din 1942 volumul Trecere; însă acestea sunt, probabil, titluri 
abandonate). 

In Preamărirea durerii atmosfera poescä e atit de izbitoare, 
încit nu mai rămine îndoială asupra înriutirii suferite, Peisa- 
giul — localizat între rai şi cimitir — e acoperit de o pulbere 
selenară, cutreierat de duhuri şi stăpinit de mistere. Toate vi- 
ziunile lui Poe (ținuturi fantastice, văi, insule, luni, stele, mun- 
ti, îngeri, fecioare moarte) sunt adoptate, dar sub un aspect 
macabru, terifiant. Intilnim: „unde de morți”, „farmece de 
Soartä", ,singurätäti”, „stoluri de genii”, „clocotitoare vede- 
ni”, „neguri”, „depărtări ebenine”, „malurile Gindirii”, „văile 
munților”, „sublimele văluri ale Cugetării”, „Insula Duhului”, 


A. a" a st à NA 

B B BiT TEET dn ni JA d t m NA] 4 

Bila a ăi aa pi IL ut A , SUTO 
\ ° 


96 VIAŢA ROMINEASCIA 


„Valuri”, „Țara Milei”, „grădina Relelor”, „valurile Nopţii”. 
La Edgar Allan Poe avem o țară a visului (Dreamland), ceta- 
tea de mere (The city in the sea), Tăcerea (Silence), Tara 
feericä (Fairyland), vaiea nelnistii (The valley of unrest), pa- 
latul blestemat (The haunted Palace); la Stelaru dăm peste 
„cetăți de Tăceri”, „prăpăstioase culmi ale viselor”, „Țara 
chinului”, „Cetatea Durerii”, „palatul suspinelor”. 

Călăuzit de p divinitate lunară (Hecate) poetul rătăceşte 
pe ape, spre abis: 


Pluteam cu Hecate pe Mare 

Pe valurile himericelor vijelii 
Spre Desnădejdile ademenitoare 
— Plecasem din cei vii — 
Marea cînta al morţii Imn, 
Năluci de nori se 'ncovoiau 
Peste cerurile privirii mele, 

Și 'n codrul astrelor piereau. 


Influența lui Poe e atit de puternică, încît poezia Vis, de 
pildă, încearcă să imite, în versificatie si ton, însuşi Corbul 
(The raren): a 


Am păşit într'o grotă cețoasă, neagră si moartă 
In care sufla Tăcerea ca zumzet de albine — 
După ce-am împins o mihnità poartă 

Am auzit: Cine e? Cine! 
A tăcut totul apoi — cum sîngele tace : 
Si m'am gindit: eu nu sunt aici, visez doar 
Dece să mă 'nfior de visuri, din visuri să tresar ? 


Stăteam, dar mi se părea că prin mine mergeam 

Priveam golurile hidoase — goluri din mine. 

Im abisul acesta orb, mohorit, singur eram 
Și-am auzit: cine e? Cine! 

Deodată din negrul cavou din colțuri negre 

Se ridicară glasuri, glasuri nebune, stranii 

Acoperite de mantii roșii, galbene, albe — 
Sumbre litanii. 


Cutare strofă dintr'o altă poezie : 


Cine știe dacă Visul n'a fost derit un vis 

Şi Marele meu Vis nu l-am trăit niciodată, 
Poate în mine e cufundată altă lume... ut vis - 
In care alții au trăit odată 


ais f 
MATE ae. O À 


POETUL DIMITRIE STELARU 97 


pare deasemenea o interpretare a versurilor din A Dream 
within a dream : 


AU that we see or seem 
Is but a dream within a dream. 


imaginea care stărue este aceea a poetului ange-dechu, 
biblică, lamartiniană, dar şi poescă, cind e vorba de. inchipui- 
rea androginului : 


Am căzut din stele unde visam 
Că un Inger iubeam, 

Inger aprins ca buzele tale 

Cu glasul de-argint, moale, 
Dulce ca lubirea mea, 
Uitasem : El era Ea. 


Din dorinţe narcisice sunt amintiți în Preamărirea durerii. 
Atys (păstor frigian care inselind pe Cybela fu transformat 
într'un pin), Orion (vinătorul pe care Diana l-a prefăcut în 
constelație), Leandru (tinărul iubit de Hero, ce se inecă în 
Helespont), Oberon (regele geniilor aeriene din Edda), ba chiar 
nebunul dansator rus Nijinski, divinizat de soția sa,Romola, 
Poetul se caută printre aceste figuri de mitologie veche şi mo- 
dernă și închină versuri defunctei Euf (prescurtare din Eu- 
frosis?) „mai frumoasă ca roua, decit umbrele mai frumoasă”, 
precum Poe Lenorei. Edgar Poe cintase pe Annie, Annabel Lee, 
Helen, Valentine, Sarah, Maria, Dimitrie Stelaru va slăvi pe 
Isis (zeiţă a căsătoriei la Egipteni), Xenia, Sabina, Libitina, 
Varuna, Salomeea şi „Eumene — palida stea”, 

Stilul de viață al lui Poe este și el însușit. Poetul umblă 
pe străzi „ca un ciine” cersind dela „babe zgircite şi rele”, dis- 
prețuit de „toţi nebunii” şi ocolit de „femei în purpură”. Seara 
se întoarce la „coliba” sa dela „marginea lumii” si se culcă 
pe un „pat de lut”, ocrotit de o femeie credincioasă şi visind 
haruri dumnezeiesti, 

Urmat în această latură a boemiei de mulţi, D. Stelaru a 
ținut să iasă din comun. Intr'o zi și-a părăsit „roaba” pentru 
totdeauna, în alta şi-a pregătit o înmormintare cu invitații, în 
scop de a asista însuși la funeralii. Fiind acuzat pe nedrept de 
furt, a mărturisit în faţa justiției că voia să-și ridice cu banii 
statue. In cenaclul lui Lovinescu se ă într'o cămaşă mi- 
zeră, acoperită cu un trench, cu ochii incetosali de băutură. 
Studie ca Poe astronomia și căpătă faimă de dipsoman. 

Noaptea geniului („Bucovina”, L E. Toroutiu, Bucureşti, 
1942) e jurnalul unui astfel de traiu. Eumene, muza inspira- 
toare care veghează sumbra existență a poetului, e conjuratä 
oracular : 


T 


i A uv d d . $ 
- RE > CO | 


98 : VIAȚA ROMINEASOA 


Peste cerurile negre, peste mări, 
Şarpele lunii peste zodia morților, 
Desvälui marile însetări 
Ingindurind îngerii porților. — 
Intrun platou rogiatec, his, 
Eumene, slava lui, veghea ; 

Poate trupul ei era numai vis — 
Poate numai o stea, 


La para focului oceanic, | 


:  Umbra-i se pierdea pe culmile stincăor înșelătoare; 
Ochii ei semănau cu oazele, cu isvoarele - 
- Pletele cu neguri mistuitoare. 


Eumene, fiica deşertului, fecioară stelară, 
Aleargă ! 

Vor trece, amintindu-mi floarea numelui tău, - 
Pașii soarelui. 


Şi 'n noaptea cenușie, faclă vie, 
Inspäimintà sicriul depărtării, 


Acum poetul se crede cu ingenuitate geniu şi se proclamă, 
ca Nerval, „Regele fără timp” sau „Prințul Nenaroc”, plutind 


seazä Prometeu inläntuit pe culmi, Albatros (baudelairean) 
naufragiat, după ce încercase să sondeze adincurile, Hamlet, 
Om liber, Isus, Lord Byron, Verhine. 

Uneori ne întimpină o poezie de temniță, amintind de ba- 
ladele lui Villon şi Wilde, blind tinguitoroare și naiv răzvrătiță, 
şi cu gratioase infatuări inocente : 


Noi, Dimitrie Stelaru, n'am cunoscut niciodată Fericirea 
Noi mam avut alt soare decit Umilinga ; 

Dar pină cind, înger vagabond, pînă cînd 

Trupul acesta gol și flämind ? 


Ne-am răsturnat oasele pe lespezile bisericelor, 
Prin păduri, la marginea oraşelor - 

Nimeni nu ne-a primit niciodată, 

Nimeni, nimeni... 

Cu fiecare îndărătnicie murim 

Și Tana miinilor caută pîinea aruncată. 


POETUL. DIMITRIE STELARU 99 
Marii judecători ne-au închis 

Stăruind în ceața legilor lor; - 

Pe fruntile noastre galbene au scris: 

„Vagabonzi, hoţi, nebuni, Lepädatii noroadelor. 

Casa lor e temnipa. Puneti lacăte bune fiarelor“. 


Odată — poate cu infriguratele zori vom singera 
Şi spinzurätorile ne vor ridica la cer. 

Dar lasă, Dimitrie Stelaru, mai lasă ! 

intro zi vom avea și noi sărbătoare — 

Vom avea piine, piine 

Și-un kilogram de ismă pe masă. 


Altădată se evocă, bacovian, circul din Turnu-Măgurele, e 
vinzătoare de ziare si o balerină din Shanghai, ori ,paiatele 
iui Cocteau”, gustind beţia rece a opiului. 

Divinitatea favorită e luna, amică a noului Dionis : 


O simțeam printre degete, in inimă, pe gene, 
Cind venea în odaie la mine, seara; 
Rästurnindu-se pe masa de lucru, alene, 
Părul ei semăna cu ceara. 


Felină, depărtată, totdeauna 

Mai tristă, mai rece, pină cînd, vai! 
Prietena mea luna nu mai era luna - 
Isvorau din ea alte luni, alte luni, un alai, 


In Ora fantastică (Prometeu, Bucureşti, 1944) se accentu- 
„ază decăderea morală, dar totodată creşte un aer de blazare 
sarcastică, mai putin euforic. Poetul se socotește saltimbane 
bufon, am nou risipit printre porci, heruv putrezit în baltă. 
Ridicindu-se în urmă din noroi se apoteozează singur sub forma 
unui Crist al mizeriei : 


Prea tirziu, prea tirziu — 
Atunci va fi prea tirziu; 
Dimitrie Stelaru, noul Cristos, 
Se va ridica lingă tine, rănit, : 
Scuipat, bătut, alungat 
Profetind : „prea tirziu — 
Prea tirziu, vierme golit”. 


+ 


3 
LU 
da pi 


POETUL DIMITRIE STELARU 101 > 


Cu otravă și noroi. : 
Prietenul Iuda l-a iubit de-ajuns 

Și azi aşteaptă, în umbra lui, strigoi: 
„Doamne Stelaru, Cristoase, 


Sub banca din parc mai e loc | spre un ținut fabulos, Dimitrie Stelaru ascultă chemarea fu- 


Obosit, înfrint, poetul își îndeamnă prietenii să plece cu 
el spre Finister, inspre împărăția neguroasă a Hellului, peste” 
țărmul breton. Acolo e patria lui Loti si a lui Ives, eroul din 
| romanul scriitorului corăbier, Mon frère, Propriu zis, migrind 


Şi pentru obositele tale oase“. nebră, din Mai am un singur dor, a mării. Dar, spre deosebire 


de Eminescu, el nu-și alege ca mormint țărmul Pontului Eu- 


x Cum lucrurile se rostogolese i s ; 
Tot mai în Iad virindu-ne! i | xin, ci pe acela celtic (poesc!) al insulei Ouessant, 
Ah! Tată nevăzut, primeşte-mi ruga : | AL. PIRU 
Prea plin paharul e și prea drăcesc. | 


Bizarele nume de femei apar şi aci : tiganca Asena, Elra | 
(El era Ea), Iwa și — după Rimbaud — Maria-Maria. Obsesia 
seraficei Eumene rămîne cea mai patetică : 


La marginea munţilor „unde 

Ochii vinturilor cad în mister, 

Inaltul, continentul cerului, 

Larg filfiitor pătrunde, s 


Tu ești din toate lumile venită 
Cu fruntea gespicată de lumini ; 
Lângă fluvii și stepe lunare 

` Cuvintele cresc heruvimi. 


Iubire, limpede singurătate, 4 
Orice cîntec e un deșert, 


Tipice la Dimitrie Stelaru, ca si la Poe, Baudelaire și Ba- 
covia snt cosmarurile, delirul, halucinatia : 
In fiecare noapte mă ucide cineva i 
O mască ori un ger grozav | ) 
Furios, galben, scot sabia 
Şi strig, alerg prin cameră, bolnav. - | r 


Poate un somn mă va prinde odată e 
Ca liniştea din bronzul de statui 
Viața mi-a fost prea stricată, 

- Prea vie pentru cei sătui 


- 


CRONICA EXTERNA 


CONCLUZII DE PE URMA PRIMEI SESIUNI 
A ORGANIZAȚIEI NAȚIUNILOR UNITE 


Nu încape nici un fel de îndoială că evenimentul (de altfel 
eveniment epocal) care a dominat pe toate celelalte, petrecute în Juna 
acca a 
atlunier Unie. ue onală, prima adunare a Organizaţiei 

cepută 10 Ianuarie la ora 4 după prinz, ea și-a încheiat lu- 
crările Vineri 15 Februarie, la o jumătate nopți 
A tinut, așa der, cinel chptntn ui son: pasa ac ji 


zidat adunarea, întrebat fiind asupra rezultatelor obținute după atitea 
conciliabule, 


nd în alte palate și hoteluri, a făcut 
o constatare generală, decierfnd : „Acei bira da ati LA . 
mele politice, sociale si economice 
rezolvate ca prin minune, vor fi 

dau seama de diferitele puncte de plecare şi de obstacolele initiale pi 


Rezultatele primei Adunări n'au 


n'a Encore ch et dag yonadi e dn rea 
culeasi după cinci săptămîni de trudă. 


Dar oare ar putea să fie vorba de recoltă cind, în fapt, națiunile 


Ideea unei arme = en ee internationale care să mentie pacea și 
iluzii si să ne sădească în inimi 


CRONICA EXTERNĂ 103 


care, pină atunci, „navaient vécu quo de violence”. Si atunci s'a 
erezut că teribila efuziune de singe care mal bine de patru ani inspüi- 
mintase omenirea, furniza un prilej admirabil de a îndruma spre căi 
de pace durabilă „les sociétés convulsées sous le fer et le feu des pro- 


longations de l'état sauvage”, 


Am mătat însă, în numărul trecut al revistei noastre deosebirile 
fundamentale, organice şi structurale, dintre prima încercare de apli- 
care a acestel idei, căreia i-au trebuit şase sute de ani ca să-și facă 
drum prin lume înspre inimile şi minţile conducătorilor de popoare 
(căci încă pe la 1300 un avocat normand, Pierre Dubois, supusese regelui 
Eduard I al Engliterei un asemenea proect) şi între această nouă incer- 
care, la care sa ținut seama de experiența dela Geneva şi sau înlă- 
turat o grămadă de vitil adoptindu-se totodată propunerile (atunci 
respinse) pe care le făcuseră oameni clarväzätori ca Leon Bourgeois, 
ră Cecil (azi vicontele Cecil ot Chelwood), Winston Churchill şi 

Problema capitală era acum, ca ideea, veche de secole, care sub 
forma aplicării ei wilsoniene dăduse greş (şi aici îmi vin în minte 
versurile lui Hugo: „Oh, n'insultez jamais femme qui tombe ; Qui sait 
sous quel fardeau, la pauvre âme succombe !.), să fie realizată suo 
forma mai practică, mai eficientă, in care a conceput-o Roosevelt și ca 
dela proectul îndelung meditat care sa perfectat în Charta dela San 
Francisco să se ajungă la înfăptuirea iui pe teren. 

Adunarea dela Londra avea această primă misiune: să insufle 
viață făpturii inanimate dela San Francisco, să pue In mişcare organis- 
mul, să-l facă să funcţioneze. 

Si acest lucru primordial, esențial, s'a făcut, sa realizat, Este un 
rezultat extrem de important. Căci națiunile ştiu că există de azi incolo, 
nu neapărat o sperletoare care să le oprească de a încălca legea inter- 
națională şi a ajunge la încăerări, sau un jandarm care să treacă Ja 
represalil si la sancțiuni dacă ele ar nesocoti Charta, ci un for unde se 
poi plinge cînd li se face o nedreptate şi un areopag care să cheme la 
ordine puterile, cînd se abat dela regulile de bună cuviință interna- 
țională. 


"Din felul aproape dramatic in care sau desfügurat dezbaterile, 
din paslunea care au pus-o unele puteri ca să se apere, din rivna pe 
care au manifestat-o altele ca să obtie blamarea Statelor pe care le a- 
cuzau, sau putut deduce două lucruri: primo, că națiunile au luat în 
serioasă considerare rolul şi forta morală a acestei ONU şi secundo, că 
purtătorii lor de cuvint sau adresat, pe capetelor celor citeva 
sute de delegați, intruniti în hail-ul Central al palatului Westminster, 
opiniei publice internaţionale, pe care au luat-o ca martoră si de jude- 
cătoare. 
S'a simţit cà această opinie publică a Inceput să fie stimată si 
temută. Rechizitoriile tinteau să desläntue oprobriul ei. Pledoariile vi- 
zau să cistige înțelegerea gi dacă sar putea ei. 

Acest al doilea rezultat este larăși, de mare fnsemnätate, Căci, 
urmărindu-se ca printro informare obiectivă a opiniei publice să se 
poată obține aprobarea sau dezaprobarea ei pentru anumite acțiuni, i 
sau spus deschis cum stau lucrurile, ca să afle adevărul şi să-și dea 
verdictul, 

D, Vişinski a gi rostit fraza: „Amicus Plato, sed magis amica 
Veritas”, cind sa căutat a se prezenta atitudinea sa de acuzator, ca 
fiind dictată de resentimente față de Anglia. lar acei care au luat 
cuvintul în descărcare au dat impresia că urmeu tactica lui Berryer, 
vestitul avocat din vremea Revoluţiei franceze care și-a inceput odată 
pledoaria în faţa Convenţiei, cu cuvintele : „Je vous apporte la vérité 


> 
- 4 F i Fr at 


et ma tête, Vous pourrez disposer de l'une mais seulement après avoir 
entendu l'autre”. 
: Ei bine, inaugurarea la UNO a acestui sistem pe care d. Spaak | 
l-a numit al „diplomației publice” gi căruia d. Beyin l-a spus al „căr- > 
filor pe masă şi cu fața în sus”, reprezintă pe calea reglementării dife- 
rendelor între popoare, acelaș progres pe care l-a înregistrat pe calea 
prepni umane, chirurgia față de ghicitul în ghioc al medicinei | 
Cu noua metodă, abcesvle sunt aduse la suprafaţă, se deschid, se 
vid şi se tratează în perfectă cunoștință de cauză. 


1 moş 
lung trecut şi a unor stāri cășunate de războ! s'a neglijat a se ține sea- 
ma că UNO cra la primii ei paşi şi neînarmaté încă cu „dinții”, adică 


Procedeul acesta nu putea fi decit cel utin pripit, căci, pe de o 
Polita angine ce sa admis în mod unanim că cet cinei mari vor fi 
i lu şi e revin cele mal mari drepturi fiindcă 
ta ci canal intri datorii, ate bise să se la 
Tuca să li se reze cazierul imaculat si a nu li se Fa 
eg întemeiate sau nu, nimic din autoritatea morală agp am 


Din fericire aceste greşeli n'au fost fatale. au 
izbutit pînă le urmă a se aniva prin formé, ceee Au at Urme. à 
putut concilia şi ar fi pus organizația într'o 


luminé 
Sa supus, în primul rind, Consiliului diferendul iraniano-sovietic, 


Consiliul nu s'a derobat 
ee teme Pie d Di e aiplă desbatere, a ajuns la o ca 


calea negocierilor bilaterale 
aducă iar litigiul la UNO, y 
Deci aici: nici 
judecată dreaptă şi echitabila. 1 Miel un soi de compromis. 
ema 


S'a luat pe urmă în d 
nice în Grecia. In 
Atita tot. Unii au soco asta 


“déni de justice”. Celal ca un caz de neputinţă. 


f 
f 
i 


CRONICA EXTERNA 105 


müla de expedient n'a fost o atitudine bărbătească, Dar nici nu exista 
altă posibilitate de ieşire din impas, în fața pozițiilor categorice, luate 
de o parte a baricadei de Anglia şi de altá parte, de U. R, S. 5, ambele 
cu drept de veto. 

Cu privire la această chestiune care a ținut afisul mabine de o 
săptămină, sa împărţit și opinia publică, în două tabere care, pină la 
urmă, au rămas si ele pe pozițiile lor iniţiale. | 

Din rezultatul ,Zero" la care, formal, sa ajuns în problema gre- 
cească, ar relegi ori că ambele pār} aveau dreptate, ori că niel una 
din ele n'o avea. 

Să ne ducem ad rem şi să ne întrebăm cine sau dacă cineva a 
avut dreptate, ca să putem judeca la rindul nostru dacă UNO a pro- 
cedat bine cum a procedat sau dacă nu cumva 1 se va reprosa într'o 
zi ezitarea şi menajamentele pe care le-a avut, 

In condiția specială în care ne aflăm, am putea fi suspectaţi de 
lipsă de obiectivitate, şi ni sar putea apune: „Stim dinainte că veți lua 
partea Uniunii Sovietice”, Deaceca, spre a face dovada, vom schimba 
datele problemei. 

Să ne inchipuim într'adevăr un moment că nu e vorba de Grecia 
ci de o altă țară care si ea, ni-e tot atit de aproape si tot atit de prie 
tenä: Cehoslovacia, de pildă, care, ca si Grecia, e o țară aliată, învingă- 
toare şi a fast cotropitä de nemți şi ținută sub ocupaţie cam tot atâta 
vreme. Si si ne închipuim că trupele sovielice care sau retras din 
Cehoslovacia, nu s'ar fi retras; că un guvern de stinga dela Praga sar 
11 comportat cu opoziţia Democratică de dreapta cum sa comportat 
guvernul dela Atena față de EAM și câ la UNO, Anglia ar fi fost aceea 
care ar fi cerut ca U. R..S. S., pirita, să-şi retragă trupele; cui ar fi 
dat dreptate aceia care, ieri, luaseră atitudine împotriva punctului de 
vedere sovietic? 

Răspunsul e atit de limpede şi de firesc, ineît nu riscăm să evem 
vreo surpriză, lăsind cetitorilor latitudinea să-l dea. * 

Principial este, prin urmare neindoios că certreu de n se retrage 
trupe străine de pe teritoriul unei țări independente si victorioase, este 
pe deplin întemeiată, de oricine această cerere ar fi formulată sau spri- 
jinită, 


Avem În privința asta şi un argument ad hominem La 1777, un 
en după ce a ar războiul americanilor pentru independență, 
William Pitt care devenise între timp conte de Chatham, a luat cuvin- 
tul la Camera Lorzilor gi a declarat textual următoarele: ,,Milorzi, 
dacă as fi american cum sunt englez, vă asigur că atita vreme cit trupe 
străine sar afla pe pămintul ţării mele, eu n'as depune niciodată ar- 
mele!" Si fostul premie ra întărit pe acest, niciodată”, cu fraza shakes- 
pearianä din Regele Lear, Fopebiniă de cîteva ori: „Niciodată, niciodată, 
ni tă, never, never, never!” 

pe = zu! specal el Greciei, Anglia a pretins că trupele ei sunt 
acolo cu voia guvernului dela Athena, Este Ea. pere însă, dacă un 
guvern care n'a izvorit din alegeri, nu dă i că se apără pe el, 
reclamind prezența unor trupe străine pentru menţinerea ordinei pe 
ip aia 1 chestiuni d. Soflanopui 
, Fiindcă asupra acestei c un os 
care Seat re a la UNO. în prima fază a Adunării, a fost de 
altă părere decit d. Sofulis, preşedintele său de consiliu gi deaceta a și 
fost nevoit să demisioneze din postul de ministru de externe. 

Dacă dsa stă problema, îşi vor spune unii, atunci de ce Consiliul 
de Securitate n'a admis teza sovielică? Putem oare acuza, ceeace ar fi 
foarte grav "Consiliul, de părtinire ? i es A 

Consiliul n'a fost pärtinitor. ost prudent. o pruden 
care Sg Are teamă, ci tact. Prezenţa trupelor britanice în. Grecia 


Intre Scylla si Carybda, el a 
mecanicei, unul corp, tras în direcții contrare de 

ele, A rămas pe loc. Na primit cererea, dar nici na respins'o. A inre- 
gistrat'o. j 

Dezbaterile n'au putut fi, totuşi, declarate ` 
chiar dacă ar fl fost declarate ca atare, ar fi rămas ca după "un cuvint 
aruncat şi apoi retras, urma 


entele pro 
calca undelor, judecății oamenilor de pe tot globul. Fiecare își poate 
seama din cele spuse de o parte si de alta, a cui e vina şi à cui drep- 
age d așa încit räspunderile se stabilesc chiar atunci cînd hotăririle nu 
se 


Este încă un rezultat durabil al acestui parlament mondial, 


lava pe baza unui ordin al comandamentului suprem aliat, dar a cerut 
ca să deloge o comisie de anchetă care să cerceteze la fața locului şi 
să refere obiectiv asupra cauzelor care au dus la luptele singeroase 
dintre armatele aliate si bästinasi. 

Comisia de anchetă era în principiu, justificată. Numal c 
iarăși Consiliul sa lovit de motivarea cererii : „se primejdueste pacea”. 
+ a refuzat să accepte această premiză care ar fi blamat Anglia și 


Dar cererea Ucrainel n'a fost primită şi dintr'un alt considerent 
si anume: că, în vreme ce la Londra, Consiliul de Securitate discuta dacă 
să delge sau nu, o comisie care să constate dacă nu cumva pacea este 
primejduită de evenimentele din Indonezia, la Batavia, guvernatorul 
olandez, în prezența unui ambasador britanie începuse negocieri directe 
cu naționaliștii indonezieni pe baza propunerii guvernului dela Haga de 


ilor indoneziene, ci 
mine 2 fi mai conciliante, a socotit că nu era oportună 

comisii de anchetă care indirect, ar fi contribuit să tle în loc sau chiar 
să torpileze negocierile bilaterale. 


Procedat-a bi cum a procedat? Se va vedea. In tot cazul, si 
discuția în jurul unii indoneziene a folosit, S'a văzut cu acest prilej 
căi la UNO, în favoarea autodeterminării popoarelor creşte, că 


U. R. S. S. susține aprig cauza coloniilor care vor să-şi capete indepen- 
dența și că puterile, oricit de mari, trebue să supună acţiunile ior din- 
afară, cenzurii Consiliului de Securitate, ceeace constitue un corectiv 
puternic adus abuzurilor, arbitrariului sau fie numai simplelor contra- 
venții la legea ală, 

A fost foarte interesantă, din acest punct de vedere, discuția la 
care a dat loc ultima chestiune litigloasă, supusă Consiliului: chestiunea 
retragerii trupelor franco-britanice din Siria si Liban. 

Spre deosebire de Iran, Siria şi Libanul au refuzat negocierile. 
Spre deosebire de Grecia, trupele străine nu se aflau în aceste țări, cu 


n 


pă 
> 


Ape ee ere — a 


RTS 


4 


vină, ea este a 


CRONICA EXTERNA 107 

<onsimţâmintul guvernelor lor, Spre deosebire Indonezia, Siria şi Li- 
banul au invocat suveranitatea şi Ty org T 

Deci Consiliul ar fi trebuit sä recomande şi Franței să 


nsăşi ea. Şi deaceea a 
| i „ la care sa obligat, să fie lăsate la apre- 
cierea ci şi să nu fie disjunctă de negocierile cu privire la relaţiile în 
general cu aceste țări pentru care în trecut a făcut atita. 

In ceeace priveşie Anglia, ea și-a trimes trupele la cererea chiar 
a Damascului şi Beyrutului așa incit a cerut să nu se dea un caracter 
de dispută chestiunei retragerii trupelor. 

Finind seama de această situatiune specială d. Stettimius a redac-, 
lat o rezoluție prin care, Consiliul, în loc să prescrie, își exprima incre- 
derea că Anglia si Franţa vor retrage trupele „cit mai practic” (nu cit 
mai curind) posibil, in care scop obliga părţile să înceapă neintirziat 

i, fără a preciza ce fel de negocieri, ceeace însemna că lăsa 
poarta deschisă la tot feluŸ de negocieri. 

Anglia şi Franţa n'au fost admise să participe la vot. Din 11 na- 
Huni din cite e format Consiliul, au votat prin urmare 9, dintre care 7 
au fost „pentru” rezoluţia d-lui Stettinius, Dintre cele 2 voturi contra, 
unul a fost al Uniunii Sovietice care, uzind de dreptul de velo pe care 
i-l dă Charta, (intr'un articol al cărtia se prevede că oricare din cele 
5 mari puteri poate cere ca votul să nu fie valabil decit dacă toți cei 
cinci membri permanenți votează afirmativ) a anulat votul, 

Problema a rämas, deci nedecisă, Consiliul nemai putind redes- 
chide încăodală chestiunea. 

Dealtminteri, nu sar fi schimbat nimic dacă rezoluția, în forma 
prezentată de Statele Unite, ar fi fost votată valabil si nu s'a schimbat 
nimic prin faptul că Uniunea Sovietelor a anulat votul. Si asta, deon- 
rece rezoluția Stettinius nu recomenda Franței şi Angliei decit exact 
ceeace ele însăle au mărturisit Consiliului că au de gind să facă. In plus 
| se cerea doar să tie în curent Consiliul de mersul negocierilor și al 
operațiunilor de retragere, 


Rezumind, așa dar, activitatea procesuală a Consiliului celor 11, 
constatăm că: 4 

în afacerea lraniano-sovietică, sa procedat cu obiectivitate; 

în chestiunea greacă, nu sa ajuns la nici o soluție; 

în problema indoneziană, sa respins cererea Ucrainei, nu ca ne- 
justificată ci mai mult ca inoportună; 

în reclamaţiunea Siriano-libaneză, căutindu-se de către majoritate 
un „pis-aller”, procesul s'a terminat „en queue de poisson”, 

— „S'a făcut ce sa putut”, — a declarat d. Spaak. In cuvintele 
acestea se şi găsește o scuză că nu sa putut prea mult. Din patru litigit, 
în două, Consiliul nu s'a pronunțat. E 

Semn de slăbiciune? Da şi nu! Da, din punctul de vedere al me- 
canismului, adică al dreptului de veto acordat fiecăruia din cei cinci 
membri permanenţi ai Consiliului, care drept permite să se anihileze 
efectul votului prin majoritate. Nu, fiindcă nu sa evitat votul. Da, de- 
oarece sa umblat cu ménajamente, Nu, căci s'a lăsat impricinaţilor timp 

tru aranjamente. £ 
pir Poate ti facută vreo vină Consiliului că a şovăit să la taurul de 
coarne? Nu, pen şovăind să recurgă la bisturiu, a fäcut'o cu con- 
vingerea întemeiată că diferendele care i-au fost supuse se vor absoarbe 
dela sine în scurtă durată, așa incit intervenţia chirurgicală era, dacă 
nu inutilă, în tot cazul prematură. De unde se vede, că dacă existi 9 
acelora cart, nerăbdători să vadă dispărind urmele 


inerente războiului, sau grăbit să se adreseze direct ultimei instanțe, 
fără a mai aştepta să călle normale. 

Dar și aceștia au o scuză, N'au urmărit neapărat să obtie o hotă-- 
rire. Dacă ne orientăm după modul în care sau împăcat lucrurile cu 
privire la Grecia sau dacă cercetäm mai atenți motivul pentru care dele- 
gatul sovietic a uzat de dreptul de veto în cauza Siriei şi a Libanului, 
ne dăm seama că, în fond, națiunile respective au socotit că vor câştiga 
suficient numai din expunerea şi punerea în lumină a rănilor care le 


dureau. 

Sunt procese — ca, de pildă, acelea de adulter — unde dezbate- 
Co e ue UNS  Dapisior du imn uult elect decit hotărârea 

5 în au luptat pentru despă- 

gubiri civile, nu pentru penalizare, yie. 

Și această reparație morală, au obținut'o, 

Deci nu se cuvin subestimate rezultatele acestei prime sesiuni, 
Mai cu seamă că în cele de mai sus nu ne-am referit decit la activitatea 
Consiliului de Securitate, o activitate er come mai mult. 

A fost însă si activitatea mai tăcută mal rodnică a Adunării 
și a Consiliului por or și social, despre care nădăjduim să ne putem 


Dr. L FLAVIUS 


CRONICA IDEILOR 


CRITICA LITERARĂ ȘI TEHNICA SCRISULUI 


II 


menttază, sau atunci cind mai dăinue, imbracă unduirea ritmului in- 
terior, a muzicalității intime, ca în exemplul lieraturii lui Marcel 
Proust; scrisul poetic invadează proza incepind cu imagines, ritmul, 
esonanta şi aliteraţiile şi sfirsind cu distribuția tipografică a textului, 
pentru a produce o ahumită impresie vizuală, după experiența poetică 
a kä Mallarmé. 

Elaborarea pouei tehnici a scrisului nu este rodul exchusiv al 
novatorilor din ultima vreme; rădăcinile acestei primeniri trebuesc 
căutate în deceniile anterioare, în şcolile poetice şi scriitorii care au 
experimentat îndelung instrumentul de expresie care avea să capete 
desvoltare in al treilea deceniu al secolului nostru : ultimile influențe 
simboliste, exemplul lui Mallarmé, şcoala poetică fantezistă si mai ales 
viziunea mecanistä a unui Verhaeren sau Marinétti, Acţiunile curente 
nu au fost convergente, Ele au dirigult literatura acestuo timp înspre 
două direcții profund deosebita; de o parte visul, evadarea şi muzica, 
de alta adeziunea la concert, la civilizația mecanistă, cufundarea vieții 
umane în ri atotputernic al maşinei, Opoziția între vis și meca- 
nicism, între aventura spirituală şi cuprinderea lumii în aspectele ei 
concrete a coexistat în tot acest timp, fără să excludă o apropiere a 
tehnicei scrisului celor două orientări. 


tromează inteligența — „care 
sensația; onomatopeia, silabele desprinse din cuvinte, supresiunea ori- 


cărti punetua închipue un mod de expresie adaptat gindului ; cu- 
PU RE van mape ga A ER À ga rs m el ea 


ritmul intretfiat al megnismului din afară. 
În ti primului räsbol mondial şi în anii imédiat următori, 
gcollle literare şi-au încrucişat acțiunea, creind o stare de efervescenţă. 


ed eos bi EU file 


D 


Jom ta. w ren / ei Pass. PR di pd tré AR, 11 0. bd y 
M in 4 202) Ci nd) MATOS TR SET e, Să 


110 


fecundă tiläruire, Scriitorii se căutau, se influențau reciproc, Cu- 
E ee ai ce delineano.. apel es dompuindeau une. din sk- 


ciale, sau infiltrații ale inteligen ve, o e 
grupul o revoltă esențială o negatie de o violență fără 
staviiă împotriva oricărei indi sau ; futuristi pro- 


a-silogistic, a-logic o gindire eliptică, explosiv 

țisnesc, i te: domeniul lor de exploatare nu mai este pito- 
rescul naturii, ci ambianța cotidiană, mecanică ; ritmul devine poticnit, 
sacadat, febril; asonantele, calamburul, silopsa, rima, acumularea de 
adjective sau substantive, se succed, se se contoptse. „On n'y 
este préoccupé que du poeme lui mâmă, c'est-à-dire de 1 des 
mois, des images et de leur appel mutuel et constant”. (Max Jacob). 
Un cuvint chiamă pe altul prin asociaţie de verbală : „îl est 
traverse de rails bleus qui rallient le reinet et le railien (Max Jacob, 


Le cornet à des), cunoscutul „Dahlia que Dalila lia”, sau Jocul asocia- 
tiv: „Mile bouquets, bosquets de bouquets et mille cammomil- 
les” ja cate se adaugă è E ns et brebis! 


„Paysage : gazo 
n'étaient les fils télégraphiques, on se croirait au Paradis”. Fantezisti, 
cubisti si dadiasti, înscriu un poem multiplu, divers ale cărui räsfrin- 
geri se află în proza timpului: Max Jacob, Apollinaire, Cendrars, 
Reverdy, pregătesc revolta unui Tristan Tzara sau Arp, urmați curind 
de grupul dela Littérature, Breton, Soupaul!, Aragon, care vor deveni 
suprarealiştii de mai tirziu Scriitorii menționați reprezintă puncte di- 
ferite ale hărții spirituale ale timpului, dela aderemii la uni 
cret şi aventurierii planului imdiat al vieții, la exaltarea universului p 
interior si a viziunilor oniricè ? 


agresivă, humourul, ironia, simțul la fantastic și ireal, 

O ilustrare a acestui scris şi a acestui spirit este poemul in proză 
a lui Max Jacob. Autorul îşi caută filiatil, își precedează operele de 
consideraţii teorelice, Se poate distinge, în adevăr, în ástaria poemului ţ 
în proză, în afară de câteva fragmente vag premergătoare din Pascal, | 
La Bruyère, Chateaubriand și Renan, o direcție vizuală, ou desen con- 


este Aloysius Bertrand. Se deosibește, de asemeni, o structură muzicală, 


, al cărui premergător este Baudelaire, urmat apoi de. Mallarmé, Rim- 


turat şi linie bine trasată, „în genul lui Callot", al cărei reprezentant | 
À 
d 


baud și Lautréamont, care, deşi utilizând un scris asemănător poemei 
in proză, nu i-au dat rotunjirea necesară genului. Max Jacob se situ- 
iază în această constelație poetică, la polul opus poemului în proză 
muzical, reprezentat prin Baudelaire, așezându-se lângă Aloysius Ber- 
trand si Marcel Schwob, A d 
Proza lui Max Jacob nu este muzicală, în sensul că e lipsită de 
fluiditate, de desfășurarea armonioasă, de cântec verbal; scrisul îi 
„este însă. structurat pe un principiu ritmic foarte riguros; am spune, 


CRONICA 1DRILOR 


111 


un adevărat 
ra ‘asena pe cu muzica modernă, ritmică prin excelență, 


La révolution inquiète la patrie 

Et des gouttes de feu pleuvent sur lea balcons : 
Modes, chemiseries, marchands de qual' paisons 
Teints du sang des cochers ferment leurs batteries, 
On n'arrosera plus: les pavés sont tout blancs 

Et ies chiens fouillent les ordures du printemps. 


(Mort morale, Littérature. Juin 1919) 


se regăsește, mai sacadatä, în poemele sale în proză : „Je monte encore 
deux marches, c'est le grenier. Mottes de terre! Premier grenièr : 
mottes de terre, Deuxième grenier: une dame qui a trop d'enfants 
parctqu'elle a trop de vices. Troisième grenier: le mari qui a de la 
patience, de la patience ! de la patience et qui écrit : Je vois son doigt 
blanc ! Quatrième grenier: mottes de terre! Hales en mottes Ñe terre 
et genêts secs Ecriteau : Grenier de M-me Mahé, On n'entre pas, c'est 
une haie!“ (Poèmes en prose. Littérature, Noembrie 1919). Acelaşi 
principiu ritmic organizează proză scriitorilor timpului, mai curgător 
la André Salmon, devenind întretăiat, frint, nervos, la un Blalse Cen- 
dras: „Sur l'avenue, cheminant de conserve, passèrent pied d'Ange, 
effeminé, parfumé ; le bel agent de la brigade des scandales et „lour- 
deud, balancé comme un cargo plein de barriques, Fleur de Wase, de 
la déniée brgade des Moeurs" (Archives du Club des Onze. Littérature, 
Février 1920). J'étais terriflé, J'avais peur. J'aurral voulu la sabrer. 
Elle met nonchalamment ses gants? Elle m'annonce son départ? Elie 
m dit qu'êlle est venue pour la dernière fois? Elle me raconte qu'elle 
est appelée à Vienne, qu'elle passera l'hiver à la cour, qu'elle eat déjà 
invitée à des bals, à des fêtes, que la saison s'annonce comme très 
brillante.. Je ne l'ecoute plus, Je n'entends plus rien. Je me précipite 
sur elle. Je la renverse. Je l'étranglo. Elle se débat, me zèbre la face 
å coups de cravache, Mais je suis déjà sur elle, Elle ne peut même 
pas crier. Je lui ai enfoncé mon poing gauche dans la bouche. De l'autre 
main je lui porte un terrible coup de couteau. Je lui ouvre le ventre. 
Un flot: de sang m'inonde. Je déchire des intestins (Blaise Cendras. 
Moravagine. Grasset), Perioada oratorică, muzicalitatea, sonoritätile de 
efect, arhitectura compoziţiei frazei, au dispărut, serisul e redus la 
proporții scurte, cu respirație tăiată, despuiat de adjective sau redus 
la osatura indispensabilă. Suntem departe de arta literară care vedea 
în epitet componenta majoră a științei scrisului, Totul e redus la ritm ; 
scrisul devine expozitiv şi uscat, notație sobră, tinzind către densitate 
si efect conținut, puternic, fără preparație savantă, fără gradäri si fără 
exploatare de suprafață a mijloacelor de expresie. 

Sustinutä de structura ritmică, expresia transpune stări vontu- 
rate. cu elaborare logică; deşi gindiréa poate fi alocuri eliptică sau 
prea condensată, ea nu prezintă hiatusuri, grave soluții de continuitate, 
solicitind din partea lectorului reconstructil si re-elaborare pe mar- 
ginea textului, considerat drept pretext literar. In arta dadaistä îm- 
binarea cuvintelor ascultă de asoclatii obscure, de figniri incandes- 
cente; e o erupție verbală, cu structură lacunară, tinzind să disocieze 
pină şi ritmul: ” 

je me stérilise masque lent citron cloche 
veutour se couche dans l'air notr et frisé 
si je brise le vase fauche les oiseaux d'extase fire 
parmi les fruits la vitesse joue exerce l'incandescence du trident 
(Tristan Tzara. Noblesse galvaniséo. Littérature, Oct. 1919. 
Hébufnirile subconstientului sunt transpuse fără dicriminéri, 


asupra aspectului tipografic al paginii, cu alternarea caracterelor şi al 
locurilor albe, si al revoltei totale a mişcări dadaiste, postulind liber- 
tatea netärmuritä a fanteziei. 

André Breton îşi serie astfel poemul, ecou al cotidianului, înşi- 
rulre de fragmente disparate ; e un procedeu cultivind surpriza, nou- 


B Count house 


Mes belles lectrices, ` 


à force d'en voir de toutes les couleurs 
Cartes splendides, à effets de lumiére, Venise 


Autrefois les meubles de ma chambre étaient fixés solidement 
aux murs et je me faisais attacher pour écrire : 
J'ai le pied marin x 


nous adhérons à une sorte de Touring Club sentimental 
UN CHÂTEAU A LA PLACE DE LA TÊTE 
c'est aussi le Bazar de la Charité 


Jeux très ‘amusants pour tous âges; 
Jeux poétiques, etc. 


Je tiens Paris comme — pour ous dévoiler l'avenir — 
votre main cuverte 


j la faille bien priss, i 


(Mont de Piété.) 


-< La T A SL 7 r 


CRONICA IDEILOR X 113 


Cum vedem, reacție violentă triva oricărei arte literare, a 
oricărui efort către expresie Mb ae armoniile perioadelor si 
presti giile cuvintului Sunt înlăturate ; din arta supremă a stilului cla- 
sic, oratoric si echilibrat nu mai râmine nimic; reacția impotriva 
„literaturii“ este violeniă, fără restricții ; principiile futuriste, a ,cu- 
vintelor în libertate“ şi a dislocării sintaxiale sé instalează în scris; 
fragmentele „de reclamă şi afișe, de gazete de mare tiraj, invadează 
poemul ; nici o strădanie pentru roiunjirea si relieful scrisului, pentru 
migala unei expresii armonloase, Totul se reduce la o desväluire a unei 
realități subiective adinci, iraționale, primitive : subconstientul, Tot ce 
este deasupra, logică şi limp:zime, prelucrare tardivă şi trudă savants, 
cs e înlăturat. Scrisul dobindeste valaare de mărturie, pierzindu-și s*m- 
nificația artistică propriu zisă : „Si rencontres une phras? qui +'6- 
nerve, gE o mise là, non comme un récif pour que tu chavires, mais 
n 
comme à uns bouée 
que tu y constates mon parcours", (Jean Cocteau. Je Potomak, Stok Ed) 
Curentul dadais: conducea deci către o denudare a omului, tñ- 
tre o revelație a lui mai adincă, cesa cê nu exclude, de altminteri, pe 
alocuri, mistificarea, Rămine însă, din această oferv:scent, o revoluție 
formală, acceptată dela futursiti, a cuvintelor în libertate, năzulnța de 
a explora viața de dincolo de zonele raţionale, ca şi credința in atot- 
puternicia spiritului. 


+ 
a + 


Desprinsi, către 1924, din grupul dadaist, suprarealiştii conduc 
pină la ultimele linii directoare atitudinea înaintaşilor lor faţă de lume 
şi viata inttrioară, Nesatia realului, în aspectul lui mediat, îşi are 
drep: corolar un refugiu în vis şi evadare. In căutare de miracol si 
de poezie necontaminată de impurități, postul suprarealist explorează 
lumea subconştientului, unde crede că va găsi cuvintul ultim al resur- 
stlor creatoare de poezie. Negind suprastructura logică, suprarealistii 
se părăsesc au'omatismului pur al gindului, cu năzuința de n desco- 
peri realitatea intimă a ființei umane netranstigurată de ratiune și 
conveniente sociale. Sub un anumit aspect, suprartalismul inseamnă o 
negatie a artei si o postulare a unul principiu de cunoaștere a vieţii 
umane, în adincimile ei. Zona câtre care se îndreaptă luaren aminte 
a acestui curent literar exclude prin urmar orice supraveghiere cri- 
tică, orice reținere şi orice diriguire către exterior, Teoretic, cel puţin 
se tinde înspre o claustrare a insului în el însuși, de unde portul va 
extrage filonul inspiraţiei, care este, în ultimă analiză, un mod de 
funcțiune a subconștientului. Textul suprarealis! are în primul rind o 
valoare de mărturie psichologică ; acest scris dă o indicație asupra 
proceselor creatoare a vieţii subliminare ; sub acest aspect, mesigiul 
se reduce la un automatism verbal. nediriguit, necontrolat de logică. 
Asistăm la o pinire bruscă, spontană, de formule verbale asemănătoare 
halucinatiilor auditive din perioada premergiitoare somnului. Poetul nu 
face decit să asculte, să se asculte si să transcrie, Sub o „dictare rma- 
gică“, aproape strein de sine, condus de automatismul din adincime, 
scriitorul îşi notează textul intro stare analoagă transei, Imaginile 
pe care le redă sunt de extracție pur onirică, alogice, bizare, nepre- 
văzute, alăturările de cuvinte surprind sau nelinistesc, jocurila de cti- 
vinte, asonanta, incoherenta, zig-zugul si absurdul se îmbină într'o 
destäsurare ce împrumută cadenta devenirii vieţii subcongtiente în 
stări crepusculare. Sintaxa, uneori dislocată, rämine, totuși. în picicare, 
Prima concesie prelucrărilor conştiente, cârzia avea să se adauge, după 
mărturisirea lui Claude Breton şi o intervenţie a lucidităţii în procesul 


PN PIRE Qi TA © PNR TR 


TO 7 Po... i pe "LAS 


AD “te 74 


114 
„aranjării“ poemului. Dar chiar „retușat” astfel, textul suprarealist 
păstrează prospetimes şi autenticitatea creației subconștiente. In operă. 
dăinue însă o anume coherentä, o anume tensiune şi un ton 

care-i chezăşulese de altminteri eficiența și valoarea estetică. Mesagiul 
este jmpresicmant, prin densitatea şi armonia interioară, prin nepre- 
văzut şi noutate, ca în acest citat luat cu totul la intimplare : 

„La couleur des saluts fabuleux obseurcit jusqu'au moindre rôle: 
calme des soupirs relatifs, Le cirque des bonds malgré l'odeur de lait 
et de sang caillé est plein-de secondes mélancoliques, Il y a cependent 
un-peu plus loin un trou sans profondeur connue qui attire tous nos 
regards, c'est un orgue de joies répétées, Simpliclés des lunes an- 
ciennes, vous êtes de savants mystères pour nos yeux injectés de lieux 
communs". (André Breton et Philippe Sourpault, Les champs magne- 
tiques). Dacă n'ar fl asociația fantezistä, saltul, elipsa, cascada de epro- 
pleri neverosimile, ilogicul si vagabondarea liberă a gîndului, am spune 
o perioadă muzicală, corect articulată formal. Sintaxa si gramatica, 
limba şi convențiile scrisului sunt respectate, numai gindul se sbate, se 
liberează si palpită descătuşat. Imbinare ciudată de observanţă a re- 
gulelor formale si liberare totală din limitări logice, explicind sugestia 
strecurată, umbra de taină şi nelinitsen pe care o inspiră textul, : 

Dar condensarea se vädeste, desvoltares formală se 
verbele şi conjugațiile dispar, fraza se reduce schematic, succesie de 
cuvinte ce se chiamă unele pe altele: „Suintement cathédrale vertebre 
supérieur"... „Raide tige de Suzanne inutillié village de saveurs avec 
une église de homard". Mersul gindiril devine discontinuu, frazele 
se succed fără legătură logică, juxtapunere de impresii, divagaţii fugi- 
tive: „De quels cordiaux disposez-vous ? J'ai besoin d'une troisième 
main, comme un oiseau que les autres m'endorment pas. Il faut que 
j'entende des galops vertigineux dans les pampas, J'ai tant de sable 
dans les oreilles que je ne vois d'ailleurs pas comment  j'apprendrai 
votre langue, Au moins, les anneaux de contact s'enfilent-ils bien loin 
sous la peau des femmes et ne ploure-t-il pas trop de petités vagues 
innocentes sur la mollesse des couches?" Adevărat film oniric stu 
hipnagogic, primul text automat, realizat în Les champs magnétiques, 
desfäsurä o imagerie untori bogată, sugestivä, alteori o neîntreruptă 
efervescenţă verbală scăpată de subt controlul veghei. | 

Mersul gindiril nu mai ascultă de ordonanța silogisticä, de pro- 
greslunea unei deveniri închegate. Ca în stările de somn şi ațipire, ima- 
ginile abundă, se inläntues, se succed; sun! imagini somptuoase, pa- 
radoxale sau numa! inuzitate, legate între ele prin asociații bizare, prin 
contrast sau analogii vagi ; asociația verbală, asemănătoare stărilor d? 
somn, se face de asemeni fonetic, simplu joc gratuit, adeseori, în care 
semnificația, semantica, cedează pasul necesităților ritmului gi sonorità- 
ților. Intr'o lucrare consacrată vieții subconstiente am dat, întrun pa- 
ragraf deosebit, exemple de elaborare verbală a subconstientului. Ob- 
servaţiile şi exemplele sunt valabile și în poetica realistă, derivind 
dirèct din mecanismele necontrolate sau controlate partial ale subeon- 
stientului, Se poate anticipa, în aceste condiții, chiar în lipsa familia- 
rizării cu textele suprarealiste, locul pe care îl vor avea în acest seris, 
onematopeile, aliterațiile, jocul verbal, asociaţia fonetică, imaginea oni- 
rică, halucinatia auditivă hipnagogică. Toată arta prozodică, toate sau 
mai toate observațiile scrisului sunt anulate. Anumite pagini se apropia 
mai mult de ginguritul copiilor, mărturii ale puterii inventive de ordin 
verbal ale subconstientulut nesupraveghiat, decit de rodul unei ştiinţe 
savante a scrisului. Desigur, suprarealiştii mu au fost conservenți pînă 
la capăt cu acest articol doctrina! al poziţiei lor teore'ice. Ei au făcut 
numeroase concesii controlului logic („Un minimum de direction sub- 
siste, saines dans le sms de l'arrangement en poème" André 


VIAŢA HOMINEASCIA 


CRONICA IDEILOR 115 


Această liberare relativă di scrisului curen 
poet fixe ale cuvîntului Cp rer her) Su. a 
pa o evadare din côtidian şi o aderare mai intimă la fluiditatea şi 


zultatele acestei imense liberări „Corriger, se 

1 A À corriger, polir, rend 
ei use opt SM dna e Eta mii ot 
i c - r une ce d' 
ecumeuses et d'émeraudes, tel est l'ordre auquel une À aus ges 


î oblempérer depuis des siècles. Tel est aussi l'ordre que- 
i Í 
neneda pre entre dana des eirtonsanees acelora Tor- 
automatique: Minotaure. No. 3-4). $ or Midia 

superrealist se suprapune prin automatismul să t 
iese obișnuite de mediile spiritiste în stare de transă. roger 
piele oferite de Th. , între automatismul verbo-auditiv sau 


ges primitiv, involuntar, aduce, în credința acestor scriitori, o mär- 


de l'absolue possibilité aux même de recourir à vol langage 
Qui na rien de surnaturel ét qui est le vehicule arenei Aa tous et 
pour chacun, de la revelation“, Tar în altă parte, acelaș autor definește: 
L'écriture automatique et les récits de rêve présentent l'avantage de 
fournir les éléments d'appréciation de grand style à une critique dé- 
sermparée, de permettre un roclassement général des valeurs lyriques 
ct de proposer une elé capable d'ouvrir indéfiniment cette boîte A mul- 


Intenţia ultimă este prin urmare mai mult de ordin psi 

decit estetic: urmărirea proceselor de constilnté în secete pornea ra 
cațiile lor subtile. Derivind din scrierea automată, din notarea haluel- 
nafiilor auditive premergătoare somnului, adăugind însă o ascutime 
de înțelegere si de pătrundere întradevăr excepțională, André Breton 
elaborează un scris in acelaşi timp notația fină, fugitivul, reflexia ge- 
nerală şi chiar descrierea faptică, pentru a surprinde $? exprima în 
imediatul şi autenticul lor aventurile spirituale pe Care le trässte cu 
adincime si subtilitate. Este stilul din Nadja, Les vases communicants 
La nuit du Fournesol, propriu imbrätisa multiplicitatia si vazul stă- 
rilor de conştiinţă si a le restitui literar. Breton notează o viață coti- 
dianä, dar văzută pe dinlăuntru, nu în Kaleidoscopul imaginilor sau în 
succesia discontinuă a vorbirii interioare, cl în devenirea, implicațiile 
şi bogăţia stufoasă a stărilor de conștiință. Lectorul asistă la ecloziunea 
progresivă a lluminărilor si proceselor creatonre, Ja îmbinările sinte- 
tice ale vieții subliminale, În care visul şi veghea, amintirea şi prezen- 
tul zu rc fuzionează şi se desvoltă armonic. 

la mesagiul automat, ocultism gi spiritism, pină expe- 
rentà hipnotică propriu zisă nu era decit un pas, pe Bă, iai 
Tau făcut, obfinind texte automatice în stare de somn hipnotic. (René 


"Ben Peret, Robert Desnos). Experienţa se continuă. Dela 
ta nets la ar Amore şi aventură interioară, ac orgie Ara 
puteau să ocolească psichoza, cu care îl familiarizase, de tn 
Sigmund Freud. O simulare d? paralizie generală conduca acest 


rastrakan qu'on est en train de construire à deux horizons pour 
arenă pétrole à faire ta ue 2 ty oane mamă 4 raza 
ts pavés de primevères raudes e: le mants 
ne o nordan te it est un oistau de prole les diamants ré 
ea pieds fouleront je les ai fait tailler en forme de papillon”. 
Breton et P, Eluard, L'immaculét conceptions - = 
Totul ajunge la fanteziile suprarealiste de fraza scrise ze ola- 
borare de mai multe persoane, indopendent unele de altele „in uee 
tecare serie cite un membru al frazei (subiect, predicat, run encens 
direc: ete), ajungind la rezultate ca: „La rue eo zare: ag ecrane res: 
dâmcur amuse la chimère qui fait feu sur nous, sau s À nag ras 
ride, ]= premier cheveu blane, tremblants salgnent avec saci d 
belles lesbiennes qui ne se distinguent des albions que par 
vrés minces”. 
i te- 
Aceste experiențe si jocuri fără consecințe sunt totuşi carac 
ristice prin semnificația lor psichologicä, Reacţia mnt pe ao 
‘raditional še desenează, deşi în paginile sale cel: mai n e a 
sugestive Breton scrie intro limbă foarte pută şi cu réspectul z 
tie: Hidrare franceze. De altminteri, mesagiile automate sau p eàs 
„scrise ca o reacție impotriva logicei sau punctuației sun; gr°u de ur- 
miri! sl obositoare, chiar cind păstrează o linie de organizare. gN 
turie este lucrarta lui Pierre-Albert Birot, Grabinoutor (Denoël + 
Steale) în care autorul torts pute „Done tout fut prépa 
u noir avec les bons conse ; 
cohditions les plus avantageuses de qui restait d'Emile et d'Eugénie 
peu tremblante demanda 2 mari so prea se Gp regian a 
'empressa d'y venir et sa voix la time. 
qu'elle ne sobit qu'à lui et qu'elle avait un plaisir doublement es À 
time de le voir immédiatement et Emile promit à Bichette qu'il alla 
venir chez elle et se faire aussi beau que possible e: Eugénie ams 
laineuse avait juste racoroche le récepteur quand Emile se rare 
seulement comme c'était au lieu d'un homme une sorte de vessie 
gèremtnt lumineuse qui se tenait dans l'espace” ete, etc... 


Toate aceste experiențe literare au fost probitabita poate chiar 
din cauza exagerărilor şi poziţiilor extreme pe care le reprezentau. 
Din negatiile sau valorile pozitive pe care le-au adus şcolile li.erare 
pest-belice se pot desprinde concluzii teoretice sau principii pentru- 
un nou scris. Eliminind exagerärile, sau, după cazuri, acceptindu-le şi 
folosindu-le, acolo unde sung cerute de ritmul interior sau natura s.ă- 
rilor de conștiință, se poste ajunge la o expresie li suplă şi a- 
daptată realităților interioare. ‘ 

Fiecare epocă își are, odată cu problemele ei proprii, cu misci- 
rile de suflet si atitudinile ei mentale şi soclale, cu viziunile generale 
Supra lumil, un sti! comun de expresie ; stilul genral de viață rocha- 
mă o manifestsre literară. adaptată, pe care creatorii îl înmlădiază. 
dipă coeficientul lor personal de gîndire și sensibili ate, Acest stil, 
ep cale de elaborar; nu semoate creia spontan, fără legătură cu evoluţia 
literară anterioară. Prezentul trebue să integreze, adaptindu-le, valo— 


pour recevoir dans les. 


CR. TL NP EN a, 


CRONICA IDEILOR sS 117 


rile trecutului; altminteri, novatorul riscă să e tehnici de 
mult încercate, a cărar tficiență a fost GE mes RE de 
Elaborarea unu! nou stil poaie fi o sinteză a tuturor formelor de ex- 
presie a trecutului, rind pe rind a modului oratoric sau a monologulut 
interior, a mesajului automat sau a stilului analitic, nervos, al seco- 
lului XVIII. că fiecare mișcare de sensibilitate trebua să-și 
găsească expresie adaptată, scriitorul poate întrebuința în operă a- 
coastă variantă instrumentatie verbală, destinată a-l exprima cell mal 
credincios, în variația neîncetată a vitii sale interioara. Scrisul va 
căpăta astfel suplete, proprieta:e, accent de sinceritate şi adevir și mal 
ales va dobindi ehezäsia de a exprima finta umană întreagă, cu as- 
cunZisurile saie subliminale, nu numai cu suprastructuriie sale logice, 
In același timp, se poate tinda către o emancipare a scrisulul de partea 
de artificiu, pe care o camporiă în bună parte arta literară a secolelor 
trotute ; alcătuind o adivărată mărturie interioară, mai adaptată édin- 
culti, şi cu negația conveniențelar, stilul poate năzul să exprime total 
ve scriitorul însuși, după cunoscuta expresie a discursului de recapție 
a lui Buffon zagi 


Ir { 


Activitate literară ce se exercită în marginea creatiilor artis- 
tice, criiica nu poate lua principial o atitudins negativă şi intolerantă 
sata de un mod de expresie, contestindu-i teoretie valabnitatens, inu 
iimunent ce un stil literar devine comun unei familii de SCFUION, ke 
veund o nouă modalitaie de simtire, acest stil trebueste acceptat ua 
mere, Critica nu poate postula valabilitatea unui moa winorm de a 
erie, Istoria literară indică o succesie neintrerupță de forme ae ex- 
presie, asemănătoare stilurilor în arta plastică. Fiecare din aceste arte 
ulerare au fost condiționate de o structură suletească determinată, 
riecare a apărut cà un corolar nectsar şi indispensabil al unui ritim 
-sufletes.. uonținutul de gind si tonalitatea emotivă ÎŞI secretearu spus- 
lan, dacă ni se ingädus termenul, natura expunerii formale. Principiu 
asic, formulat de Boileau: 

Ce que l'on conçoit bien s'énonce clairement 
Et les mots pour le dire arrivent aisément, 

postulează indirect şi această adaptare a discursului, la vibrația inte- 
oară. Fiecare artă „literară, fiecare poetică, este rodul firesc a unei 
noi viziuni a lumii şi a unei noi sensibiiități. Din moment ce a apărut 
fi dăinue, o manifestare novatoare își dobind:ște ipso facto drept de 
existență. Ea nu poate fi repudiată, pentru motivul că se îndepărtează 
de la principiile consacrate şi că forțează comoditätile de gindire. Sin- 
durela crl'eril care îi pot aprecla validitatea. sunt reprezentate prin 
tatiunile de ordin psichologic, al conditionärii din adincul di, viață 
„Min care se desprinde, și mai ales, de ordin estetic, al eficienței acestui 
‘sou mod de expresie. 5 

Am putut urmări cum în decursul timpului arta literară a eyo- 
luat, prezentind schimbări fumdamentals de ritm şi echilibru interior. 
In bună parte, această evolutis a fost determnată de viața in'erloară 
care se cerca împărtășită, Dar în toate aceste schimbări au intervenit 
şi influențe ex:crne, fie de ordin strict literar, formarea unul mod ge- 
neral de exprimare, fie înriuriri din partea celorlalte arte, în dosedl 
a muzicii. Disoclerea perioad:i oratorice a secolului XVII si reducerea 
ei la stilul direct, intelectualizat, al secolului urmätor a fost desigur 
o ilustrare a primei eventualtäti ; schimbările tehnice care au avut loc 
în a doua jumătate a secolului trecut au fost ir bună parte rezultatul 
ipfluenței muzicei wagneriène asupra Hteratilor timpului. 

Expresie a unor procese sulleteșii sau a unei deviniri estetice, 


\ 


terară, poetica, felul particular de a scrie a unui grup 
arta enter inguraice, apar criticei literare ca elaboräri necesare, 


due o recunoaștere 
amo scriitor îşi are un stil propriu, identificabil dela lectura unei 
simple fraze. Rezulta: al unui proces multiplu de elaborare, în același 
timp firesc, direct, subconștient, ca şi prelucrat și obținut prin distilări 
"aborioase de esențe, vehiculul de expresie defineşte un regim interior 
şi o artă nală, 


analizate ca atare de critic, în fiecare caz în parte, se pot aduna si 
categorisi pe grupări mai mari, reprezentind, prin diftrentele lor vizi- 
bile, adevărate revoluții formale. In paginile anterioare am notat și 
urmări: în manifestările lor majore aceste variații de mare amplitu- 
dine ale artei scrisului. . 


Orice formă de expresie literară presupune o convenţie, un arti- 
ticiu. Obiecţia pe care scriitorii monologului interior au făcut-o scrierii 
clasice, nu este Ipsitä de valoare. Nu numai poezia, dar şi scrisul în 
proză era diriguit de un măhunchi de reguli dintre cele mai stricte. 
„Căderea“ frazei, echilibrul ci, muzicaliiatea exterioară, evitarea repe- 
tițiilor, căutarea efectului, toate acestea reprezintă o punere în scenă. 
Spontantitatea actului e alterată, Elaborarea, regula, canonul intervin 
botäritor, viciind expresia nudă, directă, Orice artă literară este, așa 
dar, un artificiu, Obiectia se poate face si monologului interiér. Louis 
Gilst nu a întirziat dealtminteri să sublinieze faptul că reacționină 
impotriva retoricei clasice, James Joyce a elaborat o altă artă, tot 
atit de articifială, exagerind şi creind b virtuozitate factice. 

Problema are mulie ramificații şi conduce Din moment 
ce examinăm un scris mu sub raportul eficienței sale de ordin estetic, 
ci sub unghiul adevărului psichologe, (intrebindu-ne: astfel gîndeşte 
omul singuratec ? în acest stil ?), din acest moment punem în discuție 
însăşi valoarea limbajului si a oricărei forme do expresie. Discuţia 


își strămu'ă termenii gi terenul ; devine exclusiv psichologicä. Ne putem 


întreba : cum gindim? Cu imagini? Cu ajutorul cuvintelor? Dar a- 
ceste cuvinte şi imagini ce formă, ce ordonanță au în procesul gindirii ? 
Forma logică, a desfășurării clasice, a inläntuirii silogistice, sau a auto- 
-matismului psichologic, a monologului interior? ŞI putem merge mai 
departe. Intrucit cuvintul este apt à restitui sau a reconstitui un pro- 
ces sufletesc, consid2rat În esența şi imediatul său ? Intrucit imaginea 
elaborată este adevărată ? Si, mai ales, în ce măsură un seris, oricare 
ar fi, din moment ce este un rezulta! al unei ucenicii, a unor observante 
formale, a unei prelucrări laborionse, poate exprima un adine sufietese 
în autenticul lui primitiv, genuin ? 
Conductrea problemei în această direcție nu este abuzivă. Cri- 
tica literară gi pslchologia sunt discipline îngeminate, chiar dacă 
meniile lor nu se acopär pe toată intinderea; ele işi pot oferi 


Aceste variații individuale, proprii fiecărui artist, care trebues= 


Pres 72 


CRONICA IDEILOR 


119 


lumini şi metode de lusru, 
varea, problemelor de rainier pant, D gp ce que Le ve 
„Specificul, cele două ordine de cercetări” = 
tributii hotăritoare. Psichologia Side GNT TES np Ap 
mai adapiată a proceselor de conștiință, a mrtodelor de studiu ; icho 
analiza, cercetarea pslchiatrics, minuite fiind cu spirit de finete pol 
rires metode gi p‘rspective de interpretare a fenomenului ilterar. 
Da mă la rind ul ci, prin analiza textelor şi punerea în evidență a con- 
Tbuțillor psichologice şi iniuițiilor de adincime aflate în operele lite- 
rare, poate aduce lumini şi confirmări noi datelor psichologice ; opera 
lui Goethe, textele misticilor sau al işti 
de ale suprareallstilor au fost privite, în 
adevăr, şi ca mărturii de viață interioară. Același fap: poate fi privit 
din două unghiuri de incidentă diferite, după cum nə situâm în pers- 
pectiva psichologicului sau a criticului literar. Examenul nu trobue să 
rămină izolat ; el se poate raporta dela o metodă do cerce'are la alta, 
negri ve atei er VER şi critica literară. Conlucrarza este 
ecundă în r'zultate, fără ca cele două i 
dela anl şi spiritul lor iniim. d ea 
olul critieri este complex, Un text, o operă, se judecă deanotrivă 
sub raportul adevărului psichologic, al semnificației a mirte, dar 
si al expresivitățli es'etice. Adevărul sufletess este legat cu echilibrul 
artistic. In această activitate, psichologia şi judecata de valoare inter- 
vin deopotrivă, 

Ne intoarcem deci la întrebarda noastră, aflată la limită între 
domeniul psichologice si al criticii literare: care este eficiența scrisului, 
a cuvintului, a sntaxei, a modului literar de expresie? In ce măsură 
un limbaj scris sau vorbit exprimă adecvat o stare sufletească? In- 
trucit expresia li'erară şi în g’neral orice sistem de semne naturale, 
deci fiziologice, si conventionale. doci sociale, poate tălmăci realitatea 
substanțială a unti îndividualtăţi ? 

Formulată astfel, cerceiarea îşi intinde nrbănuit suprafața 
şi-şi creşte semnificația. Ea își propune rezolvarea uncia din problemele 
cardineie ale vieţii umane, aceia a raportului dintre ființă şi expresie, 
a comunicabilității între oameni, a eficienţii oricărui limbaj). Sub 
acest unghiu, problema nu poate fi tratată aci cu toată amploarea, En 
comportă ramificații numeroase, referinţe la cercetări de la@brator, la 
date etnografice, linguistice*sau fiziologice. Gindiren fără imagini, rotul 
cuvintelor în procesul gîndirii, esența acestul proces în intimita'en lui 
se impun ca termeni de studiu. Nu putem intra acum În aceste direcții. 
Ne limităm la o formulare de poziţie, recesarë a limpezi datele gene- 
rale ale problemei, 

Oricare ar fi în esența lui intimă precesul gîndirii, formularea 
lui si expresia lui vor fl totdeauna insuficiente, -Gindirta e un proces 
de totalitate al ființei, în care s> îmbină ritmul organic, fiziologie, ele- 
m?ntul pur sufletesc, ecoul vieţii sociale ; e un proces complex, simul- 
tan, instantaneu, sävirsit pe mai multe planuri, compor înd o gartici- 
pare, o întricație originară de armonii sufleteşti complexe, amintiri, 
vibrajii de sensibilitate, tendinţe, volițiuni, ins incte, judecăți, totul in- 
tro unitate structurală. Expresia oricare ar fi ca, gest, mimică, dans, 
cuvint oral sau scris, este analitică, succesivă, disaciativă a vieţii, par- 
țială. Intre cele două ordine de fapte există un decalaj. Fiinta, gindirea, 
viata, este totală, sintetică, multiplă ; expresia esie parțială, analitică, 
sărăcită. Ceia ce se află în realitate distribuit pe mal multe planuri, 
cela ce este corelativ. coherent, durind în timp, este redus la o singură 
dimensie, examinat literar si fără a puta cuprinde centrul de perspec- 
tivă care dă vieţii multiplicitate, scurgere, durată, Exoresia nu cuprinde 
derit aen“cte partiale ale vieții, caută să reducă totul la logică, trece 
peste informulabil, se fixează unsori pe poziţii teoretice gi năzueşte 
să radea continuitatea & adincul cu ajutorul rețelei discontinue a sem- 


LE a 54. 8." 


utilă, practică, 
de dependență socială. Dar unde este 


pont între oameni raporturi 
o 
in sistemul de semne, fondul mustind de simjire si spalme läuntrice? 
Este anulat, redus is o simplă convenţie, la un gest, la un sunet. 
Alăturarea oamenilor st, în genere, a ființelor în comunități, sau 


nici odată vibrația adincă a celui ce se exprimă, Un strigăt de spaimă, 
de its Tonte re) fără îndoială ; el suscité la animalele də aceiași 
speță, sau chiar de spete diferita, aceleași reacții genprale. Dar spaima 
resimțită de animalul sau omul care a emis acest strigă: nu este re- 
dată prin strigăt. Acesta este un simplu semn fiziologic, o expresie a 
emotiei, La perceperea lui animalele sau oamenii din jur nu retrăese 
spaima celui ce a proferat acvet strigä!, cu toate armonicile lui interi- 
oare ; ei nu trăese decit spaima lor proprie, prin răstringere și sugestie. 

Toate sistemele de limbaj $o aflä în același situaţie. Muzica şi 
dansul, cuvintul sau gestul, nu redau integral o viață in:erioară, viața 
aceluia care vrea să se ; cle nu rtdau decit scheme exterioare, 
amestec de expresie fiziologică a emoţiilor gi de convenţie “socială ; iar 
expresivitatea acestor mijloace operează asupra celor din jur, suscitin- 
du-l= reacții sufletești asemănătoare, Aşa dar, În esenţă, fiecare viață 
rămine închisă în proprille sale limite Comunicarea cu exteriorul, cu 
semenii, nu poate năzul către o revelare totală a propriei ființe. Fie- 
care om rămine prizonier in proprille sale granite de viaţă. Expresia, 
limbajul, nu sunt decit vehicule utile, convenționale, nu ati: distinate 
a comunica un sdinc sufletesc, cit a suscita stări de suflete asemänä- 


toare, i 

Limbajul se află în raport cu adincul sufletesc si cu procesal 
intim al gîndirii în écetasi situați”. Cuvintul e un gest al aparatului 
vocal. Deşi mai înmlădiat. mal subili, mai adaptat adinculuf psicho- 
logic, limbajul nu exprimă ființa total, exhaustiv, Orice limbaj, ală- 
turi de tul fiziologie comportă o parte de convenție socială 
foarte mportantă. ' Toate limbajele sunt aproximative, toate conțin în 
măsură variabilă un adevăr interior si o parte de artificiu, Sunt însă 
forme de expresie care redau mai axect anume stări de suflet decit 
altele Viaţa fiind multitormă, evoluția sufletească prezentind fluc- 
tuatil, tranziții stări extreme, limbajul trebueste adaptat ritmului in- 
terior. Rezultă că pentru a urmări cu oarecare chezizii de adevăr va- 
lul lăuntric, Imbajul trebue să posede elasticitate, posibilități de adap- 
tare, ' 

Varietatea stilurilor literare isvoräşte din această nevoe de ex- 
presie. Deşi nepuiånd exprima un adine sufletesc în esenţa lui calita- 
tivă, scrisul poale totuși să aprople acestă realitate cu aproximație. 
Dar aceustä aprapiere este condiționată de ritmul interior. O stare 
de liniște, de contemplare, presupune o altă cadență de viață decit 
spaima, desnädejdes si lupta cu sine însuşi. Urmind curba acestei des- 
fäçuräri, scrisul va trebui să îmbrace această varietate de accent su- 
fletesc. Scrisul omului care se află într'o criză de conştiinţă violentă, 
Yäscolitoare, reculrasă. Dacă stilul ar păstra acelaş formă, acelaş ordo- 
nanță, ar fi fals, strident, împrumutat. Nu este oare caracteristic fap- 
tul că; Blaise Pascal, în momentul în care şi-a scris Memorialul nu a 
întrtbyințat stitul său obişnuit, incisiv, concentrat, logic, cu observa- 

a puñctuatiei şi a tranzițiilor între idei, ci dimpotrivă s'a exprimat 
text fulgurant, discontnuu, "instantaneu ? Comparatia dintr 


-tex I Memorialului, şi mai ales al factimilului acestei mărturii sue 
preme de gind, şi scrisul obişnuit al lui Pascal este concludent. Se 


- e 


ai" 


mp Dia doilea EN de | 
CU D role DONS ER Et TE. 


d LE A 


CRONICA IDEILOR 121 


poate surprinde in această diferen trecere 
fi Ja altul, ca și între stările sufletesti conta ale. care am alcatuit 
realitatea interioară ce a clabo ie i 
Soûté a aknimeri de rat această expresie. Paralalismul se 
în condiţii de Viaţă diferite TR Du PRE Rara. ie pores 
t=. După cum siliul unei stări de suflet 
calmă se deosebeşte de acia al une! crize interioare, tot astfel gra- 
fismul va îmbrăca, dincolo de citeva constante fundamentale, forme 
diferita, în concordanță cu aceste stări de conştiinţă, Aceasta dovedes- 
te caracterul natural al claborăritor si a conditonärii, atit a silului 
cit şi a gralicei scrpturale, de natura proceselor de conetiintä care le 
servéste de et... 

Multipliciiatea stilurilor literare este, prin urmare condiționată 
de varietatea stărilor de conştiinţă care-şi caută expresie. Atitudinea 
concentrată, stăpinirea de sine, în care omul comunică direct cu se- 
mnii pe plan logic, expozliiv şi analitic, ia în Gcobste forma stilului 
oratoric; expresia stărilor de suflet fluide, muzicale, intime, va im- 
brăca cu necesitate forma plină de sugestii a scrisului poetic, plin de 
prelungiri; singurătatea morală, procesul de conştiinţă, se cer expri- 
mate prin monologul in'erior, automatismul gindului se va exprima 
prin automatismul sérsului, iar stările de delicvescenté interioară, do 
peichoză, se vor exprima prin discontinuități şi Incoherente, Subt ra- 
portul conditionärilor lor interioar?, toate silurile sunt deci valabile, 
pentru că toate izvorăsc din ritmuri psichologice şi structuri deosebite. 
Un scriltor nu va folosi niciodată monologul interior, cu formele lui 
de expresie ciuntite eşuate, neclaborate suficien:, pentru a exprinta 
gindul -clar şi conturat, după cum nu va folosi nici stilul oratoric, pen- 
tru redarea crizelor de cons'lintä care transfiputeazi, Fiecare stil îşi 
are o edzcuare si o valoare exprezivă proprie. Subt raport estetic toate 
stliurile sunt așa dar adevărale, în măsura în care sunt adapta.e, sau 
mai precis, apar ca expresia unei tonalități sufletesti, 

Nu în acziaşi stuatio se găsește scrisul, examinat sub! raportul 
adevărului pslchologic. Am văzut că ființa, în esența ei, este refrac- 
tară comunicării, şi că -expresia gindulul, ori cit ar fi aceasta de evo- 
bată. Este aproximativă. Stilul literar se află în aceiuşi situatie. Chiar 
in monclogul interior şi în automatismul suprarealist, prin observaţia 
sintaxei, a regulelor gramaticale si a ordonantelor, scriitorul nu as- 
cultă numai de dinamismul propriu al adincului, dar de un inreg 
sistem de valori streine, exterioare sie-şi. In toate cazurile, scriitorul 
se află mental pe o scenä, în fața unul publice, El nu s părăsește 
total, fără rezistență, spontaneitätii sale creatoare, şi chiar cînd o face, 
de altminteri partial, in prima fază a elaborării operei el intervine 
stcundar, conştient, în perloada de echilibrare a scrisului său, printr'o 
activitate de epurare, de raiură, de îmbunătățire. In acest moment, 
trecem din domeniul sinceritätii pure în al actului literar prelucrat, 
care. după expresia lui Paul Valéry, este un fais. adică o fabricație. 
Acesta este un fapt, pe care trebue să-l acceptăm ca atare. Cititorul 
se află în fața unci claboräri complexe, în care intră deopotrivă sin- 
ceritate dar si mistificare, tthnicä dar și ştiinţă, spontaneitate inițială 
dar şi prelucrare secundară. : 

Sub raportul adovărului psichologic, tonte stilurile sunt așa dar 
false, pentru că nici unul nu redă integral viața suflztească a creato- 
zului în devenirea ei intimă; sub raportul estetic însă, toate stilurile 
de ținută literară sunt adevărate, căci toate redau adaptat varie atsa 
mişcărilor de gind şi sensibilitate ale artistului, în măsura în care a- 


Ps + fi comunicate, 
Bapor Si ION BIBERI 


- CRONICA DRAMATICA 


„ULTIMA ORĂ” 


Am vrea să cvilăm în această cronică tot ce poate semăna cu 
frazele searbăde, convenționale şi goale ale unul articol necrologic sau 
ale unei comemorări. Sunt cuvinte care se folosesc atunci cină opera 
ce le prilejueşte nu îngăduie altceva — ceeace nu e, nici pe departe, 
cazul cu „Ultima oră”. De actea nu ne vom opri să evocăm rarele po- 
sibliităţi, pe care le-a curma: stupiditatea hazardului, nici figura, lăsind 
să se strävada atita inteligență și sensibilitate, Deși mulţi o vor fi simțit 
apărind printre replici şi umbrindu-le cu clipe de melancolie comicul 
lor deschis, luminos. ' 

După „Jocul de-a vacanța“, după „Steaua fără nume”, „Ultima 
oră“ vine oare să contrazică drurmul ascendent pe care-l urma cariera | 
dramaturgului Mihail Sebastian, răpus la mai puțin de patruzeci de 
ani ? Să nu mai tepetăm lucrul evident că ta nu e tot ce ne putea da 
scriitorul. NL s'a vorbit de piesa ce o pregătea asupra lui 1848 şi 
pentru care, vreme de un an, sa cufundat în atmosfera epocii, 

= ciiind literatură si documente, Dar „Ultima oră“ nu e un spectacol 
care să aibă nevola de a-și justifica existența prin echivocul impre- 
turärilor suu scuzelor. Dimpotrivă, e prin excelență spectacolul ce 
strage dela inctout si destăluie apoi mult mai mult decit păruse că 
are de spus. $ 

La prima - vedere, „Ultima oră“ père © comedie de situaţii. De- 
sigur este si o comedie de situații, E vizibil că Mihail Sebastian a in- 
cercat să comunice cu un public cit mal larg și reușita stă tocmai în 
ehipul cum a realizat aceasta, fără concesii esențiale. Minuirea comicu- 
lui de situaţie, pe care un perfect simi al măsurii îl opreşte dela apăsat 
şi excesiv duce la citeva scene importante — mai ales în actul al doilea 
şi al treilea — in care „quiproquo”-ul e utilizat cu virtuozitate. In 
actul al treilea — ce dă impresia de a fi cel mai putin lucrat — 
primatul comicului de situație se accentuiazä şi desnodămintul e oare- | 
ceum precipitat. 

Dar virtuozitatea dialogului acoperă sensuri mai adinci, în opera 
unul om care a fost în primul rind artist şi nu simplu tehnician al : 
tratrului, Sunt rezonanțele sociale ale unei piese ce se petrece în lu- A 
mea presei și marei finamțe. Iar de cele mai multe ori, situația comică 
nu se reduce la efectul mecanic al unei încurcături, ci cuprinde în ea 
contrastul dintre lumi sufletesti deosebite. Mai mul: decit comicul de 
situație, „Ultima oră“ ne pare că folosește comicul palbolbgie. Lucrul N 
er. întrevede chlar din construcția piesei, cu altemările ei de a'mos- 
feră. Actul ai doilea evocă, prin cabinetul unui profesor de istorie, | 
e lume de studiu şi — datorită intervenției studentei Magda Minu— | 
de visare. Aces: act e incadrat între alte două, cafe se desfășoară res- ri 
pecilv într'un mediu gazetäresc si în biroul unui mare industria. i 
Aceleaşi contraste înăuntrul actelor, în care unele personaje pătrund 
în lumi străine, unde îşi păstrează viziunea proprie şi întilnirile a- 
es ca de culori diferite dau efecte foarte vil. Astfel, în actul întiiu, 

de istorie şi studenta exaltată vin la redacția gazetei de 


: és 
Y 


PAS Aa Y DÉFENSE r RA VIT P, tas t 


123 


de acum cițiva ani. E o atmosferă d i ter- 
mi + Pers er: ens obținută, nu numai prin ter 


Dar gresala are consecințe neprevăzute. Mai intfiu, vizita unel 
studente. Pentru ea, articolul reprezintă o pingărire a cultului ce l-a 
consacrat lui Alexandru cel Mare. oi, un temut căpitan de indus rie: 
citeva dintre greșelile de tipar i-au dat convingerea că articolul as- 
cunde un șantaj primejdios și el încearcă să-l înăbușe cu orice pret, La 
început deconcertat, directorul sesizează prilejul oferit şi porneşte în 
căutarea profesorului de istorie, pentru a-şi asigura alianța presupu- 
sului santajist. 

Astfel că existența liniştită şi ștearsă a lui Alexandru Androne 
e vizitată de aventură. Vine studenta romenţicasă si ironică şi scena 
evoluează cu grație dola atitudinea rigidă a unul profesor demn, pină 
la un început de idilă. E un prilej pentru un intèrmezzo liric de bună 
calitate, în care figura lui Alexandru pornind spre glorie e evocată 
cu o poezie pătrunzătoare şi delicată. Vin apoi direcorul de ziar si 
Bucsan, oferă, ameninţă. Profesorul nu înțelege râmle, dar ingenultates 
sa e luată drept abilitate suprricară și cel dol capătă convingerea că 
au de-a face cu un om primejdios. 

In actul al treilea, suntem în biroul lui Bucșan. Acesta se teme. 
Simte clătinindu-se construcția pe care a ridicat-o cu mari îndrăznoli 
si mari escrocherii. Totuși, se pregälesté de luptă. Cumpără tipografia, 
pentru a impiedeca apariția ziarului „Deș.eptarea“ si caută să-l înlă- 
ture pe Andronic din universitate, prin mijlocirea ministrului, cu care 
se afla în raporturi dela patron la salariat, 

Ajunsă aici, acțiunea prezenta dificultăți de rezolvare, în măsura 
in care trebuia respectată ideia centrală : personajele să rămină pe po- 
zițiile lor, să nu poată stabili vreun contact între lumile lor sepirate 
Soluţia o dă transformarea — foarte putin motivată a studente: Magda 
Minu. Ea a înțeles situația gi stäruie în jocul şantajului, al cărui obiect 
nu-l cuncaşte, cum nu-l cunoaște nimeni în afară de Bucsan. Obține 
dela acesta, ca pret al tăcerii, fondurile pentru cilăforia pe care o va 
face împreună cu Andronic, ca să reconstituie drumul străbătut de A- 
lexandru cel Mare. Si cei doi oameni se despart, Bucsan convins că a 
avut de-a face cu un pan'ajist extraordinar de îndeminatec, Andronic 
plin de recunoştinţă faţă de cel pe care-l consideră un generos spriji- 


aitor al științei. 


ESA tpr x,» 


[n interpretul principal sa izbutit îmbinarea fericită dintre un 
personaj și un tip de personalitate actoricească Rolul lui Alexandru 
Andronic părea croit parcă după darurile particulare ale d-lui Antoniu 


5i d-sa l-a creat în chip desävirsit, cu o 

dată nătingă, cu mollelunea în glas şi a omului sigur doar 
printre cărți și stingaclu la lumina tare a 

D. Fintesteanu, care püruse a se specaliza în ultima vreme in- 

trun anumit tip de ursuz de treabă, a realizat tot atit de magisral un 

cu totul diferit, un Grigore Bucsan dur, séç, dominator, ascun- 

zindu-si şovăitlile momentané neoprit nici de sentimente, nici de 


Dexinvoltura d-rei Marcela Demetriad nl sa părut uneori şar- 
jată, în gest si mai ales în inlonaţie. E drept că dificultarea rolului 
d-sale era mărită de în care se păstrează personalul Magdei 
Minu, sacrificat psiholdgic, pentru a da o soluţie scenică. 

Nam wea să uităm nict pe admirsbilul secretar da redacție, 
ce ni l-a dat d, Mircea Balaben, acest actor cart. dela mers şi pină 
la orice silabă pronunțată, ştie să pătrundă totdeauna în personajul 
său, nici vulgaritatea agresivă a directorului de ziar, în care d. Nicky 
Atanasiu a dovedit un nou progres, nici figurile schițate de d-na Ma- 
ria Voiuntaru si de d-nii Horaţiu, Clonaru, Amigdali, Ghibéricon, Cre- 
dem, într'adevăr, că Mihail Sebastian ar fi fost mulțumit de regizo- 
rul şi interpreţii säi. y 


caro hu pare nicio- 


sS. L 


„CRONICA PLASTICA 


4 $ 
; å ARTELE PLASTICE IN U.S.A. 


Pentru noi, locultorti unul vechi continent fmpovärat de amintiri, 
de tradiţii gi de ruine, înțelegerea si cunoaşterea lumii noi a Statelor 
Unlte a aneovoioasä. Dintr'o parte suntem mereu în pericol de a privi 
lucrurile in functia inerentelor noastre prejudecăţi, dintraită parte A- 
merica însăşi e victima publicității sale. Civilizaţiile sunt nedrepte şi 
pătimaşe în judecätile lor unele faţă de altle, Le vine greu țărilor de 
o structură antică să priceapă şovăelile sau cutezanțele unel societăți 
in plină acțiune, pe un pămint încă nefrämintat de experitnţele umane- 
Europeanul, înconjurat de amitiri, trăind întrun peisaglu care e, intro 
largă măsură propria lui creație, în care ndotura sa umanizat pină la 
domesticire, uită prea uşor sau nesocoteste înverșunata trudă a pioneri- 
lor care au avut de luptat cu un contient ce cunoscuse aproape exclu- 
siy o viață vegetală, pină la ivirea cuceritarilor säl. Această alianță 
între om şi natură care ne pare firească nouă, locuitorilor grădinilor 
europene, această înfrățire a omului cu pämintul pe care-l munceşte 
cere mai multă emergie decit ducerea unor lungi războaie. Stincile de 
lingă mare sunt acoperite adesea cu flora märuntä a unor ierburi pe 
care cele mal năvalnice furtuni nu le desrădăcinează, asteptind prima 
clipă de linişte pentru a da iarăşi flori și miresme. Aşa e Europa. Pus- 
tiirile tragicei sale Istorii nu clintesc din loc popoarele sale legate ta 
ierburile păminturilor pe care le-a fost dat din vecie si trăiască. Pu- 
țină pace şi belșug prilejuesc mereu inflorirea unor noi civilizații, Neo- 
bosita rivnă a germenului elin renaşte mereu din huma în care dorm 
marmurele zeilor răsturnați. In America situația omului față de natură, 
față de cosmos e cu totul alta. Nu era vorba pentru dinsul de a conti- 
nua, dar de a reincepe, Cei cari au descins pe plajele Atlanticulul nu 
erau oameni noi, nici primitivi, nici desamägiti de civilizația vechiului 
con‘inent, Unii emigrau din spirit de aventură, alții de nevoie. Dar taţi, 
cel putin toţi cei cari au dus experiența pină la urmă, erau înzestrați 
de o cruntă energie, hotäriti să dea experiențelor europene un cadru 
mai vast de izbindă, Intemeeren statelor Americilor de Sud si de Nord 
e rezultatul expansiunii popoarelor europene, Dur, pe cind țările latine 
in cercurile lor spre Sud întilnese popoare primitive, dar totusi cu o 
veche civilizatie, în Nord colonii englezi, afară de triburi de vinători 
nomazi nu simțeau împotrivindu-se lor nici-o socletate, nimic definit 
care prin rezistența sa să provcace un început de cristalizare a unei 
culturi mixt*. Una din primele învinuiri pe care o aduce călătorul gră- 
tit civilizatiei americane e lipsa el de legătură cu trecutul precolonial al 
continentului. Această critică nu € întemeiată. Pionerii au avut de cu- 
cerit o lume în care elementul uman nu era factorul principal, în care 
natura era mar£le obstacol de învins cu nețărmuritele sale Intinderi de 
păduri. de pustiuri, de munti si de ape, lume în care luptele cu bästi- 
nasii! erau mal usoare. decit lupta cu elementele, croirea drumurilor, 
stabilirea şi merținerea primelor aşezări. Situaţia omului din America 


adir (Luta . Rides a T ii Mi 
; 


yn 
126 
de Nord era deci a unui colon civilizat în fața unul continent nou care 
trebuia cucerit asupra naturii şi organizat Efortul a fost făcut. Rezul- 
tatele le știm. 
In ce măsură această rivnă ciwvilizatorie a fost prielnică artelor? 
lată probitma care ni se pune. A 
Americanii însăşi ştiu puţine lucruri despre începuturile artistice 
din epoca pionerilor. Documentele lipsesc. Se înțelege că, la început nos- 
talgia artelor europene a trebuit să fie covirslioare, Mărturie al acestui 
lucru e fetişismul pentru puținele obiecte aduse cu ei. Dar nostalgia e 
un element mi în procesul creației. Pentru a înțelege cum artele plas- 
tice au luat fiinţă în America de Nord e nevoie ca să încercăm a evoca 
onierul şi viaţa lui. Urmind cäïle de co ale marilor fluvii, 
nd din locurile de rovărsare ale lor în 1 Atlantic, primii 
coloni au fost nevoiţi să înfrunte toate dificultăţile deodată, Pădurile, 
apele, mlastinele, nisipürile, munții, lacurile pe întinderi vaste, în bună 
parte necercetate sau în stăpinirea unor triburi ireductibile în sălbățti- 
cià lor, i-au obligat să lupte neincetat, Totodată au fost nevoiți să facă 
pe loc toate uneltele lor de lucru, să clădească case, să construiască 
cabane, mobile, bărci, corăbii, care. Venifi din vechiul continent numai 
cu citeva arme pionierii au trebuit să refacă în 
tot ce le trebuia nu numai pentru a trăi şi a se 
lupta si a cuceri. In această viață eroică, în care totul le 
pentru artă, mult timp nu era. Era o viaţă de acţiune, de strict 
şunat utilitarism, în care omul luptând cu natura şi complicii ei, într'un 
efort continuu susținut lua în stăpinire aro pina pe care avea 
gind să-și stabilească civilizația. Dar luptid pi acea 
tură proaspătă, grăbit so organizeze gi s'o exploateze, 


tindu-şi mereu activitatea, 
refăcindu-și în cursul une! vieţi de mai multe ori ofsa, duceau 
cu ei portrete de familie ca nişte zel tari. ea: spa 

tä lupta isprăvită, imensul teritoriu însușit, drumurile asigu- 
rata, À on întemeiate si porturile săpate, constructivismul american 
Cortez 


Americii, Totul pare ireal de nou pină la precar. Se simte nevola unei 
umanității grăbite să supleeze prin muncă, muncii veacurilor, pe 
mg bn meai grabnic ea însăşi 
ord € ò lume fără 
reală, nemilos de lucidă. A zac re val coaie ral x 
Să cercetăm acuma, cum în această lumină fără cea nepr 
mirajelor artele au evoluat? PA paire 


zalei americane, Arhitectura este o artă care î ta tradițiile în 
propria ei structură. în condițiuni prielnice, en SALES ae ea 
şi-a desvoltat nestingherită temele cele mai märete. 


19 


CRONIŸA PLASTICA 


127 


Pentru majoritatea i 
tectura zgirie-norilor, Con Ce Let ni gainile oral org e 
A = t, mai vala- 
bil, e fapiul că Americanii au fost inai construc 
oraşe, mari creatori de ansambluri eee ee éme es 
niaie precum rcetätor 
ai problemelor confortului şi higienii în locuinţe. i; 
Ei au incercat să rezolve toate problemele arhitecturii față de 
tehnicele moderne cu mult mai multă libertate decit noi, Europenii. 

Dar să luăm istoria arhitecturii Americii de Nord dela inceputu- 
rile sale, adică din momentul in care colonia engleză se stabilise pe 
noul teritoriu şi avea liniștea şi răgazul necesar pentru a consirui alt- 
ceva decit precare căsuțe ori bordee de lemn, Era firesc ca aceşti coloni 
să intrebuinieze felul de a clădi din țara lor de obirsie In Anglia, la 
sfirşitul veacului al XVII-lea, un elev si un prieten al faimosului 
arhitect gravor venețian Piranesi, numit Adams, admirator al lui Palla- 
dio, iubitor al formelor cele mai clasice ale Renaşterii italiene, dădu un 
nou imbold arhitecturii britanice. Acest purism clasic luă o înfăţişare 
originală intr'o ţară în care multă vreme lemnul avea să rămie princi- 
palul material de construcție. Se văd încă astăzi fn toute regiunile Sta- 
telor Unite, dar mai ales în spre coasta Atlanticului, case. albe de toate 
dimensiunile, cu culoane svelte gi uşoare frontoane ridicindu-se in 
parcuri său grădini umbroase, inconjurate de copaci. To! atuncea, acest 
popor credincios şi puritan a clădit biserici asemănătoare celor cari 
păzesc în toată Anglia cimitirile satelor, construcţii gotice cu bolți de 
lemn care seamănă cu corăbii. Dintr'un început rigoarea clasică şi spi- 
ritul gotic s'au înrădăcinat în Ameria de Nord, dintr'un început cele 
două teme de construcție au fost puse. Structura clasică svea Însă să 
predomine, Arhitecti} americani n'aveau timp pentru pren multe şovăeli 
in alegerea elementelor. Au acceptat toate conventiunile clasicismului 
european, Aveau atitea posibilități de a-și prilejui libertăţi, Cind, după 
independența Statului American se puse problema intemrorii, trasärii 
şi edificării: multor oraşe nu sau încurcat în ezitări. Aveau de clădit o 
lume, nu de refăcut toată arhitectura. INu erau oameni noi, Numai ra- 
portul de forte între posibilităţile lor ora nou. Se vorbeşte mereu de 
lipsa de tradiție a Americanilor, uitindu-se că tradițiile noastre sunt şi 
ale lor. Aveau o viziune organizată a lumii, viziunea aceea a secolului 
al XVIII-a a Renaşterii apuninde şi ajunul Revoluţiei franceze, o 
viziune de ordine, de echilibru şi de măsură, Planurile lor de orage în 
geometrismul lor citeodată prea rigid, se inspirau din Mares Enciclo- 
pedle cu reminiscente din Vitruviu sau Vauban, Dur, pecind toate ve- 
chile oraşe ale continentului nostru suferă să fi tos! la obirsie strinse 
între ziduri de cetate, Americanii au putut trasa pe teren cu anerozi- 
tate dela început planul viitoarelor aşezăminte. In cultul lor pentru Ii- 
bertata au căutat să exprime monumental demnitatea și mindria civică. 
Au vrut dela început să dee piețelor şi monumentelor o expresie dura- 
bilă şi definitivă 

Dar nu există evoluții fără momente de criză, mai ales cind ele- 
mentul timp e prea măsurat faţă de vastitaien operei. Războiul civil 
si mai ales invazia colonilor noi veniți ză se adauge primilor pionieri 
care de astă daté numai erau numai Anglo-Saxoni, dar soseau din toate 
părțile lumii, au bruscat evoluţia arhitecturii americane. Alte orage s'au 
ridicat în grabă. Industria desvoltindu-se într'o progresie ameţitoare 
crea mertu no! centre, Populaţia eterogenă nu mai avea cohezlunea celei 
dela început. Era lipsită de ideal si grăbită să parvie. Noii sosiți nu mal 
aveau, ca primii coloni, nostalgia uno! lumi care, în amintirile lor apă- 
tea ca un model. Ei părăsiseră o Europă frămintată de pasiuni si hein- 
căpătoare. Ei vrolau neapărat să ulte. Totuşi obiceiul e citeodată ma: 
puternic dectt pasiunile. Si fiecare val de emigranți aducea tu el Tor- 
mele lumii pe care o părăsise. Statele Unite cucerind păminturile nor- 


noi probleme noi. Dar Amera anii dé nisu suil, Oane a amd, ai ai 
gr. problemele pentru a le cerceta. Nu sau depărtat de tradiția lor 
părăsind numai un:le prejudecăţi, adică tocmai contrariul Europenilor 
cari fin la prejudecăți şi ultă lesne de principii şi tradiții. Totuşi, la 
inceputul secolului nostru a fost un moment de mare zăpăceală. în fața 
belșugului de mijloace, a posibilităților şi a frenezizi constructie au 
făcut in mare toate experiențele noas-re, piérzindu-se in eclectism 
Orice deveni motiv de exprisie. Albumurile țărilor exotice şi a celor 
mai uitate clvilizatli fură exploatate fără prea multă discriminare. în 
acest inceput de haos principiile de bază, adică cele clasice şi cele | 
gotice işi mentinurä pozițiile, pe cind cons.ructarii în colaborare cu 
industria perfectionau materialele. Incttul cu incetul echilbru] se 
restabili. Pe cind tema locuinţii indiv.duale e trasată cu multă ] - 
tate, după regiuni, în funca climei si a materialelor locals, arhitec- 
tura de stat, arhitectura marilor instituții nu se depărtează de meto- 
dele compoziției clasice. [n ac:astă privință şcoala nord-americană 
ese ir.butara celei din Paris. Pe cind în Franța nu -se mal executau 
decit rareori mari ansambluri, țara find înzes.rată cu destul: clădiri, 
in Statele Unite se exéluta tot ce aceas.ă şcoală de înaltă virtuozitate 
arhitecturală visa. Americanii, elevi ai Frantel în această a doua pe- 
rioadă şi nu ai Angliei ca la început, au pus multă măsură şi judecată 
în aplicarea prinelpillor gcoalei de Belle Arte din Paris. ŞI chiar multă 
evlavie, pricepere şi sensibilitate în intrebuintarea formelor, dindu-le_ 
adesea o viață rouă, KR p 
Americanul este un entuziast care ia frumusețea unde o găsește, j 
îşi asimilează formele fără ieamā de a epare ca un pascist. Pe cind 
principalele oraşe din Statele Unite se înzestrau cu masive solemne şi 
adesea foarte frumoase monumente clasice in care colonadele, frontoa- 
nele, cupolele, arcadele, portalurile își desvoltau euritmia, oraşul 
New-York inirind intro eră nemai văzută de belșug riscă propria sa } 
experiență. Cum se explică fantasticul decor al acestui oraș maritim 
asezat pe estuarul Hudsonului ? Cind privim de pe mare această în- 
trecere de turnuri, ne dăm seama imediat că e vorba de o competi- 
une. New-York-ul este ọ imagine a mindriei si a orgoliului, Zæirie- « 
norii, aceste campanile gigantice nu corespund cu o moeesitate Utilul 
nu intră decit subsidiar în concepția lor, Se construla înalt pentru a A 
văzut, din spirit de publicitate si mai ales pentru a manifesta o reușită, 
pentru a afirma ta:ea unei întreprinderi si a o vesti cit mai 
departe. Stinca insulei Manhattan gi admirabila industrie de oțel au 
făcut aceste manifestări arhitecturale posibile. Economiștii şi mal ales 
oamenii de afaceri explică #gîrie-norli prin scumpet?a terenului din 
Manhattan. Cine cunoaşte putin temperamentul american ştie că acest 
lucru nu e adevăra!, In jurul insulei Manhattan e loc destul de con- Ni 
strucție. Buildingurile n'aveau nevoie să se grupeze ‘oate pe insula — 
din estuarul Hudsonului în înălțime. Dar marile industrii s'au fntiinit 
acolo pentru a-şi exprima în forme concurența si a manifesta izbînzile " 
lor, tocmai cum făcuseră pe vremuri sen'orii dela San Gimin'ano care 
lingă casele lor construiau fiecare un turn cît mal înalt pentru a-şi 
manifesta trufia, cum făcuseră minăstirile și À aerea din Veneţia 
care z'deau fiecare cit mal sus campanilul lor, altfel, New-York-ul 
. 4e este pentru Atlantic ceeace Veneţia a fost pentru Adriatica. Oraşele 
maritime au această cochetărie de a se construi pentru a fh văzute cit 


SN mal departe pe mare şi de a priléjui navigatorului care se apropie © | 
ye x prelungită surpriză, Am vorbit de persistenta unei tradiții gotice. 2 
Le Trebue stiut că pentru omul nordic si fndeobste pentru Anglo-Saxo= 
Ne: i nul plastica gotică nu este de fzi un element arheologie gi perimat 


‘ . 
1,1. raté LR a 


în Ab de i Alu 
"1: 


129 


ps pice aus à navets lor construc- 

r mas actuale intrucitva. Pe cit 

Saxonul e də pasionat pentru studiile clasice, pe atit e Ara Le de 
l orașe. Anglo-Saxonul giseş 

iel -gotice şi in plastica ei liniară adinci D Heu 

Spiritul lul logic precis, cut:zätor dar totuşi foarte poetic si sensibil 


pe per rar A ae i rg au ex- 
uinfi similare, i goticii au inire- 
buintat materialul cu un maximum de eficacitate i sn, 

Oţelul este materalul de predilecție al Americanilor. Il prefuegr, 
il sim: și îl cunosc. Datorită acestui lucru ei n'au avut de suferit de 
compiexul beton armat. Stăpini pe materialul lor n'au crezut nec: sur 
ră rev.zuiască toate formele arhitecturii, nici să repudieze to! trecutul, 
Europa a fost intdfdeauna un mare laborator de revoluții, De aici 
| se trage aiit mizeria cit măreția ei. Americanii nu sau închinat în 
feja betonului armat ca în fața unul zeu. L-au pus la rind cu cele- 
lalte materiale si lau întrebuințat după nevoi Ei au considerat cu 
dreptate că un ma'erial trebue să rămie în stăpinirea facultăților 
constructorului si nicidecum să-l ducă la consecințe nevrute. Tocmai 
fiindcă sunt materialisti nu pot admite mistica unul material. în Ame- 
rica betonul armat e un material de rangul doi. Acolo otelul primează, 

Printre reusittie de seamă ale Siatelor Unite sunt şi podurile. 
Dtla Romani încoace nimeni n'a construit poduri mai frumoase, mai 
monumentale si mai elegante. Peisajul maritim a] New-Yorkului e d== 
săvirşi! în fantastica lui apariţie de marile poduri de oțel care leagă 
insula Manhaitan cu malurile celelalte ale Hudsonulul si Fast-River. 
Dar nu numai la New-York, peste toate marile ape din Statele Unite 
au fost aruncate poduri pe cât de gigantice, pe ait do uşoare. Ameri- 
canli au readus podul în domeniul arhitecturii. Ca şi zgirie-norii, ca si 
marile lor ed'ficli civile sau religioase, podurile marchează peisajul 
american cu hotărire, ca un act de voință, 

Dar functlonarismul? Der arhitectura modernă? Au rămas oare 
experiențele noasire fără ecou? Nord-Americanii, cari n'au fost izo- 
elționişti decit în politică, erau prea atenți asupra celor ce se petreceau 
în Europa ca sii le scap? tulburările noastre, Le-au privit de sus ca şi 
betonul armat, Au integrat formele noi şi metodele hoi, sau crezute 
ca atare, în repertoriul lor. Sau îmbogăţit cu ele fără a lepäda creace 
aponislseră pînă atuncea. Au dus mult mai departe ca noi realizările 
higienii si ale confortului. Tendința lor generală e de a supune aceste 
2lemente, pe cit se poate, formelor care le plac. Dar cate sunt formele 
care le plac? Toate, după gust si nevoi. Să nu uităm că Statele Unite 
sunt o lume cu o mare diversitate de privelişti, de rameni. de faună 
şi de floră, O -arhitectură unitară americană nu există. Există însă 
tradiții si principii generale pe care em înrercat a le enunta si ex- 
plica. Din suma eforturilor făcute acolo am încercat să prèrizez ele- 
mentele esențiale şi reusitele concludente. Dar care sunt atuncea con- 
clurile? Se poa'e conclude asupra unor vrem! fnchelate, nu și asupra 
unei lumi în continuă devenire, în continuă evolutie, în continuă per- 
fectare, Si pe urmă, în artă o concluzie prate fl oricind infirmată. 
Din efortul amorican se desnrinde o sivurantä și o libertate în felul 
de a trata subiectele. o mindrie si o ueurintä pe care nol suntem pe 
cale de a o pierde, încurcați fiind în doctrinele noastre. Ei au ajuns 


i] 


„Pare scapă mereu analizei și o varietate infinită de subiecte, riscă 


la un perfect echilibru între 1or de realizare şi cunoaştere. Bine 
înțeles că sunt multe critici cari li sar putea aduce. Rareori ei au aiins, 
ca in Europa, desăvirşita frumuseţe. Multe din realizările lor pot să 
pe apară copilărești sau chlar ridicole. Ad=ses armonizarea între lucrul 
făcut- şi mediu nu a ajuns la îndeplinire, Europenii însă au abuza, de 
ironta lor față de o civilizație mai tinärä, care adesea cind gregege nu 
face decit să pună in lumină una din propriile noastre erori, pe care 
la noi n'o observasém, intcintati ce suntem de frumuseţile pe care 
le-am moştenit, 

Dacă Statele-Unite ale Americii au creat o climă prielnică con- 
struclorilor arhitecți şi ingineri, nu tocmai la fel se intimplă pentru 
artişiii celorlalte arte plastice. Critica europeană a găsi! fceunde teme 
pentru a-și exercita severitatea față de atitudinea americană privil- 
toare la artişti. Dela Renaștere încoace indi european fă- 
cuse din artist un soi de personaglu eparte, inconjurat de stimă, de 
mister, de sfială, care era cind proslăvit, cind persecutat, dar ținut 
In orice caz în afară din cadrul oamenilor comuni, Beneficiar al glo- 
rici sau martir, după întîmplări şi după circumstanțe, artistul european 
irăeşte gi mai ales trăia intr'o mare libērtaie spirituală, pe care 
numai regimurile totalitare l-au con:estat-o. Iesind adesea din lumea 
meseriașilor destoinici el poartă în sine o imemoriălă tradiție a expe- 
riențelor care lau precedat. Inconjurat de vechi şi venerabile dè- 
coruri ale vremurilor apuse, el se simte incadrat în discipline pe cari 
le găseşie fireşti. Cind se crede prea strîns în cadrul unor teme pe cari 
le judecă perimate, îşi ptrmite toate cu‘ezantele tocmai fiindcă simie 
un-teren solid sub picioarele sale, Nu-ţi vine să sari sus cind umbli 
pe nisip. Ca să simți nevoia unei eliberări trebue să fi suferit grele 
constringeri. Faust năzutşte spre întinsa lume a lanurilor, pădurilor 
şi apelor pe cari le zăreşte prin poarta cetății, tocmai fiindcă cetatea 
il opresează, Europa € o lume de nobile constringeri si fiecare din noi 
poartă întructiva în sine şi zidurile şi poarta cetății lui Faust. - 
că, potrivnică ori priolnicä, atmosfera europeană încă saturată de prin- 
cipii şi tradiții precapitaliste face din artist um om aperte, cerindu-i 
o ambianță specială, Intrun cuvint, civilizația europeană în div rsi- 
tatea e! dă artistului cit mai mulie posibilităţi şi teme. Iublrea artelor, 
cinstirea lor se bizue inainte de toate pe cunoaștere, pe o veche şi 
cinstită informație, Moda, snobismul nu fac decit ravagii superficiale 
şi trecătoare, Europa se joacă cu frumoasele sale idei chiar în clipele 
cele mal tragice si cele mai singeroase. Cu toate tendinţele de standar- 
dizare ale vieții industriale ea luptă pentru a-şi păs'ra prerogativele 
spirituale și orice sar întîmpla, fiecare națiune de a ei cautä din ge- 
nerație în generație să-și trimeată solii către veșnicie. In Statele-Unite 
ale Americii singurul artist care se încadrează usor în sorietate e 
arhitectul, Arhitectul îşi desvoltă arta pe un plem mal abstract. în 
care nu intră în luptă cu matierialismul, înr-buintindu-l, luindu-l 
chiar ca temă inițială, Pe de altă parte arhitectul nu pă'runde cu arta 
lui în zona periculoasă a sentimentalismului și a sensualismului. El are 
de rezolvat probleme puse de societate, fără a le discuta. Arta lul e o 
conseYintă a acestei societăți, Are deci cu societatea. oriri! de materia- 
listă ar fl, puncte solide de contact şi de recinrocă încredere. Lumea 
mită că esto un artist. Chiar dinsul o uită adesea. Printre arhitartii 
tineri din America (si din Europa de altfel) există tendinta de a repu- 
dia această apelatiune de artist și de a consideră arhitectura ca o 
știință aplicati. Această atitudine nu împiedică pe arhitectiil amer'cani 
de a realiza opere reuşite sl de a fi creatori apreciabili, Graţie acestel 
#titudint arhitectul colaborează în plin cu societatea americană. Pictu- > 
re pătrunzind în zone mai intime, ma! vecine cu visul, avînd o tehnică 


CRONICA PLASTICA 131 


Cta e de cu anristatea în care se desvoltă mai ales cind acea socle- 
pur ape vreau să spun că iată societatea amo- 
eră y Fag cari sunt pe puntea de comandă 
că e pierre şi au primit o educaţie 
le puritane sunt putin pricinice pic- 
Rex conan raza ae tea si în regiu- 
- n primul rind? Noi credem n 
putea afirma că puritan este acela care trăeşte sub obsesia păca ului, 
său a cărui morală are ca preocupare esențială combate å 
la el însuși şi la alții, în dauna chiar SUR ODA EDSR PRES 
tudine de o virilă intrans a carității şi a iertării, E o ati- 
lor, sar putea zice pen pace seu onga Car 3 la Meg “meer caractere 
É ne umentalizares lor. Puritanii au ten- 
dinje de ieonociaş:i. Protestantismul în general, gonind arta din tem- 
ple a obliga: pe pictori să-și gaseasca subiecie prulene Vite led 
tea citi anti atat, a gois ci subiectele de pictură, la început 
4 * portrete. In muzeele din Statelo-Unite 
a intregi k „portrete, rare ori bine pictate, de bărbaţi cu 
crgice ala Le 
ca şi privirile lor A ror maxilare exprimă o neinfrintä voinţă, 
Toiuşi această rivnă pentru portret nu avĉa să rămînă fără 
rezultate. Se poate vorbi de o școală a portretulul american din së- 
colul al XVIII-lea, XIX-lea si din începutul secolului al XX-l:a. A- 
mericanii yesu pe atuncea această pasiune pentru păstrarea fiziono- 
miilor care însemnasecră cva în familia sau în tara lor. In această 
şcoală autondmă a portretului se simt influențe diverse, și frantuzesti 
şi spaniole. Dar influența dominantă rămine cta engleză. Chiar în ope- 
rele mediocre apare o permanentă preocupare psihologică, o voință de 
a pune întrun portret caracteristicele dominante ale unei personalități, 
Ca si Romanii antichităţii, cetăţenii Sta'elor-Unite vroiau să trăiască 
privind la cel cari puteau fi modele de virtute, nezuind ta rindul lor 
să devle exemple. Cind privim nenumăratele porirete ale galeriilor 
americane, avem impresia unei națiuni în căutarea unor prototipuri 
umane. Această şcoală a portretului american avea să culmineze cu 
doi mari pictori d: renume mondial: Whistler si Sargent, Se poate 
obiecta că el au trăit aproape mereu în Anglia și în Franţa Știu că 
pictura europeană îi revendică. Totuși ei sunt aceia cari rezolvă cu 
talente super!oare lungul efort a două veacuri de experiențe ameri- 
cane. Prin temperamentul şi verva lor ei sunt Americani. De altfel, la 
Whistler mai mult decit la Sargent, pecetea puritană subsisiă, E in 
expresia picturii sale, în înfățișările personagiilor sale ceva solemn, 
reținut si rece, o cromatică sobră, tinzind spre monocrom, un desen 
precis, incisiv, ci'codată sec. Sargent e mai liber, mai abundent, de un 
colorit mai cald, aşa zice mai spaniol. Toate aceste calități sunt însă lu 
dineul adesea în dauna stilului, Oricum ar fi, Whistler gi Sargent pot 
fi considerați printre ul'imii mari portretisti Bine înțeles că rasa por- 
tretistilor mat numără în Statele Unite, ca și în Europa, cițiva supra- 
victuitori. In linii generale arta portro'ului e pe cale de a dispare In 
orice caz, ea trec? printr'o lungă eclipsă. De ce? Unii susțin că e din 
cauza fotografiei care prin mijloace mai directe, mal imitative şi mai 
ieftine dă sa'isfacția unel evocări. Cred că această explicatie e sim- 
plistă, Adevărul e mai grav, mal adînc, mal complex. Portretul face 
parte din fetigismul patrician. In cadrul unei familii cu tradiții, fie- 
care gencralie marchează o etapă, reprezentată prin activitatea unor 
personalități. Fiecare generație pretinde a servi drept mode! celei vii- 
toare. In grăbita viată de astăzi nimni nu mal pretinde aşa ceva- 
Suntem veacul ins'antancelor (chiar în domeniul de catastrofe). Por- 
tretul era un ornament familiar. Cu reducerea sau dispariția vieţii de 
familie arta portretului dispare. In viaţa modernă efemere fotografii 


LI bu 


vi OR 
è ji Şi À À 


i 32 | 3 VIAŢA ROMINEASCIĂ 


sunt suficiente. Portretele rämin apsnajul oticialității, sf Incă în „stii 
de afiș, 
ictura americană şi-a încercat norocul și pe alte căi, fără insă 
B an la rezultate concludente. Sunt mulți pictori de subiecie isto- 
rice, de sublecte anecdotice, există și peisajişti, Toţi aceştia însă au 
jucrat în umbra picturii europene, fără a ajunge la apere concludente. 
Intr'o țară cu o varietate infinită de privelişti peisajul n'a fost tratat 
pînă acum întrun spirit original, Nu există încă o viziune picturală a 
peisajului american cum există, datorită lui Ribera şi marei scoale de 
frescă din Mexic, un peisaj pictat și populat de toată viața americană, , 
cum există o evotare de ansamblu a naturii şi a vieții braziliene, da- 
torită marilor compoziții ale lui Pedro de Arou-lo. In Mexit mai ales 
există o foarte vie si originală școală care tratează vaste compoziții 
larg orchestrate, lucrări monumeniale cum nu sau mai executat de 
muli în Europa. Dar Mexicul are o veche gi falnică tradiție aztică, 
asupra căreit sa putut altol virulenta vervă si bruiala voinţă a con- 
chistadorilor, De pe inaltele lor terase zidite din stinci Aziecii nu 
putut ține piept cuceritorilor arabo-lalini veniţi peste ocean din -. 
ninsula Iberică. Au fost înfrinți căci maveau arme de foc. Au 
surprinşi in meditaţia lor misterioasă, au fost întrerupți în rivna lor 
de a construl piramide în terase asemuitoare celor din Caldea, nau 
mai fost lăsați să sculpteze în gigantici monoliti chipurile fioroase ale 
zeilor tor. Dar rasa lor n'a dispărut. Ea a rezistat. Na mai construit 
temple pentru vesnicie, dar a continuat să producă frumoase ceramici 
intens colorate si în arta ei populară a păstrat măreţia și mindria rās- 
turnatilor şi umilitelor dinastii, ŞI această artă casnică, umilă dar 
insinuantă, s'a strecurat în elementele barocului spaniol adus de con- 
grecațiile jesuite şi în arta superioară a picturii. Arhitectură, sculp- 
tură. pictură, totul e unitar în Mexic, unitar si consistent. Cel mal 
sărăcăcios sat din Mexic, cea mai nein'emnată urbe cu clopo'niţele şi 
domurile sale acoperite de olane cu smalțuri colorate, cu zidurile sale 
albe si ornamentele sale bogate, locuită da o populație ale cărei haine 
are culoarea pămîntului, fructelor, florilor, dă o mai autentică impre- 
sie de permanență şi de armonle cu natura decit multe din cele mai 
falnice metropole americane, Mexicul e o țară pasionată pentru religie 
sau contra religiéi, tratind cu aceeași pasiune si toate problemele so- 
ciale, o țară care trăeste într'o continuă răzvritire în contra capitalis- 
mului si industrialismului, o țară care sub oblăduirea unei clime priel- 
nice si unul sol darnie în flori si fructe m'nunate apare ca pämintul 
figädu'ntei pentru arte. Americanii au ridicat o imensă civilizație ui- 
tind adesea pe om. pe cind Mexicanii nu se ocupă decit de om intor- 
cind spatelo cu disbreț civilizatiei materialiste 
eDar tonte acestea nu înseamnă că pictura americană nu e activă, 
utecmdu-se metodice si stäruitor la mul'e probleme, Singură fresca, 
pictura mon e aproape absentă, In marile lor institutii, în 
nob'lele lor arhitecturi zidurile rămin albe, desolant de albe. Spiritul 
puritan e contrar evocărilor pictate. Nnmal vorbesc de cultul nudului 
cars e aproape prohibit ca o necuviintă. încercările de pictură cu su- -~ 
biect alegorie au întn'deauna ceva timid si d'dactie. 
Dar marile civilizații nu sunt grăbite. Ele știu că au timo, trăind 
într'o atmosferă de încrederea în menirea lor # de sreuritate în fiinta 
lor. Pictura americană şi-a făcut de-abia dcbuturile, £tatele-Unite 
sunt un vast laborator în care tonte se încearcă. Un laborator în care 
se lucrează metodice. E poate pred mul! un laborator şi nu destul un 
atelier, Atmosfera științifică si industrială a tehnicelor aplicate urmä- 
reste și stinientste pe artist, In Statele Unite alianta între natură si om 
parcă nu sa făcut încă pe deplin. Natura apare mereu bruseñ de inter- 
ventia umană. Atmósfera pionerilor nu sa răspîndit încă lar pictorul 
Te rindul lui n's devenit încă un pioner care să lupte pentru realizarea 


“CRONICA PLASTICA 1 33 


lumii şi climel cari să-l fie prielnice. Situația | To 

: f x u e încă a unui exilat 
care spune suspinind ca Rimbaud în „Le ba ră 
l'Europe aux anciens parapete”, în teau Ivre": „je regrette 


mentale, o artă care nu caută să se insinueze în străfundurile 
ra individului, răminind mereu maj formală, ar fi trebuit in ge 
ogie să-și cintige un loc mai insemnat în viața americani. Ea a rămas 
ee intro cumințenie clasică. Ca si pictura a urmări: mal ales portre- 
op, neîncadrindu-se mai niciodată în arhitectură si neatacind time de 
asamblu. Acum 10 ani sa fócut to'uşi o experiență care poate să fie 
n Indicatie pentru viitor, In masivul Munţilor Stincoși un sculptor a 
avut ideea să dâltuiască le o scară imensă portret:le lul Washingion, 
Ce sean a și Roosevelt, chiar în falezele da granit cari dominé toată rè- 
glunea, In 1939 această lucrare era pe sfirşite. Indiferent de telul cum 


reția concepției si cutezanța el e demnă de laudă. Căci trebue 

la toate cele spune înainte că, dacă Americanii fac cai (va and mer 
inutile sau imită fără diacernămind toate nereugitele europene, le fac 
cu multă generozitate și nu insisă niciodată mult timp asupra erorilor. 
Trec înainte cu seninătate gi fără amărăciune. Artistul american « nalv 
şi credul. De aceca cultura europeană are față de dinsul o mare râs- 
pundere. De altfel, în momentul de faţă Europa trăezte sub apăsarea 
tuturor răspunderilor pe care şi le-a luat și pe care geniul el le-a pro- 
vocal, America de Nord are o tendință de a amplifica creaiunile ve- 
chlului continent. E îmbătată de întinsele sale mijloace materiale. 3e 
bucură de neincotatele sale progrese, se complace În perfecționarea co- 
moditätilor pe care viața hipermocanizată 1 le propune, Exteții sunt 
mai toți de acord pentru a prevesti rezultate dezastruoase fn urma 


excesivei desvoitări a industriulismulul. Totugi ingeniozitatea pe care 


o ctre mașinismul, preciziunea şi finetes de guvaerglu 
nevoie executarea mașinilor din ce în ce mai ae e Ac Big nice 
unui nou artizan: care nu e atit de străin de vechiul artizant traditio- 
nal. Sa schimbat punctul de vedere și altele sunt materialele, ulta 
viața cu ideslurile sale încă sumar formulate. Dar nu putem fi ati: de 
siguri că industrialismul e în mod necesar un inamic al artelor şi al 
formelor. Nu putem cunoaşte de pe acum care va fi intinderea influ- 
enții sale. Dacă arta va fi gonită de pe anumile tărimuri, ca va găsi 
alte domenii pentru a reinflori ponte cu mai multă vlază și cu o nouă 
tinerețea. Noi am văzul că industrialismul a toat pticinic arhl'ecturii, 
ajutine constructia cu metodele téhnic®lor noi si a noilor materiale. 
Formele lumii vechi nu pot rezista mult timp vi=ţii unei civilizații noi 
America nu concepe şi nu simto la acezazi seară ca Europa, pre- 
cum nici Roma nu concepea și nu s'mtea la scara Greciei, America e 
in căutarea unor forme corespunzătoare amplificatelor sale noțiuni. 
Faţă de această tendință e un singur lucru de care cultura nord-ame- 
ricană va trebui să-și aduci aminte: ră problemele arisi si ale fericirii 
nu se tratează şi nu se rezolvă fiicindu-se abstracție de om Dar acest 
principiu care e rsențial va trebui să-i aibă în vedere lumea introagă, 
Niciodată omul n'a avut mai mule mijloace tehnice la indeminä si ni- 
ciodată integritatea lui n'a părut a fi msi amenintati, Nu există o 
problemă particulară a arielor nord-americane. Pe cind însă Europa 
prezintă încă oaze de reculegere prielnice gîndirii, oare în care omul se 
poate izola, cum pe vremea Evului Mediu existau marile minăatiri 
care rămăseseră în mijlocul haosului general ca insule ale culturii, în 
Statele-Unite societatea cere ca artistul să fie un om ca oricare altul, 
fără privilegii particulare, In America izolarea și purticularizarea sunt 
aproape imposibile. Nu vorbesc de acea splendidă al orgaliosă izolare 
în na:ură s pustnicilor, dar de aceta mai valabilă şi necesară crestoru- 
lui chiar printre oameni. Civilizaţia americană e Indiserată si urăște 


Ah a, a Po PE ca ANDRE PY 
134 viata ; 


misterul. De accea ea secätueste repede valorile sale, neläsind celor 
carl se ridică timpul să st grupeze și să alcătuiască familii spirituale, 
care prin înțelegerea lor să poată actions asupra colectivității, Art:sul, 
ca si marfa, e in miinile publicităţii, Arta are nevoie, pentru a se ivi, 


de reculegere, de linişte, de mister si de umbră, Staiele-Unite sunt o dită cu fresca sau acvarela. Totul e redat prin raporturi de tonuri 
țară feericä, cu vaste peisaje, obor între or Aia aip întinse şi suprepuse în transparență. Pasa gi arna rar şi numal 
muri prilejuese minunate decoruri Parra bre pren eg À pentru accente. Desenul e subtil si riguros. Expoziţia se înfăţişează 
dează imbogiţinăd flora cu copaci gigan şi aaa ' int ca o mărturisire a unei stări sufleteşti complexe, in care pictura a rage 
tone felurile hotărnicesc zarea în diverse regluni, cae e ing E e "toate facultățile spiritului, intrebuintindu-le în vederea unei unice 
rioare îşi întind oglinzile printre păduri încă necercetale. ri ea 2e armonii. Cu toată forța ei evocatoare nu e nimic literar şi anecdotic 
tură darnică și diversă neamul de pioneri a ridicat orașe i fa în această pictură, în structura căreia se simte disciplina unei reale 
nu se ma văzuseră încă, a săpat cele mai mari porturi pe coastele A culturi. Arta D-nei S. T, e plină de farmec si de taine, E o artă fe- 
lanticulut şi ale Pacificului, a creat gigantice centre de schimb la re + menină în sensul cel mai bun al euvintului. 

vărsarea principalelor fluvii, a întemeiat o puzderie de orașe şi orășele Cu totul altul e temperamentul domnisoarei Ileana Rădulescu, 
în funcția industriilor, a păzi: cu evlavie tradiţiile sale, a ocrotit cen- La dinsa verva domină, Materia picturală e bogată, abundentă şi ade- 
tre de cultură construind cele mai frumoase școli din lume, a legat sea truculentä Tonurile sunt adinci si uneori prețioase. Cromatica ei 
toate acesta între ele cu o luxoasă rețea de căi de comunicație, a răs- e tare şi sensul el al luminel acut, Griurile sale au irizări de nacru. 
colit cu plugurile sale mecanice în'inderi de cultură de necrezut, a con- Pictura domnisoarei 1, R. e însă plină încă de ezitări și lipseşte intru- 
sirult cea mai mere flotă aeriană si maritimă, dind tehnicii sale o des- citva de uniate, Acest lucru e firtsc. Ea îşi adinceste experiențele în 
voltare si o perfectie mereu crescindä si ale cărei consecințe nu se pot direcţii diferite. Se simte în opera el uñ entuziasm şi o pasiune care 
incă bănui. Statele-Unite ale Amricii sunt în plină actiune si expansi- cuprinde și stăpineşte subiectele pictate, Paleta ei e totuşi sobră gi 
une. In această situaţie ele și-au simplificat şi schematizat etica, oprin- desenul citeodatä cu nalvitäti artificiale, lucru eu atit mai supărător 
du-se asupra unor mari principii uşor de acceptat prin genrrozi:atea că pictura nu-l e naivă deloc Un autoportret pictat în nuanțe de 
lor, lăsind deoparte amănuntele şi subtilitätile de care tocmai arta are teracotă gl o alee adincindu-se în umbre profund de zmarald ale 
nevole pentru a înflori, Orice sar putea întîmpla de-acum inainte, față frunzişurilor sunt piesele de rezistentă din ansamblul expozițlei. 

de Statele Unite în plină devenire Europa va apare întotdeauna ca o Domnul Miron Constantinescu are curajul să fie un acvarelist, 
lume statică care si-a înche'at faza posibili'ăților sale de expansiune. El întrebuințează această tehnică grea şi pe nedrept disprețuită, in- 
Programul îl considerăm ca limitat chlar de contingentele moralei noa- tr'un mod foarte personal evitind mereu ceea ce acvaria evită prea 
sire, Europa e o lume plină de antagonisme şi de semne misterioase, rar: sărăcia cromatică, Materia lui foarte fluidă e totuşi saturată de 
Nicio fantomă a trecutului nu tulbură mintea Américanilor. Pentru culoare. Pcisajele sale au transparență şi consistență, compoziție și 
Americani totul e încă posibil în domeniul isbinzii. lar în această fază vastiiate. Naturile moarte sunt subiecte grele de tratat în toate artele, 
de înaintare pe drumul gloriei si al progresului Europa va fi încă mult dar mai ales în acvar<}ä. Natura moartă e un joc ingrat, în care pic- 
timp pentru ei un adăpost, câteodată o școală şi un tezaur de amintiri, torul işi pune probleme si caută sã le rezolve, e un pretext de revenire 
de elemente de inspiratii și de sugestii. Astăzi nu se mai poat> vorbi i de meditare; mai putin de vis și de evaziune. Or, acvarela cind e 
de civilizații si de culturi izolate. Valorile se nase din schimburi gi ntrebuința'ă eu măestrie, așa cum face M. C., e prin excelenți teh- 


nica spațiului vast si a orizonturilor depărtate, a umbrelor transpa- 
rente, într'un cuvint a atmosferei, M. C. are un fel voluntar si precis 

é de a construi pelsajele, o clară percepere a formelor, ajungind să deo 
+ + unor priveliști s'incoase o viață si un caracter d-osebit de viu. Viziu= 
nile sale de orase medievale sunt de un spiritual romantism, El a 
văzut. orașele ardslenteti în măreția lor cum nu le văzuse Încă nimeni, 


entagonisme spirituale, Reugita Americii va fi 'eci şi a noastră. 


PICTURA. Sala Dalles: D-na Sirarpy Torosian, Miron afară de Geo Bogza în Cartea Oltului. 

Constantinescu, Paul Miracovici. Ateneul Român: Ileana Si domnul O. Atat o o expose cu prete rdatiații, 
: a intro care unele foarte evocatoare şi frumos picla'e într ga so- 
Rădulescu, O. Anghekutä, Căminul Artelor: Sorin Jo- | Se strinsă şi cu un echilibru desăvârșit în compozitie, Angheluts simte 
nescu. | şi el acest peisaj dramatic şi mindru în care omul e mereu afirmat 
4 prin turnuri ascuţite de biserici sau masive bastioane, în cart garea 
însăşi e o cetate de munţi, pe cind păduriie se masenză pe sesuri ca 
După 6 toamnă plină de deceptii un şir de expoziţii valabile ne-a armate care st pregătesc de luptă. O. Anghelutä mai are portrete de 
redat dreptul de a fi optimişti, cu atit mai mul: cu cit toate sunt ale copli pline de expresie, un interesant grup al unui om care citests 
unor pictori din generaţia care se ridică, In sfirsi vom putea vorbi pe cind o femei> se apleacă asupra lui „o tinără femele care lucrează, 
putin despre pictură. In capul seriel e doamna Sirarpy Torosian, De care aduce aminte de intimismul lui Vuillard. Pe Mine aceste lucrări 
fase ani ea nu éxouèese, O lungă si serioasă prezătire, a dat acestel « de o reală valoare si frumuseţe O. A. mai are sl cl'eva portrete care 
exceptionale  sensibilități pos'b'litatea să se manifeste larg. I*şind | mau ce căuta în expoziția lui si care ar putea să fie semnata de picto- 
dintr'o lungă reculegere. după o aprigă muncă ea realizează o pictură „rul Pordenache. O. A. a vrut să arate tot ce poate. ceca ce este o eroare, 
spirituală şi a-msibilă. E o pictură plină de mister, a cărei tehnică | De altfel, chiar în anumite peisaie si naturi moarte unele suspecte 
stăpinită de inteligență scapă analizei. Sunt bineinteles reminiseențe tonuri violete sau roze n°-au ingrijorat. O. A. nu e sigur da gustul lui 
în pictura doimnel S. T., fără a fi insäsniclodatä obsedante. Porizete, şi e atras adesea de unele inadmisibile vulgaritätl, Depinde de tăria 

2 lui sufletească si de spiritul lui critic să nu se piarză. 


fiori, compoziţii, nuduri, toate sunt pictate cu vervă, dar o vervă 


PA EA 
“A Dlui) f -i ki L'ETÉ + Li f 4 MON À mai 


ppan te :, UE a 1} À 


nee no d RATE ET A Aa 
136 VIAȚA 


Paul Miracovici se prezintă publicului cu o mare expoziţie 
Actii mediteranean prin excelență a rămas în tema lui favorită a 
mirii, nu pentru pit ci dar pentru clima spirituală pe care o 
crează. Paul Miracoviei ţinteşte sus. El caută in pictură altceva decit 
amuzamente pitoreşti sau amuzamente de paletă, „L'art aristocratique 
de deplaire” a lui Baudelaire face parte din arsenalul D-sale. El ür- 
măreşte o viziune greu de realizat și în această urmărire nu face con- 
cozii, Cind privim ansamblul expoziţiei sale ne dăm seama de o in- 
cundescență interioară care se situeaza dincolo de'palela lui excepțional 
de sobri. El nu urmăreşte frumosul dar frumusetta, Privirea pe care 
o aruncă asupra lucrurilor e plină de gravitate. El ocolește subiectele 
facile si impune formelor cadentele sal: interioare. In acest sens Mi- 
racovici se înrudeşie cu un H. Catargi. Nu toate lucrările lui sunt 
implinite, Toate însă trebue luate în consideraţie, toate au o valoare. 
In această expoziție se simte o mare operă în devenire, o pasiune ptn- 
tru co e dificil şi ingrat, sobru şi arid. Sunt pictori ctre își realiztază 
misterul din irizatiile penumbrei gi bogăția unei cromatice : 
Miracovici caută misterul întrun exces de lumină, de lumină interi- 
oară care Își caută echlvaiente în sclipitoarea si infinita lume a mării 
şi a toastelor sale dezolate, p 

In sfirgit, Câminul Artelor, după o lungă serie de expoziţii mil- 
ntre, prezintă pictură. E vorba de expoziţia D-lui Sorin Ionescu care 
se situează la antipodul D-lui Miracovici Ansamblul de tablouri pre- 
zintat aduce aminte în primul rînd cu Turner în fluiditat:a viziunii 
aproape imateriale, a bogăției de tonuri și de nuanțe în care accente 
tari, bogie şi pline de cutezanté evocă anumite teme muzicale sau or- 
chesträr! simfonice, Sorin Ionescu, ca şi Miracovici, poartă în sine 
tara tăgăduinței pe care o caută cum spune L, Blaga, Aceeași vehe- 
mentă reținută avind expresii opuse. E ceva cald şi pasional în această 
expresie picturală, ceva grav şi solemn în acea aparentă virtuozitate, 
ȘI aici construcţia compoziției susține cromatica. în dosul céturilor 
iernii sau ale mării, geométria savantä a unei gindiri evoluate în adin- 
curile introspecțiunii susține luerările, organ'zindu-le ritmul. Pe cind 
Miracovici exprimă misterul luminii, Sorin Ionescu exprimă misterul 
Imbelsugat al naturii, misterul vegetal care se răspindeşte în atmos- 
feră incărcind-o cu miresmele vieţii. Toate sunt topite la Sorin Ione- 
scu intro caldă și comprehensivă dragoste a naturii, totul e saturat 
de sevă si transpus într'un vis pictural, în care formele se fac culoare 
şi culoarea e ci? pe aci să se facă muzică, pe cind la Miracovici forma 
sc face lumină şi lumina culoare, ; 

E totuși un pericol în atitudinea hiperboreană a lui Sorin fone- 
scu: să nu se plardä în contemplatia lui. El este încă în hotarele for- 
mei, o formă chiar bine echilibrată în subtilitatea el. Dar el fi atinge 
mereu limita. No e teamă privind tablourile sale ca S. I, să nu se 
piardă deodată întrun nor de opál. 


G. M. CANTACUZINO 


dă i lau 


y 


SCRISORI DIN FRANȚA 


FRAGMENTE DINTR'UN JURNAL INTIM 


Parts, 19 Martie 1945, — Soctetaten ideală vu tribul să vadă defi- 
nitiv înlăturată nu numai preeminenta Statului asupra omului, dar şi 
orice fel de supremație politică, în viitorul visat, politicul va fi înlo- 
cuit cu o modesiä bucătărie atkninistrativă. Știu însă foarte bine că, 
deocamdată, numai prin acțiunea politică revoluționară se poate in- 
lătura răul politicului 

E absolut necesar ca in Rominia să se dostiințere, din rădăcini, 
idea naționalistă. România a fost și este încă bolnavă de nationa- 
lism- Naţonaliamul a otrăvit toată cultura şi tot sufletul rominese, E 
cel mai teribil cancer moral şi mu poate fi extirpat decit prin inter- 
ventla hirurgului Ca orice cancer însă, S1 poate să reapară cind nu te 
mai aştepţi, -in cine ştie ce altă parte n organismului moral. Și sub 
cine stie ce formă, 
| Din pricina nationalisamului — care e, de fapt, un fel de refu- 
lare si de impotentä intelectuali — cultura rominească nu a putut pă- 
trunde în lumea valorilor universalo şi a rămus o balnavă cultură lo- 
cală. Problema „specificului etnic”, pentru care s'a vărsat atita cerneală 
timp de atitea zeci de eni, a fost peniru România, e nenorocire 
tot așa de mare ca un cutremur de pămint permantat, ca alianța à ăi 
litară cu Germania : a paraliza! orice avin} a împiedicat orice deschi- 


dere, orice ieșire, orice detaşare, orice libertate, orice viață a spiritului, 


Tineretul rominese, învățat da profesori hidosi, ingusti sau râi 
de adevăraţi satrapi, a fost ros pînă la măduvă de boala necruțătoare 
a națioralismului, réminesc care ajunsese, pe plan cultural, să fie o 
organizare a refuzulul gi a disprețului faţă de cele mai nobile inoiri, — 
era, în realitate, un reflux burghez de apiirare imporiva tuturor ideilor 
sociale înaintate, generoase co venlau ori puteau veni din străinătate, 

Nu e də mirare că naționalismul cultural romineso era infecta! 
de o morală burgheză stupidă și se vădia a fi o pură emaratie a 
ceeace Rominia a dat mai sordid: armata, poliția, magistraturs, po- 
pimea hapsină şi atee. Poctul piran Tudor Arghezi, cel mai romin 
dintre poeții romini, era considerat „modernist”, „decadent” „neromi- 
nesc” de reprezen'anţii, în Rominia, a! spiritului burghez internatio- 
nal, dar naționalist, pentrucă Tudor Arghezi spărgea cadrele limbii 
şi ale expresiei artistice burgheze, ale moralei burgheze, ate autorității 
burgheze. Literati mediocri, creștini neautentiei pentrucă burghezii, 
(burghezii şi naționaliștii sunt ce! mal mari dușmani ni creştinismului 
dar lau neutralizat, tăcindu-l burghez, incadrindu-l cu popii politiei), 
și alți jainiei crainici burtoşi au propus, în schimb, sau făcut o lite- 
ratură românească, artificială gi fadă după modelul literar „naționa= 
list” şi ,traditlonalist" internațional. Cho adevărul este urmäorul: 
nimic nu a fost mai neromines, mai nețărănese, decit dulceaga lite 
ratură tradiționalistă”, Dacă naționalismul nu este însă rominese 


Ri e “ns ar 


E 


Ar 


T 


Magistrai 
- literatură, considerat cu un fel de copii minune 


| e 


In di Săi Sa d PY il a $E? 
SE stal - z d e 3 3 


s.a > A 
T Fd i pli 


138 VIATA 


tel nu e nimic altceva decit refuz, negatle, sterilitate) nu insemnează 
că nu a invadat şi viciat fundamental spiritul rominsšc așa după cum 
o boală gravă inä de organism se înrădăcinează în organism, fi de- 
viază fu unile, il distruge, : 

om atei „idela” naționalistă trebue înlocuită cu cea de pa- 
trie, idele mai bogată mai caldă, umană, rodnică. Rominii trebue să 
redevină din naționaliști, patrioți. 

Patria însăși ar trebui să nu mai fie țara tatălui ci țara mamil 
In felul acesta, poa e trece, depe planul politic pe un plan liric. Numai 
esa, putom ajunge la dispariția spiritului politic. 

In Rominia este urgent necesar să se à radical ofite- 
rimea burgheză, magistratura burghiză, casta dipiomaticä (ultima e 
periculoasă nu prin puterea ei ci prin cretinismul ei, fără a vorbi 
se înțelege, de financiarii şi indus'riașii pe care răul politic s'a sprijinit 
şi încă se sprijină. Niciun tip uman nu mi sa părut, vreodată, a fi 
mai rusinos pentru umanitate, mai sub-om, decit ofițerul romin sau 
decit un co r romin sau decit un procuror romin. Dealtfel, ofițerul 
nu a reprezentat niciodată „viriliatea” neamului, el nefiind, dimpo- 
trivă, decit un fel de mahalagioalcă urită, nebună, proastă şi rea. 


2 
O7 + 


Răul vine de acolo că orice autoritate tinde să devină abuzivă. 
Cum să faci ca autoritatea să nu fie ispitită să abuzez2? E o voință 
de stăpinire, un orgoliu imbecil care trebue neapărat stirpit. Elită 
este omul nemunciţ de voința autorităţii. Cum să stirpeşii acest lucru 
în țara lui „Ştii cine sunt eu“? à | 


G 
9... 


Sunt poate nedrept cu odiosil căpitani, maiori si colonei romini 
cind spun că ei sunt produsul cel mai josnic al spiritului mitocan 4 
burghez romin. Nu ay fi avut nimic contra lor dacă i-ar fi caracterizat 
o bestialitate simplă, primară. Adevărul este că îl anima o bestialitate 
complexă : el nu urau deci: valoarea si spiritul, Invidiau tot ca era, 
cit de cit, superior. La un regiment de infanterie din Bucureşti, „şar- 
pele cu ochelari” a descoperit, printre lucrurile unui teterist. o carte 
de Dostoievski. I-a dat o săp'ămină de carceră pentrucă : „ia nu mai 
face pe nrbunu'! mă iei pă mine cu deastea ?* „Şarpele cu ochelari" 
cra de fapt un soiu de Smerdiakov, Ofitermen a jucat da nenumărate 
ori rolul unui Smerdiakov al burghezii rominesil. 

Totuși, printre ei erau nenumărați băeți de ispravă; si nu se 
ponte uita că armata a ştiu: a se descotorosi neasteptat de repede de 
nenumărate prejudecăți rtactionare. Sau dezumfla! fâră prea multă 
dificultate (cu toate că Îmi aduc aminte încă de vorba unuia din că- 
Fitanii mei care ne făcea „insirucție teoretică“ și ne spunea: ,comu- 
nistii sunt toți nişte bolşevici“ și, drei, „mama lor de bolşevici”). Si, 
pentru cauze juste sau injuste, s'au dus să-moară, Iată dece li se pot 
ierta multe, — dar nu si procurorilor a căror meserie» a fost să ceară 
moar.ea sau pedepse grave pentru orice am adus în fața lor. Ca să 
fii procuror trebuia să ai vocație də criminal, (câlzii sunt mult mai pu- 
țin desgustätori decit procurorii), ca să fii magistrat trebuia să fil mai 
rău decit criminalul (acesta, adesea, nu e decit un bolnav), trebuia să 
nu ai niciun fel de preocupare interioară, trebula să incarnezi bur- 
ghezia. Im! amintesc de unul, N., care avea falsa reputație că e „sub 
tire", L-am cunoscut întrun „salon” (așa se spune) în timpul proce- 
sulul literar al lui Geo Bogza. tul avea, zice-se, înclinații spre 

Era al  magistraturii 


n 


] PO 47 Alle MOT" 7 sina d « La 
A] b- + ' . « OKS +t b 
[4 A ut "LA y ? p EL dez 
p . , 
1 i) > + « ` . 
bb 


SCRISORI DIN FRANȚA 139 


pentzrucă citise pe André Gide, M'am apropiat de el şi, printre altele, 
i-am exprimat în două vorbe indignarea privitoare la arestarea lul 
Bogza. De unde, plină atunci, magistratul păstrase, lipit pe față, un 
politicos „şi unsuros rinjet de bună societate, — l-am văzut, din‘r'o- 
dată, recăpătirdu-şi adevărata înfăţişare : i s'a lungit botul, urechile 
îi crescurä, ochii îi străluciră, îşi arătă colții, deveni o hienä şi-mi 
sufiă în figură toa:ă Imputita ură burgheză impotriva libertăţii. Gura 
îi mirosia aşa de rău incit mi s'a făcut greață si am vărsat toată 
noaptea. 

Insă nici procurorul civil nici ofițerul nu se apropiau, cit de” 
departe, de capodopera umană a comisarului regal, sublima sinteză na- 
țională da magistrat si ofițer. Am cunoscut pe unul dintre el, Costică, 
si pe altul, un fonf, Ionel 

Eu am dat peste ofiteri cumsecade cart, în timpul serviciului 
militar mi-au oferit toate inlesnirile ca să chiulese; şi nu am avut 
nicioda:ă denface cu niciun procuror, afară do rilațiile amicale cu 
Luca, procuror în provincie, care sa repezit să pălmulască un blrjar 
insuficient de slugarnic, strigindu-i: „nu gill că eu sunt procurorul 
oraşului ?*, şi nici cu vreun comisur, aṣa incit nu vreau să s? creadă, 
— dacă aceste rindurl vor fi vreodată tipărite, — că exprim aici unele 
resentimente și necazuri personale, Deloc: cel de mai.sus nu sunt 
sea considerente obiective şi reci, constatări cu totul lipsite de orice 
pasiune. 

In definitiv, cină vorbese depre exemplarele romintsti de uma- 
nitato monstruoasă, produse al vechei societăți, nu mă pot opri la ole 
enumerate pin' aici: trebuie amintit neapărat avocatul javră; popa 
hirsut, pinlocos, hipocrit, ignorant, egoist (ram profesor la Seminar, 
acum cițiva ani, cind, în clasa opta, am întrebat elevil „dece vor sii 
devină preoți ?“ am avut răspunsuri puțin variate: „ca să iau parohia 
tatil cind o ieşi la pensie; iar alţii, mal spirituali: „p>ntrucă am în 
vedere o preoteasă“ ; dar în Dumnezeu credeți ?* i-am intrebat, Mi-au 
răspuns că nu ştiau „nu-şi pusse întrebarea |"); mai este plutonierul 
de jandarmi; sau norocoasa curvă, Madam Eleonora, care, cind îşi 
umfla burta de sarmale, zicea : „dragă, am mincat ls nemurire |"; fu- 
rase bărbatul unei mame nefericite, a cărei moarte o arz pe suflet. gi 
avea principii „toste siugile sunt bolșevice, nu e niciuna mai breazä" ; 
sluga devenea însă „servanta mea”, în vorbirta ceremonioasă; fati a 
unui acar de trzabă şi-a denaturat originile, sa curvit, „a pus mina 
pe un freier”, şi învățase să facă po „cucoana“. Era cea mal feroce 
„naționalis ă“ din cite am văzut: „jidanii, drază, au să ne mânince; 
ei sug sudoarea rominului”, Hrănită cu asemenea principii şi tu sar- 
male de porc nu putea deveni deci! legionară. Impreună cu Lucreția, 
organizase un cuib de femti.:, un cuib de scroafe, pentru apărarea 
ideilor naționaliste, 

Dar şi Leonora şi plutonierul si comisarul regal si ofițerul și 
magistratul și ciocoiul (pe care nu fl pot descrie, ac'sta fiind prea 
şters si gol), sunt figuri fngeresti ale naționalismului romin cină fi 
compari cu sudentul cuzist de odinionrä, cimpanzeul curist. lar cm- 
panzeul cuzist el însuși o figură îng'rească fată de legionar, de poli- 
tistul legionar. Acesta sintetiza toată ,spirititualitatea"  burcheză: 
brestialita'ca ofițerului, prostia magistratului, egoismul si stup'ditatea 
Eleonor?i, îngimfarea ciocoiască, verva avoratului-javră, întunerecul 
animalic al cuzistului, ignoranta intolerentä și mincinoasa mistică po- 
pească. Si tonte astea, incarnate în legionar, erau exprimate intr'o for- 
mulă : raționalismul rominese, 

De git cu un polițist legienar îngrozitor d= urit şi negru umbla 
Emil Botta, pe stradă, într'o zi, Pe s'radn mea, Intr'un Noembrie aspru 
şi sumbru, cete de legionari, încarnind toată bestialitatea si într'aa 
nelimitată prostie a omenirii şi a cosmosului, — treceau cintind nu ştiu 


i 


Li 


ce ,cintec" (un $1 de răget) de fier, cu vorbe do fiere si fier, scuipiné 
fiere şi fier, figuri de fiare înlănțulte şi înflerate. Cind te uitai la 
figurile lor care sumänau așa de tare între ele incit aveai certitudinea 
că toți sunt acelaș, acelaș chip multiplicat pe care citeai oflterime, 
poliție, magistratură, Eleonora, burghezie, naționalism, stupiditate, cind 
le uitai la ei aveai impresia gravă că România este pierdută pentru 
umanita. = Pe măsură ce inaintau, noaptea iadului cobora peste stră- 
zile oraşului. 

Căpătai însă certitudinag, în acelas timp, că acolo unde nu sunt 
el se aflä lumina, dar ei se rhspindiserà peste tot, I-am regăsit şi in 
Franța, sub uniformele milițienilor iul Darnand. Milltienii le semănau 
la chip. Actlag tip uman. Aceleaşi „ritualuri“, Cind hitleristul francez 
Philippe Henriot a fost executat de o mină de tineri patrioți, mili- 
țienii au organizat la Lyon, la „casa miliției“ — adevărată casă le- 
gionară, — un bizar ceremonial în fața unui im°ns portret al trädäto- 
rului : îngenunchieri, uniforme şi centuri, sentinele cu figura sumbră, 
purtind bine întipărite semnele că sunt stăpinite de o mistică degra- 
dată, gi, în jurul lor, aceiaşi atmosferă insuportabilă, un aer greu, 
ambianța instinctelor inferioare descătușate). 

Am făcut tot posibilul să plece din țară: orice sar fi putut în- 
timpla. Să mor; să fiu contaminat; să devin un cline, # eu; să fiu 
locuit de diavolul legionarilor. Cind am ieşit din țară am avut impresia 
că am scăpat dela -un foc, dela un cutremur, din valurile oceanului, 
din virtej. Cind am ajuns la graniță si am văzut steagul unguresc şi 
pe vameşii unguri mi-a venit să strig „trăiască Ungaria" şi să sărut 
vamegil. Par'că nu mai văzusem oameni de nu ştiu cind, Mă treziam 
din coșmar; scäpam din infern; de pluionieri, de Elonora, de Că- 
o a co a Căpitanului, Unde nu e patria naționalistă, numai 
a ne. 


Romi 
țară luminoasă. Tenebrele se risipesc. Lucrul acesta mi-l Spune rä- 
țiunea. Dar inconştientul mi-e încă plin de coşmaruri ; oroarea sfintă 
de iad și strigoi nu m'a părăsi! încă. Cum să mi întorc în Rominla 
a rare cr ap trai cind visez că sunt atolo, urlu în somn: In 
mia legionară, burgheză, naționalistă am văzut chi Demonului 
sadismului şi prostiei încăpăținate. da 


EUGEN IONÉSCU 


d 

` = 
. Y ` . 
d —— ` ° 


” 


SCRISORI DIN RUSIA 
ILJA EHRENBURG GAZETAR ȘI POVESTITOR 


Räsboiul nu l-a obligat pe Ilja Ehrenburg la un efort de acomo- 
dare stilistică. I-a solicitat o trăsă:ură constitutivă — dispoziția de a fi 
o prizență activă pină la vehementä, agilă şi aproape rervoasă, iri- 
tantă în plin cotidian, Ziaristica de răsboiu mai bine decit a reactivat, 
a evidentat aceas:ă fibră temperamentală, atit de flexibilă în aparență, 
tenace şi vigilentă în fond; a dat prilejul exerciţiului unei intelligente 
aplicată cu o insufletire ageră la obiect, promptă ca un reflex, incor- 
dată ca şi conștiința sa luptătoare, 

lija Ehrenburg este produsul uniunii desävirsite In mod subtil, 
între intransiaența partizanului şi luciditatea febriiă, ascuţită a spiri- 
tului comentator, 

Lumea Întreagă resimte ca pe o profundă nevoe împlinită bucuria 
de a poseda un én'erpret al aspirațiilor şi aversiunilor ei fundamentale, 
în persoana celui mai bun — poate — gazetar al timpului. 

De sigur nu e vorba de o simplă întoarcere a scriitorului Jui 
„Jurio Jureni:o“ sau al romanelor-reportaj „Europe, société anonyme“ 
si „Usine des rêves", lu domeniul familiar, actualitatea. Pasiunea pen- 
tru faptul curent este în adevăr o condiţie, un „mediu prielnic” struc- 
tutii mobile a scriltorului şi a fost întreţinută constant, după cum lu- 
cra articol, povestire sau cronică amplă (roman). Subsistind Jaten: sau 
căpâlind expresie directă, actualitatea se apropia sau se depărta în 
intensitate numai. è : 

Ultima perioadă a scrisului autorului sovietic marca o pronun- 
țată tendință spre „epicul constructiv“ — „Le deuxième jour de la 
création" si „Sans reprendre haleine! — formulă de organizare a ob- 
servației închisă în însemnările rapide ale cronicarului de pină atunet, 
cind a fost întreruptă de apelul unui nou „tip” de actualitate, pe cit 
de dureros pe atit de grandios, răsboiul, 

Tija Ehrenburg a impus îndată tuturor efortul poporului său i, 
prin el al umanităţii, silită să răstoarne pe vréjmagul sälbatec, neamt 

Impulsul răsboiului odată cu ghesul natural pentru participarea 
continuă la aspectele vieții zilnice, întilnindu-se în lupta fierbinte a 
țării sale, au prelungit dominantă, ura. Pasiunea a luat forme scrise 
surprinzător de variae în unitatea ei de tamă, lipsită de urme retorice 
si prin ardoarea ei seacă, clocotul „rece”, a imprimat un caracter dè- 
cisiv, întreprinzător ; efectul ei a fost mal net, mobilizator, cînd stilul 
de o duritate concentrată sub tonul sacadat, precis ca un tir, o făcea 
prin contrast explozivă. Scriitorul sovietic și-a păstrat, în cursul 
„campaniei sale anti-hitieriste”, cu fiecare articol, o energie egală, 
suflul asigur, neprecipitat, părind de necheltuit, fiind în stare să se 
exerseze la nesfirsit; totodată a trezit aparența unui atac condus 
personal împotriva dusmanului, ceeace califică pe scriltoru] de talent, 

Articolele lui sunt de reținut în întregime pentru unitatea lor 


ra 


142 VIAȚA ROMINEASCIA , 


de pasiune şi stil in linia răsbotului, elemente ce au impins la convin- 
gere şi minie coordonate, nimicitoare, Destinatii omului, concluzia sa 


fixat ca o deviză: „pedepseşte !". 
Figura lui o doresc nu obiect de admirație, cit fecundă şi exem- 
plară 


Nota esenţială în formaţia de combatant a lul Ehrenburg o dă 
caracterul polemic, mobilitatea agrisivă, activind mai putin pentru 
impunerea atitudinii în numele cârca militează, dar în scopul minärit 
rezistenței adversarului. (Observaţia © valabilă în raport cu prima 
etapă a scriltorului, vezi mal sus), 

Alimentind de minune ziarisilca de răsbolu, aptitudinea se. recu- 
ncaşt? în romanele din epoca întinsă pînă pe la 1930-1935, în orice caz 
în jurul punctului de maximă încordare a forţelor sovietice, ce se nu- 
meşte „planul cincinal”. Pină atunct, polemiza eu o „Europă, societata 
anonimă” sau risipea politica iluziilor”, instrument rafinat si perfid 
a! exploata'orilor față de cel exploataţi, în „Uzina visurilor”. Mintea 
iscoditoare, potrivită pe un zimbet siret, cu umbre grele de severitate 
totuși („ Rapace”), speculind asupra liniei de contact între eviniment, 
condiţia soclală și individ, inregistrind scenic schemele de: conduită 
ale personajelor *), reținea prin comentarul iute, mai degrabă ascuns, 
dar nu mai putin permanent, satisfacția ironistului şi verva unul im- 
pulsiv deghizat. 

In esențial arta lui Ehrenburg filtreazi vigoarea sarcasmului in 
propoziţii de o concizie rece, în notații ascuțite şi elastice, calculind 
însă o anume cursivitate, sub aerul ipocrit al indulgentei și tonul vag 
compătimitor. Oprindu-se uneori reticent, cu puncte nostalgice, dinain- 
ten inconsistentei propriilor eroi, victime ale destinului capricios al 
interestior lor ca în „Europe, socié'é anonyme”, aceștia par mecanisme 
de marionetă, Obiectivitatea malițioasă, neutralitate simulata prin to- 
nul impersonal, abea stäpinind neastimpărul unei riposte fățişa com- 
binat cu plăcerea sensiiivă' de a-şi fi caricaturat şi pulverizat perso- 
najele, Așadar, nsreproducind realitatea, e un fals cronicar, un co- 
mentalor „provocator” sub fraza de o simplitate uzuală. 


Hja Ehrenburg cu o întipărire pariziană puternică în privirea 


lui cosmopolită, spiritunlä şi exersată pentru disciplinarea resiei, 
odată cu ştiinţa concentrării pasiunilor, presimțind poate sterilitate 
si-a întrețnut o doză de tandrete, de ințelegere afocuoasă pentru eroul 
mărunt ; neconsidertndu-se apt să surprindă ,.gæ:ul măreț” al omului 
(eroul din „Rapace” e un soi escroc si grotesc de Don Quljote), s'a con- 
un age dl mt a actului discret bină la anonimat, al sacrifi- 
gar À e reţinuiă al micului comunard din cele „13 pipe”, 
Lierar vorbind, scriitorul se simte „bine” dacă 
spații! scurte, de oriunde sl orice categorie socială, À adera de 


prafață gi toleranță al scriitorului ; i-au imputa P, 
e lui, Înşelindu- se asupra indiferentei e Peas Dai Te 
renburg poate n'a ținut seamă de opoziție, părăsește maniera spre 


ritul elanulul masiv al reconstrucției staliniste, care a primenit o zonă : ‘ 


tec 5 de inspirație, creatorilor. Mărturii stau cele două romane mal 
„Ss ase ea te 

") Autorul însuşi preconiza un cinem pă 
__gcoală literară în acest anai za atografic, întemeind! pijo 


EPEN RP T 


SCRISORI DIN RUSIA 143 


+ 


sus pomenite, integrale în direcția generală a epicei sovietice câtre 
planul cincinal. Desvoltind un succes covirsitor in Rusia Sovietică Li) 
în lume, deși nu à egalat pe un Solohov sau Gladkoc, a ciştiuat in am- 
ploare, generozitate şi incredere, Indrep îndu-se spre înțeleger-a di- 
rectă a pasiunii de reinnoire şi devotament a cetățeanului sovietic, a 
fost surprins de räsboiu gi grăbit să revină la articolul zilnic şi cronică 
(„Căderea Parisului”), 

Făcind corp cu soldatul a imprumutat articolelor sale ceva din 
substanța metalului. A al:ernat virulenta acidă, agresivitatea sub forma 
atacului drept și distrugător, cu spiritul compact al sufirinței, desprin- 
zind luminos și evocator speranța omului sovietic; nu mal puţin a uti- 
lizat ironia dură şi înverşunală ca o armă, în a descoperi grotescul 
„Fritz-ului”, umflat de trufie şi saturat de automatismele din erter și 
trup, cind nu era doar singeros si bestial. Ehrenburg e un organizator 
principal al unităţii de ofensivă a poporului säu si a lumii, declansfnd 
sarcasmul şi o adevărată „minie” densă sau cristalizală in ace. 

Ilja Ehrenburg a trecut dela faza aparent mai putin periculoasă, 
compusă din otrăvirea lentă a adversarului prin insinuatle şi grimasă, 
la replica și inițiaiiva infanteristulul ce luptă corp la corp. 

Pe de altă parte răsboiul i-a deschis un contact frecvent cu 
frontul prin vizite cu mobil divers (convorbiri cu soldații par izanii, 
prizonierii sau populația necombatantä) sau prin schimbul de scrisori. 
regulat ca un rit, susținut de soldaţii ce-l iubese cu o recunoștință ad=- 
mira'ivă şi entusiasm confesional. In ac'astă întretăere de sentimente, 
se desvoltă ptterea de participare la acțiunea nollor erol, odată cu 
dragostea pentru fragmentul de viață intimă, calmă, brusc desorgani- 
zată prin răsboiu a aceloraşi. Din contactul acesta se reinsufleteste 
calitatea de povestilor e lui Ehrenburg. Poate că sub conştiinţa dure- 
roasă și gravă a da:oriei, scriitorul va fi cules si emotia meştegugarului 
care apucă uneltele favorite : cronica gi povestirea . 


+ 
si = * 


Dela articol la schiță, distanța se resoarbe mentinindu-se în 
efortul de organizare artistică a materialului. 

Deşi „Povestiri din anii aceș.ia” prezintă un material inegal pre- 
lucrat — e firesc de altfel — iar, în traducere rominească probabil o 
parte redusă a activităţii scriltorului, volumul constitue un răspuns 
la schitele din „13 pipe”, înrudindu-se ca mecanism psihologie, sub 
raporiul alcătuirii interne. „Povestiri din anii aceștia“ *) configurează 
o serie de siluete pestrite social, animate do o psihologie lincară, făcută 
din afecțiuni şi reacţii spontane. Actul eroic este expresia a cecace aș 
numi „eroism familiar”. El reprezintă recursul aproape natural al in- 
dividului înăbuşit fn aspirația lul spre fericire, dragosio sau reali- 
zare proprie, insului căruia | se suprimă răsuflarea şi demnitatea, 
“Noamțţul invederat ca asasin josnic în Rusia Sovietică sau ca profiter 
manierat, ipocrit în Franța — cel putin în perioada de instalare — a 
brutalizat nu ideta abstractă sau mai d>părtaiii a patriei ci sentimen- 
tul corespunzător, latent în individ, mai mult a strivit destinul parti- 
cular al nmulul, devlind sau falsificind mersul normal al carac'erelor, 

Astfel unli bărbați îşi pierd și poate că definitiv insuslrila na- 
turale, spontaneitatea afectuoasă, prefăcindu-și radical tem man- 
tul, ca şi femi ce nu mai sunt capabile să iubească. Cum ar mal iubi 
Margot, actrița sau Valcov ? (Trebue să spunem că Ehrenburg a urmă» 
rit ființe paralele în Franța și Rusia. In'runite sub puterea amenin- 
țării şi efortului comun, veatizing totodată şi un simbol), 

Intrun cadru cu elemente reduse la faptul divers, crelonind 
figuri, se desbate un conflict elementar între conştiinţa cetățenească 


*) Traducerea prezintă uneori genväeli. 


sau uneori numai formele demnităţii individuale ori ale orgoliului 
nalv (cazul podgoreanului francez Philippe L£beau) gi supunerea plată, 
acceptarea jignitoare a robiei. Condi s 
n'asteptate, călcări ale instinctului de conservare imediată, laşitaiea 
„ăcomodării” — cazurile cele mai dese în Franța. Flinte puţin băgate 
celta recunoscute ca slabe, goväelnice, 
neverificate. Războiul are rolul unui 
instigator al resorturilor „eroice“ ale ființei umane obişnuite, 

Mag n'avea prietene, era socotită prea mindră.. Unii o gă- 


în seamă de societate sau chiar a 
inmärmurese opiniile făcute, 


144 VIAȚA ROMINEASCĂ 
. 


seau nesinceră, alții uşuratecä; erau 


„Mai bine să nu ai de-aface cu ea” 


Deasementa, cine ar fi 


- „Măndric” pag 91). 
putut crede că Margot, modista-ucenică, 
frivolä prin natură si meserie, dacă nu prin „naționalitate“, ar fi în 
stare să ucidă pe rînd nemți, spre a-şi răsbuna aman:ul? Sau că Pier- 
re, cupletistul sărac cu duhul va cinta la execuția sa? 

Ființe cinstite şi necomplicate definindu-se printr'un act unie, în 
care li se consumă viaţa, Dispariţia nu are solemnul jertfei, cît mărtu- 
risir£a conținută à implinirii unei dorințe aproape organice și nu a 
unei datorii abs:racte, Patriotismul, reacție devenită refiexă înaintea 
dușmanului, capabil să ia forme persistente pină la éxaltare, dar păs- 
trindu-se între aceleași limite modeste, însesizabile p'ntrucă prea 
simple, se cultivă dela sine. Evident că aicl se impune distincţia dintre 
cele două tipuri : cel rus, ceniret pe o conştiinţă mal clară, organizată, 
a mobilelor luptei și a propriei lui poziții, în vrema ce tipul francez 


se resimte de un mod „empiric” al 


experiența greu-costisitoare a suferinței umilitoare spre a-şi idanti- 
fica duşmanul (cazul lu Philippe Lebeau) spre a-și învinge desorien- 
tarea inițială, vinovată. In atmosfera căreia a fost posibilă conserya- 
rea „tipului Mercier", specla militarului cramponaț — mumie de mitul 


„valorii Mareşalului” precum 


mat gi éontinuu. 


Tija Ehrenburg foloseste tonu 
spre a fixa în mica lor unitate 


Cursul domol al „POVvestirilor” 
insotiti în suferință depăşeşte 


pen 
tru ca sä acopore cu corpul lui pe acel al ofițerului său, ja o salvă 
inamică vicleană. L-a îndemnat oare simțul profund de omenie sau 


pentru că nu recunoas'e măsura În care a dominat încercarea răsbolu- 
lui, a depășit sacrificiul prin modestie ! E semnul urui grad de noblefä 


Ehrenburg a stabilit prestigiul omului banal, nesocotit în capa- 
lungul unel simpati: eyom‘orra, 


moral 


citatea lui de omenie şi jë 
mal puţin disciplinată ca altă 
, bil — traditional, povestirea, 


z LA 
: 
~ ` + ` 
pe Le , ' | 5 
a N -i LL à [7 + 


dată, gi 


- rii mecanismului lor interior, perso- 
najel: urmează să actioneze in, continuare, dacă ar mai trăi ! Socul urei 
şı al rezistenței s'a intensificat pină ce s'a descărcat în toată ființa, 
aşa că Margo: nu mal poate fi fnchl 
trinul evreu-măcelarul, trebuind să ucidă nenumărați „Josil”, Valcov 
ofițerul sovietic nèmai putind erta asasinarea soției şi copilului său, 
Resortul vital —- Individual a fost rupt, paslunéa se va desfăşura auto- 


1 nea pa vagi crimpee de decor, 
emoţionantă, caracterele ce isbutesc 
să-şi domine desechilibrul creeat în existenţa lor, prin soluția luptei. 

reflectă durerea discretă, stingace în 
here de cordialitate mută între cel 
emo persona erează o măreție 
autentică, incrisé fin seria „€roismului An e, tate Deaceea păs- 
şi poate bănuială față de uirea con= 

. Asa solda e ga 


ţia ocupatului stirneste rezistente 


i i LAS -e Er TIN) 
PEA g S A 


st dintre acelea care spuneau: 


patriotismului, avind nevole da 


stare so aprecieze, poate * 


te” 


MISCELLANEA : 


DOCUMENTE OMENEŞTI 


„In 1941, de ti, am plecat în munții Făgăraşului. Două säptà- 
mini am stat în Da prestorică aşezată pe lacul Bilea, la 2015 
de, meiri înălțime. Pr mele patru zile am fast absolut singur, cu pro- 
vizille dn sac gi lemnele găsite in bucătăr.e. Şi-mi ziceam — poate 
chiar aveam dreptate să-mi zic — că sunt singurul om de pe glob care 
ar: privilegiul de a trăi citeva clipe despărți; de orice murdărie. A- 
cesta imi şi fusese planul, Să fug de omenirea cea infectată de morbul 
cel nou, de microbul pe cure Hitler îl răapinise în lume. 

Purificarea se făcu pe etape. Prima a fost plecarea. Simplul 
fapt de a întoarce spatel: acelei umanitäti nedemne mă făcea parcă să 
sbor. A doua a fost, pe drum, cînd la birtul din Aiud un negustor em- 


„ bulant veni să-mi vindă cărţi postale Căci printre ilustratele lul era 


care reprezenta un splendid ţigan cu privirca gravă şi bucle lungi 
da sotyadi rori profund, emoționat. Aveam impresia că fusesem ne- 
drep: cu hitlerismul, Ceeace acesta contaminase nu era rominul, ci ți- 
ganul, anticul ţigan din sufle:ul nostru, Combinația — acum îmi dä- 
deam sama — era terib.lă, Intr'un elan de Jiberare, am luat cartea 
poştală, am pus pe ca adresa fidelului meêu secretar rămas la Bucu 
reşti, şi am scris, în loc de urări de Pasti, cuvintele: 
aja met 3 poştală isivei mele 
$ re am aflat că d'stributia a misive 
nu a ee căile administrative obicinulte. Rävagul fusese găsit 
cm s:mbolic də către auritäÿils P T.T. Destinatarul primește a=- 
tunci invitaţia să se prezinte la Oficiul Central, Acolo un funcționar 
îi predă caria poștală, după ce în prealabil îl supune la un mic inte- 
rogatoriu asupra modestei mele persoane. Apoi, vrea să ştie: 
— zici ? 
— Mr 1 He secretarul ; eu nu zic nimic, 
— Dar şeful d-tale ce a vrut să zică? 


să facă aluzie la guvern ? 

— Puțin probabil. Nici-o asemănare. D-tale ți se pare că sar 
trivi ? 

"a Oficiantul P.T.T, ezită gi cugetă. Priveşte perplex la _brunul 

flăcău de pe poză apol rezolvă problems în mod ingenios şi radical 

prin înapoierea la ghiseul piici'coaselor sale ocupațiuni profesionala 
Acum privesc eu fotografia. Si-mi vine în minte acta pastișă 

după Coşbuc cind Topirceanu avusese amuzanta jdee de a presupune 

un moment că Coşbuc avea talent : 


` 19 


1 4 mR ? - 3 LE" 
146 VIAȚA ROMINEASOA 

i á . MISCELLANEA ` 

Trec fläcãi cu urşi în lanțuri, 4 147 
Ciinii deșteptați din şanțurt 
Latră fürû să-i asmuti 

Şi orbis s'aruncd'n cete, — 
Dar flăcăii largi în spete, 


Cu ochi mari, cu negre plete, 
Calcă mindri şi tăcuți., 


Astăzi, cind rominii se câsnesc — ca de altfel tonte popoarele 
ieşite din cumplitul răsbolu, să-și facă un suflet nou, să clădească un 
„Om nou”, e emoţionunt si salutar să privim nepärtinitor în trecu ul 
nostru dac, slav, roman, grec, semit, ture, bulgar, la care, ducă se mai 
sdaogă si anticul sing: țigănesc, cu atit mai bine. Multiplicitatea 'ra- 
sială e una d'n condiţiile progresului spiritual. O alta — care în fond 
e prima — este să vrem acest progres, să lucrăm la propria noastră 
perfectionare morală. , 

Savantul Philippide descoperise anumite documente din care 
reieşu că Cumanii, părăsind ţinuturile dunăre „au lăsat aici vre-o 
trel sute de mii de prizonieri aduşi de el din Indii. Avind în vederea 
Puţinătatea populației de atunci şi entuz'asmul sexual al țiganilor, 
ne putem explica mal bine frequenta tipului oacheş la poporul nos- 
tru. Philippide a distrus aceste documente. „Mă omoară patrioți” — 
ne spunta el. Decit, azi, „patrio:” însamnă alteeva Insamnä, în pri- 
mul rind respect pentru toate rasele, si indigrare cînd se aude vor- 
bindu-se pejorativ despre greci, Evrei sau țigani. Apoi înseamnă acea 
credință de care vorbeam mai sus, credința că nu există rudenie no- 
bilă sau infamantă, ci că superioritatea unei rase e condiționată de 
multiplici'atea acestor înrudiri şi mai ales de voința de a face cu 
ele o bună întrebuințare. 


Istorii, Este ce este, Am structura pe care i-au dat-o mostenirile sale pro- 
prii, Cu aceste elemente, şi nu cu altele, organ smul poata [i viabil sau 
debil, frumos eau hid, puternic ori slab. A urmări întărirea sănătăţii 
morale a sufletului rominesc înseamnă a folosi elementele compo- 
nente ale acesiuia, lar mi a suprima unele din ele. Avom „singe 
roman, avem singe slav, grec, țigan, turc, Poate si singe dac. Legio- 
narii ar fi vrut să nu-l avem decit pe aceasta din urmă. Si din pune- 
tui lor de vedere, aveau un fel de dreptate. Avind în veders impo- 
sibilitatea științifică de a spune ceeace oste un suflet dac, legionarii 
prin „dac” înțeligeau legionar, în care bine ințeles intra tot ce ei 
credeau că este asprime si brutalitate germană, 

Este absurd să ne supäräm că defunctul Mussolini ne refuza 
numele de latini şi ne zicea ţigani, 

A Posibilitätile unei rase depind nu de puritatea ei, ci de mul- 
tplicitatea şi varietatea componentelor sale, 

In furia antirasială care cuprinsese odată pe bravul nostru ma- 
reşal, el pornise şi o cumplită cruciadă contra țiganilor di țară, o 
Campanie de vitejvasch exterminare. Särmanul mareșal. Imi amintes: 
cu înduioşare plăcerea lui de a trata pe Isus dela egal la egal, dela 
Conducător la Conducător. In anul acela 1941, cind după terminarea 
vacanței coborisem din munţi şi mă intorcearn spre casă, la Sibiu am 
luat numărul de Paşti al Universului, primul jurna) pe caro îl ci- 
team după trei săptămîni. Am găsit acolo milioane de discursuri ate 
mareșalului, Răsbolul sfint încă nu incepuse, Conducătorul — pe a- 
tunci simplu general — avea mai mult timp liber, Si si-l rizipea în 
cuvin'äri. Era capabil să se adreseze oricui pe această perversä 
cale: profesorilor, mamelor, evreilor. preoților, ploilor agricole, epi- 
centrului cutremurelor. De data aceasta, alesese ca client tineretul şi 
ca subiect pe colegul său Mintuitorul : 

„Tinere romin — spunea el —'ia exemplu dela Cristos, care a 
fost un adevărat creștin”, 

Cecace era foarte amabil pentru Cristos, cu atit mai mult cu 
rit, strict rasial, creştinii ulteriori fuseseră mai „adevărați creştini” 
decit Dinsul, ale cărui mame-mari erau evreice toate, 

St discursul Conducătorulul se termina cu frumoasa : povatä : 

„Tinere romin, încrede-te în general.” 

In bogatul număr də Paşti al Universului. care cra pentru mine 
prima reluare de contact cu murdăria ambiantă, am găsit, cu strin- 
pere de inimă, chirurgia nefericite! Jugoslavii, operată de generalii 
si diplomaţii naz'sti, Si am avu! atunci intuiţia că mă aflu în fața 
wliimel victorii a lui Hitler, Imi jurasem, în ajunul anului nou 1941, 
că acest an va răsturna situatiile. Si aveam încredere. 

Imi amintesc şi acum circumstanțele acestui legămint. La 31 
Decembrie 1940 mă aflam, împr?ună cu un prieten dela Legația Fran- 
tei, în somptuonca cabană asezată la 1400 metri înăltime pe Muntele- 
Mie, în Banat. Fugisem acolo ca să scăpâm de chipurile subumane 
nie legionarilor, Ne ziceam că Bucegii, „dragi Căpi'anului”, aveau 
sý fie plini de cămăși verzi. Bine înțeles, în toată cabana numai eu 
și prietenul meu francez nu eram gardisti. Astfel, ora 12 noaptea a 
trebuit so suportăm ascultind în picioare discursul la radio al Ge- 
neralului și al lui Horia Sima Cu paharul cohorit la nivelul coaneal, - 
pr furig am ciocnit eu francezul meu, şi. profitind de vacarmul unei 
„Sfinte Tinerete Legionare” am spus amindoi, într'o singură voce: 

„A la victoire anglaise, mon nauvre mier M 

După care ne-am așeza! la masă, şi am trimis cărți de felicitare 
pentru anul nou prietenilor noșiri, redactate, toate, aşa : 

„Puisse l'année qui vient nous permettre de nous foutre de l'an 


e 
MA gindesc acum ce an lipsit de emoţii trebue să fi fost acel 


sau turceșii de asemenea. Chiar si cea țigănească —; fiindcă este pur 
si simplu, una în plus, si fiindcă bogăția structurii face superiorita- 


Tioase : 

gele țigiinese, şi orice singe așa z's ,sträin" sunt ca a iile endocrin: : 
toxice în principiu, binefăcătoare în sensul că tea fe ler ar fi un de- 
mstru. Sufletul unui popor e, ca orice filnță vie, produsul unei tungi 


| DES RES LiDE 
148 . VIATA ROMINEASCIA [i 


1840 din timpul mlacidei domnii a lui Louis Philippe pentru ca din- 
tr'insul să se fl fabricat expresia „je m'en fous comme de lan qua- 
rante”; şi ce dramatică oroare fusese, peniru toată Europa, urmașul 
său din secolul 1900. Si mă gîndesc de asemeni că rugăciunea noastră 
de Sfintul Andrei ni-a fost împlinită. In 1941 apar mari ajutoare de 
pretutindeni. America luptă, victoriile „din Afrioe se măresc, Rusia 
işi aşează precumpănitoaria ei greutate pe platoul cel bun al balan- 
tel. Desigur, se suferă foame, frig, moarte, injustifie, ca niciodată 
pină atunci, Dar chiar în sufletul celor mai descurajati, nădejdea 
se aprinde, America, Rusia, Africa, — aveam cu ce ne permite acum 
să „hu ne mal pese de anul patruzeci”, Mai ales noi Rominii. Căci 
imediat după sărbă'orile Crăciunului, scăpam de cel mai periculos 
d'nire duşmani, guvernul Gărzii de Fier. Iar revelionul din 1940 avea 
să À primul gi ultimul sărbătorit vrecdatä de aceşti lugubri cim- 

Tin minte petrecerea organizată de ei în cabană. Cum pe jos 
era parchet recent cerult de „camarazi, şeful lor de cuib, d. - 
Vezuviu pusese o pancartă cu ordinul: „Este interzis a Se dansa în 
bocanci”. Din spirit de. disciplină, un camarad apare, întrun virtej 
de vals, cu iublia fnläntu'tä şi, ambii, desculți. Camaradul Vezuviu 
din foarte negru, devine foarte roșu: | x 

— Camarade (arätind spre cele patru picioare goale) cum îți 


permiți 7... 

ÎN az | 

chiar cu această elegantă lana Ge come arii op pr cord 
pralea, Peart US CT 
PE tente T repet PEN ue — tango! 4 
PER ru pauză, domnisoarele sunt rugäte sã 


EU ms à y reproducere a acestora, din urmă, d. Vezuviu, din 


…— Atenţiune ! La loc, tangò] 


Punind astfel bazele unel noui roduceri cure 
însă, n'am mai avut onoarea să asist, àis e n 


PENTRU SPANIA 


Spania, d'n nou, face mobilizarea generală à constilntelor. In 
asta oo ron noastre, ectastă țară a avut privilegiul de E le în- 
D „ir te în lupta de rezistență la opresiun?. In ultimul ei răsbotu 
AS n'ar fi fost trădată de o parte din aliații ei naturali, ar fl 

Poe ve presta va de ororile hitierismului. Iar azi, cine ştie dacă 
grei Sea y nu va declanșa mișcarea de asanare care tot întirzie 

In ajumui acestei nobile intrepr'nderi, socotim ca cel mal potrivit 
omagiu din parte-ne, să reimprospätäm cetitorilor amintirea mei ` 
mişcări spaniole de salvare a Europei: răsboiul de guer Ila împo'riva 
détuturei napoleoniene. Pentru aceasta, vom da cuvintul unui istorie 


` 


4. = 
TE LP PSP Lu ~ 


ba fm 


MISCELLANEA 149 


de samă, specialist în epoca Revoluţiei şi Imperiului, profesorul Eugen 
Tarlè dela Universitățile din Moscova si Leningrad ; 3 

„Deodată, absolut pe neaştepiate, nu numal pentru Napoleon 
şi pentru intreaga Europă care urmărea angoasalä nouile exacţiuni 
cuceritorului, un teribil râsboiu isbucni, sing?ros şi implacabil, un 
răsboiu de țărani partizani. 

„Aci, pentru prima oară, Napoleon se lovea de un inamic de o 
speță. particulară, neintiln t, pină aòuncel, decit foarte pulină vreme, in 
Siria şi în Egipt. In fața lui se ridicau, iritaţi, siteanu) din Asturli, inar- 
mat cu un cuțit, c obanul din Sierra Morena, zdrentuit şi purtind o fiin-ă 
ruginită, luerăorul catalan stringind în pumn un piron ascuţit. „Mir- 
lani !* — zoca cu dispreţ Bonaparte. Crede lumea câ El, suveranul 
Buropei, in fața căruia fugiseră ostașii Țarului, ai Kaiserului Austriei 
ai Rog?lui Prusiei, cu artileriile, cavaleriile, maresalii şi Impäratii 
lor; El, care cu un cuvint striv se vechile puteri si făcuse să țișnească 
altele nouă —, se poate Înspäiminta de aceas.ă tigänie spaniolă ? 

„El însă nu ştia — si nimen! altul nu ştia atunci — că tocmai 
„Inârlanii” aceştia începuseră a săpa präpustin în care se va da peste 
cap în'rezul imperiu napolconian, 

„Incă dela inceput, țăranii, în grupuri de citi-va oameni, Indräs- 
neau să tragă noaptea în bivuacurile frantuzesti. Cind erau prinşi si 
minati la supliciu, ei pășau técuti în fața plutonului de execuție sau 
îşi strigau disprețul. £ 

„La 2 Mai, pentru a reprima o răscoală la Madrid, Murat trăsese 
de la un metru in mulțime. Dar aceasta nu se împriştia fugind, ct, în- 
cuia:ä în case, continua să tragă din freatre. Cind își terminau cartu- 
gele, primeau pe francezi cu pumnii, cu cuțitul, il muşzau, Îl aruncau 
pe geam de unde cădeau, infipti în baionetele camarazilor lor. 

„Un detaşament francez sosea inr'un sat. Totul era pustiu, Lo- 
cuitorii şedtau ascunși In munţi. Intr'o casă, o tinără mamă rămisese 
sngură cu copilul. Soldații descoperă la ea merinde. Inainte ca ei să 
mănince, un ofițer cere femeii să guste ca intii. Fără sovÿire, temeva 
mănîncă. 'Nesat sfăcut cu atita „ofițerul poruncește să dea să guste si 
cupilulul. Mama se-supune namaldicit. Atunci solduatil mănîncă şi ei, 
Vniştiţi. Puțin mai tirziu, mamă, copl şi soldați se tăvălesc de dureri 
şı mor. Siretlicul prinsese. 

„In primele timouri, asemenea episoade ulu'au ps Francezi. Re- 
pede însă, şi văzind că aşa este mereu şi pre.utindeni, nu se mai miră 
nimeni. Totul era posibil în Spania. i 

4 „In anul următor, orașul Saragossa, ased at, rezistă mal multa 
“huni. In finé, mareșalul Lannes pătrunde în oraş. Dar atunci se pe 
trecu ceva ce nu se mal văzuse lu vre-un asediu pină atunci. Flecare 
casă devenise o fortăreață. Trebuia luat, separat, flecare hangar, fie- 
cara grajd, fiecare beciu, fiecare pod, fiecarn hambar. Trei lungi săn- 
tămiîni, această măeslârie atroce continua în orașul, deja luat, dar care 
se mai apăra încă, Soldaţii lui Lannes massacrau toată lumea fără ose- 
bire, şi pe femei, si pè copi, căci și femeile, şi copiii, uzid=au pe sol- 
dati la cel dintii pritej. 

„Mareșalul Lannes, husar fugos, pe care nimic nu-l fnfr'coss 
vreodată, era îngrozit de aceste cadavre nenumărate. „Ce războlu in- 
fect —, zicea el: să fi obligat a ucide asemenea viteji, chiar dacă 
sunt nebuni ! Victoria aceasta nu ne va aduce decit tristețe!” 

„Insezisabil, ignorind frica, țișniind de subt pămint, fugacele ina» 
mic imobilisa în Spania jumătate din Marea Armată a lui Napoleon: 
300.000 de oameni, şi anume elita trupelor franceze”. 

t, Napoleon se năpusteşte din nou asupra Europei. Vic- 
toria dela Wagram aduce distruverta Sfintului Imperiu al Habsbur- 
giior. Toată Europa își { ne, înspăimintată răsuflarea. Dar: 

. „Asupra Spaniolilor, atunci ca gi în trecut, nimic nu face impre- 


2 


E, . 
ie 


150 VIAȚA ROMINEASCA 


sie: pici Wagram, nici nouille isbinz: ale Impăratuiui, nici prestigiul 
mereu cr?scut al învingătorului mondial”. i 

Spania marchează apogeul brutalităţii precum și inctputul de- 
clinului epopeci napoleoniene. In mijlocul lasitätii gentrale, Spania 
vemonsiresză un dublu adevăr: că orice dictator merge la pierzare 
si că, superioritatea technicei militare este neputincioasă în fața acele? 
arme fomidabile care e lupta conștientă pentru justiție, şi ale cărei 
scule : furca, pumnul, cuiul sau ciomagul, prin chiar slăbiciunea lor 
fizică, exprimă simbolic tărla lor matală imensă, : 

Astäzs cind epopeea lui Hitler a fosi in mare parte răpusă de a 
răscoală asemănătoare a partizanilor din Rusia gi de pretuiindeni, 
ustăzi cînd râsbolul cu arme primitive înspăiminiă încă odată pe de- 
tentorii mijloacelor militare savante și moderne: astăzi cină din nou 
pusilanimitatea aproape generală lasă că se comită în Spania o amară 
injustiție ; astăzi cind în această nobilă țară răsculații pornesc iarăşi 
la luptă, pentru a umi o ultimă oară cancelariile civilizate; astăzi so- 
cotim dript să readucom aminte eroisamul ţăranilor şi muncitorilor 
dela. 1807, în nădejdea, probabil desartä, că se va impledeca asasinatul 
in mass čare se pregăteşte i 


MICA BURGHEZIE SE READUNA. — 
DEFINIȚIA CUVINTULUI ,REACTIONAR* 


> 

In rindul oamenilor de dreapta domneşte o permanentă revoltă 
contra felului cum presa de stinga „abuzează” de cuvintul renctionar. 
Doleanțele acestora se pot rezuma astfel : 

De îndată ce un lucru nu plate adversarilor, i se spune reactio- 
nar : cînd o persoană nu convine, 4 se acordă, fără alte temeluri, acelaș 
infamant epitet, Vedem acuzindu-se oameni care de ani de zile își zic 
democrați (şi care rhiar în epoca fascistă işi ziceau altfel). Abuzul a- 
cesta de limbaj trebue să înceteze, Desigur, presa de stinga va propune, 
aşa cum a mai făcut cu noțiunea de „libertate” „să se dea o nouă defi- 
nifie cuvintului „reacționar”, Dar avem noi dreptul să definim cum 
vrem cuvintele ? aa tarate unei noțiuni este o operă spontană lungă 
şi colectivă, Vorbele însamnă ce însumnă. Sensul lor e făcut de către 
societatea întreagă, și nimeni ware dreptul să-l modifice pro causa. 
Fireşte, ştiinţa se bazează pe o definire nouă şi mai bună a conceptelor. 
Decit, aceste re-drfiniri nu schimbă, ci clarifică şi precizează pe cele 
vechi : ele respectă: sensul curent al cuvintelor. . 

Problema, indiferent de polemica dintre cele două prese, este 
interesantă şi actuala. : 

In mod obicinuit, prin „reacționar”, se înțelege un corp de doc- 
trine bine cunoscut?, prin care se predică inegal tatea între popoare, 
dogma națiunii S'äpinilor, teoria purității rasiale, antisem tismul ; se 
+xaltează valorile etice ale răsboiului, se critică şi ironizează utopia 


rer -W electorale si parlamentare, se laudă ditirambic virtuțile 
urii, | 

Decit, sa intimplat cu toate aceste doctrine ceva extrem de cu- 
rios : au încetat de a mai fi doctrine, pentru a se transforma în delicte- 
Inainte vreme, antisemitismul sau monarha absolută erau opiniuni- 
Opiniuni naive şi crude, opiniuni totuși. Azi însă ele au deveni! ‘nfrac- 
iuni la noul Drept al Gintilor, crime de drept public internațional. 


> MISCELLANEA 151 


trag reactionarii întreaga lor popularitate. Căci tonte demonstru- 


îşi 
_ fille lor duc le următoarea concluzie: „în caz de räsbniu, se știe eine 


va învinge cel cu potential econome, militar si chimic superior. Ei 
bine, după victorie, care mil de ani nu va mal fl d>ranjată de nimeni, 
nai vom fi, aici in țară, amicii d: încredere ai noutui învingător. Cine 
doreşte să fie alături de viitorii stăpini, să voteze cu nol, care suntem 
prietenii şi slujitorii lor”, F 

Camuflajul, o bună bucată de vreme, a fost eficace. Reectiunbn 
avta un aer de obiectivitate: „Istoria întreagă — zicea ea — ne arată 
că atunci cind două imperialisme se afruniă, asta duce pină la wrmä 
la răsbou”. Teoria e justă şi-i luată din chiar arsenalul adversarului, 
A putut deci impresiona, mai cu seamă pe semidorţi, care nu v:deau 
în ce consistă scamaîoris. Intr'adevär, în cel mal elementar manual or 
economie politică se poate afla câ Imperialismul esie lupta apr ză între 
statele capitaliste industriale, pentru a cuceri debuseuri: rivalita 
între marile naț uni burgheze penru piețele de desfacere, fără de care 
industria nu mai plăteşte dividende, întroprinder le fac bancrutä, tar 
lucră'orii somează în chip din ce în ce mai primejdios pentru ordinea 
existentă. Pontru toate aceste motive, imperial emul, corolar al ordinei 
burgheze, este o imposibilitate si un non sens într'o republică ssela- 
lis:ă, unde supraproducția nu dure la criză, cl la o foarte agreabili 
împărțire a surplusului între lucrători. Totuşi, teora conflictului între 
„cela două mari imperialisme” a putut impresiona mințile confuze, Si 
nimic nu oglindeste mai bine această voltă confuzie, ca urmä:oares 
paradoxală situație: deosebirea de reg'm social între U.S.A. si U.R. 
S.S., care e principala cauză a imposibilității de conflict imperialist, 
devine un supliment 4e probă pentru a demonstra tminenta seest 

Des gur, între cele două ideologii rivalitatea e reală. Dar ea 
traduce — şi nu se poate traduce decit — printr'o intrecsre în opera 
pozitivă. Concurența lor e un concurs. Si întru aceasta, Rusia are ne- 
voie de o lungă pace pentru a-şi canaliza tot efortul spre o operă de 
gre + și civilizație, care să facă din comunism modelul vrednic 
de imitat ; tot astfel Am?rica are nevole ds securitate durabilă pentru 
a demonstra că pret msele „vicii de structură” ale imului burghez 
ou duc la ratastrotfă şi că în curind societatea ca tă normalizatä 
va fi, ea, modelul car? va seduce omenirea. Ambii concurenți, pentru 
ca această concurență să se poată exercita, au o egali nevoe de s 
alunga definitiv preocubarea, cheltuiala şi frica räzbolulul, Amândoi! 
res'mt o sfintä oroare cind aud pe vre-unul din heralsil eventualului 
nou răsboiu. Această teorie o ved:m azi inirind în lotul opiniilor vito- 
vale, la olaltă cu vechiul bazar al reacţiunii, cu ant semitismul, dicto- 
tura, mess anismul, mitul poporului ales, ete, 

Oronre la care nu cu puţin contribue panica produsă de bomba 
atomică, scandalul moral pe care îl provoacă singurul gind că intre- 
buințarea acestei arme lovește mai cu seami în nevinovați, şi riscă 
a distruge planeta însăși. 

In Occident, reactionarit îşi dau seama că teoria răsboiulul imt- 
nent este pe punctul de a deveni si ea un dlic! de opiniune, De a- 
ceea, el o practică cu oarecare dacreție si circumspscțiune, căutină a 
recolta popularitatea și din alte surse. [1 Rominia însă alte surse nu 
există. Rencţiun”a mu ponie oferi programe politice, economice, socials 
gat culturale, căci reformele sumpe reacţiunii au devenit azi inavua- 
bile delicte de drept public, iar programele democrat'ce sunt deja prac- 
ticate de stinga, cu acest mic avantaj în plus că stingă le si aplică. 
Nu rémine doc! alt isvor de popularitate pentru pustidei» ronchonar- 
decit promisiunea că după terminarea viitorului râsbalu ele vor fj 
amicii de incredere ai viitorului invingütor. 


152 VIAŢA ROMINEASCA , 


Pe baza acestei făgădurli, o parte a mpiniei publice, totdeauna 
incl'natä a simplifica problemele și incintatä cind i se ot:ră o formulă 
unică în locul unei plurali:Ați da explicații complexe (să ne amintim 
succesul formulei : „evreli sunt də vină”), — această opinie publică 
s'a lăsat un moment ademenită de teoria conflictului interal at. Reac- 
țiunea a avut chiar un fel de succes, in momentul cînd, prin manevre 
de culise, a provoca! o criză constituțională, mistif.cind pe toată lumea 
(inclusiv pe autorii aparenţi) si b'ne-inteles făcină, ca de obloæ u, mult 
rău tard. Dreit, în acest succes, inconvenientele au fost mai mari decit 
avantagiile. Căci în exaltarea isbindei, reactionarii şi-au demascat 
jocul, deschizind ochii acelora pe care, cu oarecare rea cred ntä, H 
implicastră întrinsul. Si a'unci acestla, jumătate alarmat, jumätute 
imd'gnaţi, au ieşit din joc şi au abandonat soartei lor pe réactionaril 
din Hominia. O infringere vastă si dezonorantä — cu o mică notă, 
chiar, de ridicol — a soldat această ultimă încercare. Și ca un ecou 
si fermei dorinti a aliaților d? a nu se mai lăsa mistificati de mane- 

ele reacţiunii romînes.i, a venit declarația dela Radio Londra a unul 
mare ame al țării noastre, d-l Setton Watson. Istoric specialist in 
Yuropa ortentală, el a adresat reacțiunei romt următoarele aspre 
cuv'nte : „nu pu'em opri pe aséste pzrsanz să-și zici prietenii nogtri; 
dar not putem refuza să ne ziceam prictenii lor”. Crei că savantul en- 
glez se inscalä : poate opri şi chiara are datoria de a opri asemenea 
frauduloase și insultătoare declarații de prietenie. Dar ponte că acel 
„nu putem opri” conține atita dispreţ incit constitue în sine cea mal 
ef conce oprire. 

Această mezaventură a reacţiunii romin2 îmi aminteşte o foarte 
humoristică intimplare, de po vremea cind dedeam concurs pentru ca- 
tedra de Istoria Doc'rin‘lor Economice dela Iași. D-1 A. C. Cuza era 
încă un persona) influent în capitala Moldovei. Am asistat atunci, pe 
străzile acelei urbe, la următoarea scenă. Unul din contracandidati se 
incruc ştază pe drum cu d. A. C. Cuza, pe care îl salută respec'uos. 
„Acesta. drept răspuns, porneşte o filpicä pe vocea ascuţită și peltics 
pe care i-o cunoastem, filip'că avind următorul cusrins : 

— Au auzit că vă läudap că ati fi protejat da- mine. Vă interzic 
formal a mai spune că sunteţi protejatul meu. Ah înțeles? Nu sunteţi 
si nu veți fl niciodată protejatul meu. 

Amintirea @maginti sărmanului interlocutor mă ajută azi să-mi 
imaaginez jalnica figură a reactionarilor noştri la cetirea discursului 
istoricului londonez, ; 

Incetul cu încetul, lumea pricepe. Si odată cu asta, popularitatea 
grupărilor reacționare scad2, In ziua cînd ne vom pătrunde cu toți: că 
dogma conflictului interaliat este deopotrivă de odioasă şi de utopică; — 
în zua cind acest unic isvor de popularitate se va dovedi a fi lipsit de 
obiect, atunci priza acessor partide asupra opiniei publice va trece 
brusc ia zero, i 

Intre timp, această priză. descrește. Si cum partidsie reacționare 
conțin totuși o mare mulțime de oameni de treabă — în deosebi în 
păturile de mijloc, — care nu au altă vină decit dea se fi läsai, 
vreme de un sfert ds veac, indusi in eroare, — aceşti mic şi mijlozii 
burghezi se vor desprinde de vechile lor formații. ȘI este simptomatic 
afiuxul, de vrt-o două luni, către partidul păturilor milocii al unui 
numâr impresonan! de aderenti provenind, în bunk parte, dn cele 
două partide antice care în mod fraudulos se declaras?ră apărători ei 
micii burghezii. , x 2 

Si, pentru a ne reîntoarce de unde am plecat: stinga, atunci cind 
acordă anumitor persoane şi anumitor grupări epitetul de resctionar, 
procedează in mod perfect stlintif c, căci se călăuzește de cel mai sigur 
criteriu de identificare a rza mulul : teoria conflictului inter- 
ahat și a iminentului răsbolu între marile puteri. Este ultima variantă 


Š € bé = 

=- / MISCELLANEA 153 
a doctrinei tezo au fost te pentru 
că nu se mal crede în elt, ci pntru că morala internațională și Charta 


națiunilor terzice. care consistă din a miza pe 
o apropiată redeschidere a ostilităților armate cate indicatorul care ne 
serveşte comod şi sigur a detecta pe reactionar ori unda sar afia. 


REVISTA FUNDATIILOR REGALE 


Revista Fundațiilor Regale a ajuns la numărul al cincilea din 
„Seria Două“, Un observator calm, chlar fără a face uz de vreo pers- 
picacitate deos:bită, are acum putinta să aprecieze gi în alt mod desit 

după noua fizionomie a copertei si după m>ațiunaa Serie Nouă 
cotro merge revista. Spre deos:b.re de trecu:, rubrictle Revistei Fun- 
datillor îşi au acum ficare o ființă proprie, hina emturată şi de sine 


stătătoare, constituind un material elabora: şi nu o simplă înșiruire - 


de news. 

Aceasta e sincera noastră părere. Pentru a o exprima, ne-rm 
servit, vorbă cu vorbă, de cuvintele, îni:rebuințate de însăşi redacția 
Revistei Fundațiilor, Am făcut-o pentru că afirmaţiile apreciative de 
mai sus sunt sprijinite pe dovezi, coa mai solidă categorie de dovezi, 
anume cele c'nci numtre din „Seria Nouă”, argument holăritor și sufi- 
cient pentru a d:monstra că revista a căutat şi reușit să scape de 
'“amortismul el de odinioară. Faptul că acsste judecăți favorabile emană 
dela cel ce e în timp si jud’cätor şi parte ne bucură; căci este 
un principiu pe care recomandăm cu căldură gi pe care no! înşine 
U practicăm oridecite ori avem ocazia. „Ocazia“ se chiamă: dovezi 
Cind o judecată e spijinită pe dovezi, cine alt ca interasatul e mai 
t să explica si să conch dă? Cine, dacă nu áutarul însuți 
al faptei lăuda'e, e mai în cunoștință da cauză ? Indecent e ca cineva 
să se laude fără dovezi. (Draltfel a lăuda chiar pe altul fără probe e 
aproape tot atit de odios ca şi a-l acuza). A se lăuda pe sine producind 
fapte şi documente, indicînd intenţiile urmărite şi d:monsrind că su 
realizat efectiv aceste intenții — o asemena auto-aprecleru nu-i un 
act de imodestie, ci unul de curaj, lovi! şi dz o sancțiune suplimen- 
tară, în caz de insuficienţă a prober: acoperirea cu ridicol Tată de ce 
explicarta documentată a meritelor de câtre însuși acela căruia ele îl 
tevin este un principiu pentru care avem oarecare slăb ciunl, 

Nota noastră despre inovatiunile R-F.R. a fost scrisă în mo- 
mentul cînd apărea primul mumär al „Seriei Noul". Ne-am permis a- 
tunei să ne arătăm sceptici. Corect ar fi fost să așteptăm vreo cinc'- 
fiupă. Tinem să spunem că n'a fost din 
partea noastră o simplă inadvertinţă ori pripre. A fost ceva mult 
mal grav. A fost un fel de crimă internațională, sau ca să vorbim ca 
Descartes: „un doute méthodiqu=", Dinadins ne-am exprimat îndolala, 
tocmai din pricina vechii simpatii care leagă V.R. d: R. F.R. Intra- 
devăr foarte multi din colaboratorii noștri sunt comuni ambelor re- 
viste. Ceeace explică si durerea d: a fi văzut R.F.R. încăpută, la un 
moment dat, pe miini RS mizere şi permanenta noastră ciudă 
âc să-și deñ o linie d'ritentä, să se 

vedere propriu. Autorul 


g 


| 


a Pie 


ROMINEASCA à A 


regretat foarte dacă aceste intenţii sar fi stins după. primele numere 
= "descurajare, vai, 


probabil că nu fiindcă am stimulat-o noi, et din motive ce țin de me- 
ritele proprii ale noullor şi vechilor ei colaboratori, R.F. R. şi-a ținut 
făgădu ala. Așa încît nu „pentru a bagateliza etorturile revistei” am 
scria insemnärlie noastre, ei pentru a le stimula. Considerăm că este 
un ailt de more beneficiu pentru scrisul rominest ca R- F.R, una din 
puţinele reviste unde autorii au acei european simţ al răspunderii, 
urbanitatea in ton, cultura necesară administrări: de dovezi precum 
şi talentul cerut pentru o argumentare corectă; consideräm că este un 
atit de preţios cîştig pentru civilizația noastră cs R.P.R. să facă uz 
de toate aceste calități, inaugurind o atitudine de ansamblu şi încetând 
de a mal fl un „bazar“ ca odinioară, — încît n'am putut rezista ten- 
tutiei de a întrebuința un siretlic. In momentul cind vedeam R. F.R. 
dispusă a deveni mai polemică, ne-am manifestat scepticismul, prové- 
cind prin aceasta o polemică cu noi șio declarație din partea ei că 
nu există nici-un motiv a priori care ar împiedica-o să devină mai 
combativă. 

d Căci suntem incredintatl că, dacă un Rege constituțional — fac- 
tor neutru, căruia nu-i e permis să participe la polemici — ajută o 
revistă, finanţind-o, — finantatul nu-i de fa tout la o aceeași neu- 
tralitate. Un scriitor, ori de unde i-ar veni un dar care-i dă postbili- 


tatea materială să serie nu-l legat decit de propra lui conștiință gi 


de răspundirea pentru comse: htele afirmațiilor sale. Revista Fundu- 
țiilor Regale poate face politică culturală gi ehiar polemică de idel, 
exact ca oricare altă ne. è 

Decit, — dacă noi suntem convinsi de aceste adevăruri, cel mai 
mulți, din netericire, le ignoră. Si dacă subscriem enuziast la indig- 
narea Rev'stel Fundațiilor Regale cînd e condamnată la interdicția 
oricărei atitudini, — în schimb ne place mai putin următorul pasaj 
dintro notă găsită în Nr. 5 „Serie Nouă”: „am prefera — n mersi 
ecolo — fireşte, astăzi, inläuntrul acestei însfirşit din nou pasi! ati- 
tudini de sinceră şi largă democrație, să ne interzicem discuţii pole- 
mice eu ziariştii şi soriitorii”. d 

Este sigur o scăpare, explicabilă prin lungul trecut de timidi- 
tate culturalñ ce stărue încă ; ce stărue atit de instinctiv incit autorul 
notei, de obicoiu foarte iscusit în demonstratiune, se lasă a aluneca 
intr'o manifestă contrezicere ; căci este Mogic a apune că sa prateră 
evitarea discuțiilor polemice fiindcă am ajuns, în sfirgit, a trăi într'o 


si intens în democrație, Dar cei de odinioară n'au avut în nicl un 

oară ery noy mr atm Eau în sul: 
Decit — puțin impartă trecutul, Interesant e prezen care 

er za Eat ge E en. Oaza S 


NOTĂ DESPRE RECENZII 


$ 


de faţă nu publicăm nimic la 


Ei 


prea frequentă în cultura noastră. De acela am 
vrut să stimulim aceste eforturi printro afectare de scap: € sm. Este 


sesmä ale cărților apărute sunt partea poate cea 


mai importantă dintr'o revistă, ma! importantă t Cronica li > 
unde adeseori autorul este tentat să converseze vd gi ot 


` 
+1] 
s 
al 
+. D 
= 
D 
4 


despre cărți, înlocuind cu reflecții originale, poate valoroase, o solidă 


anăliză a volumului apărut. E drept că nu se publică prea d 
tri vrednice de o „adevărat ” recenzie, amânuntit aol à n 
crit că cu ample dovezi. Acum însă, avem de curind iesite în librărie, t 
scritri importante, ca aceea despre. filozofia rominească a d-lui Pa- ~ 


trașcanu, acea de estetică generală a d-lui Comarnescu, și încă citeva 


altele, 


‘Din nefericire, timpul putin si luna Februarie scurtă - 
piedeca t să cipätäm la vreme recenzii serioase asupra unor ps 
luerëri, Deaceea aminâm întreaga rubrică pe numărul viitor. 


NICANOR & Co. 


x 


TIPOGRAFIA UNIVERSUL” S. A, 
BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU, 23—25 


1946 


PI PE e IRT 7 o Ir O a. y 
Preţul Lei 2.000 


PREȚUL ABONAMENTELOR: 


Auloritäfi și instituții , 60.000 
In străinătate: . . . ,, 100.000 


Abonamentele se pot foce la 
Ziarul „Universul“ 


Bucureşti 
sau prin orice librărie din țară 


` 


E | EL 


1946 — ANUL XXXVIII Nr. 4-5 Aprilie — Mal 1946 


Viaţa Romiînească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ȘI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA SI D. L SUCHIANU 


SUMARUL: 
MIHAI RALEA Amin 
À Le Dunes specifică a psihologiei umane (p, 3) 
MIHAI CODREANU Feversibilitate (Traduceri din Baudelaire) (p, 33) 
D, L SUCHIANU Organismul perfect ol lui Immanuel Kant (p 


EUGEN B, MARIAN 
V. R. 


Litanie pentru dictaturi (Trad: din Vincent Benal) (P. 39) 


NINA CASSIAN P espre tinăra moarte (versuri) 48 
C. IONESCU-GULIAN Tréirec etică şi simtul. spete eat hA s 
GUY PAUKER Harold Stassen (p. 59) 
EMMA ROMANO Crepuscul (versuri) (p. 63) 
V. L FERARU O ormaië nouë (p. 70) 
SERAPHINA BRUKNER Poezio provențalð şi Rominia (p. 81) 
afet- Tada Nicolae Grigorescu (p. = à 

or cugetări ale lbräilea 
Dr, A havus Crosdes nn (Către o nouă etapă eg ARĂ 
L BIBERI Cr ica ideilor (Ge restore AR 

on Genai 

G. M. CANTACUZINO me Nr 


SILVIAN 1OSIFESCU 
PAUL B. MARIAN 


Cronica plastică (p. 1 
Cronica dramatică (Macbeth; Casa cu două fate, p. 132) 
Scrisori din Rusia (Cinematograful Sovietic, p. 135) 


MISCELLANEA: (p. 142) Pentru risipirea oricărei contuzii, — Din antolopia scrisului ne 
„Largă concentrare” şi „comuflaj", — Suecessle D-lui Lucrețiu Palräscon, _ Pentru Info. 


Documente omeneşii: Miami, — Întii Mai, 


RECENZII: (p. 161) AL Philippide: Flori class din „las fleurs du mol“,” (Forum 1945), — 


G. Călinescu: Impresii ler 
Aurel Baranga: Maures aice 


Casei Şcoalelor 


alurii age (Fundaţia es pren literatură şi artă), 
a undafie r ` să 

Profira Sadovaanu: Scrisori din sibésirie, (Caso Şcoalei). -Mihail Con bien a 

poeme, (Editura Forum). — Corlae F. 

Profiluri ee deg £ 


i an La 
.— n o Li 


N PI E AC PE PAPE SE SE BR SIRE PEPE PR Per EESTI 


T 


REDACȚIA ȘI PUBLICITATEA: STRADA SFT. CONSTANTIN Ne. 8 


z A ù tett { 
£ j oi i 


- Viaţa Romiînească 
REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 


EDITURA „UNIVERSUL“ $. A. BUCUREȘTI, BREZOIANU 23-25 
C. 16.23% = r 


ire nie! m 


* 
TA ] 


CAPITOLUL IV. 


AMINAREA, CONDIȚIE SPECIFICA 
A PSIHOLOGIEI UMANE 


Aruncafi unui anima! carnivor flämind o bucată de carne 
Se va năpusti asupra ei şi o va inghiti într'o clipă. Chiar dacă 
îi va fi toame, un om va examina-o dacă e proaspătă sau nu, 
iar dacă e supus şi unei diete, el sau va ezita, sau va refuza pur 
şi simplu s'o mänince. Atingeţi cu un obiect fierbinte ori cu un 
” fir electric o parte a corpului unui animal. Automat, el se va 
trage în lături și se va feri de contact. In aceeaş situație, un om 
va suporta, cu toată suferința indura ă, atit senzația termică 
dezagreabilă cit şi pe cea electrică, dacă e supus unei cure de 
faradizare ori de diatenmie, sau dacă suferința sa poate salva 
ceva la care el fine. 


Ameninţaţi un ciine : el va lătra sau va fugi, Sub biciuirea 
insultei, de cele mai multe ori, un cm se vu opri si va reflecta 
ce trebue să facă. Exemplels luat din tot cimpul reacțiilor psi- 
hice se pot înmulti la nesfirgit, Animalul e sclavul ambianţei. 
Dependența sa de excitantele externe e tiranicà, Situaţia sa în 
raport cu mediul e ca aceea a unui fascinat, a unui somnzmbul, 
Chiar sub sancţiunea morții, un fluture de ncap'e nu poate 
rezista atracției unei fișii de lumină. Dela reacția rapidă gi per. 
fect mecanică a tropismului sau a arcului reflex, pînă la răs- 
punsul aproape tot așa de imediat al actului instinctiv ori la pa- 
nica rectilinie, de sens unic, a clipelor de emo'ie, nimic nu se 
in erpune între relația perfectă directă, stabilită între excitan- 
tul extern și răspunsul său nervos. Pe traectoria scurtă si in- 
stantanee a reflexului, instinctului ori emoţiei, nu e loc p=ntru 
nimic intermediar. Psihismul animal e simplu, direct si nemij- 
locit. Un al treilea termen mediu sa găseşte doar În structura 
anatomică a arcului reflex, Neuronul conector se in 

între stimulent şi reacţiunea sa. Dar rolul său e numai 
ca să transmită legătura, nu s'o fmn'dice, Iar cazurile de in- 
hibitie eare se produc în unele condiții, au o acceptie pur fi- 
ziologică si nicidecum una psihică. Mecanismul funcționează 


- li Passe Ce d 1.5 or" LL. 
\ D 77 20 ne De” > ” 
x À ` , 


4 aaa. RONIMEASCIA s 


neturburat, nemijlocit, după legi mecanice de fizică ori chimie 
în cazul ur Baie; după reacţiunea simplă şi dreaptă a instinc- 
tului de conservare în căzul instinctului sau al emoției. i 
biologică; vă prin fugă, activă prin atac e in- 
Fa rar dent l-ar d n'o poate turbura. Fenomenele 
de inhibitie dacă nu sunt cauzate de metabolism sau de meca- 
nica actului reflex, niciun prilej de ordin psihic — altul decit 
instinctul de conservare sub formă de frică, de repulsie fizică, 
adică de evitarea amenințării existenței, — nu le poate pune 
în mișcare. i 
ee reactiunile psihice omeneşti, niciun act nu e pe deplin 
simplu sau complet direct. Aproape totdeauna — afară de re- 
zidurile psihice inferioare rămase încă în structura sufletea- 
scă a omului, ca moștenire a originei sale, — un obstacol se 
așează între provocarea externă și răspunsul său. Psihologia 
lui e compusă din trei termeni, nu din doi. Intre percepție gi 
act, ia loc un al treilea element, Rolul acestuia e de obicéiu 
frenator. El oprește impetuozitatea acțiunei, o cîntărește, o 


cenzurează si apoi o opreşte definitiv ori fi îngădue să se exer. » 


cite. Mediul nu poate da porunci directe, Instinctul de conser- 
vare, însuși actul reflex pot fi oprite în loc si examinate de o 
vamă inevitabilă. Urgenta vitală nu se poate satisface fără 
nicio piedică. Cum vom vedea mai departe, aproape orice act 
psihic uman, chiar cel complet inferior, e un act psihic sus- 
pendat, Realizarea lui e aproape totdeauna întirziată, Amina- 
rea fenomenelor sufletești e o condiție primordială a oricărei 
activități psihice umane, 6 
Fără îndoială în constituția noastră sufletească perzistă 
încă, ca transmisiuni ancestrale, o serie întreagă de acte cars 
se produc si se realizează nemijlocit si instantaneu ca în or” 
ganizatia psihică animală. Dar acestea, pe lingă că sunt pe 
cit posibil alterate în puritatea lor rudimentară; dar ele nu 
consituesc ceace e specific naturei noastre. Sunt rămășițe 
neeliminate încă. Totuși, la firile evoluate, ele sunt compri- 
mate şi supuse aceluiaș mecanism de aminare. Un om cuprins 
de panică, de frică, de furie, poate răspunde după modul psiho- 
logiei zoologice. La omul normal si civilizat însă, chiar sub im- 
periul acestor stări primitive, violente, reacţia va fi intercep- 
tată măcar un moment. La o analiză atentă şi minuțioasă om 
putea descoperi măcar schița unei clipe de ezitare fie chiar 
abia formulată și pe urmă părăsită, AA 
Aminarea e intirzierea transformării stărilor sufleteşti în 
acțiune, sau în mecanismul propriei lor realizări, spre deose- 
bire de stările sufletești mai simple. Vom vedea cum percep- 


ţia faţă de reflex, memoria față de percepție, atenţia față de 


distracție, judecata față de asociaţie, voința față de impulsie, 


$ 


- 
AMINAREA, CONDIȚIE SPECIFICA A PSIHOLOGIEI UMANE 5 


capătă în structura lor un resort de intirziere, Aminarea pre- 
supune însă și așteptare, adică scurgerea unui lapsus de timp 
intre, ceeace numeste Pierre Janet faza de érectiune a unei 
tendinţe si consumarea ei în acţiune. Fenomenul așteptării e 
datorit unor cauze foarte variate, Citeocată sun'em siliți să 
așteptăm pentru motive exterioare care nu depind de voința 
ncastră. Un obstacol se opune uneia din acțiunile noastre, Aşi 
dori să fac o călătorie. N'am însă bani, s'au n'am concediu. 
Trebue să aştept o altă ocazie, Alteori cauzele care provoacă 
așteptarea sunt interne, aparțin conștiinței noastre. Fie că o 
acțiune prezintă un risc, o incertitudine si prefer să o fac mai 
tirziu, fie că optez în realizarea actului pentru un moment 
viitor, care mi se pare mai favorabil, fie că doresc ca fapta mea 
să fie perfecționată, o inhibitie a mea intervin» si creiazä o 
stare de aşteptare. Asteptarea e o conduită în raport cu tim- 
pul, cu durata. Aşi dori ca prietenul meu să vie să mă vadă 
ecum, Cum el nu poate, trebue să-l aştept miine. E un eveni- 
ment pe care l'asi dori actual si care e totuşi absent. Cu drept 
cuvint arată Pierre Janet că aşteptarea e o „conduită a cărui 
Cbiect constă în a face absenţa prezenţă si prezența absenţă ')”. 

Această conduită presupune o serie de capacități psihice. 
Nu oricine ştie sau poate să aştepte. Unii aşteaptă toată viata 
un miracol care nu mai vin», adică așteaptă prea mult. Alţii, 
impacienti, nerăbdători se retrag mult prea repede, înainte 
de a fi obținut vreun rezultat. Incertitudinea viciază aștepta- 
rea şi duce la imtpacientä sau la furie, care e tot o formă impul- 
sivä a impacienții *). 

Aşteptarea normală constă în a separa printr'o durată cit 
mai lungă posibil intervalul între excitație si consumarea ac- 
tului în acțiune. Orice act sufletesc presupune o fază, fie şi 
foarte scurtă de preparatie. In această fază se adaugă o serie 
de alte stimulări care se adună, se „sumează“ şi împreună pot 
duce la descărcare, Astepturea aduce astfel cu ea o acumulare 
de tensiune sufitească. Ea „încarcă“ actul sufletesc care ur. 
mează să se efectueze cu un plus de energie, Unii se „des- 
carcă'' în timpul așteptării, fără să ajungă la momentul „opor- 
tun". Aşțeptarea consistă în a face prepararea necesară, con- 
servind „încărcarea“, fâră a desläntyi finalul. 

Această acțiune pe care animalele si oamenii au inventat.o 
st format foarte încet; au trebuit secole după secole pentru 
ca ființele vii să știe să aștepte. Observati indivizii care vă in- 


1) Pierre Janet: L'évolution de la mémnire et de la notion du 
temps p. 133 — 134, 


_ 2) M-Ale Morand: Le problème de l'attente, în Année psycholo- 
gique 1914 — 19. 


6 VIAȚA ROMINEASCIA 


conjoară, Ei pot fi clasati după desvoltarea aşteptări ; slabii, 
înapoiaţii nu știu să aștepte de loc, alții pot aștepta puţin, al- 
ţii mult si această corespunde unor evoluţii a conduitelor 
foarte dilerite, 

La observaţiile lui Janet se poate adăuga exemplul por 
pourelor care așteaptă mai mult în anumite cazuri — cum € 


războiul de pildă, la indivizii care urmăresc cu tenacitate un. 


asteptind ani si ani. Fără indoială aceşti expectanfi sunt 
tune superioare care ştiu să-şi comande destinul. Ty 

Evident, caracteristice omului sunt ultimile achiziții ale 
evoluției psihologice, adică fenomenele complexe, apărute re- 
cent: personalitatea, conștiința, judecata, voința, se.timentul 
superior, Comune cu viaţa suiletească animală sunt doar re 
flexul, instinctul si actul emotiv simplu. Chiar aceste trei ipos- 
taze de psihism primitiv sunt moditicate la om de intervenţia 
fenomenului general de oprire, chiar şi acestea nu se prez ntă 
pure în ce privește desläntuirea lor directă, cum se întimplă 
în psihologia animală. ; 

Definiţia reflexului constă în aspectul său pur mecanic, 


care formează speța clasică, nealie-ată. Tropismele, a căror de~- 


terminare e exclusiv fizico.chimică, sunt total absente din 
conduitela noastre. Nevoile noastre cele mai organice n'au o 
semnificație chimică. 

Se poate ca un om chinuit de sete să se îndrepte repede 
şi necugetat către o fintină (cu toate că, dacă e încălzit se va 
gîndi măcar la eventualitatea unei răceli). Dar acesta nu e un 
fenomen de hidrotropism. Tot așa nu poate fi considerat ca o 
atracție fototropică, gestul unui călător rătăcit în întuneric care 
se va îndrepta către fereastra luminată a unei case. Acestea 
sunt acte ceva mal complicate, care tin de percepție, de s-nti- 


mîna dacă e amenințată de flacără ori de mușcătura unui ani- 
mal. Ca si ele căscăm, ne scärpinäm, sughifäm, strănutăm, în- 
ghitim alimentele. Declanșarea aci e oarecum fatală. Aseme- 
nea acte nu întreabă conștiința ori voința noastră dacă e cazul 
sau nu să pornească. Acţiunea lor, odată pornită, e greu de 
oprit. Ea depinde pe deasupra voinței noastre de condiţiile 
metabolismului, de intensitatea rege prea lor pur oaia 
voasă, Totuşi o acțiune de inhibifie de origine, așa cum a di- 
monstrat, în cazul de pildă al scărpinatului, Sherr M 
Reflexele pot fi oprite şi pe calea unei simple reactiuni a 
complexelor senzorig-motrice, Dacă în timpul sughițului, strä- 
nutatului or; al unei mari dureri, atenția noastră e atrasă pu- 
ternic asupra unui fenomen, durerea sau străntul pot fi sus- 
“pendate. In aceste cazuri inhibifia se poate produce fără inter- 


AMIN AREA, CONDIȚIE SPECIFICĂ A PSIHOLOGIEI UMANE 7 


venţia centrelor superioare, In general, oricare centru nervos, 
poate exercita o acțiune de inhibitie faţă de centrul nervos 
imediat inferior în erarhia fiziologică. In acesas categorie tre- 
bue menţionat „reflexul indepärtat” descris de Sherrington °). 

O categorie mai bogatä de asemenea cazuri se găsește 
printre reflexele conditionale, 

Se cunosc experiențele lui Pavlov. Dacă atunci cînd se 
prezintă unui cine o farfurie cu mincare, se produce în acelaş 
timp un sunet oarecare, de pildă al unui clopoțel, după un nu- 
măr repetat de ori, e deajuns după aceea să se agite numai 
clopotul fără să se mai prezinte mincarea, pentru ca glandele 
salivare ale ciinelui să secreteze, numi la auzul sunetului aso- 
ciat cu ac.ul alimentării. E un inceput de asociație, o asociație 
numai fiziologică. Reflexul e insă complicat prin introducerea u- 
nui factor asociativ, al unui al treilea termen, un termen inter- 
mediar, introdus între senzație şi reacțiune. Asistăm si aici la o 
ærie de acte inhibitive. Excitantul condiționa] își poate pierde 
influența prin asociație cu un alt excitant, E cazul inhibigiei 
condifionale, In fine în cazul cind excitatia produsă e deter- 
minată de un anumit punct tactil, cu cit se excită un punct 
mai depărtat de primul pe întinsul pielei, cu atit salivatia se 
produce mai greu, E vorba aci de o ibitie diferențială, Ast- 
fel de opriri ale reflexului n'nu nicio valoare psihologică. Ele 
sunt create da un simplu mecanism fiziologic. 
crede că e vorba de stimularea altor nervi. E vorba“ deci, mai 
de grabă; de o concurență, decit de o suspendare a actului 
reflex. 

Afară de aceste cazuri însă, probabil foarte frecvente şi în 
psihologia. animală, inhibiţii de ordin central, efectuate cu aju- 
torul judecății sau ale actului voluntar intervin si în desfäçu- 
rarea mecanismului reflex. Astfel de acte pot fi oprite dură 
voinţă. Iată de pildă căscatul sau strănutatul. Buna cuviință ne 
indică să nu dăm drum liber unor astfel de manifestări în so- 
cietate. Plinsul, tipätul de durere, inghititul şi o serie de acte 
reflexe pot fi suprimate ori innäbusite, total sau în parte prin 


„ Simpla intervenţie a sforțării voluntare. 


In privința actului instinctiv, explicația acestuia, oscilează 
şi astăzi între două concepții complet opuse. După unii (putem 
cita numele lui Bergson si ul celebrului entomologsit Fabre), — 
instinctul, colorat de o puternică fantezie romantică, se pre- 
zintă sub auspiciile unei forte atat puternice, de caracter quasi- 
mistic. Puterea lui e capabilă de minuni. Precizia si adresa lui, 
plină de finețe, de divinatie si sagacitate, pot înlocui cu succes 
si rapiditate orice act al inteligenței. Atitea observații culese 


1) Howard Warren: Precis de Psychologie p. 95, Dwelshauvers 
traité p. 294. 


> 
P 


8 VIAȚA ROMINEASGA 


din viața animalelor arată ingeniozitatea instinctului, Poveştile 
lui Fabre mai ales oferă în această privință un foarte caracte- 
“ristic material, 

Se cunosc opiniile lui Bergson, de asemeni entuziaste pen- 
tru omnipotents instinctului. Ele coincid oarecum şi cu presti- 
giul de care se bucură in rindul simțului comun, popular, pu. 
terea instinctului, Se spune despre o f:mee sau despre un 
bărbat că are instinct atunci cind acolo unde o cumpănită ju- 
decată dă faliment, intervenția instinctului poate face față unor 
grele situatiuni La marginile inteligenței, acolo unde aceasta 
e silită să demisioneze din neputinţă, instinctul intervine cu 
miraculoasele lui facultăți. 

In fața acestei concepții, se ridică o altă mai simplă, mai 
pozitivă, mai plată, 

Scoala americană scoboară nivelul la care u fost ridicat 
instinctul pină la a-l prezenta drept o simplă colecție de acte 
reflexe. Ce este, de exemplu, instinctul de a suge la copil, decit 
un lanț de reflexe, cel mult coordonate după un scop? Ce este, 
ln acelaș copil, instinctul mersului, decit o serie de mişcări re- 
(lexe adaptate unele la altele? !), Că aceste reflexe se pot îm- 
bina între ele mai mult sau mai putin măestrit, că tranemisiu- 
nea ereditară le poate desävirsi, aceasta e totuș secundar, Rea- 
litatea ultimă a actului instinctiv e fundată pe o serie de reflexe. 

Ceeace însă si unii și alții din partizanii celor două inter- 
pretări afmit acestui fenomen sufletesc sunt aspectele sale de 
precizie, de adresă si de imuabilitate, Actul instinctiv se efec- 
tuiază mereu acelaş, dar cu un fel de perfectie artistică în 
întrebuințarea mijloacelor sale, Instinctul, așa da, greșește rar. 

Cu toate aceste înfățișări de precizie și imuabilitate care-l 
feresc de influențe ori deviații din partea altor fenomene su- 
fletesti, instinctul nu e în fond, nici așa de infailibil, nici 
ass de imuabil cum s'a crezut. Celelalte funcțiuni sufletești îl 
pot influents sau modifica. Vechea opoziţie între instinct și 
inteligență nu mai e acceptată de cercetările psihologice mai 
noi. Intre aceste două funcțiuni nu e adesea decit o deosebire 
de circumstanțe : inteligența apărind în vederea soluționării 


împrejurărilor noi, instinctul aplicându-se în special pe răs- 


punsurile sterotipice, privind repetarea vechilor condiţii de 
adaptare, Și chiar în această deosebire privitoare la adaptarea 
față de condiții noi sau vechi, între inteligenţă şi instinct nu € 
decit o diferență de grad 2). Inteligența intervine si eee 
mecanismul instinctului, O parte de conștiință se asociază 

1) Watson Howard Warren : Precis p. 96, 


DE. Rabaud: Eléments de Biologie p. 326 — 330; B, Russell Ana- 
iyse de l'ésprit p. 55-58; Rivers: L'instinct et l'inconscient p. 54 


ai) 
-d 


Pi... Las Di 


AMINAREA, CONDIȚIE SPECIFICĂ A PSIHOLOGIEI UMANE 9 


obţinerea unor rezultate instinctive. Cind o serie de acte in- 

stinctive dau greş, colaborarea inteligenței devine necesaraä. 

Maimutele pr ri aşa de atent de W, Köhler, foarte des, 

atunci cînd soluția instinctivä e insuficientă recurg la adevă- 
~ rate judecăţi pentru a ieşi din dificultate. 

: Invätarea ca și dresajul n'ar fi posibile altfel. Nouile con- 
duite căpătate sunt o corijare a vechilor funcțiuni, Mecanismul 
ancestral cind nu mai poate face faţă, funcționarea lui ducind 
la repetate erori, animalul îl înlătură. il completează sau îl sim- 
plifică. Cercetări experimentale de psihologie zoologică arată 


„ Că animalul nu e îndărătnie: el nu persistă în erori repetata 1). 


Inteligența intervine si suspendă actul instinctiv, adăugin- 
du-i contribuția sa. Asa dar acesta nu e, cum Sa crezut altă- 
dată, așa de imukbil, Experiența lui Spaldins cu puii, citată 
de W. James, e concludentă în această privință. Instinctul, 
iarăşi, e acela care dă impulsia necesară către învățarea de 
noui conduite, | 2 


La toate acestea, trebue să mai adăugăm şi faptul că ins- 
tnetul nu + deantregul o operă exclusivă a eredității, Expe- 
rienta socială, educaţia, influența mediului, amestecă, pe lingă 
aptitudinile inäscute, o mulțime de comportări căpătate în 
decursul vieții. 2 

Aceleași observaţii trebuesc făcute şi in ceeace priveşte 

„infailibilitatea actului instinctiv. Aci exagerările lui Fabre si 
! justificarea lor de către Bergson au dus la concepția unui „ins 
linct-minune“. 

Cind observațiile au fost mai critice, mai riguros efectuate, 
şi mai ales neinfluențate de concepţii filozofice „a priori” mi- 
racolele produse de instinct au apărut ceva mai modeste. E ca- 
zul celebru al unei himenoptere, „melinus arvensis“ care pentru 
a-şi hrăni puii cu organisme vii, paralizează printr'o intepä- 
tură efectuată cu precizie intr'un ganglion nervos, o anumită 
om dă, Verificatä, observaţia lui Fabre nu mai apare sub acreas 
lumină, Omida nu e fntepatä cu precizie; se comit nenumărate 
greșeli. Pa nu e paralizată, ci adesea omorâtă complet cesace 
nu ar mai confirma ipotezele lui Fabre. Numărul înţepături. 
lor nu e constant, etc, ete. (2). 

Lipsit de imuabilitatea, ca si de infailibilitatea care i s'a atri- 
puit pe vremuri, instinctul ne apare ca un act sufletesc ce poate 
fi oprit, modificat, adesea suprimat de alte funcțiuni sufleteşti 
superioare, în special de actele inteligente. 

In ce priveşte aspectul său afectiv, instinctul se leagă strins 
de emoție. Mai ales de „emoția-şoc“, 


1) H. Warren op. cit, 119. 
2) E. Rabaud op, cit. p. 328, B. Russell, op. cit, p. 55, 


10 VIAȚA ROMINEASCA 


Stanley Hall crede că emoția nu e decit un ecou al unor 
vechi instincte depășite. Inrudirea lor e în orice caz foarte 
strinsă. Vechile furii si teorii ale stării primitive renasc din 
cînd în cînd în alcătuirea sufletului nostru. Ele irump cu im- 
petuozitate în anumite momente, peste depunerile succesive 
pe care civilizația le.a efectuat deasupra fondului nostru săl- 
batec. S'ar părea că emoțiile izbucnesc cu o virulență bestială, 
pe care achiziţiile ulterioare nu le pot opri. Adesea inteiigența 
ne arată lucid si evident că nu avem de ce să ne temem de un 
pericol imaginar. Totuși emoția continuă să ne zgudue pe dit- 
supra constatărilor şi verificărilor celor mai clare. Corelatul 
fiziologic care fntoväräseste orice emoție, nu mai poate fi oprit 
cu ușurință de intervenția voinţei sau gîndirii noastre. Avem 
de a face cu o stare organică, cu secreții, fenomene de vaso- 
«onstrucție sau vasodilatare, tremurat, accelerare de respira- 
tie, etc. asupra cărora nu putem avea apruape nicio îinfiuență. 

Si cu toate acestea, o serie de manifestații lipsite de uti- 
litate (tremurat, paralizie, scăderea forțelor) arată că struc- 
tura emoției presupune un dezechilibru care are la bază neu- 
tralizarea reciprocă a două tendințe contradictorii care se 
opresc una pe alta, De pildă tendința de a fugi ținută în loc 
de tendința de a ataca. P. Janet a arătat că aspectul emotiei 
prezintă în el o dezadaptare aproape patologică. Puterile su- 
biectului cutremurat de frică mu se opresc. Din contra El 
tremură, groaza Îl pironeşte, mișcările sale sunt anarhice, dez- 
adaptate. Aceasta tocmai fiindcă emoția e un act în care se 
anulează două porniri opuse. (Rivers). In afară de această in- 
nibitie internă, oarecum implicită în momentul emotiv, toată 
brutalitatea lui poate fi oprită și canalizată pe alte căi. Am 
arătat cu altă ocazie!) cum expresia emoțiilor e condiționată 
de influența socială. Ea poate fi oprită : bunacuviintä ne în. 
terzice să ridem sau să plingem sgomotos în societate; poate 
fi deviată : nevoia simulatiei ne face să ne arătăm adeseori 
veseli cind suntem in fond trişti şi viceversa ; poate fi cana- 
lizată şi organizată: riturile funerare de pildă reguleazä la 
unele popoare primitive, plinsul (bocitoarele), ete., etc. 

lată cum, chiar cele mai elementare fenomene psihice, 
acelea pe care omul le are în comun cu animalul, presupun © 
serie întreagă de comportäri, în care alte fenomene, situate 
mai sus in erarhia sufletească, pot interveni pentru à le com- 
plica, modifica ori simplifica. Reflexul, instinctul si emaţia, 
se resimt însă în structura lor de puternice caractere de bru- 
talitate, de expresie directă, de autonomie în raport cu ten- 
dinja generală de aminare care caracterizează viața sufletea- 


1) M. Ralea: Expresia socială a emoțiilor, în volumul ,„Psiholo-— 
gis și viața” p. 


| 


i n - * 


AMINAREA, CONDIȚIE SPECIFICA A PSIHOLOGIEI UMANE 11 


scă omenească. Ele se declanşează si functione:z4 in bună 
parte spontan și necontenit şi adesea dispretuesc orice tenta- 
tivă de suspendare. 

In orice caz, inhibitia lor se datorește conflictului cu alte 
funcțiuni z e oarecum exterioară lor, Si dovedesc apropierea 
şi înrudirea noastră cu psihismul animal. 

Pe măsură însă, ce urcăm câtre funcțiuni superioare, fe- 
nomenul de așteptare, nu se mai impune exterior, dictat de 
alte forte sufletești, ci e inclus în structura internă a feno- 
menului, care se fundează pe el. Aceste funcțiuni sufleteşti 
implică în mod constituțional o tendință de aminare. 

lată, de pildă, percepţia. In comparație cu reflexul, care 
presupune o descărcare imediată față de un excitant prezent 
şi oarecum tangibil, acest act psihie inseamnă o punere în 
intirziere a cursului conştiinţei. Prima suspendare € în ra- 
port cu trecutul, Percepfie, înseamnă, oricît ar încerca să de. 
monstreze contrariul partizanii psihologiei formei, o confrun- 
tare a unui grup de senzații prezente cu imagini memoriale 
reținute de experiența noastră anterioară, Există în contactul 
nostru perceptiv cu lumea exterioară chiur tentative de aprio- 
rism. Silueta acestui obiect cu patru picioare mi se pare a se- 
mäna cu ceva ce am mai intilnit altădată si pe care lam iden- 
tificat cu un scaun. Ceeace apare mai intii pe primul plan e 
amintirea mea, o imagine analoagă pe care caut s'o contopesc 
cu obiectul prezent. Pe urmă urmează operația de control, de 
confirmare ori infirmare prin datele auxiliare pe care mi le 
aduc senzațiile. Ceeace am proectat însă mai întii asupra rea- 
Jității a fost vechea mea experiență în raport cu acest obiect. 
Am oprit cursul senzaţiilor mele care se efectuau la intim- 
plare şi le-am încadrat într'o ipoteză pe care apoi ulterior am 
încercat s'o verific dacă e justă ori nu. Toată această operație 
îi apare lui Alfred Binet ca o judecată rapidă, inclusă în chiar 
actul perceptif. După el orice percepție cuprinde un rationa- 
ment silogistice. = 

Așa dar afluența senzatiilor e oprită pentru a putea fi 
dispusă după criterii care revin din memorie și pe care cu aju- 
torul unui rapid raţionament de analogie le descopăr ca apar- 
tinind obiectului percepţiei mele, Percepția e, astfel, o selecție, 
o coordonare de material care tinde să capete o semnificaţie. 
Un tablou reprezentind un peisagiu, dacă e întors cu part. 
superioară în jos, nu mai înfăţişează ochiului nostru decit o 
masă amorfă de pete culorate, Dacă îl reașezăm în pozitia sa 
normală, ochiul nostru începe să lege liniile si culorile în sis- 
teme de forme care capată, după aceea, pentru noi, un anumit 
sens. Adepții școalei configurației, pretind că percepția nw 
-are o geneză: că e un „dat“, Formele sunt prinse dela ince- 


12 VIATA ROMINEASCĂ 


put. Mai muit, e un corelat de paralelism fiziologic. Forma ë 
gata făcută în senzațtiie elementare catoritā fibrelor trans- 
versale care alcătuese conexiunile necesare, W, Köhler a ob- 
servat că anumite forme preexistă oricărei finalități de sem- 
niticare ; percepem anumite configurații inuinte de a inteiege 
ce sunt. Dintr'un grup de puncte așternute pe hirtie, spiritul 
nostru formează diferite colective, diferite grupări mai mult 
on mai putin simetrice, Că percepția are o unitate formală, 
a structură, că orice percepție tinde de la început să se ordo- 
neze într'o formă, e neindoios. Dar interpretările acestea care 
vor să facă din formă, un -fel de „Deus ex machina“ psihic, 
recurgind la ipoteze fiziologice neconfirmate, care n'au la bază 
niciun mecanism de formație, niciun proces genetic, fie el cit 
de rapid, de cele mai multe ori inconştient, par extrem de 
exagerate !). E Inevitabif, în percepția oricărei forme, un pro- 
ces de atenție, da selecție, de izolare, din masa anarhică a 
datelor senzoriale, a unor elemente şi nu & altora, Altfel tre- 
bue recurs cum au făcut unii gestaltiști la un paralelism psiho- 
fizic, care merge pînă a afirma că formele sunt date în anu- 
mite grupări ale neuronilor, care compun pe retina noastră 
chipuri şi figuri corelative ca cele descoperite de noi în obiecte. 
Astfel de explicații sunt, în cel mai bun caz, ipoteze neprobate, 
neconfirmate de nicio experienţă. Ele tind către o generalizare 
metafizică, alături de știință. Percepția formei e un proces 
tardiv si relativ complicat, Ea dispare la anumiți bolnavi de- 
bilitati nervos, care totuş păstrează anumite părți din actul 
perceptiv, aşa cum a arătat Head pentru anamite alazii care 
suprimă simbolismul limbajului. Ceeace percepem în mod nor- 
mal sunt”obiecte ori ființe, în realitatea lor concretă, — inde- 
pendent de forma pe care o au. Nu percepem un ariciu ca pe 
o sumă de unghiuri ascuțite, sau o broască țestoasă ca pe un 
ovoñd, ci pur şi simplu ca un arici sau ca o broască. Aceste 
animale cuprind în ele o serie de forme alăturate. Dar toc- 
mai pentru a putea ajunge la forma finală a ariciului ori a 
broaştei țestoase, căulăm a grupa diferitele forme în vederea 
unei semnificaţii si a unei recuhoasteri de identitate cu ace- 
las obiect perceput de experiența noastră altădată, pe de 9 
parte, pe de alta, căutăm a-i descoperi semnificația în raport 
cu ceeace înseamnă el, cu senzul pe care îl are în limbajul pe 
care-l vorbim, adică în raport cu înțelesul lui social si con- 
ventional. Altfel percepția ur fi lipsită de orice semnificație. 

Odată stabilită structura actului perceptiv, ea prezintă o 
anumită inertie : cum a arătat Ehrenfels, o catedrală rämine 


DIA. Pi!) pa b r P . a | Pf 


~ 


AMINAREA, CONDIȚIE SPECIFICA A PSINOLOGIEI UMANE 13 


tot catedrală, fie că e privită de la un metru, dela o sută, din. 
tr o parte, de sus, ori de jos. La fel o melodie, fie că e cintatä 
de o voce, de o vioară sau de un pian, Rezistența structurai 
perceptive la noile experiențe constitue o opoziție, care opre- 
şte, ca și imaginea memorială, judecata de analogie, actul de 
atenție ori de abstractizare, semnificația sau forma, cursul 


mereu schimbător al senzatiilor fie pentru a le insera în forma 


veche deja cunoscută, fie pentru a le într'o formă 
nouă. Cu drept cuvint numește Pierre Janet actul perceptiv 
un act suspensiv. El constitue în evoluția psihică un real pro- 
gres față de stadiul inferior ul reflexului. Acesta presupune 
un contact tangibil cu un stimulent oarecare. Percepția se 
exercită chiar cind obiectul e îndepărtat. De aci o serie de 
avantagii. Reflexul mu ne poate înștiința asupra unul pericol 
decit atunci când el s'a apropiat de noi. Percepția ne ajută să-l 
evităm de la distanță. In plus, reflexul, odată declansat nu 
mai poate fi oprit, nici modificat în direcţia sa, nu poate să 
se adapteze mișcărilor sau schimbărilor cauzei ofensive, Un 
individ care trage un foc de pușcă asupra unei păsări, şi nu 
ține seamă de mișcările ei, nu o va atinge. Reflexul seamănă 
cu acest foc de pușcă, E o bombă care explodează imediat fără 
să se preocupe de schimbările care au loc în timpul explo- 
ziei 1). Percepția însă nu numai că ne face să intrăm în relaţie 
cu un obiect îndepărtat, dar ne îngădue să-i urmărim toate 
mișcările, să ne adaptăm rind pe rind la schimbările lui. Ca 
să ajungem la această fază, trebue ca acțiunea explozivă şi 
rigidă, nemodificabilă, a reflexului să fie suspendată pentru a 


ține seamă, deodată, de mai multe stimulente, care rind pe . 


rind ne fin în contact cu o realitate mişcătoare, 

Reflexul ne-a apărut ca un act explosiv condus de legea 
lui „tot ori nimic”; o excitație era suficientă pentru a face să 
izbucnească toată acțiunea reflexä în condiții bune sau rele. 
Natura esențială a actului perceptiv, care necesită două sau 
mai multe stimulente, unele preparind, altele desläntuind ac- 
tul, suprimă acest caracter explosiv. Prima excitație ne ajunge 
pentru a ne pregăti la consumatia actului ; mai trebue însă o 
a doua, care să-l daslămțue. Camasierul, care urmăreşte o 
pradă nu se pune să muște si să înghită de îndată ce actul de 
a mânca un iepure s'a trezit prin miros, Ar musca În vid și n'ar 
ajunge la nimic: nu face acte de felul acesta decit dacă re 
găseşte în fața unor greșeli datorite unei iluzii. De cele na: 
multe ori e silit să suspende actul schematic care a fost trezit 
de prima excitare. Acest act, el nu-l părăsește complet, căci 
atunci ar cădea în latentä. Cum nu ajunge nici la consumuti=, 


1) Plerre Janet: Les débuts de l'intelligence p. 44. 


date y pe su tie a CS NT NE RS 
— ©” - J N > = 


14 | — VIAȚA ROMINEASGA ; 


€l trebue să mentie activarea tendinței intro dispoziție spe- 
cială intermediară între faza latentei şi faza consumatiei, E 
ceeace se poate numi faza erecțiunei. In această fază, tendința 
trezită, iesitä din latentä, nu ajunge fa cosumatie, dar rămîne 
totuși destul! de activă spre a dirija conduita întrun anumit 
sens ‘). 

In această fază se situiază după P. Janet percepția. Ea 
oprește explozia unilaterală şi mecanică a reflexului, între- 
gind-o mai pe urmă prin toate schimbările produse în obiect. 
Intre reflex şi percepție intervine fenomenul aşteptării; care 
permite toată desfăşurarea ulterioară a actului perceptiv. 

Așteptarea e condiția princiulă a or în erec- 
tiune, a păstrării acestor tendințe treze, fără a fi consumate. 
Formată dintr'un lanț de momente succesive, așteptarea pre- 
supune memorie, deoarece primul moment care a tr:zit ten 
dinta nu trebue uitat, acesta formînd oarecum scopul către 
care se va îndrepta soluționarea ultimä a acțiunii virtuale. 

Pentru a înțelege adevărata natură a memoriei trebue să 
avem în vedere caracterul ei de conduită întirziată, Ea e re- 
zultatul suspendării actului din neputinta sau din nevointa de 
a-l realiza imediat. In fața unui obstacol de netrecut, nu avem 
ce face decit să așteptăm un alt moment mai favorabL Dar 
acțiunea oprită dintr'o cauză oarecare nu se uită. Ea se men- 
ţine într'un fel de actualitate virtuală. In această privință me- 
moria seamănă cu răzbunarea Cine poate să acționeze de în- 
dată se cheltueşte repede si nu mai are nevoe să țină mirte 
o acțiune aminatä din neputinţă. Cine e împiedecat de puteri 
care îl depășesc să-şi satisfacă o tendinţă, nu va uita-o, adică 
o va păstra undeva, pusă bine, pentru a o lichida la momentul 
oportun. Memoria e o acțiune refulatä, Exact ca în cazul re- 
sentimentului, nu se răzbună decit cine e silit să aștepte. In 
timp ce percepția e o adaptare la prezență, memoria e o adep- 
tare la absența stimulului. Prezentul, cu toate cherările, cu 
toate seductiile lui, menite să ne facă a uita solution-rea unei 
vechi dorinti, a unui proset formulat de demult, e înlăturat, 
e inhibat. Rămine vie vechea tendință care se menţine, ca la 
bătrîni, ca la maniaci, ca la acei care vor cu pasiune să reali. 
zere un vis al tinereţii lor, unde funcția memoriei e exresivä 
în dauna percepției vil, suprimind toate tentatiile c'ipri ce 
față. Se zice despre aceşti oameni că trăesc în trecut. O astfel 
de adaptare la ceva absent, prin refuzul adaptării la rrerentä, 
face posibilă experiența, această memorie a absen‘elor utile. 
Repetitia la infinit, adică repetiţia în prezent a vno” lucruri 
identice din trecut, ar presupune o enormă pierdere de vr-m-. 
Astfel memoria suspendă percepția, träeste și se conservă din 


P. Janet: ibid p. 51 


"înăbuşirea prezentului, In cazul 


~ g x 


| AMINAREA, CONDIŢIE SPECIFICĂ A PSIHOLOGIEI UMANE 15 


1 $ € rienței, stiția fi 
inutilă, drepturile trecutului citea, camu ca ea pif vea 
In cazul memorării vaste, a învățării pe de rost, inhibitia 
se exercită tajā de toate celelalte posibilități de amintire care 
ar putea candida la reținere şi păstrare, Se selectează unele 
şi se inlătură altele. Datele, cunoştinţele, pe care voim să le 
äm sunt mai întîi alese. Asupra lui se proectează lumina per- 
ps entă şi avent ge 2 ro atenției voluntare, Rolul acesteia 
mem re e capi . Alături de atenție, fără îndoială, 
că voinţa de a învăța contribue la fel. aan ai PEA de 
mnemotehnie sunt utilizate conştient pentru a elimia fluxul 
intimplätor al asociațiilor și pentru a canaliza întreaga sfor- 
hare a conştiinţei, atenția si voința, numai asupra grupului 
redus de amintiri ce trebuesc păstrate. In fine la toate ace- 
stea se adaugă și travaliul inteligenței, care în locul fixării 
oarbe, ajută prin înțelegerea rațională à materialului și prin 
legătura pe care o stabilește între diferitele părți ale unui tot, 
felul cum ele se determină reciproc, se sprijină şi se conso- 
lidează. 

_ In toate aceste operațiuni de înlăturare a unor elemente 
neinteresante ce pot invada conștiința, de alegere şi întărire 
a altora care prezintă un anumit interes, funcțiunea atenției 
joacă un rol de primul ordin. Ea e funcțiunea centrală care 
exercită operația de aminare a impulsiilor psihice directe, 
pentru a Je transforma în acte utile. Ea svirle asupra unora 
un puternic ecleraj iar asupra altora o slabă lumină de clar 
obscur, ori o obscuritate totală, Ea intervine în orice act su. 
fletese ; devine un fel de functie-panaceu, implicată peste tot. 
Imbrätisind prea mult, cimpul ei devine vag si evasiv. Pentru 
acest motiv o serie întreagă de psihologi amatori de precizie 
excesivă, au propus chiar eliminarea ei din cimpul cercetări- 
or psihologice. O formulă magică aşa de generală — zic ei — 
nu reuşeşte să explice nimic exact. 

A fost fără îndoială vinovată de această anulare prin exa- 
gerare a rolului universal jucat de atenție, şcoala activistă 


+ germană și în special W. Wundt, care, în nevoia de 


faţă de concepția pusivistă si asociaționistă engleză, a extins 
intr'atit rolul atenţiei încit a confundat-o cu conștiința, cu 
voința, cu aperceptia, etc. 

Redusă la ceeace este în adevăr, atenția nu poate fi înlo- 
cuită, prin împărțirea domeniului ei între funcțiunile înru- 
dite cu care a voit să se confunde. Așezată în centrul vietii 
moastre sufletești ea are o misiune. Ea decide despre actua- 
litatea conștiinței noastre, adică hotărăşte care element sufle- 


1) Müller, Pilzecker: Experim. Beiträge zur Lehr - 
PR: aak: äg e von Gedächt 


VIATA ROMINEASCĂ 


trebue ridicat din uitare ori inconstientä şi care trebue 
de contra eliminat prin inhibitie ca neinteresant ori rare tor. 
Pentru a favoriza actualitatea unui element în dauna altui ea 
cpreşte cursul conștiinței printr'o serie de iluminări greas. 
Opreste, reține unele elemente şi împinge altele În ste să să 
E o mare funcțiune de oportunitate a vieții noastre ar esti. 
Atenția decretează ceeace trebue reținut si realiza Rp 
ceeace e imdiat interesant, si ceeace, din contra, poate krea 
pentru mai tirziu, neprezentind o necesitate urgentă, Pona 
rea urgentă sau amintirea din lipsă de interes sunt atri de 
ei principale. Behavioristii vorbesc de „ajustare . Intr'adev i 
prin alegerea . gradului de actualitate, atenția Sr r 
plicit şi gradul de adaptare utilă. Pentru a favoriza unele ee- 
mente in dauna altora ea are mai multe mijloace la cir 

Primul e un caracter de selecfiune pe Care ea cordă 
unor elemente din cimpul conștiinței. Intre mai e, pară 
cupări care-mi cad în cimpul percepției aleg una din ele. 
dent o a doua activitate se poate desfăşura automat în zare a 
cît cealaltă deține centrul conştiinţei. Unele femei pot Em 
şi în acelaş timp se pot gindi la rezolvarea unei in zi 
practice. Deasemeni te poți gindi atent plimbindu-te. 2 

Odată aleasă o preocupare, atenţia are un al doilea mij 
de a fo întăriț îi acordă un acaracter de predominafie, 
timp ce alte elemente sunt neglijate 1). Ribot a insistat asupra 
caracterului de monoldeism ul atenţiei, pe care el îl apropie 
de obsesie, ori de ideia fixă. Un singur element sufletesc aca- 
parează în despot toate disponibilităţile vieţii epitaf Ra 
trariul atenţiei e distracţia, poliideismul, perindarea caleico- 
scopică fără finalitate, acordind tuturor stărilor sufleteşti care 


se prezintă în faţa conștiinței acecaș egală importanţă. „Aten- 


ţia e oprirea momentană a acestei defilări perpetue în favoarea 


S POERA a 
unei singure stări: e un „monodeism', W. James vorbeste de 
focalizare si concentrare a constiitei, gindindu-se la acelaşi 
fenomen, Criteriul care creiază acest mon acest mono“ 
pol de o clipă, e interesul, Cind acesta e trezit, el alege si pe 
urmä investeste starea sufletească selectată cu un grad mai 
mare de conştiinţă. Cu alte cuvinte atenţia dispune de o ae 
že grade de conștiință pe care le acordă unora sau altora dă e 
lementele psihice Situarea pe aceste grade ale conştiintei, = 
efectuiază cu autorul unei sfortäri de ordin motor. o anumită a 
daptare musculară e necesară ca la oricare efort de inhibifie 
mintală. „E o contra acțiune energică a unor amumite grupuri 
musculare care permite acest fel de privire internă fixat re 
unor anumite stări de conștiință, această focalizare static 


1) Th. Ribot: Psychologie de l'attention p. 6; H. piéron: Latten- 
tion in ,Treité” de G. Dumas vol. IV, 


AMINAREA, CONDIŢIE SPECIFICA A PSIHOLOGIEI UMANE 17 


care se reduce atenția, provocată de jocul intereselor" 1). Con- 
ştiinţa poate uvea grade de claritate. Atenţia ridică acest nivel 
de limpezime, îl lămaur ește sil luminează, Mai trebue ca ea să 
se poată menţine în aceste focar de lumină şi să nu cadă din 
nou în periferiile sumbre ale subconstientului. Mai ales că dis- 
tracția, cu viața ei anarhică o pindește. E necesar aşa dar pe 
lîngă sforțarea motrice inițială de a alege și acorda monopolul 
unui singur element o pu ere de răbdare, o rezistență la im- 
prästierea stărilor sufleteşti, la factorii car favorizează starea 
de neatenţie, In această privință o lungă pregătire biologică 
li vine în ajutor. 

Atenţia e o continuare şi o perfecționare a pindei, Astep- 
tarea răbdătoare a prăzii ore intregi ușurează, ca un fel de an. 
trenament, opera atenției. Apărarea de distracție și rezistență 
la atacurile ei, se înce prin ridicara pragului de excitație sen- 
zorială în raport cu starea la care vrem să fim atenți, Acest fe- 
nomen se intilneste mai ales în ordinea vizuală. „Astfel diplo- 
pia (viziunea dublă) nu se produce normal, cu toată diferența 
excitatiilor celor dai ochi, în cea mai mare parte a cîmpului 
vizual, și asta graţie inhibiției anumitor impresiuni, proven nd 
de la una din retine de către impresiunile dominante ale celei- 
ialte. Atenţia vizuală, aplicindu.se pe regiunea de fixatie fovea- 
lă atrage o anumită inhibitie a impresiilor periferice care ar 
risca să trezească un apel fixator al petei carbe. Această inhi- 
bitie se traduce în fapt printr'o ridicare a pragurilor, manifes- 
tindu-se printr'o îngustare a cimpului vizual *). Astfel ori de 
cîte ori o stare sufletească voeste a opri cursul alteia, ea îşi spo- 
reste sensibilitatea ridicind pragul ei de excitație, legea ce pare 
a fi valabilă în toate cazurile de inhibitie psihică ?). 

De asemeni cum reese din experiențele lui Bills, inhibitia 
e caracterizată în plus și printr'o creștere a tensiunei muscu. 
lare. Inhibiția manifestărilor spontane, distractive, se face în 
acest caz prin imobilizarea activă. Această $tare urmăreşte sus- 
tragerea organismului de la stimulații perturbante, In rezumat 
funcția atenției presupune două operații complimentare: o creg- 
tere & energiei nervoase si psihice în ajutorul factorului reținut 
ca dominant, adică o acțiune dinamogenicä, activă si o alta, 

de inhibitie, de suspendare a stărilor perturbatoare. Unii psi- 
hologi insistă asupra inhibitiei, arätind că creşterea predomi- 
nării uctive e datorită absenței forțelor turbulente, alții cred 
că inhibifia e un fenomen secundar explicabil prin scurgerea 
energiei nervoase in unele căi de mai puțină rezistență, „Ceeace 


1) E. Dürr: Die Lehre von der Aufmerksamkeit Leipzig 1907- 
Hi. Pieron op. cit. p. 6. 

2) H. Pitron: op. cit, p. 48-49. 

3) G. Heymans: Untersuchungen über psihichische Hemmung, in 
„Beschrift für Psychologie t, p. 321-380. 


VIATA ROMINEASCIA 
18 


știm astăzi dspre funcționarea a nervoasă — pia mei „ri 
necesar in procesele de atenție — ne perrite age Ai 
ceptiilor noastre generale mai multă preciz po mpi 
dinamogenia si inhibitia sunt două procese a rafina 
simultană permite de a ne da seamă de Re, M 
tare a activtiäții si de întărire colectivă cum l-a n 


| i reflexului con- 
lov în celebrele sale experienţe asupra , E 
dre notat aceleaşi, influențe de predominare și de inhi 


i iele 
i te decerebrată e oprit dacă i se aplică pe pie 
es taie Neurologul englez Head iara asupra ci 
fenmen psihopatologic inrudit cu PA poale pe 
care-l numeşte ,vigilentä". „Sub influența y guerre 
toxemii, a unei uşoare. anestezii, res se re sg 
, e. au un caracter difuz, un prag at. p n 
Ci He decerebrală reactiunile sunt diferite la lă'ratul pote, i 
a peas la cintecul unei păsări, la introducerea pre ages 
în gură, iar dacă i se udă una din urechi, amim $ k 
tură. Sub inflenta unui toxic uşor, această re na Aai mA 
nativă a reactiilor släbeste si dispare : Eee cl US de 
răspunsuri analoge de ouale difuz sub î 
ii destul de puternice “). | 

ie la reflex pină la fenomenele psihice superioare, ag 
intervine pentru a înăbuși unele stări piei sau LE so 
fortifica altele. După legea interesului ea poa! age ae m 
narea percepției fenomenelor neisemnate, lipsite de in e 
față de momentul în care se produc. Repetitia, marc Sod 
tina adorm in genere atenția. Din contra ea incurajea x l- 
tatea și surpriza. Ea devine astfel un factor parans ri = 
tindu-si interdicțiile şi inhibițiile față de aspectele bai nas 

opoziţie directă cu memoria care procedează exact contrar, 


iéron: . 58-59. - 
à ét mat S acestor experiențe: H. Pitron op. cit. p. 6. 


-~ 


AMINAREA, CONDIȚIE SPECIFICĂ A PSIHOLOGIEI UMANE 19 


curajind ceeace vine din trecut si su ind contribuţia pra- 
zentului, influents actualități, a sada 

Intre memorie şi atenție, viața sufletească se echilibrează 
ca între conservare şi progres. 

Incurajarea factorilor de noutate nu « datorită insă numai 
ar az Contribuţia inteligenței e prețioasă din acest punct de 

ere.  * 

Toate variatele definiții care s'an dat, din punct de vedere 
psihologic și biologic inteligenţei, prezintă un punct comun : 
toate insistă asupra caracterului de noutate, de schimbare lu 
care se trezește, operează si ajută inteligența. Ca şi atenţia èa 
se opune memoriei și instinctului, funcțiuni conservatoare ale 
organizației psihice, Inteligența e funcție revoluționară. Pen- 
tru tot ce e rutină, pentru tot ce se repetă tipic e suficient 
instinctul sau memoria. 

Inteligența respinga soluţiile gata făcute, interzice auto- 
matismul, obisnuinta, repetiţia si caută combinații noi ale ele- 
mentelor, Deasemeni ea se fereste de atitudinile absolute. Din 
termeni vechi ea scoate o serie de relaţii noi, nebănuite, ne- 
văzute pină atunci pe care le utilizează, în fața unor greutăți 
ivite pe neaşteptate Inteligența e o funcție relationalä, rala. 
tivä, Legind fenomenele si lucrurile pe noi puncte de vedere, 
ea poate lărgi orizontul necesităților practice la dificultăți ie- 
site surprinzător in cale. Cum zice Bergson: l'intelligence 
c'est le moyen de se tirer d'affaire”, Vechile reacțiuni stereo- 
tipe, mecanice, conduitele ieşite mecanic din obisfluintä sunt 
oprite şi înlăturate. 

La dificultăţi noui, trebuesc soluții ingenioase, subtile uti- 
lizind în noi raporturi termeni ai problemei deja întilniți. 

Pentru aceasta e necesar mai ales o funcție puternică de 
diferențiere a împrejurărilor. Inteligența e in primul rind dis- 


_ criminare. Pierre Janet compară conduitele reflexe si instine. 


tive cu costumele care se vind gata confecționate. Ele nu se 
ajustează la corpuri prea mari ori prea mici. Inteligența însă 
€ „une conduite sur mesure" !). Ea e perfect udaptată, în di- 
mensiunile ei, specificului oricărei împrejurări. 

Reacţiunile reflexe ori instinctive, repetate mereu, trans- 
mise ereditar în viața spelei, tind să se fixeze în structuri 
rigide, care rezistă la schimbări, Conduitele inteligente, mult 
mai suple, țin seamă numai de conjuncturi. Pentru a stabili 
bine insă deosebirile de situaţie ivite prin schimbarea impre- 
jurărilor, inteligența nu se poate pune în mişcare, decit cu 
oarecare încetineală. Ca toate funcțiile sufletești evoluate, ea 
e o funcţie cu întirziere. Inteligența se deosebeşte de instinct 
prin creșterea numărului reactiunilor posibile la o slbahție de- 


1) Pierre Janet: Les débuts de l'intelligence p. 18-19, 


- 


+ > 
paro a f k 


VIAȚA ROMINEASCIĂ 


terminată, şi prin intervalul între excitație gi reacțiune, Ideea 
se prod À Die excitafia senzorială şi res motrice : de 
unde urmează controlul răspunsului, inhibitia răspunsului in. 
suficient, construcţia unui aet complex, Creerul e un organ de 
posibilităţi. Intre excitație şi reacţie el interCaleazä contin 
gente viitoare !). : 

Niciun fenomen sufletesc, afară poate de voință, nu rea- 
lizează mai complet funcția aminării ca inteligența. FA 

Stabilirea noilor relații se efectuiază intr'o fază primiti: 
asociind între ele diferite acte, diferite conduite, Mai tirziu, 
odată cu perfecționarea limbajului inteligența operează legä- 
turi noi între cuvinte sau concepte. Conceptul el însuși nu € 
altceva decit un subiect de care se pot lega o infinitate de 
predicate, adică închide în el o serie de judecăţi virtuale (Go- 
blot). Stabilirea însă de relaţii noi între noțiuni nu sə face 
intre totalitatea notelor caracteristice ale celor două noțiuni, 
Se alege cite una din fiecare și se leagă aceste aspecte parţiale 
între ele. E nevoe aşa dar în primul rînd de abstracţie. Acea- 
sta ne izolarea unui singur punct de vedere si inhibr 
ţia celorlalte. Prima întirziere introdusă în funcţionarea rar 
tală de inteligență am văzut că era intercalarea unui elemen 
intermediar între excitație gi reacție si inhibitia elementelor 
automate, instinctive ori memoriale. 


. Dumas vol V. 203-204. 
aa 2) deal Über die Abstraction der Gleichheit, in Archir 
für die gesamte Psychologie 1908 p. 340 ca şi Claparède: Archiv für 
gesamte Psychologie p. 17, 67, au verificat aces:e condiții ale abeie same, 
lei în experiența asupra copiilor. Funcţia diferentierii e an 
mai fundamentală decât aceea e asemănării. 


AMINAREA, CONDIŢIE SPECIFICA A PSIHOLOGIRI UMANE 


21 


punct de vedere psihologic inteligența e rejractară oricäru 

apriorism, Misiunea. ei e să constate, să verifice, să controleze 
ne să le aplice rari tipare, Un conflict e fatal între 
endin e generalizare ilă rezultat al obisnuin ipi 
și aceea de discriminare. pripite 
„Pentru a aborda problemele relative la ideile generale, 
trebue să me raportăm la ciocnirea dintre gindire şi atitudi- 
nile ori obiceiurile motrice, generalizarea nefiind alteova la 
origină, de obicsi urcindu.se din cimpul acțiunii la acela ul 
gindirii!). Cu aceasta procesul de opoziție al gindirii nu sa 
isprävit. Luptind să înăbușe instinctul, memoria, obisnuinta, 
inteligența mai are de eliminat din calea sa încă cîțiva ad- 
versari. Acestea sunt: credința, asociația, intuiţia si sesti- 
mentul, 

Dacă cele relatate mai sus asupra funcțiunii inteligenței 
sunt adevărate, urmează că orice act de gindire e un început 
de scepticism, Orice judecată suprimă o credință. Starea ds: 
credulitate nu are nevoe de judecată. Ea se menține prin for- 
tele ei proprii, sprijinită de sentimente puternice. Judecata e 
o reexaminare a unei situații considerată ca îndoelnică. Cre- 
dinta din contra e afirmarea tendințelor noastre subiective, a 
voinței noastre de activitate. Credulitatea e'o stare care n'are 
nevoe de justificări sau de argumente. Gindirea începe odată 
cu îndoiala, care disolvă credința. Orice judecată afirmativă e 
în acelaș timp o negație & tuturor posibilităților, afară de 
cea afirmată. , 

In acelaș timp, gindirea înseamnă şi o inhibitie a senti- 
mentelor. Bunul simţ ştie că un om prea sentimental gin- 
deste rar, näpädit fiind de moliciunea afectelor. Pe de ultä 
parte un om rațional e acela care își ,refuleazä" toate incli- 
națiile sentimentale. Singurul sentiment prezent în actul ju- 
decätii e acela de necesitate, de stringentä, de adevăr. 

In schimb după cum a observat Wundt, e o puternică 
inrudire între voință şi judecată. Procesul cîntăririi motive- 
lor în actul voluntar e analog cu cumpănirea şi cercetarea va- 
labilității judecății. La acestea trebue adăugat că gindirea con- 
ține totdeauna un act intențional?), 

Judecata are o finalitate. De aceea ea se opune simplei 
asociații de idei, a cărui curs capricios si fără sfirsit, fără s:0p 
şi fără configurație exactă nu i se potriveşte. Fuga ideilor se 
apropie de reverie. Dar faţă de curgerea anarhică a asocia. 


1) H. Bergson: La pensée et le mouvant p. 67-88, 

2) I. Frăbes: Lehrbuch der experimentillen Psychologie vol. IL 
pag. 195. Asupra elementului intentional in gândire vezi H. Maier: 
Psychologie des emotionalen Denkens p. 98 câ își lucrările gcoalei dela 
Würzburg 


- 


22 E VIAŢA ROMINEASCĂ 


ei, judec ata opune un veto. Ea stringe cursul ideilor si le 
arii mem într'o serie logică, urmind un anumit scop. Succe- 
siunea intimplätoare si pasivă e oprită în mersul ei fără rost 
si înlocuită cu o gîndire activă, condusă intenționat către ceva. 

„Asociaţia e o serie deschisă şi infinită care nu se opreşte 
decit prin istovire sau fiindcă mersul gîndirii s'a schimbat: o 
imagine poate, în teorie, trezi la infinit alte imagini. E ade- 
vérat că in practică ele se grupează în jurul unei dispoziții, a 
unei tendințe dela care primesc o oarecare unitate. Judecata, 
din contra e o oprire: eu fixează si izolează reprezentările 
care-i sunt necesare” !). 

Suspendind cursul asociației, inläturind obiceiul, mems. 
ria, credința, ori sentimentul, gindirea e ostilă deasemeni in- 
tuitiei. s 

hi prinde deodată in mod global datele realității cu 
care intră în contact. Fa este un dat imediat al conștiinței. 
Procedeul gîndirii e din contra discursiv. Ea nu prinde simul- 
tan toate relațiile pe care le oleră contractul cu lumea exte- 
rioară, ci proceleazä succesiv, trecînd de la un termen la ce. 
lălalt, de la concluzia unei judcäti încheiate la premisa celei 
care urmează. Raportul nu se stabilește direct dela prima la 
ultima judecată. E vorba de un înconjur al termenului mediu. 
Conexiunea e indirectă şi tirzie, luminarea bruscă a intuifiei 
n'are nimic a face cu acest lanț de intermediari care stabilesc 
legături discursive prin raporturi succesive, păşind pe por- 
tiuni dela o judecată la alta, pei 

Astfel gindiren pentru a se putes realza e silită să inter- 
zică funcțiunea atitor altor acte fenomene sufleteşti dela ins” 
tinct la intuiție si de la memorie și asociație la credință si 
sentiment. 

Trecerea dela fenomenele afective elementare, de tipul 
emotiei, la sentimentele superioare se face şi ea tot după aceeas 
lege a aminării, 

Emotia ca și reflexul ori instinctul, mai aproape de na- 
tură animală sunt explosive. Ele se deslănțue fulgerător. Sen- 
timentul superior e mai lent în desfășurarea lui. Mai întîi 
fiindcă e mai complex, fiindcă trebue să țină seamă de mai 
multe elemente care, puŝe față în față, se ciocnesc, se neu- 
tralizează, formează controverse interne cure întirzie fixarea 
unei atitudini finale. Iată de pildă sentimentul erotic. In el 
säläslueste tendința directă de posesiune sexuală. Dar această 
dorință de caracter biologic e oprită de elemente de stimă, 
de admiraţie. de frică de a nu dezumăgi prin acte prea bru- 
tale ființa iubită, ete, etc. Multiplicitatea, complexitatea fac- 


1) H. Delacroix: Les operations intellectuelles in Dumas vol. V. 
p- 124. 


AMINAREA, CONDIȚIE SPECIFICĂ A PSIHOLOGIEI UMANE 23 


torilor componenți aduce cu ea diviziuni, discuții în sufletul 
nostru, Tendintele opuse își impart disponibilitätile psihice în 
fragmente diverse, Rezultatul final al acestei fermentaţii nu 
poate fi aşa de scurt si de scăpărător ca in cazul emoţiei. Soc 
care cuprinde total, impetuos și virulent, sufletul nostru şi-l 
tiranizează, > 

Sentimentul ia forma asteptärii si pentru faptul că intro- 
duce, alături de elementul viseral, -aşa de puternic în emo- 
ție, o serie de alți factori care oprimă și înăbușe influența pur 
organică 

Sentimentul presupune o intelectualizare, El reprezintă, 
işi oferă imagini, vizualizează, adeseori introduce idei, prin- 
rană convingeri peste substratul violenței emoționale, care 
e orb, 

Aceste imagini, ne vin adesea din memorie, slăbind viru- 
lenta pornirii emoționale. lată de pildă un om care ne-a jignit 
si care stirneste în noi un sentiment de furie, Ne putem insă 
aduce aminte, că acelaș om altădată a fos. gentil sau devotat 
cu noi, în împrejurări grele. Emotih furiei scade brusc la 
această aducere aminte și sentimentul finaj apare ca un com- 
promis, slăbit, al tendinței inițiale. Alteori credința ori prin- 
cipii ne opresc de a întreține pură emoția. Un creștin iși vu 
tempera impulsia de răzbunare ori de ură. Impetuozitatea fi- 
ziologică iniţială sărăceşte, sa debilitează pină la tonalitatea 
unui sentiment, care, e totdeauna o stare sufletească slabă. 
Simpla intercalare a unei imagini scade violența primară 3 
stării emotive. Sentimentele superioare sunt indreptate către 
ceva, sunt, cum se zicea în filozofia medievală, intentionale. 
Ele se aplică unui obiect, ca şi reprezentare” intelectuală. Iu- 
birea de mamă, frica de Dumnezeu, mila de bolnav se raportă 
la un obiect și e in atrinsă legătură cu el, Emoția depinde 
mai ales de predispozitil si stări subiective, Intensitatea ei nu 
e în raport cu obiectul care a provocat.o'}, Cum se exprimă 
Pfänder despre iubire, aceasta e centrifugală de la subiect 
către obiect *). Subiectivitatea noastră e secundară ca impor- 
tantä. Alteori cursul sentimentului e întirziat de nevoi de jus- 
tificare care presupun o intreagă argumentatie intemă cu şi 
în cazul rationamentului sau al deliberării voluntare. Argu“ 
mente pentru sau contra sunt aduse în favoarea sau in defa- 
voarea bbiectului iubirii sau antipatiei noastre Citare gest 
al persoanei pe care o iubim poate fi interpretat favorabil 
sau defavorabil. El nu poate da speranțe sau deziluzii. Unele 
interprtări optimiste de o clipă îi poate urma, ajutate de ar- 
#umente tot așa de puternice, a altă pesimsită, poate dura 


1 L Fröbes: Lehrbuch vol. Il. 281. 
2) Pfänder; Zur Psychologie der Gesinnungen 1913. 


7 + pa LI 3 3 oaie LOUER HP ae Mite gi teal © | 
i Le 


ARE 


24 A VIAŢA 
as fel multă vreme. Ce departe suntem de promptitudinea ins- 
tantanee à emotiei ! 4 À 

Pe lingä acest proces de intirziere prin intelectualizare, 
sentimentul superior sufere un altul datorit socializării. Sub 
influenta colectivä si constringerea efectelor primare se cana- 
lzează, se inserează in cadre fixe, în ritualuri, în reguli fixe 
de conveniență sau protocol, Stilul social prescrie adesea în- 
fățişările sub care trebue să se prezinte o emoție. 

La omul primitiv, dragostea e o nevoe de posesie pur si 
simplu. La omul civilizat — ne gindim la cavalerii mediev 
sau la amorezatii din timpui romantismului — acelaș senti- 
ment se îmbracă în o serie de canoane pe -care situația le re- 
clamă. Amorezatul va face sonete, va cînta serenade, va da 
exemple de sacrificiu, de curaj, etc, 

El va îndeplini sub sancţiunea de a fi disprețuit aceleaşi 
ceremonii pe care toți contemporanii săi le îndeplinesc !). 

Ne mai rămine de examinat în această trecere în revistă 
a diferitelor fenomene sufleteşti privite sub optica uminării 
soluției finale, fenomenul voluntar, Ca si gindirea, voința se 
afirmă prin inhibitia actului instinctiv, al automatismului sau 
al pornirei impulsive. După cum se ştie, o deliberare, o cintă- 
rire de motive lare loc, Fa se face adeseori<lupä indicaţiile ra- 
ționamentului. Determinarea execuției e în funcție de anu- 
mite judecăţi. Unii psihologi, în primul rind Ebbinghaus şi 
Wundt au crezut că determinarea actului voluntar e influen- 
fat de viața afectivă. Interesul, dorinţele, plăcerile noastre sunt 
cauzele directe ule hotăririlor pe care le luăm. Acel „fiat” 
care în ultimă instanță decide actul executiv, e dictat de sen- 
limentele noastre. 

„Această interpretare ignorează tocmai caracteristica par- 
ticulară a voinței, cure e o rezistență la pantele de facilitate, 
la înclinările hedonice pe care ni le natura noastră. 
Fenomenul volitiv e o infringere a plăcerii). El conţine in- 
trinsul un element de asceză de comprimare, de eroism şi de 
victorie asupra stărilor naturale, native ule înclinărilor pri- 
mare. „Vouloir ce qu'on ne veut pas” e adeseori deviza feno- 
menului de voință, care închide în el, exerciții de dominație 
ale pornirilor agreabile, o nevoe de refuz, de contrazicere a 
ceace constitue plăcere, Există în acest fenomen sufletesc o 
nevoe de sfortare spre depășire, acel sentiment autonom -e 
efort p:ntru efort pe care l'a intrezärit Maine de Biran şi l-a 
indicat mai bine William James, A voi Înseamnă a rezista 
-tentatiilor, u realiza o anumită libertate în raport cu constrîn- 


i 1) F. Paulhan: Les transformations Sociales des sentiments Paris 
1919. 
2) E. Moumann: Inteligenz und Wille. 1908. 


AMINAREA, CONDIȚIE SPECIFICA A PSIHOLOGIEI UMANE 25 


anton Sar seductia exercitată de sentimente, plăceri, viții, siä- 

Se zice popular că un om de voință „işi calcă inimă" 
Acelas dispreț popular insoteste pe omul eră date te notat. 
rile sale face parte afecțiunilor. In asigurarcu acestei eliberări 
față de determinismul curent al omului slab dominat de in- 
clinäri epicureice, stă autonomia voinței. Alţi autori Ch. Blon- 
del, au indicat ca stimulent al actului voluntar influenţa so- 
ciala. In determinarea acelui- „fiat“ care duce la execuția ho. 
tăririi, intră drept criteriu ceeace fac si alți membri ai socie- 
tății în care trăm, mai exact, ceeace se face obișnuit, de către 
marca majoritate. Ne hotărim în anumite împrejurări în ace-- 
lag fel cum se hotărăsc prietenii sau părinții noştri. 

___ Există determinări tipice, rețete gata făcute, stiluri de de- 
cizie, pe care le urmăm, adesea le imităm, ori de cite ori luăm 
vreo hotărire. Actul nostru urmează mulajul ambianţei, 

Fără îndoială că asemenea sugestii sociale intră oarecum 
în aprecierea mobilelor care determină actul voluntar, Ele for- 
Se eg e) extern în care el sa formează. 

nsă gestul volutiv are o autonomie a sa. i 
văzut către libertate, către dentaires de. ronde meta 
de orice influenţă apăsătoare. Coeficientul social din voință se 
exercită doar inconştient. Subiectul care se frămintă în hotă. 
rirea sa, se decide fără să-și dea seama după modelul altora. 

Intenţia sa intimă e însă aceea de sfortare către independentă, 
de contrazicere a mobilelor uşoare, plăcute ori sugerate de-u 
gata din afară. Specificul voinței nu e docilitatea, ci fnfrunta- 
rea. Inclinarea ei către o soluție ori alta nu e împinsă da mo- 
tive extericare, ci de mobile de ordin temperamental, subiec. 
tiv. Alegem din influențele externe pe acelea care sunt con- 
forme firii noastre. Ne decidem în funcție de societate, cind 
luăm o hotărire banală. uşoară. In cazurile grave cînd e vorba 
de destinul nostru, întreaga noastră fire cu originalitatea ei 
este angajată. Atunci din adincurile ființei noastre izvorăște 
o atitudine intimă conformă modalitätilor caracterului nostru. 

Din cercetările experimentale făcute de Ach, de Michot'e 
și de Lindworsky, în care se dă subiectului un grup de stube 
pe care trebue să le înveţe pină la automatism si pe urmă i se 
cere să reacționeze contra acestui automatism format prin În- 
locuirea silabelor învățate cu contrarul lor ori cu rima lor, 
reese uceastă rezistență la tot ce se oferă facil, tendința de a 
depăși dificultatea, de a afirma în fața obiceiului energia re- 
zistentă a sforțării voluntare!). Lindworsky a cercetat mai 


1) J. Lindworsky: Die Wille, seine Erscheinung und seine Be- 
herschung. 1919. Michotte et Prüm: Etude exPerimentale. Sur le choix 
volontaire et ses antéced"nts immediats 1910; N. Ach, Uber den Willen- 
sakt und das Temperament, 1910. 


Pup. . j ~ Da S LE of 2 - < 
oae EETA SU" LE N Li 


26 - VIATA ROMINEASCIA 

deaproape gradul energiei voluntare invitind subiecții săi să 
întreprindă o sarcină extrem de dezagreabilă ; să citească în 
fiecare zi un timp oarecare o lectură foarte plicticoasă sau 
să înghită o băutură respingătoare. Fiecare din «i, cintäreau 
motivele inainte de a accepta. Apoi efortul voluntar pornea ca 
dintr'o încordare eroică spre a reuşi o incercare contra încli- 
nărilor cbişnuite. Esenţa voinței are în ea ceva gratuit. A voi 
pentru a voi, e o deviză care are citeodată un aspect artistic, 
dezinteresat. Avem nevoe să probăm, nouă înșine, în afară de 
orice interes, puterea noastră de rezistență la cintecul de si- 
renă al atracţiilor plăcute. De aceea în definiția psihologică a 
voinței intră implicit un element moral. Voința incepe atunci 
cind acțiunea e oprită în ulegerea uneia din două tendințe în 
conflict, Dacă un jucător de cărți se zbate o bucată de vreme 
între frica de a pierde și necesitatea de a plasa banii în altă 
parte, iar în ultimul moment se hotărăşte u intra in sala de 
joc, aceasta nu e un act de voinţă. Cu drept cuvint E. Clapa- 
rède definește voința : „un proces care are drept funcție rea- 
justarea acțiunii, suspendată pentru moment de către con lic- 
tul & două grupuri de tendinfi, acordind supremația tendinte- 
lor superioare), Așa dar ezitarea, între două tendințe nu în- 
seamnă un act voluntar. Caracteristica sa e revenirea la echi- 
libru prin optarea pentru soluția ideală. Ea reuşeşte în ultimă 
instanță să prefere o valoare superioară şi să iasă din conflict 
prin alegerea unei soluții mai dificile, care de obicei e de na- 
tură etică. Voința încoronează evoluția psihică omenească, Ea 
e funcția superioară prin excelență. In ea procesul de așteptare 
în vederea unei rezoluţii ideale se realizează integral. - 

Am parcurs treaptă cu treaptă ierarhia faptelor sufleteşti 
de la cele mai simple, comune cu psihismul animal, cum e re- 
flexul, instinctul si emoția, pînă la sentimentele supertoart, 
gindire si voință. 

Curba evoluției se desemnează de la izbucnire la amânare. 
Orice cucerire psihică supeWoarä se cîștigă printr'o oprire a 
cursului tăței naturale, prin necesitatea cresterei com- 
plexitätei datorită introducerii de termeni intermediari între 
excitație şi acțiune, prin nevoia de elaborare lentă a räspunsu- 
lui final. 

Sub această lumină trebue privită evoluţia sufletului ome- 
nesc. Pierre Janet a vorbit de „acte suspensive” însă s'a gin- 
dit mai ales Ja percepție și memori: opuse reflexului. S. Freud 
a atras mereu atenția asupra „refulării” unor tendințe, în 
spcial a celar sexuale. 


1) E Claparède: Definition de la volonté, communication au V. 
Congrès international de Philosophie Naples 1924. 


AMINAREA, CONDIȚIE SPECIFICA A PSIHOLOGIEI UMANE 27 
„Procesul nu se aplică numai la aceste două aspecte ale 
vieții sufleteşti. El e cu mult mai general: imbrätiseazä in- 
treaga funcționare a mecanismului psihic uman. In această 
noțiune de intirziere stă tot specificul său diferenţial, in com- 
paratie cu impulsivitatea nestäpinitä a psihologiei koii: 


MIHAI RALEA 


MALA 


De curând, intr'o seară, tirziu, intr'o casă cu iumina inm 
grosatä, scăzută, de prea mult fum de ţigări şi poveşti, un am 
intors dintre morti.— stătuse patru ani întrun lagăr — po 
meni acest nume... 

E o simplă potrivire, am gîndit, incercipd să-mi stāpinesc 
emoția. Dealtminteri omul era obosit : 

— „Povestea Malei altă dată, Spuse si vru să se ridice, 
să plece, 

indoiala incepu să mă roadă. Numele revenea desfăcut in 
silabe încăpăținate, suprapuse pe bătăile pendulei: Ma-la, 
Ma.la... Fragmente din anii de şcoală, fără legătură între ele, 
se luminau de zimbetul, de graţia, de verdele uneori întune- 
cat, adinc, alteori prea limpede, aproape halucinant de deschis 
al privirii, 

Era fala scoalei, dar mai ales mindria noastră, a clasei. 
Găsea în buzunare scrisori inflăcărate, pline de aceiași excla- 
matie : ce frumoasă ești Mala ! Zilnic — primăvara — în pu- 
pitru, ghiocei, violete; iarna, uneori, o scumpă si roşie garoafă 
o aștepta misterios, 

Nouile înscrise în diferite clase erau aduse de mină, so 
vadă. Se auzeau soapte în recreutie : uite-o e ea l.. 

Inspectorii  rămineau  buimăciți cînd o ce-copereau în 
bancă. Lu examen putea răspunde orice, nici profesoarele n'o 
puteau urmări atât de turburător, de straniu, frumoasă era. În 
tramvai oamenii uitau să coboare în stație din pricina ei. 

Ce-a devenit, citi ani au trecut, ce legătură între Mala şi 
omul acesta care se ridicase să plece și acum se aşeza obosit si 
incerca să zimbească ? 

— „Nu-i destul pentru azi?“ 

— Nu, numai povestea Malei, am stăruit.., 

— „Era o ceață deasă, aproape opacă. Stăteam de cinci ore 
in picioare şi asteptam. Pe astfel de vreme paza ar fi fost grea, 
de uceea n'aveam voie nici să facem un pas. Aşteptam să se 
rărească ceața, E poate greu să intelegeli ce inseamnă să stai 
cinci ore în picioare, cind n'ai mincat nimic... aproape nimic, 
cind eşti de multă vreme flămind... Mintea-mi era fncetosatä 


si ea, auzul turbure, ultimele puteri mă părăseau, cind am vă- , 
zut în piclă, difuză ca soarele cînd încearcă să se strecoare 


ER." LOT p # ét D re ES af taie 


MALA 29 


À cost ti ea o femeie frumoasă dincolo de tot ce ar 
| i puirea mea. N'aș putea spune ci t 
numele ei, Poate nici n'a fost rostit. decit de sfideze re 
bolnave. 

Se știa că există in lagărul de femei o fäptur 
poloneză atit de frumoasă, incit ca o trabliiitoare = dt Ai 
moleste numai cu pilpiirea genelor voința oricărui sbir, Totusi 
nu puteam să cred că e Mala. Cum ar fi putut ajunge pină la 
ia noi ? Lagărele aveau două rînduri de centuri de sirmă ghim- 
pată, nu se putea pătrunde în prima incintă cu nici un pret. 
Dar totul s'a lămurit mai tirziu cind am aflat că Mala isbutise 
să facă parte din administrație, ca traducătoare a lagărului de 
femei, interpretă între zei şi acele resturi omeneşti care jun- 
seseră oamenii acolo. Lucrase, pe cite ştiam, multă vreme la trie- 
rea lucrurilor celor arşi. Auzisem c'a găsit intr'o valiză picio- 
ruşul unui copil (astfel de glume se făceau deseori). Mala a ob- 
ținut să fie trimisă la atelierul de prelucrare a linei; alții spu- 
neau : la fabrica de săpunuri, Tot săpunul găsit în bagajele 
noastre se transforma în cantități de 10 ori mai mari şi mai 
proaste, fireşte, care se expediuu in țară. Dar că Mala ar fi 
ajuns să facă parte din administrație nu ştia nimeni. Această 
nouă situație atit de privilegiată explica nu numai libertatea 
ei de-a umbla pe orice vreme fără lanțuri, fără paznic, dar şi 
pe aceia de a se indrăgosti, de-a avea altă preocupare decit 
procurarea unui cartof, bunăoară... pentru care atâția își 
riscau viața acolo. 

Nimeni n'a știut cum s'a înfiripat dragostea între ea si un 
pictor polonez care lucrase la început la desfundarea unor ca- 
nale, în lagărul de femei... si cum, în lumea aceia de umbre, doi 
oameni au găsit energia, au avut nebunia să puie la cale o fugă. 

Malu găsise se pare lire sterline ascunse în ghemuri de 
lină, sau in bucăţi de săpun... Banii, sau zimbetul ei îngereze 
au slăbit în jurul lor paza. Dar multe amănunte au rămas de 
neînțeles ca şi apariția ei stranie în ceață. 

Lagărul fierbea. Stăpinii făceau spume la gură, Dispari 
Malei cu pictorul ei dura de două zile. Ciinii E olițişti, ses 
bilii cîini, mirossau zi şi noapte urmele lor, Dar indräynetii 
uvuseseră grije să presare pe drumuri mari cantități de piper 
(găsiseră sigur o comoară in săpun sau în lină ca să-şi procure 
atita). Ciinii strănutau la tot pasul. 

Mii intii au stat ascunși într'un canal subteran. Pictorul 
cunoştea bine aceste locuri căci le curätise, le desfundase mai 
bine de un an. Apoi s'au refugiat într'un pod părăsit. Nu se 
ştie cum au descoperit scara mobilă și treapa prin care 
se pätrundeu, In tot acest timp ciinii adulmecau și strănutau 
exasperati, sefii turbau de miînie. 


Ci» 


30 2 VIAȚA ROMINEASGĂ 


Au fost prinşi, lireste, si Mala si pictorul ei. După o lună 
de st rl ge căci moartea imediată ar fi fost o prea uşoară 
pedeapsă — s'au ridicat două spinzurători, : 

Execuţia trebuia organizată cu fast pentru a fi un exem- 
plu. Maia era atit de frumoasă încit şi acolo unde oameni 
picau la fei ca muştele toamna, acolo unde numai în timpul 
apelului cădeau zilnic doi, trei, viața ei avea totuși alt pret, min- 
tile obişnuite cu atitea orori refuzau încă o asemenea moarte. 

Povestitorul tăcu o clipă. Dar o voce de copil întrebă, ne- 
săţioasă : i ; 

— Si apoi? 

Eu mă gindeam ia fosta mea colegă de şcoală, la Mula, 
„era poloneză şi ea. Coincidentä de nume, mi-am spus., nu se 
poate, nu-i aceiaşi. Dar amindouă la fel de frumoase? Faţa 
Malei mele era un cîntec adus luminii şi vieții, toate glumele, 
toate fluturärile grației se adunau în jurul surisului ei, Pri- 
virea îi era deschisă, însetată de absolut, uneori tainică, în- 
“uiată, grea de doruri, alteori ca a unui copil care atunci des- 
coperă lumea. 

— „Execuţiile aveau loc de obicei în timpul apelului... Ni- 
mic nu era mai obositor — nici chiar descărcarea a treizeci 
Ge vagoane de cărbuni pe zi, la care trudeam — ca acest lung 
apel. Tinea două-trei ore, pe orişice vreme, pe ploaia toren- 
tialä, pe ger cit de aprig. In acest timp se usca și imbrăcămin- 
tea pe noi, căci după dusul de dimineață trägeam cămașa şi 
pantalonul pe pielea udă. Prosoape nu existau, Deci în timp 
ce noi dirdiiam și dinţii ne cläntäneau, comandantul ținea un 
discurs mai răsunător, mai înflorit ca oricind. Bratul lui lung 
se întindea nesfirgit spre spinzurätoare, Nimeni nu avea forța 
să desluseuscä sensul cuvintelor ci numai rostogolirea lor 
bolovani, tunetul vocii.. De odată o liniște de moarte... 
mandantul rămase mut, cu gura deschisă, ca o groapă ne 
Capetele galbene, obosite se întoarseră toate in aceiași direc- 
(ie în dare rămase o secundă intepenitä, holbată, privirea lui. 
Din mina Malei singele răbufnea cu furie. Lama cu care iși 
tăiase vinele lucea pe jos. Comandantul se repezi intro së- 
ritură sii strinse mina puternie pentru a opri şuvoiul, Atunc', 
În liniştea aceia încordată, întinsă, tăioasă, Mala cu mina cea- 
laltă i-a tras o palmă... . 4 

Omul întors dintre morţi ne cercetă pe fiecare în parte, in- 
trebätor : 

-— Ați înțeles? i-a tras o palmă... Si după o clipă repetă 
tare ca şi cind ne bănuia că n'auzim : in tras o palmă... Apoi, 
dezamăgit, strivind rämäsita tigärii în scrumierä, ...ca pentru 
el: e greu să intelegeti aici, ce însemna o palmă lipită pe un 
nbraz nemțese . curajul Male, Pentru umbrele acelea spe- 
riate, în care orice urmă de demnitate fusese s'rivitä de mult, 


ie 


in care demult nu mai incoltea vre-o nădejde, nu puteţi pri- 
cepe cum a răsunat palma aceia gi cit de amplificat a fost sgo- 
motul ei, cum ne-a redresat umerii prăpădiți, cum ne.a urmà- 
rit ecoul ei... 

Parcä o văd pe Mala dreaptă, înaltă, senină. Pe sinul 
desgolit, numărul ei tatuat. Comandantul cu meri 
reliefate ale degetelor ei pe obraz. cu oc ametiti, injectaţi 
cu haina murdară de singe, o impingea nebun spre groapa unde 
ardea veşnic un foc intretinut cu lemne care ardeau ușor, să o 
arunce de vie. Aici, în zilele în care veneau mai multe trenuri 
— zece-douăzeci de trenuri a cite două trei mii de oameni — şi 
capacitatea crematoriilor nu era suficientä, dar mai ales pentru 
copii, se întrebuința această uriașe groapă. Dar Mala incäpäti- 
nată nu vru să-i dea nici această mulțumire din urmă. Uşoară 
ca o pasăre, se lăsă la pămînt, de parcă ar fi vrut să sărute 
pămintul, să-şi ia rămas bun şi se cuibări toată sub părul des- 
făcut ca un giulgiu de soare. Comandantul o sgilții, încercă 
s'o ridice. Dar moarta, rebelă, cădea mereu. 

Oamenii erau toţi incremeniti, pietrificați... Roşu, vinăt, 
comandantul gesticula, urla ca în pustiu. Atunci mi sa părut 
că aud bubuituri. Vagi mai fntfi si rare... dar asta-i altceva. 

— Nu, de ce? Spune, ce sa mai intimplat ?.. 

— „In acelaş zi cînd ne-am întors dela lucru, la şase, am 
văzut o grămadă de oameni complect goi, inghesuindu-se in 
fața blokului 16. La ușă stătea cineva cu un baston şi-i lovea 
în cap impiedecindu-i să intre. Gemetele erau neobişnuit de 
turburătoare... Trupurile pline de noroi se agätau unul de altul... 
E drept că unii nu mai făceau nici o sfortare să se ridice, dar 
alții dimpotrivă se cramponau de un picior, de o mină şi-l sa- 
crificau pe celălalt întocmai ca la innec. In tot acest timp paz- 
nicul din poartă îi lovea in cap. 

Gemetele deveneau mereu mai prelungi, mai neomeneşti; 
neputincioase şi exasperate ca mugetul mării... Nimeni n'a dor- 
mit în noaptea aceia. Mie imi revenea în minte mereu gestul 
Malei... eram sigur că ceiace se intimplä sunt represalii pentru 
acea palmă. Dar dimineața de vreme am buzit din nou bubui. 
turi. De data asta nu mi se părea Intelegeam că se apropie 
sfirsitul. 

Era 4 Mai... Niciodată nădejdea si spaima nu sau im- 
pletit mai chinuitor, mai teribil. Cei patru sute de deținuți au 
fost exterminați şi deși s'a lucrat toată noaptea intens, numai 
parte dintre cadavre tu fost transportate, Cele mai multe ză- 
ceau grămadă. Bubuiturile se auzea E ce în ce mai aproape. 
Lucrul în fabrici fu intrerupt. ” à 

Ne temeam de exterminări în massă. A fost iar o noapte 
lungă, apăsătoare, opacä, In fața ei mă simțeam mai neputincios, 
mai sleit ca ori cînd. Urechile îmi erau parcă astupate cu vată, 


y Os e aa TF 3 a, i p VAL CRE”, 
dos dis: 11 ETS ETLERT 7 
P . Pa e ig < a P . 
n a - . À 


z 
t 


nA 
332 


bubuiturile nu se mai auzeau. Poate că nici nau fost mam 
gîndit iar, decit în dorința mea, exasperată, bolnavă. Toropeala 
devenea dulce ; aşa cred că sim: oamenii care înghiață... Dar 
te vor duce la infirmerie, îmi soptea cineva; intri pe lista mor- 
ţilor... Numărul imprimat pe mână îl vedeam trecând lung, cifră 
cu cifră neagră pe o hirtie albă... 117.207, alături numărul ta- 
tuat pe sinul Malei. Nu e rău să fii mort, mam gindit... Nu 
intelegeam de ce am rezistat atita vreme, de ce am descărcat 

atîtia cărbuni... Nu mai intelegeam multe lucruri, A 
Deodată am văzut ca într'o ceață deasă chipul de vis, ne- 
lămurit al Malei cu părul rotogol galben ca o aureolä de sfânt, 
apoi sinul ei gol cu numărul ars. In urechi îmi răsuna ceva. 
Revedeam pe Mala dind o palmă cu sete, auzeam alte multe 
ile pe acelaș obraz și parcă îmi făceu bine. 


cu mintea din ce în ce mai limpede am înțeles 
aproape, că Mala a avut curajul s'o anunțe cu o zi mai devreme. 


CELLA SERGHI 


REVERSIBILITATE 


(Baudelaire) 


Cunoagtefi, vesel înger, neliniştea cumplită, 
Uritul, remuşcarea, ruşinea, spaima, când 
In nopți apăsătoare simţ inima înd, 
Strivită ca hirtia ce-o svirli mototolită ? 
Cunoagteti, vesel înger, nelinistea cumplită ? 


Cunoaşteţi oare, înger de bunătate, ura 
Cu pumnii crispați în untbră si plinsul veninos, 
Cind goarna răsbunării își sună furtunos 
Chemarea infernală, spre-a ne robi fäptura ? 
Cunvaşteţi oare, înger de bunătate, ura? 


Ştiţi frigurile, î sclipind de sănătate, 

Cind cei ce-și duc exilul în vre-un spital pe veci, 
Picioarele tirindu-și pe lingă ziduri reci, 

Cersesc un strop de soare cu buze tremurate ? 
Ştiţi friqurile, înger sclipind de sănătate ? 


Frumos şi tinăr inger, wa'nfricoșat declinul 

Și cutele uzurii și-acel hidos moment, 

Cind vezi mocnind oroareu de blind devotament 
In ochi ce vreme lungă ne-uu dat să bem divinul ? 
Frumos şi tinăr înger, w'a'mfricoşat declinul ? 


Scump înger plin de ruze, noroc și bucurie, 
David murind vieaţă ar fi cerut să-i dai 
Cu emanatiunea din trupul tău de rai; 

Eu însă numai ruga implor să mi-o dai mie, 
Scump înger plin de raze, noroc şi bucurie ! 


ALBATROZUL 


(Baudelaire) 


ORGANISMUL PERFECT AL LUI 
IMMANUEL KANT 


Adese marinarii ca să petreacă doară, 
Prind albatrozi, tovarăși de drum nepăsători, + 
Ce urmăresc din sfere corabia uşoară, 
Alunecind pe "ntinsul amarelor viltori, 


Kant, meditind asupra problemei morții, visà un organism 
vietuitor perfect, unde solidaritatea intre părți să fie fără cu- 
sur. Soluţia sa asupra imortalitäti era, desigur, nespus de filo- 
zofică. Dar, la urma urmei, problema fusese corect pusă, în sen- 
sul că fenomenul solidarității funcționale este în fond faptul 
în jurul căruia trebue să conveargă toate gindirile noastre asu- 
pra vieţii şi morții, A 

De altfel, un „organism perfect“ ca acela de care vorbeşte 
Kant nu-i a priori absurd. Desigur, el nu a existat, după cite 
știm noi. Dar putem noi şti totul? Și avem oare dreptul săi 
negäm mäcar posibilitatea viitoare, sau posibilitatea aiurea ! 

Răspunsul ne vine dela un biolog francez, si acest răspuns 
ē foarte surprinzător. Avem dreptul — zice Dastre — să ne- 
găm chiar posibilitatea în sine a unui asemenea „organism per- 
fect". Căci „o fiinţă perfectă este probabil că n'ar li viabilă, In 
fapt, organismele vii prezintă ceva mai multă libertate în jo- 
cul părților lor componente : aparatul lor nervos, din fericire, 
nu atinge această perfectie visată”. 

Poate părea curios ca perfectia să apară ca un defect, si 
deficitul de solidaritate ca o cireumstantä „fericită“, Suntem 
obicinuiti a şti că solidaritate e sinonim cu viață ; cum, atunci, 
o solidaritate perfectă poate ea fi semn de mai mică viabilita- 
te? Dacă ideea lui Dastre e adevărată, trebue să existe citeva 
idei-punte, ciți-va termeni-medii de legătură, pe care ar fi in- 
teresant să-i detectäm. + 

Astfel, sar putea prea bine ca solidaritatea organică per” 
fectä să lie incompatibilă cu însăși legile vieții, Dacă am putea 
demonstra că, dela un anumit grad inainte, dela un anumit 
grad de perfecționare organică, fiecare progres trebue plătit cu 
un preț atit de mare încît ar anulu beneficiul obţinut, = am 
avea atunci o dovadă că, in natură, ameliorările solidarității au 
un palier, o limită netransgresibilă, re 

Şi în fapt, cam astfel par a se petrece lucrurile în lumea 
vieţuitoarelor, Să ne reprezentăm, de pildă, sistemul nervos al 


Abia'au dus pe punte: Aripele ‘i-apasû 
Si regii din azururi, timizi, stângaci şi gret, 
Ca nişte visle aube gi mart in jos le lasă 
Să se tirască jalnic alăturea de ei, 


Frumosul care 'n slavă își leagänd aripa, 
Acum, urit şi comit, nevolnic va umbla; 
Glumind, vre unul pliscul i-l sicihe cu pipa, 
Ori gchiopätind, imită infirmul ce sbura. 


Poetul e asemeni cu prințul înălțimii : 

S De-ş ride de furtună şi are în sbor ceresc, 
Pe sol exilu-i este batjocora mulțimii 
Căci uriaşe-aripi în mers îl stingeheresc. 


MIHAI CODREANU 


36 VIAŢA ROMINEASGĂ 


omului, instrumentul de solidaritate organică cal mai perfec- 
tonat din cite cunoaştem. Una din funcțiile sale tipice e arcul 
reflex, care exprimă o remarcabilă legătură între excitație gi 
reacțiune, Terminatia sensitivă işi vesteşte instantaneu veci- 
nul; terminația motrice. „Vecinul“, Dar această vecinătate e 
in fond un mod de į vorbi. Căci prejul acestei proximitäji este 
un imens ocol. Comparafi distanța în linie dreaptă dintre cei 
doi neuroni, cu distanța realmente parcursă de influxul nervos 
dela neuronul sensitiv la cei motor. Această distanță o cuprin- 
de de mii de ori pe ceu dintii, Dijma plătită tru a avea 
această apropiere anatomică a fost un lung î jur. Şi încă 
mam considerat decit căile spinale, Pentru ca funcția să se 
exercite în mod optim, e nevoie ca un supliment de drum să 
i se adauge, curenți cerebrali venind să reguleze pe cei medu- 
lari. S'ar părea deci că, în virtutea unei legi fundamentale a 
organizaţiei vil, orice mers spre progresul functional trebue să 
plătească un pret din ce in ce mai ridicat, şi care s'ar montà 
prin lungiri spatiale, O lege de aramă ar asigna parcă, o ba- 
rieră perfecționării de solidaritate fiziologică. 

Această, dealtminteri, nu are de ce să ne surpindä, Deja 
fizica ne-a obicinuit cu tsemenea plafoane ale Universului, 
cum sunt entropia, zero absolut, viteza luminii, Si chiar în 
biologie, nu s'a afirmat oare că l'évolution est révolue", că 
transformările au atins un fel de limită naturală? 

Această lege a plafonului si ocolului pare a se verifica și 
pentru lungirile în timp, In adevăr, ultimul progres in istoria 
speciilor viețuitoare a fost, spune Janet, o schimbare de me- 
todă: „in loc de a sa mai creea organe, sa început a se 
inventa conduite“, Omul, în deosebi, a excelat în acest ultim 
procedeu. A se construi, cu ofganele existente, acte noui este. 
în unele privinți. extrem de economic, Dar si aci reintfinim 
dispendiosul preț al ocolului. Nu mai e, de astă dată, o alun- 
gire în spațiu, ci o zăbavă în timp. Știm că o caracteristică 
a coduitelor psihologice este de a pune în joc corpul în în- 
tregime (Sherington, Piéron, Janet): spre deosebire de func- 
tiile fiziologice, care-s locale si simultane, cele psihologice sunt 
succesive şi obligate a se aștepta una pe alta, neputind, fiecare, 
să se producă decit cite una odată, Aceasta implică o consi- 
derabilä pierdere de vreme, constituind astfel o nouă barieră. 
cronologică, ce se adaogă celei spatiale, o nouă frină şi o altă 
limită naturală pusă progreselor organizării biologice. 

Aşadar, fiecare din actele noastre e ca o casă construită 
cu materialele unei alteia pe care a trebuit să o dărimăm. 
Ceva mai mult: aceste dărimări și reconstructii au loc nu 
numai cu prilejul fiecărui act, dar şi. de mai multe ori, în 
răstimpul aceluiaș act. Intr'adevăr. conduita noastră comportă 
o mulțime de mecanisme care asigură demarajul, continua. 


” CA m sa v à. d z C "i 
F a 


ORGANISMUL PERFECT AL LUL IMMANURL KANT 37 


rea, oprirea, terminatea actului, Aceste mecanisme, le cunoaș 
tem prea bine: în psihologie ele poartă nume familiare, Se 
numesc: atenţie, efort, oboseală, refulare, somn. Toate aceste 
mecanisme reprezintă stiluri speciale de solidaritate generală, 
Legăturile între organe și funcțiuni, atunci cind suntem 
„ătenți“, diferă cu totul de acelea care prezidă la indiferenţă, 
la emoție ori la somn, Există o seamă de „montaje“ fiziolo- 
gice generale, de structuri functionale de unsamblu, foarte deo- 
sebite unele de altele, Si una din sarcinile importante ale unui 
organism superior — cum ar fi corpul omenesc — e dea şi 
să treacă lesne dela un gen de solidaritate ln altul, si asta în 
cursul unui acelaș act, 

Astfel, pe măsură ce ne ridicăm în seria animală, fntinir 
nu „o“ solidaritate, ci mai multe. Un organism trobue să fie 
N stare să străbată cu suplete toate aceste montagti fiziologice 

verse, 

De vreme ce sunt mai multe feluri de solidaritate, ocu- 
pind fiecare, pe rind, corpul în intregimea lui; de vreme ce 
aceste diferite solidaritäti sunt nu numai distincte, dar şi an- 
tagoniste —, trebue neapărat ca una să slăbească pentru ca 
alta să se poată instala. Perfectia uneia ar fi barajul celeilalte. 
Un montaj atențional prea bine făcut face irealizabil montajul 
somnului; unde efortul e tare — a cărui funcțiune este de a 
redresa o atenţie care se topeşte — acolo nu-i loc pentru emo- 
ție — a cărei funcțiune e sä lichideze totuşi o atenţie care se 
obstinează. Perfectie organică însamnă deci trecere suplă dela 
un stil de solidaritate la altul. Pntru a institui o solidaritate 
nouă, e nevoe ca cea veche să se fi alterată, Cu alte cuvinte, 
pe măsură ce ne ridicăm pe scara unimală, gradul de perfectie 
al unui organism depind: de o oarecare imperfectie în solida- 
ritatea functiunilor sale. Este paradoxal lumii viețultoare. 
Si este în asta ca un fel de [rînă, antagonism care aminteşte 
putin de strania lege a impreciziunei heisentergiene. 

Intelegem acum de ce „solidaritatea perfectă“ propusă de 
Kant e nu numai intruvabilă în fapt, dar şi absurdă prin 
definiţie. Graţie faptului că există oarecare „joc™ în articulațiile 
funcționale, numai datorită acestei aproximațiuni bincfäcätoare, 
numai așa-i cu putință trecerea dela un stil fiziologic la altul 

In orice caz, falsa idee kantiană a „solidaritāti perfecta“ 
ne ajută a descoperj un fapt de primă importan'ă. Ca şi în 
Universul fizic, în lumea biologică progresul se loveste de un 
palier, Acest hotar natural se exprimă prin foarte admirabilul 
sistem nervos al omului, rezumat al tuturor perfectionärilor 
posibile şi cap-de-operă al naturii. Nu zicem că acast sistem 
nervos n'ar fi susceptibil de alte progrese încă, Dar aseme. 
nea progresa nu scapă de inconvenientele acelor ,paliere" de 
care vorbeam. Ba poate chiar le-ar accentua. Ar trebui, pen- 


E ia i Lu eee Da-i ulii -a 
= 


IA ROMINEASCA 
38 en VIAȚA 


evita asemenea dezavantaje, că sistemul nervos, ca atare, 
a fie inlocuit cu un alt instrument de solidaritate, necunoscut 
încă, Decit, pare de neconceput ca natura să poată vreodată 
inventa” altceva. Chimia modernă este aci pentru a ne do- 
vedi-o. Se cunosc, În ordinea complicații fenomenelor, două 
căi regale : una duce la atomul de uraniu, cealaltă la organi- 
zarea, mai tă încă, a moleculei de proteină, căreia corpul 
omenesc Cu fimea lui de organe d extraordinarul său sis- 


poate da: este moartea. Și ea este o ajungere“, o limită ma- 


turală şi necesară. O putem găsi memu şi pretutindeni unde . 


„funcționare o ic", Spuneam întrun studiu mai 
de redea (v. Viaţa să axe A Noembrie 1944) că oride- 
citeori întilnim deficiență a funcției nervoase, orid=cite ori 
mecanismul nervos se gri ă —, moartea apare, chit ca ea 
să avorteze dispärind de îtidată ce puna a fost reparată. 


D. |. SUCHIANU 


LITANIE PENTRU DICTATURI 


de STEPHEN VINCENT BENET 


Pentru toţi cei bătuţi, pentru capetele sparte, 
Pentru cei fără sprijin, cei simpli, cei obiditi, 
Staţii în orașul arzând al vremei noastre... 


Pentru cei ridicaţi şi duși în mașini rapide la Casă, și bătuți 
De băieții pricepuţi, băieții cu pumn de cauciuc, 
Tinuti si bătuţi, masa tăiindu-le alele, 
Sau loviți in boașe și lăsați, cu mușchii svicnind, 
Ca o găină fără cap pe dusumea unde a fost tăiată, 
In timp ce aduceau înăuntru pe următorul, care privea cu 
| ' ochi goi.) 
Pentru cei cure mai spuneau „Frontul Roşu !* sau „Dumnezeu 
să salveze Coroana !“] 


Şi pentru cei care nu erau curajoși 

Dar erau totuși bătuţi, 

Pentru ce: care-şi scmpau liniştit cioturile singerinde ale 
dintilor,] 

Dormeau bine pe piatră sau pe fier, pindeau clipa lor 

Si-si ucideau gardianul la privată, înainte de a muri, 

Pentru cei cu ochii adinciti în orbite şi lampa arzîndă. 


Pentru cei care poartă cicatricile, care șşchioapătă, pentru acei 
Ale căror morminte fără nume sunt făcute în curtea închisorilor 
Si pămintul e netezit peste ele înainte de ziuă şi varul im- 
- prästint.] 
Pentru cei müceläriti pe loc. Pentru cei care au străbătut luni 


și ani] 
Indurind, veghiind, sperind, ducindu-se zi de zi 
La muncă sau la coadă pentru carne sau la întrunirea secretă, 
Trăind între timp, purtind la lumină copii, furind puști, 
Descoperiti și ucisi În urmă ca nişte şoareci într'un canal. 


Pentru cei care, in chip necrezut, 
Au scăpat în exil gi au rătăcit acolo. 


RP ET o AC, o 
18%". - VIAŢA 


Pentru cei trăiesc în odăiţele oraşelor străine 
Şi care se a gindesc încă la țara lor, la înaltele pajiști verzi, 
La glasurile copilăriei, limba, felul în care mirosea mintul 
atunci,] 
La forma odăilor, cafeaua băută la masă, 
Flecăreala cu prietenii, oraşul iubit, chipul chelnerului, 
Pietrele de mormint, cu nume, acolo unde nu se vor odihni 
Nici în lat petec din pămintul acela, Copiii lor sunt străini, 


Phmtru cei care au plănuit și au jost conducători Ne pe 


Si pentru cei umili şi proşti cara nu aveau niciun plan 
Dar erau denunțaţi, se înfuriau, spuneau o anecdotă, 
Dar nu puteau lămuri, erau trimişi în lagăr, 

Dar trupurile lor erau innapoiate în sicrite pecetluite, 
„Mort de pneumonie“, „Mort încercînd să evadeze” 


Pentru agricultori care erau împușcați chier de cäpifele lor, 


Pentru acei plämäditori de piine care erau trimiși în pustietă,. 


file ferecate de gheturi,] 
Si carnea lor îşi amintea de ogoare. 


Pentru cei denunfati de perfizii, oribilii lor copii 

Pentru o stea de culoarea mentei și lauda Statului Perfect 
Pentru toți cei strangulați sau castrați seu doar înfometați à 
Ca să se facă state perfecte, pentru preotul spînzurut în odăjd!, 
Evreul cu pieptul sdrobit si ochki muribunzi 

Revolutionarul linsat de gărzile personale 

Ca să te facă state perfecte, în numele statelor perfecte. 


Pentru ce: trădați de vecini cu care dădenu mina 

Si pentru trădători, stind pe scaunul lor tare, 2 

In timp ce sudoarea li se prelinge prin păr şi miinile le tremură 
Cind spun strada si casa si numele omului. 


Și pentru cei care stau la masă în casă 7 
Cu lampa aprinsă și farfuriile puse și mirosul hranei, 
Vorbind atit de potolit, cînd aud mașinile 
Şi bătaia la ușă și schimbă în grabă o privire 
Şi femeia se duce la ușă cu chipul înțepenit 
„ Netezindu-și rochia. 
„Aici suntem toți buni cetățeni, 
“Credem în Statul Perfect“ 
Și acea a fost ultima dată 


LITANIE PENTRU DICTATURI 41 


Cind Tonio sau Kart sau Jose s'a întors acasă 
Jar familia a fost lichidată mai tirziu. 


A fost ultima dată. 
Am auzit împuşcăturile în noapte 
Dar a doua zi nimeni nu le știa pricina 
lar omul trebuie să se ducă la munca sa, Aşa că nu l-am vézut 
Trei zile, apoi, şi eram aproape scos din minţi - 
Și toate patrulele de pe străzi cu puștile lor scirboase 
Și cînd s'a întors părea beat şi aven singe pe el. 


Pentru femeile care-şi jelese morţii în noaptea tainică, 
Pentru copiii învățați să tacă, copiii bătrini, 
Copiii scuipati la șeoulă, 


Pentru laboratorul pustiit, 
Casa prădată, tabloul minţit cu bălegar, fintina pingârită, 
Trupul desgolit al Cunoaşterii aruncat în piață 
Fără ca vreun om să ridice mina, fără ca vreun om să vorbească, 


Pentru răceala țevii pistolului fi arsita glontelui, 
Pentru fringhia care innäbuse, cătușele cure mușcă, 
Glasul uriaș, metalic, care fisneste din o mie de tuburi 
Si biiguitoarea mitralieră care dă răspuns la toate. 


Pentru omul crucificat pe mitralierele încrucișate 
Fără nume, fără înviere, fără stele, 
Cu capul său întunecat împovărat de moarte şi carnea 
cu stăruitorul, 


Actul miros al nenumăratelor sale închisori — John Smith, 
John Doe, 

John Nimeni — oh, mintea îți va trosni de numele său! 

Fără chip ca apa, desgolit ca praful, 

Necinstit ca și pämintul pe care îl otrăvese obuzele cu gaze 

Si barbâr cu o neagră prevestire. 


Acesta è el 
Acesta e omul pe care l-au mincat la masa verde 
Punîndu-şi minuşile înainte de a se atinge de carne 
Acesta e rodul războiului, rodul păcii, 
Inventia cea mai coaptă, noul miel 
Răspunsul la înțelepciunea înțeleptului, 
Si totuși el atîrnă în spinzurătoare și încă nu vrea să moard. 
Si totuși, pe orașul de oțel al anilor noștri 
Lumina mai cade și teribilul singe curge asupra lui. 


d T mm? Pons . a 


VIAŢA ROMINEASCIA D. 


- 


că am isprăvit cu lucrurile acestea, dar ne înșe 
eine fiindcă aveam puterea, că aveam şi înțelepciunea. Ă 
Am socotit că trenul cel lung ba alerga pînă la capătul Timpulu 
socotit că lumina va crește. EN , 
nod trenul cel lung e deraiat şi bandiții îl preen 
Acum mistrețul și vipera au putere În vna + A 
Acum noaptea se rostogolește iar spre. 2 pusu paribas 
inții i i dinții balaurului. 
Părinții noştri si noi înşine am semănat 
Copiii, ştiu și suferă de mîna oamenilor înarmați. 


In romineşte de EUGEN B. MARIAN 


PSIHOLOGIA ANTISEMITISMULUI 


După cele suferite de evreii din Europa, după grava com- 
promitere a tuturor mișcărilor antisemite dovedita a fi fost în 
simbria celor mai mari profesionişti ai crimei; după dispariția 
în condițiuni groaznice a 5.000.000 de evrei din totalul de 
6.000.000 ce se găseau pe continentul nostru, s'ar fi părut na- 
tural ca restul de aproximativ un milion rămași räspinditi pe 
continent să nu mai aibă de suferit, dar şi nimeni să nu se mai 
gindeascä, sau în orice caz să nu mai îndrăznească să utilizeze 
această doctrină. Efectele ei au fost pres groaznice, nu numai 
pentru evrei, dar pentru toate popoarele, pentruca ele să nu 
se fi convins, pe propria lor piele, că ceeace sa putut invoca 
impotriva evreilor se poate spune despre oricare alți oameni, 
mai ale cind acei ce afirmă sunt in acelaș timp profeti ai 
intimplärilor viitoare si executanti ai profeţiilor lor. 

A fost antisemitismul o realitate? De sigur, din moment 
ce a prins atit de bine, din moment ce a dat conducători de 
state şi conducători de opinii, dispuşi să sacrifice orice: teri- 
torii, avutie națională, alianțe, prietenii, orice, cu excepția an- 
tisemitismului la care nu vroiau să renuțe. Uneori chiar mas- 
sele sau parte din ele erau atrese de instigatiile antisemite, E 
semn că aceste idei le conveneau, si antisemitismul n'a încetat 
nici acum; după toate cele întimplate. Toate acestea însemnă 
că există ceva real la baza lui. 

S'a spus, că mai ales in trecut, motivul a fost religios iar 
apoi, cînd finmatismul religios a scăzut, motivul a fost mai ales 
econamic, Dela început se vede deci că motivul nu este per- 
manent. In schimb, permanent este, sigur, rezultatul. Asa dar 
efectul îşi are poate o altă cauză si motivele date nu sunt de- 
sigur cele reale, ci doar pretexte. 

Religia oreştină are la bază iubirea aproapelui. Spre deó- 
sebire de alte religii, prin „aproape” se înțelege orice om, fără 
deosebire. Mintuitorul, cind vorbeşte de „aproape” nu vorbește 
de cei cițiva creştini oare existau pe vremea lui. De jur impre- 
jurul său erau numai evrei necreştinaţi şi oameni de alte di- 
ferite religii. Oare a cerut el vreodată ca acei ce refuză să se 
crestineze să fie persecutați ? Oare se potrivește asta cu ideea 
pe care oricine şi-o face despre Mintuitor? Ce lucru mai pa- 
radoxal decit acela ca — pe motive religioase — popoarele 


NN sh o et y © 5 5 > > 
LE Te he, A a 3 


” 


4 VIAȚA ROMINEASCA 


care au inceput prin a persecuta creștinismul şi pe evrei (pentru 
că. aceştia îl groaserä) să se apuca apoi, după crestinare, să 
rsecute tocmai pe aceia din neamul cărora se trăgeau atit 
tuitorul cît şi apostolii lui, Religia creştină nu permite 
persecutarea nici unui om, niciunui „aproap” şi cu atit mai 
puțin pe acei ce o creaseră şi care aveau la baza credinţei lor 
biblia, în care credeau ei înşiși. Numai o deviene intenționată a 
credinței creştine, deci credința luată ca pretext si nu ca motiv, 
ar putea explica antisemitismul ios, 

Atitudinea clar antirasialä a bisericilor creştine, în cap 
cu Vaticanul, pe tot timpul persecutiunilor naziste, dechrațiile 
şi protestele repetata ale capilor bisericilor arată cit de opusă 
este religia creştină oricărei forme de antisemitism. 

+ Rămâne antisemitismul economic. Ca şi cel politic, 2] este 
tot numai pretext, tot o diversiune, E de mirar> cum s'a putut 
şi se mai posté crede in realitatea antisemitismului économie 
cu evid:mta contrarietate a argumentelor invocate: evreii sunt 
arătați ba ca oameni bine hränifi, cu lanţ greu de aur pe un 
abdomen proeminent, bancherii, speculentiü, plutocratii, etc. 
pentru a justifica propaganda printre oamenii săraci; şi tot 
evreii ne sunt arătaţi ca elementele cele mai de revo- 
lutionari minduplecati în contra a tot ce este p te şi 
bună stare materială, cind propaganda se face printre oameni 
care au, economireşte, ceva de pierdut. Să nu uităm propa- 
ganda nazistă care ani dearindul a întrebuințat deopotrivă ter- 
menii de judeo-plutocrat, și də judeo.bolşevic. Nimic nu era 
pres absurd pentru hitleristi: judeo-maghiar, cind în Ungaria 
se făcea cel mai feroce antisemitism, judeo-mason, etc.; tot ce 
trebuia compromis căpăti un „judeo” înainte, pină s'a ajuns 
la admirabila formulă de judeo-plutocrato-bolssvic. Nici această 
atit de humoristicä expresiune nu a dezarmat pe antisemiţi. 
Se spune că humorul ucide; prefixul „judeo”, pus în capul ori- 
cărei nerozii, salvează dela moarte orice ridicol. 

In țările europene s'a dat întotdeauna drept cauză esen- 
tialä a antisermitismului numărul prea mare de evrei, propor- 
tional cu populația de baștină din statul respectiv. Dar iată că 
în Italia, care nu cunoscuse problema antisemită, pentrucă nu- 
mai 1 la mie din populație era de origină evrecascä, fascismul 
invoacă tocmai acest caracter minoritar ca motiv al măsurilor 
antievreesti, Evreii italieni se indeletniceau putin cu comerțul. 
Acest pretext, larg folosit în mai toate țările din Europa, nu 
putea fi invocat în Italia. In schimb, acolo, evreii practicau 
ocupațiile intelectuale, Atunci fasciștii au dat, imperturbabil, 
aceasta ca motiv. Nu este admisibil — Mussolini — ca 
evreii, care nu decit unu la mie din populație, 


PSIHOLOGIA ANTISEMITISMULUI 45 


Astfel, dela țară la țară, motivele sunt altele, uneori opuse, 
se spune despre ei, altceva cu fie- 


te că evreii sunt, în fond ca toată lumes, adică şi pluto- 
pre pus şi eter şi visători, şi faliți; şi invätati, 
1 proști; și şmecheri, şi naivi; si sfin i excroci, şi martiri, 
Şi oameni pur și simplu. x jii va” 

Dacă nimeni nu se gindeste la asemenea atit de evidente lu- 
cruri, este pentrucă nimeni nu vrea: sau dacă se gindeşte un 
moment, uită im:diat, căci intotdeauna exemplul antisemit ce 
se va da se va potrivi sigur la unul sau mai mulți evrei, Si 
stunci nu mai întrebăm dacă exemplul sau argumentul este 
concludent sau dacă se contrazice cu altul. 

Înseamnă oare asta că antisemitismul nu e o realitate, că 
e numai o aparntä ? Dimpotrivă, toate acestea dovedesc, toc- 
mai prin indiferența la orice logică, realitatea acestui jalnic 
fenomen Realităţile cele mai solide sunt acele ce mau nevoe 
de explicaţie, ba chiar se erijază ele ca explicaţie. Neexplicabil, 
antisemitismul pretinde, el, că explică totul. In al doilea rind 
el își trage puterea din aceea că se bazează pe unul din cele mai 
räspindite si cele mai grave viţii ale omenirii: pe comoditate, 
adică pe lenea de a gindi, pe lenea de a acţiona şi pe dorința ca 
totul să fie explicat prin vina altuia. Cine va fi acest altul, 
puțin importă; oricine, numai să nu fiu eu astfel că faptele 
mele, cele trecute ca şi cele viitoare, să nu mă poată prenu- 
măra printre responsabili. Responsabil de orice; d> orice este 
rău sau dezagreabil, 

Cind totul este bine, se găsește ușor cine la făcut. Cind 
însă se intimpiä ceva rău, sau mai putin bine, răspunzătorul 
trebue căutat, Va trebui să ne disculpăm. Va trebui să ne 
obosim, Dar de ce, cînd e atît de ușor să se dea vina pe evrei. 
Da ce tocmai pe ei? Foarte simplu. Fiindcă nici tu nici eu nu 
suntem evrei, 

In viața de toate zilele, cind se întimplă ceeace se chiamă 
un fapt divers, spre exemplu; un chefliu de mahala sparge un 
sifon în capul unui comesan, toți pasnicii burghezi se vor scan- 
daliza şi vor găsi că trabue aspru 
pentrucă sunt foarte siguri 
astfel de faptă. Din potrivă, vor fi plini de indulgență față de 
un negustor care a luat un suprapret sau și-a plasat economiile 
în cîțiva napoleoni cumpăraţi la bursa neagră. In schimb, frec- 
ventaterii circiumilor de periferie vor găsi mai multă inple- 


46 | VIAȚA ROMINEASCA 


din urmă: fiecare găseşte bunăvoință pentru ceea ce el însuși 


ar putea eventual face, și numai pentri asta. Din nenorocire, 
nu putem fi siguri că nu vam cădea cindva, la rindu-ne, în 
păcat. Dacă vrem severitate maximă trebue să căutăm o vină 


ponsabilitatea pentru lucruri grave trebue să cadă pe cineva 
car: în niciun caz să nu fie nici dumneata, nici eu, sub niciun 
motiv, si niciodată. 

Aici stă fundamentul psihologic adinc al antisemitismului. 
Noi putem fi orice — dar nu putem fi evrei, pentrucă... mu 
suntem evrei. Dacă aranjăm lucrurile astfel ca evreii, şi numai 
ei, să fie vinovaţi de orice, ce liniște minaculoasä tru sufletul 
și conștiința noastră. Na vom fi asigurat, în chi acesta, o 
inocentä absolută şi universală. Comoditatea, lenea de gindire, 
apărarea de orice răspunde, nu numai da conducători, dar si la 
populație, mai ales în țările înapoiate, iată adevărata cauză a 
rasismului, 

Cele mai mari responsabilități le-au avut față de populațiile 
raspective dictaturile si reactiunile. Ele aveau de dat socoteli 
pe care nu le puteau prezenta onorabil. De aceea au încurajat 
şi întrebuințat explicația prin evrei. Ideea de antisemitism e 
întotdeauna legată de idea de reacțiune şi de forma sa cea 
mai agresivă: dictatura. Democraţiei adevărate, unde răspun- 
derile sunt împărțite, i-a repugnat întotdeauna încurajarea 
acestei devieri de responsabilitate. 

Cu toats că politica are uneori — indiferent unde sar 
face — nevoe de asemenea devieri dela chestiunile arzătoare şi 
este ispitită, pentru a trece prin crize pasagere, să recurgă la 
diversiuni, democrația totuși nu a întrebuințat niciodată proce- 
deul antisemit. I-a desplăcut atit ilogismul ideti, cit si nedrep- 
tatea flagrantă față de nişte oameni total nevinovaţi. Dar mai 
ales a înspăimiîntat- o pericolul lui imens din punct de vedere 
educativ. i 

Combaterea antisemitismului nu-i o probl:mä evreească, 
In Rcminia, ea este o problemă rominească. Ne e rușine că 
antisemitismul mai există încă. Combaterea și distrugerea lui 
e condiţia desigur nu unică, dar esenţială a acceptării noastre 
în rindul națiunilor unite, al naţiunilor civilizate. Nu pentrucă 
asemnea națiuni ar avea o dragoste specială pentru evrei, un 
amor pozitiv, si preferenţial față de alte neamuri. O astfel de 
atitudine n'ar avea néci-un sens. Antisemitism, pentru ele, 
indică însă o prezumție sigură că se găsesc în fața unei țări cu 
obiaziuri nedemocratice. Este dovada certă a unor elemente 
neadaptate şi poate neadaptabile unei civilizații reale, așa cum 
a fost realizată în țara lor. 

Atit timp cît în Rominia, in loc să se intrebuinteze în lupta 


înşine nu putem 
cu seriozitate 
explicații fanteziste, care 
să-i facă mai inteligenți 


este un adovărgt dezastru 


PSIHOLOGIA ANTISEMITISMULUI 


47 


dintre partide, argumente valabile, se vor auzi îndemnuri la 
a rene xenofobie, antisemitism, brutalitate, nimeni. din rin- 
ul Naţiunilor Unite, nu va avea încredera in noi. Si nici noi 
avea încredere in noi, cînd în loc să tratăm 
problemele ce ne interesează, ne mulțumim cu 


pe proști, pot să-i convingă dar nu 


capital”. Cind i se edanak i Ve A rin a este un „păcat 


ă indiferența şi cruzimea, rezultatul 


V.R. 


POEM DESPRE TINARA MOARTE 
— Prinde-mă! Trei încăperi mai sunt Între noi.. 
Au căzut tablourile! Au rămas pereții goi! 


— Nu văd, Domniţă ! Toate culorile lalelei 
Joacă inundaţii în albia perdelei,.. 


— Jite, din trenă, firul cel mai răsucit... 
> Grădinarul a murit! Florile sau vestejil... 


— Lasă firul! Ajută-mă, Domniţă, 
Peştii ochilor sau prins în ifà! 


— Trebue să te uräbesti: cintecul de.o să se-audă, 
Inima-i o rană udă... 


— Domniţă, Domnitä, oprește-ţi picioarele! 
Sub pașii tăi sună toate covoarele |. 


ÎNTÎLNIRE PE MUNTELE LUMII 


Cind sau recunoscut frații între ei, 
i-au piriit încheieturile în stringeri imense 
şi au flăminzit unul de foamea celuilalt... 


Era pe la asfintit și soarele preţios 

intrase'n câtifele ca o bijuterie 

cind zgomotul a vestit vărsarea cascadelor în Pacific. 
și nașterea unei insule umede și uriaşe,.. 


Fraţii au ascultat... 

Erau înalți deopotrivă, dar nu semănau: 

Unul purta în frunte o lumină electrică şi pătrată 
și cind vorbea, parcă duhneau fundurile,., 

Celălalt avea umeri enormi 

tatuați cu pelagră... | 

Ultimul biciua peisagiul ca pe-o femee 'nșelătoare 
cu vorba lui” dulce, harapnic de matasăs 

Era pe lu asfintit 
cînd zgomotul a anunțat vărsarea cascadelor în Pacific 
și frații sau recunoscut între ei! 


“au făcut shimburi : x 

Dintrunul întraltul au migrat piraie şi scoici 

şi case și dulăi şi fructe quale 

o sumedenie de lucruri nomade şi străine 

care se atingeau sunind și colorindu-se unele de altele 


-Zimbea natura ca o femee simplă 
cu ochii larg căscaţi şi miinile pe șorțul de verdeață 


5 0 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Se petrecea totul la munte 


are 
i se petrecea totul la m LA z 7 Gaib 
t ren să sărute şesurile Mecca minunatei întilni 


si dealurile pe care se spune că creşte vita de vie... 


> 


i , rintă foarte lungă 
Fratii au avut o conferință ! 
de aceea vintul a 'mfipt coloane spiralate'n oi eee 
şi-a întețit ma: incolo, un foc roșcat şi pericu 
să țină lupii departe... 


- . d 
. r 


La ora cind scriu | 

insula umedă și uriaşă care sa născut 

a făcut plante gi animale specifice SRA 
si oameni pe cari îi numim „oameni nore, 


DESPRE MICA ŞI MAREA AVENTURA 


Vorba aceasta ca un intuneric cu gust sărat 
— grotă și priană — aventura 

pe care-o simt la imbucătura degetelor cu mina 

și la glesne, imbobocind 

şi pe care mi-o picură osteneala — lent gi covirgitor — 
în minute ovale 

aventura. colindătoare aiurea 

pe unde țărmul e muscat de ocean 

cu dinți albaștri'de cobalt 

și pe unde nisipul fuge susurind 

— în apele limpide şi verticale de lingă fiorduri 

sau în omul-pasăre cu palma la frunte, 

privitor peste stepa imensă,.. 


Nu, aventura e lîngă noi 
în bucata de piine cu găuri 
si în lucrul vechi din fund de dulap — 
pentrucă în piine e un om mărunţel — bobul — 
care se apără de soare cu o umbrelă păioată 
pentrucă în lucrul vechi 
— fie că e o mänusd cu cinci ochi în loc de degete 
fie că e o agchie de piatră lucioasă şi verzuie 
pe aare unul din noi a găsit-o 'n mare — 
în lucrul vechi e o bătaie ca de inimă 
o „bătaie minusculă pe care abia o auzi 

-— viața — 
și care smulge mai aprig decit orice aventură 
surprinde şi doare și farmecă 
gi-ti despleteste mișcările către dinsa.,, 


E o priveliște pe care talpa n'o cunoaşte 
un soare pe care pielea nu.l ştie 

în lucrul cel vechi gi în. piine 

ca în stepă şi în oceane 


„ 


52 VIAȚA ROMINEASCĂ =, 


și în fiecare zi se nasc copii 
cari mănîncă luna și cari pling.. 


cari pling amarnic pentrucă sunt în viață 
şi fericirea asta e nouă și ciudată ca o aventură 


şi în fiecare zi fetele își scutură coama ca roaibale 
pentrucă miroase tare pămîntul - 

şi băieții îşi descheie gulerele ca pe niște foarfeci albi 
între care gitul se simte bine à 


Marile aventuri sunt aici, lingă noi, lingă mine, | 
le simt plesnind printre degetele cu care mingii uluca și cîinele 


şi în sărutarea mea ca burtanul da 
prin cate sorb zăpada cea tinără tă ieri , 


— aventura pe care mi-o: procură osteneala în minute ovale: 


cind presimt anotimpul dincolo de fereastră... 


Nu cunosc bon preerie 

decît incursia ei calmă, venind de departe, 

cure mă face să iubesc bărăganele plejuve. 

Nu cunosc din Nord ’ Re 

decît refractéa lui prin cristalul i meu 

— o fişie opacă și rece cu care-mi bandajez fruntea'n Decembrie 


Si nici din junglă altceva 


. decit mlădierea trupului şi ochii inelafi din unele nopti 


Si nici din Indii altceva 
decit aburul cald de scortigoarä 
pe care l-as vrea în strachina săracului... 


Nicio aventură mai blindă gi mai cruntă decit a vieții 
Nicio aventură mai nesfirsit de adincă decit a vieţii 7 


Viața din fereastră, din piine, dih lucrul cel vechi, 
şi să nu uit — mai-ales — viața 'ncileită care e dragostea. 


vorba asta cu un întuneric cu gust de lumină — viața... 


NINA CASSIAN 


TRAIREA ETICĂ ȘI SIMŢUL 
„ACTUALULUI 


In istoria culturii, fiece epocă îşi are valorile el dominante 
sau supreme, Etica idealistă de pină azi, nu se întrebă dece 
valorile fericirii sau virtuţii la antici, purității și credinţei la 
medievali, cunoașterii si activității la moderni pină la Marx — 
dece au fost succesiv valori dominante. Ignorind raportul de 
condiționare dintre viața materialä şi reacţiile etosului, izolind 
viața interioară de evoluția socială, eticienii s'au preocupat nu- 
mai de ierarhia absolută a valorilor, O i-rarhie absolută a va- 
lorilor, care să se oricărei epori şi oricărei categorii 
sociale — nu există. Valorile suprime etice se schimbă odată 
cu crizele istorice, indiferent că oamenii „preferă” sau nu, 
nouile valori si imperative. 

In pag-nile care urmează, dăfn un fragment de analiză asu- 
pra „simțului actualului”, fenom-m pe care etica abstractă, cer- 
AUS istoria socială şi omul concret, l-a trecut cu vederea, 
upă cum a neglijat, în general, raporturile specifice dintre 
etos și conditionärile „dinafară” ale vieții Istorice”, 

Probl-ma valorii supreme nu se poate limita numai la re- 
levarea unei valori supreme ca fenomen obiectiv, fiindcă etosul 
este prea direct în joc, participă prea intim la realizarea valo- 
rilor pentru a putea fi scos din oruzä. Fenomenului obiectiv 
al valoriii supreme trebue să-i corespundă ceva în natura eta- 
sului, care să facă posibilă realizarea acestei valori supreme. 
Căci ceeace interesează în primul rind în cadrul unei etici con- 
crete nu este imperativul ca atare, ci trăirea şi realizarea lui 
concretă, 

Pentru a înţeloge trâlrea aceasta a valorii supreme, ca 
proces firesc al adecuării celor două planuri, nu-i nevoie să 
căutăm fenomene noui în cuprinsul etosului, ci e suficient să 
lumimäm din nou natura dial-ctică a etosului. Trebue dala 
început spus, că etosul are o capacitate apriorică multiplă; 
succesiunea sistemelor si concepțiilor etice, a morala! şi mors 


_ vurilor documentează lărgimea de cuprindere a etosului pentru 


T sim gr Ur Bwe ils Ce rt) IE) PCA, 
SE AT SAT Lie = > 
„VIAȚA ROMINEASCA, 


„Valori care de multe ori se opun unele altora. Varietatea isto- 
ricä a succesiunei valorilor dovedeşte deci bogăţia de orientări 
posibile ale etosului, capacitatea lui extensivă. Pentru etosul 
uman, ceeace-i decisiv nu-i alegerea cutărei sau cutărei valori, 
ci realizarea valorilor. Considenat in sine — desprins ipotetic 
din cadrul real istoric, etosul ar putea fi înțeles ca „indiferent” 
față de valorile anumite pe cari i le impune momentul istorie. 
Insă ac:st etos se realizează prin energia psihică la ale cărei 
legi iarăşi trebue să se supună. Ca să poată tinde simultan spre 
toate valorile existente, etosul ar trebui considerat desprins și 
din cadrul determinismului subiectiv — cesace nu-i decit o 
ficțiune, căci etosul real nu se manifestă niciodată cu poten- 
Halul total al etosului abstract, ci se manifestă ca supus unei 
alternări ritmice şi unei polarizări axiologice, Acestea au drept 
rezultat o realizare alternanță ja valorilor etice — singurul mod 
da realizare al etosului real. - 

Etosul uman nu poate realiza simultam valoarea modestiei 


este un fenomen determinat de structura psihică, de ritmul 
general al condiţiei umane, de posibilităţile normale ale ac- 
tionärii normale, Ca fenomen psihologic, alternarea aceasta a 
orientării activității este ceva cunoscut și vulgarizat, Energia 
psihică și etică nu se pot resfina în direcții multiple, — aceasta 
este o lege a economiei ice. Legea aceasta se referă Ja 
alternarea în timp, la orientarea succesivă ca abere şi nu se 
poate spune că este etice relevantă, decit amintind-o introduc- 
tiv la fenomenul polarizării ariologice. Desbèa acest fencmen 
este etic relevant. El traduce despărțirea valorilor şi polariza- 
rea lor în „actual” si inactual” adică gruparea lor la poli opuși. 
Etosul nu poate trăi valorile în grup compact, ci trăeşte valo- 
rile prin polarizare : la un pol merge valoarea „actuală”, iar la 
polul opus merg celelalte valori. Spre deosebire de încorda- 
rea ariologicä) în care polul opus valorii este polul non-sen- 
sului, al planului amorf și lipsit de accent axiologic, în polari- 
zarea ariologicä ambii poli sunt sediul valorilor, numai că po- 
lul momentan „negativ” este sediul valorilor „inactuale”. Spre 
polul „pozitiii” se fimează constant valoarea „actuală”. 
În principiu, orice valoare poate fi „actuală”. Ceeace de- 
mă eroare a e este interacțiunea dintre 
conen: ` etos. ţa etică nu reflectează, nu 
selectează prin reflecţie valoarea care trebuie realizată intro 
anumită situație, ei intueste direct valoarea adecuată situației 


Lis es URE ee ap 5 
LENCO Cr rech Ai 


K 


TRAIREA ETICĂ ŞI SIMŢUL „ACTUALULUI”. | 55 


prin czeace am numi „simțul actualului”, Fără acest simţ al 
actualului realizarea valorilor poate fi uneori complet anulată. 
Există oameni care demonstrează și judecă sever atunci cînd 
situația cere înțelegerea și dragostea sau invers. De multe ori 
dreptatea devine cruzime sau dragostea slăbiciune și nedrep- 
tate. Valorile sunt uneori inoportuna, iar calitățile morale ale 
unora sunt insuportabile (La Rochefoucauld), Faptul acesta 
chiar dacă nu surprinde pe un cunoscător al sufletului omenesc 
— fiindcă il ia ca fapt — trebuie să surprindă căci el constitue 
totuși un paradox principial. Cum se poate ca valoarea să nu 
se impună constant și absolut ca valoare ? Si totuși fenomenul 
se ag în dauna principiului : valoarea este prezentă si to- 
ruşi ful autentic al valorii o repudiază și o contestă, Ceeace 


contest ănu-i însă valoarea în esenţa ei de calitate absolută, - 


ci inactualitatea ei. Simţul valorii intueste o inadecuare, o 
discrepanfä între valoare si situație, deaceia o pecetlueşt= ca 
inactuală. Acelaș lucru se întimplă uneori cu „bunele intenţii” 
pe care = avem pentru cineva, atunci cind îi pregătim în a- 
mănunt bucurii, pe care le anticipăm fără să contăm pe mo- 
mentul și situaţia concretă în complexul ei plin de neprevăzut. 
Avem atunci trăirea bruscă a inadecuării valorii la o situație 
r-ală dată ; tot ceace au anticipat imaginaţia și bunele intenții 
se relevă constructiv si inactual. 

Simțul actualului are o împortanţă decisivă nu numai în 
viaţa etică de toate zilele-ci şi într'un fenomen de mai amplă 
semnificație : acel al trăirii şi realizării valorii supreme a epo- 
ci, a momentului istoric. Etica nu s'a preocupat pînă acum 
de acest simţ al actualului care însoțește simțul primar al va- 
lorii, însă o etică. concretă nu poate neglija fenomenul, căci el 
este caracteristic etosului real. Etosul real träests într'un cadru 
istoric, într'o atmosferă uneori saturată de evenimente si fră- 
mintäri istorice. Lipsit de simțul actualului, etosul pierde con- 
tactul cu stmosfenx, criteriils, imperativele și valorile epocei 
si ajunge să trăiască și să realizeze „valori care nu valorează”, 
In cazul acesta, conflictul dintre ierarhia obiectivă si valores 
supremă a momentului istoric se sold-ază în defavoarea indi- 
vidului care täeste dincolo de timp și istorie. Morala epocei 
există ca atare, dar ea nu parvine conștient individului decit 
prin mijlocirea simțului actualului. Cit de important este acest 
simţ pentru întreaga viață etică si spirituală ne-o dovedeşte 
concret tipul anacronicului, a cărui întreagă energie saturată 


de cel: mai bune intenții, se risipește fără folos, căci actele si ` 


realizările lui n'au aderen{ä cu spiritul epocei, nu „exprimă” 
acest spirit obiectiv, nu participă la adevărata viaţă a istoriei 
si spiritului. El nu comunică si nu primește, se află într'un 
cere închis car intrerupe osmoza dintre etosul individual si 


Sn doi 


Pr 


56 à i VIAȚA ROMIN NEASG/ 3 4 


- etosul spiritului obiectiv. (Judecarea si pecetluirea „anacro- 


mic" nu-i posibilă „oficial” decit din perspectiva istorică, însă 
oamenii înzestrați cu un ascuţit simţ al actualului n'au nevoie 
de această perspectivă istorică pentru a discern= etosul viu de 
etosul anacronic). 

Simţul actualului funcționează așadar și în situațiile etice 
cotidiene și în proba hotăritoare a realizării valorii supreme. 
Valoarea supremă a moralei <pocei se impune, — dar numai 
pentru etosul care o intuieste prin simțul actualului. Aşa cum 
în situațiile pomenite simțul actualului actualizează valoarea 
adecvată situaţiei, tot aşa etosul — prin actlaș simț — polari- 
zează valoarea supremă şi restul valorilor la polurile respec- 
tive actual" si „inactual”, 

Simțul actualului este legat d= „situaţia etică”, pe care o 
sesizează şi o prinde, pentruca etosul să aibă prilejul unei rea- 
lizări adecuate, Nicolai Hartmann a scris pagini” de- neuitat 
asupra valorii şi importanței „situației” pentru etosul uman. 
Situația <tică este unul din momentele constitutive ale reali- 
zării etice. Ea este un complex de tendinţe, încordări si solu- 
fionäri, o intretäiere de intenții, pasiuni, cumpäneli, un com- 
plex pe care îl întilnim în fiece moment al vieții noastre etice. 
In fiece situație omul are prilejul să descopere valori pe care 
le poate renliza și cu carz se poate îmbogăţi etic, Fiece situație 
este în acelaş timp un prilej de verificare a slăbiciunilor și 
forțelor sale. 

Situaţia reală are o valoare de sine stătătoare, indepen- 
dent de persoanele cu care ne pune în contsct. Situaţia are va- 
cares probsi etice, a stimulării şi incordării. Situatiile au ceva 
individual care există numai odată si nu mii revine. Cine a 
fost într'o anumită situație pe care n'a intuit-o, acela a pier- 
dut-o și va-gläti — cind pierderila atestea se repetă — prin 
regretul cdinc al ireparabilului. Viaţa noastră etică se țese din 
sute şi mii de situații — unele mai uşoare gi mai fugitive, al- 
tele cu rezonanţă adincă şi persistentă. Din aceste situații crese 
conflictele hotăritoare caracteristice fenomenului etic, din ele 
izvorăsc speranța si desnädejd'a, bucuria si suferința, ratarea 
su realizarea etică. Cine n'are simțul situaţiei, va vedea, poate 
mai tirziu, din perspectiva trecutului, cit reli:f nemilos poate 
căpăta o situație ratată, o situaţie etică pe dinaintea căreia a 
trecut orb fără să-l intuiască bogățiile virtuale de realizare 
etică. 

Situația reală, psntru a fi valorificată, cere o „conștiință 
a situației”, o stare de trezire, o posibilitate de vibratie si înre- 
gistrare, o spontaneitate receptivă. Sunt trăsături pe care nu 
le posedă erica etos, denceea majoritatea oamenilor trăsese o 

“viaţă etică țesută din scheme formale, din repetiţii și declicuri 


CEPR ~ 


automêtizate, Trăsăturile de mai sus ale conștiinței situatiei— 


vibnație, spontaneitatea rzacţiei, ete, — sunt necesare unei se- 
sizări Sau „ințelegeri” intuitive a tot cenace zace într'o situa- 
ție. Intelegem brusc cceace „ne cere" situația ca un imperativ 
al clipei şi caracterul lui imediat care nu poite Tăbda întir- 


In cadrul problemei “situaţiei este cu deosebire i 
cazul non-intuirii situației, ,d'ncoac:" deci de ns ou 
nerealizire. Căci se pot afla numeroase exemple de oameni, 
care suficient däruiti cu calități morale, „ratează” totuși si- 
tuatia etică și propria lor realizare etică. Aceste tipuri au po- 
sibilitäti de realizare, dar n'au posibilitatea intuîtiel şi a tre- 
ziei ; au matedialul necesar creaţiei, dar nu cretazä, Este cazul 
vieților etic: închistate, osificate — din „diverse motive şi îm- 
DA 4 
„Uneori inteligenţa ajută înțelegerii situitiei, alt 

hibează, de ex. raționalistul care caută parea re a a 
tuitie. O personalitate formată poate rămîne în urmă unei per- 
sonalițăți care se schiteezä si care — aflindu-se în faza dave- 
nirii — se află deschisă spre toate sugestiile si imbo'durile din 
at. Trebuie deosebit totuşi de conştiinţa situației, cemce am 
numit simțul actualului, Predispozititle generale sunt comune 
conştiinţei situației şi simțului actualului: cine le are primele 
se bucură de obiceiu de funcționarea ambelor elemente. Nu- 
mai că simţul sitwmției sa precizează ca un mement pregătitor 
al simțului ectualului, Constéinta situației „ne opreste” în faţa 
unei situaţii, ne trezeşte şi pune etosul în stare de vibrația; sim- 
tul actualului prec însă valoarea care se impune reali- 
zată. Simţul situației ne orientează; el reperează şi discerne 
o posibilitate de realizare etică; celalt simț ne reliefează preg- 
nent ce anume trebuie făcut, care anume este imperiativul con- 
cret al clipei. Numai simțul actualului polarizează valorile, 
dar după ce simțul situației n-a avertizat de posibilitatea unei 
polarizări. Ambele actualizează posibilitățile apriorice ale eto- 
sului; acestea ar rămine sterile, ineficiente, dacă n'ar inter- 
tul apriorice al valorii. ȘI iarăși, cele două simţuri nu pot func- 
ționa deosebite şi pe cont propriu: conștiința situației fără 
simțul valoarei ar fi analoagă unei reacții si tur burări ins- 
tinctive, care ar provoca numai o neliniște şi o agitație fără 


TRAIREA EPICA ŞI SIMŢUL „ACTUALUL 57 


| esire, dacă simţul actualului n'ar interveni cu indicatia lui pre- : 
| Sr 


pe. gr utilă pre iei etice. El apare ca o 
risipa i a energi ¥ 

mordială poire paradox al realizării, care sună: valorile tre- 
buie să valoreze, Deabia prin intuirea totală a realităţii con- 
crete a situației şi a imperativului situaţiei pr = can 


ă reliefului lor, ele caracterizează „tipul etic”. 
iceage simțurile valorii, al situaţiei și al actualului nu 
atit viața reală, cit imperativul și valorile in pregnanta și ac- 
tualitatea lor. Tipul etic nu este tipul interiorizării sri 
ci al unei vieți interioare care a devenit mediu transparen 
pentru intuiție şi contactul cu valorile gr pecar | eng ets 

su tendin valori o capicita - 
A otita ial ralu de posibilități etice şi ae er 
orar sate gemea a axiologică; varietatea şi aia elita: 
carrés atare indiferente. rot 
nesemnificatiei lor 


C. IONESCU-GULIAN 


de acest ofițer de 
mondialä a Statelor Unite. 
dramaticä a desvoltärii sale. 
Natiunile Unite se pregäteau 
cisco, unde urmau să se pună bazele viitoarei organizări a lu- 
mii, Mi-au rămas intipärite in minte, deoarece mă impresio- 
naseră profund, următoarele cuvinte ale comandorului Stassen: 

„Pot exista multi diplomaţi care nu o ştiu, pot exista oa- 
meni care să nu o înțeleagă, însă principiul extrem al suvera- 
nității nationale absolute aparține Evului Mediu — şi a murit 

„A fost amorit de avion, de radio, de rachete şi de bom- 
bele zburătoare. In locul lui trebue să desvoltăm principiul 
nou al drepturilor, datoriilor si responsabilități fiecărei națiuni 
şi al fiecăhu om față de ceilalți oameni de pe glob. Nicio na- 
tiune nu are în lumea modernă dreptul să facă ce-i place fără 
a fine seama de efectele actiunilor sale asupra oamenilor apar- 
ținând celorlalte naţiuni”. 


Aveam impr:sia că citesc un text scris de președintele 
Roosevelt, dar în acelaş timp era altceva, viziunea unul gin- 
ditor apartinind unei generații mai tinere, mai puțin legate de 
xei moştenite din trecut. Știind că d-l Stasen era un 
fruntaș al partidului republican şi că fusese guvernator al sta- 
tului, Minnesota, m'am gândit atunci că acest om politic și mi- 
litar este croit din stofa din care sunt făcuţi în Statele Unite 
candidații la președinția republicii. Am sugerat atunci, intrun 
articol publicat în „Viaţa Romneascä” în acea vreme <ă d-1 
Stassen este „poate viitor presdinte al Statelor Unite în 1948". 
Citva timp mai tirziu am aflat din presa americană că, în- 
tr'adevăr, comandorul Stassen era considerat ca un candidat 
posibil ha viitoarele alegeri. Atunci curiozitatea mea pentru 
această personalitate a crescut, Și am aflat că era vorba de un 
om cu © carieră şi cu idei deosebit de interesante. In primul 
rind comandorul Stassen este extrem de tinär, N'a împlinit încă 
39 de ani. După ce a studiat dreptul și a fost timp de opt ani 


La ` 


CR PA Rs stat ca Ti ei 
= To, „ba > + : papi. 
P1 - 


1 Lp 


procuror district a fost ales în Noembrie 1938 

al statului re Rare 31 «de ani, cel mai tinär guver- 
nator din Statele-Unite. Doi ani mai tirziu a fost males, In 
toamna 1942 f fost ales pentru a treia oară. Dar citeva luni 
mai tirziu a demisionat si a plecat în Pacific, ca ofițer de 


Amiralul Halsey, unul din cei mai celebri comandanți din 
Pacific, poreclit „Taurul” pentru extraordinara agr:sivitate a 
escadrei sale care a dat japonezilor lovituri teribire, l-a luat pe 
Stassen în statul său major si i-a încredințat misiunea de mare 
răspund:re de a alege comandanții de unităţi. Cind s'a ina- 
poiat în patrie, in Noemvrie trecut, Halsey spunea despre Stas- 
sen că este „un mare ofițer de marină si un mare guvernator, 
potrivit pentru orica misiune vrei să-i încrodințezi”, 

Comandorul Stassen a făcut războiul pînă la sfirsit. In după 
amiaza de 29 August 1945 era în primul grup american care a 
pus piciorul, la Tokio, pe pămintul Japoniei învinse. In jurul 
perso>nel sale se crease o adevărată ligendă. Intimplarea fä- 
cuse că nici un vas pe care se află Stasen nu a fost lovit de 
inamic, chiar în cursul celor mai aprige bătălii aero-navale, 
ceiace îi aduses faima de aducător de noroc, 

Dar interesant nu este atît marinarul, cît gînditorul şi omul 
politie. Unul din participanții francezi la conferința dela San 
Francisco, la care d. Stassen a fost ca membru al delegaţiei 
Statelor Unite, povestea că în seana capitulării g-rmane Co- 
mandorul spunea într'un grup în care se discutau perspectivele 
viitorului : 

„Vedeţi, drama războaielor este că pacea ste întotdeauna 
făcută de supraviețuitori”, s 

Intr'adevăr, dacă cei căzuți pe cimpurile de luptă, sau vic- 
timele bombardamentelor, sau cei räpusi de foam: si mizerie 
și-ar mai putes spune cuvintul, atunci cind se fäureste o pace. 
Dacă ei ar putes împiedica pe oameni să uite ororile trecut? 
și ar veni la timp cu „mintea cea de pe urmă”. Hotărit lucru, 
comandorul Stassen are darul de a formula maxime cars nu 
se uită, . 

Ele izvorăsc dintr'o permanentă främintare a problemelor 
contemporane. Am amintit că participase la conferinţa dala 
San Francisco. Obtinuss pentru aceasta concediu din partea 
marinei şi s'a înapoiat în Pacific după semnarea Chartei, La 
conferință a jucat un rol foarte însemnat. A fost descris ca fiind 
delegitul american avînd în gradul ce Imai înalt o „mențali- 
tate mondială”, Primea peste 1.500 de scrisori zilnic. A luptat 
patru înființarea unui sistem de tutelă internațională menit 
să pregătească popoarele coloniale pentru independență. S'a 
opus tendințelor regionaliste prea putemice al: delegaților 


HAROLD STASSEN ól 


unora dintre țările Americei Latine. A militat, cind se iveau 


deosebiri de vederi, pentru concilierea punctului de vedare 
american cu cel sovietic, 


Comandorul Stassen era excelent pregătit pentru sarcina 
ce a Colabora la fäurirea Constituţiei Lumii. Incă din Mai 1943, 
deci cu citeva luni înainte de conf:rinta del Moscova în cursul 
căreia s'a hotărit înființarea unei „organizaţii generale inter- 
nationale”, el a scris două articole în care a propus un plan 
concret pentru un „guvern mondial”, Ideile sale erau cu atit 
mai îndrăzneţe cu cit statul Minnesota, al cărui guvernator era, 
este situat în centrul regiunii Vestului Mijlociu, ai cărei lo- 
cuitori erau reprezentanții cei mai tipici ai izolationismului 
american. D-l Stass:n seria în 1943: 

„Avem nevoie de un tip nou de guvernământ, de un gu. 
vernämint de un nivel superior, cère va trebui să servească 
umanitatea. El nu va trebui să ja locul guvernului national, 
El nu va dispune dxit de anumite puteri foarte limitate, care 
îi vor fi delegate in mod special, pa cind toate celelalte puteri 
vor fi rezervate naţiunilor individuale. Acestea vor continua 
să se prezint> cu constitutiile lor proprii, cu tradiţiile, cetățenii 
și drapelele lor, Dar progresul celorlalte științe reclamă dease- 
menea progresul științei guvernării”, 


Deși Charta d'a San Francisco n'a instituit „guvernul 


“mondial” preconizat de d-l Stassen, care se gindes la un Par- 


lament mondial unicamenii =les de toate naţiunile în confor- 
mitate cu legile lor electorale respectiva, unele din ideile sale 
au fost realizate prih intemeierea Organizaţiei Naţiunilor Unite. 

De citeva luni comandorul Stassen a reintrat în viaţa ci- 
vilă Presa am:ricanä a anunțat în Noemvrie că el nu ara de 
gind să accepte vreo funcțiune publică pînă în 1948, dar că va 
participa la discutérea problemelor intern-americane si a celor 
internationale, De atunci d-l Stassen a făcut mai multe decla- 
rafii interesante. ° 

Citva timp înainte de întrevederea dintre presedintele 
Truman şi primul ministru englez Attlee, în cursul căreia s'a 
discutat problema en-rgiei atomes, d-] Stassen a propus în- 
fiintarea unei Comisii Atomice pe lingă Consiliul de Securitate 
al Organizitiei Naţiunilor Unite. In Decemvrie trecut, la con- 
ființa dela Moscova, s'a hotărit înfiintarea unesi asemenea Co- 
misii şi astăzi ea există, fiind acceptată de ONU în sesiunea 
care s'a încheiat recent la Londra. 

Cind au început conflictele de muncă în Statel=-Unite, d-1 
Stassen a propus o conferință economică între ambele partide, 
cel democrat aflat la conducere și cel rpublican din opoziție, 
în vederea elaborării unei politice nationale de producție, sala- 


e +, 
‘x Né ca as 
Nr 


e cotit ba SE Zar RES dn: ta e GS 
pe $ d Tor - = > Et 


CT a : 


62 VIATA ROMINEASCA 


rii şi prețuri, bazată pe o cooperare „de incercare”, timp de 
zece ani, între guvern, muncitori patroni și agricultori. Ă 

La sfirşitul lui Ianuarie a anunţat că va participa din nou 
activ ła politica partidului republican, pe care doreşte să-l vadă 
„constructiv, progresist si dinamic”. Cu aceiași ocazie a sfătit 
pe truntaşii republicani "să-l ajute pe preşedintele Truman. la 
soluționarea problemelor dificile ale epocei de după Tăzboi, 
nu să caute să obțină avantagii politice din erorile sale”, 

Citeva zile mai tirziu, vorbind la New-York, despre rela- 
tiie dintre Statele-Unite şi Uniunea Sovietică, d-l Stassen a 
criticat acele elemente american: a căror activitate dăunează 
înțelegerii dintre cele două state și a cerut o largă asistență 
financiară americană pentru refacerea regiunilor devastate ale 
Uniunii Sovietice, 

Deși este un partizan al capitalismului „d-l Strass-m este 
apreciat de oamenii de stat sovietici. Recent, la Londra, d-l 
Manuilski, delegatul Ucrainei, l-a numit „unul din eminentii 
oameni de stat americani” amintind de articolul pe care d- 
Stassen îl publicase în Decemvrie, cerind incetarea ostilităţilor 
împotriva indonezienilor. 

Inalt si robust — cintäreste peste 100 de kg. — comandorul: 
Stassen nu este încă o figură familiară publicului european. 
In anii viitori, portretul său va fi poate văzut din ce în ce mai 
des în ziarele din lumea întreagă, j 


= „GUY PAUKER 


- 


CREPUSCUL 


Inclin greoi, stindardul tinereţii. 
Invins în luptă aprigă, nedreaptă. 
Impresurat de silnicia vieții 

Şi a vremii, care trece si nu iartă. 


Ii 


Biet steag ţesut in cintec vesel, de fanfară. 
Scăldat in zori, cu roua dela răsărit. 
Cobori încet acum, spre drum de seară. 
Drum lung şi greu, golgotă, înspre asfintit 


TI 


Te adini, acum în cute rusinate 

Umil, cu cit ai fost mai semet gi mai falnic. 
Incet, încet, prin cutele adunate, 

Tristeţea țese negru, subtil, zăbranie. 


IV 
In pilpiiri de aripi frinte, 
Räsfringeri din trecut, spre viitor 
Zălog al patimilor noastră crunte, 
Ce nrd in pieptul nostru, al tuturor. 


V 


Din cind în cind ugure, fluturare, | 
O rază de soare, mai vin pe furis 
S'aducă gind cald, de sărbătoare 

O clipă doar, trâind,. ra'n vechiul vis, 


VI - 
Stindard trecător, al tinereții. 
Mindrie oarbă, tristă deşartă, 


Eşti doară luxul și spuma vieți 
Si asta... doar suferind, se iartă. 


TRISTEŢE | | CONVALESCENTA 


Stropi de soare şi de lumină, 


Soapte molcome, dureri adormite. 4 Vin şovăielnic printre zăbrele. 
Vin să ingine încet, un biet cintec trist, Să desmorțească, cintind in surdimă, 
Pe fire subţiri, din suflet urzite, | Amarul, atitor zile grele. 
Ca à doină adincă, din plinaul lui Christ, à 

Il 2 A c 

fost grea, povara de lacrimi si ciudă 

E murmur încet de iubiri desfăcute, In suflet trist, potir golit al nädejdii. 
Ce-gi gem dorul greu, în colțuri de suflet. s Cu främintäri amare şi silnică trudä. 
Ecou prelungit, iubiri neincepute E vie amintirea... ca o poamă crudă. 
Si înțeapă amintirea, în ritm de zumzet. | C'o față, de păcat și alta de odäjdt. 

III ‘ nl 


cy 


Acorduri ce.si pling, atit de lin pe vioară Incet, încet, prin fereastra sufletului. 
Frămiîntări dospite greu, în lacrimi fierbinți. Deschisă ușor, treptat şi cu sfială 
Cintind într'un plinset, un cîntec ce lin coboară Printre firele incilcite ale gîndul, 


In note lungi, pierdute, îngenunchiind cuminţi. Se strecoară lin, plăcerea fiorului 
De isbävire.. după trudnică bo”, 
e IV | 


IV 
Iluzii, visé, dansează ușor vibrind. . à 
» + « I > 3 + 
De dor străveziu și pur de înălțare, f CR SU DOO 
, n Și iar nădejdea, ca din pămint incolteste. 
In zangăt de om sălbatec, rău, sfürimind In depărtări, aurite, deasupra mulțimii 
Cupa vieții, orbeste.. la întîmplare. De păcate ispäsite, făcînd loc färimii 
Re” it , De viață fremâtindă, nouă, ce isbăvește... 
Parfum de violete délicate, uşor adie y 
Pe aripi de vint molcom, străveziu, de primăvară. Pe nesimţite, se 'nfiripează dorul 
Prin șoapte străvechi, uitate, ce n'au să mai fie De viață, trăită năvalnic și spumegind 
Cu fiecare viață, ce doar începe, ca să moară. Și toate gindurile, îşi iau sborul 


Spre cer senin, vestind, să afle soborul 
Mintuirea, ce urcă spre viață, cîntind, 


IDEALURI ZDRENJUITE 


Vă ştiu de mult, cînd scincetul de neputinţă, 
Se prelingea firar, în gesturi grele, de oboseală. 
De-alungul zilelor, de nesfirgitä incetineală, 

A suferinței, prelungite, de răutate şi neşti.nță 
Im ființa voastră, de înțeles si de lumină, 

In care plinsul vostru, era viers, 

Rugăciune, înspre cer şi univers 

Teiagul, slăbiciuni voastre 'n mers și tinā, 
Atunci de mult, ereti cu toți solia 

Cu voi, că va să vină, într'o bună zi, 

Să ctitorească în oameni vegnicia. 

Că plinsul ce l-aţi plins, ne-o isbăvi. 

Pe toţi, ce.am suferit de tinerețea voastră tristă, 
Plămadă de infringeri, tăiind drum nădejdii, 
Inväluiti în haine rupte, ca 'n odăjdii, 
Oficiind, în slujba vieții, singuri, ca într'o criptă 
Dar răcnetul, ce v'a cuprins pe neaşteptat, 
Slutind în voi chemările dintii, 

Cu blesteme culese din noroi, 

Sunt de lå acei, ce cu răbdare au așteptat 

Să obosiţi, ce-şi rid că voi v'ati înălțat, 

Ei, vor să vă tirască cu sila înapoi, 

Cu ajutorul vostru, să scurme în gunoi, 
Momeala lor mirsavă, de voi Sa agăţat, 

Din culmile tăiate în granit, 

Fringind mîndria mută, sfintă, a suferinţei 

Vă înfierează azi, pecetea biruintei 

A lor, a celor ce wau siluit, . . .. 


DRAGOSTEA MEA 


Dragostea mea biata, zace atit de greu bolnavă 
Ca un buștean tăsnit, căzut grămadă în noroi 
Se vaită, se agaţă de nădejdi, aiurează. 

Aşi vrea so ajut, dar ajutați-mă voi, 


Voi toți acei, ce aţi învățat anume 

Cu zimbetul pe buze si cu vorbe ușoare 
“ Primind-o din praguri, voi oameni de lume. 
Să rideț cind vine, să rideti cînd moare, 


Voi aveti rituri și așteptări cuminţi 

Nu sărutări calde si țișnite din iubire, 

Eu nu port pecetea tăcută, a bunei cuviinti. 
Nu pot să renunt, zîmbind și fără împotrivire. 


Am aşteptat cu anii, am căutat-o intruna, 

Pe drumuri, prin răzoare, pe munţi, chiar în noroi. 
Părea că am găsit-o, a isbuenit furtuna. 

Furtuna legendară, a existenței în „doi“, 


Dragostea mea biata, e strop curat, rupt din toare, 
Ce arde cît trăește, ce geme râu cind moare! 


SIMFONIA FRUNZELOR TOAMNEI 


In ritm şuerat sălbatec, de-a vintului orchestră, 
Se sbuciumă învirtite, în tonuri gifiite. 
Rostogolite de-o baghetă, năprasnică maestră. 
Se'mprăştie, se-adună în salturi chinuite, 


Şi-au sfişiar,conturul, în mii şi mii de sdrente, 
Mii boabe de rugină, ce par ca să danseze, 
In contra timp, se 'nvirt, în paşi fără cadente. 
Gunoaie ce tresaltà, şi vor să mai vibreze, 


Unele, din frunzele răslețe, cu tinerețe mai tirzie, 
Se mai lipesc cu duiosie si cu încredere de trunchi. 
Sunt încă verzi, şi cred că bătrinețea, n'o să le sfişie, 


Sunt gingașa în pom, ca florile alese într'un mänunchi. 


Mai au puterea să fogneuscà a mătase, 
Si vintu-i încă un acord, o melodie 
Care țese perfid, apoi să le descoase 
Peste o zi, două, mai multe, cine ştie? 


O săptămină, două, poate, chiar mai mult, 
S'or agăța, din ce în ce, mai rare, 

Le pierd din ochi, cu inima le-ascult 

Și simt în suflet, aceiași destrămare... 


LUPTA 


E drumul greu, cu povirnișuri. 
Cu bolovani ce stau în cale, 

Cu scoboriș și cu suișuri. 
Pateci, ce duc prin ascunzigun, 
Te lupi să urci, dar vii la vale. 


Impins, ca de o putere mevăzută,. 

Pe care tu vrei, din plin so năpădești. 
Cu bunătate, s'o faci mai plăcută. 

Dar ea rămine surdă, rea şi tăcută, 
Din virf de sus, te face să te prăvăleşti. 


Cu cit ţi-e gindul mai intraripat, 
Cu cât ţi-e inima mai fierbinte. 
Cu atit dușmanul mai învierşunat, 
Găseşte mijloc, aspru şi întunecat, 
Să împiedice, prin fapte gi cuvinte, 


Ca să nu poţi să baţi, poteci cu soare, 

Hainul te infräteste, crunt cu dugmänia, 

Şi dacă vrei să plingi, cînd semenul tău moare 
Și vrei să sări să-l scapi, chiar din viltoare, 
Tu vrei cu gindul, să zidești doar... veşniria. 


Cu gindul doar, neimplinit, te sfărimă, 
Chiar gindul tău nebun, de bunătate. 
Nepriceput, preschimbat în praf și humă. 
Noroi, in care gindul, bob mic de brumă, 
E punte îngustă, spre eternitate. 


Te lupți din greu, să urci departe, către zare. 
Drum neingăduit, încumetindu-te ostenești. 

De eşti mic, mijlociu, puternic, sau foarte mare, 
Te întorci o pastă amorfă, ce nu tresare. 

Ori cit de tare, ai încerca s'o mai loveşti. 


EMMA ROMANO 


A 


O ARMATA NOUA 


„Armata Roşie este o ormată de apărare a 


-= 


poarelor". (L. V, Stalin), 


Pentru lumea burgheză, surpriza ultimelor evenimente a 
format-o desfășurarea, în chipul tel mai viu și mai expresiv, 
a trupelor armatei roşii în acțiunea internațională antifascistă 
şi democrată. j iy H 

Enigma care stăruia asupra puterei armatei ruseşti in con- 
capția forurilor militare contimporane se înlătură prin luarea 
de contact cu armata populară sovietică. Angajatä întrun 
război de mișcare, armata noșie s'a prezentat drept factorul cel 
mai activ în viața războiului european. 

Asupra acestei armate nu s'a scris decit foart: putin şi se 
cunoaște tot atit, Lum capitalistă şi cu ea întreaga lume con- 
tinentală a luat cunoștință astăzi de puterea sa de imfiltratiune 
şi de promovare în acfiun:s sa masivă a spiritului nou conti- 
nental, cara de data aceasta vrea să îmbrace forma unui discer- 
nămint politic de sine stătător, In slujba acestei noui credințe, 
armata roşie luptă si trasează prin faptele sale liniil: noului 
climat politic şi social în Europa. 

Dar ce este Armata Roşie ? 

Pînă astăzi nimeni nu i-a cunoscut existența, nimeni nu 
i-a aflat proveniența şi nimic din cessc: år fi putut şti anumite 
organe de informație si de siguranță aflate în slujba intere- 
selor claselor dominante, nu Sa divulgat sau propagat. 

In mentalitatia burgheză, Rusia Sovietică şi în special 
stilpii pe care se sprijină colosul rusese nu au fost cunoscuţi în 
reala lor valoare. Cel mult au fost deformati, exagerati și. foarte 
adesea ignorati, 
` Armata Rosie sste unul din factorii determinanti ai orga- 
nismului stata] înfățișat de Uniunea Sovietică, . ` 

Legätura indisolubilä între ea şi paporul Uniunei este atit 


j, ii tă OC ARMATĂ NOUA © TI 
3 


de puternică, incit eliminind pe una, se înlătură prin forța lu- 
saaki şi a doua. 

icăieri ca in Rusia spiritul popular nu şi-a t ecoul 
specific structurei sale interioare. ciji 

Armata Roșie este deci o emanație a acestui spirit popular 
chemat să urmeze. prin fapte reale si eoncrete, destinele unui 
popor muncit si supus tuturor încercărilor, 

Ea işi gäsaste rațiunea de existență în această dorință de 
relevare şi de afirmare a unor principii de viață socială menita 
să reformeze radical sau intr'o bună măsură moravurile unei 
lumi in transformare şi să desăvirşească scopul final al vietei, 

Deaceea surpriza pe care ne-a făcut-o Rusia Sovietică, prin 
prezentarea unui corp militar omogen si instruit, vine să ne 
confirme nevoile de redresare ale vieții politice în general, 
incadrate în spiritul de pace si de ordine internațională. 

Spiritul culturii sovietice a cărei esenţă aste specific popu- 
lară se găsește în întregime infiltrat în structura armatei roşii. 
Pe linie interioară, unitatta sufletească a tuturor popoarelor 
Uniunei se oglindeşte într'un tot general în componența si în 
organizarea acestei forte care a depăşit toat așteptările. 

Istoria armatei rogii e legată deci de insäsi viața popoare- 
lor în milocul cărora ea se prezintă ca o sinteză a tuturor ele- 
mentelor nationale ce compun Uniune: Republicelor Socialiste 
Sovietice. 

In tradiția poporului rus, răscolindu-i trecutul istoric, des- 
caperim aceleaşi tendința de sliberare s&u de abandonare a for- 
melor şi lucrurilor inutile, ininteligibile, Misticismul rasei slave, 
grefat pe un temperament dominat de aceleaşi întrebări cari 
îşi caută răspunsul și care constitue însăși mediul său de des- 
voltare, îmbracă în drumul de eliberare a poporului rus forma 
tipică a explicatilor naturale sau divine. 

Astăzi Rusia Sovietică, înlăturind inutilitätile care se in- 
terpuneau în calea destinului său, trăeşte prin forța sa spiri- 
tuelä si politică viața popoarelor noui ieșite lə limanul elibe- 
rârilor totale, integrale. 


+ 
s: . 


Armata roşie Sre un trecut, un trecut plin de shueium si 
de främintäri. Aceste frămintări sunt în strictă dependință de 
«volutia formelor de viaţă socială sovietică.. Inceputurile ar- 
matei roşii am putea să le socotim dela primele conflicte so- 
ciale, în care eetätenii liberi ai Rusiei au căutat cu puterea ar- 
melor de cari dispuneau să înlăture toate obstacolele ce li se 
Fidicau în câlea înfăptuirilor politice şi a promovării formule- 
lor vii, propulsoare. r 
` Pentru a incadra mai cuprinzător înțelesul existenței ar- 


Fii... Far ad) u De pm N 4 a5 7! 
r h. n 


` 72 > VIAŢA ROMINEASCA \ 


matei roșii, — cum spune Nicolas Basseches, după a cărui lu- 
crare ne-am si inspirat, — trebuie să ne întoarcem cu secole 
în urmă, cînd viața statului rus începuse să-şi contureze gra-, 
nitele şi formele noui de viață. Cunoştinţile noastre se întorc 
deci la epoca lui Petru cel Mare, țarul reformelor sociale, 
culturale, si unul din întemeetorii armat:lor regulate rusești, 
Acest mare reformator trăieşte încă în amintirea poporului rus 
ca cel dintii monarh care își întoarce privirile către țăranul 
rus. Prin refarmela sale: el con e la ridicarea claselor 
muncitoare din sate şi tirguri, punindu-le la dispoziţie posi- 
bilități infinite de activitats. Conștient de necesitatea apărării 
granițelor Imperiului, Petru ce! Mare ridică armata la un 
nivel superior de concepție si de activitate. Roorganizarea 
cadrelor, inzestrar:a oştirei, prin ridicarea potențialului de 
război în vremea aceia, conlucrează toate la succesele sale 
militare. Dindu-şi seama de importanța unei efective și de- 
sävirsite colaborări între armată și industria de război, se gin- 
deste si realizează primele fabrici de muniții; astfel că opera 
de consolidare a granițelor sale își găsește incununarea în in- 
fiintarea acestor noui uzine da război, 

Dacă pe planul realizărilor economice și nationale epoca 
aceasta a lăsat citeva urme dind rezultate care s'au perfectio- 
nat cu timpul, în ©: priveşte elementul uman a fost camplec- 
tamente nesocotit şi tratat cu cea mai crasă indiferență. Acea- 
sta este caracteristica regimurilor țariste ce au condus desti- 
nele unui mare imperiu cu cnutul și cu sabia conducătorilor. 
In armată soldatul găsea acelaş indiferentism și acexs atmos- 
feră grea, insupartabilä. Deosebirile de clasă socială în viaţa 
civilă, luau forme de adevărat= prăpăstii între ofițeri şi trupă. 
Corpul ofiterese se recruta numai din elementele civile cu ran- 
guri nobiliare, ilustre. Raporturile într: ofițeri şi soldați erau 
dintre cele mai distante. Formule ca „Prea luminäfia Sa“ sau 
„Excelență”, împrumutate din vocabularul militar prusian, se 
impäminteniserä deabinelea în armată pînă sproap= de revo- 
lutia cea mare. i 

Recrutarea soldaților se efectua în conditiunile cele mai säl- 
batice. Pentru țăranul rus serviciul militar era socotit ca una 
din pedepsele capitale, soldatul fiind la dispoziţia totală a ofi- 
terului’ care dispunea de viața lui. Adesea recruţii erau tri- 
misi în lanţuri la unităţile lor. 

Influența reformelor socale in Apus, a evolutionat starea 
socială a ţăranului si muncitorului, det-mminind într'o măsură 
oarecare şi o schimbare în mediul militar rus. 

Epoca marelor reforme ale lui Alexandru II (1860—1870) 
se câracterizeazä şi prin obligativitatea serviciului militar pen- 
tru toate clasele sociale. Astfel că pe lingă țărani se adăogară 


Ț 


4 * O ARMATA NOUA 


73 


şi element:le citadine, comercianți, micii burghezi, lucrători, 
funcționari, meseriași etc. In forma aceasta armata rusă se 
prezintă ca un corp în care s'au încadrat toat: elementele 
vietei sociale a timpului. 

Totuşi sistemul slugarnie al formulelor de defcrentä se 
menține si devin: chiar mai frecvent. Influenţa prusiană se do- 
vedeşte mai acută. Teroarea si subordonarea exc:sivä se acven- 
tuiszā din ce În ce mai mult, Regulamentele militare interzie 
soldatului accesul pe anumite străzi, prin grădinile publice, vi- 
zitarea teatrelor și mai tirziu a cinematografelor, Soldatul nu 
avia vole să între nicăieri unde risca să întilnească ofițeri. In 
cazărmi sistemul prusian de a transforma pe soădaţi în maşini 
capabile numai să asculte si să execute, ia proporții si devine 
insuportabil. 

După asasinarea lui Alexandru Il se remarcă în cadrels 
armatei o tendință de unificare si de ameliorare a raporturilor 
de subordonare, jar Alexandru III decretează rusificare ar- 
matei și îndepărtarea elementelor străine. Este prima incer- 
care de a se prezenta o armată naţională. Influența curentelor 
xinofobe și mai cu seamă antisemite se resimte puternic, da- 
toritä propagmdei unor anumite elemente din rîndurile armatei. 

Diferenţa absurdă de tratament al sotdztilor şi evenimentele 
social: care se petreceau în acea vreme, determină pe o seamă 
de ofietri să s> încadreze spiritualiceste în noua asociație, „In- 
tel'genzzia”. Această grupare — cu un substrat profund popo- 
ranist — îşi propune să acţioneze pentru ridicarea nivelului 
socis] si cultural la sate si orase, „Inteligenzzia” reușește să de- 
termine o apropiere a spiritului intelectual de massel: popu- 
lare, pregătind sufletests atmosfera pentru prima revoluție 
dela 1905. 

La desläntuire: revoluției din 1905 grupurile militara de 


| soldați si ofițeri din un rol alături de elementele muncito- 


reşti. Echipele formatiunei „Inteligenzzia” dau un concurs efec- 
tiv. Pentru prima oară autorităţile țariste iau cunoștință de œo- 
Jaborarea la desläntuires revoluții şi a unor grupuri de ofițeri. 

Pierderea războiului ruso-japonez pune regimul În pri- 
mejdie. Din cauza lipsei de camprehenziun= a membrilor cor- 
purilor militare, se pune problema unei regrupări a forțelor 
spirituale si nationale în armată, Datorită influent:i puternice 


a organelor de propagandă si din cauza inertiei soldatului rus, 


spiritul anarhist în armată prinde mai mult teren. Ofițerii 
dovedindu-se neputincioşi de a lua o hotărire, asociațiunea „In- 
telivenzzia" i-a îndepărtat p= toți cel ce făceau parte din sinul 
ei. In anul 1907 se produce ruptura definitivă a „Inteligenz- 
ziei“ de grupul ofițerilor afiliati mişcării, 


Repzreusiunils aoentor evenimonte pu început să se simtă 


EN 


‘Ha 


- a 
Ph f 4 
~- D 


„VIAȚA ROMINEASCA 


3 
Le 


imediat, mai cu seamă în armată. Se introduce pedeapsa cu 
bătaia, printr> alte măsuri luate. 


Războiul mondial din 1917 gäsestz Rusia din punct de ve- 
dere militar intr'o situaţie putin clară și foarte nesigură. 

Pe lingă defectele structurale și cele de subordonar= aflate 
în cadrele armatei se mai pune si problema posibilităților de 
inarmare si înzestrare. Potenţialul economic al armatei se afla 
mult scăzut. Cu excepţia celor citeva fabrici de armament din 
Petersburg, Tula si din Urali, moştenite în parte de pe timpul 
lui Petru cel Mare, Alexandru I si Nicolze I, se inc:arcä con- 
struirea unor uzini de război în Siberia, cari nu satisfac încă 
posibilitățile integrale de susținere a războiului. Astf:] că în 
primul război mondial Rusia ţaristă intră nepregătită şi cu o 
industrie de război insuficientă. 

Dar rezultatul războiului și prăbuşirea ţarismului nu l-au 
decis armele, ci spiritul eclectic si dorința de pac: ale soldaților 
luptători. Ei ştiau că pacea și schimbarea regimului aduceau 
soluția unor probleme vitale pentru existența lor și a familiei 
și deci s'au declarat pentru pace. Contribuţia pe care a adus-o 
armata soldaților la desläntuires r:volutiel este deci de primă 
inremnătațe. . 

După prăbuşirea terismblui se pune problema înființării 
unei armate populare omre să continue lupta p:ntru consoli- 
darea noului regim. Astfel la 23 Februsrie 1918 apare decretul 
înființării unei noui armate denumită armata roşie a soldaților, 
lucrătorilor si ţăranilor, cu scopul primordial da # continua 
războiul civil. Baza si modelul nouei armate erau telebrela 
gărzi roşii organizatiuni si centre de rezistență al: muncitorilor 
din fabrici şi uzine, Ofițerii se alegeau din rîndurile soldaților 
cei mai capabili; ofițerii vechiului regim au fost înlăturați, fiind 
bänuiti de pactizanti cu contra revoluția. Unii. dornici de revan= 
sare şi minati de un alt sentiment, s'au înscăunat comandanţi 
de unități, împotriva revoluției, 

Şcolile militare care 2tau un privilegiu al nobililor şi clasei. 
dominante sunt deschise şi pentru elementele proletare gi tă- 
răneşti, 

Osracterul esenfial si scopul final al nouei armatz este 
lupta proletară împotriva dușmanului de totdeouna si de pte- 
tutindent a] muncitorilor si țăranilor, Armata roşie a războlu= 
lui civil aruncă toate tradițiile vechei armate țariste şi rămin= 
expresiunea cea mal pură a spiritului popular. Ea devine ast- 
fel exponentul voinței masselor muncitoreşti din oraş: şi delă 
țară, Tot ce este specifie mişcării proletare îşi găseşte aplicare 


O ARATA NODA s 


3 


în armata roşie care divine organismul principal: al luptei de 


clasă. 

"In 1923, după sfirsitul războiului civil, statul sovie: 

= ește la organizarea unei armate noui, pregătită să reia 
sc. orice atac venit din partea țărilor capitaliste, cari nu vor 
admite existența unui atare stat şi vor încerca să-l desființeze. 
Ca să realizeze această forță armată, minită să prevină şi să 


triva oricărui vrăjmaș de peste hotare. In această formă apare 
comisarul politic. 


Instituția comisariatului politic în armată ars de in- 
tre altele să supravegheze felul cum se înțelege de către acră 
valii și ofițerii ruși promovarea mișcării politice muncitorești 
$i modul cum înțeleg să-şi îndeplinească misiunea lor” mili- 
tară faţă da soldaţi. Comisarul se dovedeşte în asemenea im- 
prejuräri ca organul de legătură si de mmortizare între ofițeri 
și comitetele de soldați, Comisarul politic deveni cu timpul 
persoana cea mai inter:santă din unitatea militară în care sc- 
tive, El este responsabil de trupă în faţa partidului, In regiu- 
nile unde armata cantona, el avea rolul politic de a organiza in 


"comitete si celule populaţia civilă, punind-o in direct contact 


cu soldații. In timpul războiului civil el organiza activitatea 
secretă ilegală în centrale de rezistență sle adversarului. 
Serviciul comisarilor politici încep: să-şi prardă din impor- 
tonță odată cu intrarea în cadrele armatei a nouilor promoţii 
de ofițeri esiti din școlile militare roșii. Multi din comandantii 
gărzilor roşii, precum şi numeroase elemente revolutionare in- 
trară în școlile militare sovietice si deveniră ofițeri de carieră 
și, deci oameni de toată încrederea regimului. In 1926 rolul 
comisarului se riduce la chestiuni militare şi politice, în cadrul 
strict LI unității sale militare şi se găsește subordonat coman- 
d>ntului militar sl nanităţii, El răminea astfel pe cale politică 
să susțină şi să incurajeze prin fapte concrete traiul în comun 
al soldaților si ofiţerilor roșii. Datorită stäruintelor și muncii 
dipusä incontinuu de acești comisari politici pe lingă unitățile 
militare, armata roșie are la dispoziția sa o literatură întreagă, 


~ 


76 VIATA ROMINEASCIA 

cuprinzind printre altele şi lucrări de specialitate. Cu această 
ocazie ia ființă la Moscova „Steaua Roșie” organ oficial al 
armatei roşii. Se înfiinţează cluburi, biblioteci şi teatre care 
serveau exciusiv ofițerilor şi soldaţilor. 

În cadrele armatei rașii se inglobau toats armatele natio- 
nale ale Uniunii Sovietice care, conduse de acelaș spirit de dis- 
ciplină şi de conştiinţă patriotică, îşi aveau corpurile lor de 
trupă. Se înființează astfel cursuri nafionalz de comandament 
pentru toate popoarele Uniunei, după =ceiaşi metodă unică 
practicată in toate şcolile şi academiile militare roșii. Pentru 
stimularea acțiunilor individuele în cadre) armatei, se reînfiin- 
țează decoraţiile — gradele se purtau la guler sau pe mină, 

Psihologia ţăranului rus se traduce în fapt prin f2lul cum 
înțelege să convietuiascä cu celelalte națiuni din Uniune, Pu- 
terea de asimilare a spiritului şi culturii ruseşti s2 face remar- 
cată prin acea intuiție a libertăţii pe care o deţine și o mani- 
festă atit spiritual cit si national în sfera unor acţiuni de fapte 
concrete rasa slavă ; fiindcă țăranul si muncitorul rus resping 
prejudecățile rasiale, acordind drepturi egale tuturor e:täje- 


niler şi tuturor naționalităților, păstrind fiecăruia dreptul 


de a se manifesta liber în grupul său național şi social. 
Armata Uniunei Sovietice, răspunzind acestei chemări lăun- 
trice, numără în component: ei toate neamurile din întregul 
teritoriu russe, 

Către sfirsitul anului 1928, armata roșie suferă modificări 
de comandament si de organizzre militară, Pe lingă marile o0- 
mandomente se alcätucete un comitet în majoritate din civili, 
denumit Consiliul războiului şi al revoluției. Această instituţie 
supremă poate fi socotită un fel de Stat Major. Rolul său are 
cor2cterul politie si militar. Tendinţa sa este să pună În con- 
cordanță problemele militan> cu acțiunea politică dinläuntrui 
sau din afara Uniunei. Imediat alături de acest Consiliu se 
află Comisariatul poporului pentru războiu şi marină. Coman- 
domţii şefi de regiuni depindeau direct de Consiliul războiului 
si revoluţiei. 


d 
. Una din etaple cele mai însamnate în viața poporului 
sovietic este insugurarea primului plan cincinal. Realizarea și 


depășirea timpului preconizat pentru înfăptuirea lui este do- : 


vada peremptorie că Rusia Sovietică a ținut să treacă un 
examen d mare răspundere pentru existența ei statală. 
Primul plan <'acinal se desfăsoară sub imbo'dul masiv al 
forțelor productive rusești. Industria grea, în special, este preo- 
cuparea forurilor oficiale sovietice, pntru pregătirea materia- 


O ARMATA NOUA 71 


lului necesar industriei de armament. Exploatarea uzinelor si- 
tuate dealungul Uralilor, în Siberia, aie sage” bătrinului flu- 
viu Volga, in Moscova, la Leningrad, la Gorki, ete. explorarea 
cărbunelui din bazinul Donetului si a minereului de fier, pre- 
cum şi explorarea imenselor bogății aflate în Sib:ria si Asia 
Centrală. d-termină astfel un curent de încredere şi un îndemn 
la sfortärile gigantice pe care Statul sovi:tic le-a depus în 
cursul acestor ani de activitate. Potenţialul -concmie al armatei 
roşii sporește enorm mulțumit acestor sfortäri supraomenesti 
prin înzestrarea cu csele mai puternice maşini de război. 

„Se poate spune pe drept cuvint că problema armamentu- 
lui şi-a găsit în bună parte realizarea în executarea scrupuloasă 
a condițiunilor primului şi a! doilea plan eincinal. Deviza; „a 
ajunge şi a depăși lumea capitalistă” este înserisă în intenția 
fiecărui lucrător sovietic. 

Dar, c'eace furmează puterea dinarnicä a armatei roşii este 
relevirea elementului uman. Conştiinţa de Stat în forma pe 
0 concepe rocietatea socialistă in Rusia sovietică capătă o sem- 
nificatie deplină. Soldaţii și ofițerii armatei roșii, ținuți la cu- 
rent cu politica statului, intoleg chemarea si se comportă în 
chipul cel mai desăvirșit în apărarea cauzei si ideei nationale 
*ovietice. In cursul ultimilor zece ani, Sovietele au făcut totul 
pentru a prigăti populația civilă — bărbați şi femei — la 
lupta de apărare a Patriei şi a Naţiunilor sale componente. 

Armata devine un organ de sine stătător şi omogen. Gu- 
vernul sovietic acordă o deosebită atentiun: acestei institutiuni 
nationale, incadrind în forme precise si stabile noua conformatie 
a cadrelor militere. Stuusuna de pină acum 4 armatei roșii se mo- 
difică şi se arlapt-ază nouilor metode de organizare. Se suprimă 
Consiliul războiului şi al revoluției, Comisariatul poporului 
pentru războiu și marină se transformă în „Comisariatul po- 
porului pentru apărarea națională”. In locul vechiului Consiliu 
sə restabilește Statul Major al armatei cu atributiuni speci- 
fice de comandament si organizare militară. Se face o nouă 
selectionare a corpului ofițeresc, cărora li se cere la avansare 
un număr de ani de stagiu. Se restabilește, o nouă autoritate 
a ofițerului în fața soldaţilor, prin înfiinţarea semnelor distinc- 
tive, a gradelor si onarurilor, 

Procezul de prefacere a œdrelor armatei este consecinţa 
unor noui preocupări a guvernului sovietic, care vrea să dis- 
pună pentru apărarea Patriei sovietice de o forță militară na- 
tlonală, disciplinată şi bine instruită. Prin legea militară din 
1932, se evidenţiază un Început serios de apropiere, de colabo- 
rare a sentimentului patriotic rusesc cu legile realitätilor sociale, 
comunista. In vederea stimulării actelor de curaj şi de eroism, 
se reeditează faptele de arme din trecutul istoric al Rusiei. Se 


TEE E E 


FAN VIAȚA ROMINEASC\ 


glorifică astfel memoria marilor luptători naționali, Alexan- 
dru Newsky, generalisimul Suvorov, mareșalul Kutusow, etc. 
Numele țarului Petru cel Mare devine expresia simbolică a 
luptei pentru eliberzrea ţăranului si muncitorului rus da jugul 
ignoranței și a indolentei, Elementul national rus se impune 
peste tot și mai cu seamă în armată, La fel ca pe timpul ja- 
rilor, se reînființează unități si regiments de elită — printre al- 
tele se află si celebra divizie proletariană cu garnizoana la 
Moscova, i 


+ 
- + 


Mecanizarea armatei a fost preocupara de bază a gu- 
vernului sovietic. Mulțumită planurilor cincinale si efortului 
de războiu, armata roșie dispune de un potențial economic 
foarte ridicat, Astfel în războiul pe care l-a dus impotriva 
Germaniei hitleriste alături de nepretuitele- armate si coman- 
damente engleze şi americane, victoria militară a fost dublată 
de o victoria economică a lucrătorului rus chemat la adevăratul 
patriotism sovietic. Eroismul în muncă a contribuit în bună 
parte la victoria armatelor sovietice pe fronturile de luptă. 

Această l:gäturä nesdruncinatä între soldatul de pe front 
si lucrătorul sovietic din fabrici și uzine a creat forța morală 
şi patriotică a popoarelor Uniunei Sovietice. 

Spiritul de solidaritate şi de camaraderie dintre soldaţi şi 
ofițeri, disciplina inteleaptä si normală între gradele i:rarhice 
militare, se traduce prin această ie, unitară si indes- 
tructibilă, a înțelegerii momentului și faptelor. Spre deosebire 
de ofițerul imperial, care nu-și cunoștea trupa şi camenii, ofi- 
jerul sovietic este în contact permanent si imediat cu so!datul; el 
însuși este un produs al mediului ostäsesc, crescut şi format 
în mijlocul său. Actualul ofiţer, rus este educat în școala so- 


vietică, Se ponte spune pe drept cuvînt că armata roşie este o 


armată cu adevărat democratică. Soldatul rus care pe vremuri 
se temea de recrutare şi, intrat in armată, se credea definitiv 
pierdut, astăzi, în şcoala nouă a revoluției socialiste, tinärul 
recrut se socotește ca într'o familie care îi oferă toate posibili- 
tätile de existență şi cultură. 

Ziaristul american Leyland Stow dela „Chicago Daily 
News", subliniind potenţialul combativ al ostașului sovietic, 
serie următoarele: „Armata roşie are tut ce-i trebue unei ar- 
mate moderne: numeroase cadre de ofițeri profesionali, cari 
au trecut printr'o pregătire îndelungată ; artilerişti minunați, 
cari păstrează vechile tradiţii ruse ; ofițeri si ingineri, cari în 
cursul multor ani au studiat posibilitățile un-i mai buna utili- 
zări în luptă a tancurilor gi avioanelor. Armsta roşie are 0 


"O ARMATA NOUS 79 


conducere vigilentä, care ştie să prevadă evenimentele şi care 
cugetă conform cerinţelor timpului actual. Armata rusă a fost 
organizată de oameni cari nu erau legaţi de dogme militare 
învechite, iar flexibilitatea și priceperea in a folosi situația 
sunt trăsăturile caracteristice ale majorităţii ofițerilor văzuți 
de mine pe front. Armata roșie se deos:beste prin moralul ei 
combativ, deosebit de inalt", {A Gorkin). 


+ - 
LA + 


Războaiele se ciștigă cu muncă şi cu eforturi imense. So- 
vietele ştiu aceasta şi pintru acest motiv au acordat maşinei 
de războiu toată amploarea care i se cuvine. Arta militară so- 
vietică — atit cit poate fi cunoscută din desfășurarea marilor 
ofensive spatiale — est: secretul tuturor succeselor militare 
pe întreg frontul. răsăritean. 

Doctrina militară sovietică a adoptat un plan de tactică 
ofensivă care pune în valoare şi comprehensiv toate 
armele de luptă. Fiindcă, după cum spuna însăși Generalisimul 
Stalin, „în luptele cu caracter ofensiv s'a manifestat coordona- 
tea precisă a tuturor genurilor de arme sovietice, arta supe- 
tioarä a manevrei”, 

In operațiunile de manevră, strategia şi tactica de luptă 
áu fost elementele propulsive la determinarea succesului. In- 
troducerea de metode noui tactice, prin folosirea tuturor mij- 
loacelor technice militars, și mai cu seamä „recunoașterea de 
luptă“, asigură trupelor în ofensivă străpungerea r:uşită a 
frontului apărării inamice, Colaborarea In luptă a tuturor ge- 
nurilor de arme într'o acțiune fulgerătoare 2supra dușmanului 
cste cheia de boltă a masinei de război, 

Pentru a ilustra si mai bine importanţa acestor colaborări, 
r-producem cuvintele generalului locotenent N. E. Cibieov — 
erou al Uniunei Sovietice: „Artileria şi aviația îşi îndresotă 
concomitent lovitura lor asupra fortificațiilor inamice, redu- 
cind la tăcere sau nimicind în întregime cuiburile de foe 
în zona defensivă tactică. In timpul pregătirilor de for ale 


. străpungerii, toată atentiunea comandanților e concentrată g- 


supra evitării unti discontinuități periculoase între momentul" 
cind se sfirsesc pregătirile de artilerie si se începe pornirea 
infanteriei la atac. In. perioada reducerii la tăcere a cuiburilor 
de foc dela sfirsitul pregătirilor də artilerie, ritmul tragerii de 
obiceiu crește culminind printr'un tir de artilerie extrem de 
puternic. Irp acest moment tancurile si infanteria se apribie de. 
valul focului de artilerie (tancurile la o distanță de 50-101 ma- 
tri, infanteria la 150-200 metri), după care artileria incep= să 
însoțească cu focul ei atacul. Un număr mare de tunuri cu 
tragere directă, inclusiv tunuri de calibru mars precum si + 
runcătoare de mine, sunt întrebuințate pentru distrugerea unor 


8 VIAȚA ROMINEASGA , 


anumite sectoare de tranşee, a şanțurilor de comunicaţii, a 
fortificațiilor permanente şi a cazematelor. Focul acestor tu- 
nuri şi al aruncătoarelor de mine îndreptat impotriva nodu- 
rilor care leagă tranșeele cu șanțurile de comunicații, crează 
„întreruperi” care împiedică pe inamic să manevreze fără să 
fie observat. 

„Se poate afirma cu tărie că nici o armată nu folosește 
pe o scară atît de mare tunurile cu tragere directă, ca armata 
noastră”. E 

Aceste afirmatiuni venite dela o personalitate atit de com- 
petentă, nu pot decit să afirme succesul armatei roșii pa fron- 
urile de luptă în Răsărit, 

Dacă în prima. fază a războiului actual, Sovietele au fost 
nevoite să adopte un sistem de luptă în defensivă, căutind să 
cîştige timp ca să-şi creeze condițiuni noui favorabile prin 
sleirea si nimicirea sistematică a dușmanului, în a doua etapă, 
cea ofensivă, armata roşie caută să întrebuințeze — după cum 
spune generalul locotenent E. Silovski — „inventivitatea crea- 
toare a ratiunei militare și bogăția combinatiunilor operative 
si tactice”, 

Numeroasele operațiuni də manevră in desfășurarea lup- 
telor, sprijinite de un armament de ultimă perfecțiune și în- 
sufletite de entuziasmul patriotic al soldaţilor şi ofițerilor so- 
vietici, au adus în fața opini:i publice mondiale surpriza unei 
armate de luptători, chemaţi să pregătească, alături de forțele 
armate engleze şi american, vremurile de Pace si de securitate 
internațională. 

Acestea toate la un loc formează marele revirimint na- 
țional pe care regimul sovietic a ştiut să-l întățişeze lumii euro- 
pene în primul rind, asigurindu-i astfel perspectivele unor vre- 
muri mai bune, mai umane, 

Prin puterza armelor sovietice și a unei tehnice în plină 
desfășurare, precum și prin disciplina și idealurile care o animă, 
armata populară a uneia din cele mai puternice puteri euro- 
pene vrea să restabilească pe continentul tuturor främintärilor 
şi convulsiunilor sovine, o nouă ordine internaţională — de pace 
și de progres uman. 

Patriotismul poporului sovietic se intelege si se explică 
prin acțiunea hotărită a forţelor sale armate împotriva dus- 
manuluiordinei si disciplinei continentale. ' 

Astăzi armata roșie — alături de armatele mult încercate 
ale Naţiunilor Unite — se justifică în fața întredei omeniri 
printr'o dorință manifestă de stabilire în Europa și în lume a 
une: epoci cit mai îndelungate de pace gi de progres, într'un 
spirit de libertate si de convietuire liberă a tuturor popoarelor. 


V. L FERARU 


Moear oan ut a 


POEZIA PROVENTALA SI ROMINIA 


Provența, țară răsfăţată de ramurile arborilor de măslini 
şi împodobită de chiparosi, Provența unde văzduhul, pare să 


Această poezie nouă luă aspectul unei poezii rustice sin- 
cere și robuste, care mai cu seamă in opera lui Mistral ne 
apare ca Georgicele Provenţei. In adevăr, Virgil, Homer, F- 
siod, au reuşit să reînvie acele scene care le-au vrăjit mintea 
în anii lui de copilărie. Inspirat de prospetimea poemelor vir- 
giliene, de tablourile naturii proventale, Mistral şi-a continuat 
opera plină de sevă, de viață, da mișcare. Să ne oprim la stro- 
fele atit de vii, atit de clocotitoare, țișnite parcă din pămînt, 
din acel pămint de unde se desprinde parfumul florilor pro- 
ventals, și în acelaș timp biciuirile furioase ale vintului mis- 
tral: „Ascultaţi ce furtună! une se duce, de unde vine? Tu 
ești pentru noi un adevărat flagel, totuși te iubim rege al 
vinturilor ! Graţie tie, in vinrle noastre circulă fără încetare 
un sînge mai viu, iar pe noi ne biciuiesti atunci cind vara vrea 


_să ne moleșească de căldură. Tăceţi vinturile mării, vinturi 


calde, voi care pentru a îndoi un fir de iarbă vă sträduiti atît 
de mult, Nu ştiţi decit să mingtiați boboci de flori, pe cînd 
mistralul a fost creiat de Dumnezeu pentru a legäna stejarii 
si a-i dobori“. 

Această nouă poezie proventalä nu este decit un amestec 
de graţie naturală, proprie limbilor meridionale și de vigoarea 
unei literaturi virile: Tablouri pline de eleganță sunt nuan- 
tate de un sentiment al realității, de o îndrăzneală si de o e- 
nergie de neinvins. Fie că ar cînta moartea unei tinere fete 


le Sf y > Tr re D e ofr Sa ră $ pA < «d Ni -i L 
82 E | VIATA ROMINEASQA 2 
unde, duioşie funebră, natura infläcäratä ia parte la ne- 
Res orcii Le că sari gimi în faţa unui ogor bogat unde, 


spicurile tremira in bătaia vinturilor. Mistral ne mărturiseşte 
o gindire generoasă, o imaginaţie campestră, o limbă penpe 
de cele mai puternice ecouri ale pämintului. Dar pr tea i 
poeziei proventale a avut şi altă menire, aceia de a apr.n 
sufletul popoarelor latine mindria și conştiinţa geniului latin. 
Astfel, Spaniolii şi Catalanii refugiaţi la Avignon în Map 
unei revoluții, au simţit näscind p-ntru prima dată în negii 
lor. prin glasul poeţilor proventali, vocea și demnitatea -s 
moşilor romani. Reintorși in țara lor, însuflețiți de DObIIeS 
şi grandoarea poeților provențali, au sărbătorit regäsirca sen 
timentului fratern printr'o cupă de argint pe care au trimis-o 
Provenţii. Aceste clipe de entuziasm, de speranță, er 
de evocarea trecutului comun al latinitäfi, au fost sintetiza 
de Mistral în poemul Mle dor: „Provenţali, iată aps ps 
care ne-au trimis-o catalanii, cupă sfintä, care varsă în valuri 
entuziasmul şi energia celor mai puternici, mrena are 
rantä şi visul tinaretii, evocarea trecutului și credința i 
care vin, revarsă cunoştinţa, adevărul și frumosul, revarsă 
poezie pentru tot ce träeste, căci ea este nectarul care ari 
formă omul în Dumnezeu, revarsă-te cupă pentru pere dara 
căci voi îrați catalani de departe formați cu noi o comun negată 
Poezia lui Mistral, ca si întreaga poezie provenfalà es! af 
sfirsitä bucolică, în oare vibrează glasul naturii şi toată gar 
simtirii omeneşti, dar în acelaș timp ea mai este o evocare, 
o frescă vie, în care palpită şi trăește sănătatea şi vignaren 
civilizației romane, Căci intr:aga Provenţă este gi i 
lumii, care a îmbrățișat si a adunat toată suflarea ri 
exprimind printr'o formă simplă şi proaspătă nisa m 
tru aceste popoare. Cită duiosie se desprinde din sen a ai 
de prietenia mărturisit de Provențali pentru sas Le xd 
ii mingiie cu gingäsia ce o poate dovedi cineva pen “ph 
descoperit pe meleaguri î ärtate, Astfel poetul à 
cîntă grandoarea spiritului latin dela Marea „Mediterană a 
Marea Neagră si plin de admiraţie pentru latitudinea i, 
tului, pentru noblețea poporului romin îi consacră acest son ; 


„Cind masacrul sa sfirgit, cind lupul şi 
»Vintul aspru au ros oasele, soarele strălucitor 
Imprägtie cu bucurie vaporii vătămători, iar 
Cimpul de luptă devine în curind verde. 


După lungi ingenunchieri, 

O! tu nație a lui Traian, ai fost văzută renäscindu-te 
Asemenea unui astru luminos care iese din eclipsă neanră : 
Ca seva tinără a fetelor de cincisprezece ani, 1 


POEZIA PROVENTALA ŞI ROMINTA 83 


Si rasele latine adresindu-se limbii tale de argint 

Au recunoscut onoarea ce se află în sîngele täu. 

Și numind-o , Sora mea", Provența romană îți trimite, 
Tie Rominie, o ramură de măslin“, 


Astfel, legătura înt ; 
strinsă şi mai frecv ie Provența, și 


mijlocul societății 
toată vraja specific 


ocazia vizitei făcu fa- 


format într'o acacemie. Pe lac, 


se desfășura o adovärată fecrie. Intr'un decor inosmt 

= L a crie. x rabil 
intocmai trubadurilor care cîntau la curțile seniorilor, M stral 
cinta pentru noua curte de dragoste, barcarola sa luminoasă, 


ncstalgice, Toate. aceste serbări ala latinìitāții au ràspindit, 
ducind departe, renumele renașterii proventale, făcînd astfal 
adepti în Italia, în Spania, în Rominia, din care aceasta din 
urmă a rămas adevărat credincioasă țărilor latine. Apoi coati- 
nuînd, Mistral spunsa : „Rominta îm: apare ca un fel de regat 
feeric, foarte tînăr, unda două ființe privilegi:te hotărăsc de 
legile frumosului ; o regină ideală si un mare poat... M'am 
regăsit citind cu admiraţie un volum elegant, cu scoarte al- 
bastre, cuprinzind fragm-ntele poezie! si filozofiei precedate 
de un portret de femee cu profilu! dulce s: trist, cu părul căzut 
lung pe umeri, volum întitulat: „Gindurile unei regine“, gin- 
diri franceze, ale unei printese germans, regina orientului. In 
sfirgit, atunci cînd Vasile Alecsandri a purtat gloria rasei 
latine, am văzut-o pe regină dind mina cu toți cintäretii, räs- 
punzindu-le în limba lor, adresindu-le od» în versuri franceze 
din secolul al XVI-lea. Reginele însă, nu sunt stăpine pe 
destinul lor, căci Carmen Syiva a fost nevoită să părăsonacă 
grădiinle calde din Provența și să se întoarcă în ţara unde 
räsunä doinele. Totul ne vine din orient, fabula şi dogmele, 
Acest suflet dulce al suveranei din Pominia, care unește me 
lencolia gingasä a nordului cu nostalgia luminoasă a țărilor 
însorite, era sora acestor poeți cavaleri, care ştiau să tempe- 
reze suavitatea creștină printr'o fantezie tristă și strălucitoare, 


Proventalii au proclamat-o pe Regina Carmen Sylva impr 


Ÿ — a A - E =” 
: 5 r $ - o -. 


84 » VIAȚA ROMINEASCA 


teasa orașului Arles. Aiei trebue să mai adăugăm că Vasile 
Alecsandri, poetul gi sfătuitorul reginei, asemenea unui Dante 
a tradus în versuri nemuritoare amintirile si aspiraţiile po- 
porului romin. Ori dacă Rominia este considerată de francezi 
ca o naţiune aliată prin singe, spune Mistral, se datorește 
tocmai lui Vasile Alecsandri“. Poetul pastelurilor și al idilelor, 
prin zugrăvirea pitorescului specific rominesc, prin acele ta- 
blouri unde culorile trec dela albul străveziu al ternilor mol- 
dovenesti, la nuanțele cărămizii ale toamnelor muntenesti, a 
reusi să vrăjească fantezia aprinsă a Provenfalilor, a acelui 
popor räsfäfat de nesfirşitul soarelui meridional. Lira lui A- 
lecsandri vibra dela malul Dunării pină la cel al Ronului, tri- 
mitind ecourile sale îndepărtate acelui colţ minunat al Fran- 
tei, unde păreau să se contopească cu talazurile Mediteranei. 
Ca un omagiu adus latinității, Rominiei şi obirşiei Rominilor, 
Alecsandri scrie poemul „Stejarul“ apărut în 1865 în jurnalul 
„Monde Lyonais" sub titlul de „Rameau” în traducerea poe- 
tului provental, Berlue Perussis; 


O petit rameau 
Perdu, solitaire 
„Ainsi qu'un oiseau- 
Chassé de son air! 
Triste et ballotté i 
Dans Vimmensite 

Sur la pleine verte 
Tu cours a ta perte. 


Ne crains pas pour moi 
Le flot qui m'entraine! 
Je suis fils de roi. 
J'appartiens au chêne 
A toucher le ciel 

“Dieu me prédestine 

Ma sève est latine 
Mon nom immortel, 


+ 


- - us 
- 
- 
` - 


POEZIA PROVENȚALĂ St ROMINIA j 85 


prima dată puterea de creati i i 
> o n este ris De re ar şi gindire a poporu- 
i on Vasile Alecsandri cîntă și prezintă Provenţii, clima- 

pa riarhal al satelor şi frăgezimea cimptilor rominesti 
poeții provențali dela Pirinei la Alpi, din lanturile Craului 
Lie in plaiurile Limuzinului, au construit monuments ale 
at ului provental, care ne apar ca o expresie complectă a 

<stetici perfecte, simbolizind în acelaș timp misiunea pe 
ra a are latinitatea pe pămînt, triumful culturii şi al civi- 


Séraphina Brukner 


NICOLAE GRIGORESCU 


De opera lui Nicolae Grigorescu ne-am apropia! cu sfială. 
Este, în întregul ei, o operă uriașă, impresionantă, durată 
din înălțări şi prăbușiri vertiginoase. 

Am căutat în ficcare tablou accentul propriu, rezonanța 
viabilă, legătura cu universalitatea. N'am țărmurit-o, patrio- 
tard, in tarcurile artificiale ale unui concept etnic și nici n'am 
exaltat-o printre culmile de nepătruns ale tăriilor. Am deter- 
minat-o cu mijloacele onestității estetice și ne-am regăsit 
senini în limitele ei nealterate. | 

In scrutarea cronologică și eu modeste elemente critice 
pe care am întreprins-o, nu putem vorbi de dezamăgiri. N'am 
descoperit nici mai mult, nici mai putin decit ne aşteptam. 
Am găsit însă drumul înțelegerii depline a unui stil. 

Fără a fi dela început o izbucnire de forță unică, sgudul- 
toare, Nicolae Grigorescu a fost un înaintaș, un novator, Meş- 
tesugul si l-a descifrat mai întii naiv în icoane ; dar a ajuns 
la desävirsirea unei exprimări proprii prin adinciri și căutări 
mereu reinoite. 

« x + 


Oficiahita'ies mu ne oferă o dată precisă pentru nașterea 
“lui Nicolae Grigorescu. Pe crucea lui se află scris anul 1838, 
— aşa cum afirmă Alexandru Vlahuţă, C. Diaconovici, Barbu 
Delavrancea $i alții, care măr urisesc însă, că artistul însuși, 
dealtminteri cu totul mepăsător față de asemenea preciziuni, 
n'a lăsat niciun document și nicio mărturie fermă asupra datei 
exacte a nașterii sale. 

Nicolae Petrașcu, unul din ultimii biografi ai lui Grigo- 
rescu, îl face să se nască în 1835, dar, prevăzător, în cuprin- 
sul studiului pe care i-l consacră mai dă si alte date posibile. 

Singur Virgil Cioflec a invocat unele mărturii vrednice- 
de luat în seamă, în favoarea anului 1834. 

Intr'un studiu publicat de autorul rindurilor de față în 
„Viața Rominească” la centenarul nașterii pictorului, am do- 
vedit că versiunea Cioflec, cea mai putin acceptată, era totusi 
cea exactă, 


NICOLAE GRIGORESCU 87 


Grigorescu s'a născut la 15 Mai 1834 in com Pit 
astăzi Văcăreşti de Răstoacă, din preajma Tirgovistel 7 

Tatăl său, fost notar, logofăt pe moșia familei Lens, moare 
în 1843. In acelaș an, văduva sa mută impreună cu cei şapte 
cpi se = la București, în grădina lui Filip Lens din Clopo- 

SE n casa unei rude sărace, P - 
ări dai. opa Volbură, din Că 

Zile amare s'au scurs văduva lucra din să 
poată creşte copiii, à ENSE 

„Biata mamă, — spunea mai tirziu Grigorescu, — e 
ne-a re fără să plingä și fără să fikei sat vorbă ri 

„Cei mai iubit, mai vioi și mai inzestrat dintre era 
Nicu, Maică-sa l-a învăţa! ea însăși să scrie si à ee 
Lipsurile însă, nu i-au îngăduit copilului să termine nici cla- 
sele primare. Impreunä cu fratele său mai mare, Gheorghe, 
e dat să deprindă meșteșugul zugrăv=lii la un iconar. După 
o scurtă, dar tristă ucenicie pe lingă Gheorghe Puiu din Olari 
şi pe lingă fratele acestuia,Dragomir, — Nicu se opreşte o 
vreme în atelitrul lui Nicolae Pantelimonescu, despre care 
mersese vestea că „minjeşte bine“. 

Dar meşterul era ursuz, îl punea să măture, să tae lemne, 
să legene copiii, să tirguiască pentru casă, și nu-l ingäduia 
decit arareori în preajma lui cînd lucra. 

Nicolse Grigorescu iese calfă ; însă meseria începe so 
învețe cu adevărat abia în atelierul lui Anton Chladek, pieto- 
rul ceh care-şi avea crescătoria de viermi de mătasă în v-cină- 
tate și-a cărui fereastră, plină cu sfinţi şi medalioane, oprea cu 
mult interes pe trecători. 

Ce fericit se simtaa învăţăcelul cind meşterul îl punea să 
trece culorile ! 

A prins atunci, intr'ascuns, să facă si el iconiţe. Bägase 
bas seamă rostul sfinților si rinduiala fiecăruia pe bucätelele de 
emn. 

La virsta hărăzită jocurilor şi bucuriilor copilăriei, văzin- 
du-și mama trudind fără să izbutiască vreodată să-i sature 
pe toți, Nicu ia hotărirea bărbătească să ciştige şi el bani, In- 
tr'o zi, fără să-l vadă nimeni, pleacă la tirg cu un pachet sub- 
suoară. Ajuns la Obor, își aşterne pe jos hä&inuta, înșiră pe 
dinsa scânturelele cu chipuri sfinte pe care le migălise nestiut 
şi așteaptă cu infrigurare. 

Modestele şi naivele icoane, închipuite frumos în culori 
supuse gi iscălite cu litere ca de tipar intr'un colt NICU, opresc, 
miră şi-i cuceresc pe țioșii trecători, Unii se'ntreabă 
cu îndoială dac'or fi făcute chiar de mina micuță a negusto- 
rului aceluia atit de tinăr. Dar ochii lui senini îi îndeamnă să 
cumpere. 


PES PI DCI x... et 9... AR 


85 VIAŢA ROMINEASCA 
VA 


Cu bänutii în palmă, aleargă într'un suflet și-i pune în 
mina mamei, E cea mai“fericită zi a vieții lui. 

Acum jocul se transformă în vocaţie, in pasiune, Capiarea 
icoanelor la intimplare, după instinct, dar fără a se depärta 
prea mult de tipic, îl duce treptat pe meşterul Nicu la desci- 
frarea umbrelor, d vibratiei lineare și a problemelor elemen- 
tare ale luminii. 

Indeminatoc, mai înzestrat si mai original decit camarazii 
lui, care întrebuințau linia rece si vopselele tari, Grigorescu 
lucrează stăruitor, desbărindu-se repede de timiditatea incepu- 
tului. . 
Prințesa Trubetkoi, fiica Domnului, văzindu-l la lucru, îi 
comandă icoana Precistei Mari, apoi zugrăveala capelei dom- 
nesti de pe moşia de lingă Băicoi. 

Prin 1855, starețul Minăstirii Căldăruşani il toomeşte la 
rindul său pe Grigorescu să zugrăvească Isvorul Tămăduirii, 
icoana Maicii Domnului și a Sfintului Dumitru. 

Auzind de iscusinta tinărului meșter, Mitropolitul Nifon 
îl pofteste în 1856, impreună cu alți ucenici, să picteze biserica 
Minăstirii Zamfira. 

Pictor vestit de biserici era în vremea aczea la noi Gheor- 
ghe Tăttărescu. Umblase la şcoli în Italia și venise de-acolo cu 
o artă dulceagă, declamatorie, care plăcea unora pentrucă se 
depărta dela ceiace ne obisnuise rigiditatea a-honitä a compo- 
zițiilor de şablon. 

E momentul s'o spunem că ceiace făceau atuñci unii dintre 
zugravii anonimi ai bisericilor romine lăsa foarte mult de dorit 
si o inoire a canoanelor bizantine atit de rău tălmăcit era cu 
adevărat necesară. Iconarii veacului, abia organizaţi în corpo- 
ratie pe categoria zugravilor de subțire, spre deosebire de na- 
casi, (zugravii de binale), — împodobeau zidurile ctitoricesti 
tu schematicul auster al unui stil hieratic, care deslega pe 
om de tot ce este pämintese, contopindu-l simbolic cu divini- 
tatea. Stilul cucernic al acestor zugravi se străduia să deperso- 
nalizeze, să spiritualizeze chipurile sfinţilor. 

In locul unui neo-bizantinism fecund ce ar fi trebuit totusi 
să se inspire din moliciunea frescurilor de început, pictorii 
trecuți prin scoalele Apusului aduc o artă laică, crescută pe. 
altă mentalitate si fără aderente spirituale la noi. 

Ghsorghe Tättäreseu, care a pictat în cuprinsul țării a- 
proape 60 de biserici în stilul amintitor al Renaşterii italiene, 
îşi va vedea curînd picturile acoperite de zugrăveală nouă sau 
date jos fără regret de către urmași, d 

La Minăstirea Zamfira fusese învolt tot Gheorghe Tăttă- 
rescu să facă zugrăvelile de temei. Ucenicii, sub îndrumarea 
lui Grigorzscu, se apucă de lucru, pregătesc grundul, zugră- 


NICOLAE GRIGORESCU ; 89 


vesc după tipic vestmintele sfinților si aşteaptă sosirea meste- 
iam celui mare ca să Heluiască fețele şi Maia pe care numai 
ei ştia să le făcă. Dar zilele tree si meşterul nu se arată, Grigo- 
rescu se așează într'o doară să împlinească pe îndelete şi lucrul 
care nu cădea în sarcina lui. Din ce în ce cu mai multă rivnă, 
el dă viaţă chipului Maicii Domnului. Lucera de multe zile 
acolo, cind răsună pină la dinsul vuet tulburător de glasuri. 
Tăttărescu aflase de isprava nelegiuită a cutezătorului invätä- 
cel şi venea să dea poruncă să se scoată de pe z'duri infamia. 
Cu glas tunător se apropie də copilărezsca încercare. Dar, deo- 


dată, rămine pironit. Lacrimi încep să-i mijească în colțul o- 


chilor. Il stringe la piept pe Nicu, îl sărută şi-i spune în auzul 
tuturor: „Nu mai e nicio nevce de mine aicil.. Neobrăzatul 
ăsta, drept pedeapsă, o să picteze și ceilalți sfinți 1...” 

Şi meşterul Nicu, care stătuse pină atunci cu sufletul la 
gură, respiră fericit. Se apucă mai departe de lucru și spo- 
reste podoaba Minästirii. 

Acolo, ne spun censtätorii, ca și la Agapia, Grigorescu 
a închipuit pe pereți poveşti sfinte nu după canoanele tradi- 
tiei ortodoxe, ci după cum le-a crezut potrivite sufletului tre- 
dinciosilor. Un călugăr bătrin i-a fost model pentru cutare 
sfint. O călugăriță tînără și sfioasä a trecut în haina cutărei 
sfinte. Grigorescu a căutat în jur şi a găsit tot ce-i trebuia ca 
material de inspirație pentru o pictură simplă, blindä, umană. 
Se lepädase aproape cu totul de canoanele bizantine. 

„Pe atunci, — îi povestea el lui Vlahuţă, — n'avexm nici- 
un fel de orientare în artă. O carte veche, cu slove chirilice, 
ne da rețete dela Muntele Athos pentru prepararea colorilor 
şi citeva lămuriri despre virsta, îmbrăcămintea, viața Și insu- 
sirile fiecărui sfint. Atit. Incolo, făc:am fiecare cum ne tăia 

Grigorescu işi făurește astfel, după gindul, simţirea fi 
viziunea lui, alături de arta oficială a timpului, un drum pro- 
priu, mai liber, inspirat din viaţă si din natură. 

Cei ce au venit să sè roage în faţa icoanelor lui, — afirmă 
în general critica de artă — n'au fost orbiti de strălucirea 
straelor şi a fundalurilor aurite, n'au a reg de rer 
rile tapene şi de privirea gravă a unor fantome, Ci Su sm 
într'o Da ho parcă, dar fără putință de ajuns prin 
puritatea si frumuseţea liniştită a chipurilor. 

Stărue o pace deplină, o lumină sfioasă, o înginar> între ' 
realitate si vis în icoanele lui Grigorescu, — de une rezultă 
și calitatea lor bisericească dincolo de canoane, de tehnică 
si de stil. 

Artistul nu întrevede, — spune Virgil Cioflec, — tristeta 
dramei creştine. Scenele sacre sunt simple alegorii din lumea 


VIAȚA ROMĪNEASGA - 


închipuirii. Cind nu sunt, — adăogăm noi, — poveşti frumos 
colorate, cu oameni din viața ds toate zilele. 

O mărturisește artistul însuşi : , 

„Cind pictam sfinții din catapeteasmă, văzul jos pe schelă 
o fetişoară cam de seama mea, care mă privea cum lucram. 
Era cuminte, blondă, cu ochi albaștri: un adevărat înger, Nu 
ştiu cum făcurăm, că peste citeva zile n= iubeam emindoi Ca 
niciodată în viaţă. Ne întilne:m seara după lucru în acelaş 
loc, ne tineam de mină, aproape fără să ne vorbim. Eram atit 
de fericit! Pentru mine ea cra tot ce Dumnezeu făcuse mai 
frumos pe lume... Cind sfirșii serafimul din creştetul bolții, 
auzii dela spate pe meșter: „Bravo, măi băiete ! E c: mai 
frumos înger ce-ai făcut. E lestă Mărioara Popii |... 

In vreme ce luora la Zamfira, în lulie 1857, Eforia Şcoa- 
lelor ține concurs pentru trimiter-a în Italia a unui tinär care 
să studieze „desenul grafic“. Se prezintă şi Grigorescu cu 
compoziția „Mihai scăpind stindardul“, Deşi lucrarea place, 
Grigorescu e respins, deoarce nu avea decit două clase pri- 
mare. Juriul, prezidat de profesorul Carol Wahlstein dela Co- 
legiul Sfintul Sava, atribue bursa lui Constantin Stăncescu, 
care avea umanioarele, adică absolvise liccul. (Ulterior, Eforia 
va schimba destinația bursei, hotărind ca Stăncescu să plece 
la Paris). 

Compoziția 
Mogosoaei, atrage 
care o găs:ște pe gustul 


lui Grigorescu, expusă într'o vitrină pe Podul 
atențiunea Domnitorului Barbu Știrbei, 
său şi o cumpără cu o sută de galbeni. 
Isaia Per- 


La Agapia, maica Ursachi, căreia fi căzuse sub ochi © 
icoană a meşterului Nicu, se intelige cu acesta să refacă zu- 
grăveala bisericii Sfinții Voevozi de pe lingă vechea minästire. 

Pictorul se aşterne la lucru. E : ter 
de compoziție, Face figuri cuminţi, în atitudini liniștite, 
să ascundă o pronunțată tendință de idealizare, folosind pe 
„alocuri o vizualitate coloristică uimitoare pentru cunoștințele 
sale tehnice rudimentare, 

Inspirația este vădit că şi-a căutat-o în gravurile şi cer- 
toanele cu modele străine care începuseră să circule și la noi 
după inapoerea primilor artişti romini din străinătate, 

Reminiscențel= se identifică uşor, mai ales că ele nu sunt 
totdeauna coordonate și armonios integrate în ansamblu. 

Pictura agapiană, executată după modele vii, s'a păstrat 


N 


NICOLAE GRIGORESCU 


91 


nealterată pină in vremea tataie ă. Gri j 

E a n gorescu a intrebuintat 

E BUDS; fiindcă, — spune unul dintre bi ii săi, azi i 
păcat mare să zugrăvească chipuri sfinte cu boeli 


Zugrävelile dela Agapia, pentru cine le-a examinat de 
aproape, sunt extrem de elocvent: Ele arată influențe şi afi- 
nitäfi, dar arată mai cu seamă puterea de afirmare a unui 
talent excepțional într'una din fazele cela mai interesante ale 
formației ‘sale, 

Ne pare rău că nu putem fi de acord cu unii cercetători 
care socotesc această producție a lui Grigorescu „s-arbădă si 
fără nerv“. Noi vedem, dimpotrivă, aici, aspirația neindoel- 
nică a artistului către o artă mai înaltă, mai completă, în care 
se va realiza treptat, prin contactul cu pictura apuseană. 
După terminarea icoanelor dela Căldăruşani, dela Zam- 
fira, dela Văratec si dela Agapia, ajutat de Mihail Kogälni- 
ceanu, Grigorescu pleacă în 1861 ca bursier al Statului ‘la 
Paris. Se împlineşte as lfel cea mai arzătoare dorință a lui, Nu 
se înscrie deocamdată la Belle Arts, ci intră în atelierul pic- 
torului Sebastien Cornu, frecventat cu predilecție de Rominii 
care studiau la Paris. 

Cercetind muzeel= şi expozițiile pariziene, Grigorescu des- 
coperă însă modele, teme si realizări mult mai înteresante şi 
mai instructive decit în atelierul cu formule învechite. 

In galeriile de artă, se apropie cu sfială de operele unor 
maeștri vestiți, ca Rub=ns, Correggio, Delacroix, Géricault, 
Prud'hon si se hotărăşte în <firșit să se înscrie la Școala de 
Belle Arte. In vederea participării la proba pentru concursul 
arborelui, Grigorescu pleacă să facă studii ds pe natură la 
Fontainebleau. El vine astfel în contact cu grupul pictorilor 
originali şi indräzneti care, retrași în singurătatea plină de 
poezie a pădurii seculare, plămăd:au o nouă tehnică picturală 
pentru redarea impresiilor din natură. 

Grigorescu învață: la Paris, copiind apere celebre; la 
Fontainebleau, familiarizindu-se cu tainele picturii de aer 
Hber. „Lucrează cu ardoare, studiază formele si cind for- 
mele eu putut fi definite, — spune Ciaflec, — vrea să stäpl- 
nească lumina...“. 

Natura e p:mtru Grigorescu cel mai limpede și mai bogat 
isvor din care trebue să se adape un artist. 

De înscrierea la Belle Arte nici nu mai poate fi vorba Se 
atează la Barbizon, leagănul atîtor mari pieisagiști. 

„De cîte ori, — povesteste Grigorescu, — nu mă găsea 
răcăritul soarelui în cîmp, cu paleta în mină! De cite ori nu 
mă apuca asfinfitul lucrind sub umbra bătrinilor fagi din 
pădure !... Natura de acolo. pădurea, stejarii, stincile, aträse- 


DX VIAŢA ROMINEASCIA 


seră pe Rousseau, Millet, Diaz, Daubigny. Ii întilneam lucrind, 
ii vedeam la hanul lui Gane, — un fel de apos-oli ai artei 
cate părăsiseră Parisul şi-şi trăiau viața ca niște pustnici... 
La Barbizon am petrecut mai mulți ani. Millet m'a văzut de 
citeva ori lucrind în pădure. Odată, m'a bătut pe umeri, zicin- 
du-mi că-i destul de bina ce fac. Eram tinăr... Dar tot aveam 
minte... Era cit pe-aci să-mi fe dragă o fată a lui. Mi-am pus 
friu inimii... Eu sărac, ea săracă !..“, 

Iar mai departe, artistul adaogă: 

„Plecam cu sacul în spate și mă opream într'un loc. Dar 
unde puteai dovedi să te apropii de tot ca vedeai? Ar fi tre- 
buit ca ziua să fie an. Te apropiai de una şi dădeai peste alta. 
Lumina îți juca farse...“ 

După ani grei de muncă, de iluzii si de decepții, Grigo- 
rescu se îndreaptă în 1864 spre țară. Trece prin Galiţia, unde 
schiteazä chipuri caracteristice locale: telali, circiumari, bel- 
feri şi acea minunată serie d: capete de Evrei care vor rămi- 
ned printre cele mai bune opere ale sale, 

Executate într'o manieră de vechi meșter olandez, cu 
detașări impresionante din clar-obscur, lucrările acestea sunt 
parcă o neașteptată răbufnire dinlăuntru, o reacțiune instinc- 
tivă faţă de timatica impresionistă, constituind o fază de sine 
stătătoare în activitatea pictorului, — alături de peisajele 
fluide, ușoare, pline de aer şi de lumină, pe care le va înfăptui 
mai tirziu, Sg à 

Dar tot acum descoperă Grigorescu şi d-alu însori 
ale Siretului, peisajul de coline pitoreşti, cu coloritul limpede, 
blind, înviorător al cerului moldav. 

. E o etapă nouă a stilului grigorescian, care va reveni a- 
des:a în paleta lui, ca o sursă nezecată de inspirație cromatică. 

Artistul venise în țară pentru a obține o catedră la Şcoala 
de Arte Frumoase. I se răspunde însă, că nu există loc vacant. 
Mihnit, pleacă din nou la Paris. 

-A fost desigur norocul artei romînești că artistul n'a putut 
imbrätisa cariera didactică. Desltminteri, nici n'avea însușiri 
pedagogice. Se povesteşte că, într'un rind, voind să facă plă- 
cere unui prieten, propuse să dea citeva lecţii celor două fete 
ale acestuia, care aveau oarecare aplicatiune pentru pictură. 
In ziua fixată, Grigorescu aduse un șevalet şi citeva ulesle 
frumoase pe care le cumpărase chiar atunci din piaţă. Lecţia 
dură aproape două c'asuri. Bietul maestru era mai emoționat 
decit tinerele sale eleve, Era nervos, transpira, se agita, În 
sfirsit, s'a ostenit mai mult decit se poate închipui. Rezulta- 
tul? Au rămas două ulcele si un măr, admirabil zugrăvite de 
Grigor:scu în singura lecţie pe care-a dat-o în cariera sa de 
pictor, i - 


NICOLAE GRIGORESCU 93 


Mai tirziu, cînd adoptă tehnica itului 
' tä cea nouă a cutitului de 
pantă posa penelului, intinzind pe pinză o Pt nl it 
oasă, | sensuală, are-i mira pe cei ce nu cunoșteau pro- 
cedeul, artistul se fereşte să dia îndrumări profesorale, pre- 


In 1867 Grigorescu revine în țară ca să se pregătească 
pentru expoziția internațională dela Paris, cv ir parearea 
observaţii si aspecte inedite ale peisajului rominese. La Salon, 
expune cu succes în secția rominească, alături de pictorii 
Tättärescu, Trenk, Carol Popp de Szathmary, Mişu Popp, Pe- 
wu one Olivier din Buzäu si Stefan Dobrentz din Piatra 

eamt. A 

In Martie 1867 e din nou în București si în urma stäruin- 
jelor depuse obține o bursă pentru Italia, Dar nu se poate ho- 
lări imediat să plece. Cutreeră locurile unde şi-a făcut odini- 
oară ucenicia: Căldăruşani, Tirgoviște, Cimpulung, Rucăr, — 
popasuri rodnice pentru artistul cu viziunea acum fixată. Se 
mai abate o dată prin locurile dragi dela Fontainebleau, unde 
ia parte la o expoziție locală şi e remarcat de Napoleon al 
III-lea, care-i reține o „Creangă de măr inflorit" și un.,,Cap 
Je femee”, . 

In 1869, Grigorescu se stabilește pentru mai mult timp 
în țară. Lucrează intens şi se impune publicului cunoscător și 
oficialității. Obține medalia cl. I pentru portret la expoziţia 
organizată în 1870 la Şcoala de Arte Frumoase, la care par- 
ticipă cu 27 de pinze. Opera care-l consacră acum este fru- 
mosul portret al Banului Heräscu-Nästurel. Puţini ştiu că 
Grigorescu a -fost un portretist tot atit de mare pe cit a fost 
de înzestrat ca peisagist. Adeseori chiar, — constată cu bună 
dreptate Lucia Dracopol-Ispir, — iile lui plac mai mult 
prin personagiile care le animă decit prin înfățișarea naturii. 

Theodor Aman, directorul Şcoalei de Arte Frumoase, re- 
levă talentul excepțional al lui Grigorescu și-l proclamă re- 
prezentantul de frunte al unei arte noui. 

Domnitorul Carol I îi acordă, din caseta personală, o bursă 
de călătorie în Italia. Si artistul porneşte in acelaș an, dornic 
să ia contact neîntirziat cu celălalt mare focar al artei uni- 
versale, s 

Nicolae Grigorescu a ajuns un pictor stăpin pe mijloacele 
sabe. Dacă în Franţa sa format sub înriurirea luminoasă a 
marilor peisagisti dela Barbizon și a lui Corot, — în Italia, 
artistul va desluși misterul pasionant al clarobscurului, lecţia 


HOT RES F VIAȚA BOMINEASCĂ 


marilor meşteri ai clasicismului şi renașterii italiene. Din Ita- 
lia, Grigorescu trece în Grecia, se abae pe la Constantino- 
pole si v-vine în țară. FAT 

Mirajul Franţei il va atrage însă adesea în cursul carierei 
sale. Se va opri la Marlatte, lingă Barbizon, apoi în vechiul 
și pitorescul orășel breton Vitré, — şi va purta, oridecâteori 
va avea prilejul, solia artei rominești în Saloanele si 'n maga- 
zinele pariziene. 

Din perioada franceză a activității lui Grigorescu au dăi- 
nuit pinä la noi puţine lucrări și mai ales puţine reproduceri, 

Colturile pitoreşti dela Fonthinebl-au, lucrările mai rea- 
liste dela Vitré, — de-o artă atit de sigură si de-o factură atit 
de solidă, — ca şi evocările marine dela Granville, alături de 
sporadicele imagini italene, ne înfăţişează taihele unei palete 
zare a ştiu! să descifreze în graiul expresiv al valorilor, vibra- 
Ha atmosferei și caracterul personagiilor. 

In acelaș timp, pictuna dela Paris cu tematică rominească 
a lui Nicolae Grigorescu, este aproape un manifest, o operă 
de propagandă, pe care artistul nu se sfiește să o declare ca 
atare : , 


„Am crezut, — spune el însuși într'o petiția, — că Patria 
noastră prezintă destule subiecte vrednice de studii, destule 
frumuseți originale si artistic» spre a-și putea avea locul cu 
demnitate în galeria oricărul magazin din lumea occidentală, 
Mă voi sili, — adaugă el, — mă voi sili cu toată stăruința, pe 
cit puţinele mele mijloace îmi vor permite, să fiu sisbul lor 
înterpret...”, 

După mai modestul contact cu publicul bucur:ștean din 
1870, Nicolae Grigorescu participă, în 1873, cu 150 de pinze, 
la expoziția Amicilor Belelor Arte. E una din manifestările 
cele mai bogate si mai sugestive din cite s'eu infätisat la noi. 
Din colecții particulare si oficial: s'au strins operele cele mai 
caracteristice ce sa gäseau atunci în țară. Grigorescu adure 
lucrärile sale cele mai reuşite. E în plină maturitate a talen- 
tului. Succesul lui = răsunător. 

Dar Franţa îl atrage din nou. La Paris, li găsește pe foștii 
luitovaräsi dela Barbizon — pictori ai saloanelor mondene, 
cu ateliere în Parc Monceaux, cu echipaje şi cu lachei în 
livrea, avind zile fixs de recepții şi lucrind pentru Americanii 


ti > 

Fugind de fastul şi de sgomotul apäsätor al Capitalei, 
Grigorescu poposise în liniștea patriarhală dela Vitré, cînd 
Ton Brătianu îl cheamă să picteze scene din războiul nostru 
pentru independență. egean 
- „in 1877, — sorie Virgil Cioflec, — veşti alarmante des- 
pre un război cu Turcii îl îngrijorează. Prin Doctorul Davila 
e chemat din partea Guvernului să vină în țară. In apropierea 


D 2e nn Dia à Lo der à 1 Pat, 
r = à - at | 


. 
un h - 
NICOLAE GRIGORESCU A 95 


cimpului de luptă, într'o brișcă cu pinze — atelierul lui am- 
bulant — Grigorescu ia note de toate scenele car:-i pn bena 
sub ochi. Prinde, ca o imagine care se repetă, mișcarea repede 
a + Li 

şi viol.ntă a ostașului care străpunge cu baioneta. Gestul sol- 
datului care luptă piept la piept cu dusamul îl fixează în 
„lupta din Valea Rahovei“. In revărsatul zorilor, „Smirda- 
nul” întunecos, cu soldații impinzifi ca un val uriaş tare a- 
leargă la asalt, este o schiţă impresionantă pentru tabloul cel 
mare de mai tirziu... 

„In atacul dela Opanez” se aude goarna pentru semnalul 
de a ac. Se văd tunarii care, aplecali pe sea, cu frica strinse, 
cu pintenii infipţi pină la singe, aleargă bătind cali cu bicel-. 
Mișcarea este vijeiioasă... - 

„Lupta oricit de îndirjită, avea şi răsnasuri de odihnă, cind 
Grigorescu a putut schița täreni strinşi în sumane, incälzin- 
du-ze pe lingă foc. Sub un cer de plumb; glotasii îmoing cu 
märul la roata carului, se opintesc prin clisa främintatä de co- 
pite si ajută boii care irag din greu „căruțele cu provizii”. Este 
poate cea mai frumoasă lucrare din război. Minati dela spate 
de soldaţi călări cu săbiile scoase, Turcii ostenti, fläminzi, in- 
coläciti de viscol, s> impleticesc în zdrente, cu capul în pămint, 
Așa păseşte „Convoiul de prizonieri”. 

In sfirşit, „Gornistul”" sună încetarea focului. Domnitorul 
primeşte defilarea trupelor biruitoare, iar „Sentinela” îşi reia 
postul de pază la Dunăr:. 

In imaginile sale de război, artistul ocolește drama singe- 
roasă, brutalitatea măcelului. Cele mai bune lucrări dn această 
etapă nu sunt cele de vălmășag, de dinamism, de incrincenart, 
ci acele: mai mult statice, în care csracteristicul, armonia cro- 


matică şi construcția formală se înfăptuese deplin, 


In 1880 Grigorescu e din nou la Paris şi expune la Salon. 

Pete un an, organizazä o expoziție personalä la Bucu- 
resti. Dezamăgit de indolenta oficialitäti, revine în Franta, 
caută motive noui pe țărmul mării, printre stincile bretone, ne 
cimpiile smältuite,— si pictează figuri locale, evitind contururile 
ferme, desenind totul în culoare, in tonalități prajiomie, cu ua 
mestesug pEn de vigoare, de fantazie, de inspirație calmă şi de 
luciditate. 

Expoziţia pariziană din 1887 îi aduce consacrarea à fi- 
nitivă. 

In faza aceasta luminoasă si fermă, se Inmpoiazä în țară 
şi-şi reia prtoarinările. 

„E în apogeul talen'ului, — ne pune profesorul Gheorghe 
Oprescu. Din nou se simte atras de natură, anrogre de tären 
şi e multumit., Tehnica se lärceste si se aennlifică ; mâna şi 
desenul n'au fost niciodată mai sigure, mai exac! supuse gin- 


LI CE" 7 «à . i F r 
— 
— 


96 | i VIAȚA ROMINEASGA - 


3utui, pensula sa mai hotărită si mai expresivă, Este epoca de 
aur a acestui pictor fericit, căruia totul îi suride, — gi aici 


A doua expoziție personală la Bucureşti Grigorescu o des- 
chide la 11 Mai 1887 în Palatul Eforiei. Prezintă 222 lucrări, 
din care, în mai putin de trei săptămini vinde jumătate. In ur- 
ma acestui succes, îşi construește un atelier la Cimpina şi se 
așează acolo definitiv, preparind mereu pinze pentru expo- 
zițiile viitoare, care vor fi de-aici înainta la Ateneul Romin : 
în 1891, în 1895 (cea mai complectă), în 1897 si — ultima — 
în 1904, 

Descoperind Posada, pitoreasca localitate de lingă Comar- 
nic, Grigorescu găseşte aici sinteza tuturor variațiunilor carat- 
teristice ale peisajului rominesc. Locuri, oameni, animale, îi 
solicită paleta într'o nesfirgatä diversitate de aspecte, In accente 
plastice emotionante, artistul fixează toată vraja idilică a pri- 
velistilor cimpentsti, 

Grigorescu nu s'a mulțumit să reproducă imagini. El soco- 
tea că opera de artă numai atunci e superioară unei fotografii 
cînd re să trezească în sufletul privitorului emoțiile în- 
cercate ds artist în fața firii. Nu natura însăși trebue să o 
redea artistul. O operă în care nu ni se dă o reproducere exactă 
a obiectului, ci numai puterea lui expresivă, produce o satis- 
factie estetică mult mai accentuată. Opera de artă nu trebue 
să se subetitue naturii, ci numai să ne dea iluzia ei, transmi- 
tind emoția încercată de artist. 

Nicolae Grigorescu e cel dintii pictor romin care a pus în 
valoare acest adevăr. Pinä la el, niciun alt artist al nostru nu 
sezisase poezia peisajului nostru câmpenesc. O înfățişase în li- 
teratură Vasile Alecsandri, dar nu dela Alecsandri sa insiprat 
Grigorescu. Ei au mers același drumuri, dar au ajuns la re- 
zultate deosebite, | 

Grigorescu e în adevăr cel mai mare artist al nostru; el 
poate fi considerat pictorul frumosului rominesc, — dar numai 
prin unele dintre subiectele tratate, nu și prin stilul lor plastic. 

Am văzut că artistul se stabilise la Cimpina, unde primea 
pe scriitori, pe artişti, pe prieteni. Alexandru Vlahuţă, Barbu 
Delavrancea, Nicolae Petrașcu, ii lui de mai tirziu, îl 
frecventau adesea, Din mărturiile lor rezultă că ultimele luni 
de viață au fost pentru Nicolae Grigorescu un adevărat calvar. 
Nu mai putea lucra, vederea îi slăbis>, mlinile îi tremurau. 
Dacă totuși se ăpropiu de şevalet, nu mai izbutea să fie mul- 
fumit de ceiace făcea: 

„Mereu se văita de bătrineţă. Virsta cea înaintată îl amära 
foarte mult. Simtea bätrinul maestru că insipratia îi era încă 
în vigoare, dar mâna refuza de a-i reproduce exact concepția- 

— „Am ajuns în artă un general ! — îi spunea el lui Vla- 


huță, — și acum trebue 
câte o trasă 1...” să văd cu mi se ia jos cite o tresă, 


me miracolul peisajului rominesc se inchid peniru tot- 

Așezat pe crengi de brad si de stejar, într'un car tras de 
patru boi, cu dragile lui flori da cimp e trata ärate pe față si pe 
piept, — aşa a fost dus spre locul de veşnică odihnă trupul ne- 
insufletit al aceluia care a fost Nicolae Grigorescu, 

Da 4 dorința iu din urmă... 

easca vale a Prahovei, care apare atit de des In opira 
meşterului, s'a cernit pentru o clipă, Ce şi-a reluat re 
risul, ca în pinzele care o fac nemuritoare... 

= = à 

À Desprins din tumultul manifestărilor artistice 
in plină afirmare a æcademismului lui Gheorghe Titiran à 
a romantismului lui Theodor Aman, într'o epocă de mari pre- 
faceri politice şi sociale, Nicolae Grigorescu își afirmă dela 
inceput temperamentul də pictor, Fără să-l invete nimeni — 
învaţă. Invaţă furind din ochi meșteșugul. 

Voevodala pictură religioasă ajunsese în tristă decădere. 
Copilului iconar nu i se putea cere însă, să întoarcă stilul ce 
incepuse să se infiltreze. Face si el cum fac cei mari, ba, une- 
ori, chiar mai bine. 

Din pictura lui bisericească, epitaful dela Zamfira şi Ma- 
dona agapiană reprezintă înfăptuiri ce pot figura printre cele 
mai autentice cristalizäri rominești ale gènului. 

Plecat în Franța, zugravul modest devine pictor. 

Fără legături oficiale, fără sprijin, fără sfä.uitori, Grigo- 
rescu se orientează singur, lasă deplină libertate sensibilităţii 
Sin cadrul atit de prielnic evadărilor poetice dela Fontaine- 
bleau se deprinde a lucra liber, fără principii rigide, fără for- 
mule preconcepute. 

Mai multă lumină, mai multă prospețime cromatică, mai 
mult aer si mai mult spațiu — iată ce propovăduia pictura 
artiștilor întâlniți la Barbizon. Erau acolo gravul și delicatul 
Théodore Rousseau, -liricul Corot, dinamicul Troyon, patriar- 
halul Millet, discretul Daubigny, Gustave Courbet, Diaz, Huet, 
pictori indicaţi sub titulatura generică de Grupul 1860, cum îi 
îinmănunchiază şi K. H. Zambaccian, spre deosebire de Grupul 
1863, din care făceau parte Fantin-Latour, Jean-Paul Laurens, 
Legros, Manet, Pissaro, — artişti ce aduczau în manifestările 
lor plastice un stil propriu, revendicind pentru dingli titlul 
de creatori ai impresirnismului. 

Li 


m iati e, e —— ee ea e 


ZE TIE mita RER 


93 | VIAȚA ROMINEASCA 


Grigorescu se lupta cu influența ambelor grupări. N'a fost 
însă, nici realist, nici naturalist, nici cu adevărat im- 
presionist, A fost pe rind cite puţin din toate acestea și, pro- 
fitind de tustrele tendințele, şi-a căutat cu stăruință origi- 
nalitatea. 

O descätusare deplină n'a putut realiza. In pulberea in- 
sorită a atitora dintre pinzele sale, în preocupările de stil și 
d= compoziție, în coloritul, în factura, în viziunea celor mai 
caracteristice popasuri ale peisajului grigorescian, vom recu- 
noaşte — mai obsedantă sau mai atenuată — prezența Barbi- 
zonului cu fluiditätile-i argintate, cu spatiile-i largi, cu nein- 
trecuta-i poezie rustică, 

E imnul triumfător al întoarcerii la natură, la natura ade- 
vărată, vie, armonios colorată, 

In artă ca şi în viață, Grigorescu a fost un liric. lubea mes- 
teacänul, potecutele de pădurice pe inserat, drumurile prăfuite 
de ţară, livezile, florile de cimp. H plăcea să le redea așa cum 
îi apăreau fugar în faţa ochilor, cu spontaneitatea impresiei 
nemijlocite. 

Tot ce-a încercat să definească printr'un modelaj îndelun- 
gat nu-l reprezintă in măsura acelor vibrante si „proaspete 
armonii cromatice din atitea pinze cu idile sau cu simple pri- 
velisti. 

Spunea el însuși : 

„Fă ce simți şi atita cit simţi. Unde nu te mai mişcă, lasă 
paleta jos: lucrul tău fiind numai sinceritate va creşte şi se 
va desăvirşi în sufletul celorlalți; va trăi. Altfel, vrind să-l 
isprävesti, îl omori... Numni intro schiță poți răminea sincer 
pînă la sfârşit. Intr'un tablou migălit începi să te observi — și 
din momen'ul acela e mai mult meșteșug decit artă... De cite 
ori, — adaugă el, —nu mi s'a întimplat, cînd n'eveam culorile 
la mine, să văd un colț de natură admirabil. Mă uitam la ceas 
ca să vin a doua zi exact la aceiaşi oră săJucrez. Ven”am — si 
nu mai era nimic. Erau copacii, era valea si aceiaşi lumină, 
era, dar... nu mai eram eu cel din ajun....”. . 

Iar altădată, referindu-se la sensatia trecătoare, revine 
alte vorbe : . 

Simfonia aceea de linii, de tonuri, de ă şi lumină, 
infrätirea aceea a tuturor elementelor care fac, sub raza unei 
clipe fericite, ca un lucru să fie frumos, n'ai s'o mai găsești. 
Peste un ceas alta-i fața lumii și tu eşti altul L.". 

S'a scris mult despre problema Grigorescu. Unii i-au con- 
testat artistului autenticitatea, Alţii l-au beatificat pur şi 
simplu: „Un sfint al picturii romîneşti”, —spune Adrian Ma- 
niu. — „Grigorescu trebue clasat în prima strană a catedralei 

culturii rominesti”, — afirmă pictorul Stefan Popescu, — „Un 
preot care iubea codrii si ţărina țării ca un duhovnic spove- 


+ 


. 1 definește Camil 


RICOLAE GRIGORESCU : 99 


dania pic Carol Sont + cn aid rea mintuirii”, — 
v LES proclamä „Cea mai curată 
glorie a neamului”, „reprezentant simbolic al geniului plastic 
al rasei”,-şi — nici mai mult nici mai puțin decit „zeu tutelar 
al spa literare de inoire". j e 

je unde vine confuzia? Grigorescu a fost în 
deschizător «de drumuri, otet cae are 
Cimpina se poate spune că stă piatră de hotar la înc-puturile 
plasticei noastre moderne, el fiind cel dintii care contopeste 
o formulă de artă europeană cu realităţile noastre cosmice, 
dindu-le o nuanfare inedită și-o valorificare proprie. A pre- 
tinde însă că poeţii şi reformatorii sociali au mers pe urmele 
pictorului, ni se pare exagerat, 

E drept că maturitatea artistului nostru se înregistrează 
în plină perioadă naturalistă, cînd orien spre mediul ru- 
ral se îndeplinise ferm în Franţa şi cînd atentiunea guvernelor 
noastre sa indrepta spre democratizarea ţării prin extinderea 
drep urilor politice asupra păturilor largi ale poporului S'a 
pretins astfel că opera lui Grigorescu este ecoul imediat al 
acestei intoarceri a interesului oficial către clasa țărăn:ască, 

E-0 asertiune naivă si gratuită. Dacă Grigorescu ar fi ținut 
să ilustreze revendicările acestei clase, ar fi făcut o pictură 
dramatică, realistă, n'ar fi turnat în frăgezimea culorilor şi 'n 
graţia chipurilor un suflet surizător, înclinat spre cîntec şi 
legănat de nostalgii cimpenesti. 

Mişcarea semănătoristă a ţinut să facă din Grigorescu un 

TSOT. 

„In 1901, — s'a afirmat — cînd Vhhuţă si Coşbuc lansează 
faimosul lor manifest imbibat de misticism rural, propoväduind 
reîntoarcerea spre viața poporului, ei cälcau de fapt pe ur- 
mele pictorului...”. + 

O deosebire fundamentală se constată însă, între mişcarea 
s-mănătoristă şi Grigorescu: în vreme ce semă mătoriştii, trăind 
viața de oraş, militau pentru ruralism, pictorul a trăit toată 
viața sa în strins contact zilnic cu pămîntul şi cu oamenii 
dela tară... n A 

Mișcarea semănătoris'ă s'a născut dintr'o necesitate socială. 

Pictura grigorescianä a crescut din sufletul, din viziunea 
inaripată a artistului. 

Grigorescu a pregătit poate întrucâtva terenul, a dat firma, 
a compus coperta, dar după aceca fiecare şi-a mers drumul 
propriu. 

Se întîmplă adesea ca un pictor să ilustreze o carte, să 
interpreteze o poezie, să dea viață plas îcă unui personaj lite- 
rar sau unui mit. Se întâmplă uneori şi invers, ca un poet să 
cânte un tablou. Idilicul grigorescian a avut fără îndoială co- 
respondente frecvente în poezia vremii 


unică. Peisajele gen Alpar nu mai puteau satisface. Erau lipsite 
de aer, artificiale, tenebroase. In pictura lui Grigorescu pèl- 
sajul romînesc începe să-şi afirme caractere proprii, se învălue 
în transparente aurii, în vibrații aeriene, în nuanțe rare „care 
sunt ale arsitei şi ale pulberei noastre”. 

Era altceva decit o pictură făcută în atelier, convențională, 
livrescä, abstractă, cu umbre negre care n'au ce căuta pe În- 
tinsul plaiurilor şi în lumina zilei. 

„Un pictor dotat cu prisosință de natură, — spune criticul 
Francisc Șirato, — refractar impresiunilor de tristetä, care 
ştie să elimine din opera sa orele de îndoială, de incertitu- 
dine, infätisind-o numai cu latura luminoasă a personalității 
sale artistice. Lumea, țara lui, pentru el era gătită în găteli 
dintre cele mai strălucitoare, cu nimburi de lumină venite 


Tehnica, coloritul, subiectele, toate erau noui în opera lui 
Grigorescu. Dar, din nefericire, el a gindit frantuzeste prive- 
liştile rominesti. Caracterul, înfățișarea, culoarea proprie po- 
porului romîn, G nu le-a redat. Stilul general al Ro- 
minului, latin prin singe, bizantin prin tradiţie si slav prin 
cultură, Grigorescu nu l-a înțeles. 

Din Franţa, el aduce o atmosferă mai albicloasă, mai tea- 
trală, mai „de Apus”. In arta lui stărue un anumit mod fran- 
tuzesc, ușor, de a privi lucrurile, de a pretui însemnătatea lor, 
un anumit fel de a înțelege natura în elementele ei sintetice, 
simplificate. \ 

Am arătat că atunci cînd s'a înapoiat în țară a început 
să cutreere locurile ştiute si cale nestiute, ca să picteze arbori, 
riulete si isvoare, viței, țigani, ciobani si färäncute, a căror 
reprezentare emoţionantă îl Va preocupa toată viața. Indepii- 
nest» munca aceasta cu o grijă, un zel, o aplicatiune şi o per- 
severentä în care pare că găsește satisfacţii dintre cele mal 
rare, Il interesează cele mai -umile unghere, cimpiils în plin 


În . à re 
en d 


NICOLAE GRIGORESCU 101 


soare, colinele abia înverzite, cerul in am i ti 
ai dimineţii. Pe toate le prinde usor, tt mit, 
realizind în plin dragostea lui pentru frumuseţile firii. Unele 
sunt simple schiţe după pan cate 
Sa valati mu de Minaka în AL oi AUS de teelique je di 
sunt de spontane. k prețioase pe œ 

Opera de necontestat prestigiu a lui Nicolae Grigorescu 
spare iñsä abia din momentul eliberării sale de sub influen- 
tele străine. 

Pină atunci, el continuă să practice ceiace s'ar putea numi 
genul grațios grigorescian : schiteazä siluete lungi şi subțiri, 
cu obraji pudrati, cu incheeturi nobile, ţărani-feţifrumoşi si 
țărăncuțe-cosinzene, care plac şi se vind bine. 

Ciobănaşul nostru însă, e simplu, natural, cu mers legă- 
nat, vioi, bucuros cind vede trecind drumeţii, dar bănuitor, 
man grațios, roz-alb, diafan, pozind cu statornic suris pe 

e, b- = 
Täranca noastră voinică, arsă de soare, preocupată de tre- 
burile cimpului şi ale iei la fiecare pas, nu păstrează 
acel chip angelic pe care-l generalizează Grigorescu în toate 
ipostazele. 

„Dacă am căuta să găsim färanca lui Grigorescu așa cum 
a văzut-o si pictat-o el, evident că n'am găsi-o nicăeri, chiar 
dacă am cutreera țara în lung sin lat”, — spune Marius 
Bunescu, 

„Țăranul nu e pus faţă în faţă cu truda grea şi istovi- 
toare, — scrie Cioflec, — ci luat mai mult ca element pitoresc, 
alături de vitele poposite pe vaduri și de turmele risipite pe 
väi". 
Inrîurit de reminiscentele şcoalei dela Barbizon, artistul 
a împrumutat ţăranului nostru infätisäri care nu i se potri- 
vex. L-a judecat superficial ; l-a privit şi l-a redat în fremă- 
tarea unei fericiri care nu corespunde realității. Viaţa nu are 
pentru țăran culorile trandafirii în care l-a zugrăvit pictorul- 
poet. Pacea, voia bună, seninătate îmbelșugată nu prea vi 
zitau sufletul Ruminului pe vremea lui Grigorescu. Ingrijorat, 
strivit, ne'ncrezätor, cu chipul bronzat, dirz, viguros şi mai 
mult incruntat decit surizător, legat indisolubil de glie si de 
muncă, — așa ar fi trebuit să ni-l evoce artistul pe täranul 
oropsit din vremea sa. El l-a studiat cu simpatie pe omul dela 
țară, dar a trecut fără emoție pe lingă existența lui trudnică. 

Tara a înfățișat-o ca un rai, unde mocanul cu glugä și 
tăranea feerică trăesc fără nicio grijă, fără nicio durere, 

Pe plugarul flämind, prost hrănit, modest îmbrăcat, pic- 
torul ma vrut să-l cunoască. Pentru dobitoacele cu coastele 
ieşite, pentru boureanul cu grumazul besicat de jugul umar, 


| 


102 r VIAȚA ROMINBASCA - 


pentru täranca ce-şi frămintă piinea cu sudoarea sāratā, Gri- 
gorescu n'a găsit culori. 


ce tremură în zdrente, moșneagul cu pielea lipită de oase, cu 


de rugina lacrimilor, cu miinile scorojite sprijinite 'n cîrjile 
încovoiate, sunt motive prea frecvente, pe care pictorul re- 
vendicărilor sociale ale păturii iobage ar fi trebuit să le sp- 
culeze, dar pe care poetul iubitor de culoare ce şi-a făcut 
atelier din pășunele însorite si din bolta albastră a cerului, 
n'a vrut să se întristeze zugrăvindu-le. 

Ţăranii, ciobănaşii, täräncutele, toți surid, cântă și dan- 
sează parcă oriunde s'ar găsi. La cimp cu oile, la isvor, pe 
prispă cu fuioru 'n mină, în interiorul care etalează zestrea, 
— poza frumoasă îl preocupă în deosebi pe artist. O natură 
nivelată, de oameni mulțumiți, 

E mentalitatea franceză a epocii în tălmăcirea rusticului 
rôminesc, 

Lucrul se explică numai prin dragostea netärmuritä a 
pictorului pentru țăran, pe care nu înțelegea să-l înfățişeze 
lumii aşa oum-era, ieşit direct din țarina lui amărită, 

Grigorescu rămîne astfel unilateral în aceste imagini. 

Abaterile dela realitate nu-l micşorează însă nicidecum 
pe artist. 

Inrolat altădată sub scoalei dela Barbizon, el a 
ridicat la rîndul lui un steag sub faldurile căruia s'a i 
mare parte din tineretul plastic rominesc mai bine de-o ju- 
mătate de veac, 


* 
se 


vizibil. Aducind o ie sintetică a momentzlor trecă- 
toare, așa cum am arătat, artistul substitue clarobscurului 


pictorul tonalitätile, Nu utilizează aproape 
linear. Forma și volumul sunt determinate în spațiu numai 


Iubind copilăria și adolescența, neputind suferi bătrine- 
tea, pe care o socotea tristă ca iama, a scris în culori un ade- 
vărat imn al tinereţii. | 


NICOLAE GRIGORESCU 1 03 


Felul lui spontan de a judeca un spectacol si a-l exprima 
în virf de penzulă, cu tonuri ce se name mal și alle, e dintre 
cele mai personale. Din minuscule pete də albastru, roşu, 
verde, galben, se compun puternice armonii şi sonorități tonale 
care pină la el n'au fost cunoscute la noi. 

Unde e negrul, unde-s acele terruri posomorite si acel 
bitum cu care artiştii noştri prindeau pînă şi atmosfera pri- 
măverii ? 

Inconjurat de disprețul olimpic ale celor mai în virstă 
şi de neincrederea contemporanilor față de acest exces de 
sensibilitate, Nicolae Grigorescu răspindea o supremație care 
lăsa în umbră miniaturile fmbicsite ale confratilor invidiosi. 

Oricit ar fi vrut detractorii să tăgăduiască aportul viguros 
a! unui artist ce părăsea vechile rețete, ei nu puteau totuşi să 
nu admire şi-adeseori să nu imite luminoasele şi minunatele 
înfăptuiri ale lui Grigorescu. 


s 
+ LL 


L-am urmärit ca peisagist al plaiurilor insorite. Pictorul a 
fost însă, si un mare iubitor al vietätilor necuvintätoare. L-au 
interesat deopotrivă insectele, dobitoacele din bătătură, oile 
la cîmp, caii inh%mati trudnic la saca sau sältind sprinteni 
sub pintenii jokeilor, viteii nedumerifi cărora le dădea nume 
de floare si alintare de frate, si tovarășii de totdeauna — la 
bine si la greu —: boii. 

Fresoa sugestivă, pitorească și adinc grăitoare a plăva- 
nilor lui Grigorescu a fixat atențiunea şi interesul unor în- 
tregi generații prin emoția sinceră cu care a fost înfăptuită. 

In acelaş cadru feeric își surprinde artistul si ciobănașii, 
pe care-i înfățișează cu mereu mai multă și mai căutată frä- 
gezime de colorit, mai aproape de mit decit de adevăr. 

Seria strălucită a capetelor si siluetelor de täränci tine 
însă locul precumpănitor în portretistica lui Grigorescu. 

Femeia reprezintă pentru el dragostea și primăvara vieții. 

„Tinerețea atitor fete, — serie Cioflec, — o adună pe 
orbazul lor oval, pe buzele moi, pe fuiorul lor de păr galben 
_ ca borangicul... Toate femeile lui träesc într'o atmosferă nos- 
talgică. Toți aceşti ochi de neveste tinere au un dor in pri- 
virea lor dusă. Curätenia fruntii, frägezimea gurii, un ince- 
put de sin, umbra de sub bărbie, sunt pasiunile artistului”. 

' Dar dealungul drumurilor sale prin țară, Grigorescu a 
intilnit adesea ochii scînteetori, sinii desgoliti, provocätori, 
mersul leneş, legänat, și exuberania stidätoare atit de carac- 
teristice tigäncii de pe plaiurile noastre. 

„Țiganca din Ghergani”', ca şi cea din Boldu rezumă 
mijloacele expresive cele mai înaintate ale pictorului. Dacă în 


"4 


104 y VIAŢA ROMINEASON 


prima, influența lui Manet este de netăgăduit, afirmind- însă 
elemente de transpunere tehnică proprie, în cea de-a doua 
Sopena este intreg, covirşitor de personal prin caracter 
şi A 

Aceiasi vibrație imppesiomantä o păstrează cu consec- 

ventä artistul orideciteori are prilejul să zugrăvească chipul 

“uman. Contopind dela început înclinarea către mimica sen- 
timentală cu seriozitatea de meșteșug a fostului său învăță- 
tor ceh, Grigorescu. pune în portrete o seriozitate plastică si 
o maturitate de interpretare care apar curind nestingherite 
de nicio inräurire, 

D=că în unele din celelalte lucrări predomină facilitatea, 
în ceiace priveşte portretul, pictorul aduce o mult mai mare 
soliditate. 

Incepind cu portretul fiicei pădurarului dela Fontaines- 
bleau și pină la portretul Banului Heräscu-Nästurel dela E- 
forie, Grigorescu se apropie de chipul omenesc cu grijă, cu 
înțelegere deosebită pentru modelajul suprafețelor, pentru 
plasticitatea expresiei. | 

Desfätarea pe care-o pune Grigorescu în desvăluirea li- 
rismului vieții noastre rurale, o regăsim si 'n zugrăvirea for- 
melor mlădioase, naturale şi caste ale nudului. Trupul armo- 
nios, cu linia vaporoasä la început, prinde treptat consistență 
plastică, accentuiazä curba delicată a coapselor şi definește, 
fără a urmări rigurozitatea academică, prospetimea v'brentñ 
a carnatiei şi puritatea atitudinii. 

E parcă aceiaşi logofeteasä ghemuită între stivale de 
chilimuri,_cu un picior descult, aceiași munteancä cu sumanul 
lăsat să-i lunece de pe umăr, aceiași nevastă tolănită tulburător 
în florile cimpului. 

Meştenului i-a plăcut adesea să-și așeze pe pinză si 
priul său chip. Dela autoportretul naiv, rente în trăsături 
sumare la Zamfira, gi pînă la imaginea bătrinului retras în 
sihăstria atelierului din munți, Grigorescu s'a zugrăvit cu em- 
Fe, cu seriozitate, lăsindu-ne citeva din cele mai personale 
realizări ale portretisticei sale, 


.". 


Vina cea mare a neintelegerii operei grigoresciene o poartă 
exclusiv contemporanii săi, care au vrut si au izbutit în bună. 
„măsură să facă din omul modest al at-lierului un personaj de 
cireulaife mondenă. I-au luat unele pinze, poate nu totdeauna 
dintre cele mai reprezentative, le-au multiplicat industrial, 


bagatelizind tocmai ceiace se pretindea că constitue definirea 


- 


specifică a rasei. 


> 


i, oa i a UN > 


NICOLAE GRIGORESCU 105 


Fiecare dorea acum să-şi aibă ciobänasul lui, carul lui cu 
boi, {äräncuta lui cu scurteică sau cu testimel. 

Artistul însuși, ciştigat, ametit de acest succes, cedind 
oboselii în anii săi din urmă, a justificat şi încurajat tendințele 
contemporanilor. 

„Pictura lui, —spune Alexandru Busuioczanu, — făcută 
altădată dim autentice armonii spontane, s'a diluat în transpa- 
rentele trandafirii ale peisagiilor lui din urmă și în grațiile 
factice ale clobänasilor si täräncutelor făcute pentru buduarele 
bucureştene... î 

Impictatea a mers atit de epee. incit en aegro să 

rețuiască prin unicitate, au fost răspindite pe piață sub forma 
era ilustrate ale cutiilor de bomboane şi-a ambalajului 
artistic al pachetelor de ciocolată. za udă y 

Nu trebue să ne mire că în asemenea împrejurări publicul 
a început să se îndoiască de valoarea operei lui Grigorescu. 
S'a făcut confuzia între frecvența a ar Po grigo- 

i i caracterul ific al pămintului nese 
AA 0 porne a fi prəțuit-de unii și astăzi, in 


zece mii de lei. 
asemenea grigoregti, dar a 
atei Si seama cît de curios era înțeles Grigorescu, 
vom cita această semnificativă evocare făcută de sculptorul 
zu i-a 1903 sau 1904, Societatea de binefacere Tibisoiul a 
organizat la Teatrul Naţional un spectacol cu tablouri vivante 
după operele lui Nicolae Grigorescu, insărcindu-mă — spune 
Storck, — cu aranjarta lor. Eu am făcut decorurile, iar doam- 
nele şi domnişoarele din înalta societate bucureșteană au în- 
truchipat personagiile din tablourile lui Grigorescu. Specta- 


LL 
colul a avut un mare succes... - 


nostime si salonarde, costumate d> cireumstantä de 
rene ss în zar înfloratul nostru port țărănesc, — aşa 


— = 


106 VIAŢA ROMINEASCA 


cum se răsfățau prin vitrinele tuturor librärtilor din ţară ță- 
răncuțele șue si ciobănașii sclivisiti, 
Aceasta mai arată, fără îndoială, că artistul însuşi a fost 
copleșit spre asfinfitul vieţii de cu totul alte intenții decit cele 
pur plastice, 
Cit de primejdioasă devenise moda o dove- 
deste şi înriurirea nefastă exercitată asupra tinerctului artistic 
contemporan, care imprumută repede viziunea atit de gustatä 
a maestrului. 
In cataloagele expozițiilor dintre 1905 si 1915, criticii au 
regăsit in toată dezolarea ei această pictură mortal grigores- 
ciană care stărue ca o obsesie în pinzele pictorilor noştri din 
acea vreme : 
„Pajiști înverzi'e, cu ciobani rezemati în bite, (asemenea 
ciobani începuseră să apară si în sculptură), şatre de țigani pe 
cimpuri, case țărănești la drumul mare, colțuri de mahala pi- 
torească, cringuri, fete toroind sub apusuri glorioase, care cu 
boi venind încet din pulbere. Iar cînd se întimpla ca priveliștea 
rominească să nu mai pară satisfăcătoare, pean noştri plecau 
peste graniţă tot pe urmele lui Grigorescu, la Vitré, la Fou- 
gères, în colțuri de Bretanie umedă si crepusculară, unde ma- 
estrul lucrase altădată tablouri memorabile. Era un grigores- 
cianism fără leac, care bintuia pictura, tot atit de linced si de 
pe vagă coca ie taie EEN PRES QE 
adoarmă în aceiaşi vreme si literatura rominească...” 
Am atins problema specificului național. Dacă Grigorescu 
a urmărit în adevăr aşa ceva, e Mot arătat, n'a 
reuşit, Găsim, e drept, în opera lui zarea 
rare nostru cimpenesc şi a vieţuitoarelor care-l desi peur} 
aterialul lui a fost în mare parte rominesc, dar putea fi de 
oriunde, Dacă a pictat frantuzeste ori nu, asta mare to uși nicio 
importanță: a pictat frumos, şi-i deajuns. A fost un cîntăreţ, 
nu un dramaturg al realitätilor sumbra. Dar a cîntat tot atit 
de frumos şi pitorescul pădurii dela Fontainebleau, şi mol- 
comul murmur breton, și nostalgia italieneascä. N'a fost un 
interpret al specificului. Dimpotrivă: a universalizat, pope 
zind tipuri şi imagini reproduse uneori pină la sufocare în 
variante fără sfirsit. 
A fost mai presus de toate pictor, — şi asta e csiace inte- 
resează. 
Tăgăduind structura specifică a acestei opere, nu insem- 
nează că-l tägäduim pe Grigorescu. “Specifică sau nü, hopis 
din durerile neamului, care sunt mai frecvente, sau numai din 
însentnările lui trecătoare, pictura lui Nicolae Grigorescu € 
dintre acelea care înfruntă veacurile. à 
Artistul ne_a dat o operă vastă, inegală, dar care, prin ele 
mentele ei de vigoare si sănătate, a netezit calea generaţiilor 


NICOLAE GRIGORESCU 107 


viitoare, pregătind pe lon Andreescu, pe Stefan Luchian, pe 
Gheorghe Petrașcu. 

Transfigurind, procedind Te selecţie, pictura grigores- 
ciană s'a silit să dstre di adincurile realități autohtone 
formele ei ideale. 

Chiar dacă n'a izbutit totdeauna, prezența lui Nicolae Gri- 
gorescu a însemnat pentru arta şi cultura rominească o culme, 
pe care nimeni pină astăzi n'a prins aripi s'o depăşească. 


H. BLAZIAN 


„ASUPRA LINOR CUGETARI ALE LUI 
G. IBRAILEANU 


Cînd eram la laşi, Ibrăileanu mi-a vorbit despre 
aforismele lui publicate în Insemnări literare (sub 
titlul generic de Privind viața) seri de-arindul. Mia vor- 
bit despre psihologia şi fiziologia amorului şi despre câsătorie. 
Ce desfășurare de literatură străină în legătură cu aceste su- 
biecte ! Volume întregi ar fi ieșit din expunerile sale, dacă as 
fi fost în stare să-i stenografiez vorbirea. Maupassant, Turghe- 
niev, Tolstoi, Bourget, Max Nordau, Schopenhauer, etc, erau 
puși la contribuție în susținerea unei teze sau alteia, 

Odată, mi-aduc aminte foarte bine, a susținut în mod para- 
doxul că nu este bună căsătoria din amor şi pentru a mă con- 
vinge, fiindcă eu nu prea eram înclinat să îmbrățișez punctul 
său de vedere — eram aşa de tânăr atunci! — mi-a recoman- 
dat să citesc articolul Căsătoria, tipărit în Viaţa Romînească 
din 1910 şi semnat cu inițialele T, P. 

A doua zi am mers la biblioteca Universităţii și am citit ar- 
ticolul menționat. Cu această ocazia am găsit mai multe ar- 
ticole semnate T. P. în cursul anului 1910, avind aceiași pre- 
ocupare generală : psihologia și sociologia amorului sau mai 


„bine zis raporturile dintre bărbat şi femee. Toate erau publi- = 


cate sub titlul general Din carnetul unui om de eri. 
Tată acele articole în ordinea apariţiei lor: Bărbaţii uriti 
şi amorul 1), Misoghinismul *), Căsătoria?) si Cronica socială +). 
Imi pun astăzi întrebarea: de ce na semnat Ibrăileanu 
aceste articole cu numele său ori cel putin cu pseudonimul cu- 
noseut C. Vraja, așa cum a procedat în cazul afor:smelor din 
Privind viața? Atunci cînd discutam cu dinsul aceste chestii 
nu mi-a venit în minte o asemenea întrebare Astăzi însă mi 
se pare naturală și cititorii şi-ar putea-o pune de asemenea, 
mai ales că dinsii nu au siguranța paternităţii acestor articole 
1. Viaţa Românească Nr. 5, 1910 pag. 197 
2. Viaţa Romineascä Nr. 6, 1910 pag. 352 
3. Viața Rominească Nr. 7, 1910 pag. 105 
4. Viaţa Rominească Nr. 8, 1910 pag. 273 


ud Š - 
așa cum o am eu, datorită împrejurărilor amintite mal sus” 
Tată explicația, după mine: d 

In articolele citate autorul pune problema dificilă şi în ace- 
laş timp foarte delicată a raporturilor dintre sexe, problemă 
pe tare o tratează cu multă îndrăzneală și întrun mod cam 
prea... naturalist. Iar Ibrăileanu era profesor universi ar, era 
conducător de revistă, avea amici şi cunoștințe, era, mai ales, 
familist si deci avea motive să se simtă jenat față de o bună 
parte a cititorilor săi pentru ideile cam tari, expuse în aseme- 
nea articole. 

In afară de argumentele care se vor vedea mai la vale, în- 
voc şi mărturia Izabelei Sadoveanu, o cunoștință din adoles- 
centä à lui Ibrăileanu, care tot în Viaţa Romineascä din acelaş 
an, sub rubrica Note pe marginea cărților ‘), vorbind de „inte- 
resantul”' Carnet al unui om de eri, califică pe autorul respec- 
tiv drept „confratele meu T. P.” şi totodată „amicul meu T. 
P." 

Pentrucă însă au “recut treizeci şi cinci de ani dela publi- 
carea acestor articole si pentrucă ele au apărut într'o revistă 
care nu mai este la îndemina publicului cititor, socotesc ne- 
cesar să redau citeva pasaje din ele spre a arăto o parte ne- 
cunoscută, dar foarte intteresantă, din opera lui Ibrăileanu, 

lată cîteva idei din Bărbaţii uriți și amorul. | 

Plecind dela afirmaţia fui Faguet că „bărbații uriti sunt 
foarte iubiți de femei” și că „femeia crede că găsește în bär- 
ba'ul urit o siguranță, pe care n'ar găsi-o aiurea , Ibräleanu 
încearcă o explicație deosebită de aceea a criticului francez. 
Ibrăileanu zice: > 

„Schopenhauer, în Metafizica amorului, spune că femelle 
iau foarte putin în seamă frumusefea bărbatului, mai ales 
acea a feței. Filozofia populară romînă hotărăşte chiar gradul 
de frumusetä necesară bărbatului: să fie putin mai frumos 


a filozofia popu- 
Nu ştiu ce anume însușiri cere unui bărbat 
lară. Probabil că tot aceleaşi, pe care . cere şi Schopenhauer: 
, forță musculară, caracter, curaj. ` 
are de după acest vestit teoretician al iubirii, însușirea 
prin care un bărbat place mai mult este... dar ce ar putza 54 
fie? este bărbăția, care, cu un cuvint mai tehnic, se numește 
i , — adică vigoarea”. y - s 
pr: citeva fapte din Anatole France, (L'Ile des Pingouins, 
unde o fată imbeşte pe un boar de-o urîitenie dusă pînă la hi- 
doşie, La Rotisserie de la Reine Pedauque, pnde ne zugräve- 
ște pe frère Ange „ une bête puante”, care inspiră o pasiune 
oarbă în sufletul Caterinei si Le Mannequin d'Osier. în care 


1. Nr. 11, 1910, pag. 232. 


110 VIAȚA ROMTIRASGR: A i 


ni se prezintă cel mai urit om din vremea sa, dar şi cel mai 
iubit de femei), Ibrăileanu trage  următoarza concluzie sub 
formă interogativä: 

„Pentruce, în definitiv, urițenia nu numai că n'ar fi o pie 
dică, dar ar fi o însușire favorabilă pe lingă femei? — Nu 
cumva pentru că este un semn de animalitate, adică de virili- 
tate, pe cind frumusețea o îndepărtare dela animalitata? Căci 
un om urit, — un satir capriped, „une bête”, chiar „puante”, 
un „bouar”” oribil, — e mai spre strămoșul &rtropoid al ormu- 
lui, făgăduește mai mult instine'ului feminin”. 

Potrivit spiritului său analitic, Ibrăileanu pune și alte ipo- 
teze, dă şi alte explicaţii : 

„Se poate ca această explicație, mai mult biologică, să fie 
adevărată pentru unele iubiri, pen'ru cele mai mule, pentru 
iubirile naturale, adică pentru iubirile fără complicaţii sufle- 
teşti, pentru iubirea nmfelor antice și a fetelor din subur- 
biile noastre. 


„Dar desigur că iubirea femeilor pentru cei uripi poate iz- 
vori, la ființele din lumea „civilizată”, dintr'un sentiment cu~- 
rat omenesc, pe care idealiştii îl pot numi „înalt”, dacă vossc: 
Un bărbat urit poate fi iubit tocmai pentrucă nu are calităţile 
ca să fie iubit!... O femeie poate iubi pe un bărbat ca să-i a- 
line suferința că nu poate fi iubit... Si oare această jer*fä de 
sine nu poate fi și ea cauza marii pasiuni a femei care se 
„jertfeşte” ? Căci — cine nu ştie? — iubim mai mult pentru 
ceia ce dăm, decit pen ru ceia ce ni se dă, — și mai ales pe 
acei, pentru care ne jertfim, Cea mai mare iubire din lume, a 
mami pentru copil, nu are altă cauză... 4 

„Sau... şi altă explicaţie, pentru un alt gen de femei: Un 
bărbat care se ştie urit, fiind lipsit de fatuitatea bărbaţilor fru- 
moşi, are în purtarea cu femeile acea a'enţie, acea supunere, 
la care ele sînt atit de sensibile şi care le captiveazä,, 

„Şi-ar mai fi și alte explicaţii, pe care le las pe seama ceti- 
torilor și mai su semă a cetitoarelor..” 

Cine nu în aceste rinduri dialectica lui Ibrăi- 
lesnu si mai ales fondul aforismelor sale dn Privind viața? 
Mai cu seamă al acelora care n'au fost tipărite în volum, In 
sprijinul pa'ernității lui Ibrăileanu asupra acestui articol îmi 
vine în minte încă un argument. Iată-l : 

In articolul de mai sus se spune: „Dela Venus, înamorată 
de războinicul Marte, dela gingasa castelană al cărui suflet se 
pierdea, cum ar zica poeții, după viteazul și necioplitul cavs- 
ler medievul, pînă la Maritele noastre din suburbie, care, con- 
form cu Metafizica amorului, cîn'au pe vremuri : 

Iubesc pe militari, 
Infanteristi, tunari, — 


ASUPRA UNOR CUGETARI ALE LUI G. IBRAILEANU 111 


femeile au fost intotdeauna mai putin rezistente la atacurile 
oamenilor de arme, decit cele mai putin rezis ente forturi. 

Unia, — civili bine înţeles, — care în asemenea ocazii devin 
îndată misoghini, au crezut că au si explicat această dezar- 
mare a femeilor în fața militarilor, cînd au adus în cauză slă- 
biciunea intelectuală a sexului frumos care, ,sälbatic”, zic 
acești misoghini de ocazie, e fascinat uşor de culorile strigă- 
toare şi de aurăria podoabelor militare... lar cei mai „învățaţi” 
nu Sau putut opri să nu vorbească de coloratia mai puternică 
a masculilor la păsări, etc. 

Nu cred un cuvint din această eftină metafizică înăcrită.,. 

Militarul ! Militarul e războinicul. Ocupaţia lui e lupta, łup- 
ta fizică. El e, sau e presupus a fi vigoarea!” 

Aceiași idee, exprimată aproape cu aceleași cuvinte, o În- 
tilnim într'un ar'äcol din tinerețe al lui Ibrăileanu, publicat în 
Lumea Nouă (supliment literar) Nr. 187 din 22 Mai 1995, unde 
citim : . 

„Este un lucru cunoscut că femeilor le plac mai mult mili- 
tarii decit civilii... Schopenhauer își întemeiază Metaţizica 
amorului pe această idee...” % 

Consideraţii cu totul inersante face autorul în articolul 
Misoghinismul asupra inegalității dintre bărbat şi femee. 

„Este femeia sufleteşta egală cu bărbatul? lată o întrebare 
care a agitat unele spirite, chiar si în țara noastră. 

Pe alții, i-a interesat o problemă ceva mai specială și ceva 
mai serioasă : Este femeia tot atit de inteligentă ca și bărba- 
tul?" . 

, Si după ce înşiră opiniile exprimate ca răspuns la aceste in- 
trebări, continuă : PR M 

„Nimic nu este mai deosebit de bărbat decit femeia, 

„Priviţi numai la aceste două ființe, la bărbatul animal mas- 
culin, atit de banal bietul, și la gingasa creatură albă, idealt- 
zată în toate felurile, şi în Venera dela Milo și în Venera 
Calipige dela Siracuza”, (observ în treacăt că această referire 
la Venera se face şi în Adela p. 55) „— şi spuneţi, dacă aceste 
două ființe pot fi egale la suflet ? À 

„lar dacă e vorba să facem „ştiință”, apoi ginditivä pen- 
tru ce a făcut natura pe femee şi pentru ce pe bărbat, şi spu- 
neti, iarăși, dacă a fost cu putință ca rolurile, așa de dzosebite 
date de natură, să nu creeze și psihologii deosebite ?” 

O primă deosebire între bărbat si femee rezul ă din acela 
că „femeia are o finetä intelectuală „prin care ea întrice pe 
bărbat.” Apoi este cunoscut că „femela are o sensibilitate su- 
perioară bărbatului ; sensibilitate „casnică”, Sent men ul de 
familie e mai desvoltat la ea. Femeia va sacrifica aproape în- 
totdeauna intaresele generale intereselor casei ei”. 


=. 


O însuşire prin care femeia e cu totul superioară bärbatu- 
lui, e delicateța ei în realităţile iubirii. O noă, între altele: 
Un bărbat poate lega o discuție intimă cu orice femee pe care 
abia a văzut-o, cu o femee pentru care nu are nici o conside- 
ratie, cu o femee dintr'o categorie socială cu totul inferioară, 
ete. O femee, din contră,dacă e normală, nu acordă nimic 
unui bărbat pentru care nare cel putin afecţiune, dacă nu 
chiar iubire. 

„Desigur că acest lucru are o explicaţie naturală: Ti-i indi- 
ferent moralmente, la urma urmei, pe cine supui, dar nu-ți 
poate fi indiferent cui te supui de bună voe. Dar explicația nu 
înlătură faptul, rezultatul: delicateța femeii. Femeia e atit 
de delicată în această privință, încit bărbatul, pe lingă ea, 
apare ca o specie zoologică inferioară.” 

Cu toate acestea bărbatul esta mai sociabil, este mai gene- 
ros și el are în grad mai înalt sentimentul metafizic religios, 
sentimentul adevărului, sentimentul natură si artă. 

„Și acum cine e superior, bărbatul ori femeia ? : 

„Dacă fineta intelectuală, admirabilul talent de a pătrunde 
si gici sufletele, -delicateta în iubire, sentimentele casnice și 
tandre, care cimentează acel element impor'ant social care e 
familia, — dacă toate acestea fac cit însuşirile prin care băr- 
batii întrec pe femei, atunci bărbatul și femeia sint ,egali"— 
dar așa de deosebiți ! . í 

„Imortante, la femei, sint sentimentele familiare, sint im- 
portante pentru conservarea speciei, 

„La bărbat, importante sînt sentimentele sociale care, im- 
preună cu inteligența lui inventivă, sînt forțele care mișcă lu- 
mea mai departe, pirghiile progresului. 

„Dar dacă sufletește femeia se deosebește radical de bărbat, 
e bine să-i acordăm egalitatea politică cu noi? 

„Apoi tocmai de asta trebue să i-o acordăm. 


„Dacă femeia ar fi sufletește egală cu bărbatul „atunci ce- 


nevoe ar mai fi să-i dăm drepturi politice ? . 
„Chemind la exercitarea drepturilor politice niște ființe cu 
alta însuşiri, se vor adăoga la orgă atitea coarde nouă şi ori- 


ginale! Femeile vor veni cu un alt mod de a privi lucrurile, | 


in desbatere vor răsuna astfel de concepţii, formularea altor 
nevoi, jusiificate prin alte argumente. Se vor înmulti, dar, 
punctele de vedere, lucru intotdsauna excelent pentru.a ajun- 
ge la hotăririle cele mai adequate împrejurărilor”. 

Insă, cu toate că femeia nu este inferioară bărbatului, sunt 
unii oameni care urăsc femeia. Sunt așa numiții misoghini. 
Si, după autorul articolului, sunt mai multe cauzele misoghi- 
nismului. Mai întii este nefericirea în amor. 


ASUPRA UNOR CUGETARI ALE LUI G. IBRAILEANU 


113 


„Un nefericit în amor trebue să aibă un istins 
suflet prea disti 
ca să nu devină un om cu totul vulgar gi injurios j 


a urmează două pagini reproduse întocmai din articolul 
Foi etoanele lui Caragiale, publicate de Ibrăileanu în Noua Re- 
Se înă (1901), fără altă precizare decit mențiunea ur- 


„Un colaborätor al acestei reviste a analizat într" 
un a 
procesu? sufletesc prin care bărbatul nenorocit în amor ee 
Den, de un misoghinism negru si ros. Transeriu o pa- 

Maniera după care T. P. reproduce din Ibrăileanu, fără a-i 
indica numele și nici măcar izvorul de unde reproduce, este 
concludentä pentru identitatea: T. P=ilbrăileanu. 

După ce arată si alta cauze ale misoghinismului, articolul 
sfirşește cu foarte interesante şi subtile observatiuni în spri- 
jinu] afirmaţiun:i că „și femeile sînt misoghine; uneori mai 
ete ia Re rar isa — Și sie au ideia că f:meile sint in- 

: me poate un cap de femee?” í ` 
ele il aduc!...” i RER PRE 

Dar în legătură eu dreptul femeilor este o problemă pe care 
rA P. — recte Ibrăileanu — o discută in articolul intitula’ 
Cronica socială. Aici este vorba despre urmările defavorabile 
feminitätii, urmări pe care le provoacă tendința fetelor de a 
imbrätisa cariere bărbătești si mai ales accesul fetelor la Uni- 
versitate. 

„In zdrcbitoarea lor majoritate, universitarele îşi pierd, 
pe bâncile şcolii si în chinurile memorizării, strălucirea tine- 
nt acea admirabilă si ispititoare zestre căpătată dela na- 

r Th, 

Pe lingă aces'ea se mai pierd si banii care ar fi putut 
constitui zestrea, se mai pierde timpul necesar pentru depin- 
derea unor îndeletniciri utile in gospodărie, ete, 

Dar paguba cea mai mare o constituie așa numita „de- 
clasare a bietei universitare”. 

„Imaginați-vă o fată de mic funcţionar, de me negus- 
tor, de popă, de dascăl, de învăţător, în sfirsit din clasele de 
jos, — licențiată în filosofie. Opt ani de liceu, patru-cinci de 
universitate, mediu rafinat, profesori cari ii vorbesc de sub- 
tilitätile gîndirii filosofice şi de frumuseţile aperelor literare, 
lectură de scriitori iluştri, viață, oricît de săracă, dar distinsă, 
ete, ete. ete, Vine acasă cu diploma. E „singură”. Nimene n'o 
înţelege. Cu nimene nu se înțelege. Face parte dintr'o clasă 
superioară clasei sale. . 

„A venit — demult! — vremea să se mărite: singura-i 


114 VIAȚA ROMINEASGĂ 


carieră. (Fiindcă locurile pentru care se cere icenț 

tine şi dela o vreme sint toste ocupate). Dar cei din clasa 
care a intrat prin „universitate”: d. judecător, d. căpitan 
profesor, ete. caută zestre, dacă nu şi „familie bună”, şi 


i 
E 
pary 


mare nici una, mici alta, ba şi-a pierdut în parte şi tinsrețea 
şi frumuseţea !... Iar cei din clasa din care a ieşit prin „univer- 
sitate” : d. copist, d. sergent de jandarmi, d. psalt, ete. caută 
o femee de teapa lor, muncitoare, — un fel de 


poate i 


e. S'apoi nici prin gînd nu le-ar veni lor să nă- 
miiască la ceva așa de sus,de străin gi de inutil! Și nici ee, 
n'ar putea să-şi lege viața de un psalt, de un sergent de jan- 
darmi, de un copist. Este o imposibilitate morală. Ar fi să 


— 


comită un act de stupid cinism față de ea insäsi, de trupu 


bărbaţii sunt mai rezistenți, ei pot găsi şi alie cariere. Ei nu 
pierd ca femeile o carieră sigură, cum e măritișul. 

„Şi nu e locul aci să mai adaog, zice autorul, că mări- 
tisul e mai mult decâit o carieră,.. j 

„Dar, ceeace este mai important e că, în deosebire de cel 
femenin, a cărui jertfă e inutilă, proletariatul intelectual mas- 
culin, inteligent, cult si muritor de foame, este un admirabil 
ferment de progres social. In sinul acestei categorii sociale se 
desvoltă mai ales spiritul de critică socială. El hräneste mis- 
cärile mari şi generoase. 


„La noi pină acuma, intelectualii sau pus în serviciul 


claselor bogate, mărind armata reactionarilor şi a tuturor ele- 
mentelor anti-progresiste, pentrucä, puțini încă şi „incăpind” 
toti. n'au suferit. Cind vor îi prea mulţi ca să mai „incapă”, 


cînd suferința îi va face şă-și întoarcă privirile la mecanismul 
societății in care sufăr si ră-l critice, abia atunci vita noastră » 


politică va deveni mai putin înnăbușitoare... 
„Dar proletariatul feminin ? Suferinţa lui a sterilă”. 
Prin aceste consideraţii autorul nu se ridică împotriva. lu- 
minării unui tot mai mare număr de femei prin Universitate. 
Insă el dă alarma și-araă că e păcat să se lumineze atitea 
femei fără nici un scop, ba chiar cu scopul de a se distruge, 
Problema căsătoriei este subiectul altui articol tot atit 
de important, ba poate mai important, din seria lcelor sem- 
nate T. P. . - 
Trebue să îndemnăm pe un tânăr să se căsătorească, 
ori să-i recomandăm celibatul ?” < 
„Iată o întrebare naturală, eu atit mai mult cu cît ii 
fără îndoială faptul că prin căsătorie se ajunge neapărat $a 


= + 
=- 


ASUPRA UNOR CUGETARI ALE LUI G JBRAILEANU 


115 


o ştirbire a libertăţii individului, a bărbatului si îi 
Şi cu rap Aeneas familia este gi foarte ct sea 
„Familia ia un rău, pentrucă stirbeste libertatea, si € 

, fie ne- 
cesară, pentrucă e singura formă posibilă şi acceptabilă spre 
satisfacerea acelui lucru, pe care Schopenhaner l-a numit „gla- 
sul e Arina » ŞI spre satisfacerea intereselor de sociabilitate ale 


Qu Ei eom ce fel de căsătorie e preferabilă: din amor, 

„Căsătoriile din amor sînt cele mai rele, — i i. ti- 
pere, care cetesti aceste rinduri! Filozofia NAT săi vă 
această mizerie și o proclamă. Spaniolii au un frumos pro- 
verb, pe care-l citează în veşnic vestita sa Me- 
tafizică a Amorului: Quien se casa por amores, ha de vivir 
con dolores (cine se însoară din dragoste, va trăi în durere)... 

„Căsătoria din iubire ar trebui să fie o fericire, pentrucă 
mimic pe luma nu 'samănă cu fericirea iubirii. Și A A: dacă 
„luna de miene” ar ţinea mai mult decit o mizerabilă sumă 
de ani... cînd nu ține curat „o lună”... 

„Dacă Schpenhauer are dreptate, dacă femeia și bărba ul 
se atrag, tocmai pentrucă se deosebesc, atunci, cind s'a dus 
amorul, rămân fat'n față doi oameni care au toate șansele 
să se ciotnească, să mu se înțeleagă, să-şi fie străini şi o po- 
vară unul altuia... | 

„Sunt două feluri de căsătorii din calcul. Pentru avere 
şi pentru calitățile personale ale viitorului soț sau soţii... Dar, 
în orice caz, căsătoriile încheiate în vederea numai a zestrii, 
sint reprobabile, sînt căsătorii rele, pentrucă, ca şi cele din 
iubire, sînt făcute fără privire la calităţile personale ale vii o- 
rulul tovarăş al vieții. Si dacă aù un avantaj, buna stare ma- 
terială a familiei, apoi au marele dezavantaj de a fi legat doi 
oameni, care nici odată n'au știut ce este dulcea nebunie a 
amorului, care n'au fost „amici” nici „o oră”, cum zice poetul. 

„Avera e o condiție de bună sare a familiei, cind e 
un adaos la altceva, Si acest altceva sint calităţile fizice şi mo- 

‘rale ale viitorilor soți...” e 

Si acum, finalul acestui articoi l, care este expresia tem- 
peramentului lui Ibrăileanu, așa cum il cunoaştem mai ales 
din volumul Note și Impresii: 

„Dar... dar amorul este o putere așa de na'urală şi de 
mare, el vina așa de nechemat, izbucnește așa de triumfător şi 
de nepăsător de calculele oamenilor, incit slabele sfaturi ale 
raţiunii vor fi totdeauna înăbușite de întiile porniri ale aceste: 
pasiuni, în sufletele care sint în stare să simtă... 

„Şi, de altmintreleu, acela care, între 20 şi 25 de ani, 


‘ar calcula în loc să se arunce orb în vultoarea iubirii, ar fi 
un mizerabil, care n'ar avea dreptul la nici o fericire ! 
O oră să fi fost amici, | 
Să ne iubim cu dor, 
S'ascult de glasul gurii mici 
O oră, şi să mor! 

Este locul să mentionez că tot în Viața Rominească —-'y 
se mai află o pagină semnată T., P, intitula ă La nuntă, la un 
amic, în care întilnim aceleaşi preocupări despre raporturile 
dintre bărbat si femee, 

ago te ue e IE RI E DER E e „Schițe 
şi amintiri” de D, Pătrășcanu, publicată tot în Viaţa Romi. 
nească —?) sub rubrica Note pe marginea cărţilor, senmată cu 
un nume atit de enigmatic: T. Podriga, și conținînd atitea 
reflecții asupra „iluziunilor tinereții”, să nu fie scrisă de acelaș 
„colaborator al revistei” T. P., deci de acelaș Ibrăileanu ? 
Tonalitatea articolului este prea asemănătoare cu ceia din 
recenzia semnată G. I. despre ucelaş volum, scrisă cu citiva 
ani mai înainte în aceiași revistă *, Eu înclin a crede. 


I. CREŢU 


1) Nr. 11, din Noembrie 1910, ~ 
2) Nr. 10, din Octombrie 1912. 
3) Nr. 1, din Ianuarie 1910. 


CRONICA EXTERNA 


CĂTRE O NOUĂ ETAPĂ IN EVOLUȚIA LUMII 
SPRE O PACE UNIVERSALĂ - 


Ne-am oprit rindul trecut în cronica evenimentelor interna tiona- 
le Ja data lu care prima Adunare Generală a Organizaţiei Naţiunilor 
Unite a luat sfirsit iar Consiliul de Securitate şi-a incheiat cea dintii 
sesiune, 

Făgăduisem atunci (conditional, ce e drept) că în numărul ur- 
mätor (acesta), ne vom ocupa de ceeace a hotărtt UNO in ședințele 
ei plenare dela Westminster şi în Consiliul economic şi social. Dar 
ne vedem astăzi siliți de împrejurări să aminăm exsminatea proble- 
melor care au format subiectul de preocupare a Naţiunilor Unite în 
cadrul Adunării Generale şi al Consiliului „celor 18" pe atunci cind 
actgtia, reunindu-se, iser. vom avea prilejul să amintim de rezultatele 
activității lor trecute. Imprejurările care ne silesc să lăsăm deoparte 
chestiunile desbătute la Londra de UNO, sunt tocmai acelea survenite 
între timp. 

S'au produs, într'adevăr, dela 16 Februarie (data la care Zon- 
siliul de Securitate 3-a închtiat prima sesiune) „atitea evenimente im- 
portante prin semnificația lor, incit ar părea că vrem să fugim de ac 
tualitate dacă am vorbi tot de sesiunea dela Londra, 

Or, dimpotrivă. Ţintm să privim actualitatea în faţă şi so ve- 
dem aşa cum e. 

Nu-i un secret pentru nimeni că prima adunare a Naţiunilor 
Unite nu sa terminat cu o apoteoză. La încheerta ei fiecare a resimţit 
un „arrière goût” de amărăciune. Ridicarea prematurä a chestiunii 
persane a froasat pe sovietici, Dezbaterea în legătură cu retragerea 
trupelor britanice din Grecia a provocat o aspră încrucișare de spade 
între d-nii Bevin şi Visinski care a produs în public impresia că pu- 
terile al căror cuvint îl purtau actstia doi, se suspectau reciproc. Dis- 
cutls în jurul situației din Irdonezia a întărit această impresie, lar 
atacurile si replicele, prilejuite de punerea pe tapet a problemei rètra- 
gerei trupelor franco-britanice din Siria si Liban, au constituit o dô- 
vadă în plus că puterile răsăritenr şi cele apusène se aflau, în toate 
punctele de pe ordinea de zi, pe două poziţii diferite şi chiar opuse. 
Pe niciuna din chestiuni nu sa putut realiza un acord unenim, Si de 
vreme ce delegatul britanic a interpretat atitudinea colegului său so- 
vietic ca o şicană, delegatul sovietic a avut senzația că UNO nu-i destul 
de severă cu unele state şi nu-i egal de iîngăduitoare cu celelalte. 

La ultima stdintä a Consiliului de Securitate, d. Visinski a spus 
următoarele : „Consiliul de Securitate n'a fost făcut ca să cruțe liniştea 
fiecăruia dintre membrii săi. El există pentru a ooroti drepturile su- 
verane ale tuturor Naţiunilor Unite, pentru a asigura pacea și securi- 
-tutea popoarelor şi nu Sar putea admite nici cea mul mică indepärtare 


118 VIAȚA ROMINEASCĂ 


a Consiliului dela aceste mari principii pe care se bazează întreaga 
UNO", E 

Asta însemna că în mintea vorbitorului era clar că acest Con- 
sihu sgoväise să creeze dificultăți unor anume puteri si se forise să 
adopte o atitudine categorică în procesele în care acestea fuseseră im- 


påsat: „Dacă se aplică un tratament preferențial unora dintre mem- 
brii Naţiunilor Unite „aste înseamnă sfirsitul cooperării Internationale 
și sfirsitul organizaţiei”. 

Cuvinte grele. Cuvinte tari, Le amintim pentruca să veiasă at- 
mosfera în care — Ja 16 Februarie, membrii Consiliului de Securitate 
şi-au luat rămas bun. i 

A urmat o răceală şi o stare de încordare mereu criscindă care 
i-au făcut pe unii să vorbească de un nou război şi pe acei care ií 
ascultau să nu ridă d= ei. - 1 

| Această eroare de judecată, ca orice eroare judiciară, reușea să 
treacă pro veritate în cercuri cu destul de matură chibzuinţă, din pri- 
cină că era susținută de un întreg concurs de împrejurări defavora- 
bile acuzatii teze pacifiste. 

De pildă: îndată după duelul dela Church House unde cu franchets 
d-nii Bevin şi Vişinski se învinulseră mutual de lipsă de înţelegere 
şi de încredere în politica respectivă a puterilor pe care le reprzzentau, 
duel care în loc să fie luat drept o explicație publică între prieteni, 
putea fi prezentat ca o ceartă între rivali, s'a intimplat ca la Ottawa, 
în Canada, să se opereze o serie de arestări în legătură cu o afacere 
de spionaj privind secretul bombei atomice, 3 

Chestiunea era veche. Era urmărită încă din Octombrie. Totuşi 
a fost asociată imediat de cele,petrecute la Londra. Și pe acest punct 
de sprijin a fost pusă insmigcare o întreagă cabală, 

Pe de altă parte a doua zi după închiderea primei sesiuni a Con- 
“tiului de Securitate, sau produs la Ciun-Cing. manifestații de stradă 
cu prilejul cărora s'a cerut retragerea trupelor sovietice din Manciu- 
ra. Acestea puteau să pară Moscovei puse la cale ca o replică ln cele 
cerute de URSS. în Consiliul de Securitate, Si, firește, nu erau sor- 
tite să indulcească raporturile între cel trel 

Citeva zile după manifestatiile din capitala Chinri îndreptate im- 
potriva Sovietelor, au izbucnit ezordini la Bombay, însoțite de greve 
in alte şase porturi indiene. De provocarea lor, au fost învinuiți comu- 
niştii (era să spunem... bicicliștii), Bine-înţeles că în Anglia „de data 
esta, sa putut broda pe acest motiv o nouă propagandă antisovietică. 
Si încordarea s'a accentuat, 

In dezbaterile asupra politicii externe care sau desfăşurat În 
zilele de 20 şi de 21 Februarie la Comune, n'a existat aproape alt su- 
bite: de preocupare decit raporturile anglo-ruse. D. Bevin a trebuit 
¿u toată seriozitatea să combată spusele că englezii alunecă câtre 
un război cu Rusla şi totdeodatä să răspundă la acuzația ce i sa adus 
că a periclitat relaţiile d'ntre Uniunea Sovietică și Marea Britanic. 

Se vede, prin urmare, la ce punct ajunseseră de îngrijorătoare 
comeragiile, dacă s'a găsit că nu va fi ridicol să se discute dela tribuna 
perlamentului o ipoteză atit de abracadabrantă. Si dacă sa putut fie 
thiar numa! face aluzie In Cumera engleză la a atarp eventualitate fără 
ca de plāno deputații să ceară a se înlătura o discuţie în jurul ei cu 
inutilă, absurdă sau caraghioasă, cum oare să nu fi fost îndreptăţite.. 
în afara zidurilor Westminsterului, cele mai sinistre presagii din parter- 
Cassndrelor de profesie ? j 


s Bones EXTERNA i si: 119 


~ Repet: hazardul se însărcinase $ä ravitaleze zilnic pe 
ct coiñcidente care să le poată sluji de argumente, PEROT 

La 27 Februarie, bunăoară, un general american {Groves}, di- 
rector al cercetărilor în legătură cu bomba atomică, prezentindu-se în 
ne: ao RE - gort să declare că „trebue să continuăm 

ria a în scop defensiv, pînă cind vom 
că pocea. va fi stabilă şi durabilă”. i-o Bu ră 
r a contrario se putea deduce că pacea e încă amenințată, 

La aceste declaraţii ale militarului, au venit să se prea: chiar 
n Ag a à ps RE republican Wandenberg gi discursul 
critic al d- és dela banchetul Clubului ti 
dela New-York. PS a die 

Se deslänçuise un adevărat războl al undelor şi al nervilor care 
a atins zenitul cu discursul d-lui Churchill dela Fulton şi interviewul 
gtneralisslmului Stalin acordat „Pravdei”. 

Idele lui Marte m'au fost desmintite. Si se va cita în istorie ca 
probă de cltă inconstientä sunt în stare spiritele isterizate, convingerea 
pe care o căpătaseră cei mai multi în cursul lunii trecute că sar putea 
ca la două sute de zile după terminarea unui război care à durat opt 
ani şi a făcut o sută de milioane də victime, lăsînd lumea îndoliată, 
infometată si distrusă, să izbucnească un al doilea. 

Noi n'am crezul şi nu credem întrun apropiat si inevitabil con- 
flict, nici chiar după cîtz sau intimplat în ultimele säptämini. 

Am constatat, dimpotrivă, în ciuda cuvintărilor-petarde, a arti- 
colelor lansatoare da flăcări, a faptelor al căror sens agresiv ne-a izbit 
ca pietrele svirlite de preştie, că trecem printr'o etapă nouă şi îna- 
tată în evoluția lumii spre o pace universală și că avea dreptate 
marele învățat francez contimporan Henri Berr să noteze în marginea 
isioriei as că „Sur la route des temps, parmi les efforts, les 
ambitions les luttes, les destins divers des groupes, malgré les piéti- 
nements, les détours et les reculs, l'humanité monte” 


Printre toate cîte la suprafață par să desbine şi să impartä nē- 
“unile în tabere vrăjmaşe, în realitate se descmneazä o mișcare cen- 
tripedä, o forţă de atracție. Căci civilizaţia, în mersul ei în spirală, 
tnde, cum spunea H. C. Wells, să unească şi să coordoneze, nu să iza- 
leze si să d'strame. : 

In epoca de piatră, familie cu familie, pe o întindere de o poștă, 
se războlau, Apoi familiile sau grupat în triburi. Nu s'au mal războit 
tamiliil» între ele decit rar, ici colo ca o excepție, In schimb îşi făceau 
triburile unul altuia război. Triburi de aceeaşi rasă, de acelaş neam, 
də aceeaşi limbă, de prin aceleaşi meleaguri se sfişiau intre ele. Pină 
cind, cu vremea, s'au conjugat mai multe triburi, de au alcătuit cetă- 
tile. Si lupta mu sa mai dat pe triburi, el pe cetăţi. PI set 

Acum trei mii cinci sute de ani pe teritoriul mic cit al ei, 
cuprins între Iordan şi Mare, cetatea Sallmutui era atacată de voinicil 
cetăţii Lachişulul, Lachisul de Eglon, Eslonul de Hebron si nu se afla 
ratate care să trăiască în bună vecinătate cu cetatea dela citeva verste 
mai în spre soare-apune ori soare-răsate. 

Si sute de ani tot aşa a fost, Pe ta 500 înainte de Cristos atit pe 
peninsula sdrenquitä a Heladei rit şi pe şiragul de insule destungul 
con ei Asiei Mici, cetăţile trăiau In cea mai desăvirşită vrajbă de par'că 
Sparta ar fi fost partidul Khios de azi, Athena, EAM-ul şi Theba — 
organizația liberală. Halicarnasul, Miletul, Efezul, Mytilena, toate ie- 

ile dintre Rhodos și Hellespont, decl pe o întindere ca dela București 
ia Constanţa, erau, s'ar fi spus, în pact perpetuu de inimiriție şi agre- 
siune. 

Dar (cer iertare că-l citez pe Paul Morand) „tes lois de 1'évolu- 
tion, de la beauté, de l'harmonie et de l'efficace — cum spunea el — 


metent toutes vers l'unité”. Aa incit supunindu-s* acestui 
pism, pe Corea et cetățile gro să se inmänunchieze 


f permanent conflict. 
Pe vremea aceea Piemontul se lupta cu ducatul Florenței, Branden- 
burgul cu Pomerania, Prusia cu Silezia, enezatul Moscovel cu hatmanul 


Ne pare atit de cludat, azi, cind cetim sau vedem plese istorica în 
care fraţi de acelaş singe îşi zic vrăjmași şi îşi jură moarte ca Horati: 
și Curiaţii, Inct ne vine să ne întrebăm dacă e adevâr în toate astez, 
Totuşi vremile acestea, precum se ştie atit de bina, nu sunt chiar atit 
de îndepărtate, 

Starea gregarä a triburilor fratricide a durat msi puţin decit 


Si iată să sub ochil noştri se face din ce în ce mai simțită ten- 
dinți? de a se ajunge la o formă şi mai cuprinzătoare de organizare 
politică. Sa vorbit de un guvern mondigl. Ideea a pornit din America. 
Recent, d. Btvin la Londra a spus că Anglia își va asuma misiunea 
de a crea Federația mondială, S'a formulat dorința ca UNO să perfoc- 
teze unitatea omenirii, 

Credem că obiectivul acesta nu poate fl încă atins. 

Evident într'o zi se va infäptui vlaul şi profeția Li op iudei 
şi se va realiza solidaritatea planttară, ai cărei pioneri 


mai fiindcă e p lege naturală să se meargă spre unitate, nu ne putem 
aștep-a la salturi, Natura non fücit sattus, 

Mai trebue să se treacă printr'o perioadă intermediară, 

D. Churchill e propoväduit la Bruxelles : Statele Unite ale Eu- 
ropel Mareșalul Smuts, la fe] Partidul italian al Aetlunii a Inscris 
la 7 Aprilie în programul siu o politică externă anti-im iată și 
entinaționalistă, îndreptată spre ideea creării Statelor Unite ale Europe, 
Par'idul soctalist din Saar idim, Totusi mu ni se pare că aceasta ar 
veprez?nta faza intermediară între stadiul actual încă național la cel 
final; umanitar planetar. Căci de vreme ce devine posibilă o fede- 
rallzare pe continent, ta devine implicit si simultan posibilă pe pla- 
netă, deoarece nu mai contează, astăzi, în pean sborurilor transocea- 


nice, a rachetelor gi a radioului, dimensiunile geografice. Şi e prea 
simplu, şcolăreze, să că comună vine judeţul, după judeţ — 
provincia, după provincie — țara pta imediat următoare e con- 


ndarta răşi că trecerea dela 
diul mirilor principate la realizarea unității sar fi tăcut mult mai de 
vreme decit jumătatea a doua a secolului trecut dacă mal de vreme sar 
Jı inventat maşina cu vapori şi calea ferată, 


` 


E RUN ep PRI E, ` 


CRONICA eee k: : > 121 


Problema distanțelor nu se mai pune în zilele noastre. A „dacă ar 
fi existat automobilul și încă nu sar fi descoperit avionul, poate că 
consid 


bilă ideea Statelor Unite ale Europei, ca ‘dela 
Statele Unite ale lumii. Chei odată posibilă o fedérallzare a Common- 
wealth-ului britanie cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, 
ce-ar mai sta in calea formării celei ce Paul Fort ar fi numit „la ronde 
du monde ?" 

lată de ce nu ne vedem încă acolo. 

_ Alta-i faza pe care o Intrezärim prin faptele şi declaraţiile din 
ultima vreme, că se deschide, pregătindu-se să facă trecerea spre ceea- 
ce ar fi „al nouălea cer: adică spre visata eră a unei solidaritäti 
planetare. 

Să luăm aceste fapte şi declarații răzlețe, să le legăm intre ele 
și să încercăm a desluși din înmânunchierea lor ceeace au comun 
spre a desprinde ideea moirice, irdinalä, care e la baza lor. 

Mai intii să le ingiräm : 

La 23 Februarie, d. Frederick Wilkie, fratele defunctului com- 
tracandidat al preşedintelul Roosevelt la alegerile din 1940, Wendell 
Willkie, luind cuvintul la Washington a declarat să Statele Unite ar 
trebul să propună im£dist o confederare cu Marea Briianie, 

La 5 Martie, d, Winston Churchill vorbind la Colegiul West- 
minster din Fulton a propus „o aso-iatie frățească a popoarelor de 
limbă engleză”, ceva mal mult decit „prictenie şi înţelegere reciprocă 
crescindi între ambele noastre sisteme de orindulre socială, vaste şi 
înrudite”, chiar o cetățenie comună, 

In acelaș timp Liga arabă a luat inițiativa de a convoca ia 7 
April un convent al tuturor musulmanilor în scopul de a decide abo- 
lirea oricăror restricţii impuse de fruntarii între tarile arabe şi, in plus, 
© cetățenie cpmună, 

Paralel, după ce întrun prim tempo, am asistat la succesive in- 
checri de pacte între Moscova si tonte celelalte capitale slave, vor- 
bindu-se nei de o uniune slavă, am văzut de curind perfectindu-se o 
nouă serie de pacte (care integrează pe cele dinti), între Varşovia şi 

grad, între Belgrad si Praga si cărora, cu siguranță, după regie- 
mentarea chestiunei Teschenulul şi a tratatului de pace cu Bulgaria, 
le. vor urma pacte intre Sofia si Belgrad, Sotia gi Varsovia, Varşovia 

i Praga, ; 

i Desi pe esichierul litico-diplomatie, latinitatea nu mai e în 
misrare fiindcă si-a pinidak vitalitatea, a scăpat cirma şi nu mal e că- 
lăuză, aştep'înd momentul să renască poate în America de Sud, om 
avut totuşi de inregistrat şi o propunere franceză de a se pägi, îndată 
ce Spania va redeveni republicană, la realizarta unei uniuni letine, 

Ba mai mult încă: chiar în lumea în declin a Germanilor, un 
arhiepiscop din zona ocupată de francezi a cerut (şi | “a dat) autori- 
zația de a faca într'o pastorală, apologia pangermanismului. A 

Prin urmare, de unde intr'o vrem= foarte îndepărtată sau unit 
mai întli acei care au vorbit un limbaj identic, apoi acei care vorbeau 
divirse dialecte ale aceleaşi că acum r sn clar o mişcare 

ugare relor d i im e. 
à: pe actul Sonate, E propoziția care va alcătui miezul frazei 
pline, variate, colorate, complecte, armonioasa, perfecte, atotcuptinză- 
ee OR SES itate s' tea foarte bine ase 

Dealtfel, evoluția politică spre un ser pu à ca 
mui cu evoluția limbajului, La început a fost: atrigătul, interjectia, 
Apoi, silaba. Pe urmă cuvintul. După acea propoziția si la sfirşit, fraza. 

Sunt limbi şi este limbajul. Sunt națiuni şi este umanitatea. Nu 
interesează limbile după cum nu importă, ca să te înţelegi, nici accen- 


nici pronunțarea , niel glasul. Ceeace contează este limbajul comun- 
28 aceasta se tinde. Şi numai astfel se va pune capăt babilo- 


\ re 
niet an? lume. Cind Domnul — spune Geneza — s'a văzu 


t amenințat în 
sălaşul lui de oameni care, „formind un singur popar şi vorbind o sin- 
gură limbă”, reușiseră un turn cu virful pină la cer şi 


să 
se ridice în slavă, li-a ax dr limbile”, Omul € pe cale să-şi ia DE 


ruia a putut clădi Turnul Babel. Și drumul spre limbajul comun trece 
prin răscrucea limbilor înrudite. 

Sustinind asta, suntem în plin acord cu linguiştii, etnografii şi 
sociologii moderni, cu J. Vendryes, sunăoară, care in luminoasa lul lu- 
crare „Le langage" din instructiva Bibliotecă de sinteză istorică: ,L'E- 
volution de l'humanité”, a arătat convingător cum „contre la tendance 
à la différenciation, agit sans cesse une tendance à l'unification qui 
rétablit l'équilibre. Cu Henri Berr care sa străduit să dovedească câ 
Societatea definitivă se va baza pe unlunea spiritelor. Cu Millet, cu 
Levy-Bruhl si mai ales cu filozotul Louls Couturat care a şi lucrat la 
realizarea unei limbi internationale care sk se impue tuturor popoare- 
lor şi tuturor oamenilor tocmai pentrucă ea ar face să reuşească ten- 
dinjele profunde ale evoluției linguistice. 

Aceste tendințe, unite cu acelea ale evoluției politice şi ajutate 
de extindere pe care o ia ideea socialistă a Internaționalei, explică, 
justifică şi ne arată cît e de logică tendința, rezultantă a lor, manifes- 
tată astăzi, de a se roaliza o Uniune a țărilor de limbă engleză, o 
Uniune a popoarelor de limbă arabă, o Uniune a noroadelor de limbă 


teie fizice ale pământului. Si, de altfel, Rusia, în multe privinti la avant. 
garda civilizației, a ştiut realiza, cu toate condițiile grele în care a tre- 
buit să lucreze, & asemenea fuziune antitasială de gr y popoare. 

Este posibil, cum ar spune francezul „qu'on le les étapes”. 
cu alte cuvinte ca printun mare efort rațional, prin acțiunea coercitisä 
a Organizaţiei Naţiunilor Unite, unind dorința unora de a realiza Statele 
Unite ale Europei „cu dorinţa recent exprimată de preşedintele Truman 
la Chicago de a înfăptui o pactizare a tuturor republicilor de pe dublul 
continent american, acestea cu cererea altora de a sa institul un guvern 
mondial si cu doleanta socialismului evoluat de a uni oamenii şi popoa- 
rele din toate ţările (nu numai pe proletari), este pésibil — zic — să se 
ajungă aproape simultan atit la unfunile de naţii cu limbi înrudite (după 
modelul american), cit şi la uniunile de naţii cu limbi felurite (după mo- 
delul rusesc), pentru a culmina, odată, la tipul de Uniune mondială pe 
care şi-a propus-o ca țel UNO. 


` + Dr. L FLAVIUS 


CRONICA IDEILOR \ 


GENETICA SI EVOLUȚIA VIEȚII”) 


acelea dip erele anterioare, Numeroase fapte, de diferite ordins, 
stabilesc r?alitatea procesului evolutiv în universul biologic. Evelutia 
este singura perspectivă ingăduind naturalismului o înțelegere şi 9 
cuprindere a domeniului vieţii. Suprimarea viziuni evolutive pune 
tiologia în fața unor probleme fără ieșire. Evolutioniemul alcätueste 
singura perspectivă valabilă dela care se poate privi şi înţalege fe- 
nomenul vieții. Realitatea acestui proces este statornicită printr'o 
sirinsă convergență de fapte, care-i dau valoarea unei explicații ge- 
nerale 


evoluției, ereditatea, deci, practic vorbind, faptul transmisiunii in 
generatii a caracterelor individuale și de speță „ocupă un loc de prim 


studiul geneticii. o nouă accepiie. În acord cu faptele experimentale 
Situarea eredității în centrul problemei este firească, Din mo- 


asupra acestui fapt cercetă vdr fi uniți, divergentelz încep în 
meri:ul în care se încearcă a se stabili modalitatea pro-esului ere- 
ditar. 

Teoriile transforrniste, si în deosebi  lamarckismul, presupuna 
in esență, că rpetele sunt variabile (prin efortul de adaptare la mediu, 
prin folosirea sau nefoloxires anumitor organe) şi că variații 
«Saptativ> individuale, înscrise în structura somatică ia indivizilor 
ese de o parte transmisibili ereditar, iar de altă parte, 
cumulativé. Spetele se transformă, prin urmare, prin variabilitatea 
lar, adaptabile cu suplete la condiţiile mediului, şi prin transmisiunea 
caracterelor noi, rezultate din activilarea sau neac'ivitatea organelor. 
solicitate sau nu de condițiile midului. Ereditatea caracterelor dobän- 
dite prin adaptare devine, prin urmare, un punct axlomatic al teoriei. 
Materia vie, esențial plastică, înregistrează variațiile dobindite, le 


1) Fragment din lugrarea noastră Introducere la studiul eredi- 
tății, în curs de apariţie. 


Dé. nn os Le LE A PE e ai > + = 

: PAE Tr ET A TEN x tg 5a g > 
124 f VIAȚA ROMINEASGA 
transmite şi ingädue acumularea lor progresvi. Lamarckismul postu- 
Jează deci două condiţii esenţiale: variația prin adaptare şi transmi- 
siun? ereditară a caracterelor dobândite. Care este valabilitatea aces 
tar două puncte axiomatice, posrulate teoretic, am fi ispitiți să spu- 
nem, speculativ ? 


2. In cursul expunerii noastre am arătat măsura în care struc- 
tura individuală a ortanmului este condiționată de Intragul condiții- 
Jor perlstaltice, D'mensille, forma, anumite germ capacitatea vi- 


' wä a unul organism sunt condiționate de un apropriat, Nutri- 
tia, umiditatea altitudinea „alim mtul, în genere, coexistenta realizarda 
individuală, fenotipul unul individ. Am arătat 5 originară şi 
desvollarea funcțională indisociabilă între massă hereditară (idioplas- 


ui de adaptare a organismului adult la condiții noi de mediu 
— ca şi efectul fiziologie si anmiomic pe care îl are folosința mapetatà 
si Intensivă a unul anumit organ asupra structurii organului respectiv, 
ca și asupra organismului, Experiența cotidiană arată, în adevăr, că 
exercițiul fizic mărește volumul grupului muscular interesat şi că, prin 
aceasta, faptul are răsunet asupra în:regulul organism, după principiul 
corelațici organelor și a unității funcționale nismului, 
+ Dar în acest loc se impune distincția pe 
ingrijire în această lucrare, între întățișarea individuală, fenotipică, şi 
petranmisibilă ereditar, si realitatea ereditară, genotipică, singura pu- 
tind asigura transmisiunea In descndentéä. Ne vom putea întreba deci: 
sunt aceste variații individuale, produse de adaptare, de ordin fenotipic 
> asemănătoare ex mplului lui Morgan, dat anterior, al dungilor abdo- 
minale ale drosophilei, dispărând în mediu umed, dar revenind la nor- 
mal în mediu uscat, limitate fiind deci la individ si netransmisibile), 
sau aparțin categoriei fenomenelor genotipice, intrate în patrimoniul 
croditor si care se pot, prin urmare, te în descendență? Intre- 
barea se reduce, în alți termeni, la problema: sunt caracterele dobân- 
dite hereditare sau nu? 


mă) si peristază. Va trebui să se recunoască, d> alti parte, realitatea 
procesul 


3 Sub acest aspect, problema a fost tratată în cursul lucrării 
ntasire. Am arătat, în adevăr, că modificările somatice, somațiunile 
nu pot avea cu caracter de reproducere, asupra gèr- 


răsunet 

menului, si aceasta atât pen temeluri de ordiă teoretic, prin dis- 
incţia între përmen si soma, cât si pentru temeiuri experimentale. Ex- 
perlențe numeross au arătat că domificärile dobândite sunt fenotipice, 
deci netransmisibile. Incercările de dovezi favorabile transmisibilității 
caracterelor dobândite mu au condus la rezultate probante : experien- 
tele lui Brown-Séquard sau Guyer și agmith au primit obiecti, care 
le-au anulat valoarea concludenté. 

Desigur, principiul unităţii configurative a organismului, a struc- 
turii, implică teoretic o anumită corelație între soma si germen, În aşa 
fel încât anumite i toxice sau morbide, se pot repercuta asu- 
pra celulelor germinale. Influchța alcoolului sau sifilisului asupra oè- 
lulelor sexuale este, de pildă, un lucru constatat, Dar acest fapt mi con- 
firmă transmisiunea caracterelor dobândte, întrucât influența ereditară 
nu *ste specifică, ci banală şi intrucit ea se operează direc! asupra 
germenului, nu prin „inducţie somatică“, 


, localizate la fica 
„dice generale. Aceasta ius e că 


CRONICA IDEILOR 


nu este specitică” tinzind la o reproducere a unei moditicări sau a unei 
aptitudini reactionale (pe care o numim caracter), ci este qi inriurire 
generală, fără specificitate si caracter reproducător. 

Problema transmisibilitätii caracterelor dobindite este de o con- 
siderabilă importanță teoretică sl practică. Fără a fi categorică şi fără 
a considera că știința experimentală a rostit ultimul cuvint în această 
problemă, vom putea totuși afirma că faptele cunacuts pină în prezent 
pledează pentru o netransmisiune a caracterelor dobindite. 


în adevăr, în faptul mustaţiilor brusce, semnalat de de Vries la planta 
Oenothera lamarckiana <i confirmat în urmă de alți cercetători ia alte 


aceste variaţii nu se mai produc lent şi pro- 
agresiv, ca în concepția lamarckiană, ci apar bruse şi fără cauzalitate 


aparentă, 

Observațiile geneticienilor au in evidență existența a nu-* 
meroşi indvizi mutanti într'o taca ersi de pirati pannes proces 
mufational, este rezultatul formării espontane a unor celule sexuale 
diferite structural də celulele sexuale obişnuite. Diferențele cromozo- 
miale, de ordin chimic sau fizic, în dispoziția atomică a structurii ge 
rilor, se traduce n schimbări somatice apreciabile la individul aduit, 
care ia naștere din aceste c-lule. Prin faptul că aceste modificări cro- 
mozomiale interesează structura massei hereditare, çle sunt genntipiee, 
deci integral ereditare. Aceste mutatit se comportă în general recesiv 
“faţă de tipul normal. Ele nu devin ereditare deci! prin unirea a doi 
mutanti de acelaș fel. Mutaţiile pot fi şi dominante si în acest caz 
formele rezultate se vor diferenția de tipul normal. 

Mutaţiile spontane sunt, la anumite spete, relativ frecvente. Prin 
iradieri cu raze X, numărul mutatiilor a fost sporit, obtinindu-se o 
adevărată anarhie a formei vitale. Stabilitatea genului, genotipul, nu 
este prin urmare absolută. Speţa nu este un cadru fix şi imuabil: ea 
‘Poate prezenta schimbări esenţiale, prin mutații brusce, caro se trans- 
mit ereditar şi se impun prin selecție. 

Faptul mutatiilor, sprijinit de cercetările genetic», ofer- natu- 
ralistilor o explicare plauzibilă şi conformă cu faptele, a procesului 
evolutiv. Variația individului nu se mai face lent şi prin adaptare, ci 
brusc, excepțional şi la întimplare, după capriciul obscur al modifici- 
rilor cromozomice. Mutaţiile astfel rezultate se mențin sau dispar în 
miișura în care actste mutaţi sunt compatibile cu viața si mai ales in 
măsura în care aceste noi forme reprezin'ă o preadaptare „la condiţiile 
mediului. 

Procesul evolutiv tinde să fie explicat astfel prin forme aberante. 
apărute la intimplare, care pot fi utile individului, dar care, de: cel 
mal multe ori, sunt păzubitoare, şi isvorite din r?lativa instabilitate a 
me&teriei ereditare, asupra cărora se exercită selecțiun”a naturală, 


5. Teora mutațională prezintă un mare interes teoretic, dar nu 
alcitueşie, judecind după faptele produse pină în prezent o dot- 
trină capabilă să explice fără controv?rse gi nesiguranté mecanismul 


. 
+ 
` 


% 


f 

ed. 

a n” 
VA 
Vu 


Mi a wn w a 
Ta 225 A e A% GO re 


aymi - ahw AE aaa Me 
SEEDS y 1e ES A 


VIATA ROMINEASGA - 


+" 
a 


126 


rotesului evolu v. Formele mutationale sunt, desigur; aberante dela 
Tipul mordis Nos forme observate sunt de ordinul speței şi chiar al 
genului. Dar observaţia a pus în numai anumitor 
anomalii, de importanță variabilă, interesind anumite organe (aripi, an- 
tine, ochi, ete), anomalii care sunt în general regresive şi neprodue 
tive, vădindu-se prin 


cum a ile pu 
tind fi considerate început, — nu a arătat nici odată forma unul 
organ nou, s&u a unéi forme de inovaţie hotărită. Mutaţile, 
portante, se mențin la planurile de organizare als spetelor de origină 
Pentru o explicaţie generală a fenomenului evolutiv, faptele produse 
sunt încă neindestulătoare, 

Problema se află, desigur, în întrun impas. Dar crce- 
țările ru sunt decit la început. Ele se metodic, In acest stu- 
diu, genetica are un rol hotăritor. Contribuţia sa a fost pină acum dn 

mai primul rind negativ, 


€. 
dropotrivă, o perspectivă critieă şi 
4 experimentală, Prin aceasta, studhul procesului 
evolutiv depăşeşte stadiul consideratillor speculative şi pur teoretice, 
intrind în domeniul pozitiv al cercetării de laborator, 


o 


7. Aceste încheeri, astfel formulate, nu vor putea fi 
ca poziţii definitive, Ele nu sunt acceptate de toți cercetătorii şi nu au 
chezăşii de adevăr absolut. Ne aflăm aci intrun domeniu de o compie- 
xitate şi o vastitudine care exclude, în credința noastră, chiar =] 
pial, orice rii pote yy univocă şi bine r 
cu alte cuvinte, faptul evoluției, deşi este sigur şi în afara x 
tatiei, nu poate fi explicet trun mecanism unitar. Viața e atit de 
polimortă, condiţiile ei de dăinulre atit de variate, încît esta cu nepu 
tinté ca evoluția ei să poată fi bilă printr'o singură întănțuire 
de condiționări sau printr'o singură perspeciivă teoretică. r 

Va trebui să observăm, în această privință, că fiecare teorie are 
puncte valabile, se sprijină pa fapte constatate știi 
timpinä, de altă parte, dificultăţi teoretice sau exp 
aflăm în fața unor corpuri de doctrină cu totul în afara contestatiei 
Dacă lamarckismul sau neo-lamarckismul întimpină greutăţi, va grebul. 
si recunoştem că nici poziţia neo-darwiniană, sprijinită de 
nu este inatacabilä, Netreditatea caracterelor dobindite este încă o pro 
blemă deschisă, care-și aşteaptă soluționarea definitivă; adaptarea 


Se poate întrevede, în aceste condițiuni, o perspectivă nouă % 
în evoluția vieţii. Devenirea visit nu se marie pi proces lent şi 


ne 


— © pa AE 3 asa 


CRONICA IDEILOR 127 
» 

este, de astmeni, un fapt de mare importanță biologică 
tationigti si geneticienii par a tree. uşor. Există grei “in toate 
teoriile actuale, fisuri şi Lo hard cd ES i i 
Poziţiile de cercetători vor fi, în aceste condiții, simple atitudini 
Rae, ptelerinț:, în oarecare măsură subiective, în legătură cu 
discip pe care o reprezintă şi cu natura i personale în» 
treprins?. Dar, dincolo de aceste diferențe personale, vom sublinia 
ei aina de fapte : importanța conributiel pe care genttica a adus-o 
rirea problemei, ca şi putina probabilitate pe care ar putea-o 


avea o teorie unitară dea explica printr'un si mecani aric- 
tetea ncistovită a fenomenelor vitale, 7 id 


IOAN BIBERI 


+ 


t 


Romän®, Am aflat prin ziare că marea 


CRONICA PLASTICA 


Martie 1946 


CONSTRUIREA OPEREI ROMANE, S'a hotărit construirea Operei 
e trebue să înceapă 
imediat.. chiar în vara aceasta. S'a vorbit ya. Sup fs op concurs 
pentru selectionarea planurilor acestui templu al turii S'a afirmat 
că e] va`trebui făcut în trei luni, S'a şoptit că va fi un concurs prin 
invitaţii caro să limiteze dela început numărul concurenţilor. Sred 
nimerit să amintesc ce se întâmplă, în alte țări, când se pornește la 
realizarea unei atât de vaste lucrări. In primul 

curs de idei, de două luni sau şase săptămâni, Peru, RL 


liberă selectionaré a concurenţilor. După această probă 
rămâne un de concurenți pentru proba definitivă, care durează 
cel putin 3 la 6 juni, Din aceste proecte temeinic gindite se alege 


pentru execuţie cel mai nimerit, Juriul ctteodată își rezervă dreptul să 
Ceea de, DORUL ex aodio, aropiad pentru realizarea planului mai mulți 
arhitecți, cât tä 


însă de un monument care să 


a , si menţine 3 
Chiar legilo inerente arhitecturi! resping ge pe tare este vorba 
unul neam, un monument cars va caracteriza o epocă întreagă, puţină 

recomanda 


pura 
secință, e considerat mărturie a unul spirit reactionar orice formă care 
aminteşte trecutul şi mai ales trecutul. clasice sau regional. 
Pentru a analiza valoarea acestul sir de afirmații să privim cu 
luare seminte ce se întimplă cu arhitectură din URSS. Document 
sunt destule. Ne putem face o idee de ceea ce sa construit şi se con- 
strueste acolo, după publicatille şi fotografiile sau filmele pre sau 


“au fost intotdeauna mari ecnstructori. El au fost, cu Americanii, zidi- 
„Mori de oraşe. Din tot ce-au făcu: se degajează în primul rind o gene- 
pozităte spațială în trasarea acestor case si în edificarea centrelor ci- 
vice. Au un mt înăseut al meomuamentalității, chiar al colosaiulul, Pei- 


CRONICA PLASTICĂ 129 


functionalis À 
însă n'a avut urmare decit în construcția ds i şi de sil 1, Natura 
însăși a Rusiei nu suporta eg rar 


aspec 
tecturi inconsisænte. Arhitecții din URSS. n'au şovăit a relua temele 


arhitecturii : au reformat însă complect programele arhitecturale, 
Programul inainte de toate dă climaiul unui edificiu. După program 
se dimensionează gi se dispun spaţiile, Programul îşi impune în parte 
metodele de construcție şi interpretarea elementelor arhitecturii. In 
loc de a discuta dacă trebue sau nu coloane, capitole, frontoane, dacă 


amuzaminte cerbrale, născute pe marginea Lacului Leman, nu-i putea 
interesa. Nu-i putea interesa nici procesul în bloc al întregii arhitecturi, 
nici „reformarea“ ei, Bunul lor simţ şi seriozitatra lor îi opreau de a 
se deda la astfel de aruzamente. Ruşii vor să trăiască întrun cadru 
rusesc, edificat în mod logic cu ma locale, în funcția climei, 
cxprimind spiritul civilizației lor, Ei n'au fost nici o clipă tentaţi să 
internațional.zeze aspectul oraşelor lor. Ei vor oraşe ruststi, Ei vor ca 
să se simtă în mijlocul acesior oraşe lungul efort al istoriei lor, com- 
piexitatta lumii lor care se întinde pe două jumătăți de continente, 
bogatele lor posibilităţi, toate acestea venind din fundul perspeciivelor 
unei succesiuni de eforturi cuceritoare in toute domeniile. Ei au admis 
că unele forme moştenite din trecu: erau valori pe care le-au selec- 
tionat cu grijă şi pe care adzsca le întrebuințează cu talent, El au 
mers mai deparie, Rusia este v lume cu regiunile sale bine definite, 
Pentru motive funcționale au admis forme regionale şi menţinerea lor 
în limita logicei şi fără a cădea în excese de pitoresc. In rezumat, ei 
nu renunță „a priori” la nimic- Isi rezervă dreptul dea alege şi nu 
se inchisteazä într'o „ sectară şi unilaterală doctrină. Nu ple- 
dează cauza nici unui material, nici unei formule Işi pun toată stă- 
ruinţa în analizarea și precizarta programelor, pe care le rezolvă În- 
tr'un spirit Liber. Si din acest punct de vedere seamănă cu Americanii 
N'au standardul tehnic, nici materlalle Americanilor. Regiunile de 
stepă sunt ingrate pentru construcție. Lipsă de lemn, lipsă de piatră, 
adesea lipsă de nisip şi chiar dè lut pricinic arderii cărămizilor, dis- 
tantele imense, e:c., fac din constructie o problemă îndeosebi də difi- 
cilă. Toate aceste dificultăţi intră în socoteala arhitecturii ruseşti, care 
a ştiut să se adapteze cu ingenioziiate la conditiunile #eo-politice şi 
geo-economice. Efortul arhitecților din URSS. e o temă demnă de a 
fi meditată de către amatorii de modă, de improvizații şi de sloganuri. 


EXPOZIŢIA GRUPULUI: ARTA. Dalles. (A, Steriade, Stotan 
Popescu, E. S'oentscu, H. Catargi, Lucian Grigorescu), 

Grupul „Arta” şi-a deschis porțile expoziţiei sale la inceputul 
acestei luni. în dosul acestor porți criticii și amatorii de artă aşteptau 
cu nerăbdare. Era firesc. Această expoziție e privită, cu drept cuvint, 
ca evenimentul artistic al sezonului :De data aceasta C. Ressu gi Dä- 


EL) 


Pi OL à +a w -e E 5 à d P + - -” | 
ARS = AT CRE < ; À 
130 A VIATA ROMINEASOA 
“răseu mu E. Stoenescu d cu pinzele sale ju- 
mătatea expoziției. Timperameniul său viguros productiv are o 


întreagă se E 
le-a uitat pe toate msele şi la toate mesele prietenilor săi, El dese- 


e un mod firesc de exprimare zilnică, fără nimic solemn şi transcen- 

dent, El surprinde fizionomlk în ceea ce au mai intim. Nu atinge 

caricatura, fiind prea uman pentru asa. Nare metoda dramatică a 

unui Daumier. Ajunge la adincimi de expresie cu mijloace: de o sur- 

nrinzétosre şi inahalizabilă simplicitate. Nu are un procedeu, dar in- 

trep “nzä toate procedeele, fără a insista. La dinsul mai mult decit 
şi 


{ . Er ste 

parte sunt expuse, o viziune interioară, S'eriade urmărește însăşi as- 
pectele vieţii, ca un v'nător care uită de vina: pentru a studia nature 
„Tout eft frais quand on veut comprendre la nature“ zicea Laforgue. 

-E Stoenescu, cu galeria lui de portrete este și el în 

memorialist, dar un memorialist care lucrează conştient pentru 
lui şi a celor portretizati de dinsul. El lucr:ază conștient şi vrut pen- 
tru posteritate. Fiecare tablou a lul e o aluzie la muzee, Intr'un tablou 


b 


sonore, Sunt reminiscente de artă ora‘orich în portretele sale care 


şi acvarele evocatoare, In prezinta expoziție toate laturile acestor preo- 
za gs bogat creare ni 

n prmcipală a Fundațiilor Dalles stau faţă in față, pe lingă 
E. Sloentscu şi Şt. Popescu, cei dri pictori mai tineri ai grupului 
„Arta“: Lucian Grigorescu şi H. Catargi, 

Wici de data asia prezentarea lul L. Grigorescu nu e concludentă 
sau cel puţin satistăcătoare. El se găsește, pare-se, într'o lungă criză 
din care n'a ieșit încă. Este în acest pictor un potențial pictural enorm 
care nu Îşi găseşte în momentul actual teme satisfăcătoare. 

După un strălucit debut L. Grigorescu a intrat intro fază de 
ezitări. care de alfel e în onoarea lui. In pinzele mici pè care le ex- 
pune verva lui cromatică e condensată şi vioaie, Se simte ceva ex- 
ploziv şi pu'ernie în felul lui de a picta aceste ingrămădiri de 
citeodată dominate de ul unei biserici, scăldate în luminozitatea 


și 
, precum e supărătoare revenirea obsedan'ă 


ajunge la eficiența ci, iar formele sunt frinte 


rilor sale o voinţă incordat 
tä de 
rilor cromatice care vestesc îi dore evr şi o acuitate a percepe- 


Cazul lui H. Ca'argi e 
4 opus celui , 
id la începutul carierii sale o nent ns Catargi şi-a 
ei, considezind cr dc reg CU sa. A fom de bună vols piete ei 
todei pe care şi-o mc race prin muncă si prin însuşirea wie 
rigueur". Ceea i „la plus grande liberté nait de l'extré 
ce pe vremuri erau barizre, hotare La pense 


| luşească caracterist 
2 împărțită în covoare de cultură, a eue 


intel de n 
sā fie decorativă şi dacă e, de ce prose do fa pictură nu trebue 


chestiune in'erioară ca interioară. E o 
ra ns ve rw în literatură moda 


G M, CANTACUZINO - 


CRONICA DRAMATICA 
- MACBETH; CASA CU DOUĂ FETE. 


Discutia stirnitä jurul lui Macbeth cu măşti a luat proporțiile 
unei adevărate bătălii trale. Faptul vă Lee părea îmbucurător, în 
măsura În care ar exprima © 
teatrului. Dar, de fapt, discuţiile foarte aprinse n'au leşii din cercul 
spectatorilor de premieră, decât pentru a se muta în cokoantie ziarelor, 
devenind hărțulală între cronicarii dramatici. D. Sava, minuitor al unui 
condei combativ, a adoptat soluția, în deobste prea putin rodnică, de a-şi 
«xplica si apăra prin scris realizarea, Cei vizati au ripostat si polemica 
su prelungi!. Pentru marele public însă, spectacolul cu 
mal eles o atracție prin bizarerie, lucru pe care ‘d. Sava va fi fost de- 
parte să-l dorească, 

Totuşi, furtună intrun pahar cu apă. „Macbeth” a avut darul să 
provoace nedumeriri, indignări şi entuziasme. Valoarea de ferment « 

tacolului nu poate fi subapreciată. Intr'o viaţă teatrală stagnantä și 
uniformă, în care teama de riscul unel inovaţii merge până la a prefers 
reluärile, bagatelizarea unei experiente intrepide e nedreaptă şi rar 
rätoure. Si doar nue vorba de încercarea unui debutant, muncit de 
idei uriașe şi haotice şi încurcându-se în tot ce priveşte meseria şi ex- 
peritnța, Nu vrem să oferim d-lui Sava flori artificiale si să indulcim 


cure s! expresivita torului, redusă la gias. Intre mästile im- 
Sainte oaie à modulapile vocilor, care se strhduiau să traducă sin- 
gure variațiile sufleteşti ale personajelor, a stăruit tot timpul o Que 


L ! » 


CRONICA DRAMATICA 1 33 


Discutabilä deci gi-pentru tragedia antică sau neo-clasică, mason 
se arăta imposibilă pentru cea shakespeareană, Desigur, există tragedii 
ahak şi Macbeth se numără printre ele. Dar să nu ne ingele 
cuvintele. Sunt tragedii, în măsura În care cuprind un conflict dintre 
un erou şi forțe interloare sau exterioare care il depăşesc, Infringeroa 
eroului nu € indispensabilă pentru existența tragicului — în tragedia 
corneiiană, tăria de caracter iese mal totdeauna învingătoare. Tot atât 
de putin necesară este existența unui Fatum exterior. ȘI atunci, care 
poate fi menirea măşti! în Shakespeare? Să Indice pe cei însemnați de 
desin? Dar tragedia  shakespeariană nu cunoişte Destinul, ca forță 
exterioară — prezicerile vrăjitoarelor sunt un element al ba-ocului eli- 
sabetian, dar nu transformă spiritul operei, Să fixeze pe eroi prin pa- 
siunile care-i domină şi-i duc la pieire? Să mai repetäm că oamenii 
ui Shakespeare stau sub semnul muliiplului, al frământatului, al con- 
tradictoriului, că fiecare dintre ei — după cum spune Aldous Huxley — 
reprezintă câte o orchestră simfonică de virtualităţi psiholagice şi nu 
ari par] cu două găuri”, ca personajele restului dramaturgiei din tim- 
p' tu? 

In realizarea mäştilor, d. Sava a cãutat să modeleze chipuri ex- 
presive şi bizare, dar a accentuat grotescul si a ajuns la caricatură. Dacă 
mästile lui Macbeth, ale lui Lady Macbe.h sau ale ucigaşilor sunt nu 
numzi frumoase €| exprimă si mult din p:rsonaje, e greu de văzut ra- 
portul dintre mästile lui Molcolm sau chiar a lui Banco şi cei pe care-i 
reprezintă, 

Plastic, tacolu, a fost © admirabilă reuşită, la care au contri- 
buit. toate, decorurile d-lui Perachim, costumele şi măștile, gruparea 
personajelor, variațiile d: lumină, fine, semnificative, dar cu joc redus, 
tăcând ca acțiunea să se păstreze tot timpul într'o penumbră ce estompa 
tonurile şi intensifica impresia de dematerializat, de fantastic. 

In ce priveste sonoritatea, mâștile sau arătat defectuoase. Au 
Inghitit uneori cuvintele, alteori le-au nazalizat sau le-au dat o rezonan- 
të ciudată, ca la eunetels réspindite in depărtare de un megafon. 


Pentru actori, jocul cu măşti a pus o serie de probleme— dozarea 
gesturilor, fatä de nolle dimensiuni pe cate măștile le dădeau capetelor, 
supleerea mimicii prin glas, ete. — la care mau putut răspunde mufu- 
mitor decit în parte. Mai putin s‘injeniti de condițiile speciale de joc 
sau arătat d-na Marietta Anta şi d-nii Lapies şi Anastasiad Regia 
d-lui Sava s'a făcut simțită pozitiv și nu numai prin noutatea experienței 


Fiecare nouă piesă a d-lui Mircea Ștefănescu confirmă o dublă 
unpresie — de pr pori Be al teatrului şi de prea mult, de risipa 
unor daruri de calitate inegală, Sunt două lucruri în strinsă legătură 
Căci, cetace jenează in piesele d-lui Ştefănescu e tocmai chipul 
în care anumite calități devin kg riva şi adesea degenerează in excesiv 
D-sa ştie să scrie teatru, E un lucru care se face smiit dela prima re- 
plică. Personajele si acțiunea se mușcă cu naturalete, fără să se simtă 
«fortul sau construcţia, D, Ştefănescu minuieste replica uşor şi adesen 
cu gratit, dar nu rezistă ispitei d'alogului gratuit, Personajele marivan- 
dează, replicele se ciocnesc interminabil, chiar în clipele când tăczrea © 
mai naturală şi mult mai expresivă. De aici, un-le lungimi supărătoare. 

Ca si în „Acolo, departe”, personajele d-lui Mircea Stefänescu 
se arată viab'le numai fixate de un anumit mediu, Schimbarea le des- 
tramă caracterul şi af:ctele. Sunt de fapt nişte creaturi fâră resurse in- 
terioare şi fără vlagä, incapabile să reziste întâmplării, să-şi constru- 
jască drumuri proprii. Deaceea se agaţă de permanen{a solidelor, îşi 
leagă viaţa, visurile si conștiința morală de zidurile unei case sau de un 
pom cu amintiri — e în piesa d-lui Mircea Ştefănescu un salcim ce 
aminteşte de zarzării d-lul Ionel ‘Teodoreanu, 

In „casa cu două fete”, cele două familii — proprietari şi chiriaşi 


. Proprietăreasa devine o foarte vulgară iubitoare de plăceri, 
iar fiul ei, Mihai, un ieftin cuceritor, care îşi s:duce logodnica si apoi o 
părăseşte. Aflarea aces'ei nenorociri — într'o s-enă cu accente ciudat de 
retorice, în care virginitatea pare a fi tratată de d. Mircea Ș.efăneseu 
ca o podoabă fără pre} — împinge la paroxism ura mamei indurerate 
față de fosta el prietenă proprietăreasa, pe care o ține drep) inspira- 
toarta fiului ci. Si ca să-și răzbune mama, îl vedem pe arhitectul Radu 
încercând la ul său să seducă pe Luciana, fiica duxnanilor, care 
deşi conștientă de scopul lui, se pretează, pentru că-l iubeşte, dar apoi, 
cind va fi pe cale să aibă un copi, îl respinge pe acum îndrăgostitul 
Kadu. Sinuciderea Anisoarel, în timp ce se dărimă casa, va readuce pe 
făgașul anterior pe acești dezaxati eroi, îi va ap'opia pe Radu şi Lu- 
ciana., ȘI piesa se încheie cu o solemnitate misiică, ce aminteşte de d. 
Ciprian şi de mistagogiile d-sale literare. La temella clădirii dărimate, 
cei dol îndrăgostiți găsesc un document scris de tată! Lucianei, zidi- 
torul casei „n care se spune: „in această casă este inima meaa”... 

Mult, prea mult şi de calități și tonuri diverse. Cele cinci acte — 
äl cincilea, mai scurt, e botezat ep — cuprind, mai ales primele două, 
multe clipe de subtilitate şi gingäsie, Dar sunt şi scene înțesate cu 
oteace constitue marele păcat al oamenilor noștri de teatru: litera ura 
dramatizată. Pare des:ul de curios pentru un scriitor, care posedă atit 
de vizibil simțul a ceeace e scenic. Dar marea primejdie pentru piesele 
d-lui Stéfänescu ne pare chipul prea puţin auto-critic în care d-sa se 
abandonează propriet ități, Nu se poate resemna să renunțe la 
aro me adestori iluzorii „replici frumoase”, da o vervă ce alunecă spre 

ism. 


apol « destul de anacronic imnul, în cinstea stabilității, ostili- 
tatea față de schimbare, cuprinse în „Casa cu două fete”, E ciudată 
simpatia pe care d. Mircea Ștefănescu o acordă acestei fixități vege- 
tale a eroilor săi, simpatie care devine spre final directă binecuvântare, 
Piesa sa bucurat de inteligenta punere în s-enă a d-nei Marietta 
Sadova, a'entă la detalii, creind momente de intensitate şi de poezie 
Distribuţia, aproape în întregime bună. Dacă mișcările tortuoase — chiar 
în rolurile care cer o coloană vertebrală mai dreaptă — şi tonul prea 
+ afectat al d-lui Emil Boita devin până la urmă enervante, dacă d. Mar- 
covici, de altfel, ca totdcauna, sensibil si constlincios, ni sa pă-ut puţin 
convingător întrun rol de när juisor, toți ceilalți interpreți au servit 
din belşug textul, fie că a fost vorba de roluri principale, ca ale d-nelor 
Eliza Petri hescu, Marietta Sadova, Nataşa Alexandra, Nina D'aconeseu, 
fin de acuriele, dar relictatale apariții ale d-nilor Mircea Constantinescu 
și Vasile Lăzărescu. 


SILVIAN 1OSIFESCU 


== nn am me a. 


To 


SCRISORI DIN RUSIA 
CINEMATOGRAFUL SOVIETIC 


Cinematograful sovietic a implinit de curind 27 ani, bilan- 
jul lui însumind o bogată activitate. Progresele lui au mers 
mină în mină cu cele ale politicei Sovietelor, el jucind un roi 
insemnat în lumea întreagă, un rol mult mai important decit 
acela care i se atribuie chiar, fiindcă a adus pe ecranele din 
toată lumea unele aspecte ale nouii vieți, caracterul proble- 
melor puse pe diverse planuri politice, economice, culturale 
ȘI, — ceva mai mult, —, fiindcă a pus pe toți oamenii din Occi- 
dent în fața credinţei, voinţei, curajului unui popor de 190 mi- 
livine de oameni cari au păşit pe calea socialismului. 

La început, progresul a fost mai degrabă lent, dar a căpătat 
un impuls mai viguros În urma celui de-al XIII-lea Congres 
al partidului care s'a ţinut în 1924 si care a recunoscut căci- 
nematograful ar putea deveni un puternic instrument de pro- 
pagandă si de educație a masselor. Iar în urma conferinței ți- 
nută în 1929 de către Partid ca să discute, în special, chestiu- 
nea cinematografului, progresul a fost încă şi mai rapid şi mai 
accentuat. La 1 Ianuarie 1932, „reţeaua cinematografică” era 
“iproape împătrită decit aceea din 1927, primul an al primului 
plan cincinal cinematografic. 

Azi, cinematograful sovietic a luat o astfel de desvoltare, 
incit fiecare club, fiecare kolhoz, îşi are cinematograful său, 
sr ce înseamnă că filmele. pătrund în cele mai îndepărtate 
sate, 

Astfel, mult mai puternic decit oricare alt mijloc de ex- 
presiune, filmul a contribuit la distrukerea ideii, räspiditä de 
presa si propaganda reacționară, că bolsevismul este barbar și 
distrugător al valorilor intelectuale, că împiedică orice crea- 
tune originală, revelarea oricărei personalități. Numele lui 
Eisenstein, Pudovkin, Dovienko, Tiga-Vertov sunt azi celebre în 
lumea întreagă, ele înscriindu-se în mod definitiv în istoria ci- 


 nematografului mondial. 


Natural că la acest luoru au contribuit si alte elemente, — 
şi încă importante: astfel s'au scos multe elemente cinemato- 
grafice din formele raţionale ale arhitecturei, tocmai din acele 
forme pe care oficialitntea din alte ţări, le condamnă în nu- 
mele traditiei şi cu mai multă violență : deasemeni, elemente 
noui au fost scoase din operele noilor scriitori, si mai ales din 


gunoasterea URS.S.-ului. Totuşi, nimic n'a im 


1 36 € VIAȚA ROMINEASCIA 


expoziţiile si reprezentațiile teatrelor Mayerhold, Kamern, 
evreesc de Stat şi al lui Stanislavsky. Mărturiile scriitorilor, 
difuzarea statisticilor au contribuit şi ele în mare măsură la 
t mai 
puternic massele muncitoare şi pe intelectualii din străinătate 
ca revelaţia marilor opere ale cinematografului sovietic. 

Se poate afirma cu toată tăria că în toate ţările în care au 
fost proiectate filmele lui Eisenstein, Pudovkin, Tiga-Vertov, 
Dovjenko şi apoi Ernuler, Trauberg şi Icozințov, ale lui Kule- 
kov, Room, ideia tradițională şi conservatoare ostilă U.R.S.S.- 
ului a fost eu totul înlăturată, uneori deadreptul răsturnată de 
această revelaţie. 


. 
* - 


Datorită puternicei lui emotivitäfi, adevărului lui crud, fil- 
mul sovietic a putut reda cit se poate de exact realitatea revo- 
lutionarä. Această putere de emoție, acest adevăr crud purced 
din desvoltarea dixlecticä a subiectelor alese, din coordonarea 
forțelor colective în munca de creație, din aplicarea metodelor 
riguroase în ceea ce priveşte, de pildă, alegerea actorilor și jo- 
cul lor (absența vedetelor), din la punct a mijloacelor 
artistice originale, din technica montajului (pentru prima dată 
bine înțeleasă şi perfect realizată). După excesele decorative 
ale filmelor americane, germane si franceze, filmul sovietic a 
descoperit acel „sentiment al realității”, indispensabil emofiei 
cinematografice, acel realism nou pe care cele mai bune filme 
burgheze nu putezu reuși să-l prezinte nu masselor, dar nici 
măcar părții pe care capitalismul o desemnează sub numele de 
„elită intelectuală”, 

Trebue să pomenim aci că, în clipa aceea, in multe ţări 
se angajase lupta vie în favoarea unui cinematograf de avant- 
gardă, adică pentru cucerirea unor forme originale, descoperi- 
rea mijloacelor specifice, contra lipsei totale de originalitate a 
athi-banalului „menaj în trei” şi a procedeelor comerciale, com- 
binațiilor cinematografiei internationale. 

Filmul sovietic purta cu ele încă de pe atunci demonstra- 
tła că posibilităţile experimentale şi formale ale temei nu exis- 
tau, realmente, decit în U.R.S.S. si că regimul sovietic realiza 
primul, şi singur în acelaş timp, condiţiile obiective și sub ect've 
ale creației cinematografice. E lesne de înțeles că de aci pină 
a conchide că acelaș lucru trebue să se petreacă și în alte do 
menii ale creaţiei : literar, artistic, științifice nu exista decit 
un pas. 

Aceasta explică în mare măsură de ce, în ciuda dificultä 
de tot soiul, si în special cele creiate de cenzură, au fost atrase 
spre URSS, nu numai simpatiile nouilor straturi sociale, dar 


. 
+ - 


+" Nam 


= a 


SCRISORI DIN RUSIA 137 


şi simpatiile unei părţi a acelei „elite intelectuale”: — itori 
artiști, savanți, cari dindu-și seama de pasare Ph genre 
rind ei, poate primii, întiile lovituri ale descompunerii unui re- 

economică și politică, au recunoscut pri- 
mele semne vestitoare ale noului ciclu de războaie şi revoluții. 

Toate acestea explică de ce lumea a rămas foarte exigentă 
față de filmul sovietic, pentru care se pun azi, după trecerea a 
pos 27 ani, o serie de probleme, ceea ce apare uñora ca un 
= Să gg de scădere, si care nu-i dn realitate decit un fe- 
à esvoltare, de continuă creştere în pricipalele ei 

Cinematograful sovietic a infätisat, cu prileiul cut i de 
15 aniversare, două apere deosebite, foarte aţa Ps de 
o mare calitate: Ceapaiev de H. și S, Vasiliev si Trei cintece 
pentru Lenin de Tiga Vertov. Succesul lor, în U.R.5.S., unde au 
fost prezentate, a depășit cu mult pe acela al „Cuirasatului Po- 
Las Favre asa un eve semn, o nouă etapă: aceea a 

-a doua per ă a planului cinci i » 
a filmului sonor şi See as sovietic. st ee Li 

Puținele filme sovietice din ultima producţie, cari au fost 
prezentate pe vremea aceea în străinătate, reprezentind în bună 
parte o selectiune făcută de cenzura burgheză, n'au interesat 
decit prin tema lor şi nu prin calitățile lor artistice, cari erau 
lipsite de originalitate. 

Aceasta a şi indemnat pe unii să se grăbească a conchide 
că, de pildă, producția sovietică din 1925-1928, n'ar fi produsul 
specific al organizației socialiste, ci s'ar datora unor circum- 
stante excepționale, un fenomen izolat... Si, încurajați de dus 
manii revoluţiei, nu s'au aprit să declare că, întocmai ca și ziurea, 
se poate produce în U.R.S.S., în unele momente, în condiţii de- 
terminate, o situaţie favorabilă artistului, dar că in aceste iz- 
binzi, sistemul social nu-şi are nici un amestec, adică că dic- 
tatura proletoriatului nu are nici un rol; de pildă, în reușita 
„Cuirasatului Potemkin” sau a „Mamei”, Sub această formă, 
se angaja întregul prestigiu al cinematografului sovietic, 

Dar trebue să ştim în mod precis care-i realitatea, atunce! 
cind vorbim de producția actuală a cinematografului sovietic. 
Am putea spune aceleași lucruri, despre „Ceapaiev” şi „Trei 
cîntece pentru Lenin”, dar aceasta ar fi prea incomplet. 


æ 
+ + 


Cinematograful sovietic a exprimat in mod magnific pe- 
rioada romantismului revoluționar: războiul civil, lupta pentru 
colectivizare. El a trebuit să exprime, apoi perioada de con- 
structie socială şi, astiel, a intrat în procesul de desvoltare 
al tuturor mijloacelor de expresiune literara si artistice, adică 


~at it 2 pi À Leb Li ` nars - 1. 
MA : Fo = ” + . d 
| 138 | VIAȚA. ROMINEASCIA 


şi-a dat toată silinfa să rezolve dificultatea de a infätisa o ideo- 
logie justă şi realitatea timpului, psihologia omului nou. 

La început, filmul sovietic fiind singurul din toate artele 
care avea la îndemină mijloacele ştiinţifice de a capta si in- 
terpreta actualitatea prodigioasă şi de a crea din nou cele mai 
reprezentative exemple, cele mai interesante, pentru educarea 
masselor, nu șia putut asigura, din punct de vedere tehnic, 
succesul acestei sarcini considerabile. Cauza? E foarte simplă. 
Industria cinematografică sovietică, industrie puțin importantă 
la începuturile ei, nefiind cuprinsă în primul plan cincinal, 
n'a avut, dela 1929 pină la 1932, posibilitățile să-și fixeze o 
bază financiară susceptibilă să-i asigure, în mod statornic și 
organic, trecerea dela tehnica filmului sonor şi vorbitor. 

Ştim cu toții că transformarea filmului tăcut în film sonor 
a fost consecința directă a agravării crizei economice în ţările 
capitaliste si, în special, a crizei americane. Industriașii şi ne- 
gustorii au „lansat”, ca o invenție nouă, pentru nevoile intere- 
selor lor imediate, o invenţie care exista în realitate de mai 
bine de'cițiva ani, cît se poate de bine pusă la punct, dar täi- 
nuită cu multă grije pentru momentul cînd vor 
cepe, plictisiti si săturaţi, să părăsească sălile de spectacol. 

Era, deci, ba de a se exploata un mijloc de a atrage 
curiozitatea masselor, care nu mai putea fi păstrată drept clien- 
telă prin filme de proastă calitate, Natural că industria ame- 
ricană şi-a asigurat pe piața mondială — unde ocupa 80% din 
poziții — această transformare a filmului tăcut în film vorbitor, 
cu maximum de rapiditate, Ea a creat, a pus la punct și or- 
ganizat o tehnică care permite să se execute un film mare în 
minimum de timp rationalizat, ceea ce amortizeazä astfel pre- 
tul mare al instalaţiilor în foarte scurt timp. 

Tocmai în epoca aceasta de mari transformări, cinemato- 
praful sovietic se afla prins, pe neașteptate, cu un plan financiar 
prevăzut pentru filmul tăcut, în timpul primul plan cincinal 
consacrat edificării unei baze industriale, formdabile şi indis- 
pensabile pentru construirea şi apărarea socialismului. 

Cum ivirea filmului sonor şi vorbitor punea o serie de pro- 
bleme noui, cari nu puteau primi solutiuni improvizate, cum 
se întimplase în alte țări, cinematograful sovietie a trebuit să 
organizeze, în mod rațional, științifice, studiul acestor leme 
şi să experimenteze primele solutiuni în așa fel, încit să stabi- 
lea=că, în acelas timp cu mijloacele financiare indispensabile, 
0 bază tehnică, oare să îngădule să se alcătuiască un program 
real de producție. Perioadă de tranziție: trecerea dela filmul 
tăcut la filmul sonor, trecerea dela primul la al doilea plan 
cincinal, O epocă nouă. 


Problema nu se punea pentru cineasti doar din punct de 
„vedere tehnic. Ca si pentru ceilalți creatori, ca si pentru serii- 


ne + me 


= 
w” 


SCRISORI DIN RUSIA 139 


O asemenea sarcină cere o voință i preg 
End precisä de ătire, teo- 
retică si practicä, de organizare tehnică, si o mare cunoastere 
a tuturor scärilor erarhiei responsabile, a unei chestiuni com- 


-plexe și mult mai noui, ca în oricare altă ramură a producției 


industriale şi intelectuale. Numai ci b 
capabil s'o înfäptuiască. cinematograful sovietic a fost 


+ 
+ >» 


Marele război național a oferit şi el cineaștilor, ca şi poe- 
: : „ca şi 
ilor si dramaturgilor, un material prețios: vitejiile nemuritoare 


* ale fiilor poporului sovietic. Evocarea acestor eroi devine o 


misiune care cinstește pe artiști şi-i face să caute să dea tot 
ce au mai bun în ei pentru atingerea acestui fel înalt. 

Si cinematograful, cu bogăția sa de mijloace expresive, 
le-a pus la dispoziție cea mai potrivită materie plastică, cel 
ma suplu şi fidel element menit să păstreze pentru totdeauna 
chipurile eroilor şi să realizeze un fragment de cronică, slujind 
de îndreptar generațiilor viitoare. 

In același timp latura pur documentară a fost ilustrată prin 
sute de reportagii filmate, care aveau ca principiu această con- 
statare: cuvintul, oricit de bogată si colorată nuantare i-am da, 
e depășit de puterea de simbol a unei imagini. Si de aceea, toate 
ororile sävirsite de hitlerişti, tot epicul luptelor de desrobire 
erau înfățișate fără niciun retorism, imaginile erau lăsate să 
grăiască singure. Niciun comentariu, niciun efect atit de ușor 
de realizat de o mină experimentată cind folosește un aseme- 
nea material — doar prezentarea nudă, directă, care trezeşte 
intuiţia clară că ne aflăm în faţa adevărului pur şi simplu. 

Filmate uneori cu sacrificii de vieţi, aceste documentäri 
scurte, dar atit de elocvente. sunt destinate să nască în lumea 
întreagă o constiintä şi un tel unic: asemenea lucruri nu tre- 
buie să se mai repete, popoarele nu mai trebuie să fie lăsate 
pe viitor pradă unei agresiuni atit de sälbatece şi de preme- 
ditate, 

Dar filmele propriu zise, opere de artă puternice, au tran- 
sat cu acest prilej discuțiile inutile asuprx tendinței sau lipsei 
de tendinţă în artă. 

Realitatea a fost respectată cu strictețe în aceste opere, ea 
a fost folosită nu ca să convingă, ci drept primă treaptă în 
drumul pe care trebuie să urcăm spre realizarea frumosului. 


i 


140 VIAȚA ROMINEASCIA | 3 


Si, totuşi, un film de talia Cureubeului, realizat cu o grijă 
a amănuntului demnă de expresionism, face să înțeleagă ori- 
cine că această cronică a vieții de fiecare zi dintr'un sat ocupat 
înfăţişează doar un fragment din lupta veșnică nu doar între 
două popoare, ci şi între două mentalități. 

Viața triumfă pină la urmă asupra forțelor distrugerii — 
iată lecţia pe care ne-o dă, cu sobrietate, acest film. Viața sä- 
tenilor impilati are ceva din perseverența mușchiului; curajul 
lor e solidar, conştient; ei ştiu că năvălitorii vor pieri, că nu 
pot rămine. In această lumină filmul ne dă altă magnificä pildă: 
orice moarte, in luptă, e creatoare de forte vii; e o candelă care 
întreține flacăra răzbunării împotriva celor care nu ştiau că 


_Pe aceiași linie se situează Zoia, care e o operă remarcabilă, 


să vedem cum marea epocă stalinină a desvoltat, zi de zi, în 
Zoia, sentimerite eroice. Dacă războiul m'ar fi isbucnit, am fi 
văzut-o, cu siguranţă, pe Zoia, in primele rénduri ale ziditorilor 
societăţii socialiste; am fi văzut-o purtind după ea, cu o voință 
de fer şi o mare inteligenţă, contemporanii. E firesc, deci, ca 
în asemenea condiții, războiul să fi făcut din wa o eroină na- 
țională. 

Amintirile acționează, azi, asupra sovieticilor mai mult ca 
oricind. Ruinele oraşelor lor nu-i vor face să uite orașele inflo- 
ritoare pe cari le-au înlocuit, Marmintele nu vor alunga din 
inima lor amintirea celor dragi, porniţi la luptă in numele pa- 
triei, si ucişi de dușman. lată ceea ce face marea importanță 
educativă a acestui film sever si eroic. 

Dar ca Zoia, sunt multe alte filme: „Partizana”, „Singe 
pentru sînge”, „Ora 6 după război”, filme de război şi de par- 
tizani, căci războiul a oferit nu numai scriitorilor, poeţilor, ci 
şi autorilor dramatici, ca și soenaristilor un material prețios : 
isprăvile nemuritoare ale războinicilor săi, ale femeilor şi fe- 
telor poporului sovietic care, cu toată puterea elanului lor, a 
modestiei si a grandoarei lor, şi-au oferit viața pentru apărarea 
hotarelor țării lor încălcate de briganzii naziști. 

In ele nu trebue să vedem doar simple filme propagan- 
distice, menite să slävésscä faptele de arme ale armatei sovie- 
tice care, cu prețul singelui său, a salvat, alături de marii noştri 
aliați, civilizația de barbarie fascistă și ele nu vor să evoce, 
doar, actele, pline de abnegatie si eroism, ale partizanilor cari, 
strecurindu-se pe cărăruile tăiate de animalele sălbatice, cădeau 
în spatele duëmanului crud, dindu-i lovituri de moarte. Toate 
aceste filme, care ne înfățișează momente din marea epopee a 


SCRISORI DIN RUSIA 141 


războiului purtat de sovietici sau ii i 
pei şi eroine à elor acestui război Mr TA sa 
artă, căci orice operă de artă e implicit o propagandă strā- 
lucită pentru țara care a creiat-o, artiștii sovietici mulțumin- 
du-se cu o măsură și ungust, răsplătite de rezultate, — să su- 
| , să prezinte, in cadrul unor opere cu teză, doar elemen- 
esențiale din punct de vedere artistic. Numai călăuziți de 
acest principiu au putut cineastii sovietici să facă din filme cu 
vădită intenţie propagandistică, strălucite reuşite artistice. 
Crucișătorul Potemkin, Ceapaev, Zoia, Partizana, Curcubeul, 
Ora 6 după război, nu sunt immuri de slavă aduse revolutio 
narilor ruși, partizanilor sau armatei sovietice, ci sunt, în pri- 
mul rind, excelente filme de război, săpind în imagini epo- 
poea eternă a soldatului care luptă împotriva oricărei primejdii, 
cind e pătruns de o cauză dreaptă, 


PAUL B. MARIAN 


MISCELLANEA | 


PENTRU RISIPIREA ORICAREI CONFUZII 


Spre profundul nostru regret, şi dintr'o neglijență à noastră pe 
care nici nu încercăm a o justifica, a apărut, în numărul trecu: al re- 
vistel, un articol, semnat Eugen Ionescu. în care se insultau, pe rind, 
aproape towe instituţiile țării: magistratura, armata, poliția, clerul. 
Accdentul ne apare cu atit mai penibil, cu cit unul din directorii re- 
vistel este el însuși magistrat si a fost, anl dearindul, prolesor la 

Superioară de Răzholu. In această îndol.ă calitate, ela primul a fi 
resimţit dureros jlgnirea adusă de acel scriitor care — e de prisos s'o 
spunem — a încetat pentru totdeauna de a se mai număra printre eo- 
iaboratorii revistei 
apărea articolul 


toreşti. ă, implicați in acest con- 
flict, Căci amintitul ziar a încercat a profita de nefericitul nostru acci- 
dent pentru a crea o diversiune, Acuzat de forurile militare că a in- 
sultat arma'a, aci ziar sa dedat, timp de o săptimină, da următoarea 
sedică şi culpabilă farsă. Erijindu-se in apărător al armatei, ziarul a 
reprodus, zi de zi, pasagiile injurioase din articolul lui Eugen Ionescu. 
Este acesta un vechiu procedeu, lipsit de imaginaţie, şi care consistă 
din a insulta n'pedepsit, avind aerul că ne märgini reprod 


rl con cerea cunescuelor ei toate ororile pe care le gindep 
despre d'nsele, pretinzind că nu face decit să citeze din cartea desti- 
nului. Asemenea procedee eftine au doar această calitate că nu înșală 
pe nimeni. Și întradevăr, publicul a putut w:dea imediat că pasagiile 
citaie, zi de zi, timp de o säptäminé, de acel zlar — mrreu aceleaşi 
păsagii, repetate dinadins zi după zi — nu erau dicit o nouă ocazie 
de a servi publicului fraze injurioase la adresa armatei şi magistra- 
turei. Acel ziar, căruia atitudinile de ironie îi sunt congenital inacce- 
sibile, a crezut, pentru odată, că se va putea deda la arta subţire de 
a batiocori avind aerul că apără. Dar aţa cu care fus:se țosută această 
primă — şi sperăm ultimă — tentativă de ironie era o aţă groasă şi 
vizibilă chiar penru cei mai naivi dintre cetitori. Cît despre noi, la 
imărăc'unea noastră inițială s'a adiogat o alta, incă şi mai mare, aceca 
de a A fost involuntarul j al unor asemenea insuportabile in- 
ériens - 


Am vrea, cu această ocaze, şi regretind că ne folosim tocmal de 
© asemenea nefericită ocazie, să adăogăm citeva cuvinte peniru @ ri- 
sipi orice canfuziune, 

In vremurile negre ale dictaturii legionare, una din puținele noas- 


~” 


titane ra 2 s - 


i 
: 
| 
| 


tre coneolări fusese constatarea că, cel in două din instituţiile tunda- 
mentale ale societății rominesti, ra sh să se țină SANE i molima 
sălbătâci:i ce amenința să inghitä țara întreagă. Mag-stratura şi Ar- 
mata au fost dela început potrivnice cămăşilor verzi. Ofiterimea nu 
participa la aces.e manifestații, iar judecătorii, cu mii de riscuri, con- 
tinuau, de pe jiltul lor, să asculte de ac‘lensi criterii, in împărțirea 
dreptății, de care se folosiseră și pînă atunci. S'au pronunțat dese şi 
curajoase verdicte achitätonre în favoar:a persecutat.lor regimului 1e- 
giorar. Jar în momentul rebeliunii, arma:a sa ridicat ca un singur 
om pentru a jugula anarhia amenințătoare şi a salva societatea romă- 
nească de o gravă primejdie. 

In timpul războiului înc'put în 1941, nu-mi puteam conten! ad- 
miratia în fața felului cum cstasii noştri toţi, dela soldat la general. 
su ştiut săi armonizeze, într'o atitudine demnă fi gravă, datoria lor 
profesională cu sincera oroare față de un aliat forțat. Il vedeam pe 
soldat pă:runs de mlancolia de a se lupta cu un adversar pe care îl 
stima și împotriva căruia nu nutrea nici-un fel de ură, A fost deo- 
sebit de tragică această situație sufletească, unde ostaşul își expunea 
neconteni: viața p'ntru o cauză în care nu credea, Și numai firile pline 
de înăscută noblețe reuşesc a face față unor asemenea paradoxe sen- 
timeritale -ṣi complicaţii de psihologie. 

Deasemeni, un legitim orgoliu ne-a fost cuprins pe toți văzind 
cum pe fiecare zi, tot creştea svonul că trupele romin: contras au, prin 
blindeten purtării lor, cu sadicii militari nemți, şi că populația civilă 
din Republica sovietică făcea o măgulitoare diferență între germani şi 


Apoi, după -23 August, am văzut cum ins'antanneu armata toată 
a respirat ușurată, vo:oasă de a se putea bate contra adevăraților inā- 
mici şi alături de reali săi priebini, Iar noi, aceştia care am stat irei 
chinuitoare zile în infernala capcană a Bucureştilor, ştim că ne datorăm 
cu toții viaţa unul mănunchi, improvizat În grabă, de soldați şi ofițeri 
care, prin bravură şi isbindă, aminteau de toate acele multe partide 
inegale pe care, în trecutul principatelor, le ciştigau oștenii noştri im- 
potriva unul inamice de zecz ori mal puternic, 

Insfirşit, azi, ne este îngăduită o nouă sa'isfacţiune. 

Cu © rapiditate (care ne place dar nu ne mirâ) armata noastră 
se modernizează moralmente. Otiytrimea primește cu bucurie abolitis 
ul.imelor resturi nedemocrate si se pregăteşte voios a tine pasul actlai 
armate a viitorului care se creează acum, subt ochii noştri și subt con- 
trolul Organizației Naţiunilor Unite. 

Din informaţiile c> ne vin din străinătate, aflăm că armata de 
securitate internațională va fi compusă din contingente furnizate de 
fiecare Stat particular. Fiecare din aceste con ingente naţional» va 
insuma între 10 şi 15 divizii. Mă gindesc cu bucurie cum, în cadrul 
unei organizări mondiale, ostazul romin, soldat și ofițer, va avea o sa- 
larizare potrivită rolului ce-i e asignat în Stat, şi-şi va puiea împlini 
— mături de ceilalți magistrați al ţării, — misiunea ta de elită, mi- 
siunea de apărător şi păzitor al linistii tuturora 


DIN ANTOLOGIA SCRISULUI ROMIN 


Culegem, din ziarele bucureştene apărute în ultima lună, “citeva 
interesante mărturii de întrebuințare personală a limbii materne. 


+ 
* Li 


Iată o selipitoare analiză a romanului „Lumina Dragostei de 
J. B. Priestiey: 


nd M - b "y L' E ” ” D 


+ a > : +, > 


144 VIAȚA ROMINEASCA 


„Ceea ce este central în Lumina Dragostei nu e propriu is intriga. 
Sub acest report, autorul dovedește a fi un scriitor cu eminente ităţi. 
Peronagiile create de Peristiey au nu ştiu ce transluciditate stranie”. 


între ele! 
"har" 


Intro gazetă de atitudine, un domn general in retragere tace 

doctrină politică : i 

g Bpm rari in orice epocă — nu numai În cea actuală — nu pot 
exista, în ultimă analiză, decât trei concepții generale politice: uns de 
dreapta, fără a se neglija interesele centrului şi stingii; una de centru, 
cu o egală atentiune pentru dreapta şi stinga; şi una de stinga, care nu 
se va putea desvolta şi care nu va putea asigura progresul general, fără 
a ține seama de nevoile reale ale centrului şi dreptei”, 
Si savantul autor încheie această pătrunzătoare analiză prin cu- 
intele: ivre 
4 „Cine are urechi de auzit, să audă şi cine are cap de priceput, 
să înțeleagă!” L 

. + 


Tată acum și un reportaj: d a soia 
„Erau momente cind pictorul cuprins de patimi €, 
intr'o stare de extaz vecină cu prostituția. Omul părea ca înțepenit ge 

in această stare răminea citeva ore în şir”. 

In ce o fi consttnd „ciudățenia” la acele patimi care pun pe bär- 
bat în pr Peter or Abe y la pictori? Si cine ar fl crezut câ 
extazul duce la amorul mercenar à 

In schimb, chestiunea cu intepenires nu-i lucru nou, Toată lumea 


stie că, la o prostituată, calitatea esențială este să fie țapănă. O hetairä 


capabilă să păstreze citeva ore de totală rigiditate este tot ce putem 
pretinde mai volupiuos. 


= 
* i. 


- 
> 


Dar să revenim lu critica Wlerară. Cetim: S 7 

„Problema este a omului în raport cu mașina. Bineinjeles, că au- 
torul a creat, Pentru a rezolva această problemă, niște personagii. lar 
personagiile acestea sunt oameni cu realitatea în mașină și sufletul în 
SE zitia gi tabloul. Ne aşezăm jeu realitatea” 

Ne inchipuim perfect po Ri: i 
in maşină. Ca de obicelu. Dar ce frumos 11 zice! Si încă și mai frumos 
este cind „sufletului”, care iese din aceste realități, îi dăm drumul, aṣa, 
„În ideal”, 

In aceste conditii, putem pentri ca să fim mindri că suntem 
„nişte” personagil, 

.". 

Si acum, înapoi la stilul nervos ai reportajului: 
5 „Nu încâpe nicio îndoială că atit €l cit și ea au căzut victimele 
oceleihşi miini — o fi una, o fi mai multe” 


LL] 


nt gb... 


e zi 145 


-+ 


“Diabolică mină aceta care este multe 
a Sau, despre o altă crimă: m) ; 4 
gen loan Truţă nutrèa o dragoste pătimașă peniru femeea 


.". 


Iată acum şi ştirea pur informativă, în toată demna ei sobrietatet 

„Agenția United Press anunţă că partidele liberal, socialist și pro- 
gresist ea reh conduc în pre de dea ae 

Credem că nu ni sa spus tot, S'au omis partidele: moderat revo- 
lutionar, liberal intervent'onist și an‘iclercal creştin, (Cel comunisto> 


pp ars fuses2 deja desființat, încă din Mai 1945, în toate ţările), 


Londra, Rador. Să anunțat aseară că 15 membri ai part 
de er ia fost răniți în centrul Atenet”, RTS 
membru, si nu orice membru, ci unul din cel plasați 1 
y << si să fii Jovit tocmai în centrul Atenei m, trebue să pet aa 
ureros. 


# 
+ * - 


dată-l si pe savantul cronicar s'iimtific: 

„Rezultatele sunt uimitoare. Durerile de clp, reumatismul, insom- 
nia dispar, iar cancerul, artcrioscleroza, tulburările sufleteşti şi nervoase 
se anihilează”, 

Aşa dar ultimele patru afecțiuni „se anhilcază”: turburările ner- 
woase fac să dispară cancerul, şi arterloscleroza alungă tulburările su- 
fletişti. Dar ma trebue să ne bizulm prea mult pe aceste fenomene. 
Căci e deajuns ca cineva să nu mai confunda tranzitivul cu reflexivul, 
peniri a x această terapeutică să înceteze de a mal produce 
vre-un e t 


+ 
+ * 


lată şi anunțul publicitar, te cel mai interesant dintre genu 
rile de Eteraturé lirică, fiindcă exprima direct şi induloşător năca- 
zurile omului, nobilele sale pofte sau inavuabilel= lui idealuri. Sinceri- 
tatea acestei preze face ca, uneori, într'o silabă, să găsim o întreagă 
aa "> seu revoluție de moravuri 

ităm: 4 

„PIERDUT, Cinema Select, Miercuri 10 Aprilie, stara, servietä 
mică cu 300.000 lei si livretul militer Zuckerman Solomon. Rog găzir 
torul a-şi reține banli şi a-mi trimita livrétul gi servieta, pe adresa ete”. 

Limbajul d-lui ostaş Zuckerman dovedeşte o lăudabilă înduleira 
a raporiurilor dintre hoț și pägubas. Celui dintii | se dă chiar numele 
politicos de „găsitor”, El este fntimpinat nu cu mandate de aducere, ci 
cu formula amabilé: „rog”. a 

D'csebit de interesante sunt cele două pronume: îşi şi fmi, La 
prima vedere, ele par a fl din acelaşi familie gramaticală. In realitate, 
sunt foarte diferite, Imi este atributiv, pe cîndiși e posesiv. 

Intr'adevăr, d-l ,gäsitor” e prin profesiunea lui, proprietar de 
obiecte. Odată proprietar, numai de el depinde ca bunurile sale să și le 
păstreze mai departe (posesiv) sau din contră să ledoneze alteulva, mie, 
sau altuta (atributiv). 

Esto totdeauna pläcut să constatăm o îndulcire a moravurilor, 


0 


= Le Jhi N - f- . u 
E J= a - a d 


“at TA ROMINEASGA ė : 
-146 VIAF A 


Lew! vorbeşte de un caz analog: Mai mulți antreprenori 
raya are fac zor senaibili cum sunt gi din fire, au ha à să ue a | 
médreapta nuanță pelorativă- cuprinsă” în nopunea d: clou („cra 
morts” | se zic: în franțuzeşte, ad «ä TE US sen | 
funebre” sună solemn. Dar . d 
ne me pila də „fizician” (aşa o numesc farma vişiii în pe acu 
simţitorii noştri ami i au ceru: să s? chems, pè viitor: „m pes mi”. ast 
t Acum, după răsbolu, cnd populația începe a se obic nui cu à. à 
curi'e nocturne, sperăm să putem ceti în curind anunțuri reda À 
amabil, asa: RI RSS 
RDUT frate, oaches, avocat, chel, cu numele z 
„torul ieri repie Miiat, ceasul şi portmoneul gi să-mi trimită cadavrul 
cu petele. Adresa etc." à 
ui =. o 


i seu filozofic: 2A 
nA viraren de it face pe nobunul” este apinajul finaturilor pi 
civilizație, nu incePuturile. Atciblade „făcea pe nzbunul” cînd a t 


nelui lui Pericles. Apol a`inceput dectimur”, 
cete rio cui? Al lul Peri.les? Al lui Alclblade? Credea să si 
ciinelui. B suficient să reflec.Am o clipă, Dacă cineva ar tia d'n a 
ceva care tă semene Cit de cit cu coada ciinelui lui Pericle, ve 
am avea sentim:ntul că, de atunci în.0lo, „pentru noi a „incepu: 


» 
ie Să nu uităm nici pe orar ee folletonist — „artielarul”, cum se 
spune rmeni technici gazetäresti: ' 

S mie n străbătut nu numat Europa, dar şi cele doui Americi, 
unde de siptesprezece ori a fost întimpinat d: Status of Liverty (in 
englereste In text, txprè. N. R) mă chiar muzica lui a traversat chiar  , À 

mă în depürtata Australie”, 
boa apă cînd mergem dels Bucureşti în ori și cite Americi, ne 
mai pu'em aranja; put:m scăpa de Oean, Cind însă e varba de adu 
în Australia, sa terminat. N'avem ce face. Trebue să traversăm y. 


s*a 


ră reporterului de 
Si, pentru a sfirşi, să ne adresäm o ultimă oa | 
actualität vabă şi fundament al artti jurnalis ice: E 
í E eee er o scrisoare din partea stului că se'află sănă- 
tos şi bine”. 1 
p Căci poți să te simți sănătos şi prost, Aceste două atribu'e sunt 
"chiar adessori bune amice, i 
Dar frumos e ma: als a spune: : | 
„am primit o scrisoare că...” | 
In alt reportaj găsim: Si 
„Idila sa născut aproape A ; ; 
Căci majoritatea- idiielor sa nast fortat, Dar zlarstul explică: 
„Din prima zi a cunoștinței lor, tinerii s'au plăcut şi romanja a 
evoluat grabni- e altar”. x 
Suntem dese hotăriui. de aci înainte, să nu mal zic: „s'a prä- 
păd't d» oftică”, cl mul: mai elegant: „afecțiunea sa pulmmară a evo; 
luat, grăbit, spre fintirim”. 


de 


„LARGĂ CONCENTRARE” şi „CAMUFLAJ 


In toute țările Europei, pa încheiat un tal de „cantract social", 
srupulos respectat si inedit istoricește. 


| 


7 MISCELLANEA. 4147 


vor mai exista nici pariide, nici © À í i 
împărțirii ulatiet — dupi pie Practica reală era tot aceea a 


și guvernaţi“, primii reprezentind la rindu-ie o minoritate în sinul 


Azi, lucrurile sau schimbat. Comunitățile omeneşti sunt diriguite 


‘üturor pzrtidelor tuturor ‘laselor, 
drorebi, două sunt surcele £enrale din care i recrutează ar Ey 
Un cabinet cuprinde diversele fracțiuni care exprimă interesele bur- 


valoare, o mergere „Epre 


"pentru a putea apreca mai bine o formulă, de invenție anonimă şi 


«Mecivă, care pe Engä meritul proprietăţii, are şi farmecul unui apa- 


Der nu numai numele, el şi obicctul însuşi a fost criticat. Cola- 
borarea între burghezie si so-lalisam sr fi, zice-se. o mistificare. In 
realitate. singurii conducători efectivi ai aces or cabinet, sunt comu- 
işti Ei dețin, ca să folosim o expresie inventată recent în Franța, 
„Poz țiile-cheie”. R-stul de partide, oricit d: numoroaze, nu-s decit 
su-urrale., Tar grupările ce se pretind burgheze, sunt doar ufiaje 


` nelscusite ale aceluia; stăpin. 


Acuzatia © gravă. Nu p'rrucă ar fi intamantă, ci fiindcă e pri- 
mejdicasă. Ea arun-ă neincredere şi confuziune în minţile unor oameni, 
care nu sunt și nu vor să fie socialişti, si cara asfel se cred inselati. 
Ac'asta produce o paralizie, o descurajare şi o perplexitate care pot 
uşor mina la anarhie, Insfirsit, aceasta poate provoca o spargere a 
acelui „ccntract cocal™ de czre vorbeam, şi care e formula cea mai 
viabilă în epoca isorică de tranziție pe car: o trăim astăzi. De a eea 
— şi nu pentru inutila spulberare a unci calomnii venite dela adversari, 
o repetăm de minoră insemnätat, — e bine să supunem problema 
unei analize napărtinitoare. 

Vorbeam de „contract social'. Care sunt clauzele aces'e| conven- 
frun:? Tri ni se par mal importante: 

1) Structura societății rämine, pentru o durată nedeterminată, 
m estnta ei actuală. 

2) In schimb, sè convine ca această burghezie să fle o burghezia 
„normală”, adică ferită de fatalele ei abuzuri, în deosebi împiedecată 
& a aluneca pe povirnişui ademenitor al monopolismului, 

3) Pentru a menține a este graniți conventionale este nevos de 
un permanent control. In chip logic, un asemena control asunra bur- 
ghezie! nu poate fi exercitat decit de ne-burghezi, In consac'ntä, pos- 
turile de supravghere vor aparține necésarmene reprezentanţilor mun- 
citorimei. 

4) Aceştia vor avea un dublu rol: acels, cum spouncam de a 
menine structura burgheză în cadrul anumitor limite, şi, pa de altă 
par'o, de a vighea la buna stare a proletaria ului prin reforme care, 
cum se zice, nu-s „reforma de structură”, ei de „ameliorare”. > 


TL a în i RON e ac a 

i: milita VIATA ROMINEASCA 
~ Astfel se explică, simplu și plauzibil, p -a 
comunist pozititle-chele" şi la departamentele munci.orest, âșa 
Ce ent t det de Gate ee miniştrilor 


secretariaiele finan şi industriei. 
Rám i . Si există, credem noi, fapte hotăritoare 
wa a ET aa pe bear sunt reale şi nu ča- 


Un exemplu tipic îl oferă Franța. 

Acolo guvernul e compus dintr'o extremä-dreaptä neînsemnată, 

apoi dintr'un bloc massiv de trei mari partide, cuarinzind o treime 

comunişti, o trilme social-democraţi şi o treime burghezi (mari, mică 
şi mijlocii), í 

s'ind lucrurile, divergența asupra metodelor, în Franţa ms 

are eri Căci parlamentul francez e astfel alcătuit astăzi, incit per- 


vonal?, aboliția regimului burghez si realizarea revoluției socialis e, 


Péri 10€ de partii 
+ S: ge pă, pare ml SRR francez se abtine dela un act atit de facil 
posibil. 


Este semn deşi ar ca, într'o şedinţă, să desființeze ordinea 
i Tres aer să respecie riguros acel „gen 


Se va zice, ie, că partidul d-lui Leon Blum e socialist numai 
cu numtle, şi că Le mal butghiz în fond decit cele mai capitaliste 
grupări; acesta ar fi, după unii, adevărata cauză ce impedecé pe comu- 
nişti să termina cu socielatea burgheză în Franța. y 

Să admitem un moment că gruparea d-lui Blum esie doar nomi- 
pal socialistă. In cazul acesta, dacă comuniştii ar dori realmente să 
infâptuiască imediat revoluția socială, er putea-o prea bine face. N'ar 
avca decit să pună pe tovarășii social-democrafi în in:trziere. Sau - 
ced la revoluție, sau atunci sunt ți a repudia, în mod lie, 
crezul socialist, şi a-si schimba numelé într'o titulatură burgheză. Dar 
atunci, el ar dispărea, ipso facto, din Parlamen» Akgätorit i-au votat 
ca socialişti, nu ca burghezi. Si dacă provocind disolvarea parlamen- 
tului, se purcede la no! electiuni, cetățeanul nu va mal vota cu falşa 
pre gr va da sufragiile sale comuniştilor, ajungindu-se 
astfel tot la revoluția socială. A 

Să nu ne inseläm. Revoluţia e aminată în Franta contemporană 
nu pentru că comuniştii nu pot, ci pentru că nu vot. Si nu voesc, pen- 
trucă respectă riguros „contractul social” al „largii concentrări damo- 
cratice", Fundatä pe un motiv pur marxist pe care ar fi prea lung să 
le analizăm aci, ei cred în utilitatea păstrării, pentru o durată nedeter- 
minată. a unei structuri burgheze moderate gi apărate de excesele 
monopolistice. 

Un alt exemplu dovedeşte deasemeni că comuniştii sunt ferm 
docisi să „apere”, pentru un timp, ordinea actuală. Esis exemplul Ro- 
miniel. Dacă guvernul român sat retrage dela cirmă gi ar ceda puterea 
celor două partide istorice”, burghizia sar prăbuşi repede. 

Exemple se mai pot găsi și aiurea, doveditoare ale pertectei res- 
litäti burgheze şi pariidilor ce-și zis astiel şi a fermei intenţii, din 
partea sccialiştilor, de e colabora leal cu ele. 


SUCCESELE D-lui LUCREȚIU PĂTRĂȘCANU 


Pentru prima oară de multă vreme, un profesor intră la Facil: 
bitea de Drept din Bucuregil pe cales D-4 Lucrefi 


MISCELLANEA 149 


träşcanu, vechiul și apreciatul colaborator al Revistei noastre 
esemenea ho âr're. După mai multe probitorii strălucite, ode Rupert 
admirația, jena şi mai alea mina celor cire ar fi dorit să 3 împotri. 


Acestui succes al tinărului nostru învățat 11 precedis: un ai 
după părerea noastră de o mai înal.ă valoare. Cu cite-va luni răni 
pareri ar ad un volum intitulat, „Curente şi tendințe în filozofia ro- 

ască”, 

E vorba, în cartea d-lui Pătrăgearu, de problema marxistă a 
supra-structurii. Marx şi mai ales Engels, iar mai apoi Lenin remar- 
caseră că filosofia — unul din espectele suprastructuril sociale — oglin= 
deste s'area tconomică gi politi 4 a societății, Aproape fără exceptie, 
tilosofiile idealiste au fost arma resctiunei, în timo ce sistemele mate. 
Tialiste zu fost instrumentul intzlectual al forțelor progresului si emane 
cipării. DL Pătrășcanu reia chestiunea, arătind cu o mare limpezimée 
cum idealismul duce immacabil la fideism si mistisim. Este nevoia cla- 
selor asupritoare d: a adormi nevoia de înțelegere a masselor. esupri:e, 
prin filosotiile sale nebuloase. necontrolabile si unde „absoiutul” meta- 
fizic dă o mină de ajutor absolutismului social. Aceste filosofii sunt 
succedan:ul religi: propriu zise. Un opium înlocueşte pe altul. Cind 
odinioară Jaurès, în mémorabilla lui bătălie parlamentară cu Contele 
de Mun, îi explica acestuia că burghezia e victimă a proprillor sale im 
prudente; cum ea, combätind clericalismul, a pierdut beneficiul acelui 
soporific garantat care se chiamă religi»; cind Jaurès, după un briliant 
period, îşi încheia discursul cu acea frază rămasă celebră: 

„Vous av€z arrêté la vieille chanson qui berçait la misère hu- 


e ? 

Jaurès, atunci, nu avea complect dreptate. In locul vechiului cin- 
tec, gindirea s.ăp'nilor inventase altel2, tot atit de eficace. Erau diver- 
gele si mereu înoitele filozofii idealiste, 

Interesul cărții d-lui Pătrăşoanu este de a fl complectat problema 
cu materialele pos'erloare epocel lui Engels si Lenin. Filosofille „exis- 
tentlaliste" ps: care d. Pătrășcanu le supune unei pătrunzătoare analize, 
sunt récente, şi oglind-sc mal bine ca toate caractrrul interesat al orle 
cărui idealism metatizic. Pe de altă parte, d. Pătrășcanu a apll-at ana- 
hza sa la plăpinda şi uneori caricaturala noaw.ră filosofie rominească. 
Insfärsit, o a troia contribuţie originală a d-sale a fost combater=a unul 
argument. pe care nu l-au putut cunoaș:> nici Engels, nici Lenin. 

Intr'adevăr, în ultima vreme, o întreagă revoluțiune s'a renliznt 
în știința fizi ei și biologiei. Fizica, reduta inexpugnabilă a materialis- 
mului, furniz'ază, după părerea unora, dovezi împotriva determénis- 
mulul. Legile ei nu mai au dura rigoare newtoniană, ci=s lovite de o 
impreciziz fund'men'ală. Microcosmul désvälus comportäri care samänä 
mai mult cu liberul arbi'ru decit cu v?chea cauzalitate. 


D-1 Pătrăşcenu arată bine cum toate aceste păreri, chiar cind 
sunt venite dela mari savanți ca de Broglie sau Leconte du Noi, nu-s 
în fond decit metafore. De altfel e adesea natural ca învăţaţi celebri, 
de îndată ce se aventureză în filozofie, să spună, ca orice necunoscă- 
tor, lucruri de o infantilă naivitate. Noi înşine am analizat cind-va o 
asemenea p'nibilă aventură, cu ocazia cărţii unui alt mare veritabil 
sevant: ,L'homm®, cet inconnu” də Francis Carrel 

Ne propunea, în numărul viitor al revistei noastre, să facem să 
apară o rec-nzie amănunți-ă asupra lucrării d-lui Pătrăzeanu. Ai, în 
această rubrică, unde se semnalează evenimentele acelea curioase cart 
îmbină actuslitaten cu int:resul general şi durabil, ne mârginim a nota 
faptul si a scrie cite-va $ urie rnduri asupra perspectivelor pe care 
cartea d-lui Pătrășcanu le deschide precum şi asupra felulul cum ca se 
se aaa în ansamblul de progrese făcute de gindirea filosofică mai 
recen 


Fu EM Lupe L= T ” 
RES EE TEE CH 


- = 4 


1 50 VIAŢĂ ROMINEASCIA 


" Spunzani că ültimelé rezultate ale meranicei inira-atomice nu 
intirmă — după părerea d-lui Pătrășcanu — cu nimic teza materialistà, 
credem că se poate spune încă şi mai mult: fizica modernă depar.e de a 
infirma, dinpotrivă confirmă gndirea materialistă, şi-i aduc: poate col 

el msi puternic argument, . 
hi Tepida” legilor fizice e mai veche decit Plank sau Heisen- 
berg. En înc:pe a fi descoperi:ä odată cu faimoasa „leg? cinetică a ga- 
zor”. Atunci se observă că legile fizice pot şi ele să fie „legi statistice”, 
bazate pe fenom'ne de msssă și probabilitäfi finale isvorite din medii 
d: numere mari. Și compor:amentul electronilor nu diferă de acel al 
moleculelor unti masse gazoase. In ambele cazuri avem acea aproxima: 
tie inerentä fenomenelor de ,statislicä"”, x 
Această situație, departe de a slăbi poziţia materislisnulul, din- 
potrivă o consolid'azä. Căci prin asa se id=ntifl-ă structura legii fizire 
cu aceta a legii psihologice, istorice şi sociolozice. Se arată că liberul 
érbiteu în funcţionarea societăţilor este o aparență optică exact aşi 
cum „liberiatra electronului” e un simplu mid sbuziv de a vorbi ; 
de a forța sensul cuvintelor. Tar legea, pretutindeni, în microcosm ca € 
in macrocosm, este în fond de natură „statistică” şi as.ul.ă de princi- 
piul „marilor numere”, x 
O altă confirmare a tezei d-lui Pâträscanu o putem găsi în noui 
foarte revoluționara „Filozofie a formei”, şi nu atit în şcoala germană 
„Gest=l philostphie” care este d-stul de fantezistă în psihologis, dar 
perlect valabilă în analiza formelor fizice) cit mai al:s în acea 
din special in magistrala lucrare a lui Ruyer: „Philosaphia de la struc- 
ture”, care se desbară de resturi: de philoicgism spiritualist al gestaliş- 
tilor).. Această fiiozofie, care se află în depiin acord cu ultimile desco- 
periri als fizicel, e totodată şi ultimul cuvint al concepției materialiste. 
In sfirsit „o altă sursă de confirmare a tezsi materislise poate 
veni dela filozofia ce stă ‘ndärätul lucrărilor de psihologie si psihiatrié 
ele doctorului Pierre Janet, unul din cile mai s.rălucite exemplare 
ale cugetärii franceze, Desigur, d. Pătrășcanu anunţă că se mirzineşte 
în lucrarea sa la teoria cunoaşterii şi că nu $: ocupi de psiholozie. 
Dar noi ne referim aci nu lá psihologie, ci ls problema metafizică a 
aportului din.re corp și suflet „dintre spirit şi materie. Pierra Janet 
demonstrează intrun chip inedit legitimitatea monismului materislist 
El dovedes'e, prin nnumärate lucrări, câ se poate da socoteală de 
cele mal subtile si complexe „stări sufleteşti”, fără a f2ce, nici-un 
moment, uz de noţiunea de suli:t. Conduitele cole mai compli-ate şi 
rafinat psihologice se po: explica materialist, pe din afară, obiectiv, 
cu mult mal bine ,mai bogat şi mai complect decit prin metodi intros- 
pectiunii, care în plus e obligată să postuleze un „sufle.” care poate 
că nici nu există, - 
Tot in ordinea de idei care face oblectul cărții d-lui Pătrășcanu, 
trebue să şamnalăm, în girdirea franceză, un curent azi la modă, care 
se declâră to odată foarte „progreaist” şi totuşi net antimaterialist Este 
existențialismul rel nou al d-lor Sartre, Camus, Simone de Bauvoir gl 
alții. Sistem cărula cartea d-lui Pătrăs anu fi dă un nou interes, și asta 
pentru mai mul'e pricini. Intti, fiindcă este în fond un caz tpic de ca: 
muflaj politic al unor stntimente sincer rezeţionare, hipocrit îmbrăcate 
în pielea raționalismului lu td şi clar. Al doilea, pentru că stilul inte- 
lec'ual al protagonistilor eminteste în totul (minus poate mitocănia 
valahă) pe regretabilul filozof romfn Nae Ionescu, așa de bin: car£c- 
terizat în lucrarea d-lui Fäträsenu, 


Toste aceste observaţii ale noastre sunt to: atitea contirmări 
alə ideilor cuprinse în cartes d-lui Pătrăşeanu. Ele adu- un supliment 
de demonstrație tezei materialiste aşa de briliant şi de original apărate 


„Curente şi tendințe in filozofia rominească” este, cura žie ger“ 


1: MISCELLANEA, -> 151 


manti, un moment" în cultura rominească, intre altele si pentru că -e 
pca.+ mai ales pentru că — are și o valoire int:rnationalä E prima 
vară după Ausgang dir klassischen Philosophie” a lui Engels si după 
-Empirioeriti ismul” lui Lenin cä-un ginditor se încumetă la o aseme- 
nea Într:prindere intelectuală, unde trebue deopotrivă să colaboreze 
metafizicianul, do'ectivul, sociologul, naturalistul, polemistul şi episte. 
mologul. Suntem mindri că un compatriot a scris o asemenea carte pe 
care publicul de pretutindeni o aşteptase pină a-um zadarnic. 


PENTRU INTELEGEREA LUMII DE ASTĂZI 


Azi realitatea istorică apare adesea insolubilă —, dacă nu chiar 

incomprehenabilă. ȘI întrebarea simplă: „de ce merge pretutindeni 
greu?” întimpină răspunsuri confuze, opuse şi Inyparante. 
i Even'men:eie inselə îmbracă haina contradic'iei. Desigur, aceas- 
ta nu are de ce jena presa marxistă ; e chiac h>zalana el massre da 
a detecia si lămuri — cu proterință — coïtradivtiunile. In cealaltă 
presă contradicția la alte aspects ; untori un foarte neazientat aspact: 
devine un fI de indirectă dovadă de obiectivitate, 

Reporterul din Exopa Occid:ntalä sau din America. in genere 
preo-upa! de impartialitate şi-o exprimă adesea printr'o speclală indi- 
ferentä faţă de caracterul contradictoriu al fap elor pe care le relatează 
şi el d=ducțiilor co involuntar isvorăze din ela Ci în Torul zău interior, 
autorul a optat peniru unul dn termenii contradictiol, analind-o aat- 
fel, şi refäcindu-si liniştea intimă — aczsleu-s afacari private în car? 
ar fi indiscret să ne emestecäm. Imporiant pentru cetitor este că ga- 
zeterul menţionează, în ciuda contradicţi:i. toate aspectele chestiunei ; 
e forma apuseană — în d=ossbi anglo-saxon — a oiectivi äfit jurna 
listice ; ca poale duce, exact*ca şi czalaltă, la d:sconorirea finală a a> 
devărului. ' b 

| Tată un exemplu, printre multe altel>, 

Coresponden ul particular al ziarului londonez Times, intro 

“ amănunțită an hetä asupra stării economice din țara lu! Tito, scria: 
„este imposibil si dzscoperim cum va parv?ni guvern! să-şi echili- 
breze buge!ul“. Urmează o lungă îngirare de cercuri vitionss în cârd 
sar învirii, pare-ss, toată productia, circulația şi distribuția jugoslavä, 
(Aces! prim capitol al reportajului poartă sugzstlvul tilu: „Eztrava- 
garce", si cencluzille nu-s dintre cele ma: cptim ste). 3 

In capitolul următor, autorul abordează un alt aspect al situaţiei: 

udinea cu totul supărătoare a Yugoslaviei față de restul lumii“ — 
in deosebl fată d= ,w:stern powers”, nerecunostinta fată d Unrra gra- 
tie căreia „13 milinâne de Sirbi au fost salvati dela foanste gi alți 2 
milioane și-au primit tot de acolo cea mai mare parte a hranei, Actuale 
mente se trimite din Apus (alimente, articole manufacturate şi îmbră- 
pămimt=) o cantitate e7uă, desi nu chiar susariozrf call inp2rtate 
de Yugoslavia înainte de rdsboiu. Apoi, grație Untrei, numărul de ca- 
mioane automobile aflătoare în țară azi e mai mare dicit cel din 1939". 

: Contradi-tia dintre cele două pasagii alte ariicolului este evie 
dentä, Cetitorul nu mai întelege bine, Dică Serbia prim®s$te acum 
mai multă marfă oain 1939. cum se explică oare ci populația este încă 
în s'are de lipsă (900 calorii pe zi) și că finanţele statului înt'mpină 
greutăți ? Ceva mai mult, Dacă datele furnizate în anchetă sunt juste 
— si sunt—ar urma ca situaţia de azi să fie chitr mai bună decit cès 
antebelică eu atit mai mult cu cit märfurile adusa də Unrra sunt pli- 
tite în conditii mai ușoare decit în 1939. 

å In realitate, contradictia e doar aparentă ; sau mai bine zis in- 


152 VIAŢA ROMINEASOA 


contradictia ne ajută să descoperim adevărul. Căci ne obligă a 
îi următorul raționament : dacă, cu bunuri mal mulie ca 
mergo mai greu ca în trecut, e sem că, pentru a ajunge la ce era odi- 
nloară, e nevoe de mult mal mult decit fusas= suficient atunci. 

Ce lipsese acestor ajutoars ca să nu fie inoperante? Nu-s dostul 
de massive ? Nu e probabil ca aceasta să fie cauza. Am văzul că aju- 
toarele depășesc quantumul împortului antebalie. Defectui trbu2 să 
fie aiurea. Foate în ambiența generală. Inainte de răsboiu comerțul 
ex:trior aducea prosperitat> pentru că nu numai țara care îl fâcea 
avea o aitustie normală, dar si țările cu care acel comerț era făcut 
funcționau normal. O Yugoslavie ari nu poate fi prosperă dacă statele 
din juru-i n'au la rindu-le o asamenea prospiritata. Ajutorul din Apus, 
orizit ar fi de massiv, rämine inoficace dacă este unila:eral. 

. Ajungem dar, fără voe, la o primă concluziune. Opera de asis- 
tentă şi redresare tr:bue să fie, înainie de toute : simultană, Ajutoarele 
aptiz:ne (În deosebi americane) dacă nu-s concomlitente în toate țările 
Europei este exact ca și cînd n'ar fi de loc. In 1939 exista, də bine de 
rău, un asementa sincronism în comerțul european și mondial. 


ou a dispărut sincronignul — aproape chlar şi comertul extern el 
suşi, . 


Asis'äm la următorul cerc vițias. 

Bancherii americani — trebue să o recunoaştem — aruncă mulți 
bani „à fonds perdus" (si-s dispuşi să mai arunce alții) în Europa rul- 
nată. Dar ei constată că generozitatea lor nu repară nimic. Aşa se ex- 
plică şi absența de gratitudine a aju'atului şi tot „cercul vicios” al 
smărăciunilor donatorului : ingratitudines ajutatului d:scurajazä ela- 
nul ajutorării, duce la stringerza robinetului ajutoarelor, apoi aju:oa- 
rele, asfel diminuate, devin şi mai ineficace, mătind, prin asta, ingra- 
titudinea ajutorului, etc. etc. 

Ziaristul englez compară melancolic toate acesta cu entuziasmul 
pure al Yugoslavilor, Dar fenomenul e psihologicests foarte explica- 

IL Ceea co el primase dla Ruși esie sporanta — certitudinea chiar — 
de a fi ajutati în cele mai scumpe alé lor revendi-äri (Trieste, Istria, 
etc). Dela ceilalți, ei primasc alimente just cit să nu moară de foame 
şi imbrăcăminte jus: cît să nu moară înghețaţi. Pentru un teri obser- 
va'or, serviciul apare de o înaltă valoare morală. Pentru cai interesat, 
cadoul este interpretat, realist, așa : el asigură deocamdată doar drep- 
tul şi libertatea de a simți foamea si frigul. Dard n'ar primi nimic, 
yugoslavul ar muri pur și simblu. şi n'ar mai simți d? asemenea nimic. 
Ca să-şi poată manifesta gratitudinea ce i se pretinde, ar trebul ca el 
să posi «pune categoric: „nu ml-e forme” şi „nu mi-e frig”, Pnă 
atunci, el va pronunța alte cuvinte; acelea — poate nedrept: în sine 
dar explicabile omeneste — cuvintele care fl intristează așa de mylt 
pe observatorul lui Times: 

„Am suferit cea mal cumplită distrug*re pentru dumneavoastră, 
E datoria d-voñsträ sä puneţi lucrurile la loc”, 

Şi acelaș limbaj îl vor fine şi alte najit, bunăoară cea fran- 
terā al cărui eport în răsbolu a fost, între altele, tocmai distrugerea 
voluntară a p-opriilâr ei bogății pentru a jena as-fel producția de răs- 
boiu a inumicului comun. Astéptind zadarnic ca ,lu rurile să fie puse 
la loc” francezii nu pot, omeneşta, simți o recunoştinţă excesivă pen. 
tru multele milioane de dolari pe care Americanii, totuși, le-au vărsa: 
realminte ssupra Franței dela liberare încoace. . 

Revenim astfel la pri ina fundamentală. la cusurul esenţial al 
ajutorului american : lipsa de sincronism şi de generaliat>, A ajuta o 

europeană în mod izolat, chiar dindu-i de zac» ori ct importa în 
~ , © azi o operätie asemănătoare umplerii butoiului Danaidelor, Pen: 
truca rezultatul să semene, cit de putin, cu un statu quo ante. «ste ne- 
vos ta ajutorul să fi> dat tuturor țărilor europene deodată. Altmin:eri. 


operația o un non sens. Ajutorarea trebue să îndeplinească 
patru con- 
deveni “+ Lneficace : trebue să fie mas- 


Azi, cind è vorba de a silva nu o singură ţară ca în 19 
întreagă omenire — sf Statele-Unate pe deasupra a azi cînd Pr, Re 
sebire de aceasta „intreaga omenire“ care se poate salva şi altfel} 
Sta'ele-Unite nu se pot salva decit aşa —, azi, în mod logic, dacă ar 
îi nevoe să sə arunce o sumă dublă də cea din 1932, încă prețul n'ar ft 
prea scutop şi plata lui ar fi o datorie (și mai ales o bună ata ere) 
pentru Statele-Unite. In loc de asta, vedem Amirica ezitind, tirguind, 
precupetind, toemindu-se indefinit, gi tratind cu fio-are țară în par- 
ticular. Această ultimă gresalä e mal gravă d2cît sgrcenia si ezitarea, 
Căci e „rauza suficientă” a eşecului. 

Desigur este perfect legitim şi echitabil ca acasa împrumuturi 
să fie profitabile şi împrumutătorului, Pentru esta, ele trebue să 
procure acesiuia debuseurlle fără de cere industria sa ar risca să se 
prăbuşească. Asa se explică de ce ziariştii amari zai iubitori al Fran- 
tei povăţuiau pə d. Blum să ceară nu bani, ci mărfuri america“ precis 
specificate. Dect, ei uituu că nici-o marfă nu se poate spe ifica precis, 
Căci o marfă serveşte la produs o alta, şi aceasta din urmă o a treia, 
care ar putea fi tocmai una care să „concureze mărfurile am-ricane. 
Atunci, în loc de un client, împrumutul riscă să nsc un rival, Nu-l 
decit un singur mijloc de a şti pre is dacă cutare marti, la capătul on- 
rierei sale, va aduce cllentetă sau invers concurență. Acest miile con- 
sisiä din a lucra nu d'la Sat la Stat, ci pe linie mondială. Numal ast- 
fel America va ști ce şi cui, şi di şi cum şi cînd să dea. Numai asa 
împrumutul va împledeca atit rivalitatea-la dobusre ‘mootriva Ameri- 
cel cît şi concurența între însăşi statele ajutata. Operația ori se face pa. 
pa planetar — sau măcer americo-europtan, ori nu se poate face 

oc. ° 


In aveastă ultimă pesimistă ipoteză, vom aves urmäoaron aitua- 
He. Țările vechiului coniinent, incet-incet, si poate mai putin încet 
decit credem, se vor descurca şi slngur?. Acaste țări. țări vechi, tre ute 
prin nemuärate schimbări de Istorie, deprinse tu alternante de rău și 
bine, sunt societăţi suple, organism» ad#ptabile la cele mii d=*avora- 
bile conjuncturi. Lipsurile aduse brusc şi brutal de jaful răsboiuiui ger- 
man au fost, pentru viabilitatea solidă a acestor state, totodată o do- 
vadă şi un antrenament. 

In schimb, Statele-Unite, toumsi din cauza suproiritățil lor în 
civilizație, precum şi prin lipsa lor de Istorie luazi sunt un organisme 
rigid. findcă complex si dori frazil, O clepsidrä continuă să poată func- 
iona chiar dacă i se varsă din nisip sau dacă | s> sp1r42 junita'e din 

„recipient. Va funcționa mai prost, dar va funcționa to.usi, Ca,sä nu 
mai funcţioneze de loc, ar trebul să se fi spart de tot. sau să nu mal 
gâsim nici nisip, nici praf. nicl bosbe, cu care so reumplem, Dimpo- 
trivă : un cronometru Patek, dacă pierde un gurub də o zəcimə de mili- 
metru, încetează, brusc, de a mal morga. Societata amorkant este ast- 
menta acestui minunat cronagraf genevez. Tonte pisselo ci sunt caku- 
late astfel încît toate să meargă uimitor de bine, Toul e aranjat aşa 
încît să se obţină un randament de activitate şi o eficacitate fun.tio- 
nalä incomparabile. Dar prețul perfecțiunii este complexitatea, lar 


« 
[E 


Di xy © à = = = —( 


= 154 / VIATA ROMINEASCĂ 


prețul complexității + instabilitatea. E un adavâr elementar de biolo- 
pretul cai tem viu — exact ca și la maşinile moarte, prețul 
omplicațiunii e fragilitatea. > i 
e í Docs în te m “ar mai produce o criză ca acera din 1929, cînd 
aproape' jumătate din populație ajunsese p= străzi, fără resurse, — a- 

în această țară, care n'a cunos ut nicioda.ă revoluţia, vom avea 
e revoluţie s0:1314 față de careecea franceză din 1789 sau coa rasi din 
1817 vor fi fost simpli precursori. Și spro deos2bire de aceastea doui, o 
revoluție emeri'ank nu Sar putea evita In Rusia, coasesli constitutios 
nale si o democratizare liberală ar fi puut, poate amina revolu'iunea, 
In S'atele-Unite, aminaria ar fi direct im>sibilă, In 1929-1934, lucru- 
rile sau aranjat fiindcă enormole miliarde fuseseră aruncate pe un 
teren fertil. Ele fecundau la loc o industriz carc'avea în faţa el o Eu= 
xcpă iniact si o lumə întreagă de d=buşee nealterate. Azi, aceste 
piețe de desfacere sunt la pémnt. O criză americană „cind va isbucni, 
va duce, deadreptul şi fără alegere, la cea mai szaduitoara transfor- 
mare socială. Azi, un nou „new-deal” n'ar mal pater fi nici metaforă 
nici eufemism ci ota mai rtyoutionară tre revolutiuni. ` 

Cum, pe de altă parte, elem®nels conservatoare din America 
sunt cu mult mai dirze in con eptille lor dict oricare altele din Eu- 
ropa, regimul de „dictatură trenzitorie” care are drep? misiune toc- 
mii fugularea autoritară a acestor resturi inedutabijs, va fi special 
de lung şi in omparabil mai riguros dicit fusese de pildă în Rusia 
sovielică à primeor începu uri, i 

Istoria ne va oferi atun | un foarte picant şi paradoxal spec- 
taci, In timp ce în Rusia çi în celelalte țări europene libertăţile indi 
vidualz se vor întări şi vor ciş.iga, zi de zi, subatență. în America, 
fara fostului noscu orgolios profesor de Democrație, liberta.ca va fi, nu 
distrusă, (să nu căderi şi noi în păcatele celorlalți! —ci masestă îndă- 
rătul necesităţii, si am'nstă penru după terminarea „perioadei de 
tranziție”. S'aluia cu tartä care păzeşte porțile feracate ale Sia elor- 
Unite re ve apărca aturci nouă nu ca Hrohle, ci — precum şi este — 
ca © promisiune de lungă ssadentä, Iar explicaţiile noastre de azi 
asupra cdevérotet" Hbertăţi ri „adevăratei democrații, le vom da 


atunci nu ca azi, pentru a convinge pe am:ricani, ci pentru a-l în- 


curaja. 
> Po se prea pose să se întimple şi altfel. Nu este exclus ca ban- 
cherii din Wall Sireet să înţeleagă. Au făcut-o dja în 1929. Desigur, 
nu le e uşor să se hotărască a arunca, fără speranță də rambursare, 
minimum 100 de miliarde dinte'odată. Lucrul nu-i uşor; totuși nici 
imposibil, i 
_ Faptul că seceşti- miliardari trimit „aproape gratis, de m'ncare 
lumii întregi dovedeşte că frica salutară din 1929 existi si în 1945. Si 
proectul recent de a se ccordona teste ajutcarele în cadrul unul or- 
anism vas: care sar numi „Consiliul Economi- al Europei" cu se- 
iul la Geneva, e un pronostic diatre cole mai îmbucurătoare. ; 
Totuşi. şi în ciuda acés'or semne bune, e natural şi legitim ca 
țările sărăcite din Eurrpa să se gndiascs şi la cealaltă ipoteză, la 
eventualitatea unei redresări prin tle-insele Aceste țări ştiu că se 
po: descurca şi singure, şi lipsa da azi le face si fie dzombit de gră- 
bite, deosebit de indiferente cu privre la alegerea mijloacelor pria 
care se vor salva. à 
Reporterul Jui Tims ne otară încă odată, într'o frază ləpidarā, 
oglinda situatiei. El no povesteşte eum „un croat inteligent par.izan al 
lui Tito” îi spunea așa: A Š ! Ra LU 
„Voi, englezii, ați evoluat „treptat si precaut timo de 390 d: ant 
în asemenea condiţii vă Pot s himoările abrupta și brutala; 


Noi, Slavii suntem mal impulsivi şi ne place să vedom treaba făcin 
intémplindu. 


du-se repede. Pe voi vă miră lucrurile Pe care le vedeti v 


' MISCELLANEA ` 155 


se pedigre seed < ri Rin teamă Şi nu fiți pesimisti, Cred#fi-m4, toate 


„Poate o fi “ — i Urna- 
Suie Pa = ST os se gindeste atunci cumintele nosiru $ : 
Găsim, în acese ultime patru cuvinte, ca refl: "0 oglin. 
dă — o oglindă cu imaginea răsturnată — 'ntregul saina ae 
; Popoarele Europei, popoarele lumii, reduse da războiu la o lipsă 
mat:rială si morală cumplită, au de ales între a aștepta capriciile 
unor miliardari indecişi, sau a purcede la miloucs proprii de supra- 
viefuire, Desigur, soarta acelor milis dark e în fend mai periciiată ca 
eceea a fläminzilor din Gre ia sau Yuzoslavia, căci aceștia din urmă 
ştiu in să s+ gräbesscä, p% cind ceilalți o ianoraază încă, 
această constiință a bei in r. A 
răspunsul la întrebarea June : PRENONS RME À 
„Cu ce preţ?” Cu ,orice” pret. 


‘ 


DOCUMENTE OMENESTI: MIAMI 


+ 

Există în Sta'elz Unite o fcarte interesantă agreabilă revistă 
initia, Se numește: ,Newsweek", si HE ih este un ‘ntrog 
rogram: 


„THE MAGAZINE OF NEWS SIGNIFIANCE" 
So ştie (v. Viaţa Romin-asză din Isnuarie 1946, p. 1 şi urm) câ 


‘ publicis ica ẹmcricană art o marată pro'crintä pentru ştirea brulă 


pentru informația pură, lăsînd po cetitor să caute singur semnificația. 
Metodă opusă celei europene, unde orice ,news" este totdeauna aso- 
zonată cu un cuveni: comentar lată dece un subtitlu ca cel citat mal 
sus ar apărea ca un plionasm în preza vechiului Continent. Pe cnd 
in America, el e nu numai necesar, dar şi uşor diferit, ca sens, de ceea 
ce ar vrea el că ziă în Europa. Acest subtitlu, march-ază nu atit o 
rupere de traditio, ct, din contra, un compromis cu ea. 

Intr'adevăr, „News Week”, ca restul m:gazinelor da peste ocean, 
descrie, spiritual şi alert, fapte. După două ealoane de istorie brută, 
epar cite-va rinduri, in.itulate: ,Signifisnc:", unde izconi- „aproape ru- 
şina! de iconoclastia sa, autorul ne explică „d l'européenne”, tileul eve- 
nimentelor relitate. 

Pe də altă parte, şi în ciuda programralui de pe copertă, revista 
se reîntoarce, orict d: des poste, la tradiție, Dar cu acasstă perfectă 
jus'ificare că ştie să alează dap'e atit de somniticative, în cît ele că se 
explice singur: si să constitule prin ele însele un document omen:se. 

Un asem'nea document am putut găsi dăunăzi; in'eresant pentru 
că reflect:ază o mentalitate to'oditi majoritară şi minoritară gregarä 
şi sinvularizatoare. E vorba de acea p'aă celebră din Florida unde ame- 
ricânii vin, în Februari?, să arate că sunt milionari — sau că aspiră, cu 
toa.e sacrificiile de bani şi de imaginaţie, să devină. 

Americanii sunt un popor harnic şi cuminte. Deşi esențialmente 
gonrrosi, asta nu-i impede ă să fie şi socotiți. Dir Miami este un loc 
con'agios de nebunie. Acolo americanul devine abeurd. Si totodată, de- 
monstreazk în chip strălucit, că în fond numai popoarele latine ştiu real- 
mente să se amuze. Arta dea se distra nu-i o artă germanică, Un fran- 
cez, un italian, un romin sunt giniali cind se pun să inventezs moduri 
de a petrece, Lordul Cardigton spunea că cluburile engi:ze, compuse 
din:run număr oarecare de -fptolll imens: si izolate realizează cumulul 
inconvenientelor solitudinel cu ale sfeietiţii. Miami öte un alt exemplu 


Dar documentul nostru om'nesc mai este interesant 
direct legat de problema presei, care ne preocupă mal presus 
Cinéva care ar ceti mal jos şi-ar face + 
societatea americană o idee dinire cele mai Île. In realitate at- 
mosfera dela Miami d:şi tipic americană nu însâmnă că în Stateie-Unite 
cctätcanul nu are în fond o mentalitate exact opusă aceleia a vizitato- 

rilor celebrei plaje din Florida. 

Este un caz tipic de deformare a adevărului prin citaţii meşteşu- 
alese ca acelea pe care le practică odinioară propaganda nazistă, 

lată dice o practicăm si noi azi cu titlu demonstrativ de expe- 
tientä de laborator. 

După aceea vom extrage dintr'un alt număr al aceleiaşi reviste 
„Newaweek”, un alt document, care dă adevărata imagine a Americii, 
imaginea „majoritară” a populației. Va fl, cum sar zice: contra-otrave. 

Dar iată, mal întii, otrava, 


Cunoscutul actor Jack Pearl a imaginat un truc garantat: in rolul 
unul excusionist la Miami în vacanță Pearl găsez.e p> plajă un teanc 
gros d: bancnote prinse cu un splendid clips. Băgind vesel clipsul în bu- 
zuner el aruncă banii înapoi pe plasă, şi-şi continuă vesel plimbarta ex- 
clamind fericit: „tocmai ce-mi trebuia”! 


Ca orce comedie adevărată, exagerarea comică a lui Pearl este . 


extrasă din:run adevăr pe care Florida va fi a să-l recunoască. 
Căci de orlice wa îi dus lipsă Miami săptămîna tricută, numai de bani 
nu, nici de ocazii de a scăpa d2 el în mod raold şi sportaculos, 

Ni 


tă, de cind oraşul a început să issä din Ittargia lul sub- ` 


tropicală acum 30 de ant cînd Henry Flagler si-a îmoins căile ferate ale 
Floridei si Cosstel de Est pină la malurile golfului Biscay, nici chiar în 
legendarele zile bune din 1929, nu a văzut cineva o avalansä de cheltuieli 
ca cea din 1946. Nimeni nu ştia de unde ventau toți acești bani — si 
prea putinora ł> păsa să afle. Fără îndoială banii fuseseră adunaţi în 
patru ani de război si de bursă neagră, dar asia era greu de dovedit 
Singurul lucru de care ori-ine putea fi sigur era faptul că un bilet de 
5 dol. poate procura un dejun, că un bilet d> 1.000 dol. întrebuințat cu 
fntelepciune sub formă də bacsis poste procura un apartament cu 
camere de 50—100 dol, pe săptămînă. Soferii de taxi încasau 300 dol. 
si chisr mal mult pe săptmină din a-castă risipă de economii; stäptnul 
unui elegant magazin à anunțat furiul „unor cravate în valoare de 1.500 
de dolari”. fără a provoca vre-o mirare printre sutzle de cheflii nocturni 
reprezentind paraziții de pe plajă 

Torentul de dolari curge prin patru canaluri importante: locuinta, 


cumpărăturile, m'ncarea si băutura, însfirşit jocurile de noroc. Săptă= 


mina aceasta, ultima din Februarie şi, tradiţie, coa mi importantă, 
fiuxul a atins proporţii mereu crescimia, ? 

Rărba:ul cu fața lată si roşie se trezeşt= din somn într'un fotoliu 
pe coridor, cască şi se s-oală. Trecind prin fata biroului de recepție 
Hotelului salută zimbitor, La urma urmelor, bărbatul cu fața roșie esie 
şi el client, cu toate că a trebuit să doarmă pe culoar. Dealtfel el a plätit 
acc=t privilegiu. Ba chisr sa considerat norocos. Oameni cu bani maj 
mulţi deci el au dormit în maşini. Unil chiar pe bănci in Bayfront Park. 
ANI! au pe'recut noaptea în lăzi la trminnsul liniilor de autobuse şi în 
depourile Căilor Ferate ale Coastei şi ale Floridei de Est. 

d Explicaţia simplă este că anul acesta batalionul d» garient venii d 
ere pepe au'obusele şi trenul dublaseră populația normală de 


-ultori al oraşului Miami — Miami Beach. Deşi prețul maximal pentru- 


a e 


© cameră de hotel era 37,50 dol. pe zi, unii hotelieri 1 ridicau foarte 
adesea la 60 dol. (trej milioane si jumătate de lei pe zi), plätindu-se së- 


OPA era martora neputincioasă a nenumărate violări a rilor 
maximale. Edifica:care asupra stărilor de lucruri sunt ami fede pt 


Proprietarii de imobile care vor să scape de eventualii cumpără 
tori cerind sume exorbitante, sunt adesea uluiti d: ofere par ac de 
platä pe los in numerar. 

The Miami Herald remarca în mod sarcastic că lega local care 
consideră ilegal dormi-ul în w. c.-uri este foarte înțeleaptă, Altminteri, 
spune Herald-ul, proprietarii ar clädi blocuri intregi de closete si le-ar 
inchiria în detaliu cu 1.000 dol. bucată. Şi fără îndoială amatorii n'ar 


Ş lipsi. 

Glumă veche; dar Miamieni! o r&petă cu deliciu pentrucă ea re- 
flectă atmosfera de goană după aur şi spiritul local inflationist: un 
străin repeta într'una : „Parlez pe un milion”, pină cind fu aspru cg- 
recitat : „Pariez pe un eniliard” — aşa se zice! 

Căci nu numai locuinţele, dar și toate celelalte prețuri s'au urcat 
vertiginos dealungul coas:el. 

Elegantele magazine din Lincoln Road, Miami Beach, dintre care 
multe sunt sucursale ale magazinelor din New York se plingeau de un 
zingur lucru: cileodatä nu aveau destule bijuterii, blănuri si rochii. Pe. 
riciți, făceau socoeala încasărilor sezonului. Se aproplau deja de suma 
de 20.000.000 dol. 

Bärbierii primeau un dol, ş, 1,33 pentru un tuns cüre dura 20 de 
minute, şi 250 dol. cind era vorba și de un shampoo. Bacsisurile orau 
mari şi uşoare. 

Ca orice lucru din aria lui Miami, contabilizarea mincării şi bău- 
turi! nu s'ar putea face decit în milioane. Chiinerii din localurile popu- 
lare ca Ciro' la Miami Beach nu întimpinau mirări infricosate cind chens 
tii citeau 1,25 dol. pentru un sandwich cu şuncă sau 1,75 dol. pentru o 
salată de cartofi pe lista mare roşie de menu-uri şi vinuri. Oamenii 
plăteau voloşi, trégind bilete de 50 si 100 de dolari din teancuri umflate 
de bancnote. Cu 1,50 dol. un bârbat putea să dea pe git un cocktail cu 
sampanie în timp ce prietena lui, mai temperată sorbea dintr'o oran- 
geadă cu 75 cenți piharul. Șampania importată se vindea cu 40 dol, un 
magnun, o înghițitură de cognac îţi dădea un scurt fior de voluptate cu 
13 dol. bucata. Cu, puţini dolari în chimir, cineva putea avea o felie de 
muşchi à L'angiaise:.cu sos de ciuperci şi cartofi präjiti à La française: 
4 dol, pline şi unt: 25 cenți (în unele restaurante 50 de cenți); salată: 1:5q 
dol. şi o cescutä de cafea, 30 cenți. 

Pentru băieții de bani gata dela New York st alte oraşe din Est 

* pentru imbogätitii de război din ale părţi, aceasta era un deliciu. ŞI 
Miami îşi dădea bine seama de acesi lucru. Mai als chelnerit şi bar- 
mani! ale căror conturi în bancă creșteau, 


Mulţi străini care soseau la Miami se convingeau după citeva tu, 
run nocturne că fiecare noapte era un ajun de Anul Nou printre 


jeep mr 


p 
vadi 
PF) 


RS i + 


palmieri. Reclamaţiile de scumpete efu rare in cele 150 de cluburi 
de noapte. In desäntata risipă a chofurilor din fiecare noapte, era con- 
siderată lefiinA seafa în care un bărbat si priciena lui părăseau un 
local de noapte fără a lăsa în urma lor mai malt ea 25 doi, în afară 


do 

taluri ce rorpte prircipale, făcând socoelile în comun, cheltuizu 
50.000 dol. pr săptăm nă (aproape 6 sal 

cantilor de gluma”, à furcţiorarilor angajați să fie „nosiimi” în con- 
versatille cu clientela. 


+*+ 


Nimeni nu ştie şi nimănui nu-i pasă citi din banii aduşi ze 
schimbă din. mină în minä la curse, la mesele de joc, şi prin alt: mij- 
Jocìitoire de noroc. Intro rcuniune s'au mizat 12.000 dol, pe o singură 
aruncă ură” de zar, fără ca rineva să ridice micar o sor-nceanà. Le- 
galm nte singurele pariuri permise în Florida sunt cursele. In ziua de 
inauguare a celor 40 de zile de alergări s'au inresistrat : 28.945 osmeni 
(minorii nu sunt primiţi) la luxtasele curse de cal dela Hialeah care 
etalează flamingi roz si pereţi de bougainvillea. Totalul pariurilor a 
inr'gistrat o nnuă urcare de 1.249.864 dol. (42päsitä sip.ămina trecută 
cu 1.813.503 dol). lar în următoarele 32 de zile nu au scăzut niciodată 
sub 1.4000.€€0 del Cei 475 de rerieri pentru pariuri au fost luați cu 
asalt peste limitle oricărei răbdări. Dəşti ghișeele də 50 dol. au fost 
mărite dela patru la 2266 şi cele də 10) d?l. dela unu la patru, functio= 
narii pariului mu‘usl au fost *n-imposibilitate de a multumi po toți 
clienții. (În Florda rețin ren La pariul mutual este de 15%). La ce 
sume mult mai mari au natpis} bokmaker-ii era o chestiun2 də vas à 
iidiferentä pentru jucătorii plini de bani. Singurul lucru cunoscut de 
toată lumea era că bookmsker-il se plingeiu că nu aveau des'ule 
tete'oane pentru tratativele lor şi numeroşi cli nehotäriti și-au 
văzut cenvorbirea tălată, cird încorczu să mai 500 dol. pe 
cursa a patra. Ac'astă sete de pariuri a trecut apoi dala cursele de 
cai la cole dé «ini (j'ai alai”), tar pentru p'riiţii care numără mai 
cu greu'ate dolarii şi centii „la „bolita” şi „Cuba” (jocul cu numera) 
forte gustate de negrii indigeni. Dar chiar aici, încasările trau a cn 
d» remarcat în acest sezon: cam 100.000 dol, pe săntămină cu 40%, 
stabilimente ca „Ace House”, „Florida House, ,CKating House” yi 
„Rene House”. 

Valutele forie de burră neagră ereu însă rezervate în special 
pentru localurile de joc ilicite dar extrem de 2, unde cineva 
putea să-şi parieze bilz'ele de 1000 dol, fără teamă d: pedeapsă, chiar 
dată ar fi fost revcit să schimbe fisele de 1000 doi. pe 800 dol. 

La în eputul anului ochii au fos: ațintiți asupra lui Miami şi 
Mismi B'ach. deosrece un Mare Juriu a început să ancheteze localu- 
rile de noapte. Dar mai la nord, în Broward County, clienţii au con- 
tinuat să frequenteze, fără teamă „Colonial Inn”, peniru baccart, 
chemin de fer si ruletä. La Gretnacres o replică mai ex lusivistä a lui 


Colonial Inn, jocurile de noroc erau deasemenea nestingherite. La 7 


F bruarie Marele Juriu a aminat anche'a. In nosptea următoare lo- 
calurile din Dde County erau larg deschise. 

Ultra exclusivistul „Brook Club” l3 Surfside, mai putin selec- 
tul dër mai încăpăterul „Surny Isles" dela Miemi Beach, pre-um fi 


noul „Club 98” (tot la Miami Beach) care poa:» cuorinde 800 de per, 
sone într'o atmosferă catilelatä. Inaugurat la costul de 250.000 dol. - 


de cei doi oameni de pae Merle Yraborough, un fos: distribuitor de 
lon. si Bill Bariett «x-cîrnățar, „Clubul 86" nu umblă după 


în spatele unei perdele transparente, o duzină de mitraliere stau de 


Ÿ MISCELLANEA `” 159 


p?zā-pentrų ca dolarii să numai tru: f 
pps curgă înăuntru. și nenea pr. 

Săptămina trecută, ziarul „Groiter Miami”, intrebindu#o cu 
mirare © nd o să se spargă balonul, s'a uita: prin depozitele bäncilor 
Jocale si i sa tălat r-spirația: 13 bănci datineau 474.756.194,40 da; o 
urcare de 288% în cinci ani sau de două ori media națională a cr-gterii, 


- 
FE 


3 Cum spuneam, această imaginé a Americii, daşi strează tré- 
sături iipit american, este exact opu maginei a fe extrasă 
tot din „Newsweelk”, o scurtă frază, care rezumă întreaga ud>vărata 
morală din Statele Uni.e. 

„Este prisos de monedă în mîinile publicului astăzi, deajuns 
pentru a face ca șrețurile ră te sule şiră la cer. Totuşi aceasta nu 
are loc. De ce? Fiindcă publicul practică privațiuna voluntară (self. 
restraint). El refuză să cheltuiască banii, pe care îi primeşte, în ritmul 
în care îi primeşie. Volumul chelturiilor — ceea ce economiştii nu- 
mesc viteza monedei — este estimată azi la o treime numai față de 
cifra din 1929. i y 


| Să so observe bine, Nu-i vorba de cartele şi îngrădiri legals. 
Țară a puritanismului gi abstinengei malthusiéne, America practică 
voluntar ascetismul, O face dinrun admirabil patrioism. America 
esto în inflație. Aceasta poate duze ln o .skyrocketing" urcar> a. pretu- 
rilor şi la o groaznică catastrofă, la o criză ca cea din 1929, Æemediul, 
de sigur, ar îl a conlucrare, din nou gi pe o vaştă scară, cu pistels ou 
ropene. Dar asia cere timp. Pină atunci, cetäteinul își sa tara cum 
porte. Cu modestele — dar ct da erclezle etoriuri de abstinenţă. Avind 
în buzunar de doub ori atiţia bani cg n 1929, el cumpără, voluntar, de 
trei ori mai puțin ca inainte. Coaraatul cu Miami Beach este isbitor, 
Si el cglindaştie sdovärata față a Americii. 


ÎNTII MAI 


Anu] 1946 va fi avut un întii Mai al fel decit alţii. Fără a mni vorbi 
de aprigul popor jugosiav, care d2 1 Mai vosste a ilustra infrățirea, 
po deasupra național =melor, a muntitorilor italieni si sloveni. printr'o 
manifestaţie de mare amploare în regiunea doostbit d: simbolcă n 
dizpu'a ei peninsule :s'rlene. alte două țări atribuz a-estei sărbători o 
semnifi ație specială. In Rominia, se celebr ază reunirea, celor două 
partide — comunist şi soclalst — ale lucrätorlor manuali şi intelec- 
tuali. Acelas lucru si în Germania celui de al patrulea vitor Reich. 

Importanta acestor prietenii m'ancitsresti depässse pe acea a 
unei simple unificän şi lărgini de clasă Prietenia tuturor lu-ritorilor 
ne obligă să ne repurtăm cu mintea spre trecut, spre momen ele cnd 
primeidia încă se putea conjura, Ne gindim la anul 1832, care a adus, 
prin alegari, pe Adolf Hier la cirma Germaniei, 

Acest oveniment electoral sa datorat în bună parte d=soinării 
dintre comunişti şi sociwdemocratl. Dosiqur, a avu, si alt» prin. Dar 
una singură era „sina qua no"; şi mirztară, gl ,sufisisnt{". Ciri rau- 
nite. voturile celor două partă> muncitorești ar îl pus p> Htlor în ml- 
norita e, 

Cite schimbări sar fi produs atuni. Şomajul german sar (i re- 
zolvat pe alte căi do:ît înarmarea. Societatea gormană şi cfa rusă ar 
i trăit intro deplină armonie. Republica sovietică, angajati din plin 


ant'semitismulul precum și dezamăgirile de azi ale vic'oriei: foamea, 
frigul, incäpätinarea în încetintală a celor ce ar putea grăbi 
tru . 


Si toate acestea, dacä@sle două aripi ale smului, cele două 
ramuri ale munctorimei in tuale și manuale germans nu sar fi 
desbinat! 


» Intii Mai 1946 marchează, cel puţin în două dintre țările peni. 
tente, suprimarea acestul „dacă”, şi r#mpreunarea forțelor păcii. 

În Rominia muncitorimea se prezintă ca un bloc Iar în Germa- 
nia en e nu numai uni.ă în est dar ferm hotărită a fuziona şi în cole- 


comunist. ldces de unitate e acolo un ideal national irepresibil, care 
şi-a găsit instirșit un mijloc de pere cit și nevätämätor — altul 
d:cit caporukemul prusac. lată ce — adaogă 


tretin în populația d-bilita'ă a Reichului triplul Şi. gra mae mr sentt- 


dispariția acesti teorii a conflictului 
eri pen azi circulă in toatăaGermania : „Proletarier aller Zom 
vereinigt Euch". ȘI evenimentéle recente sun! tot atitea 
pentru părăsirea doctrinei războiului mondial iminent. La care se vor 
adăoga si cele care se petre> acum la Paris subt ochii noștri, 

` Tp meeastă atmosteră de promisiune se desfăşoară. în anul nos. 
tru. sărbătoarea de 1 Mat. 


RECENZII 


AL. PHILIPPIDE : Flori alese din „Les fleurs du mal” 
Bucureşti, Forum, 1945. 


Există în Benedetto Croce o pagină pe care asi dori să t'e medi- 
tată de orice trelducător romin înainte de a se pune la lucru. Ea se re- 
feră ia imposibilitatea principală a treducerilor si pătrunderea aceste 
idei vine să ne fâmurcască, între altele, de ce recentele traduceri din 
Rimbaud şi Mortas nu sunt şi nu puteau să fie lzbutite S'ar pires că 

i bucru am vol să spunem şi despre volumul de traduceri al d-Aul 
AL A. Philippide. Departe de nol acest gind. Traducerile d-sale sunt 
exemplare; vom vedea însă in dată nume în ce sens 

Visul mărturiei! sau nu al oricărui traducător din lume este sii facă 
o oper asemănătoare cu aceea a turnårli unui lichid, dintr'un vas 
într'alul, cu credința fermă că nimic din buchetul, culoare, şi densi- 
tatea vinului nu se pierde prin această strămutare. Un astfel de viticulotr 
ăzior este și traducătorul de versuri, El uită că intuiţia si deci 
expresia poetică este unică, irepetabilă si că ceea ce a căpătat odată 
formé estetică nu mai poate fi prefăcută intro altă formă estetică, 
avind aceieaşi trăsătilri distincte. Rezultă de aci că orice traducere fie 
că pătează și înjosește tema orginilă dela care pleacă, fie că — dimpo- 
trivă — ea izbutește să-și găsească o nouă expresie si atunci avem 
de a face cu o nouă aperă originală si deci cu două creații bine distincte. 
- Din această pricină traducătorii profesonati „buni” nu pot fl 
Intilniti decit în rindul scriitoritor mediocri. Cind un poet adevărat 
izbutește o excelentă traducere, el ; creat In realitate o indiscutabilă 
operā personelă. Dacă totuși ea „seamănă” cu originalul, aceasta vine 
dintr'un aer de familie {pe care însuşi Croce il admite) si care se apri- 
jină mai cu seamă pe înrudirea apirituzlă a autorilor Orice traducere 
izbutită nu este in felul acesta decit o aproximaţie avind o valoare 
originală si independentă. 

Acum cind trecem la traducerile d-lui Al. A Philipp'de ceea ce 
ne suprinde dela inceput este aerul pe alocuri uimitor de solemn, son- 
tențios şi retoric al Florilor răului ceremonialul liric pin de fervoare, 
confesiune gravă, care nu vine, cum s'ar crede, exclusiv dintr'o tehnică 
rafinată și abilă, ci mai ales din certe afinități spirituale. Intre Baude- 
laire şi AL A, e nu este vorba de o „trensfuzie”, ci foarte 
adesea de o adevărată identitate de singe portic De ar fi existat însă 
pretutindeni o identitate perfectă, d-nia sa n'ar fi scris următoarele: 
„Mai bine a renunțat să traducă un poem chiar esențial, dar foarte 
frumos, dind a văzut, după încercări repetate, că nr putea ajunge 
decit la o aproximaţie sau la o traducere concretă poate, dar fără cintecul 
originalului". Tot ce a fost lăsat prin urmare în afară nu corespundea 
temperamentului propriu şi ca atare nu i-a gäsit expresia potrivită 
Cit priveşte dorința deliberată de a da „cititorului romin sunetul pei 
cifie al lu Baudelaire”, „cintecul orisinalului”, aceasta este dou o 


Ornmde nevoe uarea d. 
2 hi unei atitudini grave și ceremoniale, 

Al. S Phiippide on în chip uimitor. Exemplară între eor a 
versiunea din La Beauté, fruct copt care se e din volum 
sine : 

„Frumoasă sunt, asemeni tun vis de piatră dură, 

„Și sint mei, de care atiția sau strivit, 

„Poetului ‘un amor neistovit, 

„Etern și cum este materia 


„Stau ca un sfinx în largul azurului pustiu; 7 
"Am inimă de ghiață și trupul piei 


"Si nu ştiu nici să sufăr și nici să rid nu stiu 


LA 


jin: 
„Cici am, ca să-i f pe-acesti amant blaj H 
„Oglinzi în care totul vrăjit şi clar s'asterne ; i 
„Adincii me; ochi limpezi, plini de lumini eterne ! 


astfel versuri ar vibra Intro deplină independenţă Ele au 
poreclă creației adevărate, ceeace care se propune comem- 
plației în afară de orice relație, 


G. CĂLINESCU, Impresii asupra literaturii spaniole, Fun- 
dația regală pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1946. 
„Vine un anotimp al vieţii — seria Sainte-Beuve — cind, după 


te-ai plimbat pretutindeni, după ce ai isprăvi: toate experienţele. 
ae Farro ar vie decit acesa de a studia şi adinei iucrurile pe 


ES 


n. je S 


hair 


RECENZII 163 


care le ştii, de a savura ceeace simţi, a i 
pe care-i iubeşti: delicii pure ale inimii şi gustului, la maturitate, Abia 
atunci cuvintul clasic 


ite pentru 
d- G. Călinescu a scris un eseu despre literatura spuniolă, încit nu 


Dar pentru eltitorul romin, chiar specialist, cartea d-lui Calinescu uste 
de acum incolo, la fel de necesară si obligatorie. 


niște 
zează, iarăşi din modestie, prefața. Filologii, eruditi intotdeauna, sunt 
numai rareori (cazul lui Menéndez y Pelayo, Vossler, Giese) pricepi - 


Notele esențiale ale literaturii spaniole sunt formulate in opt- 
sprezece capitole incepind cu „la honra", onoarea, acea stare de spirit 
care e un soiu de „suferință invers proporțională cu nivelul ocupat 
în scara ierarhică" de omul iberic. Ea se găsește chiar în faimoasa 
Cantar de Mio Cid (sec. XII) cu care literatura spaniolă debutează, 
Există însă varietăți de „honra“ produse deasemenea de „la limpieza 
de sangre", ca acel „pundonor“ ce aminteşte caraglelesca „Onoare de 
familist”, „donemania“, orgoliul national, ori infatuarea genealogică a 


Urmează apol „humorul democratic” (văzut prin Juan de Valdés, 
La Vida de Lazarillo de Tormes, Rueda, Quevedo, Cadalso, ete), pici- 
rescul (altă notā tipică}, literatura cu „bachilleres, licenciados, letrados, 
despre Don Juan, La Celestina (tipal bătrinei vrăjitoare din La comedia 
de Calisto y Melibea), literatura marialä, Santa Teresa de Jesús şi 
alți mistici, tema singurătăţii (la soledad), „ințeleptul” (el discreto), „la 
vida €s sueno" (viaţa e vis), „puţină g 
spiritul critic, trei poeți supraprozalci (caracteristici) si Dona Fáfula. 


164 | VIAȚA ROMINEASGA 


, romanticul e 
nya R “eus «20 e gratuit”. In literatura noastră numai 
Creaţie şi analiză al lui G- Ibrăileanu mai conține atita substanţă ca 


a lui Gângora sunt barroquisme. Toate propoziţiile de mai sus 

aplicte și verificate”. 7, 

ë Ge ag făcută mai încolo de autorul însuşi cu o capacitate de 
a cinta pe toate gamele nelstovitä de vechimea, specificul şi înefabilul 
epic sau liric al pieselor. E adevărat că criticul se așează mereu pe 
pagina antologică, însă explicația mu-i niciodată banală. Un ochiu ager 
distinge pretutindeni frumosul, retransmis în urmă cu o forță de su- 
gestie magică, Traducerile versurilor citate precum şi a fragmentelor 
de proză sunt magistrale și © de presupus că au fost făcute cu o deo- 
sebită atenție ajutată fireşte și de talent, Căci nu-i vorba de simple 
translatiuni, ei de veritabile re-creatii echivalente originalului. Orice 
exemplu ar fi concludent, nu vom cita decit un pasagiu din Dona 
Fâtula aranjat liber de autor pe baza citorva ziceri din culegerea atri- 
buitä marchizului de Santillana: Refranes que dicen las viejas tras el 

(sec, x 
dual Hoi, pt văd că ai început să caști. Huy, huy, să ştii că te-ai 

iat. Vino 'ncoa să te descint : ; 

SPR „Să fie în numele Domnului, să nu te vatzme nici abur nici sa- 
bur, nici nuia nici uitătură rea, nici mană nici burulană, nici furtună 
care tună. păşteau şi gigtele cintau. Pe aici a trecut cerbul intu- 
necat, prin cu căpățină rasă și zise: să n'aibi ‘ca cioara 'n 
par, să-ți ia durerea cu mina, căpătată de unde tunde lina”, 

„faci că nu-i nimic, cu ajutorul lui Dumnezeu! 

Si cum spuneam. Să nu uiţi senorito vorba mea: „popa mă- 
nimcă, de unde cintă”. Dar ţi-am indrugat destule: „a fost neagra la 
baie şi are ce povesti un an". „Vorbele şi fulgii le ia vintul“. rar Br 
am să-ți mai spun una: acre gresests şi se pocäeste e bine văzu 
Dumnezeu”, Adios, senorito!” 

Preferințele d-lui G. Călinescu, care a făcut de curind o profesl- 
une de credință clasicistă, merg înspre o astfel de literatură Sata; 
mpersonslă, de observaţie morală, reprezentată in Spania de Quevedo, 
iar la no! de C. Negruzzi în savuroase scrisoare Păcală si Tindală. 

Din literatura contemporană sunt trecuți numai Ramon de Csm- 
poamor si Miguel de Unamuno, din care ultimul pentru a exemplifica, 
„la locura”, cultivată într'o bună parte a eseisticei noastre Toner 
dinainte de războiu. Recent, d. Călinescu s'a ocupat în Liemea şi 
poeţii Federico Garcia Lorca, Rubân Dario, Antonio gi Manuel Machado, 
*slvator Rueda, 3. a. Iezer 

Impresiile asupra literaturii spaniole descopere scrii să 
mini © ue nouă şi le indcä perspective mari in cimpul inspirației. E 
un teren nestrăbătut pină azi, plin de surprize artistice. 


AL. PIRU 


w 


Boii 
casă 


C Praf mp nn tee a 


— amda 


RECENZII 105 


AUREL BARANGA: Marea Furtună, poeme, Bucureşti, 
Fundația Regală pentru literatură și artă 1946. 


Poezia ultimilor ani, orientată în bună parts către främintarea 
vieții sociale, se depărtează de rigoarea scrisului şi experimentările 
verbale. Opera lui Mallarmé poste inriuri indirect, prin grija cu care 
este minuit cuvintul, dar nu mai ale : un model urmărit, con- 
stient sau fără vrere de poeți. Poëxia-elaborare, ca să nu spunem, mal 
sever, poozia-confectiun?, prin înjahebare a materialului şi prelucrare 
raţională, nu alcătueşte, se pare, un Indreptar pentru poeții timpului 
nostru, Migala expresiei si mergerea inspre concentrarea ultimă a for- 
mei, echilibrarea şi incorsetarea valului emotiv, atunci cind există, 
prin stricteța savantä şi linie oarecum statuarä a gindului, nu mal al- 
cätuesc modele pentru poezia nouă, Dăinuz, firește, grija noutăți si 
relieful în expresie, dar acesta este un principiu estetic general și nu 
poate fl legat exclusiv de experiența poezia maliarmeene. 

Dacă prin elaborare, poemul actual © depărtat şi uneori chiar 
strein de această direcție estetică, prin structură, e! nu are-tontingente 
nici cu muzicalismul și fluiditates simbolistă, Mai degrabă abruptă, 
colțţuroasă, cu stingäcii voite şi cu un ton viril. adesea profetic, poezia 
actuală nu exprimă stări muzicale, ci atitudini, revolte, antiripări. 
Poetul nu mai e pasiv, mu se mai suportă pe sine, resemnat. Nu mai 
abdică In faţa evenimentelor, ci le priveşte fățiș, cumpänindu-le şi 
unor! făcind să se audă un cintec cu accent direct, poate efect al unsi 
sincerități fără fard. Structural acest poem ar deriva din Whitman, 
dar lipst de egotism si elan despletit Lirismul său este mai reținut, mi 
discret, Portul merge către mărturii totale. către dezvăluire de expe- 
rente și suferinti colective. Accentul! este stenic, dar fără nuanţa me- 
galomanicä. Lumea nu e plină də sufletul poetului, exaltat; dimpo- 
trivä, poetul cintä lumea, evocind în viziuni repezi, crimpee dintr'o 
existență främintatä, dar contopită în același palpit indistinct, 

D, Aurel! Baranga, s= integrează prin poezia lui, acestei const- 
latii literare. Accentul viril şi expresia fermă a scrisului său, dau ver- 
sului masivitate si forță, Un om vorbeşte in aceste pagini, fără con- 
torsiuni și grimasă, fără forturi şi sublimäri exprimindu=se firesc. 
Poetul participă la naşterea unci lumi, ia parte la acest mers: de unde 
revenirea simbolului trenului si vaporului, care desprind pe ins din 
celula de viaţă în care se află. Dilatarea ființei sparge limitele spa- 
tiului în cars omul de Jeri trăia încercuit ; viziunea poetului nu se li- 
mitează le peisaj, la decor citadin, circumseria:; ea devine un reflex 
al imaginii de” totalitate a lumii, devina viziune planetară : 


lată în cîntecele păstorilor adormind turmele pe munții plesguri 
Spărgătorii de piatră duşmană fochiștii locomotivelor ce ară conii- 
[mentele 


Cirtijele negre din fundul galeriilor 
„De lingă inima pâmintului 

Mamele bâtrine cu părul de somi 

Ce aşteaptă scrisoarea 

lată in cintecele mele inima mea 
Scoică uriașă în care bate inima Lumii. 


Poetul nu mai rätäceste intro lume streină; el cuprinde toate 
ecourile și toate frumuseţile, le captează, le răstringe şi le cintă în ver- 
suri lipsite de indeminare formală. dar sincere şi ferme Omul nu mal 
e supus vicisitudinilor, lumii : ti domină, cutreeră spațiile, se bucură 


166 VIAȚA ROMINEASCA 
de jirmuri astrale, inaccesibile, pe care tinde, totuşi, să le cuprindă, 
intro imensă liberare : > 


Stele planete vom culege în nâvod 

Nu ne vom mai ține saint de hüturi 
Spre lumi necunoscute svirli-vom năvod. 
Deslcagă-mă iubito şi scoate-mi cälugul. 


Elanul nu ese însă gratuit. Liberarza nu se ee in abstract 
prin peregrinäri planetare ci intro descătușare imediată 


Dar intro dimineață nouriti se vor ridica 


Şi vom descoperi din nou pămîntul 
Pămintul „Libertăţii si al Iubirii noastre. 


Dar poezia d-lui Aurel Baranga nu este numai exultanté si creş- 
amenință echilibrul bărbătesc ce se 


E de-ajuns să scoţi mina pe fereastră 

Si primul necunoscut să-l atingi de pulpană 

Si sub veșmintele cele mai felurite 

Vei deseoperi oricind inima ce speriată pasăre, 


Impotriva acestei neliniști cosmice, mărită incă printr'o aşteptare 
teptare de iminenţe şi catastrofe, poetul nu are numal re- 
propriului elan, ci şi prezența milioanelor de oameni, care-l 


poetul îl respiră suflarea, îl simte apropierea si viața: 


Simțeam în vinele mele 
Prăvălindu-se ca într'o ameţitoare cavalcadă a 
Marile armate ale omenirii, 


CE zi ra se dilată, devine unanimistă, cuprinzind întreaga uma- 
nitate : 
Acesti adorabili 


necunoscuți 
Gata să sară din mersul trenului . 
Oricind gata să schimbe mersul istoriei. 


porane | 
Dar eu săracul de mine n'am decit cuvintele mele sărace 
Şi din cuvintele mele voi face haine pentru toți săracii lumit. 
ION BIBERI 


PROFIRA SADOVEANU, Scrisori din sihăstrie, Casa 
Datele, Bucureşti. 1945. 


Doama Profiru Sadoveanu sa făcut cunoscută in literature noss- 
ir incă din 1994, prin primul el volum, Mormolocul. 1a decursul cour 
ce suie ipro done am mi gg Îl cu publice 
plte volume de pov 


a 


estiri, romane și versuri, 


i 
d 
4 

1 


RECENZII 167 


Culegerea de față cuprinde un număr de 24 poezii, despre al 
căror conținut ne poate sugera destul insusi titlul, Retrasă în „sihâs- 
trie”, intro „palidă cămăruţă de lemn“, ducind o viaţă tihnită. pa- 
triarhală, va cerca rea ae să tirziu ia lumina făelioarei” să-şi identi- 
fice viața cu cea a plantelor i 
hcdrire” va închina-o „pios™ 
mătănii umilite” şi „rugăciuni cu lacrimi impletite", Untori poeziile 
i Se altceva decit basme versificate (Poveste, Poiana năzdrăvană, 

imăvară) : 


— Unde-i Mierla-neagră ? 
Sa me mMteria-neagra ! 


Să se infățișeze la palat! 
—  Mărite. mam îinjäfigat. etc. 


Alteori poeziile sunt simple descrieri in versuri corecte, ingrijite, 
cu o muzicalitate adeseori plăcută urechii (Bisericuța de brad, Bradt- 
Sitrimb, Copacul) : 


Pling pereţii lacrimi de râzină 

In bisericuţa nouă, pe colină. 
Meşterii din brad verde-au cioplit-0, 
Scindura cu grijă-au netezit-0, 

Cuie tau bătut în os, canoane, 

Pină 'n vâi departe, râsumau ciocane. 


Restul volumului continuă cu astfa de versificații In maniera 
es tul Mihail Sadoveanu. Aces: fapt nu impiedici numele doammel 
Protira Sadoveanu să ocupe în literatura noastră un loc onorabil, 


P. P. 


MIHAIL COSMA, Piinea păduri, poeme, Editura Forum, 
Bucureşti, 1046. 


Piinea pădurii, noul volum al domnului Mihail Cosma, (poetul a 
mii publicat în 1944 o culegere de poeme intitulată Geode), face parte 
din cele citeva plachete premiate de editura Forum, in Octomvrie. Fapt 
care, ca orice fapt colectiv, trebue ținut în seamă, dur nu Indritueste 
a se conchide asupra valabilității poemelor ; de accea parcurgerea vo- 
lumului cu oarecare atenție şi uneori chiar cu zäbavä, poate fi utilă. 

Obstrvăm în treacăt o discordanță între titlu si cuprinsul volu- 
mului. Poetul înțelegind prin „piinea pădurii” cărbunii de nämint, 
titlul sar potrivi „baladei minerilor” şi mai putin intregului volum, 
Dar să zicem că titlul e un capriciu al portului. 

in schimb ceace oarecum supără dela inceput este abundența 
unor imagini prea alese — adică minuțios căutate — care dau poeziei 
un aer greu, artificial. Astfel: „aurul civilizațiilor de lacrimi“, „unde 
sunt anii să-ți numere ochii“, „semafoarele vor aprinde chibrituri de 
zipadă”, „obrajii ne-atirnă 'n hărți de var”, ,mafele de jar”, „pling 
radiogramele în frunze”, ,titele caselor desenate în roșu”, „doamnele 
cu ochi de aur, cu pulpe de amurg și sini de jaguaari“, Alteori imagi- 
nile sunt poate mai fericite: „ferigi de flăcări“, „luna se va apropia 
de gări ca un imcendiu”, „pleoapele tale par niste dropii gonite de 
ploaie prin mlaștini și hrube". Oricum. aceste metafore, de cele mai 


VIAȚA ROMINEASGA 


168. 


mănlerism excesiv, acad — credem noi — 3 
ape Ph cata de această superficialitate, poezia d-lui M. Coama 
ba ee i tă Exod prin 

R cu o poezie plină de interes. Intitula 
EA prose à ait o imagine de felul celor mai sus citate) bucata 


e a curioasă (osmogonle : 


Dar la 'neeput wa fost cuvintul 
— oamenii veneau din mlaștini 
intre păduri în flăcări, 2 
rintro pulpa de flori, prin ramuri de jivine 
` şi în nopțile de bagtini 
cerul mort le fluera prin oase, F 
venele se revârsau în fluvii, 
inimile lor se adunau în delte : 
ca niște sloturi mari de carne, de ninsoare c 
şi-odată cu amurgul porneau, pe drumuri lungi 
sute de popoare... 


Sco suprem al omului e ,Jibertatea” către care sunt ,nesfirgite 
A E e tery re care „pling femeile la fabrica de tunuri” si pen- 
tru care „tree manifestanții spre zări prin felinare", 

Un alt poem, asupra căruia merită să zăbovim, e Balada minte- 
rilor. (Poetul serie minier în loc de miner). Minerii sunt niște oameni 
„Jără cer“, care în loc de inimi au „lămpi, ale căror sunt da 
„fosfor“, iar buzele de „fiere“. Poetul simte nevoia “să l: ască 
„Intro limbă care condamnă la moarte”, „cântecul de revoltă” al aces- 
vor mineri despre care „nimeni n'a vorbit pină acum“, Ca intreg volu- 
mul, «de altfel, şi acest poem e tezist, dar trebue să recunoaș.im câ € 
pose cel mai bun din toată culeger?a, Se pot cita de aici versuri pline 
de frumusețe si originalitate, unde influența lui Maiakovski e vădită: 


Acela anotimp își scuipă florile 'n lignit 

— de mii de ani, aceleaşi plante blestemate 

vezi, cărbunarii știu că iadul, e fără de sfirsit 
și ‘ntr'un amurg s'or duce să umble pe sub sate. 


Am văzut că libertatea preocupă indeosebi pe poet Pentru ea 
au plina rotativele noaptea 
şi singele negru s'a scurs printre file, 
nu rideți, e ultima spaimă, 


„Cenușa so prin gări ` 
cerneala pe rene MAN ? 


O stare, în care poetul se complace, este tristețea ; 
Miinile acestea arse de cerneală 
V'au purtat de-atilea ori printre păduri absente 
— frunzele ureau spre cer şi norii coborau 
O! cit vă mai tubese tristeți permanente. 


Ar mai di de amintit poemele: De vorbă cu Europa, Poem uni- 
persal, 
A Versurile volumului de față nu se deosebesc de alte culegeri de 
poeme ale scriitorilor tineri. Deocamdată nu le putem contesta posibi- 
Atätile, dar nici nu putem afirma o definitivă valabilitate. Scriitorul 
se găseşte tocmal la răscrucea drumului către adevărata poezie Răs 
punsul nə va veni din viitoarele sale publicaţii. 


+ P. l 


| 
~ 


' 


| 


+ 
n 


RECENZII 


169 


BEN CORLACIU, Manifest liric, București, Forum, 1946. 


In ciuda titlului promițător, prea puţină substanţă cu adevărat 
Lricä se află în volumul d-lui Ben Coralciu. De altfel, pentru cine 
urmărește poezia recenti, fenomenul este generalizat şi el vine în 
primul rind din | j 1, adică în fond din 
(Epua de lecturi, ură poetică. Chiar atunci cind fiorul liric este 
tont, printre poeli a inceput să circule dela o vreme un fel de falsă 
pudoare, care-i face să se rusinez® de orice exaltare, de orice patos 
Ei se doresc blazati, cinici, de unde şi goana după burlesc, afeciarca 
lucidă, teribilă, de multe ori bombastică, Insă marele poet nu este 
niciodată „deştept”. Leconte de Lisle {acesta flind un cerebral] spunea, 
despre Victor Hugo: „Îl est bête comme lHymalaya”. 
Acum cind trecem la examinarea poeziei d-lui Ben Coralciu ni 


de spirit amoriă, mai degrabă prozaică, in= 
diferenţă. Este vădit că d. Ben Coralciu n'are czcace se cheamă ureche 
poeticã, fiind străin (in bună tovărăşie cu prietenii d-sale, de aitfel) 
de orice problemă de tehnică de rigoarea formală a poeziei adivărate, 


in dezacord cu istoria poeziti, are etică. Ne ingäduindu- 
ne acum discuţia teoretică, să-i urmărim doar rezultatels, 

ema fundamentală a Manifestului liric pare a fi obsesia con- 
ştiinţei de poet „amărit”, desgustat pe bună drepiate de „distinul 
sariitorului din meridianul acesta”, din care d. Ben Coralciu ar vrea 
să evadeze şi pe care a început să-l sfideze pe față. Avem dar de a 
tace cu o atitudine neo-romantică si sar părea că se reiau acum doar 
citeva din ideile lui D. Staru, pe care in latura aceasta poetul îl con- 
tinuf în chip invederat, Nu vom suspecta sau nega realitatea expé- 
tienkti proletare a d-lui Ben Coralciu, care pomeneşte întrun loc de 
Esenin, iar în altă parte fraternizează, franciscan, cu cîinele. Insă dife- 
renta de altitudine nu poate să nu se obseve dela 
de vagabondaj la D. Stelaru era grav, confesional — patetic, deosebit 
de profund, bofma d-lui Ben Coralciu este în schimb 
shd adesea in fanfaronadă : 


„Dreptatea există, poeţii în schimb 
n'o pot licita la casa de amane:” — 
veţi demușin zingănitul din care un nimb 
planetar va tisni pêste fruntea de anahoret 


In fond d. Ben 
simte satisfacţii cind 
spune : 


Coralciu se complace în condiția sa mizerā şi 
este arătat cu degetul pe siradă, precum Însuşi 


Atunci, nu ne va arăta nimeni, pe stradă, 
cu degetul, ca pe cineva dela circ: 

— mâștia's poeţi, să fugi cind li vezi, 
fiindcă sint altfel, lar gurile rele 

spun c's nebuni şi nau ce minca, 
pentre'aleargă nonpteu prin spații, 

fără să 'nşele somnul cuiva”, 


Nu este greu de recunoscut in această poză vechea sfidare a 
burghezului, „epatarea” lui, de unde şi abuzul de „Bolani”, ,apasi' 
„Cuțitari”, „femei”, poeți „desculti“ care dau pe „maidan” adäpostiti 


Me Lipsi pre! de | 
Setul aoezi alei ce le el ns À se dre amfi- | ION BIBERI: Profiluri literare franceze, Editura Casei 
es mai eaat „Mazda! 5 Scoalelor. 


Di-atunci, locuesc ca un smintit, 
intr'o cameră cu plante si fum pe pereți, i 
adun şi“eu in fiecare seară, cind nu-s ametit, 


o pisică, un cline si cîțiva poeţi, 


ului, u- 
Dacă mal luăm în considerare prefața teribilă a volum a 
nele intiltrări de poezie-manitest gi alte citeva mici dovezi de 


teptéeiune", 


“Aşadar, a murit — ce păcat, ce păcat! y 
cum era tinăr, putea să mai scrie un rind 
si pălăria vl-o scoateţi sentimental şi poetic, 
aşa cum n'ati mai făcut-o nicicind, 


om da seama că în lațura aceasta poezia d-lui Ben Coralciu n'a- 
! sh nimie nou. Excesul de fais proletarism si bravadä sfirşeşte prin | 


3 pg face însă ca dorința de evaziune a poetului sû-} im” 


ri la d unor sugestii interesante, deși mu integral 
ne - MENT vingt diurnă, îl determină să-şi ridice 
ochii spre firmament şi Ben Corlaciu va începe să viseze lucid un sait 
in spațiul unei alte emisfere, fictive : F 


Călitoream aerian şi nefirest, 
un pas de-al meu era un anotimp; 
plecam spre punctul cinci din cardinal... 


i de asemenea 
Elevatia, priveliștea aeriană, de sus, a planetei, este ă 
notabilä. trindiné un anume sens al fantasticului dimensiunilor astrale : 


ocuri bengale se aprindeau pe meridiane, 
Pia emisfera boreală se nästeau din pämint oraşële, 
totul părea ca an flux electric si uriagele 
b turnau din ciocane 
and nouă, ftutdă si caldă ca un metal topit, 
peste care umilința-si turnase măreția umană, ra 


Era firesc să apară şi o viziune de tărim utopic, loc prielnic re- 
fugiului ideal, deşi adjectivele nu spun adesea nimic : ‘ 


Tara mea are riuri, care vin dinspre cer, 
noapiea pe munți e mai albă şi-i ca o femeie 
fluidă sau ca tăcerea lunară y 

din focul planetelor, galben, imens, delirant. - 


Din păcate însă astfel de valabile intuitii poetice (teoretic vor- 
bind) sunt copl bocrna aluzii programatice, de 
4 De ra versurilor neci- 


uneltele. 


14.04 


o~ 


Deşi dela inceputurile carterii sale a vrut fi a reuşit să fie 
înainte de toate un scriitor, lon Biberi şi-a consacrat cea mai mare 
parte a activităţii de pină acum criticii şi studiului filosofic. Pe lingă ar- 
ucolele atit de suculente şi prin La 
Moment şi mai tirziu strinse în volumul Et 
maine contemporaine (Ed, Corymbe 


Pe această linie critică se situează si actualele „profiluri, Cu 
ele autorul ne invită la o excursie instructivă prin peisajele literaturii 
franceze, prilej binevenit de rememorare profitabilă a cltorva din cul- 
mile cele mai proeminente ale unei culturi devenită nu numai bun eu- 
ropean, dar şi universal. lon Biberi nu trece în revistă decit o parte a 
literaturii franceze : a fi făcut o inventariere generală a ei ar fi pre. 
supus un cadru pentru care mai multe volume ca acesta de față n'ar fi 
fost deajuns. Autorul nu epuizează nici măcar toate marile figuri serii- 
ioricesti, dar acelea pe care le-a ales sunt de sigur printre cele mai 
reprezentative pentru ceeace obişnuim si numim „spiritul francez” 
Ele intrupează, prin varietatea şi multilateralitatea colecției prin con- 
trastele pe care le propun contradicţiile dialectice pe care se reazimă 
cultura franceză caracterizată ca şi oricare alta nu numai prin anu- 
mite trăsituri specifice unitare şi continue dar şi prin contraste vii 
din opoziţia cărora reiese un dialog dramatic si rodnic, Astfel si Pas- 
cal şi Voltaire sunt tot atit de specific francezi si cu atit de necesari 
si de organici climatului interior al Franţei. Spirit eclectic si conci- 
lant, lon Biberi are îmbrățişarea largă și o simpatie generos intelega- 
toare. Dela Villon si Rabelais, trece prin Pascal, Racine, Voltaire, 
Rousseau, Balzac, Sainte-Beuve, Baudelaire, Victor Hugo, Rimbaud, 
Lautrémont, Emile Zola, Alain Fournier, Marcel Proust, Jules Ro- 
mains, Albert Thibaudet, André Gide, Edmond Jaloux, Roger Martin 
du Gard gi Paul Valéry, ajungind la Francis Cares si Georges Sime- 
nin. Dacă adäugäm capitolele despre ism, despre literatura 
cnirică, despre literatura cu subiect din fa animalelor, despre acel 
glorios moment marcat de Nouvelle Revue Française în spațiul dintre 
cele două mari războaie „un scurt inventar al poeziei franceze precum 
şi capitolul final asupra valorilor nte franceze, am înşirat 
toate aspectele acestei culegeri de articole critice și cititorul va fi înțeles 
si importanța lor în sine şi atenta audiență pe care o au în roceptivi- 
tatea viitorului ecourile venite din punctele cardinale atit de felurite 
ale unui orizont literar. E o curiozitate polivalentă mişcindu-se pe o 


hartă, sumară dar substanțială. 
y Trebue 


să subliniem că autorul nu abordează nici decum istoria 
literară si că acolo unde inscrie citeva date nu o face decit intrucit 
au a valoare de sprijinire a argumentării psihologice. In aceste ,pro- 


172 „VIAȚA ROMINEASOA . 


Huri” criticul a mers direct spre fenomenul moral în intelesul francez 
al cuvintului, spre suflete, spre caractere. El à încercat să surprindă 
in linii fugare dar fundamentale fizionomia interioară a creatorilor 
infhțişați în ceea ce au ei mai esenţial drosebitor în nota personală 
unică pe care au pus-o ei în creaţie. Chiar autorul işi formulează ast- 
fe] în prefață preocuparea cea din urmă, în Imdividualitate şi Destin : 
„probi'ma unicității vieţii individuale si a destinului uman”, Aduna- 
rea la un loc a acestor profiluri nu e deci o potrivire intimplätoare ; 
ea se încadrează în opera lui L Biberi ca un studiu de caracterologie. 
Fiecare scriitor apare astfel ca un pretor de introducere Într'un nou 
destin individual care se exprimă în chip unic în creaţia artistică sau 
ideologică. Autorul a cercetat tonul specific al creatorilor, căutind să 
defineas-ă în termeni abstracti timbrul cl mal intim al vieţii lor in- 
terioare. 

Intrebarea ce ni se impune este dacă unicitatea fenomenului 
estetic sau spiritual poate fi surprinsă teoretic, deci pe altă cale deci! 
uceea a contactului direct prin contemplație. Spaţiul însuși ne inter- 
zice o discuție mal ttmerară. Principial cred că răspunsul poate fi 
afirmativ. Där mi se pare că unicitatea nu constă într'o notă sau in- 
irun singur clement, ea nu poate fi rezultați decit dintro conver- 
gentä de note si de elemente, dintr'un întreg complex din care fie- 
care În parte este uzat, dar În noua compunere pe care o caută din 
combinația cu altele despre original. Prin însuşi acest caracter de 
complexitate presupune o îmbrățişare amplă şi o pătrundere ménu- 
țioasă in creaţia unui scriitor, operație care nu se poate întreprinde 
decât întrun amplu studiu monografic. Ion Biberi recunoaște singur 
caracterul sumar al ,profilutilor” sale. In ele criticul na putut da 
decit o idee rezumativă asupra unicitätii fiecărui creator, fiind de- 
parte de a epuiza problema. E vorba mai mult, ca să spun aşa, deo 
punere sau des:hidere de probleme care ar urma să fie completate, 
puncte de plecare a unor studii viitoare. Sunt schițe de studii, ce-i 
drept mergind direct în esență, dar păstrindu-şi caracterul de schiț2. 
Interesante şi vii ele alcätuesc un braviar succint şi grațios al unet 
largi secțiuni din literatura franceză. 

O astfel de perspectivă rominească asupra unel literaturi strei- 
no oferă un intreit interes: arată cum se reflectă o altă cultură in 
optica unul scriitor romiîn ; aduce o mărturie contemporană asupra 
felului cum este privită literatura mai veche de către mentalitatea 
nouă: şi în sfirsit constitue o completare a personalităţii scriitorului 
romin in cauză. Deşi e foarte greu să fii original în materie de critică 
franceză unde totul a fost spus şi râspus lon Biberi a ştiut să pună 
un accent personal chiar şi în acele observaţii cars pentru cunostă- 
torii şi-au uzat de mult contururile ideale şi pentru scriitorii mai noui 
sü tacă si formulări originale, pe 

Observatia asupra formel: ceeace în aită parte ar părea un de- 
fect supărător îşi găseşte poate aici o justificare dat fiind oblectul în- 
suşi al cărții si anume neologismul francez care-l urmărește cu per- 
severență pe scriitor dovedind şi o formaţie şi o preferință, precise. 
Nefiind nici În principiu, nici in aplicație — intrucit mi s'a adus acu- 
zatia că unele cărţi le-as fl scris întrun fel de dialect franco-romin ! 
— un adversar al neologismului, tin totuşi să precizez că evoluţia i 
anii m'au convins că abuzul in această materie nu poate fi decit con- 
damnabi! şi că o mai atentă supraveghere a scrisului nu poate fi decit 
folositoare, mal cu seamă In cazurile cînd neologismul nu e cerut de 
o lacună a limbajului sau de nevoia de a reda noțiuni cu neputin 
de exprimat în termenii pe care limba romină ni-i pune la 
title De aceea ai impresia că înfăţişarea prozei 
Biberi ar cîştiga dintr'o mai grijulie intrebuințare a n‘ologisn 
francez cu toate că repet, în cartea de față, fiind vorba de literatură 
franceză poate că prezența lui e* şi intenționată şi la locul ei. 

` OCTAV SULUTIU 


ideologice a lui lon 


RECENZII 173 
SANDA MOVILĂ: Nälucile, Editura Casei Scoalelor. 


Caracterizam odinioară scrisul Sandei Movilă — cu prilejul apa- 
riţiei romanului Desjiguraţii (Vremea 1934) — ca pe o pierre 
ium". Fără să fi dat un înțeles strict pejorativ carcterizării sunt 
totuşi dator azi şi faţă de scriitoare şi față de mine insumi să constat 
dela început că fumul acela a prins, cu trecerea anilor, consistență, 
inchegindu-se în forme durabile, deşi noul său volum poartă titlul care 
închide o noțiune atit de instabilă gi de fugace cum e Nälucile, Dar 
„Hăluciie” care populează cele unsprezece modele nu sunt niște apa- 
rit închipuite din aburul fantomatic al drumetilor de vară ci au o 
realitate solidă si robustă, care te urmăreşte dincolo de pragul final 
al cărții, stăruind în amintire cu insistența faptului viu, trăit. Talen- 
Lore pet a prins pron = > oa ere ae si sa adincit. Pläsmuirile ei 

ureze cu const ile ei şi-au pierdut fui- 
ditatea, devenind materie pozitiv Véonsotidati, r p à 
Obiectivul literaturii Sandei Movilă este sufletul femenin, deşi 


„printre siluetele de femei s'au strecurat si cîțiva bărbați — aceștia 


din urmă fiind insă priviţi tot cu ochii temelii, avind deci o valoare 
subiectivă mai mult. Autoarea a izbutit si surprindă nuanțe foarte 
subtile, fixind citeva puncte de reper in labirintul psihologiei fe- 
meiești. Predilectia pentru expresia dată introspéctiel femenine nu 
n arena această creaţie cl dimpotrivă, îi dă o mai mare priză in rea- 
y 

Femeia apare încă din precocta copilă care moare de inimă rea, 
din gelozia provocată de nașterea frățiorului el şi de interesul părin- 
Milor pentru noul născut (Fetița se pregăteşte să moară). E în surpriza 
adusă de întorsătura tragică a egoismului copilei o introducere in tai-° 
nele psihologice ale femeii, în ceace la o privire superficială sar pu- 
tea numi capriciu, dar care în adine are rădăcini înfipte in straturi 
depărtate şi primejdioase ale subconstientului, Sfirsitul fetiţei este 
emofionant. El este embrionul din care se va desvolta muletirziu o 
altă psihologie, aceea a femeii care pentru a se răzbuna învinge in 
desfriu pe o fată nevinovată si se sinucide fiindcă o plerde fără să-și 
fi atins scopul, dar şi fiindcă ajunsese să-şi iubească unealta răzbu- 
nării : (Logica iubirii), E in nebunia lucidă a acestei femel mature 
ceva din cruzimes rece a fetiţei care tinjeste și moare parcă pentru 
a-şi pedepsi părinții pentru că l-au preferat pe noul născut. Din a- 
celasi trampă sufletească e şi caracterul studentei romince dela Paris 
care oscilează între atmosfera de bogăție oferită de prietenia cu » 
englezoaică şi între tovărăşia plată, banală și uşor ridiculă a d-lui 
Nachtigal, vecinul ei de cameră, (Jocurile mele) trecînd cu uşurinţă 
dela vis la realitate. Este ceva bizar şi fantast în eroinele Sandel Mo- 
vilă şi o tincturä oarecum senzationalä in destinul lor. E poate însuşi 
capriciul şi fantastul femenin înapoia căruia însă se ascunde o viontä 
puternică şi bine dirijată. Desigur, nu găsim în toate eroinele Nălu- 
cilor exemplare volative şi sunt cel putin două care ne înfăţişează la- 
tura de minus-rezistenté, ca să numim släbiciunta femeiască cu un 
termen mai pretențios: e vorba de desgustul si prăbușirea morală 
încercată de femeia cart-și înşeală bărbatul (Invitaţie la viață) si de 
eroina din Episod, care-și ratează întreaga viață pentrucă nu sa pu- 
tut opune sentimentul inspirat dè un bărbat care nu merita să fie 
iubit pierzind astfel pe omul lingă care ar fi fost fericită, In general 
insă eroinele Sandei Movilă au o voință fermă de sigur cu totul de 
altă natură decit cea bărbătească. Fetiţa bunăoară moare fiindcă 
vrea ce hotărită să moară studenta din Jocurile mele ca şi eroina din 
Logica iubirii își urmăresc scopul cu o tenacitate uimitoare, In Dur 
de primăvară femeia plecată din brațele amantului pe care îl iubeşte 


scăpa un accident işi ingăduie o escapadă cu tinărul dela 
şi scăpată die care era ct pe ce SO calce dar nu trece mal 
de un sărut dat ca un „dar de primăvară”, dat mai mult din 


SĂ 
pee 
G 
5 
i 
8 
i 
i 
| 


|i 
L 
ia 
| 
îi 
i 
$ 

i 
T 


Proza Sandei Movilă este inväluitä intrun faid transtigurator. 
toarea mal presus de toate o poetă autentică si stilul et epic 
cir oc lecţia lirismului ce se simte la fiecare pas. E 


la 
vitrina de peste drum! — şi alcă 
aiit de sugestiv şi de verosimil. NE 

Ceeace mi se pare a fl un cusur 
toarel se îndreaptă mai mult spre roman și nuvelele sale nu sunt 
cosmosuri perfect închegate, cu legile lor proprii ci mai mult bucăţi 
de viaţă, cioburile unei construcţii mal mari, avind aerul de fragmen- 
ie de roman. Observaţia e totuşi benină si nu atinge valoarea în sine 
a lucrului cit conformitatea cu legile stricte ale u 
bine conturate şi mai adincite mi se par a fi Fetiţa se Pregăteşte 
moară, Nălucile, Jocurile irc şi Dar de pt fără insă 
lecţia aceasta să lovească completă m 
interesant rămine totuşi 15 minute, cu acei caz de refulare freudiană 
räscolit în sufletul inspectorului Manole cu prilejul unei anchete in- 
trun orăşel de provincie! 

Vreau să atrag însă atenția în mod cu totul special asupra nu- 
volei ce dă chiar titlul volumului, Nälucile, în care se pune însăși 
problema procesului creatiei literare Eroul este un romancier. El îşi 
împărtășește nului său cel mai intim printr'o scrisoare stările 
sale de suflet în fața propriilor sale personaje, plismuiri ale imagi- 
raflel sale si nedumeririle sau le privind soarta eroinei ul- 
limului său roman neterminat încă. Autorul nu ştie încă sfirşitul pe 
care trebue să i-l dee nălutii lesitä din mintea lui Din mersul scri- 


RECENZII 175 


sarii în care autorul povesteşte faptele care o duc eroina lui spre 
desnodămint se vede cum „nălucile” scriitorului n pentru el sd 
multă realitate ca să nu spun valoare de vieatñ chiar decit oamenii 
vii, cei mal apropiați de noi în vieața de toate zilele și îşi sacrifică 
für remușcare pe cei din Jur pentru a-şi continua peregrinarea în 
lumea lui de via. Intretăierta dintre vis si realitate, confuzia dintre 
«reație si vicaţă este surprinsă în momentul ei cel mal dramatic, si 
obsesia creatorului de năluci şi-a găsit o expresie foarte originală. 

Incursiuni pline de poezie in domeniul misterios al sufletului 
femeiesc mai ales sin meandrele lui intortochlate nuvelele Sandel 
Movilă sunt mărturia unui talent puternic în plină formație si dela 
câe se poate aștepta organizarea expresiei intro construcție unitară 
de mai mare amploare, 


OCTAV SULUTIU 


ŞI Hha 165